You are on page 1of 30

FUNCŢIILE SALIVEI

Funcţia de remineralizare

-Este asigurată prin principiile conţinute: minerale (fluoruri, fosfaţi), calciu, staterină.. -Intervenţia principală este aceea a ionilor de fluor. Concentraţia salivară a acestora este scăzută (0,01 micrograme pe litru), concentraţie ce trebuie mărită prin aport exogen, prin intermediul pastelor de dinţi, ape de gură, gelurilor, pastelor şi soluţiilor fluorurate. -Calciul şi fosfaţii se găsesc în salivă în soluţie suprasaturată, existând riscul transformării lor în tartru dentar; staterina va menţine calciul în soluţie suprasaturată, intervenind ca un stabilizator; tot ea va disponibiliza calciul pentru a interveni în remineralizarea ţesuturilor dentare dure.

Funcţia de spălare

În timpul masticaţiei alimentelor creşte cantitatea de salivă secretată. Transportul alimentelor triturate, împreună cu bacterii şi resturi epiteliale descuamate va fi influenţat de cantitatea şi calităţile salivei (mai ales de cantitatea de mucină din salivă).

Funcţia tampon

Elementele care pot asigura această funcţie sunt: bicarbonatul, fosfaţii, proteinele. Capacitatea de neutralizare a acizilor nu este nelimitată, ea fiind depăşită în momentul în care producţia şi aportul de acizi se face la intervale mici şi în mod repetat.

FUNCŢIILE SALIVEI

Formarea peliculei dobândite

-Se realizează prin intermediul mucinei şi a glicoproteinelor care au o vâscozitate crescută, favorizând alunecarea şi înghiţirea bolului alimentar pe de o parte, iar pe de altă parte acoperirea dinţilor cu un strat foarte subţire, fluid, “pelicula dobândită”.

Activitatea antibacteriană

-Este eficientă atunci când grosimea plăcii bacteriene este redusă, deci placa bacteriană este permeabilă. Această funcţie se desfăşoară prin intermediul anticorpilor (în special IgA), hormonului paratiroidian, lizozimului, lactoferinei, lactoperoxidazei.

Funcţia emunctorială

-Constă în capacitatea salivei de a elimina o serie de toxine, metaboliţi (uree, acid uric), virusuri ai hepatitelor virale, turbării, poliomielitei). - factor de risc în transmiterea infecţiilor în cursul manoperelor stomatologice.

Rolul salivei în digestia primară

-Nesemnificativ. în condiţiile actuale de alimentaţie.

conţinând de 10 ori mai mult bicarbonat şi de 3 ori mai multă staterină. . ea va realiza o neutralizare a acizilor mult mai eficientă. iar cantitatea mărită de ioni de calciu va crea condiţii optime remineralizărilor. deci.RATA SECREŢIEI SALIVARE SOMN 7 ore 20 ml//noapte REPAUS 20ml/oră (300ml/zi) VEGHE MASTICAŢIE 10ml/min (1200ml/zi) SECREŢIA ÎN 24 ORE : 1000-1500 ml Saliva secretată prin stimulare (în cursul masticaţiei) diferă de cea de repaus.

Consumul alimentelor moi determină de . antihistaminice.Medicaţia antistress. Grupele de medicamente ce reduc fluxul salivar Grupa de medicamente Reprezentanţi ai grupei Antispastice Antidepresive Alcaloizi extraşi din Belladonna Scobutil Amitriptilina Doxepin Antipshihotice Miorelaxante Antiparkinsoniene Antiaritmice Clorpromazina Ciclobenzaprin Bezatropină. Rivotril Alprazolam Atenolol. anticonvulsivante) au ca efect secundar reducerea secreţiei salivare. Furosemid. sindromul postiradiere. Nitrazepam. Nefrix. Tavegil. simpaticolitice. antidepresive. scăderea secreţiei salivare. tranchilizante. Romparkin Disopiramida Antihistaminice Anticonvulsivante Anxiolitice Antihipertensive Clorfeniramina. Spironolactona Bolile sistemice grave (sindromul Sjögren. dar şi alte tipuri de medicamente (antispastice. Nifedipin Diuretice Hidroclorodiazida. Peritol. stimulate. Romergan Carbamazepina. diuretice. endocrinopatii) determină scăderea ratei secreţiei de repaus şi a celei asemenea.

5.abrazează relieful suprafeţelor ocluzale. -temperatura la care se consumă (alternanţa fierbinte .rece). . proteine. vitamine.stimulează masticaţia şi secreţia salivară. alimentele moi şi lipicioase – retenţionează mecanic la dinte . lipide. Caracterizarea unui aliment: -principii active (zaharuri. secreţia salivară şi autocurăţirea.1. săruri . minerale).nu stimulează masticaţia. -consistenţa: dură . INFLUENŢA ALIMENTELOR ASUPRA ÎNTREGULUI ORGANISM Mathis susţine că există un efect pre-resorbtiv şi unul postresorbtiv al alimentelor.

conduc la modificarea obiceiurilor alimentare. minerale. Stresul psihic şi limitarea timpului acordat alimentaţiei. vitamine.alcoolul se absoarbe de la nivelul cavităţii orale. . neregularitatea celor 3 mese pe zi. numai în timpul dezvoltării şi mineralizării dinţilor. .PARTICULARITĂŢILE ACŢIUNII ALIMENTELOR LA NIVELUL CAVITĂŢII ORALE alimentar.amidonul preparat nu este disociat de amilaza salivară. absorbţia unor principii alimentare eliberate prin intermediul enzimelor salivare. proteine.  Efectul pre-resorbtiv – formarea bolului  Efectul post-resorbtiv – se exercita prin aportul de . Statusul nutriţional reprezintă un aspect important în cadrul modelului socio-ecologic al cariei şi parodontopatiei.

CORELAŢIA STRESS-OBICEIURI ALIMENTARE 1. Consumul exagerat de dulciuri şi alimente de consistenţă redusă scade secreţia de salivă seroasă prin scăderea efortului masticator. Se însoţeşte de scăderea secreţiei salivare şi instalarea altor tulburări endocrine care duce la diminuarea posibilităţilor de apărare locală. Mesele neregulate duc la perturbarea mecanismelor locale de apărare (capacitatea tampon a salivei scade foarte mult). 4. 3. scade eficienţa autocurăţirii. . Duce la creşterea poftei de mâncare şi alimentaţia neraţională cu consum crescut de dulciuri. 2. prin urmare se va acumula placa bacteriană.

peteşii ale mucoasei bucale. La copii se însoţeşte de hiperplazie gingivală hemoragică. CORELAŢIA ALIMENTAŢIE – SĂNĂTATE PARODONTALĂ Statusul nutriţional bun şi obiceiurile alimentare adecvate pot diminua severitatea leziunilor parodontale. În forme severe de lipsă a aportului vitaminei C la adulţi. keilita angulară. Hipovitaminoza PP poate favoriza instalarea unei gingivite acute ulcero-necrotice. dinţii pot fi avulsionaţi fără durere. întârzieri în vindecarea unor ulceraţii sub tratament antimicrobian. glosite şi stomatite. Hipovitaminoza B1 se însoţeste de eroziuni ale mucoasei orale. aspect albicios al gingiei. lărgirea spaţiului dento-alveolar. frecvent suprainfectată de SM sau Candida albicans. hiperestezii nevritice. Hipovitaminoza B2 produce: glosita cu depapilarea marginală şi dorsală a limbii. . în condiţiile suprainfectării prin placă bacteriană. Hipovitaminoza D produce demineralizări ale osului alveolar. Hipovitaminoza A se însoţeşte de hiperkeratoză.Alimentaţia deficitară poate compromite echilibrul dintre răspunsul inflamator şi vindecarea leziunilor la nivel parodontal. întreruperi până la dispariţie a laminei dura. Hipovitaminoza C se însoţeşte frecvent de o gingivită ulcerată şi hemoragică.

leziunile carioase nu se produc. maternitate. Factorii care condiţionează o alimentaţie corectă:     factori fiziologici: vârstă. 2. profesionali: categoria de intensitate a efortului fizic. factorul alimentar este determinant în apariţia afecţiunilor odontoparodontale. demonstrează că: 1. dar care au fost alimentate prin gavaj. perioada de creştere/îmbătrânire. ambientali: de viaţă. 3. de muncă. patologici. deoarece cercetările realizate pe animale de experienţă a căror cavitate orală era contaminată cu germeni microbieni cariogeni. sex.ROLUL EDUCAŢIEI PENTRU O ALIMENTAŢIE SANOGENĂ OMS plasează regulile despre alimentaţie pe locul al doilea în cadrul măsurilor de prevenţie primară a bolilor odonto-parodontale. . factorul microbian nu este patogen prin el însuşi ci numai prin combinarea cu factorul alimentar. chiar dacă a fost administrată o alimentaţie cu potenţial maxim cariogen.

care să elimine prezenţa în exces a unor alimente.CERINŢELE UNEI ALIMENTAŢII CORECTE: consum moderat. consumul unor produse alimentare variate. o densitate calorică echilibrată şi raporturi optime între diferite trofine. consumul cantităţii de alimente repartizat într-o zi în patru sau cinci reprize. consum echilibrat.8: 3. deoarece bogăţia trofinelor şi nivelul energogen de care are nevoie organismul nu pot fi altfel satisfăcute.5. stabilitatea şi prosperitatea biologică a organismului sunt mai bine asigurate dacă toată hrana destinată pentru o zi este fragmentată în mai mult de două sau trei reprize. care are în vedere repartizarea trofinelor energogene în raport optim de p :l :g = 1: 0. . nici unul din alimentele cunoscute nu este considerat complet dotat trofinic şi energogen. în măsură să asigure concomitent o mare valoare nutritivă. consumul unor produse alimentare de mare eficienţă biologică.

consumaţi alimentele gătite imediat după preparare. bine conservate. . preparaţi alimentele cu atenţie. păstraţi cu grijă mâncarea preparată reîncălziţi cu grijă mâncarea scoasă din frigider. rozătoare şi alte animale. spălaţi-vă în mod repetat pe mâini. folosiţi numai apă potabilă. protejaţi alimentele de insecte.“REGULI DE AUR” PROPUSE DE OMS pentru prepararea alimentelor procuraţi-vă numai alimente salubre proaspete. păstraţi curăţenia bucătăriei.

alimentaţie bine echilibrată cantitativ şi calitativ. calde.STILUL DE VIAŢĂ SANOGEN implică următoarele condiţii: respectarea orarului zilnic al meselor. . limitarea fumatului şi a consumului de alcool. practicarea exerciţiilor fizice. alternarea efortului intelectual cu pauze de relaxare. încurajarea consumului de alimente care conţin principii protectoare. consumarea de mâncăruri gătite. în locul meselor frugale.

mărimea porţiilor este mică. •Deşi se recomandă servirea multor alimente. •Cheia succesului este să se mănânce cantităţi proporţionale din fiecare grupă prezentată de piramidă. •Alimentele dintr-o grupă nu pot fi înlocuite cu altele. •Fiecare grup alimentar este necesar pentru o sănătate bună. •Piramida include recomandări cu privire la ordinea servirii fiecărui grup alimentar.PIRAMIDA ALIMENTELOR •Piramida alimentelor a fost iniţiată în SUA (1991) cu scopul de a oferi populaţiei un ghid de alegere a alimentelor sanogene. •Fiecare dintre grupele de alimente furnizează o parte din nutrienţii necesari zilnic. dar nu pe toţi. .

Carne rosie. iaurt. oua. peste. orez. fasole. oua. branza 2-3 portii Legume 3-5 portii Carne. preparate pui. peste. paste 6 – 11 PORTII . nuci Fasole. uleuiri. paste 6-11 portii Paine.PIRAMIDA ALIMENTELOR PENTRU ADULTI Grasimi. cereale. pui. orez. dulciuri (sporadic) Lapte. nuci 2-3 PORTII 2-3 portii Fructe 2 – 4 PORTII Fructe 2-4 portii Paine. cereale.

Să se asigure că femeia gravidă a primit îngrijiri de sănătate optime în perioada prenatală. Să accentueze asupra îngrijirii optime a noului născut şi să sfătuiască viitoarea mama să îşi alăpteze copilul.PERIOADA DE SARCINĂ ŞI LACTAŢIE Perioada de sarcină şi primii ani ai copilăriei pun bazele atât pentru o viaţă lungă sănătoasă. Să prescrie un program optim de fluorizare a mamei şi copilului. Medicul dentist trebuie să: Sublinieze necesitatea unei diete sănătoase înainte de sarcină. Să educe femeia gravidă asupra implicaţiilor dentare ale gravidităţii şi să îi asigure tratamente dentare optime. Să recomande părinţilor cele mai bune biberoane care se găsesc pe piaţă şi să le dea sfaturi pentru a putea fi folosite la nevoie. cât şi pentru obiceiuri sanoge ceea ce priveşte prevenţia preprimară. . Să pună accent asupra importanţei începerii cât mai devreme a obiceiurilor unei diete sanogene şi a practicilor de igienă dentară optime.

nuci Fructe 170 g/zi 3 porţii/zi 198. 1996). GRUPA DE ALIMENTE SARCINĂ 3 (porţii /zi) ALĂPTARE 4-5 (porţii/zi) Lapte. pasăre.RECOMANDĂRI PENTRU DIETĂ ÎN PERIOADA DE SARCINĂ ŞI ALĂPTARE (Manual of Clinical Dietetics.8g/zi 2-4 porţii/zi (din care cel puţin o porţie care să conţină vitamina C) 3-5 porţii/zi 6-11 porţii/zi 2-3 porţii/zi Legume Pâine. orez. peşte. paste Grăsimi animale şi ulei 4 porţii/zi 9 porţii/zi “cu economie” . iaurt. brânză Carne. fasole uscată şi mazăre. ouă. cereale.45-226.

PIRAMIDA ALIMENTELOR PENTRU COPIII CU VÂRSTE ÎNTRE 2 ŞI 6 ANI .

etc.PIRAMIDA ALIMENTELOR PENTRU VARSTNICI Pacienţii de vârsta a III-a suferă de o mare varietate de afecţiuni orale. Persoanele vârstnice trebuie să aibă o alimentaţie care să corespundă cerinţelor lor. care au un impact negativ asupra alegerii alimentelor. . frecvenţei meselor.

. Substitueţii zahărului Elemente protectoare favorabile ale dietei Utilizarea unui substituent al zahărului determină formarea unei cantităţi de acid mai scăzute. dar capacitatea diferă de la un produs la altul. dizaharidele şi monozaharidele pot contribui la formarea acidităţii în cavitatea orală. proteinele au un efect carioinhibitor. grăsimile. . fosfaţii. STRATEGII GENERALE DE PREVENIRE A CARIEI DENTARE PRIN DIETĂ OPTIMĂ PUNCTE LUATE CONSIDERARE Frecvenţa meselor ÎN MĂSURI PENTRU REDUCEREA RISCULUI CARIOS SAU PENTRU STOPAREA ACTIVITĂŢII CARIOASE Numărul meselor şi a gustărilor trebuie menţinut la un nivel scăzut Cantitatea şi concentraţia Reducerea consumului de zahăr (din punct de vedere al zahărului la mese prevenţiei cariei dentare) Eliminarea zahărului Consistenţa alimentelor Carbohidraţii fermentabili Eliminarea contactului zahăr – dinte Creşterea consumului de alimente cu consistenţă crescută Polizaharidele. şi Fluorul. calciul.

nivel la care are loc demineralizarea smalţului.7). .FRECVENŢA MESELOR Fenomenele ce survin la nivelul plăcii dentare după o gustare ce conţine carbohidraţi fermentabili sunt reprezentaţi în figura următoare (Curba lui Stephan): Aceasta arată că după câteva minute pH-ul coboară sub cel critic (5.5-5.

.

.

Control periodic la medicul stomatolog.Reducerea ingestiei de alimente şi băuturi acide 2. 5. Limitarea timpului de expunere . 4.. . Consumul lor în timpul meselor principale şi nu ca gustări între mese.reducerea frecvenţei atacului acid.PREVENŢIE 1. Evitarea perierii dinţilor imediat după consumul de alimente şi băuturi acide – suprafeţe susceptibile ale smalţului. -utilizarea paiului plasat câr mai posterior în cavitatea orală -înghiţire rapidă a băuturii 3.

5. Rata secreţiei salivare. Capacitatea tampon a salivei. . Anglia – 38) Frecvenţa ingestiei de zahăr <4. a zahărului din cavitatea orală (clearance-ul). În ţările cu consum de zahăr liber sub <15-20 kg/an nivelul cariei este scăzut. ceea ce înseamnă o cantitate rezonabilă de zahăr şi în principal la ora meselor. Se obţine astfel ceea ce se numeşte “disciplina zahărului”. în particular. Irak .55. Ritmul eliminării alimentelor şi. (SUA – 54. Scopul final nu este excluderea zahărului din alimentaţie ci determinarea pacienţilor să mănânce zahăr într-un “mod inteligent”. Iordania -45.FACTORII INDIVIDUALI care determină ce nivel de pH va fi atins şi pentru ce perioadă de timp: Tipul şi cantitatea bacteriilor din cavitatea orală.

CARBOHIDRAŢII . fiind direct implicaţi în scăderea pH-ului. Carbohidraţii care prezintă un interes particular domeniului nostru de activitate sunt prezentaţi în tabel. Tipuri de carbohidraţi: TIPURI DE CARBOHIDRAŢI Monozaharide EXEMPLE Glucoza Fructoza Galactoza Lactoza Maltoza Sucroza Amidon Dizaharide Polizaharide .Reprezintă sursa principală de energie pentru bacteriile orale.

salate. ovăz. Polizaharidele Amidonul este sintetizat de către plante şi este principalul component al majorităţii cerealelor (orez. de asemenea. prin hidroliza amidonului. . Sucroza reprezintă zahărul cel mai frecvent utilizat. dar este prezentă în mod natural şi în fructe. siropurile de cereale dar pot fi obţinute şi sintetic. porumb. în principal. jeleuri. sucroza şi. cereale. Dizaharidele Lactoza este prezentă în mod natural în lapte Maltoza se obţine. Se obţine prin rafinarea trestiei de zahăr (13% zahăr) sau a sfeclei de zahăr (16% zahăr). băuturi răcoritoare. dar se găseşte şi în seminţe (fasole). Glucoza poate fi sintetizată din alţi carbohidraţi cum ar fi amidonul. Sucroza este un carioinductor puternic deoarece este utilizată de bacterii pentru producerea de polizaharizi şi acizi favorizând colonizarea bacteriilor pe suprafaţa dentară. etc.Monozaharidele Glucoza şi fructoza se găsesc în mod natural în fructe şi mierea de albine. bomboane. ketchup. Sucroza este utilizată în prepararea următoarelor preparate alimentare: prăjituri. secară) şi legumelor (cartofi). din proteine.

ALIMENTE PROTECTOARE A fost testată deja capacitatea unor compuşi alimentari de a reduce efectul carioinductor al carbohidraţilor. creşterea bacteriană. contribuie la remineralizarea suprafeţelor de smalţ. .  inhibă. alături de ionii de calciu şi fluor. fosfaţii pot interfera cu pelicula aderentă şi placa bacteriană de la suprafaţa smalţului. de asemenea. Fosfaţii. îmbunătăţesc structura naturală a suprafeţei smalţului făcând-o mai dură şi mai netedă. Unii acizi graşi în concentraţii mici inhibă creşterea Streptococului Mutans.Factori protectivi : calciu. Fosfaţii se găsesc în mod natural în diverse cereale. Prin proprietăţile lor detergente. dar nu se cunoaşte încă mecanismul prin care acţionează. Prezenţa fosfaţilor în mediul oral previne pierderea fosforului din smalţul dentar prin efect ionic. O posibilă explicaţie ar fi că ele formează o barieră protectoare pe suprafeţele dentare sau poate doar înconjură carbohidraţii făcându-i mai puţin disponibili şi ajutând la eliminarea lor mai rapidă din cavitatea orală. Laptele – conţine lactoza dar este totuşi anticariogenic. Grăsimile reduc activitatea carioasă a diferitelor alimente.

inclusiv din punct de vedere nutriţional. Producţia de acid la nivelul plăcii este la fel de mare cu cea a sucrozei şi rezultatul îl constituie scăderea pH-ului. ele sunt considerate mai puţin cariogene decât sucroza deoarece în prezenţa lor se formează o cantitate mai mică de placă bacteriană decât în prezenţa sucrozei. Avantajele înlocuitorilor au fost evaluate sub mai multe aspecte.SUBSTITUENŢII ZAHĂRULUI Pentru a reduce riscul carios. toxic şi tehnic. Aspartamul. au fost făcute eforturi mari în încercarea de a găsi înlocuitori potriviţi pentru sucroză. stabilitate. Zaharurile cum ar fi glucoza. Ei au fost împărţiţi în două grupe: îndulcitori calorici îndulcitori acalorici Îndulcitorii calorici conţin aproximativ tot atâtea calorii ca şi sucroza. Îndulcitorii necalorici sunt din punct de vedere chimic un grup heterogen ce au în comun gustul dulce intens şi nu furnizează energie sau aceasta este în cantitate prea mică pentru a avea importanţă clinică. Ei sunt perfecţi din punct de vedere cariologic dar prezintă câteva dezavantaje referitoare la gust. ciclamatul şi zaharina nu pot fi metabolizaţi până la acizi de către microorganismele orale. În ciuda acestui fapt. . fructoza şi zahărul invertit sunt cele mai utilizate în cursul alimentaţiei copiilor.

TIPURI DE ÎNDULCITORI Îndulcitori calorici Zaharuri Glucoza Fructoza Zahăr invertit Polioli Licasin Sorbitol Xilitol Îndulcitori necalorici (artificiali) Ciclamat Zaharina Acesulfam K Aspartam Alamita Palatinoza Eritinol Sucraloza .