P. 1
In Atentia Parintilor Divortati

In Atentia Parintilor Divortati

|Views: 3|Likes:
Published by doinita_manuil

More info:

Published by: doinita_manuil on Aug 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/19/2014

pdf

text

original

IN ATENTIA PARINTILOR DIVORTATI / SEPARATI: NU FACETI DIN COPIII VOSTRI UN ''TEREN DE RAZBOI''. DE ASEMENEA, IN ATENTIA AVOCATILOR, JURISTILOR.

Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti recunoaste Sindromul alienării parentale Sindromul alienării parentale este activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt, cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte. Scopul alienării este răzbunarea personală, câștigarea custodiei sau păstrarea custodiei copilului de către părintele alienator, fără implicarea părintelui alienat sau prin excluderea acestuia. Activitatea cu scopul de înstrăinare se poate extinde asupra familiei părintelui alienat (instrainat), precum și a prietenilor și apropiaților săi. Alienarea se manifesta prin gânduri, acțiuni sau atitudini verbale sau non -verbale, rezultatul fiind abuzul emoțional, manipularea, îndoctrinarea, pentru a determina copilul/copiii să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a-i sugera ostilitatea sau inferioritatea a cestuia. Celălalt părinte este denigrat in mod regulat, etichetat negativ in diferite situatii, în fața copilului de către alienator, vizitele copilului la părintele alienat sunt restricționate sau alienatorul încearcă să controleze activitățile pe care co pilul le va face atunci când se va afla cu celălalt părinte. Alienărea parentala este o formă de abuz emoțional asupra copiilor în fața căreia aceștia nu se pot apăra. Acest fenomen apare indiferent de sexul alienatorului (dacă este mama sau tata), de vârstă (bunicii copilului pot fi alienatori foarte înverșunați) sau nivelul de educație al alienatorului. Fenomenul alienării părintești era indirect recunoscut în Hotărârea de Guvern nr. 49 din 2011, care definește metodologia-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie. În cuprinsul subcapitolului Violenţa asupra copilului în familie, punctul 6, se precizează că „pot fi identificate ca abuz emoţional […] c) cazul răpirii copilului sau al separării ilegale a acestuia de unul dintre părinţi”. Deşi alienarea parentală nu este menţionată în mod explicit ca modalitate de separare ilegală a copilului de unul dintre părinţi, metodologia-cadru se referă implicit şi la ea, întrucât stabileşte că orice formă prin care un copil ajunge să fie separat ilegal de unul dintre părinţi reprezintă un abuz emoţional la adresa copilului. Separarea ilegală a copilului de unul dintre părinţi, prin orice formă ar fi înfăptuită (aşadar, inclusiv prin alienare parentală), reprezintă un abuz la adresa copilului. Autorităţile publice sunt obligate să intervină şi să ia măsurile de protecţie specială prevăzute de lege în cazurile de abuz asupra copiilor (plasamentul, sau plasamentul în regim de urgenţă). De altfel metodologia mai sus amintită indică explicit efectele pe care un sindrom al alienatorului le are asupra copilului, prin recunoasterea Sindromul Stockholm, enumerat în corpul acestui document. Fenomenul este recunoscut si definit de Legea nr. 217/mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, publicată în MO nr. 365 din 30 mai 2012: "violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ, impunerea izolării prin detenție, inclusiv în locuința familială, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;" Cu toate acestea, pana in 2013, formele de alienare parentala curente, prezente indeosebi in situatiile de divort si custodie comuna au fost recunoscute deabia in anul 2013, prin Sentința civilă nr. 1872/06.02.2013 în dosarul 39500/300/2011 soluționat de Judecătoria Sector 2 București: "Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor şi a făcut tot posibilul să tergiverseze soluţionarea procesului de divorţ, căsătoria a fost desfăcută din culpă comună, nici unul dintre motivele invocate de către pârâta nefiind dovedit în instanţă. [...] "Un motiv subsidiar este legat şi de faptul că mama nu înţelege ca părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor minor şi ca pentru binele acestuia

Alienarea se manifesta prin gânduri. Fenomenul alienării părintești era indirect recunoscut în Hotărârea de Guvern nr. de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi. care definește metodologia cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie. 1872/06. cu intenția alienării (înstrăinării) copilului de celălalt părinte.02. metodologia-cadru se referă implicit şi la ea." Iulian-Laurentiu Stefan Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti recunoaste Sindromul alienării parentale Sindromul alienării parentale este activitatea de denigrare sistematică a unui părinte de către celălalt. De altfel metodologia mai sus amintită indică explicit efectele pe care un sindrom al alienatorului le are asupra copilului. pana in 2013. În cuprinsul subcapitolului Violenţa asupra copilului în familie.] "Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte. prin recunoasterea Sindromul Stockholm. respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate. 217/mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. Acest fenomen apare indiferent de sexul alienatorului (dacă este mama sau tata). publicată în MO nr. câștigarea custodiei sau păstrarea custodiei copilului de către părintele alienator. precum și a prietenilor și apropiaților săi. inclusiv în locuința familială. de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi. Celălalt părinte este denigrat in mod regulat. nici unul dintre motivele invocate de către pârâta nefiind dovedit în instanţă. inclusiv prin alienare parentală). prezente indeosebi in situatiile de divort si custodie comuna au fost recunoscute deabia in anul 2013. pentru a determina copilul/copiii să creadă că celălalt părinte este un dușman sau pentru a -i sugera ostilitatea sau inferioritatea acestuia. impunerea izolării prin detenție. în fața copilului de către alienator. Separarea ilegală a copilului de unul dintre părinţi .2013 în dosarul 39500/300/2011 soluționat de Judecătoria Sector 2 București: "Pârâta s-a opus ca el să aibă acces la minor şi a făcut tot posibilul să tergiverseze soluţionarea procesului de divorţ. Din probele dosarului rezultă ca aceasta nu face nici un efort în acest sens deşi reclamantul a promovat mai multe .trebuie să lase resentimentele deoparte şi să stabilească o cale de comunicare cu tatăl copilului. Fenomenul este recunoscut si definit de Legea nr. Scopul alienării este răzbunarea personală. acțiuni sau atitudini verbale sau non -verbale..impunerea izolării persoanei de familie. fără implicarea părintelui alienat sau prin excluderea acestuia. respectiv de a fi obligat să spioneze pe celălalt părinte sau nouă familiei a celuilalt părinte.. Autorităţile publice sunt obligate să intervină şi să ia măsurile de protecţie specială prevăzute de lege în cazurile de abuz asupra copii lor (plasamentul. enumerat în corpul acestui document. întrucât stabileşte că orice formă prin care un copil ajunge să fie separat ilegal de unul dintre părinţi reprezintă un abuz emoţional la adresa copilului. punctul 6.] "Un motiv subsidiar este legat şi de faptul că mama nu înţelege ca părinţii au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul lor minor şi ca pentru binele acestuia trebuie să lase resentimentele deoparte şi să stabilească o cale de comunicare cu tată l copilului. privare intenționată de acces la informație. sau plasamentul în regim de urgenţă). prin orice formă ar fi înfăptuită (aşadar. căsătoria a fost desfăcută din culpă comună. vizitele copilului la părintele alienat sunt restricționate sau alienatorul încearcă să controleze activitățile pe care copilul le va face atunci când se va afla cu celălalt părinte. 365 din 30 mai 2012: "violența socială . reprezintă un abuz la adresa copilului. îndoctrinarea. interzicerea frecventării instituției de învățământ. Din probele dosarului rezultă ca aceasta nu face nici un efort în acest sens deşi reclamantul a promovat mai multe acţiuni pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi a refuzat să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată de către reclamant" [. Activitatea cu scopul de înstrăinare se poate extinde asupra familiei părintelui alienat (instrainat)." Cu toate acestea. rezultatul fiind abuzul emoțional. de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte. de vârstă ( bunicii copilului pot fi alienatori foarte înverșunați) sau nivelul de educație al alienatorului. precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte. Alienărea parentala este o formă de abuz emoțional asupra copiilor în fața căreia aceștia nu se pot apăra. de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte. se precizează că „pot fi identificate ca abuz emoţional […] c) cazul răpirii copilului sau al separării ilegale a acestuia de unul dintre părinţi”. precum și alte acțiuni cu efect similar. formele de alienare parentala curente. prin Sentința civilă nr. de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte. 49 din 2011. [.. de comunitate și de prieteni. etichetat negativ in diferite situatii. manipularea. Deşi alienarea parentală nu este menţionată în mod explicit ca modalitate de separare ilegală a copilului de unul dintre părinţi..

acţiuni pentru exercitarea drepturilor părinteşti şi a refuzat să se prezinte la mediator atunci când a fost invitată de cătr e reclamant" [. de a nu fi expus la discuţiile în contradictoriu purtate de părinţi. respectiv de a nu fi pus să aleagă care dintre cei doi părinţi are dreptate. de a dezvolta în mod independent o relaţie de calitate cu fiecare dintre cei doi părinţi. .. respectiv de a fi obligat să spioneze pe celălalt părinte sau nouă familiei a celuilalt pă rinte. de a fi protejat de remarci alienatoare cu privire la celălalt părinte.. de a nu fi expus la comentarii sau comportamente negative din partea unui părinte cu privire la celălalt părinte. precum şi de atitudini care desconsideră pe celălalt părinte.] "Copilul are dreptul de a avea doi părinţi pe care trebuie să fie lăsat să îi iubească fără frică sau fără a se simţi vinovat faţă de celălalt părinte. de a nu fi obligat să povestească despre activităţile pe care le desfăşoară cu celălalt părinte.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->