5.9.1.Funcţionarea generatorului sincron la putere activă constantă şi excitaţie variabilă .

Curbele în V Se consideră că maşina sincronă funcţionează ca generator ,în paralel cu o reţea de putere foarte mare ,cu tensiunea constantă şi care dezvoltă o putere activă constantă. Modificarea regimului de funcţionare al maşinii sincrone la variaţia excitaţiei se urmăreşte usor pe diagrama de fazori din figura 5.29 .Diagrama de fazori reprezintă cazul generatorului sincron cu poli înecaţi în ipoteza R=0 pentru că este cel mai simplu de analizat . Rezultatele rămân valabile şi pentru generatorul sincron cu poli aparenţi . Se constată că pentru o putere la borne dată P=3UIcosφ=constantă şi o tensiune U dată ,componenta activă Icos φ a curentului este constantă .Aceasta înseamnă că vârful fazorului curentului I se va situa pe o dreaptă (D1) perpendicular pe fazorul componentei active a curentului .Rezultă că şi vârful fazorului tensiunii electromotoare E 0 = U + jX S I va descrie o dreaptă (D2)paralelă cu fazorul tensiunii la borne U , la distanţa OB = X S I cos ϕ ,masurată la scara tensiunilor mu . La o scară a puterilor
mp = 3U mu ,segmentul OB va măsura chiar puterea activă dată de generator , a cărei XS

valoare se menţine constantă la variaţia excitaţiei . La aceiaşi scară a puterilor , segmentul CF1 va fi proporţional cu puterea aparentă a maşinii S=3UI iar proiecţia CG1a acestuia pe direcţia fazorului tensiunii va măsura puterea reactivă Q .Aceste rezultate se obţin uşor pe diagrama de fazori dacă se observă că unghiul CF1G1=φ1. În figura 5.29 s-au construit trei diagrame corespunzătoare la trei valori ale curentului de excitaţie . Din cele de mai sus rezultă că prin modificarea excitaţiei unei maşini sincrone se modifică puterea reactivă schimbată de maşina cu reţeaua . Pentru o anumită valoare a curentului de excitaţie maşina poate funcţiona la cosφ=0 (E02=OF2mu) şi în această situaţie curentul I ia o valoare minimă I2 egală cu comonenta activă a curentului I . Valoarea curentului de excitaţie Iem pentru care cosφ=1 conduce la o valoare minimă a curentului din indus .Functionarea generatorului la curentul Iem este avantajoasă , pentru ca maşina funcţionează cu cele mai mici pierderi , iar între reţea şi generator nu există circulaţie de putere reactivă. La creşterea curentului de excitaţie Ie , deci a tensiunii electromotoare Eo, maşina va debita putere reactivş , curentul I va creşte şi va fi defazat în urma tensiunii la borne . În acestă situaţie se spune că maşina este supraexcitată Q>0 şi E0>E02 (corespunde diagrama OCF1 din figura 5.29 ) La subecitarea maşinii , adică la scăderea curentului de excitaţie Ie, maşina va consuma putere reactivă (Q<0 si E0<E02) şi curentul I va creşte fiind defazat înaintea tensiunii la borne . La scăderea excitaţiei ,astfel încat punctul F să coincidă cu B, se atinge limita de stabilitate statică. Scăderea în continuare a excitaţiei duce la desprinderea maşinii (ieşirea din sincronism) ,cuplul exterior devenind mai mare decât cuplul electromagnetic maxim pe care-l poate dezvolta maşina . Pe aceiaşi diagramă se poate urmării si variaţia factorului de putere cos φ la variaţia curentului de excitaţie. La curentul Iem de excitaţie cosφ=1 , la creşterea sau scăderea curentului de excitaţie în raport cu această valoare , factorul de putere scade . Se definesc caracteristicile:
I = f ( Ie )

deoarece cu cât puterea activă este mai mare cu atât şi tensiunea electromotoare E0 şi curentul Ie. P=constant.30 s-au reprezentat aceste caracteristici .29 În figura 5. diagrame .cos ϕ = f ( I e ) Pentru U=constant. Se constantă că odată cu creşterea puterii P minimul curentului I se deplasează spre dreapta . Linia punctată reprezintă curba după care are loc desprinderea maşinii la minim de curent de excitaţie. De aceea aceste caracteristici se numesc şi curbele în V ale generatorului sincron . sunt mai mari. Fig.5. care corespund funcţionarii la cos φ=1. n=constant. Prima caracteristică are forma unui V. cea de-a doua se aseamană cu un V răsturnat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful