You are on page 1of 14

CURSUL 14

4.5. Evolutia paleogeografica si trasaturile morfostructurale ale reliefului României 4.5.1. Cadrul structural Structura generala morfotectonica actuala a teritoriului tarii noastre este strâns dependenta de evolutia oceanului Tethys situat între placile africana si euroasiatica si de formarea lantului muntos alpino-carpatic-himalayan. Acest mecanism prin care a luat nastere aceasta structura se înscrie în marele ciclu început acum cca.200 milioane de ani determinat de aparitia riftului Atlanticului si de închiderea oceanului Tethys. Orientarile diferite ale lanturilor muntoase actuale sunt rezultatele jocului local al subplacilor si microplacilor, al foselor si zonele de subductie locala si regionala al perioadelor de extensiune sau coliziune si compresie la aceleasi nivele locale sau regionale. In mare, placa europeana pare a fi cea care s-a subdus sub cea africana iar astazi subductia este inversa cauzând cutremurele din bazinul Mediteranei. Evolutia teritoriului României a decurs sub directa influenta a deplasarii placii este europene, dar mai ales a miscarii variate a unor microplaci situate în fata ei si a deschiderii si apoi a închiderii unor rifturi locale sau regionale. Teoria microplacilor si a vechilor rifturi pune accent pe faptul ca placa est europeana (cu tendinta de deplasare spre vest), coboara sub Carpatii Orientali, ajungând într-un proces de subductie manifestat puternic în mio-pliocen când fruntea ei s-a topit si a dat nastere lantului vulcanic Calimani Gurghiu-Harghita. Anomaliile gravimetrice minime din lantul Carpatilor Orientali si cea de la sud de Carpatii Meridionali si de Curbura Carpatilor, continuata cu doua ramificatii pe directia Buzau-Mangalia si Adjud-Cahul, indica fâsiile de contact dintre microplacile moesica, a Marii Negre, transilvana si moldava dovedite de anomaliile maxime (Fig. 90). Lantul evolutiv al reliefului actual pare a fi început în triasic, când în fata placii est europene s-a deschis acea mare marginala (Oceanul Siret) numit si carpatobalcanic aflat în expansiune. In vestul acestuia, un aglomerat de microplaci se situa la vest de pozitia actuala a Carpatilor. La începutul jurasicului în regiunea muntilor Dinarici, la contactul aglomeratului de microplaci cu masa sialica dinamica a aparut un rift care prin expansiune s-a transformat în fund ocanic cu depunere de ofiolite printre care si cele din M-tii metaliferi. In jurasicul superior-cretacic riftul dinarid devenind inactiv, oceanul a intrat în subducti ceea ce va avea efect spre final în paleogen - eruptiile de banatite peste microplacile de la est. Sub presiunea microplacilor din vest, oceanul Siret a început sa se închida, au aparut încalecari de tipul pânzelor (pânza Getica, pânza de Biharia, pânza de Codru), iar placa moldava a intrat în subductie, în fata ei formându-se bazinul în care s-a depus flisul cretacic.

Fig. în timp ce flisul specific Carpatilor Orientali o depaseste spre sud. Lantul actual al Carpatilor a rezultat deci din compresiunea exercitata de placa europeana în mersul ei spre sud si sud-vest ca si de nasterea placii africane. sedimentele cretacice s-au cutat avansând spre placa moldava care se subduce si mai mult formând bazinul flisului neogen. Schiţa segmentelor de plăci litosferice reflectate de anomalia gravimetrică regională: 1 – anomalie regională de maxim (plăci). 6 – limita ariei montane. iar mai târziu în spatele lor apare lantul vulcanic. In acelasi timp însa în fata Carpatilor de Curbura s-a activat o noua zona de subductie unde o parte din placa carpatica avansând spre sud-est. La curbura Carpatilor. capatând o usoara curbura pe aliniamentul Bârgau-Dorna. care au determinat strângerea. 3 – axe de minim. Prin deplasarea spre sud-est aceasta lasa în spate deschiderea Depresiunii Brasovului. mergând pâna la Dâmbovita si deversându-se peste cea mai adânca si mai activa fosa actuala. In acest proces apar pânze de încalecare si se individualizeaza segmente muntoase. arcuirea si îndoirea aliniamentului vechi oceanic si o noua fragmentare a blocurilor sialice respectiv a microplacilor (alpino-carpato-balcanice). fapt pentru care s-au curbat în regiunea Portilor de Fier. 2 – anomalie regională de minim. S-a creat astfel. marea flisului cretacic s-a restrâns sub împingerile din vest. 5 – direcţia de mişcare a plăcilor şi microplăcilor litosferice. Incepând din tortonian fruntea placii moldave ajunge la adâncimi de 135-165 km care determina topirea ei si formarea lantului vulcanic neogen din Carpatii Orientali. spre placa europeana sunt împinsi si se cuteaza Carpatii Orientali. moldava si carpatica. Carpatii Meridionali au fost împinsi spre microplaca moesica mai rigida. falia crustala a Carpatilor Meridionali trece prin aliniamentul Culoarul Bran-Depresiunea Brasovului-Trotus-sudul Moldovei. Ciocnirea dintre cele doua placi. pe care o forteaza la subducere pe un plan Benioff ce localizeaza cutremurele din Vrancea. iar la sfârsitul pliocenului si începutul cuaternarului a încetat. usor deschis spre vest care însa s-a închis în cerc complet prin deplasarea si sutura celor doua parti ale . în arc de cerc. Se ajunge astfel la o alta aliniere a noilor segmente si începe crearea de structuri noi. subductia din zona Vadar a încetat. odata cu punerea în loc a banatitelor. Astfel. 90. încaleca peste microplaca Marii negre. s-au cutat flisul paleogen si molasa neogena. a continuat. In paleogen. 4 – câmp de falii crustale. în jurul microplacilor Transilvaniei un cerc muntos.

Prin aceasta orogeneza a avut loc ridicarea si consolidarea Dobrogei Centrale între liniile tectonice Peceneaga-Camena si CapidavaOvidiu. Etapele de evolutie si dezvoltare a reliefului In evolutia reliefului României se disting cinci etape : etapa precambrianpaleozoica (prealpina). separate de aria geosinclinalului din Dobrogea Centrala si de Nord. In conditiile unui climat cald cu vegetatie redusa. In cambrian în conditiile unui climat cald si uscat are loc o eroziune accentuata a uscatului. Orogeneza caledonica care s-a desfasurat în silurian s-a materializat în cutarea strânsa a sedimentelor din geosinclinal si printr-un metamorfism mai slab care a dat nastere sisturilor verzi. La începutul paleozoicului existau doua unitati de uscat alcatuite din roci metamorfice si magmatice. Spre sfârsitul orogenezei hercinice au fost puse în loc mase granitice (lacolite si batolite) care astazi sunt scoase la zi prin eroziune. începând din prebaicalian s-a înregistrat un proces continuu de metamorfozare a sisturilor cristaline. magmatism. temelia principala a reliefului României. Orogeneza hercinica.5. 4.1. în care. relieful creat a fost intens modelat. etapa paleogena. In geosinclinalul carpatic au avut loc metamorfozari slabe si cutari ce au dat cordiliere si catene dispuse într-un arc ce urmarea vechiul contur al cordilierelor caledonice.2. însotite de magamtism cu caracter bazic. cealalta sudica corespunzând Câmpiei Române si Dobrogei de Sud. In vest functiona o arie de geosinclinal. Partea situata la nord de discontinuitaatea crustala Beius-HalmagiuBrad. caracterizat fiecare prin litogeneza. Câmpiei Române si al Podisului Dobrogei de Sud. In geosinclinalul carpatic au aparut cordiliere dintre care cea mai importanta a fost cea din vecinatatea Platformei Moldovenesti prelungita pâna în Dobrogea de Nord. Din aceasta perioada dateaza sisturile cristaline si sisturile verzi din Dobrogea. deci peneplena are caracter de suprafata de eroziune fosilizata. 4.2. exondari si magmatism granitic atât în geosinclinalul carpatic cât si în aria nord Dobrogeana. manifestata în carbonifer si permian se caracterizeaza prin cutari. rezultând o peneplena ramasa exodanta pâna în jurasic când a fost acoperita de apele marii. baicalian si hercinic. Etapa precambrian-paleozoica (prealpina) Etapa precambrian-paleozoica corespunde ciclurilor tectonice prebaicalian.5. A rezultat astfel peneplena soclului precambrian care alcatuieste azi fundamentul Podisului Moldovei. orogeneza si metamorfism prin care s-a format scheletul cristalino-magmatic.M-tilor Apuseni. Miscarile epirogenice care au afectat uletrior cele doua platforme au permis acoperirea lor de catre apele marii si depunerea unor depozite sedimentare groase. una nordica în Podisul Moldovei. etapa mezozoica. . plasata initial între Carpatii Orientali si regiunea Villany s-a deplasat în lungul unor falii pâna în pozitia actuala unde s-au lipit cu M-tii Apuseni de sud (muntii Muresului) care au caractere asemanatoare cu m_tii Dinarici. etapa neogena si etapa cuaternara.

în Muntii Rarau apar ofiolite. iau nastere Depresiunea Transilvaniei. cealalta în jurasic din care au rezultat depozite cu faciesuri predominant calcaroase. Muresului. care sunt ulterior invadate de apele marine si umplute cu depozite sedimentare variate. Subcarpatii. Impingerea spre est a blocurilor cristalinomezozoice a produs în unitatea flisului o structura în pânze deplasate tot spre est cum sunt pânzele de Ceahlau. Depresiunea Getica. podisurile .3. numita faza alpina veche. caracteristice carboniferului. Etapa mezozoica De prima faza a etapei mezozoice . Aceasta cuvertura calcaroasa si dolomitica se remarca prin relieful calcaros si carstic cu mare varietate de forme caracteristice. una în triasic.2. Incepe sa se formeze complexul sculptural Râul Ses si se constata slabe manifestari ale magmatismului. este legata manifestarea magmatismului ofiolitic în Carpati. Borodului.4.5. 4.In conditiile unui climat cald si umed. în special pe calcarele jurasice. Depresiunea Lovistei. In conditiile unui climat tropical si subtropical nivelarea uscatului a dus la formarea platformei de eroziune Borascu.2. când au avut loc miscarile kimerice. 4. ducând la formarea pânzei Getice în Carpatii Meridionali si a pânzei de Codru în Carpatii Occidentali. etapa neogena Aceasta etapa constituie ultima veriga din lantul evolutiei reliefului României. de la sfârsitul cretacicului superior. depuse pe suprafata peneplenei posthercinice.5. In mezozoic au avut loc doua mari transgresiuni marine. Miscarile de cutare din geosinclinalul carpatic au dus la ridicare celor mai noi unitati. masivele hercinice si cele din aria carpatica au fost supuse unei modelari intense formându-se peneplena posthercinica. 4. Orogeneza laramica este însotita si de o intensa activitate magmatica ce a dus la aparitia andezitelor si profirelor în Muntii Poiana Rusca. dacitelor si riolitelor în Muntii Bihor.5. Tot în faza alpina veche se schiteaza cuvetele marginale din Carpatii Orientali umplute ulterior si cu depozite cretacice Faza orogenezelor austrica si mediteraneana au produs cutari intense. Astfel miscarile epirogenice pozitive au înaltat treptat Carpatii. In aceasta faza. de mica adâncime. iar în Muntii Persani tufuri bazaltice. Catre sfârsitul fazei se remarca înaltarea generala a regiunii cristalino-mezozoicem dar si o coborâre a bazinelor sedimenatre ale Hategului.2. andezitelor. a profirelor si diabazelor în Dobrogea. pânzele flisului curbicortical si pânza de Audia. precum si cutarea flisului cretacic ce se va înalta treptat alipindu-se unitatii cristaline. Vladeasa. In aceasta etapa a continuat peneplenizarea întregului relief format anterior sub influenta climatului subecuatorial cu nuante umede si aride. Etapa paleogena Miscarile savice din eocen au cutat si înaltat flisul paleogen împreuna cu toate celelalte unitati carpatice definitivându-l ca unitate structurala aparte.2. Faza orogenezei laramice corespunde intervalului senonian superiorpaleocen si se caracterizeaza prin definitivarea structurala a zonei cristaline mezozoice în Carpatii Orientali. Ghimbav-Rucar. In carpatii Orientali au avut loc dezlipirea învelisului sedimentar transilvanean de pe cristalin (pânza transilvana) ca si deplasarea fundamentului cristalin cu sedimentul sau peste aria flisului intern (pânza bucovinica).

91. a favorizat dezvoltarea unor întinse piemonturi iar în jurul Carpatilor Meridionali. Inaltarea regiunii carpatice. 1956 cu modificări): 1 – uscat. Fig. Ca rezultat al modelarii în aceasta perioada s-a format nivelul inferior al complexului sculptural Râul Ses cu mare desfasurare în întreg lantul Carpatic si mai ales în Carpatii Orientali unde apare ca nivel superior în toata unitatea flisului paleogen. 91). în conditiile unui climat mediteranean. a determinat punerea in evidenta a unor abrupturi de contact si de separare a acesteia din regiunile joase din jur. Tot acum s-au conturat mai evident golfurile si depresiunile din Muntii Apuseni si s-au produs primele eruptii neogene din nordul Carpatilor Orientali si Muntii Apuseni. Muntilor Banatului si Muntilor Apuseni s-au format câmpii fluvio-lacustre cu aspect piemontan (Fig.. în prima jumatate a sarmatianului. In lungul acestor abrupturi. iar eruptiile vulcanice au creat lantul vulcanic din vestul Carpatilor Orientali. 2 – domeniu marin. Modelarea pretortoniana s-a soldat cu sculptarea unei trepte noi de eroziune si anume nivelul superior al complexului sculptural Râul Ses. 3. Aceasta treapta are caracterul unor pedimente periferice continuate în interiorul muntilor prin pedimente de vale. . si au ridicat acest arc carpatic la înaltimea unui lant muntos si au exondat partial sau total o parte a golfurilor si a bazinelor interne. Miscarile attice din sarmatianul superior au definitivat stilul tectonic al flisului paleogen din Carpatii de la Curbura. Ele au pus în evidenta avanfosa în care se acumulau depozite mio-pliocene si au cutat formatiunile din sectorul Subcarpatilor Moldovei unde se creeaza o noua unitate structurala. în urma miscarilor savice.erupţii vulcanice şi masive deja consolidate. Ridicarea Carpatilor Orientali. s-au format piemonturi întinse (acvitanianburdigaliene) ale caror resturi se gasesc în conglomeratele si pietrisurile miocne inferioare de pe rama interna a Carpatilor sau de la exteriorul lor. Miscarile stirice din helvetian superior tortorian si moldavice din tortoriansarmatian au dus la accentuarea inversiunilor morfotectonice schitate în paleogen (scufundarea Masivului Transilvan si Masivul Panonic). Prin fragmentarea lor uletrioara s-a creat peisajul de culmi prelungi de înaltime medie. Situaţia paleogeografică a teritoriului României la sfârşitul orogenezei stirice (după Emilia Saulea şi colab.si câmpiile.

se contureaza arii subsidente care au favorizat dezvoltarea si mentinerea unui regim lacustru (Fig. In Carpati (si Subcarpati) au loc ridicari cu amplitudini de 500-1000 m Astfel.93). Podisul Târnavelor etc (Fig. Astazi acest complex sculptural se afla la înaltimi cuprinse între 800-1300 m. 92). Subcarpatii Moldovei. Fig. In acelasi timp au fost supuse modelarii si regiunile colinare exondate dupa sarmatian în special în nordul Podisului Moldovei. sunt exondate treptat sudul Podisului Moldovei. Totusi. 92. 1200-1500 m în Carpatii Meridionali si 700-1000 m în Muntii Apuseni. 1200-1600 m în Carpatii orientali. Podisului Somesan. Piemontului Getic si o parte a Câmpiei Banato-Crisane. Modelarea.. panonic si getic). Situaţia paleografică a teritoriului României în timpul orogenezei attice (după Emilia Saulea şi colab. pe fondul general al miscarilor de înaltare la exteriorul Carpatilor ca si în interiorul lor (ex. pastrat sub înfatisarea unei prispe ce domina cu 200-300 m unitatile vecine. Depresiunea Brasovului). manifestata în mare parte prin abraziune la poalele masivelor carpatice. Miscarile rhodanice din dacian au contribuit la ridicarea Carpatilor si a regiunilor vecine impunând retragerea apelor din Bazinul Transilvaniei de pe cea mai mare parte din Podisul Moldovei ca si din regiunile colinare si din golfurile din vestul tarii. sunt rezultatul deformarilor neotectonice ulterioare. prin ridicare regiunii carpatice si a celei somesene s-au individualizat trei bazine lacustre (Transilvan. uneori faliate si cute diapire. 1956 cu modificări): ţărmul mării în timpul sarmaţianului superior. a dus la formarea complexului sculptural Gornovita.Altitudinile diferite la care se afla în prezent. Faza tectonica valaha a afectat puternic Subcarpatii olteniei si ai curburii unde au aparut cute largi simetrice. In pontian. .

intensitatea medie a ridicarii este de 4-5 mm/an în zona cristalino-mezozoica a Carpatilor Orientali. In conditiile unui climat mediranean cu nuante temperate în regiunile mai înalte modelarea a dus în munti la o intensa denudare cu formarea de lunci si glacisuri laterale largi. iar o mare parte a Subcarpatilor reprezinta un relief modelat tot în cuaternar. Incepând din romanian fragmentarea tot mai intensa pe verticala a marilor unitati colinare a dus la conturarea subunitatilor actuale. Podisul Moldovei.5. dupa unii autori. Eroziunea laterala se manifesta cu intensitate mai mare sau mai mica functie de miscarile neotectonice si natura rocilor. Piemontul Getic si Câmpia Banato-Crisana sunt unitati de relief formate în cuaternar. In aceasta perioada au avut o serie de miscari epirogenice prin care. In general.2. Intreaga Câmpie Româna. Practic o treime din relieful României îsi are originea în cuaternar. 4. Tot în aceasta faza au avut loc eruptii vulcanice mai active în vestul Carpatilor Orientali unde s-a cladit lantul Calimani-Harghita si s-a întregit cel din nord. iar unele bazine intramontane au devenit uscat catre sfârsitul cuaternarului. si va avea ca efect punerea în evidenta a depresiunilor si culoarelor de contact.. 3 – domeniul lacustru. 1-2 mm/an în Muntii Apuseni. Situaţia paleografică a teritoriului României în pliocenul superior – pleistocenul inferior (villafranchian) (după C. 93. respectiv Podisul Bârladului 2-4 mm/an iar Câmpia . împreuna cu baltile si Delta Dunarii. 2-3 mm/an în Carapatii meridionali. 2 – domeniu fluvio-lacustru. 4. Totodata în cuaternar în lantul vulcanic s-au produs unele completari. 1963): 1 – uscat.erupţii vulcanice.Fig. Etapa cuaternara Cuaternarul are un rol decisiv în diferentierea actualului relief al României.5. Miscarile epirogenice au prezentat diferente mari de la o regiune la alta cu o diminuare evidenta a intensitatii de la nord-est la sud si vest adica de la Carpatii Orientali la Carpatii Meridionali si de la acestia la Muntii Banatului si Muntii Apuseni. Ghenea şi colab. Carpatii s-au înaltat cu aproximativ 1000 m precum si unele cutari care au avut un rol considerabil în stabilirea trasaturilor regionale ale formelor de relief. Cea mai intensa mobilitate a fost determinata în arii care corespund blocurilor cristalino-mezozoice.

Este o trasatura principala a teritoriului României. Aspecte generale A regiona relieful dupA P. dintre formele de relief uscat se includ: depresiunile cu altitudini sub 0 m. dovedesc ca în cuaternarul inferior functionau ca arii de acumulare subsidente si ca numai în post villafranchian au fost înaltate si fragmentate. ajungând la o energie a reliefului de pâna la 400 m. CAPITOLUL V CLASIFICAREA SI REGIONAREA GEOMORFOLOGICA A RELIEFULUI ROMÂNIEI 5.Româna peste 2 mm/an. podisurile si câmpiile înalte rezultate în urma peneplenizarii reliefului primar si muntii rezduali. înseamna mai mult decât a face o clasificare teoretica a formelor care se asociaza dupa fizionomie. Pe teritoriul României exista si o arie afectata de miscari negative extinsa din câmpia Siretului inferior pâna spre Arges. De aceea fiecare forma de relief urmeaza sa fie încadrata într-una din marile categorii genetice întâlnite pe suprafata Pamântului si anume : relieful primar. Miscarile negative determinate de fracturile si deplasarile blocurilor din fundament si de afundare a blocurilor cazute diferentiat sau resimtit cu pregnanta si în Câmpia Banato-Crisana mai ales în Câmpia Muresului si Câmpia Crisurilor.1. umplute cu sedimente neogene si cuaternare. ceea ce a avut ca rezultat aparitia si definitivarea treptelor principale de relief. Totodata trebuie precizat ca Depresiunea intercarpatica a Transilvaniei a functionat pâna la mijlocul pliocenului si în cuaternar a fost înaltata si tranformata în podis deluros. relieful de eroziune. muntii si podisurile intramontane (peste 600 (800)m). unde acumularile de aluviuni în cuaternar depasesc 400 m grosime. In cadrul acestor categorii genetice se pot stabili unitatile principale ale regionarii: regiunile geomorfologice . genezei si vârstei. ajungând ca unele sa fie definitivate abia în ultima parte a cuaternarului. Cuvetele cu formatiuni romaniene si villafranchiene din subcarpatii si partea nordica a Podisului Getic. lacustre. Depresiunile intracarpatice tectonice. Relieful de acumulare cuprinde depresiunile tectonice transformate în câmpiile fluviatile. relieful de acumulare. geneza si vârsta. In categoria reliefului primar. sub raportul fizionomiei. relieful vulcanic. câmpiile joase (între 0 si 200 m). au functionat la început ca arii subsidente. apoi au fost prinse în înaltarile de ansamblu ale Carpatilor. adica acele întinderi de teren unitare. In categoria reliefului vulcanic intra umuntii si podisurile vulcanice ca forme de relief primar-structural. . care astazi reprezinta dealuri de 600-800 înaltime. litorale joase si câmpiile eoliene si cele glaciare.Cotet. Regionarea reprezinta o grupare a formelor de relief în vederea evidentierii specificului acestor forme. iar în categoria celui de eroziune. relieful structural-eroziv sau erozivo-structural. Depresiunea Transilvaniei este antrenanta într-o miscare de ridicare de pâna la 2 mm/an. Dealurile Banatului si Crisanei au intrat într-un proces astfel de proces abia spre sfârsitul pliocenului si în cuaternarul inferior iaar partea sudica a Podisului Moldovei si a Piemontului Getic abia în cuaternarul inferior si cel mediu. Regionarea trebuie sa aiba în vedere în primul rând geneza. podisurile (între 200 si 600 m sau 800 m). Sensul general al miscarilor în cuaternar au fost de înaltare si de reducere continua a ariilor de lasare.

II – Carpaţii de Curbură. s-a avut în vedere în principal. Fig. VII-XIII – dealuri şi podişuri (VII – Dealurile Crişanei. XVI – Lunca. 94. XVIII – Platforma continentală românească. VIII – Dealurile Banatului. XIV. III – Carpaţii Meridionali. prezenta si pozitia lantului Carpatic. IX – Podişul Mehedinţi.2. XI – Piemontul Getic. geneza si evolutia unitatilor de relief. In aceasta conceptie relieful trebuie înteles ca unul dintre factorii fizicogeografice cu rol determinant în stabilirea divesitatii teritoriale. XIII – Podişul Dobrogei).XVII – Câmpii (XIV – Câmpia Banato-Crişană. Pentru stabilirea diviziunilor reliefului României. 5. iar în definirea regiunilor fizico-geografice trebuie sa se ia în considerare principiul diferentierii pe verticala a fenomenelor. VI – Depresiunea Transilvaniei. IV – Carpaţii Banatului.Regiunile geomorfologice se subdivid în subregiuni si microregiuni stabilite dupa specificul mai de amanunt al formelor de relief. De aceea. Regiunile geomorfologice I – Carpaţii Orientali. XVII – Câmpia lacustră a Razimului). adica a etajarii acestora. X – Subcarpaţii. XV – Câmpia Română. Regiunile geomorfologice ale României Teritoriul României se încadreaza într-o singura zona biopedoclimatica si de modelare a reliefului. Bălţile şi Delta Dunării. XII – Podişul Moldovei. regionarea reliefului devine o premiza de baza in definirea si caracterizarea regiunilor fizicogeografice. . V – Carpaţii Apuseni.

Muntii vulcanici OasGutâi 2. In cadrul acestei regiuni geomorfologice s-au separat doua mari diviziuni si anume: I A. I. Muntii Lapus-Tibles 3. muntii cristalino . la care se observa foarte clar cele trei siruri de masive diferite ca alcatuire geologica si evolutie .care au si o fragmentare si grupare pe bazine hidrografice: 1.94). Carpatii Moldo . valul cutat al Subcarpatilor împreuna cu cuverturile piemontane pericarpatice formate în fazele evolutiei lor neogene si cuartenare. Depresiunea Maramuresului 6. prelungiti pâna în depresiunea Brasovului si Valea Oituzului. Depresiunea Transilvaniei din interiorul lor. Depresiunile Girgeu-Ciuc .Gura Humorului): si anume 1. evolutie si înfatisare si a culoarelor depresionare dispuse între muntii vulcanici si muntii vechi. Muntii Curmaturii 4. Carpatii Maramuresului si Bucovinei cuprind toate masivele si depresiunile pâna la Culoarul Bârgau . Muntii Trotusului 5.Transilvani. Muntii Bârgau si Depresiunea Dornelor B.muntii vulcanici. Carpatii Orientali se deosebesc de celelalte ramuri prin existenta celor trei siruri de masive corespunzatoare celor trei fâsii geologice. Muntii Maramuresului 4. din axa cristalino-mezozoica. formând urmatoarele regiuni geomorfologice (Fig. Obcinele Bucovinei 7. adica lantul Carpatilor. indiferent daca acestea au fost înaltate si transformate în unitati deluroase sau de podis (în ultima parte a pliocenului si mai ales în cuaternar) si indiferent daca periferia acestor cuverturi piemontane s-a extins deasupra regiunilor de platforma de la sud si est. grupe de unitati si masive. Toate aceste siruri paralele se termina în regiunea Brasovului. Muntii Bistritei 3. din regionarile anterioare). Muntii Rodna si Suhard 5. Muntii Oltului mijlociu 6. Ideea centralitatii Carpatilor si a ordonarii unei scheme generale a diviziunilor reliefului în functie de lantul Carpatic.Depresiunea Moldovei (Câmpulung Moldovenesc . Domeniul carpatic include toate formele bazate pe orogenul carpatic (sau geosinclinalul carpatic.mezozoice si muntii de flis .Depresiunea Dornelor . total diferite ca vârsta. raspunde unor imperative legate de geneza si evolutia reliefului României.care confera celei mai mari parti a teritoriului României un caracter prin excelenta carpatic. Carpatii Românesti au fost divizati în ramuri. 2. Muntii vulcanici Caliman-Harghita.

Câmpia Transilvaniei 3. V. Muntii Carasului (cu muntii Locvei. Ei se divid în urmatoarele grupe (masive) : 1. Muntii Apuseni.Orastie.Leaota III. Depresiunea Transilvaniei. II Carpatii de la Curbura. Podisul Somesan 2. In cadrul acestei regiuni se individualizeaza: 1. Carpatii Meridionali cuprind blocurile cristaline si depresiunile tectonice de la culoarul Bran-Rucar pâna la culoarul culoarul Timis. alcatuiti în cea mai mare parte din flis. Depresiunea Hateg . ce reprezinta o arie scufundata.Iezer. o asociere de podisuri. 3. formatiuni de flis. Muntii Banatului care cuprind masivele . Subcarpatii Transilvaniei 5 Culoarul depresionar Mures. inclusiv Depresiunea Lovistei 2.Cindrel. .7. Muntii Bihor-Vladeasa 2. Muntii Parâng . Muntii Teleajenului 4. Muntii Timisului 5. Muntii Poiana Ruscai 4. cu numeroase culoare depresionare. dealuri si depresiuni. prin evolutia postpanoniana. M-tii retezat-Godeanu cu Depresiunea Petrosani 3. Culoarul Ezeris Lupac si Muntii Dognecei) 3. Muntii Crisurilor 3. Muntii Aninei. inclusiv depresiunea Almajului 2. formatiuni eruptive vechi si noi.Cerna si reprezinta partea cea mai masiva din întreg lantul Carpatic. Ei se divid în grupe foarte bine individualizate si anume: 1. IV. Muntii Fagaras . accentuat fragmentate si cu altitudini sub 1500 m. care cuprind muntii Trascaului si Zarandului. VI. Podisul Târnavelor 4. adevarat mozaic geologic si geomorfologic. Culoarul Timis-Cerna cu prelungirea estica din lungul Bistrei. umpluta cu depozite tertiare si transformata ulterior. Muntii Semenic . într-un relief prin excelenta deluros. se extind în vest pâna la Culoarul Rucar-Bran. In aceasta regiune geomorfologica se includ: 1. fapt ce face foarte dificila delimitarea unor grupe individuale ca în celelalte ramuri carpatice. Muntii Bucegi . Depresiunea Brasovului. în care apar blocuri cristaline cu sau fara cuverturi sedimentare mezozoice. Muntii Vrancei 2. Muntii Buzaului 3.Almaj. care se divid în trei grupe de munti foarte clar diferentiate morfologic: 1. Muntii Muresului.

unitate cristalina cu cuvertura mezozoica. Piemontul Motrului 2. Piemontul Cotmenei 6. Dealurile Begheiului 2. înaltata si fragmentata în culmi deluroase prelungi. podisurile piemontane si câmpiile din jurul Carpatilor.Unitatile pericarpatice includ toate dealurile. Dealurile Poganisului si Carasului IX. VIII. formata la exteriorul Carpatilor. Subcarpatii Prahovei 2. Piemontul Cândesti. C. Dealurile Zarandului. Subcarpatii Getici divizati în : 1. Podisul Mehedinti. adica unitatile de relief generate în trepte succesive. Subcarpatii între vaile Motrului si Moldovei care se diferentiaza ca si Carpatii pe care îl însotesc. Subcarpatii Moldovei. VII. Muscelele Argesului. Subcarpatii Buzaului 3. Gruiurile Jiului 4. . Piemontul Balacitei 3. în: A. Dealurile Banatului formate din : 1. Piemontul Oltetului 5. B. Subcarpatii Curburii. Dealurile Silvano-Somesene 2. cu depresiunile corespunzatoare din interiorul lor . foarte fragmentati si cu mare diversitate a formelor de relief. Piemontul Getic reprezinta cea mai importanta constructie piemontana. Dealurile Beiusului 4. Toate aceste unitati reprezinta în mare masura piemonturi diferite ca vârsta si stadii de evolutie (constituite pe fundament carpatic scufundat si pe marginile platformelor din fata Carpatilor) transformate prin evolutia ulterioara în podisuri fragmentate si dealuri (Fig. cu vârsta villafranchiana. care se separa în: 1. XI. Subcarpatii Vrancei. Gruiurile Argesului 7. X. Dealurile Crisului Repede 3. Dealurile Crisanei care cuprind: 1. Aceasta regiune geomorfologica se subdivide în : 1. 94). Subcarpatii Tazlaului 2. împartiti în: 1. de evolutia din tertiar a lantului Carpatic. Subcarpatii Olteniei 2. Subcarpatii Neamtului.

evolutia si vârsta în urmatoarele unitati A. Câmpia Gavanu-Burdea 3. . o câmpie fluvio-lacustra. Câmpia Muresului 4. Podisul Sucevei B. în mare masura piemontana. Podisul Dobrogei de Sud XIV. cu trei unitati sub forma unor fâsii orientate în lungul Subcarpatilor si Dunarii: 1. Lunca. Podisul Dobrogei de Nord 2. dezvoltat pe formatiuni sedimentare sarmatiene si pliocene. Câmpia subcolinara piemontana si de glaciesuri 2. Câmpia de terase a Olteniei B. Câmpia tabulara (împartita transversal de reteaua hidrografica) 4. Câmpia Burnazul 4.XII. Baltile si Delta Dunarii reprezinta unitatile cele mai tinere ale reliefului României. Câmpia Boianului 2. Câmpia Crisurilor 3. Colinele Tutovei 3. împartit la rândul sau în: 1. Câmpia Moldovei C. Podisul Bârladului. Câmpia Româna alcatuita în totalitate din formatiuni sedimentare cuaternare. Câmpia Bârzavei XV. Podisul Dobrogei este divizat în cele trei parti caracteristice: 1. Podisul Covurlui XIII. care la rândul ei se subdivide în: 1. Platforma continentala a Marii Negre ca unitate submersa. Câmpia Covurluiului. Câmpia Somesului 2. . XVI. se diferentiaza în trei subunitati principale: A. Podisul Central Moldovenesc 2. Colinele Falciului 4. Câmpia Banato-Crisana subdivizata pe bazine hidrografice. Câmpia Munteniei de Vest ( numita si Câmpia Centrala sau a Teleormanului). în cea mai mare parte opera (din holocen) a Dunarii XVII.Câmpia lacustra a complexului Razim XVIII. astfel: 1. Câmpia Pitestiului C. Câmpia Munteniei de Est. Câmpia Timisului 5. Podisul Moldovei. se diferentiaza în raport cu geneza. Câmpia de divagare 3. Podisul Dobrogei Centrale sau Podisul Casimcei 3.