You are on page 1of 7

CAPITOLUL 7

ECONOMIA TRANSILVANIEI SUB REGIMUL DUALIST
I. Probleme generale În 1867 – încheierea acordului "dualist" între politicienii austrieci şi unguri, acreditând un cadru politic pentru întregul imperiu, respectiv aşezarea pe aceeaşi treaptă a Austriei şi Ungariei dar şi inferiorizarea acută a celorlalte populaţii ale imperiului, printre care şi cea de naţionalitate română, esenţial majoritară în Transilvania. Acest dualism va reprezenta şi el o componentă a prăbuşirii în 1918 a imensului şi fastuosului Imperiu Austro-Ungar, denumit şi "Imperiul cu picioare de lut". Dualismul a generat pentru noi, românii, aspecte importante pe plan negativ şi anume: 1. O înăsprire a asupririi social-economice; 2. O tot mai grea asuprire naţională a românilor, populaţia majoritară a Transilvaniei. Se afirmă tot mai des şi mai deschis de către populaţia Transilvaniei că "Pentru noi soarele de la Bucureşti răsare" – aspiraţie multiseculară, exprimată într-un fel sau altul, funcţie de epocă, prin dorinţa de făurire a statului naţional unitar român. Faţă de presiunea şi împilările austriece şi ungare pe plan economic şi politic, social, naţional, populaţia românească şi-a creat în Transilvania organisme politice, economice, sociale şi culturale proprii întru apărarea intereselor sale, întru apărarea fiinţei sale naţionale, împotriva politicii de deznaţionalizare dusă în special de aristocraţia ungară împotriva naţiunilor din sfera lor directă de exploatare şi asuprire. Economic vorbind, în condiţiile dualismului, datorită păstrării sistemului vamal unic, burghezia austriacă şi-a menţinut garanţia desfacerii mărfurilor sale pe piaţa Transilvaniei, iar
51

de îngrădire economică a naţiunii române s-a petrecut tocmai în acest cadru. Frânarea dezvoltării economiei capitaliste în sânul naţiunii române prin promovarea unei politici de subjugare. În asemenea condiţii. 52 . precum şi în restul Transilvaniei pentru dezvoltarea morăritului şi a industriei alcoolului. industria din Transilvania. Totodată importul cerealelor din România era necesar în Banat şi Comitatul Aradului. Prin schimburile comerciale cu România – industria Transilvaniei găseşte aici desfacere sigură – se contrabalansau întrucâtva efectele negative ale pătrunderii mărfurilor străine. Numeroase rapoarte ale Camerelor de Comerţ şi Industrie din Braşov. Sibiu. Detalii: Instituţiile de credite amintite precum şi construcţiile de căi ferate au dat un impuls dezvoltării industriei grele. cantonându-se mai ales în industria mică. atât pentru industria de fabrică cât şi pentru mica industrie. etc. În acelaşi timp industria textilă din Sibiu şi Braşov folosea materii prime din România. Avântul construcţiilor de căi ferate. Dezvoltarea în continuare a legăturilor economice dintre Transilvania şi celelalte provincii româneşti. Lărgirea pieţei interne. a) b) c) d) e) f) A. Banat şi Crişana. remarcau că aceste schimburi cu România erau factori de care depindeau dezvoltarea celor mai multe ramuri industriale. în speţă industria cu capital românesc s-a dezvoltat numai în limitele acestor interese care depăşeau sensibil puterea ca atare a întreprinzătorilor români. Cluj.moşierimea ungară şi-a menţinut şi dezvoltat garanţia desfacerii produselor sale agrare pe piaţa întregii monarhii. prin sprijinul cu capital oferit de societăţi de credit româneşti. Factorii generali favorizanţi ai dezvoltării Formarea unui sistem de credit capitalist. Înfiinţarea în ritm susţinut de mari societăţi pe acţiuni. lărgirii pieţei de desfacere a mărfurilor industriale. rămânând aproape în afara industriei mari. Burghezia română va pierde treptat din poziţiile sale în industrie. Arad. Accentuarea pătrunderii muncii salariate în agricultură.

Aici (la Reşiţa) se produc piese pentru poduri metalice. "plătindu-se" de fapt "tributul" pentru concurenţa austriacă. Industria uşoară şi alimentară. • În 1868-1869. de cele mai multe ori. şine de cale ferată. 2. din România. la uzinele Reşiţa pentru prima oară în S-E Europei se va utiliza procedeul Bessemer pentru producerea oţelului. Ca 53 . s-au înfiinţat 34 astfel de societăţi (21 aparţineau industriei alimentare) ceea ce era mult ţinând seama că până în 1867 existau doar 3 astfel de societăţi. Mineritul şi-a mărit producţia atât prin construcţia de noi mine şi deschiderea de noi furnale cât şi prin dezvoltarea minelor şi topitoriilor existente. În 18721873. Tot în acest cadru poate fi integrată industria casnică textilă şi chiar de pielărie prezentă practic în mai fiecare gospodărie a populaţiei româneşti din jurul Braşovului şi Sibiului. Industria 1. Era reprezentată de mari ateliere capitaliste care aveau un rol precumpănitor în confecţionarea postavurilor. În general. Anina. 3. C. maşini cu aburi. vagoane. Siderurgia – cunoaşte o relativă dezvoltare – centre importante la Reşiţa. maşini agricole. Hunedoara. curelelor. fără produse mai bune dar favorizată de legi. Se exploata considerabil cărbune în Valea Jiului şi Banat. Minele de cărbuni şi fier de aici dădeau în 1872 peste 60% din venitul tuturor minelor de stat sau particulare din Transilvania. Bocşa. nivelul tehnic al producţiei era relativ slab. Dognecea. zahărului. În industria uşoară şi alimentară era prezent în mai mare măsură capitalul românesc autohton.B. 4. Criza din 1873 şi "Războiul vamal" Criza economică din 1873 a izbucnit la bursa din Viena cu efecte majore pe întregul perimetru al economiei austro-ungare. frânghiilor. Era relativ slab şi în industria hârtiei. sticlei. Producţia meşteşugărească. tot aici se va construi prima locomotivă pentru cale ferată îngustă. pânzei. în vreme ce capitalul unguresc şi austriac se orienta şi era localizat mai mult în minerit şi industria siderurgică. Între 1867-1872. etc.

• Industria de morărit şi panificaţie era prezentă în mod pronunţat în Banat şi Crişana. în medie. Călan. • "Războiul vamal" impus de Austro-Ungaria României după 1886. 1890 – o lege prin care se acordau subvenţii şi comenzi de stat unor ramuri industriale mai puţin dezvoltate şi. D. Consecinţele cele mai grave ale crizei se vor manifesta în comitatele Timişoarei şi Aradului.peste tot în imperiu. unde în 1884 funcţionau peste 20 de mori cu aburi de mare capacitate. şi în Transilvania şi în Austro-Ungaria în general. siderurgie. • Iată. de asemenea. dotate cu maşini moderne. de asemenea. a provocat grave consecinţe pentru industria prelucrătoare din Transilvania a cărei funcţionare se baza în mare parte pe materia primă adusă din România. principalele bănci. 54 . • Cum era "la modă" în acea vreme. În Transilvania se va manifesta cu intensitate în metalurgie. s-au acordat scutiri de impozite pe anumite perioade. Tot atunci vom asista la ofensiva capitalului străin în industria extractivă. în Transilvania şi în Banat încep să dea faliment fabrici răsunătoare. Practic scăderea preţurilor şi a producţiei se va diminua după 1878.700 muncitori. deci. industria intrând în faza de depresiune. în industria uşoară şi alimentară. Această criză se va prelungi până către 1880. anual. conjunctura în care în ultimul deceniu al secolului XIX s-au înfiinţat în Transilvania. francez. 17 fabrici cu peste 20 muncitori. Detalii privind dezvoltarea industrială • Industria metalurgică şi constructoare de maşini era concentrată mai ales la Cugir. deci după denunţarea de către statul român a Convenţiei economice atât de oneroase încheiată în 1875 între România şi Austro-Ungaria. se vor adopta legi stimulative pentru dezvoltarea industriei. belgian şi englez. Nădlag şi Reşiţa unde în 1899 lucrau 3. odată cu trecerea treptată a capitalului austriac şi ungar sub controlul capitalului german. unde producţia va scădea cu 27% şi.

). minerit. textilă. se vor înmulţi Societăţile pe acţiuni (S. aflată pe unul din primele locuri în perioada anterioară. Între 1880 şi 1900 vor funcţiona alte 32 linii cu 2695 km. industriei constructoare de maşini. care vor avea. Arad – Simeria – Teiuş. etc. sunt date în funcţiune 6 linii cu o lungime totală de 910 km. în 1890 mai funcţionau doar 5.• Se înmulţesc fabricile de spirt dincolo de industria casnică a alcoolului şi. Industria în Transilvania va cunoaşte o puternică dezvoltare în condiţiile politicii protecţioniste practicată pe întreg teritoriu austro-ungar. spre 1900. II. industria zahărului: Bod (1889) şi Târgu Mureş care funcţiona din 1894. între 1867-1880. Astfel: legea din 1907 va privilegia producerea fabricatelor care nu 55 . În numai 13 ani. prima linie. E. materialelor de construcţii şi. • Industria hârtiei va cunoaşte aceleaşi efecte nocive generate de criză. fapt pozitiv. Transporturile Înainte de 1867. Efecte la fel de dezastruoase se vedeau în industria textilă unde fusele mecanice reprezentau doar o treime faţă de fusele de mână. capitaluri importante.A. mai ales în industria siderurgică. Timişoara – Jimbolia (1857). Economia Transilvaniei între 1900 şi 1914 1. • Industria alimentară. de asemenea. de altfel. îşi va încetini şi ea ritmul între 1880-1900. cedând locul industriei lemnului. Ca urmare a dezvoltării transporturilor şi având în mod deosebit în vedere dezvoltarea în general din industrie. în acest cadru se vădeşte un regres vizibil: din 15 întreprinderi în 1850. Banatul avea numai 3 linii de cale ferată însumând 332 km. Aici funcţiona. dar şi de războiul vamal dintre Austro-Ungaria şi România. Căile ferate iau amploare şi în Transilvania. După criză. La fel la sticlă. o lege protecţionistă va asigura fabricanţilor o serie de avantaje care vor fi considerabil amplificate după 1900. • În 1890. Vor funcţiona Oradea – Cluj – Braşov.

Sibiu. Oţelul – în Transilvania funcţionau 12 cuptoare care produceau 74. producţia de aur era de 3553 kg faţă de 1922 kg în 1890. În 1910 existau în Transilvania 51 mine carbonifere. Producţia de argint cunoaşte o creştere ceva mai redusă: în 1910 era de 8630 kg. prin intermediul marilor bănci din Ungaria. argintului. adică direct sau indirect. să creeze fabrici noi în domenii noi sau să le dezvolte pe cele existente. • Centre industriale importante: Reşiţa.5 milioane tone. • În 1913. comparativ cu 1900.500 întreprinderi la peste 43. era de 379 în 1900 şi de 692 în 1910. faţă de 7240 kg în 1890.500. • numai 5 ramuri. centrul principal fiind Valea Jiului. Industria extractivă va cunoaşte o frumoasă dezvoltare. astfel: • capitalul întreprinderilor pe acţiuni a crescut în 1910. 56 . Arad. • În general. etc. în minele de cărbuni din Valea Aghireşului. în întreprinderi pentru exploatarea aurului. Valea Jiului. cărbunelui şi alimentară concentrau aproape 76% din întregul capital.000 muncitori. cu avantaje. În mine lucrau peste 16.se fabricaseră până atunci sau care fuseseră realizate în cantităţi mai mici faţă de necesităţi. producţia de cărbune a Transilvaniei se va ridica la 2. belgian sau englez era reprezentat de Societatea minieră anonimă din Uricani. 4. din care 2. chimică. Capitalul străin – va pătrunde pe calea investiţiilor. iar numărul întreprinderilor mici şi mijlocii a crescut de la aproape 34. care foloseau peste 20 muncitori. mercurului. 3. • Metalele preţioase: în 1906. Se va realiza un proces firesc de concentrare a capitalului. Întreprinzătorii erau astfel invitaţi profitabil. cuprului. De pildă. Hunedoara. din totalul de 19. 5. 2. etc. a lemnului.000 t oţel (cuptoarele Siemens Martin).3 milioane tone numai Valea Jiului. anume: industria metalurgică. Braşov. Oradea. cu 160%. capitalul francez. numărul întreprinderilor industriale mari.

o serie de firme importante încep să fie controlate vizibil de bănci străine care participau la capitalul acestor firme împreună cu marile bănci din Austria şi Ungaria. astfel.• • comitate precum Hunedoara. în centrele respective în 1900 lucrând aproape 60% din numărul total al muncitorilor din marea industrie a Transilvaniei. 57 . etc. Caraş-Severin. trebuie remarcat şi Sibiul.Revista Transilvania 4/1984 (Addenda). * Notă: În ce priveşte emanciparea economică şi culturală a românilor transilvăneni vezi şi Dan Popescu. "Transilvania": Tribună de propagare a unor idei economice valoroase . Cu precădere se remarcă. În astfel de condiţii. Fireşte. capitalul german în primul rând. cel francez. Timiş. Bihor erau considerate cele mai dezvoltate din punct de vedere industrial. firmele menţionate intră într-o sferă specifică * de interese şi control. Arad.