Arta bucuriei de a trăi Azi am să încerc să reproduc pentru cititorii noştrii fragmente dintr-o discuţie interesantă pe care am avut

-o ieri cu o bună şi erudită prietenă – Nina despre timpuri, oameni şi vremuri. Astfel de discuţii de altfel, ca a noastră, se pot auzi la fiecare scară de bloc, la piaţă, la coadă la bancă sau la fiecare poartă de român. „De ce eşti aşa trist azi, m-a întrebat Nina?”. „Nu ştiu, dar hai să vedem!” i-am răspuns (...). Majoritatea dintre noi cei mai trecuţi de 40 de ani am fost educaţi în spiritul ideilor proletare (să munceşti, să nu minţi, să nu furi, să ajuţi, etc) nu foarte diferite de cerinţele unui bun creştin. Partea negativă a acestei educaţii primite a fost faptul că am fost învăţaţi, ne-am obişnuit (de ce oare?) să trăim fie în trecut (din amintiri) fie cu speranţa unui viitor măreţ, luminos, grandios şi care o să se materializeze eventual pe lumea cealaltă. Acesta ar fi motivul principal pentru care atunci când aducem vorba de prezent, suntem atât de nefericiţi. Pentru că speranţa este cea care ne ţine verticali şi ea e cea care moare ultima (eu personal cred că murim cu regretul), toţi liderii politici, religioşi, anali-ştii sau soci-ologii promit sau vorbesc despre o societate ideală care va funcţiona cândva în viitor şi în care oamenii vor avea de toate, vor fi liberi şi eventual nu vor mai avea nevoie să fie conduşi de guverne, instituţii sau reguli. (...) Trăind în imaginaţie sau imaginar, refugiindu-se în vis, românii nu mai văd (sau nu mai vor) prezentul cenuşiu ipocrit iar nefericirea actuală devine astfel redusă în intensitate sau chiar neînsemnată. Televiziunea, noua religie a mileniului în care am intrat, cel mai eficient instrument de condus masele populare, are grijă să ne ofere cu generozitate iluzii sau gumă de mestecat/anesteziat pentru creier. Tinerii noştrii însă, care au primit o altfel de educaţie postrevoluţionară, care nu prea citesc cărţi şi nici la telenovele nu prea stau, nu mai cred la fel de mult în aceste promisiuni, himere sau poveşti. Iată ce îmi spunea un tânăr severinesc cu ceva timp în urmă: „când Iisus a fost întrebat când va veni, a răspuns: „Foarte curând!”, o promisiune incertă care poate însemna mii de ani sau niciodată iar ideea că ar exista un Dumnezeu undeva care ne iubeşte e cel mult o glumă bună!” Fără comentarii!(...). Consecinţa imediată a stingerii entuziasmului tinerilor mai ales, („en”-înăuntru, „theos” – Dumnezeu) este aprinderea flăcării depresiei, deprimării. Ce este paradoxal, îi mai spuneam prietenei mele, este că depresia se

Ei au milioane de euro şi tot atât de multă frică (nu mai au somn). Dintr-un anume punct de vedere.. dragă Nina. constată că nu se mai pot afla pacea sufletească. dar dacă eşti bogat şi ai de toate. şi mai grav. În Occident sunt cei mai mulţi psihanalişti la numărul de locuitori dar la fel de rataţi ca şi bogaţii lor pentru . care au o fiinţă interioară extrem de bogată şi am în minte chiar acum o femeie de la munte pe numele ei Domnica Trop care este săracă material dar are un suflet mare şi frumos cât toată România (. este o artă. modul lor de a fi şi când au ajuns să aibă milioanele pe care le-au dorit atât de mult. să se relaxeze. depresie.). fără explicaţii coerente o face încă şi mai neagră. idealul pentru care ai plecat cândva la luptă. cred că orice se poate cumpăra cu bani. sinucidere (de ce suntem noi fascinaţi de toţi aceştia care vin la noi şi ne facem „preş” în faţa lor?). aceşti oameni sunt statistic cei mai predispuşi la ipocrizie. Bucuria este un sentiment care trebuie cultivat cu grijă şi delicateţe. de mirifică. nebunie. o ştiinţă care te pune în legătură cu marile lucruri ale vieţii şi uneori în satele noastre între ţăranii modeşti o mai poţi întâlni uneori. nu mai ai poftirea. Ei au sperat că atunci când vor avea bani mulţi vor avea o viaţă liniştită. Neliniştea indusă de banii mulţi. entuziasm. la o treaptă situată sus comparativ cu ţările sărace. Ziua de mâine e din ce în ce mai întunecată pentru ei.regăseşte mai mult în rândul populaţiilor şi ţărilor bogate şi mai puţin la cele sărace sau subdezvoltate. nu mai ştiu ce este frumuseţea. Pentru că dacă eşti sărac îţi e foame. frica de a pierde banii îi paralizează iar criza aceasta anonimă apărută brusc de nicăieri. că ei sunt de fapt nişte învinşi. frica de a nu redeveni săraci. au tot ce şi-au dorit în schimb nu mai au vise. oamenii care au eşuat. (. Sunt oameni săraci. sunt tocmai cei care au cunoscut succesul. nu mai au sensibilitate. voirea.. rataţii de lux. speranţă. Majoritatea oamenilor noştrii bogaţi sunt goi şi pustii şi din acest motiv ei pot fi consideraţi săraci.) Viaţa nu va înceta niciodată să fie paradoxală şi probabil asta o face să fie atât de frumoasă. Au pierdut liniştea şi sănătatea strângând bani. râvna. Aşadar se poate afirma fără riscul de a greşi că ei de fapt nu au câştigat nimic. grija afacerilor nu îi lasă să fie tihniţi. însă tensiunea care i-a condus toată viaţa a devenit starea lor firească.. În Occident unde oamenii au ajuns la un nivel material foarte ridicat. Cei mai săraci dintre noi.. De ce oare? Oamenii bogaţi au tot ce le trebuie. împlinită.

. nu ştim unde. există chiar lângă noi. iubirea.. disperări. dragostea.(. Atunci depresia. .îi mai spuneam Ninei.. Se spune că Dumnezeu „lucrează” tot prin intermediul oamenilor şi atunci îi ajută pe unii „să aibă” (cum ar fi Doamna pe care o ştie şi Nina) ca să poată „cu ce” atunci când El decide că o făptură are urgentă nevoie. cel mai important lucru este după părerea mea.Undeva..că deşi văd toată ziua depresii. ei nu sunt în stare să se trateze nici măcar pe ei înşişi. în Severin oameni cu bani dar şi cu suflet generos. sărbătoarea. să îi dăm un sens iar bucuria. (.. nespurcat de milioanele strânse şi care nu stau pe gânduri când e vorba să ajute. Dumnezeu zâmbeşte mulţumit. aşadar.) Din fericire. generozitatea pot da sens vieţii.) În această scurtă viaţă. nefericirea se topeşte în mulţumire şi o fericire nesperată apare străluminând atât viaţa celui ce are cât şi pe cea a celui ce primeşte..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful