COLORATIILE: Coloraţia hemalaun – eozină (H.E.) : Utilizează drept coloranţi hemalaun - bazic şi eozina – acidă.

Rezultatele sunt : nucleu - albastru-violet şi citoplasma - roz-roşu Coloraţia van Gieson : Utilizează următorii coloranţi : hematoxilină ferică, fuxină acidă, acid picric. Rezultatele sunt : nucleu – negru, citoplasma galbenă, colagen – roşu Coloraţia tricromă Masson : Utilizează următorii coloranţi : hematoxilina ferică, soluţie colorantă A (fuxina acidă) şi soluţie colorantă B (albastru de anilină). Rezultatele sunt: nucleu – negru, citoplasma – roşie, colagen – albastru. Impregnarea argentică Gomori : Evidenţiază fibrele conjunctive de reticulină (colagen III) în negru. Metoda PAS (periodic acid Schiff) : Evidenţiază glicogenul, glicolipidele, glicozaminoglicanii în roşu, precum şi fungi din genul Candida Albicans. Coloraţia Scharlah : Pe preparate la gheaţă – evidenţiază lipidele în roşu. Coloraţia roşu de Congo (ortocromatică) şi violet de metil (metacromatică) Evidenţiază amiloidul în roşu. Coloraţia Gram pentru bacterii : Utilizează următorii coloranţi: cristal violet şi roşu safranină. Bacteriile Gram pozitive sunt violet albăstrui, cele Gram negative sunt roşii. Coloraţia Ziehl – Neelsen Pentru Mycobacterium Tuberculosis (roşu pe fond albastru) – bacil acid-alcoolo-rezistent. Imunohistochimia : Se bazează pe o reacţie antigen-anticorp, utilizând anticorpi monoclonali obtinuţi prin fuziunea unui plasmocit normal care produce un anticorp idiotipic şi un plasmocit imortalizat dintr-un plasmocitom (tehnica hybridomului). Tehnica utilizată a fost metoda ABC (avidină biotină complex) indirectă tristadială. Anticorpii folosiţi au fost: CD34, actina, ER, PgR, c-erbB2, PCNA, VIM, mdm-2, CK7, TTF1, EGFR, Ki-67, CK20, CEA, AgHBs, Ag HBc, OCH1E5, EMA, CA-125, CD15, CD30, CD20 (L26), prolactina, STH, ACTH. Hibridizarea in situ cu fluorescenţă (FISH): Localizează secvenţe specifice de DNA / RNA în ţesuturi prin hibridizarea acestora cu o probă (sondă) complementară de acid nucleic. Sonda poate fi marcată cu un fluorocrom şi vizualizată prin autoradiografie (FISH) sau cu un cromogen şi vizualizată imunohistochimic (CISH = chromogenic in situ hybridization). O hibridizare in situ corectă arată între 25 - 50 granulaţii citoplasmice per celulă pozitivă sau mai puţin de 1 granulă per celulă negativă. In cazul FISH, pentru identificarea amplificării genei her-2 / neu în cancerul mamar se utilizează analiza standardizată conform protocolului Vysis: Se numără 60 de nuclei tumorali Se face raportul sumei semnalelor roşii cu cele verzi Un raport peste 2 înseamnă amplificarea genei Her2/ neu

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful