You are on page 1of 368

Cuprins

Prefat¸ ˘ a v
I Comenzi ale programului MATHEMATICA 1
1 Comenzi specifce calculului diferent¸ial 3
1.1 Comenzi pentru derivare ¸si diferent ¸iere . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.1 Comanda Derivative . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.1.2 Comanda Dt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Serii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.1 Comanda Sum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.2 Comanda NSum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2.3 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
1.3 Limite . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2 Comenzi pentru calcul integral 29
2.1 Comanda Integrate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
i
CUPRINS
3 Comenzi grafce 37
3.1 Comanda Plot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2 Comanda ParametricPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
3.3 Comanda ContourPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3.4 Comanda RegionPlot . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.5 Comanda Plot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.6 Comanda ParametricPlot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.7 Comanda RegionPlot3D . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
3.8 Calcul volume corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
3.9 Aplicat ¸ii MATHEMATICA la vizualizarea conicelor . . . . . 99
4 Culori ˆın MATHEMATICA 107
4.1 Comanda RGBColor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
4.2 Comanda CMYKColor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
II ALGEBR
˘
A LINIAR
˘
A 121
5 Vectori s¸ i matrice 123
5.1 Operat ¸ii cu vectori ¸si matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.2 Operat ¸ii elementare cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
5.3 Rangul ¸si forma canonic˘a (redus˘a) pe linii a unei matrice
mn . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 130
6 Subspat¸ii vectoriale ˆın R
n
135
6.1 Subspat ¸iile fundamentale ale matricei reale mn . . . . . . 135
6.1.1 Subspat ¸iul coloanelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
6.1.2 Subspat ¸iul liniilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140
6.1.3 Nucleul matricei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6.2 Incluziunea ¸si egalitatea de subspat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . 148
6.3 Suma ¸si intersect ¸ia a dou˘a subspat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . 152
POSDRU/56/1.2/S/32768 – ii – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
CUPRINS
7 Dependent¸ ˘ a s¸ i independent¸ ˘ a liniar ˘ a ˆın spat¸iul vectorial R
n
157
8 Elemente de geometrie ˆın R
n
167
8.1 Lungimi ¸si unghiuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 167
8.2 Ortogonalitatea vectorilor ¸si subspat ¸iilor . . . . . . . . . . . . 169
8.3 Proiect ¸ii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
8.4 Baze ortonormate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
8.5 Matrice ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
8.6 Matrice de proiect ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
9 Aplicat¸ia liniar ˘ a s¸ i matrice 183
9.1 Aplicat ¸ia liniar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
9.2 Nucleul ¸si imaginea aplicat ¸iei liniare . . . . . . . . . . . . . . 187
9.3 Determinarea unei aplicat ¸ii liniare . . . . . . . . . . . . . . . 188
10 Metoda celor mai mici p˘ atrate 191
10.1 Metoda celor mai mici p˘atrate ¸si proiect ¸ia pe un subspat ¸iu . 192
10.2 Pseudoinversa unei matrice mn . . . . . . . . . . . . . . . 196
10.3 Regresia liniar˘a. Dreapta de regresie . . . . . . . . . . . . . . 197
11 Valori s¸ i vectori proprii 201
11.1 Problema cu valori ¸si vectori proprii . . . . . . . . . . . . . . 201
11.2 Diagonalizarea matricelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
11.3 Aplicat ¸ii ale diagonaliz˘arii matricelor . . . . . . . . . . . . . . 207
12 Exercit¸ii 213
13 Solut¸ii 231
III ECUAT¸II DIFERENT¸IALE 257
14 Ecuat¸ii diferent¸iale integrabile prin cuadraturi 261
POSDRU/56/1.2/S/32768 – iii – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
CUPRINS
14.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile . . . . . . . . . . . 261
14.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 266
14.3 Ecuat ¸ii cu diferent ¸ial˘a total˘a exact˘a . . . . . . . . . . . . . . 272
14.4 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordin ˆıntˆai liniar˘a . . . . . . . . . . . . 274
14.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale care admit factor integrant . . . . . . . . 276
14.6 Traiectorii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279
15 Ecuat¸ii diferent¸iale liniare de ordin n cu coefcient¸i constant¸i 285
16 Sisteme diferent¸iale de ordin ˆınt ˆ ai cu coefcient¸i constant¸i 297
16.1 Rezolvarea sistemelor diferent ¸iale liniare de ordin ˆıntˆai cu
coefcient ¸i constant ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297
16.2 Studiul punctelor singulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308
17 Transformata Laplace 321
IV Exemple de rezolvare a unor probleme inginere¸sti 333
18 Probleme de mecanic˘ a exprimabile sub forma unor ecuat¸ii diferent¸iale 335
18.1 Aruncarea oblic˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional (ˆın vid) . . . . . . . . 335
18.2 Abordarea problemei arunc˘arii ˆın vid cu MATHEMATICA . 339
18.3 Aruncarea oblic˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional (ˆın atmosfer˘a) . . . . 341
18.4 Abordarea problemei arunc˘arii ˆın atmosfer˘a
cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 346
18.5 Mi¸scarea oscilatorului armonic liniar . . . . . . . . . . . . . . 347
18.6 Abordarea problemei mi¸sc˘arii oscilatorului
liniar cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 350
18.7 Mi¸scarea oscilatorului liniar amortizat . . . . . . . . . . . . . 351
18.8 Abordarea problemei mi¸sc˘arii oscilatorului
liniar amortizat cu MATHEMATICA . . . . . . . . . . . . . . 354
Index 357
POSDRU/56/1.2/S/32768 – iv – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Prefat ¸˘a
Cartea de fat ¸˘a a fost elaborat˘a ˆın cadrul proiectului
POSDRU/56/1.2/S/32768, “Formarea cadrelor didactice universitare ¸si a
student ¸ilor ˆın domeniul utiliz˘ arii unor instrumente moderne de predare-
ˆınv˘ at ¸are-evaluare pentru disciplinele matematice, ˆın vederea cre˘ arii de
competent ¸e performante ¸si practice pentru piat ¸a muncii”, fnant ¸at din
Fondul Social European ¸si implementat de c˘atre Ministerul Educat ¸iei,
Cercet˘arii, Tineretului ¸si Sportului, ˆın colaborare cu The Red Point, Oa-
meni ¸si Companii, Universitatea din Bucure¸sti, Universitatea Tehnic˘a de
Construct ¸ii din Bucure¸sti, Universitatea “Politehnica” din Bucure¸sti, Uni-
versitatea din Pite¸sti, Universitatea Tehnic˘a “Gheorghe Asachi” din Ia¸si,
Universitatea de Vest din Timi¸soara, Universitatea “Dun˘area de Jos” din
Galat ¸i, Universitatea Tehnic˘a din Cluj-Napoca, Universitatea “1 Decem-
brie 1918” din Alba-Iulia. Proiectul contribuie ˆın mod direct la realizarea
obiectivului general al Programului Operat ¸ional Sectorial de Dezvoltare a
Resurselor Umane POSDRU ¸si se ˆınscrie ˆın domeniul major de intervent ¸ie
1.2 Calitate ˆın ˆınv˘ at ¸˘ amˆ antul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disciplinelor
matematice la cerint ¸ele piet ¸ei muncii ¸si crearea de mecanisme ¸si instrumente
de extindere a oportunit˘at ¸ilor de ˆınv˘at ¸are. Evaluarea nevoilor educat ¸ionale
obiective ale cadrelor didactice ¸si student ¸ilor legate de utilizarea matematicii
v
ˆın ˆınv˘at ¸˘amˆantul superior, masterate ¸si doctorate precum ¸si analizarea ef-
cacit˘at ¸ii ¸si relevant ¸ei curriculelor actuale la nivel de performant ¸˘a ¸si efcient ¸˘a,
ˆın vederea dezvolt˘arii de cuno¸stint ¸e ¸si competent ¸e pentru student ¸ii care
ˆınvat ¸˘a discipline matematice ˆın universit˘at ¸i, reprezint˘a obiective specifce de
interes ˆın cadrul proiectului. Dezvoltarea ¸si armonizarea curriculelor univer-
sitare ale disciplinelor matematice, conform exigent ¸elor de pe piat ¸a muncii,
elaborarea ¸si implementarea unui program de formare a cadrelor didactice ¸si
a student ¸ilor interesat ¸i din universit˘at ¸ile partenere, bazat pe dezvoltarea ¸si
armonizarea de curriculum, crearea unei baze de resurse inovative, moder-
ne ¸si funct ¸ionale pentru predarea-ˆınv˘at ¸area-evaluarea ˆın disciplinele mate-
matice pentru ˆınv˘at ¸˘amˆantul universitar sunt obiectivele specifce care au ca
r˘aspuns materialul de fat ¸˘a.
Formarea de competent ¸e cheie de matematic˘a ¸si informatic˘a presupune
crearea unor abilit˘at ¸i de care fecare individ are nevoie pentru dezvoltarea
personal˘a, incluziune social˘a ¸si insert ¸ie pe piat ¸a muncii. Se poate constata
ˆıns˘a c˘a programele disciplinelor de matematic˘a nu au ˆıntotdeauna ˆın vedere
identifcarea ¸si sprijinirea elevilor ¸si student ¸ilor potent ¸ial talentat ¸i la mate-
matic˘a. Totu¸si, studiul matematicii a evoluat ˆın exigent ¸e, ajungˆand s˘a ac-
cepte provocarea de a folosi noile tehnologii ˆın procesul de predare-ˆınv˘at ¸are-
evaluare pentru a face matematica mai atractiv˘a.
ˆ
In acest context, ana-
liza fexibilit˘at ¸ii curriculei, ˆınsot ¸it˘a de analiza metodelor ¸si instrumentelor
folosite pentru identifcarea ¸si motivarea student ¸ilor talentat ¸i la matematic˘a
ar putea r˘aspunde deopotriv˘a cerint ¸elor de mas˘a, cˆat ¸si celor de elit˘a.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaz˘a determinarea
unor schimb˘ari ˆın abordarea fenomenului matematic pe mai multe planuri:
informarea unui num˘ar cˆat mai mare de membri ai societ˘at ¸ii ˆın leg˘atur˘a cu
rolul ¸si locul matematicii ˆın educat ¸ia de baz˘a, ˆın instruct ¸ie ¸si ˆın descoperirile
¸stiint ¸ifce menite s˘a ˆımbun˘at˘at ¸easc˘a calitatea viet ¸ii, inclusiv popularizarea
unor mari descoperiri tehnice, ¸si nu numai, ˆın care matematica cea mai
avansat˘a a jucat un rol hot˘arˆator. De asemenea, se urm˘are¸ste evident ¸ierea
vi
a noi motivat ¸ii solide pentru ˆınv˘at ¸area ¸si studiul matematicii la nivelele de
baz˘a ¸si la nivel de performant ¸˘a; stimularea creativit˘at ¸ii ¸si formarea la vi-
itorii cercet˘atori matematicieni a unei atitudini deschise fat ¸˘a de ˆınsu¸sirea
aspectelor specifce din alte ¸stiint ¸e, ˆın scopul particip˘arii cu succes ˆın echipe
mixte de cercetare sau a abord˘arii unei cercet˘ari inter ¸si multi disciplinare;
identifcarea unor forme de preg˘atire adecvat˘a de matematic˘a pentru vi-
itorii student ¸i ai disciplinelor matematice, ˆın scopul utiliz˘arii la nivel de
performant ¸˘a a aparatului matematic ˆın construirea unei cariere profesion-
ale.
MATHEMATICA este un software pentru calcul matematic. Prin in-
termediul unei interfet ¸e simple ¸si intuitive este un instrument ideal pentru
profesioni¸stii care au nevoie de solut ¸ii rapide ale unor probleme tehnice.
Poate efectua la fel de bine atˆat calcul numeric, cˆat ¸si simbolic. Rezolv˘a
ecuat ¸ii algebrice ¸si diferent ¸iale, calculeaz˘a derivate, primitive ¸si integrale
defnite, sume ¸si produse, serii de funct ¸ii.
Execut˘a diverse operat ¸ii asupra matricelor, factorizeaz˘a polinoame, ana-
lizeaz˘a date, deseneaz˘a grafce ¸si animat ¸ii.
Are comenzi de import ¸si export de date, interpol˘ari, transformate
Fourier ¸si Laplace, precum ¸si un set quasi-complet de funct ¸ii speciale ¸si
constante matematice.
O prezentare exhaustiv˘a a programului MATHEMATICA este aproape
imposibil˘a.
Prezenta lucrare ˆı¸si propune introducerea cititorului ˆın folosirea acestui
program prin exemplifcarea unui subset de comenzi mai des folosite.
Eventuale nedumeriri vor f l˘amurite de cititor prin intermediul help-ului
bine structurat ¸si complet al programului.
ˆ
In aceast˘a lucrare s-a folosit
versiunea 7 a programului MATHEMATICA.
Repartizarea capitolelor pe autori este urm˘atoarea:
partea I, Mircea Ivan, Gloria Cosovici ¸si Daniela Inoan; partea II, Teodor
Stihi; partea III, Ariadna Pletea; partea IV, Gloria Cosovici.
vii
Partea I
Comenzi ale programului
MATHEMATICA
1
1
Comenzi specifce calculului diferent ¸ial
1.1 Comenzi pentru derivare ¸si diferent ¸iere
1.1.1 Comanda Derivative
1.1.1 Derivative [n
1
, n
2
, . . .][f ][x
1
, x
2
, . . .]
Calculeaz˘a derivata

n
1
+n
2
+∙∙∙
∂x
n
1
∂x
n
2
. . .
f(x
1
, x
2
, . . .) = f
(n
1
,n
2
,...)
(x
1
, x
2
, . . .)
Modul de utilizare al comenzii Derivative este explicitat de
urm˘atoarele tabele generate cu MATHEMATICA.
3
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Grid[¦¦" ", "D[f[x],x]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x],x]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x],x]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], x]]¦,
¦"InputForm", InputForm[D[f[x], x]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x], x]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x], x]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], x]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
D[f[x],x]
StandardForm f

[x]
InputForm Derivative[1][f][x]
TraditionalForm f

(x)
Grid[¦¦" ", "D[f[x],¦x,n¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x],¦x,n¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x],¦x,n¦]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦,
¦"InputForm", InputForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x], ¦x, n¦]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
D[f[x],¦x,n¦]
StandardForm f
(n)
[x]
InputForm Derivative[n][f][x]
TraditionalForm f
(n)
(x)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 4 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],x,y]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],x,y]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],x,y]"¦,
¦"∂
x,y
f[x,y] ", ∂
x,y
f[x, y]¦ , ¦"∂
x,y
f[x,y] ", ∂
x,y
f[x, y]¦ , ¦"∂
x,y
f[x,y] ", ∂
x,y
f[x, y]¦ ,
¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], x, y]]¦,
¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], x, y]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], x, y]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
D[f[x,y],x,y]
StandardForm f
(1,1)
[x, y]
InputForm Derivative[1, 1][f][x, y]
TraditionalForm f
(1,1)
(x, y)
Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦x,m¦,¦y,n¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦x,m¦,¦y,n¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦x,m¦,¦y,n¦]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦,
¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦x, m¦, ¦y, n¦]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
D[f[x,y],¦x,m¦,¦y,n¦]
StandardForm f
(m,n)
[x, y]
InputForm Derivative[m, n][f][x, y]
TraditionalForm f
(m,n)
(x, y)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 5 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦¦x,y¦¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦¦x,y¦¦]"¦, Grid[¦¦" ", "D[f[x,y],¦¦x,y¦¦]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦,
¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦, ¦"InputForm", InputForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[D[f[x, y], ¦¦x, y¦¦]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
D[f[x,y],¦¦x,y¦¦]
StandardForm
_
f
(1,0)
[x, y], f
(0,1)
[x, y]
_
InputForm ¦Derivative[1, 0][f][x, y], Derivative[0, 1][f][x, y]¦
TraditionalForm
_
f
(1,0)
(x, y), f
(0,1)
(x, y)
_
Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦,
¦StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[x],x]"], TraditionalForm[D[f[x], x]]¦,
¦StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[x,y],x]"], TraditionalForm[D[f[x, y], x]]¦,
¦StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]]¦, ¦StandardForm["D[f[g[x]],x]"], TraditionalForm[D[f[g[x]], x]]¦,
¦StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"], ¦StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"], ¦StandardForm["D[InverseFunction[f][x],x]"],
TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]]¦, TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]]¦, TraditionalForm[D[InverseFunction[f][x], x]]¦,
¦StandardForm["D[x
n
,x]"] , TraditionalForm[D[x
n
, x]]¦ , ¦StandardForm["D[x
n
,x]"] , TraditionalForm[D[x
n
, x]]¦ , ¦StandardForm["D[x
n
,x]"] , TraditionalForm[D[x
n
, x]]¦ ,
¦StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]]¦, ¦StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]]¦, ¦StandardForm["D[Sin[x],x]"], TraditionalForm[D[Sin[x], x]]¦,
¦StandardForm["Function[x,f[x]]"], ¦StandardForm["Function[x,f[x]]"], ¦StandardForm["Function[x,f[x]]"],
TraditionalForm[Function[x, f[x]]]¦, TraditionalForm[Function[x, f[x]]]¦, TraditionalForm[Function[x, f[x]]]¦,
¦StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"], ¦StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"], ¦StandardForm["Derivative[1][Function[x,Sin[x]]]"],
TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]]¦, TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]]¦, TraditionalForm[Derivative[1][Function[x, Sin[x]]]]¦,
¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"], ¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"], ¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]]"],
TraditionalForm[Derivative[−1][Function[x, Sin[x]]]]¦, TraditionalForm[Derivative[−1][Function[x, Sin[x]]]]¦, TraditionalForm[Derivative[−1][Function[x, Sin[x]]]]¦,
¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] , ¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] , ¦StandardForm["Derivative[-1][Function[x,x
2
]]"] ,
TraditionalForm[Derivative[−1] [Function [x, x
2
]]]¦¦ , Frame → All] TraditionalForm[Derivative[−1] [Function [x, x
2
]]]¦¦ , Frame → All] TraditionalForm[Derivative[−1] [Function [x, x
2
]]]¦¦ , Frame → All]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 6 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
StandardForm Out TraditionalForm
D[f[x],x] f

(x)
D[f[x,y],x] f
(1,0)
(x, y)
D[f[g[x]],x] g

(x)f

(g(x))
D[InverseFunction[f][x],x]
1
f

(
f
(−1)
[x]
)
D[x
n
,x] nx
n−1
D[Sin[x],x] cos(x)
Function[x,f[x]] x → f(x)
Derivative[1][Function[x,Sin[x]]] x → cos(x)
Derivative[-1][Function[x,Sin[x]]] x → −cos(x)
Derivative[-1][Function[x,x
2
]] x →
x
3
3
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 7 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Atentie la notat ¸iile:
Grid[¦¦"StandardForm", "TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "TraditionalForm"¦,
¦StandardForm["f[x]
−1
"] , TraditionalForm[f[x]
−1
]¦ , ¦StandardForm["f[x]
−1
"] , TraditionalForm[f[x]
−1
]¦ , ¦StandardForm["f[x]
−1
"] , TraditionalForm[f[x]
−1
]¦ ,
¦StandardForm["f
−1
[x] (* gresit *)"] , TraditionalForm[f
−1
[x]]¦ , ¦StandardForm["f
−1
[x] (* gresit *)"] , TraditionalForm[f
−1
[x]]¦ , ¦StandardForm["f
−1
[x] (* gresit *)"] , TraditionalForm[f
−1
[x]]¦ ,
¦StandardForm["InverseFunction[f][x]"], ¦StandardForm["InverseFunction[f][x]"], ¦StandardForm["InverseFunction[f][x]"],
TraditionalForm[InverseFunction[f][x]]¦, TraditionalForm[InverseFunction[f][x]]¦, TraditionalForm[InverseFunction[f][x]]¦,
_
StandardForm
_
"Sin
−1
[x] (* gresit *)"
¸
,
_
StandardForm
_
"Sin
−1
[x] (* gresit *)"
¸
,
_
StandardForm
_
"Sin
−1
[x] (* gresit *)"
¸
,
TraditionalForm
_
Sin
(−1)
[x]
__
, TraditionalForm
_
Sin
(−1)
[x]
__
, TraditionalForm
_
Sin
(−1)
[x]
__
,
¦StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"], ¦StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"], ¦StandardForm["InverseFunction[Sin][x]"],
TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]]¦¦, TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]]¦¦, TraditionalForm[InverseFunction[Sin][x]]¦¦,
Frame → All] Frame → All] Frame → All]
StandardForm TraditionalForm
f[x]
−1
1
f(x)
f
−1
[x] (* gresit *)
1
f
[x]
InverseFunction[f][x] f
(−1)
[x]
Sin
−1
[x] (* gresit *)
1
Sin
[x]
InverseFunction[Sin][x] sin
−1
(x)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 8 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.2 Comanda Dt
1.1.2 Comanda Dt – Diferentiala
Grid[¦¦" ", "Dt[f[x]]"¦, Grid[¦¦" ", "Dt[f[x]]"¦, Grid[¦¦" ", "Dt[f[x]]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x]]]¦,
¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x]]]¦, ¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x]]]¦, ¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x]]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x]]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
Dt[f[x]]
StandardForm Dt[x]f

[x]
InputForm Dt[x] ∗ Derivative[1][f][x]
TraditionalForm dxf

(x)
Grid[¦¦" ", "Dt[f[x,y]]"¦, Grid[¦¦" ", "Dt[f[x,y]]"¦, Grid[¦¦" ", "Dt[f[x,y]]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Dt[f[x, y]]]¦,
¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]]¦, ¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]]¦, ¦"InputForm", InputForm[Dt[f[x, y]]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]]¦¦ ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Dt[f[x, y]]]¦¦
, Frame → All] , Frame → All] , Frame → All]
Dt[f[x,y]]
StandardForm Dt[y]f
(0,1)
[x, y] + Dt[x]f
(1,0)
[x, y]
TraditionalForm dyf
(0,1)
(x, y) + dxf
(1,0)
(x, y)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 9 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦, Grid[¦¦"StandardForm", "Out TraditionalForm"¦,
¦StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]]¦, ¦StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]]¦, ¦StandardForm["Dt[f]"], TraditionalForm[Dt[f]]¦,
¦StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]]¦, ¦StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]]¦, ¦StandardForm["Dt[x]"], TraditionalForm[Dt[x]]¦,
¦StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[f,x]"], TraditionalForm[Dt[f, x]]¦,
¦StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[x,x]"], TraditionalForm[Dt[x, x]]¦,
¦StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]]¦, ¦StandardForm["Dt[y,x]"], TraditionalForm[Dt[y, x]]¦,
¦StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]]¦, ¦StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]]¦, ¦StandardForm["Dt[x y]"], TraditionalForm[Dt[xy]]¦,
¦StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] , ¦StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] , ¦StandardForm["Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
]"] ,
TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]]¦ , TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]]¦ , TraditionalForm[Dt [x
2
+ y
2
+ z
2
]]¦ ,
¦StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]]¦ ¦StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]]¦ ¦StandardForm["Dt[f[x],x]"], TraditionalForm[Dt[f[x], x]]¦
¦, Frame → All] ¦, Frame → All] ¦, Frame → All]
StandardForm Out TraditionalForm
Dt[f] df
Dt[x] dx
Dt[f,x]
df
dx
Dt[x,x] 1
Dt[y,x]
dy
dx
Dt[x y] ydx + xdy
Dt[x
2
+ y
2
+ z
2
] 2xdx + 2ydy + 2zdz
Dt[f[x],x] f

(x)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 10 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.3 (* Aplicatie: Familia tangentelor la o curba *)
r[x ]:=¦2Cos[x], Sin[x]¦ r[x ]:=¦2Cos[x], Sin[x]¦ r[x ]:=¦2Cos[x], Sin[x]¦
tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦],
¦t, −.66, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, ¦t, −.66, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, ¦t, −.66, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦,
Ticks → None]; Ticks → None]; Ticks → None];
curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦,
PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None];
Show[tangente, curba] Show[tangente, curba] Show[tangente, curba]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 11 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
r[x ]:=¦x, x
2
¦ r[x ]:=¦x, x
2
¦ r[x ]:=¦x, x
2
¦
tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x] tang[x , t ]:=r[x] + t r

[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, 1/10¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, 1/10¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, 1/10¦],
¦t, −.4, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, −.4, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, −.4, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None];
curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦,
PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None];
Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦] Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦] Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 12 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.4 (* Aplicatie: Familia normalelor la o curba *)
f[x ]:=x f[x ]:=x f[x ]:=x
g[x ]:=x
2
g[x ]:=x
2
g[x ]:=x
2
r[x ]:=¦f[x], g[x]¦ r[x ]:=¦f[x], g[x]¦ r[x ]:=¦f[x], g[x]¦
n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦ n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦ n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦
tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, .1¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, .1¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −1, 1, .1¦],
¦t, 0, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, 0, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, 0, .4¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None];
curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −1, 1¦,
PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None];
Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦] Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦] Show[tangente, curba, PlotRange->¦¦−.8, .8¦, ¦−.2, .8¦¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 13 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
f[x ]:=2Cos[x] f[x ]:=2Cos[x] f[x ]:=2Cos[x]
g[x ]:=Sin[x] g[x ]:=Sin[x] g[x ]:=Sin[x]
r[x ]:=¦f[x], g[x]¦ r[x ]:=¦f[x], g[x]¦ r[x ]:=¦f[x], g[x]¦
n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦ n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦ n[x ]:=¦g

[x], −f

[x]¦
tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x] tang[x , t ]:=r[x] + t n[x]
tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦], tangente = ParametricPlot[Table[tang[x, t], ¦x, −π, π, π/16¦],
¦t, 0, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, 0, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None]; ¦t, 0, .66¦, PlotStyle → ¦Thickness[0.005], Blue¦, Ticks → None];
curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦, curba = ParametricPlot[r[x], ¦x, −π, π¦,
PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None]; PlotStyle → ¦Thickness[0.01], Cyan¦, Ticks → None];
Show[tangente, curba] Show[tangente, curba] Show[tangente, curba]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 14 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.5 (* Aplicatie: Exemplu de punct stat ¸ionar *)
Prezen˘ am un exemplu de punct stat ¸ionar care nu este punct de extrem
local.
Fie f : R
2
→ R, f(x, y) = x
2
− y
2
, avˆ and ca grafc
paraboloidul hiperbolic z = x
2
− y
2
. Rezolvˆ and sistemul
_
_
_
f

x
(x, y) = 2x = 0
f

y
(x, y) = −2y = 0
se obt ¸ine punctul stat ¸ionar (0, 0).
ˆ
In acest
punct avem f

x
2
(0, 0) ∙ f

y
2
(0, 0) < f

xy
(0, 0), deci (0, 0) este punct ¸sa pen-
tru f. Aceasta se observ˘ a ¸si din reprezentarea grafca a suprafet ¸ei.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 15 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
1.1.6 (* Aplicatie: Exemplu de puncte de extrem *)
S˘ a determin˘ am punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : D ⊂ R
2
→ R, f(x, y) = −xy
2
e
x−y
cu x < 0.
Rezolvˆ and sistemul
_
_
_
f

x
(x, y) = −(y
2
+ xy
2
)e
x−y
= 0
f

y
(x, y) = −(2xy −xy
2
)e
x−y
= 0
se obt ¸in
punctele stat ¸ionare M(−1, 2) ¸si M
a
(a, 0), cu a < 0.
ˆ
In punctul (−1, 2) avem d
2
f(−1, 2)(h
1
, h
2
) = −4e
−3
h
2
1
− 2e
−3
h
2
2
,
negativ defnit˘ a, deci este vorba despre un punct de maxim local, cu
valoarea maxim˘ a f(−1, 2) = 4e
−3
.
Pentru punctele M
a
(a, 0), d
2
f(a, 0)(h
1
, h
2
) = −2ae
a
h
2
2
este
semidefnit˘ a, deci nu se poate decide prin aceast˘ a metod˘ a dac˘ a punctul
M
a
este de extrem local.
ˆ
In schimb, se observ˘ a c˘ a f(a, 0) = 0 pentru
orice a < 0 iar f(x, y) ≥ 0, pentru orice x < 0, y ∈ R. Deci orice punct
M
a
(a, 0), a < 0, este punct de minim local.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 16 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.7 (* Aplicatie: Rezolvarea unei ecuat ¸ii diferent ¸iale *)
S˘ a rezolv˘ am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a de tip Clairaut y = x y

+ y

2
.
f[p ]:=p
2
; f[p ]:=p
2
; f[p ]:=p
2
;
(* Solutia generala *) (* Solutia generala *) (* Solutia generala *)
y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]]
xC[1] + C[1]
2
(* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *)
Eliminate [¦y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]]¦ , Eliminate [¦y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]]¦ , Eliminate [¦y==xC[1] + C[1]
2
, D[y==xC[1] + C[1]
2
, C[1]]¦ ,
C[1]] C[1]] C[1]]
4y == −x
2
Deci, solut ¸ia general˘a este familia de curbe ¦y = x C +C
2
, C ∈ R¦,
iar solut ¸ia singular˘a, 4y = −x
2
, este ˆınf˘ a¸sur˘ atoarea familiei solut ¸iei
generale.
y C x C
2
4 y x
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 17 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
1.1.8 (* Aplicatie: Rezolvarea unei ecuat ¸ii diferent ¸iale *)
S˘ a rezolv˘ am ecuat ¸ia diferent ¸iale de tip Clairaut
y = x y

−y

log y

.
f[p ]:=−p Log[p] f[p ]:=−p Log[p] f[p ]:=−p Log[p]
(* Solutia generala *) (* Solutia generala *) (* Solutia generala *)
y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]] y[x]/.DSolve[y[x] == x ∗ y

[x] + f[y

[x]], y[x], x][[1]]
xC[1] −C[1]Log[C[1]]
(* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *) (* Solutia singulara *)
Eliminate[¦y==xC[1] −C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] −C[1]Log[C[1]], Eliminate[¦y==xC[1] −C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] −C[1]Log[C[1]], Eliminate[¦y==xC[1] −C[1]Log[C[1]], D[y==xC[1] −C[1]Log[C[1]],
C[1]]¦, C[1]] C[1]]¦, C[1]] C[1]]¦, C[1]]
y == e
−1+x
Deci, solut ¸ia general˘a este familia de curbe ¦y = C x−C log C, C ∈
R
+
¦, iar solut ¸ia singular˘a, y = e
x−1
, este ˆınf˘ a¸sur˘ atoarea familiei
solut ¸iei generale.
y x C C Log C
y
x 1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 18 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.1. COMENZI PENTRU DERIVARE S¸ I DIFERENT¸ IERE
1.1.9 (*Aplicatie: Calculul unei integrale duble *)
S˘ a calcul˘ am integrala dubl˘ a
__
D

xydxdy, unde
D =
_
(x, y) ∈ R
2
[ (x
2
+ y
2
)
2
≤ xy
_
.
Se face trecerea la coordonate polare,
_
_
_
x = ρ cos θ
y = ρ sin θ
.
Din simetria domeniului D ¸si a funct ¸iei se obt ¸ine
__
D

xy dxdy = 2
_ π
2
0

_

sin 2θ
2
0
ρ
2
_
sin 2θ
2
dρ =
π
24
.
(* Vizualizare domeniu *) (* Vizualizare domeniu *) (* Vizualizare domeniu *)
RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, ¦x, −.7, .7¦, ¦y, −.7, .7¦, RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, ¦x, −.7, .7¦, ¦y, −.7, .7¦, RegionPlot
_
(x
2
+ y
2
)
2
< xy, ¦x, −.7, .7¦, ¦y, −.7, .7¦,
Axes → True, Axes → True, Axes → True,
FrameStyle → Directive[12], FrameStyle → Directive[12], FrameStyle → Directive[12],
BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.007]], BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.007]], BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.007]],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
, 24, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
, 24, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
D : (x
2
+ y
2
)
2
< xy
_
, 24, Blue,
Background → Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio → Automatic] Background → Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio → Automatic] Background → Lighter[Blue, 0.8]], AspectRatio → Automatic]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 19 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
0.6 0.4 0.2 0.0 0.2 0.4 0.6
0.6
0.4
0.2
0.0
0.2
0.4
0.6
D : x
2
y
2
2
x y
(* Calcul integrala *) (* Calcul integrala *) (* Calcul integrala *)
2
_
π/2
0
_
Sin[2θ]
2
_
_

Sin[2θ]
2
0
ρ
2

_
dθ 2
_
π/2
0
_
Sin[2θ]
2
_
_

Sin[2θ]
2
0
ρ
2

_
dθ 2
_
π/2
0
_
Sin[2θ]
2
_
_

Sin[2θ]
2
0
ρ
2

_

π
24
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 20 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.2. SERII
1.2 Serii
1.2.1 Comanda Sum
1.2.1 Sum [f[n], {n, n
0
, n
1
}]
Calculeaz˘ a suma
n
1

n=n
0
f(n).
1.2.2 Comanda NSum
1.2.2 NSum [f[n], {n, n
0
, n
1
}]
Calculeaz˘ a numeric suma
n
1

n=n
0
f(n).
Exemple:
n

k=1
q
k
n

k=1
q
k
n

k=1
q
k
q (−1 + q
n
)
−1 + q
p

n=1
Sin[nx]
p

n=1
Sin[nx]
p

n=1
Sin[nx]
Csc
_
x
2
_
Sin
_
px
2
_
Sin
_
1
2
(1 + p)x
_

n=1
1
n

n=1
1
n

n=1
1
n
Sum::div : Sum does not converge.))
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 21 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL

n=1
1
n
2

n=1
1
n
2

n=1
1
n
2
π
2
6

n=1
1
n
3
//TraditionalForm

n=1
1
n
3
//TraditionalForm

n=1
1
n
3
//TraditionalForm
ζ(3)

n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp

n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp

n=0
x
n
(2n + 1)!
//TrigToExp

e


x
2

x
+
e

x
2

x

n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm

n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm

n=0
Cos[nx]
n!
//TraditionalForm
e
cos(x)
cos(sin(x))

n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm

n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm

n=1
n!
(n + p)!
//TraditionalForm
1
(p −1)Γ(p + 1)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 22 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.2. SERII

n=0
(−1)
n
4n + 1
//TraditionalForm

n=0
(−1)
n
4n + 1
//TraditionalForm

n=0
(−1)
n
4n + 1
//TraditionalForm
π + 2 log
_
1 +

2
_
4

2

n=1
_
1
n
−Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm

n=1
_
1
n
−Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm

n=1
_
1
n
−Log
_
1 +
1
n
__
//TraditionalForm
γ
Do
_
Print
_
"
n

k=1
", k
m
, " = ",
n

k=1
k
m
_
, ¦m, 0, 4¦
_
Do
_
Print
_
"
n

k=1
", k
m
, " = ",
n

k=1
k
m
_
, ¦m, 0, 4¦
_
Do
_
Print
_
"
n

k=1
", k
m
, " = ",
n

k=1
k
m
_
, ¦m, 0, 4¦
_
n

k=1
1 = n
n

k=1
k =
1
2
n(1 + n)
n

k=1
k
2
=
1
6
n(1 + n)(1 + 2n)
n

k=1
k
3
=
1
4
n
2
(1 + n)
2
n

k=1
k
4
=
1
30
n(1 + n)(1 + 2n)
_
−1 + 3n + 3n
2
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 23 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL

n=0
_
1 + x
2
n
_

n=0
_
1 + x
2
n
_

n=0
_
1 + x
2
n
_
1
1 −x
Product[n, ¦n, 1, p¦] Product[n, ¦n, 1, p¦] Product[n, ¦n, 1, p¦]
p!
Product[n, ¦n, 1, 2p + 1, 2¦]//TraditionalForm Product[n, ¦n, 1, 2p + 1, 2¦]//TraditionalForm Product[n, ¦n, 1, 2p + 1, 2¦]//TraditionalForm
2
−p
(2p + 1)!
p!
Product[n, ¦n, 2, 2p, 2¦]//TraditionalForm Product[n, ¦n, 2, 2p, 2¦]//TraditionalForm Product[n, ¦n, 2, 2p, 2¦]//TraditionalForm
2
p
Γ(p + 1)
x
Sin[x]

n=1
_
1 −
x
2
π
2
n
2
_
//FullSimplify
x
Sin[x]

n=1
_
1 −
x
2
π
2
n
2
_
//FullSimplify
x
Sin[x]

n=1
_
1 −
x
2
π
2
n
2
_
//FullSimplify
1
(*Wallis*) (*Wallis*) (*Wallis*)

n=1
2n
_
(2n −1)(2n + 1)

n=1
2n
_
(2n −1)(2n + 1)

n=1
2n
_
(2n −1)(2n + 1)
_
π
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 24 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.2. SERII
1.2.3 Serii Taylor
1.2.3 Series [f[x], {x, a, n}]
Genereaz˘ a aproximarea de tip Taylor:
n

k=0
f
(k)
(a)
k!
(x −a)
k
+ O(x −a)
n+1
Exemple:
Series[f[x], ¦x, a, 3¦] Series[f[x], ¦x, a, 3¦] Series[f[x], ¦x, a, 3¦]
f[a] + f

[a](x −a) +
1
2
f

[a](x −a)
2
+
1
6
f
(3)
[a](x −a)
3
+ O[x −a]
4
%//Normal %//Normal %//Normal
f[a] + (−a + x)f

[a] +
1
2
(−a + x)
2
f

[a] +
1
6
(−a + x)
3
f
(3)
[a]
Series[f[x, y], ¦x, a, 1¦, ¦y, b, 1¦]//Normal Series[f[x, y], ¦x, a, 1¦, ¦y, b, 1¦]//Normal Series[f[x, y], ¦x, a, 1¦, ¦y, b, 1¦]//Normal
f[a, b] + (x −a)f
(1,0)
[a, b] + (y −b)f
(0,1)
[a, b]+(x −a)(y −b)f
(1,1)
[a, b]
Series[Sin[x], ¦x, 0, 5¦] Series[Sin[x], ¦x, 0, 5¦] Series[Sin[x], ¦x, 0, 5¦]
x −
x
3
6
+
x
5
120
+ O[x]
6
Series[Sin[Sin[x]], ¦x, 0, 5¦] Series[Sin[Sin[x]], ¦x, 0, 5¦] Series[Sin[Sin[x]], ¦x, 0, 5¦]
x −
x
3
3
+
x
5
10
+ O[x]
6
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 25 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Series[Exp[Exp[x]], ¦x, 0, 2¦] Series[Exp[Exp[x]], ¦x, 0, 2¦] Series[Exp[Exp[x]], ¦x, 0, 2¦]
e + ex + ex
2
+ O[x]
3
Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal
x
7
30
Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal Series[Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]], ¦x, 0, 7¦]//Normal
x
7
30
1.3 Limite
1.3.1 Limit [f[x], x → a]
Calculeaz˘ a limita lim
x→a
f(x).
1.3.2 Limit [f[x], x → a, Direction → 1]
Calculeaz˘ a limita lim
xa
f(x).
1.3.3 Limit [f[x], x → a, Direction → −1]
Calculeaz˘ a limita lim
xa
f(x).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 26 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1.3. LIMITE
Exemple:
Limit[1/x, x → ∞] Limit[1/x, x → ∞] Limit[1/x, x → ∞]
0
Limit[1/x, x → 0, Direction → 1] Limit[1/x, x → 0, Direction → 1] Limit[1/x, x → 0, Direction → 1]
−∞
Limit[1/x, x → 0, Direction → −1] Limit[1/x, x → 0, Direction → −1] Limit[1/x, x → 0, Direction → −1]

Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x → ∞
_
Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x → ∞
_
Limit
__
1 +
1
x
_
x
, x → ∞
_
e
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x → 0
_
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x → 0
_
Limit
_
1
x
2

1
Tan[x]
2
, x → 0
_
2
3
Limit
_
Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]]
x
7
, x → 0, Direction → −1
_
Limit
_
Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]]
x
7
, x → 0, Direction → −1
_
Limit
_
Tan[Sin[x]] −Sin[Tan[x]]
x
7
, x → 0, Direction → −1
_
1
30
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 27 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
1. COMENZI SPECIFICE CALCULULUI DIFERENT¸ IAL
Limit
_
e
n
n!
n
n

n

_
π
2
144n
2

_
π
2
6n
, n → ∞
_
Limit
_
e
n
n!
n
n

n

_
π
2
144n
2

_
π
2
6n
, n → ∞
_
Limit
_
e
n
n!
n
n

n

_
π
2
144n
2

_
π
2
6n
, n → ∞
_


Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na

_
1 +
a
n
_
n
_
, n → ∞
_
Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na

_
1 +
a
n
_
n
_
, n → ∞
_
Limit
_
n
__
1 +
1
n
_
na

_
1 +
a
n
_
n
_
, n → ∞
_
1
2
(a −1)ae
a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 28 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2
Comenzi pentru calcul integral
2.1 Comanda Integrate
2.1.1 Integrate[f [x
1
, . . . , x
n
], {x
1
, a
1
, b
1
},. . . , {x
n
, a
n
, b
n
}]
calculeaz˘ a inegrala
_
b
1
a
1
. . .
_
b
n
a
n
f(x
1
, . . . , x
n
) dx
1
. . . dx
n
Modul de utilizare al comenzii Derivative este explicitat de
urm˘ atoarele tabele generate cu MATHEMATICA.
29
2. COMENZI PENTRU CALCUL INTEGRAL
Grid[¦¦"InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]]¦, Grid[¦¦"InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]]¦, Grid[¦¦"InputForm", InputForm[Integrate[f[x], x]]¦,
¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], x]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]]¦¦, ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]]¦¦, ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], x]]¦¦,
Frame → All] Frame → All] Frame → All]
InputForm Integrate[f[x], x]
StandardForm
_
f[x] dx
TraditionalForm
_
f(x) dx
Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x],¦x,a,b¦]"¦, Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x],¦x,a,b¦]"¦, Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x],¦x,a,b¦]"¦,
¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦, ¦"StandardForm", StandardForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦,
¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦¦, ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦¦, ¦"TraditionalForm", TraditionalForm[Integrate[f[x], ¦x, a, b¦]]¦¦,
Frame → All] Frame → All] Frame → All]
InputForm Integrate[f[x],¦x,a,b¦]
StandardForm
_
b
a
f[x] dx
TraditionalForm
_
b
a
f(x) dx
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 30 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2.1. COMANDA INTEGRATE
Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x,y],¦x,a,b¦,¦y,c,d¦]"¦, Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x,y],¦x,a,b¦,¦y,c,d¦]"¦, Grid[¦¦"InputForm", "Integrate[f[x,y],¦x,a,b¦,¦y,c,d¦]"¦,
¦"StandardForm", ¦"StandardForm", ¦"StandardForm",
StandardForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦, StandardForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦, StandardForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦,
¦"TraditionalForm", ¦"TraditionalForm", ¦"TraditionalForm",
TraditionalForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦¦, TraditionalForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦¦, TraditionalForm[Integrate[f[x, y], ¦x, a, b¦, ¦y, c, d¦]]¦¦,
Frame → All] Frame → All] Frame → All]
InputForm Integrate[f[x,y],¦x,a,b¦,¦y,c,d¦]
StandardForm
_
b
a
_
d
c
f[x, y]dydx
TraditionalForm
_
b
a
_
d
c
f(x, y)dydx
Exemple:
_
x
n
dx
_
x
n
dx
_
x
n
dx
x
1+n
1 + n
_
Sin[x] dx
_
Sin[x] dx
_
Sin[x] dx −Cos[x]
_
Log[x] dx
_
Log[x] dx
_
Log[x] dx −x + xLog[x]
_
ArcTan[x] dx
_
ArcTan[x] dx
_
ArcTan[x] dx xArcTan[x] −
1
2
Log
_
1 + x
2
¸
_
ArcSin[x] dx
_
ArcSin[x] dx
_
ArcSin[x] dx

1 −x
2
+ xArcSin[x]
_
Tan[x]
−10
dx
_
Tan[x]
−10
dx
_
Tan[x]
−10
dx
−x −
563Cot[x]
315
+
506
315
Cot[x]Csc[x]
2

136
105
Cot[x]Csc[x]
4
+
37
63
Cot[x]Csc[x]
6

1
9
Cot[x]Csc[x]
8
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 31 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2. COMENZI PENTRU CALCUL INTEGRAL
Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
// Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
// Do
_
Print
_
"
_
",
"dx"
1 + x
n
, " = ",
_
1
1 + x
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
//
FullSimplify FullSimplify FullSimplify
_
dx
1 + x
= Log[1 + x]
_
dx
1 + x
2
= ArcTan[x]
_
dx
1 + x
3
=
ArcTan
_
−1+2x

3
_

3
+
1
3
Log[1 + x] −
1
6
Log
_
1 −x + x
2
¸
_
dx
1 + x
4
=
1
4

2
_
−2ArcTan
_
1 −

2x
_
+ 2ArcTan
_
1 +

2x
_
−Log
_
1 −

2x + x
2
_
+ Log
_
1 +

2x + x
2
__
Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
// Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
// Do
_
Print
_
"
_
", Sin[x]
n
, " dx", " = ",
_
Sin[x]
n
dx
_
, ¦n, 1, 4¦
_
//
FullSimplify FullSimplify FullSimplify
_
Sin[x] dx = −Cos[x]
_
Sin[x]
2
dx =
x
2

1
4
Sin[2x]
_
Sin[x]
3
dx = −
3Cos[x]
4
+
1
12
Cos[3x]
_
Sin[x]
4
dx =
3x
8

1
4
Sin[2x] +
1
32
Sin[4x]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 32 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2.1. COMANDA INTEGRATE
Exemple:
_
e
x
2
dx
_
e
x
2
dx
_
e
x
2
dx
1
2

πErf[x]
_
Sin[x]
x
dx
_
Sin[x]
x
dx
_
Sin[x]
x
dx
SinIntegral[x]
_
Log[1 −x]
x
dx
_
Log[1 −x]
x
dx
_
Log[1 −x]
x
dx
−PolyLog[2, x]
_
1
x
2
+ a
2
dx
_
1
x
2
+ a
2
dx
_
1
x
2
+ a
2
dx
ArcTan
_
x
a
¸
a
FullSimplify
__

0
e
−x
x
a−1
dx, a > 0
_
//TraditionalForm FullSimplify
__

0
e
−x
x
a−1
dx, a > 0
_
//TraditionalForm FullSimplify
__

0
e
−x
x
a−1
dx, a > 0
_
//TraditionalForm
Γ(a)
FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx == Beta[a, b], a > 0&&b > 0
_
True
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 33 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2. COMENZI PENTRU CALCUL INTEGRAL
FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx, a > 0&&b > 0
_
//TraditionalForm FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx, a > 0&&b > 0
_
//TraditionalForm FullSimplify
__
1
0
x
a−1
(1 −x)
b−1
dx, a > 0&&b > 0
_
//TraditionalForm
Γ(a)Γ(b)
Γ(a + b)
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
_
Beta[a, b] ==
Gamma[a]Gamma[b]
Gamma[a + b]
, a > 0&&b > 0
_
True
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
_
1
0
Log[1 + x]
x
dx
π
2
12
_
1
0
Log[1 −x]
x
dx
_
1
0
Log[1 −x]
x
dx
_
1
0
Log[1 −x]
x
dx

π
2
6
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
FullSimplify
__
1
0
Log [1 + x
a
]
x
dx, a > 0
_
π
2
12a
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
x
dx, s > 0
_
ArcCot[s]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 34 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2.1. COMANDA INTEGRATE
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Sin[x]
2
x
dx, s > 0
_
1
4
Log
_
1 +
4
s
2
_
_

0
Sin[x]
x
dx
_

0
Sin[x]
x
dx
_

0
Sin[x]
x
dx
π
2
FullSimplify
__
1
0
x
a
−x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a
−x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
FullSimplify
__
1
0
x
a
−x
b
Log[x]
dx, a > 0&&b > 0
_
Log
_
1 + a
1 + b
_
FullSimplify
_
_
π/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_
FullSimplify
_
_
π/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_
FullSimplify
_
_
π/2
0
Sin[x]
2a
dx, a > 0
_

πGamma
_
1
2
+ a
¸
2Gamma[1 + a]
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
FullSimplify
__

0
ArcTan[ax]
x (1 + x
2
)
dx, a > 0
_
1
2
πLog[1 + a]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 35 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
2. COMENZI PENTRU CALCUL INTEGRAL
FullSimplify
__

0
e
−sx
Log[x]dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Log[x]dx, s > 0
_
FullSimplify
__

0
e
−sx
Log[x]dx, s > 0
_

−1 + EulerGamma + Log[s]
s
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 36 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3
Comenzi grafce
3.1 Comanda Plot
Comanda Plot are sintaxa
3.1.1 Plot[f(x), {x, a, b}]
Vizualizeaz˘ a grafcul al functiei f : [a, b] → R.
37
3. COMENZI GRAFICE
3.1.2 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦] Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦] Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
3.1.3 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → None] Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → None] Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → None]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 38 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.1. COMANDA PLOT
3.1.4 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦,
Axes → True, AxesLabel → ¦x, Sin[x]¦, Axes → True, AxesLabel → ¦x, Sin[x]¦, Axes → True, AxesLabel → ¦x, Sin[x]¦,
LabelStyle → Directive[Red, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Red, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Red, Bold, 16],
Frame → True, Frame → True, Frame → True,FrameStyle → Directive[Orange, 12]] FrameStyle → Directive[Orange, 12]] FrameStyle → Directive[Orange, 12]]
3 2 1 0 1 2 3
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
x
sin x
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 39 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.1.5 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦,
TicksStyle → Directive[Red, Bold, 14], TicksStyle → Directive[Red, Bold, 14], TicksStyle → Directive[Red, Bold, 14],
PlotStyle → ¦Cyan, Dashed, Thickness[0.01]¦] PlotStyle → ¦Cyan, Dashed, Thickness[0.01]¦] PlotStyle → ¦Cyan, Dashed, Thickness[0.01]¦]
1
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 40 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.1. COMANDA PLOT
3.1.6 (* Exemplu Plot *)
grafc0 = Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦, grafc0 = Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦, grafc0 = Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Ticks → ¦¦−Pi, Pi¦, ¦−1, 1¦¦,
TicksStyle → Directive[Red, Bold, Italic, 14], TicksStyle → Directive[Red, Bold, Italic, 14], TicksStyle → Directive[Red, Bold, Italic, 14],
PlotStyle → ¦Orange, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Orange, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Orange, Thickness[0.01]¦,
Filling → Axis, FillingStyle → Cyan]; Filling → Axis, FillingStyle → Cyan]; Filling → Axis, FillingStyle → Cyan];
text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], ¦2.7, 0.9¦], text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], ¦2.7, 0.9¦], text0 = Graphics[Text[Style[Sin[x], 20, Bold, Red], ¦2.7, 0.9¦],
FormatType → TraditionalForm]; FormatType → TraditionalForm]; FormatType → TraditionalForm];
Show[grafc0, text0] Show[grafc0, text0] Show[grafc0, text0]
sin x
1
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 41 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.1.7 (* Exemplu Plot *)
Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦, Plot[Sin[x], ¦x, −π, π¦,
Filling → Axis, FillingStyle → Orange, Filling → Axis, FillingStyle → Orange, Filling → Axis, FillingStyle → Orange,
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 42 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.1. COMANDA PLOT
3.1.8 (* Exemplu Plot *)
Plot[¦Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x]¦, ¦x, −π, π¦, Plot[¦Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x]¦, ¦x, −π, π¦, Plot[¦Max[Sin[x], Cos[x]], Sin[x], Cos[x]¦, ¦x, −π, π¦,
PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.02]¦, ¦Blue, Dashed, Thickness[0.006]¦, PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.02]¦, ¦Blue, Dashed, Thickness[0.006]¦, PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.02]¦, ¦Blue, Dashed, Thickness[0.006]¦,
¦Red, Dashed, Thickness[0.006]¦¦] ¦Red, Dashed, Thickness[0.006]¦¦] ¦Red, Dashed, Thickness[0.006]¦¦]
3 2 1 1 2 3
1.0
0.5
0.5
1.0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 43 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.1.9 (* Exemplu Plot, Piecewise *)
f[x ]:=Piecewise[¦¦x, x < 0¦, f[x ]:=Piecewise[¦¦x, x < 0¦, f[x ]:=Piecewise[¦¦x, x < 0¦, ¦x(1 −x), x > 0¦¦]; ¦x(1 −x), x > 0¦¦]; ¦x(1 −x), x > 0¦¦];
f[x] f[x] f[x]
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x x < 0
(1 −x)x x > 0
0 True
Plot[f[x], ¦x, −1, 1¦, AspectRatio → Automatic] Plot[f[x], ¦x, −1, 1¦, AspectRatio → Automatic] Plot[f[x], ¦x, −1, 1¦, AspectRatio → Automatic]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
0.8
0.6
0.4
0.2
0.2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 44 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.1. COMANDA PLOT
3.1.10 (* Exemplu Plot *)
grafc1 = Plot[f[x], ¦x, −1, 0¦, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦]; grafc1 = Plot[f[x], ¦x, −1, 0¦, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦]; grafc1 = Plot[f[x], ¦x, −1, 0¦, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦];
grafc2 = Plot[f[x], ¦x, 0, 1¦, PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦]; grafc2 = Plot[f[x], ¦x, 0, 1¦, PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦]; grafc2 = Plot[f[x], ¦x, 0, 1¦, PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦];
Show[grafc1, grafc2, PlotRange → ¦¦−1, 1¦, ¦−1, 1¦¦, Show[grafc1, grafc2, PlotRange → ¦¦−1, 1¦, ¦−1, 1¦¦, Show[grafc1, grafc2, PlotRange → ¦¦−1, 1¦, ¦−1, 1¦¦,
AspectRatio → Automatic] AspectRatio → Automatic] AspectRatio → Automatic]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
0.5
0.5
1.0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 45 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2 Comanda ParametricPlot
Comanda ParametricPlot are sintaxa
3.2.1 ParametricPlot[{x(t), y(t)}, {t, a, b}]
Genereaza un grafc al curbei
γ : [a, b] → R
2
, γ(t) = (x(t), y(t)).
3.2.2 (* Exemplu ParametricPlot *)
cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[¦x + RCos[t], y + RSin[t]¦, ¦t, 0, 2π¦, cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[¦x + RCos[t], y + RSin[t]¦, ¦t, 0, 2π¦, cerc[x , y , R ]:=ParametricPlot[¦x + RCos[t], y + RSin[t]¦, ¦t, 0, 2π¦,
PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Blue, Thickness[0.01]¦,
Ticks → ¦¦¦0, "0"¦¦, ¦¦R, "(0, R)"¦¦¦, Ticks → ¦¦¦0, "0"¦¦, ¦¦R, "(0, R)"¦¦¦, Ticks → ¦¦¦0, "0"¦¦, ¦¦R, "(0, R)"¦¦¦,
TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]]
cerc[0, 1, 1] cerc[0, 1, 1] cerc[0, 1, 1]
0, R
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 46 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
3.2.3 (* Cicloida *)
cicloida[R ]:=ParametricPlot[¦R(t −Sin[t]), R(1 −Cos[t])¦, ¦t, 0, 2π¦, cicloida[R ]:=ParametricPlot[¦R(t −Sin[t]), R(1 −Cos[t])¦, ¦t, 0, 2π¦, cicloida[R ]:=ParametricPlot[¦R(t −Sin[t]), R(1 −Cos[t])¦, ¦t, 0, 2π¦,
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦,
Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦,
TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 14]]
cicloida[1] cicloida[1] cicloida[1]
2 R
2 R
3.2.4 (* Cerc ¸si Cicloida generat˘a *)
Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange → Automatic] Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange → Automatic] Show[cerc[0,1,1], cicloida[1], PlotRange → Automatic]
0, R
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 47 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.5 (* Epicicloida, R=k r *)
epicicloida[r , k ]:= epicicloida[r , k ]:= epicicloida[r , k ]:=
ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t] −
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
, ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t] −
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
, ParametricPlot
__
r(k + 1)
_
Cos[t] −
Cos[(k + 1)t]
k + 1
_
,
r(k + 1)
_
Sin[t] −
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, ¦t, 0, 2π¦, r(k + 1)
_
Sin[t] −
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, ¦t, 0, 2π¦, r(k + 1)
_
Sin[t] −
Sin[(k + 1)t]
k + 1
__
, ¦t, 0, 2π¦,
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦, Ticks → None] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦, Ticks → None] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.01]¦, Ticks → None]
Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False] Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False] Show[epicicloida[1, 10], cerc[0, 0, 10], Axes->False]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 48 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
3.2.6 (* Animatie: Generarea cicloidei *)
R = 1; R = 1; R = 1;
Animate[ Animate[ Animate[
ParametricPlot[ ParametricPlot[ ParametricPlot[
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦, ¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦, ¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦,
¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦, ¦t, 0, 2π¦, ¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦, ¦t, 0, 2π¦, ¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦, ¦t, 0, 2π¦,
PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦, PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦, PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦,
¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, ¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, ¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦,
TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1¦, TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1¦, TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1¦,
AnimationRunning → False] AnimationRunning → False] AnimationRunning → False]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 49 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.7 (* Secvent ¸e din generarea cicloidei *)
R = 1; R = 1; R = 1;
Table[ Table[ Table[
ParametricPlot[ ParametricPlot[ ParametricPlot[
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
_
¦2πRa, R¦
t

+
(2π−t)

¦R(a2π −Sin[a2π]), R(1 −Cos[a2π])¦,
¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦, ¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦, ¦2πRa + RCos[t], R + RSin[t]¦,
¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦, ¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦, ¦R(at −Sin[at]), R(1 −Cos[at])¦, ¦−R, 0¦, ¦2π + R, 2¦¦,
¦t, 0, 2π¦, ¦t, 0, 2π¦, ¦t, 0, 2π¦,
PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦, PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦, PlotStyle → ¦¦Blue, Thickness[0.005]¦, ¦Blue, Thickness[0.005]¦,
¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, ¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦, ¦Red, Thickness[0.01]¦¦, Ticks → ¦¦¦2π, "2π R"¦¦, ¦¦2, "2 R"¦¦¦,
TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1, .1¦] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1, .1¦] TicksStyle → Directive[Bold, Blue, 12]], ¦a, 0, 1, .1¦]
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 50 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
2 R
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 51 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.8 (* Secvent ¸e din generarea evolventei cercului *)
evolventa[t_]:=
{Cos[t] - Sin[t] (2 Pi - t), Sin[t] + Cos[t] (2 Pi - t)}
t ∈ [0, 2π].
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 52 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 53 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.9 (* Lemniscata lui Bernoulli *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, ¦t, −π, π¦, ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, ¦t, −π, π¦, ParametricPlot
__
a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
_
, ¦t, −π, π¦,
Axes → None, Frame → True, Axes → None, Frame → True, Axes → None, Frame → True,
FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Lemniscata lui Bernoulli"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Lemniscata lui Bernoulli"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Lemniscata lui Bernoulli"¦¦,
LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a
Cos[t]
1 + Sin[t]
2
, a
Sin[t]Cos[t]
1 + Sin[t]
2
)"
_
,
20, Blue, Background → Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background → Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background → Lighter[Yellow]],
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦]
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
0.3
0.2
0.1
0.0
0.1
0.2
0.3
Lemniscata lui Bernoulli
a
Cos t
1 Sin t
2
, a
Sin t Cos t
1 Sin t
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 54 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
3.2.10 (* Lantisorul *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
¦x, 0¦,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
¸__
, ¦x, −1, 1¦, ParametricPlot
__
¦x, 0¦,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
¸__
, ¦x, −1, 1¦, ParametricPlot
__
¦x, 0¦,
_
0,
1+x
1
_
,
_
ax, a Cosh
_
x
a
¸__
, ¦x, −1, 1¦,
PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.01]¦, PlotStyle → ¦¦Cyan, Thickness[0.01]¦,
¦Cyan, Thickness[0.01]¦, ¦Cyan, Thickness[0.01]¦, ¦Cyan, Thickness[0.01]¦,
¦Red, Thickness[0.02]¦¦, ¦Red, Thickness[0.02]¦¦, ¦Red, Thickness[0.02]¦¦,
Axes → None, Frame → True, Axes → None, Frame → True, Axes → None, Frame → True,
FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦x, "Lantisorul"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦x, "Lantisorul"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦x, "Lantisorul"¦¦,
LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 20], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 20], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 20],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
a Cosh
_
x
a
¸¸
, 20, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
a Cosh
_
x
a
¸¸
, 20, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
a Cosh
_
x
a
¸¸
, 20, Blue,
Background → Lighter[White]]] Background → Lighter[White]]] Background → Lighter[White]]]
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
0.0
0.5
1.0
1.5
2.0
x
Lantisorul
cosh x
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 55 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.11 (* Spirala logaritmica *)
a:=1; a:=1; a:=1;
b:=.1; b:=.1; b:=.1;
ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, ¦t, 0, 8π¦, ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, ¦t, 0, 8π¦, ParametricPlot
__
ae
bt
Cos[t], ae
bt
Sin[t]
_
, ¦t, 0, 8π¦,
Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True,
FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Spirala logaritmica"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Spirala logaritmica"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Spirala logaritmica"¦¦,
LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 16],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
¸
, 20, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
¸
, 20, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a e
bt
Cos[t], a e
bt
Sin[t])"
¸
, 20,
Blue, Background → Lighter[Yellow]], Blue, Background → Lighter[Yellow]], Blue, Background → Lighter[Yellow]],
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦]
5 0 5 10
10
5
0
5
Spirala logaritmica
a
b t
Cos t , a
b t
Sin t
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 56 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.2. COMANDA PARAMETRICPLOT
3.2.12 (* Tractricea *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
aSin[t], a Cos[t] + aLog
_
Tan
_
t
2
¸¸_
, ¦t, 0, π¦, ParametricPlot
__
aSin[t], a Cos[t] + aLog
_
Tan
_
t
2
¸¸_
, ¦t, 0, π¦, ParametricPlot
__
aSin[t], a Cos[t] + aLog
_
Tan
_
t
2
¸¸_
, ¦t, 0, π¦,
Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True,
FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Tractricea"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Tractricea"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Tractricea"¦¦,
LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a Sin[t],a Cos[t]+a Log[Tan[
t
2
]])"
¸
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a Sin[t],a Cos[t]+a Log[Tan[
t
2
]])"
¸
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(a Sin[t],a Cos[t]+a Log[Tan[
t
2
]])"
¸
,
20, Blue, Background → Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background → Lighter[Yellow]], 20, Blue, Background → Lighter[Yellow]],
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦]
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Tractricea
a Sin t ,a Cos t a Log Tan
t
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 57 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.2.13 (* Cissoida lui Diocles *)
a:=1; a:=1; a:=1;
ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, ¦t, −1.2, 1.2¦, ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, ¦t, −1.2, 1.2¦, ParametricPlot
__
2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
_
, ¦t, −1.2, 1.2¦,
Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True, Axes → True, Frame → True,
FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Cissoida lui Diocles"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Cissoida lui Diocles"¦¦, FrameLabel → ¦¦" ", " "¦, ¦" ", "Cissoida lui Diocles"¦¦,
LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10], LabelStyle → Directive[Blue, Bold, 10],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
, 20, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
, 20, Blue, PlotLabel → Style
_
Framed
_
"(2a
t
2
1+t
2
, 2a
t
3
1+t
2
)"
_
, 20, Blue,
Background → Lighter[Yellow]], Background → Lighter[Yellow]], Background → Lighter[Yellow]],
PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦] PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.02]¦]
0.0 0.2 0.4 0.6 0.8 1.0 1.2
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Cissoida lui Diocles
2a
t
2
1 t
2
, 2a
t
3
1 t
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 58 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.3. COMANDA CONTOURPLOT
3.3 Comanda ContourPlot
Comanda ContourPlot are sintaxa
3.3.1 ContourPlot[f(x, y) == 0, {x, a, b}, {y, c, d}]
Vizualizeaz˘ a grafcului curbei reprezentat˘ a implicit de ecuat ¸ia
f(x, y) == 0 din interiorul dreptunghiului [a, b] [c, d].
3.3.2 (* Frontiera bilei euclidiene *)
ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, ¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦, ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, ¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦, ContourPlot[x
2
+ y
2
== 1, ¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]]] ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]]] ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]]]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 59 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.3.3 (* Frontiera bilei Minkovski *)
ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦, ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦, ContourPlot[Abs[x]+Abs[y]==1,¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦,
ContourStyle →Directive[Blue,Thickness[0.01]], ContourStyle →Directive[Blue,Thickness[0.01]], ContourStyle →Directive[Blue,Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1], PlotLabel → Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1], PlotLabel → Style[Framed[Bila Minkovski Abs[x]+Abs[y]==1],
24,Blue,Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24,Blue,Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24,Blue,Background → Lighter[Blue, 0.8]]]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Bila Minkovski x y 1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 60 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.3. COMANDA CONTOURPLOT
3.3.4 (* Frontiera bilei Chebysev *)
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
Max[Abs[x], Abs[y]] == 1, Max[Abs[x], Abs[y]] == 1, Max[Abs[x], Abs[y]] == 1,
¦x, −2, 2¦, ¦y, −2, 2¦, ¦x, −2, 2¦, ¦y, −2, 2¦, ¦x, −2, 2¦, ¦y, −2, 2¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1], PlotLabel → Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1], PlotLabel → Style[Framed[BilaChebysev Max[Abs[x], Abs[y]] == 1],
24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]]
2 1 0 1 2
2
1
0
1
2
Bila Chebysev max x , y 1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 61 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.3.5 (* Cardioida *)
ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
−2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) , ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
−2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) , ContourPlot
_
(x
2
+ y
2
−2x)
2
== 4 (x
2
+ y
2
) ,
¦x, −1, 5¦, ¦y, −3, 3¦, ¦x, −1, 5¦, ¦y, −3, 3¦, ¦x, −1, 5¦, ¦y, −3, 3¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] , PlotLabel → Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] , PlotLabel → Style [Framed ["Cardioida: (x
2
+ y
2
-2x)
2
==4(x
2
+ y
2
)"] ,
28, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], 28, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], 28, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]],
FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic
_
1 0 1 2 3 4 5
3
2
1
0
1
2
3
Cardioida: x
2
y
2
2x
2
4 x
2
y
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 62 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.3. COMANDA CONTOURPLOT
3.3.6 (* Astroida*)
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1,
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1,
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1,
¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦, ¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦, ¦x, −1.5, 1.5¦, ¦y, −1.5, 1.5¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[
Framed
_
"Astroida:
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue, Framed
_
"Astroida:
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue, Framed
_
"Astroida:
3

x
2
+
3
_
y
2
== 1 "
_
, 24, Blue,
Background → Lighter[Blue, 0.8]], Background → Lighter[Blue, 0.8]], Background → Lighter[Blue, 0.8]],
FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic, FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic, FrameStyle → Directive[Black, 20], GridLines → Automatic,
AspectRatio → Automatic, PlotPoints → 300, ImageSize → 600] AspectRatio → Automatic, PlotPoints → 300, ImageSize → 600] AspectRatio → Automatic, PlotPoints → 300, ImageSize → 600]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Astroida: x
2
3
y
2
3
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 63 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.3.7 (* Curba Scarabeu *)
c = 3.2; a = 9; c = 3.2; a = 9; c = 3.2; a = 9;
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0, 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0, 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0,
¦x, −8, 1.4¦, ¦y, −5, 5¦, ¦x, −8, 1.4¦, ¦y, −5, 5¦, ¦x, −8, 1.4¦, ¦y, −5, 5¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[
Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0
_
, Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0
_
, Framed
_
Scarabeu : 4 (x
2
+ y
2
+ cx)
2
(x
2
+ y
2
) −a
2
(x
2
−y
2
)
2
== 0
_
,
24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic
8 6 4 2 0
4
2
0
2
4
Scarabeul: 4 x
2
y
2
c x
2
x
2
y
2
a
2
x
2
y
2 2
0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 64 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.3. COMANDA CONTOURPLOT
3.3.8 (* Curba morii de vˆant *)
a = 2; a = 2; a = 2;
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
(x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
−4a
2
x
2
y
2
== 0, (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
−4a
2
x
2
y
2
== 0, (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
−4a
2
x
2
y
2
== 0,
¦x, −5, 5¦, ¦y, −5, 5¦, ¦x, −5, 5¦, ¦y, −5, 5¦, ¦x, −5, 5¦, ¦y, −5, 5¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[
Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28, Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28, Framed ["Moara de vant: (x
2
+ y
2
)
2
(x
2
−y
2
)
2
-4a
2
x
2
y
2
==0"] , 28,
Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic
4 2 0 2 4
4
2
0
2
4
Moara de vant: x
2
y
2 2
x
2
y
2 2
4a
2
x
2
y
2
0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 65 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.3.9 (* Curba corola *)
a = 1; a = 1; a = 1;
ContourPlot[ ContourPlot[ ContourPlot[
(x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
, (x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
, (x
2
+ y
2
)
3
==4a
2
x
2
y
2
,
¦x, −.8, .8¦, ¦y, −.8, .8¦, ¦x, −.8, .8¦, ¦y, −.8, .8¦, ¦x, −.8, .8¦, ¦y, −.8, .8¦,
ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]], ContourStyle → Directive[Blue, Thickness[0.01]],
PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[ PlotLabel → Style[
Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue, Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue, Framed ["Corola: (x
2
+ y
2
)
3
== 4a
2
x
2
y
2
"] , 28, Blue,
Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic Background → Lighter[Blue, 0.8]], GridLines → Automatic]
0.5 0.0 0.5
0.5
0.0
0.5
Corola: x
2
y
2 3
4a
2
x
2
y
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 66 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.4. COMANDA REGIONPLOT
3.4 Comanda RegionPlot
3.4.1 RegionPlot[pred, {x,a,b},{y,c,d}]
vizualizeaz˘ a subdomeniul plan din dreptunghiul [a, b] [c, d] pentru
care condit ¸ia “pred” este adevarat˘ a.
3.4.2 (* Exemplu RegionPlot *)
RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, ¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦, RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, ¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦, RegionPlot [x
4
+ y
4
< 1, ¦x,-1.5,1.5¦,¦y,-1.5,1.5¦,
BoundaryStyle → Directive[Blue,Thickness[0.004]], BoundaryStyle → Directive[Blue,Thickness[0.004]], BoundaryStyle → Directive[Blue,Thickness[0.004]],
PlotLabel → Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1], PlotLabel → Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1], PlotLabel → Style [Framed [Domeniul: x
4
+ y
4
< 1],
24, Blue, Background→ Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background→ Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background→ Lighter[Blue, 0.8]]]
1.5 1.0 0.5 0.0 0.5 1.0 1.5
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
Domeniul : x
4
y
4
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 67 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.4.3 (* Exemplu RegionPlot *)
RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, ¦x, −4, 4¦, ¦y, −4, 4¦, RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, ¦x, −4, 4¦, ¦y, −4, 4¦, RegionPlot
_
(x
3
+ y
3
)
2
< 1, ¦x, −4, 4¦, ¦y, −4, 4¦,
BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]], BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]], BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]],
PlotLabel → Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
, PlotLabel → Style
_
Framed
_
Domeniul : (x
3
+ y
3
)
2
< 1
_
,
24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]]]
4 2 0 2 4
4
2
0
2
4
Domeniul : x
3
y
3
2
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 68 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.4. COMANDA REGIONPLOT
3.4.4 (* Exemplu RegionPlot *)
RegionPlot [0.002 < (x −y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, ¦x, −1, 1¦, RegionPlot [0.002 < (x −y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, ¦x, −1, 1¦, RegionPlot [0.002 < (x −y)
2
< 1&& 0.002 < (x + y)
2
< 1, ¦x, −1, 1¦,
¦y, −1, 1¦, BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]], ¦y, −1, 1¦, BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]], ¦y, −1, 1¦, BoundaryStyle → Directive[Blue, Thickness[0.004]],
PlotLabel → PlotLabel → PlotLabel →
Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x −y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] , Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x −y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] , Style [Framed [Domeniul : 0.1 < (x −y)
2
< 1 && 0.1 < (x + y)
2
< 1] ,
24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints → 25] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints → 25] 24, Blue, Background → Lighter[Blue, 0.8]], PlotPoints → 25]
1.0 0.5 0.0 0.5 1.0
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
Domeniul : 0.1 x y
2
1 0.1 x y
2
1
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 69 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.5 Comanda Plot3D
Comanda Plot3D are sintaxa
3.5.1 Plot3D[f[x, y], {x, a, b}, {y, c, d}]
vizualizeaz˘ a grafcul funct ¸iei f : [a, b] [c, d] → R
3
.
3.5.2 (* Exemplu Plot3D - Conoid *)
Plot3D[t/2 Sin[p], ¦t, 0, 3Pi¦, ¦p, 0, 3Pi¦, Plot3D[t/2 Sin[p], ¦t, 0, 3Pi¦, ¦p, 0, 3Pi¦, Plot3D[t/2 Sin[p], ¦t, 0, 3Pi¦, ¦p, 0, 3Pi¦,
Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False,
PlotPoints->¦65, 65¦, PlotPoints->¦65, 65¦, PlotPoints->¦65, 65¦,
Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False] Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False] Background->GrayLevel[1.00], Mesh->False]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 70 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6 Comanda ParametricPlot3D
Comanda ParametricPlot3D are sintaxa
3.6.1 ParametricPlot3D[{x(u,v),y(u,v),z(u,v)},{u,a,b},{v,c,d}]
Vizualizeaz˘ a suptafat ¸a cu reprezentarea parametric˘ a
S :
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x = x(u, v)
y = y(u, v)
z = z(u, v)
, u ∈ [a, b], v ∈ [c, d].
Exemplu
ParametricPlot3D[¦x, y, 0¦, ¦x, −1, 1¦, ¦y, −1, 1¦, ParametricPlot3D[¦x, y, 0¦, ¦x, −1, 1¦, ¦y, −1, 1¦, ParametricPlot3D[¦x, y, 0¦, ¦x, −1, 1¦, ¦y, −1, 1¦,
Boxed → False, Axes → False, Mesh → True, Boxed → False, Axes → False, Mesh → True, Boxed → False, Axes → False, Mesh → True,
MeshStyle → Directive[Gray], MeshStyle → Directive[Gray], MeshStyle → Directive[Gray],
PlotStyle → Directive[¦Opacity[0.75]¦]] PlotStyle → Directive[¦Opacity[0.75]¦]] PlotStyle → Directive[¦Opacity[0.75]¦]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 71 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.2 (* Astroid *)
ParametricPlot3D[¦(Cos[p]Cos[t])

3, 3(Cos[p]Sin[t])

3, 2Sin[p]

3¦, ParametricPlot3D[¦(Cos[p]Cos[t])

3, 3(Cos[p]Sin[t])

3, 2Sin[p]

3¦, ParametricPlot3D[¦(Cos[p]Cos[t])

3, 3(Cos[p]Sin[t])

3, 2Sin[p]

3¦,
¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −1.45, 1.45¦, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −1.45, 1.45¦, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −1.45, 1.45¦,
Boxed->False, Axes->False, Mesh->False, Boxed->False, Axes->False, Mesh->False, Boxed->False, Axes->False, Mesh->False,
ViewPoint->¦3, 4, 4¦] ViewPoint->¦3, 4, 4¦] ViewPoint->¦3, 4, 4¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 72 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6.3 (* Cilindru *)
ParametricPlot3D[¦u, u

2/4, v¦, ¦u, −10, 10¦, ¦v, −25, 25¦, ParametricPlot3D[¦u, u

2/4, v¦, ¦u, −10, 10¦, ¦v, −25, 25¦, ParametricPlot3D[¦u, u

2/4, v¦, ¦u, −10, 10¦, ¦v, −25, 25¦,
Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦33, 33¦ Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦33, 33¦ Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦33, 33¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 73 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.4 (* Cilindru *)
ParametricPlot3D[¦Cos[u], Sin[u], v¦, ¦u, −Pi, Pi¦, ¦v, −1, 1¦, ParametricPlot3D[¦Cos[u], Sin[u], v¦, ¦u, −Pi, Pi¦, ¦v, −1, 1¦, ParametricPlot3D[¦Cos[u], Sin[u], v¦, ¦u, −Pi, Pi¦, ¦v, −1, 1¦,
Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦65, 25¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦65, 25¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦65, 25¦,
Background → GrayLevel[1.0]] Background → GrayLevel[1.0]] Background → GrayLevel[1.0]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 74 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6.5 (* Con *)
ParametricPlot3D[¦
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u¦, ¦u, −3, 3¦, ¦v, −π, π¦, ParametricPlot3D[¦
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u¦, ¦u, −3, 3¦, ¦v, −π, π¦, ParametricPlot3D[¦
1
2
uCos[v],
1
4
uSin[v], u¦, ¦u, −3, 3¦, ¦v, −π, π¦,
Boxed → False, Boxed → False, Boxed → False,
Axes → False, PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[1.0]] Axes → False, PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[1.0]] Axes → False, PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[1.0]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 75 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.6 (* Conoid - “tub pasta” *)
tubpasta = ParametricPlot3D[ tubpasta = ParametricPlot3D[ tubpasta = ParametricPlot3D[
¦t ∗ ¦Cos[φ], Sin[φ], 4¦ + (1 −t) ∗ ¦Cos[φ], 0, 0¦¦, ¦t, 0, 1¦, ¦t ∗ ¦Cos[φ], Sin[φ], 4¦ + (1 −t) ∗ ¦Cos[φ], 0, 0¦¦, ¦t, 0, 1¦, ¦t ∗ ¦Cos[φ], Sin[φ], 4¦ + (1 −t) ∗ ¦Cos[φ], 0, 0¦¦, ¦t, 0, 1¦,
¦φ, 0, 2Pi¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → False] ¦φ, 0, 2Pi¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → False] ¦φ, 0, 2Pi¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → False]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 76 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6.7 (* Conoid - “tub pasta” - generatoare rectilinii*)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 77 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.8 (* Elicoid *)
ParametricPlot3D[¦pCos[t], pSin[t], t¦, ¦t, −Pi, 2Pi¦, ParametricPlot3D[¦pCos[t], pSin[t], t¦, ¦t, −Pi, 2Pi¦, ParametricPlot3D[¦pCos[t], pSin[t], t¦, ¦t, −Pi, 2Pi¦,
¦p, −4, 4¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦45, 37¦ ¦p, −4, 4¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦45, 37¦ ¦p, −4, 4¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦45, 37¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 78 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6.9 (* Elipsoid 1* )
ParametricPlot3D[¦Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p]¦, ParametricPlot3D[¦Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p]¦, ParametricPlot3D[¦Cos[p]Cos[t], 2/3Cos[p]Sin[t], 3/2Sin[p]¦,
¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦,
Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False,
Background->GrayLevel[1.0]] Background->GrayLevel[1.0]] Background->GrayLevel[1.0]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 79 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.10 (* Elipsoid 2* )
a = ParametricPlot3D[¦4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p]¦, a = ParametricPlot3D[¦4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p]¦, a = ParametricPlot3D[¦4Cos[p]Cos[t], 8Cos[p]Sin[t], 5Sin[p]¦,
¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False, Axes → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False, Axes → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False, Axes → False,
PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[0.3]] PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[0.3]] PlotPoints → ¦41, 41¦, Background → GrayLevel[0.3]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 80 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.6. COMANDA PARAMETRICPLOT3D
3.6.11 (* Semielipsoid *)
ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[ ParametricPlot3D[
¦21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p]¦, ¦21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p]¦, ¦21Cos[p]Cos[t], 35Cos[p]Sin[t], 14Sin[p]¦,
¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −Pi/2, 0¦,
Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False, Boxed->False, Axes->False,
PlotPoints->¦37, 17¦, PlotPoints->¦37, 17¦, PlotPoints->¦37, 17¦,
ViewPoint->¦3, 2, 1¦, ViewPoint->¦3, 2, 1¦, ViewPoint->¦3, 2, 1¦,
Background->GrayLevel[1]] Background->GrayLevel[1]] Background->GrayLevel[1]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 81 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.6.12 (* Hiperboloidul cu o pˆanz˘a *)
a = ParametricPlot3D[¦Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p]¦, a = ParametricPlot3D[¦Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p]¦, a = ParametricPlot3D[¦Cos[t]Cosh[p], 2/3Sin[t]Cosh[p], 3/2Sinh[p]¦,
¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, −Pi/2, Pi/2¦, Boxed → False,
Axes → False, PlotPoints → ¦29, 9¦, Background → GrayLevel[0.8]] Axes → False, PlotPoints → ¦29, 9¦, Background → GrayLevel[0.8]] Axes → False, PlotPoints → ¦29, 9¦, Background → GrayLevel[0.8]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 82 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7 Comanda RegionPlot3D
Sintaxa comenzii RegionPlot3D este
3.7.1 RegionPlot3D[pred,{x, x
1
, x
2
}, {y, y
1
, y
2
}, {z, z
1
, z
2
}]
Ea vizualizeaz˘ a subdomeniul paralelipipedului [x
1
, x
2
][y
1
, y
2
][z
1
, z
2
]
ˆın care “pred” este adev˘ arat.
3.7.2 (* RegionPlot3D - Hiperboloidul cu o pˆanz˘a *)
regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2

z
2
(
3
2
)
2
≤ 1, regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2

z
2
(
3
2
)
2
≤ 1, regplot = RegionPlot3D[x
2
+ y
2

z
2
(
3
2
)
2
≤ 1,
¦x, −3, 3¦, ¦y, −3, 3¦, ¦z, −3, 3¦, ¦x, −3, 3¦, ¦y, −3, 3¦, ¦z, −3, 3¦, ¦x, −3, 3¦, ¦y, −3, 3¦, ¦z, −3, 3¦,
Mesh->False, Boxed → False, Axes → False] Mesh->False, Boxed → False, Axes → False] Mesh->False, Boxed → False, Axes → False]
Analog obt ¸inem:
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 83 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Generatoare hiperbolice ale hiperboloidului cu o pˆ anz˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 84 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
Generatoare eliptice ale hiperboloidului cu o pˆ anz˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 85 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Generatoarele rectilinii ale hiperboloidului cu o pˆ anz˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 86 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7.3 (* Hiperboloidul cu doua pˆanze*)
ParametricPlot3D[¦ ParametricPlot3D[¦ ParametricPlot3D[¦
¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t], ¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t], ¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t],
((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], p¦, ((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], p¦, ((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], p¦,
¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t], ¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t], ¦1/3((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Cos[t],
((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], −p¦¦, ((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], −p¦¦, ((Sqrt[p

2 −1] + p) −1/(Sqrt[p

2 −1] + p))/2Sin[t], −p¦¦,
¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 1, 5¦, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 1, 5¦, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 1, 5¦,
Boxed->False, Axes->False Boxed->False, Axes->False Boxed->False, Axes->False
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 87 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.7.4 (* Paraboloidul eliptic *)
ParametricPlot3D[¦Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p¦, ParametricPlot3D[¦Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p¦, ParametricPlot3D[¦Sqrt[2p]Cos[t], 2/3Sqrt[2p]Sin[t], p¦,
¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 0, 2¦, Boxed → False, Axes → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 0, 2¦, Boxed → False, Axes → False, ¦t, −Pi, Pi¦, ¦p, 0, 2¦, Boxed → False, Axes → False,
PlotPoints → ¦29, 9¦] PlotPoints → ¦29, 9¦] PlotPoints → ¦29, 9¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 88 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7.5 (* Paraboloidul hiperbolic*)
ParametricPlot3D[¦(v −u)/2, (v + u)/2 ∗ N[Sqrt[5]], uv/2¦, ParametricPlot3D[¦(v −u)/2, (v + u)/2 ∗ N[Sqrt[5]], uv/2¦, ParametricPlot3D[¦(v −u)/2, (v + u)/2 ∗ N[Sqrt[5]], uv/2¦,
¦u, −2, 5¦, ¦v, −3, 4¦, Boxed → False, Axes → False, ¦u, −2, 5¦, ¦v, −3, 4¦, Boxed → False, Axes → False, ¦u, −2, 5¦, ¦v, −3, 4¦, Boxed → False, Axes → False,
PlotPoints → ¦13, 9¦, ViewPoint → ¦2, 2, 2.5¦] PlotPoints → ¦13, 9¦, ViewPoint → ¦2, 2, 2.5¦] PlotPoints → ¦13, 9¦, ViewPoint → ¦2, 2, 2.5¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 89 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Generatoare rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 90 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7.6 (* Tor *)
ParametricPlot3D[¦(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦, ParametricPlot3D[¦(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦, ParametricPlot3D[¦(3 + Cos[t])Cos[p], (3 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦,
¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −4.7, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −4.7, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −4.7, 0¦,
Boxed → False, Axes → False, ViewPoint → ¦1, 1, 1¦] Boxed → False, Axes → False, ViewPoint → ¦1, 1, 1¦] Boxed → False, Axes → False, ViewPoint → ¦1, 1, 1¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 91 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.7.7 (* Tor 2*)
ParametricPlot3D[¦(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦, ParametricPlot3D[¦(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦, ParametricPlot3D[¦(1 + Cos[t])Cos[p], (1 + Cos[t])Sin[p], Sin[t]¦,
¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −2π, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −2π, 0¦, ¦t, 0, 2Pi¦, ¦p, −2π, 0¦,
Boxed → False, Boxed → False, Boxed → False,
Axes → False, Mesh → False, Axes → False, Mesh → False, Axes → False, Mesh → False,
ViewPoint → ¦1, 1, 1¦] ViewPoint → ¦1, 1, 1¦] ViewPoint → ¦1, 1, 1¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 92 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7.8 (* Banda lui Moebius *)
view = ¦0.5, −2, 0.7¦; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70; view = ¦0.5, −2, 0.7¦; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70; view = ¦0.5, −2, 0.7¦; m = 70; diamgen = 0.22; m2 = 70;
banda = ParametricPlot3D[ banda = ParametricPlot3D[ banda = ParametricPlot3D[
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
¸_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
¸_
Sin[u],
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
¸_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
¸_
Sin[u],
__
6 + Cos[u] + vCos
_
u
2
¸_
Cos[u], 2
_
5 + Sin[u] + vCos
_
u
2
¸_
Sin[u],
0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
¸_
, ¦u, 0, 2π¦, ¦v, −2, 2¦, 0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
¸_
, ¦u, 0, 2π¦, ¦v, −2, 2¦, 0.4Sin[4u] + vSin
_
u
2
¸_
, ¦u, 0, 2π¦, ¦v, −2, 2¦,
Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦,
ViewPoint → view]; ViewPoint → view]; ViewPoint → view];
liniemijloc = ParametricPlot3D[ liniemijloc = ParametricPlot3D[ liniemijloc = ParametricPlot3D[
¦(6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u]¦, ¦(6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u]¦, ¦(6 + Cos[u])Cos[u], 2(5 + Sin[u])Sin[u], 0.4Sin[4u]¦,
¦u, 0, 2π¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦, ¦u, 0, 2π¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦, ¦u, 0, 2π¦, Boxed → False, Axes → False, PlotPoints → ¦145, 9¦,
ViewPoint → view, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.007]¦, ViewPoint → view, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.007]¦, ViewPoint → view, PlotStyle → ¦Red, Thickness[0.007]¦,
ViewPoint → view]; ViewPoint → view]; ViewPoint → view];
Show[banda, liniemijloc] Show[banda, liniemijloc] Show[banda, liniemijloc]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 93 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.7.9 (* Semi Pseudosfera )*
ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦, ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦, ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦,
¦u, −4, 0¦, ¦v, 0, 2Pi¦, ¦u, −4, 0¦, ¦v, 0, 2Pi¦, ¦u, −4, 0¦, ¦v, 0, 2Pi¦,
PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500, PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500, PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500,
PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9], Orange¦], PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9], Orange¦], PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9], Orange¦],
Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦], Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦], Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦],
PlotRange → Automatic] PlotRange → Automatic] PlotRange → Automatic]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 94 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.7. COMANDA REGIONPLOT3D
3.7.10 (* Pseudosfera )*
ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦, ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦, ParametricPlot3D[¦Sech[u]Cos[v], Sech[u]Sin[v], u −Tanh[u]¦,
¦u, −4, 4¦, ¦v, 0, 2Pi¦, ¦u, −4, 4¦, ¦v, 0, 2Pi¦, ¦u, −4, 4¦, ¦v, 0, 2Pi¦,
PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500, PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500, PlotPoints → 201, Boxed → False, Axes → False, ImageSize → 500,
PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9]¦], PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9]¦], PlotStyle->Directive[¦Opacity[0.9]¦],
Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦], Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦], Mesh → 16, MeshStyle → Directive[¦GrayLevel[.6], Thickness[.003]¦],
PlotRange → Automatic] PlotRange → Automatic] PlotRange → Automatic]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 95 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.8 Calcul volume corpuri
Vom da ca exemplu calculul volumul corpului obt ¸inut prin intersect ¸ia
cilindrilor:
C
xy
: x
2
+ y
2
≤ R
2
, C
yz
: y
2
+ z
2
≤ R
2
, C
zx
: z
2
+ x
2
≤ R
2
,
Folosind comenzile ContourPlot3D ¸si RegionPlot3D, obt ¸inem
grafcele de pe pagina urm˘ atoare:
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 96 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.8. CALCUL VOLUME CORPURI
C
xy
C
yz
C
zx C
xy
∩ C
yz
∩ C
zx
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 97 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Calcul˘ am volumul unei ¸saisprezecimi de corp.
1
16
C
xy
∩ C
yz
∩ C
zx
Trecˆ and la coordonate sferice, obt ¸inem
16
_
π/4
0
_
_
R
0
_
R
2
−ρ
2
Cos[θ]
2
ρ dρ
_
dθ 16
_
π/4
0
_
_
R
0
_
R
2
−ρ
2
Cos[θ]
2
ρ dρ
_
dθ 16
_
π/4
0
_
_
R
0
_
R
2
−ρ
2
Cos[θ]
2
ρ dρ
_

8
_
2 −

2
_
(R
2
)
3/2
sau folosim o metod˘ a general˘ a
FullSimplify[ FullSimplify[ FullSimplify[
_
R
−R
_
_
R
−R
_
_
R
−R
Boole [x
2
+ y
2
≤ R
2
&& y
2
+ z
2
≤ R
2
&& z
2
+ x
2
≤ R
2
]
_
R
−R
_
_
R
−R
_
_
R
−R
Boole [x
2
+ y
2
≤ R
2
&& y
2
+ z
2
≤ R
2
&& z
2
+ x
2
≤ R
2
]
_
R
−R
_
_
R
−R
_
_
R
−R
Boole [x
2
+ y
2
≤ R
2
&& y
2
+ z
2
≤ R
2
&& z
2
+ x
2
≤ R
2
]
dx)dy)dz, R > 0] dx)dy)dz, R > 0] dx)dy)dz, R > 0]
−8
_
−2 +

2
_
(R
2
)
3/2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 98 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.9. APLICAT¸ II MATHEMATICA LA VIZUALIZAREA CONICELOR
3.9 Aplicat ¸ii MATHEMATICA la vizualizarea
conicelor
Consider˘ am un con
Prin intersect ¸ia conului cu diferite plane se obt ¸in conice.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 99 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Dac˘ a intersect˘ am
conul cu un
plan neparalel cu
ˆın˘ alt ¸imea, sau cu o
generatoare, obt ¸inem
o
o elips˘a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 100 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.9. APLICAT¸ II MATHEMATICA LA VIZUALIZAREA CONICELOR
Dac˘ a intersect˘ am
conul cu un plan
paralel cu ˆın˘ alt ¸imea,
obt ¸inem o
hiperbol˘a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 101 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
Dac˘ a intersect˘ am
conul cu un plan par-
alel cu o generatoare,
obt ¸inem o
parabol˘a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 102 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.9. APLICAT¸ II MATHEMATICA LA VIZUALIZAREA CONICELOR
3.9.1 (* Plane osculatoare, normale ¸si rectifante la elice)*
Planele osculatoare, normale ¸si rectifante la elicea
(cos t, sin t, 0.2 t) , t ∈ [−2, 3].
mai exact, p˘ atrate construite pe versorii
tangentei, normalei ¸si binormalei.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 103 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.9.2 (* Triedrul lui Frenet la elice)*
Planele triedrului lui Frenet al elicei
(cos t, sin t, 0.2 t) , t ∈ [−2, 3].
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 104 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3.9. APLICAT¸ II MATHEMATICA LA VIZUALIZAREA CONICELOR
3.9.3 (* Corpului lui Viviani *)
Corpul lui Viviani se obt ¸ine prin decuparea unui cilindru dintr-o sfer˘ a
V :
_
x −
R
2
_
2
+ y
2

_
R
2
_
2
, x
2
+ y
2
+ z
2
≤ R
2
.
Vizualizarea se face folosind comenzile RegionPlot3D ¸si
ParametricPlot3D.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 105 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
3. COMENZI GRAFICE
3.9.4 (* S¸aua maimut ¸ei *)
u0 = −1.8; u1 = 1.8; v0 = −1.8; v1 = 1.8; u0 = −1.8; u1 = 1.8; v0 = −1.8; v1 = 1.8; u0 = −1.8; u1 = 1.8; v0 = −1.8; v1 = 1.8;
sauamaimutei = ParametricPlot3D[¦u, v, u
3
−uv
2
¦ , ¦u, u0, u1¦, sauamaimutei = ParametricPlot3D[¦u, v, u
3
−uv
2
¦ , ¦u, u0, u1¦, sauamaimutei = ParametricPlot3D[¦u, v, u
3
−uv
2
¦ , ¦u, u0, u1¦,
¦v, v0, v1¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → True, ¦v, v0, v1¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → True, ¦v, v0, v1¦, Boxed → False, Axes → False, Mesh → True,
MeshStyle → Directive[Gray], Background → GrayLevel[.8], MeshStyle → Directive[Gray], Background → GrayLevel[.8], MeshStyle → Directive[Gray], Background → GrayLevel[.8],
PlotStyle → Directive[¦Opacity[1]¦], ViewPoint → ¦1, 1, 4¦]; PlotStyle → Directive[¦Opacity[1]¦], ViewPoint → ¦1, 1, 4¦]; PlotStyle → Directive[¦Opacity[1]¦], ViewPoint → ¦1, 1, 4¦];
curbaU = ParametricPlot3D[¦u, 0, u
3
¦ , ¦u, u0 + 0.1, u1 −0.02¦, curbaU = ParametricPlot3D[¦u, 0, u
3
¦ , ¦u, u0 + 0.1, u1 −0.02¦, curbaU = ParametricPlot3D[¦u, 0, u
3
¦ , ¦u, u0 + 0.1, u1 −0.02¦,
Boxed → False, Axes → False, Boxed → False, Axes → False, Boxed → False, Axes → False,
PlotStyle → Directive[¦Green, Thickness[.02]¦], PlotStyle → Directive[¦Green, Thickness[.02]¦], PlotStyle → Directive[¦Green, Thickness[.02]¦],
Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦1, 1, 1¦]; Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦1, 1, 1¦]; Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦1, 1, 1¦];
curbaV = ParametricPlot3D[¦0, v, +0.01¦, ¦v, v0 + 0.04, v1 −0.04¦, curbaV = ParametricPlot3D[¦0, v, +0.01¦, ¦v, v0 + 0.04, v1 −0.04¦, curbaV = ParametricPlot3D[¦0, v, +0.01¦, ¦v, v0 + 0.04, v1 −0.04¦,
Boxed → False, Axes → False, Boxed → False, Axes → False, Boxed → False, Axes → False,
PlotStyle → Directive[¦Yellow, Thickness[.02]¦], PlotStyle → Directive[¦Yellow, Thickness[.02]¦], PlotStyle → Directive[¦Yellow, Thickness[.02]¦],
Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦2, 2, 3¦]; Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦2, 2, 3¦]; Background → GrayLevel[.7], ViewPoint → ¦2, 2, 3¦];
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 106 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4
Culori ˆın MATHEMATICA
4.1 Comanda RGBColor
4.1.1 RGBColor[ rosu “rosu”, verde “verde”, albastru “albastru”, “opacitate”]
unde parametri “rosu”, “verde”, “albastru”, “opacitate” iau valori in
intervalul [0, 1].
4.2 Comanda CMYKColor
4.2.1 CMYKColor[ cyan “cyan”, magenta “magenta”, yellow “yellow”, “black”]
unde parametri “cyan”, “magenta”, “yellow”, “black” ¸si eventual,
“opacitate” iau valori in intervalul [0, 1].
107
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
(* Exemple: *) (* Exemple: *) (* Exemple: *)
Graphics[¦RGBColor[1, 0, 0], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[1, 0, 0], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[1, 0, 0], Disk[]¦]
Graphics[¦RGBColor[0, 1, 0], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[0, 1, 0], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[0, 1, 0], Disk[]¦]
Graphics[¦RGBColor[0, 0, 1], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[0, 0, 1], Disk[]¦] Graphics[¦RGBColor[0, 0, 1], Disk[]¦]
Graphics[¦ Graphics[¦ Graphics[¦
¦RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[¦0, 0¦]¦, ¦RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[¦0, 0¦]¦, ¦RGBColor[1, 0, 0, .2], Disk[¦0, 0¦]¦,
¦RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[¦0.4, 0¦]¦, ¦RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[¦0.4, 0¦]¦, ¦RGBColor[1, 0, 0, .4], Disk[¦0.4, 0¦]¦,
¦RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[¦0.8, 0¦]¦¦, ImageSize → 1000] ¦RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[¦0.8, 0¦]¦¦, ImageSize → 1000] ¦RGBColor[1, 0, 0, .7], Disk[¦0.8, 0¦]¦¦, ImageSize → 1000]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 108 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
Show[Graphics[¦ Show[Graphics[¦ Show[Graphics[¦
Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], ¦0, 0¦], Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], ¦0, 0¦], Text[Style["Cyan", 40, Bold, CMYKColor[1, 0, 0, 0]], ¦0, 0¦],
Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], ¦15, 5¦], Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], ¦15, 5¦], Text[Style["Magenta", 40, Bold, CMYKColor[0, 1, 0, 0]], ¦15, 5¦],
Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], ¦30, 10¦], Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], ¦30, 10¦], Text[Style["Yellow", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 1, 0]], ¦30, 10¦],
Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], ¦40, 15¦]¦]] Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], ¦40, 15¦]¦]] Text[Style["Black", 40, Bold, CMYKColor[0, 0, 0, 1]], ¦40, 15¦]¦]]
Cyan
Magenta
Yellow
Black
Prezent˘ am, ˆın continuare, tabele de culorile RGB, dup˘ a modelul
urmator.
i k
j RGBColor i,j,k
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 109 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
Table[GraphicsGrid[Table[ Table[GraphicsGrid[Table[ Table[GraphicsGrid[Table[
If[j == −.2&&k==−.2, i" ( = i)", If[j == −.2&&k==−.2, i" ( = i)", If[j == −.2&&k==−.2, i" ( = i)",
If[k == −.2, j"( = j )", If[k == −.2, j"( = j )", If[k == −.2, j"( = j )",
If[j == −.2, k"( = k )", If[j == −.2, k"( = k )", If[j == −.2, k"( = k )",
Graphics[¦RGBColor[i, j, k], Rectangle[]¦]]]], Graphics[¦RGBColor[i, j, k], Rectangle[]¦]]]], Graphics[¦RGBColor[i, j, k], Rectangle[]¦]]]],
¦j, −.2, 1, .2¦, ¦k, −.2, 1, .2¦], ImageSize → 700], ¦i, 0, 1, .2¦]; ¦j, −.2, 1, .2¦, ¦k, −.2, 1, .2¦], ImageSize → 700], ¦i, 0, 1, .2¦]; ¦j, −.2, 1, .2¦, ¦k, −.2, 1, .2¦], ImageSize → 700], ¦i, 0, 1, .2¦];
0. i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ 0 , j, k] RGBColor[ 0 , j, k] RGBColor[ 0 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 110 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
0.2 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ .2 , j, k] RGBColor[ .2 , j, k] RGBColor[ .2 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 111 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
0.4 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ .4 , j, k] RGBColor[ .4 , j, k] RGBColor[ .4 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 112 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
0.6 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ .6 , j, k] RGBColor[ .6 , j, k] RGBColor[ .6 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 113 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
0.8 i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ .8 , j, k] RGBColor[ .8 , j, k] RGBColor[ .8 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 114 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
1. i
0. k 0.2 k 0.4 k 0.6 k 0.8 k 1. k
0. j
0.2 j
0.4 j
0.6 j
0.8 j
1. j
RGBColor[ 1 , j, k] RGBColor[ 1 , j, k] RGBColor[ 1 , j, k]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 115 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦, Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦, Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦,
¦j, 0, 1, h¦]] ¦j, 0, 1, h¦]] ¦j, 0, 1, h¦]]
h = 0.01; h = 0.01; h = 0.01;
Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦, Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦, Graphics[Table[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦, ¦1, 1¦]¦, ¦i, 0, 1, h¦,
¦j, 0, 1, h¦]] ¦j, 0, 1, h¦]] ¦j, 0, 1, h¦]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 116 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦]¦], GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦]¦], GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 0], Rectangle[¦i, j¦]¦],
¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]]
h = 0.1; h = 0.1; h = 0.1;
GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 1], Rectangle[¦i, j¦]¦], GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 1], Rectangle[¦i, j¦]¦], GraphicsGrid[Table[Graphics[¦RGBColor[i, j, 1], Rectangle[¦i, j¦]¦],
¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 117 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4. CULORI
ˆ
IN MATHEMATICA
h = .25; h = .25; h = .25;
Graphics3D[ Graphics3D[ Graphics3D[
Table[¦RGBColor[¦i, j, k¦], Cuboid[¦i, j, k¦, ¦i, j, k¦ + h.7¦1, 1, 1¦]¦, Table[¦RGBColor[¦i, j, k¦], Cuboid[¦i, j, k¦, ¦i, j, k¦ + h.7¦1, 1, 1¦]¦, Table[¦RGBColor[¦i, j, k¦], Cuboid[¦i, j, k¦, ¦i, j, k¦ + h.7¦1, 1, 1¦]¦,
¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦, ¦k, 0, 1, h¦], Boxed → False] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦, ¦k, 0, 1, h¦], Boxed → False] ¦i, 0, 1, h¦, ¦j, 0, 1, h¦, ¦k, 0, 1, h¦], Boxed → False]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 118 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
4.2. COMANDA CMYKCOLOR
Analog obt ¸inem semisfera
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 119 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Bibliografe la partea I-a
1. John Gray. Mastering Mathematica. Academic Press Inc., San
Diego, CA, second edition, 1998. Programming methods and
applications, With 1 CD-ROM (Macintosh, MS-DOS, NeXT and
UNIX).
2. Mircea Ivan. Numerical Analysis with Mathematica. Mediamira
Science Publisher, Cluj-Napoca, 2005. ISBN 973-713-051-0, 252p.
3. Mircea Ivan. Calculus with Mathematica. Mathematica Collec-
tion. Mediamira Science Publisher, Cluj–Napoca, 2006. ISBN
(10) 973-713-135-5, ISBN (13) 978-973-713-135-5, 360 p.
4. Heikki Ruskeep¨ a¨ a. Mathematica Navigator, Second Edition:
Mathematics, Statistics, and Graphics. Elsevier Academic Press,
second edition, 2004.
5. Cameron Smith and Nancy Blachman. The Mathematica Graph-
ics Guidebook. Addison Wesley Publishing Company, 1995.
120
Partea II
ALGEBR
˘
A LINIAR
˘
A
121
5
Vectori ¸si matrice
5.1 Operat ¸ii cu vectori ¸si matrice
Spat ¸iul vectorilor geometrici tridimensionali, R
3
, este alc˘ atuit din
triplete ordonate de numere reale. Prin generalizare, R
n
este alc˘ atuit
din sistemele ordonate de n numere reale
xxx = (x
1
, . . . , x
n
), cu x
i
∈ R.
Acestea reprezint˘ a vectori reali n-dimensionali.
Convent ¸ie:
Vectorii vor f simbolizat ¸i prin caractere ˆıngro¸sate, ˆın timp ce pentru
scalari se vor utiliza caractere simple.
123
5. VECTORI S¸ I MATRICE
Pentru fecare n ∈ N

, vectorii reali n-dimensionali se adun˘ a ˆıntre ei ¸si
se ˆınmult ¸esc cu numere reale component˘ a cu component˘ a:
xxx +yyy = (x
1
+ y
1
, . . . , x
n
+ y
n
), αxxx = (αx
1
, . . . , αx
n
).
Cele dou˘ a operat ¸ii prezentate mai sus defnesc ˆın R
n
o structur˘ a alge-
bric˘ a de spat ¸iu vectorial real.
Comentariu:
ˆ
In Mathematica (prescurtat “M” “M” “M”), un sistem ordonat de elemente (nu-
mere, simboluri etc.) reprezint˘ a o list˘a. Astfel, vectorul tridimensional
vvv = (1, 2, 3) va f
vvv = List[1, 2, 3]
¦1, 2, 3¦
Similar, matricea
R =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 −1 0
1 0 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
cu care, ˆınmult ¸ind vectorul tridimensional vvv, acesta se va roti cu 90

ˆın
jurul axei Ox
3
ˆın sens direct, reprezint˘ a tot o list˘ a ¸si anume,
R = List[¦0, −1, 0¦, ¦1, 0, 0¦, ¦0, 0, 1¦]
¦¦0, −1, 0¦, ¦1, 0, 0¦, ¦0, 0, 1¦¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 124 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5.2. OPERAT¸ II ELEMENTARE CU VECTORI
Rotitul lui vvv va f atunci produsul matriceal (operat ¸ie notat˘ a cu punct)
R.vvv
¦−2, 1, 3¦
S˘ a observ˘ am c˘ a lista-vector vvv joac˘ a aici rol de matrice-coloan˘ a, dar ea
poate juca ¸si rol de matrice-linie cˆ and facem produsul
vvv.R
¦2, −1, 3¦
5.2 Operat ¸ii elementare cu vectori. Discutarea ¸si
rezolvarea unui sistem liniar
S˘ a consier˘ am o matrice A
m×n
¸si urm˘ atoarele trei tipuri de operat ¸ii -
numite elementare - cu liniile sale:
O1) permutarea a dou˘ a linii;
O2) ˆınmult ¸irea unei linii cu un num˘ ar nenul;
O3) sc˘ aderea unei linii, ˆınmult ¸it˘ a cu un num˘ ar, din alt˘ a linie.
Orice secvent ¸˘ a de operat ¸ii elementare este considerat˘ a la rˆ andul s˘ au
operat ¸ie elementar˘ a. Pentru efectuarea unei astfel de operat ¸ii ˆın “M” “M” “M”,
defnim comanda Opelem[A][i, j][k], unde A este matrice, i ¸si j sunt
ˆıntregi pozitivi, iar k este un ˆıntreg. Aceast˘ a comand˘ a act ¸ioneaz˘ a ˆın
felul urm˘ ator:
• pentru k < 0, permut˘a liniile i ¸si j din A;
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 125 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5. VECTORI S¸ I MATRICE
• pentru k = 0, ˆımparte linia i la a
ij
, dac˘ a a
ij
,= 0;
• pentru k > 0, scade din linia j linia i a lui A amplifcat˘ a cu a
jk
/a
ik
,
dac˘ a a
ik
,= 0.
Opelem[A /; MatrixQ[A]][i /; IntegerQ[i]&&i > 0,
j /; IntegerQ[j]&&j > 0][k /; IntegerQ[k]] :=
Block[¦a = A¦, Which[k < 0, a[[¦i, j¦]] = a[[¦j, i¦]], k == 0&&a[[i, j]] ,= 0,
a[[i]] = a[[i]]/a[[i, j]], k == 0&&a[[i, j]] == 0,
Print[“elementul[”, i, “, ”, j, “] = 0”], k > 0&&a[[i, k]] ,= 0,
a[[j]] = a[[j]] −a[[i]] ∗ a[[j, k]]/a[[i, k]], a[[i, k]] == 0,
Print[“elementul[”, i, “, ”, k, “] = 0”]]; a]
Aplicat ¸ie
Ca prim˘ a aplicat ¸ie, prezent˘ am una dintre cele mai efciente metode de
a stabili compatibilitatea ¸si apoi de a g˘ asi solut ¸iile unui sistem liniar
neomogen. Sistemul liniar analizat aici are matricea extins˘ a
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
2 6 −1 3 s
1 3 −3 2 −3
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
s find un parametru. Vom c˘ auta valorile lui s pentru care sistemul are
solut ¸ii, iar apoi vom determina respectivele solut ¸ii.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 126 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5.2. OPERAT¸ II ELEMENTARE CU VECTORI
Rezolvare
Prin operat ¸ii elementare efectuate cu ajutorul comenzii Opelem,
aducem matricea A la forma redus˘a pe linii, form˘ a ce se caracterizeaz˘ a
prin proprietatea: fecare linie a matricei, de la a doua ˆın jos, ˆıncepe
cu mai multe zerouri decˆat linia precedent˘a, existˆand ¸si posibilitatea ca
ultimele linii s˘a fe nule.
ˆ
Intrucˆ at operat ¸iile elementare modifc˘ a matricea extins˘ a, dar nu
modifc˘ a mult ¸imea (posibil vid˘ a) a solut ¸iilor sistemului, vom trans-
fera discutarea compatibilit˘ at ¸ii sale ¸si determinarea eventualelor solut ¸ii,
la sistemul echivalent avˆ and matricea redus˘ a pe linii. Iat˘ a un ¸sir de
operat ¸ii elementare ce realizeaz˘ a forma redus˘ a pe linii pentru matricea
A:
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 −5 1 −8 + s
1 3 −3 2 −3
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 −5 1 −8 + s
0 0 −5 1 −7
1 2 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 127 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5. VECTORI S¸ I MATRICE
A
3
= Opelem[A
2
][1, 4][1]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 0 −5 1 −8 + s
0 0 −5 1 −7
0 −1 −2 0 −3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
4
= Opelem[A
3
][2, 4][−1]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 −1 −2 0 −3
0 0 −5 1 −7
0 0 −5 1 −8 + s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][3, 4][3]; A
5
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2 1 4
0 −1 −2 0 −3
0 0 −5 1 −7
0 0 0 0 −1 + s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Condit ¸ia de compatibilitate a sistemului obt ¸inut, deci ¸si a celui dat,
poate f acum descoperit˘ a observˆ and c˘ a ultima ecuat ¸ie are, de fapt,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 128 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5.2. OPERAT¸ II ELEMENTARE CU VECTORI
forma
0 = −1 + s.
Dac˘ a s ,= 1, atunci ultima ecuat ¸ie, deci ¸si ˆıntreg sistemul, vor f in-
compatibile. Dar dac˘ a s = 1, atunci sistemul se reduce la primele trei
ecuat ¸ii.
Ultima ecuat ¸ie, −5x
3
+ x
4
= −7, are dou˘ a necunoscute, deci este
nedeterminat˘a. Alegˆ and pe x
4
ca parametru, deci un num˘ ar real cunos-
cut dar neprecizat (x
4
∈ R), el trece ˆın membrii drept ¸i ai tuturor
ecuat ¸iilor, iar sistemul cap˘ at˘ a forma
x
1
+ 3x
2
+ 2x
3
= 4 −x
4
−x
2
−2x
3
= −3
x
3
= (7 + x
4
)/5
¸si un algoritm simplu, cunoscut sub numele de substitut ¸ii regresive, ne
permite g˘ asirea tuturor solut ¸iilor sale; ˆın acest caz - o infnitate:
I: x
3
din ultima ecuat ¸ie este ˆınlocuit ˆın precedentele ¸si se obt ¸ine x
2
;
II: x
2
din penultima ecuat ¸ie este ˆınlocuit ˆın prima ¸si se obt ¸ine x
1
.
ˆ
In general, dup˘ a alegerea ¸si trecerea parametrilor ˆın membrii drept ¸i,
sistemul superior triunghiular
1
astfel obt ¸inut se rezolv˘ a ˆıncepˆ and de la
ultima ecuat ¸ie ¸si ultima necunoscut˘ a pˆ an˘ a la prima ecuat ¸ie ¸si prima
necunoscut˘ a prin acest procedeu regresiv.
1
O matrice m×m este superior triunghiular˘ a dac˘ a elementele afate sub diagonala sa
sunt nule. Un sistem liniar cu m ecuat ¸ii ¸si m necunoscute este superior triunghiular dac˘ a
are matricea de acest tip.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 129 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5. VECTORI S¸ I MATRICE
5.3 Rangul ¸si forma canonic˘a (redus˘a) pe linii a
unei matrice mn
Discutarea ¸si rezolvarea sistemelor liniare este, desigur, un subiect im-
portant ¸si la care, de altfel, vom reveni. Dar problematica pe care o
deschide t ¸ine de cadrul mai general al spat ¸iilor vectoriale.
ˆ
In aceast˘ a
perspectiv˘ a, extindem discut ¸ia la matricele dreptunghiulare ¸si reduce-
rea lor prin operat ¸ii elementare aplicate liniilor.
Exemplu
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 4
2 −4 1 −1 2
−2 4 −3 −1 −2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 4
0 0 −5 −5 −6
−2 4 −3 −1 −2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 130 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5.3. RANGUL S¸ I FORMA CANONIC
˘
A (REDUS
˘
A) PE LINII A UNEI MATRICE m×n
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 4
0 0 −5 −5 −6
0 0 3 3 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 4
0 0 −5 −5 −6
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
ˆ
In cazul de fat ¸˘ a, matricea A
3
, o form˘ a redus˘ a pe linii pentru matricea A,
nu cont ¸ine linii nule. Primul element nenul al fec˘ arei linii (nenule) se
nume¸ste pivot. Aici pivot ¸ii sunt: 1, -5 ¸si 12/5. Num˘ arul pivot ¸ilor este
egal cu ceea ce se nume¸ste de obicei rangul matricei. Aici, rang (A
3
) = 3.
La aceast˘ a matrice, pivot ¸ii sunt a¸sezat ¸i ˆın coloanele 1, 3 ¸si 5. Tre-
buie spus c˘ a ¸si rang(A) = 3, deoarece o matrice obt ¸inut˘ a din alta prin
operat ¸ii elementare are acela¸si rang cu ea.
Rangul este o caracteristic˘ a a oric˘ arei matrice, dar el nu se poate
citi direct decˆ at ˆın cazuri speciale, cum este cel al matricei reduse pe
linii. Aducerea unei matrice prin operat ¸ii elementare la forma redus˘ a
pe linii este, poate, cea mai simpl˘ a dintre metodele de determinare a
rangului. Dar forma redus˘ a pe linii a unei matrice nu este cea mai
simpl˘ a form˘ a obt ¸inut˘ a prin operat ¸ii elementare.
ˆ
In exemplul conside-
rat, plecˆ and de la matricea A
3
, putem continua operat ¸iile elementare
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 131 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5. VECTORI S¸ I MATRICE
dup˘ a cum urmeaz˘ a:
A
4
= Opelem[A
3
][3, 2][5]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 4
0 0 −5 −5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][3, 1][5]; A
5
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 2 0
0 0 −5 −5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
6
= Opelem[A
5
][2, 1][3]; A
6
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 −1 0
0 0 −5 −5 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
Precum se observ˘ a, ˆıncepˆ and cu pivotul 12/5, am anulat prin operat ¸ia
elementar˘ a O3 elementele afate deasupra lui. Apoi am repetat aceea¸si
operat ¸ie cu pivotul −5 din a treia coloan˘ a.
ˆ
In fnal, ˆımp˘ art ¸im fecare
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 132 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5.3. RANGUL S¸ I FORMA CANONIC
˘
A (REDUS
˘
A) PE LINII A UNEI MATRICE m×n
linie la pivotul s˘ au prin operat ¸ia O2:
A
7
= Opelem[A
6
][2, 3][0]; A
7
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 −1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0
12
5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
8
= Opelem[A
7
][3, 5][0]; A
8
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 −1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Am ajuns la o nou˘ a form˘ a redus˘ a pe linii a matricei A din acest exemplu,
form˘ a pe care o vom numi forma canonic˘a (redus˘a) pe linii. Ea are tot ¸i
pivot ¸ii 1 ¸si 0 ˆın restul coloanei acestora. O matrice A are, ˆın general, o
infnitate de forme reduse pe linii, dar o singur˘a form˘a canonic˘a redus˘a
pe linii.
ˆ
In “M” “M” “M”, comanda RowReduce aplicat˘ a oric˘ arei matrice produce
forma sa canonic˘ a redus˘ a pe linii:
RowReduce[A]//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 133 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
5. VECTORI S¸ I MATRICE
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 −1 0
0 0 1 1 0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 134 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6
Subspat ¸ii vectoriale ˆın R
n
6.1 Subspat ¸iile fundamentale ale matricei reale
mn
6.1.1 Subspat ¸iul coloanelor
Exemplu
S˘ a consider˘ am sistemul liniar Axxx = bbb urm˘ ator, alc˘ atuit din trei ecuat ¸ii
cu trei necunoscute ¸si termeni liberi neprecizat ¸i:
x
1
+ 2x
2
+ x
3
= b
1
2x
1
+ 3x
2
+ x
3
= b
2
5x
1
+ 6x
2
+ x
3
= b
3
135
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
Aplic˘ am operat ¸ii elementare matricei extinse
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
2 3 1 b
2
5 6 1 b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
pentru a o aduce la forma redus˘ a pe linii:
Opelem[A][1, 2][1]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 −1 −1 −2b
1
+ b
2
5 6 1 b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Opelem[%][1, 3][1]//MatrixForm
1
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 −1 −1 −2b
1
+ b
2
0 −4 −4 −5b
1
+ b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Opelem[%][2, 3][2]//MatrixForm//Simplify
1
ˆ
In ”M” ”M” ”M”: % reprezint˘ a rezultatul ultimei operat ¸ii; aici matricea obt ¸inut˘ a din A ˆın urma
primei operat ¸ii elementare
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 136 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 b
1
0 −1 −1 −2b
1
+ b
2
0 0 0 3b
1
−4b
2
+ b
3
_
_
_
_
_
_
_
_
Similar cazului ˆıntˆ alnit ˆın ¸5.2, ¸si aici ultima relat ¸ie a sistemului obt ¸inut
are forma
0 = 3b
1
−4b
2
+ b
3
.
Ea reprezint˘ a ˆıns˘ a¸si condit ¸ia pe care vectorul bbb ∈ R
3
trebuie s˘ a o satis-
fac˘ a pentru compatibilitate.
ˆ
Intrucˆ at relat ¸ia dintre coordonatele b
i
este
liniar˘ a ¸si omogen˘ a, vectorul bbb care o satisface se va afa ˆıntr-un plan ce
trece prin origine. Acest plan este format dintr-o infnitate de vectori
ce pleac˘ a din origine. Din punct de vedere algebric, el reprezint˘ a un
subspat ¸iu al spat ¸iului vectorial R
3
, deoarece satisface urm˘ atoarele trei
condit ¸ii:
SS1) Este o submult ¸ime nevid˘ a a spat ¸iului R
3
.
SS2) Odat˘ a cu orice doi vectori ai s˘ ai cont ¸ine ¸si suma lor.
SS3) Odat˘ a cu orice vector al s˘ au cont ¸ine ¸si produsele lui cu tot ¸i scalarii
reali.
Observat ¸ii:
1) Cele trei condit ¸ii de mai sus defnesc not ¸iunea general˘ a de
subspat ¸iu al unui spat ¸iu vectorial. Ele au drept consecint ¸˘ a faptul
c˘ a submult ¸imea respectiv˘ a este la rˆ andul s˘ au un spat ¸iu vectorial
ˆın raport cu operat ¸iile de adunare ¸si ˆınmult ¸ire cu scalari.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 137 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
2) Planul vectorilor bbb ∈ R
3
pentru care sistemul liniar din exem-
plu este compatibil depinde de matricea A a acestuia, se va numi
subspat ¸iul coloanelor sau imaginea lui A ¸si va f notat Im(A). Pen-
tru cazul general, vedet ¸i observat ¸ia 5.
3)
ˆ
Intrucˆ at compatibilitatea se exprim˘ a vectorial sub forma
∃ xxx ∈ R
3
: Axxx = bbb,
iar, pe de alt˘ a parte (exercit ¸iul 7(1)),
Axxx = x
1
aaa
1
+ x
2
aaa
2
+ x
3
aaa
3
,
unde aaa
i
sunt coloanele lui A, vom reformula aceast˘ a condit ¸ie astfel:
Criteriul de compatibilitate a sistemului Axxx = bbb
Sistemul liniar neomogen Axxx = bbb, cu A matrice m n, este com-
patibil exact atunci cˆ and bbb este combinat ¸ie liniar˘ a a coloanelor
lui A.
4) Numim combinat ¸ie liniar˘ a a vectorilor vvv
1
, . . . , vvv
n
∈ R
m
cu scalarii
x
1
, . . . , x
n
∈ R vectorul

n
i=1
x
i
vvv
i
.
5) Mult ¸imea acestor combinat ¸ii, cˆ and vectorii sunt fxat ¸i iar scalarii
parcurg R, alc˘ atuiesc subspat ¸iul vectorial al lui R
m
generat de
vvv
1
, . . . , vvv
n
. Cˆ and ace¸sti vectori sunt coloanele lui A, acesta este
subspat ¸iul coloanelor sale (sau imaginea sa) notat Im(A), iar cri-
teriul de compatibilitate cap˘ at˘ a forma condensat˘ a
_
∃ xxx ∈ R
3
: Axxx = bbb
_
⇔bbb ∈ Im(A)
6) Subspat ¸iul coloanelor lui A poate f exprimat ca mult ¸ime sub
forma
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 138 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
Im(A) =
_
Axxx [ xxx ∈ R
3
_
.
Condit ¸ia de compatibilitate se poate testa ˆın “M” “M” “M” combinˆ and co-
manda LinearSolve[A, b], care d˘ a, ˆın caz de compatibilitate, o solut ¸ie
a sistemului Axxx = bbb, ¸si comenzile MatrixQ ¸si VectorQ:
Compatibil[A /; MatrixQ[A], b /; VectorQ[b]] :=
VectorQ[LinearSolve[A, b]]
Exemplu
Verifc˘ am pentru care dintre urm˘ atorii termeni liberi sistemul Axxx = bbb
este compatibil:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
bbb =¦1, 2, 1¦
ccc =¦2, 1, 2¦
ddd =¦1, 1, 2¦
Compatibil[A, bbb]
True
findc˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 139 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
1
2
aaa
1

1
2
aaa
2
= bbb.
Compatibil[A, ccc]
False
Compatibil[A, ddd]
False
Vectorul-linie ddd nu apart ¸ine subspat ¸iului Im(A). De fapt, el apart ¸ine
subspat ¸iului liniilor matricei A.
6.1.2 Subspat ¸iul liniilor
Exemplu
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Subspat ¸iul liniilor lui A este, ca ¸si ˆın cazul subspat ¸iului coloanelor,
mult ¸imea tuturor combinat ¸iilor liniare cu liniile lui A: aaa
1
, aaa
2
, aaa
3
¸si tot ¸i
coefcient ¸ii reali x
i
:

3
i=1
= x
i
aaa
i
.
ˆ
Intrucˆ at liniile lui A sunt coloanele
transpusei A
T
, acest subspat ¸iu se va nota Im(A
T
).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 140 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
Proprietate
Cele trei operat ¸ii elementare cu liniile lui A nu altereaz˘ a, ca mult ¸ime,
subspat ¸iul liniilor sale. Mai precis exprimat, dac˘ a A
1
este obt ¸inut˘ a din
A prin oricare din cele trei operat ¸ii elementare cu liniile sale, atunci
Im(A
T
) = Im(A
T
1
) – exercit ¸iul 8.1.b.
S˘ a aducem prin operat ¸ii elementare matricea A la o form˘ a redus˘ a pe
linii:
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
0 0 5 −5 5
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 141 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Conform propriet˘ at ¸ii enunt ¸ate mai sus,
Im(A
T
) = Im(A
T
1
) = Im(A
T
2
) = Im(A
T
3
).
A¸sadar, spat ¸iul liniilor lui A este alc˘ atuit din combinat ¸iile liniare ale
celor dou˘ a linii nenule din A
3
, aaa
1
3
¸si aaa
2
3
, cu tot ¸i coefcient ¸ii reali x
1
¸si x
2
:

2
i=1
x
i
aaa
i
3
.
Vectori liniar independent ¸i
Despre cele dou˘ a linii nenule ale matricei A, aaa
1
3
¸si aaa
2
3
, se spune c˘ a
genereaz˘a spat ¸iul Im(A
T
). Dar ele mai au o proprietate important˘ a:
niciuna nu este o combinat ¸ie liniar˘a a celeilalte. Cu alte cuvinte, nici-
una nu apart ¸ine subspat ¸iului generat de cealalt˘a. Se mai spune c˘ a aaa
1
3
¸si
aaa
2
3
sunt liniar independente.
Verifcarea independent ¸ei liniare se poate face ˆın diverse moduri.
ˆ
In cazul vectorilor-linie ai unei matrice m n, condit ¸ia este ca ran-
gul acesteia s˘ a fe m; ceea ce ˆın “M” “M” “M” se exprim˘ a prin comanda-test:
MatrixRank[A] == m. S¸i, ˆıntr-adev˘ ar, avˆ and doi pivot ¸i, rang(A) = 2.
ˆ
Intrucˆ at cu o singur˘ a linie nu se poate genera ˆıntregul subspat ¸iu
Im(A
T
3
), rezult˘ a c˘ a 2 este num˘arul minim de generatori pentru acest
subspat ¸iu. Este ceea ce se nume¸ste dimensiunea sa: dimIm(A
T
3
) = 2.
Privind acum spat ¸iul coloanelor lui A
3
, constat˘ am c˘ a tot ¸i vectorii
s˘ ai - combinat ¸ii liniare ale celor cinci coloane din A
3
- au zerouri pe
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 142 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
ultima pozit ¸ie. Nu este greu de observat c˘ a un sistem liniar 3 2 cu
matricea format˘ a din coloanele 1 ¸si 3 din A
3
¸si, ca termen liber, orice
vector din R
3
cu ultima component˘ a nul˘ a, este compatibil (exercit ¸iul
2.2).
ˆ
In consecint ¸˘ a, cele dou˘ a coloane cu pivot genereaz˘ a Im(A
T
3
).
ˆ
In
plus, cititorul poate verifca ¸si faptul c˘ a sunt liniar independente.
Am ajuns a¸sadar la cˆ ateva concluzii importante referitoare la
subspat ¸iile Im(A
3
) ¸si Im(A
T
3
):
1) dimIm(A
3
) = dimIm(A
T
3
) = rang(A
3
) = rang(A)
2) Coloanele cu pivot, respectiv liniile cu pivot din A
3
genereaz˘ a
spat ¸iul Im(A
3
), respectiv Im(A
T
3
), avˆ and fecare num˘ arul minim
de generatori.
Baz˘a
Se nume¸ste baz˘a a unui spat ¸iu (subspat ¸iu) vectorial orice sistem de gen-
eratori ai s˘ ai care sunt liniar independent ¸i.
A¸sadar coloanele, respectiv liniile cu pivot din A
3
reprezint˘ a baze
ˆın aceste subspat ¸ii. Pentru matricea A, o baz˘ a ˆın Im(A
T
3
) este baz˘ a ¸si
ˆın Im(A
T
) , deoarece aceste subspat ¸ii coincid. Dar Im(A
3
) ,= Im(A),
deoarece tot ¸i vectorii primului subspat ¸iu au zero pe ultima pozit ¸ie, deci
regula de alegere a bazei ˆın Im(A) este alta.
Regul˘a pentru alegerea bazei ˆın Im(A)
O baz˘ a ˆın Im(A) este alc˘ atuit˘ a din acele coloane ale matricei A care
corespund coloanelor cu pivot din forma redus˘ a pe linii A
3
a lui A .
ˆ
Intrucˆ at pivot ¸ii matricei A
3
se af˘ a ˆın coloanele 1 ¸si 3, baza ˆın Im(A)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 143 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
va f alc˘ atuit˘ a din coloanele
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
−1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
3
1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
.
6.1.3 Nucleul matricei
Plec˘ am de la aceea¸si matrice
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Defnit ¸ie
Nucleul lui A, notat N(A), este mult ¸imea tuturor solut ¸iilor sistemului
liniar ¸si omogen Axxx = 000. Ca mult ¸ime, el se poate exprima ¸si sub forma
¦xxx ∈ R
5
[ Axxx = 000¦.
Pentru a descoperi un sistem de generatori ai s˘ ai, trebuie exprimate
aceste solut ¸ii sub forma unor combinat ¸ii liniare de solut ¸ii fxate.
ˆ
In
acest scop, plec˘ am de la sistemul echivalent avˆ and matricea redus˘ a pe
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 144 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
linii
A
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Algoritmul substitut ¸ii regresive (conf. ¸5.2): din ultima ecuat ¸ie ex-
tragem x
3
= x
4
−x
5
, iar din prima ecuat ¸ie x
1
= 2x
2
−2x
4
−x
5
. Orice
vector 5-dimensional are forma
vect5 := Table[x
i
, ¦i, 5¦]
ˆ
Inlocuimˆın el necunoscutele x
1
¸si x
3
cu ajutorul parametrilor x
2
, x
4
¸si
x
5
, obt ¸inˆ and astfel solut ¸ia general˘a omogen˘a (notat˘ a sgo) a sistemului
algebric Axxx = 000:
sgo = vect5/.¦x
1
− > 2x
2
−2x
4
−x
5
, x
3
− > x
4
−x
5
¦
¦2x
2
−2x
4
−x
5
, x
2
, x
4
−x
5
, x
4
, x
5
¦
Aceasta, la rˆ andul ei, se descompune ˆın combinat ¸ia liniar˘ a a trei solut ¸ii
particulare omogene - cˆ ate una pentru fecare parametru - cont ¸inˆ and
ˆın fecare component˘ a coefcientul parametrului respectiv. Construim
ˆın “M” “M” “M” matricea lor (notat˘ a msgo) procedˆ and astfel:
msgo = ¦Coefficient[sgo, x
2
],
Coefficient[sgo, x
4
], Coefficient[sgo, x
5

¦¦2, 1, 0, 0, 0¦, ¦−2, 0, 1, 1, 0¦, ¦−1, 0, −1, 0, 1¦¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 145 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
Ea are rangul
MatrixRank[msgo]
3
ˆ
Intrucˆ at orice solut ¸ie a sistemului omogen dat este combinat ¸ie liniar˘ a de
aceste solut ¸ii particulare, rezult˘ a c˘ a ele genereaz˘ aˆıntregul nucleu. Ran-
gul matricei lor find egal cu num˘ arul lor, ei sunt liniar independent ¸i,
deci alc˘ atuiesc o baz˘ a pentru N(A).
Concluzii:
1) Nucleul lui A, matrice real˘ a m n, este un subspat ¸iu al lui R
n
avˆ and
dimN(A) = num˘ arul parametrilor = n −rang(A).
2) O baz˘ a a sa se poate obt ¸ine fe rezolvˆ and sistemul Axxx = 000 ¸si scriind
solut ¸ia general˘ a sub forma descompus˘ a de mai sus, fe aplicˆ and
“M” “M” “M”-comanda NullSpace[A]; ˆın cazul matricei date,
NullSpace
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¦¦−1, 0, −1, 0, 1¦, ¦−2, 0, 1, 1, 0¦, ¦2, 1, 0, 0, 0¦¦
3) Solut ¸ia general˘ a a unui sistem liniar ¸si neomogen compatibil
Axxx = bbb, unde A este o matrice m n al c˘ arei subspat ¸iu N(A)
nu se reduce la vectorul nul, este alc˘ atuit˘ a dintr-o infnitate de
vectori depinzˆ and de n − rang(A) parametri. Ea se descompune
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 146 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.1. SUBSPAT¸ IILE FUNDAMENTALE ALE MATRICEI REALE m×n
ˆın suma dintre o solut ¸ie particular˘ a neomogen˘ a ¸si solut ¸ia general˘ a
omogen˘ a. Prima dintre acestea dou˘ a poate f obt ¸inut˘ a cu “M” “M” “M”-
comanda LinearSolve[A, bbb], iar a doua - fe utilizˆ and metoda
descris˘ a ˆın acest paragraf, fe “M” “M” “M”-comanda NullSpace[A].
Exemplu
ˆ
In cazul matricei de mai sus,
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
solut ¸ia general˘ a pentru sistemul neomogen cu termen liber
bbb = (4, −7, 11),
este
solpart = LinearSolve[A, bbb]
¦−5, 0, 3, 0, 0¦
iar solut ¸ia general˘ a neomogen˘ a este
solpart + sgo
¦−5 + 2x
2
−2x
4
−x
5
, x
2
, 3 + x
4
−x
5
, x
4
, x
5
¦
Aici,
sgo = ¦x
2
, x
4
, x
5
¦.NullSpace[A]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 147 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
Observat ¸ie:
Dac˘ a nu ¸stim care sunt necunoscutele-parametri, putem utiliza orice
vector avˆ and lungimea: num˘ ar de necunoscute (sau de coloane)
− rang(A) = dimN(A).
6.2 Incluziunea ¸si egalitatea de subspat ¸ii
Subspat ¸iile lui R
n
sunt mult ¸imi infnite de vectori. Pentru a verifca
incluziunea ˆıntre dou˘ a astfel de mult ¸imi
2
trebuie s˘ a plec˘ am de la dou˘ a
sisteme fnite de generatori ale lor, iar apoi s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a generatorii
spat ¸iului mai mic sunt combinat ¸ii liniare ale generatorilor celui mai
mare.
ˆ
In felul acesta, fecare combinat ¸ie liniar˘ a cu generatorii spat ¸iului
mai mic va f ¸si una cu generatorii spat ¸iului mai mare, iar incluziunea
devine evident˘ a.
Exemplu
Pentru a verifca incluziunea Im(A.B)

⊂ Im(A), unde
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
1 −1
−1 1
_
_
_
_
,
trebuie s˘ a plec˘ am de la sisteme de generatori pentru Im(A.B) ¸si Im(A).
2
ˆ
In acest caz, incluziunea este o relat ¸ie referitoare la subspat ¸ii ¸si se va nota cu simbolul

⊂.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 148 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.2. INCLUZIUNEA S¸ I EGALITATEA DE SUBSPAT¸ II
Acestea sunt coloanele celor dou˘ a matrice.
ˆ
Intrucˆ at
A.B =
_
_
_
_
_
_
_
_
−1 1
−1 1
0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
r˘ amˆ ane de ar˘ atat c˘ a fecare din cele dou˘ a coloane ale lui A.B este
combinat ¸ie liniar˘ a a coloanelor lui A; deci, conform criteriului din 6.1.1,
c˘ a sistemele
Axxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
−1
−1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
, Axxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
0
_
_
_
_
_
_
_
_
sunt compatibile. Verifcat ¸i acest fapt!
Observat ¸ie:
“M” “M” “M”-comanda LinearSolve[A, B] produce, ˆın caz de compatibilitate, o
solut ¸ie matriceal˘ a X a ecuat ¸iei A.X = B.
Exemplu
X = LinearSolve
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
; X//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 149 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0

1
2
−1
0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
ˆ
In caz de incompatibilitate apare un mesaj corespunz˘ ator:
LinearSolve
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
;
LinearSolve::nosol: Linear equation encountered that has no solution. ¸
Combinˆ and aceast˘ a comand˘ a cu cea care testeaz˘ a dac˘ a rezultatul este
o matrice, MatrixQ[X], obt ¸inem un test de verifcare a compatibilit˘ at ¸ii
sistemului A.X = B. Acest test verifc˘ a ˆıns˘ a¸si condit ¸ia de exprimare
a coloanelor lui B drept combinat ¸ii liniare ale coloanelor lui A, adic˘ a
testeaz˘ a incluziunea de subspat ¸ii Im(B)

⊂ Im(A):
SubspatiuQ[B /; MatrixQ[B], A /; MatrixQ[A]] :=
MatrixQ[LinearSolve[A, B]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 150 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.2. INCLUZIUNEA S¸ I EGALITATEA DE SUBSPAT¸ II
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
LinearSolve::nosol: Linear equation encountered that has no solution. ¸
False
Consecint ¸˘a:
Cuplˆ and cele dou˘ a incluziuni de subspat ¸ii: Im(B)

⊂ Im(A) ¸si Im(A)


POSDRU/56/1.2/S/32768 – 151 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
Im(B) obt ¸inem condit ¸ia de egalitate a dou˘ a subspat ¸ii:
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
&&
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
4 2 6
3 −1 2
3 1 4
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2
2 1
1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
6.3 Suma ¸si intersect ¸ia a dou˘a subspat ¸ii
Dac˘ a S
1
¸si S
2
sunt subspat ¸ii ˆın R
n
, cu ele putem construi alte dou˘ a
subspat ¸ii ¸si anume:
1) Suma S
1
+S
2
alc˘ atuit˘ a din totalitatea sumelor xxx
1
+xxx
2
, cu xxx
1
∈ S
1
¸si xxx
2
∈ S
2
.
2) Intersect ¸ia S
1
∩ S
2
alc˘ atuit˘ a din tot ¸i vectorii lui R
n
afat ¸i ˆın am-
bele subspat ¸ii.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 152 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.3. SUMA S¸ I INTERSECT¸ IA A DOU
˘
A SUBSPAT¸ II
Observat ¸ii:
1) Cititorul va putea verifca ˆın amˆ andou˘ a cazurile ˆındeplinirea
condit ¸iei de subspat ¸iu ¸si anume c˘ a, pentru oricare doi vectori xxx
¸si yyy apart ¸inˆ and mult ¸imii astfel defnite ¸si orice doi scalari α ¸si β,
combinat ¸ia liniar˘ a αxxx + βyyy se g˘ ase¸ste ¸si ea ˆın aceea¸si mult ¸ime.
2) De asemenea, s˘ a observ˘ am c˘ a atˆ at suma cˆ at ¸si intersect ¸ia de
subspat ¸ii sunt nevide, deoarece cont ¸in vectorul nul din R
n
.
Explicat ¸i!
3) Dac˘ a dispunem de sisteme de generatori pentru fecare din cele
dou˘ a subspat ¸ii, atunci reuniunea acestor sisteme va constitui un
sistem de generatori ai subspat ¸iului sum˘ a.
ˆ
In cazul intersect ¸iei,
problema nu se rezolv˘ a la fel de simplu.
Exemplu
Pentru a urm˘ ari concret o metod˘ a de construire a bazelor ˆın suma ¸si
intersect ¸ia subspat ¸iilor V ¸si W din R
n
, presupunem c˘ a generatorii lor
sunt respectiv coloanele matricelor
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 2 −1
−2 4 −1 1
1 −2 2 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1
1 1 0
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 153 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6. SUBSPAT¸ II VECTORIALE
ˆ
IN R
n
Pasul I Pasul I Pasul I. Determin˘ am baze ˆın Im(A) ¸si Im(B), conform metodei expli-
cate ˆın partea fnal˘ a a ¸6.1.2, ¸si obt ¸inem coloanele matricelor
A
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
−2 −1
1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1
1 1 0
1 2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
Pasul II Pasul II Pasul II. Reunim cele dou˘ a baze ˆıntr-o singur˘ a matrice, pe care o
aducem la forma canonic˘ a pe linii
F = Join[A
1
, B, 2]; RowReduce[F]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 −1 −
4
3
0
0 1 1
5
3
0
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Pasul III Pasul III Pasul III. Coloanele lui F corespunz˘ atoare pivot ¸ilor din forma canonic˘ a
(prima, a doua ¸si a cincea) determin˘ a baza ˆın Im(A) + Im(B). Cele-
lalte dou˘ a coloane din F (a treia ¸si a patra) sunt combinat ¸ii liniare ale
primelor dou˘ a coloane, a¸sa cum rezult˘ a din forma canonic˘ a. Mai precis,
au loc relat ¸iile
fff
3
= fff
2
−fff
1
, fff
4
=
5
3
fff
2

4
3
fff
1
.
Observ˘ am c˘ a membrii stˆ angi sunt vectori din baza lui S
2
, ˆın timp ce
ˆın membrii drept ¸i sunt vectori din baza lui S
1
. Am obt ¸inut a¸sadar doi
vectori liniar independent ¸i afat ¸i ˆın intersect ¸ia celor dou˘ a subspat ¸ii. Ei
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 154 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
6.3. SUMA S¸ I INTERSECT¸ IA A DOU
˘
A SUBSPAT¸ II
alc˘ atuiesc baza acestui subspat ¸iu
3
.
Observat ¸ii (continuare):
4) Utilizˆ and not ¸iuni de geometrie din capitolul 8 vom putea obt ¸ine
mai u¸sor ¸si direct bazele sumei ¸si intersect ¸iei celor dou˘ a subspat ¸ii
(conform exercit ¸iului 9).
5) Defnit ¸iile sumei ¸si intersect ¸iei a dou˘ a subspat ¸ii se pot extinde
la mai multe subspat ¸ii. La fel, se pot generaliza ¸si algoritmii de
determinare a bazelor lor.
6) Un caz important apare atunci cˆ and intersect ¸ia celor dou˘ a
subspat ¸ii se reduce la vectorul nul.
ˆ
Intr-o astfel de situat ¸ie, fecare
vector xxx ∈ V +W are o singur˘ a descompunere xxx = vvv+www, cu vvv ∈ V
¸si www ∈ W. Suma celor dou˘ a subspat ¸ii se nume¸ste ˆın acest caz di-
rect˘a. Tot ˆın acest caz, atunci cˆ and dim(V + W) = n, rezult˘ a
c˘ a fecare vector xxx ∈ R
n
se descompune ˆın mod unic ˆın suma
xxx = vvv +www.
3
Explicat ¸ia acestei concluzii rezid˘ a ˆıntr-o teorem˘ a care afrm˘ a c˘ a dim V + dimW =
dim(V +W) + dim(V ∩W).
ˆ
Intrucˆ at suma din membrul stˆ ang al relat ¸iei este ˆın cazul de
fat ¸˘ a 5, iar dim(V +W) = 3, rezult˘ a c˘ a dim(V ∩W) = 2, cei doi vectori liniar independent ¸i
din intersect ¸ie find chiar o baz˘ a a sa.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 155 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



156
7
Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a liniar˘a ˆın spat ¸iul vectorial R
n
Vom trece la o generalizare a not ¸iunilor fundamentale pe care le-am
exemplifcat ˆın paginile anterioare.
ˆ
In cele ce urmeaz˘ a, vectorii vor f,
dup˘ a caz, vectori-linie sau vectori-coloan˘ a (ˆıns˘ a nu simultan).
Defnit ¸ia 1
O relat ¸ie de dependent ¸˘a liniar˘a ˆıntre vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din R
n
este o
relat ¸ie de forma

m
i=1
α
i
vvv
i
= 000, ˆın care nu tot ¸i coefcient ¸ii α
1
, . . . , α
m
sunt nuli.
Defnit ¸ia 2
Cˆ and, dimpotriv˘ a, ˆıntre vectorii vvv
i
nu exist˘ a nicio relat ¸ie de dependent ¸˘ a
liniar˘ a, ei se numesc liniar independent ¸i.
157
7. DEPENDENT¸
˘
A S¸ I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A
ˆ
IN SPAT¸ IUL VECTORIAL R
n
Observat ¸ii:
1)
ˆ
In cazul vectorilor-linie ai matricei A
m×n
, acest din urm˘ a fapt
poate f exprimat ˆın mod concret prin condit ¸ia: pentru orice xxx =

1
, . . . , α
m
), xxxA = 000 implic˘ a xxx = 000.
ˆ
In cazul coloanelor, condit ¸ia
este: pentru orice xxx = (α
1
, . . . , α
n
)
T
, Axxx = 000 implic˘ a xxx = 000.
2) O alt˘ a form˘ a de exprimare se bazeaz˘ a pe rangul matricei A
m×n
¸si anume: condit ¸ia rang(A) = m, atunci cˆ and vvv
i
sunt liniile ei,
respectiv condit ¸ia rang(A) = n, atunci cˆ and vvv
i
sunt coloane.
Cele dou˘ a forme de exprimare se traduc ˆın “M” “M” “M” prin comenzile
MatrixRank[A] == m ¸si respectiv MatrixRank[A] == n.
3)
ˆ
In cazul dependent ¸ei liniare, g˘ asirea coefcient ¸ilor α
i
din relat ¸ia
de defnit ¸ie presupune rezolvarea unui sistem liniar ¸si omogen.
ˆ
Intrucˆ at, dac˘ a exist˘ a o astfel de relat ¸ie, exist˘ a o infnitate de mul-
tiple ale ei, problema se rezolv˘ a complet determinˆ and num˘ arul
maxim de relat ¸ii de dependent ¸˘ a liniar˘ a independente ˆıntre ele.
Un num˘ ar de p relat ¸ii de dependent ¸˘ a liniar˘ aˆıntre liniile lui A se pot
exprima sub forma unei singure relat ¸ii XA = 000, unde X este o ma-
trice pm ce are pe fecare linie coefcient ¸ii uneia din cele p relat ¸ii.
Spunem c˘ a cele p relat ¸ii de forma

m
j=1
α
ij
vvv
j
= 000, i = 1, . . . , p sunt
(liniar) independente dac˘ a rang(X) = p.
4)
ˆ
In cazul particular cˆ and p = 0, deci liniile sunt liniar indepen-
dente, rezult˘ a rang(A) = m ≥ n. Deoarece Im(A)

⊂ R
m
¸si di-
mensiunile celor dou˘ a spat ¸ii coincid, respectivele spat ¸ii coincid la
rˆ andul lor.
ˆ
In virtutea criteriului din ¸6.1.1, observat ¸ia 5, pentru
orice bbb ∈ R
m
sistemul Axxx = bbb are solut ¸ie. Notˆ and cu ccc
1
, . . . , ccc
m
solut ¸iile sale corespunz˘ atoare coloanelor bbb = eee
1
, . . . , bbb = eee
m
ale
matricei-unitate I
m
, n m matricea C avˆ andu-le drept coloane
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 158 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
va verifca relat ¸ia AC = I
m
(exercit ¸iul 7.2). Din acest motiv, C se
nume¸ste invers˘a la dreapta pentru A.
5) Pentru orice matrice A
m×n
se poate prezenta una ¸si numai una
din situat ¸iile de mai jos:
a) rang(A) = m = n
b) rang(A) = m > n
c) rang(A) = n > m
d) rang(A) < m, rang(A) < n.
Corespunz˘ ator fec˘ areia dintre ele au loc urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
a) Liniile ¸si coloanele sunt liniar independente ¸si matricea
(p˘ atrat˘ a) are o singur˘ a invers˘ a (bilateral˘ a).
b) Liniile sunt liniar independente, iar ˆıntre coloanele sale se pot
determina n − rang(A) relat ¸ii independente de dependent ¸˘ a
liniar˘ a. Matricea are o infnitate de inverse la dreapta.
c) Coloanele sunt liniar independente, iar ˆıntre liniile sale se pot
determina m− rang(A) relat ¸ii independente de dependent ¸˘ a
liniar˘ a. Matricea are o infnitate de inverse la stˆ anga
1
.
d)
ˆ
Intre liniile/coloanele sale se pot determina m − rang(A),
respectiv n − rang(A) relat ¸ii independente de dependent ¸˘ a
liniar˘ a.
G˘ asirea unui sistem independent maximal de relat ¸ii de dependent ¸˘ a
liniar˘ a ˆıntre liniile/coloanele unei matrice A date, precum ¸si a unei
inverse (dac˘ a exist˘ a) se poate realiza ˆın “M” “M” “M” folosind urm˘ atoarele
comenzi:
1
O matrice B este invers˘ a la stˆ anga pentru A dac˘ a BA = I
n
.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 159 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
7. DEPENDENT¸
˘
A S¸ I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A
ˆ
IN SPAT¸ IUL VECTORIAL R
n
DepLin pentru un sistem independent maximal de dependent ¸e liniare
DepLin[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[¦m = Dimensions[A][[1]], n = Dimensions[A][[2]],
r = MatrixRank[A], m1 = m −r, n1 = n −r,
AT = Transpose[A], NA = NullSpace[A], NAT = NullSpace[AT]¦,
¦veclin = Table[v
i
, ¦i, 1, m¦], veccol = Table[w
i
, ¦i, 1, n¦],
Which[
(m1 == 0&&n1 == 0),
Print[“Linii si coloane liniar independente (matrice inversabila)”],
(m1 > 0&&n1 > 0),
¦Print[“Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt:”],
For[i = 1, i ≤ m1, i + +, Print[NAT[[i]].veclin, “=0”]]¦&&
¦Print[“Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt:”],
For[i = 1, i ≤ n1, i + +, Print[NA[[i]].veccol, “=0”]]¦,
(m1 > 0&&n1 == 0),
¦Print[“Coloane liniar independente (matrice inversabila la stanga)”],
Print[“Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt:”],
For[i = 1, i ≤ m1, i + +, Print[NAT[[i]].veclin, “=0”]]¦,
(m1 == 0&&n1 > 0),
¦Print[“Linii liniar independente (matrice inversabila la dreapta)”],
Print[“Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt:”],
For[i = 1, i ≤ n1, i + +, Print[NA[[i]].veccol, “=0”]]¦]¦; ]
InvDr pentru o invers˘ a la dreapta
InvDr[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[¦Xx = Array[x, Dimensions[Transpose[A]]], Y¦,
If[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[1]], Y = Xx/.Flatten[
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 160 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
FindInstance[A.Xx == IdentityMatrix[Dimensions[A][[1]]],
Flatten[Xx]]]; Y//MatrixForm,
Print[“Nu exista inversa la dreapta”]]]
InvSt pentru o invers˘ a la stˆ anga
InvSt[A /; MatrixQ[A]] :=
Block[¦Xx = Array[x, Dimensions[Transpose[A]]], Y¦,
If[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[2]], Y = Xx/.Flatten[
FindInstance[Xx.A == IdentityMatrix[Dimensions[A][[2]]],
Flatten[Xx]]]; Y//MatrixForm,
Print[“Nu exista inversa la stanga”]]]
Exemple
DepLin[A = ¦¦1, −1, 2, 1¦¦]
Linii liniar independente (matrice inversabila la dreapta)
Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt :
−w
1
+ w
4
= 0
−2w
1
+ w
3
= 0
w
1
+ w
2
= 0
InvDr[A]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 161 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
7. DEPENDENT¸
˘
A S¸ I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A
ˆ
IN SPAT¸ IUL VECTORIAL R
n
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
InvSt[A]
Nu exista inversa la stanga
DepLin
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 2
2 −1 2
1 −4 0
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Coloane liniar independente (matrice inversabila la stanga)
Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt :
v
1
−v
2
+ v
3
= 0
InvDr[A]
Nu exista inversa la dreapta
InvSt[A]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 162 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
_
_
_
_
_
_
_
_
0 4/5 −3/5 −8/5
0 1/5 −2/5 −2/5
0 −1/5 2/5 7/5
_
_
_
_
_
_
_
_
DepLin
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 1 1
3 6 3 2
2 −1 −3 0
1 3 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Relatiile de dependenta liniara intre liniile matricei sunt :
−v
1
−2v
2
+ v
3
+ 5v
4
= 0
Relatiile de dependenta liniara intre coloanele matricei sunt :
w
1
−w
2
+ w
3
= 0
InvDr[A]
Nu exista inversa la dreapta
InvSt[A]
Nu exista inversa la stanga
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 163 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
7. DEPENDENT¸
˘
A S¸ I INDEPENDENT¸
˘
A LINIAR
˘
A
ˆ
IN SPAT¸ IUL VECTORIAL R
n
DepLin
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 5 2
3 1 −5
1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Linii si coloane liniar independente (matrice inversabila)
InvDr[A]
_
_
_
_
_
_
_
_
−11/30 1/30 9/10
4/15 1/15 −1/5
−1/6 −1/6 1/2
_
_
_
_
_
_
_
_
InvSt[A]
_
_
_
_
_
_
_
_
−11/30 1/30 9/10
4/15 1/15 −1/5
−1/6 −1/6 1/2
_
_
_
_
_
_
_
_
Defnit ¸ia 3
Vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din spat ¸iul vectorial V alc˘ atuiesc un sistem de ge-
neratori pentru V dac˘ a orice vector din V este o combinat ¸ie liniar˘ a a
lor cu scalarii lui V .
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 164 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Defnit ¸ia 4
Vectorii vvv
1
, . . . , vvv
m
din spat ¸iul vectorial V alc˘ atuiesc o baz˘a pentru V
dac˘ a:
a) Sunt liniar independent ¸i.
b) Alc˘ atuiesc un sistem de generatori pentru V .
Observat ¸ii (continuare):
6) Orice spat ¸iu vectorial diferit de vectorul nul are o infnitate de
baze.
7) Exist˘ a spat ¸ii vectoriale avˆ and baze cu o infnitate de vectori. Ne
vom ocupa doar de spat ¸iile cu baze fnite, spat ¸ii care se numesc
fnit-dimensionale.
8) Toate bazele unui spat ¸iu fnit-dimensional V au acela¸si num˘ ar de
vectori. Acest num˘ ar se nume¸ste dimensiunea spat ¸iului V ¸si se
noteaz˘ a dim(V ).
9) Pentru orice dou˘ a baze ale lui V : (vvv
1
, . . . , vvv
m
) ¸si (www
1
, . . . , www
m
)
exist˘ a o matrice mm nesingular˘ a S astfel ˆıncˆ at
(www
1
, . . . , www
m
)
T
= S.(vvv
1
, . . . , vvv
m
)
T
Ea se nume¸ste matricea de schimbare a bazei.
10) Fiec˘ arui vector vvv ∈ V i se asociaz˘ a ˆın baza (vvv
1
, . . . , vvv
m
) un unic
sistem de numere (x
1
, . . . , x
m
) - coordonatele sale ˆın aceast˘a baz˘a,
astfel ˆıncˆ at vvv =

m
i=1
x
i
vvv
i
.
11) Dac˘ a aceluia¸si vector vvv i se asociaz˘ a ˆıntr-o alt˘ a baz˘ a (www
1
, . . . , www
m
)
coordonatele (y
1
, . . . , y
m
), atunci relat ¸ia dintre coordonatele
(x
1
, . . . , x
m
) ¸si coordonatele (y
1
, . . . , y
m
) se face prin intermediul
matricei de schimbare a bazei: xxx = S.yyy
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 165 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



166
8
Elemente de geometrie ˆın R
n
8.1 Lungimi ¸si unghiuri
Geometria vectorial˘ a ˆın R
n
este o generalizare a celei din spat ¸iul tridi-
mensional, ˆın care distant ¸ele ¸si lungimile se m˘ asoar˘ a cu teorema lui
Pitagora, unghiurile se m˘ asoar˘ a cu teorema cosinusului din trigonome-
trie (sau teorema lui Pitagora generalizat˘ a) etc.
Lungimea (norma) vectorului xxx = (x
1
, . . . , x
n
) este dat˘ a de formula
|xxx| =
¸
¸
¸
_
n

i=1
x
2
i
167
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
Unghiul dintre vectorii xxx = (x
1
, . . . , x
n
) ¸si yyy = (y
1
, . . . , y
n
) se poate
obt ¸ine prin intermediul funct ¸iei
cos (´ xxxyyy) =

n
i=1
x
i
y
i
|xxx| |yyy|

Observat ¸ii:
1) Expresia

n
i=1
x
i
y
i
, care va apare ˆın multe calcule, se nume¸ste
produs scalar al vectorilor xxx ¸si yyy ¸si este notat˘ a ¸xxx, yyy).
2) Convenind ca vectorii lui R
n
s˘ a fe vectori-coloan˘ a, produsul lor
scalar va putea f calculat ¸si cu formula
¸xxx, yyy) = xxx
T
yyy.
ˆ
In “M” “M” “M”, produsul scalar a doi vectori-linie, xxx = (x
1
, x
2
, x
3
) ¸si
yyy = (y
1
, y
2
, y
3
), poate f calculat astfel:
¦x
1
, x
2
, x
3
¦.¦y
1
, y
2
, y
3
¦
x
1
y
1
+ x
2
y
2
+ x
3
y
3
3) Rezult˘ a imediat cele patru propriet˘ at ¸i importante ale produsului
scalar:
a) Comutativitatea: ¸xxx, yyy) = ¸yyy, xxx)
b) Omogenitatea: ¸αxxx, yyy) = α¸xxx, yyy)
c) Aditivitatea: ¸xxx +yyy, zzz) = ¸xxx, zzz) +¸yyy, zzz)
d) Pozitivitatea: ¸xxx, xxx) > 0 ⇔xxx ,= 000,
pentru orice vectori xxx, yyy, zzz ∈ R
n
¸si α ∈ R.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 168 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.2. ORTOGONALITATEA VECTORILOR S¸ I SUBSPAT¸ IILOR
8.2 Ortogonalitatea vectorilor ¸si subspat ¸iilor
Relat ¸ia de ortogonalitate ˆıntre vectorii xxx ¸si yyy se noteaz˘ a xxx ⊥ yyy ¸si se
defne¸ste prin condit ¸ia cos (´ xxxyyy) = 0, de unde rezult˘ a
xxx ⊥yyy ⇔ ¸xxx, yyy) = 0.
Exemplu
Liniile oric˘ arei matrice sunt ortogonale pe tot ¸i vectorii afat ¸i ˆın nucleul
s˘ au. S˘ a verifc˘ am acest fapt ˆın cazul primei linii
aaa
1
= (1, −2, 3, −1, 4)
a matricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
(vezi ¸6.1.2). Fiind vorba de o infnitate de relat ¸ii de ortogonalitate ale
liniei aaa
1
cu fecare vector xxx ∈ N(A), reducem problema la un num˘ ar
fnit de verifc˘ ari. Vom folosi o baz˘ a a subspat ¸iului nucleu pe care am
g˘ asit-o ˆın ¸6.1.3.
¦¦2, 1, 0, 0, 0¦, ¦−2, 0, 1, 1, 0¦, ¦−1, 0, −1, 0, 1¦¦
Cele trei produse scalare ¸xxx
i
, aaa
1
) (i = 1, 2, 3) sunt nule. Verifcat ¸i acest
fapt! Fiecare vector xxx ∈ N(A) este o combinat ¸ie liniar˘ a a celor trei
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 169 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
vectori xxx
1
, xxx
2
¸si xxx
3
ai bazei:
xxx =
3

i=1
α
i
xxx
i
S˘ a calcul˘ am produsul scalar
¸
xxx, aaa
1
_
=
_
3

i=1
α
i
xxx
i
, aaa
1
_
=
3

i=1
¸
α
i
xxx
i
, aaa
1
_
=
=
3

i=1
α
i
¸
xxx
i
, aaa
1
_
=
3

i=1
α
i
0 = 0.
ˆ
In acest calcul am utilizat pe rˆ and propriet˘ at ¸ile de aditivitate ¸si
omogenitate ale produsului scalar.
Observat ¸ii (continuare):
4) Liniile aaa
i
ale matricei A sunt generatorii subspat ¸iului Im(A
T
), deci
pentru orice vector vvv ∈ Im(A
T
) exist˘ a scalarii β
i
astfel ˆıncˆ at vvv =

3
i=1
β
i
aaa
i
.
ˆ
Intrucˆ at pentru orice vector xxx ∈ N(A),
¸vvv, xxx) =
_
3

i=1
β
i
aaa
i
, xxx
_
=
3

i=1
¸
β
i
aaa
i
, xxx
_
=
=
3

i=1
β
i
¸
aaa
i
, xxx
_
=
3

i=1
β
i
0 = 0,
concluzia va f c˘ a, pentru orice vectori vvv ∈ Im(A
T
) ¸si xxx ∈ N(A),
este valabil˘ a proprietatea vvv ⊥xxx.
Defnit ¸ia 1
Dou˘ a subspat ¸ii S
1
¸si S
2
ale lui R
n
se numesc ortogonale dac˘ a pentru
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 170 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.2. ORTOGONALITATEA VECTORILOR S¸ I SUBSPAT¸ IILOR
orice pereche de vectori xxx
1
∈ S
1
¸si xxx
2
∈ S
2
are loc relat ¸ia ¸xxx
1
, xxx
2
) = 0,
adic˘ a fecare vector din S
1
este ortogonal pe fecare vector din S
2
. Pen-
tru a simboliza ortogonalitatea a dou˘ a subspat ¸ii se folose¸ste notat ¸ia
S
1
⊥ S
2
.
Exemplu
ˆ
In spat ¸iul tridimensional R
3
, vectorii xxx = (x
1
, x
2
, x
3
) afat ¸i ˆın relat ¸ia
¸nnn, xxx) = 0 cu vectorul fxat ¸si nenul nnn = (a, b, c) alc˘ atuiesc un plan
de vectori - subspat ¸iu ortogonal pe dreapta de vectori ¦xxx ∈ R
3
[ ∃α ∈
R : xxx = αnnn¦.
ˆ
In geometria analitic˘ a, aceasta se exprim˘ a prin relat ¸ia
ax
1
+bx
2
+cx
3
= 0, ce defne¸ste ecuat ¸ia planului care trece prin origine ¸si
este perpendicular pe nnn. Relat ¸ia vectorial˘ a xxx = αnnn (α ∈ R parametru),
echivalent˘ a cu relat ¸iile scalare x
1
= αa, x
2
= αb ¸si x
3
= αc, defne¸ste
normala respectivului plan. Sub form˘ a neparametric˘ a, relat ¸iile ante-
rioare se scriu x
1
/a = x
2
/b = x
3
/c.
Observat ¸ii (continuare):
5) S˘ a observ˘ am c˘ a al doilea exemplu este un caz particular al primu-
lui ¸si c˘ a, ˆın ambele, relat ¸ia de ortogonalitate dintre subspat ¸ii -
Im(A
T
) ¸si N(A), respectiv planul ¸si normala sa - poate f com-
pletat˘ a cu o informat ¸ie suplimentar˘ a. Ne referim mai ˆıntˆ ai la
al doilea exemplu, precizˆ and c˘ a planul cont ¸ine tot ¸i vectorii per-
pendiculari pe dreapt˘ a ¸si, reciproc, dreapta cont ¸ine tot ¸i vectorii
perpendiculari pe plan. (Este vorba de vectori ce pleac˘ a din orig-
ine). Similar, nucleul matricei A cont ¸ine toate solut ¸iile sistemului
omogen Axxx = 000, deci tot ¸i vectorii xxx ortogonali pe toate liniile ma-
tricei A. S¸i ˆın acest caz, de¸si mai greu de sesizat, reciproca este
totu¸si adev˘ arat˘ a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 171 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
Defnit ¸ia 2
Se nume¸ste complement ortogonal al subspat ¸iului S din R
n
submult ¸imea S

⊂ R
n
alc˘ atuit˘ a din tot ¸i vectorii vvv ∈ R
n
pentru care
∀xxx ∈ S : xxx ⊥vvv.
Observat ¸ii (continuare):
6) Complementul ortogonal se poate defni exact ca mai sus ¸si cˆ and S
este o mult ¸ime nevid˘ a de vectori din R
n
, nu neap˘ arat subspat ¸iu.
Dar el este ˆın toate cazurile un subspat ¸iu, care se noteaz˘ a
1
, de
obicei, cu S

. Astfel, conform celor discutate anterior,
N(A)

= Im(A
T
), Im(A
T
)

= N(A).
Exemplu
Pentru a determina ˆın R
4
complementul ortogonal al mult ¸imii formate
din versorii
2
axelor Ox
1
¸si Ox
2
, (1, 0, 0, 0), respectiv (0, 1, 0, 0), cal-
cul˘ am
NullSpace[¦¦1, 0, 0, 0¦, ¦0, 1, 0, 0¦¦]
¦¦0, 0, 0, 1¦, ¦0, 0, 1, 0¦¦
Am obt ¸inut a¸sadar subspat ¸iul generat de versorii celorlalte dou˘ a axe,
Ox
3
¸si Ox
4
.
Observat ¸ii (continuare):
7) Conform celor afrmate anterior, subspat ¸iul generat de Ox
1
¸si Ox
2
1
ˆ
In acest caz, S

este complementul ortogonal al subspat ¸iului generat de vectorii lui
S.
2
Se nume¸ste versor al direct ¸iei determinate de un vector nenul vvv, vectorul vvv/ vvv.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 172 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.3. PROIECT¸ II ORTOGONALE
este suma subspat ¸iilor S
1
, reprezentat de dreapta vectorial˘ a Ox
1
,
¸si S
2
, reprezentat de dreapta vectorial˘ a Ox
2
(vezi ˆınceputul
¸6.3).
8.3 Proiect ¸ii ortogonale
ˆ
In geometria spat ¸iului R
n
, not ¸iunea de proiect ¸ie (ortogonal˘ a) este uti-
lizat˘ a ˆın dou˘ a variante pe care le vom analiza ˆın continuare.
a) a) a) Proiect ¸ia vectorului xxx pe un vector (fxat) nenul vvv se obt ¸ine am-
plifcˆ and versorul vvv/ |vvv| cu produsul dintre lungimea lui xxx ¸si cosinusul
unghiului format de xxx cu vvv. Rezult˘ a astfel vectorul

pr
vvv
xxx =
¸xxx, vvv)
¸vvv, vvv)
vvv.
Lungimea cu semn
3
a lui este
pr
vvv
xxx =
¸xxx, vvv)
|vvv|
¸si se nume¸ste proiect ¸ia scalar˘a a lui xxx pe vvv.
ˆ
Intre cele dou˘ a proiect ¸ii
exist˘ a relat ¸ia

pr
vvv
xxx = (pr
vvv
xxx)
vvv
|vvv|

ˆ
In “M” “M” “M”, funct ¸ia Projection[u, v] calculeaz˘ a proiect ¸ia vectorului uuu pe
vectorul vvv dup˘ a prima formul˘ a. De exemplu,
Projection[¦1, 2¦, ¦1, 1¦]
3
Semnul este −−− cˆ and unghiul dintre cei doi vectori este mai mare decˆ at
π
2
π
2
π
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 173 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
_
3
2
,
3
2
_
Ea poate f extins˘ a ¸si pentru alte produse scalare defnite ˆın prealabil.
De exemplu, dac˘ a produsul scalar al vectorilor planului este defnit prin
ps[¦x1 , x2 ¦, ¦y1 , y2 ¦] := ¦x1, x2¦.
_
_
_
_
3 1
1 2
_
_
_
_
.¦y1, y2¦
putem calcula noua “proiect ¸ie” a vectorului (1, 2) pe vectorul (1, 1) cu
formula
Projection[¦1, 2¦, ¦1, 1¦, ps]
_
10
7
,
10
7
_
b) b) b) Proiect ¸ia vectorilor din R
n
pe un vector nenul fxat este un caz par-
ticular al proiect ¸iei pe un subspat ¸iu S

⊂ R
n
. De exemplu, proiect ¸ia vec-
torilor xxx ∈ R
3
pe planul generat de vectorii fxat ¸i ¸si liniar independent ¸i
vvv
1
¸si vvv
2
din R
3
- vezi fgura de mai jos.
v
1
v
2
x
x-p
p
ˆ
Intrucˆ at proiect ¸ia ortogonal˘ a ppp a lui xxx pe plan verifc˘ a o relat ¸ie de
ortogonalitate ¸si anume, perpendicularitatea lui xxx −ppp pe plan, rezult˘ a
c˘ a xxx − ppp va f perpendicular pe cei doi generatori ai planului, deci
¸vvv
1
, xxx −ppp) = 0 ¸si ¸vvv
2
, xxx −ppp) = 0. Acestea sunt dou˘ a ecuat ¸ii liniare din
care putem obt ¸ine coordonatele α
1
¸si α
2
ale lui ppp = α
1
vvv
1

2
vvv
2
ˆın baza
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 174 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.4. BAZE ORTONORMATE
¦vvv
1
, vvv
2
¦ a planului. Utilizˆ and propriet˘ at ¸ile produsului scalar, cele dou˘ a
ecuat ¸ii pot f aduse la forma
¸vvv
1
, vvv
1
) α
1
+¸vvv
1
, vvv
2
) α
2
= ¸vvv
1
, xxx)
¸vvv
1
, vvv
2
) α
1
+¸vvv
2
, vvv
2
) α
2
= ¸vvv
2
, xxx)
Perfect analog, procedeul se poate extinde la proiect ¸ia vectorilor xxx ∈ R
n
pe un subspat ¸iu S

⊂ R
n
avˆ and baza ¦vvv
1
, . . . , vvv
m
¦ cunoscut˘ a. Dez-
voltˆ and ecuat ¸iile ¸vvv
i
, xxx −ppp) = 0, i = 1, . . . , m ce ne furnizeaz˘ a coordo-
natele α
i
ale lui bbb ˆın baza vvv
i
, obt ¸inem un sistem m m avˆ and forma
similar˘ a celui anterior:
m

j=1
¸vvv
i
, vvv
j
) α
j
= ¸vvv
i
, xxx) , i = 1, . . . , m.
Rezolvarea acestui sistem conduce la o problem˘ a important˘ a. S˘ a ob-
serv˘ am de la ˆınceput c˘ a matricea sa (numit˘ a matrice Gram a vectorilor
vvv
1
, . . . , vvv
m
), avˆ and elementele g
ij
= ¸vvv
i
, vvv
j
), este p˘ atrat˘ a ¸si depinde ex-
clusiv de alegerea vectorilor bazei din S ¸si de produsul scalar
4
. Cu cˆ at
va f mai simpl˘ a aceast˘ a matrice, cu atˆ at mai u¸sor obt ¸inem proiect ¸ia ppp.
ˆ
Intrucˆ at cea mai simpl˘ a matrice mm este I
m
, ar f de dorit ca baza
vvv
i
s˘ a verifce condit ¸iile ¸vvv
i
, vvv
j
) = 0, pentru i ,= j ¸si ¸vvv
i
, vvv
j
) = 1, pentru
i = j.
8.4 Baze ortonormate
Defnit ¸ia 3
Baza ¦vvv
1
, . . . , vvv
m
¦ a subspat ¸iului S

⊂ R
n
se nume¸ste ortonormat˘a ˆın
4
Produsul scalar al vectorilor din R
n
defnit ˆın observat ¸ia 1 este doar una din variantele
posibile pentru a face geometrie ˆın acest spat ¸iu.
ˆ
In principiu, orice funct ¸ie defnit˘ a pe
R
n
×R
n
¸si avˆ and propriet˘ at ¸ile (a) - (d) poate f un produs scalar.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 175 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
raport cu produsul scalar ¸∗, ∗) dac˘ a ¸vvv
i
, vvv
j
) = 0, pentru i ,= j ¸si
¸vvv
i
, vvv
j
) = 1, pentru i = j.
Orice baz˘ a ¦vvv
1
, . . . , vvv
m
¦ a subspat ¸iului S este transformabil˘ a ˆıntr-o
baz˘ a ortonormat˘ a ¦uuu
1
, . . . , uuu
m
¦. Procedeul - numit Gram-Schmidt -
prin care realiz˘ am aceast˘ a transformare, se poate desf˘ a¸sura ˆın dou˘ a
etape. Prima etap˘ a const˘ a ˆın transformarea bazei init ¸iale vvv
i
ˆıntr-o
baz˘ a alc˘ atuit˘ a din vectori www
i
reciproc ortogonali. Cea de a doua etap˘ a
presupune doar ˆımp˘ art ¸irea fec˘ arui vector www
i
la lungimea sa: uuu
i
=
www
i
/ |www
i
|. R˘ amˆ ane s˘ a descriem cei m − 1 pa¸si ai primei etape, adic˘ a
procedeul Gram-Schmidt propriu-zis.
Renotˆ and cu www
1
vectorul vvv
1
, determin˘ am vectorul www
2
ca diferent ¸˘ a
ˆıntre vvv
2
¸si proiect ¸ia sa pe www
1
. Procedeul find inductiv, pentru a con-
strui vectorul www
i
presupunem c˘ a au fost deja generat ¸i www
1
, . . . , www
i−1
.
Atunci www
i
se obt ¸ine sc˘ azˆ and din vvv
i
proiect ¸iile sale pe tot ¸i vectorii www
j
anterior construit ¸i.
Exemplu
Transformarea bazei
¦¦1, 1, 0¦, ¦0, 1, 1¦, ¦1, 0, 1¦¦
ˆıntr-o baz˘ a ortonormat˘ a a spat ¸iului R
3
.
Etapa I:
Pasul 1: Not˘ am
www
1
= ¦1, 1, 0¦
Pasul 2:
www
2
= ¦0, 1, 1¦ −Projection[¦0, 1, 1¦, www
1
]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 176 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.4. BAZE ORTONORMATE
_

1
2
,
1
2
, 1
_
Pasul 3:
www
3
= ¦1, 0, 1¦ −Projection[¦1, 0, 1¦, www
1
]
−Projection[¦1, 0, 1¦, www
2
]
_
2
3
, −
2
3
,
2
3
_
Etapa a II-a:
www
1
= www
1
/Norm[www
1
]
_
1

2
,
1

2
, 0
_
www
2
= www
2
/Norm[www
2
]
_

1

6
,
1

6
,
_
2
3
_
www
3
= www
3
/Norm[www
3
]
_
1

3
, −
1

3
,
1

3
_
ˆ
In “M” “M” “M”, comanda Orthogonalize[B], unde B este baza ce urmeaz˘ a a f
ortonormat˘ a, conduce la acela¸si rezultat:
Orthogonalize[B = ¦¦1, 1, 0¦, ¦0, 1, 1¦, ¦1, 0, 1¦¦]
_
_
1

2
,
1

2
, 0
_
,
_

1

6
,
1

6
,
_
2
3
_
,
_
1

3
, −
1

3
,
1

3
_
_
Trebuie ret ¸inut faptul c˘ a Orthogonalize[B] ortonormeaz˘ a liniile ma-
tricei B.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 177 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
Descompunerea QR a unei matrice
Procedeul Gram-Schmidt de ortonormare a unui sistem liniar indepen-
dent de m vectori din R
n
are o aplicat ¸ie important˘ a ¸si anume: de-
scompunerea unei matrice n m avˆ and ace¸sti vectori drept coloane ˆın
produsul dintre matricea Q
n×m
= [uuu
1
, . . . , uuu
m
], format˘ a cu vectorii bazei
ortonormate drept coloane, ¸si o matrice mm superior triunghiular˘ a
avˆ and pe diagonal˘ a numere pozitive (normele vectorilor www
i
obt ¸inut ¸i
dup˘ a prima etap˘ a).
ˆ
In “M” “M” “M”, comanda QRDecomposition produce re-
spectiva descompunere:
¦Q, R¦ = QRDecomposition[Transpose[B]];
Map[MatrixForm, ¦Transpose[Q], R¦]
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1

2

1

6
1

3
1

2
1

6

1

3
0
_
2
3
1

3
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_

2
1

2
1

2
0
_
3
2
_
2
3

1

6
0 0
2

3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Verifcare:
Transpose[B] == Transpose[Q].R
True
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 178 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.5. MATRICE ORTOGONALE
8.5 Matrice ortogonale
Matricea Q din descompunerea QR anterioar˘ a
Q =
_
_
_
_
_
_
_
_
1

2
1

2
0

1

6
1

6
_
2
3
1

3

1

3
1

3
_
_
_
_
_
_
_
_
are atˆ at liniile cˆ at ¸si coloanele ortonormate, proprietate ce rezult˘ a din
egalit˘ at ¸ile (pe care cititorul este sf˘ atuit s˘ a le verifce):
Q.Q
T
= I
3
, Q
T
.Q = I
3
.
Cele dou˘ a condit ¸ii sunt echivalente ˆıntre ele pentru orice matrice
p˘ atratic˘ a real˘ a ¸si, de asemenea, echivalente cu Q
T
= Q
−1
. Ele caracter-
izeaz˘ a o categorie important˘ a de matrice reale, a¸sa-numitele matrice
ortogonale. Acestea mai au ¸si alte propriet˘ at ¸i remarcabile, pe care le
vom discuta mai jos. Pentru moment ˆıns˘ a, prezent˘ am cˆ ateva
Exemple
Folosind oricare din cele dou˘ a condit ¸ii enunt ¸ate anterior, prin aplicarea
determinantului rezult˘ a
det(Q) ∙ det(Q
T
) = 1,
deci
det(Q) = ±1.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 179 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8. ELEMENTE DE GEOMETRIE
ˆ
IN R
n
Drept consecint ¸˘ a, orice matrice ortogonal˘ a 2 2 va f de forma
Q =
_
_
_
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
_
_
_
, ˆın cazul det(Q) = +1,
sau de forma
Q =
_
_
_
_
cos θ sin θ
sin θ −cos θ
_
_
_
_
, ˆın cazul det(Q) = −1,
pentru un anumit unghi θ ∈ [0, 2π]. Dup˘ a cum vom ar˘ ata mai departe,
primul tip de matrice transform˘ a prinˆınmult ¸ire vectorii-coloan˘ a din R
2
ˆın rotit ¸ii lor cu unghiul θ ˆın jurul originii. Similar, matricele ortogonale
33 avˆ and determinant +1 rotesc prin ˆınmult ¸ire vectorii spat ¸iului R
3
.
ˆ
In particular, matricea ortogonal˘ a
_
_
_
_
_
_
_
_
cos θ −sin θ 0
sin θ cos θ 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
efectueaz˘ a rotat ¸ia de unghi θ ˆın jurul axei Ox
3
.
Transform˘ari rigide
Printre propriet˘ at ¸ile importante ale transform˘ arilor f : R
n
→ R
n
def-
nite prin matrice ortogonale (transform˘ ari numite la rˆ andul lor ortog-
onale) se num˘ ar˘ a urm˘ atoarele:
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 180 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
8.6. MATRICE DE PROIECT¸ IE
a) O transformare ortogonal˘ a p˘ astreaz˘ a lungimile vectorilor ¸si
distant ¸ele dintre puncte.
b) O astfel de transformare p˘ astreaz˘ a unghiurile dintre vectori.
Ambele propriet˘ at ¸i decurg dintr-o caracteristic˘ a mai general˘ a:
c) O transformare ortogonal˘ a p˘ astreaz˘ a produsul scalar ¸xxx, yyy) =
xxx
T
yyy.
Justifcarea este imediat˘ a:
¸Qxxx, Qyyy) = (Qxxx)
T
Qyyy = xxx
T
Q
T
Qyyy = xxx
T
yyy = ¸xxx, yyy) .
8.6 Matrice de proiect ¸ie
Numim astfel matricele p˘ atrate reale, s˘ a le not˘ am P, avˆ and urm˘ atoarele
propriet˘ at ¸i:
a) Simetria: P
T
= P
b) Idempotent ¸a: P
2
= P.
Dac˘ a P este o matrice de proiect ¸ie n n, atunci, pentru orice xxx ∈ R
n
,
ppp = Pxxx reprezint˘ a proiect ¸ia (ortogonal˘ a) a lui xxx pe subspat ¸iul Im(P).
ˆ
Intrucˆ at, a¸sa cum am v˘ azut mai sus, ˆın acest caz xxx − ppp ⊥ Im(P),
rezult˘ a c˘ a xxx −ppp ∈ Im(P)

= N(P). Astfel ˆıncˆ at fecare xxx ∈ R
n
se
descompune ˆın mod unic sub forma xxx = ppp + (xxx −ppp), cei doi termeni
din dreapta relat ¸iei find proiect ¸iile sale ortogonale pe Im(P) ¸si N(P).
De asemenea, rezult˘ a c˘ a R
n
se descompune ˆın suma direct˘a dintre cele
dou˘ a subspat ¸ii ale lui P (conform ¸6.3, observat ¸ia 6), fapt notat
R
n
= Im(P) ⊕N(P).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 181 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



182
9
Aplicat ¸ia liniar˘a ¸si matrice
9.1 Aplicat ¸ia liniar˘a
Aplicat ¸ia liniar˘ a este, al˘ aturi de spat ¸iul vectorial, o not ¸iune fundamen-
tal˘ a a algebrei liniare. Ea transform˘ a vectori ai unui spat ¸iu vecto-
rial ˆın vectori ai aceluia¸si sau ai altui spat ¸iu vectorial, cu respectarea
urm˘ atoarelor condit ¸ii:
a) s˘ a transforme suma vectorilor ˆın suma imaginilor lor;
b) s˘ a transforme produsul dintre un vector ¸si un scalar ˆın produsul
imaginii acelui vector cu acela¸si scalar.
ˆ
In notat ¸ii simbolice, dac˘ a f este aplicat ¸ia liniar˘ a, iar V este dome-
niul s˘ au, atunci orice combinat ¸ie liniar˘ a α
1
vvv
1
+ α
2
vvv
2
a oric˘ aror vec-
tori vvv
1
, vvv
2
∈ V cu orice scalari α
1
¸si α
2
se transform˘ a prin f ˆın
α
1
f(vvv
1
) + α
2
f(vvv
2
).
183
9. APLICAT¸ IA LINIAR
˘
A S¸ I MATRICE
Exemple
Cˆ ateva exemple sugestive de aplicat ¸ii liniare vor f alese dintre trans-
form˘ arile vectoriale ale planului R
2
. Astfel, orice matrice real˘a 2 2
defne¸ste o transformare liniar˘a a planului R
2
ˆın el ˆınsu¸si. Spre exem-
plu,
a) Proiect ¸ia vectorilor pe un subspat ¸iu de dimensiune 1: “dreapta”
de vectori xxx coliniari cu vvv, ¦xxx ∈ R
2
: ∃α ∈ R : xxx = αvvv¦, unde vvv ∈
R
2
este un vector fxat. Not˘ am aceast˘ a aplicat ¸ie cu

pr
vvv
xxx. Cˆ and
vvv = eee
1
= (1, 0)
T
, obt ¸inem proiect ¸ia pe axa Ox
1
:

pr
eee
1
(x
1
, x
2
) =
(x
1
, 0). Ceea ce face ca

pr
eee
1
s˘ a poat˘ a f asimilat˘ a cu matricea
_
_
_
_
1 0
0 0
_
_
_
_
cu care, amplifcˆ and coloana (x
1
, x
2
)
T
, obt ¸inem acela¸si rezultat.
b) Simetria vectorilor ˆın raport cu dreapta-suport a vectorului vvv o
vom nota

sim
vvv
. Cˆ and vvv = eee
1
,

sim
eee
1
(x
1
, x
2
) = (x
1
, −x
2
), aceast˘ a
transformare putˆ and f asimilat˘ a cu matricea
_
_
_
_
1 0
0 −1
_
_
_
_

c) Rotat ¸ia vectorilorˆın jurul originii cu unghiul θ, notat˘ a rrr
θ
, este, a¸sa
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 184 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9.1. APLICAT¸ IA LINIAR
˘
A
cum am ment ¸ionat ˆın ¸8.5, reprezentat˘ a prin matricea ortogonal˘ a
_
_
_
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
_
_
_

d) Omotetia de raport α > 0 a vectorilor - notat˘ a ω
α
- este reprezen-
tat˘ a prin matricea “scalar˘ a” αI
2
. Ea produce alungirea sau
scurtarea vectorilor, dup˘ a cum α > 1 sau α < 1.
Rezultat:
Orice aplicat ¸ie liniar˘ a
f : R
n
→ R
m
este reprezentat˘ a printr-o matrice mn notat˘ a M(f), ale c˘ arei coloane
sunt f(eee
j
), unde eee
j
sunt versorii axelor de coordonate Ox
j
din R
n
.
Exemplu
Dac˘ a f : R
3
→ R
2
este defnit˘ a prin legea
f(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
−x
3
, x
1
−x
3
),
atunci matricea M(f) va f 2 3, avˆ and cele trei coloane
f (¦1, 0, 0¦) = ¦0, 1¦,
f (¦0, 1, 0¦) = ¦1, 0¦,
f (¦0, 0, 1¦) = ¦−1, −1¦,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 185 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9. APLICAT¸ IA LINIAR
˘
A S¸ I MATRICE
adic˘ a
M(f) =
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_

Verifcare:
f(x
1
, x
2
, x
3
) =
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
x
2
−x
3
x
1
−x
3
_
_
_
_

ˆ
In “M” “M” “M”, acest algoritm se poate exprima sub forma urm˘ atoare:
M[f , n ] :=
Transpose[MapThread[f, Table[UnitVector[n, j], ¦j, 1, n¦]]]
unde f este forma “pur˘ a” a funct ¸iei respective sau un simbol de funct ¸ie
defnit anterior, iar n este dimensiunea domeniului s˘ au.
ˆ
In cazul de
fat ¸˘ a, aceast˘ a comand˘ a genereaz˘ a matricea
M[¦#2 −#3, #1 −#3¦&, 3]//MatrixForm
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 186 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9.2. NUCLEUL S¸ I IMAGINEA APLICAT¸ IEI LINIARE
9.2 Nucleul ¸si imaginea aplicat ¸iei liniare
Acestea sunt subspat ¸ii legate de aplicat ¸ia liniar˘ a f : R
n
→ R
m
¸si
anume: nucleul N(f)

⊂ R
n
¸si imaginea Im(f)

⊂ R
m
. Iat˘ a defnit ¸iile
lor:
N(f) = ¦xxx ∈ R
n
: f(xxx) = 000¦ ,
Im(f) = ¦yyy ∈ R
m
: ∃xxx ∈ R
n
, yyy = f(xxx)¦ .
Proprietate
Dac˘ a A = M(f), atunci N(f) = N(A) ¸si Im(f) = Im(A).
Exemplu (continuare)
ˆ
In cazul aplicat ¸iei f din exemplul anterior
N(f) = N
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
, Im(f) = Im
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
subspat ¸ii ale c˘ aror baze se determin˘ aˆın “M” “M” “M” conform ¸6.1.3 ¸si respectiv
¸6.1.1.
Injectivitatea ¸si surjectivitatea unei aplicat ¸ii liniare f : R
n

R
m
Criterii de injectivitate:
f este injectiv˘ a ⇔ N(f) = 000 ⇔ rang(M(f)) = n.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 187 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9. APLICAT¸ IA LINIAR
˘
A S¸ I MATRICE
Criterii de surjectivitate:
f este surjectiv˘ a ⇔ Im(f) = R
m
⇔ rang(M(f)) = m.
Exemplu (continuare)
ˆ
Intrucˆ at
rang
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −1
1 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
= 2,
aplicat ¸ia f : R
3
→ R
2
defnit˘ a mai sus este neinjectiv˘ a ¸si surjectiv˘ a.
9.3 Determinarea unei aplicat ¸ii liniare
Matricea M(f) determin˘ a complet aplicat ¸ia liniar˘ a f : R
n
→ R
m
.
Aceast˘ a matrice are drept coloane imaginile prin f a n vectori partic-
ulari liniar independent ¸i, deci a unei baze, din R
n
. Aceste n imagini
determin˘ a complet imaginile celorlalt ¸i vectori din domeniul lui f.
Exemple
1) Cunoscˆ and rotit ¸ii cu unghiul θ ai celor doi versori eee
1
¸si eee
2
care
defnesc axele din planul R
2
, determin˘ am matricea de rotat ¸ie cu
unghiul θ, deci rotit ¸ii tuturor vectorilor din planul R
2
cu acela¸si
unghi θ. Deoarece (vezi fgura urm˘ atoare)
rrr
θ
(eee
1
) = cos θ eee
1
+ sin θ eee
2
,
rrr
θ
(eee
2
) = −sin θ eee
1
+ cos θ eee
2
,
obt ¸inem matricea din ¸9.1, exemplul c).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 188 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9.3. DETERMINAREA UNEI APLICAT¸ II LINIARE
-sin
cos
sin
e
1
r e
1
e
2
r e
2
cos
2) Exist˘ a cazuri ˆın care matricea unei aplicat ¸ii liniare f : R
2
→ R
2
construit˘ a cu versorii eee
1
¸si eee
2
s˘ a nu aib˘ a forma cea mai simpl˘ a, ci
aceasta s˘ a fe obt ¸inut˘ a cu vectorii altei baze din planul R
2
. Spre
exemplu, dac˘ a vectorul yyy =

pr
uuu
xxx reprezint˘ a proiect ¸ia ortogonal˘ a
a lui xxx pe versorul uuu = cos θ eee
1
+ sin θ eee
2
, adic˘ a vectorul ¸xxx, uuu) uuu,
atunci M(

pr
uuu
) nu va mai avea forma simpl˘ a din ¸9.1, exemplul a).
ˆ
In acest caz este de preferat o alt˘ a baz˘ a ¸si anume, cea format˘ a
din versorul uuu ¸si din versorul obt ¸inut prin rotirea lui uuu cu unghiul
π/2, adic˘ a vvv = rrr
π/2
(uuu) = −sin θ eee
1
+ cos θ eee
2
. T¸ inˆ and seama de
propriet˘ at ¸ile proiect ¸iei, vom avea relat ¸iile

pr
uuu
uuu = uuu ¸si

pr
uuu
vvv = 000,
deci, ˆın baza B = ¦uuu, vvv¦, matricea notat˘ a M(

pr
uuu
, B) va avea
aceea¸si form˘ a simpl˘ a cu cea din primul paragraf.
Problema g˘ asirii, pentru o aplicat ¸ie liniar˘ a dat˘ a, a unei baze ˆın care
matricea sa s˘ a aib˘ a o form˘ a cˆ at mai simpl˘ a, se pune mai ales pentru
aplicat ¸iile liniare avˆ and acela¸si domeniu ¸si codomeniu . ¸ O vom discuta
ˆın capitolul 11.
ˆ
In prealabil, este util s˘ a l˘ amurim relat ¸ia dintre dou˘ a matrice asociate
ˆın dou˘ a baze diferite aceleia¸si aplicat ¸ii liniare.
ˆ
In acest scop, reamintim
cˆ ateva chestiuni legate de not ¸iunile de baz˘ a ¸si coordonatele unui vector,
not ¸iuni expuse ˆın capitolul 7, observat ¸iile (9) - (11).
Avˆ and dou˘ a baze B ¸si B

ale aceluia¸si spat ¸iu vectorial, orice vector
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 189 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
9. APLICAT¸ IA LINIAR
˘
A S¸ I MATRICE
vvv are dou˘ a seturi de coordonate xxx = (x
1
, . . . , x
n
) ¸si xxx

= (x

1
, . . . , x

n
),
notate uneori [v]
B
, respectiv [v]
B
. Relat ¸ia dintre ele se stabile¸ste prin
intermediul unei matrice nesingulare S, numit˘ a matricea de schimbare
a bazei. Aceast˘ a relat ¸ie este xxx = Sxxx

.
Revenind la matricea M(f, B), asociat˘ a aplicat ¸iei liniare f ˆın baza
B, ea stabile¸ste relat ¸ia dintre coordonatele xxx ale vectorului vvv ˆın baza
B ¸si coordonatele yyy ale imaginii sale f(vvv) ˆın aceea¸si baz˘ a:
yyy = M(f, B) xxx.
Similar, pentru baza B

avem
yyy

= M(f, B

) xxx

.
ˆ
Inlocuind ˆın prima relat ¸ie xxx = Sxxx

¸si yyy = Syyy

, obt ¸inem
Syyy

= M(f, B)Sxxx

,
adic˘ a
yyy

= S
−1
M(f, B)Sxxx

.
Deducem astfel relat ¸ia care leag˘ a matricele asociate lui f ˆın cele dou˘ a
baze:
M(f, B

) = S
−1
M(f, B)S.
Aceasta poart˘ a numele de relat ¸ie de similaritate. O aplicat ¸ie liniar˘ a a
unui spat ¸iu vectorial ˆın el ˆınsu¸si are diverse matrice asociateˆın diversele
baze ale spat ¸iului. Toate aceste matrice sunt legate ˆıntre ele prin relat ¸ii
de similaritate
1
.
1
ˆ
Intrucˆ at similaritatea este o relat ¸ie de echivalent ¸˘ a (refexiv˘ a, simetric˘ a ¸si tranzi-
tiv˘ a), matricele asociate unei aplicat ¸ii liniare a unui spat ¸iu vectorial reprezint˘ a o clas˘ a
de echivalent ¸˘ a (de similaritate).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 190 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10
Metoda celor mai mici p˘atrate
Revenim la problema determin˘ arii solut ¸iei/solut ¸iilor unui sistem liniar
mn notat Axxx = bbb, problem˘ a discutat˘ a ¸si ˆın capitolele anterioare. Spre
deosebire de acele cazuri, ˆın care cereamˆın mod expres compatibilitatea
sistemului, echivalent˘ a cu apartenent ¸a lui bbb la subspat ¸iul Im(A) - vezi
¸6.1.1, observat ¸ia 5 - acum problema va c˘ ap˘ ata un cont ¸inut mai general.
Anume, vom lua ˆın considerare ¸si cazul cˆ and bbb ∈ R
m
nu se g˘ ase¸ste ˆın
Im(A). Pentru acesta, evident, nu vom putea g˘ asi o solut ¸ie xxx care
s˘ a conduc˘ a la egalitatea vectorial˘ a din sistem.
ˆ
In schimb, utilizˆ and
geometria spat ¸iului R
m
, vom c˘ auta un xxx ∈ R
n
pentru care distant ¸a
|bbb −Axxx| s˘ a fe minim˘a
1
.
ˆ
Intrucˆ at p˘ atratul normei este o sum˘ a de
p˘ atrate (vezi ¸8.1), acest minim se realizeaz˘ a cˆ and suma p˘ atratelor
1
bbb−Axxx se mai nume¸ste vector rezidual, iar lungimea lui se mai nume¸ste eroare. Deoarece
sistemul este incompatibil, eroarea nu poate f f˘ acut˘ a zero pentru niciun xxx ∈ R
n
, dar poate
f minimizat˘ a.
191
10. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE
este minim˘ a, de unde ¸si numele metodei.
10.1 Metoda celor mai mici p˘atrate ¸si proiect ¸ia pe
un subspat ¸iu
Pentru orice xxx ∈ R
n
, vectorul Axxx ∈ Im(A), iar |bbb −Axxx| reprezint˘ a
distant ¸a dintre vˆ arfurile celor doi vectori. Pentru ca aceast˘ a distant ¸˘ a
s˘ a fe minim˘ a este necesar ¸si sufcient ca vectorul Axxx s˘ a reprezinte
proiect ¸ia ortogonal˘ a a lui bbb pe Im(A): Axxx = ppp =

pr
Im(A)
bbb ( fgura
urm˘ atoare prezint˘ a situat ¸ia unei matrice A
3×2
avˆ and coloanele aaa
1
¸si aaa
2
liniar independente).
p
b
b-p
a
1
a
2
=Ax
Im(A)
R˘ amˆ ane de analizat cum se poate calcula aceast˘ a proiect ¸ie. Discut ¸ia
a fost ˆınceput˘ a ˆın ¸8.3 punctul (b), unde am constatat c˘ a, pentru a
simplifca acest calcul, este util s˘ a construim ˆın Im(A) o baz˘ a ortonor-
mat˘ a. Operat ¸ia se poate realiza dac˘ a dispunem de o baz˘ a oarecare,
prin aplicarea procedeului Gram-Schmidt de ortogonalizare ¸si normarea
vectorilor astfel obt ¸inut ¸i. Matricea Gram rezultat˘ a find I
n
, obt ¸inem
proiect ¸ia
ppp =
r

i=1
¸uuu
i
, bbb) uuu
i
=
r

i=1
_
uuu
T
i
bbb
_
uuu
i
Aici, uuu
1
, . . . , uuu
r
reprezint˘ a baza ortonormat˘ a a subspat ¸iului Im(A),
r = rang(A), iar
_
uuu
T
i
bbb
_
uuu
i
este proiect ¸ia vectorului bbb pe versorul uuu
i
.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 192 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10.1. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE S¸ I PROIECT¸ IA PE UN SUBSPAT¸ IU
Transformˆ and sistemul incompatibil dat ˆın sistemul compatibil Aˉ xxx = ppp
(am notat diferit cele dou˘ a necunoscute, xxx ¸si ˉ xxx, deoarece sistemele nu
sunt echivalente), solut ¸ia acestuia din urm˘ a se nume¸ste pseudosolut ¸ia
sistemului dat (sau “solut ¸ie” ˆın sensul metodei celor mai mici p˘ atrate).
Exemplu
Sistemul liniar
x
1
=1,
x
1
+ x
2
=1,
x
2
=1
este evident incompatibil. Ortonormˆ and coloanele matricei sale,
obt ¸inem versorii (vezi exemplul din ¸8.4 )
uuu
1
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
, uuu
2
=
_

1

6
,
1

6
,
_
2
3
_

Proiect ¸iile termenului liber bbb = ¦1, 1, 1¦ pe cei doi versori vor f (eval-
uarea se realizeaz˘ a ˆın “M” “M” “M”)
ppp
1
= Projection[¦1, 1, 1¦, uuu
1
]
¦1, 1, 0¦
ppp
2
= Projection[¦1, 1, 1¦, uuu
2
]
_

1
3
,
1
3
,
2
3
_
astfel ˆıncˆ at vectorul-proiect ¸ie al lui bbb pe Im(A) va f
ppp = ppp
1
+ppp
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 193 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE
_
2
3
,
4
3
,
2
3
_
Rezolvˆ and noul sistem compatibil, obt ¸inem solut ¸ia
ˉ x = LinearSolve[¦¦1, 0¦, ¦1, 1¦, ¦0, 1¦¦, ppp]
_
2
3
,
2
3
_
Observat ¸ie important˘a:
Descompunerea A = QR a matricei sistemului considerat ne poate f de
un real folos. Pe de o parte, are loc relat ¸ia Q
T
Q = I, iar pe de alt˘ a
parte, matricea de proiect ¸ie pe subspat ¸iul Im(A) cap˘ at˘ a o form˘ a simpl˘ a:
P = QQ
T
(vezi exercit ¸iul 10.2). Sistemul compatibil asociat celui dat va
f atunci
QRˉ xxx = ppp = QQ
T
bbb
¸si amplifcˆ and la stˆ anga cu matricea Q
T
, obt ¸inem a¸sa-numitul sistem al
ecuat ¸iilor normale pentru sistemul considerat:
Rˉ xxx = Q
T
bbb
Exemplu (continuare)
ˆ
Intrucˆ at matricea sistemului considerat este alc˘ atuit˘ a din primele dou˘ a
coloane ale matricei B din exemplul prezentat ˆın ¸8.4, rezult˘ a c˘ a ˆın
descompunerea sa QR, matricea Q va avea primele dou˘ a coloane din
primul factor al descompunerii lui B, iar R va f submatricea celui de
al doilea factor din descompunerea lui B afat˘ a la intersect ¸ia primelor
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 194 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10.1. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE S¸ I PROIECT¸ IA PE UN SUBSPAT¸ IU
dou˘ a linii cu primele dou˘ a coloane
2
. A¸sadar
R =
_
_

2,
1

2
_
,
_
0,
_
3
2
__
Q
T
=
_
_
1

2
,
1

2
, 0
_
,
_

1

6
,
1

6
,
_
2
3
__
Rezolv˘ am ˆın acest caz ecuat ¸iile normale
LinearSolve[R, Q
T
.¦1, 1, 1¦]
_
2
3
,
2
3
_
Se observ˘ a c˘ a am obt ¸inut acela¸si vector - pseudosolut ¸ie a sistemului dat.
De notat c˘ a rezolvarea acestui sistem este economic˘ a (R find o matrice
superior triunghiular˘ a, se aplic˘ a doar algoritmul substitut ¸ii regresive)
¸si numeric stabil˘ a. Drept urmare, metoda prezentat˘ a aici este frecvent
utilizat˘ a ˆın practic˘ a.
ˆ
In “M” “M” “M”, comanda LeastSquares[A, b] calculeaz˘ a pseudosolut ¸ia sis-
temului liniar Axxx = bbb. Astfel, ˆın cazul discutat,
LeastSquares[¦¦1, 0¦, ¦1, 1¦, ¦0, 1¦¦, ¦1, 1, 1¦]
_
2
3
,
2
3
_
2
Aceste fapte sunt consecint ¸e ale regulii de ˆınmult ¸ire a matricelor (vezi exercit ¸iul 7.2).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 195 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE
10.2 Pseudoinversa unei matrice mn
Determinarea pseudosolut ¸iei sistemului Axxx = bbb, cu A matrice real˘ a
m n, se poate realiza prin metodele descrise doar atunci cˆ and este
unic determinat˘ a. Condit ¸ia necesar˘ a ¸si sufcient˘ a pentru aceasta este
ca r = rang(A) = n. Cˆ and r < n, sistemul compatibil obt ¸inut prin
proiect ¸ia lui bbb pe Im(A) va avea o infnitate de solut ¸ii depinzˆ and de
n −r parametri (vezi concluzia (3) din
¸6.1.3).
Exemplu
Sistemul liniar incompatibil
x + y =1,
x + y =0
devine, prin proiect ¸ia termenului liber ¦1, 0¦ pe subspat ¸iul dreapt˘ a
Im(A) = ¦α¦1, 1¦ : α ∈ R¦, sistemul
x + y =1/2,
x + y =1/2
(verifcat ¸i aceasta!). El are ca solut ¸ii tot ¸i vectorii
_
1
2
−y, y
_
, cu y ∈ R,
ceea ce reprezint˘ a mult ¸imea vectorilor cu vˆ arfurile pe o dreapt˘ a (fgura
de mai jos).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 196 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10.3. REGRESIA LINIAR
˘
A. DREAPTA DE REGRESIE
y
x+y=1/2
1/2-y
1
4
,
1
4
Vectorul de lungime minim˘ a, unic cu aceste propriet˘ at ¸i, nu-
mit pseudosolut ¸ia optim˘a a sistemului incompatibil considerat este
¦1/4, 1/4¦. Matricea, notat˘ a A
+
, cu care, ˆınmult ¸ind termenul liber
¦1, 0¦ al sistemului, obt ¸inem pseudosolut ¸ia optim˘ a a sa, se nume¸ste
pseudoinversa matricei A a sistemului.
ˆ
In “M” “M” “M”, aceast˘ a matrice este
generat˘ a prin comanda PseudoInverse[A].
ˆ
In cazul de fat ¸˘ a,
PseudoInverse[¦¦1, 1¦, ¦1, 1¦¦]
__
1
4
,
1
4
_
,
_
1
4
,
1
4
__
Verifcat ¸i prin calcul c˘ a produsul ei cu termenul liber al sistemului dat
produce pseudosolut ¸ia optim˘ a g˘ asit˘ a anterior.
10.3 Regresia liniar˘a. Dreapta de regresie
O aplicat ¸ie frecvent˘ a a metodei celor mai mici p˘ atrate const˘ a ˆın g˘ asirea
unei funct ¸ii liniare y = mx + n (o dreapt˘ a) care s˘ a aproximeze, ˆın
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 197 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10. METODA CELOR MAI MICI P
˘
ATRATE
sensul acestei metode, relat ¸ia de dependent ¸˘ a dintre dou˘ a seturi de date
experimentale: ¦y
1
, . . . , y
p
¦ ¸si ¦x
1
, . . . , x
p
¦. Pentru p > 2, sistemul
neomogen de ecuat ¸ii liniare
mx
i
+ n = y
i
, i = 1, . . . , p,
avˆ and necunoscutele m ¸si n, este “supradeterminat” (avˆ and mai multe
ecuat ¸ii decˆ at necunoscute). Drept urmare, el este - foarte probabil -
incompatibil
3
. Matricea sistemului are dou˘ a coloane
A = Transpose[¦¦x
1
, . . . , x
p
¦, ¦1, . . . , 1¦¦]
iar termenul liber este
b = ¦y
1
, . . . , y
p
¦
Vom scrie ecuat ¸iile normale ˆıntr-o form˘ a mai general˘ a, amplifcˆ and sis-
temul cu matricea A
T
; obt ¸inem
A
T
Aˉ xxx = A
T
bbb.
ˆ
Intrucˆ at coloanele lui A sunt liniar independente (valorile x
i
nu pot
f toate egale ˆıntre ele), rezult˘ a c˘ a acest sistem 2 2 are matricea de
rangul 2 ¸si solut ¸ia unic˘ a
ˉ xxx =
_
A
T
A
_
−1
A
T
bbb.
Componentele ˉ m ¸si ˉ n ale acestei solut ¸ii determin˘ a panta ¸si intersect ¸ia
cu axa Oy a dreptei de regresie y = ˉ mx + ˉ n.
3
Chiar dac˘ a, de pild˘ a, datele experimentale trebuie s˘ a verifce legea liniar˘ a a relat ¸iei
spat ¸iu-timp ˆıntr-o mi¸scare uniform˘ a, erorile de m˘ asurare, inerente oric˘ arui experiment,
conduc la incompatibilitate.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 198 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
10.3. REGRESIA LINIAR
˘
A. DREAPTA DE REGRESIE
Exemplu
A = Transpose[¦¦1, 2, 4, 5, 7¦, ¦1, 1, 1, 1, 1¦¦]
b = ¦0.5, 2, 3.5, 4, 6¦
Rezult˘ a
4
(A
T
A)
−1
= ¦¦5/114, −1/6¦, ¦−1/6, 5/6¦¦,
A
T
bbb = ¦73.5, 15¦ ¸si ˉ xxx = ¦0.723684, 0.25¦.
Am obt ¸inut a¸sadar dreapta de regresie
y = ˉ x ∙ ¦x, 1¦ = 0, 25 + 0, 723684 x
Aceste rezultate sunt reprezentate grafc ˆın urm˘ atoarea fgur˘ a:
P
1
P
2
P
3
P
4
P
5
1 2 3 4 5 6 7
1
2
3
4
5
Pe ea pot f observate cele cinci puncte P
i
reprezentˆ and perechile
de coordonate ¦x
i
, y
i
¦ determinate experimental, toate afate ˆın exte-
riorul dreptei de regresie. Se poate ar˘ ata (vezi exercit ¸iul 11) c˘ a suma
“abaterilor cu semn”, + deasupra, − dedesubt, este nul˘ a, ˆın timp ce
¸stim c˘ a suma p˘ atratelor acestor abateri (marcate prin segmentele din
fgur˘ a) este mai mic˘ a decˆ at pentru orice alt˘ a dreapt˘ a din plan.
4
Dac˘ a nu se specifc˘ a altfel, ˆın “M” “M” “M”, valorile aproximative se rotunjesc la zecimala a
¸sasea, avˆ and deci cinci zecimale exacte.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 199 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



200
11
Valori ¸si vectori proprii
11.1 Problema cu valori ¸si vectori proprii
Aceast˘ a problem˘ a se refer˘ a la o matrice p˘ atrat˘ a A
n×n
cu numere reale
sau complexe. Ea cere determinarea vectorilor nenuli xxx avˆ and n com-
ponente reale sau complexe, pentru care exist˘ a un num˘ ar real sau com-
plex λ, astfel ˆıncˆ at s˘ a aib˘ a loc relat ¸ia
Axxx = λxxx
sau, echivalent,
(A −λI
n
) xxx = 000.
ˆ
In aceste condit ¸ii, λ se nume¸ste valoare proprie a matricei A, iar xxx -
vector propriu al lui A corespunz˘ ator valorii proprii λ.
201
11. VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
Exemple
1) Pentru a determina valorile proprii ale matricei
A = 1/2¦¦1, 1¦, ¦1, 1¦¦
plec˘ am de la condit ¸ia existent ¸ei unei solut ¸ii nenule xxx pentru sis-
temul liniar ¸si omogen
(A −λI
2
) xxx = 000.
Conform teoriei sistemelor liniare, aceast˘ a condit ¸ie este echiva-
lent˘ a cu
det (A −λI
2
) = 0,
adic˘ a
λ
2
−λ = 0.
R˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei de mai sus, numit˘ a ecuat ¸ie caracteristic˘a, sunt
valorile proprii ale matricei A:
λ
1
= 1, λ
2
= 0.
Vectorii proprii ai lui A se obt ¸in pe rˆ and, pentru fecare din cele
dou˘ a r˘ ad˘ acini, determinˆ and cˆ ate o baz˘ a ˆın nucleele N(A − λ
1
I
2
),
respectiv N(A −λ
2
I
2
).
ˆ
In acest scop, utiliz˘ am “M” “M” “M”:
A −λ
1
IdentityMatrix[2]
__

1
2
,
1
2
_
,
_
1
2
, −
1
2
__
NullSpace[%]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 202 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11.1. PROBLEMA CU VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
¦¦1, 1¦¦
A −λ
2
IdentityMatrix[2]
__
1
2
,
1
2
_
,
_
1
2
,
1
2
__
NullSpace[%]
¦¦−1, 1¦¦
Rezultatele astfel obt ¸inute pot f determinate printr-o singur˘ a co-
mand˘ a “M” “M” “M”:
Eigensystem[A]
¦¦1, 0¦, ¦¦1, 1¦, ¦−1, 1¦¦¦
Prima pereche din rezultat, ¦1, 0¦, o reprezint˘ a valorile proprii,
iar liniile matricei, ¦¦1, 1¦, ¦−1, 1¦¦, sunt vectorii proprii cores-
punz˘ atori lor.
2)
Eigensystem[¦¦0, −1¦, ¦1, 0¦¦]
¦¦i, −i¦, ¦¦i, 1¦, ¦−i, 1¦¦¦
Constat˘ am c˘ a, de¸si matricea ¦¦0, −1¦, ¦1, 0¦¦ este real˘ a, valo-
rile/vectorii proprii sunt de tip complex. Acest aspect de natur˘ a
algebric˘ a are ¸si o interpretare geometric˘ a, t ¸inˆ and cont de faptul
c˘ a matricele reale 2 2 reprezint˘ a, a¸sa cum am v˘ azut ˆın ¸9.1,
transform˘ ari liniare ale vectorilor din plan. Astfel, matricea
A = ¦¦1/2, 1/2¦, ¦1/2, 1/2¦¦
din exemplul anterior este, conform celor prezentate ˆın ¸8.6, si-
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 203 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11. VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
metric˘ a ¸si idempotent˘ a (verifcat ¸i!), deci o matrice de proiect ¸ie
. Calculˆ and vectorii s˘ ai proprii, descoperim subspat ¸iul lui R
2
pe care A proiecteaz˘ a vectorii: dreapta S = ¦α¦1, 1¦[α ∈ R¦
alc˘ atuit˘ a din acei vectori xxx pe care A nu ˆıi modifc˘ a, Axxx = 1xxx = xxx,
ˆın timp ce pe ortogonalii lor, yyy ∈ S

, ˆıi transform˘ a ˆın vectorul
nul, Ayyy = 0yyy = 000. Aceste dou˘ a subspat ¸ii reprezint˘ a pentru A
subspat ¸iile sale proprii. Matricea din al doilea exemplu, a c˘ arei
valori ¸si vectori proprii sunt de tip complex, poate f la rˆ andul
s˘ au reg˘ asit˘ a printre transform˘ arile liniare ale planului. Ea este
matricea de rotat ¸ie a vectorilor xxx ∈ R
2
cu unghiul θ = π/2
(confruntat ¸i cu exemplul c) din ¸9.1). Prin aceast˘ a transformare,
niciun vector nenul xxx ∈ R
2
nu poate f coliniar cu imaginea sa. Pe
de alt˘ a parte, condit ¸ia Axxx = λxxx exprim˘ a tocmai o astfel de col-
iniaritate atunci cˆ and λ ∈ R. Prin urmare, singurii vectori nenuli
xxx ¸si singurele valori λ care pot satisface o astfel de relat ¸ie nu sunt
de tip real.
11.2 Diagonalizarea matricelor
Printre aplicat ¸iile importante ale problemei cu valori ¸si vectori proprii
se num˘ ar˘ a ¸si reducerea unei matrice p˘ atrate la o strucutr˘ a simpl˘ a cu
ajutorul unei transform˘ ari de similaritate (vezi ¸9.3). Aceast˘ a structur˘ a
depinde de matrice, forma cea mai simpl˘ a find reprezentat˘ a de ma-
tricele diagonalizabile, clas˘ a din care fac parte ambele exemple tratate
ˆın ¸11.1.
Defnit ¸ie:
O matrice A
n×n
este diagonalizabil˘a dac˘ a este similar˘ a, ˆın sensul relat ¸iei
din ¸9.3, cu o matrice n n diagonal˘ a (adic˘ a avˆ and elemente nenule
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 204 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11.2. DIAGONALIZAREA MATRICELOR
cel mult pe diagonal˘ a).
G˘ asirea matricei nesingulare S ¸si a matricei diagonale Δ astfel ˆıncˆ at
S
−1
AS = Δ
se nume¸ste problema diagonaliz˘arii ¸si se rezolv˘ a determinˆ and valorile
proprii ale matricei A ¸si vectorii proprii corespunz˘ atori acestora.
Exemplu
A = ¦¦1, 4, −4¦, ¦−1, 5, −3¦, ¦−1, 2, 0¦¦
La primul pas, determin˘ am valorile proprii prin comanda
Eigenvalues[A]
¦3, 2, 1¦
Proprietate:
O matrice A
n×n
cu toate cele n valori proprii distincte este diago-
nalizabil˘ a. Dac˘ a S este matricea avˆ and drept coloane vectorii proprii ai
lui A cores-punz˘ atori acestor n valori proprii, atunci S eate nesingular˘ a
¸si S
−1
AS = Δ. Pe diagonala matricei Δ apar valorile proprii ale lui A, ˆın
ordinea dispunerii vectorilor proprii ˆın coloanele lui S.
La pasul urm˘ ator, putem astfel trece la determinarea vectorilor pro-
prii care formeaz˘ a coloanele matricei S. Aceast˘ a operat ¸ie se realizeaz˘ a
folosind comanda
Eigenvectors[A]
¦¦2, 1, 0¦, ¦0, 1, 1¦, ¦1, 1, 1¦¦
Dup˘ a cum s-a precizat mai sus, vectorii proprii sunt a¸sezat ¸i ˆın S ˆın
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 205 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11. VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
ordinea corespunz˘ atoare a¸sez˘ arii valorilor proprii ˆın Δ. De exemplu,
vectorul ¦2, 1, 0¦ corespunde primei valori proprii λ
1
= 3.
Putem verifca acum relat ¸ia S
−1
AS = Δ:
Inverse[Transpose[Eigenvectors[A]]].A.
Transpose[Eigenvectors[A]]
¦¦3, 0, 0¦, ¦0, 2, 0¦, ¦0, 0, 1¦¦
Aceea¸si verifcare se poate realiza ¸si prin comanda Eigensystem[A] care
determin˘ a simultan valorile ¸si vectorii proprii corespunz˘ atori pentru
o matrice A. Dac˘ a not˘ am cu valorip ¸si vectorip valorile proprii,
respectiv vectorii proprii corespunz˘ atori ai lui A, atunci din
¦valorip, vectorip¦ = Eigensystem[A]
rezult˘ a
valorip
¦3, 2, 1¦
vectorip
¦¦2, 1, 0¦, ¦0, 1, 1¦, ¦1, 1, 1¦¦
¸si, ˆın fnal,
Inverse[Transpose[vectorip]].A.
Transpose[vectorip] ==
DiagonalMatrix[valorip]
True
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 206 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11.3. APLICAT¸ II ALE DIAGONALIZ
˘
ARII MATRICELOR
11.3 Aplicat ¸ii ale diagonaliz˘arii matricelor
1. Calculul puterilor unei matrice diagonalizabile A se realizeaz˘ a
plecˆ and de la relat ¸ia
A = SΔS
−1
Ridic˘ am ambii membri la p˘ atrat ¸si, utilizˆ and asociativitatea produsului
matriceal, rezult˘ a
A
2
= SΔS
−1
SΔS
−1
= SΔ
2
S
−1
,
iar prin induct ¸ie
A
n
= SΔ
n
S
−1
, ∀n ∈ N.
Relu˘ am exemplul prezentat ˆın ¸11.2.
ˆ
Intrucˆ at
Δ =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
rezult˘ a c˘ a
Δ
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 207 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11. VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
iar
A
n
= SΔ
n
S
−1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −1
−1 2 −1
1 −2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 + 2 3
n
2 −2 3
n
1 −2
n
−2 + 2
1+n
+ 3
n
2 −2
n
−3
n
1 −2
n
−2 + 2
1+n
2 −2
n
_
_
_
_
_
_
_
_
ˆ
In “M” “M” “M”, acest calcul se realizeaz˘ a folosind comanda MatrixPower[A, n]:
MatrixPower[¦¦1, 4, −4¦, ¦−1, 5, −3¦, ¦−1, 2, 0¦¦, n];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 + 2 3
n
2 −2 3
n
1 −2
n
−2 + 2
1+n
+ 3
n
2 −2
n
−3
n
1 −2
n
−2 + 2
1+n
2 −2
n
_
_
_
_
_
_
_
_
2. Calculul unei funct ¸ii de matrice f(A). Cazul f(z) = e
z
.
ˆ
Intrucˆ at funct ¸ia e
z
este analitic˘ a ˆın C, adic˘ a este reprezentabil˘ a prin
seria de puteri


n=0
z
n
/n! pentru orice z ∈ C, putem extinde aceast˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 208 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11.3. APLICAT¸ II ALE DIAGONALIZ
˘
ARII MATRICELOR
funct ¸ie la matrice p˘ atrate complexe sub forma


n=0
(1/n!)A
n
. Pentru
a obt ¸ine formula de calcul a acestei funct ¸ii ˆın cazul matricei diago-
nalizabile A, proced˘ am astfel:
a) Efectuˆ and calculul, anterior explicat, al puterilor A
n
¸si f˘ acˆ and
ˆınlocuirea formal˘ a ˆın seria de puteri a lui e
z
, obt ¸inem
e
A
=

n=0
1
n!

n
S
−1
= S
_

n=0
1
n!
Δ
n
_
S
−1
Paranteza [. . .] reprezint˘ a cazul particular al funct ¸iei e
Δ
, deci
e
A
= Se
Δ
S
−1
b) Calculul lui e
Δ
ˆıl vom exemplifca pe matricea diagonal˘ a de mai
sus:
Δ =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, Δ
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_

Atunci
e
Δ
=

n=0
1
n!
Δ
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_


n=0
3
n
n!
0 0
0


n=0
2
n
n!
0
0 0


n=0
1
n!
_
_
_
_
_
_
_
_
=
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 209 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11. VALORI S¸ I VECTORI PROPRII
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_

ˆ
Inlocuind ˆın expresia lui e
A
, g˘ asim formula de calcul a acestei
funct ¸ii de matrice:
e
A
= Se
Δ
S
−1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
2 0 1
1 1 1
0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −1
−1 2 −1
1 −2 2
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
_
_
e −2e + 2e
3
2e −2e
3
e −e
2
−2e + 2e
2
+ e
3
2e −e
2
−e
3
e −e
2
−2e + 2e
2
2e −e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
Generalizarea este imediat˘ a ¸si ne conduce la formula exponent ¸ialei
matricei A
e
A
= Se
Δ
S
−1
= S diagonal
_
e
λ
1
, . . . , e
λ
n
_
S
−1
.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 210 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
11.3. APLICAT¸ II ALE DIAGONALIZ
˘
ARII MATRICELOR
ˆ
In “M” “M” “M”, comanda MatrixExp[A] calculeaz˘ a funct ¸ia e
A
:
MatrixExp
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
3 0 0
0 2 0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3
0 0
0 e
2
0
0 0 e
_
_
_
_
_
_
_
_
MatrixExp[A]//Expand;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e −2e + 2e
3
2e −2e
3
e −e
2
−2e + 2e
2
+ e
3
2e −e
2
−e
3
e −e
2
−2e + 2e
2
2e −e
2
_
_
_
_
_
_
_
_
Ea se aplic˘ a nu numai matricelor diagonalizabile, ci oric˘ arei matrice
p˘ atratice (vezi exercit ¸iul 12).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 211 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



212
12
Exercit ¸ii
1. Calculat ¸i cu creionul pe hˆ artie solut ¸ia sistemului de ecuat ¸ii prezen-
tat ca prim˘ a aplicat ¸ie ˆın ¸5.2, efectuˆ and cei doi pa¸si ai algoritmului
substitut ¸ii regresive.
2.
(1) S˘ a se determine, ˆın fecare caz, valorile parametrilor s ¸si t pentru
care urm˘ atoarele sisteme sunt compatibile ¸si, ˆın aceste situat ¸ii,
toate solut ¸iile lor:
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2
−1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
213
12. EXERCIT¸ II
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3
−4 6 1 −5
6 −9 9 11
4 −6 −1 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
s
t −2s
3s + 2t
s −t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(2) Se consider˘ a un sistem liniar neomogen, a c˘ arui matrice extins˘ a
are o form˘ a redus˘ a pe linii f˘ ar˘ a pivot ˆın ultima coloan˘ a (a terme-
nilor liberi). Explicat ¸i compatibilitatea sa.
3. Utilizˆ and comanda Opelem (vezi ¸5.2), aducet ¸i matricele
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 −1 1 3
6 4 0 1 9
−9 −6 13 −8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
B =
_
_
_
_
2 −1 0 3
6 2 1 7
_
_
_
_
C =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 1
2 7 0
−1 −5 4
3 9 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 214 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
la o form˘ a redus˘ a pe linii. Aplicat ¸i-le apoi “M” “M” “M”-comanda RowReduce
pentru a constata c˘ a:
a) num˘ arul pivot ¸ilor, adic˘ a rangul, este ˆın ambele variante acela¸si;
b) pivot ¸ii apart ¸in, ˆın ambele variante, acelora¸si coloane.
4. (Sisteme liniare simultane) Pentru a rezolva mai multe sisteme
liniare Axxx = bbb, Ayyy = ccc etc., avˆ and aceea¸si matrice A ¸si termeni liberi
dat ¸i, metoda bazat˘ a pe operat ¸ii elementare se aplic˘ a sub urm˘ atoarea
form˘ a:
- construim o matrice extins˘ a
1
cu tot ¸i termenii liberi [A[ bbb [ ccc . . .];
- prin operat ¸ii elementare, reducem matricea extins˘ a la forma
canonic˘ a pe linii [A
1
[ bbb
1
[ ccc
1
. . .];
- aplic˘ am algoritmul substitut ¸ii regresive fec˘ aruia dintre sistemele
A
1
xxx = bbb
1
, A
1
yyy = ccc
1
etc., respectiv echivalente cu sistemele date
init ¸ial.
(1) Rezolvat ¸i ˆın acest mod cele dou˘ a sisteme liniare avˆ and ca matrice
comun˘ a A ¸si ca termeni liberi bbb ¸si ccc, unde:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −2
3 2 1
2 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
, bbb =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
, ccc =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
−1
1
_
_
_
_
_
_
_
_
1
Construct ¸ia matricei extinse se poate realiza cu “M” “M” “M”-comanda Join - vezi solut ¸ia
exercit ¸iului 2.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 215 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
(2) Cum poate f adaptat˘ a schema de calcul prezentat˘ a mai sus pen-
tru inversarea unei matrice nesingulare A
n×n
, ¸stiind c˘ a aceasta
presupune rezolvarea a n sisteme liniare avˆ and pe A ca matrice
comun˘ a? Care sunt termenii liberi corespunz˘ atori?
Aplicat ¸ie: Calculat ¸i cu acest procedeu inversa matricei A de la
punctul (1).
5. Ce p˘ arere avet ¸i despre cum trebuie s˘ a arate forma canonic˘ a redus˘ a
pe linii pentru orice matrice n n nesingular˘ a? Verifcat ¸i r˘ aspunsul
(care trebuie s˘ a fe justifcat) determinˆ and aceast˘ a form˘ a ˆın cazul ma-
tricei
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −2
3 2 1
2 1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Pe aceast˘ a observat ¸ie simpl˘ a se bazeaz˘ a un binecunoscut algoritm de
calcul al inversei unei matrice.
Algoritm de inversare:
A¸sez˘ am ˆın continuarea coloanelor matricei p˘ atrate A de inversat, ma-
tricea unitate de acela¸si ordin n cu ea. Comanda “M” “M” “M” pentru obt ¸inerea
acestei noi matrice este
Join[A, IdentityMatrix[n], 2]
Prin operat ¸ii elementare, reducem matricea astfel obt ¸inut˘ a la forma
canonic˘ a pe linii. Dac˘ a A are rangul n (adic˘ a este inversabil˘ a), ˆın locul
primelor n coloane va apare matricea unitate, iar ˆın locul ultimelor n
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 216 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
coloane - matricea A
−1
(vezi ¸si exercit ¸iul urm˘ ator).
Aplicat ¸ie: Determinat ¸i cu acest algoritm inversa matricei A
¸si verifcat ¸i rezultatul utilizˆ and “M” “M” “M”-comanda pentru inversare
Inverse[A].
6. Amintim cˆ ateva propriet˘ at ¸i ale determinantului unei matrice p˘ atrate
A, notat det A:
D1) Dac˘ a A
1
se obt ¸ine din A printr-o operat ¸ie elementar˘ a O1 (vezi
¸5.2), atunci det A
1
= −det A.
D2) Dac˘ a A
1
se obt ¸ine din A prin operat ¸ii elementare O3, atunci
det A
1
= det A.
D3) Determinantul unei matrice p˘ atrate avˆ and zerouri sub diagonal˘ a
este produsul elementelor de pe diagonal˘ a.
S˘ a observ˘ am c˘ a pentru a aduce o matrice la o form˘ a redus˘ a pe linii,
nu este necesar˘ a operat ¸ia O2.
ˆ
In consecint ¸˘ a determinantul oric˘ arei ma-
trice p˘ atrate este egal cu + sau − produsul elementelor de pe diagonala
unei forme reduse pe linii obt ¸inute f˘ ar˘ a O2.
Aplicat ¸ie: Calculat ¸i determinantul fec˘ areia dintre urm˘ atoarele ma-
trice dup˘ a ce, ˆın prealabil, le-at ¸i adus prin operat ¸ii O1 ¸si O3 la o form˘ a
redus˘ a pe linii:
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 1 2
2 1 −4
−2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
, B =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 5 2
3 1 −5
1 2 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 217 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
C =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3 −2 1
2 6 2 0
−3 −9 0 1
1 2 3 4
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, D =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 −3 3 −1
−1 2 1 −2 −1
3 −2 −1 0 1
0 −2 1 1 −1
−1 1 1 1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Determinatul va f produsul elementelor de pe diagonala formei reduse,
prev˘ azut cu semnul + dac˘ a O1 a fost utilizat˘ a de un num˘ ar par (sau
zero) de ori, respectiv cu semnul − dac˘ a O1 a fost utilizat˘ a de un num˘ ar
impar de ori.
7. (Produsul matricevector-coloan˘a)
(1) Fie A matrice mn ¸si xxx vector n 1. Verifcat ¸i pe exemplele de
mai jos validitatea urm˘ atoarei propriet˘ at ¸i: dac˘ a A este alc˘ atuit˘ a
din coloanele aaa
1
, . . . aaa
n
, iar xxx din elementele x
1
, . . . , x
n
, atunci
vectorul-coloan˘ a Axxx reprezint˘ a combinat ¸ia liniar˘ a x
1
aaa
1
+ . . . +
x
n
aaa
n
.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 3
_
_
_
_
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
x
1
x
2
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 218 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
A =
_
_
_
_
a b c
u v w
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
3
_
_
_
_
_
_
_
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 1
0 −5 2
1
3
3 π
_
_
_
_
_
_
_
_
, xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
0,2
e
π
_
_
_
_
_
_
_
_
(2) Fie A
m×n
¸si C
n×p
, C avˆ and coloanele ccc
1
, . . . , ccc
p
. Verifcat ¸i pe
exemplele de mai jos validitatea urm˘ atoarei propriet˘ at ¸i: coloanele
matricei-produs AC sunt Accc
1
, . . . , Accc
p
.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2
2 3
1 3
_
_
_
_
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
x y
x y
_
_
_
_
A =
_
_
_
_
1 0
0 2
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
1 x 0
1 y π
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 219 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 0 1
0 1 0
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2 3
3 2 1
1 3 2
_
_
_
_
_
_
_
_
(3) Orice matrice m n de rang 1 poate f reprezentat˘ a ca produs
dintre o matrice-coloan˘ a m1 ¸si o matrice-linie 1 n. Reciproc,
orice asemenea produs este o matrice mn de rang 1.
a) Verifcat ¸i aceste propriet˘ at ¸i pentru cazul cˆ and m = 3 ¸si n =
2.
b) Not˘ am cu aaa
i
coloanele matricei A
m×n
¸si cu ccc
i
liniile matricei
C
n×p
. Atunci produsul AC mai poate f scris ¸si sub forma
sumei de matrice

n
i=1
aaa
i
ccc
i
avˆ and rangul 1. Verifcat ¸i aceasta
ˆın cazurile celor trei perechi de matrice de la punctul (2).
8. Fie matricea
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
folosit˘ a ˆın exemplul din ¸6.1.2.
(1) Verifcat ¸i cu ajutorul consecint ¸ei din ¸6.2:
a) egalitatea dintre subspat ¸iul Im(A), generat de toate
coloanele lui A, ¸si subspat ¸iul generat de coloanele 1 ¸si 3;
b) egalitatea de subspat ¸ii Im(A
T
) = Im(A
T
1
).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 220 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
(2) a) Verifcat ¸i independent ¸a liniar˘ a a coloanelor 1 ¸si 3 din ma-
tricea A utilizˆ and metode descrise ˆın capitolele 6 ¸si 7 ar˘ atˆ and
c˘ a reprezint˘ a, conform defnit ¸iei 4 din capitolul 7, o baz˘ a pen-
tru Im(A).
b) Ce alte alegeri ale unei baze ˆın Im(A) vedet ¸i posibile t ¸inˆ and
seama de relat ¸iile de dependent ¸˘ a liniar˘ a existente ˆıntre
coloanele matricei A?
c) Determinat ¸i coordonatele fec˘ arei coloane din A ˆın baza for-
mat˘ a de aaa
1
¸si aaa
3
, precum ¸si matricea S de schimbare a acestei
baze ˆıntr-o baz˘ a format˘ a cu alte coloane ale lui A ¸si pe care
urmeaz˘ a s˘ a o aleget ¸i.
9. Not ¸iunea de complement ortogonal S

al unui subspat ¸iu S din R
n
(conform ¸8.2) ¸si relat ¸ia Im(A
T
)

= N(A) ne ofer˘ a metode simple de
determinare ˆın “M” “M” “M” a unor baze pentru cˆ ateva subspat ¸ii importante.
(1)
ˆ
Incepem cu o subrutin˘ a pentru determinarea unei baze ˆın
Im(A)

:
ComplementOrtogonal[A ] :=
Which[MatrixRank[A] == Dimensions[A][[1]],
Table[0, ¦i, Dimensions[A][[1]]¦, ¦j, 1¦],
(MatrixRank[A] == 0|A == ¦¦),
IdentityMatrix[Dimensions[A][[1]]], True,
Transpose[NullSpace[Transpose[A]]]]/; MatrixQ[A]
ˆ
In esent ¸˘ a ea se bazeaz˘ a pe relat ¸ia de mai sus, completat˘ a cu dou˘ a
except ¸ii: pentru matricele nule ¸si pentru matricele-linie. Deoarece
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 221 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
complementarea ortogonal˘ a a unui subspat ¸iu este o operat ¸ie invo-
lutiv˘ a: S
⊥⊥
= S, prin dubla sa aplicare asupra lui A se va obt ¸ine
o baz˘ a ˆın Im(A).
Observat ¸ie: Aplicarea de n ori a aceleia¸si funct ¸ii f asupra lui
x se poate realiza cu “M” “M” “M”-comanda Nest[f, x, n]. Putem astfel
defni o funct ¸ie prin care se obt ¸ine o baz˘ a ˆın Im(A):
Baza[A ] := Nest[ComplementOrtogonal, A, 2]
Testat ¸i acest fapt asupra primelor zece matrice 3 4 de numere
binare produse aleatoriu prin comanda
A = Table[RandomInteger[¦0, 1¦], ¦i, 3¦, ¦j, 4¦];
(2) O alt˘ a aplicat ¸ie util˘ a a subrutinei de complementare ortogonal˘ a
o constituie subrutina de obt ¸inere a unei baze ˆın suma a dou˘ a
subspat ¸ii defnite prin generatori vectori-coloan˘ a: V = Im(A)
¸si W = Im(B) (vezi ¸6.3). Aceasta se reduce la determinarea
bazei ˆın Im(A[B). Construit ¸i subrutina ¸si aplicat ¸i-o la deter-
minarea bazei pentru cˆ ateva perechi de matrice binare cu 3, re-
spectiv 4 linii ¸si ¦2, 2¦, ¦2, 3¦, ¦3, 3¦ coloane produse aleatoriu
(vezi instruct ¸iunea precedent˘ a).
(3) O aplicat ¸ie interesant˘ a este construirea subrutinei de obt ¸inere a
unei baze ˆın intersect ¸ia subspat ¸iilor V = Im(A) ¸si W = Im(B)
utilizˆ and urm˘ atoarea proprietate a complement˘ arii ortogonale:
(V + W)

= V

∩ W

Construit ¸i subrutina ¸si utilizat ¸i-o ˆımpreun˘ a cu cea de la punctul
precedent pentru perechi de matrice binare produse aleatoriu ¸si
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 222 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
avˆ and acelea¸si dimensiuni ca la punctul (2), pentru a verifca legea
dimV + dimW = dim(V + W) + dim(V ∩ W)
(a se vedea ¸si exemplul din ¸6.3).
10. Pentru a construi matricea de proiect ¸ie a vectorilor spat ¸iului R
m
pe un subspat ¸iu S = Im(A), unde A este o matrice m n, gener˘ am
mai ˆıntˆ ai o baz˘ a ortonormat˘ a a lui S.
(1) Utilizˆ and subrutina de obt ¸inere a bazei ˆın Im(A) construit˘ a ˆın
exercit ¸iul precedent, completat ¸i-o astfel ˆıncˆ at baza s˘ a fe ortonor-
mat˘ a.
(2) Matricea de proiect ¸ie pe subspat ¸iul S va putea f obt ¸inut˘ a t ¸inˆ and
seama c˘ a proiect ¸ia fec˘ arui vector xxx ∈ R
m
pe S este suma
proiect ¸iilor sale pe versorii bazei ortonormate construite anterior.
Astfel, adunˆ and cele r proiect ¸ii ale lui xxx pe versorii uuu
1
, . . . , uuu
r
ai
bazei (r = rang(A)),

pr
uuu
i
xxx = uuu
T
i
xxxuuu
i
= uuu
i
uuu
T
i
xxx,
obt ¸inem proiect ¸ia sa pe S.
ˆ
In concluzie, matricea c˘ autat˘ a va f
P =
r

i=1
uuu
i
uuu
T
i
a) Construit ¸i matricea de proiect ¸ie a vectorilor din R
4
pe
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 223 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
subspat ¸iul S = Im(A), unde
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 1
1 1 2
1 0 1
1 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b) Verifcat ¸i c˘ a matricea P astfel obt ¸inut˘ a coincide cu produsul
UU
T
, unde U = (uuu
1
, . . . , uuu
r
), ¸si c˘ a are cele dou˘ a propriet˘ at ¸i
ale matricelor de proiect ¸ie: simetria ¸si idempotent ¸a - vezi
¸8.6).
11. Pentru a determina dreapta de regresie corespunz˘ atoare punctelor
P
i
(x
i
, y
i
), i = 1, . . . , p, din plan, consider˘ am matricea p 2
A =
_
_
_
_
x
1
x
2
... x
p
1 1 ... 1
_
_
_
_
T
¸si vectorul-coloan˘ a p 1
bbb =
_
y
1
y
2
.... y
p
_
T
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 224 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Ecuat ¸iile normale corespunz˘ atoare acestor date vor avea matricea
A
T
A =
_
_
_
_

p
i=1
x
2
i

p
i=1
x
i

p
i=1
x
i
p
_
_
_
_
¸si termenul liber
A
T
bbb =
_
_
_
_

p
i=1
x
i
y
i

p
i=1
y
i
_
_
_
_
iar solut ¸ia lor va f ˉ xxx = ( ˉ m, ˉ n).
(1) Verifcat ¸i c˘ a cele dou˘ a ecuat ¸ii normale se pot pune sub forma
p

i=1
x
i
( ˉ mx
i
+ ˉ n −y
i
) = 0
p

i=1
( ˉ mx
i
+ ˉ n −y
i
) = 0
M˘ arimea ˉ mx
i
+ ˉ n − y
i
se nume¸ste abatere cu semn ˆın punctul
P
i
(x
i
, y
i
), iar a doua ecuat ¸ie afrm˘ a c˘ a suma acestor abateri este
nul˘ a.
(2) Metoda celor mai mici p˘ atrate se poate aplica nu numai ˆın cazul
determin˘ arii unei funct ¸ii liniare (dreapt˘ a), ci ¸si a unei cate-
gorii mai largi de curbe plane, cu scopul obt ¸inerii unei legi de
dependent ¸˘ a ˆıntre un set de valori ale lui x ¸si setul corespunz˘ ator
de valori pentru y. Astfel, pentru o curb˘ a de gradul al doilea,
y = ax
2
+ bx + c,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 225 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
plecˆ and de la sistemul
x
2
i
a + x
i
b + c = y
i
, i = 1, . . . , p,
liniar ˆın necunoscutele a, b, c, putem aplica aceast˘ a metod˘ a ¸si
determina “parabola de aproximare ˆın sensul metodei celor mai
mici p˘ atrate” pentru cele p puncte. Scriet ¸i ecuat ¸iile normale
corespunz˘ atoare acestui sistem ¸si celor cinci puncte din exemplul
tratat ˆın ¸10.3.
(3) Pentru rezolvarea unor astfel de probleme dispunem ˆın “M” “M” “M” de
comanda Fit. De exemplu, ˆın cazul dreptei de regresie, tipul de
funct ¸ie c˘ autat este o combinat ¸ie liniar˘ a de x ¸si 1. Plecˆ and de la
setul de date (puncte):
date = ¦¦1, 0.5¦, ¦2, 2¦, ¦4, 3.5¦, ¦5, 4¦, ¦7, 5¦¦
prin comanda
Fit[date, ¦x, 1¦, x]
0.25 + 0.723684 x
Acelea¸si date pot fˆıns˘ a “ajustate” ¸si potrivit unei curbe de gradul
al doilea (parabol˘ a) prin comanda
Fit[date, ¦1, x, x
2
¦, x]
−0.619048 + 1.3474 x −0.0790043 x
2
Rezolvat ¸i ecuat ¸iile normale g˘ asite la punctul (2): fe calculˆ and
solut ¸ia ˉ xxx conform ¸10.3, fe aplicˆ and comanda LeastSquares sis-
temului incompatibil obt ¸inut la punctul (2) al acestui exercit ¸iu.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 226 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Verifcat ¸i coincident ¸a rezultatelor g˘ asite pe aceste c˘ ai diferite.
12. Pentru a calcula puterile unei matrice nediagonalizabile A, putem
utiliza alte forme similare cu A ¸si mai simple decˆ at ea. Dintre acestea,
structura cea mai simpl˘ a o are forma Jordan J
A
a lui A.
ˆ
In “M” “M” “M”, ea se
obt ¸ine prin comanda JordanDecomposition[A].
Exemplu
Pentru
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 −1
1 0 −1
1 1 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
vectorii proprii sunt
Eigenvectors[A]
¦¦1, 0, 1¦, ¦0, 0, 0¦, ¦0, 0, 0¦¦
Aceasta ˆınseamn˘ a c˘ a matricea are un singur vector propriu ¸si anume,
(1, 0, 1).
Observat ¸ie: Cˆ and o matrice n n are mai put ¸in de n vectori proprii
liniar independent ¸i, ˆın clasa ei de similaritate nu se g˘ ase¸ste nicio matrice
diagonal˘ a. Dar exist˘ a ˆıntotdeauna o matrice superior triunghiular˘ a
avˆ and pe diagonal˘ a celule numite celule Jordan. Aceast˘ a matrice se
poate obt ¸ine prin comanda
JordanDecomposition[A][[2]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 227 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
J
A
este aici ea ˆıns˘ a¸si o celul˘ a Jordan de ordinul al treilea, core-
spunz˘ atoare unicei valori proprii λ = 0 a lui A. O not˘ am J
3
(0).
Deci J
A
= J
3
(0). Preciz˘ am c˘ a num˘ arul celulelor Jordan din J
A
este
ˆıntotdeauna egal cu num˘ arul vectorilor proprii liniar independent ¸i ai
lui A.
Comanda JordanDecomposition[A] mai produce ¸si un alt rezultat: o
matrice nesingular˘ a
S = JordanDecomposition[A][[1]]
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1
0 1 −1
1 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
care verifc˘ a relat ¸ia S
−1
AS = J
A
, echivalent˘ a cu A = SJ
A
S
−1
.
(1) a) Calculat ¸i puterile succesive ale celulei J
3
(0) pentru n =
2, 3, . . . Apoi pe cele ale celului J
3
(λ) = λI
3
+ J
3
(0),
cunoscˆ and faptul c˘ a, dac˘ a matricele p˘ atrate A ¸si B comut˘ a
(AB = BA), atunci formula binomului lui Newton
(A + B)
n
=
n

i=1
C
i
n
A
n−i
B
i
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 228 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
este valabil˘ a.
b) Utilizˆ and rezultatul de mai sus ¸si formula A = SJ
A
S
−1
,
determinat ¸i matricea A
n
.
(2) Plecˆ and de la aceste rezultate, putem trece la calculul matricei
e
A
= Se
J
A
S
−1
. Mai ˆıntˆ ai, vom obt ¸ine formula de calcul pentru
exponent ¸iala celulei Jordan J
3
(λ).
a) Prin calcul direct rezult˘ a c˘ a seria


n=0
(1/n!)(J
3
(0))
n
se re-
duce la primii trei termeni. Ar˘ atat ¸i c˘ a
e
J
3
(0)
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
b) Pentru a trece la calculul matricei e
J
3
(λ)
, enunt ¸˘ am f˘ ar˘ a
demonstrat ¸ie o proprietate deductibil˘ a direct din defnit ¸ia
exponent ¸ialei de matrice ca serie de puteri de matrice ¸si din
formula binomului newtonian pentru matrice comutative:
Proprietate: Dac˘ a AB = BA, atunci e
A
e
B
= e
A+B
= e
B
e
A
.
Verifcat ¸i ipoteza propriet˘ at ¸ii ˆın cazul matricelor J
3
(0) ¸si λI
3
,
iar apoi deducet ¸i de aici c˘ a
e
J
3
(λ)
= e
λ
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 229 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
12. EXERCIT¸ II
c) Utilizˆ and exemplul precedent, calculat ¸i exponent ¸ialele
celulelor Jordan e
J
n
(λ)
, pentru n = 4 , ¸ apoi pentru n num˘ ar
natural oarecare.
(3)
ˆ
In cazul general al unei matrice p˘ atrate A, forma Jordan J
A
poate avea pe diagonal˘ a celule Jordan de diverse dimensiuni core-
spunz˘ atoare valorilor proprii ale lui A. Consider˘ am exemplul
teoretic al formei Jordan alc˘ atuite din celulele J
3

1
), J
1

2
) ¸si
J
2

2
), ˆın aceast˘ a ordine.
ˆ
In “M” “M” “M”, putem defni generic celula
J
k
(λ) astfel:
J[k , λ ] :=
Table[Which[i == j, λ, i + 1 == j, 1, True, 0], ¦i, k¦, ¦j, k¦]
iar matricea din exemplu se poate construi cu “M” “M” “M”-comanda
ArrayFlatten astfel:
J
A
= ArrayFlatten[
¦¦J[3, λ
1
], 0, 0¦, ¦0, J[1, λ
2
], 0¦, ¦0, 0, J[2, λ
2
]¦¦];
a) Executˆ and succesiv ˆın “M” “M” “M” aceste comenzi, verifcat ¸i faptul
c˘ a J
A
este matricea diagonal celular˘ a considerat˘ a.
b) Calculat ¸i ˆın “M” “M” “M” matricea J
k
A
, pentru k num˘ ar natural oare-
care.
c) Calculat ¸i ˆın “M” “M” “M” limita sumei matriceale
n

k=0
1
k!
J
k
A
pentru n → ∞.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 230 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13
Solut ¸ii
Exercit ¸iul 2.
Solut ¸ie 1a)
Observat ¸ie: Cˆ and sistemul liniar este dat prin matricea sa ¸si prin
coloana termenilor liberi, aici
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2
−1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
231
13. SOLUT¸ II
¸si
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
putem obt ¸ine matricea extins˘ a utilizˆ and “M” “M” “M”-comanda Join dup˘ a cum
urmeaz˘ a:
A = Join
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2
−1 2 2
1 6 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
s
1
3s
_
_
_
_
_
_
_
_
, 2
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
;
A//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2 s
−1 2 2 1
1 6 0 3s
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2 s
0 4 1 1 +
s
2
1 6 0 3s
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 232 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2 s
0 4 1 1 +
s
2
0 4 1
5s
2
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][2]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2 s
0 4 1 1 +
s
2
0 0 0 −1 + 2s
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
/.s →
1
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 4 −2
1
2
0 4 1
5
4
0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Substitut ¸ii regresive:
x
2
= −
x
3
4
+
5
16
, x
1
=
3x
3
2

3
8
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 233 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
Solut ¸ie 1b)
A = Join
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3
−4 6 1 −5
6 −9 9 11
4 −6 −1 5
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t
s −2t
3(s + t)
s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
, 2
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
;
A//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
−4 6 1 −5 s −2t
6 −9 9 11 3(s + t)
4 −6 −1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]//Simplify; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 s
6 −9 9 11 3(s + t)
4 −6 −1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]//Simplify; A
2
//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 234 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 6 2 3s
4 −6 −1 5 s + 2t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][1, 4][1]//Simplify; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 6 2 3s
0 0 −3 −1 s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
4
= Opelem[A
3
][2, 3][3]; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 0 0 s
0 0 −3 −1 s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
A
5
= Opelem[A
4
][2, 4][3]; A
5
//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 235 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 s
0 0 0 0 s
0 0 0 0 2s
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
(A
5
/.s → 0)//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
2 −3 1 3 t
0 0 3 1 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Substitut ¸ii regresive:
x
3
= −
x
4
3
, x
1
=
3x
2
2

8x
4
6
+
t
2
unde x
2
, x
4
, t ∈ R ca parametri.
Solut ¸ie 2)
Consider˘ am sistemul echivalent cu cel dat ¸si avˆ and ca matrice extins˘ a-
forma redus˘ a pe linii a matricei extinse pentru sistemul dat. Condit ¸ia
problemei echivaleaz˘ a cu inexistent ¸a ˆın acest sistem a relat ¸iilor de in-
compatibilitate de tipul celor ˆıntˆ alnite ˆın aplicat ¸ia din ¸5.2 ¸si la primul
punct din acest exercit ¸iu. Sistemul echivalent poate f atunci rezolvat
prin “substitut ¸ii regresive”.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 236 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Exercit ¸iul 3.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 −1 1 3
6 4 0 1 9
−9 −6 13 −8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 −1 1 3
0 0 2 −1 3
−9 −6 13 −8 6
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 −1 1 3
0 0 2 −1 3
0 0 10 −5 15
_
_
_
_
_
_
_
_
A
3
= Opelem[A
2
][2, 3][3]; A
3
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
3 2 −1 1 3
0 0 2 −1 3
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
RowReduce[A]//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 237 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
_
_
_
_
_
_
_
_
1 2/3 0 1/6 3/2
0 0 1 −1/2 3/2
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
Deci doi pivot ¸i ˆın coloanele 1 ¸si 3.
Exercit ¸iul 4.
Solut ¸ie 1)
Not˘ am cu B matricea A extins˘ a cu cele dou˘ a coloane bbb ¸si ccc. Dup˘ a cum
am v˘ azut mai sus, B se obt ¸ine prin “M” “M” “M”-comanda Join:
B = Join[A, b, c, 2]; B//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −2 1 2
3 2 1 1 −1
2 1 0 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
Putem scurta calculul utilizˆ and “M” “M” “M”-comanda de reducere la forma
canonic˘ a pe linii a matricei B:
RowReduce[B]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
1
2
5
4
0 1 0 0 −
3
2
0 0 1 −
1
2

7
4
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 238 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Obt ¸inem astfel direct cele dou˘ a coloane-solut ¸ii pentru sistemele echiva-
lente cu Axxx = bbb ¸si Ayyy = ccc ¸si anume,
I
3
xxx =
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
0

1
2
_
_
_
_
_
_
_
_
I
3
yyy =
_
_
_
_
_
_
_
_
5
4

3
2

7
4
_
_
_
_
_
_
_
_
Solut ¸ie 2)
Repet˘ am cu fdelitate procedeul de la punctul 1, ˆınlocuind coloanele bbb
¸si ccc cu cele trei coloane ale matricei
I
3
= IdentityMatrix[3];
B = Join[A, I
3
, 2]; B//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 −2 1 0 0
3 2 1 0 1 0
2 1 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 239 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
Apoi, tot ca la punctul 1, trecem la forma canonic˘ a pe linii a ma-
tricei B:
RowReduce[B]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 −1/4 −1/2 5/4
0 1 0 1/2 1 −3/2
0 0 1 −1/4 1/2 −3/4
_
_
_
_
_
_
_
_
¸si pe ultimile trei pozit ¸ii citim coloanele inversei lui A.
Verifcare:
Inverse[A]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−1/4 −1/2 5/4
1/2 1 −3/2
−1/4 1/2 −3/4
_
_
_
_
_
_
_
_
Exercit ¸iul 5.
Justifcare: Trebuie s˘ a coincida cu I
n
deoarece, find nesingular˘ a, ea
are pivot pe fecare linie, deci, ca matrice p˘ atrat˘ a, ¸si pe fecare coloan˘ a;
iar pivot ¸ii trebuie s˘ a fe 1, cu 0 ˆın restul coloanei pe care se af˘ a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 240 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Exercit ¸iul 6.
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 1 2
2 1 −4
−2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
1
= Opelem[A][1, 2][1]; A
1
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 1 2
0 2 −2
−2 1 1
_
_
_
_
_
_
_
_
A
2
= Opelem[A
1
][1, 3][1]; A
2
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 1 2
0 2 −2
0 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
Deci det A = det A
2
= (−2)2(−1) = 4.
Verifcare:
Det[A] == 4
True
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 241 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
Exercit ¸iul 8.
Solut ¸ie 1a)
Notˆ and B =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
−1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
trebuie ar˘ atat c˘ a Im(A) = Im(B).
ˆ
In acest
scop, se verifc˘ a dubla incluziune Im(A)

⊂ Im(B) ¸si Im(B)

⊂ Im(A)
folosind testul din ¸6.2. De exemplu,
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
−1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
Solut ¸ie 1b)
Prin “M” “M” “M”-testul anterior se verifc˘ a dubla incluziune Im(A
T
)


Im(A
T
1
) ¸si Im(A
T
1
)

⊂ Im(A
T
):
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 242 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
,
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
0 0 −5 5 −5
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
,
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
Observat ¸ie:
ˆ
In acest stadiu, este bine ca cititorul s˘ a ˆınlocuiasc˘ a ˆın
“M” “M” “M”-testele de mai sus oricare dou˘ a dintre matricele A, A
1
, A
2
, A
3
,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 243 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
pentru a verifca cele trei egalit˘ at ¸i ˆıntre subspat ¸iile de linii.
ˆ
In plus,
putem ad˘ auga ¸si egalitatea cu subspat ¸iul liniilor formei canonice a lui
A:
A
4
= RowReduce
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
; A
4
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 2 1
0 0 1 −1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
,
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 2 1
0 0 1 −1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 244 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
SubspatiuQ
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 0 2 1
0 0 1 −1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
,
Transpose
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
True
Solut ¸ie 2a)
Cel mai simplu mod de a face verifcarea independent ¸ei liniare este prin
testarea rangului matricei celor dou˘ a coloane:
MatrixRank
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 3
2 1
−1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
== 2
True
ˆ
Intrucˆ at am verifcat la punctul (1a) c˘ a cele dou˘ a coloane genereaz˘ a
subspat ¸iul Im(A), conform defnit ¸iei bazei (vezi capitolul 7, defnit ¸ia
4) ele reprezint˘ a o baz˘ a pentru Im(A).
Solut ¸ie 2b)
Defnit ¸ie: Dou˘ a sisteme de vectori din spat ¸iul V sunt echivalente dac˘ a
genereaz˘ a acela¸si subspat ¸iu din V .
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 245 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
Testarea echivalent ¸ei se poate face ˆıncercˆ and exprimarea fec˘ aruia
din vectorii unui sistem drept combinat ¸ii liniare de vectorii celuilalt
sistem ¸si reciproc. Notˆ and sistemele (fnite) de vectori cu (v
1
, . . . , v
m
) (v
1
, . . . , v
m
) (v
1
, . . . , v
m
),
respectiv (w
1
, . . . , w
n
) (w
1
, . . . , w
n
) (w
1
, . . . , w
n
), aceasta revine la existent ¸a relat ¸iilor
(v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
)
T
= S
1
(w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
)
T
(w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
w
1
, . . . , w
n
)
T
= S
2
(v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
v
1
, . . . , v
m
)
T
,
unde S
1
¸si S
2
sunt matrice m n, respectiv n m. Bazele sunt sis-
teme echivalente de vectori liniar independent ¸i (ˆın acest caz rezultˆ and
c˘ a m = n).
ˆ
Intrucˆ at aceast˘ a testare se poate face, ˆın cazul vectorilor-
coloan˘ a, cu instruct ¸iunea din ¸6.2 (consecint ¸a), alegerea unei baze al-
ternative pentru Im(A) se rezum˘ a la testarea echivalent ¸ei dintre sis-
temul coloanelor 1 ¸si 3 ¸si o alt˘ a pereche de coloane din A. De exemplu
coloanele 2 ¸si 4 (testat ¸i echivalent ¸a!).
Observat ¸ie: Aplicˆ and comanda DepLin construit˘ a ˆın “M” “M” “M” (capitolul
7,observat ¸ia 5), obt ¸inem
DepLin
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 −2 3 −1 4
2 −4 1 3 3
−1 2 2 −4 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
Relat ¸iile de dependent ¸˘ a liniar˘ a ˆıntre liniile v
i
ale matricei sunt:
−v
1
+ v
2
+ v
3
−v
1
+ v
2
+ v
3
−v
1
+ v
2
+ v
3
= 000.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 246 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Relat ¸iile de dependent ¸˘ a liniar˘ a ˆıntre coloanele w
i
ale matricei sunt:
−w
1
−w
3
+ w
5
−w
1
−w
3
+ w
5
−w
1
−w
3
+ w
5
=000
−2w
1
+ w
3
+ w
4
−2w
1
+ w
3
+ w
4
−2w
1
+ w
3
+ w
4
=000
2w
1
+ w
2
2w
1
+ w
2
2w
1
+ w
2
=000
Astfel, din cele trei relat ¸ii de dependent ¸˘ a liniar˘ aˆıntre coloanele matricei
A putem extrage dubla exprimare ˆıntre sistemele( w
1
, w
3
w
1
, w
3
w
1
, w
3
) ¸si (w
2
, w
4
w
2
, w
4
w
2
, w
4
):
exercit ¸iu! Ceea ce dovede¸ste c˘ a perechea de vectori aleas˘ a este baz˘ a
pentru Im(A).
Solut ¸ie 2c)
Matricea S are drept coloane coefcient ¸ii relat ¸iilor prin care vectorii
bazei nou alese se exprim˘ a ˆın baza init ¸ial˘ a.
ˆ
In cazul noii baze (a
2
, a
4
a
2
, a
4
a
2
, a
4
),
rezult˘ a
S =
_
_
_
_
−2 2
0 −1
_
_
_
_
Exercit ¸iul 9.
Solut ¸ie 1)
Un program pentru testarea propus˘ a poate f urm˘ atorul:
n = 1; While[n ≤ 10, A = Table[RandomInteger[¦0, 1¦], ¦i, 3¦, ¦j, 4¦];
Print[”A = ”, A//MatrixForm, ” Baza in Im(A) = ”,
Nest[ComplementOrtogonal, A, 2]//MatrixForm]; n + +]
Solut ¸ie 2)
ˆ
Intrucˆ at [A[B] se obt ¸ine prin comanda Join[A, B, 2] (vezi ¸6.3), de-
terminarea bazei ˆın sum˘ a se face - conform punctului (1) din acest
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 247 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
exercitiu - prin comanda
Nest[ComplementOrtogonal, Join[A, B, 2], 2]
iar testarea cerut˘ a se poate realiza, de exemplu, prin programul
For[n = 3, n ≤ 4, n + +,
For[p = 2, p ≤ 3, p + +,
For[q = 2, q ≤ 3, q + +, A = Table[RandomInteger[¦0, 1¦], ¦i, n¦, ¦j, p¦];
B = Table[RandomInteger[¦0, 1¦], ¦i, n¦, ¦j, q¦];
Print[”A = ”, A//MatrixForm, ” B = ”, B//MatrixForm,
” Baza in suma = ”,
Nest[ComplementOrtogonal, Join[A, B, 2], 2]]]//MatrixForm]]
Solut ¸ie 3)
Involutivitatea complement˘ arii ortogonale permite rescrierea formulei
ment ¸ionate sub forma
_
V

+ W

_

= V ∩ W.
O baz˘ aˆın intersect ¸ia Im(A)∩Im(B) va putea f construit˘ a drept baz˘ aˆın
complementul ortogonal al unei sume: Im(A)

+Im(B)

. Rezultatul
acestui rat ¸ionament este comanda
Intersectia[A , B ] :=
ComplementOrtogonal[
Suma[ComplementOrtogonal[A], ComplementOrtogonal[B]]]
ˆın care
Suma[A , B ] := ComplementOrtogonal[
ComplementOrtogonal[Join[A, B, 2]]]
L˘ as˘ am cititorului pl˘ acerea de a combina aceste dou˘ a comenzi cu
miniprogramul de testare utilizat la punctul (2), pentru a verifca legea
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 248 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
dimensiunilor:
dimV + dimW = dim(V + W) + dim(V ∩ W).
Exercit ¸iul 10.
Solut ¸ie 1)
O baz˘ a ˆın Im(A) se obt ¸ine aplicˆ and matricei A comanda Baza[A],
conform exercit ¸iului 9, punctul (1). Ortonormarea sistemului de
vectori-coloan˘ a astfel obt ¸inut se realizeaz˘ a aplicˆ and “M” “M” “M”-comanda
Orthogonalize matricei transpuse:
Transpose[Baza[A]]
Pentru a reveni la vectori-coloan˘ a, subrutina complet˘ a va f:
Transpose[Orthogonalize[Transpose[Baza[A]]]]
Solut ¸ie 2)
a) Aplicˆ and aceast˘ a subrutin˘ a matricei A date obt ¸inem baza orto-
normat˘ a:
U = Transpose[Orthogonalize[Transpose[Baza[A]]]]
_
_

1

3
,
2

15
_
,
_
0,
_
3
5
_
,
_
1

3
,
1

15
_
,
_
1

3
,
1

15
_
_
P = U.Transpose[U]
__
3
5
,
2
5
, −
1
5
, −
1
5
_
,
_
2
5
,
3
5
,
1
5
,
1
5
_
,
_

1
5
,
1
5
,
2
5
,
2
5
_
,
_

1
5
,
1
5
,
2
5
,
2
5
__
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 249 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
b) Egalitatea UU
T
=

r
i=1
uuu
i
uuu
T
i
este o consecint ¸˘ a a regulii de ˆınmult ¸ire
a matricelor (vezi ¸si exercit ¸iul 7, punctul 3.b) ¸si poate f verif-
cat˘ a cu urm˘ atorul program avˆ and ca date de intrare dimensiunile
Dimensions[A] = ¦m, n¦ ale matricei testate:
A = Table[RandomInteger[¦−3, 3¦], ¦i, m¦, ¦j, n¦];
(*matrice de test cu numere intregi aleatoare in intervalul ¦-3,3¦*)
A.Transpose[A] == Sum[Transpose[¦A[[All, i]]¦].¦A[[All, i]]¦,
¦i, Dimensions[A][[2]]¦]
(*testul propriu-zis*)
Verifcarea pentru P = UU
T
a celor dou˘ a propriet˘ at ¸i ale matricelor de
proiect ¸ie:
P
T
=
_
UU
T
_
T
= U
TT
U
T
= UU
T
= P
P
2
= P
Demonstrat ¸ia propriet˘ at ¸ii de idempotent ¸˘ a se bazeaz˘ a pe ortonormarea
coloanelor lui U, din care rezult˘ a
U
T
U = I
(demonstrat ¸i aceasta!).
Exercit ¸iul 11.
Solut ¸ie 1)
ˆ
Inlocuind solut ¸ia ˉ xxx = ¦ ˉ m, ˉ n¦ ˆın sistemul ecuat ¸iilor normale, obt ¸inem
ˉ m
p

i=1
x
2
i
+ ˉ n
p

i=1
x
i

p

i=1
x
i
y
i
=0
ˉ m
p

i=1
x
i
+ ˉ np − ˉ n
p

i=1
y
i
=0.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 250 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Expresiile c˘ autate rezult˘ a prin rearanjarea factorilor comuni sub o sin-
gur˘ a sum˘ a.
Solut ¸ie 2)
Formele matricei ¸si termenului liber sunt
A
T
A =
_
_
_
_
_
_
_
_

p
i=1
x
4
i

p
i=1
x
3
i

p
i=1
x
2
i

p
i=1
x
3
i

p
i=1
x
2
i

p
i=1
x
i

p
i=1
x
2
i

p
i=1
x
i
p
_
_
_
_
_
_
_
_
A
T
bbb =
_
_
_
_
_
_
_
_

p
i=1
x
2
i
y
i

p
i=1
x
i
y
i

p
i=1
y
i
_
_
_
_
_
_
_
_
Prin ˆınlocuirea valorilor p = 5 ¸si ¦x
i
, y
i
¦, i = 1, . . . , 5, g˘ asim
A
T
A = ¦¦3299, 541, 95¦, ¦541, 95, 19¦, ¦95, 19, 5¦¦
A
T
bbb = ¦¦409.5¦, ¦73.5¦, ¦15.¦¦
Solut ¸ie 3)
Rezolvˆ and ecuat ¸iile normale, obt ¸inem
ˉ x = LinearSolve[¦¦3299, 541, 95¦, ¦541, 95, 19¦, ¦95, 19, 5¦¦,
¦¦409.5¦, ¦73.5¦, ¦15.¦¦]
¦¦−0.0790043¦, ¦1.3474¦, ¦−0.619048¦¦
Pe de alt˘ a parte, matricea A a sistemului (incompatibil) Axxx = bbb va
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 251 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
avea forma
A = Table[¦x
2
i
, x
i
, 1¦, ¦i, 5¦]
ˆın care, ˆınlocuind valorile absciselor celor cinci puncte, obt ¸inem
A/.¦x
1
→ 1, x
2
→ 2, x
3
→ 4, x
4
→ 5, x
5
→ 7¦
¦¦1, 1, 1¦, ¦4, 2, 1¦, ¦16, 4, 1¦, ¦25, 5, 1¦, ¦49, 7, 1¦¦
LeastSquares[¦¦1, 1, 1¦, ¦4, 2, 1¦, ¦16, 4, 1¦, ¦25, 5, 1¦,
¦49, 7, 1¦¦, ¦0.5, 2, 3.5, 4, 5¦]
¦−0.0790043, 1.3474, −0.619048¦
Exercit ¸iul 12.
Solut ¸ie 1)
Pentru n > 0, J
3
(0)
n
= 000.
Prin induct ¸ie, sau prin aplicarea formulei binomului, deoarece λI
3
¸si
J
3
(0) comut˘ a, rezult˘ a:
J
3
(λ)
n
=
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
n

n−1 n(n−1)
2
λ
n−2
0 λ
n

n−1
0 0 λ
n
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Observat ¸ie: Observat ¸ie: Observat ¸ie: Aceast˘ a formul˘ a se poate generaliza (de exemplu cu for-
mula binomului) pentru calculul puterii n ˆın cazul oric˘ arei celule
Jordan J
k
(λ). Ea va avea λ
n
pe diagonal˘ a, iar pe supradiagonale,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 252 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
j = 1, 2, . . . , k −1, elementul C
j
n
λ
n−j
(pentru j < n).
Solut ¸ie 2)
a) A¸sadar, scriind exponent ¸iala e
J
3
(0)
ca serie de puteri de matrice (vezi
¸11.3, pctul 2 ), obt ¸inem
e
J
3
(0)
= I
3
+ J
3
(0) +
1
2
J
3
(0)
2
=
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
b)
ˆ
In vitutea propriet˘ at ¸ii enunt ¸ate, pentru orice λ
e
J
3
(λ)
= e
λI
3
+J
3
(0)
=
e
λI
3
e
J
3
(0)
= e
λ
I
3
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1
1
2
0 1 1
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
c) Pentru J
4
(0) vom avea
e
J
4
(0)
= I
4
+ J
4
(0) +
1
2
J
4
(0)
2
+
1
6
J
4
(0)
3
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1/2 1/6
0 1 1 1/2
0 0 1 1
0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 253 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
¸si
e
J
n
(0)
= I
n
+ J
n
(0) +
1
2
J
n
(0)
2
+
1
6
J
n
(0)
3
+ . . . +
1
(n −1)!
J
n
(0)
n−1
respectiv
e
J
n
(λ)
= e
λ
e
J
n
(0)
Solut ¸ie 3)
a) Aplicˆ and succesiv cele dou˘ a comenzi, obt ¸inem
J
A
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
1 0 0 0 0
0 λ
1
1 0 0 0
0 0 λ
1
0 0 0
0 0 0 λ
2
0 0
0 0 0 0 λ
2
1
0 0 0 0 0 λ
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
b)
MatrixPower[J
A
, k]//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 254 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
k
1

−1+k
1
1
2
(−1 + k)kλ
−2+k
1
0 0 0
0 λ
k
1

−1+k
1
0 0 0
0 0 λ
k
1
0 0 0
0 0 0 λ
k
2
0 0
0 0 0 0 λ
k
2

−1+k
2
0 0 0 0 0 λ
k
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c)
Limit[Sum[
1
n!
MatrixPower[J
A
, k], ¦n, 0, n¦], n → ∞]//
FullSimplify//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
λ
1
e
λ
1
e
λ
1
/2 0 0 0
0 e
λ
1
e
λ
1
0 0 0
0 0 e
λ
1
0 0 0
0 0 0 e
λ
2
0 0
0 0 0 0 e
λ
2
e
λ
2
0 0 0 0 0 e
λ
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Observat ¸ie: Observat ¸ie: Observat ¸ie: "MMM"-comanda MatrixExp[A] produce acela¸si rezultat ca ¸si
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 255 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
13. SOLUT¸ II
calculul precedent:
MatrixExp[A]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
λ
1
e
λ
1
e
λ
1
/2 0 0 0
0 e
λ
1
e
λ
1
0 0 0
0 0 e
λ
1
0 0 0
0 0 0 e
λ
2
0 0
0 0 0 0 e
λ
2
e
λ
2
0 0 0 0 0 e
λ
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
Bibliografe la partea a II-a
1. Bruce F.Torrence, Eve A. Torrence:The Student’s introduction to
Mathematica, Cambridge Press,2009
2. Eugen Don: Mathematica - Shaum’s Outlines, Mac Graw Hill,
2009
3. Inna Shingareva, Carlos Lizarraga-Celaya: Maple and Mathe-
matica. A Problem Solving Approach for Mathematics, Springer
Wien-NewYork, 2009
4. Teodor Stihi: Algebra Liniara-teorie si probleme rezolvate, Edi-
tura ALL, 1999
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 256 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Partea III
ECUAT¸II DIFERENT¸IALE
257
Scopul acestei sect ¸iuni este de a prezenta exemple de rezolvare a
ecuat ¸iilor diferent ¸iale cu ajutorul softului Mathematica. Majoritatea
exemplelor prezentate au fost studiate ˆın cadrul cursului de ecuat ¸ii
diferent ¸iale.
Vor f tratate urm˘ atoarele probleme:
- rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale de ordinˆıntˆ ai cu ajutorul comen-
zii DSolve,
- rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale scriind comenzile corespun-
z˘ atoare parcurgerii etapelor caracteristice tipului de ecuat ¸ie
diferent ¸ial˘ a considerat˘ a care s˘ a conduc˘ a la g˘ asirea solut ¸iei aces-
teia,
- determinarea traiectoriilor ortogonale,
- rezolvarea unor ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin superior cu
coefcient ¸i constant ¸i,
- rezolvarea unor sisteme diferent ¸iale liniare de ordin ˆıntˆ ai cu
coefcient ¸i constant ¸i,
- desenarea traiectoriilor ¸si a sensului de parcurs pe acestea ˆın
vecin˘ atatea punctelor de echilibru ˆın cazul sistemelor diferent ¸iale
liniare de ordin ˆıntˆ ai, cu dou˘ a necunoscute,
- prezentarea unor exemple de utilizare a transformatei Laplace.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 259 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



260
14
Ecuat ¸ii diferent ¸iale integrabile prin cuadraturi
14.1 Ecuat ¸ii diferent ¸iale cu variabile separabile
Forma general˘ a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin ˆıntˆ ai cu variabile
separabile este
x

(t) = f(t)g(x(t)) (14.1.1)
unde I, J ⊂R; f : I → R, g : J→ R sunt dou˘ a funct ¸ii date continue
cu g(y) ,= 0, ∀y ∈ J, x : I → J, x funct ¸ia necunoscut˘ a, derivabil˘ a cu
derivata continu˘ a.
Exemplul 14.1.1 Se consider˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu variabile sepa-
rabile:
x

(t) =
t
2
x
2
(t)
1+t
2
, t ,= 0, x ,= 0.
S˘a se rezolve cu ajutorul Mathematicii.
Folosim comanda DSolve.
261
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
eq1 = x

[t] == ((t

2x[t]

2)/(1 + t

2))
sol1 = DSolve[eq1, x[t], t]
x

[t] ==
t
2
x[t]
2
1+t
2
__
x[t] →
1
−t+ArcTan[t]−C[1]
__
Observ˘ am din analiza exemplului de mai sus c˘ a structura comenzii
DSolve este urm˘ atoarea:
- primul argument al comenzii este ecuat ¸ia sau, ˆın cazul dat, ecuat ¸ia
defnit˘ a anterior prin eq1 sub form˘ a normal˘ a, x

(t) = f(t, x(t)),
-al doilea argument este funct ¸ia necunoscut˘ a x(t),
-al treilea argument este variabila independent˘ a t.
Solut ¸ia am obt ¸inut-o sub form˘ a explicit˘ a. Dac˘ a rezolv˘ am o ecuat ¸ie
cu condit ¸ie init ¸ial˘ a, preciz˘ am condit ¸ia ˆın comanda DSolve, ˆın acolad˘ a
al˘ aturi de ecuat ¸ie ¸si obt ¸inem solut ¸ia unic˘ a a problemei Cauchy.
sol11 = DSolve[¦eq1, x[0.5] == 1¦, x[t], t]
__
x[t] →
1
1−t+ArcTan[t]
__
Grafcul solut ¸iei obt ¸inut˘ a sub form˘ a explicit˘ a ˆıl tras˘ am cu ajutorul
comenzii Plot. Comanda cont ¸ine funct ¸ia, intervalul ˆın care variaz˘ a
necunoscuta ¸si, opt ¸ional, PlotRange care ofer˘ a specifcat ¸ii asupra in-
tervalului ˆın care variaz˘ a coordonatele din grafc.
ˆ
In continuare de-
sen˘ am grafcul solut ¸iei determinate, expresia ei g˘ asindu-se ˆın locat ¸ia
sol11[[1,1,2]] din tabelul de date de ie¸sire.
sol11[[1, 1, 2]]
1
1.03635−1.t+ArcTan[t]
gg1 = Plot[sol11[[1, 1, 2]], ¦t, 0.5, 5¦, PlotStyle → RGBColor[0, 1, 0]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 262 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE CU VARIABILE SEPARABILE
2 3 4 5
6
4
2
2
4
6
Schimbˆ and condit ¸ia init ¸ial˘ a, obt ¸inem o alt˘ a solut ¸ie a c˘ arei grafc
este desenat mai jos.
sol12 = DSolve[¦eq1, x[0.5] == 4¦, x[t], t]
__
x[t] →
1
0.286352−1.t+ArcTan[t]
__
sol12[[1, 1, 2]]
1
0.286352−1.t+ArcTan[t]
gg2 = Plot[sol12[[1, 1, 2]], ¦t, 0.5, 4¦]
1.0 1.5 2.0 2.5 3.0 3.5 4.0
10
5
5
10
Show[gg1, gg2]
Desen˘ am ambele grafce pe acela¸si sistem de coordonate, aceasta
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 263 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
realizˆ andu-se cu ajutorul comenzii Show:
2 3 4 5
6
4
2
2
4
6
ˆ
In continuare prezent˘ am ¸si modul de rezolvare a aceleia¸si ecuat ¸ii
diferent ¸iale cu variabile separabile urmˆ and pa¸sii de rezolvare studiat ¸i
la cursul de ecuat ¸ii diferent ¸iale:
-separ˘ am variabilele,
mems1[x ] = 1/x

2
memd1[t ] = t

2/(t

2 + 1)
1
x
2
t
2
1+t
2
-integr˘ am fecare membru,
p1 = Integrate[mems1[x], x]
p2 = Integrate[memd1[t], t]

1
x
t −ArcTan[t]
-scriem solut ¸ia general˘ a,
sol3 = p1 −p2 == C
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 264 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.1. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE CU VARIABILE SEPARABILE
−t −
1
x
+ ArcTan[t] == C
Obt ¸inem solut ¸ia sub form˘ a explicit˘ a astfel:
Solve[p1 −p2 == C, x]
__
x →
1
−C−t+ArcTan[t]
__
Desen˘ am grafcul solut ¸iei obt ¸inut˘ a sub form˘ a implicit˘ a cu ajutorul
comenzii ContourPlot. Observ˘ am c˘ a grafcul solut ¸iei scris˘ a sub forma
−t −
1
x
+ArcTan[t] == C pentru diferite valori ale lui C este acela¸si cu
grafcul curbelor de nivel ale suprafet ¸ei −t−
1
x
+ArcTan[t], grafc care se
traseaz˘ a cu ajutorul comenzii ContourPlot. Valorile lui C pentru care
sunt trasate grafcele sunt specifcate ˆın tabelul etichetat cval precizat
ˆın opt ¸iunea Contours − > cval din ContourPlot.
sol31 = p1 −p2;
cval = Table[C, ¦C, −4., 2., 0.5¦]
¦−4., −3.5, −3., −2.5, −2., −1.5, −1., −0.5, 0., 0.5, 1., 1.5, 2.¦
ContourPlot[sol31, ¦t, 0.5, 5¦, ¦x, 1, 7¦, Contours → cval,
ContourShading → None]
1 2 3 4 5
1
2
3
4
5
6
7
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 265 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
14.2 Ecuat ¸ii diferent ¸iale omogene
Forma general˘ a a unei ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordin ˆıntˆ ai omogen˘ a este
x

(t) = f
_
x(t)
t
_
(14.2.2)
unde f este o funct ¸ie continu˘ a ¸si omogen˘ a de grad zero.
Alte forme ale ecuat ¸iei omogene sunt
x

(t) =
P(t, x)
Q(t, x)
, (14.2.3)
unde T este o mult ¸ime nevid˘ a ¸si deschis˘ a din R
2
¸si P, Q :T → R dou˘ a
funct ¸ii continue pe T, cu Q(t, x) ,= 0 pe T, omogene, avˆ and acela¸si
grad de omogeneitate ˆın sens Euler, sau
P(t, x)dt −Q(t, x)dx = 0. (14.2.4)
Rezolvarea ecuat ¸iei diferent ¸iale de ordin ˆıntˆ ai omogen˘ a se face
efectuˆ and schimbarea de funct ¸ie
x(t) = tu(t) (14.2.5)
¸si se ajunge la o ecuat ¸ie cu variabile separabile.
Exemplul 14.2.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale
x

(t) =
x(t)
t
+ tg
x(t)
t
, t ,= 0, x(t) ,= k
π
2
t, k ∈ N.
Clear[x, t]
eq4 = x

[t] == x[t]/t + Tan[x[t]/t]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 266 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.2. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE OMOGENE
sol4 = DSolve[eq4, x[t], t]
x

[t] == Tan
_
x[t]
t
_
+
x[t]
t
¦¦x[t] → tArcSin[e
C[1]
t]¦¦
Exemplul 14.2.2 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale:
x

(t) =
x(t)
t
−e
x(t)
t
, t ,= 0, k ∈ N.
S˘a se traseze grafcul solut ¸iei care satisface condit ¸ia init ¸ial˘a x(1) = 1.
Determin˘ am solut ¸ia general˘ a: defnim ecuat ¸ia eq5 ¸si utiliz˘ am
DSolve.
eq5 = x

[t] == x[t]/t −Exp[x[t]/t]
sol5 = DSolve[eq5, x[t], t]
¦¦x[t] → −tLog[−C[1] + Log[t]]¦¦
Impunem condit ¸ia init ¸ial˘ a x(1) = 1 ¸si determin˘ am solut ¸ia particu-
lar˘ a.
sol5 = DSolve[¦eq5, x[1] == 1¦, x[t], t]
__
x[t] → −tLog
_
1
e
+ Log[t]
¸__
Observ˘ am c˘ a solut ¸ia este defnit˘ a pentru t > 0.
Tras˘ am grafcul solut ¸iei generale pentru diferite valori ale constan-
tei. Pentru aceasta punemˆın evident ¸˘ a constanta C[1] din solut ¸ia gene-
ral˘ a. Form˘ am un tablou cu solut ¸iile obt ¸inute pentru diferite valori ale
constantei ¸si astfel putem utiliza comanda ContourPlot.
sol = Log[t] −Exp[−x/t]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 267 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
−tLog
_
1
e
+ Log[t]
¸
sol51 = sol5[[1, 1, 2]] −x
−e

x
t
+ Log[t]
cval1 = Table[C, ¦C, −5., 4., 0.5¦];
ContourPlot[sol, ¦t, −2, 10¦, ¦x, −1, 5¦, Contours → cval1,
ContourShading → False]
2 0 2 4 6 8 10
1
0
1
2
3
4
5
Exemplul 14.2.3 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale omogene
x

(t) =
x
2
(t)
x
2
(t) + tx(t)
, x
2
+ tx ,= 0.
eq6 = x

[t] == x[t]

2/(tx[t] + x[t]

2);
DSolve[eq6, x[t], t]
__
x[t] →
t
ProductLog
[
e
−C[1]
t
]
__
Folosind comanda DSolve, solut ¸ia obt ¸inut˘ a nu are o form˘ a elegant˘ a,
ceea ce ne sugereaz˘ a ideea de a urma pa¸sii de rezolvare a ecuat ¸iei omo-
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 268 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.2. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE OMOGENE
gene:
-defnim cele dou˘ a funct ¸ii ale c˘ aror omogeneitate trebuie verifcat˘ a,
mem1[t , x ] = x

2
mem2[t , x ] = −x

2 −xt
x
2
−tx −x
2
-verifc˘ am dac˘ a funct ¸iile sunt omogene de grad 1:
mem1[at, a x] == amem1[t, x]
mem2[at, a x] == Expand[amem2[t, x]]
a
2
x
2
== ax
2
−a
2
tx −a
2
x
2
== −atx −ax
2
Observ˘ am c˘ a cele dou˘ a funct ¸ii nu sunt omogene de grad unu.
Test˘ am dac˘ a sunt omogene de grad doi.
mem1[at, a x] == a

2mem1[t, x]
mem2[at, a x] == Expand[a

2mem2[t, x]]
True
True
Cele dou˘ a funct ¸ii sunt omogene de grad doi.
-scriem ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a sub forma (14.2.4) unde simbolul Dt[t]
corespunde lui dt ¸si Dt[x] corespunde lui dx,
eta1 = mem1[t, x]Dt[t] + mem2[t, x]Dt[x]
x
2
Dt[t] + (−tx −x
2
) Dt[x]
-facem schimbarea de funct ¸ie x(t) = tu(t).
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 269 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
Clear[x,t,u]
x = tu
tu
Facem observat ¸ia c˘ a pentru buna desf˘ a¸surare a programului trebuie
¸sterse valorile anterioare ale funct ¸iilor sau variabilelor, fapt realizat
prin comanda Clear. De aceea recomand˘ am utilizarea comenzii, ˆın
special ˆınaintea unor schimb˘ ari de variabile, pentru a evita obt ¸inerea
unor rezultate eronate, dar ¸si ˆınaintea ˆınceperii unor aplicat ¸ii noi care
utilizeaz˘ a acelea¸si variabile.
eta2 = eta1//ExpandAll
−t
2
u
3
Dt[t] −t
3
uDt[u] −t
3
u
2
Dt[u]
-grup˘ am termenii relat ¸iei anterioare dup˘ a Dt[t] ¸si Dt[x] cu ajutorul
comenzii Collect ¸si transform˘ am ecuat ¸ia ˆıntr-o ecuat ¸ie cu variabile se-
parabile. Pentru a rezolva ecuat ¸ia o ˆımp˘ art ¸im prin t
3
u
3
, elemente care
se af˘ a ˆın locat ¸iile tabelului de ie¸sire eta3 ¸si anume ˆın eta3[[2,1]] ¸si
eta3[[1,3]]
eta3 = Collect[eta2, ¦t, Dt[t], Dt[u]¦]
−t
2
u
3
Dt[t] + t
3
(−u −u
2
) Dt[u]
-integr˘ am ecuat ¸ia cu variabile separabile. Pentru aceasta utiliz˘ am
comanda Apart care descompune o funct ¸ie rat ¸ional˘ a ˆın fract ¸ii simple,
iar comanda Cancel simplifc˘ a factorii comuni din fract ¸ii.
eta4 = Cancel[Apart[eta3/(eta3[[2, 1]]eta3[[1, 3]])]]

Dt[t]
t

(1+u)Dt[u]
u
2
eta4[[1, 1]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 270 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.2. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE OMOGENE
eta4[[1, 2]]
−1
1
t
term1 = Integrate[eta4[[1, 1]]eta4[[1, 2]], t]
−Log[t]
eta4[[2, 1]]
eta4[[2, 2]]
eta4[[2, 3]]
−1
1
u
2
1 + u
term2 = Integrate[eta4[[2, 1]]eta4[[2, 2]]eta4[[2, 3]], u]
1
u
−Log[u]
Revenim cu schimbarea de variabil˘ a u =
x
t
pentru a obt ¸ine solut ¸ia
general˘ a a ecuat ¸iei init ¸iale.
Clear[u, x, t]
u = x/t
x
t
term1 == −term2 + C
−Log[t] == C −
t
x
+ Log
_
x
t
¸
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 271 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
14.3 Ecuat ¸ii cu diferent ¸ial˘a total˘a exact˘a
Fie T o mult ¸ime nevid˘ a ¸si deschis˘ a din R
2
¸si P, Q :T → R dou˘ a funct ¸ii
de clas˘ a c
1
pe T, cu Q(t, x) ,= 0 pe T. O ecuat ¸ie de forma
P(t, x(t))dt + Q(t, x(t))dx(t) = 0. (14.3.6)
se nume¸ste ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘ a dac˘ a membrul ˆıntˆ ai
este diferent ¸iala unei funct ¸ii F, adic˘ a satisface condit ¸ia
∂Q
∂t
(t, x) =
∂P
∂t
(t, x), (t, x) ∈ T. (14.3.7)
Solut ¸ia general˘ a este defnit˘ a implicit de F(t, x(t)) = C.
Exemplul 14.3.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale
(e
t
+x(t)+sin x(t))dt+(e
x(t)
+t+t cos x(t))dx(t) = 0, e
x
+t+t cos x ,=
0.
Defnim ecuat ¸ia ¸si utiliz˘ am comanda DSolve.
ec7 = −(Exp[t] + x[t] + Sin[x[t]])/(Exp[x[t]] + t + tCos[x[t]]);
DSolve[ec7, x[t], t]
DSolve
_
−e
t
−Sin[x[t]]−x[t]
e
x[t]
+t+tCos[x[t]]
, x[t], t
_
Se observ˘ a c˘ a aplicarea comenzii DSolve nu a avut succes, a fost re-
scris˘ a ecuat ¸ia. Pentru a o rezolva urm˘ arim pa¸sii corespunz˘ atori acestui
tip de ecuat ¸ie.
-defnim cei doi membrii ai ecuat ¸iei ¸si verifc˘ am condit ¸ia (14.3.7).
p[t , x ] = Exp[t] + x + Sin[x]
q[t , x ] = Exp[x] + t + tCos[x]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 272 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.3. ECUAT¸ II CU DIFERENT¸ IAL
˘
A TOTAL
˘
A EXACT
˘
A
e
t
+ x + Sin[x]
e
x
+ t + tCos[x]
D[p[t, x], x] == D[q[t, x], t]
True
-integr˘ am unul din cei doi membrii, de obicei cel a c˘ arui integral˘ a
se poate calcula mai u¸sor,
et1 = Integrate[p[t, x], t]
e
t
+ tx + tSin[x]
-adun˘ am o funct ¸ie care depinde numai de x, funct ¸ia g(x), deoarece
integrarea s-a f˘ acut ˆın raport cu variabila t. Determin˘ am funct ¸ia g.
Pentru aceasta deriv˘ am ˆın raport cu x, egal˘ am cu cel˘ alalt membru al
ecuat ¸iei, obt ¸inem valoarea lui g

¸si integr˘ am expresia obt ¸inut˘ a
et2 = D[et1 + g[x], x]
t + tCos[x] + g

[x]
et3 = Solve[et2 == q[t, x], g

[x]]
¦¦g

[x] → e
x
¦¦
et4 = Integrate[g

[x]/.et3[[1]], x]
e
x
-scriem solut ¸ia general˘ a,
solgen = et1 + et4 == C
e
t
+ e
x
+ tx + tSin[x] == C
solgen[[1]]
e
t
+ e
x
+ tx + tSin[x]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 273 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
Observ˘ am c˘ a ˆın acest caz, curbele de nivel ale funct ¸iei e
t
+ e
x
+
tx + sin x corespund cu grafcele solut ¸iei e
t
+ e
x
+ tx + sin(x) = C
pentru diferite valori ale lui C. Rezult˘ a c˘ a putem utiliza comanda
ContourPlot pentru a trasa grafcele. Construim tabelul cval2 utilizat
ˆın ContourPlot.
cval2 = Table[C, ¦C, −5., 4., 0.5¦];
ContourPlot[solgen[[1]], ¦t, −2, 2¦, ¦x, −Pi/2, Pi/2¦, Contours → cval2,
ContourShading → None]
2 1 0 1 2
1.5
1.0
0.5
0.0
0.5
1.0
1.5
14.4 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordin ˆıntˆai liniar˘a
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de ordin ˆıntˆ ai liniar˘ a este o ecuat ¸ie de forma
x

(t) = a(t)x(t) + b(t) (14.4.8)
unde a, b : I → R sunt funct ¸ii continue pe I. Dac˘ a b ≡ 0 pe I ecuat ¸ia
se nume¸ste liniar˘ a ¸si omogen˘ a, iar ˆın caz contrar liniar˘ a ¸si neomogen˘ a.
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei (14.4.8), ˆın condit ¸iile ˆın care a, b : I → R
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 274 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.4. ECUAT¸ IA DIFERENT¸ IAL
˘
A DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI LINIAR
˘
A
sunt funct ¸ii continue pe I, este de forma:
x(t, C) = e

a(t)dt
_
C +
_
b(t)e

a(t)dt
dt
_
(14.4.9)
Exemplul 14.4.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale:
x

(t) = x(t)ctgt + 2t sin t
¸si s˘a se traseze grafcele pentru diferite valori ale constantei.
Determin˘ am solut ¸ia general˘ a cu ajutorul comenzii DSolve.
Clear[x, t, u]
ec8 = x

[t] == x[t]Cot[t] + 2tSin[t];
sol8 = DSolve[ec8, x[t], t]
¦¦x[t] → t
2
Sin[t] + C[1]Sin[t]¦¦
sol8[[1, 1, 2]]
t
2
Sin[t] + C[1]Sin[t]
Pentru a trasa grafcele prntru diferite valori ale constantei defnim
solut ¸ia ca o funct ¸ie de C .
y[C ] = t
2
Sin[t] + CSin[t]
CSin[t] + t
2
Sin[t]
Se face un tabel cu solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale pentru diferite va-
lori ale constantei C.
ˆ
In acest caz constanta C ia valori ˆıntre -5 ¸si 5, cu
pasul 1.
solg = Table[y[C], ¦C, −5, 5, 1¦];
Plot[Evaluate[solg], ¦t, −Pi, 2Pi¦, AxesOrigin → ¦0, 0¦]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 275 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
2 2 4 6
25
20
15
10
5
5
14.5 Ecuat ¸ii diferent ¸iale care admit factor inte-
grant
ˆ
In general dac˘ a condit ¸ia (14.3.7) nu este satisf˘ acut˘ a, ecuat ¸ia (14.3.6)
poate f redus˘ a, ˆın anumite cazuri, la o ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a exact˘ a.
O metod˘ a de reducere a ecuat ¸iei (14.3.6) la o ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a
total˘ a exact˘ a este metoda factorului integrant.
Dac˘ a ecuat ¸ia (14.3.6) nu este cu diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘ a, se caut˘ a
o funct ¸ie μ : T ⊂R
2
→ R, de clas˘ a c
1
cu μ(t, x) ,= 0, ∀(t, x) ∈ T,
numit˘ a factor integrant, astfel ˆıncˆ at ecuat ¸ia
μ(t, x)P(t, x)dt + μ(t, x)Q(t, x)dx = 0
s˘ a devin˘ a o ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘ a.
Pentru a determina un factor integrant calcul˘ am expresia
1
Q(t, x)
_
∂P
∂x
(t, x) −
∂Q
∂t
(t, x)
_
. (14.5.10)
Dac˘ a expresia obt ¸inut˘ a este numai funct ¸ie de t, o not˘ am cu f(t).
ˆ
In
acest caz putem determina un factor integrant μ ca funct ¸ie numai de
variabila t. El este solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale μ

(t) = f(t)μ(t). Dac˘ a
(14.5.10) nu este numai funct ¸ie de t, ˆıncerc˘ am cea de a doua variant˘ a.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 276 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.5. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE CARE ADMIT FACTOR INTEGRANT
Calcul˘ am expresia
1
P(t, x)
_
∂Q
∂t
(t, x) −
∂P
∂x
(t, x)
_
(14.5.11)
Dac˘ a expresia obt ¸inut˘ a este numai funct ¸ie de x, o not˘ am cu g(x).
ˆ
In acest caz putem determina un factor integrant μ ca funct ¸ie numai
de variabila x. El este solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale μ

(x) = k(x)μ(x).
Nu lu˘ am ˆın considerare alte situat ¸ii.
Exemplul 14.5.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
(x(t) + ln t) dt− tdx(t) = 0, t > 0.
Dac˘ a scriem ecuat ¸ia de forma
x

(t) =
x(t) + ln t
t
ecuat ¸ia poate f privit˘ a ca o ecuat ¸ie de ordin ˆıntˆ ai liniar˘ a ¸si se rezolv˘ a
ˆın cele ce urmeaz˘ a.
ec10 = x

[t] == (x[t] + Log[t])/t
DSolve[ec10, x[t], t]
x

[t] ==
Log[t]+x[t]
t
__
x[t] → tC[1] + t
_

1
t

Log[t]
t
___
Aceea¸si ecuat ¸ie poate f privit˘ a ¸si ca o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a de forma
(14.3.6). Se pun ˆın evident ¸˘ a cei doi membrii ¸si se verifc˘ a condit ¸ia
(14.3.7).
ms[t , x ] = x + Log[t]
md[t , x ] = −t
x + Log[t]
−t
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 277 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
D[ms[t, x], x] == D[md[t, x], t]
False
Nu este o ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a total˘ a exact˘ a. Se ˆıncearc˘ a deter-
minarea unui factor integrant de forma(14.5.10)
f[t ] = (D[ms[t, x], x] −D[md[t, x], t])/md[t, x]

2
t
Expresia calculat˘ a este numai funct ¸ie de t. Determin˘ am factorul
integrant.
DSolve[¦mi

[t] == mi[t]f[t], mi[1] == 1¦, mi[t], t]
__
mi[t] →
1
t
2
__
miu[t ]:=1/t

2
msfc[t , x ] = (x + Log[t])miu[t]
mdfc[t , x ] = −tmiu[t]
x+Log[t]
t
2

1
t
D[msfc[t, x], x] == D[mdfc[t, x], t]
True
Ecuat ¸ia astfel obt ¸inut˘ a este o ecuat ¸ie cu diferent ¸ial˘ a exact˘ a. Urm˘ am
aceea¸si pa¸si ca la ecuat ¸ia cu diferent ¸ial˘ a exact˘ a.
et10 = Integrate[msfc[t, x], t]

1
t

x
t

Log[t]
t
et20 = D[et10 + g[x], x]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 278 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.6. TRAIECTORII ORTOGONALE

1
t
+ g

[x]
et30 = Solve[et20 == mdfc[t, x], g

[x]]
¦¦g

[x] → 0¦¦
et40 = Integrate[g

[x]/.et30[[1]], x]
0
solgen = et10 + et40 == C

1
t

x
t

Log[t]
t
== C
cval4 = Table[C, ¦C, −5., 4., 0.5¦];
ContourPlot[et10 + et40, ¦t, 0.1, 3¦, ¦x, −3, 3¦, Contours → cval4]
0.5 1.0 1.5 2.0 2.5 3.0
3
2
1
0
1
2
3
14.6 Traiectorii ortogonale
Reamintim c˘ a dou˘ a drepte, d
1
¸s d
2
care au pantele m
1
¸s m
2
sunt per-
pendiculare (ortogonale) dac˘ a pantele lor satisfac relat ¸ia m
1
= −
1
m
2
.
Analog, dou˘ a curbe C
1
¸si C
2
sunt ortogonale ˆıntr-un punct dac˘ a tan-
gentele lor ˆın punctul respectiv sunt perpendiculare.
Punem problema de a determina traiectorii ˆın plan ortogonale pe
curbe date.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 279 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
Exemplul 14.6.1 S˘a se determine traiectoriile ortogonale familiei de
curbe
x
2
−y
2
= C.
Urm˘ arim urm˘ atorele etape:
-determin˘ am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a satisf˘ acut˘ a de familia de curbe
dat˘ a,
Clear[x, t, y, u]
sol1 = Solve[D[x

2 −y[x]

2 == C, x], y

[x]]
__
y

[x] →
x
y[x]
__
-determin˘ am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a satisf˘ acut˘ a de familia de traiectorii
ortogonale, y

(x) = x/y(x),
sol1[[1, 1, 2]]
x
y[x]
ort2 = −1/sol1[[1, 1, 2]]
x
y[x]
-rezolv˘ am ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a cu variabile separabile determinat˘ a,
y

(x) = x/y(x),
dd1 = DSolve[y

[x] == ort2, y[x], x]
__
y[x] →
C[1]
x
__
Familia de traiectorii ortogonale pe x
2
−y
2
= C este xy = C1.
Tras˘ am grafcele pe acela¸si sistem de axe de coordonate.
cval51 = Table[c, ¦c, −5., 4., 1¦];
d1 = ContourPlot[yx, ¦x, −6, 6¦, ¦y, −4, 4¦, ContourShading → False,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 280 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.6. TRAIECTORII ORTOGONALE
Contours → cval51];
d2 = ContourPlot[x

2 −y

2, ¦x, −6, 6¦, ¦y, −4, 4¦,
ContourShading → False,
Contours → cval51];
Show[d1, d2]
6 4 2 0 2 4 6
4
2
0
2
4
Exemplul 14.6.2 S˘a se determine traiectoriile ortogonale curbei x
2

4xy(x) + y
2
(x) = C.
Urm˘ arim etapele din exemplul anterior.
Clear[x, t, y, u]
sol11 = Solve[D[x

2 −4x y[x] + y[x]

2==C, x], y

[x]]
__
y

[x] →
x−2y[x]
2x−y[x]
__
sol11[[1, 1, 2]]
x−2y[x]
2x−y[x]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 281 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
ort21 = −1/sol11[[1, 1, 2]]

2x−y[x]
x−2y[x]
y

[x] == ort21
y

[x] == −
2x−y[x]
x−2y[x]
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a obt ¸inut˘ a, o ecuat ¸ie omogen˘ a, nu poate f rezol-
vat˘ a cu ajutorul comenzii DSolve. Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a obt ¸inut˘ a este
y

(x) =
y(x) −2x
x −2y(x)
.
Se urm˘ aresc pa¸sii de rezolvare a acestui tip de ecuat ¸ie, prezentat ¸i
anterior: se face schimbarea de variabil˘ a u(x) =
y(x)
x
, se obt ¸ine o
ecuat ¸ie cu variabile separabile,
1 −2u
2(u
2
−1)
du =
dx
x
,
se integreaz˘ a,
−ln(1 −u) −3/4 ln(1 + u) = ln x + ln C
¸si se revine la vechile variabile,
C = x/[x[((x −y)(x + y)
3
)
1/4
.
Solve[xu

+ u == −(2 −u)/(1 −2u), u

]
__
u

→ −
2
(
−1+u
2
)
(−1+2u)x
__
integ1 = Integrate[(1 −2u)/(2(u

2 −1)), u]
1
4
(−Log[1 −u] −3Log[1 + u])
integ2 = Integrate[1/x, x]
Log[x]
Clear[x, t, y, u]
u = y/x
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 282 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14.6. TRAIECTORII ORTOGONALE
y
x
etap = integ1

1
4
Log
_
1 −
y
x
¸

3
4
Log
_
1 +
y
x
¸
solgen = integ2 −etap == Log[C]
Log[x] +
1
4
_
Log
_
1 −
y
x
¸
+ 3Log
_
1 +
y
x
¸_
== Log[c]
Solve[integ2 −etap == Log[c], c]
__
c → x
_
x−y
x
_
1/4
_
x+y
x
_
3/4
__
Am obt ¸inut solut ¸ia general˘ a. Am explicitat constanta c pentru a
putea trasa grafcele folosind comanda ContourPlot.
cval5 = Table[c, ¦c, −5., 4., 1¦];
gp1 = ContourPlot[x

2 −4x y + y

2, ¦x, −6, 6¦, ¦y, −4, 4¦,
ContourShading → False, Contours → cval5];
gp2 = ContourPlot[x/Abs[x] ((x −y)(x + y)

3)

¦1/4¦, ¦x, −6, 6¦,
¦y, −4, 4¦, ContourShading → False, Contours → cval5];
Show[gp1, gp2]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 283 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
14. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE INTEGRABILE PRIN CUADRATURI
6 4 2 0 2 4 6
4
2
0
2
4
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 284 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
15
Ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare de ordin n cu coefcient ¸i constant ¸i
O ecuat ¸ie diferent ¸ial˘ a liniar˘ a de ordin n cu coefcient ¸i constant ¸i este o
ecuat ¸ie de forma:
x
(n)
(t) + a
1
x
(n−1)
(t) +∙ ∙ ∙ + a
n−1
x

(t) + a
n
x(t) = f(t) (15.0.1)
unde a
1
, a
2
, . . . , a
n
∈ R, f este o funct ¸ie continu˘ a de la un interval
nevid deschis I ˆın R, iar x ∈ c
n
(I, R) funct ¸ia necunoscut˘ a.
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei (15.0.1) este format˘ a din suma dintre
solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei omogene ¸si o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei
neomogene, adic˘ a de forma
x(t, c
1
, . . . , c
n
) =
n

i=1
c
i
x
i
(t) + x
p
(t); c
i
∈ R, i = 1, n, (15.0.2)
unde x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt n solut ¸ii liniar independente ale ecuat ¸iei omo-
285
15. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
gene iar x
p
este o solut ¸ie particular˘ a a ecuat ¸iei neomogene.
Exemplul 15.0.3 a) S˘a se verifce c˘a funct ¸iile ¦e
−3t
, e
−t
, e
t
¦ sunt
liniar independente.
b) S˘a se determine solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei
x

(t) + 3x

(t) −x

(t) −3x(t) = 0.
a) Verifcarea liniarei independent ¸e se face calculˆ and wronskianul
acestor funct ¸ii.
linia1 = ¦Exp[−3t], Exp[−t], Exp[t]¦
linia2 = D[linia1, t]
linia3 = D[linia2, t]
¦e
−3t
, e
−t
, e
t
¦
¦−3e
−3t
, −e
−t
, e
t
¦
¦9e
−3t
, e
−t
, e
t
¦
matw = ¦linia1, linia2, linia3¦;
matw//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
−3t
e
−t
e
t
−3e
−3t
−e
−t
e
t
9e
−3t
e
−t
e
t
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
wrons = Det[matw]
16e
−3t
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 286 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Deoarece wronskianul este diferit de zero pe mult ¸imea numerelor
reale, rezult˘ a c˘ a funct ¸iile sunt liniar independente.
b) Rezolv˘ am ecuat ¸ia.
ecn3 = x”’[t] + 3x”[t] −x

[t] −3x[t] == 0
DSolve[ecn3, x[t], t]
−3x[t] −x

[t] + 3x

[t] + x
(3)
[t] == 0
¦¦x[t] → e
−3t
C[1] + e
−t
C[2] + e
t
C[3]¦¦
Impunem condit ¸ii init ¸iale ¸si obt ¸inem solut ¸ia unic˘ a a problemei
Cauchy.
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

(t) + 3x

(t) −x

(t) −3x(t) = 0,
x(0) = 0, x

(0) = 1, x

(0) = −1.
ecn2 = x”’[t] + 3x”[t] −x

[t] −3x[t] == 0;
sol2 = DSolve[¦ecn2, x[0]==0, x

[0]==1, x”[0]==−1¦, x[t], t]
__
x[t] →
1
8
e
−3t
(−1 −2e
2t
+ 3e
4t
)
__
Tras˘ am grafcul solut ¸iei determinate.
Plot[x[t]/.sol2, ¦t, 0, 2¦]
0.5 1.0 1.5 2.0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
Prezent˘ am exemple de rezolvare a ecuat ¸iilor diferent ¸iale omogene
clasifcate dup˘ a natura r˘ ad˘ acinilor polinomului caracteristic.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 287 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
15. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
Cazul r˘ ad˘ acinilor reale ¸si distincte este prezentat ˆın exemplul 15.0.3.
Exemplul 15.0.4 S˘a se determine solut ¸iile generale ale ecuat ¸iilor
a) x

(t) −3x

(t) + 3x

(t) −x(t) = 0.
b) x
(V )
(t) −x
(IV )
(t) −x

(t) + x(t) = 0, x

(t) −x

(t) + x(t) = 0.
c) x
(IV )
(t) + 2x

(t) + x(t) = 0.
a) cazul r˘ ad˘ acinilor reale ¸si multiple,
ecn4 = x”’[t] −3x”[t] + 3x

[t] −x[t] == 0;
DSolve[ecn4, x[t], t]
¦¦x[t] → e
t
C[1] + e
t
tC[2] + e
t
t
2
C[3]¦¦
b) cazul r˘ ad˘ acinilor complexe simple,
ecn5 = x””’[t] −x””[t] −x

[t] + x[t] == 0;
DSolve[ecn5, x[t], t]
¦¦x[t] → e
−t
C[3] + e
t
C[4] + e
t
tC[5] + C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t]¦¦
eqn51 = x””[t] −x”[t] + x[t] == 0;
DSolve[eqn51, x[t], t]
__
x[t] → e

3t
2
C[2]Cos
_
t
2
¸
+ e


3t
2
C[4]Cos
_
t
2
¸
+ e


3t
2
C[1]Sin
_
t
2
¸
+
e

3t
2
C[3]Sin
_
t
2
¸
__
c) cazul r˘ ad˘ acinilor complexe multiple,
eqn5 = x””[t] + 2x”[t] + x[t] == 0;
DSolve[eqn5, x[t], t]
¦¦x[t] → C[1]Cos[t] + tC[2]Cos[t] + C[3]Sin[t] + tC[4]Sin[t]¦¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 288 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Exemplul 15.0.5 S˘a se rezolve ecuat ¸ia neomogen˘a de mai jos ¸si s˘a se
traseze grafcul solut ¸iei problemei Cauchy.
x

(t) + x(t) =
1
cost
, t ,= (2k + 1)
π
2
.
x(0) = 1, x

(0) = 0.
ecn6 = x”[t] + x[t] == 1/Cos[t];
sol6 = DSolve[¦ecn6, x[0] == 1, x

[0] == 0¦, x[t], t]
¦¦x[t] → Cos[t] + Cos[t]Log[Cos[t]] + tSin[t]¦¦
Plot[x[t]/.sol6, ¦t, 0, 40¦]
10 20 30 40
30
20
10
10
20
30
40
Analiza grafcului ne permite s˘ a tragem concluzii asupra mult ¸imii
pe care ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a nu are solut ¸ii.
Exemplul 15.0.6 S˘a se rezolve ecuat ¸iile diferent ¸iale neomogene ¸si s˘a
se traseze grafcele ˆın cazurile c), d) ¸si e).
a) x
(IV )
(t) −4x

(t) = 8t
2
,
b) x

(t) −6x

(t) + 9x(t) = t
2
e
3t
,
c)x

(t) +
1
4
x(t) = cosec
t
2
, t ,= 2kπ,
d) x

(t) + x(t) = tg t, t ,= (2k + 1)π/2,
e) x

(t) + x(t) =
1
cos 2t

cos 2t
, t ∈ (2kπ −
π
2
, 2kπ +
π
2
), k ∈ Z.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 289 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
15. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
a) ecn7 = x

[t] −4x

[t] == 8t

2;
DSolve[ecn7, x[t], t]
__
x[t] →
1
6
_
−3t
2
−t
4
+
3
2
e
2t
C[1] +
3
2
e
−2t
C[2]
_
+ C[3] + tC[4]
__
b) ecn8 = x”[t] −6x

[t] + 9 x[t] == t

2Exp[3t];
DSolve[ecn8, x[t], t]
__
x[t] →
1
12
e
3t
t
4
+ e
3t
C[1] + e
3t
tC[2]
__
c) ecn9 = x”[t] + 1/4x[t] == Csc[t/2];
sol9 = DSolve[ecn9, x[t], t]
¦¦x[t] → C[1]Cos[
t
2
] + C[2]Sin[
t
2
] −2(tCos[
t
2
]
−2Log[Sin[
t
2
]]Sin[
t
2
])¦¦
mgraf = Table[sol9[[1, 1, 2]]/.¦C[1]->i, C[2] → j¦, ¦i, −5, 10, 5¦,
¦j, −5, 10, 5¦];
Plot[Evaluate[mgraf], ¦t, 0, 15¦]
5 10 15 20 25 30
40
20
20
40
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 290 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Observ˘ am c˘ a ecuat ¸ia nu are solut ¸ie pe intervalul pe care ln(sin(t/2))
nu este defnit.
d) Clear[C1, C2, x, t, u1, u2]
ecn11 = x”[t] + x[t] == Tan[t];
sol11 = DSolve[¦ecn11, x[0] == 0, x

[0] == 0¦, x[t], t]
¦¦x[t] → Cos[t]Log[Cos[
t
2
]
−Sin[
t
2
]] −Cos[t]Log[Cos[
t
2
] + Sin[
t
2
]] +Sin[t]¦¦
sol11[[1, 1, 2]]
Cos[t]Log
_
Cos
_
t
2
¸
−Sin
_
t
2
¸¸
−Cos[t]Log
_
Cos
_
t
2
¸
+ Sin
_
t
2
¸¸
+ Sin[t]
mgraf1 = Table[sol11[[1, 1, 2]]/.¦C[1]->i, C[2] → j¦, ¦i, −1, 1, 1¦,
¦j, −1, 1, 1¦];
Plot[Evaluate[mgraf1], ¦t, 0, 35¦]
5 10 15 20 25 30 35
1.0
0.5
0.5
1.0
e) Clear[x, t, u1, u2, x1, x2]
ecn12 = x”[t] + x[t] == 1/(Cos[2t]Sqrt[Cos[2t]]);
DSolve[ecn12, x[t], t]
__
x[t] → C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t] +
−Cos[t]
2
+Sin[t]
2

Cos[2t]
__
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 291 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
15. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
Rezolv˘ am ecuat ¸ia folosind metoda variat ¸iei constantelor:
-rezolv˘ am ecuat ¸ia omogen˘ a, verifc˘ am dac˘ a solut ¸iile g˘ asite formeaz˘ a
un sistem fundamental de solut ¸ii ¸si scriem solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei
omogene,
ecn14 = x”[t] + x[t] == 0;
DSolve[ecn14, x[t], t]
¦¦x[t] → C[1]Cos[t] + C[2]Sin[t]¦¦
wron = Det[¦¦x1[t], x2[t]¦, ¦x1

[t], x2

[t]¦¦]//Simplify
1
-aplic˘ am metoda variat ¸iei constantelor, rezolv˘ am sistemul cores-
punz˘ ator,
f[t ] = 1/(Cos[2t]Sqrt[Cos[2t]])
x1[t ] = Cos[t]
x2[t ] = Sin[t]
1
Cos[2t]
3/2
Cos[t]
Sin[t]
sol14 = Solve[¦x1[t]u1

[t] + x2[t]u2

[t] == 0, x1

[t]u1

[t] + x2

[t]
u2

[t] == f[t]¦, ¦u1

[t], u2

[t]¦]
__
u1

[t] → −
Sin[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
, u2

[t] →
Cos[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
__
-integr˘ am solut ¸iile sistemului,
sol14[[1, 1, 2]]
sol14[[1, 2, 2]]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 292 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA

Sin[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
Cos[t]
Cos[2t]
3/2
(Cos[t]
2
+Sin[t]
2
)
u1[t ] = Integrate[sol14[[1, 1, 2]], t]
u2[t ] = Integrate[sol14[[1, 2, 2]], t]

Cos[t]

Cos[2t]
Sin[t]

Cos[2t]
-scriem solut ¸ia general˘ a,
solgen1 = x[t] = C[1]x1[t] + C[2]x2[t] + x1[t]u1[t] + x2[t]u2[t]
//Simplify
C[1]Cos[t] −
_
Cos[2t] + C[2]Sin[t]
-tras˘ am grafcul solut ¸iei pentru diferite valori ale constantei,
mgraf2 = Table[x[t]/.¦C[1]->i, C[2] → j¦, ¦i, −1, 4, 3¦, ¦j, −1, 5, 3¦];
Plot[Evaluate[mgraf2], ¦t, 0, 25¦]
5 10 15 20 25
4
2
2
4
Aproxim˘ ari numerice pentru solut ¸iile ecuat ¸iilor diferent ¸iale se pot
obt ¸ine cu ajutorul comenzii NDSolve. Aceast˘ a comand˘ a se folose¸ste
dac˘ a nu s-a putut g˘ asi solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale cu ajutorul comenzii
DSolve sau cu metode specifce teoriei ecuat ¸iilor diferent ¸iale combinate
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 293 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
15. ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN N CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
cu Mathematica. Utilizˆ and aceast˘ a comand˘ a se obt ¸ine o aproximat ¸ie
a ecuat ¸iei diferent ¸iale pe intervalul pe care dorim. Este indicat s˘ a se
studiezeˆın prealabil existent ¸a ¸si unicitatea solut ¸iei ecuat ¸iei pe intervalul
specifcat. Rezultatul aproxim˘ arii este dat ˆın termenii de Interpolat-
ingFunction.
Exemplul 15.0.7 S˘a se aproximeze solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale
x

(t) = sin(2t −x(t)), x(0) = 1.
S˘a se traseze grafcul solut ¸ei aproximative ¸si s˘a se calculeze valoarea
ˆın punctul t = −0.5.
Analiz˘ am existent ¸a ¸si unicitatea sulut ¸iei. Consider˘ am domeniul
[−2, 2]] − 1, 1]. Funct ¸ia din membrul al doilea, f(t, x) = sin(t − x),
este continu˘ a pe [−2, 2] [−1, 1]. Deoarece
∂f(t,x)
∂x
= −cos(t − x),
[
∂f(t,x)
∂x
[≤ 1 atunci funct ¸ia f satisface condit ¸ia Lipschitz avˆ and con-
stanta egal˘ a cu 1. Solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale exist˘ a ¸si este unic˘ a pe
intervalul [−1, 1], min¦2, 1¦ = 1.
sol0 = NDSolve[¦x

[t] == Sin[2t −x[t]], x[0] == 1¦, x[t], ¦t, −1, 1¦]
¦¦x[t] → InterpolatingFunction[¦¦−1., 1.¦¦, <>][t]¦¦
Plot[x[t]/.sol0, ¦t, −1, 1¦]
1.0 0.5 0.5 1.0
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 294 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Se poate obt ¸ine ¸si valoarea solut ¸iei aproximative ˆıntr-un punct prin
secvent ¸a
approxSolution = x[t]/.NDSolve[¦x

[t] == Sin[2t −x[t]], x[0] == 1¦,
x[t], ¦t, −1, 1¦, WorkingPrecision → 25]/.t → −0.5
¦1.45023¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 295 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



296
16
Sisteme diferent ¸iale de ordin ˆıntˆai cu coefcient ¸i constant ¸i
16.1 Rezolvarea sistemelor diferent ¸iale liniare de
ordin ˆıntˆai cu coefcient ¸i constant ¸i
Forma general˘ a a sistemelor diferent ¸iale liniar de ordin ˆıntˆ ai cu
coefcient ¸i constant ¸i este:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
y

1
(t) = a
11
y
1
(t) + a
12
y
2
(t) +∙ ∙ ∙ + a
1n
y
n
(t) + b
1
(t)
y

2
(t) = a
21
y
1
(t) + a
22
y
2
(t) +∙ ∙ ∙ + a
2n
y
n
(t) + b
2
(t)
∙ ∙ ∙
y

n
(t) = a
n1
y
1
(t) + a
n2
y
2
(t) +∙ ∙ ∙ + a
nn
y
n
(t) + b
n
(t)
(16.1.1)
297
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
unde a
ij
∈ R, ∀i, j = 1, n, I ⊂ R iar y
i
∈ c
1
(I, R), i = 1, n, sunt funct ¸ii
necunoscute. Sistemul poate f scris scris matriceal de forma:
y

(t) = Ay(t) +b(t). (16.1.2)
unde A = (a
ij
)
i,j=1,n
este matricea sistemului, y, b vectori coloan˘ a cu
n componente, b este un vector de funct ¸ii care reprezint˘ a termenii
care dau caracterul de neomogeneitate a sistemului iar y este vectorul
fuct ¸iilor necunoscute.
Exemplul 16.1.1 S˘a se determine solut ¸ia general˘a a urm˘atoarelor
sisteme omogene ¸si neomogene:
a)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

(t) = x(t) −y(t) + z(t)
y

(t) = x(t) + y(t) −z(t)
z

(t) = 2x(t) −y(t)
b)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

(t) = 2x(t) + y(t) + e
t
y

(t) = −2x(t) + 2t.
c)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

(t) = −x(t) + y(t) + z(t)
y

(t) = x(t) −y(t) + z(t)
z

(t) = x(t) + y(t) + z(t)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 298 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I
CONSTANT¸ I
d)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

(t) = −y(t)
y

(t) = −y(t) −z(t) + t
z

(t) = −x(t) + y(t) −z(t)
,
e)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

(t) = −2x(t) + y(t) + 3z(t) + e
t
y

(t) = 2y(t) −z(t) + e
−2t
z

(t) = 2z(t) + 4
,
Utiliz˘ am comanda DSolve pentru rezolvarea sistemelor. Sistemele
sunt scrise ˆıntr-o acolad˘ a ˆın cadrul comenzii DSolve. Solut ¸ia este
obt ¸inut˘ a sub form˘ a general˘ a.
a) DSolve[¦x

[t] == x[t] −y[t] + z[t],
y

[t] == x[t] + y[t] −z[t],
z

[t] == 2x[t] −y[t]¦, ¦x[t], y[t], z[t]¦, t]//Simplify
¦¦x[t] →
1
6
e
−t
((1 + 3e
2t
+ 2e
3t
)C[1] −(−1 + e
t
)(e
2t
(6C[2]
−4C[3]) −C[3] −e
t
C[3])),
y[t] →
1
2
e
−t
((−1 + e
2t
)C[1] + e
2t
(2C[2] −C[3]) + C[3]),
z[t] →
1
6
e
−t
((−5 + 3e
2t
+ 2e
3t
)C[1] + e
2t
(6C[2] −3C[3]) + 5C[3]+
e
3t
(−6C[2] + 4C[3]))¦
b) solsist2 = DSolve[¦x

[t] == 2 x[t] + y[t] + Exp[t],
y

[t] == −2x[t] + 2t¦, ¦x[t], y[t]¦, t]//Simplify
¦¦x[t] → 1 + e
t
+ t + e
t
C[1]Cos[t] + e
t
(C[1] + C[2])Sin[t],
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 299 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
y[t] → −1 −2e
t
−2t + e
t
C[2]Cos[t] −e
t
(2C[1] + C[2])Sin[t]¦¦
Sistemele pot f rezolvate ¸si utilizˆ and faptul c˘ a solut ¸ia general˘ a este
de forma
y(t) = e
(t−t
0
)A
y
0
+
t
_
t
0
e
(t−u)A
b(u)du, ∀t ∈ I. (16.1.3)
Rezolvarea se face calculˆ and matricea exponent ¸ial˘ a ¸si utilizˆ and for-
mula:
e
tA
= Pe
tJ
P
−1
,
unde P este matricea modal˘ a iar J este forma Jordan (evident, poate
f ¸si forma diagonal˘ a).
c) Etapele parcurse pentru rezolvarea sistemului diferent ¸ial omogen:
-defnim matricea sistemului,
ma = ¦¦−1, 1, 1¦, ¦1, −1, 1¦, ¦1, 1, 1¦¦;
-calcul˘ am matricea modal˘ a P ¸si forma Jordan J, folosind comanda
JordanDecomposition. Am pus ˆın evident ¸˘ a matricele modale ¸si ma-
tricea Jordan.
¦P, J¦ = JordanDecomposition[ma]
¦¦¦−1, −1, 1¦, ¦1, −1, 1¦, ¦0, 1, 2¦¦, ¦¦−2, 0, 0¦, ¦0, −1, 0¦, ¦0, 0, 2¦¦¦
P//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−1 −1 1
1 −1 1
0 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
J//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 300 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I
CONSTANT¸ I
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 0 0
0 −1 0
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
-calcul˘ am e
tA
= Pe
tJ
P
−1
,
mexp = P.MatrixExp[tJ].Inverse[P];
mexp//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6

e
−t
3
+
e
2t
3

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6

e
−t
3
+
e
2t
3

e
−t
3
+
e
2t
3

e
−t
3
+
e
2t
3
e
−t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
-scriem solut ¸ia general˘ a,
c = ¦c1, c2, c3¦;
solgen = mexp.c//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c2
_

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c1
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
c1
_

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c2
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
c1
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
+ c2
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
+ c3
_
e
−t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
d) Pentru sisteme neomogene se parcurg etapele anterioare ¸si ˆın
plus calcul˘ am
t
_
t
0
e
(t−s)A
b(s)ds.
Clear[ma1, b1, P1, J1, mexp1]
ma1 = ¦¦0, −1, 0¦, ¦0, −1, −1¦, ¦−1, 1, −2¦¦;
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 301 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
b1[t ] = ¦0, t, 0¦;
¦P1, J1¦ = JordanDecomposition[ma1];
P1//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
1 0 0
0 −1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
J1//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−1 1 0
0 −1 1
0 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp1[t ] = P1.MatrixExp[tJ1].Inverse[P1];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
−t
+ e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
−e
−t
t −
1
2
e
−t
t
2 1
2
e
−t
t
2
1
2
e
−t
t
2
e
−t

1
2
e
−t
t
2
−e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
−e
−t
t e
−t
t e
−t
−e
−t
t
_
_
_
_
_
_
_
_
tl = Integrate[mexp1[t −s].b1[s], ¦s, 0, t¦]
_
5 −2t −
1
2
e
−t
(10 + t(6 + t)), 2 −
1
2
e
−t
(2 + t)
2
, −2 + t + e
−t
(2 + t)
_
%//MatrixForm
-scriem solut ¸ia general˘ a,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 302 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I
CONSTANT¸ I
_
_
_
_
_
_
_
_
5 −2t −
1
2
e
−t
(10 + t(6 + t))
2 −
1
2
e
−t
(2 + t)
2
−2 + t + e
−t
(2 + t)
_
_
_
_
_
_
_
_
c = ¦c1, c2, c3¦;
solgen = mexp1[t].c;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
c3e
−t
t
2
+ c2
_
−e
−t
t −
1
2
e
−t
t
2
_
+ c1
_
e
−t
+ e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
_
1
2
c1e
−t
t
2
+ c2
_
e
−t

1
2
e
−t
t
2
_
+ c3
_
−e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
_
−c1e
−t
t + c2e
−t
t + c3 (e
−t
−e
−t
t)
_
_
_
_
_
_
_
_
ss = solgen + tl;
//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
5 −2t +
1
2
c3e
−t
t
2
+ c2
_
−e
−t
t −
1
2
e
−t
t
2
_
+ c1
_
e
−t
+ e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
_


1
2
e
−t
(10 + t(6 + t))
2 +
1
2
c1e
−t
t
2

1
2
e
−t
(2 + t)
2
+ c2
_
e
−t

1
2
e
−t
t
2
_
+ c3
_
−e
−t
t +
1
2
e
−t
t
2
_
−2 + t −c1e
−t
t + c2e
−t
t + e
−t
(2 + t) + c3 (e
−t
−e
−t
t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
d) ma2 = ¦¦−1, 1, 1¦, ¦1, −1, 1¦, ¦1, 1, 1¦¦;
b2[t ] = ¦Exp[t], Exp[3t], 4¦;
¦P2, J2¦ = JordanDecomposition[ma2]
¦¦¦−1, −1, 1¦, ¦1, −1, 1¦, ¦0, 1, 2¦¦, ¦¦−2, 0, 0¦, ¦0, −1, 0¦, ¦0, 0, 2¦¦¦
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 303 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
P2//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−1 −1 1
1 −1 1
0 1 2
_
_
_
_
_
_
_
_
J2//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 0 0
0 −1 0
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp2[t ] = P2.MatrixExp[tJ2].Inverse[P2];
mexp2[t]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6

e
−t
3
+
e
2t
3

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6

e
−t
3
+
e
2t
3

e
−t
3
+
e
2t
3

e
−t
3
+
e
2t
3
e
−t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
fg1[s , t ] = mexp2[t −s].b2[s];
%//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 304 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I
CONSTANT¸ I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
3s
_
e
s−t
3

1
2
e
−2(−s+t)
+
1
6
e
2(−s+t)
_
+ e
s
_
e
s−t
3
+
1
2
e
−2(−s+t)
+
1
6
e
2(−s+t)
_
+4
_

e
s−t
3
+
1
3
e
2(−s+t)
_
e
s
_
e
s−t
3

1
2
e
−2(−s+t)
+
1
6
e
2(−s+t)
_
+ e
3s
_
e
s−t
3
+
1
2
e
−2(−s+t)
+
1
6
e
2(−s+t)
_
+4
_

e
s−t
3
+
1
3
e
2(−s+t)
_
e
s
_

e
s−t
3
+
1
3
e
2(−s+t)
_
+ e
3s
_

e
s−t
3
+
1
3
e
2(−s+t)
_
+4
_
e
s−t
3
+
2
3
e
2(−s+t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t2 = Integrate[fg1[s, t], ¦s, 0, t¦];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
60
(−120 −4e
−2t
+ 65e
−t
+ 10e
t
+ 40e
2t
+ 9e
3t
)
1
60
(−120 + 4e
−2t
+ 65e
−t
−10e
t
+ 40e
2t
+ 21e
3t
)
1
12
(−13e
−t
−6e
t
+ 16e
2t
+ 3e
3t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
c = ¦c1, c2, c3¦;
solgen = mexp2[t].c;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c2
_

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c1
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
c1
_

1
2
e
−2t
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c2
_
e
−2t
2
+
e
−t
3
+
e
2t
6
_
+ c3
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
c1
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
+ c2
_

e
−t
3
+
e
2t
3
_
+ c3
_
e
−t
3
+
2e
2t
3
_
_
_
_
_
_
_
_
_
ss = solgen + t2;
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 305 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
e) ma21 = ¦¦2, 1, 3¦, ¦0, 2, −1¦, ¦0, 0, 2¦¦;
b21[t ] = ¦Exp[t], Exp[−2t], 4¦;
¦P21, J21¦ = JordanDecomposition[ma21]
¦¦¦1, 0, 0¦, ¦0, 1, 3¦, ¦0, 0, −1¦¦, ¦¦2, 1, 0¦, ¦0, 2, 1¦, ¦0, 0, 2¦¦¦
P21//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0
0 1 3
0 0 −1
_
_
_
_
_
_
_
_
J21//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
2 1 0
0 2 1
0 0 2
_
_
_
_
_
_
_
_
mexp21[t ] = P21.MatrixExp[tJ21].Inverse[P21];
mexp21[t]//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
e
2t
e
2t
t 3e
2t
t −
1
2
e
2t
t
2
0 e
2t
−e
2t
t
0 0 e
2t
_
_
_
_
_
_
_
_
fg11[s , t ] = mexp21[t −s].b21[s];
%//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 306 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.1. REZOLVAREA SISTEMELOR DIFERENT¸ IALE LINIARE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I
CONSTANT¸ I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
e
s+2(−s+t)
+ e
−2s+2(−s+t)
(−s + t)+
+4
_
3e
2(−s+t)
(−s + t) −
1
2
e
2(−s+t)
(−s + t)
2
_
e
−2s+2(−s+t)
−4e
2(−s+t)
(−s + t)
4e
2(−s+t)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
t21 = Integrate[fg11[s, t], ¦s, 0, t¦];
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
1
16
(56 + e
−2t
−16e
t
+ e
2t
(−41 + 4(29 −4t)t))
−1 + e
2t
(1 −2t) + Cosh[t]Sinh[t]
2 (−1 + e
2t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
cs = ¦c1, c2, c3¦;
solgen21 = mexp21[t].cs;
%//MatrixForm
_
_
_
_
_
_
_
_
c1e
2t
+ c2e
2t
t + c3
_
3e
2t
t −
1
2
e
2t
t
2
_
c2e
2t
−c3e
2t
t
c3e
2t
_
_
_
_
_
_
_
_
s21 = solgen21 + t21//MatrixForm
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 307 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
c1e
2t
+ c2e
2t
t + c3
_
3e
2t
t −
1
2
e
2t
t
2
_
+
+
1
16
(56 + e
−2t
−16e
t
+ e
2t
(−41 + 4(29 −4t)t))
−1 + c2e
2t
+ e
2t
(1 −2t) −c3e
2t
t + Cosh[t]Sinh[t]
c3e
2t
+ 2 (−1 + e
2t
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
16.2 Studiul punctelor singulare
Studiul punctelor singulare va f f˘ acut pentru sisteme de forma
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

(t) = ax(t) + by(t)
y

(t) = cx(t) + dy(t).
(16.2.4)
Aceste sisteme, provenite din ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
dy
dx
=
ax + by
cx + dy
,
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a b
c d
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,= 0, (16.2.5)
au fost studiate de Poincar´e ¸si constituie un model pentru cercet˘ arile
calitative asupra ecuat ¸iilor diferent ¸iale.
Clasifcarea punctelor singulare, prezentat˘ a mai jos a fost formulat˘ a
tot de Poincar´e. Studiul punctelor singulare ˆıl vom face pentru sistemul
(16.2.4) deoarece devine mai transparent˘ a leg˘ atura dintre comportarea
curbelor integrale ˆın jurul punctelor singulare ¸si stabilitatea solut ¸iei ba-
nale pentru sistemul studiat. Analiza o vom faceˆın funct ¸ie de r˘ ad˘ acinile
ecuat ¸iei
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 308 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
det
_
_
_
_
a −λ b
c d −λ
_
_
_
_
= 0. (16.2.6)
Ilustr˘ am prin exemple traiectoriile ¸si sensul de deplasare pe traiec-
torii ˆın urm˘ atoarele cazuri:
1. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, distincte ¸si de semne con-
trare. Punctul (0, 0) este punct de echilibru instabil ¸si se nume¸ste punct
¸sa,
Determin˘ am solut ¸ia general˘ a a sistemului.
ssis1 = DSolve[¦x

[t] == x[t], y

[t] == −2y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
¦¦x[t] → e
t
C[1], y[t] → e
−2t
C[2]¦¦
x[t ] = ssis1[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis1[[1, 1, 2]]
e
−2t
C[2]
e
t
C[1]
Pentru a desena traiectoriile, construim un tabel de funct ¸ii, nu-
mit sist11, pentru diferite valori ale lui C[1] ¸si C[2], pe care le vom
ˆınlocui cu i ¸si j, i ¸si j luˆ and valori de la -4 la 10 cu pasul 3. Deoarece
sist11 cont ¸ine tabelul perechilor de funct ¸ii x(t), y(t) sub forma unei
matrice, memorate linie dup˘ a linie, utiliz˘ am comanda Flatten pentru a
desfint ¸a parantezele de linie, iar noul tabel ˆıl numim graf1. Comanda
Short o utiliz˘ am pentru a realiza o form˘ a scurt˘ a a tabelului graf1,
eliminˆ and eventualele repetit ¸ii. Comanda ParametricPlot utilizat˘ a cu
lista graf1 va genera grafcul graf11. Opt ¸iunea PlotRange o folosim
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 309 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
pentru a garanta c˘ a regiunea pe care se traseaz˘ a grafcele este drep-
tunghiul [−15, 15] [−15, 15]. Pentru a desena direct ¸ia cˆ ampului de
vectori ata¸sat sistemului folosim comanda VectorPlot. Prin comenzile
din graf11 ¸si graf12 sunt desenate traiectoriile ¸si cˆ ampul de vectori, iar
comanda Show le include pe acela¸si sistem de coordonate.
sist11 = Table[¦x[t], y[t]¦/.¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 10, 3¦,
¦j, −4, 10, 3¦]; graf1 = Flatten[sist11, 1];
Short[graf1, 2];
graf11 = ParametricPlot[Evaluate[graf1], ¦t, −4, 4¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf21 = VectorPlot[¦x, −2y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf11, graf21]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
2. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, distincte ¸si ambele pozi-
tive. Originea (0, 0) este punct de echilibru instabil nod bidirect ¸ional
instabil, comportarea find cea indicat˘ a ˆın fgura urm˘ atoare depalsarea
pe traiectorie f˘ acˆ andu-se dinspre origine pentru t cresc˘ ator,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 310 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
ssis3 = DSolve[¦x

[t] == 4x[t], y

[t] == 2y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
¦¦x[t] → e
4t
C[1], y[t] → e
2t
C[2]¦¦
x[t ] = ssis3[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis3[[1, 1, 2]]
e
2t
C[2]
e
4t
C[1])
sist13 = Table[¦x[t], y[t]¦/.¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦,
¦j, −4, 6, 2¦]; graf3 = Flatten[sist13, 1];
Short[graf3, 2];
graf13 = ParametricPlot[Evaluate[graf3], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf23 = VectorPlot[¦4x, 2y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf13, graf23]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 311 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
3. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, distincte ¸si ambele ne-
gative. Punctul (0, 0) este punct de echilibru asimptotic stabil, nod
bidirect ¸ional stabil, depalsarea pe traiectorie f˘ acˆ andu-se c˘ atre origine
cˆ and t cre¸ste de la −∞ la ∞.
ssis2 = DSolve[¦x

[t] == −4x[t], y

[t] == −2y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
¦¦x[t] → e
−4t
C[1], y[t] → e
−2t
C[2]¦¦
x[t ] = ssis2[[1, 2, 2]]
y[t ] = ssis2[[1, 1, 2]]
e
−2t
C[2]
e
−4t
C[1]
sist12 = Table[¦x[t], y[t]¦/.¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦,
¦j, −4, 6, 2¦];
graf2 = Flatten[sist12, 1];
Short[graf2, 2];
graf12 = ParametricPlot[Evaluate[graf2], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−10, 10¦, ¦−10, 10¦¦];
graf22 = VectorPlot[¦−4x, −2y¦, ¦x, −10, 10¦, ¦y, −10, 10¦];
Show[graf12, graf22]
10 5 5 10
10
5
5
10
ˆ
In cazurile 2. ¸si 3. curbele integrale sunt acelea¸si, dar sensul de
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 312 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
parcurs este invers unul altuia (acest lucru observˆ andu-se u¸sor prin
schimbarea lui t ˆın −t).
4. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, confundate ¸si negative ¸si
matricea sistemului diferent ¸ial admite un singur vector propriu liniar
independent. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ¸ional sta-
bil, depalsarea pe traiectorie f˘ acˆ andu-se c˘ atre origine cˆ and t cre¸ste,
ssis4 = DSolve[¦x

[t] == −3x[t] −y[t], y

[t] == x[t] −y[t]¦,
¦x[t], y[t]¦, t]text//Simplify
¦¦x[t] → e
−2t
(C[1] −tC[1] −tC[2]), y[t] → e
−2t
(C[2] + t(C[1] + C[2]))¦¦
sist14 = Table[¦ssis4[[1, 1, 2]], ssis4[[1, 2, 2]]¦/.¦C[1] → i, C[2] → j¦,
¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf4 = Flatten[sist14, 1];Short[graf4, 2];
graf14 = ParametricPlot[Evaluate[graf4], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf24 = VectorPlot[¦−3x −y, x −y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf14, graf24]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
5. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, confundate ¸si pozitive ¸si
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 313 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
matricea sistemului diferent ¸ial admite un singur vector propriu. Punc-
tul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ¸ional instabil, depalsarea pe
traiectorie f˘ acˆ andu-se dinspre origine cˆ and t cre¸ste,
ssis5 = DSolve[¦x

[t] == 3x[t] −y[t], y

[t] == x[t] + y[t]¦,
¦x[t], y[t]¦, t]//Simplify
¦¦x[t] → e
2t
((1 + t)C[1] −tC[2]), y[t] → e
2t
(t(C[1] −C[2]) + C[2])¦¦
sist15 = Table[¦ssis5[[1, 1, 2]], ssis5[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf5 = Flatten[sist15, 1];Short[graf5, 2];
graf15 = ParametricPlot[Evaluate[graf5], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf25 = VectorPlot[¦3x −y, x + y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf15, graf25]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
6. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, confundate, negative
¸si matricea sistemului diferent ¸ial admite doi vectori proprii liniar
independent ¸i. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ¸ional
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 314 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
stabil, depalsarea pe traiectorie, raze, f˘ acˆ andu-se c˘ atre origine cˆ and
t cre¸ste,
ssis61 = DSolve[¦x

[t] == −x[t], y

[t] == −y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
¦¦x[t] → e
−t
C[1], y[t] → e
−t
C[2]¦¦
sist161 = Table[¦ssis61[[1, 1, 2]], ssis61[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf61 = Flatten[sist161, 1];
Short[graf61, 2];
graf161 = ParametricPlot[Evaluate[graf61], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf261 = VectorPlot[¦−x, −y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf161, graf261]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
7. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt reale, confundate, pozitive
¸si matricea sistemului diferent ¸ial admite doi vectori proprii liniar
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 315 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
independent ¸i. Punctul (0, 0) este punct de echilibru unidirect ¸ional in-
stabil, depalsarea pe traiectorie, raze, f˘ acˆ andu-se dinspre origine cˆ and
t cre¸ste,
ssis62 = DSolve[¦x

[t] == x[t], y

[t] == y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]//Simplify
¦¦x[t] → e
t
C[1], y[t] → e
t
C[2]¦¦
sist162 = Table[¦ssis62[[1, 1, 2]], ssis62[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf62 = Flatten[sist162, 1];
Short[graf62, 2];
graf162 = ParametricPlot[Evaluate[graf62], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf262 = VectorPlot[¦x, y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf162, graf262]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
8. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real˘ a poziti-
v˘ a. Punctul (0, 0) este punct de echilibru nestabil, numit focar instabil.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 316 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
Traiectoriile sunt spirale. Sensul de deplasare pe spirale este dinspre
origine pentru t cresc˘ ator.
ssis6 = DSolve[¦x

[t] == 2y[t], y

[t] == −5x[t] + 2y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
__
x[t] →
1
3
e
t
(3C[1]Cos[3t] −(C[1] −2C[2])Sin[3t]),
y[t] →
1
3
e
t
(3C[2]Cos[3t] + (−5C[1] + C[2])Sin[3t])
__
sist16 = Table[¦ssis6[[1, 1, 2]], ssis6[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf6 = Flatten[sist16, 1];Short[graf6, 2];
graf16 = ParametricPlot[Evaluate[graf6], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf26 = VectorPlot[¦2y, −5x + 2y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf16, graf26]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
9. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real˘ a nega-
tiv˘ a. Punctul (0, 0) este punct de echilibru asimptotic stabil, numit
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 317 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
focar stabil. Traiectoriile sunt spirale logaritmice, depalsarea pe traiec-
torie f˘ acˆ andu-se c˘ atre origine pentru t cresc˘ ator.
ssis7 = DSolve[¦x

[t] == 2y[t], y

[t] == −5x[t] −2y[t]¦, ¦x[t], y[t]¦, t]
//Simplify
__
x[t] →
1
3
e
−t
(3C[1]Cos[3t] + (C[1] + 2C[2])Sin[3t]),
y[t] →
1
3
e
−t
(3C[2]Cos[3t] −(5C[1] + C[2])Sin[3t])
__
sist17 = Table[¦ssis7[[1, 1, 2]], ssis7[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −4, 6, 2¦, ¦j, −4, 6, 2¦];
graf7 = Flatten[sist17, 1];Short[graf7, 2];
graf17 = ParametricPlot[Evaluate[graf7], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−15, 15¦, ¦−15, 15¦¦];
graf27 = VectorPlot[¦2y, −5x −2y¦, ¦x, −15, 15¦, ¦y, −15, 15¦];
Show[graf17, graf27]
15 10 5 5 10 15
15
10
5
5
10
15
10. r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei (16.2.6) sunt complexe cu partea real˘ a nul˘ a.
(0, 0) este punct de echilibru stabil, dar nu asimptotic stabil, numit
centru. Traiectoriile sunt curbe ˆınchise, m˘ arginite care cont ¸in originea.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 318 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16.2. STUDIUL PUNCTELOR SINGULARE
ssis = DSolve[¦x

[t] == −x[t] + 5y[t], y

[t] == −x[t] + y[t]¦,
¦x[t], y[t]¦, t]//Simplify
¦¦x[t] → C[1]Cos[2t] −(C[1] −5C[2])Cos[t]Sin[t],
y[t] →
1
2
(2C[2]Cos[2t] + (−C[1] + C[2])Sin[2t])
__
sist1 = Table[¦ssis[[1, 1, 2]], ssis[[1, 2, 2]]¦/.
¦C[1] → i, C[2] → j¦, ¦i, −1, 5, 2¦, ¦j, −1, 8, 3¦];
graf = Flatten[sist1, 1];Short[graf, 2];
graf1 = ParametricPlot[Evaluate[graf], ¦t, −2, 2¦,
PlotRange → ¦¦−20, 20¦, ¦−25, 25¦¦];
graf2 = VectorPlot[¦x −5y, 2x −y¦, ¦x, −20, 20¦, ¦y, −25, 25¦];
Show[graf1, graf2]
20 10 10 20
10
5
5
10
Observat ¸ii 1. Clasifcarea punctelor de echilibru ale sistemului
(16.2.4) este asociat˘ a cu clasifcarea punctelor singulare ale ecuat ¸iei
(16.2.5), curbele integrale ale ecuat ¸iei (16.2.5) coincizˆ and cu traiectori-
ile mi¸sc˘ arilor sistemului (16.2.4), punctul de echilibru x = 0, y = 0 a
sistemului (16.2.4) find punct singular al ecuat ¸iei (16.2.5).
2. Pentru sisteme de forma
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 319 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
16. SISTEME DIFERENT¸ IALE DE ORDIN
ˆ
INT
ˆ
AI CU COEFICIENT¸ I CONSTANT¸ I
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

= P(x, y)
y

= Q(x, y)
(16.2.7)
s-a aplicat ”metoda primei aproximat ¸ii”. Aproximat ¸ia liniar˘ a a sis-
temului (16.2.7) se obt ¸ine dezvoltˆ and ˆın serie Taylor funct ¸iile P(x, y)
¸si Q(x, y) ˆın vecin˘ atatea punctului (0, 0) ¸si neglijˆ and termenii de ordin
mai mare sau egal cu doi. Se obt ¸ine astfel sistemul (16.2.4).
Teorem˘ a lui H. Poincar´ e ne arat˘ a c˘ a intervent ¸ia termenilor neliniari
ˆın x ¸si y nu modifc˘ a tipul punctului singular determinat cu ajutorul
liniariz˘ arii ¸si, eventual, al unei translat ¸ii, decˆ at ˆıntr-un singur caz, cazul
centrului, care se poate uneori transforma ˆın focar.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 320 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
17
Transformata Laplace
Ideea de baz˘ a a calcului operat ¸ional o reprezint˘ a introducerea trans-
form˘ arilor integrale. Avantajul acestei metode const˘ a ˆın aceea c˘ a re-
duce studiul unor ecuat ¸ii diferent ¸iale sau sisteme de ecuat ¸ii diferent ¸iale
la rezolvarea unor ecuat ¸ii sau sisteme algebrice .
Vom defni o clas˘ a de funct ¸ii, clasa funct ¸iilor original ¸si fec˘ arei
funct ¸ii original ˆıi vom asocia transformata ei Laplace care este o funct ¸ie
imagine. Aceast˘ a asociere este inversabil˘ a ¸si permite un transfer de
operat ¸ii, astfel ˆıncˆ at unor operat ¸ii asupra funct ¸iilor original s˘ a le cores-
pund˘ a operat ¸ii ”mai simple” ˆıntre imaginile lor Laplace. Rezolvarea
unei ecuat ¸ii diferent ¸iale cu ajutorul transformatei Laplace implic˘ a trei
etape:
1. ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a este transformat˘ a ˆıntr-o ecuat ¸ie algebric˘ a;
2. se rezolv˘ a ecuat ¸ia algebric˘ a ˆın mult ¸imea funct ¸iilor imagine;
3. solut ¸ia ecuat ¸iei algebrice, care este o funct ¸ie imagine, este trans-
321
17. TRANSFORMATA LAPLACE
format˘ a ˆıntr-o funct ¸ie original.
O funct ¸ie
f : R → C
se nume¸ste funct ¸ie original dac˘ a:
(i) f(t) = 0, ∀ t < 0;
(ii) pe orice interval fnit, f are cel mult un num˘ ar fnit de discon-
tinuit˘ at ¸i iar ˆın punctele de discontinuitate exist˘ a limite laterale fnite.
(iii) f are cel mult o cre¸stere de tip exponent ¸ial, adic˘ a exist˘ a dou˘ a
constante reale M ≥ 0 ¸si α astfel ˆıncˆ at:
[f(t)[ ≤ Me
αt
, t > 0. (17.0.1)
Dac˘ a funct ¸ia f = f(t) satisface (17.0.1) pentru α, atunci aceast˘ a
inegalitate va f satisf˘ acut˘ a pentru orice s ∈ C cu Real(s) > α.
Not˘ am cu s
0
= inf ¦α : [f(t)[ ≤ Me
αt
, t > 0¦ ¸si s
0
se nume¸ste abscis˘ a
de convergent ¸˘ a (indice de cre¸stere).
Fie f o funct ¸ie original cu abscisa de convergent ¸˘ a s
0
.
Fie Δ = ¦s ∈ C, Real(s) ≥ s
0
¦ . Funct ¸ia F : Δ → C, defnit˘ a prin
F(s) =

_
0
e
−st
f(t) dt (17.0.2)
se nume¸ste transformata Laplace a funct ¸iei f sau imaginea prin trans-
formarea Laplace a funct ¸iei f ¸si se noteaz˘ a F(s) = /¦f(t)¦(s).
Pentru a utiliza transformata Laplace ˆınc˘ arc˘ am pachetul care
cont ¸ine comenzile acesteia. Se realiz˘ a prin
"LaplaceTransform"
LaplaceTransform
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 322 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
dup˘ a care se utilizaeaz˘ a comenzile LapaceTransform pentru a calcula
transformata Laplace a unor funct ¸ii.
Exemplul 17.0.1 S˘a se calculeze transformata Laplace a funct ¸iilor
a) t
3
sin(3t),
b) e
2t
c) (θ(t) −θ(t −1))t
2
d) t sin(at)
e) e
t
t
2
sin(3t)
LaplaceTransform[t

3Sin[3t], t, s]
72
(
−9s+s
3
)
(9+s
2
)
4
LaplaceTransform[UnitStep[t]Exp[2t], t, s]
1
−2+s
f[t ]:=UnitStep[t] −UnitStep[t −1]
Plot[f[t], ¦t, −2, 3¦]
2 1 1 2 3
0.2
0.4
0.6
0.8
1.0
g[t ]:=(UnitStep[t] −UnitStep[t −1])t

2
LaplaceTransform[g[t], t, s]
2
s
3

e
−s
(
2+2s+s
2
)
s
3
lap1 = LaplaceTransform[tSin[at], t, s]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 323 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
17. TRANSFORMATA LAPLACE
2as
(a
2
+s
2
)
2
Transformata Laplace a unei funct ¸ii periodice nu poate f calculat˘ a
decˆ at folosind rezultatul: dac˘ a f este o funct ¸ie original periodic˘ a de
perioad˘ a T > 0, atunci
/¦f(t)¦(s) =
1
1−e
−sT
T
_
0
e
−st
f(t) dt.
Exemplul 17.0.2 S˘a se calculeze transformata Laplace a funct ¸iei pe-
riodice de perioad˘a T = 1, f(x) = 1 −x pentru x ∈ [0, 1).
Clear[f, g]
f[x ]:=1 −x/;0 ≤ x<=1
f[x ]:=f[x −1]/;x > 1
Plot[f[x], ¦x, 0, 5¦, PlotRange → ¦0, 2¦]
0 1 2 3 4 5
0.5
1.0
1.5
2.0
LaplaceTransform[f[t], t, s]
LaplaceTransform[f[t], t, s]
p1 = Integrate[(1 −t)Exp[−st], ¦t, 0, 1¦]
−1+e
−s
+s
s
2
g[s ] = %
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 324 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
−1+e
−s
+s
s
2
p2 = InverseLaplaceTransform[g[s](1 −Exp[−s]), s, t]
1−t−(−2+t)HeavisideTheta[−2+t]+(−3+2t)HeavisideTheta[−1+t]
Exemplul 17.0.3 S˘a se calculeze originalul funct ¸iilor:
a) F(s) =
2as
s
2
+a
2
,
b) F(s) =
2s
(s+2)
2
,
c) F(s) +
2s
s
4
+s
2
+1
.
Folosim comanda InverseLaplaceTransform pentru determinarea in-
versei transformatei Laplace.
InverseLaplaceTransform
_
2as
(a
2
+s
2
)
2
, s, t
_
tSin[at]
InverseLaplaceTransform
_
2s
(s+2)
2
, s, t
_
−2e
−2t
(−1 + 2t)
InverseLaplaceTransform
_
2s
s
4
+s

2+1
, s, t
¸
2e
−t/2
(
−1+e
t
)
Sin

3t
2


3
Plot[%, ¦t, 0, 4¦]
1 2 3 4
2
1
1
2
3
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 325 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
17. TRANSFORMATA LAPLACE
Exemplul 17.0.4 S˘a se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a
x

(t) −2x

(t) + 5x(t) = exp(t) cos(2t)
cu condit ¸iile init ¸iale a) x(0) = x

(0) = 1 ¸si b) x(0) = a, x

(0) = b.
Pentru determinarea solut ¸iei unei ecuat ¸ii diferent ¸iale cu ajutorul
transformatei Laplace se procedeaz˘ a astfel:
-se aplic˘ a transformata Laplace ecuat ¸iei diferent ¸iale; se obt ¸ine o
ecuat ¸ie algebric˘ a liniar˘ a de ordin ˆıntˆ ai ˆın necunoscuta LaplaceTrans-
form[x[t], t, s].
Clear[x, t, lt1, lt2]
lt1 = LaplaceTransform[x”[t] −2x

[t] + 5x[t] == Exp[t]Cos[2t], t, s]
5LaplaceTransform[x[t], t, s] + s
2
LaplaceTransform[x[t], t, s]−
2(sLaplaceTransform[x[t], t, s] −x[0]) −sx[0] −x

[0] ==
−1+s
4+(−1+s)
2
-rezolv˘ am ecuat ¸ia algebric˘ a cu ajutorul comenzii Solve, necunoscuta
find LaplaceTransform[x[t], t, s].
lt2 = Solve[%, LaplaceTransform[x[t], t, s]]
¦¦LaplaceTransform[x[t], t, s] →
−1+s−10x[0]+9sx[0]−4s
2
x[0]+s
3
x[0]+5x

[0]−2sx

[0]+s
2
x

[0]
(5−2s+s
2
)
2
__
-solut ¸ia se g˘ ase¸ste ˆın lista de iesire lt2 cu ajutorul comenzilor de mai
jos,
lt2[[1, 1, 2]]
−1+s−10x[0]+9sx[0]−4s
2
x[0]+s
3
x[0]+5x

[0]−2sx

[0]+s
2
x

[0]
(5−2s+s
2
)
2
-determin˘ am originalul funct ¸iei imagine compus˘ a din elementele lis-
tei de iesire lt3, ¸si impunem condit ¸ii init ¸iale
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 326 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
a) lt3 = lt2[[1, 1, 2]]/.¦x[0] → 1, x

[0] → 1¦//Simplify
−6+8s−3s
2
+s
3
(5−2s+s
2
)
2
lt3[[2]]
lt3[[1]]
−6 + 8s −3s
2
+ s
3
1
(5−2s+s
2
)
2
InverseLaplaceTransform[lt3[[2]]lt3[[1]], s, t]//FullSimplify
1
4
e
t
(4Cos[2t] + tSin[2t])
b) Determin˘ am solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale rezolvat˘ a anterior cu
transformata Laplace, dar cu condit ¸ii oarecare, x(0) = a ¸si x

(0) = b.
lt3 = lt2[[1, 1, 2]]/.¦x[0] → a, x

[0] → b¦//Simplify
−1+s+b
(
5−2s+s
2
)
+a
(
−10+9s−4s
2
+s
3
)
(5−2s+s
2
)
2
lt3[[2]]
−1 + s + b (5 −2s + s
2
) + a (−10 + 9s −4s
2
+ s
3
)
lt3[[1]]
1
(5−2s+s
2
)
2
InverseLaplaceTransform[lt3[[2]]lt3[[1]], s, t]//FullSimplify
1
4
e
t
(4aCos[2t] + (−2a + 2b + t)Sin[2t])
Observ˘ am c˘ a pentru a = 1 ¸si b = 1 reg˘ asim solut ¸ia ecuat ¸iei
diferent ¸iale de la punctul a).
Exemplul 17.0.5 S˘a se rezolve cu ajutorul transformatei Laplace
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 327 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
17. TRANSFORMATA LAPLACE
urm˘atoarele sisteme diferent ¸iale:
a)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x

(t) = −2x(t) + y(t) + sin(t)
y

(t) = 4x(t) + 2y(t) + cos(t)
cu condit ¸iile init ¸iale x(0) = 0, y(0) = 1.
b)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

(t) = −x(t) + y(t) + z(t) + e
t
y

(t) = x(t) + y(t) + z(t) + e
3t
z

(t) = x(t) + y(t) + z(t) + 4,
x(0) = y(0) = z(0) = 0.
a) LaplaceTransform[¦x

[t] == −2x[t] −y[t] + Sin[t],
y

[t] == 4x[t] + 2y[t] + Cos[t]¦, t, s]
¦sLaplaceTransform[x[t], t, s] −x[0]
==
1
1+s
2
−2LaplaceTransform[x[t], t, s]−
LaplaceTransform[y[t], t, s], sLaplaceTransform[y[t], t, s] −y[0] ==
s
1+s
2
+4LaplaceTransform[x[t], t, s] + 2LaplaceTransform[y[t], t, s]
Solve[%, ¦LaplaceTransform[x[t], t, s], LaplaceTransform[y[t], t, s]¦]
¦¦LaplaceTransform[x[t], t, s] →

2+2x[0]−sx[0]+2s
2
x[0]−s
3
x[0]+y[0]+s
2
y[0]
s
2
(1+s
2
)
,
LaplaceTransform[y[t], t, s] →
−4


1
1+s
2
−x[0]

−(2+s)


s
1+s
2
−y[0]

s
2
lt = %/.¦x[0] → 0, y[0] → 1¦//Simplify
¦¦LaplaceTransform[x[t], t, s] → −
3+s
2
s
2
+s
4
,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 328 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
LaplaceTransform[y[t], t, s] →
6+3s+3s
2
+s
3
s
2
+s
4
lt[[1, 1, 2]]

3+s
2
s
2
+s
4
lt[[1, 2, 2]]
6+3s+3s
2
+s
3
s
2
+s
4
InverseLaplaceTransform[lt[[1, 1, 2]], s, t]//FullSimplify
−3t + 2Sin[t]
InverseLaplaceTransform[lt[[1, 2, 2]], s, t]//FullSimplify
3 + 6t −2Cos[t] −3Sin[t]
b) LaplaceTransform[¦x

[t] == −x[t] + y[t] + z[t] + Exp[t],
y

[t]==x[t] −y[t] −z[t] + Exp[3t],
z

[t] == x[t] + y[t] + z[t] + 4¦, t, s]
¦sLaplaceTransform[x[t], t, s] −x[0]
==
1
−1+s
−LaplaceTransform[x[t], t, s]+¦
LaplaceTransform[y[t], t, s] + LaplaceTransform[z[t], t, s],
sLaplaceTransform[y[t], t, s] −y[0] ==
1
−3+s
+ LaplaceTransform[x[t], t, s]−
LaplaceTransform[y[t], t, s] −LaplaceTransform[z[t], t, s],
sLaplaceTransform[z[t], t, s] −z[0] ==
4
s
+ LaplaceTransform[x[t], t, s]+
LaplaceTransform[y[t], t, s] + LaplaceTransform[z[t], t, s]
Solve[%, ¦LaplaceTransform[x[t], t, s], LaplaceTransform[y[t], t, s],
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 329 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
17. TRANSFORMATA LAPLACE
LaplaceTransform[z[t], t, s]¦]
¦¦LaplaceTransform[x[t], t, s] →

−12+17s−2s
2
−s
3
−3s
2
x[0]+4s
3
x[0]−s
4
x[0]−3sy[0]+4s
2
y[0]−s
3
y[0]−3sz[0]+4s
2
z[0]−s
3
z[0]
(−3+s)(−1+s)
2
s(2+s)
,
LaplaceTransform[y[t], t, s] →
−(4 − 9s + 4s
2
− s
3
+ 6x[0] − 11sx[0] + 6s
2
x[0] − s
3
x[0] +
6y[0] − 8sy[0] −s
2
y[0] + 4s
3
y[0] −s
4
y[0] + 3sz[0] −4s
2
z[0] + s
3
z[0])
/((−3 + s)(−1 + s)
2
s(2 + s)),
LaplaceTransform[z[t], t, s] →

(−2−s)
(
1
−1+s
+x[0]−(1+s)
(

4
s
−z[0]
))
−(2+s)
(
1
−3+s

4
s
+y[0]−z[0]
)
−2s+s
2
+s
3
¦¦
lt = %/.¦x[0] → 0, y[0] → 0, z[0] → 0¦//Simplify
¦¦LaplaceTransform[x[t], t, s] →
12−17s+2s
2
+s
3
(−3+s)(−1+s)
2
s(2+s)
,
LaplaceTransform[y[t], t, s] →
−4+9s−4s
2
+s
3
(−3+s)(−1+s)
2
s(2+s)
,
LaplaceTransform[z[t], t, s] →
2
(
4−7s+2s
2
)
(−3+s)(−1+s)
2
s
¦¦
lt[[1, 1, 2]]
12−17s+2s
2
+s
3
(−3+s)(−1+s)
2
s(2+s)
lt[[1, 2, 2]]
−4+9s−4s
2
+s
3
(−3+s)(−1+s)
2
s(2+s)
lt[[1, 3, 2]]
2
(
4−7s+2s
2
)
(−3+s)(−1+s)
2
s
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 330 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
Bibliografe la partea a III-a
1. Martha L. Abell, James P. Braselton, Mathematica by examples,
AP profesional, 2006.
2. Martha L. Abell, James P. Braselton, Diferential equations with
Mathematica, AP profesional, 1993.
3. Ioan Bacalu, Ecuat ¸ii diferent ¸iale, MATRIXROM Bucure¸sti, 2005.
4. Adrian Corduneanu, Ariadna Lucia Pletea, Not ¸iuni de teoria
ecuat ¸iilor diferent ¸iale, MATRIXROM Bucure¸sti, 1999.
331



332
Partea IV
Exemple de rezolvare a unor
probleme inginere¸sti
333
18
Probleme de mecanic˘a exprimabile sub forma unor ecuat ¸ii
diferent ¸iale
Formularea unei probleme de mecanic˘ a ˆın limbajul ecuat ¸iilor
diferent ¸iale presupune stabilirea unor dependent ¸e matematice ˆıntre
m˘ arimi variabile ¸si derivatele lor pˆ an˘ a la un anumit ordin, ˆımpreun˘ a cu
o serie de constrˆ angeri pe care trebuie s˘ a le respecte solut ¸ia respectivei
probleme.
ˆ
In ceea ce urmeaz˘ a vor f prezentate cˆ ateva exemplifc˘ ari ale
acestei proceduri de lucru.
18.1 Aruncarea oblic˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional
(ˆın vid)
Ne propunem ca obiectiv analiza traiectoriei parcurse de un punct ma-
terial cu masa m aruncat ˆın cˆ ampul gravitat ¸ional al P˘ amˆ antului pe o
335
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
direct ¸ie care formeaz˘ a unghiul 0

< α
0
< 90

cu orizontala (Fig. 18.1).
Figura 18.1: Aruncarea oblic˘a a unui punct material ˆın cˆampul gravitat ¸ional
al P˘amˆantului
Punctul de pornire ˆın demersul nostru este reprezentat de principiul
al doilea al dinamicii,

F = ma. Neglijˆ and rezistent ¸a opus˘ a de aerul
atmosferic, ˆın reperul cartezian xOy din Figura 18.1 aceast˘ a lege poate
f exprimat˘ a prin ecuat ¸iile diferent ¸iale
m ¨ x = 0, m ¨ y + mg = 0, (18.1.1)
ˆın care
x = x (t) , y = y (t) , t ≥ 0, (18.1.2)
sunt coordonatele punctului material la un moment oarecare t, iar
g este accelerat ¸ia gravitat ¸ional˘ a (a c˘ arei variat ¸ie cu altitudinea este
considerat˘ a nesemnifcativ˘ a ˆın cazul de fat ¸˘ a). Datorit˘ a coefcient ¸ilor
constant ¸i, rezolvarea ecuat ¸iilor diferent ¸iale (18.1.2) nu ridic˘ a difcult˘ at ¸i.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 336 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.1. ARUNCAREA OBLIC
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL (
ˆ
IN VID)
Propriu-zis, prin dou˘ a integr˘ ari succesive ˆın raport cu variabila timp
rezult˘ a solut ¸iile generale
x (t) = c
1
t +c
2
, y (t) = −
gt
2
2
+c
3
t +c
4
, c
1
, c
2
, c
3
, c
4
∈ R. (18.1.3)
Constantele c
1
, c
2
, c
3
¸si c
4
se determin˘ a prescriind coordonatele
de lansare ¸si componentele vitezei init ¸iale ale punctului mate-
rial (Fig. 18.1):
x (0) = 0, ˙ x (0) = v
0
cos α
0
,
y (0) = 0, ˙ y (0) = v
0
sin α
0
.
(18.1.4)
Aplicˆ and aceste constrˆ angeri relat ¸iilor generale (18.1.3), obt ¸inem dou˘ a
sisteme de ecuat ¸ii algebrice ale c˘ aror solut ¸ii sunt
c
1
= v
0
cos α
0
, c
2
= 0, (18.1.5)
respectiv
c
3
= v
0
sin α
0
, c
4
= 0. (18.1.6)
Dup˘ a ˆınlocuirea expresiilor (18.1.5) – (18.1.6) ale constantelor de inte-
grare, formulele (18.1.3) devin
x (t) = v
0
t cos α
0
, y (t) = −
gt
2
2
+ v
0
t sin α
0
, t ≥ 0. (18.1.7)
Ecuat ¸iile de mai sus defnesc o traiectorie parametrizat˘ a. Condit ¸ia
0

< α
0
< 90

ne permite s˘ a explicit˘ am timpul t din prima relat ¸ie
(18.1.7):
t =
x
v
0
cos α
0
∙ (18.1.8)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 337 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
Procedˆ and la ˆınlocuirea lui t astfel exprimat ˆın ultima dintre relat ¸iile
(18.1.7), vom obt ¸ine
y (x) = x
_
tg α
0

gx
2 v
2
0
_
1 + tg
2
α
0
_
_
, y ≥ 0. (18.1.9)
Formula (18.1.9) descrie o parabol˘ a. Intersect ¸iile acestei curbe cu axa
Ox au abscisele x
0
= 0 ¸si
x
B
=
v
2
0
sin 2α
0
g
∙ (18.1.10)
Coordonata x
B
este b˘ ataia arunc˘ arii oblice (pozit ¸ia punctului B din
Figura 18.1). Timpul necesar pentru parcurgerea distant ¸ei OB poate
f determinat ˆınlocuind expresia lui x
B
ˆın relat ¸ia (18.1.8). Se obt ¸ine
astfel formula
t
B
=
2 v
0
sin α
0
g

Altitudinea maxim˘ a la care ajunge punctul material reprezint˘ a ex-
tremul parabolei (18.1.9). Anulˆ and derivata funct ¸iei y = y (x) defnit˘ a
sub forma (18.1.9), rezult˘ a ecuat ¸ia
tg α
0

g x
A
v
2
0
_
1 + tg
2
α
0
_
= 0.
Solut ¸ia acesteia este abscisa maximului (punctul A din Figura 18.1):
x
A
=
x
B
2
=
v
2
0
sin 2α
0
2 g
∙ (18.1.11)
Altitudinea corespunz˘ atoare se obt ¸ine ˆınlocuind x
A
defnit ca mai sus
ˆın ecuat ¸ia (18.1.9):
y
A
=
v
2
0
sin
2
α
0
2 g
∙ (18.1.12)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 338 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.2. ABORDAREA PROBLEMEI ARUNC
˘
ARII
ˆ
IN VID CU MATHEMATICA
De asemenea, timpul necesar deplas˘ arii pˆ an˘ a la ˆın˘ alt ¸imea y
A
rezult˘ a
prin ˆınlocuirea expresiei (18.1.11) a lui x
A
ˆın relat ¸ia (18.1.8):
t
A
=
v
0
sin α
0
g

Analizˆ and formulele (18.1.10) ¸si (18.1.12), constat˘ am c˘ a atˆ at b˘ ataia
cˆ at ¸si altitudinea arunc˘ arii sunt proport ¸ionale cu p˘ atratul vitezei de
lansare, dar depind ¸si de unghiul α
0
. Pentru v
0
fxat, din (18.1.10)
rezult˘ a c˘ a x
B
atinge o valoare maxim˘ a atunci cˆ and
α
0
= α
0, optim
= 45

.
Acestui unghi ˆıi corespunde b˘ ataia (vezi (18.1.10))
x
B,max
= x
B
_
α
0, optim
_
=
v
2
0
g

Altitudinea maxim˘ a atins˘ a ˆıntr-o astfel de aruncare rezult˘ a prin
ˆınlocuirea parametrului α
0, optim
ˆın formula (18.1.12):
y
A
_
α
0, optim
_
=
v
2
0
4g

18.2 Abordarea problemei arunc˘arii ˆın vid cu
MATHEMATICA
Vom afa solut ¸ia parametric˘ a ¸si explicita a ecuat ¸iei diferent ¸iale, ¸si vom
vizualiza grafcul ei. Pentru a veni ˆın sprijinul cititorului, vom prezenta
comenzile MATHEMATICA in mod redondant.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 339 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
(*MATHEMATICA*)
ecuatia1 = {x”[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]}; ecuatia1 = {x”[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]}; ecuatia1 = {x”[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]};
ecuatia2 = {y”[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]}; ecuatia2 = {y”[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]}; ecuatia2 = {y”[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]};
sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2};
necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]};
variabila = t; variabila = t; variabila = t;
solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]];
Y [x ] = y = y/. Y [x ] = y = y/. Y [x ] = y = y/.
Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]}, Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]}, Solve[Eliminate[{x == solutia[[1]], y == solutia[[2]]},
t], y][[1]]// t], y][[1]]// t], y][[1]]// Simplify; Simplify; Simplify;
Print[“Solutia parametrica: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]] Print[“Solutia parametrica: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]] Print[“Solutia parametrica: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]]
Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]] Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]] Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]]
Print[“Solutia explicita: ”, “ y(x) = ”, Y [x]] Print[“Solutia explicita: ”, “ y(x) = ”, Y [x]] Print[“Solutia explicita: ”, “ y(x) = ”, Y [x]]
Solutia parametrica: x(t) = t v0 Cos [α0]
y(t) =
1
2
(−g t
2
+ 2 t v0 Sin [α0])
Solutia explicita: y(x) = −
g x
2
Sec [α0]
2
2v0
2
+ xTan[α0]
Pentru valorile: α0 = π/4; α0 = π/4; α0 = π/4; v0 = 1; v0 = 1; v0 = 1; g = 9.80665, g = 9.80665, g = 9.80665, folosind comanda
Plot, obt ¸inem grafcul urm˘ ator
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 340 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.3. ARUNCAREA OBLIC
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL (
ˆ
IN ATMOSFER
˘
A)
18.3 Aruncarea oblic˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional
(ˆın atmosfer˘a)
Vom relua problema arunc˘ arii oblice ˆın cˆ amp gravitat ¸ional luˆ and ˆın
considerare de aceast˘ a dat˘ a ¸si rezistent ¸a aerului atmosferic. Admitem
c˘ a fort ¸a de frˆ anare este proport ¸ional˘ a cu viteza curent˘ a a punctului
material.
ˆ
In aceast˘ a ipotez˘ a, principiul al doilea al dinamicii se va
explicita sub forma
m ¨ x + b ˙ x = 0, m ¨ y + b ˙ y + mg = 0, (18.3.13)
unde b > 0 este rezistent ¸a aerului (presupus˘ a constant˘ a). Pen-
tru comoditatea calculelor, este convenabil˘ a defnirea coefcientului de
frˆ anare γ =
b
m
. Cu ajutorul acestei m˘ arimi, ecuat ¸iile (18.3.13) devin
¨ x + γ ˙ x = 0, ¨ y + γ ˙ y + g = 0. (18.3.14)
Prima dintre ele are solut ¸ia general˘ a
x (t) = A
0
+ A
1
e
−γt
, t ≥ 0, (18.3.15)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 341 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
unde A
0
¸si A
1
sunt constante arbitrare. Cea de a doua dintre ecuat ¸iile
(18.3.14) are partea omogen˘ a identic˘ a sub aspect formal cu prima
ecuat ¸ie (18.3.14). Drept consecint ¸˘ a, solut ¸ia sa general˘ a poate f ex-
primat˘ a ca o sum˘ a ˆın care, al˘ aturi de o component˘ a de tip (18.3.15),
intervine un termen adit ¸ional de forma Ct:
y (t) = B
0
+ B
1
e
−γt
+ Ct, t ≥ 0. (18.3.16)
ˆ
In expresia funct ¸iei y = y (t) , m˘ arimile B
0
¸si B
1
sunt constante ar-
bitrare. Cˆ at prive¸ste parametrul C, el se determin˘ a impunˆ and con-
strˆ angerea ca a doua dintre ecuat ¸iile (18.3.14) s˘ a fe identic verifcat˘ a
de solut ¸ia (18.3.15). Rezult˘ a astfel condit ¸ia
γC + g = 0. (18.3.17)
Din (18.3.17) se deduce imediat
C = −
g
γ

ˆ
Inlocuind expresia lui C ˆın (18.3.16), obt ¸inem solut ¸ia general˘ a
y (t) = B
0
+ B
1
e
−γt

gt
γ
, t ≥ 0. (18.3.18)
Constantele A
0
, A
1
, B
0
¸si B
1
se determin˘ a impunˆ and satisfacerea
condit ¸iilor init ¸iale (18.1.4) de c˘ atre funct ¸iile x = x (t) ¸si y = y (t)
defnite sub forma (18.3.15), respectiv (18.3.18). Rezult˘ a astfel dou˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 342 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.3. ARUNCAREA OBLIC
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL (
ˆ
IN ATMOSFER
˘
A)
sisteme de ecuat ¸ii algebrice ale c˘ aror solut ¸ii sunt
A
0
= −A
1
=
1
γ
v
0
cos α
0
,
B
0
= −B
1
=
1
γ
_
v
0
sin α
0
+
g
γ
_
.
(18.3.19)
Dup˘ a ˆınlocuirea expresiilor (18.3.19) ale constantelor de integrare, for-
mulele (18.3.15) ¸si (18.3.18) devin
x (t) =
1 −e
−γt
γ
v
0
cos α
0
, y (t) =
1 −e
−γt
γ
v
0
sin α
0
+
g
γ
_
1 −e
−γt
γ
−t
_
,
(18.3.20)
pentru t ≥ 0. Ecuat ¸iile de mai sus defnesc traiectoria parametrizat˘ a
a punctului material ˆın prezent ¸a unei frˆ an˘ ari exercitate de aerul at-
mosferic. Forma lor nu permite deducerea unei formule explicite
asem˘ an˘ atoare cu (18.1.9). De fapt, traiectoria perturbat˘ a de rezistent ¸a
aerului atmosferic nu mai coincide cu o parabol˘ a (fg. 18.2). Se poate
totu¸si demonstra c˘ a setul de formule (18.3.20) se apropie asimptotic de
solut ¸ia (18.1.7) atunci cˆ and parametrul γ tinde spre zero.
Ecuat ¸iile (18.3.20) nu permit deducerea unei relat ¸ii de calcul ex-
plicite pentru durata arunc˘ arii t
B
. Acest parametru poate f determi-
nat doar prin calcul numeric. Propriu-zis, t
B
trebuie c˘ autat ca solut ¸ie
strict pozitiv˘ a a ecuat ¸iei y (t
B
) = 0, adic˘ a (vezi (18.3.20))
1 −e
−γt
B
γ
v
0
sin α
0
+
g
γ
_
1 −e
−γt
B
γ
−t
B
_
= 0, t
B
> 0.
Odat˘ a cunoscut parametrul t
B
, prima dintre relat ¸iile (18.3.20) permite
evaluarea b˘ at˘ aii:
x
B
=
1 −e
−γt
B
γ
v
0
cos α
0
.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 343 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
Durata deplas˘ arii ascendente t
A
¸si coordonatele (x
A
, y
A
) ale punctu-
lui de altitudine maxim˘ a atins de-a lungul traiectoriei pot f totu¸si
calculate analitic. Parametrul t
A
se obt ¸ine anulˆ and derivata funct ¸iei
y = y (t) defnite de a doua dintre formulele (18.3.20). Rezult˘ a astfel
ecuat ¸ia
e
−γt
A
v
0
sin α
0
+
g
γ
_
e
−γt
A
−1
_
= 0.
Solut ¸ia sa este
t
A
=
1
γ
ln
_
γ
g
v
0
sin α
0
+ 1
_
.
Coordonatele punctului de altitudine maxim˘ a rezult˘ a prin ˆınlocuirea
lui t
A
defnit ca mai sus ˆın formulele (18.3.20):
x
A
=
v
2
0
sin2α
0
2 g
(
γ
g
v
0
sin α
0
+1
)
y
A
=
v
2
0
sin
2
α
0
g
(
γ
g
v
0
sin α
0
+1
)
+
v
0
sin α
0
γ
(
γ
g
v
0
sin α
0
+1
)

g
γ
2
ln
_
γ
g
v
0
sin α
0
+ 1
_
.
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 344 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.3. ARUNCAREA OBLIC
˘
A
ˆ
IN C
ˆ
AMP GRAVITAT¸ IONAL (
ˆ
IN ATMOSFER
˘
A)
Figura 18.2: Comparat ¸ie ˆıntre solut ¸ia ideal˘a (18.1.7) ¸si formulele (18.3.20)
care iau ˆın considerare frˆanarea exercitat˘a de aerul atmosferic (traiectoriile
reprezentate cu linii ˆıntrerupte corespund unor valori diferite de zero ale
coefcientului rezistiv γ)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 345 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
18.4 Abordarea problemei arunc˘arii ˆın atmosfer˘a
cu MATHEMATICA
Vom afa solut ¸ia parametric˘ a explicita a ecuat ¸iei diferent ¸iale, ¸si vom
vizualiza grafcele pentru 20 de valori ale coefcientului de frˆ anare.
(*MATHEMATICA*)
ecuatia1 = ecuatia1 = ecuatia1 =
{x”[t] + γx

[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]}; {x”[t] + γx

[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]}; {x”[t] + γx

[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v0Cos[α0]};
ecuatia2 ecuatia2 ecuatia2
= {y”[t] + γy

[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]}; = {y”[t] + γy

[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]}; = {y”[t] + γy

[t] + g == 0, y[0] == 0, y

[0] == v0Sin[α0]};
sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2}; sistem = {ecuatia1, ecuatia2};
necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]}; necunoscute = {x[t], y[t]};
variabila = t; variabila = t; variabila = t;
solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]]; solutia = {x[t], y[t]}/.DSolve[sistem, necunoscute, t][[1]];
Print[“Solutia: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]] Print[“Solutia: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]] Print[“Solutia: ”, “ x(t) = ”, solutia[[1]]]
Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]] Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]] Print[“ ”, “ y(t) = ”, solutia[[2]]]
Solutia: x(t) =
e
−tγ
(−1 + e

) v0 Cos [α0]
γ
y(t) = −
e
−tγ
(g −e

g + e

g t γ + (v0 γ −e

v0 γ) Sin [α0])
γ
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 346 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.5. MIS¸ CAREA OSCILATORULUI ARMONIC LINIAR
Folosind comanda Plot vizualiz˘ am grafcele a 26 de solut ¸ii pentru valori
ale coefcientului γ ˆıntre 0.0 ¸si 0.25 ¸si pentru urm˘ atoarele valori ale
parametrilor:
g = 9.80665; g = 9.80665; g = 9.80665; α0 = π/4; α0 = π/4; α0 = π/4; v0 = 100. v0 = 100. v0 = 100.
18.5 Mi¸scarea oscilatorului armonic liniar
Consider˘ am cazul unui punct material de mas˘ a m afat ˆın mi¸scare de-a
lungul axei Ox sub act ¸iunea fort ¸ei elastice
F
e
= −kx, k > 0, k = const. (18.5.21)
ˆ
In egalitatea de mai sus,
x = x (t) , t ≥ 0,
este coordonata punctului material la un moment oarecare t. Partic-
ularizˆ and principiul al doilea al dinamicii pentru aceast˘ a problem˘ a
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 347 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
simpl˘ a, obt ¸inem ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
m ¨ x + kx = 0, t ≥ 0. (18.5.22)
Pentru comoditatea calculelor, este convenabil˘ a defnirea a¸sa-numitei
pulsat ¸ii proprii:
ω
0
=
_
k
m
∙ (18.5.23)
Cu ajutorul acestei m˘ arimi, (18.5.22) se va rescrie sub forma
¨ x + ω
2
0
x = 0, t ≥ 0. (18.5.24)
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (18.5.24) este
x (t) = A
1
sin ω
0
t + A
2
cos ω
0
t, t ≥ 0, (18.5.25)
unde A
1
¸si A
2
sunt constante care se pot determina impunˆ and satis-
facerea a dou˘ a condit ¸ii init ¸iale:
x (0) = 0, ˙ x (0) = v
0
> 0. (18.5.26)
Formula (18.5.25) poate f oricˆ and adus˘ a la forma echivalent˘ a
x (t) = Acos (ω
0
t + ϕ
0
) , t ≥ 0, (18.5.27)
unde
A =
_
A
2
1
+ A
2
2
¸si
ϕ
0
= −arctg
A
1
A
2
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 348 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.5. MIS¸ CAREA OSCILATORULUI ARMONIC LINIAR
sunt amplitudinea, respectiv faza init ¸ial˘ a. Expresia (18.5.27) a solut ¸iei
generale este preferat˘ a, findc˘ a m˘ arimile A ¸si ϕ
0
au o interpretare fzic˘ a
direct˘ a.
Aplicˆ and constrˆ angerile (18.5.26) solut ¸iei generale (18.5.27),
obt ¸inem un sistem de dou˘ a ecuat ¸ii ˆın necunoscutele A ¸si ϕ
0
:
Acos ϕ
0
= 0, −ω
0
Asin ϕ
0
= v
0
.
Prin rezolvarea acestuia se obt ¸ine
A =
v
0
ω
0
ϕ
0
= −
π
2

(18.5.28)
Dup˘ a ˆınlocuirea expresiilor (18.5.28) ale constantelor A ¸si ϕ
0
, formula
(18.5.27) devine
x (t) =
v
0
ω
0
cos
_
ω
0
t −
π
2
_
, t ≥ 0,
sau, dac˘ a aplic˘ am propriet˘ at ¸ile funct ¸iilor trigonometrice,
x (t) =
v
0
ω
0
sin ω
0
t, t ≥ 0. (18.5.29)
Aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie defne¸ste solut ¸ia particular˘ a a ecuat ¸iei
diferent ¸iale (18.5.24) care verifc˘ a ¸si condit ¸iile la limit˘ a (18.5.26). For-
mula de mai sus descrie o mi¸scare armonic˘ a, pe care punctul material
o execut˘ a de o parte ¸si de alta a originii x = 0, cu perioada proprie
T
0
=

ω
0
∙ (18.5.30)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 349 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
18.6 Abordarea problemei mi¸sc˘arii oscilatorului
liniar cu MATHEMATICA
Vom afa solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale, ¸si vom vizualiza grafcul ei.
(*MATHEMATICA*)
solutia = solutia = solutia =
x[t]/.DSolve [¦x”[t] + ω
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ , x[t], t] [[1]]; x[t]/.DSolve [¦x”[t] + ω
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ , x[t], t] [[1]]; x[t]/.DSolve [¦x”[t] + ω
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ , x[t], t] [[1]];
Print ["Solutia problemei x”[t]+ ω
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x’[0]==v
0
"] Print ["Solutia problemei x”[t]+ ω
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x’[0]==v
0
"] Print ["Solutia problemei x”[t]+ ω
0
2
x[t]==0, x[0]==0, x’[0]==v
0
"]
Print[“este x(t) = ”, solutia] Print[“este x(t) = ”, solutia] Print[“este x(t) = ”, solutia]
Solutia problemei
x

[t] + ω
0
2
x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
este x(t) =
Sin [tω
0
] v
0
ω
0
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 350 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.7. MIS¸ CAREA OSCILATORULUI LINIAR AMORTIZAT
Obt ¸inem grafcul:
18.7 Mi¸scarea oscilatorului liniar amortizat
O situat ¸ie mult mai frecvent ˆıntˆ alnit˘ a ˆın aplicat ¸ii este aceea cˆ and
asupra punctului material de mas˘ a m act ¸ioneaz˘ a nu numai fort ¸a elas-
tic˘ a defnit˘ a de ecuat ¸ia (18.5.21), ci ¸si o fort ¸˘ a de frˆ anare proport ¸ional˘ a
cu viteza:
F
r
= −b ˙ x, b > 0, b = const.
ˆ
In acest caz, principiul al doilea al dinamicii se exprim˘ a sub forma
ecuat ¸iei diferent ¸iale
m ¨ x + b ˙ x + kx = 0, t ≥ 0. (18.7.31)
Din nou, pentru comoditatea calculelor, este convenabil˘ a defnirea
pulsat ¸iei proprii ω
0
(vezi relat ¸ia (18.5.23), precum ¸si a coefcientului
de amortizare
γ =
b
2m
∙ (18.7.32)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 351 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
Cu ajutorul acestor m˘ arimi, (18.7.31) se va rescrie sub forma
¨ x + 2γ ˙ x + ω
2
0
x = 0, t ≥ 0. (18.7.33)
Solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (18.7.33) este
x (t) = A
1
e
λ
1
t
+ A
2
e
λ
2
t
, t ≥ 0, (18.7.34)
unde A
1
¸si A
2
sunt constante care se determin˘ a impunˆ and satisfac-
erea condit ¸iilor init ¸iale (18.5.26), iar λ
1
¸si λ
2
sunt solut ¸iile a¸sa-numitei
ecuat ¸ii caracteristice,
λ
2
+ 2γλ + ω
2
0
= 0,
deci
λ
1
= −γ −
_
γ
2
−ω
2
0
,
λ
2
= −γ +
_
γ
2
−ω
2
0
.
(18.7.35)
Punctul material va efectua o mi¸scare periodic˘ a numai atunci cˆ and
γ < ω
0
.
Pentru acest caz, solut ¸iile (18.7.35) se pot rescrie sub forma
λ
1
= −γ −i ω,
λ
2
= −γ + i ω,
unde
ω =
_
ω
2
0
−γ
2
. (18.7.36)
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 352 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.7. MIS¸ CAREA OSCILATORULUI LINIAR AMORTIZAT
Solut ¸ia general˘ a (18.7.34) devine atunci
x (t) = e
−γt
_
A
1
e
−iωt
+ A
2
e
iωt
_
, t ≥ 0. (18.7.37)
ˆ
Intrucˆ at putem g˘ asi oricˆ and dou˘ a constante reale A ¸si ϕ
0
care s˘ a garan-
teze satisfacerea egalit˘ at ¸ilor
A
1
=
A
2
e
−iϕ
0
, A
2
=
A
2
e

0
,
relat ¸ia (18.7.37) admite rescrierea sub forma echivalent˘ a
x (t) = Ae
−γt
cos (ωt + ϕ
0
) , t ≥ 0. (18.7.38)
Aplicˆ and constrˆ angerile (18.5.26) solut ¸iei generale (18.7.38), obt ¸inem
un sistem de dou˘ a ecuat ¸ii ˆın necunoscutele A ¸si ϕ
0
:
Acos ϕ
0
= 0, −γAcos ϕ
0
−ωAsin ϕ
0
= v
0
.
Prin rezolvarea acestuia se obt ¸ine
A =
v
0
ω
ϕ
0
= −
π
2

(18.7.39)
Dup˘ a ˆınlocuirea expresiilor (18.7.39) ale constantelor A ¸si ϕ
0
,formula
(18.7.38) devine
x (t) =
v
0
ω
e
−γt
cos
_
ωt −
π
2
_
, t ≥ 0,
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 353 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18. PROBLEME DE MECANIC
˘
A EXPRIMABILE SUB FORMA UNOR ECUAT¸ II DIFERENT¸ IALE
sau, dac˘ a aplic˘ am propriet˘ at ¸ile funct ¸iilor trigonometrice,
x (t) =
v
0
ω
e
−γt
sin ωt, t ≥ 0. (18.7.40)
Comparˆ and solut ¸iile particulare (18.5.29) ¸si (18.7.40), constat˘ am
urm˘ atoarele lucruri:
• amplitudinea mi¸sc˘ arii oscilatorii amortizate scade exponent ¸ial ˆın
timp;
• pulsat ¸ia mi¸sc˘ arii oscilatorii amortizate este diferit˘ a de pulsat ¸ia
proprie ω
0
¸si, implicit, perioada
T =

ω
difer˘ a de perioada proprie T
0
(vezi relat ¸ia (18.5.30)).
18.8 Abordarea problemei mi¸sc˘arii oscilatorului
liniar amortizat cu MATHEMATICA
Vom afa solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale ¸si vom vizualiza grafcul ei.
(*MATHEMATICA*)
solutia = x[t]/. solutia = x[t]/. solutia = x[t]/.
DSolve [¦x”[t] + 2γ x

[t] + (ω
2
+ γ
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ , DSolve [¦x”[t] + 2γ x

[t] + (ω
2
+ γ
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ , DSolve [¦x”[t] + 2γ x

[t] + (ω
2
+ γ
2
) x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
¦ ,
x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify; x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify; x[t], t][[1]]//ExpToTrig//TrigFactor//FullSimplify;
Print[”Solutia problemei”] Print[”Solutia problemei”] Print[”Solutia problemei”]
Print[ ” x

[t] + 2γx

[t] + (ω
2
+ γ
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
”] Print[ ” x

[t] + 2γx

[t] + (ω
2
+ γ
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
”] Print[ ” x

[t] + 2γx

[t] + (ω
2
+ γ
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
”]
Print[” este x(t) = ”, solutia] Print[” este x(t) = ”, solutia] Print[” este x(t) = ”, solutia]
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 354 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA
18.8. ABORDAREA PROBLEMEI MIS¸ C
˘
ARII OSCILATORULUI
LINIAR AMORTIZAT CU MATHEMATICA
Solutia problemei
x

[t] + 2γx

[t] + (ω
2
+ γ
2
)x[t] == 0, x[0] == 0, x

[0] == v
0
este x(t) =
e
−tγ
Sin[tω]v
0
ω
Pentru: ω = π; ω = π; ω = π; v
0
= 3; v
0
= 3; v
0
= 3; γ = .6; γ = .6; γ = .6; ω
0
=
_
ω
2
+ γ
2
, ω
0
=
_
ω
2
+ γ
2
, ω
0
=
_
ω
2
+ γ
2
, obt ¸inem graf-
cul
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 355 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA



356
Index
Aplicat ¸ii
S¸aua maimut ¸ei, 106
Animat ¸ie cicloida, 49
Astroid, 72
Astroida, 63
Banda lui Moebius, 93
Calcul integrala dubl˘ a, 19
Cardioida, 62
Cicloida, 47
Cilindru, 73, 74
Cissoida lui Diocles, 58
Con, 75
Conoid, 70, 76
Conoid (generatoare), 77
Corpul lui Viviani, 105
Curba corola, 66
Curba morii de vˆ ant, 65
Curba Scarabeu, 64
Elicoid, 78
Elipsoid, 79, 80
Epicicloida, 48
Evolventa cercului, 52
Frontiera bilei Chebysev, 61
Frontiera bilei euclidiene, 59
Frontiera bilei Minkovski, 60
Generarea cicloida, 47
Hiperboloidul cu dou˘ a pˆ anze,
87
Hiperboloidul cu o pˆ anz˘ a, 82,
83
Hiperboloidul cu o pˆ anz˘ a (gen-
eratoare eliptice), 85
Hiperboloidul cu o pˆ anz˘ a (gen-
eratoare hiperbolice), 84
Hiperboloidul cu o pˆ anz˘ a (gen-
eratoare rectilinii), 86
357
INDEX
Lantisorul, 55
Lemniscata lui Bernoulli, 54
Normale la o curba, 13
Paraboloidul hiperbolic, 89
Paraboloidul hiperbolic (gen-
eratoare), 90
Paraboloidul eliptic, 88
Plane la elice, 103
Pseudosfera, 95
Puncte de extrem, 16
Puncte stat ¸ionare, 15
Rezolvare ecuat ¸ii diferent ¸iale,
18
Semi Pseudosfera, 94
Semi-elipsoid, 81
Spirala logaritmica, 56
Tangente la o curba, 11
Tor, 91, 92
Tractricea, 57
Triedrul lui Frenet, 104
Comanda
Baza, 222
CMYKColor, 107
Compatibil, 139
ComplementOrtogonal, 221
ContourPlot, 59
DepLin, 160
Derivative, 3
Dt, 9
Integrate, 29
Intersectia, 248
InvDr, 160
InvSt, 161
Limit, 26
NSum, 21
Opelem, 126
ParametricPlot, 46
ParametricPlot3D, 71
Plot, 37
Plot3D, 70
RegionPlot, 67
RegionPlot3D, 83
RGBColor, 107
Series, 25
SubspatiuQ, 150
Sum, 21
Suma, 248
POSDRU/56/1.2/S/32768 – 358 – Matematic˘ a prin MATHEMATICA