Coperta: Dan CHIŞU Desene: Oana SELEGEAN Machetă: Dana MOROIU DTP: Râzvan IANCU Descrierea CIP a Bibliotecii

Naţionale a României CHIŞU, DAN Singur sub duş / Dan Chişu. - Bucureşti: Nemira 2004 ISBN 973-569-710-6 821.135.1-31 O Editura Nemira, 2004 Orice reproducere, totală sau parţială, a acestei lucrări, fără acordul scris al editorului, este strict interzisă şi se pedepseşte conform Legii dreptului de autor. ISBN 973-569-710-6 D OJO

1

I
Mă pregătesc să intru în baie. Mă pregăteam de foarte mult timp. Cred că am stat pe canapea, cu ochii nicăieri, aproape două ore. Fixam undeva un punct, pe care nu pot să-l descriu şi nici măcar să-l regăsesc vreodată. Eram atît de absorbit în a nu face nimic, încît nici nu-mi păsa dacă stau aşa de un minut sau de cîteva ore. Am avut o zi grea, cu multe probleme create artificial şi, probabil, ajunsesem acasă pe la 9 seara. Nu am stat să mă joc cu căţeii, deşi mă aşteaptă, în fiecare seară, măcar să le dau de mîncare, dacă nu o mîngîiere. Am intrat direct în casă, arn aprins toate luminile din living, am luat telecomanda, mi-am dat haina jos, chinuindu-mă îngrozitor să nu o scap, de parcă n-ar fi fost mai uşor să o las o secundă jos, sau chiar să dau drumul la televizor dacă tot pusesem mîna pe ea. M-am chinuit aşa, fără sens, şi am şi uitat să-l mai aprind. Stăteam, cum ţi-am spus, cu gîndul precis că mai stau puţin şi apoi intru în baie să fac un duş. Există momente în care înţepeneşti aşa, conştient că stai ca prostul fără rost, fixînd un punct, ştiind că-i poţi
2

comanda corpului să se mişte cînd vrei tu, unde vrei tu. De exemplu, acum aş putea să mă ridic şi să fac ce mi-am propus, adică duş, nu-mi rămîne decît să comand picioarelor să se mişte şi, gata, am plecat. Dar nu o fac sau poate o fac şi picioarele nu mă ascultă, iar atunci prefer să cred că pot să o fac cînd vreau eu, numai că pentru moment nu vreau. Nu vreau nici măcar să dau drumul la televizor, deoarece am înţepenit cu telecomanda în mînă. Nu vreau nici să o las din mînă pentru că poate mai ttrziu o să am chef să-i dau drumul. De fapt, nici nu ştiu ce vreau. Ştiu doar că pot să vreau orice, dar pentru moment nu vreau nimic. Nu vreau să vreau nimic. Sau poate că nu pot să vreau ceva. Sînt paralizat. Descopăr o fisură în perete pe care nu o ştiam. înseamnă câ m-am mai uitat în locul acela, dacă ştiam că înainte nu era nici o fisură acolo. De fapt, nici nu îmi pasă dacă era sau nu era acolo. Cred că am vrut să dau drumul la televizor ca să văd dacă merge. Cablul nu mergea azi-dimineaţă. Oare chiar vreau să fac duş? Mi-ar fi mult mai bine dacă m-aş întinde pe canapea sau măcar dacă mi-aş scoate pantofii; apoi m-aş lăsa uşor pe spate şi poate aş avea alt orizont asupra tavanului pe care-l studiam de două ore sau de cîteva minute, care, oare, mi sau părut mie ore? Spuneam că am telecomanda în mînă, ei bine, nu mai sînt aşa de sigur, pentru că nu mai simt nimic. Parcă plutesc. Aş putea să mă uit dacă o mai am, dar nu vreau pentru câ nu mă interesează. Sau nu pot să îmi controlez capul şi să cobor ochii pînă la nivelul mîinii. De fapt nici nu trebuie să fac asta pentru că atunci dnd am simţit ultima dată telecomanda aveam un deget pe on. Dacă o mai am în mînă, nu trebuie decît să apăs cu degetul şi atunci televizorul va porni. Nici măcar nu trebuie să îmi cobor privirea, pentru că, odată pornit, televizorul va începe să cînte sigur muzică populară, pentru că femeia mea de serviciu ascultă numai Etno TV cînd face curăţenie: Şi pentru că am o casă mare, dă sonorul tare, să-l audă peste tot. Întotdeauna cînd mă întorc acasă şi dau drumul la televizor, începe cîte o horă sau cine ştie ce cîntec moldovenesc dat la o aşa intensitate, încît se sperie şi cînii din curte, care brusc încep să latre. Măcar pentru ei ar trebui să mă ridic, să le dau de mîncare. Pot să o fac cînd vreau, dar acum vreau să stau aşa, nemişcat, şi nu vreau nici să apăs cu degetul, pe care nu mai sînt sigur că pot să-l mişc, pe butonul de la telecomandă, pentru că sigur va ţîşni la maximum o muzică
3

Am 48 de ani şi sînt singur. ar zice că sînt nebun: „A stat două ore nemişcat pe canapea. pe acolo. aşteptînd să vină curentul. E drept că aş mai putea să apăs repede pe un alt buton. gata să mă uit la televizor sau nu. pentru că tu stai singur de o viaţă. Curentul meu. în timp ce apăs pe telecomandă şi cu dexteritate dau sonorul mai încet. Aşa sînt şi eu. pentru că nu-i curent. tocmai ţiam spus că am aprins lumina în living. mă încalţ la loc. ascuns. de fapt. Asta ce auzi e un zgomot parcă făcut de cineva care umblă prin casă. să văd dacă am curent sau nu. dar nu funcţionează. imediat. GATA. ci doar casa însăşi. Cobor privirea. nu crezi în fantome. Curent în casă am. a deschis televizorul. Sau poate că stau pe întuneric şi am doar senzaţia că stau pe lumină. adică eu. Dar casele nu fac zgomote din astea. după care. brusc. Şi tu. Nu este prima dată cînd îl aud. Deci este un zgomot clar. trăieşti singur în casa asta de zece ani şi ştii că zgomotul nu poate să îl facă altcineva. Mîna cealaltă a şi desfăcut şireturile. piciorul drept executind o descălţare rapidă. dintr-un colţ al tavanului. E un zgomot tipic al caselor în care trăieşti singur. care stă nemişcat în întuneric. Un zgomot care nu vine de undeva anume. că despre mine vorbesc. care să mă . prin crăpătura cea nouă. pîrîie. Aştept să îmi vină curentul. pe canapea. Deci eşti singur. regretînd parcă ce am făcut. De data asta a venit la ţanc pentru că nu ştiam dacă să mă ridic de pe canapea şi să mă duc la baie.populară care mie nici nu îmi place. cînd am auzit acel zgomot pe care nu pot să îl identific din prima. dar sigur nu vine de la cineva care ar fi cu tine în casă. ca de armată. cu telecomanda în mînă. Totul ar putea funcţiona. A venit curentul. curent şi nu vreau să apăs pe comutator? Dar dacă nu pot să apăs pe comutator? Sau poate îmi trebuie curent şi ca să apăs pe comutator. ca de la o fiinţă care trăieşte acolo. ţopăind 4 . casele trosnesc. Dacă m-ar privi cineva. cel care citeşti. Deci mă pregăteam sâ intru în baie. să schimb canalul sau să îl dau mai încet. s-a descălţat îndreptîndu-se către baie. Parcă sînt un cartier în pană de lumină. Sau totul va funcţiona cînd sau dacă va veni curentul. ca să mă mişc de pe canapea spre baie. dar nu sînt sigur dacă nu vreau să fac chestia asta sau chiar nu pot. dar tot mai prind două acorduri din Dolănescu. Şi dacă am. Şi cîn d spun tu. Pantoful celălalt l-am aruncat la intrarea în baie şi. nu este vorba despre tine. gata să mă duc La duş.pună în mişcare.

Apoi a ieşit din casă. pentru că a revenit cu ei în picioare. săraca. Şi în copilărie ne pişam pe picioare cînd ne loveam sau ne zgîriam mai tare. era cel mai excitant obiect de îmbrăcăminte pe care-l purta eleva de liceu. ca de obicei. pe lîngă chiloţi. leac împotriva blenoragiei auzit tot de la vreun ţigan care nu văzuse în viaţa lui un prezervativ. tocit şi frumos cum era el. fix pe corp. şi dădeam drumul jetului. Nu ştiu de ce-mi apare-n minte numai îmbrăcată în sarafan." Ai ghicit. de pildă probleme grave nerezolvate în timpul zilei. strîmtat prea tare. scâzînd de multe ori nota la purtare. te-ai prins. că pisatul e dezinfectant deşi ustură puţin. fără să-i mai încheie la şireturi. Era foarte frumoasă. stropindu-ne de cele mai multe ori pînă la genunchi. unde stătea fiecare. Ciudate conexiuni se fac în mintea omului. mai ales cînd se chinuia ea. călătorind în timp şi în spaţiu fără nici un fel de problemă. aşa bleumarin cu cămăşuţa aia bleu pe dedesubt. cînd mergeai la vreo gagică. Mai tîrziu. Mă întorc în casă şi intru în baie. în liceu. deoarece ne trăgeam puţulica pe crac. s-a întors şi de aici de la mine nu s-a mai văzut ce a făcut. mi-am adus aminte de ea în momentul în care m-am gîndit la liceu. nu care cumva să pierdem vreo fază importantă. la care nu m-aş gîndi decît la serviciu. A pierdut noţiunea timpului pînă şi ăla ascuns în colţul din tavan care ţi-a zis că sînt nebun. Ne mai pişam pe picioare şi din greşeală. să-l scoată. Ştii ce-i ăla? Habar nu ai. te gîndeşti la ceva şi apoi din aproape în aproape faci legătură după legătură şi ajungi în copilărie sau în liceu. Eram îndrăgostit de Liliana pe atunci. aşa ne învăţase un ţigan prin curtea blocului. sau la patru. mă dezbrac mecanic aruncîndu-mi lucrurile.într-un picior după care. cînd nvai văzut cu punga de Pedigree în mînă. oamenilor le place să cînte sau să nu se gîndească la nimic Mie îmi vin în minte tot felul de lucruri. de obicei cu capul întors la joc. dacă eşti mai tinerel. nu am stat mai mult de douăzeci de secunde pe canapea. o să vezi că am bătut cîmpii. pe unde apuc. Sarafanul. de nu ieşea nici cu Miliţia 5 . în general. scurtat prea mult. Ce chestie. pustiule. cînd ne tăia în timpul vreunui joc şi nu aveam chef să urcăm pînă la trei. Îmi place să simt urina caldă prelingîndu-se pe picioare. tot brusc. Norocul meu este că am început să mă piş. Sub duş. M-am dus să dau de mîncare la cîini. dar cred că şi-a pus pantofii înapoi. mai ales cînd e apa mai rece. Înainte. Şi dacă te uiţi la ceas. a venit faza cu pişatul după ce terminai.

Capitalei. Mi-aduc aminte ce tehnică de imobilizare aveam. dar totuşi greu pe cealaltă mînă a ei. ea se făcea că nu ştie şi reacţiona ca şi cum sutienul ăla blestemat ar fi fost bine mersi închis şi la locul lui. nu înghesuit şi mototolit undeva între bluză şi gît. dar pe vremea aia nu ştiam să spun decît: „Vreau să facem dragoste. fiecare cu gaşca. Partea cea mai proastă cu Liliana era că învăţam amîndoi în aceeaşi clasă şi ne vedeam tot timpul. să nu se prindă fata că e pe cale să fie în imposibilitate de a te mai apuca de mînă exact cînd ţi-e lumea mai dragă şi degetul mai bine plasat. aproape chiar şi în pielea goală. atît ca timp. parcă dintro dată se prindeau brusc de ce tot faci tu acolo. repet. cît şi ca greutate. De întîmplat nu s-a întîmplat nimic. eu cu băieţii. iar către finalul clasei a Xl-a să încep să o duc pe la mine pe acasă cînd lipseau ai mei. pe sub corpul ei. recreaţiile fiind petrecute separat. nişte fete extraordinare. dacă nu le desfăceai din prima butonaşul ăla mic din plastic. te prinzi şi tu că fata are ambele mîini blocate. Asta implica şi schimbul de bileţele penibil. dacă mai citeşti o dată fraza. dar noi învăţam dimineaţa. că eram profesionişti pe vremea aia. care se producea aproape la fiecare oră. ce dracu'. sau unde avea loc acţiunea. mai pîrîia pe la cusături. în sensul că încetişor. a doua oară. ea cu cele mai bune două prietene ale ei. Dacă aveai răbdare şi mai încercai o dată. la a doua sau la a treia încercare. Mult mozol. aşa că terminam cursurile pe la 1. cu erecţii monstruoase şi dureri de coaie toată ziua de după. şi-ţi ieşea din prima. După ce o culcam pe pat. ca după o perioadă să rupem băncile prin Grădina Mare. Mozol. uşor. apoi cu restul corpului te lăsai uşor. Îmi venea să urlu: „VREAU SĂ NE FUTEM!". dacă ea se face că nu simte. trebuia prinsă de mîna stîngă. şi locul devenea cu desăvîrşire interzis pentru vreo cîteva minute bune. uşor. de preferat cu dreapta mea. Toată clasa era la curent cu relaţia noastră şi foarte des bileţelele noastre erau interceptate de cîte o admiratoare geloasă. iar tu ai una liberă cu care poţi să începi să umbli la sutien şi apoi chiar la chiloţei." Am mai fi putut merge la ea acasă. din moment ce. dar pînă la urmă tot îl scoteam noi. asta într-un sărut lung. La început ne bulăneam pe la ceaiuri. Tot cam în vremea aia ştiinţa deschisului sutienului cu o singură mînă era obligatorie pentru că fetele de liceu aveau prostul obicei.30-2 şi 6 . dar pe care la vremea aceea le vedeam nişte scorpii. să nu se prindă de manevră.

stropită cu mercur.. râsfrînt. după treizeci de ani.. aş fi putut sâ spun că l-am acordat cu „ciupercă". lăsa să se ghicească nuanţa iniţială. uşor răsucit sau mai bine zis răsfrînt. pînă dimineaţa la 7 cînd plecam către casa ei. perfecţiune... M-am dat singur în primire cînd te-am rugat să mai citeşti o dată fraza. aşa se scrie. acoperit cu un verde scorojit deja de timp. în speranţa că se va deschide cît mai repede.. s-ar fi făcut 3 şi pe la 3. Deci.. ai acordat „stropită" „cu pula" nu cu „lucitor". Vopsit de mai multe ori. îmbibate bine cu un miros înţepător de nu ştiu ce substanţă. Ai văzut ce prost sînt? Nici gramatică nu mai ştiu.. Recitiţi fraza asta. capăt lucitor.. n-ai altă soluţie decît să te angajezi pe vară undeva. dar fără nici un rezultat. De fapt.. plăci aglomerate. Apoi înlemneam cu ochii pe „zăvorulălamare" din fier. să nu-i spun. strat peste strat....30 apărea maică-sa. nu înainte de a suna de trei ori scurt.. Hopa.. Avea o formă ovoidală. gros ca degetul mare. că pe vremea aia de-abia dacă apucam sâ-i dau sarafanul jos. exact în locul în care se întîlnea cu fierul inelului în care intra cu zgomot. Da' ia stai. Băi. l-am botezat aşa.. STROPIT cu mercur. se vedea clar că fusese făcut dintr-un rest de drug de fier-beton pătrăţos. ciupercă. stropită cu mercur. ca să nu-i spun pulă. verde. că la vîrsta aia nu aveam tupeu să vorbesc aşa de urît ca acum. lam privit.. Patam-patampatam. cu un capăt lucitor. mai apoi rotunjit cu bătăi de ciocan. obsedatule. Acolo se vedea metalul plumburiu care se termina cu un capăt lucitor. cred că în secundele alea de aşteptare. un maro-gălbui de ţeava de gaz metan. Capăt lucitor. măsurat. răsfrînt ca o ciupercă stropită cu mercur. după care băteam cu semnal în poarta mare.. O mai blangodeam prin parc pînă dispăreau ai ei la serviciu. cu vopseaua căzută pe alocuri. Da' ce 7 . Îl ţin minte şi acum. Şi ce să faci în timpul ăsta. Ca să faci rost de bani de mare cînd ai terminat a Xl-a. de preferinţă noaptea. STOP Fiţi atenţi. stropită cu mercur.. aşa ca o ciupercă.chiar dacă am fi vrut să mergem la ea. dar mai ales de loviturile în opritor. Despre „zăvorulălamare" pot să vă vorbesc ore în şir.. pînă am fi ajuns acolo.. studiat. care mi se păreau ore. Ne-am chinuit aşa pînă la vacanţa de vară. stropită cu mercur. Nu vroia să şadă nici în ruptul capului. întorcînd de zor. aşa că iată-mă la fabrica de mobilă din oraş. ca să nu pierzi ziua de ştrand de pe malul Dunării. în fiecare noapte.

în partea cealaltă. cu schimb de limbi. cum îl alintam eu. cînd bineînţeles că ajungeam după ora permisă. Frumoasă muzică hîrşîitul ăla de metal pe metal. de pe la vreun ceai. Da. la zăvor. care ar fi reuşit să trezească tot cartierul. ca nu cumva. am băut o sticlă de şampanie că să-mi fac curaj. nu atît pentru zgomotul pe care l-ar fi făcut. nu doar părinţii. mai ţii minte. şi cînd. repet. dau başii mai tare la bătăile inimii şi încep să aştept. dacă luminile erau stinse. Ne-am ţinut în braţe şi ne-am mîngîiat ore în şir de cîteva ori. cînd ştii că ea îţi dă drumul în casă. dau semnal. şi să declanşeze al treilea război mondial de zgomote. imitînd tunetele cu ea? Ei. asta era. fixînd zăvorul. „zăvorulâlamare". dar cu urechea ciulită ca nu cumva să apară cineva din curte şi să ne surprindă într-un „sărutus captivus". dar nu prea tare. Habar nu aveţi cum sună opritorul cînd îl loveşti în forţă cu „ZÂVORULÂLAMARE". acest zăvor despre care vă vorbesc. Cînd a vrut ea. în timp ce cu mîna cealaltă trebuia să ridic uşor de poartă. ceea ce ar fi fost fatal. odată deschisă. ca nu cumva să se arcuiască şi să sară în partea cealaltă. dacă nu aş fi apăsat-o uşor. să o ia la vale hîrşîind infernal tot pietrişul de pe caldarîmul din curte. Am ieşit de la slujba de noapte. cît pentru vibraţia în care ar fi intrat tabla din poarta aia de căcat. două intrări la ştrand). atenţie. neînţelegînd de ce şi nevenindu-mi să 8 . cam aşa făcea şi tabla aia din poarta ei. cînd nu reuşeam să strunesc „zăvorulălamare" şi îl loveam de opritor. Dacă îl trăgeam tare şi brusc. ca să nu sară. odată ajunşi în faţa porţii. L-am făcut de multe ori şi de cîteva dăţi zăvorul s-a mişcat. am ascuns sticla în boschete ca să o vînd mai tîrziu (trei lei luam pe ea. cît să nu înceapă să vibreze urlînd. Aşteptam de obicei minute întregi fixînd poarta. pe care nu o să-l uit toată viaţa. dacă. E dimineaţă. nu zgomote. Te-ai jucat vreodată cu o bucată de tablă de zinc. Unde am rămas? A. Nu mă primea tot timpul. mă postez în faţa porţii. provocînd tunete. uşor cu genunchiul. mai trăgeam un mozol cu săruturi de zece minute bucata. „zăvorulălamare" nu făcea zgomot aproape deloc. nu o apăsam. trebuia să-l închid fără nici o urmă de zgomot. nu. erectat ca rachetele „purshing". dar riscam să nu-l pot opri înainte de inelul opritor. pînă au plecat ai ei la serviciu. semn că părinţii dormeau de mult. E vacanţă de trei săptămîni şi cunosc bine drumul ăsta.zgomot. în nopţile tîrzii. dar nu prea tare. în pula mea. cu genunchiul.

de fiecare dată cînd mă găseam din nou în faţa porţii.cred că nu-mi dă drumul. ba crescîndu-le barbă sau coarne. Acum fixam zăvorul. parcă urmărind mişcarea continentelor din ora de geografie. Acum. în funcţie de lumină sau de anotimp. mai păstrează încă forma corpului ei în cearşaful mototolit. ba transformîndu-se în elefanţi sau balene. pentru că data trecută cînd nu m-a primit mi-a spus că plecase cu noaptea în cap de acasă. iar primsolista apare ea. harta imaginară de pe poarta Lilianei mele s-a modificat. Fixam doar zăvorul. plutesc. acum. atunci cînd s-a desprins Africa de America de Sud. Fusesem şi ieri şi degeaba. deşi îmi făcusem un obicei din a observa ce schimbări mai apar. Şi capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări. Nu se deschisese. Visez. am repetat semnalul. acompaniat de hîrşîrt scîrţîitor de pietriş pe ciment. Mă uitam ca prostul la poarta aia. Aşa că mă înţelegi. Apoi se înfige cu forţă în inelul opritor. somnoroasă sau diafană. fostă galbenmaronie. pentru că urma să plece din oraş în vacanţă cu părinţii şi ar fi fost cam printre ultimele noastre întîtniri matinale din strada Chiralina nr. se răsuceşte uşor. Ne pupăm ca verişorii şi mă iau după ea în casă. El era singurul care mă interesa. Cu timpul. în care patul. chipurile şi hărţile mă interesau mai puţin. vam spus că am mai gustat din mofturile iubitei mele. declanşînd cea mai frumoasă muzică din lume: ciocan de fier pe metal. cu palmele făcute pumni. uşor ameţit de şampanie. 6. Casa o cunosc foarte bine. Nu ştiu ce i-a venit în dimineaţa aia. în dimineaţa asta. sclipindu-şi capul argintiu în soarele dimineţii. Aseară la telefon mi-a promis că azi ne vedem sigur. că doar ne înţelesesem să ne vedem. în care redescopeream hărţi imaginare (sau capete de oameni). E foarte sumar îmbrăcată şi miroase a somn. parcă valsînd. prea mic pentru doi. ştergîndu-şi urdorile dimineţii. „zăvorulălamare". acum verde-scorojit. Aşa că mă îndrept către camera ei. Minutele păreau interminabile. că m-a luat de mînă şi m-a tras către scara care ducea în dormitorul 9 . descoperite încă de pe vremea cînd printr-a X-a aşteptam în faţa porţii să o scot la o plimbare de mînă pe strada mare. trei tiruri scurte şi apoi trei bătăi în tabla vibratoare. iubitul meu. Am sunat la telefon şi mi s -a justificat că nu a auzit semnalul meu. smalţul vopselei sărind la fiecare nouă vibraţie a tablei pe care o ştiţi foarte bine.

Nici pînă în ziua de azi nu ştiu după ce a răscolit atît prin camera ei.părinţilor. încît iubita mea şi-a mai luat o dată zborul în jos pe scări să-mi facă o cafea. de mă agit în halul ăsta. mai citeşte o dată şi zi-mi dacă mă înşel. Ce am văzut eu săltînd erau două buci frumoase şi rotunde. O să crezi că nu am mai văzut femeie în pielea goală. chiar dacă la începutul şedinţei cîte un deget mai îndrăzneţ ridica uşor marginea chiloţilor şi atingea cite un flocişor. ăla cu metafora cu forma corpului) cîteva ore nemaipomenite. N-ai înţeles nimic. după ştiinţa mea. Stai aşa şi nu mişca! Spatele ăla arcuit şi frumos bronzat pe care l-am văzut plecînd din coapsele alea minunate era complet gol. asta am văzut eu. pleca o scară pe care nu urcasem niciodată pînă atunci. eram invitat în casă! În loc sâ aştept pe stradă şi să văd cum se deplasează continentele de pe poartă verde. Casa nu era prea mare. avansat la gradul de prieten oficial. răsturnînd cutii şi dărîmînd maldăre de cărţi. muncit fiind şi cu şampania în bot. adică nu s-a întîmplat ce mi-aş fi dorit eu să se întîmple. Asta-i şpilul. cînd am aruncat un ochi în camera ei. spre disperarea chiar şi a lu' „zăvorulălamare". Sus. ce ştiu e că eu. Avea un vestibul din care dădeai într-un hol cîndva foarte generos. Ţi-am povestit că în mai multe dimineţi din vara asta am petrecut în patul ăla mic (pe care l-ai văzut şi tu la intrare. acum umplut cu tot felul de trenţe inutile. Mă lăsam purtat de mînă. pe vremea cînd. bătrîne! CHILOŢII. nu te supăra. Dar niciodată nu s-a întîmplat nimic. Din mijlocul holului. cam din dreptul uşii de la bucătărie. şi gîndul nu-mi stă decît la cum o să o alerg eu prin tot patul ăla gigantic. imediat ce intrăm în cameră. dar se pare că faţa mea era atît de şifonată. NU O CUNOŞTI PE LILIANA. acest ultim bastion de necucerit al întîlnirilor noastre de pînă acum. am adormit fără să-mi dau seama. Pentru că Liliana nu renunţa niciodată la chiloţi. fostă galbenmaronie. cele mai frumoase buci din lume? Spune-mi. fără chiloţi pe ea. nu-i aşa că asta ai văzut şi tu? Te rog. că Liliana mea dispare în fugă pe scări. intuind ceva. descopăr un pat uriaş. M-au trezit săruturi şi mîngîieri. dar fără contur precis. Liliana a coborît din pat goală. Ne aruncăm în el şi nu apuc să o răsucesc de două ori. iar mai tîrziu 10 . cu care abia mă împrietenisem. în stînga era bucătăria şi lîngă ea o uşă care dădea în sufrageria de la stradă în care servisem noi o dată dulceaţa cu sifon sau şerbet întărit pe linguriţa înecată în paharul cu apă rece.

O aud cum urcă pe scări. atunci cînd. înseamnă că azi e ziua cea mare. drept să-ţi spun. nu mă respecţi dacă nu te opreşti acum". ea fiind preocupată să-şi acopere sînii cu orice preţ. în patul părinţilor iubitei mele. de care nici nu-mi mai arde. Era pentru prima dată cînd aveam ocazia să-i văd trupul perfect. tăiat albicios doar de urmele costumului de baie. de fapt. Parcă pluteşti şi faci numai prostii. bla. nu-mi vine să cred nici acum ce-mi vine să fac. Abia acum realizez că. de să-i sară ceaşca din mînă şi să verse cafeaua pe ea. să mă uit prin cameră. EA spunea: „Nu. habar nu am unde. şi. trebuie să strig în gura mare. de la cea mai îndrăzneaţă mînă. acum nu mai contează decît că s-a hotărît. Ce frumoasă era Liliana fără sarafan! Abia acum mi-am dat seama că nu se dezbrăca niciodată în faţa mea. explicîndu-vă tot felul de lucruri pe care nu sînt sigur nici că le credeţi. Nu-mi văd chiloţii. apoi. Blugii zboară. călcînd apăsat ca să nu-mi verse mie cafeaua. întîi sutienul. nici nu ştiu cum arăta goală. Sar gol din pat şi mă ascund după uşă. pentru că eu sînt încă îmbrăcat. chiloţii aterizează pe şifonier sau sub pat. Începeam să ne tăvălim îmbrăcaţi şi eu îi scoteam. de fapt totul ar fi trebuit să înceapă şi să renunţe la ei. NU MAI JUDECI. blugii. bau.chiar şi cite o labie şi. V-aţi prins acum de ce am reacţionat aşa? Liliana nu mai avea chiloţii pe ea de cînd a urcat în cameră.. Deabia de aici văd patul. pe cînd ea jos e deja goală şi-mi face mie cafeaua. bronzat. vreţi să vă fac un desen? S-a hotărt. şifonierul cu blugii căţăraţi pe o uşă şi tablourile cu flori moarte de mult. către final. bla. cu toată împotrivirea ei de formă. în braţele ei tot timpul. Şi nu mă pot opri. care s-a dus jos să facă o cafea. bla. sau pepenii cu sîmburi negri. nici măcar pînă la chiloţi. în gînd: „Nu are chiloţi pe ea.. pe rînd. asta nu se poate. căreia îi şi simt mirosul. nici că le înţelegeţi. Şi doar din spate. să încerce să mi se smulgă din braţe înainte de a apuca să o tăvălesc prin patul ăla mare 11 . Nu aveam perspectivă. cel mai norocos deget. apoi bluza. Uitaţi-vă la mine şi la ce trece prin cap. Ştii cum e cînd eşti îndrăgostit. după care. golpuşcă. Aşa sînt şi eu la 17 ani. în loc să mă dezbrac. Hai. ajungea înăuntru. şi ne găseşte comentînd aiurea... lăsaţi-mă că am treabă. bosumflată. nu are chiloţi pe ea!" Constat că-mi pierd timpul cu voi. acum cînd o aştept pe iubita mea să o sperii. eram prea aproape de ea. ca să nu adorm tocmai în ziua cea mare şi parcă văd că imediat urcă cu ceaşca plină.

femeia a scăpat sacoşele din mînă. Mă plimbam pe strada ei în speranţa că o voi zări măcar. cu un crac pe un picior şi cu celălalt în aer. pipăind în semiîntunericul verandei cu piciorul să nimeresc tenişii mei chinezeşti. cu două mîngîieri pe o bancă în parc şi le vinzi ta primul colţ. Se apropie. Parcă îi văzusem undeva. Aţi auzit vreodată cum sfîrîie un strop de apă căzut într-o tigaie cu ulei încins? Ei bine. de altfel ultimele mele amintiri coerente. aşa sfîrîiau palmele mamei pe pielea iubitei. eram în aceeaşi clasă. asta în cazul în care Liliana ar fi negociat cu mama ei secretul trecerii mele pe acolo. le găseşti la orice supermarket de sentimente second-hand. dar care. şi că mi-am uitat chiloţii. iar cînd răspundea maică-sa. Am telefonat degeaba. Jurămintele şi promisiunile sînt foarte ieftine. era doamna Rusu. cu tabla aia vibratoare nenorocită. în vara aceea nu ne-am mai văzut. Am îngheţat amîndoi. 15 septembrie 1973. Am suferit cumplit. Şi nu s-a mai întîmplat niciodată.cu aşternuturi albe care miros a oameni mari. şi parcă chiar şi poarta. mai mult. Degeaba. Cuvinte ticluite. săru'-mîna. Parcă ţi-am spus. nu vreo pereche de pantofi cu tocul în faţă dintre cei ai lui taicăsu. Clădirea liceului era 12 . Nu am avut în viaţa mea aşa emoţii ca la începutul clasei a XII-a. cu T-shirtul înhămat doar la un umăr. Mă întreb ce-o fi zis domnul Rusu cînd mi-a găsit budigăii aruncaţi pe sub pat." Asta este tot ce a putut să spună bufonul nud de Brăiliţa după BAU. ea nu răspundea. mama iubitei mele. „Tadam!" am sărit în faţa celei pe care o credeam Liliana mea. iar eu ştiţi ce am făcut? Este că nici ţie nu-ţi vine să crezi. le cumperi pe doi lei. ce să mai vorbim. A fost o vară groaznică. Am început să mă maturizez. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru. de fapt. Aproape că îi aud respiraţia şi simt mirosul de cafea. de la care fugeam ca un hoţ care nu furase nimic deşi fusese prins. din poziţia „după uşă în curul gol". în timp ce părăseam locul faptei. Mi-erau mai dragi şi „zăvorulâlamare". pe un zîmbet mai frumos. lucru pe care nu-l cred după numărul şi viteza palmelor care sfîrîiau pe pielea goală a trupului frumos bronzat ce le-am auzit la trecerea mea ţopăită. Atunci am înţeles că nu orice chiloţi daţi jos înseamnă neapărat un futut şi că nu tot ce-ţi spun fetele e adevărat. vă rog să mă scuzaţi. pentru că TU ştii ce am făcut? I-am spus: „Vă rog să mă scuzaţi. nu aveam eu curaj să vorbesc. Săru'-mîna. Doar că m-am îmbrăcat în mare viteză. Încercam să reconstitui imaginea camerei.

Tuşeam şi mă durea1 în spate. Nu voi şti niciodată de ce a lipsit atunci de la şcoală. ea mai frumoasă ca oricînd. Bucureştiul e un aeroport ca oricare altul. mi-a spus că nu are ce să mai vorbească cu mine. ce dacă e România. Atunci ne-am văzut pentru prima dată după dimineaţa aia de pomină. Eram răcit ca dracu'. Asta pentru că am plecat devreme din ţară şi întoarcerea mea în România nu a fost niciodată acceptată definitiv de mintea mea. La insistenţele mele. Aveam dormitorul direct în CAP şi sortam cartofi toată ziua. fără să bagi de seamă. peste care ne aruncam cum veneam de la: cartofi. m-a potolit. în plus păreau sincere şi la fel de surprinse ca şi mine de absenţa ei. primim vestea că ne întoarcem acasă pentru o zi sau două să ne spălăm atît pe noi. în general.învăluită în culorile de toamnă ale bulevardului. maică-mea m-a dus direct la spital unde m-au păstrat. pentru că nici ele nu ştiau mare lucru. activitatea. m-am dus să le trag de limbă pe nesuferitele alea de prietene ale ei. cît şi lucruşoarele pline de noroi uscat. să mă înstrăinez. A doua zi pe noi ne-au dus la muncile agricole de toamnă. Nu am mai apucat să o întreb. De acum ăsta-i locul tău. cu beţii crunte de vin crud. Era ca o tabără golănească. spunîndu-mi că are alt prieten de la alt liceu. dar n-am reuşit să aflu mai nimic. care încă fermenta. şi care bineînţeles că se spărgea şi leorcăia patul.. habar n-ai tu ce-i asta. Sînt foarte nemulţumit. pe care îl cumpăram cu doi lei de la ţărani. mi se pare că nu am făcut nimic în viaţă şi că totul a fost superficial. după care a început şcoala de-adevăratelea. undeva sub omoplat. şi să o iau de la capăt în altă parte. cauzată de gluma clasică cu punga de plastic pusă sub cearşaf şi pătură. care nu mi-a spus încă: „GATA.. Şi aici e bine. tocmai în comuna Dropia. şi gata pneumonia te îmbrăţişa uşor pe la spate. Cînd sînt supărat pe mine. în trei ore 13 . mîndră şi trufaşă. În prima recreaţie. Am stat două săptămîni în spital şi o săptămînă acasă. Eu firav. iremediabil dezamăgit şi îmi vine să îmi schimb locul. Nu-mi venea să cred că începe prima oră din noul an şi ea nu apare. Urmau nopţi dormite pe salteaua umedă. Încolţită într-o pauză. slăbit de boală. După prima săptâmînă. Dimineaţa. Analiza realizărilor mele variază în funcţie de starea mea de spirit. suspect fiind de un început de pneumonie. Aşteptam să apară. Abia aşteptam să ajung în oraş să văd ce-i cu ea. Ar fi fost bine dacă nu aş fi suferit atît.

„am curajul. şi de nevastă. Cum ar fi ca mîine să fiu din nou liber şi iar singur." Îţi aduci aminte faza cu înţepenirea pe canapea? Cam după cîte o stare ca aia. Cred că într-o zi am să mă las. nu ştiu dacă nu-i mai bine să fii. oriunde în lume. După care îţi pare rău. ştiu că nu mai am putere să mai plec o dată. Dar întotdeauna urmează o variantă de urgenţă. E ca şi cum ai ţine banii la saltea şi. căsătorit şi cu copil. de exemplu. moluscă. pentru că e mult mai greu să te rupi. atunci îmi vine în cap varianta cu „ce ar fi dacă aş pleca mîine". Dar nu acum. în fotoliu şi să te gîndeşti. 14 . cu copil. în joacă. Acest exerciţiu imaginativ. Chiar şi pentru cîteva minute. ca într-o sâptămînă să fiu deja plecat din ţară. Acum. în care inert constat că sînt singur. poate altă dată. bineînţeles) a proprietăţilor şi a averii. chiar dacă este fictivă. De ce? Nu ştiu. postparalizie. oare. însurat Decizia trebuie luată împreună. cum ar fi. chiar şi în gînd. Senzaţia este şi mai tare. doar aşa. să fac ceva extrem şi să îmi schimb viaţa şi locul". este mult mai grozav dacă eşti însurat. asta îţi dă frisoane. cred. dacă aş avea timpul necesar. eşti legat definitiv. tot în joacă. să vînd totul şi să dispar? Nu-i părăsesc pentru că nu-i mai iubesc. îi părăsesc. nu mâ satisface aproape niciodată. aici vorbeşti limba cel mai bine. De fapt. Pentru jocul ăsta. Nu poţi să-ţi faci toate planurile pe care le-am enumerat mai sus dacă eşti. în străfundul meu. că eu nu am fost niciodată căsătorit. Aşa că fac doar planuri „cum ar fi dacă". în gînd. continuă imediat şi cu suma maximă pe care aş putea să o obţin din vînzarea lor. Ce ar fi să îmi părăsesc nevasta şi copilul. nu ştiu. pentru că. i-ai mai număra ca să te simţi în siguranţă că sînt at tăi şi că mai sînt acolo. Acest „cum ar fi dacă" începe întotdeauna cu o evaluare (mintală. mai bine zis. e numai un joc al minţii. cît aş lua dacă aş vrea să vînd mîine. undeva. Aici ai prieteni. Te încurcă în visele tale rău de tot o „ea". fiind întotdeauna cam jumătate din ce aş vrea eu să primesc. pe bune. nu poţi însă să-l faci decît dacă trăieşti singur. ca să văd cum e. plus ce mai am cash. ştiu doar că eşti legat de copil. Sau. purtat de gîndul cum ar fi să fii cu cineva.ajungi oriunde în Europa şi în şase-şapte. Să stai aşa. cum ar fi să faci un copil şi cum ar fi să nu mai fii singur. de o familie. şi de casă. Dacă mai ai şi un copil. Dar jocul e frumos. de exemplu. Ce obţin din vînzarea rapidă. prin bănci. din cînd în cînd.

cel mai des făceam filme noaptea. Cîte un film pe săptămînă. Asta cînd nu calificam în gînd echipa României la vreun campionat mondial sau european. chiar dacă sînt numai ale mele. înseam că mă gîndesc la cinema de treizeci. Cred că. Totul trebuie rezolvat în condiţii reale de vîrstă. ani de-a rîndul. mă împotmolesc în amănunte. Şi în vise. ba pentru că nu-mi reuşea voleul. Sau parcă era înainte de crăpătură. Dar pe vremea aceea. de oftică. pentru că mă interesează doar povestea cum ajung eu. dar nu mai ajung niciodată la goluri. Sînt alte filme însă. hodorog de peste 40 de ani. cert este că sînt momente în viaţă cînd capul gîndeşte fără tine. se întîmpla acum cîteva pagini. să joc în echipa naţională. îl începeam luni seara şi pînă duminică trebuia să fie gata. ci doar cu naţionala. de cele mai multe ori noaptea înainte de culcare. te-ai prins că la asta meditam cînd. mi se mai întîmplă să mă apuc să recalific echipa României. cu ochii la crăpătura nou descoperită. şi cu ce distribuţii selecte. Dacă acum am 48 de ani. pot să fac ce vreau eu. Mi se mai întîmplă şi acum să umblu în arhivele creierului şi să mai găsesc rămăşiţe din visele mele. poate şi el vrea să fie singur. la care am lucrat nopţi în şir. Puteam să îmi imaginez ore întregi aceleaşi lucruri. cînd am ajuns acasă. după revoluţie.Acum mă gîndesc dacă să apăs sau nu pe butonul de la telecomandă ca să deschid televizorul în faţa căruia eram. Mai nou. nu mai ştiu. ore întregi. de fapt. la mine în cap. stăteam pe canapea. repet. paralizat. introdus în ultimele zece minute ale fiecărui meci. chiar şi cîţiva actori români 15 . pentru că nu sînt microbist şi nu am ţinut niciodată cu vreo echipă din România. fără curent. ba ratam driblingul din care ar fi trebuit să marchez în ultimul minut. cînd Hagi tocmai a fost accidentat şi nu mai poate nici egala şi nici înscrie pînă în minutul 90. Ciudat pentru mine totuşi. Cred că sînt peste douăzeci de ani de cînd rulează filmul. trîntit de pe la ora 9. Mi se par puerile. dar nu am voie să îmi schimb vîrsta. Chiar şi acum. alături de realitate. Primul şi cel mai important l-am început după ce am citit Gog al lui Papini. De cele mai multe ori eram influenţat de filmele văzute în cursul zilei sau chiar în timpul orelor chiulite de la şcoală. dar de obicei adorm pînă găsesc o soluţie plauzibilă pentru intrarea mea pe teren în ultimele zece minute. tţi mai aduci aminte. atunci am început să visez. la vîrsta asta. toţi marii actori au avut cel puţin o dată parte de rolul principal.

Nu mai am chef nici să mă joc cu căţeii mei. Nu că nu mi-ar plăcea. ba chiar să mai spui şi altora: „Aiurea. dar vreau să fiu sigur că ai înţeles cît de tare mă frămîntă faptul că sînt singur. înveninîndu-te cu aceleaşi gînduri fără sens. renunţă. Ce crezi că o să găseşti în paginile următoare? Cît de bun crezi că sînt ca să te fac să nu o laşi din mînă? Crime nu sînt. de am ajuns să paralizez. încă mai poţi. Şi parcă nu am curajul încă să încep să-ţi povestesc totul. Eu ştiu că în momentul în care citeşti aceste rînduri. bate cîmpii gagiul. Parcă te-aş mai aburi puţin. la 48 de ani. pe care le-am trăit. sau inventat. doar ca să te hotărăşti să nu mai citeşti cartea asta. nu am înţeles ce vrea să spună. nu te speria.” Te rog. în funcţie de starea mea de spirit. din contră. de aceea mi se întîmplă des să vin acasă foarte tfrziu. spion nu am fost şi cele cîteva femei care au trecut prin viaţa 16 . Pentru că sînt lucruri pe care parcă nu aş vrea să le afle nimeni despre mine.au dat probe pentru el. cred că şi de cînd m-am hotărît să mă stabilesc în România. ba nemulţumit.. n-am putut să citesc mai mult de zece pagini şi am aruncat-o. Nu ştii nimic despre mine. de am ajuns singur. ba mulţumit. ce-am făcut şi prin ce am trecut. încă nu te-a prins cu nimici povestea. destul cît să o arunci pe noptieră şi să uiţi de ea. Ştiu. nu am cum să-ţi smulg cartea din mînă şi să-ţi spun: „M-am răzgîndît. dar tu. nu îmi place faţa ta şi ţie nu îţi dau voie să afli nimic despre mine. Gog rămîne marele meu film de suflet şi asta nu se putea imagina cu actori români. mai ales în perioada cît am locuit în Franţa. că sînt nebun. ca. să nu renunţi şi să o citeşti pînă la capăt." Parcă mi-aş dori să ajungă cît mai puţină lume să afle prin tot ce am trecut eu pînă acum. poate crezi că fac treaba asta intenţionat. Muncesc mult. dar nu îl vedeam eu cu români. decît. Am cam obosit să visez internaţional. pe care aş vrea să o găseşti plictisitoare şi necomunicativă pînă acum. cu satisfacţii mari. poate. cum le numesc eu pe cele pe care le visez în ultima vreme. n-ai aflat nimic interesant. nu mai vreau să ştii nimic din ce am trăit. cartea e la tine. şi pe care le-am scris. singur. cu toate grozăviile din paginile următoare. pe canapeaua din living. pentru filmele locale. dar nu l-au obţinut nici unul. aşa că nu mai pot face nimic. care citeşti acum.. Asta nu înseamnă că nu am nişte distribuţii extraordinare cu actori români. nu am uitat că ţi-am mai spus o dată.

mea şi au lăsat urme tot nu vei afla vreodată cum se numesc şi cine sînt. Hai că te-am convins: pentru tine, cartea mea s-a terminat aici. Te feliciţi Bravo, oricum să nu îţi pară rău, nu ai pierdut nimic bun în paginile următoare şi asta ţi-o spun eu, cel care am şi scris-o şi am şi citit-o de cîteva ori să văd dacă stă în picioare. Oricum, îţi mulţumesc că te-ai chinuit şi să ştii că te scuz pentru că ai spus ce ai spus şi pentru că ai gîndit ce ai gîndit despre mine pînă ai ajuns aici. Spune-le şi prietenilor tăi ca nu cumva să pună mîna pe carte. Buun... Văd că aţi mai rămas cîţiva fraieri care vreţi cu orice preţ să ştiţi pe ce aţi dat banii. Vă înţeleg. Să ştiţi că şi mie mi se întîmplă cîteodată să mă uit fascinat la cîte o emisiune de televiziune, îngrozitor de proastă, şi, chiar dacă nu îmi vine să cred ce văd şi cît de proastă e, tot continuu să mă uit, numai ca să aflu totuşi pînă unde poate să ajungă cu imbecilitatea ei. Era o emisiune de duminică după-amiaza, parcă pe Tele 7, care mă fascina, şi, de fiecare dată cînd dădeam peste ea, rămînearn parcă paralizat şi nu mai puteam să schimb programul. Priveam ore în şir, fără să mă pot desprinde de ecran. Sper să fiu şi eu la fel pentru tine. Fascinant. Opreşte-te puţin. Ce te-a făcut să continui? Eşti şi tu singur şi te regăseşti puţin în degringolada mea sau vrei să vezi pînă unde pot bate cîmpii? Sau, pur şi simplu, nu te poţi desprinde şi nu îţi vine să crezi că încă mai citeşti. Dar să ştii că, dacă ai rămas cu mine, sigur nu o să-ţi pară rău. O să mă urăşti, dar nu o să-ţi pară rău.

17

18

II Eşti tînâr, freci menta pe la Buftea, asistîndu-l pe unul sau pe altul să-şi facâ norma de filme, ştii că nu vei intra niciodată la IATC pentru că nu ai pile şi situaţia din ţară se înrăutăţeşte pe zi ce trece. Ce faci? Ai trei soluţii: să pleci din ţară, să o tai în Occident sau să-ţi bagi picioarele şi să forţezi graniţa. Cam asta aveam în cap după ce am terminat liceul şi vreo şase ani am tras de timp ca să nu fac armata, fentînd tot felul de şcoli pe la Iaşi, pendutînd între universitate şi institutul pedagogic, în funcţie de unde mă prindeau cu dosarul scos pe Mat pentru un nou examen la IATC. Nu mai ştiu dacă ţi-am spus că am plecat din ţară prin '82, în Franţa. M-am căsătorit cu o pariziancă de 17 ani (ca la ţigani), fiica unor prieteni de-ai mei, să le zicem aşa, care şi-au sacrificat odorul pentru fericirea mea. De fapt, toată lumea a profitat de pe urma acestei căsătorii de formă. Agnes, soţia, a primit de la prefectură o casă mare pe care altminteri n-ar fi primit-o niciodată, iar eu am plecat în Spania, după Ingrid, imediat ce am făcut rost de acte de rezident în oraşul pe care l-am urît cel mai tare pînă am început să-l iubesc PARISUL. Poate vrei să ştii cine este Ingrid şi ce căutam în Spania după ea. Păi, hai să-ţi povestesc. Acum cîteva rînduri ai aflat ce aveam în cap - să mă car cu orice preţ din România. Aşa că singura soluţie găsită de mine a fost angajarea pe litoral ca ghid, doar, doar voi pune mîna pe o fată, pe care ori să o aburesc să mă ia de bărbat, ori să o plătesc (cu ce bani nu
19

urmărit îndeaproape de patru ochi lacomi. Beată moartă într-o discotecă. care pe deasupra nici nu era disponibilă pentru o căsătorie. cu copil şi fără nici o perspectivă dej divorţ. în genunchi. firavă altfel. fără ca să mă întrebe cineva de sănătate. Nu ştiu dacă încerca să se opună sau mă ajută să o duc la hotel. duhnind de la o poştă a şpriţ amestecat cu Fa şi Rexona. de la băutură. care nu ne lăsa să ne băgăm pula în capitalism. cred. iar de lăsat mărcile pe trotuar nu mă înduram. foarte mult vin. încît abia îşi mai mişca picioarele (ce să le mai şi desfacă) sau cel puţin şi le-a mişcat pînă la ieşirea din discotecă. mi-era imposibil. să le găsească orice fraier cu privirea mai ageră. numai afară din ţară să fie. ca să nu mă toarne recepţionerul la Secu'. Mai nasol a fost cînd au început sâ-i cadă mărcile din buzunare. pentru că în al meu puteam să trec prin faţa recepţiei un elefant călare pe un rinocer nechezînd în călduri. care abia aşteptau s-o ia cu japca. Aşa am cunoscut-o eu. că avea 1. orice flexare m-ar fi lăsat de tot la pămînt şi nu cred că aş mai fi avut puterea să o mai ridic de jos încă o dată. bineînţeles. ca să pot pleca oriunde. De plecat cu ea aşa. în spate. 80 de kilograme. i-am vorbit în germana mea aproximativă. nu te gîndi la prostii. era atît de mangă. în bărci cu pînze şi schi nautic. ca să nu se prindă brazilienii din Piaţa Chiliei că nu sînt de-ai ei. după care a abandonat orice urmă de motricitate. Dar cum am vocaţie de popă şi socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din tîrg. si frumos bronzat. m-am îndrăgostit eu de o nemţoaică beţivă şi nici prea frumoasă.85 metri. care şi-a găsit rezolvarea problemelor ei în vin. Deci înalt. 1. de la care nu puteam să scot sub nici o formă numele hotelului în care locuia.80 metri pe puţin. dar ferm şi tare. Şi să presupunem prin absurd că aş fi trecut de recepţie. avînd nişte probleme mai mari ca ale mele. al ei. prin şi în reprezentantele iui cele mai de seamă. puţină apă şi deloc mîncare. bine făcut. Mă vezi 20 . Am luat-o aşa desculţă şi am tîrît-o din local. căutîndu-şi pantofii ascunşi de nişte golani din Constanţa.ştiu) sa o iau de nevastă. iată-mâ la Mamaia pregătit să se îndrăgostească de mine prima albitură şi să mă ducă la Sfat. să încerc măcar să o las la intrare şi să fug. ar fi sfredelit noaptea în dreapta şi în stînga ca să nu dau nas în nas cu vreo patrulă vigilentă de Miliţie. dar niciodată o blondă. şi nemţoaică pe deasupra. la sfîrşitul programului. căsătorită fiind. Şi uite-mă cu caracatiţa aia blondă în spate. specialist în litoral.

într-o staţiune de pe litoralul Mării Negre. Eu sînt ăla. dacă nu te băga la zdup pentru trei dolari mototoliţi ascunşi în pasta de dinţi sau în borcanul de zacusca. mărcuţele înspre iarbă? (Poate se confundă cu ea şi le mai găsesc cînd mă întorc. cu caracatiţa aia blondă căreia îi atîrnă braţele pe o parte şi picioarele pe cealaltă şi o claie de păr blond şi creţ. eu care dau şuturi imaginare unor hîrtii albăstrui.cum dau cu piciorul. 21 .. MILIŢIA ROMÂNĂ CU CADRELE El DE NĂDEJDE. discret. că ce dracu' era rău în a schimba hormoni cu cineva din altă ţară. sistemul solar. în estul României. Europa. care te-ar fi luat la pulă mai mult de plăcere.. pe planeta Pâmînt. lîngă Constanţa. Te-am dus destul de sus. care-mi intra în ochi şi-n nas. noaptea. în mijlocul unei străzi pustii. Dobrogea. Calea Lactee etc. emisfera nordică. să i le dau fetei înapoi sau poate să le predau la Miliţie. şi-n gură. ca să ai o imagine de ansamblu a căcatului în care aş fi fost dacă în secunda aia ar fi apărut MILIŢIA. ce ţi-a trecut prin cap?) Aşa.

fără să ne ţinem de cuvînt. şi îmi vine să ies de sub duş să verific în oglindă dacă e aşa cum percepe mîna cu care mă frec peste tot parcă evaluîndumi fiecare parte a corpului. cît şi cele. 22 . de la spălat. Si eu îmi promit în fiecare an. Mi-aduc aminte că. începem să ne promitem lucruri încă din copilărie. cînd şi asta eşuează. ca să pot să ies şi eu pe plajă fără să merg cu burta suptă şi respiraţia tăiată şi să nu-mi mai fie ruşine de şuncile care atîrnă dizgraţios. de obicei primăvara.85 şi în jur de 90 de kile dar. îmi făceam promisiuni. Mi-e lene să şterg urmele de apă pe care le-aş lăsa dacă aş ieşi acum de sub jetul de apă binefăcător (nu cred că există scriitor să nu fi descris cu amănunte duşul în toate formele lui. Cred că asta se întîmplă doar pentru că. nu eşti singurul. te agăţi cu disperare de săptâmîni: de săptămîna viitoare nu mai chiulesc de la ore şi. o mai freci puţini aşa că îţi spui: gata. cînd ţi-ai încălcat şi promisiunea asta. Ajuns in casă. ce e mai minunat decît să găseşti salvarea unei promisiuni nerespectate în: de la întîi ale lunii mă apuc de curăţenie. nu-ţi vine să te apuci de învăţat din prima. Nu vrem să recunoaştem nici că nu ne ţinem promisiunile. ascuns atît de bine în maldărul ăsta de grăsime. în şcoală. am 1. Nici vorbă. Stai liniştit. atît cele făcute altora. singur sau în cuplu). ca toţi bărbaţii. Şi nici nu ne mai afectează. luînd repere temporale.III Mă simt. că voi slabi drastic. aşa că îmi promit că de mîine o să reîncep cura de slăbire anuală. căzuţi. de fapt. Acum să nu vă închipuiţi că oi fi vreun obez. aici e mai grav. făcute nouă înşine. îţi aduci aminte de cîte ori ai început să slăbeşti şi nai prea terminat niciodată. treci la zile: de mîine încep recapitularea pentru teză şi. în zece minute termin cu joaca şi intru în casă. de la 12 mă apuc. gras şi cu muşchii fleşcăiţi. fără să lase măcar să se întrevadă corpul de atlet din tinereţe. te poţi ancora cu nădejde de luna viitoare. Cînd termini reperele orare. sufăr şi eu de cochetărie. chiar dacâ majoritatea nu vrem să recunoaştem.

nu-ţi mai rămîn decît foarte puţine momente-cheie în care să-ţi faci promisiuni capitale. deci cam prin 1920 nimeni nu spera să-şi poată propune ceva de genul „de mileniul viitor" pentru că mileniul viitor era foarte departe pentru ei. o dată cu jumătatea vieţii. ce? O asemenea ocazie te copleşeşte. îţi dai seama cît de puţini oameni (raportat la viaţa omului pe planetă) au avut ocazia să-şi promită ceva important. Să poţi să-ţi promiţi: de mileniul viitor nu mai. aici trebuie să-ţi promiţi ceva tare. Pentru că e o vîrstă rotundă. Ai găsit rezolvarea. Eu am avut 23 . La 79 de ani. fii foarte atent că nu-ţi mai rămîn decît foarte puţine alternative.gata. Acum ai o problemă.. dacă apuci... că oricum te crede toată lumea orice ai spune. Iar cei născuţi prin 1990 sînt prea mici pentru promisiuni aşa de mari.. nu poţi s-o iroseşti cu orice: de la 40 de ani mă schimb definitiv sau nu mai mint. cui îi pasă că tu nu mai fumezi? Cum poţi să-ţi faci o asemenea promisiune într-un moment unic? Gîndeşte-te că cei născuţi după 1920 nu aveau cum să facă aşa ceva. sau orice lucru de care ar trebui să te ţii cît de cît. după asta. Ce să promiţi. a existat acum cîţiva ani oportunitatea unică a promisiunii secolului: de mileniul viitor nu mai." Căcat. şi imediaţi toate remuşcările pe care le aveai că ai frecat-o zile întregi fără să faci nimic dispar ca prin minune. nici măcar nu ştiu ce să nu mai!!!. dacă ai ratat -o şi pe asta. cei mai în vîrstă. ce dracu' să-ţi mai promiţi. Anul viitor îmi refac viaţa. să-ţi aduci aminte toată viaţa de ea şi eventual să o şi respecţi: „de mileniul viitor nu mai fumez. cui să promiţi? Cum ar fi să-ţi promiţi „de mileniul viitor nu mai fac pipi în pat"? Hai să facem o socoteală: 1990 minus 1920 rămîn cam şaptezeci de ani în care ar trebui să te naşti ca să ai dreptul la o asemenea şansă. că de futut te-ai lăsat oricum. nu mai ai nici un reper nou şi trebuie să te repeţi.. pe care iar trebuie s-o gîndeşti bine că anul nou nu vine în fiecare zi. Şi doar pentru noi. de. pentru că. sau nu mai fur. cum ar fi: la 40 de ani.. dar important. începi o lună nouă cu o treabă nouă! Şi dacă printr-o minune ratezi şi asta cu luna. cum ar fi: de la ziua mea mă las de fumat sau de băut şi pe aia cu „de la anul nou". şi nu se cade să revii la „de la revelion" sau la banalul „de săptâmîna viitoare" pentru o promisiune atît de importantă.. ai părul alb.. toate lucrurile serioase se fac de la întîi. O mai ai pe aia „de la ziua mea" pe care poţi s-o foloseşti la chestii ma importante. de fumat şi băut nu mai poţi. de minţit nu mai e cazul. că.

în care te bucuri cu adevărat" atît timp cît am început cu „e cumplit să nu ai cu ci să împărţi bucuriile vieţii". după ce am stat nemişcat două ore pe canapea. la a doua sau la a treia pagină şi o să regăseşti acolo textul hai. aşadar n-ar fi trebuit să spun în fraza de mai sus că "ma refer la momentele frumoase ale vieţii. Asta nu înseamnă că viaţa pe care o duc eu acum. Hai. cu cît vărs mai mult. te rog. mă trîntesc din nou pe canapea. dar m-am reîmbrăcat la fel de brusc. eşti singur şi dacă eşti SINGUR viaţa e cumplită. dar să mai mi-o şi ţin. îţi promit că nu te mai plimb de acum încolo prin carte. mă refer la momentele frumoase ale vieţii. Dar cum te poţi bucura adevărat cînd pleci de la premisa că. Revin în living. de data asta aprind din prima televizorul. în momentul ăsta. întoarce-te. Bun. Am stat prea mult sub duş. Parcă ai acceptat.. Aşa că apuc nervos prosopul şi încep să mă frec de parcă aş vrea să iau şi grăsimea de pe mine nu numai apa de care m-am săturat. „e cumplit să nu ai ci cine să împărţi bucuriile vieţii". cu atît beau mai puţin. cu atît îmi rămîne mai puţin în pahar.şansa şi nu am fost în stare nici măcar să-mi fac promisiunea. Nu mi-a plăcut niciodată să beau mai 24 . mă refer la seara asta. m-am ridicat brusc si m-am dezbrăcat decis să fac duş. cu atît vărs mai mult. cu cît îmi rămîne mai puţin în pahar. E cumplit să nu ai cu cine să împărţi bucuriile vieţii. încercînd sa regăsesc crăpătura aia nouă sau veche. deci cu cît beau mai mult. numai pe ăsta mai citeşte-l o dată. cu atît îmi tremură rnîna mai tare. nu. nu erai tu. din care încerc să-ţi povestesc cîte ceva. dar tot mă pierd într-o analiză amănunţită a tavanului. că sînt trist şi că nu am cu cine să împart viaţa asta de doi lei. şi poate te răzgîndeşti şi accepţi să devii TU martorul meu la singurătate ce o să vină peste mine. hai. e vreo bucurie. să mă vadă cît sînt de caraghios. cu cît îmi tremură mîna mai tare. pentru că uitasem să dau de mîncare la căţei. Este exact ca în raţionamentul beţivului care zice aşa: cu cît beau mai mult. cînd. în care te bucuri cu adevărat. repet. ce mai contează. Nu-ţi mai aduci aminte?. numai de data asta. pe bune nu pe tine te-am rugat? Să fii acel cineva din pasajul: «dacă m-ar privi cineva ascuns".. cu atît beau mai puţin. nu? Nu cred că te-am convins. iar într-o viaţă cumplită nu găseşti nici un moment frumos. pe lînga care ai stat şi tu cînd ţi-am propus să fii cineva care stă ascuns în colţul tavanului.

despre toate femeile din viaţa mea. să deschid frigiderul şi să-mi iau o bere.mult decît mi-a trebuit. Căsătoria pe care am făcut-o cu fata prietenilor mei parizieni a fost aranjată ca să pot pleca din ţară. pe care speram că o iubesc. De fapt ea nu s-a consumat niciodată. după cum citeşti. multe alte obstacole în calea fericirii mele care atunci se numea Occident. stai liniştit. bondoacă şi uşor saşie. m-am trîntit pe canapea. am simţit ceva concret. cum ar fi setea. a mea şi a nemţoaicei beţive cu care nu mă puteam căsători. îmi vine să-ţi promit orice. ea fiind deja măritată şi divorţul ar fi durat foarte mult şi cîte şi mai cîte. ! 25 . pula mea. pentru că ea avea 16 ani şi ceva cînd am dus-o la Sfat şi pentru asta am avut o dispensă specială obţinută de părinţii ei de la prefectura din Pontoise. dar în realitate cred că iubeam paşaportul ei sau poate mirosul ei exotic pentru mine. MI-E SETE. Nu ai de unde să ştii cum miroseau fetele astea care veneau din străinătate. sau creierul nu poate să comande corpului. am început să filozofez despre promisiuni sau beţivi şi cînd. dacă mai încep o dată cu halucinaţiile mele. Să le explic că Ceauşescu e nebun nu era greu. Erau tare simpatici părinţii şi. Agnes. o să afli totul. dar mă întrebau de ce nu sunt în Spania. Nu ştiu ce să-ţi spun ca să nu o laşi din mînă. Mi-e sete. cui. Nu-mi venea să cred mă uitam la mucoasa aia pe care o ştiam de cîţiva ani. orice şi să se termine odată cu paralizia asta. impresionaţi de povestea mea cu Ingrid. care. venise cu ăi bătrîni la schi în Poiana Braşov. mai greu era să le explic de ce nu mă puteam eu căsători cu Ingrid. ca să mă scol dracului de aici şi să mă duc în bucătărie. Şi atunci mi-au propus să o iau de nevastă pe fata lor. de fiecare dată cînd se întorceau se bucurau că mă găseau tot aici. Nu pot să cred că o iau de la capăt. chiar şi că o să-ţi dezvălui secrete pe care nu aveam oricum de gînd să le fac publice. mi-au spus într-o seară. am ieşit din baie. n-o să termin cartea asta niciodată şi deja simt cum te pierd. că mai am atîtea să-ţi spun şi în ritmul ăsta. nu pot să comand creierului. în sfîrşit. dar nu mi-o puteam imagina la Sfat cu mine. e drept doar pentru obţinerea paşaportului. pe care bineînţeles le-am spus-o din primul an de cînd au venit în România. după ce au aflat drama noastră. nu mai ştiu cine. vreau să beau ceva. să comande ce. un suc. Te ajutăm noi. pentru că. iar cînd am cunoscut-o cred că avea 12-13 anişori.

dar nu mă gîndeam decît cum ar fi în pat. Uluitor cît de multe lucruri mi-au fost ascunse. cum totul a fost manevrat din dorinţa de a-i face toate poftele bondoacei îndrăgostite de mine pe bune. adică din ţară. Atunci am ştiut că se va întîmpla. cu o fustă prea scurtă care-i dezvăluia picioarele alea. A zîmbit. hohotea cuvinte pe care le înţelegeam cu greu. într-un deux pieces crem. Mi-era puţin jenă de faptul că locuiam doar într-o garsonieră. pentru că totuşi era puţin plinuţă. Mi-ar fi plăcut să-i arăt că am reuşit mai bine decît se vedea. de fapt. Cînd nu mai aveam nici o speranţă. după care am privit-o îndelung. Mi-am dat seama cît de mult a suferit din cauza pietăţii mele. mi-a făcut un imens serviciu? Cel mai mare serviciu din viaţa mea. pentru că vorbeam cu ea. după desţolire. poate. am mîncat împreună şi am convins-o să vină la mine. oricum surpriza a fost enormă. Am pus pariu cu mine că întoarce capul şi. privitor la mama celei care m-a scos din România. Mai vedeam puţin din corp şi părul roşcat care sălta prini mulţime. asta înseamnă că vrea să o mai sun şi. Cît am stat la 26 . Imediat m-am gîndit că totuşi ea a fost soţia mea şi că între noi nu s-a consumat actul. acurm subţiri şi elegante. s-a întors. Şi machiajul era cam tare pentru zi. dar. Ne-am întîlnit din întimplare prin oraş. Am sunat-o a doua zi. Incredibil ce revelaţie am avut în noaptea aceea. Am fost atît de imbecil. pînă s-a pierdut prin mulţime. încît să cred că ei. A început să plîngă. Cunoşti genul care îmbrăcata arata perfect. părinţii. M-a văzut că o urmăream cu privirea. Mi-am dat seama de jena ei cînd m-a rugat să sting lumina. Dar cum să o judec pe cea care. A vrut să se sinucidă după plecarea mea. Ne-am oprit să bem o cafea. Cred că asta m-a excitat cel mai tare. Nu putea să vorbească. şi-au sacrificat fata doar aşa. Arăta foarte bine. am schimbat numere de telefon. Am terminat împreună cu sughiţurile ei de plîns. Nu înţeleg.Cu Agnes m-am întîlnit după mulţi ani. foste bulănoase. Avea ceva de cucoană aşa îmbrăcată executive. ca să mă scoată pe mine din căcat. Se legăna bine. îi mai apar totuşi şunculiţe. dar am uitat imediat după ce ne-am dezbrăcat! Şi ea ar fi vrut să arate mai bine decît arăta. Ce m-a mirat cel mai tare este că nu m-am prins de situaţie. Avea gust de lapte. dacă o face. cine ştie? Nu se întorcea şi nu ştiam dacă să-mi pară răul sau bine. E groaznic să afli peste ani ce s-a întîmplat în realitate. cînd mi-a povestit de fapt toată odiseea căsătoriei noastre din punctul ei de vedere.

Săracele. dar m-am opus. dar avea ceva atractiv. Pentru că eu nu vorbeam cu ea. am băut ceva şi cînd am prins-o de mijloc. nu mi-am aruncat nici măcar ochii la ea. Am mîncat. se ridicau în cur şi cu un ochi închişi se uitau la huiduma care le obtura lumina. Am aterizat la ea într-o noapte. Şi de atunci nimic. se prindeau. Degeaba. ştiind că mint. Am întîlnit o fată simpatică. în soarele cărora amicul meu se aşază. I-am promis că o sun a doua zi. am dormit separat. speriată de uimirea mea. Ştii cum e. asta vedeam eu în superficialitatea mea. Nu e bine să vorbeşti româneşte cînd eşti plecat din ţara. Le eram recunoscător. Avea obiceiul să agaţe nemţoaice aşezîndu-se în soarele lor. Nu doream să o fac să sufere mai mult. părinţii ei fiind destul de ţicniţi ca să călătorească cu un sugar. mamă şi fiică. Am inventat ceva şi am condus-o pînă în stradă.ei. Niciodată nu ştii ce surpriză poţi să ai. Nu i-am mai văzut niciodată. A vrut să rămînă la mine peste noapte. i-am spus ceva în româneşte. pe cînd avea doar cîteva luni. s-a întîmplat ceva care ar fi trebuit să mă potolească pe viaţă. părinţii. Eram la Lille. am fi reluat legătura. M-a aşteptat ca Penelopa. Cînd am ajuns în Spania în căutarea lui Ingrid. simţi chiar dacă ai ochii închişi cînd cineva îţi ia soarele. ne-am fi recăsătorit şi am fi făcut copii a doua zi? De ce nu am vrut să rămîn cu cineva care ar fi făcut totul pentru mine? De ce mă gîndesc la asta? Am mai avut o întîlnire incredibilă în existenţa mea din Franţa. Ea era doar obiectul contractului pe care îl negociasem cu ei. A aflat că sînt român şi mi-a spus că a fost şi ea în România. Pentru mine ea nu exista. dar aveam senzaţia că mi se cuvenea gestul lor. bune însă amîndouă. Aia mică se ridică şi nici nu 27 . Avea 18 ani şi era acompaniatoare la un festival de film. Nu era frumoasă. stabilită în prealabil. Umblam de bezmetic pe plajă cu un român pe care l-am cunoscut acolo. tremurînd de frig sau de frică. nu ia fost comunicată. trei zile. Acum o ţin pe ea în braţe. Într-o zi vedem două blonde spălăcite. mai ales că îmi plătisem toate cheltuielile legate de căsătorie şi deplasarea pînă în Franţa. prostie. i-au spus că mă întorc într-o săptămînă. goală. Mă însoţea în fiecare seară. Unde aş fi fost acum dacă aş fi sunat-o. grasă şi privea şui. E drept. Ce dramă lăsasem în urmă! Pînă şi plecarea mea definitivă de la ei către Spania. era mică. Părinţii au sperat ca eu să nu mă descurc şi să apelez din nou la ei.

ca un prost. A răscolit mult. în fotografie erau doi tineri. cea pe care am cunoscut-o frică de pe vremea cînd sugea sigur. mult şi bine. cu părinţii ei şi ea bebeluş." începem să răscolim prin fotografii. „nu se poate. i-am cerut să o caute. Mi-aduc aminte instantaneu de numele astea. „Hai să-i sunăm". Nu putea fi adevărat. Mă uitam în decolteul ei 28 . o apucă golăneşte de obraz şi întreabă: „Cine-i mică şi suge pula?" La care ea îi răspunde româneşte: „Tu şi cu măta. îmi răspunde ea. Mă gîndeam şi la ce plănuiam să fac cu ea în seara aceea dacă nu am fi găsit fotografia. în speranţa că mi va lămuri misterul. 1977. dacă tot ajunsesem în iatacul ei. La un moment dat a găsit-o. 1977. nu ştiu după ce. fotografie pe dosul căreia parcă scria: Roumanie. Imaginea mi-a provocat o revelaţie. „ Nu le-am cerut decît poza în care apar eu". „Nu ai şi alte poze?" întreb. „c'est ne pas possible". cel care-i cerusem să o caute. acelaşi care doream să petrecem altfel timpul. Ea se ambiţiona să o găsească. unde sînt acum şi cîte şi mai cîte întrebări i-am pus nu-ţi mai spun. Stătea pe jos şi lua pozele la mînă. turuia. răstumînd cutie după cutie cu fotografii din copilărie. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoşteam. Dar nu eram încă sigur. Şi feţele celor doi mi-erau cunoscute. Şi. şi pe care i-am ajutat să se cazeze. Numai că ea şi-a adus atunci aminte că are o poză. Am încercat să-i povestesc. un bărbos şi o hipiotă cu codiţe flower power. Sînt aproape sigur că e ea. Memoria mi se împrospătează cu fiecare minut care trece. Mi-am adus aminte că am făcut şi poze împreună. Nu avea cum să fie adevărat. că prietenul şi îngenunchează lîngă ea. Ce mai fac. Am certitudinea că am mai văzut fotografia asta undeva. Eu cred că acum am fost mai puţin vulgar cu ea.apucă să zică ceva. care îmi era familiară. Roumanie. nu cred". dar şi din vina mea. ţinînd într-un rucsac un copilaş de cîteva luni. pierduţi în spaţiu. „dar parcă ei au mai multe şi parcă mat era una în care apare încă un personaj. M-a făcut curios. O întreb cum îi cheamă pe părinţii ei. Nu aveam cum să uit numele celor cu care mam întîlnit cu douăzeci de ani în urmă la Vamă. boule!" Dar să revin. în rucsacul din spatele ei. mi-a trecut prin minte. spre disperarea mea. Am şi schimbat scrisori cîţiva ani după plecarea lor. Rămîn fără cuvinte. Deja vu. întorc fotografia şi citesc: Vama Veche. Sau aşa ceva. dar a negat imediat. M-a lovit drept în creştet. dar m-am răzgîndit imediat. Olivier şi Sabinne. dar nu ştiam de unde să le iau.

mult mai mici decît mine. Mă uit şi descopăr aceiaşi hipioţi. ca să ne răscolim trecutul. Nu m-a refuzat pentru că mă vroia. ea să-ţi spună „uite. dacă se poate spune asa. Mi-a întins-o cu mîna tremurîndă. Acum totul se ducea de rîpă. sau să-mi iau politicos la revedere. fără martori. Ne sărutasem cu o seară înainte şi am invitat-o să urce la mine la hotel. şi cred că şi ea era hotărîtă. Nu mi-a fost greu să-l recunosc. prietenul meu din vremea aceea. trasmiţtnd salutări familiei? Era apetisantă. care nu eram eu. Nu-mi vine să cred. Cum ar fi să intri în casă. aproape de pat o tînără bună. Dar şi mai nasol e dacă îl şi ştie pe ăla de-i fute fata. Ea avea 18 şi eu 35. încadrînd un aft bărbos.care-mi oferea la fiecare aplecare cîte ceva din sînul drept. Pentru o secundă m-am gîndit că a găsit poza cu mine şi că totul s-a sfîrsit. dar mi-a răspuns că nu vrea. ţi-l prezint pe tata". dar nu prea poate să se opună. Dorinţa sexuală devenise şi mai puternică. şi tu să spui „salut n-am făcut armata împreună cumva?" La asta mă gîndeam când răscoleam prin poze. Adică fututul. cu care îi cunoscusem pe francezi. Sună a pedofilie. Deci ea era. Într-un tîrziu a găsit-o. îmi plăcea. Acum eu îi priveam sînii şi 29 . pe care o mai cunoscusem. Turbează credul întotdeauna am refuzat invitaţiile fetelor mai mici decît mine. Era tristă. Era Flavius. pentru că eu am mai văzut-o goală. De aceea am ajuns a doua zi eu. oricum ai lua-o. că nu mă chemase la ea doar aşa. pentru că nu e bine să ştie toată lumea ce face ea cu viaţa privată. Ce o să facem acum dacă aflăm că ne cunoaştem de optsprezece ani? Să-i spun să se dezbrace fără jenă. dacă o iei mecanic. la ea acasă. Ea părea puţin nervoasă. de a le cunoaşte familia. Lucrurile se schimbă însă. Şi se enerva că nu găsea poza aia care ar fi lămurit problema noastră. Sugea la sînul mamei. ci pentru că nu dorea să se afle în festival că ea ar avea vreo legătură cu un invitat. Aveam în faţă. Sună nasol. cu optsprezece ani înainte. Aşa. dacă el o cunoaşte pe ea de cînd se uşura în scutece şi mai ales dacă îi cunoaşte şi familia. Cum va reacţiona dacă într-adevăr îi cunosc familia de cînd 1 era mică de tot? Oare o să i se pară anormal să şi-o tragă cu cineva care a mai văzut-o şi cînd era un bebeluş? Parcă diferenţa de vîrstă devine şi mai mare dacă ştii că te cunoşti de o viaţă. nu-i mare lucru dacă un tip de 35 iese cu o tînără de 18. Cum reacţionează un tată a cărui fiică se cuplează cu un tip de aceeaşi vîrstă cu el? Îngrozitor. cu pârul vîlvoi.

nu sînt eu. întîrzie pentru că speram ca în ultimele secunde să pot să iau decizia corectă. Nu a mai fost nevoie să-i spun. probabilitatea ca eu să mă mai întîlnesc. „Ei. am fugit din România. Ce să fac? Cînd şi-a adus aminte de poză eram aproape uzi amîndoi de atftea mîngîieri şi sărutări. Aveam senzaţii că toată lumea din festival ştie ce mi s-a întîmplat mie şi că de aceea mi-au repartizat-o pe cotoroanţă. cu ea după optsprezece ani l-ar pune în încurcătură să o calculeze chiar şi pe Einstein. Mă bucuram. . cel roşcat cu plete. Ea se ocupa de mine. A doua zi trebuia să mă întîlnesc cu ea. c'est ne pas moi. Sau se prefăcea.vroiam sâ-i sărut. „Ce chestie. A fost. v-am agăţat pierduţi în gara din Mangalia şi v-am dus la Vamă. ne futem sau nu? Eşti tu sau nu?" parcă întreba aşteptarea ei. Mă uitam fix în fotografie. iar pe părinţii ei nu-i mai văzusem niciodată în viaţa mea. Nu?" Am coborît pe covor lîngă ea şi am îmbrăţişat-o.... Mam învtrtit prin cameră pînă dimineaţă.. şi acum vreau să o fut. cît de mică e lumea asta! Fă o socoteală. eu. pentru că acolo era singurul loc care vi se potrivea vouă. că pe vremea aia nu existau pampersi la noi.. întîmplător. Aveam senzaţia că nu fac bine ce fac. cum. prietenul meu din poza pe care tocmai m-am făcut că nu o recunosc. care.. 30 . Am adormit într-un tîrziu. eliberat de povară. Şi ce aş fi putut să le spun? „Sînt eu. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare.a. Ce întîlnire. A doua zi am aşteptat-o în holul hotelului. Cu ce putea să schimbe situaţia faptul că ne mai întîlnisem o dată cînd ea era în faşă? Ea oricum nu-şi mai aducea aminte de nimic. Imediat ce mă hotărâm să-i spun şi mă băgăm în pat. Nu ştiu cît a durat. Am ajuns la hotel. Sînt bine sănătos. Dormea. Era ghidul meu. Era mai moale decît înainte. nu vă mai aduceţi aminte. dar nu a fost ce ar fi putut să fie. dar nici nu mai frigea ca adineauri. unde tocmai am cunoscut-o pe aia mică a voastră pe care vă ajutam să o schimbaţi cu cîrpe. nu vă supăraţi? M-am îmbrăcat în tăcere am ieşit în vîrful picioarebr. un român acum mulţi ani şi tu să-l întîlneşti după. Am avut impulsul sâ-i sun. Fute-o şi p-asta dacă vrei. m-am stabilit în Franţa. Ultima zi am petrecut-o în compania unei babe. Nu simţeam o împotrivire. Am făcut -o cu remuşcarea în minte. mă răzgîndeam şi începeam să reanalizez dacă e bine sau nu ce am făcut. Ea aştepta mută verdictul meu. O lăsaţi. Da. Nu a mai venit. dar totuşi ce coincidenţă ar fi fost sâ-i fi cunoscut pe părinţii tăi. cu celălalt bărbos.

Ce regret însă că nu am nici o poză cu ea. ca şi mine. Dacă aş fi avut o iubită sau o soţie. IV Ţintuiesc cana de ceai. de obicei cu cîte un deget în nas. parcă n-ai vrea să-ţi fugă ideea sau gîndurile. încît nu mai eşti sigur dacă ai rămas împietrit pentru că ţi-a venit o idee genială sau pentru că te concentrezi la extracţia mucului cel mic. cuprinsă de remuscări. între cei doi. Acum nu mă mai frămînta dacă am făcut bine ce am făcut. ca să vadă dacă apar şi eu sau nu. viitoare biluţă ce va ateriza nu se ştie unde? Asta fac eu acum. sau. petrecută în sînul familiei. Cu ea mare. Firav. a doua zi s-a dus la părinţi| şi a căutat în cutia lor cu fotografii. ea ar fi gătit. Cea pe care o futusem eu aseară. Nu ştiu de ce mi-a dat-o mie. Cred că fotografia era la ea acasă. încerc să umplu cu puţin sens această seară. O păstrez şi acum. A găsit poza atunci în seara aia şi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogîldeaţă. Aşa mi se întîmplă de fiecare dată cînd sînt singur.cu plete şi cu o bărbuţă roşcată.Înăuntru era fotografie. tot ca şi mine. nu a vrut să mi-o arate doar ca să ne continuăm treaba. Nu ţi se întîmplă şi ţie să rămîi aşa nemişcat cu ochii pe cîte un obiect. 31 . oare ar fi fost altfel? O seară armonioasă. Mi obseda o întrebare. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă.

am fi mîncat fără să ne spunem o vorbă sau poate nu, am fi vorbit mult făcînd planuri pentru a doua zi sau chiar pentru vacanţă, ori, de ce nu, pentru copilul pe care ar trebui să-l facem. Căcat! M-am angajat într-o agenţie de turism, cînd mi-am dat seama că nu am nici o şansă să lucrez în cinema la Paris. De încercat am încercat, dar după cîteva luni mi-am dat seama că e atît de greu să spargi zidul care înconjoară sistemul, încît am abandonat. Altă soluţie ar fi fost intrarea pe uşa din dos, dar o făcusem o dată în România şi nu-mi doream, sub nici o formă, să repet experienţa. Ce altceva ştiam să fac? Nimic. Asta pentru că nu puneam la socoteală să devin instructor de schi sau windsurfer profesionist, nu pentru că aş fi detestat cele două meserii, ci numai pentru că eu aveam doar senzaţia că mă pricep la aşa ceva, în realitate fiind foarte departe de subiect. Vorbeam ceva limbi străine, aşa că nu mi-a fost foarte greu să avansez rapid în ierarhia ghizilor. Ghid, acompaniator, îndrumător, persoana care în realitate nu ştie să facă nimic, dar nimic, bine şi care nu-şi găseşte de lucru în alte slujbe, şi căreia îi place să frece menta, cam asta ar fi definiţia completă a tipului în pielea căruia mă complăceam să exist. Ţi-am spus că am urît Parisul? Poate te întrebi: cum poţi să urăşti Parisul? Oraşul-lumină, locul în care visezi să trăieşti, mai ales dacă eşti artist. După ce mam despărţit de Agnes, am luat viaţa în piept. Aveam cîteva mii de franci, toţi banii, şi nici o direcţie. Am căutat un hotel ieftin şi, crede-mă, că nu l-am găsit decît în Place Pigale. Acolo se găseau cele mai ieftine hoteluri şi nu trebuie să-ţi fac un desen de ce. Ştiu că tot românul a auzit de Place Pigale şi mai ştiu că ştie ce se întîmplă în Place Pigale. Fetele alea trebuie să-şi ducă şi ele clienţii undeva, aşa că de-aia sînt atît de multe hoteluri, de preferinţă ieftine, mai ales că se folosesc cu ora. Acolo am aterizat şi eu. Recepţionerul s-a uitat la mine strîmb şi m-a întrebat de trei ori: „ Eşti sigur că vrei camera pentru o săptămînâ?", ca să fie sigur că a înţeles bine ce vreau din franceza mea aproximativa. „Oui, oui", repet ca un papagal, încîntat de preţul cu jumătate mai mic decît în oricare alt hotel din Parisul bătut de mine cu piciorul, în după-amiaza în care m-am decis să-mi iau zborul din casa prietenilor mei. Încîntarea mi-a fost de scurtă durată. Am ajuns în cameră. De fapt, am deschis uşa, după care am închis-o brusc. Am rămas în faţa uşii. Nu
32

ştiam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O mochetă murdară, cîndva vişinie, plină de pete solide ce parcă îi schimbau şi structura, şi care nu primea umbra mobilierului ori din cauza murdăriei, ori din cauza becului, prea slab chiar şi pentru o cameră atît de mică. E clar că am rămas, dacă reuşesc să-ţi povestesc în amănunt cum arăta. Un dulap. Era şi un dulap, într-un colţ. Şi frig. Era frig şi noaptea. Am dormit îmbrăcat. Adică nu am dormit pentru că pe holuri era un traftir de persoane care-şi căutau fericirea sexuală pe termen scurt. Adică uşile din dreapta şi din stînga camerei mele. Se trînteau la fiecare jumătate de oră. Ca să nu-ţi mai spun de chiotele fetelor care probabil trebuiau să-şi satisfacă clienţii şi auditiv. E cazul să-ţi mai spun că nu o mai văzusem pe „draga nenii" de la plecarea din România? O noapte de coşmar cu vise întrerupte de orgasme mimate, presărată cu erecţii neterminate. La un moment dat m-am dus la baie, din care parcă se auzea mai bine coloana sonoră a fututurilor de vizavi. Mi-a fost greu să rezist de altfel nici nu am rezistat şi mi-am adus aminte de armată. E cumplit să faci laba în frig. Am înţeles şi ce înseamnă un hotel de pasaj. Pînă la ora 5 nu s-au potolit. După care la 7 mi-a sunat ceasul. Am colindat toate centrele de Travaille Temporaire. Dezamăgirea creştea o dată cu apropierea nopţii, dar nu neapărat din cauza refuzurilor, a mai mult din cauza perspectivei petrecerii încă unei nopţi în camera de hotel cu tranzit sexual ridicat. Speram ca din cauza oboselii acumulate să nu mai aud nimic şi să dorm în sfîrşit neîntors. Nu s-a întîmplat decît peste cîteva zile, cînd eram atît de obosit, încît nu cred că m-ar fi deranjat nici să vină să şi-o tragă lîngă mine. Mîncam un sandviş pe zi cam pe la ora 17, ca să-mi ajungă pînă a doua zi seara, de obicei cu merghez, un cîrnat picant arăbesc după care mă ustura curu îngrozitor. Primele două săptămîni au fost de coşmar. După care mi-am găsit de lucru şi m-am mutat într-o cameră de bonă. Era la etajul şase al unui imobil fără ascensor şi încăpeam în pat doar pe diagonală. Am fost fericit cînd am găsit-o. Baia era pe coridor. Nu aveam nici halat, nici trening, aşa că trebuia să mă îmbrac de fiecare dată cînd aveam nevoie să merg la toaletă. Mică, mare, camera asta era însă primul la mine din Franţa. Nu am să uit prea curînd.
33

34

cu o viteză de nici nu venisem bine şi gata era deja vineri şi sîmbătă dimineaţa! Pe la ora 10 trebuia să mă îmbarc în cursa de Paris. poate chiar mijloc. şi am pierdut primul tren direct. ce-i drept. prietenii şi a locurilor în general. Cea mai ieftină soluţie găsită de la Paris înspre Bucureşti s-a dovedit să fie tot un bilet cu sejur inclus. la prieteni nici nu putea să fie vorba. costa mai puţin decît cel mai ieftin dus-întors cumpărat de la TAROM sau Air France. de la Otopeni am plecat si eu cu ceilalţi turişti către staţiune. şi să petrec o noapte în Bucureşti nu-mi surîdea. Îmi arunc ceva pe mine. poate din cauza faptului că situaţia era aşa cum era. foşti colegi de ghidărie şi ceva prieteni. o săptămînă la schi în Poiana Braşov. seară de seară. pe care am găsit-o acolo. Trai pe vătrai. că altminteri nu ştiu pe unde aş fi scos cămaşa dacă ar fi aflat că eu sînt de cîteva zile în ţară şi încă n-am trecuţ pe acasă. m-am trezit brusc noroc că nu-i spusesem maică-mii că vin. mâ pregăteam de plecare. a doua zi dis-de-dimineaţă. mai puţini. habar n-am. pentru că la ora aceea nu mai era nici un tren către Brăila. mai ales că ar fi trebuit să dorm la hotel. care.V Aşa a fost prima mea întoarcere în România. lux umplut cu carne. avînd statut de cetăţean străin. fetei în a cărei cameră sînt. pe care nu mi-l permiteam sub nici o formă. în final de sezon. paradis sînt cuvinte sărace să descrie atmosfera. Ajungînd în ţară foarte tîrziu. unde locuiau ai mei. sau care-i la mine în cameră. e vineri dimineaţă. Aoleu. şi zilele se scurgeau una după. Am avut mari emoţii. dar eşuam de fiecare dată ba în cîte un bar ba în cîte un pat cald. nu-mi mai aduc bine aminte. îi fac cu degetul. Aşa că mi-am propus un tren Braşov-Brăila a doua zi dimineaţă. şi plec în trombă către camera 35 . Încă din prima seară.atta. Şi uite aşa. care parcă aş răsuci o aţă imaginară în ureche. dorind. dar sigur şi din cauza revederii cu părinţii. başca preţul camerei pe vremea aceea. deoarece le-aş fi periclitat inutil situaţia. m-au făcut să-mi pară rău de promisiunea făcută apropo de plecarea mea ia Brăila. neştiind ce mă aştepta la Poiană. Într-un început de martie. bineînţeles să-i fac o surpriză. semn că vorbim mai tîrziu la telefon.

NIMENI. mă refer la numărul maşinii. sau să mă întorc. ştiu sigur. refuzam să articulez comanda: înapoi la hotel. cum ar fi suta de dolari. Deştept băiat! E clar că cel mai 36 . ia stai. că. încît ar trebui să mai pierd încă o jumătate de oră cu împachetatul? Cred că la asta mă gîndeam atunci cînd. cine ţi-ar fi dat maşina lui chiar în ziua în care putea el să-şi exercite dreptul de conducător auto.. şi care oare costă mai mult decît tot ce am eu în geanta aia de voiaj din camera de hotel unde toate sînt aruncate alandala. nu am cum să ajung înainte de 9. să-i spun şoferului să întoarcă la hotel să-mi iau şi eu bagajul. se circula o zi cu soţ. Dacă faci socoteala. unde de fapt ar fi trebuit să fiu deja la acea oră. chiar dacă ai fi umblat la marile mijloace. Te-ai prins dt sînt de prost? Privesc drumul înzăpezit din taxiul care mă duce la gară şi nu pot să articulez două vorbe. Sper că nu v-aţi gîndit nici unul că nu aveai voie să ieşi cu soţia în fiecare zi. dacă se circula. dacă am fost la mine în cameră şi de abia pe drum îmi dau seama în ce căcat sînt pentru că ajung la Brăila noaptea. Deci. futu-l în cur. Sau poate-mi fac socoteala cum ies mai ieftin: să-l abandonez acolo şi să-mi cumpăr tot încă o dată. furată sau de pe cartelă. stai. Se vede că eşti puşti.mea dacă am fost la ea sau direct către gară. că n-am terminat! Sînt pe drum către gară şi abia acum mă prind că ar fi trebuit să mă car cu tot bagajul după mine. o zi fără soţ. şi face trei ore jumate cînd nu întîrzie. ca să prind avionul de 10. nu la aeroport. la ce oră trebuie să plec eu din Brăila ca să fiu| la aeroport la ora 9. care mă va face să pierd avionul. să plec eu trenul cînd vrea muşchii mei. pe la 6. deci să fiu în Gara de Nord la 8. pentru că.30 la gară.. minus trei ore. cititorii mei. pleacă cînd vrea Mersul Trenurilor. asta dacă aş fi nepotul Arcului de Triumf. nu mai aveam timp să ajung la aeroport. că acceleratul. poţi face 200 de kilometri în patru ore. din cîte ţi-ai dat seama din calculele mele de adineauri. pe care va trebui să-l mai plătesc o dată. darămite încă o dată la Poiana Braşov. Nu ai apucat iernile. să-mi iau bocceluţa. am pretenţii de la voi. aşa că tot la tren ne întoarcem. nici din Bucureşti să nu fi fost zi fără întfrziere. şi nu cred că îşi aduce aminte nimeni nici din Brăila. ascultă perversitate aici. schimbînd cel puţin două trenuri. cît face acceleratul pînâ la Bucureştii fac 5 dimineaţa. Dar. dar asta contează cel mai puţin. nu ştiu. riscînd să pierd trenul. în care. O să mă întrebi de ce nu iau o maşină. orice ar fi. dar dne ţi-ar da raţia lui de benzină. prost fiind.

cu puţin noroc. aşa că mă felicit că am făcut alegerea cea mai bună din punct de vedere financiar şi că. pentru că ei oricum nu plătesc. că poate m-am 37 . ar fi putut să fie pe la 8. nespălaţi. în sfîrşit. nemăturate de la darea în folosinţă. găsindu-şi totdeauna naşul în controlorul care dacă tot a fost mutat disciplinar pe ruta asta. Dacă da. şi nici nu îndrăznesc să le spun că voi pleca în două ore. treziţi din somn. vreau să ştiu dacă ai luat vreodată vreun tren de noapte. cu uşi care nu se închid. Aici stau trei ore într-un frig ce numai Bărăganul sau Fănuş Neagu ţi-l poate descrie. după care.30-9 în Capitală. vreau să-mi spui dacă era accelerat sau personal. Acum că ştiu. dacă nu a ţuică sau a coniac ieftin. Îi las cu lacrimi în ochi şi nedumeriţi de trecerea mea meteorică de spion prin viaţa lor. voi ajunge răpus la părinţi care nici nu vor şti dacâ să se bucure că am venit sau să mă certe că nu am venit mai devreme. şi mă reînham la drumul într-un tren de navetişti pe care vreau să ţi-l descriu în amănunt în primul rînd. pentru că nu ţi-am spus ce am aflat în gară. pe care-l schimb cu un tren-cursă mizerabil. şi dacă te-am minţit să mă ierţi. am să o văd pe mama. care venea de undeva din Moldova şi care. Prind ultimul personal de Buzău. duhnind a ceapă sau a usturoi. Fii atent! Dacă totul merge strună şi nu se anulează vreun tren. trebuie să plec din Brăila cu personalul de 3. ca să vă faceţi o idee. dar obligatoriu iarna. să schimb la Urziceni ca să prind acceleratul de mama dracului. voi. de preferinţă pe la 45 dimineaţa. şi dacă vreau să fiu la 8 în Bucureşti. cei care nu le-aţa folosit niciodată. te las să mă verifici. friguros. ajung acasă la ai mei puţin după miezul nopţii. din noiembrie pînă în martie-aprilie. nepăsîndu-le cîţi bani ai plătit tu în plus. neconfortabile. cît de murdare. du-te într-o noapte în Gara de Nord şi ia primul tren personal. care sforăie dacă nu joacă toci sau popa prostu' şi care invadează şi clasa întîi. stricate. înainte de plecare. friguroase.50 şi am ajuns de o oră mă uit la ai mei şi parcă sînt mai bătrîni aşa. pot să-ţi confirm că trenurile de noapte în România sînt un coşmar. Nu mă crezi? Ei bine. măcar să îşi scoată ş el ceva. Nu aveam eu ţoale de trei sute de parai nici în ruptul capului. E ora 1. şi aşa amărîtă de absenţa mea. borîte.scump e biletul de avion. care mă duce pînă la Făurei. zgomotoase şi populate cu o fauna de noapte amestecată cu navetişti somnoroşi. dar oricum vor fi revoltaţi că plec în cîteva ore. cu luminii gălbejite. Naveţi destulă imaginaţie. în sfîrşit.40.

başca securistul care. cînd nu m-ar fi văzut ta autocar în dimineaţa plecării. ar fi intrat în panică el. era şi problema faptului că nu plecam din România.învăţat eu cu alte trenuri. Jumătate de oră însemna cu mult mai mult decît îmi puteam eu permite. cu explicaţii referitoare la dispariţia mea. Geanta a indus-o în eroare pe femeia de serviciu. gîndindu-se că cine ştie ce misiune secretă de spion am avut în România. de n-a mai găsit drumul către gară. unde camera mea figura ocupată şi geanta mea cu lucruri aştepta degeaba pentru că atunci în taxi. Am pomenit-o în treacăt adineauri cînd mă făceam că nu-mi aduc aminte din ce cameră am plecat azi dimineaţă. dacă mă urmărea. abandonîndu-mi pînă şi sacul la hotel. Eram deja obişnuit cu opririle din sat în sat aşa că moţăiam între somn şi realitate cînd m-am prins că trenul s-a oprit de tot. Şi dacă-l pierdeam. către locomotivă parcă. Decît că stăm aşa de o jumătate de oră şi că normal ar fi să nu stăm. dar nu aflu mare lucru. securistul. pentru o pizdă. ca să par abulic şi ca nu care cumva să mă pîrîţi alor mei că. românii te mai ţin puţin pe acolo chiar dacă ai paşaport franţuzesc. cum circulau alte zvonuri că se întîmplâ cînd te întorci pentru prima dată după ce ai părăsit ţara. numai din cauza Monicăi. pentru ei nu contează. Am intrat în panică. dar ceasul meu dădea semnale clare de dezastru. lucru care mă înspăimînta groaznic. din clipa în care am 38 .care m-ar fi urmărit. dacă zvonurile ar fi fost adevărate . că dacă am plecat fără să-mi iau lucrurile din cameră înseamnă că am avut un motiv serios: „Unde vă grăbeaţi. nu era numai o chestiune de bani. ofticat că a fost lăsat planton la hotelul din Poiană. care i-a raportat securistului . Circulau zvonuri în rîndul emigranţilor că. cum era şi cazul meu. MĂ Şl VEDEAM CU AVIONUL PIERDUT dînd extemporale la Secu'. n-am fost deştept să fi comandat: „înapoi la hotel". nu m-am dus să-i văd. în calculul făcut ca să prind avionul.că nu am părăsit hotelul şi imaginaţi-vă în ce panică ar fi intrat ăla. de ce atfta grabă?" Şi asta dacă vrei să ştii. domnule d. Ştiu exact tot am făcut.? Scrieţi tot. aşa cred că o chemă pe splendoarea cu care mă înhăitasem de vreo patru zile. atît timp cît mai aveai şi cetăţenie română. Mă învîrt prin vagon după controlor în speranţa unei informaţii şi îl găsesc atîrnînd de o scară scrutînd întunericul. De cîte minute nu ştiu. dacă vor. şi ăsta era iar cazul meu. de am dispărut ca măgarul în ceaţă.

ca din greşeală. unde. dar cert e că sear a după o cină romantică. dar mai ales lăţimea lor. ce probabil. Ce căutam eu în mijlocul Bărăganului. nu numai energie. luptîndu-mă acum cu nişte nămeţi imenşi de zăpadă. să nu fie bălţi. de unde ajungeam în Bucureşti cam într-o oră jumate. dar din cauza frigului de noapte se formase o pojghiţă subţire de 39 . cînd am zărit luminile alea două de faruri. slavă Domnului. Nu ştiu dacă din cauza „căzăturilor" a acceptat şi scuzete mele. plin de noroi pînă la genunchi. pe care nu puteam să le descifrez din uşa vagonul meu. să sper din toată inima că petele albicioase de care-ţi vorbeam adineauri. În cîteva minute pantofiorii mei erau plini de noroi şi adunau în continuare. după spusele naşului. prindeam o maşină mică şi în două. să-i pun o sută în mînă ca să-l conving să mă ducă la Bucureşti. şi să opresc prima maşină indiferent de tip sau direcţie de mers. şi care se întindeau de-a lungul luminiţelor. troienită de crivăţul ce mătura cîmpia de fiecare dată cînd ningea şi netopită. dacă nu ar fi fost acolo. rămase de la iarna ce nu trecuse încă. convins că singura mea şansă ca să mai prind avionul să traversez întinderea aia întunecată de noroi. pe care nu le-aş fi traversat decît cu barca. disperatului îi dă Dumnezeu energie. nu alta. Am sărit din vagon. şi invitaţia la o cafea. după lungimea. înspre unde se vedeau luminiţele alea mici de tot. Monica s-a dovedit a fi cea mai directă fată pe care am cunoscut-o în România după întoarcerea mea. probabil aş fi avansat către şoseaua speranţei mele. cum ştii. nu puteam să stau asa asemenea celorlalţi din compartiment. de grei ce erau. aşa mi-a dat şi mie. ca să-mi salveze mie viaţa. Mă uitam mut şi fără speranţă întinderea de frig şi întuneric presărat din cînd în cînd cu pete albicioase. pînă cînd la un moment dat nici nu mai puteam ridica picioarele de la pămînt. Şi mă întorsesem deja de cîteva ore. fără nici un bagaj în mînă. parcă aveau magnet. sigur aş fi mîncat pămîntul către asfalt. am ciocnit-o în recepţie lăsînd intenţionat să-mi cadă paşaportul plin de parai şi cărţi de credit ca să se vadă că sînt plecat din ţară.văzut-o pentru prima dată şi pînă cînd. Şi. cu orice camion. încercînd să-mi construiesc un pian. amorţiţi de frig sau băutură pentru care această oprire nu însemna nimic. dar şi curaj să iau în noapte peste cîmp. Pentru că. pentru că zăpada erau petele alea lungi. raportat la felul care percepeau ei timpul. s-ar găsi şoseaua Buzău. Am încercat să traversez noianul din faţa mea.

Depuneam un efort uriaş ca să avansez cît de cît. pe vremea cînd dădea examen de admitere. a tuturor. să ne iubim ca demenţii atît de focoase erau îmbrăţişările noastre din faţa intrării la căminul din strada Frumoasă. mi-a propus să vin cu ei să-i ajut şi să mai învăţ cîte ceva din tainele filmului. unde fusesem cu Vlad şi Sorin. la IATC. cred. că pe vremea aia stăteam în aceeaşi cameră cu Pelicanul. Ce nu ştiam încă era că urma să mă îndrăgostesc groaznic de Valeria. mînat de gînduri care mai de care mai trăsnite. cam în acelaşi moment în care Valeria mă lăsa s-o aştept în faţa căminului de fete. dar unde pula mea s-o duc. studenta deja la IATC cu sînii cei mai mari si tari pe care urma să-i mamelesc mai repede decît m-aş fi aşteptat vreodată. care şi-ar fi dorit să împartă camera şi cu 40 . făcusem liceul împreună în Brăila. urmărind activitatea meteorologilor de acolo într-o poveste frumoasă cu iz propagandistic de scrificiu şi izolare. să o sărut pe gură. care avea o iubită tare frumoasă si pe care o lua de la şcoală cu maşina. prin bunăvoinţa lui şi a colegilor lui de cameră. parcă avusese şi ceva probleme cu vizita medicală. dar la viteza cu care mă deplasam eu nu puteam să o intersectez niciodată. ea reuşise. îmi venea să urlu de ciudă pentru că maşina care-şi arăta luminile în dreapta mergea în direcţia bună. şi dacă pînâ atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi. spre invidia noastră. să o ţin de mînă. îşi dorise foarte tare admiterea în institut. să o mîngîi pe gît. însă. pe care am curtat-o şi eu o dată la un cenaclu. el parcă cu un an mai mic decît mine. care-şi făceau filmul de an tocmai pe vîrful cu pricina. foarte talentat şi norocos. doi studenţi la Operatorie. ca şi mine. am acceptat cu ochii închişi. tot aşteptînd săraca să o duc acasă. El. dar. îl ştiam pe Vlad încă din şcoală. Cum pe vremea aia nu aveam nimici mai bun de făcut. dacă nu mă minţise naşul. Zelea şi Militaru. care se rupea la fiecare pas. spre deosebire de mine. Pe Valeria o admiram de mult. să-i ofer o friptură la Mărul de Aur sau la Carul cu Bere. şi povestindu-i că şi eu vreau să intru acolo. intrase din prima. acum intram pînă peste genunchi în zăpada umedă.gheaţă. cel mai des venindu-mi în minte momentul întoarcerii de pe Vîrful Omu. să o pipăi la început pe sîni şi apoi peste tot. Deci Vlad mă roagă să vin cu ei pe Omu. şi mi-a spus atunci că are un picior mai scurt. să-i filmăm în procesul muncii. era o frumuseţe din Galaţi care m-a uimit cu sinceritatea ei încă de cînd am cunoscut-o.

nici să-i păzesc flocii Monicăi pe la Poiana Braşov. şi să opresc maşina aia care parcă merge şi mai repede decît pînă acum. frig şi multă umezeală ascunsă deja printre hainele mele. O visam noapte de noapte. Şi exact. ca să prind avionul ăla care m-ar duce dracului în Parisul mult urît. dar exact cu o zi înainte de prima noastră „întîlnire". nu la anotimp. în loc să dau din mîini. nu ca acum. apărută din seninul nopţii. şi mă refer la anul în care se întîmpla povestea. să fac asemenea legături în creier. cu Vlad şi Sorin. beznă presărată cu luminiţe în stînga. să fac semne cu orice. cînd EA m-a sărutat prima şi m-a lăsat să-i deschid nasturii de la paltonaşul ăla lung şi prea modern pentru vremea aia. cam ăsta era 41 . cu ambele mîinii înşurubînd şi deşurubînd la nesflrşit sînii ăia imenşi şi foarte. vine Vlad cu propunerea. foarte tari pentru dimensiunea lor. fără mine. pentru că nu m-a pus nimeni nici să mă dau jos din tren. rătăcindu-ne într-o furtună de zăpadă. din faţa căminului ei către căminul băieţilor care mă găzduiau mai mult de dragul Pelicanului. în interior. ci pentru că nu m-aş fi putut urca în nici un mijloc de transport cu erecţia aia monstruoasă de la înşurubat ţîţe ore în şir.Valeria. să scap odată de aici şi să nu mă mai întorc niciodată? De fapt de la mersul prin zăpadă mi-am adus aminte de întoarcerea de pe munte. dacă s-ar fi putut. şi la propriu. gîndindu-mă la sînii Valeriei. măcar să ne agăţăm hainele pentru că poziţia în picioare nu ne-ar fi deranjat deloc pe nici unun dintre noi. neştiind ce va urma să vină a doua zi. cînd era să o mierlim pe bune. pînă am ajuns să nu mai îmi respect planul iniţial. rămaşi aiurea în mijlocul cîmpiei. pe care o accept. Crezi că sînt sănătos la cap. şi nu pentru că nu aş fi găsit treizeci de bani pentru tramvai sau autobuz. pentru că sper că v-aţi prins că-i vorba tot de un sfîrşit de martie ca şi acum cînd mă lupt cu nămeţii ăştia anormal de mari. zăpadă adunată în nămeţi de la opritoarele de protecţie din faţa şoselei şi netopită nici acum. de bunăvoie. de vizită familială şi am întuneric în dreapta. pentru că aveam de făcut doar un traseu de două-trei ore şi uită-ne înotînd prin nămeţi cu rucsacurile în spate de nevoie. pe jos. şi la figurat. O mîngîiam pe faţă. sfat pe care nu l-am ascultat. trecînd în revistă toate soluţiile pentru a găsi un locşor cît de mic. pentru că trebuie să ştii că ne-au avertizat băieţii din staţie să nu plecăm după-amiaza chiar dacă vremea era frumoasă. dar. după ce plecam crăcănat de durere. apoi o sărutam îndelung.

cu jigler în coadă. sau francez întors. distingi ferestrele vagoanelor. pentru că tocmai s-a dus. Dar nu ştii cum.decorul unde actor principal eram eu. stai puţin. s-au aprins şi luminile în tren şi. care parcă tocmai a şuierat sau am început să am halucinaţii că şi atunci pe munte. cînd auzeam urlete de lupi şi lei vedeam siluetele printre copaci. aşa alergam eu. dacă eu aş fi traversat Antarctica aia de zăpadă şi i-aş fi făcut semne disperate fluturînd o sută de dolari? Ai înţeles că pînă la urmă am prins trenul. încă pe scara trenului fiind. aşa gălbejite cum erau ele. disperat că prima maşină din noapte nu mă va lua şi pe mine către Bucureşti. ăştia pleacă fără mine. văd lumini. din moment ce. poate că nu aş mai fi prins niciodată trenul ăla. puteam să-i tai calea şi aveam o şansă în plus sămi reocup locul şi să-l umplu de ocară pe controlorul care-mi spusese că s-ar putea să nu se mai mişte de acolo pînă dimineaţă. pentru că erau trei în jurul motorului decedat şi pe care. aşa că. împiedicîndu-mă de cocenii uscaţi. Posibil. chiar dacă l-ar fi reparat. îngreunat şi mai tare de pantalonii leoarcă. undeva între calea ferată şi şosea. cel mai prost român plecat. staţi puţin că mă smulg din nămeţii ăştia şi vin şi eu că am treabă mîine dimineaţă la Paris. Cînd a pornit locomotiva. Dacă nu ar fi fost zăpada. Tot de lai lumini am văzut calea ferată lucindu-şi şinele şi m-am prins ca trenul urma să facă o curbă în dreapta. pe care o pierdusem de mult. am zărit camionul cu capota de la motor ridicată şi parcă am desluşit printre şuierăturile de bucurie ale locomotivei un ful de înjurături. pentru că probabil aş fi fost prea departe de calea ferată cînd mecanicii au hotărît să-i dea drumul. dar cu o energie explicată doar de gîndul la interogatoriul la care aş fi 42 . hei. înfundat pînă la brîu în zloată. nemaighicind silueta trenului în întuneric. rămînîndu-mi doar ultimul tren din Bărăgan Hill. m-au ajutat săi descopăr poziţia trenului. parcă plasaţi de cineva special să-i iau în pantofi la fiecare pas. da nu ştiu unde aş fi ajuns cu ea. sau poate te gîndeşti că fără obstacol aş fi luat ocazia. ăştia au aprins lumina în tren şi nu cred că-i la cererea navetiştilor cărora li s-a întrerupt partida de tabinet cînd s-a oprit trenul şi s-a stins lumina. unde dracu m-ar fi pus pe mine. dacă o luam din locul în care eram prin cocenii de porumb pe care-i ocolisem lai venire. în varianta în care ar fi oprit. fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă. Aţi văzut El fugitivo cu Richard Kimble în rolul principal.

mă invită un moşulică simpatic. Mi se rupea 43 . că tare am nevoie de un fum. o Mârăşească. spre amuzamentul celor din faţa mea. Adică să mîncăm ce mîncau ei. Erau doi. făcuse liceul şi parcă ceva ani de Geografie şi cred că era şeful. taică. exact cînd vroia să-ţi ia viteză." Vreau să-l refuz. aşa că o iau. de care a trebuit să mă despart o dată ce am acceptat să plec cu băieţii pe munte. l-am prins. ţiam povestit de Valeria. dîndu-mi o ţigară puţin scuturată şi strîmbă ca o grisină. că aşa îi spuneau şi ceilalţi. vreo zece zile în care a trebuit să ne adaptăm condiţiilor de acolo. Intru în compartiment. spre surprinderea mea. Mi-aprind o ţigară pe care o răsucesc cu greu. pe vremea aia fumam Drumm. futu-l. „ai înnebunit". băi. că n-aţi vrut să mă luaţi şi pe mine. agăţat cu o mînă de bara rece sau fierbinte a vagonului urlînd de bucurie. o lipesc pe partea fără lipici şi la al doilea fum se destramă. filmînd la staţia meteo de pe Omu. susţinînd că aştept trenul. Muie. la ultimul vagon. dar. după sprintul de adineauri.fost supus de Securitate. dar nu de la vreo incursiune în cîmp. Cînd mă chinuiam să traversez nămeţii ăia. la ore fixe să dormim în paturi improvizate. pentru că staţia o conducea de fapt celălalt. pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri şi întîmplări pe care le credeam şterse din memoria mea. am fumat şi eu în timpul războiului. cu atît mă prind mai repede că toţi sînt cel puţin la fel de mizerabili ca mine. N-am mai văzut aşa zăpadă în martie de cînd am rămas atunci ca proştii. care nu mă scăpaseră din ochi cît timp m-am chinuit s-o răsucesc. dar nu am putere să-mi mai fac o altă ţigară. nu mai fuma păpuşoi". pe unul îl chema Cătălin. probabil din cauza frigului. sau vreo ocazie să ajung la Paris. nişte ţigări olandeze mai ieftine pe care ţi le răsuceai singur. cu cît mă uit mai atent. „ia. nea Braşov îl strigam. dar dacă ai puţintică răbdare o să vezi unde bat. Stăteam şi înfruntam vîntul tăios savurîndu-mi victoria asupra lui cu pantalonii fluturînd pe picioare. înzăpeziţi. cînd am văzut camionul pe care tocmai îl ratasem. pe hîrtie. mă aştept să se uite toţi la mine ca la un extraterestru. murdar şi cetăţean francez pe deasupra. Şi l-am prins. Nu ştii încă de ce-ţi povestesc toate chestiile astea. prins fără bagaj în mijlocul pustiului noaptea. să nu ieşim din casă şi să ne omorîm timpul care cum ştia mai bine pentru că ei comunicau din ce în ce mai puţin cu noi. ca în filme. nimănui nu-i păsa că sînt plin de noroi pînă la genunchi şi. „dă-le dracului că-s înecăcioase.

după ce că stau pe blat la ei în cămin. ca să nu-ţi vorbesc despre de cîte ori ne-am întors. deşi nici nu apucasem să-i cunosc încă. mai ales dacă ea poartă blugi modelul strîmt. Am stat pînă pe la 3 în faţa căminului din strada Frumoasă. de la Pelicanul. eu din stradă. pe cea mai bună din an 1 Actorie. unde ne-am pipăit pe sub masă şi ne-am sărutat peste. de poartă bâştile alea de floci. După ce m-am asigurat că toate sînt la locul lor. cu tuleie cîrlionţate.inima să o abandonez. între picioare. Valeria Cociş.' mai am şi pretenţia să fut. sper că sînteţ destul de mari să nu vă interzică părinţii lectura asta. bine împăduriţi. sînii pe piept şi fără sutien. care s-ar fi dus să doarmă şi-n gară ca să fi eu. am controlat rezervele strategice de mîncare. Mi-am adunat. ciorapi mai groşi şi tot pe vîrfuri. ţinute de obicei pe pervazul ferestrei. în căminul ăla de fete. ca să i-o trag şi eu Valeriei. probabil nemulţumit de faptul că nu consumasem o bere în doi. dar nu orice. Era groasă şi cu păr. iar Pelicanul era prietenul meu. ca să ne mai sărutăm o dată. Muntele lui Venus. cu 44 . după care băloşeau toţi. Plecam a doua zi. ea din poartă. într-un rucsac vechi. fără să o fi tăvălit odată măcar într-un loc în care să fim numai noi doi. dar nu m-am ales decît cu o morală nesuferită. Înainte de asta fusesem la Carul cu Bere. junglă. împrumutînd. ce credeam eu că-o să am nevoie. uşor defrişat. parcă desenaţi cu compasul. mai ales că deja mă prinsese puţin. nefutută. Parcă plecam în armată. cu alte cuvinte. nu alta. bineînţeles. afară. aşa promisiuni de nedespârţire ne făceam. ne-am luat la revedere. imposibil de ajuns cu mîna. ca să nu-i trezesc pe ceilalţi. care mă enervau deja. exact atît cît trebuie. nu ca alţi munţi V de la noi din ţară. Nu aveam unde să mă duc cu Valeria şi a doua zi plecam să imortalizez viaţa lui Braşov şi a lui Câtălin Geograful. mari cît să-i cuprindă cu greutate un căuş de palmă mare. pentru că vreau să revin asupra sînilor ei. care parcă se cred capete. oră de întîlnire telefonică. pînă ne-a dat afară ospătarul. Tuta era dispărut. cum că. aşa că toată seara m-am rugat de nesuferitul ăla de Militaru să meargă la film sau în pula mea. iară să mai cer voie. aflam eu atunci pentru că Zelea era plecat la Piteşti. stabilind ora 8 seara. Cred că am ajuns la cămin exact cu cîteva minute înainte de ora de plecare. Pe la 1 am ajuns în strada Frumoasă şi am început controlul. adică ea să stea la poartă lîngă telefonul căminului şi eu să o sun. peste măsură de mari şi rotunzi.

că eram sub presiune deja de cîteva ore. dar uscată rău de tot. era mult mai bine pe vremea cînd se făcea în maţe naturale pe care. destul de plin încă. nu ca acum cînd plasticul ăla celofanat e refuzat pînă şi de un cîine vagabond flămînd ca mine. care nu se prea goleşte niciodată şi care duhneşte a tutun. cu limba în gura ei. şi să mi-o bag în cur.foarte mare precauţie. nu cumva să rămînă vreo bucăţică de carne pe ele. de obicei dintr-o cutie de conservă. doar cu borcanul de muştar. pînă să mă eliberez definitiv şi să plec la cămin. căreia cuţitul nu-i mai poate face nimic şi care parcă supraveghează de la înălţimea ei toate celelalte resturi de pe ziarul unsuros. să sparg safe-ul ferestrei cu mîncare şi să mă răzbun. lărgiţi de atîtea erecţii şi stropiţi la final. cîţiva sîmburi de măsline ieftine. să nu se prindă boul ăla de Militaru căi umblăm în borcanul de carne în untură. la ultimul la revedere. ea şi-a pus mîna pe tocul cel mai fierbinte dintre picioarele mele şi i-a masat de cîteva ori. poate. că nu ma lăsat singur o oră cu Valeria şi acum trebuie să-mi schimb chiloţii. improvizată. mă gîndeam chiar să-i iau pipa. Ai privit vreodată. o cameră de cămin de băieţi? Sînt cîteva elemente care se regăsesc în fiecare loc. că-mi era o foame după noaptea petrecută conectat la Valeria. borcan de muştar gol. Nu de multe ori. Mi-era uşor tîrşală că-i fur din mîncare. aşezat pe marginea patului. aşa că nu sunt sigur dacă a depăşit trei sau maximum patru mîngîieri. la nevoie. Am ales două bucăţi măricele pe care le-am înghiţit fără să le mestec foarte tare. pentru că figurantul fuma pipă. la concurenţă. acompaniat de zumzetul de sforăituri ce se ridicau sinuos din fiecare pat înjurîndu-l încă o dată în gînd pe Militaru. pentru că şi eu puneam la comun toată haleala. de obicei îi ceream şi de multe ori chiar îmi dădea. le puteai mînca fără probleme. Există întotdeauna sub pat o scrumieră. cu mîinile pe sînii ăia mari şi cu genunchiul presîndu-i uşor între picioare. dar după refuzul de aseară mi se rupea pula de el. aşa de tare-l uram. inevitabil un ziar vechi pe care zac în întuneric resturi de ceapă. neapărat nişte coji de parizer minuţios curăţate. cînd. indiferent de profilul facultăţii unde studiază băiatul şi care mărturisesc despre studenţie mai bine ca oricine. noaptea. încît 45 . o bucăţică de slănină rîncedă în colţul unei pingele de şorici întărit pe care de obicei îl mai mesteci la disperare cînd chiar nu a mai rămas nimic în cămara improvizată pe pervazul exterior al geamului şi aproape întotdeauna un coltuc mare de pîine uscată.

şi nu am putut să mă abţin să nu-ţi povestesc cum am cunoscut-o şi nu o să pot în continuare să nu-ţi povestesc cum s-a consumat povestea noastră de dragoste. şi ies pe uşă fericit că nu voi fi în camera mîine dimineaţă. da. fiţi mai atenţi să vă mai cadă din pat". noroi şi zăpadă. aprobarea de filmare fiind obţinută de institut. mai repede decît ne aşteptam noi. ştii tu Militarului. pînă am auzit-o pe aia cu vocea piţigăiată: „Cabana. care ne primiseră de nevoie. nu se opuneau. poate şi din cauza lipsei de comunicare cu cei doi din staţie. ocolesc cu grijă băş inile scurse din pat în timpul nopţii ca nu cumva să calc pe ele. că mai am şi alte legaturi".. cifru de ia borcanul cu mîncare?" Cred că le avea numărate gagiul. Treaba cu filmatul am terminat-o în vreo două zile. aşa că de opus. urlînd cît mă ţineau 46 . îi mai arăt o dată degetul. şiţi povestesc despre cum sînt în trenul de Sinaia în drum spre aventura ce putea să ne coste viaţa. negru. direct de la direcţia generală de undeva din Ploieşti. nu ca tine cu celularul în buzunar de la 10 ani. cînd mă frigeau urechile de dorul vocii ei. cînd imbecilul ăla în uniformă o să înceapă urle: „Care mi-aţi spart. aceeaşi zăpadă. în care o să înotăm toţi trei de data asta. care-ţi sună cu nesimţire chiar şi-n orele de clasă. Era atît de ciufut nea Braşov. mi-am adus aminte şi de Valeria cea cu sînii mari. dar nici de iubit nu ne iubeau. cine-i acolo?" încerc să mă fac auzit. de ebonită. Ne suim în trenul de Sinaia bucuroşi că am reuşit să ne ţinem de cuvtnt şi uite cum se încheie povestea şi stau în trenul de Bucureşti în dimineaţa aia de pomină cînd am încercat să depăşesc recordul mondial de obstacole. care v-aţi lăsat băşinile pe aici de am călcat pe ele. ai Bucureştiul. apă îngheţată căzuta din cer. vorbeşte odată. Sorin. imediat ce o să terminăm filmarea de pe Vîrful Omu. de care mi-am adus aminte doar cînd m-am afundat în mormanele alea de zăpada. am întîinire cu băieţii în gară. şi am îngheţat în picioare lîngă telefonul ăla greu. ce dracu'. cum spunea Pelicanul în fiecare dimineaţă. e timpul să plec la munte. băi băieţi. M-am dus la cabana de vizavi şi cu un telefon cu manivelă am făcut comanda. tinere. Braşov şi Cătălin Geograful. Şi dacă tot mi-am adus aminte de Vlad. după ce trăgea cîte una: „Hai. Mă ridic. că nici n-am îndrăznit în prima seară la 8.să nu fi fost spălat şi avansat la gradul de pahar. bă. nu de plăcere. să-i cer voie să sun la cămin. şi am auzit vocea răguşită a portarului: „Alo. de se prindea atît de repede.

cu puţină vodcă într-un pahar. şi poate îşi aduce aminte cum a fost să fie logodit. Acum de ce eşti cîrcotaş şi mă întrebi de ce mă laud că am vorbit o oră cînd e 47 . trebuie să fie în cameră. Mă irită atît de tare că durează atît şi căi nesimţita aia cu voce de scapet poate să mă întrerupă în orica moment. mi-e dor de tine. vodcă?" Dacă aş fi ştiut să iau la mine mai multă vodcă. nenică". da' e ceva foarte important. slavă Domnului. vine imediat". care te bagi pe fir cînd vrei tu. că de multe ori mi-a povestit Valeria că doarme singură. ce ai făcut ieri. vorbiţi?" „Da. aş fi fost stăpînul staţiei. ştiu că nu puteţi să părăsiţi postul. Nu a putut să mai aştepte puţin. „Ia şi bea. poate n-aţi văzut bine şi a urcat în cameră. sun de la ea de la ţară.. urmărind doar paharul meu de vodcă miam dat seama că toată vraja-i inutilă. dar frumos cu promisiuni de şpagă regala şi fraierul se duce pînă la trei s-o cheme pe Gigica de II „osutănuştiucît". vă rog. acum. de ce nu ai aşteptat pînă am sunat. lam convins să urce să o cheme. cu cine ai fost în oraş. mă face să zîmbesc şi să fie aşteptarea mai scurtă. vă rog mult de tot. Aştept cu telefonul la ureche ascultînd simfonia de paraziţi întreruptă din cînd în cînd de: „Cabana. aştept. cum de nu mi-a venit ideea asta mai devreme. dacă i-ai nimerit numele. încît doar ideea că aş fi putut să intru în căminul fetelor folosind tertipul ăsta ieftin cu dat telefon de la cabina din colţi rugat portarul frumos. Cam atît. futu-ţi gîţii mă-tii de castrată. Ce chestie. Am vorbit peste o oră cu iubita mea. dar cînd i-am văzut ochii lucind. l-am atacat pe Brasov încercînd să-l sensibilizez. iar după aia în cameră şi dai deja la buci.30 mi-am luat inima în dinţi şi. a aşteptat pînă acum.plămînii: „Cu Valeria de la 144.. i-am răspuns la întrebarea: „Ce-ai în pahar. nu a plecat în oraş. am întîrziat doar cincisprezece minute cu telefonul ăsta şi a şi plecat în oraş. nici nu apucasem să ne-o punem că mă interesa ce face şi cu cine iese în oraş. Inutilităţi. moment în care te-ai strecurat în hol. Pe la 7. fac cinste cînd vin la Bucureşti. ce mai faci. sînt unchiu'". pînă ajunge el la trei şi o anunţă. nu se poate. nemaichemînd pe nimeni la telefon niciodată. Mă rodea gelozia deja. M-am luat cu treaba şi nici n-am simţit cum a trecut a doua zi. sau se prinde că-i ţeapă şi coboară înjurînd de mama focului. ce dracu' durează mult că nu-s zece etaje. că a fost şi el tînăr. săru'-mîna nu mă închideţi. vă rog să o chemaţi. am băgat de la mine. colega ei de cameră fiind mai uşoară la refuz şi mai şchioapătă nopţile prin alte paturi.

după ce am înşirat mai sus. M-a văzut aprins şl 48 . mărimea stratului de zăpadă şi alte dude din astea pentru care. deşi liniile erau căzute. Am verificat asta cu băieţii. Asta doar ca să vedeţi cu cine aveam. m-a ajutat chiar să vorbesc la telefon cu Valeria. cum că el n-o să stea toată ziua să-l suporte cum aleargă şi vorbeşte ca prostu' unei păsări la fel de proaste ca el. Cătălin era băiat bun. alteori îi dădea drumul prin staţie în tura lui şi bineînţeles că nu-l prindea pînă cînd venea Braşov să preia tura şi începea ăsta să-i înjure şi pe el.clar cît am vorbit. izolîndu-ne de restul ţârii definitiv. De multe ori îl certa că nu-şi mînca seminţele. nu trebuie decît să ieşim din staţie şi să ne uităm la aparat care măsura viteza vîntului şi o să vedem că nu are o eroare mai mare de unu-doi metri pe secundă. nu ne puteau da afară în zăpadă. n-o să-ţi vină să crezi. ce viteză are vîntul. la experienţa lor. Pentru că de a doua zi vremea s-a stricat brusc. să ghicească viteza vîntului numai după intensitatea şuieratului pe care îl auzea dinăuntru. neavînd încotro. ne-au acceptat. că. aşa că nu avea decît două posibilităţi: ori o nimerise. sau stă pur şi simplu. iar drumul spre platou şi Cotă era închis. pentru că fiecare era puţin nebun. se uitau pe geam şi nu greşeau niciodată. lucrau de o viaţă acolo. Cătălin avea un papagal pe care-l bibilea în fiecare zi vorbindu-i ca unui copil. pentru că gagiul greşise cu un metru pe secundă la o viteză de 129 de metri pe secundă. cînd într-o zi lam auzit pe Cătălin raportînd în timp ce citea şi l-am întrebat de ce dă din burtă şi ne-a spus că putem verifica dacă vrem. timp de douăsprezece ore pe tură. iar de ieşit nu mai ieşise de o oră afară. toată slujba lor consta în a raporta din oră în oră. Lor nu le-a plăcut deloc situaţia. Ne-am dat seama de asta după cîteva zile cînd. în felul lui. am uitat să-ţi spun. ei abia aşteptînd să dispărem de acolo ca să-şi reia ritmul de viaţă fără martori. de-a face. pentru că. ori chiar putea. Nu înţeleg ce-l futea grija pe nemernicul ăla ciufut de Braşov dacă stă şi-l vede pe Cătălin cum îşi aleargă papagalul. nu se putea sub nici o formă. după cum ne-a mărturisit mai tîrziu. Singurul mijloc de comunicare era staţia prin care transmiteau Braşov şi Cătălin rapoartele meteo. şi pe papagal. că de. a început să ningă şi toate liniile telefonice au căzut. Am ieşit mai mult să vedem dacă nu cumva se putea zări de pe fereastră instalaţia. nu ştii că exagerez totdeauna cu timpul? Poate am vrut să spun că în total cît am fost plecat am vorbit o oră cu ea.

M-a lăsat mască. cînd te întorci. dar tare mi-era greu să vorbesc cu ea aşa cu martori că mai erau în încăpere şi Braşov. e zăpadă de un metru jumate". „şi mie mi-e dor de tine. Auzeam totul şi nu-mi venea să cred. pînă cînd s-a prins şi ea ce-a avut în cap Cătălin Geograful. dăi bătaie. că oricum gelozia mă măcina şi deja bănuiam pe toata lumea. răspundeam eu prin guriţa lui Nuţişor. Aşa că. Zice că-i bine şi că-i e dor de tine. „Cum e la Bucureşti?". iar Nuţişor deja era implicată şi băga de la ea. aşteptînd să mai sun eu şi făcînd conversaţie cu paznicul. că vorbea în acelaşi timp şi în staţie. pisi. Nuţişor asta merită Premiul Oscar pentru actoria telefonică.mi-a zis într-o seară: „ Hai. habar n-aveam. prin portarul ăla prostănac. nu mai poate o pula. ziceam eu în gînd. a strigat la mutul din mine. ne-a prins prăpădul ăsta aici. stimaţi cititori. a înşurubat-o pe una Nuţi de la Cîmpina. şi mam conformat. că eu nu auzeam nimic şi Nuţişor putea să-mi transmită mie orice. şi Nuţişor în sus. adică să vorbim prin intermediul ei. dar ce să facem. cu iubita mea. Geografule. Ia să te văd. apăruseră şi Vlad. nu pricepea mare lucru." Asta auzeam şi eu. o întrebam eu pe cea din Cîmpina la care ea spunea mai departe: „Te întreabă cum e la Bucureşti. şi başca. Nu ştii ce poate face gelozia din om. să sune la cămin. mă întreabă cînd vin ca să vadă cit mai are de golănit. de ce vorbeşte cu Nuţişor şi nu cu mine. aşa că unu în plus nu conta chiar dacă era lîngă mine şi amîndoi înzăpeziţi la peste 300 de kilometri distanţă. vroiau şi ei să-şi anunţe familia că sîntem blocaţi pe Omu. că nu mai poate fără tine. insistînd să o roage pe Nuţişor să-l coclească pe portar să o cheme jos. cum îmi faci tu mie legătura ia cămin în Frumoasei. că te rezolv eu." Nu-mi imaginam cum că la cămin nu era staţie. care numai că nu şi-a cerut scuze că a durat atît pînă a adus-o la telefon pe mîndra mea. cu staţia aia amărîtă. de uimire. Vaieria. sau poate şi ăsta i-o trăgea Valeriei cînd eram eu plecat. mâi. 49 . a convins-o. şi Sorin cînd au aflat că-i rost de comunicat cu Bucureştiul. deşi Cătălin îmi făcea semne. că mai repede o vedeam înghesuită în vreun pal de cineva. decît croşetînd ca Penelopa jos în hol. care era de serviciu de preluare date. Nuţişor în jos. care-l supraveghea pe Cătălin să-l dea în gît că foloseşte staţia în interes personal şi să-i ia locul. care-i oricum trezită din somn sau din pulâ probabil. aşa l-a făcut pe portar. Dă-mi repede telefonul pînă nu se răzgîndeşte. Dar ce-mi răspundea ea.

cînd ţi-am povestit ţie. îmi venea să-i răspund şi mi se urca sîngele la cap. dar să nu crezi că am aflat atunci şi ştiam pe vremea cînd vorbeam cu ea la telefon nu. Ştii cu cine şi-o trăgea Valeria cît am fost eu înzăpezit? Hai. să te văd. cît a fost ea de serviciu după-amiază. Pula. numărul îl ştiam. şi dacă tot ai intrat în cămin şi noi plănuiam de mult un fut acolo. acum. cu prietenul meu cel mai bun. şi aia pe uscat. pe la 7 seara.vorbea cu ea fără ca eu să mai aud şi apoi îmi făcea rezumatul conversaţiei. dragă. dacă nu-i Dan. Am vorbit toată săptămîna cu Nuţişor. pentru că începusem să ne împrietenim. dacă printr-o minune aş fi ştiut. cu cealaltă era foarte simplu. Hai. dar şi din cauza faptului că nu ştiam cum o să comunic cu Valeria. trebuie să-ţi spun şi ţie. am bîiguit mai mult din cauza surprizei. şi trei nu avea rost să-i mai deranjez pe ei. doi." Cînd nu mai ştiam ce să o întreb. Într-o luni. iar eu sunam singur la Cîmpina unu. Atunci mi-am dat seama cît de importantă a fost Nuţişor în toată povestea şi mă gîndeam deja cum să fac să trec pe la Cîmpina să-i duc o atenţie. curva dracului. că doar ţi-am vorbit foarte frumos despre ea şi cîtă gelozie puteam să adun în cîteva zile de dragoste. Te întrebi oare de ce gîndeam aşa urît despre Valeria. să nu comentez şi să nu spun tot ce aş fi spus şi atunci. „Săru'-mîna. dar nu m-am putut abţine. nici nuţi trece prin cap: cu Pelicanul. De serviciu era Braşov. care m-a luat din prima: „De ce nu m-ai sunat decît o dată. să stau liniştit. că de obicei mă servea ea cu un telefon la Bucureşti". intermediara mea lua iniţiativa. o măslină. ştiţi. că mă iubeşte şi îi este dor de mine. ce ţi-ai zis. ia stai aşa. m-am dus şi la cămin la Pelicanul. nesimţitule. sînt un prieten al lui Cătălin de la staţie doamna Nuţi nu e azi. bla. Într-o seară chiar m-a căutat ea pe mine să-mi spună că are control sau inspecţie şi că a sunat-o ea pe Valeria a întrebat-o ce a crezut de cuviinţă. da' ce şcoală face ea acolo?" Şcoala de supt pula. mi-a răspuns altcineva. măi fraiere. că nu mai ştiam ce-i cu tine. cum adică nu te-am sunat. că te iubeşte. „Hai. că nu mai pot să ţin în mine. dacă n-am 50 . care mi-a spus că habar nu are unde eşti". e bun şi Pelicanul.„hai. sau. că altfel nu l-ar fi pus pe Geograf să mă sune ca să te sun. se face lumină şi la mine pe stradă. cînd am sunat. bla şi că trebuie să închidă că tocmai intră ăia pe uşă. ne punea ea întrebări la amîndoi şi după aia făcea un rezumat. pe Nuţişor o cunoşteam. că-i fată bună. dar numai cînd am ajuns la Bucureşti şi mam întîlnit cu Valeria.

Ce papagal imperial sînt. Mă iau după el. dar numai de formă. Era caraghios aşa micuţ şi cu chelie. în cîrdăşie Nuţi. pentru că altfel l-am văzut eu de nu ştiu dte ori. şi-a bătut joc de mine? Atunci mi-a căzut fisa. vorbind singur sau cu papagalul. îl mîngîia. Sigur. strigînd la Braşov. nu? Fii atent la ce ţîţe are. era şeful: „Unde-s călimările cu cerneală?" La indiferenţa cu care nici măcar nu i-a răspuns Braşov. cînd nu era Cătălin de faţă. cum îi dădea de mîncare. am vorbit de-a dragostea o săptămîna cu Nuţişor: nu m-am prins. rămîi tu acolo să-i vezi cum se fut. ca să-şi stropească zăpada din faţa ferestrelor. şi eu aş fi făcut acelaşi lucru. Să nu-mi spui că ai prins-o şi tu cu Pelicanul în cameră la cămin şi nu poţi să te desprinzi de spectacol? Este că-i bună în draci? Nu te-am minţit. lasă că-ţi povestesc eu mai tîrziu ce a făcut ăla cu cerneala. mă urmăreşti. 51 . era genul. de dimineaţa pînâ seara. a luat-o şi pe la spate?. Cătălin a pus la cale gluma asta sinistră. Nici ştiţi cît de tare mă prinsesem de Valeria şi trebuie să recunosc foarte mult din cauza textelor din ultima săptămînă inventate de Nuţişor..sunat-o decît o dată. de. Da' ei i-a plăcut sau doar a mimat aşa că-i place? Ce mă oftic că nu sînt şi eu acolo! Nu-i nimic. că s-a plictisit să vadă alb în faţa ochilor. şi de cîteva ori. Asta cînd nu vorbeşte cu papagalul ăla nenorocit pe care-l urăşte Braşov de moarte. nu te mai scuza. măcar să văd cum arată. nu care cumva nemernicul ăla de Geograf. dacă cere cu disperare atîta cerneală. că.. Ştiţi ce a făcut într-o dimineaţă? A intrat valvîrtej în biroul transmitere date. pentru că eu nu am apucat să i-o trag. să-mi spui şi mie după cum a fost. Unde eşti. Şi acum regret că nu m-am dus la Cîmpina. nu i-a rămas decît să răscolească toate sertarele şi să adune vreo patru călimări pe jumătate pline şi să dispară dînd mărunt din gură. sau ai rămas în trenul de Bucureşti sau poate la sînii Valeriei?. Mi se înroşesc urechile şi acum. în faţa Geografului. da' mişto.. zi-mi şi mie. v-am mai spus că nu era sănătos la cap. Eu am plecat pe Vîrful Omu să râmîn înzăpezit şi să-l văd pe Cătălin Geograful cum umple două căldări cu apă şi toarnă cerneala peste ea. compensînd lipsa de păr cu o barbă netunsâ de o viaţă şi cu nişte funduri de sifon în loc de ochelari. cînd mă gîndesc ce texte îi transmiteam în fiecare zi de fapt vreunei ţărănci graşi da' să ştii că avea imaginaţie pentru că răspundea bine. sînt curios ce sau mai degrabă cît vrea să scrie. nu-i aşa că-i făcută în ciuda pulii? Dacă tot eşti acolo..

D-aia.. Pelicanul îi lua pipa şi punea în ea toate chiştoacele rămase de seara. sau poate au fos şi ea. cînd a început epopeea drumului meu la Paris. dacă handicapatul ăsta de taximetrist nu conduce mai repede. Deşi ţie ţi-am povestit de Valeria şi de uimitoarea noastră poveste dragoste neconsumată. Am trăit o falsa poveste de dragoste cînd o rugai pe Nuţişor să-i spună cît de mult o iubesc. băga-mi-aş pula în capul meu de fraier coclit care i s-a prins că vaca aia de Nuţi se plictisea acolo. că se căcau pi ei de plictiseala. pentru că nici nu ştii cît şi cum îmi va fute viaţa fetişoara asta cu aparenţă de înger. cînd le-am explicat că nu am nici un fel de bagaj. că de a doua zi o şi salutam „te iubesc.45 şi dacă accelerez puţin mai pot prinde avionul. nu întîlneam bine o fată. nu-mi iese din cap Monica. care-l făcea nebun pe Geograf. iar pe vremea aia i eram deloc zgîrcit cu expresia asta. iar eu de dorul Valeriei. de la pagina 78. vorbindu-i. mă miros pentru că am senzaţia că put îngrozitor. că vorbeşte cu păsările. un ratat. Valeria n-am iubit-o de fapt niciodată. şi Geograful foarte drăguţi." Nu-mi revin. îmi pun centura de siguranţă. Bucuros. cînd m-au văzut aşa morcovit s-au gîndit că o să-mi facă o bucurie. Nu apuc să-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat dacă în taxi nu mi-aş fi frecat pantalonii plini de noroi.ţine-te bine. nu mai plec din România şi nu am cum să mă mai întorc. marele Braşov. de fericire. Cred mai repede că mi-am dorit-o foarte tare în pat. Ştiu doar că. lansam „te iubesc "-uri prostie. mînca-ţi-aş. parcă îmi pare rău că nu mi-am băgat pipa Militarului în cur. la telefon. Cum care Monica? Monica. Prind avionul în ultima secundă. cum şi-o pune cu Pelicanul. că de multe ori. după Monica. via Brăila. Mai era ceva.. pe care am lăsat-o în pat ieri dimineaţă. poate doar pentru faptul că n-am avut-o.. Ca să zic aşa. cîte seri am stat să aştept să-mi faci legătura şi ce drăguţ era portarul care o chema în fiecare seară la etajul trei. El. la care te uiţi tu acum. Cea mai directă fată. sau mai bine zis consumată aiurea. Pe ea sigur am să o iubesc în paginile care urmează. vorbea şi el cu papagalul. Mă aşez. aproape ca pe trenul de azidimineaţă. dimineaţa. şi nu pot să uit faţa celor de la vamă. ca să tragă un fum. cînd nu avea ţigări. cum ţi-am promis. pierd avionul. Şi nu ţie ţi-am promis ci ei. sînt acun cînd personalul de Brăila intră în Gara de Nord şi nu-i totul pierdut că-i doar 8.. el. şi aş fi apărut 52 . acolo în creierii munţilor. încă nu ştiu că mă voi întoarce în România pentru ea.

care a făcut să nu vezi nici un loc liber pe terasele ce împînzesc toate trotuarele. dar nu de tot băgaţi. se desfătau de sub pat cu o privelişte de invidiat.aşa la vamă. Stau şi privesc maşinile care se înghesuie să intre în piaţă şi mă încîntă pînă şi mirosul de gaze de eşapament. cînd s-a ridicat să se ducă la baie să se spele. în ce loc strategic. nu uita că n-am făcut duş de două zile şi mi-ar prinde bine o staţie pe jos. E pentru prima dată cînd îmi spun lucruri frumoase. De obicei mă ceartă câ-i scot forţat. Mă relaxez prima dată după nu ştiu cîte ore. să mă bucur şi eu de soarele blînd care mătura oraşul. dar şi din faţă cînd s-a întors. de fapt. lucioşi şi curaţi ieri. cînd am răsucit-o şi capul i-a căzut din pat. cel puţin douăzeci şi patru. din faţă. pentru că nici nu-ţi vine să crezi de cîte ori s-a odihnit ea pe marginea patului. pentru că este vorba de camera din care am plecat în odiseea mea către Paris şi pentru că peste ei au aterizat cînd. În cadru mi-au apărut două chestii oribile. Mă aşez pe terasa unui bistrou. Şi nu numai atît. După care se roagă de mine măcar să nu-i mai încalţ fără să-i deschei în prealabil dacă tot am fost atît de ţăran să53 . plini de noroi. şi din spate. îmi potrivesc ceasul cu ora Franţei şi admir cîmpurile înverzite bine de soarele cald. Ei s-au împrietenit primii cu chiloţii Monicaăi. îmi spun mie de data asta. Ceva mă deranjează însă. Şi pârul i-a mîngîiat de cîteva ori. comand o bere Leffe blondă şi mă apuc s-o sipotesc pe îndelete. Parcă şi ăsta-i mai bun. Cobor privirea pe trotuar admirînd curăţenia şi încă o dată mă minunez cît poate fi de neted pe jos. încă uzi înăuntru. dezinvolt. Cobor în Place de la Concorde pentru că sînt atît de convins că put groaznic a transpiraţie şi nu vreau să am pe conştiinţă pe nici unul din colegii mei de autobuz. Nu te speria. care. după nici doua mîngîieri i-a scos şi i-a lăsat să se scurgă din pat. pentru că adorm. nu uita că n-am dormit de două zile. Mă trezesc la Paris după cîteva secunde parcă mai slinos. doar cît să ciupească din călcîiul puţin „subpat". Nu rezist tentaţiei sămi dau o bere pe care o merit din plin după tot prin ce am trecut de cînd am plecat de la Poiană. Imaginează-ţi puţin. alaltăieri dimineaţă. Era bună rău de tot şi. i-am aşezat. E bine. Au văzut-o şi din spate. mai ales că mă prind într-un tîrziu că este vorba de cei doi pantofi ai mei. Aşa mi-au spus cînd i-am încălţat în viteză. Cobor printre primii. mă arunc în Orlybus. fără să mă deschei la şireturi. şi azi-dimineaţă încă alergam pe cîmpurile dintre Făurei şi Buzău. aceiaşi pantofi.

în Africa. De cît de multă grijă are de ei.i descalţ forţat. şansa aia. Uneori au soarta cîinilor. sau dacă. Ce crezi că zace pe trotuarul din faţa cafenelei din Place de la Concorde. care iese de sub pantof şi care mă intrigă şi-mi aţîţă curiozitatea. Îmi pare rău că v-am chinuit prin noroaiele. şi foarte proaspete? Cîteva fire de paie. săraci. Mă chinui puţin. Mă obsedează pantofii. spre deosebire de pantofii sau ghetele de zi de zi. care. care ar putea să-ţi spună vrute şi nevrute despre stăpînii lor. Mulţi. Şi asta depinde doar de stăpîn. Şi cum dădeam eu aşa din picioare. cînd ea pleacă prea grăbită de acasă. zăpezile şi cocenii de porumb. noroiul. dar motivaţia acestei obsesii o să o înţelegi mai tîrziu. pe blat. îţi dai seama. unică dintr-o sută de mii. unde au poposit azi-noapte? Ar putea să tragă de limbă alţi pantofi. lovindu-i unul de altul să mai cadă ceva de pe ei. Ca să nu mai vorbesc de ce au auzit de sub pat. modelul. Adică au o singură pereche pe care o penetrează zi de zi. dacă discret întinzi picioruţ între picioarele ei? Ca să nu mai vorbim de şansă. zăresc ceva gălbui. sau iarna cu nişte bocanci. forma. care suportă scîlcierea. Asta e. Cred că sînt şi foarte uşor de mituit. pantofii ar putea să vorbească. Şi reuşesc. băieţi. Puţină cremă. încă sînt plini de mizerie şi încerc o curăţare haiducească. genul bărbătesc sau de damă. Crema scumpă cu care sînt unşi în fiecare zi face cat ei să arate noi peste ani. arătînd ca dracu'. Cîinii de apartament sau cîinii vagabonzi. adus cu mare sacrificiu. Te-ai gîndit vreodată ce univers şi ce orizont de observaţie au pantofii în general? La ce pot fi ei martori? Ce privelişti pot obţine vara. umezeala şi care nu văd crema niciodată în viaţă. sigur şi-ar dori să şi-i mai înşele vara cu cîte o pereche de sandale. clacă stau să mă gîndesc bine. nici mai devreme. ce spioni buni ar fi. nici mai tîrziu de azi-dimineaţă. şi să poată să-i tragă de limbă. pe căra le porţi numai la ocazii şi pe care le ţii în dulapuri special amenajate şi parfumate. căci mi-e lene să mă aplec şi atunci încerc în mod repetat să agăţ cu vîrful celuilalt pantof ce dracu' se ascundea în adăpostul dintre toc şi talpă. Nici nu se gîndesc la alţi pantofi. Există oameni care nu-şi înşală niciodată pantofii. fără taxe vamale. un lustru săptămînal şi gata. îi alint. din piele. erau în mijlocul 54 . să pui pantofii tăi să se împrietenească cu pantofii ei. Există perechi de lux. şi nu mă las pînă nu-l scot.

Poate. să ieşi puţin în oraş. Şi aduse de cine? De mine.Bărăganului. Provenită dintr-o familie de oameni cumsecade. s-au agăţat temeinic de talpa pantofioritor mei ca să ajungă ilegal la PARIS. De exemplu. Nu eşti mîndru că mă cunoşti? Dai cîteva telefoane. Monica. dar unde? Nu oriunde. călcate în picioare de tocuri de damă sau pantofi bărbăteşti. Mă întreb de ce.mi-a plăcut la ele de n-am reuşit să fac şi eu o familie. Aceleaşi paie care acum cîteva ore aşteptau să putrezească în mijlocul nicăieriului stăteau întinse la soare în cea mai frumoasă capitală din lume. ca să le admir mai bine. m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea cu toate că ştiam că nu e cea mai bună soluţie. pe o vreme cumplită. Aşa şi Monica. înţeleg. şurubelniţe. că aveam nişte camere prost luminate cu becuri gălbui de 25 de waţi. De ce nu-ţi vine să stai în casă mai ales cînd ai o casă în care te simţi bine? Pe vremea cînd locuiam prin tot felul de gazde. speriat de situaţia de aici. dacă nu din oraşul ăsta.. dar parcă nu singur. sau poate de pe strada asta. dacă fac o analiză pertinentă. deşi elevă eminentă pînă atunci. în care sigur nu sînt cel mai fericit din camera în care mă învîrt ca un leu în cuşcă. ca un copil căruia îi spui să nu bage obiecte în gură şi îl găseşti cu gura plină de lame. scaieţi şi creioane colorate şi chimice cu care în prealabil s-a vopsit cu ele pe toată faţa. în al doilea rînd. sau ce nu le-o fi plăcut lor la mine de m-au părăsit sau m-au făcut să le părăsesc? Stau pe canapea şi trec în revistă femeile cu care.. Atunci la Poiană. Parcă ar vrea să experimenteze tot ce i-a fost interzis. pe bune. ca să nu mai vorbesc de casa asta. m-aş fi căsătorit. Ţi-am spus că era o fată directă. cum termină liceul şi scapă la facultate. Ce nu. pentru că nu ştiu unde am greşit de-am rămas pînă la vîrsta asta singur. care-ţi tăiau orice urmă de bună dispoziţie. Acum am tot ce-mi trebuie. pentru că eu trăiam în Franţa şi relaţiile astea „crăcănate" nu sfîrşesc bine şi. pentru că nu cred că exista în Bucureşti pe vremea aia fiinţă cu mai mari probleme decît ale ei. nu voi mai repeta greşelile de pînă acum şi cine ştie. fârîmiţîndu-se şi devenind neant. mai ales dacă era frig. pe care am cunoscut-o la munte. nu a fost 55 . terorizată de un tată ultraexigent. Le-am împins puţin mai în mijlocul trotuarului. Şi totuşi nu sînt cel mai fericit din ţara asta. în primul rînd. rupe lanţul interdicţiilor şi trăieşte după capul ei. poate cea mai directă din cîte am cunoscut. în momentul în care nu ştiam cum să mă car mai repede din România.

un bleu permanent care ţinea şi cîte două săptămîni şi care nu o împiedica pe Moni Cuţa să-şi pună nişte ochelari de 56 . şi iute la mînie şi nu de puţine ori s-a ocupat personal de machiajul ei. Cuţica a pierdut concursul la mustaţă. e că Moni Cuta avea ceva din Miţa Baston. că nu dorea să se alinieze la comportamentul gagicilor de arabi. cu libertate redusă. cu armament cred. un exemplar reuşit de libanez. De multe ori Nadir chiar avea treabă. dar Monicuţa mea tot la futut. de. Ce nu a ştiut Nadir.nevoie de mai mult de o jumătate de oră ca să experimentăm primul schimb hormonal. că Nadir era şi gelos. cum se zicea business-ului pe vremea aia. s-a terminat şi cu buchetele de trandafiri uriaşe şi cu ieşirile împreună pe la night club-uri. cînd deja mă spălam după primul număr şi mă admiram în oglindă. Nu de bani îi era ciudă arabului. ciudă îi era pe ea. parcă era concurs. pentru că nu scăpa nimic. Vă imaginaţi cît a recuperat gagica în numai doi ani. ajungînd pînă acolo. adică să stea în casă şi să-l aştepte pe nemernic care hălăduia prin baruri de noapte futînd în dreapta şi-n stînga. să aibă măcar acasă ceva în care să-şi bage pula. că. nu rata nici o ocazie să nu fie cuminte. asta numai pentru că era foarte tinerică şi în liceu fusese foarte cuminte. Dar cum revoluţia nu era prevăzută în drepturile gagicilor de arabi. care fute mai mult pe blat. fuge de acasă pentru el. îmi ziceam. mulţi bani. Nici nu cred că ştiam bine cum o cheamă. îmbrăcată cu un tricou de rezervă cu 12 pe spate. că aşa am aflat că-l chema pe ciuhap. Şi atunci Monica mea. încît să nu mai vorbească cu propriul său tată. parcă să-i facă în ciudă. că dacă nu prinde nimic seara în oraş. ca să fie sigură că nu pierde la socoteală. pentru că avea destui. ce-i al lui e pus deoparte şi trebuie să stea acasă. nu ieşea cînd vroia ea şi pierdea mult timp cu alibiurile. că-i stricase fata dosarul. cum probabil îi interzisese iubitul ei din vremea aia. un arab cu bani. Cu toate că Nadir trăia de o viaţă în România şi fe deasupra era şi foarte arătos. Ofiţer lăsat la pensie. Ce tare sînt. că era implicat în tot felul de afaceri necurate. şi că mult nu a lipsit să-i toarne o rivoluţie. republicana din Ploieşti. fără să ştiu că de fapt ea era cea tare. ştii cum e arabul. care tare-l iubise pe ţigan. şi combina cu nişte securişti tot felul de bişniţe. pleca şi Cuţa Moni la futut direct ca să nu se lase mai prejos. După ce s-au mutat împreună. şi. Moni s-a hotărît să i-o tragă la rece. Pleca el la serviciu. pe care-i toca Moni Cuta. atenţie. la vreun băruleţ.

dar nu vă miraţi. Poţi să o laşi aşa să se zdrobească de ciment? Nu.soare şi s-o taie la futut. dar am aproape 30 de ani şi mă bate gîndul să mă aşez la casa mea. că aia era pentru cursivitatea cărţii. asta cel mai des. să fiu acolo cînd aterizează cosînzeana-verişoara. fără cîrlig. serviciu. încerca să iasă răspunsul. scuze. De altfel nici nu-mi mai aduc bine aminte dacă nu cumva Măriuca m-a agăţat în ziua aia la Poiană. mai reinventez povestea. ca să vezi ce ţi-am „vîndut” cînd am povestit cum s-a întîmplat. fir-ai al dracu' de măgar nesimţit!" Şi decola în capul meu. alibiul. acum. şi fug pe scara rulantă. „nu. uite. să ajungă la toată lumea. Ce bun eram pe vremea aia şi uite cum.. încît n-am rezistat şi am intrat în vorbă cu greu. Odată am întîlnit pe stradă o fată atât de frumoasă. crezi că în realitate lucrurile s-au petrecut aşa cum am scris eu? Aiuream Nai ciudat e că. Mi se întfmpla şi mie pe vremuri să mă duc la cîte o fată p|e stradă şi să o întreb cu tupeu: „Nu vă supăraţi. să-i treacă supărarea. dar sâ nu plece că mă întorc imediat. prietena. mă las agăţat ca rufele pe strmâ. de unde aţi luat covrigul că vreau să vă fut" „De la simige... scuzaţi.. ba la ele acasă. ba la mine gazdă. ce. Ciudat. de disperare că nu i-am cerut şi ei numărul de telefon în pasajul de la Inter. la cererea Monicuţicii. Repet nu cred să fi fost vreo gagică care să fi vrut să mi -o tragă fără să fi reuşit Da.. nu te apuca să mai dai paginile înapoi. mămică. paravanul ei de zi cu zi. nu mai fi botoasă. uite. ca să o prind în braţe. Ce n-a ştiut ea niciodată e că Măriuca era agent dublu. că am văzut o verişoarâ cosînzeană de la ţară şi trebuie neapărat să-i spun ceva.. pauză. vreau şi numărul tău. de exemplu. nu-mi mai aduc aminte cum m-au acostat ele. aşa că promit să nu mai îmi risipesc sperma. că tot mă întreabă mama în fiecare an: „Tu cînd ai de gînd să te însori?" Ce s -a 57 . aşa că mă scuz la frumoasa. In faţa apare Ileana Cosînzeană în persoană. vreau să mă împerechez cu voi toate. mi-aduc aminte cum agăţăm eu înainte plecarea din România. care ne depăşeşte în tinp ce Frumoasa din Pădurea Adormită îmi scria numărul de telefon şi se aruncă. mai mint şi eu. o să dau puţină. că pană semna condica aşa se grăbea la Măriuca. no să mai fac niciodată labă". pe lîngă ea tot bulevardul de la Romană pînâ la Universitate şi în sfîrşit am convins-o să-mi dea numărul de telefon. au momente cînd gagicile cu simţul umorului m-au omenit cu jumătate din covrig şi ceva opturi.

întîmplat între mine şi Monica de am ajuns să-mi depun actele de căsătorie cu ea. atunci zvîcnesti şi te ridici brusc în cur. Cine dracu' m-a pus să-i fac semn că vorbim la telefon mai tîrziu. după care bilet etc.. Sigur n-a înţeles. pleca înspre Brăila la 7 dimineaţa. dar ca să-l iau trebuia să mă scol la 6 fără. acoperită cu un colţ de cearşaf. cum? N-ai înţeles nici tu? Păi cum faci cînd nu ai chef să deschizi gura şi vrei să-i spui cuiva vorbim mai tîrziu la telefon. aşa că parcă aş fi rămas acolo între picioarele ei să mă împrietenesc mai bine cu pielea aia fină din jurul coapselor. hai şi cu aia de pe sînişorii ăia. cu gust de lăptişor de matcă. ştii parcă dinainte de a te trezi că e tîrziu şi s-a dus totul pulii de suflet. că din Poiană pînă în Braşov mai făceam patruzeci de minute. Şi eu mă uitam ta ea. ce buze sîngerii tot timpul al căror gust mi-a rămasj pînâ la Paris. cînd te trezeşti. cum ţi-am spus. asta am vrut să-i spun şi eu. sigur. dar probabil n-a înţeles. cît de faimos îmi îmbrăca patul. de m-ai făcut să-ţi mai explic o dată. şi era deja 8. Mă îmbrăcam de ciudă de fapt. pentru că datorită statutului meu de francez. aşa că am lăsat-o acolo uimită în pat făcîndu-i semnul ăla 58 . ştii cum e cînd toată seara te gîndesti că a doua zi trebuie să pleci undeva şi dimineaţa. poate pentru că dacă m-aş fi apucat să împachetez. ca să ştii. parcă mici. că altfel nu-mi explic de ce am sunat-o. ăla cu degetul în ureche. mototolit în malaxorul trupurilor noastre de aseară.. de se uita la mine ca la un necunoscut. tot noaptea va fi să ajung.. nu o să înţeleg niciodată. căsătoria noastră trebuia aprobată de Consiliul de Stat. şi cu buzele. aşa goală. că doar nu era să mă mut înapoi aici. cu păsărică aia frumos tunsă. cred că asta a speriat-o. care parcă răsuceşte o aţă. speriată parcă de trezirea mea bruscă. Dar stai să termin povestea. acasă. ca şi tine acum. pentru ca ea să vină să locuiască cu mine în Franţa. pentru că eram la mine în cameră. nu faci cu degetul în jurul urechii? Aşa. ar fi crezut că trebuie să plece şi probabil în subconştientul meu nu doream deja de pe atunci să dispară din viaţa mea. Cred că de la semnul meu. Mă îmbrăcam şi nu ştiam ce să fac cu ea. pentru că odată pierdut trenul de dimineaţă. cu ochii ăia negri. nu mi-am luat bagajul. dar nu prea mici.. etc. atunci dimineaţa cînd m-am prins că iar nu m-am trezit să prind trenul pe care îl vînam de cîteva dimineţi şi care. ştiam că trebuie să plec. al dracului. de la asta mi se trage totul. după cît m-am chinuit să plec.

îndemnînd-o să rămînâ acolo. dar nu îl am. am facut semnul ăla. nici vorbă să o mai văd vreodată sau poate s-a gîndit că o sun mai tîrziu în camera mea. cu o Monica înfăşurată în jurul meu. fără să-i cer numărul de telefon sau să i-l dau pe al meu. pînă cînd într-o dimineaţă dispare. în prima seară ţi-o trage spunîndu-ţi că a doua zi se cară. pentru că eşti convinsă că se va întoarce. abandonîndu-şi pînă şi bagajul în camera de hotel în care mai dormi puţin. ca să mă pot concentra la planificarea călătoriei de pomină ce avea să urmeze.controversat cu degetul în ureche. m-am trezit brusc zguduind patul. Parcă trecuseră mai multe zile de cînd nu o mai văzusem. De ce oare aveam un sentiment ciudat de culpabilitate. trezind-o şi pe ea. pentru că nu aveam numărul de telefon. cînd ar fi trebuit să mi se rupă pula? Oricum nu credeam că o să o mai văd vreodată. fără ca ea să ştie nimic. aşa de tare mă pilisem de la berea aia. da' ce paraşută bună. nu ţi-l descriu. Pe scurt. pe care nu-l înţelegi pentru că eşti proaspăt trezită din somn. într-o săptămînă am 59 . cam de trei ori pe zi. deoarece nu poţi să crezi că-i atît de mitocan. Ghiceam locul pachetului de gumă de mestecat undeva în buzunarul de la blugi. Acum ai înţeles de ce am sunat-o? Dar stai să vezi cum. Tu ce ai înţelege? Eşti fată. după ce a făcut un semn ciudat. Dă-o în pula mea de paraşută. am făcut un duş. pentru că dacă aş fi rămas în cameră. dar asta mai tîrziu. şi am dispărut ca măgarul în ceaţă. Aveam gura coclită de la tutunul şi băutura consumate cu o seară înainte şi nu aveam chef să vorbesc de frică să nu umplu camera de putoare. Dacă aş avea numărul de telefon. locuind deja împreună. dar aştept să plec din cameră. în fiecare seară. dar şi de la oboseala adunată în paginile trecute. cu degetul la ureche. încît să plece fără măcar sâ-şi ia la revedere. fără să scoată un cuvînt. asta e. cum obişnuia ea să mă sufoce cînd reuşeam să terminăm împreună ceea ce începeam. După ce am abandonat paiete pe Champs Elysees mam rostogolit spre casă. cum pula mea să înţeleagă ce am vrut să spun că doar nu aveam numărul ei de telefon şi eu plecam la Brăila şi de acolo la Paris. m-am îmbrăcat fără să scot un cuvînt. apoi te caută din nou şi uite aşa. şi am început să mă gîndesc la Moni Cuta. te cuplezi cu unul. singura călătorie pe care aş fi planificat-o ar fi fost tot între picioarele ei spre Nirvana. aş suna-o. şi nu o face. aşa de-a-n pulea.

şi m-am culcat. aşa. că poate folosesc faptul că mi-am lăsaţi lucrurile acolo. Mai refac traseul de cîteva ori. chiar dacă aveam plătită toată săptămîna. într-o seară. Am un fir. Trebuie să o sun măcar să-mi cer scuze. Ciucaş parcă. nimic.s-o uit. cît şi Măriucăi. ce parcă. Pentru că dacă aş fi dormit pînă dimineaţa. în faţa hotelului. Asta a fost al doilea moment important din evoluţia relaţiei mele cu Monica. Stai puţin. pustiu. după planul iniţial. dorm o oră. Dar cum aflu numărul de telefon? La agenţia de unde am luat biletul. nu pot să mi-o mai scot din cap şi fac strategii cum să-i găsesc numărul de telefon. îmi propun şi mă duc după aia în Barbes să-mi iau nişte ţoale pentru că ştii că nu mai am cu ce să mă îmbrac. nula. sigur că da. ăsta e. pe care nu l-am băgat în seamă. ce să mai enumăr ca să mă înţelegi? Nu-i ştiam nici numele de familie şi asta pentru că nu ceri niciodată tot numele celei pe care vrei s-o sui călare pe mistreţ. nu aş fi avut atît de mult timp să mă gîndesc la ea. dar de ce şi cele cîteva sute de dolari. deşert. şi bineînţeles că nu m-am prezentat întîlnirea pe care o anunţase ghidul român care ne luase de aeroport. hotelul în care am stat. atît ei. unde eu nu aveam de gînd să dorm mai mult de o noapte. 60 . pentru că nu se poate să nu le mai fi sesizat cineva pe pupezele alea două din holul hotelului. atît cît să-mi sară paşaportul pregătit pentru cazare înţelegi. de probă. decît de doică. Măriuca mai mult pe post de Kevin Costner din Bodyguard. par am înţeles că era şi un reprezentant francez acolo. sigur. că eu n-o să recunosc niciodată. canei. ăştia trebuie să-l aibă. mult mai tîrziu aflam că acolo le plătea Nadir vacanţa. Şi cred că -ţi aduci aminte şi de ce. Aşa că. de aia trag de timp şi-ţi repet din cînd în când cînd faze care le ştii deja. printre stîlpii ăia uriaşi de marmură care sprijineau holul.30. în afară de părinţi şi cîţiva prieteni. Era 2. încît să mă ciocnesc cu una din ele. care-i prea mică pentru cît de grav e învîrtitul. Asta pînă leam văzut pe fete în hol şi mi-am calculat direcţia în aşa fel. din Romeo şi Julieta. Eu. Mă trezesc bineînţeles la 3 dimineaţa. pula. De aia îşi permiteau hoteluri atît de scumpe şi dacă aş fi cunoscut acest amănunt. asta poate vă prindeţi voi. zero. pauză. că-i prea devreme să sun la agenţie la Paris şi să aflu număr hotelului. Dar dacă o să creadă că am sunat-o doar ca să-mi recuperez hainele? Trec în revistă numerele de telefon pe care le am din România şi constat că. Ma învîrt în garsoniera mea. de la 3. înainte de a coborî din autocar. mi-am spus.

. ca să fi ştiut unde dracu' e restaurantul ăla. odată că mă ruinaţi. Mă prezint şi din pauza care urmează mă prind cine a beneficiat de bagajul meu. . abia după.. cu cine vorbesc?" mă întreabă vocea de la celălalt capăt al firului.ce pula mea 61 . aud în receptor. cît să tragă de timp să le mai măsoare puţin. că-i 8 dimineaţa la voi.nici măcar un mesaj la recepţie?" aberez eu. „Am vorbit cu supraveghetoarea-şefă. că sun de la Paris. vreo şase-şapte numere parcă. Cuta fiind numele de familie. să-ţi scaneze portofelul şi. ce rău îmi pare acum că nu m-am trezit niciodată la timp să iau micul dejun.. îţi ia minţile cu totul. „bună dimineaţa. bla.. aş fi întrebat în stînga şi-n dreapta şi sigur mi-ar fi spus cineva numele şi aş avut de unde să încep. încercînd în acelaşi timp sămi imaginez care din fetele de la recepţie îmi răspunsese sau. mai bine zis. v-aţi uitat. Ghidul nu ştiu dacă e acelaşi. de obicei de cinci ori mai mare că să aibă marjă mare de negociere. pentru că el era.nu mi-aş mai făcut atîtea probleme.. hai. căci un tip care începe să-ţi explice o situaţie. dar ce. „Oui. Semnat Moni Cuta. je m'apelle. dormiţi în post.. merci beaucoup". de aceea drept recunoştinţă vă las numărul meu de telefon dacă cumva prin trecerile voastre prin România mai aveţi chef de nişte numere... ti-ta-tu-ti-ti-ta-ta-tuti. să devină mai cooperantă. căreia i s-ar fi potrivit vocea aia impersonală. măi. suma iese din guriţa lui. ca neguţătorii de nimicuri de prin ţările arabe care. că am locuit în camera X şi că mi-am uitat ceva în cameră. cu o pauză foarte lungă. şi am fost în România la schi.. haideţi.. tot bagajul? Nu ştiu. copii.. staţi căl chem că-i la micul dejun".. „Alo.. diavolul. îţi răspund cu o întrebare. scuzaţi-mâ că v-am lăsat să aşteptaţi. nici cu mama cînd vorbeam de aici nu vorbeam atit. „nimic? .. ce mesaj să-ţi lase? Stimate futac. înainte să te piardă. de durează atît. cum pula mea ai putut să pui asemenea întrebare. şi zice că nu ştie nimic de nici un obiect uitat. tăticu'. recepţia.... sună. nu vă supăraţi? A.. Aşa şi ghidul meu. pauza lungă. nu caută decît timp de gîndire. da' ştii cum e. după ce îi întrebi clar cît costă.. în limba în care vorbesc ei cel mai bine.. îl aveţi? Parfait. că mă costă telefonul ăsta o avere. bla. vă mulţumesc că v-aţi risipit din sperma voastră imperială şi maţi omenit şi pe mine cu puţină. vă rog" şi mă apuc să-i explic vocii de la capătul firului.. cît o fi durînd oare.. aveam numărul. asta ca să o impresionez. că eu nu am fost de serviciu cînd aţi plecat.. aş fi căutat numărul de la hotel...

dar speriat fiind tot bătea cîmpii.. fiindcă eram deja îndrăgostit şi nu era pentru prima dată cînd mi s-a mai întîmplat asta. „spune-mi. mă scuzaţi. ..ce căuta pe aici şi cînd m-aţi întrebat. m-am gîndit că poate despre ea vorbiţi. în vis. cine e. si o emoţie inexplicabilă m-a cuprins... tare eu. am simţit şi eu nevoia să trag de timp... . credeam că ştii tu"..„nu ştiu. doar cît să o duc la poliţie". ca ghidul meu. parcă nebun nu mă lăsa. Nu mi-ar fi plăcut să aflu că nu e numai curvă. ca să văd dacă mă avea în vizor. o cunoşti pe fata cu care m-ai văzut pe acolo"....să-i spun ăstuia. că parcă deja eram îndrăgostit de ea. că i-am şi vîndut deja jumate' dîn lucruri.. îmi venea să-i spun. Cred că aşa mă îndrăgostesc eu.„nu. pe care n-am să-1 uit multă vreme... . Cred că am şi visat-o noaptea trecută. nici nu mai ştiam dacă apucasem să îl întreb de Monica sau nu şi.cu cine vorbesc?" fac 62 . mi se rupe mie ce-ai făcut tu cu trenţele mele". tăticu'.realizez că-mi pierd timpul şi banii cu el şi vreau să închid cu orice preţ. fraiere. ai mai venit pe-a acasă. îl iau direct. Da. tăticu'. „Nu-i nici-o problemă". sau poate ghinion. pe moment.„cum o cheamă?" şmecher el..„da. „zi-mi dacă o ştii pe bunesa aia din hotel". continuînd ..... dar el. dar a doua zi cînd m-am întors din transfer (de la aeroport). dă-o dracului de geantă. am crezut că pe ea a dus-o la poliţie. măi.„brunetă?" muşcă el. „parcă".. zic.şi ce baftă pe mine cu sporovăială lui. . ci şi hoaţă. nici vorbă. de unde să o am eu. „Auzi. pe banii mei. . semn că era sigur în posesia lui. Din cauza bîlbelor lui şi tentativelor mele fără succes de a-l întrerupe. îi dau eu fir. de m-a luat aşa repede. cînd prind o pauză de respiraţie la gagiu.. îl mai aud înainte să mi se taie picioarele. turui ca să nu-l las să se dezmeticească. am aflat cum o cheamă de la recepţie că erau toate intrigate.da' am pus şi eu mîna pe ea.. încerca el să se mai scuze o dată. după ce am visat pe cineva. Monicuţa.... . pentru că. „staţi aşa o văd în hol".. „. te rog. că am îngheţat. despre geantă vorbeşti. încerc să-l las pe el să dea din casă. nu ştiu de unde să o luaţi".. cred că Securitatea mi-a pus ceva în ea. .. „ai numărul ei de telefon sau măcar adresa şi numele de familie". după care multe explicaţii care se cam contraziceau una cu alta. dar nu ştiu cum o cheamă şi adresa. „Monica?” intră el în mincioc şi atunci îl trag în barcă. ghici pe cine-mi dă la telefon? . dacă aş fi ştiut”... .„mie îmi pare rău pentru bagaj. în Monica. După acel alo. nici nu m-a întrebat cretinul dacă vreau să vorbesc cu ea.

mă. dar ea nu avea aerul să mă creadă şi nici eu nu cred că aş fi cumpărat aşa ceva în locul ei. nu-mi vine să cred că sînt atît de imbecil. şi să dai astfel de explicaţii. „Auzi. asta e. o urgenţă. Ei. ca ăia din trenul de Brăila.. Monica".. Monica. îmi vine să-i zic. după cum am plecat.. doar ca să vadă dacă mitocanul care tocmai a plecat de două zile. cum poţi.. cînd nu mai aveam nici o posibilitate să mai găsesc şi. să mă scuz. îţi vine să 63 . mai fac eu o dată pe prostul." „Nu mă supăr. ce să-i spun? . te-am sunat pentru că nici nu ştii prin ce-am trecut şi trebuia să-ţi vorbes. . dar nu-i avion sîmbăta". . cine s-ar fi dus la poştă pe vremea aia să aştepte o comandă cu Parisul. asta e.." Ce pula mea m-am pierdut fn halul ăsta? Hmm. „tu cît mai stai la munte? Pleci mîine. semn că sa prins cu cine vorbeşte. dar uite ăsta-i numărul meu şi poţi să mergi la poştă şi să mă suni şi dacă-ţi răspund eu înseamnă că eu sînt la mine acasă la Paris".cred că i se rupea de fapt. normal că dacă răspund sînt acasă.. fără să scoată un cuvînt. mă.. „Da tecred"-ul ăla m-a dezarmat. închid telefonul. e în Franţa sau nu.. . bine că ştiu. nu e genul meu să mă port aşa. te cred". în loc să mă port normal. nu-mi venea să cred. am avut şansa să treacă prin recepţie.. ieri dimineaţă eram încă în braţele ei. semn că fraierul care-mi va purta hainele nu i-a spus cu cine o să vorbească. vine un răspuns sec.. şi cînd văd că-i incertă. a trebuit. aaaaaa.„îmi pare rău că a trebuit să plec aşa. că vroiam să mă întorc. şi-mi simt i urechile fierbinţi şi roşii. ai dreptate".„sînt la Paris”. îmi vine în minte salvarea. „Ştiu că nu mă crezi. . să fii atît de prost. am încercat cu orice preţ să fiu interesant. . Ca în bancul: „Nu vă supăraţi.fii.. ieri dimineaţă". că nu ştiu cum să încep. poate şi mai mult de o oră.. „A.. . atît am vrut.„cu cine vorbesc eu"..sînt eu... singura legătură cu ea . şi am închis telefonul.. Simt momentul şi mă agăţ de asta cu disperare.. Nu mai aveam ce să-i spun. Acu sigur te crede că ai plecat. în loc să atac. futacul. să o rog să-mi dea numărul ri de telefon. bărbat şi zi-i fetei că nu-i decît sîmbăta avion ieftin.... aaaa. deşi o recunoscusem încă de la „o"-ul din alo. fac şi eu ca aia care mă sună pe fix şi mă întreabă: „Eşti acasă?" Ce să zică şi fata. „Alo?. câutaţi-o. că pe bani buni e în fiecare zi de vreo treizeci de ani. ... mă prind şi eu că-mi furase cineva caseta cu Brăila. caut strada Brezoianu. dar lasă că te întorci săptâmîna viitoare faci naveta. „da.eu pe prostul. da. Dumnezeule. zic. se răsteşte ea la mine....„Alaltăieri".

Cînd ne-am prins." Am hotărît atunci să-l cheme seara aia pe la ea. d-aia folosea „marile mijloace.. dar noi am futut-o cu toţii. Aşa că am hotărît toţi să mergem la Vali şi să-i rezolvăm problema băiatului. S-a încins. eu cînd vreau să fut una mai fiţoasă. Şi noi să fim acolo. başca o sticlă de şampanie sub braţ. eram o gaşcă întreagă. spilcuit ca un ginercă cu cel mai mare buchet de pînă acum. răspundem în cor. Vali. Noi. mie de ce nu mi-ai spus?" „Pentru că nu m-ai întrebat. Ne-a povestit băiatu' că-i în limbă şi că vrea cu orice preţ să i-o tragă. Cristinel. una Vali Năstase. fiecare cu metodele lui. fără excepţie. care se lasă mai greu. l-am întrebat de ce o bombardează cu trandafiri.crezi? Sînt tare de tot. bă. ne-a spus „cum să nu-l rezolv. ca să spună totuşi ceva. convins că facem mişto de el. „ce. mi-am adus aminte de prietenul meu Ene. am pufnit în rîs. Cînd i-am spus. A apărut Cristinel al nostru pus la patru ace. şi a început să-i ducă flori în fiecare seară. Nu ne-a crezut gagiul. se învîrtea stingherit prin camera prea mică pentru noi toţi şi. se fute pe bani?" „Nu. Nu ştiu de ce." De ce dracu' ţi-am povestit chestia asta? 64 . de plăcere. la mine nu contează cît costă!" „Bine. Am spart-o. şi o întreabă: „Bine. care pusese ochii pe o balerină din Poiană. parcă înţeleşi. fără nici un efort". „Cum?" sare Ene de pe scaun. ce rîdeţi. Cristinel. sunt în stare de orice. e aşa drăguţ şi pe deasupra e singurul care-mi aduce flori. s-a bucurat mult de tot. mă. care i-o pusesem toţi. „Ce aveţi. s-a întors către Vali care-şi aranja florile topită. ba chiar făceam cu rîndul. Nu pot să-ţi spun ce faţă a făcut cînd ne-a găsit acolo.

VI 65 .

La IATC se dădeau filme interzise pentru marele public. practic erau vizionari pentru studenţi.. „N-a urcat. că nu ştiu ce-i fac!" . apropo de răbdare. don' Şerban. Dar fără nici o legătură cu întîmplarea de atunci. iar în serile respective nu se intra decît pe bază de control riguros al legitimaţiilor de student. ce două. Aveam informaţia. Prima mea întîinire cu răbdarea am avut-o în adolescenţă. că mă dau ăştia afară clin spectacol din cauza lui!".. nerăbdător.. eşti sigur că n-a urcat deja şi 66 . „Cum domne'. deja de două minute. „Nu. unul cu haină de camuflaj.. răbdarea nu m-a caracterizat niciodată. să nu mai meargă sus. dacă vrei să fii bun. dar nu aveam accesul. don' Şerban.„Hai. domne'. că intrii în repetiţie generala în două minute. Dan parcă-l cheamă. chiar nu-l ştii. şi nemernicul ăla de coleg precis a uitat să vină la timp cu textul. Adu-ţi aminte de vremea cînd aşteptai Crăciunul sau ziua ta. Bre. de cele mai multe ori. e ca oricare alt sport în care. Ştiu că eşti nerăbdător să afli cum am ajuns în România să-mi depun actele cu Monica.. „Da îl ştii măcar? începea Şerban să-l pregătească de recunoaşterea mea subliminală. se poate". la cinci. my friend. sau poate toţi copiii sînt nerăbdători. găseam cadourile pe care le şi desfăceam.Am fost prin oraş toată ziua. că mă dau ăştia afară. De obicei răscoleam casa cu o săptămînâ înainte şi.. De mic mi-am antrenat talentul de actor. nea Gogule. că nu m-am mişcat de aici". Ai puţinică răbdare şi. „Fii atent. aşteptînd momentul înmînării cu emoţie mai mult de frică să nu mă dau de gol că ştiu deja ce-i în pachet. întrebîndu-l pe portar dacă i-a lăsaj cineva un text la poartă de care are nevoie superurgent.. pe vremea cînd stăteam pe blat în cameră cu Pelicanul la căminul de tristă amintiri pentru mine şi de maximă plăcere de penetraţie în Valeria pentu el. totdeauna eu am fost pripit. cu plete şi cu o bărbuţă roşcată?" .. Singura soluţie era să intru dis-de-dimineaţâ cînd începeau cursurile folosind un tertip inventat de Pelicanul care venea într-o viteză turbulentă.. Probabil că întîmplări din copilărie te fac nerăbdător. trebuie să te antrenezi. nea Gogule. la ei. iar eu nu posedam încă aşa ceva. „Eşti sigur că nu a urcat?" insista Pelicanul. agitat ca dracu'.. spune-i blambecului ăstuia. să vină direct la noi la trei să-mi dea în pula mea odată textul. dar le si împachetam la loc ca să nu le stric plăcerea alor mei. Răbdarea se antrenează... eu trebuie să urc. „fir-ar al draculu de boboc.

şi mă postez strategic lîngă uşă ca să fiu primul la ieşire. aşa că trebuia să intru după ce începea filmul şi să o tai cu cîteva secunde înainte de a se aprinde lumina. ţinuţi la cursuri peste program. pînă la începerea filmului. evident. nu mai eram sigur dacă nu cumva chiar le-am avut la mine. Blocat de gloată. Filmul rula într-o sală de proiecţie a institutului şi bineînţeles că profesorii din vremea aceea îşi cunoşteau toţi studenţii. care atît am încercai să-mi găsesc cele doua sute imaginare pierdute pe jos. care parcă de a dracului comenta zborul lui Nicholson peste cuibul de cuci rezemînd scaunele. iar eu îmi făceam apariţia cu sufletu la gură şi cu un teanc de hîrtii în mînâ pe care le mai şi scăpăm pe jos. m-am mai uitat o 67 . domne'. ca de obicei. aşteptînd să se golească sala de lume. să mă urce cu şuturi în cur în debaraua clasei. da' nu cred că l-am văzut. încît. se poate. don' Şerban. după începerea filmului. întrebînd: „Şerban a urcat?" „Hai. numai cu gîndul la cum ies eu din fundul sălii la finalul filmului. înfruntînd şi violenţa încercărilor nereuşite de a deschide cu orice preţ uşa aia. vin. înaintea femeii de serviciu care performa numai seara." Atunci Pelicanul o lua pe scări în sus. aşa că. Odată intrat. mă certa portarul. spre disperarea mea.eu stau ca prostul şi-l aştept pe aici?" Deja injectat. Cum să le spun că eu sînt vampir ilegalist şi trebuie cu orice preţ să dispar înainte de aprinderea luminii? L-am văzut cu sughiţuri. unde urma să-mi petrec toată ziua ascuns. după ce în sfîrşit au ieşit toţi. ajutîndu-mă chiar să-mi adun paginile căzute pe jos. înfrunt lumina făcîndu-mi de lucru pe sub scaune. închisă cu cheia de Şerban ca să nu fiu surprins de vreun coleg zelos care şi-ar fi dorit să dea cu mătura. odată că a început repetiţia". în timp ce Pelicanul începea deja să urle în coborîre. adică să am răbdare. într-o seară. trebuia doar să nu ies din debaraua în care mă încuia Pelicanul. după terminarea cursurilor. adică să-mi controlez mintea şi să decid să rămîn nemişcat pe durata orelor de curs. deşi ieşirea era liberă. invadează sala împingîndu-mă în întuneric către fundul ei. lucrurile se simplificau. cred. şi să mă preling pe scări. pe care o împărţeam cu o mătură şi nişte cîrpe umede şi puturoase. Nu trec bine cinci minute şi un grup de studenţi. din garsoniera mea de unu pe doi. care era. de la Actorie. căutîndu-mi cele două sute de lei pe care nu le-am avut niciodată în perioada aia. de preferat înainte de genericul de final. nea Gogu se jură: „Îl ştiu.

că nu-s prost. ce să faci cu atîţia bani. Mi-ar fi plăcut să-ţi spun că pînă la urmă le-am şi găsit. cînd 68 . prăvălindu-mă pe scări în speranţa să dau de complicele meu. Cît de tare mi-am dorit eu să intru la institut şi acum. Am fost descoperit. întinzîndu-mi-le. şi dispari în întunericul ce se deschide în faţa ta. cîte o hîrtie de o sută de lei. mai ales că de subtitrare nici nu puteai fi vorba. Am înmârmurat şi eu. lumina palidă de lift. cînd s-a aprins lumina în sala de proiecţie.cînd mă uit mai atent. atit decanul. probabil cele pierdute imaginar de mine. plus bonus. în care nu te-ai urca nici mort. Mă întorc şi observ că şi cei de jos aveau acum hîrtii de o sută în loc de ţigări în mînă. şi clancul ăla de cabină care porneşte în sus. bloca retragerea. Deci mătur cu privirea podeaua aşa. cun ştii. neînţeles de toată lumea. trăgînd cu urechea dacă strigă cineva după tine. Şi nici n-ar fi fost adevărat.. dar ştiu că nu mă trezi. Mi-acopăr faţa şi cotesc. toţi înţepenind cu privirile la mine. îmi spuneam în gînd.. la etajul de jos. poate totuşi chiar le-am pierdut. Dintr-o dată. dezbăteau la rîndul lor soarta indianului scăpat din cuib şi nu păreau să ajungă la vreo concluzie după cantitatea de fum şi numărul de ţigări împrumutate pe secundă. donde se găseşte lifta?" înţeleg. iată-mă prins asupra faptului. fiind convins că-i blatist ca şi mine. cît rectorul ţineau în mînă. Adio şcolarizare. însoţiţi de asistenţi. pe blat bineînţeles. şi exact cînd mă întorc să-i arăt coada de critici de cuci la care trebuie să se aşeze dacă are sînge în instalaţie. plus. nu mai contează acum. ghinion. în speranţa că nu aleargă nimeni după tine să-ţi dea bani. mai degrabă să-ţi ia. părăsesc locul infracţiunii şi în faţa liftului dau peste toată conducerea IATC-ului. Şi. fixîndu-mă şi uitînd să mai tragă din ţigări. . toată lumea se întoarce către mine zumzetul conversaţiei se stinge brusc. care se aprinde în faţa ochilor mei şi dispare în sus sau în jos. încă negociind finalul filmului. dar. În capul scării însă toată conducerea IATC-ului. studenţi şi profesori. aud zgomotul ăla inconfundabil de motor de lift. de formă. cînd în sfîrşit intrasem.dată pe jos. mai mult de frica responsabilităţii unei sume atît de mari decît de teama apropierii de acei monştri sacri pentru mine. în lumea paralelă în care mă blocase frica? Îi laşi pe ăia să-şi vadă de treabă. Salvarea vine de la cel cu care mă ciocnesc nas în nas şi care-mi spune: „Escusa. Mă întorc încercînd să scap pe la etajul de la care abia coborîsem. Nu am avut curaj să colectez.

blatist sau nu. Se opreşte. cînd m-am disimulat înăuntru.m-am prins că sînt chiar în faţa liftului de serviciu. ştiu ce zgomote pot declanşa porţile astea. crede-mă. să evadez o dată din locul ăla bîntuit de oameni cu sute de lei în mînă. acum era cu mine în lift şi ne-am atins mîiniie cînd el a apăsat pe 5 şi eu pe P. salvarea mea. cinci sute de oameni. disperat că nu mai apare odată lifta aia nenorocită. Mă relaxez secundă. Ghicesc butonul şi încep să îl apăs cu frecvenţa unui transmisionist fruntaş. Cred că sînt vii. care studenţi. parcă aş fi ştiut că în spatele meu se mai află cineva. Şi m-am mai prins de ceva. aruncîndu-i în lumea halucinantă a filmului care nu te mai lăsa să deosebeşti realitatea de ce pretinde mintea ta că ar fi ea. El mergea greu de obicei. Pur şi simplu dorea şi el să coboare. cu putere spre parterul mult dorit şi o luăm în jos. mai ales cînd se prind că-i vital pentru tine ca ele să nu facă nici un zgomot. că hîrîie şi mîrîîe. Noroc că a început să vorbească: „Se disenda cu 69 . Mă mai uit o dată atent la mîinile lui să fiu sigur că nu are vreo sută şi. Mă întorc la el şi. dar asta nu era grav. nu te ascunzi în pod. atît cît să mă facă să-l bănui că e din gaşca de urmăritori şi duce sus la conducere să-mi elibereze adeverinţă cu ştampilă. dar. dar reintru în panică atunci cînd clanctuful înştiinţează că ne-am schimbat iar direcţia. zăresc colţul unei hîrtii de o sută mijind puţin din buzunarul lui de la piept.. cînd infiltram mîna către butonul negru şi concav al liftului. jur că nu ştiam că mai e cineva în spatele meu. care profesori chiar în şcoala unde ultimii îi învăţau pe primii cum să construiască iluzii din vise. nu m-aş mai fi speriat în hatul în care m-am speriat atunci cînd m-am întors să închid uşile şi am văzut faţa celui care. Abia atunci mam prins că el vroia să urce. cînd mă jucam de-a v-aţi ascunselea cu patru. am crezut că-i unul dintre urmăritorii mei imaginari. dar m-am liniştit cînd am văzut că nu are nici un fel de sută în mînă. grav era că eu doream cu orice preţ să COBOR. Deschid încetişor. Dacă urcă. dar îţi dai seama cît de greu mi se părea mie că merge acum. Deci mă strecor în lift pe şest. ale dracului. că dacă aş fi ştiut. cum că nu mai am ce căuta în IATC pe viaţă. ieşi din casă. apăs „Anulat" pentru că fusese mai rapid decît mine şi deja urcam. nu cum v-am spus eu adineauri. cînd mă conving. am experienţă. înseamnă ori nu era blatist ori că era prost pentru că atunci cînd arde. pentru o secundă. precum căţeii care se prind cînd ţi-e frică şi atunci parcă latră mai tare. Clanctuf.

student la Regie-film. lată-mă deci captiv în locul în care mi-aş fi dat viaţa. Eram pe moment liniştit. dar oricum nu are nici o legătură. în speranţa că portarul de serviciu este acelaşi care mă lăsa înăuntru dimineaţa şi care nu s-ar fi mirat de prezenţa mea acolo. Atunci am fost deştept. că. în sus. aia cu poarta. care sală de curs era la cinci. nu unde vor străinii de căcat. pentru că de la etajul cinci bătăile noastre nu se auzeau pînâ jos. pentru că nu eram prost să folosesc pe bune butonul de alarmă. o dată cu plecarea spectatorilor. cu toate că ştiam că nimeni nu ştia încă de noi. sînt la mine în ţară. Atunci s-a speriat. ce pula mea. care dorea cu orice preţ să-şi ia şi geanta din clasa unde învăţa. şi am profitat de faptul că Che Guevara al meu nu ştie sâ citească în limba română. apăsa şi el la rîndul lui pe celălalt sîn. dar avea cheile de la casă în ea. azilant în România. tăticu'. fiind cu desâvîrşire defectă. Trebuia să-mi fi dat seama din acel moment partenerul meu este revoluţionar chilian. tot n-ar fi sunat niciodată. degeaba am încercat eu să nu o ating pentru că. vorbindu-i rar. mergem unde vrem noi. gîndeam în timp ce redirecţionam liftul. şi tot aşa pînă cînd am reuşit să blocăm bătrînul lift undeva între etajul patru şi cinci. Asta spun acum. uf uf monta greu abia espagnol?" Stai. şi dacă aş fi făcut-o. nici vorbă de sută în buzunarul de la piept ce iluzie. că imediat o să apară cineva să ne scoată de acolo. Interesul meu era să aştept cît mai mult acolo. nu la parterul pe care-l accesam obstinent. în jos. Ce n-am pus eu la socoteală e că. l-am tot minţit. uşor coborâre. pentru că atunci m-am căcat şi eu pe mine de frică deoarece în primele două secunde liftul a cam căzut în gol şi nu vreau să-ţi povestesc ce zgomot a făcut în cădere pentru că m-am desfăşurat o dată în faţa ta cu o poveste despre zgomot. eu apăsînd pe unul oarecare. iar soneria de la liftul de serviciu. dar el era la el în şcoală şi de mîndru era de chestia asta nu o dovedea decît curajul cu care imediat după ce apăsam butonul ăla de sonerie care semăna cu un sîn de fată mare foarte mică. să 70 . românii. a plecat şi ultima noastră şansă de a fi auziţi de cineva. pînă cînd se plictisesc ăia de comentat şi se cară acasă. altminteri. aşa că lui i-am spus câ am apăsat pe butonul de alarmă. nu de alta. Eu eram la mine în ţară. credeam eu.pisor. cel puţin nu mă găseau ăia să-mi dea banii pe care nu i-am pierdut niciodată. după care să fac scandal cu sonerii şi bătăi în uşă. că eşti la fel de lefter ca şi mine.

Le-aş fi putut explica ce caut. în speranţa că zgomotul făcut de el îl va aduce pe paznic la noi şi o dată cu el şi eliberarea noastră. ta-tam. aşa că nu consideram de cuviinţă să aflăm nimic unul de celălalt. la etajul aproape cinci. tot. cîte zece-cincisprezece centimetri. treii bătăi ritmice învăţate în copilărie: „Tam-tam. Mă înjuram în gînd. încercasem toate formulele de zgomot. doctor în frînare independentă cu saboţi excentrici pe cablu. într-un lift vechi şi mic pe deasupra. cu un portar surd sau adormit încerdnd aproape toate mijloacele de semnalizare sonoră. cît de prost am putut să fiu şi să nu încep să fac zgomot imediat. de parcă el ar fi fost specialist în căderi de lifturi vechi. de preferinţă de serviciu. Stăteam în picioare. cu coeficient antigravitaţionai dependent de greutate. ne priveam unul pe celălalt. împreună cu un chilian comunist." Era chiar şi o melodie care după urlimul „tatam" avea şi un let's go! Mai stăteam un minut. cînd încă mai erau spectatorii acolo. tatatam. „Sînt Luis Roberto Vera Vargas. Nu-mi mişcăm capul. într-o rînâ. nu mai cădem. înţepeneam. eu mai eram încă în picioare. care-i problema? Nu-mi imaginam că voi petrece noaptea acolo. El stătea în colţul din dreapta jos. doar cînd liftul o mai lua din cînd în cînd în jos. sau să-l treacă ceva şi toaleta să fie undeva în zona de rezonanţă a zgomotelor noastre. Credeam şi eu. după care o luam de la capăt Tam-tam. deşi nici nu făcusem cunoştinţă încă. îl ţineam lipit de grilajul de la intrare. în duet sau solo. după o oră de stat fără cuvinte. sîmbătă seara. Vreau să văd cum e înăuntru ca să ştiu dacă mai dau examen încă o dată. rezemat.intru. 71 . În momentele de panică. după uşoara cădere. iar eu profesor de dinamică cuantică a lifturilor mici şi mijlocii.. ne-am oprit. cu două. cerşindu-ne din ochi confirmarea stabilităţii situaţiei. fiecare încerdnd să fie genial. toate sunetele. urmărind desenele uşor baroce ale vechiturii în care urma să ne petrecem noaptea. şi el că vom fi liberi în cîteva minute. Speram ca blambecul ăla de portar să revină dacă a ieşit să-şi ia ceva. aşa că refuzam să mă pregătesc pentru înnoptare. îmi transmite colegul de celulă. Eram epuizaţi. cu privirea fixă. Ce-ar fi putut să-mi facă? Să mă întrebe ce caut acolo. încercînd să găsesc o ieşire. într-un imobil vechi de pe malul Dîmboviţei. tatatam. revoluţionar din Chile". transpirînd rece amîndoi. tatatam. toate butoanele. semn că abandonase lupta cu absurdul situaţiei. în cădere liberă. Mai zvîcneam din cînd în cînd.. ce mai.

cred că se şi pişase pe el. Mi-am lins şi eu buzele mai mult de control. pentru că ale lui. Mă bucuram de faptul că scăpasem de stres. ce mai. din moment ce văd un cerşetor în lift? Era foarte prost îmbrăcat şi putea îngrozitor. netăiate. Eu am să aflu mai tîrziu. Eram în februarie şi era foarte frig în perioada aceea a anului. se vedea clar că doarme pe stradă. Era chiar mai bun decît mine. cu o dantură stricată. prelungind-o frumos. ca de cal. Era în joc viitorul meu şi eu. neras de cîteva săptămîni. Din 72 . probabil mîncate din rădăcină. care lăsa să se vadă clar că nu muncise niciodată. dar nu cu foarfecele. Ne-am acompaniat reciproc. Mă învîrteam în jurul blocului ăstuia blestemat în căutarea unui loc de parcare. foarte roşii chiar. cretin iremediabil.. cu părul încîlcit ca de păpuşă şi retezat brutal. am halucinaţii. la un moment dat. pentru că la o mînă le avea lungi. poate din cauza petei mari şi ude dintre picioarele lui. unghiile erau roase. m-am prelins şi eu pe podea. mai erau şi foarte crăpate. oare. Oricum. probabil din cauza vîntului de afară. doar aud vreun zgomot sau vreo mişcare sa mă determine să mă lansez într-un solo de bătăii în pereţii liftului. pielea fiindu-i crăpată şi trudită de un travaliu pe care nu-l ghicesc. unde mergi.doar. aud încâ două bătăi. cine eşti. aş putea spune. după care cred că am adormit. Cu jumătate de oră înainte eram disperat.. sau aşa cel puţin mi se părea mie. Sigur din cauza vîntului. mă arunc bucuros înăuntru. Pe deasupra mai bătea şi vîntul. după tatamul meu. să văd dacă şi ale mele sînt crăpate. Clanctuf. Era înalt şi puţin cocoşat. fiecare ce am vrut să lăsăm să iasă din casă ca informaţie. se opreşte dintr-o dată cabina. Singura întrebare pe care mr-o puneam era cum a putut ăsta să treacă de toate sistemele de securitate sau mai bine zis de toţi cei care te chestionau la fiecare intrare. preţ de cîteva minute. „De unde eşti?" l-am chestionat ca să mai treacă timpul. Am rămas singur pe palier. în sfîrşit ne-a auzit. la cine şi de ce. gîndesc. după ce că erau roşii. tu niciodată. Mă fascinau unghiile lui. şi mai trag o tură de bătăi după care mă prind că America de Sud mă acompania. Şi uite aşa am aflat totul despre el şi el totul despre mine. Buzele erau însă roşii. Eram fericit şi îngrijorat în acelaşi timp. după care. La cealaltă. obosit. cu vinişoare subţiri sub epiderma fină. am venit cu maşina ia întîlnire. Sau am visat cu ochii deschişi. parcă tratată toată viaţa cu cremă.

cauza căldurii din lift. Am început să fixez din ce în ce mai des indicatorul de etaj care îmi arăta foarte leneş cîte mai sînt pînă la parterul dătător de aer curat. Încercam să nu mai respir. De fiecare dată cînd se deschidea uşa. Nu-mi puteam lua ochii de la personajul din faţa mea. îngrozitor de murdare şi extrem de şifonate. Am vrut să ies imediat. Mă mulţumeam însă cu un plămîn de aer proaspăt şi cu speranţa că voi rezista pînă la parter. e drept. croise un costum da excepţie. de aia suna soneria de suprasarcină cînd. Ca să-ţi dai seama cît de tare putea în lift. cîndva. mirosul a început să expandeze. îţi mai spun că s-a mai oprit de cîteva ori şi frumoasele care şi-ar fi dorit să intra s-au oprit. înalt. în speranţa câ voi scăpa din cursa întinsă de hazard. puturos. aşa de insuportabil devenise aerul. ci poate din damful de şnaps ce scăpa ventilatorului puternic din tavan şi care mă învăluia pe mine pe nesimţite. Atunci cred că am apăsat pe butonul greşit. iar de cîteva secunde mă intriga foarte tare calitatea foarte bună a hainelor. şi nu datorită luminiţelor strălucitoare din ochii lui foarte verzi. dar care totuşi lăsau să se vadă gabardina englezeasca din care. pişat. neras. realizez acum cînd îţi povestesc. şi-au făcut vînt cu palma şi au făcui stinga-mprejur. Spun butonul greşit 73 . încercînd cu orice preţ să opresc liftul. mă bătea gîndul să ies şi eu şi să-l iau pe următorul. probabil. mai mult cu gîndul la maşina abandonată defectuos care cu siguranţă ar fi primit o amendă grasă pentru parcare interzisă. De aia am petrecut vreo cincisprezece minute aşteptînd un lift mai gol în care să încap şi eu. Am mai aflat că şi băuse mult. de aia m-am repezit în liftul gol. la modă. deşi era evident că nu mai încape nimeni. eu tot încercam să mă înghesui cu orice preţ. mai mult. cred că am apăsat din greşeală chiar pe cel care le închide. un creator francez. murdar. fiind ora de plecare tot building-ul se precipita către ieşire. chiar dacă am simţit un miros de borîturâ confirmat imediat după ce am intrat. că parcă prea s-au închis rapid. cînd. şi m-am întors să apăs pe butonul parter. Mirosul stătea ascuns în unghiul mort. dar dădeai cu ochii de el imediat ce apăsai pe buton. s-au strîmbat. dar uşile s-au închis prea repede. Decizia de a nu părăsi liftul venea şi datorită timpului petrecut la etajul treizeci şi opt. să deschid uşile. deşi parcă m-am mirat de şansa meai de a prinde un lift gol. adică nu se vedea din hol. Atunci l-am văzut şi eu. puţin speriat şi duhnind a poşircă ieftină.

poate să apară şi cel care tocmai mi-a semnat angajarea. borîturaambulantă. cu duhoarea asta nu mai rezist nici măcar cele trei sau patru etaje.pentru că liftul nu s-a oprit la parter. Dacă. pentru că nu mai pot să ţin secretul. Iţi dai seama că am intrat puţin în panică cînd în locul holului luminos al instituţiei în care tocmai urma să lucrez. eu coboram de la interviul final în care mi se comunicase că am trecut testul şi că de luni dimineaţă trebuie să mă prezint la slujbă. care în mod normal ar fi trebuit să-l oprească pe pişatcăcatul ăla. ce mai. exact de ce am fugit… Ce pula mea. logic. din slujba pe care abia am primit-o. sîntem la terminarea programului. apăs parter mă relaxez pentru că nu am început cu un alt interviu. ce-mi place cuvîntu ăsta DECI. spion. Mă îngrozea şi gîndul că vreun bodyguard. Dacă nu mor încă trei etaje. o să-ţi povestesc mai tîrziu. ci undeva la subsolul -3 sau -4. m-ar fi putut găsi pe mine rătăcind prin subsolul. şi decid să mă întorc la lifturi. atunci din celelalte lifturi. eram nou în Occident. mă bucur. primul meu loc serios de muncă şiiiii. că în clădirile astea înalte şi subsolul are cîteva niveluri. Ajung cu chiu. dacă hazardul va face ca uşa liftului lui să se deschidă în acelaşi moment cu 74 . numai să nu mă daţi afară înainte de a începe. Deci. venind de sus. mă şi vedeam explicînd bîlbîit. pentru că în lift. vine alt lift. ce slujbă. nu o să mar fac. paralizez. în speranţa că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Rătăcesc prin subsoluri.. acum sînt foarte preocupat să găsesc o ieşire pe scări. ce salariu. duhoareaîmpuţită. deşi habar nu aveam încotro. Cu viteza luminii judec. bănuiesc secret. care veneam din Est în timpul războiului rece. al clădirii în care abia mă angajasem. vom ieşi împreună din lift în lobby-ul somptuos. eu. deci îl abandonez pe puturel în lift şi o tai cu siguranţa disperatului. apăs pe buton. ce birou. e umbra mea ăsta de nu mai scap de el. Speranţa mea de a nu-mi fute una din cele mai frumoase zile din viaţa mea dispărea cu fiecare secundă ce trecea. care oare ce o să spună. eu din greşeală am ajuns aici. la parter. hottulcăcat. vă rog să mă scuzaţi. constat după parfumul de aer nepoluat de putrezit.. cu vai din nou la lifturi. m-am intimidat din cauza duhorii şi am apăsat aiurea. mă rătăcesc. o vreme. vă promit orice. sconcsulpişat. sau cîte or mai fi rămas pînă sus. mortăciu neastricată. Uşile se deschid la „minus trei" şi cine crezi că intră în lift? Ai ghicit! I Putrezitulputuros.

Tipul al început să semene cu mine.. Nu se poate să rămîn blocat cu ăsta în lift Nu se poate să existe o compensaţie în toate. stop. stop. de puturel. mă uit în oglindă în acelaşi timp şi nu-mi vine să cred. ceea ce nu eram încă în realitate. Mă hotărăsc. ceas de fiţe elveţian. mă uitam la mine în oglindă şi nici măcar nu mă puteam bucura de noua mea imagine de om bogat şi înstărit.. Probabil începuse să-l deranjeze mirosul meu de parfum. stop. Stop. Şi dacă mă uit 75 . Buuun.. să vezi ce-i fac. ar fi fost bine să fiu. aşa de mărunt apăs pe buton. calmează-te. Cel mai bun costum al meu. Dar nu scrie nimic despre situaţia delicată cînd eşti într-o cameră de gazare ad-hoc. stop. cămaşă albă scrobită impecabil. vă rog să mă scuzaţi. de fricos. stop sîntem. Absurd. Aşa că apăs pe minus doi. să apăsam butonul de panică şi să aşteptăm liniştiţi sosirea tehnicianului de întreţinere. Ce pula mea!. că nu sînt singur. pentru că asta era senzaţia mea. pentru că-ţi dai seama ce spilcuit şi la patru ace eram. Nu vreau ca fiecare întîmplare fericită din viaţă să fie dublată de una de căcat care să-ţi anuleze toată starea de bine. ce mai. tuns. din nefericire. mai ales după acceptarea mea în slujba aia la IBM Europa. acelaşi costum. stop. Sînt blocat în lift. viitorul meu şef o să creadă că sîntem împreună? „Nu e cu mine. şi aşa de căcat. fără nici un rezultat. n-am nici o legătură cu el" şi chiar că nu am. şi nu cu oricine. al nostru. Dacă ăla. chiar şi cînd nu sînt vinovat? Gîndesc. dar aşa reacţionează imaginaţia mea bolnavă cînd mă sperii şi am senzaţia că trebuie să mâ justific pentru orice lucru care ar producă nedumerirea celorlalţi. Aceeaşi alură. Mă transform în telegrafist. pantofi de două sute de para. Omul meu era speriat şi el. de să mă simt cu musca pe căciulă. Ce pendulă de doi lei ne guvernează viaţa. că de. STOOOOP. am luat-o razna. stop. dar speram să devin foarte curînd. şi unde pula mea stă Murphy ăsta cu legile lui cu tot? Dacă o prind pe madame Foulcot aia. calmează-te.. mă prezentam la interviu şi trebuia să arăt brici. scrie pe unul din pereţii. sufocat de lipsa de aer curat. exact cînd liftul se opreşte. Mai apăs o dată în speranţa că e doar o coincidenţă şi că o va lua din loc. cu cel mai murdar şi puturos om de pe planetă. nu trebuie sub nici m formă sâ urcăm împreună la parter. că văd că nu mai scap de el. pardon.cea a liftului meu. Cît pot fi de imbecil. aceeaşi freză. stop. decid să mai stau o tură. cabinei. frezat proaspăt. Calmează-te. dar nimic. cravată italienească de mătase.

deoarece. nesimţitul dracului. s-a oprit şi el. gagiul rîdea. Ce vină avea săracul că se rătăcise acolo. Oricum aţi căutat-o cu lumînarea că nimeni nu a avut curajul să urce cu mine în lift. pe care eu de fapt o violam cu degetul nonstop. bîiguie şi într-o engleză cu accent. milionar. ţîrîitul soneriei." Nu am apucat să-i răspund. Omul meu tremura. îmi pare râu că vă pun în această situaţ dar şi eu m-am rătăcit. sau tuşea. în vreme ce eu frizam asfixiat. schimbam privirea ca nu cumva să se intersecteze cu a lui. domne'. să te buşească rîsul şi nu te poţi abţine. sau măcar tuş convulsivă? Habar nu aveţi. eu chiar am urcat la etajul următor pe scări. să vă las timp să folosiţi singur liftul şi să scăpaţi mine. dar bariera de putoart nu mi-a îngăduit. o să ne scoată cineva de acolo. ca să calculez dacă voi mai fi sau nu în viaţă cînd vom fi scoşi de acolo.mai bine în oglindă. Mi s-a făcut milă de el. e om în toată firea. Pînă atunci nu ne privisem ochi în ochi niciodată. dar noroc că era într-o ţară civilizată şi o lumină de veghe 76 . ăla nici nu mai seamănă cu mine. Nu-i vedeam decît spinarea tremurîndă. Nici nu ştiu de ce doream acest lucru pentru de fapt îl uram din toată fiinţa mea. parşivă e soarta asta. atunci cînd l-am studiat prima oar dar de fiecare dată cînd simţeam că se uită la mine. pe vremuri. Mă scuzaţi. Mă uitasem eu la el. ce dacă -i puţin căcat şi pişat şi nu a mai văzut apa şi săpunul de la inventare. dar nu mă pot abţine. şi pînă la urmă trebuie părăseşti sala cu scuzele de rigoare…”îmi cer scuze. Mă întreb cît o să dureze pînă cînd va apărea depanatorul. într-un colţ al liftului. de cînd s-a oprit liftul. Bine că nu m-am putut apropia să-l iau de umeri şi să-l liniştesc şi săi spun că nu-i nimc. rîdea de prăpădea. tocmai. Nu ţi s-a întîmplat la şcoală. pentru că prin oglindă. mirosul cîştiga centimetru cu centimetru bătălia cu respirabilitatea. după cîteva pîlpîiri lumina din cabină s-a stins. dumneavoastră. dar să nu mai plîngă că se face. asta e. văd că se întoarce. Era întors cu spatele la mine. Ştiţi ce tremuratul ăla pe care eu îl bănuiam plîns. Deşi ventilatorul care băga aer curat nu prididea. iar după neam despărţit la subsol. să rămîneţi bloc în lift cu un nenorocit ca mine. convulsia venind de la încercările lui disperate de a potoli rîsul. sărman clochard cu părul încîlctt de la nespălat de-o viaţă? Am încercat să mă apropii de el. Sau poate plîngea. în cine ştie ce şedinţă importantă cînd trebuie să fii serios cu orice preţ. sau mai tîrziu. Mă uit la ceas şi constat că a trecut ceva timp de cînd ne urmărim prin lifturi.

nu te mai deranjează parcă atît de tare. mai bine zis. Cred că am adormit cîteva minute sau cîteva ore. dar ventilatorul. Asta pentru că după ce te obişnuieşti cu mirosul. îmi provoca o stare de leşin. sau ca să nu mă jenez să fumez de la el. Pînă atunci nu mi-a fost frică nici o secundă. trebuie să ne scoată de aici. M-am rugat numai să nu fie de incendiu. I-a pierit şi rîsul cu această ocazie. că el. şi pe care. Dar n-am leşinat. de pe jos. sau dintr-un vis al meu. Mă fixa. Ia stai aşa! Ce idee genială a avut jegosul cum de nu m77 . nu avea nici măcar curajul să se lase pe vine. dar parcă mi-fi prins bine un fum. deci a scos un chiştoc de ţigară. Am bătut disperat în uşi primele minute. pentru că dacă ar fi vrut să mă facă. mi le-a întins mie să-mi aleg cea mai bună ţigară de acolo. iar eu îl suspectam că mă făcuse la portofel. de cînd s-a oprit. sau. Eram prizonieri fără voie. Mă lăsasem de fumat de ceva timp. colegul meu de celulă arăta ca un personaj dintr-un film. de fapt un pumn de chiştoace. A băgat mîna în buzunar şi a scos nu un cuţit cum mi-a trecut mie prin capul ăsta prost. Stăteam amîndoi pe jos şi nu scoteam o vorbă. a dispărut de tot. mi-am dat seama că de fapt nici ventilatorul nu mai funcţionează. trebuie să aibă ăştia un sistem de supraveghere şi probabil ştie deja toată lumea de prezenţa noastră aici. A dat scurt din cap ca să mă îndemne. Exact în momentul în care mă gîndeam că parcă nu mai pute aşa tare. ar fi putut să o facă în timpul cît eu dormeam. sărmanul. În lumina aia albăstruie. mi-am pipăit instinctiv locul unde-mi ţineam portofelul şi abia după aia m-am uitat la el să văd ce face. Era treaz. Nu ştiu cît am stat acolo. Amîndoi ne-am ridicat privirea în tavan. acum. după care m-am lăsat şi eu păgubaş. Nu se poate. Era sufocant. Dacă pînă atunci speranţa era în mişcare o dată cu liftul. se uita la mine şi mi-am dat seama după faţa lui că se prinsese de ce făcusem gestul ăla de doi lei. fără să-şi mute privirea de pe mine. numai eu. numi dau seama. sîntem în sediul celei mai mari companii de informatică din lume. Mă privea fix. ce dracu'. Am pierdut noţiunea timpului. care mă anunţa că este iminentă declararea zonei interzisă populaţiei. Cunoşti starea de panică provocată de autosugestie? Dintr-o dată am simţit că nu mai am aer. Mi-era ruşine. A fost primul gest comun dintr-o serie ce urma să vină. mi-am zis. Cînd m-am trezit. repede.albăstruie s-a aprins instantaneu. Dar nu mai ştiam dacă din cauza gestului meu sau din cauza lipsei de aer. ventilatorul ăla blestemat.

drept să-ţi spun. mai mult fără să o ating cu buzele. te apucă de umeri şi se ridică ajungînd astfel la înălţimea dorită. I-am mulţumit tot dintr-o mişcare a capului şi nu am refuzat oferta lui de încă o mahorcă. Fumul s-a mai rărit şi am reuşit să-l zăresc din nou pe omul meu. aşa că două minute abia îl mai zăresc. de pe mine pe gît. Eu nu aveam de gînd să fac nici una din manevrele astea. şi de acolo mai departe pe costumul meu de duminică care s-a dus pulii de suflet după contactul rouge-ul din sticlă. bineînţeles vărsînd pe mine. am profitat de lipsa de vizibilitate şi i-am şters insistent gura pe mîneca hainei. tu ţii mîinile împreunate ca un fel de treaptă şi el pune un picior în căuşul format de palmele tale. erau cam scurte chiştoacele şi mai mult de două fumuri nu scoteai din ele. Întind mîna bucuros şi îl sfătuiesc şi pe el să facă acelaşi lucru. semn că cineva de celălalt capăt al ei insista. ci să ridic vreo placă din tavan ca să mai intre puţin aer şi să mai iasă fumul. nu ştiu cum. dar mai bine ar fi fost. fumatul este interzis în lifturile aste sclifosite şi dacă ne aprindem amîndoi ţigările precis o să înceapă să urle sistemul antiincendiu. într-un tîrziu. Am leşinat la propriu şi l-am scăpat şi pe sconcs din braţe. după aia. am hotărît să-l ţin eu ca să se ridice el şi să încerce să desprindă una din plăci. după care. Ne-am înţeles în engleză şi a priceput repede ce doream să-i propun. că bănuiam că era pişat pe el? Ei bine. Neinspirată idee. O mînă sugrumînd o sticlă de poşircă apare din ceaţa ce învălui încăperea. poate începe şi stropitoarea să curgă din tavan şi rezolvăm şi problema duşului cu ocazia asta. Nici vorbă de alarmă. Văzusem în filme cum eroii reuşeau să evadeze din lifturi prin tavanul pe care. Vă mai aduceţi aminte ce v-am spus. pe care am să o descopăr mult mai tîrziu. reuşeau să deschidă uşa de la etajul superior. Am primit ştafeta. I-am văzut şiiţul de la doi centimetri. de pe gît pe gulerul alb al cămăşii. am eliberat o fereastră fn tavanul 78 . Mai nasol e că cel care ţine scăriţa se trezeşte cu faţa exact între picioarele celui care se urcă. pata aia umedă nu era pişat. pentru că. Pentru că era mai firav. mi-am turnat acritura în mine. Nu insist.am prins. dacă ştiai cum. nici vorba de semnal. Ştii cum se face. Am ezitat pentru început. Fumul albăstrui în lumina albăstruie din lift crea atmosferă de X-files. puteai să-l ridici. Am făcut schimb şi. dar se încăpăţîna să se scuture în faţa mea. Probabil că faţa lui schiţa aceeaşi grimasă de îndemn dar eu nu băteam pînă acolo. Aşa am păţit şi eu.

ideea cu desfăcutul panoului din tavan venindu-mi imediat după ce amicul îngălat m-a servit cu prima ţigară chiştoc. mă gîndeam ce bine e să locuieşti nicăieri. un om plin de nefericire. atît de tare m-a plesnit duhoarea dintre picioarele lui pe cînd încercam să-l ţin ridicat să deschidem dracului trapa aia. aşa că intenţia de a-mi scutura costumaşul deja pătat de vin roşu pe guler i-a fost fatală. Şi mă mai trecea şi o pişare soră cu moartea. am început să-l chestionez. asta cam la patru. nu colegului puturos. jumătate pe mine. băutură. pe faţa brăzdată de nenorociri.liftului. în primul rînd că mi-a fost jenă să-l refuz şi în al doilea rînd. par să ajut vezica să nu plesnească. Nu. în momentul în care viitorul meu prieten de celulă mi-a întins un codru de pîine uscată. De obicei îţi trece după cîteva secunde. Cred că eram în lift deja de vreo opt ore. toate adunate de prin gunoaie probabil. În timp ce savuram gustul extraordinar al coltucului ăla. Pînă cînd nu mai poţi să te ţii. Cam atunci am abandonat şi speranţa părăsirii locului înainte de sosirea dimineţii. El mi-a răspuns ce a vrut el. încît nici n-am avut curaj să-ţi recunosc ţie că am borît atunci cînd am susţinut mai sus că am leşinat. Cel mai grav lucru este că atît de ruşine mi-a fost de el. Ţigări. îţi bagi picioarele în etică şi educaţie şi cauţi 79 . Atunci eşti în stare de orice. mi-am şters vîrtos mîinile pe pantaloni ca să fie şi ei compromişi. aşa că. după felul în care strîngeam picioarele şi din cînd în cînd mă ţineam cu mîna. ţi-am mai spus cred. Din cauza întunericului nu mi-am dat seama cît sînt de murdar pe mîini. domnule. dar care erau foarte gustoase mai ales pentru mine. cinci ore de la primele vorbe schimbate. Dungi negre-cenuşii au violat tergalul fin. Oricum era compromis. oricum. Era. mai mult de plictiseală. după demontarea tavanului plin de funingine şi vaselină. oricît de bine crescut ai fi. nu a făcut fiţele pe c le-am făcut eu cînd am dat cu nasul de duhoarea lui. De fapt cauza asta am şi acceptat bucata aia de pîine de la el. că eram de cîteva ore închişi acolo. care nu mai mîncasem de cu o seară înainte. şi lui nu i-a păsat deloc de asta. uşor. dar revine şi mai acut şi de fiecare dată ştii că va fi şi ma greu data viitoare. încît nu am mai putut să mă abţin şi am dat la raţe jumătate pe el. Acum liftul putea şi din cauza mea. pentru că ai totul la tine. am minţit. Dacă eşti pe stradă. pe care şi-o arăta cu sau fără voia lui. Costumului. M-a văzut că mă ţin. mîncare. Şi uşor. sau în cel mai rău caz ce aş fi vrut eu să aud.

cum urcăm puţin scara evoluţiei financiare. A durat ceva pînă am evoluat Acum aveam şi borîtură şi pişat. strîmbam din nas la vederea nenorocitului pe care nu pridideam să-l fac puturos. că parcă nici nu mai poţi. tocmai ca să-mi arate că nu era supărat pe mine pentru că borîsem pe el. M-am mai ţinut puţin. dar în plus pe mine mă tăia şi căcarea. cînd mă calific liniştit pe locul întîi la categoria cel mai rapid fariseu împuţit din lift. borît din picioare. nu te preface oripilat de ce citeşti. din cauza vinului ăla găsit probabil prin cine ştie ce gunoi. Nu eram încă la capătul puterilor. iar eu am băut-o pentru că aveam gustul ăla acru şi acid de borîtură în gît. el mi-a dat mie o bucată de pîine.primul copac sau prima maşină care te poate ascunde de privirile indiscrete ale trecătorilor. că şi tu te-oi fi îmbătat vreodată şi ai vărsat. care avea gust de spălătură de vase recuperată dintr-un WC nespălat. Acum eram egali. şi la propriu. De abia după ce am ajuns amîndoi la fel de împuţiţi. Amîndouă de la mine. care teoretic am mai mulţi bani. cum ni se pare că toţi ceilalţi ori put. Oricum nu mai conta. Şi cînd mi-a fost foame. Şi dacă vrei să ştii. dar tot n-am avut curajul să o fac. acum. ori. nu mai 80 . nu? Aşa e şi în viaţă. pentru că puţeam amîndoi la fel eram amîndoi la fel de murdari. ori ne pute nouă ceva la ei. m-am întors cu spatele. Mi-a făcut semn că mă înţelege. împuţit. m-aş fi detaşat în cîştigător. nu eu lui. nu au bască. şi acum nu mai reuşeam. amestecată cu oţet muced şi rînced. aşa de mult şi tare te-ai ţinut. hoit ambulant. să-mi pese cine e. pişat. Mi-aduc aminte cum eram cînd am intrat. nu puteam să urinez . după care mi-am făcut curaj şi. cinstit să fiu. cel mai des. ce face şi de ce a ajuns în situaţia aia de căcat. Dacă aş fi produs-o. eu eram mai puţin neras. Facem atîtea fiţe. căcatpişat. am început să comunic cu el. ştiu că ştii cum e. deşi decizia era luată. secţiunea căcat. Spilcuit cu aparenţă de milionar şi. Cum ţi-am spus. Sau aproape egali. şi nu te rogi decît să nu te vadă vreun cunoscut. cu o secundă înainte mi-aş vîndut sufletul diavolului ca să pot să mă piş. aşa că-ţi aduci aminte de gustul de pui de pisică proaspăt fătat în gura ta. m-a trecut căcarea aia năprasnică. şi la figurat. şi chiar mi-e silă să mat repet ce-am spus în nimicnia mea. mi-ar fi plăcut să fiu luat drept unul. te uşurezi cu greu.inexplicabil. de aceea. în viteză. ale mele. el a împărţit poşirca aia cu mine. cu toate că nu înţeleg ce. Minunat. nici nu o mai scuturi şi jumătate tot în pantaloni se scurge. pe podeaua liftului.

Şi am aflat şi de ce nu ne-a auzit nemernicul ăla de portar. ci în liftul din institut. el. fără slujbă de nu ştiu cîţi ani. raportînd prin staţiile pe care mînuiau ţanţoşi că e unul care s-a pişat şi a borît în lift. şi nu despre el. imediat după ce a ieşit lumea. eu. iar el mă implora din priviri să-l las să ia totul asupra lui. eu sînt un ratat" Am amuţit şi înţepenit. Dar cel mai important lucru este că. Important e că am vorbit toată noaptea şi că am aflat multe lucruri. privindu-l cum se îndepărtează de mine. N-am mai protestat. comunist chilian. peste nu ştiu c ît timp. L-am căutat pînă m-am trezit. cu slujbă. Am rămas în slujba aia două luni. m-am năpustit asupra lor. să beau sau săi mănînc. privindu-ne pe amîndoi. Nu puteam să iau litul în fiecare dimineaţă fără să văd desenul frumos brodat cu iniţialelr instituţiei şi fără sămi aduc aminte de el. Spre dimineaţă ne-au scos şi pe noi din lift. mie n-au ce să-mi facă. El. Eu le spuneam că nu-i vina lui. apoi au chemat serviciile de pază care. care iniţial purta mîndră broderie cu iniţialele companiei. Nu vrei să ştii de ce a ajuns în situaţia în care l-am găsit. Cînd am văzut că-i acuzat pentru actele mele fiziologice. dar i-am văzut aceea privire ca atunci cînd mă îndemna să fumez. Pe mine toată lumea mă compătimea. simţeam asta din privirea lor. la un moment dat: „E mai bine aşa. Oricare din lifturi. şi s-a deschis uşa. toate sînt la fel. dar nu în liftul din vis. acum năclăită de boritură şi pişat (am reuşit să mă ţin. nici al produselor dejectate de mine. după ce. ci despre mine. Nu are importanţă nici prin ce întîmplare a ajuns în clădirea asta. mi-am dat demisia şi m-am hotărît să-l caut. oripilaţi de imaginea mochetei. de aia lipsea căcatul din meniu). a închis şi s -a băgat în 81 . mai multe decît ai putea să-ţi imaginezi. Mi-a şi spus. Cînd m-am întors. pentru că după ce pleacă. Conversam ca doi oameni liberi şi împuţiţi. care bătea ritmul mai bine decît mine. cei care au făcut-o. tîrît cu o violenţă inutilă. eu. Oricum nu mă credea nimeni. s-au retras cîţiva metri să-şi revină cu răsuflarea. alături de Luis al meu. în momentul în care ne-au depistat.simţeam nici mirosul lui. l-au luat pe sus pe el săracul. pe care nici nu ştiu măcar cum îl chema. că aşa a vrut soarta lui. Nu cred că stătusem mai mult de şase ore. Sau poate niciodată după noaptea asta. Eram tot în lift. încercînd să le spun adevărul. cum ai fi tentat să crezi. în cele două luni cît am lucra acolo am cunoscut-o pe Moni în vacanţa din România. că aşa a vrut liftul astă nenorocit.

Ai fi în stare să crezi tot ce-ţi vînd aici! Povestea asta cu liftul nu s-a întîmplat niciodată. „zdrenţe". „maşină" şi am inventat o poveste cu o fotografie în care e un cerşetor într-o maşină decapotabilă. Cum adică nu înţelegi? Pe vremea cînd dădeam eu examen la IATC. şi toţi trei. cred că mi-a venit minte. De căcat. totdeauna m-am plâns cel mai bine în visele mele. „moară". Pe la 5 s-a trezit şi l-a auzit pe Luis care bătea de zor.subsol şi s-a pus pe sforăit. „costum". în realitate va fi puţin altfel. în timp. care avea cerşetor şi pe care l-am mutat în ascensorul meu. Aveai cinci minute la dispoziţie. dar şi foarte încete. cu toate că eram speriat de moarte. Erau ritmice. 82 . un tip foarte bogat opreşte decapotabila la stop unde apare un cerşetor. „perdea" sau „cerşetor". mai mult de plictiseală. Dacă stai să te gîndeşti bine. Pe mine bătăile alea mă adormiseră. Atunci în institut. care. într-un lift modern din străinătate. Eu eram milionar pe deasupra. Aşa că nu te mira că am visat o poveste despre mine peste ani. din trei cuvinte. s-a şi întîmplat. Cred că de asta am şi fost respins la proba eliminatorie a examenului de admitere în institut. culmea. vrabia mălai visează. Vă miraţi probabil de faptul că am declarat întîlnirea mea cu Moni în timpul celor două luni cît am lucrat la instituţia din vis. nu? Nici nu mă mir că m-au respins. cu care să se laude la mişto la prieteni. un mic scenariu. Îţi vorbeam despre Moni. Trage pe dreapta şi îi dă o sută cerşetorului numai să-i împrumute hainele pentru o fotografie. În realitate. Poate eu o să fiu cerşetorul. ultima poveste cu liftul prea e trasă de păr. Aşa sînt eu. povestea mea de la examen. pentru că asta am inventat eu din cele trei cuvinte înscrise pe biletul meu. mort de oboseală după o zi întreagă petrecută printre mături şi petrosin de curăţat parchetul. probabil din cauza inhalării vaporibr. în locul chilianului. „ascensor". Eu am avut „fotografie". am avut halucinaţiile cu pricina şi am căzut rupt în lift. îmi visez cîteodată viitorul. şi nici un cerşetor adevărat nu trece pragul unui asemenea gigant. „Plictiseală". aşa că nu mai ştiu dacă visam pe bune sau cu ochii deschişi cînd ne-a găsit beţivul ăla de portar. proba eliminatorie era să inventezi o poveste. nu există lifturi moderne fără telefon şi orice defecţiune e monitorizată. Sau poat nu. parcă deveniseră un cîntec de leagăn. de la lift. Cînd am rămas în lift cu chilianul.

şi în al doilea rînd pentru că minţea foarte mult. Şi pe deasupra ai argumentul emigrării. nu pentru că nu am vrut să mănînc salam cu soia". se prindeau într-o relaţie şi după cîtva timp înţelegeai că-i o supertipă cu care merită să te combini pe bune. iar casa pe care ai văzut-o în poze e o vilă din Snagov. pentru că în Franţa probabil nu găsisem femeia orizontului meu de aşteptare.VII M-am întors după Monica în România. tata nu-i ce ţi-am zis. vrei. daca te intreabă cineva: „Bine. ca să o impresionez. E mult mai usor sa minţi dacă eşti departe de ţară. de mă pufnea şi rîsul cîteodată. pentru că: nu puteai să-i spui „ştii. ai confortul faptului ca nu te ştie nimeni şi poţi să spui orice despre cine ai fost şi ce ai facut. în primul rînd pentru că eram emigrant. eu nu am făcut şcoala despre care ţi-am povestit. păi dacă ai fost atît de tare la tine în ţară. pisi. nu vrei să ştii ce-i aia. „şi aici am fost nevoit să o iau de la capăt. mă. şi doi: „De ce eşti atît de pîrlit aici?" „Păi am plecat din motive politice. mă apucam să-i povestesc tot felul de bazaconii despre mine. De fiecare dată cînd întîlneam cîte o gagică mai acătării. Oricum nu aveam nici o şansă. Dar cum poţi săi începi o relaţie cu o minciună sfruntată la bază? În acel moment totul se ducea de rîpă. pentru că. impresionate de trecutul tău tumultuos. nu vrei să crezi. închiriată de un 83 ." Unele. de ce te-ai cărat?" unu.

iar consumul ăsta produce uzură. în care se ascundea un diavol pervers a cărui plăcere maximă cred că era să-şi fută viaţa. iar dacă mă îmbrac mai gros. Era supertumultuoasâ existenţa alături de ea. Am surprins-o şi cu faptul că m-am întors de la Paris pentru ea." Partea proastă e că dacă-i spui de la început „ştii. că mi-am pus toate hainele pe mine". nici nu am lăsat-o. de mine. de taică-su. devii dependent. accesului la shop şi cîte şi mai cîte. Nu trebuie să-ţi mai spun că-mi şi plăcea în România. pentru că nu aveam nimic de ascuns. Dar nu regret nimic. din cauza ei. ea chiar îmi plăcea şi în plus. iar în momentul cînd nu mai e a ta intri în 84 . datorită chimiei dintre voi şi obişnuinţei. Într-o relaţie incendiară se consumă mult sentiment. Eram şi foarte sigur pe mine. Am convins-o pe Moni că nu am minţit-o. îl accepţi sau o laşi. cînd m-a înşelat. aveam paşaport franţuzesc real. eu sînt neica nimeni din Bucureşti. cu privilegiile posesorului de valută. n-am un sfanţ în buzunar şi locuiesc la etajul şase fără ascensor într-o cameră de bonă în căre. Fugea de fiecare dată cînd avea chef. ci peste graniţă. şi după ea. mai mult ea pe mine şi nu numai pe mine. crede lumea că mă mut. dar nu cu mine. nu mai stă nimeni de vorbă! cu tine. Avea faţa aia de copil inocent. începea o viaţă nouă la fiecare trei luni. după iluzii. de ea. dacă te părăseşte şi eşti prins adînc în relaţie. deşi la începutul relaţiei cu cea cu care vrei să-ţi petreci restul vieţii. nu concepi ca ea să flirteze cu altul. Veneam de la Paris pe bune. Cînd i se scula. cînd m-a părăsit. iar dacă ăsta-i năravul fetei. Ar fi trebuit să mă prind din prima deoarece şi eu am fost pescuit în timpul altei relaţii. nu casa mea de la ţară. era obişnuită cu fugitul. nu trebuia să mint. dacă scriu o scrisoare. cu care avea actele depuse. de obicei minţind cu zîmbetul pe buze. Moni Cuta mi-a secat primul izvor de lacrimi de iubire. de realitate. nu Ungaria. Nu i-a fost greu să fugă. nu Budapest. Şi tare ne-am chinuit. Într-un tîrziu a ajuns şi ea la Paris. atît am plîns cu ea în braţe de fericire.prieten coios. Mă simţeam bine cu ea. după pulă. eşti dur şi de neclintit. Eu nici nu l-am acceptat. România. după care se întorcea jigărită la mine pentru că ştia că o primesc înapoi necondiţionat. trebuie să o duc la poştă că nu am unde să o pun. pleca cu ce avea pe ea. Fugea după alţii. futîndu-şi prietenii iubitului în funcţie. şi uzura produce stricăciuni ale creierului care te aruncă într-un derizoriu al principiilor încît.

Te ia cu cald. şi eşti sigur că nu vrei să o mai vezi în viaţa ta. O urăşti. abdici de la toate principiile. cu ea. cel din cauza căruia ai dat-o afară din inimă.sevraj asemenea drogatului care nu şi-a primit doza. şi o aduci acasă ca să i-o tragi şi nu o vezi decît pe cealaltă nenorocită în timp ce vrei să o penetrezi. cînd îţi lipsc căldura. mirosul. şi constaţi că tocmai s-a cuplat acum o săptămînâ cu boul ăla. din cînd în cînd umplii cîte o pernă de lacrimi. dar nu ai făcut-o pentru că erai cu ea. ne-am despărţit de mult. pielea. n-are importanţă care. o vei suna şi o vei ruga să s e mai 85 . suni imediat tot felul de gagici pe care le-ai fi agăţat pe la petreceri. sau mare te-ai da.. pentru că asta vei face a doua zi. să lipseşti noaptea fără să fie nevoie să mai minţi. Cînd ai aflat că te înşală. iar dacă o şi vezi cu celălalt.. reglarea conturilor. dar ce?. „Nu mai eşti cu. deşi ştii că e cu Ăla. speri totuşi să nu poată să treacă dintr-un pat în altul chiar aşa rapid şi că măcar şi-a luat o perioadă de singurătate. nu vrei nici măcar să-i pronunţi numele.. Ţi-am spus. că nu-ţi iese tîrîtura aia din cap. de care eşti dependent. chiar şi scandalurile ei. poate chiar ai pocnit-o. nu concepi să trăieşti fără ea. toţi se degradează cînd o vezi prima dată cu ăla. Ăla e Ăla.. îi spui altei care parcă ar fi interesată de tine. pentru că. dar oricum te îmbărbătezi cu „dă-o dracului de curvă. Urmează apoi socoteala. şi nu mai vrei decît să se întoarcă la tine. sau cadourile mai scumpe de care-ţi pare rău şi pe care le-ai mai putea valorifica chiar şi la mîna a doua. ştoarfa dracului. dar mai nasol e că. ţi se face rău fizic. poţi să leşini oricît de tare ai fi. chiar dacă nu vrei să recunoşti încă. speri pe undeva. să curtezi pe cine vrei. ai făcut gesturi care nu te caracterizează. mai eram aşa. eşti sigur. o suni şi-i spui că trebuie să-ţi aducă înapoi inelul." „Nu. dragă. eşti fericit eşti liber să faci ce vrei. şi cîte şi mai cîte. prin străfundul sufleţelului tău zdruncinat de nenorocire că totuşi nu s-a mutat la el. dar nu ai cu ce. nu merită tot ce am făcut pentru ea". şi ţi-a furat ani din viaţă. dorindu-ţi să o calce maşina. în noapte. singur. ca să se decidă cu cine vrea să fie.. pentru că nu merită nimic. De obicei. că nu doream să o fac să sufere.. cu toate că ai dat-o afară cu şuturi în cur şi iai aruncat boarfele pe fereastră. te bucuri chiar că ai scăpat de ea. şi o trimiţi şi pe asta acasă motivînd că ai o întîlnire importantă de care ţ i-ai adus aminte brusc. cuvinte pe care o să le regreţi mai tîrziu. că a fost ziua ei şi nu puteam să-i fac asta". dar ştii sigur că stă acolo.

şi o suni disperat. Te blochează sinceritatea ei. timp să-şi desfacă lucrurile nu a avut. dar să se vadă cu Ăla a găsit. Vei suporta cu stoicism şi reproşurile de genul „cum ai putut să mă loveşti". şi stai şi plîngi ca prostul într-un maldăr de haine. apoi direct pe jos. bla bla. şi oricum de data asta eşti hotărît să le tai cu foarfecele. Şi cînd vine acasă o întrebi unde ai fost şi ea îţi răspunde la futut. speranţa îţi va umple sufletul şi te vei gîndi în fiecare zi la ea. că de fapt e mai bine. numai că acum în curul gol. de la întîlnire cu prietenele. pentru că nu-ţi rezistă pipota să nu verifici. fără voia ta. pentru că tu urma să o plesneşti doar dacă ar fi minţit. pentru că nu poţi să te uiţi la ea cum dansează cu celălalt şi pare fericită. Şi ea se mai vede. dar nu poţi. că-i fată sinceră şi s-a prins că ai urmărit-o după tremurul bărbiei şi al glasului. Şi dacă se va întoarce. promiţîndu-i că nu o vei mai 86 . curva dracului. cum ar fi gelozia oarbă care ţi-a întunecat creierul. şi mîna îţi pleacă fără voia ta peste faţa ei. Iar ea. mă repet. îi mîngîie sînii tăi. nici că Ăla i-o trage în fiecare seară iubitei tale. şi te mai pui o dată în genunchi. spus şi gîndit. Şi dacă se va hotărî să se mai gîndească. cu care pînâ atunci nu avea voie să se întîlnească. pentru că nu concepi că Ăla e mai bun ca tine. Sentimentele sînt contradictorii. nu cumva se mai vede cu Ăla. pentru că abia s-a întors de cîteva zile. cînd într-o seară. Şi iar te bucuri. fără să ştii că o vei mai plesni o dată. bla bla. doar cu ce are pe ea. Ce-o întreb eu şi ce-mi răspunde ea. pentru că miros încă a parfumul ei. cînd vine. ai drepturi asupra lor. vei fi atît de fericit şi te vei purta atît de frumos. îngîni ca-n bancul ăla. Dar nu-i nici pe departe aşa. urmărind-o. nu din alte motive. ca să nu mai vorbim de petale de trandafir. Şi iar o dai afară şi de data asta. cadourile pe care şi le-a dorit dintotdeauna şi pe care pînâ atunci le considerai inutile. că ai reacţionat ca un imbecil şi că-ţi pare groaznic de rău pentru ce ai făcut.gîndească la tot ce a fost între voi. surpriză în calea ei. pentru minciună. că toate sînt ale tale. parcă să-ţi facă ţie în ciudă. seara tîrziu. îi sărută buzele tale. hainele fiind încă în bagaje. dacă. să se şteargă pe tine cu picioarele. corecţie educativă. atunci cînd viermele geloziei tot s-a instalat confortabil în creierul tău. că ai scăpat definitiv de data asta. la început. Nu mai vreau să te văd în viaţa mea. dacă. făcînd gesturi pe care ea ţi le reproşa că nu ie le făceai niciodată în public. căutînd-o şj cerîndu-ţi scuze că o agasezi cu nerăbdarea ta. coapsele tale.

de fapt. după atîţia ani. dar m-aş fi simţit singur. Un caz clinic şi că se va întoarce roata într-o zi. care stătea tot la Paris şi căruia i-am dat adresa să-i ducă nişte ţigări din partea mea. purtîndu-te cum vroia pula ta. acum e pe dos. pentru un puşti care lucra pe la Canal+. Eşti ca un drogat. Îţi mai aduci aminte? Dacă la început tu făceai regulile jocului. Pentru că ea se va întoarce. Şi tu ştii că nu-i numai o relaţie de prietenie. şi că ar vrea măcar să rămînă prieteni. şi care cînd ai dat-o tu afară din casă. S-au dus pe apa sîmbetei toate principiile tale şi te minţi că eşti bărbat în casa ta şi că stai sub pat. A. numai să ştii că se întoarce la tine. cartof prăjit. Eşti în stare să o conduci tu la întîlnirea cu Ăla. s-a purtat foarte frumos cu ea şi o trezea în fiecare dimineaţă cu o floare şi un sărut. ci pentru că nu poţi altfel. Cel mai ciudat e că l-a părăsit ea. s-au întîinit ca să-şi lămurească totuşi nişte lucruri. S-a combinat cu un arhitect. S-au apucat de fumat amîndoi şi s-au făcut scrum după cîţiva ani prin Franţa.urmări niciodată şi că o crezi că. M-an enervat prea tare. ci relaţia lor. l-a lăsat şi pe arhitect. să nu-l mai vadă şi să rămînă aşa nefericit. pe mine încă din prima noapte din Poiană. numai că de data asta a plecat la dentist şi nu s -a 87 . numai să nu o părăseşti. pentru că i se rupe inima de el. şi că-i de acord să faci ce vrei tu. el. chiar cu voia ta. mă întreb cum de mi s-a putut pune ceaţa pe ochi în halul ăla. a plecat într-o dimineaţă după ţigări şi nu s-a mai întors.. ĂLA. luînd totul de la capăt tot în curul gol. sau cu un prieten de-al meu din vremea aia. Sîntem cartofi prăjiţi. lăsînd în urmă un copil. dar tu nu te-ai prins de asta decît cînd ai pierdut-o. ca şi în trecut. În acest moment eşti pierdut definitiv. şi accepţi. Nu mai vreau să-mi aduc aminte de ea şi nici de nehotărîrea ei de a rămîne cu mine. Mă scuzi că i-am băgat şi pe alţii în oala asta. nu pentru că eşti tolerant. şi mai grav. Şi se va vedea şi cu tine. Ăla. să nu uiţi cum îi zice. Aşa că nu-ţi mai povestesc nimic despre Monica sau Moni cum îi zicea soră-sa. că aşa vrei tu. zis Ala. ca în cartea lui Dino Buzzati. iar acum. cînd bombeul lui nu m-a mai lăsat să plec să-mi văd familia. să nu credeţi că s-a potolit. Şi acum. diferenţa însă fiind că înainte o făcea fără ştirea ta. cu vreo zece ani mai mic ca ea. nu ei. şi îţi promiţi că situaţia asta e doar provizorie. Prostii. repet. cînd se va ruga ea de tine să o primeşti înapoi. un cur frumos care ne-a băgat în boală pe toţi. că nu poate nici pe el. şi cu el. şi drogul tău e ea.. Într-un tîrziu m-am plictisit şi am părăsit-o.

o fată superbă care m-a făcut so uit pe Moni.mai întors. Sper că-i fericită. lăsîndu-l pe săracul arhitect şi cu copilul prietenului meu. dar se pare că a fost rîndul meu să-i complic viaţa. Cu Manu n-am stat decît o vară. Ce mă oftică cel mai tare e că după relaţia cu ea. sau mai bine zis din experienţa cu ea. VIII 88 . nu am învăţat nimic. pentru că de la el pecase după ţigări cu aia mică şi la ăsta tînăr nu avea loc cu copil. Am pus sulfamidă pe rană cu Manu.

singur şi derutat. Am transpirat instantaneu şi ritmul inimii sa înteţit. A fost. Mă simt rău. Nici nu ştiu dacă ieşisem la agăţat sau nu. culmea. Stăteam la masă. Încerca să pară indiferentă la toate ieşirile mele în decor cu alte gagici. cît şi separat. ne bucuram împreună. după care regreţi şi te oftici că nu-l mai ai. ştiu doa că la un moment dat am rămas doar cu ea. Am pierdut-o aşa cum pierzi un obiect drag sau important. prima femeie pe care am cerut-o de nevastă. Am pierdut-o din inimă. Poate am să găsesc forţa să-ţi povestesc şi despre Manu. să strîngă din dinţi. cotropitoare. prima relaţie din viaţa mea în care m-am mutat pe bune cu cineva. Eram ca şi căsătoriţi. ne certam ca să avem motiv să ne împăcăm şi aveam o oarecare independenţă în relaţie. Ar început să ne vizităm după acea primă seară în care mi-a invadat intimitatea. nefiresc dat peste cap parcă de nişte bătăi mai puternice. oficial şi pe bune. Şi m-am supărat pe mine. dacă vrei. Ştia că mă văd şi cu alte fete. Acum e rîndul lui Regu. străbate din capătul celălalt al mîinii o voce la . ofticat la culme că mi-am futut viaţa şi nu înţeleg de ce. Cînd m-am prins. fără să ştiu că eram deja băgat pînă 89 . sufeream atît împreună. într-un local de noapte. imaginară sau reală. era puţin prea tîrziu. mergear în concedii împreună. Aşa am cunoscut-o. Era foarte hotarâtă avea o ambiţie cum rar am văzut în viaţa mea.Pe Regu am cunoscut-o după ce am înţeles de ce am pierdut-o pe Manu. Mă umpleam cu ea în fiecare noapte. dar care realitate devenea din ce în ce mai dependentă. Mai răscolesc în cutia cu fotografii. dormeam împreună în pat noapte de noapte. ţanţoşă. Directă. care. Nu ştiu cum le-a zburătăcit pe celelalte.fel de sigură ca mîna. atît pentru greşelile mele. Mi-e greu să definesc dacă e doar din cauza amintirilor care-mi vin în minte. nu simţeam lipsa celorlalte abuziv îndepărtate. Mi-a apărut în faţă o mînă întnsă ferm. venea din frica mea de nu mă agăţa prea tare. Şi. „Sînt Regu Pescu”. de fapt. dar nu face altceva decît să înghită. doar cu gîndul la noapte următoare. sau chiar mi-e rău pe bune. Am ajuns în final împreună. Am pierdut-o din cauza ei. nu m-am hotărît încă dacă să te anunţ că ar în faţă o cutie cu fotografii sau să te las să crezi că în realitate ci nu exista decît în mintea mea. Ştia însă şi că le poate suplini pe toate. cît şi pentru al ei. plecînd nesătul din pat. Curios era că părea că avem o relaţie independentă de promisiuni.

cît şi al ei. antrenat să stea bine de sute de ore de gimnastică. dar fără să fie artificial. Cunoşti sentimentul satisfacţiei? înţelegi împlinirea? Precis.pest cap. Adică nici 90 . persoane sau chiar de noi înşine. Era foarte bine cu ea. Ştiam că e bună. plasate ostentativ în viaţa ei şi aşa destul de tumultuoasă. Viaţa. pe care iubeam să le împletesc în codiţe ştrengăreşti. roşcat în şuviţe aurii vara. uluitor de mişto. Nu trebuie să te învăţ eu că nu există relaţie perfectă. aş că nu am greşit cînd am spus mai tîrziu despre această relaţie ce a fost bine a fost extraordinar de bine. din povestiri reale. Am consumat totul la intensitate. mai mult de atît. Spun realitate paralelă pentru că Regu credea tot ceea ce spunea. Şi eu am crezut aşa. se despletea şi-mi intra în ochi şi în gură în nopţile de amor nesfîrşit. ci doar un slalom. nemaiîntîlnită de mine pînă atunci. fundamental pozitivi. dar uşor machiate. cînd demnă şi arogantă ca o vedetă. terminate în îmbrăţişări adormite. culmea. dedicîndu-se ca o gheişă mediului tău sexual şi înconjurător. iar ce a fost rău a fost îngrozitor de rău. Am descoperit-o într-o situaţie extremă. cel mai important. Era de o frumuseţe crudă. pînă cînd doar soarele sau căldura ne mai trezea. cu un gust nemaiîntîlnit. Ma fascina realitatea paralelă în care trăia. capcane puse de viaţa asta. printre defectele fiecăruia. partea negativă fiind excitată de întîmplări. mai mute vieţi. situaţii. Vreau să spun că i-am descoperit talentul într-o situaţie extremă. cu mîncarea gătită pe masă. Părul permanent ondulat. Cred şi acum acest lucru. cu o energie care ar fi ţinut în viaţă mai multe relaţii. în vacanţele de pe malurile mărilor lumii. pe care o trăim pe planeta asta. Sau cel puţin aşa crezi. Mai erau ze minute pînă la decernarea premiilor şi cea care trebuia să prezinte lipsea nemotivat. ce-i dădeau o ţinută de invidiat. în momentele de criză. ci dacă tu poţi să accepţi şi. Eram sigur că suma calităţilor ei este mai mare decît cea a defectelor. cu un corp perfect. dar nu credeam că e aşa de bună. cu un trecut recondiţionat. indiferent de locul unde ne-o exercităm. atît al tău. inventată de ea. Şi mai cred că aşa sîntem toţi. trăia într-o lume operată estetic. Ştia să fie cînd perfect casnică. Avea plăcere în a-ţi oferi plăcere. dar în acelaşi timp era şi foarte rău. dar şi plină de căcat în acelaşi timp. Într-o relaţie nu contează cîte sau ce defecte are partenerul. atunci cînd am cerut-o de nevastă. să suporţi aceste defecte. aşezat cu mîna. gătită cu dragoste şi. ceea ce va şi deveni mai tfrziu.

Să urc cu Regu de mînă era şi mai penibil. Acum. criza în care eram se accentua. „Pot sigur. Atunci. Mă privea fix. Ambiţie. fără ca persoana pe care o parazitam să ştie ceva.. fii realistă. încît am început: mă bîlbîi eu. Eu nu am făcut decît să umplu ceea natura i-a hărăzit." „Ai altă soluţie?". străjuiţi de cîrlionţii roşcaţi. cînd ma uit la ea. mi-am zis şi am urcat împreună pe scenă.măcar nu-şi anunţase întîrzierea. Nu aveam voie sa ma opun." Ferm. mă întreabă ea. reuşind să fie plăcută. O iubeam cu tristeţe. de la mine se încărca şi mă lăsa gol şi ce nevoie să aibă ea de o carcasă. am replicat.. cu ea şi pentru ea. dar necitite şi care. Trebuia să mă despart de ea înainte. nu erau departe deloc de povestea reală. tot ce mi s-a recomandat şi mie de către cei care au avut ceva de spus în formarea mea. ne facem de rîs amîndoi eu că-mi bag gagica la înaintare. 91 . şi eu la rîndul meu furasem energie din alte parti. rătăciţi pe faţa pistruiată. Orgoliu. Mai rămînea să urc eu pe scenă şi să fac totul. Nu mă întreba ce meserie. Mă uimea uşurinţa cu care prindea totul cînd trudea. Cu aceeaşi uşurinţă inventa şi poveşti inexistente despre ea sau despre mine şi aventurile mele neomologate. Dar nu vreau să crezi că dacă nu ar fi avut structura de rezistenţă a eşafodajului pe care s-a construit mai tirziu ar fi iesit ceva de acolo. Macar ea sinceră şi-mi comunica nevoia ei de glorie şi rasă. „Ce pierzi?". mă bucur. „Nu ai cum. că nici cum te cheamă nu o să mai ştii cînd o să vezi două mii de perechi de ochi". a ştiut ce să facă cu tot ce a primit sau a luat de la mine. mi-a propus: „Prezint eu. Avea talent. tu că habar n-ai să prezinţi. „ What the fuck!". întrebai ochii ei verzi. ştiam că nu va fi a mea. culmea. vâzîndu-mă livid. încercînd să-i transmit tot ce ştiam eu despre meserie. pe blat. m-am relaxat atit de tare. prin ea. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decît ce trebuia să fac eu şi cînd i-am văzut cursivitatea. concentrarea. Am ştiut ce trebuie să facă din acel moment. Regu. Realizez că situaţia era groasă." „Ce să prezinţi tu. Încercam să o fac să citească tot ce mi-a plăcut mie. dă-mi textul şi cinci minute mi-a spus. Am trăit aventura realizării ei. suferind la fiecare bîlbă. dicţia şi nonşalant cu care se exprima. „Pot. meserie în general. Penibil. mă enerva superficialitatea ei care trata subiectele pe care nu avea chef să le aprofundeze şi mă uluia cu cîtă nonşalanţă inventa finaluri de cărţi abia începute. să nu mă prăbuşesc în interior. avea stăpînire de sine şi transmitea fără nici un fel de parazit exact ceea ceşi dorea.

doar-doar vei afla ce am futut sau nu din ce am declarat sau mi s-a pus în cîrcă. dar care lăsa un pic să o ciupească de cur. de performanţă. care se dăruia cu totul. Regu. Deci coapsele desenate cu compasul şi apoi corectate cu ştiinţa sculptorului genetician aşezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave. cu vene atît de proeminente încît ţi-era frică să 92 . Pielea cred că înnebunea. cît si mitocanilor. Toate în formă pura. motiv pentru care te şi bănuiesc că ai cumpărat cartea asta. Regu. ca să-mi fie bine. atît ţiganilor care încercau să o buzunărească în piaţa. masiv vascularizate. a crescut în clasă odată cu vîrsta. Să ţi-o descriu: mi-e greu să-mi găsesc cuvintele. adică rar. din care plecau umerii. Era foarte frumoasă cînd plîngea.Curaj. muncit pe panglică. dar cînd o nimeream. O regret şi mă bucur în acelaşi timp. peste care mijlocul se subţia periculos de tare. împrăştiind pumni sau picioare. de ţi-e frică să nu se frîngă în susţinerea bustului ăla umflat cu sîni perfecţi şi trufaşi. De aici coborau dou mîini puternice. ştiind că asta era plata pentru pîinea proaspătă din dimineaţa următoare. care se lupta cu tot punctul de trecere a frontierei pentru un principiu. tăticu'. Am făcut-o să plîngâ mult. Şi cînd rîd.dar care se şi înfigea cu maşinuţa ei în tancul meu dacă mă suspecta că aş înşelao cu o damă pe care o duceam acasă. de mi se înroşeau urechile de jenă că sînt acolo. nu pentru că nu le-aş avea mi-e frică să nu le folosesc pe aceleaşi pe care le-am folosit şi în descrierea celorlalte fete de pînă acum şi tare nu aş vrea. Cunoşti împăcarea. pielea care îmbrăca perfecţiunea aia de trup. dar noi aici vorbim de gimnastică artistică. semn că se apropie împăcarea. că de oprit era pe cît de riscant. plîngea mult. cu un scop sau altul. şi ei îi plăcea să spună că are corpul aşa de miş to de la măciuci. pînă la sacrificiu. femeia-bărbat. nu de ce-ţi trece ţie prin capul ăla plin de zegras îmbîcsit de sex. nu lăsa ce era al ei. pe atît de imposibil. O găsesc chiar mai frumoasă acum decît atunci cînd am cunoscut-o eu. Cred că toate femeile pe care le iubeşti sînt frumoase cînd plîng. mai bun ca niciodată. travestiţi în domni pe la recepţii simandicoase. cerc sau măciuci. chiar cu riscul de a se face de rîs. dulce şi cu orgasm excepţional. culmea. care. care se vor mări cu timpul. Leoaică dominatoare. ştiu că zîmbeşti. folosite la limita inconştienţei. în peregrinările noastre prin Turcia. puţin. Mai ales după ce au plîns şi le faci să zîmbească. pentru că Regu era specială şi în frumuseţea ei. nu mult.

Regu avea cei mai frumoşi umeri din lume. cu mîna în părul Taniei. nici ea. Regu m-a iertat. Revin la umeri şi vreau să insist. Cred că şi ea m-a iubit pe mine. ce căutam la strîmba tîrîtă pe scări. Tîrziu. sub privirile mele mute. nici căpru sau poate şi verzi. nici frică. doar află că aveam ambele mîini în gips. a stat la căpătîiul meu zi şi noapte cînd am avut primul accident de maşină. plin de pistrui. Atrăgea privirile tuturor. O iubeam aşa răzvrătită cum era. care tocmai observau diferenţa de clasă dintre cele două şi care priviri. pe vremea cînd locuiam împreună. Nu pot să-ţi spun ce a făcut pentru mine. Şi mi-era dragă. posesorul lor. Era imposibil să nu o observi pe stradă. Care făceau şi cel mai frumos spate. după observaţia făcută. o comparam cu Regu. Aşa s-a întîmplat şi cînd am fost surprins într-o noapte. mai mult de trei zile. întotdeauna ţanţoş. Nu am rezistat nici eu. Junior. care deja începuseră să-şi iţească capetele de după uşi. căsătorită cu altcineva. deşi soţul ei era de o gelozie cruntă. îngălbenit pe la capete de soarele verii cu nasul acvilin şi el. Nu-mi părea rău. M-am îmbrăcat şi am plecat. Sînt din nou singur. oară. pentru că acolo. Întotdeauna cînd se dezbrăca vreo fată în faţa mea. a tîrît-o de păr pe scări. lumea 93 . fut toate rapandulele. unul fără altul. Cît de mult am înţeles doar cînd. mă întrebau pe mine. nici ruşine. care a deschis uşa numai de teama vecinilor. aşa bătăuşă. Am răsuflat uşurat a nu ştiu cîta oară. să-şi ia zborul. săracul. cu ochii nici verzi. în Germania. cu părul ei bogat ondulat şi roşcat. deşi o uram că mi-a întrerupt penetraţia. după ce s-a prins unde sînt şi a bătut la uşă pînă am cecdat nervos şi am deschis. pe care Regu. al privirilor. Surprinzător pentru ea. după care mă întrebam ce dracu' vreau de la viaţă. că sub carapace sîngeram tot. aproape că ne-am spus lucruri ireconciliabile. depistat după maşina uitată imbecil în faţa clădirii reclamantei. cînd pe mine acasă mă aşteaptă regina frumuseţii. după cîteva zile. asta la vedere. Am pierdut-o undeva prin Germania şi ruptura a fost cruntă. că doar făcea exact ceea ce o împinsesem să facă. şi căprui. Am plîns mult cînd am pîerdut-o pe Regu. Şi nu orice lume. Şi nu i-a fost nici jenă. De la asta venea şi ţinuta.te laşi strîns în salutul bărbătesc pe care ţi-l propunea de fiecare dată. altcineva îi punea lumea la picioare.

Cunoşti starea? Să aştepţi cel mai important mesaj din viaţa ta şi tu să nu ai hîrtie de fax. dorul de ea se ghicea la fiecare rînd. Îl lăsam să se vadă puţin la fiecare frază. eram şi într-o dispoziţie specială. cît de mult o iubeam şi cît de mult însemna pentru mine. în care-mi povestea ce bine e şi cît de tare se bucură că a scăpat de ţara noastră de căcat. citeam Cărtărescu şi făceam primul meu film ca actor de ocazie. dar se deconecta automat din lipsă de hîrtie. dar eu nu am ascuns dorul atît de bine ca ea. Tot timpul jucam indiferenţa. iar la sfîrşitul scrisorii să se citească peste tot. în începutul scrisorii. planeta visurilor ei. după ce am prins curaj. era prima declaraţie de dragostei pentru Regu. din cauza lipsei de hîrtie. niciodată. care sînt doar în tranzit prin viaţa ei. răspuns în aceeaşi seară. dar fără reguli. să fie deasupra fiecărui cuvînt. A fost ca un fel de antrenament pentru o a doua tentativă de dezertare din destinul ei. ba. atenţie. către final. încercam cu orice preţ să desluşesc dorul pentru mine. nepăsarea. Mi s -au umezit ochii. am crezut că voi primi. constat că doar o pagină şi jumătate zăceau pe jos. era foarte bine ascuns printre rînduri. În prostia mea. aia cu dorul care se revărsa din fiecare milimetru de cerneală zgîriată pe hîrtie. care tocmai plecase din ţară să-şi găsească fericirea altundeva. După ce l-am trimis. Din Germania am primit într-o noapte un fax de cincizeci de pagini. ca mai tîrziu. tocmai pentru că eu nu-i spusesem niciodată. Dacă era. Am citit scrisoarea primită pe fax de sute de ori. ajuns acasă. utopică. mai mult. aşa că îţi dai seama ce disperare m-a cuprins cînd într-o seară. mai ales că telefonul suna neîncetat şi faxul se chinuia să se cupleze. Ştii că era mijlocul nopţii şi că nu aveam de unde să cumpăr acel produs de lux pe vremea aia? Nu ştii însă că scrisoarea mea. o îndemnam sâ-şi facă planurile de viitor fără mine. colonizatoare pionieri. Aveam senzaţia că dacă nu reuşeşte să-mi trimită faxul o să creadă că m-am răzgîndit. chiar şi în punctele şi virgulele pe care uitam să le pun. că nu-mi este dor de ea şi că se va îmbarca în naveta spaţială. nu am mai dormit. jumătatea neterminată şi ea. chiar şi 94 . unde poţi să faci ce vrei. apoi. destin ce o va purta pe culmile gloriei. de pe scara căreia încerca disperată să mă contacteze şi că dacă nu-i răspund urgent o să decoleze spre arte lumi. Am răspuns tot cu multe pagini. armean-gazArian. Am turbat. Eu nu aveam de unde să o sun să o implor să-mi răspundă. să populeze cu neamţul ei.de acolo.

Credeam că ea personal. Mă liniştea doar insistenţa cu care suna telefonul. iar acum el o piesă de colecţie şi ea fericirea. America a determinat-o să ştie ce vrea. avea o viteză de croazieră extraordinară. republicana din Ploieşti. dar echilibrat. Cred. întotdeauna determinate de orgoliul acela monstruos. sărăcuţa. era hotărîtă. nu sînt sigur de nimic.reguli noi. şi merita cînd ştii că merită. Una dintre multele poveşti adevărate din viaţa ei. După cîtva timp l-a cunoscut pe cel care i-a pus turbo şi i-a făcut doi-trei copii. fugită de acasă. intra automat pe fax şi se deconecta din cauza lipsei de hîrtie. semn că totuşi exista dorinţa comunicării cu mine. modificînd prezentul. cînd s-a întors. e drept. culmea. degeaba. Şi. acum ştia că o iubesc şi de aici a început sfîrirtul relaţiei noastre. riscînd chiar să producă implozia acestei minunate învingătoare înnăscute. A realizat cît e de importantă şi a apăsat acceleraţia la podea. eu mă dădusem de gol în schimb. Cred că nu-i pare râu că s-a întors. Nu l-au impresionat face-lift-uril anterioare. nejustificat alterată de puţinele invenţii. Cînd ne-am despărţit. bineînţeles. dar nu de către un armeanneamţ-necunoscut. după ce a mai căutat puţin. l-au mai umblat cîţiva la motor şi înainte. apăsînd de fiecare dată pe butonul SEND. călătorind şi în timp dacă ar fi fost cazul. pentru că aici şi-a găsit fericirea şi împlinirea. mai ales cînd te-a mai trîntit de cîteva ori. cu Regu totul e o supoziţie. Ce nu ştiam eu e că ea se ducea la un fax automat căruia îi punea foile de cu seară şi îl lăsa să încerce pînă cînd prindea o linie liberă cu România. oricît ar fi costat. chiar aşa a şi fost. să schimbe trecutul din inventat în realitate. Asta am aflat mai tîrziu. 95 . în SUA. Dar tipul ăsta care a liniştit-o a dovedit ceva răbdare: e greu să încaleci fiara. Şi nici n-au avut ştiinţa. insista cu mînuţa ei. dar nici unul nu a fost în stare să i-l regleze. Avea forţă să transforme minciuna în adevăr. pe care să le schimbi după bunul tău plac. care o măcina pe dinăuntru. pentru că sub caroseria ei s e ascundea un motor nervos. pentru că după ce am spart în noaptea aia depozitul cu suluri de fax. Acolo. am primit ce-mi doream să primesc. Ea s-ar fi întors oricum. a scos tot ce nu era original de pe ea. i-am răspuns şi. mi-a părut rău. ci de ditamai starul de film de lungmetraj pe ecran lat. i s-a mai pus o dată totul la picioare. inutil mărşăluitoare peste cadavre.

Mai zîmbesc. cînd îmi trec prin minte amintiri. Nu-mi dau seama 96 . stau aşa ca o moluscă. Mă gîndesc. Am o seară nostalgică. Mă întreb acum doar dacă starea mea de peste cîteva ore va fi determinat de ce îmi trece prin cap sau de oboseala adunată în ultimi douăzeci de ani. nemişcat pe canapea. m-am potolit. cum ştii. nonstop. Am o mie de soluţii şi nu apelez la nici una. Ciudat. ca astea pe care le-ai citit. Mă irită ideea că. Stau. că pot merge să beau ceva la orice oră. după ce am colindat pînă m-am săturat toate barurile de noapte. dar rar am mai călcat prin ele. şi-mi ajungea doar faptul că le ştiam deschise. încă nu ştiu că am să o sfîrşesc la Urgenţă. Stau. deşi veneam dintr-o ţară unde totul se închidea la ora 22. Aşa şi acum. Nu ştiu nici ce o să-mi mai aduc aminte din acest moment încolo. Sau gîndesc. deşi sînt liber sâ fac ce vreau. şi pe vremea cînd eram în Franţa. acolo.IX Sînt singur în casă.

ce dracu-ţi veni să te întorci. ridici capul în sus a disperare. şi ai apucat să emiţi ace alo. ajungeam la timp la serviciu şi nu mă dădea şeful afara pentru întîrziere. nu? Ştii cum e. în urma unui impuls de o secundă. Mă refer la situaţia în care efectiv decizia îţi influenţează viaţa. mai ales că ştii că te va ţine la telefon o veşnicie şi nu poţi să-i spui că nu mai poţi să vorbeşti. deşi erai afară din casă. nu pierdeam autobuzul. uitată la prima ieşire din casă. deci. De cîte ori nu te-ai gîndit în momente de răscruce. tocmai încuiasei uşa şi te îndreptai către lift. Dar ai întîrziat şi te-a dat afară. acelaşi care nu te-a dat afară. te-a agăţat într-o discuţie sterilă pe care. şi bine că nu s-a oprit din sunat. şi nu ai mai putut să o cunoşti pe Vasilica. după ce ai luat o decizie importantă că poate dacă nu ai fi făcut ce ai făcut. pentru că nu ai prins autobuzul. după vreo cincisprezece „bineînţeles" şi zece „desigur" la rînd. nici de persoană. Îţi treci între picioare servieta pe care nu ai lăsat-o din mînă. ca să poţi nimeri gaura yalei. dacă nu te-ai fi despărţit după primul an. şi rămîi nemişcat cîteva secunde. care. Cele ma incredibile hotârîri le-am luat. şi cu care. ai început să o regreţi.dac o fac împotriva voinţei mele sau din dorinţa mea. în final. şi să răspunzi la telefonul acela. exact cînd ai pus mîna pe receptor. de altfel te taie pişarea. poate. şi cînd. din prima clipă de cînd te-ai prins cine-i la capătul celălalt al firului. gîndind dacă te mai 97 . alternate de două-trei „fără îndoială". Paradoxal. nu la raţionamente de doi lei cum fi: dacă nu suna telefonul. viaţa ta ar fi fost altfel. dacă ar fi cedat avansurilor tale. şi te îndrepţi către uşa pe care ai lăsat-o deschisă. reuşeşti să închizi fără să fii nepoliticos. deşi ştii că nu are cine să te caute la ora aia. pentru un martor inexistent căruia ai vrea să-i comunici nemulţumirea că întîrzii şi că nu ai chef nici de discuţie. cînd stai la etajul zece în Drumul Taberei. să redeschizi uşa. ieşeam la timp din casă. care urma să se angajeze peste cîteva zile. pe care l-ai ratat din cauza telefonului la care ai răspuns. care putea şi el să te întîrzie. cum se întîmplă de obicei. după ce am gîndit profund situaţia dar. te-ai fi căsătorit. dar te omoară curiozitatea. da. după ce ai prins-o cu şeful tău. aparent. dacă nu ar fi funcţionat ca de obicei. şi cu care ai fi făcut casă bună şi copii frumoşi. în gură cu revista pe care tocmai o recuperasei de pe măsuţa de telefon. cînd ai întîrziat. fatalmente. în realitate. secundă astrală care determină schimbări majore de destin.

. şi data e 11 septembrie. iar locul tău de muncă e World Trade Center. Te-ai văzuit vreodată. Ai înţeles ceva? Mi-ar fi plăcut şi varianta în care te întorci să te pişi. întîrzii oricum. care ar fi putut să-ţi fută viitoarea nevastă. ar fi trebuit să vină şi să se angajeze în instituţia din care ai fost tu dat afară. dacă ar fi apucat totuşi să se angajeze şi ea. cu o revistă în gură. aşa că nici nu mai are importanţă în ce variantă tea dat ăla afară. A. cu servieta într-o mînă. cămaşa.întorci o dată să mergi la toaletă sau te ţii pînă la serviciu. sub braţ. săraca. întîrzii pentru că oricum nu poţi să alergi după autobuz cu genunchii apropiaţi. Raţionamentul de adineauri nu-ţi schimbă destinul decît dacă acţiunea se întîmplă în New York. telefoun între umăr şi ureche. asta în cazul în care acţiunea s-ar fi întîmplat în Bucureşti. Dacă te întorci. Dar să revin. numai a lui. aşa măritată cu tine. care. în varianta americană. o storci puţin. şi din cauza telefonului ăla ai întîrziat şi nu a mai avut cine să te dea afară. aşa că de data asta te pişi pe cămaşa albă de costum. America. şi la propriu. Îţi schimbi cămaşa pişată. zace alături de tine sub dărîmături. pentru că aş fi putut să-ţi povestesc cît de penibili sîntem noi bărbaţii. hai că am amestecat totul mai rău ca viaţa care le malaxează superprofesionist pe toate. sau îţi bagi pula. Am fost şi eu Ăla de vreo cîteva ori. boarfa dracului. şi degeaba te mai opreşti că oricum s-a udat. săraca. în baie. în ambele situaţii. care a ieşit şi ea din prohab. dar a căzut în jet mai tîrziu. că pe cealaltă o 98 . întîrzii. Ala i-am botezat pe toţi cei care fut prietenele sau nevestele altora. pentru că o dată cu turnurile a căzut şi nemernicul ăla de şef. Întrebarea este ce faci. cînd ne grăbim şi vrem să urinăm fără să lăsăm obiectul pe care le avem în mîini. futu-i în cur de instalatori care nu ştiu să monteze un capac pe care să poţi să-l ridici. şi în cazul în care Vasilica. şi la figurat. cînd ai scos-o chinuit cu singura mînă liberă. să nu te pişi tot timpul pe el. cu genunchiul ţinând capacul care nu stă ridicat singur. cheile sub bărbie.. te dă afară de la slujbă şi pierzi întîlnirea cu Vasilica cea scrisă numai ţie şi rămîi singur toată viaţa. nu ar mai fi avut unde să se angajeze şi ar fi rămas fată cinstită toată viaţa. şi cît ne uşurăm le ţinem în cele mai imposibile locuri. şi care colţ de cămaşă a stat uşor ridicat cînd ţi-ai dat drumul. în gură sau chiar sub bărbie. i-ar fi fost scris să cedeze. dacă nu te întorci. şi Vasilica. Dacă nu te-ăi fi întors să răspunzi la telefon. ai fi fost şi tu la timp la întîlnirea cu destinul.

şi nebun pe deasupra. i-am răspuns. atît trecutul. nu cred că ar putea cineva să ţi-l comunice. Dacă stai să te gîndeşti bine. Logic ar fi să te speli pe mîini înainte de a pune mîna pe mîndra pulă. nu vă spălaţi pe mîini după ce vă pişaţi?" „Nu. o prinzi cu Ăla. şi ce o să zică maică-ta că o faci de rîs şi că o să o arate lumea cu degetul pe scara de la bloc dacă divorţezi. o ierţi. Totdeauna m-am întrebat de ce trebuie să te speli pe mîini după ce mergi la toaletă. unde. Intri. şi care. mă întreabă: „Auzi. nu? Dacă eşti curajos. nu ne pişăm pe mîini. pentru că nu poţi să trăieşti fără ea. cît şi viitorul. Facil. Hai să ne gîndim împreună. de exemplu. te muţi la ţară sau pe insula pe care nu sînt maşini. în speranţa c-o s-o mierleşti demn. după ce începusem să mă piş." Dar să revin. Tu îţi faci viitorul (unde am mai auzit eu chestia asta?). prin absurd. ca să nu întîrzii şi prinzi autobuzul vieţii. care frizează. Să presupunem că cineva poate să vadă viitorul şi îţi prezice moartea într-un accident de maşină. ştii porecla. dacă vorbim de spaţiu. sau te ţii departe de şosea. oricît de bine pregătit 99 . aşa că lasă-te purtat de destinul haotic. după care o scoţi. trei zile. ea cade. noi. românii. voi românii. îi faci curte. că trecutul îl ştii. Nu cred în chestii din astea. Pleci cu cămaşa udă. dacă e vorba de viitorul foarte apropiat. te speli pe mîini. suporţi disconfortul. ea este cea care trebuie protejată de microbii de pe mînă. Nu poţi să ştii ce surpriză îţi rezervă viaţa. cum stau eu aşa nemişcat în fotoliu. După care de ce să te mai speli? M-a văzut o dată unii care intrase în budă de la slujbă. ar fi posibil. Sau dacă. sau te lansezi de pe casă cu trei pene înfipte în cur ca Icar. Cum nu cred nici în posibilitatea ghicirii viitorului. că de. cu mîinile curate. uite. te joci cu şerpi veninoşi. aproape de soare. Ce faci? Dacă eşti fricos. şeful nu te mai dă afară. dar nu mai întîrzii. ci şi prezis. pot prezice cu siguranţă că în următoarele cinci secunde voi bea o bere. aşa cum ţi-a fost nu numai scris. putem să ne prezicem viitorul singuri. că nu ai cum să te faci terci pe beton. sau pentru că ai deja doi copii. o iei de nevastă. iar pe viitor nu poţi sta toată viaţa cu ochii ca pe butelie. pentru că oricum ajungi la cîte o răscruce. observînd că ies fără să mă spăl. să-ţi calculezi fiecare mişcare. vine şi Vasilica în două. savurînd secunda prezentă. trebuie să te calce maşina. şi te urinezi. Lasă-l dracului de destin. stai în casă o viaţă. cu subdiviziunea micronului.scuturi. nu te mai speli pe mîini. şi a nanosecundei. dacă vorbim de timp. Da.

ai fi şi oricîte informaţii ai avea, cu toată logica de pe lume, tot o dai în bară şi alegi calea greşită, numai aşa, ca să faci altfel decît ar fi normal, pentru că toată viaţa ai ales calea logică si acum îţi bagi pula, vrei să vezi cum e, cum e să spui „da" cînd mintea comandă „nu", dar pe gură iese „da", de te miri şi ţu; Dacă nu apuci să spui imediat „NU", am vrut să spun ;NU", nu „DA", m-a luat gura pe dinainte, rămîi cu „da" şi omul de lîngă tine, deşi ştia că răspunsul tău va fi „NU", se uită lung la tine, spunîndu-şi în gînd „mă, ce tare e ăsta, eu nu aş fi făcut niciodată aşa ceva”, şi continuă acţiunea, conform aprobării tale verbale, convins fiii că peste cîteva secunde vei ceda şi vei spune „nu, am glumit, să ne întoarcem, am spus da doar aşa ca să văd cum e, mi-a plăcut să plec cu voi, dar nu am cum", însă cel mai grav e că ştii ce gîndeşte el în acele secunde, ştii că el ştie că eşti de căcat şi că ai acceptat propunerea lui doar ca să te dai mare pentru i minute, şi că aşteaptă cu satisfacţie momentul cînd vei reveni asupra deciziei luate pripit, ca să-ţi spună: „Ştiam eu că nu aşa de tare". „Bine, domne, întorc barca, de aia i-am spus da", deşi îmi doream din tot sufletul să pot să fiu slab şi să recunosc că sînt de căcat, nu am făcut altceva decît să mă oftic, să strîng dinţi şi să plec în cea mai extraordinară aventură a vieţii mele, de ca să nu văd satisfacţia instalînduse pe faţa lui. Stai să te lămur Am început să divaghez pe un exemplu general şi am senzaţia am deraiat pe unul particular, de care tu nu ai habar. Eram pe barca unor puşti de bani gata în portul din Colombo, SRY LANKA, fostul CEYLON, invitat să iau micul dejun cu ei, înainte să plece într-o nouă etapă din călătoria pe care o făceau în jurul lumii, cu un velier de 22 de metri. Ce ciudat că acum, la 48 de ani, i-am numit puşti pe cei care la vremea aceea aveau cu trei, patru ani mai mult de mine. De fapt venisem să o mai văd o dată pe Veronik, cu care-mi băgasem limba în gură cu o seară înainte, şi cu care stătusem palavre pe o bancă în marină, pînă spre dimineaţă. Erau doi baieţi şi două fete, plecaţi din Franţa în jurul lumii, de aproape opt luni. Stăteam şi beam cu ei o cafea pe punte lăudîndu-mă cu aptitudinile mele de timonier de regată, povestindu-le că şi eu visez să-mi cumpăr o bărcuţă cu care să fac ocolul Pămîntului, lucru pentru care mi-aş vinde sufletul diavolului. întrebarea lui Jean Pierre a căzut ca trăsnetul: „De ce nu vii cu noi, dacă tot spui ai trei luni libere şi vrei să ajungi în Franţa, başca te şi pricepi la navigaţie, l oc
100

avem, cabina de cart e goală, în două, trei luni sîntem sigur în Franţa, mai avem de traversat Oceanul Indian, de ocolit Africa, şi prin Gibraltar în Mediterana şi gata." îţi dai seama ce propunere? Cred că, de fapt, a făcut-o pentru că era sigur că o voi refuza, mai ales că din discuţiile purtate cu Vero noaptea trecută aflasem că, iniţial, ei au plecat în cuplu, ea cu J.P. şi Bea cu Vincent, dar că pe parcurs ei s -au despărţit, fiecare cu a mă-sii, de aceea ea mi-a permis să o sărut la dans de faţă cu el, care de altfel a şi plecat însoţit de o mulatră superbă cu care se tăvălise în ring toată seara. Vroia să pară generos cu cel pe care îl bănuia că i-o pusese fostei iubite, M-am uitat la el şi am gîndit „nu, mulţumesc, am şi eu avion peste o oră pentru Delhi, şi de acolo legătura pentru Franţa", dar gura mea spurcată a răspuns „da, de ce nu", mai mult ca să-i dispară lui zîmbetul ăla de satisfacţie, de aventurier inegalabil, care-i în stare doar el de asemenea aventuri. Atunci a început şahul sau, mai bine zis, pokerul. „OK", a zis el şi a şi început să se pregătească de plecare. Ceilalţi se uitau muţi la mine şi, din cînd în cînd, întrebători la el. Nu doream să plec cu ei, nu ştiu cine dracu' m-a pus să spun da. Ştiam că voi renunţa cît de curînd, doar mai erau cîteva minute bune pînă la plecarea efectivă, dar mă lăsam purtat de acest joc pentru că-mi plăcea senzaţia de libertate pe care mi-o dădea decizia asta temporară, cum ar fi dacă. Mai grav e că am început pe bune să-mi analizez situaţia, chiar aveam trei luni la dispoziţie, dat fiind că am lucrat departe de ţară aveam dreptul la recuperări, care s-ar fi întins la mai mult de trei fucking luni. Îl mai las puţin şi după aia îi spun că a fost o glumă. M-am răzgîndit, e dreptul meu. Aşa am să-i spun. Mă enerva că se uita, robotind, din cînd în cînd, la mine, ca şi cum ar fi stiut că mă voi răzgîndi. Termina cîte o etapă, cum ar fi alimentarea motorului de tranzit portuar, sau întinderea trotelor, dupa care, işi punea mîinile în şolduri, parcă întrebîndu-mâ: „Ei, te-ai razgindit?" îl mai fierb puţin, îmi ziceam de fiecare dată. Despre reactiile celorlalţi îţi povestesc mai tîrziu, altă dată sau niciodata. Numai despre Vero ţin să-ţi spun că părea fericită şi mîndrâ de mine că su`nt un tip atit de hotărît. A venit momentul cel mai greu. Am terminat cu pregătirile de plecare. Spun am terminat, pentru că la ultimele activităţi l-am ajutat şi eu, mai mult ca să par interesat de plecare şi să-l bag în ceaţă puţin pe J.P. Acum e acum, mi-am zis eu şi cred că şi el. Trebuia să ridicăm
101

ancora şi, înaintea ei, purntea. S-a îndreptat către ea, a apucat-o dintr-o margine, şi s-a uitai mine întrebător: „Te-ai hotărît? Rămîi sau cobori?" Era un bărbat bine J.P., frumos, cu o dantură de excepţie, cu un zîmbet de american, şi bronzat arid cu riduri mari şi prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roşii, probabil la muşcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu de soarele puternic de dimineaţă, uşor aplecat, mişcînd sprîncenele de jos în sus, interogativ. Mă domina. Deşi eu eram în picioare şi el aplecat, vedeam muşchii cum zvîcnesc de fiecare dată cînd încerca să ridce puntea, semn că trebuia să mă hotărăsc. Nu puteam să capitulez acum. Tot jocul meu s-ar fi dus de rîpă. Dar asta era, eram înfrînt de cineva pe care n-o să-l mai văd niciodată în viaţa mea. Mă enerva deja jocul ăsta fără cuvinte. Ştiu şi că a decis plecarea mai repede doar de dragul jocului şi mai ştiu că nu făcuseră toată aprovizionarea, asta de la Vero care îmi povestise de cu seară, cînd încercam să-i bag mai mult decît limba în gură, că ne-am put vedea a doua zi, înainte sau după ce se întorcea de la aprov zionare. Şi cînd am sosit, eu i-am trezit, ca să-mi iau la revedere. Acum plecam cu coada între picioare. Mi-am pus rucsacul în spate şi m-am îndreptat spre pasarela de care se ţinea J.P., fără să uit nici în dreapta, nici în stînga, hotărît să dispar cît mai repede şi cînd am ajuns în dreptul lui, i-am dat lovitura de graţie. M-am aplecat, am pus mîna pe cealaltă parte a punţii, şi am tras-o pe barcă. El nu a avut ce să facă, m-a ajutat. Nu ştiu cum şi cînd mi-a venit impulsul ăsta. A fost surprinzător şi pentru el, şi pentru mine. Acum, problema era la el. El trebuia să se facă de cacao şi să-mi spună: „Ştii, de fapt, nu poţi să mergi cu noi”, bla bla. Dar crezi că el s-a lăsat mai prejos? M-a străpuns cu doi ochi albaştri spălăciţi, a pornit motoraşul de cincisprezece cai şi spre uimirea tuturor, am ieşit din port. La fiecare ponton depăşit, spaima creştea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare şansa care trecea pe lîngă mine, şansa de a rămîne pe uscat. El privea mîndru [n faţă, nici măcar nu mă mai băga în seamă. Ştia că în curînd voi bîzîi să fiu lăsat la mal. Acum cîteva minute eram sigur pe mine, eram sigur că va ceda. Ceilalţi trei se uitau cînd la mine, cînd la el, şuşotind între ei. Dintr-o dată mi-a venit liniştea. Vreau, să văd pînă unde merge, la urma-urmei eu am tot timpul dini lume, de fapt e
102

nu eram căsătorit. pe terasa unui restaurant indian.P. Uşor mi-am intrat în rol şi în foarte puţin timp m-a oferit să le fiu ghid. el o să piardă timp cu întorsul din larg. Ei au fost mai impresionaţi de franceza vorbită de mine. din păcate. care li se părea perfectă într-o ţară în care toată lumea vorbeşte mai mult engleza. şi că nu mai trebuie să mă întorc. cum se face că. cu dată fixă. un hanorac de ploaie o pereche de tenişi şi nişte sandale paradite. nu aveam prieteni şi cu bonusurile pe care le primeam îmi rotunjeam perfect veniturile mele de imigrant. am aflat mai multe decit in seara cînd ne-am întîlnit prima dată. Si mai era si o carte de credit care expira într-o lună. Eram de 103 . pe care ei abia o rupeau. În vremea aceea. dar. că de. Ultima dată cînd m-am mai gandit sa-i spun: „Gata. du-mă la mal". două şorturi. după care mi-au comunicat că am fost promovat şef de destinaţie şi că îmi trimit bani să-mi cumpăr tot ce-mi trebuie. ai cîştigat. a fost cînd orizontul a devenit apă. M-am relaxat dintr-o dată şi l-am întrebat pe J. dacă trecem şi de ultimul ponton pe care mă mai putea abandona. l-am ajutat să-şi comande de mîncare şi. uite că stăteam de mai mult de trei luni. cînd ei patru se uitau fascinati la mine cu cîtă dezinvoltură comand. A. Aveam la mine periuţa de dinţi. Cred ca disperarea şi regretul m-au cuprins cînd s-a lăsat seara. ştiind toate felurile pe de rost. l-am ajutat şi umilit în acelaşi timp cu cunoştinţe mele despre bucătăria indiană. am uitat cele trei T-shirt-uri. Ei ştiau că eram superdisponibil. moşule. eram atît de mîndru. asta cu două zile inainte. De mine s-a ocupat Vero. european fiind. eram ca un doctor care făcea toate gărzile.problema lui. Dar eu nu ştiam asta atunci. asta ştiam cel mai bine. Nu am aflat decît în ultima zi petrecuta pe barca aia ce gîndea de fapt J. Mai aveam nişte bilete de avion emise de agenţia la care lucram. dacă le plăcea. De ce? Pentru că după prima sâptămîna m-au rugat să mai rămîn una. mi-a facut instructajul cu apa potabilă şi generatorul de curent. unde pot sa-mi pun rucsacul. de parcă aş gătit-o eu. comand fără listă şi başca mai şi întreb dacă tika masalla e de pui sau de miel. şi numai pe liniile aeriene partenere. dintre care unul pe mine. le-am povestit cum am aterizat în India din greşeală. De altfel aşa au şi intrat în vorbă cu mine. mi-a arătat cartul. De aia am şi rămas în India. Pîna atunci am sporovăit.P. că am înlocuit un coleg care se îmbolnăvise deşi am venit de la Paris pentru o săptâmînă. după ce gustau. ne-am împrietenit. trei chiloţi.

deşi mă atrăgea Vero. să o sui puţin şi călare pe mistreţ mi-a dispărut cînd am simţit buzele lui Vero pe colţul buzelor mele. de parcă eu urma să dorm cu ea în seara aia. dar niciodată cu el de faţă. că tot plecam din marină către hotelul meu. că barca e a lui şi că plecaseră în jurul lumii cu vreo opt luni în urmă. şi cum acolo i-ar fi fost locul. M-au invitat să mai bem un ceai pe punte. Eram nedumerit şi de atitudinea lui. care se anunţa iubitul lui Vero. iar ei m-au invitat la masă. Gîndul că. dar nu eram încă pregătit pentru una. vreau să spun nici o fustiţă care trecea prin drepul nostru. să-mi răsplătească amabilitatea. apropo. ai încredere în mine. nu J. i-am condus pînă la barcă. totul sau aproape totul. Că sînt din Bretagne.P. doar noi doi. pe mine interesîndu-mă mai mult dacă J. m-am luat cu vorba şi nici n-am apucat să ţi-o descriu. la figurat. Eram destul de destupat la minte mai auzisem eu de chestii din astea cu relaţii moderne. nu rata nici o ocazie. Oricum aflasem cel mai important lucru îri ceea ce mă privea. după care am ieşit cu toţi la discotecă unde am aflat cam tot ce se poate afla într-un poluat de decibeli. Am răpit-o pe frumoasă. Am simţit cînd ne-am luat la revedere. A doua zi la prînz am fost acolo. Vero era singură şi disponibilă pe deasupra. Am tras de timp şi de ceaiul ăla pînă cînd a apărut şi omul meu. asta e tot. care dispăruse cu o oră mai devreme. Din burta bărcii. şi atunci m-am căcat pe mine. După care am luat-o eu cu mine. şi cu ţiganca după el. cînd am văzut o frumuseţe de velier. 104 . fiind supranumit şi „regele zahărului". că tatăl lui J. nu îndrăzneam să atac. pentru că singura chestie care mă intriga era faptul că J. pe unde eu mai fusesem doar cu dteva zile înainte. dacă ştiu puţin hindi. Ţi-am povestit că am fost şi eu Ăla de vreo cîteva ori. doar eram în patria ceaiului.P.P.P. că navigau mai mult costier. aşa că.P.. Nu are rost să-ţi dau detalii. şi ce aş putea să-ţi spun despre piele. M-a întrebat pe mine J. clacă tot o iau pe ţigancă cu mine cu taxiul. Era frumoasă. dar mai mult de a ei care se încolăcea de gîtul meu la dans. după colţ. gata. Mi+a şoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantaţii împreună. ghicesc o gagică mişto şi în palton.aproape trei zile în Colombo. în întuneric. cu toate că J. I-am dus peste tot. era pe barcă cu ţiganca sau nu. e foar bogat.-ul meu dispăruse de mult cu o ţigancă frumoasă. bineînţeles. După discotecă. aşa că eram profesor. După care se aşeza din nou lîngă el.P. Ea nu ştia nici o limbă.

una tîngâ alta. te-ai prins. M-a încurajat golăneşte. pe care nici măcar nu mi-o doream la vremea aceea. Nu am putut să nu-mi exprim admiraţia faţă de bărcuţă toată seara le-am povestit despre aventurile mele de pe Siutghiol. Deşi îmi părea rău. atît pe cea de sus. sau despre buzele râsfrînte.P. „noi ne-am cam plictisit de navigat" etc. cum ţi-am spus. gîndul că am făcut ceva extraordinar m-a făcut să mă simt bine. Parcă atunci a apărut prin propunere de „hai cu noi". dar parcă totuşi nu puteam să o ţin de gît în prezenţa lui. Ne-am plimbat toată noaptea şi am aflat printre săruturi că de cîteva luni bune erau ca şi despărţiţi. exact cînd ne întorceam de pe plantaţii. să plece cu prietena ei şi cu cei doi prinţişori în jurul lumii cu vapor Clasic. Cînd s-a lăsat seara. Am mîncat iar împreună. Eu o ţineam de mînă şi nu ştiu de ce i-am dat drumul vinovat cînd 1-am văzut pe el.. iar pârul. Dar nu acum. nu neapărat datorită victoriei asupra tui J. perspectiva unei călătorii pe mare mă făcea să mă încing. care împungeau nesimţiţi bluziţa aia semitransparentă de mătase sălbatică. ea abia terminase o relaţie şi dorea cu tot dinadinsul să uite. în principiu. într-un tîrziu. bâtrîne. mai mult la beţie. am intrat în panică pe bune.. iar cînd am ajuns 1a dans în disco. Eram eliberat şi mîndru.P. „loc avem". că mă întîlnise pe minie. dormea mai mult în cart. spălăciţi de atîta vînt şi soare. care pentru ei devenise Marea Neagră. mă făcea atît de stingher în faţa lui. Toată seara ne-am ţinut de mînă pe masă ca doi liceeni cu părinţii la restaurant. J.P. căci ne-au găsit în toamna zilei. şi câdea drept pe lîngâ un gît frumos. în 105 . e loc". de hotărîrea luată. Acum sînt încă timorat de prezenţa lui J. despre coapsele arcuite elipsoidal. etc. el. speriat de o călătorie atît de lungă fără păsărică. lung şi demn înfipt în nişte umeri despre care vreau să-ţi vorbesc muft. cu dunguliţe roşietice de coacăze sîngeru. mi-am dat seama că lui.despre sînii potriviţi în perfecţiunea lor obraznică. ci mai mult asupra mea. Chiar foarte bine. că mai erau doi pe care eu nu-i mai bag de mult în seamă şi nu o să o mai fac nici de aici încolo. a luat-o mai mult ca să fie acolo la pachet. avea o atitudine extraordinară şi. am reuşit chiar să+i fur cîteva săruturi atunci cînd el se uita în altă parte. cîndva grîu. La puţin timp după ce am ieşit în larg. N-am vrut să-ţi spun nici că ochii erau verzi. Cred că posesia bărcii. nu mai regreta decizia luată la Brest. şi că abia acum. un fel de „bagă-te. cît şi pe cea de jos. era acum aproape alb.

şi nici în nopţile următoare. i se rupea dacă eu vin sau nu cu ei. parcă pe tot blat. ba la umbră. Simţeam că ceva nu-i în regulă dar nu mă puteam împiedica să nu mă bucur că voi petrece o noapte cu buzele alea sîngerii. mi-e firică săţi povestesc cum a fost în prima seară. cît şi cu el. să-l fac într-un fel să nu-i pară râu că am venit cu ei. pentru că nu vreau să-mi aduc aminte de disperarea care m-a apucat cînd s-a lăsat noaptea. Hotărîrea de a naviga şi noaptea a căzut ca un trăsnet peste noi toţi. Nu am pus geană pe geană şi am avut ocazia 106 . nu eram un cuplu. şi cîte şi mai cîte.R s-a instalat în cart. Parcă mi-e şi frică să-ţi povestesc despre prima seară. m-a ajutat să mă acomodez cît se poate mai bine. care parcă ne cunoşteam de o viaţă. Pur şi simplu. Aşa că J.-ul cel i truditor.P. E cumplit să treci de la o viaţă activă la o viaţă de prizonier. Mi-e frică. fără probleme. Mă mai răcoreşte din cînd în cînd cîte o mîngîiere a lui Vero. Aveam ce să învăţ de la el şi am si făcut-o. atît la mine. cel mai tare din cauza faptului că eşti conştient de ce urmează. Eu încercam să-i arăt că sînt mai bun decît spera el. Vero se arăta. Te apucă disperarea. trecuse prea puţin timp de cînd ne mozoleam.realitate. Gagiul se pricepea pe bune la navigaţie. niciodată nu ştiam dacă J. E clar. te irită şi faptul că ceilalţi sînt deja imuni la genul ăsta de criză şi vegetează. Am navigat vreo şapte ore. Nu mai ştiam cum să mă port cu Vero. ai energie de consumat şi nu ai cum să o iroseşti. În plus.R doarme şau nu. îţi dai seama cte cît timp în care nu poţi să te mişti decît într-un spaţiu restrîns va să vină. M-am oferit să rămîn eu de cart. dar am fost rapid eliminat de lipsa de experienţă şi necunoaşterea pilotului automat.P. Pentru că senzaţia este de puşcărie. trimiţîndu-ne pe mine şi pe Vero în aceeaşi cabină. nu ne cunoşteam aproape deloc. dacă tot luasem hotărîrea asta. Nu puteam să pun mîna pe ea fără ca să nu se declanşeze crisparea. dar. ba la soare. Ştii cum e să nu ai ce şă faci zece ore pe zi? Ţi se pare că-ţi pierzi timpul fără rost. activi fiind doar eu şi J. grijulie atît cu mine. intră sau nu peste noi. nu pentru că nu ar fi vrut ea sau nu aş fi putut eu. cît şi la ea. timp în care ţărmul s-a jucat de-a v-aţi ascunşetea cu noi. ai timp să ţe gîndeşti la tot ce nu te-ai gîndit o viaţă. cauţi să descoperi locul şi înnebuneşti cînd realizezi că în două ore ai parcurs şi reparcurs fiecare cotlon. iar ceilalţi doi îşi vedeau de plaja tor. Nu s-a întîmplat nimic în noaptea aceea. parcă nici ea nu are curaj să mă atingă de faţă cu J.

împletită în cearşafurile albe de damasc subţire şi răcoros. trei cîrlionţi necopţi.80. că-mi place ce-mi aduc aminte. Am hotărît ca. Avea o poziţie ireală. în lumina de veghe a bărcii. ştii tu cine. Atunci coboram de tot din pat şi începeam să o privesc. fără nimic. după care începea din nou alergarea. puţin. Revin. Nu avea nici un fir de păr pe corp. cît să nu poţi să-ţi găseşti un colţişor de odihnă. adică nici măcar acolo. imediat ce se face dimineaţă. pentru că am uitat să-ţi spun că toată lumea făcea plajă fără costum. Mă 107 . persoană importantă. Da. Nicăieri. în soare şi vînt. toată noaptea în diagonală. de pe sîni pe coapse. nu dau nume. Ai văzut cum luceşte ciocolata în reclame. şi fetele. stai aşa. motorină nu alta. de parcă aş fi putut să cer să oprească puţin barca şi să o iau cătinel pe apă. cît să mă facă pe mine gelos. montat undeva în plafon. Era foarte înaltă. unde parcă ar fi trebuit doi. dacă nu puteam găsi contrastul dungii de la sutien sau chiloţi. dar de fiecare dată cînd redeschideam ochii era acolo la datorie. Eram convins că se retrage să se odihnească puţin în beculeţul ăla de veghe. Cum să mă prind dacă pielea lui Vero era albă. jumătate pe jos. neglijent desfăcute. avea peste 1. Cred că lucea şi datorită cremei cu care se dădea cîte o oră în flecare seară. traversa patul ilegal. ocupînd tot patul. parcă era fracturată. nemailăsînd celui de lîngâ ea decît opţiunea jumătate în pat. adica cum dormea Vero şi vreau să-ţi povestesc şi ţie. nu mult. Cîteodată. Trebuie să ai o sursă mică de orientare. dacă cumva te-ai gîndit la topless. să-i spun lui Vero că m-am decis să plec. nu ştiu dacă din naştere sau din cauza lunilor petrecute pe barcă. I Bineînţeles că atunci cînd s-a decis să se deşurubeze din poziţia răsucită în care dormea. Pe barcă nu dormi niciodată cu lumina stinsă. poate şi din lipsă de altă preocupare. aşa de nefiresc îi stăteau mîinile şi picioarele. în funcţie de poziţia ei. se cuibărea puţin şi între picioarele ei. neobosită. (cum prindea ocazia ochilor mei) începea să zburde pe corpul ei fără încetare pînă cînd închideam ochii. din cînd în cînd. aşa lucea şi Vero.să-mi revizuiesc părerea despre mine şi situaţia în care sunt. dar sigur şi din cauza soarelui în care se bălăcea toată ziua. care oricum nu era prea mare. de pe coapse pe umerii ăia superbi şi. Luminiţa aia neadormită. fără nimic şi băieţii. becher. făcînd ture în sus şi în jos. Tenul era cărămiziu.

m-am răzgîndit. Stătea cuibărită la pieptul meu în puloverul ăla prea mare pentru ea. Era foarte curioasă. 108 . ci mai mult la starea mea. resemnat şi indolent la tot ce se întîmpla în jurul meu. în primele zile. Nu mă refer la privit. şi femeia. la Veronik.uitam la ea. şi lucirea. Eram calm. sau după o săptămînă după cîte o pauză lungă. Făceam cele mai multe carturi. patru zile. Ea privea cel mai des cerul si socotea stelele căzătoare. şi deschideam ochii. Ne înţelegeam din simţiri. Nu era nevoie să spună decît „şi. ea mă întreba de România. cel mai probabil al lui J.. mă opream pur şi simplu din povestit şi tăceam cîte o oră sau două. Zîmbesc şi acum. Arta cu chiloţii. nu ea. doar. Atunci a început şi ea să rămînă peste noapte cu mine. de parcă doar de cîteva secunde firul se rupsese. fără să mio ceară în mod expres. dar şi la ea. Pe luminiţă. Nu ne futeam. Ziua mi-era jenă să mă uit după ea. aşa că noaptea nu mă mai săturam să o tocesc cu privirea. Puteam să continuu povestea a doua zi. eu priveam nicăieri.. fără sâ scoatem un cuvînt. tot noaptea la cart. şi privea nicăieri. Nu.P. Ea nu mă întreba nimic. stătea toată ziua în curu' gol pe barcă. Din cînd în cînd.. cînd mi-aduc aminte cît de penibil a început povestea asta. doar o prind odihnindu-se. vorbeam vrute şi nevrute. Şi închideam. De multe ori. îşi punea chiloţi şi tricou pe ea. Sau poate totuşi invers. priveam ore în şir cerul. Am privit-o nopţi întregi. După prima săptămînă am început să mă potolesc. cînd treceam la culcare. începeam cîte o poveste pe care o lungeam cîte trei. din senin. dar seara. la care eu reluam povestea exact de unde o lăsasem. la lumină.. amîndouă strălucitoare.

ştii cum e. De Vero nu mă atinsesem încă. aproape înţeleşi să nu-şi facă greutăţi unii altora şi se pare că la începutul expediţii menajul era a quatre. la urma-urmei. deşi frigeam amîndoi ca lava.X Hotărîrea era luata. rămînînd chiar toţi patru în acelaşi dormitor. Separarea a început cînd prietenul lui J.P. mai tîrziu. în euforia plecării nu mai conta cine cu cine ajungea în pat noaptea. Convingerea că între noi nu s-a întîmpiat nimic nu a avut-o decît după ce i-a confirmat prietenul lui cel mai bun. s-a a îndrăgostit de Bea. asta vine fără să te anunţe.Din cîte mi-a povestit Vero. Ne-a supravegheat din prima secundă. chîar dacă iniţial se stabiliseră cuplurile. Plecaseră cu golanii ăştia doi. Nu eram foarte sigur dacă e cea mai bună soluţie.P. Coborîm amîndoi în Antahanarivo. care în urma acestei călătorri a luat decizia să se însoare cu Bea sau cum naiba o chema pe cealaltă cu care navigam de aproape o lună şi cu care nu mă înţelegeam deloc. Cred câ asta îl şi oftica cel mai tare pe J. dar de data asta trebuia să-i dau o lecţie îngîmfatului ăla de J. chimia dintre ei a fost determinantă şi omul s-a trezit că-i gelos şi că nu-i 109 .P. Bea era tot un fel de rapandulă ca si Vero.

.P. îi creşte cota. Eram în cart. Mai mult eu.P. După care ăla nu a mai apărut la futut. pe motiv ba că-i obosită. La prima absenţă. chiar dacă şerpuiau toţi patru în pat. şi-ar fi dorito cu J. Mai încercase şi înainte să o convingă să revină la el. o lua pe la spate şi-l privea în ochi. ba că-i răcită. cum numai în reviste mai vezi. i-o trăgea mai mult lui Bea doar pentru că se prinsese că ăluilalt îi place de ea şi vrea s-o scoată din circuit. nu mai dorea cu nici un chip să se mai reîncurce cu el. culmea. La un moment dat Bea a început să nu mai participe la partuză. pînă îşi dădea drumul. nici vorbă. Sau poate de sindromul „doar cînd nu mai ai ce ai avut începe să-ţi pară rău". din cauza asta.P. puteam să-l paradesc serios dacă ne urcam pe vreo stîncă.. că le pun viaţa în pericol. spre disperareaa celuilalt.-ul era ca materialul. Stătea numai după curul lui Bea. După care a luat-o pentru a nu ştiu cîta oară pe Vero la şedinţe interminabile. care s-a bucurat şi ea de puţin mai multă atenţie.P. care dacă-ţi mai aduci aminte era un cal de rasă superb. Îţi tot repet că nu am atinso pe toată perioada cît am stat pe barcă. ca să nu uiţi. s-a pris şi. dar ce vrea să-ţi spun e că Bea nu se ridica nici pe departe la nivelul lui Vero. care era şi mai frumos. şi dacă-l întîlnesti vreodată pe nemernicul ăla de J. Toată noaptea povestisem. insista multt asupra ei şi de regulă termina în ea sau pe ea. aici avea dreptate. să nu crezi o iotă din varianta lui. cînd ceva are cerere. aşa ci s-a mulţumit şi cu locul doi. Dar pentru fetele astea. cu Veto spînzurată de gîtul meu. 110 . şi că velierul lui costa o cîrcă de bani. Nu mai ştiu dacă ţi-am spus că J. J. orice şansă e bună. La început s-a luat de mine. J.P. I A răbufnit într-o dimineaţă. Eram morţi de oboseală. Nu ne-am futut şi pace. dar ştii cum e în viaţă. acum că lipsea Bea. i-au pus-o amîndoi lui Vero. dar Vero era fermă.P. dacă tot şi-ar fi dorit o relaţie. nemernicul. gagiul suferind dar de sindromul bărbatului căruia nu-i vine să creadă că „iubita" lui a optat pentru altul. şi mai bogat. pentru că+i plăcea de ea. Şi Bea era bună. care. Ălălalt vroia numai cu Bea. şi uite aşa bunătatea asta de Vero rămînea nefutută doar dintr-o conjunctură nefavorabilă. că sîntem în zona de coastă şi balizarea trebuia urmărită vizual.P. o lua şi el la ciocane. adormit. despre relaţia lor.cădea prea bine cînd J. confirmîndu-i cît de bună e din priviri. evident numai ca să-şi demonstreze că e cel mai tare din parcare. care imediat după ce termina J.

Vero a înţeles totul despre ea şi despre cum să-şi trăiască viaţa pe viitor, aşa că l-a mai refuzat o dată cu fermitate. Atunci cred că a luat foc. „Bine", a spus, convins că eu sînt autorul moral al refuzului ei, „atunci el", adică eu, „coboară la prima". Parcă eram în tramvai. Sincer să fiu, nu mă aşteptam să fie atît de hotărîtă, pentru că ştii ce i-a răspuns: „Dacă pleacă el, plec şi eu." Asta l-a amuţit şi iritat la culme: „Atunci, luaţi-vă boarfele şi dispăreţi amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, „diseară sîntem în Madagascar, n-aveţi decît să coborîţi împreună". Am înlemnit, mai ales că nu ştiam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru mine, să am grijă de mai mult de o persoană, adică eu. A venit imediat la mine şi mi s-a aruncat în braţe. Eram total nepregătit şi parcă nu aveam curajul să o ţin şi eu în braţe. Ea hohotea de plîns atîmatâ de mine, iar eu stăteam inert, cu mîinile pe lîngâ corp, fricos de căcat, nici măcar să o consolez în braţe nu aveam curaj. Mi se părea că nu am nici o obligaţie din moment ce nu o futusem. De căcat. Eram de căcat. Pe o femeie o protejezi la necaz, chiar dacă părerea ta despre ea nu este dintre cele mai bune, mă refer la faptul că nu ai lua-o de nevastă ştiind că s-a întins cu ăia doi toată expediţia, dar cum poţi să fii atît de laş şi să o laşi să sufere tocmai cînd face gestul suprem pentru tine? „Coboară el, cobor şi eu." Mişto. Nu ştiu cîte gagici ar fi făcut chestia asta. Şi uite că ea, pe care am făcut-o rapandulă mai sus, era în stare de aşa ceva. Şi nici nu cred că era îndrăgostită de mine. Era doar o chestiune de principiu, probabil. M-am uitat în preajmă şi cînd am rămas singur pe punte, am mîngîiat-o şi eu pe păr. Penibil. Nu ştiam să fiu tandru, nu ştiam să asum. Am încercat să o conving să renunţe la ideea ei, voi coborî doar eu, să-şi vadă de viaţa ei, să ajungă înapoi acasă şi acolo să ia hotărîri majore. „Nu înţelegi că eu cobor oricum, imbecilule, s-a răstit ea în franceză, „râmîi tu cu el, sau coboară, fă ce vrei tu, n-am nevoie de nici unul dintre voi", şi s-a încuiat în toaleta de la living. Bea a încercat cîteva ore să o convingă să iasă şi de-abia cînd a apărut portul în zare s-a decis. J.P. a sărit imediat să profite de scandalul dintre noi, ia spus că-i pare rău şi că regretă că m-a trimis pe uscat, că a fost un moment de rătăcire, că îşi cere scuze atît mie, cît şi ei. Ea îşi făcea bagajele fără să scoată un cuvînt. J.P. se învîrtea penibil în jurul ei, încercînd să o convingă să renunţe. Eu priveam ca prostul, ştiam că voi coborî, lucru pe care îl
111

aşteptă de aproape o lună jumătate. Problema mea era că nu eram pregătit să înfrunt lumea altfel decît singur. A venit la mine fără fandoseli şi mi-a spus: „Bătrîne, îmi pare rău, nu ştiu ce m-a apucat, te rog, hai să ducem la capăt ce am început. Mai avem puţin, într-o lună jumate' sîntem acasă la Marsilia. În trei zile sîntem în Africa de Sud, după care o tăiem direct fără escală pînă la Abidjan, în două săptămîni sîntem acolo, după care mai oprim la Dakar şi imediat ajungem în Gibraltar. De acolo în trei-patru zile sîntem la Marsilia. Abia acum vine partea mişto, numai «purtătoare», şi te las să mergi cît vrei." „Ştiu, bătrtne, şi mie îmi pare rău, credeam că totul între voi s-a terminat, nu am vrut să mă bag peste tine, şi oricum între noi nu a fost nimic", vroiam să-i răspund, dar nu am mai apucat, şi bine că nu am mai apucat, că mă făceam si mai de căcat decît eram, pentru că a apărut ambarcaţiunea de pază de coastă să ne verifice actele. Am profitat de plecarea lui pe naveta rapidă şi am schimbat atitudinea cu o sută optzeci de grade. Am apucat-o de mînă, deşi a vrut să se eschiveze, am tras-o către mine şi i-am spus: „Ştii ce te aşteaptă? Sau mai bine zis ce ne aşteaptă? Eşti în stare să înfrunţi Africa, în necunoscut? Ştii cine stnt eu? Cît de bine mă cunoşti? Ai încredere în mine? Dar în tine? Ce aştepţi de la mine?" şi cîte şi mai cîte întrebări puse sau gîndite, nici nu-mi mai aduc aminte. Cînd s-a întors J.P. eram amîndoi ca doi mateloţi la provă scrutînd marea fără să scoatem un cuvînt. Ea nu mi-a răspuns la nici una din întrebările puse. Eu bagaj, cum bine ştii, nu prea aveam, aşa că rucsacul meu era gata de drum în mîna mea. Cu fesul ăla marinăresc pe cap şi cu tricoul vărgat era şi mai frumoasă, parcă era un manechin dintr-o prezentare a lui Jean-Paul Gaultier. Vîntul îi spulbera pletele ce-i ieşeau de sub fesul de lînă, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji, împreunîndu-se în bărbie, de unde picurau rar pe podeaua de tec încinsă, pe care soarele puternic nu le lăsa să rămînă mai mult de cîteva secunde. „Deci, coboară cineva?", întreba ofiţerul şalupei de pază de coastă, vâzîndu-ne cu bagajele în mînă. DNA sau NDU s-a auzit, pentru că eu şi Vero am spus DA exact în momentul în care J.P. a răspuns răspicat NU. Ca în bancul ăla cu Bulă la şcoală, cînd profesoara zice: „Bună dimineaţa, copiii", şi din clasă se aude: „Bună dimineaţa mea!" în fiecare zi la fel, pînă cînd Bulă lipseşte de la şcoală. Atunci profa i-a rugat pe copii ca a doua zi cînd îi va saluta să nu mai
112

răspundă nimic. Zis şi făcut. Revine Bulă la şcoală, profesoara salută şi din ultima bancă se aude răspicat: „Dute-n pula mea! "Asta ai fi înţeles dacă erai cumva şi tu pe barcă, ascuns, ca să mă verifici pe mine, dacă am fost întradevăr acolo. Ştiu că mă bănuieşti că am inventat toată povestea asta, dar nu pe barcă ar fi trebuit să te piteşti ca să mă prinzi cu mîţa-n sac, pentru că pe barcă nu s-a întîmplat nimic de necrezut, de-abia de încolo vin poveşti incredibile, aşa că găseşte-ţi loc în rucsac sau în capul meu, dacă vrei să mă verifici şi să traversezi Africa cu mine şi cu Vero în cîrcă. Cînd vă hotărîţi, vă prezentaţi la punctul de frontieră din marină, ne-a comunicat ofiţerul pazei de coastă, vădit plictisit şi el de ultima tentativă a lui J.P. de a o convinge pe Vero să nu mai plece. Pentru că imediat ce a văzut-o cu bagajul în mină, a luat-o deoparte şi a început să-i promită totul, numai să renunţe. Mă uitam la ei şi nu ştiam ce să fac. Să mă bucur dacă râmîne sau mă bucur dacă vine cu mine. La un moment dat, J.P. s-a lăsat în genunchi şi a îmbrăţişat-o ţinîndu-şi capul lipit de mijlocul ei, stătea nemişcată în picioare, înfruntînd vîntul ce nu reuşea să mişte mai mult decît pletele. Aproape că mi se făcuse milă de J.P. Eram sigur că Vero va coborî cu mine şi mă ofticam că nu vrea să rămînă cu ei. Miar fi fost mie mult mai uşor să mă descurc fără ea. La un moment dat, Vero a început să-l mîngîie pe păr. Parcă plîngea şi mai tare. Vîntul a început să-i smulgă şi din lacrimii, a căror traiectorie o urmăream, curios să văd cum se topesc în contact cu tecul fierbinte. Nu am reuşit să prind nici una în flagrant. Atunci am început să sper că totuşi Vero se va râzgîndi şi va rămîne cu ai ei. Cînd s-a prelins şi ea în genunchi şi s-au îmbrăţişat, am avut primul sentiment contradictoriu. Parcă nu-mi mai părea de bine că rămîne pe barcă. Ce dracu' se întîmplă cu mine? Pînă acum mă rugam la Dumnezeu să se hotărască să rămînă, acum, cînd în sfîrşit apar ceva şanse de împăcare, viermele geloziei mă face sămi pară, parcă, rău că o las acolo. Eraa foarte frumoasă, aşa îngenuncheată şi îmbrăţişată. Mă uitam mut la cea cu care petrecusem nenumărate ore în nopţile de cart, pe care o mîngîiasem fără să o admir, o ţinusem în braţe fără să o sărut şi căreia îi povestisem toată viaţa mea din România prerevoluţionară cîteodată cu lux de amănunte. Celălalt cuplu se pregătea de manevră. Eram sub vînt de cîteva minute bune. De acostat era imperios necesar, pentru că eu trebuia
113

Am decis să mă predau şi să plec. a redeschis un ochi şi m-a privit. să se desprindă din îmbrăţişare. cînd a cedat presiunilor lui. Aşa credeam eu că se intampla cu J. Printre şuviţele albicioase i-am desluşit ochii. doar l-a înclinat puţin a părere de rău. Nu cunoscusem viaţa în doi pînă atunci. Bea a început să-l ajute pe celălalt francez. J. să mă car. neştiind că problema mea era mult mai mare ca a lui. dar totuşi nu puteam să o fac aşa. dar m-am speriat de ea sau de faptul că nu voi fi în stare să mă descurc însoţit. Cei doi nu se clinteau. Cînd m-am îndreptat către cei doi îmbrăţişaţi. nu ştiam că e mult mai bine în doi cînd ai probleme decît cînd ţi-e bine. Eram îndrăgostit de Vero. Nu a scos nici un cuvînt. ca si mine Nu-mi venea să cred că mi-o lăsa mie. s-a ridicat aproape brusc. îmbrăţişaţi. cînd ea se hotaraste. Mi-am dat seama că pierdusem o bătălie pe care nu dorisem să o cîştig niciodată de fapt. care mai mai că-mi blocau drumul. trebuia să se acosteze urgent. mă uitam la ei şi nu-mi venea să cred. şi-a şters lacrimile cu dosul palmei şi m-a bătut în trecere pe umăr. parcă Vincent îl chema. bătrîne!" Cei doi martori au amuţit. Se vedea clar că o făcea pentru prima dată. Un cap plin de păr încîlcit de vînt s-a ridicat către mine. e drept. i-a închis pentru o secundă..P. Fusese a mea. Pentru că. fără să-mi iau rămas-bun. chinuindu-se îngrozitor. nu-mi explic de ce. Nu au scos un cuvînt. I-am pus mîna pe umăr. dar nu conta pentru ea cît de greu îi e. pînâ în marină. nu o mai doream nici eu. nu m114 .să cobor cu orice preţ. Imediat după ce au pus puntea. mai ales că eu nu am participat intenţionat la manevre. Eram neclintit. la manevrele de acostare. atunci mă ruga să am grijă de ea.P.P. dar de care-mi părea rău. Ce pula mea vroiam de la viaţă? Doar să nu rămînă cu el? Altfel. încercînd să se scuze din privire. Au rămas aşa. şoptindu-mi: „Ai grijă de ea. Cît de indecis poţi fi in viata asta ca să o implori să rămînă cu tine şi. sa te răsuceşti şi să nu o mai vrei. pentru că mă futea grija de problemele lui. Nu-mi mai aduc aminte dacă am stat vreodată atît de mult nemişcat. a mimat dezamăgirea. au venit amîndoi lîngă mine şi mi-au făcut semne deloc discrete pentru mine şi evident fără să fie văzute de cei doi. În acelaşi moment. Plîngeau şi se mîngîiau de cîteva minute bune. înainte ca Vero şi J. am văzut nemulţumirea pe faţa celor doi martori. Mă îndrăgostisem de ea în ultimele treizeci şi cinci de minute. cît a durat călătoria pînâ în marină.

nimicnic. Vero s-a ridicat şi ea şi cînd am văzut-o că se duce la Bea să-şi ia la revedere. sufocînd-o. A terminat şi s-a îndreptat către mine. cînd. după ce păreau cei rnai împăcaţi oameni din lume. Chiar şi cu Regu am trăit această stare. nemernic. Aici e aici. nepermis.. Ştiu că nici tu nu eşti sigur dacă pe al doilea francez îl chema Basile sau Vincent. parcă într-un dans antic.P. Netrebnic. şi-au luat rămas-bun. Surprizele nu s-au terminat aici. ia.am tîrît ca magarul în ceaţă. naşpa. GATA! Mai tîrziu. 115 . am gustat şi eu din satisfactia ultimului cuvînt. stropit din belşug de lacrimi de ambele părţi. te rog.. nesănatos. adolescent fiind. J. neobrăzat. gata e cînd spun eu gata. nedemn. Exact de asta îl bănuiam pe J. doar ca să fiu eu cel care are ultimul cuvînt. am înţeles că traducerea semnelor ei către mine fusese total eronată. aşa cum a fost în relaţia cu Roşa. şi-a luat mîna din mîna mea şi m-a îmbrăţişat şi pe mine ca pe ceilalţi. dar ea a fost nepremeditată. dispăruse şi nu ştiam dacă e pe mal sau undeva în burta ambarcaţiunii.P. dintr-o dată el s-a ridicat şi ma rugat să am grijă de ea. un pix şi adaugă fără frică în carte. pregătit să coborîm în necunoscut.. pimtre rîndurile scrise de mine. i-a dat papucii ca să fie el cel care are ultimul cuvînt. dar să ştii că nici eu pentru că oricum mi se rupea pula de el. În realitate. Am ridicat şi bagajul ei. Iar de cîteva secunde şi Vincent.P. orice epitet defăimător cu care să caracterizezi ce i-am făcut fetei. După ce a întîrziat o secundă pe obrajii lui Basile s-a agăţat de gîtul lui Bea. Nu ştiu ce-i spunea. Nu am înţeles niciodată de ce ne simţim mai bine dacă avem ultimul cuvînt într-o relaţie. după ce a convins-o să nu mai plece. Aşa că eram singur pe punte cu cele două farfuze ce se legănau îmbrăţişate. dar te rog să înceapă cu N. pentru că în loc să mă lase să o ţin de mînă şi să coborîm cinematografic puntea aia fragilă care ne lega de ţărm. care căzuse lîngă mine. Nu e gata cînd e gata. Martor mut al acestei telenovele. sărutînd-o din cînd în cînd pe frunte. spre surprinderea mea totală. deoarece vorbea foarte repede şi plîngea neîntrerupt. pe care chiar eu am implorat-o să se întoarcă. Miaduc aminte de copilărie. mă învîrteam după ea. aşteptînd să-şi termine turul de luat rămas-bun şi să plecăm odată de pe barca aceea a suspinelor.. am uitat ceva? Dacă-ţi mai vine ceva în minte. şi dă-o şi altora să o citească. ci m-am dus ca prostul la ea sămi iau la revedere. Pentru o secundă am crezut că nemernicul de J..

dar care nu sînt legaţi cu cordonul ombilical. nu numai că ne-ai aratat direcţia. nici măcar Inocent. Vero înfruntă Africa şi pot să-ţi mai dau încă zece titluri de nuvele pe care le-am auzit şoptite la ureche. Camera de să ţi-o descriu altă dată. Eram pe chei.ul care ne spiona pe barcă. 3. din experienţa mea de ghid. unde. am trecut la oferta de criză. avînd în vedere situaţia şi depărtarea de casă? Nu te mai plimb cu noi prin toată mizeria din oraş în căutarea hotelului buzunarelor noastre pentru că drumul a fost lung şi obositor. Vero e dezamăgită de laşitatea mea. ştiam că există hoteluri foarte ieftine. săracul că bugetul nostru nu ne permitea nici măcar o stea. nu rezistat şi ne-a abandonat după cîteva ore. cum ar fi Dan e derutat. măcar în prima noapte. adică: Dan vrea. pentru că destinaţia noastră era aceeaşi. ca eu să rărnîn. acum cred că te interesează mai mult cum a fost prima mea noapte cu Vero. Dan suferă. Vorbea mult şi tot încerca să-mi ia bagajul din mînă. dar ne-a şi acompaniat pînă acolo. dacă nu cumva chiar mai săraci. cîte avea minunăţia aia de Hilton din Antananarivo. fără J. l-am explicat că e absurd: 1. Inocent. singuri-singurei. S-a prins că hotelul ar fi destinaţia noastră.P. să mă ajute. Am reuşit. nu te gîndi la prostii. aşa ca ne-a dirijat discret către cel mai bun din oraş. pentru că lor le place să aline suferinţa. 2. dacă nu există două locuri din prima. Am încercat să-i prezint şi marfa mea. Am hotărît să plecăm în această aventură ca doi autostopişti care au aceeaşi destinaţie. Vero vroia să plece singură. neştiind. dar cînd am văzut că nu cumpără. negrul. Dan poate. pînâ aflăm cu ce plecăm mai departe. a mai îmbrăţişat-o o dată şi i-a strecurat cîteva sute de franci discret în palmă. care şi-a oferit serviciile imediat ce am ieşit din zona de frontieră. în ce parte e centrul. Dan e nepregătit. ca să numai vorbim de patru. să plecăm fiecare de capul lui. mai mult ca sigur în speranţa că eu nu voi observa nimic. Vero nu are nevoie de nimeni. dar să facem acelaşi drum. Dan e singur. încercînd fiecare să-şi găsească singur mijlocul de transport. Cum să explici unui negru sărac că sîntem la fel de săraci ca el. Am 116 . cînd a apărut Bea în fugă. pentru că aşa îl chema pe negru. am întrebat un negru simpatic. mulţumită paşapoartelor frantuzesti. Franţa. Vero e independentă. dar şi cu încărcătura despărţirii brutale de dimineaţă.şoptindu-mi decizia ei. Aici am atins punctul sensibil. Am trecut rapid de autorităţi. din moment ce ea s-a decis să plece. să plătim două camere de hotel în loc de una.

dar cu ajutorul mîinilor. Miaduc iar aminte de Buzzati şi de cazul lui clinic pentru că acum. am coborît la recepţie. care era cu cincizeci de franci mai ieftin şi pe care nu l-am luat tocmai că era cel mai ieftin din oraş. Ventilatorul abia îşi mişca paletele. bronzatul. ştiu că voi ajunge să aflu şi cum e în celălalt hotel. plin de pete. eu primul. nu chinuit ca pînă atunci. dar toate eforturile mele au fost inutile.făcut duş pe rînd. pentru că ea făcea un fel de inventar al obiectelor uitate în graba plecării. care arunca mai mult schimonosit din cauza calcarului depus de ani de zile. autoarea petei mai susmenţionate. din cauza danturii de fildeş. pe sub tricouri. cînd scriu. şi să o pot mîngîia în voie. auyeam bodogănelile ei la adresa duşului. gîndindu-mă la ce ar fi putut fi în hotelul de vizavi. ca în jocurile mimilor. dar tot cu frică să nu fiu observat de ceilalţi. de o singură persoană. Mi-au fugit ochii de cîteva ori. Vero îmbrăţişa cearşaful. Vero era în baie. fncercînd să-mi explice că nu-i stricat. după care m-am întins în patul dublu. care nu mai avea de mult nici o gradaţie la o viteză mare. cu care probabil îşi făcea şi vînt în momentele de zăpuşeală. pe care se băteau milioane de muşte mici africane pentru o repartiţie cit mai aproape de picătura de grăsime. Deschid uşa şi imediat o închid la loc. am | agăţat un maiou în trecere şi. Recunosc. probabil. plasat în mijlocul camerei. adormită. clăpâuge. Căldura depăşea orice nivel de suportabilitate. Atac în franceză. ce fel de hotel e ăsta dacă nu i poţi măcar să te răcoreşti". goală şi. în pat. săi arăt tăciunelui că ventilatorul lui de căcat de-abia se mişcă. dar întotdeauna pe barcă. vorbind piţigăiat şi cu un accent pe care cu greu îl desluşesc. Îl agăţ de o ureche din cele două mari. Mă priveşte cu un zîmbet orbitor. dar probabil numai cînd era singur. Smoală mă împingea din spate să intrăm. iar eu încercam cu disperare să ghicesc poziţia comutatorului ventilatorului.nu merge ventilatorul. cu dorinţa lui de a 117 . desculţ. ca să-mi arate cum funcţionează ventilatorul. dacă poţi numi recepţie masa aia slinoasă. O mai văzusem goală. că aşa trebuie să fie. înghesuiţi în cartul ăla mic. Mi-am tras un şort pe mine. şi îl tîrăsc pînâ în cameră. Enervant. cu un registru tocit pe la colţuri. cu toţi de faţă şi aveam senzaţia că toţi se uitau la mine dacă mă holbez după ea. Un verişor mai buzat al lui Inocent moţăia pe un şezlong la fel de puturos. cu musticar. mon frere. . spun.. pe cînd eu mă gîndeam cum să fac să n-o trezesc si să mă strecor în pat lîngâ ea.

Toate 118 . Cînd a apărut goală în cadrul uşii. care cred că dădea şi din urechi de bucurie. dîndu-şi drumul cu regret dintre buzele mari ale labiilor mici. ajungeau de pe sîni pe pîntece şi pentru compensa plăcerea de a fi trecut pe acolo. Ştii cum luceşte o femeie frumoasă de la propria transpiraţie. corpul ei părea aureolat. cît timp avut la dispoziţie să o privesc ca să observ toate aceste detalii pentru că. „L-am adus pe Scaraoţchi ăsta să repare ventilatorul şi nu vroiam să te trezesc. i-am spus sau doar am gîndit. Ceea ce s-a şi întîmpiat. Aproape că blocam intrarea cu corpul. ca în final să-şi dea drumul pe săniuşul coapselor perfect ondulate.intra cu orice preţ în camera unde se cuibărea viitoarea mea pereche. Uşa s-a deschis brusc. apoi înjurăturile ei. timp în care magraonul mi-a arătat cum se schimbă viteza la ventilator. „Bine. fâcindu-i semne disperate cu degetul la buze. s-a întrebat ea mirată sau poate uimită de faptul că i-am pus mîna la ochi cioranului. Era goală şi transpirată. Nici nu ştiu cînd am timp să observ toate aceste detalii sau. mîngîind sînii ăia superbi. deoarece gîndul meu era numai la buzele lui Vero. cred că dorea cu preţ să adune ceva material vizual pentru laba de diseară. care-şi făcuse din soare un amant permanent. Aşa de cald era. în prima clipă. se spărgeau mai repede de podeaua murdară. de-aia mă certam cu el. iar negocierea noastră din faţa uşii putea oricînd să o trezească pe Vero cea arămie. i-am pus mîna la ochi ţiganului. sclipind ireal din cauza broboanelor de transpiraţie care se transformau în picături şi apoi se uneau cîte patru-cinci ca să o ia la vale pe corp. apoi mijlocul. „A…tu erai". din întunericului din holul obosit şi a luminii care se străduia să din camera mizerabilă de hotel cu orice preţ. că nu cred că a mai văzut păsărică albă niciodată". Nu ştiam sigur dacă apucase să vadă ceva din minunea sculptată din pat şi dacă ăsta este motivul pentru care insista să intre cu orice preţ." S-a ascuns în baie şi am auzit iar întîi duşul. dar justificat şi motivat probabil de insistenţa cu care l-am tîrît de urechi pînă sus. parcă ar fi văzut-o pe mă-sa goală. mai norocoase. fără să-l bag prea tare în seamă. mai bine zis. doardoar o înţelege că trebuie să vorbim mai încet. mai ales după ce această transpiraţie a cîştigat-o în pat? Nu vrei să ştii. carre nu înceta să necheze. sau chiar era imbecil şi nu pricepea că mi se rupea acum de ventilator. Unele. fără urme de sutien sau chiloţi pe corp. singurul pe care-l lăsa să o îmbrăţişeze fără nimic pe ea.

buzele lui Vero. trebuie doar o adiere să-ţi desprindă pelicula de aer cald de pe corp şi parcă te simţi răcorit. parcă". Atunci m-am prins. nu numai pe mine. şi încă un etaj. trebuia să-l las la viteza la care funcţiona el. pe care de 119 . Mă întindeam într-un pat normal pentru prima dată după cîteva săptămtămîni bune. e drept. Aveam senzaţia că totuşi se leagănă camera cu mine. cu spume la gură. eu alerg pe scări să-l găsesc pe ăla de mi-a dat drumul la căldură. la cererea mea. M-am întins în pat. „E mai cald. Mă încingeam din ce în ce mai tare. Mi-era cald. futu-te-n rît de bou. am avut senzaţia că am pierdut-o. Am luat-o în braţe. A fost destul. Şi eu. Eram obosit. pentru că nu comunic cu ea. te-a mîncat în cur să-l chemi pe negru să-ţi mute vitezele şi acum. cald-viteză mică". de fapt cred că frica de atunci s-a transferat în scriitura de acum. m-am ciocnit bot în bot cu ea. care zăceau aruncate pe jos. Am căutat-o peste tot. Priveam tavanul unde ventilatorul parcă stătea să decoleze. Era plecat. rămase nepurtate pe barcă. încît viteza lui nu făcea decît să-l transforme într-un foehn puternic. „caldviteză mică. zice Vero. Nu ne atingeam corpurile. l-a căutat pe african cu privirea. după care ne-am făcut inventarul averii şi planul de bătaie. M-am trezit singur în cameră. şi ea. aşa că m-am întors şi. Avea dreptate coloratul. M-au liniştit bagajele ei. La ieşire. am smuls toată instalaţia din priză. Cînd e foarte cald. după care l-a aruncat. Simt că vrei mai mult. Am adormit fără să-mi dau seama. Eu aveam şaptezeci şi opt de dolari în hîrtii de un dolar. ştiu că parcă îţi ascund ceva şi eu simt asta. pentru că frigeam amîndoi şi transpiram instantaneu în zona de contact. Pentru o secundă. şi ea se topeşte sus şi nu de dorul meu". „cald-viteză mică. că gîfîiam după ce coborîsem şi urcasem în fugă treptele şi ştii că nu te poţi săruta gîffind. am învăţat repetînd pe scări de draci că tare sînt prost. S-a întins lîngă mine. am sărutat-o şi nu m-am oprit decît cîteva secunde să-mi potolesc respiraţia. Era şi mai frumoasă în bluză şi fustă. dar în primul moment am pus totul pe seama gîndurlor mele. A ieşit Vero din baie. Era atît de cald. Astea erau singurele ei haine curate. Am coborît să cumpăr ceva de mîncare. Ne-am mai trezit din cînd în cînd. în loc să mă răcoresc cu ea. cu prosopul în jurul bustului. Am luat micul dejun împreună. care ar fi încins şi un aisberg. N-o mai văzusem niciodată aşa. că stăteam şi la patru. doar ca să ne îndepărtăm unul de celălalt.

La Hilton. Eu nu aveam pe cine să sun în Franţa să mă ajute. care vorbeau toţi acasă. sperînd că măcar una dintre ele să aibă contract cu Nouvelles Frontieres. iar eu urma să găsesc un mijloc de transport către casă. Vero avea doar cele patru sute de franci strecuraţi de Bea înainte de plecare. Nimic.obicei îi foloseam să dau şpăgi hamalilor pe vremea cînd încă eram în India şi ce departe era India asta de mine. Ei bine. Ne-am împărţit treaba: ea urma să aprovizioneze camera cu mîncare. două cearşafuri de cinci sute şi celebra sută de dolari. dar foarte curînd aveam să aflu că expirase. Aşa că singura soluţie era să mai facem rost de bani. ăştia rătăciţi într-un buzunar de la rucsac. Aşa că m-am dus la poştă. să aflu cea mai apropiată destinaţie de Madagascar. spunîndu-i că mă voi ocupa eu de tot. M-am ascuns după un palmier pînă 120 . Ne-am fi scos. via Tanganika. prin Cape Town. ci peste gaşca de francezi. Nici mie nu-mi ajungeau banii de pe cartea de credit. Ciudat e că nu mai umblasem la fermoarul secret din curea de dinainte de plecarea mea din Franţa. ceea ce nu era mult. cum te aşteptai. Air Madagascar zbura cel mai departe în Kenya. pentru momente de maximă criză. bani pe care. nu. căci despre restaurant nici nu putea fi vorba. chiar în cea mai gravă situaţie în care nu ar fi fost decît un zbor pe săptămînă. miau cerut şase mii nouă sute de franci pentru două bilete dusîntos. Trebuia oricum să dau telefon la Nouvelles Frontferes. pentru că aş fi cerut două bilete cu plata la Paris şî în cîteva zile am fi fost acasă. M-am făcut că nu-i văd şi nici pînă în ziua de azi nu ştiu dacă nu cumva au făcut şi ei acelaşi lucru. o mie de franci. Devenisem un cuplu. Mai avearn o carte de credit. mai ales că ea nu ştia că eu ştiu de existenţa lor. O mie patru sute de franci şt o sută şaptezeci şi opt de dolari. nici măcar pînă în Europa. Am refăcut în minte situaţia financiară. pe care mai erau cîteva mii de franci. cu escală la Abidjan şi Tripoli. Am început să-mi fac planuri de soluţionare. unde peste cine crezi că am dat? Nu peste Vero. dacă stai să te gîndeşti că cinci mii cinci sute de franci erau o mie de dolari. Dar nici nu putea fi vorba de suma asta. nu ştiam că nu mai pot să-i folosesc. Am fost profund impresionat că i-a declarat. Am luat la rînd agenţiile de turism din centru. Nu exista nici un zbor direct. îţi repet. A refuzat şi mi-a întins mie banii. ascunsă în curea. Nu-mi venea să cred că vom rămîne acolo. la agenţie. Am rugat-o să-şi păstreze banii pentru nevoile ei femeieşti.

aşa că număram secundele. Nu te uita lung la mine. cu semnătura lui Pinot şi care zburau în Republica Centrafricană. Dar speranţa a venit de la faptul că sugerat şi un Air France la care Nouvelles Frontiferes avea cumpărate nişte bilete care puteau fi accesate prin agenţie. un Dakar. Am mai pierdut cinci minute să-i explic cine sint şi ce vreau. nu alta. credea că sînt un clien şi care-mi propunea zboruri de la Paris la Antananvario. care nici măcar nu mă cunoştea şi care. M-a transferat într-un tîrziu unui coleg. într-un tîrziu m-a întrebat de ce nu iau avionul cu care am ajuns acolo înapoi la Delhi. şi am încercat să sun la birou. Normal că nu l-am găsit. Vero pusese masa. pentru că legătura se obţinea greu. care era la mama dracului. Zambia şi Congo. directorul meu de relaţii internaţionale. Charter. de altfel cel care mă rugase să plec provizoriu în India şi apoi să rămîn sâ-i ajut. dar dacă nu-ţi convine. doar zona Africa de Nord: Marrakech.au dispărut. Nu găseşti un om aşa de important din prima. Turbam. Ceea ce însemna că nu trebuia decît să traversăm Mozambic Zimbabwe. că de-acolo are Delhi— Paris. după care încă cinci minute să caute şi. şanse foarte mici de locuri. pe deasupra. Norocul e că în zona aia nu exista o diferenţă de fus orar foarte mare. pula. aranjase puţin camera aia. scuzaţi de expresie. Problema era pe cine să sun. du-te şi cere-ţi banii 121 . un fleac. aşa că m-am hotăiit pentru Christian Pinot. Dakarul era departe ca Bagdadul de Calafat. Cu toată supărarea mea. care nu te priveşte. poate. Şi m-a mai costat o sută de franci convorbirea. veseli nevoie mare. zilnic. Pentru prima dată de cînd ne cunoşteam. am mîncat şi am făcut dragoste. că nu-ţi spun nimic. Mai era Senegalul. Tunis şi. ba. dar oricum. dar ciufuta dracului m-a pus pe hold şi m-a uitat dracului acolo şi nu puteam nici să închid. îi dăduse ceva viaţă cu nişte flori rupte de prin curtea hotelului. înlocuindu-l pe cel care se îmbolnăvise. mai bine zis centimele care mi se scurgeau din buzunar. m-am relaxat. chiar mai mult. Prieteni nu prea aveam în firmă pentru că eram cam mercenar. că pentru asta ai cumpărat cartea. era ultrabelită situaţia. Am rugat-o pe secretara lui să mă ajute cu destinaţiile. ce mai. E o chestiune privată. cu tot felul de legături ciudate. M-am întors la hotel cu coada între picioare. nefiind vacante. Ce să mai stau explic de ce nu pot să folosesc returul unui bilet pe care nu l-am avut niciodată şi am insistat pentru destinaţii limitrofe Madagascarului. la Bangui.

culmea. Atunci am hotârît să plecăm din Antananarivo cu orice preţ. pentru că nimeni nu a mai îndrăznit să ne ceară biletele la control. cu mijloace de transport dispărute din Europa. pot doar să-ţi spun că am trăit cea mai frumoasă poveste de dragoste de care am avut parte vreodată. A fost cumplit. Nu pot să uit traversarea din Madagascar înspre continent. Am furat. Cumplit de frumos mi se pare acum cînd îţi povestesc. bineînţeles după ce ne-am mutat din hotelul ăla luxos cu ventilator în tavan în cel în care nu am crezut vreodată că vom locui. în Bangui. Din acel moment relaţia noastră s-a transformat în cuplu. Am făcut totul ca să facem rost de bani. am făcut totul ca să supravieţuim în Africa. Trăiam de pe o zi pe alta. o măsuţă cu un lighean şi toaleta. Eram singurii albi din hotel. Să ajungem într-o ţară care măcar să aibă un consulat francez dacă nu o companie aeriană cu legătură directă spre Europa. am minţit. Am petrecut cîteva ore de coşmar pe o mare agitată. cu un balans de peste trei metri. Intrasem ca de obicei să vedem dacă nu putem să găsim ceva de lucru. Nici o stea. pe o terasă într-un local fiţos ne-a acostat un francez. asimilînd condiţia cuplului. am spălat vase. Am traversat jumătate de Africa în condiţii pe care nu vrei să le afli. în el s-au urcat peste trei sute. întîi comandam cîte un ceai. grija principală fiind sâ avem ce mînca agăţaţi de speranţa că a doua zi vom găsi soluţia pentru a merge mai departe. am înşelat. Un pat. nimic nu-i mai bun decît ceaiul pe căldurile alea de 122 . poate tocmai pentru că eram albi.înapoi. Puteam să ne declarăm măcar incompetenţa sau să ne declarăm jefuiţi şi tot trebuiau să ne repatrieze cumva. dar. Nu am loc şi nici timp să-ţi povestesc acum în cartea asta despre odiseea întoarcerii noastre în Franţa. un dulap zidit. tot ca de obicei. de cel puţin zece ori mai mult doar pentru că eram albi şi. Am servit într-o cîrciumă. bineînţeles. deşi avea o capacitate de doar o sută cincizeci de persoane. Nu vreau să-mi mai aduc aminte. ofticat de banii plătiţi pe bilet. Ne iubeam în fiecare seară de parcă ar fi fost ultima seară împreună. în Republica Centrafricana. La un moment dat. scufundat pentru că. negustor-importator de bunuri în Africa. cu un feribot din ăla pe care l-ai văzut pe la ştiri. cu toate avantajele pe care ţi le dau sărăcia şi instinctul de conservare. pe hol. Muie. Ne-a auzit vorbind franţuzeşte pe stradă şi s-a ţinut după noi. degeaba. Patrik. în autobuze care ar fi la loc de cinste în orice muzeu al automobilului din lume.

Mîngîindu-şi mustaţa. coroiat şi parcă prea ascuţit. încă o mie. Au început să rîdă şi cei care tocmai îi burduşeau buzunarele cu bani. dar cel mai tare ne-a cucerit cu filozofia lui despre negri. Nici măcar nu puteau să-i probeze ca lumea. Închiria cîte un maidan pe care descărca două-trei basculante cu pantofi de toate formele. mărimile şi culorile. Patrik s-a ridicat brusc. era mare. pentru că erau ceva relaţii comerciale de cooperare între cele două ţări. cu nişte plete slinoase care îi înconjurau faţa din care răsărea nasul mare. Am fost şi eu cu el într-o zi şi m-am crucit. Vindea pantofi în Africa." Şi a început să rîdă cu poftă. mai ales că eu tocmai i-am găsit stînd de vorbă cînd m-am întors de la toaletă. aşa că îşi permitea să îi vîndă la tîrguri prin satele de negri cu doi dolari bucata. Ne-am împrietenit repede. mărime sau culoare. am aici douăzeci de mii de perechi de gioarse pe care nu am dat mai mult de o mie de dolari şi cu transportul încă o mie. i se vedeau doi dinţi îmbrăcaţi în aur. plus biletul meu de avion şi hotelul o sâptămînă pînă îi vînd pe toţi. Cînd am spus de gît. ba chiar pedofil pe deasupra. Cînd rîdea. Cîte zece perechi deodată. Apoi făcea un ţarc în jurul lor şi se aşeza la ieşire cu un scăunel şi un sac de plastic în care arunca banii. echivalentul a doi dolari pe fiecare pereche. fac trei mii. Patrik stătea mîndru. de damă şi bărbăteşti. pe care şi-o mîngîia aproape tot timpul răsucind-o neîntrerupt Aşa l-a prins şi tipul care a început să gesticuleze violent în faţa lui într-o limbă locală. adică înalt şi bine făcut. cînd a intrat în vorbă cu noi. fără importanţă că sînt de vară sau toamnă. Cumpărau ţiganii ca la balamuc. Avea o faţă lungă cu perciuni neobişnuit de lungi. nici măcar nu număra banii. dar repede mam prins că Patrik al nostru era homo. La început am crezut că vrea să o agaţe pe Vero. am 123 . Atunci mi-a zis: „l-am învăţat cu greu să poarte pantofi. Pantofi de doi lei pe care îi cumpăra la kilogram din Franţa. Ştii cît iau pe maldărul ăsta din care am vîndut aproape jumate' doar astăzi? Aproape patruzeci de miuţe. am aflat mai tîrziu. adică pe scaun ca să-i păzesc sacul cu bani şi să încasez mai departe. A. legaţi cu şireturile unii de alţii la grămadă. Avea un rîs molipsitor. tolănit în scaun. indiferent de marcă.acolo. şi avea şi mustaţă. era foarte simpatic. Aducea cîte un conteiner pe care îl introducea fără taxe vamale în Republica Centrafricană. Venise doar atras de franceza lui Vero. Vezi. L-a luat pe recalcitrant de gît şi m-a rugat pe mine să rămîn la casă în locul lui.

prieteneşte. că unde dracu' să-mi bag banii că eram doar în pantaloni scurţi şi T-shirt. calculînd neîncetat cam cîţi bani sînt în sac. sau prin cur. Patrik se îndepărta din ce în ce mai tare de mine. aici sînt trei mii. în timp ce socoteam care-i bancnota cea mai mare. Era f oarte puţin probabil. mai ales că pe mine mă frigeau banii pe care îi aruncam în sacul de plastic. şi franceză. măcar să am cît mai de ascuns prin buzunare. o să vadă că nu mai pun banii în sac. tot mă îndemna diavolul să pun mîna. dar cel mai grav e că mă vizita remuşcarea foarte des. dar nu mă prindeam care. după ce a cîntărit în mînâ sacul. care să-l zgornească pe diavol din capul meu. în plus. înainte de a-l băga în maşină. şi la figurat? De figurat speram să se ocupe vreun înger. nici măcar nu aveam unde să-i ascund să nu se prindă Patrik că l-am 124 . îmbîcsiţi. Era atît de caraghios cum îşi mişca capul în sus şi în jos. poruncile erau departe. cum să-l fur. cum dracu' să ascunzi ceva. parcă era un cocostîrc bîlbîit. şi mulţi. şi dialect local. Mă frigeau banii. iar de propriu se ocupa lipsa de loc unde să pun mizeriile alea de bani. mai ales cînd ăştia toţi. cumpărătorii. dar şi de negrii care cumpărau pe rupte.vrut să zic după umeri. şi a început să-l plimbe explicîndu-i ceva într-o limbă amestecată. iar eu căutam deja un loc în care să ascund ceva bani. mă gîndeam eu. slinoşi. Am socotit că mi-ar trebui cel puţin o pungă de plastic de un leu de pe vremuri ca să pot depozita contravaloarea a o sută de parai. aşa cocoşat. ei. mă încurajam în gînd. mi-a spus. Îl învîrtea pe fraier în cerc. parcă se vorbiseră între ei şi nu avea nici unul o hîrtie mai mare de contravaloarea unui dolar şi toţi parcă veniseră cu banii pregătiţi. avea o cameră unde mai depozita cîte ceva şi oricum o plătea. Era cu un cap şi ceva mai mare decît negrul nervos şi ca să-i şoptească mai bine cocleala se apleca din cînd în cînd la urechea lui. peate doar ca să se dea mare. gesticulînd larg şi calm şi rîzînd din cînd în cînd. înţelegeam din explicaţiile lui că e vorba de un litigiu. cît valorează ei în dolari şi dacă Patrik ştie exact cît a încasat. pentru că mai dusese un sac în maşină cu cîtva timp înainte. şi care. dar ce pula mea îi priveşte pe. Cum să-i fac una că asta omului ăstuia care ne-a plătit mesele şi ne-a ajutat să stăm la el în hotel pe gratis. foarte mulţi. murdari. pentru că. Tîrziu m-am prins că oricum era cea mai mare hîrtie de pe piaţă. Diavolul se juca cu creierul meu. Banii erau mizerabili. care oricum nu mă salvau din situaţia de căcat în care eram. şi la propriu. Mi-era frică de faptul că.

în timp ce supăratul culegea resturile de pantofi. care oricum se vor bucura că şi-au luat pantofi mai ieftin. O vreme ia păcălit. le vinde la jumătate de preţ celor care au furat jumătăţile. aşa că trebuia să aştept ca francezul să se prindă că e groasă. Acum. Din toată grămada rămăseseră doar pantofi desperecheaţi. Mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca altcineva să profite de banii din sac.uşurat de material. Patrik era. la rîndul lui. Salvarea a venit de la omul potrivit. un escroc care tocmai îl bobina pe unul pe care-l înţepase. Simţeam o mîrîială de nemulţumire. Dacă e băiat deştept. „Stai liniştit. şi nu are decît să se descurce cu ei. o să-i dau drept recompensă toate resturile desperecheate. Şi am asistat la un număr de virtuozitate al lui Patrik. Am aflat la plecare cum. la grămadă. Acum mai erau doar cîţiva nemulţumiţi. dar nu a ţinut. pentru înmormîntâri. Nu-mi plăcea atmosfera. aşa că îngerul a învins. ca un prost. „Te-ai speriat?" a citit el spaima de pe faţa mea. să zicem. Patrik era destul de de departe cu victima lui." „Păi. Ăsta cu care negociez de o oră e un şef de trib care a cumpărat de la mine un lot mai mare de pantofi. iar dacă e genial. carton de. Fii atent ce le fac. ce să facă cu ele?" întreb ca un prost. Eu i-am luat la kilogram. pentru că tot ăştia au fost fraieriţi iniţial. nu pantofii. că în faţa mea nu era nevoie de justificări. pe gratis. dar la prima ploaie s-au făcut zob. pentru cîteva secunde. în locul pantofilor de carton. nu aveam nici o şansă să ajung la maşină. „Nu te-ai prins că toţi ţăranii mi-au furat pantofii?" îmi răspunde. M-am prins că avea dreptate. aşa fac întotdeauna. că păcatele lor sînt de vină. nu m-am prins că erau de carton. pentru că eu nu am apucat să-i spun nimic. ca să mă scot şi eu puţin în faţa ta. „I le dau ăstuia păgubit. şi cu ţăranii. întorşi din sat cu cîte un pantof desperecheat în mînă. singur cu sacul în care estimam între o mie şi două. să se descurce cu ele. fură pantofi din grămadă şi după aia vin aici şi aşteaptă să se termine vînzarea ca să adune perechile pe care la început. Ştii cum arată găina care scormoneşte în băligar? Aşa arătau şi ăştia care căutau cîte un pantof desperecheat în maldărul din ţarc. m-a înţepat şi pe mine altul. cum să reziste la ploaie! Acum vrea banii înapoi. eu. le aruncam. şi cu pantofii. care au fost şi ai mei. sau rupţi de la căutările coloraţilor. aşa că ăsta de i-a cumpărat i-a vîndut mai departe în sat. Pe 125 . le dă pe gratis. pînă să mă prind că nu am unde să-i ascund." Patrik a început să strîngă ţarcul. că vor să-l linşeze ţăranii.

am mai făcut-o. Cînd l-am întîlni prima dată pe Patrik. ţiam povestit. în aceste 126 . dar o fut numai eu. sîntem. Ce contează că eu am voie să fut în altă parte şi dacă află ea trebuie să mă ierte. îţi aduci aminte. numai că eu eram în Africa lui Bokassa fără un sfanţ în buzunar. acum nu-mi mai rămîne decît să-i învăţ să poarte ciorapi şi mă mai scot o dată". Cînd am rămas singur cu ea. Paradoxal. Nu ştiu de unde dracu' au apărut. de preferinţă virgină? Să o începem noi. Vero se sacrifica. pentru că eu sînt bărbat şi am voie să greşesc. Vero mi-a spus: „Dacă eşti sigur că mă place. dar tot curvă. am fost o curvă. chilipir. eram convins că se uită după curul ei." Am făcut repede o socoteală rapidă în minte şi mi-a ieşit că la cursul de schimb oficial din România. am făcut-o cînd situaţia nu era aşa de gravă. O fată dintr-o bucată. dă parcă erau acolo toţi cumpărătorii de adineauri. care a fost numai a ta. cînd sîntem în căcatul în care sîntem. tu nu ai voie să ierţi faptul că pe ea.supărat îl ajuta deja tot satul. nu alta. e o curvă. o Veronik drăgăstoasă şi tandră cum nu mai întîlnise pînă atunci. cum adică cum adică. ce mare lucru să o fac acum. „Da' tu de unde eşti? Că parcă ai un accent ciudat". Am înlemnit cînd am auzit-o. Dar dacă cumva ea greşeşte.” „Şi nu aveţi pantofi ieftini acolo? Am putea face avere împreună. Vero gîndea pentru amîndoi. să mă fut pe bani. care ştia să-şi recunoască condiţia pe care de altfel dorea să şi-o schimbe. De ce trebuie viitoarea nevastă să fie curată ca lacrima. punct. gata. „Am făcut ceva bani cu pantofii. Vero mă iubeşte cu adevărat. Ea trebuie să mă ierte. „Să mă fut cu el. ce contează că-i frigidă." Atenţie. numai eu. „Cum adică?" zic. eu mă duc cu el. dar la negru. fără explicaţii. a izbucnit Patrik în rîs. îmi povestea pe drumul de întoarcere la hotel. m-a întrebat într-o seară. pe nevastă-mea nu a futut-o nimeni. Avem orgoliul ăsta. şi mai facem rost de ceva bani”. tu nu poţi să ierţi. cei mai ieftini pantofi costă ceva bani. Cîte curve am mai cunoscut eu după şi pe care le-am tratat ca pe nişte doamne şi care nu au avut niciodată curajul să recunoască Stau şi mă întreb de ce sîntem atît de dependenţi de trecutul femeii pe care o iubim. Curvă de lux. dar şi cu cea mai dulce povară în spate. „Din România. a pîngărit-o altul. Ce contează că nu ne înţelegem în pat. Nasol este că eu putut niciodată să trec peste faptul că a fost CURVĂ. Şi toţi scoteau de sub bubu-urilee gigantice pantofi desperecheaţi pe-care încercau să-i potrivească cu resturile din grămadă.

care s-a liniştit cînd a văzut că pe amîndoi 127 . suflet bun să aibă. „O dată nu se pune. „N-o mai vezi pînă nu te duci la muncă cu curul". eu şi Vero. cînd încerca să fugă de mine care încercam să-i arăt eu futai de poponar. că îţi fuţi viaţa minţind şi fugind de acasă. „Categoric. nu. dar odată prinsă. Cînd în sfîrşit am încolţit-o.cazuri. ştie de cu seara că ai de gînd să o fuţi a doua zi dimineaţă. după luna de miere şi primul copil. ai văzut că am vrut să mă sacrific. îţi place plăcerea oferită pervers. nici prea frumoasă. smulgea şi dispărea în celălalt colţ al camerei. sînt înconjurate în permanenţă şi nu pleacă niciodată singure acasă? Oare nevasta trebuie să fie mai urîţică ca să nu te înşele? Ca în bancul ăla: „Ce preferi? Să mănînci un căcat singur sau o savarină cu prietenii?" Oare fac şi eu parte din categoria asta? „Alo. Asta cu sufletul îmi place cel mai tare. indiferent ce a făcut ea înainte de tine? Sau să o cauţi la nesfîrşit pe aia cuminte. Atunci cum dracu' se întîmplă că alea mai urîţele şi plinuţe. şi cu un suflet bun. chiţăind la fiecare tentativă de a o îmbrăţişa." Nu ştiu unde am fi ajuns dacă nu ne-ar fi lămurit Patrik cu opţiunea lui pentru băieţi. mă auzi?" mă trezeşte Vero la realitate. sau dacă cumva se întîmplă în cursul săptămînii. Nu contează cum arată. mă violează. ai futut-o doar din obligaţie în weekend." „Nu vrei să scăpăm mai repede de aici?" mă întreabă. Era Patrik. care îmi spunea: „Eu am vrut să o fac pentru binele nostru. Recunoşti? Ai curajul să recunoşti? Oare cum trebuie trăită viaţa asta? Oare cum e mai bine? Să stai cu o femeie care-ţi place pe bune. cu ţîţe şi cur trăsnet. la mişto. pentru că-ţi pui ceasul să sune cu cincisprezece minute mai devreme decît te scoli tu de obicei. îţi plac tare mult curvele. a început să urle. Pe tine care. rîdea cu toată dantura afară. cu acte la care soţia ta nici măcar nu are voie să se gîndeascâ. ea. pînă am auzit bătăi în uşă. nici prea urîtă. Să te ferească însă Dumnezeu să te îndrăgosteşti de o prostituată. dar cu suflet de căcat. nenorocind-o pe aia care oricum şi-a nenorocit viaţa cunoscîndu-te doar pe tine în pat. ajutor. bineînţeles. Cît am putut să ne distrăm în seara aceea. virgină. nu se poate. dar cu suflet bun rămîn întotdeauna ultimele agăţate la toate petrecerile. Care-i problema dacă o furi şi tu o dată?" îmi zicea ascunzîndu-se după baloturile din cameră. am replicat ferm. Nu sînt de acord să te fuţi pe bani. şi alea bune. săraca. gheişă oferitoare de plăcere precum curtezanele de pe vremuri. înainte de a|fla că-i poponar.

că mi-e nu-mi plac boşorogii". După care a buşit-o iar rîsul. avem puţină treabă. Am mai stat cîteva secunde. tu mi-ai sugerat". Singurul lucru pe care l-a uitat a fost că şi ea era în curul gol aşa că imediat ce a ieşit din cameră m-am repezit la uşă şi am încuiat-o. nu a înţeles nimic. „Dan. un sufocant. Ne opream din futut. nemaiştiind cum să se justifice. linişte. Nu poţi să crezi ce am văzut. Dan te place şi ne-am gîndit că putem să facem şi noi rost de ceva bani. a mai spus Vero văd că sînteţi pregătiţi. potoleşte-te. şi din cînd în cînd se mişca ceva în cameră. a mai spus Vero şi mucii ne-au zburat la amîndoi instantaneu. „Staţi aşa. Mai 128 . Dormeam iepureşte. „La fix". Am auzit la un moment dat nişte zgomote suspecte în cameră. dă-mi drumu'. amîndoi în chiloţi".ne-a pufnit rîsul. după care. dar nimic. Îi dispăruse şi rîsul. Din cînd în cînd. Bineînţeles că s-a speriat şi că era să şi cadă de acolo cînd am aprins lumina. mai ales că nu puteam să ne oprim din rîs. M-a făcut pe mine care aveam pînă în 28 de ani. „Eu vă las. M-am liniştit pentru moment. Mai ales cînd am văzut că salvatorul grăbit să împiedice violul era doar în chiloţi. Îţi poţi imagina o supergagică cu nişte craci superbi pînă în gît încercînd să se pişe de pe un scaun într-o chiuvetă veche cu smalţul sărit? Era comică şi excitantă în acelaşi timp. Era pe vremea cînd locuiam în camera cu baia pe hol. A început să bată în disperare. Am mai rîs într-o noapte cu Vero pînă la sughiţ. a replicat. am îngînat. ne mai pufnea rîsul. să-i mai aud puţin disperarea. parcă susura un izvor." „Te rog să ne ierţi. nimeni pe hol. Săracul. Atunci cred că am inventat expresia „nu pot să te fut de rîs". Vero se chinuia să urineze în chiuveta din cameră. brusc i-a spus adevărul. Am deschis uşa. băieţi. Dementa de Vero. cum dormi de obicei cînd e foarte cald şi nu ai nici măcar un ventilator. Nu puteam să ne abţinem. trece lume pe coridor. Zgomotele însă continuau din ce în ce mai suspecte. Vero se refugiase în camera lui Patrik. Cocoţată pe scaun. ceea ce era imposibil acolo. care i-a smuls şi lui Patrik un zîmbet. Fată deşteaptă. şi a ieşit din cameră. degeaba am încercat să-i explic că nu de el rîdem. Atunci m-am ridicat în capul oaselor şi am aprins lumina. Primul gest a fost să pun mîna pe briceagul pe care-l purtam de cînd băteam Africa. Parcă ploua. Am recuperat-o şi am făcut dragoste. Normal că m-a pufnit rîsul. Cred că şi-a dat seama că-i doar în chiloţi cînd a auzit cheia în broască. Atunci am observat că Vero lipseşte din pat.

n-o fi a noastră cea mai tare?” În jumătate de oră mi-a aflat totul despre ea. să mă aflu în treabă. cu griji imense. nu se poate să nu te ajute." Cum să-i explic eu lui Patrik că ţara mea nu-i ca ţara lui? Dacă mă duc la ambasadă să le cer 129 . România are ambasadă la Bangui. După masă mi-a dat ultima mutare în plic. Pe bani. stinge lumina. Dimineaţa. şi ce pot să fac eu?" „Să te duci la nevastă-sa românca şi să-i ceri nişte bani împrut. ca muta la pulă? Du-te la ambasadă şi te rezolvă ai tăi. să-i plătească lui Vero un bilet de avion pînă la Paris. că o cheamă Gabi. şi cînd i-am spus că-i prea puţin. mi-a spus că a aflat că Ceauşescu e foarte bun prieten cu Bokassa şi ca una din nevestele lui e româncă. Ce te uiţi aşa. Ne-am tras-o în picioare lîngă pat. Urla la mine: „Stinge în pula mea lumina că te omor!" în partea cealaltă a camerei. tu nu te pişi tot în chiuvetă noaptea? Lasă că te-am auzit eu. Mi s-a propus să lucrez la barul de noapte ca ospătăriţă. că am stins lumina şi într-o secundă am fost lîngă ea. am zis. Rîdea şi ea şi urla la mine în timp ce urina: „Te rog." Era atît de sexi şi excitantă. în schimb eu să rămîn în locul lui în Africa şi să-i vînd pantofii în timp ce el colinda Franţa să găsească marfă ieftină." Eram disperat că nu pot eu să cîştig banii ăia. dar fericiţi. glumea. eu stăteam în cur în pat cu cuţitul în mînă. „Bun. aşa că nu prea l-am băgat în seamă. „Ştiai că aveţi ambasadă aici? Da. Aşa. Salvarea a venit tot de la Patrik. „Plecăm împreună sau rămînem împreună. că a fost dansatoare în România şi că a văzut-o ăsta într-o vizită şi că cică i-a făcut-o cadou Ceauşescu. oricum era incredibilă. „Ţi-am zis eu că te place". nu ţăran român ca tine. dar se vedea că nu-i rîsul ei. Dar că acum era plecată la Paris la cumpărături şi că era bine situată în topul nevestelor.ales că nici nu se putea opri şi nici măcar nu se putea acoperi. Ce te holbezi aşa la mine? Ce. Ne iubeam şi rîdeam. „Că doar n-o fi numărul unu la neveste. Eram uimit de toată informaţia. Patrik mi-a propus să rămîn să-l ajut cu vînzarea de pantofi. îţi dai seama ce bine o săi pară să audă româneşte aici în pustietatea asta?" Era nebun gagiul. fără respiraţie de la rîs. te rog. şeful de local mi-a spus că pot să fac strip-tease pe o mie pe lună plus ce mai iese. Mia propus. Săraci. „Cîte neveste are Bokassa ăsta?" întreb. după ce a aflat toată povestea noastră. Vero s-a opus. pentru trei sute pe lună. Eram fericiţi. deoarece cu ambele mîini se ţinea de spătarul scaunului. dar eu sînt franţuzoaică. bine crescută.

împletită cu bucuria plecării. Nu avea nici 12 ani. l-am spus să fie serios. şi nu-mi cerea mie decît să-l conving pe ataşatul comercial al ambasadei să transporte şi el ceva pantofi printre turbinele din avion. măcinat de teama întîlnirii cu ambasada. Propunerea lui friza absurdul. „Nu-i treaba ta. vorbeşte şi eu vă plătesc biletele de avion. şi nici aşa nu cred că o să le fie prea comod. Vero mi-a spus că nu-i nevoie să merg la ambasadă dacă nu vreau şi că o să ne descurcăm noi cumva. iau banii cu împrumut de la el şi o să-i înapoiez cînd va veni el în Franţa. Am petrecut o noapte cumplită. deşi era ora 2 noaptea. Apucasem să-i spun că nu am costum sau măcar pantaloni lungi cînd mi-a căzut cerul în cap. fac ăia atac de cord in corpore. Mă uitam cînd în lungul holului. Am hotărît să plecăm oricum din hotelul ăla în care totul era plătit de el. Cînd am început să-mi fac bagajul. Poate dacă mă duc şi le cer să mă întorc de tot în ţară. Compromisul l-am găsit împreună. pe lîngă picioarele lui de cocostîrc a ţîşnit un puşti colorat. Eu mă duc la ambasadă şi. indiferent de ce rezultat obţin. Pentru că era hotărît să cumpere pantofi din România după ce i-am spus eu că cu o mie de dolari schimbaţi la negru cumperi zece mii de perechi. aşa că am adormit îmbrăţişaţi pînă la ziuă. i-am povestit ce am văzut. S-a prins că nu mi-a picat bine ce am văzut. şi tot cu ajutorul lui Patrik. A doua zi dimineaţă am trecut pe vîrfuri prin faţa camerei lui şi 130 . Am visat numai prostii. Şi în plus nu va cumpăra niciodată aşa de ieftin. îl ţinea cu forţa acolo? Imposibil. cînd la el şi nu-mi venea să cred. Nu-mi ieşea din cap faptul că puştiul a tulit-o cînd mi-a deschis mie uşa. Băteam ca nebunul în uşa lui Patrik. a doua zi a venit rezolvarea situaţiei noastre. A început să-mi tremure bărbia. E opţiunea lui la urma-urmei. pentru că am amuţit. mi-am dat seama că nu pot să mă duc în pantaloni scurţi la întîlnirea de mîine. Cînd m-a văzut prăbuşit. Bagajul era făcut. dar cel mai tare pentru că nu credeam că pot rezolva ceva şi atunci nu se justificau banii." M-am opus şi pentru că nu aveam curaj sa mă duc la ambasadă. Oricum. Omul care ne ajuta era pedofil.ajutor după ce eu am plecat în Franţa. M-am întors în cameră cu viteza melcului. Cînd mi-a deschis uşa. A rămas mută şi ea. Că nu poate să facă afaceri în România cu bani schimbaţi la negru. Nu se potrivea cu capacitatea mea de înţelegere. Se interesase şi aflase că românii construiau un baraj în ţară şi că aveau nişte chartere lunare cu tot felul de utilaje. Du-te.

sper să ajur cu bine acasă. Vă roagă să primiţii sta din partea lui. Dar dacă lucrează aici. înseamnă că se ducea de bună voie sau pe bani. Mă uit la Vero. Transmite salutări Nadiei Comăneci şi lui ilie Năstase. înseamnă că nu a fost sechestrat. Prin faţa mea trece puştiul de aseară. Avea faţa acoperită de pătrăţele. de care. OK. continua recepţionerul. „Avem instrucţiuni precise din partea domnului Patrik". nu pentru mine. parcă mă făcea să am mai puţine remuşcări că părăsesc Africa pe banii unui pedofil.jos la recepţie am avut surpriza-surprizelor. lucrează aici. şi am văzut pe TF1 un reportaj despre pedofilia din Indonezia sau Filipine. Dacă l-a sechestrat în cameră şi l-am eliberat eu.Nu plecaţi. „îi luăm şi îi trimitem din Franţa înapoi". M-am întors către Vero. Plicul. în hotel? M-am prins. Am îngheţat gîndindu-mâ că poate ne pune să plătim camera. o scuză să plecăm dracului de aici fără remuşcări. m-am despărţit în nişte condiţii pe care abia aştept să 131 ." Mut din nou. ăsta sînt. o să afli acum. Nu mai înţelegeam nimic." Asta scria pe bilet. L-am recunoscut după şortul cu elefanţi şi freza inconfundabilă. nu-mi vine să cred. număr. mă uit la plic şi reiau: Vero. Poate era anonim pentru ceilalţi. vă rog". „Domnul Patrik a plecat cu noaptea in cap în provincie să cumpere pietre ca de obicei. E rezident în Republica Centrafricana. Îl desfac. Nu pot să iau bani de la un pedofil." „Asta e. L-am mai văzut o dată la televizor pe Patrik. mai număr o dată. am auzit exact cînd ieşeam pe uşă.. dar l-am recunoscut după voce şi după alură. evadarea noastră din Africa. Ne-am aşezat amîndoi pe rucsacuri privind la plicul cu bani. Eram în Franţa. Aveţi un plic aici. mă uit la Vero la fel de mută ca mine. Şi în două secunde o să mai fiu o dată mut. după mulţi ani. îmi pare rău. ce mai căuta aici. mă uit la omul care mi-l dădea. Asta doream şi eu. iar pe mine la spălat vase. negru. care l-am recunoscut după mersul de cocostîrc şi mişcările alea penibile din cap cînd încerca să convingă un filipinez pitic să-i vîndă ceva carne de copil ca să vadă tot francezul cum se procedează acolo." „Domnul Patrik nu locuieşte în Franţa. Locuitsşte aici de aproape zece ani. şi mi-l întinde. a sugerat ea. Mi-am adus aminte brusc de Vero. consumator care acceptase să facă declaraţii şi să însoţească echipa TV cu condiţia anonimatului. Mut de data asta de uimire. rămîn mut. Eram sigur de dezastru. „Mersi. însă vreau şi eu adresa lui Patrik din Franţa. plic. o şi vedeam pe Vero facand strip-tease. Burtos.

Eram preocupat de slujba mea. Aveam avion într-o săptămînă. ea fiind răcită. „Turiştii pentru cursa de Constanţa sînt invitaţi la avion. Paşaportul pe care îl aveam în buzunar şi acum. Întîlnirile din pat erau din ce în ce mai rare. cînd vine peste noi o colegă a ei să o roage să-i facă un transfer la Atena cu un grup de francezi. Încă din aeroport am avut şocul întoarcerii la civilizaţie. Nu mă mai atrăgea deloc. Dar oricum ai aflat că n-a mai durat mult. M-am oferit să o ajut eu. Nici ea nu suporta oraşul prea bine. Am făcut îmbarcarea turiştilor imediat după ce am ajuns la aeroport. mi-am dat seama că totul s-a terminat între noi. putea să doarmă pînă dupâ-amiază. mă obosea aici. După două. trei săptămîni. Mă plimbam leneş către ieşire. Mi-am amintit de plecarea mea 132 . litoralul meu iubit. m-a apucat un dor de locurile în care am trăit şi în care nu am avut voie să mă întorc. Eu aveam însă o mare problemă. Mai aveam cîteva săptămîni libere după care trebuia să plec din nou în lume. I-am promis că o să-mi aranjez şi eu să vin în Grecia şi am insistat ca ea să plece înainte ca să nu piardă ocazia de a se angaja. pînă la întoarcerea mea de la aeroport. Dar asta era situaţia juniorilor în toate agenţiile de turism. Nam înţeles din reportaj dacă Patrik era personaj pozitiv sau negativ. Într-o dimineaţă. sau de ducă. dar doar la munte dacă îţi aduci bine aminte.. Înjura de mama focului că trebuie să lucreze tot timpul cînd cineva e bolnav sau nu are chef de muncă. Vero a mea era moartă de somn. motivînd ba oboseala. Vero lucra în fiecare zi şi seara ieşeam prin discoteci.ţi le povestesc. Am convins-o. Puteam să aleg între India şi Mexic. O iubeam în Africa. Am hotărît să mă decid după ce o văd pe Vero. Între timp primisem paşaportul francez şi mai văzusem România. ţărişoara mea. Cînd s-a întors.. Mă suna în fiecare seară. Apoi oraşul care mi se părea de nesuportat. După două zile. Mamaia. Constanţa. ba arsurile de la plajă. nu ne culcasem nici măcar de o oră. Aşa că am plecat în Grecia să-mi verific dorul. mi s-a făcut dor de ea. Era fericită." România. Nu-mi venea să-mi cred urechilor. i-am făcut rost de o slujbă în turism şi am reuşit să o trimit în Grecia la Cap Sunion. cînd am auzit anunţul care m-a ţintuit locului. A dispărut o dată cu oraşul şi farmecul relaţiei noastre din Africa. Trebuia să-mi umplu timpul pînă la plecare. Am ajuns la Paris cu banii lui şi asta a contat atunci. Vero a plecat la Brest la ai ei pentru o săptămînă în care nu mi-a lipsit deloc.

insist eu. Nu le venea să creadă că cineva le vorbeşte în limba lor. A doua oară în decurs de cîteva luni mă mînca în cur să fac lucruri împotriva logicii. a fost fraza care mi-a dat speranţe. Am ajuns la ghişeul de îmbarcare şi am cerut un bilet pentru Constanţa. încercaţi la birouri. Ideea mi-a încolţit în minte la al doilea anunţ. S-au blocat. avionul fiind al unui grup de turişti veniţi din România. mă îndrept către locul de îmbarcare." Cînd a plecat şi cu banii de pe tejghea. m-au blocat din prima. să-i spun în faţă că totul între noi s-a sfîrşit şi măcar să-i urez succes în viaţă. Curios să văd care sînt românii care îşi permiteau călătorii la Atena pe vremea lui nea Nicu. ce companie. mi-a răspuns amabil în engleză reprezentantul TAROM. Nu am avut curaj.." „Şi este vreun reprezentant al TAROM-ului prin preajmă?" agasez în continuare. toţi bănuţii ăştia sînt ai tăi. am dat-o pe româneşte. „Aveţi avion direct mîine." „Trebuie să ajung urgent la Bucureşti în seara aceasta." Mi-a făcut bine această reîntîlnire cu amabilitatea angajatului român. „Aşteptaţi aici. am ştiut sigur că voi pleca. însoţiţi de un ghid rotund ca un pepene care gîfîia ca o locomotivă din cauza căldurii din Atena. românească. „Nu se poate. Doream cu orice preţ să scap de ea. Mam băgat şi eu în seamă întrebîndu-i dacă nu pot să călătoresc pînă la Constanţa cu ei. Dar îmi place să ies din scenă la fel de spectaculos şi de nonconformist. Ce caut eu în România fără bagaj." „Trebuie să vorbesc şi cu pilotul". „Măcar cine afretează avionul. la ora 13. Vorbea cu un pilot în limba română. „Dar avionul ăsta zboară la Constanţa. haide. română.. domnule". domnule. Mi s-a răspuns că nu se pot vinde bilete pentru charter. greaca?" „TAROM. domnule. am început să am dubii dacă e bine ceea ce fac. Nu-mi vine să cred ce fac. fără prea 133 . să-mi iau bagajele. nu e voie". ştiu că poţi dacă mai ai un loc liber. Vorbeau numai despre cum să cumpere mai multe ţigări. Acolo numai nordici.cu barca după curul lui Vero. nu dai socoteală nimănui pentru numărul de persoane. suedezi parcă. „Nu ştiu. Şi ca de obicei cînd bătălia a fost cîştigată. cum am şi intrat în această poveste cu Vero. ci doar un charter. pentru că nu e o cursă regulată. Deci nu pot să ies din scenă glorios cu o fugă improvizată în ultimul moment. aşa că la birouri am scos paşaportul francez şi două sute de parai cerînd să ajung de urgenţă la Bucureşti. Dumneata dai bording-pass-urile. Aş fi putut foarte bine să mă întorc. domne. să-mi iau la revedere de la ea.

adică eu. Să dăm noi. tocmai cînd mă umflam mai tare în pene în ochii tăi." „Şi cît trebuie să-i dăm pilotului?" întreb şmecher. nu să dai sau să dau. asta era ce am vrut eu să creadă ea.” „Ar mai fi ceva. mi-a venit să-i zic. noroc că şoferului de autocar i-am spus că s-ar putea să mai rămîn în Atena şi că o să mă întorc pe seară cu un taxi. nu rezist eu să-l amendez. „Potoleşte-te"." Dădea din cap de parcă cerusem banii înapoi. l-am luat tare." Nu ştiu ce legătură avea faptul că eu nu am bagaj cu mîncarea din avion. Îmi pare rău. aşa că am auzit eu un anunţ în aeroport. „O sută". Mai puteam să-i spun la întoarcere că m-am răzgîndit. cît costă biletul pînă la Bucureşti?" întreb. nu pot să zbor o oră jumate' fără să mănînc. dar am spus-o şi eu că nu ştiam ce să răspund. pula. cum să fie charterul mai scump decît curzsa regulată. Constanţa e mai aproape decît Bucureştiul". nu să-i dau. zice „Pai. „să-ţi păstrezi tu singur toţi banii şi să-i mai dau eu o sută comandantului. Tare. Am cunoscut-o cu o intrare glorioasă. dacă ai spus că trebuie să-i dăm. omul ăsta amabil îţi dă motive să terăzgîndeşti. mă gîndeam. mi-am mai zis. mai trebuie să dăm ceva şi comandantului”. să dăm. aud în spatele meu. Puteam. dispărînd ca măgarul în ceaţă. plecînd în România. mă despart la fel de imprevizibil." „Ce te gîndeai". Dar asta însemna să dau ochii cu Vero la întoarcere şi adio ieşire simetrică. să dispar. „Deci cincizeci tu şi cincizeci tu. dar acesta e charter. nu-i mîncare. nu vrei să pleci. Mă gîndeam că pot să mai renunţ la idee. „Aaa. „Aaa. başca vorbeşti cu unul care lucrează în turism şi făcea trei zboruri pe zi în India. fără să-i spun nimic fetei ăleia. „Da." „Nu-i nici problemă. nu ştiu. zic. de exemplu. că nu am cu ce să ajung de la Constanţa la Bucureşti. plăteşti şi laşi circul deoparte. „Pai. zice. unul după altul. dar nu doream să-i las cele două sute cadou doar pentru că s-a dus să-l întrebe pe comandant dacă vrea şi el să facă un ciubuc sau nu... „nu o să aveţi mîncare pe durata zborului. „Două sute". şi să mă coste drumul mult decît cursa regulată de mîine?" „Dar eu trebuie să-i şi ghidului că e Secu' şi mă toarnă pe la 134 . asta o ştiu şi copiii. sau ai mei. auzi. răspunde escrocul devenit infractor doar la insistenţele mele.mulţi bani. Uite. înţeleg. mi-am zis. am plecat cu barca pe mare la primul impuls." Tăticu'. zic. Fii bărbat! Decidete. aşa că renunţ. ce ocazie bună am ratat dacă chiar aş fi vrut să nu mai plec. atunci daţi-mi banii înapoi. că oricum nu am nici un bagaj. „Vrei să pleci. nu? „Ar mai fi o problemă".

rănind-o cel mai tare chiar cu această atitudine." Ce nu ştii tu e că după ce mi-a dat bording-passul. dar să ştii că avea dreptate gagiu: cine dracu' primea paşaport să plece în Grecia dacă nu Secu’ profesionist? Era clar că butoiul cu care vorbisem era cadru de nădejde. de aia am preferat să dispar fără cuvinte". şi mă întorc acum.Bucureşti că fac ciubucuri. fără să regret nici o secundă că sînt cu ea şi nu cu alta. Nici nu ştii ce sentiment ciudat ai cînd faci lucruri din astea la primul impuls. în care totul era monoton. care reprezintă barca de care-ţi vorbeam. O aventură. poate şi pentru că nu ştii ce te aşteaptă. ce sentiment de libertate totală îţi dă faptul că poţi şi ai curajul să faci tot ce-ţi trece prin minte. Mă obsedează simetria. ultima dată fără bagaj. cu dispariţii neanunţate. că rezolvam treaba direct. Ajuns la poartă. că aranjai totul cu mine. tot fără bagaj. la care spui NU cu toată fiinţa. sufocant şi înnebunitor. nu putea fi cineva în post în străinătate fără să fi fost al lor. fugind de data asta de singura femeie cu care am trăit pur şi simplu. de ce nu ai venit direct la mine. Ardeiul umplut ştia şi el de mine. m-am prins că el încheiase toate formalităţile. dar cîteodată iese DA la Sfat. fără curaj. „OK. un „da" de care îţi pare rău imediat după ce l-ai spus. după ce i-am dat suta comandantului. totdeauna justificate de „nu am vrut să o rănesc. traversînd în fugă cîmpuri mocirloase într-un maraton nocturn ca să prind avionul. O aventură care de obicei se termină brusc. poate pentru mine Africa a fost metafora căsniciei. constat aşa întins în avion. fără să mai plăteşti şi securistului ăla de pilot." Pînă şi el s-ar putea să aibă 135 . fără să mai afle securistul ăla de la Atena. mă aştepta ca pe un turist confirmat de mult. plătesc eu pilotul şi pe mama lui numai să încheiem odată circul ăsta." Şi el avea dreptate. domne. „Bine. pe care o împărţi cu o singură persoană şi în care de obicei intri fără voia ta. La sosire pe Kogălniceanu. pe cînd mă învîrteam după un taxi. Al băieţilor cu ochi albaştri. m-am regăsit pe lista de îmbarcare. Am plecat din România. şi treci dintr-o dată de la libertatea burlacului la constrîngerea mariajului. traversînd Africa. fără nici un plan de viitor. care nu s-a abţinut să nu mă certe. Am decolat. zic. fără să o înşel niciodată. pus înainte de a se întoarce la negociere cu mine. a venit la mine şi umflatul de ghid sămi reproşeze: „De ce nu mi-ai spus. Am dormit neîntors pînă la Constanţa. că ai paşaport franţuzesc. cu bine şi cu rău. domnule.” La asta nu m-am aşteptat.

Am schimbat nişte bani la el. Nu ştiu dacă şi piloţii de pe cursele externe nu dădeau cu subsemnatul. Speram doar ca băieţii să nu fi desfiinţat şcoala de sporturi nautice de pe malul lacului din Mamaia. Nu ştiam nimic. că nu eram prea convins că escrocul de la Atena i-a dat ceva. să-l bucur puţin. la ghid. S-a bucurat. XI 136 .dreptate. pentru că mi-a propus să mă ducă el în oraş în Constanţa sau chiar în Mamaia dacă vreau şi dacă ştiu la ce hotel stau.

oricît de obosit ai fi. sau chiar a mea. ci de nenumărate ori. Fără speranţă. chiar dacă sînt înconjurat de tot felul de prezenţe trecătoare. Pînă acum am fost convins că eu am părăsit-o. pentru că. mă surprind acum chircit. că ea mă aştepta nopţi întregi să mă întorc de la vreo iubită. Nu-mi vine să cred că mi-am adus aminte de toate astea. dar şi să mai aflu ce se mai întîmplă prin România. Atît de tare am vrut să fie aşa cum am povestit eu. nu primeam nimic. nici nu mai ştiu de cîte ori am minţit. cel care mă mîndream cu faptul că nu-mi pare rău de nimic din ceea ce am făcut în viaţa asta.Mi-a sărit somnul. Eu. şi eu cît mai important. Şi tot aşteptam. să nu-ţi mai vină să dormi. lăudăros şi îngîmfat fiind. Astăzi. Te încrîncenezi să faci orice altceva în loc să te culci şi e normal ca. că ea s-a rugat de mine să nu o abandonez. a lumii. de care nici măcar nu mai sînt sigur. şi nu am făcut-o o singură dată. atunci cînd mi-am povestit aventurile. îmi doream şi să învăţ cît mai repede limba. Multă vreme am deschis televizorul dimineaţa. să pară cît mai picantă. pentru că tare vreau să aflu dacă eu m-am despărţit de Moni sau ea m-a părăsit pe mine. cu mîna pe inimă. în fiecare noapte alta. o dată pe an. rătăcit în propria mea memorie. dacă tragi de tine. sau unul inventat de mine. Se apropie de mitomanie? Am să consult un psiholog. după cîtva timp. ca să mă dau mare în faţa ta. de fiecare dată îmbogăţind povestea. Mă interesau toate ştirile. Sînt atît de singur. ca să aflu ce se mai întîmplă în lume. Din seara asta nu mai sînt sigur. Şi nesiguranţa mea este accentuată de siguranţa cu care inima mea accelerează ritmul de fiecare dată cînd mi-aduc aminte de cîte un episod incredibil din viaţa mea. încît încep să regret tot ce am făcut pînă acum. Eu tot aşteptam. De multe ori m-am întrebat de ce se spune aşa. Aşteptam de pomană deoarece. în afară de reportaje făcute pe blat. că ea dormea pe preşul din faţa uşii mele. încît acum nici eu nu mai sînt sigur de varianta reală. că spun adevărul. dar cu 137 . în ziua asta de căcat în care îmi vine să-mi bag picioarele în tot. paradoxal. în realitate. Somnul nu sare. nici măcar nu mai sînt sigur dacâ este vorba de unul real. încît de multe ori am început şi eu să cred. pe vremea cind proaspăt imigrant la Paris. Şi.

în sfîrşit. cam asta ar fi singura ştire care ar alinia toate canalele de media din lume. Mă răsfăţ cu gîndul ăsta. Dar nu ştiri de doi lei cum că un pădurar şi un oier din Alabama i-au văzut pe cei trei omuleţi verzi cu trompeţică în loc de nas. Dacă s-a întîmplat întîlnirea de gradul trei. Totul ar părea derizoriu. nu se poate să lipsească ei de acolo. tocmai acum cînd făceam o analiză pertinentă a vieţii mele de cacat şi a singurătăţii de excepţie. Dacă stau să mă gîndesc bine. aşa că pot să apăs pe on şi oriunde s-ar deschide televizorul tot aia aş vedea: imaginea navei extraterestre înconjurate de armata americană. şi alegeri furate. Omenirea s-a întîlnit cu civilizaţia extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. ochi şi urechi cînd lau răpit pe Mulder şi i-au implantat microcipul în picior. mi-a venit în minte ideea asta cu dimineaţa în care o să dau drumul la televizor şi toată lumea o să fie sclava aceleiaşi ştiri. şi trei. şi este în direct şi pe TVR. şi pe CNN. să butonez pe telecomandă şi să apară aceeaşi imagine pe toate posturile din lume. planeta a fost vizitată de fiinţe extraterestre. încît nu pot să nu mă gîndesc că poate chiar în acest moment întîlnirea s-a petrecut. ce mai. Şi eu stau ca prostul cu ochii pe pereţi aducîndu-mi aminte de toate întîmplările cu femei din viaţa mea. Să se termine cu tot ce era ştire de prima pagină. şi cataclisme.perseverenţă. al tuturor. şi găini violate. cum că întîlnirea de gradul trei pe care o aşteptam de cînd am aflat că Pămîntul e rotund s-a întîmplat. şi pe Rai Uno. MĂ EXCITĂ ŞTIREA CU ÎNTÎLNIREA DE GRADUL TREI aşa de tare. doar aflu cine a fost de vină de nu m-am aşezat şi eu la casa mea pînă la ora aia. Ce ciudat. şi doi. în loc să dau drumul la televizor şi să fiu martor la marea întîlnire a planetei cu viitorul nostru. Aşa cum aştept şi acum în fiecare dimineaţă cînd dau drumul la ştiri să aflu că. şi războaie. judecîndu-mă şi judecîndu-le doar. mă refer la prima ştire reală de peste noapte. Să aflu şi eu cum am fost noi supravegheaţi sute de mii de ani şi cum s-au întors ei să ne certe pentru tot ce-am făcut cu planeta şi nouă înşine. Mai bine aş fi avut şapte mariaje nereuşite decît nici unul. şl viaţa mea neîmplinită şi chiar şi cele şapte magnifice din viaţa mea cu care din nu ştiu ce motive nu am reuşit să mă însor. şi chiar şi pe Al Jazeera. acum cînd sînt mai derutat ca oricînd. ştirea a acaparat toate canalele TV din lume. sau mai bine zis nu cred că ar îndrăzni extraterestrii să aterizeze în 138 .

Poate şi ele m-au şters pe mine. îi spune: „Ce nesimţit eşti. Şi a şi început să-mi placă căutarea.altă parte decît în America. nu incertitudinea mea. fără să se sinchisească. Cum dracu' reuşesc să împletesc derizoriul cu seriosul din viaţa mea? Mi-e rău. deşi ei sînt fericiţi doar aşa. care s-a lăsat păcălită de un boşorog de 30-40 de ani şi care i-a tras-o fără prezervativ şi e însărcinată. ăia care cred că sînt fericiţi. sau de problemele fetei mele celei mici. eu sînt din alea să mă treci în carnet?" „Nu te trec. Ca mitomanii. Am căutat-o pe EA. ce dracu'. Sînt ca ăla care. deci armata americană. te şterg. o întîlnesc pe cea care merită de fapt să fie nevasta mea. să aterizeze la Tirana sau la Caracal. care îşi inventează fericirea şi încep să creadă în ea. Atît am căutat-o. că în experimentul pe care l-au făcut cu noi s-au făcut multe greşeli în evoluţie. că invenţia familiei a fost doar o manevră intenţionat greşită a Bisericii ca să 139 . că poate totuşi ne-am întâlnit cu extraterestri. ziceam. îi răspunde tipul. Şi viaţa m-a şters de pe lista fericiţilor adevăraţi. mi-e rău de prost ce-am fost. îmi vine să urlu. cu armele pregătite să ne apere pe toţi. că a fost o mare greşeală că omenirea s-a cuplat în grupuri de cîte doi. ca să aflu de ce sînt singur. fugea repede la carneţelul lui şi începea să noteze ceva. Începe să-mi pară rău că nu am dat drumul la televizor. după ce i-o trăgea vreunei gagici." Pînă acum numai am şters. Dolănescu. puţin respect. în loc să bat cîmpii printre farfurii zburătoare. cum ar fi motorul cu ardere internă. Bat cîmpii. pînă m-am obişnuit mai mult să caut decît să evaluez. Spun adevăraţi. Tipa. mai mult ca să-i enerveze pe ceilalţi cu fericirea lor. Bat cîmpii rău de tot. ofuscată. înconjurînd supiera aia zburătoare. Atît de tare îşi prezintă fericirea asta falsă. încît încep şi ei să creadă în ea. că dacă nu e cea care trebuie şi. Pentru că am fugit de fiecare dată cînd am întîlnit pe cineva care ar fi meritat încrederea mea. oare chiar şi ăştia şi-ar întrerupe programul de muzică populară să intre în direct cu marea ştire a lumii sau ar da în continuare. şi aş fi aflat că totul e altfel. că puteam acum să fiu preocupat de bacalaureatul lui fiu-meu. Dar dacă televizorul meu se deschide pe Etno TV ca de obicei. imediat după ce o iau. mi-e rău de singurătate. după ce ne-au studiat atît timp şi au înţeles care sînt premianţii planetei. democraţia şi mariajul şi că instituţia căsătoriei va fi desfiinţată. pentru că mai există şi falşii fericiţi. Sînt singur pentru că sunt un bou. ce. de formă.

Am fost convins că va fi singura femeie din viaţa mea. şi cîte şi mai cîte. Pentru că sînt din nou în starea aia de la începutul cărţii. Cred că nu voi apuca momentul marii întîlniri. poate. Asta aş fi aflat dacă aş fi putut să mă conving să dau drumul la televizor. Mai bine mă mai gîndesc la femeile mele. Şi nici nu cred că mă voi mai însura vreodată. Nu am apucat nici să mă culc cu ea. şi am rămas burlac. dacă nu ar fi fost atît de dependentă de 140 . Cu Manu probabil că aş fi fost şi astăzi dacă nu ar fi făcut atîtea greşeli. Nu am curent. şi că am fost desemnat specimenul ales. pe care aş fi luat-o de nevastă negreşit.pună stăpînire şi control asupra omenirii. Pe Valeria am detestat-o cînd am încetat să o mai iubesc. la fel. pe CNN. Nu ţi-am povestit de Manu? Ho. şi care nici nu se instalează bine la cîrma planetei. ea tot m-ar fi părăsit. aşa cum de fapt ar fi trebuit să fim toţi ca să dezvoltăm specia umană pe planeta asta. că mult mai lung decît armata. peste tot. am uitat că nu am început povestea ei. În armată. pe PRO TV. cum să provoace suferinţă. ca apoi să o ierte. pe BBC. şi presiunii societăţii. Cred că mariajul este un exerciţiu de voinţă şi toleranţă. nici măcar nu ştiam dacă există vreo chimie între noi. nu te răsti aşa la mine. Cred că doar din cauza faptului că m-a înşelat cu Pelicanul. Aş mai fi aflat. În căsătorie. bărbatul învaţă cum să suporte suferinţa şi umilinţa. mult mai greu şi. Pe Moni am devorat-o şi am făcut-o să mă părăsească. dar conştient că dacă nu aş fi împins-o eu. şi eu o şi vedeam nevasta mea. Ca să nu-ţi mai spun că familia a fost cea mai mare frînă pe care a avut-o omenirea. că mă dau pe mine drept exemplu. EU singurul care nu am fost alertat de toate porcăriile astea social-religioase şi care am rezistat şi tentaţiei. atent de mult. îţi dai seama. A fost înainte de Regu. că grija pentru altul şi la bine şi la rău a încetinit şi obosit minţile oamenilor. care m-ar face pe mine să fiu excepţia de la acest experiment şi să fiu dat exemplu. iar după. că sigur nu vin ăştia de pe Marte ca să mă facă să nu mă mai simt aşa de căcat că nu m-am însurat pînă la vîrsta asta. şi că mă studiază. Eu oricum îi mai aştept. şi că de la mine aşteaptă să izbăvesc planeta. ce mai. bineînţeles. ca ăla din MATRIX. Pe Liliana am iubit-o pe vremea cînd nici măcar nu ştiam să iubesc. că procesele de partaj şi traumele copiilor din familiile dezmembrate au contribuit la degradarea omenirii şi implicit a planetei. Cum ar fi să dau drumul la televizor şi să-i văd pe americani cum se înclină în faţa noilor stăpîni ai lumii.

Jignirea era prea mare. tocmai devenise vedetă cu rolul ei din Sălbatica sau Ţăranca. aţi spus ceva?" „A. Într-o zi am zărit pe cineva care părea că se uită la mine cum evoluez. că abia mi-a ieşit prima dată. am vrut şi eu să fiu haios. cred că o şi biciuia. da'.erau aproape 6 grade Bofour. credeţi-mă. Era extraordinar de bună. La un moment dat am început să nu mai fiu sigur că se uită după mine. Nimic. „Mă scuzaţi. Mă chinuisem mult să fac toate fiţele alea cu planşa.. Am acostat şi i-am trecut prin faţă în speranţa că va schiţa un gest. Era înaltă şi blondă. nu-mi mai aduc aminte cum se numea filmul. nu pot să repet ce-am spus. Era spre sfîrşitul sezonului. Nu existam. Privea prin mine. Era o actriţă celebră. Şi aşa şi era. că strîng plaja. mi-am zis. aşa că mam dus la ea şi am întrebat-o cu tupeu: „Nu vă supăraţi. cînd am auzit: „Pardon. m-am bîlbîit. dacă nu m-aţi auzit. ca să fiu sigur că nu mă înşală privirea. Trăgeam şi mai tare de ghiul ăla nenorocit în speranţa unor sărituri mai spectaculoase. obosindu-mă pînă la extenuarea totală. degeaba. îi răsucea părul ca pe fuioare. Pe Manu am cunoscut-o într-o vară la mare. mai staţi. Mă dădeam ore în şir cu planşa pe lac. acum. şi totuşi ea înfrunta ca o statuie furtuna. nu trebuie să mi daţi nici un ban. nici nu am băgat de seama că aţi fost pe lac". Nu o fi româncă. dar ea tot rămînea acolo.. dacă tot aveam un martor admiratic stoic pe deasupra. şi ea scruta zarea. Eram aproape tot timpul singur. nici un răspuns. M-am apropiat de mal sa o văd mai bine. M-am înfuriat groaznic. M-am simţit măgulit de faptul că cineva suporta condiţiile vitrege ale vremii numai ca să mă vadă pe mine cum fac wind surfing. dar parcă o cunoşteam de undeva. Nu se mişca gagica. am îngînat". că am dat o groază de bani pe planşa asta." Nici un gest. de acum timorat mai mult de 141 . să strîng lacul şi să mă duc acasă că mi-a ajuns de azi de dimineaţă. Mă gîndeam cum dracu' rezistă în vîntul ăla năprasnic. mai ales că începuseră furtunile de toamnă. Privea în larg ca şi cum ar fi aşteptat să-i vină soţul plecat pe mare. Eram pe punctul să traduc tîmpenia mea în engleză. Ce mişto de doi lei croşetam ca să o agăţ. Am fost şi eu haios. către alb. Ziceam că vă costă douăzeci de dolari privitul. O chinuia tare vîntul. Un blond aproape spălăcit. iar ea săraca era pierdută în spaţiu. că scot dopul la lac. M-am apropiat foarte tare de mal.propria-i carieră." „Dar. că aş vrea să împachetez şi eu plaja. aud o voce suavă şi mă prind instantaneu de unde o ştiu.

Îmi plăcea foarte mult. aşa că i-am astîmpărat eu pofta de răzbunare pe viaţă. Atunci am aflat că în ziua cu privitul orizontului luase hotărîrea să se despartă de fostul soţ. În film. Am stat mult de vorbă în seara aia. am zis timid. Nu puteam să o încolţesc deloc. s-a prins şi mi-a arătat dantura. Mă simţeam şi mai prost. acum că trebuia să-i explic că nu-i plaja lu' tata şi că făcusem mişto de ea.frumuseţea ei decît de faima ei. Sau poate nu. sau chiar aşa o fi fost. M-am ofticat că nu reuşisem să-i smulg măcar un număr de telefon. aşa că m-am hotărît să plec să mă schimb. Nu ca în timpul verii. Zîmbetul ăla mi-a dat curaj. Ce să fac. Avea buzele cărnoase şi puţin vinete de frig. îmi răspunde. Bănuiesc că exista un flirt între ei după ocheadele pe care i le arunca Pelicanul. dar la plecare să tragă de funia pe care tocmai o aruncasem în apă. pentru că el se cam uita după toate gagicile care treceau prin faţa ochilor lui. „Aveţi buzele vinete. am mai îngînat timid. Cînd am ieşit din baracă.. mă repet. Avea nişte ochi imenşi. Am luat cea mai serioasă mină şi i-am explicat că am bravat ca să-i atrag atenţia şi că normal că poate să rămînă oricît vor muşchii ei. era foarte frumoasă. prim-planurile ei smulgeau suspine din sufletele spectatorilor. pentru că într-adevăr mi-era frig. Dar cum la barza chioară îi face Dumnezeu cuib. Era tîrziu în toamnă. aşa că nu s a adunat prea multă lume la mine. Cred că erau albaştri. Pentru că era frig. şi se vede cu ochiul liber că tu ai nevoie de ceva de frig pentru că tremuri tot. „Pot să mai rămîn?" mă întreabă. nu mai era acolo. supradimensionaţi şi de ochelarii cu dioptrii gigantice. „Să nu răciţi". Cred că am spus asta despre fiecare fată de care ţi-am vorbit. să vă dau o bluză". sau mă laud. eu ieşisem din apă şi aveam pielea zburlită de frig ca găina jumulită proaspăt. am zîmbit amîndoi. să văd ce reacţie are la chestia asta. Filmau împreună la Constanţa o producţie de epocă şi locuiau în Mamaia." Avea dreptate. „Am să rămîn să vă păzesc eu pentru că mi-e frică să nu. ca să scoată dopul de la lac pentru a putea schimba apa a doua zi. revista Cinema dedicîndu-i de nenumărate ori pagina dublă din mijloc.. de se întreba de unde ne ştim. În sfîrşit. mi-o aduce Pelicanul în seara următoare direct pe terasa unde încingeam petreceri în fiecare noapte. „E de la ruj. fiind specialist în consolări." Şi nimic nu mi-a mai venit în minte ca să fiu comic. convinsă fiind că vorbisem serios cu cîteva secunde înainte. cînd 142 . Cînd ne-a făcut cunoştinţă Pelicanul.

3. altfel nu-mi explic. în realitate. mai gîndeşte-te. tac'tu nu -i ministru şi n-ai nici o pilă la Secu'. mai era şi aspirator de gagici.nu aveai loc să arunci un ac pe terasă. eşti pe litoral şi totul se închide cam pe la ora pe la care astăzi te duci la cîrciumă. Cam aşa vorbea despre mine cineva. 2.. da. Poate că subminam moralitatea naţională. nu dau nume. Aveam trei camere într-un capăt de coridor. trebuie să fi fost. o să-ţi vină mai uşor să înţelegi ce s-a întîmplat acolo. trai pe vătrai! Dacă mai pui că ai şi cazare gratuită la ditamai hotelul din Mamaia. situaţia era ca-n bancul ăla cu Măria care mulgea vaca şi în apă se vedea invers. Toate camerele dădeau într-o terasă uriaşă. este înainte de '89. dom'le. un hîrb care nu-i Dacia. că se poate şi fără.. Aveai dreptul să intri în shop fără să-ţi vină să ceri azil politic. cu un paşaport în buzunar erai rege. altfel nu se putea. d. cumpăra două sute de fleici şi o sută de mici. acum vreo cinşpe ani. Eram filat de Securitate de cînd intram în ţară pînă plecam şi stau şi mă întreb cîte din gagicile care au trecut prin patul meu nu au dat extemporale despre activitatea mea subversivă. Este că te-am încurcat? Hai. dar nu uita: 1. başca puteai circula în fiecare duminică cu junghiul tău de cinci sute DM care. Deci. Cred că avea un blat la frontieră şi aducea cîte două lăzi de whisky pe săptămînă.. persoană importantă. Cred că pe deasupra mai era şi securist. dacă mă gîndesc la cele cîteva neveste care au călcat strîmb. dornice de aventuri de-o seară. nu aveai cum să pleci şi să te întorci „cînd vrea muşchii tăi". Toţi care nu mîncaserăm salam cu soia eram securişti. Roiau gagicile ca albinele la miere. pe care cu acordul 143 . bătrîne: un paşaport.. parcă aşa îl chema. de sfîrîia hotelul ăla pînă spre dimineaţă şi reclamau turiştii mai mult mirosul de friptură decît zgomotul de petrecere. becher. Dar cele mai multe erau turiste venite în vacanţă. şi pe deasupra eşti pe litoral. făcea o petrecere pe terasa hotelului unde locuia. Toată vara. că ai toate datele. asta-i. Acum. eşti împărat. din trei încercări. pe vremea „regretatului" – găseşti greu pileală fără parai în buzunar. ai paşaport şi ceva valută. la etajul patru al unui hotel din Mamaia. pe deasupra. De "ce ai nevoie să faci o petrecere trăsnet? Râspunde-mi repede. tipul de care îţi vorbesc. În fiecare seară. gagicile roiau în jurul tău că veneai de „afară". Da' nu-i făcea nimeni nimic tipului..

aşa că intenţia mea era clară. S-a uitat mută la mine („mitocane. cu o imaginaţie debordantă. iubito. am trezit-o. bineînţeles.direcţiunii (aveam peste două sute de turişti în grijă în acel an). cum îţi permiţi?") şi pînâ să-mi ardă prima palmă i-am spus că eu sunt el (adică d. De la asta mi-a venit mie ideea: „Ştii. mai eram şi hotărît să îi arăt că sînt mai bun în pat decît mine (adică el). cum el (adica eu) a curtat-o. Ea (adică ea) mi-a relatat. aşa că am petrecut o noapte de vis. şi pe vremea aia toată lumea bună din Bucureşti se muta la Mamaia. Asta făcea ca şi la mine pe terasă să fie ceva înghesuială. a chiţăit puţin. „îmi pare rău că relaţia noastră a început cu o minciună. Ea (adică mută) mută a rămas. i-am cerut să se dezbrace. (adică eu)". simţeam că trebuie să elibereze ringul. cînd l-a cunoscut şi de cînd sînt împreună. Uimit cît de mult tupeu are. (adică eu). s-a întins sub cearşaf. i-am cerut o cafea în cameră. Dimineaţa.). (adică tot eu): cum e. pe la 6. dar că pînă la urmă ea s-a lăsat convinsă dar să ştiu că el (adică eu) nu este aşa bun la pat după cum se zvoneşte. cu toate că aveam cîteva filtre pînă ajungeai la etajul patru. Am întrebat-o cine e şi mi-a răspuns cu nonşalanţă: „Sînt iubita lui d. N-o să mă credeţi. că doar trăia cu mine de cîteva luni fără ca eu să mă fi prins şi. Sute de gagici. eu nu sînt el. Ajunşi în cameră. dar am dat într-o seară peste una care s-a recomandat iubita mea ca să intre. am întrebat-o despre d. se înghesuiau în cele cîteva cluburi private care aveau aprobări speciale să funcţioneze după ora 22. A bîlbîit ceva şi am fost nevoit să îi arăt paşaportul că eu sînt el. S-a înroşit toată şi parcă a devenit şi mai bună (pentru că era bună rău de tot) şi n-a mai avut ce să facă sărmana. S-a trezit. sînt un 144 . ce bine a fost" sau „am ştiut eu de ce m-am dat drept gagica ta". o foloseam pentru petreceri tocmai pentru că legea interzicea orice activitate după ora 22. cît de greu s-a lăsat agăţată ea şi cît mi-am dorit eu (adică el) să i-o trag. pe deasupra. dacă ţie îţi pare rău că te-ai dat drept gagica mea. Ca şi acum. căleai pe ele. Aşa că m-am dus să o trag puţin de limbă. mă mustră conştiinţa să îţi spun şi eu adevărul: de fapt. dar mi-a plăcut". Ce-i drept era foarte bună. bîiguind ceva de genul „iubitule. Aşa că eu (adică el) am invitat-o într-una din camere sub pretextul că vreau să-i arăt ceva (adică altceva). Şi s-a întîmplat şi chiar şi ea a fost mai bună decît ea.

nu poate pixul să scrie şi hîrtia să le suporte (poate citite după 12 noaptea cu pătrăţel roşu). că eu sînt chiar el 145 . de la o catastrofă. crezi că n-am văzut că nu semeni cu poza din paşaportul lui (adică al meu)." S-a făcut albă de nu o mai vedeai sub cearşaf. de frică să nu fie la uşa ea (adică iubita mea din vremea aceea).prieten care a avut sarcina să fie gazdă în locul lui la petrecere. că ne dau afară pe amîndoi!" Bancul vi i-am spus numai vouă. vin copiii. intră în cuşcă şi fă ceva giumbuşlucuri pe acolo. aşa speriată şi mincinoasă!) şi i-am povestit în şoaptă bancul cu tipul care sa angajat la circ pe post de maimuţă. de fapt. el (adică eu) fiind plecat la Bucureşti cu un turist care şi-a pierdut paşaportul. de frică să nu fie cumva la uşă el (adică eu) şi eu. dacă salvarea mea nu ar fi venit. Intră şi unul îi spune: „Dom'le. cioc. îşi pune tipul blana. că nu-i mare lucru." Zis şi făcut. am amuţit amîndoi. pantofi. sare în cuşca de alături în care era leul. Au decolat către mine în ordine: perne." Şi ce credeţi că îi dă prin cap orgolioasei proaspăt „violate": „Eşti un fraier. mi-ai zis că eşti iubita lui (adică a mea) şi nu erai? Aşa că am zis şi eu că sînt el (adică eu). chiar dacă nu sînt eu (adică el).. Cînd a ajuns la viol. din greşeală. ea. Un tip fără serviciu vede un anunţ la Grădina Zoologică: „Angajăm zilieri pe bani buni". Am auzit bătăi în uşă. ei i-am explicat situaţia. Eu (adică ea) am vrut să mi-o trag cu tine. i-am arătat. ceaşca de cafea. şi el) eram slabi la pat. că şi tu mai minţit. aşa că pune matale pielea asta de maimuţă pe tine. zic eu (adică el).. Nu ştiu cît ar mai fi continuat cearta şi cînd i-aş fi spus adevărul. de la ea (adică nimeni) că eu (adică eu) nu sînt capabil. la care leul îi spune: „Taci. ne-a murit maimuţa şi. Amîndoi (adică noi) sînteţi la fel de slabi. Noi (adică şi eu. dar am sperat să fii mai bun la pat decît el (adică eu). cu acte în regulă. m-am enervat. Şi ce mai bătea. se ambalează şi. eu (adică ea) chiar sînt iubita lui d. m-am apropiat de ea (mamă. „Stai puţin. începe să strige după ajutor. cam tot ce-i venea la îndemînă. am dus degetul la buze. cum veneau mulţi copii să o vadă. ce bună era. dracului. cît despre cuvinte. se joacă. intră în cuşcă. era pentru prima dată cînd lucrurile se potriveau. cioc. M-a mîncat în cur ca să aflu de la cine. De frică." Hopa. o să dăm faliment. (adică eu) şi eu ştiam că-i plecat la Bucureşti. cioc. face tumbe.

că subiectul era obosit şi pentru că mai scîrţîise patul o dată în noaptea aia. dar au început nişte zgomote suspecte de scîrţîit de pat pe la 6. „Ce bine că ai venit. dar nu sînt sigură şi vă mai rog ceva. Sursa vă informează că bătăile în uşă au încetat pe la 6. „A. Ea de la uşă a prins glas: „Ştiu că eşti acolo. s-ar putea să devenim noi (adică eu şi ea) arşice. Ciocănitoarea spărgea uşa între timp sau. V-aţi prins că am trecut din balcon în balcon în camera cealaltă. de data aia am scăpat. că am necăjit-o puţin pentru că mi-a plăcut ce tupeu are şi că problema cea mai mare nu este ea (o scoatem noi cumva la capăt). Ajuns de pe balcon în camera cealaltă. sumar îmbrăcat şi cu nişte valize în mînă. nemernicule. cel puţin. dar în camera de vizavi şi parcă a durat mai mult. intră odată dracului în cameră şi nu mai bate acolo că nu-i nimeni. dar nu au durat prea mult. de data asta din camera cealaltă. bla-bla-bla. I-am făcut semn fetei (adică ei) să nu respire. în treacăt. bla-bla-bla. ceva mai devreme." 1 Abia atunci cea din cameră a avut certitudinea că eu sînt şi eu. hai. Miam dat cu mîna prin păr ca să arăt adormit şi deschid nervos uşa din spatele ciocănitoarei mele. cum a fost la prezentare la Bucureşti. „Subiectul a sărit balconul la etajul patru pe la ora 6. în timp ce cu cealaltă aruncam în baie periuţa şi pasta de dinţi.22. invocînd Cerul ca Ea să nu se prindă şi să creadă că nu mai dormeam dincolo de mult. de ce nu m-ai anunţat că vii. am mîngîiat-o. mi-am aşezat cu o mînă cîteva haine în dulap. care tocmai îşi lua avînt să penetreze. „Care baţi. am mutat toate hainele mele. ce dor mi-a fost de tine. Acum stau şi mă întreb cum o fi sunat raportul agentului însărcinat cu supravegherea mea pe litoral. tovarăşe 146 . am întrebat la recepţie şi ai şi maşina în faţa hotelului. dar ce ne facem cu ciocănitoarea de la uşă. în timp ce la uşă o duduie bătea şi pe deasupra tulbura somnul turiştilor veniţi la odihnă prin grija partidului. pisi? Nu ţi-au spus de la recepţie că mi-am schimbat camera? Avea toaleta defectă".(adică chiar eu). pe sîni şi pe cur şi am dispărut din cameră ca Zorro. aşa mi se părea mie. şi el." Cam asta a fost. mă. iar cu piciorul drept tăvăleam cearşaful şi perna să pară că dormisem acolo. Ea din cameră nu mai înţelegea nimic. m-am răstit ca şi cum nu ştiam cine.15.30. prin balcon. dacă ne prinde împreună. care e chiar Ea şi. în camera cealaltă. Pîş-pîş. la ora asta?". tu erai.

Am plecat şi cu handicapul acelei tentative de agaţament ratate de pe malul lacului. Venise toamna." Am întins mîna şi mi-am zis în gînd: fosta mea iubită. Ştiam că nu ştie că sînt acolo. ba dintre buzele uscate de vînt. aşa că toată seara nu am făcut decît să mă scuz pentru impertinenţa mea. Păcat însă că şi-a franţuzit numele. să mă mutaţi la italieni că-s băieţi mai de viaţă decît francezii ăştia pîrliţi care. ca atunci cînd am dispărut pe fereastră. încercînd să le aşeze îndelung după urechi sau în elasticul ce-i ţinea pletele. Am privit-o minute în şir cum îşi îndepărta şuviţele de păr pe care vîntul i le arunca în faţă. După o seară de palavre cu atingeri discrete. A ajuns bine. ba din ochi. cît să nu mă vadă. sau poate a fost doar o întîmplare. De cealaltă Ea m-am despărţit în toamna aceea şi destinul a făcut ca eu să mă întorc în România şi ea să trăiască la Paris. te culci şi cu subiectul ca să-i afli intenţiile criminale. Mă fascinau degetele lungi ale mîinii care parcă alegeau firele de păr. M-am apropiat şi fără să mă simtă m-am aşezat lîngă ea doar puţin mai în spate. sînt români plecaţi care se întorc să facă fiţe şi să se dea mari pe aici pe la noi.. mi-am dat seama că singura mea şansă este să tac şi să mă aşez tîngă ea. într-o cîrciumă unde un cadru de nădejde mi-a prezentat-o: „Ea e viitoarea mea soţie. Am priceput asta după cum se încreţea pielea pe mîinile ei lungi. a luat un băiat bun cu bani. prin ţară. de cînd am văzut-o cum stătea pe nisip îmbrăţişîndu-şi genunchii şi privind în zare. dar nu era voie să se menţioneze în rapoarte că. başca era şi vedetă de film pe bune în România. ar mai fi vrut ea să scrie. care îmbrăţişau picioarele cum bine ţi-am spus. î venise să-şi înghită aceeaşi tristeţe. Manu părea foarte departe de patul meu.comandant. M-am uitat în ochii ei. Era frig pe terasă. Şi nici nu sînt buni la pat". Vîntul rece o zgribulea. Oricum şansele mele erau mici şi din cauza faptului că Manu era tristă şi nu-i prea ardea de nimeni. Tot într-o zi fără soare. de fapt. dacă ţara ţio cere. cu vînt puternic. Adevărul este că mă şi inhiba puţin frumuseţea ei. În acelaşi loc. Pe ea (adică tovarăşe locotenent) nu am mai văzut-o decît după mulţi ani. Mi-am scos bluza de vînt pe care o aveam legată la gît şi. Oricum. Nu am scos un cuvînt. i-am pus-o peste 147 . numai că de data asta ea avea degetul la buze.. Ultramarine. avea aceeaşi privire nedumerită. Tot pe malul lacului am prins-o. fără să mă simtă.

Moni m-a părăsit. pe care mi-am dorit-o mai mult ca orice pe lume. şi mă simt mai bine cu ea. Cel mai curios lucru e că mă agăţ de Manu. Mă aşteptam la o reacţie. la rîndul meu. de fapt. Ştiu că nu ar fi fost fericită cu mine. pe care nu o regret deloc. Manu a fost sacrificată. responsabilitatea vieţii în doi. Extraordinar. Văd că de fapt mie îmi povestesc. Pentru că a fost un eşec. Mă gîndeam la Mânu şi mă întrebam de ce oare nu am rămas cu ea. care-i umezeau din cînd în cînd şuviţele rebele pe care ţi le-am descris adineauri. Acum ştiu de ce. supravegheat cîteva ore de cineva care nu ştia de ce am dispărut ca măgarul în ceaţă din viaţa ei. Ultima femeie pe care am iubit-o. Pe toate celelalte le-am părăsit eu. Pentru că m-a părăsit. decît dacă te-ai prins că eşti supravegheat. Am obosit să mai caut. pentru că ştiam totul despre ea şi nu vrei să trăieşti cu cineva care te cunoaşte prea bine. cînd în minte mi-a apărut Rosa. ca să înţelegi de ce nu am rămas cu ea şi nu pot să mă desprind de gîndul ăsta pasager cu Rosa. mai ales cînd ai convingerea că eşti singur pe o plajă pustie. Amîndouă înalte. să se întoarcă măcar. E pentru prima oară cînd le compar. şi care a bătut drum lung să mă vadă. am fugit de ele. frumoase. ştiu că ea ştie că eu ştiu. Am fost convină că nu s-a prins că sînt acolo mai ales că am stat mai mult de o oră să o admir în tăcere cum îşi şterge lacrimile răzleţe. Capcana. am fost şi eu. Cred că Manu semăna într-un fel cu Rosa. aş fi părăsit-o eu: Cînd a fugit cu 148 . Am un blender în loc de creier. cu atît durează căsnicia mai mult. cu cîtva timp înainte. A venit imediat în viaţa mea după Moni. au trebuit să treacă şaptesprezece ani de cînd m-am despărţit de Moni ca să mă prind că. cu ochi albaştri. Regu cea pistruiată şi cîrlionţată. cu cîţiva ani buni înainte. Te-ai prins? Ştii despre cine-i vorba? Mi se amestecă amintirile în cap. am refuzat comuniunea. M-am prins. deşi între Manu şi Rosa a fost Regu cu vîrf şi îndesat. Nu poţi să nu ai nici o reacţie cînd cineva îţi pune ceva pe spate. Paradoxal. familia. mai ales după eşecul cu Rosa. pe aceeaşi plajă. nu ţie. Nu pot să o analizez pe Rosa pînă nu aflu tot despre Msnu. Cu cît durează misterul mai mult. Nu-i încă momentul ei. EA m-a părăsit.umeri. prietena. Am găsit-o şi am fost convins că ea va fi văduva mea. blonde. Pe Manu nu am iubit-o. Nu am fi rezistat împreună. dacă nu m-ar fi părăsit ea. dacă nu să se sperie de gestul meu. Sînt convins că. Vreau să-ţi termin povestea cu Manu.

Am îngenuncheat şi i-am pus-o pe umeri. Am stat aşa îmbrăţişaţi o vreme. Îmi plăcea să o privesc. La început. doar în ochi. am fost atît de marcat. Sulfamida. Dar adevăratul sărut s-a întîmplat cînd ne-am ridicat. cum i-am spus o perioadă. Am minţit din orgoliu. Stătea ca şi prima dată. tuturor le-am spus că eu am părăsit-o şi de supărare s-a combinat cu cel mai bun prieten al meu din vrermea aceea. s-a răsucit către mine şi buzele noastre au făcut cunoştinţă. Mîinile mele trecuseră pe sub umeri şi se delectau cu rotunjimea sînilor ei.prietenul meu. Eram zgribuliţi de vîntul pe care nu l-am simţit pe malul lacului. după care puţin cîte puţin şi în gură. dulci şi fragede. Am luat-o de mînă şi ne-am oprit în camera mea. Ne ţineam în braţe de cîtva timp. Cred că o dată mi-a atins buzele şi cu obrazul. Mi-am pus capul pe umărul ei. încît am făcut cele mai mari greşeli din viaţa mea. Era deja frig şi întuneric. l-a făcut părul ei. Eu am acoperit-o din spate. Stătea pe marginea patului înfăşurată într-un prosop şi-mi povestea lucruri pe care nu le percepeam. Întotdeauna după ce ies dintr-o relaţie în 149 . Ea îşi cuprindea genunchii. Nu a schiţat nici un gest. Am făcut duşuri fierbinţi. ca din întîmplare. pe rînd. Adică moi. a început din senin să-mi povestească despre soţul ei. unul aplecat. Şi nu am avut curajul să recunosc. Eu primul. Primele cuvinte schimbate au fost: „Mergem?" Ne-am ridicat împreună sau mai bine zis am ridicat-o de subţiori. pentru că urma să i-o pun celei mai frumoase femei din România sau pentru că nu mă mai gîndeam la Moni. Şi miros. bucuroase că tot ce au povestit şuviţele de păr era adevărat. Eram mîndru. Vîntul s-a prins şi a început să-mi dea şi mie din şuviţele ei. Aveau gust bun pletele ei. mi-am lăsat şi mîinile care au pus bluza în jurul gîtului ei. cu mîinile îmbrăţişînd genunchii. celălalt drept. Am învelit-o cu bluza mea şi. chiar dacă vîntul le-a uscat şi înăsprit puţin. semn că ştia cine o îmbrăţişează. fără să scoatem un cuvînt. La un moment dat şi-a lăsat şi ea capul pe mîna mea. sprijinindu-se cu bărbia de umărul corpului. vedeai un singur corp cu patru mîini două capete. Odată ajunsă în picioare. Pentru că sînt sigur că firele de păr cal mi-au intrat mie în gură şi care mi-au atins buzele au fost purtat şi pe buzele ei. Primul sărut. Dacă ne priveai din faţă. Atunci a apărut în viaţa mea Manu. Acolo mi-am uitat mîinile. Nu ştiu de ce. eu o cuprindeam pe ea din spate. Cînd a ieşit din baie cu părul ud şi încreţit de apă. adică atingerea dintre buzele noastre.

aşa frumoasă cum era. Nu pot să o judec pentru că nici eu nu eram sfînt. Ea şi-a făcut de cap. Cînd am plecat. aşa că în prima noapte petrecută împreună nu mam prins cine-i soţul. Tot ce mi se întîmpla era bine. deşi pînă şi acum regret cîteodată că nu am fost destul de ferm în a-i cere să mă aştepte pe mine. nu mă gîndeam la ea. mi-a răspuns. Era prima femeie cu care mă simţeam bine în pat după Moni. Nu a avut răbdare cu mine. simt nevoia să o repet ca să balansez situaţia. şi avea dreptate. Cred că asta mi-a şi reproşat după întoarcerea mea. nici chiar eu nu credeam ce spuneam. Dar după cîteva săptămîni tot ea mi-a revenit în minte. Şi poate avea dreptate. Tîrziu. dacă vrei să ştii adevărul. pe care să mi-o pun pe rana de pe suflet făcută de Moni. devenise cea mai bună alternativă la 150 . Manu m-a vindecat de Moni. ca să mă aflu în treabă. Nu am auzit nimic din ce mi-a povestit. dar dacă tot am recunoscut acum pentru prima dată că ea m-a părăsit. dar numai pe mine. s-a dus pulii de suflet toată relaţia mea cu ea. eram sigur că o voi uita şi mintea mea se va întoarce la Moni. adică în realitate s-a purtat normal. „Nu te-am crezut". dar mie îmi trebuia sulfamida Manu. Era pentru prima oară cînd. Şi s-a dus. Manu. Ea păcătuieşte deja. Probabil pentru că nu o iubeam cu adevărat. lam spus că mă întorc aşa. sau poate asta îşi dorea şi ea. Dorea experienţe noi şi s-a lăsat fraierită de tot felul de vrăjitori de suflete care nu doreau decît sex. Eram perioada în care totul se compara cu Moni. chiar şi întîlnirile cu soţul ei care încerca să mă convingă că nu fac bine ce fac. M-am întors cu speranţa că ea m-a aşteptat doar pe mine. Era din nou liberă şi imediat după ce am plecat şi-a manifestat libertatea.care mă implic sufleteşte compar toate femeile cu ce am avut şi nu am ştiut să păstrez. Mă bucuram surd însă că şi alţii suferă. Ştiu că ţi-am mai spus. mie în mod normal ar fi trebuit să mi se rupă pentru că nu-mi doream o relaţie de lungă durată cu ea. cea fugită cu prietenul de la care nu mă aşteptam să-mi facă una ca asta. absolut normal. pregătită să i-o trag. pentru că el nu a priceput că nu eu am făcut -o să-l părăsească. dar nu oricum. cînd am întrebat-o de ce. cea care ma părăsit. după Moni. părăsiţi ca şi mine. ci aplecată şi uşor crăcănată. Şi culmea. Am aflat mult mai tîrziu şi m-am simţit de căcat. nu putea să mă creadă pentru că în momentul plecării nu eram sincer. deoarece pînă acum am inventat numai în care eu o părăseam şi asta am cam spus la toată lumea. şi.

dar şi-a futut singură norocul. care a făcut totul ca să i-o tragă. şi. numai ca să se dea mare în faţa mea. cu cine.singurătatea mea. culmea. cu aventura ei. Şi a reuşit. un neica nimeni. 151 .

cu tot felul de propuneri. Părul era şaten-deschis. cam la fel de înaltă ca şi Manu. Am privit-o mult în ziua aceea. mai ales cînd călătoream în străinătate. mai ales. am făcut rost de numărul ei de telefon şi am sunat-o. reflexul împerecherii a apărut fără voia mea. Mă despărţisem de Regu de cîtva timp şi nu-mi doream nimic. Cred că s-a prins că m-am uitat toată ziua după ea. să o tragă şi pe cealaltă ca să mănînce amîndouă. deşi 152 . Dar cum omul e un animal sociabil. La cîteva zile după. nu s-au lăsat niciodată aburite. aveam senzaţia că-i fac o favoare că sînt cu ea. discutam deschis despre sex. cu cearcăne frumoase. am apărut mult împreună şi lumea a început să ne perceapă ca pe un cuplu. dacă una iese în oraş. către blond. Avea ochii de un albastru-bulbucat. fără adîncitura aia urîtă care face ca de obicei cearcănele să fie respingătoare. pentru că. Mi-era bine cu ea. şi exista un fel de frăţie între ele. Ne-am plimbat mult împreună. Numai mobila nu s-a mişcat singură prin cameră. Mă rugam doar să nu vină cu tocuri şi să nu fie mai înaltă decît mine. lăsînd să se vadă cea mai frumoasă dantură din viaţa mea. Nu prea pot să-ţi spun cum şi de ce am ajuns să mă mut cu Roses. deoarece toate au fost inexplicabile. Rîdeam mult împreună şi. sînii mari şi un zîmbet care se descoperea numai cînd buzele alea roşii şi cărnoase vroiau. bineînţeles. deşi arătau trăsnet. mai mult din cauza faptului că locuia cu o prietenă. Prima noapte pe care am petrecut-o împreună a avut farmecul fenomenelor paranormale. şi roiau băieţii în jurul lor. căruia nu-i place să locuiască singur. cînd am văzut-o la un meci de tenis. Şi asta s-a întîmplat după o vară în care a suferit mult din cauza atitudinii mele. preferînd să moară de foame sau să mănînce cartofi. Cu asta m-a cucerit. de aia cred că-mi apar împreună în gînd. Era foarte înaltă.XII Eram de cîteva luni singur. a acceptat întîlnirea. şi nu prea lung. O tratam însă cu multă indiferenţă. pentru că nici eu nu ştiu prea bine. Ce m-a şocat cel mai tare la ele este faptul că. deşi mă simţeam foarte bine în preajma ei. uşor umflate. A durat ceva pînă ne-am combinat. cum obişnuiam să-i spun.

Şi vine şi dragostea după. se ia. ce mai. Prezenţa şi doar atît. deşi aia îmi lipsea şi doream cel mai tare. Şi fără acel foc de paie de la începutul fiecărei relaţii. Nu spun asta ca să mă scuz pentru ce am făcut. probabil din cauza condiţiilor extreme. Se place. mi-a fost foarte dor de Roşa. Nu-i declaram foarte mult din dragostea mea. dacă imediat ce sîntem părăsiţi de persoana iubită începem să realizăm ce am pierdut şi sîntem în stare de orice. Ca să nu mai vorbesc de stare. Eram hotărît să mă căsătoresc cu Rosa. Şi culmea e că în timpul cît am fost plecat în raliu. Mă şi mir că a rezistat atît cu mine. Un întuneric de zile mari. Totdeauna mi-a plăcut să-mi ascund dragostea. Zic nenorocit. O testasem destul şi ştiam că mă merita deşi eram mai mare decît ea. Dacă tot am experimentat atît de mult iubirea. tandreţuri nici atît. sau poate în sufletul nostru de sîntem atît de dependenţi de persoana iubită? Şi ce fel de mutaţii se produc în creier. Apoi a venit raliul ăla nenorocit. care făceam fiţe dacă mă alinta vreodată. Aşa cum se căsătoreşte lumea. Sevrajul e mic copil. Ne-am mutat împreună după mai mult de un an de cînd ne cunoşteam. Eram ca un diriginte sîcîitor căruia nu-i plăcea nimic şi nu stricam nici o vorbă bună sau drăgăstoasă. gîndeam. Avea ceva care mă făcea să mă simt bine şi pe deasupra era şi foarte tonică. Cred mai mult că e respect. nu ar trebui să dau o definiţie a ei din punctul meu de vedere? Prin prisma mea. oare. şi probabil că mi-ajungea să ştiu că mă iubeşte aşa că nu m-am mai concentrat la atitudinea mea. Mă bucuram că mă întorc şi că-mi fac o familie cu ea.eram blazat. pentru că mi-a schimbat definitiv viaţa. Şi cum era noapte. de zece ori mai mult decît am fi făcut dacă într-adevăr am fi vrut să o păstrăm. pentru că tu nu ai să afli niciodată ce am făcut în realitate. Prin asta am trecut şi eu cînd m-am întors din călătoria aia de pomină. pentru că începusem să o iubesc deadevăratelea. nu vrei să ştii ce întuneric s-a făcut la mine în cap. Eram Gigi duru' care nu aveam sensibilităţi. dragostea se vede altfel? Ce o fi dragostea asta care ne pune pe butuci cînd nu o mai primim de la persoana iubită şi pe care o dorim după ce ne vindecăm de ea? Ce reacţii chimice se întîmplă în corpul. Cînd mi-a spus în noaptea aia că s-a îndrăgostit de altul chiar cu două săptămîni înainte de căsătoria noastră. un ursuz şi jumătate. şi nici nu te sfătuiesc să încerci să-ţi imaginezi pentru că nu te ajută la 153 . E drept că nu am definiţia dragostei de după. mia căzut cerul în cap.

Pentru că aia simţeam şi trebuia o fac. nici nu mai conta. După trei luni am învins sistemul şi mi s-a comunicat că voi pleca acasă luni dimineaţă după apel şi după ce voi preda efectele. pentru că ştiam că luni tot o să plec. Cel puţin în mintea mea. ci pentru că nu mă crezi în stare să fac ceea ce am făcut. mi a propus să trec a doua zi pe la Cercul Militar unde punea o piesă de teatru cu ostaşi şi vroia părerea mea. Nu trebuie să ştii. pînă nu-ţi semnez eu ordinul. Nu te oripila. Ştiam că o să regret. nu pentru că nu ai avea atît de multă imaginaţie. Puteam umple tot caietul cu mizerii. aflînd vestea cea mare. Mai tîrziu. Mi-aduc aminte de armată. Ţi-a venit scutirea de la militar din Bucureşti. Cum poţi să stai într-un loc în care hainele se cheamă „efecte"? Era vineri dimineaţă cînd am primit vestea. şi puşcărie poţi să faci chiar dacă ţi-ai aranjat scutirea asta.nimic. Am trîntit cel mai răsunător . de unde trebuia să plec pentru că fusesem încorporat abuziv. nu mai conta. dacă minţeam o dată pe cineva. Norocul meu că am trecut pe la bibliotecă să-mi iau rămas-bun şi acolo am întîlnit un căpitan de treabă care. dar să ştii că dacă vine războiul o să te rogi de noi să-ţi salvăm curul. Dacă făceam vreun porcuşor pe caietul de curat (aşa denumea mama ştersăturile sau greşelile) nu mai conta nimic. dar nu mă puteam împiedica să o fac Cunoşti voluptatea prostiei? Eu o am încă din şcoala primară. Dar nu mi-a părut rău. Nimeni nu are voie să ştie ca nu cumva să-i dea prin cap să facă şi el acela. puteam să-l mint de cîte ori doream. lucru. relaţia nu mai era imaculată. Nu vrei să ştii. băi. executarea!" Şi mai aveam şi un sergent care mă iubea şi care abia aştepta să mă ia la pulă. Aşa că planton trei pînă luni dimineaţă. „Stai că vorbesc eu cu 154 . o refuzam cu toată fiinţa mea doar pentru faptul că fusesem luat cu japca. dar nu pleci pînă luni că aşa vrea pula mea. A rămas mască atunci cînd a aflat că nu mi-au dat permisie. că aşa se vorbea în armată. mai ales că mai aveam de stat doar pînă luni. Am fost cam extremist în gîndire. pulică. Nu vreau să ştii. eşti încă militar al Republicii Socialiste România şi să nu-ţi dea prin cap nu respecţi ordinele şi programul că te bag în batalion disciplinar. M-am chinuit mult să primesc scutirea de armată. Aşa că. Oricum mi se rupea şi mie de ei. A venit locotenentul ăla imbecil şi mi-a spus: „Te-ai aranjat..'nţelessătrăiţi" care mi-a putut ieşi din piept şi cu zîmbetul pe buze am plecat în pas de defilare către corvezile zilnice.

El nu prea putea să vorbească nici cînd nu era nervos. Au plecat toţi. „Băi. Într-un tîrziu a apărut şi omul meu. că am glumit. aşa că atunci cînd creierul tău de rîmă o să decidă să mi-l dea. De ce să mai plec şi să mă bucur de două zile de libertate. Eram singuri lîngă rastel. dacă nu mă scol şi întîrzii. Îmi şi plăcea să mă joc cu imbecilul ăla de sergent. cu sau fără biletul tău de voie pe care poţi să ţi-l bagi în cur. a cărui frunte avea probleme să primească toate ridurile care i se formau. mai puţin cei consemnaţi pe unitate. boule. Mă îngrozea gîndul să mă întorc. eu luni tot plec. Nu mai aveam nici o speranţă şi eram disperat că urma să-mi petrec duminica în unitate. M-am întors la dormitor şi am aşteptat pînă seara tîrziu să mi se dea şi mie permisie. că oricum nu mai vreau să plec în seara asta. bă. „O bagi pe mă-ta". m-a asigurat la plecare. i-am spus şi mi-am văzut de lucru la rastel. Însă nu concepea că eu nu mai vreau să plec. aşa că acum era la pămînt cu vorbele. Ştiam că biletul e pentru mine. că dacă nu mi-l dai te raportez că nu mi l-ai dat. Ideea de a rămîne în unitate era voluptuoasă. iar dacă mi-l dai îl distrug şi nu plec. Oricît de tare îmi doream să plec. Ştiam şi că venise intenţionat tîrziu ca să-mi fută mie viaţa. după care să mă scol la 5 ca să fiu la unitate la raport şi de abia după aia să-mi predau efectele şi să plec de tot. ăştia mă pot da dezertor şi adio scutire de armată. „Hai." Nu mai putea să vorbească de nervi. sergentul.el şi o să-ţi dea drumul". Într-un tîrziu s-a prins că-i în budă. S-a înverzit cînd m-a auzit. dar disperat doar pentru că mi se promisese permisia. începuse să-mi placă tare de tot. mă îngrozea gîndul că. t-te bag în Tribunalul Militar". Iam spus că mi se rupe pula de el şi de ordinele lui. mult mai multe decît capacitatea de recepţie a îngustimii ei. Mai dura cel puţin o oră ce-mi ceruse el să fac şi cred că exact atunci mi-a venit ideea refuzului. Ştii cît contează patru ore în plus libere în armată? Mi-a mai dat ceva de făcut la rastelul de arme. nu se compara cu voluptatea refuzului. bă. poţi să pleci. bă. şi trebuie să dai socoteală că nu mi l-ai dat pînă la ora asta. o să-l rup în faţa ta şi o sâ raportez mîine că nu ai vrut să mi-l dai. aşa că ai belit pula. s-a bîlbîit el de nervi. „Bă. după ce termin. lasă-l 155 . pot să plec. Ştiam că cel mai tare o să-l şocheze refuzul meu. cu un bilet de voie în mînă. spunîndu-mi că. şi nu o să te creadă nimeni că eu l-am rupt şi nu am vrut să plec doar aşa ca să te fut pe tine.

mi l-a întins. cînd mă pregăteam să-ţi vorbesc despre ultima mea tentativă de întemeiere a unei familii. şi în al doilea rînd. Am întins mîna şi cu tupeu i-am desfăcut buzunarul de la piept unde ţinea biletul meu de voie. Maximum de umilinţă pentru un sergent. Pentru că o pierdeam şi nu ştiam dacă mă rîcîie pentru că mă părăseşte sau pentru că nu am fost eu cel care am părăsit-o. m-am prins că de fapt o iubeam. Cred că se asemăna cu senzaţia de libertate pe care o ai cînd divorţezi de o nevastă care ţi-a futut viaţa. Era gestul suprem pentru el. ai permisii legale pe care căsnicia nu ţi le dă. logic. întîmplare pe care o căutam cu lumînarea. ar fi trebuit să am experienţă acumulată din celelalte tentative şi să-mi fie mai uşor. de ce nu mi-ai adus biletul de voie cînd au plecat şi ceilalţi?" L-am încurcat rău de tot.” Am savurat armata în cele cîteva ore. Îl ignoram. Şi gesturile. La un moment dat a început să-i tremure mîna. nu mă mai sîcîi pînă luni dimineaţă şi nu fac nici un planton să ştii şi rămînem prieteni. cred că a început să plîngă. ca să mă decid odată că e mai bine în doi decît singur. „Vă rog". atenţie. paralizat de atîtea injecţii feminine. Era în mare căcat. de-adevăratelea. Tot din cauza ei. A scos pachetul de ţigări şi. Totul. Şi nu am cuvinte să-ţi spun cum a fost cînd am predat uniforma şi am ieşit pe poarta unităţii. I-am spus: „Nu plec. vreo patruzeci şi opt. Atunci. el care urla în gura mare printre pifani „o ţigara la mine fuge". să-l servească pe pifan. n-ai treabă. Poate în subconştientul meu. M-am pierdut iarăşi. în care m-am plimbat desfăcut la bocanci şi cu centura pe umeri. i-am tăiat-o brusc. lasă-mă în pula mea. Dar armata e mult mai uşoară. te fute cînd ţi-e lumea mai dragă. Şi apoi regretele. nu te spun. în aşteptarea marii liberări. Cînd l-am rupt în fata lui. a bîiguit la un moment dat. dar totul a fost făcut din cauza ei. cu toată fiinţa mea. şi te ciocăneşte la cap mai rău ca marşul forţat sau gărzile. cînd o mai vedeam din întîmplare. îi tremura şi buza de jos. să pot naviga printre problemele mele mintale. compar căsnicia cu armata. De ce mi-am adus aminte de armată acum. şi cuvintele. A rămas cu el întins. sergentul de nevastă-ta e de trei sute de ori mai imbecil decît ăla cu uniformă. Rosa a fost ultima şi.dracului de rastel!" „În primul rînd nu eşti bă cu mine. Cîteodată nu te prinzi că eşti îndrăgostit decît cînd nu mai ai ceea ce pînă atunci ţi se 156 . L-am scos fără ca momîia să reacţioneze. în amestecul ăsta de sentimente. la figurat. cu dureri de stomac.

Ce dracu' le făceam de toate cînd mă părăseau aveau de fapt sindromul fugitului de acasă? Deci conştientizau locul în care trăiau cu mine drept casa lor. Poţi. că nu ştiu dacă mă iubea ca pe un tată sau ca pe un iubit. dar. cu maniere de îndrăgostit de profesie. şi care. Roşa mă iubea. de ce să nu fim serioşi. dar nu poate nici el să o ţină aşa toată viaţa. te trezeşte cu trandafiri şi săruturi de tălpi în fiecare dimineaţă. aşa că plătesc cu fruntea sus umilinţa. dar aici cred că era problema. Rosa mă pansa. doar dacă eşti singură. care te place. Înseamnă că nu te iubea pe bune.părea normal să fie al tău. Şi dacă dimineaţa te trezeşte cu săruturi în talpă şi-ţi place. Trei buchete de trandafiri şi trei „sărut-mîna!" nu-ţi justifică deschiderea picioarelor. De ce să dezertezi din situaţia acestui împreună. de ce să nu ai şi tu voie să mai primeşti o vizită din cînd în cînd? Rosa mi se potrivea. pe care o şi înghit. dacă e doar sex nevinovat. şi pentru că eşti bună.” Nu mi-e ruşine să recunosc că am făcut-o şi eu. să ţi-o tragi cu cineva şi asta să nu afecteze relaţia. dar ţie îţi place. încît să decizi că vrei schimbarea totală şi să te muţi dintr-un pat în altul fără nici un fel de problemă? Întotdeauna el. cel care vine. dacă eu am voie să vizitez cît mai multe vagine. ba de multe ori îl aştepta poate el. ştii pe cine am prins aseară? Pe aia a lui acela. cu bucurii şi cu necazuri. cu care să lupţi şi să-ţi împărţi viaţa. şi pentru că eşti iubita cuiva anume şi tare bine îi şade lui să se laude în gaşca lui de futadori: „Bă. e drept. te trata ca pe un partener egal cu drepturi egale. e mult mai atent. gata să se bage în pat şi să doarmă cîte două zile şi să se refacă. e drept că nu-ţi mai aducea flori decît de ziua ta şi nu mai venea dimineaţa cu micul dejun la pat. după care să se întoarcă ciufulite şi smotocite. chiar căsătorită fiind. care muncea zi de zi ca să vă fie vouă bine. de ce să nu recunosc. împărţea cu tine viaţa. nu dacă eşti logodită şi ai obligaţii morale faţă de băiatul căruia i-ai spus da. Rosa însă îl aştepta pe prinţişorul călare pe calul alb. stimată domnişoară. Asta numai dacă nu îţi vine să te duci în fiecare zi. cum vă place vouă să-i spuneţi. 157 . te mai duci şi a doua zi. Adică cu tine. ca să vezi cum e. Niciodată nu am să înţeleg cum poate să se îndrăgostească o femeie de cineva cu puţin timp înaintea nunţii cu altcineva. Cît de rău să-ţi fie cu cel cu care vrei să te căsătoreşti. vorba lui Larry Flint. dar parcă tot îşi mai doreau cîte o escapadă. că ălălalt era blazat. cînd primul linge-pizdă te curteaza ultrapoliticos. Perfect.

El vînează în continuare. pentru că toată lumea ar fi spus: „Uitaţi-l şi pe ăsta. decît să fie cu tine şi să se gîndească la el. ştia exact unde să atace ca să o înmoaie şi să-i inducă nesiguranţă. De fapt s-a prins că asta îi lipseşte ei. indiferent de cu cine ne împărţim viaţa. „Vreau să fiu fericită". nu? Cine pe planeta asta îşi doreşte să fie nefericită? S-a întors la mine după escapada cu vînătorul de floci. care şi el îşi părăsise iubita. că tare bună e fata cu care umblă în ultima vreme. Nu poţi compara plăcerea voleiului pe plajă cu extazul descoperirii planetei. şi-o mai trăgea cu mine. la familie. îmi spunea. A doua zi erau mutaţi în altă casă împreună şi eu sufeream după ea. Mai ales că eu fusesem cel desemnat să fiu IARNA. Să-şi rezolve ei problema minciunii la întrebarea: „Unde ai fost?" S-a stins la un moment dat relaţia lor." Vorbeam cu ea des la telefon şi chiar ne mai 158 . Cel puţin eu asta prefer. după care se întorcea futută la el. mai bine o laşi să plece şi să se gîndească la tine cînd e cu el. Ştiam că ştie şi că îl înnebuneşte chestia asta. Era profesionist gagiul. ca să sufere şi el după ea. Absurd. Că eu nu prea mai ieşeam prin discoteci în gaşcă. vara ei. Independentă şi pe cît de frumoasă. Şi dovada faptului că noi am avut viaţă împreună e şi faptul că acum relaţia noastră este perfectă. cum am hotărît să-i botez pe ăştia. plecată temporar din ţară. e drept cu un şut în cur. pentru că nu puteam să încerc să mă combin cu ea. pe atît de inteligentă. sau poate s-o fi potolit. la Ăla. cînd ea este indecisă între două relaţii. cu el fiind. M-am ofticat. pentru că petrecusem prea multe momente mişto împreună. care m-a atras încă dinaintea relaţiei ei cu trăgaciul iubitei mele Roses.care să-i facă viaţa frumoasă. s-a dus repede la el să-i plîngă pe umăr. şi ea după mine. După care au fugit în Cipru la soare. dar pe care niciodată nu am atacat-o tocmai din respect pentru imaginea mea în faţa mea. Dar pînă la urmă mi-a părut bine pentru că în situaţii din astea. Ne plîngem unul pe umărul celuilalt cînd e rău şi ne împărtăşim bucuria cînd ne e bine. Nici nu avea cum să fie altfel. i-a futut ăla gagica şi acum umblă şi el să i-o pună gagicii lui. Cînd am rugat-o frumos să plece din casa în care locuiam împreună. altfel nu înţeleg de ce s-a mai întors la mine. Şi de aceea mă simţeam mai bine cînd. Şi s-a mai prins de ceva.

fiindcă era o lichea sentimentală. ci doar „da. Asta făceam eu toată ziua după fuga din Grecia de lîngă languroasa Vero. Am împrumutat nişte bani de la fratele meu şi am rupt orice legătură cu exteriorul. Mă dădeam ore în şir cu Piticul. Şcoala de sporturi nautice funcţiona. Ruga mea nu a fost în zadar. Ce chestie! Eu m-aş supăra dacă cineva ar scrie despre mine ce am scris eu despre el. să mai schimbăm impresii despre meserie. am terminato cu nemernicul". Era mic de statură. bineînţeles". dădeam de el în cele mai neobişnuite situaţii. O blangodeală plăcută. dar se lumina totul cînd se suia pe schiuri sau pe planşa de surf. fără voia mea. Eram doar născut mai devreme. Eram fericit. dacă m-ar fi întrebat „de ce?". Norocul meu e că ea nu mi-a răspuns niciodată: „Nu. şi atunci tot ce găseam de cuviinţă să-i spun era: „Săi fii fericită şi să vă dea Dumnezeu sănătate!" I Stăteam fericit pe malul lacului. dar nu se cădea să-i dau imediat telefon şi să-i spun: „Ştii ce face prietenul tău?" Asta nu mă împiedica să-i dau telefon pur şi simplu. mă gîndeam la ea şi o sunam doar ca să o întreb: „Mai eşti cu cheliosul?" M-aş fi bucurat să-mi spună: „Nu. asta pentru că. Avea o aureolă de talent pentru 159 . Seara le povesteam la cîte o sticlă de vodcă aventurile mele prin lume. mai mult de malul apei. jucam remmy ore în şir îril aşteptarea vîntului. fără grija zilei de mîine. dedt de stradă. Am fost o jigodie. Gaşca era acolo. Şi acum cînd am scris. Paradoxal. de fiecare dată cînd îl vedeam pe motorolist în postura de Don Juan. nu dădeai doi bani pe el dacă-l vedeai pe stradă. Adică cu tot ce era exterior wind surfing-ului. aş fi constatat că orice i-aş fi spus despre el se potrivea al dracului de bine cu descrierea mea. nu mai sînt". aşa îi spuneam prietenului meu din România care aştepta şi el să plece din ţară. de obicei cînd o înşela pe prezentatoare. ea fiind prezentatoare la un post de televiziune. Ne trăgeam neoprenele în fugă şi ne dădeam pînă la loc comanda. eu şi Piti aruncam tablele de săreau pietrele la o poştă şi ţîşneam la planşele frumos aliniate pe bucăţica aia de plajă. Mi-am cumpărat ceva ţoale. dar cel mai tare m-ar deranja dacă nu ar fi îngrozitor de adevărat. şi atunci cînd am făcut mult mai multe nefăcute decît el." Mai nasol era că.vedeam din cînd în cînd. ca să-i spun: „Bine ai făcut că ai scăpat de el. să o întreb ce mai face. Pentru că şi eu am fost la fel ca el toată viaţa. Cînd începea să bată.

Cu el puteam vorbi orice. pe aia. dar oricum. în patul lui. după o zi cruntă. I160 . parcă însă cu sînii mai mari. şase zile în România. în aşteptarea lui Godot.sporturile de alunecare cum nu am mai văzut la nimeni. Nu mă gîndeam la asta cînd am zărit prin parbriz o tînără domnişoară. care stă la masa din capătul terasei? Ei. Tuns în permanenţă aproape zero. de aceea o fac mecanic. mă lamentam înfăşurîndu-mi vela. dar nici pe asta nu aş împinge-o cu piciorul afară din pat". văd pe terasa de la Pinguin o siluetă care mi-a atras atenţia. bine bronzată. pe care i-am descris-o de mai multe ori decît ţie. cu un vînt năprasnic. care tocmai aştepta un mijloc de transport care nu mai venea. Eram de aproape cinci. ACOLO poate fi: în patul ei. Atunci. bărbatul se gîndeşte de obicei cum să ajungă mai repede acolo. care în acest caz era paşaportul. Mă uit mai bine şi îi fac semn şi Piticului să se benocieze. Se transforma ca o fiară. cu nasul acvilin. O făceam şi când spălam vase. la Sfat sau la biserică şi. Ştiu că nu credea o iotă din ce-i povesteam. şi sînt convins că el credea că ea exista numai în imaginaţia mea. în Nirvana. timp în care mintea îmi zboară aiurea. pe malul apei. avea faţă de marins american. mult rîvnitul paşaport care te scotea din ţară cu mucii pe piept. La fel de bună. Aşa am senzaţia că timpul trece mai repede. de nevoie. spunîndu-i: „O vezi. aproape ca asta. ca să nu mai vorbesc de Vero. Nu-mi place să fac treaba asta. cam aşa arăta şi Vero a mea. bă. Şi ochii erau foarte pătrunzători. era puţin mai ţanţoşă Vero. ci să mă întorc şi să păstrez legătura cu ea măcar pînă ajunge şi Piti la Paris ca să o vadă şi să nu mai creadă că m-am lăudat. într-o seară cînd ne desfăceam velele. îmbrăcată sumar. în braţele ei. psihanalizat şi desconsiderat. aia blondă şi frumoasă. de ce nu. Motiv pentru care bărbatul este judecat. criticat. sau la volan. Mă ofticam şi mă rugam la Dumnezeu să-i iasă paşaportul mai repede să vină la Paris în toamna aia şi măcar să i-o arăt pe Vero. dar nu înţeleg de ce. Cînd întîlneşte o femeie şi îi place. zâcînd vara la mare şi iarna la munte. Nu vreau să definesc ACOLO pentru că nu ştiu cu ce să-l înlocuiesc. Lui Piti îi plăcea să citească şi să vadă filme de calitate. mă şi gîndeam cînd mă întorc la Atena să nu dispar cum îmi propusesem iniţial. după fuga mea din Grecia. între picioarele ei. mă refer la aventurile mele din Madagascar şi Africa. mă refer din gaşca de prieteni care fentau comunismul.

s-a urcat în maşină. O rog şi pe ea să-l privească. de fapt. Priveam cu disperare cum drumul se degajează şi îmi vedeam planurile năruite (e drept. domnu'". în timp ce unii încercau să extragă Dacia din botul troleului. dar. Am dat înapoi. chiar din partea ei. exact cînd din partea cealaltă aud: „Vorbiţi româneşte. şi el. din păcate. dracului. care. mai mult în sensul biblic al cuvîntului. În dreapta văd hotelul meu. nu aveam drum într-acolo şi nici nu doream să îmi fac. De venit. în speranţa că va înţelege măcar disperarea lui (a hotelului) şi va veni cu mine să-i facem o scurtă vizită de consolare. Răspuns n-am primit. ca să nu mai vorbim de fundul ăla obraznic. încercînd cu coada ochiului să văd dacă vine sau nu către maşină. numai ale mele). în care nu ştiam dacă-i acolo pentru că-i place de mine sau pentru că vrea cu tot 161 . ăsta-i drumul spre Constanţa?" Zîmbet sarcastic şi ochi peste cap am primit drept răspuns. ne-am oprit deoarece un troleu agăţase. care-mi făcea semn cu toate balcoanele să vin puţin acasă. Abia acum m-am gîndit la teoria de mai sus şi asta pentru că. o întreb. „De ce ai urcat în maşină?". după doar cîteva sute de metri parcurşi. coapsele şi sînii. am deschis geamul şi am întrebat-o: „Nu vă supăraţi. O cunoşteam deja de nouă minute şi mai bine zis o întîl-nisem de zece şi doream s-o iau de nevastă. O cunosc de maximum şapte minute şi nu ştiu cum s-o tîrăsc în cameră ca să-i studiez bronzul. Staţionam. însă nu am rezistat surîsului întrebător care îmi confirma că poziţionarea excentrică grupului de călători nu însemna decît: „Scapă-mă. nu venea. tipic bărbatului. Băteam tot felul de apropouri. de locul ăsta aglomerat!” Am frînat şi am început să caut ceva în torpedou. două Dacii care veneau din sens invers.am promis că o duc pînă în Constanţa. fără cuvinte. cu care mă provocase încă de cînd am văzut-o printre bizonii din staţie. dar nici nu mă ignora. rînjind la mine. „că vă arăt eu unde e Constanţa dacă mă luaţi şi pe mine. Cerşesc din ochi puţină înţelegere şi realizez că. Trăiam acel moment confuz. Conversaţia lîncezea. mă întreba o cucoană care prins momentul. sînt total nebun. dar mai mult de cîteva răspunsuri monosilabice n-am primit. dar măcar m-am prins de ce era atît de multă lume în staţia de la capătul liniei." Cum să-i explic babei ca „bronzeta" mă interesa. nu sacoşele ei de plajă şi nici plodul cu lumînări la nas pe care-l tîra de-o mînă? Salvarea a venit exact cînd mă aşteptam mai puţin.

aşa că am întrebat-o: „Ei?" „Ei. Facem un duş. că în două minute 162 . bem ceva. de unde aţi luat covrigul. am zis eu sau cred că am zis. cu „bunătatea" în maşină şi cu inspiraţia fugită de acasă. ce mai zici de căldurile astea sau de apele murdare sau de accidentul stupid din faţa noastră.. goneşte ca un nebun şi deata s-au „pupat".dinadinsul să ajungă la Constanţa. dormi?" mă trezeşte un agitat care voia cu orice preţ să mai avanseze cinci metri pînă la locul accidentului. O Salvare ţiuie în faţă noastră. sau ce-o fi el. I Mă uit la pasagera mea din nou. Speram din tot sufletul să fie mai „uşoară" la refuz şi să urce puţin cu mine în cameră să facem un duş împreună. Ce să vorbeşti cu nişte coapse de competiţie. că era zăpuşeală. Cei din troleu s-au împărţit în două tabere: unii că ar fi de vină Daciile. eu tot aia vedeam. poşeta zbura fulgerător şi numai pregătirea şi experienţa mea mă salvau. cu doi sîni fără silicon (era şi greu pe vremea aia.. „Ce faci. alţii că nesimţitul ăsta de vatman. că vreau să vă fut?" De obicei nu se prindeau în primele trei secunde şi începeau chiar să-mi explice. Cred că deja se citea pe faţa mea dorinţa şi pentru o secundă am avut senzaţia că mi-a citit gîndurile. nu cred că e salvarea mea. uşor speriată de adversar şi care nu marcase în primul minut. dîndu-şi puţin ochii peste cap. Eram ca o echipă de fotbal. intrînd în degringoladă totală. dar cum dracului să-i spun? Să fac oare ca pe vremuri cînd agăţăm în Piaţa Romană cu tupeu: „Domnişoară. „Urcăm pînă la mine pînă repara ăştia troleibuzul? E la doi paşi. Gata. prin '84). Stăteam deja de douăsprezece minute. cu nişte ochi umezi de căprioară care clipeau des? Putea să fie şi studentă la Filozofie şi masterandă în Matematică. ce să-i mai spun. Aceasta ridică doar nişte pasageri răniţi. cam aşa eram eu acolo. Vi s-a întîmplat vreodată să o întîlniţi pe stradă pe Nicoleta Luciu fără ajutor şi toţi bărbaţii din cartier să fie plecaţi în armată? Vi s-a întîmplat? Ei bine. Pe unele le mai pufnea rîsul şi acolo atacam brusc. spunîndu-le că am apă caldă (ceea ce conta înainte de'89). ce?" răspunde senzuală. fără de care n-ai fi urcat niciodată la mine în maşină". nene. căscatule. măi. „Ei." ar fi trebuit să spun. dar de unde atîta tupeu. că era prea bună şi mi-era frică că „mi se şuteşte" costiţa din fasole. dar cînd realizau. nu vă supăraţi.

Şi eu sâ-i fac vînt cu o pană de păun. Minunile au trecut. care oftau evident obosiţi ca şi cum „tare mi-ar prinde bine să stau puţin jos. goală. se vedea clar că şi ea petrecuse toată noaptea.drumul se degajează? Că nu mai am benzină pînă la Constanţa şi că trebuie să trec pe la cameră să iau nişte bani? Riscam să coboare şi să ia o altă ocazie. eram singurul călător din acea duminică dimineaţă. dar tot mi-a trecut prin cap bancul cu Bulă care a salvat o ţipă de la viol. tramvaiul gol. urcă o doamnă roşcată cam pe la 30 de ani. în faţă ştiam că-i pustiu şi nu înţelegeam de ce tocmai acolo solicita roşcata din ochi un loc pe scaun. Mă uit în spate. că nu mai am eu baftă de acum nu ştiu cîţi ani. plecînd de la o petrecere.. dar puţin. bineînţeles în picioare. în spatele meu. de transpiraţie. (Ei. să-mi dea numărul de telefon de acasă (de mobil nici nu putea fi vorba pe vremea aia). în speranţa că apare o minune. am înnebunit? Puteam foarte bine să o conduc. un cortegiu de trolee mă claxonau violent." „Nemaipomenit. să-i cer să ne întîlnim pe seară sau altă dată. şi eu. nu un mitocan agresiv. cînd într-o dimineaţă pe la 5. Vin de la o nuntă şi am dansat toată noaptea". Şi aşa ceva nu trebuia să se întîmple sub nici o formă. drăguţ şi politicos. Simt mirosul de parfum umezit puţin.30 cred. mă sui într-un tramvai gol. să nu-mi spuneţi că staţi şi la scara A. Am răsuflat uşurat cînd am aflat că sînt galant. „Vai." „Vai. vă rog. Mă uit o dată în spate să fiu sigur. Cum? A convins-o. mă aşez pe scaun. Am crezut întotdeauna despre mine că sînt un gentleman irezistibil. repet. ce minune? Doar să-mi spună ea că e puţin obosită şi s-ar întinde puţin în patul meu. uşor obosit. ascultam eu atent. la un moment dat. Mergeam deja de două minute prin staţiune. sub 163 ." V-aţi prins că în dimineaţa aceea locuiam amîndoi în acelaşi apartament. după care mă ridic şi îi propun: „Luaţi locul meu. că aşa coincidenţă nu am mai văzut în viaţa mea. ridic privirea şi întîlnesc doi ochi cu rimel uşor deranjat. Şi la ce bloc?" „B 14. vă mulţumesc mult.. şi se agaţă de bară fix în dreptul meu. aceeaşi masă de bucătărie. Cîrduri de oameni plecau de la plajă. pe cînd eu nu am în cap decît ACOLO. ce coincidenţă. Ce dracu'. că e prea cald afară. Stai aşa. eram aşa de obosită. şi. că nu ăsta e genul meu.. că-s frîntă". Minune. De acolo totul a fost simplu. am mai fost şi în aceeaşi baie. „La ce staţie coborîţi?" Aia. în picioare.. aceeaşi cameră şi acelaşi pat. Rulam cu vreo 25 de kilometri la oră.

Mi-ar fi ajuns să te mai văd o dată. ei. minciuni de lăudăros. la întoarcere le-am povestit băieţilor cu lux de amănunte ce bună era. după ce mi-am aranjat echipamentul. Am plecat cu încetinitorul." „Bine. aş fi plecat. că m-a şi apucat ameţeala Gagica semăna prea tare cu Vero. şi cum în trei minute eram aşa de împerecheaţi că băteau vecinii în pereţi că nu pot să doarmă. i-am aruncat mîndru şi am început să o bombardez cu întrebări. pe jos. hai să o vezi. ca va? Rimelul eu puţin dus. deşi parcă era zi cînd am ridicat-o. Am mai apucat doar s mă opresc la baza nautică. a ratat ocazia pentru că tocmai am trecut şi de intrarea la hotel. de nervi. am început să conduc mai repede. pe unde am apucat şi no să dormim puţin. drept pentru care. cînd a apărut Piticul îmbujorat spunîndu-mi: „E superpiesă gagica.) Ea. „Cînd ai venit. de ce. De." „Nici nu vroiam să te anunţ. S-au băgat toţi.acelaşi duş. dar cum ai 164 . „Ea e Vero. Înţepenesc. semn că plînsese sau poate vîntul să fi fost de vină. cu ce. M-am căcat pe mine." Nici nu am dat bine colţul. ce ţi-am zis". de fapt nici nu vreau altceva. Pentru că am povestit-o de multe ori ca pe cea mai rapidă femeie din viaţa mea. Am strîns-o în braţe pînă am sufocat-o săraca. Piticule. Era Vero în carne şi oase. am luat-o în braţe şi i-am plătit datoria de pe barcă. lăsînd să se înţeleagă că am avu motive serioase de întîrziere. n-ai văzut în viaţa ta aşa bucată. Se uită la mine şi spune: Bonjour. Au rămas toţi cu gura căscată cînd au văzut-o le-am făcut ştrengar cu ochiul. Pe ea am dus-o acasă şi. bineînţeles nu am mai văzut-o niciodată în viaţa mea. cum am agăţat-o eu. nespălată. dar tot al dracului de frumoasă. cînd la ea. dar degeaba. dacă nu apăreai acum. Dar foarte puţin. a băut zece cafele pînă acum dar n-a vrut să se lase agăţată. aşteptînd să se cureţe unul ca să îi iau locul la masă. nici nu mai putea să vorbească. Piticul se holba cînd la mine. care schimba povestea de fiecare dată în funcţie de ascultător. Am mai frecat-o puţin pe lîngă masa celor care jucau remmy. Şi zic ăştia că e singură de la prînz. obosită. proasta dracului. În schimb. nu ştiu cum arată Veronica aia a ta dar asta le dă clasă la toate. că am auzit că eşti de la prînz aici. Mai fac doi paşi şi sesizez tremurul mîinii care făcea ţigara să se scuture şi fără voi e. şi de ce nu mi-ai atras atenţia. unde toată lumea mă aştepta de mulr să jucăm remmy. bunătatea bronzată.

Simţea că acolo e cheia dispariţiei mele. Şi a găsit. a rugat o prietenă să-i trimită bagajul în ţară şi dis-de-dimineaţă a fost la aeroport. după care l-a căutat pe şoferul de autocar. Ea plîngea cu sughiţuri şi cu hohote în rafale. A doua zi a aflat că nu m-am întors cu el. cu mîinile pe lîngă corp. ca proasta. ca o ploaie de vară care răpăie de nu crezi că poate să ţină. O ascultam cu gura căscată. ca nu cumva să piardă avionul. Atunci i-a venit ideea să întrebe la Informaţii ce avioane au plecat după charterul pe care m-am îmbarcat eu în locul ei. Nu-mi venea să cred că tot ce-mi povestea e adevărat. Îmi venea să plîng cînd o auzeam povestind. cînd s-a aruncat în braţele mele şi eu am rămas ca prostul. puteam să fiu oriunde". O luam din cînd în cînd în braţe şi o strîngeam pînă cînd nu mai puteam eu. să mă vadă îmbrăţişat. cum singură mi-a povestit. unde a aflat că era deja dată afară pentru dezertare de la locul de muncă. mai mult ca să împrăştie ştirea în rîndul celorlalţi. de unde ai ştiut că sînt aici şi cum de m-ai găsit.ajuns în România. Pe aeroport a mai întîrziat puţin şi mi-a povestit că s-a plimbat aşa la întîmplare pe unde credea ea că m-am plimbat şi eu. dar ea nu se lasă şi tot ţine. La nici o oră după plecase un avion către România. ca un soldat prost. Dimineaţa s-a dus înapoi la aeroport şi cu acelaşi charter cu care venise s-a întors în Grecia. după care s-a suit în primul avion şi a aterizat în Franţa în aceeaşi seară. Constanţa. A întrebat imediat cînd e următorul. Parcă doream să mă răzbun pe indolenţa cu care am reacţionat atunci pe barcă. Pe la 2 a reuşit. aşa că a crezut că am plecat la Paris. iar la hotel nu s-a dus în speranţa că mă voi întoarce acasă. Piticul s-a retras discret. Le-am prezentat-o mîndru şi am plecat la hotel cu toată împotrivirea ei. A mai aşteptat pînă seara. Mult mai tare ca mine. A sunat la mine din oră în oră pînă dimineaţa. La aeroport i-a fost uşor să-l convingă pe reprezentantul 165 . toţi şi-au arătat frezele de după colţ. M-a găsit în fundul pămîntului. turuiam fără să o las să-mi răspundă şi nici din braţe nu o slăbeam. motiv pentru care nu a dormit toată noaptea. După plecarea mea. Era supertare. Am aflat cum. Pe la 1 noaptea. A fugit înapoi la hotel în Capri Sunion. La 2. aşteptînd să intre sau să iasă cineva ca să poată trece de poarta cu cod la intrare. Nu avea unde să doarmă în Paris. m-a aşteptat pînă seara. era în faţa blocului meu din rue de la Tombe Issoire. pentru că într-un minut. pe care nu l-a găsit decît a doua zi dimineaţă.

iar băiatul care i-a tras-o s-a prins rapid că Vero era pafaristă. Noaptea a petrecut-o în gară. unde ţiganii şi bişniţarii din Piaţa Chiliei au curăţat-o definitiv şi de bagaj. dar era deja tîrziu. am realizat şi eu cîte am putut să-i spun în nopţile alea petrecute pe barcă. iar eu îi povesteam despre aventurile mele la Marea Neagră. Din avion şia făcut planul cum să mă găsească. Şi-a adus aminte de toate poveştile mele de pe vremea cînd făceam carturi împreună. şi de bani şi cred că doar frumuseţea ei şi ţinuta impertinent impecabilă au salvat-o de la o japca sigură. mai mult din dorinţa de a-i lua banii. De acolo. ce mai. Exact cînd mă pregăteam să o întreb de ce a ajuns totuşi aşa de tîrziu dacă după plecarea mea a doua zi a stat să mă aştepte şi seara fi fost la Paris. personaj de aici din carte. Au păcălit-o nişte taximetrişti care. Dar de. tot. aşa că a acceptat din prima. am povestit totul cu lux de amănunte. au duso la Neptun în loc să o aducă la Mamaia. mi-a trecut prin minte să mă duc la Călăraşi şi să mă deghizez în cerşetor. În timp cm îmi povestea. O staţiune cu plajă foarte lungă. mi-a spus că de la aeroport a luat-o către Bulgaria în loc să vină la Mamaia. Nu-mi venea să cred că cineva poate să facă aşa ceva pentru altcineva.TAROM. de unde vine dorinţa asta nemaipomenită de a face orice pentru a-ţi atinge scopul? Miaduc aminte o dată cînd eram disperat după cineva. pentru că. aşa că a doua zi a luat autobuzul pînă la Mangalia. care ştia procedura. Ştia de Mamaia. de şcoala de sporturi nautice. deşi din explicaţiile ei era simplu să te prinzi că era vorba de Mamaia. Cred că vorbeam pentru mine. în căutarea locului care ar fi corespuns cu descrierea mea. aşa a fost să fie. I-au mai luat un rînd de piele şi la hotelul în care a dormit peste noapte. la limita puterilor. să mă aşez la scara blocului 166 ... A stat o zi întreagă pe malul lacului de la Neptun. a treia zi s-a întors în Grecia şi a patra zi a plecat către Constanţa. deşi simţea că descrierea mea nu corespunde cu locul. Cînd mi-a povestit ce a îndurat în gară. cu hoteluri pe malul mării şi cu un lac lung cît toată plaja pe partea cealaltă a şoselei nu-i greu să o depistezi. se pare. tot cu autobuzul pînă la Constanţa. nu m-am mai putut ţine şi am izbucnit în plîns. taxiul pînă la Mamaia costa de zece ori mai puţin decît cel pînă la Neptun. de Lacul Siutghiol. Ce forţă te mîna spre asemenea gesturi. başca nu a putut să plătească cu banii pe care i-a schimbat taximetristul escroc. rugîndu-se la Dumnezeu să ţină aşa toată vara.

aşa că nu am băgat-o în seamă. ar mai fi stat puţin după care ar fi plecat la gară şi după aia nu mai ştia. Mi-a spus că de cum a văzut ghiolul şi-a dat seama că ăla e. Şi credeam că sînt tare. A oprit în toate golfuleţele lacului. Nu a vrut să-mi explice de ce. Am auzit-o toată noaptea plîngînd. Dar eu nu am fost în stare. numai ca să o văd şi să pot fi aproape de ea. I-aş fi răspuns: „Ca să mă răzbun pe toate cele care au plecat hoţeşte de lîngă mine". Nu-ţi vine să crezi că cineva care ţi-a plăcut foarte tare şi pentru care ai fost în stare de orice. România era floare la ureche. despre care încerca sămi povestească în timp ce mă mîngîia pe faţă şi pe păr. Pur şi simplu. Cunoşti sentimentul? Ţi se taie. Cred că asta i s-a întîmplat şi ei. Şi la propriu. A rămas tristă şi nu a mai scos nici un cuvînt aproape toată perioada cît a mai stat. mai mult ca să le arăt şi lor fata de care eram aşa de mîndru. îţi dai seama ce curaj! Dar dacă a plecat ea în jurul lumii şi nu i-a păsat. dar cred că i s-a tăiat. Poate de la dungile tărcate pe care le lăsa vîntul pe suprafaţa lacului de care sigur mi-am adus aminte că i-am povestit de atîtea ori în nopţile dulci de cart. Am ieşit la masă. Toată ziua s-a uitat după mine. asta da gagică. Încerc să-mi imaginez emoţiile pe care le-a trăit. Mi-a spus că am mai trecut pe lîngă ea în fugă. A mîncat. Am sperat să-şi revină a doua zi.ei. Asta am înţeles eu din atitudinea ei. Degeaba. După cîteva minute am apărut eu cu Piticul. şi îi încălzeam picioarele obosite de atîta drum pe litoralul plin de capcane în perioada postrevoluţionară. Dar deloc. Mi-a mai spus că dacă nu veneam la ea. nu-ţi mai place deloc. şi la figurat. în camera de hotel. şi în special la Moni mă refeream. Pe la prînz a găsit locul. Şi tristă a rămas toată seara. pentru că nu mîncase de două zile. după care s-a întristat. pentru că stăteam pe jos. iar ei i s-a tăiat. că de celelalte care au dispărut ca măgarul în ceaţă mi se cam 167 . În prima noapte a refuzat să facă amor cu mine pe motiv că-i obosită după aventurile de la malul mării. ne-am montat planşele şi am atacat. M-a îngenuncheat gagica. băi. Eu m-am aprins din nou după ea. A venit după mine. Mamaia aia lungă. l-am căutat pe băieţi unde ştiam că mânîncă de obicei. bineînţeles. dar se pare că mă grăbeam să mă întorc pe apă. M-am înfrigurat la gîndul că s-ar fi putut întoarce în gară şi de acolo nicăieri. Am aşteptat tot timpul să mă întrebe de ce am plecat aşa hoţeşte. Dimineaţa a nimerit Mamaia.

aşa că nici nu am simţit. Fără sex. ne ţineam mult de mînă şi emoţia mea pentru momentul cînd va trebui să ia o hotărîre se amplifica cu fiecare oră ce trecea. Ştii la ce mă refer. sau nu. Pe cea care. nu mi-a păsat că a fost femeie uşoară. ai fi şi tu ferm convins că am dreptate. Dar nu m-a întrebat. pentru că nu stăteam acolo şi în fiecare zi ne schimbam locul. La Paris mi s-a făcut frică. Ţi-am mai spus că îmi plac simetriile. Fricos căcăcios. Aveam senzaţia că nimeni nu ştie şi nici nu va şti vreodată ce a făcut ea înainte de mine.. La un moment dat nu am mai rezistat şi am întrebat-o eu: „Nu vrei să ştii de ce am plecat de la Atena?" „Nu". doar pentru că.. Undeva pe lîngă Brest. Petreceam ore întreai fără să schimbăm o vorbă. şi atunci mi-am dat seama că am pierdut-o. Am făcut duş şi am dormit îmbrăţişaţi. mi-a răspuns. Cît am fost în Africa.rupea pula. care voi plăti toată viaţa lipsa mea de curaj să-mi petrec restul vieţii cu cea care abia acum ştiu sigur că mi-a fost sortită mie. parcă pe lîngă Carantec. nu vreau să-ţi mai spun nimic. Dacă ai ştii ce mi-a scris în bilet. Am plecat împreună la Atena şi de acolo la Paris. 168 . pentru că ştiam ce a făcut cu viaţa ei pînă m-a întîlnit pe mine. De cînd mă găsise în România. Eram foarte obosit. Să plec în Bretagne şi să o caut. Dar nu am făcut-o pentru că ştiam că am pierdut-o definitiv. Şi asta mă înnebunea. şi-ar fi dat şi viaţa pentru mine. Pe bilet scria ceva care m-a făcut să am lacrimi în ochi multe săptămîni. Am terminat exact cum am început. nu mai făcusem dragoste. tîrziu am înţeles. A plecat dimineaţa devreme. Am pierdut-o pe cea pe care nu am vrut să o ţin lîngă mine. Nici măcar nu ştiam unde stă în Bretagne. Am ajuns noaptea tîrziu de la Paris. Mi-ar mai fi rămas soluţia ei. Am găsit un bilet pe măsuţa de la intrare.

la bindie. singur. cu doi. uite chiar la aşa ceva nu mâi aşteptam. îmbătîndu-mă. Eu am fost singur în noaptea asta. şi pe care alergam. Cîntau pe mai multe voci. trîntore şa ele la ora aia. sau de la treabă. depănînd amintiri sau. De multe ori ne trezeam şi plecam la pescuit. făcînd dragoste. analizînd amintiri. pentru că a depăna cred că se spune atunci cînd mai eşti cu cineva. călătorind. Încep să cred în Dumnezeu? Pescuiam pînă dădea soarele. Am mai prins dimineţi la mine în casă. Făceam kilometri întregii pe malul rîului. Am petrecut o noapte în casă. Aproape dimineaţă. Am mai stat pînă dimineaţa. Eram mai mulţi nepoţi. dar niciodată nu am avut răgazul să ascult dacă se aud cocoşii cîntînd la mine în cartier. care în pat. poate. dar. dansînd. unde parcă zumzetul lor făcea aerul să vibreze şi să distorsioneze imaginea acelui colţ de rai. 169 . muncind. din mai multe curţi. ce curios. dupăamiază. Dimineaţa cu aburul ei fin de ceaţă. la ţară. E dimineaţă. ba chiar şi citind. dar niciodată singur. în care nu găseam lăcuste. parcă era concurs. mai bine zis. auzeam în fiecăre dimineaţă cocoşii. trei eleni uscaţi de soare. cînd se crăpa de ziuă. În copilărie. în soarele puternic al verii. Poate pentru că nu există cocoşi la mine în cartier sau poate pentru că geamurile de termopan mă izolează perfect de lumea de afară. cu iarba încă udă de rouă. după cîte o noapte de pomină. care afară pe prispă. Nu aud cocoşii cîntînd. jucînd cărţi. niciodată nu m-am preocupat dacă se aud cocoşi cîntînd dimineaţa sau nu. albine care ne înţepau zilnic picioarele desculţe. dormeam claie peste grămadă. care în pătulul din podul grajdului. discutînd. E drept că de fapt ajungeam acasă la ore matinale. după care ne întorceam. doar cu gîndurile mele.XIII Sînt agitat. fără frica albinelor. în care mărşăluiam acelaşi islaz. fără nici o preocupare.

Neavînd cuţit la noi. neagră de arsă ce era. fă ceva. care ne făceau cîte o omletă din zece ouă. din care luam de obicei cu mîna. castraveţii necopţi. Sun pe mobil. Respir din ce în ce mai neregulat. Cunosc din literatură aceste simptome. Nu pot să mă ridic sau nu vreau să comand corpului să se mişte. După ce am deschis uşa. Nu am numărul de la Salvare. Nu pot să cred că se va termina aşa. Simt că mă sufoc. Intru în panică. Ce pula mea. că de cînd cu noua numerotaţie. E şi greu la ora asta. dar atunci mă refeream la starea sufletească. dar şi de la pămîntul din care smulgeam ceapa verde. ca să o putem mînca. Stau întins pe canapea. iar în mînă am furnici roşii. Nu-mi mai simt piciorul stîng. pentru că bate din ce în ce mai neregulat. că lăcustele care-i plăceau cleanului ieşeau mai tîrziu. Mă ajută şi inima. Parcă mi-a amorţit mîna. Transpir brusc şi nu-mi vine să cred ce mi se întîmplă. ajungînd frînţi către seară acasă la bunici. mi-a amorţit şi piciorul stîng. mîncînd pe apucate ceapă verde. E groasă. Mă auzi? Ştiu că am mai spus că mi-e rău. Nu ştiu nici măcar numărul de la Informaţii. Mi-e rău pe bune. Sun la toate numerele pe care le cred ale Salvării. sau fructe abia ieşite din floare.locul de scăldat al satului. mă joc iar de-a voinţa. Poate totuşi îmi revin. 170 . Mă ajută să-mi cresc starea de panică. am căzut înapoi pe canapea. ajută-mă. mici şi multe. Nu pot. dar tot mai rămînea ceva pămînt în gură. într-o tigaie specială cu trei picioare. Încerc să mă ridic. pe care-l simţeam între dinţi tot restul zilei. Acum simt în gură o cocleală amăruie. E din ce în ce mai multă lumină afară. mustăţile de care-ţi vorbeam le muşcam şi le scuipam. pe căre să o poţi pune direct pe jar. Restul mîinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineaţă în care căutasem rîme şi coropişniţe pentru pescuit. la întîmplare. traversînd grădinile şi livezile oamenilor. Mă rostogolesc aproape de pe canapea şi mă duc să deschid uşa pentru că am nevoie de aer. pe care o băteam de picior pînă cînd cădea tot ce mai rămînea între mustăţile din capul bulbului. Respir din ce în ce mai greu şi parcă ceva mă apasă pe piept. cunoscuţi. prieteni. Te rog. Ce dracu'. Şi din ce în ce mai tare. dar nu nimeresc nici unul. pînă cînd cele trei degete cu care ţineam mămăliga se albeau de la atîta băgat în gură. O lumină albăstruie începe să coloreze ferestrele. dar nu răspunde nimeni. anunţă pe cineva să vină să mă salveze. bineînţeles nespălate.

mă întorc în casă. Dar nu emit decît niştii gîjîituri. fără vlagă. Mâi trezesc căţeii care şi-au luat inima în dinţi şi s-au apropiat de canapea. nu primăvara. în care presupun! că sînt băgat. Parcă au simţit! că-ţi vorbesc despre ei. 171 . întrezăresc copacii înfloriţi prin geamurile dei sus ale Salvării. întunecate. Nu o fi în Bucureşti. friguroase. Imaculat. Inima mea execută un solo de baterie. Nu neapărat că sîntl foarte răi. Aud sirena. umede. îi închid fără probleme. apăs butonul de la interfon să deschid! poarta şi mă scurg în canapea. Mă sîcîiei îngrozitor faptul că trebuie să mai fac un efort să mă ridic şi săi închid cîinii. nu ştiu numărul ctej la Salvare. Cea mai nasoală chestiei cînd mori e că a doua zi dimineaţa te scoli mort şi nu te mai poţi îmbrăca. măcar să se întîmple într-una din zilele alea ternei de căcat. Dacal tot o mierleşti. tot nu pot intra cei de la Salvare. E oi zi foarte frumoasă. Mai încertl o dată şi în sfîrşit aud o voce trezită din somn: „Da. Sun şi nu răspunde nimeni. fără răspuns. Grija lor îmi dă putere. Nu ştiu de ce. deşi nu au voie în casă. Chiar dacă apăs pe butonul de la interfon. Dau din coadă şi nu au curaj! să se apropie de mine. după care acoperişul Salvării.! cînd înfloresc pomii şi cîntă păsărelele. parcă mail frumos ca niciodată. Simptomele corespund. îmi fură priveliştea cerului ăsta albastru. nu pot să mă mişc. încerc să-i chem. Fraierii se ţin după mine. cine e?”| „Roses. Cineva trînteşte uşifâl Salvării. înţeleg frînturi din întrebările puse. am nevoie de ajutor. Sau poate că nu l-am mai privit de mult. au apăruţi amîndoi în uşa deschisă adineauri. dar simt îngrijorarea! ei cînd mă anunţă că în două minute sare în maşină şi vine la mine. Foarte albastru. care e aici lîngă uşă. Mi-e tare teamă că fac infarct. Am numărul de fix al Rosei. Efortul e prea mare. burniţoase. drept care te spală şi te îmbracă alţii." îngîn fără sens.totul e altfel. dar par foarte fioroşi din cauza mărimii. şi iar sună. Sună. închid şi intru din nou înj panică de data asta pentru că nu mă mai pot mişca deloc. Mai sun o dată. 01 aud pe Roşa întrebînd la ce spital mergem. îmi mai revin cînd intrll Roşa cu cei de la Salvare. sînt eu. Mă miros amîndoi. că anunţ eu Salvarea". cu multe tobe mari. aşa că mâi tîrăsc pînă la ţarcul lor. Pierd puţin contactul cu lumea. mai aud. nu se poate să mori într-o zi aşa de frumoasă. Simt şi poarta pe care ies. pentru că. mi-e rău. Casa se mişcă cu mine. Mi-aduc aminte de „zăvorulălamare".f „Lasă. apoi apare cerul.

Ce frumoasă e! Nu ştiu ce-mi spune. singurătatea mea. Avea părul roşcat şi cîrlionţat al lui Regu. Aud zgomotul duşului. Cînd m-am trezit. Mai bine zis al duşurilor mele reci. Cerul face curbe. că am inventat puţin şi că am fost subiectiv. Simt mîna ei care mă mîngîie drăgăstos. tandre. fierbinţi. Zîmbeşte. povestea singurătăţii mele. închid ochii resemnat.Mă mai trezesc o dată cînd sînt scos din Salvare. A apărut din nou Vero. E chiar Moni. A reapărut acum. dispăruse. Am adormit cu imaginea ei în minte. a venit şi ea. E la fel de frumoasă. Am senzaţia că a apărut şi chipul lui Vero deasupra capului meu. Ştiu că tu ştii că eu ştiu că te-am mai minţit cîteodată. Mă mîngîie. sincere şi mincinoase. după care mă mîngîie şi ea pe păr. Acum mă retrag puţin. Nu mai am putere nici să te rog să mă ajuţi. Cum au reuşit să o anunţe şi cum a sosit aşa repede? Cineva îmi instalează electrozi pe piept. Moni Cutei. brune. dar văd mîna ei care se apropie de faţa mea. Redeschid ochii şi o zăresc pe Regu. cu faţa arsă de soare ca atunci pe barcă. Ultima dată cînd am văzut-o era adormită la mine în pat la Paris. 172 . Mă bucur că a putut să vină şi ea. Dar e povestea mea. Nu au lipsit nici Mânu. aspre. Atunci am mîngîiat-o eu. Pe care nu am vrut să o împart cu nimeni. nici Liliana. mărginit de coroane de copaci. Are halat alb şi seamănă cu Moni. Apare chipul Rosei în faţa mea. Poate te-am plictisit cu poveştile mele. Şi ea îmi vorbeşte. aplecată asupra mea. chiar şi Valeria a trecut pe acolo. Mîna care mă şterge de sudoare mi-a obturat pentru o secundă imaginea feţei Cutei. aprige. în halat era Vero. Cînd s-a retras mîna. blonde. Duşuri. apoi mai văd nişte lămpi mari aprinse cu neoane clipind intermitent. moi. Mă duc. brunetă ca Moni.

173 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful