.

.

.

.

1 .

4. 1. 1. care au evidenŃiat date experimentale. fizicianul Philippe de la Hire (1640-1718) face observaŃii asupra imaginilor consecutive. fizicianul-optician francez Pierre Bouguer (16981758) a formalizat matematic. iar acŃiunea de obŃinere a lui reprezintă modelarea experimentală. Comportamentul astfel obŃinut. fizicianul italian Venturi determină întinderea câmpului vizual (1791). Herschell (1738-1822) stabileşte legi de adaptare a ochiului la întuneric şi determină zona maximei sensibilităŃi din retină (fovea centralis). Exner ş. Variabile implicate în experiment. Tocmai acest caracter de rigoare pe care experimentul îl imprimă dezvăluirii şi consemnării faptelor l-a impus cercetărilor. METODA EXPERIMENTALĂ ÎN PSIHOLOGIE 1. 1. Această caracteristică de provocabilitate a faptelor este esenŃială pentru definirea experimentului. pentru prima dată. scopuri şi organizarea teoretică şi practică a cursului. normelor şi regulilor care stau la baza organizării şi desfăşurării experimentului în psiho-logie. 1. Factorul determinat de condiŃia de stimulare şi vizat de experiment poartă denumirea de variabilă dependentă (răspuns). Delimitări conceptuale. De asemenea. în fapt. determinate experimental. actul de naştere al psihologiei experimentale.2. obiective. Elemente der Psychophysik („Elemente de psihofizică”). psihodiagnostic etc. Astfel. Experimentul reprezintă o organizare metodică (raŃională şi practică) de tip special în care cercetătorul provoacă faptele. Aplicarea metodei experimentale la studiul activităŃii psihice s-a impus în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. RelaŃia dintre variabila independentă şi cea dependentă este de cauză – efect.REZUMATUL CURSULUI BAZELE TEORETICE ŞI METODOLOGICE ALE EXPERIMENTULUI. repetabilitatea. Variabila independentă poate avea diverse grade de complexitate şi un registru infinit de variaŃii cantitative şi calitative. În acest context. Fraisse consideră psihologia experimentală ca fiind „suma de cunoştinŃe achiziŃionate în psihologie prin utilizarea metodei experimentale”. Laboratorul de psiho-logie al UniversităŃii din Bucureşti a fost înfiinŃat în anul 1906 de profesorul Constantin Rădulescu-Motru. DESIGNUL EXPERIMENTAL ŞI DETERMINĂRI SENZORIALE 1. ContribuŃii însemnate la conturarea psihologiei experimentale au adus şi o serie de cercetători de alte specialităŃi (fizicieni. raportul dintre excitaŃie şi senzaŃie. ParticularităŃile experimentului. constituie un model experimental. astronomi). Respectând condiŃiile în care un fenomen a fost provocat. Factorii manipulaŃi de experimentator pentru determinarea unui comportament compun variabila independentă (condiŃia de stimulare). ea realizează o mai bună adâncire a noŃiunilor însuşite la alte discipline psihologice. Scurt istoric al metodei experimentale.5. Th.3. Experimentul are meritul că nu aşteaptă ca fenomenul să se producă „de la sine”. împreună cu factorii care l-au determinat. la cunoaşterea unor date asupra timpului de reacŃie. mai precis în anul 1879. Variabila dependentă este efectul obŃinut de condiŃia de stimulare asupra unor caracteristici comportamentale. apărută în 1860. Psihologia experimentală reprezintă ansamblul principiilor. o dată cu înfiinŃarea primului laborator de psihologie de către Wilhelm Wundt (1832-1920). astronomul W. fizicianul Joseph Sauveur de la Flèche (1653-1716) a determinat frecvenŃa sunetelor din registrul audibil. Darcet măsoară durata acestora (1777). cu scopul obŃinerii de date verificate asupra realităŃii psihice.a. uneori cu totul întâmplător.1. pentru a le dezvălui conexiunile. Fechner (1801-1887). consemnând cu rigurozitate datele obŃinute.) ca şi psihologiei generale („Fundamentele psihologiei”) în ansamblu. prin fixarea acestora pe suportul cauzal-explicativ. Cursul şi practicumul de psihologie experimentală se detaşează net ca discipline cu mare pondere în pregătirea profesională a psihologilor ca cercetători şi practicieni. semnează. ci se provoacă în condiŃii determinate. P. ca în cazul observaŃiei. iar chimistul J. metoda testelor. Psihologia experimentală este complementară altor metode de investigaŃie din serviciul psihologiei (metoda observaŃiei. ca metodă preferată. Definirea experimentului din psihologie. el poate fi reprodus ori de câte ori este necesar şi aceasta constituie cea de-a doua caracteristică a sa. Lucrarea lui G. TEHNICI PSIHOFIZIOLOGICE. . este notabilă contribuŃia astronomilor Bessel. care se formase în laboratorul lui Wundt de la Lepzig şi în cel organizat de Beaunis şi Binet la Sorbona (Paris). ca şi a tehnicilor de măsurare a lui.

d) Experimentul psihopedagogic vizează componentele procesului instructiv-educativ. ca urmare a condiŃiei de stimulare.Variabila dependentă este alcătuită din răspunsurile subiectului la modificările condiŃiei de stimulare şi are. Pentru verificare. se face prelucrarea statistică a datelor cu ajutorul testelor de semnificaŃie (Z. După elaborare. ipoteza nulă (statistică) neagă existenŃa vreunei diferenŃe semnificative între aceste grupuri. emoŃii etc.6. e) controlul variabilei răspuns se realizează implicit dacă se Ńine sub un control riguros condiŃia de stimulare. Tipurile de experiment a) Experimentul de confirmare este. 2. care nu trebuie să fie stresat de consecinŃele posibile ale experimentului (în special la elevi şi studenŃi). Izvorâtă din observarea faptelor. selectaŃi dintr-o populaŃie dată. concentrarea atenŃiei). ipoteza reprezintă proiecŃia raŃională anticipativă (predictivă) asupra probabilităŃii existenŃei unei relaŃii între aceste fapte. Pentru ca datele obŃinute să poată fi comparabile. g) În experimentul factorial se aleg doar două valori ale variabilei stimul (ex. 2. de regulă. Controlul variabilelor. t. De asemenea se obŃine prin crearea unei atitudini cooperante din partea subiectului.1. într-un experiment se utilizează. Ipoteza porneşte de la afirmarea existenŃei unei diferenŃe între variabilele dependente ale unor grupuri de subiecŃi. d) contrabalansarea sau rotaŃia: de exemplu. de la reacŃiile simple şi repetitive. trebuie să fie eşantioane reprezentative pentru acea populaŃie. Pentru a neutraliza efectele variabilelor străine demersului experimental se pot folosi unele procedee. Organizarea experimentului: selecŃia subiecŃilor. reprezentată de personalitatea subiectului (motivaŃii. în fapt. la care se aplică condiŃia de stimulare. atitudini. Modificările variabilei independente se reflectă în variaŃiile răspunsului prin medierea variabilei intermediare. SubiecŃii. la care nu se aplică această condiŃie. prezenŃa sau absenŃa zgomotului) şi se urmăreşte efectul acestora asupra variabilei dependente (ex. Ipoteza. până la strategiile de decizie. la rândul ei. prin modelarea variabilelor pe care le implică şi probată (controlată) statistic în baza prelucării rezultatelor obŃinute. . c) Experimentul natural se realizează în locul unde subiecŃii îşi desfăşoară activitatea. O bună ipoteză trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să fie verificabilă. iar celălalt. relaŃia funcŃională dintre ele. cât şi la cel de control. 1. stabilind. după cum urmează: a) izolarea subiectului în încăperi speciale (laborator) unde condiŃia de stimulare (variabila independentă) este riguros controlată de experimentator. dacă studiem efectele zgomotului asupra activităŃii. alternăm condiŃiile de linişte şi zgomot (A şi B) pentru a neutraliza efectele învăŃării. Spre deosebire de ea. verosimilă şi să poată fi cuantificabilă. e) Experimentul invocat (ex post facto) este acela la care variabila independentă este nonexperimentală. două grupuri de subiecŃi: unul dintre acestea.3. ipoteza este verificată experimental. χ2-hi2). b) Experimentul de laborator indică locul unde se desfăşoară cercetarea. considerând că rezultatele obŃinute se datoresc întâmplării. c) balansarea efectelor variabilelor străine pentru a avea efecte similare atât la grupul experimental. se numeşte grup de control. Constituie unul din momentele esenŃiale ale demersului raŃional. dar este mai riguros pentru că beneficiază de aparatura din dotare. se va numi grupul experimental. experimentul „clasic”. care provoacă fenomenul în condiŃii controlate pentru a verifica supoziŃia ipotezei. 2. grade diferite de complexitate. f) Experimentul funcŃional urmăreşte covariaŃia sistematică dintre variabila independentă şi cea dependentă. b) menŃinerea constantă a variabilelor străine identificate (dacă nu au putut fi eliminate).).2. astfel. economică. COMPONENTELE CERCETĂRII EXPERIMENTALE (PROIECTUL EXPERIMENTAL) 2. Are servitutea că artificializează faptele.

Steriade. de unde (V. b) Undele beta (β) cu frecvenŃă de 14-30 cps şi amplitudinea de 15-25 µv. astfel încât caracterizează intrarea creierului în stare de activitate intensă. dar pot reprezenta şi anumite stări patologice (focare epileptogene. prin intermediul unui tub de cauciuc (furtun).2. Tehnica e. pentru a explica raporturile de cauzalitate dintre ele.05 sau mai mică (p < 0.E. p. Dacă valoare lui „t” sau x2 (tipătrat) – primul pentru medii şi cel de al doilea pentru frecvenŃe – are o probabilitate (P) de 0. pe un număr mic de subiecŃi. E. cunoscută încă înainte de 1900. a fost utilizată şi de ilustrul neurolog român Gheorghe Marinescu în cercetările sale. şi lat de cca 4 cm.E. testul se interesează doar de măsurarea răspunsului ca atare şi compararea lui cu baremul (media statistică). tumori cerebrale). 1963. ritmurile θ şi δ au un ritm mai lent decât α şi β. 199): a) Undele alfa (α) cu o frecvenŃă de 8-12 cps (cicli pe secundă) şi o amplitudine între 5 şi 100 microvolŃi.4. Tehnica electroencefalografică (E. astfel încât manşonul de cauciuc să adere lejer la toracele subiectului. 2. Editura ŞtiinŃifică. Prelucrarea şi interpretarea datelor. o întâlnim şi în cazul testului.h) Experimentul explorator („ce se întâmplă dacă”) şi experimentul pilot se folosesc ca cercetări preliminare şi îşi propun. Kimograful este un aparat de înregistrare format dintr-un tambur (cilindru) metalic care se învârteşte (roteşte) cu ajutorul unor dispozitive diferite. are la om. la o capsulă de înregistrare (capsulă Marey). Ritmul β apare în momentul întreruperii situaŃiei de repaos senzorial şi mintal. Pentru psiholog o importanŃă deosebită o au undele α şi β. lung de aprox. pentru ca ipoteza de cercetare să se confirme este necesar ca diferenŃele dintre grupele de subiecŃi să fie semnificative.G. Din istoria cunoaşterii creierului. M. Aceste variaŃii ale volumului de aer sunt transmise. a fost perfecŃionată de psihiatrul german Haus Berger în anul 1929 (în lucrarea sa Asupra electroencefalogramei la om). Depresia traseului α şi înlocuirea lui cu β. 30 cm. Pneumograful este format dintr-un manşon de cauciuc. traseele θ şi δ prezintă interes pentru neurolog. care se leagă la toracele subiectului în regiunea diafragmei (deasupra ei). marchează apariŃia reacŃiei de orientare. Voiculescu.1. 2. Pentru validarea ipotezei se folosesc anumite teste statistice de semnificaŃie. Prin urmare. Tehnici de înregistrare a modificărilor respiratorii. Participarea activă a cercetătorului în provocarea fenomenului. În partea centrală. iar direcŃia prevăzută a acestor diferenŃe să fie validată statistic. Test şi experiment. respectiv legice. TEHNICI PSIHOFIZIOLOGICE 3. Electrogeneza cerebrală (producerea de potenŃiale electrice de creier). ipoteza nulă va fi respinsă şi se va confirma ipoteza de cercetare. Dar în vreme ce experimentul urmăreşte efectul modificărilor variabilei independente asupra variabilei răspuns. Kimografele mai vechi erau acŃionate cu ajutorul unui . Pneumograful este prevăzut la capete cu 2 şireturi de pânză care se prind la spate. ca de exemplu. Înregistrarea modificărilor respiratorii (în amplitudine şi frecvenŃă) se face cu ajutorul diferitelor tipuri de pneumografe. 3. În consecinŃă. Bucureşti. patru tipuri.e. în mod obişnuit.5.5) atunci. specifică pentru experiment. iar cel deal doilea să verifice. testul „t” (Student) care arată gradul de semnificaŃie dintre rezultatele medii ale celor două grupuri de subiecŃi (experimental şi de control). cu un risc de eroare de 5%. Cum se observă. o procedură mai eficace pentru experimentul propriuzis. în timpul somnului. în primele momente ale administrării stimulului extern.). c) Undele teta (θ) cu frecvenŃa de 4-7 cps şi amplitudinea de 10-20 µv. 3. d) Undele delta (δ) cu frecvenŃa de 1-7 cps şi amplitudinea de până la 200 µv.g.G. datorate mişcărilor cutiei toracice din timpul respiraŃiei. Ele caracterizează activitatea bioelectrică a creierului din anumite zone (regiuni). manşonul este prevăzut cu un ştuŃ (Ńeavă de legătură) prin care sunt colectate variaŃiile de aer din interiorul său. primul să identifice prin pretestare efectele posibile ale unei variabile. Ritmul α caracterizează starea de relaxare senzorială şi mintală a subiectului.

Aparatura de măsurare trebuie să fie prevăzută cu dispozitive de prezentare controlată a stimulilor şi cu instrumente de măsurare a timpului. 3. În mod obişnuit.7. R. în acest scop. mergând până la stocarea pe calculator a datelor experimentale. Astfel. răspunzând. simultan. 3.d. sunt utilizate poligrafe complexe care înregistrează.e.m. Reobaza (pragul galvanic) reprezintă intensitatea cea mai mică a unui curent electric. care este capabil să provoace o reacŃie motorie (prima secusă musculară). naturii şi intensităŃii situaŃiei afective date.g. a căror relevanŃă se poate aprecia prin corelaŃia dintre ele şi stimulul administrat subiectului.3.6. Psihogalvanometrele au fost folosite pentru a-i detecta pe cei care ascund adevărul (aşa-numitele „detectoare de minciuni”).r. suferă anumite variaŃii în timpul desfăşurării proceselor afective.r.5. al apariŃiei reacŃiei de orientare şi. toate aceste dispozitive se bazează pe principiul preluării variaŃiilor de presiune din zona vasculară sau cardiacă. 3. măsoară viteza cu care subiectul răspunde la o sarcină experimentală dată. iar viteza se regla cu aripioare de frânare a aerului. Capacitatea de inducŃie empatică (identificarea cu personajul) poate fi determinată.E. de complexitatea lor constructivă.). De observat: modificările respiratorii reprezintă un bun barometru al trăirilor afective ale individului. se montează în funcŃie de natura cercetării. şi pe baza apariŃiei unor modificări respiratorii corespunzătoare. să determine un răspuns motor. de valoare dublă reobazei. t. Un indicator preŃios pentru psiholog îl reprezintă ritmicitatea şi presiunea pulsului care. în special în cercetarea judiciară. carotidian) şi. În Laboratorul de psihologie se fac înregistrări ale biopotenŃialelor musculare superficiale. FuncŃional. defineşte intervalul de timp dintre stimul şi răspuns.D). printre altele. Kimografele mai noi sunt acŃionate de motoraşe electrice (electrokimografe) cu viteză reglabilă automat. Acesta este un aparat de captare a biopotenŃialelor electrice din muşchi cu ajutorul electrozilor. În dotarea unui laborator de . mai multe variabile neuro-vegetative.r. 3. ReacŃia electrodermală (R. 3. de amplificare şi de redare a lor (grafică sau vizuală. Cronaximetria. A fost o vreme când r. Electrozii e. Louis Lapique a introdus funcŃia de timp necesar unui curent. Timpul de reacŃie (t. printr-o componentă neurovegetativă. fie deasupra unui muşchi sau grup de muşchi. a fost considerat un indicator sigur şi comod al gradului de încărcare emoŃională. de locul de prelevare (radial. care au diverse grade de sensibilitate. deasupra cărora sunt montate. cum se ştie. care au diferite forme în funcŃie.mecanism de ceasornic (arc). Modificările pulsului se pot înregistra cu ajutorul sfigmografului sau cardiografului.4. în general. Cercetarea ştiinŃifică actuală beneficiază de recordere mult îmbunătăŃite. Electrogeneza musculară poate fi pusă în evidenŃă cu ajutorul electromiografului. cronaximetria reprezintă o modalitate eficientă de explorare a sensibilităŃii neuromusculare. se practică determinări ale variaŃiilor de presiune şi de volum ale sângelui cu ajutorul sfigmomanometrelor şi pletismografelor. De menŃionat că inventarea kimografului. fie în masa musculară cu ajutorul unor sonde speciale ( ace de captare). În dotarea laboratoarelor de psihologie există multe tipuri constructive de galvanometre.D. clinică) este timpul de reacŃie. pe ecranul unui osciloscop). este un bun indicator al stărilor emoŃionale. În afară de valoarea sa de electrodiagnostic clinic în leziunile nervilor periferici (şi de recuperare neuromotorie). pe care le însoŃesc şi le exprimă specific. Electromiografia (EMG). cu electrozi montaŃi pe piele (pe frunte în cazul cercetărilor asupra proceselor afective). Astăzi. Unul dintre indicatorii psihofiziologici cu o largă utilizare în laboratoarele de psihologie (transporturi. modificările circulatorii pot fi puse în evidenŃă cu ajutorul unor tehnici variate. Astfel de tehnici au suferit îmbunătăŃiri permanente de-a lungul vremii. în al doilea rând. Tehnici de înregistrare a modificărilor circulatorii. în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. în funcŃie de domeniul lor de referinŃă. în primul rând. Mai direct legate de procesele afective. Prin urmare. a impulsionat cercetarea experimentală din psihologie. de exemplu). t. dotând laboratoarele abia înfiinŃate cu dispozitive de înregistrare grafică a datelor. şi transmiterea acestor variaŃii la o capsulă Marey care le înregistrează pe kimograf (sau alt dispozitiv de înregistrare). Modificările rezistenŃei electrice a pielii sunt obiectivate sub forma unor variaŃii ale rezistenŃei unui ohmetru foarte sensibil (de clasa 10-9. industrie.E. în realizarea oricărei sarcini experi-mentale.

DEMONSTRAłII ŞI LUCRĂRI PRACTICE ÎN DOMENIUL SENZAłIILOR 4.. trebuie să sesizeze atingerea pielii din diferite zone cu o bucată de vată. Subiectul trebuie să aprecieze intensitatea apăsării cu pârghia barestiometrului în diferite zone (se calculează media). prin pipăire cu degetul. Manipulând acest buton. d) Sensibilitatea palestezică (vibratorie) se determină prin aşezarea pe piele a mânerului unui diapazon în vibraŃie. Abaterea se citeşte la o fantă de observare. şanŃul apărut. după grosime.. în general. Spearman... Von Frey sau alt tip). denivelează două suprafeŃe metalice lucioase.... citirea fiind identică cu a unui şubler obişnuit (grad de precizie 1/10 m/m) Procedură: se atinge pielea subiectului din diferite zone (spre exemplu frunte. acŃionează arătătorul pe un cadran marcat şi etalonat în grame (0 – 500 gr).. este format dintr-o tijă metalică.. Potrivit acestei metode. 0 0 1 1 2 0 1 1 0 10 10 0 Suma 1+1+2+1+1 = 6 Pe o scară de rang se pot ordona subiecŃii după acuitatea lor tactilă. Se citeşte deschiderea în milimetri şi zecimi de milimetri la care subiectul a făcut aprecierea. subiectul trebuie să ordoneze (crescător sau descrescător). cu ochii închişi. cronoscoape electrice. plăcuŃele date de experimentator. 30-40). f) Acuitatea tactilă se poate determina prin mai multe procedee. după caz... (cu ajutorul unei interfeŃe pentru prezentarea stimulilor şi prelevarea reacŃiilor subiectului).. Se face precizarea că subiectul trebuie să Ńină ochii închişi în timpul efectuării probei. Se calculează. la apăsare pe o suprafaŃă tegumentară a subiectului. cronoscoape electronice cu afişare digitală (numerică). între care menŃionăm: • cu ajutorul tactometrului. Acestea pot fi simple (ca de exemplu termoesteziometrul Righini). sau complexe (ex...: cronoscoape clasice (cu mecanism de ceasornic). Sensibilitatea cutanată a) Pentru determinarea sensibilităŃii de contact (atingere) se utilizează proba Head.. la acŃionarea unui buton. e) Sensibilitatea termică (pentru cald şi rece) se determină cu diverse tipuri de termoesteziometre. programarea pe calculator a t. baresteziometrul Eulemburg. 4. • cu ajutorul plăcilor tactile.. Acesta are forma unui şubler cu 2 vârfuri ascuŃite la partea de închidere. b) Pentru determinarea pragului spaŃial tactil (minim separabile) se utilizează esteziometrul (Weber.psihologie se află dispozitive dintre cele mai variate pentru măsurarea t. Prin pipăire.... În cazul unor reacŃii cu durate mai mari de timp (aşa cum sunt performanŃele sportive şi. Tactometrul (sau tactilometrul Schultze) este un dispozitiv de angrenaje mecanice care. termocuplele). Procedură: subiectul. c) Sensibilitatea barestezică (de presiune) se determină cu ajutorul baresteziometrului. Cel mai cunoscut.. Aprecierea se face pe baza sumei brute a abaterilor.r. În seria ascendentă se porneşte de la valoarea cea mai mică a deschiderii braŃelor esteziometrului (identificate de subiect ca o singură atingere).. măsurătorile se fac pe două coordonate: ascendentă şi descendentă. făcând astfel să apară un şanŃ între ele.1. . PlăcuŃele tactile Moede (în număr de 10) au grosimi diferite. subiectul trebuie să crească sau să egalizeze. şi care.. astfel: Ordinea reală a 1 2 3 4 5 6 7 8 9 plăcuŃelor Ordinea apreciată de 1 2 4 5 3 6 8 7 9 subiect DiferenŃa . reacŃiile mai complexe) se pot utiliza cronometrele obişnuite (1/10 sau 1/5 secunde). pe un număr mare de încercări (aprox. media acestor măsurători particulare. Deschiderea celor două braŃe (cursorul şi vernierul) se creşte treptat până când subiectul apreciază că a sesizat două atingeri. vârful degetelor) cu cele 2 ace ale esteziometrului şi i se cere să aprecieze momentul când simte 2 atingeri. Pe un număr de diapazoane apropiate ca frecvenŃă se poate stabili capacitatea subiectului de a sesiza cele mai mici diferenŃe între acestea (prag diferenŃial palestezic). Lucrare de laborator: se vor exersa ambele tehnici de determinare a acuităŃii tactile.r. antebraŃ.

Determinarea câmpului vizual şi perimetrul culorilor Câmpul vizual reprezintă întinderea vederii fără modificarea fixaŃiei privirii. astfel încât. După această perioadă se creşte (sau scade. cu observaŃia că aici se folosesc filtrele colorate. 4.v.o. atunci când distanŃa dintre acestea este foarte mică.g. Vederea culorilor prezintă importanŃă practică mare (în exercitarea unor profesiuni. Cecitatea pentru culori a fost observată pentru prima dată de fizicianul englez John Dalton (1794). ca în figura de mai jos.2. Sensibilitatea vizuală A. B. după sensul în care a fost modificată iluminarea). Platiscopul este alcătuit dintr-un dreptunghi metalic. Determinarea acuităŃii vizuale Prin acuitate vizuală se înŃelege capacitatea ochiului de a distinge distanŃele mici dintre obiecte. În forma sa simplă. el însuşi deficitar cromatic (de unde şi denumirea de „daltonism” dată cecităŃii pentru anumite culori). până când subiectul sesizează o nouă calitate a senzaŃiei luminoase (mai intensă sau mai slabă. după caz) nivelul de iluminare a discului. aviatori etc. El se determină cu ajutorul unui aparat denumit perimetru vizual. Valoarea deschiderii fantelor este indicată de un instrument de măsură (tip şubler cu 1/10 mm). printre altele. de la care se face notarea în 800 pentru . subiectul trebuind să aducă şi cealaltă emisferă la aceeaşi valoare. integritatea sensibilităŃii cromatice este indispensabilă.4. Fotometrul este dotat cu un vizor care permite observarea unui disc. 4.3. pe care bază se apreciază sensibilitatea subiectului faŃă de tonul cromatic. C. S-a constatat statistic că există o răspândire relativ mare a tulburărilor de cromosensibilitate. în timp ce una din emisfere poate fi întunecată. a) Pentru cercetarea tonalităŃii cromatice se foloseşte fotometrul (colorimetrul) ca cel descris (fotometrul Pulfrich). Prin învârtirea discului. sau două puncte negre (sau două linii orizontale). se poate determina.) la o intensitate de iluminare cunoscută.4. corespunzătoare celor 7 culori (r. cu ajutorul fotometrului şi platiscopului. îndeosebi din domeniul transporturilor). se stabileşte capacitatea subiectului de diferenŃiere a saturaŃiei. Procedura este identică: se fixează o emisferă la o tonalitate dată (reper). un perimetru vizual este format dintrun semicerc la centrul căruia se află punctul de fixare a vederii. la lumină albă sau colorată. cealaltă poate fi iluminată.a. cu un motoraş electric. Discul fotometrului E1 = emisfera 1 E2 = emisfera 2 E1 E2 Procedura experimentală poate fi folosită în două variante: a) Subiectul are sarcina să aducă discul la acelaşi nivel de iluminare. sau distanŃa minimă la care subiectul distinge două „pete” de lumină în loc de una singură. prevăzut cu două fante (deschizături) a căror mărime poate fi reglată cu un buton de acŃionare. Pragul diferenŃial vizual.i. în funcŃie de numărul de trepte minime sesizate între culoarea albă şi culoarea spectrală pură. Discul poate fi: luminat pentru câte o jumătate. în profesiunile la care se utilizează coduri cromatice (şoferi. feroviari. cu fracŃiuni mici. Se citesc abaterile. Determinarea tulburărilor sensibilităŃii cromatice. manevrând tamburul cu care este echipat fotometrul. Determinarea cromosensibilităŃii Sensibilitatea cromatică poate fi testată pe direcŃia tonalităŃii cromatice şi a saturaŃiei.v. cu ajutorul unor filtre speciale. a cărui valoare a fost stabilită potrivit legii Bouguer-Weber-Fechner la 1/100. Discul rotativ are sectoare în care culorile de comparat se află în proporŃii diferite. În consecinŃă.). b) Pentru cercetarea capacităŃii de diferenŃiere a culorilor după saturaŃie se foloseşte metoda discurilor rotative. b) Subiectul priveşte discul timp de 1–3 minute (aprox. Aceste filtre lasă să treacă numai razele spectrale cu o anumită lungime de undă.).

5. astfel încât apare şi o diferenŃă de intensitate a excitaŃiei. Peste 20 KHz vorbim despre ultrasunete (nu sunt percepute de om). întrucât va fi excitată înaintea celei defavorizate (apare defazajul excitaŃiei). a) DiferenŃa de fază de excitaŃie poate fi pusă în evidenŃă prin aşezarea unei perechi de căşti cu tuburi la urechile subiectului. FrecvenŃele armonicelor sunt întotdeauna de un număr întreg de ori mai mari decât frecvenŃa oscilaŃiei compuse.fiecare jumătate a semicercului (prin urmare. în afară de defazajul de excitaŃie participă şi amplitudinea oscilaŃiilor. atunci când există o diferenŃă de fază. 4. 4. La frecvenŃele joase diferenŃa de fază este dată de întârzierea cu care unda sonoră ajunge de la o ureche .Weber-Fechner între excitaŃie şi senzaŃie (creşterea lor) există un raport logaritmic. joase: basul. şi negativă. 386. Determinarea sensibilităŃii auditive 4. Dacă însă unul din tuburi este mai scurt. Sunetul pur (tonul) se caracterizează prin forma sinusoidală a oscilaŃiilor. numite decibeli (dB). Registrul de frecvenŃe pentru care urechea omenească este sensibilă se întinde între 20 Hz şi 20 KHz (20. Sensibilitatea auzului în raport de frecvenŃa sunetelor din registrul audibil. Prin dispozitive speciale. Potrivit legii Bouguer. care creşte la temperaturi mai înalte (343. în aer. trombonul etc.2. Astfel. Principalii parametri fizici ai sunetelor sunt: a) frecvenŃa oscilaŃiilor: se percepe psihologic ca înălŃime a sunetelor.000 HerŃi).1. reperul de fixare a privirii constituie şi punctul „0” al perimetrului). Un audiometru electronic este echipat cu generator de tonuri pure. Metode de determinare a sensibilităŃii auditive. funcŃie de tărie. de diferite frecvenŃe şi amplitudini (intensităŃi). Localizarea sonospaŃială • La precizia localizării sursei de sunet participă mai mulŃi factori între care mai importanŃi sunt diferenŃa de fază de excitaŃie şi amplitudinea oscilaŃiilor.6. 4. Pentru a ajunge la receptorul (urechea) defavorizat. piuitul. care pot fi egale sau inegale între ele. vocea de soprană. În acest sens. în realizarea localizării spaŃiale a sunetelor. Exemple de sunete înalte: fluieratul. deoarece ambele urechi sunt excitate simultan. Dacă tuburile sunt egale ca lungime. o dată cu încetarea acŃiunii excitantului. Intensitatea ca parametru fizic al energiei oscilaŃiilor se percepe subiectiv ca tărie a sunetelor. reglabile în frecvenŃă (Hz) şi în tărie (dB).6. ca efect postacŃional al său (cu mecanism fotochimic periferic şi nervos central) pe retină rămâne o urmă care determină o imagine consecutivă.5 m/s la 1000). Sunetul este condus la urechi cu ajutorul a 2 tuburi (furtune). Precizări terminologice şi parametrice. imaginea consecutivă constituie o perseverare a senzaŃiei vizuale. au fost adoptate convenŃional unităŃi logaritmice. adică sunt multipli ai acestei frecvenŃe. oscilaŃiile pierd din energie. 4. orice oscilaŃie compusă este formată dintr-un număr de oscilaŃii simple. se măsoară cu audiometrul. iar în corpurile solide şi mai mare (peste 800 m/s). care să exprime acest raport.3.6. cu atât sunetele sunt mai înalte şi invers. În lichide. OscilaŃiile sinusoidale simple care formează o oscilaŃie compusă se numesc armonici (uneori octave). b) amplitudinea oscilaŃiilor acustice determină intensitatea sunetelor (energia transportată de unda sonoră pe unitatea de timp). Acest raport se aplică şi în relaŃia dintre intensitatea fizică a oscilaŃiilor şi senzaŃia de tărie a sunetelor. Sunetele care au oscilaŃii mai complexe şi o formă nesinusoidală se numesc sunete complexe. Cu cât frecvenŃa oscilaŃiilor este mai mare.2 m/s la +200. b) În fapt. subiectul localizează sursa în planul median. viteza sunetului este mai mare. OscilaŃiile acustice se propagă. subiectul va localiza sursa în direcŃia urechii la care sunetul ajunge mai repede. audiometrul asigură producerea de tonuri continui şi intermitente. când imaginea perseverentă este identică cu caracteristicile excitantului. Imaginea consecutivă poate fi pozitivă. la +160 cu viteza de 340 m/s. Prin urmare. După încetarea acŃiunii excitantului. Imagini consecutive SenzaŃia vizuală nu încetează brusc.6. când această imagine are caracteristici inverse excitantului. Dintre metodele de acumetrie instrumentală vom insista asupra audiometriei ca fiind cea mai uzuală. după ce acŃiunea excitantului a încetat. c) Forma oscilaŃiilor: Sunetele pot fi simple sau compuse.

8. 4.8. 4. Acesta rezultă dintre asocierea dintre punctele retiniene excitate şi impulsurile kinestezice de la muşchii ciliari. deoarece ne aşteptăm să fie mai greu. în diferite zone de pe limbă.8.). b) evaluare verbală: subiectul apreciază verbal durata unei activităŃi. cuvintele de pe pagină etc. Modelarea experimentală a percepŃiei 4. G. dar având volume diferite. una mai mare şi cealaltă mai mică.7.8.8. Dinamica percepŃiei fond-figură (oscilaŃiile percepŃiei) poate fi studiată pe baza examinării figurilor duble (reversibile). accelerarea şi decelerarea. GÂNDIRE. care variază în funcŃie de distanŃa dintre ochi şi ecranul pe care se proiectează imaginea (legea lui Emmert.4.7. trebuie să . PercepŃia mărimii: A. c) evaluare prin reproducere: experimentatorul fixează o durată (de ordinul secundelor) şi cere subiectului să o estimeze. 4. s-a conchis că există factori determinanŃi în percepŃia mărimii (cum sunt unghiul vizual şi dimensiunea imaginii retiniene). fixată de experimentator. care închide etanş pe cel interior din porŃelan poros în care se îmbibă substanŃa odorantă. Partea a II-a MODELAREA EXPERIMENTALĂ A PERCEPłIEI ŞI A UNOR PROCESE PSIHICE SUPERIOARE (ATENłIE.7. 4. cu ajutorul unei pipete gradate.2. 4. a unor soluŃii apoase din substanŃele gustogene pure.1. dacă Ńinem seama de rezultatele contradictorii obŃinute de diverşi cercetători. cu ochii închişi.1. Determinarea sensibilităŃii gustative şi olfactive 4. 1881). chiar dacă variază condiŃiile de percepere ale acestora.3. diferenŃa de fază provine din diferenŃa de intensitate aplicată fiecărei urechi. Tehnica este laborioasă şi insuficient de probantă. Haloway şi E. 4. PercepŃia mişcării vizează aprecierea capacităŃii unui subiect de a percepe mişcarea unui mobil în unitatea de timp (deplasarea. LIMBAJ ŞI MEMORIE) 4. durata de străbatere a unui spaŃiu dat din diferite poziŃii ale observatorului faŃă de rută etc. scrie. Figuri duble: în viaŃa de toate zilele. PercepŃia mişcării: cercetările experimentale au fost iniŃiate de psihologii structuralişti (Wertheimer) şi sunt reluate astăzi din perspectiva detecŃiei şi ghidării prin radar a unui mobil în mişcare. Subiectul. calculează etc. primeşte simultan în fiecare mână câte o bilă (de lemn sau minge). a) timp vid şi timp plin: se cere subiectului să evalueze unităŃi de timp atunci când nu face nimic şi atunci când efectuează o activitate dată (citeşte. Iluzii perceptive: a) Iluzia de greutate (Charpeutier): cântărind în mână două greutăŃi egale ca masă. Pe pătrăŃele de hârtie cu latura de 1 cm. unul exterior din metal. b) Marcajul pe hârtie de filtru (procedeul chimiştilor parfumeri). în special pentru obiectele familiare. Boring au prezentat subiecŃilor obiecte sub diferite unghiuri pentru a fi identificate. d) evaluarea prin producere: subiectul trebuie să semnaleze sfârşitul unei activităŃi.). b) Iluzia haptică (de apucare): subiectul.5. MenŃionăm efectul unor substanŃe farmacodinamice şi droguri asupra evaluării timpului. a căror lungime de undă este mai mare decât distanŃa dintre cele două urechi.8. Determinarea pragurilor gustative se face prin aplicarea. prin palpare. percepŃia obiectelor se face prin delimitarea lor de fond (tablourile de pe pereŃi.8. Ca urmare a rezultatelor obŃinute. De asemenea. se marchează (prin îmbibare) diferite concentraŃii ale substanŃei odorigene.la cealaltă. Se notează abaterile de supra sau de subestimare. Tehnici de măsurare a pragurilor olfactive: a) Olfactometrul Zwadermaker se compune din 2 tuburi. La frecvenŃele înalte. H. PercepŃia formei: Putem vorbi şi despre o constantă a formei obiectelor percepute vizual sau/şi cutanat.). 4. intervin şi indicatorii secundari pentru menŃinerea constantei mărimii atunci când unghiul vizual variază în funcŃie de schimbarea distanŃei (caracterul reflex al constantei de mărime).2.6. PercepŃia timpului poate fi studiată experimental prin mai multe procedee. obiectul mai mare ni se va părea mai uşor.

în timp ce subiectul sortează nişte imagini. Studiul detecŃiei şi urmăririi semnalelor a) Modelul testului de vigilenŃă (vigilance task).). MODELAREA EXPERIMENTALĂ A ATENłIEI 5. PerformanŃa se poate exprima prin procentajul de semnale detectate într-o durată de timp dată (sau prin procentajul de subiecŃi care detectează un semnal). f) Iluzia care afectează forma mobilului (efectul Auersperg-Buhmester): mişcarea poate deforma forma obiectului. cealaltă cu săgeŃi deschise – par inegale). se va observa că subiectul va percepe. stă la baza perceperii mişcărilor de pe pelicula cinematografică (mişcare stroboscopică). aproximativ 4-6 elemente independente. dintre care menŃionăm: iluzia Müller-Lyer (2 segmente de dreaptă egale.1. cerem subiectului să reproducă ce a înŃeles din cele două texte şi apreciem corectitudinea sortării imaginilor. c) Iluzii perceptive pot să apară şi la nivelul altor modalităŃi de recepŃie (văz. Subiectul trebuie să supravegheze mişcarea unui secundar pe un cadran în 100 de secunde şi să reacŃioneze motor (să apese pe un buton) la anumite repere atinse de acul indicator. Mişcarea aparentă.) în care se barează unele litere sau cifre după anumite reguli. soŃia şi soacra) şi se notează numărul schimbărilor pe unitatea de timp (de ex. Cele mai cunoscute sunt aşa numitele iluzii optico-geometrice. privind de pe un pod o apă curgătoare. 3) mărimea semnalului. Sterzinger. 5. Michotte): un mobil în mişcare A în spatele unui mobil B pare că îl împinge pe acesta dacă se opreşte la contactul cu el. alŃii mai greu (sunt mai rigizi). b) Pentru volumul atenŃiei: dacă se prezintă la tahistoscop (aparat cu expunere scurtă) diferite imagini. cum sunt diferitele teste de distribuŃie şi concentrare a atenŃiei (Bourdon. volumul percepŃiei creşte dacă elementele intră într-un context logic (de ex. a fost introdus de MackWorth (1950) sub denumirea de testul ceasului (clock test). 15-17 litere). auz etc. la un moment dat pare că. d) Iluzia de mişcare (cea mai importantă prin efectele ei uneori generatoare de accidente). Subiectul va aprecia. în 1/10 secunde. e) Iluzia care afectează forma mişcării (fenomenul Pulfrich): mişcare pendulară a unui obiect dă un puternic efect stereoscopic şi a forma unei elipse. cuvinte sau obiecte. care este în fapt sarcină de detecŃie.3. Într-o sarcină de vigilenŃă performanŃele por fi influenŃate de 9 variabile esenŃiale: 1) frecvenŃa semnalelor. aşezate perpendicular una peste alta (verticala pe orizontală). respectiv aprox. 6) cunoaşterea locului de apariŃie a . Praga etc. Măsurarea performanŃelor în sarcinile de vigilenŃă. După un şir de repetări. În final. „te deplasezi tu”. d) Deplasarea atenŃiei: uşurinŃa trecerii de la o activitate la alta. sau două persoane citesc texte diferite. 5. obiectele naturale din decor etc. 4) cunoaşterea rezultatelor. dar mărginite diferit la capete – una cu săgeŃi închise. denumită fenomenul „phi” (fi). unii oameni fac acest transfer uşor. acum are una mai mică decât în cealaltă. sau cerem să citească un text şi în acelaşi timp să facă semnele + -. că în mâna în care a avut o bilă mai mare. linia verticală va părea mai înaltă decât cealaltă datorită obişnuinŃei noastre de a supraestima obiectele pe verticală (blocuri de locuinŃe. dăm subiectului două bile egale ca mărime. 5. Aceste repere erau dispuse la intervale neregulate şi erau semnalizate vizual. g) Iluzia de aplitudine a mişcării (A. dacă literele formează cuvinte cunoscute.). putem percepe 3-4 cuvinte a câte 3-4 litere. + – etc. e) Probe speciale de atenŃie. iluzia optică de verticalitate (Wundt): 2 segmente de dreaptă egale. 2) intervalul dintre ele.. 5) factorii de ambianŃă. 1 minut). c) DistribuŃia atenŃiei: cerem subiectului să scrie numerele de la 1 la 20 simultan cu numărarea lor inversă. un punct luminos într-o încăpere întunecată pare că se mişcă (efectul dispare dacă apar şi alte puncte luminoase).2. cu voce tare (de la 20 la 1). eronat.aprecieze care este mai mare. pleacă trenul în care stai şi pare că pleacă cel de pe linia vecină etc. EvidenŃierea particularităŃilor atenŃiei a) Ilustrarea stabilităŃii atenŃiei: se examinează o figură dublă (de ex.

etc. Probe de rapiditate a gândirii: a) Identificarea operaŃiilor de ordonare a unui şir de numere şi continuarea. Pentru aprecierea independenŃei gândirii: a) identificarea aspectului critic al gândirii: capacitatea de a sesiza situaŃii nerealiste. b) Din cuvinte izolate să alcătuiască o povestire cursivă. 9) motivaŃie (Baker. pot să opereze mai uşor cu noŃiunile decât să le definească în mod corespunzător. MODELAREA EXPERIMENTALĂ A GÂNDIRII 6. vară – ploaie. pentru a avea sens logic (de ex. 8.: „din moară multe spre munte roŃi curge şi de vale mână râul”). urcă în fiecare zi câte 5 m.1. un melc a căzut într-o fântână de 20 m. Probe pentru comparaŃie şi analogie: a) Identificarea asemănărilor şi deosebirilor dintre noŃiuni prezentate pereche (de ex. Metode privind însuşirea noŃiunilor a) Metoda definiŃiei atestă capacitatea subiectului de a explica înŃelesul unei noŃiuni ca şi posibilitatea utilizării ei corecte. 10. c) sarcina de vigilenŃă trebuie să fie continuă şi de durată (să dureze cel puŃin 1-2 ore). foc stins. pentru a constitui o povestire logică. Vasile şi eu”.: pompieri – chibrit. 14. b) Aprecierea vitezei de rezolvare a unor probleme (de ex. spre exemplu. Ca să iasă afară. iar apariŃia lor să fie neregulată. cu ce se acoperă casele.2. iarnă – ?.2. 8. un motociclist a căzut şi a murit: a fost dus la spital şi sunt puŃine speranŃe că va scăpa cu viaŃă etc. d) Ordonarea corectă a cuvintelor dintr-o propoziŃie. 7) alternarea periodică dintre odihnă şi activitate. 6. să se continue şirul cu cel puŃin două cifre corecte: 12.) b) Metoda simbolizării: pentru studierea procesului de formare a noŃiunilor în stare „pură” – fără a fi influenŃat de cunoştinŃele anterioare ale subiectului – s-au construit cuvinte fără înŃeles. Între definirea noŃiunii şi utilizarea ei adecvată poate exista. Probe pentru studierea analizei şi sintezei: a) Subiectul trebuie să aranjeze în succesiunea corespunzătoare o serie de imagini prezentate aleatoriu. c) Ordonarea unor noŃiuni disparate. sau. 10 …. pisică – păr. 6.3.: un ou şi jumătate costă un leu şi jumătate. 7. Probele de scurtă durată nu sunt semnificative pentru sarcinile de detecŃie. 9. 11. dar care simbolizau însuşiri noŃionale ale unor grupe de obiecte. Cercetarea experimentală a operaŃiilor şi calităŃilor gândirii 6. 10 … . În cercetările experimentale privind formarea noŃiunilor la copii solicităm subiecŃii (scris sau oral) să răspundă la întrebări printr-un singur cuvânt (de ex. 5.2.: un cocoş care înoată pe un lac. 8. în succesiunea lor logică (de ex.: pisică – şoarece. Cât vor costa 10 ouă.2. pe această bază. la aceasta se adaugă următoarele: a) frecvenŃa semnalelor trebuie să fie mică. o disjuncŃie: copiii. pentru copii mai mari: „am 3 fraŃi: Ion. cine scoate cărbuni din pământ etc. 9.2. adeseori. apă).semnalelor. deci artificiale. CondiŃii experimentale în sarcinile de detecŃie Pentru modelarea în laborator a sarcinilor de detecŃie intensitatea stimulilor trebuie să se situeze la valori puŃin peste programul liminar. copii la săniuş. 12). C. iarbă – copac. ploaie – zăpadă etc. 6. în care caracterele grafice ale acestor litere aveau acelaşi radical pentru însuşirile identice ale unor obiecte. pentru copii mai mici se prezintă imagini absurde (ex.2. 6. 7.1.5.2. b) Identificarea relaŃiei dintre două noŃiuni şi găsirea unor noŃiuni cu raporturi similare (de ex. 8) stimulii externi neaşteptaŃi. b) raportul dintre stimulii relevanŃi şi cei nerelevanŃi să fie mare. L. 5. 4. 1960). 6. 6. Pentru testarea gândirii creative: .4.4. Hull (1920) a asociat diferite cuvinte fără înŃeles cu litere chinezeşti.. a şirului (de ex. 6.:2. casă în flăcări. dar noaptea cade 4 m înapoi: După câte zile ajunge el la gura fântânii?). pasăre …?).). iar afară sunt copaci înverziŃi şi pomi cu fructe etc.

cu grad scăzut (consoane disjunctive). MODELAREA EXPERIMENTALĂ A MEMORIEI Elementele mnezice pot fi prezentate (scrise) pe o planşă sau pe tablă. Pragurile de recepŃie pot fi determinate cu tahistoscopul. cu primul cuvânt care-i vine în minte – indus). c) identificarea limbajului dictorului după modul de structurare propoziŃională a cuvintelor (după stilul de compunere a propoziŃiei. Metoda ajutorului: în procesul memorării subiectul este ajutat (corectat) până ce poate reproduce corect. funcŃie de frecvenŃă şi complexitate structurală se pot folosi: sunete cu cel mai înalt grad de descifrabilitate (vocale). cu cel mai scăzut (consoane corelative). în care numărul elementelor mnezice este dispus în ordine crescătoare (performanŃa este exprimată prin numărul cel mai mare de elementele reproduse imediat).). b) la nivelul distribuŃiei şi organizării secvenŃiale vocea dictorului este modificată de emoŃii (în înălŃime. P. fie numărul de intervenŃii necesare. În baza datelor sugerate de o figură incompletă. cuvinte etc. volumul şi corectitudinea memoriei imediate. 8. Pentru determinarea gradului de descifrabilitate fonematică şi semantică. s-au adăugat de-a lungul timpului şi altele. capacitatea de esenŃializare etc. flexibilitatea. Metoda elementelor reŃinute: volumul de elemente mnezice depăşeşte capacitatea memoriei imediate (de ex. Roşca). timbru. găină-ou) şi fără sens (de ex. Putem urmări: capacitatea de înŃelegere. 7. Aspecte statistic-matematice (informaŃionale) a) distribuŃia statistică a cuvintelor în ce priveşte frecvenŃa şi percepŃia lor în vorbire. bogăŃia lexicală. Se notează numărul şi ordinea elementelor scrise de subiecŃi şi se apreciază. Aceasta pentru a se asigura un control riguros asupra timpului de pronunŃare / expunere. Metoda perechilor asociate: se dau spre memorare perechi de cuvinte cu sens (de ex. Principalul factor cognitiv al creativităŃii îl constituie flexibilitatea gândirii (Al. tipul de gândire etc. litere. elaborarea. Metoda timpului de achiziŃie: se apreciază timpul sau numărul de repetiŃii necesare subiectului pentru a stăpâni bine materialul. în materie. silabe. aparate care asigurau ritmicitatea şi timpul de expunere. încât astăzi dispunem de un arsenal metodologic bogat. debit şi nivel de intensitate). DIRECłIILE DE CERCETARE EXPERIMENTALĂ A LIMBAJULUI 7. originalitatea. astfel. Prezentăm principalele metode de cercetare experimentală a memoriei. ritmul de înŃelegere (perspicacitatea). iniŃiate de Ebbinghaus. corectitudinea şi claritatea exprimării etc. Torrance a elaborat o serie de teste pentru evaluarea gândirii creative. b) Studiul structurilor intraverbale: experimentul asociativ – verbal (experimentatorul pronunŃă un cuvânt stimul (inductor) şi subiectul trebuie să răspundă cât mai repede.1. Se va demonstra că volumul memoriei este mai mare pentru perechile asociate. să-l recunoască (memorie senzorială). pod-camfor). Designul cercetării limbajului la nivelul recepŃiei şi al proiecŃiei a) La nivelul sonor fonematic se au în vedere elemente ca viteza şi corectitudinea percepŃiei fonemelor şi cuvintelor precum şi rezistenŃa limbajului la perturbaŃii şi distrageri. Metoda economiei: se face o comparaŃie între reproducerea după memorarea iniŃială (numărul de repetiŃii) şi repetiŃiile necesare rememorării. Metoda întinderii (sau a memoriei imediate): subiecŃii primesc pentru memorare o listă de cifre. 45 de elemente). după o perioadă de timp. E. Se notează fie numărul erorilor.2.ModalităŃile de rezolvare a problemelor constituie un mijloc important de urmărire a dinamicii proceselor de gândire la un subiect dat. Metoda recunoaşterii: a) se prezintă subiectului un stimul oarecare şi i se cere ca. au devenit caduce datorită dificultăŃilor de utilizare. 7. silabe simple şi combinaŃii de silabe (cupluri şi triplete) etc. FaŃă de investigaŃiile mnemotehnice clasice. cu înregistrare pe bandă magnetică). b) se prezintă subiectului 20 de imagini . Mnemometrele. sau pronunŃate oral (cu vocea sau. de preferat. autorul identifică următorii factori ai creativităŃii: fluenŃa.

2003.Reactia subiectului este intr-un experiment variabila: a. Editura FundaŃiei România de Mâine. Psihologie experimentală. factorii de mediu ____ 2. e/N unde R. Istoria psihologiei. iar N numărul stimulilor. R. 2003.vol 1 şi 2. Ipoteza reprezinta : a. ____ 4. perturbatoare b. Bucureşti. stimul c.Seria cromatica cuprinde: a. Bucureşti.Sistemul morfofunctional cel mai afectosensibil este: a. sistemul urinar c.Variabila dependenta este reprezentata de: a. Metoda este psihodiagnostică pentru aprecierea fidelităŃii memoriei în selecŃia personalului din poliŃie. factorii perturbatori. Mihaela Minulescu. testul: a. comportamentul determinat de variabila independenta c. Nicolae Lungu. o metoda de evaluare c. Editura FundaŃiei România de Mâine. independenta c. ____ 7.Spre deosebire de experiment. o opinie validata ____ 5. dependenta.c sunt recunoaşteri corecte. după care se amestecă cu alte 20 de figuri (nevăzute de subiecŃi) şi i se cere să le recunoască. sistemul cardio-vascular ____ 6. 2002. personalitatea subiectului d. sistemul digestiv b. cele 7 culori spectrale . 2002. masoara si apreciaza statistic fenomenul studiat in scopuri psihodiagnostice precise b. Teorie şi practică în psihodiagnoză. o prezumtie b. Bucureşti. figuri de bărbaŃi sau femei). 3. Fundamentele psihologiei. Editura FundaŃiei România de Mâine.Modelarea experimentala reprezinta : a. raspunsul subiectului b. 2. Bucureşti.e reprezintă recunoaşteri eronate. aparatura de laborator b.c – R. 4. ____ 3. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE 1. Grigore Nicola. dezvaluie cauzalitatea fenomenului studiat.(fotografii) una câte una (de ex. Mihai Golu. PerformanŃa se apreciază prin relaŃia R. Editura FundaŃiei România de Mâine. a martorilor etc. TESTE DE AUTOEVALUARE ____ 1.

infrarosu c. In functie de zonele de pe retina conurile sunt mai dense in : a. acromatopia pentru rosu c. Granit b.b. de : a. Helmholtz ____ 10. culorile alb si negru c. Purkinje c. cecitatea nocturna si crepusculara b. ultraviolet b. in conditiile trecerii de la vederea diurna la cea crepusculara. deficit de conuri ____ 11. a fost descrisa prima data. educatie) ____ 14. vizibil ____ 9.Peste 780 m avem spectrul: a.Preferintele cromatice sunt structurate functie de : a) sex b) vointa c) varsta d) personalitate e) factori socio-culturali (traditii.Criteriile de evaluare predictiva a unui test sunt : a) sugestibilitatea b) validitatea c) fidelitatea d) sensibilitatea ____ 13. zona periferica b. culorile rosu si verde ____ 8. zona de origine a nervului optic c.Atributele psihosociale simbolizate de culoarea albastra sunt : a) egoismul b) statornicia c) speranta d) asteptarea .Imaginile consecutive pot fi : a) neutre b) negative c) pozitive ____ 15.Deplasarea maximului de cromosensibilitate spre zona albastra a spectrului.Hemeralopia (orbul gainilor) semnifica : a. zona foveei centrale ____ 12.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful