You are on page 1of 17

CURS 11 .4.

Relieful vulcanic Relieful vulcanic se caracterizeaza prin doua tipuri majore de forme, muntii vulcanici si podisurile vulcanice. Muntii vulcanici sunt reprezentati de conurile vulcanice care nu au fost intens erodate. Muntii vulcanici apar sub forma de catene vulcanice - când conurile vulcanice sunt aliniate pe una sau mai multe linii de facturi: masive vulcanice grupate - cu cratere amplasate pe fracturi concentrice si masive vulcanice excentrice caracterizate printr-un complex de conuri ca urmare a unor zone de fracturi apropiate. Conul vulcanic , partea proeminenta a aparatului vulcanic se caracterizeaza prin depresiunea centrala a craterului ocupata de obicei de apa unui lac si reteaua hidrografica externa dispusa radiar. Vaile acestea radiare poarta denumirea de barrancos si separa pe suprafata conului o serie de suprafete înclinate de forma triunghiulara sau trapezoidala numite planeze. Prin eroziunea regresiva, marginea craterului este stirbita si lacul vulcanic este drenat (Fig. 65). Fig. 65. Relieful vulcanic: Pv-etajul podişurilor; C-etajul aparatelor (conurilor) vulcanice (Cr-crater; Bbarracanos; P-planeze; D-dyke) Conul vulcanic este distrus treptat de eroziune si în locul lui apare o depresiune circulara, cu cueste dezvoltate pe aglomerate si care privesc spre interior iar în cosul vulcanic ramâne numai un stâlp numit nek. In felul acesta se ajunge la inversiunea de relief specifica regiunilor vulcanice foarte evoluate sub raport sculptural (Fig.66). Podisurile vulcanice se formeaza în urma eruptiei lavelor bazaltice care fiind foarte fluide se extind pe suprafete foarte mari. Curgerile de lava corespunzatoare unei faze eruptive se suprapun, asemenea straturilor sedimentare, peste orizonturile mai vechi, transversal sau monoclinal.

Fig. 66. Inversiunea de relief în structura vulcanică: c-cueste; n-neck Datorita racirii crusta externa poate fi bombata de presiunea gazelor din magma lichida subiacenta determinând aparitia unor movile pe suprafata podisului.

Terasele au luat nastere în lungul râurilor ce strabat depozite vulcanogensedimentare. aparând elemente morfostructurale reprezentate prin : inversiuni de relief. Aceasta terasa a fost pusa în evidenta în timpul pleistocenului inferior. horsturi vulcanice tectonice. Relieful rezidual ia nastere în urma modelarii diferentiate a aglomeratelor vulcanice. podul cele mai înalte terase a Muresului este alcatuit din depozite vulcanogen-sedimentare. în Depresiunea Toplitei. nekuri. constituit aproape numai din depozite grosiere. barrancosuri si planeze. vânt. cu suprastructurile pe alocuri complet distruse. Astfel. 2. iar interfluviile cu aspect de coline. In depresiunea Gheorgheni. Relieful complexelor vulcanogen sedimentare Depozitele vulcanogen sedimentare reprezinta materialul de umplutura al unor bazine lacustre pliocen-cuaternare. a curgerilor de lava sau a altor formatiuni vulcanice primare. relief rezidual. Au luat nastere platouri secundare. exercitata de dezagregare si alterare. cueste. fragmentate de vai puternic adâncite iar numeroase corpuri intruzive (dikuri. suprafete structurale. piemonturile acumulative si erozive. transportat si depus fragmente andezitice provenite din distrugerea aparatelor. apa din precipitatii. piramide. In fazele de liniste si dupa încetarea activitatii culcanice. formate din depozite vulcanogen-sedimentare de bazin au aspectul unor câmpii înalte legate genetic de rama montana înconjuratoare. Frumoase forme de relief rezidual se întâlnesc în M-tii Calimani. Piemonturile acumulativo-sculpturale sunt strabatute de o retea hidrografica radiala. Relieful fluviatil . Relieful este evoluat. nivelul intermediar . saltele eoliene. Pe formatiunile vulcanogen sedimentare s-au modelat forme de relief cu trasaturi distince cum sunt: piemonturi. când apele bazinului au fost drenate în urma defileului Muresului.5. blocuri sferice. terase. alcatuit din roci piroclastice depuse în conditii submarine. interfluvii usor convexe ce se îngusteaza treptat spre amonte. relieful depaseste 1500-1700 m altitudine si se disting doua etaje morfologice: al conurilor vulcanice si al platourilor de aglomerate. In lantul muntos Caliman-Gurghiu-Harghita. 2. In general. dupa punerea în loc a masivului eruptiv Caliman. alcatuit din conglomerate vulcanice cu liant de natura cineritica si mai rar din piroclastite si nivelul superior. latindu-se catre periferie. asemenea unor planeze. Piemonturile acumulative din partile nordice si vestice a depresiunii Sarului (Tara Dornelor) sunt constituite din conglomerate vulcanice a caror sedimentare a început la sfârsitul sarmatianului. cu rare orizonturi de ciment la care se adauga brecii si conglomerate. stâlpi gonflati) au fost dezvelite si apar în relief. Relieful vulcanic de la noi în tara prezinta mari diferentieri: M-tii Oas . coloane.6. apele permanente sau temporare au erodat. vaile sunt simetrice cu versanti abrupti specifici conglomeratelor.Sub actiunea eroziunii platourile vulcanice sunt fragmentate. care a determinat aparitia unor culmi prelungi. Se întâlnesc numeroase forme cu aspect de ciuperci. Conurile pastreaza formele vulcanice tipice: cratere si caldere în diferite stadii de evolutie.rezultat din acumularea subacvatica. în depozitele vulcanogen-sedimenatre se diferentiaza trei niveluri: nivelul inferior. stâlpi.Gutâi si M-tii Metaliferi sunt puternic erodati. coboara constant catre centrul depresiunii.

Formele de relief create de apele curgatoare pot fi împartite în forme de eroziune si forme de acumulare.1. cu toate consecintele lui. Formele de acumulare pot fi subdivizate în forme mici din cadrul albiei cum sunt grindurile si ostroavele si forme mai satbile (conuri de dejectie. cum ar fi grindurile de nisip. Reteaua actuala de vai este relativ noua. Bistra . Oltul. Reteaua hidrografica veche. din cretacicul superior si pâna în eocen a suferit modificari radicale în timpul ororgenezei de la sfârsitul oligocenului si începutul tortonianului. .6. de la sfârsitul mezozoicului si pâna în prezent. Siretul. formarea Crisului Repede prin captare. câmpii de nivel de baza si delte). Relieful fluviatil de eroziune Albia minora (sau albia propriu-zisa) reprezinta canalul de scurgere al unui râu de debite medii si malurile care îl delimiteaza. Prutul. Muresul. Din aceasta etapa s-au mentinut unele rudimente de vai din M-tii Apuseni. conuri de dejectie. de natura vaii. piemonturi si pedimente. unde preponderenta devine eroziunea laterala. ea datând în cea mai mare parte. Ea este reprezentata de suprafata din lungul vaii ocupata de ape numai periodic.Cerna.Poarta de Fier a Transilvaniei. Una din caracteristicile esentiale ale reliefului carpatic o constituie numarul mare al vailor.Bran. sau pe discontinuitati geologice importante. fie prin captare. In cuprinsul luncilor pot aparea anumite denivelari pozitive. din cuaternar desi formarea si ordonarea ei în actuala configuratie s-a facut printr-o evolutie îndelungata. cele al caror fund se confunda cu albia minora. In raport cu gradul de dezvoltare al luncii exista vai fara lunca. Rucar . formate de afluentii sai si negative (microdepresiuni) ocupate de lacuri sau mlastini. 2.Relieful fluviatil a luat nastere prin actiunea apelor curgatoare. total sau partial transversale. Dâmbovita etc. în timpul viiturilor. glacisuri. Ea a aparut. de panta terenului etc. Spre exemplu. Forma principala de eroziune a unui râu este albia minora iar pe masura ce râul intra în stadiul de echilibru apar luncile si terasele. vai cu lunca moderat dezvoltata care se întâlnesc la râurile mici si cu vai cu lunci larg dezvoltate. Ialomita. care apar la râurile mari: Dunarea. ) avem o imagine si mai clara a fenomenului de divizare transversala a Carpatilor. Jiul. fie prin adâncire antecendenta. s-a extins si s-a definitivat treptat pe masura formarii si adaugirii unitatilor de relief periferice în jurul lantului carpatic. Oituz etc. M-tii Banatului si Carpatii Meridionali. fâsii înguste convexe care urmaresc malurile albiei majore pe lungimi mari si apar ca rezultat al acumularilor din timpul viiturilor mari. Aparitia acestor vai transversale a fost explicata fie prin instalarea râurilor în lungul faliei. Relieful albiei minore este format dintr-o alternanta de aluviuni de diferite grosimi cu aflorimente de roci în loc. Latimea sa este în functie de debit. Lunca sau albia majora se întâlneste la râurile care au ajuns la profil de echilibru. Daca la vaile transversale propriu-zise se mai adauga si culoarele transversale de vale (Timis . Albia minora este deci fâsia vaii în care râul îsi exercita si consuma întrege lui forta în cea mai mare parte a anului. reprezinta o certitudine ca de altfel pentru majoritatea râurilor din jumatatea de vest a tarii în timp ce antecedenta s-a impus în cealalata jumatate a teritoriului.

Asa se întâmpla în cazul luncilor râurilor din Depresiunile Giurgeului. pietrisuri si nisipuri grosiere de 1-3 m. zona de lânga albia râului care se ridica deasupra nivelului mediu al apelor cu cca. Râurile mari care strabat Carpatii Orientali (Suceava. luncile au o dezvoltare redusa si apar discontinuu sub forma unor fâsii înguste. Ea se afla sub influenta apelor freatice care apar sub forma de izvoare la piciorul terasei. datorita rezistentei rocilor. ocupând pâna la 1/3 din suprafata acestora. Luncile au un rol hidrologic important. cum este cazul Dunarii în baltile Ialomitei si Brailei. Lunca şi subdiviziunile ei: a-lunca internă. rezultat din transportul în lungul albiei minore si altul superior mai fin argilo-nisipos. . denumit si faciesul de lunca rezultat prin depunerea mâlurilor în timpul apelor revarsate. pentru ca în depresiunile intracarpatice acestea sa se dezvolte puternic. cu nivelul cel mai coborât si de regula ocupta de mlastini. In zona externa a luncii. râurile si-au format de regula lunci largi. Astfel. format din bolovanisuri. de la câtiva metri înaltime. • lunca interna . Fizionomia. situata la contactul cu terasele de unde si numele de lunca de sub terasa. afectate de usoare miscari de subsidenta. diferentiate local pe varietatea petrografica si de neotectonica.67). Moldovita. • lunca centrala sau zona mijlocie care este cea mai neteda. In Subcarpati. formate de râurile afluente. acela de regularizare a apelor în timpul revarsarilor si viiturilor. extinderea si structura lor sunt conditionate de modificarile raportului dintre debitul solid si debitul lichis al regimului de scurgere al râurilor. La noi în tara luncile sau albiile majore ale râurilor sunt forme de relief recente. Extinderea si fizionomia lor se diferentiaza pe trepte de relief. Cicului. Moldova. fl-facies de luncă In cuprinsul unei lunci în raport cu microrelieful sau pot fi separate trei portiuni distincte si anume (Fig. luca externă. în regiunea montana. Depozitele aluviale din luci sunt alcatuite dintr-un strat bazal grosier. gros de 1-3 m. • lunca externa. datorita prezentei grindurilor prealabile. se întâlnesc întinse conuri de dejectie. Brasovului si Beiusului. unde luncile se confunda cu însasi suprafata depresiunilor. fa-facies de albie. In sectoarele de îngustare a vailor. Bistrita.1-3 m. b-lunca centrală. care prin meandrare îsi largesc vaile pâna la câtiva zeci de kam. la 30-50 m. Trotusul) au lunci bine dezvoltate care se extind pâna la 100-200 m latime.Fig. Geneza luncilor este strâns legata de actiunea eroziunii laterale. 67. luncile aproape dispar.

luturi) reflecta schimbarile de regim. ele datând din atlantic-subboreal. Trecerea de la acumularile grosiere de albie ale orizontului inferior la cele fine de inundatie din orizontul superior corespunde detasarii luncii ca treapta morfologica de relief. Depozitele aluviale de lunca din zona podisurilor si câmpiilor sunt mai recente. In regiunea de munte. Plantele reduse.5-0. domina albia minora îngusta cu 1-3 m. impun acestora cursuri paralele prin aceeasi lunca pe zeci de km. revarsarile de proportii si repetate sau pendularea cursurilor de apa în cadrul patului aluvial (Gr. în lunci. Dezvoltarea grindurilor marginale înalte de 2-5 m care nu pot fi strapunse de afluentii mai mici.La traversarea anticlinalelor. Pe vaile mai mici autohtone. Panta longitudinala a luncilor este cuprinsa între 0. conglomerate etc. Neomogenitatea litologica a acestui ultim orizont (intercalatii grosiere.Giurgeu Brasov. începând cu sfârsitul würmianului si pâna în prezent. Indiferent de extinderea luncii si de grosimea aluviunilor. Argesului. Ialomitei. ocupând aprope în întregime fundul vailor. la toate apare o evidenta succesiune a doua orizonturi deosebite sub raport litologice si granulometric: un orizont inferior grosier si un orizont superior alcatuit din depozite mai fine. Trecerea catre versanti se face prin intermediul glacisurilor coluvio-proluviale.Posea s. grosimea depozitelor aluviale variaza în medie de la 2-4 m la 10-15 m. râurile si-au format de asemenea lunci largi cu latimi de 2-5 km.a.5 m/km la cele secundare. izvoarele si mustirile la baza teraselor sau a versantilor. luncile au de asemenea o larga dezvoltare. lunca prezenta înca din cursul superior. Aceleasi strangulari au loc si la traversarea faciesurilor litologice mai rezistente (gresii. Indiferent de extinderea luncii si de grosimea aluviunilor se gaseste sub talvegul actual al acestora. In sectoarele de vale mai largi si depresionare. . Luncile Jiului. Buzaului si Prutului ajung la latimi de 4-8 km iar în lungul Siretului inferior chiar de 10-11 km. luncile au cele 4 fâsii bine individualizate.6 m/km la râurile principale si 0. In general se admite ca luncile carpatice si subcarpatice au o vechime mai mare. La cele mai multe lunci.7-1. lentile argiloase. Oltului. In ariile de subsidenta. care de fapt corespund cu însasi câmpia. aluvionarea relizându-se în timpul tardiglaciarului si holocenului inferior. baza aluviunilor se gaseste sub talvegul actual al acestora. toate râurile si-au format lunci întinse. lunca este mai dezvoltata taorita glacisurilor coluvio-proluviale întinse si conurile de dejectie îmbucate. Dupa vârsta aluviunilor se poate aprecia ca atât sculptarea albiei si aluvionarea cât si detasarea luncii si a treptelor din cuprinsul ei sunt procese ce s-au desfasurat diferentiat de la o unitate de relief la alta. In zona podisurilor si piemonturilor. etc. In general. 1978). luncile au o dezvoltare alternativ monolaterala cu 1-2 trepte aluvionare de pâna la 1-5 m înaltime. In Câmpia Româna si în câmpia Banato-Crisana. In lungul vailor mari din Podisul Moldovei si al Transilvaniei. In orizontul inferior predomina pietrisurile si nisipurile iar în orizontul superior formatiile psamo-pelitice. Jijia cu Prutul. luncile se îngusteaza ajungând la fâsii înguste. ca de exemplu Bistrita cu Siretul. faciliteaza dezvoltarea mlastinilor ca de exemplu în Depresiunea Ciuc .).

muchia terasei (m) si tâtâna (t) (Fig.Terasele fluviatile sunt trepte care se formeaza de-a lungul apelor curgatoare. 68. aflate la o anumita altitudine deasupra nivelului actual al vaii (Fig. 68. podul terasei (pd). 69. fie unor miscari de ridicare a bazinului râului. Fig. Terase pe interfluviu In evolutia unui curs de apa. faza de sedimentare si faza de formare a terasei propriu-zise. In formarea unei tersae se pot recunoaste trei faze: faza de eroziune. (Fig.69). Ele reprezinta ramasitele unor vechi sesuri aluvionale (albii majore sau lunci). fie cresterii debitului apelor fie coborârii nivelului lor de baza. în cea de sedimentare se formeaza sesul aluvionar.71). 70). aparând astfel mai multe terase la nivele diferite. . terasa superioara fiind cea mai veche. Fig. iar în cea de formare a terasei se reia fenomenul de eroziune si de transport a materialului aluvionar depus în faza precedenta ramânând astfel la altitudine initiala resturi din vechiul ses aluvionar care nu reprezinta decât însusi terasa. In profilul transversal la o terasa se deosebesc urmatoarele elemente morfometrice componente: fruntea terasei (f). acest ciclu de eroziune se poate relua de mai multe ori. Terase pe o vale Terasele apar ca rezultat al intensificarii eroziunii verticale a râului datorita. In faza de eroziune se formeaza albia majora a râului.

72. Muchia terasei reprezinta partea superioara a formatiei prin care se face legatura cu podul terasei si piciorul sau partea de jos a terasei. Terasele pot aparea pe ambele maluri. 70. Podul terasei reprezinta partea cea mai întinsa si înalta. si terase superioare cele situate la 55-60 m si 80-100 m deasupra. b-faza de acumulare. deci pot fi bilaterale sau numai pe un mal deci unilateral. Tipuri de terase după evoluţia cursului apei . constituita din roci mai vechi decât depozitele aluviale ale terasei. 71. Formarea teraselor: a-faza de eroziune. Fig. Baza sau patul terasei reprezinta partea pe care se sprijina terasa. c-faza de formare a terasei.72). Cele bilaterare pot fi simetrice sau asimetrice (Fig. d-formarea mai multor nivele de terase Fig. Podul terasei cu lunca sau cu podul altei terase. situate la 30-35 m altitudine relativa. Terasă fluviatilă şi elementele ei Fruntea terasei reprezinta planul înclinat care face legatura între podul terasei cu lunca sau cu podul altei terase. terasele fluviatile se împart în terase inferioare (cele situate la 8-10 m si 10-20 m deasupra albiei minore) terase medii.Fig. In functie de altitudine.

Siretul. Cele 12 nivele cu altitudine relativa de pâna la 200-210 m. terase în roca sau de eroziune. constituit din 6 terase situate la înaltimile t1 = 56 m. Cele mai extinse terase de la noi sunt terasele Dunarii din Câmpia Româna.In raport cu geneza se disting trei tipuri de terase . Cea mai mare extensiune o au terasele din lungul râurilor importante . ca si Dâmbovita prezinta 7-9 nivele de terase care odata cu trecerea în câmpia piemontana se reduc ca numar si se pierd în câmpia de divagare Titu-Potlogi. Depresiunea Brasovului. taiate numai în roca de baza sau cu o slaba cuvertura de pietrisuri. întrucât terasele sunt martorii cei mai reprezentativi si concludenti ai tectonicii în raporturile ei cu actiunea factorilor modelatori. Bacaoanu. Cele mai multe terase ce apar de-a lungul cursurilor de apa în tara noastra sunt de vârsta cuaternara. In mod obisnuit. Hategului. t2 = 8-10 m.) terasele au o desfasurare în evantai. Bistrita. terase de acumulare sau imbricate. La întâlnirea sa cu afluentii principali de pe dreapta (Moldova. Pe baza cercetarilor efectuate s-a acreditat ideea predominarii seriilor de 3-5 terase. Fagarasului. Prutul. t3 = 18-20m. t5 = 55-60 m si t6 = 80-100 m. t4 = 30-35 m. terasele sunt paralele cu directia de curgere a râurilor. Vaile Jiului si Oltului prezinta 7-9 terase în sectoarele montane si subcarpatice si în partea nordica a Podisului getic. terase convergente si divergente Terasele piemontane sunt cele dezvoltate în evantai care dispar treptat în aval. valea a capatat o asimetrie pronuntata cu desfasurarea celor 11-12 terase. Prin deplasarea sa spre vest. nivelele disparând unul dupa altul în câmpie. Oltul. . taiate în propria cuvertura de depozite aluvionare si terase mixte. care formeaza un sistem bine studiat. dupa care dispar si se confunda cu câmpia de divagare. prezinta terase numai în bazinul superior si mijlociu. Terasele mai vechi s-au pastrat mai rar deoarece în majoritatea cazurilor au fost erodate. Toate râurile din partea de nord a Câmpiei Române. la care depozitele aluvionare apar în trepte ce au la baza rocile mai vechi. apar fragmentar pe stânga. Suceava. Somesul. se disting: terase normale sau nedeformate si terase deformate. Argesul. având o dezvoltare mono sau bilaterala. geneza si evolutia releifului fluviatil în cuaternar. 1978). pâna la 130-150 m (V. care se pierd treptat începând de la Drobeta Turnu Severin spre Braila. dar diferentiat pe trepte de relief. formeaza un sistem de 7 nivele cu înaltime relativa. au înclinare longitudinala accentuata si sunt taiate în depozite aluvio-proluviale ale conurilor de dejectie asa cum e cazul teraselor Argesului de la Pitesti în jos. Muresul. terasele de pe dreapta Prutului. Sibiului etc. dar la contactul dintre piemonturi si câmpii si dintre depresiuni si rama montana (ex. Urmarind seriile de terase se detaseaza clar sisteme de terase de pe clina exterioara a Carpatilor de cele de la interiorul lor. In raport cu miscarile tectonice suferite. Valea Siretului prezinta un sistem de terase mult mai variat datorita conditiilor geologice specifice subcarpatilor si Podisului Moldovei. care se reduc ca numar pe masura apropierii de Dunare. mai ales pe dreapta. Trotus) terasele de confluenta formeaza adevarate câmpii de terase. Spre exemplu. dintre Trotus si Dâmbovita. Studiul teraselor a urmarit cu precadere determinarea efectelor actiunii râurilor si prin acesta. iar mai jos ajung sa formeze poduri foarte largi care alcatuiesc câmpia de terase a Tecuciului si Covurluiului.

Prin formarea deltelor. Meusei.120. Sedimentarea care favorizeaza formarea deltelor este înlesnita si de salinizarea ridicata a apelor marine. Delta Nilului si a Dunarii) si delte lacustre care se formeaza la varsarea râurilor în lacuri. Formarea teraselor dela exteriorul Carpatilor a depins de nivelul de baza pontic aflat în continua deplasare catre est. grindurile. sau la traversarea acestora (cele mai cunoscute fiind deltele lacustre ale Rhonului la varsarea în lacul Geneva si a Rhinului si la varsarea în lacul Constanta). Olt. Viteza de crestere a deltelor este variabila. Asemenea ostroave apar pe Dunare. conurile de dejectie. Un rol important în formarea deltei l-au avut cordoanele litorale formate la gurile Dunarii sub actiunea valurilor si a curentilor marini. reprezinta un vechi golf al Marii negre al carui fund pe alocuri era cu circa 180 m jos la nivelul marii. Teritoriul olandez este în cea mai mare parte alcatuit din reunirea deltelor formate la varsarea Rhinului. a) Ostroavele sunt acumulari de materiale în albia minora a râului care formeaza mici insule. deltele pot lua forme diferite.6.000 km2. 3600 km2. frecvente la marile marginale care au fundul bazinului ceva mai adânc (ex. glacisurile. c) Deltele sunt forme de acumulare fluvio-marina prin depunerea de aluviuni la punctul de varsare al râului în mare sub forma unui con de dejectie. Cele mai importante Delte sunt: Delta Gangelui si Brahmaputrei cu o suprafata de cce. . ca delta plamata. Vârful ascutit al deltei se afla spre cursul fluviului iar baza spre lac. creste cu 80 km2/an. Din pleistocen pâna in prezent delta a înaintat în mare ajungând sa acopere o suprafata de cca. Delta Dunarii între anii 1800 si 1861 a crescut cu 22 km2. Delta fluviului Mississippi cu o suprafata de 96. a Amu-Dariei cu 10. litoralul sa nu prezinte curenti marini puternici. Delta fluviului Mississippi). Scaderea treptata a numarului de terase ale Dunarii. Delta Volgai cu 12. Prin depunerea continua de aluviuni. uscatul înainteaza în mare. dând nastere la o forma de relief ce aminteste litera greceasca ∆ (delta) de unde si numele acestor forme de relief. cu numeroase brate care se ramifica caracteristic fluviului care se varsa în mari închise (delta fluviului Volga).000 km2. conul se ridica deasupra nivelului marii si treptat se acumuleaza cantitati mari de material. nisip si pietris sub forma unor coame paralele pe marginea albiei minore si ele apar cu deosebire pe râurile ce strabat regiuni de stepa sau silvoctepa. Delta Dunarii. deltele. care determina coagularea coloizilor si depunerea rapida a materialului din suspensie.634 km2.000 km2. de prezenta curentilor si a valurilor si de cantitatea de aluviuni. Deltele se formeaza numai acolo unde fundul marii sau oceanului la varsarea flubiilor are o înclinare mica. 2. rasfirate.2. Relieful fluviatil de acumulare Formele principale de acumulare create prin activitatea fluviatila sunt: ostroavele.Numarul si extinderea teraselor sunt o expresie directa a modului în care a decurs evolutia regiunii respective în cuaternar. digitiforme. Se pare ca în pleistocen linia de tarm era de la Isaccea de astazi. In functie de înclinarea fundului marii. Somes. Ostrovul Corbului. Mures (Ostrovul Mare. Ostrovul Calimanesti). b) Grindurile fluviatile sunt acumulari de mâl. Escautului în mare. palmate care se formeaza prin umplerea unor golfuri cu aluviuni (ex. delta fluviilor Mississipi. din Câmpia Olteniei pâna în Câmpia Brailei este o dovada în acest sens. regiunea sa nu fie afectata de miscari oscilatorii iar marea sa nu fie supusa fenomenelor mareelor. piemonturile si pedimentele. mare sau ocean.

una superioara (carpatica. a celor de tip Gornovita. Cele carpatice s-au format în acelasi timp cu suprafetele de eroziune aflate sub nivelul pediplenei carpatice adica a platformei Râul Ses si apoi. In prezent se mai pastreaza numai glaciesurile formate la sfârsitul pliocenului si in cuatrenar. glaciesurile pot prezenta faze incipiente fie de pedimentatie. Glaciesurile au înfatisarea unor suprafete usor înclinate la baza unor denivelari (structurale. F-glacis sub abruptul petrografic Dupa pozitie si aspect. d) Glaciesurile sunt piemonturi în formare. Glaciesurile din depresiunile intracerpatice si subcarpatice urmaresc cu fidelitate abrupturile dar sunt . fie de formare a unor piemonturi locale. sau fazele initiale ale formarii piemonturilor la care este vizibil contactul între conurile de dejectie. acoperite cu depozite deluviale ajunse la o panta generala de echilibru dinamic. deci atât în profil transversal cât si logitudinal. C-glacisuri de terasă. Profile de glacisuri: A-la contactul deal-câmpie. Ele constituie suprafete de racord. la contactul dintre relieful mai înalt si câmpii. sau de eroziune) si sau format prin procese de denudare si acumulare în conditii de climat temperat periglaciar. mai extinsa) unde glaciesurile iau forma de pedimente si a doua. nisip) este depus spre vârf lânga tarm. depunerea si sedimentarea în delte se face neregulat. B-la contactul munţidepresiune. stratele au o înclianre de 20-30o apoi scade treptat spre baza. iar cel fin spre baza. asemanatoare dunelor sau depozitelor litorale. Lânga tarm. Sedimentele deltaice prezinta variatii granulometrice si geometrice atât în plan orizontal cât si vertical. 73. Glaciesurile pleistocene s-au format datorita proceselor periglaciare si a celor din perioadele interglaciare. Depozitele au o stratificatie încrucisata. petrografice. glaciesurile apartin la doua mari trepte de relief. D-glacis structural sub cuestă calcaroasă. depresiuni sau vai. atât din punct de vedere geometric cât si din punct de vedere al dimensiunilor materialului. E-glacis în depresiune. Prin geneza si înfatisare. In profil longitudinal apare o sortare a materialelor de la vârf spre baza în sensul ca materialul mai grosier (pietris.Datorita vitezei diferite a apei si a volumului de aluviuni transporate. Fig.

Deci piemonturile (de la fr. Argesului. Oltului. în depresiunea Hategului si Brasovului si în depresiunea subcarpatica a Olteniei. rezultate prin acumularea depozitelor proluviale si coluviale erodate din zona montana si transportate de torenti la baza muntilor. La contactul câmpiilor si depresiunilor cu subcarpatii sau cu muntii (ca de exemplu cea dintre Câmpia Banato-Crisana si munti sau cele dintre Subcarpatii de Curbura si Câmpia Româna) s-a format un tip de glacisuri cu panta redusa si au aparut acolo unde nu s-au putut forma piemonturi. Fig. glacisuri care au rolul de a domoli trecerea de la interfluviu la fundul vailor. dispuse perpendicular pe directia vailor. Jiului. asemenea unor podisuri (ex. extinsa mult pe versantul în dauna caruia s-a format si alta inferioara. mai înclinata. Intinse suprafete de glacis s-au format în interglaciarul riss-wurm la tâtâna si sub fruntea teraselor principale cursuri de apa. 74). Siretului si Bistritei. 74. Piemontul Getic). asa încât s-a ajuns la aparitia unor suprafete de glacis mai întinse si mai accentuat nivelate (Fig. corespunzatoare diferitelor serii de conuri (Fig. 73). Uneori.pied du mont = piciorul muntelui) sunt forme de relief cu suprafete ce se înclina usor din amonte spre aval. cu panta redusa. e) Piemonturile sunt forme de relief primare care apar la contactul dintre catenele montane (alpine) si câmpiile subalpine (piemontane). In general. Glacisurile de pe rama depresiunilor sunt bine reprezentate pe latura sudica a culoarului depresionar FagarasSibiu-Apold. Aceste trepte sunt alcatuite din pânze de depozite proluviale. pot aparea si glacisuri de lunca sau de vale care dau vailor aspectul unei copai largi. Structura şi dispunerea etajată sau terasată a piemontului de acumulare Suprafetele piemontane alcatuiesc prispe continui la periferia lanturilor montane. ce se pierde treptat în câmpie. piemonturile prezinta o serie de trepte care coboara spre aval.mult diferentiate în functie de conditiile geomorfologice locale. Ele se prezinta în fâsii paralele . . In afara acestora. ele dezvoltându-se pe latimi de zeci sau chiar sute de km. rocile mai friabile si interfluviile mai putin înalte au permis o mai rapida retragere a versantilor. In profil transversal. Asemenea glacisuri apar pe terasele înalte ale Dunarii. pantele lor sunt concave iar liniile generale ale suprafetei piemontului sunt asemanatoare profilelor de echilibru ale vailor.una superioara.

Piemonturile joase. Formarea si evolutia piemonturilor începe deci cu acumualrea unor depozite proluvial. formate din pietrisuri si nisipuri proluviale si aluviale permeabile. prin justapunere si suprapunere a conurilor de dejectie si prin netezirea acestora. Evoluţia unui piemont aluvial: 1-faza de glacis. ca de exemplu zona de curbura a subcarpatilor unde cutarea s-a deplasat treptat în detrimentul Câmpiei Române prin înaltarea în villafranchian a stratelor de Cândesti cu peste 1000 m (Magura Odobesti. 2-faza de fragmentare în suprafeţe larg extinse sau sub formă de benzi. alunecari si rostogoliri determinate de gravitatie mai ales în imediata apropiere a catenelor montane. Piemonturile rezulta deci prin acumulare. Aceste depozite proluviale pot fi antrenate în miscarile tectonice. De multe ori acestea alterneaza cu materiale provenite din nisipuri. prin depozitele deluviale si coluviale aduse de apele din precipitatii. 1000 m). 75. Piemontul Getic) si transformarea piemonturilor într-o zona deluroasa (Subcapatii Getici) si apoi transformarea sa în piemont de eroziune (Fig.Reteaua hidrografica initial divergenta. 3-câmpie de eroziune presărată cu martori din fostul piemnont Fig. Fig. urmata apoi de o detasare a acestora de rama montana prin sculptarea depresiunilor de contact (periferice) si apoi a dealurilor de eroziune (de ex. Piemontul Getic şi piemonturile vestice . prin captari se poate transforma în una dendritica si mai rar longitudinala. 76. astfel ca orogeneza înainteaza în vorland. contin importante rezerve de apa din precipitatii si din scurgeri subterane din zona montana.75).

dispuse în jurul unor inselberguri. la acesta din urma dominante fiind acumularile subaeriene (Fig. La vest. apare în Dobrogea de Nord si Centrala unde s-au format prin fragmentarea aproape completa a podisului si a Muntilor Hercinici si partiala a Dobrogei centrale de est.7. presupune realizarea sincrona a mai multor conditii . La vest de Buzau. Formarea si evolutia ulterioara a piemonturilor extracarpatice au fost influentate direct de trasaturile ramei carpatice. Un exemplu tipic de pedimente cu inselberguri si cupole. Cel mai avansat proces de pedimentatie se constata în depresiunea Nalbert care înconjoara inselbergul Delul Mare (270 m altitudine). Desfasurarea unui ciclu piemontan. Spre deosebire de glacisuri care sunt nivelari incipiente marginale. bioclimatica. Unii autori. d.tectonica. la poalele M-tilor Trascaului si în Depresiunea Hateg-Orastie si Petrosani. Dealul Marii sau Denistepe. considera ca si suprafetele de nivelare din complexul sculptural Râul Ses pot fi consecinta unui îndelungat proces de pedimentatie iar suprafata Borascu poate fi considerabila o pediplena. sunt netede. el trabuie privit într-o scara evolutiva în care glacisul. Piemontul Oasului. Pentru ca acest relief sa nu se confrunte cu cel de glacis. apar sub forma unei fâsii continue si largi mai putin afectata de eroziune. Piemonturile dintre Trotus si Buzau (Piemontul Râmnicului). pedimentul si peniplena reprezinta trei stadii succesive în lantul evolutiv de fragmentare si nivelare a unei regiuni. Piemonturile intracarpatice apar atât în depresiunile intramontane cât si cele din interiorul Transilvaniei (ex. cele din estul Carpatilor Orientali se prezinta sub forma unui relief colinar. 2. Sibiului si Salistei. ca Gr.76).1. relieful României dupa ridicarea Carpatilor. Cotet. pe alocuri reunite si înclinând într-o singura directie. Cele mai dezvoltate sunt piemonturile getice care se pastreaza ca podisuri piemontane desprinse de munte. Astfel. a dispus de conditii favorabile formarii piemonturilor în doua cicluri: unul în miocen si altul în pliocencuaternar. pedimentele patrund în Podisul Niculitel iar pe latura nordica apar depresiuni golf. apar mai multe feciesuri si câmpii piemontane.Un ciclu piemontan complet cuprinde deci toate fazele. modelate în roci la poalele unor regiuni muntoase cu versanti abrupti. Inselbergurile ca de exemplu. Pedimentele din Dobrogea sunt deci suprafete de nivelare usor înclinate. marginit de câmpii piemontane cu altitudini de 100-300 m. pedimentele apar odata cu modelarea interioara si formarea inselbergurilor iar pediplena se realizeaza în stadiul avansat al disparitiei majoritatii inselbergurilor. Din ciclu din miocen se mai pastreaza urme ale piemonturilor în Dealul Feleacului. sub forma de cupole sau reduse la cioturi cau ace ca si M-tii Macinului. Pop sau P. Pedimentele sunt suprafete netede sau usor înclinate (1-7o).7. Piemontul Sohodolului. sau Piemonturile de Depresiune ale Fagarasului. urmata de nivelarea prin denudare si formarea piemontului peneplenizat si apoi fragmentarea sa pe verticala. Relieful glaciar si periglaciar 2. Relieful glaciar . cu altitudinea de 450-500 m. Prin distrugerea totala a masivului muntos se ajunge la pediplena. începând cu acumularea piemontana si terminând cu distrugerea totala a piemontului aluvionar. Posea. Piemontul Sacele. In ciclu pliocen-cuternar s-au format predominant prin acumulari submerse piemonturile laturii vestice a M-tilor Banatului si M-tilor Apuseni si Piemontul Getic. hidrologica si de nivel de baza. fragmentate în cicluri paralele a caror suprafata topografica corespunde cu suprafata piemontana initiala. Gh. In evolutia sa.

77.77). Alteori. 1970) Conformatia generala a Carpatilor si fragmentarea lor în masive bine individualizate au facut ca aceste glaciatii pleistocene sa aiba un caracter insular. Lărgirea circurilor nivale (c-c) şi transformarea lor în circuri glaciare (1-1’. 2-curgeri de pietre. Coteţ. 1-masive muntoase înalte cu relief glaciar. Parâng si Fagaras. Fig. Glaciatia pleistocena a fost mai puternica în Carpatii Meridionali unde relieful atinge 2400-2500 m altitudine (Fig. 2-2’. 3-3’) Inaltarea reliefului de la sfâsitul pliocenului si începutul cuaternarului. ghetarii au afectat martorii de eroziune transformându-i în "custuri" si vârfuri piramidale despartite de sei adânci care apar frecvent în Retezat. diferite alte criostructuri periglaciare (P. Fig.Relieful glaciar apare ca rezultat al actiunii ghetarilor care la altitudinea tarii noastre s-au format în timpul glaciatiunii pleistocene Riss si Würm. 78. precum si racirea climei au favorizat instalarea zapezilor perene si aparitia ghetarilor. Cele mai reprezentative forme de relief glaciar sunt circurile si vaile glaciare. circurile sunt asociate cu întinse suprafete de nivelare ale complexului sculptural Borascu în M-tii Tarcu. astfel încât . Adeseori. Elemente glaciare şi periglaciare pleistocene pe teritoriul României. Godeanu si Iezer.

Acest lucru este atestat de asimetria unor circuri si vai glaciare subsecvente. 78). groape. Oricât de intensa a fost eroziunea glaciara. ea nu a reusit întotdeauna sa stearga unele trasaturi morfostructurale ale relliefului periglaciar. nisipuri grosiere si un procent redus de argila. 79. dispuse frecvent pe marginea suprafetelor de nivelare în care sunt sculptate. De aici. Raportata la prezenta umerilor glaciari care însotesc circurile glaciare. 4-complexe de circuri Relieful glaciar se caracterizeaza deci prin prezenta circurilor glaciare care în toponimia locala sunt cunoscute sub numele de : caldari. S-au format mai întâi nise de nivatie pe suprafetele platformei Borascu si la obârsia vailor (Fig. gauri. Acest fenomen s-a produs cu precadere pe versantii de nord. ghetarii formati au invadat vaile fluviatile. Vaile glaciare se întâlnesc în prelungirea circurilor si se caracterizeaza prin ulucuri în forma de U. Bucegi. în Retezat. hîrtoape. Circurile complexe. iar de-a lungul talvegurilor au aparut trepte si praguri. Tipuri de circuri glaciare: 1simple. Circurile simple apar în Tarcu.pâna la 200 m. B-umerii văii glaciare (U) . Aceste morene sunt alcatuite din blocuri mari si putin rulate. Rodna si pe versantii sudici al Iezerului si Fagarasului. circuri complexe (conjugate). Parâng. se pare ca ghetarii au putut atinge grosimi de la 100 . Procese crionivale au avut un rol important în eliberarea unui imens material detritic transportat de ghetari si depus sub forma de morene. scoabe. Fig. Circurile glaciare în raport cu forma lor pot fi simple. Actiunea unor torenti subglaciari este atestata pe alocuri de prezenta unor depozite stratificate la capatul unor circuri sau vai glaciare. Vaile au fost largite prezentând profile transversale în forma de U. alungite si complexe (conjugate) (Fig. Bucegi. zanoage etc. apar cu precadere la altitudini de peste 2300 m. 2-alungite. Valea glaciară şi specificul ei morfologic: A-comparaţie cu valea fluviatilă. care evidentiaza un grad mai înaintat de modelare. Fig. si a vailor glaciare . est si sud-est adapostiti fata de directia dominanta a vânturilor din vest. bine conturate de umeri glaciari (Fig. Parâng). Parâng si Fagaras (Bucura-Retezat). 80. pietrisuri.). catunuri. cele mai numeroase fiind cele frontale.80). Godeanu. vaile glaciare s-au largit ajungând la 600-800 m latime. Gaurile si Rosiile din Parâng etc.sistemul de modelare pluvio-fluvial din pliocen a fost înlocuit la altitudinile mari ale Carpatilor de modelarea glacionivala si glaciara. mai ales acolo unde formatiunile sedimentare se asociaza cu cele cristaline (Tarcu.79). Pe masura acumularii masei de gheata.

P3 –praguri. dispuse haotic sau din blocuri eratice mari. etc. De cele mai multe ori. Zanoaga în Retezat. Capatul inferior al vailor glaciare este marcat de cele mai multe ori de praguri si morene relativ bine conservate la altitudini de 1500-1350 m (fig. pe când cei sudici. Vaile glaciare sunt cele mai bine reprezentate pe versantii nordici si estici. mai domoli si prelungi.In profil longitudinal ele prezinta rupturi de panta. Buda. Treptele de eroziune glaciara sunt separate de praguri cu înaltimi de la câtiva metri pâna la 200 metri facând racordul între circurile suspendate si ulucurile vailor glaciare sau racordul între vaile glaciare si vaile fluviatile actuale. uneori de natura litologica si structurala. abruptul nordic nu a permis ghetarilor sa se dezvolta în lungime. Formele de relief elementare (microrelieful) de eroziune glaciara sunt reprezentate de trepte glaciare.81). Zârna-Fagaras. Valea Pietrele-Retezat. Praguri glaciare în profil longitutidal. pe fundul vailor ca de exemplu în M-tii retezat. având caracter litologic-structural. Rosiile si Câlcescu în Parâng. au favorizat formarea unor ghetari de vale. Forme arcuite ale valurilor de acumulare a morenelor. asociate în aval cu praguri sau zavoare care constituie cuvetele lacurilor glaciare (Bucura. Fig. pragurile si treptele glaciare coincide cu formatiuni de roci dure. Podragu. P2. Bâlea. S2. 81. In afara formelor glaciare tipice apar si forme mixte glacio-nivale ca rezultat al acumularilor de zapada si neveuri la nivelul zapezilor perene. etajate în circuri si în lungul ulucurilor (fig. Soarbele si Olanului-Godeanu. Capra. S1. apartinând complexului sculptural Râul Ses. Capra si Caltun în Fagaras. Formele de acumulare sunt reprezentate prin morene frontale. Microrelieful vailor este alcatuit din valuri morenice. apar în Valea Ialomitei-Bucegi. Lal si Buhaescu în Rodna. între Vaile Malaiesti si Tiganesti. Pe culmile ce despart circurile si vaile glaciare se pot observa sei de transfluenta glaciara ca de exemplu în M-tii Parâng între Vaile Urdele si Muntinu sau în Bucegi. de 6-8 km lungime. exceptie facând Masivul Fagaras unde. . ghetarii au invadat o buna parte din vaile evoluate. de cele mai multe ori distruse de eroziunea postglaciara. S3 – zone de subsăpare In cuprinsul acestor trepte apar depresiuni de subsapare. P1. 81). In Carpatii Meridionali. Berbecii glaciari apar frecvent pe treptele glaciare sau în portiunea pragurilor.

Giurgeu. 82. la periferia calotelor de gheata.7. Fazele formării circurilor nivale Depresiunile intramontane (Maramures. sudul Moldovei si din partea de est a Câmpiei Române precum si formarea dunelor de nisip din estul si vestul Câmpiei Române. b-mări de pietre.83). ca urmare a unui climat continental rece. Fig. 83. vânturile puternice au favorizat acumularea depozitelor de loess din Dobrogea. Aici. In domeniul carpatic. unde solul eera un regim permanent de înghet (permafrost).2. Brasov. c-torenţi de pietre La altitudini mai mici. versantii au fost modelati prin procese de solifluxiune.82). . versantii abrupti. dovedit de prezenta penelor de fisuratie si a structurilor poligonale în depozitele superficiale.2. Ciuc. Relieful periglaciar Releiful periglaciar se refea la relieful format în pleistocen. Microrelief periglaciar de congeliflucţie: a-terase de soliflucţie. ceea ce a favorizat nasterea unui microrelief valurit sau terasat. Ca rezultat al acestor procese crionivale s-au format cele mai multe depozite eluviale de pe suprafetele de nivelare Borascu. Solifluxiunea a avut astfel un rol determinant în modelarea reliefului (Fig. neacoperiti de zapada au fost puternic afectati de procese de gelviatie care au dus la formarea unei coverturi întinse de grohotisuri (Fig. inversiunile termice au favorizat un permafrost continuu. Fig. In domeniul extracarpatic. Hateg si altele) au avut un regim morfogenetic aparte. determinate de alternanta înghetului si dezghetului. cu temperaturi medii anuale în jur de 0o C.