Antoine de Saint-Exupéry

Micul prinţ
Cu ilustraţiile autorului Lui Léon Werth Copiilor le cer iertare că am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten din câţi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate să priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copii. Am şi al treilea motiv: acest om mare trăieşte în Franţa, unde suferă de foame şi frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înşirate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost cândva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. (Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac următoarea îndreptare: Lui Léon Werth pe când era băieţel

I Odată, pe vremea când aveam eu şase ani, am dat peste o poză minunată, într-o carte despre pădurile virgine, numită „Întâmplări trăite”. Înfăţişa un şarpe boa care înghiţea o fiară sălbatică. Iată copia acestui desen.

În cartea aceea se spunea: „Şerpii boa îşi înghit prada dintr-o dată, fără s-o mai mestece. Pe urmă, nu mai sunt în stare să se mişte şi dorm întruna, timp de şase luni, cât ţine mistuitul“. M-am gândit atunci îndelung la peripeţiile din junglă şi am izbutit să fac la rându-mi, cu creion colorat, primul meu desen. Desenul numărul 1. Era aşa:

Le-am arătat oamenilor mari capodopera mea şi i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: - De ce să te sperii de-o pălărie? Desenul meu nu înfăţişa o pălărie. Înfăţişa un şarpe boa care mistuia un elefant. Am desenat atunci şarpele boa pe dinăuntru, pentru ca astfel să poată pricepe şi oamenii mari. Ei au întotdeauna nevoie de lămuriri. Desenul meu numărul 2 era aşa:

Oamenii mari m-au povăţuit să le las încolo de desene cu şerpi boa, fie întregi, fie spintecaţi, şi să-mi văd mai degrabă de geografie, de istorie, de aritmetică şi de gramatică. Aşa s-a făcut că, la vârsta de şase ani, am părăsit o strălucită carieră de pictor. Nereuşita cu desenul meu numărul 1 şi

cu desenul meu numărul 2 îmi tăiase orice curaj. Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri. Astfel că a trebuit să-mi aleg altă meserie şi am învăţat să conduc avioane. Am zburat mai pretutindeni în lume, iar geografia, ce-i drept, mi-a fost de mare ajutor. Puteam, dintr-o privire, să deosebesc China de Arizona. Lucru foarte folositor, dacă te rătăceşti în timpul nopţii. Aşa că eu, de-a lungul vieţii mele, am avut o sumedenie de legături cu o sumedenie de oameni serioşi. Mi-am petrecut multă vreme printre oamenii mari. I-am cunoscut foarte îndeaproape. Ceea ce nu mi-a îmbunătăţit părerea despre ei. Când întâlneam pe câte cineva care-mi părea mai dezgheţat la minte, îl puneam la încercare cu ajutorul desenului meu numărul 1, de care niciodată nu m-am despărţit. Voiam să ştiu dacă avea o minte într-adevăr pătrunzătoare. Numai că răspunsul erau mereu acelaşi: „E o pălărie”. Atunci eu nu-i mai pomeneam nici de şerpii boa, nici de pădurile virgine, nici de stele. Căutam să fiu pe înţelesul lui. Stăteam cu el de vorbă despre bridge, despre golf, despre politică şi despre cravate. Iar el era încântat că făcuse cunoştinţă cu un om atât de aşezat. II Aşa am trăit eu, stingher, fără să am cu cine sta într-adevăr de vorbă, până când, o dată, acum şase ani, am rămas în pană în pustiul Sahara. Mi se stricase ceva la motor. Şi cum nu luasem cu mine nici mecanic, nici călători, mă pregăteam să-ncerc de unul singur să duc la bun sfârşit o reparaţie anevoiasă. Era pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Apă de băut, abia dacă aveam pentru o săptămână. În prima noape, deci, am dormit acolo, pe nisip, la mii de leghe depărtare de orice aşezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Aşa că vă închipuiţi uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m-am pomenit că mă trezeşte un glăscior ciudat. Rostea: - Te rog... desenează-mi o oaie! - Cum? - Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Şi-am văzut un omuleţ cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Iată cel mai bun portret pe care, mai târziu, am izbutit să i-l fac.

Desenul meu e însă, bineînţeles, mult mai puţin fermecător decât modelul. Nu e vina mea. Pe când aveam şase ani, oamenii mari mă făcuseră să-mi pierd orice încredere în cariera mea de pictor şi, în afară de şerpi boa întregi şi de şerpi boa spintecaţi, nu mai învăţasem să desenez nimic altceva. Prin urmare, priveam cu ochi mari de uimire la arătarea aceea. Nu uitaţi că mă aflam la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Or, omuleţul meu nu părea a fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, mici mort de sete, nici mort de frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în inima pustiului, la mii de leghe depărtare de orice tărâm locuit. Când, în sfârşit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: - Bine, dar... ce cauţi tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetişor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: - Te rog... desenează-mi o oaie! În faţa unei taine prea copleşitoare, nici nu mai cutezi să te împotriveşti. Oricât de nefiresc mi se părea mie lucrul acesta acolo, la mii de leghe depărtare de orice aşezare omenească, şi cu toată primejdia de moarte în care mă aflam, mi-am scos din buzunar stiloul şi o foaie de hârtie. Însă mi-am adus atunci aminte că studiasem îndeosebi geografia, istoria, aritmetica şi gramatica şi i-am spus omuleţului aceluia (cam posomorândumă) că nu mă pricep să desenez. El mi-a răspuns:

- Nu-i nimic. Desenează-mi o oaie. Cum eu niciodată nu mai desenasem o oaie, i-am făcut unul dintre desenele acelea două, singurele de care mă ştiam în stare. Cel cu şarpele boa întreg. Şi-am încremenit, auzind că omuleţul îmi spune: - Nu! Nu! Nu vreau un elefant în pântecele unui şarpe boa! Un şarpe boa e foarte primejdios, iar un elefant te încurcă foarte mult. La mine acasă-i foarte strâmt. Eu de-o oaie am nevoie. Desenează-mi o oaie! Aşa încât am desenat.

El s-a uitat atent, apoi a zis: - Nu! Asta-i tare bolnavă. Fă-mi alta! Am desenat alta:

Prietenul meu a zâmbit cu drăgălăşenie şi îngăduinţă: - Numai că... vezi şi tu... aceasta nu-i oaie, e berbec. Are coarne... Am făcut, prin urmare, desenul din nou.

El însă mi l-a dat înapoi, ca şi pe cele de mai înainte: - Asta-i prea bătrână. Eu vreau o oaie care să trăiască mult. Atunci, pierzându-mi răbdarea, deoarece mă zoream să mă apuc de demontarea motorului, i-am făcut la repezeală desenul următor.

Şi i-am spus, într-o doară:

. cu ăsta nici nu poţi să vii prea de departe. că eu zbor.. Şi i-am adus la cunoştinţă.Chiar aşa mi-o şi doream! Crezi că oaia asta are nevoie de multă iarbă? . Apoi şi-a scos oaia din buzunar şi s-a cufundat în contemplarea comorii sale. e un desen mult prea greu pentru mine). Dar am văzut cu uimire cum chipul micului meu judecător se luminează: ..Nu chiar aşa de mititică. Atunci el a exclamat: . de pildă.Negreşit îi va ajunge.. A clătinat încet din cap.Da.Atunci şi tu vii tot din cer! De pe ce planetă eşti? Întrezărind pe loc o licărire în taina care îl învăluia. Ia te uită! A adormit. III Mi-a trebuit un timp îndelungat.De ce mă-ntrebi? . care îmi punea o mulţime de întrebări. Micul prinţ. şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Aşa. Ţi-am dat o oaie mititică. m-a întrebat: .Ce bazaconie mai e şi asta? .. tu vii de pe altă planetă? El însă nu mi-a dat nici un răspuns.. părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. adăugă: . El s-a aplecat asupra desenului: .Nici o bazaconie. uitându-se la avionul meu: . Mie nu-mi place să râdă nimeni de nenorocirile mele.Aceasta e lada! Oaia care-ţi trebuie se află înăuntru. Avionul meu. cu mândrie.Va să zică. Şi aşa l-am cunoscut pe micul prinţ. l-am întrebat numaidecât: .Pentru că la mine acasă-i tare strâmt.. .Cum? Ai căzut din cer? . Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul. care pe mine m-a supărat destul de mult.. Şi multă vreme s-a pierdut în visare. . Şi micul prinţ izbucni într-un drăgălaş hohot de râs. E un avion. Apoi. Asta zboară...O! asta-i bună. ..Ce-i drept. când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez. până când să pot pricepe dincotro venea. i-am întors-o eu cu modestie.

cărora li s-a dat câte un nume. sub pedeapsa cu moartea. . o mare demonstraţie a descoperirii sale. Propunerea asta. dacă n-o priponeşti. încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. pe lume se mai află o puzderie de alte planete.Unde-oi vedea cu ochii nu poţi ajunge prea departe. Şi dacă eşti cuminte.. cu prilejul unui Congres Internaţional de Astronomie. . după o tăcere îngândurată: . îl miră pe micul prinţ: .Oriunde. Jupiter. Venus. un dictator turc a poruncit poporului său. Am temeinice motive să cred că planeta de pe care venea micul prinţ era asteroidul B-612. Şi-un ţăruş..Dincotro vii tu.Păi. Acesta a făcut atunci. îi dă în loc de nume. cu telescopul. Acest asteroid nu a fost zărit decât o singură dată. după cât mi s-a părut.E bine că mi-ai dat şi-o ladă. să se îmbrace ca europenii. IV Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case! Ceea ce nu prea avea cum să mă mire. adăugă: . Din fericire pentru faima asteroidului B-612. un număr. La mine-acasă e atât de strâmt. îi zice: „Asteroidul 3251”. Unde-o vedea cu ochii.. prichindelule? Unde e „acasă la tine”? Unde vrei tu să-mi duci oaia? Mi-a răspuns. aşa.. Când un astronom descoperă vreuna din ele. Şi din nou prietenul meu izbucni într-un hohot de râs: . în 1909.Vă închipuiţi cât de mult m-a putut nedumeri crâmpeiul lui de mărturisire în legătură cu „celelalte planete”. Aşa sunt oamenii mari. din pricina hainelor pe care le purta. Ştiam bine că. în afară de marile planete precum Pământul. .S-o priponesc? Ce idee năstruşnică! . uneori atât de mici.. am să-ţi dau şi-o funie.Nu-i nimic.? Micul prinţ rosti atunci cu multă seriozitate: . ca s-o priponeşti în timpul zilei. Şi. se duce cine ştie unde şi se pierde.Sigur că da. va avea şi ea o casă peste noapte. de către un astronom turc. De aceea m-am străduit să aflu mai multe.Şi unde-ai vrea să se ducă? . De pildă. cuprins de-o uşoară melancolie.. Nimeni însă nu i-a dat crezare. Marte.

din cărămizi trandafirii. a fost de aceeaşi părere cu el. acum..Astronomul a mai făcut o demonstraţie. . ei niciodată nu vă pun întrebări asupra lucrurilor cu adevărat însemnate.. cu muşcate la ferestre şi cu porumbei pe acoperiş.” ei nu sunt în stare să-şi închipuie cum arată o asemenea casă. Dacă v-am povestit aceste amănunte cu privire la asteroidul B-612 şi dacă v-am destăinuit numărul lui. în 1920. Oamenilor mari le plac cifrele. Când le vorbiţi despre un nou prieten. Şi toată lumea. Dacă le spui oamenilor mari: „Am văzut o casă frumoasă. îmbrăcat de astă dată întrun frac foarte elegant. Nu vă întreabă niciodată: „Ce sunet are glasul lui? Ce jocuri îi plac mai mult? Face colecţie de fluturi?” Ci întrebă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Câte kilograme cântăreşte? Cât câştigă tatăl lui?” Numai atunci ei cred că îl cunosc. „Ce frumoasă e!” vor exclama atunci. Lor trebuie să le spui: „Am văzut o casă care costă o sută de mii de franci”. am făcut-o din pricina oamenilor mari.

Aşa sunt ei. totul le-ar fi apărut cu mult mai plin de adevăr. e o mărturie că există”.. puţin ne pasă de cifre! Mi-ar fi plăcut şi mie să încep această povestire în felul basmelor.. Nu trebuie să le-o luaţi în nume de rău. Fireşte însă că nouă. dacă le spui: „Drept mărturie că micul prinţ a existat întradevăr stă şi faptul că era o fiinţă încântătoare. Mi-ar fi plăcut să spun aşa: „A fost odată un mic prinţ. ei vor ridica din umeri şi vor socoti că nu eşti decât un copil! Dar dacă le spui: „Planeta de pe care venea micul prinţ e asteroidul B612”.Micul prinţ pe asteroidul B612 Tot aşa. Când cineva îşi doreşte o oaie. atunci vă vor crede şi vă vor lăsa în pace cu întrebările lor. care trăia pe o planetă doar cu puţin mai mare decât el şi care simţea nevoia unui prieten. acelora ce ştiu censeamnă viaţa. că râdea şi că-şi dorea o oaie.” Astfel. Copiii se cuvine să fie foarte îngăduitori cu oamenii mari. . celor care ştiu ce-n-seamnă viaţa.

care nu se mai gândesc decât la cifre.Ar trebui puşi unii peste alţii: Dar adăugă deîndată.Da. turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. căci deodată micul prinţ m-a întrebat. fireşte. Eu însă. nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. V Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta. un altul însă nu mai seamănă defel.E-adevărat.Atunci înseamnă că mănâncă baobabi? I-am explicat micului prinţ că baobabii nu sunt arbuşti. din nefericire. luându-şi oaia. apoi. dacă ar lua el chiar şi o întreagă turmă de elefanţi. Voi mai greşi. Câte un desen mai treacă-meargă. . Nu înţelegeam de ce era atât de important ca oile să mănânce arbuşti. Dacă încerc să-l zugrăvesc aici. că oile mănâncă arbuşti? . la vârsta mea. să te apuci de desenat. ci nişte arbori cât bisericile de mari şi că. când mai rău. când ajung la culoarea veşmintelor sale. O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. Aici. pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. când altminteri. că-i semăn. cu călătoria lui. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu. Colo. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii. Sunt şase ani de când prietenul meu. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul. când mai bine. micul prinţ e prea mare. să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. cuprins parcă de-o mare îndoială: . A fost tot datorită oii. cu plecarea. Nu oricine a avut un prieten. Ideea cu turma de elefanţi îl făcu pe micul prinţ să râdă: . în privinţa unor amănunte mai de seamă. Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari. a plecat. E greu. poate. cu înţelepciune: . în cea de-a treia zi. Dar micul prinţ adăugă: . Şi atunci bâjbâi când aşa. Credea. E lucru trist să uiţi un prieten. de asemenea. E adevărat. am aflat de năpasta baobabilor. când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afara de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat. Aşa se face că. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari. Şovăi.Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. prea mic. nu-i aşa. pe când aveai şase ani! Voi văuta. e pentru că nu vreau să-l uit. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane.Aha! Îmi pare bine.

Dacă e vorba despre un fir de ridiche ori de trandafir. . seminţe bune. de ierburi bune şi seminţe rele. Numai că seminţele n-ai cum să le vezi.Baobabii înainte de a creşte mari sunt şi ei mici. într-adevăr. îl poţi lăsa să crească-n voia lui. pe planeta micului prinţ se găseau. până când i se năzare câte uneia să se trezească. de ierburi rele. ca să aflu singur dezlegarea.. ca pe toate planetele. Dar dacă-i vorba . Şi. Ele dorm în tainiţa pământului. Atunci începe să se întindă şi scoate la soare. mai întâi cu sfiiciune. şi ierburi bune şi ierburi rele.Chiar aşa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieţii de baobab? Mi-a răspuns: „Păi dar! Vezi bine” ca şi când ar fi fost vorba de un lucru foarte limpede. Şi a trebuit să-mi pun mintea la grea încercare. un firicel plin de farmec şi nevătămător. Prin urmare.

când sunt foarte mici. cu care se aseamănă mult. Povaţa merita atâta osteneală. O străpunge cu rădăcinile. dar n-am izbutit. când mi-ai spus: . Şi spun: „Copii! Fiţi atenţi la baobabi!” Doar de aceea m-am trudit atâta cu acest desen. nu-i nici o pagubă. Poate vă veţi pune întrebarea: „Oare de ce în cartea asta nu se găsesc şi alte desene. seminţele de baobab. Baobabii VI O! Prinţ micuţ. puţin câte puţin.s-ar putea să le fie de folos. într-una din zile. Uneori. încât. ca să te desfeţi. mi-a mărturisit mai târziu micul prinţ. Năpădeşte întreaga planetă. mă abat de la tăcerea mea. m-a povăţuit să-mi dau silinţa şi să fac un desen frumos. Or. trebuie să te străduieşti să smulgi întotdeauna baobabii. Când e însă vorba de baobabi. decât farmecul apusurilor de soare. trebuie să dichiseşti cu grijă şi planeta. Iar de un baobab. pe care l-am aflat în cea de-a patra zi. de îndată ce-i deosebeşti de tufele de trandafir. întotdeauna se întâmplă o groaznică nenorocire. ca să le dau de veste prietenilor mei că-i paşte o primejdie pe lângă care trec de multă vreme. Timp îndelungat tu n-avuseseşi. E o treabă foarte plicticoasă. la fel de măreţe. am desenat această planetă. cu ajutorul căruia lucrul acesta să le intre bine în cap copiilor de pe meleagurile mele. Un proaspăt amănunt.. fără să-şi dea seama. am fost însufleţit de simţământul că nu e nici o clipă de pierdut. de dimineaţă. Mie unuia. chiar din clipa în care ai descoperit-o. nu-mi prea place să fac pe moralistul. Însă primejdia baobabilor e atât de puţin cunoscută şi neajunsurile care îl pândesc pe acela ce s-ar rătăci pe un asteroid sunt atât de mari. „Dacă vor călători cândva . Şi. ca şi mine. de laşi o treabă pentru mai târziu. sub îndrumările micului prinţ. trebuie s-o smulgi numaidecât. o fac să sară-n aer. ca desenul cu baobabii?” Răspunsul este foarte simplu: am încercat..îmi spunea el . de astă dată. taina micii şi însinguratei tale vieţi. pe planeta micului prinţ se aflau nişte seminţe îngrozitoare. Când am desenat baobabii. nu te mai poţi descotorosi niciodată. descopeream aşa. şi dacă baobabii sunt prea mulţi.despre o plantă rea.. . Ştiam undeva o planetă locuită de un trândav.. Pământul planetei era plin de ele. Şi dacă planeta este prea mică. decă prinzi de veste prea târziu.E ceva ce ţine de disciplină. dar foarte uşoară. Nu luase seama la trei copăcei. După ce te-ai dichisit de dimineaţă.” Iar eu.

pe atât de mica ta planetă n-aveai decât să-ţi muţi scaunul cu câţiva paşi mai încolo.Ştii.Mereu mă cred la mine-acasă! Într-adevăr. Şi mi-ai spus: . Chiar şi florile cu spini. rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere: . Deodată. Franţa-i prea departe... . fără nici o pregătire. spinii la ce folosesc? . mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ. ori de câte ori doreai.Să aşteptăm ca soarele să apună.. apune peste Franţa. dacă mănâncă arbuştii.O oaie.. .Păi atunci. îţi place să priveşti apusul soarelui.Chiar şi florile cu spini? .Ce să aşteptăm? . mănâncă şi florile? .Dar trebuie să aşteptăm. .. Ar fi de-ajuns dac-ai putea să mergi pentru un singur minut în Franţa. priveai apusul soarelui.Într-o zi. ca să priveşti apusul soarelui.. apoi ai râs de tine însuţi. cum prea bine se ştie. mi-a pus o întrebare.Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri? Dar micul prinţ nu mi-a răspuns... puţin după aceea: . Din nefericire. tot datorită oii. am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori! Şi ai adăugat.. . La început ai fost nedumerit. Şi. .Da. când eşti trist.O oaie mănâncă tot ce nimereşte. Însă tu. Haide să vedem un apus de soare...Tare mult îmi plac apusurile soarelui. VII În cea de-a cincea zi. . Când în Statele Unite e amiază. soarele.

la ce folosesc? Micul prinţ. Şi oare nu e lucru serios. după o tăcere. cu un fel de duşmănie parcă: .Spinii. Şuviţele-i de aur tremurau în vânt: . .Şi tu crezi că florile.. Eram. de milioane de ani. e o ciupercă! . tocmai îmi spuneam: „Dacă bulonul ăsta se mai încăpăţânează mult. mi-a strigat. căci pana se dovedea deosebit de gravă. foarte supărat.O ciupercă! Micul prinţ se făcuse palid de mânie. de vreme ce punea o întrebare. Mă cuprinsese îngrijorarea. niciodată.Ştiu undeva o planetă pe care se află un Domn roşcovan. Îşi fac şi ele curaj cum pot.. neîndurător. adăugă: . Şi toată ziua spune ca şi tine: „Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!” şi nu mai poate de trufie. cu ciocanul în mână şi cu degetele negre de ulei. N-a privit niciodată o stea..Vorbeşti întocmai ca oamenii mari! Cuvintele acestea m-au făcut să mă ruşinez puţin. Acela însă nu e om.Cu treburi serioase! Mă vedea aşa. unul. . N-a făcut nimic altceva. .Nu ştiam.De milioane de ani. nu renunţa niciodată la ea.Nu te cred! Florile-s plăpânde. în clipa aceea. când vrei să înţelegi de ce-şi dau ele atâta osteneală să-şi făurească nişte spini care nu le folosesc la nimic? Nu e ea mai serioasă şi mai importantă decât socotelile unui Domn gras şi roşcovan? Şi dacă ştiu o floare care-n lume n-are seamăn . de sare câtcolo!” Micul prinţ din nou mă tulbură din gândurile mele: . împuţinându-se. Necăjit din pricina bulonului. într-adevăr. mă făcea să mă tem de tot ce poate fi mai rău. Se cred grozave cu spinii lor. mă căzneam cu deşurubatul unui bulon din cale-afară de înţepenit.Toate le încurci. aplecat asupra unui lucru care lui i se părea foarte urât.. . mă îndeletnicesc cu treburi serioase! El se uită încremenit la mine: .Ba deloc! Ba deloc! Nu cred nimic! Ţi-am spus ce mi-a trecut prin minte! Eu. mănâncă florile. atunci. foarte ocupat cu motorul meu. Cu toate acestea.Vai! Însă. oile.. Care n-a mirosit niciodată o floare. În clipa aceea. Sunt curată răutate din partea florilor! . toate le amesteci! Era. Sunt neştiutoare.Spinii nu folosesc la nimic. florile-şi făuresc spini. Nu i-am răspuns nimic. El însă. îi dau una cu ciocanul. i-am spus şi eu ce mi-a trecut prin minte: . iar apa de băut. decât socoteli.O ce? . N-a iubit pe nimeni niciodată..

nici ăsta nu-i un lucru important? Se îmbujoră-n obraji. Florii am să-i desenez o armură. împodobite doar cu câte o singură cunună de petale. toate stelele s-ar stinge! Şi nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvânt. pentru el e ca şi cum. A izbucnit deodată în hohote de plâns. L-am legănat. Nu ştiam cum să-l împac. să cunosc această floare mai în amănunt. să fie fericit. şi dacă într-o bună dimineaţă o oaie mititică e în stare s-o nimicească. dintr-o dată.. e undeva. aşa... privindu-le.. Am vorbit cu el: . de sete şi de moarte. acolo”. în scurtă vreme. Nu prea ştiam ce să-i spun. Într-atât de tainic e tărâmul lacrimii. Se aşternuse noaptea. pe o planetă. fără să-şi dea seama de ceea ce face. pe urmă spuse mai departe: . Am să. Puţin îmi păsa acum de ciocan. Pe planeta micului prinţ crescuseră dintotdeauna flori ca toate florile. se afla un prinţ micuţ care trebuia alinat! L-am luat în braţe... şi care se mulţumeau cu . Am să-ţi desenez o botniţă pentru oaia ta.. dintr-o lovitură.Când cineva a îndrăgit o floare cum numai una singură se află între milioanele şi milioanele de stele. cum să-i mai intru în voie. Eu îmi lăsasem sculele deoparte... Pe o stea. îşi spune el. pe planeta mea.. de bulon. Pământul.. „Floarea mea. lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el. Dar dacă oaia îi mănâncă floarea. VIII Aveam.Floarea pe care tu ai îndrăgit-o nu-i în pericol.. Mă simţeam tare neîndemânatic.şi care nu trăieşte-n altă parte decât numai pe planeta mea.

Şi micul prinţ. Se îmbrăca pe îndelete. Micul prinţ.Cât eşti de frumoasă! . printre ierburi. Nu voia să se arate decât în deplina strălucire a frumuseţii sale. seara. da! era foarte cochetă! Găteala ei cea tainică ţinuse astfel zile şi zile de-a rândul. Şi tocmai ea. iar micul prinţ luase foarte îndeaproape seama la creşterea mlădiţei celei noi. Îşi alegea culorile cu grijă. ospătase floarea. simţea că trebuie să se ivească dinlăuntru o minune de făptură. la puţină vreme. şi pe urmă. Micul prinţ atunci nu-şi mai putu stăpâni admiraţia: . se opri din creştere şi prinse a făuri o floare.. N-am apucat nici să mă pieptăn. se ivi şi dumneaei.. Aceasta însă încolţise într-o bună zi dintr-o sămânţă adusă de nu se ştie unde.. văzând bobocul uriaş ce se împlinea sub ochii lui. căscă şi zise: . Răsăreau de dimineaţă. chiar la răsăritul soarelui..foarte puţin loc.adăugase ea numaidecât . cu pregătirile.. fâstâcit. bine.Mi se pare că e ora micului dejun ..Nu-i aşa? îi răspunse cu gingăşie floarea. Micul prinţ descoperi că floarea aceasta nu prea ştia ce-i modestia. nu mai isprăvea. Te rog să mă ierţi. potrivindu-şi petalele una câte una. Şi iată că într-o bună dimineaţă. însă era atât de tulburătoare! .Vai! Abia m-am trezit. Nu voia să se înfăţişeze mototolită.. care atât de migălos trudise. dornică a fi cât mai frumoasă. însă floarea. Ei.. ca macii. Şi m-am născut o dată cu soarele. la adăpostul încăperii sale verzi. şi care nu supărau pe nimeni. care nu se asemuia prin nimic cu celelalte mlădiţe. ducându-se în căutarea unei stropitori cu apă proaspătă. . se stingeau. Se putea să fie un nou soi de baobab! Tulpiniţa însă.de-ai avea bunătatea să te gândeşti şi la mine...

în curând.şi-apoi. dar mi-e groază de curent. într-o zi.N-au decât să poftească tigrii cu ghearele lor! . de pildă.Nu mi-e deloc frică de tigri. tigrii nu mănâncă iarbă. ..Pe planeta mea nu se află tigri . pe când îi vorbea despre cei patru spini ai săi. cu vanitatea ei niţel bănuitoare. Aşa.. .răspunsese cu gingăşie floarea. N-ai avea cumva un paravan? .Astfel ajunsese ea să-l chinuiască. . îi spusese micului prinţ: .Eu nu sunt o iarbă .Te rog să mă ierţi.o corectase micul prinţ .

E foarte frig aici la dumneata. ar fi trebuit să mă înduioşeze. cu un clopot de sticlă. îşi pierduse curând încrederea în ea. Mireasma ei mă îmbăta şi mă însenina... Florile sunt atât de ciudate... tuşise de câteva ori. în ciuda bunăvoinţei şi a iubirii sale. Eşti rău aşezat..Şi paravanul. Nu avea de unde să ştie cum e pe alte tărâmuri.. însă eu n-am ştiut să mă bucur de lucrul acesta. IX . Aici însă se oprise. Mi-a mai mărturisit: . să-i ghicesc duioşia. Floarea asta e tare sucită.Nu trebuia să-mi pun mintea cu ea .. Povestea aceea cu ghearele.N-am fost în stare să pricep nimic! Trebuia să o judec după fapte. care m-a necăjit atât de mult. nu după vorbe. dar vorbeai cu mine! Şi-atunci floarea îşi înteţise tusea pentru ca el să se simtă totuşi cuprins de remuşcări. dar eram prea mic ca să ştiu cum s-o iubesc.îşi zise micul prinţ..M-aş fi dus să-l caut.„Groază de curent. ca să arunce vina asupra micului prinţ: . Pusese preţ pe nişte vorbe fără însemnătate şi ajunsese foarte nefericit. Nu trebuie să-ţi pui niciodată mintea cu florile. seara. N-ar fi trebuit să fug de acasă niciodată! Trebuia ca dincolo de bietele ei şireticluri. Trebuie doar să le priveşti şi să le miroşi.? ..mi-a mărturisit el într-o zi. Astfel micul prinţ. Acolo. Ruşinată că se dăduse de gol cu o minciună urzită atât de stângaci.. de unde vin eu. Ea venise din sămânţă. Floarea mea înmiresma planeta. nici o pricopseală pentru o plantă .” .Să mă acoperi. .

În dimineaţa plecării. în dimineaţa aceea. când a fugit de-acasă. după cum spunea el: „Nu se ştie niciodată!” Aşa încât a curăţat deopotrivă şi vulcanul stins. Ea însă nu-i răspunse. Mai avea şi un vulcan stins. . Nu ştia ce să mai creadă despre această blândeţe. Floarea tuşi. a făcut o mare rânduială pe planetă. smulse apoi şi ultimii puieţi de baobab. fără erupţii. floarea. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi Micul prinţ. nespus de dragi. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare. şi se pregătea să o pună la adăpost sub clopotu-i de sticlă. . . îi zise ea în cele din urmă. Toate acele treburi obişnuite i se părură însă. spuse el din nou. Vulcanii.Rămâi cu bine. Erupţiile vulcanice sunt ca focurile care răbufnesc pe horn. pentru cea din urmă oară. De aceea ne şi pricinuiesc o mulţime de neajunsuri. Însă. îi spuse florii. Caută să fii fericit. De bună seamă.Cred că micul prinţ. ard domol şi liniştit. descumpănit. cu clopotul de sticlă în mână. Avea doi vulcani activi. cei de pe Pământ. Rămase locului. noi. dacă sunt bine curăţaţi.Rămâi cu bine. se pomeni că-i vine-a plânge.Am fost o proastă. . cuprins de o uşoară tristeţe. suntem mult prea mărunţi pentru a ne curăţa vulcanii. dar nu din pricina răcelii. A curăţat cu grijă hornurile vulcanilor activi. Numai buni pentru a-şi încălzi gustarea de dimineaţă. Micul prinţ se miră că nu-l mai dojeneşte. Îţi cer iertare. Iar pe când stropea. Deoarece credea că nu se va întoarce niciodată.

dacă vreau să aflu cum arată fluturii. Regele şedea. Pleacă! Deoarece nu voia ca el s-o vadă plângând. înveşmântat în purpură şi în hermină. 326.. atât era de mândră floarea .. .. nu mă tem deloc. . cine să mai treacă pe la mine? Tu o să fii departe . Nu mai am nevoie de el. Aerul proaspăt al nopţii are să-mi priască. Şi-i arătă.. 329 şi 330. Pe cel dintâi asteroid trăia un rege. e enervant! Te-ai hotărât să pleci. dar în acelaşi timp măreţ. Caută să fii fericit .. Aşa încât se apucă să-i viziteze. Cât despre fiare. dar fiarele . pe un tron lipsit de orice podoabă. te iubesc. s-a slujit de pribegirea unor păsări călătoare.Bine.. ...Şi n-o mai lungi atâta.. N-ai bănuit nimic.Trebuie totuşi să rabd vreo două-trei omizi. dar vântul .Bine. . 328. Dar n-are nici o importanţă.. da. 327... Am ghearele mele..Ei bine. Şi tu ai fost la fel de prost ca şi mine. Apoi adăugă: . X Se afla prin părţile asteroizilor 325. Cred că micul prinţ.Nu sunt chiar atât de răcită .. când a fugit de-acasă. din vina mea. ca să-şi caute de lucru pe-acolo şi ca să se instruiască.. Altminteri. Pare-se c-ar fi ceva nespus de frumos. cei patru spini ai săi. Doar sunt o floare . cu nevinovăţie. Lasă clopotul de sticlă-n pace. zise floarea. .

de vreme ce niciodată nu m-a mai văzut? Dar nu ştia că lumea. îi spuse monarhul.Mi-e ruşine. E o poruncă. deosebit de mândru că e rege pentru cineva.. Haide! Mai cască. .Dacă e aşa. obosit cum era. . dar falnica hlamidă de hermină încurca întreaga planetă. îţi poruncesc ba să caşti.Cum poate oare să mă recunoască.Nu mă pot opri. îi spuse regele. Nu-ţi dau voie să caşti. nişte supuşi.Vino mai aproape. toţi. e un lucru foarte simplu. îţi.Datina la curte nu îngăduie să caşti când e regele de faţă. . .. pentru regi. Şi micul prinţ se întrebă: . ca să se aşeze. .. începu să caşte.. Oamenii sunt. Viu de la drum lung şi sunt nedormit... nu mai pot.. fâstâcit..Hm! Hm! făcu regele. ba să. să te văd mai bine. răspunse micul prinţ. Căscatul e o raritate pentru mine.. îţi poruncesc să caşti! De ani de zile n-am mai văzut pe nimeni căscând. .. Micul prinţ căută cu privirea un loc. zise regele. Rămase de aceea în picioare şi. .A! Iată un supus! strigă regele când îl zări pe micul prinţ. Se cam bâlbâia şi părea jignit. Dacă e aşa. rosti micul prinţ roşind..

. Autoritatea se bizuie. răspunse regele cu aerul cel mai firesc. Porunceşte soarelui să asfinţească.Întocmai. Căci nu era numai un monarh absolut. .. Dacă el ar fi avuto. Fă-mi această plăcere. zise regele. Fiind însă foarte cumsecade. cuteză a-i cere regelui să-i facă un hatâr: .De bună seamă. . „Dacă i-aş porunci.. trăgând cu măreţie o pulpană a hlamidei sale de hermină.. nu dădea decât porunci chibzuite. Asemenea atotputernicie îl minună pe micul prinţ. nu doar patruzeci şi patru. ori să scrie o tragedie. zise cu hotărâre micul prinţ. fără a mai fi nevoie să mute scaunul din loc! Şi fiindcă la amintirea micii lui planete părăsite îl cam încerca tristeţea. Atunci.Peste toate astea! răspunse regele.Peste tot? Regele. zise el.Dacă eu i-aş porunci unui general să zboare din floare în floare. el se va .Căci regele ţinea cu străşnicie ca nimeni să nu-i încalce autoritatea. . Cer iertare că întreb. sau chiar o sută. înainte de orice. îi arătă planeta lui..Aş putea să mă aşez? căută să afle. asemeni unui fluture. cu sfială. sau chiar douăsute de apusuri de soare într-o singură zi.Şi stelele te-ascultă? . .Aş vrea să văd un asfinţit de soare. . Căci nu îngădui nesupunerea.Măria ta. Numaidecât m-ascultă. şi dacă generalul nu s-ar supune. ..Îţi poruncesc să întrebi! se grăbi să spună regele. Dacă-i porunceşti poporului tău să se azvârle în mare. n-ar fi vina generalului.Peste toate astea? zise micul prinţ.Măria ta. micul prinţ. . avea obiceiul să spună..Peste tot. ci şaptezeci şi două. şi dacă generalul nu mi-ar îndeplini porunca.. celelalte planete şi stelele.Măria ta. peste cine domneşti? . pe raţiune. ar fi putut să privească. spuse mai departe regele.” . cu un semn uşor. ci şi un monarh universal.. Îţi poruncesc să te aşezi! răspunse regele. Micul prinţ avea însă o nedumerire. Trebuie să ceri de la fiecare numai ceea ce poate fiecare să dea. cine-ar fi de vină? El sau eu? . dacă eu i-aş porunci unui general să se prefacă într-o pasăre de mare. Ar fi vina mea. Planeta era mică de tot. ori să se prefacă într-o pasăre de mare. Era un monarh absolut. peste cine domnea regele? . Nu îngăduia nesupunerea.. .

Şi asfinţitul meu de soare? îi aminti micul prinţ care. cred că pe planeta mea se află pe undeva un guzgan bătrân. îi spuse regelui..Te vei judeca. ca să-l ai mereu. Astfel. Îi părea rău după apusul de soare. Micul prinţ începu să caşte. Îl aud noaptea. să plec într-un minut. justiţie! . .De. voi aştepta până când împrejurările vor fi prielnice.Vei avea şi-un asfinţit de soare. nu voia să-l mâhnească defel pe bătrânul monarh: .. zise regele. care începu să caute într-un calendar gros. Am să plec mai departe! . aş putea să mă judec pe mine însumi oriunde maş afla. pe la ora şapte şi patruzeci de minute! Şi vei vedea cât sunt de ascultat.Şi asta cam când va fi? vru să afle micul prinţ. Încă nu mi-am străbătut regatul tot. te fac ministru! . .Hm! Hm! răspunse regele.Ei! Dar am văzut chiar eu... zise regele. ca să mai arunce o privire de partea cealaltă a planetei.. atunci. . pe tine însuţi. . închind cu pregătirile de plecare. . .Nu se ştie. pe la. Însă micul prinţ. Să-l graţiezi însă de fiecare dată. va fi astă-seară. zise micul prinţ aplecându-se. înseamnă că eşti cu-adevărat un înţelept.Eu.Hm! Hm! făcu regele. mi-ar putea da o poruncă înţeleaptă. care era nespus de mândru să aibă un supus. nu uita niciodată de ea. viaţa lui va atârna de felul în care vei împărţi dreptatea. Nu e decât unul. .. . Nu-i nevoie să rămân aici. zise micul prinţ. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie. Îl vei condamna din când în când la moarte. loc pentru caleaşcă n-am şi ostenesc dacă umblu pe jos. Nu pleca. pentru că poruncile mele sunt înţelepte. Voi da această poruncă. Sunt tare bătrân.Dar n-am pe cine judeca aici! .răzvrăti.Nu pleca. Mi-ar porunci. locul era cam plictisitor.. Nici acolo nu e nimeni.. Am dreptul de a cere supunere. A te judeca pe tine însuţi e mult mai greu decât a-l judeca pe altul. Ai putea să-l judeci pe acest guzgan bătrân. . Dar cunoscând legile ocârmuirii. Mi se pare că împrejurările sunt prielnice. Hm! Va fi pe la. E lucrul cel mai greu. Şi apoi.Ce fel de ministru? ..Nu mai am nici o treabă pe-aici. de pildă. spuse regele. atunci când punea o întrebare. ..Dacă măria ta ar dori să mă supun numaidecât.

.Bună ziua.Aha! Aha! Iată că vine un admirator! strigă de departe vanitosul. oamenii ceilalţi nu sunt decât nişte admiratori.Loveşte-ţi palmele una de alta. Salut cu ea când sunt aclamat. răspunse vanitosul. porni la drum. . . Nostimă pălărie mai aveţi! . mai întâi micul şovăi. care nu înţelegea. continuânduşi călătoria. de îndată ce-l zări pe micul prinţ. „Ciudaţi mai sunt oamenii mari!” îşi spuse micul prinţ. pe aici nu trece nimeni niciodată. apoi. . Era plin de măreţie şi de autoritate. Căci.Te fac ambasadorul meu! Se grăbi atunci să strige regele. . îl sfătui atunci vanitosul. . zise micul prinţ. cu un oftat.Cum regele nu-i dădu nici un răspuns. pentru vanitoşi. XI Pe cea de-a doua planetă trăia un vanitos. Din nefericire.Pentru salut.Da? făcu micul prinţ.

Fă-mi această plăcere. .Micul prinţ îşi lovi palmele vanitosul salută cu modestie.. . sunt tare ciudaţi”. ridicându-şi pălăria.Mă admiri într-adevăr atât de mult? îl întrebă el pe micul prinţ. de bună seamă. dar la ce-ţi poate folosi lucrul acesrta? Şi micul prinţ plecă. cel mai bogat şi cel mai inteligent de pe planetă. pentru ca pălăria să cadă jos. întrebă el.Dar tu eşti singur pe planeta ta! . . pe micul prinţ îl obosi monotonia jocului. Şi iarăşi începu să-şi lovească palmele una de alta.Ce înseamnă „a admira”? . Vanitosul începu şi el să salute. Vizita fu aici foarte scurtă. XII Pe planeta următoare trăia un beţiv. zise micul prinţ ridicând uşor din umeri. continuându-şi călătoria. Vanitoşii nu aud niciodată decât laudele. îşi zise micul prinţ. După ce trecură astfel cinci minute. însă ea îl cufundă pe micul prinţ într-o adâncă amărăciune. ce-ar fi de făcut? Vanitosul însă nu-l auzi.A admira înseamnă a recunoaşte că eu sunt omul cel mai frumos. „E mai cu haz aici decât la rege”. ridicându-şi pălăria.. îşi spuse el cu nevinovăţie. cel mai bine îmbrăcat. „Oamenii mari. Admiră-mă totuşi! .Şi. .Te admir. .

Ca să uit.Şi de ce să-ţi fie ruşine? întrebă micul prinţ. de bună seamă. răspunse beţivul. Vi s-a stins ţigara. .. şase sute douăzeci şi două de mii. cinci sute unu milioane.Ruşine că beau. care se ferecă pentru totdeauna în tăcerea lui. . cincisprezece. . . Douăzeci şi şase şi cu cinci.Ca să uit că mi-e ruşine. Doisprezece şi cu trei. încheie beţivul.Trei cu doi fac cinci. Cinci şi cu şapte. . N-am timp s-o aprind. treizeci şi unu. Bună ziua. Cincisprezece şi cu şapte. spuse micul prinţ. Şi micul prinţ plecă.Şi de ce bei? îl întrebă micul prinţ. lăsându-şi capul în jos. douăzeci şi doi. „Oamenii mari. şapte sute treizeci şi una. încât nici nu-şi înălţă capul când sosi micul prinţ. Omul acesta era atât de ocupat. năucit. răspunse beţivul cu un aer jalnic. .Beau. . XIII Cea de-a patra planetă era locuită de un businessman. dorind să-i vină în ajutor. mărturisi beţivul. Uff! Face. doisprezece. douăzeci şi opt. . deci. pe care îl găsi şezând tăcut în faţa unei grămezi de sticle goale şi a unei grămezi de sticle pline. îşi spuse el.Ce faci acolo? îi spuse beţivului. . sunt foarte ciudaţi”. .Ce să uiţi? îl cercetă micul prinţ. continuându-şi călătoria. Douăzeci şi doi şi cu şase. căruia i se şi făcuse milă de el.Bună ziua.

. din pricina unei crize de reumatism. un cărăbuş. Nu am timp de hoinăreală.Ba nu. nu mai ştiu..Milioane de ce? Businessmanul înţelese că nu era nici o speranţă să fie lăsat în pace: .. . Businessmanul îşi înălţă capul: .. care se văd câteodată pe cer. de când trăiesc pe planeta aceasta.Chiar aşa. iacă-t-o! Cum ziceam. Mărunte. Prima oară. Eu însă sunt un om serios! Nu mai am timp să mă pierd în visări. Sunt un om serios! A treia oară. nu mă ţin de baliverne! Doi şi cu cinci. acum unsprezece ani.. Şi am greşit de patru ori la o adunare.Hai? Tot aicea eşti? Cinci sute de milioane. Stele. acum douăzeci şi doi de ani.. Am atâta treabă! Eu sunt un om serios.Albine? .Milioane de lucruri din celea mărunte. Eu nu fac mişcare. .. de vreme ce-o pusese..Ba nu. mărunte şi care strălucesc. .... cinci sute unu milioane. . ..Muşte? . când a picat. aurii şi care-i fac pe alde pierde-vară să viseze. şapte. n-am fost deranjat decat în trei rânduri. A doua oară. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. Dumnezeu ştie de unde.În cincizeci şi patru de ani.Cinci sute de milioane de ce? stărui micul prinţ.Cinci sute de milioane de ce? . Făcea un zgomot îngrozitor.Aha! Stele? .

” . .” Îi mai puse totuşi câteva întrebări: . Tu însă nu poţi să culegi stelele! .Da. care nu-i a nimănui. . care. Când găseşti un diamant.Le administrez. deoarece eu m-am gandit primul la lucrul asta. zise businessmanul. E cu totul altceva..Cinci sute unu milioane. Nu-i deloc uşor.Nu. nu s-a gândit vreodată să le stăpânească.Asta aşa e. . îşi zise micul prinţ.Bineînţeles. hârtia asta o încui într-un sertar.. pot s-o culeg şi s-o iau cu mine. . Daca am o floare. pentru că nimeni. şapte sute treizeci şi una. zise micul prinţ.Eşti stăpânul stelelor? . Ca să cumpăr alte stele. Aşa că eu sunt stăpânul stelelor. .. dacă am un fular. e a ta. care nu-i al nimănui. Eu sunt însă un om serios! Micul prinţ nu se mulţumi cu atât. Şi pe urmă. când cineva le descoperă. Dar nu e prea serios.Eu. un om precis.Ce fac cu ele? .Ale cui stele? răspunse morocănos businessmanul.Nimic.Şi e de ajuns? .Şi ce faci cu cinci sute de milioane de stele? . . Eu sunt un om serios. Ale nimănui..Cum poate cineva să stăpânească stelele? . Le socotesc şi iar le socotesc.Şi ce faci cu stelele astea? . se gândi micul prinţ.Îmi foloseşte ca să fiu bogat. Şi ce faci cu ele? . înaintea mea.Dar abia am cunoscut un rege. Când ai cel dintâi o idee. dar pot să le depun la bancă.Şi la ce-ţi foloseşte dacă eşti stăpânul stelelor? .. . pot să-l pun la gât şi să-l iau cu mine.Nu ştiu. .Atunci sunt ale mele. Ei „domnesc” peste. E destul de poetic. şase sute douăzeci şi două de mii. o brevetezi: e a ta. . Când găseşti o insulă. . gândeşte cam ca beţivanul de-adineauri. „Ăsta. . e al tău.Cum adică? . Le stăpânesc.Da.Adică scriu pe o bucată de hârtie câte stele am.E de-ajuns! „Are haz. .Şi asta-i tot? .Regii nu stăpânesc. .

iar micul prinţ plecă. E totuşi mai puţin nerod decât regele. Nu se ştie niciodată. Cu toate acestea. Micul prinţ nu izbutea să înţeleagă la ce putea fi de folos un felinar şi-un lampagiu undeva. continuându-şi călătoria. dar nu găsi nici un raspuns. Când îşi aprinde felinarul. Bună dimineaţa. Munca lui măcar are o noimă..” Când ajunse pe planetă. după cum trage folos şi floarea mea din faptul că eu sunt stăpânul lor. XIV Cea de-a cincea planetă era cu totul neobişnuită. îşi spuse: „Se prea poate ca omul acesta sa fie un nerod. Era cea mai mică dintre toate. . am o floare. . de bună seamă. pe care o stropesc în fiecare zi.Cu privire la lucrurile serioase.Eu. mai zise el..Consemnul. Căci îl curaţ şi pe cel stins. O îndeletnicire foarte frumoasă.Cum aşa consemnul? . Cuprindea numai atâta loc cât să încapă pe ea un felinar şi un lampagiu. pe o planetă fără case şi fără locuitori. Când îşi stinge felinarul. sunt nemaipomenit de ciudaţi”. Vulcanii trag folos. Tu însă nu le eşti de folos stelelor. e ca şi cum ar face să se mai nască o stea sau o floare.Bună ziua. decât businessmanul şi decât beţivul. îşi adoarme floarea sau steaua. răspunse lampagiul. îl salută cuviincios pe lampagiu: . micul prinţ avea părerile lui. Am trei vulcani. pe cer. îşi spuse el cu nevinovăţie. foarte deosebite de părerile oamenilor mari. pe care-i curăţ în fiecare săptămână. De ce-ai stins felinarul? . decât vanitosul. „Oamenii mari. Businessmanul deschise gura. Cu adevărat folositoare de vreme ce-i frumoasă.

Dimineaţa stingeam. Îmi rămânea restul zilei. .Nu-i chip. .Nu pricep. umblă. iar ziua are să ţină cât ai să vrei tu..Şi-atunci.Planeta ta e atât de mică. . zise micul prinţ. pentru că acum se învârteşte o dată pe minut. Căci poţi să fii credincios şi leneş totodată. A trecut o lună de când stăm de vorbă. Bună dimineaţa. . avea şi ea o chibzuială. zise micul prinţ. . Îi era drag lampagiul acela atât de credincios consemnului.Şi pe urmă s-a schimbat consemnul? ... Treizeci de zile! Bună seara. .Şi-atunci? zise micul prinţ. şi restul nopţii.Ştii. mutându-se cu scaunul din loc. Vru să-şi ajute prietenul: . Bună seara. Şi îşi stinse felinarul. încât dacă faci trei salturi.. Treizeci de minute.Nu-i nimic de priceput. planeta s-a învârtit din ce în ce mai repede. . zise lampagiul.Totdeauna vreau. Apoi îşi şterse fruntea cu o batistă cu pătrăţele roşii.Consemnul să-mi sting felinarul.Consemnul nu s-a schimbat. Aprind şi sting o dată pe minut! . astfel încât sa fii mereu în soare. zise lampagiul.. în căutarea cărora el însuşi se ducea odinioară... ca să mă odihnesc.O lună? . cunosc eu un mijloc prin care să te odihneşti ori de câte ori vei vrea. Cândva. Micul prinţ adăugă: . iar seara aprindeam. Când vei vrea să te odihneşti..Nu-mi ajută mare lucru.. ai înconjurat-o. Consemnul e consemn.Consemnul.Da. Tocmai asta e nenorocirea! De la an la an. iar consemnul nu s-a schimbat! . Îşi aduse aminte de apusurile de soare. . răspunse lampagiul. . zise lampagiul. . zise lampagiul. ca să dorm. Micul prinţ se uita la el. N-ai decât să umbli mai încet. eu nu mai am o clipă de odihnă. Ceea ce îmi place mie la viaţă e să dorm.Dar de ce l-ai aprins iar? . Şi iar aprinse felinarul. . zise lampagiul.Am o meserie cumplită.Asta-i nostim! La tine zilele ţin un minut! . Şi iar îl aprinse.Ba nu e nostim deloc.

” Lucrul pe care micul prinţ nu îndrăznea să şi-l mărturisească nici sieşi era că lui îi părea rău pentru această binecuvântată planetă. Trăia pe ea un Domn bătrân care scria nişte cărţi uriaşe.. în vreme ce îşi urma călătoria. Cu toate acestea.Ce-i cartea asta groasă? zise micul prinţ. Călătorise până acum atât de mult! . pe acesta l-ar dispreţui toţi ceilalţi: regele. . Planeta lui e întradevăr atât de mică. Nu e loc pentru doi inşi.Ce este un geograf? . Bună dimineaţa. Ce faceţi dumneavoastră aici? . e singurul care nu mi se pare caraghios. ca să mai răsufle puţin. zise şi lampagiul. vanitosul. Şi îşi stinse felinarul. Micul prinţ se aşeză pe masă. zise Domnul cel bătrân. „Pe acesta..Ia te uită! Vine un explorator! strigă el când îl zări pe micul prinţ.Dincotro vii? îl întrebă Domnul cel bătrân.” Oftă cu părere de rău şi îşi mai spuse: „E singurul cu care puteam sa mă împrietenesc. Poate fiindcă se îngrijeşte de altceva decât de sine însuşi. mai cu seamă din pricina celor o mie patru sute patruzeci de apusuri de soare în douăzeci şi patru de ore! XV Cea de-a şasea planetă era o planetă de zece ori mai mare.. . zise micul prinţ. beţivul şi businessmanul.Nu-i chip. .Sunt geograf.

.N-aş putea să ştiu. ci vin exploratorii la el. Geograful e un om prea important ca să hoinărească. I se cere însă exploratorului să aducă probe. dar tu vii de departe! Tu eşti explorator! Fă-mi o descriere a planetei tale! Şi geograful. e vorba despre descoperirea unui munte. zise geograful. care ar fi un prost explorator. se aşteaptă până când exploratorul vine cu probele.Este tare frumoasă planeta dumneavoastră. geograful pune să se facă cercetări cu privire la moralitatea exploratorului. E prea multă bătaie de cap. Dacă.Cum aşa? întrebă micul prinţ. ar însemna doi munţi. În sfârşit. .Şi de ce. Iar dacă amintirile vreunuia i se par demne de luat în seamă.Ei.Întocmai. numai că eu nu sunt explorator.Pentru că beţivii văd dublu. acolo unde de fapt nu se află decât unul singur. . . zise geograful. Deodată. munţii şi pustiurile. . în cărţile de geografie s-ar produce catastrofe. o meserie adevărată! Şi aruncă o privire de jur-împrejur pe planeta geografului. ca să vadă? . a oceanelor şi a pustiurilor. zise micul prinţ. .E un savant care ştie unde se află mările. de pildă. Nu geograful e acela care face numărătoarea oraşelor. . după ce-şi deschise registrul.Foarte interesant.Oh! (Micul prinţ era dezamăgit) Dar munţi? . îşi ascuţi creionul. şi fluvii. . a fluviilor.Nici asta n-aş putea să-ţi spun. i se cere să aducă nişte pietre mari.Dar oraşe. . Duc mare lipsă de exploratori.Pentru că dacă un explorator ar minţi.Se poate. atunci. oraşele. geograful se tulbură: .Nu. El nu-şi părăseşte biroul. Ca să fie însemnate cu cerneală.Dar dumneavoastră sunteţi geograf! .Se duce cineva acolo.Ştiu pe cineva. dacă moralitatea exploratorului pare mulţumitoare. La fel şi în cazul unui explorator care ar bea prea mult. zise micul prinţ. Povestirile exploratorilor sunt însemnate mai întâi cu creionul. mă rog? . se trece la cercetări în legătură cu descoperirea lui. Geograful. Nu mai văzuse niciodată o planetă atât de măreaţă. fluviile. Se găsesc şi oceane peaici? .Aşadar? întrebă geograful. . Le pune întrebări şi îşi face însemnări după amintirile lor. Cum ziceam. şi pustiuri? . a mărilor. zise geograful. .. .

El nu e schimbător. . Ele nu se învechesc niciodată. Noi scriem despre lucruri eterne. Se întâmplă foarte rar ca un munte săşi schimbe locul. nu prea ai ce vedea. zise geograful. „şi nu are decât patru spini. pe . prin urmare. Ca să vă puteţi face o părere despre întinderea Pământului..Pentru că florile sunt efemere. şapte mii de geografi. şapte milioane şi jumătate de beţivi. Îşi regăsi însă cumpătul: .Nu se ştie niciodată. nouă sute de mii de businessmani. ca să se apere de lume! Iar eu am lăsat-o singură acasă!” Aceasta a fost cea dintâi tresărire a căinţei sale. pe regii negri). Am trei vulcani. . adică vreo două miliarde de oameni mari. . gândindu-se la floarea lui. e loc puţin de tot. zise geograful.O! La mine. . Are o faimă bună.Bineînţeles! „Floarea mea e efemeră”. Pământul nu e o planetă oarecare! Poţi număra pe el o sută unsprezece regi (fără a-i uita.Geografiile. îşi zise micul prinţ. răspunse geograful.Cum aşa? E tot ce poate fi mai frumos! . . Ce înseamnă „efemer”? . trebuia întreţinută acolo.Mai am şi o floare. zise geograful. care în viaţa lui nu renunţase la o întrebare. îl întrerupse micul prinţ.. Pământul.Dar vulcanii stinşi se pot trezi.Nouă ne e tot una dacă vulcanii sunt stinşi sau dacă sunt treji. sunt cărţile cele mai de preţ dintre toate cărţile.Noi nu însemnăm florile. XVI Ce-a de-a şaptea planetă a fost. .Şi micul prinţ plecă. Însemnătate pentru noi are numai muntele.Floarea mea e ameninţată oare să piară în curând? .Dar ce înseamnă „efemer”? stărui micul prinţ. Însă nu se ştie niciodată. trei sute unsprezece milioane de vanitoşi. bineînţeles..Pe unde mă sfătuieşti să mai merg? întrebă el.Ce înseamnă „efemere”? . Foarte rar un ocean se goleşte de apă.Pe planeta Pământ. . de vreme ce-o pusese. . . zise micul prinţ.Înseamnă „ceva ameninţat să piară în curând”. . am să vă spun că. Doi vulcani activi şi un vulcan stins. înainte de născocirea luminii electrice. . zise geograful.

la rândul lor. Şi niciodată nu stricau rânduiala intrării lor în scenă. de bună seamă. oarecum la întamplare. al celor din Africa şi Europa.. ei ar încăpea cu uşurinţă într-o piaţă publică de douăzeci de mile lungime. duceau un trai trândav şi de nepăsare: lucrau de două ori pe an. Apoi. rosti micul prinţ. . Venea mai întâi rândul lampagiilor din Noua Zeelandă şi din Australia.Bună seara. Îşi închipuie că ocupă mult loc. Dacă cele două miliarde de locuitori care împânzesc Pământul ar sta în picioare. aveai în faţa ochilor o privelişte încântătoare. Se socotesc grozavi. Apoi şi ei se furişau pe nesimţite în culise. Oamenii. aceştia plecau la culcare. al celor din America de Nord. Apoi.Pe Pământ.. Oamenii mari. E de prisos. Micul prinţ se aşeză pe-o piatră şi-şi înălţă ochii către cer: . Aveţi încredere în mine. . în Africa. Micul prinţ. se întâmplă să mai şi minţi câte puţin. zise şarpele. Omenirea ar putea fi îngrămădită pe cea mai măruntă insuliţă din Pacific. Voi însă nu vă pierdeţi vremea cu pedepse scolăreşti. Intrau atunci în dans. . ca la un miting. Va să zică nu se află nimeni pe Pământ? . după ce-şi aprindeau felinarele. răspunse şarpele. lampagiii din China si Siberia. . cel cu singurul felinar de la Polul Sud. Dacă te uitai la el ceva de mai departe. . nu vă vor crede. Nam fost nici eu prea cinstit când v-am vorbit de lampagii. ocupă foarte puţin loc.Aici e pustiu. al celor din America de Sud.Bună seara. Aşa că ar trebui sfătuiţi să calculeze singuri. XVII Când vrei să faci o glumă. Apoi. Tocmai începuse să se teamă ca nu cumva să fi greşit planeta. o adevărată armată de patru sute şaizeci şi două de mii cinci sute unsprezece lampagii. În pustiuri nu e nimeni. Era măreţ! Numai lampagiul singurului felinar de la Polul Nord şi confratele său. niţel înghesuiţi. ca baobabii. Apoi. Căci nu mai pot de dragul cifrelor: lucrul acesta le va fi pe plac. Mă tem ca nu cumva aceia care n-o cunosc să-şi facă o părere greşită despre planeta noastră. Atunci venea rândul lampagiilor din Rusia şi din Indii. când un inel de culoarea lunii se mişcă pe nisip. aşadar. pe douăzeci de mile lăţime.Pe ce planetă am căzut? întrebă micul prinţ. rosti şarpele. pe Pământ. se miră foarte mult că nu vede pe nimeni. Mişcările acestei armate erau diriguite ca acelea ale unui balet de operă. când ajunse pe Pământ.Aha!.întreg cuprinsul celor şase continente ale sale. Pământul e mare.

. . îi spuse el într-un târziu. Dar cât e de departe! .E frumoasă. . . Subţire ca un deget... zise el.. E chiar deasupra noastră. Micul prinţ zâmbi: . Ce cauţi tu pe-aici? .Sunt însă mai puternic decât degetul unui rege. zise şarpele... zise micul prinţ. să poată găsi propria lui stea. zise şarpele.Aha! făcu şarpele.Prea puternic nu eşti tu. Priveşte planeta mea..Eşti un animal ciudat. . Şi tăcură amândoi.. zise şarpele. cândva.Unde sunt oamenii? vorbi în cele din urmă micul prinţ.Mă întreb.. .Aş putea să te duc mai departe decât o corabie.. .Singur te simţi şi printre oameni.Am nişte necazuri cu o floare. .. Te simţi cam singur în pustiu. Micul prinţ îl privi îndelung.. zise şarpele. nici măcar nu poţi călători. dacă nu cumva stelele sunt luminate numai pentru ca astfel fiecare. n-ai nici măcar labe..

. zise micul prinţ.Bună ziua. . zise floarea.. . care-i ajungeau doar până la genunchi. Ei nu au rădăcini.Bună ziua.Se încolăci. Cu ani în urmă. zise şarpele. Singurii munţi pe care-i văzuse el vreodată erau cei trei vulcani ai lui. rosti micul prinţ. zise floarea. . o floare atât de neînsemnată.Pe acela pe care-l ating. . cred.Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.Te du cu bine. Floarea.. eşti atât de plăpând pe Pământul ăsta plin de granit! Aş putea sa te ajut într-o bună zi. XVIII Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. . pe glezna micului prinţ: .Mi-e milă de tine. ca o brăţară de aur. cândva. .Oamenii? Să tot fie. vreo şase-şapte la număr. XIX Micul prinţ se urcă pe un munte înalt. dar de ce vorbeşti mereu în enigme? .. Îi poartă vântul. rosti micul prinţ.Oh! Am înţeles prea bine. Tu însă eşti neprihănit şi vii de pe o stea. . îl redau pământului din care a ieşit. . . Aş putea. Şi tăcură amândoi.. O floare doar cu trei petale. mai zise.Rămâi cu bine. dacă-ţi pare prea rău după planeta ta.Eu pe toate le dezleg. i-am zărit o dată.. Micul prinţ nu răspunse nimic. Nu se ştie însă niciodată unde-i poţi găsi. şi asta-i stinghereşte mult. văzuse trecând pe-acolo o caravană.

îşi zise el atunci. duc spre oameni. sunt singur. după ce umblă o vreme îndelungată prin nisip. Cine sunteţi voi.. Bună ziua..Bună ziua. Iar drumurile. „De pe un munte ca ăsta de înalt..Sunt singur.. Însă nu zări decât colţuri de stâncă.. .. . pe stânci şi prin zăpezi. toate.. răspunse ecoul... . . „Ce planetă caraghioasă! se gândi el atunci. Bună ziua.. Iar oamenii n-au nici un pic de fantezie... Cine sunteţi voi.. foarte ascuţite.Cine sunteţi voi? îi întrebă el înmărmurit. spuse el. . .. . sunt singur... răspunse ecoul. Micul prinţ îi privi. am să văd dintr-o privire toată planeta şi pe toţi oamenii”. numai piatră colţuroasă.. numai sare.” XX Iata însă că veni şi clipa când. Nu fac altceva decât să-ngâne ceea ce le spui..Iar de vulcanul cel stins se folosea ca de un scăunel. . răspunse ecoul. micul prinţ.Bună ziua.. Numai uscăciune.Bună ziua. zise micul prinţ oarecum la întâmplare.Bună ziua.. într-un sfârşit.Cine sunteţi voi? zise micul prinţ. Toţi erau aidoma cu floare lui. zise el.Cine sunteţi voi. .. Se afla într-o grădină de trandafiri înfloriţi. sunt singur. ziseră trandafirii..Fiţi prietenii mei. Acasă. eu am o floare: vorbea întotdeauna ea întâi. . descoperi un drum.

s-ar lăsa să moară cuadevarat. ziseră trandafirii. plânse. toate semănând cu ea. ca să scape de ruşine. Iar eu aş fi.. ca să ma îndurereze şi pe mine.Noi suntem trandafiri. dacă ar vedea una ca asta. pentru că altminteri.” Şi.. Floarea lui îi povestise că era. într-o singură grădină! „Tare s-ar mai socoti jignită. singura în felul ei.. desigur. . Şi se simţea foarte nefericit. Cu asta numai şi cu trei vulcani. nu s-ar mai opri din tuse şi s-ar preface chiar că moare. .. nu prea sunt un mare print.. culcat în iarbă. Şi iată că se mai aflau aici cinci mii.. care-mi vin doar până la genunchi şi dintre care unul e poate stins pe vecie. nevoit să mă prefac c-o îngrijesc.. în univers. îşi zise el.” Apoi îşi zise mai departe: „Mă credeam înavuţit cu o floare fără seamăn. şi iată că n-am decât o floare de rând.Vai! făcu micul prinţ.

Nu. .Ce înseamnă „a îmblânzi”? .. rosti micul prinţ.A! Iartă-mă. Eşti tare frumoasă. Iar eu nu am nevoie de tine..Sunt aici. . zise vulpea.A-ţi crea legături? . Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş. Cauţi găini? . aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. ce cauţi pe-aici? . adăugă: . E singurul folos de pe urma lor. ..Bună ziua. o pofti micul prinţ. zise vulpea. zise vulpea. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe.Caut oamenii. .Sunt o vulpe.Bună ziua. Înseamnă „a-ţi crea legături”. .. Nu sunt îmblânzită. au puşti şi vânează. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. vom avea nevoie . .E un lucru de mult dat uitării.Nu eşti de prin partea locului. . .Vino să te joci cu mine. Ce înseamnă „a îmblânzi”? . dar nu văzu pe nimeni. Sunt atât de trist. Dar dacă tu mă îmblânzeşti. aidoma cu o sută de mii de alte vulpi.. Dar după un răstimp de gândire.Cine eşti tu? zise micul prinţ. zise vulpea.. zise micul prinţ.XXI Chiar atunci sosi şi vulpea: . răspunse cuviincios micul prinţ întorcându-se. sub măr.. Caut prieteni. zise glasul..Nu pot să mă joc cu tine. zise vulpea.Desigur.Oamenii. zise micul prinţ. zise vulpea. zise vulpea. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. Ce înseamnă „a îmblânzi”? .

Cumpără lucruri de-a gata.Bucuros aş vrea.. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Am de căutat prieteni şi o mulţime de lucruri de cunoscut. mi se pare că m-a îmblânzit.unul de altul. A doua zi.Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim. . Aşa că mă cam plictisesc.Încep să înţeleg. . Pe Pământ întâlneşti tot soiul de lucruri. şi toţi oamenii se aseamană între ei. lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine.. oamenii nu mai au prieteni. Tu vei fi. . pentru mine. suspină vulpea. Eu te voi privi cu coada ochiului. .. Graiul e izvor de neînţelegeri. zise vulpea. în iarbă. micul prinţ veni din nou. Vulpea se arătă foarte nedumerită: . uite-aşa. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Şi asta-i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului.Pe planeta aceea sunt vânători? . . fără seamăn în lume. . Dacă vrei cu adevărat să ai un prieten. fără seamăn în lume. zise vulpea.Interesant. te vei aşeza ceva mai departe de mine. . . răspunse vulpea. priveşte! Vezi tu..Te rog. îmblânzeşte-mă. Eu vânez găinile. îmblânzeşte-mă! . La început.. pe mine mă vânează oamenii.Nimic nu e desăvârşit.. să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine.. ca o melodie.. zise micul prinţ. E undeva o floare. Vulpea tăcu şi se uită la micul prinţ. pentru tine. răspunse micul prinţ. Însă vei putea. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. ..Nici. de la neguţători. Ai tăi mă vor chema din vizuină. Mie grâul nu mi-e de folos.O! Dar nu e pe Pământ.Se prea poate. Şi-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu. minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul.. Vulpea însă se întoarse la gândurile ei: . Cum însă nu există neguţători de prieteni. de aceea. iar tu nu vei zice nimic.Ce trebuie să fac? zise micul prinţ. . zise micul prinţ.Da. Dar dacă tu mă îmblânzeşti.Viaţa mea e veşnic aceeaşi.Nu. Va fi. îmi va aminti de tine. Dar găini? . . colo. pe zi ce trece. Toate găinile se aseamănă între ele. numai că nu prea am timp. zise apoi. Şi-apoi. auriu şi el. Eu voi fi.Trebuie să ai foarte multă răbdare.... viaţa mi se va însenina. Lanurile de grâu mie nu-mi trezesc nici o amintire..Pe altă planetă? .

niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul.. La ora patru. zise vulpea. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării.Dar ai să plângi! zise micul prinţ. cu fetele din sat. Iar când ora despărţirii fu aproape: . prin urmare. Ne trebuie rituri. zise vulpea. toate zilele ar fi la fel.Vai! zise vulpea. ci numai tu ai vrut să te-mblânzesc. joia..Aşa e. zise micul prinţ. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. zise vulpea..Din vina ta. cu-atât mai fericită mă voi simţi.Aşa e! zise vulpea. iar eu n-aş mai avea niciodată vacanţă. . vânătorii mei au un rit. vii la ora patru după-amiaza. Şi cu cât va trece timpul. Am să plâng. eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. de celelalte ore. Se duc să joace.Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră. până la vie... eu nicidecum nu-ţi voiam răul. . mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării. . o oră. .E încă un lucru de mult dat uitării. Dacă tu. Şi-aşa micul prinţ îmblânzi vulpea. Joia. . De pildă. . de pildă. . e o zi minunată! Mă plimb şi eu atunci.Ce-i acela rit? zise micul prinţ.

. Vei descoperi că floarea ta nu are-n lume seamăn. iar ea acum nu are în lume seamăn. Sunteţi aşa cum era şi vulpea mea. pentru fluturi).. Şi florile se ruşinară. zise el. . să-ţi iei rămas bun. . Floarea mea.Du-te să mai vezi o dată trandafirii.Te du cu bine. Nimeni n-ar avea de ce să moară pentru voi. zise vulpea. zise vulpea. Eu însă mi-am făcut din ea un prieten. Nu era decât o vulpe. . . . . . Iată care-i taina mea.. aidoma cu altele o sută de mii. le mai spuse el.Voi nu semănaţi întru nimic cu floarea mea. .Eu sunt răspunzător de floarea mea. ca să ţină minte.Rămâi cu bine. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Apoi adăugă: .Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.. Fiindcă pe ea am ascultat-o cum se plângea. fireşte. zise vulpea. Fiindcă pe ea am ocrotit-o cu paravanul. Tu eşti răspunzător de floarea ta. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.Sunteţi frumoase..Numai timpul împărţit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de preţioasă. ca să ţină minte. Fiindcă pentru ea am ucis omizile (în afară doar de câteva. Micul prinţ se duse să mai vadă o dată trandafirii. fiindcă pe ea am adăpostit-o sub clopotul de sticlă. precum nici voi n-aţi îmblânzit pe nimeni. făcu micul prinţ. datorită culorii grâului. le spuse el. . E foarte simplă: Limpede nu vezi decât cu inima.Ba dobândesc. dar sunteţi deşarte. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit..Şi-atunci nu dobândeşti nimic din asta! . un trecător de rând ar crede că e asemeni vouă. Ea însă singură e mai de preţ decât voi toate laolaltă. spuse după dânsa micul prinţ. Şi se duse înapoi la vulpe. ori cum se lăuda. voi încă nu sunteţi nimic..Oamenii au dat uitării adevărul acesta. Întoarce-te apoi la mine.Numai timpul împărţit cu floarea mea.. ori câteodată chiar şi cum tăcea. ca să ţină minte. Pe voi nimeni nu v-a îmblânzit. spuse după dânsa micul prinţ. Fiindcă ea e floarea mea. iar eu îţi voi dărui o taină.

Era un neguţător de hapuri perfecţionate.XXII . aş porni în linişte spre o fântână. Ei îşi împart timpul cu o păpuşă de cârpă şi ea devine foarte preţioasă.Aduc o mare economie de timp. zise acarul. bubuind ca tunetul. XXIII . şi dacă cineva le-o ia. Numai copiii îşi turtesc nasul de ferestre. Şi al doilea rapid străluminat trecu.. zise neguţătorul.Fiecare face ce vrea. Aceştia vin în locul celorlalţi. . .Se şi întorc? întrebă micul prinţ. încep să plângă. zise acarul. zise acarul.Nu urmăresc nimic. dacă aş avea de irosit cincizeci si trei de minute. în partea cealaltă. zise micul prinţ. zise acarul. cutremură cabina acelor.Erau nemulţumiţi acolo unde se aflau? .Şi ce poţi să faci cu aceste cincizeci şi trei de minute? . .Bună ziua. care-i poartă când la dreapta. Dau drumul trenurilor.Pentru ce le vinzi? zise micul prinţ. . zise micul prinţ. .Triez călătorii în pachete de câte o mie. îşi spuse micul prinţ.. Dorm acolo. .Nici chiar omul de la locomotivă nu ştie. când la stânga.Niciodată nu eşti mulţumit unde te afli. „Eu. .Bună ziua. Ce anume caută? . Şi bubui tunetul celui de-al treilea rapid străluminat.Nu sunt aceiaşi. . Experţii au făcut un calcul. Şi un rapid străluminat. . zise neguţătorul. .Sunt tare grăbiţi. ori poate stau şi cască. înăuntru. care potolesc setea.Bună ziua. Înghiţi câte unul pe săptămână şi nu mai simţi nevoia să bei. zise acarul. bubuind..Au noroc. .Aceştia au pornit în urmărirea călătorilor dintâi? întrebă micul prinţ.Numai copiii ştiu ce caută.. . Economiseşti cincizeci şi trei de minute pe săptămână. rosti micul prinţ. . zise acarul.Bună ziua.” . zise micul prinţ.Ce faci aici? zise micul prinţ. . zise acarul. .

Adica şi ţie ţi-e sete? l-am întrebat.” El însă s-a uitat la mine şi mi-a răspuns chiar la ceea ce gândeam: .. unul. M-am aşezat şi eu alături.. mi-a răspuns: . la voia întâmplării. dar eu încă nu mi-am reparat avionul. . nu mai am nimic de băut şi aş fi la rândumi fericit de-aş putea porni în linişte spre o fântână! . şi m-am uitat. dar am tăcut.Vai! i-am spus micului prinţ. pornirăm la drum. Lui niciodată nu-i e foame şi nici sete. în timp ce ascultam povestea cu neguţătorul. până când se lăsă noaptea şi începură să se-aprindă stelele.. Şi era adevărat. Eu le zăream ca prin vis. chiar dacă e să mori.Apa mai poate fi bună şi pentru suflet. zise el.Cum aşa? . Te aşezi pe o dună de nisip. El însă nu mi-a dat răspuns la întrebare.. fără să spun nimic. Şi. mi-a mai spus: . Mă încercă o moleşeală: n-are nici un rost să cauţi o fântână..E frumos pustiul.Dragul meu băiat. I-am răspuns: „De bună seamă”... Ostenise. „Nu-şi dă seama de primejdie. Se aşeză.Stelele sunt frumoase datorită unei flori pe care nimeni nu o vede.XXIV Ne aflăm în cea de-a opta zi. adăugă el..De aceea e frumos pustiul. zise micul prinţ. Atât a zis: . tăcuţi. după o tăcere. de când rămăsesem în pană în pustiu şi. vulpea.. Nu înţelegeam ce vrea să spună. la undele nisipului bătut de lună. Cu toate acestea. sorbisem şi cel din urmă strop al proviziei mele de apă... Şi-am mers astfel ore de-a rândul. sunt tare bucuros că m-am împrietenit cu o vulpe. Eu...E bine să ai un prieten. El nu m-a înţeles.. Nu auzi nimic... sunt foarte frumoase amintirile tale. . Pentru el e de ajuns un strop de soare. să căutăm o fântână. Nu vezi nimic. căci din pricina setei mă cuprinsese o uşoară ameţeală. Şi cu toatea astea. Cuvintele micului prinţ îmi jucau în minte: .Şi mie mi-e sete. mi-am spus. fiindcă undeva ascunde o fântână.. prin pustiul fără de sfârşit.. . ceva străluceşte în liniştea lui. .. Întotdeauna mi-a fost drag pustiul.Pentru că avem să murim de sete. . Ştiam prea bine că nu trebuia să-i pun întrebări. nu mai e vorba de vulpe! ..Prietena mea.

fie că e vorba despre o casă.Am fost uimit că înţeleg deodată tainica strălucire a nisipului. la fruntea-i palidă.. că eşti de aceeaşi părere cu vulpea mea. Mi se părea chiar că niciodată pe pământ nu se aflase ceva mai gingaş. îi spusei micului prinţ.. Căci în adâncul inimii ei.. . Mi se părea că port o gingaşă comoară. ciutura şi funia. Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. locuiam într-o casă străveche şi legenda spunea că acolo s-ar afla ascunsă o comoară. Cum micul prinţ adormi.Da. în lumina lunii. zise micul prinţ. Şi adăugă: . Fântânile sahariene sunt nişte simple gropi săpate în nisip. fie despre stele sau pustiu. . XXV .Nu merită atâta osteneală. e icoana unei flori ce străluceşte înlăuntru-i. peste fântână. m-am gândit: „Ceea ce mă înduioşează atât de mult la acest prinţ adormit e credinţa lui faţă de o floare. i-am spus eu micului prinţ. Bineînţeles că nimeni nu i-a dat de urmă niciodată. ca flacăra-ntr-o lampă. Prin părţile acelea însă nu se afla nici un sat..Ciudat. Eram înduioşat. A noastră era aidoma unei fântâni de ţară.. .. în revărsatul zorilor. Şi bănuiam în el o gingăşie şi mai mare.. iar mie mi se părea că visez. Pe vremea când eram copil... îl luai în braţe şi pornii din nou la drum. Fântâna pe care o descoperisem noi nu semăna deloc cu fântânile sahariene. se înfundă în trenurile lor rapide. Ea însă fermeca întreaga casa.. Aşa că se frământă şi se sucesc de colo-colo.Oamenii. Şi tot mergând aşa. am dat. poate nici n-a căutat-o nimeni.. chiar şi atunci când doarme. casa mea ascundea o taină. ceea ce le dă frumuseţe rămâne nevăzut. Trebuie să ocrotim cu grijă lămpile: orice adiere e în stare să le stingă. Mă uitam. zise el.” Cum un surâs uşor aluneca pe buzele-i întredeschise. dar nu mai ştiu nici ei ce caută. .Mă bucur. la ochii lui închişi. îi priveam şuviţele de păr ce-i tremurau în vânt şi mă gândeam: „Ceea ce văd eu aici nu e decât învelişul.. sunt toate gata pregătite: scripetele.

Iar eu atunci am înţeles ce căutase! I-am dus ciutura la gură. .. Am aşezat-o deasupra.. . din truda braţelor mele.. cumpănind-o bine. Am tras afară ciutura. pe vremea când eram copil. Tot astfel. după ce vântul a adormit o vreme îndelungată..Oamenii de pe meleagurile tale. ..Mi-e sete de apa asta. melodia liturghiei de la miezul nopţii şi duioşia zâmbetelor alcătuiau întreaga strălucire a darului ce-l primisem. . Era precum un dar de bună pentru suflet. El închise ochii şi bău. Cântecul scripetelui îmi stăruia în urechi. zise micul prinţ. Apa aceasta era cu totul altceva decat o hrană oarecare. Se născuse din drumul străbătut sub stele. încet.El râse. . iar în apa care tot mai tremura. lumina pomului de Crăciun.. zise micul prinţ. vedeam cum tremură soarele. zise micul prinţ.Nu găsesc. cresc cinci mii de trandafiri într-o singură grădină. şi tot nu găsesc ceea ce caută.Lasă-mă pe mine. dă-mi să beau. aşa cum geme o morişcă veche. i-am răspuns. apucă de funie şi puse scripetele în mişcare. Şi scripetele gemu. am rostit.. noi trezim fântâna şi ea cântă. . Era dulce ca o sărbătoare. din cântecul scripetelui.. pentru tine e prea greu. Nu voiam ca el să se ostenească.I-auzi. până-n dreptul ghizdului.

Micul prinţ le zări şi zise. Culoarea aceea.Baobabii tăi cam seamănă cu nişte verze. cam seamănă cu nişte coarne... e de culoarea mierei.. dându-i-o..De bună seamă.Şi totuşi ceea ce caută ei ar putea fi găsit într-o singură floare sau într-un strop de apă..Poate fiindcă se-mplineşte anul?. mă făcea de asemeni fericit. la mii de leghe de orice aşezare omenească! Te întorceai la locul căderii? Micul prinţ se îmbujoră din nou.A. copiii ştiu.Vai! Şi eu care eram aşa de mândru de baobabii mei! . Nisipul. i-am răspuns eu. . după o lungă tăcere. se iscă o întrebare: .. în dimineaţa când te-am cunoscut. De ce oare eram cuprins de nelinişte. .Ce făgăduinţă? . pe-aproape. Şi micul prinţ adăugă: .. El însă nu-mi răspunse. eu sunt răspunzător de floarea aceea! Am scos schiţele desenelor din buzunar. . urechile..Ochii însă sunt orbi.Nu din întâmplare... totuşi. băieţaş. .. când am căzut eu pe Pământ. adăugă: . care din nou se aşezase lângă mine. te plimbai aşa. râzând: . ca de miere. Aşa că desenai o botniţă. Rosti: .. acum o săptămână.. aşadar. Şi se îmbujoră. mă încercă o amărăciune ciudată. mâine e un an de-atunci.. sunt prea lungi! Şi iarăşi râse..Ştii. Cu inima trebuie să cauţi! Băusem şi eu. de unul singur..Eşti nedrept. Răsuflasem uşurat.. . Iar eu adăugai şovăitor: ..Am căzut pe-aici.. .. Şi. Apoi. eu nu mă pricepeam să desenez nimic altceva în afară de şerpi boa întregi şi şerpi boa spintecaţi. .. În mine. în revărsatul zorilor. simţii cum mi se frânge inima. da! merge şi-aşa.Vulpea ta. o botniţă pentru oaia mea.Ştii tu. fără să înţeleg de ce. zise el.Nu înţeleg ce ai de gând.. . îmi spuse cu blândeţe micul prinţ.Trebuie sa-ţi ţii făgăduinţa... Şi iarăşi..

Cu toate acestea micul prinţ vorbi din nou: . cu picoarele atârnând în gol... XXVI În preajma acelei fâtâni.. l-am zărit încă de departe pe micul meu prinţ. Micul prinţ mai spuse. A doua zi spre seară.Vai! am rostit eu. N-ai decât să mă aştepţi acolo. zise el. Căutândumă prin buzunar. Încă nu vedeam. Fără îndoială. mi-e teamă.Cum adică. El însă îmi spuse: . se furişă printre pietre. şezând acolo. cu un foşnet mărunt şi metalic. Ai să vezi unde încep urmele mele pe nisip.. Vino înapoi mâine seară. spre zid. dar tot nu pricepeam nimic. scurgându-se ca o fântână ţâşnitoare care moare. dar locul nu-i aici.. un şarpe boa din aceia galbeni. se lăsă uşor la vale. fără să se prea grăbească. Am să vin la noapte. căci el din nou s-ampotrivit: . . sus. Nu e chiar aici. însă şarpele...Ba da! Ba da! Ziua e aceasta. care te răpun în treizeci de secunde. pe nisip. nici n-auzeam pe nimeni. Trebuie sa te întorci la maşina ta. . nu-ţi aduci aminte? zicea el. după o tăcere: . Îmi aminteam de vulpe. se aflau ruinele unui vechi zid de piatră.. Am mers mai departe. Mie însă nu-mi trecu neliniştea.Ai venin bun? Eşti sigur că n-ai să mă faci să sufăr multă vreme? M-am oprit cu inima strânsă. Şi l-am auzit vorbind: . Eu te aştept aici. nu-i aşa? . Vedeam acolo. ca să-mi scot revolverul. El niciodată nu răspundea la întrebări. înălţat spre micul prinţ. la zgomotul pe care-l făceam. dar dacă te îmbujorezi înseamnă „da”.. bineînţeles. am început să alerg. vreau să cobor! M-am uitat atunci în jos. pe când mă înapoiam de la treburile mele.. Eşti în pericol să mai şi plângi puţin.Micul prinţ din nou se-mbujoră..Acum du-te... i-a răspuns un glas de undeva. dacă te-ai lăsat îmblânzit. şi. Mă aflam la douăzeci de metri depărtare de zid şi încă nu vedeam nimic..Acum trebuie să lucrezi.

Ce năzbâtie mai e şi asta? Acuma-mi stai de vorbă şi cu şerpii! I-am desfăcut nelipsitul fular de aur. Vei putea să te întorci acasă. şi nu puteam să fac nimic ca să-l opresc.Azi mă întorc şi eu acasă.. pierdută-n depărtări: .Am ajuns la zid. abia în clipa când să-l prind în braţe pe prostuţul meu de prinţ micuţ.. că lunecă în jos. e mult mai greu... Şi nu mă mai încumetam să-i pun nici o întrebare. ca-ntr-o genune. El. . Avea o privire adâncă. privindu-mă cu ochi pătrunzători. ci adăugă: .De unde ştii? Voisem tocmai să-l înştiinţez că.Mă bucur că ai descoperit ce-i trebuia maşinii tale.. L-am udat cu apă pe la tâmple şi i-am dat să bea. Simţeam cum îi bate inima. în ciuda tuturor aşteptărilor. când ai împuşcat-o. izbutisem să-mi repar avionul! Nu-mi dădu nici un răspuns la întrebare.E mult mai departe. gânditor: . . Pe urmă.. asemeni unei păsări care moare. cu toate astea. îşi petrecu braţele pe după gâtul meu. Îmi vorbi: . care se făcuse alb ca zăpada. Îmi dădeam seama că se va întâmpla ceva cu totul neobişnuit. Îl strângeam în braţe ca pe un copilaş şi-mi părea.

. ... noaptea.Ţi-a fost frică.La fel e şi cu floarea. Apa din care mi-ai dat tu să beau era asemeni unei melodii. ţi-aduci aminte. puişor. şi cu întâlnirea. era bună....Diseară o să-mi fie şi mai frică. Dar el mi-a spus: .. Şi surâse cu tristeţe.Puişor..Am cu mine oaia. . Şi-am înţeles atunci că niciodată n-aş putea să mă împac cu gândul că n-am să-l mai aud râzând. ci mi-a spus: . puişor. Şi lada pentru oaie.. Fireşte că-i fusese frică! Dar a râs încetişor: . . povestea ta cu şarpele..Lucrul cel mai preţios rămâne nevăzut. Şi botniţa.Nu-i aşa..La fel e şi cu apa... şi cu steaua. Simţeam cum se înviora încetul cu încetul... . Dacă te-ai îndrăgostit de-o floare.La noapte e un an. ţi-e drag..Desigur. Din nou mi-a dat fiori de gheaţă simţământul că avea să se întâmple ceva de neînlăturat. ...Desigur. un timp îndelungat. El însă n-a răspuns la întrebare. Steaua mea se va afla atunci chiar deasupra locului unde-am căzut anul trecut..Desigur. că nu-i decât un vis urât. . . ... Toate stele sunt înflorite. să te uiţi pe cer..... Pentru mine. mai vreau să te aud râzând.. Am aşteptat aşa. datorită scripetelui şi funiei.. care se găseşte pe o stea.. râsul lui era ca o fântână în pustiu.

Din nou a râs. fiindcă eu voi locui pe una dintre ele..Ce vrei să spui? . Vom fi de-a pururi prieteni. atunci va fi pentru tine ca şi când ar râde toate stelele.. ca să-ţi arăt unde se află... aş vrea să-ţi fac un dar.Ce vrei să spui? ... . Va însemna că ţi-am jucat un renghi grozav. puişor. întotdeauna stelele mă fac să râd!” Iar ei te vor crede nebun.. tu singur. vei fi fericit că m-ai cunoscut. Pentru tine. Şi-a râs din nou. stelele sunt călăuze.. îmi place când aud râsul ăsta! . sunt numai nişte luminiţe.Iar după ce-ţi va fi trecut durerea (durerea întotdeauna trece). Savanţii văd în ele doar probleme.. când te vei uita pe cer. aşa.. tu le vei spune: „Da.Noaptea. noaptea. .. Şi vei deschide uneori fereastra. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul. numai de drag.. Toate vor fi prietene cu tine. . E mai bine aşa. Iar prietenii tăi se vor mira. erau bucăţi de aur..Te vei uita la stele. oricare dintre stele va fi steaua mea. Însă toate stelele acestea nu au grai. Steaua mea e prea micuţă.. Pentru unii. Şi-apoi. cei care călătoresc. va fi aşa cum e apa. Aşa încât te vei uita cu drag la toate stelele.Ah! puişor. stele care ştiu să râdă! Şi-a râs din nou.Stelele nu sunt la fel pentru toţi oamenii... Tu singur vei avea.Chiar el va fi şi darul meu. Îţi va fi dor să râdem împreună. Pentru alţii. văzându-te că râzi de câte ori te uiţi pe cer. . . Atunci. fiindcă pe una dintre ele voi râde.. Pentru businessmanul meu.

E prea departe..E drept. . e din pricina şarpelui. . Nu mi-a spus decât: . . E prea greu. Pe urmă iarăşi a devenit serios: . pentru a doua muşcătură. Şi m-a luat de mână... Însă ceva îl linişti: . Te va îndurera.. Eu nu spuneam nimic.. Dar el era cuprins de-ngrijorare: . . Şerpii sunt nişte lighioane răutăciose.N-am să mă despart de tine. Totuşi..Va fi însă ca un înveliş vechi şi părăsit. Îţi va părea că am murit. cu pas grăbit. eu voi avea în schimb cinci sute de milioane de fântâni.. Toate stelele-mi vor da să beau... în loc de stele.. voi părea întrucâtva că mor.Am ajuns. nu merită.. Eu nu spuneam nimic.. Eu nu spuneam nimic.Înţelegi. Şi-a râs din nou. .. Nu veni să vezi. A fugit pe nesimţite.. Eu nu spuneam nimic. mergea întins. Nu pot că car cu mine trupul acesta. va fi plăcut. Nişte lighioane care pot să te muşte numai din plăcere.N-am să mă despart de tine. Şi a tăcut şi el. Lui îi cam pieri curajul...Ţi se va părea că sufăr.Ştii. . deoarece plângea..Va fi atât de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopoţei.. că.. . Lasă-mă să fac un pas numai eu singur! Şi s-a aşezat.Dacă-ţi spun aceste lucruri...... să nu mai vii. ţi-aş fi dăruit o sumedenie de clopoţei ce ştiu să râdă.. Apoi din nou s-a tulburat: . În noaptea aceea nu l-am văzut când a plecat. Nu e bine să te muşte.Rău ai făcut. cu câte un scripet ruginit. Când am izbutit să-i dau de urmă. ştii. Şi eu voi privi la stele.N-am să mă despart de tine. nu mai au venin.. se mai osteni să-mi spună: . Un înveliş vechi nu e ceva trist. A mai rostit: .Va fi întocmai ca şi când. Toate stelele vor fi nişte fântâni. Aşa se-ntâmplă..... .La noapte.. dar nu va fi adevărat.A! eşti aici. deoarece i se făcuse frică.

A mai şovăit puţin.. şase ani.. o nimica toată. Eram îndurerat. apoi s-a ridicat. eu sunt răspunzător de ea. dar lor le-am spus: „Sunt ostenit. E ca şi cum aş asculta cinci sute de milioane de clopoţei. au fost nespus de bucuroşi că mai trăiam. asta-i tot. Şi e atât de plăpândă! Şi e atât de neştiutoare! Nu are decât patru spini... din pricina nisipului. A făcut un pas. pe planeta lui. floarea mea. precum se prăbuşeşte un copac. deoarece... XXVII Iar de-atunci au trecut.. n-a mai fost nimic decât o fulgerare galbenă pe lângă glezna lui. .. nu i-am mai găsit trupul.. N-a ţipat. S-a prăbuşit încet.. precum se prăbuşeşte un copac. Şi nici un zgomot nu s-a auzit. A rămas o clipă nemişcat. căci nu mă mai ţineau picioarele. Adică.. nu chiar de tot. M-am aşezat şi eu....Ştii. Camarazii mei. noaptea. Eu n-am putut să mă clintesc din loc. când m-au văzut.” Acum mi-a mai trecut puţin.Iată. S-a prăbuşit încet. Întâmplarea aceasta n-am mai povestit-o nimănui. Şi mi-e drag. iată. în revărsatul zorilor. să ascult stelele... Pe urmă. ca să se apere de lume.. A zis: . Ştiu însă bine că s-a-ntors acasă.. Nu era un trup atât de greu....

floarea? Şi veţi vedea cum totul e altfel... N-o fi putut s-o pună niciodată la botul oii lui. Şi nimeni. ca să v-o arăt mai bine. ori poate oaia. apoi a dispărut. e învăluit într-o adâncă taină. zăboviţi puţin în dreptul stelei.. Şi-atunci. Şi dacă veţi ajunge să treceţi şi pe acolo. râd încetişor. iată. se petrece un lucru nemaipomenit. Aceasta este. peste noapte. cea mai frumoasă şi cea mai tristă privelişte din lume. Uitaţi-vă atent la priveliştea aceasta. a mâncat. nu se ştie unde. pentru mine. acolo. Uitaţi-vă la cer. de vreme ce undeva.. Întrebaţi-vă: oare oaia a mâncat. Pentru voi. îşi închide floarea sub clopotu-i de sticlă şi păzeşte bine oaia.. Şi stelele. în fiecare noapte.Numai că. Şi-atunci.. . Totul. nu vă grăbiţi. veţi ghici desigur cine e. un trandafir.. de clopotul de sticlă. o oaie. nu! Micul prinţ. ca şi pentru mine. Botniţei pe care iam desenat-o micului prinţ. Aşa că fiţi buni! Nu mă lăsaţi să fiu atât de trist: scrieţi-mi deîndată că s-a-ntors.. dacă râde. Alteori îmi spun: „Te mai fură câteodată gândul şi-i de-ajuns! A uitat. toate. dintre oamenii mari. E aceeaşi privelişte pe care aţi văzut-o şi cu două pagini mai înainte.. În locul acesta micul prinţ s-a ivit pe Pământ. în pustiu. pe care n-o cunoaştem. dacă are păr de aur.. mă-ntreb: „Oare ce s-a petrecut acolo? Se prea poate ca oaia să fi mâncat floarea.. ori ba. care de asemeni îl iubiţi pe micul prinţ. astfel încât să fiţi siguri că o veţi recunoaşte dacă într-o bună zi veţi călători prin Africa.. acolo.” Atunci sunt fericit. dacă vine la voi un copil.. ori ba. vă rog din suflet.. am uitat să-i adaug legătoarea de piele.” Şi-atunci toţi clopoţeii se preschimbă-n lacrimi!. nimic în univers nu mai rămâne cum a fost. a ieşit din lada ei pe nesimţite.” Uneori îmi spune: „De bună seamă. într-o seară. dacă nu răspunde când e întrebat. nu va pricepe niciodată că lucrul acesta e atât de preţios. dar eu am desenat-o încă o dată.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful