CURS 3 CALCULUL ELEMENTELOR DE CONSRUCŢIE DIN LEMN 1. PROPRIETĂŢILE FIZICE ŞI MECANICE ALE LEMNULUI 1.

1 Proprietăţile fizice ale lemnului ● Contragerea şi umflarea Fiind alcătuit din ţesuturi vegetale, lemnul are proprietăţi hidrofile. Astfel, înafara apei de constituţie, legată chimic, care reprezintă cca. 1% din masa lemnoasă, lemnul mai poate conţine apă higroscopică şi apă liberă sau capilară. Higroscopicitatea lemnului se caracterizează prin faptul ca umiditatea lui se găseşte într-un anumit echilibru cu umiditatea aerului înconjurător şi oscilează împreună cu acesta. În aerul saturat cu vapori de apă la temperatura de 200C, lemnul poate conţine o umiditate higroscopică (în funcţie de esenţă) de la 25 până la 33% când este perfect uscat. Odată cu creşterea temperaturii, cantitatea de umiditate pe care o conţine higroscopic lemnul, se micşorează. Apa higroscopică se elimină greu şi, variaţia conţinutului ei conduce la modificarea proprietăţilor fizico-mecanice ale lemnului şi la modificări de volum ale pieselor de lemn. Creşterea umidităţii higroscopice produce umflarea lemnului iar uscarea, contragerea sa. ● Greutatea lemnului Greutatea specifică a masei lemnoase, absolut uscată, indiferent de specie, poate fi considerată ca fiind egală cu 1,54 daN/cm3. Greutatea specifică aparentă însă, variază de la specie la specie, şi chiar la aceeaşi specie, depinde şi de umiditate, de procentul de lemn târziu, etc. Cantitatea substanţei lemnoase, care revine la unitatea de volum a unui element de lemn, cu alte cuvinte densitatea lui, determină, la temperatura şi umiditatea date, nu numai greutatea specifică a lemnului, ci şi rezistenţa acestuia la acţiunile mecanice. • Dilataţia termică a lemnului Dilataţia termică se suprapune cu contragerea dar, deformaţiile din contragere sunt mai mari decât cele din variaţii de temperatură. Dilataţia liniară a lemnului în lungul fibrelor la încălzire şi răcire este mult mai mică decât la celelalte materiale de construcţii tradiţionale (de 2-3 ori mai mică

decât la oţel, beton, etc), din acest motiv neţinându-se cont în calculele obişnuite de eforturile din variaţii de temperatură. Valoarea mică a dilataţiei termice a lemnului în lungul fibrelor elimină necesitatea executării rosturilor de dilataţie. ● Conductivitatea termică a lemnului Datorită structurii sale poroase şi a compoziţiei sale celulozice, lemnul are o conductivitate termică redusă. Conductivitatea termică a acestui material de construcţie în lungul fibrelor este mai mare decât cea normală pe fibre; un lemn dens şi umed este mai bun conducător de caldură decât un lemn uşor şi uscat. 1.2 Proprietăţile mecanice ale lemnului ● Influenţa anizotropiei. Rezistenţa lemnului la solicitări de lungă durată Structura anizotropică a lemnului exercită o influenţă nu numai asupra proprietăţilor fizice, dar şi asupra proprietăţilor mecanice, elastice şi plastice ale lemnului. Rezistenţa lemnului diferă, în diferite direcţii, şi depinde de unghiul dintre direcţia efortului şi direcţia fibrelor. În cazul în care direcţia de acţiune a forţei coincide cu direcţia fibrelor lemnului, rezistenţa atinge o valoare maximă; ea este de câteva ori mai mică în cazul în care forţa acţionează sub o înclinare mare faţă de direcţia fibrelor. În această privinţă, lemnul se deosebeşte fundamental de oţelul de construcţii şi de alte materiale izotrope. Rezistenţa lemnului determinată pe epruvete mici nu poate servi totuşi drept indice de rezistenţă a sortimentelor reale: bârne, scânduri, dulapi şi grinzi – întrebuinţate în construcţii. La indicii de rezistenţă ai epruvetelor standard trebuie introduse corecţii substanţiale, care iau în consideraţie, în special, influenţa defectelor lemnului. Dintre aceste defecte, o mare importanţă o au nodurile limitate de fibre torse, fibra torsă în general şi crăpăturile. Influenţa negativă a defectelor, care micşorează mult capacitatea de rezistenţă a elementelor, aşa cum arată experienţele, are un efect diferit la întindere, compresiune, încovoiere, strivire şi forfecare. ● Comportarea lemnului la întindere Încercările epruvetelor standard dovedesc că lemnul are o rezistenţă mare la întindere.

Prezenţa nodurilor micşorează mult rezistenţa la întindere; prezintă importanţă nu numai dimensiunile nodurilor, dar şi poziţia lor, pe perimetrul dimensiunii elementului. Experienţele arată, de asemenea, că nu numai nodurile dar şi slăbirile secţiunilor prin găurire şi tăieturi, din cauza concentrării eforturilor în acele zone, micşorează rezistenţa elementelor întinse, în comparaţie cu elementele neslăbite, cu aceeaşi secţiune netă utilă. În plus, pentru a evita o slăbire exagerată a elementelor de construcţie din lemn, chiar prin noduri şi fibre torse mici, normele interzic întrebuinţarea la elementele principale ale construcţiilor de lemn a unor secţiuni utile (nete) mai mici de 50 cm2. ● Comportarea lemnului la compresiune în lungul fibrelor Pentru lemnul de răşinoase, rezistenţa la compresiune în lungul fibrelor, la epruvetele standard, este de aproximativ 2-2,5% ori mai mică decât rezistenţa la întindere. Influenţa defectelor – a nodurilor şi a slăbirilor locale este mai mică la compresiune în comparaţie cu întinderea, din cauza comportării mai plastice la compresiune, care contribuie la uniformizarea supraîncărcărilor locale. Având în vedere că dimensiunile secţiunii transversale a elementelor comprimate în construcţii se stabilesc luând ca bază rezistenţa redusă, în legătură cu luarea în considerare a posibilităţii flambajului, trebuie să se recunoască faptul că elementele de lemn lucrează mai sigur la compresiune decât la întindere. Prin aceasta se explică utilizarea pe scară mare, ca fiind cele mai rezistente, a construcţiilor mixte de metal şi de lemn, ale căror elemente principale întinse sunt executate din oţel, iar cele comprimate – din lemn. ● Comportarea lemnului la încovoiere Rezistenţa lemnului de pin şi de molid la încovoiere ocupă o poziţie intermediară între rezistenţa de rupere la întindere şi rezistenţa de rupere la compresiune. Influenţa defectelor principale – a nodurilor şi a fibrei torse – la încovoiere – este foarte mare, în special în cazul prezenţei lor în zona întinsă. ● Comportarea lemnului la strivire Strivirea lemnului se poate produce în lungul fibrelor, normal pe fibre şi sub un unghi faţă de direcţia fibrelor. Rezistenţa la strivire în lungul fibrelor diferă puţin de rezistenţa la compresiune în lungul fibrelor. Cel mai slab rezistă lemnul la strivire normală

pe fibre. Strivirea sub un unghi faţă de direcţia fibrelor ocupă un loc intermediar. Comportarea la strivirea normal pe fibre este caracterizată prin elasticitatea şi prin valorile mari ale deformaţiilor, până la o limită bine determinată. 2. SPECII DE LEMN UTILIZATE ŞI DOMENII DE FOLOSINŢĂ Principalele specii de lemn indigen utilizate sunt: • Lemn de răşinoase bradul, care se încadrează la categoria lemnului uşor şi moale, cu contrageri mici şi rezistenţe mecanice medii; prelucrările mecanice se fac fără dificultăţi, dar relativ mai greu decât la molid din cauza smulgerilor de fibre; laricele, caracterizat ca un lemn potrivit de greu, moale, cu rezistenţe mecanice foarte mari pentru specia de răşinoase; molidul, caracterizat ca un lemn uşor şi moale, cu contragere totală mică şi rezistenţe mecanice medii; prelucrarea mecanică a lemnului de molid se realizează fără dificultăţi; pinul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi moale, cu rezistenţe bune la solicitări mecanice. Lemn de foioase carpenul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi tare, cu contrageri mari şi rezistenţe mecanice medii, superioare fagului; fagul, lemn greu şi tare, cu contrageri mari şi proprietăţi mecanice medii; prezintă dificultăţi la uscare, având tendinţa de a crăpa şi a se deforma; frasinul, care se încadrează în categoria lemnului greu şi tare, cu contrageri şi rezistenţe mecanice la nivel mediu pentru specia de foioase; mesteacănul, lemn relativ greu şi tare, cu contracţii mari; paltinul de câmp sau de munte, lemn relativ greu şi tare, cu rezistenţe încadrate în categoria medie; plopul, din clona indigenă, negru sau tremurător, şi din clona adaptată la condiţiile de vegetaţie din ţara noastră (euramerican), lemn uşor şi moale, cu contrageri reduse şi rezistenţe mecanice reduse; salcâmul de plantaţie, care este un lemn greu şi tare, cu contrageri şi rezistenţe mecanice reduse; cerul, lemn greu şi potrivit de tare, cu contrageri mari şi rezistenţe apropiate de cele ale stejarului; gorunul, lemn greu şi tare, cu contrageri mari şi rezistenţe mecanice mari, similare cu cele ale stejarului;

• • •

• • • • • • • • •

• stejarul, atestat ca un lemn greu şi tare, cu contrageri şi rezistenţe mecanice mari. Domeniile de utilizare în construcţii ale diverselor specii de lemn de răşinoase şi foioase sunt prezentate în tabelul 3.1. Domeniile de utilizare a diverselor specii de lemn indigen la realizarea elementelor structurale
Tabelul 3.1

Domenii de utilizare Elemente structurale la clădiri civile, industriale şi Brad, molid agrozootehnice, lemn lamelat încleiat, case prefabricate, construcţii provizorii, panouri de cofraj, tâmplarie Elemente structurale la clădiri civile, industriale şi Larice agrozootehnice, stâlpi pentru eşafodaje şi susţineri Elemente structurale la clădiri civile, industriale şi Pin agrozootehnice, case prefabricate, construcţii provizorii, panouri de cofraj, tâmplărie Carpen, Elemente structurale cu solicitări reduse, şarpante de frasin, paltin acoperiş cu deschideri mici şi medii Elemente de rezistenţă la construcţii provizorii, stâlpi Fag pentru eşafodaje şi susţineri Elemente structurale la construcţii civile, industriale şi Mesteacăn agrozootehnice Elemente structurale în cazul unor solicitări mecanice Plop reduse Elemente structurale la construcţii agrozootehnice, stâlpi Salcâm pentru eşafodaje şi susţineri Stâlpi de rezistenţă la construcţii civile, industriale şi Cer, gorun agrozootehnice, şarpante de acoperiş pentru deschideri mici şi medii, tâmplărie Elemente structurale cu solicitări mecanice importante la Stejar construcţii civile, industriale şi agrozootehnice, case prefabricate, construcţii provizorii, tâmplărie
Observaţie: Domeniile de utilizare pentru diferitele specii de lemn prezentate în tabel nu sunt restrictive. Pentru diversele categorii de construcţii se pot utiliza şi alte specii, cu respectarea condiţiilor de rezistenţă, stabilitate, comportare la umiditate şi biodegradare etc

Specia

Masa volumică a speciilor de lemn Masa volumică pentru principalele specii de material lemnos utilizate în construcţii, care se ia în considerare la stabilirea greutăţii proprii a elementelor de construcţie din lemn este specificată în tabelul 3.2: Masa volumică ρ (kg/m3)
Tabelul 3.2

Nr. Specia 1 Brad 2 Larice 3 Molid 4 Pin negru 5 Pin silvestru 6 Carpen

ρ0,05 400 500 375 520 430 775

Specia ρ0,95 Nr. 480 7 Fag 600 8 Mesteacăn 440 750 560 900 9

ρ0,05 630 600

ρ0,95 750 700 600 550 840 780

510 Paltin 10 Plop 310 11 Salcâm 710 12 Cer, gorun, stejar 640

Observaţie: La stabilirea celor mai defavorabile condiţii de solicitare luate în considerare în calcul se va adopta valoarea maximă a masei volumice (ρ0,95) în cazul în care rezultanta supraîncărcărilor care solicită elementele de construcţie acţionează gravitaţional şi valoarea minimă a masei volumice (ρ0,05) în cazul în care rezultanta supraîncărcărilor ce solicită elementele de construcţie din lemn acţionează antigravitaţional (caz frecvent întâlnit la calculul acoperişurilor uşoare din lemn cu pantă redusă în zonele cu valori mari ale presiunii dinamice de bază a vântului).

3. CLASIFICAREA ELEMENTELOR ŞI A CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN Conform NP 005-03 „Normativ privind proiectarea construcţiilor din lemn (revizuire NP 005-96)” din punct de vedere al raportului dimensiunilor geometrice, elementele de construcţie din lemn, se clasifică în: • elemente liniare (bare), la care lungimea elementului este sensibil mai mare decât dimensiunile secţiunii transversale (grinzi simple sau compuse, stâlpi) • structuri plane, la care una dintre dimensiunile elementului este sensibil mai mică decât celelalte două şi care pot prelua forţe în planul acestora (grinzi cu zăbrele, cadre, arce); pentru asigurarea stabilităţii în plan transversal în planul elementului se iau măsuri suplimentare de rigidizare şi contravântuire

• structuri spaţiale, dezvoltate tridimensional, care preiau solicitări pe trei direcţii (bolţi, cupole, paraboloizi, hiperboloizi, case integral realizate din lemn). Din punct de vedere al condiţiilor în care se exploatează elementele de construcţie din lemn, se definesc următoarele clase de exploatare ale construcţiilor: • clasa 1 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de către materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi θ = 20±20C şi a unei umidităţi relative a aerului φi ≤ 65% (construcţii obişnuite, de locuit) • clasa 2 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de către materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi θ = 20±20C şi a unei umidităţi relative a aerului 65%< φi <80% (construcţii cu aglomerare mare şi unele construcţii agrozootehnice) • clasa 3 de exploatare, caracterizată prin umiditatea conţinută de către materialul lemnos corespunzătoare unei temperaturi θ = 20±20C şi a unei umidităţi relative a aerului φi ≥ 80% (patinoare, piscine, ş.a.). 4. PRINCIPII GENERALE DE ALCĂTUIRE ŞI CALCUL Elementele de construcţie din lemn se verifică în domeniul elastic al comportării materialului. Calculul elementelor de construcţie din lemn se face pe baza principiilor generale de verificare a siguranţei construcţiilor, prin verificarea comportării corespunzătoare faţă de stările limită ce pot apărea în diferite etape (execuţie, exploatare, perioade de reparaţie). Verificarea se face ţinând cont de cele mai defavorabile ipoteze de solicitări şi de cele mai defavorabile caracteristici ale materialelor ce pot apărea în condiţiile considerate. Se iau în considerare două tipuri de stări limită (cf. CR0-2005 „Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii”): - stări limită ultime (ULS) sunt stările ce implică protecţia vieţii oamenilor şi a siguranţei construcţiilor. Corespund epuizării capacităţii de rezistenţă sau altor pierderi ireversibile a calităţii necesare exploatării construcţiilor şi au în vedere: • atingerea limitei de rezistenţă • pierderea stabilităţii formei sau a echilibrului static • ieşirea din lucru a elementelor prin deformaţii excesive • fenomene de instabilitate şi de transformare a structurii în mecanism - stări limită de serviciu (SLS) sunt stările ce iau în considerare funcţionarea structurii sau a elementelor structurale în condiţii normale de

exploatare, confortul oamenilor/ocupanţilor construcţiei şi limitarea vibraţiilor, a deplasărilor şi a deformaţiilor structurii. Au în vedere întreruperea capacităţii de asigurare a unei exploatări normale a elementelor şi se referă la: • deformaţii care afectează estetica sau exploatarea elementelor şi a construcţiei • vibraţii care influenţează asupra confortului persoanelor sau exploatării normale a structurii • alterarea materialului (incluzând şi dezvoltarea fisurilor sau a crăpăturilor) care este susceptibilă de a avea efect defavorabil pentru durabilitatea structurii. Observaţie: În afara verificărilor menţionate prin proiectare se va asigura obligatoriu durabilitatea construcţiei din lemn la biodegradare şi la acţiunea focului, printr-o alcătuire corespunzătoare şi măsuri de prezervare. 5. REZISTENŢELE CARACTERISTICE ALE LEMNULUI MASIV LA DIFERITE SOLICITĂRI Rezistenţele caracteristice, exprimate în N/mm2, sunt date în NP 005-03, în funcţie de solicitare, specia de material lemnos şi de clasa de calitate a lemnului. Valorile specificate sunt date pentru umiditatea de echilibru a lemnului de 12% şi pentru durata de acţiune a încărcărilor de cel mult 3 minute. Lemnul care se înscrie în clasa III de calitate NU se va folosi la realizarea elementelor structurale. Pentru lemnul rotund, rezistenţele caracteristice specificate în normă se vor majora, indiferent de specie, cu 15%. Valorile rezistenţelor caracteristice ale lemnului de construcţii sunt prezentate în tabelul 3.3. Valorile caracteristice ale modulului de elasticitate pe direcţie longitudinală fibrelor (E0,05) şi ale modulul de elasticitate transversal (G0,05), precum şi valorile medii (E, G) pentru diferite specii de lemn şi pentru umiditatea de echilibru a lemnului având valoarea de 12% sunt date în tabelul 3.4.

Rezistenţele caracteristice ale lemnului natural (N/mm2)
Tabelul 3.3 Nr. crt. Simbol Molid, brad, larice, pin I 1 Încovoiere statică Întindere în lungul fibrelor Compresiune în lungul fibrelor Compresiune în plan normal pe direcţia fibrelor Forfecare în lungul fibrelor Forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor II III I Plop Stejar, gorun, cer, salcâm III Fag, mesteacăn, frasin, carpen I II III

Natura solicitării

Clase de calitate II III I II

Rî 24,0 16,8 9,6 20,0 14,0 8,0 40,0 28,0 16,0 45,0 31,5 18,0 Rt 14,4 8,6 4,3 21,0 12,6 6,3 22,5 13,5 6,8 27,9 16,7 8,4 Rc ║ 15,0 12,0 4,5 13,8 11,0 4,1 19,8 15,8 5,9 24,0 19,2 7,2 Rc ⊥ 3,3 3,0 Rf ║ 3,0 2,7 Rf ⊥ 12,0 10,8 3,2 2,9 2,7 2,5 10,4 9,4 10,4 9,4 6,4 5,7 24,0 21,6 11,2 10,0 5,0 4,5 16,0 14,4 -

2

3 4 5 6

Valorile caracteristice şi medii ale modulului de elasticitate
Tabelul 3.4

Specia materialului lemnos

Molid, brad, larice, pin Plop Stejar, gorun, cer, salcâm Fag, mesteacăn, frasin, carpen

Modulul de elasticitate paralel cu direcţia fibrelor la limita de proporţionalitate E (N/mm2) E E0,05 9 000 11 300 8 000 10 000 9 500 11 500 12 000 14 300

Modulul de elasticitate transversal G (N/mm2) G0,05 4 000 8 000 G 5 000 10 000

6. REZISTENŢELE DE CALCUL ALE LEMNULUI MASIV LA DIFERITE SOLICITĂRI Rezistenţele de calcul ale diferitelor specii de material lemnos, Ric la diverse solicitări, în funcţie de condiţiile de exploatare ale elementelor de construcţie care se proiectează se stabilesc cu relaţia:

Ric = mui ⋅ mdi ⋅ Ri / γ i
în care: • mui sunt coeficienţi ai condiţiilor de lucru care introduc în calcul umiditatea de echilibru a materialului lemnos, definiţi pe baza condiţiilor de microclimat în care sunt exploatate elementele de construcţie care se proiectează. Valorile lor sunt date în funcţie de solicitare, clasa de exploatare a construcţiei şi de esenţa de lemn (tab. 3.5). Valorile coeficienţilor condiţiilor de lucru mui Valorile coeficienţilor mui pentru clasa de exploatare 1 2 3
0,75 0,90 0,75 0,70 1,00 0,90 0,70 0,80 0,80 0,90

Tabelul 3.5

Nr. crt.

Solicitarea

Simbol

Esenţa

1 Încovoiere statică 2 Întindere în lungul fibrelor 3 fibrelor
Compresiune în lungul Compresiune în plan normal

muî mut muc║ muc⊥ muf║ muf⊥ muE

Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase Răşinoase Foioase

4 pe direcţia fibrelor

5 Forfecare în lungul fibrelor 6 direcţia fibrelor
Forfecare în plan normal pe Modulul de elasticitate la

7 încovoiere statică

• mdi sunt coeficienţi ai condiţiilor de lucru, stabiliţi în funcţie de durata de acţiune a încărcărilor. Valorile coeficientului mdi se stabilesc luând în considerare ponderea procentuală pe care o au diferitele tipuri de încărcări, în funcţie de clasa de durată a acestora (permanentă, de lungă durată sau de scurtă durată).
Valorile coeficienţilor de lucru mdi Clasa de durată a încărcărilor Simbol
Permanente Lungă durată Scurtă durată Permanente Lungă durată Scurtă durată

Tabelul 3.6

Solicitarea

Valorile coeficienţilor mdi pentru esenţa:
răşinoase, foioase moi 0,55 0,65 1,00 0,80 0,85 1,00 0,90 0,95 1,00 1,00 0,95 1,00 foioase tari 0,60 0,70 0,85 0,90

Încovoiere statică Forfecare Compresiune

mdî

mdc

Întindere Modulul de elasticitate

Permanente Lungă durată Scurtă durată Toate clasele

mdt mdE

Observaţii: - în categoria răşinoase sunt incluse speciile: molid, brad, larice şi pin; - în categoria foioase moi este inclus plopul; - în categoria foioase tari sunt incluse: stejarul, gorunul, cerul, salcâmul, fagul, mesteacănul, frasinul şi carpenul.

• Ri sunt rezistenţele caracteristice ale diferitelor specii de lemn, la diverse solicitări. • γi sunt coeficienţi parţiali de siguranţă, definiţi în funcţie de tipul solicitărilor (tab. 3.7).

Tabelul 3.7 Nr. crt. 1 2 3 4 5

Valorile coeficienţilor parţiali de siguranţă γi
Solicitarea Încovoiere Întindere: - în secţiuni fără slăbiri - în secţiuni cu slăbiri Compresiune în lungul fibrelor şi perpendicular pe direcţia fibrelor Forfecare în lungul fibrelor - unilaterală - bilaterală Forfecare în plan normal pe direcţia fibrelor γt γc║; γc⊥ γf║ γf⊥ 1,20 1,40 1,25 1,25 1,10 1,10 Simbol γi Valorile coeficienţilor γi 1,10

7. PRESCRIPŢII GENERALE DE ALCĂTUIRE ŞI CALCUL Pentru asigurarea comportării în exploatare a sistemelor constructive adoptate cât mai aproape de ipotezele de calcul admise trebuie respectate următoarele recomandări: • se vor evita îmbinările la care transmiterea eforturilor se face prin mai multe mijloace de asamblare cu rigidităţi diferite (ex: chertări şi tije); • se va urmări, pe cât posibil, repartizarea uniformă a eforturilor în toate elementele componente ale barelor compuse comprimate sau întinse, prin adoptarea unor prinderi corespunzătoare; • la elementele comprimate, se recomandă ca îmbinările de continuitate să fie amplasate în apropierea nodurilor şi să se realizeze transmiterea eforturilor direct prin îmbinare cap la cap; • la elementele întinse se recomandă ca eforturile să se transmită centric, evitându-se momentele datorate excentricităţii, iar îmbinările de continuitate vor fi amplasate în zonele cu solicitări reduse; • la grinzile cu zăbrele, barele vor fi considerate centrate la noduri.