You are on page 1of 3

Curs 2

1.3 Conditii generale de material. Tehnologii


Calitatile cerute arcurilor sunt: - Rrezistenta inalta la rupere; - Limita ridicata de elasticitate; - Rezistenta inalta la oboseala; Calitati speciale impuse de conditia de functionare: - Rezistenta la temperaturi ridicate; - Rezistenta la coroziune; - Amagnetism; - Dilatatie termica redusa; - Independenta comporatarii elastice fata de temperatura; Folosirea materialelor cu rezistenta inalta este legata si de economicitate. Scopul principal al arcului este acumularea de energie iar acesta din urma, pentru un volum dat de material este proportional cu patratul rezistentei admisibile. Se urmareste deci din acest punct de vedere acumularea unui maxim de lucru mecanic sub forma de energie potentiala cu minim de volum respectiv de greutate de material ( Cu respectarea gabaritelor impuse ) In functie de scopul, felul arcului si de dimensiuni isi gasesc utilizarea in forme de bare, banda (tabla ) sau sarma: - hotel carbon de calitate - oteluri aliate cu crom, mangan, siliciu - aliaje speciale cu nichel - materiale neferoase - materiale nemetalice Otelurile utilizate pentru arcuri sunt otel carbon de calitate si otel aliat. Otel carbon de calitate - au cel putin in compozitie 0.4 % carbon - se utilizeaza laminate la cald sau la rece - sunt ieftine Prin tratament termic se pot ridica performantele acestora. Datorita calibilitatii reduse se utilizeaza diametre reduse ale sarmei pana la 18 mm. Oteluri aliate au cel putin 0.35.0.9 % carbon iar principalele elemente de aliere la diferite marci sunt : crom, mangan siliciu. Elementele de aliere imbunatatesc rezistenta si tenacitatea ( siliciu) calibilitatea si rezistenta la rupere si oboseala.. Otelurile arc: 1, 2, A, 4, 5, A, 7, 8, 9 sunt oteluri aliate. Otelurile arc: 6, 7, A, 10 sunt oteluri carbon. Semifabricatele utilizate la arcuri au forme de banda tabla sau tevi. Materialele neferoase care se folosesc pentru fabricarea arcurilor sunt: bronzurile si alama. Rezistenta la rupere si limita de elasticitate ridicate se pot obtine prin ecruisare sau tratament termic. O serie de materiale neferoase care se folosesc pentru fabricarea arcurilor sunt : alama speciala, bronz cu beriliu, molen , nichel, cupru, etc.

Alama si bronzul Au o conductibilitate termica buna. Proprietatile bronzului cu beriliu sunt superioare acest material este rezistent la actiunea acizilor si a apei sarate in aceiasi masura ca si cuprul. Prin tragere la rece otelul poate da sarme cu rezistenta pentru acceptarea arcurilor. Cauciucul pentru arcuri Este constituit din cauciuc natural sau sintetic si din material de adaos. Cauciucul sintetic Este superior celui natural ca rezistenta mecanica si rezistenta la uzura , la actiunea uleiului avand aceleasi propietati elastice. Propietatile cauciucului sunt influentate sensibil de conditiile de mediu, temperaturi, radiatii, sub actiunea acestora cauciucul imbatranestesi isi alterneaza propietatile. In general cauciucul este utilizat intr-un domeniu de temperatura cuprins intre 30-60 0 C. In afara de materialul folosit, calitatea arcului de hotel este conditionata in mod determinat de tehnologie si tratamentul termic. Pentru arcuri cu sectiuni mici ale materialului tratat termic poate fi aplicat inaintea executarii formelor constructicve. Pentru arcurile cu sectiuni mari care implica incalzirea materialului pentru a se putea da forma dorita este necesar tratamentul termic final, precis pentru materialul respectiv, dupa executarea formei. Arcurile sunt fregvent supuse la oboseala (arcurile supapelor autovehiculelor) Marimea rezistentei lor la oboseala se poate realiza prin: - a.) Rectificarea fina a suprafetei inainte de calire prin care se urmareste pe de-o parte indepartarea crustei de laminare si a stratului superficial iar pe de alta parte obtinerea unei suprafete netede si lipsite de zgarieturi sau fisuri. - b.) Luarea masurii necesare pentru ca in timpul tratamentului termic sa fie evitata complet decarburarea superficiala. - c.) Cu o usoara rectificare dupa tratamentul final eliminarea stratului de oxid cand acest lucru nu este posibil se recomanda tratamentul prin sablare sau durificare. - d.) Protectia contra coroziunii, acesta din urma micsorand considerabil rezistenta la oboseala a materialului.

1.4 Caracteristica arcului


Se numeste caracteristica arcului curba care reprezinta dependenta dintre masura ce actioneaza asupra arcului forta sau momentul si deformatiile elastice pe care o produce (sageata sau unghi) Caracteristica este imaginea grafica a rigiditatii arcului. Pentru arcurile fara frecari executate din materiale care se supun legii lui Houke folosit in practica curenta caracteristica e o linie dreapta. Consideram de exemplu un arc elicoidal pentru valori P 1 ;P 2 ;P n ale ramurii, vor rezulta sagetile f 1 ; f 2 ; f n raportul in care si deformatii ramanand constant:

P P P 1 = 2 = ............ = n f1 f2 fn

Pn =C*fn Unde : C = tg

si reprezinta rigiditatea arcului [ Kgf/mm ]

Fig. 1 Intrucat lucru mecanic elementelor are expresia dL = P * df suprafata cuprinsa intre caracteristica arcului si abscisa reprezinta lucru mecanic de deformatie a arcului sub actiunea fortei Astfel in fig. 1 suprafata hasurata este echivalenta cu lucru mecanic de deformatie a arcului supus actiunii arcului P n . In ipoteza caracteristica liniara a lucrului mecanic de deformatie este: L=
1 1 * Pf = *f2 C 2 2

Spre deosebire de arcurile cu rigiditate constanta exista arcuri care poseda caracteristica constanta corespunzatoare caracteristicii arcului : Progresiva sau degresiva.

Fig. 2 In acest caz rigiditatea este data de relatia: La rigiditatea progresiva creste iar la cea degresiva scade cu cresterea sagetii. Daca nu exista frecari intre componentele ale arborelui sau frecari interioare ale arborelui caracteristica la descarcare coincide cu cea de la descarcare. La arcuri propuse ( arc cu foi, inelare) la caracteristica care trebuie impusa frecarea dintre elemente si numai ulterior forta provoaca deformatii. 3