Femeia din diferite perspective – Recenzie la volumul „De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări ale feminităţii în cultura

de masă” al autoarei Diana Dămeanu, publicat la Editura Lumen din Iaşi Iaşi mai 2009 – Femeia este, a fost şi va fi un subiect controversat. Femeia este o simplă fiinţă pentru unii, cineva drag pentru alţii sau doar „ceva” pentru o a treia categorie. Diana Dămeanu prin volumul „De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” afişează perspectivele asupra femeii din şi în mileniul III. Diana Dămenau oferă prin volumul „De la femeia-obiect la imaginea-identitate: reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” o imagine a femeii mileniul III prin prisma unei cercetări realizate în domeniul mass-media. „Mass-media produc identităţi, concepţii de viaţă şi de comportament care integrează indivizii în cultura oficială. Mediile de informare în masă produc reprezentări care încearcă să inducă un consens între anumite poziţii politice, determinându-i pe membrii societăţii să privească anumite ideologii care pe o „stare de fapt””. Autoarea şi-a propus să cunoască identitatea feminină prin intermediul mass-mediei din perspectiva de gen. Simona de Beauvoir defineşte femeia „ca „eternul Celălalt”, care trebuie cunoscut şi definit de un subiect activ (bărbatul), căruia îi aprţin facultăţile de cunoaştere (intelectul) şi privilegiul de a scrie istoria.” Actualmente întâlnim două perspective asupra femeii; pe de o parte mass media prezintă prin intermediul filmelor, emisiunilor sau reclamelor „ că femeile nu contează decât ca neveste (casnice) şi ca mame, mai mult, le denigrează portretizându-le ca incompetente, inferioare şi în toate cazurile subordonate bărbaţilor.” Pe de altă parte avem acces la unele reviste „de speciliatate” care prezintă femeia puternică, cu o poziţie socială, femeia care se poate descurca la fel de bine, sau mai bine decât un bărbat, în acele domenii „privilegiate” bărbaţilor. În ciuda acestor două perspective în final femeia este cea care este „ajutată” să-şi definească identitatea, nefiind lăsată să-şi formeze identitatea sa personală şi originală. Indiferent de perspectiva abordată media prezintă tipare general acceptate fie despre femeia casnică fie despre femeia puternică, emancipată, femeia mileniul III. Un mare accent este pus pe corpul femeii, acesta fiind văzut „ca pe un mecanism ce se transformă în unul mai puternic, mai productiv, mai folositor şi mai docil” şi astfel pentru ca un corp să fie feminin el trebuie să arate cât mai „suplu”. Atunci când regula este „încălcată” se impune automat dieta. În acest caz regăsim în toate revistele destinate femeii, dar nu numai, reţete miraculoase, reţete de succes de dietă, care să „ajute” femeia să atingă standardul impus. Corpul femeii este un „obiect al privirii” (masculine); corpul femeii fiind mediatizat „ca obiect al dorinţei, fanteziei şi violenţei [...] corpurile femeilor apar expuse ca obiecte estetice şi sexuale, în reclame, emisiuni TV, reviste de modă sau în cinema.” Corpul masculin este rareori afişat public sau mediatizat, iar atunci când acesta lucru se întâmplă el este în mişcare sugerându-se astfel puterea fizică. Mai mult de atât domeniul fotografiei ne atrage atenţia asupra fotografiilor cu bărbaţi dar şi cu femei. Bărbaţii

privesc în obiectiv – în ochii celui ce-l priveşte – ca semn al puterii şi al controlului, în timp ce femeia îşi ascunde privirea, îşi apleacă capul – semn al supunerii, al inferiorităţii. Sunt păreri contradictorii cu privire la acest act – sunt voci care menţionează că provirea pierdută este un semn al senzualităţii, în timp ce alte voci susţin că este vorbă de acea inegalitate de putere dintre femeie şi bărbat. Femeia este diferit văzută şi din prisma ideologiilor. Astfel atunci când facem referire la ideologia conservatoare putem vorbi de femeia tradiţională, casnică, supusă, aflată sub puterea patriarhatului, ea este doar mamă, soţie, fiică....dar nu are o identitate proprie, ea aparţine cuiva, este soţia cuiva. Pe de altă parte ideologia liberală promovează femeia emancipată, femeia eliberată de prejudecăţi şi de constrângeri, care se afirmă social şi se dezvoltă individul şi profesional. Totuşi media vorbeşte de o mixtură de ideologii în ceea ce priveşte femeia, se promovează femeia soţie/mamă care prin emanciparea sa nu-şi va neglija „îndatoririle casnice”. Ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la acest volum, „De la femeia-obiect la imagineaidentitate: reprezentări ale feminităţii în cultura de masă” al autoarei Diana Dămeanu, publicat la Editura Lumen, a fost prezentarea de „modele ale identităţii feminine în revistele pentru femei”. Cercetarea a fost realizată din perspectiva a trei reviste de specialitate: Avantaje, Cosmopolitan şi Femeia modernă. În acest studiu autoarea a avut trei axe prioritare şi anume: imaginea femeii, sfera de activitate şi cariera. Am fost fascinată să descopăr mesajele transmise prin intermediul mass-mediei prin prisma altor ochi. Am ajuns la concluzia că „minunăţiile”, succesul dorit, frumuseţea utopică nu sunt decât nişte „combinaţii cifrice” între ideologia conservatoare şi cea liberală. Se promovează ceea ce este general acceptat chiar şi atunci când apar sub diferite titluri care doresc să arate opusul. Femeia este un obiect pentru o parte a populaţiei, are o identitate pentru o parte dintre noi....este „ceva” aflat într-o lume controversată. Simona Ponea www.edituralumen.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful