You are on page 1of 15

CURSUL 10

2.3. Relieful structural 2.3.1. Tipuri de structuri geologice si importanta lor pentru modelarea reliefului Modul de aranjare al rocilor în strate, reprezinta structura geologica. In general, rocile sedimentare, majoritatea celor metamorfice si o parte din cele magmatice sunt dispuse în strate. Tipul de structura geologica, respectiv alternanta stratelor de roci cu proprietati diferite influenteaza desfasurarea procesului de eroziune si deci formele de relief rezultate. Contactul dintre diferitele orizonturi si deci trecerea de la un orizont la altul influenteaza desfasurarea procesului de eroziune. In raport cu dispunerea stratelor de roci si de relatiile lor cu elementele tectonice, structurile geologice pot fi: concordante si dislocate. Structura concordanta consta în dispunerea orizontala sau usor înclinata a stratelor, acestea pastrându-se nedeformate în forma lor primara în care s-au sedimentat (Fig. 48). Structura concordanta poate fi concordanta orizontala (suborizontala),formata din strate orizontale sau aproape orizontale, etajate în mod normal si concordanta înclinata (monoclinala) cu strate orizontale slab înclinate (25o), rezultata prin miscari de contrar de subsidenta si de înaltare. O varianta a structurii concordante o constituie structura discordanta caracterizata prin suprapunerea a doua orizonturi de roci separate printr-o suprafata de eroziune care evidentiaza faptul ca în perioadele de sedimentare a celor doua orizonturi a existat o perioada de timp când regiunea a fost exondata si modelata de factorii exogeni (fig. 48). Fig.48. Tipuri de structuri caracteristice bazinelor sedimentare: 1-structură concordant-orizontală; 2-structură concordant-înclinată (monoclinală); 3-structură discordantă;

Vale cu cornişă In regiunile cu structura orizontala concordanta si strate uniforme ca litologie. 49. iar atunci când este mai activa poate duce la înlaturarea completa a primului strat dur si apoi a stratului slab de argila nisipoasa.pe cea a miscarilor orogenice.neregulate). relieful este constituit din forme simetrice reprezentate prin vai si interfluvii cu versanti egali. Structura dislocata apare datorita orogenezei si poate fi cutata.faliata si cutata.Structura dislocata reprezinta la origine tot o structura concordanta orizontala. Strâns legata de tipul de structura este si cel de miscare al scoartei. rezultate prin ridicarea în urma miscarilor epirogenice pozitive sau prin coborâre. în urma miscarilor eustatice negative. semicutata sau în cute scurte (domuri si cuvete) si sariata (cu cute înclinate . se caracterizeaza prin strate paralele si aproape orizontale si este secific regiunilor de câmpie si podisuri tipice. caracterizati prin succesiuni de cornise si taluzuri cu panta normala (Fig. pozitia stratelor si efectul miscarilor tectonice. Fig. sariata. Eroziunea straturilor superioare. cutatfaliata si faliata. Structura geologica este data deci în ansamblu de natura rocii. Când sunt alcatuite din roci dure (calcare). eroziunea conditioneaza versanti cu panta mult mai accentuata. cutat-faliata si faliata. Structura cutata poate fi regulat cutata. duce la fragmenatrea cornisei în martori de eroziune. în diferite faze de fragmentare.50). iar structura dislocata . Relieful structurilor concordante orizontale Relieful structurilor concordante. 2. în unele cazuri. care se recunosc supa planurile de falie sau axele cutelor. 49).2. Structura cutata poate fi regulat cutata. ajungând sa scoata la zi alt strat dur pe care se formeaza o suprafata eroziv-structurala cu martori rari de argila nisipoasa (Fig. stratele nemaiavând pozitia initiala din timpul sedimentarii.3. Stratele înclinate ale unei structuri concordante reflecta interventia epirogenezei. . Structura dislocata prezinta doua variante . dar care a fost deranjata de miscarile orogenice sau epirogenice. sariata.

2. b – faza de marotri din stratul dur. R – revers de cuesta.50. Grigor.3. d – platforma sau suprafaţa erozivo-structurală. fie caracter dislocat când a luat nastere în urma miscarilor tectonice. In aceste forme de relief reteaua hidrografica formeaza cueste si un sistem de vai structurale. Fig. diferentiate în raport cu gradul de înclinare si cu rezistenta rocilor.51. dezvelită de pe cel de-al doilea strat dur. reprezentata printr-o placa de calcare oolitice si Platforma Broscaria.3. Relieful structurilor monoclinale (concordante înclinate) Structura monoclinala poate avea un caracter primar când a rezultat din acumularea sedimentelor pe masura retragerii apelor marine sau ridicarea tarmului. Raportul dintre reţeaua de văi şi structura monoclinală (după Tr. c – faza de distrugere completă a stratului dur. – depresiune . D.faza de văi şi interfluvii simetrice. Regiunea cea mai tipica cu structura orizontala concordanta este Podisul Dobrogei de Sud. In Podisul Moldovei la sud de Hârlau si afla Platforma Sîngeap. 1970): F – front de cuesta. specifica vailor. conditiile litologice si modul de desfasurare a eroziunii favorizeaza modelarea unor tipuri variate de relief monoclinal. Relieful structurilor monoclinale apare sub forma unor dealuri cu aspect de valuri. lînga Cotnari.Fig.S. M. unde placa de calcare sarmatice da nota caracteristica. Naum. Relieful dezvoltat pe o structură orizontală compusă din strate de rezistenţă diferită: a . 51). depresiunilor subsecvente si chiar interfluviilor. Factorii structurali. caracteristice (Fig. Caracterul principal al formelor de relief dezvoltate pe structura monoclinala este asimetrica.

Fig. obsecvente. prin subminare a frontului. apropiate sau distantate. este orientat în sens invers fata de înclinarea stratelor si poate prezenta la partea superioara o cornisa. apare ca o suprafata eroziva structurala uniforma cu panta domoala. Frontul (abruptul). C2 – vale consecventă cu izvoarele situate pe reversul cuestei. C1 – vale consecventă care secţionează frontul cuestei şi pătrunde în depresiunea subsecventă.51). Reversul (podul cuestei). Cuestele pot fi simple sau duble. Vaile obsecvente. care atunci când se dezvolta la contactul dintre rocile sedimentare si cele metamorfice sau magmatice si are dimensiuni mari. resecvente si insecvente.subsecventă. Vaile subsecvente. Dezvoltarea cuestelor presupune existenta orizonturilor dure si friabile. Când valea subsecventa este larga. In geomorfologie se mai utilizeaza termenul de vai resecvente asemanatoare celor consecvente si vai insecvente care nu manifesta nici o adaptare sistematica fata de structura. în functie de alternanta stratelor cu duritate diferita. conforma înclinari stratelor. O – vale obsecventă. Clozier) . Cholley. Sub actiunea eroziva a apei are loc retragerea progresiva. sunt vai scurte si torentiale care îsi au izvoarele în frontul sau în creasta cuestei. se evidentiaza prin profile transversale variate. iar la contactul cu roca friabila subiacenta izvoare. 52). adesea cu profil concav. 52. în linie dreapta sau complexe (Fig. consecvente. sunt dispuse perpendicular pe directia de înclinare a stratelor si se caracterizeaza printr-o pronuntata asimetrie a versantilor. M – martor de eroziune. R. Diferite tipuri de cueste (după A. Vaile consecvente caracetrizate prin simetria versantilor. Vaile consecvente sunt orientate în sensul înclinarii stratelor si pot fi vai care sectioneaza frontul si strabat depresiunea subsecventa si vai cu izvoarele situate pe reversul cuestei. se numeste depresiune de contact. structura monoclinala în ansamblu si eroziune diferentiala. P – pâlnie de străpungere consecventă. ea capata aspectul unei depresiuni subsecvente. b) Vaile structurale sunt: vaile subsecvente. a) Cuestele reprezinta versantii mai abrupti dispusi contrar înclinarii stratelor si sunt constituite din doua elemente: frontul si reversul (Fig.

se produce fosilizarea suprafetei de eroziune prin acoperire cu depozite mai noi. a cuestelor tectonice normale si a vailor subsecvente conditionate de alternanta rocilor cimentate cu cele friabile.) Morfologia bazinului superior al Bârladului se caracterizeaza prin predominarea platformelor structurale. Lohanului etc. rezultând astfel o dizarmonie structurala. Podisul Somesan se caracterizeaza printr-un relief de cueste cuprizând întreaga gama de forme simple si complexe. Repedea. este brazdat de un relief de cueste sculptat cu precadere în stratele sarmantiene. 2. care a format o suprafata de eroziune. Fig.In tara noastra.4. individualizându-se astfel structura discordanta unghiulara. In Dobrogea apar cueste dedublate în Podisul Babadagului. Podisul Târnavelor. atunci portiunea descoperita poarta denumirea de suprafata structurala fosila exhumata (fig. Formarea văilor epigenetice (ve) şi a suprafeţei structurale fosile exhumate (Psf) într-o structură discordantă. Relieful structurilor dizarmonice si discordante In bazinele sedimentare. Intr-o astfel de structura discordanta paralelea. dispunerea stratelor se modifica în urma cutarii. Intreaga regiune este dominata de cueste. In unele cazuri. Când întregul pachet de strate de deasupra liniei de discordanta este înlaturat complet. . argile si nisipuri a gresiilor si calcarelor oolitice a constituit premisa Iasilor. Dealurile Ibanestilor. Podisul Transilvaniei. se caracterizeaza prin extensiunea cuestelor atât de-a lungul vailor principale cât si a afluentilor (zona Dumbraveni). stratele necutate de la suprafata fac un unghi cu formatiunea inferioara. privit în totalitatea sa. relieful monoclinal este foarte raspândit. Conservarea fronturilor de cuesta a fost posibila datorita rezistentei la eroziune a orizonturilor de calcare grosiere si conglomerate compacte. Racovei. apare ca o desfasurare de cueste cu dimensiuni deosebite. 53). Aceasta situatie este posibila atunci când dupa depunerea orizontului mai vechi a urmat o faza de orogeneza si una de gliptogeneza. ca urmare a unei transgresiuni marine. Podisul Moldovei.53. vaile care se adâncesc începând din stratele mai recente si trecând apoi în cele dure de dedesupt au carcter epigenetic. caracterizat prin orientarea monoclinala a stratelor dispuse pe directia NV-SE. cutarea poate afecta un pachet de strate mai profunde fara sa cuprinda si pe cele de la suprafata. In final. In urma unor miscari de ridicare si deformare a pachetelor de strate mai profunde. care au o larga dezvoltare si orientari variate.3. Intercalarea în complexul de marne.

5. asemanatoare cu cea dezvoltata pe structura monoclinala. . Intre relief si structura cutata se pot stabili în general doua raporturi: Raporturi de concordanta . PR – peniplenă recentă. fiind date de anticlinale iar cele negative de sinclinale. Chardonnet. Relieful structurilor dislocate regulat cutate Structura cutata este si mai complexa decât structura monoclinala. Aceste depresiuni au caracter asimetric. reprezentat printr-o peneplena exhumata. DP – depresiune periferică.Intr-o astfel de structura eroziunea actioneaza asemanator ca în structurile monoclinale rezultând ca forme de relief specifice: depresiuni periferice. necutate.54).3. relieful dezvoltat pe structura discordanta se întâlneste frecvent în flisul paleogen din Carpatii Orientali. . culcate si faliate. PE – peniplenă exhumată. complexitatea crescând de la cutele simple si cele drepte la cele deversate.faze în evoluţia structurii discordante.4. Peneplena exhumata.55A). La noi în tara. formele pozitive.când relieful reflecta direct specificul structurii cutate. cu acelasi profil si aceeasi evolutie. 1955): 1. Evoluţia reliefului dezvoltat pe o structură discordantă (după J. C – cuestă. Fig. 2.3. are o pamta care depinde de amploarea miscarilor de deformare. înclinate. evidentiat printr-un versant abrupt corespunzator cuestei taiate în bordura orizontului rezistent si unul domol. Cuesta de bordura. cueste de bordura si peneplene exhumate (fig.54. care alcatuieste celalalt versant al depresiunii periferice cu aspect de glacis.2. Depresiunile periferice fac trecerea între vechiul masiv si platourile modelate pe depozite sedimentare noi. constituie o forma anexa a depresiunii periferice. In cazul acestui relief tectonic cutat suprafata geologica corespunde cu suprafata topografica sau morfologica (Fig.

56). cele mai importante culoare depresionare corespund unor sinclinale. suprafata topografica fiind situata sub cea geologica. caracterizat prin faptul ca între relief si specificul geografic. care a retezat atât anticlinalele cât si sinclinalele.Podeni.Fig. subsidente (Tismana . Polovragi . Intre aceste doua situatii extreme. Butoniera este o depresiune formata în bolta anticlinalului orientata dupa axa acestuia. In Subcarpati. datorita eroziunii accentuate. .Sacel). chei (cluse). butoniere. flancate de culmi deluroase ce corespund anticlinalelor si anticlinorilor (dealurile Sporesti-Baleni). Plesului. Relieful dezvoltat pe structura cutată şi evoluţia lui Ca exemple de concordanta între liniile orografice si cele tectonice se pot da obcinile Bucovinei si culmile longitudinale din muntii Stânisoarei.55 B).Bistrita). Mislea . sinclinorii sau arii depresionare. exista un dezacord. In timpul procesului de fragmentare a anticlinalului iau nastere forme structurale derivate reprezentate prin ruz. culmile Istritei. Raport de discordanta.Runcu. Acest relief consta din sinclinale suspendate si vai sau depresiuni de anticlinale (Fig. Tazlau . Excavarea butonierei se poate face prin eroziunea regresiva a ruzului si se va realiza cu atât mai repede cu cât versantul este mai abrupt si nivelul de baza local mai coborât si prin intermediul cheilor dând denudarea anticlinalului se face de-a lungul axei si nu transversal ca în cazul ruzului (Fig. Cracau . Daca actiunea ruzului este puternica se ajunge la strapungerea anticlinalului si la formarea unei vai transversale. Tarcaului. exista diferite faze de eroziune treptata a anticlinalelor pâna la relieful inversat. Ruzul este un torent format pe anticlinal care înainteaza regresiv si decapeaza o parte din anticlinal. una care exprima relieful tectonic de cutare si alta relieful de eroziune dezvoltat pe structura cutata.Casin. Baraolt etc. creste. Voitesti .Horezu. vai de anticlinal si sinclinale suspendate. 55.

Ele reprezinta un versant cu panta asemenea înclinarii stratelor si frontul crestei ce reteaza orizonturile.Ticau etc. Exemple de vai antecedente la noi în tara sunt: Valea Buzaului si afluntii sai Bâsca Mare si Bîsca Mica. Râurile pot crea chei prin antecedenta si supraimpunere (epigeneza). antecedente. Valea Moldovei între Pojorâta Gura Humorului. Valea Somesului între ibou . Daca râul are debit bogat si panta accentuata învinge obstacolele în curs de constituire prin cutare si creeaza astfel chei care reteaza noile ondulatii (Fig. Cheile. râul a continuat să se adâncească pe traseul său iniţial. 57. Naum Crestele reprezinta martori de eroziune rezultati în urma prabusirii boltii anticlinalului. Geneza şi evoluţia unei văi antecedente (după J. Epigeneza (supraimpunerea) este specifica vailor care se pot grefa incipient pe o suprafata de eroziune sau pe o cuvertura de depozite relativ friabile. 56. după T. 3 – datorită persistenţei. 2 – în timpul orogenezei. Antecedenta presupune existenta unui râu conform liniei de cea mai mare panta cu directia perpendiculara pe directia cutelor. Chardonnet): 1 – situaţia anterioară fazei de cutare. Vaile formate în acest mod se numesc vai antecedente. determinând astfel o asimetrie evidenta. rezulta în urma intersectarii axelor de anticlinal de catre o vale transversala. Valea Bistritei între Straja si Piatra Neamt. Morfologia structurală derivată reprezentată prin butoniere.57). râul a sculptat chei adânci. . Fig. Vaile epigenetice instalate initial în straturile superioare ale unei structuri discordante.Fig.

înclinarea flancurilor este redusa. Domurile evolueaza diferit în functie de natura sâmburelui brahianticlinalului. Piatra Mare. anticlinalele pot fi erodate complet în lungul lor luând nastere vai de anticlinal care pot avea nivelul de baza sub nivelul sinclinalului învecinat. fara accidente locale.continua sa se adânceasca în straturile mai rezistente. Formarea mai multor linii de cueste etajate. creîndu-se în acest mod chei. ondulatiile apartin cutarilor de fundament. dispuse la altitudini din ce în ce mai mici catre interiorul brahisinclinalului lasa impresia unor farfurii suprapuse. De-a lungul cuestelor se dezvolta o retea de vai subsecvente care se pot uni cu altele formând o retea hidrografica inelara prevazuta din loc în loc cu porti consecvente. 1955) Pe teritoriul României se gasesc numeroase exemple de inversiuni de relief atât în Carpati cât si în Subcarpati. Bucegi. acesta capatând caracterul de sinclinal suspendat (Fig. cu panta domoala catre interiorul cuvetei si cu abruptul spre exterior. In Subcarpati toate culmile din zona Vrancei corapund axelor de sinclinale. astfel depozitele moi permit excavarea unei butoniere circulare sau eliptice. Ceahlau. Topologul. sub impulsul unui nivel de baza coborât . Haghimas. Structurile ondulate se deosebesc de cele cutate propriu-zise prin urmatoarele trasaturi: cutele au o raza de curbura mare si amplitudine mica. strabat fâsia de gnaise a Culmii Cozia. Prin dezvoltarea paralela a doua butoniere. Ciucas. Fig.3. Reteaua hidrografica adaptata la structura în domuri si cuvete se prezinta resfirata si dirijata catre interior pe brahianticlinale si spre exterior pe brahisinclinale. cea mai mica aflându-se în interior la altitudini joase. 2. 58. Chardonnet. iar în stratele dure eterogene se mentine un dom central si o serie de cueste concentrice cu frontul orientat spre partea centrala a domului.6. prin chei de natura epigenetica. Relieful structuri în domuri si cuvete (semicutate) Structura în domuri si cuvete. s-au format Cheile Turzii si Cheile Ialomitei> De asemenea. separând sinclinale suspendate. Vaile celor doua Homoroade s-au adâncit în largi anticlinale marginale din Subcarpatii Transilvaniei. Succesiunea fazelor în formarea inversiunilor de relief (după J. Piatra Craiului. evidentiate prin prezenta brahianticlinalelor si brahisinclinalelor. Astfel. 58). . Ca zone cu sinclinale suspendate amintim: masivele Rarau. cunoscute sub numele de structura ondulata semicutata se datoreste cutarilor de mica amploare. Prin denudarea rocilor friabile din cadrul brahisinclinalelor orizonturile dure apar sub forma de cueste sau chiar hogbackuri.

Caracteristic cutelor diapire este faptul ca unghiul de înclinare al stratelor este mai mare pe masura paropierii de sâmbure iar grosimea lor se micsoreaza sau dispare complet deasupra sâmburelui. Dezvoltarea cuestelor care formeaza aliniamente aproape paralele pe Mures si Târnave. 2. indica influenta domurilor. Pantele mai repezi ale domurilor sunt intens atacate de torenti iar cele mai domoale de alunecari de teren. (Fig. pe flancurile carora s-au produs alunecari de teren. Secţiuni prin anticlinalul diapir Moreni (A).3. se încadreaza în structurile cutate de care se deosebesc însa prin faptul ca în anticlinale se gasesc sâmburi alcatuiti din roci plastice (sare. Copsa Mica etc. după G.7. Relieful structurilor diapire si al domurilor de sare Structurile diapire. Saros. iar cele dispuse spre exterior pe cea a cuvetelor. gips). ce se pot urmari pe vaile principale cât si de-a lungul afluentilor. Câmpia Transilvaniei (între Mures si cele doua Somesuri) apare ca o regiune a domurilor.Cea mai caracteristica zona cu structuri în domuri si cuvete de la noi din tara este bazinul Transilvaniei. înconjurate de cuvete (brahisinclinale). Macovei şi prin masivul de sare de la Ocna Mureşului (B) . Domurile au pante foarte domoale care depasesc rar 5-6o. In strate sarmatiene din cuprinsul domurilor se gasesc înmagazinate gaze naturale (Bazna.59). Cuestele orientate spre un punct sau o zona centrala. constituita din domuri (brahianticlinale). In partea sa centrala se afla o zona cu o latime de peste 70 km. frecvente mai ales în cazul sinclinalelor. reprezinta adaptari ale retelei hidrografice la structura în domuri si cuvete. Fig. argila. 59.). rotunde sau eliptice.

cât prin litologie si migrarea sâmburilor saliferi. Datorita eroziunii.3. precum si diferite forme erozivo-structurale cum sunt cuestele si hogbackurile (Fig. domurile apar în structurile orizontale. 60). fâsia de cute diapire este cuprinsa între depozitele din centrul cuvetei si culmile montane înconjuratoare. pot determina aparitia domurilor. Depresiunea Germaniei. gipsul. sâmburele a reusit sa strapunga orizonturile de roci acoperitoare. carbunele. In acest fel. depresiunea Transilvaniei). In podisul Transilvaniei. cum este cazul terasele Muresului în zona Reghin. deformând în special terasele. frontul pânzei superioare constituie un abrupt tectonic. Domurile de sare sunt alcatuite dintr-un sâmbure central. înconjurat de strate sedimentare în forma de cupola. fapt ce duce la migrarea spre suprafata scoartei terestre a sâmburelui de sare. nu atât prin sistemul de cutare. se dezvolta fenomene de carst asemanatoare cu cele produse în calcare. iar flancul întins al pânzei reprezinta o suprafata structurala larga. se desfasoara o zona caracteristicas de cute diapire care au în ax un sîmbure mai vechi si mai plastic (argila cu sare sau numai sare). domurile se ridica si repauzeaza pe suprafata terenului. In numeroase cazuri. Sub actiunea eroziunii produse de vaile transversale afluente retelei principale pânza este fragmentata luând nastere ferestre si clipe. fiind supuse actiunii de dizolvare a apelor de infiltratie. 2. Fâsia diapira lipseste numai la contactul cu M-tii Fagaras. etc. . care au un rol important neotectonic.8. In cazul a doua pânze de sariaj. care domina partea mai joasa a autohtonului si formeaza cumpana apelor pe doi versanti ai muntilor. Spre deosebire de cutele diapire. ce strapunge formatiunile mai noi din bolta cutei în parte sau în totalitate. In zonele salifere. In afara de sare si alte formatiuni plastice ca sulful. de obicei de sare. colonade. Relieful structurilor dislocate neregulat cutate (sariate) Structura sariata evidentiata prin deplasarea alohtonului pe suprafata autohtonului (subasmentului) duce la complicarea evolutiei peisajelor structurii cutate datorita faptului ca pânza (alohtonul) înlesneste aparitia unei structuri de suprafata fara nici o legatura cu autohtonul. Formarea domurilor de sare este conditionata de densitatea mai mica a sarii fata de cea a rocilor înconjuratoare. Diapirele de sare influenteaza.La noi în tara de la Valea Milcovului catre sud. în fruntea pânzelor se poate dezvolta un relief de bariere. Domurile de sare apar în regiuni depresionare ale scoartei terestre (Depresiunea Precaspica.

acoperiti de mai multe pânze de sariaj. pânze neogene . M-tii Tarcu si partial în Podisul mehedinti si Semenic. unde ocupa pozitia cea mai înalta (Pietrele Doamnei. constituita din sisturi cristaline. 2.). Carpatii Meridionali si M-tii Banatului . iar când sunt înclinate invers apare un dom încadrat de falii (Fig. Structură în pânze de şariaj In cazul Carpatilor Orientali. creat de structura pânzei getice.Parâng. pânzele unitatii transcarpatice). pânza sisturilor negre . . 60.Andia . Dumitrescu si M.61). dupa I. De retinut este faptul ca relieful initial al pânzelor de sariaj este foarte greu de reconstituit. înclinate ca si falia (falie conforma) sau înclinate invers (falie contrarie) când blocurile sunt înclinate catre aceeasi falie apare ca o forma de relief o cuveta faliata. pânza de Ceahlau). eroziunea a scos la iveala în fereastra chiar granitele si aureolele lor de roci metamorfice. eroziunea descopera diferite suprafete de contact scotând la iveala formele erozivo-structurale foarte variate la care se adapteaza reteaua hidrografica în evolutia ei în timp si spatiu. Relieful structurilor faliate Structura faliata. Carpatii Orientali . care separa compartimente coborâte sau înaltate. In unele zone.Fig. suprapusa celei bucovinice. cum este cazul Masivului retezat. digitatia unitati marginale. Autohtonul denubian a fost scos la zi alcatuind o imensa fereastra corespunzatoare zonei muntoase Almaj .9. Blocurile faliate pot fi orizontale. Relieful actual al Carpatilor Meridionali este mult mai diferit de cel initial.pânza getica si pânza de Severin. Popchii Raraului etc.Retezat . Faliile determina denivelarea stratelor si înclinarea blocurilor deplasate.stirice (pânza flisului curbicortical. Pânzele de sariaj din Carpatii Românesti. iar reteaua hidrografica actuala este în totala discordanta cu acesta. iar pânza getica se mai mentine doar sub forma unor petice în M-tii Godeanu.pânza de Tarcau. constituita mai ales din calcare masive.pînze mezo si neocretacice (pânzele transilvane. pânze mezo si neocretacice (pînza de Trascau). Astfel pânza transilvana. pânzele centrale. se caracterizeaza prin existenta unor rupturi ale scoartei. Săndulescu 1970 sunt urmatoarele: M-tii Apuseni: pânze mezocretacice (pânzele de Codru si Arieseni si pânza de Biharia). s-a conservat pe suprafete restrânse în Masivul Rarau. mezometamorfice.3.

Fig. b-pe o cuvetă F-falie Reteaua hidrografica poate avea fata de denivelarea tectonica produsa de falii doua pozitii . Ca exemple de vai tectonice de falie la noi în tara se pot da: Valea Bistrei care separa M-tii Godeanu de Masivul Poiana Ruscai. reprezinta munti bloc încadrati de doua sau mai multe falii. Vai transversale numeroase se gasesc pe latura sudica a Masivului Poiana Ruscai si în partea sud-vestica a M-tilor Padurea Craiului.Raportul văilor fluviatile cu faliile . Valea Cernei în zona Herculane sau Valea Dunarii între Iuti si Orsova. la trecerea de la aripa ridicata la cea scufundata (Fig. 62). Tipuri de relief faliat: a-dezvoltat pe un dom. Aripa ridicata constituie partea supusa actiunii intense a eroziunii fluviatila datorita retelei hidrografice laterale care o fragmenteaza sub forma de pinteni aliniati simetric. când se formeaza denivelari sau rupturi de panta sau chiar cascade. la nord-est de falia Viseu-Bistrita Aurie. iar la sud de Valea Somesului Mare. la baza acesteia poate lua nastere un piemont (glacis de eroziune) care face ca denivelarea tectonica sa nu mai corespunda cu denivelarea morfologica . Structura faliata în trepte genereaza prin ridicaturi sau coborâri horsturi si grabene ( Fig. 61. Bicazul este de asemenea o vale transversala care traverseaza în Masivul Haghimas numeroase falii. Horsturile. Munti de tip bloc sunt si Muntele Mare. Exemplu de horst sunt M-tii Rodnei. 62.caz în care valea râului are caracter de vale tectonica de falie si alta transversala.63). Fig. Prin fragmentarea si reducerea treptata a pintenilor. Gilau si Meses din Muntii Apuseni. formati de aripa înalta a faliei. delimitati la nord de falia Borsei.

Gheorghe si Tg. In unele cazuri masivele vechi se continua lent asemenea unui glacis.64). se caracterizeaza prin aspecte variate.Relief de horsturi şi grabene(dup”La Terre”) Grabenele. 63. larg desfasurata si peneplena exhumata (Fig. sub cuvertura de depozite. Evolutia reliefului de contact este complicata si de înaltarea masivului în urma miscarilor epirogenice.3.Fig. Un sistem complex de grabene se întâlneste la curbura interna a Carpatilor Orientali. reprezinta bazine sau fose de intensa scufundare. Aceste compartimente se datoresc unei retele de fracturi majore. sud. de acumulare a depozitelor detritice pe grosimi mari si de convergenta a retelei hidrografice. nord-est. cât si patura sedimentara care-l acopera pot avea o panta considerabila.Sf. Brasov . . conditionate de tipul de structura a masivelor periferice. alcatuite din alternante de strate friabile si dure se dezvolta un relief caracterizat prin aparitia celor trei elemente clasice: cuesta. usor înclinat. sud-vest. Alteori. Secuiesc. Relieful regiunilor de contact ale bazinelor sedimentare Relieful regiunilor de contact. în zona de contact cu sedimentarul aspecte variate. a) Contactul vechilor masive montane cu bazinele sedimentare Structura masivelor vechi îmbraca. depresiunea periferica. La contactul masivelor vechi cu depozite sedimentare neomogene. vechiul soclu. care determina aparitia unor flexuri sau chiar falii în zona de contact cu sedimentarul. 2. deoarece denivelarile tectonice sunt mult mai accentuate si deci denudarea si acumularile de depozite mai intense. a carui evolutie este strâns legata de structurile discordante. orientate est-vest. natura rocilor si intensitatea eroziunii. peste care s-au suprapus falii orientate nord. reprezentat prin Depresiunea Brasovului cu compartimentele ei: ZarnestiFeldioara. încât versantul depresiunii periferice va fi accentuat si ca urmare latimea depresiunii este mica. Contactul dintre masivele alpine si câmpiile piemontane este foarte diferit.10.

Depresiunea periferica a Casimcei. pietrisuri.Fig. ce vor fi prezentate la subcapitolul 2. La contactul masivelor muntoase cu compartimente faliate rezulta depresiuni alungite de forma unui uluc. de contact cum sunt: Depresiunea Fagaras. situata la poalele muntilor Fagaras si Persani este amplasata într-un sinclinal larg. Lipsa de alternanta a stratelor dure si a celor friabile împiedica. . eroziunea a dus la separarea unor culmi cu aspect convex. erodarea este intensa si la baza catenelor se formeaza depozite masive de material detritic. denumite piemonturi. 64. Acumularea intensa a sedimentelor duce la constituirea unor forme de relief caracteristice acestor zone de contact. Atunci când reteaua hidrografica se adânceste în masivul vechi. Depresiunea Marginimii care s-a dezvoltat într-un sinclinal paralel cu periferia muntilor Cindrel. Depozitele sunt monotone alcatuite din molasa subalpina constituita din conglomerate. depresiunile periferice si peneplenelor exhumate depind de natura masivului montan si bazinele sedimentare cu care vin în contact. dar depunerea se poate face si în conditii continentale. Relief dezvoltat pe o structură discordantă Forma si marimea cuestelor. b) Contactul catenelor alpine cu câmpiile piemontane Datorita energiei de relief mare ce caracterizeaza catenele alpine. Aceste depozite sunt acumulate în brate de mare sau lagune situate la marginea lanturilor muntoase. dar mai înguste. corespunde unei depresiuni de contact strabatuta de Mures. cu unele exceptii. care domina câmpia. sculptata la contactul dintre vechiul masiv assyntic si mantaua lui de calcare jurasice. degajarea cuestelor atât de frecvente în zonele cu sedimentare mai linistita. Dupa erodare. Pe teritoriul tarii noastre se întâlnesc numeroase depreseiuni periferice. dupa disparitia apei de la periferia masivelor montane. gresii. culoarul Alba-IuliaTurda.2. rezulta depresiuni periferice cu simetrie mai accentuata.6.