Unitatea leg ala de infractiune Unitatea legala exista atunci cind 2 sau mai multe actiuni sau inactiuni

sau mai multe urmari social-prejudiciabile care ar putea constitui fiecare in parte elementul material sau rezultatul unei infractiuni distincte, sunt r eunite prin vointa legiuitorului in componenta unei singure infractiuni. Unitatea legala se poate prezenta sub mai multe forme: 1. Infractiunea prelungita. Aceasta exista atunci cind fapta este savirsita cu intentie unica si se caracterizeaza prin 2 sau mai multe actiuni infractionale identice comise cu un singur scop, alcatuind in ansamblu o infractiune. Ceea ce caracteriyeaya infractiunea prelungita este existenta unei pluralitati de fapte care preyentind fiecare in parte componenta aceleeasi infractiuni ar putea constitui tot atitea infractiuni autonome, insa acestea impreuna alcatuiesc prin vointa legiuitorului datorita unui element subiectiv comun o singura infractiune. 2. Infractiunea complexa. Aceasta apare in situatia in care, in componenta infractiunei in tra ca element constituitiv sau ca circumstanta agravanta o actiune sau inactiune care constituie ea insasi fapta prevayuta de legea penala. 3. Infractiune progresiva. O forma a unitatii legale in care continutul obiectiv se amplifica sub aspectul reyultatului in asa mod, incit trecerea de la componenta initiala a infractiunii, la componenta amplificata a acesteea, atrage o schimbare a incadrarii juridice fie intr-o infractiune mai grava, fie intr-o varianta agravanta a aceleeasi infractiuni.

Noţiunea pluralităţii de infracţiune şi formele ei Se considera pluritate de infractiune savirsirea mai multor infractiuni de o persoana cu conditii ca in cel putin 2 din ele sa nu existe piedici procesuale pentru pornirea unui proces penal si ca persoana nu a fost condamnata pentru una din ele. Pluritatea se manifesta prin 2 forme: 1. Concursul de infractiune. Potrivit art. 33(1) se considera concurs de infractiune savirsirea de catre o persoana a 2 sau mai multe infractiuni daca persoana nu a fost condamnata definitive pentru vreo una din ele si daca nu a expirat termenul de prescriptie de tragere la raspundere penala cu exceptia cazului in care savirsirea a 2 sau mai multe infractiuni este prevazuta in partea speciala a CP in calitate de circumstanta agravanta. Concursul de infractiune se poate prezenta prin 2 forme: a. Concurs ideal b. Concursul real 2. Recediva. Potrivit art. 34 CP se considera recediva savirsirea cu intentie a uneea sau mai multor infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru o infractiune savirsita cu intentie. La (2,3) se descriu formele recedivei: a. Recediva periculoasa. b. Recediva deosebit de periculoasa.

Concursul de infracţiuni şi modalităţile lui. Concursul de infractiune. Potrivit art. 33(1) se considera concurs de infractiune savirsirea de catre o persoana a 2 sau mai multe infractiuni daca persoana nu a fost condamnata definitive pentru vreo una din ele si daca nu a expirat termenul de prescriptie de tragere la raspundere penala cu exceptia cazului in care savirsirea a 2 sau mai multe infractiuni este prevazuta in partea speciala a CP in calitate de circumstanta agravanta. Concursul de infractiune se poate prezenta prin 2 forme: 1. Concurs ideal – exista atunci cind persoana printr-o singura actiune sau inactiune savirseste 2 sau mai multe infractiuni prevazute in partea speciala a CP. 2. Concursul real – exista atunci cind persoana prin diferite actiuni sau inactiuni de sinestatatoare savirsite 2 sau mai multe infractiuni prevazute in partea speciala a CP.

Recidiva şi modalităţile sale. Recediva. Potrivit art. 34 CP se considera recediva savirsirea cu intentie a uneea sau mai multor infractiuni de o persoana cu antecedente penale pentru o infractiune savirsita cu intentie. La (2,3) se descriu formele recedivei: 1. Recediva periculoasa. Apare in situatia in care persoana anterior condamnata de 2 ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate, a savirsit din nou o infractiune intentionata ori daca persoana anterior condamnata pentru o infractiune grava sau deosebit de grava a savirsit din nou o infractiune grava sau deosebit de grava. 2. Recediva deosebit de periculoasa. Apare daca persoana anterior condamnata de 3 ori sau mai multe ori la inchisoare pentru infractiuni intentionate sau daca persoana anterior condamnata pentru o infractiune exceptional de grava a savirsit din nou o infractiune deosebit de grava sau exceptional de grava. Nu va exista starea de recediva atunci cind infractiunea pentru care persoana a fost anterior condamnata a fost savirsita in timpul minoratului; au fost savirsite din imprudent; nu mai constituie infractiuni a CP in vigoare; antecedentele penale pentru acestea au fost stinse in caz de reabilitare (art. 111-112 CP); daca persoana a fost condamnata pentru infractiunile savirsite cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Noţiuni generale privind cauzele care înlătură caracterul penal al faptei Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei sunt acele stari, situatii, imprejurari a caror existenta in timpul executarii faptei face potrivit legii ca intrunirea trasaturilor esentiale ale infractiunilor sa fie imposibila.

Legitima apărare. Condiţii referitoare la atac şi apărare. Conform art. 36 CP este in stare de legitima aparare persoana care savirseste fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material si real indreptat impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, ori interesul public. Pentru existenta legitimei aparari se cere intrunirea comulativa a unui sir de conditii privind atacul si privind apararea. Conditii privitoare la atac: Atacul este o actiune sau inactiune prin care agresorul tinde sa aduca atingere unor valori sociale care potrivit legii pot fi ocrotite pe calea apararii ligitime. 1. Atacul trebuie sa fie direct, adica sa continuie in mod nemijlocit o sursa de pericol pentru persoana sau interesul public impotriva caruia se indreapta. 2. Atacul trebuie sa fie imediat, adica trebuie sa fie imediat, adica trebuie sa fie iminent sau actual. Atacul este iminent daca este certitudinea dezlantuirii sale si este pe punctual de a se produce. Atacul este actual atunci cind se afla in curs de dezvoltare. 3. Atacul trebuie sa fie material – sa se realizeze prin actiuni, fapte de natura sa puie in pericol in mod fizic valoarea sociala ocrotita de legea penala. 4. Trebuie sa fie real 5. Trebuie sa fie indreptat impotriva celui care se apara impotriva unei alte personae, a drepturilor sale ori impotriva unui interes public. 6. Trebuie sa puie in pericol grav persoana atacata drepturile cesteia ori interesul public. Pericol este grav atunci cind atacul este de natura sa produca o vatamare ireparabila sau greu de inlaturat. Gravitatea pericolului trebuie apreciata intotdeauna tininduse atit de valoarea sociala pusa in pericol, cit si de imprejurarile in care s-a produs atacul de persoana adresorului si de toate datele concrete specific fiecarei cauze in parte. Conditiile privind apararea: 1. Necesitatea apararii este determinate de mai multi factori: obiectul infractiunii si masura concreta a periclitarii sale prin actele de agresiuni. 2. De anumite conditii: de loc, timp sau persoana celui atacat. Apararea este necesara numai daca s-a indreptat impotriva agresorului si nu altei personae. Apararea trebuie sa fie proportional atacului.

Daca pericolul poate fi inlaturat shi altfel decit prin savarshirea unei fapte prevazute de legea penala. sa nu fi cauzat urmari mai grave decit cele care sar fi produs in cazul neilaturarii pericolului. după izvorul pericolului între ele există deosebiri materiale. trebuie sa fie inevitabil(adica sa nu poate fi inlaturat prin alte mijloace). 38 (2) CP este in stare de extrema necessitate. Aceasta şi esteuna din deosebirile legitimei apărări de extrema necesitate. trebuia sa ameninte viata. ca d auna cauz at ăatacantului să fie obligatorie mai mică ca dauna provocată persoanei ce se apără. 2. Caracterul inevitabil al pericolului se apreciaza in tot deauna prin raportare la inprejurarile concrete. Deosebiri dintre legitima apărare şi extrema necesitate Prin limitele legitimei apărări se subînţelege corespunderea mijloacelor şi măsurilor dea p ă ra r e . că bazîndu-se pe circumstanţe concrete şi situaţia dată. shi la starea psihofizica a persoanei care a efectuat efectiunea de salvare.Starea de extremă necesitate şi condiţiile ei Potrivit art. pentru inlaturarea pericolului. a altei personae ori in interes public de la un pericol imnent care nu poate fi inlaturat altfel. care ameninta valorile aratate mai sus. persoana care se apără. Legea insa acorda prioritate interesului pus in pericol. sau sanatatea unei personae. Însă. sau un interes public. Cazul de extremănecesitate apare atunci cînd se ciocnesc două interese ocrotite de lege. adica sa reprezinte singura cale de salvare a acestor valori. penrtu ca vatamarea care il ameninta este mai grava in comparatie cu vatamarea care se produce in cazul incalcarii celuilalt interes. . nu reese faptul că în toate cazuriletrebuie să se prezinte cererea despre echivalenţa obligatorie între atac şi apărare. Astfel de cazuri pot fi diferite. deoarece acestlucru ar duce la imposibilitatea aplicării legitimei apărări în practică. Conditii cu privire la pericol: • • • acesta trebuie sa fie iminent. iar persoana care este atacată în scopuri violente nu ar putea preîntîmpina violulprin intermediul pricinuirii daunelor atacantului. Starea de extrema necesitate presupune existenta unui conflict intre 2 interese legitime in egala masura. Apărarea trebuie să corespundă caracterului şipericolului atacului. c a r a c t e r u l u i i n t r e n s i v a l a t a c u l u i . nu ar putea s ă. in care aceste sa ivit. Definind noţiunea de limite ale legitimei apărări trebuie de avut în vedere. iar salvarea unuia dintreele se face posibilă numai prin încălcarea alteia.şi apere av erea de la at acu l peri cul os prin i nter mediul pri ci nuirii daunel or fizi ceinfractorului. care pot preîntîmpina atacul şi prin aceasta să nu provoace moartea sau leziunicorporale grave atacantului. persoana care savirsheshte fapta prevazuta de legea penala pentru a salva viata integritatea corporala sau sanatatea sa. Conditiile starei de extrema necesitatea: 1. se poate apăra cuaşa mijloace. Conditii privind actiune de salvare • • trebuie sa fie necesara. După caracterul intereselor apărate extrema necesitate nu se deosebeşte de legitimaapărare. însă. În situaţia creată. şi în aşa daune ca leziuni corporale sau chiar omor. integritatea corporala. nu va exista starea de extrema necesitatea. Li m i t e l e l e g i t i m e i a p ă ră r i t r e b u i e d e a s e m e n e a determinate şi de caracterul lucrului apărat. Iat ă de ce nu trebuie de î naint at în calitate de condiţie ob ligato r i e. din cele menţionate mai sus.

recunoashterea infractorului de catre martori oculari sau victima. daca se opune rezistentie. cu conditia aplicarii mijloacelor de prevenire a acestor urmari. Constringerea poate viza fizicul sau psihicul persoanei. In urma constringerii persoana este pusa intro asemenea situatie. aparitia infractorului la locul savirshirii infractiunii. sau cu pericolul provocarii unui dezastru ecologic sau social. cu scopul de a o impune sahi schimbe comportamentul. Conditii ale retinerii: 1. Conditii: • Persoana care provoaca un risc intemeiat. etc. Scopul retinerii este asigurarea tragerii la raspundere penala a infractorului. in locuinta sa a urmelor infractiunii savirshite. astfel ca in situatie concreta in care ea este supusa riscului. cauzeaza o anumita dauna. Riscul se considera intemeiat daca scopul social-util urmarit. intereselor ocrotite de lege. sa tina seama de toate recomandarile shtiintifice shi practice de productie. pe imbracamintea percsoanei. ca rezultat a constringerii fizice sau psihice. cind ea nushi poate dirija actiunile. privarea de libertate. Trebuie avuta in vedere imprejurarile in care se infaptuieste retinerea . 2. celor retinuti. in rezultatul activitatii care este indreptata spre atingerea unui scop social-util. . cu pericolul pentru viata persoanei. care a comis o actiune shi al predarii ei organelor de drept. psihica. care a cauzat daune intereselor ocrotite da lege. • Dauna se cauzeaza in legatura cu actiunea (neactiunea) indreptata spre atingerea unui scop social-util • Actiunile (inactiunile) savirshite in provocarile riscului intemeat sa nu fie interzise strict de lege sau alte acte normative • Dauna cauzata sa poata fi inlaturata in ramura shteintei respesctive • Persoana care risca trebuie sa aplice toate masurile de protectie. dauna sa fie inlaturata • Scopul pozitiv urmarit sa nu poata fi atins prin mijloace care nu sunt insotite de risc • Pesoana care risca. Temeiul retinerii trebuie sa fie unul corespunzator legii: Sentinta de condamnare. trebuie sa conshtientizeze consecintele daunatoare posibile • Riscul nu trebuie sa fie imbinat cu buna shtiinta. pentru a preveni cauzarea de daune. Riscul întemeiat Potrivit art 40 CP nu constituie infractiune fapta care a cauzat daune interesele ocrotite de lege in cazul riscului intemeieat penrtu realizarea scopurilor social-utile. Retinerea infractorului poate avea loc atit in momentul tentativei de infractiune cit si dupa consumarea aceestea. shi daca persoana care la atins a luat masurile necesare. leziuni corporale. 3. Prin constringere se intelege influenta asupra persoanei a factorilor periculoshi.Reţinerea infractorului Potrivit art. prezenta armei.37 CP nu constitue infractiune fapta prevazuta de legea penala savirshita in scopul retinerii persoanei. Constrîngerea fizică sau psihică Potivit art 39 CP nu constitue infractune fapta prevazuta de legea penala. Prin risc intelegem admiterea survenirii unor urmari prejudiciabile. fara un anumit risc. depistarea pe corpul. Este permisa aplicarea unor masuri de constringere asupra celui retinut: constringere fizica. daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sashi derijeze actiunile. valorilor sociale ocrotite de lege. decizia organului de urmarire penala. num. nu a putut fi realizat.

Motivele shi copurile pot diferi de la un participant la altul.este persoana care savirsheshte in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala precum shi persoana care a savirshit infractiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de raspundere penala din cauza virstei. pentru a transmite hotarirea luata altei personae. Activitaea complicelui poate fi de natura morala. indicatii. . care a dirijat activitatea acestora poate sa participle ori nu la savirsirea infractiunilor de catre membrii grupului. la savirshirea unei infractiuni intentionate. Organizatorul Organizatorul. ii antreneaza. sau din alte cauze prevazute de Legea Penala. sau obiectele dobindite pe cale criminala. sau materiala. iresponsabilitatii. Instigatorul actioneaza intotdeauna cu intentie. prestare de informatii. urmele acesteea.este persoana care a organizat savirshirea unei infractiuni sau a dirijat realizarea ei. Ei intelegind ca ei actioneaza in comun. Acestea trebuie sa intruneasca cerintele generale ale subiectului activ. • Activitatea participantilor trebuie sa aiba caracter intentionat – ei actioneaza intro directie cu vointa unica indreptata spre savirshirea unei infractiuni. ori persoana care a promis din timp ca va procura sau va vinde asemunea obiecte. Din acesta definitie desprindem 3 conditii ale participatiei: • La savirshirea unei infractiuni participa 2 sau mai multe personae. • Participantii trebuie sa activeze in comun. La savirsirea unei infractiuni pot participa si mai multi instigatori. intocmeste planul infractiunii. acordarea de mijloace sau instrumente. imparte rolurile intre ie. Complicele Complicile – este persoana care contribuie la savirsirea infractiunii. fapta savirshita sa fi produs un rezultat urmarit de toti participantii. prin sfaturi. Organizatorul care a creat un grup criminal organizat. Exceptie insa sint cazurile in care legea impune un motiv si/sau scop special.indeamna persoanele la comiterea infractiunii. precum si persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizatie criminala. ori a dirijat activitatea acestora. Organizatorul . care fiind determinate sa comita fapta prevazuta de legea penala trece apoi in mod concret la savirsirea ei. Organizatoruu actioneaza intotdeauna cu intentie directa. ori inlaturarea de obstacole precum si persoana care a promis dinainte cal va favoriza pe infractor. desfasoara o activitate materiala externa. il comunica celorlalti participant etc. prin orice metode si mijloace (promisiuni. exista legatura cauzala dintre rezultatul produs shi actiunile fiecarui participant. Acestea devin coinstigatori daca actioneaza in comun asupra aceleeasi persoane in vederea comiterii aceleeasi infractiuni in baza unei intelegiri prealabila (simulant. succesiv). Caracteristic instigarii este faptul ca instigatorul dupa ce a luat hotarirea de a savirsi infractiunea. alege si recruteaza participantii. va tainui mijloacele sau instrumentele de savirsire a infractiunii. insinuari). Aceasta conditie presupune urmatoarele: participantii se informeaza reciproc cu privire la infractiune. Instigatorul Instigatorul – este persoana care prin orice metode determina o alta persoana sa savirseasca o infractiune. Autorul Autorul.Noţiunea şi condiţiile generale ale participaţiei penale Conform art 41 CP – se considera participatie cooperarea cu intentie a 2 sau mai multor persoane.

iar aceasta din urma comite o tilharie). • Grupul criminal organizat – este conform Art 46 CP – o reunuine stabila de personae care sau organizat in prealabil. se deosebesc 4 forme de participatie: • participatiea simpla – are loc atunci cind toti participantii sunt autori ai infractiunii. Excesul de autor Se considera exces de autor savirsirea de catre autor a unei infractiuni infractionale care nu au fost cuprinse de intentia celorlalti participanti. • Organizatia criminala – este conform art 47 (1) o reunuune de grupuri criminale organuzate. financiare sau politice ale organizatiei.Formele de participaţie Forma participatiei reprezinta trasaturile exterioare ale infractiunii care determina gradul de coordonare si caracterul relatiilor interioare. in scopul influentarii activitatii persoanelor fizice si juridice. iar autorul comite un viol) • . pentru a optine avantaje si a realiza interesele economice. (exe. Excesul de autor este calitativ – atunci cind executorul savirseste actiuni neomogene cu aceea la care a fost instigatorul sau la care e acordat ajutor. stabilite intre participanti. Potrivit Art 43 CP – In functie de gradul de coordonare a actiunilor participantilor. reunite intro comunitate stabila. a carei activitate se intemeieaza pe impartirea functiilor intre membrii organizatiei si structurile ei. Excesul de autor poate fi cantitativ sau calitativ: • Excesul de autor este cantitativ . specificind modul in care actiunile a 2 sau mai multor personae se imbina intrun tot unitar. pentru a comite 1 sau mai multe infractiuni. Actiunile lor fiind de aceeasi natura. • Participatiea complecsa – are loc cind participantii indeplinesc roluri diferite in infractiunea pe care o comit in comun. puntru asemenea caz raspunderea instigatorului se limiteaza la propriea intentie. Se insiga la jaf. ori in vederea controlarii acesteea.atunci cind executorul savirseste o infractiune omogena cu infractiunea care este savirsita conform infractiunii coparticipantilor (exe: instigatorul determina pe autor la jaf.

Implicarea la infractiune poate fi de 2 feliri: 1. Tolerarea infractiunii – presupune neimpiedicarea comiterii infractiunii savirsita intentionat de catre o persoana care era obigata si avea posibilitatea sa impedice comiterea acesteia. instrumentelor. si acest lucru face deficila descoperirea infractiunii si a infractorului. Tainuirea nepromisa. Metodele de favrizare pot fi diverse: tainuirea infractorului. nu va urma din nou calea infractionala. de catre alte personae decit persoana condamnata. . vor fi trase doar persoanele care aveau obigatiea sa impiedice savirsirea infractiunii. Tolerarea infractiunii 1. atrag raspunderea penala in conditiile art 323 CP in cazul in care nu au fost premise din timp. corectarea condamnatului – se urmareste scimbarea conceptiilor si convingerilor grasite care lau determinat pe infractor sa incalce legea penala urmarinduse. sotia si rudele apropiate persoanei care a savirsit infractiunea. prin corectarea si reeducarea condamnatului. si de atitudinea ei fata de valorile lezate. In acest sens la raspundere penala. 2. semnele şi scopurile pedepsei penale Pedeapsa este o masura de constringere statala si un mijloc de corectare si reeducare a condamnatului ce se aplica de instantele de judecata in numele legii. 3. Pedeapsa penala urmareste: 1. 2. tolerarea se exprima prin inactiuni. obligatii care ar rezulta din lege sau alte acte normative. infractionala legata da savirsirea unei infractiuni da catre o alta persoana. Conform semnelor subiective favorizarea se manifesta prin intentie directa: potrivit Art. Favorizarea sau tainuirea nepremisa din timp a infractorilui.acest scop este atins.Favorizarea şi tolerarea infracţiunii Implicarea la infractine este acea activitate intentionata. Pedeapsa pentru tolerare depinde de caracterul actiunii persoanei care nu impedica in mod intentionat infractiunea. De asemenea persoana trebuie sa fi avut si posibilitatea reala de a impiedica savirsirea infractiunii. Prevenirea savirshirii de noi infractiuni din partea condamnatului . deosebit de grava. persoanelor care au savirshit infractiuni cauzind anumite lipse shi restrictii drepturilor lor. 323 Cp – la raspundere penala pentru favorizare sunt atrase doar persoanele care au favorizat o infractiune grava. Dint punct de vedere a laturei subiective tolerarea presupune intentie directa. ai educa infractorului stima pentru normele scrise si nescrise ale societatii. care dup ace va executa pedeapsa. Conform trasaturilor obiective favorizarea se manifesta prin actiuni active din partea favorizatorului. Din punct de vedere a laturei obiective. 2. a mijloacelor. Acesta se atinge prin amenintarea cu pedeapsa. si anume ca persoana nu impiedica savirsirea infractiunii. Noţiunea. sau exceptional de grava. activitate care insa nu a contribuit la savirsirea ei. Porivit Art 49 CP – favorizarea infractorului precum si tainuirea mijloacelor de savirsire a infractiunii a urmelor acestora sau a obiectelor dobindite pe cale criminala. Preventiea generala a infractiunilor – prevenirea savirsirii infractiunilor. Pentru favorizarea dinainte nepromisa nu sunt trasi la raspundere penala: sotul.

la munca determinata de comandantul unitatii militare. • femeilor care au copii in virsta de pina la 8 ani. • minorilor sub 16 ani. se va executa dupa ce sa executat pedeapsa principala. Munca reremunerata se stabileste pe un termen de la 60 la 240 ore.potrivit Art 67 CP – munca neremunerata in folosul comunitatii consta in antrenarea condamnatului. Amenda se stabileste in unitati conventionale. Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate poate fi stabilita de instanta de judecata pe un termen de la 1 la 5 ani. dreptul de a ocupa anumite functii. a unui titlu special. calculinduse 1 luna de inchisoare cu 50 UC. aceasta pedeapsa consta in antrenarea condamnatului. executinduse pe zi de la 2 la 4 ore. ea se inlocuieste cu inchisoare (1 zi de inchisoeare pentru 2 ore de nunca). La aplicarea pedepsei privative de libertate. Amenda este cea mai blinda sanctiune penala. a gradului de calificare (clasificare) şi a distincţiilor de stat Retraderea gradului militar a unui titlu special a gradului de calificare(clasificare) si a distinctiilor de stat – potrivit Art 66 CP – instanta poate aplica pedeapsa in cauza tinind cont de circumstantele in care sa savirsit o infractiune grava. se urmareste prevenirea savirsirii de catre cel condamnat a unei infractiuni asemanatoare. Pedeapsa respectiva este complementara. apilicinduse atit ca pedeapsa principala cit si ca pedeapsa complimentara. Unitatea conventionala este 20 lei. • persoanelor care au atins virsta de pensionare. Iar in caz de infractiune in interes material limita maxima generala a amenzei ajunge la 5000 UC. de natura aceleea de care sa folosit faptuitorul la savirshirea infractiunii. Prin aplicarea pedepsei date. • femeilor gravide. Pentru persoanele fizice marimea amenzei se stabileste in limitele de la 150 la 1000 UC. Daca insa ca pedeapsa principala apare o pedeapsa neprivativa de libertate. si militarilor cu termen redus. sau exceptional de grava. In cazul militarilor in termen. care se aplica de instanta de judecata in cazurile si in limitele prevazute de lege. Retragerea gradului militar. nu se poate aplica anumitor categorii de personae: • invalizilor de gradul 1 si 2: • militarelor prin contract. in timpul liber de sedinte. instanta poate inlocui suma neachitata a amenzei cu inchisoare. se sustrage cu rea vointa de la munca. Munca neremunerată în folosul comunităţii Munca neremunerata in folosul comunitatii. In cazul in care cel condamnat nu este in stare sa plateasca amenda. la munca determinata de autoritatile administratiei publice locale. Aceasta pedeapsa. In orice caz munca neremunerata trebuie prestata timp de cel mult 18 luni de la data raminerii definitive a hotarii judecatoresti de condamnare. deosebit de grava. In cazul in care cel condamnat se sutrage cu rea credinta de la achitarea amenzei. Privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate – potrivit Art 65 CP aceasta pedeapsa presupune interzicerea ocuparii unei functii sau a exercitarii unei activitati. munca ce va fi prestata inafara timpului serviciului de baza sau de studii. Aceasta pedeapsa poate fi aplicata doar in mod complementar. In cazul in care cel condamnat. in functie de caracterul si gravitatea infractiunii savirshite tininduse cont de situatiea materiala a celui vinovat. . instanta poate inlocui suma neachitata cu munca neremunerata in folosul comunitatii(60 ore de munca pentru 50 UC).Amenda Amenda – este o sanctuine pecuniara. acestea se vor executa in paralel.

si prelingirea activitatii ei. Daca instanta de judecata va considera ca nu mai este necesara executarea de mai departe a pedepsei. infractorul nu a implinit 18 ani. Ea se executa in penetenciare te tip inchis. La Art 72 CP – se indica tipurile de penetenciare in care se executa pedeapsa cu inchisoare. Marimea amenzii se va determina tinind cont de caracterul si gradul prejudiciabil al faptei. In cazul in acre sa dispus inlociurea detentiunii pe viata cu inchisoarea cu titlul de gratie. sau alte avantaje de la stat. La stabilirea pedepsei pentru concursul de infractiuni.aceasta presupune potrivit Art 71 CP privarea de libertate a condamnatului pentru tot restul vietii. si de marimea daunei cauzate precum si de starea economic-financiara a persoanei juridice.Lichidarea – consta in dezolvarea persoanei juridice. • De tip semi inchis – aici executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru infractiuni usoare mai putin grave si grave savirsite cu intentie • De tip inchis .4 CP: de la 500 la 10000 UC. de a primi sulventii.Amenda – aceasta se aplica doar in calitate de pedeapsa principala.aici executa pedeapsa persoanele condamnate la inchisoare pentru infractiuni deosbit si exceptional de grave precum si persoanele care au savirsit infractiuni de constitui recidiva. pedepsa inchisorii nu poate depashi 25 ani pentru adulti. si daca aceasta persoana a executat efectiv 30 de ani de detentie.Închisoarea Inchisoarea – potrivit Art 70 alin 1 CP .inchisoarea consta in privarea de libertate a persoanei vinovate de savirsirea unei infractiuni. Pedeapsa aplicabila. precum si interzicerea altor activitati. Lichidarea se aplica in cazul in care instanta de judecata apreciaza ca datorita gravitatii infractiunii savirsite este imposibila pastrarea existentie unei asemenea persoane juridice. sau alte titluri de valoare. Aceasta pedeapsa se poate limita la un anumit teritoriu. si 12 ani si 6 luni pentru minori. si se stabileste pe un termen pe pina la 5 ani. Detenţiunea pe viaţă Detentiunea pe viata . Prima categorie de penetenciar: • de tip deschis – aici executa pedeapsa persoanele condamnate pentru infractiuni savirshite din impridenta. Inchisoarea se aplica pe un termen de 3 luni la 20 ani. 15 ani minori. Limitele amenzii apilicate persoanei juridice sunt prevazute la Art 64 alin. sau la o anumita perioada a anului. inlesniri. . In cazul in care la data savirsirii infractiunii. prevazute de legislatia civila. Pedeapsa aplicabila – privarea de dreptul de a exercita o anumita activitate – aceasta pedeapsa consta potrivit Art 73 CP – in stabilirea interdictiei de a incheia anumite tranzactii de a emite actiuni. termenul inchisorii se stabileste din maximul pedepsei prevazute de legea penala pentru infractiunea comisa reduse la jumatate. Aceasta pedeapsa poate fi aplicata ca pedeapsa principala cit si comlementara. se aplica inchisoarea pe un termen de 30 ani. Persoanele care executa detentiunea pe viata pot fi liberate. si plasarea ei pe un anumit termen intrun penitenciar. prin izolarea impusa a acesteia de mudiul normal de viata. sau pe un termen nelimitat. • Persoanele sub 18 ani executa pedeapsa in penetenciare pentru minori. • • • Pedepsele aplicabile persoanelor juridice Pedeapsa aplicabila. cu survenirea tuturor consecintelor. iar in caz de comun de sentinte – 30 ani adulti.

stabilirea pedepsei pentru fiecare infractiune in functie de gradul de pericol social. determinat la rindul sau de importanta valorii sociale ocrotite. se face distinctie dintre urmatoarele forme de individualizare: 1. Individualizarea judiciara a pedepsei – aceasta este realizata de instanta de judecata si se materializeaza prin aplicarea pedepsei concrete infractorului. Individualizarea administrative se realizeaza in cadrul stability de individualizare legala sic ea judiciara. cit si cu periculozitatea infractorului. In doctrina. 3. b. asupra limitelor speciale ale pedepsei. in functie de gradul de pericol social concret al faptei. de conduit condamnatului la locul de detentie. de starea de recidiva. Individualizarea administrativa – denumita astfel dupa organelle care o realizeaza in faza de executare a pedepsei private de libertate. poarta denumirea de: Individualizare a pedepselor. Individualizarea legala se manifesta prin urmatoarele: a. in raport cu gravitatea concreta sau abstracta a infractiunii. de periculozitatea concreta a infractorului. Pedeapsa trebuie aplicata in raport cu gravitatea infractiunii savirsite. care vin sa atenuieze sau sa agraveze pedeapsa. de vatamarea la care este supusa valoarea. de imprejurarile concrete in care sa savirshit infractiunea..Individualizarea pedepselor: noţiune şi forme Operatiunea prin care pedeapsa este adaptata nevoilor de aparare sociala. de periculozitatea generica a infractorului. pentru a asigura indeplinirea functiilor si scopurilor pedepsei. si constituie tot odata o materializare a principiilor legalitatii si individualizarii pedepselor. Individualizarea pedepselor – operatiune complexa se realizeaza in diferite faze ale procesului penal. a naturii si limitelor generale ale fiecarei pedepse in corcondanta cu principiile stabilirii sanctiunilor penale. de diferite organe dupa diverse criterii. c. . stabilirea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realiza celelalte forme de individualizare prin prevederea criteriilor si circumstantelor de agravare sau atenuare. sau care caracterizeaza persoana infractorului. generic al acesteea. pentru fapta sa. 2. Individualizarea legala a pedepselor – aceasta este realizata de catre legiuitor. In functie de gravitatea pedepsei aplicate. in faza de elaborare a legii. stabilirea cadrului general al pedepselor.

de componenta familiei.76-77. in familie. instanta le va aplica doar in calitate de circumstante speciale. Si in partea generala a CP. 1 CP . . gradul de raspundire a anumitor categorii de infractiuni. sau subsegvente comiterii infractiunii care reelefeaza u grad mai ridicat sau mai scazt de pericol social al faptei sau de periculozitate a infractorului. de existenta antecedentelor penale. categoriile de pedepse. Daca unele circumstante sunt prevazute atit in partea speciala a CP. cit si in partea generala a CP. Criteriul general – pedeapsa trebuie aplicata in raport cu gravitatea infractiunii savirsite. Criteriul general – pedeapsa trebuia aplicata tininduse seama de personalitatea infractorului. 75 Circumstante atenuante (1) Urmatoarele imprejurari constituie circumstante atenuante legale: a) savarsirea infractiunii sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii. la Art. Chiar daca instanta de judecata. criteriile generale de individualizare. metodele si mijloacele de savirsire. Corespunzator din partea speciala a CP este alternative din numarul pedepselor alternative se stabileste de regula cea mai blinda. adica instanta de judecata poate considera drept circumstanta atenuanta. In cazul in care in sanctiunea Art. atunci se va aplica pedeapsa mai aspra. forma de vinovatie. 3. participatia.1 CP. care se refera la: forma de vinovatie.1 al Art 76. liberare de raspundere si pedeapsa penala.catre minimum special. natura si cuantumul pedepsei. b) depasirea limitelor legitimei aparari. ea trebuie sa se conduca in aceasta activitate. 5. 2. situatii sau imprejurari. etapele infractiunii. daca pedeapsa mai blinda nu va asigura atindegea scopului pedepsei. 4. Circumstantele agravante sunt enumerate expres si limitativ la Art 77 alin. fiind elemente ale componentei de infractiune si caracterizind latura ei obiectiva. printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune ilicita grava. de virsta lui. Art. Criteriul general – pedeapsa trebuie aplicata in limitele sanctiunii articolului corespunzator din partea speciala a CP care prevede raspunderea penala pentru infractiunea comisa. Circumstantele atenuante sunt prevazute la Art 76 alin. insa. este libera sa stabileasca in anumite limite. si alta circumstanta decit cele aratate la alin. dupa sanctiunea prevazuta la articolul corespunzator din partea speciala a CP. sunt prevazute asemenea circumstante. Daca prevaleaza circumstantele agravante se va apila o pedeapsa catre maximul special. motivul si scopul. Periculozitatea infractorului se stabileste in functie de conduita lui in societate. gradul de instruire. 6. sa retinut un numar egal de circumstante agravante si atenuante(50/50) instanta va stabili o pedeapsa intre limita maxima si minima a sanctiunii. Criteriul general – pedeapsa trebuie aplicata in stricta conformitate cu dispozitiile generale a CP.enumerarea acestora fiind una exemplificative. la locul de munca. Gradul de pericol social al infractiunii se stabileste tininduse cont de valearea sociala periclitata(lezata). anterioare concomitente. Aceste circumstante sunt deseori indicate in dispozitiile articolului din partea speciala a CP. Daca insa prevaleaza cele atenuante . Circumstanţele atenuate Circumstantele de individualizare a pedepsei sunt acele stari. produsa prin violenta. c) depasirea limitelor starii de necesitate. conditiile de viata. specificul aplicarii pedepsei minorilor. determinata de o provocare din partea persoanei vatamate.Criteriile generale de individualizare a pedepsei In stabilirea si aplicarea pedepsei penale instanta de judecata se conduce dupa criteriile generale si obligatorii prevazute la Art 75 alin. 1.1 CP. marimea prejudiciului cauzat. Daca intro cauza. Criteriul general – pedeapsa penala trebuie aplicata tininduse cont de circumstantele agravante si atenuante ale cauzei.

1 CP. anterioare concomitente. Art. dizabilitate. iar in cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special. religie. infirmitatii sau altor cauze. indiferent de numarul circumstantelor atenuante retinute. gen. varsta. situatii sau imprejurari. nationalitate. Art. cand a fost provocata in vederea comiterii infractiunii. e) savarsirea infractiunii profitand de starea de vadita vulnerabilitate a persoanei vatamate. h) savarsirea infractiunii pentru motive legate de rasa. 76 Efectele circumstantelor atenuante (1) In cazul in care exista circumstante atenuante. se poate aplica o pedeapsa pana la maximul special. datorata varstei. 77 Circumstante agravante Urmatoarele imprejurari constituie circumstante agravante: a) savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna. de starea de asediu sau de starea de urgenta. 78 Efectele circumstantelor agravante (1) In cazul in care exista circumstante agravante. (3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data. . g) savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate. limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduc cu o treime. b) savarsirea infractiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la tratamente degradante. origine sociala. f) savarsirea infractiunii in stare de intoxicatie voluntara cu alcool sau alte substante psihoactive. (2) Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata. limba. Circumstantele agravante sunt enumerate expres si limitativ la Art 77 alin. care nu poate depasi o treime din acest maxim. avere. Daca maximul special este neindestulator. etnie. Efectele circumstanţelor atenuante şi agravante Art. orientare sexuala. daca aceasta a fost comisa impreuna cu un minor. starii de sanatate. in cazul retinerii circumstantelor atenuante se aplica pedeapsa inchisorii de la 10 la 20 de ani. in cazul inchisorii se poate adauga un spor pana la 2 ani. sau pentru alte imprejurari de acelasi fel. (2) Majorarea limitelor speciale ale pedepsei se face o singura data. c) savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace de natura sa puna in pericol alte persoane sau bunuri. boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA . opinie ori apartenenta politica. d) savarsirea infractiunii de catre un infractor major. indiferent de numarul circumstantelor agravante retinute. considerate de faptuitor drept cauze ale inferioritatii unei persoane in raport cu celelalte.Circumstanţele agravante Circumstantele de individualizare a pedepsei sunt acele stari. sau subsegvente comiterii infractiunii care reelefeaza u grad mai ridicat sau mai scazt de pericol social al faptei sau de periculozitate a infractorului.

(3) Mărimea pedepsei pentru tentativă de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi treipătrimi din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială aprezentului cod pentru infracţiunea consumată. pentru comitereainfracţiunilor grave. (4) Persoanelor care. de comportarea lui în timpul şi după consumarea infracţiunii. prevăzută de legea penală pentru infracţiunea respectivă.(1) nu se aplică persoanelor adulte în cazul infracţiunilor excepţional de grave sau în cazul recidivei de infracţiuni Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei Articolul 80. (2) Mărimea pedepsei pentru pregătirea de infracţiune ce nu constituie o recidivă nu poate depăşi jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială aprezentului cod pentru infracţiunea consumată. la data săvîrşirii infracţiunii.de altă categorie. dar constituind cel puţin jumătate din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită. (2) Poate fi considerată excepţională atît o circumstanţă atenuantă. Aplicarea pedepsei mai blîndedecît cea prevăzută de lege (1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei. deosebit de grave. de rolulvinovatului în săvîrşirea infracţiunii. dar constituind cel puţindouă treimi din minimul pedepsei prevăzute de prezentul cod pentru infracţiunea săvîrşită. nu au atins vîrsta de 18 ani. . pedeapsa pentru infracţiunea imputată se reduce cu o treime dinpedeapsa maximă prevăzută pentru această infracţiune. instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală. excepţional de grave sau a recidivei de infracţiuni. (4) Pentru pregătirea de infracţiune şi tentativa de infracţiune detenţiunea pe viaţă nu se aplică. iar instanţa de judecată acceptă acest acord. de altecircumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei.Aplicarea pedepsei mai blîndedecît cea prevăzută de lege Articolul 79.Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată (1) La aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată se ţinecont de circumstanţele în virtutea cărora infracţiunea nu a fost dusă pînă la capăt. (3) În cazul condamnării persoanelor pentru comiterea infracţiunilor deosebit de grave. instanţa de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă. precum şi de contribuirea activăa participantului unei infracţiuni săvîrşite în grup la descoperirea acesteia. Aplicarea pedepsei pentru infracţiunea neconsumată Articolul 81. instanţa de judecată le poate aplica o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de legea penală. sau una mai blîndă. (5) Prevederile alin. ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie. cît şi o totalitate de asemeneacircumstanţe. Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acorduluide recunoaştere a vinovăţiei În cazul în care persoana pusă sub învinuire încheie un acord de recunoaştere a vinovăţiei. legate de scopul şi motivele faptei.

stabileşte pedeapsadefinitivă pentru concurs de infracţiuni prin cumul. Aplicarea pedepsei pentru participaţie Organizatorul. precum şi de prevederile art.75. pronunţînd pedeapsa pentru fiecare infracţiune aparte. săvîrşită cuintenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. instanţa de judecată. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni (1) Dacă o persoană este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor infracţiuniprevăzute de diferite articole ale Părţii speciale a prezentului cod. pentru recidivă periculoasăeste de cel puţin două treimi. instigatorul şi complicele la o infracţiune.de cel puţin trei pătrimi din maximulcelei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător din Partea specială a prezentului cod. gravitatea şi urmările infracţiunilor săvîrşite anterior.precum şi de caracterul. Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracţiuni Articolul 84. caracterul. total sau parţial. (2) Mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de jumătate. pedeapsa definitivă poate fi stabilită şi prinabsorbirea pedepsei mai uşoare de pedeapsa mai aspră. prevăzută de legea penală. fără să fi fost condamnată pentru vreunadin ele. decircumstanţele în virtutea cărora pedeapsa anterioară a fost insuficientă pentru corectarea vinovatului. În cazul în care persoana este declarată vinovată de săvîrşirea adouă sau mai multor infracţiuni uşoare şi/sau mai puţin grave. gravitatea şi urmările infracţiunii noi. al pedepselor aplicate. recidivă periculoasă şi recidivă deosebit de periculoasă deinfracţiuni se ţine cont de numărul. Aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracţiuni (1) La aplicarea pedepsei pentru recidivă. iar pentru recidivă deosebit de periculoasă . .Aplicarea pedepsei pentru recidivă de infracţiuni Articolul 82. dar pe un termen nu mai mare de 30 de ani de închisoare. Aplicarea pedepsei pentru participaţie Articolul 83. La stabilirea pedepsei se ţine cont decontribuţia fiecăruia la săvîrşirea infracţiunii.

în întregime sau parţial. dacă prin una din sentinţe este stabilită pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîriiunui stat străin (1) La executarea hotărîrii unui stat străin. instanţa de judecată nu va fi legată deacest minim şi va aplica o sancţiune corespunzătoare sancţiunii pronunţate în statul străin. fărăa agrava situaţia penală a condamnatului stabilită prin hotărîrea statului străin. aplicînd cursul de schimb învigoare la momentul pronunţării hotărîrii privind recunoaşterea hotărîrii statului străin. dar înainte de executarea completă a pedepsei. (2) Orice parte a sancţiunii pronunţate în statul străin şi orice perioadă de detenţie provizorieexecutate de condamnat se deduc integral prin hotărîrea instanţei de judecată privind recunoaşterea hotărîriistatului străin.Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe Articolul 85. În acest caz. Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărîrii unui stat străin Articolul 86. la pedeapsa aplicată prinnoua sentinţă partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentinţa anterioară.pedeapsa definitivă va fi detenţiunea pe viaţă.(2). (4) Amenzile şi confiscările de bunuri rezultate din executarea hotărîrilor unui stat străin revinRepublicii Moldova. instanţa de judecată va stabili cuantumul acesteia în valută naţională. (3) Pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de sentinţe trebuie să fie mai mare decît pedeapsastabilită pentru săvîrşirea unei noi infracţiuni şi decît partea neexecutată a pedepsei pronunţate prin sentinţaanterioară a instanţei de judecată. fără a depăşi maximulsancţiunii fixat de către statul străin pentru o astfel de faptă. . Dacă legea statului străinprevede o sancţiune mai mică decît minimul prevăzut în legea internă. (2) Cumularea pedepselor complementare în cazul unui cumul de sentinţe se efectuează în condiţiileart. după pronunţarea sentinţei. (4) La cumularea pedepselor. Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentinţe (1) Dacă. (3) La executarea hotărîrii statului străin privind aplicarea amenzii sau confiscarea unei sume debani.84 alin. pedeapsadefinitivă nu poate depăşi termenul de 35 de ani de închisoare. instanţa de judecată adaugă. fără a fi prejudiciate drepturile statelor terţe. instanţa de judecată înlocuieşte sancţiunea privativă delibertate pronunţată în statul străin cu o sancţiune prevăzută de propria lege penală pentru aceeaşi faptă. condamnatul asăvîrşit o nouă infracţiune.

cu excepţia munciineremunerate în folosul comunităţii. pentru infracţiunea săvîrşită în străinătate se includ în termenul pedepsei. (4) Durata arestului preventiv şi cea a executării pedepsei cu închisoare. instanţa de judecată. fapt ce s-aconstatat în cursul executării pedepsei. se execută de sine stătător. ţinînd cont de termenul aflării sub arest preventiv.în ore. . iar întermenul muncii neremunerate în folosul comunităţii . Modul determinării termenului pedepseidefinitive în cazul cumulării diferitelor pedepse (1) La cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni sau alunui cumul de sentinţe. precum şi la înlocuirea pedepsei.de arest. (6) Timpul în care condamnatul. (5) Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre judecare. a privării de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau dea exercita o anumită activitate. îiatenuează pedeapsa stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia. În durata executării pedepsei cu muncă neremunerată în folosulcomunităţii nu se include timpul în care condamnatul lipseşte de la locul de muncă. (2) Celelalte pedepse. deţinerii într-o unitate militară disciplinară şi al arestului.Modul determinării termenului pedepsei difinitive în cazul cumulării diferitelor pedepse Articolul 87. iar cele demuncă neremunerată în folosul comunităţii . se admite calcularea acestora în zile. Calcularea termenelor pedepseişi computarea arestului preventive (1) Termenele de privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate. cu deţinerea într-o unitate militară disciplinară sau cu închisoarea. lastabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii. (3) Timpul aflării persoanei sub arest preventiv pînă la judecarea cauzei se include în termenul închisorii. unei zile de închisoare îi corespunde: a) o zi de arest sau o zi de deţinere într-o unitate militară disciplinară. de deţinere într-o unitate militară disciplinară şi de închisoare se calculează în luni şi ani.calculîndu-se o zi de arest preventiv pentru 2 ore demuncă neremunerată în folosul comunităţii.(1). în cazulextrădării persoanei în condiţiile legii. cu excepţia cazului în care şi-a provocat singur boala. urmează un tratament spitalicesc seinclude în durata executării pedepsei. b) 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. calculîndu-se o zi pentru o zi. în cursul executării pedepsei. Calcularea termenilor pedepsei şi computarea arestului preventiv Articolul 88. (2) La computarea sau cumularea pedepselor menţionate la alin. calculîndu-se o zi pentru o zi. cumulate cu arestul. aplicate prin hotărîre ainstanţei de judecată.

conduita lui in familie si societate. Temeiul raspunderii penale este formular al Art.Răspunderea penală noţiunea şi temeiul ei. (2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin: a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei. de asemenea trebuie a fi stabilit si rolul si gradul participarii lui la infractiune. Conditii: • infractorul trebuie sa fie un minor • inractiunea savirsita trebuie sa prezinte un grad redus de pericol social. e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei. atitudinea lui fata de munca. .termenul real al raspunderii penale il constituie fapta prejudiciabila savirsita. c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. Totusi persoanelor liberati de raspundere penala de conditii de mai sus. d) liberarea de pedeapsă a minorilor. g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani Liberarea de răspundere penală a minorilor Liberarea de raspundere penala minorilor – potrivit Art 54 CP – persoana in virsta de pina la 18 ani care a savirsit pentru 1 data o infractiune usoara sau mai putim usoara poate fi eliberat de pedeapsa penala daca sa apreciat ca ea poate fi corectata si reeducata fara a fi supusa pedepsei penale. 104 CP. f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave. Prin urmare acestuia nu se aplica sanctiunile juridico-penale. b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. in conditile si formele prevazute de lege in scopul restabilirii ordinei ale dreptului si al reasocierii infractorului. fara a fi supus in mod efectiv de raspundere penala. iar termenul juridic al raspunderii penale il constituie componenta de infractiune prevazuta de legea penala. • Pericolozitatea sociala a minorului trebuie sa fie si ea dedusa (pentru prima data a savirsit infractuinea). Noţiunea şi categoriile liberării de răspundere penală Liberarea de raspundere penala consta in solutia data de procurer sau instant de judecata prin care se prin care se refuza trimiterea in judecata sau. li se poate aplica masura de constringere cu character educativ Art. Potrivit Art 50 CP – se considera raspundere penala condamnarea publica in numele legii a faptelor infractionale si a persoanelor care le-au savirsit. respectiv darea unuei sentinte de condamnare pentru persoana vinovata de savirsirea infractiunii. Prin raspundere intelegem un ansamblu de drepturi si de obligatii ale subiectelor juridice pentru care se realizeaza in principal prin constringerea exercitata de stat asupra infractorului. 51 CP .

prezinta semnele unei componente de infractiune. sau incetarea actiunii. • închisoarea convenţională de pînă la 90 zile. fara a interesa daca o asemenea posibilitate exista in realitate. daca. Renuntarea este benevola atunci cind persoana intrerupe activitatea infractionala. . au preintimpinat ducerea de catre autor a infractiunii pina la capat. persoana care a săvîrşit pentru prima oară o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi eliberată de răspundere penală şi trasă la răspunderea administrativă dacă s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă răspunderii penale. Renuntarea benevola trebuie sa intrevina pina la consumarea infractiunii. Liberarea de răspundere penală în legătură cu renunţarea benevolă la săvîrşirea infracţiunii sau în legătura cu căinţa activă Potrivit Atr. Tot odata coenstientizind ca are posibilitatea sa termine fapta inceputa.Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspunderea administrativă Conform prevederilor articolului 55 al1 al Codului Penal al Republicii Moldova. daca persoana era constituita de posibilitatea consumarii infractiunii. si sa nu intentioneze sa o reia in viitor. sau inactiunii indreptata nemejlocit spre savirsirea infractiunii. din propriea dorinta. Complicele nu va raspunde penal daca a intreprins masuri ce depindeau de el pentru a preintimpina comiterea infractiunii. La Ali. 57 CP – se considera renuntarea de buna vointa la savirsirea infractiunii incetarea persoanei de a pregati infractiunea. Persoanelor eliberate de răspundere penale în conformitate cu aliniatul 1 li se pot aplica următoarele sancţiuni administrative: • amendă în mărime de pînă la 150 unităţi convenţionale. printro instiintare a organelor de drept sau prin alte masuri intreprinse. Daca actiunile desfasurate pina la momentul renuntarii. Renuntarea trebuie sa fie defiitiva adica persoana sa fi interupt pentru totdeauna activitatea infractionala.4 Art 57 Cp se prevede ca organizatorul si instigatorul nu raspund penal. persoana poate fi trasa la raspundere penala pentru acesteia.

Primul temei este pierderea caracterului prejudiciabil al faptei săvîrşite datorită schimbării situaţiei şi al doilea temei este pierderea caracterului prejudiciabil al persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni tot datorită schimbării situaţiei. . Analizînd prevederile acestui articol observăm că această modalitate de liberare de răspundere penală e posibilă în prezenţa următoarelor motive: I.M.” Modalitatea respectivă conţine 2 temeiuri asemănătoare. Liberarea de răspundere penală datorită schimbării situaţiei Această modalitate este prevăzută expres în articolul 58 al Codului Penal al Republicii Moldova că: „Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de răspunderea penală dacă se va constata că la data judecării cauzei..R. IV. ale liberării de răspundere penală.P. persoana vinovată a comis infracţiune uşoară sau mai puţin gravă. dacă corectarea acestei persoane e posibilă fără aplicarea pedepsei penale. Vinovatul nu prezintă un pericol social sporit. adică a săvîrşit infracţiunea pentru prima oară şi se comportă bine atît în familie cît şi în societate etc. însă nu identice. Conform art. II.P. În privinţa acesteia există o ordonanţă de punere sub învinuire şi vinovatul îşi recunoaşte pe deplin vinovăţia de săvîrşire a infracţiunei. Dauna cauzată prin infracţiune a fost reparată în prezenţa acestor condiţii persoana ce efectuiază cercetarea prealabilă ca o decizie de suspendare a urmărirei penale în conformitate cu procedura penală. urmărirea penală poate fi suspendată condiţionat cu liberarea ultreioară de răspundere penală. V.. datorită schimbării situaţiei.M.59 C.R. III. se va stabili că persoana sau fapta săvîrşită nu mai prezintă pericol socia. VI. Vinovatul nu insistă ca dosarul penal să fie cercetat în judecată. conform procedurei penale. în privinţa persoanei puse sub învinuire pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave care îşi recunoaşte vinovăţia şi nu prezintă pericol social. Corectarea acestei persoane e posibilă fără aplicarea pedepsei penale.Liberarea condiţionată de răspundere penală Pentru prima oară se prevede în C.

Prescripţia tragerii la răspunderea penală Art 60 Prescriptiea tragerii la raspunderea penala se intelege liberarea raspunderii penale daca din momentul savirsirii ei au expirat termenile indicate in lege iar cursul prescriptiei nu a fost interupt prin savirshirea unei alte infractiuni sau prin incalcarea altor conditii cerute de lege. g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani. c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă. a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată. persoana va savirsi o noua infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani. Noţiunea şi categoriile liberării de pedeapsa penală (1) Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune dela executarea reală. d) liberarea de pedeapsă a minorilor. instanta va dispune inlocuirea detentiunii pe viata cu inchisoarea pe termen de 30 ani. parţială sau totală. Calcularea termenului de prescriptie in acest caz va incepe sa curga din momentul savirshirii noii infractiuni. In acest caz cursul prescriptiei se reia din momentul retinerii persoanei sau din momentul autodenuntarii. Daca se apreciaza ca aplicarea prescriptiei si liberarea de raspundere nu este posibila. Potrivit Art 60 alin. b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. Noţiunea şi categoriile liberării de pedeapsă penală Articolul 89. (2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin: a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei. Insa daca au trecut 25 de ani de la data savirshirii infractiunii si prescriptia nu a fost intrerupta prin savirshirea unei noi infractiuni persoana nu va putea fi trasa la raspundere penala.1 – termenele de prescriptie difera in functie de tipul infractiunii: • 2 ani in cazul infractiunilor usoare • 5 ani in cazul infractiunii mai putin grave • 15 ani in cazul infractiunilor grava • 20 ani in cazul infractiunilor deosebit de grave • 25 ani in cazul infractiunilor exceptional de grave Prescriptia curge din ziua savirsirii infractiunii pina la data raminerii definitive a hotarii instantei de judecata. aplicarea prescriptiei fata de aceasta se decide de catre instanta judecatoreasca. Prescriptia se suspenda daca persoana care a savirsit infractiunea se sustrage de la urmarire penala sau judecata. e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei. Sunt imprescriptibile sub aspectul tragerii la raspundere penala infractiunile contra pacii securitatii omenirii si infractiunile de razboi. . In cazul in care persoana a savirshit o infractiune exceptional de grava. Prescriptiea se intrerupe daca pina la expirarea termenilor aratate mai sus. f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave.

iar asupra comportării militarilor -comandamentul militar respectiv. d) să acorde o susţinere materială familiei victimei. Controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendareacondiţionată a executării pedepsei îl exercită organele competente. în termenul de probă pe carel-a fixat. (4) Persoanelor care au săvîrşit infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave. poateanula. lapropunerea organului care exercită controlul asupra comportării celui condamnat cu suspendareacondiţionată a executării pedepsei. prin comportare exemplară şi muncă cinstită. va îndreptăţi încrederea ce i s-a acordat. la propunerea organului care exercită controlul asupra comportării celor condamnaţi cu suspendarea executării pedepsei. instanţa de judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiileart. (8) Dacă.85. poate pronunţa o încheiere cu privire la anulareacondamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi la trimiterea condamnatului pentru aexecuta pedeapsa stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată. va ajunge la concluzia că nu este raţional ca acesta să execute pedeapsa stabilită. (10) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte întermenul de probă o nouă infracţiune intenţionată. Condamnarea cu suspendarea condiţionatăa executării pedepsei (1) Dacă. indicînd numaidecît înhotărîre motivele condamnării cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi termenul de probă. ţinînd cont de circumstanţele cauzei şi depersoana celui vinovat. instanţa de judecată. la propunerea organului care exercităcontrolul asupra comportării celui condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. pot fi stabilite pedepsecomplementare. instanţa de judecată. Înacest caz. (3) În cazul condamnării pentru o infracţiune prin care s-au cauzat daune. (6) Aplicînd condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracţiunilesăvîrşite cu intenţie şi de cel mult 7 ani pentru infracţiunile săvîrşite din imprudenţă sau la stabilirea pedepseide trimitere într-o unitate militară disciplinară. c) să urmeze un tratament în caz de alcoolism. în decursultermenului de probă. poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea condamnării şi stingereaantecedentelor penale. instanţa de judecată. condamnatul cu suspendareacondiţionată a executării pedepsei a avut o comportare corectă şi exemplară. (9) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. (7) În decursul termenului de probă. problemaanulării sau . b) să nu frecventeze anumite locuri. în întregime sau parţial. instanţa de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă. instanţa de judecată poatedispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei cu condiţia că daunele au fost integral reparate pînăla pronunţarea hotărîrii judecătoreşti. instanţa de judecată.Condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei Articolul 90. instanţa de judecată îlpoate obliga pe condamnat: a) să nu-şi schimbe domiciliul fără consimţămîntul organului competent. (2) Termenul de probă se stabileşte de instanţa de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani. (5) În caz de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu se aplică. încalcă în mod sistematic obligaţiile stabilite sau ordinea publică. narcomanie. Condiţia reparării integrale a daunei nu este obligatorie în cazulcondamnării minorilor sau a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.ea poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate vinovatului. după expirarea a cel puţin jumătate din termenul de probă. toxicomanie sau de boală venerică. (11) În cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei săvîrşeşte întermenul de probă o infracţiune din imprudenţă sau o infracţiune intenţionată mai puţin gravă. obligaţiile stabilite anterior condamnatului ori adăuga altele noi. precum şi încazul recidivei. condamnatul nu va săvîrşi o nouă infracţiune şi. e) să repare daunele cauzate în termenul stabilit de instanţă. fiind supus răspunderiiadministrative.

în întregime sau parţial.(8). instanţa de judecată. instanţa de judecată îi stabileşte pedeapsa în condiţiile art. (7) Controlul asupra comportării celor liberaţi condiţionat de pedeapsă înainte de termen îl exercităorganele competente. precum şi din pedeapsa aplicată persoanei anterior liberate condiţionat depedeapsă înainte de termen. în termenul de pedeapsă rămas neexecutat: a) condamnatul încalcă ordinea publică.(6) în termenul de pedeapsă rămasneexecutat.90 alin. iar asupra comportării militarilor .85. a executat efectiv: a) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare saumai puţin grave. (5) Persoana care execută pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberată condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera că nu mai există necesitatea executării de maideparte a pedepsei şi dacă această persoană a executat efectiv cel puţin 35 de ani de închisoare. (4) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă condamnatul. b) cel puţin jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave. c) condamnatul săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. anularea sau menţinerea liberăriicondiţionate de pedeapsă înainte de termen se decide de instanţa de judecată. Totodată. pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune administrativă. În acelaşi mod se aplică pedeapsa şi în cazul săvîrşirii unei noi infracţiuni din imprudenţădacă instanţa de judecată anulează liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen.Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen Articolul 91. (2) Aplicînd liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. şi de pedeapsa complementară.comandamentul militar respectiv. poate pronunţa o încheiere cu privire la anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termenşi la trimiterea condamnatului pentru a executa termenul de pedeapsă neexecutat.(7). b) condamnatul săvîrşeşte din imprudenţă o nouă infracţiune. în baza propunerii organului care exercită controlul asupraexecutării pedepsei. (6) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată minorilor dacă aceştia auexecutat efectiv: a) cel puţin o treime din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare saumai puţin grave. (8) Dacă. b) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave. persoana poate fi liberată. c) cel puţin două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebitde grave sau excepţional de grave. instanţa de judecată îl poateobliga pe condamnat să îndeplinească obligaţiile prevăzute la art. cu trimitere într-o unitate militară disciplinarăsau arest şi care au reparat integral daunele cauzate de infracţiunea pentru care sînt condamnate li se poateaplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen dacă instanţa de judecată va considera posibilăcorectarea condamnatului fără executarea deplină a pedepsei. . care lamomentul săvîrşirii infracţiunii a atins vîrsta de 18 ani. la propunerea organului indicat la alin. c) cel puţin trei pătrimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit degrave sau excepţional de grave. (3) Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen se aplică condamnaţilor de către instanţade judecată de la locul de executare a pedepsei. dacă liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen a fost anulată încondiţiile alin. Liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen (1) Persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare.sau se eschivează cu premeditare de la îndeplinirea obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată la aplicarealiberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.

persoana poate fi liberată. persoana respectivă poate ficorectată fără executarea pedepsei. instanţa de judecată. la data judecării cauzei.104. în virtutea comportării ireproşabile după săvîrşirea infracţiunii. din cele specificate la art. Liberarea de pedeapsă penală a minorilor Articolul 93. . Liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei Persoana care a săvîrşit o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă poate fi liberată de pedeapsă dacăse va constata că. în limiteleprevăzute pentru fiecare categorie de pedepse.înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă Articolul 92. (2) Internarea minorilor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţiecurativă şi de reeducare se stabileşte de către instanţa de judecată pe un termen de pînă la atingereamajoratului. precum şi prin aplicarea altor măsuri de constrîngere cu caracter educativ. poate pronunţa o încheiere cu privire la înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsămai blîndă. Liberarea de pedeapsă penală datorită schimbării situaţiei Articolul 94. prevăzute la art. (3) La înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă maiblîndă. datorită schimbării situaţiei. fapta săvîrşită şi-a pierdut caracterulprejudiciabil şi. instanţa de judecată poate alege orice pedeapsă mai blîndă. Totodată. de la pedeapsa complementară. în întregime sau parţial. (2) Înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă poate fi aplicată numai dupăce condamnatul a executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă. Liberarea de pedeapsă a minorilor (1) Minorii condamnaţi pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave pot fi liberaţi depedeapsă de către instanţa de judecată dacă se va constata că scopurile pedepsei pot fi atinse prininternarea lor într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi dereeducare.62. Înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsăcu o pedeapsă mai blîndă (1) În privinţa persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuniuşoare sau mai puţin grave. ţinînd cont de comportarea lor în timpul executăriipedepsei. Prelungirea termenului de aflare a persoanei în aceste instituţii după atingerea vîrstei de 18 anieste permisă numai pînă la absolvirea unei şcoli de cultură generală sau de meserii.

la propunerea organului nominalizat.60 şi 97. (4) Dacă în perioada amînării executării pedepsei condamnata săvîrşeşte o nouă infracţiune. alta decît cea specificată la alin. instanţa de judecată le poate amîna executarea pedepsei pînă laatingerea de către copil a vîrstei de 8 ani. Partea neexecutată apedepsei poate fi înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă.(1). instanţa de judecată. s-a îmbolnăvit de o boală psihică. este liberată de executarea pedepsei.Liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave Articolul 95. în timpul executării pedepsei. . (4) Persoanele menţionate la alin. pot fi supuse pedepsei dacă nu auexpirat termenele prescripţiei prevăzute la art. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şifemei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani (1) Femeilor condamnate gravide şi celor care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani. poate să anuleze amînarea executării pedepsei şi să trimităcondamnata pentru executarea pedepsei la locul stabilit în hotărîrea judecătorească. (2) Persoana care. (3) La atingerea de către copil a vîrstei de 8 ani.85. poate fi liberată deexecutarea pedepsei de către instanţa de judecată. instanţa de judecată: a) liberează condamnata de executarea părţii neexecutate a pedepsei. ce o lipseşte deposibilitatea de a-şi da seama de acţiunile sale sau de a le dirija. b) înlocuieşte partea neexecutată a pedepsei cu o pedeapsă mai blîndă. s-a îmbolnăvit de oboală gravă. a renunţat la copil saucontinuă să se eschiveze de la educarea lui după avertismentul făcut de organul care exercită controlulasupra comportamentului condamnatei faţă de care executarea pedepsei a fost amînată. Amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.Acestei persoane instanţa de judecată îi poate aplica măsuri de constrîngere cu caracter medical. după săvîrşirea infracţiunii sau în timpul executării pedepsei. deosebit de grave şi excepţional de grave împotriva persoanei.(1). (2) În cazul în care vreuna din persoanele condamnate. menţionate la alin. (3) Militarul aflat sub arest sau într-o unitate militară disciplinară se liberează de executarea ulterioarăa pedepsei dacă s-a îmbolnăvit de o boală care îl face inapt pentru serviciul militar. cu excepţia celor condamnate la închisoare pe un termen mai mare de 5 ani pentru infracţiuni grave. în cazul însănătoşirii lor. Liberarea de la executarea pedepseia persoanelor grav bolnave (1) Persoana care. ce împiedică executarea pedepsei. instanţade judecată îi stabileşte o pedeapsă în condiţiile art. Articolul 96.(1)-(3). c) trimite condamnata în instituţia corespunzătoare pentru executarea părţii neexecutate a pedepsei.

Scopul şi tipurile măsurilor de siguranţă (1) Măsurile de siguranţă au drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală. (3) Curgerea prescripţiei se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei saudacă. iar în caz de comiterea unei noi infracţiuni . curgerea termenului de prescripţie începe din momentulprezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia. în caz de condamnare pentru o infracţiune uşoară. b) măsurile de constrîngere cu caracter educativ. 139 şi 143.Prescripţia executării sentinţei de condamnare. (2) Măsuri de siguranţă sînt: a) măsurile de constrîngere cu caracter medical. din care cauză ele sînt incapabile să-şi dea seamade acţiunile lor sau să le dirijeze. în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă. c) 10 ani. pînă la pronunţarea sentinţei sau în timpulexecutării pedepsei.135-137. pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin. săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. Articolul 97. ladata săvîrşirii infracţiunii. Noţiunea şi scopul măsurilor de siguranţă Articolul 98. e) 20 de ani. calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă: a) 2 ani. instanţa de judecată poate să le aplice următoarele măsuri de constrîngerecu caracter medical. în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă. b) 6 ani. Încazul eschivării de la executarea pedepsei. (4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii şisecurităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război. d) confiscarea specială Aplicarea măsurilor de constrîngere cu carater medical Articolul 99. d) 15 ani. erau minori. .(1) şi (2). prevăzute la art. care se înfăptuiesc de către instituţiile curative ale organelor de ocrotire a sănătăţii: a) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere obişnuită. Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter medical Persoanelor care au săvîrşit fapte prevăzute de legea penală în stare de iresponsabilitate sau careau săvîrşit asemenea fapte în stare de responsabilitate. sau îmbolnăvit de o boală psihică. în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă. Prescripţia executării sentinţei de condamnare (1) Sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoareletermene. dar. (2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care.din momentul săvîrşirii ei. în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă. c) expulzarea. b) internarea într-o instituţie psihiatrică cu supraveghere riguroasă.

54. b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor. instanţa de judecată le poateaplica următoarele măsuri de constrîngere cu caracter educativ: a) avertismentul. d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică. c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. după caz Expulzarea Articolul 105. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerarestarea materială a minorului. Aplicarea măsurilor de constrîngerecu caracter educativ (1) Persoanelor liberate de răspundere penală în conformitate cu art. aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei.instanţa de judecată. (3) La luarea deciziei privind expulzarea persoanelor prevăzute la alin. persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat. la propunerea organelor de stat specializate. (2) Enumerarea de la alin.(1) are un caracter exhaustiv. (2) În cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa cu închisoare sau cu arest. Expulzarea (1) Cetăţenilor străini şi apatrizilor care au fost condamnaţi pentru săvîrşirea unor infracţiuni li sepoate interzice rămînerea pe teritoriul ţării.(1) se va ţine cont de dreptul larespectarea vieţii private a acestora. anulează măsurile aplicate şi decidetrimiterea cauzei penale procurorului sau stabileşte pedeapsa conform legii în baza căreia persoana a fostcondamnată. . e) internarea minorului într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţiecurativă şi de reeducare. (4) În cazul eschivării sistematice de la măsurile de constrîngere cu caracter educativ de către minor.Aplicarea măsurilor de constrîngere cu caracter educativ Articolul 104. (3) Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter educativ.

cu excepţia cazului în care sedispune altfel prin actul de graţiere. (2) Graţierea se acordă de către Preşedintele Republicii Moldova în mod individual. b) folosite sau destinate pentru săvîrşirea unei infracţiuni. d) dobîndite în mod vădit prin săvîrşirea infracţiunii. forţată şi gratuită. dacă nu urmează a fi restituite persoaneivătămate sau nu sînt destinate pentru despăgubirea acesteia. în tot sau în parte. Graţierea (1) Graţierea este actul prin care persoana condamnată este liberată. (2) Sînt supuse confiscării speciale lucrurile: a) rezultate din fapta prevăzută de prezentul cod. în proprietatea statului a bunurilor utilizate la săvîrşirea infracţiunilor sau rezultate din infracţiuni. (4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. dar care aparţin altor persoane şi care leauacceptat ştiind despre dobîndirea ilegală a acestor bunuri. e) deţinute contrar dispoziţiilor legale. Amnistia (1) Amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducereapedepsei aplicate sau comutarea ei. (4) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorului nu i se stabileşte o pedeapsăpenală. Confiscarea special (1) Confiscarea specială constă în trecerea. se confiscă contravaloarea acestora. depedeapsa stabilită ori pedeapsa stabilită este comutată. În cazul în care bunurile utilizate la săvîrşireainfracţiunilor sau rezultate din infracţiuni nu mai există. Pot fisupuse confiscării speciale şi bunurile menţionate la alin. Amnistia şi graţierea Articolul 107. (5) Confiscarea specială nu se aplică în cazul infracţiunilor săvîrşite prin intermediul unui organ depresă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.Confiscarea specială Articolul 106. c) date pentru a determina săvîrşirea unei infracţiuni sau pentru a-l răsplăti pe infractor. . Articolul 108. (3) Confiscarea specială se aplică persoanelor care au comis fapte prevăzute de prezentul cod. dacă sînt ale infractorului. (2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate. (3) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare.(2).

infracţiuni prevăzute la capitolele II . Cei cu capacitate de exerciţiu restrînsă se pot împăca cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege. potrivit actului de amnistie.dacă au expirat 6 ani dupăexecutarea pedepsei. în termenul de probă. (3) Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu. a fost liberat înainte de termen de executareapedepsei sau partea neexecutată a pedepsei i-a fost înlocuită cu o pedeapsă mai blîndă.condamnarea cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu a fost anulată. (3) Stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate deantecedentele penale . din momentulliberării de executarea pedepsei principale şi complementare. Stingerea antecedentelor penale Articolul 111.după executarea pedepsei. în modul stabilit de lege. de executarea pedepsei pronunţate prin sentinţade condamnare. d) condamnate cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei dacă.dacă au expirat10 ani după executarea pedepsei. împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Împăcarea (1) Împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracţiune uşoară sau mai puţingravă. j) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni excepţional de grave .dacă au expirat 8ani după executarea pedepsei. precum şi în cazurile prevăzute deprocedura penală. g) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni uşoare sau mai puţin grave . i) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni deosebit de grave .VI din Partea specială. (2) Dacă condamnatul. (2) Împăcarea este personală şi produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale şi pînăla retragerea completului de judecată pentru deliberare.dacă auexpirat 2 ani după executarea pedepsei.împăcarea Articolul 109. potrivit actului de amnistie sau graţiere. f)care au executat pedeapsa într-o unitate militară disciplinară sau au fost eliberate din aceasta înainte de termen. h) condamnate la închisoare pentru săvîrşirea unei infracţiuni grave . c) liberate. Stingerea antecedentelor penale (1) Se consideră ca neavînd antecedente penale persoanele: a) liberate de pedeapsă penală. e) condamnate la o pedeapsă mai blîndă decît închisoarea . b) liberate. termenul stingeriiantecedentelor penale se calculează pornindu-se de la termenul real al pedepsei executate. de răspunderea penală.

Reabilitarea judecătorească (1) Dacă persoana care a executat pedeapsa penală a dat dovadă de o comportare ireproşabilă. d) condamnatul a achitat integral despăgubirile civile. (3) În caz de respingere a cererii de reabilitare. precum şi cheltuielile de judecată. c) condamnatul a avut o comportare ireproşabilă. e) condamnatul îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste. conducea la respingereacererii de reabilitare . lacererea sa.(1) şi (2). instanţa de judecată poate anula antecedentele penale pînă la expirarea termenelor de stingere aacestora. nu se poate face o nouă cerere decît după un an. după acordarea ei. la plata cărora a fost obligat prin hotărîre judecătorească. Drept condiţii pentru primirea cererii de reabilitare judecătorească pot fi: a) condamnatul nu a comis o nouă infracţiune. s-adescoperit că cel reabilitat a mai avut o condamnare care.111 alin. (2) Reabilitarea anulează toate incapacităţile şi decăderile din drepturi legate de antecedentelepenale.Reabilitarea Articolul 112. (4) Anularea reabilitării judecătoreşti se efectuează în cazul în care. a atins vîrstă depensionare sau este incapabil de muncă. b) a expirat cel puţin jumătate din termenul prevăzut la art. dacă ar fi fost cunoscută.

b) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe atenuante . (2) Calificarea oficială a infracţiunii se efectuează la toate etapele procedurii penale de cătrepersoanele care efectuează urmărirea penală şi de către judecători.infracţiunea se califică în bazanormei penale care prevede o pedeapsă mai aspră. iar celelalte .Calificarea infracţiunilor Articolul 113. c) dintre două componenţe de infracţiuni cu circumstanţe agravante . iar normă specială . Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţeidintre normele generale şi cele special (1) Normă generală se consideră norma penală care prevede două sau mai multe fapteprejudiciabile. prevăzute de norma penală. Noţiunea de calificare a infracţiunii (1) Se consideră calificare a infracţiunii determinarea şi constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrşite şi semnele componenţei infracţiunii.infracţiunea se califică în bazanormei penale care prevede pedeapsa mai blîndă.numai unele părţi ale ei. Calificarea infracţiunilor în cazulunui concurs de infracţiuni Calificarea infracţiunilor în cazul unui concurs de infracţiuni. . determinat la art.116-118. (2) Alegerea uneia din normele concurente care reflectă cel mai exact natura juridică a fapteiprejudiciabile comise se efectuează în condiţiile art. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţeidintre o parte şi un întreg (1) Concurenţa dintre o parte şi un întreg reprezintă existenţa a două sau mai multor norme penale.una din ele cuprinzînd fapta prejudiciabilă în întregime. se efectuează cuinvocarea tuturor articolelor sau alineatelor unui singur articol din legea penală care prevăd fapteleprejudiciabile săvîrşite.norma penală care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte. cuprinse în întregime de dispoziţiile a două sau mai multor normepenale şi constituind o singură infracţiune.33. Articolul 115. se aplică numai norma specială. (2) În cazul concurenţei dintre norma generală şi cea specială. Articolul 116. Articolul 114. Articolul 117. (2) Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţei dintre o parte şi un întreg se efectuează în bazanormei care cuprinde în întregime toate semnele faptei prejudiciabile săvîrşite. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţeidintre două norme special Concurenţa dintre două norme speciale are următoarele varietăţi: a) dintre componenţa de infracţiune cu circumstanţe atenuante şi alta cu circumstanţe agravante -infracţiunea se califică în baza celei cu circumstanţe atenuante. Articolul 118. Calificarea infracţiunilor în cazul concurenţeinormelor penale (1) Concurenţa normelor penale presupune săvîrşirea de către o persoană sau de către un grup depersoane a unei fapte prejudiciabile.

. Aceasta are ca specific aceea ca fapta ilicita se comite fie prin devierea actiunei de la obiectul sau persoana impotriva caruia fusese indreptata la un alt obiect sau persoana din cauza greselei faptuitorului. Aceasta infractiune se consuma in momentul in care activitatea infractionala inceteaza sau in momentul in care ar interveni unele elemente care impiedica aceasta activitate. prin care s-a realizat componenta de infractiune. unitatea naturala se poate prezenta sub mai multe forme: 1. Infractiunea simpla. Infractiunea continua. Infractiunea deviata.Unitatea naturala de infractiune Unitatea naturala de infractiune exista atunci cind activitatea unei personae formata dintr-un act sau mai multe acte. este apreciata ca o unitate unica. 29 CP aceasta se caracterizeaza prin savirsirea neintrerupta. Aceasta consta sub aspect obiectiv dintr-o singura actiune sau inactiune care nu trebuie sa dureze in timp pentru realizarea componentei respective. 3. La rindul sau. fie prin indreptarea actiunei asupra altei personae sau altui obiect decit acela proiectat a fi acela vatamat datorita erorii in care s-a aflat faptuitorul. Potrivit art. 2. timp nedeterminat a activitatii infractionale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful