You are on page 1of 5

Fisurile comunismului - douǎ momente de vitalitate maximǎ, care au coincis cu un adversar real pe care sǎ-l învingǎ: rǎzboiul civil şi DGM

=> în rest – crizǎ, stare de reformǎ cronicǎ, autodistrugere - dupǎ moartea lui Stalin – este prezentat Prezidiului un proiect de perestroika => Hruşciov preia iniţiativa şi se debaraseazǎ de acest proiect care ar fi dus la distrugerea comunismului => element esenţial: rǎcirea atitudinii elitelor faţǎ de sistemul pe care se presupune cǎ îl servesc şi de pe urma cǎruia au profitat din plin + persoanele care sunt la putere, vor încerca la un moment dat sǎ se justifice şi vor slǎbi din strânsoare oamenii şi lucrurile => distrugere - alte fisuri: ignorarea delegǎrii responsabilitǎţii şi luǎrii deciziilor (totul era în mâinile unui singur om) => rutinare, lipsa energiei conducǎtorilor, moliciunea conducǎtorilor => Gorbaciov – combinarea unei retorici a schimbǎrii cu practica imobilistǎ = fatalǎ; întreaga structurǎ de partid şi de stat se baza pe organe, ceea ce a dus la şubrezirea regimului (organele dubleazǎ instituţiile, deşi în aparenţǎ sunt subordonate statului (ex: KGB – începând cu perioada lui Hruşciov, acesta ia locul partidului în cucerirea elitelor; datoritǎ privilegiului cu lumea exterioarǎ => studii universitare => aceastǎ evoluţia antreneazǎ o erodare a ideologiei; aceşti „academocraţi” vor ajunge în centrul mecanismului puterii); nomenklatura (directorii de întreprinderi şi funcţionarii din ministere) capǎtǎ din ce în ce mai multǎ putere economicǎ şi politicǎ şi suportǎ tot mai greu tirania ideologiei şi despotismul forurilor centrale => evoluţia nomenklaturii se face în detrimentul funcţionarilor de partid, al oamenilor de aparat propriu-zişi, care conduc ideologia, mediile de informare, educaţia, politica de cadre ; uzura instituţiilor < organismele statului se luptǎ una cu cealaltǎ => drumul spre perestroika – agresivitatea regimului faţǎ de supuşi sǎi scade începând cu anii ’60, dar societate nu ştie sǎ profie de aceastǎ relaxare => demobilizare a societǎţii – consideratǎ o ameninţare mai gravǎ pentru supravieţuirea sistemului decât cea a unei confruntǎri cu societatea Academocraţia - începând cu anii 60 - partid interior (membrii influenţi ai Comitetului central, KGB, militari, aparatul de stat, aparatul economic, complexul militar-industrial – elite) + partid exterior (experţi, consilieri, consultanţi, cercetǎtori) - elita partidului exterior devine tot mai numeroasǎ, beneficiazǎ de anumite privilegii (acces la literatura strǎinǎ, libertate de expresie, dreptul de a se sustrage limbii de lemn etc) => suportǎ din ce în ce mai greu obtuza tutelǎ a vechilor membri ai partidului, sceptici în privinţa virtuţilor sistemului economic socialist, pro-occidentali (doresc dezvoltarea contactelor cu Occidentul) - când Gorbaciov ajunge la putere, partidul exterior are oamenii în fortǎreaţa puterii (Alexandr Iakovlev, Ecluard Şevarnadze) => noua gândire (dupǎ modelul Occidentului) < desprinderea de trecut = un proiect de inginerie socialǎ totalǎ, o republicǎ mondialǎ a savanţilor şi filosofilor, unde o micǎ elitǎ intelectualǎ sǎ dicteze masei ignorante legile unei existenţe armonioase - pionierii perestroikǎi nu se despart decât superficial de ideologia bolşevicǎ – viziune voluntaristǎ a societǎţii < o abordare ştiinţificǎ a problemelor va permite rezolvarea lor; pentru partidul exterior, perestroika = epurare de mare amploare; supraestimarea opiniei – tentativǎ de remodelare a conştiinţelor prin glasnosti (prioritatea acordatǎ

în detrimentul unei reforme inteligente a adevǎratei stǎri de lucruri este ea singurǎ de ajuns pentru a explica fiascoul < raportul cu realitatea rǎmâne acelaşi ca pentru orice socialist – negare fie prin distrugere. campanii anti-speculǎ. ci însǎşi personalitatea sa. trebuie sǎ fi capabil sǎ creezi din nimic şi sǎ mobilizezi elitele => acţiune de manipulare a conştiinţelor => primele seisme .iulie 1987 – legea întreprinderii – rǎspunde cerinţelor directorilor de întreprindere: libertate în ceea ce priveşte producţia. adicǎ manipulǎrii conştiinţelor. se bucurǎ de sprijin în exterior.nu numai reformele lui Gorbaciov au avut un rol în prǎbuşirea comunismului. corectat prin câteva epurǎri. recurg la metode de gherilǎ. poate fi folosit pentru a realiza unele schimbǎri . fie prin evadare) Personalitatea lui Gorbaciov .prima perioadǎ a conducerii lui Gorbaciov (86-87) – acesta credea cǎ aparatul existent. toţi sunt de acord cǎ o schimbare este de dorit. convins cǎ apelul la opinie este indispensabil. tot atunci se enunţǎ ideea completǎrii reformelor economice prin schimbǎri politice .1985 – direcţia politicǎ gorbaciovistǎ nu are un proiect coerent. campanii de disciplinǎ. distribuţia mǎrfii.al doilea eşalon – cei care vor sǎ licideze PC si imperiul comunist din Europa minoritari. repartizarea profitului. dar existǎ contradicţii în felul de a aduce aceastǎ schimbare . dorinţa de a fi tǎmâiat în Occident şi în ţarǎ l-au împins sǎ se transforme în campionul schimbǎrii Etapele . vanitatea. volum de producţie scǎzut) . dar pǎstrarea sistemului centralizat de aprovizionare cu materii prime.opiniei.cursul evenimentelor – greu de refǎcut .crearea Clubului Perestroika . mai precis limitelor inteligenţei sale politice. dar pentru a fi sigur cǎ opinia publicǎ rǎmâne un instrument fiabil în mâinile celor care ştiu sǎ o foloseascǎ.începutul lui 87 – eliberarea deţinuţilor politici din închisoare => tentativa comuniştilor reformatori de a se sprijini pe autoritatea moralǎ a dizidenţilor. nu existǎ în rândurile sale un consens în privinţa întinderii şi profunzimii reformelor ce trebuie aplicate. asaltul împotriva alcoolismului (exemplu pentru efectul destabilizator al campaniei anti-alcoolice – regiunea Nagorno Karabah – 30 000 de ţǎrani rǎmaşi fǎrǎ mijloace de trai dupǎ ce viile le-au fost rase de pe faţa pǎmântului => reacţie: Karabah-ul se orienteazǎ spre Armenia şi proclamǎ unirea cu aceasta => prima fisurǎ din URSS) => crearea unei opinii publice – glasnosti => Iakovlev – însǎrcinat cu departamentul de propagandǎ al Comitetului = controlul mass-mediei. resurse şi distribuţia investiţiilor => efect negativ => inflaţie (preţuri ridicate. în ţǎrile satelit şi republici => 85-86 – episodul andropovian al conducerii lui Gorbaciov – începuturile perestroikǎi => au slǎbit partidul < demonstraţii de forţǎ inutile.

crearea Clubului culturologic ucrainean ce dorea restabilirea adevǎrului în istoria ucraineanǎ. astfel încât sǎ nu rǎmânǎ decât cei care sunt dispuşi sǎ dialogheze cu comuniştii reformatori Marea cotiturǎ (1988) . poliţie şi armatǎ împotriva PC şi a aparatului de partid. un fel de adunare naţionalǎ. dar evoluţia lor ulterioarǎ nu fusese doritǎ de aparatul de partid . cu condiţia renunţǎrii la antisovietism => România – revoltele muncitorilor de la Braşov . reînvie sentimentul .Fronturile populare introduc o tentativǎ de diferenţiere. echivalentul KGB-ului în Polonia propune unor activişti din opoziţie un suport logistic pentru organizarea grevelor (ce vor avea loc în 1988). Lituania.în aceeaşi perioadǎ – autoritǎţile est-europene => operaţiile de tip „loviturǎ de pumn” în urma manifestaţiilor anti-comuniste => pregǎtire a viitoarelor mese rotunde < opozanţii sunt desfiinţaţi sau obligaţi sǎ emigreze. la început fictivǎ. convinsǎ cǎ orice organizaţie socialǎ este manipulabilǎ şi controlabilǎ. Armenia şi Georgia) creeazǎ Comitetul de coordonare a mişcǎrilor patriotice ale popoarelor din URSS . Letonia.~ . anului 1988 – Fronturile populare şi mişcǎrile naţionale capǎtǎ conştiinţa puterii lor => campanii de proteste împotriva schimbǎrii Const. se formeazǎ tabere politice. conducerea supremǎ fiind rezervatǎ Sovietului Suprem şi Prezidiului acestuia => dorea sǎ-i forţeze pe responsabilii partidului sǎ se facǎ aleşi în fruntea Sovietelor = parte din procesul de democratizare şi epurare => fenomen paradoxal: elita politicǎ îndeamnǎ la un asalt împotriva edificiului regimului .se observǎ şi unele semne anticipând trezirea popoarelor alogene din URSS: manifestaţii ale tǎtarilor din Crimeea. Moldova.în plan politic intern => Gorbaciov se pronunţǎ pentru independenţa partidelor politice înrudite – multipartismul poate exista în regimul socialist . la început – obiective vagi. dar progresiv din ce în ce mai realǎ. urmatǎ de Letonia. cerând denunţarea publicǎ a Pactului Ribbentrop-Molotov. sovietice .iulie 1988 – Gorbaciov decide întoarcerea de la un regim prezidenţial la formula leninistǎ a Congresului. regiunea Karabah cere unirea cu Armenia => 1987 – cotitutǎ decisivǎ în URSS .se pun în mişcare mecansimele revoluţionare din ţǎrile satelite => Bulgaria – program perestroikist care atrage reproşurile lui Gorbaciov < orientarea prea pro-occidentalǎ => Ungaria – PM evocǎ necesitatea de a dialoga cu opoziţia => Polonia – se lanseazǎ ideea unei alianţe dintre Solidaritate.fronturile populare – create la iniţiativa elitelor sovietice.din acest punct. iunie – mişcǎrile a 6 mişcǎri naţionale democratice (Ucraine. cǎile Rusiei şi cele ale restului imperiului diferǎ => Republici .sf. care nu serveşte la nimic. care acceptase necesitatea unei strategii permiţând mobilizarea bazei.. Estonia.în acelaşi an – se organizeazǎ fronturi populare în întreaga URSS . august 1987 – balticii protesteazǎ.iunie – Moscova dǎ undǎ verde Fronturilor populare .masele îşi vor depǎşi neîncrederea şi se vor alǎtura mişcǎrilor organizate de partidul exterior => Fronturile populare – încep ca o revoluţia a scriitorilor: aprilie 1988 – Estonia (primul Front Popular).

naţional mult timp reprimat. 6 va antrena pulverizarea URSS? < se desǎvârşeşte lichidarea ierharhiei verticale rigide pe care se sprijinea ordinea sovieticǎ => începe criza de putere => funcţionarii sunt obligaţi sǎ caute o legitimitate democraticǎ.campania electoralǎ şi alegerile din 1989 declanşeazǎ procesul care va duce inevitabil la deznodǎmântul din august 1991 – divizarea realǎ a ţǎrii între PC şi restul populaţiei. deoarece Moscova nu mai trimite cadre de conducere la periferie Alegerile şi Congresul deputaţilor poporului . reevaluarea istoriei. sovieticǎ privind rolul conducǎtor al partidului => revendicǎri exprimate prin greve muncitoreşti . în acelaşi timp.este creat postul de Preşedinte al URSS .dupǎ alegeri.febr.martie 1990 – Gorbaciov – ales Preşedinte al URSS . mişcǎri de masǎ. ci aducea o promisiune de libertate şi fraternitate => Rusia . se pune capǎt conducerii colegiale. reunindu-i pe conducǎtorii republicilor cuprinse în ea şi îi conferǎ puteri executive . martie-aprilie. reafirmarea dreptului la secesiune în Georgia).26 mai 1989 – alegeri prevǎzute . manifestaţie la Moscova => abolirea articolului – martie 1990 .competiţie în Gorbaciov şi Elţîn . Gorbaciov creeazǎ Consiliul Federaţiei. proclamarea suveranitǎţii de cǎtre Moldova şi Georgia. lipsa controlului asupra provinciilor şi republicilor. în faţa cǎruia – manifestaţii. naţionalism. schimbarea regimului faţǎ de religie (tentativa de a restaura ortodoxia ca religie de stat) => primele lovituri date PC . scindare pe care elita lucidǎ a partidului se chinuie sǎ o camufleze şi sǎ o controleze prin intermediul opoziţiei dintre aparat şi comuniştii reformatori. cadrul oferit de partid a fost retras.alte elemente se vor substitui naţionalismului: mobilizarea maselor împotriva nomenklaturii. pentru prima datǎ.de ce suprimarea art. în Rusia – puternicǎ mişcare popularǎ în favoarea unor transformǎri profunde => se discutǎ abandonarea articolului 6 din Const. primii secretari – aleşi de baze => acest lucru va conduce la organizarea lor şi la privarea Comitetului central de un instrument fundamental al puterii sale. sentimentul colectiv n-a mai fost asociat minciunii şi înjosirii individului. sǎ îmbrǎţişeze interesele poporului. în retrospectivǎ însǎ.septembrie 1988 – şedinţa plenarǎ a Congresului => se decide reorganizarea conducerii aparatului de partid => duce la distrugerea ierarhiei verticale care forma scheletul statului sovietic. politica de cadre. 1990 – conducǎtorii PC acceptǎ renunţarea la rolul conducǎtor al partidului < motivaţi de evenimentele din Europa de Est (execuţia lui Ceauşescu. inamicul nenumit = Moscova. iar societatea amorfǎ se fǎrâmiţeazǎ în unitǎţi din ce în ce mai mici < se deschide lupta pentru moştenirea PC . o loviturǎ datǎ sistemului. probleme privind rolul Congresului .1990 – Gorbaciov reînvie ideea unui tratat federal (se va transforma într-un puternic instrument de dezintegrare). succes iniţial. fisurile naţionale din rândul PC se înmulţesc.

mai 1990 – Elţîn ales preşedinte al Sovietului suprem => creeazǎ un comitet const.. Elţîn cere demisia lui Gorbaciov .12 iunie 1991 – Elţîn – ales Preşedinte al RSFSR . jucând pe cartea regionalǎ şi fǎcându-se avocatul provinciilor .iunie 1990 – primul Congres al RSFSR => adoptǎ declaraţia de suveranitate a Rusiei . împotriva instanţelor federale.popularitatea lui Elţîn urcǎ vertiginos: din octombrie 1990 – propriul partid – organizaţia Demrosia (ideologie incertǎ animatǎ de sentimentul antinomenklaturist) . în paralel.februarie 1991 – ca urmare a evenimentelor de la Vilnius (?). pentru a redacta noua Const.pseudo-puciului din august 1991 => îndepǎrtarea lui Gorbaciov de la putere . a Rusiei => îşi schiţeazǎ politica naţionalǎ: reconstrucţia de jos în sus a federaţiei prin intermediul tratatelor bilaterale semnate între Rusia şi republici.