P. 1
compozite

compozite

|Views: 14|Likes:
Published by Luca Bogdan Ionel

More info:

Published by: Luca Bogdan Ionel on Aug 26, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/03/2015

pdf

text

original

ALEXANDRU SECU

Stratificate din
lamele compozite de
tip matrice fire lungi
(suport de curs pentru master)
1
INTRODUCERE
Dezvoltarea tehnicii în domeniul construcţiilor a fost şi este posibilă odată cu
apariţia de noi materiale şi tehnologii, a promovării unor concepţii structurale avansate şi
a posibilităţii de utilizare a procedeelor moderne de analiză şi calcul.
Materialele compozite moderne încorporează toate calităţile menţionate mai sus,
ele reprezentând viitorul în domeniul construcţiilor.
Scurt istoric
Compozitele nu sunt o noutate; natura a generat în
scara evolutiei organice astfel de materiale cum ar
fi : lemnul (din fibre de celulozã si liant de ligninã),
oasele (din cristale de apatitã si liant de colagen),
iar omul le-a folosit din cele mai vechi timpuri :
constructii din cãrãmizi armate cu paie
confectionate de evrei încã din perioada stãpânirii
faraonilor, sãbiile samurailor alcãtuite din straturi
metalice diferite, lucrãrile de artã ale artizanilor
din Orientul Indepãrtat, realizate din straturi de
hârtie de calitãti diferite, zidãria de piatrã si
mortar din var hidraulic, zidãria de cãrãmidã
arsã si mortar, iar mai târziu betonul si betonul
armat [199].
“Materialul compozit” este un material diferit de materialele obişnuite omogene
macroscopic. El este un sistem creat artificial din două sau trei componente, conceput şi
2
realizat astfel încât să prezinte performanţe superioare faţă de cele ale fazelor
componente [180].
Materialele menţionate mai sus, tradiţionale, fac parte din prima generaţie de
compozite.
Generaţia a doua de compozite are la bază definirea conceptului de matrice şi
armătură. Astfel, sunt numite în mod obişnuit “materiale compozite”, sistemele de fire –
continue sau discontinue – realizate dintr-un material rezistent (armătura) înglobate
într-o matrice a cărei rezistenţă mecanică este mult mai mică. Matricea păstrează
dispoziţia geometrică a firelor, transmiţându-le starea de solicitare.
Pentru unele elemente deosebite: navetele spaţiale, scuturile termice,
submesibilele de mare adâncime, rachetele balistice, etc…, cerinţa de performanţă n-a
putut fi satisfăcută de generaţia a doua şi a fost necesară trecerea la o etapă superioară.
In acest mod a apărut generaţia a treia, în care armătura sau matricea sunt produse ale
generaţiei a doua.
Actuala etapă de dezvoltare a omenirii poate fi caracterizată, în comparaţie cu
epocile anterioare şi ţinând cont de aportul adus şi cerut de compozite, drept epoca
materialelor compozite [199].
Spre deosebire de materialele tradiţionale, compozitele sunt astfel concepute
încât, prin proprietăţile lor se adaptează exigenţelor de exploatare, proiectarea făcându-se
pe baza caracteristicilor materialelor componente. Ele au anumite proprietăţi impuse,
astfel încât parametrii tehnici ai produsului final să fie satisfăcuţi prin calităţile unui
material creat special pentru aceasta.
Se realizează astfel în acelaşi timp atât materialul cât şi produsul final, ceea ce
reprezintă un nou concept de proiectare. Este de fapt o modalitate nouă, neconvenţională,
de a privi creaţia în tehnică prin prisma unui material propriu şi nu prin folosirea unuia
existent.
Structura materialelor compozite (fig. I.1)
Materialele compozite sunt alcătuite în principal din:
• Materialul de armare (armătura);
• Matricea (masa de bază);
3
• Adaosuri tehnologice.
M A T E R I A L
C O M P O Z I T
M a t r i c e A r m ã t u r ã
A d a o s u r i
t e h n o l o g i c e
Fig. I.1
Pentru realizarea materialului compozit este indispensabilă utilizarea acestor
materiale constitutive. Se vorbeşte adesea, de exemplu, de caroseria unei maşini din fire
de sticlă, sau de o rachetă de tenis din fire de carbon. Ori firele singure nu pot asigura
structura unui obiect dacă nu sunt unite între ele de un liant, matricea.
In general un compozit este denumit în funcţie de tipul de armătură şi de matrice:
sticlă/poliester sau carbon/epoxi.
Armătura sau scheletul, asigură rezistenţa şi rigiditatea materialului compozit,
fiind constituită din unul sau mai mulţi componenţi insolubili în masa de bază, realizaţi
din:
• Sticlă: cea mai folosită (99%) este sticla E care prezintă proprietăţi electrice
însemnate; prin modificarea compoziţiei, se produce sticla C (proprietăţi
termice importante), sticla R (performanţe mecanice) sau sticla S (înalte
proprietăţi mecanice).
• Aramidă: este o armătură de natură organică realizată dintr-un material
termoplast de tip poliamidă aromatică. Materialul de bază este turnat, filat,
suferă o etirare mecanică şi un tratament termic. Filamentele sunt în final
grupate în meşe. Denumirea comercială: Kevlar.
4
• Carbon: fibrele sunt obţinute prin descompunere termică neoxidantă a unui
fir de materie organică, denumit precursor, care în general este de natură
acrilică (poliacrilonitril PAN).
• Bor: este un filament gros format dintr-o inimă de tungsten sau de carbon
învelit cu bor într-un strat de 40 microni. Invelitoarea din bor este protejată cu
carbură de bor de 4 microni.
• Azbest;
• Carbură de siliciu;
• Materiale ceramice.
Materialele de armare sunt utilizate îndeosebi sub formă de fire (sute sau mii de
filamente de diametre cuprinse între 5 şi 15 microni) dar pot fi şi sub formă de bile,
lamele, solzi, pudre.
Funcţiile îndeplinite de fire:
• contribuie la creşterea rezistenţei şi rigidităţii compozitului după direcţia
firelor;
• împiedică apariţia sau deschiderea fisurilor;
• realizează ductilitatea compozitului;
• asigură o bună comportare a compozitului la tensiuni dinamice;
• asigură stabilitatea termică.
Pentru a putea îndeplini aceste funcţii, firele au caracteristici fizice deosebite, parte dintre
ele fiind evidenţiate în tabelul I.1:
Tabel I.1
Material
Masă
volumică
Kg/m
3
Modul de
elasticitate
MPa
Rezistenţă la
întindere
MPa
Temperatura
maximă
o
C
Oţel 7.800 210.000 3.000 -
Tungsten 19.200 250.000 2.500 -
Sticlă 2.600 75.000 2.500 300
Sticlă R 2.500 86.000 4.400 400
Carbon HM 1.900 400.000 2.200 1.500
Carbon HR 1.850 220.000 3.000 1.500
5
Aramidă HM 1.450 130.000 3.600 350
Aramidă HR 1.440 70.000 3.000 350
Poliamidă 6,6 1.170 6.300 1.300 90
Poliester 1.400 8.000 550 100
Bor 2.500 450.000 3.500 500
Carbură de siliciu 3.200 450.000 2.000 1.250
Bor+carbură de
siliciu
2.600 43.000 3.800 1.000
Caracteristicile generale ale firelor
Paleta de preţuri pentru fire este la fel de întinsă ca şi cea a caracteristicilor lor
mecanice: de la 12 la 13 F/kg pentru sticla E, la 45 F pentru poliester şi poliamidă, la 70
F pentru sticla R, la 200 F pentru aramidă, la 500-1000 F pentru carbon, până la 3.000 F
pentru fibra de bor.
Armătura pe bază de fire poate fi:
 unidirecţională: fire orientate după aceeaşi direcţie în spaţiu (fig. I.2a);
 multidirecţională:
• aleatorie (fig. I.2b);
• cu direcţii privilegiate: ţesături-bi (fig. I.2b) sau tridimensionale.
R e z i s t e n t a u n i d i r e c t i o n a l a
R e z i s t e n t a d u p a d i r e c t i i l e
p r e f e r e n t i a l e o r t o g o n a l e
R e z i s t e n t a m u l t i d i r e c t i o n a l a
I s o t r o p i e
a. b. c.
Fig. I.2
6
Compozitele armate cu ţesături-bi sau tridimensionale prezintă o serie de
avantaje, dintre care:
-îmbunătăţirea proprietăţilor fizice şi mecanice;
-reducerea zonei de degradare în caz de impact;
-limitarea propagării fisurilor.
Alura armăturii ţesute
Armătura ţesută este realizată din fire dirijate după două direcţii: direcţia urzelii şi
direcţia bătăturii. Firele sunt legate prin ţesere, deci prin trecerea firelor de urzeală
deasupra sau dedesubtul firelor de bătătură, urmând paşi prestabiliţi. Astfel, în fig. I.3.b,
firele de urzeală acoperă 4 fire de bătătură înainte de a trece pe sub al cincilea. Ţesătura
se numeşte “satin 5” [77].
a ) P â n z ã b ) S a t i n c ) S e r j
Fig. I.3
Matricea (masa de bază), alcătuită din unul sau mai multe componente, are rolul
de liant şi de protecţie a materialului de armare, dând forma finală a elementului. Se
folosesc:
• matrici organice;
• matrici minerale (rezistente la temperaturi înalte): carbura de siliciu, carbon;
• matrici metalice: aliaje de aluminiu;
• matrici ceramice.
Matricea organică este un polimer, deci un compus macromolecular obţinut prin
repetarea în lanţ a unui monomer, molecula de bază legându-se de ea însăşi de zeci sau
7
sute de milioane de ori. Astfel, etilena va conduce prin acest tip de poliadiţie la
polietilenă:
H
C = C
H
H
H
H
H
H
H
C
HH
H
H
C
HH
H
H
C
HH
H
H
C
HH
H
H
C
HH
H
H
C
HH
H
H
C
E t i l e n a P o l i e t i l e n a
Un alt procedeu este policondensarea, reacţie chimică complexă care conduce de
asemeni la formarea de macromolecule. Astfel se produc poliamidele şi fenoplastele
(bachelita).
Există două mari familii de polimeri, diferite una de cealaltă atât prin modul de
comportare cât şi prin procedeele de prelucrare : răşinile termoplaste şi răşinile
termorigide: poliesterice, fenolice, siliconice, poliuretanice, epoxidice, etc…
Răşinile termoplaste obţinute prin poliadiţie (polietilena) sau prin
policondensare (poliamidele), au aceeaşi proprietate ca metalele de a se înmuia la
temperatură ridicată şi de a se solidifica la temperatură scăzută. Profitând de această
capacitate de modificare a stării de agregare, răşinile termoplaste vor fi puse în operă sau
mulate la temperaturi ridicate, urmând ca prin solidificare să capete geometria dorită.
Numărul răşilor termoplaste este destul de mare. Printre cele care prezintă
caracteristicile cele mai ridicate, dar şi preţurile cele mai mari se numără: polipropilena
(PP), polioximetilena (POM), poliesterii saturaţi (PETP; PBTP), policarbonaţii (PC),
poliamidele (PA), polietersulfaţii (PES), polieteretercetonă (PEEK), polieterimidele
(PEI), poliamide-imide (PAI), polimeri cristale lichide (PCL), etc.
Tabel I.2
Proprietăţi
PP POM PA PETP PC PES PEEK PEI PAI PCL
Preţ 1 3 3 3 4 5 5 5 5 5
Costul punerii în operă 1 2 3 3 3 5 5 5 5 3
Proprietăţi mecanice 3 5 4 4 5 4 3 4 5 5
Proprietăţi termice 3 3 2 2 3 5 4 4 5 5
Proprietăţi electrice 5 4 4 4 3 4 3 3 3 3
Proprietăţile generale ale matricelor termoplaste nearmate
Scară: 1-foarte scăzut, 2-scăzut, 3-mediu, 4-ridicat, 5-foarte ridicat
8
Armătura care însoţeşte termoplastele este mai ales cea din fire de sticlă,
îmbunătăţind rezistenţa la încovoiere şi ameliorarea comportării la temperaturi ridicate,
pe termen scurt şi lung.
Răşinile termorigide, în general lichide la temperatura mediului ambiant, se
solidifică la prelucrare sub influenţa căldurii sau a unui aditiv special. Ele sunt astfel
transformate în urma unui proces chimic care constă în realizarea unei legături foarte
puternice între moleculele situate după cele trei direcţii. Această structură reticulară
conferă o mare rigiditate materialului care devine din lichid solid. Procesul este
ireversibil iar materialul devine insolubil în majoritatea solvenţilor obişnuiţi: alcool,
cetone, hidrocarburi, etc.
Răşinile termorigide cele mai folosite sunt cele poliesterice (UP), epoxidice (EP),
fenolice (PF), poliimidice (PI), poliuretanice (PUR), siliconice (SI), polieterimidice
(PEI).
Tabel I.3
Proprietăţi UP EP PF PI PUR SI
Preţ 1 3 1 5 2 4
Productivitate* 5 3 3 1 3 1
Polivalenţă* 5 5 3 1 1 1
Proprietăţi fizice 3 4 2 5 2 3
Proprietăţi mecanice 3 5 2 4 2 2
Proprietăţi termice 2 3 4 5 2 5
Proprietăţi electrice 3 4 2 2 2 4
Rezistenţă la coroziune 3 3 5 3 3 4
Rezistenţă la foc 2 3 4 3 1 4
Proprietăţile generale ale matricelor termoductile nearmate
Scară: 1-foarte scăzut, 2-scăzut, 3-mediu, 4-ridicat, 5-foarte ridicat
Productivitate*: durata ciclului de fabricaţie
Polivalenţă*: aptitudine a unui compozit de a fi prelucrat prin metode diferite
Funcţiile îndeplinite de matrice:
• stabilirea formei definitive a materialului compozit;
• împiedicarea flambajului firelor;
• prevenirea efectelor coroziunii şi reducerea efectelor abraziunii;
• păstrarea firelor la o distanţă necesară asigurării capacităţii portante a
elementului;
9
• asigurarea redistribuirii concentrărilor de tensiuni şi deformaţii;
• stabilirea continuităţii transversale dintre straturile compozitului;
• masa de bază constituie mediul de transmitere a eforturilor în compozit; când
o armătură se rupe, reâncărcarea se produce prin contactul de interfaţă cu
armătura.
Adaosurile tehnologice sunt necesare în compozite pentru realizarea:
• condiţiilor tehnologice;
• protecţiei materialelor componente ale compozitului;
• funcţiei de catalizator;
• funcţiei de accelerator;
• protecţiei împotriva razelor ultraviolete;
• funcţiei de ignifugare.
Tipuri de compozite
Natura matricei, tipul armăturii şi a adaosurilor tehnologice, procentele relative a
acestor elemente, modul de punere în operă au o importanţă determinantă asupra
caracteristicilor produsului finit. Se pot distinge două mari clase de materiale: compozite
de mare răspândire (GD) şi compozite de înaltă performanţă (HP).
Compozitele de mare răspândire (GD) sunt cele mai folosite, realizate în
general din fire de sticlă şi răşină de poliester nesaturată sau fenolică. Ele reprezintă mai
mult de 95% din producţie, cererile cele mai importante fiind în industria transporturilor
şi construcţiilor electrice. Destinate producţiei de serie mare, foarte automatizate, preţul
lor nu depăşeşte 20-30 franci/kg.
Compozitele de înaltă performanţă (HP) sunt reprezentate în principal de
răşinile epoxidice armate cu fire lungi de sticlă dar mai ales de carbon sau aramidă.
Beneficiarii, interesaţi de caracteristicile mecanice şi termice ridicate, dar şi de serii de
producţie foarte mici, sunt industria aeronautică şi spaţială, automobilele sportive,
10
şantierele navale pentru ambarcaţiuni experimentale sau de competiţie. Preţul lor
depăşeşte adesea 200 F/kg.
Proprietăţile şi caracteristicile materialelor compozite
Fiind folosite în toate domeniile de activitate, în mod deosebit ca materiale de
construcţie, compozitele sunt în competiţie cu materialele tradiţionale. Această
concurenţă creează o emulaţie, fiecare în specialitatea sa dorind să-şi îmbunătăţească
produsele. Astfel, atât metalurgistul cât şi specialistul în materiale plastice se întrec în
inovaţie, propunând materiale cu caracteristici din ce în ce mai ridicate.
Tabelul I.4 compară două metale, oţel şi aluminiu cu trei compozite, de mare
răspândire (GD), de înaltă performanţă (HP) şi termoplaste armate (TPR).
Tabel I.4
Material Oţel Aluminiu GD HP TPR
Densitate kg/m
3
7.800 2.700 1.880 1.550 1.470
Rezistenţa de rupere la întindere
MPa
250 140 150 1.300 190
Modul de elasticitate la întindere
MPa
207.00
0
70.000 16.000 130.00
0
11.000
Rezistenţa de rupere la incovoiere
MPa
220 130 200 1.720 210
Modul de elasticitate la încovoiere
MPa
200.00
0
70.000 13.000 120.00
0
7.500
TFC
o
C 220 200 230
Caracteristicile diferitelor materiale
TFC: temperatura de încovoiere sub încărcare (încercare normalizată sub o tensiune de
1,8Mpa)
GD: SMC Poliester, 30% sticlă
HP: epoxi, 60% fibre de carbon de înaltă rezistenţă
TPR: polieter-imidă, 30% fibre de sticlă
Tabelul I.5 examinează compozitele din poliester nesaturat (UP) armat cu fire de
sticlă sub formă de mat şi ţesături.
Tabel I.5
Structură %
Sticl
ă
Densitat
e
Rezistenţa de
rupere la
întindere
Modul
elasticitate
întindere
Rezistenţă
rupere
încovoiere
UP/mat 30 1.400 100 6.000 200
11
UP/ţesături 65 1.900 300 15.000 400
Compozit poliester/sticlă 30% şi 60%
O dată cu creşterea procentului de sticlă, cresc şi caracteristicile mecanice.
Tabelul I.6 prezintă caracteristicile unui compozit de sticlă/poliester cu diferite
procente de armare.
Tabel I.6
% Sticlă 25 30 35 60 65
Densitate kg/m
3
1.860 1.880 1.890 1.890 2.000
Rezistenţa de rupere la întindere MPa 140 150 150 220 480
Modul de elasticitate la întindere MPa 15.000 16.00
0
16.00
0
22.00
0
36.00
0
Rezistenţă de rupere la incovoiere MPa 180 200 240 350 780
Rezistenţă la şoc (ciocanul Charpy) kJ/m
2
40 55 80 140 210
TFC
o
C 240 240 240 260 260
Aceleaşi observaţii pot fi făcute pentru orice fel de compozit, fie el din matrice
epoxidică armată cu fire de sticlă, de carbon sau aramidă.
Cazul cel mai simplu, referitor la un stratificat epoxi armat cu ţesături şi fire
unidirecţionale de sticlă, este prezentat în tabelul. I.7. Acest produs, având moduli de
elasticitate foarte ridicaţi, intră în categoria compozitelor de înaltă performanţă.
Tabel I.7
Caracteristici %
Sticlă
Densitat
e
Rezistenţa
de rupere
la întindere
Modul de
elasticitat
e la
întindere
Rezistenţa
de rupere la
încovoiere
Epoxi/ţesătură de sticlă 65 1.900 400 24.000 500
Epoxi/fibre
unidirecţionale
80 2.100 1.200 34.800 1.500
Influenţa tipului de armătură asupra caracteristicilor mecanice ale compozitelor
poate fi observată în tabelul I.8.
Tabelul I.8
Caracteristici
Tesături Fibre unidirecţionale
Sticlă
50%
Aramidă
50%
Sticlă
60%
Aramidă
50%
Carbon
60%
Densitate kg/m
3
1.900 1.330 2.050 1.380 1.550
Rez. Întindere 390 550 1.100 400 1.300
12
MPa
E întindere MPa 25.500 34.400 39.000 74.000 130.000
TFC
o
C 200 180 200 180 200
In tabelul I.9 sunt prezentate comparativ caracteristicile mecanice ale unui
stratificat realizat cu aceeaşi ţesătură de fibre de sticlă, dar cu matrici diverse.
Tabel I.9
Material Densitat
e
Rezistenţ
a de
rupere la
întindere
Rezisten
ţă
rupere
încovoie
re
Modul
elasticitate
încovoiere
Rezistenţ
ă la şoc
(Charpy)
TFC
Stratificat
poliester
1.700 160 150 12.000 40 200
Stratificat epoxi 1.800 250 200 17.000 80 200
Examenul produselor concurente
In străinătate, cei mai importanţi utilizatori ai materialelor compozite de mare
răspândire, ca de exemplu constructorii de automobile, sunt mereu în căutare de materiale
noi care pot înlocui oţelul, din ce în ce mai puţin folosit.
Tabelul I.10 prezintă caracteristicile mecanice ale materialelor utilizate în
occident în industria transporturilor.
Tabel I.10
Caracteristici Oţel SMC RTM TRE RRIM
Densitate kg/m
3
7.800 1.890 1.400 1.120 1.200
Rezistenţa de rupere la întindere
MPa
250 150 90 85 50
Rezistenţă de rupere la incovoiere
MPa
220 240 160 100 25
Modul de elasticitate la
incovoiere MPa
207.000 1.600 8.000 4.800 2000
TFC
o
C - 240 160 153 160
SMC: poliester 35% sticlă, RTM: poliester mat de sticlă, TRE: polipropilenă sticlă,
RRIM: poliuretan fibre scurte de sticlă
13
Marea gamă a materialelor compozite, având un evantai de performanţe foarte
deschis, face ca alegerea produsului care să răspundă cel mai bine rezolvării unei
probleme determinate să fie destul de dificilă. Cu atât mai mult cu cât în afară de
proprietăţile mecanice, termice, chimice, trebuie să se ţină seama şi de alte caracteristici
referitoare la aspectul, modalitatea de reparaţie în caz de accident sau deteriorare şi
desigur alţi parametri legaţi de aplicaţia studiată.
De o importanţă considerabilă atât în occident, dar mai ales în ţara noastră, unde
utilizarea materialelor compozite se află în faza de pionierat, este aspectul economic.
Câteva cazuri semnificative de micşorare a preţului sau de creştere a performanţei
după înlocuirea unei soluţii clasice cu una din materiale compozite sunt prezentate în
tabelul I.11.
Tabel I.11
Natura obiectului Material clasic
Caracteristici
Compozit
Caracteristici
Rezervor de 65m
3
pentru
industria chimică
Otel-inox+instalaţie
Preţ 1
Compozit
Preţ 0,53
Conductă de fum pentru
industria chimică
Oţel
Preţ 1
Compozit
Preţ 0,51
Instalaţie de spălare pentru
vaporii de acid nitritic
Oţel-inox
Preţ 1
Compozit
Preţ 0,33
Ampenaj de elicopter Aliaj uşor+oţel
Preţ 1
Masă 16kg
Carbon epoxi
Preţ 1
Masă 9kg
Rotor de elicopter Oţel aliat
Masa:1
Carbon/kevlar/epoxi
Masa 0,4
Tablă x-y pentru fabricarea
circuitelor integrate
Aluminiu
Cadenţă de fabricaţie 30
plăci/h
carbon-epoxi
Cadenţă de fabricaţie 55
plăci/h
Tambur tablă desen Oţel
Viteza de desenare
15-30cm/sec
Kevlar/epoxi
Viteza de desenare
40-80cm/s
Cap de robot de sudură Al
Masa: 6kg
Carbon/epoxi
Masa 3kg
Război de ţesut Al
Cadenţă 250 lovituri/min
Carbon/epoxi
Cadenţă 350 lovituri/min
Planşă aeronautică Oţel aliat
Masa 1
Preţ 1
Carbon/kevlar/epoxi
Masa 0,8
Preţ 1
Producţia de compozite implică investiţii în instalaţii şi utilaje, personal de
producţie, de cercetare şi control. Acestea sunt însă probleme care aparţin de industrie, iar
14
tehnicienii în materiale compozite dispun de cunoştinţe suficiente pentru a se orienta
rapid spre soluţia optimă.
In alegerea unei soluţii nu trebuie să uităm faptul că există pe de o parte materiale
cu caracteristici mecanice scăzute şi preţuri mici, iar pe de altă parte materiale
performante dar foarte costisitoare . Cel mai bun nu va fi întotdeauna cel mai ieftin sau
cel mai scump; iar în caz de eşec, nu trebuie să uităm că nu există materiale proaste, ci
întrebuinţări neadecvate.
Utilizarea materialelor compozite
Utilizarea materialelor compozite are o importanţă din ce în ce mai mare datorită
proprietăţilor lor specifice cât şi posibilităţilor de a adapta aceste proprietăţi la condiţiile
de exploatare. Sfera aplicaţiilor acestor materiale fiind foarte largă, schema următoare,
fără a fi exhaustivă, doreşte să ofere o imagine asupra modului lor de folosire.
Fig.I.4
15
Se observă că domeniul de utilizare a materialelor compozite este vast.
Intr-o societate dezvoltată, el acoperă practic toate sectoarele activităţii
economice.
Aspecte privind calculul şi proiectarea materialelor compozite
Fiind alcătuite din componente de natură diferită, modul de comportare mecanică a
materialelor compozite se deosebeşte mult faţă de cel al materialelor convenţionale. In
cazul materialelor compozite, nu mai poate fi aplicată ipoteza mediului omogen şi
izotrop, studiul legilor constitutive făcându-se într-un mod cu totul diferit faţă de cel al
materialelor clasice. In funcţie de scara la care se face analiza, mecanica materialelor
compozite se compune din:
• micromecanică, care studiază materialul compozit la scară microscopică, stabilind
caracteristicile elastice şi mecanice din punctul de vedere al interacţiunii dintre fazele
componente;
• macromecanică, ce analizează materialul la scară macroscopică, admiţând ipoteza
omogenităţii; influenţa fazelor componente se manifestă la nivel macroscopic prin
intermediul caracteristicilor mecanice globale.
16
2
MICROMECANICA
2.1 Studiul proprietăţilor elastice la nivel micromecanic
2.1.1 Noţiuni introductive
Eficienţa unui material compozit rezidă în utilizarea la maximum a proprietăţilor
fizico – mecanice ale fiecărei faze. Dezideratul enunţat conduce la următoarele reguli de
alcătuire:
• dimensiunile secţiunii elementelor primare ale armăturii să fie minime (armătura să
fie alcătuită din fibre sau fire);
• fracţiunea volumetrică a firelor să fie ridicată (V
f
>0,5);
• geometria fazelor să fie perfect stăpânită (să se cunoască perfect direcţia armăturilor);
Respectarea acestor reguli a condus la noţiunea de lamelă compozită, strat subţire de
material compozit alcătuit dintr-un singur plan de armare şi matricea aferentă. (fig.
1.10. a-de renumerotat). Practic un compozit modern este un stratificat alcătuit din
mai multe lamele, fiecare lamelă utilizând la maximum caracteristicile fazelor
componente.
Studiul lamelelor implicit al materialului compozit se face pe un volum elementar
reprezentativ (VER) ales astfel încât să fie:
• suficient de mic pentru a surprinde structura microscopică a materialului compozit
(armătură-matrice);
• suficient de mare pentru a putea ţine cont de comportarea pe ansamblu a materialului
compozit.
VER – ul este cea mai mică parte din materialul compozit pe care se
poate admite că tensiunile şi deformaţiile sunt uniform repartizate din
punct de vedere macroscopic.
17
Dimensiunile VER-ului la compozitele armate unidirecţional (fig. I.10. b) sunt:
• distanţa dintre fire;
• grosimea stratului, sau distanţa dintre firele straturilor, în cazul în care există
mai multe straturi suprapuse;
• dimensiune arbitrară.
1
L
l
l
l
l
2
a b.
Fig. I.10
Utilizarea în condiţii optime a materialelor compozite presupune înţelegerea
comportării materialului considerat ca un sistem eterogen (abordarea la nivel
micromecanic). Aceasta presupune capacitatea de a prevedea proprietăţile elastice şi
proprietăţile fizice plecând de la caracteristicile materialelor ce alcătuiesc compozitul.
Pentru a putea face analiza proprietăţilor la nivelul micromecanicii (la scara
geometrică a componentelor) este necesar să definim un volum elementar reprezentativ
(VER):
 suficient de mic pentru a ţine cont de structura microscopică a materialului
compozit (fire-matrice);
 suficient de mare pentru a surprinde comportarea globală a materialului
compozit.
Există două posibilităţi de a alege VER-ul.
Prima este cea arătată în fig.2.1 unde :
18
Detaliul
A
Detaliul
A
L
f
S
S
S
p
m
Fig. 2.1
 VER-ul este obţinut prin secţionarea transversală, fiind constant pe
lungimea L,
 În secţiune se evidenţiază: S
m
– suprafaţa matricei, S
f
– suprafaţa firului, S
p
– suprafaţa unei anumite porozităţi.
Se pot defini:
• suprafaţa secţiunii transversale:
f p m
S S S S + + ·
(2.1
)
• volumul VER-ului:
L S V ⋅ ·
*
(2.2
)
• volumul matricei:
L S V
m m
⋅ ·
*
(2.3
)
• volumul firelor:
L S V
f f
⋅ ·
*
(2.4
)
• volumul porozităţilor:
L S V
p p
⋅ ·
*
(2.5
)
• masa matricei:
m m m
V M ρ ⋅ ·
*
(2.6
)
unde
m
ρ
este densitatea matricei;
19
• masa firelor:
f f f
V M ρ ⋅ ·
*
(2.7
)
unde f
ρ
este densitatea firelor;
• masa compozitului:
f m
M M M + · (2.8
)
Cu aceste notaţii se poate scrie:
• masa M a compozitului:
f f m m
V V M ρ ρ ⋅ + ⋅ ·
* *
(2.9
)
• volumul V al compozitului:
* * * *
p f m
V V V V + + · (2.10
)
• densitatea
ρ
compozitului:
*
* *
*
V
V V
V
M
m m f f
ρ ρ
ρ
⋅ + ⋅
· ·
(2.11
)
de unde:
m m f f
V V ρ ρ ρ ⋅ + ⋅ · (2.12
)
cu fracţiunile volumetrice:
*
*
V
V
V
f
f
· ,
*
*
V
V
V
m
m
· ,
*
*
V
V
V
p
p
·
(2.13
)
Expresia (2.12) reprezintă legea amestecurilor densităţilor.
Densitatea se exprimă astfel prin:
*
*
p
m
m
f
f
V
M
M
M
V
M
+ +
· ·
ρ ρ
ρ
(2.14
)
de unde:
M
V
m
m
p
m
m
f
f
*
1
+ +
·
ρ ρ
ρ
(2.15
)
20
cu fracţiunile masice:
,
M
M
m
m
m
·
M
M
m
f
f
·
(2.16
)
Ecuaţia (2.15) stă la baza determinării experimentale a
*
p
V
, plecând de la f
ρ
,
m
ρ
,
ρ
, f
m
, f
m
şi M.
Dificultatea analizării unui material compozit plecând de la un VER ca cel arătat
în fig. 2.1 este dată de expresia tensiunii după o direcţie i.
Se defineşte tensiunea în compozit ca media tensiunilor pe volumul considerat:
1
1
]
1

¸

+ · ·
∫ ∫ ∫
* *
*
*
*
1 1
*
dV dV
V
dV
V
m f
V
i
V
i
V
i
i σ σ σ σ
(2.17
)
unde σ
i
sunt nule în pori.
Pentru a elimina această dificultate se impune studierea structurii materialului
compozit şi prelevarea unui VER suficient de mic pentru ca tensiunile să fie uniforme.
Pentru un material compozit ca cel din fig. 2.2 (armat cu fire pe o singură direcţie)
VER-ul este reprezentat în fig. 2.3. Se poate scrie:
i
V
i
i dV
V
σ σ σ · ·

*
*
*
1 (2.18
)
L
1
2
3
a
b / 2 2 x b / 2 b / 2
L
1
2
3
2 x b / 2
a
l
L
1
2
3
2
x
a
/
2
Fig. 2.2 Fig. 2.3 Fig. 2.4
21
VER Compozi
t
Lamelă
compozi

Pe secţiunea transversală a unui compozit armat pe o singură direcţie se adoptă
următorul sistem de axe triortogonal:
• axa 1 în lungul firelor,
• axa 2, perpendiculară pe axa 1, defineşte lăţimea lamelei compozite
armate unidirecţional. Lamela compozită (fig. 2.4) se obţine prin extensia
VER-ului (fig. 2.3),
• axa 3 este perpendiculară pe planul 1-2.
În acest mod am definit noţiunea de lamelă compozită armată unidirecţional.
Pentru studiul micromecanicii este necesară cunoaşterea ipotezelor adoptate
pentru lamela compozită, valabile de asemenea pentru VER:
 Lamela este:
• omogenă macroscopic;
• liniar elastică;
• ortotropă macroscopic;
• fără tensiuni iniţiale.
 Firele sunt:
• omogene;
• liniar-elastice;
• izotrope;
• dispuse la intervale egale;
• perfect aliniate.
 Matricea este:
• liniar-elastică;
• omogenă;
• izotropă.
 Nu există defecte în:
• fire;
• matrice;
• la interfaţa dintre fire şi matrice.
22
 pe direcţia firelor, ε
fire

matrice
, ceea ce permite aplicarea ipotezei lui Bernoulli.
Ipotezele adoptate permit determinarea proprietăţilor elastice ale lamelei compozite.
Exactitatea rezultatelor este determinată de fineţea ipotezelor adoptate.
Caracteristicile elastice ale lamelei compozite armate unidirecţional
Principiul metodei de determinare a caracteristicilor elastice ale lamelei
Cele două componente ale materialului compozit, firul şi matricea preiau
încărcarea în mod diferit, în funcţie de rigidităţile lor. Modul în care forţa aplicată este
preluată de componente, precum şi deplasările lor depind de legătura care există între
fazele compozitului.
Atât firul cât şi matricea având o comportare liniar elastică, pot fi modelate prin
resorturi asamblate în serie sau în paralel [191] (fig.I.12).
Asamblarea în paralel presupune deplasări egale pentru încărcări dirijate în lungul
axei. Forţa ce revine fiecărui element este proporţională cu rigiditatea sa.
Fig. I.12
Intr-o asamblare în serie forţa este aceeaşi în ambele elemente (indiferent de
forma şi mărimea secţiunii transversale) iar deplasările sunt invers proporţionale cu
rigiditatea.
23
Modulul de elasticitate longitudinal paralel cu direcţia firelor, E
1
Condiţia folosită pentru determinarea modulului de elasticitate longitudinal
paralel cu direcţia firelor este că deformaţiile firului şi matricei în lungul axei firului, sunt
egale.
ε
f

m

1
Observaţie
Ipoteza admisă este valabilă pe lungimea lamelei, excepţie făcând zonele extreme, de dimensiuni egale cu
câteva diametre de armătură, unde se produc perturbări de tensiuni ce pot fi neglijate potrivit principiului
lui Barré de Saint-Venant.
Fig. I.13
Dispunerea paralelă a firelor în matrice este idealizată prin elemente cilindrice sau
paralelipipedice de armătură şi de matrice cu aria secţiunii transversale A
f
şi respectiv A
m
(fig. I.13).
Fracţiunile volumetrice ale armăturii (fibrei, firului) şi matricei sunt:
m f
m
f m
m f
f
f
A A
A
V V
A A
A
V
+
· − ·
+
·
) 1 (
,
24
Armătura, matricea şi compozitul respectă legea lui Hooke:
σ
f
=E
f
ε
f
, σ
m
=E
m
ε
m,
σ
1
=E
1
ε
1.
Exprimând legea fundamentală la întindere centrică, σ=N/A,
m m m f f f m m f f
m f
m m f f
m f
m f
E V E V V V
A A
A A
A A
F F
ε ε σ σ
σ σ
σ + · + ·
+
+
·
+
+
··
1
în care se introduce condiţia de compatibilitate a deformaţiilor, ε
f

m

1
, obţinând:
σ
1
=E
1
ε
1
=[V
f
E
f
+V
m
E
m

1
, de unde rezultă:
E
1
=V
f
E
f
+V
m
E
m
(I.1)
Legea amestecurilor pentru determinarea modulului de elasticitate în lungul
direcţiei firelor a compozitelor armate unidirecţional [102].
Aparent simplistă, această metodă este foarte eficientă şi dă rezultate destul de apropiate
cu cele obţinute in încercările experimentale.
Observaţie:
Deşi prin această metodă nu sunt luate în consideraţie efectele coeficientului lui Poisson, prin forma
secţiunii, modul de aşezare al firelor, proprietăţile interfeţei, etc…, faptul că modulul de elasticitate al
matricei este foarte mic, face ca influenţa acestor factori să fie neglijabilă.
Legea amestecurilor este o modalitate simplă dar foarte mult folosită pentru
determinarea modulului de elasticitate longitudinal al compozitelor armate
unidirecţional.
Coeficientul lui Poisson
Modelul considerat pentru determinarea coeficientului contracţiei transversale
este o înşiruire alternantă de elemente cilindrice sau paralelipipedice cu grosimi egale,
reprezentând armătura şi respectiv matricea. Pe direcţia 2, perpendiculară pe direcţia
25
armăturii, tensiunile în elementele de armătură şi matrice sunt egale, iar deformaţia totală
este egală cu suma deformaţiilor:
Fig. I.14
2 , 2 , 2 , 2 , 2 m m f f m f
V V
b a
b
b a
a
ε ε ε ε ε + ·
+
+
+
·
dar,
ε
2
=νε
1
şi ε
f,1

m,1

1
rezultă:
ε
2
=-(V
f
ν
f,21
+V
m
ν
m

1
sau cu:
ν
21
=-ε
2

1
:
ν
21
=V
f
ν
f,21
+V
m
ν
m
(I.2)
Legea amestecurilor pentru determinarea coeficientului contracţiei
transversale, deşi se bazează pe un model simplu, unidimensional, oferă
rezultate foarte apropiate de cele obţinute experimental [102].
Modulul de elasticitate longitudinal perpendicular pe direcţia firelor, E
2
Se foloseşte acelaşi model cu cel utilizat pentru determinarea coeficientului lui
Poisson, deformaţia după direcţia 2 fiind o medie ponderată a deformaţiilor din
elementele de armătură şi de matrice:
26


·
i
i
i
i
i
l
l ) (
2
ε
ε
2
2 ,
2 , 2 , 2 , 2 , 2
σ ε ε ε ε ε
1
1
]
1

¸

+ · + ·
+
+
+
·
m
m
f
f
m m f f m f
E
V
E
V
V V
b a
b
b a
a
dar ε
2

2
/E
2
,
deci:
⇒ + ·
m
m
f
f
E
V
E
V
E
2 , 2
1
2 ,
2 ,
2
f m m f
m f
E V E V
E E
E
+
·
(I.3)
Legea amestecurilor pentru determinarea modulului de elasticitate longitudinal
perpendicular pe direcţia armăturii, E
2
, nu oferă rezultate satisfăcătoare în
comparaţie cu rezultatele experimentale. Expresia sa poate fi însă considerată ca
o limită inferioară a modulului de elasticitate longitudinal perpendicular pe
direcţia firelor.
Dacă se consideră însă că încărcarea este dirijată după direcţia 3, modulul de
elasticitate longitudinal după direcţia 2 va fi:
m m f f
i
i
i
i
i
E V E V
l
l E
E + · ·


2 , 2 , 2
) (
ceea ce reprezintă limita superioară a domeniului de împrăştiere a valorilor modulului de
elasticitate longitudinal perpendicular pe direcţia armăturii. Se poate preciza că
rezultatele experimentale sunt mai apropiate de limita inferioară decât de cea superioară.
27
Fig. 1.15
In continuare se prezintã o selecţie a marii varietăţi de aproximări analitice a
modulului de elasticitate longitudinal perpendicular pe direcţia armăturii.
Ekvall îmbunătăţeşte expresia modulului de elasticitate longitudinal
perpendicular pe direcţia armăturii, plecând de la limita inferioară şi luând în
consideraţie limitarea deformaţiei dintre armătură şi matrice pe direcţia axei armăturii.
Dacă încărcarea se aplică numai pe direcţia 2, (perpendicular pe axa armăturii),
contracţiile transversale în armătură şi matrice sunt diferite.
Deoarece fâşiile de armătură şi matrice sunt lipite una de alta, pe direcţia 1 va lua
naştere o pereche de forţe de aceeaşi mărime dar de sensuri contrare, care se vor opune
contracţiilor diferite din armătură şi matrice.
Fig. I.16
28
Pe direcţia 2 se face suprapunerea între deformaţiile produse de tensiunea σ
2
şi
deformaţiile generate de “tensiunile de echilibru” de pe direcţia 1. Se determină astfel
“tensiunile de echilibru”.
Se adaugă la condiţia de echilibru static după direcţia 1:
V
f
σ
f,1
=-V
m
σ
m,1
,
condiţia cinematică,
ε
f,1

m,1

1
condiţia de echilibru static după direcţia 2:
σ
f,2

m,2

2
şi relaţiile tensiune-deformaţie din armătură (anizotropă) şi din matrice (izotropă):
m
m m m
m
m m m
m
f
f
f
f
f
f
E E
E E
2 , 1 , 2 , 12 , 1 ,
1 ,
2 ,
2 ,
12 ,
1 ,
1 ,
1 ,
,
σ ν σ σ ν σ
ε
σ
ν
σ
ε

·

·
− ·
Tensiunile de echilibru din armătură şi matrice pe direcţia 1 vor fi:
m m f f
m f f m
m f
f m
E V E V
E E
K
unde
K V
K V
+

·
− ·
·
1 ,
21 , 1 ,
2 1 ,
2 1 ,
:
,
,
ν ν
σ σ
σ σ
Deformaţia pe direcţia 2 datorită încărcării pe această direcţie este:
,
1
1 ,
21 ,
2 , 2 2
2
2 2
1 ,
2
21 ,
2 ,
2
1 , 2
1 ,
1 ,
21 ,
2 ,
2
2 , 2 , 2

,
_

¸
¸
− + + · ·

+

,
_

¸
¸

·

+

,
_

¸
¸
− · + ·
m
m
f
f
m f
m
m
f
f
m
f m
m
f
m f
f
f
m
m m
m
f
f
f
f
f m m f f
E E
K V V
E
V
E
V
E
E
K V
V
E
K
V
E
V
E
V
E E
V V V
ν
ν
σ
ε
σ ν σ
σ
ν
σ
σ ν σ σ
ν
σ
ε ε ε
( )
[ ]
m m f f m f
m f f m
m f
m
m
f
f
E V E V E E
E E
V V
E
V
E
V
E +

+ + ·
21 , 1 ,
2
21 , 21 ,
2 , 2
1
ν ν
(I.4)
29
Primii doi termeni coincid cu cei din legea amestecurilor, în timp ce ultimul
termen, care reprezintă influenţa constrângerilor după direcţia 1, este aproximativ egal cu
10% pentru compozit sticlă-răşină epoxidică, (V
f
=50%), diferenţa de 30% faţă de
rezultatele experimentale rămânând inacceptabil de mare.
Modelul paralelipipedic
In cazul precedent, elementele paralelipipedice de armătură şi matrice au fost
înşiruite pe linie (sau coloană) rezultatele nefiind satisfăcătoare. Un alt mod de abordare a
problemei este reprezentarea unei secţiuni transversale printr-o mulţime de elemente
compozite, fiecare element constând dintr-o armătură cu secţiune pătrată introdusă într-
un paralelipiped de matrice găurit (fig. I.17).
a b
a
b
Fig. I.17
Se izolează o fâşie alcătuită din două zone diferite (fig. I.17): zona de la bază, din
elemente de armătură şi matrice aşezate alternant, ca în modelul din fig. I.16 şi zona de la
partea superioară, constituită din cele două straturi de matrice. Rigiditatea “părţii
compozite” va fi:
m
f
f
f
m f c
E
V
E
V
E
b a
E
b a
E

+ ·

+ ·
1
/ 1 / 1
2 , 2 ,
30
iar modulul fâşiei de matrice, E
m
. Se consideră că fâşia de matrice şi “compozitul” sunt
legate (conlucrează), deci deformaţiile după direcţia 2 sunt egale (vezi legea
amestecurilor). Modulul de elasticitate perpendicular pe direcţia armăturii va fi:
( )
m f c f m c
E V E V E
b
a
E
b
a
E − + ·
,
_

¸
¸
− + · 1 1
2
Introducând expresia lui E
c
, se obţine:
( )
m
f
m
f
f
m
f f f
E
E
E
V
E
E
V V V
E

,
_

¸
¸
− −
− + − +
·
2 ,
2 ,
2
1 1
1 1
(I.5)
Rezultatele obţinute prin aplicarea acestei formule sunt cu aproape 30% mai mari
decât cele din prima aproximare, fără luarea în consideraţie a contracţiilor diferite din
armătură şi matrice.
Diferenţa dintre modelul prezentat şi cel din I.13 nu este prea mare. Părţi din
matrice sunt deplasate dintr-o aranjare în serie într-una în paralel, micşorându-se distanţa
dintre firele de pe direcţia 2. Efectul acestei distanţe variabile dintre fire este prezentat în
continuare.
In compozitele cu fire rigide în comparaţie cu matricea, matricea dintre fire în
direcţia de încărcare este un factor de rigiditate dominant. De obicei firele nu au secţiune
pătrată sau circulară (inelară). Chiar în aranjările regulate există zone cu distanţe foarte
mici între fire.
Influenţa distanţei dintre fire poate fi demonstrată astfel: secţiunea transversală
pătrată a firelor este înlocuită printr-un poligon regulat ce se apropie mai mult de
secţiunea circulară decât pătratul (fig. I.18).
31
b a
c a
c a
a
Fig. I.18
Se aplică procedeul anterior, având de această dată trei straturi diferite: unul de
matrice şi două “compozite”. Modulul de elasticitate transversal pe direcţia armăturii va
fi:
( )
( )
( )
c E
c
c
V E V V E
c
c
V E
c f c f f m f 1 2
2
2
1 2
1 1
1 2
1 1
1
]
1

¸

+
+ + − +
¹
)
¹
¹
'
¹
1
]
1

¸

+
+ − ·
(I.6)
cu:
( ) ( )
m
f
f
f
c
E c
c
V
E c
c
V
E
1
1 2
1 1
1
1 2
1
1
2 2
2 ¹
)
¹
¹
'
¹
1
]
1

¸

+
+ − +
1
]
1

¸

+
+ ·
( ) [ ]
m
f
f
f
c
E
c V
E
c V
E
1
1 1
1
) 1 (
1
1
− − + − ·
(I.7)
unde c este dimensiunea crestăturii.
32
M o d u l u l d e e l a s t i c i t a t e E 2
0
5
1 0
1 5
2 0
2 5
3 0
3 5
3 0 4 0 5 0 6 0 7 0 8 0
V f
E
2
c = 0 , 2 5
c = 0 , 2
c = 0 , 1
c = 0
Fig. I.19
Fig. I.19 arată efectul acestei “crestări de colţ”. Când fracţiunea volumetrică a
armăturii este mică, influenţa “crestării” este minoră, dar pentru o fracţiune volumetrică a
armăturii ridicată, influenţa crestării este destul de mare. Acest lucru demonstrează că
modificări, considerate în mod superficial ca nesemnificative, conduc la influenţe
apreciabile a modulului de elasticitate transversal, cel puţin pentru fracţiuni volumetrice
ale armăturii ridicate. Printre alte argumente, aceasta dovedeşte faptul că modelarea
firelor cu secţiunea pătrată nu reprezintă prea bine compozitele reale.
In fig. I.15 se compară modulul de elasticitate longitudinal perpendicular pe
direcţia armăturii pentru diferitele modele prezentate. In modelul cu secţiunea
transversală a armăturii crestată, s-a considerat c=0,2.
In cazul în care firele sunt modelate ca având secţiunea circulară, pentru o
fracţiune volumetrică a armăturii V
f
=0,70, spaţiul dintre fire reprezintă 5,9% din
diametrul armăturii; pentru forma de hexagon regulat, (fracţiunea volumetrică a armăturii
fiind aceeaşi), distanţa dintre fire este de 13,8%. Înlocuirea unui aranjament cu celălalt
reprezintă o alterare a spaţiului dintre fire cu un factor mai mare ca 2. In compozitele
reale, spaţiile dintre fire sunt distribuite statistic.
33
Modelul cilindric
Cel mai mare efort pentru simularea alcătuirii firelor în compozite a fost făcut de
Zvi Hashin [85] pe baza lucrării lui Hill.
Fig. I.20
Materialul compozit a fost modelat printr-o aranjare statistică a elementelor,
fiecare constând dintr-o armătură cilindrică introdusă într-un cilindru gol-matrice.
Raportul “aria armăturii / aria matricei” se corelează cu fracţiunea de volum a armăturii
în compozit. Aceste elemente cilindrice sunt foarte diferite ca dimensiuni şi aranjate
astfel încât, în mod ideal, nu rămân spaţii libere. Deducerea matematică a modulului de
elasticitate perpendicular pe direcţia armăturii este foarte complexă şi nu va fi prezentată.
Expresia sa este:
1
23 23
2
21
23 23
23 23
22
4
4
E
K G
G K
K G
E
ν
+ +
·
(I.8)
unde E
1
şi ν
21
se determină cu legea amestecurilor, celelalte constante având următoarele
expresii:
34
) 1 ( 2 3
,
) 2 1 ( 3
,
3
,
) 2 1 ( 2
,
1
1
2 23 ,
23 ,
23 ,
11 ,
22 ,
12 , 23 ,
22 ,
23 ,
23 , 23 , 23 ,
23
m m
m
m m
m
m
m
m
m
f
f
f
f
f
f f
f
f
m
m m
f
m f
f
E
G K
G
K
E
K
K
G
K
E
E
E
K
K
G K
V
K K
V
K
ν ν
ν
ν ν
− −
· + ·

·
+ ·
+ − −
·
+
+

+

·
(I.9)
iar modulul de elasticitate transversal este:
1
1
1
1
1
]
1

¸

1
1
]
1

¸

+

+ −
+
+ ·
+
2
3
2
3
) (
23
1
) 1 ( 3
1
) 1 (
1
c V
V c
V c
c V
G G
f
f m
f
m f
m (I.10)
cu notaţiile:
( )
( )
( )
m
f
f
f m
m
f f
f
f
m m m
m
m
G
G
c
c c
c c c
c
c
c c
c
G K
K
c
G K
K
c
23 ,
1
1
1
2
1
1
3
23 , 23 ,
23 ,
23 ,
23 ,
,
1 (
,
1
) (
,
) 2 (
,
) 4 3 (
1
) 2 (
·
+

·

+
·
+
·

·
+
·
ν
(I.11)
Indicele superior
(+)
al lui G
23
arată că formula dă limita superioară a modulului de
forfecare recomandat de Hashin.
In continuare sunt prezentate şi alte expresii ale modulului de elasticitate
perpendicular pe direcţia armăturii, selectate din bibliografia consultată:
35
Förster/Knappe:
( )
1
1
]
1

¸

+ −
·
f
o
m
f f
o
m
E
E
V V
E E
45 , 1
2
1
1
(I.12)
Puck:
( )
( )
1
1
]
1

¸

+ −
+
·
f
o
m
f f
f o
m
E
E
V V
V
E E
25 , 1
2
2
1
85 , 0 1
(I.13)
Schneider:
( )
( )
1
1
]
1

¸

+ −
+
·
f
o
m
f f
f o
m
E
E
V V
V
E E
6 1
1
75 , 0
3
2
(I.14)
Tsai [207]:
( )
( ) [ ]
( )
( ) [ ]
( )
m
m
m
f
f
f
m
f
m
m
G
m
f
m
m
k
m
f G
f
f
f G f
m
f k
f
f
f k f
G
k
G
k
G
G
G
G
G
V
G
V
V V
G
k
V
k
V
V V
k
E k m
mG k
G k
E
ν ν
ν
ν
ε
ν
ν
ε
ε
ε
ε
ε
ν
2 1
,
2 1
4 4
4 3
,
2 2
4 2
,
1
1
,
1
1
, / 4 1 ,
4
2 ,
2 ,
2 , 2 ,
2 ,
2
2 ,
2
1 2
2
1
2 2
2 2
2

·

·

+ −
·

+ −
·

+
− +
·

+
− +
·
+ ·
+
·
(I.15)
HSB:
EV
EV
q
E
E
E
V
V
V V
E
q
E
V E k E
f
m
f
f
m y y
2 1
2 1
, 1 ,
,
4
1
arctan 2
2
2 1
12 ,
2

+
· − · ·
1
1
1
1
1
]
1

¸


+ − − ·
π
π
π
(I.16)
K
y
este un factor de corecţie; pentru cazul ideal, cu fire drepte şi paralele, K
y
=1.
36
Chamis [46]:
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− −
·
f
f
m
m
V
E
E
E
E
22 ,
22
1 1
(I.17)
Formulele (I.12), (I.13) sunt empirice, bazate pe încercări experimentale pe
compozite din sticlă-răşină epoxidică. Formula lui Schneider este similară celor
precedente dar parametrii sunt adaptaţi pentru răşină epoxidică armată cu fire de carbon.
Celelalte formule pot fi folosite şi pentru fire anizotrope, dar rezultatele obţinute sunt
foarte diferite (fig. I.15). Diferenţele care apar la fracţiuni volumetrice mari ale armăturii,
nu sunt relevante. In mod obişnuit, fracţiunea volumetrică a armăturii în compozite este
de 0,60, fracţiuni mai mari de 0,70 nu sunt posibile, cel puţin în condiţii tehnice
obişnuite. Făcând o analiză a modulului de elasticitate perpendicular pe direcţia armăturii
în jurul fracţiunii volumetrice de 0,60, fig. I.21, se constată că în apropierea zonelor
extreme (definite de curbele lui Puck şi Jones), se pot distinge două grupe. Formula foarte
complicată a lui Tsai, cea simplă a lui Schneider şi modelul cu dispunere pătrată dau cam
aceleaşi rezultate. Pentru compozitele din sticlă E şi răşină epoxidică se recomandă
folosirea formulelor dezvoltate de Förster/Knappe, Hashin şi Chamis. Se remarcă faptul
că formula foarte simplă a lui Chamis dă cam aceleaşi rezultate cu formula lui Hashin,
care este foarte complexă [191].
37
Fig. I.21
In fig. I.22 se compară modulii de elasticitate determinaţi teoretic cu cei rezultaţi
din încercările experimentale. Se observă o împrăştiere mare a datelor experimentale, ce
acoperă aproape întreg domeniul soluţiilor teoretice. Explicaţiile pot fi diferite, dintre
care amintim: efectele dispunerii firelor (în compozitele cu o fracţiune volumetrică a
firelor coborâtă, firele tind să formeze aglomerări), comportarea neliniară a matricei,
cristalizarea parţială a matricei în vecinătatea interfeţei dintre armătură şi matrice, (aşa
cum s-a observat la PEEK- poli-eter-eter-ketonă armat cu armătură de carbon), etc…
Procesul de fabricaţie influenţează în mare măsură uniformitatea aranjării firelor.
Compozitele realizate manual manifestă de obicei o împrăştiere mai mare a distanţei
dintre fire şi a alinierii lor, decât cele produse prin metode de confecţionare automate
[191].
Fig. I.22
Modulul de elasticitate transversal, G
12
Fie elementul mnpq din fig., având latura np fixă. El este solicitat la forfecare de
tensiunile tangenţiale τ, deformându-se ca în fig. b, unde punctul m ajunge în m
1
iar
punctul q în q
1
. Deformaţiile specifice unghiulare ale firelor, γ
f
, şi matricei, γ
m
, sunt
diferite, dar valorile lor mici permit înlocuirea liniei frânte nrsm
1
cu linia dreaptă nm
1

(idem pentru pq
1
) şi considerarea elementului deformat mm
1
q
1
p.
38
Modulul de
elasticitate
V
V%
b
bb


f
b


/
2
m
b


/
2
m
b
f
γ
f
b / 2
m
γ
m
b / 2
m
γ
m
∆ · γ b ∆ · γ b
γ
m
γ
m
γ
f
γ
m
γ
m
γ
f
L
τ
1
2
τ
m q
n p
m m q q
n p
1
1
γ γ
τ
r
s
Deplasarea unghiulară, ∆, rezultă din sumarea deplasărilor unghiulare ale fazelor:
f f m m f f
m
m
m
m
b b b
b b
⋅ + ⋅ · ⋅ + ⋅ + ⋅ · ∆ γ γ γ γ γ
2 2
()
Considerând că deformaţia specifică unghiulară de ansamblu a lamelei este γ
(corespunzător laturii nm
1
) rezultă:
b ⋅ · ∆ γ
()
Egalând cele două expresii se obţine:
f f m m
b b b ⋅ + ⋅ · ⋅ · ∆ γ γ γ
()
Aplicând Legea lui Hooke la forfecare pentru lamela compozită, pentru matrice şi
pentru fire:
f
f
f
m
m
m
G G G
τ
γ
τ
γ
τ
γ · · · ,
12
()
39
şi acceptând că tensiunile tangenţiale în lamela compozită, matrice şi fire sunt egale,
f m
τ τ τ · ·
()
rezultă:
f
f
m
m
f
f
f
m
m
m
G
b
G
b
G
b
b
G
b
G
b
G
· · · ⋅ · ⋅ · ⋅
12 12
τ
τ τ
()
unde se exprimă b
m
şi b
f
în funcţie de fracţiunile volumetrice:
f
f
m
m
f
f
m
m
G
V
G
V
G
b
G
V
b
G
V
b
G
· · · ⋅ · ⋅ · ⋅
12 12
1 1
()
sau:
m f f m
f m
G V G V
G G
G
⋅ + ⋅

·
12
()
Pentru a studia raportul G
12
/G
m
se scrie:
f
m
f m
m
G
G
V V
G
G
⋅ +
·
1
12
()
Variaţia termenului
m
G
G
12
în raport cu fracţiunea volumetrică a firelor, V
f
, este analizată
în fig.:
0 0 , 2 0 , 4 0 , 6 0 , 8 1
2
1
1 0
b
c
V
f
G
1 2
G
m
a : = 1 0 0
G
f
G
m
b : = 1 0
G
f
G
m
c : = 1
G
f
G
m
Fig.
40
Ca şi în cazul modulului de elasticitate perpendicular pe direcţia armăturii,
expresia lui G12 dată de relaţia nu este mulţumitoare. Se prezintă în continuare o selecţie
a marii varietăţi de aproximări a modulului de elasticitate transversal.
Förster/Knappe:
( )
f
m
f f
f
m
G
G
V V
V
G G
+ −
+
·
45 , 1
12
1
4 , 0 1
(I.23)
Schneider:
( )
f
m
f f
f
m
G
G
V V
V
G G
25 , 1 1
25 , 0 1
25 , 1
12
+ −
+
·
(I.24)
Puck:
( )
f
m
f f
f
m
G
G
V V
V
G G
+ −
+
·
45 , 1
12
1
6 , 0 1
(I.25)
Tsai [207]:

,
_

¸
¸
+

+
·
m f
f
f
f
G G
V
G
V
G
1 1
2
1
1
12
(I.26)
HSB:
1
1
1
1
1
]
1

¸


+ − − ·
π
π
2
12
4
1
arctan 2
2
2 1
G V
G
q
G
V G k G
f
m y (I.27)
cu notaţiile:
41
.
2 1
2 1
, 1
,
12 ,
GV
GV
q
G
G
G
V
V
f
m
f

+
·
− ·
·
π
k
y
-factor de corecţie; pentru armături perfect aliniate, k
y
=1.
Chamis [46]:

,
_

¸
¸
− −
·
12 ,
12
1 1
f
m
f
m
G
G
V
G
G
(I.28)
Hashin [85]:
( ) ( )
( ) ( )
m f f f
f f m f
m
G V G V
G V G V
G G
+ + −
+ + −
·
1 1
1 1
12 ,
12 ,
12
(I.29)
Sendeckyi:
( )
m f
m f
f
f f
f
f
f m
G G
G G
K
V
V K KV
V K
KV
K V G G
+

·
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
1
1
1
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− −


+ · ,
1
3
1
1
2 1
2
2
2 2
2 2
π
(I.30)
Variaţia modulului de elasticitate transversal funcţie de fracţiunea volumetrică,
pentru compozitul de referinţă – sticlă-răşină epoxidică, după diferitele teorii expuse
anterior, este prezentată în fig. I.24.
42
Fig. I.24
Se constată că diferenţele ce apar între valorile modulilor de elasticitate
transversali calculaţi cu diverse formule sunt similare cu cele obţinute pentru modulul de
elasticitate longitudinal perpendicular pe direcţia armăturii. Din nou, modelul bazat pe
armătura pătrată indică o supraestimare în cazul fracţiunilor volumetrice mari ale
armăturii, ceea ce se îndepărtează de realitate. Calitatea aproximării diferitelor soluţii
analitice prezentate este dificil de apreciat cu ajutorul modulului de elasticitate
transversal.
Modulul de elasticitate transversal este sensibil la volumul de goluri a
compozitului, care nu a fost luat în considerare. O altă cauză a împrăştierii rezultatelor
experimentale este răsucirea armăturilor, care există adesea, dar care nu a fost surprinsă
în modelele prezentate.
Modulul de elasticitate transversal, G
23
Modulul de elasticitate transversal, G
23
, nu este analizat în teoria clasică a
micromecanicii dar face parte din expresiile diferiţilor moduli de elasticitate (ex. E
22
determinat de Hashin). In continuare sunt prezentate limitele, inferioară şi superioară, a
acestei caracteristici elastice.
Limita superioară a modulului de elasticitate transversal G
23
, propusă de Hashin,
este dată de expresia:
( )
1
1
1
1
]
1

¸

+
+
− +

+ ·

m m
m m
f
m f
m
f
m
G K
G K
V
G G
G
V
G G
8 6
7 3
1
1
23 ,
) (
23 (I.31)
Diferenţa dintre valorile limitelor superioare şi inferioare depinde de proprietăţile
materialului. Pentru sticlă-răşină epoxidică această diferenţă este doar de 3%.
43
V%
Ambele formule presupun că G
f,23
>G
m
şi K
f,23
>K
m,23
, cu alte cuvinte armăturile
sunt mai rigide decât matricea pe direcţia perpendiculară axei lor. Acest lucru este valabil
pentru armături izotrope (ex. sticlă sau bor), dar nu şi în cazul armăturilor anizotrope (ex.
armăturile organice), pentru care limita superioară este:
( )
1
1
1
1
]
1

¸

+
+
− +

+ ·
+
m m
m m
f
m f
m
f
m
G K
G K
V
G G
G
V
G G
8 6
7 3
1
1
23 ,
) (
23 (I.32)
iar cea inferioară:
( )
1
1
1
1
1
]
1

¸

1
1
]
1

¸



+ −
+
+ ·

m f
f
m f
m f
m
c c V
V
c V c
c V
G G
2
3
2
2
3
) (
23
1
3 1
) 1 (
1
(I.33)
Tsai [206] propune o relaţie pentru modulul de forfecare G
23
ce se bazează pe un
model cilindric concentric:
( )
m
f
m
m
m
f
f
f
f f
G
G
G
V
G
V
V V
G
ν
ν
δ
δ
δ

+ −
·

+
− +
·
1 4
4 3
,
1
) 1 (
23 ,
23 ,
23
(I.34)
Pentru armături foarte rigide la forfecare (din polimeri) şi ν
m
=0,35, δ se reduce la
valoarea 0,62.
Relaţia cea mai simplă pentru determinarea modulului de forfecare transversal pe
direcţia armăturii aparţine lui Chamis. Exceptând modulii de forfecare diferiţi ai armăturii
ortotrope, formula se aseamănă cu cea pentru determinarea lui G
12
:
44

,
_

¸
¸
− −
·
23 ,
23
1 1
f
m
f
m
G
G
V
G
G
(I.35)
Analizând fig. I.25, se poate face o comparaţie între modulii de forfecare G
23
calculaţi cu
diverse formule de aproximare.
Fig. I.25.
După cum se poate observa, valorile obţinute cu formula lui Chamis sunt cele mai
mari, depăşind chiar limita superioară a modelului lui Hashin.
Se constată că relaţia lui Tsai este într-o concordanţă destul de bună cu limita
superioară a lui Hashin.
Modulul de forfecare G
23
nu este o parte intrinsecă a micromecanicii, ceea ce
explică faptul că în studiile de specialitate se găsesc doar puţine moduri de
abordare a acestei mărimi. Totuşi G
23
este o cantitate relevantă pentru
45
V%
criteriul de cedare din starea tridimensională de tensiuni. Sotware PC aplică
metoda Tsai, care dă o valoare a lui G
23
superioară celei a lui Hashin, dar
mai mică decât Chamis. El reflectă datele experimentale mai bine decât
celelalte două concepte. O explicaţie posibilă a faptului că modulul G
23
real
este mai mare decât cel dat de formula lui Hashin ar fi faptul că în
compozitele reale armăturile nu sunt perfect paralele.
2.2 Studiul rezistenţei, la nivel micromecanic, al compozitelor armate cu fire lungi
Compozitul (implicit VER-ul şi lamela) îndeplinesc condiţiile elementelor
realizate din mai multe materiale, static nedeterminate interior :
 componentele (firul şi matricea) nu se combină chimic, caracteristicile lor
elastice fiind cunoscute;
 materialele constitutive conlucrează între ele, legătura dintre fire şi matrice
fiind presupusă a fi perfectă. În această ordine de idei, interfaţa fir-matrice
joacă un rol important, dacă nu primordial în comportarea compozitului;
 componentele şi forţele ce se exercită sunt simetric dispuse, ipoteza
secţiunilor plane a lui Bernoulli este respectată, ansamblul comportându-se ca
un monolit ce se deformează unitar. În fiecare material se dezvoltă eforturi
axiale diferite. Determinarea lor implică, pe lângă ecuaţiile de echilibru static
şi ecuaţiile rezultate din exprimarea compatibilităţii geometrice a
deformaţiilor.
La o anumită încărcare, rezistenţa compozitului este condiţionată de mecanismele
endomegement şi de rupere. Vom studia aceste mecanisme pentru compozitele armate
unidirecţional supuse următoarelor solicitări simple:
 întindere (compresiune) pe direcţie longitudinală şi transversală,
 forfecare.
Cât priveşte solicitările compuse, ele pot determina mecanisme de rupere diferite
în funcţie şi de materialul studiat.
2.2.1 Rezistenţa la întindere pe direcţie longitudinală, X
Plecând de la ecuaţia (2.24) se obţine:
m m f f
V V σ σ σ ⋅ + ⋅ ·
1
(2.46
)
46
Trebuie determinată limita lui σ
1
. Răspunsul materialului compozit depinde de
valorile relative ale deformaţiilor la rupere ale matricei,
mR 1
ε
şi ale firelor, fR 1
ε
. Sunt
prezentate două cazuri:
1. mR 1
ε
> fR 1
ε
(fig. 2.15)
Este cazul compozitelor aeronautice la care caracteristicile mecanice ale firelor
sunt exploatate la maximum
1
.
Se pleacă de la următoarea ipoteză: ruperea firelor, în care se dezvoltă tensiunea
X
f
, antrenează ruperea compozitului deoarece matricea nu poate suporta creşterea
forţei rezultate.
Se scrie:
*
m m f f
V X V X σ ⋅ + ⋅ · (2.47
)
unde:
X=X
1

1R
tensiunea de rupere a compozitului,
X
f
=X
1f
tensiunea de rupere a firelor,
* *
1 m f
σ σ ·
tensiunea medie în matrice în momentul ruperii
Termenul
*
m m
V σ ⋅
este, în general, foarte mic. Dacă forma ultimă a
matricei este X
m
=X
1m
, compozitul nu prezintă renforcement decât dacă:
*
m m f f
V X V X σ ⋅ + ⋅ ·
>X
m
(2.48
)
Când X=X
m
spunem că V
f
=V
f,crit
.
Deoarece V
m
=1-V
f
→V
m
=1-V
f,crit
, se poate scrie:
*
f
*
,
X
m
m m
crit f
X
V
σ
σ


·
(2.49
)
1
Pentru simplitate se renunţă la indicele 1: εmR>εfR
47
Fig. 2.14
Dacă V
f
<V
f,crit
este posibil să nu existe un număr suficient de fire care să
controleze alungirea matricei.
Dacă presupunem că firele se rup toate în aceeaşi secţiune, fără cedarea
matricei, compozitul se rupe mai puţin decât matricea.
X <
( )
f m m m
V X V X − ⋅ · ⋅ 1 (2.50
)
Plecând de la ecuaţia (2.50) se poate scrie:
X =
( )
f m f f
V V X − ⋅ + ⋅ 1
*
σ
<
( )
f m
V X − ⋅ 1 (2.51
)
La limită V
f
=Vf
,min
, există egalitatea X=
( )
f m
V X − ⋅ 1
, de unde se poate
determina V
f,min
:
*
f
*
,
X
m m
m m
crit f
X
X
V
σ
σ
− −

·
(2.52
)
Analiza ecuaţiilor (2.48), (2.40), (2.50), (2.51) şi (2.52) arată comportarea
compozitului în raport cu V
f
(fig. 2.15):
 dacă V
f
<V
f,min
, forţa de rupere a compozitului, X, este controlată de
capacitatea de deformare a matricei (X<X
m
);
 dacă V
f
>V
f,min
, forţa de rupere a compozitului, X, este controlată de
capacitatea de deformare a firelor;
 dacă V
f,min
<V
f
< V
f,crit
, compozitul este slab, X<X
min
, spunem că s-a
obţinut o slăbire a matricei;
 dacă V
f
>V
f,crit
, compozitul este puternic, X>X
m
, spunem că s-a obţinut
o întărire a matricei;
X
X
X
σ
f
m
m
*
σ
ε ε ε
f R 1 m R
m a t r i c e
c o m p o z i t
f i r e f r a g i l e
X
σ
m
m
*
σ
V
f , m i n
V
f , c r i t
1
X
f
V
f
X
X
e c . 4 8
e c . 5 1
a ) c o m p o r t a r e a c o m p o n e n t e l o r b ) c o m p o r t a r e a c o m p o z i t u l u i
48
Fig. 2.15
Dacă firele sunt ducţile, rezistenţa compozitului este mai mare decât cea dată de
ecuaţia (2.48) – fig. 2.16. Spunem că în momentul în care firele ating limita lor de
instabilitate, matricea nu a atins-o încă.
X
σ
m
m
*
σ
V
f
1
X
f
V
f
X
σ
m
m
*
σ
V
f
1
X
f
V
f
r e m a r c a 1
r e m a r c a 2
Fig. 2.16 Fig. 2.17
Remarca 1: În cazul matricilor metalice, spaţiul redus dintre fire poate antrena o
durcissement mai rapidă decât în matricea masivă (fig. 2.17) – dacă V
f
→1
Remarca 2: Dacă V
f
→1, firele au tendinţa de a se atinge, ceea ce conduce la un
endomagement superficial al firelor şi deci la o diminuare a lui X
f
(fig. 2.17).
2. fR
ε
> mR
ε
(fig. 2.19)
Este cazul compozitelor cu matrice ceramică unde se studiază în mod deosebit
micşorarea tenacităţii şi rezilienţei.
În funcţie de valoarea fracţiunii volumetrice a firelor, V
f
, există două cazuri:
 când fracţiunea volumetrică a firelor, V
f
, este redusă, ruperea matricei înaintea
firelor antrenează un transfer de sarcină firelor, care nu o pot suporta (V
f
este
redus), ceea ce determină cedarea compozitului (fig. 2.18.a); ecuaţia (2.24)
conduce la:
X =
m m f f
V X V ⋅ + ⋅

*
σ
(2.53
)
unde
*
f
σ
este tensiunea din fire la momentul ruperii.
 când fracţiunea volumetrică a firelor este mare, V
f
> V
f,transfer
, matricea nu
suportă decât o mică parte din sarcina aplicată, deoarece E
f
>E
m
. Când matricea
49
fisurează transferul forţei rezultate este insuficient pentru ruperea firelor. Forţa
aplicată poate deci creşte până la ruperea firelor. Avem deci:
X = f f
X V ⋅
(2.54
)
Valoarea critică V
f,transfer
este, în general, redusă (ex: ciment Portland şi fire de oţel
φ 0,25mm, V
f,transfer
=0,1%); foarte puţine fire sunt deci necesare pentru a suporta sarcina
dacă matricea fisurează.
X
m
*
σ
X
f
V
f
X
m
σ
X
f
V
f
σ
f
ε
m R
ε
f R
*
σ
f
V
f , t r a n s f e r
e c . 5 3
e c . 5 4
a) b)
Fig. 2.19
Pentru V
f
>V
f,transfer
, se observă o fisurare periodică a matricei (fig. 2.19.b). Acest
fenomen se observă, de asemenea, la stratificate. Chiar dacă a fisurat, matricea continuă
să lucreze, deci să fisureze din nou, deoarece ea face corp comun cu firele.
2.2.2 Rezistenţa la compresiune longitudinală, X
c
Analiza la compresiune longitudinală a compozitului se conduce în funcţie de
comportarea la flambaj a firelor care sunt înglobate în matrice.
Un mănunchi de fire independente solicitate la compresiune sunt foarte
vulnerabile din punctul de vedere al stabilităţii. În compozit, matricea joacă rolul de
suport lateral al firelor, pierderea stabilităţii producându-se în funcţie de mărimea
fracţiunii volumetrice a firelor şi gradul de rigiditate al matricei. Există trei moduri de
cedare:
50
a ) b ) c )
 Primul mod: flambajul în extensie (fig. 2.20.a) apare când fracţiunea
volumetrică a firelor este redusă şi matricea este foarte flexibilă.
Firele alăturate flambează în opoziţie de fază, între fire învecinate succesive
matricea fiind solicitată la eforturi alternante de întindere - compresiune.
Holister şi Thomas analizând energetic fenomenul au determinat următoarea
expresie pentru rezistenţa la compresiune longitudinală:
2 / 1
) 1 ( 3
2
1
1
]
1

¸


⋅ ⋅
·
f
f m f
f c
E E V
V X
ν
= f f
X V ⋅
(2.55
)
 Modul 2: flambajul prin forfecare (fig. 2.20.b) apare când fracţiunea
volumetrică a firelor este ridicată şi matricea este flexibilă.
Firele flambează în concordanţă de fază, matricea fiind solicitată la
forfecare.
Rezistenţa la forfecare devine:
f
m
c
V
G
X

·
1
(2.56
)
Încercările experimentale au demonstrat efectul lui G
m
asupra lui X
c
dar
valorile obţinute prin încercări ale lui X
c
sunt cu 30% mai mici decât cele
teoretice date de ecuaţia (2.56). Se pare că în practică se produce un efect
de localizare a flambajului prin forfecare.
 Modul 3: flambajul prin forfecare localizată (fig. 2.20.c) . Apare când
matricea este rigidă (ceramică sau epoxi) sau în cazul în care armătura este
multidirecţională.
51
Flambajul firelor începe în zonele bogate în matrice, în zonele cu multe
porozităţi sau acolo unde firele nu sunt orientate paralel cu efortul de
compresiune.
Valorile diferite ale coeficienţilor contracţiei transversale ale celor două faze

f
< ν
m
) favorizează reducerea aderenţei la nivelul interfeţelor fire-matrice.
Flambajul localizat se propagă apoi la 45
o
faţă de efortul de compresiune,
antrenând o dublă ruptură a firelor încovoiate.
Se scrie rezistenţa la compresiune plecând de la legea amestecurilor:
( )
m m f f c
S V S V X ⋅ + ⋅ ⋅ · 2 (2.57
)
unde:
S
f
rezistenţa la forfecare a firelor,
S
m
rezistenţa la forfecare a matricei.
2.2.3 Rezistenţa la întindere transversală Y
t
Modul în care sunt dispuse firele conduce la concentrări de tensiuni la nivelul
matricei, în zonele dintre fire. Odată produsă, fisura se propagă în matrice fie la nivelul
interfeţei, fie perpendicular pe efortul de întindere, în spaţiile dintre firele cele mai
apropiate.
Rezistenţa la întindere transversală, Y
t
este de acelaşi ordin de mărime cu
rezistenţa la întindere a matricei. Dacă X
m
este mic se poate observa că Y
t
>X
m
; Dacă X
m
este mare, în general Y
t
<X
m
.
2.2.4 Rezistenţa la compresiune transversală
Ruperea se produce prin forfecarea matricei, într-un plan conţinând direcţia firelor
şi situat la 45
o
faţă de efortul de compresiune.
O armătură multidirecţională determină o creştere semnificativă a rezistenţei la
compresiune transversală.
2.2.5 Rezistenţa la forfecare, S
Forfecarea este punctul slab al compozitelor armate unidirecţional şi al
stratificatelor. Ruperea acestora se produce în matrice, fără a impune, în mod necesar şi
ruperea firelor.
Rezistenţa la forfecare a compozitului, S, are valoarea apropiată de rezistenţa la
forfecare a matricei. Cedarea prin forfecare se produce atunci când direcţia de armare
(direcţia firelor) nu coincide cu direcţia în care se produce solicitarea.
2.3 Sudiul, la nivel micromecanic, al proprietăţilor elastice şi a rezistenţelor
compozitelor armate cu fire scurte de scos
Analiza efectuată până acum s-a referit la compozitele armate cu fire lungi.
52
În cazul armării cu fire scurte, vom analiza VER-ul solicitat la întindere
longitudinală (fig. 2.21).
A
A
B
B
C
C
y
x
Fig. 2.21
53
3
MACROMECANICA
3.1 Noţiuni introductive
Structurile compozite de înaltă performanţă mecanică sunt realizate prin
suprapunerea a două sau mai multe lamele elementare cu orientări proprii diferite, care
acţionează împreună în cadrul unui element structural unitar (produs stratificat).
Lamelele elementare (fig.3.1) sunt alcătuite din matrice armată (ceea ce conferă
caracteristici mecanice ridicate).
1
3
2
1
3
2
a. b.
Fig. 3.1
Armătura poate fi constituită din fire aliniate paralel (compozit unidirecţional) -
fig. 3.1.a, din ţesături (fire intersectate) - fig.3.1.b sau din fire scurte orientate haotic (aşa
numitul „mat”). Oricare ar fi modalitatea de dispunere a armăturii, proprietăţile
materialului compozit sunt diferite de la un punct la altul (caracter neomogen) iar pentru
acelaşi punct de la o direcţie la alta (caracter anizotrop).
Macromecanica studiază materialele compozite luând în considerare caracterul lor
anizotrop, admiţând însă ca fiind valabilă ipoteza omogenităţii (nu se ţine cont de
structura internă a materialului, ci de caracteristicile globale ale lamelei).
Pentru a studia comportarea stratificatului alcătuit din mai multe lamele cu
orientări diferite, trebuie cunoscută comportarea fiecărei lamele componente după alte
direcţii decât cele proprii.
54
Urmărind aceste aspecte, macromecanica se compune din:
• Macromecanica lamelei;
• Macromecanica stratificatului.
3.2 Macromecanica lamelei
In macromecanica lamelei, materialul este analizat plecând de la proprietăţile
medii aparente, în ipoteza unui comportament liniar elastic.
Studiul lamelei presupune determinarea relaţiilor reciproce dintre starea de
tensiune şi starea de deformaţie, precum şi modificările ce intervin în aceste relaţii prin
schimbarea orientării sistemului de axe. Pentru a obţine aceste relaţii vom pleca de la
cazul general al materialului anizotrop.
3.2.1 Cazul spaţial
3.2.1.1 Relaţii între starea de tensiune şi starea de deformaţie Legea lui
Hooke generalizată
 Materiale anizotrope
Tensiunile şi deformaţiile sunt definite în raport cu sistemul de axe triortogonal
din fig. 3.2.
1
2
3
Fig. 3.2
Pentru a evita confuziile dintre notaţiile tensoriale şi cele compacte, legăturile
dintre ele sunt date în tabelul 3.1.
Tabel 3.1
Tensiuni Deformaţii
Notaţii tensoriale
fig.
Notaţii compacte Notaţii tensoriale Notaţii compacte
σ
11
σ
1
ε
11
ε
1
σ
22
σ
2
ε
22
ε
2
55
σ
33
σ
3
ε
33
ε
3
τ
23

23
σ
4
γ
23
=2ε
23
ε
4
τ
31

31
σ
5
γ
31
=2ε
31
ε
5
τ
12

12
σ
6
γ
12
=2ε
12
ε
6
Notă
În formularea tensorială, tensiunea tangenţială se notează cu acelaşi simbol cu tensiunea
normală, σ, iar deformaţia specifică unghiulară cu acelaşi simbol cu deformaţia specifică
liniară, ε. Diferenţa constă în indici. Astfel, pentru tensiunea normală, notaţia tensorială
dezvoltată foloseşte indici dublaţi, σ
ii
iar notaţia compactă indici simpli, σ
i
. Indicele „i”
arată direcţia tensiunii normale. Exemplu: tensiunea normală pe direcţia 2 este notată: σ
22
sau σ
2
. Pentru tensiunea tangenţială se folosesc indici diferiţi, ij, în varianta dezvoltată şi
indici simpli în varianta compactă. Convenţia de notare este: tensiunea tangenţială pe faţa
cu normala 2, paralelă cu direcţia 3, capătă indicii „23” în varianta dezvoltată şi indicele
„4” în varianta compactă. La fel pentru deformaţiile specifice.
3
2
σ · σ
1
2 2 2
σ · σ
3 3 3
σ · σ
1 1 1
τ · σ · σ
2 3 2 3 4
τ · σ · σ
2 1 2 1 6
τ · σ · σ
3 2 3 2 4
τ · σ · σ
1 2 1 2 6
τ · σ · σ
3 1 3 1 5
τ · σ · σ
1 3 1 3 5
Fig. 3.3
Pentru cazul cel mai simplu, al elementului realizat dintr-un material omogen şi izotrop,
solicitat la întindere centrică după direcţia 1, fig. 3.4,
56
F F
3
2
1
Fig. 3.4
1 + ε
1 1
1
1 - ν ε
1 1
1
-
ν
ε 1
1
1
1
1
σ
1 1
σ
1 1
1
2
3
1
1
1
1
γ
3 1
γ
3 1
τ
3 1
τ
1 3
τ
3 1
τ
1 3
Legea lui Hooke
2
este:
1 1
ε σ ⋅ · E (3.1
)
11 11
ε σ ⋅ · E (3.1
)
unde E este modulul de elasticitate longitudinală.
Elementul suferă contracţii pe celelalte 2 direcţii,
1 2
ε ν ε ⋅ − · (3.1)
1 3
ε ν ε ⋅ − ·
11 21
ε ν ε ⋅ − · (3.1)
11 31
ε ν ε ⋅ − ·
2
Lege enunţată în 1678 de către Robert Hooke sub forma: “Ut tensio sic vis” – cât este întinderea atât este
şi forţa
57
unde ν este coeficientul lui Poisson (coeficientul contracţiei transversale).
Legea lui Hooke la forfecare pură este :
γ τ ⋅ ·G
(3.1
)
31 31
γ τ ⋅ ·G (3.1
)
cu G – modulul de elasticitate transversală.
Relaţia de izotropie este :
( ) ν +
·
1 2
E
G
(3.1
)
Pentru cazul general, al unui element complex solicitat, realizat dintr-un material
anizotrop, într-un punct curent, starea de tensiune reprezentată în fig. , este definită de σ
i
cu i=1,…6: σ
1
, σ
2
, σ
3
, σ
4
, σ
5
, σ
6
, iar starea de deformaţie ε
i
, i=1,…6: ε
1
, ε
2
, ε
3
, ε
4
, ε
5
, ε
6
.
Admitem modelul de calcul liniar elastic deci putem determina fiecare tensiune ca
o funcţie liniară şi omogenă de componentele tuturor deformaţiilor:
6 ,... 1
6
1
· ⋅ ·

·
i c
j
j
ij i
ε σ
(3.2
)
În exprimare matriceală dezvoltată relaţia devine:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
5
4
3
2
1
66 65 64 63 62 61
56 55 54 53 52 51
46 45 44 43 42 41
36 35 34 33 32 31
26 25 24 23 22 21
16 15 14 13 12 11
6
5
4
3
2
1

c c
ε
ε
ε
ε
ε
ε
σ
σ
σ
σ
σ
σ
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c
(3.3
)
iar în scriere simbolică:
{ } [ ] { } ε σ ⋅ · C (3.4
)
unde:

{ } σ
este matricea coloană a componentelor tensorului tensiunilor,
58

{ } ε
este matricea coloană a componentelor tensorului
deformaţiilor,

[ ] C
matricea de rigiditate a materialului anizotrop.
Energia potenţială specifică de deformaţie este:
i
i
i
W ε σ β ⋅ ⋅ ·

·
6
1
(3.5
)
unde β este coeficientul care guvernează legea constitutivă σ-ε.
Dezvoltând relaţia (3.5) în funcţie de (3.4) se obţine:
c (
1 6 16 1 5 15 1 4 14 1 3 13 1 2 12 1 1 11
+ + + + + + · ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε β c c c c c W (3.6
)
...) c
2 6 26 2 5 25 2 4 24 2 3 23 2 2 22 2 1 21
+ + + + + + + ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε ε c c c c c
Termenii subliniaţi în relaţia (3.6), de forma i j ij
c ε ε
şi j i ji
c ε ε
sunt:
i ij
ε σ ε ε ·
i j ij
c
j ji j
ε σ ε ε ·
i ji
c (3.7
)
unde:
 σ
ij
este fracţiunea din σ
i
produsă de ε
j
,
 σ
ji
este fracţiunea din σ
j
produsă de ε
i
.
Conform Teoremei lui Betti:
j ji
ε σ ε σ ·
i ij
(3.8
)
Introducând (3.8) în relaţia (3.7) se obţine:
ji
c c ·
ij
(3.9
)
ceea ce demonstrează că matricea
[ ] C
este simetrică iar (3.3) devine:
59
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
5
4
3
2
1
66 65 64 36 26 16
56 55 54 35 25 15
46 45 44 34 24 14
36 35 34 33 23 13
26 25 24 23 22 12
16 15 14 13 12 11
6
5
4
3
2
1

c c
ε
ε
ε
ε
ε
ε
σ
σ
σ
σ
σ
σ
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c c c
c c c c
(3.10
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
5
4
3
2
1
66
56 55
46 45 44
36 35 34 33
26 25 24 23 22
16 15 14 13 12 11
6
5
4
3
2
1

c c
ε
ε
ε
ε
ε
ε
σ
σ
σ
σ
σ
σ
c
c c simetrie
c c c
c c c c
c c c c c
c c c c
Relaţia (3.10), analogă cu (3.1), reprezintă Legea lui Hooke generalizată
3
. Ea
exprimă starea de tensiune,
{ } σ
în funcţie de starea de deformaţie,
{ } ε
prin intermediul
matricei de rigiditate,
[ ] C
.
La un material anizotrop matricea de rigiditate conţine 21 de componente
independente - constante elastice, celelalte putând fi determinate în funcţie de acestea.
Materiale monoclinice
Materialele monoclinice sunt materialele cu un plan de simetrie elastică. Ele
prezintă următoarea particularitate: prin orice punct trece un plan paralel cu planul de
simetrie elastică, în raport cu care două direcţii simetrice sunt echivalente din punct de
vedere al proprietăţilor elastice. Se admit următoarele notaţii pentru tensiuni şi
deformaţii:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
τ
τ
τ
σ
σ
σ
,
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
γ
γ
γ
ε
ε
ε
(3.11
)
3
se mai numeşte Lege constitutivă, lege fizică de comportare a materialului
60
Fie planul de simetrie a proprietăţilor materialului având normala „j”, unde j este una din
direcţiile ortogonale 1, 2, 3 – fig. 3.1. Sunt valabile următoarele afirmaţii:
 tensiunile σ
i
, cu i=1,2,3 nu depind de deformaţiile specifice unghiulare ai căror indici
conţin notaţia „j”,
 tensiunile τ ai căror indici nu conţin notaţia „j” nu depind de deformaţiile specifice
unghiulare care au ca indice „j”;
 tensiunile τ ai căror indici conţin notaţia „j” depind numai de deformaţiile specifice
unghiulare care au ca indice „j”.
Relaţia (3.10) devine:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
66 36 26 16
55 54
45 44
36 33 23 13
26 23 22 12
16 13 12 11
6 12
31
23
3
2
1

0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0
0 0
0 0 c c
γ
γ
γ
ε
ε
ε
τ
τ
τ
σ
σ
σ
c c c c
c c
c c
c c c c
c c c c
c c
(3.12
)
Ea reprezintă Legea lui Hooke pentru materiale monoclinice. Matricea de
rigiditate conţine 13 componente independente - constante elastice.
Materiale ortotrope
Materialele ortotrope sunt materialele ale căror proprietăţi au două plane de
simetrie PPTeodorescu, Misu(pag.160(: prin fiecare punct trec trei plane ortogonale de
simetrie elastică. Extinzând evidenţierile făcute la materialele monoclinice pentru un
plan de simetrie la două planuri de simetrie, se obţine:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
66
55
44
33 23 13
23 22 12
13 12 11
6 12
31
23
3
2
1

0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 c c
γ
γ
γ
ε
ε
ε
τ
τ
τ
σ
σ
σ
c
c
c
c c c
c c c
c
(3.13
)
Matricea de rigiditate
[ ] C
are aceeaşi formă cu matricea de rigiditate a unui
material izotrop. Se cunoaşte că un material izotrop reprezintă cazul particular al unui
61
material ortotrop – matricele lor de rigiditate sunt de aceeaşi formă. Acest lucru confirmă
faptul că particularităţile evidenţiate la materialele monoclinice au fost corecte.
Relaţia (3.13) reprezintă Legea lui Hooke pentru materiale ortotrope. Matricea
de rigiditate conţine 9 componente independente - constante elastice.
Se pot sublinia următoarele proprietăţi:
 tensiunile normale σ
1
, σ
2
, σ
3
, nu depind de deformaţiile specifice unghiulare
γ
23,
γ
31,
γ
12,
 tensiunile tangenţiale τ
23
, τ
31
, τ
12
, nu depind de deformaţiile specifice liniare ε
1,
ε
2,
ε
3,
 tensiunile tangenţiale τ
ij
nu depind de deformaţiile specifice unghiulare γ
kj
şi γ
ik
(τ∈Γ
ij
; γ∈
{ }
ki jk
Γ Γ ,
,
{ } 3 , 2 , 1 , , ∈ k j i
).
Materiale cu izotropie transversală
Un material are izotropie transversală dacă există un plan pentru care proprietăţile
materialului sunt identice după toate direcţiile.
1
2
3
Fig. 3.5
Un material cu izotropie transversală este, în acelaşi timp, ortotrop.
62
Pentru exemplul prezentat în fig. 3.5 planul de izotropie transversală este (1-2). Se
poate scrie:
 c
11
=c
22
(indicii 1 şi 2 se pot schimba între ei),
 c
13
=c
23
=c
31
=c
32
(indicele 1 se inversează cu indicele 2),
 c
44
=c
55

23

23
şi τ
13

31
),

2
12 11
66
c c
c
+
·
în planul de izotropie transversală (1-2) tensiunea
tangenţială, τ
12
, are aceeaşi expresie cu tensiunea tangenţială a unui material izotrop.
În starea plană de tensiune avem:
2 11
1 ν −
·
E
c ,
2 12
1 ν
ν


·
E
c ,
( ) ν +
·
1 2
66
E
c
,
Se observă că:
( )
( )
66 2
12 11
1 2 2
1
1
1 2
c
E E c c
·
+
· ⋅ − ⋅

·

ν
ν
ν
Plecând de la aceste proprietăţi se obţine Legea lui Hooke pentru un material cu
izotropie transversală:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸


·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12 11
44
44
33 13 13
13 11 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

2
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 c c
γ
γ
γ
ε
ε
ε
τ
τ
τ
σ
σ
σ
c c
c
c
c c c
c c c
c
(3.14
)
Matricea de rigiditate
[ ] C
are 5 componente independente.
Vom utiliza frecvent această lege la compozitele armate unidirecţional.
Materiale izotrope
Un material este izotrop dacă are aceleaşi proprietăţi după orice direcţie dintr-un
punct.
63
Se poate scrie:
 c
11
=c
22
=c
33
,
 c
12
=c
12
,
 c
44
=c
55
=
2
12 11
66
c c
c
+
·
Plecând de la relaţiile (3.13), (3.14) se obţine:
( )
( )
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸




·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12 11
12 11
12 11
33 13 13
13 11 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

2
0 0 0 0 0
0
2
0 0 0 0
0 0
2
0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 c c
γ
γ
γ
ε
ε
ε
τ
τ
τ
σ
σ
σ
c c
c c
c c
c c c
c c c
c
(3.15
)
Relaţia (3.15) este Legea lui Hooke pentru un material izotrop aflat în stare spaţială de
tensiune. Matricea de rigiditate
[ ] C
are numai 2 componente independente (constante
elastice).
3.2.1.2 Relaţiile dintre deformaţiile specifice şi tensiuni
Legea lui Hooke generalizată poate exprima şi variaţia deformaţiilor specifice în
funcţie de tensiuni. Pentru toate tipurile de materiale analizate vom avea:
Materiale anizotrope
Plecând de la (3.10) , forma matriceală dezvoltată este:
64
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
5
4
3
2
1
66 65 64 36 26 16
56 55 54 35 25 15
46 45 44 34 24 14
36 35 34 33 23 13
26 25 24 23 22 12
16 15 14 13 12 11
6
5
4
3
2
1

s s
σ
σ
σ
σ
σ
σ
ε
ε
ε
ε
ε
ε
s s s s s s
s s s s s s
s s s s s s
s s s s s s
s s s s s s
s s s s
(3.16
)
sau în scriere simbolică:
{ } [ ] { } σ ε ⋅ · S
unde:

{ } ε
reprezintă matricea coloană a componentelor tensorului
deformaţiilor,

{ } σ
matricea coloană a componentelor tensorului tensiunilor,

[ ] C
matricea de flexibilitate a materialului, cu 21 de componente
independente.
Procedând la fel pentru celelalte cazuri vom avea:
Materiale monoclinice
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6 12
31
23
3
2
1
66 36 26 16
55 54
45 44
36 33 23 13
26 23 22 12
16 13 12 11
12
31
23
3
2
1

0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0
0 0
0 0 c s
τ
τ
τ
σ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s s s s
s s
s s
s s s s
s s s s
s s
(3.17
)
Legea lui Hooke pentru materiale monoclinice. Matricea de flexibilitate
conţine 13 componente independente.
Materiale ortotrope
65
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6 12
31
23
3
2
1
66
55
44
33 23 13
23 22 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
τ
τ
σ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s
s
s
s s s
s s s
s
(3.18
)
Legea lui Hooke pentru materiale ortotrope. Matricea de flexibilitate conţine 9
componente independente.
Materiale cu izotropie transversală
( ) ¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸


·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12 11
44
44
33 13 13
13 11 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

2 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
τ
τ
σ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s s
s
s
s s s
s s s
s
(3.19
)
Matricea de flexibilitate are 5 componente independente.
Materiale izotrope
66
( )
( )
( ) ¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸




·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12 11
12 11
12 11
33 13 13
13 11 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

2 0 0 0 0 0
0 2 0 0 0 0
0 0 s 2 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
τ
τ
σ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s s
s s
s
s s s
s s s
s
(3.20
)
Legea lui Hooke pentru materiale izotrope. Matricea de flexibilitate are 2
componente independente.
Pentru a explicita coeficienţii s
ij
din matricea de flexibilitate şi a evidenţia astfel
constantele elastice, vom exprima deformaţiile produse după direcţiile sistemului de
referinţă de fiecare dintre tensiuni.
Fie elementul din fig. 3.3 realizat dintr-un material izotrop.
3
2
σ · σ
1
2 2 2
σ · σ
3 3 3
σ · σ
1 1 1
τ · σ · σ
2 3 2 3 4
τ · σ · σ
2 1 2 1 6
τ · σ · σ
3 2 3 2 4
τ · σ · σ
1 2 1 2 6
τ · σ · σ
3 1 3 1 5
τ · σ · σ
1 3 1 3 5
σ
2
σ
3
σ
1
2 3
τ
2 1
τ
1 2
τ
1 3
τ
3 1
τ
3 2
τ
b ) c )
a )
67
Fig
Aplicăm principiul suprapunerii efectelor, considerând că el este acţionat pe rând de
tensiunile normale (fig. b) şi de cele tangenţiale (fig. c).
Tensiunea σ
1
determină:
 o deformaţie liniară specifică după direcţia 1 (vezi relaţia 3.1):
1 11
1
σ ε ⋅ ·
E
(3.21
)
 o deformaţie liniară specifică după direcţia 2 (vezi relaţia 3.2):
1 11 21
1
σ ν νε ε ⋅ − · − ·
E
(3.22
)
 o deformaţie liniară specifică după direcţia 3:
1 11 31
1
σ ν νε ε ⋅ − · − ·
E
(3.23
)
Notă:
Simbolul deformaţiei specifice are doi indici: primul ne arată direcţia
deformaţiei, al doilea cauza care o produce.
Tensiunile normale σ
2
şi σ
3
produc:
2 22
1
σ ε ⋅ ·
E
,
2 12
1
σ ν ε ⋅ − ·
E
,
2 22
1
σ ν ε ⋅ − ·
E
(3.24
)
3 33
1
σ ε ⋅ ·
E
,
3 13
1
σ ν ε ⋅ − ·
E
,
3 23
1
σ ν ε ⋅ − ·
E
(3.25
)
Însumând deformaţiile liniare specifice pe fiecare direcţie obţinem:
[ ] ) (
1
3 2 1 13 12 11 1
σ σ ν σ ε ε ε ε + − ⋅ · + + ·
E
[ ] ) (
1
1 3 2 2
σ σ ν σ ε + − ⋅ ·
E
[ ] ) (
1
2 1 3 3
σ σ ν σ ε + − ⋅ ·
E
(3.26
)
Tensiunile tangenţiale produc deformaţii specifice unghiulare numai în planele în care
acţionează (vezi relaţia 33):
12 12
1
τ γ ⋅ ·
G
,
23 23
1
τ γ ⋅ ·
G
,
31 31
1
τ γ ⋅ ·
G
(3.21
)
Sau, înlocuind relaţia de izotropie:
( )
12 12
1 2
τ
ν
γ ⋅
+
·
E
,
( )
23 23
1 2
τ
ν
γ ⋅
+
·
E
,
( )
31 31
1 2
τ
ν
γ ⋅
+
·
E
(3.21
)
68
Aranjând relaţiile precedente în forma matriceală se obţine:
( )
( )
( ) ¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

+
+
+
− −


·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12
31
23
3
2
1

1 2 0 0 0 0 0
0 1 2 0 0 0 0
0 0 1 2 0 0 0
0 0 0 1
0 0 0 1 -
0 0 0 - 1
1
τ
τ
τ
σ
σ
σ
ν
ν
ν
ν ν
ν ν
ν ν
γ
γ
γ
ε
ε
ε
E
(3.22
)
cu constantele elastice independente E şi ν.
3.2.1.3 Constantele tehnice ale materialelor ortotrope
Legea lui Hooke pentru materiale ortotrope (3.18):
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
6 12
31
23
3
2
1
66
55
44
33 23 13
23 22 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1

0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
τ
τ
σ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s
s
s
s s s
s s s
s
în care matricea de flexibilitate este simetrică faţă de diagonala principală, conţine 9
componente independente.
Planele de simetrie elastică ale materialului sunt 12, 23 şi 31 iar direcţiile normale
la aceste plane sunt direcţiile principalele de elasticitate, respectiv 3, 1, 2. Ele coincid, de
fapt, cu axele sistemului triortogonal de referinţă. Se repetă raţionamentele făcute pentru
materiale izotrope, ţinând cont de faptul că fiecare plan de simetrie elastică are propriile
sale caracteristici elastice şi anume:
 G
12
, G
23
, G
31
modulii de elasticitate transversală în planele de simetrie elastică,
ce caracterizează variaţia unghiului dintre direcţiile principale 1 şi 2, 2 şi 3, 3
şi 1,
69
 E
1
, E
2
, E
3
, modulii de elasticitate longitudinală după direcţiile principale de
elasticitate,
 ν
ij
(i,j=1,2,3) coeficienţi de contracţie transversală (Poisson) ce caracterizează
contracţia pe direcţia „i” produsă de întinderea pe direcţia „j”, cu precizarea că
spre deosebire de materialele izotrope, ν
ij
≠ ν
ji
.
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

− −
− −
− −
·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
31
23
3
2
1
12
31
23
3 2
23
1
13
3
32
2 1
12
3
31
2
21
1
12
31
23
3
2
1

1
0 0 0 0 0
0
1
0 0 0 0
0 0
1
0 0 0
0 0 0
1
0 0 0
1
0 0 0
1
τ
τ
τ
σ
σ
σ
ν ν
ν ν
ν ν
γ
γ
γ
ε
ε
ε
G
G
G
E E E
E E E
E E E
(3.29
)
Matricea de flexibilitate fiind simetrică, rezultă:
2
21
1
12
E E
ν ν
·
,
1
13
3
31
E E
ν ν
·
,
3
32
2
23
E E
ν ν
·
(3.30
)
3.2.1.4 Restricţii ale constantelor tehnice (caracteristicile elastice ale materialului)
Materiale izotrope
Constantele elastice ale materialelor izotrope sunt:
 E - modulul de elasticitate longitudinală,
 G - modulul de elasticitate transversală,
 ν - coeficientul contracţiei transversale (Poisson).
Caracteristicile elastice ale unui material izotrop îndeplinesc relaţia de izotropie:
( ) ν +
·
1 2
E
G
Mărimile modulilor de elasticitate sunt pozitive,
70
E>0, G>0
( ) ν +
·
1 2
E
G
>0 ⇒ ν>-1
După unii limita inferioară este 0.
Pentru a stabili limita superioară a coeficientului contracţiei transversale, ne vom
referi la starea de tensiune echiaxială (întâlnită, de exemplu, la presiunea hidrostatică) –
fig.
σ
σ
σ
1
1
1
Fig.
pentru care:
p
p
z y x
·

· · · · · · ·
1 1
3 2 1
σ σ σ σ σ σ σ
()
Variaţia volumului unui cub cu latura egală cu unitatea, cunoscută sub denumirea de
deformaţie specifică de volum este:
3 2 1
ε ε ε ε ε ε ε + + · + + ·
z y x V
()
În cazul presiunii hidrostatice, când toate tensiunile sunt egale, şi deformaţiile ce le
corespund sunt egale, deci:
ε ε ε ε ε ε ε ε 3
3 2 1
· + + · + + ·
z y x V
()
Ţinând cont de relaţiile 3.26 rezultă:
( ) ( ) ( )
V
V
E
p
E E
· − · − · ⋅ − · · ν ν
σ
σ ν σ ε ε 2 1
E
3p
2 1
3
2
3
3
()
unde s-a notat modulul de elasticitate de volum:
( ) ν 2 1 3 −
·
E
E
V
()
Condiţii fizice impun ca E>0 şi E
V
>0, deci:
71
( ) ν 2 1−
>0, de unde:
ν
<
2
1
()
Reunind condiţiile () şi () rezultă limitele de variaţie ale coeficientului contracţiei
transversale pentru materiale izotrope:
-1<
ν
<
2
1 ()
Limita superioară, ν=0,5 corespunde materialelor care au comportare plastică. Exemplu:
parafina, plastilina. Pentru limita inferioară, 0, exemplul cel mai elocvent este pluta.
Valorile caracteristicilor elastice pentru un material izotrop (OL 37):
• E=21000 Kgf/mm
2
,
• G=8100 Kgf/mm
2
,
• ν=0,3,
cu respectarea condiţiei de izotropie.
Materiale ortotrope
Restricţiile constantelor tehnice ale materialelor ortotrope rezultă din condiţia ca
lucrul mecanic al tuturor tensiunilor să fie pozitiv.
Fie notaţiile generice:
• ε
k
- o deformaţie specifică oarecare, aparţinând mulţimii deformaţiilor specifice
liniare ε
i
, i=1, 2, 3 şi unghiulare γ
ij
, i=1, 2, 3, j=1, 2, 3 şi i≠j,
• σ
k
- o tensiune oarecare, aparţinând mulţimii tensiunilor normale σ
i
, i=1, 2, 3 şi
tangenţiale τ
ij
, i=1, 2, 3, j=1, 2, 3 şi i≠j,
• s
k
– o flexibilitate aparţinând mulţimii flexibilităţilor s
ij
, cu j=1,…,6,
• c
k
– o rigiditate aparţinând mulţimii rigidităţilor s
ij
, cu j=1,…,6,
• L
k
– lucrul mecanic efectuat de tensiunea σ
k
:
L
k
= k k
ε σ β ⋅ ⋅ ()
Plecând de la relaţia () şi ţinând cont de notaţiile precedente, putem scrie:
L
k
=
k k k k k
s s ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅
2
σ β σ σ β ()
Dar L
k
>0, deci :
s
k
>0 ()
ceea ce înseamnă:
s
11
>0, s
22
>0, s
33
>0, s
44
>0, s
55
>0, s
66
>0 ()
72
Modulii de elasticitate longitudinală şi transversală sunt pozitivi:
E
1
>0, E
2
>0, E
3
>0, G
23
>0, G
31
>0, G
12
>0 ()
O altă formă de exprimare a relaţiei () este:
L
k
=
k k k k k
c c ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅
2
ε β ε ε β ()
dar L
k
>0, implică :
c
k
>0 ()
şi:
c
11
>0, c
22
>0, c
33
>0, c
44
>0, c
55
>0, c
66
>0 ()
Pentru a obţine restricţiile constantelor tehnice se scriu rigidităţile c
ij
, cu j=1,
…,6,, se exprimă relaţia () în funcţie de flexibilităţi, relaţia () şi respectiv ().
De exemplu, pentru c
11
vom avea:
c
11
=
[ ] S Det
s ) min(
11
()
( ) ( ) ( )
23 32 33 22 66 55 44
66
55
44
33 32
23 22
2
11
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
1 min s s s s s s s
s
s
s
s s
s s
s ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ − ·
()
[ ]
∆ ⋅ ⋅ ⋅ ·
· ⋅ ⋅ ⋅ · ·
66 55 44
33 32 31
23 22 21
13 12 11
66 55 44
66
55
44
33 32 31
23 22 21
13 12 11
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0
s s s
s s s
s s s
s s s
s s s
s
s
s
s s s
s s s
s s s
S Det
()
∆=
33 21 12 11 23 32 31 13 22 13 32 21 31 23 12 33 22 11
s s s s s s s s s s s s ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ s s s s s s
()
73
şi:
( )

⋅ − ⋅
·
∆ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ − ⋅ ⋅ ⋅
·
32 23 33 22
66 55 44
32 23 33 22 66 55 44
11
s s s s
s s s
s s s s s s s
c
()
Pentru a face distincţie între constantele tehnice, când s-a determinat c
11
nu s-a
utilizat simetria s
ij
= s
ji
(i≠j).
Dacă pentru fiecare coeficient s
ij
şi s
ji
se exprimă relaţia () , expresiile lor date de
() devin:
∆ ⋅ ⋅
⋅ −
·

⋅ − ⋅
·
3 2
23 32 3
32
2
23
3 2
11
1 E
1 1
E E
E E E
c
ν ν
ν ν ()
Procedând la fel obţinem:
,
1
3 1
13 12
22
∆ ⋅ ⋅
⋅ −
·
E E
c
ν ν
,
1
2 1
21 12
33
∆ ⋅ ⋅
⋅ −
·
E E
c
ν ν
()
În ultimele două relaţii intervin constantele tehnice ν
ij
. În acelaşi timp modulii de
elasticitate E
1
, E
2
, E
3
, G
23
, G
31
, G
12
, sunt întotdeauna pozitivi, deci nu trebuie calculaţi
coeficienţii c
ij
, pentru j=4,…6.
Matricea
[ ] S
fiind pozitivă, ∆>0.
Plecând de la relaţiile (), () şi respectând ∆>0, E
1
>0, E
2
>0, E
3
>0, se obţin restricţiile:
32 23
1 ν ν ⋅ −
>0, 31 13
1 ν ν ⋅ −
>0,
21 12
1 ν ν ⋅ − >0
()
Dacă în relaţia () se exprimă flexibilităţile în funcţie de constantele tehnice, se
obţine:
3 2 1 3 2 1
21 12
3 2 1
32 23
3 2 1
31 13
3 2 1
31 23 12
3 2 1
13 32 21
3 2 1
1
E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E E

· − − − − − · ∆
ν ν ν ν ν ν ν ν ν ν ν ν
unde:
13 32 21 31 13 23 32 21 12
2 1 ν ν ν ν ν ν ν ν ν − − − − · ∆
Fiind îndeplinite condiţiile:
1
E >0,
2
E >0,
3
E
>0 şi ∆>0
rezultă că:
∆ >0,
deci:
13 32 21 31 13 23 32 21 12
2 1 ν ν ν ν ν ν ν ν ν − − − −
>0
74
Dacă folosim egalitatea: s
ij
=s
ji
, relaţia () se poate scrie sub forma:


·
2
23 33 22
11
s s s
c
În acelaşi mod se obţin:


·
2
13 33 11
22
s s s
c ,


·
2
12 22 11
33
s s s
c
Utilizând relaţiile () şi inegalitatea ∆>0 se obţine:
23
s
<
( ) 2
1
33 22
s s
, 13
s
<
( ) 2
1
33 11
s s
, 12
s
<
( ) 2
1
22 11
s s
Dacă pentru prima inegalitate se exprimă s
ij
în funcţie de constantele tehnice, se
obţine:
3
32
E
ν

<
2
1
3 2
1 1

,
_

¸
¸

E E
deci:
32
ν
<
2
1
2
3

,
_

¸
¸
E
E
În mod similar, pentru relaţiile: (), () se obţine:
21
ν
<
2
1
1
2

,
_

¸
¸
E
E
, 12
ν
<
2
1
2
1

,
_

¸
¸
E
E
, 32
ν
<
2
1
2
3

,
_

¸
¸
E
E
23
ν
<
2
1
3
2

,
_

¸
¸
E
E
, 13
ν
<
2
1
3
1

,
_

¸
¸
E
E
, 31
ν
<
2
1
1
3

,
_

¸
¸
E
E
()
O altă restricţie se obţine plecând de la relaţiile: (), ():
13 32 21 31 13 23 32 21 12
2 1 ν ν ν ν ν ν ν ν ν − − − −
>0 ⇒
31 13 23 32 21 12
1 ν ν ν ν ν ν − − −
>
13 32 21
2 ν ν ν

2
1
>
2
1
1
3 2
13
3
2 2
32
3
1 2
21
E
E
E
E
E
E
ν ν ν − − −
> 13 32 21
ν ν ν
()
Se fac următoarele notaţii:
75
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
1
2
2
1
1
3 2
13
2
1
3
2 2
32
1
2
13 32 21
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
A ν ν ν ν
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
1
2
2
1
1
3 2
13
2
1
3
2 2
32
1
2
13 32 21
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
Z ν ν ν ν
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
2
3
2
1
2
1 2
21
2
1
1
3 2
13
2
3
21 13 32
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
A ν ν ν ν
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
2
3
2
1
2
1 2
21
2
1
1
3 2
13
2
3
21 13 32
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
Z ν ν ν ν
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
3
1
2
1
3
2 2
32
2
1
2
1 2
21
3
1
32 21 13
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
A ν ν ν ν
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

,
_

¸
¸

1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− ⋅
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− +

,
_

¸
¸
− ·
2
1
3
1
2
1
3
2 2
32
2
1
2
1 2
21
3
1
32 21 13
1 1
E
E
E
E
E
E
E
E
Z ν ν ν ν
13 32 21 31 13 23 32 21 12
2 1 ν ν ν ν ν ν ν ν ν − − − −
>0 ⇒
31 13 23 32 21 12
1 ν ν ν ν ν ν − − −
> 13 32 21
2 ν ν ν

2
1
>
2
1
1
3 2
13
3
2 2
32
3
1 2
21
E
E
E
E
E
E
ν ν ν − − −
> 13 32 21
ν ν ν
()
Cu ele, relaţiile precedente devin:
A
21

21
<Z
21
A
32

32
<Z
32
A
13

13
<Z
13
()
Restricţiile tehnice se folosesc la verificarea rezultatelor obţinute în urma
încercărilor experimentale. Astfel, Dickerson şi Di Martino au obţinut pentru coeficienţii
lui Poisson valorile: ν
12
=1,97, ν
21
=0,22, iar pentru modulii de elasticitate longitudinali:
E
1
=827,828 daN/cm
2
şi E
2
=92,834 daN/cm
2
. Se fac verificările:
() 1-ν
12
ν
21
>0 ⇔ 1-1,97x0,22=0,5666>0
() 21
ν
<
2
1
1
2

,
_

¸
¸
E
E
⇔ 0,22<
2
1
828 . 827
834 . 92

,
_

¸
¸
⇔ 0,22<0,3348
() 12
ν
<
2
1
2
1

,
_

¸
¸
E
E
⇔ 1,97<
2
1
834 . 92
828 . 827

,
_

¸
¸
⇔ 1,97<2,98618
76
()
1
12
2
21
E E
ν ν
·

834 . 92
22 , 0
828 . 827
97 , 1
·
⇔ 2,37972x10
-6
≈2,36982x10
-6
Fără exprimarea acestor condiţii ne-ar fi foarte dificil să acceptăm, pentru coeficientul lui
Poisson valoarea 1,97.
Concluzie
Datele obţinute în urma experimentărilor pot fi considerate credibile doar atunci când
îndeplinesc restricţiile impuse constantelor tehnice.
3.2.2 Cazul lamelei ortotrope
Cel mai frecvent caz întâlnit în practică este cel al lamelei ortotrope. Pentru lamelele
elementare sistemul de axe este cel definit în fig. a:
• axa 1 este în lungul firelor;
• axa 2 este perpendiculară pe axa 1 şi defineşte lăţimea lamelei;
• axa 3 este perpendiculară pe planul (1-2).
Denumim acest sistem de axe sistem principal.
1
x
y
2
3 ( z )
0
0
1
2
3
a ) b )

Fig.
Putem considera şi alte sisteme de axe, cum ar fi de exemplu:
• axa z identică cu axa 3;
• axa x orientată cu unghiul θ faţă de axa 1;
• axa y, perpendiculară pe axa x, este orientată cu unghiul θ faţă de axa 2 (fig. b)
3.2.2.1 Lamela ortotropă raportată la sistemul de axe principal
• Relaţii între starea de deformaţie şi starea de tensiune
Lamela elementară ortotropă este în stare plană de tensiune când toate
tensiunile diferite de zero sunt situate într-un singur plan – planul lamelei -
(tensiunile după cea de a treia direcţie fiind nule):
77
0 , 0 , 0
31 23 3
· · · τ τ σ
Legea lui Hooke generalizată devine:
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
55
44
33 23 13
23 22 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1
0
0
0

0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s
s
s
s s s
s s s
s
Relaţia matriceală poate fi scrisă sub forma:
2 23 1 13 3
σ σ ε ⋅ + ⋅ · s s
0
0
31
23
·
·
γ
γ
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1

0 0
0
0
τ
σ
σ
γ
ε
ε
s
s s
s s
unde:
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
66
22 12
12 11
0 0
0
0
s
s s
s s
S
p
este matricea de flexibilitate a lamelei ortotrope aflate în stare plană de tensiune sau
matricea flexibilităţilor reduse.
În acelaşi mod, analiza relaţiei () unde se aplică relaţiile () conduce la:
78
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸

− −
− −
− −
·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
12
31
23
3 2
23
1
13
3
32
2 1
12
3
31
2
21
1
12
31
23
3
2
1
0
0
0

1
0 0 0 0 0
0
1
0 0 0 0
0 0
1
0 0 0
0 0 0
1
0 0 0
1
0 0 0
1
τ
σ
σ
ν ν
ν ν
ν ν
γ
γ
γ
ε
ε
ε
G
G
G
E E E
E E E
E E E
()
sau:
0
0
31
23
2
2
23
1
1
13
3
·
·
⋅ − ⋅ − ·
γ
γ
σ
ν
σ
ν
ε
E E
()
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸



·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
12
2 1
12
2
21
1
12
2
1

1
0 0
0
1
0
1
τ
σ
σ
ν
ν
γ
ε
ε
G
E E
E E
Comparând relaţiile () şi (), putem defini flexibilităţile funcţie de constantele tehnice:
3
32
23
3
31
13
12
66
2
22
1
12
2
21
12
1
11
, ,
1
1
, ,
1
E
s
E
s
G
s
E
s
E E
s
E
s
ν ν
ν ν
− · − · ·
· − · − · ·
unde: s
11
, s
12
, s
22
, s
66
sunt flexibilităţile reduse ale unui material ortotrop aflat în stare
plană de tensiune.
Există patru constante independente: E
1
, E
2
, ν
12
, G
12
şi o relaţie reciprocă:
79
1
12
2
21
E E
ν ν
·
Pentru a evidenţia diferenţa dintre o lamelă ortotropă şi una izotropă, se exprimă relaţia ()
în care este valabilă condiţia de stare plană de tensiune ():
( )
( )
( ) ¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸




·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
12 11
12 11
12 11
33 23 13
23 22 12
13 12 11
12
31
23
3
2
1
0
0
0

2 0 0 0 0 0
0 2 0 0 0 0
0 0 2 0 0 0
0 0 0
0 0 0
0 0 0 s s
τ
σ
σ
γ
γ
γ
ε
ε
ε
s s
s s
s s
s s s
s s s
s
şi:
( )
2 12 3
σ σ ε + · s
0
0
31
23
·
·
γ
γ
( )
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸


·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
12 11
11 12
12 11
12
2
1

2 0 0
0
0
τ
σ
σ
γ
ε
ε
s s
s s
s s
unde:
E
s
E
s
ν
− · ·
12 11
,
1
• Relaţii între starea de tensiune şi starea de deformaţie
Relaţia () poate fi scrisă compact:
{ } [ ] { } σ ε ⋅ ·
p
S
obţinându-se:
{ } [ ] { } [ ] { } ε ε σ ⋅ · ⋅ ·

p p
Q S
1
deci:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1

0 0
0
0
γ
ε
ε
τ
σ
σ
Q
Q Q
Q Q
80
unde matricea rigidităţile,
[ ]
ij
Q
, se obţine prin inversarea matricei flexibilităţilor:
( )
[ ] ( )
( )
[ ] ( )
( )
[ ] ( )
( )
[ ] ( )
66
2
12 22 11 66
2
12 22 11 66
66
2
12 22 11
11
2
12 22 11 66
66 11 22
22
2
12 22 11
12
2
12 22 11 66
66 12 12
12
2
12 22 11
66
2
12 22 11 66
66 22 11
11
1
det
min
det
min
det
min
det
min
s s s s s
s s s
s
s
Q
s s s
s
s s s s
s s
s
s
Q
s s s
s
s s s s
s s
s
s
Q
s s s
s
s s s s
s s
s
s
Q
p
p
p
p
·


· ·

·

· ·

− ·

· ·

·

· ·
Plecând de la relaţiile dintre flexibilităţi şi constantele tehnice expresiile rigidităţilor
devin:
12
12
66
12 21
2
2 1
12 21
1
22
12 21
2 12
12 21
1 21
2 1
12 21
1
21
12
12 21
1
2 1
12 21
2 1
2
11
1
1
1
1
1
1 1
1
1
1 1
1
G
G
Q
E
E E
E
Q
E E
E E
E
Q
E
E E E E
E
Q
· ·
⋅ −
·



·
⋅ −

·
⋅ −

·

⋅ −
·
⋅ −
·


− ⋅
·
ν ν
ν ν
ν ν
ν
ν ν
ν
ν ν
ν
ν ν
ν ν
Pentru a evidenţia diferenţa dintre o lamelă ortotropă şi una izotropă se inversează
matricea
[ ]
p
S
şi se obţine matricea
[ ]
p
Q
:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1

0 0
0
0
γ
ε
ε
τ
σ
σ
Q
Q Q
Q Q
81
unde:

( )
[ ]
( )
( )( )
( )
[ ]
( )
( )( )
( ) ( )
[ ] ( )( ) ( )
12 11
2
12
2
11 12 11
2
12
2
11 12 11
66
2
12
2
11
12
2
12
2
11 12 11
12 11 12 12
12
2
12
2
11
11
2
12
2
11 12 11
12 11 11 11
11
2
1
2 det
2 min
2
2
det
min
2
2
det
min
s s s s s s
s s
s
s s
Q
s s
s
s s s s
s s s
s
s
Q
s s
s
s s s s
s s s
s
s
Q
p
p
p

·
− −

·

·

− ·
− −

− · ·

·
− −
− ⋅
· ·
Ţinând cont de (), se obţine:
( )
G
E
E E
Q
E
E
E
E
E
Q
E
E E
E
Q
·
+
·

,
_

¸
¸
+
·


·


·

·

·

·
ν ν
ν
ν
ν
ν
ν
ν
ν ν
1 2 1
2
1
1 1 1
1 1
1
66
2
2
2
2
2 12
2
2
2
2
11
3.2.2.2 Proprietăţi elastice în afara axelor unei lamele elementare unidirecţionale
Vom analiza o lamelă elementară ortotropă unidirecţională pentru care sunt
cunoscute tensiunile în raport cu sistemul de axe principal şi dorim să le determinăm faţă
de sistemul xyz. Deoarece axele x şi y sunt înclinate cu unghiul θ în raport cu axele
principale 1 şi respectiv 2, spunem că sistemul xyz este în afara axelor.
Convenţii de semne pentru tensiuni
• Tensiunea normală este pozitivă când produce întinderea (iese din secţiune),
σ>0 şi negativă când determină compresiunea (intră în secţiune), σ<0;
• Dacă normala la faţa secţiunii este dirijată în sensul pozitiv al axei cu care este
paralelă, tensiunea tangenţială este pozitivă cand, la randul ei, este dirijată în
sensul pozitiv al axei cu care este paralelă.
82
Relaţii între starea de tensiune şi starea de deformaţie
x
y
1
2
1
d 1
d s
d 2
τ
σ
σ
σ
τ
τ
τ
x
x y
2
1
2 1
1 2
d s
d 2
d 1
σ
1
σ
2
τ
2 1
τ
1 2
σ
y
ττ
y x
a )
b ) c )
Fig.
Se exprimă echilibrul elementului infinitezimal din fig. b) prin suma proiecţiilor
după direcţiile ortogonale x, y:

· : 0 Fx
Dar:
rezultând:
0 sin 1 2 cos 1 2 cos 1 1 sin 1 1 1
12 1 12 2
· ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ θ τ θ σ θ τ θ σ σ d d d d ds
x
θ θ cos 2 , sin 1 ⋅ · ⋅ · ds d ds d
83

· : 0 Fy
rezultă:
Pentru elementul infinitezimal din fig. c) exprimarea echilibrului prin ecuaţia ∑
·0 Fy
conduce la:
unde:
ceea ce determină:
Relaţiile (), (), () scrise sub formă matriceală devin:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

− −

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
2 2
2 2
2 2

sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
τ
σ
σ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
τ
σ
σ
xy
y
x
()
Matricea care face legătura dintre între
{ }
y x,
σ
şi
{ }
2 , 1
σ
este [ ]
1 −
T :
[ ]
1
1
1
]
1

¸

− −

·

θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
1
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
T
()
Notăm matricea tensiunilor din afara axelor şi cea în raport cu axele principale:
{ }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
xy
y
x
y x
τ
σ
σ
σ
,
()
0 cos sin 2 sin cos
12
2
2
2
1
· − ⋅ + ⋅ · θ θ τ θ σ θ σ σ
x
()
0 sin 1 1 cos 1 1 cos 1 2 sin 1 2 1
12 2 12 1
· ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ θ τ θ σ θ τ θ σ τ d d d d ds
xy
( ) 0 sin cos cos sin cos sin
2 2
12 2 1
· − + ⋅ − ⋅ · θ θ τ θ θ σ θ θ σ τ
xy
()
0 cos 1 2 sin 1 2 sin 1 1 cos 1 1 1
12 1 12 2
· ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ θ τ θ σ θ τ θ σ σ d d d d s d
y
θ θ sin 2 , cos 1 ⋅ · ⋅ · s d d s d d
0 cos sin 2 cos sin
12
2
2
2
1
· ⋅ + ⋅ + ⋅ · θ θ τ θ σ θ σ σ
x
()
84
{ }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
12
2
1
2 , 1
τ
σ
σ
σ
()
Matricea
[ ] T
se obţine prin inversarea matricei [ ]
1 −
T :
[ ]
1
1
1
]
1

¸

− −
− ·
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
T
()
O relaţie similară cu cea () poate fi obţinută între
{ }
,
, y x
ε
şi
{ }
,
2 , 1
ε
, unde:
{ }
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
2
,
,
xy
y
x
y x
ν
ε
ε
ε ()
{ }
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
2
12
2
1
2 , 1
,
ν
ε
ε
ε ()
şi:
[ ]
2

2
,
12
2
1
1
,
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹

γ
ε
ε
ν
ε
ε
T
xy
y
x
()
Se fac notaţiile:
{ }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
12
,
γ
ε
ε
ε
y
x
y x
()
{ }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
12
2
1
2 , 1
γ
ε
ε
ε
()
Pentru a elimina factorul ½ se utilizează matricea Reuter:
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
2 0 0
0 1 0
0 0 1
R
()
85
Observăm valabilitatea egalităţilor:
[ ]
12
2
1
⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
R
γ
ε
ε

2

12
2
1
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
γ
ε
ε
,
[ ] ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
R
xy
y
x
γ
ε
ε

2

xy
y
x
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
γ
ε
ε
()
Pentru a stabili legătura dintre
{ }
y x,
σ
şi
{ }
y x,
ε
plecăm de la relaţia ():
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1

0 0
0
0
γ
ε
ε
τ
σ
σ
Q
Q Q
Q Q
Multiplicând la stânga cu [ ]
1 −
T rezultă:
[ ] { } [ ] [ ] [ ] { }
,
2 , 1
1
2 , 1
1
ε σ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅
− −
R Q T T
p
()
Pentru a obţine o relaţie între
{ }
,
2 , 1
ε
şi
{ }
,
, y x
ε
se foloseşte relaţia () şi se înmulţeşte la
stânga cu [ ] T :
{ } [ ] { }
,
,
2 , 1
,
y x
T ε ε ⋅ ·
()
Rezultă:
[ ] { } [ ] [ ] [ ] [ ] { }
,
,
1
2 , 1
1
y x p
T R Q T T ε σ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅
− −
()
Se observă:
[ ] { } { }
y x
T
, 2 , 1
1
σ σ · ⋅

()
Deci:
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] { }
,
,
1
, y x p y x
T R Q T ε σ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·

()
Cu relaţia () se exprimă
{ }
,
, y x
ε
în funcţie de
{ }
y x,
ε
:
{ } [ ] { }
y x
y x R
,
1
,
,
ε ε ⋅ ·

()
Astfel încât:
86
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] { }
y x p y x
R T R Q T
,
1 1
,
ε σ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
− −
()
relaţie ce reprezintă legătura dintre starea de tensiune şi starea de deformaţie a unei
lamele elementare unidirecţionale:
Se face notaţia:
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]
1 1 − −
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · R T R Q T Q
p P
()
unde [ ]
P
Q este matricea rigidităţilor reduse transformate. Se poate obţine o altă formă a
acestei matrice prin produsul [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]
1 1 − −
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ R T R Q T
p
. Începem prin a inversa matricea
Reuter:
[ ]
1
1
1
1
]
1

¸

·

2
1
0 0
0 1 0
0 0 1
1
R
()
[ ] [ ]
1 −
⋅ R T devine:
[ ] [ ]
( )
1
1
1
1
]
1

¸

− −
− · ⋅

θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
1
sin cos
2
1
cos sin cos sin
cos sin cos sin
cos sin sin cos
R T
()
Produsul [ ] [ ] [ ]
1 −
⋅ ⋅ R T R este matricea transpusă [ ]
T
T

obţinută din [ ]
1 −
T :
[ ]
( )
1
1
1
]
1

¸

− −
− ·

θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
sin cos cos sin 2 cos sin 2
cos sin cos sin
cos sin sin cos
T
T
()
Cu această matrice expresia lui [ ]
P
Q devine:

[ ] [ ] [ ] [ ]
T
p P
T Q T Q
− −
⋅ ⋅ ·
1
()
Produsul [ ] [ ]
T
P
T Q

⋅ este:
[ ][ ]
( )
( )
( )
1
1
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ −
− + +
− + +
·

66
2 2
66
22 12
2
12
2
11
2
22
2
12
12 11
2
12
2
11
2
12
2
11
sin cos cos sin 2 cos sin 2
cos sin cos sin sin c Q
cos sin cos sin sin cos
Q Q
Q Q Q Q Q os
Q Q Q Q Q Q
T Q
T
P
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
(
)
87
Deci forma explicită a lui [ ]
P
Q este:
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

− −

·
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
P
Q
( )
( )
( )
1
1
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ −
− + +
− + +
66
2 2
66
22 12
2
12
2
11
2
22
2
12
12 11
2
12
2
11
2
12
2
11
sin cos cos sin 2 cos sin 2
cos sin cos sin sin c Q
cos sin cos sin sin cos

Q Q
Q Q Q Q Q os
Q Q Q Q Q Q
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
obţinând:
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
66 26 16
26 22 12
16 12 11
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q
P
()
unde:
( ) ( )
( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11 66
2 2
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11 11
sin cos sin 2 2 cos cos sin 4
sin sin c Q cos sin cos Q
Q Q Q Q Q
Q os Q Q
+ ⋅ + + ⋅ · ⋅ +
+ ⋅ + + ⋅ + ·
( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4 4
12
2 2
66 22 11 66
2 2
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11 1'2
sin cos cos sin 4 cos sin 4
sin c sin Q cos cos sin Q
+ + ⋅ − + · ⋅ −
− ⋅ + + ⋅ + ·
Q Q Q Q Q
os Q Q Q
( ) ( )
( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11 66
2 2
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11 22
cos cos sin 2 2 sin cos sin 4
cos c sin Q sin cos sin Q
Q Q Q Q Q
os Q Q Q
+ ⋅ + + · ⋅ +
+ ⋅ + + ⋅ + ·
( ) ( ) ( )
( )
( ) ( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ θ θ
cos sin 2 sin cos 2 cos sin 2
sin cos 2 cos sin Q - sin cos cos sin sin cos
sin cos cos sin 2 cos sin sin cos Q
3
66 22 12
3
66 12 11 66
3
66
3 3
22
3 3
12
3
11
66
2 2
12 11
3
12 11
3
16
Q Q Q Q Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q Q Q
− − + − − · +
+ − − + ·
· − − − + − ·
( ) ( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ θ θ
3
66 22 12
3
66 12 11
66
3 3
22 12
3
12 11
3
26
cos sin 2 cos sin 2
cos sin 2 cos sin 2 cos sin cos sin Q
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q
− − + − − ·
· − + − + − ·
( ) ( ) ( )
( ) ( )
66
4 4 2 2
66 22 12 11
66
2
2 2
22 12
2 2
12 11
2 2
66
sin cos cos sin 2 2
sin cos cos sin cos sin Q
Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q
θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
− + − + − ·
· − + − − − ·
Se observă că pentru θ=0 obţinem ij ij
Q Q ·
deci relaţia (). În concluzie,
rigidităţile reduse transformate sunt:
( ) θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11 11
sin cos sin 2 2 cos Q Q Q Q Q + ⋅ + + ⋅ ·
( ) ( ) θ θ θ θ
4 4
12
2 2
66 22 11 1'2
sin cos cos sin 4 Q + + ⋅ − + · Q Q Q Q
( ) θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11 22
cos cos sin 2 2 sin Q Q Q Q Q + ⋅ + + ·
( ) ( ) θ θ θ θ cos sin 2 sin cos 2 Q
3
66 22 12
3
66 12 11 16
Q Q Q Q Q Q − − + − − ·
88
( ) ( ) θ θ θ θ
3
66 22 12
3
66 12 11 26
cos sin 2 cos sin 2 Q Q Q Q Q Q Q − − + − − ·
( ) ( )
66
4 4 2 2
66 22 12 11 66
sin cos cos sin 2 2 Q Q Q Q Q Q θ θ θ θ − + − + − ·
Analizând relaţiile () rezultă:
• Matricea [ ]
P
Q are termenii
0 ≠
ij
Q
pentru orice valori ale lui i şi j
(matricea Q
P
are patru rigidităţi nule).
• Există patru constante independente (lamela elementară este ortotropă).
• Deformaţiile specifice unghiulare şi tensiunile normale depind reciproc; la
fel, există interdependenţă între deformaţiile specifice liniare şi tensiunile
tangenţiale. Spunem că în sistemul (x,y) o lamelă ortoptropă pare a fi
anizotropă.
• Având caracteristicile ortotrope în raport cu sistemul principal, lamela se
numeşte general ortotropă, deoarece relaţiile între starea de tensiune şi
starea de deformaţie au caracter de generalitate (relaţiile ()):

[ ]
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
xy
y
x
P
xy
y
x
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q
γ
ε
ε
γ
ε
ε
τ
σ
σ
66 26 16
26 22 12
16 12 11
()
Relaţii între starea de deformaţie şi starea de tensiune
Începem cu relaţia () scrisă sub formă compactă () şi punem în evidenţă sistemul
de axe (1,2):
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
2 , 1
1
2 , 1
,
2 , 1
,
2 , 1
ε ε
ε ε
⋅ ·
⋅ ·

R
R
()
Exprimăm membrul doi al relaţiei precedente sub forma:
[ ] { } [ ] [ ] { }
{ } [ ] [ ] { }
2 , 1
1 ,
2 , 1
2 , 1
1
2 , 1
1
σ ε
σ ε
⋅ ·
⋅ · ⋅

− −
P
P
S R
S R R
()
Dacă multiplicăm relaţia () cu matricea [ ]
1 −
T şi utilizăm relaţia (), se obţine:
[ ] { } [ ] [ ] [ ] { }
{ } [ ] [ ] [ ] { }
2 , 1
1 1 ,
,
2 , 1
1 ,
2 , 1
1
σ ε
σ ε
⋅ ·
⋅ ⋅ · ⋅
− −
− −
P y x
P
S R T
S R T T
()
89
Înmulţim la stânga cu matricea Reuter:
[ ] { } [ ] [ ] [ ] [ ] { }
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] { }
2 , 1
1 1
,
2 , 1
1 1 ,
2 , 1
σ ε
σ ε
⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ⋅ · ⋅
− −
− −
P y x
P
S R T R
S R T R R
()
Dar ţinând cont de () se obţine:
{ } [ ] { }
2 , 1 2 , 1
σ σ ⋅ · T ()
şi rezultă:
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] { }
y x P y x
T S R T R
,
1 1
,
σ ε ⋅ ⋅ ⋅ ·
− −
()
unde:
{ } [ ] { }
y x
P
y x
S
, ,
σ ε ⋅ · ()
Relaţiile () sau () reprezintă legătura dintre starea de deformaţie şi starea de
tensiune dincolo de axele unei lamele elementare unidirecţionale. Observăm că matricea
de legătură este [ ] P S .
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] T S R T R S
P
P ⋅ ⋅ ·
− − 1 1
()
numită matricea flexibilităţilor reduse transformate.
Produsul matricelor [ ] [ ]
1 1 − −
⋅ R T este:
[ ] [ ]
( )
1
1
1
1
]
1

¸

− −

· ⋅
− −
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
1 1
sin cos
2
1
cos sin cos sin
cos sin cos sin
cos sin sin cos
R T
()
şi apoi:
[ ] [ ] [ ]
( )
[ ]
T
T R T R ·
1
1
1
]
1

¸

− −

· ⋅ ⋅
− −
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
1 1
sin cos cos sin 2 cos sin 2
cos sin cos sin
cos sin sin cos
()
scriem [ ] P S :
[ ] [ ] [ ] [ ] T S T S
P
T
P ⋅ ⋅ ·
()
90
Rezultatul [ ] [ ] T S
P
⋅ este:
[ ][ ]
( )
( )
( )
1
1
1
]
1

¸

⋅ − −
− + +
− + +
·
66
2 2
66 66
22 12
2
12
2
11
2
22
2
12
12 11
2
12
2
11
2
12
2
11
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin sin c s
cos sin 2 cos sin sin cos
s s s
s s s s s os
s s s s s s
T S
P
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
(
)
Deci forma explicită a lui [ ] P S este:
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

− −

·
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
2 2
2 2
2 2
sin cos cos sin 2 cos sin 2
cos sin cos sin
cos sin sin cos
P S
( )
( )
( )
1
1
1
]
1

¸

⋅ − −
− + +
− + +
66
2 2
66 66
22 12
2
22
2
12
2
22
2
12
12 11
2
12
2
11
2
12
2
11
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin sin c s
cos sin 2 cos sin sin cos

s s s
s s s s s os
s s s s s s
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
Expresia finală a lui [ ] P S va fi:
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
66 26 16
26 22 12
16 12 11
s s s
s s s
s s s
S P
()
unde:
( ) ( )
( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11
2 2
66
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11
11
sin cos sin 2 cos cos sin
sin sin c s cos sin cos
s s s s s
s os s s s
+ ⋅ + + ⋅ · +
+ ⋅ + + ⋅ + ·
( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4 4
12
2 2
66 22 11
2 2
66
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11
1'2
sin cos cos sin cos sin
sin c sin s cos cos sin s
+ + ⋅ − + · −
− ⋅ + + ⋅ + ·
s s s s s
os s s s
( ) ( )
( ) θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11
2 2
66
2 2
22
2
12
2 2
12
2
11
22
cos cos sin 2 sin cos sin
cos c sin s sin cos sin s
s s s s s
os s s s
+ ⋅ + + · +
+ ⋅ + + ⋅ + ·
( ) ( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ θ θ
cos sin 2 2 sin cos 2 2
sin cos cos sin cos sin 2 sin cos 2 s
3
66 12 22
3
66 12 11
2 2
66 12 11
3
12 11
3
16
s s s s s s
s s s s s
− − − − − ·
· − − − + − ·
( ) ( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ θ θ
3
66 12 22
3
66 12 11
2 2
66 22 12
3
12 11
3
26
cos sin 2 2 cos sin 2 2
sin cos cos sin cos sin 2 cos sin 2 s
s s s s s s
s s s s s
− − − − − ·
− + − + − ·
( ) ( ) ( )
( ) ( ) θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
4 4
66
2 2
66 12 22 11
2
2 2
66 22 12
2 2
12 11
2 2
66
sin cos cos sin 4 2 2 2
sin cos cos sin 4 cos sin 4 s
− + − − + ·
· − + − − − ·
s s s s s
s s s s s
Deci rigidităţile reduse transformate vor fi:
91
( ) θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11
11 sin cos sin 2 cos s s s s s + ⋅ + + ⋅ ·
( ) ( ) θ θ θ θ
4 4
12
2 2
66 22 11
1'2 sin cos cos sin s + + ⋅ − + · s s s s
( ) θ θ θ θ
4
22
2 2
66 12
4
11
22 cos cos sin 2 sin s s s s s + ⋅ + + ·
( ) ( ) θ θ θ θ cos sin 2 2 sin cos 2 2 s
3
66 12 22
3
66 12 11
16 s s s s s s − − − − − ·
( ) ( ) θ θ θ θ
3
66 12 22
3
66 12 11
26 cos sin 2 2 cos sin 2 2 s s s s s s s − − − − − ·
( ) ( ) θ θ θ θ
4 4
66
2 2
66 12 22 11
66 sin cos cos sin 4 2 2 2 s + + − − + · s s s s s
Flexibilităţile s
11
, s
12,
s
22,
s
66
au fost deja definite în funcţie de constantele tehnice
():
Observăm că lamela elementară se poate afla în două situaţii diferite:
• când există concordanţă între sistemele de axe (1,2) şi (x,y) – relaţia ():
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1
xy
y
x

0 0
0
0
γ
ε
ε
τ
σ
σ
τ
σ
σ
Q
Q Q
Q Q
• cazul lamelei elementare unidirecţionale generale ortotrope () şi ():
[ ]
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
66 26 16
26 22 12
16 12 11
xy
y
x


τ
σ
σ
τ
σ
σ
γ
ε
ε
s s s
s s s
s s s
S P
xy
y
x
()
Se observă faptul că o lamelă generală ortotropă se comportă identic cu o lamelă
anizotropă.
Pentru starea plană de tensiune, pornind de la relaţiile: (), (), () se obţine:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
66 26 16
26 22 12
16 12 11
1,2y
1
1

γ
ε
ε
τ
σ
σ
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
şi:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
1,2y
1
1
66 26 16
26 22 12
16 12 11
12
2
1


τ
σ
σ
γ
ε
ε
s s s
s s s
s s s
unde:
12
66
1
12
2
21
12
2
22
1
11
1
, ,
1
,
1
G
s
E E
s
E
s
E
s · − · − · · ·
ν ν
Flexibilităţile s
11
, s
12,
s
22,
s
66
sunt definite conform relaţiei (). Cu această observaţie se
poate trage concluzia că nu există nici o diferenţă între o lamelă generală ortotropă şi o
lamelă anizotropă.
92
Flexibilităţile s
16,
s
26
sunt specifice lamelelor generale ortotrope şi lamelelor
anizotrope.
12
12 , 2
2
2 , 12
26
12
12 , 1
1
1 , 12
6 ' 1
,
G E
s
G E
s
η η η η
· · · ·
unde:
• ij i,
η
este coeficientul de influenţă reciprocă de primul tip şi
caracterizează întinderea după direcţia (i) produsă de forfecarea din planul (ij)
pentru
τ τ ·
ij , când celelalte tensiuni sunt nule:
ij
i
ij i
γ
ε
η ·
,
()
• i ij ,
η
este coeficientul de influenţă reciprocă de al doilea tip şi
caracterizează forfecarea din planul (ij) produsă de întinderea după direcţia (i)
pentru
σ σ ·
ij , când celelalte tensiuni sunt nule:
i
ij
i ij
ε
γ
η ·
,
()
Plecând de la observaţia că în starea plană de tensiune nu există diferenţă între
o lamelă generală ortotropă () şi o lamelă anizotropă () , (), rezultă identitatea:
ij
ij s s ≡ ()
Pentru a o utiliza, se fac transformările:
j→y, i→x ()
obţinându-se:
xy
xy y
y
y xy
y
xy
xy x
x
x xy
y
yx
x
xy
xy x
G E
s
E
s
G E
s
E E
s
G
s
E
s
, ,
26 22
, ,
16 12
66 11
,
1
,
1
,
1
η η
η η ν ν
· · ·
· · − · − ·
· ·
şi:
12
66
1
12
2
21
12
2
22
1
11
1
, ,
1
,
1
G
s
E E
s
E
s
E
s · − · − · · ·
ν ν
93
Relaţiile () arată identitatea dintre s
ij
() şi s
ij
(), lamela generală ortotropă fiind identică cu
lamela anizotropă şi i→x, j→y. Relaţiile () arată expresiile flexibilităţilor s
ij
(), o
lamelă ortotropă ().
Plecând de la relaţiile () şi () putem defini constantele tehnice ale unei lamele
generale ortotrope în sistemul de axe x,y ca funcţie de constantele tehnice definite în
sistemul principal de axe (), () şi ().
( )
( ) θ θ θ θ
ν
θ θ θ
ν
θ
θ θ θ θ
ν
ν
θ θ θ
ν
θ
4 4
12
2 2
12 1
12
2 1
4
2
2 2
1
12
12
4
1
2 2
12 2 1
4 4
1
12
4
2
2 2
1
12
12
4
1
cos sin
1
cos sin
1 4 2 2
2
1
cos
1
cos sin
2 1
sin
1 1
cos sin
1 1 1
cos sin
sin
1
cos sin
2 1
cos
1 1
+ +

,
_

¸
¸
− + + ·
+

,
_

¸
¸
− + ·
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− + − + ·
+

,
_

¸
¸
− + ·
G G E E E G
E E G E E
G E E E
E
E E G E E
xy
y
x xy
x
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− + −

,
_

¸
¸
− + ·
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
− + −

,
_

¸
¸
− + ·
θ θ
ν
θ θ
ν
η
θ θ
ν
θ θ
ν
η
3
12 1
12
2
3
12 1
12
1
,
3
12 1
12
2
3
12 1
12
1
,
cos sin
1 2 2
cos sin
1 2 2
cos sin
1 2 2
cos sin
1 2 2
G E E G E E
E
G E E G E E
E
y y xy
x x xy
Concluzie
Analizând relaţiile precedente observăm că în afara axelor (faţă de sistemul x,y)
mărimile: E
x
, E
y
, ν
xy,
G
xy,
η
xy,x
, η
xy,y
depind şi de unghiul θ. Rezultă deci că pentru
materiale anizotrope sau pentru lamele general ortotrope nu putem defini, în afara
axelor, constantele tehnice, decât pentru valori precizate ale unghiului θ. Mărimile
analizate (E
x
, E
y
, ν
xy,
G
xy,
η
xy,x
, η
xy,y
) sunt denumite generic moduli. În figurile de mai jos
sunt prezentate graficele de variaţie ale modulilor sau ale unor rapoarte de moduli
pentru compozitele de tip sticlă-epoxi (fig. 3.9) sau bor-epoxi (fig. 3.10).
94
4 5
o
9 0
o
0
E
E
x
2
G
G
x y
1 2
4 5
o
9 0
o
0
ν
x y
η
x y , x
Fig. 3.9
4 5
o
9 0
o
0
E
E
x
2
G
G
x y
1 2
4 5
o
9 0
o
0
ν
x y
η
x y , x
3 0
2 5
2 0
1 5
1 0
5
4 , 5
4 , 0
3 , 5
3 , 0
2 , 5
2 , 0
1 , 5
1 , 0
0 , 5
0 , 0
- 0 , 5
Fig. 3.10
Relaţii între starea de tensiune şi starea de deformaţie exprimate prin invarianţi
Relaţiile () arată că rigidităţile reduse transformate pot fi simplificate dacă se
introduc anumite mărimi numite invarianţi. Pentru exprimarea invarianţilor se pleacă de
la identităţile trigonometrice următoare:
95
( )
( )
( )
( )
( )
( )
8
4 sin
4
2 sin
cos sin
8
4 sin
4
2 sin
cos sin
3 4 cos
4
1
sin cos
3 2 cos 4 4 cos
8
1
sin
3 2 cos 4 4 cos
8
1
cos
4 cos 1
8
1
cos sin
2 cos 1
2
1
cos
2 cos 1
2
1
sin
3
3
4 2
4
4
2 2
2
2
θ θ
θ θ
θ θ
θ θ
θ θ θ
θ θ
θ θ θ
θ θ θ
θ θ
θ θ
+ ·
− ·
+ · +
+ − − ·
+ + ·
− ·
+ ·
− ·
()
Plecând de la () şi () se obţine:
( )
( ) ( )
( )
θ θ
θ
θ θ
θ θ θ
θ θ θ θ
4 cos 2 cos
2 cos
2 8
4 2
8
3 4 2 3
3 2 cos 4 4 cos
8
4 cos 1
4
2
3 2 cos 4 4 cos
8
sin cos sin 2 2 cos
3 2 1
22 11 12 66 12 11 22 66 12 11
22
66 12 11
4
22
2 2
66 12
4
11 11
U U U
Q Q Q Q Q Q Q Q Q Q
Q
Q Q Q
Q Q Q Q Q
+ + ·
·

+
+ − −
+
+ + +
· + − +
+ −
+
+ + + ·
· + + + ·
(
)
( ) ( )
( ) ( )
θ
θ
θ θ
θ θ θ θ
4 cos
4 cos
8
2 4
8
4 6
3 4 cos
8
4 cos 1
4
4
cos sin cos sin 4
3 4
12 66 22 11 66 12 22 11
12 66 22 12
4 4
12
2 2
66 22 11 12
U U
Q Q Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q
Q Q Q Q Q
− ·
·
+ + − −
+
− + +
· + + −
− +
·
· + + − + ·
()
( )
( ) ( )
( )
( )
θ θ
θ θ
θ θ
θ
θ θ
θ θ θ θ
4 cos 2 cos
4 cos
8
4 2
2 cos
8 8
3 4 2 3
3 2 cos 4 4 cos
8 8
4 cos 1
2 2 3 2 cos 4 4 cos
8
cos cos sin 2 2 sin
3 2 1
22 66 12 11 22 11 22 66 12 11
22
66 12
11
4
22
2 2
66 12
4
11 22
U U U
Q Q Q Q Q Q Q Q Q Q
Q
Q Q
Q
Q Q Q Q Q
+ − ·
·
+ − −
+


+ + +
· + + +

+ + + − ·
· + + + ·
(
)
96
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( ) θ θ
θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
4 sin 2 sin
2
4 2
4
4 sin
4
2 sin
8
4 sin 2 sin 2
2
8
4 sin 2 sin 2
2
cos sin 2 cos sin 2
3
2
22 66 12 11 22 11
66 22 12 66 12 11
3
66 22 12
3
66 12 11 16
U
U
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q Q Q
+ · + − − + − ·
·

+ − +
+
− − ·
· + − + − − ·
(
)
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( ) θ θ
θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
4 sin 2 sin
2
4 2
4
4 sin
4
2 sin
8
4 sin 2 sin 2
2
8
4 sin 2 sin 2
2
cos sin 2 cos sin 2
3
2
22 66 12 11 22 11
66 22 12 66 12 11
3
66 22 12
3
66 12 11 26
U
U
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q Q Q
− · + − − − − ·
·
+
+ − +

− − ·
· + − + − − ·
(
)
( ) ( )
( ) ( )
θ
θ
θθ θ
θ θ θ θ
4 cos
4 cos
8
4 2
8
4 2
3 4 cos
4
4 cos 1
8
2 2
cos sin cos sin 2 2
3 5
66 12 22 11 66 12 22 11
66 66 12 22 11
4 4
66
2 2
66 12 22 11 66
U U
Q Q Q Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q
Q Q Q Q Q Q
− ·
·
+ − +

+ − +
·
· + + −
− − +
·
· + + − − + ·
()
unde s-au făcut notaţiile:
8
4 2
8
4 6
8
4 2
2
8
4 2 3 3
66 12 22 11
5
66 12 22 11
4
66 12 22 11
3
22 11
2
66 12 22 11
1
Q Q Q Q
U
Q Q Q Q
U
Q Q Q Q
U
Q Q
U
Q Q Q Q
U
+ − +
·
− + +
·
− − +
·

·
+ + +
·
()
Cu aceste notaţii rigidităţile reduse transformate sunt:
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 11
U U U Q + + · ()
θ 4 cos
3 4 12
U U Q − · ()
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 22
U U U Q + − · ()
97
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
16
U
U
Q + ·
()
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
26
U
U
Q − ·
()
θ 4 cos
3 5 66
U U Q − · ()
Valorile U
i
sunt constante, în raport cu unghiul θ, la rotaţia faţă de axa
perpendiculară pe planul lamelei (z), fig. , de unde şi denumirea de „invarianţi”.
x
z ( 3 )
y
Fig.
Utilizarea relaţiilor exprimate în funcţie de invarianţi prezintă anumite avantaje în
examinarea orientării lamelei general ortotrope faţă de unghiul θ, pentru obţinerea
rigidităţilor reduse transformate.
Fie exemplul din fig.
π / 2
U
1
π / 2
U = c o s 2 0
0
+
π / 2
U = c o s 4 0
0
+ =
π / 2
Q
0
Pentru a obţine
11
Q
se folosesc invarianţii U
1
, U
2
, U
3
, existând posibilitatea de a modela
rigidităţile reduse în concordanţă cu rigidităţile cerute.
3.2.2.3 Rezistenţele statice ale lamelei ortotrope
98
1
X
1
t
X
t
Y
t
Y
t
2
S
S
S
S
1
X
1
t
X
t
Y
t
Y
t
2
S
S
S
S
3.3 Criterii de rupere (criterii limită)
3.3.1 Criteriul tensiunii normale maxime
1
x
2
0
Fig.
[ ]
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

12
2
1
1

τ
σ
σ
τ
σ
σ
T
xy
y
x
()
Înmulţim la stânga cu
[ ] T
:
[ ]
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
T
τ
σ
σ
τ
σ
σ

12
2
1
()
şi apoi :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

− −
− ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
τ
σ
σ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
τ
σ
σ

sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
2 2
2 2
2 2
12
2
1
()
99
Dacă :
0 , 0 , 0 · · ≠
xy y x
τ σ σ
se poate scrie :
θ θ σ τ θ σ σ θ σ σ cos sin , sin , cos
12
2
2
2
1 x x x
− · ⋅ · ⋅ · ()
Relaţiile (), () vor da :
θ
2
cos
c
X
< x
σ
<
θ
2
cos
t
X
,
θ
2
sin
c
Y
< x
σ
<
θ
2
sin
t
Y
, x
σ
<
θ θcos sin
S
()
Relaţia () reprezintă criteriul tensiunii normale maxime. Acest criteriu presupune că nu
există interacţiune între componentele sale, fiecare valoare limită nefiind afectată de
celelalte componente.
3.3.2 Criteriul deformaţiei liniare specifice maxime
Potrivit acestui criteriu ruperea lamelei elementare ortotrope se produce
când pe o anumită direcţie deformaţia liniară specifică maximă devine egală cu
deformaţia liniară specifică limită corespunzătoare solicitării de întindere
centrică, compresiune centrică sau forfecare, fiecare dintre solicitări fiind pură.
Pentru direcţiile principale ale lamelei putem scrie:
c 1
ε
<
1
ε <
t 1
ε
,
c 2
ε
<
2
ε <
t 2
ε
,
12
γ <
12
Γ
unde:
• t t 2 1
, ε ε
reprezintă valorile limită ale deformaţiilor liniare specifice
corespunzătoare încercării de întindere centrică după direcţia firelor
(1) şi perpendicular pe direcţia firelor (2),
• c c 2 1
, ε ε
reprezintă valorile limită ale deformaţiilor liniare specifice
corespunzătoare încercării de compresiune centrică după direcţia
firelor (1) şi perpendicular pe direcţia firelor (2),

12
Γ este valoarea limită a deformaţiei liniare specifice corespunzătoare
încercării de forfecare pură.
Plecând de la () se obţine:
( )
( )
12
12
12
1 21 2
2
2
2 12 1
1
1
1
1
G
E
E
τ
γ
σ ν σ ε
σ ν σ ε
·
⋅ − ·
⋅ − ·
100
Pentru o lamelă elementară unidirecţională la care se dezvoltă tensiuni
doar pe direcţia x x
σ
≠0,
0 , 0 · ·
xy y
τ σ
) care face unghiul θ cu direcţia
principală 1 (fig.) putem scrie conform (), ():
( )
( )
θ θ
σ
γ
θ ν θ
σ
ε
θ ν θ
σ
ε
cos sin
cos sin
sin cos
12
12
2
12
2
2
2
2
12
2
1
1
G
E
E
x
x
x
− ·
− ·
− ·
Relaţiile (), () dau:
θ ν θ
ε
2
12
2
1 1
sin cos −
⋅ E
c
< x
σ
<
θ ν θ
ε
2
12
2
1 1
sin cos −
⋅ E
t
,
θ ν θ
ε
2
21
2
2 2
cos sin −
⋅ E
c
< x
σ
<
θ ν θ
ε
2
21
2
2 2
cos sin −
⋅ E
t
x
σ
<
θ θ cos sin
12 12
Γ ⋅ G
()
Criteriul presupune că nu există interacţiune între componentele sale, fiecare valoare
limită nefiind afectată de celelalte componente.
3.3.3 Criteriul Tsai-Hill
Criteriul Tsai-Hill propune pentru materiale anizotrope aflate în stare spaţială de
tensiune relaţia:
( ) ( ) ( )
1 2 2 2 2
2 2 2
2
12
2
13
2
23 3 2
3 1 2 1
2
3
2
3
2
2
2
1
· + + + −
− − − − + + + + +
τ τ τ σ σ
σ σ σ σ σ σ σ σ
N M L F
G H H G F H F H G
()
Pentru o lamelă ortotropă aflată în stare plană de tensiune (
0
3
· σ
,
0 , 0
31 23
· · τ τ
) ecuaţia suprafeţei limită devine:
( ) ( ) 1 2 2
2
12 2 1
2
2
2
1
· + − + + + τ σ σ σ σ N H H F H G
()
Parametrii G, H, F, L, M, N pot fi determinaţi plecând de la rezistenţele statice ale
materialului compozit. Dacă facem notaţiile (fig):
• X
c
, X
t
valorile limită obţinute prin încercarea la compresiune (X
c
) sau la
întindere (X
t
) după direcţia 1 – notaţie generică X,
101
• Y
c
, Y
t
valorile limită obţinute prin încercarea la compresiune (Y
c
) sau la
întindere (Y
t
) după direcţia 2 – notaţie generică Y,
• Z
c
, Z
t
valorile limită obţinute prin încercarea la compresiune (Z
c
) sau la
întindere (Z
t
) după direcţia 3 – notaţie generică Z.
• S valoarea limită obţinută prin încercarea de forfecare (în planul 1-
2);
• Q valoarea limită obţinută prin încercarea de forfecare (în planul 2-
3);
• R valoarea limită obţinută prin încercarea de forfecare (în planul 1-
3).
1
2
3
Fig.
Particularizăm relaţia ():

1 2 0 , 0
2
12 23 31 3 2 1 12
· ⋅ ⋅ ⇒ · · · · · ≠ τ τ τ σ σ σ τ N
Pentru τ
12
=S rezultă:
2
1
2
S
N ·
()

( ) 1 0 , 0
2
1 12 23 31 3 2 1
· ⋅ + ⇒ · · · · · ≠ σ τ τ τ σ σ σ H G
Pentru σ
1
=X rezultă:
2
1
X
H G · +
()

( ) 1 0 , 0
2
2 23 31 12 3 1 2
· ⋅ + ⇒ · · · · · ≠ σ τ τ τ σ σ σ G F
Pentru σ
2
=Y rezultă:
102
2
1
Y
H F · +
()

( ) 1 0 , 0
2
3 23 31 12 13 2 3
· ⋅ + ⇒ · · · · · ≠ σ τ τ τ σ σ σ G F
Pentru σ
2
=Z rezultă:
2
1
Z
G F · +
()
Din ecuaţiile (), (), () rezultă:
2 2 2 2 2 2 2 2 2
1 1 1
2 ,
1 1 1
2 ,
1 1 1
2
X Z Y
F
Y Z X
G
Z Y X
H − + · − + · − + ·
()
Conform simetriei, Y=Z, deci:
2
1
2
X
H ·
()
Plecând de la relaţiile () şi ţinând cont de simetrie se obţine:
1
2
2
12
2
2
2
2
2 1
2
2
1
· + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
()
Este Criteriul Tsai-Hill pentru o lamelă ortotropă.
Dacă în lamela ortotropă se dezvoltă doar o tensiune σ
x
(a cărei direcţie formează
unghiul θ cu direcţia 1), plecând de la (), () se obţine:
2 2
4
2 2
2 2 2
4
1 sin
sin cos
1 1 cos
X
Y X S X σ
θ
θ θ
θ
· +
,
_

¸
¸
− +
()
Criteriul () se utilizează în două cazuri:
• pentru x
σ
>0, cu X
t
, Y
t
, S,
• pentru x
σ
<0, cu X
c
, Y
c
, S,
Se observă că acest criteriu ia în consideraţie interacţiunea dintre componente.
3.3.4 Criteriul Tsai-Wu
103
Necesitatea unei corelări între datele experimentale şi teorie a condus la
dezvoltarea unor noi criterii. Dintre acestea, am selectat Criteriul Tsai-Wu, care
defineşte pentru anvelopa limită expresia:
j
i
i
j
ij i
i
i
F F f σ σ σ σ ⋅ ⋅ + ⋅ ·
∑∑ ∑
· · ·
6
1
6
1
6
1
) (
()
cu următoarele condiţii dintre parametri:
0
,
2
〉 − ⋅
·
ij ji ij
ji ij
F F F
F F
()
Prin raportarea la unitate se obţine:
• pentru f(σ)<1 domeniul comportării sigure,
• pentru f(σ)=1 anvelopa limită,
• pentru f(σ)>1 domeniul de rupere,
În relaţia () notaţiile σ
i
sunt generice şi reprezintă:
{ }
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
6
5
4
3
2
1
12
31
23
3
2
1
σ
σ
σ
σ
σ
σ
τ
τ
τ
σ
σ
σ
σ
i
()
Ţinând cont de (), () se obţine:
( )
+ + + + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + +
+ + + + + + ·
12 12 66 31 12 65 23 12 64 3 12 63 2 12 62 1 12 61
12 31 56 31 31 55 23 31 54 3 31 53 2 31 52 1 31 51
12 23 46 31 23 45 23 23 44 3 23 43 2 23 42 1 23 41
12 3 36 31 3 35 23 3 34 3 3 33 2 3 32 1 3 31
12 2 26 31 2 25 23 2 24 3 2 23 2 2 22 1 2 21
12 1 16 31 1 15 23 1 14 3 1 13 2 1 12 1 1 11
12 6 31 5 23 4 3 3 2 2 1 1
τ τ τ τ τ τ σ τ σ τ σ τ
τ τ τ τ τ τ σ τ σ τ σ τ
τ τ τ τ τ τ σ τ σ τ σ τ
τ σ τ σ τ σ σ σ σ σ σ σ
τ σ τ σ τ σ σ σ σ σ σ σ
τ σ τ σ τ σ σ σ σ σ σ σ
τ τ τ σ σ σ σ
F F F F F F
F F F F F F
F F F F F F
F F F F F F
F F F F F F
F F F F F F
F F F F F F f ()
Restricţiile materialelor ortotrope sunt:
• coeficienţii lui τ
ij
sunt nuli:
104
F
4
=F
5
=F
6
=0 ()
• coeficienţii produsului σ
j
τ
ij
sunt zero:
F
14
=F
15
=F
16
=F
24
=F
25
=F
26
=F
34
=F
35
=F
36
=0
F
41
=F
42
=F
43
=F
51
=F
52
=F
53
=F
61
=F
62
=F
63
=0
()
• coeficienţii produselor τ
31
τ
23
, τ
12
τ
23
şi τ
12
τ
31
sunt zero:
F
45
=F
46
=F
56
=F
54
=F
64
=F
65
=0 ()
Se obţine astfel expresia unui material ortotrop:
( )
12 12 66 12 31 56 31 31 55 23 23 44
3 3 33 2 3 32 1 3 31 3 2 23 2 2 22 1 2 21
3 1 13 2 1 12 1 1 11 3 3 2 2 1 1
τ τ τ τ τ τ τ τ
σ σ σ σ σ σ σ σ σ σ σ σ
σ σ σ σ σ σ σ σ σ σ
F F F F
F F F F F F
F F F F F F f
+ + +
+ + + + + + +
+ + + + + + ·
()
Dacă ne referim la starea plană de tensiune a unei lamele ortotrope, se poate scrie:
0
31 23 3
· · · τ τ σ
şi expresia () devine:
( )
2
12 66
2
2 22 2 1 12
2
1 11 2 2 1 1
2 τ σ σ σ σ σ σ σ F F F F F F f + + + + + · ()
Plecînd de la relaţia () şi făcând particularizările:

Pentru σ
1
=X
t
, rezultă:
1
2
11 1
· +
t t
X F X F ()
Pentru σ
1
=X
c
, rezultă:
1
2
11 1
· +
c c
X F X F ()
⇒ · · ≠ 0 0
12 2 1
τ σ σ ( )
2
1 11 1 1
σ σ σ F F f + ·
=1 ()
105

Pentru σ
2
=Y
t
, rezultă:
1
2
22 2
· +
t t
Y F Y F ()
Pentru σ
2
=Y
c
, rezultă:
1
2
22 2
· +
c c
Y F Y F ()

Pentru τ
12
=S, rezultă:
1
2
66
· S F ()

( ) ( ) [ ]
22 11
2
2 1 2 12
1
2
1
F F F F F + − + − · σ σ
σ
()
Plecând de la ecuaţiile (), () se poate scrie:
c t c t
X X
F
X X
F

− · + ·
1
,
1 1
11 1
()
În acelaşi mod ecuaţiile (), () dau:
c t c t
Y Y
F
Y Y
F

− · + ·
1
,
1 1
22 2
()
Analizând (), (), (), observăm că expresia F
12
poate fi scrisă într-un nou mod:
⇒ · · ≠ 0 0
12 1 2
τ σ σ ( ) 1
2
2 22 2 2
· + · σ σ σ F F f
()
⇒ · · ≠ 0 0
2 1 12
σ σ τ ( )
2
12 66
τ σ F f ·
()
⇒ · · · 0 ,
12 2 1
σ σ σ σ ( ) ( ) 1 2
2
22 12 11 2 1
· + + + + σ σ F F F F F
()
106
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ + ⋅

,
_

¸
¸
+ + + − ·
2
2 12
1 1 1 1 1 1
1
2
1
σ σ
σ
c t c t c t c t
Y Y X X Y Y X X
F
()
Valoarea F
12
este o funcţie de σ. Tensiunea s trebuie determinată experimental în
condiţiile :
Pentru a delimita înfăşurătoarea limită pentru o direcţie x care formează unghiul θ
cu direcţia principală 1 (fig.) trebuie exprimată relaţia () în funcţie de (), (), (), ().
1 2
1
cos sin
sin cos
sin
1 1
cos
1 1
12 2
2 2
4 4
2
2 2
·
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ −





1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ +

,
_

¸
¸
+ ⋅
F
S Y Y X X
Y Y X X
c t c t
x
c t c t
x
θ θ
θ θ
σ
θ θ σ
Criteriul prezentat ia în consideraţie interacţiunea între componente iar termenul
F
12
arată corelarea care trebuie să existe între datele experimentale şi teorie.
0 ,
12 2 1
· · · τ σ σ σ ()
107
4
MACROMECANICA PRODUSELOR
STRATIFICATE
4.1 Noţiuni introductive. Notaţii
Un produs stratificat reprezintă o suprapunere de lamele armate unidirecţional, cu
anumite orientări în plan, astfel încât ansamblul format, având caracteristicile şi
comportarea unui tot unitar, să răspundă optim solicitărilor generate de încărcările
exterioare. Pentru aceasta, aranjarea lamelelor pe grosimea produsului stratificat se face
după o anumită lege de variaţie a unghiului dintre axele proprii ale fiecărei lamele cu
axele stratificatului.
Lamelele unidirecţionale sunt furnizate de industrie sub formă de rupons, de plăci
cu fire aliniate (grafit, bor), preimpregnate (matrice polimerică) sau cu matrice metalică
(grosimea fiind de 0,1 la 0,2 mm). Pentru armătura din fire de sticlă se preferă cea ţesută
sau dispersă.
Un stratificat (a cărui suprafaţă nu mai este plană, de această dată) poate fi realizat
şi prin rulare filamentară pe o mandrina.
Notaţii
În cele ce urmează prezentăm două modalităţi de notare ale unui produs stratificat
simetric pe grosime (fig.), ale cărui lamele au diferite orientări:
108
h / 2
- h / 2
h
p l a n d e s i m e t r i e
0 = 0
0 = 0
0 = 9 0
0 = 9 0
0 = 3 0
0 = 9 0
0 = - 3 0
o
o
o
o
o
o
z
1. Notare prescurtată:
( )
S
o o o o
30 / 30 / 90 / 0
2 2

(3.1
)
• Indicele „S” aplicat parantezei arată simetria stratificatului pe grosime,
fig () schematizând doar jumătatea sa;
• Unghiurile 0
o
, 90
o
, 30
o
, -30
o
indică orientarea fiecărei lamele în raport
cu o direcţie cunoscută;
• Indicele inferior aplicat uneia dintre orientări desemnează numărul de
lamele de acelaşi tip. Ex:
o
2
90 - sunt 2 lamele orientate la 90
o
.
Lipsa indicelui inferior semnifică existenţa unei singure lamele.
Observaţie
Notaţia începe de la extremitatea stratificatului.
Servindu-ne de aceste notaţii vom citi stratificatul din fig. :
Pornind de la exterior, stratificatul este format din 2 lamele la 0
o
, 2
lamele la 90
o
, una la 30
o
şi ultima la –30
o
. Urmează cealaltă secvenţă
simetrică.
2. Notaţie lărgită care precizează toate lamelele stratificatului (este însoţită de
indicele T):
( )
T
o o o o o o o
2 2 2 2 2
0 / 90 / 30 / 30 / 30 / 90 / 0 −
(3.1
)
109
Pentru un stratificat simetric, de grosime h, considerând abscisa axă de
simetrie,
1
]
1

¸

− ∈
2
,
2
h h
z
vom avea:
) ( ) (
) ( ) (
z Q z Q
z z
ij ij
− ·
− ·θ θ
(3.1
)
unde ij
Q
reprezintă rigidităţile reduse transformate.
Pentru a determina comportamentul de ansamblu al stratificatului este necesar să
cunoaştem:
• rigidităţile sale,
• tensiunile în fiecare lamelă, pentru a le compara cu valorile lor limită,
• abaterile de tensiuni de la o lamelă la alta pentru a analiza comportamentul
interfeţei.
4.2 Studiul stratificatelor simetrice – cazul deformaţiilor constante pe grosime
4.2.1 Ipoteze
Păstrând sistemul de axe din fig. se acceptă următoarele ipoteze:
1. eforturile nu generează curburi,
2. grosimea stratificatului este mică în comparaţie cu dimensiunile din planul
său,
3. deformaţiile sunt constante pe grosime.
Sisteme de axe
• Sistemele de axe ale lamelei (adoptate la subcapitolul 3.2.2) sunt sistemul
principal triortogonal format din axele 1 şi 2 situate în planul lamelei (axa 1 în
lungul firelor) şi axa 3 perpendiculară pe plan şi sistemul x, y, z cu axa z
coincizând cu 3 iar axele x şi y orientate cu unghiul θ faţă de 1 şi 2. Pentru a
le diferenţia de sistemul de axe al stratificatului, notaţia va cuprinde şi
simbolul specific pentru lamelă (1L, 2L, xL, yL, etc)
• Sistemul de axe al stratificatului
Considerând drept referinţă sistemele de axe adoptate pentru lamela ortotropă
şi ţinând cont de faptul că lamelele ce compun întregul produs au orientări
diferite, rezultă că nu putem vorbi de un sistem de axe principal al
stratificatului. În consecinţă, vom considera pentru stratificat, axele 1 şi 2
situate în planul său şi axa 3 (z) perpendiculară pe acesta. Pentru a distinge
clar că acest sistem aparţine stratificatului, axele se pot nota cu 1S, 2S, 3S.
Orientarea lamelei în cadrul stratificatului este dată de unghiul dintre de axele lor
corespunzătoare (1L şi 1S sau 2L şi 2S).
Raportându-ne la lamelă, axele stratificatului – 1, 2 (1S, 2S ) - orientate cu θ
faţă de axele sale principale, 1L, 2L, reprezintă, de fapt, axele x şi y.
110
L 1
L 2
L 1
L 3
1 L 1
2 L 1
1 L 2
2 L 2
1 L 3
2 L 3
1 S ( x L 1 , x L 2 , x L 3 )
2 S ( y L 1 , y L 2 , y L 3 )
0
1 0
3
0
2
3 ( z )
1 ( x )
2 ( y )
3 S ( z L 1 , z L 2 , z L 3 )
Stratificatul reprezentând un tot unitar, deformaţiile specifice după direcţiile sale, 1, 2
sunt egale cu deformaţiile specifice pe direcţiile respective, din fiecare lamelă
componentă şi conform ipotezei 3, cu deformaţiile liniare specifice ale suprafeţei
mediane deformate. Utilizând notaţiile compacte se poate deci exprima:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
xy
y
x
6
2
1
12
2
1
6
2
1
ε
ε
ε
γ
ε
ε
γ
ε
ε
ε
ε
ε
(3.1
)
unde:
, , ,
3 2 1
o o o
ε ε ε sunt constante.
4.2.2 Relaţii tensiuni – deformaţii
De la o lamelă la alta modulii după o anumită direcţie, fie ea 1, 2 sau z (3) sunt
diferiţi şi în consecinţă tensiunile variază după direcţia z.
111
Notaţie
generic
ă
Notaţie
generic
ă
Notaţie
generic
ă
Stratifica
t
Stratifica
t
Lamel
ă
Suprafaţă mediană
deformată
1
2
z
1
2
z
Fig.
Definim tensiunile medii în stratificat:
∫ ∫ ∫
− − −
· · ·
2
2
6 6
2
2
2 2
2
2
1 1
1
,
1
,
1
h
h
h
h
h
h
dz
h
dz
h
dz
h
σ σ σ σ σ σ
(3.1
)
Eforturile pe unitatea de lăţime,
∫ ∫ ∫
− − −
· · ·
2
2
6 6
2
2
2 2
2
2
1 1
, ,
h
h
h
h
h
h
dz N dz N dz N σ σ σ
(3.1
)
pot fi exprimate în funcţie de tensiunile medii,
h N h N h N ⋅ · ⋅ · ⋅ ·
6 6 2 2 1 1
, , σ σ σ
(3.1
)
Convenţia de semne pentru eforturi (fig. )este:
• Efortul axial este pozitiv când produce întindere (iese din secţiune) şi
negativ la compresiune (intră în secţiune),
• Efortul de forfecare: dacă normala la faţa secţiunii este dirijată în sensul
pozitiv al axei cu care este paralelă, efortul de lunecare (forfecare) este
pozitiv când şi el e dirijat în sensul pozitiv al axei cu care este paralel.
Atunci când normala la faţa secţiunii este dirijată în sensul pozitiv al axei
cu care este paralelă, efortul de lunecare este negativ când este dirijat în
sensul invers al axei cu care este paralel.
Plecând de la relaţia () se pot exprima eforturile:
( )dz Q Q Q N
h
h


+ + ·
2
2
6 16 2 12 1 11 1
ε ε ε
(3.1
)
112
N
1
>0
N
6
>0
N
2
>0 N
2
<0
N
6
<0
N
1
<0
Deformaţiile fiind uniforme (), rezultă:
o o o
h
h
o
h
h
o
h
h
o
A A A dz Q dz Q dz Q N
6 16 2 12 1 11
2
2
16 6
2
2
12 2
2
2
11 1 1
ε ε ε ε ε ε + + · + + ·
∫ ∫ ∫
− − −
(3.1
)
unde s-au făcut notaţiile:
dz Q A dz Q A dz Q A
h
h
h
h
h
h
∫ ∫ ∫
− − −
· · ·
2
2
16 16
2
2
12 12
2
2
11 11
, ,
(3.1
)
În mod analog,
o o o
h
h
o
h
h
o
h
h
o
A A A dz Q dz Q dz Q N
6 26 2 22 1 12
2
2
26 6
2
2
22 2
2
2
12 1 2
ε ε ε ε ε ε + + · + + ·
∫ ∫ ∫
− − −
(3.1
)
dz Q A dz Q A
h
h
h
h
∫ ∫
− −
· ·
2
2
26 26
2
2
22 22
,
o o o
h
h
o
h
h
o
h
h
o
A A A dz Q dz Q dz Q N
6 66 2 26 1 16
2
2
66 6
2
2
26 2
2
2
16 1 6
ε ε ε ε ε ε + + · + + ·
∫ ∫ ∫
− − −
(3.1
)
dz Q A
h
h


·
2
2
66 66
Din relaţiile (), () rezultă:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
o
A A A
A A A
A A A
N
N
N
6
2
1
66 26 16
26 22 12
16 12 11
6
6
2
1
ε
ε
ε
(3.1
)
Definind
[ ] [ ]
1 −
·
ij ij
A a se pot exprima deformaţiile în funcţie de eforturi:
{ } [ ] { } N a
ij
⋅ · ε
(3.1
)
113
Expresiile constantelor tehnice
Întindere după direcţia 1
N
1
≠0, N
2
=0, N
6
=0
o
o
E
h a
h a N a
1
1
11
1
1 11 1 11 1
1
σ σ
σ ε ·

· ⋅ ⋅ · ·
(3.1
)
rezultând modulul de elasticitate longitudinal după direcţia 1:
h a
E
o

·
11
1
1
(3.1
)
Plecând de la expresiile:
1 61 6
1 21 2
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
se obţine coeficientul de cuplaj :
26
o
ν
61
21
26
a
a
o
· ν
(3.1
)
Din:
1 61 6
1 11 1
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
rezultă coeficientul de cuplaj :
16
o
ν
61
11
16
a
a
o
· ν
(3.1
)
Pentru:
N
2
≠0, N
1
=0, N
6
=0
o
o
E
h a
h a N a
2
2
22
2
2 22 2 22 2
1
σ σ
σ ε ·

· ⋅ ⋅ · ·
(3.1
)
rezultă modulul de elasticitate longitudinal după direcţia 2:
114
h a
E
o

·
22
2
1
(3.1
)
Plecând de la expresiile:
2 22 2
2 12 1
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
se obţine coeficientul lui Poisson:
12
22
1
2
21
a
a
o
o
o
− − ·
ε
ε
ν
(3.1
)
Din:
2 62 6
2 22 2
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
rezultă coeficientul de cuplaj
o
26
ν :
62
22
26
a
a
o
· ν
(3.1
)
Pentru:
N
6
≠0, N
1
=0, N
2
=0
o
o
E
h a
a h N a
6
6
66
6
66 6 6 66 6
1
σ σ
σ ε ·

· ⋅ ⋅ · ·
(3.1
)
rezultă modulul de elasticitate longitudinal
o
E
6
:
h a
E
o

·
66
6
1
(3.1
)
Plecând de la expresiile:
6 26 2
6 16 1
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
se obţine coeficientul lui Poisson:
115
16
26
1
2
21
a
a
o
o
o
− − ·
ε
ε
ν
(3.1
)
Din:
6 16 1
6 66 6
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
rezultă coeficientul de cuplaj
o
61
ν :
16
66
61
a
a
o
· ν
(3.1
)
Plecând de la expresiile:
6 66 6
6 26 2
,
N a
N a
o
o
·
·
ε
ε
(3.1
)
rezultă coeficientul de cuplaj
o
26
ν :
66
26
6
2
26
a
a
o
o
o
· ·
ε
ε
ν
(3.1
)
4.2.3 Determinarea modulilor echivalenţi ai stratificatului, A
ij
Exprimăm A
11
în funcţie de rigidităţile reduse transformate ():
( )
∫ ∫
∫ ∫
− −
− −
+ + ·
· + + · ·
2
2
2
2
3 2 1
2
2
3 2 1
2
2
11 11
4 cos 2 cos
4 cos 2 cos
h
h
h
h
h
h
h
h
dz U dz U h U
dz U U U dz Q A
θ θ
θ θ
(3.1
)
Se fac notaţiile:
∫ ∫
− −
· ·
2
2
2
2
2
1
4 cos
1
, 2 cos
1
h
h
h
h
dz
h
V dz
h
V θ θ
(3.1
)
unde V
1
şi V
2
depind de valorile funcţiilor trigonometrice pe grosime, fiind denumiţi
factori geometrici.
Rezultă:
116
( )
2 3 1 2 1 11
V U V U U h A + + ·
(3.1
)
Ne referim la un produs stratificat alcătuit din lamele cu aceleaşi proprietăţi, deci
cu aceiaşi invarianţi U
i
. Cum invarianţii sunt constanţi în raport cu θ şi în raport cu z,
vom avea expresiile:
( )
∫ ∫ ∫
− − −
· ⋅ ·
2
2
2
2
2
2
) ( ,
h
h
h
h
i i i i
h
h
i i
dz z f U dz z f U U h dz U
(3.1
)
unde f
i
(z) poate fi: cos2θ, cos4θ, sin2θ, sin4θ.
În acelaşi mod vom avea:
( )
( )
2 3 4 12
2
2
3 4
2
2
12 12
4 cos
V U U h A
dz U U dz Q A
h
h
h
h
− ·
− · ·
∫ ∫
− −
θ
(3.1
)
dz U U dz Q A
h
h
h
h
∫ ∫
− −

,
_

¸
¸
+ · ·
2
2
3 2
2
2
16 16
4 sin 2 sin
2
1
θ θ
(3.1
)
cu factorii geometrici:
∫ ∫
− −
· ·
2
2
4
2
2
3
4 sin
1
, 2 sin
1
h
h
h
h
dz
h
V dz
h
V θ θ
(3.1
)
rezultă:

,
_

¸
¸
+ ·
4 3 3 2 16
2
1
V U V U h A
(3.1
)
( )
( )
2 3 1 2 1 22
2
2
3 2 1
2
2
22 22
4 cos 2 cos
V U V U U h A
dz U U U dz Q A
h
h
h
h
+ − ·
+ − · ·
∫ ∫
− −
θ θ
(3.1
)
dz U U dz Q A
h
h
h
h
∫ ∫
− −

,
_

¸
¸
− · ·
2
2
3 2
2
2
26 26
4 sin 2 sin
2
1
θ θ
(3.1
)
117

,
_

¸
¸
− ·
4 3 3 2 26
2
1
V U V U h A
(3.1
)
( )dz U U A
h
h


− ·
2
2
3 5 66
4 cos θ
(3.1
)
( ) ( )
1
]
1

¸

− − · − ·
2 3 4 1 2 3 5 66
2
1
V U U U h V U U h A
(3.1
)
Se observă că:
( ) ( ) ( )
( )
( ) ( ) ( )
( )
( )
( ) ( ) ( ) ( )
( )
( ) ( ) ( )
4 1 2 3 4 2 3 4 1
4 1 12 66
4 1 2 3 4 2 3 1 2 1 2 3 1 2 1
4 1 12 22 11
4 2 3 4 1
2 3 4 2 3 1 2 1 2 3 1 2 1
4 66 12 22 11
1 2 3 4 1
2 3 4 2 3 1 2 1 2 3 1 2 1
1 66 12 22 11
3
2 2
1
3
2
2 2
2 2
8
2
1
4
6
8 4 6
8
2
1
4
2 3 3
8 4 2 3 3
U U
h
V U U h V U U U h
U U
h
A A
U U h V U U h V U V U U h V U V U U h
U U h A A A
hU V U U U h
V U U h V U V U U h V U V U U h
hU A A A A
hU V U U U h
V U U h V U V U U h V U V U U h
hU A A A A
− · − −
1
]
1

¸

− −
− · −
+ · − + + − + + +
+ · + +
·
,
_

¸
¸
− − −
− − + + − + + +
· − + +
·
,
_

¸
¸
− − +
+ − + + − + + +
· + + + (3.1
)
()
()
()
Cele patru expresii (), (), (), () nu variază. Se constată că numai 4 constante A
ij
sunt independente, ceea ce ne arată că un stratificat simetric este un material ortotrop. În
acelaşi timp observăm că termenii de cuplaj A
16
şi A
26
au dispărut şi V
3
=V
4
=0.
Când V
3
=V
4
=0 termenii A
ij
sunt definiţi în raport cu axele de simetrie ale
materialului.
Factorii geometrici pot fi exprimaţi şi într-un alt mod.
Se fac notaţiile:
M numărul lamelelor din stratificat,
h
h
h
h
h
h
V
i
ki
i
i
2
· · ·

(3.1
)
unde:
118

i
V
fracţiunea volumetrică pentru toate lamelele de orientare
θ=i
o
(sau θ
i
),
• h
i
grosimea tuturor lamelelor de orientare θ=i
o
(sau θ
i
),
• h
ki
grosimea unei lamele „k” de orientare θ=i
o
(sau θ
i
),

i
h
grosimea jumătăţii de lamelă de orientare θ=i
o
(sau θ
i
),
• h grosimea stratificatului.
Cu aceste notaţii, factorii geometrici rezultă:
∫ ∫

· ·
2
0
2
2
1
2 cos
2
2 cos
1
h h
h
dz
h
dz
h
V θ θ
(din simetrie)
i
M
i
i i
M
i
i
V h
h
V θ θ 2 cos 2 cos
2
2
1
2
1
1 ∑ ∑
· ·
· ·
şi
i
M
i
i
V V θ 4 cos
2
1
2 ∑
·
·
4.2.4. Exemple de cazuri particulare
4.2.4.1 Stratificate simetrice intersectate la 90
o
Unghiul θ ia două valori : 0
o
şi 90
o
. Pentru θ=0
o
avem () :
h
h
V
o
o
0
0
·
unde :
• o
h
0
grosimea tuturor lamelelor pentru care θ
i
=0
o
,
h
h
V
o
o
90
90
·
• o
h
90
grosimea tuturor lamelelor pentru care θ
i
=90
o
,
Cu aceste notaţii şi ţinând cont de relaţiile (), (), (), () vom avea:
0 360 sin 0 sin
0 180 sin 0 sin
1 360 cos 0 cos
180 cos 0 cos
90 0
4
90 0
3
90 0 90 0
2
90 0 90 0
1
· + ·
· + ·
· + · + ·
− · + ·
o o
o o
o o
o o
o o
o o
o o o o
o o o o
V V V
V V V
V V V V V
V V V V V
119
de unde A
ij
rezultă :
( ) [ ]
( )
( ) [ ]
( ) ( )
0
2
1
26 16
3 4 1 3 5 66
3
0 90
2 1 22
3 4 12
3
90 0
2 1 11
· ·
1
]
1

¸

− − · − ·
+ − + ·
− ·
+ − + ·
A A
U U U h U U h A
U V V U U h A
U U h A
U V V U U h A
Se observă că :
• modulii A
12
şi A
66
nu depind de proporţia celor două orientări ale lamelelor,
• modulii A
11
şi A
22
depind, liniar, de factorul
o o
V V 90 0 −
.
4.2.4.2 Stratificate izotrope
Dacă orientările lamelelor sunt întâmplătoare, presupunem, intuitiv, că materialul are o
comportare izotropă. În aceste condiţii V
i
=0 şi modulii echivalenţi ai stratificatului, A
ij
,
sunt :
( )
1
]
1

¸

− · · · ·
· · ·
4 1 5 66 16 26
1 22 4 12 1 11
2
, 0 , 0
, ,
U U
h
hU A A A
hU A hU A hU A
Se observă similitudinea cu relaţiile (3.15) – Legea lui Hooke pentru un material izotrop.
4.2.4.2 Stratificate simetrice echilibrate
Expresia « simetrice echilibrate » semnalează că pe grosime există doar două
familii de lamele orientate cu θ
1
=φ şi θ
2
=-φ, iar
2
1
2 1
· ·V V
. În aceste condiţii factorii
geometrici sunt :
( ) [ ] φ φ φ θ 2 cos 2 cos 2 cos
2
1
2 cos
2
1
1
· − + · ·

·
i
M
i
i
V V
( ) [ ] φ φ φ θ 4 cos 4 cos 4 cos
2
1
4 cos
2
1
2
· − + · ·

·
i
M
i
i
V V
0 4 sin
1
, 0 2 sin
1
2
2
4
2
2
3
· · · ·
∫ ∫
− −
h
h
h
h
dz
h
V dz
h
V θ θ
(3.1
)
Unghiul φ este definit în fig.
120
φ
Fig.
Modulii echivalenţi ai stratificatului, A
ij
, sunt :
[ ]
( )
[ ]
( )
0
4 cos
4 cos 2 cos
4 cos
4 cos 2 cos
26 16
3 5 66
3 2 1 22
3 4 12
3 2 1 11
· ·
− ·
+ − ·
− ·
+ + ·
A A
U U h A
U U U h A
U U h A
U U U h A
φ
φ φ
φ
φ φ
(3.1
)
Relaţiile sunt similare cu (). Coeficienţii de cuplaj A
16
şi A
26
fiind nuli, se notează :
θ φ·
·
ij ij
Q A
h
1
(3.1
)
În cazul general al stratificatelor încrucişate, axele de coordonate formează
unghiul
ψ
cu axa de simetrie a materialului (fig.).
φ
φ
ψ
Fig.
121
Observăm că:
φ ψ θ
φ ψ θ
− ·
+ ·
2
1
(3.1
)
şi evident:
0 , 0 ,
26 16
2
1
≠ ≠ ≠ A A V V
(3.1
)
Evidenţiem că în anumite condiţii se poate obţine un coefficient Poisson negativ.
Acest lucru înseamnă că fără o tensiune uniaxială există întindere laterală (conservarea
volumului antrenând o mai mare contracţie transversală pe grosime). Un material de acest
tip poate fi utilizat pentru aripile turbinelor şi pentru pistoane.
4.3 Studiul stratificatelor simetrice – cazul deformaţiilor liniare pe grosime
4.3.1 Ipoteze şi sisteme de axe
Se păstrează sistemele de axe adoptate (fig. ) şi se consideră valabile următoarele
ipoteze :
• eforturile sunt însoţie de apariţia curburilor în stratificat ;
• grosimea este mică în comparaţie cu dimensiunile din planul stratificatului ;
• deformaţiile variază liniar pe grosime (axa z),
• deformaţiile sunt mici în comparaţie cu dimensiunile,
• se consideră valabilă ipoteza Kirchoff-Love : un segment de dreaptă normal pe
planul median înainte de deformaţie rămâne segment de dreaptă şi normal la
suprafaţa mediană după deformaţie ; se neglijează astfel influenţa forfecării
asupra deformaţiilor. Distanţa unui punct de pe această dreaptă, după defromaţie,
până la suprafaţa mediană deformată rămâne egală cu distanţa de la punct la
planul median înainte de deormaţie ; deci dreptele normale la planul median sunt
inextensibile. (P.P.Teodorescu – Probleme plane în teoria elasticităţii)
4.3.2 Rigiditatea la încovoiere
Ipotezele adoptate conduc la exprimarea deformaţiei în funcţie de curbură (K
i
) –
fig. :
z K
i i
⋅ · ε (3.1
)
122
z
z
ε
i
Fig.

Cu notaţiile din tabelul (), deformaţiile specifice ale unei lamele ortotrope (), (),
devin :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
xy
y
x
K
K
K
γ
ε
ε
γ
ε
ε
ε
ε
ε
12
2
1
3
2
1
(3.1
)
În stratificat nu putem vorbi de direcţii principale dar considerăm două direcţii în
planul său, notate 1, 2, în raport cu care vom defini unghiurile fiecărei lamele. Cea de a
treia direcţie va fi perpendiculară pe planul stratificatului, 3 (z).
Pe grosimea stratificatului deformaţiile sunt libere să se producă, nu apar tensiuni
σ
z
, nici eforturi axiale pe această direcţie:
0
2
2
· ·


dz N
h
h
i i
σ
(3.1
)
Deformaţiile ε
i
produc însă tensiuni σ
i
, cu aceeaşi distribuţie liniară pe grosime.
Echivalenţa între tensiuni şi eforturi conduce la :
0
2
2
· ⋅ ⋅ ·


dz z M
h
h
i i
σ
(3.1
)
În fig. este prezentată convenţia de semne pentru momente.
123
1
2
z
1
2
z
1
2
z
z
1
2
z
Fig.
Momentele încovoietoare M
1
şi M
2
sunt considerate pozitive dacă rezultanta
tensiunilor (de la 0 la h/2) este pozitivă pe faţa cu normala dirijată în sensul pozitiv al
axei z.
Momentele de torsiune M
6
sunt considerate pozitive dacă rezultanta tensiunilor
tangenţiale este pozitivă pe faţa cu normala dirijată în sensul pozitiv al axei z.
u
w
α
z
x s a u 1
u
w
β
z
y s a u 1
Fig.
Expresiile deplasărilor (fig.):
y
w
z z z v
x
w
z z z u


− · − · − ·


− · − · − ·
β β
α α
sin
sin
(3.1
)
Expresiile deformaţiilor:
124
M
1
>0
M
1
>0
M
6
>0
M
6
>0
M
6
>0
M
6
>0
M
2
<0
M
2
<0
Rezultan
ta
tensiunil
or
Rezultan
ta
tetetensi
unilor
y x
w
z
y
w
z
y
v
x
w
z
x
u
∂ ∂

− ·


− ·


·


− ·


·
2
6
2
2
2
2
2
1
2 ε
ε
ε
(3.1
)
Expresiile curburilor:
y x
w
K
y
w
K
x
w
K
∂ ∂

− ·


− ·


− ·
2
6
2
2
2
2
2
1
2
(3.1
)
Exprimăm momentele încovoietoare ţinând cont de (), ():
( )
( )
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z K Q K Q K Q
zdz Q Q Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
· + + ·
· + + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫

∫ ∫
− − −

− −
2
2
2
16 6
2
2
2
12 2
2
2
2
11 1
2
2
2
6 16 2 12 1 11
2
2
6 16 2 12 1 11
2
2
1 1
ε ε ε σ
(3.1
)
Observaţii :
• curburile sunt independente de z,
• axele 1 şi 2 ale stratificatului sunt axe oarecare ale unei lamele considerate din
structura sa.
Analog, pe direcţia 2 avem :
125
( )
( )
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z K Q K Q K Q
zdz Q Q Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
· + + ·
· + + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫

∫ ∫
− − −

− −
2
2
2
26 6
2
2
2
22 2
2
2
2
12 1
2
2
2
6 26 2 22 1 12
2
2
6 26 2 22 1 12
2
2
2 2
ε ε ε σ
(3.1
)
Momentul de torsiune :
( )
( )
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z K Q K Q K Q
zdz Q Q Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
· + + ·
· + + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫

∫ ∫
− − −

− −
2
2
2
66 6
2
2
2
26 2
2
2
2
16 1
2
2
2
6 66 2 26 1 16
2
2
6 66 2 26 1 16
2
2
6 6
ε ε ε σ
(3.1
)
Introducem noţiunea de modul de încovoiere :
0
2
2
2
· ⋅ ⋅ ·


dz z Q D
h
h
ij ij
(3.1
)
Expresiile momentelor devin :
66 6 26 2 16 1 6
26 6 22 2 12 1 2
16 6 12 2 11 1 1
D K D K D K M
D K D K D K M
D K D K D K M
+ + ·
+ + ·
+ + ·
(3.1
)
Definim matricea modulilor de încovoiere :
126
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
66 26 16
26 22 12
16 12 11
D D D
D D D
D D D
D
(3.1
)
ale cărei termeni, conform relaţiilor (), () sunt :
( )
( )
( )
dz z U U dz z Q D
dz z U U U dz z Q D
dz z U U dz z Q D
dz z U U U dz z Q D
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
2
2
2
3 2
2
2
2
16 16
2
2
2
3 2 1
2
2
2
22 22
2
2
2
3 4
2
2
2
12 12
2
2
2
3 2 1
2
2
2
11 11
4 sin 2 sin
2
1
4 cos 2 cos
4 cos
4 cos 2 cos
∫ ∫
∫ ∫
∫ ∫
∫ ∫
− −
− −
− −
− −

,
_

¸
¸
+ · ⋅ ⋅ ·
⋅ + − · ⋅ ⋅ ·
⋅ − · ⋅ ⋅ ·
⋅ + + · ⋅ ⋅ ·
θ θ
θ θ
θ
θ θ
(3.1
)
( ) dz z U U U dz z Q D
dz z U U dz z Q D
dz z U U dz z Q D
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
2
2
2
3 4 1
2
2
2
66 66
2
2
2
3 2
2
2
2
26 26
2
2
2
3 2
2
2
2
16 16
4 cos
2
1
4 sin 2 sin
2
1
4 sin 2 sin
2
1
∫ ∫
∫ ∫
∫ ∫
− −
− −
− −

,
_

¸
¸
− − · ⋅ ⋅ ·

,
_

¸
¸
− · ⋅ ⋅ ·

,
_

¸
¸
+ · ⋅ ⋅ ·
θ
θ θ
θ θ
(3.1
)
Dacă lamelele componente ale produsului stratificat sunt de aceeaşi natură (U
i
nu
depind de z) şi se introduc expresiile :
dz z W dz z W
dz z W dz z W
h
h
h
h
h
h
h
h
⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫
∫ ∫
− −
− −
θ θ
θ θ
4 sin , 2 sin
, 4 cos , 2 cos
2
2
2
4
2
2
2
3
2
2
2
2
2
2
2
1
(3.1
)
modulii de încovoiere devin :
127
( )
2 3
3
4 1 66
4 3 3 2 26
4 3 3 2 16
2 3 1 2
3
1 22
2 3
3
4 12
2 3 1 2
3
1 11
24
2
1
2
1
12
12
12
W U
h
U U D
W U W U D
W U W U D
W U W U
h
U D
W U
h
U D
W U W U
h
U D
⋅ − ⋅ − ·
⋅ − ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ − ⋅ ·
⋅ − ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ ·
(3.1
)
Pentru un stratificat având lamelele realizate din acelaşi material, problema constă
în determinarea săgeţilor, W
i
din considerente geometrice.
4.3.3 Constantele practice de încovoiere
Fie grinda simplu rezemată cu deschiderea L, lăţimea b şi grosimea h, solicitată la
încovoiere pură (fig.).
Fig.
Momentul pe unitatea de lăţime a grinzii este M
1
=M/b iar rigiditatea secţiunii
fâşiei :
1
1
2
1
K
M
I E
f
·
(3.1
)
cu :
12
1
3
2
h
I

·
(3.1
)
Conform () se poate scrie :
128
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
6
16
2
12
1
11
1
1
M D M D M D K
M D K
M D K
K D M
i i
i i
i i
⋅ + ⋅ + ⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
− (3.1
)
cu M
2
=M
6
=0. Deci :
11 1
11
1
1
1
2
1
11
1
1
1
D M D
M
K
M
I E
M D K
f
·

· ·
⋅ ·
(3.1
)
Modulul de încovoiere pe direcţia 1 devine :
11
3
12
1
D h
E
f

·
(3.1
)
În mod analog se poate scrie :
66
3
22
3
12
,
12
6 2
D h
E
D h
E
f f

·

·
(3.1
)
4.3.4 Încovoierea unui stratificat realizat din lamele armate unidirecţional
Orientarea, θ, fiind independentă de variabila z, relaţiile () devin :
θ θ
θ θ
4 sin
12
, 2 sin
12
4 cos
12
, 2 cos
12
3
4
3
3
3
2
3
1
h
W
h
W
h
W
h
W
· ·
· ·
(3.1
)
iar modulii de încovoiere :
129
( )
( )
( )
( )
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ − ·

,
_

¸
¸
⋅ − ⋅ ·

,
_

¸
¸
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ − ·
⋅ − ·
⋅ + ⋅ + ·
θ
θ θ
θ θ
θ θ
θ
θ θ
4 cos
2
1
12
4 sin 2 sin
2
1
12
4 sin 2 sin
2
1
12
4 cos 2 cos
12
4 cos
12
4 cos 2 cos
12
3 4 1
3
66
3 2
3
26
3 2
3
16
3 2 1
3
22
3 4
3
12
3 2 1
3
11
U U U
h
D
U U
h
D
U U
h
D
U U U
h
D
U U
h
D
U U U
h
D
(3.1
)
4.3.5 Stratificat tip sandwich
Fie produsul stratificat tip sandwich (fig.) realizat din lamele armate
unidirecţional.
0
z
c
- z
c
h / 2
- h / 2
i n i m a
Fig.
Neglijăm rigiditatea inimii:
130

,
_

¸
¸

,
_

¸
¸
− ·

,
_

¸
¸
− ·

,
_

¸
¸
− · ·
∫ ∫

3
3
3
3 3 2 3 3
2
2
2
2
2
1
12
8
1
12 3 12
2 2
h
z h
h
z h z h
dz z dz z
c c
h
z
c
h
h
c
(3.1
)
Dar:
c
c
V
h
z
·
2
(3.1
)
reprezintă fracţiunea volumetrică a inimii. Cu această notaţie vom avea:
( )
3
3 2
2
2
1
12
c
h
h
V
h
dz z − ·


(3.1
)
Modulii de încovoiere devin:
( ) ( )
( ) ( )
( ) ( )
( )
( )
( ) ( )
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ − ⋅ − ·

,
_

¸
¸
⋅ − ⋅ ⋅ − ·

,
_

¸
¸
⋅ + ⋅ ⋅ − ·
⋅ + ⋅ − ⋅ − ·
⋅ − ⋅ − ·
⋅ + ⋅ + ⋅ − ·
θ
θ θ
θ θ
θ θ
θ
θ θ
4 cos
2
1
1
12
4 sin 2 sin
2
1
1
12
4 sin 2 sin
2
1
1
12
4 cos 2 cos 1
12
4 cos 1
12
4 cos 2 cos 1
12
3 4 1
3
3
66
3 2
3
3
26
3 2
3
3
16
3 2 1
3
3
22
3 4
3
3
12
3 2 1
3
3
11
U U U V
h
D
U U V
h
D
U U V
h
D
U U U V
h
D
U U V
h
D
U U U V
h
D
c
c
c
c
c
c
(3.1
)
Rigiditatea la încovoiere variază ca şi cubul de ________________ ; pierderea
masei variază ca
c V iar pierderea rigidităţii ca ( ) c V − 1 .
4.3.6 Cazul lamelelor multiple intersectate la 90
o
Pentru produsul stratificat din (fig.) vom avea:
131
0
o
9 0
o
9 0
o
0
o
0
o
9 0
o
0
o
9 0
o
9 0
o
0
o
9 0
o
0
o
g = 4 g = 8 e t c . . .
Fig.
0
2 ... 2
... 2
4 3
2
0
2
0
2 3
2
4
3
2 2 2 2
2
0
2 3
2
4
3
2 2 2 2
1
· ·
·

,
_

¸
¸
+ + + ·

,
_

¸
¸
+ − + − ·
∫ ∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
W W
dz z dz z dz z dz z dz z W
dz z dz z dz z dz z W
h
t t
t
t
t
t
t
t t
t
t
t
t
t
(3.1
)
Dacă notăm
n
h
t
2 /
·
, obţinem:
( ) [ ] { }
0 ,
12
1 ... 64 27 8 1 2
3
2
4 3
3
2
3 3
3
1
· · ·
+ − − − + − + − ·
W W
h
W
n n
t
W
(3.1
)
Şi, plecând de la (), modulii de încovoiere devin:
( )
( )
( )
1
]
1

¸

− − ·
·
·
⋅ − + ·
− ·
⋅ + + ·
3
4 1
3
66
26
16
2 1 3 1
3
22
3 4
3
12
2 1 3 1
3
11
2 2 12
0
0
12
12
12
U
U U h
D
D
D
U W U U
h
D
U U
h
D
U W U U
h
D
(3.1
)
Observaţie
132
Coeficienţii de cuplaj, D
16
, D
26
, sunt zero.
4.4 Cazul stratificatelor multiple oarecare
4.4.1 Prezentare generală. Ipoteză simplificatoare
h / 2
z
ε
i
h / 2
ε
i
k z
i
ε
i
z
Fig.
Caracteristicile stratificatelor multiple oarecare:
• nu există un plan de simetrie al distribuţiei lamelelor,
• nu există un plan de simetrie în ceea ce priveşte natura materialelor care
compun lamelele,
• există o mare sensibilitate a tensiunilor reziduale de fabricaţie,
• există cuplaje importante între solicitările de întindere, încovoiere,
torsiune şi forfecare.
Ipoteză simplificatoare
O secţiune plană şi normală pe lamela mediană rămâne, după solicitare, plană şi
normală la aceasta.
4.4.2 Ecuaţiile de comportare
Conform ipotezei adoptate, deformaţia într-un punct este suma deformaţiei din
planul median şi cea generată de curbură (fig. ) :
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K zdz Q K zdz Q K dz Q dz Q dz Q
dz z K Q z K Q z K Q dz N
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − − − − −
− −
+ + + + +
· ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ⋅ ·
2
2
16 6
2
2
12 2
2
2
11 1
2
2
16 6
2
2
12 2
2
2
11 1
2
2
6 6 16 2 2 12 1 1 11
2
2
1 1
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
133
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K zdz Q K zdz Q K dz Q dz Q dz Q
dz z K Q z K Q z K Q dz N
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − − − − −
− −
+ + + + +
· ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ·
2
2
66 6
2
2
22 2
2
2
12 1
2
2
26 6
2
2
22 2
2
2
12 1
2
2
6 6 26 2 2 22 1 1 12
2
2
2 2
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K zdz Q K zdz Q K dz Q dz Q dz Q
dz z K Q z K Q z K Q dz N
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − − − − −
− −
+ + + + +
· ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ·
2
2
66 6
2
2
26 2
2
2
16 1
2
2
66 6
2
2
26 2
2
2
16 1
2
2
6 6 66 2 2 26 1 1 16
2
2
6 6
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
Se notează:
dz Q A
h
h
ij ij


·
2
2
(3.1
)
moduli echivalenţi ai stratificatului – (),() şi
zdz Q B
h
h
ij ij


·
2
2
(3.1
)
coeficienţii de cuplaj.
Cu aceste notaţii relaţiile () devin :
6 66 2 62 1 61 6 66 2 62 1 61 6
6 26 2 22 1 21 6 26 2 22 1 21 2
6 16 2 12 1 11 6 16 2 12 1 11 1
K B K B K B A A A N
K B K B K B A A A N
K B K B K B A A A N
o o o
o o o
o o o
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
ε ε ε
ε ε ε
ε ε ε
(3.1
)
sau :
134
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

+
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
K
K
K
B B B
B B B
B B B
A A A
A A A
A A A
N
N
N
o
o
o
ε
ε
ε
(3.1
)
Matricea de cuplaj
[ ] B
este simetrică.
Plecnd de la () şi (), exprimăm momentele M
i
:
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z Q dz z Q dz z Q
dz z z K Q z K Q z K Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ +
+ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
· ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − −
− − −
− −
2
2
2
16 6
2
2
2
12 2
2
2
2
11 1
2
2
16 6
2
2
12 2
2
2
11 1
2
2
6 6 16 2 2 12 1 1 11
2
2
1 1
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z Q dz z Q dz z Q
dz z z K Q z K Q z K Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ +
+ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
· ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − −
− − −
− −
2
2
2
26 6
2
2
2
22 2
2
2
2
12 1
2
2
26 6
2
2
22 2
2
2
12 1
2
2
6 6 26 2 2 22 1 1 12
2
2
2 2
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
135
( ) ( ) ( ) [ ]
dz z Q K dz z Q K dz z Q K
dz z Q dz z Q dz z Q
dz z z K Q z K Q z K Q dz z M
h
h
h
h
h
h
h
h
o
h
h
o
h
h
o
h
h
o o o
h
h
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ +
+ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
· ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ + + ⋅ + · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫
∫ ∫
− − −
− − −
− −
2
2
2
66 6
2
2
2
26 2
2
2
2
16 1
2
2
66 6
2
2
26 2
2
2
16 1
2
2
6 6 66 2 2 26 1 1 16
2
2
6 6
ε ε ε
ε ε ε σ
(3.1
)
Observăm că :
ij
h
h
ij
D dz z Q ·


2
2
2
(3.1
)
Modulii de încovoiere sunt deja cunoscuţi () :
Plecand de la relaţiile , ())=,)=şi(), se obţine :
6 66 2 62 1 61 6 66 2 62 1 61 6
6 26 2 22 1 21 6 26 2 22 1 21 2
6 16 2 12 1 11 6 16 2 12 1 11 1
K D K D K D B B B M
K D K D K D B B B M
K D K D K D B B B M
o o o
o o o
o o o
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ + + + ⋅ ·
ε ε ε
ε ε ε
ε ε ε
(3.1
)
sau :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

+
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
K
K
K
D D D
D D D
D D D
B B B
B B B
B B B
M
M
M
o
o
o
ε
ε
ε
(3.1
)
Ecuaţiile () şi () dau :
136
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅
1
1
1
1
1
1
1
1
1
]
1

¸




− − − − − − −



·
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
¹
'
¹
− −
6
2
1
6
2
1
66 62 61 66 62 61
26 22 21 26 22 21
16 12 11 16 12 11
66 62 61 11 11 11
26 22 21 11 11 11
16 12 11 11 11 11
6
2
1
6
2
1
K
K
K
D D D B B B
D D D B B B
D D D B B B
B B B A A A
B B B A A A
B B B A A A
M
M
M
N
N
N
o
o
o
ε
ε
ε
(3.1
)
Elementele bimatricei (6x6) reprezintă modulii stratificatului oarecare.
Observăm că pentru un element simetric B
ij
=0 şi sunt satisfăcute relaţiile :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
A A A
A A A
A A A
N
N
N
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
ε
ε
ε
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
K
K
K
D D D
D D D
D D D
M
M
M
(3.1
)
Pentru un material unidirecţional rezultă :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
A A A
A A A
A A A
N
N
N
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
ε
ε
ε
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
3
6
2
1
12
K
K
K
A A A
A A A
A A A
h
M
M
M
(3.1
)
Flexibilităţile unui stratifict oarecare pot fi determinate plecand de la relaţiile (),
(), şi () :
Putem scrie :
{ } [ ] { } [ ] { }
{ } [ ] { } [ ]{ } M N K
M N
δ β
β α ε
+ ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·

(3.1
)
şi :
137
{ } [ ] { } [ ] { }
[ ] [ ]
[ ] { } [ ] [ ] { } [ ] [ ] { } K B A A A N A
A A
K B A N
o
o
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ · ⋅
·
⋅ + ⋅ ·

ε
ε
1
(3.1
)
Dar :
[ ] [ ] [ ] 1 · ⋅ A A - matricea unitate (3.1
)
şi rezultă :
{ } [ ] { } [ ] [ ] { } K B A N A
o
⋅ ⋅ − ⋅ · ε
(3.1
)
Relaţia () implică :
{ } [ ] { } [ ] { } K D B M
o
⋅ + ⋅ · ε
(3.1
)
şi cu () rezultă :
{ } [ ] [ ]{ } [ ] [ ]{ } { } [ ] { } K D K B A B N A B M ⋅ + ⋅ ⋅ − ⋅ · (3.1
)
{ } [ ] [ ]{ } [ ] [ ] [ ] [ ] { } K B A B D N A B M ⋅ ⋅ ⋅ − + ⋅ ·
(3.1
)
Se multiplică
{ } M
cu [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) :
1 −
⋅ ⋅ − B A B D
[ ] [ ] [ ] [ ] ( )
1 −
⋅ ⋅ − B A B D { } [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) [ ] [ ]{ } { } K N A B B A B D M + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − ·
−1

(3.1
)
şi :
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) [ ] [ ] [ ] { } [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) { }
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) B A B D
A B B A B D
M B A B D N A B B A B D K
⋅ ⋅ − ·
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − − ·
⋅ ⋅ − + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ − − ·

− −
δ
β
1
*
1 1

(3.1
)
Relaţiile () şi () dau :
{ } [ ]{ } [ ][ ] [ ]{ } [ ] [ ] [ ] { }
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] [ ]{ } [ ] [ ] [ ] { } M B A N B A A
M B A N B A N A
o
o
⋅ ⋅ ⋅ − − ⋅ ⋅ + ·
⋅ ⋅ ⋅ − − ⋅ + ·
δ β ε
δ β ε
*
*
(3.1
)
unde :
138
{ } [ ] [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) [ ] [ ] [ ]
[ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] [ ] ( ) B A B D B A B A
A B B A B D B A A
B A A
o
⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ − · ⋅ ⋅ − ·
⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ +
· − ⋅ ⋅ + ·

δ β
β ε
1
*
(3.1
)
Elementele expresiilor (), (), (), () sunt flexibilităţile unui stratificat oarecare.
5
STUDII DE CAZ
5.1 Aplicaţia 1 – Calculul unei cupole în stadiul de membrană
5.1.1 Enunţ
Să se verifice, în stadiul de membrană, starea de tensiune din cupola prezentată în
fig. 5.1, acţionată de greutatea proprie şi de zăpadă. Cupola este realizată dintr-un
material compozit grafit-epoxi alcătuit din lamele simetrice intersectate la 90
o


i
=0
o
→50% şi (θ
i
=90
o
→50%).
139
R R
R
R = 4 , 0 0 m R = 4 , 0 0 m
3 , 4 5 8 5 m 3 , 4 5 8 5 m
3 0
o
6
0 o
R
=
4
,
0
0
m
2
,
5
0
m
ϕ
ϕ
I
I I
D e t . A
I - I D e t . B
ψ
d ψ
R s i n ϕ
D e t . A
N
N
ϕ
ϕ
+
ϕ
d
d
ϕ
R
R
D e t . B
N
N
ϕ
ϕ
1
1
Fig. 5.1
5.1.2 Caracteristicile firelor de grafit şi a matricei epoxidice
 Valori numerice tipice firelor din grafit
• densitatea ρ
f
=1.700 kg/m
3
,
• modulul de elasticitate longitudinal E
f
=2,3x10
6
daN/cm
2
,
• coeficientul lui Poisson ν
f
=0,2,
• rezistenţa la întindere longitudinală X
f
=2,8x10
4
daN/cm
2
,
• fracţiunea volumetrică a compozitului V
f
=0,7
 Valori numerice tipice ale matricei epoxidice
• densitatea ρ
f
=1.700 kg/m
3
,
• modulul de elasticitate longitudinal E
f
=3,5x10
6
daN/cm
2
,
• coeficientul lui Poisson ν
f
=0,4,
• rezistenţa la întindere longitudinală X
f
=350 daN/cm
2
,
• fracţiunea volumetrică a compozitului V
f
=0,3
5.1.3 Valori numerice tipice ale compozitului grafit-epoxi (date de literatura de
specialitate)
140
• rezistenţa la întindere transversală Y
t
=400 daN/cm
2
,
(perpendiculară pe fire)
• rezistenţa la forfecare S=680 daN/cm
2
,
5.1.4 Realizarea materialului compozit
Grosimea unei lamele este 0,13mm. Compozitul are 30 de lamele. Grosimea
materialului compozit este de 4mm. Diferenţa dintre grosimea compozitului şi grosimile
cumulate ale lamelelor (30x0,13=3,9mm) rezultă din abaterile tehnologice.
5.1.5 Determinarea caracteristicilor lamelei compozite grafit-epoxi prin metodele
specifice micromecanicii
• Densitatea
m m f f
V V ⋅ + ⋅ · ρ ρ ρ
3
/ 00 , 1550 3 , 0 1200 7 , 0 1700 m kg · ⋅ + ⋅ · ρ
(vezi 2.12)
• Modulul de elasticitate longitudinală după direcţia forelor (E
1
)
m m f f
E V E V K E ⋅ + ⋅ ⋅ ·
1
unde K este coeficientul de punere în operă, având, pentru
majoritatea compozitelor, valoarea K=0,9.
2 4 6
1
/ 50 , 1459 10 5 , 3 3 , 0 10 3 , 2 7 , 0 9 , 0 cm daN E · ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ·
(vezi 2.12)
• Modulul de elasticitate longitudinală perpendicular pe direcţia forelor (E
2
)
f m m f
m f
E V E V
E E
E
⋅ + ⋅

·
2
2
6 4
4 6
2
/ 20 , 666 . 112
10 3 , 2 3 , 0 10 5 , 3 7 , 0
10 5 , 3 10 3 , 2
cm daN E ·
⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
·
(vezi 2.12)
• Coeficienţii lui Poisson, ν
12
şi ν
21
m m f f
V V ν ρ ν ν ⋅ + ⋅ ·
12
26 , 0 2 , 0 7 , 0 4 , 0 3 , 0
12
· ⋅ + ⋅ · ν
(vezi 2.12)
m m f f
V V ν ρ ν ν ⋅ + ⋅ ·
12
26 , 0 2 , 0 7 , 0 4 , 0 3 , 0
12
· ⋅ + ⋅ · ν
(vezi 2.12)
141
02 , 0
500 . 459 . 1
2 , 666 . 112
26 , 0
21
1
2
12 21
· ⋅ ·
⋅ ·
ν
ν ν
E
E
(vezi 2.12)
• Modulul de elasticitate transversală (G
12
)
f m m f
m f
G V G V
G G
G
⋅ + ⋅

·
12
( ) ( )
2
6
/ 33 , 333 . 958
2 , 0 1 2
10 3 , 2
1 2
cm daN
E
G
f
f
f
·
+

·
+
·
ν
( ) ( )
2
12
2
4
/ 436 . 40
500 . 12 7 , 0 33 , 333 . 958 3 , 0
33 , 333 . 958 500 . 12
/ 500 . 12
4 , 0 1 2
10 5 , 3
1 2
cm daN G
cm daN
E
G
m
m
m
·
⋅ + ⋅

·
·
+

·
+
·
ν
(vezi 2.12)
• Rezistenţa la întindere longitudinală
m
m
mR
E
X
· ε
, deformaţia la rupere a matricei :
01 , 0
10 5 , 3
350
4
·

·
mR
ε
(vezi 2.12)
f
f
fR
E
X
· ε
, deformaţia la rupere a firelor :
01217 , 0
10 3 , 2
10 8 , 2
6
4
·


·
fR
ε
fR
ε
>
mR
ε
⇒ f f t
X V X ⋅ ·
,
2
4
600 . 19 10 8 , 2 7 , 0
cm
daN
X
t
· ⋅ ⋅ ·
V
f
> V
f,transfer
(≅0,1)
(vezi 2.12)
• Rezistenţa la compresiune longitudinală
Fracţiunea volumetrică a firelor fiind mare,
f
m
c
V
G
X

·
1
1
2
1
/ 67 , 41666
7 , 0 1
12500
cm daN X
c
·

·
(vezi 2.12)
142
Ţinand cont de modul de rupere la forfecare localizată, rezistenţa la compresiune
longitudinală este :
( )
m m f f c
S V S V X ⋅ + ⋅ ⋅ · 2
2
(vezi 2.12)
unde :
• S
f
este rezistenţa la forfecare a firelor,
• S
m
este rezistenţa la forfecare a matricei,
3
f
f
X
S ·
3
m
m
X
S ·

( )
m m f f c
X V X V X ⋅ + ⋅ ⋅ ·
3
2
2
( )
2
2 1
2 4
2
/ 37 , 753 . 22 ) , min(
/ 37 , 753 . 22 350 3 , 0 10 8 , 2 7 , 0
3
2
cm daN X X X
cm daN X
c c c
c
· ·
· ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ·
(vezi 2.12)
• Rezistenţa la compresiune transversală
Ruperea se produce prin forfecarea matricei. Considerand matricea un matrial
omogen şi izotrop, Y
c
devine :
3
m
c
X
Y ·
2
/ 07 , 202
3
350
cm daN Y
c
· ·

(vezi 2.12)
5.1.6 Rigidităţile Q
ij
ale lamelei (ecuaţia )
12 66
12 21
2
22
12 21
1 21
12 21
2 12
12
12 21
1
11
1
1 1
1
G Q
E
Q
E E
Q
E
Q
·
⋅ −
·
⋅ −

·
⋅ −

·
⋅ −
·
ν ν
ν ν
ν
ν ν
ν
ν ν
2
/ 07 , 202
3
350
cm daN Y
c
· ·

(vezi 2.12)
143
2
12 66
2
11
2
12
2
11
/ 00 , 436 . 40
/ 127 , 255 . 113
02 , 0 26 , 0 1
2 , 666 . 112
/ 333 , 446 . 29
02 , 0 26 , 0 1
2 , 666 . 112 26 , 0
/ 071 , 129 . 467 . 1
02 , 0 26 , 0 1
500 . 459 . 1
cm daN G Q
cm daN Q
cm daN Q
cm daN Q
· ·
·
⋅ −
·
·
⋅ −

·
·
⋅ −
·
5.1.8 Rigidităţile reduse transformate ij
Q
ale lamelei
• Determinarea invarianţilor
8
4 2
8
4 6
8
4 2
2
8
4 2 3 3
66 12 22 11
5
66 12 22 11
4
66 12 22 11
3
22 11
2
66 12 22 11
1
Q Q Q Q
U
Q Q Q Q
U
Q Q Q Q
U
Q Q
U
Q Q Q Q
U
+ − +
·
− + +
·
− − +
·

·
+ + +
·
()
4415 , 404 . 210
8
436 . 40 4 333 , 446 . 29 2 127 , 255 . 113 071 , 129 . 467 . 1
7745 , 414 . 199
8
436 . 40 4 333 , 446 . 29 6 127 , 255 . 113 071 , 129 . 467 . 1
4415 , 968 . 169
8
436 . 40 4 333 , 446 . 29 2 127 , 255 . 113 071 , 129 . 467 . 1
972 , 936 . 676
2
127 , 255 . 113 071 , 129 . 467 . 1
6575 , 223 . 620
8
436 . 40 4 333 , 446 . 29 2 127 , 255 . 113 3 071 , 129 . 467 . 1 3
5
4
3
2
1
·
⋅ − ⋅ − +
·
·
⋅ − ⋅ + +
·
·
⋅ − ⋅ − +
·
·

·
·
⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅
·
U
U
U
U
U
(
)
• Rigidităţile reduse transformate
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 11
U U U Q + + · ()
θ 4 cos
3 4 12
U U Q − · ()
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 22
U U U Q + − · ()
144
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
16
U
U
Q + ·
()
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
26
U
U
Q − ·
()
θ 4 cos
3 5 66
U U Q − · ()
θ θ cos4 4415 , 968 . 169 2 cos 9720 , 936 . 676 6575 , 223 . 620
11
⋅ + ⋅ + · Q ()
θ cos4 4415 , 968 . 169 7745 , 414 . 6199
12
⋅ − · Q ()
θ θ cos4 4415 , 968 . 169 2 cos 9720 , 936 . 676 6575 , 223 . 620
22
⋅ + ⋅ − · Q ()
θ θ 4 s 4415 , 968 . 169 2 sin 9720 , 936 . 676
2
1
16
in Q ⋅ + ⋅ ⋅ ·
()
θ θ 4 s 4415 , 968 . 169 2 sin 9720 , 936 . 676
2
1
26
in Q ⋅ − ⋅ ⋅ ·
()
θ 4 cos 4415 , 968 . 169 4415 , 404 . 210
66
⋅ − · Q ()
5.1.7 Modulii echivalenţi ai stratificatului (A
ij
)
• Fracţiunile volumetrice ale lamelelor de orientare θ
i
h
h
V
i
i ·
()
h grosimea stratificatului ;
h grosimea tuturor lamelelor de orientare θ
i
;
Pentru θ
i
=0
o
:
5 , 0 · ·
h
h
V
o
o
()
Pentru θ
i
=90
o
:
5 , 0
90
90 · ·
h
h
V
()
• Factorii geometrici V (ecuaţia )
145
o o
o
o o
o
o o
o
o o
o
V V V
V V V
V V V
V V V
180 sin 0 sin
180 cos 0 sin
360 cos 0 cos
180 cos 0 cos
90
4
90
3
90
2
90
1
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
()
0 0 0
0 0 0
1 5 , 0 5 , 0
0 5 , 0 5 , 0
4
3
2
1
· + ·
· + ·
· + ·
· − ·
V
V
V
V ()
5.1.8 Modulii echivalenţi ai stratificatului, A
ij
(ecuaţia)
( )
2 3 1 2 1 11
V U V U U h A + + ·
(3.1
)

,
_

¸
¸
− ·
4 3 3 2 26
2
1
V U V U h A
(3.1
)
( )
2 3 5 66
V U U h A − ·
(3.1
)
( )
2 3 4 12
V U U h A − ·
(3.1
)

,
_

¸
¸
+ ·
4 3 3 2 16
2
1
V U V U h A
(3.1
)
( )
2 3 1 2 1 22
V U V U U h A + − ·
(3.1
)
( ) ( ) 8396 , 076 . 316 4415 , 968 . 169 6575 , 223 . 620 4 , 0 4 , 0
3 1 11
· + · + · U U A
(3.1
)
( ) ( ) 5332 , 778 . 11 4415 , 968 . 169 7745 , 414 . 199 4 , 0 4 , 0
3 4 12
· − · − · U U A
(3.1
)
0
16
· A
(3.1
)
( ) 8396 , 076 . 316 4 , 0
11 3 1 22
· · + · A U U A
146
(3.1
)
0
26
· A
(3.1
)
( ) ( ) 40 , 174 . 16 4415 , 968 . 169 4415 , 404 . 210 4 , 0 4 , 0
3 5 66
· − · − · U U A
(3.1
)
5.1.9 Matricea modulilor echivalenţi ai stratificatului
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
4 , 174 . 16 0 0
0 96 316.076,83 2 11.778,533
0 2 11.778,533 96 316.076,83
ij
A
(3.1
)
5.1.10 Matricea
[ ]
ij
a
[ ] [ ]
1 −
·
ij ij
A a
(3.1
)
[ ]
1
1
1
]
1

¸

⋅ ·

26095 , 618 0 0
0 31,69390 1,18062 -
0 1,18062 - 31,69390
10
7
ij
a
(3.1
)
5.1.11 Calculul încărcărilor
• Greutatea proprie
2 3
/ 82 , 6 1 , 1 1550 10 4 1 1
1 1
m daN g
n h g
· ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·

γ
(3.1
)
• Zăpada (STAS 10101/21-92)
z e z
n
z
g c c p ⋅ ⋅ ·
1
(3.1
)
c
e
coeficient de expunere
Se adoptă c
e
=0,8 condiţii normale de expunere
c
zi
coeficient de aglomerare a zăpezii
Se adoptă c
zi
=1 (pentru siguranţă)
g
z
greutatea de referinţă a lamelei de zăpadă
Se adoptă g
z
=150 daN/m
2
(pentru zona C)
147
2
/ 120 150 1 8 , 0 m daN p
n
z
· ⋅ ⋅ ·
n
z F z
p p ⋅ · γ
(3.1
)
unde :
γ
F
coeficient parţial de securitate
z e
p
a F
g c
g

⋅ − · 4 , 0 γ γ
(3.1
)
γ
a
=2,2 clasa de importanţă III
2 , 6
1 , 1
· ·
g
g
p
2
/ 52 , 261 120 1793 , 2
1793 , 2
150 8 , 0
2 , 6
4 , 0 2 , 2
m daN p
z
F
· ⋅ ·
·

− · γ
(3.1
)
5.1.12 Starea de eforturi în stadiul de membrană
ϕ
[ ] daN

,
_

¸
¸
+
+
⋅ − ·
2 cos 1
p g
R N
ϕ
ϕ
[ ] daN
1
]
1

¸

+ ⋅

,
_

¸
¸
+
− ⋅ − · ϕ
ϕ
ϕ
ϕ
2 cos
2 cos 1
1
cos
p
g R N
[ ] daN
0 -536,68 -536,68
15 -536,92 -465,44
30 -537,66 -270,53
45 -539,02 -3,31
60 -541,23 266,07
5.1.13 Starea de deformaţie pentru
o
0 · ϕ
{ } [ ] { } N a
ij
o
⋅ · ε
(ec.)
148
0
10 637587 , 1 87 , 375 . 16 10
10 637587 , 1 87 , 375 . 16 10
10
0
68 , 536
68 , 536
26095 , 618 0 0
0 31,69390 1,18062 -
0 1,18062 - 31,69390
10
6
5 9
2
5 9
1
2 7
6
2
1
·
⋅ − · ⋅ − ·
⋅ − · ⋅ − ·

¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹



1
1
1
]
1

¸

⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


− −
o
o
o
o
o
o
ε
ε
ε
ε
ε
ε
(3.1
)
5.1.14 Starea de deformaţie pentru
o
60 · ϕ
{ } [ ] { } N a
ij
o
⋅ · ε
(ec.)
0
10 74678 , 1 82 , 467 . 17 10
10 90656 , 0 78 , 071 . 9 10
10
0
23 , 541
07 , 266
26095 , 618 0 0
0 31,69390 1,18062 -
0 1,18062 - 31,69390
10
6
5 9
2
5 9
1
2 7
6
2
1
·
⋅ − · ⋅ − ·
⋅ · ⋅ − ·

¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅
1
1
1
]
1

¸

⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


− −
o
o
o
o
o
o
ε
ε
ε
ε
ε
ε
(3.1
)
5.1.15 Starea de deformaţie pentru :

0 · ϕ
• lamele orientate după direcţiile 1 şi 2 (fig. )
5 5
5
6
2
1
10
0
10 637587 , 1
10 637587 , 1
− −


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ −
⋅ −
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
ε
ε
ε
(3.1
)
2 ( ϕ )
2 ( ϕ )
1 ( ψ ) 1 ( ψ )
Fig.
Se cunoaşte vectorul
{ }
2 , 1
o
ε
şi dorim să determinăm vectorul
{ }
y x,
σ
149
Începem cu relaţia ():
{ } [ ] { }
y x P y x
Q
, ,
ε σ ⋅ ·
(ec.)
Aplicăm relaţia (3.97):
{ } [ ] { }
,
,
, y x
R
y x
ε ε ⋅ ·
(ec.)
şi se obţine:
{ } [ ] [ ] { }
,
,
, y x
R Q
P y x
ε σ ⋅ ⋅ ·
(ec.)
Scriem
{ }
,
, y x
ε
în funcţie de
{ }
,
2 , 1
ε
(ecuaţia)
{ } [ ] { }
,
2 , 1
1 ,
,
ε ε ⋅ ·

T
y x
(ec.)
ceea ce conduce la :
{ } [ ] [ ] [ ] { }
, 1
,
2 , 1
ε σ

⋅ ⋅ · T R Q
P y x
(ec.)
Plecand de la relaţia () – cazul lamelelor interasectate la 90
o
şi ţinand cont de
faptul că ϕψ
N
este 0 pentru orice ϕ şi ψ , Α
16
·Α
26
·0 rezultă că
o
6
ε =0 şi :
{ } { }
2 , 1
,
2 , 1
o o
ε ε ·
(ec.)
Pentru acest caz particular, relaţia (5.1) devine :
{ } [ ] [ ] [ ] { } ( ) [ ] { }
2 , 1
1
,
2 , 1
o
pt
o
P y x
Q T R Q ε θ ε σ ⋅ · ⋅ ⋅ ·

(ec.)
[ ]
1
1
1
]
1

¸

− −


1
1
1
]
1

¸

·
1
1
1
]
1

¸

− −


1
1
1
]
1

¸


1
1
1
]
1

¸

·
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ
2 2
2 2
2 2
66 26 16
26 22 12
16 12 11
2 2
2 2
2 2
66 26 16
26 22 12
16 12 11
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
2
2
2
sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
2 0 0
0 2 0
0 0 1
) (
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q Q Q
Q
pt
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=0
o
150
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

· ·
872 . 80 0 0
0 127 . 255 . 113 333 . 446 . 29
0 333 . 446 . 29 071 . 129 . 467 . 1
) 0 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=15
o
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸



· ·
20645 , 037 . 70 1985 , 952 . 20 6845 , 420 . 359
436 . 40 0023 , 641 . 107 8152 , 752 . 125
436 . 40 45767 , 060 . 35 589 , 822 . 370 . 1
) 15 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=30
o
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸



· ·
436 . 40 27233 , 290 . 36 8868 , 534 . 622
20645 , 037 . 70 9285 , 302 . 92 0175 , 867 . 388
20645 , 037 . 70 5315 , 398 . 50 387 , 708 . 107 . 1
) 30 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=45
o
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

⋅ −

· ·
−10
10 689 , 1 397 , 904 . 41 369 , 841 . 718
872 . 80 73 , 350 . 71 702 , 287 . 748
872 , 80 73 , 350 . 71 702 , 287 . 748
) 45 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=60
o
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸



· ·
436 . 40 27233 , 290 . 36 8868 , 534 . 622
20645 , 037 . 70 5315 , 398 . 50 8386 , 770 . 110
20645 , 037 . 70 9285 , 302 . 92 0175 , 867 . 388
) 60 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=75
o
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

− −

· ·
20645 , 037 . 70 1985 , 952 . 20 6845 , 420 . 359
436 . 40 45767 , 060 . 35 2589 , 082 . 137
436 . 40 0023 , 641 . 107 8152 , 752 . 125
) 75 (
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea matricei
( ) [ ] θ
pt
Q
, pentru θ=90
o
151
[ ] ⋅
1
1
1
]
1

¸

− ⋅ − ⋅

⋅ −
· ·
− −


872 . 80 10 313 . 51 10 8029 , 8
10 9036 , 9 333 , 446 . 29 071 , 129 . 467 . 1
10 9036 , 9 127 , 255 . 113 333 , 446 . 29
) 90 (
12 11
12
12
o
pt
Q θ
(
)
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=0
o
Se aplică relaţia ():
{ } ( ) [ ] { }
2 , 1 ,
o
pt t x
Q ε θ σ ⋅ ·
(ec.)
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
0


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
θ
τ
σ
σ
pt
xy
y
x
Q
(ec.)
0
/ 337 , 2
/ 508 , 24
2
2
·
− ·
− ·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
(ec.)
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=0
o
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
15


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 543 , 5
/ 822 , 3
/ 023 , 23
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=30
o
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
30


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 600 , 9
/ 880 , 7
/ 965 , 18
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
152
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=45
o
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
45


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 085 , 11
/ 422 , 13
/ 422 , 13
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=60
o
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
60


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 600 , 9
/ 965 , 18
/ 880 , 7
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=75
o
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
75


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 543 , 5
/ 023 , 23
/ 822 , 3
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=90
o
153
( ) [ ]
5
10
0
637587 , 1
637587 , 1
90


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
0
/ 508 , 24
/ 337 , 2
2
2
·
− ·
− ·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
5.1.16 Determinarea stării de tensiune pentru :
o ϕ·60
ο
o lamelele sunt orientate după direcţia 1,
5
6
2
1
10
0
74678 , 1
90656 , 0


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
ε
ε
ε
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=0
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
90


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
0
/ 711 , 1
/ 786 , 12
2
2
·
− ·
·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=15
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
15


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 624 , 3
/ 74 , 0
/ 815 , 11
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=30
o
154
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
30


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 278 , 6
/ 913 , 1
/ 162 , 9
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
·
·
·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=45
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
45


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 249 , 7
/ 537 , 5
/ 537 , 5
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
·
·
·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=60
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
60


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 278 , 6
/ 162 , 9
/ 913 , 1
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
·
·
·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=75
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
75


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
155
2
2
2
/ 624 , 3
/ 815 , 11
/ 74 , 0
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
·
·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=90
o
( ) [ ]
5
10
0
74678 , 1
90656 , 0
90


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
0
/ 786 , 12
/ 711 , 1
2
2
·
·
− ·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
5.1.17 Determinarea stării de tensiune pentru :
o ϕ·60
ο
o lamelele sunt orientate după direcţia 2,
5
6
2
1
10
0
90656 , 0
74678 , 1


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
ε
ε
ε
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=0
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
0


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
0
/ 512 , 0
/ 361 , 25
2
2
·
·
− ·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=15
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
15


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
156
2
2
2
/ 468 , 6
/ 221 , 1
/ 627 , 23
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=30
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
30


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 203 , 11
/ 956 , 5
/ 892 , 18
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=45
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
45


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 936 , 12
/ 424 , 12
/ 424 , 12
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=60
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
60


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 203 , 11
/ 892 , 18
/ 956 , 5
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=75
o
157
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
75


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
2
2
2
/ 468 , 6
/ 627 , 23
/ 221 , 1
cm daN
cm daN
cm daN
xy
y
x
− ·
− ·
− ·
τ
σ
σ
• Determinarea stării de tensiune pentru θ=90
o
( ) [ ]
5
10
0
90656 , 0
74678 , 1
90


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹−
⋅ · ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
pt
xy
y
x
Q θ
τ
σ
σ
0
/ 361 , 25
/ 512 , 0
2
2
·
− ·
·
xy
y
x
cm daN
cm daN
τ
σ
σ
ϕ Orientarea
lamelei
θ
(
ο
)
σ
x
(daN/cm
2
)
σ
y
(daN/cm
2
)
τ
xy
(daN/cm
2
)
0
o
1 şi 2
0 -24.508 -2,337 0
15 -23.023 -3,822 -5,543
30 -18.965 -7,880 -9,600
45 -13,422 -13,423 -11,085
60 -7,880 -18,965 -9,600
75 -3,822 -23.023 -5,543
90 -2,337 -24.508 0
60
o
1
0 12,786 -1,712 0
115 11,815 -0,74 3.624
30 9,162 1,913 6,278
45 5,537 5,537 7,249
60 1,913 9,162 6,278
75 -0,74 11,815 3,624
90 -1,711 12,786 0
60
o
2
0 -25,361 0,513 0
115 -23,627 -1,221 -6,468
30 -18,892 -5,956 -11,203
45 -12,424 -12,424 -12,936
158
60 -5,956 -18,892 -11,203
75 -1,221 -23,627 6.468
90 0,513 25,361 0
S-a convenit semnul „-„ pentru compresiune şi „+” pentru întindere.
5.1.19 Aplicaţii ale criteriului σ
max
Conform acestui criteriu, trebuiesc respectate condiţiile ()
S
Y Y
X X
t c
t c
<
< <
< <
12
2
1
τ
σ
σ
(
)
Vectorul tensiunilor principale
{ }
2 , 1
σ
se obţine cu relaţia () :
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

− −

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
τ
σ
σ
θ θ θ θ θ θ
θ θ θ θ
θ θ θ θ
τ
σ
σ

sin cos cos sin cos sin
cos sin 2 cos sin
cos sin 2 sin cos
2 2
2 2
2 2
12
2
1
(
)
Dar pentru θ=0
O
, tensiunile principale σ
x
, σ
y
şi τ
xy
sunt tocmai componentele
vectorului
{ }
2 , 1
σ
şi nu contează ce transformare () produce acelaţi vector
{ }
2 , 1
σ
. Plecand
de la această consideraţie, aplicarea criteriului lui smax implică verificarea inegalităţilor
() pentru fiecare unghi θ şi fiecare lamelă. Relaţiile () devin :
S
Y Y
X X
yx
t y c
t x c
< · ·
< · · <
< · · <
) 0 (
) 0 (
) 0 (
12
2
1
θ τ τ
θ σ σ
θ σ σ
(
)
• Verificare pentru ϕ=0
o
, lamelele 1 şi 2
680 0
400 337 , 2 07 , 202
600 . 19 508 , 24 37 , 753 . 22
2 , 1
2
1
< ·
< − · < −
< − · < −
τ
σ
σ
(
)
Tensiunile sunt exprimate în daN/cm
2
.
• Verificare pentru ϕ=60
o
, lamela 1
680 0
400 711 , 1 07 , 202
600 . 19 786 , 12 37 , 753 . 22
2 , 1
2
1
< ·
< − · < −
< − · < −
τ
σ
σ
(
)
Tensiunile sunt exprimate în daN/cm
2
.
159
• Verificare pentru ϕ=60
o
, lamela 2
680 0
400 512 , 0 07 , 202
600 . 19 361 , 25 37 , 753 . 22
2 , 1
2
1
< ·
< − · < −
< − · < −
τ
σ
σ
(
)
Tensiunile sunt exprimate în daN/cm
2
.
5.1.20 Aplicarea Criteriului Tsai-Hill
Criteriul Tsai-Hill exprimă relaţia () sub forma inegalităţii:
1
2
2
12
2
2
2
2
2
2
2
1
< + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
(
)
o Verificare pentru ϕ=0
o
, lamelele 1 şi 2
( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
1 10 348 , 1
07 , 202
337 , 2
37 , 753 . 22
337 , 2 508 , 24
37 , 753 . 22
508 . 24
4
2
2
2 2
2
< ⋅ ·


+

− ⋅ −




(
)
o Verificare pentru ϕ=60
o
, lamela 1
S
Y cm daN
X cm daN
c
t
→ ·
→ − ·
→ ·
0
/ 711 , 1
/ 786 . 12
12
2
2
2
1
τ
σ
σ
(
)
Criteriul implică existenţa relaţiei () sub forma inegalităţii:
1
2
2
12
2
2
2
2
2
2
2
1
< + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
(
)
( ) ( )
( )
1 10 218 , 7
07 , 202
711 , 1
19600
711 , 1 786 , 12
600 . 19
786 , 12
5
2
2
2 2
2
< ⋅ ·


+
− ⋅


(
)
o Verificare pentru ϕ=60
o
, lamela 2
S
X cm daN
X cm daN
t
c
→ ·
→ ·
→ − ·
0
/ 513 , 0
/ 361 , 25
12
2
2
2
1
τ
σ
σ
(
)
160
Criteriul implică existenţa relaţiei () sub forma inegalităţii:
1
2
2
12
2
2
2
2
2
2
2
1
< + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
(
)
( )
( )
( ) ( )
( )
( )
( )
1 10 906 , 2
400
512 , 0
37 , 753 . 22
512 , 0 361 , 25
37 , 753 . 22
361 , 25
6
2
2
2 2
2
< ⋅ · +

⋅ −




(
)
5.2 Aplicaţia 2 – Calculul unui luminator
5.2.1 Enunţ
Să se verifice starea de deformaţie şi de tensiune a luminatorului din fig. 5.3,
realizat dintr-un material compozit sticlă-epoxi cu următoarele valori numerice tipice :
V
f
=0,45 X
t
=10.620 daN/cm
2
,
ρ=1.800 daN/m
3
, X
c
=6.100 daN/cm
2
,
E
1
=386.000 daN/cm
2
, Y
t
=310 daN/cm
2
,
E
2
=82.700 daN/cm
2
, Y
c
=1.180 daN/cm
2
,
ν
12
=0,26, S=720 daN/cm
2
G=41.400 daN/cm
2
,
Compozitul sticlă-epoxi utilizat este un material realizat din mai multe lamele simetrice,
având caracteristicile:
• grosimea unel lamele este de 0,13mm,
• caracteristicile tuturor lamelelor sunt identice,
• pe direcţia 1 sunt orientate 10 lamele (θ=0
o
) – fig. 5.4,
• pe direcţia 2 sunt orientate 20 de lamele (θ=90
o
) – fig. 5.4,
1 0 0 c m
6
0
c
m
1
2
Fig. 5.3
161
1
θ · 0
θ · 9 0
ο
ο
0
,
1
3
0
,
2
6
0
,
3
9
0
,
6
5
0
,
7
8
1
,
0
4
1
,
1
7
1
,
4
3
1
,
5
6
1
,
9
5
1
2
3
4
5
6
7
8
9
1 0
1 1
1 2
1 3
1 4
1 5
Fig. 5.4
5.2.2 Coeficienţii lui Poisson ν
21

0557 , 0
386000
82700
26 , 0
21
1
2
12 21
· ⋅ ·
⋅ ·
ν
ν ν
E
E
(vezi 2.12)
5.2.3 Rigidităţile Q
ij
ale lamelei
12 66
12 21
2
22
12 21
1 21
12 21
2 12
12
12 21
1
11
1
1 1
1
G Q
E
Q
E E
Q
E
Q
·
⋅ −
·
⋅ −

·
⋅ −

·
⋅ −
·
ν ν
ν ν
ν
ν ν
ν
ν ν
2
12 66
2
22
2
12
2
11
/ 400 . 41
/ 2608 , 915 . 83
0557 , 0 26 , 0 1
700 . 82
/ 1414 , 816 . 21
0557 , 0 26 , 0 1
000 . 386 0557 , 0
/ 1968 , 672 . 391
0557 , 0 26 , 0 1
000 . 386
cm daN G Q
cm daN Q
cm daN Q
cm daN Q
· ·
·
⋅ −
·
·
⋅ −

·
·
⋅ −
·
5.2.4 Rigidităţile reduse transformate ij
Q
ale lamelei
162
• Determinarea invarianţilor
2 66 12 22 11
5
2 66 12 22 11
4
2 66 12 22 11
3
2 22 11
2
2 66 12 22 11
1
/ 3968 , 694 . 74
8
4 2
/ 5382 , 110 . 55
8
4 6
/ 3968 , 294 . 33
8
4 2
/ 4680 , 878 . 153
2
/ 3319 , 499 . 204
8
4 2 3 3
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
·
+ − +
·
·
− + +
·
·
− − +
·
·

·
·
+ + +
·
()
• Rigidităţile reduse transformate
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 11
U U U Q + + · ()
θ 4 cos
3 4 12
U U Q − · ()
θ θ 4 cos 2 cos
3 2 1 22
U U U Q + − · ()
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
16
U
U
Q + ·
()
θ θ 4 sin 2 sin
2
3
2
26
U
U
Q − ·
()
θ 4 cos
3 5 66
U U Q − · ()
5.2.5 Factorii geometrici W
163
dz z W
dz z W
dz z W
dz z W
h
h
h
h
h
h
h
h
⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ·








θ
θ
θ
θ
4 sin
, 2 sin
, 4 cos
, 2 cos
2
2
2
4
2
2
2
3
2
2
2
2
2
2
2
1
Conform fig. 5.4 factorii geometrici au expresiile:
3
56 , 1
43 , 1
95 , 1
56 , 1
2 2
17 , 1
04 , 1
43 , 1
17 , 1
2 2
78 , 0
65 , 0
04 , 1
78 , 0
2 2
39 , 0
26 , 0
65 , 0
39 , 0
2 2
13 , 0
0
26 , 0
13 , 0
2 2 2
2
2
1
81948333 , 2
) 180 cos 0 cos 180 cos 0 cos
180 cos 0 cos 180 cos 0 cos
180 cos 0 cos ( 2 2 cos
mm
dz z dz z dz z dz z
dz z dz z dz z dz z
dz z dz z dz z W
o o o o
o o o o
o o
h
h
− ·
· ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅
+ ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅
+ ⋅ + ⋅ · ⋅ ⋅ ·
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫

θ
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫
· ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅
+ ⋅ + ⋅ + ⋅ + ⋅
+ ⋅ + ⋅ · ⋅ ⋅ ·

56 , 1
43 , 1
95 , 1
56 , 1
3 2 2
17 , 1
04 , 1
43 , 1
17 , 1
2 2
78 , 0
65 , 0
04 , 1
78 , 0
2 2
39 , 0
26 , 0
65 , 0
39 , 0
2 2
13 , 0
0
26 , 0
13 , 0
2 2 2
2
2
2
94325 , 4 ) 360 cos 0 cos 360 cos 0 cos
360 cos 0 cos 360 cos 0 cos
360 cos 0 cos ( 2 4 cos
mm dz z dz z dz z dz z
dz z dz z dz z dz z
dz z dz z dz z W
o o o o
o o o o
o o
h
h
θ
Valorile W
i
sunt:
164
0
10 94325 , 4
10 81948333 , 2
4 3
3 3
2
3 3
1
· ·
⋅ ·
⋅ − ·


W W
cm W
cm W
5.2.6 Determinarea modulilor de încovoiere
( )
2 3
3
4 1 66
4 3 3 2 26
4 3 3 2 16
2 3 1 2
3
1 22
2 3
3
4 12
2 3 1 2
3
1 11
24
2
1
2
1
12
12
12
W U
h
U U D
W U W U D
W U W U D
W U W U
h
U D
W U
h
U D
W U W U
h
U D
⋅ − ⋅ − ·
⋅ − ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ − ⋅ ·
⋅ − ⋅ ·
⋅ + ⋅ + ⋅ ·
h=0,39cm
D
11
=741,61607
D
12
=107,84264
D
22
=1609,33163
D
16
=0
D
26
=0
D
66
=204,65055
(3.1
)
5.2.7 Calculul încărcărilor
• Greutatea proprie
h=0,39cm
D
11
=741,61607
2 3
/ 722 , 7 1 , 1 1800 10 9 , 3 1 1
1 1
m daN g
n h g
· ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·

γ
(3.1
)
• Încărcarea din zăpadă (STAS 10101/21-92)
După (5.1.11):
165
2
e
p
F
2
/ 192 , 261 120 1766 , 2
1766 , 2 0585 , 0 4 , 0 2 , 2
0585 , 0
150 0,8
7,02

c
g
02 , 7 1 , 1 /
2 , 2 ) ( ) tan (
4 , 0 ) ( ) (
p
/ 120
m daN p
g
g g
III f ta impor de clasa f
g c
g
C f zonă f
p
m daN p
z
F
z
p
a
z e
p
a
n
z F z
n
z
· ⋅ ·
· ⋅ − ·
·

·

· ·
· · ·

⋅ − · · ·
⋅ ·
·
γ
γ
γ γ
γ
p
zR
încărcarea din zăpadă pentru verificarea rigidităţii:
2
/ 596 , 166 120 3883 , 1
3883 , 1 0585 , 0 2 , 0 4 , 1
4 , 1 ) ( ) tan (
m daN p
III f ta impor de clasa f
p p
zR
o
c
n
z o zR
· ⋅ ·
· ⋅ − ·
· · ·
⋅ ·
γ
γ
γ
p încărcarea de calcul
p=g+p
z
=7,722+261,192=268,914 daN/m
2
p
R
încărcarea pentru verificarea rigidităţii:
p
R
=g
P
+p
zR
=7,02+166,596=173,616 daN/m
2
5.2.8 Calculul constantelor pratice de încovoiere
Plecând de la ecuaţiile () şi () expresiile constantelor practice de încovoiere pentru
direcţiile 1 şi 2 sunt :
22
3
2
11
3
1
12
12
D h
E
D h
E
f
f

·

·
Valorile 22 11, D D se obţin prin inversarea matricei
[ ] D
(vezi) :
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
65055 , 204 0 0
0 33163 , 1609 84264 , 107
0 84264 , 107 61607 , 741
D
166
[ ] [ ]
64963 , 1593
12
21439 , 734
12
10 274905 , 6
001362 , 0
0048864 , 0 0 0
0 10 274905 , 6 10 1246699 , 9
0 10 1246699 , 9 001362 , 0
3 2
3 1
4
22
11
4 5
5
1

·

·
⋅ ·
·
1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ −
⋅ −
· ·

− −


h
E
h
E
D
D
D D
f
f
5.2.9 Verificarea rigidităţii plăcii
p
R
1
2
p
1 R
p
2 R
1 , 0 0 m
0
,
6
0
m
Fig. 5.5
167
cm
l
v
cm v
cm v
cm v
cm daN p
cm daN p
cm daN p p p
p p
v v
h
I I
l p
I E
l p
v
l p
I E
l p
v
ad
R
R
R R R
R R
R
f
R
R
f
R
2 , 1
50
60
50
7355 , 1
7355 , 1
21439 , 734 384
100 10 786 , 9 5
7348 , 1
64963 , 1593 384
60 016383 , 0 5
/ 10 786 , 9
/ 016383 , 0
/ 0173616 , 0
64963 , 1593 384
60 5
21439 , 734 384
100 5
12
1
64963 , 1593 384
5
384
5
21439 , 734 384
5
384
5
min
max
4 4
1
4
2
4
2
1
2 1
4
2
4
1
2 1
3
2 1
4
2 2
1 2
4
2 2
2
4
1 1
2 1
4
1 1
1
· · ·
·
·

⋅ ⋅ ⋅
·
·

⋅ ⋅
·
⋅ ·
·
· · ·


·


· ·

· ·


·

·


·

·


Verificarea rigidităţii
cm v cm v
cm
l
v
v v
ad
ad
ad
2 , 1 7355 , 1
2 , 1
50
60
50
max
min
max
· ≥ ·
· · ·

Săgeata admisibilă, v
ad
, s-a ales din condiţia că elementul este nestructural,
încărcat cu o frecvenţă redusă de încărcarea naximă, p
R
.
Condiţia de rigiditate nefiind satisfăcută, se aleg, pentru luminator, alte
dimensiuni. Fie cel prezentat în fig. 5.6:
168
1
2
p
1 R
p
2 R
1 , 0 0 m
0
,
5
0
m
p
R
Fig. 5.6
Încărcările se obţin din rezolvarea sistemului:
cm v cm v
cm
l
v
cm
I E
l p
v
cm daN p
cm daN p
cm daN p p
p p
ad
ad
f
R
R
R
R R
R R
1 862 , 0
1
50
50
50
862 , 0
64963 , 1593 384
50 016383 , 0 5
384
5
/ 016876 , 0
/ 10 856 , 4
/ 0173616 , 0
64963 , 1593 384
50 5
21439 , 734 384
100 5
max
2
4
1 2
4
2 2
max
2
4
1
2 1
4
2
4
1
· ≤ ·
· · ·
·

⋅ ⋅
·

·
·
⋅ ·
+


·



5.2.10 Determinarea stării de eforturi
169
1
2
p
1 R
p
2 R
1 , 0 0 m
0
,
5
0
m
p
R
Fig.5,7
Cu metoda echivalenţei săgeţilor, se obţine:
0
9405
8
100 524 , 7
8
1684 , 8
8
50 026139 , 0
8
/ 026139 , 0
/ 10 524 , 7
/ 0268914 , 0
64963 , 1593 384
50 5
21439 , 734 384
100 5
6
2
2
1 1
1
2
2
2 2
2
2
4
1
2 1
4
2
4
1
·
− ·

− ·

− ·
− ·

− ·

− ·
·
⋅ ·
· +


·



M
cm
l p
M
cm
l p
M
cm daN p
cm daN p
cm daN p p
p p
R
R
R R
R R
5.2.11 Determinarea curburilor K
1
, K
2
, K
6
:
{ } [ ] { }
{ } [ ] { } M D K
K D M
⋅ ·
⋅ ·
170
0
00504 , 0
10 35619 , 5
0
1684 , 8
9405 , 0
0048864 , 0 0 0
0 10 274905 , 6 10 124699 , 9
0 10 124699 , 9 001362 , 0
6
2
4
1
4
5
5
3
2
1
·
− ·
⋅ − ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹



1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ −
⋅ −
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹




K
K
K
K
K
K
5.2.12 Determinarea stării de tensiune în lamela 15
cm z 1885 , 0 − ·
• Deformaţiile specifice ale stratificatului
( )
( )
0
10 49998 , 9 1855 , 0 00504 , 0
10 00964 , 1 1855 , 0 10 35619 , 5
6
4
2
4 4
1
2 2
1 1
·
⋅ · − ⋅ − ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ·
⋅ ·
⋅ ·

− −
ε
ε
ε
ε
ε
z K
z K
• Deformaţiile specifice ale lamelei
0
10 49998 , 9
10 00964 , 1
6
4
2
4
1
·
⋅ ·
⋅ ·


ε
ε
ε
• Starea de tensiune pentru θ=0
Pentru θ=0 (fig. 5.8) se obţine:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
xy
y
x
τ
σ
σ
τ
σ
σ
171
θ
θ
1
2
Fig. 5.8
cu îndeplinirea relaţiei:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66
22 12
12 11
12
2
1

0 0
0
0
ε
ε
ε
τ
σ
σ
Q
Q Q
Q Q
şi se obţine:
0
12
2 22 1 12 2
2 12 1 11 1
·
⋅ + ⋅ ·
⋅ + ⋅ ·
τ
ε ε σ
ε ε σ
Q Q
Q Q
0
/ 19771 , 29
10 00964 , 1 1968 , 672 . 391 10 49998 , 9 1414 , 816 . 21
/ 29045 , 374
10 00964 , 1 1414 , 816 . 21 10 49998 , 9 1968 , 672 . 391
12
2
4 4
2
2
4 4
1
·
·
· ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
·
· ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
− −
− −
τ
σ
σ
cm daN
cm daN
5.2.13 Aplicarea Criteriului Tsai-Hill pentru lamela 15 şi θ=0
o
Criteriul Tsai-Hill se exprimă sub forma inegalităţii:
1
2
2
12
2
2
2
2
2
2
2
1
< + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
()
unde:
172
0
/ 19771 , 29
/ 29045 , 374
12
2
2
2
1
·
→ ·
→ ·
τ
σ
σ
t
t
Y cm daN
X cm daN
( )
1 01002 , 0 0
310
19771 , 29
620 . 10
19771 , 29 29045 , 374
620 . 10
29045 , 374
2
2
2
< · +
,
_

¸
¸
+


,
_

¸
¸
()
5.2.14 Determinarea stării de tensiune în lamela 12
cm z 1495 , 0 − ·
• Deformaţiile specifice ale stratificatului şi ale lamelei
( )
( )
0
10 53446 , 7 1495 , 0 00504 , 0
10 00751 , 8 1495 , 0 10 35619 , 5
6
4
2
5 4
1
2 2
1 1
·
⋅ · − ⋅ − ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ·
⋅ ·
⋅ ·

− −
ε
ε
ε
ε
ε
z K
z K
• Starea de tensiune pentru θ=0 (fig. 5.9)
Pentru θ=0 (fig. 5.8) se obţine:
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
12
2
1
xy
y
x
τ
σ
σ
τ
σ
σ
θ
θ
1
2
Fig. 5.9
173
0
/ 97258 , 64
10 53446 , 7 2608 , 915 . 83 10 00751 , 8 1414 , 816 . 21
/ 80047 , 47
10 53446 , 7 1414 , 816 . 21 10 00751 , 8 1968 , 672 . 391
12
2
4 5
2
2
4 5
1
·
·
· ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
·
· ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ·
− −
− −
τ
σ
σ
cm daN
cm daN
5.2.14 Aplicarea Criteriului Tsai-Hill pentru lamela 15 şi θ=0
o
1
2
2
12
2
2
2
2
2
2
2
1
< + +


S Y X X
τ σ σ σ σ
()
unde:
0
/ 97258 , 64
/ 80047 , 47
12
2
2
2
1
·
→ ·
→ ·
τ
σ
σ
t
t
Y cm daN
X cm daN
( )
1 04392 , 0 0
310
97258 , 64
620 . 10
97258 , 64 80047 , 47
620 . 10
80047 , 47
2
2
2
< · +
,
_

¸
¸
+


,
_

¸
¸
()
5.3 Aplicaţia 3 – Calculul unui luminator cutat
5.3.1 Enunţ
Să se verifice starea de deplasare şi de tensiune a luminatorului din fig. 5.10,
realizat dintr-un material compozit sticlă-epoxi cu următoarele valori numerice tipice :
V
f
=0,45 X
t
=10.620 daN/cm
2
,
ρ=1.800 daN/m
3
, X
c
=6.100 daN/cm
2
,
E
1
=386.000 daN/cm
2
, Y
t
=310 daN/cm
2
,
E
2
=82.700 daN/cm
2
, Y
c
=1.180 daN/cm
2
,
ν
12
=0,26, S=720 daN/cm
2
G=41.400 daN/cm
2
,
Compozitul sticlă-epoxi are caracteristicile:

( ) [ ]
S 3 3 3
0 , 30 , 30 , 0 −
(fig. 5.11),
• caracteristicile tuturor lamelelor sunt identice,
• grosimea unei lamele este de 0,13mm.
174
b = 1 5 5 , 5
5 5 / 2 2 5 5 0 , 5 2 5 5 5 / 2
5 0 , 5 / 2 5 0 , 5 / 2
b = 5 5
v ( 2 )
w
u ( 1 )
3
,
1
2
















8
8
,
7
8

















3
,
1
2
α
p
u
7
5
,
0
0
u
L
a )
b )
c )
d )
Fig. 5.3
u ( 1 )
θ · 0
θ · − 3 0
θ · 3 0
ο
ο
0
,
5
2
0
,
3
9
0
,
6
5
0
,
7
8
0
,
9
1
1
,
0
4
1
,
1
7
1
,
5
6
1
2
3
4
5
6
7
8
9
1 0
1 1
1 2
ο
Fig. 5.11
5.3.2 Determinarea caracteristicilor unei cute
175
v ( 2 )
w
u ( 1 )
7
,
5
/
2
7
,
5
/
2
1 / 4 1 / 4
2 / 2
1 / 4
2 / 2
5 , 5
3
,
4
3
8














3
,
4
3
8
7
,
5
/
2
6
,
8
7
8
7
,
5
3
,
4
3
8














3
,
4
3
8
6
,
8
7
8
2 , 3 9 1 5 0 , 3 3 0 , 3 3 2 , 3 9 1 5
2
2
2
1
1
Fig. 5.12
Cu notaţiile din figura 5.10, obţinem caracteristicile :
( )
4
2 1
4
3
1
4 3 3
1
2
2 1
2
2
2
1
238 , 62
88 , 17
12
876 , 6 33 , 0
2
358 , 44 876 , 6 5 , 7
12
5 , 5
97016 , 7
53816 , 4 876 , 6 33 , 0 2
432 , 3 ) 876 , 6 5 , 7 ( 5 , 5
cm I I I
cm I
cm I
cm A A A
cm A
cm A
v v v
v
v
· + ·
·

⋅ ·
· − ⋅ ·
· + ·
· ⋅ ⋅ ·
· − ⋅ ·
()
5.3.3 Rigidităţile reduse transformate (ecuaţia)
176
Plecând de la aplicaţia 5.2 se obţine:
2 66 12 22 11
5
2 66 12 22 11
4
2 66 12 22 11
3
2 22 11
2
2 66 12 22 11
1
/ 3968 , 694 . 74
8
4 2
/ 5382 , 110 . 55
8
4 6
/ 3968 , 294 . 33
8
4 2
/ 4680 , 878 . 153
2
/ 3319 , 499 . 204
8
4 2 3 3
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
cm daN
Q Q
U
cm daN
Q Q Q Q
U
·
+ − +
·
·
− + +
·
·
− − +
·
·

·
·
+ + +
·
()
• Rigidităţile reduse transformate pentru θ=0
o
2
3 2 1 11
/ 1967 , 672 . 391 0 cos 0 cos cm daN U U U Q
o o
· + + ·
()
2
3 4 12
/ 1414 , 816 . 21 0 cos cm daN U U Q
o
· − ·
()
2
3 2 1 22
/ 2607 , 915 . 83 0 cos 0 cos cm daN U U U Q
o o
· + − ·
()
2
3
2
16
/ 0000 , 0 0 sin 0 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
· + ·
()
2
3
2
26
/ 0000 , 0 0 sin 0 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
· − ·
()
2
3 5 66
/ 0000 , 400 . 41 0 cos cm daN U U Q
o
· − ·
()
• Rigidităţile reduse transformate pentru θ=30
o
2
3 2 1 11
/ 3675 , 791 . 264 120 cos 60 cos cm daN U U U Q
o o
· + + ·
()
2
3 4 12
/ 7366 , 757 . 71 120 cos cm daN U U Q
o
· − ·
()
2
3 2 1 22
/ 8995 , 912 . 110 120 cos 60 cos cm daN U U U Q
o o
· + − ·
()
2
3
2
16
/ 124 , 465 . 95 120 sin 60 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
· + ·
()
2
3
2
26
/ 53776 , 797 . 37 120 sin 60 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
· − ·
()
2
3 5 66
/ 5952 , 341 . 91 120 cos cm daN U U Q
o
· − ·
()
• Rigidităţile reduse transformate pentru θ=-30
o
177
( )
2
3 2 1 11
/ 3675 , 791 . 264 120 cos ) 60 cos( cm daN U U U Q
o o
· − + − + ·
()
( )
2
3 4 12
/ 7366 , 757 . 71 120 cos cm daN U U Q · − − ·
()
( ) ( )
2
3 2 1 22
/ 8995 , 912 . 110 120 cos 60 cos cm daN U U U Q
o o
· − + − − ·
()
( ) ( )
2
3
2
16
/ 124 , 465 . 95 120 sin 60 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
− · − + − ·
()
( ) ( )
2
3
2
26
/ 53776 , 797 . 37 120 sin 60 sin
2
cm daN U
U
Q
o o
− · − − − ·
()
( )
2
3 5 66
/ 5952 , 341 . 91 120 cos cm daN U U Q
o
· − − ·
()
5.3.4 Determinarea modulilor de încovoiere
Se folosesc ecuaţiile şi fig. 5.1.1_
178
daNcm
dz z dz z dz z dz z dz z dz z
dz z Q D
daNcm
dz z dz z dz z dz z dz z dz z
dz z Q D
daNcm z z z
dz z dz z dz z dz z Q D
daNcm z z z
dz z dz z dz z dz z Q D
daNcm z z z
dz z dz z dz z dz z Q D
daNcm z z z
dz z dz z dz z dz z Q D
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
97897 , 5
53776 , 797 . 37
3
2
10106 , 15
12462 , 465 . 95 2
13083 , 156
3
5952 , 341 . 91
3
400 . 41
2
5952 , 341 . 91 400 . 41 2
14369 , 240
3
8995 , 912 . 110
3
2607 , 915 . 83
2
8995 , 912 . 110 2607 , 915 . 83 2
56518 , 106
3
7366 , 757 . 71
3
1414 , 816 . 21
2
7366 , 757 . 71 1414 , 816 . 21 2
84204 , 860
3
3675 , 791 . 264
3
672 . 391
2
3675 , 791 . 264 672 . 391 2
052 , 0
039 , 0
078 , 0
065 , 0
091 , 0
078 , 0
104 , 0
091 , 0
117 , 0
104 , 0
2 2 2 2
065 , 0
052 , 0
2 2
2
2
2
26 26
052 , 0
039 , 0
078 , 0
065 , 0
091 , 0
078 , 0
104 , 0
091 , 0
117 , 0
104 , 0
2 2 2 2
065 , 0
052 , 0
2 2
2
2
2
16 16
117 , 0
039 , 0
3
156 , 0
117 , 0
3
039 , 0
0
3
117 , 0
039 , 0
2
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2 2 2
2
2
66 66
117 , 0
039 , 0
3
156 , 0
117 , 0
3
039 , 0
0
3
117 , 0
039 , 0
2
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2 2 2
2
2
22 22
117 , 0
039 , 0
3
156 , 0
117 , 0
3
039 , 0
0
3
117 , 0
039 , 0
2
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2 2 2
2
2
12 12
117 , 0
039 , 0
3
156 , 0
117 , 0
3
039 , 0
0
3
117 , 0
039 , 0
2
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2 2 2
2
2
11 11
·
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ − + − + − ⋅ ⋅
· ⋅ ·
·
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ − + − + − ⋅ ⋅
· ⋅ ·
·
1
]
1

¸

⋅ +
,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅
·
1
1
]
1

¸

⋅ +

,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
·
1
]
1

¸

⋅ +
,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅
·
1
1
]
1

¸

⋅ +

,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
·
1
]
1

¸

⋅ +
,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅
·
1
1
]
1

¸

⋅ +

,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
·
1
]
1

¸

⋅ +
,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅
·
1
1
]
1

¸

⋅ +

,
_

¸
¸
+ ⋅ ⋅ · ⋅ ·
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫

∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫

∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫






Valorile W
i
sunt:
179
5.3.5 Constantele practice de încovoiere după direcţia 1
Conform () avem :
11
3
1
12
D h
E
f

·
h=0,13x24=3,12mm=0,312cm
(3.1
)
Valoarea , 11 D se obţine prin inversarea matricei
[ ] D
:
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
13083 , 156 97897 , 5 10106 , 15
97897 , 5 14369 , 240 56518 , 106
10106 , 15 56518 , 106 84204 , 860
D
[ ] [ ]
[ ] [ ]
4927 , 109 . 395
001 , 0 312 , 0
12
10 274905 , 6
001 , 0
006 , 0 10 162 , 1 10 821 , 9
10 162 , 1 004 , 0 10 437 , 5
10 821 , 9 10 437 , 5 001 , 0
4 1
4
22
11
1
7 5
7 4
5 4
1
·

·
⋅ ·
· · ·
1
1
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ −
⋅ − ⋅ −
⋅ − ⋅ −
· ·


− −
− −
− −

f
E
D
D D D
D D
5.3.6 Calculul încărcărilor
Se calculează un pliu şi se evaluează acţiunile pe unitatea de lungime, 1cm.
• Greutatea proprie
2
4
97016 , 7
/ 01578 , 0 1 , 1 1800 01 , 0 10 97016 , 7
cm A
cm daN n l A n V p
g
·
· ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ · ⋅ ⋅ ·

γ γ (3.1
)
• Încărcarea din zăpadă (STAS 10101/21-92)
După (5.1.11):
180
2
e
p
F
2
/ 192 , 261 120 1766 , 2
1766 , 2 0585 , 0 4 , 0 2 , 2
0585 , 0
150 0,8
7,02

c
g
02 , 7 1 , 1 /
2 , 2 ) ( ) tan (
4 , 0 ) ( ) (
p
/ 120
m daN p
g
g g
III f ta impor de clasa f
g c
g
C f zonă f
p
m daN p
z
F
z
p
a
z e
p
a
n
z F z
n
z
· ⋅ ·
· ⋅ − ·
·

·

· ·
· · ·

⋅ − · · ·
⋅ ·
·
γ
γ
γ γ
γ
g greutate proprie, încărcare de calcul pe 1 m
2
de luminator :
2
e
p
2
2
4
/ 31 , 260 120 169249 , 2
169249 , 2 0768783 , 0 4 , 0 2 , 2
0768783 , 0
150 0,8
9,2254

c
g
/ 2254 , 9
1 , 1
1479 , 10
/ 1479 , 10
55 , 15
10 01578 , 0
55 , 15
1
100 100
m daN p
g
m daN
n
g
g
m daN p g
z
F
z
p
g
· ⋅ ·
· ⋅ − ·
·

·

· · ·
·

· ⋅ ⋅ ⋅ ·
γ
Pentru 1 cm de lungime se obţine :
cm daN p
zR
/ 25837 , 0 55 , 15
100 100
1544 , 166
· ⋅

·
p întreaga încărcare de calcul
cm daN p p p
z g
/ 42058 , 0 4048 , 0 01578 , 0 · + · + ·

R
p întreaga încărcare pentru verificarea rigidităţii
cm daN p
g
p
zR
p
R
/ 27272 , 0 25837 , 0 55 , 15
100 100
2254 , 9
55 , 15
100 100
· + ⋅

· + ⋅

·
5.3.7 Verificarea rigidităţii luminatorului
181
cm v cm v
cm
L
v
cm
I E
L p
v
v v
adm
adm
f
R
adm
2 0145 , 0
2
50
100
50
0145 , 0
238 , 62 4927 , 109 . 395 384
100 27272 , 0 5
384
5
max
4
2 1
4
max
max
· ≤ ·
· · ·
·
⋅ ⋅
⋅ ⋅
·
⋅ ⋅
⋅ ⋅
·

5.3.8 Starea de eforturi
a) În sens longitudinal (axa u) – fig. 5.10.d.
daNcm
L p
M
L
u M
v v
725 , 525
8
100 42058 , 0
8 2
2 2
max
·

·

· ·
,
_

¸
¸
·
Pentru secţiunea unei cute se acceptă convenţia de notare din rezistenţa
materialelor, M
v
fiind momentul care roteşte în jurul axei v.
Efectul de încovoiere dat de M
v,max
pentru corpul 1 poate fi cuantificat prin cuplul
forţelor N
1
(fig. 5.13) şi momentul M
1
(fig. 5.14).
Pentru semnele eforturilor M şi N se adoptă convenţia din cap. IV, fig.
1 c m
w
1
1
1
w
2
N
1
N
1
v
w
Fig. 5.13
1
c
m
N
1
d
σ
n
σ
n
( w )
2
( w )
1
2
w 1
w
182
Fig. 5.14
Se calculează N
1
cu relaţia:
( ) dw w
u I
u M
u N
w
w v
v
⋅ ⋅ ⋅ ·

2
1
1
) (
) (
1
Pentru
,
2
L
u ·
expresia efortului N
1
este:
( ) ( )
( ) daN N
cm w
cm w
w w
I
M
dw w
I
M
u N
v
v
w
w v
v
47187 , 9 438 , 3 75 , 3
238 , 62 2
725 . 525
1
75 , 3
2
5 , 7
438 , 3
2
876 , 6
2
2 2
2
1
2
1
2
2
2
1
max
1
· −

·
· ·
· ·
− ⋅ · ⋅ ⋅ ·

M
1
are expresia:
( )
( )
( ) ( ) ( )
( ) ( ) ( )
6 3 2
2
1 2 1 2 1 2
1 2 1 2
1
1 2
1
w w w w w w
d
w w
I
M
w w
d N d
w w
u M
v
v
u u u
u

·



·
− ⋅ · − · ∆
⋅ ∆ · ⋅
− ⋅ ∆
·
σ σ σ
σ
Pentru
,
2
L
u ·
expresia efortului M
1
este:
( )
( ) daNcm M
w w
I
M
M
v
02138 , 0 438 , 3 75 , 3
238 , 62 12
725 , 525
12
3
1
3
1 2
max 1
1
· − ⋅

·
− ⋅

·
Plecând de la regula de semne adoptată (fig.), obţinem:
• w>0
183
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
1
N = 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = - 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
1
Fig. 5.15
• w<0
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
1
N = - 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
1
Fig. 5.16
Observaţie
Axele 1 şi 2 sunt pentru compozitul cu mai multe lamele.
b) În sens transversal (axa v)
Comportarea corpului 1 în sens transversal poate fi aproximată cu sistemul static din
fig. 5.17.
184
L = 5 , 5 c m
T
1

c
m
p
t
z
Fig. 5.17
cm daN
L p
M
cm daN
L p
M
cm daN
b
p
p
T t
T t
t
⋅ − ·

− ·

− ·
⋅ ·

·

·
⋅ · · ·

+
0341 , 0
24
5 , 5 02705 , 0
24
06819 , 0
12
5 , 5 02705 , 0
12
02705 , 0
55 , 15
42058 , 0
2 2
2
2 2
2
()
Se obţin următoarele situaţii:
• w<0
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
M
2
M
M
2
M
1
N = 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = - 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
M = - 0 , 0 3 4 1 d a N c m
1
2
Fig. 5.18
• w>0
185
Cazul a)
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
M
2
M
M
2
M
1
N = 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = - 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
M = 0 , 0 6 8 1 9 d a N c m
1
2
Fig. 5.19
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
M
2
M
M
2
M
1
N = - 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
M = - 0 , 0 3 4 1 d a N c m
1
2
Fig. 5.20
1
2
1
N
1
N
1
M
1
M
M
2
M
M
2
M
1
N = - 9 , 4 7 1 8 7 d a N
M = 0 , 0 2 1 3 8 d a N c m
M = 0 , 0 6 8 1 9 d a N c m
1
2
Fig. 5.21
5.3.9. Determinarea modulilor echivalenţi ai stratificatului
186
Cazul b)
Cazul c)
Cazul d)
( ) [ ]
0 53776 , 797 . 37 2
0 12462 , 465 . 94 2
/ 68885 , 707 . 20
5952 , 341 . 91 400 . 41 2
/ 19299 , 393 . 30
8995 , 912 . 110 2607 , 915 . 83 2
/ 52497 , 597 . 14
7366 , 757 . 71 1414 , 816 . 21 2
/ 316 , 408 . 102 3675 , 791 . 264 672 . 391 2
3675 , 791 . 264 672 . 391 2
. (
052 , 0
039 , 0
065 , 0
052 , 0
078 , 0
065 , 0
091 , 0
078 , 0
104 , 0
091 , 0
117 , 0
104 , 0
2
2
26 26
052 , 0
039 , 0
065 , 0
052 , 0
078 , 0
065 , 0
091 , 0
078 , 0
104 , 0
091 , 0
117 , 0
104 , 0
2
2
16 16
117 , 0
039 , 0
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2
2
66 66
117 , 0
039 , 0
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2
2
22 22
117 , 0
039 , 0
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2
2
12 12
117 , 0
039 , 0
156 , 0
117 , 0
039 , 0
0
117 , 0
039 , 0
039 , 0
0
156 , 0
117 , 0
2
2
11 11
2
2
11
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ − + − + − ⋅
· ⋅ ·
·
1
1
]
1

¸

,
_

¸
¸
+ − + − + − ⋅
· ⋅ ·
·
1
1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
+ ⋅ · ⋅ ·
·
1
1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
+ ⋅ · ⋅ ·
·
1
1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
+ ⋅ · ⋅ ·
· ⋅ + + ⋅
·
1
1
]
1

¸

+

,
_

¸
¸
+ ⋅ · ⋅ ·
⇒ ⋅ ·
∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫

∫ ∫ ∫ ∫ ∫ ∫

∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫
∫ ∫ ∫ ∫








dz dz dz dz dz dz
dz Q A
dz dz dz dz dz dz
dz Q A
cm daN
dz dz dz dz Q A
cm daN
dz dz dz dz Q A
cm daN
dz dz dz dz Q A
cm daN z z z
dz dz dz dz Q A
ec dz Q A
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
h
ij
Se obţine matricea
[ ] A
:
187
[ ]
1
1
1
]
1

¸

·
68885 , 707 . 20 0 0
0 19299 , 393 . 30 52497 , 597 . 14
0 52497 , 597 . 14 316 , 408 . 102
A
Si matricea
[ ] [ ] [ ]
ij
a A A · ·
−1
:
[ ]
1
1
1
]
1

¸


⋅ ⋅ −
⋅ − ⋅
·

− −
− −
5
5 6
6 5
10 829 , 4 0 0
0 10 532 , 3 10 035 , 5
0 10 035 , 5 10 048 , 1
A
5.3.10 Determinarea matricei coeficienţilor de cuplaj
Pentru compozitul analizat, simetria (fig. 5.11) conduce la
[ ] [ ] 0 · B
.
5.3.11 Relaţii între starea de eforturi şi deformaţiile specifice
Matricea coeficienţilor de cuplaj fiind nulă,
[ ] [ ] 0 · B
, sunt valabile relaţiile ():
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
o
o
o
A A A
A A A
A A A
N
N
N
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
ε
ε
ε
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
6
2
1
66 62 61
26 22 21
16 12 11
6
2
1
K
K
K
D D D
D D D
D D D
M
M
M
5.3.12 Determinarea stării de tensiune pentru cazul a şi aplicarea criteriului
Tsai-Hill
• Starea de deformaţie produsă de N pentru compozitele realizate din mai multe
lamele
{ } [ ] { }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

1
1
1
]
1

¸


⋅ ⋅ −
⋅ − ⋅
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·

− −
− −
0
0
47187 , 9
10 829 , 4 0 0
0 10 532 , 3 10 035 , 5
0 10 035 , 5 10 048 , 1
5
5 6
6 5
3
2
1
o
o
o
ij
o
N a
ε
ε
ε
ε
0
10 76909 , 4
10 92652 , 9
6
5
2
5
1
·
⋅ − ·
⋅ ·


o
o
o
ε
ε
ε
188
• Determinarea curburilor, K
1
, K
2
, K
6
Conform () avem:
{ } [ ] { }
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹



1
1
1
]
1

¸

⋅ − ⋅ −
⋅ − ⋅ −
⋅ − ⋅ −
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
⋅ ·
− −
− −
− −

0
0341 , 0
02138 , 0
006 , 0 10 162 , 1 10 821 , 9
10 162 , 1 004 , 0 10 437 , 5
10 821 , 9 10 437 , 5 001 , 0
4 5
4 4
5 4
6
2
1
1
K
K
K
M D K
6
1
4
2
6
1
10 06215 , 6
10 24776 , 1
10 83983 , 2



⋅ ·
⋅ − ·
⋅ − ·
K
K
K
(3.1
)
• Determinarea stării de tensiune după direcţiile principale ale lamelei 12
a) Starea de tensiune produsă de eforturile N (fig. 5.22)
Aplicăm relaţia () :
{ } [ ] [ ] [ ] { }
2 , 1
1
,
o
p y x
T R Q ε σ ⋅ ⋅ ⋅ ·

(3.1
)
1
2
( a x a s t r a t i f i c a t u l u i )
( a x a l a m e l e i )
( a x a s t r a t i f i c a t u l u i )
( a x a l a m e l e i )
Fig. 5.22
[ ]
1
1
1
]
1

¸


⋅ ⋅
⋅ ⋅
· ·
4
4 4
4 5
10 28 , 8 0 0
0 10 39152607 , 8 10 18161414 , 2
0 10 18161414 , 2 10 916721967 , 3
) 0 (θ Q
{ } { }
2
, 2 , 1 , ,
/
0
836 , 1
839 , 37
cm daN
N N y x
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− · · σ σ
(3.1
)
b) Starea de tensiune produsă de eforturile M (fig. 5.22)
Aplicăm relaţiile () :
189
z K
z K
z K
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
3 3
2 2
1 1
ε
ε
ε (3.1
)
Pentru z<0,
( )
( )
( )
7 6
6
5 4
2
7 6
1
10 456954 , 9 156 , 0 10 06215 , 6
10 94651 , 1 156 , 0 10 24776 , 1
10 43014 , 4 156 , 0 10 83983 , 2
− −
− −
− −
⋅ − · − ⋅ ⋅ ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ·
ε
ε
ε
Plecând de la ecuaţiile () şi ():
{ } [ ] [ ] [ ] { }
{ } [ ] { }
,
2 , 1 2 , 1
2 , 1
1
,
ε ε
ε σ
⋅ ·
⋅ ⋅ ⋅ ·

R
T R Q
o
p y x
(3.1
)
se obţine :
{ } [ ] { }
{ } [ ] [ ] [ ] [ ] { }
2 , 1
1 1
,
2 , 1
1 ,
2 , 1
ε σ
ε ε
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ·
⋅ ·
− −

R T R Q
R
p y x
(5.3
)
Utilizând notaţia :
[ ] [ ] [ ] [ ]
1 1 * − −
⋅ ⋅ · R T R T
relaţia (5.3) devine:
{ } [ ] [ ] { }
2 , 1
*
,
ε σ ⋅ ⋅ · T Q
p y x
(5.3
)
Pentru θ=0,
[ ] [ ] [ ] [ ] 1 , · ·
−T
p p
T Q Q se obţine relaţia () :
7 4 4
10
456954 , 9
651 , 194
43014 , 4
400 . 41 0 0
0 10 2607 , 915 . 83 10 1414 , 816 . 21
0 1414 , 816 . 21 1967 , 672 . 391


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
xy
y
x
τ
σ
σ
2
2
2
/ 039 , 0
/ 643 , 1
/ 598 , 0
cm daN
cm daN
cm daN
yx
y
x
− ·
·
·
τ
σ
σ
(3.1
)
Pentru z>0 :
190
7
6
5
2
7
1
10 456954 , 9
10 94651 , 1
10 43014 , 4



⋅ ·
⋅ − ·
⋅ − ·
ε
ε
ε
şi tensiunile sunt:
2
2
2
/ 039 , 0
/ 643 , 1
/ 597 , 0
cm daN
cm daN
cm daN
yx
y
x
·
− ·
− ·
τ
σ
σ
Tensiunile totale după direcţiile principale, în lamela 12, produse de M şi N sunt:
Pentru z>0:
{ }
2
, , 2 , 1
/
039 , 0
479 , 3
241 , 37
cm daN
M N
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− · σ
Pentru z<0:
{ }
2
, , 2 , 1
/
039 , 0
193 , 0
437 , 38
cm daN
M N
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

− · σ
• Aplicarea Criteriului Tsai-Hill pentru lamela 12
Pentru z>0
Criteriul implică existenţa relaţiei () sub forma inegalităţii :
σ
1
>0 → X
t
σ
2
>0 → Y
t
τ
12
>0 → S
2
2
12
2
2
2
2
2 1
2
2
1
S Y X X
t t t
τ σ σ σ σ
+ +


<1
1
720
039 , 0
310
479 , 3
620 . 10
497 , 3 241 , 37
620 . 10
241 . 37
2 2
2
2
<
,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸
+


,
_

¸
¸
Pentru z<0
Criteriul implică existenţa relaţiei () sub forma inegalităţii :
σ
1
>0 → X
t
191
σ
2
<0 → Y
t
τ
12
<0 → S
2
2
12
2
2
2
2
2 1
2
2
1
S Y X X
t t t
τ σ σ σ σ
+ +


<1
( )
1
720
039 , 0
180 . 1
193 , 0
620 . 10
193 , 0 437 . 38
620 . 10
437 . 38
2 2
2
2
<
,
_

¸
¸
+
,
_

¸
¸


+
− ⋅

,
_

¸
¸
• Determinarea stării de tensiune după direcţiile principale, pentru lamela 9
1
C
2
C
S s t r a t i f i c a t
C l a m e l a
1 S
2 S
θ
Fig. 5.23
Dorim să determinăm tensiunile din lamela 9 după direcţiile 1C şi 2C,
{ }
C , 2 , 1
σ
:
Începem cu relaţiile () :
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
,
, ,
,
2 , 1 2 , 1
,
2 , 1
1 ,
2 , 1
2 , 1 2 , 1
y x y x
p
R
R
T
Q
ε ε
ε ε
ε ε
ε σ
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·

(5.3
)
Se obţine :
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
{ } [ ] { }
[ ] { } [ ] [ ] { }
{ } [ ] [ ] [ ] { } [ ] { }
y x
T
y x
y x
y x
y x
y x
T R T R
R T R
R
R
T
, ,
1
2 , 1
,
1
2 , 1
1
,
1
,
,
2 , 1
1
2 , 1
,
,
,
,
2 , 1
ε ε ε
ε ε
ε ε
ε ε
ε ε
⋅ · ⋅ ⋅ ⋅ ·
⋅ ⋅ · ⋅
⋅ ·
⋅ ·
⋅ ·
− −
− −


{ } [ ] [ ] { }
y x
T
p
T Q
, 2 , 1
ε σ ⋅ ⋅ ·

(5.3
)
192
Deformaţiile totale în lamela 9 după axele 1S şi 2S, axe care formează unghiul θ=-30
o
cu
reperul 1C-2C, sunt:
Pentru z>0:
7 6
6
5 4 5
2
5 6 5
1
10 09272 , 7 117 , 0 10 06215 , 6
10 22897 , 6 117 , 0 10 24776 , 1 10 76909 , 4
10 89329 , 9 117 , 0 10 83983 , 2 10 92652 , 9
− −
− − −
− − −
⋅ · ⋅ ⋅ · ·
⋅ − · ⋅ ⋅ − ⋅ − · + ·
⋅ · ⋅ ⋅ − ⋅ · + ·
M S
M N S
M N S
ε ε
ε ε ε
ε ε ε
Pentru z<0:
( )
( )
7 6
6
5 4 5
2
5 6 5
1
10 09272 , 7 117 , 0 10 06215 , 6
10 30921 , 3 117 , 0 10 24776 , 1 10 76909 , 4
10 95975 , 9 117 , 0 10 83983 , 2 10 92652 , 9
− −
− − −
− − −
⋅ − · − ⋅ ⋅ ·
⋅ − · ⋅ ⋅ − ⋅ − ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ⋅ ·
S
S
S
ε
ε
ε
Se determină tensiunile în sistemul 1C-2C cu relaţia (5.5):
Pentru z>0:
{ } [ ] ( ) [ ] { }
S
T
o
p L
T Q
, 2 , 1 , 2 , 1
30 ε θ σ ⋅ − · ⋅ ·

2
12
1
1
7
4 4
12
1
1
/
79507 , 5
5467 , 0
36947 , 22
10
09272 , 7
897 , 622
329 , 989
5 , 0 86603 , 0 86603 , 0
43301 , 0 75 , 0 21 , 0
43301 , 0 25 , 0 75 , 0
400 . 41 0 0
0 10 2607 , 915 . 83 10 1414 , 816 . 21
0 1414 , 816 . 21 1967 , 672 . 391
cm daN
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅
1
1
1
]
1

¸




1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

τ
σ
σ
τ
σ
σ
(3.1
)
Pentru z<0:
[ ] ( ) [ ]
7
2 , 1
2
1
10
09272 , 7
921 , 330
975 , 995
30



¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

− ⋅ − · ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
T
o
p
T Q θ
τ
σ
σ
2
12
1
1
/
7427 , 4
43681 , 1
1321 , 26
cm daN
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
τ
σ
σ
(3.1
)
• Determinarea stării de tensiune după direcţiile principale, pentru lamela 8
193
1
C
2
C
S s t r a t i f i c a t
C l a m e l a
1 S
2 S
θ
Fig. 5.24
Deformaţiile totale produse de M şi N în lamella 8 sunt :
Pentru z>0:
7 6
6
5 4 5
2
5 6 5
1
10 30464 , 6 104 , 0 10 06215 , 6
10 06676 , 6 104 , 0 10 24776 , 1 10 76909 , 4
10 89699 , 9 104 , 0 10 83983 , 2 10 92652 , 9
− −
− − −
− − −
⋅ · ⋅ ⋅ ·
⋅ − · ⋅ ⋅ − ⋅ − ·
⋅ · ⋅ ⋅ − ⋅ ·
S
ε
ε
ε
Pentru z<0:
( )
( )
( )
7 6
6
5 4 5
2
5 6 5
1
10 30464 , 6 104 , 0 10 06215 , 6
10 47142 , 3 104 , 0 10 24776 , 1 10 76909 , 4
10 95606 , 9 104 , 0 10 83983 , 2 10 92652 , 9
− −
− − −
− − −
⋅ − · − ⋅ ⋅ ·
⋅ − · − ⋅ ⋅ − ⋅ − ·
⋅ · − ⋅ ⋅ − ⋅ ·
S
ε
ε
ε
Se determină tensiunile în sistemul 1C-2C cu relaţia (5.5) şi θ=30
o
.
Pentru z>0:
{ } [ ] ( ) [ ] { }
S
T
o
p L
T Q
, 2 , 1 , 2 , 1
30 ε θ σ ⋅ · ⋅ ·

(3.1
)
194
2
12
1
1
7
4 4
12
1
1
/
7105 , 5
47041 , 0
78047 , 22
10
30464 , 6
676 , 606
699 , 989
5 , 0 86603 , 0 86603 , 0
43301 , 0 75 , 0 21 , 0
43301 , 0 25 , 0 75 , 0
400 . 41 0 0
0 10 2607 , 915 . 83 10 1414 , 816 . 21
0 1414 , 816 . 21 1967 , 672 . 391
cm daN
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

− ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− ⋅
1
1
1
]
1

¸

− −


1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

τ
σ
σ
τ
σ
σ
Pentru z<0:
[ ] ( ) [ ]
7
2 , 1
2
1
10
30464 , 6
142 , 347
606 , 995
30



¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

− ⋅ · ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
T
o
p
T Q θ
τ
σ
σ
2
12
1
1
/
82727 , 4
36052 , 1
72123 , 25
cm daN
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹

·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
τ
σ
σ
(3.1
)
• Trasarea epurelor tensiunilor pentru cazul a), sistemul de axe 1S, 2S, zS
Începem cu relaţia ():
{ } [ ] { }
y x p y x
Q
, ,
ε σ ⋅ ·
scrisă pentru fiecare lamelă :
{ } ( ) [ ] { } { } [ ]
M S N S p S
K z S L Q
, , 2 , 1 , , 2 , 1 , 2 , 1
, 2 , 1 , 2 , 1 + ⋅ − · · ε θ σ (5.6
)
unde :
{ }
N S, , 2 , 1
ε
vectorul curburilor produse de efortul N în sistemul 1S, 2S,
{ }
M S
K
, , 2 , 1
vectorul curburilor produse de efortul M în sistemul 1S, 2S,
Relaţia (5.6) particularizată pentru cazul a) devine:
Pentru θ=0
o
:
195
1
1
1
]
1

¸


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ + ⋅
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


1
1
1
]
1

¸

⋅ ⋅ ·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− − 6 5
4 4
12
1
1
10
06215 , 6
776 , 124
83983 , 2
10
0
76909 , 4
92652 , 9
400 . 41 0 0
0 10 2607 , 915 . 83 10 1414 , 816 . 21
0 1414 , 816 . 21 1967 , 672 . 391
z
τ
σ
σ (3.1
)
Pentru θ=30
o
(θ=-30
o
):
( )
( )
( ) ( )
1
1
1
]
1

¸


¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


⋅ + ⋅
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹


1
1
1
]
1

¸

− −


·
¹
¹
¹
)
¹
¹
¹
¹
'
¹
− − 6 5
12
1
1
10
06215 , 6
776 , 124
83983 , 2
10
0
76909 , 4
92652 , 9
5952 , 341 . 91 53776 , 797 . 137 12462 , 465 . 95
53776 , 797 . 37 8995 , 912 . 110 7366 , 757 . 71
12462 , 465 . 95 7366 , 757 . 71 3675 , 791 . 264
z
τ
σ
σ (3.1
)
Valorile de intrare şi rezultatele obţinute cu relaţia (5.6) sunt sistematizate în tabelul 5.2
pentru θ>0 şi în tabelul 5.3 pentru θ<0.
Epurele tensiunilor σ
1,S
, σ
2,S
, τ
1,2,S
sunt reprezentate în figurile 5.25, 5.26, 5.27.
Tabel 5.2
196
Denumirea
lamelei
θ
(
ο
)
z
(cm)
σ
1S
(daN/cm
2
)
σ
2S
(daN/cm
2
)
τ
1S
(daN/cm
2
)
12 0 0,156 37,241 -3,479 0,039
0,143 37,291 -3,343 0,036
11 0 0,143 37,291 -3,343 0,036
0,130 37,341 -3,206 0,033
10 0 0,130 37,341 -3,206 0,033
0,117 37,390 -3,069 0,029
9 -30 0,117 21,695 0,164 -7,025
0,104 21,793 0,349 -7,097
8 30 0,104 21,913 0,397 7,213
0,091 22,032 0,576 7,27
7 -30 0,091 21,927 0,535 -7,170
0,078 22,060 0,72 -7,242
6 30 0,078 22,150 0,756 7,328
0,065 22,269 0,936 7,386
5 -30 0,065 22,194 0,906 -7,314
0,052 22,328 1,091 -7,386
4 30 0,052 22,388 1,115 7,443
0,039 22,506 1,295 7,501
3 0 0,039 37,689 -2,247 0,01
0,026 37,739 -2,11 0,007
2 0 0,026 37,739 -2,11 0,007
0,013 37,789 -1,973 0,003
1 0 0,013 37,789 -1,973 0,003
0,000 37,839 -1,836 0,000
1 0 0,000 37,839 -1,836 0,000
-0,013 37,889 -1,699 -0,003
2 0 -0,013 37,889 -1,699 -0,003
-0,026 37,939 -1,563 -0,007
3 0 -0,026 37,939 -1,563 -0,007
-0,039 37,989 -1,426 -0,010
4 30 -0,039 23,218 2,372 7,847
-0,052 23,337 2,552 7,904
5 -30 -0,052 23,397 2,576 -7,962
-0,065 23,531 2,761 -8,039
6 30 -0,065 23,456 2,731 7,962
-0,078 23,574 2,911 8,020
7 -30 -0,078 23,665 2,947 -8,106
-0,091 23,798 3,132 -8,178
8 30 -0,091 23,693 3,091 8,077
-0,104 23,812 3,270 8,135
9 -30 -0,104 23,932 3,318 -8,250
-0,117 24,066 3,503 -8,322
10 0 -0,117 38,288 -0,604 -0,029
-0,130 38,337 -0,467 -0,033
11 0 -0,130 38,337 -0,467 -0,033
-0,143 38,387 -0,330 -0,036
12 0 -0,143 38,387 -0,330 -0,036
-0,156 38,437 -0,193 -0,039
197
0 5 1 0 1 5 2 0 2 5 3 0 3 5 4 0
+ Z
σ
1 S
d a N / c m
2
σ
1 S
- Z
l
a
m
e
l
a
l
a
m
e
l
a
Fig. 5.25
198
+ Z
d a N / c m
2
σ
2 S
- Z
l
a
m
e
l
e
σ
2 S
- 4 - 3 - 2 - 1 1 2 3 4
Fig. 5.26
199
+ Z
τ
1 2 S
d a N / c m
2
- Z
l
a
m
e
l
a
τ
1 2 S
Fig. 5.27
200
BIBLIOGRAFIE
1. Jones, R. M., Mechanics of composite materials, Hemisphere Publ. Co., New York,
1975.
2. Rouby, D., Materiaux composites, INSA de Lyon, 1975.
3. Ţăranu, N., Secu Al., Decher, E., Isopescu, D., Structuri din materiale compozite şi
asociate, Ed. Universităţii Tehnice « Gh. Asachi », Iaşi, 1992.
201

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->