ELEMENTE DE PEDAGOGIE A JOCURILOR 1. Nu propune niciodată jocuri pe care nu le-ai experimentat personal. 2.

Când propui un joc nu este necesar să precizezi scopul sau motivul lui. 3. Nu trebuie să răspunzi întrebărilor venite din partea grupului pentru că există riscul de a raţionaliza şi intelectualiza înainte de a începe să simtă. 4. Un joc trebuie să asigure în primul rând implicare totală – corp, emoţie, intelect – şi abia apoi înţelegere, verbalizare şi împărtăşire. 5. Asigură-te că toată lumea a înţeles indicaţiile. 6. În timpul desfăşurării unui joc treci de la un grup la altul pentru a verifica dacă se desfăşoară corect. 7. Stimulează-i pe cei mai puţin îndrăzneţi.De exemplu, pentru ca grupul să -şi desfăşoare activitatea fără să fie necesară intervenţia animatorului şi pentru a antrena în activitate pe toţi participanţii, poţi folosi un consemn de genul „Alege tu persoana care să continue” sau „Alege o persoană căreia să -i comunici situaţia ta actuală”. În psihodramă asta numim comunicare în catenă. 8. Ajută-i pe participanţi să vorbescă despre ei şi relaţiile lor cu ceilalţi şi nu le permite să critice sau să laude ceea ce au spus ceilalţi. Numim asta în psihodramă comunicare intersubiectivă şi o opunem comunicării interdependente pe care o folosim în viaţa de zi cu zi şi care se bazează pe principiul „lovitură – contralovitură”. Comunicarea intersubiectivă înseamnă respectarea adevărului subiectiv al fiecăruia, fără critici, fără interdicţii şi indiferent de emoţiile pe care le trezeşte în rândul celorlalţi participanţi. A nimatorul trebuie să gestioneze cu mare grijă această cerinţă pentru ca fiecare participant să poată exprima într -un mediu securizat şi securizant, într-un timp egal cu al celorlalţi, adevărul său subiectv. Tehnica ce poate fi utilizată pentru a asigura primatul subiectivităţii este cea a răspunsului suspendat. 9. Incită-i pe participanţi să se adreseze mai degrabă unul altuia decât ţie. În activităţile ludice animatorul nu trebuie să fie centrul atenţiei, ca profesorul în clasă. El trebuie să faciliteze comunicarea între participanţi şi pentru asta poate folosi diverse strategii. De exemplu comunicarea în diadă.”Aşează -te lângă o persoană cu care nu ai vorbit niciodată şi spune-i care sunt.persoanele pe care le ai drept model... ” sau „Spune-i persoanei din dreapta ta...(ceva) 10. Foloseşte strategii de diminuare a obstacolelor şi a barierelor în comunicare, cum ar fi adresarea folosind numele mic şi nu numele de familie, tutuirea, atingerea corporală,etc. Dar atenţie! Pentru un grup nou, în care membrii nu se cunosc între ei şi care nu este suficient de bine încălzit, atingerea corporală s -ar putea să fie percepută ca o tehnică agresivă şi să aibă efecte contrare celor scontate. S -a dovedit experimental că dacă o persoană este atinsă de la prima întâlnire, contactele fizice ulterioare se desfăşoară mult mai natural, de aceea animatorul trebuie neapărat să aibă în repertoriul propriu tehnici de încălzire a grupurilor, tehnici de creştere a încrederii, de stimulare a coeziunii grupului şi, mai ales, cât mai multe activităţi nonverbale care presupun interacţiuni cu diferite grade de intimitate între membrii grupului. 11. Concepe şi structurează în aşa fel activitatea de animaţie încât să poţi aloca timp şi resurse pentru cele trei momente esenţiale: încălzirea, acţiunea propriu-zisă în conformitate cu obiectivele avute şi împărtăşirea.Nici una nu poate fi neglijată sau eliminată fără a atrage consecinţe asupra calităţii activităţii de animaţie. - Încălzirea este un timp în care membrii grupului îşi comută atenţia de la lucrurile şi întâmplările din afara grupului spre ceea ce se întâmplă în grup, în acest moment. Animatorul trebuie să propună jocuri şi activităţi corporale, care să stimuleze interacţiunile dintre membrii grupului şi să -i aducă în aici şi acum. El trebuie să-i ajute să se răcească în rolurile pe care le -au avut înainte de a veni aici şi să se încălzească în rolul de membru al grupului. În funcţie de obiectivele activităţii şi scopul animatorului, încălzirea poate să fie cognitivă, afectivă sau corporală, să se desfăşoare în realitate sau în semirealitate. Cele mai eficiente

deveniţi boabe de fasole într -o oală care fierbe. Apoi vă veţi prezenta şi verbal. Şi această parte depinde de tipul activităţii de animaţie p e care o desfăşurăm. saltele sau obiecte pentru activităţi artistice(desen. Prezentaţi-vă. emoţional – afectivă şi cognitiv . Prezintă-te şi spune grupului prin ce te asemeni cu acel personaj. o Căscaţi. subiectul se decentrează perceptiv în relaţia cu un altul semnificativ şi poate trăi o relaţie dintr-o perspectivă nouă. de obiectivele activităţii de bază. gândiţi-vă la lecturile voastre şi la personajele din acele lecturi(aria cognitiv – simbolică). de exemplu. opriţi-vă la unul dintre cele care v-au marcat într-un fel viaţa(aria emoţional – afectivă)şi deveniţi acel personaj. avînd la dispoziţie recuzită.etc. de stadiul în care se află grupul(la început.etc. Puteţi fi un animal.simbolică(Risspolli) şi încălzirile în semirealitate.Prezentaţi-vă grupului. deveniţi acea persoană. . muzică. Iată câteva consemne capabile să producă activităţi de încălzire a grupului în semirealitate pe care le-am folosit deseori în activităţile de animaţie pe care le-am condus: o Folosind recuzita deveniţi un element al unui peisaj de primăvară. plimbaţi-vă şi gândiţi-vă ce identitate v-ar face să vă simţiţi mai liberi. vîrsta participanţilor. un obiect. Fără a folosi cuvinte. o Când intraţi în spaţiul scenei. „A acorda atenţie şi a primi atenţie”. un personaj sau o persoană semnificativă din viaţa voastră. „Desenează-ţi un vis”. Spuneţi grupului ce sunteţi şi descrieţi-vă. „Atomul emoţiilor”. obiecte moi. deveniţi maşini aflate în trafic. În limita spaţiului disponibil. o Pentru că în aceste zile se desfăşoară Festivalul de la Veneţia. Se desfăşoară într-un spaţiu adecvat. dezmorţiţi-vă. „Romanul vieţii mele”.Acţiunea este a doua componentă a unei sesiuni de animaţie. gândiţi -vă la profesorii voştri şi când vă aşezaţi. Spuneţi grupului cine sunteţi şi descrieţi-vă.sunt activităţile de stimulare psihomotorie care activează toate ariile: corporală. Dacă.” Profesia mea de vis”. Condiţia de semirealitate implică dimensiunea jocului. „Eu şi familia mea”. dar vie şi autentică în care imaginaţia se poate destinde. vom prezenta şi alte jocuri ce pot fi folosite de animator în încălzirea grupurilor. pentru că acestea diferă în funcţie de mărimea grupului(grup mic – 6-8 persoane. Este timpul în care membrii grupului desfăşoară activităţi adecvate atingerii obiectivelor dar folosind exclusiv mijloace ludice. după mai multe sesiuni de animaţie sau la final). este vorba despre animaţie pentru cunoaştere de sine sau de animaţie pentru orientare profesională putem folosi jocuri precum: „Cartea de vizită”. „Obiectele din rucsac”. o În timp ce vă mişcaţi în spaţiul scenei. „Amintiri din viitor”.). Dacă activitatea are ca obiectiv dezvoltarea percepţiei şi creativităţii atunci putem folosi jocuri precum: „Petele . vă propun să vă găsiţi o identitate care să vă permită să faceţi tot ceea ce nu puteţi face în viaţa de zi cu zi. o Când intraţi în spaţiul scenei. a lui „ca şi cum”. grup mijlociu – 15 – 20 persoane sau grup mare cu peste 30 de persoane).Comportaţi-vă liber în funcţie de identitatea pe care o aveţi. arătaţi-le celorlalte maşini cu cine au de-a face . adică cu mobilier puţin şi uşor de mutat pentru a se putea structura grupul în moduri diferite. Prin joc copilul crează o lume fictivă. etc. perini. Focul merge din ce în ce mai tare. „Cercul vieţii”. jucării.teatru. o plantă. o În timp ce vă plimbaţi(aria postural – musculară). fiziologică .

Una din valorile importante ale împărtăşirii este faptul că fiecare membru al grupului conştientizează că şi ceilalţi sunt ca el. întâlnire cu un altul semnificativ. „Scaunul înalt”.m. mai semnificative care ţi s-au întâmplat in ultimele 2 săptamâni. cu familia ta. călătoria in timp. dublul. Comunicare verbală adresată unui coleg: a. un adevăr subiectiv. acest moment le permite participanţilor să se cunoască şi să se înţeleagă mai bine. etc. „Camera mirosului”. redau pe scurt continutul si consemnele pe care le-am folosit în diferite activităţi de animaţie socio – educativă cu elevi şi cadre didactice aflate într-un program de formare pentru a deveni consilieri: 1. animatorul trebuie să folosească tehnici adecvate de „de-rolare”. 2. comunică alteia o nevoie.etc. la atitudini pe care le manifestă faţă de sine sau de ceilalţi semnificativi. am cerut participanţilor să adreseze un gând propriu unei personae alese de ei care.etc. „Eu şi nevoile mele”.. cu privire la felul în care percep anumite situaţii. dacă grupul are întâlniri cu o anumită frecvenţă. atomul social.”. nu sunt singurul”. la rândul său. etc.) b. dar e nevoie de structuri asimilate şi de atenţie focalizată pe nevoile grupului pentru a nu intra în blocaj şi nici a nu te repeta. ceea ce duce la creşterea coeziunii grupului.Am asigurat astfel condiţiile exprimării subiectivităţii. Aşează-te lângă un coleg şi spune-i ce ţi s-a întâmplat in ultima…(săptamână.etc. „Scaunul gol”. o dorinţă.. În activităţile de animaţie care au drept scop dezvoltarea capacităţii de afirmare de sine şi diminuarea timidităţii putem folosi jocuri precum: „Exprimă-te cu ajutorul ochilor”. Şi aici animatorul trebuie să manifeste fermitate faţă de tendinţa unor membrii ai grupului de a da sfaturi sau de a face aprecieri la adresa celorlalţi. Când participarea a fost deosebit de intensă şi emoţiile au fost puternice. fotografia. „Prepoziţii şi adverbe”. „Nu sunt singur. „A conduce şi a fi condus”. Participarea la acest moment le per mite celor care s-au încălzit şi au acţionat pe parcursul sesiunii.etc) c. că oamenii sunt mai asemănători decât pare la prima vedere. „Amar şi dulce”. Catena – folosind o minge de dimensiuni mici. cu elevii tăi.de cerneală”. De asemenea. . comunicarea verbală adresată unui coleg. independent de aşteptările sau răspunsurile altora(comunicare intersubiectivă). Alege o persoană pe care o cunoşti mai puţin şi spune -i care sunt evenimentele cele mai importante. a construi împreună. comunicare verbală cu un coleg în inversiune de rol. Şi aici ca şi în încălzire. „Călătoria mea cu. Ei pot să împărtăşescă experienţe personale a căror amintire a fost indusă de activităţile desfăşurate. Consemnele prevedeau ca persoana care vorbeşte să nu se poată adresa unei personae care a vorbit. metafora.d. . „Atomul emoţiilor”. Cheamă în mijlocul scenei un coleg căruia să -i spui cum îţi merg lucrurile în relaţia cu…(colegii tăi. de a oferi alternative de acţiune ş. Tehnici psihodramatice care pot fi utilizate în activităţile de animaţie Tehnicile cel mai frecvent utilizate sunt: catena. comunicarea verbală adresată grupului. a fi martor. o temere în legătură cu viitorul rol de consilier. întrebări pentru un coleg. pentru ca membrii grupului să nu plece acasă mai încărcaţi emoţional decât au venit la grup.”Inventează o poveste”. proiecţia în viitor . creativitatea animatorului poate fi folosită la maximum. pentru a se evita situaţia de “lovitură – contralovitură” specifică comunicării interdependente.a. sculptura.lună.Împărtăşirea este segmentul unei sesiuni de animaţie în care membrii grupului au posibilitatea să exprime în faţa grupului gândurile şi sentimentele pe care le -au avut pe toată durata desfăşurării acţiunii. vacanţă. Pentru cei care sunt interesaţi să experimenteze ei înşişi aceste tehnici. oglinda. să se răcească în rolul de membru al grupului şi să intre într unul din rolurile din afara grupului. mai ales când au fost multe emoţii negative. insiht-uri pe care le-au avut cu privire la ei înşişi.

mai coerente.Consemnele trebuie să fie foarte clare pentru a marca intrarea în noua dimensiune temporală şi spaţială.etc.Fiecare poate să -i pună o intrebare cu privire la domeniul profesional. ce sunteţi şi de ce v-aţi ales să fiţi acea parte. Prin inversiune de rol. Spuneţi grupului. Ex.Comunicare verbală cu un coleg în inversiune de rol – are rolul de a provoca o auto-observare din punctul de vedere al unui altuia semnificativ şi de a stimula eul observator.Gândiţi-vă la o persoană importantă din anturajul profesional care să asiste la modul în care relaţionaţi cu un copil problemă. Ex a. fie prin încarnarea realizată de către un coleg. animal.Comunicaţi grupului la cine v-ati gândit. NB. Întâlnire cu un altul semnificativ – este o activitate care are drept scop producerea unui material informativ şi emoţional profund în timpul întâlnirii unui membru al grupului cu fantasma sa . 6. pe rând. Călătorie în timp – urmăreşte să situeze conştiinţa individuală şi de grup în alt timp.ci timpul. clădiri. cel care pune întrebarea trebuie să se focalizeze asupra u nui individ specific.) 4.Subiecţii au fost sensibilizaţi anterior în legatură cu specificul întrebărilor deschise şi închise şi au fost stimulaţi să formuleze întrebări deschise.Persoana rămâne ea insăşi în “aici şi acum” în timp ce se adresează fantasmei externalizate fie prin tehnica “scaunului gol”.Aici nu se schimbă identitatea. . pentru a vedea lucrurile din alt punct de vedere. A fi martor – este un joc de rol care are ca scop câştigarea încrederii în sine pr in observarea din exterior a modului de relaţionare cu cineva important. 10. pentru a circumscrie o zonă de cunoscut.Gândiţi-vă la persoanele importante din viaţa voastră şi opriţi -vă la una semnificativă din domeniul profesional. Ex. cel care primeşte întrebarea – care trăieşte sentimental pozitiv de a fi in centrul atenţiei: Ex. b. 5. Alege o persoană (două personae) care te cunoaşte mai puţin să-ţi pună întrebări. 8.ce v-a plăcut şi ce nu v-a plăcut la activitatea de ieri. A construi împreună – este o experienţă de improvizare cu intensitate empatică care se finalizează cu verbalizarea trăirii.Când vă aşezaţi pe acest scaun.etc. Proiecţia în viitor – permite concretizarea unei imagini de plusrealitate privitoare la o dorinţă legată de viaţa subiectului. iar colegii(în calitate de intervievatori) rămân ceea ce sunt(condiţie de realitate). Întrebări pentru un coleg – este o activitate care stimulează doua procese mentale distincte: a. ca bază a unei relaţii mai personalizate b. 7. ce sentimente aveţi in legătură cu rolul de consilier.membrul grupului se pune în pielea persoanei alese(aflându-se într-o situaţie de semirealitate). Vă aşezaţi pe rând pe scaunul din mijloc şi spuneţi grupului…(cum vedeţi programa de consiliere. 9.Comunicare verbală adresată grupului – are drept scop verbalizarea propriilor trăiri în faţa grupului. mai integrante.Construiţi din corpurile voastre (poziţionându-vă în diverse locuri) corpul unui om. ceea ce duce la construirea unei lumi interne mai clare. Ex.3. deveniţi acea persoană.

fie prin altă tehnică psihodramatică. 13. Aşează-le în funcţie de încrederea pe care o ai în ele. puţină naturaleţe în răspunsuri. neîncredere. conţinutul un ei fotografii din albumul de amintiri. Participanţii prezenţi la activitatea grupului sunt angajaţi în observarea colegilor şi a animatorului. uşor de identificat: st adiul de orientare. să achiziţioneze noi moduri de gândire şide exprimare a sensibilităţii. ar putea fi mai defensivi şi mai puţin dispuşi să părăsescă cadrul rigid al şcolii tradiţionale. Membrii se simt „ca în prima zi de şcoală”: nesiguranţă. dar cine a avut posibilitatea să le trăiască pe propria piele ştie că în spatele fiecărui consemn este un stimul capabil să producă întâmplări cu un puternic efect formativ asupra participanţilor. Ex. stadiul de conflict şi stadiul de colaborare. să-şi extindă repertoriul de roluri. grupul de prieteni.Folosind tehnici adecvate . Alege dintre colegii tăi două personae cu care te întelegi bine şi două pe care le agreezi mai puţin sau deloc. de spargere a gheţii. ci împărtăşirea unei experienţe care s -a bucurat întotdeauna de aprecierea celor care au participat la activităţile de grup. preocupare vizibilă de a-şi crea în faţa celorlalţi o anumită imagine. de diminuare a defenselor şi de acceptare a jocului. Alegeţi dintre persoanele pe care le-aţi întâlnit în ultima săptămână. Atomul social – poate fi grupul familial. Toate cele prezentate pot părea ciudate pentru cei care nu le -au experimentat. Această tehnică implică persoana într. Tipul de relaţie cel mai frecvent utilizată este controlul. să conştientizeze modul în care relaţionează cu sine şi cu ceilalţi. grupul parcurge şi el diverse stadii(sau faze) de dezvoltare intelectuală. agresivitate sau atitudine foarte defensivă. Spuneţi -i celei mai puţin simpatică ceea ce nu vă place la ea. trei pe care le consideraţi importante. să -şi clarifice sistemul de valori.etc. Spun asta deoarece unii dintre subiecţi. Lista tehnicilor psihodramatice utilizate în activitatea de animaţie poate continua. De aceea este absolut necesar ca animatorul să utilizeze activităţi specifice de încălzire. să ia decizii. Închei. într-o formă expresivă eficace. Se explorează apoi relaţiile atomului constituit fie prin decentrare perceptivă circulară. Ex. Sculptura – este o imagine statică în care subiectul “modelează” pe cineva pentru a exprima forma sentimentului dorit. Modul în care grupul este perceput depinde de experienţele anterioare. Fotografia – Arată pe scenă un moment din viaţă. cum am început pedagogia jocurilor: Jocuri psihologice pentru animarea grupurilor Jocurile psihologice le permit subiecţilor care participă la un grup să experim enteze într-un cadru securizat forme noi de învăţare. Ca orice organism în evoluţie. emoţională şi/sau atitudinal – comportamentală Putem astfel identifica cel puţin trei stadii distincte. mai ales la începutul fiinţării unui grup. Atribuiţi câte două adjective pentru fiecare personaj din fotografie. Condiţia de bază a desfăşurării acestor jocuri este ca participanţii să accepte desfăşurare jocului însuşi şi permisivitatea pentru abordarea tematicii propuse. reproducând cât mai fidel .11. Stadiul de orientare(sau faza iniţială a unui grup).prin tehnica “rol – contrarol – martor”.Aşezaţi cele trei personaje în funcţie de cât vă sunt de simpatice.o muncă mentală intensă menită să clarifice sentimentele interioare pentru a putea fi transferat apoi în exterior.Spuneţi când este făcută fotografia şi care sunt personajele ce apar în ea. grupul de muncă. 12. dar scopul nostru nu a fost o prezentare exhaustivă . deci. Alegeţi din albumul de fotografii o imagine în care să apăreţi în compania altor personae – din familie sau prieteni -. nu prea se aventurează să -şi expună propriile idei şi impresii. Ex.

ci cercetarea. spaţiul fiecăruia devine mai liber. apar reacţiile critice. li se cere să spună o altă însuşire. participanţii şi-au reelaborat agresivitatea în cadrul grupului şi acum pot să -şi folosească energia în alt scop.. căldură umană. testează permisivitatea animatorului. prietenie. face un pas în interiorul cercului şi spune propoziţia „Cine ca şi mine. Grad de dificultate: scăzut Vârsta: orice vârstă Faza grupului: iniţială Materiale: nu sunt necesare Desfăşurare: Participanţii sunt aşezaţi în cerc şi pe rând. Dacă grupul nu este prea mare. dest uparea canalelor emoţionale de comunicare şi modificarea relaţiilor prin îmbunătăţirea calităţii acestora. animatorul facilitează „încălzirea” membrilor grupului şi reducerea defenselor. Membrii încep să aibă iniţiative proprii. deschidere. suport. defensele sunt mai scăzute. ca şi mine. Managementul acestui stadiu impune delimitări privind rolurile. dar nici să nu le lase să degenereze în ostilitate şi tendinţe distructive. fiecare. ca şi mine.Modalitatea de interacţiune nu mai este controlul sau cererea. este gay?” Sugestii pentru animator: Dacă unele persoane nu pot să spună ceva deosebit despre ele.de spargere a gheţii. se pot realiza două sau trei ture şi. funcţionarea regulilor. . ies la suprafaţă iritarea şi agresivitatea. Mecanismul specific de interacţiune este cererea sau revendicarea. reintegrându-şi sentimentele la un alt nivel. iniţiativele personale sunt accept ate mai bine. în funcţie de particularităţile personale. Comunicarea devine mai deschisă.deci se poate începe seria „experimentelor”: fiecare încearcă să analizeze posibilitatea pe care o oferă ambianţa şi.. Această fază este una dificilă pentru animator deoarece el nu trebuie să încerce să împiedice manifestarea reacţiilor ostile. gama sentimentelor ce pot fi subiecte ale interacţiunii de grup este mult mai largă. Puţin probabil însă ca cineva să iese în faţă şi să spună: „Cine. fac şi ei un pas în faţă. cunoşterea însuşirilor care individualizează membrii grupului sau îi face să fie absolut unici. nu se insistă.Fiecare stadiu are dificultăţile sale şi necesită strategii specifice de abordare. ataşamentele. se trece mai departe. lăsând participanţilor libertatea de a participa sau nu la joc şi de a se implica într -o manieră nonrestrictivă ..? Obiectivul: facilitarea cunoaşterii membrilor unui grup din punctul de vedere a ceea ce are fiecare mai deosebit.?”. însuşire care va fi probabil cu un grad din ce în ce mai mare de intimitate. Este important să nu se formeze subgrupuri. Stadiul de colaborare(sau faza finală) Având posibilitatea de exprimare a sentimentelor de ostilitate şi de concurenţă într-un mediu protejat. Cine. completând-o cu o însuşire care-l face să fie unic şi pe care este dispus să o dezvăluie grupului.. de fiecare dată.. Participanţii pot începe să ia contact cu tendinţele lor distructive. Stadiul de conflict(sau faza mijlocie) Participanţii se cunosc mai bine şi regulile grupului sunt mai clare. .Ceilalţi membri ai grupului care au însuşirea care a fost formulată de cel ce iese în faţă. stimă. stabilirea în cadrul grupului mare a unor subgrupuri mai mici pe baza unor similarităţi. va căuta să aibă mai multă influenţă în cadrul grupului sau să identifice resure de apărare. Grupul a devenit un „spaţiu” antrenant în care se investeşte energie pozitivă.Membrii grupului încep să -şi însuşească mecanisme psihologice ce acţionează în favoarea lor şi a grupului.

reducerea barierelor de comunicare. aceste pot fi d in ce în ce mai consistente. criteriile pe baza cărora facem ordonarea pot fi cât mai hazlii pentru a crea bună dispoziţie şi a diminua defensele. Se poate încheia cu o discuţie referitoare la ceea ce îmi displace când e vorba de prezenţa multor persoane în jurul meu. Grad de dificultate: mediu Faza grupului: mijlocie Materiale: perini sau eşarfe Desfăşurare: Animatorul pune perini pe jos şi invită participanţii să meargă printre ele.identificarea rolurilor prezente ale participanţilor şi autopercepţia acestora. Unicul punct rece este perina. deci este posibil ca unii dintre membrii grupului să nu accepte să participe la acest joc Variantă: Dacă grupul este la primele întâlniri şi sunt mai multe perso ane sensibile la contactul fizic. introvertite sau recent intrate în grup.Când vă arde foarte tare vă puteţi refugia pe perini. dar în funcţie de obiectivele activităţii. se pot lăsa mai multe perini pe jos şi se fac 2-3 runde. Sugestii pentru animator: Dacă numărul participanţilor este mai mare şi nu pot să se refugieze pe o singură perină. E din ce în ce mai caldă. după media de intrare la admitere.. facilitarea cunoşterii reciproce într-un timp foarte scurt. Spectrograma Obiectivul: echilibrarea tendinţei de inerţie grupală (a dori să rămâi împreună cu persoanele deja cunoscute). după iniţiala numelui mic. mai organice.. creşterea gradului de coeziune a grupului. după vârstă începând cu cel mai mare. să se plimbe prin spaţiul disponibil. în funcţie de scopul urmărit. animatorul poate începe activitatea împărţind spaţiul în două şi cerându -le să se grupeze după criteriul „îmi place/nu-mi place prezenţa altor persoane în intimitatea mea”. identificarea de subgrupuri distincte în funcţie de anumite criterii. Desfăşurare: Participanţii sunt în picioare. Contactul corpor al este mai dificil de suportat de persoanele timide. se poate crea un moment de împărtăşire în cadrul căruia fiecare să spună ce sentimente a încercat în momentul contactului cu corpurile celorlalţi. fără să le calce.Se poate continua fie cu unii fie cu alţii. după înălţime. Temperatura sare brusc şi începe să ardă. după data de naştere/luna şi ziua). „”Pardoseala începe să se încălzească.Pardoseala fierbinte Obiectivul: facilitarea contactului fizic între membrii unui grup aflat la începutul activităţii. după numărul casei. La sfârşitul activităţii. astfel numărul contactelor fizice creşte. Puneţi-vă în siguranţă” Se repetă activitatea reducând numărul de perini până când persoanele sunt nevoite să conviţuiască toate pe o perină sau cât mai multe pe o perină. li se cere ca dintr-un loc pe care animatorul îl indică să se aşeze întro anumită ordine:în ordine alfabetică. facilitarea cunoaşterii interpersonale. după. La început. De . în funcţie de obiectivele activităţii Materiale: nu sunt necesare Loc de desfăşurare: o sală suficient de mare în raport cu mărimea grupului pentru a permite mişcarea şi alinierea grupuluifără a fi nevoiţi să mutăm mobilieru sau să cărăm scaune. Grad de dificultate: scăzut Faza grupului: în oricare fază..

ce trebuie îmbunătăţit.etc Developarea percepţiei unei persoane cu privire la modul în care relaţionează. dar şi importantă resursăinformaţională şi metodologică pentru animator. foarte bun..mediocru. Consemnul ar putea fi: „Începând din acest loc. putem realiza spectrograme folosind criterii din acest areal. Sugestii pentru animator: Aceste spectrograme pot fi simple modalităţi de a mişca oamenii prin sală. Materiale: coli A4 pe care este imprimată legenda semnelor care se utilizează.exemplu. se poate realiza o spectrogramă a percepţiei pe care fiecare părinte o are despre acest rol. se explică semnificaţia fiecărui semn şi li se cere participanţilor să deseneze cercuri concentrice pe orbitele cărora să plaseze persoanele semnificative şi celelalte entităţi semnificative din viaţa lor(obiecte. cu grupuri sau organizaţii. creioane. animatorul marchează cel puţin trei locuri ce indică criteriile enunţate pentru a le permite participanţilor să se orienteze. Persoanele cu care subiectul are conflicte pot fi plasate şi în afara cercurilor desenate. În centrul cercurilor concentrice se va plasa eul personal. animale. locuri. analiza poate fi realizată verbal. ce trebuie început sau sfârşit. explicându-se alegerile şi calitatea relaţiilor sau prin acţiune. dacă ai realizat spectrograma percepţiei rolului de părinte. subiectul poate marca două sau trei persoane(entităţi) a căror poziţie şi calitate să o analizeze. Dacă activitatea se desfăşoară cu părinţi. prin . iar pe cercurile mai depărtate de centru entităţile mai îndepărtate. Spunând asta. Atomul social Obiectivul:identificarea legăturilor emoţionale ale participanţilor cu persoanele semnificative din anturajul personal. îmbunătăţirea calităţii relaţiilor cu persoanele semnificative din atom ul social dintr-un anumit moment. Atomul social poate reprezenta într-o formă foarte vizibilă ceea ce trebuie clarificat. prin punere în scenă a atomului social. Acest din urmă mod de abordare a atomului social permite o sondare adâncă a cauzelor relaţiilor dificile. foarte mare pentru animator. pornind din centru. foarte slab”. cu obiecte. atunci cînd participanţii se cunosc bine între ei şi sunt capabili de dezvăluiri cu grad mai mare de intimitate. Faza grupului: finală. steluţe colorate autocolante. cu animale. grupuri. indicându -se şi calitatea relaţiei.etc) indicând prin semnele conveni te calitatea relaţiei. În funcţie de timpul disponibil şi de pregătirea animatorului. Se pot realiza inversiuni de rol cu diverse persoane din atom şi. neprietenoase din anturajul subiectului. developarea reţelei de relaţii a fiecărui participant şi a calităţii acestor relaţii(de atracţie. vă aşezaţi în funcţie de cât de bun părinte vă consideraţi în raport cu propriul copil: excepţional. Grad de dificultate: scăzut pentru participanţi. de respingere sau neutre). Pe primul cerc. Desfăşurare: Se împart foile A4 cu legenda semnelor. identificare persoanelor resursă din anturajul prezent al unei persoane. identificarea legăturilor emoţionale pe care participanţii le au cu alte entităţi decât persoane: cu locuri. substras sau adăugat în reţeaua de relaţii a unei persoane. pentru că presupune cunoşterea riguroasă a metodologiei de desfăşurare şi un bun antrenament în aplicarea acestei metodologii. De exemplu. Folosind steluţe colorate autocolante.. începând cu cel cu cea mai mare expertiză şi terminând cu cei care nu au nici o informaţie despre acestă ocupaţie”. se plasează entităţile cele mai apropiate de subiect. slab. asta poate fi punctul de plecare pentru analiza acestuia sau pretextul unei sociodrame ce adânceşte acestă radiografie: Ce înseamnă un bun părinte? De ce mă consider un părinte mediocru? Ce aş puteaface pentru a deveni un bun părinte? Cum mă percepe copilul meu? Sunt o mamă îndeajuns de bună pentru copilul meu? Ce înseamnă o mamă îndeajuns de bună? şi aşa mai departe. „Vă aliniaţi în fucţie de numărul de ani de când îndepliniţi rolul de părinte” sau „Vă aliniaţi în funcţie de vechimea pe care o aveţi în rolul de animator” sau „Vă aliniaţi în funcţie de cât de calificat vă consideraţi în rolul de animator. dacă scopul activităţii noastre este analiza repertoriului de roluri a membrilor grupului. bun.

Psi hodrama poate identifica – folosind tehnici speciale şi grupul ca un context capabil să producă „întâmplări” funcţionale – capcanele personale în evoluţie. a echilibrului afectiv. ce nu s -a întâmplat încă? Cum poţi ajuta pe cineva să se vindece de o boală pe care încă nu o are? Medicul ar răspunde că poţi avea o atitudine preventivă. a punctelor de referinţă sociale şi relaţionale). la autotransformare în sensul satisfacerii acestor nevoi. Poate identifica nevoile cele mai presante şi mai semnificative poate ajuta la conştientizarea acestor nevoi. maturizarea fizică. cum ar fi: nevoia de siguranţă şi autoprotecţie. deschiese. capacitatea de a evalua şi puterea de a se orienta. Aceste schimbări ontologice determină schimbări şi la nivelul ro lurilor.Valenţe ale explorării viitorului La prima vedere. asocierea celor doi termeni pare a fi o contradicţie. familial sau transgeneraţional. Autoexplorarea şi autoschimbarea permit conştientizarea acestor capcane şi identificarea unor . frustrări. Dicţionarul precizează ca sens al noţiunii de terapie = ramura a medicinii care studiază mijloacele şi metodele de tratament precum şi modul de întrebuinţare a medicamentelor: terapia este ştiinţa vindecării bolnavilor. de putere şi de centralitate. psihodrama poate realiza foarte mult.dreptunghi=instituţii sau obiecte. cu încă neîntâmplatul din viaţa mea? Sau cum aş putea opera asupra pre -fiinţei astfel încât să nu ajung să bat la porţi pe care nu-mi este dat să intru? Psihologul s-ar putea întreba: Care sunt modalităţile prin care pot depăşi o problemă în viaţă? sau Cum fac faţă eşecului? Dar succesului? Cum identific resursele necesare pentru a urmări un obiectiv de lungă durată? Cum mi -aş putea schimba comportamentul? Psihodramatistul îşi pune întrebări legate de capacitatea de a trăi alternativ şi de a genera alternative de viaţă în conformitate cu nevoile personale şi cu cerinţele mediului. Sugestii pentru animator: nu folosiţi acest joc dacă nu îl stăpâniţi foarte bine Simboluri utilizate :triunghi=bărbat. nevoia de inerţie.3. De exemplu. adică un stil de viaţă ecologic care să prevină îmbolnăvirea. steluţă cu mai multe colţuri=animale. Eul care priveşte este diferit. dar şi de o consecinţa a ei . Având această imagine asupra terapiei. De aceea. Eul observator se îmbogăţeşte cu noi dimensiuni şi apare eul obserbator ideal – facultatea de a judeca. Dar asta necesită stăpânirea tehnicii inversiunii de rol. Pentru personele decedate se folosesc semne formate din linii întrerupte. În acest parcurs al devenirii. Filosoful însă poate deplasa întrebarea în alt areal. linie dreaptă întreruptă=relaţie indiferentă(-----) şi linie dreaptă marcată cu xxx=relaţie rea. te poţi întreba cum poţi să vindeci ceva ce nu a avut loc. prin prospecţiile psiho -arheologice poate identifica eşecuri. precise.întrebări scurte. tot ceea ce vede adolescentul este nou. de plăcere.nevoia de redefinire şi de sens. Pentru psihodramatist – personalitatea se structurează pe măsură ce apar şi se structurează rolurile: de la cele psihosomatice la cele psihodramatice şi sociale. Terapia viitorului”prin psihodramă 2. cerc=femeie.1. el ar putea sî întrebe: Ce-aş putea face cu posibilul meu. se poate face radiografia acelor relaţii. Pentru calitatea relaţiilor se folosesc următoarele simboluri: linie dreaptă neîntreruptă=relaţie bună(____). modificările foarte rapide ale corpului şi a funcţiei sexuale nu este însoţită întotdeauna de o reprezentare internă adecvată şi de o integrare adecvată. Astfel. habitudini dezadaptative din trecutul individual. la o adaptare mai creativă în satisfacerea lor. Adolescenţa – ca etapă în evolutţa ontogenetică – are ca nucleu schimbarea( a corpului. Continuitatea biografică a identităţii personale este însoţită de o ruptură.

Şi cel mai frumos gest de apartenenţă la umanitate este să dai curs potenţialului creator de care dispui în toate planurile vieţii. ne-am putea optimiza destinul. Am pornit de la adolescenţi pentru că experienţa lucrului cu ei mi-a atras atenţia asupra posibilităţii unui mai bun management al viitorului prin intermediul psihodramei. deblocând astfel evoluţia în conformitate cu nevoile cele mai presante şi mai semnificative pentru dezvoltarea persoanei. ca doua „câmpuri” informaţionale de referinţă. Psihodrama permite „interpretarea” unor roluri virtuale. toţi putem beneficia de o astfel de „terapie”. adică o „manifestare” unică în lume. să deruleze „ghemul” interior de potentialităţi de care dispune şi să transforme în realitate îmbogăţită aceste potentialităţi. care să-l transforme pe adolescent din prizonier al propriilor condiţionări şi limite într-un om liber. Explorarea viitorului te poate îmbogăţi şi ajuta să ai mai mult control pe direcţia şi în sensul evoluţiei tale. transformând prezentul într-un prezent autocreator. Ea poate realiza conexiunea dintre resursele inconştiente. Aceasta modificare interioară clarifică sensurile şi scopurile de viată şi catalizează realizarea lor cu costuri biologice şi psihologice mai reduse. am putea participa mai conştient şi mai creativ la construirea scenariului nostru de viaţă. Am exersat tehnicile de management al viitorului de care dispune psihodrama şi cu adulţi aflaţi în formare pentru rolul de consilier. Paradoxal. faţetelor şi opţiunilor personale. dar nu numai. 2. iar „calitatea firului” se schimbă. dar conţinute în posibilităţile proprii de manifestare. să identifici potenţialul infinit al rolurilor. A „lectura” din viitor înseamnă a selecta dintr -un câmp virtual de posibilităţi pe acelea care au şansele cele mai mari să se producă pentru că răspund cel mai bine nevoilor noastre profunde. Psihodrama are posibilitatea de a acţiona pe toate cele trei componente ale axei temporale: trecut. dacă le -am conştientiza. actuale. asta te va face inevitabil o identitate. În acest sens: 1. autentice. am identificat o gamă de tehnici şi metode care se referă la managementul viitorului. Obiectivele explorării viitorului Motivul pentru care abordez tema explorării viitorului prin psihodramă este elaborarea unui proiect de autocunoaştere şi dezvoltare personală adresat adolescenţilor. asemenea unor seminşe existente în inconştient.2. A „sonda” în mod conştient şi în avans viitorul poate face ca „alegerile” noastre să devină veritabile alegeri. Proiectul de viaţă devine continuu realitate prin deciziile pe care le luăm. psihodrama permite însă o explorare într -un cadru securizant şi empatic a viitorului. Aceste exerciţii ar permite identificarea unor acte optimizatoare. experimentată.soluţii creative motivante. trecutul este la fel de virtual ca şi viitorul. Prin tehnicile şi metodele sale. deblocante şi autoregeneratoare. Fiecare dintre noi dispune de resurse pe care. . ”ghemul” se desface dar nu se împuţinează. prezent şi viitor. dimpotrivă devine mai mare. Aşadar „terapia” despre care vorbim cu privire la viitor se referă la acele demersuri pe care directorul le poate face „aici şi acum” astfel încât subiectul să dea curs. Despre acesta experienţă voi vorbi în continuare. ci. mature. E ca şi cum ai viziona mai multe filme în care tu eşti protagonist şi ai alege pe cele care să le transformi din realitate proiectată în realitate traită. dar cum toţi avem viitor. având acces la un mai mare grad de libertate.3. potenţiale şi resursele conştiente. a resurselor inconştiente de care dispune. Din punct de vedere obiectiv. cu focalizare pe aceasta secvenţă temporală. le-am canaliza şi le-am rafina. dar ambele sunt trăite subiectiv ca doi poli ai vieţii.

pe o tema dată. am experimentat tehnicile şi metodele psihodramatice în activităţi de formare cu adulţi. Pe de altă parte – jocul de rol se referă la o tehnică formativă specifică care constă în învăţarea şi în susţinerea rolului cu o maximă adecvare. vor fi obligaţi să şi le asume profesional. am identificat pericolele sau riscurile care există în ceea ce priveşte manipularea: prin folosirea acestor tehnici pot fi induse comportamente manipulative. 6. În această acţiune. cu o finalitate formativă sau de familiarizare. am urmărit valoarea grupului în formare. psihodrama oferă numeroase metode şi tehnici. jocul de rol se evidenţiază ca un spaţiu de învăţare în care „rolul jucat” se contrapune „rolului cristalizat”. ca modalitate de construire a personalităţii. 2. conceptul de „tele” în formare. Astfel.Este o metoda agreată datorită aspectului său ludic şi foarte eficace. Jocul de rol face parte dintre metodele care. am identificat consemnele ce pot fi utilizate în provocarea întâmplărilor responsabile de „terapia” viitorului: 5. care nu satisfac nevoile subiectului aflat în formare. 7. am urmărit dialectica real-simbolic-fantastic în formare 9. temă care se traduce în acţiune scenică. Trebuie remarcat faptul că Moreno distinge două accepţiuni ale jocului de rol: a.3. datorită profunzimii intervenţiei pe care o prilejuieşte. îi incită pe cei aflaţi în formare să se familiarizeze din interior cu situaţiile pe care.fără a intra în istoria reală sau traumatică a „actorilor”. Strategii psihodramatice utilizate în explorarea viitorului Când vorbim despre explorarea viitorului prin acţiune. am urmarit dinamica eu-actor – eu-observator – eu-observator ideal în tehnicile ce vizează managementul viitorului. ci pe cele ale formatorului: 4. deci putem .producând restructurări perceptive şi atitudinale semnificative. b. 8. ulterior. Utilizarea jocului de rol în formare impune o serie de precizări cu privire la specificul metodei: 1. 2. focalizarea se poate face pe unul sau mai multe roluri. ci doar o ocazie de „punere în acţiune”. pe de-o parte este vorba de învăţarea şi dezvoltarea rolurilor în individ. Cea mai des utilizata metodă este ROL-PLAYNG-ul sau JOCUL DE ROL . cea corporal-posturală. Acest proces nu se reduce doar la componenta cognitivă. 3.3. spontaneitatea şi controlul în activităţile de formare cu adulţi. am identificat beneficiile aplicării acestor metode asupra dezvoltării adolescentului sau a oricarei persoane aflate în formare.În jocul de rol sunt propuse situaţii sociale şi profesionale tipice. am identificat principii din teoria şi metodologia psihodramatică care să poată fi utilizate în formare. în formare nu există un protagonist. ci presupune(deopotrivă) activarea simultană şi a celorlalte arii ale personalităţii: cea emoţional – afectivă.2. cea fiziologică(prin efectele trăirilor afective). prin marele lor coeficient de implicare.

3. b. o componentă individuală care permite un anumit grad de libertate în confruntarea cu un rol definit al culturii.training-ului: rolul generic. pe tot parcursul formarii. O situaţie generică sau emblematică – situaţie în care se poate aprofunda o problemă profesională determinată într-un mod activ.într-un context instituţional dat. Rol training-ul se referă mai mult la cea de-a doua situaţie. rolul temut.Jocul de rol poate fi utilizat în diverse momente ale procesului formativ datorită dublei sale capacitati: de implicare a grupului în jurul unei teme centrale şi de a permite o învăţare emoţională individualizată de către fiecare participant. abordare flexibilă si lipsită de anxietate. Integrarea armonioasă şi creativă a unui rol determinat presupune explorarea tuturor componentelor sau dimensiunilor rol. jucând un anumit rol.vorbi de mai mulţi protagonişti care. Asta a fost numit rol creating. O situaţie inventată de către participanţi împreună cu formatorul care să reflecte o experienţă comună de muncă a grupului.activitatea in situ. prin transformarea oricărei poveşti într -o acţiune sau în orice altă activitate specifică. ce nu -i permit subiectului prea multă libertate. se aleg sau se distribuie rolurile. plusrealitatea. dublul sau oglinda. spontaneitatea şi creativitatea participanţilor.training . adică la crearea rolului. Jocul de rol. interpretează o parte din ei înşişi sau pe un altul. c. adaptare creativă la schimbările imprevizibile ale rolului. conducere etc. În comunicarea emoţiilor formatorul trebuie să asigure intersubiectivitatea.Orice rol se prezintă ca unitate a două componente: a. atât ale actorilor cât şi ale observatorilor. prin activităţile de încălzire. o componentă care se referă la structura şi regulile sociale ale rolului. relaţiile intersubiective pot fi alterate de cele interdependente. rolul viitor. . Dacă comunicarea emoţiilor este urmată de o elaborare teoretică şi culturală. Orice situaţie neprevăzută generează anxietate într-o persoană mai puţin spontanî. o situaţie reală propusă de formator – caz în care accentul cade pe optica celui care propune tema(optică subiectivă) şi pe ansamblul relaţiilor dintre protagonişti. angajatori. fără ca formatorul să intervină cu consemne particulare privind inversiunea de rol.se joaca scena – actorii activând structuri inconştient preluate cu privire la rolurile pe care le joacă – iar în final este important să se prevadă un timp de comunicare a trăirilor emoţionale. Această componentă se structurează în formare prin ceea ce numim rol taking sau asumarea rolului: b.ca tehnica de formare – poate porni de la 3 situaţii: a. Se introduc personaje adecvate într -o situaţie specifică. Orice acţiune formativă presupune o confruntare între rolul actual cu alte roluri – colegi. de aceea formatorul poate – utilizând tehnici şi procedee psihodramatice – să dezvolte. integrând datele emoţionale ale trăirii cu datele raţionale provenite din analiza contextului. ceea ce implică spontaneitate şi creativitate. rol. Aceasta se poate realiza prin exprimarea liberă a emoţiilor. Acţiunea propriu-zisă şi apoi analiza trăirilor favorizează insight-uri individuale sau de grup care pot duce la reformularea problemei de la care a pornit jocul de rol.

Funcţia mentală stimulată este decentrarea perceptivă care induce schimbări succesive de percepţie şi de comportament prin punerea în rolul unuia sau altuia dintre personajele ce se găsesc pe scenă. eăecurilor. Rolul viitor este proiecţia în viitor a unui rol şi vizează toate categoriile de personal. Plusrealitatea permite raportarea la valorile şi idealurile rolului profesional care nu au acoperire în practica: absenţa valorilor şi idealurilor îl fac pe subiect să trăiască limitări şi frustrări legate de aşteptările sale de rol.într -un context nou creat de către formator. creat pas cu pas de către director. De altfel. a habitudinilor dezadaptative din trecut care-şi pun amprenta asupra deciziilor pe care le luăm şi. Elementul relaţional nou şi neaşteptat este o strategie regizorală care ar pute fi utilizată în explorarea viitorului. Explorarea rolurilor dorite permite subiectului să dea formă rolurilor neacoperite care sunt sursa frustrărilor şi demotivarii. intervenţiile tehnice ale formatorului sunt toate componente ale intervenţiei „in situ”. Explorarea acestei fantasmatici care apartine inevitabil vieţii profesionale are funcţie catharctică şi constituie(atât pentru individ cât şi pentru grup) o ocazie de a interioriza aceste temeri şi de a se confrunta cu posibilităţile sale de schimbare. catena. Intervenţia „in situ” este eficace în special în supervizare. Munca asupra rolului generic este de tip sociodramatic şi poate fi începutul sau punctul de plecare într-un proces de aprofundare şi de personalizare a unui rol. privirea. răspunsul suspendat etc. pentru că societatea şi serviciile sunt în continuă schimbare şi cer o acţiune continuă de reproiectare a rolului. îi permite acestuia să provoace roluri şi contraroluri care cer răspunsuri noi. asupra viitorului. Ceea ce doresc acum este să structurez într -o formă mai clară aceste beneficii. „In situ” se referă la intervenţiile asupra unor unităţi mici de rol. concretizarea pe scenă a unui rol. interacţiunea cu un contrarol. mai ales. Rolul generic se referă la componenta generală a unui rol care cuprinde aşteptări. Această strategie este eficace în ruperea scenariului cristalizat şi accederea la roluri spontane. Interacţiunea între persoane care în realitate au relaţii semnificative . Plusrealitatea reprezintă realitatea îmbogăţită de dorinţă. .a. toate tehnicile utilizate în terapia psihodramatic ă pot fi folosite şi în formare pe secvenţa temporală „viitor”: dublul. tipul de interacţiune. status etc. urmărindu -se nu doar exprimarea verbala . 2. Rolul temut se referă la explorarea riscurilor. .Beneficiile şi riscurile aplicării acestor strategii asupra dezvoltării personale Am vorbit despre aceste beneficii în prima parte a lucrării. obligaţii.ci şi toate celelalte componente nonverbale: postura. Am enumerat trei mari categorii de strategii regizorale care ar putea fi utilizate în managementul viitorului. posibilităţi. blocaj ele. Identificarea frustrarilor.3. Această strategie presupune punerea în scenă a relaţiilor dintre persoane într-un context nou şi neaşteptat. fotografia.4. de fapt.dar şi rodul unei interacţiuni între experienţele şi trăirile subiectului şi caracteristicile rolului profesional. a fantasmelor care însoţesc în mod obişnuit orice rol. oglinda. Rolul viitor prevede instruirea pentru un rol nou sau pentru o schimbare a rolului sau a serviciului. a ceea ce este imprevizibil într-un rol şi. d. deci. dar. prescripţii. b. e. inversiunea de rol. prestigiu. c. Această fantasmatică este în parte un fenomen social(adică aparţine acelui rol determinat). 1.pot fi folosite în explorarea încă neîntâmplatului.

relaţia ta cu…(părinţii tăi. 4. 3. în familia dorinţei tale. 10. 6. virtuale.3. conştiente şi a celor potenţiale. în mijlocul grupului şi spune ce aşteptări ai de la…(colegii tăi. cu colegii tăi)…s ar îmbunătăţi vizibil. fiecare spune ce dar ar dori să facă/să primească. Având în vedere că urmează…. Câţi ani ai?Spune unui coleg care din activităţile văzute/învăţate la curs le-ai aplicat la clasă. ceea ce ar putea conştientiza anumite acte care pregătesc aceste roluri.Consemne care pot fi folosite în activităţi ce se referă la „terapia” viitorului 1. Aşează-te în centru. inconştiente şi conectarea lor cu nevoile individuale şi/sau de grup.. În ceea ce priveşte riscurile. Scrisoare de la un elev nedreptăţit. Fiecare spune de la cine a primit scrisoarea şi ce scrie în ea. Alege o persoană căreia să-i spui ceva despre proiectele tale de viitor. Transferaţi-vă cu mintea în viitor. Identificarea şi conştientizarea nevoilor individuale şi/sau de grup şi autotransformarea în sensul satisfacerii acestora sau adaptării creative la satisfacerea lor. cu prietenul tău. 8. anumite decizii care să conducă spre acele roluri sau spre acea formă de manifestare a rolului. „Lecturarea viitorului” permite selecţia dintr-un câmp virtual de posibilităţi pe acelea care răspund cel mai bine nevoilor noastre şi situaţiei contextului în care ne manifestăm. cu profesia ta. acestea se referă la inducerea unor comportamente manipulative care să satisfacă mai degrabă nevoile sau prejudecăţile formatorului(directorului) decât pe cele ale subiectului aflat în formare.2. cu starea sufletească pe care o ai în acest moment 9. Identificarea unor roluri viitoare.5. de la prietenul/prietena ta. Alege un loc. Scrie o scrisoare unui elev problema din clasa ta şi spune-i ce poţi tu face pentru el astfel încât relaţia voastră să se îmbunătăţească. 2. De asemenea.d ar conţinute în posibilităţile proprii de manifestare. un timp şi persoane pe care ai vrea să le vezi în acea fotografie. Alege un timp viitor şi construieşte o fotografie aşa cum ţi-ai dori să se întâmple.) 4. Faceţi o catenă exprimând o dorinţă în legatură cu…(relaţia cu o persoană importantă din viaţa ta. . de la profesorul de…) 3. ceea ce conduce la clarificarea sensurilor şi a scopurilor de viaţă. 5. Transformă această familie în familia visurilor tale. 7. încălcând dreptul acestuia de a alege din propriile alternative. peste… ani. părinţii pot argumenta sau chiar impune un viitor pe care ei şi -l doresc pentru copilul lor. Identificarea resurselor actuale. 5. Numeşte o acţiune pe care dacă ai face-o zilnic. 2. cu familia ta etc.

Spune de ce sunt importante pentru tine. 17. De jur împrejur sunt „fotografii” din viitorul tău. consemnele trebuie să se subordoneze nevoilor grupului în prima faza şi apoi nevoilor protagonistului în a doua fază. Exploraţi o situaţie virtuală care acum. „Povestea celor trei feţe”. insight-urile pe care le-a avut în activitatea desfăşurată. nepot. Găsiţi o „fotografie” care să exprime cel mai bine ceea ce vreţi să deveniţi. este necesar ca formatorul să asigure un moment de reflecţie. Priviţi -le în linişte şi alegeţi două dintre ele care exprimă cel mai bine o dorinţă în legătură cu…(activitatea ta. de obiectivele formării. profesia ta). Aşează-te lângă o persoană pe care o cunoşti mai puţin şi pune-i întrebări în legatură cu ceea ce urmează să facă în vacanţă. În viaţa voastră vor apărea tot felul de persoane: soţ/soţie. Spune unei persoane de care te simţi mai apropiată câteva dintre caracteristicile ei. 18. vecin.etc. copil. elevul dorit. Când este vorba de rol playing sau de rol training. subaltern. într-o activitate de grup de tip psihodramatic sau după o sociodramă în care se prezintă diferite roluri sociale. dând posibilitatea fiecărui membru al grupului să se exprime. 14. şef. profesia dorită. Oricare ar fi situaţia. Acest moment este necesar pentru a da posibilitatea eului observator să se manifeste şi pentru a -l antrena în activităţi de autoobservare menite să faciliteze autocunoaşterea. „Balonul zburător”. Gândiţi-vă la…(prietenul dorit. Alege 4 -5 persoane din medii diferite şi poziţionează-le în raport cu tine. vă produce o stare de nelinişte sau de disconfort. şi anume: „Decorarea păpuşii”. „Tabloul emoţiilor mele”. aşa cum îţi doreşti să fie. de interesele fomabililor. Aici este o expoziţie de „fotografii”. Întâlnire de zece ani de la terminarea liceului. 19. Pentru exemplificare sunt prezentate o parte din exerciţiile provocative utilizate în cadrul celor două grupuri experienţiale de optimizare personală centrate pe dezvoltarea abilităţilor emoţionale a studenţilor de la psihologie. Oricare ar fi însă consemnele. 13. directorul trebuie să asigure o comunicare intersubiectivă şi simetrică. în acest moment. adică un timp în care fiecare să comunice grupului trăirile. Prezintă-i şi tu proiectul tău de vacanţă. de întâmplările pe care doreşte să le provoace în rândul membrilor grupului. 20. soţul dorit) şi creaţi -l în mintea voastră.11. 15. Alegeţi 2 fotografii care exprimă cel mai bine aşteptările tale în legătură cu activit atea de formare. Am putea continua cu astfel de consemne. vă dă fiori. Alege 3 care acum ţi se par importante şi prezintă -le grupului. dar intenţia noastră nu este să facem o enumerare exhaustivă a tuturor consemnelor posibile: fiecare formator va folosi acele consemne pe care le consideră utile în funcţie de disponibilitatea grupului. colaboratorul dorit. Interviu „ in situ”. „În lumea . Puneţi în scenă acestă întâlnire. 12. Gândiţi-vă la două persoane pe care urmează să le întâlniţi şi care vă provoacă teamă. familia ta. 16. satisfacţiile. emoţiile. furie sau revoltă.

etc. auto-pedepsirii. FABULA X: Pentru controlul fabulelor precedente.Complexul anal. „Desenăm împreună”. resurse. Exercitiu de dezvoltare personala pentru a schimba orice emotie doresti Ia o foaie de hartie si fa din ea cinci bilete de marimi identice. Tehnica petelor de cerneală. Dupa ce ai notat aceasta stare pe . „Ce spun cărţile despre mine”. tristete. dorinţelor de moarte. iertare. Diverse Perspective ale fenomenului proiecţiei 3. gelozie. Fabulele Düss 8. Gelozia faţă de apropierea părinţilor. tensiune. fericire. incordare. FABULA IV: Pentru explorarea : agresivităţii.verbal (TAV) 7. Testul familiei 5. FABULA V: Pentru angoasă şi auto-pedepsire. asa incat sa le asezi la distante cat mai mari intre ele. Apoi. – orice simti tu ca e potrivit pentru tine in acest moment al vietii tale.simbolurilor”. deprimare. „Marioneta emoţiilor” şi „Duet sau istoria devenirii mele”. incredere. Treci apoi sa notezi pe alt bilet starea pe care o doresti sa o ai acum. Poate simti suparare.A. Testul Rorschach FABULA I: Pentru a vedea fixarea copilului faţă de unul dintre părinţii săi sau.) 10. Descrierea acestora urmează următorul algoritm: obiective. culpabilităţii. Testul Omului (“Desenează o persoană”)-DAP 4. Tehnicile proiective: caracterisitici şi clasificare 2. „Povestea mâinilor care prind viaţă”. Tehnici Proiective 1. independenţa sa. Proiecţia: definire şi factori. FABULA II: Pentru a verifica dacă copilul a avut vreun şoc în camera părinţilor. Apoi incepe sa notezi pe doua dintre ele. „Povestea familiei mele”.T. instructaj. Testul tematic de apercepţie ( T. aseaza-l pe podea intr-o parte a camerei astfel incat sa ai loc si pentru celelalte bilete. FABULA VIII: Pentru identificarea complexului lui Oedip. Experimentul asociativ. Testul pulsiunilor (Szondi) 11. Testul arborelui 6. etc – orice simti acum si vrei sa schimbi. Teste de completare– Testul Rotter 9. impacare. „Sala oglinzilor”. FABULA V I: Pentru examinarea complexului castrării. strategii de valorificare şi rezultate obţinute. pune pe primul bilet. FABULA III: Pentru explorarea complexului de înţărcare şi complexului fratern. Pe primul bilet noteaza starea pe care o ai acum. Poate ca doresti sa simti bucurie. neliniste. FABULA VII: Pentru testarea complexului posesiv şi încăpăţânat. din contră. pace. FABULA IX: Pentru cunoaşterea fricilor şi dorinţelor subiectului. liniste.

aminteste-ti un moment din viata ta in care ai avut acea stare intermediara. Dupa ce ai scris primul bilet intermediar. pe acel bilet. Paseste in continuare pana ajungi la biletul doi si cand ajungi acolo trebuie sa ramai si sa simti ca esti in acel moment si loc in care ai simtit starea intermediara scrisa pe bilet.bilet. chiar pe biletul cu starea actuala. fii perfect atent la tot ceea ce simti in corpul tau. Poate sa fie ceva recent sau poate sa fie ceva din trecut. mergi si aseaza-l pe podea la distanta de cativa pasi buni fata de primul bilet. primul bilet pe care l-ai pus pe jos. mintea si sufletul tau. Ia unul dintre ele si scrie care este o stare intermediara prin care crezi ca e nevoie sa treci ca sa ajungi in final la starea dorita de tine. aseaza-l langa cel cu starea ta actuala. Retraieste acel moment si simte tot ceea ce ai simtit atunci.       Aseaza-te. priveste in mintea ta in acel timp si spatiu. Apoi inchide ochii si simte pe deplin starea in care esti acum. cu mintea si emotiile tale tot ceea ce ai simtit atunci. Poate sa fie un moment recent sau din trecutul tau mai indepartat. daca iti doresti ca stare finala impacarea. in picioare. poti sa pasesti in fata spre biletul numarul trei care contine o alta stare intermediara. poti sa o modifici chiar acum. Simte pe deplin aceasta stare intermediara scrisa pe biletul numarul doi. Acolo. Daca crezi ca e necesara alta ordine a lor. De exemplu. Dupa suficiente momente in care simti ca ai retrait aceasta stare. sa pasesti ca si cum ai intra in acel timp si loc unde ai simtit starea. adica daca sunt “pasii” corecti spre starea dorita de tine. trebuie sa faci in asa fel incat sa iti amintesti acel moment si sa pasesti ca si cum ai ajunge exact in acel loc si timp si ai intra iar in pielea ta de atunci. in mintea si emotiile tale legat de aceasta stare prezenta. daca simti tu ca acesta te conduce spre impacare. pe cat posibil in linie dreapta. atunci te pregatesti sa faci exercitiul. Repeta aceeasi cautare in trecut si intra intr-un loc si timp in care ai simtit starea intermediara de pe biletul patru. poti sa pui pe biletul intermediar “calmul”. Important este ca atunci cand ajungi la biletul numarul trei. dar pe directia biletului cu starea finala. . faci pauze si iti amintesti un moment din viata ta cand ai simtit acea stare scrisa pe bilet. Cand ai terminat de scris si asezat toate biletele. sa te simti ca apartii iar locului si timpului cand ai simtit starea aceea si sa te lasi sa o simti pe deplin in corpul. orice ar fi. Daca ordinea este cea potrivita. astfel incat sa simti intens acea stare intermediara care te apropie de starea finala dorita de tine. Apoi mai ai doua bilete de completat tot cu stari intermediare si va trebui sa le asezi in linie cu celelalte. Ti-au mai ramas acum trei bilete necompletate. Pana pasesti si ajungi la el. Ramai si aici suficient timp ca sa simti clar si intens acea stare si apoi paseste spre biletul numarul patru pe care ai scris o alta stare intermediara. spre cel cu o stare intermediara si in timp ce faci acel pas. Apoi fa un mic pas spre biletul urmator. priveste aceasta linie si analizeaza daca cele trei bilete intermediare au ordinea potrivita pentru tine. Retraieste intens cu tot corpul.

Apoi mergi la biletul patru si simte si acolo 30 de secunde starea intermediara scrisa pe bilet. fii complet acolo. Stai deasupra biletului numarul unu doar cateva momente si apoi paseste mai repede spre biletul doi. asa cum ai simtit-o in trecut. Ca si cum ai aspira si ai sedimenta in tine aceasta emotie in fiecare celula. Apoi mergi rapid mai departe pana cand simti ca poti schimba cu usurinta starile intre ele. In final. Intra iar pe acel bilet si simte iar starea ta initiala. apoi mergi la biletul numarul trei si simte si acolo starea intermediara pentru alte 30 de secunde. cel cu starea actuala. cu tot corpul. in acest moment o sa vezi ca nu o sa o mai simti la fel de intensa. aminteste-ti un moment cand ai simtit pe deplin aceasta stare pe care o doresti acum. Apoi deschide ochii si fa un pas in lateral si intoarce-te iar la biletul numarul unu. biletul numarul cinci si pe masura ce te apropii incet de el. . cel cu starea dorita de tine si intra in locul si timpul in care ai simtit intens acea stare. nu doar sa treci peste bilete. mintea si emotiile tale. in fiecare gand al tau si in fiecare emotie. Pastreaza acest moment pentru 2-3 minute in care sa fii complet proiectat in acel timp si spatiu cand ai simtit intens aceasta stare si sa o simti si acum cat poti tu de intens. Pe masura ce repeti traseul de la biletul 1 la biletul 5. Acolo ramai alte 30 de secunde sau maxim un minut in care sa simti intens aceasta stare dorita. Paseste iar in lateral si vino la biletul numarul unu si repeta acest traseu inca o data. Ramai in acest spatiu plin de emotia pe care o doresti si absoarbe in tine cat mai multa emotie. cel cu starea intermediara. Trebuie insa sa simti starile intermediare. trebuie ca la fiecare repetare sa mergi din ce in ce mai repede. Pur si simplu. Te opresti suficient timp la fiecare pana cand simti ceea ce ai scris pe bilete.     Paseste apoi spre biletul cu starea dorita de tine. Simte iar acea stare intermediara pentru 30 de secunde. Ca si cum emotia dorita de tine este acum baza tuturor celorlate emotii. Intra in acel loc si timp din trecutul tau cand aveai aceasta stare si retraieste momentul. Asa vei reusi sa simti intens acea stare dorita de tine. mergi la biletul cinci.