Universitatea “Ovidius” din Constanţa Facultatea de Litere Specializarea Limba şi Literatura Română – Limba şi Literatura Engleză, IFR

Descrierea simbolică în romanul Ion de Liviu Rebreanu

Student: Costel Coroban Coordonator: Conf.univ.dr. Lăcrămioara Berechet Curs: Strategii textuale Semestrul 2, Anul I.

Constanţa, 2013

în spaţiu sau în relaţie cu alte obiecte. un concept. punerea în relaţie poate fi de ordin stilistic dacă tema este descrisă prin intermediul comparaţiilor sau metaforelor1. types de textes. 1995.. Tema de asemenea poate fi descrisă prin punerea în relaţie.Descrierea simbolică în romanul Ion de Liviu Rebrean Textul descriptiv reprezintă un tip de text în care un subiect este „pozat”. 2 . obiectul reflectând dorinţa reprimată a personajului (cum este cazul în romanul balzacian „Le Lys dans la vallée” unde descrierea buchetului de flori semnifică intenţiile erotice a celor doi îndrăgostiţi). Tipul textului descriptiv definit de Jean Michel Adam diferă de descrierea tradiţională a unui personaj sau loc. pe de o parte. o stare. în situarea temei în cronotop. 22-25. calităţilor sale sau părţilor sale (pot fi de asemenea numite şi proprietăţile şi calităţile separate ale părţilor). genres.” în Québec français. o procedură sau o funcţie. p. genres. O discriere simbolică se bazează pe o deplasare de sens. Pe de cealaltă parte. 1995.. Această mise en relation constă. „Discours. pp.” în Québec français. Tema principală proprietăţi calităţi părţi punere în relaţie proprietăţi calităţi cronotop loc alte obiecte comparaţii/metafore Raymond Blain. Un subiect poate fi descris prin numirea proprietăţilor sale. Subiectul descrierii poate fi un obiect. nr.. textes. 98. Articolul este un rezumat al teoriei lui Jean Michel Adam. textes. sau intenţia 1 Raymond Blain. 98. nr. 23. „Discours. types de textes.. un eveniment. o situaţie.

Satul lui Ion a fost scena unor acţiuni dramatice prin care s-a demonstrat că oamenii se nasc. În acest context.nedezvăluită a unei acţiuni. Criticul primeşte romanul „ Ion" ca pe o izbândă a literaturii române. Pentru iniţiatorul modernismului românesc. primul roman obiectiv din literatura română. nu numai fără strălucire dar şi fără indicaţii de viitor". Universitatea „Ovidius” Constanţa. 2 Lăcrămioara Berechet. 3 . Aceasta nu opreşte şi nici nu intră în conflict cu firul narativ. cu valoare simbolică. mai ales că nimic din creaţia nuvelistică de până atunci nu anunţa această evoluţie spectaculoasă: „Nimic din ce a publicat înainte nu ne putea face să prevedem admirabila dezvoltare a unui scriitor. dar urmărit în sens invers. care a început şi a continuat vreo zece ani. Aceasta este. 2013. mărind numărul scenariilor posibile şi îmbogăţind textul la nivelul conţinutului. Romanul Ion de Liviu Rebreanu. a apărut în anul 1920. Această afirmaţie a lui Lovinescu se referă la faptul ca apariţia primului roman obiectiv direcţionează literatura română către valoarea europeană şi stinge polemica pe care criticul o avea cu sămănatoriştii epocii. unde drumul. Note de curs Strategii textuale. cum este cazul romanului Ion de Liviu Rebreanu. asemeni drumului care pleacă din Pripas se pierde în şoseaua cea mare şi fără început a Universului. Liviu Rebreanu: Ion". Trecând de această introducere. Descrierea drumului este una reprezentativă (faire şi voir). iar satisfacţia sa este consemnată in studiul „Creaţia obiectivă. al cărui principiu de bază era „sincronismul" literaturii române cu cea europeană. între martie 1913-iulie 1920. aşa cum însuşi autorul menţionează în finalul operei. Este ceea ce Rebreanu susţine prin construcţia sferică a romanelor sale. de fapt. având o focalizare din afară. descifrând un cerc foarte mare de intenţii. „Ion” începe cu descrierea drumului care duce dinspre lume spre Pripas şi se încheie cu descrierea aceluiaşi drum. romanul "Ion" este cel care „rezolvă o problemă şi curmă o controversă". dincolo de ei însă rămânând tumultul vieţii colective care. dar până la urmă mor. o trăsătură specifică la Liviu Rebreanu. Apariţia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă. Dramele toate rămân în urmă iar viaţa îşi urmează cursul. nota Eugen Lovinescu. observăm că romanul este construit ca un corp sferic. Liviu Rebreanu afirmă că trebuie ca acţiunile dintr-un roman să se rotunjească astfel încât începutul să se confunde cu sfârşitul şi să creeze senzaţia vieţii adevărate. se raportează la întregul text făcând predicţii în legătură cu scenariul. Astfel. marile sale romane începând şi terminându-se în acelaşi fel. ci dimpotrivă are rolul de a devoala „povestea de nepovestit”2. descris în incipit şi final. urăsc cu patimă. iubesc. după o lungă perioadă de elaborare.

Drumul are semnificaţia simbolică a destinului unor oameni şi este învestit cu funcţie metatextuală.. drumul urcă întâi anevoie până ce-şi face loc printre dealurile strâmtorate. sociale. supusă convenţiei veridicităţii prin detaliile toponimice. Naratorul heterodiegetic deschide un plan de adâncime. cu Hristosul de tinichea. Predicatele de acţiune dau cheia textului. trece. care este condamnat la eşec. Asemenea ramei unui tablou.) Lăsând Jidoviţa. pe urmă înaintează vesel... urcă întâi anevoie. spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa.. se pierde. spintecă. în timp ce ultimele cinci verbe constituite cele cinci părţi narative din Glasul iubirii.) ca să dea buzna în Pripasul pitit într-o scrântitură de coline. Primele cinci verbe corespund secvenţelor narative din Glasul pământului.) se desprinde un drum alb mai sus de Armadia. trece peste podul bătrând de lemn.. coteşte brusc. întovărăşind Someşul (. neted. înaintează vesel. Ion al Glanetaşului.” Descrierea iniţială a drumului. prin aspect şi aşezare.(. Verbele reprezintă a simbol a traiectului personajului principal. propunând ordinea evenimentelor: se desprinde. condiţia socială a locuitorilor şi anticipează rolul unor personaje în desfăşurarea narativă. de la marginea satului. introduce cititorul în viaţa satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. anticipează tragismul destinelor. ca să dea apoi buzna. îşi face loc. Descrierea caselor ilustrează. etnografice (hora). Crucea strâmbă şi ruginită. conform schemei de mai jos: se desprin de trece spintec ă aleargă se pierde urcă îşi face loc înaintea ză coteşte dă buzna 4 .. cu aspecte topografice. (. prin tehnica specifică descrierii oblice. aleargă. el separă viaţa reală a cititorului de viaţa ficţională a personajelor din roman: „Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba.

Conflictul e deschide când Ion se hotărăşte să o ia pe Ana la joc. Aceleaşi predicate cumulează calităţile unui actant multifuncţional sub aspect narativ: agent. 5 . cât şi în plan social.Descrierea forează în straturile de adâncime ale narativului şi ia pe cont propriu interpretarea . în curtea văduvei lui maxim Oprea. Acest prim fir conflictual conduce spre conflictul central reprezentat de dorinţa lui Ion de a obţine pământul Anei pentru a fi respectat de comunitate. George. dar care era soţia lui George Bulbuc. femeia pe care o iubea cu adevărat. ci o amplifică. de peste Someş. care-l va conduce spre un final tragic.. Sunt comunicate atributele unui actor complex. Descrierea finală închide simetric romanul şi face mai accesibilă semnificaţia simbolică a drumului din metafora şoselei-viaţă: „Drumul trece prin Jidoviţa. În urma confruntării. obiect în naraţiune în raport cu dorinţele sale: pământul. Finalul este închis. femeia se sinucide. subiect. ajungând să fie strivit. Ion se simte umilit şi îşi aprinde în suflet o dorinţă de răzbunare. ba mai mult. trama3. deşi o iubea pe Florica. specific naraţiunii realiste. pe care nu o poate stăpâni. dar. Acţiunea romanului începe într-o zi de duminică. limită imposibil de trecut în afara sacrificiului ritualic. Ion se căsătoreşte cu Ana pentru avere. acoperit. şi iubirea ca semn al lumii dinăuntru. Se pune în oglinda textului eşecul personajului în încercarea de a-şi depăşi condiţia. tradus în roman ca un conflict exterior este urmat de un conflict interior sugerat de cele două forţe „Glasul pământului” şi „Glasul iubirii”. şi pe urmă se pierde în şoseaua cea mare şi fără început. ce îşi asumă rolul de arivist.Eşecul prevăzut nu exclude complexitatea. Acest conflict central are un sens tragic deorece eroul se confruntă cu o forţă mai presus de sine.. Note de curs Strategii textuale. pacient. previzibil. reprezintă „o mână” sau „o unealtă” a destinului prevestitor.schiţează ireversibil parcursul narativ. pe podul de lemn. deşi el are nevoie să şi le asume simultan. Conflictul central. prin forţa semantică a verbelor de acţiune care însoţesc substantivul temă . în jurul căruia se coagulează explicaţia lexicală. Universitatea „Ovidius” Constanţa. de a pune în acord cele două lumi interzise prin condiţionare socială. 2013. Ceea ce determină începutul conflictului este întâlnirea de la horă a lui Ion cu Vasile Baciu.”. în final. un semn metonimic al averii şi al lumii din afară. moartea lui Ion se produce subit. iar Ion îşi întoarce privirile spre Florica. cel care îl ucide pe Ion. forţa pământului. Din perspectiva 3 Lăcrămioara Berechet. într-un mod simbolic. Textul îşi conţine glossa. punerea în intrigă. în care locuitorii satului Pripas se află la horă. ce acţionează succesiv asupra eroului. atât în iubire.

1995. 98. types de textes.. pp. genres.” în Québec français. şi orice sfârşit oferă promisiunea unui nou început. Ion. această dispunere realizează circularitatea viziunii şi ideea de repetabilitate a dramelor româneşti. Liviu Rebreanu. Raymond Blain. 22-25.finalului. textes. Liviu Rebreanu. 2013. 2006. „Discours. Ed. Referinţe Lăcrămioara Berechet. putem trage concluzia că incipitul şi finalul îşi corespund simetric unul celuilalt deoarece orice început cuprinde semnele sfârşitului.. Bucureşti. De asemenea. Universitatea „Ovidius” Constanţa. nr. Note de curs Strategii textuale. 6 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful