Nicolae Doniţã Aurel Popescu Iovu-Adrian Biriş

Mihaela Paucã-Comãnescu Simona Mihãilescu

HABITATELE DIN ROMÂNIA

Editura Tehnicã Silvicã Bucureşti, 2005

ISBN 973-96001-4-X

© Nicolae Doniţã, Aurel Popescu, Mihaela Paucã-Comãnescu, Simona Mihãilescu, Iovu Adrian Biriş, 2005

Cuprins
REZUMAT .......................................................................................................................... SUMMARY ......................................................................................................................... 1. INTRODUCERE 1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. Aspecte generale ........................................................................................................ Descrierea habitatelor ................................................................................................. Ambianþa geograficã ºi ecologicã în care se dezvoltã habitatele din România ......... Unitãþile fitosociologice care participã la formarea habitatelor din România ............. Identificarea, cartarea ºi descrierea habitatelor ......................................................... 11 13 17 27 28 7 8

2. DESCRIEREA GENERALÃ A HABITATELOR DIN ROMÂNIA 2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) ................................................................................. 2.1.1. 2.1.2. 2.1.3. 2.1.4. Comunitãþi marine (11) .................................................................................... Braþe de mare ºi þãrmuri (12) ........................................................................... Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15) ............................................... Dune ºi plaje de nisip litorale (16) ................................................................... 31 31 32 33 57 66 66 77 79 79 113 131 134 158 174 177 177 238 256 281 281 284 295 317 317 335 357 363 367

2.2. Ape continentale (non-marine) (2) .............................................................................. 2.2.1. Ape stãtãtoare dulcicole (22) ........................................................................... 2.2.2. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) ........................................................... 2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ................................................................................................. 2.3.1. 2.3.2. 2.3.3. 2.3.4. 2.3.5. 2.3.6. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) .................................................................... Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) ................................................................. Pajiºti xerice silicicole (35) ............................................................................... Pajiºti alpine ºi subalpine (36) ......................................................................... Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) (37) .......... Pajiºti mezofile (38) ..........................................................................................

2.4. Pãduri (4) .................................................................................................................... 2.4.1 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) .................................... 2.4.2. Pãduri temperate de conifere (42) ................................................................... 2.4.3. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) .............................................. 2.5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ............................................................................. 2.5.1. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) .............................................................. 2.5.2. Vegetaþie de margini de ape (53) .................................................................... 2.5.3. Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie (54) ............................................................ 2.6. Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ........................................................ 2.6.1. 2.6.2. 2.6.3. 2.6.4. 2.6.5. Grohotiºuri (61) ................................................................................................ Stânci continentale ºi roci la zi (62) ................................................................. Vegetaþie chionofilã (63) .................................................................................. Dune de nisip continentale (64) ....................................................................... Peºteri (65) .......................................................................................................

5

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) .................................................................... 2.7.1. Comunitãþi ruderale (87) .................................................................................. ANEXA 1. Lista tipurilor de habitate descrise în România ............................................... ANEXA 2. Corespondenþa dintre tipurile de habitate din România ºi cele din sistemele internaþionale de clasificare a habitatelor .......................................................................... ANEXA 3. Lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) - Directiva Habitate, Anexa I ............................................................................................................... ANEXA 4. Clasificarea zecimalã a tipurilor de pãdure din România ................................ ANEXA 5. Tipuri de habitate naturale a cãror conservare necesitã declararea ariilor speciale de conservare prezente în România (extras din Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1097 / 6.12.2005, Ordinul Ministrului Mediului ºi Gospodãririi Apelor nr. 1198 / 25.11.2005, anexa 1) ........................................................................................ BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................

368 368 377

385

455 463

475 477

6

Rezumat
Lucrarea „Habitatele din România” este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate care se întâlnesc pe teritoriul þãrii, dintre care, majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999). S-au fãcut, în limita posibilitãþii, corespondenþe cu principalele clasificãri existente pe plan european – NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS ºi EUNIS. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadreazã în 7 clase ºi 24 subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. Pentru a face legãtura cu acest sistem de clasificare, în care sunt incluse majoritatea habitatelor prezente în România, în codurile habitatelor româneºti, primele douã cifre reprezintã codul subclaselor din PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã numãrul de ordine al habitatelor în subclasa respectivã. Numerotarea habitatelor s-a fãcut începând cu cele de la altitudini mari spre cele de la altitudini mici. Codul conþine ºi majuscula R (România). Denumirea habitatelor s-a fãcut într-o concepþie unitarã, prin utilizarea a trei elemente definitorii pentru habitatele naturale: i) unitatea fitocenologicã mare (pãduri, tufãriºuri, pajiºti, comunitãþi de mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate, de stâncãrii, de dune de nisip, de ape etc.); ii) localizarea în domeniul geografic (sud-est carpatic, dacic, getic, moldav, panonic, danubian, vest-pontic, ponto-sarmatic, balcanic); iii) speciile de plante definitorii pentru tipul de habitat. Habitatele au fost descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS; • Corespondenþa cu asociaþiile vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipurile de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudinea, clima, relief, roci, soluri; • Structura biocenozei; • Compoziþia floristicã; • Valoarea de conservare; • Literatura utilizatã; • Redactorul habitatului. Întrucât nu existã încã suficiente date despre componentele animalã ºi microbiologicã, caracterizarea biocenozelor s-a fãcut doar pe baza fitocenozelor, care reprezintã scheletul stabil ºi sunt producãtorii principali ai acestor sisteme supraindividuale ºi care determinã de fapt ºi prezenþa populaþiilor consumatoare. Numãrul mare de habitate din România se datoreazã variaþiei mari a climei, determinatã geografic, la trecerea de la climatul oceanic la cel continental, dar ºi reliefului muntos-deluros care modificã puternic clima pe altitudine. Mare este însã ºi diversitatea rocilor ºi a substratului (de la acide la bazice), a solurilor (de la spodosoluri la cernoziomuri), a florei (3868 specii, cu geoelemente foarte diferite, de la arcto-alpine la submediteraneene, de la atlantice la pontice) ºi a vegetaþiei. Multe asociaþii vegetale, dar ºi unitãþi de clasificare superioarã, care caracterizeazã habitatele, sunt specifice spaþiului carpato-danubiano-pontic. De menþionat, în acest sens, sunt 11 alianþe regionale din acest spaþiu cu peste 40 de asociaþii. Din România a fost descrisã clasa PuccinellioSalicornietea în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt specifice stepei ºi litoralului Mãrii Negre.

7

Summary
The book “Romania's Habitats” is the first attempt to give a unitary description of the main types of habitats that can be found in Romania. Most of these habitats were included in several habitats classification systems used at European level, like CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) and EUNIS. Within the bounds of possibility, the authors have established correspondences with the major European habitats classification systems, i.e. NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS. A number of 357 habitats belonging to 7 classes and 24 subclasses of PALAEARCTIC HABITATS classifying system have been described. The code of habitat types contains the capital letter “R” (for Romania) and four figures. The first two figures represent the codes of PALAEARCTIC HABITATS subclasses, while the last two figures represent the running number of habitats in the respective subclass. The numbering of habitats starts with those located at the highest altitudes and continous with those at the lowest one. The habitats name has been given as a whole, using three characteristic elements for the natural habitats: i) land cover type (i.e. forests, scrubs, grasslands, communities of marshes, rocks, sand dunes or water bodies, etc). ii) geographic domain where it occurs (i.e. South-East Carpathian, Dacian, Moldavian, Pannonic, Danubian, Westpontic, Pontic-Sarmatic, Balkanic) iii) plant species characteristic to the habitat type. The habitats have been described as follows: • Code and name; • Correspondence with NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS and EUNIS classifications; Correspondence with plant association classification and, in case of forests, with forest ecosystem types; Distribution in Romania; Approximate area; Sites description: altitude, climate, relief, substrata, soils; Community structure; Flora composition; Conservation value; Bibliography; Author(s) of habitat description.

• • • • • • • • •

Since there are not enough data about microbiological and fauna components of the ecosystems, the characterisation of biocenoses has been done on the basis of flora that represent the very stable skeleton and main producers of ecosystems and determining the occurrence of consumers. The high number of habitat types in Romania is due to climate conditions, geographically determined by the transition from atlantic to continental climate, and also to the Carpathian range that influences significantly the climate according to altitude. The diversity of substrata (from acidic to alkaline), of soils (from spodosoils to tcernosiom), of flora (about 3 868 species with a great variety of elements, from alpine to supra-Mediterranean, from atlantics to pontics) and of vegetation is also high. Many plant association and higher classification units that characterise the habitats are specific to the Romanian territory. There are 11 alliances with more than 40 plant association characteristic to this territory. For instance, 19 plant association characteristic to the pontic and steppe bioregion and belonging to the Puccinelio-Salicornietea class have been described in Romania only.

8

INTRODUCERE

1.1. ASPECTE GENERALE

În ultimele douã decenii au fost elaborate la nivel european mai multe sisteme de clasificare a „habitatelor”, având ca scop evidenþierea diversitãþii ecosistemelor ce alcãtuiesc înveliºul viu spontan (în parte natural, în parte antropizat) care s-a mai pãstrat pe continent. Unele dintre aceste sisteme de clasificare a habitatelor sunt mai detaliate, de exemplu CORINE (1991), PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999) ºi EUNIS (1997– 2005), iar altele mai sumare, incluzând numai acele tipuri de habitate a cãror conservare necesitã adoptarea unor mãsuri specifice, de exemplu EMERALD (2000), Directiva Habitate (1992, amendatã în 1999 ºi 2002). În afara sistemelor de clasificare a habitatelor existente pentru Europa, în majoritatea þãrilor au fost dezvoltate sisteme naþionale de clasificare a habitatelor sau a ecosistemelor. În unele cazuri acestea sunt unitare, luând în considerare toate categoriile de acoperire ale terenului, dar cel mai frecvent se referã doar la o singurã categorie: pãduri, pajiºti, mlaºtini, terenuri degradate ºi neproductive, habitate acvatice etc. Întrucât diferitele sisteme de clasificare a habitatelor se bazeazã, cel mai adesea, pe metode diferite de lucru, realizarea unei corespondenþe între acestea este o operaþiune complexã, care necesitã un sistem coerent de echivalare ºi de interpretare. Astfel de manuale de echivalare a sistemelor europene de clasificare a habitatelor, în special cel utilizat în implementarea reþelei NATURA 2000, cu cele naþionale, au fost realizate în majoritatea þãrilor membre ale Uniunii Europene, cu deosebire în cele care au aderat în 2004, de exemplu Slovacia (Stanova et Valachovic, ^ 2002), Republica Cehã (Chytry, Kucera ^ et Koci, 2001).

ªi în România, problema stabilirii habitatelor s-a pus încã din anul 1991, când un colectiv condus de Mircea Oltean a început colaborarea în cadrul Programului Internaþional CORINE, prilej cu care au fost prezentate peste 240 de tipuri de habitate. În cursul anilor, a crescut numãrul habitatelor identificate ºi descrise sumar, ajungându-se în 1995 la un numãr de 986 de intrãri aparþinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Acest material, amplificat, a fost preluat în lucrarea PALAEARCTIC HABITATS CLASSIFICATION (Devillers, DevillersTerschuren et Vander Linden, 1996). Ulterior au fost descrise categorii mai mari de habitate pentru pajiºti (Sârbu et al., 2001), pentru turbãrii (Mihãilescu et ªtefãnuþ, 2004) ºi pentru vegetaþia din Carpaþii României (Mihãilescu et Sanda, 2004). Recent, au fost conturate 57 de categorii de habitate, fãcându-se ºi corespondenþa lor cu categoriile de habitate din Directiva Habitate, EMERALD ºi EUNIS (Sârbu et al., 2003). Prezenta lucrare, „Habitatele din România”, este o primã încercare de descriere unitarã a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul þãrii, din care majoritatea figureazã cu denumiri ºi caracterizãri sumare în sistemele de clasificare a habitatelor CORINE (1991) ºi PALAEARCTIC HABITATS (1996, 1999), precum ºi de realizare a corespondenþei cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special cel utilizat pentru NATURA 2000. România, în calitate de viitor stat membru al Uniunii Europene, are obligaþia de a implementa reþeaua NATURA 2000, o reþea pan-europeanã pentru conservarea naturii, în scopul protejãrii habitatelor naturale, a florei ºi

11

INTRODUCERE
faunei sãlbatice, conform prevederilor Directivei Pãsãri (79/49/EEC) ºi Directivei Habitate (92/43/EEC). Aceastã lucrare a fost conceputã ca un manual de prezentare a habitatelor naturale din România ºi de stabilire a corespondenþei acestora cu habitatele din sistemele de clasificare utilizate la nivel european. Întrucât nu s-au fãcut cercetãri speciale, lucrarea se bazeazã pe materiale existente, încã departe de a fi complete. Autorii sunt conºtienþi cã, prin aceastã lucrare, nu se epuizeazã întreaga diversitate ecologicã a României ºi cã existã încã habitate care nu au fost identificate ºi descrise. Este posibil, de asemenea, ca ºi conturarea unor habitate sã fie discutabilã. Cercetãri viitoare vor putea aduce completãri ºi precizãri în acest sens. Înainte de a da detalii despre conþinutul lucrãrii, trebuie clarificatã o problemã terminologicã. Începând cu Programul CORINE, s-a încetãþenit în Europa termenul de habitat care, stricto senso, înseamnã loc de viaþã, adicã mediul abiotic în care trãieºte un organism sau o biocenozã distinctã. Acest mediu este un geotop cãruia îi corespunde un ecotop. Iar acest ecotop transformat de biocenozã este un biotop. În aceastã accepþiune este definit habitatul în lucrãrile clasice de biologie ºi ecologie, inclusiv în unele dicþionare (de exemplu: www.BiologyOnline.org/dictionary/habitats). Dar, în accepþiunea care i s-a dat în programul CORINE ºi apoi în celelalte sisteme de clasificare ce au urmat, prin habitat s-a înþeles, de fapt, un ecosistem, adicã un ,,habitat” stricto senso ºi biocenoza corespunzãtoare care îl ocupã. Acest lucru rezultã clar, din felul în care sunt denumite habitatele (de exemplu: Dacian woodrush-beech forests – Pãduri dacice de fag cu Luzula). În aceastã denumire habitatul, înþeles strict „ca loc de viaþã”, nu apare decât prin denumirea geograficã a biocenozei, adicã prin cuvântul „dacian”. Analizând, în continuare, termenul habitat în sensul larg, în care este utilizat în inventarele europene, rezultã cã nu este vorba despre habitate individuale ci despre toate habitatele (respectiv ecosistemele) care au aceleaºi biocenoze. În exemplul de mai sus, prin habitatul „Dacian woodrush-beech forests” se înþelege totalitatea fãgetelor dacice în care stratul ierbos este dominat de Luzula luzuloides. Este, aºadar, vorba despre un tip de habitat (ecosistem). Este important ca acest lucru sã fie avut în vedere de cãtre cei care consultã atât aceastã lucrare, cât ºi diferitele sisteme europene de clasificare a habitatelor. Nivelul de detaliere a habitatelor utilizat este foarte diferit de la un sistem de clasificare la altul. De exemplu, tipul de habitat „9110 Luzulo-Fagetum beech forests – Pãduri de fag cu Luzula”, din Directiva Habitate, include atât pãdurile pure de fag, cât ºi amestecurile de fag cu brad, de fag cu brad ºi molid care au acelaºi tip de florã ierboasã acidofilã (Luzula luzuloides, Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa, Vaccinium myrtillus, etc.). În clasificarea PALAEARCTIC HABITATS tipului de habitat, menþionat mai sus, îi corespund 18 tipuri de habitate. În stabilirea nivelului de detaliere a habitatelor, în lucrarea de faþã s-a mers pe linia unei prezentãri suficient de detaliate, în sensul celei utilizate în sistemul de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. În ceea ce priveºte caracterizarea habitatelor, trebuie precizat cã pentru descrierea „locului de viaþã” (habitatul în sens strict) s-a folosit termenul de staþiune. Biocenozele au putut fi caracterizate doar prin compoziþia, structura ºi specificul ecologic al fitocenozei deoarece, pânã în prezent, datele referitoare la zoocenozã ºi microcenozã sunt relativ puþine ºi disparate. Astfel de date vor trebui sã fie completate în viitor.

12

INTRODUCERE

1.2. DESCRIEREA HABITATELOR

Habitatele prezentate în aceastã lucrare sunt descrise dupã urmãtoarea schemã: • Cod ºi denumire; • Corespondenþa cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european (NATURA 2000, EMERALD, CORINE, PALAEARCTIC HABITATS, EUNIS); • Corespondenþa cu asociaþii vegetale, iar pentru pãduri ºi cu tipuri de ecosisteme forestiere; • Rãspândirea în România; • Suprafeþe aproximative; • Staþiuni: altitudini, clima, relief, roci, soluri; • Structurã: edificatorii ºi caracterul ecologic al fitocenozei, descrierea fitocenozei pe straturi; • Compoziþia floristicã: specii edificatoare, specii caracteristice, specii endemice, rare, alte specii importante; • Valoarea de conservare exprimatã prin indicatorii: redusã, moderatã, mare, foarte mare; • Literaturã utilizatã; • Redactori. Codul fiecãrui tip de habitat este alcãtuit din litera R (de la România) ºi din 4 cifre. Primele douã cifre din cod corespund cu cele ale claselor, respectiv subclaselor din clasificarea PALAEARCTIC HABITATS, iar ultimele douã sunt numerele de ordine ale habitatelor româneºti în subclasele respective. Au fost descrise habitate aparþinând la urmãtoarele clase ºi subclase de habitate, conform clasificãrii PALAEARCTIC HABITATS (tabelul 1). Habitatele româneºti sunt ordonate de la altitudini mari spre cele mici în cadrul fiecãrei clase ºi subclase. Atunci când habitatele româneºti vor fi incluse într-un sistem de clasificare internaþional, se vor utiliza codificãrile corespunzãtoare.

Tabelul 1: Codurile claselor ºi subclaselor habitatelor descrise

COD DENUMIRE 1 Comunitãþi litorale ºi halofile 11 12 15 16 2 22 23 3 31 34 35 36 37 38 4 41 42 44 5 51 53 54 6 61 62 63 64 65 8 87 Comunitãþi marine Braþe de mare ºi þãrmuri Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile Dune ºi plaje de nisip litorale Ape continentale (non-marine) Ape stãtãtoare dulcicole Ape stãtãtoare saline ºi salmastre Tufãriºuri ºi pajiºti Lande ºi tufãriºuri temperate Stepe ºi pajiºti xerice calcicole Pajiºti xerice silicicole Pajiºti alpine ºi subalpine Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieni subalpine) Pajiºti mezofile Pãduri Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare Pãduri temperate de conifere Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) Vegetaþie de margini de ape Mlaºtini, turbãrii, izvoare ºi pâraie Grohotiºuri, stâncãrii ºi nisipuri continentale Grohotiºuri Stânci continentale ºi roci la zi Vegetaþie chionofilã Dune de nisip continentale Peºteri Terenuri agricole ºi peisaje artificiale Comunitãþi ruderale

13

România.14 INTRODUCERE Fig. cu completãri) .S. 1978. 1 Tipurile de influenþe în florã ºi faunã ºi principalele domenii geografice ale României (dupã Atlasul R.

Pteridophyta et Spermatophyta (Ciocârlan. Muntenia. s-a utilizat denumirea consideratã validã. pajiºti.) (fig. Staþiunile se caracterizeazã prin altitudine (în general un interval altitudinal). care necesitã mãsuri specifice de conservare a tuturor siturilor din România cu habitatul respectiv. Pentru pãduri. fitosociologic al fitocenozei ºi descrierea acesteia pe straturi. II) moderatã. balcanic) (fig. EUNIS). trebuie avutã în vedere doar ca având o valoare orientativã. ecologic. climã (temperatura medie anualã. etc. lucrãri necuprinse în asemenea sinteze). Banat.INTRODUCERE Denumirea cuprinde unitãþi fitocenologice mari (pãduri. Structura este definitã prin caracterul geografic. localizarea în domenii geografice (sud-est carpatic. III) specii endemice ºi rare. Carpaþii Meridionali. pe subdiviziuni mari (Carpaþii Orientali. culme.). forme de relief (versant. platou. în care se pot gãsi ºi indicaþii bibliografice de detaliu ºi. Suprafaþa este datã cu aproximaþie. care necesitã mãsuri specifice de conservare pentru majoritatea siturilor care conþin habitatul respectiv. IV) alte specii importante (în general speciile constante în asociaþiile respective). Corespondenþa cu sistemele de clasificare. constã în indicarea codurilor ºi a denumirilor tipurilor de habitate din clasificãrile luate în considerare (NATURA 2000. Rãspândirea tipurilor de habitate în România se redã dupã cum urmeazã: i) pentru Carpaþi. moldav. Au fost menþionate speciile de plante superioare care intrã în compoziþia floristicã a habitatului ºi sunt listate în Anexele 2 (DH2) ºi 4 (DH4) din Directiva Habitate. Câmpia Dunãrii etc. soluri (denumirea tipurilor de soluri conform SRTS 2000 ºi o scurtã caracterizare ecologicã a acestora). Criºana. luncã etc. III) mare. EMERALD. ponto-sarmatic. 2000). Carpaþii Occidentali) sau pe masive muntoase. Dobrogea. prin urmare. ºi. danubian. ii) pentru dealuri ºi câmpii. care necesitã conservarea unor eºantioane reprezentative la nivel regional. PALAEARCTIC HABITATS. Transilvania) sau pe mari unitãþi de relief (Podiºul Central Moldovenesc. Compoziþia floristicã este redatã pentru principalele categorii de plante: I) specii edificatoare (în general speciile dominante sau codominante. Nu s-a forþat realizarea corespondenþei cu tipuri de habitate specifice vestului continentului atunci când tipurile est-europene nu sunt echivalente cu cele vest-europene. care nu necesitã mãsuri specifice de conservare. Literatura: se indicã selectiv sursele bibliografice (în general lucrãri de sintezã. rocã sau substrat. Maramureº. panonic. Corespondenþa cu asociaþiile vegetale se face prin indicarea denumirii ºi autorului acestora. pe baza informaþiilor existente în diverse studii. getic. tufãriºuri. vest-pontic. Subcarpaþii Munteniei. vale. Valoarea conservativã pentru fiecare tip de habitat este apreciatã pe o scarã cu patru categorii: I) redusã. Pentru numele ºtiinþific al taxonilor vegetali. IV) foarte mare. 15 . 2). CORINE. în plus. dacic. II) specii caracteristice pentru asociaþiile vegetale din habitat. utilizate la nivel european. Oltenia. pe regiuni istorice (Moldova. 1) ºi speciile de plante care sunt definitorii pentru habitat. planuri de amenajament etc.). precipitaþii medii anuale). se indicã codul ºi denumirea tipurilor de ecosisteme forestiere. care furnizeazã volumul cel mai mare de biomasã ºi definesc fitocenoza). cercetãri. având ca lucrare de referinþã Flora Ilustratã a României.

care au echivalent în sistemul românesc de clasificare a habitatelor. IV) lista tipurilor de pãdure. din care multe nu se întâlnesc în alte regiuni. Tabelul 2: Numãrul de habitate descrise pe subclase de habitate SUBCLASA DE HABITATE 11 Comunitãþi marine 12 Braþe de mare ºi þãrmuri 15 Mlaºtini. Lucrarea are în anexe: I) lista tipurilor de habitate din România descrise în lucrare. În concluzie. cu tipurile de ecosisteme forestiere ºi tipurile de pãdure (în cazul pãdurilor). se îmbogãþeºte simþitor inventarul european al habitatelor. ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC HABITATS. III) lista tipurilor de habitate. V) lista tipurilor de habitate naturale de interes comunitar din România a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii speciale de conservare (OM nr. din cele descrise în lucrare. 1198/25. Directiva Habitate). ii) Nicolae Doniþã ºi Iovu-Adrian Biriº – habitate de pãdure. al României.O. respectiv 24 de subclase. izvoare ºi pâraie 23 61 Grohotiºuri 62 Stânci continentale ºi roci la zi 63 Vegetaþie chionofilã 64 Dune de nisip continentale 65 Peºteri 87 Comunitãþi ruderale Total 15 23 6 5 1 6 357 16 . nr. tufãriºuri ºi pãduri halofile 16 Dune ºi plaje de nisip litorale 22 Ape stãtãtoare dulcicole 23 Ape stãtãtoare saline ºi salmastre 31 Lande ºi tufãriºuri temperate 34 Stepe ºi pajiºti xerice calciole 35 Pajiºti xerice silicicole 36 Pajiºti alpine ºi subalpine NR. Habitatele descrise au fost încadrate în 7 clase.12. Pe subclase de habitate.11. Numãrul habitatelor descrise se ridicã la 357. conform clasificãrii zonale a tipurilor de pãdure fundamentale din România. cu asociaþiile vegetale din sistemul fitosociologic. stepe. iv) Mihaela Paucã-Comãnescu – habitate de tufãriºuri. corespund la 62 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar a cãror conservare necesitã desemnarea de Arii Speciale de Conservare (ASC) (Anexa 1.2005. iii) Aurel Popescu – habitate de pajiºti.2005). numãrul habitatelor descrise este prezentat în tabelul 2. turbãrii. II) corespondenþele habitatelor din România cu cele din inventarele europene menþionate.INTRODUCERE Redactori: se indicã numele celui sau celor care au descris habitatul respectiv.097/ 6. Un numãr de 173 de habitate. Contribuþia autorilor la elaborarea lucrãrii a fost urmãtoarea: i) Simona Mihãilescu – habitate alpine. din Directiva Habitate. se poate afirma cã. Partea I. prin descrierea habitatelor din România. 1. 1 1 33 11 13 3 33 21 3 19 37 Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri subalpine) 16 38 Pajiºti mezofile 41 Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare 42 Pãduri temperate de conifere 44 Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã 51 Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) 53 Vegetaþie de margini de ape 4 65 18 23 2 12 54 Mlaºtini. publicat în M.

în câmpiile ºi podiºurile din estul. în centrul teritoriului. 17 . frainetto. ÎN CARE SE Dar. iar relieful muntos din centrul acestui teritoriu se ridicã pânã la 2544 m altitudine. * Primele valori de altitudine se referã la Carpaþii Orientali ºi Munþii Apuseni. în lipsa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. în România clima. sudul ºi vestul României. Abies alba ºi Picea abies). temperat oceanic.3. • zona de silvostepã. existenþa Carpaþilor are ºi un efect perimontan. se contureazã a treia zonã de vegetaþie ºi soluri – zona pãdurilor de foioase sau nemoralã. cerris. determinatã de creºterea altitudinii. • etajul alpin al tufãriºurilor pitice ºi al pajiºtilor scunde (peste 2000–2200 m). România este situatã în plinã zonã a climatului temperat. Prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. iar latitudinal la limita dintre climatul mai rãcoros ºi mai umed al Europei medii ºi cel mai cald ºi uscat al Europei sudice (submediteraneene). Luând în considerare. • etajul subalpin al rariºtilor de arbori ºi tufãriºurilor (între 1750–1850 ºi 2000– 2200 m). în parte a celor mezofile. teritoriul României s-ar situa. Q. la altitudini mai mari. în teritoriile situate sub 300–400 m altitudine. din preajma Carpaþilor. • zona pãdurilor de foioase sau nemoralã în câmpiile. În aceste teritorii se formeazã pãduri caracteristice zonei pãdurilor temperate ºi anume. clima precum ºi vegetaþia naturalã ºi solurile ca expresie a climei. 3). induce importante modificãri în clima zonalã ºi în consecinþã ºi în vegetaþia ºi solurile zonale. între altitudinile de 100–300(400) m. de creºtere a precipitaþiilor în teritoriile de câmpie învecinate. În teritoriul muntos-deluros existã urmãtoarele unitãþi zonale pe altitudine: • etajul nemoral al pãdurilor de foioase (între 300–400 ºi 1300–1450 m)* altitudine**. în majoritate. Principala modificare. temperat continental. este necesarã o scurtã prezentare a ambianþei geografice care o determinã ºi a parametrilor ecologici ai habitatelor. la care se face referire în rãspândirea habitatelor. la cel stepic. piemonturile ºi podiºurile periferice regiunii muntos-deluroase. sudeuropene. 4): • zona de stepã. dar acolo unde longitudinal se produce trecerea de la climatul de pãdure. iar în etaj pãdurile sunt formate din Quercus petraea ºi Fagus sylvatica (la care se asociazã. în parte a celor termofile-submezofile.INTRODUCERE 1. este formarea a patru climate altitudinale care se evidenþiazã prin patru etaje de vegetaþie ºi de soluri. Acest lucru îl atestã desfãºurarea acestor zone pe continentul european (fig. corelat. între altitudinile de 0 ºi 100 m. dar formate din eficatori diferiþi: în zonã pãdurile sunt formate din Quercus robur. Ca urmare. Principalele unitãþi de relief. sunt redate în harta din figura 2. urmãtoarele valori în special la Carpaþii Meridionali. Q. medioeuropene. • etajul boreal al pãdurilor de molid (între 1300–1450 ºi 1750–1850 m). se poate constata cã. vegetaþia ºi solurile se manifestã prin urmãtoarele unitãþi zonale pe latitudine (fig. teritoriul României se gãseºte între 43037’07" ºi 48015’06" latitudine nordicã ºi între 20015’44" ºi 29041’24" longitudine esticã. în marea zonã a silvostepei europene iar partea de sud-est în zona stepei europene care atinge în România ºi Bulgaria limita ei vesticã. ** Zona nemoralã ºi etajul nemoral conþin tot pãduri de foioase. AMBIANÞA GEOGRAFICà ºI ECOLOGICà DEZVOLTà HABITATELE DIN ROMÂNIA Pentru a înþelege ºi a putea interpreta cauzal marea varietate de habitate. între altitudinile de 50 ºi 150 m. Astfel. din România. Pe harta geograficã a Europei. în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României.

România. 2 Marile unitãþi de relief ale României (dupã Atlasul R.18 INTRODUCERE Fig. 1978) .S.

zâmbru ºi al tufãriºurilor de jneapãn. 3 Aºezarea României în raport cu zonalitatea latitudinalã (dupã Geografia României. • etajul pãdurilor nemorale. • a stepei cu graminee ºi dicotiledonate. În cadrul zonei de silvostepã. În cadrul etajului nemoral se disting douã subetaje: • a pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. 1983) 19 . frainetto). • al pãdurilor de molid presubalpine. • a silvostepei sudice (submediteraneene) cu stejari xerofili (Quercus pubescens. În cadrul etajului subalpin se disting douã subetaje: • al rariºtilor de molid.INTRODUCERE În Dobrogea. silvostepa se situeazã. dar puternic influenþat submediteraneean. cu subetajul inferior al pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. se disting douã subzone: • a silvostepei nordice cu stejari mezofili (Quercus robur). Fig. În cadrul zonei de stepã. iar deasupra silvostepei se dezvoltã încã douã etaje: • etajul pãdurilor submediteraneene de stejar pufos (prezent în Dobrogea ºi posibil în sudul Banatului). În cadrul zonei nemorale se disting douã subzone: • a pãdurilor de stejari mezofili (Quercus robur). În cadrul etajului boreal s-ar putea distinge de asemenea douã subetaje: • al pãdurilor de molid montane. se disting douã subzone: • a stepei cu graminee (foarte restrânsã). Q. • al tufãriºurilor de jneapãn ºi rododendron. pedunculiflora). ca etaj. • a pãdurilor de stejari termofili-submezofili (Quercus cerris. Q. • a pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. deasupra stepei zonale.

manuscris) . Doniþã. 4 Harta vegetaþiei României (dupã N.20 INTRODUCERE Fig.

diferenþierea regionalã a climei. care condiþioneazã ºi diferenþieri corespunzãtoare în vegetaþie ºi soluri. Chiar simpla enumerare a numeroaselor unitãþi zonale de climã-vegetaþie-soluri sugereazã multitudinea de habitate ce pot exista în România. pe fondul climatului stepic. pusã în evidenþã printr-o cantitate mai mare de precipitaþii (fig.INTRODUCERE Fig. continental ºi cel submediteranean. Carex curvula ºi Juncus trifidus. de sol. Datoritã desfãºurãrii lanþului Carpaþilor de Sud-Est. ca ºi pe versanþii estici ai Munþilor Apuseni ºi a Carpaþilor Orientali ºi în Podiºul Transilvaniei. în special prin regimul termic mai rece primãvara. de exemplu între climatul est-european. Marea Neagrã nu modificã simþitor climatul din România. dar cu douã maxime. condiþionate de climatul local. În partea de sud a României. deci în habitate. clima are o nuanþã oceanicã. Loiseleuria ºi al pajiºtilor de Festuca supina. mai întâi pe direcþia nordsud apoi est-vest. pe douã profile – A: nord-sud. cu precipitaþii mai puþine ºi extreme termice mai accentuate. 5 Variaþia precipitaþiilor ºi a temperaturilor în România. ca ºi pe versanþii vestici ai Carpaþilor Occidentali ºi Orientali. aceste influenþe regionale de climã sunt destul de bine delimitate teritorial. în formarea habitatelor mai intervine o importantã condiþie geograficã. precipitaþii mai puþine. puse în evidenþã prin temperaturi de varã mai ridicate. În partea de vest ºi de nord a României. de rocã etc. în fiecare din aceste unitãþi. în funcþie de diferitele influenþe climatice ºi de relief. existã ºi habitate intrazonale. 21 . În partea de est a þãrii. al tufãriºurilor pitice de Salix. pe lângã habitate zonale. mai temperat vara ºi mai cald toamna. B: vest-est (dupã Chiþu. din aceastã parte a þãrii. 1975) În cadrul etajului alpin se distinge un singur subetaj. inferior. Dar. clima este mai continentalã. În câmpiile din sud-estul þãrii se produc totuºi ºi interferenþe climatice. pentru cã trebuie avut în vedere cã. clima are nuanþe submediteraneene. influenþa acesteia manifestându-se mai mult în Dobrogea. 5). influenþat submediteranean. unul de primãvarã-varã ºi unul de toamnã ºi frecvente dezgheþuri în timpul iernii.

arcto-alpin. nu este întâmplãtoare formarea unui mare numãr de habitate specifice. diferenþierile regionale ale regimului factorilor climatici. din punct de vedere al adaptãrilor ecologice. subartic. boreal) – eurosiberian ºi european – sudic (submediteranean ºi mediteranean) – sud-estic (iliric. ponto-panonic. în special adaptãrile ecologice ale speciilor la climã ºi sol. uscate vara). adventiv 14% 40% 8% 10% 20% 1% 4% 3% De asemenea. Tabelul 3: Structura florei României pe mari tipuri de geoelemente (dupã Borza 1965) TIPUL DE GEOELEMENTE SUPRAFAÞA (%) – nordic ºi alpin (arctic. fiind singura þarã de pe continent care are mai mult de 4 regiuni biogeografice. Flora României are 3868 de specii (Ciocârlan. prezenþa sistemului muntos-deluros al Carpaþilor. 7). 6). ponto-siberian. trebuie arãtat cã staþiunile. fertile ºi cu capacitate mare de înmagazinare a apei. Pe rocile calcaroase cu capacitate termicã mai mare se dezvoltã soluri cu conþinut ridicat de humus. Pe rocile acide (granite. multe elemente sud-est europene (balcanice. 8). altaic. În funcþie de aºezarea geograficã. dezvoltate pe aluviuni. tauric. dar în compunerea cãrora intrã. anatolic) – estic. taurice. care creeazã o ambianþã ecologicã aparte în spaþiul carpato-dunãrean. se dezvoltã soluri zonale cernoziomice ºi soluri salinizate. mai mult sau mai puþin evoluate. caucaziene. din cauza evapotranspiraþiei puternice care aduce la suprafaþã cloruri ºi sulfaþi din apa freaticã ºi care se depun în sol. balcanic. dar supuse la pierderea mai accentuatã a apei din sol. alpinã (23%). ecologic importante. de la oligoterme la termofile. Pe roci vulcanice se dezvoltã andosoluri. În lunci. poneto-mediteranean) – vestic (atlantic. conþinutul de schelet. pe lângã un contingent de bazã de specii eurasiatice ºi generaleuropene. Trebuie avut în vedere cã. flora României este distribuitã dupã urmãtoarele mari tipuri de geoelemente (tabelul 3). sarmatic. de natura ºi conþinutul de humus ºi de aciditatea lor. structural asemãnãtoare celor din restul Europei. Soluri cu totul deosebite se dezvoltã pe nisipuri (psamosoluri. 2000). structura. diversitatea floristicã ºi faunisticã. cu descompunere incompletã a necromasei ºi cu fertilitate scãzutã. în România existã o mare varietate de specii. în România s-a identificat un numãr de 21 de regiuni ecologice (fig. caucazic. stepicã (17 %). pontice) ºi chiar vest-asiatice (anatolice). existã soluri aluviale. precum ºi rãspândirea lor în funcþie de aceste adaptãri. În formarea habitatelor din România sunt hotãrâtoare compoziþia florei ºi a faunei care constituie biocenozele. Din punct de vedere al rãspândirii. continental (pontic. În aceste condiþii geografice. regionale ºi locale de regim termic ale aerului ºi solurilor. textura. de la higrofile la xerofile. Pe complexul de roci de fliº din Carpaþii Orientali ºi de Curburã se dezvoltã soluri profunde. de conþinut de apã ºi substanþe nutritive din soluri în funcþie de profunzimea. 22 . varietatea geologicã ºi pedologicã. ºisturi cristaline) se dezvoltã soluri cu aciditate mare. de la oligotrofe la eutrofe. trebuie arãtat cã pe teritoriul României se regãsesc 5 din cele 11 regiuni biogeografice ale Europei (fig. subatlantic. Cele cinci regiuni biogeografice care se intersecteazã pe teritoriul României sunt: continentalã (53% din suprafaþa þãrii). În stepã. sunt deosebit de variate din cauza accentuatelor modificãri zonale. panonicã (6%) ºi ponticã (1%) (fig.INTRODUCERE Diferenþieri regionale se produc ºi din cauza rocilor pedogenetice care influenþeazã unele caracteristici. ale solurilor. În ceea ce priveºte ambianþa ecologicã. granodiorite. ce iau naºtere în aceste condiþii geografice. atlantic-mediteranean) – endemic – cosmopolit.

6t/an/ha. de cca. Briofitele au aici frecvenþa maximã. cu apã multã. iar în partea inferioarã a etajului ºi din rariºti de arbori de Picea abies. Biocenozele zonale sunt compuse din tufãriºuri mai înalte de Pinus mugo. local Larix decidua. pe stânci. ºi pentru 23 .INTRODUCERE Fig. solurile. productivitatea biocenozelor este scãzutã. în parte însã nedisponibilã din cauza temperaturii scãzute. de cca 2-6 t/an/ha. pe locul pãdurilor defriºate. În subetajul superior. în întregime disponibilã. Pinus cembra. devenind optim pentru habitatele cu Fagus sylvatica ºi Abies alba. Productivitatea habitatelor subalpine este ceva mai ridicatã. Flora acestor pãduri este în general acidofilã. din cauza cantitãþii reduse de cãldurã în perioada scurtã de vegetaþie. Juncus trifidus. 8t/an/ha. În etajul boreal cantitatea de cãldurã este mai mare dar clima are încã un caracter rece. încã foarte rece. 0. În locul tufãriºurilor ºi rariºtilor defriºate se dezvoltã pajiºti secundare cu Festuca supina. la care. Juniperus sibirica. în parte foarte acide. Festuca supina. Pe calcare. solurile sunt încã puþin profunde. se formeazã pajiºti secundare edificate de Festuca rubra ºi alte specii mezo-oligoterme. biocenozele caracteristice sunt cele de tufãriºuri pitice de sãlcii (Salix herbacea) ºi azalee (Loiseleuria procumbens). a solurilor puþin profunde. În acest etaj. În etajul nemoral regimul termic al aerului ºi solului este ºi mai favorabil. Nardus stricta. sunt încã sãrace în elemente nutritive. Productivitatea habitatelor alpine este foarte scãzutã. mezotrofã-oligotrofã. numai în partea inferioarã a etajului. structura ºi adaptãrile organismelor care le compun. mezotrofe. 6 Regiunile ecologice ale României (dupã MMGA) Biocenozele ce se formeazã în aceste staþiuni sunt ºi ele profund deosebite prin compoziþia. Alnus viridis. sãrace în substanþe nutritive ºi foarte acide. în subetajul superior. crescând însã pe mãsura descreºterii altitudinii ºi a profunzimii ºi conþinutului de substanþe nutritive din soluri pânã la cca.8t/an/ha. mezofile. cu apã multã. de cca. sãrace ºi foarte acide. precum ºi pajiºtile scunde de Carex curvula. pe grohotiºuri se dezvoltã biocenoze deosebite. mezofilãhigrofilã. cu multã apã. Biocenozele sunt edificate de Picea abies. în parte acide. În etajul alpin. se asociazã Abies alba ºi Fagus sylvatica. Rhododendron myrtifolium. mai profunde. În etajul subalpin cantitatea de cãldurã este încã redusã deºi perioada de vegetaþie este mai lungã.

2005) . 7 Regiunile biogeografice ale Europei (dupã European Topic Centre on Nature Protection and Biodiversity.24 INTRODUCERE Fig.

INTRODUCERE

Fig. 8 Distribuþia regiunilor biogeografice ale Europei pe teritoriul României (MMGA)

cele cu Quercus petraea, în subetajul inferior. Soluri de profunzime mare, în general, dar pe suprafeþe întinse ºi medie sau micã, cu conþinut variabil de schelet, au apã suficientã mai ales în subetajul superior, sunt mai bogate în substanþe nutritive ºi, în general, acide pânã la slab acide. Pe soluri fertile Quercus petraea se asociazã cu multe specii de amestec (Tilia cordata, T. tomentosa, T. platyphyllos, Fraxinus excelsior, Carpinus betulus, C. orientalis în Dobrogea, Acer platanoides, A. campestre, Sorbus torminalis, Ulmus minor etc.). Flora acestor pãduri este foarte variatã, întâlnindu-se specii acidofile dar ºi neutrofile, mezofile, de la mezotrofe la eutrofe. Prezenþa muºchilor este tot mai redusã pe mãsura creºterii temperaturilor ºi a reducerii umiditãþii. Productivitatea pãdurilor este maximã în subetajul superior (11 t/an/ha), ceva mai redusã, dar încã mare în subetajul inferior (9–10 t/an/ha). Pe locul pãdurilor defriºate se formeazã pajiºti secundare foarte productive din Festuca rubra ºi numeroase alte specii în subetajul superior ºi din Agrostis capillaris în subetajul inferior. Productivitatea acestora este de cca. 4t/an/ha.

În zona nemoralã cantitatea de cãldurã este mare, dar începe sã se resimtã insuficienþa periodicã a apei. Solurile, foarte profunde, sunt, în general, bogate în substanþe nutritive ºi slab acide pânã la acide. În solurile din sudul ºi vestul þãrii, mai argiloase, umiditatea este alternantã (în exces primãvara ºi deficitarã vara). În subzona pãdurilor de stejari mezofili, principala specie edificatoare a pãdurilor este Quercus robur, care pe soluri fertile se asociazã cu multe specii de amestec din cele menþionate mai sus. Flora pãdurilor este foarte bogatã. Productivitatea pãdurilor din aceastã subzonã este în general ridicatã (11 t/an/ha). În subzona pãdurilor de stejari termofilisubmezofili, principalele specii edificatoare sunt Quercus cerris ºi Q. frainetto (ultima specie pe soluri foarte argiloase). Flora acestor pãduri este mai sãracã, apar multe specii submediteraneene mai rezistente la secetã. Productivitatea acestor pãduri este mai redusã, de cca. 9 t/an/ha. În aceastã zonã, pãdurile au fost defriºate pe mari suprafeþe care sunt destinate folosinþei agricole, mai ales. Pajiºtile

25

INTRODUCERE
secundare, pãstrate pe suprafeþe mici, sunt edificate fie de Festuca rupicola în subzona pãdurilor de Quercus robur, fie de Poa angustifolia în cealaltã subzonã. Productivitatea pajiºtilor este medie-redusã (cca. 2 t/an/ha). În zona de silvostepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile, foarte profunde, bogate în substanþe nutritive ºi în humus, au însã frecvent deficite de apã din cauza precipitaþiilor reduse. În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari mezofili, rolul edificator îl are Quercus robur ca ºi tufãriºurile de Prunus spinosa ºi alþi arbuºti. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În subzona cu pãduri ºi rariºti de stejari termofili-xerofili, rolul edificator revine lui Quercus pedunculiflora, pe soluri profunde, cu mai multã apã, ºi lui Q. pubescens, pe soluri medii-superficiale, cu apã mai puþinã. Productivitatea este redusã (2 t/an/ha). În peisajul natural al silvostepei, în alternanþã cu pãdurile ºi rariºtile, suprafeþe mari erau acoperite de pajiºti stepice, bogate în dicotiledonate. Acestea au fost defriºate în totalitate, vestigii fiind pãstrate doar în poienile pãdurilor. Productivitatea acestor pajiºti era destul de ridicatã. În zona de stepã cantitatea de cãldurã este mare, solurile sunt profunde, foarte bogate în substanþe nutritive, în humus ºi în calciu, dar cu deficite de apã, pe perioade lungi. Existã ºi soluri salinizate pe suprafeþe destul de mari. Tipice pentru zona de stepã au fost pajiºtile edificate de graminee (Stipa sp., Festuca valesiaca, Agropyrum cristatum, etc.). Acestea au fost defriºate aproape în totalitate, pãstrându-se pe mici suprafeþe ca pãºuni puternic degradate (cu Poa bulbosa, Artemisia austriaca, Euphorbia stepposa, etc.). Pe solurile salinizate se dezvoltã vegetaþie halofilã edificatã de specii de Salicornia, Suaeda, Halimion, Puccinellia, Limonium, etc. Pe nisipurile marine din stepã, ca ºi pe cele continentale din stepã ºi silvostepã, se dezvoltã psamosoluri în general uscate ºi, în parte, salinizate.

26

INTRODUCERE

1.4. UNITÃÞILE FITOSOCIOLOGICE CARE PARTICIPÃ FORMAREA HABITATELOR DIN ROMÂNIA
În România, datoritã variaþiei accentuate a reliefului, rocilor, climei, solurilor, ca ºi a florei bogate, se formeazã un numãr mare de asociaþii vegetale din aproape toate clasele fitosociologice existente în Europa. Numai pentru teritoriul carpatic, este consemnatã existenþa a 176 asociaþii (Coldea, 1991) aparþinând la 21 clase, dar pentru întreaga þarã sunt menþionate 730 asociaþii (Sanda, 2002) aparþinând la 41 clase. Majoritatea habitatelor au drept componentã o asociaþie vegetalã. Existã însã ºi excepþii când, în cadrul unei asociaþii, s-au separat câteva habitate þinând seama de prezenþa unor specii dominante sau combinaþii de specii dominante diferite care furnizeazã cantitatea cea mai mare de biomasã, influenþând prin aceasta compoziþia întregii biocenoze. Acesta a fost cazul habitatelor pãdurilor de molid ºi a celor de amestec de fag, cu brad (molid). Sunt însã ºi cazuri când, într-un habitat, se cuprind douã sau câteva asociaþii ecologic strâns legate una de alta (cazul turbãriilor, de exemplu). În ce priveºte unitãþile fitosociologice, ce compun vegetaþia României, este de subliniat caracterul regional, distinct al multora dintre ele. Numai pentru Carpaþi au fost deosebite ºi descrise 11 alianþe regionale: • Silenion lerchenfeldianae Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Gypsophilion petraeae Borhidi et Pocs 1957 cu 4 asociaþii,

LA

• Papavero – Thymion pulcherrimi I. Pop 1968 cu 5 asociaþii, • Veronicion baumgartenii Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • Potentillo – Nardion Simon 1957 cu 3 asociaþii, • Festuco saxatilis – Seslerion bielzii (Pawl et. Walas 1949) Coldea 1991 cu 9 asociaþii, • Seslerion rigidae Zol. 1939 cu 3 asociaþii, • Thymo comosi – Festucion rupicolae I. Pop 1969, • Lathyro – Carpinion Boºcaiu 1974 cu 3 asociaþii, • Symphyto – Fagion Vida 1954 cu 7 asociaþii, • Seslerio rigidae – Pinion Coldea 1991 cu 4 asociaþii, • ºi o subalianþã pentru pãdurile de molid Soldanello majori – Picenion Coldea 1991 cu 4 asociaþii. Mai trebuie amintite ºi alte câteva unitãþi superioare proprii spaþiului carpato-danubian: • Stipo eriocaulis – Festucetalia pallentis I. Pop (1968) 1989 separatã întâi ca subordin în ordinul Festucetalia valesiacae ºi apoi definitã ca ordin distinct, • Seslerietalia rigidae Gergely 1967. Este de relevat cã E. Þopa, în 1931, a conturat, pe baza vegetaþiei halofile din România, clasa Puccinellio – Salicornietea, în cadrul cãreia 19 asociaþii sunt proprii spaþiului pontic-danubian.

27

INTRODUCERE

1.5. IDENTIFICAREA, CARTAREA ºI DESCRIEREA HABITATELOR

Identificarea habitatelor se face, în mod obiºnuit, prin recunoaºterea fitocenozelor care le caracterizeazã ºi anume prin luarea în considerare a speciilor edificatoare (în general dominante) ºi indicatoare ecologic ºi/sau cenologic, precum ºi prin recunoaºterea caracteristicilor staþiunii, în primul rând localizare geograficã, altitudine, relief, rocã ºi sol. Spre exemplu, în cazul pajiºtilor alpine, dacã specia edificatoare ºi dominantã în fitocenozã este Festuca supina, iar indicatoare cenologicã (caracteristicã) este Potentilla ternata, atunci tipul de habitat este „Pajiºti sud-est carpatice cu Festuca supina ºi Potentilla ternata”. Un alt exemplu, în cazul pãdurilor, dacã specia edificatoare ºi dominantã este Fagus sylvatica, iar specia indicatoare cenologic este Dentaria glandulosa, atunci tipul de habitat este „Pãduri sud-est carpatice de fag cu Dentaria glandulosa”. Cartarea habitatelor se face pe planuri topografice la scarã mare; între 1:10 000 ºi 1:50 000 în cazul siturilor cu suprafaþã mare ºi cu habitate întinse, nefragmentate,

respectiv între 1:1 000 ºi 1:10 000, în cazul siturilor cu suprafaþã redusã ºi cu habitate diverse ºi fragmentate. Limitele habitatelor se stabilesc la schimbarea fitocenozelor ºi a staþiunilor care le caracterizeazã. Poziþionarea habitatelor pe hartã se face în funcþie de elementele de orientare de pe hartã (culmi, creste, vârfuri, abrupturi, ape, curbe de nivel, cote ale terenului, drumuri, localitãþi, etc.) prin mãsurarea distanþelor ºi a unghiurilor de la punctele ale cãror coordonate sunt cunoscute. Descrierea habitatelor se face conform formularelor standard pentru descrierea Siturilor de Interes Comunitar (SIC), elaborate de Comisia Europeanã. Pe lângã datele de identificare ºi de localizare ale sitului, se face o descriere detaliatã a tipurilor de habitate ºi a speciilor. În cazul fiecãrui tip de habitat se determinã suprafaþa (în hectare ºi procente din suprafaþa sitului), reprezentativitatea, gradul de conservare, calitatea ºi importanþa pentru conservare, vulnerabilitatea, aspecte de management ºi conservare, etc.

28

2.1. COMUNITÃÞI

LITORALE

ºI

HALOFILE

(1)

2.1.1. Comunitãþi marine (11)

R1101 Comunitãþi litorale cu Zostera marina ºi Z. noltii
Corespondenþe: NATURA 2000: 1110 Sandbanks which are slightly covered by sea water all the time EMERALD: 11.4 Brackis sea vascular vegetations CORINE: 11.332 Mediterranean Zostera beds PAL.HAB: 11.333 Pontic Celgrass meadows EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zosteretum marinae Borgenses ex van Goor 1921.

P = 450 mm. Substrat: nisipuri sãrãturate, depuneri aluviale. Structura: Speciile, cu indivizi izolaþi ce se dezvoltã pe nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre sunt: Zostera marina, Ruppia maritima, Zostera noltii, Zannichellia pedicelata, Potamogeton pectinatus, Najas minor, Ranunculus baudatii. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Speciile menþionate mai sus sunt edificatoare ºi caracteristice pentru aceste fitocenoze. În prezent, comunitãþile sunt în pericol de dispariþie datoritã lucrãrilor de amenajare a plajelor, precum ºi a construcþiilor efectuate. Literaturã selectivã: Coldea et al. 1997; Prodan 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia, Mamaia, Agigea, Mangalia). Suprafeþe: 50–100 m2. Staþiuni: Semnalate în zona litoralã, în ape puþin adânci (1–1,5 m). Clima: T = 10,50C;

Zostera marina

31

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.2. Braþe de mare ºi þãrmuri (12)
Structura: Majoritatea plantelor au creºtere erectã ºi realizeazã un etaj de 35–40 cm înãlþime. Dintre speciile mai frecvent semnalate în aceste fitocenoze menþionãm: Scolymus hispanicus, Centaurea diffusa, Atriplex hastata, Lolium perenne, Xanthium spinosum. Etajul inferior este alcãtuit din plante repente sau procumbente, dintre care mai caracteristice sunt: Ecbalium elaterinum, Galium humifusum, Convolvulus arvensis, Lolium perenne. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scolymus hispanicus, Lolium perenne, Ecbalium elaterinum, Galium humifusum. Specii caracteristice: Scolymus hispanicus, Ecbalium elaterinum. Alte specii importante: Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Marrubium vulgare, Convolvulus arvensis, Medicago lupulina, Lactuca saligna, Centaurea diffusa. Literaturã selectivã: Morariu 1959; Popescu, Sanda, 1978; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R1201 Comunitãþi vest-pontice cu Scolymus hispanicus ºi Ecbalium elaterium
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 12. Sea inlets and costal features EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Scolymetum hispanici Morariu 1959, Ecbalietum elaterii Morariu 1959.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre între Capul Midia ºi Vama Veche. Suprafeþe: între 1000 m2 ºi 4–5 ha, în nordul oraºului Constanþa. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 350–480 mm. Relief: versanþi moderat sau puternic înclinaþi cu expoziþie esticã ºi sudicã. Roci: calcare ºi depozite loessoidale. Soluri: cernoziom nisipos.

Scolymus hispanicus

32

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

2.1.3. Mlaºtini, stepe, tufãriºuri ºi pãduri halofile (15)
R1501 Comunitãþi vest-pontice cu Juncus maritimus ºi J. littoralis
Corespondenþe: NATURA 2000: 1410 Mediterranean salt meadows (Juncetalia maritimi) EMERALD: 15.5. Mediterranean salt meadows CORINE: 15.33A Juncus maritimus bed PAL.HAB: 15.55. Mediterranean salt marsh grass swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Juncetum littoralis Popescu et al. 1992 (Syn.: Artemisio santonici – Juncetum littoralis (Popescu et Sanda 1992) Gehu et al. 1994), Juncetum littorali-maritimi Sanda et Popescu 1998.

se mai întâlnesc: Carex distans, Festuca arundinacea, Agrostis pontica. Stratul secundar: este alcãtuit din specii mai scunde dar reprezentative cum sunt: Spergularia marina, Juncus gerardii, Aeluropus littoralis, Polypogon monspeliensis. Înþelenirea ºi fixarea nisipurilor este bine realizatã pe aceste terenuri. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus littoralis, J. maritimus. Specii caracteristice: Juncus littoralis, J. maritimus, Artemisia santonicum. Alte specii importante: Aeluropus littoralis, Puccinellia festuciformis, Agropyron elongatum, Salicornia prostrata, Suaeda maritima, Limonium gmelini, Taraxacum bessarabicum, Aster tripolium, Samolus valerandi, Cynodon dactylon, Carex distans, Triglochin palustre, Polypogon maonspeliensis, Chenopodium glaucum. Specii rare: Merendera sobolifera, era bine reprezentatã în comunitãþile de Juncus maritimus ºi Juncus littoralis de la Midia – Nãvodari (jud. Constanþa). Literaturã selectivã: Popescu et al. 1992; Gehu et al. 1994; Sanda et Popescu 1998. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre ºi Delta Dunãrii (delta maritimã). Suprafeþe: În Delta Dunãrii (Sulina, Sf. Gheorghe, Letea) sunt cele mai reprezentative fitocenoze, unde ocupã 7–8 ha. În zona Nãvodari – Capul Midia, ca urmare a construcþiilor industriale efectuate, vegetaþia s-a restrâns la suprafeþe de sub 1000 m2. Staþiuni: Litoralul maritim al Mãrii Negre. Altitudine: 2–5 m. Climã: T = 110C; P = 350 mm. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni (microdepresiuni cu acumulãri de apã). Roci: nisipuri sãrãturate iar în Delta Dunãrii cu unele depuneri aluviale, luto-nisipoase, produse în timpul viiturilor puternice. Soluri: solonceacuri nisipoase. Structura: În stratul principal, dominante sunt Juncus littoralis ºi J. maritimus care pot ajunge la 1 m înãlþime. Printre acestea

33

2.1. Comunitãþi litorale ºi halofile (1)

R1502 Comunitãþi vest-pontice cu Halocnemum strobilaceum ºi Frankenia hirsuta
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A2152 Western Pontic Halocnemum scrubs EUNIS: E6.225 Western Pontic salt scrubs Asociaþii vegetale: Halocnemetum strobilacei (Keller 1925) Þopa 1939.

Suaeda maritima, Salicornia europaea, Limonium gmelini, Plantago maritima, Aeluropus littoralis, Lotus tenuis, Spergularia maritima, Puccinellia distans, Trifolium fragiferum, Plantago maritima, Hordeum hystrix, Festuca pseudovina. Literaturã selectivã: Pop 2002; Popescu et al. 1997; Þopa 1939. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Dobrogea, complexul lagunar Razelm – Sinoe. Suprafeþe: Circa 0,5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50 C; P = 450–500 mm. Relief: teren plan cu mici denivelãri în care se acumuleazã apa. Roci: loess, nisipuri marine, calcare (la Histria). Soluri: solonceacuri, nisipuri maritime sãrãturate. Structura: Specia caracteristicã, Halocnemum strobilaceum, se dezvoltã pe suprafeþe reduse, formând fitocenoze slab încheiate, cu puþine specii componente. Etajul superior este realizat de specia edificatoare, alãturi de care se mai întâlnesc: Limonium bellidifolium, Petrosimonia oppositifolia, Limonium gmelinii, Suaeda maritima, Salicornia europaea, Aeluropus littoralis, Plantago maritima, Lotus tenuis, Halimione verrucifera. În etajul inferior participã puþine plante, în totalitate halofile, dintre care menþionãm: Spergularia maritima, Frankenia hirsuta, F. pulverulenta, Halimione pedunculata. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta, Limonium bellidifolium. Specii caracteristice: Halocnemum strobilaceum, Frankenia hirsuta. Alte specii importante:

R1503 Pajiºti vest-pontice de Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15.A21432 Western Pontic Puccinellia limosa swards EUNIS: E6.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Aeluropo – Puccinellietum limosae Popescu et Sanda 1975.

Rãspândire: Nisipurile maritime din Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan cu microdepresiuni unde se adunã apa în sezoanele ploioase. Roci: nisipuri maritime, sãrãturate. Soluri: nisipuri semifixate sau avansat fixate, uneori puternic sãrãturate. Structura: Speciile dominante: Aeluropus littoralis ºi Puccinellia limosa sunt rãspândite pe nisipurile maritime, moderat sãrãturate ºi cu un grad ridicat de umiditate. Alãturi de acestea se mai dezvoltã, Limonium gmelini, Plantago maritima, Rumex maritimus, care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Speciile halofile, scunde cum sunt: Spergularia maritima, S. salina, Limonium

34

A21423 Western Pontic Limonium flats EUNIS: E6. Juncus gerardi. Salsola soda. salina. Chenopodium glaucum. Juncus gerardi. Rosetti). Sanda et Popescu 1992. J. Artemisia santonicum. Oroian 1997. Aeluropus littoralis. aluviuni luto-nisipoase. Sanda. înalt de 30–40 cm.50C.2. gmelini. Limonium gmelini. ºi acoperirea de 70–80%. S. Aeluropus littoralis. Aeluropus littoralis. Puccinellia limosa. Nedelcu 1997. Redactat: A. se dezvoltã Salicornia (europaea) prostrata. Popescu. Roci: nisipuri maritime. C. Carex distans. L. Cirsium alatum. Valoare conservativã: mare. Rumex maritimus. maritima. cu mici exca- 35 . Aster tripolium. Redactat: A. S. Suprafeþe: 10–15 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium meyeri. P = 450 mm. Spergularia salina. R1504 Pajiºti vest-pontice de Limonium meyeri. S. Sanda. Spergularia maritima. Cynodon dactylon. Aeluropus littoralis. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Limonium gmelini. Literaturã selectivã: Popescu. maritimus. Popescu. cu concentraþia în sãruri mai mare. Aeluropus littoralis ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1975. Specii caracteristice: Limonium meyeri. Valoare conservativã: moderatã. Plantago tenuiflora. Artemisia santonicum. Aster tripolium. Structura: Speciile dominante alcãtuiesc etajul superior. Artemisia santonicum. Salicornia europaea. Rumex maritimus. Sanda. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) bellidifolium realizeazã etajul inferior. Salicornia europaea. Limonium bellidifolium. Popescu. Principalele specii componente ale acestui etaj sunt: Limonium meyeri. Halimione verrucifera. Carex distans. Petrosimonia triandra. Soluri: soloneþuri în curs de formare. nisipuri maritime sãrãturate. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi este format din speciile: Suaeda maritima. Centaurium pulchellum. Halimione pedunculata. Juncus maritimus. Centaurium pulchellum. Alte specii importante: Puccinellia limosa.A. care are consistenþã redusã ºi acoperire slabã. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Plantago maritima. vaþii unde se acumuleazã apa.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Limonio – Aeluropetum littoralis Sanda et Popescu 1992. Halimione pedunculata. Aster tripolium. Stancu 2001. Staþiuni: Altitudine: 2–3 m. Relief: teren plan.HAB: 15. Aeluropus littoralis. salina.1. Clima: T = 11. Rãspândire: Delta Dunãrii (Sfiºtofca. În micile depresiuni. Suaeda maritima. Alte specii importante: Limonium gmelini. Trifolium fragiferum.

Artemisia santonicum.A. apar speciile halofile: Salicornia prostrata. inclusiv Grindul Lupilor). Plantago coronopus. Chenopodium glaucum. Artemisia santonicum.A2124 Western Pontic saltmarsh rush saline meadows EUNIS: E6. Samolus valerandi. Cel de al doilea etaj este realizat de numeroasele plante de talie micã. Sanda.2. cu concentraþie mare de sãruri. Sulina. Plantago maritima. Aeluropus littoralis. halofile ºi suportant halofile cum sunt: Cynodon dactylon. Samolus valerandi. Sf. Agropyron elongatum. Medicago falcata. Daucus guttatus ssp. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri sãrãturate slab evoluate. Argusia sibirica. Trifolium fragiferum.HAB: 15. Puccinellia limosa. este alcãtuit din: Agropyron elongatum. Plantago coronopus. nisipuri fixate ºi semifixate. Roci: nisipuri maritime. Cynodon dactylon. Grindul Chituc. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Soluri: aluviale. Redactat: A. Aeluropus littoralis. Juncus gerardi. Letea dar mai ales la C. Limonium gmelini. Juncus littoralis.1. se întind pe zeci de ha. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje. P = 450 mm.HAB: 15.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Carici distantis – Festucetum orientalis Sanda et Popescu 1999. Stancu 2001. Plantago arenaria. P = 350–450 mm. Salicornia europaea. Clima: T = 11– 10. iar în Deltã ºi aluviuni luto-nisipoase. Sfiºtofca). Halimione verrucifera. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. în locurile neamenajate. Suprafeþe: Circa 45–50 ha. Rãspândire: Nisipurile maritime de la Mamaia (jud. Clima: T = 11.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. cel mai înalt (50–70 cm). Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. 1997. Spergularia maritima. vechi dune fixate sau microdepresiuni. la Sf.50C. Spergularia maritima. Spergularia maritima. R1506 Pajiºti vest-pontice de Festuca arundinacea ssp. Rumex maritimus. Alte specii importante: Juncus littoralis. fitocenozele formeazã fâºii de 300–1500m2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex divisa. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Aster tripolium.5– 10. Plantago maritima.2225 Western Pontic divided sedge saline meadows Asociaþii vegetale: Caricetum divisae ^ Slavnic 1948. 36 . Suprafeþe: Pe litoral. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1505 Pajiºti vest-pontice de Carex divisa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Daucus guttatus ssp. iar în Deltã. Specii caracteristice: Carex divisa. zahariadi. În zonele mai joase. Agrostis pontica. Popescu. Suaeda maritima. Limonium vulgare. Gheorghe. Relief: teren plan. Gheorghe. zahariadi. orientalis ºi Carex distans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Constanþa) ºi din Delta Dunãrii (delta maritimã. Literaturã selectivã: Popescu et al. Medicago falcata. Primul. Popescu. cu mici ondulaþii de nisip. Rosetti. Valoare conservativã: moderatã. Delta Dunãrii (Caraorman. moderat sãrãturate. Carex distans. Lotus tenuis. temporar bãltite.50 C.

orientalis. Taraxacum bessarabicum. Þopa 1939. zahariadi. Agropyron elongatum. Specii caracteristice: Carex distans. Dobrogea maritimã ºi Delta Dunãrii. Alte specii importante: Festuca pseudovina. Clima: T = 10. 1977. Redactat: A. Alãturi de acestea se mai dezvoltã. Trifolium fragiferum. pannonicum. maritimus. realizeazã etajul superior. Sanda. Hordeum marinum. nisipuri semifixate în Dobrogea ºi Deltã. Juncus gerardi. Puccinellia limosa. Carex distans. Popescu et al. Trifolium fragiferum. Centaurium spicatum. 1984. ªerbãnescu 1965. în sudul Moldovei.2275 Sarmatic Carex distans saline meadows Asociaþii vegetale: Taraxaco bessarabici – Caricetum distantis Sanda et Popescu 1978. Caricetum distantis Rapaics 1927. Suprafeþe: În Muntenia circa 8–10 ha. Doltu 1980. pannonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Literaturã selectivã: Popescu. Specii caracteristice: Festuca arundinacea ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex distans. Dobrogea ºi Delta Dunãrii 10–15 ha. orientalis. Taraxacum bessarabicum ºi Aster tripolium ssp. care împreunã realizeazã etajul superior. J. Teucrium scordium. Etajul inferior este relativ bine reprezentat ºi este alcãtuit din speciile: Trifolium fragiferum. Aster tripolium ssp. zahariadi. Medicao lupulina. Popescu. Daucus guttatus ssp. Împreunã cu speciile dominante se mai dezvoltã: Juncus littoralis.HAB: 15. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. Sanda. în puþine exemplare. Popescu. Orchis laxiflora ssp. speciile: Puccinellia limosa. Rãspândire: Sãrãturile din Câmpia Bãrãganului. Agropyron elongatum. elegans. P = 450–500 mm. Cynodon dactylon. R1507 Pajiºti ponto-sarmatice de Carex distans. Hordeum marinum.2. Soluri: soloneþuri cu exces de umiditate primãvara. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca arundinacea ssp. Stancu 2001.A2225 Sarmatic Carex distans saline meadows EUNIS: E6. Daucus guttatus ssp. înalt de 50–55 cm. Aster tripolium ssp. Alte specii importante: Juncus littoralis. orientalis ºi Carex distans. J. Staþiuni: Altitudine: 1–100 m. Popescu. Pulicaria dysenterica. Redactat: A. Taraxacum bessarabicum. Carex distans. Structura: Specia dominantã este Carex distans. Lycopus europaeus. Sanda. Plantago lanceolata. Atriplex hastata. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa în exces în timpul precipitaþiilor. Juncus gerardi. Valoare conservativã: moderatã. Centaurium spicatum. Popescu. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Structura: Speciile dominante: Festuca arundinacea ssp. Roci: loess. Valoare conservativã: moderatã. Sonchus arvensis. Teucrium scordium. Popescu. Lythrum virgatum. Juncus gerardi.50C. 37 . gerardi. Gratiola officinalis. Holoschoenus vulgaris. Sanda 1975. în Bãrãgan. pannonicum. Plantago maritima. Taraxacum bessarabicum. Juncus littoralis. pannonicum. Scorzonera cana. nisipuri maritime pe litoral ºi în Delta Dunãrii.1. Agrostis pontica. care realizeazã o acoperire de 90–95%. Trifolium repens. Nedelcu 1997. Taraxacum bessarabicum. Aster tripolium ssp. Medicago lupulina.

uscãciune puternicã ºi sãrãturare în timpul verii). În microdepresiuni. Artemisia santonicum. 2002. se instaleazã: Suaeda maritima. Puccinellia limosa. 1978. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Poa bulbosa. Plantago lanceolata. Lepidium crassifolium. Crypsis aculeata. Specii caracteristice: Camphorosma anuua. Lepidium cartilagineum. Popescu. Speciile dominante în cadrul fitocenozelor sunt: Camphorosma anuua. Popescu et al. Limonium gmelini. cernoziom levigat ºi sãrãturat. Clima: T = 10.50C. Juncus gerardi. Spergularia maritima.5–9. Chamomilla recutita. Taraxacum bessarabicum. Literaturã selectivã: Pop I. Roci: loess ºi depozite aluviale. Redactat: A. Bassia sedoides. ªerbãnescu 1965. Hordeum marinum. Vegetaþie vest-ponticã cu Camphorosma annua 38 . 1984. Plantago maritima. 10–15 ha în Moldova. Juncus gerardi. Lepidium ruderale. Atriplex littoralis.HAB: 15. Puccinellia limosa. Puccinellia distans. Staþiuni: Altitudine: 60–200 m. Acorellus pannonicus.A2132 Western Pontic Camphorosma annua hollows EUNIS: E6. P. tenuiflora. Popescu et al. P = 500–550 mm. Gypsophila muralis. Crypsis aculeatus. Artemisia santonicum. Petrosimonia triandra. Buzãu. Sanda. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Camphorosma anuua. Atriplex hastata. Artemisia santonicum. Suaeda maritima. Suprafeþe: 30–40 ha în Muntenia. Taraxacum bessarabicum. Structura: Fitocenozele de Camphorosma annua sunt sãrace în specii datoritã condiþiilor extreme în care se dezvoltã acestea (exces de umiditate primãvara. Spergularia maritima. Moldova (sãrãturile de pe Jijia). lãcoviºti sãrãturate. P.1. Cãlmãþui). Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1508 Comunitãþi vest-pontice cu Camphorosma annua ºi Kochia laniflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2232 Western Pontic Camphorosma annua hollows Asociaþii vegetale: Camphorosmetum annuae (Rapaics 1916) Soó 1933. tenuiflora. Cynodon dactylon. Rãspândire: Muntenia (luncile râurilor Câlniºte. Valoare conservativã: mare.2. Alte specii importante: Plantago maritima. cu concentraþie sporitã în sãruri.

Oltenia ºi Muntenia (Bãrãgan). Structura: În cadrul fitocenozelor se întâlnesc puþine specii. cernoziomuri sãrãturate. Valoare conservativã: mare. Artemisia santonicum. Juncus gerardi. la marginea sãrãturilor puternice unde solul este permanent umed. Scorzonera cana.HAB: 15. Cerinþele ecologice. Soluri: soloneþuri. Artemisia asutriaca. Bassia sedoides. Aeluropus littoralis. H. Limonium gmelini. Poa bulbosa. depozite salifere în Transilvania. Puccinellia distans. Relief: teren plan cu mici excavaþiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile sunt mai concentrate. Atriplex littoralis.2. înalt de circa 35 cm. împreunã cu: Artemisia santonicum.5–9. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1509 Comunitãþi vest-pontice cu Petrosimonia triandra ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Limonium gmelini. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petrosimonia triandra. Puccinellia limosa. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Salsola soda. Lepidium ruderale. Literaturã selectivã: Popescu et al. Clima: T = 10. Halimione verrucifera. Todor 1947–1948. realizeazã etajul superior. Camphorosma annua. Rãspândire: Câmpia Jijiei. patens se instaleazã pe soloneþuri ºi solonceacuri. Suprafeþe: Se estimeazã la circa 15–20 ha. Roci: loess în Muntenia.50C. Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. P = 500–650 mm. Atriplex tatarica. pedunculata. Staþiuni: Altitudine: 60–250 m.2215 Western Pontic Limonium – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Limonio gmelini – Artemisietum monogynae Þopa 1939 (Syn. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Sanda.A2115 Western Pontic Limonium-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Lepidium ruderale.5–9. cu sãrãturi sulfatice sau carbonatice. ªerbãnescu 1965. Clima: T = 10. Bãrãgan. Spergularia maritima. Nedelcu 1997.A2212 Sarmatic Petrosimonia salt steppes EUNIS: E6.2213 Petrosimonia – Artemisia salt steppes Asociaþii vegetale: Artemisio – Petrosimonietum triandrae Soó 1927. Popescu. Oltenia. Suprafeþe: Circa 12–15 ha. Petrosimonia triandra. Myosurus minimus. Staticeto – Artemisietum monogynae (santonicum) Þopa 1939). 39 . Rãspândire: Transilvania (Bãile Sãrate Turda).HAB: 15. Salicornia europaea. Bãile Sãrate – Turda. Alte specii importante: Suaeda maritima. Atriplex littoralis. Structura: Speciile dominante: Limonium gmelini ºi Artemisisa santonicum ssp. toate halofile. Redactat: A.1. P = 550–650 mm. Roci: loess în Moldova ºi Câmpia Românã. Specii caracteristice: Petrosimonia triandra. Specia dominantã. 1980. Artemisia santonicum. R1510 Comunitãþi vest-pontice cu Limonium gmelini ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cu sãruri sulfatice ºi uneori carbonaþi. Spergularia maritima. fiind alcãtuit din taxonii: Halimione verrucifera. Atriplex littoralis. solodii. Bassia sedoides. Etajul inferior este mai slab reprezentat.50C. Puccinellia distans.

Cynodon dactylon. Atriplex littoralis.23 Central Eurasian solonchak grassland dominated by Crypsis Asociaþii vegetale: Crypsidetum aculeatae (Bojko 1932) Þopa 1939. Specii caracteristice: Limonium gmelini. salina. Artemisia santonicum. Aeluropus littoralis. Stancu 2001. Agropyrum elongatum. patens. Dintre componentele etajului superior menþionãm: Aster tripolium ssp. Sanda 1977. Sanda. determinã ca cele douã specii. Roci: depozite salifere. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Limonium gmelini. salina. puþine fiind cele care depãºesc 20–25 cm înãlþime. Carex extensa. Valoare conservativã: mare. Oroian 1997. S.2. Moldova. Aster tripolium. Dobrogea.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Vegetaþie vest-ponticã cu Limonium gmelini 40 . Speciile ce realizeazã etajul inferior sunt: Taraxacum bessarabicum. Suaeda maritima. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum ssp. Þopa 1939. Valoare conservativã: moderatã. Dianthus guttatus. Heleochloa schoenoides. Delta Dunãrii. Camphorosma annua. Juncus gerardi. S. Chenopodium glaucum. Taraxacum bessarabicum. Atriplex littoralis. Bassia hirsuta. Rãspândire: Terenurile sãrãturate din Muntenia. Trifolium fragiferum. Spergularia maritima. R1511 Comunitãþi vest-pontice cu Crypsis aculeata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. pannonicus. Bupleurum tenuissimum. Suaeda maritima. Relief: teren plan cu mici denivelãri (microdepresiuni). nisipuri marine sãrãturate. Heleochloa schoenoides. Trifolium fragiferum.HAB: 15. Atriplex hastata. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Salsola soda. Juncus gerardi. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) faþã de umiditatea din sol. Popescu. Spergularia maritima. Popescu. Clima: T = 11– 10. Sanda. Juncus gerardi. Centaurium spicatum. Aeluropus littoralis. Artemisia santonicum ssp. Spergularia marina. patens. Alte specii importante: Aster tripolium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Crypsis aculeatus. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Cynodon dactylon. Dianthus guttatus.50C. Juncus gerardi. Limonium bellidifolium.1. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Atriplex tatarica. loess. Halimione pedunculata. Plantago maritima. patens formele pozitive de teren unde umiditatea este mai redusã. Literaturã selectivã: Popescu. Structura: Majoritatea speciilor componente sunt plante scunde de 10–15 cm. Specii caracteristice: Crypsis aculeatus. Festuca pseudovina. care se dezvoltã pe acelaºi teren sã ocupe microreliefuri diferite: Limonium gmelini ocupã microdepresiunile cu apã în exces tot timpul anului iar Artemisia santonicum ssp. Alãturi de cele douã specii se mai dezvoltã: Puccinellia limosa. Taraxacum bessarabicum. Spergularia maritima. Redactat: A. Popescu. Soluri: solonceacuri. Petrosimonia triandra. P = 500–550 mm. Agropyron elongatum.

1980. Rãspândire: Apare sporadic în Transilvania. Soluri: salifere. 1959. Limonium gmelini. Muntenia (pãdurile Frasinu. Aster tripolium. în jurul vulcanilor noroioºi. Lepidium ruderale. Sanda. Limonium gmelini. pe cuprinsul Rezervaþiei Policiori – Pâclele. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Bupleurum tenuissimum. de Artemisia (maritima) santonicum. fitocenoze caracteristice numai acestor locuri. P = 450–500 mm. Pop 2002. Halimione verrucifera. Structura: vegetaþia este alcãtuitã. Carex distans. Taraxacum bessarabicum. Doltu 1980. Festuca pseudovina. iar în lungul vãii Pâclele aluviuni salifere.HAB: 15.50C. Artemisia santonicum. Sanda. Stancu 2001. Puccinellia limosa.2271 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows Asociaþii vegetale: Beckmannietum eruciformis Rapaics ex Soó 1930 (Syn. 41 . Popescu. realizând.: Agrostio – Beckmanietum (Rapaics 1916) Soó 1933). Hordeum marinum ssp. Camphorosma annua. Artemisia santonicum. hystrix.225 Western Pontic salt schrub Asociaþii vegetale: Nitrario – Artemisietum maritimae Mititelu et al 1979. Taraxacum bessarabicum. Redactat: A. Clima: T = 10–9. Valoare conservativã: foarte mare. Lepidium latifolium. Etajul inferior este format din plante scunde cum sunt: R1513 Pajiºti vest-pontice de Beckmannia eruciformis ºi Zingeria pisidica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. dar este bine reprezentat în zonã.2. Popescu. Festuca pseudovina. Lepidium latifolium. Staþiuni: Altitudine: 300–350 m. Lepidium ruderale. împreunã cu plantele mai sus menþionate. Achillea setacea f. Atriplex tatarica. Scorzonera cana. R1512 Comunitãþi vest-pontice cu Nitraria schoberi ºi Artemisia santonicum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Zingerietum (Agrostetum) pisidicae Buia et al. Trifolium angulatum. judeþul Buzãu). Specii caracteristice: Nitraria schoberi. în codominanþã cu Artemisia santonicum. Spergularia maritima. în principal.A2221 Sarmatic Beckmannia eruciformis saline meadows EUNIS – E6. Popescu.A2153 Western Pontic Nitraria schoeberi salt scrub EUNIS: E6. Alte specii importante: Halimione verrucifera. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Popescu. salina. Relief: pante mediu înclinate. S. 1979– 1980. Puccinellia limosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nitraria schoberi. este rãspânditã în judeþul Buzãu. Spãtaru. salina. în zona vulcanilor noroioºi.1. Suprafeþe: 2–3(5) ha. Redactat: A. Sanda. Nedelcu 1997. Popescu. Roci: marne salifere. Dianthus guttatus.HAB: 15. Bupleurum tenuissimum. Carex distans. uscate în timpul verii. provenite din noroiul vulcanilor din zonã. Rãspândire: Comunitatea edificatã de Nitraria schoeberi. Arbustul Nitraria schoberi are densitate micã.

Clima: T = 10. Valoare conservativã: mare. Alãturi de aceasta. Spergularia rubra. în general repente. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. cuprinde speciile: Carex praecox. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Ocupã spaþii mici de la câteva sute de m2 pânã la 1–2 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Beckmannia eruciformis. loessuri. Lepidium latifolium. P = 400–700(800) mm. Popescu et al. Popescu. în luncile râurilor. Al doilea etaj este format din plante scunde. Roci: depozite aluviale. Zingeria pisidica. care poate depãºi 50 cm înãlþime. Structura: Specia dominantã ºi caracteristicã. 1984. Ranunculus lateriflorus. Valoare conservativã: redusã. Polygonum aviculare. Puccinellia limosa. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat.HAB: 15.5–9. Alopecurus pratensis. nisipuri. Trifolium fragiferum. Etajul inferior. Aceste plante realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cynodon dactylon. Popescu. Moldova. cum sunt: Spergularia maritima.5–90C. Alte specii importante: Carex melanostachya. 1960. Lysimachia nummularia. lacoviºti. Cynodon dactylon ºi Ranunculus sardous Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.2. Literaturã selectivã: Buia et al. Zingeria pisidica. Specii caracteristice: 42 . Beckmannia eruciformis. Suprafeþe: De la 400–500 m2 pânã la 3–4 ha în luncile râurilor din câmpie. et Balas 1958. Rorippa sylvestris. Aster tripolium. Trifolium fragiferum. în puþine exemplare. Mentha pulegium. Puccinellia distans.50C. Ranunculus sardous. 2002. Anthemis austriaca. Gratiola officinalis. R. Alisma lanceolatum. Ranunculus sardous. Stancu 2001. care atinge 30–35 cm înãlþime. R1514 Comunitãþi vest-pontice cu Trifolium fragiferum. Rorippa kerneri. Plantago tenuiflora. Pop 1968. Agrostis stolonifera. Redactat: A. gleizate. Taraxacum bessarabicum. Soluri: faeoziomuri. Dobrogea. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt plante subhalofile sau suportant halofile dintre care mai reprezentative sunt: Lolium perenne. Alopecurus geniculatus. Sanda. soloneþuri.1. Juncus gerardii. Atriplex hastata. cu acumulãri de sãruri în profunzime. Juncus gerardi. bine reprezentat. Rãspândire: Câmpia Munteniei. Agrostis stolonifera. P = 500–600 mm. Specii caracteristice: Beckmannia eruciformis. Gypsophila muralis. 1964. lãcoviºti salinizate. Soluri: salifere. Taraxacum bessarabicum. Plantago major. realizeazã etajul superior. 1957) Pass. Clima: T = 10. Eleocharis palustris.A21275 Western Pontic Cynodon saline beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Trifolio fragifero – Cynodontetum Br. Lysimachia nummularia. mai pot sã aparã: Oenanthe silaifolia. Gratiola officinalis. Roci: depozite salifere. Aster tripolium. Consolida regalis. Ranunculetum sardoi (Oberd. Trifolium arvense. Ranunculus sardous.-Bl. lateriflorus.

Sanda.1. R1515 Comunitãþi vest-pontice cu Heleochloa schoenoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Vicia villosa. Soluri: lãcoviºti. Western Pontic spikerushfaxtail meadows Asociaþii vegetale: Heleochloetum schoenoides Þopa 1939. 1984. Þopa 1939. soloneþuri. crovuri. Artemisisa santonicum. Suprafeþe totale în jur de 35–40 ha. Lotus tenuis. Artemisia santonicum. Rumex crispus. Atriplex littoralis. 1960. salina. Relief: microdepresiuni. împreunã cu: Spergularia maritima.HAB: 15. luvisoluri (crovurile din Muntenia). Muntenia (sãrãturile din Câmpia Bãrãganului). Popescu et al. R1516 Comunitãþi vest-pontice cu Pholiurus pannonicus ºi Plantago tenuiflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dobrogea (Eforie). Heleochloa alopecuroides. Bupleurum tenuissimum. 43 . Chenopodium glaucum. Clima: T = 10. Rumex maritimus. Alte specii importante: Spergularia maritima.. Aster sedifolius. Juncus bufonius. luncile râurilor inundate primãvara ºi uscate în timpul verii. Structura: Specia dominantã este o plantã ascendentã de mici dimensiuni (10–20 cm) care alcãtuieºte etajul inferior al fitocenozelor. Specii caracteristice: Heleochloa schoenoides. Puºcaru-Soroceanu et Þucra I. Popescu.142 Central Eurasian Crypsis communities EUNIS: E6. Chamomilla recutita. Suprafeþe: Formeazã vetre de câteva sute de metri pãtraþi. pe terenuri slab sãrãturate. Moldova. H. Rãspândire: Oltenia (Sadova. Artemisia santonicum.5–9. Roci: aluviuni.A2134 Western Pontic Pholiurus-Plantago hollows EUNIS: E6. Trifolium fragiferum. Popescu. Aster tripolium. Ranunculus sardous. Barabaº 1998. P = 500–550 mm. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Gypsophila muralis.2234 West Pontic PholiurusPlantago hollows Asociaþii vegetale: Pholiuro – Plantaginetum tenuiflorae (Rapaics 1927) Wendelbg. nisipuri. Bupleurum tenuissimum. Puccinellia limosa. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Cynodon dactylon. Aeluropus littoralis. Literaturã selectivã: Popescu et al. Rumex stenophyllus.50C. 1943. Banat. Redactat: A. S. Lotus tenuis. Redactat: A. Atriplex tatarica. Juncus gerardi. Trifolium arvense. Rãspândire: Transilvania.2. Piscu). Tâmbureºti. microdepresiuni. Juncus gerardi. lunci cu teren plan sau foarte uºor înclinat. Literaturã selectivã: Pop 1968. Aeluropus littoralis. 2002.HAB: 15. Lepidium ruderale. Muntenia. alopecuroides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heleochloa schoenoides. Agrostis stolonifera. Cerastium dubium. Lepidium ruderale. 1984. Taraxacum bessarabicum. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Etajul superior este slab dezvoltat ºi se compune din speciile: Puccinellia distans. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. Rorippa austriaca. Limonium gmelini. Taraxacum bessarabicum.

solodii. dintre care mai frecvente sunt: Plantago tenuiflora. Clima: T = 11–100C. Agropyron elongatum. T. Roci: terenuri salifere. Roci: nisipuri. Soluri: soloneþuri. Soluri: soloneþuri. P = 450–550 mm. ªerbãnescu 1965. Sanda. Alãturi de specia dominantã. Plantago tenuiflora. Literaturã selectivã: Popescu. Toate aceste plante realizeazã etajul inferior al fitocenozelor. se mai dezvoltã: Puccinellia distans. Cerastium dubium. Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pholiurus pannonicus. Relief: plan cu mici concavitãþi. Limonium gmelini. R1517 Pajiºti vest-pontice de Agropyron elongatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Relief: teren plan cu unele microdepresiuni. Hordeum marinum. Juncus gerardi. Alte specii importante: Hordeum marinum. Plantago tenuiflora. Suaeda maritima.2. Alopecurus pratensis. Bupleurum tenuissimum. Sanda et al. în Oltenia. 1978. Staþiuni: Altitudine: 10–100 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: Prin integrarea terenurilor în circuitul agricol. Trifolium angulatum. Beckmannia eruciformis. ªerbãnescu 1959. este realizat de plantele perene cum sunt: Puccinellia distans. Valoare conservativã: moderatã-mare. Artemisia santonicum. Etajul superior. loess în restul þãrii. Specii caracteristice: Pholiurus pannonicus. H. cernoziomuri sãrãturate. bãltite în sezonul ploios. Doltu 1980. Camphorosma annua. pedunculata. Scorzonera laciniata.HAB: 15. Cynodon dactylon. Rãspândire: Muntenia. Preferã sãrãturile cu carbonat de sodiu cu pH = 8–8. Atriplex littoralis.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Agropyretum elongati I. Artemisia santonicum. Artemisia santonicum. P = 450–500 mm. Heleochloa alopecuroides. acolo unde apa stagneazã pânã spre sfârºitul primãverii. Myosurus minimus. suprafeþele s-au diminuat foarte mult. Structura: Pholiurus pannonicus vegeteazã în microdepresiunile cu sol sãrãturat. Structura: În cadrul fitocenozelor de Agropyron elongatum au fost notate 32 specii cormofite. unde bãlteºte apa în timpul primãverii. nisipuri marine. Limonium gmelini. Salicornia prostrata. În cadrul fitocenozelor dominã plantele anuale (therofite). dintre cele mai reprezentative sunt: Atriplex littoralis. Spergularia maritima. Halimione verrucifera. Puccinelia distans.1. Myosurus minimus.5. realizând o acoperire de 50–60%. gleizate. Stratul inferior este mai bogat în specii. Agropyron repens. Vegetaþia este etajatã. Juncus gerardi. de 500 pânã la 700–1000 m2. Rorippa kerneri. Popescu. înalt de 25–35 cm.50C. fragiferum. 44 . Valoare conservativã: mare.A21273 Western Pontic Agropyron elongatum saline beds EUNIS: E6. Zingeria pisidica. speciile înalte depãºesc 80–100 cm. Redactat: A. 1965. Halimione verrucifera. Juncus gerardi. Suprafeþe: Fitocenozele de Agropyron elongatum ocupã suprafeþe restrânse. în microdepresiuni unde concentraþia sãrurilor este mare. Zingeria pisidica. În prezent sunt estimate la circa 10 ha. Clima: T = 11–10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron elongatum. Trifolium fragiferum. Gypsophila muralis. Dobrogea. Puccinellia distans. majoritatea halofile. T. retusum. Beckmannia eruciformis.

Popescu. nentalã. terenuri sãrãturate din Câmpia Românã ºi Moldova (Lunca Jijiei). Specii caracteristice: Salicornia patula. ªerbãnescu 1965. Suaeda maritima. Bupleurum tenuissimum. Artemisia santonicum. Limonium gmelini. P = 400–450 mm. Halimione pedunculata. în Moldova. nisipuri sau loessuri. Popescu et al.224 Western Pontic solonchak communities Asociaþii vegetale: Salicornietum prostratae Soó (1947) 1964. Poa bulbosa. unde apa stagneazã în timpul primãverii. Taraxacum bessarabicum. Roci: terenuri salifere. de 3–4 m pânã la 200–250 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Artemisia santonicum.5–100C. Toate acestea realizeazã un etaj al vegetaþiei cu înãlþimea de circa 30 cm. Limonium gmelini. S. Specii caracteristice: Agropyron elongatum. maritima. S. Valoare conservativã: mare. ªerbãnescu 1965. R1518 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Salicornia (europaea) prostrata ºi Suaeda maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1310 Salicornia and other annual colonising nud and sand EMERALD: 15. Popescu et al. Etajul inferior. cu concentraþie mare de sãruri ºi cu umiditate în exces.11 Glasswort Salicornia. Suaeda swards PAL. Stancu 2001. Juncus gerardi. 1981. Sanda. Puccinellia limosa. Cryspis aculeatus. Artemisia austraica. Salsola soda. T = 11.HAB: 15.A Continental salt steppe and marshes CORINE: 15. Atriplex littoralis. Suaedeto – Salicornietum patulae (Brulo et Furnari 1976) Gehu 1984. Alte specii importante: Camphorosma annua. Trifolium fragiferum. Bassia hirsuta. Suaeda maritima. Chenopodium glaucum. 1980. Plantago maritima. Spergularia maritima. pannonicus. Salicornia prostrata. Literaturã selectivã: Pop 2002. Structura: Fitocenoze edificate de plante obligatoriu halofile dintre care cele mai cunoscute sunt: Salicornia prostrata. Aster tripolium ssp. Acorellus pannonicus. Puccinellia distans. Literaturã selectivã: Pop 2002.1. Aeluropus littoralis. Plantago tenuiflora. Staþiuni: Altitudine: mici. primãvara. Popescu.115211 Western Pontic glasswort swards EUNIS: E6. Achillea collina. Bassia hirsuta. Suprafeþe: Reprezintã un tip de vegetaþie intrazonalã ºi ocupã suprafeþe de la câteva mii de m2 pânã la 4–5 ha. prostrata. Plantago schwarzenbergiana. pannonicus. Soluri: solonceacuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salicornia prostrata. Aeluropus littoralis. puternic sãrãturate. este realizat de speciile: Spergularia salina. Halimione verrucifera. Taraxacum bessarabicum. Lotus tenuis. Rãspândire: Nisipuri maritime ºi continentale. Þopa 1939. Redactat: A. Aster tripolium ssp. Popescu. Alte specii importante: Petrosimonia triandra. de cele mai multe ori întins pe sol.2. Clima: conti- 45 . Relief: teren plan. Halimione (Obione) pedunculata. Redactat: A. cu microdepresiuni. Pauccinellia limosa.

Achillea setacea f. putem diferenþia douã straturi ale vegetaþiei. Suaeda maritima.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Lepidio crassifolio – Puccinellietum limosae (Rapaics 1927) Soó 1957. Juncus gerardi. Erysimum repandum.5–9.50C. C. solonceacuri sulfato-sodice. Specii caracteristice: Halimione verrucifera. monspeliaca.A2241 Sarmatic Lepidium solonchak hollows EUNIS: E6. Þopa 1939. Puccinellia limosa. Artemisia santonicum. Petrosimonia triandra.1. Artemisia santonicum. Puccinellia limosa. Spergularia maritima. Agropyron elongatum. unde apa bãlteºte în timpul primãverii. Soluri: cernoziomuri sãrãturate. S. Suprafeþe: Aproximativ 50–60 ha. Limonium gmelini.225 Western Pontic salt scrub Asociaþii vegetale: Halimionetum (Obionetum) verruciferae (Keller 1923) Þopa 1939. salina. Aster tripolium. solonceacuri. cu mici adâncituri.5–9. în Lunca Jijiei depozite aluviale. Din aceastã 46 .HAB: 15 A2151 Western Pontic Halimione scrub EUNIS: E6. Aster tripolium. Camphorosma annua. Soluri: soloneþuri. Achillea setacea. soluri aluviale sãrãturate. Rãspândire: În Bãrãgan au mai rãmas petece rãzleþe totalizând 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m.2. Nedelcu 1997. Alte specii importante: Camphorma annua. Muntenia (Bãrãgan) ºi Dobrogea. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1519 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Halimione (Obione) verrucifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Dianthus guttatus. Valoare conservativã: mare. care alcãtuiesc etajul superior al fitocenozelor. Relief: teren plan cu mici excavaþii unde se adunã apa ºi dupã secare concentraþia sãrurilor este mai mare. Petrosimonia triandra. depozite aluviale. iar în Moldova maximum 4–5 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Halimione verrucifera. Juncus gerardi. Scorzonera canna. Salicornia prostrata. Literaturã selectivã: Pop 2002.HAB: 15. Rãspândire: Moldova (Lunca Jijiei). Clima: T = 10. P = 450–500 mm. Roci: loess. este alcãtuit din: Halimione verrucifera. Popescu et al. Popescu. Structura: Deºi majoritatea speciilor componente sunt plante de talie micã ºi mijlocie. R1520 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Lepidium crassifolium ºi Puccinellia limosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. salina. Etajul inferior este realizat de specii scunde de 10–20 cm ºi care contribuie activ la realizarea acoperirii generale. Kochia prostrata. Relief: terenuri plane. Stratul superior. în lunci. cu acoperirea de 60–70%. Juncus gerardii. Popescu. Structura: Speciile componente sunt: Puccinellia limosa. reavãne la suprafaþã ºi umede în profunzime. Limonium gmelini. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. 1980.50C. Clima: T = 10. P = 500–550 mm. Camphorosma annua. Redactat: A. Roci: loess. lãcoviºti soloneþizate. de 30–35 cm. Sanda.

Plantago maritima. este alcãtuit din Spergularia salina. ªerbãnescu 1965. Aeluropus littoralis. Daucus guttatus. Þopa 1939. Roci: depozite lutoase. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) categorie menþionãm: Spergularia maritima. Pholiurus pannonicus. lunca Jijiei. Crypsis aculeata. Plantago maritima.1. Soluri: solonceacuri sulfatclorurice. Clima: temperatã. Lepidium crassifolium. Literaturã selectivã: Popescu et al. Popescu et al. 47 . Plantago maritima. Popescu. Brãila.2. bine reprezentat. maritima. Staþiuni: Altitudine: 0–5 m în Dobrogea ºi Delta Dunãrii pânã la 200 m Moldova de Nord. Sanda. P. Speciile caracteristice: Puccinellia limosa.5–100C. Agrostis pontica. T = 11. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. Stancu 2001. Pop 2002. Structura: Fitocenozele sunt edificate de specii moderat halofile cu putere relativ mare de fixare a substratului. Suaeda maritima. soloneþuri. Popescu. convoluta. Atriplex littoralis. Limonium gmelini. S. Scorzonera parviflora. Centaurium pulchellum. Rumex maritimus. Cele mai frecvente plante sunt: Puccinellia limosa. inapte pentru agriculturã. Etajul inferior. Redactat: A. Suprafeþe: Cele mai multe fitocenoze ocupã terenurile moderat sãrãturate.A2231 Sarmatic Puccinellia limosa hollows EUNIS: E6. lãcoviºti. Juncus gerardi. specii care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Barabaº 1998. Hordeum histrix. inclusiv pe litoral. Relief: terenuri plane cu mici denivelãri (microdepresiuni). Lotus tenuis. Halimione pedunculata. Redactat: A. Dobrogea. Trifolium fragiferum. Spergularia maritima. Hordeum hystrix. S. Moldova. Juncus bufonius. Centaurium pulchellum. Centaurium pulchellum. Chenopodium glaucum. aluviuni (în Deltã). Carex distans. Lactuca tatarica. Popescu. Þopa 1934. Specii caracteristice: Puccinellia limosa. Camphorosma annua. Moldova. Puccinellia distans. lunca Jijiei). Valoare conservativã: mare. lunca Iencii. Cryspis aculeatus. Valoare conservativã: mare. ªerbãnescu 1965. ªerbãnescu 1970. P = 400–500 mm. Lotus tenuis. 1984. Triglochin palustris. Silene conica. Sanda.HAB: 15. Cynodon dactylon. Alte specii importante: Agropyron elongatum. C. Lepidium crassifolium. cu suprafeþe de cel mult 2–3 ha (jud. Halimione pedunculata.2231 Western Pontic Puccinellia solonetz swards Asociaþii vegetale: Puccinellietum limosae Rapaics ex Soó 1933. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Puccinellia limosa. 1980. Dianthus guttatus. Literaturã selectivã: Pop 2002. Juncus gerardi. Taraxacum bessarabicum. Rãspândire: Terenuri sãrãturate: Câmpia Românã. spicatum. loessuri (Moldova). Halimione pedunculata. Popescu. Plantago maritima. salina. Alte specii importante: Limonium gmelini. Artemisia santonicum. Heleochloa schoenoides. Cynodon dactylon. R1521 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Puccinellia limosa ºi Plantago maritima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Plantago tenuiflora.

unele depãºind 50–70 cm cum sunt: Agropyron elongatum.2. Structura: Speciile componente sunt de diferite dimensiuni. Juncus gerardi. Popescu. Lepidium cartilagineum. Plantago maritima. 1984. Carex distans. În Delta Dunãrii (Sulina ºi Sf. Todor 1947–1948. Specii rare: Leuzea altaica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago maritima. Aster tripolium. Stratul mijlociu este dominat de Aeluropus littoralis. Moldova. Staþiuni: Altitudine: 80–250 m.HAB: 15. P.222 Western Pontic saline meadows Asociaþii vegetale: Plantaginetum maritimae Rapaics 1927. Nedelcu 1997. Salicornia prostrata etc. Scorzonera parviflora. Valoare conservativã: mare. Puccinellia limosa. L. P = 450–500 mm. Halimione pedunculata. Alte specii importante: Halimione verrucifera. convoluta. prin drenaje ºi spãlãri. Taraxacum bessarabicum. Speciile caracteristice: Plantago maritima. moderat sãrãturate. Aster tripolium. meyeri. Camphorosma annua. În Transilvania soluri gleice. Vegetaþie ponto-sarmaticã cu Plantago maritima 48 . Soluri: soloneþuri ºi solonceacuri. Puccinellia limosa. Gheorghe) se dezvoltã copios Plantago coronopus. Muntenia (Câmpia Bãrãganului).1. Rãspândire: Terenuri sãrãturate din Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Clima: T = 11–9. Scorzonera laciniata. Chenopodium glaucum. Literaturã selectivã: Popescu et al. Bolboschoenus maritimus. S. cu exces de umiditate. salina. Artemisia santonicum. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe din ce în ce mai mici.A2143 Western PontoCaspian salt-grass swards EUNIS: E6. Redactat: A. În Lunca Cãlmãþuiului (Buzãu – Costeºti) ºi Ianca – Traian (Brãila) suprafeþe de zeci de ha sunt folosite ca pajiºti. Samolus valerandi. Crypsis aculeata. Serratula bulgarica. Plantago schwerzenbergiana. sunt redate agriculturii. La nivelul solului se întind speciile: Spergularia maritima. deoarece. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1522 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Plantago maritima ºi Limonium gmelini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Limonium gmelini. Delta Dunãrii. Relief: teren plan cu mici escavaþiuni ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apã. Chartolepis glatifolia. Popescu. Sanda. Dobrogea.50C. ªerbãnescu 1965.

Puccinellia limosa. Rãspândire: Lunca Cãlmãþuiului la Costeºti. Specii endemice: Scorzonera austriaca var. Carex distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Leuzea altaica.5–100C. Etajul inferior. Trifolium fragiferum. Suprafeþe: 30–40 ha în judeþul Buzãu. Poa pratensis. Clima: T = 10.2272 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows Asociaþii vegetale: Scorzonero mucronatae – Leuzeetum salinae Sanda et Popescu 1997. Cele douã specii caracteristice: Leuzea altaica ºi Scorzonera austriaca var.1. este alcãtuit din speciile: Scorzonera austriaca var. Moldova de Sud (Câmpia Covurluiului). Redactat: A. Cynodon dactylon. Popescu. Scorzonera cana. Rorippa sylvestris. mucronata. Înãlþimea vegetaþiei este de 30–35 cm iar acoperirea de 80–90%. Peucedanum latifolium. Lotus tenuis. pannonicum. Agropyron elongatum.2. Moldova. Taraxacum bessarabicum. R1524 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Iris halofila Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 15. Literaturã selectivã: Monah 2001. 1997. Lepidium latifolium. în bazinul inferior al Jijiei. Scorzonera austriaca var. Structura: Speciile dominante sunt cele care formeazã etajul superior. Scorzonera austriaca var. Oenanthe silaifolia. Roci: loess. Sanda. Spãtaru. Scorzonera cana. 49 . Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1523 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Leuzea (salina) altaica. Puccinellia limosa. slab dezvoltat. Popescu et al.2273 Sarmatic Iris halophila saline meadows Asociaþii vegetale: Iridetum halofilae (Prodan 1939 n. Festuca pseudovina. Alte specii importante: Aster tripolium. Juncus gerardi. cu apã în timpul primãverii ºi soluri mai sãrãturoase vara. Carex distans. în lunca Ialomiþei între Urziceni ºi Slobozia. Soluri: soloneþuri. Valoare conservativã: mare. mucronata. acestea fiind: Leuzea altaica. mucronata. Specii caracteristice: Leuzea altaica. lãcoviºti sãrãturate. 1978. Alopecurus pratensis. Plantago schwarzenbergiana.A2223 Sarmatic Iris halophila saline meadows EUNIS: E6. mucronata sunt plante rare. Relief: teren plan cu zone mai joase (microdepresiuni). Hordeum histrix. Plantago schwarzenbergiana. mucronata. Scorzonera austriaca var. fiind semnalate. Rãspândire: Muntenia. P = 450–500 mm. Aster tripolium ssp. Lotus corniculatus.HAB: 15. Frasinu. Taraxacum bessarabicum. depozite aluviale. Peucedanum latifolium. mucronata ºi Lepidium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 2–3 ha în judeþul Galaþi. Lepidium latifolium. Hordeum histrix.n) I. Agropyron elongatum. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. ªerbãnescu 1965.A2222 Sarmatic Leuzea altaica saline meadows EUNIS: E6. pânã în prezent numai din aceste locuri. Festuca pseudovina. Festuca pratensis. Juncus gerardi.

Crypsis aculeata. pe terenurile slab sãrãturate. înalt de aproximativ 40–45 cm. Alãturi de Iris halofila se mai dezvoltã Puccinellia limosa. Soluri: soloneþuri. Taraxacum bessarabicum. Popescu. Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Iris halofila. cu acoperire de pânã la 90%. se dezvoltã speciile suportant halofile cum sunt: Poa pratensis. Moldova. maritima. Spergularia salina. Agrostis stolonifera. Soluri: solonceacuri. Rãspândire: Banat.2274 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows Asociaþii vegetale: Juncetum gerardii (Warming 1906) Nordh 1923. Artemisia santonicum. se gãsesc speciile: Cyperus (Acorellus) pannonicus. Camphorosma annua. Cerastium dubium. Prodan 1939. Clima: T = 11–9. ªerbãnescu 1965. Camphorosma annua. Taraxacum bessarabicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus gerardi. Suprafeþe: De la 400–500 m pânã la 2–3 ha.A Continental salt steppe and salt marshes CORINE: – PAL. Valoare conservativã: mare.5–100C. Alte specii importante: Puccinellia limosa. Puccinellia distans. Lotus tenuis. Bassia sedoides. P = 500 mm. fiind realizat de plantele scunde de 5–15 cm. alcãtuitã din speciile: Juncus gerardi. Popescu. Rorippa sylvestris. divisa. R1525 Pajiºti ponto-sarmatice de Juncus gerardii Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: 15. C. Literaturã: Popescu. Limonium gmelini. Achillea setacea. Numeroasele plante mezofile care se instaleazã pe terenurile unde creºte Iris halofila indicã un proces de desalinizare a acestora ºi evoluþia vegetaþiei spre cea de luncã cu: Poa pratensis. Bromus commutatus. Muntenia (Bãrãgan). nisipuri. lãcoviºti sãrãturate. Festuca pratensis. Dobrogea (zona litoralã). Etajul inferior este bine reprezentat. Scorzonera cana. Roci: aluviuni. Suaeda maritima. înalt de 35 cm. Clima: T = 10. Agrostis stolonifera. Stancu 2001. lãcoviºti cu concentraþie de sãruri în profunzime. Trifolium fragiferum. Alte specii importante: Carex distans.HAB: 15. Sanda. Delta Dunãrii. Trifolium fragiferum. Dactylis glomerata.1. Limonium gmelini.2. este cea care realizeazã etajul superior. În cadrul fitocenozelor. J.50C. Specii caracteristice: Iris halofila. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. dintre care semnalãm: Plantago tenuiflora. Specii caracteristice: Juncus gerardi. Valoare conservativã: mare. Roci: depozite argilo-lutoase. Scorzonera cana. uneori pe loessuri. 50 . Structura: Vegetaþie relativ bine încheiatã. Puccinellia distans. Taraxacum bessarabicum. Sanda et Doltu 1980. Lamium amplexicaule. Crypsis aculeata. Relief: teren plat. Carex distans. Bassia sedoides. nisipoase. Artemisia santonicum. care alcãtuiesc etajul superior.A2224 Sarmatic Juncus gerardii saline meadows EUNIS: E6. Plantago media. Structura: Iris halofila. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Suprafeþe: 50 ha (40–50 ha în lunca Ialomiþei ºi circa 5 ha în Moldova). Carex extensa. Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Redactat: A. P = 450–600 mm. Daucus carota. nisipuri sãrãturate. Aster tripolium. compressus. Hordeum marinum. S. Trifolium retusum. Plantago cornuti. Dactylis glomerata. În stratul inferior. Festuca pratensis.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Triglochin maritima. Trifolium fragiferum. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã: Artemisia santonicum. Scorzonera parviflora. Scorzonera parviflora ºi Peucedanum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 1340*Inland salt meadows EMERALD: – CORINE: – PAL. Festuca pseudovina. Scorzonera parviflora. Roci: loess.50C. Agrostis stolonifera. Buzãu. R1526 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Triglochin maritima. Sanda. Soluri: lãcoviºti sãrãturate. Aster tripolium ssp. Popescu. Taraxacum bessarabicum. pannonicum. 1976. Bupleurum tenuissimum.HAB: 15. nisipuri (în Oltenia). T. Teucrium scordium.141 Ponto-Pannonic Acorellus communities EUNIS: E6. Triglochin palustris. are în componenþã speciile: Spergularia maritima. pannonicum. Artemisia santonicum. Crypsis aculeata. Suaeda maritima. Dobreºti.1. pannonicum. Acorellus pannonicus.A1261 Transylvanian arrow-grass sea-aster Saline meadows EUNIS: E6. 2000. Popescu. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1979. Rãspândire: Transilvania. Literaturã selectivã: Pop 2002. Acorellus pannonicus. jud. Brãila). Staþiuni: Altitudine: 80–150 m. Suaeda maritima. Aster tripolium ssp. 51 . cu mici excavaþii. bine reprezentat. jud. limosa. Specii caracteristice: Triglochin palustris. Þopa 1934. Suprafeþe: Circa 10 ha în total. Puccinellia distans. Lunca Iencii. Juncus gerardi. Plantago maritima. Popescu. Salicornia europaea. ªerbãnescu 1965. maritima. R1527 Comunitãþi ponto-panonice cu Acorellus pannonicus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Oltenia (Murta. T. Þopa 1939. Aster tripolium ssp. Artemisia santonicum. Triglochin pannonicus ºi Aster tripolium ssp. Clima: T = 10. P = 450–500 mm. realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Lotus tenuis. unde se acumuleazã apa în timpul sezoanelor umede. ªerbãnescu 1970. Trifolium fragiferum. Lutu Alb. Puccinellia limosa. P. Structura: Cele douã specii dominante. Etajul inferior. Trifolium fragiferum. Scorzonera parviflora. Trifolium fragiferum. Juncus geradii. Relief: teren plat. Taraxacum bessarabicum. Spergularia maritima. Redactat: A. Muntenia (Caragele. Glavacioc). Camphorosma annua. Camphorosma annua.2.HAB: 15. Suaeda maritima. pannonicum. Valoare conservativã: mare. Triglochineto palustris – Asteretum pannonici Sanda et Popescu 1979. Juncus bufonius.2226 Western Pontic arrowgrass sea-aster saline meadows Asociaþii vegetale: Triglochineto maritimae – Asteretum pannonici (Soó 1927) Þopa 1939. înalt de 35–40 cm. Redactat: A.231 Ponto-Pannonic Acorellus communities Asociaþii vegetale: Acorelletum pannonici Soó 1939. Agropyron elongatum. Alte specii importante: Plantago cornuti. palustris. Sârbu et al. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Atriplex hastata.

retusum. Rumex maritimus. Festuca pseudovina. O caracteristicã. 52 . Alte specii importante: Spergularia maritima. Valoare conservativã: moderatã. P = 450–600 mm. este cea care realizeazã acoperirea de 75–85%. Suprafeþe: Circa 40–50 ha. Juncus bufonius. Carex distans. Polygonum maritimum. Chenopodium glaucum. Trifolium ornithopodioides. Moldova de Nord. Suaeda maritima. P. Limonium gmelini. Soluri: solonceacuri. Alopecurus pratensis. Poa bulbosa. Þopa 1939. Structura: Specia dominantã Acorellus pannonicus. P = 450–600 mm. ªerbãnescu 1965. estul Câmpiei Române. Sueda maritima. T. Popescu. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate. în deltã: nisipuri maritime. Cerastium dubium.50C. Carex pseudocyperus. Suprafeþe: Ocupã vetre de dimensiuni reduse. Spergularia maritima. Puccinellia distans.HAB: 15. Puccinellia distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum marinum.2. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 1–200 m. aluviuni. Clima: T = 10. Moldova. Salicornia europaea. Myosurus minimus. Salicornia europaea (prostrata). Lotus tenuis. de 500–1000 m2 pânã la 1–2 ha pe terenurile secundar sãrãturate. Rumex maritimus. ªerbãnescu 1965. R1528 Pajiºti pontice de Hordeum marinum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. cernoziomuri sãrãturate. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Sãrãturile din Banat. Bassia sedoides. lãcoviºti sãrãturate. Staþiuni: Altitudine: 50–250 m.50C. Aster tripolium. umede primãvara ºi uscate vara. Stratul superior este alcãtuit din specii înalte de 35–45 cm dintre care mai reprezentative sunt: Artemisia santonicum. cu exces de umiditate.5–9. Cyperus fuscus. Relief: teren plan sau foarte lin înclinat.1. Cynodon dactylon. nisipuri maritime în curs de fixare.5–9. Structura: Planta dominantã. Clima: T = 10. Roci: terenuri salifere. Roci: în Câmpia Românã ºi Moldova: loess. Lactuca tatarica. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1976. specie rarã în flora þãrii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acorellus pannonicus. pentru fitocenozele de pe insula Sacalin (Delta Dunãrii). Plantago tenuiflora. Scirpus triqueter. În micile excavaþii. Hordeum marinum este scundã (10–15 cm) ºi realizeazã stratul inferior al fitocenozelor împreunã cu: Taraxacum bessarabicum. Valoare conservativã: moderatã. se dezvoltã: Bolboschoenus maritimus. Atriplex tatarica. Crypsis aculeata. Polygonum amphibium. Trifolium fragiferum. Atriplex littoralis. alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Chenopodium glaucum. Dobrogea. Bolboschoenus maritimus. Delta Dunãrii. Bassia sedoides. Trifolium fragiferum. limosa. Atriplex hastata.1463 Pontic Hordeum marinum swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hordeetum maritimi I. Pholiurus pannonicus. Scorzonera cana. Specii caracteristice: Acorellus pannonicus. Rãspândire: Muntenia. Puccinellia limosa. este prezenþa speciei Eleocharis parvula. Juncus gerardi.

EUNIS: E6. Suprafeþe: circa 30–40 ha în Criºana ºi Banat. Lotus angustissimus. Alopecurus pratensis. Literaturã selectivã: Pop 2002. 200 m în Criºana. Popescu et al. Soluri: soloneþuri mai mult sau mai puþin solodizate.A2135 Western Pontic Hordeum hystrix swards. Specii caracteristice: Hordeum hystrix. Achillea collina.2. Redactat: A. Cynodon dactylon. Puccinellia limosa. Sanda. Alopecurus pratensis. Scorzonera cana. Lotus tenuis. Taraxacum bessarabicum. dar uscate în sezonul secetos. În profunzime sãrãturarea este sulfo-sodatã. cu pH cuprins între 6. Valoare conservativã: moderatã. Criºana. Popescu. Etajul superior este format din puþine specii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hordeum hystrix. lãcoviºti. cu reacþie bazicã.50C. Plantago tenuiflora. Artemisia santonicum. Trifolium retusum. Scleranthus annuus. Plantago tenuiflora. Clima: T = 11. dintre care mai reprezentative sunt: Puccinellia limosa. Trifolium parviflorum. Puccinellia limosa. Bromus hordeaceus. în mai micã mãsurã. care realizeazã o acoperire relativ mare. Relief: teren plan cu microdenivelãri ºi microdepresiuni unde se acumuleazã apa ºi sãrurile minerale mai concentrate. 1991. 53 .5–9. Staþiuni: Altitudine: 2 m în Delta Dunãrii. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Festuca pseudovina. Scorzonera cana. R1529 Pajiºti ponto-panonice de Hordeum hystrix Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Taraxacum bessarabicum. Structura: Hordeum hystrix ocupã terenurile lipsite de vegetaþie. Banat ºi. Cerastium dubium. 1984. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Limonium gmelini. Specii caracteristice: Hordeum marinum. Alãturi de Hordeum hystrix se mai dezvoltã: Pholiurus pannonicus. Cerastium dubium. Literaturã selectivã: Pop 1968. Aster tripolium. Popescu 1990. Lepidium ruderale. Artemisia santonicum. Specia caracteristicã formeazã pajiºti scunde de circa 15 cm.HAB: 15. Plantago tenuiflora. Rãspândire: Transilvania. Popescu et al. Alte specii importante: Pholiurus pannonicus. Popescu. Dobrogea ºi Moldova. Gypsophila muralis. Roci: depozite salifere.1. Scleranthus annuus. Muntenia. în Oltenia. Lolium perenne. Pãun et Popescu 1974. umede în timpul primãverii. 1980. Þopa 1939.2235 Western Pontic Hordeum hystrix swards Asociaþii vegetale: Hordeetum hystricis (Soó 1933) Wendelberger 1943. Popescu 1973. Kochia prostrata. Toate aceste plante formeazã etajul inferior. P = 350–650 mm. Atriplex tatarica. Lepidium ruderale. Camomilla recutita. Sanda. Scorzonera cana. 2002. Limonium gmelini. Carex stenophylla.5–8. Redactat: A.

ocupã suprafeþe de 10–15 ha. Bupleurum tenuissimum. Limonium gmelini. Soluri: lãcoviºti. Roci: roci salifere. Alte specii importante: Ranunculus pedatus. Rãspândire: Transilvania.2211 Western Pontic AchilleaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Achilleo – Festucetum pseudovinae Soó (1933) corr. Moldova. Achillea setacea. Clima: T = 10–9. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Juncus gerardi. Trifolium fragiferum. Artemisio santonici – Festucetum pseudovinae (Magyar 192) Soó (1933) 1945. T. din luncile Cãlmãþuiului ºi Jijiei.HAB: 15. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) R1530 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina. Myosurus minumus. patens Corespondenþe: NATURA 2000: 1530*Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Borhidi 1996. Plantago schwerzenbergiana. Nedelcu 1997. Camphorosma annua.1. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Suprafeþe: În vestul þãrii 200–300 ha. Sanda. Rorippa kerneri. Trifolium fragiferum. Taraxacum bessarabicum. soloneþuri slab sãrãturate. Popescu. Limonium gmelini. Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL. Muntenia. Banat. Lotus tenuis. umede primãvara. Hordeum hystrix. patens.A Continental salt steppes and salt marshes CORINE: – PAL.A114 East Pannonic Petrosimonia-Artemisia salt steppes EUNIS: E6. Peucedanum officinale.HAB: 15. Structura: Fitocenoze halofile în componenþa cãrora participã speciile moderat pânã la slab halofile. Suprafeþe: Pe islazurile. striatum. aride vara. în zona Vulcanilor Noroioºi de la Berca (jud. Criºana. patens. Artemisia santonicum ssp.2. Trifolium striatum. Peucedanum officinale. Bupleurum tenuissimum. care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Buzãu) altitudinea este de circa 400 m. dintre acestea menþionãm: Trifolium angulatum.50C. Þopa 1939. Banat. cum sunt: Festuca pseudovina. Plantele scunde sunt numeroase ºi întocmesc stratul inferior. Rãspândire: Criºana. Todor 1948. R1531 Pajiºti ponto-panonice de Festuca pseudovina ºi Achillea collina Corespondenþe: NATURA 2000: 1530* Pannonic salt steppes and salt marshes EMERALD: 15. Artemisia santonicum ssp. Literaturã selectivã: Pop 2002. Achillea setacea.2212 Western Pontic ArtemisiaFestuca steppes Asociaþii vegetale: Peucedano-Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) Pop 1968.A2111 Western Pontic Achillea-Festuca steppes EUNIS: E6. Muntenia. 54 . Staþiuni: Altitudine: 50–250 m. Moldova. loess în Moldova ºi Muntenia. Lotus angustissimus.A. Staþiuni: Altitudine: 200–400 m. Artemisia santonicum. Relief: pante uºor înclinate cu expoziþii sudice. Redactat: A: Popescu. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Trifolium angulatum. Lotus angustissimus. Aster tripolium. Peucedanum officinale ºi Artemisia santonicum ssp. Ranunculus pedatus. Hordeum hystrix. în rest mai reduse. Carex stenophylla. P = 600–700 mm.

Redactat: A. ocupã suprafeþe de maxim 10–15 ha. Relief: terenuri plane sau cu pante foarte uºor înclinate. Lotus tenuis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudovina. Artemisia santonicum. Criºana.2214 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes Asociaþii vegetale: Peucedano – Asteretum (puctati) sedifoliae (Rapaics 1927) I. Achillea collina. Popescu et Stancu 2001. Suprafeþe: Fitocenoze puþin rãspândite. Soluri: solonceacuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aster sedifolius. Alte specii importante: Bupleurum tenuissimum. Bupleurum tenuissimum. Aster linosyris. Alãturi de acestea mai notãm: Achillea collina.0–9. Pop 2002. Peucedanum officinale. Lotus angustissimus. Achillea setacea. annua. plantã foarte rarã în flora României. Alopecurus pratensis. Roci: depozite salifere. T. Scorzonera cana. ªerbãnescu 1965. 55 . unde vegeteazã specia Nitraria schoberi. Lotus corniculatus. Scorzonera cana. Sanda. Hordeum marinum. P. Carex stenophylla. Peucedanum officinale. Pop 1968. Cel de al doilea etaj este realizat din plante mai scunde cum sunt: Gypsophila muralis. în împrejurimile vulcanilor noroioºi. Poa pratensis. Valoare conservativã: mare. Festuca pseudovina. Specii caracteristice: Festuca pseudovina. Specii rare: Nitraria schoberi. Kochia prostrata. cunoscutã la noi numai din aceste locuri. Trifolium strictum.A2114 Western Pontic Peucedanum-Festuca salt steppes EUNIS: E6. soluri gleice. iar spre periferie se instaleazã vegetaþia caracteristicã clasei Festuco – Brometea. C. Structura: Speciile dominante: Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale realizeazã etajul superior împreunã cu Aster linosyris. P = 600–700 mm. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Peucedano – Festucetum pseudovinae (Rapaics 1927) I. Potentilla argentea. Plantago schwarzenbergiana. Erodium cicutarium.00C. Soluri: soloneþuri deficitare hidric. Artemisia santonicum. Scorzonera cana. Aster sedifolius. dominã Artemisia pontica. Valoare conservativã: mare. Pâclele. Banat.50C. Arenaria serpyllifolia.HAB: 15. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. Popescu. de 35–40 cm este dominat de Festuca pseudovina. 1982. Trifolium angulatum. Clima: T = 10. Achillea collina. Structura: Etajul superior. Alte specii importante: Puccinellia limosa.2. Festuca pseudovina. Puccinellia limosa. Pop 1968. în amestec cu Artemisia santonicum iar pe islazurile dintre Brãila ºi Galaþi. Rãspândire: Transilvania. R1532 Comunitãþi dacice slab halofile cu Aster sedifolius ºi Peucedanum officinale Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. judeþul Buzãu. Speciile componente sunt puþin numeroase ºi realizeazã o acoperire slabã (60–65%).1. Bupleurum tenuissimum. Camphorosma monspeliaca. Alãturi de aceasta se mai dezvoltã: Plantago schwarzenbergiana. Roci: depozite solifere. Petrosimonia triandra. Speciile caracteristice: Festuca pseudovina. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Clima: T = 11–9. P = 400–500 mm. cornuti. O notã aparte oferã fitocenozele de Festuca pseudovina de la Policior. gleizate. micranthum.

P = 400 mm. microdepresiuni cu acumulãri de sãruri ºi cu umiditate mai ridicatã. Literaturã selectivã: Morariu 1957.2. Atriplex hastata. în curs de fixare. P. Chenopodium glaucum. în puþine exemplare: Plantago maritima. pe nisipuri maritime. S. 1970. Sonchus arvensis.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Polypogonetum monspeliensis Morariu 1957. numai pe litoralul Mãrii Negre. Suprafeþe: 5–6 ha. Specii caracteristice: Polypogon monspeliensis. Soluri: nisipuri umede. Juncus gerardi. coronopus. Valoare conservativã: mare. 1980. Formeazã fitocenoze de mici dimensiuni în compoziþia cãrora participã speciile: Puccinellia distans. Aster tripolium. Relief: teren plan cu mici denivelãri. Sanda. Schoenoplectus triqueter. Juncus gerardi. Cynodon dactylon. Acorellus pannonicus. Clima: T =11–10. Structura: Specia dominantã este o plantã termofilã. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Literaturã selectivã: Kovács 1965. mediteraneanã.1. Cynodon dactylon. R1533 Pajiºti ponto-mediteraneene de Polypogon monspeliensis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. tabernaemontani. nisipoase (în Delta Dunãrii). Redactat: A. Popescu. În Delta Dunãrii. la Sulina în fitocenoze mai apar. Delta Dunãrii. Substrat: nisipuri marine. Staþiuni: Altitudine: 1–10 m. 2002. Popescu et al. aluviuni 56 .50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypogon monspeliensis. Nedelcu 1997. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Popescu. Trifolium fragiferum. Spergularia media. Plantago maritima. Alte specii importante: Chenopodium glaucum. Puccinellia distans. slab sãrãturate. Redactat: A. Pop 1968. 1997. puþin rãspânditã în România. Bolboschoenus maritimus. Popescu.

bessarabicum. iar în Delta Dunãrii (Sf. bessarabicum. Sanda. Agropyretum juncei (Br. Artemisietum tschernievianae (arenariae) Popescu et Sanda 1977.HAB: 16. Popescu. precum ºi Bromus tectorum. Elymus sabulosus. Salicornia prostrata.1. Alte specii importante: Eryngium maritimum.50C. euxina ºi Argusia sibirica Corespondenþe: NATURA 2000: 1210 Annual vegetation of drift lines EMERALD: 16. în lungul litoralului.313 Pontic embryonic dunes Asociaþii vegetale: Elymetum gigantei Morariu 1957. Secale sylvestre. inclusiv Grindul Chituc. Râspândire: Litoralul Mãrii Negre. R1601 Comunitãþi vest pontice cu Cakile maritima ssp. Eforie Nord) cu nisipuri în curs de fixare. Gheorghe). Bromus tectorum. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Argusia (Tournefortia) sibirica. Pe falezele mai înalte (Agigea. Salsola kali ssp. Crambe maritima.3 Humid – dune slacks CORINE: 16.211 Embryonic dunes PAL. 1936) Tx. Sf. Centaurea arenaria. Suaeda maritima. Specii caracteristice: Cakile maritima ssp.-Bl. Dunes CORINE: 16.4. de la Sulina pânã la Vama Veche. Relief: teren plat.12 Sand beach annual communities PAL.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Atripliceto hastatae – Cakiletum euxinae Sanda et Popescu 1999. nespãlate de valuri în timpul furtu- R1602 Comunitãþi vest-pontice cu Elymus (Leymus) sabulosus ºi Artemisia (arenaria) tschernieviana Corespondenþe: NATURA 2000: 2110 Embryonic shifting dunes EMERALD: 16. Convolvulus lineatus. Dune ºi plaje de nisip litorale (16) nilor. Agropyron junceum ssp. et De L. Suprafeþe: În zonele amenajate. Atriplex hastata. euxina. Clima: T = 11– 10. Polygonum maritimum.1. se instaleazã Convolvului persicus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) 2. Atriplex hastata. suprafeþele sunt de 300–500 m2. Euphorbia sequierana.2124 – Pontic wihte dunes EUNIS: B1.2. precum ºi în Delta Dunãrii (Sulina. periodic spãlate de valuri ºi puternic vântuite. Cakile maritima. Valoare conservativã: mare. Secale sylvestre. ruthenica. Eryngium maritimum. Specii endemice: Agropyron junceum ssp. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Gheorghe. 1952. Literaturã selectivã: Popescu et Sanda 1978. Aeluropus littoralis. 57 . Popescu et Stancu 2001.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. P = 400–500 mm. Sulina) acestea depãºesc 2–3 ha. Salsola soda. Argusia sibirica. Crambe maritima. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Cakile maritima ssp. Polygonum maritimum.HAB: 16. Gypsophila trichotoma.2. Argusietum (Tournefortietum) sibiricae Popescu et Sanda 1975. Bassia hirsuta. Ocupã nisipurile litorale nefixate de la nord de Mamaia. Redactat: A. marine. euxina. Soluri: nisipuri nefixate. Roci: depozite nisipoase.

Artemisia tschernieviana (arenaria). Bromus tectorum. Doltu. Speciile mai frecvente sunt: Alyssum borzeanum. 58 . perene. Soluri: nisipuri slab sãrãturate. Secale sylvestre.2. Ephedra distachya. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Agigea). Plantago arenaria. Staþiuni: Dune maritime semifixate. Centaurea arenaria. Corispermum nitidum. care alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Salvia aethiopis. Astragalus varius. nisipuri maritime în deltã. Thlaspi perfoliatum. Silene borysthenica. Etajul inferior. cum sunt: Elymus (Leymus) sabulosus. sãrãturate. Altitudine: 2–5 m.n. Secale sylvestre. Clima: T = 11– 10. Cakile maritima ssp. Medicago falcata. Salsola soda. Popescu. au redus suprafeþele la câteva sute de metri pãtraþi pânã la cel mult 2–3 ha (pe Grindul Chituc ºi în Deltã). foarte uscate. Structura: Fitocenozele sunt structurate pe douã etaje: cel mai scund este format din specii anuale cum sunt: Bromus tectorum. litoralul Mãrii Negre. de Ephedra distachya ºi Carex ligerica (Prodan 1939) Morariu 1959). Seseli tortuosum. ºi îºi încheie ciclul vegetativ la instalarea sezonului secetos. Clima: T = 11–10. Gypsophila trichotoma.50C. Euphorbia sequierana. Suprafeþe: Lucrãrile de amenajare a plajelor. Suprafeþe: La Agigea circa 5 ha. Plantago arenaria. Bromus tectorum. Scabiosa argentea. Roci: depozite nisipoase. Alyssum hirsutum. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipurile maritime. Salvia verticillata. euxina. Literaturã selectivã: Morariu 1957. încep sã se instaleze ºi unele plante psamofile. Verbascum banaticum. Morariu 1959) Sanda et Popescu 1973 (Syn. Specii caracteristice: Artemisia tschernieviana (arenaria).4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Ephedro – Caricetum colchicae (Prodan 1939 n. Popescu.: As. Nedelcu 1997. uneori cu roci calcaroase în profunzime. Eryngium maritimum. Holoschoenus vulgaris. Eryngium maritimum. Elymus sabulosus.22B121 North-Western Pontic Ephedra – Carex fixed dunes EUNIS: B1. Valoare conservativã: foarte mare. Oroian 1997. Silene otitis. precum ºi construcþiile industriale de la Capu Midia. Elymus sabulosus. Structura: Vegetaþia este structuratã pe douã etaje ºi anume: cel superior este format din speciile: Carex colchica. Artemisia tschernieviana (arenaria). Agropyrum junceum. Euphorbia sequierana. Stachys patula. Apera maritima. Melica ciliata. Sanda. Agropyron junceum. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. R1603 Comunitãþi vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Secale sylvestre. Popescu. Sanda. alcãtuit din numeroase specii este totuºi mai slab închegat. Dintre briofite a fost semnalat Polytrichum piliferum. Delta Dunãrii (Grindul Letea). Siderites montana. Substrat: loess (la Agigea). Crambe maritima. P = 350–400 mm. Gypsophila trichotoma.50C. deficitare în apã. Astrodaucus littoralis. Alãturi de speciile anuale.1. Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Redactat: A. Poa bulbosa. 1980. P = 400–500 mm.HAB: 16. Alte specii importante: Centaurea arenaria. Festuca beckeri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Elymus sabulosus. Agropyron junceum. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Popescu. Relief: dune maritime. Sanda. Morariu 1959. la Letea 10 ha.

Silene conica. Astragalus varius. 1997. Xeranthemum annum. Redactat: A. Seseli tortuosum. pe dunele în curs de fixare de la Letea (Hasmacul Mic. Euphorbia sequierana.2. Medicago falcata var. R1604 Pajiºti vest-pontice de Stipa borysthenica ºi Koeleria glauca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Specii caracteristice: Alyssum borzeanu. recta. Melica ciliata. Dâmbul lui Bãlan). Clima: T = 110C. Marrubium peregrinum. filifolia. Relief: dune maritime.1.HAB: 16. Carex colchica. Prodan 1939. Popescu.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio glaucae – Stipetum borysthenicae Popescu et Sanda 1987. Specii endemice: Alyssum borzeanum. Hasmacul Mare. Elymus sabulosus. Popescu et al. Stachys patula. P = 350–400 mm. 59 . Rãspândire: Delta Dunãrii. S. Specii diferenþiale locale: Silene borysthenica. Ephedra distachya. 1984. Ephedra distachya. Agropyron pectiniforme. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Dune vest-pontice cu Carex colchica ºi Ephedra distachya Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Morariu 1959. Alte specii importante: Scabiosa argentea. Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Secale sylvestre.

Soluri: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Roci: depozite nisipoase. Kochia laniflora. Fumana procumbens. Centaurea arenaria. Valoare conservativã: foarte mare. Artemisia campestris. Corispermum nitidum. 60 . Moldova (Hanu Conachi) ºi Oltenia (Dãbuleni – Calafat). Fumana procumbens. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoral ºi Delta Dunãrii. Scabiosa argentea.1. Speciile de talie mai mare sunt: Centaurea arenaria. Popescu. Staþiuni: Altitudine: 1–80 m. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Roci: nisipuri maritime pe substrat aluvionar. Elymus sabulosus. Syrenia montana. Apera maritima ºi Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Medicago falcata. Asperula setulosa. Euphorbia sequierana. Onobrychis arenaria. Dianthus polymorphus. Apera spica-venti ssp. Relief: dune în diferite stadii. Aperetum maritimae Popescu et al. deficitare în apã.132 Pontic sand beach annual communities Asociaþii vegetale: Secali sylvestri – Alyssetum borzeani (Borza 1931) Morariu 1959. Koeleria glauca. P = 400–550 mm. Dianthus polymorphus. Festuca beckeri care alcãtuiesc etajul secundar al fitocenozelor. maritima. Speciile cele mai frecvente sunt: Secale sylvestre. Sanda 1987. Artemisia campestris. Tragopogon floccosus. Seseli tortuosum. Diferenþiale locale: Fumana procumbens. Soluri: nisipuri semifixate. Achillea ochroleuca. Syrenia canna. Asperula setulosa. Euphorbia seguierana. Specii rare: Ephedra distachya. 1980.2. Holoschenus vulgaris care realizeazã stratul superior al vegetaþiei. Gypsophila paniculata. Ephedra distachya. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa borysthenica. Gypsophila perfoliata. Stachys nitens. Scabiosa argentea. Gypsophila trichotoma. Linum austriacum. Structura: Majoritatea speciilor sunt caracteristice alianþei Festucion vaginatae. Suprafeþe: Circa 20–30 ha. 1980. Redactat: A. Seseli tortuosum. Clima: T = 11–100C.HAB: 16. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa borysthenica. Corispermum nitidum. Literaturã selectivã: Popescu et al. Carex colchica. Syrenia montana. Tragopogon floccosus. Koeleria glauca. Ephedra distachya. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Secale sylvestre. Bromus tectorum. Carex colchica. Dianthus polymorphus. Helichrysum arenarium. Plantago arenaria. Koeleria glauca. Specii caracteristice: Stipa borysthenica.1232 Pontic sand beach annual communities EUNIS: B1. plante ce realizeazã etajul superior al vegetaþiei. R1605 Comunitãþi vest-pontice cu Secale sylvestre. 1997. Asperula setulosa. Structura: Fitocenozele de plante anuale de pe nisipurile în curs de fixare sunt bogate în specii dar nu realizeazã o acoperire mai mare de 60–65%. Popescu. Alte specii importante: Apera maritima. Astragalus varius.

deficitare în umiditate. Tragopogon floccosus. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Valoare conservativã: foarte mare. Apera maritima ºi Bromus tectorum 61 . Astragalus virgatus. Popescu. Apera maritima. Redactat: A. Alte specii mai importante: Plantago arenaria. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Asperula setulosa. Gypsophila trichotoma. Thymelaea passerina.2. Achillea ochroleuca. Substrat: nisipuri. Bromus tectorum. paniculata. Chrysopogon gryllus. Calamagrostis arundinacea. Sanda. Clima: T = 10. Minuartia viscosa. Apera maritima. Gypsophila paniculata. Specii endemice ºi rare: Alyssum borzeanum. Convolvulus persicus. Staþiuni: Se dezvoltã pe dunele de nisip nefixate sau în curs de fixare.61 Coastal dune thichets Asociaþii vegetale: Saliceto (rosmarinifoliae) – Holoschoenetum vulgaris Mititelu et al. Syrenia cana.HAB: 16. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Secale sylvestre. Moldova (Hanu Conachi. Euphorbia sequierena. Bromus tectorum. Popescu. P = 400–550 mm. 1973. Sulina). jud. Festuca beckeri. Secale sylvestre. Rãspândire: Delta Dunãrii (Caraorman. circa 2–3 ha.25 Dune thichets PAL. Holoschoenus vulgaris. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Holoschoenus vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix rosmarinifolia. Euphorbia seguierana. foarte slab sãrãturate (în Delta Dunãrii). Soluri: nisipuri nefixate. Pentru fitocenozele de la Agigea sunt diferenþiale locale: Alyssum borzeanum. Doltu 1980. Convolvulus persicus. Koeleria glauca. Asperula setulosa. Specii caracteristice: Salix rosmarinifolia. Letea. Holoschoenus vulgaris. G. Festuca beckeri.50C. Structura: Etajul superior este realizat de speciile: Salix rosmarinifolia. R1606 Comunitãþi vest-pontice cu Salix rosmarinifolia ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 2190 Humid dune slacks EMERALD: – CORINE: 16.5(110)–9. Stachys nitens. Calamagrostis epigeios.1. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Secale sylvestre. Altitudine: 5–80 m. 1973. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse. Etajul secund este format din speciile: Apera maritima. Artemisia campestris. Euphorbia Convolvulus persicus pe dune vest-pontice cu Secale sylvestre. deficitare în umiditate. Cynodon dactylon.25 Dune thichets EUNIS: B1. Tragopogon floccosus. Galaþi). Secale sylvestre. Syrenia cana.

Festuca beckeri. Popescu. Mentha arvensis. de câte 500–1000 m2.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici. Centaurium pulchellum. Agropyron junceum. Alte specii importante: Artemisia santonicum. Redactat: A. J. Merendera sobolifera. Doltu 1980. Koeleria glauca. Viola kitaibeliana. 1997. Taraxacum bessarabicum. zahariadi.HAB: 16. Substrat: nisipuri maritime. Agrostis pontica. Festuca arundinacea. Specii rare: Merendera sobolifera. Soluri: nisipuri sãrãturoase. Teucrium scordium. Carex distans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Cynodon dactylon. Structura: Fitocenozele de Schoenus nigricans. Popescu. Redactat: A. Plantago maritima.4 Mediterranean tall humid herb grasslands CORINE: – PAL. între Mamaia ºi Nãvodari. Lythrum salicaria. Aster tripolium. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. Clima: T = 10.HAB: 16. Koch 1926. Artemisia santonicum. Carex distans. 1973. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Calamagrostis epigeios. Speciile mai scunde (10–20 cm) care formeazã etajul inferior sunt: Pulicaria dysenterica. Popescu et al. Samolus valerandi. Holoschoenus vulgaris. Agrostis pontica. Sanda. Teucrium scordium.1. littoralis.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Schoenetum nigricantis (All. Literaturã selectivã: Popescu. elegans. totalizând 8–10 ha. littoralis.50C. Literaturã selectivã: Mititelu et al. plataginetosum arenariae Popescu et Sanda 1980. 1922) W. Centaurium pulchellum. Gypsophila trichotoma. Daucus guttatus ssp.2. Rãspândire: Nisipurile maritime de pe litoralul Mãrii Negre.2124 Pontic white dunes EUNIS: B1.2 Dunes CORINE: – PAL. Juncus R1608 Comunitãþi vest-pontice cu Melilotus alba ºi Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. de pe nisipurile maritime sunt alcãtuite din specii halofile ºi suportant halofile cum sunt: Schoenus nigricans. Delta Dunãrii pe Grindul Sãrãturile. Lythrum salicaria. Tx. Cynodon dactylon. Samolus valerandii. Popescu.324 Pontic white dunes Asociaþii vegetale: Echio – Melilotetum albi R. Festuca arundinacea. 1947 subas. 62 . P = 400 mm. Merendera sobolifera. de origine marinã. 1980. Popescu et al. Orchis laxiflora ssp. Cirsium alatum. Juncus maritimus. Plantago maritima. elegans. Cirsium alatum. Valoare conservativã: foarte mare. Orchis laxiflora ssp. R1607 Comunitãþi vest-pontice cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 6420 Mediterranean tall humid herb grasslands of the Molinio – Holoschoenion EMERALD: 37. care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) sequierana. Specii rare: Tragopogon floccosus. Sonchus arvensis. Sanda 1975. Minuartia viscosa. Gypsophila trichotoma.

Salsola soda. Seseli arenarium.50C. Sf. Polygonum arenarium. precum ºi în Delta Dunãrii (Sf. Scabioso argenteae – Artemisietum campestris Popescu et Sanda 1987. Suprafeþe: 40–50 ha. Literaturã: Popescu. Euphorbia seguierana.HAB: 16. Silene conica. de 45–50 cm. Clima: T = 11– 10. Centaurea arenaria.2. Artemisia tschernieviana. Suprafeþe: Pe litoral (Nãvodari.4B1 Western Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Scabioso argenteae – Caricetum colchicae (Simon 1960) Krausch 1965. Structura: Melilotus alba se dezvoltã luxuriant în interdunele de pe litoralul nostru. Umiditate deficitarã pe ridicãturile de nisip ºi moderatã în microdepresiunile dintre dune. Etajul inferior este realizat de numeroase specii dar cu densitate redusã. Koeleria glauca. dintre care menþionãm: Carex colchica. Alte specii importante: Elymus sabulosus. 1980.5 m. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m. periodic spãlate de valurile puternice. Valoare conservativã: moderatã. sabulosa. Popescu. arenicola. Festuca beckeri. Sfiºtovca) atingând înãlþimea de circa 1. Secale sylvestre. Gypsophila (perfoliata) trichotoma. Roci: nisipuri maritime. Specii caracteristice: Melilotus alba.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Melilotus alba. Scabiosa argentea. Etajul superior. Secale sylvestre. Sulina. Dintre acestea mai reprezentative sunt: Plantago arenaria. Syrenia montana. Roci: nisipuri maritime. Dunes CORINE: – PAL. Soluri: nisipuri în curs de fixare. Elymus sabulosus. Gypsophila trichotoma. Dianthus polymorphus. Stratul inferior este alcãtuit din plante de 10–25 cm înãlþime. Helichrysum arenarium. Staþiuni: Altitudine: 1–3 m. Redactat: A. Artemisia campestris. Agrostis pontica. Gheorghe.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex colchica. Holoschoenus vulgaris. Argusia sibirica. Relief: teren vãlurit cu dune de nisip de mici dimensiuni. P = 350–500 mm. Stipa borysthenica ssp. P = 400–450 mm. Cynodon dactylon. Gheorghe). Rãspândire: Delta Dunãrii. acoperirea nedepãºind 75%. realizând o acoperire de 60–70%. Minuartia setacea. Salsola soda. Relief: dune în curs de fixare. Clima: T = 11– 10. Cakile maritima. pe dune maritime în curs de fixare. este realizat de: Scabiosa argentea. Valoare conservativã: mare. Bromus tectorum. Corispermum marschallii. Structura: Fitocenozele cuprind un numãr relativ mare de specii (peste 60 de taxoni). Specii caracteristice: Carex 63 . deficitare în umiditate. Sonchus arvensis.22B1 Western Pontic fixed dunes EUNIS: B1.1. Corispermum marschallii. Popescu et al. Festuca beckeri ssp. Artemisia campestris. dar densitatea acestora este redusã. În etajul superior se mai dezvoltã: Centaurea arenaria. Elymus sabulosus. Consolida regalis. Soluri: nisipuri maritime în curs de fixare cu vegetaþie slabã dar cu acumulãri de materiale organice depozitate de vânt în spaþiile joase dintre dune. Sanda 1978. Secale sylvestre. Capul Midia) ca ºi la Sf. Gheorghe ocupã circa 25–30 ha. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri marine pe litoralul Mãrii Negre ºi în Delta Dunãrii (Sulina. R1609 Comunitãþi vest-pontice cu Scabiosa argentea (ucranica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 16. Gypsophila perfoliata.

Holoschoenus vulgaris. R1610 Pajiºti vest-pontice de Calamagrostis epigeios ºi Holoschoenus vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Roci: nisipuri maritime. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis epigeios. pe nisipurile litorale între Mamaia ºi Midia-Nãvodari. Oroian 1997. Sanda 1976. Sonchus arvensis. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. dintre care mai reprezentative sunt: Apera spica venti ssp. Scabiosa argentea. Minuartia setacea.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Argusio – Petasitetum spuriae (Borza 1931 n. R1611 Comunitãþi vest-pontice cu Petasites spurius Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cynodon dactylon. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) colchica. Artemisia tschernieviana. Popescu. Polygonum arenarium. Potentilla reptans. Festuca arundinacea ssp.4B12 Northwestern Pontic fixed dunes Asociaþii vegetale: Holoschoeno – Calamagrostetum epigeios Popescu et Sanda 1978 (Syn. Helichrysum arenarium. Literaturã selectivã: Popescu. Asperula setulosa. Syrenia montana. Sanda. Specii caracteristice: Calamagrostis epigeios. este plantã mare. Apera spica venti ssp. Secale sylvestre. orientalis. Seseli arenarium. Sanda. Structura: Specia dominantã. Popescu. Specii rare: Convolvulus persicus. Suprafeþe: Aproximativ 15–20 ha. Caraorman. arenosum Popescu et Sanda 1976). orientalis. Calamagrostis epigeios. Alte specii importante: Euphorbia seguierana. peste 1 metru înãlþime.22B123 North-Western Pontic Calamagrostis – Scirpus fixed dunes EUNIS: B1. Holoschoenus vulgaris. Clima: T = 11– 100C. P = 350–450 mm.) Dihoru et Negrean 1976. Popescu. Rãspândire: Dobrogea. Lythrum virgatum. Teucrium scordium. 64 . Dianthus polymorphus ssp. Carex distans. maritima. Cynodon dactylon. Oroian 1997. Doltu 1980. bessarabicus.n. Fumana procumbens. Agrostis pontica. Sãrãturile. Alte specii importante: Inula salicina. Lythrum virgatum. maritima. Literaturã selectivã: Krausch 1965. Artemisia campestris. Syrenia montana. iar în Delta Dunãrii. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Relief: terenuri plane ºi cu unele microdepresiuni unde se acumuleazã mai multã umezealã. Ephedra distachya.HAB: 16. Sonchus arvensis. Agrostis pontica. Redactat: A.2. Popescu.: Calamagrostetum epigeios Eggler 1933 subas.1.12334 Pontic sand beach Petasites communities EUNIS: B1. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 16. Teucrium scordium. Sanda. Bromus tectorum. Doltu 1980. Redactat: A. Carex distans. Gypsophila trichotoma. Popescu. aluviuni nisipoase secundar sãrãturate. Sanda. Festuca arundinacea ssp. Holoschoenus vulgaris. Centaurea arenaria. ºi alcãtuieºte stratul superior al vegetaþiei împreunã cu: Artemisia tschernieviana. Stratul inferior este format din specii de talie mai micã. Popescu.

Suprafeþe: Aproximativ 10–15 ha. Bromus tectorum. P = 350–400 mm. Popescu. Popescu. de origine marinã. 1998. fapt pentru care a fost separatã subasociaþia petasitetosum spuriae Popescu et al. iar Argusia sibirica lipseºte. 1987. Plantago arenaria. Sanda. Argusia sibirica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites spurius. Bromus tectorum. Valoare conservativã: moderatã. Popescu et al. Clima: T = 11– 10. Apera maritima. Comunitãþi litorale ºi halofile (1) Rãspândire: Nisipuri maritime în Delta Dunãrii: Sulina. Literaturã selectivã: Dihoru et Negrean 1976. Gypsophila trichotoma. Petasites spurius dominã fitocenozele. Apera maritima. Rumex dentatus ssp. suprafaþa este în creºtere deoarece Petasites este în continuã expansiune.50C. Sfântu Gheorghe. halacsyi. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 1–5 m. Alte specii importante: Secale sylvestre. La Sfântu Gheorghe ºi mai ales la Ciotic. umede în locurile depresionare ºi uscate pe dune.1. Specii caracteristice: Petasites spurius. 65 .2. Barabaº 1998. Ciotic. Cele de la Sulina se dezvoltã pe dunele în formare ºi au ca specie codominantã Argusia sibirica cu rare exemplare de Secale sylvestre. Roci: nispuri maritime. Soluri: nisipuri sãrãturate. Structura: Comunitãþile de Petasites spurius sunt într-o continuã expansiune în Delta Dunãrii. Relief: Dune maritime în curs de fixare.

Structura: Speciile dominante sunt în totalitate submerse. Najas minor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chara braunii. Ionescu Venera 1976. Phragmites australis.442 Nitella carpets PAL. Specii caracteristice: Chara braunii. La suprafaþa apei se dezvoltã. C. permanente. fragilis. Literaturã selectivã: Coldea et al. Utricularia vulgaris.HAB: 22. Chara brauni. dintre care mai reprezentative sunt: Nitella 66 . argile.142 Nitella carpets Asociaþii vegetale: Nitelletum gracilis Coriolan 1957. Valoare conservativã: moderatã. Lychnothamnus barbatus. APE CONTINENTALE (NON-MARINE) (2) 2. 1971.2. maritima. Sanda. Tolypelletum proliferae Krause 1969. Tolypella syncarpa.141 Chara carpets. luturi. C. tomentosa. specii natante.441 Chara carpets. EMERALD: 22. Nitella gracilis. Potamogeton pectinatus. Rãspândire: Bazinele acvatice. Staþiuni: Altitudine: 0. Ranunculus trichophyllus. Stancu 2001. Nitellopsis obtusa ºi Lychnothamnus barbatus Corespondenþe: NATURA 2000: 3140 Hard oligomesotrophic waters with benthic vegetation of Chara spp. 1997. Suprafeþe: 2. canescens. C. Alisma plantago-aquatica. trisulca. în puþine exemplare. P = 450–550 mm. Lychnothamnus barbatus.000 m2 în deltã. Alte specii importante: Tolypella syncarpa.44 Chandalier algae submerged carpets CORINE: 22. Relief: bazine acvatice permanente. cu acoperire de 40–60%. vulgaris. Redactat: A. Lychnothamnetum barbati IonescuÞeculescu 1967. gracilis. Salvinia natans. Azolla caroliniana. trisulca. L. Popescu. Spirodela polyrhiza.441 Chara carpets. nisipuri. Ceratophyllum demersum.5–40 m. În zonele unde apa este puþin adâncã se întâlnesc speciile: Eleocharis palustris. tomentosa. Azolla caroliniana. Popescu.50C. C. L. Nitella gracilis. C. N. din lunca Dunãrii. Butomus umbellatus. C1. Chara aspera.2. 22. nefixate cum sunt: Lemna minor. Spirodela polyrhiza. Schoenoplectus palustris. Tolypella prolifera. C.442 Nitella carpets EUNIS: C1. Nitella gracilis. Tolypella syncarpa. Lemna minor. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale. Clima: T = 11–10. Ape stãtãtoare dulcicole (22) R2201 Comunitãþi danubiene cu Chara tomentosa. C. Charetum braunii Coriolan 1957. 22. Salvinia natans.1.2. Myriophyllum spicatum. ºanþuri de drenaj cu apã stagnantã sau foarte lin curgãtoare.000–4. fragilis. fragilis.

Azolla caroliniana.415 Salvinia covers CORINE: 22. Rãspândire: Ape stagnante (bãlþi. P = 350–550 mm. Sagittaria sagittifolia. Utricularia vulgaris. Azolla caroliniana ºi A. Spirodelo – Aldrovandentum Borhidi et J. Nymphoides peltata. L. 1960. T. Potamogeton crispus.411 Duckweed (Lemna. fitocenozele de Lemna rezistã ºi pe terenurile scurse. Popescu. filiculoides Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . trisulca. Schoenoplectus lacustris. 1967. Oenanthe aquatica. Uneori aceste fitocenoze apar intercalat în ochiurile de Phragmites australis. L.41 Free-floating vegetations CORINE: 22. Spirodela polyrhiza. Spirodela polyrhiza. pusillus mai rar Hippuris vulgaris. dar suficient de umede. Spirodela. Rãspândire: Ape puþin adânci. Redactat: A. Câmpia vesticã (Timiº – Bega. Oenanthe aquatica. angustifolia. Suprafeþe: 2–3. Lemno – Azolletum carolinianae Nedelcu 1967.415 Salvinia covers EUNIS: C1. Koch 1954. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Lemna minor. Relief: microdepresiuni cu apã permanentã.type vegetation EMERALD: 22.HAB: 22. bãlþi. Myriophyllum spicatum. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã Aldrovanda vesiculosa (DH2). trisulca. Lemnetum trisulcae Knapp et Stoffers 1962. Dintre speciile de Phragmitetalia R2203 Comunitãþi danubiene cu Salvinia natans. Phragmites australis. Lemno – Spirodeletum W. argile. Lemna trisulca. din Câmpia Munteniei. apar izolat: Phragmites australis. trisulca. Ceratophyllum demersum. Nedelcu 1967. P. 1960. Spirodela polyrhiza ºi o W lffia arrhiza Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Komlodi 1959. Structura: Stratul natant este dominat de Lemna minor. Myriophyllum spicatum. Wolffietum arrhizae Miyavaki et J. nisipuri. Tx. Wolffia arrhiza. Typha angustifolia.000 ha. luturi. 67 . Popescu et al. Sunt fitocenoze heliofile.2. sãrace în specii. lunca ºi Delta Dunãrii.225 Flooating Salvinia natans mats Asociaþii vegetale: Spirodelo – Salvinietum natantis Slavniè 1965.415 Salvinia corvers PAL. mai rar Lemna gibba ºi Wolffia arrhiza.411 Duckweed covers EUNIS: C1. 1997. L. Butomus umbellatus. Ape continentale (non-marine) (2) R2202 Comunitãþi danubiene cu Lemna minor. Aldrovanda vesiculosa.2. lacuri. pectinatus. P. gibba. Spirodela polyrhiza. Lemnetum gibbae Miyavaki et J. braþe moarte ale râurilor) din zona de câmpie ºi Delta Dunãrii. În anii secetoºi.221 Duckweed covers Asociaþii vegetale: Lemnetum minoris Soó 1927. Sparganium erectum. 1984. Alisma plantago-aquatica. Typha latifolia. iazuri. Alte specii importante: Salvinia natans. Marsilea u qadrifolia. 1997. Trapa natans.HAB: 22. Specii caracteristice: Lemna minor. Substrat: depozite aluviale. Wolffia) covers PAL. Staþiuni: Altitudine: 10–200 m. Stratul submers este alcãtuit din Ceratophyllum demersum. L. dominante în lacuri ºi bãlþi eutrofe. Tx. Clima: T = 11–100C. Literaturã selectivã: Coldea et al. Criº).

Salvinia natans. Literaturã selectivã: Coldea 1997. moderat acidofile cum sunt: Lemna minor. Lemna gibba. Acestea formeazã fitocenoze de dimensiuni reduse (2–5 m2) cantonate în ºanþuri cu apã permanentã. cu temperatura medie anualã de +10.2. nisipuri. canale cu apa foarte slab curgãtoare. Clima: T = 10. când specia dominantã (Salvinia natans) realizeazã o acoperire de pânã la 90%. Ape continentale (non-marine) (2) Staþiuni: Altitudine 10–200 m. Cãldãruºani).22 Free floating vegetation of mesotrophic waterbodies Asociaþii vegetale: Riccietum fluitantis Slavniè 1956 em. puþin profunde. filiculoides.41 Free floating vegetation PAL. Utricularia vulgaris.5-–100C. filiculoides. Wolffia arrhiza. microdepresiuni cu apã permanentã. luturi.50C. Ceratophyllum demersum ºi Myriophyllum spicatum. ale bazinelor din zona de câmpie. Relief: teren plan. care le deplaseazã dintr-o parte în alta. În sinuzia submersã dominã în fitocenozele din Câmpia Românã. Structura: Speciile de baza sunt: Salvinia natans. P = 550–600 mm. Spirodela polyrhiza. Sanda et al. Typha angustifolia. sau intrânduri. semiumbrite.35 Central Eurasian amphibious communities EUNIS: C1. Substrat: depuneri aluviale.2. adesea reofile. 2001. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2).type vegetation EMERALD: 22. Dintre speciile helofile apar accidental: Phragmites australis. Specii caracteristice: Azolla caroliniana. Spirodela polyrhyza. Mogoºoaia. Staþiuni: Altitudine: 50–75 m. Azolla caroliniana. argile. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Stratul emers este dominat de speciile de Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans. A. Redactat: A. datoritã curenþilor de aer mai activi. 1984.50C. Utricularia vulgaris. Azolla caroliniana. R. Utricularia vulgaris.HAB: 22. Aceste fitocenoze vin adesea în contact cu cele de: Lemno – Spirodeletum W. ceea ce indicã un stadiu incipient de colmatare ºi descompunere a substanþelor organice acumulate. iar în cele din Câmpia de Vest semnalãm prezenþa speciilor: Najas minor. Potamogeton pectinatus. puþin adânci. între care se intercaleazã Azolla caroliniana ºi Salvinia natans. 1994. Fitocenozele au dezvoltarea optimã în a doua parte a sezonului de vegetaþie. Ranunculus sceleratus. care dominã stratul natant. A.Tx 1974. Clima: T = 11–9. Myriophyllum spicatum. braþe obturate ale râurilor de câmpie.4 Euhydrophytic communities CORINE: 22. 1997. Glyceria fluitans ºi Catabrosa 68 . Sagittaria sagittifolia. P= 450–650 mm. cu ape stagnante. Relief: bazine acvatice permanente. Rãspândire: Canalele obturate din Câmpia Munteniei (Comana. Dintre speciile helofile amintim ca exemplare izolate: Phragmites australis. Alisma plantagoaquatica. Hippuris vulgaris. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salvinia natans. însoþite de unele elemente foto-reofile. Koch 1954 ºi Lemno – Utricularietum Soó 1928. Popescu et al. Nedelcu 1967. Substrat: loess. R2204 Comunitãþi danubiene cu Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition . Structura: Speciile dominante sunt briofitele (hepatice) Riccia fluitans ºi Ricciocarpus natans.

Popescu. Lemna minor.413 water soldier rafts EUNIS: C1. în ghioluri sau japºe la marginea fâºiei de Phragmites australis ºi Typha latifolia. Utricularia vulgaris. Polygonum amphibium. 1984. Ceratophyllum demersum. Alisma plantago-aqautica.412 Frogbit rafts. Utricularia vulgaris.222 Floating Hydrocharis morsus-ranae rafts Asociaþii vegetale: Hydrocharirtetum morsus-ranae Van Langendonck 1935.2. 1997. Staþiuni: Altitudine: de la 5 m în Delta Dunãrii pânã la 300 m în Banat. Salvinia natans. Salvinia natans. Lemna minor.4 Euhydrophyte communities CORINE: 22. Utricularia vulgaris. Ape continentale (non-marine) (2) aquatica. Stratiotes aloides ºi Utricularia vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Valoare conservativã: moderatã. nisipuri. Redactat: A. Nedelcu et al. Popescu et al. Ricciocarpus natans. Myriophyllum spicatum.50C. Stratiotes aloides. Stratiotes aloides. Myriophyllum spicatum. Phragmites australis. Spirodela polyrhiza. Nuphar luteum. Valoare conservativã: mare. Lemno – Utricularietum vulgaris Soó (1928) 1947. Potamogeton crispus. Salvinia natans. R2205 Comunitãþi danubiene cu Hydrocharis morsus-ranae.HAB: 22.2. în ape ºi canale cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare cu depuneri sau suspensii de material organic. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Structura: Speciile de bazã sunt: Hydrocharis morsus-ranae. însoþite de o serie de specii ca: Spirodela polyrhiza. Formeazã fitocenoze compacte. P. Popescu et al. Specii caracteristice: Hydrocharis morsus-ranae. adâncã de 40–50 cm. Marsilea quadrifolia. P = 350–650 mm. Ricciocarpus natans. Najas minor. Substrat: depozite aluviale. Literaturã selectivã: Gehu et al. Sagittaria sagittifolia. Butomus umbellatus. T = 11–9. Redactat: A. Stratiotetum aloidis Nowinski 1930. Potamogeton pectinatus. Stratiotes aloides. având o acoperire de circa 55–60%. Popescu. Specii caracteristice: Riccia fluitans. Nedelcu 1973. Ceratophyllum demersum. Clima: 69 .412 Frogbit (Hydrocharis morsus-ranae) rafts PAL. Fitocenozele se prezintã rarefiate. Stratul natant este dominat de Hydrocharis morsus-ranae sau Stratiotes aloides. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hydrocharis morsus-ranae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Riccia fluitans. Utricularia vulgaris. 1994. 1984. angustifolia. Lemna minor. 22. Banat (Lugoj. argile. T. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã. Alte specii importante: Trapa natans. Wolffia arrhiza. Vallisneria spiralis. Timiº – Bega). Alte specii importante: Salvinia natans. pectinatus. 1976. dar reduse ca dimensiuni în locuri adãpostite. Literaturã selectivã: Coldea et al.

Alte specii importante: Elodea canadensis. La sfârºitul sezonului vegetativ. Popescu. Ceratophyllum demersum. Spirodela polyrhiza. Trapa natans. Ceratophyllum submersum. 1997. Najas marina. Delta Dunãrii. 1984. argile. Banat. Hodiºan 2002. în luncile Siretului ºi Prutului. Cristea. Elodea canadensis ºi Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lackes with Magnopotamion or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: 22. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton gramineus. bãlþi.2. Redactat: A. Salvinia natans. bogate în substanþe nutritive. Nymphaeetum albae Vollmar 1947. canale de drenaj cu ape stagnante sau lin curgãtoare. favorizând instalarea unor specii natante de mici dimensiuni: Lemna minor. Trapa natans. Pop.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Kárpati 1963. Nymphaea alba. Dobrogea.421 Large pondweed (Potamogeton) beds PAL. Lemna minor. Myriophyllum spicatum.43 Rooted floating vegetation CORINE: 22. Vallisneria spiralis. întreaga vegetaþie se depune la fundul bazinelor. Popescu et al.HAB: 22. Valoare conservativã: moderatã. Ceratophyllum demersum. Azolla filiculoides. lucens. perfoliatus. perfoliatus. se dezvoltã în lacuri. Muntenia. În perioada de antezã. Sanda. Potamo – Ceratophylletum submersi Pop 1962. gramineus. Nymphoidetum peltatae (Allorge 1922) Bellot 1951. Potamogetonetum graminei (Koch 1926) Passarge 1964 em. lucens. bãlþi. Azolla caroliniana. Substrat: depozite aluviale. P. Clima: T = 11–9. Najas minor.43 Rooted floating vegetation PAL. P.2. Oltenia. în ape permanente. inflorescenþele apar la suprafaþa apei. 70 . contribuind la colmatarea acestora.50C. Rãspândire: Criºana. perfoliatus. Suprafeþe: Circa 50–100 ha. canale de colectare a apelor). Specii caracteristice: Potamogeton lucens.HAB: 22. P. Potamogetonetum lucentis Hueck 1931. Popescu. Myriophyllum spicatum. L. trisulca. Lunca ºi Delta Dunãrii. Görs 1977. P. Trapetum natantis V. Ceratophyllum demersum. P. Relief: bazine acvatice (lacuri. gramineus. Potamogetonetum perfoliati Koch 1926. Utricularia vulgaris.43111 Nuphar beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Myriophyllo verticillati – Nupharetum luteae W. P = 350–650 mm. Koch 1926. Nuphar luteum. Elodeetum canadensis Eggler 1933. Nuphar luteum ºi Potamogeton natans Corespondenþe: NATURA 2000: 3160 Natural dystrophic lakes and ponds EMERALD: 22. nisipuri. gramineus. P. P. luturi.421 Large pondweed beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Alianþa Potamogetonion pectinati W. Rãspândire: Bazine acvatice cu ape stãtãtoare sau lin curgãtoare din sud-vestul þãrii. Nedelcu 1973. Polygonum amphibium. Staþiuni: Altitudine: 3–350 m. Literaturã selectivã: Coldea et al. Salvinia natans. Elodea canadensis. Ape continentale (non-marine) (2) R2206 Comunitãþi danubiene cu Potamogeton perfoliatus. P. R2207 Comunitãþi danubiene cu Nymphaea alba. Koch 1926 Görs 1977. Structura: Speciile dominante: Potamogeton lucens. Hydrocharis morsus-ranae. Potametum natantis Soó 1927. Stancu 2001. Moldova. Marsilea quadrifolia.

Potamogeton crispus. În prezent. înainte de desecare. Clima: T = 10. Valoare conservativã: mare. Stratul natant este însoþit frecvent de speciile alianþei Lemnion minoris. Trapa natans.5–2 m). cu conþinut redus de substanþe nutritive ºi reacþie neutrã sau adesea alcalinã (pH = 7.2. Nymphaea alba în comunitãþi danubiene 71 . Stratul submers este format din: Myriophyllum verticillatum. Substrat: Aluviuni slab alcaline pânã la neutre.2. Staþiuni: În bazine acvatice cu apã permanentã. Potamogeton natans. Ocupau suprafeþe întinse în bãlþile Dunãrii. Structura: Stratul natant este alcãtuit din Nymphaea alba. P.5–8). Ape continentale (non-marine) (2) Comunitãþi danubiene cu Trapa natans ºi Nymphaea alba Suprafeþe: 50–100 ha.5– 9. Nymphoides peltata. P = 350–450 mm.50C. cele mai reprezentative fitocenoze se gãsesc în Delta Dunãrii. Altitudine: 5–150 m. Ceratophyllum demersum. Se dezvoltã în ape puþin profunde (0. pectinatus. unde ocupã suprafeþe relativ mari.

L. Alte specii importante: Potamogeton natans. în Delta Dunãrii suprafeþele sunt de 3–4 ha. 1984.43 Rooted floating vegetation CORINE: – PAL. R2208 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus aq uatilis ºi Hottonia palustris Corespondenþe: NATURA 2000: 3260 Water courses of plain to montane levels with the Ranunculion fluitantis and CallitrichoBatrachio vegetation EMERALD: 22.5–90C. Hottonietum palustris R. Gehu 1961. Specii caracteristice: Ranunculus aquatilis. Elodea canadensis. trisulca. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Ceratophyllum demersum. Nymphoides peltata. lunca ºi Delta Dunãrii. Potamogeton crispus. Relief: bazine acvatice cu apã permanentã dar nu mai adânci de 1–1. Ranunculus trichophyllus. Prin îndiguirea Dunãrii ºi asanarea bãlþilor din lunca fluviului. sudul Moldovei. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum.5–2 ha. Staþiuni: Altitudine: 2(5)–250 m.HAB: 24. Wolffia arrhiza.43113 Transsylvanian hot-spring lotus beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Nymphaeetum lotus thermalis Borza (1931) 1963. Trapa natans. Structura: Vegetaþia este alcãtuitã din specii acvatice submerse. 1997. Salvinia natans. Spirodela polyrhiza. 31B0*Sacred lotus beds 1 EMERALD: – CORINE: – PAL.2. La suprafaþa apei se dezvoltã speciile ce realizeazã stratul natant al fitocenozelor cu: Lemna minor. Popescu. P. Nedelcu 1972. 2001. Nymphoides peltata. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potamogeton natans. Rãspândire: Criºana. Marsilea quadrifolia. Sanda et al. spicatum. vegetaþia acvaticã din zonã s-a diminuat foarte mult. M. Nuphar luteum. trisulca. Hottonia palustris. Hottonia palustris. Suprafeþe: În bazinele cu apã permanentã 0. iar unele specii au dispãrut aproape complet. Myriophyllum verticillatum. Substrat: aluviuni luto-nisipoase. Hippuris vulgaris. P = 450–600 mm.HAB: 22.5 m. 72 . Hydrocharis morsuranae. 1 Numai pentru habitatele din Bucureºti ºi Lacul Snagov. Myriophyllum verticillatum. Valoare conservativã: mare. Popescu et al.3411 Ranunculus communities in shallow water Asociaþii vegetale: Ranunculetum aquatilis Sauer 1947. La suprafaþa apei plutesc speciile caracteristice alianþei Lemnion.2. Lemna minor. Nuphar luteum. Literaturã selectivã: Coldea et al. Spirodela polyrhiza precum ºi pteridofitele: Azolla caroliniana. ªtefan et al.43 Mesotrophic river vegetation EUNIS: C1. Popescu. Nymphaea alba. 1995. Phragmites australis. Polygonum amphibium. Specii caracteristice: Nymphaea alba. Spirodela polyrhiza. Clima: T = 10. thermalis Corespondenþe: NATURA 2000: 31A0* Transsylvanian hotspring lotus beds. Myriophyllum spicatum. cum sunt: Lemna minor.Tx 1937. Typha angustifolia. Wolffia arrhiza. pectinatus. Popescu A. dintre care mai reprezentative sunt: Ranunculus aquatilis. Salvinia natans. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus aquatilis. Banat. Ceratophyllum demersum. 1997. Redactat: A. Hottonia palustris. R2209 Comunitãþi terþiare relicte cu Nymphaea lotus var. 1998. Redactat: A. et al. L.

Substrat: aluviuni recente. Suprafeþe: 700–800 m2 (1000). Phragmites australis. thermalis este consideratã relict terþiar ºi reprezintã „o oazã tropicalã în mijlocul unei vegetaþii eurosiberiene” (Borza 1963). Butomus umbellatus. neutre sau bazice (pH – 7.2. Stancu 2001. Alisma plantago-aquatica. ºi exemplare rare de Phragmites australis. Ape continentale (non-marine) (2) Comunitate terþiarã relictã cu Nymphaea lotus var. Literaturã selectivã: Borza 1963. P = 600–700 mm.5–8). thermalis Rãspândire: Judeþul Bihor. Specii caracteristice: Nymphaea lotus var. ssp. 73 . În componenþa fitocenozei mai participã: Ceratophyllum demersum. Specia dominantã Nymphaea lotus var. Bãile Felix în apele Pârâului Peþea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nymphaea lotus var. thermalis se dezvoltã în apele calde. Clima: T = 9. Sanda. cu temperaturã de 20–300C. care au devenit concurente periculoase pentru nufãr.2. Specii endemice: Nymphaea lotus var. thermalis. Structura: Cenozele termofile edificate de Nymphaea lotus var. neglectum. Sparganium erectum. Popescu. Pistia stratiotes.50C. Din aceastã categorie menþionãm: Myriophyllum brasiliense. Redactat: A. Staþiuni: Altitudine: 150 m. Valoare conservativã: foarte mare. Bucureºti. Alte specii importante: Ceratophyllum demersum. Relief: bazine cu apã termalã 20–300C în lacul ºi pârâul Peþea – Bãile Felix – Oradea. neglectum. Lacul Snagov. Popescu. Alisma plantago-aquatica. Nelumbo nucifera (31A0*). Sparganium erectum ssp. Butomus umbellatus. thermalis. Nelumbo nucifera (lotus indian) de la Snagov ºi Bucureºti s-a aclimatizat ºi formeazã fitocenoze relativ întinse pe lacurile din localitãþile menþionate (31B0*). thermalis. În cadrul fitocenozelor de Nymphaea au mai fost introduse unele specii tropicale.

Stachys palustris. Redactat: A. Crypsis aculeatus. Rãspândire: În luncile râurilor de câmpie din întreaga þarã: Transilvania. Schoenoplectetum tabernaemontani Soó 1947. Schoenoplectus tabernaemontani. de sãruri apar plantele halofile: Suaeda maritima (pannonica).51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Cyperetum flavescenti Koch ex Aichinger 1933. Carex distans.HAB: 22. În zonele cu concentraþie mare R2211 Comunitãþi danubiene cu Cyperus fuscus ºi C.50C. în cea mai mare parte. Crypsis aculeata. Suaeda maritima. precum ºi unele plante halofile ca: Spergularia maritima. Spergularia maritima. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Aeluropus littoralis. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. Eleocharis uniglumis. Ape continentale (non-marine) (2) R2210 Comunitãþi danubiene cu Bolboschoenus maritimus ºi Schoenoplectus tabernaemontani Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 22. Carex riparia. Schoenoplectus tabernaemontani. Phragmites australis. Alte specii importante: Teucrium scordium. Popescu. Banat. Oenanthe aquatica. Alisma plantago-aquatica. P = 350– 700 mm. Veronica anagalis-aquatica. Aster tripolium. Schoenoplectus triqueter. Oltenia. Lycopus europaeus. 74 . Nedelcu 1973.2. Etajul inferior este compus din specii de talie micã. cu rol important în structura fitocenozelor. Clima: T = 11–9. Galium palustre. Aster tripolium.3 Amphibious communities PAL. Cele mai frecvente plante din aceastã categorie sunt: Potentilla reptans. Nedelcu 1972. Ranunculus repens. Eleocharis palustris. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bolboschoenus maritimus. Substrat: aluviuni. Stachys palustris. Soluri: gleiosoluri slab sãrãturate. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu. Galium palustre. Acest etaj are înãlþimea de 40–50 cm ºi acoperirea de 75–90%. Schoenoplectus triqueter. Mentha aquatica. 1997. Pop 1968.HAB: 22. 1984. Aeluropus littoralis.32. Popescu. Eleocharis palustris. Structura: Etajul superior este alcãtuit. Cypero – Limoselletum Kornek 1960. Lycopus europaeus. Sanda. flavescens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or IsoetoNanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Suaeda splendens. de Bolboschoenus maritimus la care se mai adaugã: Schoenoplectus tabernaemontani. Aster tripolium. Specii caracteristice: Bolboschoenus maritimus. Muntenia.353 Ponto-Pannonic halonitrophile amphibious communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Bolboschoenetum maritimi Eggler 1933. Rorippa amphibia. Agrostis stolonifera. Agrostis stolonifera. Juncetum bufonii Felföld 1942. Phragmites australis. nisipuri. Junus gerardi. Glyceria maxima. Juncus gerardi. Sanda 1977. totalizând peste 150–200 ha. Staþiuni: Altitudine: 10–300 m (în Transilvania).2. Suprafeþe: De la 100 m2 pânã la 2–3 ha (în Delta Dunãrii). Ranunculus sceleratus. Doltu. Valoare conservativã: redusã. cu exces de umiditate în prima parte a sezonului de vegetaþie. Carex riparia. Butomus umbellatus. Moldova.

Eleocharis carniolica. Substrat: depozite aluviale. Suprafeþe: În funcþie de dimensiunile bazinelor acvatice. Ranunculus lateriflorus. Isolepis supina. Potentilla supina. Limosella aquatica. Lindernia procumbens. Heleochloa alopecuroides.2. Mititelu et Barabaº 1972. Lythrum hyssopifolium. Suprafeþe: De la 200–300 m2 pânã la 4–5 ha. cernoziom levigat uneori sãrãturat (solodii). 1997. Rãspândire: Câmpia Banatului. Lunca Dunãrii. luto-nisipoase profunde. flavescens. Juncus bufonius. Ranunculus pedatus. Literaturã selectivã: Cârþu 1973. pânã la mai multe ha. Elatine triandra. Speciile cele mai fidele sunt: Gypsophila muralis. Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3.51 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards Asociaþii vegetale: Limoselleto – Ranunculetum lateriflori Pop (1962) 1968. Staþiuni: Altitudine: 100–300 m. 1973. speciile sunt plante anuale ºi realizeazã un singur strat. Coldea et al. Lunca ºi Delta Dunãrii. Trifolium fragiferum.HAB: 22. Drãgulescu 1995. Peplis portula. Radiola linoides ºi Lindernia procumbens Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: – CORINE: – PAL. Centuncus (Anagallis) minimus. Relief: microdepresiuni pe terenuri plane. Redactat: A. 75 . Lindernia procumbens. Câmpia Românã. Elatine alsinastrum. Elatine triandra. Roci: depozite loesoide. Valoare conservativã: moderatã. Juncus bufonius. Pulicaria vulgaris. Soluri: aluviosoluri. P = 350–550 mm. Gnaphalium uliginosum. Structura: Vegetaþia anualã ocupã repede terenurile eliberate de apã. Isolepis supina. Cyperus flavescens. Gypsophileto muralis – Radioletum linoides Mititelu et al. Ranunculus lateriflorus. Cyperus glomeratus. Eleocharis acicularis. Cyperus michelianus. Gnaphalium uliginosum. Climã: continentalã. Muntenia. Delta Dunãrii. Specii caracteristice: Juncus bufonius. uneori slab salinizate. Grigore 1971. Radiola linoides.32. argile. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Caldesia parnasifolia (DH2). Sol: brun de pãdure levigat. Centaurium pulchellum. Lindernia procumbens. acestea ocupã suprafeþe de la 200–500 m2. În marea lor majoritate. Pe terenurile cu acumulãri de sãruri (cum este cazul luncii Cãlmãþuiului la Buzãu) se dezvoltã masiv Myosurus minimus. Staþiuni: Altitudine: 50–350 m. R2212 Comunitãþi danubiene cu Ranunculus lateriflorus. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Cyperus flavescens. Clima: T = 10. Lindernia procumbens.5–90C. Centaurium pulchellum. Structura: Vegetaþia realizeazã un singur strat ºi este alcãtuit din: Cyperus fuscus.2. Isolepis supina. Juncus compressus. luturi. Pop 1968. T = 11–90C. P = 350–550 mm. Juncus bufonius. Popescu. Gypsophila muralis. Ape continentale (non-marine) (2) Rãspândire: Banat. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. C. Alte specii importante: Cyperus michelianus.

Redactat: A. iar în locurile cu apã permanentã apare. Junucs bufonius. luto-argiloase. Structura: Specia dominantã este Eleocharis acicularis. Mentha pulegium. 76 . Lindernia procumbens. în cantitate apreciabilã. Trifolium fragiferum.44 Eleocharis acicularis beds Asociaþii vegetale: Eleocharidetum acicularis W. Eleocharis palustris. Gypsophila muralis. Suprafeþe: Circa 10–15 ha. Oberd. Lythrum thymifolia. Cyperus fuscus. Specii caracteristice: Eleocharis acicularis. Aria principalã de distribuþie a acestui tip de vegetaþie este în zona subcontinentalã a Europei Centrale ºi de Est (Pietsch 1966. 1997. Stancu 2001. Hypericum humifusum. Valoare conservativã: mare ºi foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Marsilea quadrifolia (DH2). Rãspândire: Câmpia Criºurilor. lunca Siretului. Heleochloa alopecuroides. Lythrum hyssopifolium. Pop 1968. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Centaurium pulchellum. Redactat: A. Specii caracteristice: Limosella aquatica. nisipoase. Cyperus flavescens.2. Ranunculus lateriflorus. Eleocharis carniolica. Literaturã selectivã: Coldea et al. Timiº-Bega. 1957. Mentha pulegium. Ranunculus flammula. Alte specii importante: Caldesia parnasitolia. Radiola linoides. Potentilla reptans. Grigore 1971. 1984. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. gleiosoluri. Sanda. Muntenia. Potentilla supina. Popescu. Popescu. Substrat: depozite aluviale. Popescu. Clima: T = 11–10. Marsilea quadrifolia. Pulicaria vulgaris. Sanda et Stancu 2001.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards CORINE: – PAL.HAB: 22. Cyperus hamulosus. În Delta Dunãrii fitocenozele au în compoziþie speciile: Mentha pulegium.50C. Gnaphalium uliginosum. Patt 1995). Alte specii importante: Elatine alsinastrum. Isolepis supina. Ocupã suprafeþe restrânse în jurul bazinelor acvatice. R2213 Comunitãþi danubiene cu Eleocharis acicularis ºi Littorella uniflora Corespondenþe: NATURA 2000: 3130 Oligotrophic to mesotrophic standing waters with vegetation of the Littorelletea uniflorae and/or Isoeto-Nanojuncetea EMERALD: 22. Koch 1926 emend. Junucus bufonius.2. Popescu et al. Drãgulescu 1995. Lindernia procumbens. Soluri: luvosoluri. Compoziþia floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis acicularis. Popescu. aluviosoluri. Relief: teren plan. Cyperus michelianus. P = 350–550 mm.32 Euro-Siberian dwarf annual amphibians swards EUNIS: C3. alãturi de care se dezvoltã: Juncus bulbosus. 1997. Peplis portula. Ape continentale (non-marine) (2) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus lateriflorus. Delta Dunãrii. Radiola linoides. Coldea et al. temporar inundate (3–4 luni pe an).

5–90C.2. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. Clima: T = 10.211 Tasselweed communities PAL. Oltenia (Slatina). Zannichellietum pedicellatae Nordh. Alte specii importante: Zannichellia palustris. 77 . P = 400–450 mm. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe mici de 50–250 m2. Heleocharis uniglumis. Potamogeton pusillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ruppia maritima. Transilvania (SomeºeniCluj.2. Redactat: A.2. Ranunculus baudotii. Relief: ochiuri de apã sãratã. Zannichellia pedicelata. Potamogeton pectinatus. Pott 1992. Moldova (Valea Bârladului). în afarã de speciile edificatoare ºi dominante s-au mai gãsit: Najas minor. R2302 Comunitãþi ponto-panonice cu a Znnichellia palustris ºi . Ocna Sibiului). Zostera nolti se dezvoltã în ape salmastre. Specii caracteristice: Ruppia maritima. Najas minor. Agigea. totalizând 4–5 ha. Potamogeton pectinatus ºi foarte rar exemplare de Bolboschoenus maritimus. 1954 em. Substrat: depozite salifere. Mangalia). Fitocenozele sunt sãrace. Turda. cu substrat format din nisipuri fine în amestec cu argile. Ape stãtãtoare saline ºi salmastre (23) Valoare conservativã: foarte mare. microdepresiuni din lungul litoralului. Todor 1948.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Ruppietum maritimae (Hacquette 1927) Iversen 1934.211 Tasselweed communities PAL. 1 R2301 Comunitãþi vest-pontice cu Ruppia maritima Corespondenþe: NATURA 2000: 1150*Costal lagoons 1 EMERALD: – CORINE: 23.2. Suprafeþe: 50–250 m2.HAB: 23. Rãspândire: Sporadic în Banat (interfluviul Timiº-Bega). nisipuri maritime sãrãturate. Dobrogea (Midia – Nãvodari). Potamogeton pectinatus. Staþiuni: Altitudine: 0–250 m. Zpedicellata Corespondenþe: NATURA 2000: – MERALD: – CORINE: 23. Bolboschoenus maritimus.113 Ponto-Pannonic salt lakes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Zannichellietum palustris Lang 1967. Prodan 1939. Clima: T = 110C. Phragmites australis. Zannichellia palustris. Relief: Pentru habitatele de pe litoralul Mãrii Negre. Structura: Speciile dominante Ruppia maritima. puþin adânci. Amenajarea plajelor ºi construcþia combinatului de la Midia – Nãvodari au dus la reducerea sau chiar la dispariþia acestor fitocenoze. P = 350–600 mm. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre (Midia. Transilvania (Bãile Sãrate Turda). Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Popescu. Ape continentale (non-marine) (2) 2.

Myriophyllum spicatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Najas marina. Rãspândire: Criºana (Câmpia Criºurilor). Dobrogea. Pop.211 Athalassic tasselweed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Najadetum marinae Fukarek 1961. pectinatus. Ceratophyllum demersum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Zannichellia palustris. submerse dintre care semnalãm: Zannichellia palustris. nisipuri maritime (Delta Dunãrii). Valoare conservativã: mare. Typha latifolia. Specii caracteristice: Najas marina.2. Speciile palustre sunt puþine la numãr ºi cu puþini indivizi (Phragmites australis. Substrat: depozite aluviale. L. Najas minor. 1986. Myriophyllum verticillatum. Substrat: depozite salifere. A. Clima: T = 10. Lemna minor. În cadrul fitocenozelor se mai dezvoltã speciile: Ceratophyllum demersum.HAB: 23. Z. pedicellata. 1984. Oenanthe aquatica). Soluri: aluviuni slab sãrãturate (pH = 7. Ape continentale (non-marine) (2) Mici ochiuri de apã sãratã. Alte specii importante: Ceratophyllum submersum. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m.5–90C.3–8). P. care se dezvoltã în ape puþin adânci (50–100 cm). P = 450–500 mm. pedicellata. Sagittaria sagittifolia. P. pedicellata. Alisma lanceolatum. Suprafeþe: 20–30 ha. pusillus. Specii palustre mai frecvente sunt: Phragmites australis. Salvinia natans. Schoenoplectus lacustris. Najas minor. Spirodela polyrhiza. Potamogeton pectinatum. Delta Dunãrii. Dintre speciile natante mai importante sunt: Lemna minor. Alisma plantago-aquatica. Potamogeton trichodes. Soran 1956. Alte specii importante: Najas minor. Myriophyllum spicatum. Relief: Bazine cu ape sãrate de mici dimensiuni. trisulca. Popescu. Hydrocaris morsus-ranae.2.211 Tasselweed communities PAL. Valoare conservativã: mare. Pop 1968. Specii caracteristice: Zannichellia palustris. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. lanceolatum. Redactat: A. Cristea. Structura: Specia dominantã Najas marina. Câmpia Munteniei. R2303 Comunitãþi ponto-sarmatice cu Najas marina Corespondenþe: NATURA 2000: 1160 Large shallow inlets and bays EMERALD: – CORINE: 23. Salvinia natans. Structura: Fitocenozele sunt realizate de specii hidrofile. Potamogeton pectinatus. Potamogeton trichodes. al. Grigore 1971. fixatã de substrat. Potamogeton pusillus. Ranunculus trichophyllus. nisipuri maritime (pe litoral). Potamogeton crispus. Butomus umbellatus. Butomus umbellatus. Ranunculus trichophyllus. Redactat: A. 78 . Spirodela polyrhiza. submersã. Z. este o plantã hidrofilã. Nedelcu et al. Mititelu et Barabaº 1972. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu et. Sparganium erectum. Todor 1948. Hodiºan 2002. Najas minor. Z.

Anthemis carpatica.-Bl.40C. Literaturã selectivã: Coldea 1990. distribuite în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire.411 Loiseleuria heaths PAL. TUFÃRIºURI ºI PAJIºTI (3) 2.0– -1.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Minuartia sedoides. P = 1350–1450 mm. arealele fiind reduse. Senecio carpaticus. Juncus trifidus. în etajul alpin. Thamnolia vermicularis. Ligusticum mutellina. Poa alpina. Puºcaru et al. Specia edificatoare Loiseleuria procumbens are tulpini repente aºa încât stratul arbustiv este redus ca înãlþime la 10 cm. Ligusticum mutellina. dominanþi sunt lichenii Cetraria islandica ºi Thamnolia vermicularis. Climã: T = 0. Potentilla ternata. Resmeriþã 1982. Soluri: podzoluri scheletice sau prepodzol. Valoare conservativã: mare. Phleum alpinum. Primula minima. Boºcaiu 1971. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. el se înalþã la 5 cm. Agrostis rupestris se înalþã deasupra lui la 10–15 cm. rar conglomerate. Stratul ierburilor este completat de Potentilla 79 . Speciile de graminee dominante. 2001. xerofile. însumând < 10 ha.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Loiseleuria procumbens. Oreochloa disticha. ternata. 1962. foarte acide (pH = 4–4.1. Geum montanum. Stratul muºchilor ºi lichenilor este completat de specii cu flori. Vaccinium vitis-idaea. însã cu tulpini scurte. Popescu G. culmi domoale. însorite. Lande ºi tufãriºuri temperate (31) R3101 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de azalee (Loiseleuria procumbens) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31 Temperate heath and scrub 31. Campanula alpina. Buia et al. (Loiseleurietum procumbentis Puºcaru et al. Ghiºa 1940. Rãspândire: Carpaþii Orientali.3. Roci: silicioase.HAB: 31. Festuca supina.211 Alpide dwarf azalea heaths Asociaþii vegetale: Cetrario . Vaccinium gaultherioides. mozaicate. acidofile. Nardus stricta. Syn. Csürös 1956. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Puºcaru-Soroceanu et al. Pulsatilla alba.1956). 1956. Avenula versicolor. Rhododendron myrtifolium. Borza 1934. Campanula alpina. sãrace în substanþe nutritive (V = 8–20%). Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. et al. expuse la vânt. Sesleria coerulans. Relief: platouri. Empetrum nigrum spp. Phyteuma confusum. gresii. Acoperirea fitocenozei este variabilã. Hieracium alpinum. Luzula spicata.3. et al. Alte specii importante: Carex curvula. Arenaria alpina.4113 Carpathian dwarf azalea heaths EUNIS: F2. Carpaþii Meridionali. Specii caracteristice: Cetraria islandica. Hieracium alpinum. între 35–85%. Loiseleuria procumbens. Antennaria dioica. precum Primula minima. Phyteuma confusum. hermaphroditum. Vaccinium myrtillus. Geum montanum.Loiseleurietum procumbentis Br.1939.5). Agrostis rupestris. oligotrofe. 1981. Festuca supina. Nardus stricta. Suprafeþe: suprafeþe reduse.

Festuca picta. Clima: T = 3. Trisetum fuscum. Geranium sylvaticum. Trisetum fuscum. Viola biflora. Cuprinde specii endemice. 1962). Nardus stricta. graminee în cea mai mare parte (Trisetum fuscum. Hypericum richeri ssp. scrub EMERALD: 31. Soluri: superficiale. higrofile.HAB: 31. Staþiune: Altitudine: 1350–1400 m. Relief: vale 80 . Aconitum tauricum. la Tãrtãrãu.62 Willow (Salix) brush PAL. 1986.3215 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush Asociaþii vegetale: Salicetum bicoloris (Borza 1959 n. Literaturã selectivã: Coldea 1990. poliþe sau jgheaburi. Nardus stricta. habitatul este rar întâlnit în România. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng).50C.n. total < 10 ha.0– 0. Climã: T = 1. Suprafeþe: restrânse. cca. Buia et al. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. calcifile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3102 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix hastata Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. Valoare conservativã: mare. Oaºa). Versanþi nordici. Staþiuni: Altitudine: 1700–1960 în nord ºi peste 1900 pânã la 2200 m în sud. Specia edificatoare nu depãºeºte 1.5 m înãlþime. Alte specii importante: Calamagrostis villosa.2. distribuite mozaicat cu alte tufãriºuri pitice ºi pajiºti. Specii endemice: Trisetum fuscum. în etajul boreal. P = 1300– 1400 mm. Chaerophyllum hirsutum. mai ales pe calcare.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Total < 10 ha. Festuca picta sau Calamagrostis villosa) dar ºi diverse dicotiledonate. grisebachii. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Adenostyles alliariae. stratul al doilea este format din ierburi. P = 1050 mm. Festuca supina. pante înclinate. stâncãrii umede. Veratrum album. scrub EMERALD: 31 Temperate heaths and scrub CORINE: 31. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix hastata. Heracleum carpaticum. Nardus stricta.62153 Hercynio-Carpathian Silesian wilow brush EUNIS: F2. Campanula abietina. Specii caracteristice: Salix hastata. are rãdãcini puternice cu care fixeazã terenurile pe care se instaleazã.00C. 1962. Este alcãtuitã din douã straturi: cel superior este dominat de specia arbustiv-subarbustivã Salix hastata. Festuca supina.HAB: 31. Senecio subalpinus. Suprafeþe: suprafeþe mici. în etajul subalpin. Rãspândire: intrazonal. care realizeazã o acoperire de 80–100%.3. R3103 Tufãriºuri sud-est carpatice de Salix bicolor Corespondenþe: NATURA 2000: 4080 Sub-Arctic Salix spp. având un rol antierozional bine cunoscut. cu mult material schelet. cu o aciditate slabã sau chiar neutrã. 100 m2. pe grohotiºuri. Leucanthemum waldsteinii. Carpaþii Meridionali (Valea Sebeºului.) Popescu et al. Rumex alpestris. Achillea distans.62153 Hercynio-Carpathian small willow brush EUNIS: F2.3215 Hercynio-Carpathian willow brush Asociaþii vegetale: Triseto fusci – Salicetum hastatae Coldea (1986) 1990 (Syn. subendemice ºi rare. Salicetum hastatae Buia et al. 1991. Heracleum palmatum.622 Subarctic willow brush PAL.

1986. Munþii Bucegi. Cardamine impatiens. Þarcu. Cirsium rivulare. pe margine de râu. Agrostis canina. Godeanu.000 ha. Geum rivale. 1959. Scirpus sylvaticus. rom. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) montanã. Cardamine pratensis. coame montane cu expoziþii N ºi NE ºi înclinaþii medii-mari. habitatul este rar în România ºi include specii relictare (Salix bicolor). Specia dominantã Salix bicolor este relictarã. Scirpus sylvaticus. rarã în Carpaþii româneºti ºi formeazã un tufãriº în mlaºtinã.4 Alpine and Boreal heaths PAL. Pedicularis palustris. cuprinsã în medie între 1. Munþii Cãlimani. în medie. Soluri: turbosoluri. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Maramureºului. mode- 81 . Galium palustre.2. Valeriana simplicifolia ºi Filipendula ulmaria. Nardus stricta. Polygonum bistorta. gneisuri-granitogneisuri. Carex rostrata. R3104 Tufãriºuri sud-est carpatice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. dar dominã Agrostis canina. reacþie puternic acidã pânã la acidã (pH = 4. humosiosoluri (sub fitocenozele instalate secundar). Relief: versanþi. Valea Olteþului. cu aciditate moderatã (pH = 6. mezo-xerofile. Carex echinata. Munþii Iezer-Pãpuºa. Munþii Piatra Mare. Staþiuni: Altitudine: 1800–2400 m.: Rhodoretum kotschyi auct.0– -2. Înãlþimea stratului.5).424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths CORINE: 31. Munþii Fãgãraº. erodate de râu ºi transformate în aluviuni. Roci: silicioase dar ºi conglomerate cu calcare. et al. Deschampsia caespitosa. Filipendula ulmaria.HAB: 31. Caltha palustris. P = 1300–1450 mm. Deschampsia caespitosa. ecologic fiind oligoterme. Rhodoreto – Juncetum trifidi Resmeriþã 1974 – saxifragetosum panniculatae Horeanu et Viþalariu 1991). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii de mlaºtini oligotrofe. cu acoperire de 60–85%. Carex fusca. Carex echinata.. cu participare mult mai redusã ºi sporadicã a lui Salix cinerea. Sphagnum magellanicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix bicolor. zone vântuite. Valoare conservativã: mare. circumpolare ºi boreale. Eriophorum vaginatum. Munþii Retezat. Cardamine pratensis. Suprafeþe: întinse > 10. Nardus stricta. depresionarã.7–5. Borza A. Munþii Bistriþei. Cernei.424 Carpathian Kotschy’s alpenrose heaths EUNIS: F2.00C. Literaturã selectivã: Popescu A. Stratul arbuºtilor este practic monodominant. structuratã ca mlaºtinã. Senecio subalpinus. în etajul subalpin ºi alpin. scheletice. Munþii Sebeºului. Roci: cristaline. Specii caracteristice: Salix bicolor. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Muntele Postãvarul) ºi Carpaþii Meridionali (Munþii Piatra Craiului.224 Carpathian Rhododendron kotschyi heaths Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum Borza (1955) 1959 em. Cirsium rivulare.2–1. oligobazice (V = 20–25%). Geum rivale. cu înãlþime cuprinsã între 30–80 cm.5 m.0). Boºcaiu 1971 (Syn. Alte specii importante: Salix cinerea.3. Clima: T = 1. Luzula sudetica. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine. Munþii Parâng. Munþii Semenic). Myosotis scorpioides. litosoluri. Valeriana simplicifolia. Diversitatea este mai redusã decât în alte mlaºtini. Epilobium nutans. Stratul ierburilor este variabil ca acoperire (30–80%). Soluri: superficiale. Juncus conglomeratus. rankere ºi criptopodzoluri. Munþii Rodnei. Cãpãþânii.

kotschy).s. Calamagrostis villosa. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifolium./ ha. Loiseleuria procumbens. Vaccinium myrtillus. Valoare conservativã: mare. Carex atrata. Alte specii importante: Bruckenthalia spiculifolia. Deschampsia flexuosa. Hylocomyum splendens. Melampyrum sylvaticum. Vaccinium gaultherioides. Polytrichum juniperinum.51 t. Stratul muscinal se ridicã la 5 cm înãlþime. Înãlþimea stratului este 20–40 cm. Nardus stricta. La acest nivel se dezvoltã ºi unele specii de dicotiledonate.u. Vaccinium gaultherioides. major. Fitocenoza este primarã. Oxalis acetosella. Loiseleuria procumbens. Acoperirea 80–100%. Avenula versicolor. Anthoxanthum odoratum. Campanula serrata.11 t. Picea abies.2. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium myrtillus. Huperzia selago. Geum montanum. Campanula kladniana. Vaccinium myrtillus. Campanula abietina. Saxifraga paniculata. se întrepãtrunde cu cel al subarbuºtilor fiind dominante speciile Nardus stricta. Homogyne alpina. Hylocomyum splendens.3. fiind prezente speciile Dicranum scoparium. Soldanella hungarica ssp. 82 . kotschy). Juniperus sibirica. precum: Potentilla ternata. Polytrichum juniperinum. Vaccinium vitis-idaea. Anthoxanthum odoratum. Stratul ierburilor nu este distinct. Lonicera caerulea. Specii endemice: Melampyrum saxuosum. Luzula luzuloides. Luzula luzuloides. Homogyne alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de smirdar (Rhododendron myrtifolium) ºi afin (Vaccinium myrtillus) rat pânã la puternic acidofile. Dicranum scoparium. Pinus mugo. Potentilla ternata. Biomasa stratului arbustiv este de 10./ ha iar a stratului ierburilor este de 2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhododendron myrtifolium (Rh.u. Geum montanum. dar se extinde ca vegetaþie secundarã atât în jnepeniºurile ºi molidiºurile defriºate cât ºi în pajiºtile alpine degradate. Lycopodium annotinum. Luzula sylvatica. Stratul subarbustiv este dominat de Rhododendron myrtifolium (Rh. Pinus cembra. habitate periclitate de numeroase impacturi negative antropice.s.

Vaccinium vitis- R3105 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) cu smirdar (Rhododendron myrtifolium) Corespondenþe: NATURA 2000: 4070*Bushes with Pinus mugo and Rhododendron myrtifolium 2 EMERALD: 31. Ribes petraeum. Calamagrostis villosa.2–0.. Rhododendron myrtifolium. platouri vânturate. Productivitatea stratului arbuºtilor variazã. Pinus cembra. calcare. 1989. PuºcaruSoroceanu E.2. oligobazice (13–19%). em. cu reacþie acidã (pH = 4. Rhododendron myrtifolium.: Pinetum mugi carpaticum auct.1975.8).00C în sud. 1962. Coldea 1990. Roci: ºisturi cristaline.5 t / ha. Beldie 1967. Oxalis acetosella. cu densitãþi mari (2200 tufe/ha. Mititelu et al. între 30–80% ºi este alcãtuit mai ales din speciile Pleurozium schreberi. Alnus viridis. F2.561 Subalpine mountain pine scrub and 31. circuri glaciare. în rariºti. iar la limita inferioarã.0) m la altitudini mai coborâte (1600 m) ºi devine tot mai scund. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este edificat de Rhododendron myrtifolium. dar pot apãrea sporadic.1–4. 2001. Carpaþii Occidentali.6 t–11 t / an / ha material vegetal uscat ºi au o biomasã totalã de 74. Luzula sylvatica. Deschampsia flexuosa. cu înãlþime de 2–2. se dezvoltã ºi exemplare subdezvoltate de arbori (Pinus cembra. Campanula abietina.000 ha. Structura: Fitocenoza edificatã de Pinus mugo este tipicã pentru etajul subalpin al Carpaþilor româneºti. Clima: T = 3. în medie. Boºcaiu 1971. 1981. Speciile sunt oligoterme. Puºcaru et al. 1956. Pãun et Popescu G. Dicranum scoparium. 83 . et al. 1986. Sanda et al. podzol. Coldea 1995 (Syn. Alexiu 1998. 2 vicariantã la 4070 din Directiva Habitate. prepodzol. Chifu et al. Sanda et Popescu 1988. Luzula luzuloides..4 Alpine and Boreal heaths CORINE: – PAL. Calamagrostio villosae – Pinetum mugi Sanda et Popescu 2002). P = 1250–1425 mm anual. între 6. Horeanu et Viþalariu 1991. Hylocomium splendens. Soluri: humosiosoluri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Relief: versanþi puternic înclinaþi. cu schelet bogat. Suprafeþe: Total > 50. oligotrofe. Coldea et Pânzaru 1986. cu dominanþã mare fiind ºi Vaccinium myrtillus. Stratul muscinal este prezent aproape totdeauna. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. acidofile. Picea abies. Ribes petraeum. Salix silesiaca. având o înãlþime de 25–30 cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. higrofile. Resmeriþã et Raþiu 1983. Resmeriþã 1978. Stratul arbuºtilor este compus din Pinus mugo. Alte specii importante: Juniperus sibirica.40 m la altitudini de peste 2200 m. Salix silesiaca. Specii caracteristice: Pinus mugo. Buia et al. Homogyne alpina.3. Acoperirea generalã este de 90–100%. iar elementele carpato-balcanice o diferenþiazã de cele similare (vicariante din Alpi). în etajul subalpin. Popescu G. et al. Staþiuni: Altitudine 1350–2000 m în nord ºi 1600–2250 m în restul Carpaþilor.0– -0.HAB: 31. Rãspândire: Carpaþii Orientali. rom. Mihãilescu 2001. roci eruptive. Carpaþii Meridionali. conglomerate.20C în nord. cu 9 ramuri la tufã în medie).461+F2. 1977. Sorbus aucuparia). Sanda et Popescu 1988. are o acoperire variabilã. 2.46 Carpathian Pinus mugo scrub. Calamagrostis villosa. ajungând la 0. Buiculescu 1972.5 (3. în general monodominant. Acoperirea stratului este de 30–60%. Juniperus sibirica.462 Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifoliiPinetum mugi Borza 1959. Polytrichum juniperinum. Borza 1959.562 Carpathian alpenrose mountain pine scrub EUNIS: F2. Coldea 1991. Stratul de jneapãn este de regulã compact. superficiale.

mai abundent fiind Vaccinium myrtillus. Coldea et Pânzaru 1986. Hieracium alpinum. Melampyrum sylvaticum. 1962. 1981. Soluri: histiosoluri (2-6 m grosime). Poa media. 1987 non Hadác 1956). alte ericacee prezente fiind speciile relictare Oxycoccus microcarpus. Resmeriþã 1970. Luzula luzuloides. Suprafeþe: 1400 ha în mlaºtinile oligomezooligotrofe. Chifu et al. Vaccinium myrtillus. Oxalis acetosella. Alnus viridis. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1978. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. R3106 Tufãriºuri sud-est carpatice de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe de Sphagnum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Empetrum nigrum. Carpaþii Occidentali (Munþii Gilãu. Hylocomium splendens. Pãun et Popescu G. Sorbus aucuparia. ºi prin aceasta se deosebeºte de jnepeniºurile similare din Europa. Melampyrum silvaticum. Puºcaru-Soroceanu E.: Vaccinio – Pinetum mugi sphagnetosum Pop et al. Roci: magmatice. Dicranum scoparium. Pleurozium schreberi. Coldea 1985.5).3.8–4. Specii endemice: Silene nivalis (Lychnis nivalis). Boºcaiu 1971. Stratul arbuºtilor este edificat de Pinus mugo monodominant.HAB: 31. Stratul muscinal este dominat de Tufãriº de jneapãn (Pinus mugo) 84 . Staþiuni: Altitudine: 1000–1050 m. Dryopteris carthusiana ssp. Cicerbita alpina. în mlaºtinile din etajul boreal. Carex pauciflora. acidofile. Sanda et Popescu 1993. Polytrichum juniperinum. Stratul ierburilor este reprezentat de Eriophorum vaginatum. Alexiu 1998. 1990. oligotrofe. Homogyne alpina. Deschampsia flexuosa. 1989.2. Picea abies. Dobrescu et al. reprezentând limita esticã în Europa. Resmeriþã 1982. acide. Tinovul Molhaºul Mare de la Izbuc. oligotrofe-mezotrofe ºi aciditate ridicatã (pH = 3. 1989. este însoþit de specii subarbustive la 30-40 cm înãlþime. gresii ºi conglomerate. Relief: zone montane depresionare. Buia et al. urmat de Vaccinium vitis-idaea.562 Sphagnetum mountain pine scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pino mugo – Sphagnetum Kästner et Flössner 1933 (Syn. Luzula sylvatica. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Gutâi). higrofite–mezo-higrofite. habitatele sunt periclitate antropic. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. mezo-oligoterme. Clima: T = 5. Valoare conservativã: mare. Andromeda polyfolia. Pinus mugo fiind o specie ocrotitã în România. P = 1000–1050 mm. Leucanthemum waldsteinii. Silene nivalis. Oxycoccus palustris. dilatata.00C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) idaea. 1971. et al. Munþii Bihor).

2.3. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri de jneapãn (Pinus mugo) în mlaºtini oligotrofe Tufãriºuri sud-est carpatice de Bruckenthalia spiculifolia 85 .

Empetrum nigrum. Literaturã selectivã: Pop et al. Soldanella major. Bruckenthalietum spiculifoliae Buia et al. Sphagnum capillifolium. Picea abies.. Betula pendula. Total < 10 ha. Oxycoccus palustris. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. R3107 Tufãriºuri sud-est carpatice de coacãzã (Bruckenthalia spiculifolia) ºi ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Alte specii dominante sunt subarbuºtii Vaccinium myrtillus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bruckenthalia spiculifolia. as. as.p. Nardus stricta cu Bruckenthalia spiculifolia ªerbãnescu 1961). Sphagnum russowii. Sphagnum magellanicum. Vaccinium vitis-idaea ºi ierburile Nardus stricta. Vaccinium vitis-idaea. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. cuprinzând specii relicte. Speciile edificatoare tufãriºului se distribuie conform exigenþelor biologice. Homogyne alpina. Bruckenthalia fiind o heliofilã. Valoare conservativã: mare. Stratul de Juniperus se înalþã pânã la 50 cm în timp ce Bruckenthalia rãmâne la 15–20 cm.n. acidofile. Veratrum album. Calamagrostis villosa. Athyrium alpestre. cu cerinþe ecologice mai termofile decât alte juniperete. Vaccinium myrtillus. Vaccinium myrtillus. Viola biflora. 1987. 1956 n. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus mugo. Clima: T = 1. Thymus balcanus. Melampyrum sylvaticum.3.HAB: 31. Potentilla ternata).30C. Alte specii importante: Campanula abietina. Achillea distans. Empetrum nigrum. bogate în schelet. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Sphagnum russowii ºi Sphagnum capillifolium alãturi de care se dezvoltã Polytrichum strictum.4632 Carpathian Bruckenthalia heaths EUNIS: F2. Suprafeþe: mici. Roci: silicioase ºi calcaroase.2632 Carpathian Bruckenthalia heaths Asociaþii vegetale: Junipero – Bruckenthalietum Horv. Soluri: humosiosoluri ºi litosoluri. Andromeda polyfolia. Geum montanum. Potentilla ternata. din Europa centralã. Rhododendron myrtifolium. xero-mezofile. Campanula serrata. Deschampsia flexuosa. Polytrichum strictum. Alnus viridis. 86 . Luzula sylvatica.. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare în mare mãsurã.46 Bruckenthalia heaths PAL. Vaccinium vitis-idaea. Caracterul microterm al acestei cenoze faþã de cel al molidiºurilor (pe care de multe ori le succed) este ilustrat de prezenþa speciilor alpine (Vaccinium gaultherioides. Specii caracteristice: Pinus mugo. Poa alpina.: Juniperetum intermediae Nyár. Pinus mugo. Eriophorum vaginatum. Polytrichum juniperinum. 1936 (Syn.46 Bruckenthalia heaths CORINE: 31. cu o reacþie acidã. Staþiuni: Altitudine: 1600–1800 m. Alte specii importante: Oxycoccus microcarpus. commutatum. însoriþi. în etajul subalpin. Compoziþia floristicã a fitocenozei este mai sãracã decât a celor asemãnãtoare. habitate rare.7–1. Bruckenthalia spiculifolia cu Antennaria dioica ªerbãnescu 1961. cuprinzând însã câteva specii relictare. Rãspândire: Carpaþii Meridionali. oligotrofe. Juniperus sibirica. Rumex arifolius. P = 1150–1250 mm.2. Carex pauciflora. bordeazã latura sudicã a tufãriºului format de Juniperus sibirica ºi lipseºte din zonele umbrite. 1962 p. Relief: versanþi montani sudici. Festuca supina. Phleum alpinum ssp.

Pinus cembra.6–0.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Edificatorul fitocenozei este Juniperus sibirica (J. Soldanella hungarica ssp. Climã: T = 1. 87 .5–6.u. ªerbãnescu 1961. Luzula luzuloides. major. Stratul ierburilor ºi semiarbuºtilor este dominat de: Vaccinium myrtillus. Staþiuni: Altitudine: 1650–2000 m. pe prepodzoluri scheletice. Coldea et Pop 1988. nana). Drãgulescu 1995. la valori medii de 1. care realizeazã asociaþii primare în etajul subalpin. Pinus cembra.n. Biomasa ajunge. Calamagrostis villosa. protejate Emerald. Rhododendron myrtifolium. Hylocomium splendens. hermaphroditum. Soluri: rankere ºi rendzine. Vaccinium vitis-idaea.231 Mountain Juniperus nana scrub Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Juniperetum Simon 1966 (Syn. Deschampsia flexuosa. Relief: versanþi însoriþi dar ºi cu expoziþie nordicã. Festuca supina. pe grohotiºuri cu reacþie acidãneutrã (pH = 5.2. Vaccinium vitis-idaea. Vaccinium myrtillus. Popescu G. Înãlþimea stratului este de 50–60 cm. Stratul arbustiv are o acoperire de 80–100%.431 Mountain Juniperus nana scrub EUNIS: F2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Nardus stricta. etajul subalpin ºi boreal. dar se instaleazã ºi secundar. Bruckenthalia spiculifolia. speciile carpatice fiind bine reprezentate. Carpaþii Occidentali. Total > 1000 ha. în etajul boreal. Buia et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sibirica (J. Homogyne alpina. se diferenþiazã la micã înãlþime sub cel dominant. Potentilla ternata. la stratul subarbustiv. deasupra cãruia se ridicã speciile de arbori. Betula pendula. Valoare conservativã: mare. mezo-xerofile. habitate puþin rãspândite. În Munþii Cãlimani. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. acidifile. J. Orthilia secunda.21 t ha s. Suprafeþe: câteva sute de ha mãsurate în Gârbova. Picea abies.00C. R3108 Tufãriºuri sud-est carpatice de ienupãr pitic (Juniperus sibirica) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. dar ºi pe calcare. 2001. biomasa stratului arbustiv ajunge la 13. Buiculescu 1972. P = 1250–1400 mm. Stratul arbustiv este dominat de Juniperus sibirica însoþit sporadic de Pinus mugo. Loiseleuria procumbens. Deschampsia caespitosa. nana). Coldea 1991. Leucanthemum waldsteinii. Luzula sylvatica. Lonicera caerulea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Oxalis acetosella. Picea abies.). Melampyrum Rãspândire: Carpaþii Orientali. Roci: silicioase. Vaccinium gaultherioides. Cicerbita alpina. Carex atrata. Alte specii importante: Empetrum nigrum ssp. cel al ierburilor ºi semiarbuºtilor 10–15% ºi se diferenþiazã un strat muscinal de 5–15%.431 Juniperus nana scrub PAL. JuniperetoVaccinietum Puºcaru et al. Carpaþii Meridionali. Stratul muscinal este alcãtuit din: Dicranum scoparium. et al. Alnus viridis. 1962.: Juniperetum nanae Soó 1928. Luzula sylvatica. Campanula serrata. nana. Pinus mugo. Pleurozium schreberii.23 t ºi se apreciazã cã ea reprezintã 15% din biomasa jnepeniºurilor din zonã. Sunt specii oligoterme. Structura: Fitocenoza este edificatã mai ales de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Geum montanum. Festuca supina. communis ssp.HAB: 31. Specii caracteristice: Campanula abietina. Nardus stricta.6) dar secundar. 1956 n. oligotrofe. dupã defriºarea molidiºurilor. Juniperetum sibiricae Raþiu 1965 Vaccinio-Juniperetum communis Kovács 1979. Vaccinium gaultherioides.3. cu înclinaþie medie ºi mare. Polytrichum juniperinum.

Raþiu et Gergely 1970. Alexiu 1998. Relief: vârfuri înalte. Alnus viridis. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Buia et al. 1926 (Syn. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) sylvaticum. Mititelu et al. Festuca supina. Puºcaru-Soroceanu et al. Vaccinium vitis-idaea. Soluri: ranker.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. cu Empetrum ºi Vaccinium gaultherioides. Roci: silicioase.7).412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Todor et Culicã 1967. Buiculescu 1972. culmi. Dicranum scoparium) ºi mai ales licheni (Cetraria islandica. Juncus trifidus. Valoare conservativã: mare. P = 1250–1400 mm. umbriþi. La suprafaþa solului.HAB: 31. în etajul alpin ºi subalpin. Polytrichum juniperinum.50C. Vaccinium vitis-idaea. Betula pendula. 31. Deschampsia flexuosa.4–4. Deschampsia caespitosa.4122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths EUNIS: F2. Resmeriþã 1982. Rãspândire: Carpaþii Orientali ºi Carpaþii Meridionali. Stratul de tufãriº caracteristic. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1981. 1986. Coldea 1991. Raþiu 1965. Hylocomium splendens. se înalþã muºchi (Polytrichum alpinum. Dobrescu et al. Staþiuni: Altitudine: 1650–2100 m. Specia caracteristicã Empetrum nigrum ssp. Climã: T = 1. acide. în timp ce în cei Meridionali. mezo-xerofile. Dicranum scoparium. Pleurozium schreberii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium gaultherioides. Rhododendron myrtifolium se ridicã la 25–30 cm.3. 1962. 88 . cu umiditate mare. în special în Carpaþii Orientali. Boºcaiu 1971.24 Alpigenic high mountain (Empetrum – Vaccinium) heaths Asociaþii vegetale: Empetro – Vaccinietum gaultherioidis Br.6– -0.44 Empetrum – Vaccinium heaths. 1989. Vaccinium vitis-idaea.-Bl. versanþi mijlociu înclinaþi. 1977. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligoterme. Huperzia selago. fitocenoza este dominatã numai de Vaccinium gaultherioides. la 10–15 cm.2. Lycopodium annotinum.: Cetrario – Vaccinietum gaultherioidis austro-carpaticum Boºcaiu 1971). Mihãilescu 2001. 1989. hermaphroditum formeazã fitocenoza tipicã în locuri umede. Picea abies. 1962. 31. Coldea et Pânzaru 1986. Festuca supina. care provin din pajiºtile vecine Oreochloa disticha. Aici se încadreazã ºi ierburile mai abundent rãspândite. Resmeriþã 1970. hermaphroditum) cu afin vânãt (Vaccinium gaultherioides) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heath EMERALD: 31: Temperate heath and scrub. Chifu et al. Total: < 10 ha. Csürös et al. Suprafeþe: restrânse la câteva zeci de metri între iuniperete alpine. Pe solurile cu umiditate mai scãzutã se schimbã varianta de compoziþie floristicã. Kovács A. foarte acide (pH = 4. dar care o înalþã pânã la 70–80 cm. Agrostis rupestris. regosol. Coldea et Pop 1988. Simon 1966. Luzula luzuloides. Thamnolia vermicularis) alãturi de unele dicotiledonate ca Primula minima ºi Antennaria dioica. Nardus stricta. Empetrum R3109 Tufãriºuri sud-est carpatice de vuietoare (Empetrum nigrum ssp. 1979. expuºi la vânt puternic ºi rece. habitatele sunt periclitate antropic ºi protejate prin Natura 2000. rar în Carpaþii Occidentali. Dihoru 1975. Sanda et al. Structura verticalã a fitocenozei este alcãtuitã dintr-un etaj superior – al lui Juniperus sibirica cu rãspândire redusã. asociatã cu Vaccinium myrtillus. sãrace în humus. Vaccinium myrtillus.

HAB: 31. et al. Phyteuma confusum. ªtefan et al. Cetraria islandica. Cetraria islandica. Veratrum album. alcãtuit din abundenþã de speciile de buruieniºuri: Adenostyles alliariae. Horeanu et Viþalariu 1991. Luzula luzuloides. circuri glaciare.62152 Hercynio – Carpathian Silesian willow brush EUNIS: F2. Campanula abietina. Deschampsia caespitosa. Vaccinium myrtillus. Thamnolia vermicularis. Festuca supina. Înãlþimea stratului nu depãºeºte 3 m. Agrostis rupestris. Valoare conservativã: foarte mare. Achillea distans. Juniperus sibirica. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. 1967. Festuca pratensis ssp. 1999. Rãspândire: Carpaþii Orientali. Pulsatilla alba. realizând 65–75% acoperire.00C. Sârbu et al. Deschampsia flexuosa. Staþiuni: Altitudine: (1200) 1400–1950 m. 1962. 1989. Dicranum scoparium. 2001. superficiale ºi permanent umede. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Doronicum austriacum. Leucanthemum waldsteinii. Dobrescu et al. conglomerate. gresii. Polytrichum alpinum. Phleum alpinum.2.611 Alpine green alder scrub PAL. Salix caprea. Juncus trifidus. Resmeriþã 1982. Heracleum palmatum.5–0. dar ºi acide. Suprafeþe: 10–100 ha. Chaerophyllum hirsutum. substratificat. hornuri umede. Calamagrostis villosa. Primula minima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus viridis (A. Saxifraga heucherifolia. Alte specii importante: Adenostyles alliariae.subass. Geum montanum. P = 1100–1400 m. Poa alpina. Ligusticum mutellina. Carpaþii Meridionali. arealele fiind foarte reduse. Leucanthemum waldsteinii. Boºcaiu 1971. Hieracium alpinum. alnobetula) ºi Salix silesiaca sporadic pãtrunzând Pinus mugo ºi Rosa pendulina. Relief: vâlcele. cursuri repezi cu înclinaþie mijlocie-mare (35–650). Rumex alpestris. Rubus idaeus. Roci: calcaroase.: Alnetum viridis austro-carpaticum Borza 1959). Vaccinium vitis-idaea. R3110 Tufãriºuri sud-est carpatice de anin verde (Alnus viridis) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2–0. Cirsium waldsteinii. Stratul arbuºtilor este dominat de Alnus viridis (A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) nigrum ssp. apennina. Potentilla ternata. Chaerophyllum hirsutum. Specii caracteristice + dif. alnobetula). Festuca nigrescens. Aconitum tauricum. Senecio subalpinus. Campanula alpina. Literaturã selectivã: Coldea 1990. jgheaburi deschise. Antennaria dioica. Resmeriþã 1976. în etajul subalpin-boreal. alnobetula).: Vaccinium gaultherioides.1999. Poa nemoralis.3. între 1. prin megaforbiete carpatice (elemente carpatice de buruieniºuri). de cele din Alpi. Specii caracteristice: Alnus viridis (A. Climã: T = 3. Rhododendron myrtifolium. Aconitum toxicum. intrazonal. Carduus personatus. Avenula versicolor.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Salix silesiaca. Thamnolia vermicularis. Hypericum richerii ssp. Soluri: protorankere.3112 Carpathian green alder scrub Asociaþii vegetale: Salici – Alnetum viridis Colic et al. margini de cascade. Senecio nemorensis. Dihoru 1975. (Syn. Doronicum austriacum. 89 .30 m. Resmeriþã 1974. Alte specii importante: Oreochloa disticha. Vicol et al. hermaphroditum (Empetrum hermaphroditum). Structura: Fitocenoza este edificatã de specii alpine ºi boreale ºi este diferenþiatã. Rumex alpestris. Rumex arifolius. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Popescu G. Salix silesiaca. Distribuþia lui este limitatã la 2–3 m de-a lungul firului de apã. Rosa pendulina.

Înãlþimea stratului este de 25–30 cm.4 Alpine and Boreal heaths CORINE: 31. Rosa pendulina. 1962. Sanda. Campanula serrata. Staþiuni: Altitudine 1650–1900 m. Viola biflora. Rhododendron myrtifolium.412 Alpine Vaccinium heaths PAL. Rumex alpestris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Vaccinium myrtillus. Ranunculus platanifolius. litosoluri. Athyrium distentifolium. Boºcaiu 1971. la limita inferioarã de altitudine a fitocenozei având un aspect monoton. Chaerophyllum hirsutum. Vaccinium gaultherioides. Pleurozium schreberii). oligoterme. Calamagrostis arundinacea. circumpolare ºi boreale. Junceto trifidi – Vaccinietum myrtilli Resmeriþã 1976.6–5. Rãspândire: Carpaþii Orientali. de 5–10 cm este alcãtuit din exemplare de Potentilla ternata. Geranium sylvaticum. Borza 1959. Carpaþii Meridionali în etajul subalpin ºi boreal. erythranthema. 1989. Pinus mugo. Total > 50. Specii endemice: Trisetum fuscum. 1962. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine.: Vaccinietum myrtilli Buia et al. Valeriana sambucifolia. Picea abies. 1962) Boºcaiu 1971 (Syn. cu exigenþe hidrice variabile.HAB: 31. podzoluri alpine. Bruckenthalia spiculifolia. acidofile. Stratul subarbustiv este dominat de Vaccinium myrtillus uneori fiind chiar monodominant. Vaccinium vitis-idaea. Rubus idaeus.000 ha. R3111 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Deschampsia caespitosa. specii de licheni ºi muºchi (Hylocomium splendens. Luzula luzuloides var. Vaccinium vitisidaea. cu aciditate mare (pH = 4. Stratul ierburilor cu înãlþime mijlocie este dominat de: Nardus stricta. Juniperus communis.50C. Festuca supina. Valeriana tripteris. Empetrum nigrum. Melampyro saxosi – Vaccinietum myrtilli Coldea 1990). dar cu mare stabilitate cenoticã instalându-se în urma defriºãrii jnepeniºurilor sau a molidiºurilor. Specii caracteristice: Campanula abietina. Heracleum palmatum. poate înregistra specii endemice ºi subendemice. Polygonatum verticillatum. Stratul inferior. oligotrofe. Pulmonaria filarskyana.2. Juniperus sibirica. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1982. Loiseleuria procumbens. Au întotdeauna acoperire mare (85–100%). Dobrescu et al. Dihoru 1975. criptopodzoluri. Geum montanum. Vaccinium myrtillus. Cicerbita alpina. mai apar în numãr mai mare exemplare de Vaccinium vitisidaea. Suprafeþe: mari. Deschampsia flexuosa. Popescu 1988. 1979. Buiculescu 1972. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Myosotis sylvatica. Alexiu 1998. Potentilla ternata. Phyteuma wagneri. Roci: silicioase ºi calcaroase – conglomerate. Polytrichum juniperinum. Huml et al. Juniperus sibirica. Buia et al. Rhododendron myrtifolium.2122 Carpathian dwarf (Vaccinium) wind heaths Asociaþii vegetale: Campanulo abietinae – Vaccinietum (Buia et al.3. Cruciata glabra. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) grisebachii. 1991. Fitocenoza este probabil secundarã. Valoare conservativã: moderatã. P = 1250–1400 mm.4122 Carpathian dwarf Vaccinium wind heaths EUNIS: F2. Thymus praecox. Luzula luzuloides.6–0. cu înclinare moderatã-mare (25–600). Luzula luzuloides. Genista oligosperma. În general. Soluri: rankere. Poa nemoralis. Coldea et Kovács 1969. 90 . Coldea 1990. Bruckenthalia spiculifolia. Climã: T = 1. Alte specii importante: Pinus mugo.4). Relief: versanþi montani semiînsoriþi.

Festuca supina. coame. rar Carpaþii Orientali. Polytrichum juniperinum. Suprafeþe: restrânse. 2001. Campanula abietina.3. Dobrescu et al. Sanda et Popescu 1988. Hylocomium splendens. Ghiºa et al.80C. Luzula sylvatica. Agrosteto – Calllunetum Resmeriþã et Csürös 1966. Staþiuni: Altitudine: 600–1750 m. Todor et Culicã 1967.HAB: 31.3–9. 1989. Dihoru 1975. 1971. bogat în humus (3. habitate extinse primar ºi secundar. R3112 Tufãriºuri sud-est carpatice de afin (Vaccinium myrtillus) cu iarbã neagrã (Calluna vulgaris) Corespondenþe: NATURA 2000: 4030 European dry heaths EMERALD: 31. < 10 ha. Coldea 1990. Pleurozium schreberii.1). Soldanella hungarica ssp. cu specii carpato-balcanice (Bruckenthalia spiculifolia. (Syn. oligotrofe. Buia et al. Roci: silicioase.4–5. în etajul fagului ºi molidului.: Nardo – Callunetum Csürös 1964.2 European dry heaths CORINE: 31. xeromezofile. et al. ca urmare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Homogyne alpina. Geum montanum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii oligo-mezoterme. acidofile. Coldea 1991. Resmeriþã 1976. acidofile.8%).2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths. foarte acid (pH = 4. Valoare conservativã: redusã. Climã: T = 7. Raþiu 1965. Resmeriþã 1970. Nardus stricta. Arnica montana – Calluna vulgaris ass. de la 35–75% ºi ajunge la o înãlþime între 20–100 cm. Soluri: tip districambosol. Sorbus aucuparia. 1962. Se asociazã în Carpaþi. Relief: versanþi moderat înclinaþi. major. Melampyrum sylvaticum. Oxalis acetosella.2 Dry heaths PAL.5–1. Popescu G. Vicol et al. realizeazã o acoperire variabilã. P = 1300 mm. 1970). Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Literaturã selectivã: Raþiu et Moldovan 1974. Specii endemice: Melampyrum saxosum. Scorzonera rosea ºi Viola declinata) ºi. alãturi de Vaccinium myrtillus ºi Vaccinium vitisidaea.2. Campanula serrata.2162 Montane eastern Carpathian bilberry-ling heaths Asociaþii vegetale: Vaccinio – Callunetum vulgaris Bük. Specia edificatoare Calluna vulgaris este de regulã pionierã. EUNIS: F4. Calamagrostis villosa. Raclaru 1967. Buiculescu 1975. formeazã o grupare vegetalã diferitã de Tufãriº de afin (Vaccinium myrtillus) 91 . Deschampsia flexuosa. 1942.

: Vaccinium myrtillus. ªtefan et al. Raþiu et Cristea 1980. Literaturã selectivã: Csürös et CsürösKáptalan 1968. Vaccinium vitis-idaea. Salicetum capreae Schreier 1955. Resmeriþã 1970. Cytisus nigricans.872 Shrubby clearing (Sambuco-Salicion) PAL. Carex pallescens.HAB: 31.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sambucetum racemosae (Noirfalise 1944) Oberd. subass. Alchemilla flabellata. Agrostis capillaris. Resmeriþã et Csürös 1966. Lycopodium clavatum. 1999. Alte specii importante: Gentiana kochiana. Veronica officinalis). Hieracium lactucella. Salici capreae – Sambucetum racemosae (Soó 1960) Kovács 1961). Hodiºan 1968. arealele fiind relativ reduse. Campanula abietina.3. Nardus stricta. Hypochaeris uniflora. Danthonia decumbens. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cea central europeanã – subas. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calluna vulgaris.2. Potentilla erecta. Thymus pulegioides. Agrostis capillaris. Valoare conservativã: moderatã. bruckentalietosum. 1999. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Sârbu et al. Potentilla erecta. Vaccinium vitis-idaea. Hypericum maculatum. Arnica montana. Campanula serrata. Luzula campestris. Coldea 1991. Speciile dominante de ierburi sunt: Nardus stricta. Se mai asociazã tufe rare de Juniperus sibirica ºi câteva dicotiledonate ierbacee (Lotus corniculatus. 1970. Pop et al. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Hypericum maculatum. Scorzonera rosea. Festuca rubra. Euphrasia stricta.: Senecio fuchsii – Sambucetum racemosi Noirfalise1949. Luzula luzuloides. Hieracium pilosella. 1967 (Syn. Alchemilla glaucescens. Pop 1976. Festuca rubra. Luzula luzuloides. 1969. Genistella (Genista) sagittalis. Specii caracteristice+ dif. Anthoxanthum odoratum. Ghiºa et al.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Antennaria dioica. Tufãriº de iarbã neagrã (Calluna vulgaris) R3113 Tufãriºuri sud-est carpatice de soc roºu (Sambucus racemosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Vaccinium myrtillus. Hodiºan 1969. Viola declinata. Leucorchis albida. Festuca tenuifolia. 92 . Anthoxanthum odoratum. Bruckenthalia spiculifolia. Polygala vulgaris. Hieracium pilosella. Csürös 1964. Carex ovalis.

Suprafeþe: reduse. 1977. roci silicioase. eutricambosoluri. Rubus hirtus. Rumex acetosella. Betula pendula. Rubus hirtus.3. Impatiens noli-tangere. Chamaenerion angustifolium. Urtica dioica. Sârbu et al. cu perioadã de vegetaþie de 150 zile anual. Sorbus aucuparia. Înãlþimea stratului este de 4–5 m. Coldea 1991.: fit. P = 850–1100 mm. Galeopsis speciosa. Urtica dioica. Drãgulescu 1995. Carpaþii Meridionali. 1946 (Syn. Luzula luzuloides ºi numeroase ferigi. Soluri: districambosoluri. Cirsium vulgare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Bromus ramosus. marne-argiloase. Cu dominanþã mare sunt prezente speciile: Calamagrostis arundinacea. Popescu et al. Carpaþii Occidentali. Alte specii importante: Sorbus aucuparia. dupã stadiul de evoluþie. Staþiuni: Altitudinea: 800–1200 m. Impatiens noli-tangere Dihoru 1975).HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fragario – Rubetum (Pfeiffer 1936) Siss.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL. Fragaria vesca. 1997. dar numai dupã stadiile incipiente de succesiune. R3114 Tãieturi de pãdure cu zmeur (Rubus idaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Parascan et Danciu 1975.50C. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor pãstreazã în bunã mãsurã flora forestierã anterioarã. al pãdurilor de fag. în care are loc descompunerea materialului lemnos rãmas pe sol. ºisturi cristaline. luvosoluri cu umiditate moderatã-mare ºi troficitate ridicatã. Luzula luzuloides. însoþit de Salix caprea dar sporadic apar Sambucus nigra. Raþiu 1970. Structura: Fitocenoza se instaleazã în locul pãdurilor tãiate ras ºi reprezintã un stadiu de succesiune normalã spre pãdurea de fag. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Betula pendula. dupã tãierea pãdurilor de fag ºi fag în amestec.2. Stachys sylvatica. Sambucus racemosa. Valoare conservativã: redusã. Clima: T= 6. Clima: T medie anualã = 7–3. cu mult material organic în descompunere. Rubus idaeus. între 60–90%. Myosotis arvensis.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Sanda et al. stadii succesionale antropizate. Sambucus nigra.5–4. 1997.50C. Verbascum thapsus. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus racemosa. Fragaria vesca. Suprafeþe: > 100 ha. Structura: Fitocenoza se instaleazã secundar. Stratul arbuºtilor este dominat de Sambucus racemosa. Hypericum hirsutum. Relief: versanþi montani semiumbriþi ºi umbriþi. Acoperirea variazã. Centaurium erythraea. indiferent ce specii forestiere sunt 93 . Raþiu et Resmeriþã 1972. Calamagrostis arundinacea. în ochiuri de pãdure. gresii calcaroase marne. Raþiu et Gergely 1985. Soluri: eutricambosoluri. Staþiuni: Altitudinea: 700–1400 m. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Roci: conglomerate calcaroase. cu regim hidric normal. criptopodzoluri. Gnaphalium sylvaticum. Pascal et Mititelu 1971. Rubus idaeus. total < 10 ha. Senecio fuchsii devenind caracteristicã asociaþiei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Sãmãrghiþan 2001. profunde sau cu schelet slab. Sanda et Popescu 1988. Roci: diverse. Salix silesiaca. Salix silesiaca. Relief: pante mediu – înclinate. în etajul nemoral al fagului. Specii caracteristice: Senecio fuchsii. Impatiens noli-tangere. P anuale = 800–1200 mm. Salix caprea. gresii.

Agrostis capillaris. Carex humilis. Hypericum hirsutum. Asplenium ruta-muraria. Rhamnus saxatilis ssp. cu elemente xero-mezofile. Oroian 1998. Atropa bella-donna. Râmeþ). O participare semnificativã mai are Rhamnus catharticus. Galeopsis speciosa. Juniperus communis. dominat de vegetaþie saxicolã – cu frecvenþã mai mare fiind Teucrium chamaedrys. Rubus radula. Chamae- 94 . Luzula luzuloides. Fragaria vesca.50C. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) plantate. ajungând la 1–1. 80–90%. Gnaphalium sylvaticum. Specii caracteristice: Rubus idaeus. La aceastã înãlþime ajung ºi pâlcurile dense de Chamaenerion angustifolium. ce realizeazã o acoperire variabilã de 60–80%. Specii caracteristice: Juniperus sabina. Suprafeþe: Total < 10 ha. tinctoria. Stratul inferior are cea mai mare acoperire. Betula pendula.5–4. Tufele de Rubus au dominanþa cea mai mare ºi o acoperire de 60–70%. Achillea stricta. Soluri: litosoluri. Calamagrostis epigeios. Staþiuni: Altitudine: 600–1100 m. Populus tremula (juv. Cirsium vulgare. abundând gramineele: Poa nemoralis. Munþele Mare. Carex sylvatica.2. R3115 Tufãriºuri sud-est carpatice de cetinã cu negi (Juniperus sabina) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. Sesleria rigida. specie caracteristicã.). Sorbus aucuparia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rubus idaeus. de peste 2 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juniperus sabina.43 Dwarf Juniper scrub PAL. Valoare conservativã: redusã. Speciile lemnoase de Sambucus. Senecio fuchsii.3. Vincetoxicum hirundinaria. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cytisus nigricans. Scãriþa-Belioara. 1997. Senecio sylvaticus. Dihoru 1975. dar stratificarea ei este foarte diferitã. sporadic apar Picea abies. situatã în jurul buturugilor. Rubus hirtus. Teucrium montanum.4 Alpine and Boreal heath CORINE: 31. Cardaminopsis arenosa. Brachypodium sylvaticum. dupã vârsta comunitãþii constituite. P = 800–1000 mm. Raþiu et Resmeriþã 1972. Clima: T = 7. stadii succesionale antropice. Calamagrostis arundinacea. Salix caprea sunt sporadice. Raþiu et Gergely 1972. Thymus comosus. Chamaenerion angustifolium. Pascal et Mititelu 1971. Alte specii importante: Sambucus racemosa.4325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub EUNIS: F2. mezotermetermofile. alãturi de Fragaria vesca. Acoperirea fitocenozei este de 100%. dar ºi juncacee sau ciperacee: Luzula luzuloides. Stratul ierburilor este foarte divers. Helictotrichon decorum. Rubus plicatus. Juniperus communis ºi. Salix caprea. Eupatorium cannabinum. Zanoschi 1974. Raþiu et Gergely 1976. Rubus suberectus. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.2325 Carpatho – Balkanic Juniperus sabina scrub Asociaþii vegetale: Juniperetum sabinae Csürös 1958. Urtica dioica. Poa nemoralis. 1977. Stachys alpina. Larix decidua. Torilis japonica. Alte specii importante: Sesleria rigida. Agrostis capillaris. rendzine puþin evoluate. Coldea 1990. Relief: versanþi montani cu expoziþie însoritã (S). Sambucus ebulus. Sanda et al. Calamagrostis epigeios. Sãmãrghiþan 2001. ªtefan et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice.HAB: 31. neutrofile-calcicole. Stratul arbuºtilor este dominat de Juniperus sabina. Carex sylvatica. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu.5 m înãlþime. Fraxinus ornus. dar ajung la înãlþimi mai mari. Rubus candicans. mai numeroase sudice. Calamagrostis arundinacea. Roci: grohotiºuri calcaroase. Parascan et Danciu 1975.

Calamagrostis arundinacea. Betula pendula. în blocuri foarte mari. Picea abies. Athyrium filix-femina. Rosa pendulina. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Cionca – Munþii Gilãu. precum Betula pendula. Stratul arbustiv este dominat de Spiraea chamaedryfolia alãturi de care se mai dezvoltã Lonicera xylosteum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) cytisus hirsutus. Fragaria vesca. saxicole. Soluri: superficiale. Epilobium collinum. Athyrium filix-femina. umbritã. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cardaminopsis arenosa. în etajul nemoral al fagului. habitate mai rare. Fagus sylvatica. Laserpitium latifolium. Fagus sylvatica. Helictotrichon decorum. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare (40–500) ºi expoziþie însoritã sau din contra. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1970. Erysimum pannonicum. Rhamnus catharticus. Specii endemice: Thymus comosus. Dryopteris filix mas. Centaurea triumfetti. Glechoma hirsuta. Corylus avellana ºi sporadic specii de arbori în stadii tinere. Picea abies. Csürös 1966. Lonicera xylosteum. Resmeriþã. Vincetoxicum hirundinaria. Fraxinus ornus.00C. Stachys recta. Specii caracteristice: Spiraea chamaedryfolia.17 Corylus thickets Asociaþii vegetale: Calamagrosteto – Spireetum ulmifoliae Resmeriþã. alãturi de care mai frecvent apar Angelica sylvestris. Carlina vulgaris. incluzând specii endemice. Picea abies. Salix silesiaca. Biscutella laevigata. R3116 Tufãriºuri sud-est carpatice de cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Acoperirea covorului vegetal ajunge la 100%. habitate cu areal restrâns. Cytisus nigricans. Luzula luzuloides. Valoare conservativã: moderatã. Angelica sylvestris.HAB: 31.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) sau 31. Pulmonaria rubra. Roci: conglomerate. Csürös 1966. Corylus avellana. Stratul ierburilor este dominat de Calamagrostis arundinacea. Lonicera nigra. P = 850–950 mm. Dianthus spiculifolius. Dryopteris filix mas). xero-mezofile. Teucrium chamaedrys. Staþiuni: Altitudinea 800–900 m. Brachypodium pinnatum. Relief: 95 . Solidago virgaurea. Alte specii importante: Digitalis grandiflora. Polystichum setiferum. Salix silesiaca. Campanula rapunculoides. Valoare conservativã: mare. Clima: T = 6. Campanula rapunculoides ºi specii de ferigi (Dryopteris robertiana. Larix decidua. Poa nemoralis. heliofile. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Lunaria rediviva.2. Fraxinus excelsior. ªuteu 1970.8B1 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Cornus mas. Polystichum setiferum.8B142 Carpathian elm-leaved Spiraea thickets EUNIS: F3. dupã biotop ºi caracteristice pãdurilor de foioase ºi amestecuri cu rãºinoase. Salix caprea. Dryopteris robertiana. Salix caprea. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Poa nemoralis. Helianthemum canum. formate între blocuri dispersate sau grohotiºuri. Sedum telephium.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Munþii Vlãdeasa). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea chamaedryfolia. Helianthemum nummularium ssp. obscurum. Carex humilis. Symphytum cordatum. Sedum maximum.5–6. Lunaria rediviva. Asplenium ruta-muraria. Suprafeþe: < 10 ha. Rosa pendulina. Teucrium montanum. Lonicera nigra.3. Coldea 1991. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sciofile.

Specii caracteristice: Corylus avellana. Urtica dioica. Rosa pimpinellifolia. mezotermofile. Asplenium trichomanes. Carpaþii Meridionali. CsürösKáptalan M. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. pe aceleaºi pante stâncoase dar cu orientare NE. Ulmus glabra. Tilia cordata. ferigi: Asplenium trichomanes. în etajul fagului. Acer pseudoplatanus. Alte specii importante: Spiraea crenata. Senecio nemorensis ssp. Brachypodium pinnatum. Evonymus verrucosus. Mercurialis perennis.: Corylo – Tilietum Vida 1959.3. Suprafeþe: 10–100 ha. Soluri: superficiale. Calamagrostis arundinacea. Tilia cordata. cenuºie).50C. Calamagrostis arundinacea dar ºi Festuca rupicola ssp.HAB: 31.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Pulmonaria rubra.2. Gergely I. Drãgulescu 1995. 1944. bolovãnoase. Brachypodium pinnatum. Spiraea chamaedryfolia. 96 .8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Dryopteris filix-mas. Festuca rupicola ssp. Ribes uva-crispa. Hodiºan 1979. Valoare conservativã: mare. Athyrium filix-femina. Urtica dioica. situate pe stâncãrii în curs de solificare. Galeopsis speciosa. Spiraea media. Corylo – Euonymetum verrucosae Dihoru 1975). Relief: versanþi stâncoºi. europene. alãturi de R3118 Tufãriºuri sud-est carpatice de taulã (Spiraea crenata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. pe stânci. Roci: calcaroase. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8C Hazel thickets PAL. saxatilis. Dryopteris filix-mas. Structura: Fitocenoza este instalatã primar ºi este edificatã de specii eurasiatice. saxatilis. 1962. Rãspândire: Carpaþii Orientali. 1962. Climã: T = 6. O variantã floristicã regionalã este codominanþa lui Evonymus verrucosus alãturi de Corylus avellana. edificat de Corylus avellana intens dominant. ca: Poa nemoralis.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Spiraeo – Coryletum Ujv. E). Salix silesiaca. Carpaþii Occidentali. P = 850–1000 mm. alte specii din flora de mull. Pulmonaria rubra.8B1 South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Spiraea chamaedryfolia.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Stratul ierburilor este compus din graminee mai frecvente. Stratul arbuºtilor este luxuriant. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Mercurialis perennis. însoþit de Spiraea chamaedryfolia ºi exemplare sporadice de Fraxinus excelsior.HAB: 31. Geranium robertianum. Sambucus nigra. Rosa pendulina.5–5. însoriþi sau mai umbriþi (SE. mezofile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cununiþã (Spiraea chamaedryfolia) Corespondenþe: NATURA 2000: EMERALD: 31. („gresie de Siriu” calcaroasã. habitate restrânse ca areal. instalate primar. cu roca mamã la zi. Athyrium filix-femina. Ribes uvacrispa. Poa nemoralis. (Syn.8B14 East Carpathian montane thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Spireetum crenatae Morariu et Ularu 1981. fuchsii. Sorbus aucuparia. Rubus idaeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. saxicole ºi forestiere. Rosa pendulina. Geranium robertianum. Fraxinus excelsior.

Anthemis tinctoria. Rhamnus tinctoria.3.2. Rhamnus tinctoria. Fragaria viridis. Roci: 97 . sudice. Cynanchum vincetoxicum. al pãdurilor de gorun-fag. P = 850–900 mm.6 m. Ligustrum vulgare. cel puþin la 0. într-un ochi de stepã. Pyrus pyraster. Cornus sanguinea. Genista tinctoria. Cytisus hirsutus. celelalte mezofile fiind sufocate de edificator. Soluri: rendzinice. mai ales în S. habitat rar. Crataegus monogyna. Anthemis tinctoria. de 100%. Berberis vulgaris. Malus sylvestris. Ajuga genevensis.00C. calcifile.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31. Viburnum lantana. Staþiuni: Altitudine: 750–860 m. Specia citatã ºi în judeþele Cluj. Prunus spinosa. iar cele dacice ºi balcanice sunt numeroase (14%). etajul gorunului. Genista tinctoria. cu areal în curs de restrângere. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Euphorbia epithymoides.5–5. Brachypodium sylvaticum. P = 800–1000 mm. Arrhenatherum elatius. edificat de Spiraea crenata.HAB: 31. Specii caracteristice: Spiraea crenata. Rosa pimpinellifolia. Seseli varium. Evonymus verrucosus. însoþitã mai abundent de Rosa pimpinellifolia. Relief: versanþi cu înclinare mijlocie din zona colinarã ºi montanã. Total: sub 10 ha.4–0. Fraxinus ornus. cu unele excepþii ce ajung la 80%. Seseli varium. cu înclinaþie mijlocie-mare (20–400) ºi expoziþie însoritã (S-SV-V). Geranium sanguineum.8–1 m înãlþime ºi pânã la 0.30C. rom. Relief: versanþi stâncoºi. Sub aspect ecologic sunt specii termofile-mezoterme. mezoxerofile ºi xerofile. Aster amellus.8C Hazel thickets PAL. cu troficitate moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Spiraea crenata. Suprafeþe: > 100 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Tâmpa Colþii Corbului Mari – Braºov). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cotoneaster integerrimus. Hypericum perforatum. Roci: calcaroase.: Rubo-Coryletum auct. Sunt dominante Calamintha clinopodium. Galium mollugo.2 m. Acoperirea cu vegetaþie este maximã. Geranium robertianum. Alte specii importante: Rosa canina. Rãspândire: În toþi Carpaþii României. Phleum montanum.174 Subcontinental hazel thickets Asociaþii vegetale: Coryletum avellanae Soó 1927 (Syn. non Oberd. Jurinea nevelis. Carduus candicans. cu reacþie neutrã – slab alcalinã.5–6. Ajuga genevensis. Corylus avellana. specie rarã.8C4 Subcontinental hazel thickets EUNIS: F3. Cynanchum vincetoxicum. Arrhenatherum elatius. Evonymus europaeus. Suprafeþe: reduse. Teucrium chamaedrys. Gorj. Valoare conservativã: foarte mare. Literaturã selectivã: Morariu et Ularu 1981. Phleum montanum. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii europene. mediteraneenepontice. Clima: T = 7. Peucedanum oreoselinum. Calamintha clinopodium. Evonymus verrucosus. Sedum maximum. Climã: T = 6. Tulcea. Galium mollugo. Ligustrum vulgare. 1957). Înãlþimea stratului este de 1–1. în etajul nemoral. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este foarte divers ºi multistratificat. Betonica officinalis. Stratul arbuºtilor este realizat de Spiraea crenata ca specie dominantã ºi de recunoaºtere. Geranium robertianum. Teucrium chamaedrys. R3119 Tufãriºuri de alun (Corylus avellana) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Potentilla thuringiaca. Cytisus hirsutus. humifere.

Rosa canina. Stratul arbustiv este dominat de Corylus avellana în cea mai mare mãsurã. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de alun (Corylus avellana) calcaroase sau acide.2. Alnus incana. Mellitis grandiflora. Înãlþimea tufãriºului ajunge pânã la 5–6 m. spre limita cu pãdurile de fag ºi în fãgete. eurasiatice. alcãtuit din specii forestiere (Brachypodium sylvaticum. Urtica dioica. Populus tremula. Dactylis glomerata. în stadii intermediare. Rosa canina sau Prunus spinosa. Festuca gigantea. Cynanchum vincetoxicum. Melampyrum bihariense. Geum urbanum. districambosoluri. continental-europene. Cynanchum vincetoxicum. Stachys officinalis. Alnus incana. 98 . Aegopodium podagraria. Alnus glutinosa. în majoritate. Speciile componente sunt. Geranium phaeum. Brachypodium sylvaticum. Melampyrum bihariense. Poa nemoralis.3. cu participare redusã ºi diferenþiate dupã alte caracteristici staþionale. Galium schultesii. alãturi de el întâlnindu-se Crataegus monogyna. Specii caracteristice: Corylus avellana. Salvia glutinosa. Evonymus europaeus. Digitalis grandiflora. Clinopodium vulgare. Mellitis grandiflora. Anthriscus sylvestris. Acer campestre. Aegopodium podagraria. mezotermofile. dupã tãierea pãdurilor de gorun. dar ºi la liziera pãdurii sau între culturi. cu regim hidric normal. Viburnum opulus. Salvia glutinosa. Digitalis grandiflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Corylus avellana. densitatea mare a tufelor în stadiul de maturitate a fitocenozei creând o acoperire de 90–100%. Frangula alnus sau Alnus glutinosa. criptopodzol. Populus tremula. Vicia sylvatica. Prunus spinosa. Stellaria nemorum. Poa nemoralis. Soluri: eutricambosoluri. slab acidofile. Aegopodium podagraria) completeazã suprafeþele libere dintre tufe. Alte specii importante: Crataegus monogyna. stratul ierburilor. mezofile. Structura: Fitocenozele se instaleazã în mod secundar. eutrofe. Frangula alnus.

Helleborus purpurascens. Stachys R3121 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi salbã moale (Evonymus europaeus) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sambucus nigra. 1952 em. Ballota nigra. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. în etajul nemoral). ajunge la 6 m înãlþime ºi realizeazã o acoperire de 90%.112 Blackthorn-privet scrub Asociaþii vegetale: Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx.00C. sylvatica. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Dealul Cetãþii Lempeº. umiditate alternativã. Alte specii importante: Clematis vitalba.872 Shrubby clearings (Sambuco-Salicion) PAL.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. Roci: acide sau calcaroase. Sãmãrghiþan 2001. Aegopodium podagraria. Galium aparine. Valea Prahovei – Piciorul Pietrei Arse. Stratul arbustiv este dominat masiv de Sambucus nigra. Stachys sylvatica. Structura: Speciile nemorale europeneeurasiatice edificã asociaþia. Polygonatum latifolium. P = 750–850 mm. R3120 Tufãriºuri de soc negru (Sambucus nigra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. 1967. Paucã-Comãnescu 2005 inedit. Glechoma hederacea.HAB: 31. instalatã uneori de-a lungul râurilor din zona colinarã. în luminiºuri. Total < 10 ha. Dealul Cetãþii – Lempeº (Jud. Stratul ierbos este alcãtuit din: Galium odoratum. având un caracter mezoterm-mezofil. Rãspândire: În Subcarpaþii ºi Podiºurile Moldovei. rom.2. Galeopsis tetrahit.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Arctium tomentosum.: Pteridio – Crataegetum monogynae Raåiu et Gergely 1979). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. stadii succesionale antropizate. non Moor 1967. Aegopodium podagraria. Urtica dioica. Viola mirabilis. Sambucetum nigrae auct.HAB: 31. Braºov). Urtica dioica. Valoare conservativã: redusã. Podiºul ºi Depresiunile Transilvaniei (Þara Oaºului). Soluri: eutricambosoluri. Alliaria petiolata. Literaturã selectivã: Popescu A. 99 . Helleborus purpurascens. Viola mirabilis.8 Western Eurasian thickets CORINE: 31.5–6. Galeopsis tetrahit. et Hoffim.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. stadii succesionale antropizate. Galium odoratum. Pass. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. cu o stratificare pe înãlþime între 25–60 cm. Specii caracteristice: Sambucus nigra. Relief: versanþi colinari cu expoziþie SE. Munteniei.24 Subcontinental and continental deciduous thickets Asociaþii vegetale: Sambucetum nigrae Oberd. Suprafeþe: ochiuri de 500–1000 m2. Drãgulescu 1995. 1968 (Syn. Borza 1959.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Climã: T = 7. Nepeta cataria. et al. Ballota nigra. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.3. 2000.

Relief: versanþi cu înclinare medie.2. Valoare conservativã: redusã. Adeseori. este mai puþin cantitativ ºi este reprezentat de specia tipicã. Pteridium aquilinum.HAB: 31. Agrostis capillaris. Popescu et Sanda 2000. Dianthus armeria. Agrostis capillaris. Prunus spinosa.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. petraea) sau carpineto-gorunetelor. deºi prezent. Vulpia myuros). deci variazã de la cele mezofile la cele mezo-xerofile. ce poate ocupa pânã la câþiva metri pãtraþi fiecare pâlc ºi se ridicã deasupra stratului de ierburi pânã la 1. Staþiuni: Altitudinea 300–800 m.: Prunetum moldavicae Dihoru (1969) 1970. Viburnum lantana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Alnus glutinosa în zonele mai umede ºi Betula pendula în zonele mai uscate ºi mult tãiate de localnici. Evonymus verrucosus. Evonymus verrucosus.00C. Rubus hirtus. Rosa canina. dar cu participare redusã. Galium verum. Vulpia myuros. Roci: vulcanice ºi metamorfice. Rubus idaeus. cu acoperire de 100%. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa. protejat Emerald. Înãlþimea stratului arbustiv depãºeºte 3 m dar acoperirea lui este redusã. Rosa canina. Crataegus monogyna. Sub aspect ecologic sunt mezoterme.8B131 Peri-Pannonic hawthorn-blackthorn scrub EUNIS: F3. P = 650–850 mm anual cu diferenþe de la E spre V. Ligustrum vulgare. bine extins în suprafaþã. habitatul se reface dintr-o structurã de tufãriº. Suprafeþe: Mai puþin extins ca PrunoCrataegetum de silvostepã. Viburnum lantana. petraea. Clima: T = 8. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979. Carpinus betulus).5–6. central europene. Hieracium umbellatum. Stratul ierburilor. Betonica officinalis. R3122 Tufãriºuri ponto-panonice de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: 31. un strat intermediar ca înãlþime. 40–45%. Alte specii importante: Carpinus betulus. Specii caracteristice: Crataegus monogyna. Soluri: luvosoluri. Cornus sanguinea. Speciile din aceastã fitocenozã sunt mai ales eurasiatice. Rubo caesii – Prunetum spinosae Raþiu et Gergely 1979). Stratul arbustiv cuprinde frecvent speciile de arbori în stadiul de nuieliº. diversificat de multe dicotiledonate. moderat acidofile iar afinitãþile pentru factorul hidric. într-una forestierã. Total < 100 ha. Alnus glutinosa.3. Myosotis sylvatica.5 m. Prunus spinosa.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Pruno spinosae – Crataegetum Soó (1927) 1931 (Syn. Betula pendula. dupã defriºarea pãdurilor zonale (Quercus petraea. Fragaria vesca. formeazã tufele subarbustive de Rubus idaeus ºi Rubus hirtus. local se dezvoltã pâlcuri alcãtuite de feriga Pteridium aquilinum. Structura: Fitocenoza se dezvoltã secundar. Hypericum perforatum. câmpia ºi podiºurile din 100 . Q. Rãspândire: Podiºurile Dobrogei de Nord ºi Sud. Cytisus nigricans. de cele mai multe ori speciile edificatoare fiind cele care au alcãtuit stratul subarbustiv al pãdurii: Crataegus monogyna. Cornus sanguinea. europene. Ligustrum vulgare.8B3 South-eastern subMediterranean PAL. Festuca rubra. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) secundar în locul pãdurilor de gorun (Q. lãsând posibilitatea dezvoltãrii unui strat al ierburilor bine închegat. este alcãtuit dominant din graminee (Festuca rubra. se modificã dupã cum tufãriºul se dezvoltã în partea inferioarã sau cea mediu-superioarã a pantei. Clematis vitalba.

xerofile. Valoare conservativã: moderatã. Schneider-Binder 1972. Popescu et al. Humulus lupulus.3. Crataegus monogyna. Relief: depresiuni mici în câmpie. cu elemente mai numeroase sudice. mai ales la sfârºitul verii. realizând aspectul unui desiº de nepãtruns. Asparagus verticillata. Burduja et Horeanu 1969. Literaturã selectivã: Mihai 1971. Prunus fruticosa. Evonymus europaea. Aniþei L. sau eutricambosoluri. chiar ºi în silvostepã. Roci: de obicei pe depozite de loess dar ºi pe locuri pietroase marne. Amygdalus nana sau Prunus fruticosa. Poa angustifolia. unde se dezvoltã Evonymus verrucosus. deosebit de dense. pedunculiflora. Câmpia Românã. Veronica chamaedrys. Agrimonia eupatoria. robur) ºi atunci rãmân cu compoziþia din pãdure. Calamintha clinopodium.5 t/ha. Origanum vulgare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. neutre sau slab acide-alcaline. Clematis vitalba. Teucrium chamaedrys. Festuca valesiaca. Amygdalus nana. în silvostepã ºi zona pãdurilor de stejari de câmpie. Þara Oaºului. Diversitatea stratului este mare ºi variazã mult din zona de silvostepã.000 ha. datoritã umbririi mari interioare ºi este compus atât din specii de pãdure: Vicia tenuifolia. în general profunde. Poa bulbosa. Agropyron repens. 2001. PaucãComãnescu et al. Jasminum fruticans.1984. Solurile: de tipuri variate. Teucrium chamaedrys. P = 400–800 mm anual. Plantago media. Cornus sanguinea sau Cornus mas. Horeanu 1981. Rosa gallica. pe locurile defriºate. 101 . Popescu et Sanda 2000. Vicia tenuifolia. Rosa canina. Evonymus europaeus. Q. Pãun 1966. alãturi de Prunus spinosa var. Înãlþimea stratului arbustiv ajunge de regulã la 1.66 t/ha/an material vegetal. Horeanu et Horeanu G. Pop et al 1978. cernoziomuri în silvostepã. Alte specii importante: Rubus caesius. Asparagus verticilatus. cât ºi din specii de pajiºte: Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Moldova de Nord ºi Sud. Staþiuni: Altitudine: 40–500 m. Rhammus cathartica sau Ligustrum vulgare. Specii caracteristice: Prunus spinosa. pante însorite cu înclinare redusã. totalizând cele mai mari suprafeþe ale vegetaþiei de tufãriºuri. sunt termofile. Stratul ierburilor este mai dezvoltat spre limitele tufãriºurilor. Dactylis glomerata. Mihai 1971. Rosa canina. Speciile sunt. unde pot apare Jasminum fruticans. de la 200–500 m2. 1973. între culturi. Borza 1959. Dihoru et al. Cornus mas. eurasiatice.5–2 m în silvostepã dar. Crataegus monogyna. alternând cu pãduri ºi terenuri agricole sau pajiºti uscate. Phleum phleoides. se ridicã ºi pânã la 3. Ele se formeazã ºi pe terenuri bãtãtorite. în locul pãdurilor de stejar (Quercus pubescens. de obicei.5–7. Dactylis glomerata. cu hidratare deficitarã. cu o acoperire de 100%. iar biomasa suprateranã este de 74.5–4 m în zonele mai umede din Câmpia Românã. Rhamnus cathartica. Agropyron repens. în special în Dobrogea. 1970. Ligustrum vulgare. Pyrus pyraster. Origanum vulgare. mezotrofe.2. Raþiu et Gergely 1979. Poa bulbosa. Cornus sanguinea. Câmpia ºi Podiºul Transilvaniei. Phleum phleoides. Suprafeþe: fâºii de tufãriºuri. Total > 10. în crovuri sau de-a lungul pâraielor temporare sau la marginea pãdurilor. habitate prioritare Emerald. 2004. Calamintha clinopodium. Sãmãrghiþan 2001. Bromus inermis. Structura: Fitocenozele se instaleazã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Prunus spinosa.50C. Q. Poa angustifolia. Stratul arbuºtilor este dominat de speciile caracteristice ordinului ºi alianþei (Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna). gresii. Productivitatea stratului arbustiv este de 3. în majoritate. dasyphylla spre cele de pãduri de câmpie ºi chiar de luncã. Bromus inermis. Clima: T = 10. 1981. Evonymus verrucosus. Agrimonia eupatoria.

dacice ºi subendemice (7%). Clima: T = 4. versanþi stâncoºi cu înclinaþie mare-moderatã. împreunã cu Cotinus coggyria. Teucrium montanum. O notã aparte aduc spe- Rãspândire: Podiºul Mehedinþi.2.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Genistetum radiatae Maloº 1972. în etajul fagului. adesea numai în crãpãturile stâncilor.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. mai abundente fiind unele specii de stâncãrie: Draba lasiocarpa. nu depãºeºte 1 m. modificatã de curenþii calzi de la vest. Relief: 102 .HAB: 31. Cotoneaster nebrodensis. Geranium macrorrhizum. Cerastium banaticum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de porumbar (Prunus spinosa) ºi pãducel (Crataegus monogyna) R3123 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.2–3. Suprafeþe: 20 ha. Daphne blagayana. P = 900–1200 mm. Roci: calcare cenuºii. Structura: Fitocenoza este un fragment de vegetaþie submediteraneanã. Staþiuni: Altitudine: 1100–1350 m. xerofile calcifile situate la altitudine mare pentru acestea.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. neutru-slab alcalin (pH = 6–7. Piatra Cloºanilor. Soluri: rendzinã negricioasã. Stratul ierburilor este foarte divers. Silene saxifraga.40C. Fraxinus ornus ºi din subarbuºti de 20–40 cm: Genista (Cytisanthus) radiata. Sorbus borbasii.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Daphne mezereum. Teucrium chamaedrys.5). termofile. alcãtuit din aproape 80 de specii. edificatã de specii majoritar sudice ºi sud-estice (44%).3. Stratul arbuºtilor este compus din Syringa vulgaris de înãlþime foarte micã.

Cu tot caracterul ei relictar. Total < 100 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. mezoxerofile. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice. Cotinus coggygria ºi Carpinus orientalis. Sesleria filifolia. ca: Ceterach officinarum. de-a lungul apelor. Daphne mezereum.8B322 Danubian lilac thickets EUNIS: F3. Clima: T = 10. prin orientarea lor vesticã sau sudvesticã ºi prin producerea inversiunilor termice. Sorbus borbasii. este o fitocenozã cu aspect pionier. P = 650–1050 mm. Suprafeþe: reduse. habitat puþin extins. Înãlþimea stratului este de 2–3 m. Athamanta hungarica. Cerastium banaticum. Fraxinus ornus. Stratul ierburilor este caracteristic stâncãriilor calcaroase. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali: 103 . calcifile. Festuca xanthina.8B3 Greek subMediterranean deciduous thickets PAL. Cephalaria laevigata. Bromus fibrosus. Carpinus orientalis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) ciile xerofile: Stipa pulcherrima. Alte specii importante: Draba lasiocarpa. expuse prelungit la soare. Staþiuni: Altitudine: 200–1100 m. Cotinus coggyria. Thesium bavarum. Asplenium ruta-muraria. Stipa pulcherrima. Dianthus henteri.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Fitocenoza se dezvoltã ca un tufãriº (deºi edificatorii pot creºte în alte habitate ca arbori) fiind dominat de tufe rãzleþe de Syringa vulgaris. Helianthemum canum. serratifolia. Specii endemice: Dianthus henteri. R3124 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) cu Asplenium-ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. cu numeroase elemente sudice. Specii caracteristice: Syringa vulgaris.2. Geranium macrorrhizum. de 70–90%. Teucrium montanum. Primula auricula ssp. Festuca xanthina. Ceterach officinarum. subtermofile. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitate rare în România cu specii subendemice ºi rare. Daphne blagayana.00C. Literaturã selectivã: Maloº 1972. probabil endemic ºi incluzând câteva specii endemice ºi deosebit de rare.3. Relief: versanþi abrupþi. Valoare conservativã: foarte mare. cu acoperire de 40–60%. datorat compoziþiei floristice. SV. europene. Specii caracteristice: Syringa vulgaris. SE. cu orientare S. Specii endemice: Sorbus borbasii. Soluri: roca mamã la suprafaþã reprezintã caracteristica staþiunii.HAB: 31. Silene petraea. pereþi verticali stâncoºi. lipsa solului totalã sau apariþia între stânci a unor protorendzine în proporþie foarte redusã. în special în chei. Fraxinus ornus. Fraxinus ornus. Draba lasiocarpa. Helianthemum canum. Micromeria pulegium. conform climatului general sunt puternic modificate de microclimat. Teucrium chamaedrys. Genista radiata. Valoare conservativã: mare. Sorbus borbasii. Fraxinus ornus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris.0-–5. Bromus fibrosus. Cephalaria laevigata. Sesleria filifolia. Micromeria pulegium. Roci: calcare. Alte specii importante: Cotoneaster nebrodensis. Cotinus coggyria. Moehringia muscosa. Fitocenoza în ansamblu realizeazã o acoperire mare. Silene saxifraga. Genista radiata.2432 Moesian liliac thickets Asociaþii vegetale: Asplenio – Syringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Draba lasiocarpa.

calcifilã. Acer pseudoplatanus.00C. Corylus avellana.3. Boºcaiu 1971. xerofilã. Helictotrichon decorum. expoziþie S ºi SV. mobile. Melampyrum bihariense. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare. ca singura specie de lianã din aceastã fitocenozã. Mãgãlie 1970. Sorbus aucuparia. dominat de Carex humilis însoþit de numeroase specii de pajiºti ºi pãduri de stâncãrie (Carex digitata. cristaline. Staþiuni: Altitudine 1100 m. Suprafeþe: foarte restrânse. Viola joói. Valeriana tripteris. Acoperirea stratului ierburilor este de 60%. acestea dau un caracter local. Structura: Fitocenoza instalatã într-o zonã de pãduri xerofile este edificatã de Sorbus dacica. 1974. Valeriana tripteris. Muntele Mare. < 10 ha. Sorbus aucuparia. Specii caracteristice: Sorbus dacica. 104 . este specie endemicã. cu habitus de arbust. Thymus comosus) ºi cele subendemice (dacice). subscaposa. Soluri: rendzine humifere cu mult schelet. Specia mai este citatã în România ºi din Munþii Bihor. subtermofilã. Campanula rapunculoides. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B South-eastern deciduous thickets PAL. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. subscaposa. Viola joói. Corylus avellana. fixate sub acþiunea tufãriºului. Cele mai importante sunt însã componentele endemice (Sorbus dacica ºi Aquilegia nigricans ssp. Coronilla varia. Înãlþimea stratului de arbuºti variazã între 3–6 m. Thymus comosus. intercalate cu stâncãrii calcaroase. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Schrött 1972. Iris ruthenica. Valoare conservativã: foarte mare. ca Sesleria rigida. fenomen tipic pentru toate formaþiunile lemnoase dezvoltate în zonã. Atragene alpina este prezentã. Atragene alpina. Helictotrichon decorum. Stratul ierburilor este bine dezvoltat. Literaturã selectivã: Gergely 1962. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sorbus dacica. Codominant este Corylus avellana dar sporadic apar ºi indivizi de Fagus sylvatica. Specii endemice: Sorbus dacica. Roman N.HAB: 31. Campanula rapunculoides.2. Carex digitata. rar ºi incluzând un numãr important de specii endemice ºi subendemice. Climã: T = 5. endemic tufãriºului. el fiind diferit de toate celelalte asociaþii lemnoase de stâncãrii. Acer pseudoplatanus. Coronilla varia. Aconitum moldavicum. Stratul arbustiv este bine dezvoltat. Aquilegia nigricans ssp. Sesleria rigida. Carex humilis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Aconitum moldavicum. habitat endemic. P = 900 mm. Roci: grohotiºuri calcaroase. intens însorite. Iris ruthenica. toþi de talie scundã. Sesleria rigida. cu acoperire de 40%. Melampyrum bihariense. dar vârfurile lor sunt uscate. Munþii Metaliferi precum ºi din Carpaþii Meridionali (Munþii Mehedinþi ºi Vâlcan). Alte specii importante: Fagus sylvatica. pe stâncãrii. Rãspândire: Carpaþii Occidentali (Munþii Trascãu – Piatra Pleºoii). slab conformaþi ºi cu vârfurile uscate.8B141 Dacian service tree thickets EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cariceto humilis – Sorbetum dacicae Gergely 1962. etajul fagului. R3125 Tufãriºuri sud-est carpatice de Sorbus dacica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.

Lathyrus venetus. calcifile. Fagopyrum convolvulus.8B Balkano – Hellenic deciduous thickets EUNIS: F3. bogate în humus. Staphylea pinnata. termofile. Geranium robertianum. Quercus cerris. Melica uniflora. întâlnite cele de stâncãrie: Asplenium trichomanes. Phyllitis scolopendrium. Dentaria bulbifera.3. dintre care 31 sunt rare). Polypodium vulgare. Relief: versanþi montani cu înclinaþie mare (30–800). mezo-xerofile. Peia 1978. coroanele exemplarelor componente fiind rãsfirate. Fagopyrum convolvulus.6%). Polygonatum odoratum. Geranium robertianum. Fraxinus ornus. Înãlþimea stratului variazã între 5–8 m. Alte specii importante: Syringa vulgaris. Galanthus nivalis. Asplenium trichomanes. Roci: calcaroase. Campanula persicifolia. Lithospermum purpureocaeruleum.2.HAB: 31. Evonymus latifolia. Campanula divergens. Piptatherum virescens. expoziþie sudicã. Clematis vitalba. iar celelalte specii sunt eurasiatice. Phyllitis scolopendrium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3126 Tufãriºuri sud-est carpatice de mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Climã: T = 8.0–7. europene. Campanula grossekii. P = 750–825 mm. Soluri: rendzine. Hedera helix. Crataegus monogyna. uneori chiar absent. Arabis turrita. Melica nutans. Habitusul lor este arborescent. Cardaminopsis arenosa. Staþiuni: Altitudine: 450–640 m. Primula veris. Tilia platyphyllos.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. Structura: Fitocenoza este edificatã de un relict terþiar mediteranean Fraxinus ornus. Galium schultesii. cu grosimi reduse. Sedum maximum. Evonymus verrucosus. Lathyrus vernus. mai frecvent fiind 105 . Tilia cordata. Poa nemoralis.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Corno – Fraxinetum orni Pop et Hodiºan 1964. Rosa canina. Lamium galeobdolon. Stratul ierburilor este bogat în specii (49. Cotinus coggygria. Stratul superior este dominat de Fraxinus ornus (cunoscut în alte asociaþii numai în proporþii mai reduse) fiind însoþit constant de Cornus sanguinea ºi sporadic de Crataegus monogyna. la limita între etajul gorunului / fagului. Rhamnus tinctoria. Acoperirea stratului este variabilã între 15–65%. cu multe specii sudice (26. Lychnis coronaria. Cornus sanguinea. Arabis turrita. Melittis melissophyllum. Sorbus torminalis. habitat rar. dar ºi unele specii nemorale. SE. Galium mollugo. Aremonia agrimonioides. Specii caracteristice: Cornus mas. signifera.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets (schibljak) PAL. Cynanchum vincetoxicum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fraxinus ornus. Mycelis muralis.20C. Rosa canina. Isopyrum thalictroides. Sedum maximum. Literaturã selectivã: Pop et Hodiºan 1964. SV. Orchis mascula ssp. Silene italica. Mercurialis perennis. pe stânci de mãrimi variabile. cu numeroase ramuri. Corylus avellana. Rãspândire: Carpaþii Occidentali. Carex brevicollis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Scabiosa banatica. Valoare conservativã: mare. Carex sylvatica. Cardaminopsis arenosa. Polypodium vulgare. Brachypodium sylvaticum. Evonymus verrucosus. Suprafeþe: Total < 10 ha.

Alte specii importante: Cytisus ciliatus.2431 Moesian oriental hornbeam thickets Asociaþii vegetale: Syringo – Fraxinetum orni Borza 1958 em. P = 650–1050 mm. Physocaulis nodosa. Galium erectum. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Evonymus latifolia. dominat îndeosebi de Cotinus coggygria. Bujorean et al. Melittis melissophyllum. Campanula sibirica ssp. Hodiºan 1976. calcifile ºi numeroase specii endemice. Acer monspessulanum. Hypericum perforatum. Stratul ierburilor cuprinde numeroase specii. Specii endemice: Sorbus borbasii. Campanula alpina. Peia 1981. marno-calcare intercalate. în stratul arbustiv. uneori faciesuri aparte.2.8B3222 Lilac manna ash thickets EUNIS: F3. ªuteu et Faur 1976. Lithospermum purpureocaeruleum. Climã: T = 10. Tamus communis. Galium erectum. Echinops banaticus. habitatul cuprinde specii endemice de Dianthus. Rãspândire: Carpaþii Occidentali ºi Subcarpaþii Meridionali. Tilia tomentosa. Physocaulis nodosa. Viburnum lantana. Acoperirea vegetaþiei este variabilã dar în general redusã. Dianthus banaticus. Syringa vulgaris. Coronilla varia. Junglans regia. Helleborus odorus. Peia 1978. în strat subþire dar continuu. Roci: calcare. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii majoritar meridionale. în sensul creºterii temperaturii ºi uscãciunii aerului. xerotermofile. Brachypodium pinnatum. Fritillaria montana. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. gresii calcaroase. Sub acestea se dezvoltã un strat arbustiv scund. Cytisus nigricans. Fraxinus ornus. Tilia tomentosa. alãturi de care mai apar Sorbus aria. Resmeriþã 1972.1975. Quercus cerris. Ceterach officinarum. Resmeriþã 1972 (Syn. Festuca valesiaca. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3127 Tufãriºuri sud-est carpatice de liliac (Syringa vulgaris) ºi mojdrean (Fraxinus ornus) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Edificatorii sunt Syringa vulgaris. Sorbus cretica. Viburnum lantana. Sanda et Popescu 1991. 10–100 ha. Quercus dalechampii ºi Junglans regia – spontan. Silene otites. În unele fitocenoze apare Crataegus monogyna sau Juniperus communis cu abundenþã sporitã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa vulgaris. Suprafeþe: restrânse. Relief: baza versanþilor sau pe platouri. Înãlþimea variazã 106 . între 6–8 m. Satureja kitaibelii. Deasupra stratului arbustiv sunt exemplare rãzleþe ºi relativ scunde de Corylus colurna.: Syringeto – Fraxinetum orni coryletosum colurnae Borza 1958). 1971. Valoare conservativã: mare. Aster amellus. modificatã microclimatic. cu mult schelet.3. Dianthus kitaibelii.00C. Fraxinus ornus. Festuca valesiaca.8B South-eastern subMediterranean deciduous thickets PAL. imediat deasupra lor. Cotinus coggygria. Dianthus giganteus. Valeriana officinalis. Melittis melissophyllum. Myrrhoides nodosa. Crataegus monogyna. Cotoneaster nebrodensis. Sorbus aria. Staþiuni: Altitudine 200–1105 m. Carpinus orientalis.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. fiind considerate codominante. Carpinus orientalis. Lithospermum purpureocaeruleum.HAB: 31. Pãun et al. Corylus colurna. 1970. Fragaria viridis. divergens. Juniperus communis.0–5. Brachypodium pinnatum. Stachys recta. Defileul Dunãrii. Quercus dalechampii. Anthemis tinctoria. Erysimum saxosum. Sorbus cretica. frecvente fiind Helleborus odorus. Coronilla emerus. Viola hirta. Satureja kitaibelii. Roman 1974. Sanda et Popescu 1972. Specii caracteristice: Fraxinus ornus. Boºcaiu 1971. Soluri: preluvosol sau terra rosa tip rendzinã.

1993. termofile. Asphodelinetum luteae Dihoru 1970).2. < 10 ha. Cotinus coggygria. Cerasus mahaleb. Soluri: cernoziomuri superficiale. Carex hallerana. Teucrium chamaedrys. Carpinus orientalis. dar edificatoare sunt Bothriochloa ischaemum. Pyrus pyraster. Teucrium polium. habitat rar în România. pontice ºi balcanice. caracteristice sunt tufele de Asphodeline lutea ºi Paeonia peregrina.8B3 Balkano-Hellenic deciduous thickets. Fraxinus ornus.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Alte specii importante: Jasminum fruticans. Koeleria gracilis. Pyrus pyraster. Rãspândire: Podiºul Dobrogei de Nord. Relief: câmpie sau podiº pe coaste abrupte ºi însorite între vãi. Specii caracteristice: Asphodeline lutea. Valoare conservativã: mare. P = 420 mm cu amplitudine termicã anualã mai redusã. 31. Satureja caerulea.2433 Moesian Christ’s thorn brush Asociaþii vegetale: Asphodelino luteae – Paliuretum Sanda. Coronilla scorpioides. incluzând specii rare ºi ocrotite în România.243 Balkano-Hellenic deciduous thickets Asociaþii vegetale: Rhamno catharticae – Jasminetum fruticantis (Mihai et al. Ulmus minor. Ononis columnae.70C. Satureja caerulea. Popescu 1999 (Syn. Ulmus minor sau Cornus mas. Podiºul Dobrogei de Sud. ajungând la 1.: Paliureto-Crataegetum monogynae Cristureanu et Þeculescu (1968) 1970. Stratul arbustiv este alcãtuit din Paliurus spina-christi alãturi de care se dezvoltã Cerasus mahaleb.HAB: 31. Teucrium polium. Teucrium chamaedrys.8B3 Greek sub-Mediterranean deciduous thickets PAL. Literaturã selectivã: Cristurean et Þeculescu 1970. mai rar de rariºti de pãduri. Koeleria gracilis. Genista sessilifolia. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Roci: calcaroase. Dihoru 1970. R3129 Tufãriºuri balcanice de iasmin (Jasminum fruticans) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Asparagus verticillatus. Silene otites. Ligustrum vulgare. Mehedinþi. Paliurus spina-christi. Suprafeþe: restrânse la 20–200 m alternând cu vegetaþie forestierã ºi pajiºti stepice. Opopanax bulgaricus. Pyrus elaeagrifolia. Dianthus giganteus. Structura: Fitocenoza este dominatã de elemente submeditaraneene. Speciile ierboase sunt cu deosebire cele de pajiºti stepice. rendzine.HAB: 31. Achillea clypeolata. Cytisus nigricans. Paeonia peregrina. periclitat. 2 Staþiuni: Altitudine: 30–300 m. Bothriochloa ischaemum. Paeonia peregrina. neutrofile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3128 Tufãriºuri balcanice de pãliur (Paliurus spina-christi) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Salvia ringens. Orchis simia.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. xerofile.8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 107 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Paliurus spina-christi. Câmpia Aradului. Cornus mas.5–2 m înãlþime.8B33 Moesian Christ’s thorn brush. 318B732 Thracian Christ’s thorn brush (1996) EUNIS: F3. în silvostepã. Paliuretum spinae-christi (Borza 1931) Dihoru (1969) 1970. Achillea coarctata. Ligustrum vulgare. Climã: T = 10.3.8B731 Western Pontic jasmine scrub (1996) EUNIS: F3. Crataegus monogyna. Câmpia Burnazului. 1964) Mititelu et al.

5–3 m. < 10 ha. Soluri: cernoziomuri. Scutellaria altissima.8B121 Peri-Pannonic ground cherry scrub EUNIS: F3. Crataegus monogyna.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Diversitatea stratului de arbuºti este mare ºi include specii de arbori tipici pentru pãdurile de silvostepã. Alte specii importante: Lithospermum purpurocaeruleum. Valoare conservativã: mare. P = 400 mm. pontice ºi balcanice. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Podiºul Dobrogean de Nord. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. habitat rar în România. cu înclinaþie mare. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã. Podiºul Casimcea. Câmpia GãvanuBurdea. Crataegus monogyna. Specii caracteristice: Jasminum fruticans. Tilia tomentosa. fragmentar distribuitã în zone de câmpie ºi podiºuri joase.2. Câmpia Banatului. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Total < 10 ha. Convolvulus cantabrica.8–8. Fraxinus ornus. Chrysopogon gryllus. Se diferenþiazã în douã straturi.60C. Carpinus orientalis). Cornus mas. termofile. cu expoziþie sudicã. periclitat. Arcuº 1998. Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord ºi Centrale. Ligustrum vulgare. Pyrus pyraster. Tragopogon dubius. Ulmus minor. Bãrãganul Mostiºtei. Lychnis coronaria. însorite. P = 450–500 mm. Podiºurile Dobrogei de Nord. în margini de pãdure. Cornus mas. Quercus cerris. Tufele de Jasminum fruticans ajungând la înãlþimi de 1. Dictamnus albus. Literaturã selectivã: Mihai et al. Rhamnus cathartica. dar cu înãlþimi mai reduse (Fraxinus ornus.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Crataego – Cerasetum (Prunetum) fruticosae Soó (1921) 1951. Clima: T = 9. Covasna. din specii mediteraneene. Suprafeþe: fragmentare 100–200 m2. Staþiuni: Altitudine 50–100 m. Podiºul Transilvaniei ºi depresiunile intramontane (Ciuc. 1994. xerofile. Climã: T = 10. Ferulago meoides. Braºov). Dobrogea de Sud. Tamus communis. Rosa canina. Relief: pante stâncoase. Rosa canina. în silvostepã. calcifile. uneori superficiale pe rocã la zi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jasminum fruticans. culturi agricole.3. Suprafeþe: 50–100 m2. Quercus pubescens. pajiºti uscate. îndeosebi. sunt însoþite de Crataegus monogyna. Tanacetum corymbosum. în silvostepã ºi stepã. Fraxinus ornus. Piptatherum virescens. Asparagus verticillatus. Lithospermum purpurocaeruleum). secetã 108 .8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Roci: calcare. Acer tataricum. Aradului. Cornus sanguinea. Ajuga laxmanni. Rhamnus tinctoria. Cerasus mahaleb. Stratul ierburilor este dominat de speciile de graminee stepice dar ºi de speciile de stâncãrii ºi pãdure (Chrysopogon gryllus. Carpinus orientalis. Asparagus verticilatus. Rhamnus cathartica. Cotinus coggygria. Evonymus verrucosus. R3130 Tufãriºuri ponto-panonice de viºinel (Cerasus fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31.70C.HAB: 31.

Rãspândire: Podiºurile Moldovei de Nord. hispida. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii sudice. Roci: marne argiloase. Staþiuni: Altitudine de la cca 200 m în podiºul Moldovei ºi pânã la 500 m în Câmpia Transilvaniei ºi Subcarpaþi sau zone de podiºuri joase. Coronilla varia.8B122 Peri-Pannonic dwarf almond scrub EUNIS: F3. Asparagus tenuifolius. xerofile. Amygdaletum nanae Soó (1927) 1959). 1975. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.8B1 Pannonic and subPannonic thickets CORINE: 31. Dobrescu et al. Amygdalus nana. dasyphylla ºi însoþit în mai micã mãsurã de Crataegus monogyna. Prunus spinosa var. hispida. Depresiunea Fãgãraº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerasus fruticosa. Înãlþimea stratului este de 180–220 cm ºi acoperirea ajunge la 90–95%. termofile. periclitat.60C. Cornus mas. Asparagus tenuifolius. Specii caracteristice: Cerasus fruticosa. Origanum vulgare. Podiºurile Moldovei de Sud. Total < 100 ha. Depresiunea Braºov.8B1 Central European subMediterranean deciduous thickets PAL. Clima: T = 10. cu versanþi înclinaþii pânã la 350. dasyphylla. Elymus repens. dasyphylla. fragmentar între alte tufãriºuri. Bromus inermis. Bãrãganul Mostiºtei. Relief: pante cu expoziþie SE.3. P = 450–500 mm (500–600) anual cu secetã circa 85 de zile. Dactylis glomerata. Câmpia ºi Subcarpaþii Transilvaniei. Inula britannica. E. 1981. Depresiunea Sibiului. Vicia cracca ssp. Stratul arbuºtilor este dominat de Amygdalus nana (Prunus tenella). termofile. R3131 Tufãriºuri ponto-panonice de migdal pitic (Amygdalus nana) Corespondenþe: NATURA 2000: 40A0* Subcontinental peri-Pannonic scrub EMERALD: !31.: Prunetum nanae Borza 1931. Prunus spinosa var. Inula britannica. Rosa canina. Stratul arbustiv este dominat de Prunus fruticosa. Roci: loessuri. cel mai bine reprezentate cantitativ fiind Elymus repens. Sanda et al 1980. Bromus inermis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) prelungitã (80 zile). Prunus spinosa var. Nonea pulla.0–8. Thalictrum minus. Galium mollugo. Rosa canina. cu înclinaþie micã (5–100). habitat rar în România. Evonymus verrucosus. xerofile. Soluri: carbonatate. Rhamnus cathartica. protejat Emerald. Podiºul Dobrogei de Nord. cernoziomuri carbonatice. Dobrescu 1969.HAB: 31.2. Asparagus tenuifolius. Stratul ierburilor este alcãtuit din graminee diverse. E. Suprafeþe: 100–300 m2. Agrimonia eupatoria. în zona de silvostepã ºi a pãdurilor de stejar. Podiºul Dobrogei de Sud. Dactylis glomerata. Piemontul Olteþului. Calamintha clinopodium. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii sudice. Schneider-Binder Erika 1972. tenuifolia. Ligustrum vulgare. Alte specii importante: Crataegus monogyna. cu înãlþimi mici de 109 . Mititelu D.241 Central European subcontinental thickets Asociaþii vegetale: Prunetum tenellae Soó 1946 (Syn. Relief: fragmentat. Literaturã selectivã: Horeanu et Horeanu G. 1969. Soluri: cernoziomuri. Valoare conservativã: mare. Vicia cracca. SV. Alte specii de ierburi mai numeroase sunt Teucrium chamaedrys. Teucrium chamaedrys.

Teucrium chamaedrys. Raþiu et al. Dactylis glomerata.70C. Elymus hispidus. kastanoziomuri. P = 420 mm. Medicago falcata. Borza 1959. 1998. Podiºul Central Moldovenesc – (Vaslui-Mânjeºti. Stratul ierburilor este alcãtuit din speciile caracteristice pajiºtilor uscate alãturi de numeroase specii din Chenopodietea – Secalietea. Bupleurum falcatum. Rosa canina. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Depresiunea Rãdãuþi. Soluri: rendzine. Pyrus pyraster. fiind însoþit de Prunus spinosa. Nepeta pannonica. Specii caracteristice: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). cu dominanþã mare fiind Bromus inermis. Cristea et al. Alyssum murale. Aster amellus. Festuca valesiaca. Elymus repens. Origanum vulgare. 1995. ªuteu 1975. termofilã. Dictamnus albus. Podiºul Covurluiului – Murgeni. Veronica teucrium. Tanacu. Cytisus austriacus.5 m. Hypericum perforatum. R3132 Tufãriºuri ponto-sarmantice de Caragana frutex Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Holboca).8B South-eastern deciduous thickets CORINE: 31. 1981. Suprafeþe: extrem de reduse. Neamþ). Cytisus albus. Specii caracteristice: 110 . ªtefan cel Mare. Sârbu et al. Danciu 1970. Alte specii importante: Prunus spinosa. Trifolium alpestre. 1998. Medgidia. specie arbustivã xerotermã. platouri. Crataegus monogyna. Vicia tenuifolia. Câmpia Moldovei – (Iaºi-Valea Lungã. Linaria genistifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 50–60 cm. 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caragana frutex. Acoperirea cu vegetaþie ajunge la 90–100%. Crataegus monogyna. Dactylis glomerata. Roman 1994. Crasna). Podiºul Babadag. ajungând în unele zone pânã la 1. Potentilla thuringiaca. incluse în protecþia Emerald. Teucrium chamaedrys.2. Subcarpaþii Moldovei Humuleºti (jud. în rariºtile de pãduri de Quercus pubescens Podiºul Dobrogei de Sud – Adam Clisi. Rosa dumetorum. Medicago falcata. Iris hungarica. Geranium sanguineum. Schneider-Binder Erika 1972. Cynanchum vincetoxicum. Câmpia Buzãului – Galbenu. Staþiuni: Altitudine: 200–300 m. Elymus repens. continentalã. Verbascum lychnitis. Podiºul Sucevei – Câmpulung Moldovenesc.2471 Ponto-Sarmatic steppe brush Asociaþii vegetale: Caragana frutex Dihoru et al 1970. Înãlþimea arbuºtilor ajunge pânã la un metru. depozite de loess. Thalictrum minus. periclitate. Zapodeni. Clima: T = 10. Carex michelii. Roci: calcaroase. Bromus inermis. Popescu et Sanda 2000. Fragaria viridis. Inula hirta.8B121 Central European sub-Mediterranean deciduous thickets PAL.3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amygdalus nana (Prunus tenella = Prunus nana). Relief: versanþi slab înclinaþi. Elymus hispidus.HAB: 31.8B712 Ponto-Sarmatic Caragana steppe brush EUNIS: F3. Stratul ierbos este alcãtuit din numeroase graminee. Total < 10 ha. Valoare conservativã: mare. Festuca valesiaca. habitate rare. Rãspândire: în Dobrogea de Nord. Literaturã selectivã: Coldea et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de Caragana frutex. Horeanu et Horeanu G. Rhamnus tinctoria.

Structura: Fitocenoza este instalatã secundar. Alte specii importante: Prunus spinosa. mezoterme. Valoare conservativã: foarte mare. cu perioadã lungã de strãlucire a soarelui. Cornus sanguinea. mai apar Frangula alnus. Carex humilis. Total > 1000 ha. Ligustrum vulgare. Roci: psamito-pelitice. Origanum vulgare. Clematis vitalba. Cytisus nigricans. gorun sau amestecuri. Carex humilis.50C ºi P = 600–850 mm anual. Coronilla varia. în fitocenoza maturã.: Hippophaëtum Issler 1924). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Caragana frutex. periclitat de lucrãrile agricole. Calamintha clinopodium.8F Mixed scrub woodland PAL. cu desiºuri greu de strãbãtut (1.5 m înãlþime. Stratul ierburilor este dominat de unele specii forestiere rãmase pe sol. nisipuri. Soluri: adesea puternic erodate. Bothriochloa ischaemum. Acoperirea stratului este de 15–20%. cu fragmentare longitudinalã ºi transversalã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. habitat extrem de rar. Euphorbia amygdaloides. dupã defriºarea pãdurilor de fag. Bromus inermis. Cytisus nigricans. sunt bine reprezentate. dar extins ºi în simbiozã (nodozitãþi). În stadii evoluate.2. Acoperirea stratului este de 75–100%. fiecare cu 8–12 ramificaþii) ajungând la 3. Rhamnus cathartica. Relief: colinar. Alte specii importante: Orlaya grandiflora. eutricambosoluri. preluvosoluri. Tussilago farfara. Fagus 111 . Calamagrostis epigeios. mezofile dar ºi mezoxerofile. Hippophaë rhamnoides. Literaturã selectivã: Dihoru et al 1970. Crataegus monogyna.2 tufe/100 m2. eliminã pe Hippophaë rhamnoides. Rosa canina.3. Crataegus monogyna ºi Rosa canina. cu succesiune de marne. Quercus petraea. Elymus repens.1 European wet heaths CORINE: 31. specia caracteristicã ºi edificatoare are sistemul radicular superficial. fãrã orizont organic. Dorycnium herbaceum. Evonymus verrucosus dar ºi puieþi ºi nuieliº de la speciile de arbori ce au format pãdurile zonale. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoides. Stratul de arbuºti. R3133 Tufãriºuri de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31. Veronica jacquini. Brachypodium pinnatum. suportã solurile erodate. când arborii depãºesc ca înãlþime stratul de arbuºti. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Clima: T = 10. argile nisipoase.8B722 Ponto-Sarmatic sea buckthorn EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hippophaëtum rhamnoides Borza 1931 (Syn. luvosoluri. Rãspândire: Subcarpaþii Moldovei ºi Munteniei (între Olt ºi Bistriþa) din etajul nemoral pânã în zona silvostepei (în est). rar pseudorendzine cu orizontul A distrus.HAB: 31.5–5. este dominat de specia caracteristicã ºi edificatoare. Origanum vulgare. înclinarea pantei moderatã-mare ºi expoziþia variabilã. Staþiuni: Altitudine 150–900 m. deosebit de exigentã la prezenþa iluminãrii solare puternice.8–2. alãturi de care. dar ºi de cele din pajiºti uscate colinare: Poa angustifolia. Suprafeþe: 800 ha în Subcarpaþii de curburã (natural ºi plantat) ºi mai puþin în rest. Rhamnus tinctoria. Lithospermum purpureocaeruleum. este edificatã de specii nemorale. Festuca rupicola. Acer campestre.

Festuca rupicola.2. Euphorbia amygdaloides. Carpinus betulus (juv. uneori plantaþii cu rol antierozional. stadii succesionale. Evonymus verrucosus. Dorycnium herbaceum. Bothriochloa ischaemum. 112 . Frangula alnus. Viola reichenbachiana. Poa angustifolia.3. Poa nemoralis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) pe terenuri degradate sylvatica (juv. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.). Danciu 1975. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: N. Cornus sanguinea. ªtefan 1986. Parascan. Tussilago farfara. Rhamnus tinctoria.). Elymus repens.

Alexiu 1998.HAB 1999: 36. Cheile Rudãriþei. Gilãu.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Asperulo capitatae – Seslerietum rigidae (Zólyomi 1939) Coldea 1991 (Syn.8–30C. Cheile Crãciuneºti. Clima: T = 7.3. buricium (Zólyomi. Valea Someºului. Cheile Runcu. Pop 1971. 1963). 1939. Sanda 2002. Gergely 1967. Specii caracteristice: Asperula capitata.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. Munþii Þarcu-Godeanu. Coldea 1990. 1958). Saponaria bellidifolia. Munþii Bucegi. Mãgura Codlei. Cnidium silaifolium. Valoare conservativã: mare. 1958). Cheile Turului. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Alte specii importante: Alyssum repens. Redactat: Simona Mihãilescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida. Metaliferi. Literaturã selectivã: Gergely 1957. Diaconescu F. Dintre speciile însoþitoare sunt bine reprezentate elementele caracteristice alianþei Seslerion rigidae Zól. Pop et Hodiºan 1967. 2001. Valea Cãlineºti. Pop et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni. Ca subasociaþii regionale sunt citate: prebiharicum (Csûrös. Saxifraga marginata. Cheile Dâmboviþei. ºi caracterizeazã aceste fitocenoze.3–8). 1939). oltenicum (Ciurchea. transsilvanicum (Zólyomi. 1939. campestris. Asperula capitata. Cheile Feneºului. Munþii Lotru. 1965). Munþii Bihorului. Munþii Piatra Craiului. Cheile Bulzeºti. 1964. 1984. 113 . Munþii Leaota. Boºcaiu 1971. 1973. Seseli gracile.2. samusense (Simon. Sanda et al. Aconitum anthora. Stepe ºi pajiºti xerice calcicole (34) Structura: Cenozele sunt edificate de Sesleria rigida ssp. Dianthus petraeus.43921 East Carpathian Sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Primula columnae. rigida ºi Asperula capitala. Mihãilescu S. Asplenio – Seslerietum rigidae Csürös 1958. Edrainthus graminifolius. Fink 1977. Helictotrichon decorum. Seseli rigidum. Pedicularis comosa ssp. Raþiu et al. 1997. Centaurea triumfetii. habitat endemic.2. Suprafeþe: de ordinul 100–500 ha. Alysso – Seslerietum rigidae Csürös et al. Morariu et al. Viola jooi. Bupleurum falcatum. Thymus comosus. Sanda et al. 2001. Stipa eriocaulis. P = 800–1200 mm. element carpato-balcanic. 1970). Centaurea atropurpurea. 1991. biharicum (Csûrös. Conioselinum tataricum.: Seslerietum rigidae praebiharicum Zólyomi 1939. Sesleria rigida. 1967. Coldea 1974. R3401 Pajiºti sud-est carpatice de Asperula capitata ºi Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Anthericum ramosum. Munþii Trascãu. Festuca xanthina.3. bucegicum (Beldie 1967). Relief: se întâlnesc frecvent pe rocile calcaroase umbroase ºi semi-umbroase ºi semiumbroase din etajul montan. 1966). 1996. CsürösKáptalan 1962. Coldea et al. Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu reacþie bazicã (pH = 7. Munþii ScãriþaBelioara. în regiunea montanã. Staþiuni: Altitudine: 450–1550 m. Cheile Ordâncuºii.

precum ºi unele specii rare ca: Saponaria bellidifolia ºi Dracocephalum austriacum. Staþiuni: Altitudine: 500–1350 m. Cheile ÎntregaldePiatra Caprei. Hodiºan 1965. Coldea et al. Muntenia. Muntele Trascãu. 2001.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands. Fink 1977. Myosotis alpestris. P = 800–1150 mm. Sanda 2002. Seseli rigidum.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: 34. et al. columane. Rãspândire: Colinele din Transilvania. Stipa eriocaulis. Alyssum repens. Anthericum ramosum.35 Pale fescue (Festuca pallens) grasslands PAL. Sanda et al. Coldea 1991. Centaurea reichenbachii. ªuteu 1968. campestris. de ordinul a 100 ha.50C.HAB 1999: 34. 1997. melicetosum flavescentis Zólyomi 1939. Aster alpinus. 1960. 1964. versanþi însoriþi. Carduus glaucus. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. În compoziþia floristicã a asociaþiei se disting numeroase endemite. Viola jooi. Sesleria rigida. Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru.2. Specii caracte- R3403 Pajiºti daco-getice de Festuca pallens ºi Melica ciliata Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34.1133 Melica ciliata rock debris swards Asociaþii vegetale: Asplenio rutaemurariae – Melicetum ciliatae Soó 1962. Alte specii importante: Asperula capitata. Seseli gracile. Carpaþii Occidentali: Muntele Scãriþa-Belioara. Stratul ierbos: grupãrile cu Helictorichon decorum prezintã un numãr mare de specii mezofile. Cheile Râmeþ. Phyteuma orbiculare. Cheile Runcu. Structura: Habitat mezo-heliofil. 34. Suprafeþe: 40–50 ha. Pedicularis comosa ssp. Acinos alpinus. Soluri: rendzine superficial. Biscutella laevigata. lângã Lacul Roºu. Melico – Phleetum montani Boºcaiu 1966.3. Substrat: calcaros. Thymus comosus.35223 Pre-Dacic pale fescue grasslands EUNIS: E1. Ranunculus oreophilus. Sunt distinse urmãtoarele subasociaþii: caricetosum humilis Csûrös 1958. Suprafeþe: restrânse. cu o reacþie bazicã (pH = 7–8). Dianthus spiculifolius. seslerietosum rigidae Csûrös 1958. Cheile Feneº. Saponaria bellidifolia. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Erysimum witmannii. Moldova. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3402 Pajiºti sud-est carpatice de Helictotrichon decorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 34 Dry calcareous grasslands and steppes PAL.35122 Apuseni Helictotrichon grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Helictotrichetum decori Domin 1932. Aconitum anthora. 114 . Centaurea atropurpurea. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Suhardul Mic. ristice: Helictotrichon decorum. Minuartia verna.3–3.HAB: 34. Primula veris ssp. Pop I. Redactat: Simona Mihãilescu. Relief: stânci. în regiunea colinarã ºi montanã. Valoare conservativã: mare. Seseli gracile – Festucetum pallentis (Soó 1959) Coldea 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Helictotrichon decorum. Clima: T = 7. Gergely 1967. habitat endemic.

3–60C. Roci: calcare. Clima: T = 9–60C. Acinos arvensis. F. Moehringia muscosa. Brachypodium pinnatum. Relief: versanþi moderat înclinaþi pânã la puternic înclinaþi. Structura: Fitocenozele sunt bine structurate. Frecvente sunt speciile saxicole scunde cum sunt: Asplenium trichomanes. Cardaminopsis arenosa. trichomanes. Genista januensis var. în general ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Ferula sadleriana (DH2). Seseli gracile. Muntenia. cu înãlþimea de 35–45 cm. Botriochloa ischaemum. A. Soluri: eutrisambosoluri. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Genista januensis var. Stipa pulcherrima. Suprafeþe: Ocupã circa 230.911 Pannonic loess steppes EUNIS: E1. etc. Luzula campestris. Sedum hispanicum.000 ha (Puºcaru-Soroceanu 1963). Alte specii importante: Ferula sadleriana Helianthemum nummularium. spathulata. slab acide. Galium album. septentrionale. terase ºi pante moderate cu expoziþie vesticã ºi sud-vesticã. P = 750–900 mm. Festuca rupicola. bolovãniºuri calcaroase. Cystopteris fragilis. Staþiuni: Altitudine: 300–800 m. Agropyron repens. Vincetoxicum hirundinaria. Oltenia. bogate în humus. Redactat: A. Cystopteris fragilis. Dobrogea. Cruciata glabra. septentrionale. Sanda 1992. Erysimum odoratum. cu expoziþie sudicã. Linum tenuifolium. fiind alcãtuit din: Festuca pallens. Roci: marne ºi argile. Specii rare: În fitocenozele din Defileul Oltului este prezentã specia carpato-balcanicã Veronica bachofenii. sud-vesticã.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Popescu. Melica ciliata. Valoare conservativã: moderatã.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Festucetum rupicolae Burduja et al. înalt de 35–40 cm. Jurinea mollis. Salvio nutanti-nemorosaeFestucetum rupicolae Zólyomi 1958. Onobrychis viciifolia. Peucedanum oreoselinum. Medicago falcata. 1956. A. jacquinii. Phleum montanum. scabra. Thymus comosus. Teucrium chamaedrys. A.2. Clima: T = 7. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pallens. sud-esticã. Vicia 115 . Stipa joannis. valesiaca. etajul superior. Cynosurus cristatus. Etajul mijlociu de 10–15 cm înãlþime este realizat de: Teucrium montanum.3. Popescu. Plantele specifice acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca rupicola. Banat ºi Transilvania. Rãspândire: Subzona pãdurilor de gorun ºi gorun cu fag din Moldova. Stachys recta. Soluri: rendzine superficiale. ruta-muraria. Prezenþa a numeroase plante scunde presupune existenþa unui etaj inferior care nu depãºeºte 10 cm înãlþime ºi este format din: Asplenium ruta-muraria. Veronica austriaca ssp. A. Jurinea mollis.HAB: 34. Phleum montanum. spatulata. Vincetoxicum hirundinacea. Melica ciliata. Speciile caracteristice: Festuca pallens. care dã o notã caracteristicã acestora. R3404 Pajiºti ponto-panonice de Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 Pannonic loess steppes EMERALD: 34. Melica ciliata. P = 700–850 mm. Sedum hispanicum. Acinos arvensis. Relief: platouri. deficitare în umiditate. Artemisia campestris. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Poa pannonica ssp. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie mijlocie.

Cynodon dactylon. Helictotrichon decorum. valesiaca. transsilvanicum. Minuartia setacea ssp. Bromus hordeaceus. M. Pulsatilla patens (judeþele Cluj. Valoare conservativã: redusã în general. Botriochloa ischaemum. Thymus comosus. Trifolium campestre. Artemisia austriaca. Alyssum desertorum. Eryngium campestre. Onobrychis viciifolia. Principalele specii componente sunt: Sesleria heufleriana. Popescu. Mureº. Hypericum perforatum. Puºcaru-Soroceanu 1963. R3405 Pajiºti sud-est carpatice de Sesleria heufleriana ºi Helianthemum canum Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Lathyrus nissolia. Roci: calcare din zona colinarã ºi etajul montan inferior. Soluri: rendzine levigate. V. Dianthus spiculifolius. Suprafeþe: 10–20 ha. Scleranthus annuus. Poa bulbosa. Banat. P. Trifolium montanum. cracca. Achillea millefolium. nutans. Braºov ºi Cluj). Salsola ruthenica. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) angustifolia. Eryngium campestre. terenuri calcaroase. Chamaecytisus austriacus. Salvia nemorosa. Medicago orbicularis. Redactat: A. F. Sanda 1992.2. S.3512 East Carpathian Sesleria rigida grasslands EUNIS: E1. Seseli libanotis. sunt rare ºi nu întocmesc un etaj. Sanda. Fragaria viridis. Pulsatilla patens ºi Thesium ebracteatum. bine individualizat. bogate în schelet. Lolium perenne. Staþiuni: Altitudine: 250–700 m. Thymus comosus. Dorycnium herbaceum. poliþe. Dorycnium herbaceum.00C. Koeleria macrantha. pante puternic înclinate cu expoziþii diferite. rigidula. Prunella vulgaris. setacea.0–6. Campanula divergens. Poa nemoralis.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Poa angustifolia. Cynosurus cristatus. P = 650–800 mm. ºi mare în habitatele unde sunt prezente: Potentilla emilii-popii.HAB: 34. Euphorbia cyparissias. Literaturã selectivã: Popescu. Structura: Pajiºtile de stâncãrii calcaroase sunt alcãtuite din specii saxicole ce se dezvoltã în crãpãturi de stânci. A. superficiale. cum sunt: Alyssum repens ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. 116 . Munþii Apuseni.3. Din aceastã categorie menþionãm speciile: Medicago minima. în judeþele Cluj ºi Bistriþa-Nãsãud). Plantele de talie micã (5–15 cm) sunt destul de frecvente ºi formeazã etajul inferior. Potentilla argentea. banatica. Popescu.2912 East Carpathian Sesleria rigida grasslands Asociaþii vegetale: Helianthemo cani – Seslerietum heuflerianae (Borza 1959) Popescu et Sanda 1992. Alte specii importante: Achillea collina. lupulina. Athamantha turbith ssp. Peucedanum austriacum. laciniata. Suceava) ºi Thesium ebracteatum (în asociaþia Salvio nutantinemorosae – Festum rupicolae. hungarica. Alyssum petraeum. Relief: versanþi abrupþi. Achillea setacea. M. Euphrasia salisburgenis. Clima: T = 9. Stancu 2001. toate incluse în DH2. Orlaya grandiflora. Leontodon hispidus. cu reacþie bazicã. Dracocephalum austriacum (Transilvania: jud. Cele câteva specii repente. Munþii Bârsei. Dracocephalum austriacum. Medicago minima. Specii caracteristice: Festuca rupicola. Rãspândire: Zona colinarã din vestul Olteniei. Draba lasiocarpa. Marea majoritate a speciilor sunt de talie medie 30–45 cm ºi formeazã un singur etaj. Viola arvensis. Specii rare: Potentilla emilii-popii (Dobrogea de Sud – Hagieni). Euphorbia cyparissias.

Asperula capitata precum ºi Saponaria bellidifolia. Linum flavum. pe calcarele din Munþii Apuseni.2. A. grohotiºuri calcaroase fixate. Dealurile 117 . Seseli gracile. herbaceum. Chamaespartium sagittale.922 Sarmatic steppes EUNIS: E1. Bistriþei. Stipa joannis. Dealurile Sibiului. calcicolam Moehringia muscosa. Lotus corniculatus. cum sunt Dianthus spiculifolius. Helianthemum nummularium. Thymus comosus. Dorycnium pentaphyllum ssp. Rãspândire: Transilvania. Astragalus monspessulanus. Roci: calcare. Dealul Cetãþii-Lempeº (Braºov). Koeleria macrantha. Achillea millefolium. S. Saxifraga paniculata. serratifolia. Asperula cynanchica. deficitare în umiditate. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria heufleriana. Etajul mijlociu este mai bogat în specii ºi este alcãtuit din: Festuca valesiaca. Alte specii importante: Dianthus spiculifolius. Structura: Specia dominantã Brachypodium pinnatum realizeazã etajul superior al fitocenozelor. Viola joói. Stipa joannis ºi Brachypodium pinnatum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.50C. Sanda. Cheile Turzii. Helictotrichon decorum. Salvia transsilvanica. Redactat: A. Doltu 1977. Salvia pratensis. Chrysopogon gryllus. Bupleurum diversifolium. Salvia nutans. Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi cu expoziþie sudicã. Carici humilis – Stipetum joannis Pop et Hodiºan 1985. hungarica. Inula ensifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Brachypodium pinnatum. Poa nemoralis. Briza media.D2 Ponto-Sarmatic steppes Asociaþii vegetale: Thymo comosiCaricetum humilis (Zolyomi 1931) Morariu et Danciu 1974. Centaurea atropurpurea. R3406 Pajiºti daco-sarmatice de Carex humilis. împreunã cu puþine plante însoþitoare. Popescu. Helictotrichon decorum. dintre care mai reprezentative sunt: Stipa joannis. pannonica. Specii caracteristice: Sesleria heufleriana. Echium russicum. Cerastium arvense ssp. Leucanthemum vulgare. Thymus glabrescens ºi Carex humilis. P = 750–850 mm. Polygala major. austriaca. transsilvanicus. herbaceum. Lotus corniculatus. Linum flavum. Clima: T = 8–6. Potentilla arenaria. campestris. Alyssum repens ssp. Potentilla arenaria. Centaurea pinnatifida. Carex humilis. Pedicularis comosa ssp. Chrysopogono – Caricetum humilis Zólyomi (1950) 1958. Râpa Roºie (Alba). Salvia pratensis. Valoare conservativã: moderatã. Biscutella laevigata. care devine dominantã în cadrul etajului din care face parte.9 Continental steppes CORINE: – PAL. pe suprafeþe de 5–10 ha. Trifolium montanum. Athamantha turbith ssp. Specii endemice ºi rare: în fitocenozele din Banat ºi din Munþii Apuseni se întâlnesc unele elemente endemice sau rare. sud-esticã. Primula auricula ssp. dar puþine plante intrã în componenþa sa. Dorycnium pentaphyllum ssp. Stipa joannis. rigidum. Popescu. S. Festuca valesiaca. Draba lasiocarpa. Polygala major. Peucedanum oreoselinum.3. Koeleria macrantha. Etajul inferior este prezent. Staþiuni: Altitudine: 300–650 m. Chamaespartium sagittale. Alte specii importante: Briza media. Dracocephalum austriacum. Helianthemum canum. dintre care amintim: Trifolium campestre. Coldea 1991.HAB: 34. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Carex humilis. Danthonia alpina. Thymus glabrescens. Suprafeþe: pajiºti. Soluri: faeoziomuri.

Etajul inferior este foarte bine reprezentat ºi este alcãtuit de speciile: Festuca valesiaca.9211 Western Pontic Stipa stenophylla steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Danthonio – Stipetum stenophyllae Ghiºa 1941. Redactat: A. în zonele amintite. apar elemente de silvostepã. rupicola. dintre care menþionãm: Prunus tenella. Inula ensifolia. Compoziþie floristicã: Stipa stenophylla. Raþiu et al. Suprafeþe: Circa 50–70 ha. Morariu. Festuca rupicola ºi Koeleria macrantha Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Redactat: A. 1969. Specii caracteristice: Stipa stenophylla. transsilvanica. F. Campanula sibirica. Koeleria macrantha. pinnatum. slab acide-neutre. rom. Euphorbia cyparissias. Danciu 1977. Dictamnus albus. Brachypodium R3408 Pajiºti dacice de Bromus erectus. Adonis vernalis.HAB: 34. Literaturã selectivã: Gergely 1970. 1953.2. Csürös et al. Stipetum stenophyllae Soó 1944. rupicola. R3407 Pajiºti ponto-panonice de Stipa stenophylla (S. Scabiosa ochroleuca. Inula ensifolia. tirsa) ºi Danthonia (provincialis) alpina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Brachypodium pinnatum.3. Relief: versanþi moderaþi înclinaþi. 118 . Podiºul Târnavelor. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Ferulago sylvatica. Dianthus carthusianorum. Helianthemum nummularium. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) În cadrul fitocenozelor. F.322 Middle European Bromus erectus dry grassland PAL. Structura: Plantele dominante sunt înalte de peste 1 m ºi alcãtuiesc etajul superior. Popescu. Rãspândire: Câmpia Transilvaniei.). Silene otites. Jurinea mollis ssp. Galium verum. Popescu. Veronica spicata. Valoare conservativã: moderatã. Rãspândire: Moldova. Stachys recta. Suprafeþe: Aproximativ 200–300 ha. Popescu. Chamaecytisus albus. Campanula sibirica. Adonis vernalis. Clima: T = 8–60C.322 Middle European Bromus erectus dry grassland EUNIS: – Asociaþii vegetale: Rhinantho rumelici – Brometum erecti Sanda et Popescu 1999 (Syn. Soluri: faeoziomuri. Danthonia alpina. P = 700–800 mm. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968.HAB: 34. Onobrychis viciifolia.: Brometum erecti auct. Eryngium campestre. Roci: loess în Moldova ºi Muntenia. dintre acestea mai importante sunt: Stipa stenophylla. Puºcaru-Soroceanu 1963. Teucrium chamaedrys.9 Continental steppes CORINE: 34. Echium rossicum. Carex humilis. Fragaria viridis. Sanda 1992. Agropyron intermedium. Ghiºa 1941. platouri. Polygala major. Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Inula hirta. Transilvania (dealurile cu vegetaþie stepicã). de pe Dealul Cetãþii-Lempeº (judeþul Braºov). Soó 1944. Muntenia (Dealurile Buzãului).

mai slab reprezentat. Trifolium pratense. Specii caracteristice: Bromus erectus. Suprafeþe: Fragmente de vegetaþie. cm realizeazã etajul superior al fitocenozelor de Bromus erectus. Roci: calcare pe dealurile din Transilvania. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Carlina vulgaris. însoriþi. Sanda. cu sol profund ºi fertil. Koeleria macrantha.3. R3409 Pajiºti pontice de Stipa lessingiana. Redactat: A. Speciile dominante sunt: Bromus erectus. realizând acoperirea de 90–95%. Trifolium montanum. dar se menþine pe Dealurile Buzãului. Anthylis vulneraria. Soluri: erodosoluri. Brachypodium pinnatum. Lotus corniculatus. Structura: Numãrul de plante componente este relativ redus. Coronilla varia. Trinia glauca. Popescu. pulcherrima ºi S. dar densitatea speciilor este mare. pietriºuri acoperite cu un strat gros de sol. Podiºul Târnavelor. Rhinanthus rumelicus. Structura: În cadrul fitocenozelor de Stipa participã numeroase plante de talie mare cum sunt: Stipa joannis. Rhinanthus rumelicus. Pimpinella saxifraga. Festuca rupicola. S. Cephalaria uralensis. Stipetum pulcherrimae Soó 1942. 1963. pe dealurile impropii pentru agriculturã ºi pe terenurile unde pãdurea a fost tãiatã. 119 . loess în Moldova. P = 700–850 mm. S. Lotus corniculatus. Valoare conservativã: moderatã. Etajul inferior. Dactylis glomerata. în celelalte regiuni fragmente de fitocenoze în cadrul altor tipuri de vegetaþie stepicã. Soluri: eutricambosoluri.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Salvia pratensis. Stellaria graminea. Achillea millefolium. Brachypodium pinnatum.5–60C. E. Popescu. Puºcaru-Soroceanu et al. Dianthus carthusianorum. circa 50–60 ha în Transilvania. Knautia arvensis. Dorycnium herbaceum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus erectus. cu înãlþimea de pânã la 45–60.2. Onobrychis viciifolia. S. Ocupã. Literaturã selectivã: Pázmány 1971. Relief: versanþi slab pânã la mediu înclinaþi.) 1947. pulcherrima. dar ºi pe pante abrupte unde apa se scurge repede. Asperula cynanchica. joannis Corespondenþe: NATURA 2000: 62C0* Ponto-Sarmatic steppes EMERALD: 34. este format din: Thymus pulegioides. Staþiuni: Altitudine: 300–750 m. preluvosoluri. Relief: pante domoale. Onobrychis viciifolia. Clima: T = 8–60C. Medicago lupulina. Medicago lupulina.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Stipetum lessingianae Soó (1927 n. cernoziomuri erodate. Suprafeþe reduse de la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha. Roci: calcare.n. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). S. Leucanthemum vulgare. Linum tenuifolium. Dealurile Sibiului ºi Braºovului). Clima: T = 8. Doltu 1976. coame late. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 400–600 m. Euphrasia rostkoviana. în total. Rãspândire: Transilvania (Câmpia Transilvaniei. stricta. lessingiana.HAB: 34. În Bãrãgan a dispãrut aproape complet. Toate aceste specii. capillata. Hornungia petraea. P = 700–800 mm.

Soluri: rendzine bogate în schelet ºi cu o reacþie neutrã (pH = 6. 1992. S. Relief: pereþii stâncoºi. valesiaca. Sesleria filifolia. R3410 Pajiºti daco-balcanice de Sesleria filifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: – PAL. Campanula 120 . Erysimum odoratum. Rosa pimpinelifolia. Jurinea mollis. Saxifraga paniculata. plante care formeazã etajul inferior al vegetaþiei. Inula ensifolia. Agropyron cristatum. Aster linosyris. Polygala major. Koeleria macrantha. în general. Cerastium arvense ssp. Inula ensifolia. Alte specii importante: Astragalus peterfii. Pop. Speciile însoþitoare ale asociaþiei sunt cele ce aparþin alianþelor Seslerion rigidae ºi SeslerioFestucion pallentis. Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. Acestea întocmesc etajul superior cu înãlþimea de circa 100 cm. Stratul ierbos: specia edificatoare ºi caracteristicã. Trifolium campestre.439 Carpathian calciphile stepped grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Seslerietum filifoliae Zólyomi 1939 (Syn. Cheile Miniºului. S. Doniþã et al. Crambe tataria. Munþii Aninei. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Salvia transsilvanica. Alyssum desertorum. Salvia nutans.. Cheile Caraºului. Ceterach officinarum. Popescu et al. pante însorite înclinate. A. Speciile scunde sunt prezente prin: Arenaria serpyllifolia. pulcherrima. Jurinea simonkaiana. amintim speciile saxicole termofile: Dianthus kitaibelii. 1984. Scorzonera hispanica. alyssoides. ºi mare în habitatele cu Astragalus peterfii (DH2). 1963.9–7. Cristea. S. A. Valoare conservativã: moderatã. Peucedanum cervaria.HAB 1999: 36. calcicolum. Popescu. Onobrychis viciifolia. are în componenþã elemente de silvostepã dintre care menþionãm: Prunus tenella. capillata. întâlnite în cadrul fitocenozelor edificate de Sesleria filifolia. jacquinii. Astragalus austriacus. Beuºniþa-Cheile Nerei. abrupþi (50–550).3. Redactat: A. Dictamus albus. Specii caracteristice: Stipa lessingiana.3).: Sesleria filifolia – Campanula crassipes ass. Nepeta ucranica. realizeazã o acoperire variabilã de 10–65% ºi se asociazã cu: Campanula divergens. P = 575–770 mm. Salvia austriaca. Phleum phleoides. Acest tip de vegetaþie. de ordinul 1–10 ha. stepicã. Medicago minima. Cephalaria uralensis. Danthonia alpina. Valea Ciclovei (Banat). dintre care menþionãm: Festuca rupicola. Hodiºan 2002. Potentilla argentea. cu puþine specii în compoziþia floristicã. pulcherrima. Salvia transsilvanica. Substrat: calcaros. Serratula radiata. P. S.2. Stachys recta. Puºcaru-Soroceanu et al. Medicago falcata. Dintre elementele cele mai interesante de la Porþile de Fier. Staþiuni: Altitudini: 50–500 m. Centaurea trinervia. Literaturã selectivã: Ciocârlan 1968. Suprafeþe: mici. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa lessingiana. S. fruticosa. Domin 1932). Veronica austriaca ssp.50C. Galiu album. Teucrium chamaedrys.6–7. Fragaria viridis. Nepeta ucranica. Etajul mijlociu este realizat de speciile cu talia de 40–50 cm. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii (Clisura Cazanelor). joanis. villosus. Galium glaucum. Alyssum saxatile. Dianthus spiculifolius. pratensis. Trifolium pratense. Adonis vernalis. Clima: T = 10. F.

în toatã þara (Puºcaru-Soroceanu et al. Clima: T = 10. Valoare conservativã: mare. Ceterach officinarum. Dobrogea (Podiºul Babadag). Cerastium arvense ssp. Chondrilla juncea. Cerastium banaticum. Jurinea mollis. în Muntenia ºi Dobrogea ºi preluvosoluri în Transilvania. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Sesleria filifolia. Relief: versanþi slab înclinaþi. Cruciata pedemontana. Lotus corniculatus. 2001. habitat endemic. Onobrychis viciifolia. platouri. Thymus pannonicus. Coldea 1991.3. Moldova (Podiºul Central Moldovenesc). Coldea et al. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. 1973. 1997. Potentilla arenaria. Melica ciliata. Structura: Fitocenozele de Chrysopogon realizeazã o vegetaþie înaltã la care participã: Chrysopogon gryllus. Etajul mijlociu este. Erysimum comatum. Roci: loess în Muntenia. Botriochloa ischaemum. 1992. Silene otites. 1997. Alte specii: Seseli rigidum. Campanula sibirica ssp. 1970. Eryngium campestre. 121 . Vinca herbacea. Draba aizoon. Literaturã selectivã: Zólyomi 1939. divergens. Leontodon asper.751 Lowland savory Chrysopogon dry grasslands EUNIS: E. Onobrychis viciifolia. de asemenea. Schrött et Purdelea L. Thesium linophyllon. Centaurea atropurpurea. Dianthus petraeus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pannonicus.5 Mediterranian seric grasslands CORINE: – PAL. Moehringia muscosa. Dihoru et al. Viola arvensis. hungarica. Knautia arvensis. În etajul inferior. Moldova ºi calcare în Dobrogea. Campanula sibirica.5–80C. care depãºeºte 1 m înãlþime. Dianthus spiculifolius. Polygala major. Acinos alpinus. 1993. Centaurea biebersteinii. Sateureja kitaibelii. P = 550–650 mm.HAB: 34. calcicolum. R3411 Pajiºti daco-balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Festuca rupicola Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Helianthemum nummularium. Lotus corniculatus.2. Athamantha turbith ssp. Stachys recta. Alyssum repens. Carex humilis. Sempervivum marmoreum. Rãspândire: Muntenia. Aceºti taxoni sunt prezenþi în etajul superior. Centaurea atropurpurea. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) crassipes. Alyssum petraeum. Saxifraga marginata. Artemisia campestris. Chrysopogon gryllus. Staþiuni: Altitudine: 150–450 m. 1963). Draba lasiocarpa. Suprafeþe: Circa 350 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Schneider-Binder E. Seseli gracile. et al. Sanda et al. Cephalaria uralensis. bine reprezentat de speciile: Festuca valesiaca. Cephalaria laevigata.1551 Lowland – savory – Chrysopogon dry grasslands Asociaþii vegetale: Thymio pannonici – Chrysopogonetum grylli Doniþã et al. Din aceastã categorie menþionãm: Thymus pannonicus. Festuca rupicola. Specii caracteristice: Sesleria filifolia. Valoare conservativã: redusã. Se învecineazã cu gruparea Campanuletum crassipedis. Soluri: cernoziomuri ciocolatii. Elytrigia (Bromus) intermedia. Specii endemice: Campanula crassipes (subendemicã). Transilvania (Podiºul Târnavelor). Vicia lathyroides. Sanda 2002. Linum flavum. Dorycnium herbaceum. sunt mai puþine specii dar care au un rol important în procesul de acoperire. Salvia nutans. Peia 1978. faeoziomuri-cernoziomuri slab levigate.

Niedermaier 1966. SchneiderBinder 1971. Centaurea atropurpurea. Gypsophila glomerata. Clima: T = 10–80C. Stipa eriocaulis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Alte specii importante: Thesium linophyllon. foarte uscate. Scabiosa ochroleuca. vestul Olteniei ºi Defileul Oltului. Redactat: A. specia endemicã Stipa danubialis. Fumana procumbens. Redactat: A. Artemisia campestris.2. uºor pânã la mediu degradate. La Porþile de Fier. Orlaya grandiflora. Siderites montana. de cele din Banat ºi vestul Olteniei. Minuartia glomerata. Thymus pannonicus. terenurile folosite ca pãºune din zona menþionatã. Schneider-Binder 1970. Alyssum saxatile. se dezvoltã. Festuca pseudodalmatica. ªtefureac 1976. R3412 Pajiºti carpato-balcanice de Festuca pseudodalmatica ºi Aethionema saxatilis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Adonis vernalis. Schneider-Binder 1971. Convolvulus cantabrica. Cerastium banaticum. Crupina vulgaris.35323 Transylvanian Festuca pseudodalmatica rock grasslands EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cerastio banatici – Festucetum pseudodalmaticae E. Aceste fitocenoze se deosebesc. Stachys nites. Melica ciliata. Anthericum ramosum. superficiale.3. prin lipsa speciilor illirice ºi prezenþa a numeroase elemente pontice. Senecio jacobea. Erysimum comatum. în cadrul etajului superior. Popescu. Astragalus onobrychis. Vinca herbacea. Stachys nitens. Valerianella coronata. Jurinea glycacantha. caracteristicã regionalã a acestui tip de vegetaþie. Erysimum comatum. Etajul inferior este format din taxoni ce nu depãºesc 20–25 cm. 1992. H. Soluri: 122 . Specii rare: Fumana procumbens. Roman 1974. Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 10–15 ha. banaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca pseudodalmatica. Structura: Speciile dominante: Stipa eriocaulis. în habitatele unde este prezentã specia Stipa danubialis (DH2). Knautia arvensis. Koeleria macrantha. Cerastium banaticum. Alyssum pulvinare. Stachys recta. Coronilla varia. Valerianella coronata. Doniþã et al. Sedum album. Fumana procumbens. Cerastium banaticum. Trifolium campestre. dintre care menþionãm: Alyssum pulvinare.HAB: 34. Teucrium montanum. Astragalus onobrychis var. 1984. Asperula cynanchica. Salvia nutans. Alte specii importante: Onobrychis alba. realizeazã etajul superior cu acoperire medie de 60–75%. Specii caracteristice: Festuca psedudodalmatica. Popescu. S. Ephedra distachya. în bune condiþii. Convolvulus cantabrica. perforatum. Rãspândire: Dealurile calcaroase din sudul Banatului. P = 600–750 mm. Hypericum elegans. Melica ciliata. Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Staþiuni: Altitudine: 200–450 m. Relief: pante abrupte. Literaturã selectivã: Popescu. Roci: depozite calcaroase. Stipa eriocaulis. Cerastium banaticum. Erysimo comati – Stipetum eriocaulis E. Dorycnium herbaceum. hispanicum. Literaturã selectivã: Csürös. Trifolium montanum. Popescu et al.

Chondrilla juncea. Teucrium montanum. Dobrogea. Linum austriacum.5–80C.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Literaturã selectivã: Doniþã et al.312 Central European steppes grasslands PAL. Relief: pante foarte uºor înclinate. Scabiosa ochroleuca.HAB: 34. Roci: depozite loessoide.2C1 Pannonic loess steppes Asociaþii vegetale: Cleistogeno – Festucetum rupicolae (Soó 1930) Zólyomi 1958 corr. Puºcaru-Soroceanu et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3413 Pajiºti panonic-balcanice de Festuca rupicola ºi Cleistogene serotina Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Sub-Pannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Nepeta nuda. deficitare în umiditate. Etajul inferior este mai slab reprezentat ºi la alcãtuirea lui participã: Dorycnium herbaceum. R3414 Pajiºti ponto-panonice de Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: 6240 *Subpannonic steppic grasslands EMERALD: 34. Valoare conservativã: moderatã. Polygala major. Cleistogene serotina.HAB: 34. Medicago minima. Thymus pannonicus. Banat. Staþiuni: Altitudine: 100–350 m. Festuca valesiaca. Agrostis capillaris.2. Dorycnium herbaceum. Rãspândire: În zonele de câmpie ºi de deal din Transilvania. Euphorbia cyparissias. Melica ciliata. Eryngium campestre. Popescu. Soó 1964. înãlþimea fiind de 45–55 cm. Clima: T = 9. Pimpinella saxifraga. Clisura Dunãrii. Potentilla argentea. Medicago falcata. Structura: Majoritatea speciilor dominante sunt plante de talie medie. Oltenia. Salvia pratensis.3162 Daco-Pannonic meadows-steppes EUNIS: E1. Soluri: eutricambosoluri. Dianthus armeria. neutre.9 Continental steppic CORINE: 34. faeoziomuri. Orlaya grandiflora.31 Sub-Continental steppic grasslands PAL. cernoziomuri. Onobrychis viciifolia. teren plan. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rupicola. Cleistogene serotina.911 Pannonic loess steppes. 1992. în general. Rãspândire: Banat. Festuca valesiaca. Specii caracteristice: Cleistogene serotina.3 Dense perennial grasslands and middle-European steppes CORINE: 34. Linaria genistifolia. În Moldova ºi Dobrogea sunt cele mai reprezentative fitocenoze ºi suprafeþele cele mai mari.3. Alyssum alyssoides. dar mare în fitocenozele din Clisura Dunãrii unde este prezentã Tulipa hungarica (DH2). Sanda 1992. 1963. Redactat: A. Popescu. Thymus comosus. Stipa capillata. Echium vulgare. Lotus corniculatus. Suprafeþe: Circa 40. Alte specii importante: Tulipa hungarica. Marrubium vulgare. Ornithogalum comosum. Moldova. Achillea millefolium. Câmpia Aradului. Cele mai reprezentative sunt: Festuca rupicola. Festuca rupicola. Lathyrus sphaericus. 34.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Medicagini minimae – Festucetum valesiacae Wagner 1941. Erodium cicutarium. 123 . Dianthus armeria. P = 600–750 mm. Muntenia. Inula oculus-christi. Asperula cynanchica. Carduus acanthoides. Botriochloa ischaemum. Veronica orchidea. Achillea setacea.

Phlomis pungens. C. deficitare în umiditate. 1992. menþionate în DH2. cu expoziþii variate. Rãspândire: Reprezintã pãºunile de ºes din stepã ºi silvostepã ºi pe dealurile din zona pãdurilor de stejar. Botriochloa ischaemum. Muntenia ºi sudul Moldovei. Toate aceste specii. Agropyron cristatum. sud-esticã ºi sud-vesticã. Satu Mare. Potentilla arenaria. faeoziomuri mai rar pseudorendzine. mai puþin reprezentate. Achillea setacea. Medicago minima. Melica ciliata. arenaria.3. A. Centaurea arenaria. 1963. Doniþã et al. Poa angustifolia. formeazã etajul superior înalt de 40–45 cm. Specii rare: Galium moldavicum (în fitocenozele din Moldova centralã) ºi Iris humilis ssp. Artemisia austriaca. Coronilla varia. Alte specii importante: Stipa capillata. 1937) Pop 1977. Medicago minima. Valoare conservativã: redusã. R3415 Pajiºti ponto-balcanice de Botriochloa ischaemum ºi Festuca valesiaca Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Asperula cynanchica. Redactat: A. din Dobrogea. Koeleria macrantha. Staþiuni: Altitudini de 100–400 m. ponticus. Popescu. Poa angustifolia.951 Western Anatolian steppes EUNIS: E1. Cheile Turzii – jud.HAB: 34. Scleranthus annuus. Structura: Acest tip de vegetaþie este realizat de speciile: Festuca valesiaca. Taraxacum serotinum. P = 400– 800 mm. Sanda 1992. în general. Centaurea napulifera. jurineifolia. Cluj. arenaria (Carei – jud. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Suprafeþe: peste 150. uneori urcând pânã la 600–700 m (Platforma Cotmeana ºi Rucãr. ºi mare în habitatele unde sunt prezente speciile Galium moldavicum ºi Iris humilis ssp. Clima: T = 11–70C. În fitocenozele din Dobrogea menþionãm speciile rare: Dianthus pallens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca.000 ha (PuºcaruSoroceanu 1963). Achillea setacea. Botriochloa ischaemum. Phleum phleoides. Stipa capillata. Bombycilaena erecta. Sol: cernoziom ciocolatiu. 1956.5–80C. judeþul Argeº). Medicago orbicularis. Seseli tortuosum. Ranunculus illyricus. Dianthus leptopetalus. Popescu. Medicago falcata. Suprafeþe: 15–20.222 Moesio-Carpathian andropogonid steppes Asociaþii vegetale: Botriochloetum (Andropogonetum) ischaemi (Krist. Speciile scunde cum sunt: Alyssum desertorum. Medicago minima. Taraxacum serotinum.2. Literaturã selectivã: Burduja et al. Puºcaru-Soroceanu et al. Astragalus onobrychis. Teucrium polium. coaste uºor înclinate pânã la moderat înclinate cu expoziþie sudicã. Relief: teren plan. Vaslui). marne. Salvia aethiopis. Relief: terenuri plane. Inula ensifolia. Roci: substratul este calcaros în Dobrogea ºi 124 . Fãlciu – jud. Speciile caracteristice: Festuca valesiaca.9 Continental steppes CORINE: – PAL. rutifolia ssp. iar în zona colinarã. Arenaria serpyllifolia. precum ºi altele. Clima: T = 11. P = 400–650 mm. constituie etajul inferior al acestor pajiºti.000 ha. Roci: loess. A. Staþiuni: Altitudine: 100–400 m. versanþi slab pânã la mediu înclinaþi. Trifolium arvense. alyssoides.

Medicago lupulina. În zonele stâncoase. Rãspândire: Dobrogea de Nord. F. Speciile mai fidele acestui tip de vegetaþie sunt: Festuca callieri. Soluri: castanoziomuri. Popescu. Bromus hordeaceus. Kochia prostrata. S. Centaurea rutifolia ssp. Suprafeþe: Aproximativ 150–200 ha. Structura: speciile dominante sunt de dimensiuni medii (35–45 cm) ºi realizeazã o vegetaþie densã. Jurinea mollis. Teucrium polium. coarctata. Sanda 1992. hillebrandtii ºi Thymus zygoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Botriochloa ischaemum. jacquinii. cu expoziþii variate. Dihoru 1969. Orlaya grandiflora. Artemisia austriaca. Ceratocarpus arenarius. Doniþã 1970. cernoziomuri. pânã la moderat înclinate. Potentilla argentea. Structura: Caracteristice sunt gramineele stepice. faeoziomuri. care alcãtuiesc etajul superior de 50–65 cm ºi cu acoperirea de 60–85%. deficitare în umiditate. Daucus guttatus. Galium humifusum. 1963. Ranunculus illyricus. Dintre aceste specii menþionãm: Minuartia glomerata. M. Galium humifusum. Medicago minima. Redactat: A. Taraxacum laevigatum. Numeroasele plante de talie micã realizeazã etajul inferior bine individualizat. Achillea setacea. Minuartia viscosa. Trigonella monspeliaca. jurineifolia. Linaria genistifolia. Allium saxatile. eutricambosoluri. depozite loessoide în nord (Culmea Pricopanului). Specii caracteristice: Botriochloa ischaemum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca valesiaca. Astragalus onobrychis. Festuca valesiaca. Munþii Mãcinului. nelipsite în cadrul fitocenozelor sunt: Botriochloa ischaemum. Roci: calcare (Podiºul Babadag ºi Casimcei). repens. A. Trifolium arvense. A. Popescu. R3416 Pajiºti balcanice de Festuca callieri.3. Alte specii importante: Taraxacum serotinum. 125 . Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Dihoru. Astragalus onobrychis. Salvia nutans. mai puþin nordice. Silene compacta. faeoziomuri. Chrysopogon gryllus. Dianthus nardiformis. xerofile. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) dealurile înalte ºi loess în Muntenia ºi sudul Moldovei.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festucetum callieri ªerbãnescu 1965 apud. contribuind activ la acoperirea generalã a fitocenozelor. Eryngium campestre. Cleistogene serotina. unde roca iese la suprafaþã. Chrysopogon gryllus. Achillea ochroleuca. Festuca valesiaca. Staþiuni: Altitudine 250–350 m. Relief: pante domoale. Androsace maxima. Galium humifusum. Thymus zygoides. Stachys angustifolia. Adonis vernalis. Stipa capillata. Veronica austriaca ssp. Plantele scunde alcãtuiesc etajul inferior. Asperula cynanchica. P = 450–500 mm. cernoziomuri. Puºcaru-Soroceanu et al. Euphorbia seguierana. lessingiana. Agropyron cristatum. acoperirea medie 90–95%. lupulina. Trifolium campestre. Achillea setacea. Podiºul Babadag. acoperirea scade la 60–70% sau chiar mai puþin. Inula oculus-christi. Sedum sartorianum ssp. dintre care cele mai reprezentative sunt: Teucrium polium. Clima: T = 11–8.HAB: 34. Inula oculus-christi. Bombycilaena erecta. roci granitice ieºite la suprafaþã. Artemisia austriaca. Psilurus aristatus. Podiºul Casimcei. Dintre aceste plante. Soluri: castanoziomuri. rupicola.50C. Cynodon dactylon.2. Chrysopogon gryllus. Potentilla bornmuelleri.9 Continental steppes CORINE: – PAL.

Relief: versanþi abrupþi ºi pante moderat înclinate cu expoziþie esticã. Numeroase sunt speciile saxicole care intrã în structura acestor fitocenoze. Agropyron brandzae. Literaturã selectivã: Dihoru. Silene compacta. Structura: Fitocenozele reprezintã un stadiu neîncheiat al vegetaþiei xerofile din nordul Dobrogei. faeoziomuri. Clima: T = 10–8. lithophila. Potentilla bornmuelleri. prin crãpãturile rocilor ºi nu întocmesc un etaj al vegetaþiei. Achillea leptophylla. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus zygoides.951 Western Anatolian steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro – Thymetum zygoidi Dihoru (1969) 1970. loess. dar realizeazã o acoperire slabã. Campanula romanica (DH2) ºi Paeonia tenuitolia (DH4). Sedum sartorianum ssp. Herniaria glabra. sãrace în umiditate. Popescu. Scleranthus perennis ssp. Iris pumila. Crocus chrysanthus. Euphorbia nicaensis ssp. cernoziomuri. Satureja caerulea. Speciile cele mai frecvente sunt: Koeleria lobata. sudicã ºi vesticã. Agropyron brandzae. Sanda. P = 450–500 mm. Dianthus nardiformis. Festuca rupicola.3. Paeonia tenuifolia. Rãspândire: Dobrogea de Nord (Munþii Dobrogei. Alte specii importante: Potentilla bornmuelleri. Scorzonera mollis. Redactat: A. Minuartia glomerata. 1963. Cruciata pedemontana. Stancu 2001. Ornithogalum amphibolum. Sanda 1988. Popescu. Soluri: castanoziomuri. Silene compacta. Campanula romanica.2. Bupleurum apiculatum. Doniþã 1970. Achillea coarctata. Popescu. 126 . Minuartia glomerata. Bufonia tenuifolia. Bombycilaena erecta. Staþiuni: Altitudine: 250–350 m. Pimpinella tragium ssp. Chrysopogon gryllus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Iris pumila. Cele mai reprezentative plante din aceastã categorie sunt: Allium saxatile. PuºcaruSoroceanu E. Sempervivum zelleborii. glareosa. de regulã. Paronychia cephalotes.HAB: 34. Roci: calcare. ceea ce presupune un stadiu avansat de evoluþie al fitocenozelor. Trifolium arvense. Scorzonera mollis. pinnatifida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca callieri. Ranunculus illyricus. Dianthus pseudarmeria. Valoare conservativã: moderatã. în habitatele unde sunt prezente speciile: Moehringia jankae (DH2). Suprafeþe: 50–100 ha. Speciile scunde (de 5–10 cm) cresc. Stachys angustifolia. Gypsophila glomerata. Dianthus nardiformis. moschatum. grisebachii. M. Elementele eurasiatice sunt cele mai numeroase (23%). R3417 Pajiºti balcanice de Thymus zygoides ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Podiºul Babadag ºi Casimcei). cu specii ponto-balcanice ºi taurice care populeazã dealurile pietroase din aceastã provincie. Scleranthus perennis. uneori numai de 50–60%. Achillea ochroleuca.50C. Scutellaria orientalis var. Majoritatea speciilor sunt plante perene (hemicriptofite ºi geofite). et al. Muscari racemosum. Ornithogalum amphibolum. Potentilla bornmuelleri. A. hillebrandtii. dichotomus. Euphorbia myrsinites. urmate de cele continentale (10%) ºi pontic-mediteraneene (14%). Valoare conservativã: moderatã ºi mare. Dintre acestea menþionãm: Moehringia jankae. Specii caracteristice: Festuca callieri. Allium saxatile. Thymus zygoides. Psilurus aristatus.

Artemisia austriaca. Minuartia adenotricha. Festuca valesiaca. Kochia prostrata. Koeleria macrantha. Teucrium polium. 127 . Medicago falcata. Coronilla varia. Salvia nemorosa ssp. Medicago falcata. Asperula tenella. Medicago falcata.50C. Linum austriacum. Suprafeþe: 100–120 ha. Specii endemice: Agropyron brandzae. cu acoperire mare (circa 60–80%). P = 350–450 mm. Jurinea mollis. alcãtuiesc etajul superior al pajiºtei. pectinatum. Festuca valesiaca. Echium italicum. Ceratocarpus arenarius. Artemisa (caucasica) pseudomontana. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pimpinella tragium ssp. Poa angustifolia. Alte specii importante: Paeonia tenuitolia. pe terasele înalte ale Ialomiþei. Popescu. Stipa capillata. Staþiuni: Altitudine: 80–300 m. A.911 Pannonic loess steppes. Botriochloa ischaemum. Specii endemice: Agropyron brandzae. Taraxacum serotinum. Dianthus pseudarmeria. Alte specii importante: Achillea setacea. Asperula cynanchica. Popescu. Specii caracteristice: Thymus zygoides. Seseli tortuosum. Botriochloa ischaemum. Festucion rupicolae. Toate aceste plante. Festuca valesiaca. 34. Ranunculus illyricus. Festuca valesiaca. Rãspândire: Dobrogea. Din aceastã categorie menþionãm: Medicago minima. Satureja caerulea. Koeleria lobata. Sisymbrium orientale. Speciile mai scunde (pânã la 25 cm) sunt destul de numeroase ºi au o acoperire de 10–15(20)%. Structura: Dominante sunt speciile de graminee cu: Agropyron cristatum. Soluri: castanoziomuri ºi cernoziomuri. Sanda 1992. Teucrium polium. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Agropyron cristatum ssp. Kochia prostrata. Potentilla bornmuelleri. Euphorbia nicaeensis. Ornithogalum amphibolum. Literaturã selectivã: Dihoru.9 Continental steppes CORINE: – PAL.HAB: 34. Achillea coarctata. lithopilla. participã numeroase specii din Clasa Festuco – Brometea ºi în special din Ord. Centaurea diffusa. Kochia prostrata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agropyron cristatum ssp. Doniþã 1970. Artemisia austriaca. cum sunt: Sempervivum zeleborii. Agropyron intermedium. Stipa capillata. A. R3418 Pajiºti ponto-panonice de Agropyron cristatum ºi Kochia prostrata Corespondenþe: NATURA 2000: 6250 *Pannonic loess steppic grasslands EMERALD: 34. Redactat: A. Relief: terenuri plane ºi pante uºor înclinate. Alyssum desertorum. pectinatum. tesquicola. Onobrychis gracilis. Onopordon tauricum. Melica ciliata. Agropyretum pectiniforme (Prodan 1939) Dihoru 1970. leptophylla. Clima: T = 11–8. mai rar pe calcare (în Dobrogea). Redactat: A. În cadrul fitocenozelor. Teucrium polium. Muntenia ºi estul Banatului. Horeanu 1976. Stipa capillata. 1963. leptophylla. Achillea coarctata.3. Doniþã 1970. Popescu. Agropyron brandzae. Astragalus onobrychis. Galium humifusum. Coronilla varia. Asperula cynanchica. PuºcaruSoroceanu et al. Roci: loess.9211 Western Pontic thyme steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agropyro-Kochietum prostratae Zólyomi (1957) 1958.2. Literaturã selectivã: Dihoru. Alyssum montanum. de talie medie ºi mare.

Inula ensifolia. R3420 Pajiºti vest-pontice de Poa bulbosa. acestea realizând al treilea etaj. Salvia nemorosa ssp. Astragalus ponticus. Bine reprezentate sunt ºi speciile de talie micã. Popescu. Salvia nutans. Adonis vernalis.HAB: 34. Polygala major. de circa 100 cm. Speciile mai frecvente în acest strat sunt: Thymus marschallianus.: Stipo (ucrainicae) – Festucetum valesiacae Dihoru 1970). Stipa ucrainica. în trei etaje. Achillea clypeolata. Echinops ruthenicus. Podiºul Babadag). Plantele înalte. de 500–600 ha. Soluri: soluri rendzinice. rar unul dintre acestea fiind mai puþin nuanþat. Trinia multicaulis. uneori bine individualizat. Structura: Vegetaþia este stratificatã.921 Western Pontic steppes EUNIS: E1. Relief: platouri. Suprafeþe: Reprezintã islazurile. Alte specii importante: Stipa pulcherrima. Puºcaru-Soroceanu et al. Astragalus asper. giganteus. cu vegetaþia degradatã. Dianthus pallens. tesquicola. Ranunculus illyricus. Rãspândire: Estul Munteniei (Bãrãgan). Popescu 1999 (Syn. Euphorbia nicaeensis. dar ºi pantele uºor înclinate.2. Koeleria macrantha. Jurinea mollis realizeazã cel de al doilea etaj. Cynodonto – Poëtum angustifoliae (Rapaics 1926) Soó 1957. Prunus tenella. Teucrium polium. sudul Moldovei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Stipa ucrainica.50C. sunt: Centaurea orientalis. Chrysopogon gryllus. Inula salicina. Plantele de talie mijlocie 40–50 cm: Phleum phleoides. 128 . Specii caracteristice: Stipa ucrainica.9 Continental steppes CORINE: – PAL. cernoziomuri. S. Seseli campestre.9213 Western Pontic feathergrass steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Astragalo ponticae – Stipetum ucrainicae (Dihoru 1969. Ferulago meoides. Dianthus pallens. Phleum phleoides. Valoare conservativã: mare. Euphorbia nicaeensis ssp. Stipa pulcherrima.9 Continental steppes CORINE: – PAL. Marrubium peregrinum. cu expoziþie sud-esticã. P = 450–500 mm. Ferulago meoides. Roci: calcare. Salvia aethiopis. Linosyris villosa. Adonis vernalis. Ajuga laxmannii. Doniþã 1970. Popescu. Asperula cynanchica. Centaurea napulifera. sud-vesticã. Redactat: A.2D1 Western Pontic steppes Asociaþii vegetale: Artemisio austriacae – Poëtum bulbosae Pop 1970. S. capillata. Scorzonera mollis.3. Festuca valesiaca. Ocupã terenurile plane. Teucrium chamaedrys. Artemisia austriaca. Phlomis tuberosa. Crupina vulgaris. Staþiuni: Altitudine: 150–300 m. D. 1970) Sanda. Dactylis glomerata. Sanda 1992. dasyphylla. Festuca valesiaca. 1963. Suprafeþe: Circa 5–10 ha. Koeleria macrantha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3419 Pajiºti vest-pontice de Stipa ucrainica ºi Stipa dasyphilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Dobrogea. nicaeensis. Bibliografie: Dihoru. Cynodon dactylon ºi Poa angustifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34. Rãspândire: Dobrogea (Basarabi. loess.HAB: 34. T. Botriochloa ischaemum. Agropyron intermedium. chamaedrys. Clima: T = 11–8. Astragalus ponticus. versanþi slab înclinaþi.

Capul Doloºman. Festuca pseudovaina. minima. Androsace maxima.2. Galium humifusum.9 Continental steppes CORINE: – PAL. puþin rãspândit la noi. Clima: T = 11–80C. Koeleria lobata. R3421 Pajiºti ponto-balcanice de Artemisia lerchiana. Lolium perenne. cunoscut pânã în prezent din zona Podiºului Babadag. Valoare conservativã: redusã. castanoziomuri. însorite ºi deficitare în umiditate în timpul verii. minima. Erodium cicutarium. Puºcaru-Soroceanu 1963. Bupleurum apiculatum. cernoziomuri. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia austriaca. Minuartia viscosa. lupulina. P = 400–750 mm. acestea realizeazã o acoperire de numai 45–50%. pe faleza Lacului Razelm. Popescu. pante uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Poa angustifolia. roci calcaroase sau granitice (în Dobrogea). Agropyron cristatum. Printre aceste douã plante caracteristice ºi dominante mai apar: Cynodon dactylon. Poa angustifolia. Festuca valesiaca. Specia dominantã. 4–5 ha. Specii caracteristice: Artemisia austriaca. plantã xerofilã. Relief: terenuri stâncoase. în Subcarpaþii Buzãului (Istriþa) altitudinea creºte la 500–600 m. Poa bulbosa. Euphorbia nicaeensis. este însoþitã de speciile pontice: Agropyron brandzae. Staþiuni: Terenuri uscate. Clima: T = 110C. Structura: Fitocenozele de Poa bulbosa alcãtuiesc o þelinã discontinua. Cynodon dactylon. Medicago lupulina. Suprafeþe: Restrânse. cenuºii. Medicago falcata. Lotus corniculatus. M. faeoziomuri. Roci: calcare marnoase. E. Soluri: cernoziomuri. Deºi numãrul speciilor componente este mare. Doltu 1980. Gagea callieri. Goniolimon besserianum. Structura: Habitat xerofil. F. Redactat: A. Astragalus pseudoglaucus.923 Eastern Pontic steppes EUNIS: – Asociaþii vegetale: Koelerio – Artemisietum lerchianae Dihoru 1970. F. Coronilla varia. Ornithogalum amphibolum. Taraxacum serotinum.3. Plantele însoþitoare sunt numeroase ºi aparþin vegetaþiei iniþiale care a existat pe aceste terenuri. În luncile râurilor mari (Ialomiþa. Taraxacum laevigatum. Euphorbia nicaeensis ssp. masiv. Artemisia austriaca. specia caracteristicã intrã în repaus ºi apare. Relief: teren plan. Rãspândire: Dobrogea. Buzãu. Bromus tectorum.HAB: 34. Artemisia lerchiana. La începutul verii. uneori chiar mai scãzutã. plante ce alcãtuiesc etajul superior al vegetaþiei. Roci: loess. Poa bulbosa. Botriochloa ischaemum. Popescu. uºor înclinate pânã la moderat înclinate. Agropyron cristatum. subþire ºi au dezvoltarea maximã primãvara când solul are suficientã umiditate pentru dezvoltarea vegetaþiei. Poa angustifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. sequierana. Euphorbia sequierana. 129 . Medicago minima. valesiaca. Literaturã selectivã: Pop 1970. Etajul inferior este alcãtuit din speciile: Thymus zygoides. Siret) aluviosoluri. glareosa. Alte specii importante: Festuca valesiaca. Sanda. Altitudine: 5–10 m. Ceratocarpus arenarius. Sanda. M. Soluri: castanoziomuri. Cynodon dactylon. P = 400 mm. Potentilla bornmuelleri. Stancu 2001. care se menþine pânã toamna. M. pseudovina. Koeleria lobata ºi Agropyron brandzae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 34.

Androsace maxima. Specii caracteristice: Artemisia lerchiana. Euphorbia nicaeensis ssp. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: mare.3. Salvia nutans. Specii endemice: Agropyron brandzae. Teucrium polium. glareosa. Echinops ruthenicus. Minuartia viscosa. în special în habitatele cu Centaurea jankae (DH2).2. Koeleria lobata. Koeleria lobata. 130 . Astragalus pseudoglaucus. Agropyron brandzae. Redactat: A. Goniolimon besserianum. Popescu. Ornithogalum amphibolum. Thymus zygoides. Alyssum minutum. Alte specii importante: Centaurea jankae. Euphorbia sequierana. Taraxacum serotinum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia lerchiana. Festuca valesiaca.

Ferulago sylvatica. Roman 1974. plante care uneori realizeazã etajul al treilea de vegetaþie.3. cele mai reprezentative sunt: Danthonia alpina. Soluri: districambosoluri. Popescu 1999. Briza media. Festuca rupicola. Lotus corniculatus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1972. Filipendula vulgaris. Chyrysopogonetele din Banat au în componenþã multe specii termofile. Campanula rapunculoides. Pajiºti xerice silicicole (35) etajul mijlociu al fitocenozelor. Petrorhagia illirica ssp. cele mai frecvente sunt speciile: Trifolium campestre. În cadrul fitocenozelor de Chrysopogon sunt ºi unele specii de talie micã. cu frecvenþã micã. Stachys recta. Polygala major. platouri. P = 550–650 mm. T. Anthylis vulneraria. favorizate fiind de climatul mai blând din regiune. Cleistogene serotina. R3501 Pajiºti balcanice de Chrysopogon gryllus ºi Danthonia alpina Corespondenþe: NATURA 2000: 6190 Rupicolous pannonic grasslands EMERALD: 34. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysopogon gryllus. haynaldiana. Bromus riparius. Dianthus giganteus. Valoare conservativã: moderatã.2. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi realizeazã. Popescu. Convolvulus cantabrica. Podiºul Mehedinþi. Asperula cynanchica. balcanice ºi ilirice. Bromus riparius. Clima: T = 10.316 EUNIS: E1. Fragaria viridis. Dintre acestea. arvense. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Rãspândire: Dealurile Olteniei. Bromus riparius. Numeroase plante de talie mai micã realizeazã 131 . Arenaria serpyllifolia. Danthonia alpina. Specii caracteristice: Chrysopogon gryllus. haynaldiana. Alãturi de specia dominantã mai apar. Campanulo ligulatae – Brometum riparii (Roman 1974) Sanda. unde procesul de solificare a fost favorizat.5 Mediterranian xeric grasslands PAL. Roci: ºisturi cristaline ºi gnaisuri. Structura: Specia caracteristicã Chrysopogon gryllus este plantã de talie mare. jacquinii. Petrorhagia illirica ssp. Alyssum alyssoides. în microdepresiunile. Crupina vulgaris. 1992. aproape singurã. speciile: Ferulago sylvatica. Veronica austriaca ssp. Relief: versanþi slab pânã la moderat înclinaþi. Aira caryophyllea. Crepis sancta.5532 Spurge Chrysopogon grasslands Asociaþii vegetale: Danthonio – Chrysopogonetum grylle Boºcaiu (1970) 1972. Alte specii importante: Dianthus giganteus. Stachys recta.50C. Verbascum phoeniceum. etajul superior al fitocenozelor.3. Danthonia alpina.3. Banat. Staþiuni: Altitudine: 150–250(300)m.HAB: 34. Cephalaria uralensis. Specii rare: Thymus jankae. Redactat: A. Siderites montana. Koeleria macrantha.752 Mountain savory Chrysopogon dry grasslands. Medicago falcata. În acest etaj. Onobrychis alba. Thymus jankae. Koeleria macrantha. Doniþã et al. 34.5–8. Achillea crithmifolia. Orlaya grandiflora.5 Mediterranian xeric grasslands CORINE: 34. cu mult schelet. Verbascum lychnitis. Valerianella pumila. Suprafeþe: 15–20 ha.

HAB: 34. cu acumulãri de materiale organice. Filago arvensis. Poa compressa. Aegilops cylindrica. Valoarea conservativã: moderatã. Trifolium incarnatum ssp. Achillea collina. Poa bulbosa. Aira capillaris. Sedum acre. Speciile scunde. Popescu. ovina. Conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã ºi montan inferioarã. Suprafeþe: Ocupã terenuri de 2–3 ha pânã la 10 ha în Dobrogea de Nord. sexangulare ºi Petrorhagia saxifraga Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Structura: Vegetaþia este relativ bine închegatã ºi este formatã din graminee anuale ºi perene. Ventenato dubiae – Xeranthemetum cyndraceum (Borza 1950) Sanda et Popescu 1988. molinerii. Medicago minima. în curs de fixare. ºisturi silicioase cu depuneri aluviale de nisipuri. Sanda.2. Suprafeþe: Fitocenozele ocupã terenuri relativ restrânse de 1–3 ha. Aira capillaris. sunt: Sedum acre. S. Valea Someºului). Transilvania (Munþii Apuseni. Festuca valesiaca. Erysimum cuspidatum. Roci: sfãrãmãturi de roci calcaroase.HAB: 34. Trifolium arvense. Dobrogea. Roman 1974. Trifolium arvense. Clima: T = 10. Redactat: A. Dasypyrum villosum. Poa compressa. Alysso petraei – Sedetum hispanici Schneider-Binder 1971. molinerii. Staþiuni: Altitudine: 100–450 m.5–80C. Dasypyrum villosum. annuum. luturi. Rãspândire: Pe coline din Transilvania. molinerii ºi Ventenata dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8230 Siliceous rock with pioneer vegetation of the Sedo-Scleranthion or of the Sedo albi-Veronicion dillenii EMERALD: – CORINE: – PAL. Principalele specii sunt: Trifolium incarnatum ssp. Scleranthus perennis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dasypyrum villorus. Alyssum petraeum. Popescu. molinerii. Ventenata dubia. 132 . Alte aspecii importante: Rumex acetosella. Sedum hispanicum. Ventenata dubia. Ventenata dubia. ceea ce denotã un grad evoluat de înþelenire. Specii caracteristice: Trifolium incarnatum ssp. Vulpia myuros. Literaturã selectivã: Paucã 1941. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3502 Pajiºti daco-balcanice de Dasypyrum villosum. S. Solul. Oltenia. Stancu 2001. Melica ciliata. argile etc.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vulpio-Airetum capillaris Paucã 1941. Trifolium incarnatum ssp. Thymus comosus. Scleranthus annuus. R3503 Comunitãþi daco-getice de Sedum acre. Rãspândire: Banat (Clisura Dunãrii).3. provenite din spãlarea pantelor de cãtre torenþi. Hypericum perforatum. Xeranthemum cylindraceum. ce alcãtuiesc cel de al doilea strat. plante ce alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Vulpia myuros. Banat. F.1 Middle European pioneer swards EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sedo – Petrorhagietum saxifragae Roman 1974. Relief: pante slab înclinate. P = 400 mm în Dobrogea – 750 mm (Transilvania).

Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Staþiuni: Altitudine: 80–250 m. cel inferior. Rumex acetosella. Alyssum petraeum. Scleranthus annus. acre. 133 . Thymus pulegioides. Petrorhagia saxifraga. Silene conica. Schneider-Binder 1971. Roman 1974. Jasione montana. Alyssum desertorum. Aira elegans. Erophila verna. Specii caracteristice: Petrorhagia saxifraga. care are 15–20 cm înãlþime.3. Filago arvensis. Cel de al doilea etaj. Compoziþie floristicã: Speciile edificatoare: Petrorhagia saxifraga. este foarte slab reprezentat ºi este format din: Sedum hispanicum. Sedum hispanicum. ºi perene Poa bulbosa. Alyssum petraeum. Structura: Vegetaþia este realizatã. Roci: pietriºuri dislocate ºi transportate de torenþi. Scabiosa columbaria. Valoare conservativã: moderatã. Siderites montana. Acestea realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Syntrichia ruralis. Relief: versanþi slab înclinaþi. Trifolium arvense. Polycnemum arvense.00C. în principal. din plante anuale cum sunt: Vulpia myuros. pietriºuri ºi aluviuni luto-nisipoase în curs de fixare. Racomitrium canescens etc. periodic inundate de apele torenþilor. Alte specii importante: Trifolium arvense. P = 400–650 mm. nisipuri grosiere. Sagina procumbens. Scleranthus annuus. Sedum rubens. Popescu. Sedum acre. Crupina vulgaris. Soluri: nisipuri. Clima: T = 11–9. Literaturã selectivã: Andrei. Veronica verna.2. Alyssum petraeum. S. Popescu 1967. conuri de dejecþie ale torenþilor din zona colinarã. Medicago minima. Hieracium pilosella. Sedum rubens. Satureja kitaibelii. Redactat: A.

3. în etajele subalpin ºi alpin. Helianthemum alpestre. Gentiana nivalis.HAB 1999: 36.50C. Oxytropis carpatica. Soluri: crude sau brune de înþelenire primarã. în care dominante sunt speciile: Onobrychis transsilvanica. Pedicularis verticillata. Specii caracteristice: Kobresia myosuroides. În Retezat a fost descrisã asociaþia Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. habitat endemic. Dryas octopetala. Valoare conservativã: mare. Oxytropis carpatica. Obârºia. Helianthemum alpestre. Silene acaulis. fiind considerat ca un relict glaciar. Substrat: calcare. Coºtila. Clima: T = 1. cu pH = 4. Omu. Potentilla crantzii. Specii endemice: Achillea schurii. lanatum. Dianthus glacialis. Cerastium alpinum ssp. Profilul de sol prezintã orizonturi puþin diferenþiate. Cocora. Astragalus alpinus. Alte specii importante: Minuartia sedoides. Bãtrâna). Oxytropido carpaticae – Onobrychidetum transsilvanicae Täuber 1987. Carex rupestris. Salix reticulata. Minuartia verna. reflectat ºi prin lipsa oligotermelor care nu suportã uscãciunea. Leontopodium alpinum. Oxytropis halleri.0– -2. Primula minima. Munþii Piatra Craiului. Minuartia verna. Onobrychis transsilvanica. Elynetum myosuroides Puºcaru et al. 1956) Coldea 1991(Syn. Minuartia gerardii. Achillea schurii. Pajiºti alpine ºi subalpine (36) Structura: Habitat alpin. Piatra Arsã.2. R3601 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz pitic (Kobresia myosuroides) ºi Oxytropis carpatica Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Agrostis alpina. Euphrasia salisburgensis. Caraiman.4. vârfurile Baba Mare. Carex atrata.42 Wind edge naked-rush swards PAL. gresii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Kobresia myosuroides (Elyna myosuroides). Munþii Fãgãraº. Munþii Retezat (Piule). conglomerate. Stratul ierbos: gruparea prezintã un caracter mezoxerofit. Festuca bucegiensis. Erigeron uniflorus. Festuca glacialis.3. inclusiv Oxytropido carpaticae – Elynetum festucetosum bucegiensis Coldea 1991). care prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin. Anthyllis alpestris. Relief: creste ºi muchii. P = 1300–1450 mm. Pedicularis verticillata etc. acolo unde zãpada este spulberatã de vânt din locuri puternic vântuite în timpul iernii. Bucºoiu. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. Poa alpina.425 Carpathian naked-rush swards EUNIS: E4. Agrostis rupestris. Staþiuni: Altitudine: 1850–2500 m.3.8–5. Uneori habitatul se prezintã fragmentar.42 Wind edge (Kobresia myosuroides) swards Asociaþii vegetale: Oxytropido carpaticae – Elynetum (Puºcaru et al. 1956. 134 . Festuca versicolor. Polygonum viviparum. Morarul. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Speciile cele mai frecvente sunt: Festuca supina. fiind localizatã insular în Potentillo chrysocraspedae – Festucetum airoidis.

Sesleria coerulans. Coldea 1991.34 Alpigenous acidophilous grassland Asociaþii vegetale: Primulo-Caricetum curvulae Br. profilul solului este redus (10–20 cm). Redactat: Simona Mihãilescu. Structura: Habitat primar. Primula minima are o prezenþã ridicatã. Potentilla ternata. Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Carex curvula dominã masiv. Sanda et al. Hieracium alpinum. Rebra. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex curvula. 1956. Senecio carpaticus. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Puºcaru et al. Buia et al. Munþii Godeanu. dar o acoperire redusã. Puºcaru-Soroceanu et al.1957 (Syn. Täuber 1987. 1997. 1959. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare.5– -2.2–4. Avenula versicolor. Ligusticum mutellina. Munþii Suhard.: Cariceto-Festucetum supinae Puºcaru et al. gelidus. Oreochloa disticha. Munþii IezerPãpuºa. Munþii Cãlimani. Piscul Baciului). Primula minima. Minuartia sedoides. Beldie 1967. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Loiseleuria procumbens. Puºcaru 1969 din Fãgãraº ºi Cibin. Racomitrium lanuginosum. Sesleria bielzii. Phyteuma confusum. Vaccinium vitis-idaea. Munþii Fãgãraº. P = 1350–1450 mm. Samoilã 1960. Relief: terenuri plane sau slab înclinate Substrat: gresii. 1977 din Fãgãraº. 2001.2. primuletosum minimae Evd.3413 Carpathian Carex curvula grasslands EUNIS: E4. Transilvania. Polytrichum juniperinum. conglomerate.-Jer. având o acoperire cuprinsã între 65–85%. Staþiuni: Altitudine: 1980–2500 m. în etajele subalpin ºi alpin. Ghiºa 1940.-Bl. Safta 1943. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Vaccinium myrtillus. Soluri: humosiosoluri puternic acide (pH = 4. Gãrgãlãu. Clima: T = 0. 1907). În habitat sunt prezente speciile rare: Armeria alpina ºi Dianthuis glacialis ssp. Potentilla ternata. Juncus trifidus. Vaccinium gaultherioides. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1999: 36. Geum montanum. Puºcaru et D. Puºcaru et al. 1981. Au fost descrise urmãtoarele subasociaþii: bucegicum Puºcaru et al. 1977) ºi seslerietosum coerulantis Evd. 1962. 1977. Luzula spicata. Campanula alpina. R3602 Pajiºti sud-est carpatice de coarnã (Carex curvula) ºi Primula minima Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.HAB. festucetosum supinae Puºcaru 1963 (Syn.341 Carex curvula grassland PAL. mare în habitatele unde este prezentã specia Pedicularis exaltata (DH2). Pulsatilla alba. cu troficitate redusã ºi cu regim chiono-higrofil. Munþii Piatra Craiului (Vf. Ineu. prezent în aproape toate masivele lanþului carpatic. Oltenia. Munþii Cibinului. Coldea et al. Festuca supina (diferenþialã geograficã). 1926 em.50C. Puzdra. Piatra Albã. Sanda 2002. 1956 din Bucegi. 1956. Csürös et 135 . Specii caracteristice: Carex curvula. Speciile fidele habitatului sunt: Agrostis rupestris.4). Alte specii importante: Pedicularis exaltata. Valoare conservativã: redusã în general. Oberd. Thamnolia vermicularis.3. Caricetum curvulae Brockm. Munþii Þarcu. Ineuþ). Suprafeþe: foarte mari (de ordinul a 1000–5000 ha). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Munþii Parâng. Hieracium alpinum. Munþii Retezat.

Coldea et al. Clima: T = 1– -2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oreochloa disticha. Festuca supina.50C. Empetrum nigrum ssp. Ghiºa E. Puºcaru- R3603 Pajiºti sud-est carpatice de pãrul porcului (Juncus trifidus) ºi Oreochloa disticha Corespondenþe: NATURA 2000: 6150 Siliceous alpine and boreal grassland EMERALD: – CORINE: 36. Omul. 1940. Junceto trifidi – Vaccinietum Resmeriþã 1975). 1962. Sanda 2002. Munþii Retezat. Resmeriþã 1974. 1982. Suprafeþe: mari (de ordinul a 1000– 2000 ha). Thamnolia vermicularis. 1962. Agrostis rupestris. Loiseleuria procumbens. Anieºul Mare. Oreochloa disticha fiind sporadicã. Puºcaru 1969. 2001.: Juncetum trifidi Buia et al. versanþi slab-puternic înclinaþi. în timp ce pe platouri dominã Juncus trifidus. Substrat: gresii. 1991. Minuartia sedoides. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatoare Oreochloa disticha ºi Juncus trifidus se gãsesc.2. Specii caracteristice: Oreochloa disticha. Polytrichum juniperinum. în raporturi de codominanþã pe suprafeþele cu expoziþie nordicã. Golgota. Coldea et Pânzaru 1986. Munþii Giumalãu. Stratul muscinal este reprezentat de: Polytrichum alpinum. Primula minima. Luzula spicata. Mihãilescu S. A fost descrisã subasociaþia: bucegicum Beldie 1967. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Coasta Netedã. cu caracter xerofil-oligoterm. 1977. Munþii Cãlimani. vârfurile Pietrosul Mare. Sanda et al. 2001. Relief: 136 . în etajele subalpin ºi alpin. 2001. Potentilla ternata. Samoilã 1960. ºaua GãrgãlãuGalaþiu. 36. iar din Fãgãraº au mai fost descrise subasociaþiile festucetosum supinae ºi festucetosum pictae E. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) al.3463 Carpathian Juncus trifidus swards Asociaþii vegetale: Oreochloo – Juncetum trifidi Szafer et al. Pulsatilla alba. Rhododendro – Juncetum trifidi Resmeriþã 1975. Mihãilescu S. Phyteuma confusum.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. Campanula alpina. Buhãiescu. Alexiu 1998.HAB 1999: 36.34632 Eastern Carpathian Juncus trifidus swards EUNIS: E4. Avenula versicolor. Juncus trifidus Carex curvula. de cele mai multe ori.3463 Carpathian Juncus trifidus swards. Dicranum scoparium. 1927 (Syn. 1964.2–4. 2005 (ined. Structura: Habitat primar. Juncus trifidus.). Coldea 1990. Munþii Parâng. Ineu). Sesleria coerulans. Puºcaru et D. Soluri: humosiosoluri acide (pH = 4. Galaþiul. Senecio carpaticus. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Vaccinium vitis-idaea. P = 1300–1450 mm. Popescu G.5) ºi foarte sãrace în elemente nutritive. Redactat: Simona Mihãilescu. expuse vânturilor. Vaccinium myrtillus. Literaturã selectivã: Borza 1934. Valea Sadului. Munþii Cibinului. 1997.3. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. Momaia. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (vârfurile Zârna-Negoiu). Hieracium alpinum. et al. Boºcaiu 1971. Munþii Þibleº. 1976. hermafroditum. Staþiuni: Altitudine: 1800–2500 m. cu expoziþii variate. Resmeriþã 1974. Vaccinium gaultherioides. Buia et al. conglomerate. care este mai sãracã în specii ºi se caracterizeazã prin lipsa speciei Oreochloa disticha. 1981. Oltenia.

Coldea et al.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Pajiºte montanã de pãrul porcului (Juncus trifidus) Soroceanu et al. 2001. 1977. Redactat: Simona Mihãilescu. 137 . Sanda 2002. Sanda et al. Coldea 1990. Resmeriþã et Raþiu 1983. Mihãilescu S. 1991. et al. 2005 (ined.3. Cristurean 2000. 2001. Popescu G. 1981. Drãgulescu 1995. 1997.).

Munþii Fãgãraº. Festuca supina Puºcaru et al. Gardina. Antennario-Festucetum sudeticae Dihoru 1975.34 Crooked-sedge swards and related communities PAL. aurea ssp. Soluri: spodisoluri sau humosiosoluri.5). Munþii Iezer-Pãpuºa. Ciºa). Sesleria coerulans. Munþii Cernei. aurea ssp. Munþii Retezat. Thamnolia vermicularis. Valea Sebeºului. poëtosum mediae Evd. Muntele Siriu. Jepii Mari. Beldie 1967 din Bucegi.34322 Eastern Carpathian Festuca airoides grasslands EUNIS: E4. Relief: locuri 138 . Vârfu Goru (jud. Cocora. nardetosum strictae Puºcaru et al.2. Festuca supina (F. La subasociaþia seslerietosum Puºcaru et al.50C. Morarul. Stratul ierbos: specia edificatoare Festuca supina (F. Puºcaru et D. din Valea Sebeºului. Munþii Piatra Craiului. versanþi ºi coame moderat înclinate pânã la repezi. Jepii Mici). Clima: T = 3. se degradeazã ºi evolueazã cãtre Nardetum strictae alpinum sau subalpinum. Festuca supina-Nardus stricta ªerbãnescu 1939. vârfurile Rebra. 1956 din Munþii Fãgãraº ºi Munþii Rodnei. Galaþiul. Cobãºel. asociaþia. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Faþa Cãtinului. Festuca supina. 1959. 1956 ºi juncetosum Puºcaru et al. Muntele Ciucaº. în special unde este prezentã specia Iris aphylla ssp. cu Dor. Polytrichum juniperinum. chrysocraspeda). uneori chiar pe grohotiºuri fixate.3. Bucºoiu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3604 Pajiºti sud-est carpatice de pãruºcã (Festuca supina) ºi Potentilla ternata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 1959. Oltenia. Valea Sadului. Alte specii importante: Iris aphylla ssp. Festuca supina-Festuca rubra fallax Puºcaru et al.3432 Carpathian Festuca airoides grasslands Asociaþii vegetale: Potentillo chrysocraspedae-Festucetum airoidis Boºcaiu 1971(Syn. Festucetum supinae subalpinae Sillinger 1933). Cormaia. Seslerio(bielzii)-Juncetum trifidi Boºcaiu 1970. Bãtrâna. Phyteuma confusum. reavene pânã la uscate. Suprafeþe: restrânse (de ordinul a 150–200 ha). Coºtila. Furnica. Stratul lichenilor: Cetraria islandica. P = 800 mm. Piatra Arsã. Puºcaru 1969 descrisã din Munþii Fãgãraº. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: agrostidetosum rupestris Csûrös 1957. Bãtrâna. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Lãptici. mai rar calcaros. seslerietosum Puºcaru et al. airoides). Vf.1–4. Stratul muscinal: Polytrichum alpinum.HAB 1999: 36. As. nardetosum-cetrarietosum Borza 1959. hungarica. 1956 din Bucegi. adeseori bogate în humus. Festucetum supinae Vicol et al. vaccinietosum myrtilli Puºcaru 1963 din Fãgãraº ºi Ciucaº. foarte acide sau slab acide (pH = 4. ca sinonimã. în etajele subalpin ºi alpin. Vrancea). chrysocraspeda). Primula minima. Munþii Godeanu. 1956 se încadreazã. As. Valoare conservativã: mare. Festuca supinaDeschampsia flexuosa-Vaccinium myrtillus Puºcaru et al. Omu. Substrat: cristalin. Munþii Parâng. Structura: Habitat alpin. pajiºtile edificate de Festuca supina ºi Potentilla ternata (P. 1971. Staþiuni: Altitudine: 1550–2500 m. Obârºia. habitat endemic.: Festucetum supinae Domin 1933. prezintã cel mai evoluat stadiu de înþelenire din etajul alpin.0– -2. Potentillo (tenatae) – Festucetum supinae Boºcaiu 1971. Specii caracteristice: Potentilla ternata. 1959. airoides) prezintã o acoperire foarte mare. hungarica (DH2). plane. Muntele Gârbova. fiind considerat ca un relict glaciar. vârfurile Baba Mare. Munþii Þarcu. Caraiman. puþin profunde pânã la superficiale. Prin practicarea pãºunatului intensiv. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Potentilla ternata (P.

1956. Poa alpina. 1956. Coldea et al. Ligusticum mutellina. Hieracium alpinum. Redactat: Simona Mihãilescu.). Avenula versicolor. Luzula spicata.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio – Festucetum versicoloris Beldie 1967 (Syn. Festuca nigrescens. 1997. Oreochloa disticha. Loiseleuria procumbens. Juncus trifidus. 1962. Festucetum versicoloris transsilvanicum Soó 1944). 139 . Todor et Culicã 1967. Mihãiasa). Mihãilescu S. Sanda 2002. 2004. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. 1956. Resmeriþã et Raþiu 1983. Alexiu 1998. Phleum alpinum. Drãgulescu 1995. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Corongiºul Mic. Nardus stricta. 2005 (ined. Boºcaiu 1971. abietina. Geum montanum. Puºcaru-Soroceanu 1981.HAB 1999: 36. Viola declinata. haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grasslands EMERALD: – CORINE: 36. Poa media. Campanula alpina.3. Coldea 1990. Csürös et al. Sanda et al. Pulsatilla alba. 1977. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Geum montanum în pajiºte de pãruºcã Agrostis rupestris. Vf. Resmeriþã 1974. Vaccinium gaultherioides.2. Dihoru 1975. 2001. Mihãilescu S. Carex curvula. Buia et al. Campanula serrata. Vf. 1959. Minuartia sedoides.43922 East Carpathian Festuca versicolor grasslands EUNIS: E4.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. et al. Beldie 1967. Antennaria dioica.: Festucetum versicoloris Puºcaru et al. Corongiºul Mare. 2001. 2001. Popescu G. R3605 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº cu colþi (Festuca versicolor) ºi Sesleria rigida ssp. Campanula patula ssp. Faþa Cãtinului.

Sanda 2002. Thlaspi dacicum. Oxytropis carpatica. de ordinul 500–1000 ha. care asigurã saturaþia în carbonat de calciu. în etajele subalpin ºi alpin. Beldie 1967.p. Festuca amethystina. Euphrasia salisburgensis. vârfurile Baba Mare. Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989.4).). Scabiosa lucida. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Colþii Obârºiei. Soluri: rendzine bogate în humus.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca versicolor.4 Alpine and subalpine calciphilous grasslands PAL. 1956.4 Calcareous alpine and subalpine grasslands Asociaþii vegetale: Festucetum saxatilis Domin 1933 (Syn. Cerastium alpinum. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Bucºoiu). Festucetum flaccidae Coldea 1984. amestecate cu sfãrâmãturi de calcar. Campanula cochleariifolia. 1956. Mihãilescu S. Festuca saxatilis. R3606 Pajiºti sud-est carpatice de pãiuº de stânci (Festuca saxatilis) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36.6– -2. 1993. Festuca saxatilis. Helianthemum nummularium ssp. Caraiman. Potentilla crantzii. Valoare conservativã: mare. 1981. 2001. Colþii Morarului. Festucetum saxatilis subalpinum auct. Alyssum repens. Cerastium transsilvanicum. 1991. la care se adaugã adesea Festuca saxatilis. 1997. Gypsophila petraea. Festuca violacea. Strunga. Biscutella laevigata. Seslerio – Festucetum saxatilis Beldie 1967. Jepii Mari. Sesleria rigida ssp. într-un microclimat caracterizat printr-o puternicã insolaþie. Staþiuni: Altitudine: 2100–2500 m. Anthyllis alpestris. extraaxilare. Poa alpina. Cerastium transsilvanicum. Literaturã selectivã: Puºcaru et al.3. Asperula capitata.: Festucetum saxatilis Puºcaru et al. Koeleria transsilvanica. Calamintha alpina ssp. Thymus comosus. haynaldiana. Thesium kernerianum. Carduus kerneri. Sanda et al. Onobrychis transsilvanica. Seseli libanotis. tomentosum. Sesleria bielzii. jankae. Puºcaru-Soroceanu et al. astfel încât reacþia se menþine neutrã sau slab alcalinã (pH = 7–7. Structura: Habitat primar. Eritrichium nanum ssp. Hieracium villosum. cernuum. baumgateni.43924 East Carpathian Festuca flaccida grasslands EUNIS: E4. Alte specii importante: Bupleurum falcatum ssp.: SeslerioFestucetum versicoloris calcicolum Beldie 1967) care se recunoaºte prin prezenþa constantã a speciilor Sesleria rigida ssp. P = 1400–1450 mm. Clima: T = -0. Phyteuma orbiculare. Relief: pante mai mult sau mai puþin înclinate. Minuartia verna. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Aster alpinus. Nigritella nigra.2. Sesleria rigida ssp. Pedicularis verticillata. Substrat: calcare. Cerastium transsilvanicum. Specii endemice: Achillea schurii.50C. Dianthus tenuifolius. 2001. Dryas octopetala. conglomerate calcaroase. Androsace lactea. Dianthus tenuifolius. Specii caracteristice: Festuca versicolor. Linum perenne ssp. Munþii Fãgãraº. 36. Coldea et al. 140 . Suprafeþe: mari. în locurile adãpostite de acþiunea intensã a vânturilor. Caricetum sempervirentis Beldie 1967 p. haynaldiana. roman. Stratul ierbos: dintre speciile care definesc habitatul menþionãm: Helianthemum alpestre. Munþii Retezat. Dianthus callizonus. Coldea 1990. Munþii Piatra Craiului. Carex semper- virens. Thymus pulcherrimus.HAB 1999: 36. 1997. A fost descrisã subasociaþia seslerietosum haynaldianae Beldie 1967 (Syn. Dianthus spiculifolius. Galium anisophyllon..

seslerietosum haynaldianae I. superficiale. Pedicularis verticillata. dar în care Festuca nitida ssp. Trisetum fuscum. Soluri: rendzine. în Munþii Rodnei (Corongiº. ca însoþitoare ale grupãrii. Polygonum viviparum. Pop 1968 (Syn. în etajele subalpin ºi alpin. 1997. amintim: Dianthus tenuifolius. Centaurea pinnatifida. Koeleria transsilvanica. rupicola ssp. Valoare conservativã: mare. Munþii Rarãu. 1956. uneori chiar slab bazicã. Corongiºul Mare. 1991. Saca. Popescu G. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. Muntele Postãvarul. Pop 1968 (Syn. et al. Festuca nitida ssp. Festuca flaccida. Nedeia Þãranului). 2001. De asemenea. Relief: stãnci calcaroase însorite. Todor et Culicã 1967. Linum perenne ssp. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus.4–6. Myosotis alpestris. Sesleria rigida ssp. 1981. Munþii Piatra Craiului.: Festuca saxatilis – Poa nemoralis Beldie 1967). poëtosum nemoralis (Beldie 1967) I. În cadrul asociaþiei dominã. flaccida este dominantã. flaccida. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca saxatilis (F. Festuca versicolor. Puºcaru-Soroceanu et al. Festuca amethystine. Nechita et Mititelu 1996. Gruparea Festuco saxatilis – Trisetetum (macotrichum) Popescu et Sanda 1989 a fost semnalatã din Munþii Piatra Craiului – Vf.0– -2. Muntele Hãºmaºu Mare. caricosum montanae ªtefurac 1941. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Galium anisophyllon. Dianthus tenuifolius.50 C. Pop 1968. Structura: Stratul ierbos: alãturi de specia caracteristicã Festuca saxatilis. Dihoru 1975. saxatilis ca specie edificatoare. Helianthemum nummularium ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Muntele Siriu. Beldie 1967. Muntele Gârbova. Coldea et al. seslerietosum bielzii I. Specii caracteristice: Festuca saxatilis. Cerastium arvense ssp.3. Phyteuma orbiculare. Raclaru 1967. 2001. Hieracium villosum. habitat endemic. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Trisetum macrotrichum. Polygonum viviparum. Paucã et al. Turnu. Clima: T = 4. 1990. Poa rehmanii. Se mai întâlnesc numeroºi taxoni caracteristici alianþei Festuco saxatilis-Seslerion bielzii ca: Linum perenne ssp. Dianthus tenuifolius. Coldea 1984. Munþii Retezat. a fost descrisã asociaþia Festucetum flaccidae care prezintã un numãr de specii comune cu Festucetum saxatilis. Alyssum repens. Primula elatior ssp. Centaurea kotschyana. Oltenia. et Sanda 1989. grandiflorum. dryadetosum octopetalae ªtefurac 1941. tomentosum. cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. de regulã. seslerietosum coerulantis Raclaru 1967. Carex sempervirens. 1960. Cruciata glabra. Fink 1977. alãturi de care în afarã de Festuca rupicola ssp. carpatica.8). Staþiuni: Altitudine: 1200–2300 m. Thlaspi dacicum. Dianthus tenuifolius. 1936. Suprafeþe: relativ mari (< 1000 ha). 141 . În gruparea Festuco saxatilis-Seslerion bielzii.2. haynaldiana. saxatilis). haynaldiana. Munþii Ciucaº. calcicolum. Popescu A. Festuca versicolor. Carduus kerneri. Sanda 2002. Carex sempervirens. Carex atrata. Carduus kerneri ºi Achillea schurii. Bartsia alpina. Au fost semnalate urmãtoarele subasociaþii: semperviretosum I. Sanda et al. sunt bine reprezentate speciile din Seslerietalia. Pop 1968. Potentilla crantzii. Munþii Fãgãraº. 1977. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Sanda et al. Helianthemum nummularium ssp.: SeslerioFestucetum saxatilis Beldie 1967). extraaxilare. extraaxilare. Androsacea lactaea. Alte specii importante: Sesleria bielzii. Onobrychis transsilvanica. Sesleria rigida ssp. Substrat: stânci calcaroase. Scabiosa lucida. Coasta Netedã). P = 1100–1450 mm. Ca faciesuri sunt citate urmãtoarele: caricosum sempervirentis Pawl. Corongiºul Mic. care alcãtuiesc nucleul central al acestor fitocenoze.

Munþii Ciucului. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. însoriþi.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Diantho tenuifolii – Festucetum amethystinae (Domin 1933) Coldea 1984 (Syn.2– -1. pe: Poa violacea. având. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. în etajele subalpin ºi alpin.2. Agrostis rupestris.43923 East Carpathian Festuca amethystina grasslands EUNIS: E4. Festuca airoides.: Cariceto-Festucetum amethystinae A. Nyárády 1963). Biotopurile adãpostite de vânt. Valoare conservativã: mare. Scorzonera rosea. tomentosum. 142 . Staþiuni: Altitudine: 1500–2200 m. habitat endemic. Trifolium repens. 1956.8–7. Alyssum repens. ca însoþitoare mai frecvente. Substrat: calcaros. Polygonum viviparum. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi dominante ale asociaþiei sunt endemite carpatice.HAB 1999: 36. Festuca versicolor. Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius. Suprafeþe: (> 100 ha). Alte specii: Sesleria bielzii. Dianthus tenuifolius. Muntele Hãºmaºu Mare. Au fost descrise faciesul cu Poa violacea ºi faciesul caricosum montanae Domin 1933 (Syn. Calamintha alpina. Poa nemoralis.50 C. Soluri: rendzine cu pH = 5. Helianthemum nummularium ssp.3. Festucetum amethystinae transsilvanicum Nyárády 1967). fac ca în compoziþia lor cenoticã sã participe ºi specii comune asociaþiilor caracteristice platourilor acoperite cu un strat gros de zãpadã. Piatra Singuraticã. Muntele Siriu. Clima: T = 3. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca amethystina. Carduus Allium victorialis în pajiºti sud-est carpatice R3607 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius Corespondenþe: Natura 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Festuca saxatilis. Specii caracteristice: Festuca amethystina. Potentilla ternata. Relief: versanþii calcaroºi. P = 1200–1450 mm.: Festucetum amethystinae Puºcaru et al. Structura: Habitat xerofil.5. Munþii Rarãu. Dianthus tenuifolius. Bartsia alpina. Munþii Fãgãraº. pe pante înclinate de 10–450. Aster alpinus. unde cantoneazã aceste fitocenoze.43 Stepped and garland grassland PAL.

Sanda et al. Potentilla thuringiaca.2. PuºcaruSoroceanu et al. Linum perenne ssp. Dianthus tenuifolius. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. 1956.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula elatior ssp. Raclaru 1967. Cerastium arvense ssp.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Asociaþii vegetale: Scorzonero roseae – Festucetum nigricantis (Puºcaru et al.: Festucetum rubrae fallax Puºcaru et al. Beldie 1967. Centaurea pinnatifida. Thymus pulcherrimus. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Dianthus spiculifolius în comunitãþi de Festuca amethystina ºi Dianthus tenuifolius kerneri.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. Dianthus spiculifolius. Thlaspi dacicum. 143 . Festuca amethystine. calcicolum. Festucetum rubrae montanum Csürös et Resmeriþã 1960). 1997. 1963. R3608 Pajiºti sud-est carpatice de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands.HAB 1999: 36. 1956. Coldea et al. carpatica. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Coldea 1991. E4. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. haynaldiana. Koeleria transsilvanica. Onobrychis transsilvanica.3. 2001. Resmeriþã 1985. Andrei M. Dihoru 1975. Centaurea kotschyana.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. 1956) Coldea 1978 (Syn. Sanda 2002. Nechita et Mititelu 1996. extraaxilare. Sesleria rigida ssp. Poa rehmanii. 1981.

numãrul de specii este mic. Viola declinata. mare numai în fitocenozele unde este prezentã specia Tozzia carpathica (DH2). speciile caracteristice Scorzonera rosea ºi Campanula abietina definesc caracterul regional al grupãrii. Literaturã selectivã: Csürös et Resmeriþã 1960. Specii caracteristice: Scorzonera rosea.50C. Nigritella rubra. Luzula sudetica. Redactat: Simona Mihãilescu. În structura floristicã sunt prezente numeroase specii mezofile. Specia Nardus stricta are o constanþã ridicatã ºi o acoperire între 5–10%. Alchemilla flabellata. Munþii Parâng. 2003–2005 (ined. Alte specii importante: Tozzia carpathica. Stratul ierbos – dominant. Mihãilescu S. Sanda et al. habitat endemic sud-est carpatic ºi prioritar european. Puºcaru et al. Alexiu 1998. Hieracium aurantiacum. Substrat: diferit. Danthonia decumbens. Polytrichum juniperinum. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice Festuca supina. Munþii Piatra Craiului. Thymus balcanus. 1991. dintre care: Vaccinium myrtillus. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Stratul arbustiv – foarte redus. Valoare conservativã: moderatã. Festuca nigrescens. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. prezentã în etajul subalpin. Hipochoeris uniflora. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin. Antennaria dioica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Scorzonera rosea. Euphrasia stricta. 2001. PuºcaruSoroceanu 1981. Hypericum umbellatum. de pajiºte secundarã dezvoltatã în urma defriºãrii pãdurilor de molid. 1956. Munþii Fãgãraº. Relief: versanþi. Clima: T = 6. Festuca nigrescens. Carpaþii Occidentali: Pietrele Albe (Vlãdeasa). P = 950–1450 mm. Stratul muºchilor – redus. cu profil scurt ºi saturate în baze (20–25%) ºi pH = 4–4. caracteristice pentru Arrhenatheretea. Munþii Iezer-Pãpuºa. Staþiuni: Altitudine: 900–2340 m. menþionãm: Polytrichum commune. Gentiana kochiana. Munþii Gârbova. Todor et Culicã 1967. cu numeroase specii caracteristice pentru Caricetalia curvulae ºi subasociaþia festucetosum airoidis Coldea 1987. 2001. 1999. Specia edificatoare Festuca nigrescens realizeazã o acoperire cuprinsã între 35–85%. 2001. Hieracium pillosela. Polygala vulgaris. Au fost descrise subasociaþia typicum. Sanda 2002. care este întâlnitã în etajul montan superior. Mihãilescu S. 1990. Carex ovalis. Luzula campestris. Csürös 1963. Ligusticum mutellina. Munþii Retezat. Sârbu I. Geum montanum. Campanula serrata. Raclaru 1967. Oltenia. Poa media. Arnica montana. Potentilla ternata. Vrancea). 1962. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Soluri: disticambosoluri. Popescu G.). Geum montanum. Thymus pulegioides. Alchemilla glaucescens. Munþii Cãlimani. Buia et al. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Nigritella rubra în pajiºte de Scorzonera rosea ºi Festuca nigrescens 144 . Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. et al. Agrostis rupestris ºi Avenula versicolor.5.0– -1. Vaccinium vitis-idaea.2. platouri. Munþii Rarãu.3. et al. Munþii Rodnei. Structura: Habitat mesofil ºi mesohigrofil. Coldea 1987. Potentilla erecta.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Viola declinata. E4.3. Alte specii importante: Hieracium aurantiacum. mai ales în grupãrile unde Nardus stricta are o acoperire de pânã le 95%. 145 . Vrancea). Potentilla erecta. Hieracium pilosella. Euphrasia stricta. Festuca nigrescens. Muntele Gârbova. Leucorchis albida. Munþii Retezat. Valea Sebeºului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Vrancea). Oltenia. in Continental Europe) EMERALD: – CORINE: 36. acidofil. Suprafeþe: 1000–2000 ha. Alchemilla flabellate. slab aerate ºi acide pH = 3. în pajiºti pãtrund specii arbustive. Antennaria dioica. Vf. Muntele Penteleu.2. Nardetum alpigenum austro – carpaticum Borza 1959). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3609 Pajiºti sud-est carpatice de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Corespondenþe: NATURA 2000: 6230 * Species-rich Nardus grasslands. Poa media. Vlãdeasa. Stratul arbustiv – foarte redus. sãrace în baze (5–10%).3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. Munþii Piatra Craiului. Goru (Jud. Danthonia decumbens. dar cu o acoperire de pânã la 5%. Vaccinium vitis-idaea. iar numãrul de specii mic. Munþii Rarãu. Genista sagittalis. versanþi. Carpaþii Occidentali: Valea Feneºului. xerofil. Campanula serrata. Muntele Siriu. Dicranum scoparium. Au fost descrise subasociaþiile typicum.0–00C. vãi ºi coaste domoale pânã la moderat înclinate. cu numeroase specii microterme ºi cu diferenþialele ecologice.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Hypochoeris uniflora. Specia Festuca nigrescens are o constanþã ridicatã. Substrat: acid. Geum montanum. Potentilla ternata. Arnica montana. Structura: Habitat oligotrof. Scorzonera rosea. Calluna vulgaris. Specii caracteristice: Viola declinata.: Nardetum strictae montanum Resmeriþã et Csürös 1963.6–4. Campanula abietina. Hylocomium splendens.5. Luzula sudetica. Munþii Iezer-Pãpuºa. Clima: T = 6. P = 900–1400 mm. Valoare conservativã: moderatã. Luzula campestris. Relief: platouri. Alchemilla glaucescens. Stratul muºchilor este redus.HAB 1999: 36. Munþii Parâng. 1962. Nardus stricta. LãcãuþiIzvoarele Putnei (Jud. Hypericum maculatum. dintre care: Vaccinium myrtillus. Transilvania. Pleurozium schreberi. care este întâlnitã în etajul montan superior ºi festucetosum airoidis Coldea 1987.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities. prezentã în etajul subalpin. Hieracium lactucella. Polytrichum juniperinum. in siliceous substrates in mountain areas (and submontan areas. este monodominantã ºi numãrul de specii din compoziþia floristicã este foarte mic. Stratul ierbos: specia caracteristicã carpatobalcanicã Viola declinata are o acoperire redusã. Munþii Fãgãraº. habitat prioritar european. în regiunea montanã ºi etajele subalpin ºi alpin inferior. Ligusticum mutellina. menþionãm: Polytrichum commune. Staþiuni: Altitudine: 800–2070 m. Nardetum strictae alpinum Buia et al. Polygala vulgaris. Carex ovalis. Carex pallescens. Nardus stricta.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards Fitosociologie: Violo declinatae – Nardetum Simon 1966 (Syn. Soluri: spodisoluri cu profil scurt. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.

Sanda 2002.2. Cãldarea Buhãiescu).7– -0. Munþii Retezat.3. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Piatra Arsã). Todor et Culicã 1967. Resmeriþã 1963. platouri. Stratul ierbos-dominant. et al. Raclaru 1967. 2001. Vf. bogate în substanþe nutritive ºi reacþie acidã pH = 5. 1977.00C. Gnaphalium supinum. Substrat: diferit. Buia et al. 1959. Munþii Parâng. Clima: T = 0. Puzdra. Munþii Fãgãraº. în etajul subalpin. Stratul arbustiv – foarte redus. Munþii Rodnei (Faþa vf. Dihoru 1975.31 Alpic Nardus stricta swards and related communities Asociaþii vegetale: Poëtum mediae Csürös et al. Arnica montana în pajiºte de þãpoºicã (Nardus stricta) ºi Viola declinata Valoare conservativã: moderatã. Grupãrile cu Poa media prezintã numeroase specii caracteristice pentru Potentillo-Nardion ºi Caricetalia curvulae. 1999. dintre care: Vaccinium uliginosum. 2001. Relief: versanþi. ªaua Anieº-Galaþiul. 1956. Cãldarea Gropile. 1963.). Structura: Habitat mesotrof. Mihãilescu S. 2003–2005 (ined. 1990. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. în pajiºti pãtrund specii arbustive. 1991. Buhãiescu.3172 Eastern Carpathian mat-grass swards EUNIS: E4. 146 . ªtefan N.31 Alpic mat-grass swards and related communities PAL. Menþionãm prezenþa unor specii chiono-higrofile: Ranunculus crenatus. Vf. Suprafeþe: mici (100 ha). Coldea 1987. P = 950–1450 mm. Mihãilescu S. Popescu G. R3610 Pajiºti sud-est carpatice de Poa media Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. 2001. Csürös et Resmeriþã 1970. Resmeriþã et al. Alexiu 1998. 1956. Puzdra. Rebra. et al. et al. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. Soluri: humosiosoluri. Puºcaru-Soroceanu 1981. 1962. Sanda et al. Raclaru 1967. Specia caracteristicã ºi edificatoare Poa media are o acoperire medie de 60% ºi prezintã o constanþã ridicatã. Redactat: Simona Mihãilescu. Hodiºan 1968.HAB 1999: 36. Sârbu I. Staþiuni: Altitudine: 1800–2000 m. 1999.

Achillea stricta. Thlaspi dacicum. Avenula versicolor. Suprafeþe: 1000-2000 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 2. Coldea 1990. Staþiuni: Altitudine: 1500–2400 m. Hypochoeris uniflora.: Seslerietum rigidae retezaticum Csürös 1956). Plantago atrata. brâne. Resmeriþã 1965). Munþii Vâlcanului. Achillea distans. P = 1200–1450 mm. grisebachii. Pietrele Albe (Vlãdeasa). Alchemilla xanthochlora. Anthoxantum odoratum. Seslerietum rigidae biharicum Csûrös 1963. Coldea et al. 1956 (Syn.: Seslerietum heuflerianae auct.HAB 1999: 36.4 Alpine and subalpine calciphilous grassland PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Seslerio heuflerianae – Caricetum sempervirentis Coldea 1984 (Syn. 1991.). Seslerietum rigidae retezaticum Csûrös et al. Pedicularis verticillata.3.50C. Munþii Rarãu.2. Seslerio haynaldianae – Saxifragetum rochelianae Boºcaiu 1971 (Syn. Leuchoris albida. Euphrasia minima. 2001. Alte specii: Nardus stricta. Munþii Piatra Craiului. Colþii Trascãului. R3611 Pajiºti sud-est carpatice de coada iepurelui (Sesleria rigida ssp. Buia et al. Festuca nigrescens.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Geum montanum. în etajele subalpin ºi alpin. Specii caracteristice: Poa media. ovirensis. Cheile Râmeþului. Carpaþii Occidentali: Munþii Cernei (Cheia Prisãcinei). Sanda 2002. Specii endemice: Lychnis nivalis. haynaldiana) ºi rogoz (Carex sempervirens) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36. Munþii Þarcu. Vaccinium uliginosum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. triviale. Phleum alpinum ssp. Cerastium fontanum ssp. Veronica alpine.5– -2. Alchemilla obtuse. Luzula multiflora. commutatum. 1962 Resmeriþã 1975. Campanula abietina. Muntele Hãºmaºu Mare. însoriþi sau cu expoziþie nordicã. Hypericum richeri ssp. Muntele Postãvarul. Sanda et al. Cardaminopsis halleri ssp. Munþii Fãgãraº.1956.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Potentilla ternata. 1956. Alchemilla glabra. Munþii Ciucaº. Veronica officinalis. Munþii Retezat. Antennaria dioica. 1956. Leontodon croceus. Relief: stânci calcaroase. Agrostis rupestris. Substrat: 147 . Munþii Godeanu. 1950. Viola declinata. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa media. Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. Literaturã selectivã: Csürös et al. versanþi diferiþi. Alchemilla flabellate.: Seslerietum haynaldianae sempervirentis Puºcaru et al. 1981. PuºcaruSoroceanu et al. Hieracium aurantiacum. Sanda et Popescu 1996. rom. 1997. Campanula serrata.

îl deþin speciile daco-balcanice caracteristice alianþei Festuco saxatilisSeslerio bielzii. alãturi de elementele caracteristice xerofile ºi termofile. sunt aceleaºi ca ºi la celelalte asociaþii din alianþa Festuco saxatilis-Seslerion bielzii. Dryas octopetala. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) calcaros. Trollius europaeus în pajiºte de coada iepurelui ºi rogoz – Gruparea Seslerio heuflerianaeCaricetum sempervirentis vegeteazã în Munþii Rodnei. Sesleria heufleriana. precum: Carex sempervirens. Carex sempervirens. în diferite masive muntoase. Poa violacea. Structura: Habitat mezoterm-heliofil. ultimele douã faciesuri sunt menþionate ºi din Masivul Ciucaº. Sesleria rigida ssp. Alte specii importante: Dianthus tenuifolius. compoziþia floristicã cuprinde un grup ridicat de specii relictare termofile. un rol important. Festuca saxatilis. habitat endemic. Pe lângã cele douã specii codominante. pot sã fie codominante alte specii precum: Saxifraga marginata ºi Sesleria heufleriana. Grupãrile de pe Valea Cernei prezintã numeroase specii din alianþa Micromerion pulegii. Carex sempervirens. haynaldiana. haynaldiana. Specii caracteristice: Sesleria rigida ssp.8–7). Saxifraga moschata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria rigida ssp.2. – În Bucegi au fost descrise faciesurile cu: Festuca versicolor. Alyssum repens. Sesleria heufleriana ºi Carex sempervirens. Speciile componente. Saxifraga marginata. Helianthemum alpestre. Primula 148 . constituie un omolog cenotic de altitudini mai mari al asociaþiei Seslerio rigidae-Saxifragetum rochelianae Gergely 1967. cu o reacþie neutrã (pH = 6. haynaldiana ºi Carex sempervirens. Nucleul central al grupãrilor este constituit de specii caracteristice ordinului Seslerietalia.3. Valoare conservativã: mare. Centaurea pinnatifida. Euphrasia salisburgensis. Helianthemum nummularium ssp. Astragalus frigidus. cu conþinut bogat de carbonat de calciu ºi grad ridicat de saturaþie în baze. se întâlnesc ºi o seamã de specii mezofile cum sunt: Geranium coeruleatum. în majoritatea lor. Festuca amethystine. Stratul ierbos: în cadrul acestor grupãri dominã Sesleria rigida ssp. cu deosebire cã. Festuca saxatilis. Soluri: rendzine. Carex sempervirens. Se remarcã prezenþa a numeroase endemite carpatice în structura acestor fitocenoze. în compoziþia floristicã a fitocenozelor respective. haynaldiana. Galium anisophyllum. alãturi de care. tomentosum. – Grupãrile cu Saxifraga marginata care au fost identificate în Masivul Godeanu ºi în bazinul superior al Motrului (Munþii Vâlcanului).

Hedysarum hedysaroides. extraaxilare. 1991. Fink 1977. Csürös 1963. Munþii Cibin. Anthyllis alpestris. Bartschia alpina. Mihãilescu S. În evoluþie.: Seslerietum bielzii transsilvanicum Borhidi 1956.50C. În Bucegi. Centaurea kotschyana. Specii caracteristice: Sesleria bielzii. Paucã et al. cu constanþã ridicatã. adeseori slab înþelenite. Specii endemice: Centaurea pinnatifida. Munþii Parâng. Gruparea Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967 a fost descrisã din Bucegi ºi reprezintã pajiºti mixte. Speciile Alyssum repens ºi Poa alpina. Koeleria transsilvanica. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Coldea et al. Puºcaru-Soroceanu et al. Cerastium transsilvanicum. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Staþiuni: Altitudine: 1650–2200 m. 1990. Trollius europaeus.). Munþii Piatra Craiului. Calamintha alpina ssp. Astragalus frigidus. Csürös et al. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) elatior ssp. Thlaspi dacicum. Potentilla thuringiaca. Beldie 1967. Gergely 1967. 2005 (ined. baumgarteni. 2001. Carex sempervirens. Hedysarum hedysaroides. de ordinul 1000–2000 ha. Redactat: Simona Mihãilescu. dar mai ales în locuri depresionale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria bielzii. pe grohotiºuri fixate. Boºcaiu 1971. Unele specii componente ale asociaþiei pot deveni dominante sau codominante. 1977. 2004.43921 East Carpathian sesleria-evergreen sedge grasslands EUNIS: E4. Substrat: calcaros. Coldea 1984. 2001. Munþii Rodnei. Structura: Habitat mozaicat. 1993. Clima: T = 2. Valoare conservativã: mare. Sausurea alpina. habitat endemic. Dianthus tenuifolius. datorat neuniformitãþii terenurilor pe care se dezvoltã. P = 1200–1450 mm. cu pH = 5. Suprafeþe: mari. Cerastium transsilvanicum. Poo alpinae – Alyssetum repentis Beldie 1967. 1960. Muntele Hãºmaºu Mare. Poa rehmanii. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Geranium coerulatum. unde formeazã faciesuri cu Trisetum fuscum sau cu Festuca carpatica. barcensis. carpatica. se mai întâlnesc: Astragalus alpinus. Maloº 1977. calcicolum.43 Stepped and garland grassland PAL. Cerastium arvense ssp. 149 . Stratul ierbos: speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Carex sempervirens ºi Sesleria bielzii. Onobrychis transsilvanica. alãturi de care. Sanda et al. Muntele Postãvaru.8–7. 1981. în asociaþie se infiltreazã adeseori elemente din Salicetum reticulatae. Dianthus spiculifolius. 1997. Dianthus tenuifolius. 1956 (Syn. umbrite. Carex sempervirens. Androsace chamaejasme. Alyssum repens. Munþii Ciucaº. Sanda et al. Munþii Þarcu.2. Soluri: soluri rankere. Sanda 2002. R3612 Pajiºti sud-est carpatice de rogoz (Carex sempervirens) ºi coarnã mare (Sesleria bielzii) Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: 36.4392 East Carpathian calciphile stepped grasslands Asociaþii vegetale: Seslerio bielzii – Caricetum sempervirentis Puºcaru et al. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. Carduus kerneri. cu umiditate crescutã. Munþii Fãgãraº. 1956. habitatul tinde cãtre pajiºtile ordinului Sesleriatalia. Relief: stânci calcaroase însorite. Biscutella laevigata. 1958). Mihãilescu S. Munþii Vâlcanului.5. Bromus riparius ssp. 1956. Muntele Gârbova. bogate în schelet. Linum perenne ssp. la altitudini mai mari.HAB 1999: 36.0– -1. Munþii Rarãu. În condiþii de umiditate ridicatã. prezintã o acoperire semnificativã. în unele cazuri. se întâlneºte pe versanþii estici. realizând faciesuri ce alterneazã în mozaic.3. Masivul Ceahlãu.

2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Turnu Roºu.8221 Carpathian fescue tall grass communities EUNIS: E4. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Onobrychis transsilvanica. 1956). Poa rehmanii. et al. Negoiescu. Alchemilla palmata. Centaurea kotschyana. Alte specii importante: Festuca versicolor. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Alte specii: Sesleria bielzii. Potentilla thuringiaca. Substrat: grohotiºuri calcaroase semifixate ºi fixate. Festuca amethystine. Thlaspi dacicum. Structura: Pajiºtile mezo-xerofile edificate de Festuca carpatica se întâlnesc frecvent. Koeleria transsilvanica.50C. Alyssum repens. Primula elatior ssp. Cerastium transsilvanicum. Vf. habitat endemic. 2001. pyrethriformis în pajiºte de rogoz ºi coarnã mare 150 . Centaurea pinnatifida. Dianthus tenuifolius. Piatra Rea. Sesleria rigida ssp. Staþiuni: Altitudine: 1390–2200 m. Valoare conservativã: mare. 1991.7–7. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Beldie 1967. Specii caracteristice: Festuca carpatica. Festuca flaccida. Linum perenne ssp. Helianthemum nummularium ssp. Popescu G. extraaxilare. Dihoru 1975. Festuca saxatilis. P = 1200–1450 mm.5– -1. 1997. Todor et Culicã 1967. Sanda 2002. Corongiºul Mare. Nechita et Mititelu 1996. R3613 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca carpatica. 2001. Trisetum fuscum. Coldea 1990. Calamintha baumgarteni. Coldea et al. Puºcaru-Soroceanu et al. Cerastium arvense ssp. Suprafeþe: restrânse (100 ha). reavãne. Alyssum repens. Paucã et al. Carduus kerneri. În compoziþia floristicã sunt foarte bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festuco saxatilis – Seslerion bielzii ºi pentru ordinul Seslerietalia. Raclaru 1967. pe mici suprafeþe. cu pH = 6.3. Redactat: Simona Mihãilescu. 1956) Coldea 1990 (Syn. în toate zonele calcaroase ale Munþilor Rodnei. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca carpatica. carpatica. 1977. Carduus kerneri ºi Trisetum fuscum Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: versanþi slab însoriþi. Specii endemice: Anthemis carpatica ssp. superficiale. Clima: T = 3. Sesleria rigida ssp. Thesium kernerianum Thymus pulcherrimus. 1981. haynaldiana. 1956. Sanda et al. Muntele Cailor).4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Cardo kerneri – Festucetum carpaticae (Puºcaru et al. 1960. Dianthus spiculifolius. tomentosum. Sanda et al. pyrethriformis. Soluri: rendzine.: Festucetum carpaticae Puºcaru et al. calcicolum. Puzdrele. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Cerastium transsilvanicum. Anthemis carpatica ssp.HAB 1999: 37. Festuca amethystina. Vf. Fink 1977. Carduus kerneri.

Athamantha turbith ssp. Staþiuni: Altitudine: 450–1700 m. extraaxilare. Primula elatior ssp. R3614 Pajiºti sud-est carpatice de Festuca xanthina Corespondenþe: NATURA 2000: 6170 Alpine and subalpine calcareous grassland EMERALD: 34. Munþii Þarcu-Godeanu. Crepis jacquinii.35123 South Carpathian Festuca xanthina grasslands EUNIS: E4. pentru alianþa Seslerion rigidae. Soluri: rendzine. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Maloº 1973.3. Coldea et al. Substrat: conglomerat calcaros. grandiflorum. Galium anisophyllon.2. carpatica. Anemone narcissiflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca xanthina.1112 Alpine acid dwarf willow snow-patch communities. Munþii Cernei. Redactat: Simona Mihãilescu. Primula veris ssp. Sanda 2002. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. PAL.4 Calcareous alpine and subalpine grassland Asociaþii vegetale: Festucetum xanthinae Boºcaiu 1971. Polygonum viviparum. Myosotis alpestris. 2001. conferã acestor grupãri particularitãþile floristice distincte faþã de gruparea descrisã din estul Serbiei: Festucetum xanthino-variae. Seseli rigidum. Ranunculus oreophilus. Poa rehmanii. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) haynaldiana. Seseli gracile.-Bl. 151 . Valoare conservativã: habitat endemic. R3615 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix herbacea) Corespondenþe: Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Valea Scorotei. Carduus glaucus. Helianthemum nummularium ssp. Biscutella laevigata. Scabiosa lucida. Myosostis alpestris.HAB 1999: 34. Specii endemice: Cerastium transsilvanicum. Coldea 1990. Carex sempervirens. ºi versanþi abrupþi. Specii caracteristice: Festuca xanthina.3 Dense perennial grasslands and middle European steppes CORINE: – PAL. Aster alpinus. Sanda 2002. Clima: T = 8–1.1112 Alpic acid dwarf willow snow-patch communities EUNIS: F2. Ranunculus oreophilus. Draba lasiocarpa. 1993. 1997. Centaurea pinnatifida. Hedysarum hedysaroides. laciniata. Phyteuma orbiculare. 1913. Astragalus frigidus. Minuartia verna. 1991.50C. columnae. Bupleurum diversifolium. Valea Jiului). Viola jooi. Redactat: Simona Mihãilescu. 1956. hungarica. Ranunculus thora. Scrophularia heterophylla ssp. Thymus pulcherrimus. 2001. Phyteuma orbiculare. Relief: creste NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Alte specii importante: Asperula capitata. P = 800 mm. Piatra Cloºani. Hieracium villosum. Saxifraga marginata.HAB 1999: 36. cu humus de tip mull. Sanda et al. Structura: Fitocenoze xerofile a cãror specii caracteristice. Sanda et al. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Linum perenne ssp. 1997. Alyssum repens. Specii endemice: Thymus comosus. Suprafeþe: restrânsã (100 ha). Centaurea kotschyana. Erysimum witmannii.111 Alpic acid dwarf willow snow patch communities Asociaþii vegetale: Salicetum herbaceae Br. Bartsia alpina. Coldea et al. Sausurea discolor. Pedicularis verticillata. Coldea 1991. Dianthus petraeus. Sesleria rigida. Biscutella laevigata. Beldie 1967.

în consolidarea terenului. Buia et al 1964. Puºcaru-Soroceanu E. Juncus trifidus.1211) Asociaþii vegetale: Salicetum retusoreticulatae Br. Munþii Fãgãraº).3– -2. hungarica. Carpatii Meridionali.2. Agrostis rupestris. Boºcaiu 1971. mai ales gresii ºi conglomerate fãrã calcar la suprafaþã. Carex curvula. reticulata) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Gnaphalium supinum.: Salicetum retusae Buia et al. P = 1350–1450 mm. Poa supina. Suprafeþe: total < 10 ha. Soldanella hungarica ssp. Primula minima. Cerastium cerastoides.3. Plantago gentianoides. chionohigrofile. Roci: acide. Minuartia sedoides. terenuri depresionare pe culmi ºi platouri cu ape stagnante din topirea zãpezii. 1997. 1956). iar muºchii nu formeazã un strat distinct ca înãlþime. Soldanella pusilla. variate. Soluri: humosiosoluri. R3616 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii alpine (Salix retusa. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Coldea 1990. Alexiu 1998. Specii endemice: Poa granitica ssp. Speciile însoþitoare sunt mai înalte. Climã: T = 0. disparilis. 1981. cu mult schelet ºi hidratare în exces. puternic acide. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu.-Bl. Sunt puþine specii însoþitoare dar toate au un rol important. puþin evoluate.12211 Alpide (Salix retusa. Festuca supina.HAB: 36. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix herbacea. faþã de cormofite. 1926 (Syn. Valoare conservativã: mare. specia edificatoare Salix herbacea fiind subarbust repent. în condiþii de viaþã dificile de supravieþuire. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali. Kiaeria starkei. reticulata) snowbed communities EUNIS: ( F2. la suprafaþã ieºind numai ramificaþiile anuale cu frunze ºi amenþi. Veronica alpina. et al. Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Bucegi.50C. Kobresia myosuroides. S. S. Luzula alpinopilosa. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Salicetum reticulatae Puºcaru et al. Ranunculus crenatus. Relief: crio-nival. areale de 20– 200 m2 dispuse mozaicat între pajiºtile alpine. 1956. dar nu depãºesc 10 cm. Alte specii importante: Polytrichum sexangulare. Salix retusa în tufãriºuri pitice de sãlcii alpine 152 . Resmeriþa 1982.122 Calcareous espalier willow snow-patch communities PAL. în etajul alpin. arealele fiind reduse. Chrysanthemum alpinum. Specii caracteristice: Salix herbacea. Sanda 2001. cu zãpezi prelungite pânã la 10 luni pe an. cu tulpinile chiar îngropate. pe care vegetaþia va evolua spre pajiºtile cu Carex curvula ºi Kobresia myosuroides. 1991. Staþiuni: Altitudine 1900–2500 m. versanþi N ºi NE. 1962. Sedum alpestre. în etajul alpin. Lophozia wentzelii.

7–7. Salix retusa dominã împreunã cu Dryas octopetala. chionofile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix retusa. Speciile edificatoare sunt Salix retusa ºi Salix reticulata asociate echilibrat sau.3). sau NV. ca specii diferenþiale ºi dominante. Saxifraga 153 . pante înclinate (45–850). Rhododendron myrtifolium. în alte habitate. Armeria alpina. Notãm între speciile cu reprezentare cantitativã superioarã pe Carex sempervirens. (< 10 ha). Festuca supina. acoperite îndelung cu zãpadã. Înãlþimea vegetaþiei variazã între 5–10 cm.subass. Relief: versanþi N. Saxifraga aizoides. Silene acaulis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriºuri pitice de sãlcii alpine (Salix reticulata) Suprafeþe: mozaicat. rar platou. fie Sesleria rigida ssp. În diferitele variante. Structura: Fitocenozã pionierã. Salix reticulata. Primula minima. conglomerate.0– -2. Pedicularis oederi. dintre speciile de ierburi se asociazã. Roci: calcare jurasice. Acoperirea vegetaþiei variazã între 75–100%.3. Saxifraga paniculata. Saxifraga androsacea. Specii caracteristice + dif. Viola alpina.50C. bogate în humus. Bartsia alpina ºi Anemone narcissiflora fie Saxifraga oppositifolia ºi Achillea schurii.2. între pajiºti alpine. superficiale. slab acide sau alcaline (pH = 6. Clima: T = 1. Primula minima. haynaldiana. Silene acaulis.: Salix retusa. Soluri: protorendzine cu mult schelet. edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare oligoterme. Polygonum viviparum. P = 1250–1400 mm. Staþiuni: Altitudine 1800–2400. Salix reticulata.

Staþiuni: Altitudine 1700–2200. Bartsia alpina. Ranunculus oreophilus. glacialis. total < 10 ha. neutrofile. mozaicat distribuite între pajiºti. deasupra tufãriºurilor de Dryas octopetala. Schneider-Binder et Voik 1979. Dryas octopetala. Primula minima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Dryas octopetala. bogate în humus.: Salix reticulata – Dryas octopetala ass. ce se întind cât mai aproape de sol sau stâncãrii. Achillea schurii. Sesleria coerulans.3. Salicetum retuso-reticulatae Br. Alte specii importante: Soldanella pusilla.491 High montane Dryas mats PAL. Cerastium transsilvanicum. în etajul subalpin ºi alpin. 1926. P = 1250–1400 mm. Poa molinerii ssp. inhabiteazã specii endemice ºi multe specii rare. 1926 (dupã Puºcaru. Carex sempervirens. pseudotaraxacii. 1956. Leontodon montanus ssp. Armeria alpina. Puºcaru et al. Carpaþii Meridionali. Sesleria rigida ssp. Pedicularis verticillata. Saxifraga aizoides. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Valoare conservativã: mare. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Csürös 1957.1956 (Syn. glacialis. R3617 Tufãriºuri pitice de arginþicã (Dryas octopetala) Corespondenþe: NATURA 2000: 4060 Alpine and Boreal heaths EMERALD: 31. Salix herbacea. Anemone narcissiflora. Saxifraga oppositifolia. Achilleo schurii – Dryadetum (Beldie 1967) Coldea 1984). superficiale. Rãspândire: Carpaþii Orientali.5–0. întreaga fitocenozã fiind adãpostitã la suprafaþa solului. Primula minima. Sedum alpestre. calcifile.6–7) sau slab acidã. chionofile. dominate de specii arcto-alpine ºi circumpolare. Puºcaru-Soroceanu et al. cu abundenþã mai mare fiind Sesleria coerulans. Stratificarea este foarte redusã. Dianthus gelidus. 1981. mult timp înzãpezite. Structura: Asociaþii cu caracter saxicol. Resmeriþã 1976. haynaldiana. Alte specii importante: Salix reticulata. Specii endemice: Achillea schurii.HAB: 31. Climã: T = 1. Ranunculus oreophilus. Achillea schurii.00C. Suprafeþe: suprafeþe restrânse (100– 200 m2). cu reacþie neutrã (6. de regulã. Saxifraga androsacea. Saxifraga androsacea.2. Saxifraga aizoides. haynaldiana. Sesleria rigida ssp. 10–15 cm înãlþime. Luzula alpinopilosa. Specii endemice: Achillea schurii.-Bl. Polygonum viviparum. Lloydia serotina. Lloydia serotina.4 Alpine and boreal heaths CORINE: 31. Saxifraga paniculata.1969). uneori se instaleazã direct pe stâncãrii – în crãpãturi. Saxifraga aizoides. frecvent.49152 South-eastern Carpathian Dryas mats EUNIS: F2. Bartsia alpina. Soluri: de tip rendzinic. Ierburile se înalþã. oligoterme. expoziþie mai ales nordicã. Polygonum viviparum. Relief: coame ºi versanþi cu înclinaþie moderatã-mare. glacialis. Beldie 1967.-Bl. Polygonum viviparum. Festuca supina. Draba fladnitzensis. conglomerate. Anemone narcissiflora. Poa molinerii ssp. 154 . vânt puternic. Pedicularis verticillata. Saxifraga oppositifolia.2915 Carpatho-Balkanide Dryas mats Asociaþii vegetale: Dryadetum octopetalae Csürös et al. Voik 1979. Dryadetum octopetalae Br. Specii caracteristice: Dryas octopetala. Rhododendron myrtifolium. Achillea schurii. Leontodon montanus ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) oppositifolia. Poa molinerii ssp. pseudotaraxacii. Roci: calcaroase.

1978. Nechita 2000. Coldea 1990. 155 .2.3. Sanda et al. Beldie 1967. 1991. Schneider-Binder et Voik 1979. Mihãilescu 2001. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Tufãriº alpin de arginþicã (Dryas octopetala) Valoare conservativã: mare. cuprinzând specii endemice ºi rare. Literaturã selectivã: Voik 1976. 1977. Pãun et Popescu G. Boºcaiu 1971.

Polygonum viviparum.5– -2. Literaturã selectivã: Coldea 1985. Staþiuni: Altitudine 1900–2300 m. Avenula versicolor. Campanula alpina. 1919). disparilis. mozaicate. Saxifraga pedemontana ssp. între 85–100% iar înãlþimea lui nu depãºeºte 10–15 cm. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. calcifile. Rhodiola rosea. care mãresc caracterul endemic al întregii grupãri vegetale pentru Carpaþii de est. P = 1350–1450 mm. kitaibeliana). Festuca supina. Luzula alpinopilosa. total < 10 ha.HAB: 36. Primula minima.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. hungarica. Polygonum viviparum. Speciile edificatoare ºi caracteristice Salix kitaibeliana ºi Soldanella hungarica ssp. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana. acoperire prelungitã cu zãpadã.: Anemono – Salicetum retusae Boºcaiu 1971 non Horv. Veronica baumgartenii. poliþe la baza stâncilor. Clima: T = 0. cymosa. Silene nivalis. Campanula alpina. expoziþii umbrite. Salix herbacea.12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae Coldea 1985. Roci: calcare. hungarica sunt endemice în Carpaþi. vegetal are o acoperire mare.subass. Relief: terenuri plane. Doronicum clusii. cuprinzând ºi alte specii endemice. 156 . Saxifraga carpathica. Saxifraga aizoides. Un rol dominant în alcãtuirea vegetaþiei îl au Luzula alpinopilosa. protorendzine. Soluri: litosoluri organice. Dryas octopetala.HAB: 36 12212 Carpathian Salix kitaibeliana snowbed communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Salicetum kitaibelianae (Boºcaiu 1971) Coldea 1993 (Syn. Muºchii participã în structura asociaþiei prin câteva specii. Soldanella hungarica ssp. Rhitidiadelphus triquetrus. Viola alpina.00C. mai abundente fiind Polytrichum alpinum. 1997. Poa granitica ssp. 1991. Covorul R3619 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ alpin (Soldanella pusilla) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36.12 Calcareous snow-patch communities PAL. Soldanella hungarica ssp. Avenula versicolor. Veronica baumgartenii. Oreochloa disticha. Specii endemice: Salix kitaibeliana. hungarica. Festuca supina.2. Viola alpina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3618 Tufãriºuri pitice sud-est carpatice de sãlcii endemice (Salix kitaibeliana) cu degetãruþ (Soldanella hungarica) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 36. Oreochloa disticha. Silene nivalis. Valoare conservativã: foarte mare. oligoterme. Specii caracteristice + dif. Suprafeþe: suprafeþe restrânse. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine ºi circumpolare. cu aciditate slabã. Rhodiola rosea. cu conþinut organic redus.3. Sporadic mai apar în fitocenozã speciile endemice Poa granitica ssp. Rãspândire: Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei) în etajul alpin.12 Calcareous snow-patch communities PAL. habitat endemic în Carpaþii Orientali. Anthemis carpatica. chionofile. Carex atrata. Primula minima. disparilis ºi Silene nivalis. Carex atrata.

0– -1. habitat endemic. Myosotis alpestris. Voik 1976. cu caracter oligoterm.3. Alte specii importante: Saxifraga androsacea. Saxifraga oppositifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. haynaldiana. Salix kitaibeliana. Soldanella hungarica. Clima: T = 1. grego-calcare cretacice. Silene acaulis. Sunt prezente. regim hidric excedentar.subass. Ranunculus oreophilus. Coldea 1993. Oreochloa disticha. Carex atrata ºi Dryas octopetala. Veronica alpina.: Salix kitaibeliana (Salix retusa var. Soldanella pusilla este caracteristicã. chionofil. Soldanella pusilla. cu o dominanþã mai bunã. Relief: terenuri plane. Rhodiola rosea. Þarcu. rãspândite în mozaic printre pajiºti. Myosotis alpestris. Oreochloa disticha. kitaibeliana). circumpolare. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: calcare masive. Luzula alpinopilosa. vicariant cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae. Carex atrata. protorendzine. Este endemicã în Carpaþii Meridionali ºi vicariantã cu Soldanello hungaricae-Salicetum kitaibelianae din Carpaþii Orientali. cu zãpadã persistentã. Ranunculus oreophilus. Primula minima. cu humus mult. Rhodiola rosea. Bartsia alpina. Specii caracteristice + dif. provenind în special din topirea zãpezii. total < 10 ha. Bartsia alpina. calcifil. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. kitaibeliana). Salix herbacea. în etajul alpin – vicariantã cu habitatul din Carpaþii Orientali.2. Lloydia serotina. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Munþii Retezat. 157 . Godeanu). P = 1350–1400 mm. 10 luni pe an. Soluri: rendzine. Polygonum viviparum. Înãlþimea covorului vegetal nu depãºeºte 20 cm. Anemone narcissiflora. Polygonum viviparum. Dryas octopetala. care realizeazã o acoperire de 30–65%.70C. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii arcto-alpine. Silene acaulis. Soldanello hungaricae – Salicetum kitaibelianae. brâne. poliþe cu orientare N. Sesleria rigida ssp. NV. Edificatoare a fitocenozei ºi dominantã este Salix kitaibeliana (endemit carpatic). Suprafeþe: restrânse la zeci-sute m2. Saxifraga aizoides. dar puþin reprezentatã cantitativ. Specii endemice: Salix kitaibeliana. Fãgãraº. Staþiuni: Altitudine 1850–2300 m. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Primula minima.

A fost semnalatã subasociaþia retezatense ºi faciesul cu Heracleum palmatum.50C. transsilvanicum. ºi Adenostiletalia alliariae. Saxifraga heucherifolia. Alte specii importante: Adenostyles alliariae. Sanda et al. litosol. în etajele subalpin ºi alpin. Sanda 2002. Senecio subalpinus. 1997. Saxifraga heucherifolia. Chaerophyllum hirsutum. Milium effusum. Carduus personata. Viola biflora. 1991. Substrat: acid. Coldea et al. Buhãescu). Munþii Retezat. Geranium sylvaticum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2. Alexiu 1998. Veratrum album. Extinderea asociaþiei este adeseori condiþionatã zooantropogen prin îmbogãþirea substratului în resurse azotoase provenite din dejecþiile oilor care se adapã. Athyrium distentifolium. Relief: în lungul izvoarelor ºi de-a lungul pâraielor de pe coastele însorite sau din perimetrul circurilor glaciare. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 2. Soluri: rendzine. Munþii Þarcu-Godeanu.81432 East Carpathian monkshood communities EUNIS: E5. Senecio nemorensis. P = 1325–1450 mm. Valoare conservativã: redusã.HAB 1999: 37. Stellaria nemorum. Leucanthemum waldsteinii. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (circurile Pietrosul. Staþiuni: Altitudine: 1600–2260 m.3. Specii caracteristice: Aconitum tauricum. 2001. Structura: Stratul ierbos: alãturi de speciile edificatoare ºi caracteristice Aconitum tauricum ºi Saxifraga heucherifolia sunt prezente numeroase specii din Adenostylion 158 . 1934. Chrysosplenium oppositifolium.3.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer. Literaturã selectivã: Borza A. Suprafeþe: restrânse. Pulmonaria filarszkyana. Pajiºti umede ºi comunitãþi de ierburi înalte (buruieniºuri) (37) R3701 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Aconitum tauricum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37.5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Aconitum tauricum.: Aconietum taurici retezetense Borza 1934).Pãpuºa. Phleum alpinum.5143 Carpathian monkshood communities Asociaþii vegetale: Aconietum taurici Borza 1934 ex Coldea 1990 (Syn. Doronicum austriacum. Heracleum sphondylium ssp.0– -1. Boºcaiu 1971. Achillea distans.2. Rumex alpestris. Coldea 1990. Myosotis sylvatica. foliosoluri bogate în nitraþi. de ordinul a 10– 50 ha.

Stratul muºchilor este redus. transsilvanicum. P = 950–1450 mm. specia Doronicum austriacum prezintã o frecvenþã mare. menþionãm: Alnus viridis. jgheaburi ºi hornuri umbrite.HAB 1999: 37. Munþii Þarcu. Salix silesiaca. diferenþiindu-le de Adenostylo-Cicerbicetum Br.00C. Achillea distans. 1950 din Alpi.3.2. Munþii Godeanu. menþionãm: Polytrichum commune. Heracleum sphondylium ssp. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3702 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae ºi Doronicum austriacum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Valea Zârnei–Valea Drãganului. Staþiuni: Altitudine: 900–2200 m. Buruieniºuri înalte cu Adenostyles alliariae 159 . Clima: T = 5. mai sunt prezente numeroase elemente carpatice ºi dacice ca: Heracleum carpaticum.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. Phyteuma vagneri. Poa delyii. care definesc aceste grupãri regionale. Soluri: coluviale umede. etajele subalpin ºi alpin.8141 Carpathian Adenostyles communities EUNIS: E5. numãrul de specii fiind mic. în regiunea montanã. bogate în pietriº ºi bolovãniº fixat. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.: Adenostyletum alliariae banaticum Borza 1946).-Bl. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. de ordinul a 100– 200 ha. Relief: vãi abrupte. Structura: Stratul arbustiv este redus. Carpaþii Occidentali: Semenic.4– -1. Substrat: diferit. Valea Sebeºului. Suprafeþe: restrânse. uneori la marginea pâraielor. Stratul ierbos este dominant.5141 Carpathian Adenostyles communities Asociaþii vegetale: Adenostylo-Doronicetum austriaci Horvat 1956 (Syn.

3.514 Carpathian tall herb communities Asociaþii vegetale: Cirsio waldsteinii – Heracleetum transsilvanici Pawl. Campanula abietina. Viola biflora. P = 900–1425 mm. Alte specii: Adenostyles alliariae. Sanda et al. Stratul ierbos: speciile caracteristice ºi edificatore. 1983.). Polygonatum verticillatum. Alte specii importante: Aconitum tauricum. Aconitum toxicum.00C.8 Subalpine and alpine tall herbs communities PAL. et Walas 1949 (Syn. Heracleum sphondylium ssp. Saxifraga heucherifolia. Chaerophyllum hirsutum. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Viola biflora. Coldea 1990. Huml et al. de ordinul a 10– 100 ha. Senecio nemorensis. Aconitum tauricum. grisebachii.HAB 1999: 37. 1997. Salix silesiaca. Munþii Þarcu. Carduus personata. Ranunculus platanifolius. Doronicum austriacum. Specii caracteristice: Heracleum sphondylium ssp. menþionãm: Alnus viridis. Specii endemice: Heracleum carpaticum (subendemic).4–0. Gruparea prezintã maximum de extindere în etajele montan superior ºi subalpin. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Cicerbita alpina. R3703 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Cirsium waldsteinii ºi Heracleum sphondylium ssp. Milium effusum. Raþiu et al. Cirsium waldsteinii. Mihãilescu S. Cirsium waldsteinii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Adenostyles alliariae. Valea Sebeºului. transsilvanicum. transilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Campanula abietina. Valoare conservativã: redusã. Ranunculus platanifolius. Tozzia alpina. Doronicum austriacum. jgheaburi ºi hornuri umbrite sau bolovãniºurile fixate. grisebachii. Rumex alpestris. Relief: vãi abrupte. Myosotis sylvatica. pe alocuri coborând ºi în etajul montan mijlociu unde se interfereazã cu Telekio speciosae-Petasitetum albae. Veratrum album. Staþiuni: Altitudine: 900–2000 m.814 Carpathian tall herb communities EUNIS: E5. Boºcaiu 1971. Hypericum richeri ssp. Munþii Godeanu. scheletopietroase coluvionate cu humus. 2005 (ined. Pulmonaria filarszkyana. Geranium sylvaticum.: Cardueto-Heracleetum palmati Beldie 1967 Heracleetum palmati auct. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Valoare conservativã: redusã. Leucanthemum waldsteinii. Achillea distans. 2001. Pulmonaria filarszkyana. Milium effusum. Doronicum austriacum. rom. Substrat: diferit. Carduus personata. Veratrum album. Achillea distans. 1991. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Heracleum sphondylium ssp. Festuca picta. Athyrium distentifolium. 1959.2. Specii caracteristice: Adenostyles alliariae. Saxifraga heucherifolia. Raþiu et Gergely 1969. Hypericum richeri ssp. Cicerbita alpina. Soluri: rendzine superficiale.). Senecio nemorensis. Myosotis sylvatica. Stellaria nemorum. Leucanthemum waldsteinii. Cirsium waldsteinii. Carpaþii Occidentali: Semenic. Valea Zârnei – Valea Drãganului. Suprafeþe: restrânse. 160 . Aconitum toxicum. Athyrium distentifolium. transsilvanicum. Literaturã selectivã: Borza 1946. Structura: Stratul arbustiv este redus. Redactat: Simona Mihãilescu. Clima: T = 5. Calamagrostis villosa. Geranium sylvaticum. Festuca pratensis ssp. Stellaria nemorum. permit diferenþierea acestor grupãri de cele din Carpaþii Nordici. Sanda 2002. Valeriana sambucifolia. Coldea et al. Myosotis sylvatica. apennina. Rumex alpestris. 1979. transsilvanicum ºi Cirsium waldstenii.

Sanda 2002. Beldie 1967.HAB 1999: 37. Achillea distans. Plantago major. precum ºi unele specii din pajiºtile montane din regiune. Sanda et al. Rumex alpinus. Alexiu 1996. Alte specii importante: Poa supina. 2001. Puºcaru-Soroceanu et al.00C. 1964. Dihoru 1975. unde vegetaþia este distrusã prin cãlcare ºi acumulare de gunoi de grajd. Coldea 1990. Relief: 161 . Structura: Stratul ierbos: grupãri dominate masiv de Rumex alpinus ºi Urtica dioica au o acoperire de 65–85% ºi invadeazã pajiºtile puternic îngrãºate prin târlire în decurs de mulþi ani. 1971. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Munþii Parâng. Pãun et Popescu G. Todor et Culicã 1967. Raþiu et Gergely I. lobelianum. Staþiuni: Altitudine: 1000–2000 m. Pascal et Mititelu 1971. în general nitrofile. 1997. 1969.88 Alpine dock communities PAL. Vicol et al. Raþiu et Gergely 1969. 1998. Chenopodium bonushenricus. 2001. Substrat: diferit. Carpaþii Occidentali: Valea Sebeºului. Munþii Ceahlãu. 1975.: Rumicetum alpini auct. 1991. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Senecio subalpinus.-Bl. Valea Olteþului. 1962. Buia et al. 1991. R3704 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Senecio subalpinus ºi ºtevia stânelor (Rumex alpinus) Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. terenuri plate. Munþii Retezat. Oltean et Dihoru 1986. Poa annua. Carduus personata. Poa supina. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. Oroian S. Poa trivialis. 1981. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Muntele Gârbova. 1944). 1977.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. Munþii Fãgãraº. Munþii Iezer-Pãpuºa. Geum urbanum. Capsella bursapastoris.5–0. Valoare conservativã: redusã. a fost semnalatã varianta regionalã sebesiense. Valea Zârnei. Geranium phaeum. Bistriþa Aurie.. Suprafeþe: mari. PuºcaruSoroceanu et al.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Senecioni-Rumicetum alpini Horv. Silene alba. Clima: T = 4. Soluri: bogate în nitraþi. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Literaturã selectivã: Puºcaru et al. de ordinul a 1000– 5000 ha. 1919 em. 1956. Todor et Culicã 1967) corr. Specii caracteristice: Senecio subalpinus. Zanoschi 1974. Muntele Coza (Munþii Vrancei). Senecio rupestris. Sãmãrghiþan M. Boºcaiu 1971. Urtico dioicae – Rumicetum alpini (ªerbãnescu 1939. Literaturã selectivã: Borza 1959. Veratrum album ssp. Glechoma hederacea. Galeopsis tetrahit. rom. Fink 1977. Coldea et al. Sanda 2002. dintre care amintim: Uritica dioica. Coldea 1990. 1981. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului.3. Lamium maculatum. Csürös et al. P = 980–1425 mm. Cherophyllum hirsutum. Sanda et al. Coldea (1986) 1990 (Syn. Muntele Siriu. Defileul Mureºului. Valea Gurghiului. Chenopodietum subalpinum Br.2. Pe baza speciei diferenþiale Galeopsis speciosa. În fitocenozele de Rumex alpinus participã un numãr redus de specii. Rumex obtusifolia.

Sanda et al. La alcãtuirea asociaþiei participã. Malva neglecta. ea putând ocupa suprafeþe foarte mari în perimetrul stânelor.58 Alpine Rumex communities Asociaþii vegetale: Rumici obtusifoliae – Urticetum dioicae Korna 1968 (Syn.HAB 1999: 37. caracterizate prin prezenþa unor specii total diferenþiate ecologic. Kulcz. pe terenurile de lângã sate. în general. Scrophularia scopolii. Poa trivialis. Redactat: Simona Mihãilescu.: Rumicetum obtusifolii auct. R3706 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Petasites kablikianus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Valea Bila). Sanda 2002. Taraxacum officinale. 2001. Suprafeþe: (facem menþiunea cã gruparea a fost puþin menþionatã în literaturã. stâni. Cirsium boujartii. 1991. TimiºBega. 162 . Carduus personata. Specii caracteristice: Rumex obtusifolius ssp. un grup mare de specii nitrofile. Polygonum aviculare. iar antropogen. P = 950–1200 mm. subalpinus. Valoare conservativã: redusã. Se diferenþiazã dupã G. Dihoru (1975).88 Alpine dock communities PAL. Alte specii importante: Urtica dioica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex obtusifolius ssp. Muntele Siriu. Substrat: diferit. Stellaria media.2. Soluri: foliosoluri foarte bogate în nitraþi. Literaturã selectivã: Grigore 1968. Geum urbanum. terenuri plane. Chenopodium bonus-henricus. Trifolium repens. Altitudine: 950–1450 m.3.: Petasitetum glabrati Morariu 1943). unde se acumuleazã material organic. Geranium robertianum. Poa supina. 1926 (Syn. Clima: T = 4. în etajul montan. Staþiuni: tãieturi de pãdure. Structura: Asociaþia nitrofilã semnalatã se dezvoltã pe terenuri. în multe masive).5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Petasitetum kablikiani Szafer.88 Alpine dock communities EUNIS: E5. în lungul vãilor. una în lungul vãilor ºi una pe lângã stâni ºi oboare. Carduus acanthoides. Coldea 1985. Stellaria nemorum. Cuscuta europaea. et Pawl. Capsella bursa-pastoris. Geranium pusillum.50 C. Relief: vãi. Urtica dioicaRumex obtusifolius Anghel et al.HAB 1999: 37.81442 Carpathian glabrous butterbur communities EUNIS: E5. Plantago major. Dihoru 1975.7–3. 1965). unde se acumuleazã material provenit din bãlegarul de la animale. rom. Veronica chamaedrys. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3705 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Rumex obtusifolia ºi Urtica dioica Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37. Senecio nemorensis. subalpinus.. douã variante. Cirsium oleraceum.

Valea Gurghiului. PetasitetoTelekietum speciosae Morariu 1967) Telekio – Filipenduletum Coldea 1996. Cheile Tiºiþei. Aegopodio-Petasitetum hybridi auct. Staþiuni: Altitudine: 800–1280 m.: Petasitetum hybridi auct. Cabana Mãdãraº. Munþii Iezer-Pãpuºa. Bazinul Tazlãului. Valea Iadului. Eupatorium cannabinum.. Valea Chirui. Relief: vãi. Munþii Ceahlãu. Muntele Siriu. P = 800–1100 mm. Bazinul Bistriþei. Heracleum sphondylium. Clima: T = 7. Rumex alpinus.2. Harghita Bãi. Munþii Piatra Craiului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petasites kablikianus. Lamium maculatum. Specii caracteristice: Petasites kablikianus. Petasites albus. Sanda 2002. Clima: T = 5. Telekio-Petasitetum albae Beldie 1967. Redactat: Simona Mihãilescu.3. Suprafeþe: mari. Galium aparine. Prezintã în compoziþia floristicã numeroase specii higrofile caracteristice pentru Adenostyletalia: Stellaria nemorum. Relief: vãi intramontane. Defileul Mureºului. Valea Mraconiei. Geranium robertianum. în etajul fãgetelor. Munþii Baraolt.81441 Carpathian white butterbur communities EUNIS: E5. de ordinul a 1000 ha. Stâna de Vale. Rumex obtusifolius. Carpaþii Occidentali: Valea Galbenã-Padiº. rom. Mohoº. Dihoru 1975. Coldea et al.8144 Carpathian butterbur communities. 1997. Cenozele higrofile cu Petasites kablikianus alcãtuiesc enclave cu extinderi mai reduse de-a lungul vãilor montane. Telekio speciosae – Aruncetum dioici Oroian 1998. P = 900–1200 mm. (1968) 1969. Valoare conservativã: redusã. Poa trivialis. printre cenozele de Petasito-Cicerbicetum cu care se aflã în mozaic.HAB 1999: 37. Bistriþa Aurie. Staþiuni: semiumbrite. Substrat: 163 . în etajul montan. R3707 Comunitãþi sud-est carpatice de buruieniºuri înalte cu Telekia speciosa ºi Petasites hybridus Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringe communities of plain and of the montane to alpine levels EMERALD: – CORINE: 37 Humid grasslands and tall herbs communities PAL. de-a lungul pâraielor. Munþii Harghita (Pârâul).10C.8–4. Petasitetum albae Dihoru 1975. 1997. Telekia speciosa. Literaturã selectivã: Nyárády A. Glechoma hederacea. Chaerophyllum hirsutum. Cruciata laevipes. Altitudine: 550–1100 m.. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.3. Anthriscus sylvestris.5144 Carpathian butterbur communities Asociaþii vegetale: Telekio-Petasitetum hybridi (Morariu 1967) Resmeriåã et Raþiu 1974 (Syn. Achillea distans. Suprafeþe: de ordinul a 100–500 ha. rom. Muntele Siriu. Geranium phaeum. 1991. Geum urbanum. Coldea 1990. în care sunt condiþii de pronunþatã umiditate atmosfericã ºi în sol. ªtefan et al. Valea Sebiºelului. Muntele Postãvaru. 2001. Sanda et al. Aegopodium podagraria. Substrat: diferit. în etajul montan mijlociu. Senecio subalpinus. în lungul ºi pe flancurile pâraielor sau a depresiunilor largi din pãdure. Carduus personata. Pãdurea Hoghiz. Alte specii importante: Petasites hybridus. Pascal et Mititelu 1971. 37. Munþii Rodnei. Defileul Criºului Repede. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Maramureº. Valea Feneºului. Valea Oltului.50C. Soluri: foliosoluri cu depuneri de pietriº ºi prundiº. Silene dioica. Structura: Stratul ierbos: specia caracteristicã ºi edificatoare Petasites kablikianus realizeazã uneori o acoperire de 70–90% (Munþii Rodnei). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.0–5. Urtica dioica. Bistriþa Aurie.

Dihoru 1975. Rubus caesius. Silene heuffelii. iar pe Valea Crãpãtura. Danciu 1973. 1965. Poa trivialis.3. 1977. Coldea et al. Sanda 2002. 1998. 1968. Mycelis muralis. Alliaria petiolata. Aconitum toxicum. Geum urbanum. Glechoma hederacea. 2001. menþionãm: Cardamine amara. Myosotis scorpioides. Structura: Asociaþia cuprinde buruieniºuri caracterizate prin prezenþa constantã ºi adesea abundentã a speciei Telekia speciosa. la baza versantului spre Bârsa Tãmaºului (Masivul Piatra Craiului). Cirsium oleraceum. care formeazã pâlcuri constante. Heracleum sphondylium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Telekia speciosa. Pascal et Mititelu 1971. Aegopodium podagraria. Hypericum acutum. Hodiºan I. Chaeropyllum hirsutum. Carduus crispus. Impatiens noli-tangere. Orobanche fava. Cruciata laevipes. Coldea 1990. Fink F. Eupatorium cannabinum. Oroian S. Stellaria nemorum. Redactat: Simona Mihãilescu. Equisetum maximum. Chaerophyllum cicutaria. Urica dioica. Beldie 1967. Achillea distans. soluri coluvionate ºi bogate în humus. et al. Symphytum officinale. Chaerophyllum hirsutum. Sãmãrghiþan M.2. Alexiu 1996. 1983. În Siriu. Anthriscus sylvestris. Anthriscus nitida. Cirsium oleraceum. Dihoru et al. Valoare conservativã: redusã. Literaturã selectivã: Raþiu I. Zanoschi V. 1997. Popescu G. Sanda et al. Silene dioica. Stratul ierbos: dintre speciile codominante amintim: Filipendula ulmaria. 1966. Caltha laeta. Lamium maculatum. 1966. Raþiu et al. 1974. transsilvanicum. Geranium phaeum. 1973. Pop I. Au fost descrise subasociaþiile typicum Coldea 1990 ºi petasitetosum albae (Beldie 1967) Coldea 1990. 1974. Campanula rapunculoides. Galeopsis tetrahit. Rumex obtusifoius. 1996. Geranium robertianum. Pulmoraria rubra. dintre speciile caracteristice grupãrilor menþionãm: Prenanthes purpurea. Chelidonium majus. Scirpus sylvaticus. Soluri: rendzine. Resmeriþã et Raþiu I. Heracleum sphondylium ssp. 1973. Impatiens noli-tangere. Specii caracteristice: Telekia speciosa. 1997a. 1981. Buruieniºuri înalte cu Petasites hybridus 164 . Silene alba. Petasites hybridus. Alte specii importante: Aruncus dioicus. Petasites hybridus. 2001. Carduus personata. Scrophularia alata. 1984. Raþiu et Gergely 1976. Petasites albus. Filipendula ulmaria. 1991. Chaerophyllum aromaticum. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) diferit. Galium aparine. Petasites albus.

Redactat: A. Ranunculus acris.5143 Carpathian monk shoad communities Asociaþii vegetale: Angelico – Cirsietum oleracei R. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Angelica sylvestris. Crepis paludosa. Specii caracteristice: Scirpus sylvaticus. Aceste plante realizeazã etajul superior. Etajul inferior este format din specii de talie mijlocie ºi micã. Soluri: aluviale.814 Carpathian herb communities EUNIS: E5. Mentha longifolia. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Alte specii importante: Angelica archangelica. P = 650–800 mm. Stancu 2001.211 Cobbage thistle (Cirsium oleraceum) meadows PAL. Juncus articulatus. Crepis paludosa. dintre care semnalãm: Caltha laeta. Sanda. Structura: Speciile de bazã sunt plante înalte. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3708 Comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Trolius europaeus. care depãºeºte 1 m înãlþime ºi densitate mare (65–75%). Literaturã selectivã: Cârþu 1972. în apropiere de firul vãii sau al ochiurilor de apã din lungul acestora. bogate în substanþe nutritive.3. dintre care mai reprezentative sunt: Cirsium oleraceum. Clima: T = 8–70C. Lychnis flos-cuculi. cunoscute ºi sub numele de buruieni din vãile de munte.HAB: 37. Geranium palustre. Cirsium oleraceum. Angelica sylvestris. Tx. Cirsium oleraceum. 1937. Crepis paludosa ºi Scirpus sylvaticus 165 . R. Relief: versanþii vãilor. pseudo-gleice. Popescu. Myosotis scorpioides. Angelica archangelica în comunitãþi daco-getice cu Angelica sylvestris. Angelica sylvestris.7 Humid tall fringes CORINE: 37. Popescu. Polemonium caeruleum. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.2. Cirsium rivularis. Scirpetum sylvatici Ralski 1931emend. Valoare conservativã: redusã. Scirpus sylvaticus. Specii rare: Ligularia sibirica. Filipendula ulmaria. Coldea 1995-1996. Schwich 1944. Drãgulescu 1995. Suprafeþe: Formeazã fâºii de lãþimi variabile în vãile umede ºi difuz luminate din etajele amintite. Rãspândire: În zona colinarã ºi în etajul montan inferior din toatã þara. repens. Geranium palustre. Scirpus sylvaticus. Equisetum palustre.

HAB: 37.2. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3709 Comunitãþi danubiene cu Juncus effusus. iar în jurul izvoarelor. effusus. 166 . unde solul este permanent umed.31 Purple moograss meadows PAL. în locuri cu exces de umiditate ºi periodic inundate. reavãne ºi umede. afânate. Gratiola officinale. J. J. Rãspândire: Banat (Caransebeº). Gergely. Peucedano rocheliani – Molinietum coeruleae Boºcaiu 1965. Agrostis stolonifera. 2002. Roci: depozite aluviale. Alãturi de speciile dominante mai apar: Mentha longifolia.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Suprafeþe: De la 500–600 m pânã la 1–2 ha. peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: 37. Alopecurus pratensis. dintre care mai reprezentative sunt: Agrostis stolonifera. Trifolium fragiferum. Ranunculus acris. Specii caracteristice: Juncus inflexus. P = 650–750 mm.4624 Eastern Carpathian raft rush meadows Asociaþii vegetale: Junco – Menthetum longifoliae Lohm. Literaturã selectivã: Pop et al. Medicago lupulina. Agrostis canina. Depresiunile intramontane din bazinul Oltului superior. Potentilla reptans. 1942. Stancu 2001.263 Danubio-Panonic riverine and humid meadows EUNIS: E3. Moldova. Juncetum effusi Soó (1931) 1949.3. Transilvania (Haþeg. Popescu. Soluri: aluviale. sardous. dominã Deschampsia caespitosa ºi uneori Calamagrostis epigeios. Fãgãraº. Structura: Fitocenozele. Potentilla reptans. Molinio – Salicetum rosmarinifoliae Magyar ex Soó 1933. Prunella vulgaris. effusus. R3710 Pajiºti dacice de Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. R. Lythrum salicaria. Carex vulpina. inflexus ºi Agrostis canina Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Popescu. Alte specii importante: Medicago lupulina. Todor. dominate de Juncus inflexus ºi J. Lysimachia nummularia. Symphytum officinale. effusus. Gratiola officinale. Lolium perenne. Galium palustre. Alopecurus geniculatus. P. gleice sau pseudogleice. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.HAB: 37. Sanda. Festuca arundinacea. Alopecurus pratensis. Agrostis canina. Etajul inferior este format din specii scunde dar cu densitate mare.511 Calcidine purple moorgross meadows Asociaþii vegetale: Junco-Molinietum Preising 1951. Bazinul Giurgeului. unde bãlteºte apa permanent. Stachys officinalis. 1953. palustris. Braºov). cu acumulãri de material organic.3 Oligotrophic humid grasslands CORINE: 37. J. se dezvoltã abundent: Poa trivialis. Clima: T = 9–70C. Bârcã 1971 Redactat: A. Rumex crispus. Oenanthe silaifolia. Relief: terenuri plane sau uºor concave. Pe terenurile din jurul izvoarelor. Valoare conservativã: redusã. Rãspândire: Zona colinarã din întreaga þarã. Carex hirta. Lotus corniculatus. Mentha longifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus inflexus. Poa trivialis. Juncus articulatus. Taraxacum officinale. Ranunculus repens. În microdepresiunile cu apã în exces se dezvoltã masiv Agrostis canina. Agrostetum caninae Harg. realizeazã etajul superior de 70–100 cm înãlþime ºi cu acoperirea de 75–80%. Poiana Rusacã. Carex hirta.

Juncus conglomeratus. plante de talie înaltã ce depãºesc 1 m înãlþime. Soluri: brune luvice. LoznaDersca (jud. Etajul mijlociu al fitocenozelor este realizat de: Succisa pratensis. Staþiuni: Altitudine: 300–450(500) m. cu expoziþii variate. Din aceastã categorie menþionãm: Molinia caerulea. Structura: în cadrul fitocenozelor participã. Dianthus superbus. brun acide de pantã. Braºov). cu pante foarte uºor înclinate.3. Roci: depozite lutoargiloase. Carex ova- 167 . Relief: depresiuni. Clima: T = 9–80C. Angelica sylvestris. Serratula tinctoria. Braºov) apare în masã Salix rosmarinifolia. uneori ajungând la 10–15 ha (Depresiunea Vad. jud. în numãr mare. Lychnis flos-cuculi. Trolius europaeus. Harghita). Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Molinia caerulea ºi Peucedaum rochelianum în pajiºti dacice de Molinia caerulea Suprafeþe: ocupã suprafeþe de 2–4 ha.2. iar în mlaºtinile de la Sâncrãieni (jud. pe terenurile plate soluri turboase sau gleice cu conþinut ridicat de substanþe nutritive ºi umiditate în exces. Botoºani) ºi Vad (jud. Cirsium rivulare. P = 700–850 mm.

Deschampsia caespitosa. Holoschoenus vulgaris. P = 700–800 mm. Substrat acid. Redactat: A. euxina realizeazã fitocenoze pe suprafeþe de 300–500 m2. Agrostis stolonifera. Popescu. Gentiana pneumonanthe. În Delta Dunãrii. Specii caracteristice: Molinia coerulea.2. Soluri: luvosoluri gleice. Galium boreale. Mititelu. Gergely. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Achillea ptarmica. Solidago virgaurea. Gergely. Campanula patula. Rãspândire: Maramureº (Þara Oaºului). Speciile care au fost semnalate în aceste fitocenoze sunt: Molinia caerulea ssp. Gentiana pneumonathe. ultima fiind specie rarã în flora României. Succisa pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) lis. Valoare conservativã: moderatã.512 Acidoclin purple moorgrass meadows Asociaþii vegetale: Nardo-Molinietum Gergely 1958.312 Acid purple moorgrass meadows EUNIS: E3. Stratul muscinal este prezent prin exemplare numeroase de Polytrichum commune. Alte specii importante: Luzula campestris. Raþiu 1980. Stachys officinalis. Parnassia palustris. Carex pallescens. Lychnis flos-cuculi. euxina. Juncus conglomeratus. Parnassia palustris. Lysimachia nummularia. Stachys officinalis. Ranunculus flammula. Moldovan 1977. Juncus conglomeratus. Relief: depresiuni cu pante slab înclinate. Stellaria graminea. Succisia pratensis. Serratula tinctoria. Carex ovalis. la Letea. ovalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Molinia caerulea. Vicia biennis. Juncus glaucus. Danthonia decumbens. Nardus stricta. Juncus inflexus. 168 . Redactat: A. Transilvania (Depresiunea Vad). peaty or clayey-siltladen soils (Molinion caeruleae) EMERALD: – CORINE: 37. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1965. Valoare conservativã: moderatã. Potentilla erecta. Gladiolus imbricatus. C. Lathyrus pratensis. Lysimachia vulgaris. diferenþialã localã. Raþiu. * În acest caz nu s-a folosit codul PAL. Peucedanum rochelianum. dintre cele mai reprezentative sunt: Nardus stricta.HAB-36 pentru habitatul descris. Juncus conglomeratus ºi Salix rosmarinifolia. Cirsium alatum. Juncus artatus. Alte specii importante: Angelica sylvetris. Rhinanthus glaber. cu o compoziþie floristicã diferitã de cea a molinietelor din þarã. Juncus articulatus. Stachys officinalis. Elékes 1989. Molinia caerulea ssp.HAB*: 37. Staþiuni: Altitudine: 350–400 m. Serratula tinctoria. Dihoru. Molinia coerulea. Lathyrus pratensis. Hypochoeris radicata. Structura: Speciile dominante sunt cele ce realizeazã etajul superior înalt de 35–40 cm. Clima: T = 8–70C.3. Festuca rubra.312 Acid purple moorgrass meadows PAL. Agrostis capillaris. Popescu. Peucedanum rochelianum. A. R3711 Pajiºti dacice de Nardus stricta ºi Molinia caerulea Corespondenþe: NATURA 2000: 6410 Molinia meadows on calcareous. stolonifera. Galium uliginosum. Saccharum strictum (Erianthus appressus). Suprafeþe: Aproximativ 20–25 ha. Negrean 1976. Specii caracteristice: Molinia caerulea. Literaturã selectivã: Buia 1963. Etajul inferior este realizat de: Hypericum maculatum. Cirsium rivulare.

Juncus conglomeratus. Poa trivialis care alcãtuiesc stratul superior al vegetaþiei. Carum carvi.2. T. Valoare conservativã: redusã.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Agrostio stoloniferae – Deschampsietum caespitosae Ujvarosi 1947.50C. este realizat de speciile: Juncus articulatus. Festuca pratensis. Trifolium pratense. iar în Oltenia.2 Eutrophic humid grasslands CORINE: – PAL. Muntenia ºi Moldova. Alte specii importante: Phleum pratense. Holcus lanatus. palustris. repens. numai în zona colinarã. Trifolium pratense. Myosotis scorpioides. Ranunculus acris. P = 700–800 mm. Juncus inflexus. Alãturi de specia dominantã. Equisetum palustre. Staþiuni: Altitudine 300–700 m. Lathyrus pratensis. cu exces de umiditate. Agrostis stolonifera. Rãspândire: Transilvania. Trifolium hybridum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Deschampsia caespitosa. Festuca pratensis. Rhinanthus angustifolius. Specii caracteristice: Deschampsia caespitosa. Structura: Specia caracteristicã are mare putere de extindere ºi realizeazã o acoperire de 90–95(100)%. bine dezvoltat. Cynosurus cristatus. conglomeratus. Soluri: gleiosoluri. Luzula campestris. Juncus conglomeratus. Cirsium canum. Popescu. Lathyrus pratensis. Redactat: A. soluri aluviale. Briza media. se mai dezvoltã: Agrostis stolonifera. Sanda. Briza media. Relief: teren foarte uºor înclinat sau plan. Agrostis stolonifera. Stellaria graminea. J. Poa trivialis. Literaturã selectivã: Pop 2002. Stratul inferior.3. în rest suprafeþe mici. Alopecurus pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3712 Comunitãþi dacice cu Deschampsia caespitosa ºi Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. P.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Dactylis glomerata. Comunitate dacicã cu Deschampsia caespitosa 169 . Suprafeþe: Peste 100 ha în Transilvania. Taraxacum officinale.HAB: 37. Roci: depuneri aluviale. Alopecurus pratensis. Stancu 2001. Clima: T = 8–6. glei. Popescu.

Roci: depozite luto-argiloase. Rumex crispus. uneori slab sãrãturate.5–7. Rumex crispus.HAB: 37.00C. Alte specii importante: Juncus inflexus. Potentilla anserina. Redactat: A.3. Staþiuni: Altitudine: 500–800 m. Filipendula ulmaria. Trifolium dubium. Epilobium parviflorum.716 Continental mixed riverine screens EUNIS: E5. 1944. Rãspândire: Locuri umede. Sagina procumbens. Muntenia. Holcus lanatus. Ranunculus repens. marne ºi bolovãniºuri aduse de torenþi. Trifolium repens. bufonius. este o plantã de talie mare. Aceasta realizeazã etajul superior. Clima: T = 7. Lolium perenne. P = 700–950 mm. J. Rãspândire: Luncile râurilor ºi pe terasele acestora. pe terenuri plane sau foarte uºor înclinate din Transilvania. Structura: Vegetaþia nu depãºeºte 30 cm ºi este realizatã în principal din speciile: Juncus tenuis. Valoare conservativã: redusã. Structura: Specia caracteristicã ºi dominantã. Popescu. Juncus bufonius. Bellis perennis. Soluri: luvosoluri slab gleizate.HAB: 37. Taraxacum officinale. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. P = 600–800 mm. Siss.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E3.7 Humid tall herb fringes CORINE: – PAL. Chaerophyllo hirsuti – Filipenduletum Niemann et al. Prunella vulgaris. Popescu. Geranium palustre ºi Chaerophyllum hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: 6430 Hydrophilous tall herb fringes communities EMERALD: 37. Potentilla anserina. Centaurium erythrea. Juncus inflexus. gleice ºi pseudogleice. Chaerophyllum hirsutum. Soluri: aluviale. Staþiuni: Altitudine: 100–500 m. din Transilvania. din lungul vãilor colinare ºi montan inferioare. Moldova. Specii caracteristice: Juncus tenuis. în amestec cu: Lythrum salicaria. Carex ovalis. Koch 1926.2. Alopecurus aequalis. Telekia speciosa. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Trifolium repens. Juncus bufonius. bogate în umiditate ºi substanþe nutritive. R3714 Comunitãþi daco-getice cu Filipendula ulmaria. Valeriana officinalis. Plantago major. Muntenia.462 Peri-Pannonic humid meadows Asociaþii vegetale: Juncetum tenuis (Diemont. Moldova. Agrostis capillaris. Suprafeþe: cca 25–30 ha. Taraxacum officinale. 1973. Roci: silicioase. Plantago major. Clima: T = 10.5–2 m. Suprafeþe: De la 200–500 m2 pânã la 4–5 ha în terenurile înmlãºtinate. Barabaº 1997. Veronica serpyllifolia. Ranunculus acris. Centaurium erythraea.50C. care atinge 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Juncus tenuis. Plantago media. Poa pratensis. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3713 Pajiºti antropice de Juncus tenuis ºi Trifolium repens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Etajul inferior este 170 . Sanda. Trifolium repens.5–6.414 Continental river bank tallberb communities domineted by (Filipendula) Asociaþii vegetale: Filipendulo – Geranietum palustris W. Festuca pratensis. et Westhoff 1940) Schwik.

Agrostis stolonifera. Alte specii importante: Poa trivialis. Ranunculus repens. Ranunculus acris. Rorippa austriaca. Muntenia. Festuca pratensis. Eleocharis palustris. Equisetum palustre. C. Daucus carota. Poa trivialis. Cãzãceanu. Deschampsia caespitosa. Myosotis scorpioides. specii care indicã degradarea pajiºtilor. Moldova. Trifolium fragiferum. Lychnis flos-cuculi. Popescu. Potentilla reptans. Clima: T = 9–7. Galega officinalis. Lolium perenne. Chifu. Valoare conservativã: redusã. Oltenia. Pãun. 1984. R3715 Pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Crepis paludosa. Structura: Specia caracteristicã. Trifolium repens. În pajiºtile în care pãºunatul este intens se instaleazã ºi se extind rapid speciile nefurajere cum sunt: Glycyrrhiza echinata. Potentilla reptans. Popescu. Rãspândire: Zonele de câmpie ºi colinare din Transilvania. ªtefan. Soluri: aluviosoluri. Rorippa sylvestris. Equisetum palustre. Lysimachia nummularia. Poa pratensis. toate fiind specii de talie mijlocie. 171 . Telekia speciosa. Literaturã selectivã: Buia. Specii caracteristice: Filipendula ulmaria.50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Filipendula ulmaria. Chaerophylum hirsutum.HAB: 37. Pop 1960. Scirpus sylvaticus. mare doar în habitatele unde este prezentã specia Cypripedium calceolus (DH2) (Zamostea – jud. Specii caracteristice: Alopecurus pratensis.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. gleiosoluri. ocupã suprafeþe de sute de ha. Agropyron (Elymus) repens. Lotus corniculatus. Telekia speciosa. Alte specii importante: Crisium canum. care realizeazã etajul inferior al vegetaþiei. realizeazã pajiºti pe suprafeþe întinse. Sanda. realizând pajiºtile de luncã. T. Sanda. P = 550– 700 mm. Banat.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Agrostetum stoloniferae (Ujvarosi 1941) Burduja 1956. Mititelu 1971. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis stolonifera. Popescu. Festuca pratensis. în amestec cu: Alopecurus pratensis. Relief: teren plan sau uºor înclinat cu expoziþii variate. oleraceum. Trifolium fragiferum. Alopecurus pratensis. realizând etajul superior al fitocenozelor. Rorippa sylvestris. Literaturã selectivã: Coldea 1995-1996. Valea Tiºiþei – jud. Barabaº 1997. Popescu et al. Caltha palustris. Redactat: A. repens. Safta. Specii rare: Cypripendium calceolus.3. Impatiens noli-tangere. Vrancea). Geranium palustre. Geranium palustre. Agrostis stolonifera. dar preferã pe cele sudice ºi sud-estice. Barabaº 1997. Suceava. Turenschi 1956.2. Dobrogea. Valoare conservativã: redusã. Redactat: A. Drãgulescu 1995. Staþiuni: Altitudine cuprinse între 100– 450(500) m. Lysimachia vulgaris. Roci: depozite lutoase ºi nisipo-argiloase. cu valoare furajerã ridicatã. Agrostis stolonifera. cum sunt: Mentha longifolia. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) realizat de plante mai scunde. Chaerophyllum hirsutum. Popescu. În amestec cu acestea se dezvoltã abundent: Medicago lupulina. Rãvãruþ. Suprafeþe: În zonele joase. Scirpus sylvaticus.

Sanguisorba officinalis) EMERALD: 37. et Turenschi 1956. Agrostideto-Festucetum pratensis Soó 1949. humico-gleice. terasele râurilor din câmpie. pante foarte slab înclinate. luturi.2. Moldova. pe islazuri. dintre care 172 . Suprafeþe: De la 1–2 ha pânã la zeci de ha. Roci: depozite aluviale. Structura: Speciile dominante realizeazã etajul superior al vegetaþiei care atinge înãlþimea de 35–40(45) cm. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) Festuca pratensis în pajiºti danubian-panonice de Agrostis stolonifera R3716 Pajiºti danubiano-pontice de Poa pratensis. Oltenia. Banat..HAB: 37.263 Danubio-Pannonic riverine and humid meadows EUNIS: E2. Festuca pratensis ºi Alopecurus pratensis Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis. Soluri: eutricambosoluri. P = 550–700 mm.5–80C. Ranunculo repentis – Alopecuretum pratensis Ellmauer 1933. Dobrogea. Cãzac.251 Ponto-Pannonic mesophille hay Asociaþii vegetale: Poetum pratensis Rãv. gleiosoluri. Muntenia. uºoare. Rãspândire: În luncile râurilor din Transilvania.3. fertile ºi bine aprovizionate cu umiditate. nisipuri. Relief: teren plan. Clima: T = 9. Staþiuni: Altitudine: 100–350(400) m. tot timpul anului.2 Eutrophic humid CORINE: – PAL. în total circa 300–400 ha.

173 . Taraxacum officinale.3. Carex hirta. Agropyron repens. Festuca pratensis. Briza media. R. Agrostis stolonifera. Etajul inferior este bine reprezentat de speciile: Lotus corniculatus. Valoare conservativã: moderatã. Potentilla reptans. Poa pratensis. Holcus lanatus. Festuca pratensis. Galium palustre. Alopecurus pratensis. Trifolium repens. Trifolium pratense. Leucanthemum vulgare. Dactylis glomerata. Doltu. Galium palustre. Juncus effusus. acris. Pe lãcoviºtile slab salinizate. Juncus effusus. Sanda. Popescu. Agrostis capillaris. Nedelcu 1984. Alopecurus pratensis. Stellaria graminea. Popescu. Specii caracteristice: Festuca pratensis. Redactat: A. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mai reprezentative sunt: Poa pratensis. din Moldova (Lunca Prutului) ºi din Dobrogea (Grindul Lupilor) apare în cantitate apreciabilã Alopecurus (ventricosus) arundinaceus. Alte specii importante: Poa palustris. Turenschi 1966. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa pratensis. Ranunculus repens. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995.2. Lysimachia nummularia.

Alte specii importante: Agrostis capillaris. bogate în substanþe nutritive ºi moderat umede. P = 700–800 mm. Holcus lanatus. Specii caracteristice: Trisetum flavescens. Daucus carota. Briza media. Trifolium pratensis. non Knapp 1951). Anthoxanthum odoratum. Knautia arvensis. Phleum montanum. Rumex acetosa. Popescu 1991. Leucanthemum vulgaris.000 ha. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) 2.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E2. neutre pânã la slab acide. Campanula glomerata. T.2333 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows Asociaþii vegetale: Cerastio holosteoidis – Trisetum flavescenti Sanda et Popescu 2001 (Poo – Trisetum flavescetis auct. rom. Redactat: A. Onobrychis viciifolia. Roci: ºisturi. Festuca pratensis. Suprafeþe: Aproximativ 10. Trifolium campestre. Structura: Fitocenozele de Trisetum flavescens au în compoziþie numeroase specii de talie mare (60–80 cm). conglomerate. Cerastium holosteoides. PuºcaruSoroceanu et al. Alãturi de specia dominantã se dezvoltã frecvent: Agrostis capillaris. Leontodon autumnalis.3. Lotus corniculatus. Sanda. Carum carvi.000–12. Pajiºti mezofile (38) în etajul superior care este bine structurat. Popescu. cu o acoperire de 80–95%.6. Staþiuni: Altitudine: 650–800 m. Leucanthemum vulgare. Trisetetum flavescentis (Schröter) Brockmann 1907. Relief: versanþi puþin înclinaþi cu expoziþie nordicã sau nord-esticã. Anthyllis vulneraria. montanum. Soluri: eutricambosoluri. Dactylis glomerata. Lotus corniculatus. Achillea millefolium.2. Polygonum bistorta.25 Continental meadows CORINE: 38. Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu ale Carpaþilor din România (SudEstici). Gymnadenia conopsea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Trisetum flavescens. Festuca pratensis. Onobrychis viciifolia. Valoare conservativã: redusã. Silene vulgaris. Toate acestea sunt prezente 174 . Literaturã selectivã: Beldie 1967. Luzula campestris. Cynosurus cristatus. Poa pratensis.3. Clima: T = 7–60C. Cel de al doilea etaj este alcãtuit din plante de 20–35 cm înãlþime. 1963.HAB: 38.3 Montan hay meadows PAL. Dianthus carthusianorum. R3801 Pajiºti sud-est carpatice de Trisetum flavescens ºi Alchemilla vulgaris Corespondenþe: NATURA 2000: 6520 Mountain hay meadows EMERALD: !38. Cerastium holosteoides. Hypochaeris uniflora. dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium pratense. Arrhenatherum elatius. Cerastium holosteoides.

Salvia nemorosa.233 Carpathian submontane hay meadows Asociaþii vegetale: Arrhenatherum elatioris Br. luvosoluri.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E2. ex Scherrer 1925. Leontodon autumnalis. realizând etajul superior de 30–40 cm înãlþime. Suprafeþe: Pajiºti pe 400–500 ha. Podiºul Transilvaniei. 2323 Eastern Carpathian yellow oatgrass meadows EUNIS: E1.HAB: 38. Dactylis glome- R3803 Pajiºti sud-est carpatice de Agrostis capillaris ºi Festuca rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Doniþã et al. Rãspândire: Etajele colinar ºi montan inferior din toatã þara. Popescu. Sanguisorba officinalis) EMERALD: 38. pietriºuri. Stancu 2001. plantã mai puþin rãspânditã în flora þãrii. Depresiunea Dornelor. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m. Obcinele Moldovei. estice. Alte specii importante: Trifolium pratense. este format din plante de talie mai micã.50C. Soluri: districambosoluri. Trisetum flavescens. Suprafeþe: 15. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) R3802 Pajiºti daco-getice de Arrhenatherum elatius Corespondenþe: NATURA 2000: 6510 Lowland hay meadows (Alopecurus pratensis.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. Roci: silicioase. În pajiºtile din sudvestul þãrii (Oltenia. brun-montane slab acid. care este alcãtuit din: Agrostis capillaris.HAB: 38. Valoare conservativã: moderatã. Onobrychis viciifolia. expoziþii sudice. Clima: T = 8–6. Clima: T = 9–6.2 Lawlands humid grasslands CORINE: – PAL. Structura: Speciile caracteristice sunt ºi dominante. Trifolium repens. Sanda.-Bl.50C. Alopecurus pratense. Soluri: brune luvice. Poa pratensis. Rumex acetosella.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. dintre care cele mai reprezentative sunt: Medicago lupulina.3. Phleum pratense. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arrhenatherum elatioris. expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Podiºul Mehedinþi. Campanula patula. rata. Festuca pratensis. Specii caracteristice: Arrhenatherum elatioris. Anthoxanthum odoratum. P = 700–800 mm. Onobrychis viciifolia. Campanula patula. Leucanthe- 175 . fertile. 1992. moderate în humus. Banat) apare destul de frecvent specia Moenchia mantica. Staþiuni: Altitudine: 350–700 m.000 ha. Lotus corniculatus. Agrostis stolonifera. Cerastium holosteoides.2. Trifolium pratense. Roci: ºisturi cristaline ºi mai rar calcare ºi gresii. Cel de al doilea etaj. P = 600–800 mm. Redactat: A. Literaturã selectivã: Chifu 1995. Popescu. Înãlþimea acestui etaj ajunge la 80–100 cm ºi realizeazã o acoperire mare (peste 70%). Relief: versanþi slab ºi mediu înclinaþi.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Festuco rubrae – Agrostetum capillaris Horvat 1951. Lotus corniculatus. Lolium perenne. Rãspândire: Dealurile subcarpatice. Relief: versanþi slab înclinaþi. Festuca rubra. Dactylis glomerata. Structura: stratul superior este format din: Arrhenatherum elatius.

Specii caracteristice: Agrostis capillaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Agrostis capillaris. Subcarpaþii Moldavi. Pimpinella saxifraga. Alãturi de taxonii menþionaþi mai semnalãm: Phleum pratense. Dactylis glomerata. Literaturã selectivã: Burduja et al. Trifolium pratense. Agrostis capillaris. Soluri: eutricambosoluri. Pimpimella saxifraga. Staþiuni: Altitudine: 300–700 m. Knautia arvensis. Achillea millefolium. Suprafeþe: 500–600 ha. Fitocenozele au acoperire de 90–95% ºi realizeazã cele mai întinse pajiºti din zonele colinarã ºi montanã. Trifolium campestre. Lotus corniculatus. Cynosurus cristatus alcãtuiec etajul superior al vegetaþiei. Knautia arvensis. T.HAB: 38. R3804 Pajiºti daco-getice de Agrostis capillaris ºi Anthoxanthum odoratum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 37. Rãspândire: Subcarpaþii Getici. Cynosurus cristatus. Lolium perenne. Euphorbia stricta. Stellaria graminea. Trifolium pratense. Mititelu et al. Dactylis glomerata. 1982. Rhinanthus minor. Cerastium holosteoides. Briza media. Redactat: A. Carex pallescens. Alte specii importante: Cynosurus cristatus.721 Nemoral Agrostis – Festuca grasslands Asociaþii vegetale: Anthoxantho – Agrostetum capillare Silinger 1933. Festuca pratensis. Linum catharticum. Anthoxanthum odoratum. Leucanthemum vulgare. Daucus carota. Literaturã selectivã: Chifu et al. Luzula campestris. Daucus carota. Clima: T = 9. dubium. Cerastium fontanum. Polygala vulgaris. Relief: pante moderat înclinate. Trisetum flavescens. Briza media.2.2 Eutrophic humide grasslands CORINE: 35. 1973. Substrat: slabmoderat acid. 1972. Valoare conservativã: redusã. Anthoxanthum odoratum. Chifu et al. Galium mollugo. 176 . Trifolium repens. Hodiºan 1968. Podiºul Transilvaniei. Etajul inferior este format din numeroase specii dintre care mai reprezentative sunt: Trifolium repens. Popescu. Specii caracteristice: Festuca rubra. Puºcaru-Soroceanu 1963. Filipendula vulgaris. Campanula patula. Popescu. aluviosoluri. Cynosurus cristatus.0–70C. Redactat: A. Carex ovalis. Lotus corniculatus. Structura: Speciile dominante Agrostis capillaris.12 Agrostis – Festuca grasslands PAL. Pimpinella saxifraga. Puºcaru-Soroceanu 1963. Hypochoeris radicata. Trifolium campestre. Tufãriºuri ºi pajiºti (3) mum vulgare. Achillea millefolium.3.233 Carpathian submontane hay meadows EUNIS: E1. Anthoxanthim odoratum. districambosoluri. Lotus corniculatus. Alte specii importante: Heracleum sphondylium. 1978. P = 650–750 mm. Cynosurus cristatus. Piminella saxifraga. Lotus corniculatus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca rubra. Speciile mai scunde realizeazã stratul inferior ºi dintre acestea menþionãm: Carlina acaulis. Valoare conservativã: moderatã. Luzula campestris. Anthoxanthum odoratum. Holcus lanatus. Pastinaca sativa. Agrostis capillaris. platouri. Carum carvi. Medicago lupulina.

are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 m pentru molid ºi brad.000 ha. jilave. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. slab scheletice.1123. culmi. în special fliº. brad (Abies alba). Relief: versanþi cu înclinãri medii ºi expoziþii diferite. Dacian neutrophile beech fir forest EUNIS: G4. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2316 Molidetofãgeto-brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Suprafeþe: circa 520. platouri.6.4. sylvatica). PÃDURI (4) 2. moderat – slab acide.60C. în etajul nemoral.3–3. Roci: variate. frecvent cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). oligo-mezotrofe. Pãduri temperate de foioase cu frunze cãzãtoare (41) R4101 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). districambosol mijlociu-profunde Amestec de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra 177 .000 în Carpaþii Meridionali. HAB: 41. 2216 Molideto-brãdet cu Oxalis-DentariaAsperula. Soluri de tip eutricambosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. 33. fag (Fagus sylvatica ssp. îndeosebi în Carpaþii Orientali. din care 375. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). P = 750–950 mm. 112. ulm de munte (Ulmus glabra). Staþiuni: Altitudini: (600) 900–1300 (1400) m. pânã la profunde.2. Climã: T = 5.1. 25–30 pentru fag la 100 de ani.4. mezo eubazice. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphylo-Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. conglomerate. mezofite.000 în Carpaþii Occidentali. ºisturi cristaline. oligo-mezoterme. luvosol. 2327 Molideto-fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus.000 în Carpaþii Orientali.

Stratul muºchilor reprezentat prin perniþe disperse de Eurynchium striatum.HAB: 42.000 ha în Carpaþii Orientali. oligobazice. cu rare exemplare de Sambucus racemosa. dominant de 178 . Staþiuni: Altitudini: 850–1400 m. Biriº. Dacian acidophile beech-fir forest EUNIS: G4. Suprafeþe: circa 220. Valoare conservativã: moderatã.000 ha. 2236 Molideto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula). Pãduri (4) Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. brad (Abies alba) în proporþii variate.a. Stachys sylvatica.5–3. Salvia glutinosa. 1990. ± scheletice. 30. Lonicera nigra º. Mercurialis perennis. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Luzula luzuloides). vara: Cardamine impatiens. Sanicula europaea. 18–24 m pentru fag la 100 de ani. Carex pendula. Rubus idaeus. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. culmi. umede. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: – CORINE: – PAL. Daphne mezereum. Oxalis acetosella. acide. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. creste. fag (Fagus sylvatica ssp. Senecio nemorensis. local ºi puþine specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Carex sylvatica. prepodzol. Galium odoratum. Stratul arbuºtilor: cu rare exemplare de Ribes uva-crispa. Soluri: de tip districambosol. în locuri umede. Abies alba. pe versanþii umbriþi ºi în staþiuni mai umede poate domina Rubus hirtus. Redactat: N. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2344 Molidetofãgeto-brãdet cu Calamagrostis-Luzula. mijlociu profunde – superficiale. scoruº (Sorbus aucuparia). oligo-mezotrofe. Symphytum cordatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies.000 ha în Carpaþii Meridionali. oligomezoterme. mezofite.2. I. Lamium galebdolon.6. Alte specii importante: Actaea spicata. Geranium robertianum. Rosa pendulina. în etajul nemoral. Doniþã.00C. sylvatica. Dicranum scoparium º.1323. Polygonatum multiflorum. Rubus hirtus). format din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. primãvara: Allium ursinum.a.000 ha în Carpaþii Occidentali). Impatiens noli-tangere. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m pentru molid ºi brad. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil în funcþie de luminã. Dentaria glandulosa. R4102 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies). Ribes petraeum. Lonicera xylosteum. Circaea lutetiana. criptopodzol. Doniþã et al. P = 850–1000 mm.4. (100. 90. Climã: T = 6. Fagus sylvatica ssp. Hylocomium splendens. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra. Stratul arborilor compus din molid (Picea abies). Relief: versanþi înclinaþi cu diferite expoziþii. sylvatica).

Doniþã. Gymnocarpium dryopteris. Oxalis acetosella. Staþiuni: Altitudini: 800–1400 m. în jumãtatea superioarã a etajului nemoral. Doniþã et al. Oxalis acetosella. Roci: diferite. Relief: versanþi umezi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. I. Eurynchium striatum. oligomezoterme. higrofite. Redactat: N. Biriº. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 26–32 m pentru molid ºi brad.00C. Literaturã selectivã: Soó 1964. 1990 Redactat: N. Abies alba. Impatiens noli-tangere. R4103 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies).5–3. 22–26 m pentru fag la 100 ani. Resmeriþã 1977. filix-mas. oligo-mezotrofe. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Sorbus aucuparia. Chrysosplenium alternifolium. 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: de regulã puternic dezvoltat cu specii higrofile de tipul Myosotis – Leucanthemum.a. 179 . I. fag ºi brad. P = 850–1000 mm. Suprafeþe: reduse. Fagus sylvatica ssp. sylvatica. Pteridium aquilinum. dispersate între celelalte habitate cu pãduri de molid. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Festuca drymeia. compus din exemplare rare de Sambucus racemosa. mai mult sau mai puþin gleizate. Doniþã. Digitalis grandiflora. Biriº. fag (Fagus sylvatica ssp. Dicranum scoparium. º. Dryopteris filix-mas. Symphytum cordatum. 1990. oligo-mezobazice.1D213 Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: G4. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Boºcaiu 1971. Luzula luzuloides. Veronica urticifolia º.6. Mixed – Abies-Picea-Faguswoodlands Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2318 Molidetofãgeto-brãdet cu Myosotis.2. mijlociu profunde acide. Soluri de tip districambosol. Stratul muºchilor: rare perniþe de Hylocomium splendens. D. Stratul arborilor este compus din molid (Picea abies). Abies alba. Stellaria nemorum. fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: – CORINE: – PAL. Coldea 1990. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Equisetum sylvaticum. Poa nemoralis. Epilobium montanum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. cu rare exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus) ºi ulm de munte (Ulmus glabra). Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Galium schultesii. sylvatica.HAB: 41. Dryopteris dilatata.4. Täuber 1987. Rubus hirtus. Valoare conservativã: foarte mare. Deschampsia caespitosa. Climã: T = 6. Vaccinium myrtillus). Lamium galeobodolon. Paris quadrifolia. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. Circaea lutetiana.a. Lamium galeobdolon. Doniþã et al. Doronicum austriacum. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. sylvatica) ºi brad (Abies alba) în proporþii variate. Galium odoratum. suprafeþe din preajma izvoarelor. Pãduri (4) specii acidofile (Calamagrostis arundinacea. vâlcele umede. ude. Senecio nemorensis. Veronica officinalis. Pulmonaria rubra. Fagus sylvatica ssp. Myosotis sylvatica. Luzula luzuloides.

conglomerate. moderat–slab acide.000 ha în Carpaþii Meridionali. carpen (Carpinus betulus). 18. Relief: versanþi mediu – slab înclinaþi cu expoziþii diverse. Pãduri (4) R4104 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto-Fagion) EMERALD: 41. 2427 Fãgeto-brãdet cu Rubus hirtus. Staþiuni: Altitudini: 700–1200 m. mezo-eutrofe.7–4. mai rar frasin (Fraxinus excelsior).000 ha în Carpaþii Occidentali. roci eruptive ºi matamorfice intermediare ºi bazice. din care 152. Climã: T = 7.4. slab scheletice. jilave. ulm de munte (Ulmus glabra). oligo-mezoterme.2. în proporþiii diferite. cu puþine exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). sylvatica). mijlociu profunde–profunde.1D212 Dacian Pulmonaria rubra fir-beech forest EUNIS: G3.1123 Dacian neutrophile mountaine fir forest Asociaþii vegetale: Pulmonario rubrae – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2416 Fãgetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Stratul arborilor compus din fag (Fagus sylvatica ssp. platouri. mezo– eubazice. luvisol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. 2116 Brãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. Suprafeþe: circa 285. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Soluri: de tip eutricambosol. Roci: fliº. 115. Amestec de brad (Abies alba) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Pulmonaria rubra 180 .000 ha în Carpaþii Orientali. P = 850–950 mm. gresii calcaroase. districambosol. brad (Abies alba). mai frecvent în Carpaþii Orientali ºi Meridionali.HAB: 41.50C. mezofite.000 ha.1 Beech forests CORINE: – PAL. culmi.

Abies alba. Doniþã. Salvia glutinosa. Asarum europaeum. Stratul muºchilor: discontinuu ºi slab dezvoltat. Hordelymus europaeus (roci calcaroase). robertianum. Pãduri (4) Dentaria glandulosa în pãduri sud-est carpatice de fag ºi brad are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 pentru brad. Milium effusum. Oxalis acetosella. compus din Hylocomium splendens. Cardamine impatiens. Redactat: N. Carex remota. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Corylus avellana. pe versanþi umbriþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat neuniform în funcþie de luminã. cu umiditate ridicatã a aerului. Sanicula europaea. Valoare conservativã: moderatã. sylvatica. Stachys sylvatica. Alte specii importante: Adoxa moscha- telina. Thuidium abietinum. 1990. Stellaria holostea. Local stratul arborilor poate fi format aproape exclusiv din brad.4. Geranium phaeum. Galium odoratum. Lamium galeobdolon. S.a. Actaea spicata. Catharinea undulata º. Veronica officinalis. Dicranum scoparium. G. 181 . Symphytum cordatum. Paris quadrifolia. Polygonatum multiflorum. Coldea 1991. Dentaria glandulosa. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra.2. local pe forme de relief convexe pot apare rare exemplare de Luzula luzuloides. Lonicera xylosteum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Majanthemum bifolium º. Bromus benekeni. Biriº. Sambucus racemosa. în locuri umede: Allium ursinum (primãvara). Senecio nemorensis. 22–30 m pentru fag la 100 de ani.a. este compus din specii ale florei de mull (Dentaria glandulosa. Impatiens noli-tangere. Asarum europaeum. nigra. Daphne mezereum. Rubus hirtus). Literaturã selectivã: Täuber 1987. Dentaria bulbifera. Crataegus monogyna. Euphorbia amygdaloides. Rubus idaeus. I. poate deveni dominantã Rubus hirtus. Doniþã et al. Mercurialis perennis. Carex sylvatica. Circaea lutetiana.

Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Roci: ºisturi cristaline. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Dacian acidophile beech – fir forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987 (Deschampsio flexuosae – Fagetum Soó 1962). Galium odoratum). în covor compact R4106 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum* Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi. Hieracium rotundatum (rar). 182 . Lathyrus vernus. Luzula luzuloides. Alte specii: Calamagrostis arundinacea. mezobazice jilave. Euphorbia amygdaloides.5–4. I. cu rare exemplare de ulm de munte (Ulmus glabra). * În sudul Carpaþilor Meridionali se individualizeazã un tip de habitat de pãduri de fag (Fagus sylvatica ssp. culmi.1323. Stratul arbuºtilor este reprezentat prin puþine exemplare de Sorbus aucuparia. îndeosebi în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. superficiale – mijlociu profunde. sylvatica. Sambucus racemosa.00C. Stratul arborilor. Viola reichenbachiana º. moesiaca) cu Galium kitaibelianum. criptopodzol. Staþiuni: Altitudini: 800–1300 m. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp.a. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Lamium galebdolon. Vaccinium myrtillus.1 Beech forests CORINE: – PAL. 2136 Brãdet cu Festuca drymeia. Oxalis acetosella.4. 1968. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Abies alba. sylvatica) ºi brad (Abies alba). mezofile. Climã: T = 6. Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium. semischeletice pânã la scheletice acide – moderat acide.1D11 Dacian woodrushbeech forest EUNIS: G3. Poa nemoralis. Valoare conservativã: moderatã. cu diverse expoziþii. Rubus hirtus. cu dezvoltare slabã ºi specii acidofile. Redactat: N. participã ºi specii din flora de mull (Dentaria glandulosa. în proporþii diferite. dar puþin consemnate în amenajamente. Stratul muºchilor de regulã lipseºte. sau în petece de mãrimi diferite. Doniþã et al. Scrophularia nodosa. Literaturã selectivã: Morariu et al. Carex pilosa. gneisuri. Pulmonaria rubra. 1990.1D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. P = 800–1000 mm. Suprafeþe: probabil apreciabile.HAB: 41. mezotrofe. Biriº. Coldea 1991. luvisol. mezoterme. în funcþie de luminã. Soluri: de tip districambosol.HAB: 41. 1968 Tipuri de ecosisteme: 2436 Fãgetobrãdet cu Festuca drymeia. Pãduri (4) R4105 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41.1 Beech forests CORINE: PAL. Doniþã.2. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimii de 24–28 m pentru brad ºi 20–25 m pentru fag la 100 de ani. roci eruptive ºi sedimentare acide. Glechoma hirsuta. mesteacãn (Betula pendula). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia.

hidric echilibrate. P = 700–1200 mm.1 Beech forests CORINE: – PAL. Cruciata glabra. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Epilobium montanum.000 ha în Carpaþii Occidentali.000 ha în Carpaþii Meridionali. sylvatica). având acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. dar ºi cu exemplare slab dezvoltate din unele specii de mull. mezoterme. oligobazice. Täuber 1987. criptopodzol. oligobazice. Climã: T = 6. Carpaþii Orientali Nordici. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m. fiind constituit din specii de Polytrichum. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Dentaria glandulosa. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti în etajul nemoral. 183 . foarte rar în Carpaþii Orientali). Soluri: de tip podzol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Oxalis acetosella. 40. Veronica chamaedris. Biriº. Veronica officinalis. oligotrofe. gneiºuri. Galium odoratum. ºisturi. Stratul arbuºtilor. iar la dealuri ºi gorun (Quercus petraea). creste culmi. Calamagrostis arundinacea. oligotrofice. Luzula luzuloides ºi Vaccinium sp. Redactat: N. mijlociu profunde-superficiale. circa 30. mesteacãn (Betula pendula). rar molid (Picea abies). exclusiv sau cu amestec de brad (Abies alba). Suprafeþe: reduse. Viola reichenbachiana. granite.000 ha în Carpaþii Meridionali.4.2. granite. Suprafeþe: circa 143.000 ha (din care 20. Dryopteris filix-mas. Digitalis grandiflora. 10. în special în munþii formaþi din roci acide (Carpaþii Meridionali. Roci: acide. Poa nemoralis. în etajul nemoral. Pãduri (4) Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.). Rubus hirtus. Doniþã. Carpaþii Occidentali). mezofile. Stratul muºchilor are o dezvoltare redusã. versanþi foarte înclinaþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. foarte acide. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. foarte acide. pin silvestru (Pinus sylvestris). hidric echilibrate. Vaccinium myrtillus. R4107 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Vaccinium myrtillus Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Soó 1964. I. Doniþã et al.000 ha. Pteridium aquilinum. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi boreale. Coldea 1991. Fragaria vesca. 1990. mijlociu profundesuperficiale. lipseºte sau este reprezentat prin exemplare de Sorbus aucuparia.000 ha în Carpaþii Occidentali. dominat de specii acidofile (Calamagrostis arundinacea.50C. sylvatica.HAB: 41. Relief: versanþi puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Stratul arborilor.0–4. din care 94. Valoare conservativã: moderatã. oligotrofice.1D14 Dacian bilberry – beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 3356 Fãget cu Vaccinium.0–3. frecvent cu expoziþii umbrite. Roci: acide – ºisturi cristaline.000 ha în Carpaþii Orientali. coboarã local ºi sub 700 m. Blechnum spicant). Climã: T = 8. Soluri: de tip podzol. Lamium galeobdolon. P = 1000–1300 mm. ca ºi speciile subalianþei Calamagrostio – Fagion (Luzula luzuloides.00C. Relief: creste înguste. 9. 2456 Fãgeto-brãdet cu Vaccinium. Athyrium filix-femina. Gentiana asclepiadea. gneise silicioase. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. scoruº (Sorbus aucuparia.

00C. fag ºi brad (Abies alba) (pãduri între 800–1250 m). Brukenthalia spiculifolia. Stratul arbuºtilor. vitis idaea ºi specii din tipurile Calamagrostis – Luzula. Specii caracteristice: –. stagnosol. Oxalis acetosella. Climã: T = 7. în parte Abies alba. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Fãget sud-est carpatic cu Vaccinium myrtillus 184 . Biriº. Luzula luzuloides. Doniþã. R4108 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forest (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41.2. mezofite. Dacian Leucanthemum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Fagetum (Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: în principal Fagus sylvatica ssp. oligotrofe. mezotrofice. ude (înmlãºtinate). mesteacãn (Betula pendula) iar la altitudini mici ºi gorun (Quercus petraea) sau pin silvestru (Pinus sylvestris). Valoare conservativã: mare. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.1 Beech forests CORINE: – PAL. Täuber 1987. Roci: mai ales silicioase.HAB: 41. Saxifraga cuneifolia º. mezobazice. sylvatica) (pãduri între 700–1400 m).4. acide – slab acide. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Vaccinium myrtillus. Soluri: de tip gleiosol. I. cu exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). sylvatica. lipseºte sau este compus din rare exemplare de Sorbus aucuparia.1D213. Redactat: N. cu rare exemplare de molid (la altitudini mai mari). dispersate între celelalte pãduri. în etajul nemoral. mezooligoterme. V. Alte specii importante: Anthenaria dioica. Dechampsia flexuosa. Calamagrostis arundinacea. Literaturã selectivã: Soó 1962. de regulã. Stratul arborilor. Suprafeþe: reduse. Are acoperire mare (60–80%) ºi înãlþimi de 15–20 m pentru fag ºi 17–25 m pentru brad. Staþiuni: Altitudini: 800–1450 m.a. Lycopodium selago. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi mici vâlcele umezite de apa izvoarelor.0–4. P = 800–1100 mm.

coame. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. filix-mas. D. R4109 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Symphytum cordatum Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41.6D21. Stellaria nemorum. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat din cauza umbrei. Staþiuni: Altitudini: 700–1450 m. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 30–34 m la 100 de ani. în etajul nemoral. Redactat: N. Gymnocarpium dryopteris. funduri de vãi. Doronicum austriacum. intermediare. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 în Carpaþii Meridionali. ulm de munte (Ulmus glabra). I. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene.a. mezotrofe. Ranunculus carpaticus. are acoperire mare 70–80% ºi înãlþimi de 22–26 m la 100 de ani. Täuber 1987. anin alb (Alnus incana). rare exemplare de Daphne mezereum. Dentaria glandulosa. boreale ºi carpatice oligo. Coldea 1990.000 în Carpaþii Occidentali. 100. Doniþã. Roci: bazice. Spiraea chamaedri- 185 . Senecio nemorensis. Valoare conservativã: foarte mare. S. Luzula sylvatica. Corylus avellana.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. slab-mediu acide. Lonicera xylosteum.5–4. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. 120.HAB: 41.ºi mezoterme. 3327 Fãget cu Rubus hirtus. sylvatica). higrofite.2. Veronica urticifolia º. Stratul arborilor constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arborilor. Oxalis acetosella. Resmeriþã 1977. mezo-eutrofe. eu-mezobazice. profunde-mijlociu profunde. Dryopteris dilatata. sylvatica. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Soluri: de tip eutricambosol. Rubus hirtus. racemosa. Relief: versanþi cu înclinãri reduse – medii.000 în Carpaþii Orientali). eutrofice. districambosol.1 Beech forests CORINE: – PAL.000 ha (80. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. rar brad (Abies alba) sau molid (Picea abies).1D211 Dacian Dentaria glandulosa beech forest EUNIS: G1. Stratul arbuºtilor. relativ bine dezvoltat format din specii higrofile (Myosotis sylvatica. Leucanthemum waldsteinii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. slab dezvoltat. Pãduri (4) Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. mai rar brad (Abies alba). caprifoi (Lonicera nigra). Symphytum cordatum. Sambucus nigra. sylvatica). mezoterme. Biriº. Dacian Symphytum beech forest Asociaþii vegetale: Symphyto – Fagetum Vida 1959 Tipuri de ecosisteme: 3316 Fãget cu Oxalis-Dentaria-Asperula. mezofite. cu rare exemplare de scoruº (Sorbus aucuparia). Climã: T = 7. P = 800–1200 mm. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. umede. Coldea 1991. mesteacãn (Betula pendula). Suprafeþe: circa 300. soc roºu (Sambucus racemosa).00C. rar acide. platouri. cu diferite expoziþii.

South Carpathian Festuca drymeia beech forest EUNIS: G1. H.0–4. în regiunea de munte ºi. Geranium robertianum. Hepatica nobilis. Lamium galeobdolon. Valoare conservativã: mare. 1968 Tipuri de ecosisteme: 3336 Fãget cu Festuca altissima. Coldea 1991. transsilvanica.000 ha în Carpaþii Occidentali. Anemone nemorosa.a. Roci: variate. gresii. mediu profunde. Biriº. Boºcaiu 1971. carpen (Carpinus betulus). pe versanþii. în funcþie de umbrire. mezotrofe. I. gorun (Quercus petraea). Pulmonaria rubra. roci eruptive. în etajul nemoral. Redactat: N.4. 145.50C. Pãduri (4) folia. culmi. moesiaca la atitudini mici). cireº (Cerasus avium) Fãget montan cu Dentaria glandulosa 186 .1D54. Oxalis acetosella. Stratul arborilor. Mercurialis perennis. mezoterme.1 Beech forests CORINE: – PAL. plop tremurãtor (Populus tremula). Mycelis muralis. din care 280. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. 155. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. pe dealurile înalte. P = 700–1100 mm. Climã: T = 8.6D54 South Carpathian Festuca drymeia beech forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiae – Fagetum Morariu et al. umbriþi cu microclimã mai umedã. brad (Abies alba) la altitudini mari. cu frecvenþã mare în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Suprafeþe: circa 580.000 ha. Stellaria nemorum º. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Epilobium montanum. conglomerate. mezobazice. sau cu puþin amestec de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). poate lipsi în cazul stratului de arbori foarte închis (fãgete nude). Galium odoratum. Doniþã et al. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.000 ha în Carpaþii Meridionali. chiar calcaroase. mezofite. în parte. sylvatica la altitudini mari. R4110 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 9110 Luzulo-Fagetum beech forest EMERALD: !41. Literaturã selectivã: Beldie 1951. Vida 1963. Pulmonaria rubra. luvisol. ºisturi cristaline. poate domina Rubus hirtus. Doniþã. moderat acide. Dentaria glandulosa. Dentaria bulbifera. 4136 Fãget cu Festuca drymeia. Specii caracteristice: Symphytum cordatum. în general însã bogat în specii ale „florei de mull” având ca elemente caracteristice speciile carpatice Symphytum cordatum.000 ha în Carpaþii Orientali. slab – semischeletice. sylvatica. Sanicula europaea.2. Morariu et al. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene-balcanice.1968. Alte specii importante: Actaea spicata. reavãne. 1990. Euphorbia amygdaloides. Dentaria glandulosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. Athyrium filix-femina. Dryopteris filix-mas. Soluri: de tip districambosol.HAB: 41. ssp. ulm (Ulmus glabra).

sylvatica. Viola reichenbachiana º. participã elemente din „flora de mull” ºi din flora acidofilã. 1990. Alte specii importante: Galium odoratum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Pãduri (4) la altitudini mici. Valoare conservativã: redusã. moesiaca. Daphne mezereum º. Euphorbia amygdaloides.a. Calamagrostis arundinacea. Evonymus europaea. Biriº. Coldea 1991. Doniþã et al. I. S. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Festuca drymeia ca strat acoperitor pe suprafeþe mari sau în pâlcuri de diferite dimensiuni. relativ slab dezvoltat. Literaturã selectivã: Morariu et al. Pulmonaria obscura. Luzula luzuloides. Scrophularia nodosa. Corylus avellana. are acoperire ridicatã (80–90%) ºi înãlþimi de 23–28 m la 100 de ani. Lathyrus vernus. Dentaria bulbifera. Doniþã. Crataegus monogyna. Pãdure de fag (Fagus sylvatica) sud-est carpaticã cu Festuca drymeia 187 . Lamium galeobdolon. cu exemplare de Sambucus racemosa. Stratul arbuºtilor. Fãget sud-est carpatic cu Festuca drymeia Redactat: N. Carex pilosa. Specii caracteristice: Festuca drymeia.4.a. mai rar Rubus hirtus. nigra. ssp.2.1968. Poa nemoralis.

Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. cu mull – moder eubazice. Locvei. respectiv. Corylus avellana. pe roci calcaroase (Bucegi. superficiale – mijlociu profunde.1D41 Dacian Epipactis beech forest EUNIS: G1. promovatã de silvicultori. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. format din Daphne mezereum.000 ha în Carpaþii Meridionali ºi câte 14. Pãdurea Craiului etc. mezofite. Occidentali. Retezat. Vulcan. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). platouri. Cornus sanguinea º. Roci: calcaroase. betulus). vara reavãne. Staphylea pinnata. în etajul nemoral. pe grohotiºuri calcaroase 188 . sau cu amestec de brad (Abies alba). Crataegus monogyna. Stratul arbuºtilor.0–5. în primãvara umede. în regiunea montanã ºi de dealuri înalte. cu orhidee. în funcþie de acoperirea arboretului. Godeanu. mezoterme. gresii calcaroase.000 ha. nemorale. P = 850–1100 mm.000 ha în Carpaþii Orientali ºi. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Melittis melissophyllum). Pãduri (4) R4111 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi brad (Abies alba) cu Cephalanthera damassonium Corespondenþe: NATURA 2000: 9150 Medio-European limestone beech forest of the Cephalanthero-Fagion EMERALD: !41. În platoul calcaros al Aninei (Carpaþii Occidentali) pe locul fãgetelor cu orhidee s-au format. Viburnum lantana. local Fraxinus ornus.1 Beech forests CORINE: – PAL. constituit exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp.2.50C. Stratul arborilor. Piatra Craiului.6D4 East Carpathian calciphile beech forest Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum cephalanteriosum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 3374 Fãget cu Epipactis-Cephalanthera. Cephalanthera) ºi multe specii ale „florei de mull” ºi unele specii sudice (Campanula persicifolia. Valoare conservativã: moderatã.). are acoperire de 80–100%. Suprafeþe: circa 48.a. Codru Muma. Cornus mas. chiar pãduri de amestec de fag ºi brad sau pãduri de brad aproape pure. are acoperire de 70–90% (pe soluri superficiale mai puþin) ºi atinge înãlþimi de 18–28 m la 100 de ani. carpen (Carpinus Pãdure de fag (Fagus sylvatica) cu Cephalanthera damassonium. Climã: T = 7.HAB: 41. din care 20. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. prin extinderea bradului. de frasin (Fraxinus excelsior). neutre-slab bazice. sylvatica). eutrofe. Soluri: rendzine tipice ºi cambice. conþine mai multe orhidee (tipul Epipactis.4. marne. Cernei. terra-rossa. dezvoltat variabil.

Valoare conservativã: mare. Stratul arborilor. Oxalis acetosella. Soluri de tip districambosol. Euphorbia amygdaloides. Dentaria bulbifera. Galium odoratum. Saxifraga heuffeli. Pulmonaria officinalis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Galium odoratum. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. rubra. Crataegus monogyna. Relief: 189 . Biriº. Cernei). moesiaca. mezobazice. ssp. Doniþã. Pulmonaria officinalis. Lamium galebdolon. Salvia glutinosa. Coldea 1975. sylvatica.1 Beech forests CORINE: – PAL. Lamium galebdolon. Pe versanþi umezi dominã Rubus hirtus.4. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Circaea lutetiana. Staþiuni: Altitudini: 700–1300 m. I. compus din puþine exemplare de Daphne mezereum. Semenic. culmi. umede.a. platouri. Asarum europaeum. Epipactis microphylla.50C. Hepatica nobilis. Almãj. mezoterme. Sambucus nigra. Climã: T = 7. Alte specii importante: Anemone nemorosa. Lathyrus vernus. Festuca drymeia. Mercurialis perennis. Suprafeþe: circa 70. Athyrium filix-femina. slab-mediu acide. Resmeriþã 1972. moesiaca. Doniþã et al. Asarum europaeum. slab dezvoltat. ssp. Coldea 1991. Biriº. E. moesiaca.5–4.6D51 South Carpathian Aremonia beech forest Asociaþii vegetale: Aremonio agrimonioidi – Fagetum Boºcaiu 1971 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sud–vestul României (Þarcu Godeanu. R4112 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Aremonia agrimonioides Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: 41. 1990. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Viola reichenbachiana º. cu specii ale florei de mull. Salvia glutinosa. Coldea 1991. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. profunde-mijlociu profunde. atrorubens.2. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. mezofile. Potentilla micrantha. C. mezo-eutrofe. Resmeriþã 1972. I. Hepatica nobilis. Specii caracteristice: Aremonia agrimonioides. Geranium robertianum.HAB: 41. Carex pilosa. eutricambosol. Epipactis helleborine. Moehringia trinervia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: slab dezvoltat. Cephalanthera longifolia. Roci: ºisturi. roci calcaroase. Stratul arbuºtilor. Corylus avellana.1D51 South Carpathian Aremonia beech forest EUNIS: G1. Doniþã. Alte specii importante: Anemone nemorosa.000 ha. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene medii ºi balcanice. Euphorbia amygdaloides. Redactat: N. Locvei. P = 1000–1300 mm. Symphytum tuberosum. sylvatica). 1966. sylvatica ºi ssp. Redactat: N. Dentaria bulbifera.a. versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Sanicula europaea. Viola reichenbachiana º. mezotrofice. Helleborus purpurascens. Campanula ranunculoides. exclusiv sau cu participarea frasinului (Fraxinus excelsior) ºi paltinului de munte (Acer pseudoplatanus). Specii caracteristice: Cephalanthera damassonium. în etajul nemoral. Dryopteris filix-mas. Sanicula europaea.

00C. Staþiuni: Altitudini: 500–1000 m. Viola hirta. mezo-euterme.1D53 South Carpathian Helleborus odorus beech forest EUNIS: G1. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. mezotrofe.1 Beech forests CORINE: – PAL.a.6D53 South Carpathian Heleborus odorus beech forest Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþi ºi dealuri din sudvestul României (Vâlcan. Stratul arbuºtilor. mezofite. Cornus mas. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca. Soluri: de tip districambosol. Locvei). Mehedinþi. profunde-mijlociu profunde. mezotrofice. roci calcaroase. Lamium galebdolon. Roci: ºisturi silicioase. Cernei. Valoare conservativã: foarte mare. Genista tinctoria. 190 . Pãduri (4) Suprafeþe: reduse.0–6. carpen (Carpinus betulus). ssp. Dactylis polygama. Doniþã. Fãget balcanic cu Aremonia agrimonioides R4113 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Poa nemoralis. balcanice. reavane-umede. Stratul arborilor. constituit din Crataegus monogyna. Biriº.2.HAB: 41. reichenbachiana º. Potentilla micrantha. moesiaca ºi ssp. în etajul nemoral. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. câteva mii de ha. Specii caracteristice: Helleborus odorus. eutricambosol. Redactat: N.4. slab dezvoltat. P = 890–1100 mm. V. sylvatica) sau cu puþine exemplare de frasin (Fraxinus excelsior). sylvatica.a. mediu acide. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. Galium odoratum. Viburnum lantana º. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. Peia 1982. sorb de câmp (Sorbus torminalis). I. mezobazice. Corylus avellana. cu elemente acidofile ºi din flora de mull ºi cu participarea de specii balcanice (Helleborus odorus). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dezvoltat variabil. Literaturã selectivã: Schrött 1972. Relief: versanþi cu înclinãri diferite ºi expoziþii însorite. Almãj. Climã: T = 9. Luzula luzuloides. molase.

Carex pilosa. Ruscus aculeatus. Crataegus monogyna. Galium lucidum. mijlociu profundeprofunde. L. F. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–28 m la 100 de ani. Campanula persicifolia. orientalis). Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. A. câteva mii de ha. în etajul superior. slab acide. Lilium martagon. de fag (Fagus sylvatica ssp. odoratum. amygdaloides. macrophyllum. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arbuºtilor. S. Laser trilobum. în etajul nemoral. Specii caracteristice: Ruscus aculeatus. eubazice.4643 Dacian Geranium macrorrhizum beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Geranio macrorrhizi – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. Rãspândire: în munþii din sudul Banatului ºi vestul Olteniei. E. R4115 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) cu Geranium macrorrhizum Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Staþiuni: Altitudini: 400–900 m. nigra. Suprafeþe: reduse.1 Beech forests CORINE: – PAL. niger. Bupleurum praealtum. cu multe specii submediteraneene (Piptatherum virescens. Lathyrus venetus. Stratul arborilor. Carex hallerana. Aremonia agrimonoides. turrita. eutrofice. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec de fag. în etajul nemoral. hidric echilibrate. Orchis simia. Cardaminopsis arenosa. Biriº.HAB: 41. C. Redactat: N.HAB: 41. Knautsia drymeia. Literaturã selectivã: Roman 1974. carpen (Carpinus betulus) uneori ºi cãrpiniþa (C. G. Euphorbia polychroma. câteva mii de ha. compus. fagetosum orientalis Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Valoare conservativã: foarte mare. T. Genista tinctoria. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. dezvoltat variabil.1D55 South Carpathian Ruscus beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fago-Ornetum Zolyomi (1954). orientalis) cu amestec de tei (Tilia tomentosa). Inula conyza. Chamaecytisus ratisbonensis. Tanacetum corymbosum. I. Climã: T = 9–70C. Pãduri (4) R4114 Pãduri balcanice mixte de fag (Fagus sylvatica) cu Ruscus aculeatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. hypoglossum. Smyrnium perfoliatum) etc. Rhamnus cathartica. Calamintha sylvatica. cretica. P = 900–1000 mm. Alte specii importante: Asperula taurina. Doniþã.1 Beech forests CORINE: – PAL. moesiaca. Arabis hirsuta. Sorbus mougeotii. frecvent scheletice. Suprafeþe: reduse.4. R.2. Syringa vulgaris. local Cotinus cogyria. Fritillaria tenella. 191 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. compus din Cornus mas. Carpino–Fagetum Paucã 1941 ssp.

compus din Ribes uva–crispa. scheletice. slab dezvoltat. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Staþiuni: Altitudini: 500–1200 m. Helleborus odorus. carpen (Carpinus betulus). întotdeauna umbriþi. eutrofice. cu elemente din flora de mull (Galium odoratum. Evonymus verrucosus. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. slab dezvoltat. Doronicum columnae. în etajul nemoral. Spiraea chamaedrifolia.HAB: 41. compus.a. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Valoare conservativã: foarte mare. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Stratul arbuºtilor. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Roci: calcare. Polystichum lobatum. superficiale– mijlociu profunde. A. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Sedum maximum. dominat de Phyllitis scolopendrium cu multe elemente din flora de mull (Dentaria glandulosa. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini = 400–900 m. Salvia glutinosa. Silene heuffeli. Poa nemoralis. Specii caracteristice: Geranium macrorrhizum. eutrofice. compus. P = 800–1200 mm. Peltaria alliacea. Gymnocarpium robertiana. Scutellaria altissima. Crataegus monogyna. Soluri: de tip rendzinã. din fag (Fagus sylvatica ssp. Cornus sanguinea. Coldea 1991. Viola reichenbachiana º. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. Melittis melissophyllum. tei (Tilia platyphyllos). Mercurialis perennis. Galium odoratum. litosol. eubazice permanent umede. Stratul arborilor. R4116 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) cu Phyllitis scolopendrium Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. relativ umede. Geranium robertianum. Soluri: de tip rendzinã. eubazice. în etajul superior. iar în etajul inferior pot apãrea jugastru (Acer campestre). Brachypodium sylvaticum. procurens.4. Potentilla micrantha. Stratul arbuºtilor. în etajul superior. dominat de Geranium macrorrhizum.2. Clima: T = 9–70C. Asplenium trichomanes. Rosa pendulina. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. Saxifraga heuffeli. Asarum europaeum). P = 900–1000 mm. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. Dactylis polygama. din fag (Fagus sylvatica) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Cystopteris fragilis. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Arabis turrita.50C. frasin (Fraxinus excelsior). Pulmonaria officinalis.4641 Dacian Phyllitis beech ravine forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Phyllitidi – Fagetum Vida (1959) 1963 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în toþi munþii calcaroºi din Carpaþii româneºti. Corylus avellana. Relief: versanþi puternic înclinaþi. compus din Corylus avellana. Doniþã. 192 . Roci: calcare. umbriþi. superficiale – mijlociu profunde. Stratul arborilor. Biriº.1 Beech forests CORINE: – PAL. Sambucus nigra. Crataegus monogyna. Lychnis coronaria. Clima: T = 8–4. Asarum europaeum etc). Dryopteris robertiana.000 ha mai ales în Carpaþii Meridionali ºi Occidentali. Suprafeþe: de ordinul a 10. carpen (Carpinus betulus). Redactat: N. Evonymus europaeus. Seseli libanotis. Daphne mezereum. Relief: versanþi puternic – mediu înclinaþi. Epipactis atrorubens. I. frasin (Fraxinus excelsior). moesiaca) cu exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus).

Melica uniflora. compus. puþin profunde. Mercurialis perennis. 193 . Impatiens nolitangere. Euphorbia amygdaloides. Cornus sanguinea. Poa nemoralis. Rubus hirtus.4642. D. Polypodium vulgare. Asplenium trichomanes. molid (Picea abies). eutrofice. Cystopteris fragilis. Alte specii importante: Actaea spicata. Aconitum moldavicum. Lilium martagon. Polystichum setiferum. Helleborus purpurascens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acer pseudoplatanus. Dacian ash-sycamore ravine beech forest EUNIS: G1. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. bine dezvoltat. Stachys sylvatica. Mercurialis perennis. Crataegus monogyna. bulbifera. Myosotis sylvatica. Specii caracteristice: Phyllitis scolopendrium. Geranium phaeum. Biriº.A464. ulm de munte (Ulmus glabra). Literaturã selectivã: Coldea 1991.4 Mixed ravine and slope forests CORINE: – PAL. Dentaria glandulosa. din paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Valoare conservativã: foarte mare. iar în etajul inferior puþine exemplare de jugastru (Acer campestre). H. Lamium galebdolon. Isopyrum thalictroides. Salvia glutinosa. ulm (Ulmus glabra) cu Lunaria rediviva Corespondenþe: NATURA 2000: 9180*Tilio-Acerion forests of slopes. în cheile. Hepatica nobilis. Carex sylvatica. chei în masivele calcaroase. Doniþã. Geranium robertianum. în etajul superior. Clima: T = 7–50C. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Senecio neumorensis.HAB: 41. Moehringia muscosa. Specii caracteristice: Lunaria rediviva. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. P = 850–1000 mm. umbrite. transilvanica. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. Stratul arborilor. Relief: vãi înguste. Cardamine impatiens. Campanula persicifolia. Fraxinus excelsior. Polystichum aculeatum. Lunaria rediviva. Staþiuni: Altitudini: 700–1000 m. are acoperire 70–80% ºi înãlþimi de 30–35 m la 100 de ani. Lamium galebdolon. frasin (Fraxinus excelsior) cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. carpen (Carpinus betulus). în parte ºisturi. Sanicula europaea. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Circaea lutetiana. Dryopteris filix-mas.4. Dentaria glandulosa. Sanicula europaea. Suprafeþe: reduse. compus din Sambucus nigra.2. Hordelymus europaeus. Doronicum columnae. Pulmonaria rubra. Oxalis acetosella. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Helleborus purpurascens. Redactat: N. Soluri: în formare humifere. Cystopteris fragilis. anin negru (Alnus glutinosa). Moehringia muscosa.a. Primula columnae. screes and ravines EMERALD: !41. R4117 Pãduri sud-est carpatice de frasin (Fraxinus excelsior). Symphytum cordatum º. de ordinul a câteva mii de ha. Ulmus glabra. în etajul nemoral. Dryopteris filixmas. Eastern Carpathian ravine forest Asociaþii vegetale: Acereto-Fraxinetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 3418 Frãsinetopãltiniº cu Phyllitis-Lunaria. I. dominat de Lunaria rediviva. Stratul arbuºtilor. eubazice. sylvatica) uneori brad (Abies alba). paltin (Acer pseudoplatanus). Evonymus europaeus. Corylus avellana. Brachypodium sylvaticum. cu multe ferigi ºi specii ale florei de mull. Roci: în general calcaroase. Athyrium filix-femina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. vâlcelele ºi vãile înguste din partea inferioarã a munþilor. umede.

HAB: 41. Asarum europaeum. cu dezvoltare variabilã. Stratul arborilor. ca ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Acoperirea realizatã de arboret este de 80–100%. 2001. Cerasus avium.1D224. cât ºi speciile alianþei Lathyro – Carpinion (Carpinus betulus.000 în Podiºul Transilvaniei. ºisturi (la munte). eubazice. Roci: 194 . frainetto). Valoare conservativã: redusã. Stachys sylvatica. Dentaria bulbifera). tei pucios (Tilia cordata). mezo-eutrofe. iar diseminat gorun (Quercus petraea). sylvatica cu frecvenþã mai micã. Soluri: de tip eutricambosol. chiar pe versanþi însoriþi cu vechi alunecãri. calcare. conþine specii din flora de mull (Galium odoratum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) Salvia glutinosa.0–6. ssp. 30.a. 4216 Fãget cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. este compus din Corylus avellana. U. Doniþã. Melampyrum bihariense. sylvatica). P = 650–850 mm. pe versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. eutrofice. 80. la altitudini peste 700 m. culmi. Biriº. Lathyrus R4118 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 9130 Asperulo-Fagetum beech forests EMERALD: !41. Relief: la altitudini sub 700 m numai pe versanþi umbriþi ºi vãi.4.00C. Suprafeþe: circa 585. Evonymus europaeus. Stellaria holostea. Staphylea pinnata. compus exclusiv din fag (Fagus sylvatica ssp. Sanda et al. platouri. 1990. mezoterme.000 în dealurile ºi munþii Carpaþii Orientali. Tilia cordata. 4316 Fãget amestecat cu AsperulaAsarum-Stellaria. în etajul nemoral. Rãspândire: în toate dealurile peri. cu dezvoltare variabilã. Bromus benekenii º. pietriºuri). sau cu amestec redus de carpen (Carpinus betulus). Cornus sanguinea. posibil Erythronium dens-canis. Silene heuffeli. gresii calcaroase. Mercurialis perennis. minor). moesiaca ºi ssp. Ranunculus auricomus. Crocus heuffelianus. Doniþã et al. umede. Redactat: N.2. În cazul când proporþia speciilor de amestec depãºeºte 50% se formeazã aºa numitele fãgete amestecate. nisipuri. în general molase (alternanþe de argile.a. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stellaria holostea. Dacian Dentaria bulbifera beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4116 Fãget cu Asperula-Asarum-Stelaria. sorb de câmp (Sorbus torminalis). luvosol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. ulm (Ulmus glabra.1 Beech forests CORINE: – PAL. marne. Literaturã selectivã: Paucã 1941. iar înãlþimea atinsã de fag la 100 de ani este de 25–35 m. mezofile. Dactylis polygama. Stratul arbuºtilor. profunde. Staþiuni: Altitudini: 300–800 (1000) m. în funcþie de acoperirea realizatã de arboret. din care 290.000 ha în dealurile ºi munþii Carpaþilor Meridionali. Specii caracteristice: nu sunt.000 ha. slab acide. nemorale ºi balcanice. frasin (Fraxinus excelsior). cireº (Cerasus avium). Sambucus nigra º. I.000 ha în dealurile vestice ºi Carpaþii Occidentali. Carpinus betulus. Carex pilosa. moesiaca cu frecvenþa mare. Crataegus monogyna.ºi intra carpatice. Stellaria nemorum. Climã: T = 9. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). iar în sud-vestul ºi vestul României ºi cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. 180.

exclusiv sau cu carpen (Carpinus betulus). Biriº. Viola reichenbachiana. 195 . A. Stratul arborilor.4. Pulmonaria officinalis. ssp. precum ºi unele specii sud-europene (Melittis melissophyllum. Specii caracteristice: Carex pilosa. Carex sylvatica. Euphorbia amygdaloides. P = 600–750 mm. jugastru (Acer campestre). Carpinus betulus. Evonymus europaeus º. Resmeriþã 1977: Coldea 1991. Roci: molase (argile. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica ssp. cu expoziþii diferite. Poa nemoralis. Lathyrus vernus. Alte specii importante: Anemone nemorosa. plop tremurãtor (Populus tremula).000 în dealurile vestice. Lathyrus niger). cer (Quercus cerris). Milium effusum. Primula vulgaris.). nisipuri. Crataegus monogyna. Pulmonaria oficinalis. Lathyrus vernus. dezvoltat variabil. Primula vulgaris. 58.a. mezofile. eutrofice. Galium odoratum.000 în dealurile estice. R4119 Pãduri dacice de fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: 41. Dacian Galium schultesii beech-hornbeam forest EUNIS: G1.0–6. frasin (Fraxinus excelsior). nemorosa. în etajul nemoral. în locuri umede. Dactylis polygama. sorb de câmp (Sorbus torminalis). 40. Campanula persicifolia. Asarum europaeum. cu stagnare temporarã de apã deasupra orizontului B. slab acide. Dacian hairy sedge beech/hornbeam Asociaþii vegetale: Carpino-Fagetum Paucã 1941 Tipuri de ecosisteme: 4125 Fãget cu Carex pilosa. Relief: versanþi cu înclinãri mici ºi medii. Alte specii importante: dominantã primãvara este Dentaria bulbifera. Galium schultesii. Melica uniflora. paltin de câmp (Acer platanoides). sylvatica). C. Coldea 1975. Carex digitata. compus din fag (Fagus sylvatica ssp. Ghiºa et al.ºi intracarpatice ºi în partea inferioarã a Carpaþilor. Rãspândire: în toate dealurile peri. Suprafeþe: circa 160. Soluri: de tip luvosol. tei pucios (Tilia cordata). primãvara. Brachypodium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. profunde. în vestul þãrii apare frecvent Aposeris foetida. mezoterme. pietriºuri). solul este acoperit cu Allium ursinum. Sanicula euopaea. sylvatica. ssp. 1990. sylvatica. moesiaca.1 Beech forests CORINE: – PAL.00C. Climã: T = 9. mezo-eutrofe. hidric echilibrate. 4225 Fãget cu carpen cu Carex pilosa. Lamium galebdolon.l. cireº (Prunus avium). cu frecvenþã mare se întâlnesc Anemone ranunculoides.2. I. marne. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. 1971. ulm (Ulmus glabra).HAB: 41. Campanula persicifolia. Ligustrum vulgare. Asarum europaeum. Mercurialis perennis. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice. eubazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor: dominat de Carex pilosa. mai rar gorun (Quercus petraea s. Doniþã et al. Doniþã. Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Cornus sanguinea. moesiaca. Dentaria bulbifera.000 ha (22. Redactat: N. Literaturã selectivã: Paucã 1941. compus din Corylus avellana. în funcþie de acoperirea arboretului.000 ha în Transilvania.1D221. Lamium galeobdolon. cu elemente din flora de mull. Stratul arbuºtilor. preluvosol. platouri. Hodiºan 1966.6D22. Galium odoratum. restul în dealurile din preajma Carpaþilor). Dactylis polygama. Pãduri (4) hallersteinii).

paltin (Acer pseudoplatanus). Ajuga reptans. venetus. Biriº. Tilia tomentosa. platouri. faeoziom. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. ranunculoides. Crataegus monogyna. Stratul arborilor. eubazice. quinquefolia. Redactat: N. Corydalis solida. Carex pilosa. Evonymus verrucosus. I. Lathyrus vernus. Valoare conservativã: mare. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Doniþã. Anemone nemorosa. T. I. liane: Hedera helix. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. eutrofice. Suprafeþe: circa 25. Viola reichenbachiana º. Ligustrum vulgare. D. 1992. Sambucus nigra.). profunde. Pulmonaria officinalis. cu exemplare de ulm (Ulmus glabra). Salvia glutinosa. L. Coldea 1975. Ivan et al. gresii calcaroase. C. în etajul superior. Resmeriþã 1979. cordata). sorb de câmp (Sorbus torminalis). Staþiuni: Altitudini: 200–400 m. C.HAB: 41. plop tremurãtor (Populus tremula). Stellaria holostea etc. Mercurialis perennis. F. slab acide. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Viburnum lantana. foarte bogat cu specii ale florei de mull (Galium odoratum. R4120 Pãduri moldave mixte de fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91V0 Dacian beech forests (Symphyto – Fagion) EMERALD: !41. Glecoma hirsuta. C. 2001.4. Stellaria holostea. Biriº. 1971.5–7. stejar pedunculat (Quercus robur). taurica) ºi tei (Tilia tomentosa. Sanicula europaea. Ghiºa et al. Cornus mas. gorun (Quercus petraea). Coldea 1991. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Soluri: de tip eutricambosol. în flora estivalã: Athyrium filix-femina. C. D. Viola reichenbachiana. Specii caracteristice: Corydalis cava ssp. Sanda et al.000 ha. Redactat: N. Doniþã. jugastru (Acer campestre). paltin (Acer platanoides). cireº (Prunus avium). coriariaefolia). Platanthera bifolia. 1972) Chifu et ªtefan 1994 Tipuri de ecosisteme: 4316 Fãget amestecat cu Asperula-Asarum-Stellaria. Roci: marne. digitata. frasin (Fraxinus excelsior. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. luturi. Asarum europaeum. sanguinea. A. Rãspândire: în Podiºul Central Moldovenesc. compus.1 Beech forests CORINE: – PAL. slab dezvoltat. Circaea lutetiana. Stellaria media. Alte specii importante: în flora vernalã: Allium ursinum. Carex brevicollis. bulbifera. Clima: T = 9. Stachys sylvatica. Lamium galeobdolon. marschaliana. Stratul arbuºtilor. sylvatica. 1990. Isopyrum thalictroides. brevicollis. platyphyllos.2. 196 . din fag (Fagus sylvatica ssp. Veronica chamaedris. T. compus din Corylus avellana. hidric optimale. balcanice ºi caucaziene. Dentaria glandulosa. P = 500–600 mm. Literaturã selectivã: Beldie 1951. umbriþi. F. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Galio schultesiiFagetum (Burduja et al.a. Brachypodium sylvaticum. Gymnocarpium robertianum. în etajul nemoral.50C. orientalis. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Pãduri (4) Ranunculus auricomus. moesiaca cu exemplare de F. Doniþã et al. Paris quadrifolia.1D61 Moldavian Tilia – Corydalis beech forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio-Corydali-Fagetum Dobrescu et Koracs 1973.

1 Beech forests CORINE: – PAL. Stratul arbuºtilor.4.1 Beech forests CORINE: – PAL. Melampyrum nemorosum.HAB: 411D12.6D52. Scutellaria altissima. Specii caracteristice: Corylus colurna. scoruº (Sorbus domestica). Alte specii importante: Asperula taurina. Redactat: N. moesiaca). C. I. Rãspândire: în puþine locuri din Banat (Muntele Domogled. Stellaria nemorum. Anthriscus sylvestris. Viola reichenbachiana º. (Galio kitaibelianii-Quercetum petraeae Sanda et Popescu 1999) Tipuri de ecosisteme: – 197 . mojdrean (Fraxinus ornus). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. eutrofice. eubazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Campanula rapunculoides. alun turcesc (Corylus colurna). de la slab la puternic înclinaþi. umbriþi. R. Viburnum lantana. cu exemplare de frasin (Fraxinus excelsior).1D52 South Carpathian Corylus colurna beech forest EUNIS: G1. Sasca Montanã) ºi Podiºul Mehedinþi.HAB: 41. Dacian Galium kitaibelianum beech forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatiFagetum (Vida 1963) Täuber 1987 galietosum kitaibeliani.5–90C. Asarum europaeum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). tei (Tilia tomentosa). Valoare conservativã: foarte mare. Stratul arborilor. Suprafeþe: câteva sute de ha. slab dezvoltat cu exemplare de Cornus mas. Corylus colurna. Dactylis polygama. Roci: calcare. spinossima. South Carpathian Corylus colurna beech forest Asociaþii vegetale: Corylo colurnae-Fagetum (Jov. Potentilla micrantha. Relief: versanþi. Pãduri (4) R4121 Pãduri balcanice de fag (Fagus sylvatica) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Knautia drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: 91K0 Illyrian Fagus sylvatica forest (Aremonio-Fagion) EMERALD: !41. 1955) Borh. hidric echilibrate. dominat de speciile florei de mull ºi specii sudice. compus în etajul superior din fag (Fagus sylvatica ssp. Lathyrus venetus. în etajul inferior. în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica. Poa nemoralis. Rosa pendulina. Staþiuni: Altitudine: 200–500 m. Thalictrum aquilegifolium. carpen (Carpinus betulus). Peltaria alliacea. slab acide-neutre.6D12. Daphne R4122 Pãduri sud-est carpatice de fag (Fagus sylvatica) ºi gorun (Quercus petraea) cu Galium kitaibelianum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 41. Melica uniflora. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani.2. Dacian Galium kitaibelianum beech forest EUNIS: G1. Tilia tomentosa. Soluri: de tip rendzinã. Fritillaria orientalis. Moehringia trinervia. 1963 Tipuri de ecosisteme: – mezereum. Brachypodium sylvaticum.a. Dentaria bulbifera. Clima: T = 10. Euphorbia amygdaloides. Coronilla varia. Biriº. Doniþã. Ligustrum vulgare. persicifolia. eutricambosol profunde-mijlociu profunde. Literaturã selectivã: Popescu et Samoilã 1962. Knautia drymeia. iar. P = 700–900 mm. Arabis turrita.

depozite lutoargiloase. Primula columnae º. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).000 ha). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Suprafeþe: reduse. Suprafeþe: circa 45. câteva sute de ha. profunde-mijlociu profunde. I. Stratul arborilor. mijlociu profunde-superficiale. ssp. din gorun (Quercus petraea. cordata) iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). marne. hidric echilibrate. Roci: variate. mai ales în sudul þãrii (35. în etajul nemoral. Deschampsia flexuosa. cireº (Prunus avium). Calamagrostis arundinacea. Pãduri (4) Rãspândire: în Defileul Oltului ºi Jiului ºi pe Muntele Cozia. P = 600–800 mm. Stratul arbuºtilor. Doniþã. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 9170 Galio-Carpinetum oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Specii caracteristice Galium kitaibelianum. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 ani. cu exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur). mezotrofice. acide. Coldea 1991.000 ha. Stratul arborilor. polycarpa. scheletice. Rãspândire: pe toate dealurile peri. Roci: gneise.a. Galium bailloni. Biriº. slab dezvoltat. Potentilla micrantha. hidric echilibrate dar cu stagnãri temporare de apã deasupra orizontului B. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Clima: T = 9–60C.A166 Carpathian hairy sedge oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5225 Gorunet cu carpen cu Carex pilosa. Soluri: de tip luvosol pseudogleizat. molase. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Fagus sylvatica..ºi intracarpatice din sudul ºi estul þãrii. Pop 1988. 4625 Gorunetofãget cu Carex pilosa. Quercus petraea. T. mai mult umbrite la altitudini mici. Clima: T = 8. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. ssp. tomentosa). Valoare conservativã: foarte mare. compus în etajul superior de fag (Fagus sylvatica) sau gorun (Quercus petraea) ºi fag cu amestec de tei (Tilia tomentosa.HAB: 41. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. R4123 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). 1970. dalechampii). Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii diferite. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 198 . tei (Tilia cordata rar T. în etajul nemoral.2C14 Dacian Carex pilosaoak-hornbeam forest EUNIS: G1. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp.5–70C. Alte specii importante: Aremonia agrimonioides. jugastru (Acer campestre) º. sylvatica. P = 800–850 mm. mezobazice.a. în etajul superior. compus. mezobazice.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL.2. Veronica bachofeni. Galium bailloni. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. ºisturi cristaline. Redactat: N. mezo-oligobazice. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Soluri: de tip districambosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. caracterizat prin prezenþa speciilor Galium kitaibelianum. ssp. Literaturã selectivã: Sanda et al. moesiaca). slabmoderat acide. petraea. Coldea et A.4. Staþiuni: Altitudini 600–800 m. Luzula luzuloides.

Euphorbia amygdaloides. fag (Fagus sylvatica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Lathyrus hallersteinii Corespondenþe: NATURA 2000: 91G0 Pannonic woods with Quercus petraea and Carpinus betulus EMERALD: 41. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.2. Biriº. Cornus sanguinea. Rãspândire: în toate dealurile peri. Doniþã. Redactat: N. venetus. Stellaria holostea). fag (Fagus sylvica) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carex pilosa 199 .a. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). în funcþie de umbrire. în etajul nemoral. Evonymus europaeus.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Luzula luzuloides. Stratul arbuºtilor. dominat de Carex pilosa cu elemente ale florei de mull (Galium odoratum. Lathyrus niger. Genista tinctoria. Bromus benekeni º. Pãdure mixtã de gorun (Quercus petraea).HAB: 41.2C12 Dacian Lathyrus hallersteinii oak-hornbeam forests EUNIS: G1. Valoare conservativã: moderatã. L. Viola reichenbacjiana.4. Brachypodium sylvaticum.ºi intracarpatice din vestul ºi centrul þãrii. Specii caracteristice: – . verrucosus. 1992. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Literaturã selectivã: Doniþã et al. dezvoltat variabil. Dactylis polygama. R4124 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea). Alte specii importante: Ajuga reptans. 4616 Goruneto-fãget cu Asperula-Asarum-Stellaria. Lamium galeobdolon. Asarum europaeum. Rosa canina. Pulmonaria officinalis. E. Scrophularia nodosa. uneori Acer tataricum. Ligustrum vulgare. Pãduri (4) 20–27 m la 100 de ani. Stellaria holostea.A1C1 Dacian oak-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Lathyro hallersteiniiCarpinetum Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 5216 Gorunet cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria. Crataegus monogyna. compus din Corylus avellana.

eubazice. C. Crataegus monogyna. eubazice.a. în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Bromus benekeni. pãr (Pyrus pyraster). eutrofice. Valoare conservativã: moderatã.4. Dealurile Dorohoiului). eutrofice. Redactat: N. mãr (Malus sylvestris).2. compus din Corylus avellana. cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum. Biriº. A. petraea. marne.HAB: 41. în funcþie de umbrã. paltini (Acer pseudoplatanus. platanoides). reichenbachiana º. I. Alte specii importante: Ajuga reptans. Brachypodium sylvaticum. Clima: T = 9–60C. Galium odoratum. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. în etajul superior. Clematis vitalba. Mercurialis perennis. Melica uniflora. platouri. fag (Fagus sylvatica). slab acide. are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. L. Milium effusum. dalechampii). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Evonymus europaeus. niger. Lathyrus vernus. Geranium robertianum. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. calcaroase. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. în etajul nemoral. cu diferite expoziþii. tei (Tilia cordata) cu Carex pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: 41. E. din gorun (Quercus petraea. Dentaria bulbifera. jugastru (Acer campestre). Liane: Hedera helix.000 ha. hidric optimale. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. A. Viola mirabilis.). genevensis. profunde. Sambucus nigra.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. P = 600–700 mm. Ligustrum vulgare. gresii calcaroase. V. Stellaria holostea etc. 1990. Soluri: de tip eutricambosol. Convallaria majalis.2C4 Southern sarmatic oak-lime-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în dealurile din nordul þãrii (Podiºul Sucevei. platouri. coame. Cornus mas. depozite luto-argiloase. Lamium galeobdolon. Sanicula europaea. coame. sylvatica. gresii. odorata.000 ha (din care 47. profunde. sorb de câmp (Sorbus torminalis). ssp. tomentosa). cu expoziþii diferite. Literaturã selectivã: Coldea 1975. Stratul arborilor. Suprafeþe: circa 26. platyphyllos. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. P = 600–800 mm. slab acide. faeoziom. Stratul arbuºtilor. dezvoltat variabil. hidric optimale. T. 200 . Staþiuni: Altitudini: 300–850 m. Specii caracteristice: Lathyrus hallersteinii. luvosol. exclusiv sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Dactylis polygama. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus. sanguinea. preluvosol. Soluri: de tip eutricambosol. Doniþã et al. Stratul arborilor. moesiaca) cu exemplare de cireº (Prunus avium).000 în Podiºul Transilvaniei). Roci: marne. T. Euphorbia amygdaloides. Roci: variate mai ales molase. tei (Tilia cordata. Doniþã. V. verrucosus. Pãduri (4) Suprafeþe: circa 60. R4125 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). Staphylea pinnata. ssp. Clima: T = 9–80C.

Dactylis polygama. din gorun (Quercus petraea ssp. Rãspândire: Podiºurile din estul României ºi Subcarpaþii de Curburã. Allium ursinum. A. discontinuu din cauza umbrei. fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Carex brevicollis Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oak-hornbeam forests EMERALD: !41. Ranunculus ficaria. din gorun (Quercus petraea ssp. A. sorb (Sorbus torminalis). eutricambosol. eutrofice. cireº (Prunus avium). Convallaria majalis. Lamium galeobdolon. Soluri: de tip faeoziom (sol cenuºiu).2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Tilia cordata. Polygonatum multiflorum. tei argintiu. 1990. Euphorbia amygdaloides. Galanthus nivalis.4. Circaea lutetiana. dalechampii) frecvent ºi stejar pedunculat (Quercus robur). Suprafeþe: circa 60. Pulmonaria officinalis. ulm (Ulmus glabra). Viola mirabilis. Literaturã selectivã: Doniþã et al. la altitudini mai mari cu participare însemnatã a fagului (Fagus sylvatica ssp.2. Ranunculus auricomus. Clima: T = 9–7.000 ha. mãr (Malus sylvestris). vãi largi. plop tremurãtor (Populus tremula). profunde. Valoare conservativã: mare. paltini (Acer pseudoplatanus. 1992. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arborilor. sylvatica. culmi late. nemorale ºi caucaziene.2C22 Moldo-Muntenian sessile oak-hornbeam forest EUNIS: G1. platouri. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Scilla bifolia. Stellaria holostea). Sambucus nigra. pãr (Pyrus pyraster). Salvia glutinosa. Sanicula europaea. slab acide.a. în etajul superior. Adoxa moschatellina. eubazice. 201 . petraea). Biriº. Stachys sylvatica. în etajul superior. ranunculoides. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Lathyrus vernus. 6416 ºleau de pedunculat (+ gorun). Cornus sanguinea. tei (Tilia tomentosa. V. Carpinus betulus. cu diferite expoziþii. Roci: marne. Corydalis cava. gresii calcaroase depozite lutoargiloase. Ivan et al. Asarum europaeum. C.HAB: 41. solida. frasin (Fraxinus excelsior). jugastru (Acer campestre). sylvatica). Carex pilosa. Melica uniflora. în flora estivalã: Ajuga reptans. Doniþã. P = 500–650 mm. tei pucios (Tilia cordata). reichenbachiana º. compus din Corylus avellana. V. Staphyllea pinnata. Evonymus europaeus. compus. Fraxinus excelsior. petraea. platanoides).50C. Specii caracteristice: – . carpen cu AsperulaAsarum-Stellaria. odorata.A1C2 Moldo-Muntenian oaklime-hornbeam forest Asociaþii vegetale: Aro orientalis – Carpinetum (Dobrescu et Kovacs 1973) Täuber 1992 Tipuri de ecosisteme: 5416 ºleau de gorun (tei argintiu. Alte specii importante: flora vernalã: Anemone nemorosa. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Dentaria bulbifera. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). bogat în specii ale florei de mull (Galium odoratum. Mercurialis perennis. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. I. luvosol. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Actaea spicata. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. R4126 Pãduri moldave mixte de gorun (Quercus petraea). în etajul nemoral. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). C. Stratul arborilor. Pãduri (4) compus. Rosa canina.

Stellaria holostea). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Ranunculus auricomus. cu unele specii de rãspândire regionalã (Carex brevicollis. coame. Stachys sylvatica. T. dalechampii). C. Dentaria quinquefolia).A164 Peri-Carpathian lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 5461 ºleau de gorun (tei argintiu. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi. Dentaria quinquefolia. pãr (Pyrus pyraster). din gorun (Quercus petraea ssp. Scutellaria altissima.000 ha. Fraxinus excelsior. Literaturã selectivã: Dobrescu et Kovacs 1973. Dentaria bulbifera. frasini (Fraxinus excelsior. platyphyllos.000 ha în sud. Melica uniflora. este compus din Cornus mas. C. are acoperire 80–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. hidric optimale. A. marne. Biriº. Euphorbia amygdaloides. Mercurialis perennis. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. la altitudini mai mare cu participarea fagului (Fagus sylvatica ssp. sanguinea. cordata). dominat de flora de mull (Galium odoratum. latifolium. Bromus benekeni.5–6. mãr (Malus sylvestris). platouri. coriariaefolia). gresii calcaroase. moesiaca). Tilia tomentosa. Salvia glutinosa.HAB: 41. Sambucus nigra. Staphyllea pinnata. cu expoziþii diverse. Corylus avellana. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus). Asarum europaeaum. tei (Tilia tomentosa mai rar T. V. sorb de câmp (Sorbus torminalis). jugastru (Acer campestre). Staþiuni: Altitudini: 300–800 m. Doniþã et al. odorata. 55. 1992.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Lathyrus venetus. Ivan et al. Doniþã. în general dezvoltat variabil.000 ha Podiºul Transilvaniei. Clima: T = 9. Sanicula europaea. Pãduri (4) T. V. pseudoplatanus). în etajul nemoral. U. cireº (Prunus avium). paltini (Acer platanoides. Ajuga reptans. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. în etajul superior. funduri de vãi. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Alte specii importante: Allium ursinum. pilosa. ssp. cordata. T. paltin (Acer platanoides. P = 800–1000 mm. hirta. Valoare conservativã: moderatã. Roci: molase. eubazice. Soluri: de tip eutricambosol. eutrofice. Scrophularia nodosa. Crataegus monogyna º.a. Arum orientale. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. V. platyphyllos). F. Viola mirabilis. Rãspândire: în dealurile pericarpatice sudice ºi vestice. pseudoplatanus). 4516 ºleau de gorun ºi fag (tei argintiu. I. Stratul arbuºtilor. reichenbachiana. R4127 Pãduri dacice mixte de gorun (Quercus petraea). petraea. 62. din care 43.2. Stratul arborilor. A. minor). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica).4. Suprafeþe: circa 160.000 ha în vest. Carex sylvatica. Brachypodium sylvaticum.2C24 Dacic sesille oak-limehormbeam forest EUNIS: G1. frasin (Fraxinus excelsior). profunde. slab acide. P. Carpinus betulus. carpen) cu AsperulaAsarum-Stellaria. Redactat: N. 202 . fag (Fagus sylvatica) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Erythronium dens-canis Corespondenþe: NATURA 2000: 91L0 Illyrian oak-hornbeam forest (Erytronio-Carpinion) EMERALD: !41. A. genevensis.50C. cireº (Prunus avium). compus. Dactylis polygama. ulmi (Ulmus glabra. Specii caracteristice: Carex brevicollis. 1990. Polygonatum multiflorum.

în special în Subcarpaþii ºi podiºurile Moldovei. în flora estivalã: Arum maculatum. Literaturã selectivã: Doniþã et al. mãr (Malus sylvestris). are acoperire 80–100% ºi înãlþimi de 25–30 m la 100 de ani. Q. Cornus mas. Pãduri (4) ulm (Ulmus glabra. Ivan et al. Isopyrum thalictroides. toate speciile de tei în restul teritoriului.5–7. Stellaria holostea). Anemone nemorosa. Tilia tomentosa.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. Evonymus europaeus. cer. Redactat: N.4. Lilium martagon. Biriº. cu expoziþii diferite. la altitudini mai mari participã în proporþie destul de mare fag (mai ales Fagus sylvatica ssp. Lamium galeobdolon. din care 80. marne. în etajul nemoral. Carpinus betulus (Fagus sylvatica). eubazice.000 ha. 1990. Valoare conservativã: moderatã. Podiºul Transilvaniei. U. compus din Corylus avellana. Stratul arbuºtilor. Staþiuni: Altitudini: 200–700 m. bogat în specii aparþinând florei de mull (Asarum europaeum. 36. moesiaca. Aposeris foetida. R4128 Pãduri geto-dacice de gorun (Quercus petraea) cu Dentaria bulbifera Corespondenþe: NATURA 2000: 91Y0 Dacian oakhornbeam forests EMERALD: !41. Dactylis polygama. P = 650–800 mm. gresii. Euphorbia amygdaloides.000 în vestul ºi 30.a. Specii caracteristice: Erythronium dens-canis. moesiaca).a. Astragalus glycyphyllos. Paris quadrifolia. C. Scrophularia nodosa º. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. lutoase. genevensis. frainetto). Stratul arborilor. Fraxinus excelsior. profunde. stejar pedunculat (Quercus robur). Rãspândire: în toate dealurile României. Allium ursinum. iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus).000 în centrul. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. mai mult umbrite. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. cireº (Prunus avium). Dentaria bulbifera. A. Galium odoratum. eutrofice. Carex sylvatica. Polygonatum multiflorum. Roci: molase. Moehringia trinervia. dezvoltat variabil. L. Suprafeþe: circa 196. latifolium. solida. Galanthus nivalis. pilosa. ssp.000 ha în estul. gârniþã (Quercus cerris. Scilla bifolia. Rosa canina. Mercurialis perennis. Pulmonaria officinalis. depozite lutoase. hidric optimale. Staphylea pinnata. ssp. venetus. jugastru (Acer campestre). C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale.50C. minor) uneori ºi stejar pedunculat (Q. P. funduri largi de vãi. pãr (Pyrus pyraster). Relief: versanþi slab-moderat înclinaþi. I. tei (Tilia cordata) în nord. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. Soluri: de tip eutricambosol. Asarum europaeum. petraea. Geranium robertianum. 50.000 în sudul României.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dentario bulbiferaeQuercetum petrae Resmeriþã (1974) 1975 Tipuri de ecosisteme: 5116 Gorunet cu Asperula-Asarum-Stellaria. Cornus sanguinea. sorb de câmp (Sorbus torminalis). robur). 1992. sylvatica). Crataegus laevigata º. Doniþã. Ajuga reptans. exclusiv sau cu puþine exemplare de fag (Fagus sylvatica ssp. Clima: T = 10. Alte specii: în flora vernalã: Adoxa moschatelina.2. Sanicula europaea. plop tremurãtor 203 . dalechampii). Corydalis cava. Lathyrus vernus. în dealurile vestice.

4636 Goruneto-fãget cu Festuca drymeia. bogatã Corydalis cava. Pre-Carpathian beechsessile oak forest Asociaþii vegetale: Festuco drymeiaeQuercetum petraeae. Campanula rapunculoides. Allium ursinum. slab dezvoltat. Stratul arbuºtilor. Galanthus nivalis. în etajul nemoral. A.7A151. niger. Cornus sanguinea. Lamium galebdolon. Specii caracteristice: – . E.a. Pãdure dacicã de gorun (gorun ºi fag) cu Dentaria bulbifera Rãspândire: pe dealurile din toatã þara. iar în flora estivalã.a. Literaturã selectivã: Resmeriþã (1974) 1975. Crataegus monogyna. Ficaria verna. sorb (Sorbus torminalis). solida. Paris quadrifolia.HAB: 41. Ligustrum vulgare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. L. 4634 Gorunetofãget cu Luzula luzuloides. U. Dentaria bulbifera. I. Doniþã. Biriº. Brachypodium sylvaticum.4. Ajuga reptans. Morariu et al. Mercurialis perennis. Isopyrum thalictroides. Bromus benekeni º. genevensis. Getic pre-Carpathic Festuca drymeia oak forest EUNIS: G1. verrucosus. C. sylvatica. compus din Corylus avellana. Asarum europaeum. paltini (Acer pseudoplatanus. Sambucus nigra. Carex pilosa. Anemone nemorosa. Lathyrus vernus.. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.2 Oak-hornbeam forests CORINE: – PAL. 204 . cu bogatã florã de mull dominatã de Galium odoratum. Alte specii importante: în flora vernalã. bine dezvoltat. ranunculoides. Evonymus europaeus. minor). 1990. Millium effusum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. iar în etajul inferior jugastrul (Acer campestre). Acer platanoides). Sanicula europaea. º. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster. A.a. Malus sylvestris). Doniþã et al. Valoare conservativã: moderatã.2. mai frecvent în sudul ºi vestul României. ulmi (Ulmus glabra. Rhamnus cathartica º. Redactat: N.8713. Dactylis polygama. C. 1970 Tipuri de ecosisteme: 5134 Gorunet cu Luzula luzuloides. pe lângã speciile dominante. R4129 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Festuca drymeia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. Convallaria majalis. Pãduri (4) (Populus tremula). Stellaria holostea.

Calamagrostis epigeios. Lamium galeobdolon. compus din Crataegus monogyna. Dentaria bulbifera. creste. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). rar chiar Vaccinium myrtillus. Valoare conservativã: moderatã. în etajul superior. cireº (Prunus avium). alte roci acide. hidric deficitare. Suprafeþe: circa 60. Stratul arbuºtilor.000 ha. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Cornus mas. Rosa canina. Doniþã et al. exclusiv sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. în etajul nemoral. Literaturã selectivã: Morariu et al. mai mult sau mai puþin întinse. Relief: versanþi repezi.000 ha. acide. Stratul arborilor.000 ha în Transilvania. acide. ºi de Luzula luzuloides. Poa nemoralis. Glechoma hirsuta. sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Euphorbia amygdaloides. sorb de câmpie (Sorbus tominalis). pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). hidric echilibrate. carpen (Carpinus betulus). Pãduri (4) Suprafeþe: circa 196. Evonymus verucosus. criptopodzol.4. Clima: T = 9–70C. Genista tinctoria. 59. 78. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. Rãspândire: în toatã þara. de regulã slab dezvoltat. Roci: variate. Melica uniflora. frecvent scheletice. I. Doniþã. P = 700–900 mm. Specii caracteristice: Festuca drymeia. Alte specii importante: Asperula odorata. în special silicioase. Clima: T = 9–70C. expoziþii mai mult însorite. Ligustrum vulgare º. polycarpa). Galium schultesii. petraea). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. compus din Crataegus monogyna. Redactat: N. Stratul arbuºtilor. sylvatica). în petece. Soluri: de tip districambosol. 1990. gresii silicioase. C. Querco petraeae – Fagetum Resmeriþã 1974 Tipuri de ecosisteme: 5131 Gorunet cu Cytisus-Genista 4634 Goruneto-fãget cu Luzula luzuloides. oligobazice.HAB: 41.a. Roci: molase. R4130 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Lembotropis nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. de regulã repezi. dominat de Festuca drymeia. din care 59. ssp. compus. P = 700–900 mm. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. polycarpa. mezobazice. în etajul inferior rar jugastru (Acer campestre). oligotrofice.000 ha în sud. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. sanguinea. Stratul ierburilor ºi 205 . de regulã însoriþi. mai frecvent în Podiºul Getic ºi dealurile vestice. superficale–mijlocii profunde. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice.000 ha în vest ºi nord.5731 Black broom-oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Cytiso – Quercetum petraeae Paucã 1941. mezotrofice. 1970. mijlociu profunde. Veronica officinalis. Geum urbanum. moesiaca). neuniform dezvoltat. Soluri: de tip districambosol ºi luvosol. din gorun (Quercus petraea ssp. Ligustrum vulgare. dalechampii. sorb (Sorbus torminalis). frecvent scheletice. Relief: versanþi cu diferite înclinãri. rar. Staþiuni: Altitudini: 300–700 m. ssp.2. Biriº.

Hieracium umbellatum. Roci: gresii silicioase. Relief: creste. sau cu amestec de fag (Fagus sylvatica ssp. Deschampsia flexuosa. mici ºi suprafaþa totalã ocupatã redusã. Suprafeþe: suprafeþe punctuale. rare exemplare de Sorbus aucuparia. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Dealurile Tazlãului). rar mesteacãn (Betula pendula). sylvatica). foarte acide. H. superficiale pânã la mijlociu profunde. Valoare conservativã: moderatã. pilosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. Veronica chamaedris. compus exclusiv din gorun (Quercus petraea ssp. oligotrofice. Dactylis polygama. versanþi repezi cu expoziþii diferite. Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte. în etajul nemoral. nigricans. Clima: T = 8–70C. Resmeriþã 1974. Biriº. officinalis. de ordinul a câteva mii de ha. Redactat: N. prepodzol. Galium cruciata.2. Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de specii de Cytisus (C. 1990. Rãspândire: în puþine locuri din þarã (Dealurile Codrului. Poa nemoralis. Genista tinctoria. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. V. petraea ºi ssp. criptopodzol. Staþiuni: Altitudini: 400–750 m. Stratul arborilor. P = 700–900 mm. oligobazice. C. uneori scheletice. R4131 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Vaccinium-Calluna Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41. uneori pin silvestru (Pinus sylvestris). Doniþã et al. Doniþã. I. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). pilosella. Specii caracteristice: Cytisus nigricans. Soluri: de tip podzol.571232 Dacian bilberrysessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Quercetum petraeae Morariu et al. alte roci foarte acide. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–18 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Paucã 1941.4. polycarpa).5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL. asociate cu Luzula luzuloides ºi alte specii acidofile. hidric echilibrate. G.HAB: 41. hirsutus). Stratul ierburilor ºi Pãdure dacicã de gorun cu Lembotropis nigricans 206 . 1970 Tipuri de ecosisteme: 5144 Gorunet cu Vaccinium-Calluna.

în parte scheletice. României. Crataegus monogyna.HAB: 41. mezobazice. Melampyrum pratense. E. hidric echilibrate.50C. Bruckenthalia spiculifolia. cireº (Prunus avium). Hieracium umbellatum. Dactylis polygama.000 în vestul ºi 70. petraea).2. polycarpa. Clima: T = 10–7. etc. marne.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. Alte specii importante: Ajuga genevensis. compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. Pyrus pyraster). Chamaecytisus albus. Biriº. Luzula luzuloides. pilosa. Poa nemoralis. exclusiv sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. compus din Polytrichum sp. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris.000 ha în sudul României. Specii caracteristice: Calluna vulgaris. Ligustrum vulgare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Viburnum lantana. Evonymus verrucosus.4. iar în etajul inferior sorb de câmp (Sorbus torminalis). Pãduri (4) subarbuºtilor dominat de Vaccinium myrtillus ºi Calluna vulgaris. dalechampii. moesiaca). Calamagrostis epigeios. Brachypodium sylvaticum.7–0. laevigata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip GlechomaGeum ºi Asperula-Asarum-Stellaria. Alte specii importante: Anthennaria dioica. uneori ºi carpen. sabaudum. Soluri: de tip preluvosol. are acoperire de 0. cerris) (fag) (Fagus sylvatica) cu Melittis melissophyllum Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. acide. Suprafeþe: circa 180.000 ha din care 110. Stratul muºchilor fragmentar. compus din Cornus mas. andezite. Rãspândire: frecvent în dealurile ºi munþii joºi din partea de vest ºi de sud a 207 . Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi cu expoziþii mai frecvent însorite. Specii caracteristice: – . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (Fagus sylvatica). Stratul arborilor. tufuri vulcanice. Majanthemum bifolium. C. mojdrean (Fraxinus ornus). H. paltin (Acer platanoides). Deschampsia flexuosa.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Qercus petraea forests EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum petraeaecerris Soó (1957) 1969 Tipuri de ecosisteme: 7724 Goruneto-ceret cu Glechoma-Geum. Literaturã selectivã: Morariu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. în general variabil dezvoltat. Redactat: N. Q. Roci: molase. Staþiuni: Altitudini 200–600 m. mijlociu profunde-profunde. Rumex acetosella. fag (Fagus sylvatica ssp. Stratul arbuºtilor. gresii. ssp. 1970. jugastru (Acer campestre). cerris. I. Doniþã et al. Doniþã. cerris) în proporþii diferite. Vaccinium vitis-idaea. P = 700–900 mm.8 ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani.1990. Valoare conservativã: moderatã. R4132 Pãduri panonic-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi cer (Q. mezotrofice. Veronica officinalis. ºi cer (Q. în etajul nemoral. Cruciata glabra. culmi. europaeus. L. Valoare conservativã: foarte mare. luto-argiloase.

Biriº. ssp. Campanula persicifolia. pe alocuri ºisturi cristaline. Munþii Almãj. de ordinul câtorva mii de ha. iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre). subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. hypoglossum. divulsa. Redactat: N. paltin (Acer pseudoplatanus). Vincetoxicum hirundinaria. P. Tamus communis. Carex pilosa. în etajul nemoral. dalechampii). R. Ivan et al. 1992. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi balcanice.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Potentilla micrantha. venetus. austriacus. Specii caracteristice: Helleborus odorus. carpen (Carpinus betulus). Dognecei). Brachypodium sylvaticum. uneori fag (Fagus sylvatica ssp. Lathyrus venetus. Lythospermum purpurocoeruleum. Lathyrus niger.4. Lychnis coronaria. mezobazice. platouri. Pãduri (4) Ch. versanþi mediu–puternic înclinaþi cu expoziþii însorite. sorb de câmp (Sorbus torminalis). Stratul arbuºtilor. Alte specii importante: Galium odoratum. Digitalis grandiflora. officinalis. Locvei. Redactat: N. Pulmonaria officinalis. Piptatherum virescens. pe alocuri cu schelet.a. Galium mollugo. polycarpa. conþine Cornus mas. sau cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. Tanacetum corymbosum. Suprafeþe: reduse. Roci: calcare. Ivan et al. Biriº. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. R4133 Pãduri balcanice de gorun (Quercus petraea) cu Helleborus odorus Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic Turkey oak – sessile oak EMERALD: !41. Sedum maximum. Ligustrum vulgare. E. C. L. verrucosus. Festuca heterophylla. mojdrean (Fraxinus ornus).2. Evonymus europaeus. ssp. Soluri: de tip luvosol. Doniþã. 1990.7H152 Getic-pre-Carpathic Aremonia oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aremonio-Quercetum petraeae Hoborka 1980 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în munþii ºi dealurile joase din vestul Olteniei ºi sudul Banatului (Podiºul Mehedinþi. Doniþã. V. moesiaca). Melittis melissophyllum. Poa angustifolia. I. Literaturã selectivã: Soó 1957. preluvosol mijlociu profundeprofunde. Asperula taurina. hidric echilibrate (cu posibile deficite vara). Glechoma hirsuta. Stratul ierbos ºi subarbustiv are ca specii reprezentative Aremonia agrimoniodes ºi Helleborus odorus. Ruscus aculeatus. Dactylis polygama. Tamus communis. culmi. bine dezvoltat. Primula acaulis. Luzula luzuloides. º. I. Vicia cassubica. Veronica chamaedris.HAB: 41. Lithospermum purpurocoeruleum. P = 800–900 mm. Lychnis coronaria. Carex pilosa. cordata). Lamium galeobdolon. Doniþã et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea. nemoralis. mezotrofice. Sedum cepaea. Valoare conservativã: foarte mare. 1992. Stratul arborilor compus exclusiv din gorun (Quercus petraea. Clima: T = 10–90C. Literaturã selectivã: Hoborka 1980. Viola hirta. T. Relief: 208 . Dactylis polygama.

uneori ºi Cotinus coggygria. Carpinus orientalis.76831 Dobrogean Paeoniasessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Fraxino orni-Quercetum dalechampii Doniþã 1970. Fraxinus ornus. circa 10. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). polycarpa.HAB: 41. Polygonatum latifolium. Lathyrus niger. dezvoltat suficient. mojdrean (Fraxinus ornus). Stratul arbuºtilor.4. însoriþi. jugastru (Acer campestre). Soluri: de tip rendzinic sau faeoziomuri. Stratul ierburilor ºi R4135 Pãduri vest–pontice mixte de gorun (Quercus petraea). venetus. Myrrhoides nodosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Brachypodium sylvaticum. Potentilla micrantha. Tamus communis (în vest). dalechampii. ssp. L. Melica uniflora. Veronica chamaedris. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. culmi. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970.2. I. Poa nemoralis. Pãduri (4) R4134 Pãduri vest-pontice de gorun (Quercus petraea) cu Mercurialis ovata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. dalechampii). în special în Dobrogea de Nord. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi submediteraneene. în etajul 209 . Biriº. uneori tei (Tilia tomentosa). rar ºi în vestul þãrii (Podiºul Mehedinþi. Defileul Dunãrii). tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Carpesium cernuum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian Silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL. cu frecvenþã mare a speciilor Lithospernum purpurocaeruleum ºi Mercurialis ovata (în Dobrogea). polycarpa. hidric deficitare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea ssp. Evonymus verrucosus. mijlociu profunde. Clima: T = 10–80C. 1992. coriariaefolia numai în Dobrogea). Viola hirta. este compus mai ales din Cornus mas. eutrofice. ssp. Vincetoxicum hirundinaria. Roci: calcaroase ºi loessuri (Dobrogea).HAB: 41. Stratul arborilor. Relief: versanþi mediu – puternic înclinaþi.2C23 Western-Potic sessille oak-hornbeam-ash forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Tilio tomentosaeCarpinetum betuli Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: N. Ivan et al. la care se pot asocia frasini (Fraxinus excelsior iar F. scheletice. Doniþã. Piptatherum virescens. are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Crataegus monogyna. Sedum maximum. ssp. P = 500–600 mm. Rãspândire: în Dobrogea de Nord.000 ha. Orno-Quercetum praemoesiacum Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – subarbuºtilor este format din specii sudice. compus din gorun (Quercus petraea. la interferenþa etajului submediteraneean cu cel nemoral.

Galium odoratum). Hedera helix. hidric echilibrate (reavãne). eutrofice. Sanda et al. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. platanoides. Alte specii importante: Arum orientale. de regulã umbriþi. Melica uniflora. Brachypodium sylvaticum. Roci: în general loess ºi material aluvionat pe vãi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. vãi adãpostite. Polygonatum latifolium. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Clima: T = 10–90C.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. platouri. Corylus avellana. C. circa 6. reichenbachiana. P = 500–600 mm. Stratul arbuºtilor este fragmentar. tei argintiu (Tilia tomentosa) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis) cu Nectaroscordum siculum Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. în partea inferioarã a etajului nemoral. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Carex digitata. compus din Cornus mas. I. Tilia cordata. Dactylis polygama. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (ssp. A. Ligustrum vulgare.). 2001. în 210 . Ajuga reptans. Specii caracteristice: Carpesium cernuum. dar ºi specii sudice xeromezofile (Scutellaria altissima. Tilia tomentosa. Carpinus betulus. Lithospermum purpurocoeruleum. dalechampii. pentagyna. Mercurialis ovata.76832 Dobrogean sessile oak-lime oriental hornbeam ash forest EUNIS: G1. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 18–22 m la 100 de ani. Bromus benekeni. cu rare exemplare de stejar pedunculat (Quercus robur).7683 Dobrogean oriental hornbeam-lime-oak forest Asociaþii vegetale: NectaroscordoTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sud-estul României. divulsa. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. Suprafeþe: restrânse. Clima: T = 10–90C. subetajului de pãduri de gorun ºi de amestec cu gorun. Stratul arborilor.000 ha. Scrophularia nodosa. Fraxinus ornus. Crataegus monogyna.HAB: 41. Potentilla micrantha. mai dezvoltat în luminiºuri. Biriº. Sorbus torminalis. petraea). Lapsana communis. P = 500–600 mm.a. Acer campestre. Dentaria bulbifera). Redactat: N. Pãduri (4) nemoral. Fraxinus excelsior. frasin (Fraxinus excelsior). Poa nemoralis. eubazice. Geum urbanum. tei argintiu (Tilia tomentosa). V.2. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. Soluri: de tip eutricambosol profunde. Glecoma hirsuta. Pulmonaria obscura. carpen (Carpinus betulus). div. Suprafeþe: circa 20.). mai ales în Dobrogea. Crataegus pentagyna. ssp. Viola suavis etc. Literaturã selectivã: Doniþã 1968. Doniþã. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dezvoltat variabil. Valoare conservativã: ridicatã. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Viburnum lantana º.4. are sinuzie vernalã sãracã (Scilla bifolia. C.000 ha. Viola hirta. Astragalus glycyphyllos. Corydalis solida. iar în sinuzia de varã specii mezofile (Mercurialis perennis. Ulmus glabra. R4136 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea).

are acoperire redusã (40–50%) ºi înãlþimi de 14–16 m la 100 de ani. Piptatherum virescens º. Arum orientale. I. Acer platanoides. tomentosa). în etajul pãdurilor mezofile. eutrofice. F. Valoare conservativã: foarte mare. Bromus benekeni. compus mai ales din Cornus mas. Viola hirta. Alte specii: Arabis turrita. Brachypodium silvaticum. T. este compus din Cornus mas. Acer campestre.a. tei (Tilia tomentosa. cãrpiniþa (Carpinus orientalis).2.5–90C. frasini (Fraxinus excelsior. Stratul arborilor. Doniþã. mai rar stejar brumãriu (Q. bogate în humus ºi schelet calcaros. puternic înclinaþi. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Relief: cumpene înguste. hidric deficitare în timpul verii. Vincetoxicum hirundinaria. F. ssp. frasini (Fraxinus excelsior. în etajul nemoral. de regulã scheletice.).a. slab dezvoltat. superficiale. de regulã puternic dezvoltat (acoperire 15–40%).HAB: 41. Hedera helix. F. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea (toate subspeciile). Specii caracteristice: Nectaroscordum siculum. Stratul arbuºtilor. mijlociu profunde pânã la superficiale. iar în cea estivalã. Viburnum lantana. Fraxinus excelsior. coriariaefolia. tei (Tilia platyphyllos. Pãduri (4) funcþie de altitudine. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice ºi europene. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Evonymus verrucosus º. Soluri: de tip rendzinã. Stratul arbuºtilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor are în sinuzia vernalã Nectaroscordum siculum ºi Paeonia peregrina. Glecoma hirsuta. Soluri: de tip faeoziom ºi eutricambosol. Suprafeþe: restrânse. Sorbus torminalis. Sanda et al. uneori acoperite cu un strat subþire de loess. Biriº. Polygonatum latifolium. eubazice. plane ºi treimea superioarã a versanþilor umbriþi alãturaþi. 2001. Clinopodium vulgare. Roci: gresii calcaroase. platyphyllos). petraea). eubazice.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL. relativ slab dezvoltatã. Structura: Fitocenoze edificate din specii balcanice ºi europene. cu participarea speciilor Crataegus monogyna. ornus). Melica uniflora. Lithospermum purpurocoeruleum. dalechampii. hidric deficitare. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Potentilla micrantha. circa 1. Dactylis polygama. compus din gorun (Quercus petraea ssp. Viburnum lantana º. pe versanþi umbriþi în etajul pãdurilor submediteranene. Poa nemoralis. Evonymus verrucosus. F.a. eutrofice. Acer campestre. Clima: T = 10. rar Sorbus torminalis. ornus). puternic 211 . Tilia tomentosa. cãrpiniþa (Carpinus orientalis). coriariaefolia. R4137 Pãduri vest-pontice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi tei cu frunzã mare (Tilia platyphyllos) cu Galanthus plicatus Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: !41. pedunculiflora). P = 500–600 mm.500 ha.76834 Western-Pontic sessile oak-lime-oriental hornbeam-Galanthus forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galantho plicataeTilietum tomentosae Doniþã 1968 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: numai în Dobrogea de Nord. T. dalechampii). Geum urbanum. Staþiuni: Altitudini: 200–450 m. specii sudice (Mercurialis ovata. Redactat: N. Roci: calcaroase.4. Stratul arborilor. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. are acoperire 80–85% ºi înãlþimi de 16–20 m la 100 de ani.

2.4. Pãduri (4)

dezvoltat, primãvara (acoperire pânã la 100%), constituit din Anthriscus cerefolium, Galanthus plicatus, Corydalis bulbosa, Allium rotundum, cu acoperire mai redusã în timpul verii când stratul ierbos este constituit din elemente ale florei de mull. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus dalechampii, Tilia platyphyllos, T. tomentosa, Carpinus orientalis, Fraxinus ornus. Specii caracteristice: Galanthus plicatus. Alte specii importante: Arabis turrita, Arum orientale, Brachypodium sylvaticum, Dactylis polygama, Galium aparine, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Hedera helix, Melica uniflora, Mercurialis ovata, M. perennis, Nectaroscordum siculum, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Pulmonaria obscura, Veronica hederifolia, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, V. reichenbachiana, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în Podiºul Transilvaniei, mai frecvent în centrul podiºului (Câmpia Transilvaniei) ºi teritoriile înconjurãtoare, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 35.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–800 mm. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi cu expoziþii în general umbrite, culmi. Roci: marne, gresii, nisipuri, tufuri. Soluri: de tip eutricambosol, preluvosol, profunde, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din stejar pedunculat ºi gorun (Quercus robur, Q. petraea ssp. petraea, ssp. dalechampii), cu puþine exemplare de cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltini (Acer pseudoplatanus, A. platanoides), iar în etajul inferior arþar tãtãresc (Acer tataricum), cu exemplare de jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylestris ºi Pyrus pyraster); are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Prunus spinosa, Rosa canina, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Cornus sanguinea, Ligustrum vulgare, Sambucus nigra. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor bine dezvoltat, de tip Asperula odorata – Asarum europaeum – Stellaria holostea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Q. petraea. Specii caracteristice: Helleborus purpurascens. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachy-

R4138 Pãduri dacice de gorun (Quercus petraea) ºi stejar pedunculat (Q. robur) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinium betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C13 Dacian tatar maple oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum petraeae-roboris (Soó 1951) em. Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6716 Gorunetostejãret cu Asperula-Asarum-Stellaria.

212

2.4. Pãduri (4)

podium sylvaticum, Carex michelii, C. divulsa, Iris pseudocyperus, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Potentilla alba, Pulmonaria mollis, Viola reichenbachiana. Literaturã selectivã: Soó 1957; Zolyomi et al. 1957; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4139 Pãduri getice de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi gorun (Q. petraea) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57143 Pre-Carpathian Carex praecox pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox, 6732 Goruneto-stejãret cu Poa-Carex praecox.

pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau în amestec variabil cu gorun (Quercus petraea), cu puþine exemplare de ulmi (Ulmus procera, U. minor), plop tremurãtor (Populus tremula), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster); are o acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Prunus spinosa, Ligustrum vulgare, Rhamnus cathartica, Frangula alnus, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi arbuºtilor, bine dezvoltat dominat de Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur (Q. petraea). Specii caracteristice: – . Alte specii: Agrostis stolonifera, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex divulsa, C. contigua, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Galium mollugo, G. cruciata, Glecoma hirsuta, Geum urbanum, Juncus effusus, Lysimachia nummularia, Lamium galeobdolon, Polygonatum latifolium, Scrophularia nodosa, Veronica chamaedris, V. officinalis, º.a. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în estul Podiºului Getic, între Ploieºti ºi Piteºti, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 75.000 ha. Staþiuni: Altitudine 200–400 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–700 mm. Relief: piemonturi întinse plane, slab fragmentate. Roci: depozite de molase, cu conþinut ridicat de argilã. Soluri: de tip luvosol, profund, pseudogleizat în orizontul B, mezobazic, cu umiditate alternantã (umed primãvara, uscat vara), mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar

213

2.4. Pãduri (4)

R4140 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea), cer (Q. cerris) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Lychnis coronaria
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian – Balkanic turkey oak – sessile oak forest EMERALD: !41.7 Thermophilous and supraMediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7696 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest EUNIS: G1.7686 Pre-Carpathian Quercus cerris-Q. petraea forest Asociaþii vegetale: Tilio argenteaeQuercetum petraeae-cerris Soó 1957, Quercetum petraeae-cerris Soó (1957) 1969, tilietosum tomentosae Pop et Cristea 2000 Tipuri de ecosisteme: –

moesiaca), cireº (Prunus avium), tei (T. platyphyllos, T. cordata), iar în etajul inferior frecvent carpen (Carpinus betulus) ºi exemplare de arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), sorb de câmp (Sorbus torminalis), mojdrean (Fraxinus ornus), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster): are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, Cornus sanguinea, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, Ligustrum vulgare, Prunus spinosa, Rosa canina, Viburnum lantana ºi altele. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil, cu specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Q. cerris, Tilia tomentosa, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Aremonia agrimonioides, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, C. rapunculoides, Carex pilosa, Calamintha acinos, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Glechoma hirsuta, Geum urbanum, Helleborus odorus (numai în sud), Hypericum perforatum, Lathyrus vernus, L. venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpurocoeruleum, Melica uniflora, Potentilla micrantha, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Rubus hirtus, Ruscus aculeatus, Sedum cepaea, Stellaria holostea, Tamus communis, Trifolium medium, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria. Literaturã selectivã: Soó 1957; Hoborka 1980; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealurile ºi munþii joºi din vestul Olteniei, Banat, Criºana, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 25.000 ha, din care 15.000 în vestul în sudul României. Staþiuni: Altitudini 300–600 m. Clima: T = 9,5–7,50C, P = 750–925 mm. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: ºisturi, calcare, tufuri, molase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde-mijlociu profunde, lutoargiloase, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii balcanice. Stratul arborilor, compus în etajul superior din gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa, ssp. dalechampii, ssp. petraea) ºi cer (Quercus cerris) în proporþii variate, tei (Tilia tomentosa), mai rar gârniþa (Q. frainetto), fag (Fagus sylvatica ssp.

214

2.4. Pãduri (4)

R4141 Pãduri daco-balcanice de gorun (Quercus petraea) ºi castan (Castanea sativa) cu Genista tinctoria
Corespondenþe: NATURA 2000: 9260 Castanea sativa woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57331 Pre-Carpathian chestnut-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Castaneo-Quercetum Horvat 1938 Tipuri de ecosisteme: –

acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 20– 30 m la 100 de ani. În ultimii ani, în pãdurile cu castan de la Baia Mare s-au produs uscãri masive ale acestei specii din cauza infectãrii cu Cryphonectria parasitica. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Cornus mas, C. sanguinea, Corylus avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Viburnum opulus, º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este constituit din specii acidofile. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Castanea sativa, Quercus petraea. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Genista tinctoria, Lysimachia punctata, Laserpitium prutenicum, Rubus hirtus, R. idaeus, Selinum carvifolia, Veronica officinalis, ca ºi speciile Calamagrostis epigeios ºi Luzula luzuloides º.a. Literaturã selectivã: Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: numai în nord, în vecinãtatea localitãþii Baia Mare, ºi în sud, în vecinãtatea localitãþilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi amestec cu gorun. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini 300–500 m. Clima T = 8–7,50C, P = 800–1000 mm, în nord, ºi 750–850 mm, în sud. Relief: versanþi moderat-puternic înclinaþi, însoriþi, în situaþii de adãpost creat de munþii învecinaþi. Roci: în general roci acide. Soluri: de tip luvosol, profunde, acide, mezobazice hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteraneene. Stratul arborilor compus, în etajul superior, din castan (Castanea sativa) ºi gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. petraea) în proporþii diferite, cu amestec de fag (Fagus sylvatica), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), tei (Tilia platyphyllos, T. cordata, T. tomentosa în sud), cireº (Prunus avium), plop tremurãtor (Populus tremula), mesteacãn (Betula pendula), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), carpen (Carpinus betulus), sorb de câmp (Sorbus torminalis); are

R4142 Pãduri balcanice mixte de gorun (Quercus petraea) ºi alun turcesc (Corylus colurna) cu Paeonia dahurica
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A153 Getic-pre-Carpathic Corylus colurna-sessile oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Orno-Quercetum praemoesicum Roman 1974 subass. coryletosum colurnae Tipuri de ecosisteme: –

215

2.4. Pãduri (4)

Rãspândire: în Podiºul Mehedinþi ºi Munþii Aninei, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: reduse, câteva sute de ha. Staþiuni: Altitudini 200–400 m. Clima: T = 11–9,50C, P = 750–850 mm. Relief: versanþi mediu-puternic înclinaþi, însoriþi. Roci: calcaroase. Soluri: de tip eutricambosol, luvosol, mijlocii-profunde cu schelet eubazic, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din gorun (Quercus petraea ssp. dalechampii, ssp. polycarpa), alun turcesc (Corylus colurna) ºi tei (Tilia tomentosa), iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), carpen (C. betulus), jugastru (Acer campestre), sorbi (Sorbus torminalis, S. domestica), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu multe specii sudice, submediteraneene ºi o serie de specii nemorale. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus petraea, Corylus colurna, Tilia tomentosa. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Arum orientale, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glechoma hirsuta, Hordelymus europaeus, Lychnis coronaria, Lathyrus niger, L. venetus, Myrrhoides nodosa, Paeonia dahurica, Potentilla micrantha, Piptatherum virescens, Poa nemoralis, Tamus communis, Viola alba, º.a. Literaturã selectivã: Roman 1974. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4143 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Melampyrum bihariense
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C11 Dacian Melampyrum bihariense oak-hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Melampyro biharienseCarpinetum (Borza 1941) Soó 1964 em. Coldea 1975 Tipuri de ecosisteme: 6228 Stejãret cu carpen cu Melampyrum, 6225 Stejãret cu carpen cu Carex pilosa, 6216 Stejãret cu carpen cu Asperula-Asarum-Stellaria.

Rãspândire: pe dealurile din vestul, nordul ºi centrul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, circa 10.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 200–500 m. Clima: T = 9–80C, P = 600–700 mm. Relief: platouri, versanþi slab – mediu înlinaþi cu diferite expoziþii, câmpii înalte. Roci: molase, luturi, argile. Soluri: eutricambosol, preluvosol, luvosol profund, luto-argiloase, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), cireº (Prunus avium), frasin (Fraxinus excelsior), tei pucios (Tilia cordata), paltin de câmp (Acer platanoides), rar fag (Fagus sylvatica), iar în etajul inferior, carpen (Carpinus betulus), majoritar, jugastru (Acer campestre); are acoperire

216

2.4. Pãduri (4)

de 80–90% ºi înãlþimi de 25–32 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat din cauza umbririi de cãtre carpen, compus din Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Corylus avellana, în nord Lonicera xylosteum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, slab dezvoltat, cu specii ale florei de mull (Asarum europaeum, Galium odoratum, Stellaria holostea). Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur, Carpinus betulus. Specii caracteristice: Melampyrum bihariense. Alte specii importante: în flora vernalã: Anemone nemorosa, A. ranunculoides, Corydalis solida, Galanthus nivalis, Dentaria bulbifera, Scilla bifolia; în flora estivalã: Ajuga reptans, Aconitum moldavicum, Brachypodium sylvaticum, Carex pilosa, C. sylvatica, Dactylis polygama, Euphorbia amygdaloides, E. carniolica, Galium mollugo, Geum urbanum, Helleborus purpurascens, Hepatica transsilvanica, Lathyrus transilvanicus, L. vernus, Lamium galeobdolon, Mercurialis perennis, Melica uniflora, Polygonatum latifolum, P. multiflorum, Ranunculus auricomus, Sanicula europaea, Stachys sylvatica, Stellaria media, Viola odorata, V. reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Coldea 1975; Sanda et al. 2001. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4144 Pãduri dacice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Molinia coerulea
Corespondenþe: NATURA 2000: 9160 Sub-Atlantic and medio-European oak or oak-hornbeam forests of the Carpinion betuli EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: 41.57143 Pre-Carpathic purple moorgrass-pedunculate oak forest Asociaþii vegetale: Molinio-Quercetum roboris (Tx37) Scam et Pass 1959 Tipuri de ecosisteme: 6132 Stejãret de pedunculat cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în puþine locuri din þarã, pe piemonturi ºi terase vechi (Baraolt, Gurghiu, Bistriþa, Tismana, Piemonturile vestice, Piemontul Getic (partea de est), în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 13.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 300–500 m. Climã: T = 9–80C, P = 600–750 mm. Relief: terase vechi în afara luncilor râurilor. Roci: molase argiloase, argile. Soluri: de tip luvosol, pseudo-gleizat, profunde, mezobazice, cu umiditate alternantã, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, nemorale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar pedunculat (Quercus robur, Q. x rosacea), exclusiv sau cu puþin amestec de carpen (Carpinus betulus), gorun (Q. petraea), mesteacãn (Betula pendula), ulm (Ulmus procera), iar în etajul inferior Acer campestre, A. tataricum, Pyrus pyraster; are acoperire mare (70–90%) ºi înãlþimi de 20–24 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus din Crataegus monogyna, Corylus avellana, Ligustrum

217

2.4. Pãduri (4)

vulgare, Frangula alnus, Evonymus europaeus, E. verrucosus. Rhamnus cathartica, Rosa canina º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bine dezvoltat, dominat de Carex praecox, cu participarea speciei Molinia caerulea. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robus (x Q. rosacea). Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Scamoni et Passarge 1959; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

câmpii plane, joase, frecvent, inundabile. Roci: aluviuni argiloase. Soluri: de tip gleiosol, profunde, grele, cu apã freaticã aproape de suprafaþã ºi, frecvent, din cauza inundaþiilor, cu apã temporar la suprafaþã, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (vara uscat – reavãn), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Stratul arborilor, compus din stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de anin negru (Alnus glutinosa), plop tremurãtor (Populus tremula), carpen (Carpinus betulus), tei pucios (Tilia cordata), jugastru (Acer campestre), pãr (Pyrus pyraster); are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, este compus din Frangula alnus, Viburnum opulus, Corylus avellana, Cornus sanguinea, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, puternic dezvoltat, acoperind uneori suprafeþe mari, este dominat de Agrostis stolonifera ºi Carex brizoides. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Carex brizoides. Alte specii: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Dactylis polygama, Deschampsia caespitosa, Festuca gigantea, Glecoma hederacea, Lysimachia nummularia, L. vulgaris, Polyganum hidropiper, Pulmonaria mollis, Rubus caesius, Scrophularia nodosa, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Raþiu et al. 1977; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4145 Pãduri panonice de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Carex brizoides
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.57142. Pre-Carpathian quaking sedge-pedunculate oak forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carici brizoidi – Quercetum roboris Raþiu et al. 1977 Tipuri de ecosisteme: 6133 Stejãret de pedunculat cu Agrostis-Carex brizoides.

Rãspândire: în câmpiile joase, inundabile, din vestul þãrii (Câmpia Timiºului, Câmpia Someºului etc.) în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejar mezofili. Suprafeþe: restrânse, circa 1.500 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–150 m. Climã: T = 10–9,50C, P = 700–800 mm. Relief:

218

2.4. Pãduri (4)

R4146 Pãduri-rariºti moldave de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi cireº (Prunus avium) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus sp. EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.7A224 Sarmatic Acer tataricum-Quercus robur steppe woods EUNIS: G1.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Aceri tataricoQuercetum roboris Zolyomi 1957 Tipuri de ecosisteme: 6111 Stejãret de pedunculat cu Lithospermum.

foarte dezvoltat în poieni, dominat de Prunus spinosa, Crataegus monogyna, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Sambucus nigra, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Cornus sanguinea. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu Lithospermum ºi Tanacetum corymbosum. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: – . Alte specii: Betonica officinalis, Bupleurum praealtum, Brachypodum sylvaticum, Carex michelii, Convallaria majalis, Dactylis polygama, Geum urbanum, Glecoma hirsuta, Festuca rupicola, Iris variegata, Melica altissima, Nepeta cataria, Phlomis tuberosa, Polygonatum latifolium, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta º.a. Literaturã selectivã: Zolyomii 1957; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: în nord–estul României, în depresiunea Jijia – Bahlui, în silvostepa cu stejari mezofili. Suprafeþe: reduse, câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. Climã: T = 9,5–8,50C, P = 450–570 mm. Relief: versanþi slab–mediu înclinaþi cu expoziþii mai mult însorite, platouri, vãi largi. Roci: depozite luto-argiloase ºi loessoide. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic ºi argiloiluvial), profunde, grele, slab acide-bazice, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi continentale. Stratul arborilor poate fi închis sau poienit având, în etajul superior, stejar pedunculat (Quercus robur) exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), frasin (Fraxinus excelsior), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior dominã arþarul tãtãresc (Acer tataricum), jugastrul (Acer campestre), mãrul (Malus sylvestris), pãrul (Pyrus pyraster); are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor,

R4147 Pãduri danubiene mixte de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Scutellaria altissima
Corespondenþe: NATURA 2000: 91Z0 Moesian silver lime woods EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 41.2C21 Moldo-Muntenian pedunculate oak-lime-hornbeam ash forest EUNIS: G1.A162 Mixed lime-oakhornbeam forest Asociaþii vegetale: Ornithogalo-TilioQuercetum A. Dihoru 1976 Tipuri de ecosisteme: 6414 ºleau de pedunculat-tei argintiu-carpen cu Arum – Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu Arum-Brachypodium.

219

Viburmun lantana. Scrophularia nodosa. Suprafeþe: circa 50. paltin de câmp (Acer platanoides). platouri. Doniþã ºi colab. profunde. Circaea lutetiana. verucosus.000 ha. Soluri: preluvosoluri. Pãdure danubianã de stejar pedunculat ºi tei argintiu cu Scutellaria altissima 220 . Fraxinus excelsior.a. sanguinea. Crataegus monogyna. Mercurialis perennis. Carpinus betulus.2. Staþiuni: Altitudine 100–450 m. slab acide. Ornithogalum flavescens. 1992. eutrofice. Dentaria bulbifera. versanþi slab înclinaþi. E. Carex sylvatica. A. în etajul mijlociu din tei (Tilia tomentosa. Aegopodum podagraria. iar în etajul inferior din carpen (Carpinus betulus). C. F. gresii calcaroase. Stratul arborilor. Doniþã. Dihoru 1976. Pulmonaria officinalis. T. Substraturi: loessuri. arboret cu acoperire mare (80–100%) ºi arbori de stejar de 25–33 m la 100 de ani. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. C. Climã: T = 9. Stratul arbuºtilor. din stejar pedunculat (Quercus robur) sau/ºi cer (Quercus cerris) ºi frasin de luncã sau frasin comun (Fraxinus angustifolia. Festuca gigantea. Geum urbanum. pentagyna. P = 550–700. Stachys sylvatica. în locuri umede Allium ursinum. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Lamium galeobdolon. compus din Cornus mas. Scute- llaria altissima. Geranium robertianum. Biriº. Tilia tomentosa. Staphylea pinnata. platyphyllos). Specii caracteristice: Carpesium cernuum. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este bogat în specii ale florei de mull cu elemente sudice. Salvia glutinosa. Asperula odorata. Pãduri (4) Rãspândire: Câmpia Dunãrii. A. cordata. eutricambosoluri. jugastru (Acer campestre). în etajul superior. C. pilosa. I. Glechoma hirsuta. Rubus caesius º. Geranium phaeum. sorb de câmp (Sorbus torminalis). excelsior). Redactat: N. Podiºul Central Moldovenesc. ulm (Ulmus minor). F. Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. marne. Arum orientale. Relief: câmpie planã. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1971.50C. angustifolia. T. compus.4. taurina. Valoare conservativã: ridicatã. Pyrus pyraster). eubazice.5–8. reavãn-umede. Evonymus europaeus. Structura: fitocenoze edificate de specii europene ºi balcanice. Corylus avellana. Euphorbia amygdaloides. mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris. Ligustrum vulgare.

2.4. Pãduri (4)

R4148 Pãduri panonice psamofile de stejar pedunculat (Quercus robur) cu Convallaria majalis
Corespondenþe: NATURA 2000: 9190 Old acidophilous oak woods with Quercus robur on sandy plains EMERALD: !41.5 Acidophilous oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7A213 Pannonic sand steppe oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Convallario-Quercetum roboris Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: –

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Specii caracteristice: Convallaria majalis. Alte specii importante: Ajuga reptans, Brachypodium sylvaticum, Bupleurum falcatum, Carex pilosa, C. divulsa, Cruciata glabra, Dactylis polygama, Ficaria verna, Geranium robertianum, Geum urbanum, Glechoma hederacea, Lactuca quercina, Polygonatum latifolium, P. multiflorum, Poa nemoralis, Pulmonaria mollis, Veronica chamaedris, Viola reichenbachiana º.a. Literaturã selectivã: Soó 1957. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe nisipurile din nordvestul României (Carei, Valea lui Mihai, Secuieni), în zona de silvostepã. Suprafeþe: circa 2.500 ha. Staþiuni: Altitudini de 100–130 m. Clima: T = 11,0–10,50C, P = 550–650 mm. Relief: interdune. Roci: nisipuri. Soluri: de tip psamosol, profund, mezobazic, umed, mezotrofic. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale. Stratul arborilor, compus în etajul superior din stejar pedunculat (Quercus robur), exclusiv sau cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula), cireº (Prunus avium), ulm (Ulmus minor), iar în etajul inferior jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr pãdureþ (Malus sylvestris); are acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Crataegus monogyna, Viburnum opulus, Prunus spinosa, Evonymus verrucosus º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat primãvara de Convallaria majalis, vara de Rubus caesius. Valoare conservativã: foarte mare.

R4149 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Pulmonaria mollis
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 PannonianBalkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7697 Getic Pulmonaria mollisQ. cerris forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7114 Ceret cu Glechoma-Geum.

Rãspândire: în Câmpia Românã, Câmpia Oraviþei, Podiºul Lipovei, Culoarul Mureºului, Câmpia Criºurilor, Podiºul Someºan, în etajul nemoral, subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Suprafeþe: circa 21.000 ha, din care 15.000 ha în vestul ºi 6.000 ha în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10,5–90C, P = 550–700 mm. Relief:

221

2.4. Pãduri (4)

versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii mai mult însorite. Roci: variate, molase, marne, depozite luto-argiloase, local calcare. Soluri: de tip preluvosol, luvosol profunde-mijlociu profunde, luto-argiloase, mezobazice, hidric echilibrate, cu posibile deficite vara, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de gorun (Quercus petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Quercus robur), gârniþã (Q. frainetto) ºi rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia, F. excelsior), tei (Tilia tomentosa), cireº (Prunus avium), paltin (Acer platanoides), plop tremurãtor (Populus tremula), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mãr pãdureþ (Malus sylvestris), sorb (Sorbus domestica), ulm (Ulmus minor, U. procera), mojdrean (Fraxinus ornus); are o acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. În Banat, sunt frecvente amestecurile de cer, gorun, gârniþã, stejar pedunculat (fag) în care cerul nu este dominant, ci este specie participantã în amestecul complex de stejari. Stratul arbuºtilor, în general bine dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Cornus mas, Evonymus verrucosus, E. europaeus, Prunus spinosa, Rosa canina, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Corylus avellana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat variabil are ca dominante Glechoma hirsuta, Geum urbanum ºi multe specii termofile. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Arum orientale, Asparagus tenuifolius, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula rapunculoides, C. persicifolia,

Dactylis polygama, Euphorbia salicifolia, Fragaria vesca, F. viridis, Lathyrus niger, L. vernus, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, P. odoratum, Pulmonaria mollis, Potentilla micrantha, Poa nemoralis, Sedum maximum, Stellaria holostea, Veronica chamaedris, Viola hirta, V. alba, Vincetoxicum hirundinaria; în vestul þãrii local Ruscus aculeatus, R. hypoglossum º.a. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4150 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest EUNIS: G1.7691 Getic white cinquefoil Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum cerris Georgescu 1941 Tipuri de ecosisteme: 7135 Ceret cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul ºi vestul României, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 45.000 ha, din care 30.000 în vestul ºi 15.000 în sudul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 10–90C, P = 600–750 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, versanþi slab înclinaþi însoriþi. Roci: luturi

222

2.4. Pãduri (4)

ºi argile. Soluri: de tip preluvosol ºi luvosol, profunde, pseudogleizate în profunzime, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, hidric alternante (cu infiltrare mai dificilã a apei din ploi ºi din zãpezi ºi precipitaþii ºi deficite de apã vara), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Stratul arborilor, compus în etajul superior exclusiv din cer (Quercus cerris) sau cu puþin amestec de gorun (Quercus petraea), gârniþã (Q. frainetto), stejar pedunculat (Q. robur), plop tremurãtor (Populus tremula), cireº (Prunus avium), iar în etajul inferior din jugastru (Acer campestre), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), ulm (Ulmus procera, U. minor); are acoperire 70–90% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, de regulã bine dezvoltat, compus din Cornus mas, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Rosa canina, Evonymus verrucosus, Cornus sanguinea, Viburnum lantana. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dezvoltat neuniform, cu Genista tinctoria, Festuca heterophylla, Poa angustifolia, Carex praecox. Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris. Specii caracteristice: Festuca heterophylla. Alte specii importante: Ajuga reptans, Arum orientale, Campanula persicifolia, Carex caryophyllea, C. tomentosa, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Tanacetum corymbosum, Dactylis polygama, Galium cruciata, Glechoma hirsuta, G. hederacea, Galium mollugo, Lysimachia nummularia, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Melica uniflora, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Viola hirta, Viola alba. Literaturã selectivã: Georgescu 1941; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4151 Pãduri balcanice mixte de cer (Quercus cerris) cu Lithospermum purpurocoeruleum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76812 Moesio-Danubian oriental hornbeam-Q. cerris forest EUNIS: G1.7682 Moesio-Danubian orientalis hornbeam-durmast oak forest Asociaþii vegetale: Quercertum farnettocerris Rudski 1944 subass. carpinetosum orientalis Jov 1956 Tipuri de ecosisteme: 7111 Ceret cu Lithospermum.

Rãspândire: în masivul forestier din Dobrogea sud-vesticã ºi în Defileul Dunãrii, fragmentarã în sudul Munteniei ºi Olteniei, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 6.000 ha. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 450–550 mm în Dobrogea, P = 750–800 mm în Defileul Dunãrii. Relief: versanþi cu înclinare medie ºi expoziþii diferite. Roci: calcare, loess. Soluri: de tip faeoziom ºi maroniu de pãdure, eubazice, hidric deficitare, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene. Stratul arborilor compus din cer (Quercus cerris), exclusiv sau cu amestec de stejar pufos (Q. pubescens), gârniþã (Q. frainetto), stejar brumãriu (Q. pedunculiflora) (în Dobrogea), tei (Tilia tomentosa), mojdrean (Fraxinus ornus), cãrpiniþã (Carpinus orientalis), jugastru (Acer campestre), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster), are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi 16–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, puternic dezvoltat, uneori

223

2.4. Pãduri (4)

compact, format din Cornus mas, Cotinus coggygria, Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Viburnum lantana, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, cu reprezentanþi ai florei sudice de tip Lithospermum purpurocoeruleum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Fraxinus ornus, Carpinus orientalis. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Ajuga genevensis, Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Crocus flavus, Dactylis polygama, Doronicum hungaricum, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lychnis coronaria, Mercurialis ovata, Paeonia peregrina (în Dobrogea) Piptatherum virescens, Polygonatum latifolium, Viola hirta, Potentilla micrantha; în poieni, Chrysopogon gryllus, Festuca valesiaca, Smyrnium perfoliatum, Sedum cepaea, Veronica chamaedris. Literaturã selectivã: Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

Rãspândire: pe dealuri ºi munþi joºi din vestul României. Suprafeþe: câteva mii de ha. Staþiuni: Altitudini: 150–500 m. Climã: T = 10,5–90C, P = 700–800 mm. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite, mai mult umbrite. Roci: molase (nisipuri, pietriºuri, argile), calcaroase, loessuri. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, eutricambosol, profunde, slab acide, eubazice, hidric echilibrate, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii nemorale ºi balcanice. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Quercus cerris), stejar pedunculat (Quercus robur), uneori gârniþã (Quercus frainetto), cireº (Prunus avium), ulm de munte (Ulmus glabra), tei (Tilia tomentosa, T. platyphyllos), iar în etajul inferior carpen (Carpinus betulus), abundent jugastru (Acer campestre), sorb de câmp (Sorbus torminalis), arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), mãr ºi pãr pãdureþ (Malus sylvestris, Pyrus pyraster); are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, bine dezvoltat, compus din Corylus avellana, Cornus sanguinea, Evonymus europaeus, Crataegus monogyna, C. laevigata, Ligustrum vulgare, Cytisus nigricans, Prunus spinosa º.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, bogat în specii nemorale ºi sudeuropene. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Carpinus betulus. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Anemone nemorosa, Aposeris foetida, Aremonia agrimoniodes, Asarum europaeum, Astragalus glycyphyllus, Brachypodium sylvaticum, Carex montana, C. sylvatica, Clynopodium vulgare, Cruciata glabra, Campanula persicifolia, Dactylis polygama, Digitalis grandiflora, Dryopteris

R4152 Pãduri dacice de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora
Corespondenþe: NATURA 2000: 91M0 Pannonian-Balkanic turkey oak-sessile oak forests EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.2C322 Moesian Q. cerris oak – hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Carpino-Quercetum cerris Klika 1938 (Boºcaiu et al. 1969) Tipuri de ecosisteme: 7214 Ceret cu carpen cu Arum-Brachypodium, 6814 Cereto-stejãret cu carpen cu ArumBrachypodium.

224

2.4. Pãduri (4)

filix-mas, Euphorbia amygdaloides, Festuca drymeia, Fragaria viridis, Geum urbanum, Lathyrus niger, L. vernus, Luzula luzuloides, Melampyrum bihariense, Melica uniflora, Melittis melissophyllum, Mercurialis perennis, Platanthera bifolia, Poa nemoralis, Potentilla micrantha, Rubus hirtus, Sedum cepaea, Silene viridiflora, Stellaria holostea, Symphytum tuberosum, Tanacetum corymbosum, Trifolium medium, Viola reichenbachiana, Vincetoxicum hirundinaria º.a. Literaturã selectivã: Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4153 Pãduri danubian-balcanice de cer (Quercus cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) cu Crocus flavus
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak forests CORINE: – PAL.HAB: 41.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest EUNIS: G1.7693 Getic Crocus Q. frainetto-Q. cerris forest Asociaþii vegetale: Quercetum farnettocerris Georgescu 1945 Rudski 1949 Tipuri de ecosisteme: 7414 Cereto-gârniþet cu Glechoma-Geum, 7432 Cereto-gârniþet cu Poa-Carex praecox, 7435 Cereto-gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla.

Rãspândire: în câmpiile înalte ºi pe dealurile joase din Muntenia, Oltenia ºi Banat, în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 105.000 ha din care 55.000 în sudul ºi 50.000 în vestul României. Staþiuni: Altitudini 100–300 m. Clima: T = 9,5–10,50C, P = 500–600 mm în sud, 600–750 mm în vest. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni nu prea adânci, versanþi slab înclinaþi, cu expoziþii mai mult însorite. Roci: loessoide, lutoase, luturi, argile. Soluri: de tip preluvosol (sol brun-roºcat), profunde, argiloase, mezobazice, cu umiditate alternantã (primãvara ude, vara uscate), mezobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din cer (Q. cerris) ºi gârniþã (Q. frainetto) în proporþii variabile, rar cu amestec de stejar pedunculat (Quercus robur), gorun (Quercus petraea),

Pãdure de cer (Quercus cerris) ºi carpen (Carpinus betulus) cu Digitalis grandiflora

225

2.4. Pãduri (4)

tei argintiu (Tilia tomentosa), frasin (Fraxinus angustifolia), iar în etajul inferior puþine exemplare de Pyrus pyraster, Acer tataricum, Acer campestre, Ulmus procera; are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat variabil, compus mai ales din Crataegus monogyna Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus, Rhamnus cathartica, Cornus mas, Prunus spinosa, Rosa canina. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, sãrac în specii vernale (Crocus flavus, Scilla bifolia), cu compoziþii diferite în funcþie de conþinutul solului în argilã; pe soluri mai puþin argiloase tip Glechoma-Geum, pe cele argiloase tip Poa angustifoliaCarex praecox sau Genista tinctoriaFestuca heterophylla.

Valoare conservativã: moderatã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus cerris, Q. frainetto. Specii caracteristice: Crocus flavus. Alte specii importante: Ajuga reptans, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Campanula persicifolia, Carex caryophillea, C. tomentosa, Clynopodium vulgare, Calamagrostis epigeios, Centaurium umbellatum, Geum urbanum, Hieracium umbellatum, H. murorum, Lathyrus niger, Tanacetum corymbosum, Lithospermum purpureocoeruleum, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Sedum maximum, Veronica chamaedris, V. officinalis, Verbascum phlomoides, Viola hirta, Vincetoxicum hirundinaria º.a Literaturã selectivã: Popescu et al. 1989; Pop et al. 2000; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4154 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) cu Festuca heterophylla
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76814 Danubian-balcanic Festuca heterophylla forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7535 Gârniþet cu Genista-Festuca heterophylla, 7514 Gârniþet cu Glecoma-Geum.

Pãdure danubian-balcanicã de cer ºi gârniþã cu Crocus flavus

Rãspândire: în Câmpia Dunãrii ºi în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Banatului, în zona pãdurilor de stejari, subzona pãdurilor de stejari termofili.

226

2.4. Pãduri (4)

Suprafeþe: circa 27.000 ha concentrate mai ales în jud. Argeº, Olt, Vâlcea, Dolj, Gorj, Mehedinþi, Caraº Severin. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 11–100C, P = 550–650 mm. Relief: câmpii înalte, platouri mai drenate, versanþi slab-mediu înclinaþi cu diferite expoziþii. Roci: depozite luto-argiloase. Soluri: de tip preluvosol, luvosol, profunde, luto-argiloase, decarbonatate, slab-mediu acide, mezobazice, hidric echilibrate, mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþine exemplare de cer (Q. cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), stejar pedunculat (Q. robur), tei (Tilia tomentosa), chiar fag (Fagus sylvatica ssp. moesiaca), iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), ulm (Ulmus minor, U. procera), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), mojdrean (Fraxinus ornus); are acoperire de 60–80% ºi înãlþimi de 18–23 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, dezvoltat neuniform compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus europaeus, E. verrucosus, Rhamnus tinctoria, Cornus mas. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de Festuca heterophylla, Glechoma hirsuta, Geum urbanum. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Astragalus glycyphyllos, Betonica officinalis, Brachypodium sylvaticum, Cytisus hirsutus, Campanula persicifolia, Calamagrostis epigeios, Digitalis grandiflora, Dactylis polygama, Genista tinctoria, Galium mollugo, Hiera-

cium umbellatum, Helleborus odorus, Hypericum perforatum, Lathyrus venetus, L. niger, Lychnis coronaria, Tanacetum corymbosum, Polygonatum latifolium, Potentilla micranthos, Sedum maximum, Veronica officinalis, V. chamaedris, Viola hirta, V. suavis º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Doniþã et al. 1990. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4155 Pãduri danubian-balcanice de gârniþã (Quercus frainetto) ºi cer (Q. cerris) cu Carex praecox
Corespondenþe: NATURA 2000: 9280 Quercus frainetto woods EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest EUNIS: G1.7692 Getic early sedge Q. frainetto forest Asociaþii vegetale: Quercetum frainetto Pãun 1964 Tipuri de ecosisteme: 7532 Gârniþet cu Poa-Carex praecox.

Rãspândire: în câmpiile înalte din sudul României (Gãvanu-Burdea, Boian, Romanaþi, Podiºul Bãlãciþei), în zona pãdurilor de stejar, subzona pãdurilor de stejari termofili. Suprafeþe: circa 17.000 ha, exclusiv în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Clima: T = 10–10,50C, P = 500–600 mm. Relief: câmpii plane sau cu uºoare depresiuni, pla-

227

2.4. Pãduri (4)

touri. Roci: argile, luturi prãfoase. Soluri: de tip alosol, planosol, vertosol, profunde, argiloase, slab-mediu acide, mezobazice, cu umiditate puternic alternantã (primãvara ºi dupã ploi ude, vara uscate, crãpate adânc), mezotrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene balcanice ºi continentale. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, exclusiv din gârniþã (Quercus frainetto) sau cu puþin amestec de cer (Quercus cerris), gorun (Q. petraea ssp. polycarpa), iar în etajul inferior rar arþar tãtãrãsc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre), pãr pãdureþ (Pyrus pyraster), are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 17–20 m la 100 de ani. Stratul arbuºtilor, slab dezvoltat, compus din Crataegus monogyna, Ligustrum vulgare, Evonymus verrucosus. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor, dominat de speciile Carex praecox, Poa angustifolia. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus frainetto. Specii caracteristice: Carex praecox. Alte specii importante: în flora vernalã doar Scilla bifolia în flora estivalã Asparagus tenuifolius, Brachypodium sylvaticum, Carex caryophillea, Carex spicata, Calamagrostis epigeios, Dactylis polygama, Fragaria viridis, Galium mollugo, G. pseudoaristatum, Genista tinctoria, Glechoma hirsuta, Tanacetum corymbosum, Lathyrus niger, Lychnis coronaria, Polygonatum latifolium, Potentilla micrantha, Sedum cepaea, Vincetoxicum hirundinaria, Viola hirta, º.a. Literaturã selectivã: Pãun 1966; Popescu et al. 1981; Doniþã et al. 1990; Ivan et al. 1992. Redactat: N. Doniþã, I. Biriº.

R4156 Pãduri danubian-balcanice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), cer (Q. cerris), gârniþã (Q. frainetto) (stejar pufos – Q. pubescens) cu Acer tataricum
Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. EMERALD: !41.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL.HAB: 41.76223 Pontic Acer tataricumQ. pedunculiflora-Q. cerris steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae-cerris Morariu 1944 Tipuri de ecosisteme: 7614 Stejãret de brumãriu-cer-gârniþã cu arþar tãtãrãsc ºi Lithospermum.

Rãspândire: în centrul ºi vestul Câmpiei Dunãrii, în zona de silvostepã, subzona silvostepei cu pãduri termofile. Suprafeþe: circa 16.000 ha, toate în sudul României. Staþiuni: Altitudini: 20–100 m. Clima: T = 11,5–100C, P = 450–500 mm. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni, vãi largi. Roci: depozite loessoide. Soluri: de tip faeoziom, profunde, neutre, eubazice, hidric deficitare în timpul verii, eutrofice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene, submediteraneene ºi caucaziene. Stratul arborilor, compus, în etajul superior, din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora), în amestec cu cer (Quercus cerris), stejar pufos (Q. pubescens), uneori ºi gârniþa (Q. frainetto), iar în etajul inferior ulm (Ulmus minor, U. procera), arþar

228

Glechoma hirsuta. Dactylis polygama. jugastru (Acer campestre). bogate în humus.HAB: 41. Vincetoxicum hirundinaria. Vicia tenuifolia. Viola hirta º. Dictamnus albus. Stratul arborilor. Soluri: de tip faeoziom (cernoziom cambic). Clima: T = 11–100C. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Nepeta panonica. în zona de silvostepã. europaeus. 1990. în Dobrogea. D. EMERALD: !41. Fragaria viridis. Festuca rupicola. Sedum maximum. tataricum – Q. pedunculiflora steppe woods EUNIS: G1. Viburnum lantana. Quercus cerris. Pãduri (4) tãtãrãsc (Acer tataricum). Ligustrum vulgare. eutrofice. Staþiuni: Altitudini 15–200 m. Tanacetum corymbosum. vãi late. slab acide. Galium verum. hidric deficitare în timpul verii. Coronilla varia. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. Stratul arbuºtilor. eubazice. I. Specii caracteristice: – . Rhamnus catharticus. Rãspândire: în estul Câmpiei Dunãrii. profunde. Biriº. Paeonia peregrina (numai în estul teritoriului). compus din Crataegus monogyna. Doniþã. restul în sudul Moldovei ºi în Dobrogea. Brachypodium sylvaticum. Suprafeþe: circa 49. Rosa canina. uneori desiºuri de Prunus fruticosa ºi P. glomerata.000 ha din care 31. de regulã. are acoperire variabilã.4. în Moldova de sud. verticillatus. Stipa capillata. Carex michelii.2.7A12 Tartar maple steppe oak woods G1. C. Redactat: N. Poa angustifolia. A. Polygonatum latifolium.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. mojdrean (Fraxinus ornus). Geum urbanum. Cotinus coggygria. Euphorbia polychroma. în Dobrogea ºi sudul Moldovei. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster).000 ha în Câmpia Dunãrii. dominat de Lithospermum purpurocoeruleum. poienit. Filipendula vulgaris. A.a.76221 Pontic A. puternic dezvoltat. Doniþã et al. P = 400–450 mm. Quercus pubescens. Melica altissima. R4157 Pãduri-rariºti danubian-vestpontice de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) cu Acer tataricum Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Betonica officinalis. Potentilla argentea. Inula hirta. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi continentale dar ºi caucaziene. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. E. Cornus mas. iar în poieni de Festuca valesiaca. Teucrium chamaedris. pentagyna. Literaturã selectivã: Morariu 1944. officinalis. de la rariºte (30–50%) pânã la pãdure încheiatã (70–80%) ºi înãlþimi de 10–16 m la 100 de ani. Valoare conservativã: foarte mare. Roci: depozite loessoide. compus în etajul superior din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) exclusiv sau cu puþin amestec de 229 . platouri. Evonymus verrucosus. Chrysopogon gryllus. Relief: câmpii plane sau cu depresiuni puþin adânci. tenella. Prunus spinosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora.7A12 Tartar maple steppe oak woods Asociaþii vegetale: Quercetum pedunculiflorae Borza 1937 Tipuri de ecosisteme: 8114 Stejãret de brumãriu cu arþar tãtãrãsc cu Glechoma-Geum. Trifolium alpestre. Thalictrum minus.

Soluri: de tip faeziom. P. eutrofice.HAB: 41. 230 . Doniþã. F. Rãspândire: numai în câmpiile ºi podiºurile din sud-estul României (Câmpia Dunãrii. 1990. Fraxinus excelsior. Koeleria pyramidata. hirta º. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Teucrium chamaedris. Dactylis polygama. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Staþiuni: Altitudini: 150–400 m.2. tomentosa. Biriº. origini de vãi largi. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteraneene ºi continentale. compus Crataegus monogyna. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. compus din stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora). pedunculiflora lime – oriental hornbeam forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Querco pedunculifloraeTilietum tomentosae Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8211 ªleau de stejar brumãriu-tei-cãrpiniþã cu Lithospernum. Stipa joannis. 1992. Sorbus torminalis. Viola suavis. Ivan et al. jugastru (Acer campestre). pubescens). are acoperire de 40–70% ºi înãlþimi de 15–22 m la 100 de ani. valesiaca. Viola hirta.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. Clima: T = 10. P = 450–600 mm. Pulmonaria mollis. Phlomis tuberosa. platouri. C. pulcherrima. Literaturã selectivã: Borza 1937.5–90C. europaeus. Stratul arbuºtilor. mojdrean (Fraxinus ornus). puternic dezvoltat. în Dobrogea ºi Pyrus elaeagrifolia. Carex michelli. ulmi (Ulmus minor. Stratul arborilor. tei argintiu (Tilia tomentosa). cât ºi din specii de stepã în poienile mai mari. Podiºul Dobrogei. V. jordanii. Poa angustifolia. Brachypodium sylvaticum. Moldova de sud). Achillea neilreichii. V. Prunus spinosa. U. Glecoma hirsuta). Pãduri (4) stejar pufos (Q. la limita interioarã a zonei de silvostepã. Rosa canina. bogate în humus. Redactat: N. Filipendula vulgaris. Chrysopogon gryllus. cu exemplare de Acer campestre. capillata. Valoare conservativã: mare. iar în etajul inferior arþar tãtãrãsc (Acer tataricum) dominant. Fragaria viridis. Paeonia peregrina (în Dobrogea ºi Moldova de sud): Polygonatum latifolium. V. local Cotinus coggygria. de pajiºte stepicã: Ajuga laxmanni. S. Sambucus nigra. verticillatus. Suprafeþe: reduse. Rhamnus cathartica. Relief: versanþi slab înclinaþi.000 ha.a. de regulã. R4158 Pãduri danubian-vest-pontice mixte de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi tei argintiu (Tilia tomentosa) cu Viola jordanii Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. eubazice. I. Viburnum lantana. EMERALD: !41. Roci: straturi groase de loess. procera). profundemijlociu profunde. hidric deficitare. S. A. E. Centaurea stenolepis. Ligustrum vulgare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. constituit atât din specii de pãdure (fiind frecvente Geum urbanum. Vinca herbacea.76833 Dobrogean Q. Festuca rupicola. pãr (Pyrus pyraster). Specii caracteristice: Doronicum hungaricum. Evonymus verrucosus. Acer tataricum. Veratrum nigrum. circa 3. în poieni pot apãrea pâlcuri de Prunus fruticosa. dar ºi caucaziene.4. Alte specii importante: de pãdure: Asparagus tenuifolius. Asperula cynanchica. Vincetoxicum hirundinaria. suavis. 8214 ªleau de stejar brumãriu-tei argintiu-carpen cu Glecoma-Geum. tenella. umbriþi.

Verbascum phoeniceum. luto-argiloase. vãi largi.4. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Stratul arbuºtilor de regulã bine dezvoltat (acoperire 20–60%) ºi compus din Cornus mas. Vincetoxicum hirundinaria. compus în etajul superior din stejar brumãriu ºi stejar pedunculat (Quercus robur. Valoare conservativã: foarte mare. Geum urbanum. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). Brachypodium sylvaticum. Doniþã. robur steppe woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 8314 Stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Glechoma-Geum. în pãdure 60–80% ºi înãlþimi de 10–18 m la 100 de ani. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. pe lângã graminee. eubazice. Ligustrum vulgare. Lithospermum purpurocoeruleum. pedunculiflora). are acoperire variabilã. Staþiuni: Altitudini 50–200 m. Ornithogalum fimbriatum). eutrofice. Literaturã selectivã: Dihoru ºi Doniþã 1970. în zona de silvostepã. în rariºte 20–40%. Viola jordanii. profunde.a. V. I. pedunculiflora-Q.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. U. Paeonia peregrina. procera). slab acide. Soluri: de tip faeoziom. ulm (Ulmus minor. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Bupleurum praealtum. Climã: T = 11–100C. Danubian Q. 231 .7A228. Specii caracteristice: – . iar cea de varã. Relief: câmpie planã sau cu mici depresiuni. Tilia tomentosa. unele specii mezofile (Pulmonaria obscura. hidric deficitare în timpul verii. Evonymus europaeus º. hirta. Q. EMERALD: !41.a.2. dezvoltat variabil. jugastru (Acer campestre). Biriº. Myrroides nodosa. Veratrum nigrum. Bromus benekeni º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pedunculiflora. câteva sute de ha. iar în etajul inferior. Corylus avellana. Roci: depozite loessoide fine. R4159 Pãduri ºi rariºti danubiene de stejar brumãriu (Quercus pedunculiflora) ºi stejar pedunculat (Q.HAB: 41. Stratul arborilor. P = 450–475 mm. are acoperire de 40–60% ºi înãlþimi de 15–17 m la 100 de ani. Dactylis polygama. caucaziene ºi continentale. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Clematis vitalba. Viola reichenbachiana etc. robur) cu Tulipa bibersteiniana Corespondenþe: NATURA 2000: 91I0*Euro-Siberian steppic woods with Quercus spp. Suprafeþe: restrânse. Structura: Fitocenoze edificate din specii europene nemorale. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat. Crataegus monogyna. Prunus spinosa. are în sinuzia vernalã specii sudice (Arum orientalis.). Redactat: N. Pãduri (4) Ulmus procera ºi rar Carpinus betulus. compus din Crataegus monogyna. Rãspândire: în câmpiile ºi dealurile joase din sudul Moldovei ºi estul Munteniei.

Rosa canina. Doronicum hungaricum. Stratul arbuºtilor. Phlomis tuberosa. Heracleum sphondylium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Tipuri de ecosisteme: – 232 . Anthe- R4160 Pãduri-rariºti dacice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Lithospermum purpurocoeruleum Corespondenþe: NATURA 2000: 91H0 Pannonian woods with Q. Campanula sibirica. Soluri: de tip rendzinã. 1969. local Sorbus cretica. cerris). Roci: calcaroase. Geum urbanum ºi Lithospermum purpurocoeruleum. Specii caracteristice: Carex humilis. Crataegus monogyna. compus din stejari pufoºi (în special Quercus pubescens. având sub masiv ca specii frecvente. Rãspândire: insular în dealurile ºi munþii joºi din vestul ºi centrul României (Munþii Apuseni. Relief: versanþi repezi cu expoziþii sudice. petraea ssp. Poa angustifolia. pubescens EMERALD: !41. superficiale pânã la mijlociu profunde scheletice. eutrofice. dezvoltat în grupe alternând cu porþiuni de pajiºte. stejar pedunculat (Q.HAB: 41. hidric deficitare în timpul verii. Betonica officinalis. Viburnum lantana. pedunculiflora. ambele subetaje. compus din Cornus mas. 1990. exclusiv sau cu puþin amestec de gorun (Q. Sambucus nigra. polycarpa). D. verrucosus. Q.50C. Redactat: N. S. P = 650–900 mm. Ligustrum vulgare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Ramnus cathartica. Literaturã selectivã: Dobrescu et al. Specii caracteristice: Tulipa bibersteiniana. are acoperire redusã (20–40%) în rariºte. Podiºul Târnavelor.7373 Intra-Carpathian insular Quercus virgiliana woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lithospermo-Quercetum auct. constituit din specii de pãdure dar ºi de pajiºte stepicã (Stipa sp. Doniþã et al. Vincetoxicum hirundinaria. Viola hirta º. I.000 ha în vestul ºi centrul României. Dactylis polygama. iar în poieni petece de pajiºti stepice cu Festuca valesiaca. uneori Cornus mas. Arum orientale. rom. Stipa pennata. Evonymus europaeus. Pãduri (4) Rhamnus cathartica. Glechoma hirsuta. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). virgiliana). Allium montanum. Clima: T = 8–4. glomerata. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene.a. Brachypodium sylvaticum. sanguinea. Evonymus verrucosus. Biriº. pãr pãdureþ (Pyrus pyraster). Ligustrum vulgare. Fragaria viridis. Alte specii importante: sub pãdure: Ajuga laxmani. Alte specii importante: Adonis vernalis. Valoare conservativã: foarte mare. Doniþã. adesea cu roca la suprafaþã.2. Stratul arborilor. Carex michelii. E.4. C. Valoare conservativã: foarte mare. dacica. robur). eubazice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. dar pe alocuri ºi Q. Staþiuni: Altitudini 400–1200 m. uneori cer (Q. Suprafeþe: circa 1. 40–60% în pãdure ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. în etajul nemoral. Corylus avellana. Carex humilis).. Prunus spinosa. Asparagus tenuifolius. Polygonatum latifolium. Podiºul Secaºelor).

I. Cotinus coggygria. eubazice. Doniþã. din stejar pufos (Quercus pubescens) sau cu rare exemplare de Pyrus pyraster. Biriº. circa 8. sudice. exclusiv. uneori ºi vulcanice sau ºisturi verzi. Thalictrum minus. subzona silvostepei cu pãduri de stejari termofili. cu acoperire pânã la 100%. P = 450–500 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. vara Lithospermum purpurocoeruleum. hidric puternic deficitare. Lathyrus niger. frecvent este poienit. Valoare conservativã: foarte mare. Specii caracteristice: Galium dasypodum. ruthenica. dar local cu pâlcuri mai înalte de Prunus spinosa ºi Crataegus monogyna. I. în zona de silvostepã. Redactat: N. Galium dasypodum. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. Carex michelii.a. Lathyrus niger. Pãduri (4) ricum ramosum. Serratula tinctoria.5–100C. Fragaria viridis. Linum flavum. Bromus inermis º. Galium verum. Redactat: N. Dictamnus albus. R4161 Pãduri-rariºti vest-pontice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Galium dasypodum Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. Festuca rupicola. în funcþie de acoperirea stratului arbuºtilor. compus aproape exclusiv din Cotinus coggygria. Sorbus domestica. elaeagrifolia. Moldova de sud). montanum. Suprafeþe: restrânse. T. Stratul arbuºtilor. dezvoltat variabil. Biriº. Vicia tenuifolia. Vincetoxicum hirundinaria. Leucanthemum corymbosum. Seseli gracile. în general mici. semischeletice. P. Veratrum nigrum. Literaturã selectivã: Gergely 1960. Pulsatilla montana. 233 . Calamintha acinos. Dactylis glomerata. Fraxinus ornus. Doricnium herbaceum. are acoperire redusã (20–50%) ºi înãlþimi de 8–10 m la 100 de ani. Asparagus verticillatus. Clima: T = 10. Poa angustifolia. Inula ensifolia.2.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. compus din specii xerofile.4.HAB: 41.73724 Moesian Galium dasypodium white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Galio dasypodiQuercetum pubescentis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8771 Stejãret de pufos cu scumpie cu Lithospermum.a. Stratul arborilor. Polygonatum odoratum. însoriþi. Iris pumila.000 ha. Doniþã. întotdeauna puternic dezvoltat. Trifolium alpestre. Soluri: de tip rendzinã. platouri. Stachys recta. bogate în humus. Rãspândire: numai în sud-estul României (Dobrogea. compus. Brachypodium pinnatum. Filipendula vulgaris. Relief: versanþi cu înclinãri diferite. Piptatherum virescens. cu asociaþii stepice în poieni. superficiale. Staþiuni: Altitudine 100–200 m. Galium mollugo. Pulmonaria molissima. eutrofice. Verbascum phlomoides. Vincetoxicum hirundinaria º. Vinca herbacea. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. I. Roci: în general calcaroase. 1962. Astragalus glycyphyllos. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Sedum maximum. pânã la începutul verii Paeonia peregrina.

Teucrium chamaedris.a. cu rare exemplare de tei (Tilia tomentosa). pubescens). în etajul nemoral. A. 234 . Roci: calcaroase ºi loess. Tanacetum corymbosum. Fragaria viridis. sub care se gãseºte un etaj compact din mojdrean (Fraxinus ornus) ºi cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Fraxinus ornus. Rãspândire: în Dobrogea.73723 Moesian Paeonia peregrina white oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Paeonio peregrinaeCarpinetum orientalis Doniþã 1970 Tipuri de ecosisteme: 8271 Stejãret de pufos cu cãrpiniþã ºi mojdrean cu Mercurialis ovata. Valoare conservativã: foarte mare. în silvostepã extrazonal pe versanþi umbriþi. specii sudice (Paeonia peregrina. et al. Vinca herbacea º. Lithospermum purpurocoeruleum. Acantho-Quercetum pubescentis Jakucs et Fekete 1958. mijlociu profunde. Redactat: N. eutrofice. Pãduri (4) R4162 Pãduri vest-pontice mixte de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Paeonia peregrina Corespondenþe: NATURA 2000: 91AA Eastern white oak woods EMERALD: !41. mai ales însoriþi. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Carpinus orientalis. Carex michelii. Doniþã et al.HAB: 41.a. Dactylis polygama. Suprafeþe: circa 6. hidric deficitare. Specii caracteristice: Paeonia peregrina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens. Mercurialis ovata. Relief: platouri.4.73726 Moesian Echinopswhite oak woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Echinopo banaticiQuercetum pubescentis.000 ha. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 10–12 m la 100 de ani. scheletice. verticillatus. versanþi slab înclinaþi. Cotinus coggygria º. foarte slab dezvoltat din cauza umbrei. 1990. Poa nemoralis. Geum urbanum. Boºcaiu et al. Polygonatum latifolium. Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Defileul Dunãrii.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. P = 450–500 mm. Literaturã selectivã: Dihoru et Doniþã 1970. I. format din Cornus mas. Brachypodium sylvaticum. Acer campestre. Pyrus pyraster. în etajul pãdurilor submediteraneene. Stratul arbuºtilor bine dezvoltat (acoperire 20–40%). eubazice.2.7 Thermophilous and supra-Mediterranean oak woods CORINE: – PAL. Soluri: de tip rendzinã sau maroniu de pãdure. Climã: T = 10. 1958. Crataegus monogyna. Stratul arborilor. Piptatherum virescens º.HAB: 41.5–100C. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. Carex hallerana. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec de gorun. compus din stejar pufos (Q. Veratrum nigrum. 1971. Vincetoxicum hirundinaria. Melica uniflora. Doniþã. Biriº. Staþiuni: Altitidini: 100–250 m. Cotino-Quercetum pubescentis Zol.). Thlaspi perfoliatum. Structura: Fitocenoze edificate din specii submediteranene. constituit din R4163 Pãduri-rariºti balcanice de stejar pufos (Quercus pubescens) cu Echinops banaticus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !41.a.

I.HAB: 44. Staþiuni: Altitudini: 100–200 m. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Soluri: de tip rendzinã ºi litosol. virgiliana.693 Balcanic Juglans – Celtis riverine forest EUNIS: G1. Vincetoxicum hirundinaria º. iar în etajul inferior din mojdrean (Fraxinus ornus). Tamus communis. hidric optimale. Carduus candicans. Tilia cordata). eutrofice. scheletice. jugastru (Acer campestre). Roci: calcare. Stratul arbuºtilor. Crataegus monogyna. cu puþin gorun (Quercus petraea ssp. scheletice. Geranium sanguineum. compus în etajul superior din stejari pufoºi (Quercus pubescens. în etajul nemoral. ulm (Ulmus minor). viºin turcesc (Prunus mahaleb). Staþiuni: Altitudini: 100–300 m. Potentilla micrantha.000 ha.2. 235 . de rariºte (20–30%) sau de pãdure (40–80%) ºi înãlþimi pânã la 15 m la 100 de ani. gorun (Quercus petraea ssp. Roci: calcaroase. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 18–25 m la 100 de ani. cu puþin amestec de tei (Tilia tomentosa. mojdrean (Fraxinus ornus). Hypericum perforatum. Soluri: de tip litosol. virgiliana). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Valoare conservativã: foarte mare. Dictamnus albus. bogat în specii submediteraneene. Q. Q. eubazice. Climã: T = 11. iar în etajul inferior. Stratul arbuºtilor. bine dezvoltat. Doniþã. Alte specii importante: Achillea coarctata. Evonymus verrucosus. Coronilla elegans. Relief: versanþi în general puternic înclinaþi. stâncoºi. însoriþi. Tanacetum corymbosum. rendzinã. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). Pãduri (4) Suprafeþe: circa 1. polycarpa). cãrpiniþã (Carpinus orientalis). º. hidric deficitare vara.5–10. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus pubescens.7C5 Celtis australis woods Asociaþii vegetale: Celto-Juglandetum regiae Jov 1957 em Roman 1974 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în sudul Podiºului Mehedinþi ºi în Defileul Dunãrii. Polygonatum latifolium. superficiale. Boºcaiu et al. câteva zeci de ha. Roman 1974. Clima: T = 11. are acoperire variabilã. Redactat: N. compus în etajul superior din sâmbovinã (Celtis australis) ºi nuc (Junglans regia). Fragaria viridis. P = 700–800 mm. gârniþã (Quercus frainetto). Structura: Fitocenoze edificate de specii europene submediteranene ºi caucaziene. sorb (Sorbus domestica). compus din Cornus mas.a. Lithospermum purpurocoeruleum. P = 750–800 mm. Specii caracteristice: Echinops banaticus.5–110C.a. Syringa vulgaris. R4164 Pãduri balcanice de nuc (Junglans regia) ºi sâmbovinã (Celtis australis) cu Scutellaria pichleri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. slab acide eubazic. dalechampii. Laser trilobum. Stratul arborilor. Literaturã selectivã: Jakucs 1961. Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de specii submediteraneene. Orchis simia. rar tei (Tilia tomentosa). Stratul arborilor. superficialemijlociu profunde. carpen (Carpinus betulus). Carex hallerana. dalechampii). Suprafeþe: foarte restrânse.50C. 1971. Cotinus coggygria. ssp. Acanthus longifolius. eutrofice.4. bine dezvoltat. Relief: bolovãniºuri la baza pereþilor stâncoºi ºi a versanþilor abrupþi.

Specii caracteristice: Betula pendula. Cotinus coggygria. Soluri: psamosoluri.4. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: nisipuri. Achillea collina. 2004 (ined. Lunaria annua. Rhamnus tinctoria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. având o acoperire de pânã la 75%. Genista tinctoria. Clima: T = 7. Melica uniflora. Acanthus longifolius. Biriº. Lolium perenne. Euphorbia cyparissias.HAB 1999: 41.2.50C. Salvia nemorosa. Pãduri (4) compus din Cornus mas. Rubus tomentosus. Valoare conservativã: mare. Structura: Habitat primar în care stratul arborilor este bine dezvoltat. I.B37 Intra-Carpathian dune oak-birch woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Agrostis tenuisBetuletum verrucosae Resmeriþã 1970 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali: depresiuni intramontane (Mestecãniºul de la Reci – jud. spinulosa. Helianthemum nummularium. Dianthus cartusianorum. Alte specii: Medicago falcata. Sedum acre. Redactat: N. Covasna).5. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pendula. Literaturã selectivã: Roman 1974. Doniþã. Artemisia campestris. Campanula grossekii. Brachypodium sylvaticum. Festuca rupicola. Thymus pannonicus. º. Trifolium montanum. habitat endemic. Sedum acre. P = 750 mm. Alium fuscum. situate în rariºtile de pãdure. Elymus repens. Asperula cynanchica. cu multe specii termofilesubmediteraneene.). Potentilla argentea. Potentilla cinerea. Koeleria macrantha. Myrrhoides nodosa. Juglans regia. Alte specii importante: Achillea crithmifolia. Sinuzia ierboasã este dominatã de Festuca rupicola. Calamintha vulgaris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Celtis australis. Ferulago heuffeli.a. Agrostis capillaris (A. Veronica prostata. Lythospermum purpurocoeruleum. 236 . Leucanthemum macrophyllum.a. pH = 5. Suprafeþe: restrânse (< 100 ha). tenuis). Agrostis capillaris (A. Cruciata pedemontana. Dactylis polygama. Linum austriacum. Relief: dune de nisip care alterneazã cu teren plan. Syringa vulgaris. tenuis). Carex caryophyllea. Parietaria officinalis. dezvoltat.8–7. Arum orientale. R4165 Pãduri-rariºti de Betula pendula Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Centaurea apiculata ssp. Staþiuni: Altitudine: 490–530 m. Stratul ierbos este reprezentat prin specii cu caracter mesotrof în pãdure ºi specii caracteristice pentru dunele de nisip înierbate. Ruscus hypoglossum. Tamus communis. Literaturã selectivã: Mihãilescu S. Specii caracteristice: Scutellaria pichleri. Poa nemoralis. Symphytum tuberosum º.

4. Pãduri (4) Pãdure-rariºte de mesteacãn (Betula pendula) 237 .2.

acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). glaciare.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Bruckenthalio-Piceetum Borhidi 1969 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Meridionali (Munþii Parâng. Huperzia sellago. Strei. în partea inferioarã a etajului subalpin. arbori în grupe de câteva exemplare. Suprafeþe: reduse. oligotrofe. Staþiuni: Altitudini: 1600–1900 m.4. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Soluri de tip podzol ºi prepodzol. la altitudini de 1600–1750 m ºi Rariºte de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Brukenthalia spiculifolia 238 . vãi largi. Clima: T = 2–00C. umede. oligoterme. Fãgãraº). Pãduri temperate de conifere (42) din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. foarte acide. scoruº (Sorbus aucuparia). frecvent scheletice.a. oligobazice. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Bruckenthalia spiculifolia. Homogyne alpina.2. superficiale–mijlociu profunde. cu expoziþii diferite. bine dezvoltat.4. Salix silesiaca. Soldanella hungarica. Deschampsia flexuosa.21622 Carpathian subalpine Bruckenthalia spruce forest EUNIS: G3. frecvent. P= 1300–1400 mm. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Retezat. Stratul arbuºtilor. gneisuri.HAB: 42. culmi. Luzula sylvatica. cu participarea speciilor V. Stratul arborilor. Viola declinata º. R4201 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Bruckenthalia spiculifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Relief: versanþi puternic–mediu înclinaþi.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. Campanula abietina.2. mezofite. reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi de 10–12 m. Pãduri (4) 2. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. vitis-idaea. dominat de Vaccinium myrtillus. Dryopteris expansa. de ordinul sutelor de ha. Roci: ºisturi cristaline. Calamagrostis villosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice.

reprezentat prin rariºti de arbori de molid (Picea abies). de la 10–12 m. I. Specii caracteristice: Bruckenthalia spiculifolia. Lonicera caerulea. Juniperus sibirica. Coldea 1991. prepodzol. Oxalis acetosella. cu participarea speciilor Rhododendron myrtifollium. V. Alte specii importante: Athyrium distentifolium. umede. Staþiuni: Altitudini: 1600–1850 m. Juniperus sibirica. mai rar zâmbru (Pinus cembra). Soldanella hungarica. Campanula abietina. Valoare conservativã: foarte mare. Pinus mugo.4. la altitudini de 1600–1700 m ºi din ce în ce mai mici (pânã la 1 m) spre altitudini mari. Luzula luzuloides. V. Pinus cembra. Roca: ºisturi cristaline.HAB: 42. Redactat: N. Huperzia sellago. culmi. Deschampsia flexuosa. Calamagrostis villosa. Mititelu et al. Stratul arbuºtilor acoperã aproape în întregime suprafaþa ºi este constituit mai ales din jneapãn (Pinus mugo). Oxalis acetosella. Viola declinata º. oligobazice. I. glaciare. Salix silesiaca. Coldea et Pop 1988. Suprafeþe: reduse. Alte specii importante: Anthenaria dioica. foarte acide. Specii caracteristice: Rhododendron myrtifollium. frecvent scheletice. oligotrofe. oligoterme. R4202 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi zâmbru (Pinus cembra) cu Rhododendron myrtifollium Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forests EMERALD: !42. Pinus mugo. Suhard.a. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. Saxifraga cuneifolia.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Rhododendro myrtifolii– Piceetum Coldea et Pânzaru 1986 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: În Carpaþii Orientali (Munþii Rodnei. Literaturã selectivã: Coldea et. vitis-idaea. frecvent arbori în grupe de câteva exemplare. Redactat: N. Luzula luzuloides. Doniþã. cu acoperire redusã (sub 60%) ºi înãlþimi. Melampyrum sylvaticum. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. Larix decidua (local). vãi largi. Ribes petraeum. Relief: 239 . Cãlimani). Coldea 1991. de ordinul sutelor de ha. Rubus idaeus º. 1986. Stratul arborilor. gaultherioides. versanþi puternic–mediu înclinaþi. Homogyne alpina. mezofite. superficiale-mijlociu profunde. Biriº. andezite. Potentilla chrysocraspeda etc. Melampyrum sylvaticum. Soluri de tip podzol. Fragaria vesca. P = 1100–1200 mm. Compoziþie floristicã: specii edificatoare: Picea abies. Luzula sylvatica. Dryopteris expansa. Clima: T = 3–10C. Pinus cembra. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Doniþã.2. scoruº (Sorbus aucuparia).a. ienupãr pitic (Juniperus sibirica). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor constituit mai ales din Vaccinium myrtillus. Alnus viridis (pe versanþi umezi). Festuca nigrescens.35 Carpathian larch and arolla forests CORINE: – PAL. în partea inferioarã a etajului subalpin. Biriº.21621 Carpathian subalpine Rhododendron spruce forest EUNIS: G3. Pânzaru 1986.

Vlãdeasa. Ceahlãu. Ciucaº.). Stratul ierburilor ºi subarbustiv este dominat de Oxalis acetosella ºi Vaccinium sp. Penteleu. oligoterme. Suprafaþa ocupatã: 43. situaþie în care se pot gãsi tufe de jneapãn (Pinus mugo) sau ienupãr (Juniperus communis). Stratul arborilor. poate avea acoperire de 100% dar spre golul alpin ºi de 60–80%. andosol. Lonicera nigra. 11. Soluri: prepodzol. 1157 Molidiº cu Vaccinium-Hylocomium. Cindrel. Rãspândire: Munþii Þibleº.50C. oligotrofe. compus exclusiv din molid (Picea abies). atinge înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani.1B62 Eastern Carpathian subalpine spruce forest Asociaþii vegetale: Soldanello majoriPiceetum Coldea et Wagner 1998 Tipuri de ecosisteme: Tipuri de ecosisteme: 1136 Molidiº cu Oxalis-Soldanella.000 în Carpaþii Occidentali). culmi. Rubus idaeus. Parâng.a. Godeanu.21 Alpine and Carpathian subalpine spruce forest CORINE: – PAL. ªurianu. Rosa pendulina º.000 în 240 . Carpaþii Orientali. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (Sorbus aucuparia arbustiv. cu diferite expoziþii. superficiale-mijlociu profunde. podzol. Relief: creste. mezofite.000 în Carpaþii Meridionali.21626 Carpathian subalpine Soldanella spruce forest EUNIS: G3.2. P = 900–1400 mm. foarte acide. versanþi puternic înclinaþi. Roci: silicioase ºi calcaroase. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpato-balcanice. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). Cãpãþãnii. Cãlimani. Clima: T = 3. criptopodzol. Retezat. Pãduri (4) Rariºte presubalpinã de molid ºi zâmbru cu Rhododendron myrtifollium R4203 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Soldanella hungarica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: !42. Þarcu. Rodnei. Harghitei.000 ha (25. Lotrului.HAB: 42. Fãgãraº. în etajul boreal.4. Bucegi. oligobazice. Stratul muºchilor bine dezvoltat cu Polytrichum sp. 7. umede.0–1. Staþiuni: Altitudini: 1500–1850 m.

arborii au înãlþimi de 20–28 m la 100 de ani. 1990.2. vitis-idaea. Specii caracteristice: Soldanella hungarica ssp. mediu-slab acide. acoperire de 70–90% (pãdure) la altitudini pânã la 1600–1750 m. L. Climã: T = 2. Alte specii importante: Athyrtium distentifolium. Redactat: N. Dryopteris expansa. zâmbru (Pinus cembra). Staþiuni: Altitudini: 1350–1850 m (Vidolm 800 m). Viola declinata º. creste. Literaturã selectivã: Coldea. sylvatica. Doniþã et al. mai rar Pinus mugo. Valoare conservativã: foarte mare. Lotrului) ºi Ocidentali (Vidolm). oligoterme. Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale montane. dezvoltat variabil. Stratul arborilor. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Deschampsia caespitosa. rar.35 Carpathian larch and arolla forest CORINE: – PAL. compus din amestec de specii acidofile (Vaccinium myrtillus. Salix silesiaca.4. Soluri: de tip litosol. Wagner 1998. I. Deschampsia flexuosa). R4204 Pãduri ºi rariºti de larice (Larix decidua) cu Saxifraga cuneifolia Corespondenþe: NATURA 2000: 9420 Alpine Larix decidua and/or Pinus cembra forest EMERALD: !42. Sorbus aucuparia. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Ribes petraeum. Homogyne alpina. calcare. stâncãrii. Calamagrostis villosa.a.5–1. V. major. Gymnocarpium dryopteris. Stratul arbuºtilor. Relief: versanþi înclinaþi – foarte înclinaþi cu expoziþii diverse. Rumex alpinus. Bândiu. fag (Fagus sylvatica). de 40–60% (rariºte) la altitudini mari peste 1750 m sau pe stâncãrii. Rubus idaeus. compus din Juniperus sibirica. Lamium galeobdolon). Doniþã 1988. 1656 Laricet presubalpin cu Vaccinium. brad (Abies alba). Biriº. Luzula luzuloides. Roci: conglomerate calcaroase. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare.50C. scheletice. P = 900– 1200 mm. Doniþã. bine dezvoltat. sau micã.HAB: 42. compus din larice (Larix decidua) exclusiv sau cu amestec de molid (Picea abies). superficiale – Pãdure de larice (Larix decidua) ºi molid (Picea abies) cu Saxifraga cuneifolia 241 . dar ºi specii de buruieniºuri montane (Adenostyles orientalis) ºi chiar specii de mull (Asperula odorata. mezofile. Bucegi. Meridionali (masivele Ciucaº. mijlociu profunde.3531 Eastern Carpathian larch forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Saxifrago cuneifolii – Laricetum (Beldie 1967) Coldea 1991 Tipuri de ecosisteme: 1454 Lariceto – molidiº cu Calamagrostis – Luzula. Suprafeþe: de ordinul câtorva mii de ha. Senecio nemorensis. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (masivul Ceahlãu). paltin de munte (Acer pseudoplatanus). oligotrofe.

HAB: 42. Ranunculus carpaticus. Melampyrum sylvaticum. andosol.4. mezofite. slab dezvoltat – exemplare rare de scoruº (Sorbus aucuparia). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi carpatice. P = 900–950 mm în nord ºi 1000–1200 mm în sud. Luvisol (brun luvic). Homogyne alpina. Stratul arbuºtilor. Carduus personata. Roci: fliº marno-gresos. Alte specii importante: Aquilegia transsilvanica. sylvatica. mezobazice. tufuri andezitice. Rubus idaeus. Stratul arborilor. sau cu rare exemplare de brad (Abies alba). oligoterme. Stratul muºchilor bine dezvoltat sub masiv. în etajul boreal. gresii calcaroase. Rhitidiadelphus triquetrus º. 242 . din care 220. Hylocomium splendens. umede. Specii caracteristice: Saxifraga cuneifolia. Soldanella hungarica. Sambucus racemosa.000 în Carpaþii Meridionali ºi 25. Redactat: N. Relief: versanþi cu înclinãri slabemoderate pânã la puternice. 40. mai rar ºisturi silicioase. profunde. Biriº. coame.000 ha. Pãduri (4) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Larix decidua.2. Fragaria vesca. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Dryopteris carthusianorum. Oxalis acetosella. Coldea 1991. Phleum alpinum. are acoperire mare (80–100%) ºi înãlþimi de 25–40 m.000 în Carpaþii Occidentali. Valeriana montana º. Pãdure de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Oxalis acetosella R4205 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Oxalis acetosella Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Bl.0–5.21627 Carpathian Oxalis spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum oxalidosum Pawl et Br. ulm de munte (Ulmus glabra). Athyrium distentifolium. Doniþã.000 în Carpaþii Orientali. Campanula abietina. I.00C.a. Luzula luzuloides. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în Carpaþi Orientali. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1226 Molidiº cu Oxalis-Dentaria-Asperula.a. Plagiochila asplenioides. fag (Fagus sylvatica). Suprafeþe: circa 285. Calamagrostis arundinacea. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. andezite. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). cu expoziþii diferite. cu Dicranum scoparium. L. Chrysanthemum rotundifolium. compus exclusiv din molid (Picea abies). Soluri: districambisol (brun acid). Poa nemoralis. acide-slab acide. mezo-eutrofe. conglomerate. Moneses uniflora. 1400–1600 m în Carpaþii Meridionali. Climã: T = 3.

Polygonatum verticillatum. Stratul muºchilor cu dezvoltare variabilã este de tip Polytrichum. arundinacea. major.000 ha) ºi Orientali (31. puternic acide. oligotrofe. Dryopteris filix-mas. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. 3256 Molideto–brãdet cu Calamagrostis – Luzula. la altitudini mai mici. Campanula abietina. superficiale. scoruº (Sorbus aucuparia). puternic dezvoltat. Gentiana asclepiadea. Alte specii: Athyrium filix-femina. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum ºi speciile subalianþei Soldanello–Picenion (Soldanella hungarica ssp. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi carpatice. Valoare conservativã: moderatã.HAB: 42. Silene heuffeli). cu expoziþii diferite. Rubus idaeus. Homogyne alpina. cu Oxalis acetosella.21623 Carpathian high montane Hieracium spruce forest EUNIS: G3. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Lamium galeobdolon. are acoperire mai redusã (50–80%). Mercurialis perennis. Bl.). dezvoltat în pete. Suprafeþe: circa 88. L. Oxalis acetosella. Spiraea chamaedrifolia etc. culmi. Soluri: prepodzol. Doniþã. R4206 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. mai ales în golurile din arboret. Homogyne alpina. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Luzula luzuloides. dominat de specii de Calamagrostis.4. 243 . oligobazice. Valoare conservativã: moderatã.000 ha). Gentiana asclepiadea.2.000 ha). Stratul arborilor. Deschampsia flexuosa. Rubus hirtus.50C. 1256 Molidiº cu Vaccinium. Alte specii importante: Athyrium filixfemina. P = 900–1000 mm în nord. cu amestec de brad (Abies alba). Fragaria vesca. Spiraea chamaedrifolia etc. Lonicera nigra. Specii caracteristice: Hieracium rotundatum. podzol. în etajul boreal.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundato – Piceetum Pawl. Vaccinium myrtillus (local poate deveni dominantã). scheletice. Lonicera nigra. 1990. Redactat: N. Pãduri (4) Ribes petraeum. 1200–1400 mm în sud. C. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1234 Molidiº cu Calmagrostis – Luzula. Doniþã et al. Moneses uniflora. mai frecvent în Carpaþii Meridionali (42. versanþi puternic înclinaþi. neuniform. sylvatica. umede. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat (exemplare rare de Sambucus racemosa. Staþiuni: Altitudini: 1200–1600 m. înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Daphne mezereum. mezofite. Campanula abietina.5–1. Soldanella hungarica. compus exclusiv din molid (Picea abies) sau. Climã: T = 4. Dryopteris filix-mas. Luzula luzuloides. local cu Galium odoratum sau Calamagrostis arundinacea. criptopodzol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. et Br. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies ºi Albies alba. Roci: silicioase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Fragaria vesca. I. suprafeþe mai reduse în Carpaþii Occidentali (15. Relief: creste. Calamagrostis villosa. Senecio nemorensis. Stellaria nemorum. Lycopodium annotinum.000 ha. Dentaria glandulosa. oligoterme. Huperzia sellago. Biriº.

R4207 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Hylocomium splendens Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. P = 900–950 mm în nord. Redactat: N. Bl.000 ha în Carpaþii Meridionali.4. Staþiuni: Altitudini: 1000–1300 m în nord. mai frecvent în Carpaþii Orientali. slab pânã la semischeletice. umede. Pãdure de molid (Picea abies) cu muºchi verzi 244 . mezo-oligobazice. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale.4–3. profunde – mijlociu profunde. mezofilehigrofile. Soluri: prepodzoluri ºi podzoluri cu moder. 1990. 1939 Tipuri de ecosisteme: 1247 Molidiº cu Hylocomium. în partea inferioarã ºi mijlocie a etajului. Pãduri (4) Literaturã selectivã: Coldea 1991.000 ha în Carpaþii Occidentali.000 în Carpaþii Orientali. Doniþã.2. 1000–1200 m în sud. Rãspândire: În toþi Carpaþii româneºti. Climã: T = 4. 2247 Molideto – brãdet cu Hylocomium. mai rar fliº. Suprafeþe: circa 72. mai putin frecvent în ceilalþi munþi. mai frecvent umbriþi. Roci: ºiºturi cristaline. et Br. roci euptive acide ºi intermediare. 1400–1800 m în sud.21627 Carpathian Hylocomium spruce forest EUNIS: G3. în partea mijlocie ºi superioarã a etajului.50C.HAB: 42. uºoare. în etajul boreal. 1. Relief: versanþi slab – mediu înclinaþi. Stratul arborilor. gresii silicioase. Biriº. oligoterme. 32. Doniþã et al. oligotrofe. I.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum hylocomiosum Pawl.000 ha din care 39.

et Br. reprezentat prin exemplare rare de Luzula sylvatica. I. Mnium punctatum. mezofite.0–2. Biriº. cu moder fin. L. Bl. 1939 (Luzulo sylvaticae – Piceetum Wraber 1953) Tipuri de ecosisteme: 1237 Molidiº cu Luzula sylvatica. sau cu amestec de brad (Abies alba). 2237 Molideto-brãdet cu Luzula silvatica. Soldanella hungarica. Polytrichum commune. mai frecvent în Carpaþii Meridionali. Sorbus aucuparia): Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. are acoperire relativ mare (70–80%) ºi înãlþimi de 20–30 m la 100 de ani. are o acoperire de 70–100% ºi înãlþimi de 24–32 m la 200 de ani.HAB: 42.2. Rosa pendulina. Soluri: prepodzoluri. Doniþã et al. Staþiuni: Altitudini: 1300–1600 m în nord. bine dezvoltat.00C.000 în Carpaþii Occidentali. Stratul muºchilor. Specii caracteristice: – . Specii de muºchi: Dicranum scoparium. 1000–1200 mm în sud. Redactat: N. scoruº (Sorbus aucuparia). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. mijlociu – submijlociu profunde. Suprafeþe: circa 49. uºoare. oligoterme. Oxalis acetosella. Valoare conservativã: moderatã. Eurynchium striatum. Roci: roci acide (ºisturi silicioase. Majanthemum bifolium. Relief: versanþi slab – moderat înclinaþi cu expoziþii diverse. Stratul arbuºtilor lipseºte sub arborete dese ºi parþial dezvoltat sub cele mai puþin dese (Spiraea chamaedrifolia.4. Ptilium crista – castrensis. Lonicera nigra. 1990. în etajul boreal. scheletice. Hylocomium splendens (dominant). mesteacãn (Betula pendula). Thuidium tamariscinum. luzuloides. permanent umede dar drenate. podzoluri. sau cu amestec de brad (Abies alba) ºi rare exemplare de fag (Fagus sylvatica). 17.21628 Carpathian Luzula sylvatica spruce forest EUNIS: G3.000 în Carpaþii Meridionali. slab dezvoltat. oligotrofe. Literaturã selectivã: Coldea 1991. P = 900–1000 mm în nord. Vaccinium myrtillus. R4208 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Luzula sylvatica Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. 245 .000 ha din care 10. Alte specii importante: Lycopodium annotinum. 1000–1200 m în sud. oligobazice. granite). Climã: T = 4. Stratul arborilor. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. gnaisuri.1B1 Bilberry spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundati – Piceetum Pawl. Pãduri (4) compus exclusiv din molid (Picea abies). Doniþã. acide. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat cu exemplare rare de Sambucus racemosa. Luzula sylvatica.000 în Carpaþii Orientali. compus exclusiv din molid (Picea abies). gros (10 cm) acoperã în întregime solul dominat de Hylocomium sp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. 12.

Adenostyles kerneri. Oxalis acetosella. I. Luzula luzuloides. Hieracium rotundatum. nu acoperã complet solul. Campanula abietina. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Stellaria nemorum. Vaccinium myrtillus º.2. Dryopteris dilatata. Biriº. Pleurozium schreberi. pe lângã izvoare. Suprafeþe: mici. Sorbus aucuparia. ude (înmlãºtinate). 1227 Molidiº cu Chrysanthemum rotundifolium. Rubus idaeus. Specii caracteristice: Luzula sylvatica (dominantã). Homogyne alpina. Muºchi: Dicranum scoparium. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Redactat: N. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies (Picea abies ºi Fagus sylvatica ssp. Raþiu 1967. filix-femina. Athyrium distentifolium. acide-slab acide. Staþiuni: Altitudini: 1300–1750 m. Relief: denivelãri din care ies izvoare ºi micile vâlcele umezite de apa izvoarelor. Polytrichum juniperinum.50C. Specii caracteristice: Leucanthemum waldsteinii. are acoperire mai redusã (70%) ºi înãlþimi de 21–32 m la 100 de ani. mezotrofe.HAB: 42. Chrysosplenium alternifolium. Stratul muºchilor: variabil. Pãduri (4) Rubus idaeus. Stratul arbuºtilor. Roci: mai ales roci silicioase. sylvatica). 1990. în petece de mãrimi diferite. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. brad (Abies alba). I. dominat de Luzula sylvatica. higrofite. sylvatica). filix-femina. puternic dezvoltat de tip Leucanthemum waldsteinii. Literaturã selectivã: Wraber 1962.a. filix-mas. Valoare conservativã: foarte mare. Veronica urticaefolia. Boºcaiu 1971. mezobazice. carpatice. A. Literaturã selectivã: Coldea 1991. Soluri: de tip gleisol. Senecio nemorensis. Ranunculus carpaticus. Biriº. în etajul boreal. stagnosol. 246 . Valoare conservativã: mare. Clima: T = 3. D. Hylocomium splendens. Myosotis sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Doniþã et al. Deschampsia flexuosa. 1990. Doronicum austriacum. Stratul arborilor compus exclusiv din molid (Picea abies). Oxalis acetosella. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Redactat: N. Symphytum cordatum.0–1. Alte specii importante: Aconitum toxicum. Doniþã. P. Dryopteris dilatata. cu rare exemplare de anin alb (Alnus incana). Soldanella hungarica. R4209 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Leucanthemum waldsteinii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Valeriana tripteris. P = 1000–1300 mm. paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Doniþã et al.4. Alte specii: Athyrium distentifolium. Doniþã. Campanula abietina. Rhitidiadelphus triquetrus. pe vâlcele umede.21625 Carpathian Leucanthemum high mountaine spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Leucanthemo waldsteinii – Piceetum Krajna 1933 Tipuri de ecosisteme: 1218 Molidiº cu Myosotis. oligoterme. Senecio nemorensis. Paris quadrifolia. Vaccinium myrtillus. Coldea 1991. de regulã bine dezvoltat. slab dezvoltat (Sambucus racemosa). sau în amestec cu fag (Fagus sylvatica ssp. Moneses uniflora. A. de tip Hylocomiun. commune.

Relief: versanþi cu înclinare mijlocie-slabã. Literaturã selectivã: Coldea 1991. are acoperire redusã. palustre. Equisetum sylva- Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. S. P = 800–1300 mm. R4211 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1942 Tipuri de ecosisteme: 1268 Molidiº cu Polytrichum.0–4.000 ha. terase.HAB: 42. Stratul muºchilor este gros. restul în Munþii Apuseni. wulfianum. Soluri: turbosoluri. puþin în Carpaþii Occidentali (6. în general acide. subetajul pãdurilor de fag ºi de amestec cu fag. majoritatea în Carpaþii Orientali (88. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 800–1500 m. culmi late. Suprafeþe: circa 6. Valoare conservativã: foarte mare. Biriº. în etajul nemoral. ticum. oligoterme. pubescens). Soluri: de tip eutricambosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Roci: variate. compus din molid (Picea abies) ºi uneori din pin silvestru (Pinus sylvestris) ºi rare exemplare de anin alb (Alnus incana).1124 Dacian neutrophile fir-spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Pulmonario rubraeFagetum ( Soó 1964) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 2216 Molidetobrãdet cu Oxalis-Dentaria-Asperula. strictum. Roci: în mare parte fliº.4. Sphagnum girgensohnii. higrofite. Doniþã et al. S. Pãduri (4) R4210 Pãduri sud-est carpatice de molid cu Sphagnum sp. districambosol. platouri. Oxycoccus microcarpus.000 de ha). foarte acide. depresiuni. mai frecvent în Carpaþii Orientali (4. B. cu expoziþii în general umbrite. cu specii de Sphagnum. umede-ude (înmlãºtinate). Deschampsia flexuosa. Staþiuni: Altitudine: 800–1300 m. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. recurvum. I. V. vitis-idaea.60C. acoperã complet solul. oligotrofe. Polytrichum comune. Melampyrum sylvaticum.000 ha). S.00C. mesteacãn (Betula pendula. umede. de tip Vaccinium. eu-mezotrofice. Stratul arbuºtilor lipseºte. 1990. Climã: T = 5. ºi înãlþimi de 6–12 m la 100 de ani. în etajul boreal.000 de ha.000). P.8–2. relativ dezvoltat. S.2. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale. Compoziþie floristicã: Bazania triloba. P = 800–1200 mm. Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio – Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. profundemijlociu profunde. russowii. slabmoderat acide. Polytrichum. 247 .000 ha) ºi Carpaþii Meridionali (6.2131 Carpathian peat moss spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno-Piceetum Hartm. Suprafeþe: circa 100. Eriophorum vaginatum. extrem oligobazice. Clima T = 6.HAB: 42. Relief: versanþi cu pante medii-mici. de 40–70%. Vaccinium myrtillus. squarrosum. Doniþã. Stratul arborilor. S. eu-mezobazice. în parte scheletice.

Sanicula europaea. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Literaturã selectivã: Soó 1964. Milium effusum. Doniþã et al. 1990. Picea abies. lipseºte sau este reprezentat prin puþine exemplare de Sambucus racemosa. în majoritate în Carpaþii Orientali (6. Doniþã. Pãduri (4) Valoare conservativã: foarte mare. R4212 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) cu Pleurozium schreberi Pãdure de molid ºi brad cu Pulmonaria rubra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. ulm de munte (Ulmus glabra). Lamium galeobdolon. în proporþii diferite. I. 2118 Brãdet cu Oxalis-Pleurozium. Carex sylvatica. Mercurialis perenis. Stratul arbuºtilor. Symphytum cordatum. Salvia glutinosa. Lonicera xylosteum. Biriº. Rosa pendulina. Coldea 1991. dominat de Oxalis acetosella ºi numeroase specii de florã de mull. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti.HAB: 42. Senecio nemorensis. fag (Fagus sylvatica). paltin de munte (Acer pesudoplatanus). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Abies alba. Dryopteris filix-mas. în etajul nemoral. Geranium robertianum. Galium odoratum.000 ha). Stratul arborilor. Viola reichenbachiana º. Redactat: N. Täuber 1987. compus din brad (Abies alba) ºi molid (Picea abies). rar în Carpaþii Meridionali (Poiana Þapului). Suprafeþe: restrânse. Borhidi 1971. Rubus hirtus. Dentaria glandulosa.21624 Carpathian high mountain Bazzania spruce forest EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Tipuri de ecosisteme: 2228 Molideto brãdet cu Oxalis-Pleurozium.000 ha. iar. Euphorbia amygdaloides. Specii caracteristice: Pulmonaria rubra Alte specii importante: Actaea spicata. înãlþimea arborilor de 25–35 m la 100 de ani.2. acoperirea de 80–100%. dezvoltat variabil în funcþie de luminã.4. 248 .a. Athyrium filix-femina. de ordinul 7. în amestec.

mezofile. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Roci: depozite ºi coluvii de luturi argiloase. format din Corylus avellana. mesteacãn (Betula pendula). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale ºi nemorale. Apuseni). cu puþin amestec de anin alb (Alnus incana). Clima: T = 4. Specii caracteristice: Ranunculus carpaticus. Roci: calcaroase.. uneori ºi fag (Fagus sylvatica ssp.0–4. mezo-eubazice. marne. oligo-mezoterme. terase. superficiale-mijlociu profunde. rar fag (Fagus sylvatica ssp. Salix silesiaca. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Relief: versanþi cu diferite înclinãri ºi expoziþii. partea inferioarã a versanþilor cu înclinare micã. P = 700–900 mm. Stratul arbuºtilor este slab dezvoltat. Soluri de tip eutricambiosol. scheletice.5– 1. greu permeabile. Valoare conservativã: foarte mare. Suprafeþe: reduse. fãrã schelet sau slab scheletice. în etajul boreal. Dentaria glandulosa). Sorbus dacica. Piatra Craiului. de ordinul câtorva zeci de mii de ha. uneori larice (Larix decidua). scoruº (Sorbus aucuparia). platouri adesea cu rocã la suprafaþã (uneori sub formã de stânci). Staþiuni: 1200–1600 m. gresii. 249 . Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Literaturã selectivã: Doniþã et al. pe calcare (Ceahlãu. compus din molid (Picea abies) ºi brad (Abies alba) sau numai brad. I. compus din molid (Picea abies). Tipuri de ecosisteme: 1274 Molidiº cu Mercurialis-Dentaria. Equisetum sp. Lotrului. Alte specii: Carex remota. Ciucaº.4. slab dezvoltat compus din Daphne mezereum. Chrysosplenium alternifolium. Stachys sylvatica º. puternic pseudogleizate sau gleizate din cauza drenajului imperfect sau apelor freatice. Pãduri (4) Staþiuni: Altitudini: 600–1000 m. sylvatica). ude. luvosol. prepodzol. oligomezobazice. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. Stratul muºchilor este bine dezvoltat. sylvatica). Abies alba. soluri de tip redzinic. dominat de Pleurozium schreberi asociat cu alþi muºchi. Relief: platouri.a. Stratul arborilor. moderat-slab acide în orizontul superior. Lonicera nigra. Symphytum cordatum.50C. coame. Doniþã. neutre în orizonturile cu schelet. rar paltin de munte (Acer pseudoplatanus). Salvia glutinosa. S. Petasites hybridus. 1990. P = 950–1300.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Doronico columnaePiceetum Coldea 2002. are o acoperire de 50–70% ºi înãlþimi de 15–29 m la 100 de ani. moderat – puternic acide. are acoperire de 90–100% ºi înãlþimi de 30–35 pentru molid. hidric echilibrate. oligo ºi mezotrofe dar ºi eutrofe.2. culmi late. R4213 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) cu Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. oligomezoterme. Stratul arborilor.50C. Redactat: N. brad (Abies alba). profunde. Sambucus nigra. Biriº. mezofite. oligo-mezotrofe. Climã: T = 7. Myosotis sylvatica. Stratul arbuºtilor. racemosa. 26–33 pentru brad la 100 de ani. Rosa pendulina. Oxalis acetosella. Retezat. format din ierburi higrofile ca Myosotis sylvatica ºi de mull (Galium odoratum.

Dicranum scoparium.25432 Acido-neutrophile Dacian beech – spruce forest EUNIS: G3. Huperzia selago. Valoarea conservativã: moderatã. º.1F43 Dacian beech-spruce forest Asociaþii vegetale: Hieracio rotundatoFagetum (Soó 1962) Täuber 1987 Tipuri de ecosisteme: 3244 Molidetofãget cu Calamagrostis-Luzula. Vaccinium myrtilus. 2. Euphorbia amygdaloides. Tortella tortuosa. dar ºi numeroase specii ale florei de mull (Symphytum cordatum. Vaccinium myrtillus. Stellaria nemorum.a. Pãduri (4) Spiraea chamaedrifolia. acide. Campanula abietina. Astrantia major. platouri. 3256 Molideto-fãget cu Vaccinium.2. în general. umede. Staþiuni: Altitudini 1000–1450 m.4.5–3. Luzula luzuloides. Polytrichum formosum.HAB: 42. etc. Clima: T = 4. Galium album º. Carex sylvatica. Roci: ºisturi cristaline ºi alte roci acide. Mnium undulatum. Cortusa matthioli. Alte specii importante: Polystichum aculeatum. are acoperire de 70–80% ºi înãlþimi de 18–25 m la molid ºi 16–22 la fag la 100 de ani. 1990. Geranium robertianum. Fragaria vesca. P = 900–1200 mm. 250 . Literaturã selectivã: Coldea 2002. Anemone rannunculoides.500 de ha în Carpaþii Meridionali.000 de ha. la altitudini mari ºi Pinus mugo. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Calamagrostis. R4214 Pãduri sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Corespondenþe: NATURA 2000: 9410 Acidophilous Picea forests of the montane to alpine levels (Vaccinio-Piceetea) EMERALD: – CORINE: – PAL. Saxifraga rotundifolia. oligotrofice. la contactul etajului nemoral cu etajul boreal. Doniþã. din care 6. Relief: versanþi cu înclinãri. Stratul arbuºtilor lipseºte. Suprafeþe: circa 15. Doniþã et al. 6000 în Carpaþii Orientali. Primula leucophylla. Viola biflora. Stratul arborilor. Asplenium viride. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene boreale ºi nemorale. Stratul muºchilor. rar culmi. compus din molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) în proporþii diferite. Soluri: de tip podzol. local bine dezvoltat compus din Ctenidium molluscum.a.).50C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. scoruº (Sorbus aucuparia). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Mercurialis perennis. oligobazice. iar în amestec brad (Abies alba). Oxalis acetosella. dezvoltat variabil cuprinde atât specii acidofile ca Luzula sylvatica. Rãspândire: în toþi Carpaþii româneºti. Redactat: N. Cystopteris fragilis. Dentaria glandulosa.500 în Carpaþii Occidentali. Thalictrum aquilegiifolium. Lamium galeobdolon. mijlociu profundesuperficiale. Homogyne alpina. mari ºi expoziþii diferite. Specii caracteristice: Doronicum columnae. prepodzol.

Coldea 1991.4. Fagus sylvatica. distentifolia. Huperzia selago. 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în masivele calcaroase din Carpaþii Orientali (munþii Hãºmaº). Pãduri (4) Pãdure de molid (Picea abies) ºi fag (Fagus sylvatica) cu Hieracium rotundatum Valoare conservativã: mare. D. Epilobium montanum.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. 251 . Doniþã.4C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest Asociaþii vegetale: Seslerio rigidae-Pinetum sylvestris Csürös et al. Dryopteris dilatata. Gentiana asclepiadea. Senecio nemorensis. filix-mas. Redactat: N. Calamagrostis arundinacea. villosa. R4215 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Sesleria rigida Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Melampyrum sylvaticum.HAB: 42. Oxalis acetosella. Rubus hirtus. Hieracium rotundatum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Picea abies. C. Fragaria vesca. Specii caracteristice.2. Lycopodium annotinum. Alte specii importante: Athyrium filix-femina. A. Polygonatum verticillatum. I. Doniþã et al. Biriº. Veronica urticifolia. 1990. Literaturã selectivã: Borhidi 1971. Lamium galeobdolon.5C8 East Carpathian Sesleria Scots pine forest EUNIS: G3. Stellaria nemorum.

Soluri: de tip rendzinã. puternic acide. criptopodzol. V. Valoare conservativã: foarte mare. Corylus avellana. compus. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale. Melampyrum sylvaticum. Thymus comosus. Stratul arborilor.a. din pin silvestru (Pinus 252 . Euphorbia amygdaloides. Suprafeþe: câteva sute de ha. profunde-mijlociu profunde. în etajele nemoral ºi boreal. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice boreale ºi europene. expoziþii însorite. Biriº. Vaccinium myrtillus. dominat de Sesleria rigida. exclusiv sau cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Roci: gresii silicioase. Pãduri (4) Meridionali (Leaota) ºi Occidentali (Trascãu). Stratul arbuºtilor de regulã lipseºte sau reprezentat prin puþine exemplare de Juniperus communis. exclusiv.000 ha (mai ales în bazinul Trotuºului). Hepatica nobilis. oligotrofice. Coldea 1991. Relief: versanþi cu înclinãri diferite.HAB: 42. Staþiuni: Altitudini: 800–1200 m. Euphorbia salisburgensis. însoriþi. Knautia dipsacifolia. carthusianorum. Scabiosa columbaria. Helictotrichon decorum. în special în habitatele unde este prezentã specia Arctostaphyllos uva-ursi (DH4). Alte specii importante: Arctostaphyllos uva-ursi.5C9 East Carpathian bilbery Scots pine forest EUNIS: G3. izolat. I.4C9 East Carphathian bilbery Scots pine forest Asociaþii vegetale: Leucobryo – Pinetum Matusz 1962 Tipuri de ecosisteme: 3554 Pinet de pin silvestru cu Vaccinium-Calluna.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL. Staþiuni: Altitudini: 750–1200 m. compus. R4216 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Leucobryum glaucum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. cu posibile deficite temporare. Asperula capitata. Clima: T = 7–40C. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. culmi. Doniþã. frecvent scheletice. Rãspândire: în Carpaþii Orientali (mai ales în bazinul Trotuºului). 3534 Pinet de pin silvestru cu Luzula luzuloides. Stratul arborilor. Fragaria vesca. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. vitis-idaea º.4. Orthilia secunda. P = 800–1000 mm. în etajul superior. alte roci acide. are acoperire 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Clima: T = 7–50C. Cotoneaster integerima. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. în mai multe masive din Carpaþii Meridionali. Lonicera xylosteum. Hieracium bifidum. Roci: calcare. P = 900–1000 mm. eubazice hidric echilibrate. Suprafeþe: circa 9. eutrofice. Rosa pendulina. scoruº (Sorbus aucuparia). Relief: versanþi puternic înclinaþi. D. frecvent cu stânci la suprafaþã. Literaturã selectivã: Csürös et Spârchez 1963. superficiale– mijlociu profunde. din pin silvestru (Pinus sylvestris). Calamagrostis arundinacea. oligobazice. Veronica chamaedris. Saxifraga paniculata. Rhamnus cathartica. în etajul nemoral. hidric echilibrate. Dianthus spiculifolius. Soluri: de tip podzol. Spiraea chamedrifolia. Specii caracteristice: Sesleria rigida. Redactat: N. Campanula persicifolia. mesteacãn (Betula pendula). în Carpaþii de Curburã (Munþii Vrancei) ºi. Poa nemoralis. Tanacetum vulgare.2. neutre. gorun (Quercus petraea). Bupleurum falcatum.

boreale ºi balcanice. mesteacãn (Betula pendula). Monotropa hypopitys. foarte acide. Roci: gneise. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este reprezentat de rare exemplare de Juniperus communis. Soluri: de tip podzol.2. oligobazice. Dryopteris filix-mas. V. Compoziþie floristicã: Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Luzula luzuloides. Oxalis acetosella. Calamagrostis arundinacea.4. 1990. Calluna vulgaris. Pop 1988 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Muntele Cozia). are acoperire 30–60% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani.5C South-eastern European Scots pine forests CORINE: – PAL.5CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest EUNIS: G3. Gentiana asclepiadea. Anthennaria dioica. I. sau cu puþin amestec de scoruº (Sorbus aucuparia). scheletice. superficiale. Stratul 253 . Veronica urticaefolia. Calluna vulgaris. Redactat: N.4CA East Carpathian Daphne blagayana Scots pine forest Asociaþii vegetale: Daphno blagayanaePinetum sylvestris Coldea et A. Suprafeþe: foarte reduse. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. oligotrofice. Valoare conservativã: foarte mare.a. Athyrium filix-femina. Pãduri (4) sylvestris). P = 1000–1100 mm. în etajul nemoral. vitis idaea º. Cladonia sp. Biriº. subetajul pãdurilor de fag ºi amestec cu fag. Doniþã et al. Clima: T = 5–30C. Hypnum cupresiforme.HAB: 42. Coldea 1991. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Vaccinium myrtillus. cu Leucodon sciuroides. Staþiuni: Altitudine 1200–1400 m. Deschampsia flexuosa. Relief: versanþi cu înclinãri ºi expoziþii diferite. Poa nemoralis. ºisturi. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice. Leucobrium glaucum. dominat de Vaccinium myrtillus. criptopodzol. brad (Abies alba). Polypodium vulgare. Campanula abietina. Doniþã. molid (Picea abies). hidric optimale. câteva zeci de ha. Pinet de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana R4217 Pãduri sud-est carpatice de pin silvestru (Pinus sylvestris) cu Daphne blagayana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !42. Stratul de muºchi ºi licheni.

Specii caracteristice: Daphne blagayana. alun turcesc (Corylus colurna). Calamagrostis arundinacea. I. Rãspândire: în Munþii Cernei. gorun (Quercus petraea). 254 . Pop 1988. Cotinus coggygria. Cornus mas. compus din Cotoneaster integerrima. slab dezvoltat. Rhamnus saxatilis. Festuca xanthina. Sorbus cretica. Deschampsia flexuosa. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Digitalis grandiflora. eubazice. banatica) care nu formeazã un strat încheiat. cãrpiniþã (Carpinus orientalis). vitis idaea º. cu posibile deficite vara. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. Juniperus communis.66 Banat and Pallas pine forest CORINE: – PAL. C. Dianthus petraeus. banatica) cu Genista radiata Corespondenþe: NATURA 2000: 9530*Sub-mediterranean pine forest with endemic black pines EMERALD: !42. compus. stâncãrii. molid (Picea abies). banatica. cu puþin amestec de fag (Fagus sylvatica). Bruckenthalia spiculifolia. slab dezvoltat. Valoare conservativã: foarte mare. Hieracium bifidum. eutrofice. V. S. are acoperire 40–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Betula pendula. Asperula capitata. conþine specia caracteristicã Daphne blagayana. iar în etajul inferior mojdrean (Fraxinus ornus). Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. Alte specii importante: Arabis hirsuta. Alte specii: Achillea distans. format din specii acidofile. Clima: T = 9–70C. P = 900–1100 mm. Luzula luzuloides.4. Genista janensis.662 Banat pine forest EUNIS: G3. R4218 Pãduri-rariºti sud-est carpatice de pin negru (Pinus nigra ssp. local Syringa vulgaris.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus nigra ssp. Biriº. Pãduri (4) arborilor. Anthemis carpatica. în etajul superior. hidric echilibrate. borbasii. tomentosa. C. scheltice. Vaccinium myrtillus. Suprafeþe: de ordinul a 1000–1500 ha. Sesleria rigida. are acoperire 60–80% ºi înãlþimi de 15–20 m la 100 de ani. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini: 500–900 m. Specii caracteristice: Genista radiata. dominat de Carex humilis. superficiale. Biscutella laevigata. Stratul arborilor. Brachypodium pinnatum. divergens.HAB: 42. Doniþã. însoriþi. Campanula kladniana. Stratul arbuºtilor. din arbori de pin negru (Pinus nigra ssp. Relief: versanþi abrupþi. compus din pin (Pinus sylvestris) ºi mesteacãn (Betula pendula). Soluri: de tip rendzinã. în etajul nemoral. Roci: calcare. Valoare conservativã: foarte mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Pinus sylvestris. tei (Tilia platyphyllos). Literaturã selectivã: Coldea et A.a. Ceterach officinarum. Iris ruthenica. Cytisus hirsutus. Coldea 1991.562 Banat pine forest Asociaþii vegetale: Genisto radiataePinetum nigrae Resmeriþã 1972 Tipuri de ecosisteme: 4871 Pinet de pin negru cu Sesleria. brad (Abies alba). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.

Viola hirta º. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1972. 1990. rigiditum.2. Coldea 1991. Pãduri (4) Hypericum rochelii.a. Doniþã. Libanotis montana. Seseli gracile. Doniþã et al. Biriº. Teucrium montanum.4. I. S. Rariºte de pin negru de Banat pe stâncãrii calcaroase 255 . Redactat: N. Scabiosa banatica.

Festuca gigantea. Roci: variate. Athyrium filix-femina. Lonicera xylosteum. Impatiens noli-tangere. Doniþã. Pãduri (4) 2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus incana. Relief: lunci montane înguste. Myosotis sylvatica. Salvia glutinosa. Ranunculus repens.3. Literaturã selectivã: Coldea 1991. dominat de Petasites albus ºi Telekia speciosa. Aegopodium podagraria. 1990. Carex remota.4. Stachys sylvatica. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Specii caracteristice: Telekia speciosa. P. Stellaria nemorum. versanþi umeziþi de izvoare. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Soluri: de tip litosol. scheletice.2. Oxalis acetosella. Stratul arbuºtilor lipseºte sau este slab dezvoltat. mai puþin frecvent în Carpaþii Occidentali. mezotrofice. mezobazice. Rãspândire: în luncile montane din toþi Carpaþii României. Biriº. Climã: T = 7. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. brad (Abies alba). P = 800–1200 mm. Corylus avellana. superficiale.4. Suprafeþe: circa 4. Circaea lutetiana. Staþiuni: Altitudini 700–1700 m. Doniþã et al. Petasites hybridus. Cardamine impatiens. Geranium phaeum. gleiosol.5–20C. are acoperire de 80–100% ºi înãlþimi de 15–25 m la 50 de ani. Pãduri ºi tufãriºuri de luncã ºi de mlaºtinã (44) la altitudini mai mici anin negru (Alnus glutinosa) º. Tussilago farfara º. Stratul arborilor.1214 Eastern Carpathian grey alder galleries Asociaþii vegetale: Telekio speciosaeAlnetum incanae Coldea (1986) 1991 Tipuri de ecosisteme: 9117 Zãvoi de anin alb cu Petasites-Telekia.214 Eastern Carpathian grey alder galleries EUNIS: G1. 256 . compus din Salix triandra. nisipuri grosiere. obiºnuit puternic dezvoltat.. Dryopteris filix-mas. Redactat: N. acide. Prunus padus. fag (Fagus sylvatica). calcaroase ºi silicioase. I. Chaerophyllum hirsutum. Alte specii importante: Angelica sylvestris. R4401 Pãduri sud-est carpatice de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Valoare conservativã: foarte mare. Cirsium oleraceum.a. Matteuccia struthiopteris.a. în etajul boreal. Mentha longifolia.000 ha. Alnion incanae. compus exclusiv din anin alb (Alnus incana) sau cu puþin amestec de molid (Picea abies).HAB: 44. sub formã de pietriºuri. mai frecvent în Carpaþii Meridionali ºi Orientali. permanent umede-ude. boreale. Glechoma hederacea. kablikianus.

Solanum dulcamara. eutrofice.4115 Eastern Carpathian Alnus glutinosa swamp woods Asociaþii vegetale: Carici acutiformiAlnetum (Dostal 1933) Soó 1963 Tipuri de ecosisteme: 9310 Zãvoi de anin negru cu Carex-Iris pseudacorus. din toate regiunile de dealuri peri. Soluri: de tip aluviosol. Myosotis palustris. sanguinea. Stellaria nemorum. Salvia glutinosa.4.323 Pre-Carpathian stream ash – alder woods EUNIS: G1. alba). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. Impatiens noli-tangere. umed-ude. Valoare conservativã: foarte mare.91151 Pre-Carpathian alder swamp woods EUNIS: G1. format din specii higrofile de tip Rubus caesiusAegopodium podagraria. Ficaria verna. Suprafeþe: circa 4. Redactat: N. Literaturã selectivã: Coste 1980. Petasites albus.HAB: 44. exclusiv sau cu amestec redus de frasin (Fraxinus angustifolia). Geranium robertianum. Bidens tripartita. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. plop negru ºi alb (Populus nigra. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Rãspândire: în luncile râurilor. Corylus avellana. Alte specii importante: Agrostis stolonifera.500 ha în sudul ºi câte 750 ha în vestul ºi estul României. Relief: terase joase ºi maluri de râuri. S. P.HAB: 44. Crataegus monogyna. Staþiuni: Altitudini 200–700 m. are acoperire variabilã 70–80% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. dezvoltat variabil. Eupatorium canabinum.2123 Pre-Carpathian stream ash – alder woods Asociaþii vegetale: Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. Stratul arbuºtilor.ºi intracarpatice.000 ha. Mentha longifolia. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. I. din care 2. Galium aparine. ulm (Ulmus laevis). Roci: aluviuni grosiere de pietriºuri-nisipuri. frecvent liana Humulus lupulus. sãlcii (Salix fragilis. P = 600–900 mm. Ranunculus repens. 1990. Cornus R4403 Pãduri danubian-panonice de anin negru (Alnus glutinosa) cu Iris pseudacorus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Tussilago farfara º.2. Circaea lutetiana. Clima: T = 10–7. Matteucia struthiopteris. Alnion incanae. în etajul nemoral. compus din Frangula alnus. eu-mezobazice. 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de anin de negru cu Rubus caesius-Aegopodium podagraria. frecvent scheletice. Lamium galebdolon.a. superficiale-mijlociu profunde.9115 Eastern Carpathian alder swamp woods CORINE: – PAL. subetajul pãdurilor de gorun ºi de amestec cu gorun. Carex remota. Viburnum opulus. Glecoma hederacea. Sambucus ebulus. Stratul arborilor. Doniþã. Biriº. alba).50C. jugastru (Acer campestre). Specii caracteristice: Alnus glutinosa. Pãduri (4) R4402 Pãduri daco-getice de lunci colinare de anin negru (Alnus glutinosa) cu Stellaria nemorum Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forest with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. Sambucus nigra. Brachypodium sylvaticum. 257 . Doniþã et al.

1990. arborii pe rãdãcini înãlþate deasupra nivelului apei („picioroange”). Galeopsis speciosa. de 20–22 m la 100 de ani. În trecut. 8. U. riparia. pe locuri mai uscate Galium apa- rine.434. Solanum dulcamara. paniculata º. în mlaºtini din lunci (Jiu. are acoperire variabilã (60– 80%) ºi înãlþimi ale arborilor. în locuri umede cu specii de Carex (C. P = 500-700 mm. Relief: terase înalte plane. compus din anin negru (Alnus glutinosa). Valoare conservativã: foarte mare. exclusiv sau rare exemplare de frasin (Fraxinus angustifolia).43. Soluri: de tip gleiosol. Câlniºtea etc. Criºuri) în zona pãdurilor de stejar. Redactat: N. Pãduri (4) Rãspândire: Apariþii rare.000 ha în sudul ºi câte 500 ha în estul ºi vestul României. Suprafeþe: circa 40. Biriº. º. Corylus avellana. Doniþã.) cu Festuca gigantea Corespondenþe: NATURA 2000: 91F0 Riparian mixed forests of Quercus robur Ulmus laevis. Stratul arbuºtilor slab dezvoltat cu arbuºti fixaþi pe ridicãturile mai uscate din jurul arborilor (Frangula alnus. În sud ºi est. R4404 Pãduri danubian-panonice mixte cu stejar pedunculat (Quercus robur). foarte rãspânditã în mlaºtinile din Câmpiile vestice. paniculata. Galium palustre. C. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alnus glutinosa. C.0–9. Polygonum hydropiper. Timiº. Someº. 6617 Plopiº-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. Iris pseudacorus ºi Thelypteris palustris º. Getic oak-elm-ash forest EUNIS: G1. C. I. Climã: T = 11–9. Roci: argile aluviale. în mlaºtini din lunci ºi câmpii joase. în ambele subzone. acutiformis. permanent ude. Caltha palustris. angustifolia along the great rivers (Ulmenion minoris) EMERALD: !44. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Suprafeþe: circa 2. Olt.000 ha în vestul României.000 în sud. Stellaria aquatica. P.a). Viburnum opulus. minor.000 ha în est ºi 8.000 ha din care 24. Relief: depresiuni pe câmpii sau în lunci continuu aprovizionate cu apã din râuri sau izvoare. South-east European ash-oak-alder forest CORINE: – PAL.) ºi ulmi (Ulmus sp. în zona pãdurilor de stejar. Evonymus europaeus). Stratul arborilor. Ranunculus repens. Jiu. Staþiuni: Altitudini 15–150 m. Symphytum officinalis.000 ha din care 1. Alte specii importante: în locurile mlãºtinoase Alisma plantago. Hottonia palustris. ambele subzone.HAB: 44. Cornus sanguinea. C.50C. elongata. în luncile râurilor mari.2. Fraxinus excelsior or F. frasini (Fraxinus sp. Sambucus nigra. Literaturã selectivã: Soó 1963.2234.a. Staþiuni: Altitudini 50–150 m. Clima: T = 11. profunde. mite. Getic oak-elm-ash forest Asociaþii vegetale: Fraxino danubialisUlmetum Sanda et Popescu 1999 Tipuri de ecosisteme: 6514 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu GlechomaGeum.50C. P = 500–700 mm. Rãspândire: în toatã România. Peucedanum palustre. eutrofice.). Argeº. 6517 Frãsineto-(ulmeto)-stejãret de pedunculat cu Rubus caesius-Galium aparine. ce coboarã din Carpaþi (Prut. mai rar inundabile din 258 .4. Mureº.a. Doniþã et al. eubazice. Specii caracteristice: Carex elongata. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale. rar. Salix cinerea. 6617 Stejãret de pedunculat cu Rubus-Aegopodium. Siret.

R4405 Pãduri daco-getice de plop negru (Populus nigra) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 91E0*Alluvial forests with Alnus glutinosa and Fraxinus excelsior (AlnoPadion. gleizate în adâncime. Geranium phaeum. mezobazice. Pãduri (4) luncile marilor râuri.000 ha. Geum urbanum. Sambucus nigra. Literaturã selectivã: Sanda et Popescu 1999. în parte. în etajul superior. are acoperire de 80– 100% ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. Malus sylvestris. în luncile râurilor afluente Dunãrii ºi puþin în Lunca Dunãrii. Biriº. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. Aegopodium podagraria. cordata). V. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Glechoma hederacea. cu dominarea speciilor Rubus caesius. Alte specii: Brachypodium sylvaticum. sãlcii (Salix alba. anin negru (Alnus glutinosa). carpen (Carpinus betulus). stejar pedunculat (Quercus robur). ambele subzone ºi. din stejar pedunculat (Quercus robur). Salvia glutinosa. eutrofice. Doniþã. Polygonatum latifolium.a. minor). Populus nigra). Impatiens noli-tangere. Clima: T = 11–100C. Salicion albae) EMERALD: – CORINE: – PAL. aluviosol. mai rar în Lunca Dunãrii. frasini (în general Fraxinus angustifolia iar în sudul þãrii ºi F. în zona pãdurilor de stejari. Eupatorium canabinum. Dactylis polygama. Ulmus laevis (Populus alba). Suprafeþe: circa 5. compus din Cornus 259 .HAB: 44. Physalis alkekengi. profunde. Redactat: N. G. eubazice. lutos argiloase. în etajul nemoral. are o acoperire variabilã (70–90%) ºi înãlþimi de 25–35 m la 100 de ani. S. T. Doniþã et al.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9317 Zãvoi de plop negru cu Rubus caesius-Galium aparine. ulmi (Ulmus laevis. Roci: aluviuni diverse. Fraxinus angustifolia. pietriºuri. nemorale. mijlociu-profunde. pallisae).a. Prunus spinosa. Frangula alnus. umede.4.2. rar Acer tataricum. Galium aparine. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. mezotrofice. nisipoase. Viola odorata. Relief: grinduri nisipoase din preajma albiei râurilor. Coryllus avellana. I. Valoare conservativã: moderatã. Stratul arborilor. 1990. Soluri: de tip cambosol tânãr de luncã.6612 Western Pontic white – black poplar galleries EUNIS: G1. ulm (Ulmus laevis). Carex pilosa. nemorale. iar în etajul inferior Acer campestre. Stratul arbuºtilor. toate în sudul României. Stratul arbuºtilor. compus. mai rar plopi (Populus alba. reichenbachiana º. Lygustrum vulgare º. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene. hirsuta. Rãspândire: frecvent în luncile de deal ºi de câmpie din toatã þara. Alnion incanae. Staþiuni: Altitudini 50–300 m. compus din plop negru (Populus nigra) cu amestec rar de plop alb (Populus alba). Lysimachia nummularia. P = 450–600 mm. umede. fragilis). uneori scheletice. Pyrus pyraster. U. Specii caracteristice: – . Crataegus monogyna. Festuca gigantea. dezvoltat variabil. Solanum dulcamara. Roci: aluviuni nisipoase (la dealuri ºi cu pietriº). Stratul arborilor. Circaea lutetiana. pe locuri mai înalte tei (Tilia tomentosa. de regulã bine dezvoltat compus din Cornus sanguinea. Soluri: de tip aluviosol.

nisipoase. Doniþã I. în zona de silvostepã ºi de stepã. Aegopodium podagraria. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor dominat de Rubus caesius. umede. Sanda et al. salcie (Salix alba). Alte specii importante: Agrostis stolonifera.. 2001. Calystegia sepium. Amorpha fruticosa. Agrostis stolonifera. Eupatorium canabinum.a. º. Valoare conservativã: foarte mare. Alte specii importante: Althaea officinalis. frasin (Fraxinus angustifolia). în majoritate în lunca Dunãrii ºi a afluenþilor mari ai acesteia. Literaturã selectivã: Doniþã et al. Clima: T = 11. profunde. Cicuta virosa. P = 400–600 mm. rar. Lycopus europaeus. mezotrofice-eutrofice. Lysimachia nummularia. Pãduri (4) sanguinea. Staþiuni: Altitudini 0–200 m. compus din Cornus sanguinea.4. Sambucus nigra. nigra).a. Specii caracteristice: – . mezobazice. Scutellaria galericulata. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Sanda et al. exclusiv sau cu amestec de plop negru (P. º. Evonymus europaeus.2. Viburnum opulus. Solanum dulcamara.a. 1990. Redactat: N. Biriº. Evonymus europaeus. R4406 Pãduri danubian-panonice de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Biriº. Soluri: de tip aluviosol. dud (Morus alba) º. 260 . Ranunculus repens. Redactat: N.HAB: 44. 2001. Lysimachia nummularia. Sambucus nigra. Stratul arborilor. Rorippa sylvestris. vulgaris. de regulã foarte dezvoltat. Humulus lupulus. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus nigra. Symphytum officinalis. Physalis alkekengi.6611 Western Pontic white poplar galleries EUNIS: G1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Populus alba. are acoperire de (40) 70-90% ºi înãlþimi de 25-30 m la 100 de ani. Literaturã selectivã: Soó 1957. de regulã puternic dezvoltat dominat de Rubus caesius. ambele subzone. Doniþã. stejar pedunculat (Quercus robur). Althaea officinalis. Stratul arbuºtilor. Vitis sylvestris. Prunus spinosa.5–100C. Lycopus europaeus. în zona pãdurilor de stejar.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Galium aparine. Relief: grinduri de mal din luncile mari. Galium aparine. Suprafeþe: circa 48. ulm (Ulmus laevis). Liane: Clematis vitalba. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale. compus din plop alb (Populus alba). Specii caracteristice: – . L. 1990. º. Liane prezente Vitis sylvestris. Rosa canina. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9617 Zãvoi de plop alb cu Rubus caesius-Galium aparine.000 ha.365 Central European poplar galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em.a. Valoare conservativã: foarte mare. Clematis vitalba. Melandrium album. Glechoma hederacea. Doniþã et al. Crataegus monogyna. Ranunculus repens. I. Rãspândire: frecvent în luncile de câmpie ºi în luncile Dunãrii. Roci: aluviuni nisipoase ºi stratificate.

aproape toate în sudul României. sau cu amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). compus exclusiv din salcie (Salix alba). 261 . în zona pãdurilor de stejar. Suprafeþe: circa 12. Roci: aluviuni. zona de silvostepã ºi zona de stepã. profunde. Clima: T = 11. în special în cele de câmpie ºi în Lunca ºi Delta Dunãrii. mai ales în lunca Dunãrii ºi a râurilor mari. eumezobazice. Stratul arborilor. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi boreale.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. afluente. are acoperire de 100% în tinereþe. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9817 Zãvoi de salcie cu Rubus caesius-Galium aparine. rar anin negru (Alnus glutinosa). Rãspândire: în toate luncile din România. Pãduri (4) Pãdure de luncã de plop alb (Populus alba) cu Rubus caesius R4407 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Rubus caesius Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. P = 400–600 mm. Soluri: de tip aluviosol. relativ argiloase. Relief: suprafeþe slab înclinate din lunci care fac legãtura dintre grindurile de mal cu locurile joase de sub terasã.2. mezotrofice. umede-ude. Staþiuni: Altitudini 0–200 m.5–100C.HAB: 44162 Pontic willow galleries EUNIS: G1.4.000 ha. lutosargiloase. mai rar Populus nigra). plopi (Populus alba. care se reduce la 60–80% în arborete de vârste mai mari. mai ales în Lunca Dunãrii.1142 Ponto-sarmatic steppe willow galleries Asociaþii vegetale: Salicetum albaefragilis Issler 1926 em.

Stachys palustris. Climã: T = 12. P = 350–550 mm. în zona pãdurilor de stejar.a. º. mijlociu profunde. Redactat: N. Staþiuni: Altitudini 0–100 m. neutre. Doniþã et al. plopi (Populus alba.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. mezotrofice. Suprafeþe: circa 23. Iris pseudacorus. Biriº. nigra). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Solanum dulcamara. Pãduri (4) înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. compus exclusiv din salcie (Salix alba) în Lunca ºi Delta Dunãrii.1621 Lower Danube willow galleries EUNIS: – Asociaþii vegetale: Salicetum albae-fragilis Issler 1926 em. Solanum dulcamara. are acoperire de 100% la vârste tinere.a. Lycopus europaeus. Biriº. Lycopus europaeus. apare ºi în luncile de câmpie a marilor râuri (Prut. aproape toate în Lunca ºi Delta Dunãrii. dominat de Rubus caesius care poate acoperi uneori complet solul împreunã cu Galium aparine.a. Mentha aquatica. Scutellaria galericulata º. Doniþã. gleizate. Jiu. dominat de Polygonum hidropiper. Literaturã selectivã: Soó 1957. Equisetum arvense. Doniþã. 262 . Eupatorium cannabinum. Soluri: de tip aluviosol. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Viburnum opulus. Structura: Fitocenoze edificate de specii eurasiatice cu largã rãspândire. Specii caracteristice: – . permanent ude-umede. Literaturã selectivã: Doniþã et al. L. Lythrum salicaria. scãzând la 30–40% la vârste mari ºi înãlþimi de 15–25 m la 100 de ani. 1990.5–100C. Stratul arborilor. I. 1990. Bidens tripartita. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix alba. Bidens tripartitus. mezobazice. vulgaris. Frangula alnus. Galium palustre. 1966 Doniþã et al. Myosotis scorpioides. Sium latifolium. Ivan et al. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. Stratul arbuºtilor lipseºte în arborete tinere. Calystegia sepium. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Relief: în porþiunile cele mai joase din marile lunci în care apa din inundaþii stagneazã timp îndelungat. dar foarte dezvoltat la vârste mari: Cornus sanguinea. Glechoma hederacea.2. mai rar anin negru (Alnus glutinosa). Someº). Rãspândire: foarte frecvent în Lunca ºi Delta Dunãrii. cu puþin amestec de salcie plesnitoare (Salix fragilis). iar. Soó 1957 Tipuri de ecosisteme: 9818 Zãvoi de salcie cu Polygonum-Lycopus. Valoare conservativã: mare. Siret. Olt. Equisetum palustre. Mureº. Redactat: N. Lycopus exaltatus. Polygonum hydropiper. Stratul arbuºtilor lipseºte din cauza inundaþiilor prelungite. Stellaria aquatica º. Roci: aluviuni argiloase. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor.HAB: 44.4. 1992. P. R4408 Pãduri danubiene de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus Corespondenþe: NATURA 2000: 92A0 Salix alba and Populus alba galleries EMERALD: !44. Specii caracteristice: – . Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Valoare conservativã: mare. I.000 ha. pe râurile interioare. Lysimachia nummularia. se dezvoltã slab ºi târziu dupã retragerea apelor.

rar inundabile. hidric echilibrate. pedunculiflora). Clima: T = 11. Malus sylvestris). Salix alba. în zona de silvostepã ºi zona de stepã. slab acidneutre. F. 263 . P = 400–500 mm. laevis). Roci: aluviuni luto-argiloase. cu posibile deficite în timpul verii. dud (Morus alba). rar Populus alba. iar în etajul inferior – arþar tãtãrãsc (Acer tataricum). frasin (Fraxinus angustifolia. din luncã. pedunculiflora) cu Fraxinus pallisae Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi submediteraneene. eubazice. câteva mii de ha. Relief: terase. gleizate în profunzime. U. Pãduri (4) Pãdure de luncã joasã de salcie albã (Salix alba) cu Lycopus exaltatus R4409 Pãduri danubiene de stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q. pallisae). pãr ºi mãr pãdureþ (Pyrus pyraster.6613 Western Pontic Fraxinus pallisae woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Quercetum roboripedunculiflorae Simon 1960 Tipuri de ecosisteme: 8417 Frãsineto(ulmeto)-stejãret de pedunculat ºi brumãriu cu Rubus caesius-Galium aparine. aluviosol. jugastru (Acer campestre).2. luto-argiloase.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. ulmi (Ulmus minor. Rãspândire: în luncile din Câmpia Românã (în special lunca Ialomiþei) ºi din Moldova de sud (lunca Bârladului). Staþiuni: Altitudini 5–100 m.5–100C. în etajul superior. Suprafeþe: reduse. din stejar pedunculat (Quercus robur) ºi brumãriu (Q.4. compus. are acoperire de 70–90% ºi înãlþimi de 22–30 m la 100 de ani. Soluri: de tip eutricambosol. Stratul arborilor. Stratul arbuºtilor. eutrofice. profunde.HAB: 44. corcoduº (Prunus cerasifera).

sepium. în etajul superior. pallisae. Krausch 1965. I.2. pallisae. cu apa freaticã la 0. din stejar pedunculat ºi brumãriu (Quercus robur. Cornus sanguinea. Ligustrum vulgare.HAB: 44. între dunele de nisip.5– 110C. Soluri: de tip psamosol. F.2 m.6621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries EUNIS: G1. compus. Clematis vitalba. Leonurus cardiaca. Relief: depresiuni înguste ºi mai largi.) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Staþiuni: Altitudini 3–5 m. Literaturã selectivã: Simon 1960. slab humifere. Vincetoxicum hirundinaria. C. puþin adânci (1–2 m). frasini (Fraxinus angustifolia. dominat de Rubus caesius. Vitis sylvestris. liane: Vitis sylvestris. iar în etajul inferior din Malus sylvestris.a. Biriº. în zona de stepã. Literaturã selectivã: Simon 1960. I.4. Doniþã et al.) ºi frasini (Fraxinus sp. Humulus lupulus.6–1. A. Rhamnus catharticus. are acoperire de 60–70% ºi înãlþimi de 20–25 m la 100 de ani. Rãspândire: în insulele nisipoase Letea ºi Caraorman din Delta Dunãrii. P. F. Fraxinus angustifolia. P. dominat de speciile Rubus caesius ºi Galium aparine. profunde. P = 350–450 mm. tremula. Solanum dulcamara. umed-reavãne. în locuri joase Carex acutiformis. puternic dezvoltat. Rhamnus cathartica. Doniþã. Doniþã. Fraxinus angustifolia. Glechoma hederaceea. eutrofice. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Doniþã et al. Carex michelii. verrucosus. Galium rubioides. Glechoma hederacea. Hedera helix. compus din Crataegus monogyna. Valoare conservativã: foarte mare. tomentosa.a. Dactylis polygama. 1990. plopi (Populus alba. Ligustrum vulgare. Suprafeþe: circa 1600 de ha. Stratul arbuºtilor. Iris pseudacorus. Geum urbanum. Symphytum officinalis º. Evonymus europaeus. compus din Crataegus monogyna. Redactat: N. Brachypodium sylvaticum. F. Berberis vulgaris. Asparagus officinalis. 264 . Eupatorium cannabinum. Redactat: N. 1990. Clima: T = 11. Prunus spinosa. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene ºi caucaziene. pallisae). Biriº. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Pãduri (4) bine dezvoltat. tenuifolius. Frangula alnus. Q.66 Ponto-Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL. Populus alba. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. pedunculiflora. Symphytum officinalis. Polygonatum latifolium. Alte specii importante: Althaea officinalis. E. Lysimachia vulgaris. Valoare conservativã: foarte mare. Pyrus pyraster. R4410 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. canescens). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. Brachypodium sylvaticum. Calystegia. pedunculiflora. Liane: Periploca graeca. Clematis vitalba. Alte specii importante: Asparagus tenuifolius. pedunculiflora). Specii caracteristice: – . Phragmites australis º. Stratul arborilor.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960) Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8437 Frãsinetostejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. Specii caracteristice: – . Q. Convallaria majalis. Roci: nisip cochilifer. Q. eubazice.

din Delta Dunãrii. în zona de stepã. eutrofice.2. profunde. plopi (Populus alba.) ºi anin negru (Alnus glutinosa) cu Galium rubioides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. P. compus din Sambu- Rãspândire: În insulele nisipoase Letea ºi Caraorman. Krausch 1965 Tipuri de ecosisteme: 8537 Plopiº-frãsinetstejãret deltaic cu Rubus caesius-Galium rubioides. frasini (Fraxinus sp. Soluri: de tip psamosol. frasin de luncã (Fraxinus angustifolia). cu participarea Fraxinus pallisae. Relief: depresiuni largi (100–200 m) ºi relativ adânci (2–3 m) între dunele de nisip cu apa freaticã aproape de suprafaþã. Stratul arborilor. mai rar. P = 350–450 mm. localizat pe fundul depresiunii. are acoperire de 80–90% ºi înãlþimi de pânã la 30 m la 100 de ani. Roci: nisip cochilifer. eubazice. Staþiuni: Altitudini 0–5 m. compus din stejar pedunculat (Quercus robur). Suprafeþe: circa 250 ha.66 Ponto–Sarmatic mixed poplar riverine forest CORINE: – PAL.4. Climã: T = 11. umed-ude.3621 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash galleries Asociaþii vegetale: Fraxinetum pallisae (Simon 1960).). Quercus penduculiflora. Pãduri (4) Pãdure danubianã deltaicã de stejari ºi frasini cu Galium rubioides R4411 Pãduri danubiene deltaice mixte de stejari (Quercus sp. anin negru (Alnus glutinosa). pe margini. tremula). bogate în humus.HAB: 446623 Danube Delta Periplocapoplar-oak-ash-alder galleries EUNIS: G1. Stratul arbuºtilor este de regulã bine dezvoltat. 265 .5– 110C. Structura: Fitocenoze edificate de specii europene nemorale ºi caucaziene.

rossowii. reprezentat prin puþine exemplare de Salix aurita. capillifolium). Structura: Fitocenoze edificate de specii boreale. dominat de specii de Sphagnum (S.a. Myosotis sylvatica. uneori mai mult. Frangula alnus º. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Quercus robur. în locurile cele mai joase. Specii caracteristice: S. Lucina etc. Lysimachia nummularia.5–3. pe alocuri ºi cu pin silvestru (Pinus sylvestris). S. Poa trivialis. Calamagrostis arundinacea º. Substrat: turbã acidã. Pinus sylvestris.A Birch and conifer mire woods CORINE: – PAL. nana). Alte specii importante: Brachypodium sylvaticum. wulfianum. Crataegus monogyna. gros. platouri. S. Coldea 1991. Coronilla varia. squarrosum. mai rar versanþi slab înclinaþi. I. Liane: Vitis sylvestris. ªtefureac 1977. Periploca graeca. câteva mii de ha. S. Relief: depresiuni. dominat de Vaccinium myrtillus.00C. Specii caracteristice: – . R4412 Rariºti sud-est carpatice de molid (Picea abies) ºi/sau pin silvestru (Pinus sylvestris) de tinoave Corespondenþe: NATURA 2000: 91D0*Bog woodland EMERALD: !44. S. Polytrichum commune. Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m.A. Valoare conservativã: foarte mare. oligotrofe. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: pentru rariºte: Picea abies. S. din Munþii Parâng. Glechoma hederacea. russowii.HAB: 44. din Munþii Apuseni ºi alte masive. pentru tinov: S. Climã: T = 5. B. Convallaria majalis. Populus alba. recurvum. Calystegia sepium.4.a. Lycopodium annotinum. S. Scutellaria galericulata º. quinquefolium. Huperzia sellago. Crepis paludosa. vitis-idaea. Oxycoccus microcarpus. Humulus lupulus. Krausch 1965. Symphytum officinale. Calispogea sphagnicola º. Carex acutiformis. Literaturã selectivã: I. S. palustre. S. Doniþã et al. Stachys palustris. cu rare exemplare de mesteacãn (Betula pendula) ºi mesteceni pitici (Betula pubescens.2. strictum. palustre. Redactat: N. ºi înãlþimi de pânã la 8–10 m la 100 de ani. bine dezvoltat. squarrosum. Galium rubioides. Stratul arborilor. Birch and conifer mire woods EUNIS: – Asociaþii vegetale: Sphagno – Piceetum Hartm. 1942 Tipuri de ecosisteme: – Rãspândire: în tinoavele din Moldova de Nord (Poiana Stampei. Doniþã. 1990. I. Alnus glutinosa. Pleurozium schreberi. S. russowii. Heracleum sphondylium. Redactat: N. Fraxinus angustifolia. Doniþã. Valoarea de conservare: foarte ridicatã. C. Cornus sanguinea. P. echinata. Suprafeþe: reduse. Soluri: histosoluri. Stratul arbuºtilor. Biriº. compus din rariºti de molid (Picea abies). Stratul muºchilor. Pop 1960. au acoperire de 10–20%.a. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor de tip Rubus caesius. Pãduri (4) cus nigra. Carex canescens. Literaturã selectivã: Simon 1960. 266 . alãturi de care frecvent apare V. wulfianum. oligoterme. Alte specii importante: Orthilia secunda. Doronicum austriacum. P = 950–1200 mm.). Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor. Biriº.a. higrofite.

ajungând la o acoperire de pânã la 75%. habitatul edificat de aceastã specie a fost consemnat pe Valea Iadului ºi Valea Aleului.8–7. Relief: vãi montane înguste.8B325 Apuseni Syringa josikaea thickets EUNIS: F1 Arctic and temperate scrub habitats Asociaþii vegetale: Alno incanaeSyringetum josikaeae (Borza 1965) Raþiu et al. Dipsacus pilosus. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Substrat: acid.2. în acest habitat se întâlnesc specii ca: Athyrium Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Valea Iadului. Stellaria nemorum. 1953). Temperate heath and scrub CORINE: 31 Heath and scrub PAL. 1938 em. 267 . endemit carpatic. 1984 (inclus la Carici brizoidisAlnetum Horvat I. Pãduri (4) Turbãrie cu rariºte de pin silvestru (Pinus sylvestris) R4413 Tufãriºuri sud-est carpatice cu Syringa josikaea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 31.50C. Cu toate acestea. Stratul arbuºtilor este bine dezvoltat. Stratul ierbos: sunt prezente speciile caracteristice alianþei Alno-Ulmion: Aconitum callibotryon. este menþionatã în Flora României în mai multe staþiuni din Munþii Apuseni. Valea Aleului). Structura: Syringa josikaea. Angelica sylvestris. Clima: T = 7.5.4. Soluri: districambosoluri umede. P = 800–900 mm. cu pH = 5. în vãi.HAB 1999: 31. Fiind situat la limita fãgetelor. Staþiuni: Altitudine: 490–830 m. Oberd.0–5. menþionãm Syringa josikaea ºi Alnus incana. Carex brizoides.

în marginea turbãriilor (zonele de lagg). Agrostis canina. Stratul arborilor este scund. Clima: T = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. numai sporadic. Cardamine impatiens. Staþiuni: Altitudine: 550–1200. specii de graminee. Specii caracteristice: Syringa josikaea. P = 600–1050 mm. Carex rostrata. Lamium galeobdolon. dar însoþeste numai alte dominante. dar ºi pe cele drenate. Pãduri (4) filix-femina.4. habitat endemic în Munþii Apuseni. variazã între 6–9 m iar coroanele arborilor au o închidere micã. de 50–70%. cu multe relicte. cu exces de umiditate. Are o înãlþime redusã.). 2005 (ined. Rãspândire: Carpaþii Orientali. prezentã specia Syringa josikaea (DH2). în pâlcuri. Luci). Galium schultesii. Munþii Harghitei (turbãria Mohoº. compacte. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Syringa josikaea. Roci: diverse. mezo ºi higrofile. Eriophorum vaginatum. Este o fitocenozã edificatã de specii lemnoase în care Betula pubescens este cel mai bine reprezentatã. Relief: zone montane depresionare. Specia este mai larg rãspânditã în toþi Carpaþii. Valoare conservativã: mare.2. Suprafeþe: < 10 ha. Mihãilescu S. Stratul subarbustiv ºi ierbos este dominat de Vaccinium myrtillus. Mai sunt prezente. R4414 Rariºti sud-est carpatice de mesteacãn pufos (Betula pubescens) de mlaºtini Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Luzula sylvatica). ciperacee ºi juncacee (Carex canescens. 1984. Vaccinium vitisidaea. Alnus incana. 2001. dar apare permanent Pinus sylvestris în numãr mai mare ºi Picea abies. Alte specii: Salvia glutinosa. Dryopteris filix-mas. unde turba este subþire. Literaturã selectivã: Coldea 1994. unde ea este dominanta. Geranium robertianum. Specii endemice carpatice: Syringa josikaea. Raþiu et al. Juncus effusus.50C. de 10–20 cm.5–4. 30–40 cm ºi o acoperire de Tufãriº cu Syringa josikaea 268 .HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Vaccinio-Betuletum pubescentis Libbert 1933. Soluri: histosoluri. silicioase sau calcaroase. Sanda et al. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii boreale. Galeobdolon luteum. oligoterme.

argile. Picea abies. Empetrum nigrum. Agrostis canina. Vacinium myrtillus. 1997.111 Willow-tamarisk brush PAL. Oxalis acetosella. Sphagnum magellanicum. în special dupã revãrsãri. Cystopteris montana. Rãspândire: intrazonal pe vãi. Sphagnum russowii. ªtefãnuþ 2004. Dryopteris carthusiana. Pohlia nutans. Polytrichum strictum. Sphagnum magellanicum.: MyricarioEpilobietum Ardelean 1981 non Aichinger. Juncus effusus. în Carpaþii Orientali.2. Alte specii importante: Pinus sylvestris. Sanda. ca o grupare pionierã ºi este edificatã de specii mezoterme. Sphagnum capillifolium. Polytrichum strictum. Pleurozium schreberi. Sphagnum centrale. Valoare conservativã: foarte mare.111 Pre-Alpine willowtamarisk brush EUNIS: F9. Pãduri (4) 30–65%. Climã: T = 8–60C.HAB 1999: 44. R4415 Tufãriºuri dacice de cãtinã micã (Myricaria germanica) Corespondenþe: NATURA 2000: 3230 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica EMERALD: !44. Carex canescens. Subcarpaþii Moldovei. Eriophorum vaginatum. Peucedanum palustre. Luzula sylvatica. Polytrichum commune. Sphagnum capillifolium. Carex rostrata. Stratul arbustiv este dominat de Myricaria germanica în proporþii dife- Tufãriºuri sud-est carpatice de mlaºtini de mesteacãn pufos (Betula pubescens) 269 . Soluri: protosoluri aluviale ºi aluviosoluri.4. Sphagnum centrale. cu specii relictare. Carpaþii Meridionali. Suprafeþe: 10–100 ha. Specii caracteristice: Betula pubescens (Betula alba ssp. Dicranum scoparium. Riparian willow formations CORINE: 44. determinat de frecvenþa ºi intensitatea inundaþiilor (eu-mezotrof dupã depunerile de mâl bogat). de la 10–75%. Tetraphis pellucida. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Se înalþã pânã la 10–15 cm ºi are o acoperire foarte diferitã.111 Pre-Alpine willow-tamarisk brush Asociaþii vegetale: Salici purpureae – Myricarietum Moor 1958 Syn. Roci: aluviuni grosiere. P = 750–850 mm. nisipuri. Vaccinium vitis-idaea. habitate rare. Literaturã selectivã: Coldea et al. Stratul de muºchi este dominat de Polytrichum commune. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Betula pubescens. Relief: albia majorã a râurilor de munte. iar speciile ierboase pot fi ºi eutrofe. Staþiuni: Altitudini: 400–850 m. mezo-higrofile ºi higrofile în proporþie mare. Carpaþii Occidentali. cu regim trofic ºi hidric alternant. în etajul nemoral al gorunului ºi fagului. glutinosa). Lepidozia reptans.

Stratul ierburilor are o dinamicã foarte activã. Myricaria germanica. Raþiu et al. inferior.4. Epilobium dodonaei. Tussilago farfara. Paucã-Comãnescu 2004. Humulus lupulus. încã bine reprezentate în România. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Myricaria germanica. Acoperirea stratului este de 40–75%.50–2. Ardelean 1981. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã micã (Myricaria germanica) rite. 1984. Glechoma hederacea ºi Ranunculus repens. habitate protejate Emerald. Aegopodium podagraria. Calystegia sepium. Pázmány 1969. fiind frecvent distrus de viituri.2. Sporadic. Mentha longifolia. Festuca pratensis ºi Dactylis glomerata sunt cele mai abundente graminee. Salix fragilis. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Mititelu et col. Agrostis stolonifera. Salix triandra. ªtefan et al. Specii caracteristice: Salix purpurea.20 cm. Salix elaeagnos. Drãgulescu 1995. Glechoma hederacea. Mititelu. D. N. apar exemplare juvenile de Alnus glutinosa. Trifolium pratense.75 m. Ranunculus repens. Valoare conservativã: mare. D. existând un al doilea strat. 1977. Fagus sylvatica. Alnus incana. Lycopus europaeus. Saponaria officinalis. Dactylis glomerata. Cirsium oleraceum. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Calamagrostis pseudophragmites. Lycopus europaeus.50 m. 1997. Alnus incana. cu înþelenire redusã. Alte specii importante: Lysimachia nummularia. Lysimachia nummularia. de aceea are o acoperire variabilã de 20–50%. la 0. Tussilago farfara.50–0. Alnus glutinosa. Fagus sylvatica. 1970. fiind asociat cu Salix purpurea. împreunã cu Trifolium pratense. Fink 1977. 1987. Înãlþimea stratului de graminee ajunge la 0. Barabaº 1975. 270 . Aegopodium podagraria. Dihoru 1975. ªuteu 1972. Festuca pratensis. Sanda et al. Agrostis stolonifera. iar înãlþimea variazã între 0.

Stratul ierburilor este dominat de specii cu habitus mare ºi iubitoare de apã. În Moldova. Artemisia vulgaris. Syn. Heracleum sphondylium. Cirsium oleraceum. Populus nigra. încã bine reprezentate în România. Saponaria officinalis. Mititelu et al. speciile de Alnus (incana sau glutinosa) nu apar. Alnus glutinosa. 1992. Alte specii importante: Salix alba. Calamagrostis pseudophragmites. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt higrofile. Staþiuni: Altitudine 100–800 m. Dihoru et al. Artemisia vulgaris. Dihoru 1975. Moldova Veche. de-a lungul râurilor în Câmpia ºi Podiºurile Moldovei (Valea Bistriþei. Diversitatea este mult mai mare ºi sunt prezente specii ºi din pãdurile de foioase (Fagetalia) dar ºi din alþi fitocenotaxoni. Aniþei 2001. 1987. Urtica dioica.8–6. P = 550–850 mm. Drãgulescu 1995. Calystegia sepium. Doniþã ºi col. Înãlþimea stratului variazã cu altitudinea. Valea Argeºului). Salix purpurea. Sãmãrghiþan 2001. Mititelu et al. Câmpia Românã ºi Olteniei. Rãspândire: intrazonal. 1970. apar pâlcuri dominate de Calamagrostis pseudophragmites dar ºi de Myosoton aquaticum. Urtica dioica.: Salicetum triandraepurpureae Malcuit. Literaturã selectivã: Pázmány 1966. Rubus caesius. Siret). Salix alba sau Alnus incana. este totdeauna primarã ºi pionierã. Arctium tomentosum. Reynoutria japonica. Prahova. Helianthus decapetalus. cel puþin în aceste fitocenoze. Angelica sylvestris.121 Almond willow-osier scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. Soluri: protosol aluvionar ºi aluviosol. Csürös et al. Cirsium arvense. Angelica palustris. Pojejena). 1971.2. de obicei peste loess. 1968. Salix viminalis. Relief: vãi largi. nisipului. Humulus lupulus. Salix fragilis. Viiturile dese ºi rapide creeazã o mare instabilitate în timp ºi spaþiu a acestora. Mititelu et al. în special Salix purpurea. dar ºi Salix fragilis. mezoterme. foarte aproape de cursul apelor. Myosoton aquaticum. cu terasele inferioare late. Petasites hybridus. 1931) Lohm 1952.50C. Buzãu. Climã: T = 9. Todor et al. Artemisia absinthium. Subcarpaþii ºi Câmpia Transilvaniei (Valea Gurghiului. dar ele acoperã un alt strat. de regulã de cca 1 m. Valoare conservativã: mare. în funcþie de depunerile postinundare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix triandra. Alnus incana. dominantã fiind Salix triandra. Pãduri (4) R4416 Tufãriºuri de salcie (Salix triandra) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Valea Someºului). Dubova. în Lunca Dunãrii (Orºova – Eºelniþa. Eupatorium cannabinum. cu umiditate excesivã dar fãrã capacitate de retenþie a apei dupã inundaþii. Mititelu et al. 1992. 1993. Morus alba. Amorpha fruticosa.121 Almond willow-osier scrub PAL. argilei. Angelica sylvestris. Echinocystis lobata. Troficitate variabilã. Cucubalus baccifer. Chaerophyllum bulbosum. 1973. Galeopsis speciosa. în câmpie este codominantã Salix viminalis. Rudbekia laciniata. Existenþa fitocenozei este legatã de prezenþa speciilor de Salix. Distribuþia fitocenozei. la altitudine mai mare intrând în compoziþia stratului în proporþie mai mare. mai mare pe versanþii sudici ai Carpaþilor.4.121 Almond willowosier scrub EUNIS: F9. Roci: sedimentare.1 Riparian willow formations CORINE: 44. ca ºiruri de tufe. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Salicetum triandroviminalis (Tx. Artemisia absinthium. Suprafeþe: > 100 ha. pornind de la 2–3 m. Specii caracteristice: Salix triandra. eu-mezotrofe. de tipul prundiºului. în special în habitatele unde este prezentã specia Angelica palustris (DH2). habitate protejate Emerald.HAB 1999: 44. Cirsium arvense. Subcarpaþii sudici (Valea Sadului – Olt. Înãlþimea acestora este mare. Bârlad. Valea Bahlui. 271 . Arctium tomentosum.

P = 500-800 mm anual. argile nisipoase. central europene dar ºi de numeroase specii cosmopolite ºi adventive. 272 .6-7. nisipuri sãrace.112 Pre-Alpine willow brush EUNIS: F9. Viburno – Crataegetum berberidetosum Mititelu et Barabaº 1970. nisipuri.00C. Staþiuni: Altitudine: 20-650-(800) m. Soluri: aluviosoluri (protosoluri ºi soluri aluviale). euritrofe. cu o succesiune de marne. Pãduri (4) Tufãriº de salcie (Salix triandra) R4417 Tufãriºuri danubiene de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) ºi rãchitã albã (Salix eleagnos) Corespondenþe: NATURA 2000: 3240 Alpine rivers and their ligneous vegetation with Salix eleagnos 3. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii eurasiatice europene. dune marine. uneori salinizate. mezo-higrofite (capabile sã suporte ºi uscarea temporarã a substratului). Relief: lunca – albia majorã – a râurilor.Hippophaëtum rhamnoides Popescu et al.4. argile. Non. Exigenþele ecologice ale speciilor le încadreazã în mezo-termofile.-Bl.112 Willow and sea-buckthorn brush PAL. rom.HAB 1999: 44. Roci: psamito-pelitice. Moor. de-a lungul râurilor. 1986 Hippophaë – Berberidetum auct. Climã: T = 10. cu tendinþe oligotrofe. Suprafeþe: > 100 ha. slab hidrofile. Câmpia Moldovei ºi Munteniei.: Calamagrostio epigei.2. Stratul arbuºtilor 3 4 în România la altitudine mai joasã. Rãspândire: Subcarpaþii. în Delta Dunãrii.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Delta Dunãrii. et Volk 1940 Syn. prundiºuri.112 Pre-Alpine willow and seabuckthorn brush Asociaþii vegetale: Hippophaë – Salicetum elaeagni Br. 2160 Dunes with Hippopäe rhamnoides 4 EMERALD: !44.

Campanula sibirica. Este dominat de: Carex digitata. Asperula cynanchica. ajungând pânã la 80%. Valoare conservativã: mare. Literaturã selectivã: Mititelu et Barabaº 1971. Clematis vitalba. Gypsophila trichotoma. În perioadele umede ale anului. Rosa canina. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã albã (Hippophaë rhamnoides) este edificat de Hippophaë rhamnoides. încã bine reprezentate în România. Stratul ierburilor se dezvoltã între pâlcurile de tufe. Convolvulus persicus. Bupleurum falcatum.). Cãlin G.. Gypsophila trichotoma. Danciu 1975. Dianthus polymorphus. incana) Salix purpurea.2. Asperula cynachica. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Cornus sanguinea. ªtefan N. Teucrium scordium. Agrostis solonifera. 1986. et al. Salvia nemorosa. Specii caracteristice: Hippophaë rhamnoi- des. Dianthus polymorphus.). 273 . între 30–80%. Teucrium scordium. Salix purpurea. în timp ce. Salix eleagnos (S. Crataegus monogyna.4. Teucrium chamaedrys. Teucrium chamaedrys. apar elemente floristice frecvente sau specifice zonei: Euphorbia seguieriana. în Delta Dunãrii. Burduja et al. Tamarix ramosissima o însoþeºte în bunã proporþie. Costicã M. uneori la mai mult de 50 cm. Sanguisorba minor. Agrimonia eupatoria. Pimpinella saxifraga. Agrostis solonifera. Convolvulus persicus. 1994. ierburile cresc înalte. Bupleurum falcatum. Carex digitata. 1994. În Delta Dunãrii. iar Salix eleagnos devine codominantã în zonele aluviale de dealuri. Parascan.1971. ajungând la 30 cm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Hippophaë rhamnoides. Sanguisorba minor. Carpinus betulus (juv. Rubus caesius. Alte specii importante: Ligustrum vulgare. Dihorul et Negrean 1969. Fraxinus excelsior (juv. Înãlþimea stratului ajunge la 3–4 m iar acoperirea este variabilã. Chamaenerion dodonei. et Mititelu D. Galium verum. Thymus pulegioides. unde poate înþeleni bine terenul nisipos. habitate protejate Emerald. Euphorbia seguieriana. Berberis vulgaris.

în zonele lor mai largi. Salicetum purpureae Soó 1934. localizatã pe cursurile de apã la altitudini mai mari. cel puþin temporar. 50–70 cm. Symphytum officinale. Rãspândire: intrazonal. Wendelbg. Clima: T = 9–60C. Carpaþii Occidentali. aluviosoluri cu troficitate variabilã. Potentilla anserina. înguste.1 Riparian willow formations CORINE: 44. Eupatorium cannabinum. în etajul nemoral (al fagului / gorunului). fragilis) participã în proporþii mai mici. Alnus glutinosa). Pãduri (4) R4418 Tufãriºuri de rãchitã roºie (Salix purpurea) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. Symphytum officinale. Celelalte specii de Salix (viminalis. Humulus lupulus. Mentha longifolia. Se întâlnesc ºi speciile de arin (Alnus incana. Salix caprea. Carpaþii Meridionali. Roci: sedimentare din material grosier. Staþiuni: Altitudine: 800–400 m. cu puþine. Rubus caesius. Alnus glutinosa.12 Lowland and collinar riverine (Salix) scrub Asociaþii vegetale: Saponario – Salicetum purpureae ( Br. Salix viminalis. Poa nemoralis. între 10–70%. Soluri: protosoluri.-Bl. Suprafeþe: > 100 ha. triandra. diseminate. Salix triandra. specii. umede. Cirsium oleraceum. Salix alba. dar cel mai mult variazã acoperirea. Alnus incana. Galium rivale. – Zelinka 1952. Relief – vãi montane. Eºelniþa. mezoterme ºi eu-mezotrofe. Calamagrostis pseudophragmites. mai ales datoritã viiturilor frecvente ºi puternice. Ranunculus repens. Mentha longifolia.HAB 1999: 44. Specii caracteristice: Salix purpurea. alba. Valea Dunãrii la Orºova. Structura: Fitocenoza este alcãtuitã din specii higrofile. Potentilla anserina.122 Mediterranean purple willow scrub PAL. Lunca Oltului. Înãlþimea stratului veriazã între 2–4 m. de-a lungul cursurilor de apã.2. Cel mai abundent apare Calamagrostis pseudophragmites.4.123 Balkan willow scrub (Saponario off–Salicetum purpureae) EUNIS: F9. Lycopus europaeus. Valea Sadului. Alte specii importante: Salix fragilis. Aegopodium podagraria. prundiºuri-nisipuri. mezoterme. Salicetum incanae-purpureae Sillinger 1933. purpurea. 1930) Tschou 1946 Syn. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din Salix purpurea. Lycopus europaeus. Equisetum arvense. Salix eleagnos. uneori chiar fãrã alte Tufãriº de rãchitã roºie (Salix purpurea) 274 . Myosoton aquaticum. Agrostis stolonifera. Ranunculus repens. mai ales ssp. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix purpurea. Stratul ierburilor este în general sãrac. Aegopodium podagraria. Agrostis stolonifera. Saponaria officinalis. P = 750–850 mm. în Carpaþii Orientali ºi Subcarpaþii Moldovei. înãlþimea variazã.

1968. Salix cinerea. Csürös et al. Specii caracteristice: Salix cinerea. Roci: depozite sedimentare. P = 700–825 mm. Salicetum cinereae Zólyomi 1934. Lupu 1979. Juniperus communis. Lathyrus pratensis. între 2-4 m. Impatines nolitangere. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. Alte specii importante: Lysimachia vulgaris. Climã: T = 7. similarã celei din Delta Dunãrii (unde nu apare însã Calamagrostis canescens). 1987. Viburnum opulus. Rãspândire: Depresiuni intramontane ºi vãi din Carpaþii Orientali ºi Occidentali.9213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs EUNIS: F9. Urtica dioica.: Salix cinerea ass. Spiraea salicifolia. Betula pubescens. Polemonium caeruleum. apare Alnus incana. Aconitum toxicum. Filipendula ulmaria. vãi montane. Doniþã et al. Soluri: aluvial turboase. mezotrofe. Frangula alnus. Angelica sylvestris. Lythrum salicaria. acidofile. Soó 1955 subass spiraeetosum salicifoliae Raþiu 1968 Syn. Lonicera nigra. Lathyrus pratensis) nu depãºeºte 30 cm. Mititelu 1970. dupã speciile dominante. habitatul include specii relictare (Spiraea salicifolia. Thalictrum aquilegifolium. Zólyomi 1931.50C. Iris pseudacorus. mezotermofile. Drãgulescu 1995. 1974. Scirpus sylvaticus. Suprafeþe: > 100 ha. Solanum dulcamara.4. Lysimachia vulgaris. R4419 Tufãriºuri sud-est carpatice de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. specie rarã cu areal restrâns în nordul þãrii. Telekia speciosa.2. Filipendula ulmaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Staþiuni: Altitudine 600–650 m. Ranunculus repens. Ajuga reptans. Spiraea salicifolia. Evonymus nanus. Angelica sylvestris. Poa trivialis dar ºi diverse alte specii cu port înalt. Deschampsia caespitosa. Dryopteris filix-mas. Alnus incana. Între dunele din Câmpia Nirului. ca în salicetele tipice de zãlog. Stratul arbuºtilor este alcãtuit din 275 . în stadiu de nuieliº. Juniperus communis. Înãlþimea stratului este diferenþiatã. Stratul ierburilor este alcãtuit din specii de graminee – Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: mare. Ribes nigrum. În mlaºtinile din depresiunea Ciuc. Urtica dioica sau Scirpus sylvaticus. Polemonium caeruleum). Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Lonicera nigra. Evonymus nanus. Mititelu et al.HAB 1999: 44.213 Intra-Carpathian grey wilow-carrs Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Salicetum cinereae Soó et Zólyomi 1934. 1984. Semnalãm prezenþa lui Polemonium caeruleum. habitate protejate Emerald. Padus racemosa. Evonymus nanus). Calamagrostis canescens. Evonymus nanus. Myosotis palustris. sectorul N. Myosotis palustris. Structura: Fitocenoza este edificatã de specii higrofile. încã bine reprezentate în România. Equisetum sylvaticum. Lycopus europaeus.5–6. Relief: depresiuni. Betula pubescens. Ionescu et al. Frangula alnus. Viburnum opulus. Pãduri (4) Valoare conservativã: mare. Poa trivialis.921 Grey willow scrub PAL. bordura alcãtuitã din acest tufiº cuprinde cele mai numeroase exemplare ale speciilor relictare (Spiraea salicifolia. ajungând la 1 m înãlþime. se întâlneºte o variantã cu specii hidrofile. Temperate riverine and swamp forests and brush CORINE: 44. Raþiu et al. Stratul al doilea al ierburilor (Ajuga reptans. Viburnum opulus. Ribes nigrum. 1992. Galium palustre. cu umiditate mai redusã.

1984. Dihoru 1975. 1989. Picea abies. Myosotis palustris. Sanda et al 1980. squarrosum. Ularu et Parascan 1970. Carex elongata. dã un aspect compact. Siriu. 276 . Poa trivialis. mezoterme. Relief: depresiuni pe vãi montane. R4420 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu muºchi de turbã Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 44. Lupaºcu Angela 1999. Climã: T = 8. Staþiuni: Altitudine 500–800 m. Rãspândire: intrazonal. acide. Roci: diferite ºisturi. Soluri: turboase.0–6. 2001.22 Sphagnum willow-carrs Asociaþii vegetale: Salici cinereae – Sphagnetum recurvi (Zólyomi 1931) Soó 1954. oak. în depresiuni intramontane în Carpaþii Orientali ºi Meridionali (Câmpia Nirului. P = 800–900 mm. Sãmãrghiþan 2001. Structura: Fitocenoza este edificatã de Salix cinerea ºi Calamagrostis canescens dar este individualizatã de prezenþa speciilor de Sphagnum (S. Karácsonyi 1980. în etajul nemoral. de 90%. În stratul arbustiv mai sunt prezente ºi Salix triandra. Salix fragilis. Populus tremula. Suprafeþe: reduse. mlaºtini eu-mezotrofe.HAB 1999: 44. Molinia caerulea. Majoritatea speciilor sunt higrofile. total < 10 ha. cu o structurã bine diferenþiatã vertical ºi orizontal.92(2)-1 Sphagnum willow scrub EUNIS: F9. alãturi de edificator. willow.2. Gergely et al. Acoperirea asociaþiei.4. flexuosum). Dobrescu 1981. Aniþei Liliana. 1968. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. În stratul ierburilor sunt dominante.9 Alder. gresii calcaroase de Siriu. S. Dihoru 1965.50C. acidofile. Raþiu et al. Voºlobeni). Pãduri (4) Tufãriº de zãlog (Salix cinerea) cu Calamagrostis canescens Literaturã selectivã: Raþiu Fl. aspen. terasa râului Sadu. swamp wood CORINE: 44. Înãlþimea stratului este de 2–3 m.92(2)-1 Sphagnum willow scrub PAL. Galium palustre.

Speciile componente sunt higrofite-mezohigrofite. Specii R4421 Tufãriºuri de zãlog (Salix cinerea) cu mur (Rubus caesius) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 44. Carex pseudocyperus.4. Chamaenerion dodonei. Compoziþia stratului ierburilor este foarte diversã. Soluri: protosoluri aluviale. Câmpia Românã (Neajlov). Poa palustris. Roci: sedimentare. Sphagnum squarrosum. Valoare conservativã: moderatã. 277 . tendinþa acestui strat este de a evolua spre asociaþia Rubo caesii – Prunetum spinosae. Cornus sanguinea. Coldea 1991. loessuri acoperite de nisipuri ºi argile. areale restrânse. Delta Dunãrii. Galium mollugo la altitudinea inferioarã. Climã: T = 11. cu un desiº greu de pãtruns al tufelor.HAB 1999: (44. în anii cu exces hidric. Carex acutiformis. Stratul arbuºtilor este edificat de Salix cinerea. Relief: în câmpie. Crataegus rhipidophylla. Specii caracteristice: Salix cinerea. în lunca unor râuri sau Delta Dunãrii. P = 550–750 mm.0–8. Prezenþã ºi abundenþã mare au Rubus caesius. Sphagnum fallax. Angelica sylvestris la limita altitudinalã superioarã ºi Phragmites australis. frecvent pânã la suprafaþã. iar acoperirea ajunge la 80–90%. Sphagnum flexuosum. alãturi de care se pot dezvolta. Staþiuni: Altitudine 10–400 m. Athyrium filix-femina. Listera ovata. Alte specii importante: Dryopteris carthusiana. Peucedanum palustre. Ophioglossum vulgatum. Plagiothecium ruthei. Salix fragilis.21 Grey willow carrs Asociaþii vegetale: Rubo caesii – Salicetum cinereae Raþiu et Gergely ^ 1979 Syn. Dihoru 1975. Varianta deltaicã a habitatului. speciile de Sphagnum formând „cuiburi”. pânã la suprafaþa apei. Galium palustre. cuprinde speciile de hidrofite plutitoare ºi submerse.50C. Poa trivialis. Lysimachia nummularia. Structura: Fitocenoza se diferenþiazã ca insule de 100–200 mp în perimetrul vegetaþiei ierboase. Myosotis palustris. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. 1968. Molinia caerulea. Brachythecium rutabulum. cu o compoziþie a speciilor mult mai adaptatã la uscãciune. cu înãlþime mare a stratului superior 0. Rãspândire: intrazonal. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Salix cinerea. Leptodyctium riparium. Mnium undulatum. Carex elongata. soluri aluviale cu apa freaticã. Eriophorum gracile.8–1. Raþiu Fl. Populus tremula. Alno – Salicetum cinereae (Kobenza 1950) Pass. de-a lungul canalelor. diverse ferigi. dupã loc. Stratiotes aloides. Stratul muscinal este bine dezvoltat cantitativ. Suprafeþe: 10–100 ha.921 Grey willow scrub) EUNIS: F9.921 PAL. Chamaenerion dodonei.5 m. cu excepþia deltei. Crataegus monogyna. Rorippa amphibia. 1956. Literaturã selectivã: Karácsonyi 1992. Prin desecarea terenurilor. Înãlþimea stratului este de 3–3. pe canale naturale sau sãpate. Thelypteris palustris. Picea abies. Amblystegium juratzkanum. Drãgulescu 1995. Ceratophyllum demersum. Filipendula ulmaria.2. de-a lungul apelor în Nordul þãrii (Oaº). mezoterme ºi moderat acidofile. Berula erecta.: Rubi – Salicetum cinereae Somsak 1963. Sphagnum warnstorfii. Calamagrostis canescens. Salix triandra. Rubus caesius. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. Equisetum fluviatile. Equisetum fluviatile. Prunus spinosa. Carex riparia. cu tendinþã de extindere ºi mare diversitate taxonomicã.5 (3–4 m). Pãduri (4) Eriophorum gracile. Carex contigua. Hydrocharis morsus-ranae.

Stratiotes aloides. ºi este edificatã de specii eurasiatice. Valoare conservativã: redusã. cu dominanþã R4422 Tufãriºuri danubiene de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: !44. alãturi de care sporadic participã Hippophaë rhamnoides.2. Cornus sanguinea ºi specii de arbori. Cele de vârstã avansatã (25–30 ani) pot ajunge la densitãþi mari.5 m.50C. în timp ce în fitocenozele sub protecþie (ne tãiate) sunt în medie de 4. Pod. cu o biomasã ce poate ajunge în mod excepþional la 197 t / ha. Stratul ierburilor este extrem de redus sub desiºul arbuºtilor. alcaline. Roci: depozite aluvionare. Pãduri (4) caracteristice: Salix cinerea. Carex acutiformis. Literaturã selectivã: Raþiu et Gergely 1979.HAB 1999: 44. mai ales Populus alba. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. În condiþiile fitocenozelor neprotejate împotriva tãierilor. Acoperirea stratului creºte de la 50% la 90% ºi 100%. Relief: lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare.5 m–1 m. Ranunculus repens. Humulus lupulus. Phragmites australis. Prunus spinosa. Înãlþimea stratului este de asemenea influenþatã de antropizare. Popescu et al. canalelor. Rubus caesius.3141 Pontic tamarisk stands Asociaþii vegetale: Calamagrostio – Tamaricetum ramosissimae Simon et Dihoru (1962) 1963.8141 Western Pontic tamarisk stands EUNIS: F9. Productivitatea este de 6–9 t / ha/ an. Stratul arbustiv are o dominanþã majorã a speciei Tamarix ramosissima (90%). Delta Dunãrii. pionier. Alte specii importante: Veronica longifolia.4. uºor salinizate. Este dispus pe fâºii ce se pot extinde în lungime pe sute de metri dar nu mai late de 20–50 m. troficitate redusã sau nitrofile ºi slab hidrofile. pe aluviuni. acolo unde este periodic recoltat lemnul fiind de 0. Lythrum salicaria. Crataegus monogyna.8 Southern riparian galleries and thickets CORINE: 44. Crataegus rhipidophylla. Soluri: aluviuni ºi aluviosoluri puþin evoluate. Carex riparia. P = 400–500 mm. Covurluiului. Urtica dioica fiind cea mai abundent dezvoltatã. cu texturã nisipoasã ºi apa freaticã la micã adâncime. Câmpia Siretului. mezo-higrofile. 278 . odatã cu vârsta asociaþiei ºi cu gradul de folosinþã antropicã a terenului. Ceratophyllum demersum. Paucã-Comãnescu et al. Cornus sanguinea. Symphytum officinale. Rorippa amphibia. Thelypteris palustris. europene dar ºi de foarte numeroase specii cosmopolite ºi adventive. tufele variind între 273–16 kg. Structura: Fitocenoza este instalatã primar. intrazonal. Angelica sylvestris. litoralul mãrii Negre. ce formeazã desiºuri de nepãtruns. de-a lungul apelor. Lunca Buzãului. acoperirea poate fi de 70–80%. Rãspândire: Câmpia Olteniei. 1997. Carex contigua. Suprafeþe: > 1000 ha. Climã: T = 10–10. braþe moarte sau în apropierea lacurilor de câmpie. Galium mollugo. în condiþii protejate. Câmpia Românã. Solanum dulcamara. sãrace. iar în tufãriºurile rare. Rosa canina. Thalictrum lucidum.813 Tamarisk thickets PAL.5 m ºi pot ajunge la 6–6. sunt mezoterme. Hydrocharis morsus-ranae. Filipendula ulmaria. Berula erecta. 2004. Staþiuni: Altitudine 0–150 m. marginea canalelor. Lysimachia vulgaris. biomasa este de 14–18 kg / ha. de-a lungul râurilor.

Calamagrostis epigeios este totdeauna prezentã. Stellaria palustris. Polygonum aviculare. Polygonum aviculare. Lotus tenuis. cu excepþia gramineelor amintite. Solanum dulcamara. Rosa canina. Literaturã selectivã: Simon et Dihoru 1963. Calystegia sepium. dar în lunca Dunãrii ºi în Delta Dunãrii specia apare numai uneori ºi cu participare redusã în componenþa stratului ierburilor. Agrostis stolonifera ºi Elymus repens. Trifolium fragiferum. Melilotus officinalis.2. Specii caracteristice: Tamarix ramosissima. Paucã-Comãnescu et al 1997. Rhamnus cathartica. Solanum dulcamara. de obicei ºi abundentã. încã bine reprezentate în þarã. Lappula squarrosa. 279 . Lappula squarrosa. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. dar unele exemplare se ridicã la 1. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Tamarix ramosissima. Cynodon dactylon. se întâlnesc constant. Althea officinalis. Elymus repens. Stellaria palustris. Mentha longifolia.4. habitate protejate Emerald. Populus alba. Diversitatea stratului ierbos este foarte mare ºi variabilã de la un an la altul. Mentha longifolia.5 m (Althea officinalis). Potentilla reptans. De remarcat este faptul cã. Hippophaë rhamnoides. Înãlþimea stratului ierburilor ajunge curent la 50 cm. Cornus sanguinea. Pãduri (4) Tufãriº de cãtinã roºie (Tamarix ramosissima) mare a gramineelor – Cynodon dactylon. Althea officinalis. Cynanchum acutum. Valoare conservativã: mare. Alte specii importante: Agrostis stolonifera. Calamagrostis epigeios. pe râurile interioare.

ca mai în toate cenozele de lunci. Stratul ierburilor ºi subarbuºtilor este alcãtuit din Rubus caesius. cu ape temporare. Suprafeþe: > 50 ha. în extindere invazivã. fragmentarã pe 200–400 mp. Salix purpurea. Ecologic. Roman N. Valoare conservativã: redusã. Alte specii importante: Rubus caesius. în raport cu depunerile apelor mari. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Amorpha fruticosa. Stachys sylvatica. Stratul are înãlþime variabilã (1–3 m. chiar negativã fiind un stadiu invaziv. Staþiuni: Altitudine 20–500 m. Climã: T = 10. din câmpie.50C. Soluri: aluviosoluri.6–7. Salix triandra. terase inferioare. P = 500–800 mm. Lithrum salicaria. Polygonum lapathifolium. Pãduri (4) R4423 Tufãriºuri de salcâm pitic (Amorpha fruticosa) Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Symphytum officinale. dominã specii higrofile. Literaturã selectivã: Csürös et al. Stachys sylvatica. Relief: vãi largi. Saponaria officinalis. cu heterogenitate mare iar elementul adventiv imprimã un nou conþinut fitogeografic. Transilvania. de-a lungul Dunãrii pânã în Deltã ºi. Salix triandra. excepþional 6 m) ºi acoperire de 60–70%. dar codominante rãmân speciile asociaþiei pe care o înlocuieºte. sau chiar albia minorã a pâraielor. protosol aluvionar. cu bogãþie mare de specii însoþitoare.HAB 1999: – EUNIS: F9. Stratul arbuºtilor este dominat de Amorpha fruticosa. amorphosum fruticosae Borza 1954. Polygonum lapathifolium. alãturi ºi apoi în locul lui Salix triandra. 1974. Cucubalus baccifer. Salix purpurea. de-a lungul râurilor ºi pâraielor din Câmpia Românã.1 Riverine scrub Asociaþii vegetale: Salicetum triandrae Malcuit 1929. subas. Saponaria officinalis.4. Rãspândire: intrazonal.2. Cucubalus baccifer. Structura: Speciile acestei fitocenoze sunt mai ales eurasiatice. mezoterme eu-mezotrofe. Oltenia. Redactat: Mihaela Paucã-Comãnescu. 1968. Cirsium arvense. troficitate variabilã. 280 . cu umiditate excesivã dar suportã ºi perioade de umiditate scãzutã. Lithrum salicaria. Specii caracteristice: Amorpha fruticosa.

Oxycoccus microcarpus. Carex 281 . Muntele Siriu.11 Bog hummocks. Soluri: histosoluri bogate în materie organicã (95–97%). Neagra Broºtenilor.50C. Mlaºtini de turbã înalte (tinoave) (51) R5101 Turbãrii sud-est carpatice. dacica. Fitocenozele etajului montan. Pinus mugo. Munþii Retezat. Structura: Sunt raportate acestui habitat mezo-oligotrof. în unele staþiuni.5. Valea Sadului. Bodoc. habitat prioritar. acide cu Eriophorum vaginatum ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51. mezooligotrofe. Munþii Harghitei.5– -3.HAB 1999: 51. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat. menþionãm: Polytrichum strictum. Relief: terenuri plane. în care menþionãm prezenþa.1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Specii caracteristice: Sphagnum fallax. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eriophorum vaginatum. Oxycoccus palustris. Plantago gentianoides. Clima: T = 5. Sphagnum fallax. Sphagnum capillifolium. Sphagnum angustifolium. Munþii ÞarcuGodeanu. Valoare conservativã: foarte mare. Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Staþiuni: Altitudini: 950–2050 m.: Eriophoro-Sphagnetum auct. Vrancea). Plantago gentianoides ºi Sphagnum subsecundum au fost raportate subasociaþiei Caricetum dacicae Coldea 1989. Stratul ierbos: caracterul de mezo-oligotrofie al grupãrii este dat de prezenþa în structura cenozelor a unor specii caracteristice ordinului Caricetalia nigrae. Carpaþii Occidentali: Blãjoaia. Aulacomnium palustre. în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (de ordinul 500 ha). MLAºTINI ºI TERENURI ÎNMLúTINATE (5) 2.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Eriophoro vaginati – Sphagnetum recurvi Hueck 1925 (Syn. Lacul Frumos – Mosoroasa. Puzdra Micã. Piciorul Galaþiului. 1972 ºi grupãrile alianþei Caricion nigrae.11 Bog hummocks. ridges and lawns PAL. a speciei Pinus mugo. iar cele din etajul subalpin ºi alpin.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Puzdra Mare. Sphagnum fuscum. Sphagnum subsecundum.5. Andromeda polifolia. dacica. Aceastã subasociaþie face legãtura între fitocenozele turbicole mezotrofe ale asociaþiei Carici dacicum – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. caracterizate prin prezenþa speciilor diferenþiale: Carex nigra ssp. Substrat: turbã de 1–3 m. Stâna de Vale. Drosera rotundifolia. Alte specii importante: Carex nigra ssp. mai bogate în specii oligotrofe au fost grupate în subasociaþia typicum Coldea 1989. roman).2–5). Suprafeþe: zeci de ha. Cãldarea Galaþiu – Izvorul Fântânii). P = 950–1400 mm. Empetrum nigrum. fitocenozele acidofile realizate de Eriophorum vaginatum împreunã cu diverse specii de Sphagnum: Sphagnum fallax ºi Sphagnum magellanicum. Lacul Negru (jud. Comandãu.1. puþine substanþe minerale (3–5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. în porþiunile marginale mai umede ale turbãriilor. ridges and lawns EUNIS: D1. Sphagnum magellanicum. în regiunea montanã ºi în etajul subalpin. Carex pauciflora. Stratul arborescent. Sphagnum rubellum.

Drãgulescu 1995. oligotrofe cu Sphagnum magellanicum Corespondenþe: NATURA 2000: *7110 Active raised bogs EMERALD: !51.11 Bog hummocks. Munþii Bistriþei. ridges and lawns PAL. 282 .400 ha).1 Near-natural raised bogs CORINE: 51. Pop I. Poiana Stampei. Coldea 1990. Sanda et al.00C. Sârbu I.11 Bog hummocks. Bodoc. Stratul muºchilor este foarte bine reprezentat.5–2. Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Luzula sudetica.1 Raised bogs Asociaþii vegetale: Sphagnetum magellanici (Malcuit 1929) Kästner et Flösner 1933 (Syn. et al. Coldea et Plãmadã 1989. Suprafeþe: zeci de ha în porþiunile centrale ale turbãriilor carpatice (circa 1. 1997. 1997. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Raþiu O. 1965. Coldea et al. 1977. 1986. molhaºul Cãpãþâna. Redactat: Simona Mihãilescu. Substrat: turbã de 3–6 m. Din cauza condiþiilor ecologice extreme. 1991. Lungu L. 1972. Lunca Neagra-Broºtenilor. în unele staþiuni. în regiunea montanã. 1997. Mohoº. Boºcaiu et al.5. Empetrum nigrum.5–4. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni: Gilãu. P = 950–1300 mm. structura asociaþiei se caracterizeazã prin prezenþa speciilor mezotrofe caracteristice clasei Scheuchzerio – Caricetea nigrae. menþionãm urmãtoarele specii rare prezente în habitat: Andromeda polifolia. Bihor. Drosera rotundifolia. Literaturã selectivã: Borza 1934. Dihoru 1975. 1968). Staþiuni: Altitudini: 900–1600 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Drosera rotundifolia în turbãrie oligotrofã acidã echinata. 2001. 1979.5%) ºi o reacþie puternic acidã (pH = 4. Structura: Stratul arborilor – în care menþionãm prezenþa. Clima: T = 5. conþinut redus de substanþe minerale (1–1. Carex canescens. Munþii Vrancei. Harghita. Luci. Comandãu. Soluri: histosoluri.HAB 1999: 51.: Eriophoro vaginati – Sphagnetum Pop et al.2. cu conþinut foarte ridicat în materie organicã (98. ridges and lawns EUNIS: D1. Carex rostrata. Stratul ierbos ajunge pânã la 30 cm. a speciei Pinus sylvestris. Habitatul oligotrof este edificat de Sphagnum magellanicum ºi Sphagnum fuscum.8). Relief: terenuri plane. Spre deosebire de R5102 Turbãrii sud-est carpatice. Izbucul Mare. ªtefureac 1969. Danciu et Kovács A. Juncus filiformis. et al.5%). mlaºtina Izvoarele.

Redactat: Simona Mihãilescu. care sunt caracterizate prin prezenþa speciilor Sphagnum rubellum ºi Sphagnum papillosum. Sphagnum fallax. et Moldovan 1972. Specii caracteristice: Sphagnum fuscum. Lungu 1977. Coldea et al. Carex echinata. Alte specii importante: Eriophorum vaginatum. habitat prioritar. inexistente în Carpaþii României. Mlaºtinã oligotrofã cu Sphagnum recurvum Mlaºtinã oligotrofã cu Eriophorum vaginatum 283 . Sphagnum fuscum. Coldea 1991.2. 2001. Pinus sylvestris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) habitatele din Europa centralã. Aulacomnium palustre. Polytrichum strictum. 1987. Oxycoccus palustris. 1979. grupãrile cu Sphagnum magellanicum din mlaºtinile oligotrofe ale etajului montan carpatic au fost încadrate în subasociaþia sphagnetosum fusci Dierssen 1977. Sanda et al. Sphagnum angustifolium. Sphagnum rubellum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Shagnum magellanicum. 1997. Coldea et Plãmadã 1989. Danciu et Kovács A. Carex pauciflora. Sanda 2002. Pop I. Oxycoccus microcarpus. Sphagnum capilifolium. Literaturã selectivã: Raþiu O.5. Valoare conservativã: foarte mare. et al. cele descrise din România sunt caracterizate prin prezenþa speciei Sphagnum fuscum. Spre deosebire de cenozele din Germania. 1997.

ªtefan 1995. Lemna minor. Oenanthe aquatica. Phragmites australis. Leersia oryzoides. Lycopus europaeus. Iris pseudacorus. P = 350–700.5. Ranunculus repens.5. Trifolium repens. Ranunculus repens. acolo unde apa este în exces tot timpul anului. Veronica anagalisaquatica. T. Catabrosa aquatica. bine reprezentat de speciile: Catabrosa aquatica. Veronica beccabunga. Soluri: aluviosoluri. Etajul mijlociu este. Rãspândire: Zona de câmpie ºi colinarã din Transilvania. Staþiuni: Altitudine: 100–900 m. Carex acutiformis. Koch) Libbert 1931. neglectum. Sparganium erectum ssp. gleiosoluri. Agrostis stolonifera. angustifolia. Literaturã selectivã: Coldea 1971. Juncus effusus. Berula erecta. Valoare conservativã: moderatã. trisulca etc. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. crovuri. Leersia oryzoides. malul apelor. La realizarea etajului superior participã speciile: Glyceria fluitans. însorite. realizeazã o acoperire de 70–85%. Raþiu 1973. pietriºuri. Clima: T = 10. Berula erecta. Ranunculus flammula. Popescu. Bidens tripartipa. Phalaris arundinacea. Banat. Nedelcu 1972. Gergely. Galium palustre. Catabrosa aquatica ºi Leersia oryzoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. G. Lythrum salicaria.2. Suprafeþe: Ocupã suprafeþe restrânse (100-500 m2) în microdepresiuni. Prezenþa unor specii de talie micã duce la constituirea unui etaj inferior. Leersia oryzoides. Rumex crispus. nisipuri. Phalaridetum arundinaceae (W. Leersia oryzoides. Eleocharis palustris. Vegetaþie de margini de ape (53) palustris. L. plicata.26 Phalaris arundinacea beds Asociaþii vegetale: Glycerietum fluitantis Eggler 1933. Phalaris arundinacea. uneori bine reprezentat de speciile: Galium palustre.16 Reed canary grass (Phalaris arundinacea) beds PAL. Catabrosa aquatica. Catabrosetum aquaticae Rübel 1912. R5301 Comunitãþi palustre cu Glyceria fluitans. plicata. Lysimachia nummularia. Structura: Speciile dominante.HAB: 53. Carex vulpina. Lycopus europaeus. Typha latifolia. riparia. 284 . Mentha aquatica. Schoenoplectus lacustris. Substrat: depozite aluviale. Specii caracteristice: Glyceria fluitans. de asemenea. Mentha aquatica. Redactat: A.2. Muntenia. Stachys palustris. G.16 Reed canary grass beds EUNIS: C3. Eleocharis palustris. Juncus articulatus. Potentilla reptans. Alte specii importante: Alisma plantago-aquatica. Relief: terenuri plane ºi locuri foarte slab înclinate. Sparganium neglectum. Phragmites australis. C. Phalaris arundinacea. Alisma plantago-aquatica. Dobrescu 1981. înalte de 80–110 cm. Stachys Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria fluitans. Dobrogea ºi Delta Dunãrii.5–60C. Schoenoplectus tabernaemontani. Sanda. Popescu 1973. Poa palustris. Moldova.

Myosotis scorpioides.5. interfluviul Timiº – Bega. Galium palustre. Scutellaria galericulata.31 Euro-Siberian perennial amphibious communities CORINE: 53. Phleum pratense. plante care indicã evoluþia acestor fitocenoze în cazul în care apa în exces dispare.14A Common spikerrush (Eleocharis palustris) beds PAL.511 Freshwater dwarf (Eleocharis) communities Asociaþii vegetale: Eleocharitetum palustris Schennicov 1919. Soluri: nisipuri ºi luturi aluvionare. Banat. Ranunculus sceleratus. Oenanthe silaifolia. Rãspândire: Câmpia Criºurilor. Phragmites australis.HAB: 53. Poa palustris. În perioadele secetoase. Muntenia. Poa trivialis. menþionãm: Potentilla reptans. P = 350–700 mm.146 Water drapword-great yelloweress communites EUNIS: C3. Alisma plantago-aquatica. în zona de câmpie din Transilvania. care participã în cadrul etajului inferior. Alte specii importante: Carex riparia. R5303 Comunitãþi danubiene cu Oenanthe aquatica ºi Rorippa amphibia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. plicata. Ranunculus repens.14A Common spikerrush beds EUNIS: C3. Popescu. Valoare conservativã: moderatã. Typha angustifolia. T. Specii caracteristice: Eleocharis palustris. Clima: T = 11–70C. C. Oenanthe silaifolia. periodic inundate. Popescu et al. Lythrum salicaria.2. fragiferum. Myosotis scorpioides. Phragmites australis. etajul mijlociu al fitocenozelor. Veronica beccabunga. Nedelcu 1972. Redactat: A. Bolboschoenus maritimus. Sârbu 1978. Phalaris arundinacea. Lysimachia nummularia.HAB: 53. Alisma plantago-aquatica. vulpina. în compoziþia fitocenozelor apar în cantitate mare Agrostis stolonifera. Etajul superior al vegetaþiei este realizat de specii de talie mare cum sunt: Phalaris arundinacea. Berula erecta. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Carex hirta. microdepresiuni unde apa bãlteºte tot timpul anului. Structura: Specia caracteristicã este de talie mijlocie ºi realizeazã.246 Water drapword-great yelloweress communites Asociaþii vegetale: Oenantho-Rorippetum Lohmeyer 1950. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Eleocharis palustris. Mititelu 1973. G. Alopecurus aequalis precum ºi alte specii caracteristice ordinului Agrostion stoloniferae. Medicago lupulina.146 Water Oenanthe-Rorippa communites PAL. Suprafeþe: De la 50 m2 pânã la 2–3 ha în lunca ºi Delta Dunãrii. Glyceria fluitans. luvosoluri. lanceolatum. de regulã. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5302 Comunitãþi danubiene mezohigrofile cu Eleocharis palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. împreunã cu numeroase alte plante cum sunt: Equisetum palustre. Rãspândire: Luncile râurilor. Staþiuni: Altitudine: 5–600 m. Dintre plantele scunde. Alopecurus aequalis. Relief: teren plan. Galium palustre. Rumex hydrolapathum. Moldova. când terenurile se zvântã. Lysimachia nummularia. Oltenia. Bolboschoenus maritimus. Lycopus europaeus. Carex riparia. Alopecurus pratensis. Câmpia Românã (în bazi- 285 . Butomus umbellatus. Mentha aquatica. A. 1971. Substrat: depozite aluviale. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Trifolium repens. 1973. Lythrum salicaria. Potentilla reptans.

Eleocharis palustris.143 Erect bur-reed (Sparganium erectum) communities PAL. Structura: Fitocenozele de Sparganium erectum se dezvoltã la marginea bazinelor acvatice. Sanda. Solanum dulcamara.50C. P = 350–700 mm. Mihai 1971. Suprafeþe: Ocupã terenuri restrânse de 200 m pânã la 8. Polygonum amphibium. Lycopus europaeus. Sparganium erectum. Densitatea mare a speciei dominante limiteazã instalarea altor specii palustre.. Galium palustre. Polygonum amphibium. Specia dominantã este Sparganium erectum care acoperã terenul în proporþie de 75–80%. P = 350–600 mm. Mentha aquatica. Etajul mijlociu este format din puþine specii ºi cu densitate redusã. Relief: teren plan sau foarte uºor înclinat. Iris pseudacorus. Principalele plante componenete ale etajului superior sunt: Oenanthe aquatica. Relief: microdepresiuni. Redactat: A. Berula erecta ºi Sium latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 3150 Natural eutrophic lakes with Magnopotamition or Hydrocharition – type vegetation EMERALD: – CORINE: 53. Staþiuni: Altitudine: 5–250 m. Lythrum salicaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oenanthe aquatica. gleiosoluri. Pop 1968. Ranunculus lingua. Structura: Speciile dominante sunt plante de talie mare (circa 1 m înãlþime) care realizeazã o acoperire de 70–80%. Stancu 2001. Sparganium erectum. 1995. Alisma plantago-aquatica. Rorippa amphibia. Lycopus europaeus. Agrostis stolonifera. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Lycopus europaeus. Bolboschoenus maritimus.5. Berula erecta. Popescu et al. Stachys palustris. Delta Dunãrii. Valoare conservativã: moderatã. Schoenoplectus lacustris. Rãspândire: Banat în luncile râurilor. Popescu. acolo unde apa nu depãºeºte 25–40 cm. ªtefan et al. 1984. Câmpia Munteniei. Moldova (bazinul Baºeului). Typha angustifolia. Mentho aquaticae-Beruletum erecti (Nedelcu 1971) Sanda et Popescu 2001.50C. Bolboschoenus maritimus. Clima: T = 11–9. Substrat: depozite aluviale. Suprafeþe: De la 500 m2 la 1–2 ha în Delta Dunãrii. Staþiuni: Altitudine: 80–200 m. Typha angustifolia. Stachys palustris. Popescu. Alisma plantago aquatica.243 Erect bur-reed communities Asociaþii vegetale: Sparganietum erecti Roll 1938. Substrat: depozite aluviale ºi sapropelice. R5304 Comunitãþi danubiene cu Sparganium erectum.HAB: 53. Clima: T = 11–10. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) nele cu apã permanentã). Oenanthe aquatica. Specii caracteristice: Oenanthe aquatica. dintre care mai frecvente sunt: Rorippa amphibia. Alisma plantago-aquatica. Lythrum salicaria.143 Erect bur-reed communities EUNIS: C3. în regiunile menþionate. Glyceria maxima. Rorippa amphibia. dintre care au fost identificate: Sium latifolium.000 m. bazine acvatice permanente. Soluri: luvosoluri. Bolboschoenus maritimus.2. Eleocharis palustris. Lunca ºi Delta Dunãrii. Phragmites australis. Bolboschoenus maritimus. Galium palustre. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris. Carex vulpina. Myosotis scorpioides. Stachys palustris. Toate acestea realizeazã etajul superior al vege- 286 .

Berula erecta. Agrostis stolonifera. Alte specii importante: Phragmites australis. Etajul inferior este slab reprezentat. Lysimachia nummularia. uºor alcalinã (pH = 6. Alisma plantago-aquatica. Lang. Mentha aquatica. speciile semnalate sunt: Galium palustre. latifolia. Dintre speciile hidrofile natante sau submerse.5–0. Ranunculus lingua. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. Sium latifolium. Symphytum officinale. Bolboschoenus maritimus. P = 350–600 mm. Typhetum latifoliae G. Stachys palustris. cantonate la marginea bazinelor acvatice. cu densitate ºi acoperire mare. Valoare conservativã: redusã. Redactat: A. Veronica beccabunga. Nasturtium officinale. Ocupã ape cu adâncime micã (0. Mentha aquatica. Stancu 2001. Rãspândire: Lunca ºi Delta Dunãrii. Lysimachia vulgaris.HAB: 53. Marsilea quadrifolia. Sanda. C. Altitudine: 0–250 m. Scutellaria galericulata. Galium palustre. latifolia. Alisma plantago-aquatica.2). Substrat: depozite aluviale. Clima: T = 10. E. Najas marina. T. 1973. Glyceria maxima.31 Euro-Siberian perennial amphibians communities CORINE: 53. Rumex hydrolapathum. râurile interioare din toatã þara. pãtrund în pãpuriºuri urmãtoarele: Lemna minor. R5305 Comunitãþi danubiene cu Typha angustifolia ºi T. Roman. Doltu. T.5.50C. Suprafeþe: 500 ha. Butomus umbellatus.13 Reedmace (Typha) beds PAL. Myosotis scorpioides. Ceratophyllum demersum. Solanum dulcamara. Sparganium erectum. parviflorum. Popescu. Vallisneria spiralis. Glyceria maxima. Stachys palustris.8 m) fiind 287 . Glyceria fluitans. Schoenoplectus lacustris. T. Lythrum salicaria. Galium palustre. latifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22. Lycopus europaeus. Nedelcu 1984. Spirodela polyrhiza. Valoare conservativã: moderatã. Specii caracteristice: Typha angustifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sparganium erectum. Popescu et al. Iris pseudacorus. Gehu. riparia.2. Berula erecta. Oenanthe aquatica. Iris pseudodacorus. Myosotis scorpioides. Alte specii importante: Epilobium hirsutum. Soluri: aluviosoluri argiloase uneori bogate în sãruri (uºor salinizate) ºi cu reacþie neutrã. Structura: Fitocenozele sunt edificate de Typha angustifolia. Blanchard 1994. Lycopus europaeus. Literaturã selectivã: Coldea et al. Sanda. Popescu.8–7. latifolia însoþite de Schoenoplectus lacustris.5–9. angustifolia beds Asociaþii vegetale: Typhetum angustifoliae Piggnati 1953. Pop 1962. Specii caracteristice: Sparganium erectum. în lungul braþelor colmatate sau a canalelor de drenaj cu apã permanentã. Alisma plantago-aquatica. Epilobium hirsutum. Redactat: A. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) taþiei. Popescu. Popescu. ªtefan 1995. Mentha aquatica. Carex acutiformis.13 Reedmace beds EUNIS: C3. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha angustifolia. Myriophyllum spicatum. Polygonum hydropiper.231/232 Typha latifolia/T. 1984.

Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitate danubianã cu Thypha latifolia 288 .2.5.

15 Reed Sweetgrass (Glyceria maxima) communites PAL. Moldova. Relief: ºanþuri.31 Euro-Siberian perennial amphibous communities CORINE: 53.251 Swetgrass beds Asociaþii vegetale: Glycerietum maximae Hueck 1931.. Lythrum salicaria. Oenanthe aquatica. Soluri: aluviosoluri argiloase cu pH neutru pânã la foarte slab alcalin (pH = 7. Suprafeþe: 50–60 ha. 1997.HAB: 53. Bolboschoenus maritimus. Alisma plantago-aquatica. Epilo- R5307 Comunitãþi daco-danubiene cu Glyceria maxima ºi Schoenoplectus palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. În Delta Dunãrii ocupã suprafeþe de zeci de ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Typha laxmannii. P = 350–700 mm. canale. Ocupã suprafeþe relativ mici. Oltenia. Agrostis pontica. Rorippa amphibia. alãturi de care participã speciile caracteristice: Typha angustifolia. Galium palustre. Muntenia.5. 1984. bium hirsutum. Dobrogea.50C. nisipuri. Alte specii importante: Ceratophyllum demersus. puternic încãlzite în timpul verii. specia caracteristicã fiind în expansiune. Sparganium erectum. Typha angustifolia. Suprafeþe: Formeazã benzi de dimensiuni variabile la periferia fitocenozelor de stuf. cu tendinþa de a ocupa suprafeþe din ce în ce mai mari. Literaturã selectivã: Coldea et al. E. Rãspândire: Transilvania. Phalaris arundinacea. Banat. Relief: terenuri plane sau foarte slab înclinate. Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Substrat: depozite aluviale. 1997. Staþiuni: Altitudine: 2 m (în Delta Dunãrii) – 250 m (în Transilvania ºi Moldova). Rãspândire: Câmpia Românã. Juncus gerardi.2.HAB: 53.133 Laxmann’s reedmace beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Typhetum laxmannii Nedelcu 1967.13 Reedmace Typha beds PAL. Clima: T = 11–90C. 289 . Specii caracteristice: Typha laxmannii. Nedelcu 1967. Alisma plantago-aquatica. Myriophyllum spicatum. Schoenoplectus tabernaemontani. Eleocharis palustris. Staþiuni: Altitudine: 50–200 m. Bolboschoenus maritimus. Substrat: depozite aluviale. Myosotis scorpioides. Redactat: A. loessoide. parviflorum. Epilobium hirsutum. Clima: T = 10. crovuri cu apã stãtãtoare sau foarte lin curgãtoare. Popescu et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5306 Comunitãþi danubiene cu Typha laxmannii ºi Epilobium hirsutum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.5–9. luturi.5–8). Moldova. Structura: Fitocenozele sunt alcãtuite din Typha laxmannii cu densitatea indivizilor mare. P = 550–600 mm. Popescu. Valoare conservativã: moderatã.151 Reed Sweetgrass EUNIS: C3. Beckmannia eruciformis. Typha angustifolia. Lycopus europaeus. Oenanthe aquatica. Eleocharis palustris.

Popescu et Sanda 1974. Lycopus europaeus. Galium palustre. care alcãtuiesc etajul inferior.: Phragmitetum natans Borza 1960. în puþine exemplare. T. sunt: 290 . Typha angustifolia. Symphytum officinale. Stachys palustris.5–2 m. Mentha aquatica. P = 350–550 mm.5 m2.5.111 Flooted Phragmites beds EUNIS: C3. Rorippa amphibia. Phragmites australis. Valoare conservativã: moderatã. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1966. realizeazã aproape singurã etajul superior al vegetaþiei sau cu participarea.111 Flooted Phragmites beds PAL. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m.211 Flooted Phragmites beds Asociaþii vegetale: Thelypterido – Phragmitetum Kuiper 1958 (Syn. Rumex hydrolapathum. Insulele plutitoare au dimensiuni de 1. T. a speciilor: Schoenoplectus lacustris. Suprafeþe: de la 500–1000 m2 în judeþul Ilfov. Typha latifolia.2. Carex acutiformis. Structura: Insulele plutitoare sunt formate din rizomi de stuf printre care s-au acumulat substanþe organice în curs de descompunere ºi aluviuni depuse în timpul viiturilor din timpul primãverii. 1995). Gergely et Raþiu 1973. Marsilea quadrifolia.5–3. Sparganium erectum. Ranunculus lingua. Alãturi de acesta au mai fost notate: Schoenoplectus lacustris. latifolia. Oenanthe aquatica. de 1. Redactat: A. Glyceria maxima. Stuful este dominant ºi este singur în etajul superior (înãlþime de peste 2. Phalaris arundinacea. Lemna minor. Rumex hydrolapathum. Carex riparia. luto-argiloase. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Soluri: aluviale nisipoase. Schoenoplectus lacustris. Bolboschoenus maritimus. Stachys palustris. Lycopus europaeus. Cladium mariscus. Spirodela polyrhiza. Eleocharis palustris. Popescu. Substrat: organic. Sium latifolium. Structura: Glyceria maxima prin portul sãu înalt. Butomus umbellatus. Bolboschoenus maritimus. Delta Dunãrii. Thelyptero – Phragmitetum ªtefan et al. Pe suprafaþa apei plutesc câteva specii natante cum sunt: Nymphoides peltata. Cicuta virosa. Lysimachia vulgaris.50C. lãcoviºti. Mititelu et Barabaº 1971. Myosotis scorpioides.5 m). Stachys palustris. Wolffia arrhiza etc. Butomus umbellatus. Relief: teren plan. Speciile de talie micã. R5308 Comunitãþi danubiene plutitoare cu Phragmites australis ºi Thelypteris palustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. Alte specii importante: Schoenoplectus lacustris.HAB: 53. Polygonum lapathifolium. Speciile care intrã în componenþa acestor formaþiuni sunt plante de talie mare. specii care alcãtuiesc etajul mijlociu al vegetaþiei. Cicuta virosa. Phragmites australis. Thypha angustifolia. Dobrescu 1970. Carex elata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Glyceria maxima. Alisma plantago-aquatica. Rãspândire: Lacurile din jurul Bucureºtiului. În etajul mijlociu. Irirs pseudacorus. Clima: T = 11–10. Specii caracteristice: Glyceria maxima. din resturi de plante ºi rizomi de stuf. Oenanthe aquatica. Nedelcu 1972. Rorippa amphibia. Ranunculus lingua. pânã la 50–100 ha în Delta Dunãrii. Glyceria fluitans. sunt puþine plante dintre care menþionãm: Phalaris arundinacea. latifolia. Poa palustris. Lythrum salicaria. Pop 1968.

HAB: 53.5–9. Schoenoplectus lacustris. Oenanthe aquatica. Carex riparia. de plante natante sunt cantonate lângã aceste insule plutitoare.5. Alisma plantago-aquatica. Lemna minor. P = 350–550 mm. Specii caracteristice: Phragmites australis. Valoare conservativã: moderatã. Ranunculus lingua. Hydrocharis morsus-ranae. cu înãlþime de pânã la 3 m. Thelypteris palustris. Eleocharis palustris. Rumex hydrolapathum. Redactat: A.8). Glyceria maxima. Grigore 1971.2.21 Phragmites australis beds Asociaþii vegetale: Scirpo – Phragmitetum W. Delta Dunãrii ºi de-a lungul râurilor interioare. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Thelypteris palustris. Marsilea quadrifolia. Koch 1926. Nedelcu 1967. Valoare conservativã: moderatã. Stachys palustris. 1995. Staþiuni: Altitudine: 0–200 m. cu indivizi viguroºi. Ranunculus lingua. Relief: microdepresiuni de dimensiuni variabile din Câmpia de Sud ºi Vest. Bolboschoenus maritimus. Stachys palustris. Structura: Fitocenozele dominate de Phragmites australis. Popescu. Fitocenozele sunt compacte. Typha angustifolia. în stufãriºuri se intercaleazã: Cladium mariscus. dintre care mai frecvente sunt: Spirodela polyrhiza. Nedelcu 1984. Typha angustifolia. latifolia. Lycopus europaeus. Delta Dunãrii. Alte specii importante: Typha angustifolia. Salvinia natans. În fitocenozele din cotul Dunãrii (Calafat) precum ºi în Delta Dunãrii. T. Stachys palustris. Polygonum hydropiper. Soluri: aluviosoluri lutoargiloase sau luto-nisipoase. Carex elata. Sanda.11 Common reed (Phragmites australis) bed PAL. R5309 Comunitãþi danubiene cu Phragmites australis ºi Schoenoplectus lacustris Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 22.50C. Carex riparia. Substrat: depozite aluviale. Thelypteris palustris. Butomus umbellatus. Schoenoplectus lacustris. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Scutellaria galericulata.113 Gigant Phragmites beds EUNIS: C3. Carex acutiformis. Glyceria maxima. Rumex hydrolapathum. Mentha aquatica. bogate în materii organice ºi cu reacþie slab acidã (pH = 5. Oenanthe aquatica. Popescu. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Spirodela polyrhiza. ªtefan et al. Literaturã selectivã: Dobrescu 1970. Clima: T = 10. ªtefan 1995.5–5. Specii caracteristice: Phragmites australis. au ca specii însoþitoare: Schoenoplectus lacustris. Ranunculus lingua. Mentha aquatica. Acorus calamus. 291 . Redactat: A. Rorippa amphibia. Oenanthe aquatica. 1997.31 Euro-Siberian perennial amphibius communities CORINE: 53. realizând adevãrate „pãduri” în miniaturã. Suprafeþe: 4. Iris pseudacorus.000 ha. Iris pseudacorus. Popescu. Lemna minor. Rãspândire: Lunca Dunãrii ºi a râurilor interioare din câmpie. Rumex hydrolapathum. Galium palustre. 1997. latifolia. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis. Sium latifolium. Literaturã selectivã: Coldea et al. Popescu et Sanda 1974. T. Nymphaea candida. Un numãr relativ mare. Lemna trisulca.

Moldova.21 Large Carex beds PAL. Soluri: gleiosoluri. Relief: teren plan. C. soluri gleice cu exces de umiditate. rostrata. paniculata. Caricetum ripariae Knapp et Stoffer 1962.5. acoperirea poate atinge 95–100%. uneori. riparia ºi C. C. cu reacþie slab acidã. Epilobium hirsutum. aluviale. Rorippa sylvestris. Speciile care realizeazã acest tip de vegetaþie sunt: Carex riparia. Oltenia. Delta Dunãrii. Rãspândire: Zona de câmpie ºi de deal din Transilvania. Caricetum rostratae Rübel 1912. Equisetum palustre. Lycopus europaeus. iar înãlþimea vegetaþiei depãºeºte 100 cm. acutiformis. Alisma lanceolatum. nisipuri. Alisma plantagoaquatica. gracilis. Lysimachia vulgaris. C. Eleocharis palustris. Senecio paludosa. Banat. C. Muntenia. Acestea sunt principalele componente ale etajului superior dar. pante uºor înclinate. C. Galium palustre.2. Peucedanum palustre. Staþiuni: Altitudine: 10–900 m. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Comunitãte danubianã cu Phragmites australis R5310 Comunitãþi daco-danubiene cu Carex elata.21 Large Carex beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Caricetum elatae Koch 1926. depresiuni cu exces de umiditate.HAB: 53. Mentha aquatica. Etajul inferior este alcãtuit din numeroase specii de talie mijlocie 20–40 cm. C. C. P = 350–750 mm. dintre care mai reprezentative sunt: Carex flava. acutiformis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. elata. argile. Lythrum salicaria. alãturi de aceste specii se mai gãsesc ºi: Ranunculus lingua. Structura: Rogozurile înalte realizeazã fitocenoze dense. Lathyrus palustris. Substrat: depozite 292 .5–60C. rostrata. Caricetum acutiformis Eggler 1933. Clima: T = 10.

293 . Lythrum virgatum. virgatum. Lycopus europaeus. Popescu. S. C. alcãtuieºte etajul superior înalt. Crypsis aculeata.112 Dry Phragmites beds PAL. cum sunt: Suaeda maritima. Structura: Specia dominantã. riparia. Aeluropus littoralis. Relief: terenuri plane sau foarte uºor înclinate. Aeluropus littoralis. Specii caracteristice: Carex elata. Redactat: A. humilis. Sãrãturile. Lythrum salicaria. Aster tripolium. toate acestea din urmã realizând etajul mijlociu al comunitãþii. Lysimachia vulgaris. C. Phragmites asutralis ssp. Neajlov. Carex distans. C. Aster tripolium. Siret.3–1. splendens. având abundenþa-dominanþa mare ºi acoperirea de 80–95%.HAB: 53. Ranunculus lingua. Rorippa sylvestris. Alte specii importante: Phalaris arundinacea. Crypsis aculeata. Rãspândire: Litoralul Mãrii Negre. Stancu 2001. Popescu et al. în lunca Dunãrii. Aster tripolium. P = 350–550 mm. Mentha aquatica. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Phragmites australis ssp. Staþiuni: Altitudine: 5–100 m. Clima: T = 11–100C. Spergularia maritima.5. Suprafeþe: Ocupã terenuri de dimensiuni reduse de la 300 m2 pânã la 2–3 ha. S. Butomus umbellatus. Morariu 1964. Poa palustris. R5311 Comunitãþi vest-pontice cu Phragmites australis ssp. Spergularia maritima. Stachys palustris. de 1. în Deltã. Redactat: A. pe terenurile sãrãturoase ale fostelor bãlþi. Oenanthe silaifolia. Popescu. Etajul inferior este relativ slab dezvoltat ºi este format din plante de talie micã cum sunt: Suaeda maritima. acutiformis. Cicuta virosa. C.2. nisipuri. Specii caracteristice: Phragmites australis ssp. Alisma plantago-aquatica. humilis ºi Aster tripolium Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 53. gracilis. 1984. Lycopus exaltatus. Scutellaria galericulata. Alte specii importante: Juncus gerardi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex elata. Grigore 1971. precum ºi în luncile râurilor Jiu. Alãturi de Phragmites se mai dezvoltã: Schoenoplectus tabernaemontani. humilis. Soluri: soluri saline cu reacþie bazicã (pH = 8–8. acutiformis. C. Equisetum palustre. Substrat: depozite aluviale. Literaturã selectivã: Dobrescu 1981. Valoare conservativã: moderatã.5). Lycopus exaltatus. Stachys palustris. Lathyrus palustris. humilis. Popescu. luturi. Eleocharis palustris. Butomus umbellatus. Câmpul Chiliei. indicã o sãrãturare medie a solului unde se dezvoltã fitocenozele de stuf pitic. Prezenþa a numeroase specii halofile. Raþiu 1971. C. Gergely et Raþiu 1973. Senecio paludosus. Literaturã selectivã: Coldea 1997. Sanda. Buzãu. Delta Dunãrii pe grindurile Letea. Caraorman. rostrata.1122 Dry freshwater Phragmites beds EUNIS: – Asociaþii vegetale: Aster tripolii – Phragmitetum humilis Krisch (1972) 1974. Galium palustre. Schoenoplectus tabernaemontani. L. Alopecurus arundinaceus. Carex distans.5 mm. splendens. Peucedanum palustre. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Valoare conservativã: moderatã. Phragmites australis. riparia.

Dobrogea ºi Delta Dunãrii. Rumex palustris. Chlorocyperus glomeratus. Veronica anagalis-aquatica. Polygonum lapathifolium. Clima: T = 11– -80C. B. lapathifolium. P. hydropiper. Ranunculus sceleratus realizeazã etajul inferior. Symphytum officinale. Chenopodium polyspermum. 294 . Transilvania. P. dintre care cele mai reprezentative sunt: Echinochloa crus-gallis. Popescu. Bidens cernua. Literaturã selectivã: Grigore 1971. Euro-Siberian annual river mud communities EUNIS: C3. Echinochloa crusgalli ºi Polygonum hydropiper Corespondenþe: NATURA 2000: 3270 Rivers with muddy banks with Chenopodium rubri pp and Bidention vegetation EMERALD: – CORINE: 24. în jurul izvoarelor ce servesc pentru adãpatul animalelor în timpul pãºunatului. Ranunculus sceleratus. frondosa. P = 350–650 mm. P.52. Sanda. aluviosoluri. Suprafeþe: De la câteva sute de metri pãtraþi pânã la 2–3 ha în zonele menþionate.2. Tx 1950. Popescu. Chlorocyperus glomeratus. Oroian 1997. Bidens tripartita. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polygonum lapathifolium. Polygonum hydropiper. Câmpia Dunãrii.5.HAB: 24. Specii caracteristice: Bidens tripartita. cum sunt: Alopecurus aequalis.52 Euro-Siberian annual river mud communities PAL. Valoare conservativã: redusã. Staþiuni: Altitudine pânã la 350(450) m. nisipuri ºi luturi. Echinochloo – Polygonetum lapathifolii Soó et Csürös 1974. Rãspândire: Malul bazinelor acvatice cu acumulãri de material organic. care este mai slab reprezentat. Chenopodium botrys. Redactat: A. hydropiper. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5312 Comunitãþi ponto-danubiene cu Bidens tripartita. Chenopodium polyspermum. Mentha arvensis. Structura: Majoritatea plantelor dominante ºi caracteristice sunt cunoscute ºi sub denumirea de buruieni de mlaºtinã. Bidens tripartita. Alopecurus aequalis. Echinochloa crus-galli. Bidens frondosa. Rorippa austriaca. din Banat.52 Bidens communities Asociaþii vegetale: Bidenti-Polygonetum hydropiperis Lohm in R. Polygono lapathifolio – Bidentetum Klika 1935. Soluri: gleiosoluri. Pop 1968. Acestea ajung la 45–50 cm înãlþime ºi realizeazã etajul superior al vegetaþiei. Rumex palustris. Substrat: depozite aluviale. Alte specii importante: Rorippa austriaca. Plantele mai scunde. Relief: teren plan sau foarte slab înclinat.

Munþii Fãgãraº. bogat în material organic pânã la 87. Aulacomnium palustre.7%.5. 1991. dacica. Pseudorchis frivaldii.8. Plantago gentianoides. Plantago gentianoides. având o umiditate ridicatã cu pH = 5–5. Calliergon stramineum. Carex canescens. 1962). Comarum palustre. Literaturã selectivã: Borza 1934. 1972. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp.3. Carex canescens. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Boºcaiu et al. Carex rostrata. izvoare ºi pâraie (54) • typicum Coldea 1981 ºi • drepanocladetosum Coldea 1981 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Cãldarea Buhãescu. Coldea 1990. Carex echinata. Sanda 2002. Sanda et al. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici dacicae – Plantaginetum gentianoidis Boºcaiu et al. Suprafeþe: de ordinul a 100 ha. Substrat: acid.42 Black-white-star sedge fens PAL. Dactylorhiza maculata. turbãrii.HAB 1999: 1999: 54. Clima: T = 1. pe lângã speciile edificatoare ºi caracteristice. Staþiuni: Altitudini: 1800–2300 m. 1972. Munþii Þarcu. 1997. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate.: Caricetum dacicae Buia et al. Sphagnum recurvum. Polytrichum commune. Alte specii importante: Agrostis canina. Dactylorhiza cordigera. eu-mezotrofe. Eriophorum angustifolium. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. 2001. Juncus filiformis. Redactat: Simona Mihãilescu. Carici fuscae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973). habitatul se formeazã adeseori în urma evoluþiei în direcþia higrofilã a asociaþiei chionohidrofile Soldanello pusillae-Plantaginetum gentianoides. 1997. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Polytrichum strictum.5.0– -20C. din care menþionãm: Drepanocladus exannulatus. Structura: Sub aspect sindinamic. Sphagnum teres. Coldea et Plãmadã 1980. R5401 Turbãrii sud-est carpatice. ªtiol.4261 Carpathian black-white-star sedge acidic fens EUNIS: D2. Relief: terenurile înmlãºtinite. Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: 295 . Resmeriþã 1973. Coldea et al. dacica. P= 1300–1450 mm.22 Carex nigra. acide. Munþii Parâng. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 2. în etajul subalpin ºi alpin.: Carici dacicae – Drepanocladetum Boºcaiu et al. se pot menþiona: Eriophorum vaginatum.2. 1972 (Syn. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Munþii Godeanu. Tarniþa la Cruce). având ca specii diferenþiale pe Drepanocladus exannulatus ºi Drepanocladus fluitans. dacica ºi Plantago gentianoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. cu Carex nigra ssp. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. Munþii Retezat. Eriophorum scheuchzeri. Drepanocladus fluitans.42 Black-white-star sedge fens CORINE: 54. Sphagnum subsecundum. Mlaºtini. 1977. în care. Valoare conservativã: mare.

Substrat: turbã. 1977. Suprafeþe: restrânse (< 10 ha). puternic acide (pH = 5–5. Cu toate cã specia Eriophorum scheuchzeri este citatã din mai multe masive ale Carpaþilor româneºti.5. habitat endemic în Carpaþii Sud-Estici. K ºi Na. Sanda et al. 1997. Este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. la noi în þarã nu existã pânã în prezent date fitocenotice concrete decât cele semnalate din Munþii Rodnei. 2005 (ined. eu-mezotrofe cu Eriophorum scheuchzeri Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. P = 1300–1400 mm. atât datoritã zãpezii pe aceste staþiuni pânã vara târziu. Valoare conservativã: mare.3). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Iezerul Pietrosul. se caracterizeazã prin temperaturi scãzute în toatã perioada de vegetaþie.41 Alpide cottonsedge lake girdles PAL. Clima: T = 0. Cãldarea glaciarã Gropi). fapt ce dovedeºte cã acestea populeazã staþiuni mezotrofe a cãror strat turbos este superficial. Specii caracteristice: Eriophorum scheuchzeri. Epilobium palustre. Juncus triglumis. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Eriophorum scheuchzeri.80C.211 Alpide cottonsedge lake girdles Asociaþii vegetale: Eriophoretum scheuchzeri Rübel 1912 (Syn.4112 Carpathian cottonsedge lake girdles EUNIS: D2. Speciile dominante sunt: Eriophorum scheuchzeri Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Eriophorum scheuchzeri 296 .: Sphagno – Eriophoretum scheuchzeri Soó 1944). 1991. Mihãilescu S. Structura: Stratul ierbos este înalt de 10–30 cm.2. Campylium stellatum. Staþiuni: Altitudini: 1850–2100 m. cât ºi reþelei de izvoare alpine care alimenteazã permanent aceste terenuri înmlãºtinite. în etajele subalpin ºi alpin. Redactat: Simona Mihãilescu. Carex nigra ssp. Sub aspect microclimatic. Tarniþa la Cruce. 2001.HAB 1999: 54. Coldea 1990. Lacul Lala.).7– -0. Philonotis fontana. Cãldarea Buhãiescu Mare. Coldea et Plãmadã 1980. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5402 Mlaºtini sud-est carpatice. caracterizat prin lipsa speciilor de Sphagnum. cu acoperire pânã la 30%. dacica. Juncus castaneus.4 Acidic fens CORINE: 54. Sanda 2002. bogate în materie organicã care provine îndeosebi din sinuzia muscinalã ºi cu un conþinut ridicat de cationi mobili ca Ca. ca o componentã constantã a mlaºtinilor alpine. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Literaturã selectivã: Coldea et al. Carex canescens ºi Epilobium palustre. Menþionãm: Drepanocladus exannulatus ºi Philonotis fontana. Soluri: histosoluri. Carex canescens.

2 – -0. Redactat: Simona Mihãilescu. Stellaria uliginosa. dacica. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). 1987. Calla palustris. Resmeriþã 1973. Juncus filiformis. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Stâna de Vale.5. Stellaria palustris. Eriophorum angustifolium. Carex echinata. Veronica scutellata.HAB 1999: 54. Relief: terenuri plane.: Carici rostratae – Drepanocladetum Resmeriþã 1973. Sphagnum teres. Munþii Retezat. Sub aspect sindinamic. Juncus articulatus. Depresiunea Trascãului.). Sunt cunoscute urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Boºcaiu et al. Munþii Þarcu. Soluri: histosoluri. acide (pH = 4. Clima: T = 7. Munþii Bistriþei. 1971. 1937. Sârbu et al. Sphagnum warnstorfii. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Sphagno – Caricetum rostratae Steffen 1931 (Syn. Calliergon stramineum. Structura: Habitatul cu Carex rostrata populeazã staþiuni aflate în diferite stadii de înmlãºtinire. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Fitocenozele din staþiunile înmlãºtinite din etajul montan ºi subalpin din România. Juncus alpinus. Specii caracteristice: Carex rostrata. • pedicularietosum limnogenae Raþiu 1965.p. ªtiol). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex rostrata. 1966. Oroian S. dintre care Sphanum recurvum poate ajunge la o acoperire de 75%. Raclaru 1970. Cardamine amara. 1972. Carex canescens. Literaturã selectivã: Raþiu 1966. Izbuc). 1997. et al. Carex nigra ssp. 75%. Munþii Gurghiu. Camptothecium nitens.22 Carex nigra. Pedicularis palustris. 1998. 1965 non Zólyomi 1931). Vf. Comarum palustre. Eriophoro vaginati – Sphagnetum compacti ªtefureac 1969 p. Lacul Negru (Jud. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5403 Turbãrii sud-est carpatice. Valea Ieduþului. Munþii Godeanu. Rotunda-Preluc. • drepanocladetosum (Resm. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. mezo-oligotrofe cu Carex rostrata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: 7240*Alpine pioneer formations of Caricion bicoloris – atrofuscae EMERALD: – CORINE: – PAL. Pop I. Gergely I. Ularu 1971. Triglochin palustre. Rebra.9–5. Vrancea). Munþii Rarãu. Agrostis canina. Coldea 1973. Munþii Cãlimani. Se remarcã dezvoltarea unui strat muscinal bine reprezentat de specii de Sphanum. Raþiu F. habitatul poate evolua spre grupãrile mezotrofe ale asociaþiei Carici canescenti-Agrostidetum Tx. Substrat: turbã.80C. Menyanthes trifoliata. K ºi Na. Carex magellanica. Carpaþii Meridionali: Dumbrãviþa. Dicranum bonjeanii. Staþiuni: Altitudini: 650–2100 m. la care se adaugã diferite alte specii cu prezenþã ridicatã: Aulacomnium palustre. P = 825–1400 mm. Sphagnum recurvum. Pedicularis sceptrum-carolinum. et Boºcaiu 1967. situate la diferite altitudini.2. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Defileul Mureºului. Depresiunea Giurgeului.6). 1973) Coldea 1981 (Syn. Lungu 1971. foarte asemãnãtoare cu cele descrise din Europa centralã.: Carici rostratae – Sphagnetum Raþiu O. Coldea et al. Ligularia sibirica. ªaua GalaþiulGãrgãlãu. Stratul ierbos: Carex rostrata poate ajunge la o acoperire de 297 . Alte specii importante: Pedicularis limnogena. prezintã o compoziþie floristicã unitarã. Drepanocladus fluitans. 1997. 1977. Raþiu F. Carex canescens. cu un conþinut ridicat în materie organicã ºi unul scãzut în cationi mobili de Ca.3 Arctoalpine riverine swards EUNIS: D2. Sphagnum subsecundum.

Puzdra Mare – Izvorul Fântânii). Defileul Mureºului. Depresiunea Trascãu. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota. habitat prioritar EMERALD. 298 . dacica. 1997. Carex chordorrhiza ºi Swertia perennis ºi Allium schoenoprasum ssp. Vf. Valea Sadului. în permanenþã umede ºi cu o reacþie slab acidã pânã la neutrã (pH = 6. Perºani. Sanda et al. Depresiunea Bilbor. Munþii Rarãu.153 Middle European yellow sedge fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Eriophoretum latifolii Soó 1944. Speciile edificatoare. Valea Rebra. 1991.2 Rich fens PAL.2.5 Transition mires CORINE: 54. Valoare conservativã: foarte mare. Buhãiescu. mezo-oligotrofe cu Carex chordorrhiza ºi Swertia punctata Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54.253 Middle European yellow sedge fens EUNIS: D4. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex chordorrhiza. de ordinul 500–1000 ha. sibiricum. Sanda 2002. Carex limosa. Mânãstireni. În circ glaciar. Menyanthes trifoliata. Târnava Mare. Piatra Rea-Dealul Prisãcii. 2001. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron comutatum. Prezenþa speciilor carpatice: Valeriana simplicifolia. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Clima: T = 1. Munþii Piatra Craiului. eutrofe cu Carex flava ºi Eriophorum latifolium Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54.2 Rich fens CORINE: 54. Luzula sudetica.35 Carex chordorrhiza swards Asociaþii vegetale: Swertio perennis – Caricetum chordorrhizae Coldea (1986) 1990. Valea Gurghiului.HAB 1999: 54. Parnassia palustris.7–7). Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5404 Mlaºtini sud-est carpatice. Swertia perennis. Soluri: histosoluri profunde. Feneº. Swertia perennis. Vâlcelele. Munþii Þarcu-Godeanu. Munþii Gilãu (Valea Runcului). Depresiunea Giurgeului. ssp. Muntele Plopiº. Carex dioica. Coldea et al.5. Valea Iadului.00C. Munþii Bistriþei. Valea Remeþului. în etajul subalpin. Carpaþii Occidentali: Întregalde.5 Transition mires PAL. Specii caracteristice: Carex chordorrhiza. Substrat: bazic. Staþiuni: Altitudini: 1750–1770 m. Munþii Baraolt. endemic în Carpaþii Sud-Estici. Comarum palustre. Bistriþa Aurie. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei – circul glaciar Gãrgãlãu. Carex rostrata. Munþii Ceahlãu. Allium schoenoprasum R5405 Mlaºtini sud-est carpatice. Relief: fund de vale.HAB 1999: 54. P = 1300 mm. Suprafeþe: circa 1 ha. Munþii Plopiº. sibiricum. în regiunea montanã ºi colinarã. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Valea Morii. Carex nigra ssp. Alte specii importante: Carex echinata. slab înclinat. Suprafeþe: mari. conferã caracterul regional al vegetaþiei. Eriophorum angustifolium. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Muntele Bãtrâna.552 Carpathian string sedge swards EUNIS: D2. pot realiza o acoperire de pânã la 65%. Redactat: Simona Mihãilescu. înalt de 10–30 cm.

Coldea et al. Carex gracilis. s-a putut constata cã stabilitatea acestor habitate este adeseori îndelungatã. nigra. Carex appropinquata. 2005 (ined. Kovács et Coldea 1967. Acestea sunt grupate în funcþie de factori pedoclimatici ºi de structura floristicã. Pinguicula vulgaris. Gergely 1966. ªuteu 1973. Juncus compressus. Juncus inflexus. et al. eutrofe cu Carex flava ºi Blysmus compressus Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. Coldea 1991. Dactylorhiza maculata. Depresiunea Bârsei. Boºcaiu 1971. Oroian S. Drãgulescu 1995. 1983.2. Diaconescu F. Raclaru 1970. Salix rosmarinifolia. Stratul ierbos este înalt de pânã la 35 cm. Lungu 1971. Specii caracteristice: Eriophorum latifolium. Redactat: Simona Mihãilescu. în apropierea izvoarelor ºi pe terenurile care se înmlãºtinesc din cauza nivelului freatic ridicat.2F Middle European flat sedge fens PAL.8). Carex lepidocarpa. Gymnadenia conopsea. Coldea 1973. Parnassia palustris. 1965. R5406 Mlaºtini sud-est carpatice. Literaturã selectivã: Pop E. Lychnis floscuculi). 1972. 1962. Zanoschi 1971. habitat prioritar EMERALD. 2001. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Stratul muºchilor este bine reprezentat.5. Camptothecium nitens. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. et al. Raþiu O. • caricetosum nigrae Soó 1957 ºi • menthetosum longifolii Raþiu 1972. Dintre speciile diferenþiale menþionãm: Mentha longifolia. Raþiu F. Blysmus compressus. Valeriana simplicifolia. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Ceahlãu. Mihãilescu S. 1998. 2001. Csürös-Káptalan M. Munþii Rarãu. Coldea 1977.8–6.2%) ºi în carbonat de calciu ºi care prezintã o reacþie puþin acidã sau neutrã (pH = 5.1F Middle European flat sedge Blysmus compressus fens Asociaþii vegetale: Carici flavae – Blysmetum compressi Coldea 1997. Schoenus nigricans. Coldea 1978. 1973. Páll 1965. Bistriþa Aurie. Munþii Cãlimani. Deschampsia caespitosa. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Staþiuni: Altitudini: 460–1750 m. Dactylorhiza incarnata.00C. Molinia caerulea. Sanda 2002. • caricetosum gracilis (Gergely 1966). Tofiledia calyculata.0–1. menþionãm: Bryum pseudotriquetrum. 1997. Ularu 1972. Eriophorum latifolium. habitatul poate fi prezent ºi în condiþiile neutrofile ale unui substrat argilos. Au fost identificate subasociaþiile: • typicum Coldea 1977. Swertia perennis. Pascal 1973. Carex davalliana. Hodiºan 1966.HAB 1999: 54. Valoare conservativã: mare. Soluri: histosoluri gleice.).6–70. care indicã direcþia de evoluþie a habitatului. Sãmãrgiþan M. sunt bine reprezentate speciile caracteristice. Epipactis palustris. Depresiunea Bilbor. 1978. Juncus effusus. Relief: locuri plane. Substrat: În unele situaþii. Carex distans. Valea Runcu. Danciu 1974. 2001. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Alte specii importante: Carex nigra ssp. Valea Jiului. Succisa pratensis. Mihãilescu S. îndeosebi în etajul inferior (Munþii Þarcu-Godeanu). 299 . Carex panicea. 1997. Campylium stellatum. Clima: T = 7.2 Rich fens CORINE: 54. bogate în substanþe organice (58. Sanda et al. 1960. P = 750–1000 mm.2F Middle European flat sedge fens EUNIS: D4. Structura: Pe baza analizei microstratigrafice a substratului. Trebuie remarcatã prezenþa speciilor ordinului Molinietalia (Equisetum palustre.

Clima: T = 7. Juncus effusus. Specia caracteristicã ºi edificatoare pentru asociaþie este Carex lasiocarpa. Structura: Stratul ierbos este dezvoltat. Triglochin palustre. Carex distans. printr-o prezenþã ºi constanþã ridicatã. Coldea 1991. Blysmus compressus. Soluri: gleice. înalt de 10–20 cm în locuri cu exces de umiditate. Pedicularis sceptrum-carolinum. Specii caracteristice: Blysmus compressus. Sunt separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Coldea 1977 ºi • juncetosum compressi Coldea 1977. Dactylorhiza maculata. Defileul Mureºului.5 Transition mires CORINE: 54. Soluri: histosoluri. Epipactis palustris. Valoare conservativã: foarte mare. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat prioritar EMERALD. Stratul muºchilor este reprezentat de: Bryum pseudotriquetrum. P = 750–1100 mm. habitat prioritar EMERALD. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2).5–8. Vrancea). Carpaþii Occidentali: Valea Iadului. Gymnadenia conopsea. cu o reacþie bazicã (pH = 7.5).5 %) ºi în carbonat de calciu (7. Sphagnum warnstorfii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex flava. 1956. Raclaru 1970. bogate în substanþe organice (18–44. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex lasiocarpa.31 Carex lasiocarpa swards Asociaþii vegetale: Caricetum lasiocarpae Koch 1926. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Staþiuni: Altitudini: 650–1700 m. Pedicularis palustris. specificã mlaºtinilor de mare altitudine. 1997. Sanda et al. Eriophorum angustifolium. Pascal 1973. P= 1200–1300 mm.00C. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Sphagnum warnstorfii.2). Coldea et Plãmadã 1980. Coldea 1973. Staþiuni: Altitudini: 1500–1700 m. Relief: terenuri plane în depresiuni.5 %). Carex flava. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: mici în mlaºtini din depresiuni intramontane (de ordinul 100–500 ha). 2001. Clima: T = 3. Stratul muºchilor dominant. Se remarcã. Juncus articulatus. Alte specii importante: Juncus compressus. Substrat: acid. Pinguicula vulgaris. 300 .5 Transition mires PAL. mezotrofe cu Carex lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Swertia perennis. Philonotis calcarea. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este mediu acidã (pH = 5–5. Relief: terenuri plane.HAB 1999: 54. Structura: Stratul ierbos: habitat turbicol edificat de Blysmus compressus ºi câteva specii de Carex (Carex lepidocarpa. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Literaturã selectivã: Zanoschi 1971.0–1. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Cãlimani. Coldea et al. Carex echinata. Carex diandra. Valeriana simplicifolia.51 Slender-sedge swards EUNIS: D2. Carex panicea. Substrat: bazic.2. Drepanocladus revolvens. Ligularia sibirica. Carex serotina). nigra. nisipoase. Specii caracteristice: Carex lasiocarpa. Sanda 2002.00C. Lacul Negru (Jud.5–1.5. Carex nigra ssp. uneori cu acoperiri mari. R5407 Mlaºtini sud-est carpatice. Juncus inflexus. Puºcaru et al.

în porþiunile unde apa nu depãºeºte 15 cm. Munþii Gilãu. P = 925–1100 mm. Munþii Rodnei (ªtiol). Carex lepidocarpa. habitat prioritar EMERALD. Sphagnum cuspidatum este dominant. Relief: terenuri plane. Sanda et al.54 Mud sedge swards EUNIS: D2. Oxycoccus palustris. Soluri: histosoluri cu pH = 3. R5408 Mlaºtini sud-est carpatice. Oroian S.0–4. Eriophorum angustifolium. Staþiuni: Habitat oligotrof. Literaturã selectivã: Coldea 1973. Bodoc). ocupând suprafeþe mici în tinoave. Munþii Maramureºului. Coldea et Marchievici 1978. 1991. Este prezentã în proporþie mare specia Sphagnum magellanicum. 1997. et al. Raþiu O. Structura: Prezenþa câtorva specii oligotrofe.2.4. andezite. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. depresiuni montane. Specii caracteristice: Carex limosa. Oxycoccus microcarpus. Rhynchospora alba pot avea o acoperire de pânã la 5%. Altitudini: 800–1100 (1580) m. Clima: T = 6. Coldea et Plãmadã 1970. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Izbuc). Speciile Scheuchzeria palustris. Sphagnum contortum. 1997. Carex chordorrhyza. Literaturã selectivã: Pop E.54 Mud sedge swards PAL.34 Mud sedge (Carex limosa) swards Asociaþii vegetale: Caricetum limosae Br. Eriophorum gracile. Coldea et al. 1991. 1987. aparþinând alianþei Sphagnion magellanici. Eriophorum vaginatum. 1998. Scheuchzeria palustris. 1921 (Syn.HAB 1999: 54. 1997. Carex canescens. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Izvoarele. et al. Carex serotina. Mohoº. 1977. Raþiu O. Lycopodiella inundata (= Lepidotis inundata).: Carici limosae – Sphagnetum Resmeriþã 1973). Redactat: Simona Mihãilescu. et al. Rhynchospora alba.-Bl. cristalin. Alte specii importante: Sphagnum cuspidatum. Agrostis canina. în zona molidului. 301 . Stratul muºchilor este dominant. în regiunea montanã.80C. Drosera rotundifolia. Empetrum nigrum. Calliergon straminaeum. 1960. a cãrei acoperire variazã între 30–75 %. Sârbu I. Harghita (Vlaschinez. iezere. Polytrichum strictum. oligotrofe cu Carex limosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. înalt de 12–30 cm. Specia caracteristicã ºi edificatoare Carex limosa are o acoperire medie de 40% (Rodnei). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Coldea et Plãmadã 1980. 1982. Pop I. paralel cu cenozele descrise din Europa Centralã. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Sanda 2002.5–4. Coldea 1990. Andromeda polifolia. 1997. et Moldovan 1972. Sanda et al. gresie. care trãdeazã evoluþia sindinamicã a acestor grupãrii cãtre asociaþiile alianþei Sphagnion. Comarum palustre. Carex pauciflora.5. Substrat: acid. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex limosa. Sanda et al. uneori cu acoperiri mari. 2001. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Alte specii importante: Carex limosa. Menyanthes trifoliata. Coldea et al. Carex rostrata. 1997. Valoare conservativã: foarte mare.5 Transition mires CORINE: 54.

acid peat and sands. open. Relief: terenuri plane în depresiuni montane. Substrat: acid.5. with Rhynchospora alba and Drosera Asociaþii vegetale: Sphagno cuspidatiRhynchosporetum albae Osvald 1923 em. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Molhaºul Mare de la Izbuc. Carex limosa.3H Wet. Suprafeþe: de ordinul a 10–50 ha. Clima: T = 7–50C. 302 . P = 700–1050 mm. 1923) Dierssen et Reichelt 1988.2–5. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã oligotrofã cu Carex limosa R5409 Mlaºtini sud-est carpatice. dar care sunt în acelaºi timp foarte bogate în specii oligotrofe caracteristice ordinului Sphagnetalia. Cãlãþele). Staþiuni: Altitudini: 520–1050 m. Soluri: histosoluri. • caricetosum echinatae Coldea 1981.6 Beak-sedge quaking bogs PAL. semnalatã din bazinul Fãgãraº ºi având Rãspândire: Carpaþii Meridionali: bazinul Fãgãraº (Mlaca Tãtarilor). Koch 1926. Stratul ierbos este dezvoltat. de pe terenurile negative unde apa bãlteºte în lunile ploioase.2) ºi conþinut ridicat în azot total.6 White beak-sedge and mud bottom communities EUNIS: D2. caracterizatã printr-un pH puternic acid (4.6 White beak-sedge and mud bottom communities CORINE: 54. Au fost menþionate douã subasociaþii: • typicum (Osvald. Rhynchospora alba. menþionãm: Drosera rotundifolia.2. oligotrofe cu Rhynchospora alba ºi Sphagnum cuspidatum Corespondenþe: NATURA 2000: 7150 Depressions of peat substrates of the Rhynchosporion EMERALD: !54. Structura: Habitat tipic oligotrof. Compoziþia floristicã a habitatului se remarcã printr-o serie de specii ce prezintã o acoperire ºi frecvenþã ridicatã.HAB 1999: 54. care cuprinde fitocenozele din Munþii Bihor sãrace în specii caracteristice clasei Scheuchzerio-Caricetea nigrae. înalt de 10–20 cm. Solul acestor staþiuni este o turbã mezo-oligotrofã.

Depresiunea Dornelor.2. Coldea et al. Alte specii importante: Carex nigra. Carex diandra. Carici echinatae – Sphagnetum (Balázs 1942) Soó 1955). Luzula sudetica ºi Leontodon autumnalis. 303 . mlaºtina Blejoaia. uneori cu acoperiri mari.2). Munþii Gilãu. Lacul Negru (Jud. Sanda et al. Vrancea). Stratul muºchilor este dominant. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã specia Ligularia sibirica (DH2). Polytrichum strictum. Valoare conservativã: foarte mare. Empetrum nigrum. Conþinutul în materie organicã este variabil (35. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor (Valea Iadului. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rhynchospora alba.: Caricetum echinatae sphagnosum Balázs 1942). Sphagnum cuspidatum. în stratul ierbos.4 Acidic fens CORINE: 54. Carex limosa.5%). Mai sunt semnalate douã faciesuri: sphagnosum nemoreum Raþiu et Gergely 1976 ºi festucosum rubrae Lungu 1971. Valea Ieduþului). Menþionãm cã. Juncus alpinus. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) ca specii diferenþiale pe Carex echinata. 1956. Sphagnum magellanicum. ph-ul variind de la foarte acid pânã la acid (pH = 5–5. Din cauza aciditãþii ridicate a mediului. speciile edificatoare realizeazã acoperirea cea mai mare ºi în stratul muºchilor. • carici stellulatae-sphagnetosum (recurvi) palustris Coldea 1981. • nardetosum strictae Lupºa 1971. Munþii Þarcu. R5410 Mlaºtini sud-est carpatice. Carex lepidocarpa. Substrat: acid. Literaturã selectivã: Coldea et Plãmadã 1970. menþionãm: Spagnum cuspidatum. Sanda et al. Specie relict glaciar: Rhynchospora alba.22 Carex nigra. Munþii Bistriþei. 1991. caracteristice ordinului Sphagnetalia fusci. Menyanthes trifoliata. Carex canescens. Andromeda polifolia.5. speciile sunt bine reprezentate de elementele oligotrofe tipice. Redactat: Simona Mihãilescu. Sphagnum contortum. Specii caracteristice: Rhynchospora alba. P = 850–1200 mm. Comandãu. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Sanda 2002.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha. Eriophorum vaginatum. Izbucul Mare.4 Acidic fens PAL. 1977. având ca specii diferenþiale pe Pedicularis limogena. 1980. Staþiuni: Altitudini: 700–1500 m. 1997. Sphagnum recurvum ajunge la o acoperire de pânã la 60%. habitat prioritar. Soluri: histosoluri.0–3. Eriophorum gracile. Munþii Harghitei. Carex lepidocarpa. Structura: Habitat oligo-mezotrof prezent în pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari din tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic.00C. Oxycoccus microcarpus.: Caricetum stellulatae Csürös et al. Valea Sebeºului. depresiuni montane. Carex fusca ºi Agrostis canina. 2001. Coldea 1981.HAB 1999: 54. • pedicularietosum limnogenae Coldea 1973. Munþii Cãlimani.4–82. Clima: T = 7. Scheuchzeria palustris. mezotrofe cu Carex echinata ºi Sphagnum recurvum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Carici echinatae – Sphagnetum Soó (1934) 1954 (Syn. Depresiunea Giurgeului. • sphagnetosum (magellanici) Coldea 1981. în regiunea montanã ºi subalpinã. Se deosebesc urmãtoarele subasociaþii: • typicum Soó (1934) 1954 (Syn. Carpaþii Meridionali: Munþii Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. spre a cãror grupãri evolueazã.

• subas.42 Black-white-star sedge fens EUNIS: D2. Pedicularis sceptrum-carolinum. Agrostis canina. Calliergon stramineum. Aulacomnium palustre. Sphagnum subsecundum. et Boºcaiu 1967. Carex magellanica. având o umiditate ridicatã. nigra (C. Raþiu F. cariceto-sphagnosum Resmeriþã 1969. Carex canescens. Menyanthes trifoliata. Lungu 1971. (Cristiºor). creazã condiþiile prielnice dezvoltãrii habitatului cu Carex nigra ssp. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex echinata. Carex nigra ssp. în regiunea montanã.: Calamagrostetum neglectae Raþiu ºi Gergely 1971 non Tengwall 1920). Raþiu 1972 non Br. Drepanocladus revolvens.50C. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex nigra ssp. Agrostis canina. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat. Drepanocladus fluitans. Defileul Mureºului. calamagrostetosum neglectae Coldea 1981 (Syn. 1997. Juncus effusus. Coldea 1973. Eriophorum angustifolium. Carex rostrata. Coldea et al. Staþiuni: Altitudini: 580–1200 m. Alte specii importante: Carex canescens.HAB 1999: 54. Sphagnum warnstorfii. (1937) 1952 (Syn. Specii caracteristice: Carex echinata. având ca specii diferenþiale pe Calamagrostis neglecta ºi Thalictrum lucidum (au fost semnalate faciesuri cu: Carex fusca. 1915). 1987. Literaturã selectivã: Borza 1959. Raþiu O. 1986. Pop I. nigra (= C. printr-un proces continuu de înmlãºtinire. Redactat: Simona Mihãilescu. Juncus R5411 Mlaºtini sud-est carpatice. Ligularia sibirica. Juncus alpinus.2). Munþii Bistriþei 304 . • subas. et al.5. acide (pH = 6– 6. nigra. Depresiunea Ciucului. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde este prezentã Ligularia sibirica (DH2). Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Juncus conglomeratus.-Bl. Stratul ierbos. în care predominã Sphagnum apiculatum ºi Sphagnum nemorum (S. Dactylorhiza maculata. Clima: T = 7. Au fost separate urmãtoarele subasociaþii: • typicum Rybnicek 1974. Suprafeþe: de ordinul a 200–500 ha.4 Acidic fens PAL. Carpaþii Occidentali: Vlãdeasa. Trifolium hybridum). Munþii Þarcu. fusca). Drepanocladus vernicosus. bazinul Gheorghieni. Specii caracteristice: Carex nigra ssp. Structura: Pajiºtile higrofile. este favorizatã uneori dezvoltarea unui strat muscinal bine închegat. Pedicularis palustris. Munþii Gurghiu.2. P= 750–1025 mm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureº. Carex stellulata. Sphagnum teres. et al. depresiuni montane. Carex rostrata. Sphagnum recurvum. Alte specii importante: Drepanocladus exannulatus. 1970.4 Acidic fens CORINE: 54. Coldea et Plãmadã 1970. Stratul muºchilor: datoritã umiditãþii ridicate. eu-mezotrofe cu Carex nigra ssp. Munþii Rarãu. Raþiu F. Munþii Harghitei. Depresiunea Giurgeului. 1982. 1972. Juncus effusus. Substrat: acid. nigra. bazinul Bistriþei Aurii. Carex canescens. Boºcaiu 1971.22 Carex nigra. Aulacomnium palustre.5–4. Danciu et Kovács 1979. Carex echinata. Pedicularis limnogena. acutifolium). Carex echinata fens Asociaþii vegetale: Junco-Caricetum fuscae Tx.: Caricetum fuscae F. Sârbu et al. este înalt de 10–20 cm. Valeriana simplicifolia. Soluri: histosoluri ºi histosoluri gleice. Eriophorum scheuchzeri. Juncus glaucus ºi Juncus effusus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Comandãu. nigra. fusca). bine dezvoltat.

Clima: T = 7. 305 . Munþii Baraoltului ºi Munþii Harghitei (Voºlobeni. et Gergely 1979. Reacþia stratului turbos al orizontului de suprafaþã este bazicã (pH = 7. Carex serotina. Sphagnum subsecundum. Carex dioica. 1997. 2001. Comarum palustre. Carex diandra poate realiza o acoperire de pânã la 35%. uneori cu acoperiri mari. Sâncrãieni). CariciMenyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972). Soluri: histosoluri. R5412 Mlaºtini sud-est carpatice. înalt de 10-30 cm. Equisetum fluviatile. Gergely et al. Pascal 1973. Remetea. Coldea 1981. Sphagnum recurvum. Redactat: Simona Mihãilescu. 1957 (Syn. Pedicularis sceptrum-carolinum ºi a relictului glaciar Saxifraga hirculus. Juncus articulatus. Oberd. 1970. Relief: depresiuni intramontane. 1991. 1997. Mlaºtina Joseni. Stratul ierbos este dezvoltat. 1998. Carex rostrata. non Soó 1963). 1972. Trighlochin palustre. Danciu 1972. non Soó 1927) ºi • caricetosum nigrae Coldea 1981 (syn.p. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex diandra.9). Saxifraga hirculus. Sphagnum angustifolium. habitat prioritar EMERALD. Sphagnum warnstorfii. Campylium stellulatum ºi Cratoneurum filicinum. 2001. Ligularia sibirica. Dactylorhiza maculata. 1932 em. mezotrofe cu Carex diandra Corespondenþe: NATURA 2000: 7140 Transition mires and quaking bogs EMERALD: !54. Calliergon stramineum. Sphagnum teres. Sanda 2002. Sanda et al. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente specii endemice ºi/sau Ligularia sibirica ºi Saxifraga hirculus (DH2). Ligularia sibirica.1–7. 1977. Bilbor.32 Carex diandra quaking mires Asociaþii vegetale: Caricetum diandrae Jon. 1991. Literaturã selectivã: Resmeriþã 1969. Stellaria palustris. Valeriana simplicifolia.5 Transition mires CORINE: 54. Sanda et al. Ozunca. uneori cu un conþinut ridicat de substanþe organice (27%) ºi o prezenþã mare a ionilor de calciu (160 mg/100 g sol).52 Carex diandra quaking mires EUNIS: D2. Substrat: bazic. 1972. Au fost separate douã subasociaþii: • typicum Gors1968 (syn. 1974. Mlaºtina Racu. Raclaru 1970.: Carici-Menyanthetum caricetosum diandrae Raþiu 1972 p.p. Menyanthes trifoliata. Coldea et Plãmadã 1970. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) filiformis. Eriophorum latifolium. Literaturã selectivã: Raþiu F. Galium palustre. Lungu 1971. Pedicularis sceptrum-carolinum. Comarum palustre. Structura: Habitat mezotrof. Specii caracteristice: Carex diandra. terenuri cu exces de umiditate. Carex dioica. Gergely et Raþiu F. Oroian S.5. Stratul muºchilor este dominant. Raþiu F. Valeriana simplicifolia. Kovacs A. Pedicularis palustris. Danciu et Kovács 1979. Coldea et al.80C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Depresiunea Dornelor. Pedicularis palustris. Eriophorum angustifolium. 1977. Suprafeþe: de ordinul a 100–200 ha. Staþiuni: Altitudini: 600–910 m. 1997. Menyanthes trifoliata. având ca specii diferenþiale pe Carex nigra. Veronica scutellata. Dactylorhiza incarnata.1973. 1988. Coldea et al.: Equisetetum limosi Raþiu 1971 p. Menþionãm prezenþa unor specii rare: Drosera anglica.5 Transition mires PAL. în regiunea montanã. Dicranum bonjeanii. Sanda 2002.HAB 1999: 54. 1973.2. Redactat: Simona Mihãilescu. Eriophorum angustifolium. Coldea 1990. Alte specii importante: Carex nigra. 1973. Drepanocladus ventricosus. Gergely et Raþiu F.5–5. Drepanocladus revolvens. Coldea et al. 1977. Bryum pseudotriquetrum. P= 8250–1075 mm. Camptothecium nitens.

21 Black bog-rush fens PAL. Depresiunea Runcu. Sanda et al. Gergely et Raþiu F. în depresiuni intramontane. Structura: Habitatul mezo-eutrof solicitã condiþii staþionale particulare. Codlea. 1997. Epipactis palustris. Dactylorhiza maculata.216 Intra-Carpathian black bogrush fens EUNIS: D4. Agrostis stolonifera.2 Rich fens PAL.70C. Trifolium repens. Trifolium pratense. Lotus siliquosus. Eriophorum latifolium.5. Valea Gârcinului). Sesleria uliginosa.2 Rich fens CORINE: 54. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gilãu: Valea Morii. ca: Briza media. Primula farinosa.134 Carpathian Davall sedge fens Asociaþii vegetale: Caricetum davallianae Dutoit 1924.HAB 1999: 54. Sanda 2002. Eriophorum angustifolium.HAB 1999: 54. habitat prioritar EMERALD. Pedicularis palustris. Schoenus nigricans. în prezent. Carex dioica. Valeriana simplicifolia. Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. P = 825–850 mm. Sântimbru). 1988. În cadrul habitatului se întâlnesc frecvent Sesleria uliginosa. 1962.2. mezo-eutrofe cu Carex davalliana Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alcaline fens EMERALD: !54. mici depresiuni. Lotus corniculatus. Primula farinosa. • molinietosum caeruleae (Morariu 1967) Coldea 1977. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. Pedicularis sceptrum-carolinum. Liparis loeselii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex davalliana.8–8. Dumbrãviþa. Coldea 1991. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Noua. în mlaºtini din depresiuni intramontane ale lanþului carpatic.2 Rich fens CORINE: 54. Molinia caerulea. 1957 (Syn. gleiosoluri.1). Stratul muºchilor în care se remarcã speciile Amblystegium saxatile. eu-mezotrofe cu Schoenus nigricans Corespondenþe: NATURA 2000: 7230 Alkaline fens EMERALD: !54. Coldea et al. Valoare conservativã: foarte mare. precum ºi multe alte specii mezofile provenite din pãºuni reavene. 1977. 2001. 1997. 1974.11 Schoenus nigricans fens Asociaþii vegetale: Orchido – Schoenetum nigricantis Oberd. Au fost descrise subasociaþiile:^ • typicum Smarda 1961 ºi R5414 Mlaºtini sud-est carpatice. Alte specii importante: Carex flava. Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov: (Stupini unde. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5413 Mlaºtini sud-est carpatice. 306 . Parnassia palustris. Carex panicea. bogate în carbonat de calciu. Polygala amarella. Carex hostiana. SchoenetoArmerietum barcensis Morariu 1967). Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Rãspândire: Carpaþii Orientali: judeþul Harghita (Depresiunea Ciucului. mai ridicate faþã de nivelul apelor de izvoare ºi al pârâiaºelor de scurgere. Medicago lupulina. Staþiuni: Altitudini: 500–650 m. cu un conþinut redus în materii organice. pe suprafeþe periferice.234 Carpathian Davall sedge fens EUNIS: D4. Dactylorhiza incarnata. Soluri: mlãºtinoase. Clima: T = 7. Redactat: Simona Mihãilescu. Gergely et al. Literaturã selectivã: Ularu 1971.3–6. Acrocladium cuspidatum.: Schoenetum nigricantis Pop et al. Carpaþii Occidentali: depresiunea Iara. Festuca pratensis. Relief: terenuri plane consolidate. în habitatele unde este prezentã specia Liparis loeselii (DH2). Specii caracteristice: Carex davalliana. Carex distans.

Prejmer). Alte specii importante: Molinia caerulea. Clima: T = 7.1–31.2. care le diferenþiazã de habitatele din Germania. se remarcã un numãr semnificativ de orhidee ºi specii rare: Dactylorhiza maculata. Coldea et al. Primula farinosa.1).4 %).0–6. Triglochin palustre. Gymnadenia conopsea. P = 750–900 mm. gleiosoluri cu un conþinut redus în materii organice (13. Suprafeþe: de ordinul a 10–100 ha. Epipactys palustris. Carex hostiana. Literaturã selectivã: Pop I. Relief: terenuri plane sau slab înclinate. Sesleria uliginosa. barcensis. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Salix rosmarinifolia. Swertia perennis. Valeriana simplicifolia. Carex flava. Coldea 1991. în care pe lângã speciile caracteristice ºi edificatoare. Morariu 1964. precum ºi prin apariþia unor diferenþiale regionale.50C. prezentând astfel o reacþie bazicã (pH = 7. uneori cu acoperire foarte mare. Substrat: bazic. Valoare conservativã: foarte mare în habitatele unde sunt prezente speciile Liparis loeselii ºi Ligularia sibirica (DH2). Hãrman. Soluri: mlãºtinoase. Parascan et Danciu 1976. înalt de 15–30 cm. Carex davalliana. Ligularia sibirica. Carex panicea. Eleocharis quinqueflora. Structura: Din punct de vedere floristic. Staþiuni: Altitudini: 550–620 m. Specii caracteristice: Schoenus nigricans. Liparis loeselii. et al. Csürös-Káptalan 1965. Euphrasia hirtella. Pinguicula vulgaris.5. în depresiuni intramontane. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Mlaºtinã eu-mezotrofã cu Schoenus nigricans biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul. Tofieldia calyculata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schoenus nigricans. Drepanocladus intermedium. Ularu et Danciu 1968. Carex lepidocarpa. Stratul ierbos este dominant. Pâlcuri mici sau pe suprafeþe mai mari în tinoavele ºi mlaºtinile de trecere din întreg lanþul carpatic. Eriophorum angustifolium. acest habitat se caracterizeazã printr-un numãr mare de specii de diagnosticare pentru alianþã ºi ordin. bogate în carbonat de calciu (1–42 %). Parnassia palustris. 307 . Carpaþii Occidentali: Vâlcelele. 1962. Juncus articulatus. Drosera anglica. cum sunt Campylium stellatum. Bryum pseudotriquetrum. Carex appropinquata. Eriophorum latifolium. Polygala amarella.5–8. Specie endemicã: Armeria maritima ssp.

Chrysosplenium alpinum ºi Philonotis seriata Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Eriophorum latifolium. Carex distans. Polygala amarella. 1997. Phragmites australis. în etajele alpin inferior ºi subalpin. Carex hostiana. Munþii Fãgãraº. Alte specii importante: Molinia caerulaea.8–8.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Schoenus nigricans. 2003-2004 (ined. specie caracteristicã care prezintã o acoperire între 35–65%.2–64. habitat prioritar EMERALD.: Philonotido-Saxifragetum stellaris Boºcaiu 1971.9%).2K Blue moorgrass fens EUNIS: D4. 2003-2004 (ined. Parascan et Danciu 1976. Sanda et al.5. Substrat: molhaºe. Munþii Godeanu. 2001.). Specii R5416 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Saxifraga stellaris. Primula farinosa.1K Sesleria caerulea fens Asociaþii vegetale: Seslerietum uliginosae (Palmgren 1916) Soó 1941. Stratul muºchilor este prezent sub formã de pâlcuri mai dense sau cu acoperire redusã (Campylium stellatum). Epipactis palustris. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) 1997. în depresiuni intramontane (în prezent biotopul a suferit modificãri profunde care au alterat habitatul). Pinguicula vulgaris. Carpaþii Occidentali: Munþii Bihor. Valoare conservativã: foarte mare. 308 . Structura: Stratul ierbos este înalt de 15–30 cm. Valeriana simplicifolia. În cadrul habitatului se întâlneºte dominant Sesleria uliginosa. Relief: terenuri plane. Soluri: mlãºtinoase. Coldea 1991. Epilobio anagallidifoliiSaxifragetum alpini Rejmánek et Rejmánková 1979) Swertio punctate – Saxifragetum stellaris Coldea (1995– 1996) 1997. cu un conþinut variat în materii organice (9. Carex davalliana. Bod. Clima: T = 70C. Staþiuni: Altitudini: 500–510 m. caracteristice: Sesleria uliginosa. Mihãilescu S.2 Rich fens CORINE: 54. Coldea et Plãmadã 1977. Sanda et al.HAB 1999: 54. R5415 Mlaºtini sud-est carpatice. mezo-eutrofe cu Sesleria uliginosa Corespondenþe: NATURA 2000: 7120 Degraded raised bogs still capable of natural regeneration EMERALD: !54. prezentând o reacþie neutrã pânã la moderat bazicã (pH = 6.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio alpini – Saxifragetum stellaris Pawl.HAB 1999: 54.). Curcubãta Mare. Coldea et al. Literaturã selectivã: Morariu 1967. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu.2 Rich fens PAL. Gymnadenia conopsea.2). Parnassia palustris. Ularu et Cardaºol 1979. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. uliginosa). 1997. Carex flava. Munþii Þarcu. Munþii Cindrelului.1 Springs CORINE: 54. Salix rosmarinifolia. Stupini). Suprafeþe: mici de ordinul a 10–100 ha. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Sesleria caerulea (= S.2. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: judeþul Braºov (Prejmer. 2001. P= 700–750 mm. Munþii Retezat. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S. Hãrman.11 Soft water springs PAL. et Walas 1949 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. turboase.

uneori cu acoperiri mari. Valoare conservativã: redusã. însã acest lucru nu se justificã din punct de vedere floristic. Chaerophyllum hirsutum.6– -1. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (< 100 ha). Alexiu 1998. Plãmadã 1974. Comunitãþi de izvoare ºi pâraie montane cu Saxifraga stellaris R5417 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cratoneuron commutatum ºi Cratoneuron filicinum Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Bryum pseudotriquetrum. pânã la 50%.12241 Cochlearia pyrenaica calcareous springs EUNIS: C2.12 Hard water springs CORINE: 54. Hulm et al. Boºcaiu et al. Mihãilescu S. 309 . Staþiuni: Altitudini: 1400–2200 m. 1967) Cochleario pyrenaicae – Cratoneuretum commutati (Oberd. Soluri: hidrisoluri acide pânã la slab acide (pH = 5. 2005 (ined.8). Stratul ierbos este bine dezvoltat. 1996. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga stellaris. Drãgulescu 1995. Chrysosplenium alpinum. Clima: T = 3. Viola biflora. Müller 1961 (Syn.: Cratoneurum commutatum Puºcaru et al.30C.). Alte specii importante: Caltha laeta.: Carici flavaeCratoneuretum cochlearietosum pyrenaicae ªtefureac 1972). Voik 1976. Cardamine amara. Cardamine opizii. 1957) Th. 1979. Coldea 1990. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. Epilobium alsinifolium. Brachythecium rivulare.5. P = 1100–1450 mm. 1997. 1998. 1972. 54. Puºcaru-Soroceanu 1981. Saxifraga aizoides. Chrysosplenium alternifolium. Epilobium nutans. Scapania undulata. Swertia punctata. jilav umede pânã la ude. Silene pusilla. pe versanþi slab înclinaþi. Aconitum tauricum. Deschampsia caespitosa. cu caracter hidrohigrofil. 1949. Veratrum album. Prezenþa apreciabilã a speciei Philonotis seriata în fitocenozele din Carpaþi a condus la raportarea acestora la asociaþia Philonotido-Saxifragetum Horv. Specii caracteristice: Saxifraga stellaris. Juncus triglumis. Saxifraga heucherifolia. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971.2.0–6. 1977 (Syn.1221 Hard water bryophyte springs.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Cratoneuretum filicino – commutati (Kuhn 1937) Oberd. Chrysosplenium alpinum.HAB 1999: 54. care realizeazã o acoperire medie de 35– 50%. dominante fiind Chrysosplenium alpinum ºi Saxifraga stellaris. Sanda et al.12 Hard water springs PAL. 1991. 2001. Structura: Habitat fontinal (în lungul izvoarelor ºi pâraielor). Substrat: acid sau bazic. Stratul muºchilor. Relief: vãi subalpine. înalt de 12–15 cm. Stellaria nemorum. Sanda 2002.

Sanda et al.50C. Saxifraga stellaris. Saxifraga aizoides. în care specia caracteristicã ºi edificatoare Cratoneuron commutatum realizeazã o acoperire medie de 40%. Deschampsia caespitosa. Vf. Munþii Bistriþei (Neagra Broºtenilor la Cristiºor). Sanda 2002.5. habitat prioritar. Bryum pseudotriquetrum. Viola biflora. et al. Cratoneuron filicinum. Beldie 1967. Valoare conservativã: foarte mare. Stellaria nemorum.5– -1. Achillea schurii. Literaturã selectivã: Puºcaru D. Mihãilescu S. Lungu 1981. Chrysosplenium alternifolium. P = 950–1425 mm. Staþiuni: Altitudini: 900–2100 m. BãtrânaFundul Râpilor. 1956. 1997. uneori cu acoperiri mari de pânã la 80%. 1997. înalt de 12–30 cm. 1977. Dintre speciile care contribuie la diferenþierea geograficã a fitocenozelor din Carpaþii româneºti menþionãm: Chrysoplenium alpinum. Cochlearia pyrenaica. în regiunea montanã ºi etajul subalpin.). Substrat: bazic. Munþii Rodnei (Piatra Rea. Rebra. hidrisoluri eu-mezobazice. Chaerophyllum hirsutum. 2005 (ined. Clima: T = 3. ªtefureac 1972. pH = 7–7. Obcinile Mestecãniºului (Rãchitiºul Mare). Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Coldea 1990. Corongiºul Mare. Alte specii importante: Silene pusilla. Relief: vãi montane ºi subalpine. Cardamine amara. Chrysosplenium alpinum. Stratul ierbos este slab dezvoltat. Pinguicula vulgaris. în lungul pâraielor ºi al izvoarelor. Soluri: eutricambosoluri. 1991. calcare. Silene pusilla. Coldea et al. 2001. Epilobium alsinifolium.2. În grupãrile în care este prezentã specia caracteristicã Cochlearia pyrenaica (var. Comunitãþi fontinale cu Cratoneuron sp. Specii caracteristice: Cratoneuron commutatum. 310 . Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cratoneuron commutatum.3. Philonotis calcarea. Stratul muºchilor este dominant. Sanda et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului (Sâlhoi). Valea Gãºeþel-Valea Rebra. Structura: Habitat hidrofil ºi pronunþat heliofil. Caltha laeta. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (<100 ha). Crepis paludosa. Izvorul Fântânii. Redactat: Simona Mihãilescu. Bryum pseudotriquetrum. borzeana) realizeazã o acoperire medie de 40–60%. Epilobium nutans. Cratoneuron filicinum. Specii endemice: Achillea schurii. Valea Lala).

pH = 4. Aconitum tauricum. în care prezenþa câtorva specii turbicole precum: Carex nigra ssp. Veratrum album.3–5. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Vlãdeasa. Chaerophyllum hirsutum.0–0. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Coldea 1990. Epilobium nutans. Juncus filiformis ºi Valeriana simplicifolia. bine aprovizionate în apã. menþionãm în special pe Philonotis seriata. Soluri: hidrisoluri. 1977. Clima: T = 4. în etajul subalpin. Epilobium alsinifolium.).HAB 1999: 54. Crepis paludosa. Munþii Fãgãraº. Philonotis seriata. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). ºisturi cristaline.1. Stellaria uliginosa. pe terenuri înclinate. Stellaria nemorum. Carex echinata.n. 1972. Redactat: Simona Mihãilescu. Munþii Retezat. slab accidentate. Specii caracteristice: Philonotis seriata. P = 1100–1400 mm. Munþii Þarcu. Calthetum palustris Borza 1963 n. Mihãilescu S.00C. 1991. Sanda 2002. Cardamine opizii. Comunitãþi fontinale cu Caltha laeta 311 .). Veronica beccabunga.11 Soft water springs PAL. Structura: Habitat fontinal. În fitocenoze. Chrysosplenium alternifolium. 1997. Valoare conservativã: redusã. Mihãilescu S. Silene pusilla. Relief: vãi subalpine. pânã la 70%. Sanda et al. Glyceria nemoralis. Philonotis fontana. Viola biflora.1112 PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Munþii Piatra Craiului. 1976. indicã evoluþia sindinamicã a acestora cãtre grupãrile vegetale ale ordinului Caricetalia nigrae pe mãsura accentuãri procesului de turbificare.: Calthetum laetae Krajina 1933. Scapania undulata. Drãgulescu 1995. Munþii Cindrelului. 2001. Resmeriþã 1970. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5418 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Philonotis seriata ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. Stratul ierbos este înalt de 10–20 cm. cu profil scurt (15–25 cm).2. Sanda et Popescu A. Boºcaiu et al.1 Springs CORINE: 54. Stratul muºchilor prezintã uneori acoperiri mari.5. 1997. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Cetãþile Rãdesei).11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Philonotido – Calthetum laetae (Krajina 1933) Coldea 1991 (Syn. Staþiuni: Altitudini: 1300–2000 m. speciile caracteristice Philonotis seriata ºi Caltha laeta realizeazã o acoperire de 50%. dacica. Munþii Godeanu. Cardamine amara. Angelica sylvestris. Deschampsia caespitosa. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Coldea et al. 2005 (ined. Puºcaru-Soroceanu et al. 1981. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Caltha laeta. Substrat: acid.

Cardamine amara. Muntele Cailor). habitat prioritar. Stellaria nemorum. se înfiripeazã stadii de tranziþie determinate de intensificarea drenajului substratului acestor comunitãþi fontinale ºi cel al asociaþiei Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971 de pe grohotiºuri. Saxifragetum aizoidis Boºcaiu 1971 non Horvat 1935.00C. Cormaia. Cãldarea Galaþiul. Deschampsia caespitosa. în regiunea montanã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. pârâul Pintu MicPuzdrele. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga aizoides. Sanda 2002.2. Doronicum carpaticum. Doronicum carpaticum. Chrysosplenium alpinum (subendemicã). Speciile edificatoare ºi caracteristice Saxifraga aizoides ºi Doronicum carpaticum 312 . Munþii Retezat.1. Pinguicula vulgaris. Redactat: Simona Mihãilescu.). Olos 1982. Saxifraga aizoides. Chaerophyllum hirsutum.5–1. Relief: vãi montane. umede. Stratul muºchilor este destul de divers fiind reprezentat prin: Cratoneuron commutatum.: Saxifragetum aizoidis auct. Extinsa dijuncþie arcto-alpinã a arealului speciei Saxifraga aizoides constituie un argument în favoarea originii preglaciare a acestor grupãri vegetale. Mihãilescu S. Valoare conservativã: foarte mare. un rol important îl are specia carpato-balcanicã Saxifraga heucherifolia. Structura: Habitat higro-heliofil situat pe marginea pâraielor care se scurg prin grohotiºurile ºi lespezile de calcar. Soluri: eutricambosoluri. rom. Caltha laeta.5.1226 Carpathian oriental leopardsbane communities EUNIS: C2. în jurul apelor (circa 100 ha). endemic în Carpaþii sud-estici. Bryum pseudotriquetrum. Stratul ierbos este dominant. Epilobium alsinifolium. Viola biflora. Coldea 1990. Cratoneuron filicinum.8–7. 1977. Vf. realizeazã o acoperire între 35–55%. Specii endemice: Achillea schurii. Suprafeþe: restrânse. Munþii Þarcu (Vf.12 Hard water springs Asociaþii vegetale: Doronico carpatici – Saxifragetum aizoidis Coldea (1986) 1990 (Syn. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sanda et al. 2001. Staþiuni: Altitudini: 980–1900 m. Chrysosplenium alternifolium. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. Sanda et al. cu pH = 6. înalt de 15–30 cm. În Retezat. Valea Cobãºel. Sadoveanu. 1993.HAB 1999: 54. Groapa Bistrei. Substrat: calcare. Obârºia Hidegului). 1991.12 Hard water springs PAL. Specii caracteristice: Saxifraga aizoides. Silene pusilla. Corongiºul Mare. 2004 (ined. Cãldarea Anieºul Mare. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5419 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Doronicum carpaticum. Munþii Godeanu (Curmãtura Paltina). Cabana Puzdrele.12 Hard water springs CORINE: 54. Philonotis calcarea. Epilobium nutans. Clima: T = 5. Saxifragetum moschataeaizoidis Boºcaiu 1971). Crepis paludosa. P = 1000–1350 mm. Chrysosplenium alpinum ºi Achillea schurii Corespondenþe: NATURA 2000: *7220 Petrifying springs with tufa formations (Cratoneurion) EMERALD: !54. Doronicum carpaticum. Adeseori.

pH = 5. Munþii Þarcu. Chrysosplenium alternifolium. bine aprovizionate în apã. 1923.2. Coldea 1990. Sanda 2002. care i-a stabilit poziþia cenotaxonomicã în raport cu celelalte asociaþii din alianþã. ajungând uneori în contact cu cenozele edificate de Saxifraga stellaris. cu Comunitãþi sud-est carpatice fontinale 313 . menþionãm speciile: Philonotis seriata. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 100 ha). Deschampsia caespitosa. Staþiuni: în apropierea izvoarelor din etajul subalpin. înalt de 10–30 cm. Structura: Habitat neutrofil sau slab acidofil. Munþii Retezat. Redactat: Simona Mihãilescu.0–1.1 Springs CORINE: 54. Cratoneuron commutatum.1926 descrisã din Alpi.50C. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5420 Comunitãþi sud-est carpatice fontinale cu Cardamine opizii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Valoare conservativã: redusã. Viola biflora.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Cardaminetum opizii Szafer et al.HAB 1999: 54. Stratul muºchilor este dominant. Sanda et al. 2005 (ined. Epilobium nutans. Coldea et al. studiatã amãnunþit de Krajina (1933). ºisturi cristaline sau bazic. Stellaria nemorum. Relief: vãi montane. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. 1997. acoperire mare de pânã la 60%. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. P = 1200–1350 mm. Mihãilescu S. Saxifraga heucherifolia. în etajul subalpin. unde are o largã rãspândire. 1991.5–7.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2. Silene pusilla. Altitudini: 1440–1860 m. în locuri adãpostite de vânturi. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Stratul ierbos este bine reprezentat. cu profil scurt (15–25 cm). Chaerophyllum hirsutum.). prezente cel mai frecvent fiind speciile: Chrysosplenium alpinum. Caltha laeta. Borza (1934) din Retezat. Specie endemicã: Doronicum carpaticum. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Doronicum carpaticum.-Bl. Voik W. Specie caracteristicã: Cardamine opizi. Comunitatea vegetalã higrofilã a fost descrisã din Tatra. 1977. Brachythecium rivulare. Aconitum tauricum.5.11 Soft water springs PAL. Doronicum carpaticum. Munþii Godeanu. Clima: T = 3. Ulterior a fost semnalatã de A. 2001. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Întrepãtrunderea populaþiilor de Cardamine opizii cu cele de Cardamine amara ridicã dificultãþii în privinþa distingerii acestei asociaþii de Cardaminetum amarae (Rubel 1913) Br. Chrysosplenium alpinum. Substrat: acid. 1997. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardamine opizii. Epilobium alsinifolium. 1976. Philonotis seriata.

HAB 1999: 54. Carex remota. Munþii Bistriþei. Mititelu 1971. Stellaria uliginosa. Literaturã selectivã: Borza 1959. Epilobium nutans. Staþiuni: frecventã în jurul izvoarelor din cursul vãilor montane. Oroian S. Fink 1977. var. Valoare conservativã: moderatã. dominat de Cardamine amara ºi Chrysosplenium alternifolium. Saxifraga heucherifolia. Munþii Cindrelului. Valea Drãganului). Pascal. dacicaplantaginetosa gentianoidis Borza 1959. Boºcaiu 1971. 1977. Epilobium palustre. Munþii Cãlimani (Vârful Rãchitiº. 1998. Munþii Plopiº. Beldie. Muntele Vlãdeasa. Puºcaru-Soroceanu et al. Stellaria nemorum. Cardamine amara. Stratul muºchilor este prezent uneori cu acoperiri mari. Impatiens noli-tangere.5. în regiunea montanã. stellarietosum alsini Raþiu et Gergely 1975). Muntele Siriu. geogr. 1976. (Valea Iadului. 2001. Munþii Parângului. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. chrysosplenio-cardaminetosum Lungu 1971 ºi plantaginetosum gentianoides (Borza 1959) Drãgulescu 1986 (syn.11124 Alpine PhilonotisSaxifraga stellaris springs EUNIS: C2.11 Soft water springs PAL. Philonotis seriata. 2001. Philonotis fontana. Tozzia alpina.1 Springs CORINE: 54. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Deschampsia caespitosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Chrysosplenium alternifolium.8). Redactat: Simona Mihãilescu.). Dihoru 1975. Carpaþii Occidentali: Munþii Meseºului.10C. Altitudini: 500–1550 m. P = 800–1200 mm. Specie endemicã: Barbarea lepuznica. Brachythecium rivulare. Chaerophyllum hirsutum.. În etajul montan inferior se distinge o subasociaþie cu specia diferenþialã Impatiens noli-tangere iar în etajul montan superior. Munþii Cibinului. Munþii Þarcu. et al. pânã la 40%. 2005 (ined. et Sãlãgeanu 1971. Structura: Habitat sciafil fontinal. tot mai mult de speciile provenite din ordinul Adenostyletalia. Mihãilescu S. Valea Gurghiului). Resmeriþã 1970. Valea Sebiºelului). 1998. Muntele Postãvaru. Raþiu O.0–3. Lunca Berhinii. Coldea 1978. Raþiu O. Sãmãrghiþan M. Munþii Sebeºului (Valea Sebeºului. 1981. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5421 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Chrysosplenium alternifolium ºi Cardamine amara Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Defileul Mureºului (Valea Sãlardului). Substrat: acid sau bazic.2. Munþii Fãgãraº.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Chrysosplenio – Cardaminetum amarae Maas 1959. Odatã cu creºterea altitudinii. Dihoru 1967. Carpaþii Meridionali: Muntele Zãnoaga. Sanda et al. Mihãilescu S. Bistriþa Aurie. Raþiu O.. Glyceria nemoralis. Clima: T = 8. Caltha laeta. Soluri: hidrisoluri moderat pânã la slab acide (pH = 5. Munþii Piatra Craiului. Specii caracteristice: Chrysosplenium alternifolium. Crepis paludosa. Munþii Godeanu. 2001. Chrysosplenium alpinum.0–6. 2001 (syn. Inclusiv subasociaþiile: stellarietosum uliginosae Sanda et al. jilav umede pânã la ude. Drãgulescu 1995c. Munþii Harghitei. Sanda et al. atât din etajul fãgetelor cât ºi în cel al molidiºurilor. Popescu G. compoziþia acestor comunitãþi este contaminatã. Alte specii importante: Saxifraga stellaris. circaeetosum lutetianae Mass 1959. specie diferenþialã este Chaerophyllum hirsutum. 1983. Munþii Retezat. Boºcaiu 1967. înalt de 12–15 cm. 1981. Stratul ierbos este bine dezvoltat. 314 . menþionãm: Philonotis seriata. Raþiu O. Valea Ieduþului. Gergely I. 1991. Epilobium alsinifolium. Muntele Govora.

Structura: Habitat crio-hidrofil situat în etajul brãdeto-fãgetelor.11 Soft water springs PAL.HAB 1999: 54. Staþiuni: Altitudini: 900–1000 m. Sanda et al. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) R5422 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Glyceria nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. Epilobium nutans. Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 1 ha).2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Alchemilla mollis.1 Springs CORINE: 54. Stratul ierbos este dominant. Clima: 315 . în care abundã speciile de AlnoPadion ºi Fagetalia precum: Carex remota. Rumex sanguineus. Valea Gurghiului. Sanda 2002. Carex sylvatica. Stratul muºchilor mai puþin reprezentat. Valoare conservativã: redusã. Stellaria nemorum. Redactat: Simona Mihãilescu. Mysotis scorpioides. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu (Izvorul Bradului). Coldea 1991. Substrat: acid. în microdepresiunile de la marginea drumurilor forestiere. Sanda et al. Epilobium palustre. Glyceria nemoralis. Muntele Siriu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului.50C. Carpaþii Occidentali: Munþii Plopiº.1 Springs CORINE: 54. 2001. et al. Poa trivialis.11 Soft water springs Asociaþii vegetale: Alchemillo mollis – Glycerietum nemoralis Popescu et Sanda 1998 (Syn. Veronica beccabunga.5. Soluri: hidrisoluri.: Glycerietum nemoralis Sanda et al. Epilobium palustre. cu umiditate ridicatã. Clima: T = 6–5. Carpaþii Meridionali: Valea Azuga. Calthetum palustris Borza 1934. et Raþiu 1978). Suprafeþe: restrânse în jurul apelor (circa 10 ha). Crepis paludosa. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (Buºteni. Stellaria nemorum. 1977. 15–30 cm înãlþime. et Sanda 1993. Literaturã selectivã: Dihoru 1975. în regiunea montanã.: Carici remotae – Cardaminetum amarae Dihoru 1964. Relief: vãi montane. Defileul Mureºului.31 Soft water springs Asociaþii vegetale: Carici remotae – Calthetum laetae Coldea (1972) 1978 (Syn. Silene pusilla. în regiunea montanã. Valea Azuga). Caltheto – Ranunculetum (Resm. ºisturi cristaline. Staþiuni din etajul montan inferior ºi mijlociu. P = 950–1000 mm.11 Soft water springs PAL. Altitudini: 500–950 m. Cursul permanent al pâraielor montane determinã instalarea a numeroase elemente mezohigrofile dintre care: Veronica beccabunga. în microdepresiuni. 1994).11 Soft water springs EUNIS: C2. R5423 Comunitãþi sud-est carpatice de izvoare ºi pâraie cu Carex remota ºi Caltha laeta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 54. 1971) Resm. Ranunculus repens.111 Soft water bryophyte springs EUNIS: C2. Alte specii importante: Deschampsia caespitosa. Specii caracteristice: Alchemilla mollis. Cheile Dâmbovicioarei – Brusturet. 1997. pH = 6. Popescu A. Glyceria nemoralis. Rumex obtusifolius. Cardamine pratensis.HAB 1999: 54.

1997. Sanda et al. Epilobium palustre. Valoare conservativã: moderatã ºi mare în habitatele unde este prezentã specia Lingularia sibirica (DH2). 1997. Literaturã selectivã: Resmeriþã et Raþiu O. Doronicum austriacum. pe mãsurã ce procesul de solificare avanseazã. Sãmãrghiþan M. Coldea 1978. Specii caracteristice: Carex remota. 1991. 1974. Crepis paludosa. Substrat: acid. Brachythecium rivulare. cu profil scurt. pH = 5–6. Stellaria uliginosa. În aceste staþiuni grupãrile cu Caltha laeta ºi Carex remota evolueazã cãtre alianþa Calthion. sunt prezente câteva specii higrofile ale alianþei GlycerioSparganion ºi ordinului Molinietalia. Chrysosplenium alternifolium. ºisturi cristaline sau slab bazic. Oroian S. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carex remota. Sanda 2002. Lupaºcu 1999. Glyceria nemoralis. Soluri: hidrisoluri mezobazice. Stratul muºchilor este bine reprezentat de Cratoneuron commutatum.60C. înalt de 10–20 cm. Redactat: Simona Mihãilescu.0–5. Stratul ierbos este dominant. Coldea et al. 2001. indicã un proces de gleizare a solului. Cardamine amara. Specia caracteristicã ºi de diagnosticare Carex remota. bine aprovizionate cu apã. Caltha laeta. P = 800–925 mm.5. 1998. 1977. Chaerophyllum hirsutum. Sanda et al. 316 .2. 2001. Dihoru 1975. Structura: Habitat din lungul pâraielor. bine diferenþiat din punct de vedere floristic. Mlaºtini ºi terenuri înmlãºtinate (5) T = 8. Cratoneuron commutatum. Alte specii importante: Ligularia sibirica. Relief: vãi montane.

1956. STÂNCÃRII ºI NISIPURI CONTINENTALE (6) 2. disparilis (DH2). Arenaria ciliata. Alte specii importante: Poa granitica ssp. Minuartia sedoides. Omu. Primula minima. 1956. Morarul. Minuartia sedoides. Puºcaru et al. Euphrasia minima. 1956. Juncus trifidus. Festuca glacialis – Minuartia sedoides ass. Sanda et al. Nyár. Redactat: Simona Mihãilescu. Nyár1964).HAB 1999: 61. 36.6.11 Alpine siliceous screes. A fost menþionatã subasociaþia festucetosum glacialis Beldie 1967 (Syn. Relief: pietriºuri ºi terenuri schelete. Soluri: litosoluri cu deficit de umiditate ºi sãrace în humus. Munþii Fãgãraº. în care se remarcã dominanþa speciei Festuca glacialis. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi (vârfurile Caraiman. P = 800 mm. Elyna myosuroides. Puºcaru et al. Dryas octopetala. Coldea et al. Minuartia gerardii. Substrat: silicios. Clima: T = -2. Stratul ierbos: se caracterizeazã printr-o 317 . Potentilla crantzii.34 Alpigenous acidophilous grasslands EUNIS: H2. Suprafeþe: mici (de ordinul a 100 ha). Specii caracteristice: Silene acaulis. Bucºoiu. et A. Festucetum glacialis carpaticum E. Specii endemice: Festuca bucegiensis.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene acaulis. Staþiuni: Altitudine: 2300–2500 m.: Silene acaulis-Minuartia sedoides ass. Erigeron uniflorus. Androsace chamaejasme. disparilis. Festuca supina. Veronica bellidioides. în etajul alpin inferior. Armeria alpina. plantele acoperind neuniform substratul. Beldie 1967). Sanda 2002.31 Alpine siliceous screes. habitat endemic ºi în habitatele unde este prezentã specia Poa grantica ssp. Luzula spicata. 1956 (Syn. Cerastium alpinum ssp. în dauna altor specii care lipsesc din cadrul subasociaþiei sau au o constanþã micã.00C. pe pietriºuri (încadrarea lui este dificilã). Þigãneºti). Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Carex curvula. Coldea 1991. gresii conglomeratice. Ligusticum mutellinoides. Dianthus glacialis. Potentilla ternata. E4. Valoare conservativã: mare. Coºtila. Carex fuliginosa. cu expoziþie nordesticã ºi nord-vesticã. Minuartia sedoides. care se prezintã sub forma unor „perniþe” sau rozete. Scara. Grohotiºuri (61) R6101 Comunitãþi sud-est carpatice de pietriºuri silicioase cu Silene acaulis ºi Minuartia sedoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.I. 2001. Hieracium alpinum. Obârºia. Beldie 1967.425 Carpathian naked-rush swards Asociaþii vegetale: Sileno acaulis – Minuartietum sedoidis Puºcaru et al. Structura: Habitat particular. lanatum. structurã floristicã alcãtuitã din plante scunde (5–10 cm). 1997.2. Speciile dominante sunt: Silene acaulis. Campanula alpina. Acoperirea vegetalã este de 40–60%.: Festucetum glacialis Prodan 1939. GROHOTIºURI.1. Festuca glacialis.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Anieºul Mic. Rebra. Poa nyárádyana. în etajele subalpin ºi alpin. Literaturã selectivã: Borza et al. Senecio carniolicus. Galaþiul). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca picta. Habitat de grohotiº silicios cu Silene acaulis R6102 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1959. Vânturariþa).2. Vioreanu. Sanda et al. Poa laxa. Sanda 2002. P = 1300–1450 mm. Stratul ierbos este înalt de 25–30 cm. 1934. Grohotiºuri. Puzdra. cu reacþie puternic acidã. Specia caracteristicã ºi edificatoare Festuca picta prezintã o acoperire generalã de 35–60%. Gãrgãlãu. Munþii BuilaVãnturariþa (Vf. 1964. et al.5– -2. Speciile chionofile prezente indicã durata prelungitã de staþionare a zãpezii. bogate în pietriº detritic. 1997. Valoare conservativã: mare prin speciile endemice. 1981. pH = 4.50C.: Festuco pictae – Senecionetum carniolicae Lungu et Boºcaiu 1981). Cãlþun. Structura: Habitat crio-nival în care vegetaþia este în condiþii extreme. Clima: T = 1.HAB 1999: 61. semifixate de pe versanþi umbriþi ai circurilor glaciare.116 Painted fescue screes EUNIS: H2. grohotiºuri silicioase. Vf. Capra). Munþii Retezat.6. Saxifraga carpathica. grisebachii. 2001. vârfurile Piatra Albã. Oslea. Vf. Silene (Lychnis) nivalis. Staþiuni: Altitudine: 1750–2500 m.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Festucetum pictae Krajina 1933 (Syn. Doronicum clusii.3–4. Relief: versanþi cu înclinare diferitã. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Zãnoaga Mare-Pietrosul. În compoziþia floristicã sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Festucion picta ºi Androsacetalia alpinae. Specii endemice: Achillea schurii. dintre care menþionãm: Trisetum fuscum. Redactat: Simona Mihãilescu. Csürös I. Alte specii importante: Veronica baumgarteni. Specii caracteristice: Festuca picta. 318 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Hypericum richeri ssp. Leontodon croceus. Buia et al. Coldea et al. Coldea 1990. Pietrosul Mare. Soluri: litosoluri slab evoluate. Puºcaru-Soroceanu et al. pe terenuri unde este prezent habitatul. Arabis alpina. Doronicum carpaticum.6. Suprafeþe: mari (100–500 ha). 1991. Poa delyii.

Puzdra. Saxifraga oppositifolia. cymosa ºi Saxifraga carpathica Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. cymosa ºi Saxifraga carpathica. Clima: T = -1. grohotiºuri ºi bolovãniºuri semifixate de la baza stâncilor umbrite din etajul alpin. justificã apartenenþa acestor grupãri la habitatul menþionat: Saxifraga bryoides. 1997. cymosa. Suprafeþe: foarte mici (circa 10 ha). Substrat: silicios. Luzula spicata. Veronica baumgartenii. Silene nivalis în habitat de grohotiº silicios semifixat cu Festuca picta ºi Senecio carniolicus R6103 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga pedemontana ssp. Poa deylii.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum carpathicae-cymosae Coldea (1986)1990. 1991. Saxifraga pedemontana ssp.2. 2001. Poa laxa. Staþiuni: Altitudine: 2050–2300 m. Specii caracteristice: Saxifraga carpathica. Coldea et al. Structura: Habitat sciafil. Sanda et al. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Alte specii: Saxifraga ascendens. în etajul alpin. borbásii. Valoare conservativã: mare. habitat endemic. Stratul ierbos: speciile edificatoare. Saxifraga carpathica.6. P = 1450 mm. Sanda 2002.HAB 1999: 61. Anieºul Mic. Piatra Albã. Doronicum clusii. realizeazã o acoperire medie a terenului de 20–25%. 319 . Saxifraga moschata. Prezenþa nucleului de specii chionofile în alcãtuirea grupãrii relevã condiþiile microclimatice aparte în care vegeteazã astfel de habitate. Oxyria dygina.11521 Eastern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile: Pietrosul Mare. Anieºul Mare). Grohotiºuri.0– -20C. Cardaminopsis arenosa ssp. Numãrul ridicat de specii din Androsacion alpinae ºi Androsacetalia alpinae. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga pedemontana ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Cardamine resedifolia.

Saxifraga carpathica. Br. Pentru gruparea Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. acoperã terenul neuniform. sunt asemãnãtoare cu cele din locul clasic. Et Wall. Cerastium cerastioides. speciile: Saxifraga bryoides. 1956 Oxyria digyna – Poa nyárádyana (Simon n. 1956 cunoscutã din Bucegi. 1928. non. Suprafeþe: restrânse.50C.31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago carpathicae – Oxyrietum dyginae Pawl. În Carpaþi. Momaia.6. Aceastã afinitate floristicã este expresia unor legãturi sinergetice ale vegetaþiei preglaciare din Carpaþii Meridionali ºi masivele muntoase din Balcani.n. Poa cenisia ssp. Soluri: litosoluri. Poëto contractae – Oxyrietum digynae prezintã asemãnare din punct de vedere floristic cu asociaþia Saxifrago carpathiacae – Oxyrietum Pawl. et Wall.) Csürös 1957). grohotiºurile mobile. Alchemilla hybrida. rezultat al colonizãrii primare. Varianta regionalã cu Doronicum carpaticum Voik et Schneider-Binder 1978 este descrisã din Munþii Fãgãraº ºi se caracterizeazã prin prezenþa mare a acestei specii. Munþii Godeanu. sub pereþii stâncoºi. speciile caracteristice ºi edificatoare realizeazã o acoperire medie de 25%.0– -0. 1926). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Scara. Sokol. Pietrosul. În compoziþia floristicã se semnaleazã. Veronica baumgarteni.HAB 1999: 61. 61. cymosa. Clima: T = -0.: Oxyrietum dyginae auct. cu toate cã le lipsesc unele specii balcanice.: Oxyria dygina – Geum (Sieversia) reptans Puºcaru et al. care devine codominantã alãturi de Oxyria digyna.. et Wall. 1937 (Syn. în proporþie de 30–60% (de ordinul 10–100 ha). Achillea schurii. Grohotiºuri. Capra). contracta. apoi grohotiºurile mobile sau slab fixate.111521 Eastern Carpathian saxifrage mountain sorrel screes. specia caracteristicã Oxyria digyna.2. Saxifraga oppositifolia. Omul. Cãlþun. Saxifraga pedemontana ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6104 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase mobile sau slab fixate cu Oxyria dygina Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. de grupãrile vicariante din Alpi ºi Balcani. rom. Piatra Albã). cu frecvenþã mare. în jgheaburi alimentate permanent cu roci dezagregate. Structura: Habitat chionofil. populeazã.. 1928. Relief: versanþi înclinaþi. Substrat: ºisturi cristaline. Arabis alpina. În stratul ierbos. 1928 (Syn. Poo contractae – Oxyrietum dyginae Horv. Culmea Ciºa. prezenþa speciei carpato-balcanice Saxifraga carpathica precum ºi a speciilor daco-balcanice: Saxifraga pedemontana ssp. în etajele subalpin ºi alpin. et al.. Munþii Þarcu. împreunã cu alte specii..111522 Southern Carpathian meadowgrass mountain sorrel screes EUNIS: H2. Valoare conservativã: mare. P= 1300–1450 mm. Staþiuni: Altitudine: 1830–2250 m. pe versanþii circurilor glaciare. Sokol. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Oxyria dygina. Sokol. Munþii Cernei. habitat endemic. separã gruparea Saxifrago carpathicae-Oxyrietum Pawl.-Bl. grohotiºurile mobile deosebit de sãrace ºi improprii pentru dezvoltarea plantelor. precum ºi cu Geum reptans – Oxyria digyna Puºcaru et al. Specii caracte- 320 . grohotiºuri silicioase. Sunt prezente specii chionofile din clasa Salicetea herbaceae. 1937. et al. Munþii Retezat (Muntele Custura). Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Ineu. Gruparea a fost descrisã din Peninsula Balcanicã (Munþii Rila) dar fitocenozele din Retezat. cymosa.

Veronica baumgarteni. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. în etajul alpin. Cardamine resedifolia. contracta. Trisetum fuscum. Coldea 1991.2. Pãpuºa. habitat endemic. Poa cenisia ssp. Alte specii importante: Poa laxa. Saxifraga ascendens. Literaturã selectivã: Voik et SchneiderBinder E. Muchia Ascuþitã.6. 2001. 321 . Luzula spicata. cymosa. Clima: T = -0. Alte specii importante: Saxifraga pedemontana ssp. în compoziþia lor apar uneori numeroase specii caracteristice cum sunt: Luzula alpino-pilosa. Relief: grohotiºuri ºi sfãrâmãturi de roci. P = 1350–1450 mm. 1993. Pe de altã parte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) ristice: Saxifraga carpathica. Habitatul poate prezenta asemãnãri floristice cu cel menþionat în Munþii Bucegi. 1978. Geum reptans. Alchemilla hybrida. Luzula spicata. Doronicum carpaticum. 1993. Soldanella pusilla. Staþiuni: Altitudine: 2000–2200 m. 1991. Structura: Habitat crio-nival. Coldea et al. Cele mai frecvente specii însoþitoare sunt: Saxifraga pedemontana ssp. Silene (Lychnis) nivalis.5– -1. Doronicum clusii. granite. Sanda 2002. Poa laxa. Gruiul. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga bryoides. Sedum alpestre. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 10 ha). Grohotiºuri. Stratul ierbos: speciile edificatoare Saxifraga bryoides ºi Silene acaulis realizeazã o acoperire medie de 35%. Ranunculus crenatus. 1977. Veronica baumgarteni. Saxifraga hieraciifolia. Judele.11522 Southern Carpathian saxifrage-speedwell screes EUNIS: H2. Specii endemice: Doronicum carpaticum. Pietrele).31 Alpine siliceous screes Asociaþii vegetale: Saxifrago bryoides – Silenetum acaulis Boºcaiu et al. Coldea et al. Coldea 1990. 1997. Boºcaiu 1971. Silene acaulis. R6105 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri silicioase semifixate cu Saxifraga bryoides. Saxifraga androsacea. Gentiana frigida. Senecio carniolicus. Poa deylii. Festuca picta. Doronicum carpaticum. Saxifraga carpatica. Soluri: litosoluri scheletice. 1997. Poa cenisia ssp. Silene acaulis ºi Veronica baumgarteni Corespondenþe: NATURA 2000: 8110 Siliceous screes of the montane to snow level (Androsacetalia alpinae and Galeopsetalia ladani) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Peleaga. Cystopteris regia. Soldanella pusilla. în locuri cu acumulãri mari de zãpadã în timpul iernii.50C. Bucura. Soldanella pusilla. Sanda et al. 1977 Veronico baumgarteni – Saxifragetum bryoidis Boºcaiu et al. cele douã specii caracteristice: Saxifraga bryoides ºi Veronica baumgartenii formeazã fitocenoze neîncheiate. Poa psychrophila. taxoni caracteristici ordinului Androsacetalia alpinae. Specii caracteristice: Silene acaulis. 1977. Valoare conservativã: mare. Veronica baumgarteni. Saxifraga moschata. Cardaminopsis arenosa ssp. Chrysanthemum alpinum. Saxifraga bryoides. 2001. sub denumirile Silene acaulis – Minuartia sedoides ºi Geum reptans – Oxyria digyna. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile: Custura. cymosa. Arabis alpina. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. Oxyria dygina. Fiind la contactul cu grupãrile alianþei Salicion herbaceae. Luzula alpino-pilosa. Chrysanthemum alpinum. Sanda 2002. Gnaphalium supinum. Taraxacum alpinum. 1978. borbásii. ce vegeteazã în condiþii extreme.HAB 1999: 61. Redactat: Simona Mihãilescu. contracta. Substrat: micaºisturi. Specii endemice: Achillea schurii.

fapt relevat.0– -1. În stratul ierbos. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). pe deoparte de lipsa speciei higrofile Saxifraga aizoides. Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971. P = 1300 mm.HAB 1999: 61. Gãrgãlãu.8–7. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº silicios semifixat cu Saxifraga bryoides R6106 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri ºi bolovãniºuri calcaroase semi-fixate cu Cerastium arvense ssp. deschis. care constituie o bunã diferenþialã ecologicã pentru asociaþie. alcãtuite din fragmente de calcar jurasic. rendzine. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri semifixate însorite din etajul alpin inferior.2. amfibolite ºi ºisturi sericitoase. calcicolum. Pietrosul). Anieº.6. Habitatul grupeazã deopotrivã specii bazofile. Munþii Godeanu. Substrat: bazic.2425 East Carpathian calcareous saxifrage screes EUNIS: H2. calcaros. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Ineu. caracteristice ordinului Thlaspietalia rotundifolii. cu un numãr redus de specii în compoziþia floristicã. alãturi de Saxifraga moschata. Munþii Þarcu. Staþiuni: Altitudini: 2000–2200 m. Habitatul din Munþii Rodnei are un caracter mai metofil. Grohotiºuri. 322 . Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. Soluri: scheletice. Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. pH = 5.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio calcicolae – Saxifragetum moschatae Coldea (1986) 1990.50C. Structura: Habitat pionier. apare constant specia arenicolã alpinã Cerastium arvense ssp. Clima: T = 0. calcicolum. conglomerate calcaroase. precum ºi elemente acidofile caracteristice ordinului Androsacetalia alpinae.2. iar pe de altã parte de numãrul mai redus al speciilor caracteristice ordinului Salicetalia herbeceae.

Parnassia palustris. Sanda 2002. Saxifraga ascendens. Poa laxa (P. Valoare conservativã: mare. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. 2001. Saxifraga carpatica. Arabis alpina. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Habitat de grohotiº calcaros semifixat cu Saxifraga moschata Habitatul din Munþii Þarcu-Godeanu prezintã un numãr de specii higrofile: Silene pusilla. Saxifraga stellaris.1991. Saxifraga bryoides. Hutchinsia alpina ssp. Alte specii importante: Galium anisophyllon.: Papaver pyrenaicum – Festuca violacea ass. Ineu). Cardaminopsiss arenosa. calcicolum. Saxifraga androsacea. Coldea et al. 1997. Veronica baumgartenii. Coldea 1990. habitat endemic. Doronicum carpaticum.HAB 1999: 61. Saxifraga aizoides. Viola biflora. calcicolum. Specii caracteristice: Cerastium arvense ssp. Sanda et al. Rhodiola rosea. Saxifraga hieraciifolia. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vf. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cerastium arvense ssp. Saxifraga moschata. Oxyria dygina. Specii endemice: Doronicum carpaticum. 1997.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cardaminopsio neglectae – Papaveretum Coldea et Pânzaru 1986 (Syn. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Papavero – Festucetum violacea Beldie 1967). Papaver corona-sanctistephani ºi Doronicum carpaticum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. brevicaulis. Munþii Fãgãraº. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu.2. în etajul subalpin ºi alpin. Luzula spicata. R6107 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Cardaminopsis neglecta. tremula). Beldie 1967. 323 .6.2422 East Carpathian sciaphile poppy screes EUNIS: H2.

Poa laxa (P. Alte specii importante: Arabis alpina. Thymus pulcherrimus. Compoziþie floristicã. Doronicum carpaticum. Relief: bolovãniºuri ºi grohotiºuri de calcar. tremula). Silene acaulis. Poa alpina. flaccida. Coldea 1990. Galium anisophyllon. Valoare conservativã: mare. Specii caracteristice: Cardaminopsis neglecta. Se întâlnesc numeroase specii caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi printre care: Thymus pulcherrimus. 1997. amfibolite. Grohotiºuri.50C. a speciei saxicole sciafilchinofilã Festuca violacea. sãracã în specii. Doronicum carpaticum. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cardaminopsis neglecta. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). Artemisia eriantha. Staþiuni: Altitudini: 1900–2200 m. P = 1300–1450 mm.6. uneori rezultate din dezagregarea calcarelor ºi amfibolitelor. Sanda et al. 2001. Coldea et Pânzaru 1986. Doronicum carpaticum. Sanda 2002. Oxyria dygina. Saxifraga bryoides. pH = 6–7. Soluri: scheletice. În stratul ierbos. Papver coronasancti-stephani. Redactat: Simona Mihãilescu. uneori abundentã. situate pe fundul cãldãrilor glaciare precum ºi pe brânele de la baza pereþilor stâncoºi.0– -1.1997. se remarcã prin prezenþa. Literaturã selectivã: Beldie 1967. rendzine. Dianthus glacialis. Saxifraga ascendens. localizate în circuri glaciare. Papaver coronasancti-stephani. habitat endemic. realizatã de specii care s-au adaptat acestor condiþii dificile.2. Coldea et al. 1991. Specii endemice: Achillea schurii. sciafil. Habitat de grohotiº calcaros mobil ºi semi-mobil cu Papaver corona-sancti-stephani 324 . Luzula spicata. Saxifraga moschata. Veronica baumagrtenii. Rhodiola rosea. cele douã specii edificatoare Papaver corona-santi-stephani ºi Cardaminopsis neglecta realizeazã în medie o acoperire de 15%. mezofil care prezintã o acoperire redusã. Structura: Habitat pionier. Clima: T = 0. Festuca nitida ssp. Saxifraga aizoides. Substrat: calcare cristaline.5.

Staþiuni: Altitudini: 1850–2170 m.6. Munþii Cãpãþânei (Buila. precum ºi pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin.HAB 1999: 61. alãturi de Saxifraga moschata ºi Saxifraga aizoides. conglomerate.: Rumicetum scutati auct. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Negoiescu Mare).2. Grohotiºuri. alcãtuite din fragmente de calcar ºi din ºisturi cristaline. Vânturariþa). Munþii Þarcu. Saxifraga moschata. Saxifrageto aizoidis – Rumicetum scutati Boºcaiu 1971) Doronico columnae – Rumicetum scutati Boºcaiu et al. Clima: T = 0. Structura: Habitat cu caracter mezohigrofil. rom. 61. rezultat din acumulãrile mari de zãpadã. aizoides ºi Doronicum columnae Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL.7– -1. Relief: grohotiºuri cu mobilitate redusã ºi cu un spor de umiditate. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6108 Comunitãþi sud-carpatice de grohotiºuri calcaroase cu mobilitate redusã ºi umiditate ridicatã cu Rumex scutatus.). Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. în etajul subalpin ºi alpin inferior.2424 East Carpathian dock screes EUNIS: H2. În stratul ierbos. Suprafeþe: restrânse (circa 100 ha). Munþii Retezat. Munþii Godeanu.50C. Soluri: scheletice.242 East Carpathian calcareous screes. S. apar un numãr apreciabil de specii higro- Habitat de grohotiº calcaros cu Saxifraga aizoides 325 . Substrat: bazic pânã la slab acide.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Saxifragetum moschatae – aizoidis Boºcaiu 1971 (incl. litosoluri. P = 1300–1450 mm. 1977 (Syn.

2001. Galium anisophyllon. ovirensis. Viola alpina. Coldea et al. Subasociaþia dianthetosum glacialis Voik et Erika Schneider – Binder 1978. etc. Veronica baumgartenii. Polystichum lonchitis. Coldea G. tremula). Dianthus glacialis.2. asociaþia evolueazã uneori spre asociaþii chionofile. Sanda et al. Gnaphalium supinum. Alyssum repens. Saxifraga stellaris. În cadrul acestei subasociaþii. Poa cenisia ssp. Ranunculus oreophilus. Speciile cu constanþã ridicatã sunt: Arabis alpina. Polystichum lonchitis. Senecio rupestris. Luzula spicata. Parnassia palustris. Saxifraga bryoides. Poa laxa (= P.6. Cystopteris regia. Grohotiºuri. Saxifraga androsacea. Prin coluvionarea grohotiºurilor. speciile edificatoare Rumex scutatus ºi Doronicum columnae au optimul de dezvoltare. Saxifraga ascendes. brevicaulis. 1979. Pãun et Popescu G. Poa molinerii. descrisã din Munþii Fãgãraº pe baza prezenþei speciei Dianthus glacialis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex scutatus. indicã direcþia de evoluþie a asociaþiei în urma coluvionãrii ºi acumulãrii de material organic. Epilobium anagallidifolium.. Soldanella pusilla. 1997. Alte specii importante: Acinos alpinus. Oxyria dygina. În unele grupãri. Înfiriparea unor specii.1997. Cerastium lerchenfeldianum. Valoare conservativã: mare. alãturi de speciile caracteristice alianþei Papavero-Thymion pulcherrimi. iar dintre speciile chinofile Soldanella pusilla. sunt prezente ºi speciile ce aparþin alianþei Androsacion alpinae ca: Oxyria digyna. 1990. apare în cadrul fitocenozelor de Saxifraga aizoides pe ºisturi amfibolice ºi calcar cristalin. Chrysanthemum alpinum. Hutchinsia alpina ssp. Thymus pulcherrimus. Voik et Schneider E. Viola biflora. Specii caracteristice: Saxifraga moschata. Saxifraga bryoides. Arabis alpina. Voik 1976. în stratul ierbos. Cerastium arvense ssp. Poa alpina. calcicolum. Doronicum carpaticum. contracta. Rumex scutatus în comunitãþi de grohotiºuri calcaroase 326 . 1991. caracteristice clasei Elyno – Seslerietea. Saxifraga carpatica. Cardaminopsis halleri ssp. Sanda 2002. Redactat: Simona Mihãilescu. habitat endemic. Cenozele de pe grohotiºuri. Doronicum carpaticum. 1977.. 1978. Saxifraga paniculata. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Senecio rupestris. etc. Boºcaiu et al. Specii endemice: Cerastium lerchenfeldianum. Saxifraga moschata are prezenþa foarte micã. Doronicum columnae poate avea ºi semnificaþia unei diferenþiale regionale ce caracterizeazã aceste fitocenoze. Galium album. 1993. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) file cum sunt: Silene pusilla. Myosotis alpestris.

1956. Doronicum columnae. Papaver corona sanctistephani (P. În Piatra Craiului Micã. Senecio rupester. et al. cuprinzând specii adaptate acestor condiþii.2. Vf. Aceste specii pioniere. Galium anisophyllum. din care menþionãm: Galium anisophyllon ºi Thymus comosus. dar cu un rol în începutul de înþelenire ºi fixare al grohotiºurilor calcaroase mobile. 1996. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Vf. 1996. Puºcaru et al. Grohotiºuri. Primula elatior.6. contribuie la îmbogãþirea grohotiºului în substanþe nutritive. Cystopteris regia ºi Papaver pyrenaicum ssp. Subasociaþia cystopteridetosum regiae Voik et Erika Schneider-Binder 1978 descrisã din Fãgãraº fitocenoze edificate de Cystopteris regia pe care le încadreazã într-o asociaþie nouã – Cystopteridetum regiae – având ca specii diferenþiale pe: 327 . P = 1300–1400 mm. rendzine. Senecio rupestris. Polygonum viviparum etc. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat. Munþii Retezat (Piule-Piatra Iorgovanului).80C. de pânã la 25 %. Rumex scutatus sunt strict adaptate grohotiºurilor nefixate.2421 East Carpathian xerophile poppy screes EUNIS: H2. Relief: grohotiºuri calcaroase mobile ºi semimobile. Pe grohotiºurile alcãtuite din fragmente mai mãrunte ºi cu acumulãri de material organic. Valea Arpãºelului). Clima: T = 1. pregãtind condiþiile pentru instalarea speciilor mai pretenþioase faþã de substrat cum sunt: Sesleria rigida. Staþiuni: Altitudini: 1820–2100 m. Anthemis carpatica. alpinum ssp. Asociaþia a fost descrisã de pe grohotiºurile calcaroase din vecinãtatea sudicã a Munþilor Retezat. Soluri scheletice. pH = 6–7. În afara celor douã caracteristici. Aconitum hosteanum. conglomerate calcaroase. prin resturile organice descompuse. Papaver pyrenaicum – Viola alpina ass. La Zaplaz. fiind prezente în compoziþia lui floristicã specii caracteristice pentru alianþa Papavero-Thymion pulcherrimi. Poa alpina. de ordinul a 10–100 ha. a fost descrisã gruparea Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M. Papavero – Linarietum alpinae Puºcaru et al. Täuber et Coldea 1977 (Syn. Piatra Craiului Micã). cu o acoperire slabã. cele mai frecvente specii întâlnite în cadrul asociaþiei sunt: Arabis alpina. Androsace lactea. corona sanctistephani.HAB 1999: 61.5.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Cerastio lerchenfeldiani – Papaveretum Boºcaiu.: Papavereto-Cystopteridetum Csürös et al. Ascuþit. Substrat: calcaros. Ranunculus oreophylus. Habitatul are o acoperire micã. speciile caracteristice Linaria alpina. Galium album etc. Puºcaru et al. Myosotis alpestris. Munþii Fãgãraº (Valea Doamnei. vegetaþia devine mai bogatã prin apariþia altor specii cum sunt: Cerastium lerchenfeldianum. 1981) Cerastio transsilvanici – Galietum lucidi Boºcaiu M.5– -0. corona sanctistephani). 1956. În stratul ierbos. fãrã o întindere prea mare. Festuca saxatilis. et al. Umerii Pietrei Craiului. Saxifraga oppositifolia. Papaver pyrenaicum – Linaria alpina ass. Saxifraga heucherifolia. Marele Grohotiº. în etajul subalpin. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6109 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Papaver coronasancti-stephani. Structura: Habitat pionier. Suprafeþe: mici. Padina Lãncii. 1956. vegetaþia evolueazã spre cea de pajiºti cu Festuca rubra. Padina Popii. Cerastium lerchenfeldianum ºi Cerastium transsilvanicum Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. E.

Thymus comosus. Grohotiºuri. Cerastium lerchenfeldianum (subendemicã). Boºcaiu et al. Galium anisophyllum. Sedum atratum. Dianthus spiculifolius. Cerastium transsilvanicum. Viola biflora. taxon caracteristic al asociaþiei.HAB 1999: 61. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Papaver corona-sancti-stephani. Viola alpina. fapt pentru care considerãm cã fitocenozele de Cystopteria regia se pot încadra ca subasociaþie la Papavero-Cystopteridetum Csûrös 1956. falcata. Galium lucidum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Doronicum carpaticum. 1997. Linaria alpina.44 Carpathian calcareous screes Asociaþii vegetale: Acino – Galietum anisophylii Beldie 1967 (Syn. Literaturã selectivã: Csürös I. 1977. Dianthus callizonus. 2004 (ined. Sedum alpestre. 328 . Doronicum carpaticum. 1997. brevicaulis. Mihãilescu S. Boºcaiu M. Specii endemice: Aubrieta intermedia ssp. 1956. Androsace obtusifolia. 1981. et al. Sanda et al. Deºi lipseºte specia Papaver corona sancti-stephani. Thymus pulcherrimus. Specii caracteristice: Cerastium lerchenfeldianum. Coldea et al. Calamintha alpina ssp. Draba lasiocarpa. Ligusticum mutellina. Valoare conservativã: mare. et al. Rumex scutatus. 1997-1998. Onobrychis transsilvanica. Alyssum repens. Sanda 2002. ce indicã un caracter mai higrofil al fitocenozelor acesteia faþã de cele de Rumex scutatus. Mihãilescu S. Senecio rupestris.: Calamintha baumgarteni – Galium anisophyllum Beldie 1967). Myosotis alpestris. 2001. Poa alpina. Silene acaulis. Arabis alpina.). Hutchinsia alpina ssp. Saxifraga ascendens. Saxigraga moschata. Papver corona-sancti-stephani. Redactat: Simona Mihãilescu. Saxifraga aizoides. habitat endemic. compoziþia floristicã a celor doi cenotaxoni este foarte asemãnãtoare. Saxifraga aizoides pe grohotiºuri calcaroase R6110 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri calcaroase mobile ºi semi-mobile cu Acinos alpinus ºi Galium anisophyllon Corespondenþe: NATURA 2000: 8120 Calcareous and calchist screes of the montane to alpine levels (Thlaspietea rotundifolii) EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Acinos alpinus. Coldea 1991.6. Puºcaru-Soroceanu et al.2. baumgarteni. Doronicum columnae. Cerastium transsilvanicum. Myosotis alpestris. 2001. Poa molinerii.2423 East Carpathian calamint screes EUNIS: H2. Alte specii importante: Galium lucidum.

Moehringia pendula. 2001. Silene acaulis. pânã primãvara târziu. dar ºi brânele acestora. Senecio rupestris. Fitocenozele evolueazã cãtre edificarea asociaþiei Seslerietum bielzii trassilvanicum. Senecio rupestris. Mihãilescu S. Coldea et al. Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului. Ranunculus oreophilus. Poa molinerii. Rhodiola rosea. Boºcaiu 1971. rendzine. cãldãri glaciare bine luminate. calcaros. Papaver corona-sancti-stephani. Nechita et Mititelu 1996. Sanda 2002. Specii endemice: Achillea schurii. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Acinos alpinus. conglomerate calcaroase. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Thymus pulcherrimus. Alyssum repens. Arabis alpina. Persistenþa zãpezii. calcicolum. Munþii Godeanu. Munþii Þarcu. Cerastium cerastoides. Literaturã selectivã: Beldie 1967. Specii caracteristice: Acinos alpinus. Poa alpina. creeazã condiþii pentru instalarea unor specii chionofile cum sunt: Hutchinsia brevicaulis. Poa tremula. asigurã în sezonul de vegetaþie un spor de umiditate. Coldea 1990.2. ce se realizeazã în timpul iernii. Poa alpina. Grohotiºuri. Galium lucidum. Sanda et al. Acumulãrile de zãpadã. Valoare conservativã: mare. Substrat: bazic. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Munþii Hãºmaº. Saxifraga paniculata. Staþiuni: Altitudini: 1250–1900 m. Relief: coaste însorite. tremula). habitat endemic. Clima: T = 3. Munþii Rarãu.00C. Cheile Bicazului. Soluri scheletice.1997. Relief: grohotiºuri mãrunte de la baza stâncãriilor. Munþii Bucegi. 1987. Rhodiola rosea. Polystichum lonchitis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei. 1997. Mititelu et al. 2001. Saxifraga ascendens. P = 1100–1350 mm. Comunitãþi calcaroase pe grohotiºuri semimobile 329 . Poa laxa (P. Alte specii importante: Saxifraga moschata. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. 1991. Structura: Habitat reprezentativ al grohotiºurilor calcaroase. în afara celor douã specii caracteristice Acinos alpinus (Calamintha baumgarteni) ºi Galium anisophyllon sunt aproape nelipsite speciile endemice. Cardaminopsis arenosa. În stratul ierbos. Galium anisophyllon.5–1. Cerastium arvense ssp.

foarte bogate în humus. Clima: T = 9–2. Staþiuni: Altitudine: 380–1650 m. pH = 5. în ultimii 20 de ani. Speciile ce au o semnificaþie diferenþialã sunt: Moehringia pendula ºi Arabis procurrens. În stratul ierbos. Asplenium viride. Munþii Godeanu. Asplenium trichomanes. Structura: Habitat saxicol. Galium album. erectum). Aceste fitocenoze au suferit unele modificãri în compoziþia floristicã. Substrat: calcaros. borbásii. Soluri: scheletice.8–7. Popescu 1999 (Syn. Sedum fabaria. Moehringia pendula. Sanda et al. 1977. 330 . bolovãniºuri masive. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6111 Comunitãþi sud-est carpatice de bolovãniºuri fixate cu Geranium macrrorhizum. Coldea G. Cystopteris fragilis. Valea Seacã). Saxifraga paniculata. Sanda 2002. Munþii Cernei. Optimul ecologic este pe bolovãniºurile de calcar. Coldea et al. Pe mãsurã ce bolovãniºurile sunt populate cu specii forestiere. Sanda et al. habitat endemic.2. Asplenium ruta-muraria. Geranium robertianum. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Valea Crãpãturii. Munþii Þarcu. 2001. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. vechi. Sedum fabaria ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Melica ciliata. P = 750–1200 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Geranium macrrorhizum.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Sedo fabariae – Geranietum macrorrhizi Boºcaiu et Täber 1977 (incl. pe pante abrupte semi-umbrite. Specii caracteristice: Geranium macrrorhizum. Geranietum macrorrhizi Boºcaiu 1971).).p. Galium lucidum. R6112 Comunitãþi montane sud-est carpatice pioniere de grohotiºuri mobile sau semifixate cu Thymus comosus. Relief: fundul vãilor intramontane. speciile edificatoare ºi caracteristice sunt Geranium macrorrhizum ºi Sedum fabaria. 1991. Origanum vulgare.50C. Cenozele descrise din Piatra Craiului. Sedum fabaria. Galium album ºi Teucrium montanum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Cardaminopsis arenosa ssp. 2001. Boºcaiu et Täuber F. Polystichum lonchitis. populeazã abundent bolovãniºurile acumulate în Crãpãtura Pietrii Craiului. Moehringia muscosa. Arabis alpina. Mihãilescu S. Geranium lucidum. Poa nemoralis. Parietaria officinalis. dar poate exista ºi pe substrat cristalin sau pe granite. asociaþia evolueazã spre Geranio macrorrhizo – Fagetum (Borza 1933) Soó 1964. Vicetoxicetum officinalis Schwick 1944 p. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 10– 100 ha). Lamium garganicum. Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963 Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964 Teucrietum montani Csürös 1958) GalioHirundarietum Dihoru 1975 (Syn. Alte specii importante: Senecio rupestris. mai ales datoritã factorului antropic.1997. Gymnocarpium robertianum.6. 1977. fixate. Galium album (= G. Valoare conservativã: mare. Vincetoxicum hirundinaria.HAB: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Thymo comosi – Galietum albi Sanda.

Festuca cinerea. Hieracium pilosella. Melica ciliata. pe mãsurã ce substratul se îmbogãþeºte în material organic. Phyllitis scolopendrium. Staþiuni: Altitudine: 310–1400 m Clima: T = 9. Viola jóoi. Sanguisorba minor. Cheile Dâmboviþei). stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Orientali: Muntele Siriu. Gruparea a fost descrisã din Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti ºi Cheile Runcului). Structura: (1) Thymetum comosi Pop et Hodiºan 1963. etc. Cytisus nigricans. Cheile Runcului). se instaleazã primele pe grohotiºurile mobile. Teucrium montanum. pH = 5. Valoare conservativã: mare. fiind o grupare pionierã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus comosus. Cheile Cheii.50C. creeazã condiþii pentru instalarea speciilor cu cerinþe ecologice mai mari. Viola jóoi. Masivul Leaota (Cheile Rudãriþei. 331 . Silene nutans ssp. (2) Teucrietum montani Csûrös 1958. dubia. Poa nemoralis. Stratul ierbos – în care acoperirea realizatã de Galium album este relativ mare (60–70%) deºi compoziþia floristicã nu este bine conturatã. Cystopteris fragilis. Acinos alpinus. Senecio rupestris. majoranifolius. Origanum vulgare. Muntele Scãriþa-Belioara. Vadu Criºului. Specii endemice: Campanula carpatica. Verbascum lychnitis. Valea Ascunsã. În grupãrile de Vicetoxicum officinale ºi Galium album mai participã: Geranium robertianum. de pãdure ºi chiar de pajiºti. iar dintre speciile caracteristice clasei notãm: Scutellaria altissima. Geranium robertianum. Habitat termofil. Origanum vulgare. Salvia verticillata. a unor specii caracteristice pajiºtilor uscate (Festuco-Brometea) ºi pãdurilor (Querco-Fagetea) este explicatã prin vecinãtatea acestora ºi care. Stratul ierbos cuprinde un numãr mare de specii. saxatilis. Habitat pionier. Masivul Grohot. prezintã elemente sudice printre care mai reprezentetive sunt: Achillea crithmifolia. Este cunoscutã din vestul Carpaþilor Meridionali ºi din Munþii Apuseni. Carpaþii Occidentali: Munþii Apuseni (Cheile Bulzeºti. Aceasta din urmã indicã evoluþia asociaþiei spre pajiºti xerofile. Lamium maculatum. Valea Sighiºtelului. Stachys recta ºi în unele staþiuni Ceterach officinarum.8–7. Grohotiºuri.5. Moehringia muscosa. pe grohotiºurile mãrunte. Specii caracteristice: Thymus comosus. Silene heuffelii. Speciile ce intrã în componenþa fitocenozelor sunt foarte heterogene. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Fragaria vesca. În afarã de specia caracteristicã. mai rar fiind întâlnite pe cele fixate (3) sau se dezvoltã pe acumulãrile de pietriº rezultat din sfãrâmarea rocilor. Minuartia verna. de la poalele stâncilor (2). Cardaminopsis arenosa ssp. borbásii. Thymus comosus. în fitocenozele de Galium album. (3) Galietum erecti Pop et Hodiºan 1964. dintre cele mai frecvente amintim: Teucrium chamaedrys. habitat endemic.6.2. la baza stâncilor. Substrat: grohotiºuri mãrunte. Vincetoxicum hirundinaria. P = 700–1100 mm. Asplenium trichomanes. Prezenþa. Sedum album. Sedum telephium ssp. Tãlmaciu-Podul Olt. (4) Galio – Hirundinarietum Dihoru 1975. Alte specii importante: Erysimum odoratum. la altitudine de peste 1000 m (4). semifixate. Gymnocarpium robertianum. Geranium robertianum. Luzula luzuloides. din alianþa Teucrion montani mai cresc: Acinos alpinus ssp. Festuca rupicola var. Habitat termofil. Sedum hispanicum. Râmeþ. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi.0–3. Orlaya grandiflora. Cnidium silaifolium. cu procent avansat de solificare (1). Poa nemoralis. Relief: versanþi cu înclinãri mari spre medii. Valea Iadului. Galium album. Cardaminopsis arenosa. cuprinzând plante de stâncãrii. Soluri: litosoluri. Crãciuneºti. maximum.

Vincetoxicum hirundinaria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Parietaria officinalis. mai rar. Dihoru 1975. Geranium robertianum. Poa nemoralis. Relief: versanþi înclinaþi. Coldea 1991.1997. 1970. Substrat: grohotiºuri grosiere fixate. Redactat: Simona Mihãilescu. Hodiºan I. Diaconescu F. Galium lucidum ºi Geranium lucidum Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. 1984. Specii caracteristice: Parietaria officinalis. 1968. Lamium maculatum. Pop I. Masivul Grohot. Galium lucidum. habitat endemic.0–4. realizeazã grupãri compacte cu acoperire de 60–90%. Moehringia muscosa. Boºcaiu et al. Coldea G. 1969. cum sunt: Urtica dioica. R6113 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri fixate cu Parietaria officinalis. Valea Ascunsã. Senecio rupestris. Soluri: litosoluri. 1991. 1973. Asplenium trichomanes. Valoare conservativã: mare. De remarcat în compoziþia floristicã. Vadu Criºului. Sanda et al. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Suprafeþe: restrânse (de ordinul 100– 500 ha). Pop I. În sens evolutiv. 1966 Parietarieto – Galietum lucidi Boºcaiu et al. Origanum vulgare. ªuteu ªt. Redactat: Simona Mihãilescu. fixate din locurile umbrite. dar ºi specii de pãdure: Asarum europaeum. Literaturã selectivã: Csürös ªt. Munþii Gilãului. 1969. Raþiu O. În unele grupãri. Staþiuni: Altitudine: 300–1300 m. precum ºi terenuri cu roca la zi sau terenuri schelete cu acumulãri de sol reavãn sau pe grohotiºurile mobile. Geum urbanum. slab închegate. Milium effusum etc. et al. Feneº. P = 750–1100 mm. Grohotiºuri. Phyllitis scolopendrium. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. Parietaria officinalis. Munþii Bihor. grosiere ºi. Sanda et al. Pop I. Alexiu 1998. Galium album. 1968. ªuteu ªt. rãmâne în restul sezonului vegetal numai Parietaria officinalis. Valea Iadului. 1971. 2001. Pop I. 1966). Sanda 2002. 1967. 1966. Parietarieto – Geranietum lucidi precede pe Parietarietum officinalis.00C. specia dominantã Geranium lucidum are o perioadã scurtã de vegetaþie ºi în fitocenozele sale. Lunaria rediviva. în a cãrui compoziþie floristicã sunt semnalate specii de nuanþã nitrofilã. 1977.HAB 1999: 61 Screes EUNIS: H2 Screes Asociaþii vegetale: Parietarietum officinalis Csürös 1958 (Syn. Raþiu O. 1966. Stratul ierbos. Cucubalus baccifer. borbásii. et Hodiºan I. Cardamine bulbifera. 332 . Clima: T = 9. 1984.6. Coldea et al. Boºcaiu et al. Specia caracteristicã. Sambucus nigra. Pop I. 1958. Schneider-Binder E. ªuteu ªt. Geranium lucidum. Structura: Habitat heterogen. 1997. Melica ciliata. Mycelis muralis. Circaea lutetiana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Literaturã selectivã: Csürös 1958. 1996. Muntele ScãriþaBelioara. Râmeþ. Sanda et al. ªuteu et Faur 1977. 1971. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede). Coldea et al. 2001.2. 1973. Sanda 2002. Dihoru et al. et Faur N. 1971. Gymnocarpium robertianum. 1964. 1964. et Hodiºan 1963. et al. et al. Parietarieto – Geranietum lucidi Gergely et al. speciile sciafile ce aparþin alianþelor Parietarion officinalis ºi Seslerio – Festucion pallentis.

Cheile Dâmboviþei. Csürös et Csürös-Káptalan M. Galium album. 6123 Limestone fern sceees Asociaþii vegetale: Gymnocarpietum robertianae Kuhn 1937. în regiunea montanã. H2. Alte specii importante: Geranium robertianum. Teucrium montanum. Senecio rupestris. Arabis alpina. Munþii Scãriþa-Belioara. Carpaþii Occidentali: Vidra-Avram Iancu. Literaturã selectivã: Diaconescu 1973. Origanum vulgare. Staþiuni: Altitudine: 800–1000 m. Pe lângã speciile caracte- 333 . Specii endemice: Thymus comosus. Valea Iadului. 1966. Tx. Vincetoxicum hirundinaria. Thymo marginati – Phegoteridetum robertianae Csûrös et Cs. pe terenurile puternic luminate. Munþii Cernei. borbasii.6. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Masivul Leaota (Cheile Ghimbavului. Csürös 1958. Clima: T = 7–50C. Pe mãsurã ce se acumuleazã substanþe organice în substrat ºi grohotiºul devine mai stabil. Coldea 1991. apar un numãr însemnat de specii de pajiºti cum sunt: Agrostis tenuis.HAB 1999: 61. Relief: versanþi însoriþi cu înclinare mare spre medie. 1937. Festuca rubra. 1937. Cardaminopsis arenosa ssp. Moehringia muscosa. Káptalan 1966). Munþii Godeanu. Valeriana officinalis. ristice grohotiºurilor. Stratul ierbos: speciile caracteristice pot realiza o acoperire de la 15% pânã la 60%. Structura: Habitat cu compoziþie floristicã heterogenã. Galeopsis ladanum. Substrat: grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate.2. Phegopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. et al. 2001. thymetosum bihorensis (marginatae) Popescu et Sanda 1990. Tussilago farfara etc. Boºcaiu 1971.312 Sub-montane calcareous screes EUNIS: H2. Specii caracteristice: Gymnocarpium robertianum. Raþiu O. aceasta indicând sensul de evoluþie al cenozelor. Melica ciliata. Sanda et al. Coldea et al. 1984. Cheile Cheii). Sanda 2002. Thymus bihorensis (marginatus) apar uneori în cantitate mai mare putând alcãtui o subasociaþie aparte. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6114 Comunitãþi sud-est carpatice de grohotiºuri mãrunte sau grosiere nefixate cu Gymnocarpium robertianum ºi Thymus comosus Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous scree of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Achnatherum calamagrostis. dar umede ºi care au o cantitate apreciabilã de material organic. P = 850–1100 mm. Valoare conservativã: redusã. Alexiu 1998. apar unele mezofile cum sunt: Eupatorium cannabinum.: Dryopteridetum robertianae (Kuhn 1937) Tx. provenit din resturile vegetale ce se acumuleazã de pe terenurile învecinate precum ºi de la plantele ce cresc pe acest substrat. 1937 (Syn. Parietria officinalis. Silene vulgaris. Suprafeþe: mici (10–100 ha). Salvia glutinosa.1997. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Gymnocarpium robertianum.61 Peri-Alpine thermophilous screes. Redactat: Simona Mihãilescu. Thymus comosus. incl. Munþii Þarcu.

Varianta regionalã banaticum Boºcaiu 1971 a fost diferenþiatã pe baza constanþei lui Alyssum petraeum în fitocenozele de Achnatherum calamagrostis. 1918. Sanda 2002. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cernei (Valea Cernei). Lamium garganicum. Valoare conservativã: redusã. a fost identificat ºi menþionat în partea de sud-vest a þãrii. Coldea 1991. Cardaminopsis arenosa. P = 800 mm. Clima: T = 7.311 Rough-grass screes EUNIS: H2. borbásii. Fitocenozele asociaþiei se dezvoltã fragmentar pe terenurile foarte uscate din aceastã parte a þãrii ºi prezintã asemãnãri cu cele din 334 . descris din Alpi. Asplenium trichomanes. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achnatherum calamagrostis.1997. Alte specii importante: Cardaminopsis arenosa ssp. Sanda et al. Relief: grohotiºuri calcaroase de pe versanþii abrupþi.61 Peri-Alpine thermophilous screes Asociaþii vegetale: Achnatheretum calamagrostis Br. Pe mãsurã ce substratul se fixeazã ºi se îmbogãþeºte în substanþe organice.2. Coldea et al. Galium album. în regiunea colinarã.80C. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Specii caracteristice: Achnatherum calamagrostis. cu înclinare de 35–400. Redactat: Simona Mihãilescu. Parietaria erecta. Thymus comosus.6. Teucrium montanum. Poa nemoralis. Lamium bithynicum. Melica ciliata var.-Bl. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Thymus comosus. Arabis procurrens. Melica ciliata. Alyssum petraeum. asociaþia evolueazã în direcþia edificãrii unor grupãri din alianþa AlyssoSedion. 2001. Parietaria officinalis. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6115 Comunitãþi daco-balcanice pioniere pe grohotiºuri mobile cu Achnatherum calamagrostis Corespondenþe: NATURA 2000: 8160*Medio-European calcareous screes of hill and montane levels EMERALD: 61 Screes CORINE: 61 Screes PAL. Balcani unde au un areal optim. Soluri: litosoluri.HAB 1999: 61. Specii endemice: Silene nutans ssp. Grohotiºuri. Galium purpureum. flavescens. Staþiuni: Altitudine: 300–450 m. Festuca xanthina. Substrat: calcaros. dubia. Geranium robertianum. Structura: Habitat termofil. Origanum vulgare.

Stratul muºchilor ºi lichenilor este reprezentat de: Polytrichum formosum. Sanda 2002.0– -1.HAB 1999: 62.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Soluri: Clima: T = 2. Substrat: silicios. Stânci continentale ºi roci la zi (62) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene dinarica. Clima: T = 3. Coldea et al. 335 . Sanda et al. Specie endemicã: Silene dinarica. moderat umede. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbota). Masivul Ceahlãu. Munþii Piatra Craiului. screes and sands CORINE: 62. Alectoria ochroleuca ºi Thamnolia vermiculari. Stratul ierbos este bine dezvoltat. Speciile însoþitoare mai frecvent sunt: Huperzia selago. P = 1350–1450 mm. et Voik 1976. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei.8. Suprafeþe: (aproximativ 10 ha). Valoare conservativã: mare. Soluri: superficiale cu pH = 5. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. habitat endemic carpatic. Structura: Habitatul rupicol.5–5.15322 Eastern Carpathian wormwood-gypsophila cliff communities EUNIS: H3. Munþii Hãºmaº. Staþiuni: Altitudine: 1650–2130 m. 1956 (Syn. R6202 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Artemisia eriantha ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Staþiuni: Altitudine: 1520–2350 m. R6201 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene dinarica Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Siliceous rocky slope with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Silenetum dinaricae Schneider-Binder et Voik 1976. Coldea 1991.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Artemisio petrosae – Gypsophiletum petraeae Puºcaru et al. Valeriana tripteris. 1997.00C. Literaturã selectivã: Schneider E. Festuca supina. P = 800 mm.6. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).2511 Fãgãraº campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Primula minima. Festuca supina. Juncus trifidus. Redactat: Simona Mihãilescu. cu pereþi aproape verticali (80–900).15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL.HAB 1999: 62. 2001.5– -2.2. Campanula alpina. Juncus trifidus. în etajele subalpin ºi alpin.: Artemisia petrosa – Trisetum alpestre Beldie 1967).6.2. Voik 1976. Alte specii importante: Veronica baumgartenii. Grohotiºuri. Relief: fisuri de stânci.00C. unde Silene dinarica alcãtuieºte de regulã grupãri vegetale monodominante sau împreunã cu Silene lerchenfeldiana. Grimmnia apocarpa. Specii caracteristice: Silene lerchenfeldiana.

Substrat: conglomerate. jankae ºi Viola alpina. Grohotiºuri. Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase R6203 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Senecio glaberrimus Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. 336 .2. Campanula cochleariifolia. Silene nutans ssp. În stratul ierbos. Nechita et Mititelu 1996. demissa. În porþiunea inferioarã a zonei alpine ºi în staþiuni adãpostite. Erysimum witmannii ssp. arachnoidea. intervin oligotermele Saxifraga moschata. Silene zawadzkii.6. calcare jurasice. Campanula kladniana. Saxifraga paniculata. habitat endemic. Habitatul prezintã un numãr remarcabil de specii endemice. Täuber. dubia.151 Southern Carpathian campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Senecio glaberrimi – Silenetum lerchenfeldianae Boºcaiu. Valoare conservativã: mare. Poa nemoralis. Coldea et al. lipsind speciile saxicole mezoterme. în etajul alpin superior. Pe culmile mai înalte. se remarcã prezenþa constantã a unor specii saxicole heliofile ºi a câtorva ierburi din pajiºtele de pe brâne.HAB 1999: 62. Sanda et al. Gypsophila petraea. Eritrichium nanum ssp. Androsace lactaea. Mihãilescu S.2512 Retezat campion siliceous cliffs EUNIS: H3. Coldea 1990. 1997. Asplenium ruta-muraria. Asplenium trichomanes. screes and sands CORINE: 62. Laserpitium latifolium. În schimb. Specii endemice: Androsace villosa ssp.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Structura: Habitat xero-heliofil. transsilvanicum. Sanda 2002. Alte specii importante: Saxifraga luteoviridis. Beldie 1967. numai în abruptul Jepilor Mici. Erysimum witmannii ssp. grupãrile sunt sãrãcite. Dianthus spiculifolius. Trisetum alpestre. Coldea 1977. Cystopteris regia. Eritrichium nanum ssp. pe lângã mai apar ºi Jurinea mollis. jankae. 2001. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. 1991. Redactat: Simona Mihãilescu. Campanula carpatica. Lloydia serotina. Cardaminopsis arenosa. Saxifraga moschata. Specii caracteristice: Artemisia eriantha. Galium album de pe stâncile înierbate subalpine. Kernera saxtilis. Alyssum repens. Draba kotschyi. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Artemisia eriantha. Saxifraga mutata ssp. transsilvanicum. cu expoziþie sudicã sau esticã. 2001. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Relief: stâncãrii abrupte. habitatul se îmbogãþeºte uneori cu specii din Seslerieto-Festucetum saxatilis ca: Dianthus spiculifolius.

15323 Eastern Carpathian saxifrage-whitlowgrass cliff communities EUNIS: H3. P = 1300–1425 mm. în etajul subalpin. în stratul ierbos se menþioneazã prezenþa casmofitelor sciafile Draba kotschyi ºi Lloydia serotina. Solidago virgaurea ssp. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Draba 337 . Clima: T = 1. caracteristicã ºi Juncus trifidus. care deþin o constanþã ridicatã. Specii caracteristice: Silene zawadzkii. Valoare conservativã: mare. Pawl. 1977. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Este o grupare deschisã. Dintre însoþitoarele mai frecvente. Structura: Habitat casmofit. Stratul ierbos este caracterizat printr-un numãr restrâns de specii. Specii caracteristice: Senecio glaberrimus. Festuca supina. Coldea 1991. Agrostis rupestris. Structura: Habitat rupicol. habitat endemic carpatic. Valoare conservativã: mare. R6204 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga moschata ºi Draba kotschyi Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Coldea et al. Soluri: superficiale cu pH = 5. Substrat: granite. Staþiuni: Altitudine: 1750–2000 m. Sanda et al. Staþiuni: Altitudine: 1850–2050 m. minuta. cu expoziþii nordice. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Gemenele.: Draba kotschyi – Lloydia serotina Beldie 1967).5–5. Muchia Ascuþitã. et Wal.2. Soluri: proto-rendzine.6. Relief: stâncãrii umbrite sau semiumbrite ºi relativ umede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga moschata.25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago moschatae – Drabetum kotschyi Puºcaru et al. Lacul Ana. Redactat: Simona Mihãilescu.5– -0. Specia edificatoare este Silene lerchenfeldiana cu o acoperire medie de 5% ºi o prezenþã maximã. Clima: T = 1. habitat endemic. la care se adaugã de regulã Saxifraga oppositifolia. Sanda 2002. în etajul subalpin. unde condiþiile vitrege au împiedicat instalarea ºi concurenþa altor casmofile. Se considerã cã acest habitat reprezintã un omolog de altitudini mai mari al asociaþiei Asplenio septentrionalis-Silenetum lerchenfeldianae Horv. Draba kotschyi. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Masivul Ceahlãu. Valea Judelui.00C.HAB 1999: 62.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. xero-heliofil. Grohotiºuri. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. 1935.0– -0. 1997. relictar.. Relief: pereþii abrupþi ai unui substrat petrografic rezistent la acþiunea agenþilor externi. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). amintim pe Achillea schurii ºi Saxifraga moschata. Alte specii importante: Campanula kladniana. Faþa Retezatului).00C. P = 1300–1400 mm. diferenþialã. 1956 (Syn.8. apoi specia carpato-balcanicã Senecio glaberrimus. Juncus trifidus.

pe roci dure. Saxifraga mutata ssp. Doronicum carpaticum. Alte specii importante: Symphyandra wanneri.252 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs EUNIS: H3. 1977. Fragmente disparate au fost menþionate în Munþii Þarcu-Godeanu. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Staþiuni: Altitudine: 1750–1950 m. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) kotschyi. Dianthus henteri. Sanda et al. Cea mai reprezentativã staþiune pentru aceastã alianþã rãmâne cea din Masivul Parâng. Campanula carpatica. 2001. et Walas 1937) Simon 1958. 2001. în stratul ierbos. Juncus trifidus. Literaturã selectivã: Simon 1958. cymosa. Valoare conservativã: redusã. demissa. de unde lipseºte specia caracteristicã Potentilla haynaldiana. Saxifraga pedemontana ssp.6. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. P = 1250–1350 mm.5–5. Boºcaiu et al. Coldea et al. Kernera saxatilis.8. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Parâng. Beldie 1967. Redactat: Simona Mihãilescu. 338 .2. 1997. Poa nemoralis.50C. Relief: stâncãrii abrupte. Substrat: acid. descrisã din Rila Planina ºi identificatã ulterior ºi în Munþii Pirin. Custura Mãtaniei. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Coldea et al. Festuca supina. Gypsophila petraea. Rhabdoweisia fugas. Pawl.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Alyssum repens Trisetum alpestre. Grimmia ovalis. Structura: În Parâng. cymosa ºi Silene lerchenfeldiana. în etajul subalpin. Sanda 2002. Munþii Þarcu-Godeanu (Muntele Zeicu la Obârºia Corciovei. Dianthus tenuifolius. care prezintã o constanþã ridicatã. Clima: T = 2. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene lerchenfeldiana. Saxifraga paniculata. screes and sands CORINE: 62. Coldea 1991. Saxifraga luteoviridis.152 Carpatho-BalkanoRhodopide campion siliceous cliffs Asociaþii vegetale: Sileno lerchenfeldianae – Potentilletum haynaldianae (Horvat. unde se aflã o enclavã a arealului disjunct al asociaþiei. Androsace lactaea. Coldea 1991. Silenion lerchenfeldianae este o alianþã daco-balcanicã cu exigenþe intens acidofile. R6205 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Silene lerchenfeldiana ºi Potentilla haynaldiana Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Grohotiºuri. pH = 5.0–0. 1997. Bisericile din Bulz). Specii caracteristice: Potentilla haynaldiana. Specii endemice: Achillea schurii. Vf. Stratul muscinal – au fost semnalate speciile: Didymodon ferrugineus. Sanda et al. în compoziþia cãreia se remarcã prezenþa speciilor caracteristice: Symphyandra wanneri. Piga din Baicu. Potentilla haynaldiana se gãseºte cu totul sporadic.HAB 1999: 62. Saxifraga pedemontana ssp. Polypodium vulgare.

Saxifraga cuneifolia ºi Valeriana sambucifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Grohotiºuri. Structura asociaþiei este minuþios analizatã pe baza speciilor caracteristice. Substrat: calcare. Campanula carpatica. Campanula carpatica pe pereþi stâncoºi 339 . astfel s-a încadrat în alianþa Cystopteridion. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6206 Comunitãþi sud-est carpatice ale fisurilor pereþilor stâncoºi.2. Munþii Rarãu. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Munþii Iezer-Pãpuºa. P = 800–1300 mm. în care se remarcã prezenþa unor specii diferenþiale: Campanula carpatica. Munþii Cernei. Munþii Piatra Craiului.5–0. Structura: Habitat sciafil.: Valeriana sambucifolia – Poa nemoralis ass. Munþii Þarcu. Popescu et Doltu 1977. Saxifraga cuneifolia. calcaroºi cu Cystopteris fragilis.50C. Saxifraga cuneifolia – Campanula carpatica Soz. Munþii Hãºmaºul Mic. Clima: T = 7. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). În stratul ierbos. Munþii Suhard. Soluri: superficiale. Zólyomi 1931. datoritã apelor de infiltraþie. Relief: pereþi abrupþi cu fisuri ºi poliþe cu un grad accentuat de umiditate. Carpaþii Meridionali: Munþii Leaota. Cortusa matthioli. Staþiuni: Altitudini: 600–1890 m. (1936) 1949 (Syn. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Hãºmaºu Mare. A fost menþionatã subasociaþia campanuletosum carpaticae Sanda. Beldie 1967. speciile diferenþiale pentru aceastã alianþã au un caracter mezo-higrofil sau higrofil. Munþii Godeanu. Valeriana montana.6. Valeriano montanae – Cortusetum matthioli Boºcaiu et Täber 1978). în regiunea montanã.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio-Cystopteridetum fragilis Oberd.

Asplenium ruta-muraria. 2001. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Thymus pulcherrimus. brâne. Cystopteris fragilis. Sanda 2002. Asplenium ruta-muraria. Carex brachystachys. Cortusa matthioli. Pe mãsura dezvoltãrii ºi acumulãrii solului din aceste biotopuri. Valeriana tripteris. Gymnocarpium robertianum. dubia. Campanula carpatica. 2001. Coldea 1991. Relief: creste. Nechita et Mititelu 1996. Specii endemice: Aconitum moldavicum. Specii caracteristice: Thymus pulcherrimus. 1973.6. 1991. Cardaminopsis arenosa. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium viride. Structura: Habitat rupicol din Masivului Rodnei. Hepatica transsilvanica. Alte specii importante: Asplenium viride. Sedum maximum. Staþiuni: Altitudini: 1200–1850. Poa rehmanii. Valeriana montana. Saxifraga paniculata. Polypodium vulgare. Campanula kladniana. R6207 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Thymus pulcherrimus ºi Poa rehmanii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Specii caracteristice: Asplenium viride. Clima: T = 4. În stratul ierbos. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Corongiº). în regiunea montanã ºi etajul subalpin. Asplenium trichomanes. 1997. Moehringia muscosa. Moehringia muscosa. 1997. Sanda 2002. habitat endemic. Alte specii importante: Saxifraga cuneifolia. Soluri: rendzine. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Stratul muºchilor este reprezentat de diferite specii. Substrat: calcaros. Asplenium trichomanes. Boºcaiu 1971. Mihãilescu S. Poa rehmanii. Saxifraga paniculata. 1977.2.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Thymo pulcherrimi – Poëtum rehmanii Coldea (1986) 1990. Cystopteris regia. Ctenidium molluscum. Valeriana tripteris. Saxifraga corymbosa.5–0. Gypsophila petraea. 2001. Alexiu 1998. Cystopteris fragilis. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piatra Rea. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. menþionãm Ctenidium molluscum. Literaturã selectivã: Diaconescu F. Polypodium vulgare. Prezenþa unor specii caracteristice ordinului Seslerietalia se datoreazã contactului cu unele grupãri din acest ordin. mai slab înclinate dar însorite. speciile caracteristice ºi edificatoare pentru asociaþie sunt: Poa rehmannii ºi Thymus pulcherrimus. Coldea et al. Specii endemice: Silene nutans ssp. Thymus comosus. Pietrosul. Redactat: Simona Mihãilescu.70C. Sanda et al. stânci calcaroase. 1997. speciile de pajiºti de stâncãrie vor deveni dominante. Literaturã selectivã: Coldea 1990. Grohotiºuri. Sedum maximum. Sedum hispanicum. habitat endemic. Sanda et al. Silene dubia. Valoare conservativã: mare. 340 . P = 1250–1350 mm. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.

În compoziþia floristicã sunt prezente numeroase specii endemice. Structura: Habitat rupicol. Clima: T = 1. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6208 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Achillea schurii ºi Campanula cochleariifolia Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Saxifraga mutata ssp. Gypsophila petraea. habitat endemic. Munþii Piatra Craiului. higro-ombrogen care se întinde pe suprafeþe foarte mici de 2–4 m2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Achillea schurii. Androsace lactaea. speciile caracteristice Achillea schurii ºi Campanula cocheariifolia au o acoperire de 20–30%.2. Saxifraga luteoviridis. În stratul ierbos.70C.6. demissa.5–0. Campanula cochleriifolia. Soluri: rendzine. înclinate (75–850). Asplenium viride. ombrogene ºi umede. Galium Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Muntele Postãvaru. Relief: stânci Campanula cochleariifolia pe stânci calcaroase 341 . Alte specii importante: Saxifraga paniculata.1532 Eastern Carpathian calcareous cliff xeroheliophile communities EUNIS: H3. Specii caracteristice: Campanula cochleriifolia. Poa nemoralis. Carex sempervirens. Kernera saxatilis. Staþiuni: Altitudine: 1700–1800 m. Androsace lactaea. screes and sands CORINE: 62. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). Grohotiºuri. Asplenium trichomanes.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Achilleo schurii – Campanuletum cochleariifoliae Fink 1977. abrupte. Cystopteris fragilis. Habitatul este în directã legãturã cu grupãri vegetale din Seslerietalia.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: mare. Substrat: calcaros. P = 1375 mm.

cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Ctenidium molluscum. Valea Iadului. Leontopodium alpinum. 2001. Melica ciliata. Cheile Feneºului. Asperula capitata. Sesleria rigida ssp. Saxifraga cuneifolia. Melica ciliata. Redactat: Simona Mihãilescu. Phyteuma orbiculare. Gradul de acoperire al speciilor este variabil. quadrivalens). Aster alpinus. Bãcâia. Alte specii importante: Asplenium trichomanes. Soluri: rendzine. Asplenium viride.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio quadrivalenti – Poëtum nemoralis Soó ex Gergely et al.00C. dubia. N. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoaetum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Coldea 1991. Vânturariþa). în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poaetum nemoralis Soó 1944. Masivul Curãturi. Teucrium montanum. Clima: T = 9. coarctata). Erysimum odoratum care uneori întocmeºte un facies caracteristic cu Galium album. Munþii Piatra Craiului. Coldea et al. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Speciile dominante ale grupãrii sunt: Poa nemoralis (var. Munþii Cãpãþâniei (Buila.2. Din Cheile Feneºului a fost descrisã subasociaþia cu Secale montana-secalinetosum montani ºi un facies cu Galium album Hodiºan 1967. coarctata) vegeteazã alãturi de numeroase specii calcofile. Structura: Stratul ierbos: specia Poa nemoralis (var. Sighiºtel. Ctenidium molluscum prezintã o acoperire de pânã la 20%.: Poëtum nemoralis calcicolum Csürös 1958. Asplenio – Poëtum nemoralis Soó 1944. Galium purpureum. Specii caracteristice: Asplenium quadrivalens. Sedo hispanici – Poëtum nemoralis (Soó 1944) Pop et Hodiºan 1985). versanþi cu pietriºuri. Carpaþii Occidentali: Masivul Scãriºoara-Belioara. Erysimum witmannii ssp. habitat endemic. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Tiºiþei. Moehringia muscosa. Munþii Bihor. Cheile Ordâncuºei. 1997. Poa nemoralis. Arenaria serpyllifolia. Asplenium ruta-muraria. Sedum hispanicum. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Stratul muscinal este bine reprezentat. 2001. Sanda et al. Haynaldiana. Mihãilescu S. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp. Saxifraga mutata ssp. proprii substratului calcaros.6. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium quadrivalens. Cystopteris R6209 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ssp. Suprafeþe: mici (circa 100 ha). Cardaminopsis arenosa. Teucrium chamaedrys. Biscutella laevigata. Substrat: calcare. quadrivalens ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Saxifraga paniculata. P = 700–1300 mm. transsilvanicum. Grohotiºuri. Sanda 2002.0–1. Relief: stânci. Literaturã selectivã: Fink 1977. Achillea crithmifolia ºi Carduus candicans. Cheile Cibului. 342 . 1966 (Syn. în regiunea colinarã pânã în montan superioarã. Staþiuni: Altitudini: 280–1800 m. Specii endemice: Dianthus spiculifolius. demissa Silene nutans ssp. Ceterach officinarum. Carpaþii Meridionali: Munþii IezerPãpuºa. Festuca versicolor. Vadu Criºului. Masivul Cetãþuia (Cheile Mada). Valoare conservativã: mare. Munþii Leaota. Thymus pulcherrimus. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) anisophyllon. fiind cuprins între 50–90%.

Coldea 1991. Asplenium trichomanes ssp. Substrat: ºisturi cristaline. Silene nutans ssp. Boºcaiu et al. Redactat: Simona Mihãilescu. în mod analog cu grupãrile de Asplenio-Poëtum nemoralis Soó 1944 proprii substratului calcaros. trichomanes ºi Poa nemoralis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62.6. Saxifraga cuneifolia. N. Diaconescu 1973. Boºcaiu 1970. pH = 5. bailloni). Valea 343 . speciile Poa nemoralis ºi Asplenium trichomanes (ssp.50C. Relief: stânci supuse unei alterãri mai puternice. Munþii Apuseni (Defileul Criºului Repede. 2001. quadrivalens). Silene flavescens. prin speciile endemice ºi în habitatele unde este prezentã specia Asplenium adulterinum (DH2). Pentru subasociaþia veronicetosum bachofenii speciile diferenþiale sunt: Arabis procurrens. Sanda et al. Carpaþii Meridionali: Muntele Leaota.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3.8–7. Raþiu O. Valeriana tripteris. coziane). dubia. Seseli rigidum. în regiunea montanã. Epilobium collinum. Alte specii importante: R6210 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium trichomanes ssp. Cheile Miniºului). Cisnãdioara. Thymus comosus. trichomanes (bivalens)) ºi a celei tetraploide (ssp. Hodiºan 1965. Alexiu 1998. Sempervivum zeleborii. Mihãilescu S. Festuca rupicola (var. Boºcaiu (1970) adoptã denumirea de AsplenioPoëtum nemoralis ºi pentru asociaþiile de pe substrat silicios. Suprafeþe: restrânse (circa 10 ha). În stratul ierbos. cea diploidã fiind proprie substratului silicios. Din Defileul Oltului (Valea Cãlimãneºti). Campanula grossekii ºi Achillea crithmifolia.2. trichomanes. Valea Sebeºului). Carpaþii Occidentali: Munþii Aninei (Beuºniþa-Cheile Nerei. Munþii Retezat. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Sanda 2002. Valea Cãlimãneºti. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) fragilis. Galium kitaibelianum. Pop I. 1997. Valea Sadului. a fost descrisã o variantã regionalã cu urmãtoarele diferenþiale locale: Galium valantioides (var. (Borza 1959) Boºcaiu 1971. Vrancea). Poa nemoralis. Knautia dumetorum. ªtefan et al. et Hodiºan 1959. Coldea et al. 1984. 1967. Hieracium pavichii. Geranium macrorrhizum. Grohotiºuri. Valea Râmeþului. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Cheile Nãrujei (Jud. Sebiºelului. Sedum maximum. Valea Iadului. 1966. Literaturã selectivã: Csürös 1958. Polypodium vulgare.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: mare. 1997. Clima: T = 2. fragmentat. departajând cenozele pe criteriul biosistematic al subspeciei diploide (ssp.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio trichomani – Poëtum nemoralis Boºcaiu 1971 (Syn. Structura: Habitat rupicol.5. Valea OltuluiTurnu Roºu. Jovibarba heuffelii. Specii endemice: Campanula carpatica. et al. 1963. Dianthus trifasciculatus ºi Dianthus henteri. Symphyandra wanneri. Stratul muscinal: în care sunt prezente speciile Rhytidium rugosum ºi Rhytidiadelphus triquetrus.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL.: Asplenio (trichomanes-bivalens) – Poëtum nemoralis Boºcaiu (1970) 1971 Poëtum nemoralis semenicensis Borza 1946) Asplenio – Poëtum nemoralis veronicetosum bachofenii. Valea Drãganului. 2001. bivalens) au un rol preponderent. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa nemoralis. 1997. P = 1250 mm.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Draba dorneri în comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase. în unica staþiune în Munþii Retezat la Piciorul Colþului 344 . Grohotiºuri.6.2.

HAB 1999: 62. Sanda et al. dubia. Specii endemice: Silene nutans ssp. fragmentat. Peia P. iar temperatura în timpul verii mai scãzutã. Specii endemice: Campanula carpatica. Sempervivum schlehanii.2. Sanda et Popescu A. 1995. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu. pionier. Boºcaiu 1970. sciafil. 1997. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã. Staþiuni: Altitudine: 1640–1680 m. Substrat: ºisturi cristaline.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Ceterach officinarum.5. Drãgulescu 1988.50C. Cheile Miniºului. Polypodium vulgare. et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. 1984. Valeriana tripteris. Sârbu et al. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. În Cheile Miniºului. Asplenium ruta-muraria. Neckera complanata. în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum. Dicranum scoparium. Stratul muscinal: În general. dubia. Literaturã selectivã: Borza 1959. Silene nutans ssp. Defileul Criºului Repede. Hypnum cupressiforme.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3. ªuteu 1968. Soluri: superficiale cu pH = 5. Saxifraga paniculata. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Neckera besseri. în regiunea montanã ºi etajul subalpin. În stratul ierbos sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. Veronica bachofenii. Grohotiºuri. Diaconescu 1973. tot timpul anului. Clima: T = 2. Ctenidium molluscum. Structura: Habitat rupicol. P = 800 mm. Asplenium viride. 1976. 1966. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium adulterinum. Valoare conservativã: redusã. sunt prezente numeroase briofite. Geranium robertianum.6. Cystopteris fragilis. Asplenium ruta-muraria. Redactat: Simona Mihãilescu. Sedum hispanicum. Sârbu et al.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963. Sanda et al. Sanda et al. Asplenium trichomanes. 1978. Sedum maximum. Thymus comosus. Schneider-Binder E. Sanda 2002. Coldea et al. 1999. Literaturã selectivã: Raþiu O. 1997. R6211 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare. Valeriana tripteris. 1972. Epilobium collinum. scabridum.8–7. Coldea 1991. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Schneider-Binder E. Dianthus henteri. Sanda 2002. Geranium lucidum. Raþiu O. Asplenium septentrionale. Alte specii importante: Poa nemoralis. Relief: crãpãturile ºi poliþele stâncilor umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã. 1977. et al. Moehringia muscosa. Asplenium viride. Borza et Boºcaiu 1967. Moehringia muscosa. Mnium longirostre Isothecium myurum var. Cystopteris fragilis. Sedum maximum. 2001. 1976. Galium kitaibelianum. 1970. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Eºelniþa. În Cazanele Dunãrii se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Ciurchea 1970. 345 . Isothecium myurum var. În Defileul Criºului Repede.

Prin specia edificatoare Gypsophila petraea. Staþiuni: Altitudine: 1580–1780 m. pH = 6.5. gruparea reprezintã un omolog al asociaþiei Artemisio baumgarteni-Gypsophiletum descrisã de Puºcaru et al. în numãr mare. screes and sands CORINE: 62. Relief: stânci cu pereþi verticali. Structura: Habitat rupicol deschis.0–1. 1956 din Munþii Bucegi.6. în etajul subalpin. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Piatra Craiului (Piatra Craiului Micã.15325 Eastern Carpathian orange saxifrage cliff communities EUNIS: H3.2.8–7. demissa ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. Suprafeþe: mici (circa 10 ha).25 Alpine and sub-Mediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago demissae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu et Täber 1977.HAB 1999: 62. În stratul ierbos.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. P = 1200–1300 mm. ªaua Crãpãturii). a speciilor endemice. Clima: T = 3. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Asplenium viride pe stânci silicioase cu Polypodium vulgare.50C. Grohotiºuri. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme R6212 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga mutata spp. de asemenea se remarcã un numãr apreciabil de specii transgresive 346 . Substrat: calcare moderat umede. subliniem prezenþa.

0–2. Staþiuni: Altitudine: 1120–1750 m. Draba haynaldii. xero-heliofil.15321 Eastern Carpathian saxifrage-campion cliff communities EUNIS: H3. Androsace villosa ssp. Coldea et al. Saxifragetum luteoviridis (Pawl. Borhidi (1958) din Masivul Ceahlãu.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. 2001. Silene zawadzkii. pentru Masivul Fãgãraº ºi apoi în lucrarea de sintezã (1977) asupra vegetaþiei de pe stâncãrii din Carpaþii României. Campanula kladniana. Munþii Hãºmaº. Specii endemice: Achillea schurii. Grohotiºuri. Saxifraga paniculata. Este amintitã. Kernera saxatilis pe stânci calcaroase Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Maramureºului. haynaldiana. Androsace lactaea. Rarãu. et Walas 1949 (Syn. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) din ordinul Seslerietalia. Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº. 2001. Masivul Ceahlãu (?). Rodnei. Carex sempervirens.HAB 1999: 62. O cercetare mai atentã a grupãrilor din Carpaþii României ar duce la identificarea unei variante geografice. Suprafeþe: mici (aproximativ 10 ha). Sanda 2002. Gypsophila petraea. Poa nemoralis. arachnoidea. Eritrichium nanum ssp. 1997. diferitã de asociaþia descrisã de B. demissa. Literaturã selectivã: Boºcaiu et Täuber F.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago luteoviridis – Silenetum zawadzkii Pawl. Sanda et al. 1977. P = 1000–1250 mm. et Walas 1949) Sileno zawadzkii – Caricetum rupestris Täuber 1987. Specii caracteristice: Saxifraga mutata ssp. Cu certitudine. demissa. Redactat: Simona Mihãilescu. Mihãilescu S. Soluri: proto-rendzinic. Alte specii: Saxifraga luteoviridis. realizeazã 347 . screes and sands CORINE: 62. Pawlowschi 1937 din Tatra. Saxifraga mutata ssp. 1937) Pawl. dintre care menþionãm: Sesleria rigida ssp. Munþii Rarãu. este prezentã în celelalte masive muntoase: Maramureº. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga mutata ssp. Valoare conservativã: mare.2. Helianthemum alpestre. Asplenium ruta-muraria. R6213 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci cu Saxifraga luteoviridis ºi Silene zawadzkii Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks.6. Hãºmaº.00C. În stratul ierbos. specia caracteristicã ºi uneori edificatoare. Coldea 1991. demissa. Grupãrile Saxifragetum luteo-viridis au fost semnalate pentru prima datã la noi de A. Structura: Habitat rupicol. Clima: T = 5. Substrat: calcare. în regiunea montanã. habitat endemic carpatic. ulterior. Munþii Rodnei.: Lino extraaxilaris – Silenetum zawadzkii Olos 1982. jankae. Relief: stânci însorite.

Coldea et Pânzaru 1987. 1977. jankae. haynaldiana. Literaturã selectivã: Borhidi 1958. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Piatra Iorgovanului). Mititelu et al. al asociaþiei Artemiso baumgarteniGypsophiletum petraeae Puºcaru et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) acoperiri de 5–15%. screes and sands CORINE: 62. Puºcaru-Soroceanu et al. considerat balcanic. Poa nemoralis. 1997. Sanda 2002. Nechita et Mititelu 1996. 2001. 348 . Erigeron uniflorus. În compoziþia floristicã sunt numeroase specii transgresive din ordinul Seslerietalia dintre care se remarcã Sesleria rigida ssp. Specii endemice: Campanula carpatica. Gypsophila petraea pe stânci calcaroase cu Saxifraga luteoviridis Valoare conservativã: mare. menþionãm prezenþa speciilor daco-balcanice Edraianthus graminifolium ºi Asperula capitata. Sanda et al. Carex sempervirens ºi Helianthemum alpestre. Specii caracteristice: Silene zawadzkii.15324 Eastern Carpathian musky saxifrage cliff communities EUNIS: H3. Cystopteris fragilis. Clima: T = 3. pe lângã speciile edificatoare Saxifraga marginata ssp.6. Structura: Habitat saxicol. Kernera saxatilis. P = 1325 mm. Eritrichium nanum ssp. dubia. Thymus pulcherrimus. Pe mãsurã ce solul se dezvoltã. habitatul evolueazã spre pajiºti bazifile de pe corniºe. Asplenium trichomanes. Thymus comosus. Asplenium viride.15 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs PAL. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga luteoviridis. Reprezintã un omolog. Silene nutans ssp. Silene zawadzkii. xero-heliofil. Suprafeþe: foarte mici (circa 1 ha). Crepis jacquinii. stâncãrii. Grohotiºuri. Coldea 1990. Leontopodium alpinum. Staþiuni: Altitudine: 1640–1720 m. habitat endemic. 1956 descrisã din Munþii Bucegi. R6214 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci calcaroase cu Saxifraga marginata ssp. În stratul ierbos. Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea 1977. Relief: pereþii abrupþi ai hornurilor. et Voik 1977. Alyssum repens. Saxifraga paniculata.HAB 1999: 62. Alte specii importante: Gypsophila petraea. Coldea et al. Poa laxa. Soluri: superficiale.0–2. 1987. Artemisia eriantha. Cardaminopsis arenosa. Substrat: calcaros. SchneiderBinder E. Valoare conservativã: mare. Trisetum alpestre.2. rocheliana ºi Gypsophila petraea.25 Alpine and subMediterranean calcareous cliffs Asociaþii vegetale: Saxifrago rochelianae – Gypsophiletum petraeae Boºcaiu. Coldea 1991. Täuber. Asplenium rutamuraria. rocheliana ºi Gypsophila petraea Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. habitat endemic. Campanula kladniana.50C.

Carpaþii Occidentali: Detunata Goalã. Sanda 2002. speciile caracteristice Woodsia ilvensis ºi Asplenium septentrionale realizeazã împreunã o acoperire de pânã la 20%. Soluri: litosoluri.5–3. Carpaþii Meridionali: Valea Sadului. Jovibarba heuffelii. Coldea 1991. Stratul muscinal – în care sunt prezente speciile: Rhytidium rugosum.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Woodsio ilvensisAsplenietum septentrionalis T. Campanula kladniana.HAB 1999: 62. Grohotiºuri. Polypodium vulgare.00C. Specii caracteristice: Woodsia ilvensis. 1997. Asplenium trichomanes. diferenþiindu-l de cel similar. Coldea et al.5–5.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. Poa nemoralis. Tx. R6215 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Asplenium septentrionale ºi Woodsia ilvense Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Coldea et al. În stratul ierbos. Kernera saxatilis. 1937 Woodsio ilvensis-Asplenietum dianthetosum henteri (Schneider-Binder 1972) Drãgulescu 1988. Cystopteris fragilis. Drãgulescu 1988. 1977. Saxifraga paniculata. 1250 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Woodsia ilvensis. Redactat: Simona Mihãilescu. Eritrichium nanum ssp. granite. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. bazalte. dubia. 1997. jankae. Suprafeþe: restrânse (aproximativ 10 ha). Alte specii importante: Sedum maximum.6. rocheliana. 2001. Asplenium viride. Thymus comosus. Munþii Cãlimani. Specii endemice: Androsace villosa ssp. cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Coldea 1991. Substrat: ºisturi cristaline. Sanda et al. în regiunea montanã. Menþionãm prezenþa speciilor: Dianthus henteri ºi Veronica bachofenii care dau caracterul regional al habitatului. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Saxifraga marginata ssp. cu pereþi aproape verticali (50–900). Oligotrichum hercynicum. Schistidium apocarpum ºi Madotheca platyphylla. prezent în Europa Centralã. Sanda et al. P = 850– 349 . Clima: T = 6. Literaturã selectivã: Schenider-Binder E. Cardaminopsis arenosa. andezite. Gypsophila petraea. arachnoidea. Specii endemice: Silene nutans ssp. 1975. Munþii Cibinului. 2001. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Gutâi. Androsace lactea. Staþiuni: Altitudine: 650–750 m ºi 1250– 1400 m.2.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Hedwigia ciliata. Asplenium septentrionale. Specia Woodsia ilvensis este rarã în flora României. Valoare conservativã: redusã. Saxifraga paniculata. 1993. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. Literaturã selectivã: Boºcaiu et al. Specii caracteristice: Saxifraga marginata ssp. rocheliana. Structura: Habitat sciafil. Relief: fisuri de stânci acide. cu pH = 4.8.

abrubþi ºi umbriþi. Cleanþul Ilovei.0–4. Cazanele Dunãrii.90C. Clima: T = 11. în etajul colinar.6. Piatra Cloºani. Stratul ierbos: Fitocenozele cu Ceterach officinarum sunt localizate în sudul Banatului ºi sunt bogate în specii cu origine dacicã ºi carpato-balcanicã: Draba lasiocarpa. Structura: Habitat calcifil. termofil. Suprafeþe: mici (circa 1 ha). stânci calcaroase. Relief: pereþii stâncoºi. Staþiuni: Altitudini: 200–1200 m.2. Drabo lasiocarpae – Ceterachetum (Schneider-Binder 1969) Peia 1978.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Achillea schurii pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum 350 . Soluri: rendzine superficiale. P = 750–1200 mm. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6216 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Ceterach officinarum ºi Draba lasiocarpa Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio – Ceterachetum Vives 1964. Valea Þesnei. Grohotiºuri.HAB 1999: 62. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Substrat: calcaros. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei.

Clima: T = 9. Poa nemoralis. Draba lasiocarpa. Specii caracteristice: Silene saxifraga ssp. Ceterach officinarum. et al. habitat endemic. adeseori. Micromeria pulegium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ceterach officinarum. 1939. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Sanda 2002. Maloº 1973. Structura: Reprezintã un omolog al habitatului descris din Munþii Croaþiei.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Poa nemoralis. petraea. petraea. Sanda 2002. Sedum maximum. Saxifraga paniculata. 1997. Cystopteris fragilis. Asplenium ruta-muraria ºi Asplenium trichomanes ssp.HAB 1999: 62. Valoare conservativã: mare. Este consideratã o grupare vicariantã celei din Serbia (Ceterachi-Ramondetum serbicae JavanovicDunjic 1952). Schneider-Binder E. Dianthus petraeus. Cheia Prisãcinei. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Alyssum petraeum. Substrat: calcaros. denotã tendinþe de evoluþie a asociaþiei spre AsplenioSyringetum vulgaris Jakucs et Vida 1959. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Silene saxifraga ssp. care conferã caracterul regional al habitatului.5–4. hungarica. Coldea 1991. Stratul ierbos: se remarcã prezenþa unui numãr apreciabil de elemente de legãturã cu cenotaxonii alianþei Seslerion rigidae Zóly. Asplenium ruta-muraria. Staþiuni: Altitudini: 340–1050 m. Stratul arbuºtilor: colonizãrile cu Syringa vulgaris ºi Cotinus coggygria care apar frecvent pe stâncãriile supuse eroziunii. Asplenium trichomanes. petraea. Saxifraga paniculata. 1931. totuºi deosebirea dintre alcãtuirea floristicã a celor douã asociaþii este evidentã.50C.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenio-Silenetum petraeae Boºcaiu 1971. Sedum album. Dianthus kitaibelii. Relief: stânci verticale cu expoziþii sudice. ca unitãþii intraspecifice ale speciei Silene saxifraga. Moehringia muscosa. Ciuceava Frasinului). între Bãile Herculane ºi Crestele 351 .2. Sanda et al. Sedum hispanicum. Deºi separarea taxonomicã între Silene hayekiana ºi Silene petraea este anevoioasã. R6217 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Silene saxifraga ssp. habitat endemic. Ciucevelor (Cheia Bedinei. Cardaminopsis arenosa.6. în etajul montan. Coldea et al. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Valea Cernei. Asplenium trichomanes ssp. Grohotiºuri. Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda et al. 1969. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Polypodium vulgare. SchneiderBinder E. quadrivalens. 1997. Valoare conservativã: mare. Athamantha turbith ssp. 2001. Specii caracteristice: Ceterach officinarum. Alte specii importante: Asplenium ruta-muraria. P = 800–1150 mm. 1970. Alte specii importante: Micromeria pulegium. 2001. respectiv Asplenio-Silenetum hayekianae Horv. Edraianthus graminifolius. ambele fiind considerate. Sedum maximum. quadrivalens Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Coldea 1991. Suprafeþe: mici (1 ha). Redactat: Simona Mihãilescu. Coldea et al. Soluri: superficiale.

Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Nemira. Asplenietum septemtrionalis Schwick 1944. saxatilis. Mihãilescu S. Valoare conservativã: redusã. Staþiuni: Altitudini: 380–700 m. Carpaþii Meridionali: Munþii ÞarcuGodeanu. Suprafeþe: mici (circa 50 ha). Piatra Bulzului. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. În sudul þãrii. Clima: T = 8. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Valea Bistriþa Aurie. Tx. Specii caracteristice: Tortula muralis.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum trichomano-rutae-murariae Kuhn 1937. Bicãjel. Sanda 2002.5–6. Apar frecvent ºi în staþiuni secundare. Ocna. Polypodium vulgare. unde sunt legate de crãpãturi de ziduri cu mortar (Transilvania) ºi în sudul þãrii. Piatra Singuraticã.: Tortulo-Asplenietum Tx. Asplenium septentrionale ºi Cystopteris fragilis. Schneider-Binder E. Alyssum saxatile. Cystopteris fragilis.2141 Carpathian fern siliceous cliffs EUNIS: H3. 1997. Relief: pereþi abrupþi cu fisuril. Soluri: superficiale.HAB 1999: 62. Nechita et Mititelu 1996. Substrat: calcare.HAB 1999: 62. 1941. Munþii Trascãu. Ctenidium molluscum.153 Carpathian calcareous cliff heliophile communities EUNIS: H3. Structura: Habitat heliofil. Tortula muralis poate avea o acoperire între 15–20%. 352 . dubia Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6218 Comunitãþi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase cu Asplenium trichomanes ºi Asplenium ruta-muraria Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium ruta-muraria. dubia. Mãgura-Tg. Stratul muºchilor este bine reprezentat. Sanda et al. Carpaþii Occidentali: Munþii Codru-Moma. Asplenium septentrionale ºi Silene nutans ssp. Festuca rupicola ssp.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. înruditã cu Cymbalarietum muralis Görs 1966. Valeriana tripteris. Sedum hispanicum. 2001. Sedum maximum. Munþii Gilãu.6. În cadrul asociaþiei. 1937). Munþii Piatra Craiului. Asplenium trichomanes. Grohotiºuri. Transilvania. Paucã A. în condiþiile climatului de influenþã sub-mediteraneeanã. Specii endemice: Campanula carpatica. Moehringia muscosa. 1937 (Syn. în regiunea montanã.50C. Resmeriþã (1969) 1970. Literaturã selectivã: Pascal et Mititelu 1971. 1938. Munþii Cibinului. în regiunea montanã. 2001. Redactat: Simona Mihãilescu.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Asplenietum septentrionali – adianti-nigri Oberd. Alte specii importante: Poa nemoralis. Asplenium x adulterinum. P = 900 mm. Cardaminopsis arenosa. Coldea 1991. 1969. a fost semnalatã varianta nitrofilã cu Cymbalaria muralis. mai sunt semnalate urmãtoarele faciesuri cu: Asplenium trichomanes. Carpaþii Meridionali: Cisnãdioara-Sibiu. R6219 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Asplenium adiantum-nigrum. Saxifraga paniculata. Fitocenoze fragmentare ale acestei asociaþii au fost semnalate din Munþii Codru-Moma.2. Silene nutans ssp. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL.

rãspânditã pe brânele stâncoase din Defileul Turnu Roºu. Staþiuni: Altitudine: 450–650 m. R6220 Comunitãþi sud-est carpatice pe stânci silicioase cu Jovibarba heuffelii ºi Veronica bachofenii Corespondenþe: NATURA 2000: 8220 Silicious rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: – CORINE: 62. Mititelu et Barabaº 1972. Jovibarba heuffelii.2. specific Carpaþilor româneºti. P = 750–850 mm. în fisuri de stânci cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Speciile care disting habitatul dându-i caracterul regional. Relief: fisuri de stânci din vãi intramontane. Thymus comosus. Epilobium collinum. Coldea et al.2142 Southern Carpathian Jovibarba heuffelii communities EUNIS: H3. Solul: litosol superficial cu pH = 4.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. considerate diferenþiale geografice: Thymus comosus. Silene nutans ssp. de dimensiuni mai mult sau mai puþin variabile. 1941. Coldea 1991. 1980) precum ºi cele din Defileul Oltului (Valea Cãlineºti. Asplenium cuneifolium. Clima: T = 8. Munþii Piatra Craiului (Cheile Dâmbovicioarei.6. Stratul muscinal – în care este prezent Ctenidium molluscum cu o aco- 353 . Polypodium vulagre. Jovibarba heuffelii. Sedum maximum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Suprafeþe: mici (circa 10 ha). fragmentat. dubia. Sanda 2002. Staþiuni: Altitudine: 280–700 m. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Cibinului.HAB 1999: 62. Asplenium trichomanes. Stratul ierbos. Asplenium septentrionale. P = 770 mm.0–6. Stratul ierbos: sunt prezente speciile balcanice. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Fitocenozele. Maria Ciuchea. Structura: Habitat sciafil. pereþi stâncoºi foarte înclinaþi (60–900). Substrat: roci silicioase.4–6. sunt speciile dacice: Silene dubia. cu pH = 4. Relief: zone piemontane. dubia.75–5. Cazanele Dunãrii (Sanda et al. Structura: Habitat rupicol. identificate de noi în (Sanda. Solul: litosol superficial. Doltu. 1972. Suprafeþe: mici (circa 10 ha). 1977). Cheile Prãpãstiile Zãrneºtiului). Asplenium ruta-muraria. Redactat: Simona Mihãilescu. Asplenium x adulterinum. 1997. Valea Sadului. Thymus comosus ºi speciile daco-balcanice: Genista janensis. 1970 completeazã structura floristicã a acestor cenoze rupicole. Substrat: acid. unde procesele de bioacumulare organogenã sunt mai active a fost semnalatã legãtura spre Poëtum nemoralis veronicetosum bachofeni Borza 1959.75–5. 2001. Cardaminopsis arenosa. habitat endemic. Schneider-Binder E. Clima: T = 8.50C. fragmentat.20C. în regiunea colinarã. Grohotiºuri. Genista janensis ºi Veronica bachofenii. Alte specii: Veronica bachofenii. Popescu. Specii endemice: Silene nutans ssp. 1968. Specii caracteristice: Asplenium adiantum-nigrum. În aceste locuri s-a observat stadii cu Genista janensis ºi Thymus comosus. Sanda et al. În locuri cu înclinaþie mai micã. Literaturã selectivã: Paucã A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Asplenium adiantum-nigrum. Cystopteris fragilis.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Sempervivetum heuffelii Schneider-Binder 1969.

1977. Redactat: Simona Mihãilescu.2 Vegetated siliceous inland cliffs PAL. Specii endemice: Silene nutans ssp.6. 1969. dubia. Sanda 2002. Ctenidium molluscum ºi Hypnum cupressiforme Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 62. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Mraconia. 1995. 2001.2. în regiunea colinarã. Relief: 354 . Rhytidium rugosum ºi Hedwigia ciliata. Eºelniþa. Suprafeþe: foarte mici (aproximativ 1 ha). Clima: T = 10. Thymus comosus. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Veronica bachofenii. Mihãilescu S. Defileul Criºului Repede. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Jovibarba heuffelii. Valoare conservativã: mare. Asplenium trichomanes. Sedum hispanicum. Staþiuni: Altitudine: 150–680 m. Alte specii importante: Asplenium septentrionale.70C. habitat endemic.1 Acid siliceous inland cliffs Asociaþii vegetale: Ctenidio – Polypodietum Jurko et Peciar 1963 Hypno – Polypodietum vulgare Jurko et Peciar 1963.HAB 1999: 62. Asplenium rutamuraria. Drãgulescu 1988.9–6. Sanda et al. 2001. Sanda et al. Poa nemoralis. R6221 Comunitãþi dacice din fisuri de stânci silicioase cu Polypodium vulgare. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Jovibarba heuffelii pe stânci silicioase perire de pânã la 10%. Cheile Miniºului. apoi. Sedum maximum. 1997. Coldea 1991. P = 600–770 mm. Grohotiºuri. Specii caracteristice: Jovibarba heuffelii. Coldea et al.2 Vegetated siliceous inland cliffs EUNIS: H3.

pionier. Seseli rigidum. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) crãpãturile ºi poliþele stâncilor. Alte specii cu prezenþã ridicatã: Asplenium trichomanes. pH = 5. Alte specii importante: Poa nemoralis. Sanda et al. Erysimum comatum. 1970. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Geranium lucidum. Substrat: calcaros.2 Basic and ultra-basic inland cliffs Asociaþii vegetale: Campanuletum crassipedis Borza ex Schneider-Binder et al. Peia P.1A22 Banat collinar calcareous cliffs EUNIS: H3. Sempervivum schlehanii. Relief: pereþii stâncoºi. Dicranum scoparium. datoritã unui microtopoclimat cu umiditatea aerului mai ridicatã tot timpul anului. Gruparea se învecineazã cu Seslerietum filiforme. în timpul verii. Sanda 2002. sciafil. Valoare conservativã: redusã. et al. Sesleria filifolia. Ceterach officinarum. Clima: T = 11. Asplenium trichomanes. Neckera complanata.HAB 1999: 62. Ceterach officinarum. Grohotiºuri. Sârbu I. Specii endemice: 355 . în acest habitat sunt semnalate: Ctenidium molluscum.2. Schneider-Binder E. Valoare conservativã: mare. în care sunt prezente numeroase specii de ferigi de talie micã: Polypodium vulgare. 1970. Stratul ierbos. Specii caracteristice: Polypodium vulgare. 1966. Stratul muscinal: în general. Valeriana tripteris. pendente. scabridum ºi Asplenium trichomanes. Sedum maximum. Mnium longirostre Isothecium myurum var. mai scãzutã. Geranium robertianum.8–7. Moehringia muscosa. Literaturã selectivã: Raþiu O. în zona premontanã a Munþilor Almãjului. umbrite pânã la grohotiºuri semifixate. Cystopteris fragilis. prezenþa speciilor Ceterach officinarum ºi Hedera helix conferã habitatului un pronunþat caracter atlantico-mediteranean. Specia edificatoare ºi caracteristicã Campanula crassipes realizeazã o acoperire de 5–15%. Compoziþie floristicã: Specie edificatoare: Campanula crassipes. 1997. condiþii pedo-ecologice precare. Alte specii importante: Alyssym petraeum. Specii endemice: Silene nutans ssp. Specii caracteristice: Campanula crassipes.00C. 2001. Suprafeþe: mici (aproximativ 1 ha). Structura: Habitatul are aspectul de tufe rãzleþe. scabridum. P = 750 mm. et al. abrupþi ºi însoriþi. sub bolþile sãpate în stâncã. Asplenium ruta-muraria. Hypnum cupressiforme. În Cazanele Dunãrii. dubia. iar temperatura. În Cheile Miniºului.5. cu puþine specii în compoziþia floristicã. fragmentat. Asplenium rutamuraria ºi Sedum hispanicum. Ctenidium molluscu. Redactat: Simona Mihãilescu. Neckera besseri. se remarcã faptul cã Polypodium vulgare ºi Hypnum cupressiforme se asociazã frecvent cu Mnium longirostre. stâncile cu expoziþie nordicã sau vesticã.6. Structura: Habitat rupicol. Rãspândire: Carpaþii Occidentali: Cazanele Dunãrii. sunt prezente numeroase briofite. Stratul ierbos. 1978. Staþiuni: Altitudini: 200–250 m. habitat endemic. Asplenium viride. Isothecium myurum var. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polypodium vulgare. R6222 Comunitãþi daco-balcanice pe stânci calcaroase cu Campanula crassipes Corespondenþe: NATURA 2000: 8210 Calcareous rocky slopes with chasmophytic vegetation EMERALD: 6 Inland rocks. În Defileul Criºului Repede.

Cystopteris fragilis. Literaturã selectivã: Schneider-Binder E. Alte specii importante: Alyssum saxatile. Redactat: Simona Mihãilescu. 1997. Valea Prutului. Speciile componente ale habitatului îl situeazã lângã cenotaxoni Asplenietum trichomano rutae-murariae Tx. Soluri: litosoluri. 1997. Pânzaru 1997. Formeazã pâlcuri discontinue pe versantul nord-estic al stâncãriei Casa Doamnei (Stânca-ªtefãneºti). Literaturã selectivã: Mititelu et al. Poa nemoralis. Valoare conservativã: mare. Asplenium trichomanes. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Campanula crassipes (subendemicã). Stratul ierbos. dar constanþa mai mare a unor plante xero-calcifile stepice îi conferã o poziþie foarte apropiatã de ordinul Festucetalia valesiacae. Schiverekia podolica (Bess. et al. Coldea 1991. Clima: T = 9. R6223 Comunitãþi sarmatice pe stânci calcaroase cu Asplenium rutamuraria ºi Schivereckia podolica Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: 6 Inland rocks. este cunoscutã de la Stâncaªtefãneºti ºi. Coldea et al. 1971. 1997. Sedum maximum. Botoºani). P = 500 mm. 1972. Sanda et al. Specii caracteristice: Schivereckia podolica. dubia. Cardaminopsis arenosa. ca mãsuri de salvare. Sanda et al. Valeriana tripteris. 356 . transplantarea în staþiunea Ripiceni. s-a propus.2.HAB 1999: 62 Inland cliffs and exposed rocks EUNIS: H3 Inland cliffs and exposed rocks habitats Asociaþii vegetale: Asplenio – Schivereckietum Mititelu et al. care colonizeazã roci calcaroase. au o acoperire de 25–45%. Structura: Habitat pionier. Coldea et al. 1969. Redactat: Simona Mihãilescu. 1–12 m2 (circa 1 ha). Suprafeþe: mici. screes and sands CORINE: 62 Inland cliffs and exposed rocks PAL. Staþiuni: Altitudini: 50–100 m. Rãspândire: Moldova: Stânca-ªtefãneºti (jud. Sanda 2002. Schivereckia podolica ºi Sempervivum zelebori. ca specii edificatoare.50C. Linum uninerve. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Schivereckia podolica. recifale. Substrat: calcaros. Sanda 2002. xerofil. 1937 ºi Asplenio septentrionali-Milicetum ciliatae Soó 1940. Polypodium vulgare. 1997. în 1978. 1971. Horeanu 1978.6. habitat endemic. Silene nutans ssp. Asplenium rutamuraria. Grohotiºuri. 2001. Relief: versanþi cu înclinare mare. În ultimii ani a fost semnalatã ºi pe Valea Prutului. Sempervivum zelebori.) Andrz.

Suprafeþe: mici (1–4 m2). R6301 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Arenaria biflora Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.3). argilonisipos. Luzula alpino-pilosa. În stratul ierbos. Substrat: silicios. Staþiuni: Altitudine: 1650–2500 m. Sanda 2002. Suru. Ranunculus crenatus. Soldanella pusilla.6. 1926. Alte specii importante: Gnaphalium supinum.-Bl. Stratul muscinal – în cenozele de altitudini mai mici de pe substrat argilo-nisipos. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Vârful Gãrgãlãu. Literaturã selectivã: Voik 1976. ªaua Ciºa-Omul. Cãldarea Sãratã. Specii endemice: Achillea schurii.3. Coldea 1991. 1997. Saxifraga stellaris.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. acide (pH = 5. Relief: bolovãniºuri. Prezenþa speciei Nardus stricta în grupãrile cu Arenaria biflora. Coldea et al. Redactat: Simona Mihãilescu. în etajele subalpin ºi alpin.1111 Alpic acid moss snow-patch communities EUNIS: E4. Rãspândire: Carpaþii Meridionali: Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei. Ciortea ºi Negoiu). Clima: T = 3– -2. Munþii Þarcu – Godeanu. Valoare conservativã: redusã. care se dezvoltã în locuri unde zãpada persistã timp mai îndelungat. Nardus stricta.HAB 1999: 36.111 Alpic acid moss snowpatch communities Asociaþii vegetale: Polytrichetum sexangularis Br. Sedum alpestre. pe lângã Arenaria biflora. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Arenaria biflora.HAB 1999: 36. Poa alpina. pe suprefeþe puternic înclinate (25–600). se observã prezenþa briofitelor cu o acoperire mare: Polytrichum sexangulare. Sanda et al. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm).2. Vegetaþie chionofilã (63)* supini Bartsch 1940. de ordinul a 1 ha. R6302 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Polytricum sexangularis Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. ca edificatori principali ai acestor cenoze. Specii caracteristice: Arenaria biflora. Veronica alpina. P = 1200–1450 mm.6. provenit din dezagregarea ºisturilor cristaline.50C. Grohotiºuri. denotã tendinþa de evoluþie cãtre Nardo – Gnapahalietum * Încadrarea tipurilor de habitate nu este conformã cu semnificaþia clasei 63 din Clasificarea Palearcticã a Habitatelor. 357 . Luzula alpino-pilosa. se remarcã: Gnaphalium supinum. 2001.11 Boreo-alpine acidocline snow-patch grassland and herb habitats Asociaþii vegetale: Arenarietum biflorae Voik 1976. Poa alpina. Structura: Habitat pionier.

Clima: T = -0.1114 Luzula spadicea snow patch communities EUNIS: E4. datoritã solului care.8). Sanda 2002. Momaia. Polytrichum juniperinum. Suprafeþe: mici (1–4 m2). Munþii Fãgãraº. Sedum alpestre. R6303 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Luzula alpino-pilosa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Altitudine: 1900–2270 m. Specii caracteristice: Polytrichum sexangulare. Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). Structura: Habitat pionier. care. 1956. Specia Polytrichum sexangulare alcãtuieºte o grupare pionierã ºi care cu greu evolueazã spre pâlcurile cu Salix herbacea. Stratul ierbos: prezenþa speciilor caracteristice: Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla. Carex pyrenaica. menþionãm: Salix herbacea. 1926 retezaticum Borza 1934). Coldea et al. Suprafeþe: mici. Soldanella hungarica ssp. Relief: pante moderate. Gruniu. grohotiºuri semifixate. acide.6. frecvent. Veronica alpine. Ranunculus crenatus. Se asociazã. în Bucegi. Cãldarea Bila). cu urmãtoarele briofite: Kiaeria starkei. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Piatra Albã. Pholia commutata. Clima: T = 0. Puºcaru-Soroceanu et al. Munþii Þarcu – Godeanu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul Mare. din locuri continuu erodate de ºiroirea apelor ºi îndelungat acoperite de zãpadã. Substrat: silicios. deºi este superficial. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (vârfurile Custura. 1981.00C.113 Luzula spadicea snow patch communities Asociaþii vegetale: Luzuletum alpino-pilosae Br. Alte specii importante: Salix herbacea. Poa deylii ºi 358 . acide (pH = 4. Grohotiºuri. Staþiuni: Altitudine: 2150–2350 m. Kiaeria falcata. grohotiºuri silicioase înclinate. Primula minima sau Carex curvula. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Polytrichum sexangulare. fapt ce permite existenþa speciilor de poacee: Poa alpina. Pholia cuccullata. 1997. Anthelia juratzkana.HAB 1999: 36. Stratul muscinal se caracterizeazã prin specia silicicolã Polytrichum sexangulare. Pe unele suprafeþe se dezvoltã pajiºti încheiate. efectuate în alte masive muntoase ale lanþului carpatic. Plantago gentianoides. P = 1450 mm. în majoritatea masivelor. Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. instalat pe terenuri unde staþioneazã mai mult timp zãpada (zãcãtori de zãpadã). Redactat: Simona Mihãilescu. hungarica. Luzula alpino-pilosa. au condus la desemnarea variantei regionale retezaticum. 2001. au scos în evidenþã cã grupãrile asemãnãtoare sunt rãspândite în etajul alpin.0– -2.2. Gnaphalium supinum. Gnaphalium supinum ºi Arenaria biflora. de ordinul a 1 ha. are totuºi un conþinut humic bogat. Stratul ierbos: asociaþia reprezintã una din grupãrile alpine sãrace în specii. Soluri: litosoluri superficiale. Literaturã selectivã: Puºcaru et al. Oligotrichum hercynicum. Piatra Albã). 1991. care se dezvoltã pe pietriºuri. Buhãescu Mic. Soldanella pusilla. Carpaþii Meridionali: Munþii Bucegi. Pãpuºa. Relief: vãi glaciare umede ºi umbroase. în etajul subalpin. P = 1300–1450 mm. Bucura). Peleaga. Coldea 1990.6– -2.: Luzuletum spadicae Br. Valoare conservativã: redusã. Cerastium cerastoides. lipsite de sporogoane. creºte în exemplare mici ºi rãzleþe. Substrat: silicios.00C. 1926 (Syn. Festuca picta.-Bl. Valea Sadului. Valea Sadului.-Bl. în etajul alpin. Drãgulescu 1995. Poa deylii. de ordinul la 1 ha. Sanda et al. Staþiuni: în care zãpada stagneazã timp îndelungat. Cercetãrile.

Specii caracteristice: Luzula alpino-pilosa. Gnaphalium supinum. Ligusticum mutellina. 1997. hungarica. Coldea et al. Buta. Mt. Poa deylii. acide (pH = 5. spadicea). Lacul Zãnoaga. hungarica.50C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (vârfurile Pietrosul. Obârºia Radeºului. P = 1300–1450 mm. Redactat: Simona Mihãilescu. Valea Pietrele. În stratul ierbos. Plantago gentianoides. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare.: Agrosteto alpinae – Ranunculetum crenati Resmeriþã 1975). Valoare conservativã: redusã. Grohotiºuri. Valea Slãveiului. înzãpezite timp îndelungat. Saxifraga stellaris. Relief: terenuri microdepresionare. versanþii adãpostiþi de vânturi. Nardus stricta. circuri glaciare. Zãnoaga). Soldanella pusilla. Stratul muscinal: menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. Sedum alpestre. menþionãm: Geum montanum. Dintre speciile diferenþiate. Plantago gentianoides. Agrostetum alpinae – Gnaphalietum supini Resmeriþã 1975) Soldanello hungaricae – Ranunculetum crenati Coldea 1985. Specii endemice: Lychnis nivalis. Literaturã selectivã: Borza 1934. Soldanella pusilla.6. Munþii Retezat (Lacul Galeº.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Soldanello pusillae – Ranunculetum crenati (Borza 1931) Boºcaiu 1971 (Syn.3). Munþii Þarcu – Godeanu. Valoare conservativã: redusã. Gãrgãlãu). în timp ce în Carpaþii Meridionali. Veronica alpina. care formeazã mozaicuri ºi complexe cu cenozele petrofile din ordinul Androsacetalia alpinae. 2001. (Syn. Alte specii importante: Salix herbacea. Chrysanthemum alpinum.2.HAB 1999: 36. Staþiuni: Altitudine: 1850–2250 m. Kiaeria starkei. Suprafeþe: de ordinul a 1–10 ha. Kiaeria falcata. Soldanella pusilla este absentã. Sanda et al. R6304 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Ranunculus crenatus ºi Soldanella pusilla Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. specia Ranunculus crenatus este dominantã. Substrat: acid. Sedum alpestre. Clima: T = 0. Soldanella hungarica ssp. Ineu. fiind reprezentat de cenoze cu caracter mezofil.7– -1. Epilobium anagallidifolium. 359 . Soluri: litosoluri superficiale (0–5 cm). ce se dezvoltã pe suprafeþe nu foarte întinse (1–4 m2). Anieº. grupãrile au un caracter local dat de prezenþa speciei Soldanella hungarica ssp. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Festuca supina. Anthelia juratzkana. Bucura. în etajele subalpin ºi alpin. Veronica alpina. În Munþii Rodnei. având o acoperire de pânã la 40%. chiono-petrofil. dominã Soldanella pusilla ºi Plantago gentianoides. Carex pyrenaica. bogate în pietriº fin ºi cu un conþinut redus de materie organicã. Kiaeria falcata. Drãgulescu 1995.: Soldanello pusillae – Plantaginetum gentianoides Resmeriþã 1976. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Luzula alpino-pilosa (L. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. Sanda 2002. prezente în unele grupãri. Resmeriþã 1976. Ranunculus crenatus. Cerastium cerastoides. Munþii Fãgãraº (Valea ªerbotei). Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Ranunculus crenatus. Rebra. Structura: Habitat pionier. Coldea 1990.

Comunitate chionofilã cu Ranunculus crenatus ºi Primula minima Vegetaþie chionofilã carpaticã cu Ranunculus crenatus 360 . Grohotiºuri. Polytrichum sexangulare. Carex pyrenaica. Nardus stricta. 2001. hungarica.). Redactat: Simona Mihãilescu. Sanda 2002. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Soldanella hungarica ssp. Soldanella hungarica ssp. Chrysosplenium alpinum. Sedum alpestre.2. Chrysanthemum alpinum. Alte specii importante: Salix herbacea. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Arenaria biflora. Geum montanum. Sanda et al. Primula minima. 1997. Voik 1976. Resmeriþã 1976. 2005 (ined.6. Specii caracteristice: Soldanella pusilla. Alexiu 1998. Mihãilescu S. Coldea et al. hungarica. Luzula alpino-pilosa. Cerastium cerastoides. Gnaphalium supinum.

Staþiuni: Altitudine: 1660–2100 m. Corongiº). Luzula alpinopilosa. R6306 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Poa supina ºi Cerastium cerastoides Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. 1997. specia Nardus stricta se înmulþeºte vertiginos ºi reconstituie nardetele iniþiale. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Nardus stricta.2. Drãgãºanu. Soldanella hungarica ssp. Redactat: Simona Mihãilescu. Gnaphalium supinum. Cerastium cerastoides. Sanda 2002. Relief: microdepresiuni. Cãldarea Gãrgãlãului. Rebra). rolul principal îl deþine Gnaphalium supinum. Munþii Retezat). Valoare conservativã: redusã. Suprafeþe: mici. vârfurile Anieº. În stratul muscinal menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare.60C.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poo supinae – Cerastietum cerastoides (Söry 1954) Oberd. în primele faze ale colonizãrii. Structura: Habitat chionofil. Alte specii importante: Soldanella pusilla. Coldea 1990. Clima: T = 2. în etajul subalpin. Galaþiul. Corongiº. Staþiuni: Altitudine: 1730–2050 m. Suprafeþe: mici. îndepãrtate prin denudarea solului. Munþii Retezat (Albele.: Nardo-Geetum montani Boºcaiu 1970). În stratul ierbos. Clima: T = 1. Poo supinae – Cerastietum cerastoides chrysosplenietosum alpinae Coldea 1985. Veronica alpina. Substrat: diferit. Resmeriþã 1976. Sedum alpestre. Plantago gentianoides. argilonisipos. Munþii Þarcu-Godeanu. Piule). 361 . Soluri: litosoluri superficiale.0– -0. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) R6305 Comunitãþi sud-est carpatice chionofile cu Gnaphalium supinum ºi Nardus stricta Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Carpaþii Meridionali: Munþii Retezat (Zãnoaga. Relief: cãldãri glaciare. Gnaphalium supinum.50C. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (ªaua Anieºului. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1970.112 Alpic acid cudweed snowpatch communities Asociaþii vegetale: Nardo – Gnaphalietum supini Bartsch 1940 (Syn. Tãul Negru). 2001. niºe de nivaþie cu mãciniºuri de roci. de ordinul a 10 ha.HAB 1999: 36.6. hungarica. Deºi. Kiaeria starkei. Specii caracteristice: Nardus stricta.HAB 1999: 36. Carpaþii Meridionali: Munþii Iezer-Pãpuºa. menþionãm prezenþa speciei diferenþiale daco-balcanice Potentilla ternata care duce la deosebirea dintre cenozele din Alpi ºi a celor din Carpaþii româneºti (Munþii Rodnei.5– -0. Sanda et al.1113 Alpic acid cudweed snow-patch communities EUNIS: E4. P = 1200–1400 mm. vârfurile Ineu. Rãspândire: Carpaþii Orientali: Munþii Rodnei (Piciorul Galaþiului. Substrat: silicios. Ranunculus crenatus. Anthelia juratzkana. Grohotiºuri. de ordinul 1–10 ha. Bucura. P = 1250–1425 mm. Coldea et al. Soluri: litosoluri superficiale. în etajele subalpin ºi alpin inferior. Poa supina. 1957. Cãldarea Bila.

Salix herbacea. Redactat: Simona Mihãilescu.6. Alchemilla glaucescens. hungarica. Soldanella hungarica ssp. Sunt bine reprezentate speciile caracteristice pentru Salicion ºi Salicetea herbacea. Specii caracteristice: Poa supina. Gnaphalium supinum. Nardus stricta. Oligotrichum hercynicum. Coldea 1985. Alte specii importante: Chrysosplenium alpinum. Specii endemice: Silene nivalis. speciile caracteristice ºi edificatoare Cerastium cerastoides ºi Poa supina. cu caracter mezo-higrofil. Sedum alpestre. Sedum alpestre. Carex pyrenaica. Veronica alpina. Chrysanthemum alpinum. Grohotiºuri. Taraxacum alpinum. În stratul muscinal. Cerastium cerastoides. Coldea et al. Luzula alpino-pilosa. respectiv: Gnaphalium supinum. Cerastium cerastoides. Epilobium anagallidifolium. pot realiza acoperiri de la 30 pânã la 75%. menþionãm prezenþa speciilor: Polytrichum sexangulare. 1997. Valoare conservativã: moderatã. 362 . Alexiu 1998. Nardus stricta. Sanda 2002. Kiaeria starkei. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Structura: Habitat pionier chiono-petrofil. Saxifraga stellaris.2. Soldanella pusilla. Resmeriþã 1976. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa supina. Sanda et al. Plantago gentianoides. În stratul ierbos. 1993. 2001. Geum montanum. Literaturã selectivã: Boºcaiu 1971. Primula minima.

Banat. dune nisipoase. Sanda.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Festuco vaginatae – Corynephoretum Soó 1935. periodic. Scabiosa argentea. Corynephorus canescens. Roci: nisipuri continentale.HAB: 64. Grohotiºuri. Erysimum diffusum. Sanda. Anthemis ruthenica. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. Valoare conservativã: foarte mare. Rãspândire: Nisipurile continentale din vestul þãrii: Criºana.725 Pontic dune closed grasslands EUNIS: E1. Koeleria glauca. Alyssum montanum. Carex supina. fitocenozele.HAB: 64. din punct de vedere chimic. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Doltu 1980. Dune de nisip continentale (64) supina. Dianthus pontederae. Specii rare: Pulsatilla pratensis ssp.4.2. Alyssum montanum ssp. Popescu. hungarica. Literaturã selectivã: Karacsonyi 1979. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã datoritã faptului cã nisipurile sunt. Speciile cele mai frecvente sunt: Corynephorus canescens. Scabiosa argentea.715 Pannonic dune closed grosslands EUNIS: E1. Relief: teren plan sau cu denivelãri. P = 600–700 mm. 363 .11 Inland dune pioneer grassland PAL. Hieracium echioides. Carex R6402 Pajiºti ponto-sarmatice de Festuca beckeri ºi Dianthus polymorphus Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.: Festucetum vaginatae subas. Suprafeþe: 15–50 ha în împrejurimile localitãþii Carei. Popescu. Euphorbia seguerana. Specii caracteristice: Festuca vaginata. Koeleria glauca. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Staþiuni: Altitudine: 100–250 m. gmelini. Spergula pentandra. Dianthus pontederae.6. Alte specii importante: Colchicum arenarium.6. Clima: T = 11–9. Popescu. spulberate de vânt. Redactat: A. Din Banat a fost semnalatã de pe Ostrovul Moldova Veche (Morariu et Danciu 1973). Festuca vaginata.50C. Onosma arenarium. Mollugo cerviana. Onosma arenarium. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca vaginata. Koeleria glauca. Stancu 2001. au în structura lor specia Colchicum arenarium (DH2). din Banat (Ostrovul Moldova Veche) ºi Oltenia.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Festucetum beckeri Popescu et Sanda (1976) 1997 (Syn. iar pe Ostrovul Moldova Veche nisipuri aluviale. arenicolum Popescu et Sanda (1976) 1979). Corynephorus canescens. R6401 Pajiºti panonice de Corynephorum canescens ºi Festuca vaginata Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: 64.

Bromus tectorum. Syrenia cana. Medicago falcata. Tragopogon floccosus. Kochia laniflora. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Anthemis ruthenica.50C. Helichrysum arenarium. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Soluri: nisipuri nefixate. Popescu. Tribulus terrestis. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Festuca beckeri ssp. Relief: teren plan. sunt reprezentate prin: Kochia laniflora. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã. cu acumulãri de material organic. ce alcãtuiesc al doilea etaj. Euphorbia seguierana.6. Fumana procumbens. Balta Verde. Clima: T = 11. Ephedra distachya.5–90C. din sudul ºi estul þãrii: Din Oltenia: Pisculeþ. Scabiosa argentea. Astragalus virgatus. Veronica praecox. Helichrysum arenarium. cu mici denivelãri realizate de dunele de nisip. Stachys patula. Stipa botrysthenica. Koeleria glauca. Alte specii importante: Silene conica. Carex colchica. Redactat: A. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Mollugo cerviana. Syrenia montana. Syrenia montana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Rãspândire: Judeþul Galaþi Conachi). Specii mai reprezentative sunt: Secale sylvestris. Silene thymifolia.723 Pontic dune pioneer grasslands EUNIS: E1. Viola hymetia. Suprafeþe: 15–50 ha. Speciile cele mai frecvente sunt: Silene conica. Delta Dunãrii (Letea). Izvoarele. Scabiosa argentea. Sanda 1976. Polygonum arenarium. datoritã faptului cã nisipurile sunt periodic spulberate de vânt. Gypsophila perfoliata. Clima: T = 11–9. Structura: Densitatea micã a plantelor face ca acoperirea pe dunele în curs de fixare sã fie de circa 50%. Popescu. Valoare conservativã: mare. Centaurea arenaria. Fumana procumbens.HAB: 64. Dianthus polymorphus. dune nisipoase. Polygonum arenarium. Onobrychis arenaria. Achillea ochroleuca. Staþiuni: Altitudine: 80–100 m. Specii rare: Ephedra distachya. Roci: nisipuri pe substrat de pietriº ºi de terenuri aluviale. R6403 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Mollugo cerviana Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: 64.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Mollugietum cervianae Borza 1963. Syrenia cana. Speciile mai scunde. Kochia laniflora. Speciile caracteristice: Festuca beckeri ssp. Koeleria glauca.12 Inland dune siliceous grassland PAL. Festuca beckeri. Roci: dune nisipoase continentale. Mollugo cerviana. P = 350–600 mm. Specii caracteristice: Mollugo cerviana. Apera maritima. cu slabe acumulãri de material organic ºi neutre pânã la slab acide. 1973. Astragalus virgatus. Thymelaea passerina. Medicago falcata. Rãspândire: Nisipurile continentale. pânã la nisipuri fixate. Delta Dunãrii 10–15 ha. din punct de vedere chimic. Silene conica. Astragalus virgatus. arenicola. Relief: teren plan sau cu denivelãri. arenicola. Plantago arenaria. Literaturã selectivã: Mititelu et al. Polygonum arenarium.2. Galaþi). (Hanu Suprafeþe: Judeþul Galaþi 5–6 ha. P = 600–700 mm. Valoare conservativã: moderatã. Grohotiºuri. Staþiuni: Altitudine: 10–250 m. Asperula setulosa. Toate aceste specii realizeazã etajul superior care atinge 30–35 cm. În 364 . Hanu Conachi (jud.

715 Pannonic dune closed grasslands. Alte specii importante: Tragus racemosus. Literaturã selectivã: Borza 1963. Sanda 1987. Popescu. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale: Oltenia (Dãbuleni. Staþiuni: Altitudine: 5–80 m. parviflora. Viola kitaibeliana. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) curbura Dunãrii (Calafat) sunt semnalate speciile: Corispermum nitidum. Corispermum nitidum.A2112 Western Pontic sand pioneer forb swards EUNIS: E1. Tribulus terrestris. Corispermum marschallii. Polygonum arenarium. 365 . Secale sylvestre.HAB: 64. Sanda. Achillea ochroleuca. Suprafeþe: 30-40 ha. Bromus tectorum. Calafat). Euphorbia seguierana. P = 450–600 mm. Doltu 1980. Valoare conservativã: foarte mare. neutre pânã la slab acide. Popescu. Doltu 1980. Kochia laniflora. Popescu. Sanda. Chondrilla juncea. Redactat: A. Achillea ochroleuca. Viola kitaibeliana. Moldova de sud – Hanul Conachi) ºi maritime. Polygonum arenarium. Centaurea arenaria. Clima: T = 110C. Literaturã selectivã: Popescu. Grohotiºuri. Popescu. Popescu. Relief: teren plan cu dune nisipoase. 34. Erigeron canadensis. Centaurea arenaria. Gypsophila perfoliata. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Plantago arenaria. Achillea ochroleuca. periodic. Astragalus onobrychis. Apera maritima. Carex liparocarpos.715 Pannonic dune closed grasslands. Silene borysthenica. Structura: Vegetaþia este slab încheiatã.2F22 Pannonic acidophile sand fescue steppes Asociaþii vegetale: Brometum tectorum Bojko 1934. Scabiosa argentea. Stancu 2001. Redactat: A. Silene otites ssp. Rãspândire: Pe toate nisipurile continentale (Oltenia. R6405 Pajiºti ponto-panonice pe dune continentale nefixate cu Bromus tectorum Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Sanda. datoritã faptului cã nisipurile sunt.2. 1960) Popescu. 34. Speciile cele mai frecvente sunt: Plantago arenaria.6. Sanda. spulberate de vânt.HAB: 64. Erysimum diffusum. Specii caracteristice: Plantago arenaria.2G Ponto-sarmatic sand steppes Asociaþii vegetale: Plantaginetum arenariae (Buia et al. Plantago arenaria. Stancu 2001. Tragopogon floccosus. Habitatul este prezent la partea inferioarã a dunelor ºi în interdunele semifixate. R6404 Pajiºti ponto-sarmatice pe dune continentale nefixate cu Plantago arenaria Corespondenþe: NATURA 2000: 6260*Pannonic sand steppes EMERALD: – CORINE: – PAL. Bromus tectorum. Substrat: nisipuri continentale ºi maritime. Peucedanum arenarium.A2111 Western Pontic sand pioneer grass swards EUNIS: E1.

Corispermum nitidum. Substrat: nisipuri continentale. Tragus racemosus. Plantago arenaria. Scabiosa ochroleuca. Principalele specii componente sunt: Bromus tectorum. Sanda. Scabiosa ochroleuca. Polygonum arenarium. Redactat: A. Specii caracteristice: Bromus tectorum Secale sylvestre. Staþiuni: Altitudine: 5–150 m. Viola hymettia. P = 400–550 mm. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Bromus tectorum. Suprafeþe: aproximativ 40–50 ha. Popescu.5–110C. 1997.6. Stancu 2001. din specii anuale. Corispermum nitidum.2. stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) Moldova (Hanul Conachi) ºi Dobrogea (Delta Dunãrii). Relief: teren plan cu dune nisipoase. Tragus racemosus. Silene conica. Doltu 1980. 366 . vernale. Alte specii importante: Gypsophila paniculata. Popescu. Literaturã selectivã: Popescu. Sanda. Valoare conservativã: mare. Structura: Fitocenoze alcãtuite. Grohotiºuri. Silene conica. Kochia laniflora. care folosesc umiditatea nisipului din timpul primãverii. Polygonum arenarium. Secale sylvestre. neutre pânã la slab acide. Corispermum marschallii. Secale sylvestre. Solul: nisipuri nefixate sau în curs de fixare. Popescu et al. Clima: T = 9. în cea mai mare parte.

stâncãrii ºi nisipuri continentale (6) 2. Lascu &. 2004. Muºchii: prezenþi la intrarea în mai multe peºteri. Lascu. 1989. Menþionãm: studiul microbiologic al Peºterii Topolniþa.6. de la 5–1500 m. uneori la una singurã. bacteriile nitrificante din Gheþarul de la Scãriºoara. Grohotiºuri. 1992. majoritatea endemice. R6501 Peºteri Corespondenþe: NATURA 2000: 8310 Caves not open to the public EMERALD: !65 Caves CORINE: 65 Caves PAL. Protista (reprezentat de alge) ºi Plantae (reprezentat de muºchi) sunt incomparabil mai puþin diversificate decât eucariotele din regnul Animalia. Negrea et al. Cristea 1983. 1994. în special prin speciile de lilieci menþionate în DH2. Compoziþie floristicã ºi faunisticã: Bacterii: existã puþine lucrãri publicate. Dobrogea (Movile). Peºteri (65) studiatã flora Laboulbeniale (Ascomycete) din peºterile din România. Fauna subteranã. Ciupercile: existã puþine studii efectuate. Algele: au fost menþionate 50 de specii de alge cavernicole.5. 1993. cu arealul redus la câteva peºteri.6. Staþiuni: Altitudini: diferite. în special din Banat ºi specii de alge cavernicole din Oltenia.HAB 1999: 65 Caves (inclusiv 65. tiobacteriile chemosintetizante din Peºtera de la Movile. Substrat: predominant calcaros. Carpaþii Meridionali. datoritã absenþei luminii.2. Valoare conservativã: foarte mare. Decu and Juberthie. Structura: „Flora” subteranã. Literaturã selectivã: Cristea et Nagy-Toth 1983. procariotele din regnul Monera (reprezentat de bacterii) ºi eucariotele din regnurile: Fungi (reprezentat de ciuperci).4411 Dobrogean hydro-thermal sulphur caves) EUNIS: – Asociaþii vegetale: – Rãspândire: Carpaþii Orientali. a fost Portal de intrare în peºterã 367 . Se cunosc circa 250 de specii troglobionte. Sârbu et Popa. Carpaþii Occidentale.

Valoare conservativã: redusã. P = 450–1000 mm. Cardaria draba. taluzurile din lungul cãilor de comunicaþii. Maria Coroi 1998. Convolvulo – Agropyretum repentis Felföldy 1943. TERENURI AGRICOLE ºI PEISAJE ARTIFICIALE (8) 2. Rãspândire: În lungul drumurilor ºi al cãilor ferate din toatã þara. dar mai ales în sudul ºi estul þãrii (Banat. Daucus carota. Cirsium arvense. Alte specii importante: Convolvulus arvensis. Redactat: A. Clima: T = 11. Nepeta cataria. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Cephalaria transsilvanica. Stancu 2001. Suprafeþe: Ocupã fâºii relativ înguste dar pe lungimi de zeci sau sute de km. Agropyron repens. Conium maculatum. Leonurus cardiaca. Popescu. peste 50–60 cm ºi realizeazã o acoperire de 70–80%. Nepeta cataria ºi Marrubium vulgare Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Relief: teren plan. Cynodon dactylon Leonurus cardiaca. Popescu. materiale care au servit la construcþia drumurilor ºi terasamentului cãilor ferate. Comunitãþi ruderale (87) R8701 Comunitãþi antropice din lungul cãilor de comunicaþie cu Cephalaria transsilvanica. Conium maculatum.0–5.7. Glechoma hederacea. E. Muntenia.00C. pilosa. fiind alcãtuit din speciile.7. Structura: Majoritatea plantelor caracteristice acestor fitocenoze sunt înalte de 368 . Specii caracteristice: Cephalaria transsilvanica. Verbena officinalis. Geum urbanum. nisipuri. Etajul inferior este mai slab reprezentat. et Ana.1. Dobrogea.HAB: 87. Moldova). Oltenia. Cardaria draba.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Dauco – Cephalarietum transsilvanicae M. Staþiuni: Altitudine: de la nivelul mãrii pânã în zona montanã. Verbena officinalis. Agropyron repens. Literaturã selectivã: Coroi et Coroi 1998. Taraxacum officinale. Eragrostis minor. Leonurus marrubiastrum. Carduus acanthoides. Ballota nigra. Capsella bursa pastoris. Speciile mai frecvent întâlnite sunt: Artemisia vulgaris.2. Cynodon dactylon. Roci: pietriºuri. în lungul cãilor de comunicaþii. Sanda.

Lolium perenne.50C. Balloto – Malvetum sylvestris Gutté 1966. Chenopodium album.HAB: 87. Rãspândire: Islazurile din toatã þara dar. Staþiuni: terenuri plane. Alte specii importante: Arctium lappa. Agropyron repens. Dobrogea ºi Moldova. în Oltenia. Marrubium praecox. deficitare în umiditate. Roci: depozite lutoase.2. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Carduus nutans. uneori slab sãrãturate. tauricum. Verbena officinalis. Onopordum acanthium.2. cu acumulãri de materiale organice în descompunere. loessuri. cum. Clima: T = 10. Rãspândire: Pe terenurile nelucrate din toatã þara dar mai ales în regiunile din sud ºi est. Descurania sophia. Sanda. C.7. Literaturã selectivã: Drãgulescu 1995. Morariu 1967. 1927.5 m înãlþime ºi acoperirea de 70–80%. O.5–90C. Staþiuni: Altitudine: 80–350 m. Valoare conservativã: redusã. pante uºor înclinate la altitudine de la 50–350 (450) m. Artemisia vulgaris. Stancu 2001. C. Centaurea calcitrapa. Carduus nutans. Soluri: cernoziomuri.Bl. solstitialis. Descurania sophia. P = 450–650 mm. Clima: T = 10. Carduus nutans. Roci: depozite loessoide. Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Arctio – Ballotetum nigrae (Felföldy 1942) Morariu 1943. Suprafeþe: Toate terenurile rãmase nelucrate (zeci de ha). Verbascum thapsus. Densitatea mare a acestor plante face dificilã instalarea speciilor de talie micã.5–4 ha. Suprafeþe: de la 0. Datura 369 . Artemisietum annuae Morariu 1943. Stellaria media. Structura: Speciile nitrofile mai frecvent întâlnite sunt: Sisymbrium loeselii. realizeazã etajul superior ce depãºeºte 1. Cirsium lanceolatum. Morariu 1943. Carduus nutans ºi Centaurea calcitrapa Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL. Cirsium lanceolatum. Muntenia. Artemisia annua ºi Ballota nigra Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87. O. Ballota nigra. 1936. C. tauricum. Verbascum thapsus. Carduetum hamulosi Floriþa Diaconescu 1978.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Onopordetum acanthii Br. Arctium lappa. Chamomilla recutita. Redactat: A. O. cu precãdere. Specii caracteristice: Onopordum acanthium. nisipuri aluviale. Artemisia absinthium. soluri nisipo-lutoase. et al. de aceea sunt puþine specii în stratul inferior dintre care mai reprezentative sunt: Malva sylvestris. tauri- R8703 Comunitãþi antropice cu Agropyron repens. Arctium lappa. Popescu. acanthoides. Agropyron repens. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8) R8702 Comunitãþi antropice cu Onopordum acanthium. Popescu.5–9. hamulosus. P = 450–600 mm. Soluri: cernoziomuri. Carduetum nutantis Sãvul. Structura: Onopordon acanthium.

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

stramonium, Artemisia annua, Capsella bursa pastoris, Malva sylvestris, Ballota nigra, Geum urbanum, Cirsium lanceolatum, C. arvense, Conium maculatum, Leonurus cardiaca, Chelidonium majus. Aceste plante de 30–40 cm înãlþime realizeazã o acoperire de 75–80% împiedicând instalarea plantelor mai scunde cum sunt: Poa annua, Lepidium ruderale, Polygonum aviculare, Atriplex tatrica, Amaranthus crispus, Geranium pusillum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Malva sylvestris, Artemisia annua, Ballota nigra, Arctium lappa, Conium maculatum. Specii caracteristice: Malva sylvestris, Ballota nigra, Artemisia annua, Arctium lappa. Alte specii importante: Descurainia sophia, Datura stramonium, Solanum nigrum, Chenopodium album, Solidago canadensis, Amaranthus retroflexus, Agropyron repens, Leonurus cardiaca, Verbena officinalis. Literaturã selectivã: Morariu 1943. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Terenuri virane, margini de drum, cãrãri, curþi, în toatã þara. Suprafeþe: 500–600 ha. Staþiuni: Altitudine de la nivelul mãrii pânã la 500–600 m, în zona colinarã; Clima: T = 11–8,50C; P = 500–800 mm; Relief: terenuri plane, pante uºor înclinate cu expoziþie sudicã, esticã ºi vesticã. Soluri: nisipoase ºi luto-nisipoase bogate în substanþe organice în descompunere, deficitare în umiditate în timpul verii. Structura: Majoritatea plantelor componente sunt de talie micã, dar se pot separa douã straturi: cel superior este realizat de speciile: Lolium perenne, Lepidium ruderale, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Hordeum murinum, Malva pusilla, Centaurea calcitrapa, Eragrostis minor. Etajul inferior este alcãtuit din specii repente sau cu tulpina foarte redusã cum sunt: Amaranthus crispus, Euclidium syriacum, Poa annua, Polygonum aviculare, Sagina procumbens. În cadrul acestor fitocenoze pot fi semnalate ºi specii de briofite ruderale ca: Bryum argenteum ºi Syntrichia ruralis. Valoare conservativã: redusã.

R8704 Comunitãþi antropice cu Polygonum aviculare, Lolium perenne, Sclerochloa dura ºi Plantago major
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Lolio – Plantaginetum najoris (Linkola 1921) Berger 1950, Sclerochloo – Polygonetum avicularis (Gams 1927) Soó 1940.

Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Poa annua, Polygonum aviculare, Plantago major, Sclerochloa dura, Lolium perenne. Specii caracteristice: Plantago major, Polygonum aviculare, Euclidium syriacum, Sclerochloa dura. Alte specii importante: Trifolium repens, Taraxacum officinale, Hordeum murinum, Matricaria perforata, Chamomilla recutita, Malva pusilla, Eragrostis minor. Literaturã selectivã: Morariu 1967; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

370

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

R8705 Comunitãþi vest-pontice cu Petunia parviflora ºi Solanum retroflexus
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: 87.2 Ruderal communities EUNIS: – Asociaþii vegetale: Heliotropio curassavicae – Petunietum parviflorae Dihoru et Negrean 1975 emend. Popescu et Sanda 2001; Lepidietum latifolii Floriþa Diaconescu 1978.

(neofite) cu rãspândire micã în flora þãrii, care dau nota caracteristicã acestui tip de vegetaþie, sunt: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Solanum triflorum, Coronopus didymus. Alte specii importante: Chenopodium glaucum, Atriplex hastata, Cynodon dactylon, Artemisia annua, Trifolium fragiferum. Literaturã selectivã: Dihoru, Negrean 1975; Dihoru, Negrean 1976; Popescu, Sanda 1976; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

Rãspândire: Delta Dunãrii Caraorman, Sf. Gheorghe).
2

(Letea,

Suprafeþe: Între 500 m ºi 4–5 ha. Staþiuni: Altitudine: 2–5 m; Clima: T = 11– 10,50C; P = 400–500 mm. Relief: teren plan, cu foarte mici denivelãri (microdepresiuni ºi ridicãturi de teren), puternic însorite. Roci: nisipuri maritime. Soluri: nisipuri fixate sau în curs de fixare, bãtãtorite, ºi sãrãturate, periodic bãltite dar uscate în timpul verii. Structura: Vegetaþia este unistratificatã ºi este compusã din: Heliotropium curassavicum, Petunia parviflora, Polygonum rurivagum, Amaranthus deflexus, Amaranthus crispus, Chenopodium ambrosioides, Solanum retroflexus, Atriplex hastata, Lepidium latifolium, Chamomilla recutita. Valoare conservativã: mare. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Petunia parviflora, Heliotropium curassavicum, Coronopus didymus, Lepidium latifolium. Specii caracteristice adventive

R8706 Comunitãþi sud-est carpatice cu Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium ºi Atropa belladonna
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Digitalo-Calamagrostietum arundinaceae Oberd. 1957, Epilobietum angustifolii Rübel 1930 emend. Oberd. 1973, Atropetum bella-donnae (Br.-Bl. 1930) Tx. 1950.

Rãspândire: Carpaþii Meridionali (Bucegi, Bârsei, Piatra Craiului, Sebeºului, Siriu), Munþii Apuseni, Carpaþii Orientali (Cãlimani, Hãºmaº). Suprafeþe: Zeci de ha, în parchete. Staþiuni: Altitudine: 650–850 m; Clima: T = 7–60C; P = 800–900 mm. Relief:

371

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

versanþi slab pânã la mediu înclinaþi, cu expoziþie sudicã ºi sud-esticã. Roci: ºisturi cristaline, roci vulcanice (în Cãlimani). Soluri: districambosoluri, superficiale ºi cu reacþie acidã. Structura: Speciile edificatoare sunt plante de talie mare, care ocupã rapid terenurile despãdurite. Dintre cele mai reprezentative, menþionãm: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Epilobium collinum, Aruncus dioicus, Snecio fuchsii, Digitalis grandiflora, Doronicum austriacum. De asemenea, sunt prezente speciile de talie micã ºi mijlocie, dintre care cele mai frecvente sunt: Leucanthemum waldsteinii, Silene heuffelii, Luzula sylvatica, L. forsteri, Gnaphalium sylvaticum. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Calamagrostis arundinacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora, Senecio fuchsii. Specii caracteristice: Calamagrostis arundimacea, Epilobium angustifolium, Atropa belladonna, Digitalis grandiflora. Alte specii importante: Gnaphalium sylvaticum, Viola canina ssp. montana, Hypericum hirsutum, Stachys sylvatica, Eupatorium cannabinum, Solidago virgaurea, Fragaria vesca, Luzula luzuloides, Achillea distans, Campanula persicifolia, Galeopsis speciosa. Literaturã selectivã: Morariu, Spiridon 1975; Oroian 1998; Sanda, Popescu, Stancu 2001. Redactat: A. Popescu.

R8707 Comunitãþi sud-est carpatice cu Poa supina
Corespondenþe: NATURA 2000: – EMERALD: – CORINE: – PAL.HAB: – EUNIS: – Asociaþii vegetale: Poëtum supinae (Oberd. 1957) Brun-Holl 1962 emend. Gutte 1969.

Rãspândire: Etajele montan inferior ºi mijlociu al Carpaþilor Orientali, Meridionali ºi Munþii Apuseni. Suprafeþe: Sub formã de vetre, de la 500–1000 m² pânã la 2–3 ha. Staþiuni: Altitudine: 600–1000 m. Climã: T = 7–50C; P = 800–1000 mm. Relief: vãi montane, versanþi moderat înclinaþi, platouri. Roci: grohotiºuri, bolovãniºuri. Soluri: coluvionale în formare, umede ºi fertile, foarte bogate în substanþe organice, în descompunere. Structura: Etajul superior este alcãtuit din specii înalte de peste 1 m, dintre care menþionãm: Veratrum album, Urtica dioica, Rumesx alpinus, R. arifolius, Chaerophyllum aromaticum, Aconitum toxicum, Heracleum palmatum, Scrophularia nodosa, Polygonum bistorta, Doronicum austriacum. Etajul inferior este realizat de plante scunde, cum sunt: Poa supina, Stellaria nemorum, S. media, Alchemilla hybrida, Trifolium pratense, T. repens, Geranium sylvaticum. În locurile mai uscate apar: Capsella bursa-pastoris, Sagina procumbens precum ºi plante

372

2.7. Terenuri agricole ºi peisaje artificiale (8)

caracteristice pajiºtilor din împrejurimi cu: Festuca rubra, Taraxacum officinale, Phleum alpinum, Deschampsia caespitosa. Valoare conservativã: redusã. Compoziþie floristicã: Specii edificatoare: Rumex alpinus, Poa supina, Veratrum album. Speciile caracteristice: Poa supina, Polygonum bistorta. Alte specii importante: Geranium sylvaticum, Stellaria media, Heracleum palmatum,

Astrantia major, Chaerophyllum hirsutum, Doronicum austriacum, Achillea distans, Solidago virgaurea, Prunella vulgaris, Veronica serpyllifolia, Rumex acetosa, Capsella bursa-pastoris, Geum montanum. Literaturã selectivã: Buia et al. 1962; Beldie 1967; Drãgulescu 1995; Morariu 1967; Puºcaru-Soroceanu et al. 1963; Sanda, Popescu, Barabaº 1997. Redactat: A. Popescu.

Rumex alpinus în comunitãþi antropice

373

Bibliografie generalã
ALEXIU V., 1996, Aconitetum taurici Borza 1934 în Masivul Iezer-Pãpuºa. Naturalia. Stud. ºi Cerc. Piteºti, 1: 115–118. ALEXIU V., 1998, Vegetaþia Masivului IezerPãpuºa. Studiu fitocenologic. Ed. Cultura, Piteºti, 362 p. ANDREI M., 1963, Asociaþia de Festuca amethystina din Munþii Ciucului. Comunic. Acad. R.P.R. 13(6): 541–550. ANDREI M., POPESCU A., 1967, Aspecte din vegetaþia Culmii Pricopan ºi împrejurimi. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 19 (3): 247–263. ANDREI M., ªERBÃNESCU G., 1965, Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de la Lacul Sãrat-Brãila. Analele Univ. Bucureºti, Seria ªti. Nat. 14: 65-80. ANIÞEI L., 2001, Flora ºi vegetaþia bazinului Bahlui (Jud. Iaºi). Tezã de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARCUº M. 1998, Flora vascularã ºi vegetaþia rezervaþiilor forestiere din sudul Dobrogei: Esechioi, Canaraua Fetii, Dumbrãveni ºi Hagieni. Rezumatul tezei de doctorat. Universitatea „Al.I. Cuza” Iaºi. ARDELEAN A., 1981, Myricario-Epilobietum Aich. 33 în valea Criºului Alb. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 111–115. BELDIE A., DIHORU G., 1967, Asociaþiile vegetale din Carpaþii României. Comunic. de Bot., Soc. ªti. Nat. Geogr. 6: 133–238. BELDIE A.. 1956, Rezervaþia naturalã „Bucegi”. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 2: 31–63. BELDIE A.., 1967, Flora ºi vegetaþia munþilor Bucegi, Ed. Acad. R.S.R. Bucureºti. BORHIDI A., 1958, Gypsophilion petraeae Foed. nova et contribution á la végétation du mont Ceahlãu (Carpathes Orientales). Acta Bot. Hung., Budapest, 4 (3–4): 211–231. BORHIDI A., 1971, Die Zönologie der Fichtenwälder von Ost-und Südcarpaten. Acta Bot. Hung., Budapest, 17 (3–4): 287–319. BORZA A., 1934, Studii fitosociologice în Munþii Retezatului. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 14 (1–2): 1–84. BORZA A., 1959, Flora ºi vegetaþia vãii Sebeºului. Ed. Acad. R.P.R., Bucureºti, 326 p. BORZA A., 1966, Cercetãri asupra florei ºi vegetaþiei din Câmpia Românã. I. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 141–162. BORZA A., 1946, Vegetaþia muntelui Semenic din Banat. Bul. Grãd. Bot ºi al Muz. Bot. Cluj, Cluj-Napoca, 26 (1–2): 24–53. BORZA A., 1958, Contribuþii la flora ºi vegetaþia din rãsãritul României. Contrib. Bot., ClujNapoca, 127–158. BORZA A., 1963, Fitocenoze specifice pentru þara noastrã. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1961–1962, Fasc. 2, 779–784. BORZA A., RAÞIU F., 1974, Zönosen mit Betula humilis Schrank. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 289–293. BOªCAIU M., BOªCAIU N., EHRENDORFER F., 1997–1998, The Cerastium alpinum group (Caryophyllaceae) in the SouthEastern Carpathians. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 1–37. BOªCAIU N., 1965, Cercetãri fitocenologice asupra asociaþiei Peucedano (rocheliani) – Molinietum coerulae din Banat ºi Þara Haþegului. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 164–251. BOªCAIU N., 1966, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din împrejurimile oraºului Lugoj. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 69–80. BOªCAIU N., 1970, Pajiºti din alianþa Cynosurion din munþii Banatului. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22 (5): 363–370. BOªCAIU N., 1971, Flora ºi vegetaþia munþilor Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Ed. Acad.R.S.R. Bucureºti, 494 p. BOªCAIU N., 1971, Vegetaþia fontinalã din munþii Þarcu, Godeanu ºi Cernei. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 123–133. BOªCAIU N., 1972, Pajiºti xerice (FestucoBrometea Br.-Bl. 1943) din depresiunea Caransebeº-Mehadia. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1970–1971: 449–468. BOªCAIU N., 1975, Aspecte de vegetaþie din rezervaþia dunelor maritime de la Agigea. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 18: 81–93. BOªCAIU N., GERGELY I., CODREANU V., RAÞIU O., MICLE F., 1966, Flora ºi vegetaþia rezervaþiei naturale Defileul Criºului Repede. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 1: 167–258. BOªCAIU N., LUNGU L., SEGHEDIN T., 1978, Cercetãri sintaxonomice în rezervaþia botanicã Ponoare-Bosani (jud. Suceava). Variaþiile ariei minime ºi indicatori informaþionali într-o serie de asociaþii imbricate. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 375–393. BOªCAIU N., LUPªA V., RESMERIÞÃ I., COLDEA G., SCHNEIDER-BINDER E. 1971, Vegetaþia lemnoasã mezo-xerotermã (Orno-Cotinetalia) din Defileul Dunãrii. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (1): 49–55. BOªCAIU N., MIHÃILESCU S., 1997, Reconsideration of sintaxonomical position for Delphinion elati alliance in the Romanian Vegetation. Proceeding of the Institute of Biology, Bucharest, I:37–40.

477

Bibliografie
BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., 1974, Aspecte de vegetaþie din Cheile Crivadiei (jud. Hunedoara). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 223–229. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1974, Vegetaþia stâncãriilor de la Vârful Poienii de lângã Ohaba de sub Piatrã (valea Streiului). Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 10: 239–241. BOªCAIU N., PÉTERFI L.ª., CERNELEA E., 1975–1976, Pajiºti higrofile ºi mezohigrofile din depresiunea Haþegului. Sargetia. Acta Musei Devensis. Seria ªti. Nat. Deva, 11–12: 201–219. BOªCAIU N., PLÃMADà E., PÉTERFI L., 1972, Studii fitocenologice asupra complexului de mlaºtini alpine ºi subalpine din Valea Judele – Parcul Naþional Retezat. Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 15 (2): 175–185. BOªCAIU N., RESMERIÞà I., 1969, Vegetaþia ierboasã xerofilã de aluviuni din sectorul valea Eºelniþa-valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 21 (3): 209–216. BOªCAIU N., SORAN V., DIACONEASA B., 1964, Contribuþii la cunoaºterea molinietelor din regiunea Oaº-Maramureº. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 241–248. BOªCAIU N., TÄUBER F., 1980, Die Zönogenetische Rolle der Hochstandenflusen in den Rumänischen Karpaten. Phytocoenologia, 7: 166–173. BOªCAIU N., TÄUBER F., COLDEA G., 1978, Asociaþii vegetale rupicole ºi petrofile din munþii Retezatului. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat., Suceava, 4: 253–264. BUCUR N., DOBRESCU C., 1957, Sur les complexes stationaux á Bassia sedoides (Pall.) Aschers. de la dépresion Jijia-Bahlui. Analele ªti. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iaºi, 3(1–2): 326–335. BUCUR N., TURCU G., 1966, Asociaþia de Puccinellia distans din depresiunea JijiaBahlui. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 18(2): 137–142. BUIA A., 1943, Contribuþiuni la studiul fitocenologic al pãºinilor din munþii Carpaþi. Bul. Fac. de Agron. Cluj, 10: 143–168. BUIA A., 1963, Les associations a Nardus stricta L. de la R.P.R. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 8 (2): 119–137. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (I). Probleme agricole, XII, 11: 46–53. BUIA A., PÃUN M., MALOª C., 1960, Pajiºtile naturale din regiunea Craiova ºi îmbunãtãþirea lor (II). Probleme agricole, XII, 12: 31–40. BUIA A., PÃUN M., PAVEL C., 1962, Cap. VIII. Studiu geobotanic al pajiºtilor. În „Pajiºtile din masivul Parâng ºi îmbunãtãþirea lor” Inst. Agron. „T. Vladimirescu”, Craiova, Ed. AgroSilvicã, Bucureºti, 143–274. BUICULESCU I., 1972, Asociaþii de tufãriºuri subalpine din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(6): 483–506. BUICULESCU I., 1972, Nardeto-Festucetum tenuifoliae (Klika et Smarda 1943) com. nov. o nouã asociaþie în vegetaþia tãrii noastre. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 24(4): 261–272. BUICULESCU I., 1975, Asociaþiile de pãdure din masivul Piatra Mare. Stud. ºi Comunic. ªti. Nat. Muz. Brukenthal, Sibiu, 19: 145–177. BURDUJA C., 1968, Observation sur l’association á Convolvulus persicus et sur celle a Alyssum borzaeanum de la réserve du dunes d’Agigea et du Delta du Danube. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea (1969), 151–157. BURDUJA C., DOBRESCU C., GRÂNEANU A., RÃVÃRUÞ M., CÃZÃCEANU I., BÂRCà C., RACLARU P., TURENSCHI E., 1956, Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor naturale din Moldova sub raport geobotanic ºi agroproductiv. Stud. ºi Cerc. de Biol. ºi ªti. Agric., Iaºi, 7(1): 83–119. BURDUJA C., HOREANU C., 1969, Observation sur les associations: a) Cynodon dactylonStipa capillata-Festuca valesiaca et b) Pruno spinosae-Crataegetum Huck de Dobrogea. Lucr. Ses. ªti. a Staþ. de Cerc. marine „Prof. I. Borcea”, Agigea, 3: 175–185. BURDUJA C., MIHAI G., SÂRBU I., 1973, Flora ºi vegetaþia masivului Mãrgineni (jud. Neamþ). Lucr. Staþ. Stejarul, Pângãraþi, Ecologie terestrã ºi geneticã, 53–56. BURESCU P., DONIÞà N., 1999, Vegetaþia lemnoasã palustrã din nord-vestul României: ariniºurile de mlaºtinã, asociaþia Carici paniculatae – Alnetum glutinosae ass. nova. Analele Univ. Oradea, fasc. Silvic., 4: 91–106. CÂRÞU D., 1971, Aspecte din vegetaþia ierboasã de luncã ºi locuri depresionare dintre Craiova-Jiu-Desnãþui-Dunãre. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Studii ºi Cerc., Craiova, 99–108. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia lemnoasã dintre JiuDesnãþui-Craiova ºi Dunãre. Univ. Craiova. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 213–222. CÂRÞU D., 1971, Vegetaþia ruderalã de pajiºti, cãi de comunicaþie ºi terenuri bãtãtorite din interfluviu Jiu-Desnãþui. Studii ºi Cerc. Subcomisia OMN, filiala Olteniei, Gorj, 2: 223–228. CÂRÞU D., 1972, Vegetaþia acvaticã ºi palustrã dintre Jiu ºi Desnãþui. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 177–184. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia ruderalã de locuri bogate în materie organicã din interfluviu JiuDesnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5(15): 44–50. CÂRÞU D., 1973, Vegetaþia terenurilor nisipoase din interfluviul Jiu-Desnãþui. Analele Univ. Craiova, Seria III.a, 5: 36–43.

478

Bibliografie
CÂRÞU M. 1973, Vegetaþia pajiºtilor de deal din bazinul Amaradiei. Analele Univ. Craiova, Seria III-a, 5(15): 51–58. CÃLIN G., MITITELU D., GURÃU M., 1994, Contribuþii la cunoaºterea vegetaþiei din depresiunea Oneºti. Stud. ºi Comunic. Muz. ªti. Nat. Bacãu, 1980–1993, 13: 49–54. CÃZÃCEANU I., TURENSCHI E., 1959, Contribuþii la studiul pãºunilor ºi fâneþelor naturale din platforma Covurluiului. Lucr. ªti. Inst. Agron. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaºi, 209–224. CHIFU T., 1995, Contribuþii la sintaxonomia vegetaþiei pajiºtilor din clasele MontioArrhenatheretea Tx. 37 ºi Agrostietea stoloniferae Oberd. et al. 67 de pe teritoriul Moldovei. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 125–132. CHIFU T., ANTOHE A., BORCEA M., BULIMAR F., CÃLUGÃR M., DAVIDESCU G., FILIPESCU G., HOREANU C., HUÞU M., ION I., LUPAªCU A., MANOLIU A., MIHAI G., MITITELU D., MOÞIU T., MURARIU A., NIÞà M., PISICÃ-DONOSE A., RUSAN M., SIMIONESCU V., SOLOMON L., ªTEFAN N., TOMA C., VIÞALARIU C., VIÞALARIU G., 1989, Cercetãri ecologice în pãdurile de limitã ºi tufãriºurile subalpine din munþii Cãlimani. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, Seria II.a. Supliment, 65–112. CHIFU T., ªTEFAN N., 1992, Contribution to the spruce fir forest study in the Cãlimani mountains. Analele ªti. Univ. „Al.I. Cuza” Iaºi, ^ ^ Seria II.a. Biol. veget . 38: 45–51. ^ CHYTRY M., KUCERA T., KOCI M., 2004, Katalog biotopu Ceské republiky. CIOCÂRLAN V., 1968, Flora ºi vegetaþia bazinului subcarpatic al Slãnicului de Buzãu. Rezumatul tezei de doctorat. Bucureºti. CIOCÂRLAN V., 2000, Flora Ilustratã a României. Pteridophyta et Spermatophyta. Ed. Ceres, Bucureºti, 1138 p. CIUCà M., 1973, Observaþii asupra vegetaþiei ºi ecologiei asociaþiei de Poa violacea din munþii Ciucaº. Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1972–1973: 501–510. CIUCà M., BOªCAIU N., SCHNEIDER-BINDER E., 1977, Vegetaþia pietriºurilor, bolovãniºurilor ºi grohotiºurilor din Carpaþii R.S.R. Comunic. de Bot., 199–204. CIURCHEA M., 1965, Aspecte de vegetaþie din împrejurimile oraºului Râmnicu-Vâlcea. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 265–277. CIURCHEA M., 1966, Aspecte de vegetaþie de pe valea Oltului între Gura Vãii ºi Cornetu (raionul Râmnicu-Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 2: 127–140. CIURCHEA M., 1970, Vegetaþia de stâncãrii de pe valea Cãlineºti (jud. Vâlcea). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 145–165. COLDEA G., 1970, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº. (I). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 22(1): 17–22.
o

COLDEA G., 1971, Cercetãri fitocenologice asupra pãdurilor din munþii Plopiº (II). Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 23(4): 337–345. COLDEA G., 1973, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 36 din România (II). Hidrobiologia, 14: 161–175. COLDEA G., 1973, Pajiºtile mezo-xerofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. Biol., Seria Bot. Bucureºti, 25(6): 487–496. COLDEA G., 1974, Aspecte din vegetaþia masivelor calcaroase situate în bazinul superior al vãii Geoagiului. Acta Musei Devensis. Sargetia. Seria ªti. Nat., 231–237. COLDEA G., 1975, Étude phytosociologique concernant les hêtraies des monts Plopiº. Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 20(1): 33–41. COLDEA G., 1975, Geobotanisches studium der hainbuchenwälder des rumänischen Westgebirges. Feddes Repert. 86(1–2): 99–112. COLDEA G., 1977, Untersuchungen der basiphilen Flachmoorgesselschaften aus Rumänien (Tofieldietalia Prsg. apud Oberd. 1949). Phytocoenologia, Stuttgart, 4(3): 219–241. COLDEA G., 1978, Vegetaþia fontinalã ºi palustrã din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 30(2): 125–134. COLDEA G., 1981, Pajiºtile mezofile din munþii Plopiº. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 23(1): 45–54. COLDEA G., 1981, Untersuchngen der azidophilen Flachmoorgessellschaften aus Rumänien (Scheuchzeretalia palustris Nordh. 1937 und Caricetalia fuscae Koch 1926 em. Nordh. 1937). Phytocoenologia, 9(4): 499–531. COLDEA G., 1983, Precizãri sintaxonomice asupra cenozelor cu Deschampsia caespitosa. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 35(2): 96–100. COLDEA G., 1984, L’étude des pâturages basiphyles sousalpins des monts Rodnei (Les Carpates Orientales). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 137–154. COLDEA G., 1985, Phytözonologisches Studium der Krummholzgebüsche in den Südostkarpaten. Feddes Repert. 96(5–6): 397–405. COLDEA G., 1990, Munþii Rodnei. Studiu geobotanic. Ed. Acad. Bucureºti. 183 p. COLDEA G., 1991, Prodrome des associations vegetales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines). Documents Phytosociologiques, Camerino, 13: 317–359. COLDEA G., 1993, Cormofite. Sintaxonomia ºi descrierea asociaþiilor vegetale. In: Parcul Naþional Retezat. Studii ecologice. Editor: I. Popovici, Braºov, 1992: 31–48. COLDEA G., 1995–1996, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (I). Contrib. Bot., ClujNapoca, 1–8.

479

Bibliografie
COLDEA G., BÃDÃRÃU A., PENDEA F., 1998, Centaurea ruthenica Lam. has not disappeard from the transylvanian flora. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 51–62. COLDEA G., BOªCAIU N., LUPªA V., PLÃMADÃ E., RESMERIÞÃ I., 1970, Vegetaþia fãgetelor din sectorul Valea Eºelniþa – Valea Mraconiei al Defileului Dunãrii. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 22(6): 467–474. COLDEA G., CHIFU T., 1994, Étude phytocenologique sur les forêts de charme (Carpinus betulus L.) de Roumanie. Phytocoenologia, 24: 311–336. COLDEA G., CRISTEA V., 1998, Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 151–152: 73–82. COLDEA G., KOVÁCS A., 1969, Cercetãri fitocenologice în munþii Nemirei. Stud. ºi Cerc. de Biol., Seria Biol. veget., Bucureºti, 21(2): 94–104. COLDEA G., MARCHIEVICI F., 1978, Chemical composition of three raised peat bog waters from Romania, Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 23(1): 95–99. COLDEA G., PÂNZARU G., 1986, La végétation de la réserve Bila-Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COLDEA G., PÂNZARU G., 1987, Aspecte floristice ºi fitocenologice din rezervaþiile botanice Piatra Þibãului ºi stâncãriile SâlhoiZimbroslavele (munþii Maramureºului). Ocrot. Nat. Med. Înconj., Bucureºti, 31(2): 141–145. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1970, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936, din România. Hidrobiologia, 11: 105–116. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1977, Conspectul principalelor asociaþii fontinale ºi turficole din Carpaþii României. Comunic. Bot. Univ. Buc., 189–197. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1980, Contribuþii la studiul clasei Scheuchzerio-Caricetea fuscae Nordh. 1936 din România (III). Hidrobiologia, 16: 109–117. COLDEA G., PLÃMADÃ E., 1989, Vegetaþia mlaºtinilor oligotrofe din Carpaþii româneºti (Cl. Oxycocco-Sphagnetea Br.-Bl. et Tx. 1943). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 37–43. COLDEA G., PLÃMADÃ E., BARTÓK E., 1977, Contribuþii la studiul clasei ScheuchzerioCaricetea fuscae Nordh. 1936, din România (IV). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 69–78. COLDEA G., PLÃMADÃ E., WAGNER I., 1997a, Contribuþii la studiul vegetaþiei României (II). Marisia, Studia Scientiarum Naturae, Tg. Mureº, XXV: 83–100. COLDEA G., POP A., 1988, Cercetãri fitocenologice în muntele Cozia. Contrib. Bot., ClujNapoca, 51–65. COLDEA G., POP A., 1992, New data on the vegetation in the class Trifolio-Geranietea from Transylvania. Contrib. Bot., ClujNapoca, 1991–1992: 3–14. COLDEA G., SANDA V., POPESCU A., ªTEFAN N., 1997b, Les associations végétales de Roumanie. Tome 1. Les associations herbacées naturalles. Presses Universitaires de Cluj, 261 p. COLDEA G., TÄUBER F., PÂNZARU G., 1981, Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã Pietrosul Mare. Stud. ºi Comunic. de Ocrot. Nat. Suceava, 5: 424–452. COLDEA G., WAGNER I., 1994, Cercetãri simfenologice asupra vegetaþiei din bazinul superior al vãii Huzii (muntele Sãcel). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 23–28. COLDEA G., WAGNER I., 1998, Beiträge zum Stadium der Vegetation Rumäniens (III). Contrib. Bot., Cluj-Napoca, II: 81–87. COLDEA, G., PÂNZARU, G., 1986, La végétation de la réserve Bila – Lala des Monts Rodnei. Contrib. Bot., Cluj-Napoca, 153–169. COROI A. 1999, Vegetaþia palustrã din bazinul râului Milcov. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 115–122. COROI A., 1995, Contribuþii la studiul vegetaþiei mezo-higrofile ºi higrofile de la limita esticã a subcarpaþilor Neamþului. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 5: 241–250. COROI M., 1999, Vegetaþia clasei Stellarietea mediae Tx. et al. ex von Rochow 51 din bazinul râului ºuºiþa. Bul. Grãd. Bot. Iaºi, 8: 103–114. COROI M., COROI A., 1998, Associations messicoles et rudérales à caractére thermophile du sud de la Moldavie (Roumanie). Colloques Phytosociologiques, Camerino, 28, (apãrut 2004). COSTE I., 1975, Contribution à l’étude de la végétation antropogene dans les monts de Locva. Documents Phytosociologiques, Lille, 9–14: 63–73. COSTE I., 1975, Flora ºi vegetaþia munþilor Locvei. Rezumatul tezei de doctorat. Cluj-Napoca. COSTE I., 1976, Cercetãri asupra clasei SedoScleranthetea (Br.-Bl. 1955) Th. Müller 1961 în munþii Locvei (Banat). Tibiscus, Muz. Banatului, ªti. Nat., Timiºoara, 27–47. COSTE I., 1979, Beiträge zum Studium der Molinio-Arrhenatheretea Tx. (1937) 1970 im Locva-Gebirge (Südvesten Rumäniens). Revue Roum. de Biol. Sér. Biol. végét., Bucureºti, 24(1): 17–26. COSTE I., 1980, Contribution à l’étude de l’association Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kästner 1938) Lohm. 1957 en Roumanie. Les forets alluviales. Colloques Phytosociologiques, Strassburg, IX: 65–74. COSTE I., 1984, Vorschläge zur Schaaffung eines Naturschulz-gebietes bei Baziaº-Divici im Donau-Engpass (Defileul Dunãrii). Acta Bot. Horti Buc., Bucureºti, 1983–1984: 323–327.

480

133–140. Bucureºti.. Aspecte de vegetaþie din tãieturile de pãduri de gorun de pe dealul Hederiº (Bistriþa-Nãsãud). Fitocenoze cu Juncus trifidus din vegetaþia muntelui Giumalãu (Carpaþii Orientali).G. Bacãu). Centenar Muzeal Orãdean. Seria Biol.. Cluj-Napoca. PREDA M. 45(2): 207–217. CRISTEA V. Vegetaþia mezoxerofilã de pe solurile sãrãturate din sud-vestul României (Banat). Stud.) Trin.. ºi Comunic. de Biol. 1977. RUSU I.Bibliografie COSTE I. Bucureºti. Sibiu). Cercetãri geobotanice pe muntele Pietrele Albe (masivul Vlãdeasa). La Réserve „Fânaþele Clujului” (Département de Cluj. ºi Cerc. 1947.... 47(2): 119–135. Cluj-Napoca. 1974. 1970. Nat.. CRISTUREAN I. Bot. 1992. 1991–1992: 31–36..... Archiv für Naturschultz.. 7(1–4): 57–77. Muz. Biol. 15(1): 71–90.. Cluj-Napoca.. Contrib. HODIªAN I. végét. Bot. CSÜRÖS ª. 28: 171–176.. Geol.. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Cluj-Napoca.. ClujNapoca... COSTICà M. FURDUI E. CRISTEA V. Stud. PAP S. 133–157. var. 1994.. GROZA G. 28(2): 87–91. Berlin. Bistriþa-Nãsãud). BECHIª EMILIA. de Biol. IONESCU-ÞECULESCU V. Cercetãri privind fitocenologia speciei Chrysopogon gryllus (L. Asociaþii vegetale din rezervaþia naturalã „Pãdurea Hagieni”. Contrib. CRISTUREAN I. 1999. ºi Cerc. Bul. Bot. Contribuþii la cunoaºterea pajiºtilor de pe dealul „Bãtrânu” – comuna Vadu Criºului (jud. de Biol. 1(2): 138–146. Aspecte din vegetaþia pantelor erodate ale Podiºului Secaºelor. 1956. Universitá degli studi di Camerino. CSÜRÖS ª. 1980–1993. Bot.. Consideraþii geobotanice asupra asocierii speciei Prunus spinosa în douã tipuri de staþiuni din vestul României. Analele Univ. CRISTEA V.. Cercetãri de vegetaþie în împrejurimile Cabanei Bãiºoara. GROZA G. MITITELU D. Contrib. CRISTUREAN I. Contrib. 7(1–4): 29–32.. 1957. Contrib. 1968: 245–279. Bot. Seria Biol.. 4(3): 145–151. DRÃGULESCU C. Cluj-Napoca. Universitá degli studi di Camerino. 117–123. Oradea: 727–733. Stud. Bot. 481 . Bucureºti.. -var Babes és Bolyai. Nat. CRISTUREAN I. Biol.. Contribuþii la studiul vegetaþiei zonei de calcar din vecinãtatea sudicã a munþilor Retezat. Stud. Vegetaþia pãºunilor ºi fânaþelor din bazinul inferior al Bistriþei (jud. COSTE L. de ªti. 1995.... CSÜRÖS ª. POP A.. 1983.. Acta Bot. Cluj. 79–80. Studiul fitocenologic al pajiºtilor din partea superioarã a interfluviului Secaºelor (jud.. Horti Buc.. Contrib. CRISTEA V. Studii comparative asupra unor pajiºti montane ºi subalpine din munþii Apuseni... Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine din munþii Fãgãraºului. CSÜRÖS ª. 137–143. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. POP I. Contrib. Starea actualã a florei ºi vegetaþiei din rezervaþia „Pãdurea Hagieni”. veget. NAGY-TOTH F. BabaºBolyai. Acta Bot.. Adatok a Fogarasi havasok kõzponti része alpin vegetacio-janak ismeretéhez. Trifolium lupinaster L.. CRISTEA V. CRISTEA V. CSÜRÖS ª. veget. 1975–1976: 289–296. Bucureºti. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.. Bihor).. ªti. Sibiu.. 1958.. COSTE I. ºi Geograf. CRISTEA V. CRISTEA V... 1998. Secþ. Contrib. Et Scenedesmus acutus meyen dans la milieu cavernicole. ºi Cerc. ºi Cerc. CSÜRÖS ª. 1979. ªti.. 23: 161–187... Seria Biol. Horti Buc. 1981. 1968.. 1972.. Bucureºti. 1983. Bot. Horti Buc.. CRISTEA V. Cercetãri floristice ºi de vegetaþie în munþii Cãlimani. Termeszéttud. NAGY F. CSÜRÖS ª.. 2000.. II(1–2): 303–328. GROZA G... 17–23. ºi Cerc. CRISTEA V. La Réserve botanique de Suatu (Departement de Cluj. în sud-vestul României. Vegetaþia din împrejurimile localitãþii Spring (jud.. de Biol.. Nat. Über die „Nardo-Callunetum” aus Siebenbürgen (Rumänien).. Bot.. ªti. Bot. CRISTEA V. Stud. 7(1–4): 33–56. Biol. Contribuþii la cunoaºterea productivitãþii pajiºtilor din Podiºul Secaºelor. de Biol. Bucureºti. 1964. Bucureºti. CSÜRÖ-KÁPTALAN M.. Muz.. 1993. ªti. CSÜRÖS ª. 1968.. XVII: 203–212. Acta Bot. Brukenthal.. CSÜRÖS ª. albiflorum Ser. Cluj-Napoca. 1976. Contribuþii la studiul vegetaþiei alpine a regiunii centrale a munþilor Retezat. 1990. AVRÃMUÞ O. Cluj-Napoca. 33–37.. Bot.. Cluj. 1983. 1976. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din Podiºul Secaºelor. Contrib. 1963. 2: 105–128. CSÜRÖS ª. Cluj-Napoca. Revue Roum. Stud. La croissance et la multiplication des algues Nostoc sp. de Biol. 313–325. Cluj-Napoca... CRISTUREAN I. dobrogene. Contrib. de Biol.. Stud. Stud. 1994.. Acta Bolyaiana.. ºi Comunic. 79–80. CSÜRÖS ª... Kozl. Cluj-Napoca.. COSTE I. Roumanie). Sér.. CSÜRÖS ª. 1976.. GÃLAN P.. GOIA I. Contributions a l’étude du complex-mosaiques de l’Arrhenatheretum elatioris et Festucetum pseudovinae dans la vallée du Somes. 2(1–2): 127–143. Studia Univ.. CSÜRÖS ª. 1951. 1953. 1956. Cluj-Napoca. Contrib. Stud. ClujNapoca. Agron. 13: 55–60. 1976. GOIA I. K. ARSENE G.. Seria Biol. Egyet. I. Bot.. Cluj-Napoca... Cercetãri de vegetaþie pe masivul Scãriºoara-Belioara.. Dezvoltarea vegetaþiei spontane. Contribuþii la studiul ecologic al unor fitocenoze din Transilvania. AVRÃMUÞ O. în a doua staþiune din þarã. veget. Alba).. Consideraþii asupra algelor din ecosistemele subterane. 1956. Roumanie). ºi Cerc... Ocrot. Seria ªti. Nat. Reconstrucþia ecologicã a haldelor de steril minier. Contribuþii la cunoaºterea florei ºi vegetaþiei de pe culmea Pietricica (jud. Cluj-Napoca. ºi Cerc.. CRISTEA V... 105–114. Bacãu. Bucureºti. 5(2): 219–235.

Babeº-Bolyai... Braºov. ºi Cerc.. CRISTUREAN I. Serie nouã..Bibliografie CSÜRÖS ª. Bucureºti. 131–150. 277–312... B.S. Cluj-Napoca.. Stud. NEGREAN G.a. II. DIHORU G. Inst. CRISTUREAN I. Ed. 1963. Nat. „Al. Univ.. Ocrot. 1971. Analele ªti. 1970. Seria Bot. Bot...S. 193–201. Muz. Biol. Aspecte floristice din gorunetele munþilor Baraolt. Contribuþii floristice ºi geobotanice referitoare la pãdurea Bãlteni (Vaslui). ODANGIU A.. Seria C. Aspecte din vegetaþia masivului Leaota. 1962. Inst. Serie nouã. 1961–1962 (2): 949–961. 1970. DIHORU G.. DEVILLERS-TERSCHUREN. Iaºi. 24(2): 83–94. 21(3): 197–203. A classification of Palearctic habitats. Contrib. Iaºi. 1985. Biol.. NEGREAN G. Flora ºi vegetaþia mlaºtinilor de la Comandãu (jud. 1969. 1965... Horti Buc. 13(6): 301–318. Contrib. Ed. Serie nouã. Serie nouã. Bucureºti.. 1973. Ser... Contrib.... 1965.. ºi Cerc. Secþ..). Biol.S. DOBRESCU C.R. NIEDERMAIER K. Bucureºti. II. „Al. „Al.. Biol. Nat. Secþ. „Al. din R. Flora ºi vegetaþia Podiºului Babadag. 1973. CSÜRÖS ª.. 2: 7–15. 1957.. Iaºi.. Vegetaþia din valea Arieºului între comuna Cheia ºi pârâul Hãºdate. Phytozönologische Unterschungen über die Târnava-Hochlandes (R. ANDREI M. Med. 1972. 1968: 207–214.. Bot. Contrib. Secþ. Seria B. 1969.. Cluj-Napoca. II. DANCIU M. 1970. DAMIAN I... Bot.. 2: 423–424... DANCIU M. DOBRESCU C. 3: 19–55. o insulã de vegetaþie pontic-balcanicã. Biol. Seria Bot. DIHORU G. 1962. Iaºi. 5: 101–118. Înveliºul vegetal din muntele Siriu. Cenotaxoni noi pentru alianþa Polygonion avicularis. Contribuþii la studiul pajiºtilor xerofile din bazinul superior al Bârladului.. 249–262. ºi Cerc. 16(2): 333–345. Med. 1970. Acta Bot. GERGELY I. Vegetaþia „Lacului dintre pietre” din munþii Buzãului. Cuza” Iaºi. Matematicã-Fizicã-Chimie-ªti..) P. 1968. Cluj-Napoca.. 1976. Biol. DOBRESCU C... Cercetãri floristice ºi de vegetaþie între Orºova ºi Eºelniþa..R. Horti Buc.. DEVILLERS P. 27(1): 3–8... 14(1): 147–158. Bucureºti. Contrib. PAP S. 19(2): 407–410. DIACONESCU F.. Ser. CSÜRÖS ª. DONIÞà N. Cuza” Iaºi. DIHORU G. 175–189.. ANDREI M. Materiale pentru flora munþilor Piule – Piatra Iorgovanului. 1975. Bucureºti.. BAVARU A. Strasbourg. Univ. 1963. DIHORU G. 15: 123–131. Cluj-Napoca. Acad..a. CSÜRÖS ª. „Al. HODIªAN I. 141–159. I. Horti Buc. Stud. Peuce. II-a. Bot. 1979. Contribuþii la studiul vegetaþiei forestiere din jurul oraºului Sighiºoara. Contribuþii la studiul florei ºi vegetaþie Lacului Sec din masivul Siriu. 1971. DIHORU G. 12: 117–120. Asociaþiile de rogoz din mlaºtina de la Ozunca. Bot. Inst. Nat. Braºov... Stud.. Amygdaletum nanae Soó 1947 în sudul munþilor Baraolt. DANCIU M. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Iaºi. Bul. 482 ..I. Biol. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.S. Tipificaþia sintaxonilor din alianþa Pimpinello-Thymion zygoidi. 17(1): 35–44.. Deltei Dunãrii. Polit. DOBRESCU C. Polit. NEGREAN G. Contribuþii la cunoaºterea asociaþiilor vegetale ierboase din lunca Bârladului superior ºi a afluenþilor sãi Analele ªti... Polit. R. Cluj-Napoca.. Bot.. CSÜRÖSKÁPTALAN-M. Studia Univ.. Braºov. Înconj. DIHORU G.. Bucureºti. Univ. Braºov. Seria Bot. 1960. Econ. Univ. 28: 161–163. RESMERIÞà I. GERGELY I. 149–173. cu privire specialã asupra asociaþiei de Calamagrostis lanceolata. Ocrot. ºi Cerc. Tulcea. Nature and Environment. Horti Buc.. Contrib.a. 1997. Stud. 2000.. Univ.. din Transilvania.. CSÜRÖS ª.. Serie nouã. Bul... DIHORU G. Analele ªti.a.I.. Vegetaþia din valea Mraconiei – depresiunea Dubova din Defileul Dunãrii. 1975.I. 9(2): 167–184. Cluj-Napoca. no. Asociaþia Typhetum laxmanii (Ubriszy 1961) Nedelcu 1968 în vegetaþia Moldovei. CSÜRÖS-KÁPTALAN M. Lucr. ClujNapoca. Acta Bot. Cluj-Napoca. Analele ªti. SPÂRCHEZ Z. Contrib. DANCIU M.. Despre AgrostetoFestucetum sulcatae ºi încadrarea ei taxonomicã. 78. Cercetãri fitocenologice în pãdurile de pe muntele Scãriºoara-Belioara (munþii Apuseni). Council of Europe. Înconj.. POP I. ªti. DIHORU G. 1973.. 1968.. 1999. Braºov. Date preliminare despre flora ºi vegetaþia ierboasã dintre valea Mraconiei ºi Cazanele Mari ale Dunãrii. 1973. Bucureºti. Acta Bot. Vaslui).. DIHORU G. Cuza” Iaºi. Biol. Acta Bot. Studii asupra pajiºtilor de Festuca rubra L. DOBRESCU C.. Bucureºti.. Bot. Dealurile Tohani.. Contribuþii la studiul asociaþiilor alianþei Filipendulo-Petasition din sudul munþilor Baraolt.R. CSÜRÖS-KÁPTALAN M.I. Contribuþii la studiul fitocenologic al pãdurilor din bazinul Vãii Turului. Vegetatio.-Forest. Secþ. Studii fitocenologice asupra pajiºtilor de Deschampsia caespitosa (L... DIHORU G. DANCIU M. Cuza” Iaºi. 19(2): 465–474.. Cercetãri floristice ºi geobotanice în Rezervaþia naturalã Pãdurea Hârboanca-Brãhãºoaia (jud.I. Biol. Bul. Contrib. Univ. Bucureºti. Flora ºi vegetaþia rezervaþiei „Fântâniþa” din Dobrogea. II. 14: 129–134. Acad. 1969.R.. Analele ªti. Cuza” Iaºi. R. Secþ. 1966. Biol. 13(1): 19–30. 223–232.. Bucureºti. 1972–1973: 353–423. Bucureºti. Covasna). KOVÁCS A. J.. 1972. Cluj-Napoca. Bucureºti. Bot. Sintaxoni specifici Deltei Dunãrii. Beauv. CSÜRÖS ª. Seria Bot.. ÞUCRA I.

DOBRESCU C. ªti. 483 . Iaºi. ºi Comunic. 1990.. Rev. Muz. Vegetaþia pãdurilor de munte (114–135p. Sibiu. 1973.. 20(1):145–154. Pflangensellschaften der Schulergebirges (Sudostkarpaten). SANDA V. The flora and Vegetation of the Mureº (Maros) Valley. DOLTU M. ªti. 1979. A study of the geography. Secþ. DOBRESCU C.a.. Secþ.. Serie nouã. DRÃGULESCU C.). Fac. „Al. 1966. 1994..I. Bucureºti. DIHORU G. Sibiu). Observations nouvelles sur la vegetation des côtes de Roumanie au Sud du Delta du Danube. 370 p. DOBRESCU C.. 1997.. DRÃGULESCU C. Sibiu). Pãd. Brukenthal. Caracterizarea ecologicã ºi fitocenologicã a florei terenurilor nisipoase din România. DONIÞà N. The Maros/Mureº River Valley. 1994. EFTIMIE E. Iaºi.O. PASCAL P.. 1990..I. DOBRESCU C. Stud. Anal. Vegetaþia saxicolã din valea Dâmbovicioara ºi a versantului estic al Pietrii Craiului. de Biol.. Piteºti. Univ. DRÃGULESCU C. DOBRESCU C. IVAN D. Brukenthal. 111–120. Bucureºti. Înconj.I. Bacãu.. Med. Cuza” Iaºi.. 1969. Vegetaþia alpinã (98–108 p. Vegetaþia dealurilor ºi podiºurilor. (coordonator). CHIFU T. 38(1): 28–37.. Cluj-Napoca. ªti. Delta Dunãrii. Univ. 18(4): 341–353. Nat. Bul. Serie nouã.. ºtiinþificã.. MITITELU D. Serie nouã.. DOBRESCU C. 37–88. POPESCU A. VIÞALARIU G. SANDA V. Biol. DRÃGULESCU C. Nat. Univ. 18(1): 127–144.I. DRÃGULESCU C.. DOBRESCU C. Stapfia. DRÃGULESCU C. Muz. de Cerc. Argessis. N. Aspecte floristice ºi fitocenologice din complexele lacustre de interfluviu Poeniþa ºi Georza (Dobrovãþ) din judeþul Iaºi.. 1985.. ªti. DOBRESCU C. 24–26.a. Obiective de ocrotirea naturii... Studii ºi Comunic. II.. (145–165 p. Analele ªti. Nat. POPESCU A. Nat. Vegetaþia României. de Biol. DONIÞà N. veget. Univ.) din luncile Câmpiei Române. Flora ºi vegetaþia Cheilor Cibinului. 390 p. Iaºi. FINK H... Revue Roum. 1981. végét.. Sravnitelnâe dannâe po dvum associatiam betlâ v poime Dunaia.. Muz... DONIÞà N.. DIHORU G. Ocrot. Biol..a. DRÃGULESCU C. 1979. Bucureºti DRÃGHICI B..I. Seria Bot. ºi Comunic. Phytocenological contributions refering to the Giumalãu massive (Suceava district).. Stud.a. Szolnok-Szeged-Târgu Mureº. POPESCU A. ICPDD Tulcea. Cluj-Napoca. LAZÃR M. Analele ªti. Seria Biol. Biogeografia României. Bot. Analele ªti. II. SANDA V.. „Al. Univ. IVAN D. Iaºi. Conspectul asociaþiilor vegetale lemnoase din România.. ªti.I. Bucureºti. Pãºunile alpine din bazinul vãii Sadului (jud. Biol. Cuza” Iaºi. Contributions à la connaisance de l’alliance „Agrostion stoloniferae” Soó (33) 71 du Plateau Central Moldave. Cuza” Iaºi. Flora ºi vegetaþia din bazinul vãii Sadului. KOVÁCS ATT... Pãd. 1986. 1995c.a. KOVÁCS ATT. 1980. O nouã contribuþie fitocenologicã din Podiºul Central Moldovenesc. Sibiu. Nat. Cuza” Iaºi. DONIÞà N. 1981. SANDA V.. Piteºti.. în sudul Transilvaniei. Vegetaþia rezervaþiei naturale „Iezerele Cindrelului” (Jud.. ºi producþie pentru cultura Pajiºtilor Mãgurele-Braºov. Constanþa). Contribuþii la fitocenologia pãdurilor de „Fagion” din Podiºul Central Moldovenesc.. Muz. de Cerc. 27: 12–18. Tehnicã Agricolã. STÃNESCU V. Pajiºtile din Carpaþii României. Sibiu. Iaºi. hydrobiology and ecology of the river ant its environment.. 1985.. Analele ªti... ºi Comunic. Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Biol. 1983. 1974. Constant. Sibiu. ale Inst. Secþ.. DOBRESCU C.. Biol.Bibliografie DOBRESCU C. 129–136.I.a. 30: 52–54. Tiscia monograph series. Cuza” Iaºi. 24: 73–89. Sér. ªti. Secþ. „Al. Flora ºi vegetaþia grindului Saele-Istria (jud. 1985: 109–140. ºi Amenajãri Silvice. Ministerul Apelor. BÂNDIU C. 1961. Biol.. Contribuþii fitocenologice din Moldova. Vegetaþia solurilor saline ºi alcaline din România.. POPESCU A. Aspecte din vegetaþia Lacului Roºu (Carpaþii Orientali). GHENCIU V... VIÞALARIU G.a.. BOªCAIU N. II. II. Analele ªti. DOLTU M. Suceava. ROMAN N. ªti. COLDEA G. Secþ.. 1995a.. ºi Med. Serie nouã. Lucr. fizicã. Bucureºti. Nat. Muz.. II.).. KOVÁCS ATT.. Cãlinescu. DOLTU M. 1972.. ºi Comunic. DONIÞà N. MITITELU D. Bot. Contrib.. 1995b. DRÃGULESCU C. 407 p. „Al. Tehnicã Agricolã.I.. 1969. X. Tipuri de ecosisteme forestiere din România.. 2. 1970. BOULLET V. 15(1): 165–179. „Al. ºi Comunic. GÉHU J. Contrib.I. CHIRIÞà C. Ed.. Landsmuseum Linz. Univ. DONIÞÃ. Fitosociologia.. Serie nouã.. 34(1–2): 39–43.. Wooden Vegetation. 6(4): 383–390. ºi Cerc.. Nat. Cuza” Iaºi.. Bucureºti. . ÞOPA E. Bucureºti. 88(11): 592–599. de Ocrot. Inst. ale Inst. Ed. 23: 197–219. DONIÞà N. Biol. ªti... 1994. Iaºi. II. V: 383–393. Aspecte floristice ºi geobotanice cu privire la pãdurea ºi pajiºtile de la Mârzeºti-Iaºi.. The vegetation from the Someº (Szamos) valley.. Asociaþii de salcie (Salix alba L. Publikation der Botanischen Arbetsgeminschaft am O. „Al. Stud. Biol. Vol. Secþ. 24: 315–362. 47–111.. ªti. Bucureºti. PAUCÃCOMÃNESCU M. Molinietele cu Peucedanum rochelianum Heuff. Vegetaþia Carpaþilor. Iaºi. Seria Biol. Stud. 1989. 1990. II. Brukenthal.I.. în R. VIÞALARIU G. 1987. „Al.. Secþ. Bucureºti.-M. Serie nouã. 33: 25–28. Ed. 13–21. ºi Cerc.. 7: 73–80. Übersicht der höheren Pflanzenge-sellschaften Ostrumäniens (Moldau-Gebit).).. Cuza” Iaºi.... 6(1): 11–20. Noi contribuþii la studiul vegetaþiei din Moldova. Univ. Stud. Univ. ºi ed.. Serie nouã. Stud. Bucureºti.. et al. 1977. Analele ªti. 1992. Ed. Înconj. Stud. Biol. Analele ªti. 25: 87–151..

. 1980. Asociaþii vegetale de mlaºtini eutrofe rare pentru R. HODIªAN I. Cluj-Napoca. Biol. KISGYÖRGY BLANCA. Cercetãri fitocenologice asupra pajiºtilor din bazinul Fenesului (Jud.... Bot. RAÞIU F... Studia Univ. Rev.. Hunedoara). Harghita). CIURCHEA M. Vegetaþia nitrofilã din zona de interfluviu Timiº-Bega. 1964. Ser.. 1967. Vegetaþia muntelui Vulcan-Abrud. 143–165.. I. 484 . BistriþaNãsãud). Cluj-Napoca. 1: 25–31. Muz.. HODIªAN I. GHIªA E. Bucureºti. 1941. Cluj-Napoca. Ceretele încheiate. Vegetaþia helofilã (palustrã) din depresiunea Trãscãului. Vegetaþia helohidrofitã ºi higrofitã din împrejurimile comunei Livada (jud. Stud. reg. 1968. GROZA G. Satu Mare). Ser.. 1970. 1969. Aspecte privind vegetaþia ruderalã din bazinul Feneºului (raion Alba. GHIªA E. HODIªAN I. 2: 9–20.. 53(4): 192–204. Hunedoara). GHIªA E. 1973. 207–221. Bot. Contrib. Bot... HODIªAN I. Deltei Dunãrii. Consideraþii asupra rãspândirii cerului ºi efectele gerului în cerete... Bucureºti.. Bucureºti. Inst. 21(1–2): 56–67. Biol. Bot.. Pãd. Peuce. 1967. Bot. Bul. 1973.. 130–144.. 20–30. Contribuþii la cunoaºterea fãgetelor din bazinul Runcu (jud. 185–190. Cluj-Napoca.. Cluj-Napoca. Biol. Contrib. Cluj – Napoca. Vegetaþia acvaticã ºi palustrã din zon