Fisurile comunismului - douǎ momente de vitalitate maximǎ, care au coincis cu un adversar real pe care sǎ-l învingǎ: rǎzboiul civil şi DGM

=> în rest – crizǎ, stare de reformǎ cronicǎ, autodistrugere - dupǎ moartea lui Stalin – este prezentat Prezidiului un proiect de perestroika => Hruşciov preia iniţiativa şi se debaraseazǎ de acest proiect care ar fi dus la distrugerea comunismului => element esenţial: rǎcirea atitudinii elitelor faţǎ de sistemul pe care se presupune cǎ îl servesc şi de pe urma cǎruia au profitat din plin + persoanele care sunt la putere, vor încerca la un moment dat sǎ se justifice şi vor slǎbi din strânsoare oamenii şi lucrurile => distrugere - alte fisuri: ignorarea delegǎrii responsabilitǎţii şi luǎrii deciziilor (totul era în mâinile unui singur om) => rutinare, lipsa energiei conducǎtorilor, moliciunea conducǎtorilor => Gorbaciov – combinarea unei retorici a schimbǎrii cu practica imobilistǎ = fatalǎ; întreaga structurǎ de partid şi de stat se baza pe organe, ceea ce a dus la şubrezirea regimului (organele dubleazǎ instituţiile, deşi în aparenţǎ sunt subordonate statului (ex: KGB – începând cu perioada lui Hruşciov, acesta ia locul partidului în cucerirea elitelor; datoritǎ privilegiului cu lumea exterioarǎ => studii universitare => aceastǎ evoluţia antreneazǎ o erodare a ideologiei; aceşti „academocraţi” vor ajunge în centrul mecanismului puterii); nomenklatura (directorii de întreprinderi şi funcţionarii din ministere) capǎtǎ din ce în ce mai multǎ putere economicǎ şi politicǎ şi suportǎ tot mai greu tirania ideologiei şi despotismul forurilor centrale => evoluţia nomenklaturii se face în detrimentul funcţionarilor de partid, al oamenilor de aparat propriu-zişi, care conduc ideologia, mediile de informare, educaţia, politica de cadre ; uzura instituţiilor < organismele statului se luptǎ una cu cealaltǎ => drumul spre perestroika – agresivitatea regimului faţǎ de supuşi sǎi scade începând cu anii ’60, dar societate nu ştie sǎ profie de aceastǎ relaxare => demobilizare a societǎţii – consideratǎ o ameninţare mai gravǎ pentru supravieţuirea sistemului decât cea a unei confruntǎri cu societatea Academocraţia - începând cu anii 60 - partid interior (membrii influenţi ai Comitetului central, KGB, militari, aparatul de stat, aparatul economic, complexul militar-industrial – elite) + partid exterior (experţi, consilieri, consultanţi, cercetǎtori) - elita partidului exterior devine tot mai numeroasǎ, beneficiazǎ de anumite privilegii (acces la literatura strǎinǎ, libertate de expresie, dreptul de a se sustrage limbii de lemn etc) => suportǎ din ce în ce mai greu obtuza tutelǎ a vechilor membri ai partidului, sceptici în privinţa virtuţilor sistemului economic socialist, pro-occidentali (doresc dezvoltarea contactelor cu Occidentul) - când Gorbaciov ajunge la putere, partidul exterior are oamenii în fortǎreaţa puterii (Alexandr Iakovlev, Ecluard Şevarnadze) => noua gândire (dupǎ modelul Occidentului) < desprinderea de trecut = un proiect de inginerie socialǎ totalǎ, o republicǎ mondialǎ a savanţilor şi filosofilor, unde o micǎ elitǎ intelectualǎ sǎ dicteze masei ignorante legile unei existenţe armonioase - pionierii perestroikǎi nu se despart decât superficial de ideologia bolşevicǎ – viziune voluntaristǎ a societǎţii < o abordare ştiinţificǎ a problemelor va permite rezolvarea lor; pentru partidul exterior, perestroika = epurare de mare amploare; supraestimarea opiniei – tentativǎ de remodelare a conştiinţelor prin glasnosti (prioritatea acordatǎ

începutul lui 87 – eliberarea deţinuţilor politici din închisoare => tentativa comuniştilor reformatori de a se sprijini pe autoritatea moralǎ a dizidenţilor. asaltul împotriva alcoolismului (exemplu pentru efectul destabilizator al campaniei anti-alcoolice – regiunea Nagorno Karabah – 30 000 de ţǎrani rǎmaşi fǎrǎ mijloace de trai dupǎ ce viile le-au fost rase de pe faţa pǎmântului => reacţie: Karabah-ul se orienteazǎ spre Armenia şi proclamǎ unirea cu aceasta => prima fisurǎ din URSS) => crearea unei opinii publice – glasnosti => Iakovlev – însǎrcinat cu departamentul de propagandǎ al Comitetului = controlul mass-mediei. în ţǎrile satelit şi republici => 85-86 – episodul andropovian al conducerii lui Gorbaciov – începuturile perestroikǎi => au slǎbit partidul < demonstraţii de forţǎ inutile. repartizarea profitului. ci însǎşi personalitatea sa.iulie 1987 – legea întreprinderii – rǎspunde cerinţelor directorilor de întreprindere: libertate în ceea ce priveşte producţia.crearea Clubului Perestroika . dar pǎstrarea sistemului centralizat de aprovizionare cu materii prime.prima perioadǎ a conducerii lui Gorbaciov (86-87) – acesta credea cǎ aparatul existent. tot atunci se enunţǎ ideea completǎrii reformelor economice prin schimbǎri politice . toţi sunt de acord cǎ o schimbare este de dorit. vanitatea. se bucurǎ de sprijin în exterior. adicǎ manipulǎrii conştiinţelor. resurse şi distribuţia investiţiilor => efect negativ => inflaţie (preţuri ridicate. distribuţia mǎrfii. dorinţa de a fi tǎmâiat în Occident şi în ţarǎ l-au împins sǎ se transforme în campionul schimbǎrii Etapele . nu existǎ în rândurile sale un consens în privinţa întinderii şi profunzimii reformelor ce trebuie aplicate. dar pentru a fi sigur cǎ opinia publicǎ rǎmâne un instrument fiabil în mâinile celor care ştiu sǎ o foloseascǎ. poate fi folosit pentru a realiza unele schimbǎri .opiniei. campanii anti-speculǎ. trebuie sǎ fi capabil sǎ creezi din nimic şi sǎ mobilizezi elitele => acţiune de manipulare a conştiinţelor => primele seisme . fie prin evadare) Personalitatea lui Gorbaciov .1985 – direcţia politicǎ gorbaciovistǎ nu are un proiect coerent. în detrimentul unei reforme inteligente a adevǎratei stǎri de lucruri este ea singurǎ de ajuns pentru a explica fiascoul < raportul cu realitatea rǎmâne acelaşi ca pentru orice socialist – negare fie prin distrugere.cursul evenimentelor – greu de refǎcut . mai precis limitelor inteligenţei sale politice.nu numai reformele lui Gorbaciov au avut un rol în prǎbuşirea comunismului. corectat prin câteva epurǎri. campanii de disciplinǎ.al doilea eşalon – cei care vor sǎ licideze PC si imperiul comunist din Europa minoritari. convins cǎ apelul la opinie este indispensabil. recurg la metode de gherilǎ. dar existǎ contradicţii în felul de a aduce aceastǎ schimbare . volum de producţie scǎzut) .

în aceeaşi perioadǎ – autoritǎţile est-europene => operaţiile de tip „loviturǎ de pumn” în urma manifestaţiilor anti-comuniste => pregǎtire a viitoarelor mese rotunde < opozanţii sunt desfiinţaţi sau obligaţi sǎ emigreze. reînvie sentimentul .iulie 1988 – Gorbaciov decide întoarcerea de la un regim prezidenţial la formula leninistǎ a Congresului. sovietice .Fronturile populare introduc o tentativǎ de diferenţiere. convinsǎ cǎ orice organizaţie socialǎ este manipulabilǎ şi controlabilǎ.din acest punct.iunie – Moscova dǎ undǎ verde Fronturilor populare .~ . conducerea supremǎ fiind rezervatǎ Sovietului Suprem şi Prezidiului acestuia => dorea sǎ-i forţeze pe responsabilii partidului sǎ se facǎ aleşi în fruntea Sovietelor = parte din procesul de democratizare şi epurare => fenomen paradoxal: elita politicǎ îndeamnǎ la un asalt împotriva edificiului regimului . dar progresiv din ce în ce mai realǎ. Letonia.fronturile populare – create la iniţiativa elitelor sovietice. cu condiţia renunţǎrii la antisovietism => România – revoltele muncitorilor de la Braşov .în plan politic intern => Gorbaciov se pronunţǎ pentru independenţa partidelor politice înrudite – multipartismul poate exista în regimul socialist . poliţie şi armatǎ împotriva PC şi a aparatului de partid. dar evoluţia lor ulterioarǎ nu fusese doritǎ de aparatul de partid .sf. un fel de adunare naţionalǎ. Armenia şi Georgia) creeazǎ Comitetul de coordonare a mişcǎrilor patriotice ale popoarelor din URSS . Lituania. la început fictivǎ. iunie – mişcǎrile a 6 mişcǎri naţionale democratice (Ucraine. urmatǎ de Letonia. Estonia. Moldova. august 1987 – balticii protesteazǎ.se pun în mişcare mecansimele revoluţionare din ţǎrile satelite => Bulgaria – program perestroikist care atrage reproşurile lui Gorbaciov < orientarea prea pro-occidentalǎ => Ungaria – PM evocǎ necesitatea de a dialoga cu opoziţia => Polonia – se lanseazǎ ideea unei alianţe dintre Solidaritate. care nu serveşte la nimic. se formeazǎ tabere politice.. care acceptase necesitatea unei strategii permiţând mobilizarea bazei. crearea Clubului culturologic ucrainean ce dorea restabilirea adevǎrului în istoria ucraineanǎ. anului 1988 – Fronturile populare şi mişcǎrile naţionale capǎtǎ conştiinţa puterii lor => campanii de proteste împotriva schimbǎrii Const. cerând denunţarea publicǎ a Pactului Ribbentrop-Molotov.în acelaşi an – se organizeazǎ fronturi populare în întreaga URSS .se observǎ şi unele semne anticipând trezirea popoarelor alogene din URSS: manifestaţii ale tǎtarilor din Crimeea. cǎile Rusiei şi cele ale restului imperiului diferǎ => Republici . astfel încât sǎ nu rǎmânǎ decât cei care sunt dispuşi sǎ dialogheze cu comuniştii reformatori Marea cotiturǎ (1988) . echivalentul KGB-ului în Polonia propune unor activişti din opoziţie un suport logistic pentru organizarea grevelor (ce vor avea loc în 1988).masele îşi vor depǎşi neîncrederea şi se vor alǎtura mişcǎrilor organizate de partidul exterior => Fronturile populare – încep ca o revoluţia a scriitorilor: aprilie 1988 – Estonia (primul Front Popular). regiunea Karabah cere unirea cu Armenia => 1987 – cotitutǎ decisivǎ în URSS . la început – obiective vagi.

o loviturǎ datǎ sistemului. reunindu-i pe conducǎtorii republicilor cuprinse în ea şi îi conferǎ puteri executive . naţionalism. ci aducea o promisiune de libertate şi fraternitate => Rusia . în faţa cǎruia – manifestaţii.febr. inamicul nenumit = Moscova. probleme privind rolul Congresului . deoarece Moscova nu mai trimite cadre de conducere la periferie Alegerile şi Congresul deputaţilor poporului .alte elemente se vor substitui naţionalismului: mobilizarea maselor împotriva nomenklaturii.dupǎ alegeri. se pune capǎt conducerii colegiale. martie-aprilie. în retrospectivǎ însǎ. pentru prima datǎ. cadrul oferit de partid a fost retras. Gorbaciov creeazǎ Consiliul Federaţiei. reafirmarea dreptului la secesiune în Georgia). în acelaşi timp. sǎ îmbrǎţişeze interesele poporului. iar societatea amorfǎ se fǎrâmiţeazǎ în unitǎţi din ce în ce mai mici < se deschide lupta pentru moştenirea PC .26 mai 1989 – alegeri prevǎzute . în Rusia – puternicǎ mişcare popularǎ în favoarea unor transformǎri profunde => se discutǎ abandonarea articolului 6 din Const. schimbarea regimului faţǎ de religie (tentativa de a restaura ortodoxia ca religie de stat) => primele lovituri date PC .1990 – Gorbaciov reînvie ideea unui tratat federal (se va transforma într-un puternic instrument de dezintegrare). primii secretari – aleşi de baze => acest lucru va conduce la organizarea lor şi la privarea Comitetului central de un instrument fundamental al puterii sale.campania electoralǎ şi alegerile din 1989 declanşeazǎ procesul care va duce inevitabil la deznodǎmântul din august 1991 – divizarea realǎ a ţǎrii între PC şi restul populaţiei. sentimentul colectiv n-a mai fost asociat minciunii şi înjosirii individului. reevaluarea istoriei.competiţie în Gorbaciov şi Elţîn . succes iniţial. sovieticǎ privind rolul conducǎtor al partidului => revendicǎri exprimate prin greve muncitoreşti . fisurile naţionale din rândul PC se înmulţesc.martie 1990 – Gorbaciov – ales Preşedinte al URSS .septembrie 1988 – şedinţa plenarǎ a Congresului => se decide reorganizarea conducerii aparatului de partid => duce la distrugerea ierarhiei verticale care forma scheletul statului sovietic.este creat postul de Preşedinte al URSS . mişcǎri de masǎ. lipsa controlului asupra provinciilor şi republicilor. manifestaţie la Moscova => abolirea articolului – martie 1990 .de ce suprimarea art. 6 va antrena pulverizarea URSS? < se desǎvârşeşte lichidarea ierharhiei verticale rigide pe care se sprijinea ordinea sovieticǎ => începe criza de putere => funcţionarii sunt obligaţi sǎ caute o legitimitate democraticǎ. politica de cadre. scindare pe care elita lucidǎ a partidului se chinuie sǎ o camufleze şi sǎ o controleze prin intermediul opoziţiei dintre aparat şi comuniştii reformatori. 1990 – conducǎtorii PC acceptǎ renunţarea la rolul conducǎtor al partidului < motivaţi de evenimentele din Europa de Est (execuţia lui Ceauşescu. proclamarea suveranitǎţii de cǎtre Moldova şi Georgia.naţional mult timp reprimat.

împotriva instanţelor federale..pseudo-puciului din august 1991 => îndepǎrtarea lui Gorbaciov de la putere . în paralel.mai 1990 – Elţîn ales preşedinte al Sovietului suprem => creeazǎ un comitet const.februarie 1991 – ca urmare a evenimentelor de la Vilnius (?). jucând pe cartea regionalǎ şi fǎcându-se avocatul provinciilor . pentru a redacta noua Const. Elţîn cere demisia lui Gorbaciov .12 iunie 1991 – Elţîn – ales Preşedinte al RSFSR . a Rusiei => îşi schiţeazǎ politica naţionalǎ: reconstrucţia de jos în sus a federaţiei prin intermediul tratatelor bilaterale semnate între Rusia şi republici.iunie 1990 – primul Congres al RSFSR => adoptǎ declaraţia de suveranitate a Rusiei .popularitatea lui Elţîn urcǎ vertiginos: din octombrie 1990 – propriul partid – organizaţia Demrosia (ideologie incertǎ animatǎ de sentimentul antinomenklaturist) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful