P. 1
Evanghelia Interioara - Radu Lucian Alexandru - A5 - 371 Pag

Evanghelia Interioara - Radu Lucian Alexandru - A5 - 371 Pag

|Views: 8,375|Likes:
Cu toţii ştim că atunci când ne raportăm la lumea în care trăim, vorbim de două lumi: una exterioară şi una interioară, una care ne înconjoară şi reflecţia ei în interiorul nostru.
Cu toţii intuim existenţa acestor două lumi cu caracteristici specifice şi cu legi care le caracterizează; doar că există o tendinţă în umanitatea actuală de a-şi îndrepta atenţia aproape exclusiv spre studiul şi înţelegerea lumii exterioare, ignorând aproape complet cercetarea lumii interioare (psihico-emoţionale) spre a-i descoperi legile de manifestare şi a le folosi în scopul unei mai bune integrări în lumea exterioară.
Această atenţie şi cercetare unilaterală nu poate să ne permită să atingem armonia, pacea, liniştea, fericirea, pentru că nu luăm în considerare o jumătate a lumii, lumea interioară; e ca şi cum o pasăre ar încerca să zboare cu o singură aripă; aşa ceva nu este posibil.
E nevoie deci de echilibru, e nevoie de cunoaşterea echilibrarea şi armonizarea ambelor lumi: a celei exterioare precum şi a celei interioare. O cădere la extreme, o considerare prea pronunţată doar a uneia din aceste lumi (fie cea interioară, fie cea exterioară) nu este folositoare, nu ne apropie de viziunea realităţii aşa cum este ea, nu ne ajută să atingem liniştea, pacea, mulţumirea.
E evident deci că există două lumi.
E normal deci ca şi evangheliile să facă referire deopotrivă la aceste două lumi.
Problema este că majoritatea oamenilor iau în considerare doar interpretarea exterioară a evangheliilor minimalizând, dând o importanţă mai mică interpretării interioare a acestora.
Oamenii astfel, aşteaptă o mântuire exterioară, o iertare exterioară, un rai exterior, o apocalipsă exterioară fără însă a face nimic pentru ca în interiorul lor să dea naştere unei mântuiri interioare (o venire la conducerea personalităţii lor a Binelui, a virtuţilor, a Adevărului), unei iertări interioare (unei iubiri pentru toate fiinţele), unei apocalipse (revelaţii) interioare sau unui rai interior dat de cunoaşterea şi înţelegerea legilor lumii interioare şi respectarea lor pentru a menţine în interiorul nostru pacea şi liniştea.
Odată venită noua lume (“lumea lui Dumnezeu”) în interiorul nostru, ea se va manifesta de la sine şi în jurul nostru. Pentru a ne mântui nu trebuie să aşteptăm sfârşitul veacului exterior ci trebuie să acţionăm spre grăbirea sfârşitului veacului interior plin de iluzii, prejudecăţi, păcate, ignoranţă. Pentru a putea ajunge să trăim într-un rai exterior acesta trebuie să se nască mai întâi în interiorul nostru.
Avem deci două lumi şi două evanghelii: una cu referire la lumea exterioară şi una cu referire la lumea interioară. Acestea nu trebuie confundate şi nici ignorată una în detrimentul celeilalte. Ambele trebuie cunoscute deopotrivă.
Interpretarea interioară a evangheliei, deci, nu o exclude neapărat pe cea exterioară (pe care teologii au insistat mai mult de-a lungul timpului), ci doar o completează şi îi dă sens acesteia.
Se poate observa astfel că personajul Isus, “Fiul lui Dumnezeu”, a manifestat în lumea fizică a naraţiunii evanghelice nişte acţiuni precise, dinainte stabilite (pentru ca astfel “să se împlinească scripturile”). El nu a acţionat la întâmplare sub impulsul momentului. Şi aceasta pentru că istoria “vieţii sale exterioare”, trebuia să reflecte deopotrivă şi istoria unei vieţi lăuntrice cu etapele ei succesive, cu acţiunile ei specifice menite a aduce celui care parcurge această viaţă mântuirea şi desăvârşirea.
Pornind deci de la afirmaţia lui Hristos din Evanghelia după Luca: “Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17.21), ca şi de la multe altele asemănătoare care apar în evanghelii, putem uşor identifica corespondenţa între faptele şi personajele din evanghelie şi elemente ale lumii noastre interioare.
În încercarea de a stabili simbolistica acestor fapte şi personaje, nu trebuie să căutăm în dicţionare de simboluri, pentru că simbolurile folosite în evanghelie sunt naturale şi evidente pentru toţi.
Cu toţii ştim că atunci când ne raportăm la lumea în care trăim, vorbim de două lumi: una exterioară şi una interioară, una care ne înconjoară şi reflecţia ei în interiorul nostru.
Cu toţii intuim existenţa acestor două lumi cu caracteristici specifice şi cu legi care le caracterizează; doar că există o tendinţă în umanitatea actuală de a-şi îndrepta atenţia aproape exclusiv spre studiul şi înţelegerea lumii exterioare, ignorând aproape complet cercetarea lumii interioare (psihico-emoţionale) spre a-i descoperi legile de manifestare şi a le folosi în scopul unei mai bune integrări în lumea exterioară.
Această atenţie şi cercetare unilaterală nu poate să ne permită să atingem armonia, pacea, liniştea, fericirea, pentru că nu luăm în considerare o jumătate a lumii, lumea interioară; e ca şi cum o pasăre ar încerca să zboare cu o singură aripă; aşa ceva nu este posibil.
E nevoie deci de echilibru, e nevoie de cunoaşterea echilibrarea şi armonizarea ambelor lumi: a celei exterioare precum şi a celei interioare. O cădere la extreme, o considerare prea pronunţată doar a uneia din aceste lumi (fie cea interioară, fie cea exterioară) nu este folositoare, nu ne apropie de viziunea realităţii aşa cum este ea, nu ne ajută să atingem liniştea, pacea, mulţumirea.
E evident deci că există două lumi.
E normal deci ca şi evangheliile să facă referire deopotrivă la aceste două lumi.
Problema este că majoritatea oamenilor iau în considerare doar interpretarea exterioară a evangheliilor minimalizând, dând o importanţă mai mică interpretării interioare a acestora.
Oamenii astfel, aşteaptă o mântuire exterioară, o iertare exterioară, un rai exterior, o apocalipsă exterioară fără însă a face nimic pentru ca în interiorul lor să dea naştere unei mântuiri interioare (o venire la conducerea personalităţii lor a Binelui, a virtuţilor, a Adevărului), unei iertări interioare (unei iubiri pentru toate fiinţele), unei apocalipse (revelaţii) interioare sau unui rai interior dat de cunoaşterea şi înţelegerea legilor lumii interioare şi respectarea lor pentru a menţine în interiorul nostru pacea şi liniştea.
Odată venită noua lume (“lumea lui Dumnezeu”) în interiorul nostru, ea se va manifesta de la sine şi în jurul nostru. Pentru a ne mântui nu trebuie să aşteptăm sfârşitul veacului exterior ci trebuie să acţionăm spre grăbirea sfârşitului veacului interior plin de iluzii, prejudecăţi, păcate, ignoranţă. Pentru a putea ajunge să trăim într-un rai exterior acesta trebuie să se nască mai întâi în interiorul nostru.
Avem deci două lumi şi două evanghelii: una cu referire la lumea exterioară şi una cu referire la lumea interioară. Acestea nu trebuie confundate şi nici ignorată una în detrimentul celeilalte. Ambele trebuie cunoscute deopotrivă.
Interpretarea interioară a evangheliei, deci, nu o exclude neapărat pe cea exterioară (pe care teologii au insistat mai mult de-a lungul timpului), ci doar o completează şi îi dă sens acesteia.
Se poate observa astfel că personajul Isus, “Fiul lui Dumnezeu”, a manifestat în lumea fizică a naraţiunii evanghelice nişte acţiuni precise, dinainte stabilite (pentru ca astfel “să se împlinească scripturile”). El nu a acţionat la întâmplare sub impulsul momentului. Şi aceasta pentru că istoria “vieţii sale exterioare”, trebuia să reflecte deopotrivă şi istoria unei vieţi lăuntrice cu etapele ei succesive, cu acţiunile ei specifice menite a aduce celui care parcurge această viaţă mântuirea şi desăvârşirea.
Pornind deci de la afirmaţia lui Hristos din Evanghelia după Luca: “Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17.21), ca şi de la multe altele asemănătoare care apar în evanghelii, putem uşor identifica corespondenţa între faptele şi personajele din evanghelie şi elemente ale lumii noastre interioare.
În încercarea de a stabili simbolistica acestor fapte şi personaje, nu trebuie să căutăm în dicţionare de simboluri, pentru că simbolurile folosite în evanghelie sunt naturale şi evidente pentru toţi.

More info:

Published by: Radu Lucian Alexandru on Jun 12, 2009
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2015

pdf

Isus se arată femeilor (Matei 28.8-17)

64e femei, du"ă ce au "lecat de la morm(!t8 “le-a !t(m"i!at
Isus şi le-a *is+ “1ucura2i-)ăE$. ,le s-au a"ro"iat să-i cu"ri!dă
"icioarele şi I s-au !c&i!at. >tu!ci Isus le-a *is+ “Nu )ă teme2i/
duce2i-)ă de s"u!e2i fra2ilor Mei să meargă ! Dalileea, acolo Mă )or
)edea.$

(rin eli#erarea ?Cnvierea@ virtu)ilor din noi ?Cn urma tăierii din noi a
rădăcinii $ăcatului - necunoa*terea legilor naturii@ se deFvoltă/ cre*te/ se
Cntăre*te ?se #ucură@ Cn interiorul nostru mani4estarea emo)iilor su$erioare:
iu#ire/ com$asiune/ $uritate/ #unăvoin)ă etc. ?sim#oliFate de 4emei@.
K3alileeaR este )inutul unde KIsusR a crescut/ unde a co$ilărit/ unde
acesta se simte ca acasă. Acest )inut e )inutul #unăvoin)ei/ al căutării
sincere a Adevărului/ al cura2ului con4runtării cu noul/ al sincerită)ii cu noi
Cn*ine *i cu ceilal)i.

En acest )inut/ -inele *i Adevărul din noi/ Cn urma ex$erien)ei Kmor)ii *i
CnvieriiR/ se regăsesc Cntr-un nou Cnce$ut/ de aceea e necesară o ada$tare a
mani4estărilor lor concrete ?KuceniciiR tre#uie să $rimească instruc)iuni@.
Jta#ilim aici ce 4acem acum du$ă ce am desco$erit resorturile *i
rădăcinile $ro4unde ale #inelui *i răului/ du$ă ce am avut viFiunea
Adevărului/ deoarece această viFiune $ro4undă a -inelui *i Adevărului nu
este un sco$ Cn sine ci doar un mi2loc menit a ne a2uta să ne mani4estăm *i
să ne integrăm mai #ine Cn Entreg/ menit a ne a2uta să trăim cu o mai mare
intensitate via)a/ existen)a/ mani4estarea $lenară Cn sGnul Marelui Mister...

',9

Evanghelia Interioară

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->