P. 1
verif_stabilitate

verif_stabilitate

|Views: 1|Likes:
Published by Luciana Murgescu
carte
carte

More info:

Categories:Types, Presentations
Published by: Luciana Murgescu on Sep 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/13/2014

pdf

text

original

UNIVERSITATEA

“POLITEHNICA”
TIMIŞOARA
FACULTATEA DE CONSTRUCłII
DEPARTAMENTUL DE CONSTRUCłII METALICE ŞI
MECANICA CONSTRUCłIILOR
Centrul de Excelenta pentru Mecanica Materialelor şi SiguranŃa Structurilor
CEMSIG
Ioan Curea 1, 300224 Timişoara, ROMÂNIA

Telefon
Departament: ++40.256.403911
CEMSIG: ++40.256.403932
e-mail: dan.dubina@ct.upt.ro
Fax
++40.256.403917
++40.256.403932
http://cemsig.ct.upt.ro










Contract nr. 424/08.12.2009

Verificarea la stabilitate a elementelor din oŃel în
conformitate cu SR EN 1993-1.1
Recomandări de calcul, comentarii şi exemple de
aplicare

Redactarea I-a


















Timişoara, august 2010



COLECTIV DE ELABORARE





Şef Proiect

Prof. Dr, Ing. Dan DUBINĂ _____________________


Membri:

Conf. Dr. Ing. Viorel UNGUREANU _____________________


Conf. Dr. Ing. Raul ZAHARIA _____________________


Asist. Dr. Ing. Adrian DOGARIU _____________________


Drd. Ing. Andrei CRIŞAN _____________________


Drd. Ing. Iulia łUCA _____________________


Drd. Ing. Călin NEAGU _____________________




CUPRINS



1. INTRODUCERE

2. FENOMENUL DE PIERDERE AL STABILITĂłII. ASPECTE GENERALE
2.1 Pierderea stabilităŃi prin bifurcarea şi prin limitarea echilibrului
2.1.1 Stări de echilibru
2.1.2 Flambajul prin bifurcarea echilibrului
2.1.3 Flambajul prin limitarea echilibrului
2.2 Forme de instabilitate a barelor comprimate centric
2.3 Instabilitatea barelor încovoiate
2.4 Probleme specifice de stabilitate pentru profile cu pereŃi subŃiri


3. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE
3.1 Calculul încărcării critice de flambaj la prin încovoiere la bare ideale comprimate centric.
Determinarea lungimilor de flambaj
3.2 Efectul imperfecŃiunilor
3.3 Flambajul prin răsucire. Flambajul prin încovoiere-răsucire
3.4 Determinarea caracteristicilor eficace a secŃiunilor transversale pentru profile cu pereŃi subŃiri
3.5 Verificarea la flambaj a barelor comprimate centric în conformitate cu SR EN 1993-1-1
3.6 Voalarea elementelor realizate din plăci plane
3.7 Flambajul barelor compuse uniforme solicitate la compresiune centrică
3.7.1 Bare compuse din ramuri puŃin depărtate
3.7.2 Flambajul elementelor componente ale barelor comprimate solidarizate cu zăbrele
respectiv cu plăcuŃe
Exemplul E.1. Verificarea stabilităŃii generale a unui stâlp supus la compresiune uniformă
(flambaj)
Exemplul E.2. Verificarea de pierdere a stabilităŃii generale a unui element cu secŃiunea de clasa
4 supus la compresiune uniformă
Exemplul E.3. Determinarea rezistentei la flambaj a unui stâlp cu blocaje laterale
Exemplul E.4. Determinarea lungimii de flambaj a unui stâlp dintr-un cadru multietajat
Exemplul E.5. Determinarea lungimilor de flambaj pentru un stâlp in trepte
Exemplul E.6. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui element compus supus la
compresiune uniformă
Exemplul E.7. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil
cu secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la compresiune
Exemplul E.8. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil
cu secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la încovoiere
Exemplul E.9. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune


4. ELEMENTE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE
4.1. Determinarea momentului critic elastic pentru bare solicitate la încovoiere
4.2 Efectul modului de încărcare şi al condiŃiilor de rezemare
4.3 Efectul imperfecŃiunilor şi efectul plasticizării
4.4 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere – răsucire a barelor încovoiate în conformitate
cu SR EN 1993-1-1
4.4.1. Metoda generală de calcul
4.4.2 Metoda alternativă de calcul pentru profile laminate sau secŃiuni sudate
echivalente
4.4.3 Metode pentru îmbunătăŃirea capacităŃii elementului structural încovoiat
4.5 Metoda simplificată pentru grinzi cu legături transversale, făcând parte din structuri
Exemplul E.10. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
Exemplul E.11. Determinarea rezistentei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire a unui
element cu legaturi transversale continue
Exemplul E.12. Calculul unei grinzi cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitată la
încovoiere


5. BARE SOLICITATE LA COMPRESIUNE ŞI ÎNCOVOIERE
5.1 Aspecte generale. Producerea fenomenelor
5.2 RezistenŃa barelor comprimate şi încovoiate la pierderea stabilităŃii generale
5.2.1 Bazele teoretice
5.2.2 Flambajul prin încovoiere şi flambajul prin încovoiere-răsucire
5.3 Bare supuse la încovoiere şi compresiune cu secŃiune transversală uniformă. Utilizarea
factorilor de interacŃiune folosind metoda din anexa A (Metoda 1), respectiv anexa B (Metoda 2)
conform SR EN 1993-1-1
5.4 Metoda generală de verificare a elementelor structurale la flambaj prin încovoiere şi flambaj
prin încovoiere – răsucire a componentelor structurale
Exemplul E.13. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii – interacŃiunea M-N
Exemplul E.14. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui cadru portal
Exemplul E.15. Determinarea unei secŃiunii echivalente pentru verificarea elementelor cu secŃiune
variabila supuse la M-N
Exemplul E.16. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune cu încovoiere


ANEXA I: Coeficientul de zvelteŃe transformat pentru barele cu secŃiuni cu o axă de simetrie
supusă la compresiune axială care flambează prin încovoiere-răsucire


ANEXA II: Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate
II.1 Baze teoretice
II.2 Determinarea lungimilor de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate cu metoda
Wood
II.3 Metoda Merchant - Rankine


ANEXA III: Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor parter


ANEXA IV: Lungimi de flambaj pentru bare care fac parte din grinzi cu zăbrele


ANEXA V: Monogramele pentru coeficienŃi C
1
şi C
2
, pentru elemente structurale sub efectul
combinat al momentelor încovoietoare aplicate la capete şi al încărcărilor transversale direct
aplicate


ANEXA VI: Clase de secŃiuni


ANEXA VII: Calculul prin metoda elementului finit (MEF) conform Anexei C din SR EN 1993-
1-5
VII.1 Utilizarea imperfecŃiunilor
VII.2 ProprietăŃile materialelor
VII.3 Încărcări


ANEXA VIII: ImperfecŃiuni
VIII.1 ImperfecŃiuni pentru analiza globală a cadrelor
VIII.2 ImperfecŃiuni pentru calculul sistemului de contravântuiri
VIII.3 ImperfecŃiunile elementelor


BIBLIOGRAFIE
1. INTRODUCERE

Problemele de stabilitate a structurilor metalice sunt nu numai complicate dar şi cu pondere
majoră în asigurarea siguranŃei structurilor. În SUA se elaborează de către SSRC – Structural
Stability Research Council, periodic (la 5 ani), Ghidul pentru verificarea la stabilitate a
structurilor metalice, care conŃine circa 600 de pagini. În Europa, ConvenŃia Europeana pentru
ConstrucŃii Metalice a editat şi publicat în 2008 un Manual explicativ pentru calculul la
stabilitate a structurilor metalice, în conformitate cu EN 1993-1-1 cu exemple, având 250 de
pagini. În Marea Britanie, Steel Construction Institute a elaborat o serie întreaga de documente
dedicate verificărilor şi calculelor de stabilitate a diferitelor tipuri de elemente structurale. La fel,
astfel de materiale au fost elaborate în FranŃa, la CTIM şi OTUA, sau în Germania
documentaŃiile DASt.

Pe plan naŃional nu există documente cu caracter normativ sau ghiduri de proiectare care să
abordeze problema verificărilor de stabilitate în format Eurocode (SR EN 1993-1-1), în condiŃiile
în care verificările de stabilitate, în format SR EN 1993-1-1, diferă formal de cele cu care
proiectanŃii români erau obişnuiŃi in conformitate cu STAS 10108/0-78. În ultimele decade s-au
investit eforturi uriaşe în dezvoltarea Eurocodurilor pentru construcŃii, a căror scop este de a
dispune de un set de documente care sa formeze o bază comună în Europa pentru proiectarea
structurilor realizate din diverse materiale. Versiunea finală a Eurocodurilor se bazează pe
cercetări recente şi introduc astfel, formule de calcul noi, care permit o proiectare mai
economică. De asemenea, în EN 1993 sunt date metodologii de rezolvare cu ajutorul
programelor de calcul structural a unor probleme de stabilitate. Prin urmare, procedurile SR EN
1993 sunt noi nu numai în conŃinut, dar şi ca formă, în comparaŃie cu procedurile din STAS
10108/0-78.

Documentul de faŃă este conceput ca un instrument de explicitare şi aplicare a SR EN 1993-1-1.
Versiunea finală a SR EN 1993-1-1 are o abordare complexă, uneori confuză a problemelor de
stabilitate a structurilor din bare. Pentru elementele care îşi pot pierde stabilitatea prin
încovoiere–răsucire, în norma se dau trei metode, din care se alege, de către proiectant, cea care
se aplică, existând însă condiŃii impuse şi restricŃii în aplicarea acestora la anumite cazuri sau
clase de probleme. În normă nu se dau indicaŃii pentru determinarea momentului încovoietor
critic sau a altor formule similare. Nu sunt precizări explicite pentru verificarea la stabilitate
generală, a elementelor cu secŃiuni de clasa 4, trebuind combinate prevederile din EN 1993-1-1
cu cele din EN 1993-1-3 şi EN 1993-1-5. Nu sunt prevederi explicite pentru stâlpii cu secŃiune
variabilă, liniară sau în trepte şi cu condiŃii de rezemare altele decât cele corespunzătoare
cazurilor fundamentale. Toate aceste aspecte (şi nu numai) sunt tratate în cadrul prezentei lucrări,
care prezintă baza normativă (SR EN 1993-1-1, SR EN 1993-1-3, SR EN 1993-1-5) pentru
verificarea la stabilitate a elementelor structurale din oŃel, cu relaŃiile de calcul şi prevederile de
proiectare, respectiv comentarii privind aplicarea acestora, însoŃite de aplicaŃii. Lucrarea tratează
verificarea la stabilitate a barelor din oŃel. Lucrarea nu tratează verificarea la stabilitate a
structurilor din plăci plane solicitate la încărcări în plan sau în afara planului şi nici verificarea la
stabilitate a plăcilor curbe subŃiri.

Lucrarea prezintă si informaŃii complementare neconflictuale cu prevederile SR EN 1993. Unele
dintre aceste informaŃii sunt strict necesare în calcule, altele sunt prezentate datorită caracterului
practic. Ca sursă de documentare s-a folosit şi baza Access Steel (www.access-steel.com, 2006).

În cuprinsul lucrării s-au utilizat coeficienŃii de siguranŃa stabiliŃi prin Anexele NaŃionale. În
Anexa NaŃionala SR EN 1993-1-1:2006/NA:2008 s-a păstrat valoarea recomandată în cadrul EN
1993-1-1, adică valoarea unitară pentru coeficientul parŃial de siguranŃă γ
M1
pentru verificarea de
stabilitate. În cadrul SR EN 1993-1-3/NB:2008, s-a adoptat coeficientul γ
M1
=1,10 (faŃă de
valoarea unitară recomandată în EN 1993-1-3) datorită fenomenului de interacŃiune a modurilor
de flambaj local şi general, care caracterizează comportarea profilelor cu pereŃi subŃiri. În zona
de interacŃiune, influenŃa imperfecŃiunilor creşte, producând eroziunea încărcării critice teoretice.

Capitol 2 al lucrării debutează cu prezentarea unor aspecte generale referitoare la fenomenul de
pierdere al stabilităŃii. Se prezintă noŃiunea de încărcare critică de flambaj şi problema de
bifurcare a echilibrului, după care se prezintă metoda divergenŃei echilibrului cu considerarea
imperfecŃiunilor structurale şi a celor geometrice. În acest capitol se prezintă flambajul prin
încovoiere, prin răsucire şi prin încovoiere – răsucire a barelor comprimate centric, respectiv
pierderea stabilităŃii barelor încovoiate. Tot în acest capitol se prezintă problemele specifice de
stabilitate pentru profile cu pereŃi subŃiri.

Capitolul 3 este destinat fenomenului de pierdere a stabilităŃii elementelor comprimate centric.
Capitolul debutează cu calculul încărcării critice de flambaj prin încovoiere la bare ideale
comprimate centric, însoŃit de determinarea lungimilor de flambaj pentru cazurile elementare de
rezemare. Sunt date în continuare formulele de calcul pentru încărcarea critică de flambaj prin
răsucire şi pentru încărcarea critică de flambaj prin încovoiere-răsucire. Ca informaŃie
complementară neconflictuală cu prevederile SR EN1993-1-1, în relaŃie cu acest capitol, Anexa I
prezintă calculul coeficientului de zvelteŃe transformat pentru barele cu secŃiuni cu o axă de
simetrie supusă la compresiune axială care flambează prin încovoiere-răsucire.

Tot in cadrul acestui capitol se prezintă modul de determinare a caracteristicilor eficace a
secŃiunilor transversale pentru profile cu pereŃi subŃiri, pentru a Ńine cont de efectul voalării
pereŃilor secŃiunii transversale (flambajul local). Capitolul prezintă în continuare efectul
imperfecŃiunilor şi procedura de verificare la flambaj a barelor comprimate centric în
conformitate cu SR EN 1993-1-1.

Pentru cazul general al unui element într-o structură, pentru stabilirea încărcării critice şi implicit
a lungimii de flambaj, în Anexa II se prezintă o metodologie de determinare a lungimilor de
flambaj pentru stâlpii structurilor în cadre multietajate (metoda Wood), iar în Anexa III se
prezintă tabele pentru determinarea lungimilor de flambaj pentru stâlpii structurilor parter cu
secŃiune constantă sau în trepte. De asemenea, în Anexa II, se prezintă o metodă de determinare a
încărcării ultime de cedare (Metoda Merchant-Rankine) pentru structuri multietajate cu noduri
rigide. Deşi aceste metodologii de verificare nu apar în norma SR EN 1993-1-1, s-a considerat
utilă prezentarea acestora, ca informaŃie complementara neconflictuală, necesară în calculul de
verificare la stabilitate, sau având în vedere caracterul practic al acestora (Metoda Merchant-
Rankine).

Capitolul tratează în final particularităŃile verificării la flambaj a barelor compuse uniforme
solicitate la compresiune centrică (cazul barelor comprimate compuse ale căror ramuri sunt în
contact sau sunt puŃin depărtate şi legate cu fururi), respectiv a barelor comprimate solidarizate
cu zăbrele respectiv cu plăcuŃe.

Exemplele de calcul aferente acestui capitol conŃin verificarea stabilităŃii generale a barelor
supuse la compresiune uniformă, inclusiv a celor cu secŃiunea de clasa 4 (cu determinarea
caracteristicilor eficace) şi a barelor cu secŃiune compusă solidarizată cu plăcuŃe, influenŃa
blocajelor laterale, determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor dintr-un cadru multietajat,
respectiv determinarea lungimii de flambaj a stâlpilor cu secŃiune variabilă în trepte.

Capitol 4 este destinat fenomenului de pierdere a stabilităŃii elementelor încovoiate. Se prezintă
instabilitatea în domeniul elastic, urmată de instabilitatea în domeniul inelastic, cu determinarea
momentului critic elastic pentru elemente solicitate la încovoiere. Se studiază efectele modului
de încărcare şi a condiŃiilor de rezemare la capetele barei asupra momentului critic elastic,
precum şi efectul imperfecŃiunilor şi efectul plasticizării.

Se prezintă metodele de verificare la flambaj prin încovoiere – răsucire, conform SR EN 1993-1-
1, atât Metoda generală de calcul, cât şi Metoda alternativă de calcul pentru profile laminate sau
secŃiuni sudate echivalente. Se prezintă şi metoda simplificată pentru grinzi cu legături
transversale, făcând parte din structuri.

Ca informaŃie complementară neconflictuală cu prevederile SR EN 1993-1-1, în relaŃie cu acest
capitol, Anexa V prezintă o procedură de calcul pentru coeficienŃi C
1
şi C
2
, pentru elemente
structurale sub efectul combinat al momentelor încovoietoare aplicate la capete şi al încărcărilor
transversale direct aplicate.

Exemplele de calcul aferente acestui capitol conŃin determinarea rezistenŃei la pierderea
stabilităŃii prin încovoiere-răsucire a barelor încovoiate pentru cazul barei simplu rezemate
nefixate lateral (se prezintă de asemenea, determinarea momentului critic pentru diverse situaŃii
de încărcare, rezemare, respectiv fixare laterala), respectiv a unei pane de acoperiş solicitată
alternant (se verifică condiŃiile în care tabla asigură fixarea tălpii superioare şi se consideră de
asemenea ipoteza utilizării unor tiranŃi de fixare laterală). Exemplele de calcul prezintă de
asemenea verificarea barelor cu secŃiuni de clasa 4.

Capitolul 5 prezintă stabilitatea elementelor solicitate la încovoiere cu compresiune axială. La
început se tratează aspecte legate de producerea fenomenului, respectiv bazele metodelor de
calcul aplicate în practică. În continuare se prezintă metodele de verificare a elementelor
conform SR EN 1993-1-1: (1) Bare supuse la încovoiere şi compresiune cu secŃiune transversală
uniformă. Utilizarea factorilor de interacŃiune folosind metoda din anexa A (Metoda 1), respectiv
anexa B (Metoda 2) conform SR EN 1993-1-1; (2) Metoda generală de verificare a elementelor
structurale la flambaj prin încovoiere şi flambaj prin încovoiere – răsucire: aplicare la
componentele structurale şi la cadre parter.

Exemplele de calcul aferente acestui capitol conŃin determinarea rezistenŃei la pierderea
stabilităŃii a barelor cu secŃiune constantă, a barelor cu secŃiune variabilă (3 tălpi) şi a barelor cu
secŃiune compusă solidarizate cu plăcuŃe. De asemenea, se prezintă determinarea secŃiunii
echivalente pentru verificarea barelor cu secŃiune variabilă supuse la interacŃiunea M-N, precum
şi verificarea barelor cu secŃiuni de clasa 4.

Lucrarea se adresează firmelor de proiectare, experŃilor, verificatorilor, precum şi unităŃilor de
învăŃământ de profil.
2. FENOMENUL DE PIERDERE AL STABILITĂłII. ASPECTE GENERALE

2.1 Pierderea stabilităŃi prin bifurcarea şi prin limitarea echilibrului

2.1.1 Stări de echilibru

Teoria clasică a stabilităŃii stabileşte condiŃiile în care un sistem structural, sau un element
structural aflat iniŃial în stare de echilibru, încetează a mai fi stabil. În termeni generali,
stabilitatea unui sistem fizic poate fi definită ca abilitatea sistemului respectiv de a se întoarce în
starea de echilibru iniŃială, după ce a fost uşor perturbat.

Pentru un sistem mecanic (fenomenul de pierdere a stabilităŃii elementelor de rezistenŃă utilizate
în construcŃii poate fi descris utilizând noŃiunile de mecanică clasică) poate fi adoptată definiŃia
dată de Dirichlet: “Echilibrul unui sistem mecanic este stabil, dacă prin deplasarea punctelor
sistemului din poziŃia de echilibru cu o cantitate infinitezimală şi dând fiecărui punct o viteză
iniŃială, deplasările diferitelor puncte ale sistemului rămân, în timpul mişcării, conŃinute între
anumite limite”.

În spiritul definiŃiei date de Dirichlet, dacă se consideră un sistem elastic conservativ aflat iniŃial
în stare de echilibru sub acŃiunea unui set de forŃe, sistemul va părăsi starea de echilibru doar
dacă va fi acŃionat de o forŃă exterioară sistemului iniŃial în echilibru (în conformitate cu prima
lege a Mecanicii Clasice aşa cum a fost enunŃată de Newton – Legea inerŃiei). Considerând
energia totală, E, introdusă în sistem de către forŃa perturbatoare, se poate scrie următoarea
ecuaŃie de echilibru, în virtutea legii de conservare a energiei:

E = E
c
+ E
p
= constant (2.1)

în care E
c
este energia cinetică a sistemului, respectiv E
p
este energia potenŃială a acestuia.

O creştere a energiei cinetice este însoŃită de o scădere a energiei potenŃiale şi invers, în
conformitate cu legea conservării energiei. Dacă sistemul este iniŃial într-o configuraŃie de
echilibru cu energie potenŃială minimă, atunci energia potenŃială din ecuaŃia de conservare a
energiei creşte şi în aceste condiŃii energia cinetică datorată mişcării sistemului, trebuie să scadă.
Astfel, deplasarea din starea iniŃială de echilibru în urma perturbării sistemului cu o forŃă
exterioară va rămâne mică şi starea de echilibru este una stabilă.

Acest fenomen poate fi foarte bine ilustrat pe modelul mecanic binecunoscut din Figura 2.1, cu
ajutorul unui corp rigid sferic pe o suprafaŃă curbă. Dacă în starea iniŃială de echilibru sfera se
află pe o suprafaŃă concavă (a se vedea Figura 2.1a), atunci echilibrul este stabil; dacă sfera este
scoasă din poziŃia iniŃială cu energie potenŃială minimă, aceasta va începe să oscileze şi, în cele
din urmă, va reveni la poziŃia de echilibru. Dacă sfera se afla pe o suprafaŃă convexă, într-o
poziŃie de energie potenŃială maximă (a se vedea Figura 2.1c), atunci o perturbare a poziŃiei
iniŃiale conduce la creşterea energiei cinetice, respectiv la scăderea energiei potenŃiale şi sfera se
va îndepărta cu viteză tot mai mare de poziŃia iniŃială de echilibru. În acesta situaŃie se spune că
echilibrul este instabil. Starea de echilibru indiferent este ilustrată de modelul mecanic prin sfera
pe un plan orizontal (a se vedea Figura 2.1b), în care pentru orice vecinătate a poziŃiei iniŃiale de
echilibru, energia potenŃială este aceeaşi.

Se poate face mai departe o analogie între comportamentul modelului mecanic cu corp rigid şi
comportamentul unui element structural (bara comprimată) pentru definirea stărilor de echilibru
ale acestuia. Se presupune bara ideală comprimată (perfect dreaptă, fără imperfecŃiuni, cu un
comportament de material perfect elastic) din Figura 2.1a, aflată iniŃial în stare nedeformată,
solicitată la o forŃă axială de compresiune N.



a) echilibru stabil b) echilibru indiferent c) echilibru instabil
Fig. 2.1: Analogia între comportamentul modelului mecanic cu corp rigid şi comportamentul
unui element structural pentru definirea stărilor de echilibru

Dacă se perturbă poziŃia de echilibru a acesteia, spre exemplu cu o forŃă concentrată de
intensitate redusă aplicată orizontal la mijlocul înălŃimii, bara va suferi o încovoiere. PoziŃia de
echilibru stabil, prin analogie cu modelul mecanic, presupune ca după anularea forŃei
perturbatoare, bara revine în poziŃia dreaptă sub acŃiunea forŃei N.

Dacă se măreşte treptat forŃa N, se constată că bara revine din ce în ce mai greu la poziŃia iniŃială
nedeformată după anularea forŃei perturbatoare. Pentru o anumită valoare a forŃei de
compresiune N = N
cr
, bara nu mai revine în poziŃia iniŃială după anularea forŃei perturbatoare şi
va rămâne în poziŃia deformată sub acŃiunea forŃei N
cr
. Aceasta este situaŃia de echilibru
indiferent pentru bara comprimată, în care, la limită, pot exista sub acŃiunea forŃei de
compresiune N
cr
, două configuraŃii de echilibru a barei: poziŃia iniŃială dreaptă, în absenŃa forŃei
perturbatoare, sau poziŃia deformată, după acŃiunea forŃei perturbatoare cu intensitate redusă.

Dacă forŃa de compresiune este mai mare decât valoarea N
cr
, bara se deformează accentuat la cea
mai mică forŃă perturbatoare. Depăşirea lui N
cr
conduce la pierderea stabilităŃii echilibrului
(cedarea elementului prin pierdere de stabilitate, sau cedarea elementului prin flambaj). SituaŃia
N > N
cr
corespunde situaŃiei de echilibru instabil.


2.1.2 Flambajul prin bifurcarea echilibrului

Exemplele intuitive prezentate mai sus arată că stabilitatea unui sistem este legată de energia
potenŃială a acestuia. Cu toate acestea, stabilitatea unui sistem elastic (a unui element structural
sau a unei structuri) poate fi exprimată şi prin conceptul de rigiditate al sistemului. Cu referire la
Figura 2.1a, în cazul modelului mecanic, derivata energiei potenŃiale în raport cu deplasarea este
rigiditatea sistemului dată de panta suprafeŃei.

În cazul barei comprimate, rigiditatea sistemului este dată de rigiditatea la încovoiere a acesteia,
care depinde de secŃiunea transversală, lungimea barei, modulul de elasticitate al materialului din
care este alcătuită şi nu în ultimul rând de condiŃiile de rezemare. Toate aceste caracteristici
reprezintă, în calculul structurilor pentru construcŃii, parametrii care condiŃionează fenomenul de
instabilitate.

În consecinŃă, o rigiditate pozitivă a sistemului implică o stare stabilă de echilibru, în timp ce în
situaŃia de echilibru indiferent rigiditatea devine nulă. Pentru o structură de rezistenŃă, rigiditatea
este dată sub forma matriceală (matrice de rigiditate a structurii), care dacă este pozitiv definită
garantează starea de echilibru stabil a structurii. Punctul în care starea unui element sau sistem
structural elastic trece din starea de echilibru stabil în cea de echilibru indiferent defineşte “starea
limită de stabilitate” a elementului sau a structurii.

Comportamentul barei ideale comprimate din Figura 2.1 poate fi definită prin caracteristica forŃă
de compresiune – săgeată la mijlocul barei deformate, aşa cum se arată în graficul din Figura 2.2
(ESDEP, 1994). Punctul critic din acest grafic, corespunzător atingerii forŃei N
cr
, după care,
pentru o forŃa perturbatoare foarte mică deplasările sistemului devin mari şi se produce flambajul
barei, se numeşte “punct de bifurcare”. Acest tip de pierdere a stabilităŃii echilibrului unui
element structural (sau a unei structuri), în care în punctul de bifurcare sunt posibile două forme
de echilibru, aşa cum se arată şi în Figura 2.2, una descrisă de caracteristica forŃa-deplasare
primară de echilibru (echilibru instabil în configuraŃia nedeformată), respectiv de caracteristica
secundară de echilibru, în configuraŃia deformată (curba post-critică), se numeşte pierdere de
stabilitate prin bifurcarea echilibrului, sau flambaj prin bifurcare.




Fig. 2.2: Stabilitatea barei comprimate drepte fără imperfecŃiuni – flambaj
prin bifurcarea echilibrului (ESDEP, 1994)

Dacă bara nu este iniŃial dreaptă (există imperfecŃiuni, definite printr-o curbură iniŃială a barei)
săgeata creşte odată cu încărcarea N şi nu se mai produce o pierdere de stabilitate bruscă prin
bifurcarea echilibrului; în acest caz există o creştere continuă accentuată a deplasărilor, aşa cum
se arată în Figura 2.3 (ESDEP, 1994). Acest fenomen este numit “divergenŃă a echilibrului” şi nu
mai există, în acest caz, o limită strictă de stabilitate. Dacă materialul rămâne elastic, aşa cum s-a
presupus iniŃial, rigiditatea barei comprimate (dată aici de panta caracteristicii forŃă - deplasare)
este întotdeauna pozitivă, dar o creştere mică de forŃă axială implică un spor important de
deplasare.


(a) Bara comprimata cu imperfecŃiuni (b) caracteristica forŃă axială - deplasare
Fig. 2.3: Stabilitatea barei comprimate drepte cu imperfecŃiuni iniŃiale (ESDEP, 1994)

Reducerea rigidităŃii unui element structural se datorează în general schimbării în geometria
acestuia, sau a proprietăŃilor mecanice. Reducerea rigidităŃii datorită doar modificării geometriei
elementului în cazul elementelor ideale, cu un comportament de material perfect elastic, nu
cauzează întotdeauna pierderea de stabilitate, dar conduce la deplasări mari. Pe de altă parte,
reduceri substanŃiale de rigiditate ale elementului pot fi rezultatul schimbării proprietăŃilor
mecanice, care conduc la cedarea elementului. Acest aspect important va fi discutat în secŃiunea
3.2. Este de menŃionat aici, totuşi, faptul că modelul fizic cel mai apropiat de realitatea
fenomenului de instabilitate este cel al divergenŃei echilibrului, aşa cum a fost definit de către
Dutheil (1966), care stă la baza calculului de stabilitate al elementelor structurale din oŃel, în
conformitate cu normele de calcul europene. Acest model se aplică la bara reală, afectată de
imperfecŃiuni, care pot fi asimilate cu o curbură iniŃială (a se vedea Figura 2.2a). Dacă în acest
model se Ńine cont şi de plasticizarea materialului, odată cu creşterea încărcării, gradul de
plasticizare a celei mai solicitate secŃiuni transversale (secŃiunea de la mijlocul barei, pentru
modelul de bară dublu-articulată la capete cu curbură iniŃială, solicitată la compresiune cu
încovoiere), micşorează la un moment dat gradientul de creştere al momentului încovoietor,
obŃinut prin reducerea forŃelor interioare. Astfel, creşterea efortului moment încovoietor ajunge
în “divergenŃă” cu creşterea momentului exterior (dat de forŃa de compresiune prin săgeata barei)
şi echilibrul devine instabil, producându-se astfel cedarea barei (Mateescu ş.a., 1980). Aşa cum
s-a menŃionat anterior, aspectele legate de plasticizare vor fi reluate în secŃiunea 3.2. În
continuare, în această secŃiune, se vor prezenta doar aspectele legate de cedarea prin flambaj a
elementelor care prezintă un comportament al materialului perfect elastic.

După punctul de bifurcare, aşa cum a fost definit în Figura 2.2, pentru caracteristica de
comportament forŃă – deplasare post-critică pot să apară trei situaŃii, funcŃie de tipul sistemului
structural. Figura 2.4 prezintă curbele de echilibru ale sistemului perfect, respectiv a sistemului
cu imperfecŃiuni (imperfect) pentru cele trei situaŃii menŃionate. În această figură, N este
încărcarea aplicată, δ este o deplasare a unui punct din structură şi ξ este amplitudinea
imperfecŃiunii.

Figura 2.4a (ESDEP, 1994) prezintă situaŃia flambajului prin bifurcare simetrică stabilă. În
această situaŃie, comportamentul post-critic nu este afectat de semnul imperfecŃiunilor (spre
exemplu, la bara comprimată cu imperfecŃiuni din Figura 2.3, nu contează sensul curburii iniŃiale
în comportamentul post-critic). ImperfecŃiunile pozitive sau negative au efect similar şi conduc
la o curbă post-critică stabilă, în care creşterea deplasărilor se face odată cu creşterea
încărcărilor. Acest tip de comportament apare spre exemplu la bara dreaptă comprimată (a se
vedea Figura 2.2), la plăci plane, sau la structuri, cum este cazul cadrului dublu-articulat din
Figura 2.5 (ESDEP, 1994).

Figura 2.4b (ESDEP, 1994) prezintă situaŃia flambajului prin bifurcare simetrică instabilă. În
aceasta situaŃie, imperfecŃiunile joacă un rol important în modificarea comportării sistemului
structural, acestea introducând o încărcare de cedare mai mică decât încărcarea critică. Acest tip
de comportament apare spre exemplu la cilindrul circular comprimat sau la arcul dublu-articulat
încărcat radial, aşa cum se arată în Figura 2.6 (ESDEP, 1994).


a) Bifurcare simetrică stabilă

b) Bifurcare simetrică instabilă

c) Bifurcare nesimetrică
Fig. 2.4: Comportamentul post-critic (ESDEP, 1994)


Figura 2.4c (ESDEP, 1994) prezintă situaŃia flambajului prin bifurcare nesimetrică. În această
situaŃie, comportamentul post-critic depinde de sensul imperfecŃiunilor. Pentru valori mici ale
imperfecŃiunilor negative, spre exemplu, aşa cum se arată în Figura 2.4c, curba post-critică este
stabilă. Pentru valori mici ale imperfecŃiunilor pozitive, sistemul îşi poate pierde stabilitatea la o
încărcare limită (încărcare ultimă N
u
) mult redusă faŃă de încărcarea critică N
cr
. Un exemplu tipic
de structură cu acest tip de comportament este prezentat în Figura 2.7 (ESDEP, 1994) (bara
cotită, pentru care imperfecŃiunea pozitivă sau negativă este dată de punctul de aplicare al forŃei
concentrate, spre exteriorul cadrului în cazul comportării post-critice stabile, respectiv spre
interiorul cadrului în cazul comportării post-critice instabile).


Fig. 2.5: Exemplu de flambaj prin bifurcare simetrică stabilă (ESDEP, 1994)


Fig. 2.6: Exemplu de flambaj prin bifurcare simetrică instabilă (ESDEP, 1994)


Fig. 2.7: Exemplu de flambaj prin bifurcare simetrică instabilă (ESDEP, 1994)

În concluzie, flambajul prin bifurcarea echilibrului apare în general la structuri ideale, fără
imperfecŃiuni, sau la structuri pentru care deformaŃia primară a componentei pre-critice nu
cuprinde deformaŃia de instabilitate. În cazul în care deformata primară pre-critică cuprinde
deformata de instabilitate, pierderea de stabilitate se produce, la fel ca în exemplul din Figura 2.7
pentru imperfecŃiuni pozitive, prin limitarea echilibrului şi încărcarea limită în această situaŃie se
numeşte încărcare ultimă N
u
. Nu toate structurile ideale, fără imperfecŃiuni, îşi pierd stabilitatea
prin bifurcare; pot să apară situaŃii în care o structură fără imperfecŃiuni îşi pierde stabilitatea
prin limitarea echilibrului, aşa cum se arată în continuare.


2.1.3 Flambajul prin limitarea echilibrului

Aşa cum s-a menŃionat în 2.1.2, flambajul prin bifurcarea echilibrului nu este singura formă de
instabilitate care poate să apară. Pentru anumite structuri elastice, pentru care deformata
pre-critică cuprinde deformata de instabilitate, flambajul prin limitarea echilibrului apare atunci
când caracteristica încărcare-deplasare iniŃială stabilă devine instabilă la atingerea unui maxim
local al încărcării (încărcarea ultimă N
u
), denumită punct limită al sistemului structural, aşa cum
se arată în Figura 2.8 (ESDEP, 1994). În aceeaşi figură, se arată că pentru astfel de sisteme
structurale, răspunsul aceluiaşi sistem cu imperfecŃiuni este similar cu cel al sistemului perfect,
diferenŃa constând în valoarea încărcării ultime a sistemului cu imperfecŃiuni, care poate fi
superioară sau inferioară încărcării ultime a sistemului perfect, funcŃie de sensul
imperfecŃiunilor. Tipic pentru acest mod de pierdere al stabilităŃii este că după atingerea
încărcării ultime deplasările cresc fără creşterea suplimentară a încărcărilor.


Fig. 2.8: Flambaj prin limitarea echilibrului pentru un sistem fără imperfecŃiuni geometrice,
respectiv pentru un sistem cu imperfecŃiuni (imperfect) (ESDEP, 1994)

Există structuri cu o configuraŃie similară care îşi pot pierde stabilitatea în cele două moduri
diferite. Acesta este, spre exemplu, cazul arcului pleoştit ideal, fără imperfecŃiuni, care în cazul
rezemării articulate îşi poate pierde stabilitatea prin bifurcare (deformata primului mod de
flambaj nesimetrică, corespunzătoare încărcării critice minime, aşa cum se arată în Figura 2.6),
în acest caz deformata primară fiind diferită de deformata post-critică, respectiv care în cazul
rezemării încastrate îşi pierde stabilitatea prin limitarea echilibrului (deformata simetrică după
atingerea încărcării ultime), în acest caz deformata primară fiind aceeaşi cu deformata de după
atingerea încărcării ultime.



2.2 Forme de instabilitate a barelor comprimate centric

Flambajul barelor zvelte comprimate centric se produce, în general, prin încovoiere în jurul axei
principale minime de inerŃie a secŃiunii transversale, sub forŃa de compresiune critică, N
cr
, aşa
cum se arata în Figura 2.9a.

În cazul barelor cu secŃiune transversală deschisă, dublu-simetrică (centrul de tăiere coincide cu
centrul de greutate), sau chiar cu secŃiune mono-simetrică (T, corniere cu aripi egale), la care
rigidităŃile la încovoiere în raport cu axele principale sunt apropiate ca valoare, poate să apară
flambajul prin răsucire sau torsiune, sub forŃa de compresiune critică, N
cr,T
. Flambajul prin
răsucire se produce prin rotirea secŃiunii transversale în jurul axei longitudinale, aşa cum se arată
în Figura 2.9b (daSilva ş.a., 2010).

Flambajul prin încovoiere–răsucire, sub forŃa critică de compresiune, N
cr,TF
, apare la barele cu
secŃiune transversală deschisă mono-simetrică sau cu secŃiune oarecare, la care centrul de tăiere
nu coincide cu centrul de greutate şi pentru care rigiditatea la încovoiere în raport cu axa de
simetrie are valori apropiate de rigiditatea la încovoiere în raport cu axa perpendiculară cu axa de
simetrie. Flambajul prin încovoiere – răsucire se produce prin rotirea secŃiunii transversale în
jurul axei longitudinale, concomitent cu încovoierea elementului în lungul axei, aşa cum se arată
în Figura 2.9c (daSilva ş.a., 2010).

Pierderea de stabilitate prin încovoiere – răsucire este caracteristica elementelor comprimate cu
secŃiune transversală deschisă, cum ar fi spre exemplu corniere, profile U, sau secŃiuni în T,
pentru care rigiditatea la torsiune este redusă. Evident, există întotdeauna posibilitatea pierderii
stabilităŃii prin încovoiere în raport cu axa de inerŃie principală minimă şi o astfel de verificare
trebuie efectuată. Pentru barele comprimate cu secŃiune I sau H, modul critic de pierdere a
stabilităŃii este, în mod normal, flambajul prin încovoiere. Totuşi, în prezenŃa imperfecŃiunilor,
inerente, şi aceste bare îşi pot pierde stabilitatea prin răsucire, prin urmare o verificare din acest
punct de vedere este necesară. Doar barele comprimate cu secŃiuni tubulare, circulare sau
rectangulare, pot fi considerate la adăpost de pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire.


a) Încovoiere b) Răsucire c) Încovoiere-răsucire
Fig. 2.9: Flambaj prin încovoiere, răsucire şi încovoiere – răsucire pentru bare comprimate
centric (daSilva ş.a., 2010)


2.3 Instabilitatea barelor încovoiate

Dimensionarea barelor sub acŃiunea momentului încovoietor conduce la secŃiuni cu rigiditate la
încovoiere mare în planul de acŃiune al momentului încovoietor şi mult mai redusă în plan
perpendicular. Flambajul lateral prin încovoiere – răsucire este caracterizat printr-o translaŃie a
zonei comprimate a secŃiunii transversale (talpa comprimată, spre exemplu, în cazul profilelor I
sau H), perpendicular pe planul de simetrie al secŃiunii care conŃine axa principală minimă de
inerŃie, concomitent cu o răsucire a secŃiunii elementului în jurul axei longitudinale. Această
parte a secŃiunii transversale se comportă ca un element comprimat, care îşi pierde stabilitatea
prin încovoiere, dar are deplasarea împiedicată de zona întinsă din secŃiune, care nu are iniŃial
tendinŃa de a se deplasa lateral. Aşa cum se arată în Figura 2.10, în care flambajul lateral prin
încovoiere - răsucire este ilustrat pentru o grindă în consolă, deformarea rezultantă a secŃiunii
transversale include atât încovoierea laterală (după axa minimă de inerŃie a profilului) cât şi
torsiunea, de unde şi denumirea fenomenului.



Fig. 2.10: Flambajul lateral prin încovoiere - răsucire pentru elemente încovoiate


2.4 Probleme specifice de stabilitate pentru profile cu pereŃi subŃiri

Utilizarea profilelor cu grosimi reduse şi a oŃelurilor cu rezistenŃe ridicate implică rezolvarea
unor probleme de proiectare deosebite, care nu sunt întâlnite în proiectarea structurilor din oŃel
clasice. Instabilitatea structurală se produce mai repede, ca rezultat al voalării pereŃilor secŃiunii
transversale, care interacŃionează cu flambajul global al elementului. Utilizarea oŃelurilor cu
rezistenŃe ridicate poate face însă ca tensiunea critică corespunzătoare voalării pereŃilor secŃiunii
transversale să fie aproximativ egală cu limita de curgere.

În analiza comportării barelor cu pereŃi subŃiri trebuie să se Ńină cont de cele trei moduri specifice
de pierdere a stabilităŃii care apar, după cum se prezintă în Figura 2.11:
1. Modurile de instabilitate locale, care se produc prin voalarea unuia sau mai multor pereŃi
componenŃi ai profilului. În acest caz nodurile care descriu secŃiunea transversală îşi
păstrează poziŃia iniŃială şi, are loc deformarea pereŃilor între aceste noduri.
2. Modurile de instabilitate distorsionale, sunt moduri de instabilitate care se produc atunci când
rebordurile secŃiunii transversale nu au suficientă rigiditate şi, astfel, are loc o rotire a
ansamblului talpă-rebord în jurul inimii, deci nodurile care descriu secŃiunea transversală nu
îşi mai păstrează poziŃia iniŃială ca în cazul voalării.
3. Moduri globale de instabilitate, care au loc prin flambajul barei prin încovoiere, prin
încovoiere-răsucire (în cazul elementelor comprimate) sau prin încovoiere laterală cu
încovoiere-răsucire (denumit în literatura de specialitate şi „lateral-torsional buckling” sau
„deversement”, caracteristic barelor solicitate la încovoiere pură).

Modurile locale şi distorsionale de instabilitate apar cu precădere în cazul zvelteŃilor de bară
reduse, şi sunt caracterizate de lungimi de semiundă diferite. Flambajul local şi cel distorsional
pot fi considerate ca fiind moduri de flambaj secŃional şi pot interacŃiona atât între ele cât şi cu
moduri globale de flambaj (Dubina, 1996).

Din punct de vedere al analizei de stabilitate, o bară cu pereŃi subŃiri se caracterizează prin:
- zvelteŃea redusă de bară ( ) λ ;
- zvelteŃea redusă de perete ( p λ );
- forŃa critică elastică (N
cr
) sau momentul critic elastic (M
cr
) pentru flambajul de bară,
instabilitatea globală;
- forŃa critică (N
L
) pentru voalarea pereŃilor (instabilitatea locală).

FuncŃie de valorile zvelteŃilor reduse ( ) λ şi ( p λ ), respectiv de valoarea raportului (N
cr
/N
L
), se
disting trei categorii de bare:
- bare scurte, care sunt caracterizate de instabilitatea locală sau distorsională;
- bare lungi, care sunt caracterizate de instabilitatea globală;
- bare de lungime medie, la care apar şi interacŃionează ambele moduri de instabilitate.

În Figura 2.10 se prezintă câteva moduri de flambaj simple şi cuplate pentru o secŃiune C
solicitată la compresiune. Rezultatele au fost obŃinute printr-o analiză de stabilitate cu element
finit.
(a) (b) (c) (d) (e)

(f) (g) (h) (i) (j) (k)
Fig. 2.11: Moduri de flambaj pentru un profil C format la rece comprimat
Moduri simple: (a) local (L); (b) distorsional (D); (c) încovoiere (F); (d) torsional (T); (e) încovoiere-răsucire (FT).
Moduri cuplate (interacŃiune): (f) L + D; (g) F + L; (h) F + D; (i) FT + L; (j) FT + D; (k) F + FT.

Pentru o secŃiune dată se pot obŃine diferite moduri de pierdere a stabilităŃii funcŃie de lungimea
de flambaj, aşa cum se arată în Figura 2.12 (Hancock, 1998). Figura 2.12 s-a obŃinut în urma
unei analize cu un program bazat pe metoda fâşiilor finite şi descrie modificarea forŃei critice de
flambaj funcŃie de lungimea de semiundă. Primul minim (punctul A) apare pe curbă la o lungime
de semiundă de 65mm şi reprezintă flambajul local. Flambajul local se produce prin deformarea
inimii elementului, fără rotirea ansamblului talpă-rigidizarea în jurul punctului de legătura dintre
inimă şi talpă. Al doilea minim pe curbă apare în punctul B, la o lungime de semiundă de
280mm. Acesta este modul de flambaj prin distorsiune, şi se produce prin rotirea ansamblului
talpă-rigidizarea faŃă de inima profilului, fără o deplasare de ansamblu a secŃiunii transversale.
Efortul corespunzător flambajului distorsional (în punctul B) este uşor mai mare decât efortul
corespunzător flambajului local (în punctul A) şi în cazul unui profil lung solicitat la
compresiune, împiedicat să flambeze global, este de aşteptat ca acesta să îşi piardă stabilitatea
prin flambaj local, mai repede decât printr-un flambaj distorsional. Elementul îşi pierde
stabilitatea generală prin încovoiere sau încovoiere-răsucire la lungimi de semiundă mari
(punctele C, D şi E). În acest caz particular, pentru secŃiunea considerată în Figura 2.12,
pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire apare până la lungimi de semiundă de aproximativ
1800mm. La lungimi de semiundă mai mari se produce flambajul prin încovoiere.

Linia punctată din Figura 2.12, adăugată figurii originale a lui Hancock (1998), reprezintă curba
modurilor cuplate de flambaj. Efectul interacŃiunii dintre modurile de flambaj secŃionale şi
globale constă în creşterea sensibilităŃii elementului la imperfecŃiuni, conducând la eroziunea
încărcării critice de flambaj (zonele haşurate în Figura 2.12). De fapt, în realitate, datorită
prezenŃei imperfecŃiunilor, interacŃiunea modurilor de flambaj apare întotdeauna în cazul
profilelor formate la rece cu pereŃi subŃiri, în special în cazul barelor cu lungimi medii şi lungi.

Incovoiere-rasucire
A
B
R
e
z
i
s
t
e
n
t
a

l
a

f
l
a
m
b
a
j

(
M
p
a
)
800
700
600
500
400
300
200
100
0
10 100 1000 10000
Lungime de semi-unda (mm)
Voalare
Distorsiune
Flambaj prin
incovoiere-
rasucire
Toate modurile (interactiune)
65mm 280mm
C
D
E

Fig. 2.12: Moduri de flambaj funcŃie de lungimea de semiundă pentru un profil C
solicitat la compresiune (Hancock, 1998)

Figura 2.13 arată diferenŃa de comportament dintre o bară cu pereŃi groşi şi o bară de aceeaşi
lungime cu pereŃi subŃiri. Atât cazul barei ideale cât şi cazul barei cu imperfecŃiuni sunt
prezentate. Pentru prima situaŃie (bara cu pereŃi groşi), se poate observa că în punctul B, când
fibrele marginale încep să se plasticizeze, bara începe să îşi piardă rigiditatea până la atingerea
stării limită ultime, N
u
, în punctul C, după care tinde asimptotic spre curba teoretică de
comportament rigid-plastic. Teoria elastică este capabilă să determine deplasările şi tensiunile
până în punctul în care se atinge limita de curgere. PoziŃia curbei rigid-plastice determină limita
absolută a capacităŃii portante.

În cazul în care bara este cu pereŃi subŃiri, fenomenul de instabilitate prin voalare locală a
pereŃilor apare înaintea începutului plastificării secŃiunii, în punctul L. Prin voalarea pereŃilor
apare o pierdere prematură de rigiditate a barei, însă nu se produce cedarea acesteia. Plastificarea
începe în punctul B, la colŃurile secŃiunii transversale, cu puŃin înainte de cedarea elementului,
când flambajul secŃional se transformă într-un mecanism plastic local, simultan cu apariŃia
flambajului general (Dubina, 2000). În acest caz, încărcarea ultimă a barei este mai mică decât
cea a unei bare la care nu apare voalarea. De fapt, flambajul secŃional apare înaintea flambajului
general, iar în practica proiectării se operează cu caracteristici geometrice reduse ale secŃiunii
transversale.


f
0
f

N

N

N

N
pl





N
cr



N
u

f
0
Initiatiere plastificare

B

C

D

Elasto-plastic

Rigid-plastic

Ideal elastic


Elastic cu imperfectiuni

f

N

N
pl





N
cr



N
u


N
L

f
0
Aparitie voalare

L

C

D

Elasto-plastic

Rigid-plastic

Ideal elastic

Elastic cu imperfectiuni

f

Initiatiere plastificare

B


Fig. 2.13: Comportarea unui profil comprimat cu (a) secŃiune obişnuită şi (b) pereŃi subŃiri
3. ELEMENTE SOLICITATE LA COMPRESIUNE

3.1 Calculul încărcării critice de flambaj la prin încovoiere la bare ideale comprimate
centric. Determinarea lungimilor de flambaj

Aşa cum s-a arătat în 2.1, încărcarea critică elastică de flambaj prin încovoiere, N
cr
(încărcarea
critică Euler), se defineşte ca fiind valoarea forŃei de compresiune pentru care, o bară ideală,
încărcat exclusiv cu forŃa axială, poate să prezinte şi deplasări laterale. Flambajul prin încovoiere
a unei bare ideale comprimate centric este ilustrat în Figura 3.1 (daSilva ş.a., 2010). Încărcarea
critică corespunde punctului de bifurcare a echilibrului.

Pentru calculul încărcării critice elastice a barei comprimate rezemata articulat la ambele capete,
cu secŃiune transversală constantă pe toata lungimea elementului, se consideră următoarele
ipoteze:
- materialul are un comportament liniar elastic;
- nu există imperfecŃiuni geometrice şi nici tensiuni reziduale;
- încărcarea se aplică perfect centric;
- este valabilă teoria micilor deplasări.


Fig. 3.1: Flambajul prin încovoiere al barei ideale (Euler) (daSilva ş.a., 2010)

Până în momentul atingerii încărcării critice elastice de pierdere a stabilităŃii, bara se deformează
doar axial. După pierderea stabilităŃii, bara este încovoiată şi apar deplasări laterale. CondiŃia de
echilibru static în poziŃia deformată, luând în considerare şi momentul încovoietor produs de
forŃa axială (după axa z) prin deplasările laterale, este dată de următoarea ecuaŃie:

0
2
2
= + Ny
dx
y d
EI (3.1)

în care E este modulul de elasticitate al materialului şi I este momentul de inerŃie al secŃiunii
transversale după axa perpendiculară pe planul încovoierii (după axa z).

EcuaŃia diferenŃială are soluŃia:

( ) ( ) kx C kx C y cos sin
2 1
+ = (3.2)
în care: ( )
2
/ k N EI = .


Impunând condiŃiile de margine (deplasările laterale sunt nule pe reazeme), rezultă:
pentru y(x = 0) = 0 ⇒ C
2
= 0;
pentru y(x = L) = 0 ⇒ C
1
sin (k L) = 0;
⇒ soluŃia C
1
= 0, care nu interesează, deoarece înseamnă că bara nu se deformează,
sau
⇒ rămâne rezolvarea ecuaŃiei sin (k L) = 0:
⇒ soluŃia k = 0 nu interesează, deoarece înseamnă că P = 0 şi deci nu ar exista
forŃa de compresiune,
⇒ soluŃia ecuaŃiei este, în aceste condiŃii kL = nπ.

Încărcarea critică de pierdere a stabilităŃii se obŃine în consecinŃă din:

EI
N
L
n
k n kL = = ⇒ =
2
2 2
2
π
π (3.3)

Încărcarea critică minimă, corespunzătoare configuraŃiei deformate din Figura 3.1 este dată de
formula:

2
2
L
EI
N
cr
π
= (3.4)

În concluzie, pentru o bară ideală, încărcarea critică elastică de pierdere a stabilităŃii depinde de
rigiditatea la încovoiere, de lungimea acesteia şi de condiŃiile de rezemare. Pentru alte condiŃii de
rezemare, ca alternativă la rezolvarea ecuaŃiei diferenŃiale, încărcarea critică poate fi obŃinută
direct, înlocuind în formulă lungimea reală L cu lungimea de flambaj L
cr
. Lungimea de flambaj
L
cr
a unui element este definită ca lungimea barei echivalente dublu articulate, pentru care
încărcarea critică este egală cu încărcarea critică a barei reale. Lungimea de flambaj mai poate fi
definită ca fiind distanŃa dintre două puncte de inflexiune succesive pe deformata de pierdere a
stabilităŃii barei, egală cu lungimea unei semiunde. Aceasta interpretare este ilustrată în Figura
3.2 (daSilva ş.a., 2010), în care sunt arătate lungimile de flambaj pentru bara ideală cu diverse
condiŃii de rezemare.


Fig. 3.2: Lungimea de flambaj L
cr
funcŃie de lungimea reală a barei, pentru
diverse condiŃii de rezemare (daSilva ş.a., 2010)



Tensiunea critică se obŃine împărŃind încărcarea critică la aria secŃiunii transversale a barei:

2
2
2
2
λ
π π
σ
E
AL
EI
E
cr
= = (3.5)

în care λ = L
cr
/ i este zvelteŃea barei şi / i I A = este raza de giraŃie a secŃiunii.

Pentru o bară fără imperfecŃiuni, cu un material având un comportament elasto-plastic (aşa cum
se poate considera, în mod ideal, pentru oŃelul obişnuit pentru construcŃii), cedarea se produce
prin flambaj în domeniul elastic, dacă tensiunea critică este inferioară limitei de curgere f
y
.
Pentru o bară scurtă, cu zvelteŃe redusă, cedarea se produce prin curgerea secŃiunii transversale,
când tensiunea aplicată este egală cu limita de curgere, adică atunci când σ = N·A = f
y
.

Limita dintre cele două tipuri de comportament este dată de o valoare a zvelteŃii, notată λ
1
, care
depinde de limita de curgere a materialului, dată de:

2
1
2
1

cr y
y
E E
f
f
π
σ λ π
λ
= = ⇒ = (3.6)

FuncŃie de zvelteŃea λ
1
, zvelteŃea relativă a barei (adimensională) se obŃine cu formula:

cr
y
N
Af
= =
1
λ
λ
λ (3.7)

Comportamentul unei bare fără imperfecŃiuni, solicitată la compresiune, funcŃie de zvelteŃea
acesteia, este reprezentat în Figura 3.3.


Fig. 3.3: RelaŃia tensiune – zvelteŃe pentru bara comprimată fără imperfecŃiuni


3.2 Efectul imperfecŃiunilor

În structurile reale, imperfecŃiunile nu pot fi evitate şi, în general, cedarea se produce înainte de
atingerea valorii încărcării critice, aşa cum a fost definită anterior. ImperfecŃiunile pot fi
clasificate în două tipuri: imperfecŃiuni geometrice (curburi ale elementelor, excentricităŃi ale
încărcărilor) şi imperfecŃiuni de material (tensiuni reziduale).

Pentru a determina efectul imperfecŃiunilor, se consideră bara comprimata din Figura 3.4a
(daSilva ş.a., 2010), cu o configuraŃie iniŃial deformată cu o curbură sinusoidală:

|
¹
|

\
|
=
L
x
e y
π
sin
0 0
(3.8)

EcuaŃia diferenŃială a echilibrului barei dublu-articulate cu imperfecŃiuni este:

0 ) (
0 2
2
= + + y y N
dx
y d
EI (3.9)


a) Deformata iniŃială sinusoidală b) relaŃia încărcare – deplasare laterala
Fig. 3.4: Bara cu imperfecŃiune iniŃială (daSilva ş.a., 2010)

Introducând expresia (3.8) în ecuaŃia (3.9) şi considerând condiŃiile de margine y(0)=0 şi y(L)=0,
se obŃine următoarea soluŃie:

|
¹
|

\
|

=
L
x
N
N
e
y
cr
π
sin
1
0
(3.10)

în care N
cr
este încărcarea critica elastică Euler.

EcuaŃia deformatei totale a elementului se obŃine funcŃie de încărcarea aplicata N cu formula:

|
¹
|

\
|

= + =
L
x
e
N
N
y y y
cr
t
π
sin
1
1
0 0
(3.11)

Valoarea maximă, notată cu e, care se obŃine pentru x=L/2, este dată de formula:

cr
N
N
e
e

=
1
0
(3.12)

O deformată iniŃială a barei, chiar pentru valori reduse ale forŃei axiale N, produce un moment
încovoietor, dat de formula:

|
¹
|

\
|

= + =
L
x
e
N
N
N y y N x M
cr
π
sin
1
1
) ( ) (
0 0
(3.13)

care cauzează o creştere progresiva a deplasării laterale.

RelaŃia dintre deplasarea laterală maximă şi încărcarea aplicată este reprezentată în Figura 3.4.b.
Pentru un element cu un comportament de material perfect elastic, cu o configuraŃie iniŃială
deformată, deplasările încep să crească de la valori reduse ale încărcării, în mod asimptotic, pe
măsură ce încărcarea aplicată tinde spre încărcarea critică (pentru bara fără imperfecŃiuni). În
această situaŃie, nu mai există punct de bifurcare a echilibrului.

Referitor la imperfecŃiunile de material, în cazul elementelor din oŃel, tensiunile reziduale apar
datorită răcirii diferenŃiate pe secŃiunea transversală, în urma laminării la cald sau a altor procese
tehnologice care implică temperaturi înalte (sudare, tăiere cu flacără etc.), sau în urma formării
secŃiunilor transversale la rece prin îndoire. Aceste tensiuni schimbă comportamentul secŃiunii
transversale pe ansamblu, chiar dacă formează un sistem în echilibru, aşa cum se arată în Figura
3.5 (daSilva ş.a., 2010), în care se exemplifică distribuŃia tensiunilor reziduale care apar pe
secŃiunea transversală a unui profil I în urma laminării la cald.


Fig. 3.5: Tensiuni reziduale într-un profil I laminat la cald (daSilva ş.a., 2010)

Figura 3.6 (daSilva ş.a., 2010) ilustrează rezultatele unor teste experimentale pe bare
comprimate, având zvelteŃi diferite, în comparaŃie cu comportamentul teoretic al elementelor fără
imperfecŃiuni (ECCS, 1976). Se observă că pentru valori reduse ale zvelteŃii relative, cedarea
barei se produce prin plastificarea secŃiunii transversale (valorile raportului tensiune / limită de
curgere mai mari decât unitatea apar datorită ecruisării). Pentru valori mari ale zvelteŃii relative,
cedarea se produce prin flambaj în domeniul elastic, imperfecŃiunile neavând o influenŃă
importantă. Pentru valori intermediare ale zvelteŃii relative, cedarea se produce prin flambaj
elasto-plastic. Acesta este domeniul în care imperfecŃiunile joacă un rol important, în care
rezultatele experimentale deviază mult de la curba teoretică.

compresiune
întindere
Calculul rezistenŃei barelor comprimate centric în SR EN 1993-1-1, se bazează pe curbele
europene de flambaj (ECCS, 1977), care relaŃionează raportul tensiune şi limita de curgere (dată
de factorul de reducere χ = σ / f
y
) şi zvelteŃea adimensională λ . Ca rezultat al unui important
program experimental şi numeric (ECCS, 1976), care a considerat toate imperfecŃiunile posibile
ale elementelor reale (curbura iniŃială, excentricitate a încărcării, tensiuni reziduale), au fost
stabilite cinci curbe de flambaj, funcŃie de tipul secŃiunii transversale şi axa principală a secŃiunii
transversale după care se produce flambajul. ImperfecŃiunile au fost definite statistic în urma
unei campanii extinse de măsurători (Strating şi Vos, 1973) care a permis adoptarea unor
imperfecŃiuni iniŃiale sinusoidale în simulările numerice.


Fig. 3.6: Rezultate experimentale pe elemente comprimate (daSilva ş.a., 2010)

Formularea analitică a curbelor de flambaj (determinarea factorului de reducere χ), prezentată în
continuare, a fost realizată de către Maquoi şi Rondal (1978), fiind bazată pe formula Ayrton-
Perry, considerând o deformată iniŃială sinusoidală, în care amplitudinea deformatei a fost
calibrată astfel încât să reproducă efectul tuturor imperfecŃiunilor.

Pentru a calcula factorul de reducere χ, se consideră elementul comprimat centric, dublu-
articulat, cu o configuraŃie a deformatei iniŃiale sinusoidală, dată de formula (3.8). Considerând
că elementul nu are tensiuni reziduale, plastificarea fibrelor extreme ale secŃiunii transversale se
produce când este îndeplinită următoarea condiŃie:

y
el
f
W
e N
A
N
= +
max max
(3.14)

în care:
N
max
este valoarea maximă a forŃei de compresiune N (limitată de N
cr
);
e este deplasarea laterală corespunzătoare forŃei N
max
;
W
el
este modulul de rezistenŃă elastic al secŃiunii transversale.

RelaŃia poate fi scrisă într-o forma adimensională înlocuind amplitudinea deformatei cu formula
(3.12) şi împărŃind toŃi termenii la f
y
:

1
1
max
0 max max
=
|
|
¹
|

\
|

+
pl
cr
pl
pl
el
pl
N
N
N
N
N
W
A e N
N
N
(3.15)

curba Euler
Dacă se notează
pl
N N /
max
= χ se obŃine:

1
) 1 (
0
2
=

+
el
W
A e
λ χ
χ
χ (3.16)
sau
ηχ χ λ χ χ = = − −
el
W
A e
0
2
) 1 )( 1 ( (3.17)

care reprezintă forma de bază a ecuaŃiei Ayrton-Perry (Maquoi şi Rondal, 1978). NotaŃia η
reprezintă imperfecŃiunea generalizată iniŃială care poate fi utilizată pentru estimarea efectelor
tuturor imperfecŃiunilor care apar într-un element real. Deoarece influenŃa unora dintre aceste
imperfecŃiuni este legată de lungimea elementului, s-a ales exprimarea termenului η prin
următoarea formulă:

) 2 . 0 ( − = λ α η (3.18)

în care factorul de imperfecŃiune α depinde de forma secŃiunii transversale, axa principală după
care se produce flambajul etc., iar 0.2 defineşte lungimea platoului în lungul căruia factorul de
reducere χ are valoare unitara.

Formula (3.17) poate fi astfel rescrisă astfel:

) 2 . 0 ( ) 1 )( 1 (
2
− = = − − λ αχ ηχ χ λ χ (3.19)

iar soluŃia minimă a ecuaŃiei este:

2
2
2
λ
λ φ φ
χ
− −
= (3.20)
în care

] ) 2 . 0 ( 1 [ 5 . 0
2
λ λ α φ + − + = (3.21)

Expresia finală a factorului de reducere, care Ńine cont de riscul de pierdere al stabilităŃii
elementului comprimat prin încovoiere, aşa cum se regăseşte şi în SR EN 1993-1-1, este (funcŃie
de zvelteŃea adimensională şi de factorul de imperfecŃiune):

2
2
1
λ φ φ
χ
− +
= (3.22)


3.3 Flambajul prin răsucire. Flambajul prin încovoiere-răsucire

Aşa cum s-a arătat în paragraful 2.2, în cazul barelor cu secŃiune transversală deschisă, este
posibil ca rezistenŃa barei la flambaj prin răsucire sau prin încovoiere-răsucire să fie inferioară
rezistenŃei la flambaj prin încovoiere.

Încărcarea critică de flambaj prin răsucire pentru elemente comprimate centric se calculează cu
formula:
2
,
2 2
1
w
cr T t
o T
EI
N GI
i L
π
| |
= + |
|
\ ¹
(3.23)

Încărcarea critică de flambaj prin încovoiere-răsucire pentru elemente comprimate centric se
calculează cu formula (a se vedea Figura 2.9c):

2
, , , , , , ,
1
( ) ( ) 4
2
cr TF cr y cr T cr y cr T cr y cr T
N N N N N N N β
β
(
= + − + −
(
¸ ¸
(3.24)

în care:
i
o
este raza de giraŃie polară,
2 2
( ) /
o o y z
i y I I A = + + ;
G I
t
este rigiditatea la torsiune a secŃiunii transversale;
I
t
este momentul de inerŃie la răsucire liberă al secŃiunii transversale;
E I
w
este rigiditatea la răsucire împiedicată a secŃiunii transversale;
I
w
este momentul de inerŃie la răsucire împiedicată al secŃiunii transversale;
L
T
este o lungime de flambaj echivalentă care depinde de condiŃiile de rezemare din punct
de vedere al răsucirii şi deplanării la capetele secŃiunii;
N
cr,y
este încărcarea critică pentru flambaj prin încovoiere după axa de inerŃie y-y a secŃiunii
transversale (axa y-y este axă de simetrie); Atunci când secŃiunea este simetrică după axa z-z, în
ecuaŃia (3.24), N
cr,y
trebuie înlocuit cu N
cr,z
.
β este un factor care se calculează cu formula β =1−(y
o
/ i
o
)
2
, în care y
o
este distanŃa în
lungul axei y dintre centrul de tăiere şi centrul de greutate al secŃiunii transversale.

În Anexa I se prezintă coeficientul de zvelteŃe transformat pentru barele cu secŃiuni cu o axă de
simetrie supusă la compresiune axială care flambează prin încovoiere-răsucire.


3.4 Determinarea caracteristicilor eficace a secŃiunilor transversale pentru profile cu pereŃi
subŃiri

În secŃiunea 2.4 s-au prezentat problemele specifice de stabilitate pentru profilele din oŃel cu
pereŃi subŃiri. Reducerea rigidităŃii barei cu secŃiune transversală de acest tip, ca urmare a
voalării, poate fi modelată cu ajutorul unei secŃiuni transversale reduse a profilului în comparaŃie
cu secŃiunea sa brută. Această secŃiune se numeşte “secŃiune eficace” şi se obŃine evaluând
“lăŃimile eficace” ale pereŃilor.

Pentru definirea lăŃimii eficace de perete, se poate utiliza exemplul unui element comprimat. De
exemplu, inima profilului se comportă ca o placă rectangulară lungă, perfect plană iniŃial,
articulată după cele două laturi longitudinale şi supusă în sens longitudinal unei solicitări de
compresiune uniformă (a se vedea Figura 3.7).

Când această compresiune uniformă depăşeşte efortul unitar critic de voalare
cr
σ al plăcii, apar
unde de voalare care se amplifică pe măsură ce creşte tensiunea. Fibrele longitudinale situate în
zona undelor, datorită curburii lor, prezintă o rezistenŃă mai mică la compresiune, care se va
descărca asupra zonelor mai rigide, către reazeme. Rezultă o diagramă de efort unitar care
prezintă o adâncitură la mijlocul lungimii ei, respectiv valori majorate către reazeme. În final,
aceste valori majorate pot atinge limita elastică a materialului f
y
(a se vedea Figura 3.8).




Fig. 3.7: Voalarea pereŃilor comprimaŃi

b
b b
σ
σ1max
σ2max
fy<
σ1max <
σcr

σ2max = fy

Fig. 3.8: Starea de efort unitar într-un perete plan care voalează

Pornind de la aspectul diagramelor din Figura 3.8, a apărut ideea înlocuirii plăcii în stare voalată
prin două fâşii longitudinale, având fiecare lăŃimea b
eff
/2 şi reprezentând zona eficace (activă) a
secŃiunii. Astfel, rezultă efortul unitar majorat
max
σ considerat uniform pe întreaga lăŃime
eficace, aşa cum se vede din Figura 3.9.

P>Pcr
b
a
y
x
P>Pcr
σmax
σmed
x
P>Pcr
b
P>Pcr
a
y
bef/2
σx(y)
σmax
bef/2

Fig. 3.9: SecŃiunea eficace a unui perete voalat

Se admite că rezistenŃa ultimă a plăcii se atinge atunci când
max
σ devine egal cu f
y
. Pentru a
determina lăŃimea eficace b
eff
a plăcii în stare limită ultimă, se utilizează ipoteza lui Von Karman
(autorul conceptului de lăŃime eficace) conform căreia tensiunea
max
σ corespunzând
domeniului post – critic, este egală cu tensiunea critică elastică corespunzând lăŃimii eficace,
deci ( )
max cr
eff
σ σ = .

Ştiind că în general tensiunea critică de voalare a plăcii se scrie:

2
p
2
2
cr
b
t
) 1 ( 12
E
k
|
|
¹
|

\
|

=
υ
π
σ
σ
(3.25)

rezultă:
2 2
2
max
2
( )
12(1 )
p
cr eff cr
eff eff
b
E t
k
b b
σ
π
σ σ σ
υ
| | | |
= = = | |
| |

\ ¹ \ ¹
(3.26)

în care:
k
σ
este coeficient de voalare;
E este modul de elasticitate;
ν este coeficientul lui Poisson.

La starea limită ultimă:
( )
2
max
.
p
cr y
ef
eff
b
f
b
σ σ
| |
= = |
|
\ ¹
(3.27)

sau:

eff
cr
p y
b
b f
σ
ρ = = (3.28)

Deci, conform ultimei relaŃii, lăŃimea eficace, b
eff
, se obŃine înmulŃind lăŃimea plană totală a
plăcii, b
p
, cu un coeficient de reducere 1 ≤ ρ (deci
eff p
b b ρ = ⋅ ), în care:

p y
cr
1
f λ
σ
ρ = = (3.29)
iar
cr
y
p
f
σ
λ = este zvelteŃea redusă de placă.

Coeficientul de voalare
σ
k ia valori diferite funcŃie de modul cum este rezemată placa şi de tipul
solicitării în planul plăcii (compresiune, încovoiere, forfecare). Astfel, se poate face deosebirea
între pereŃii rigidizaŃi (plăci rezemate pe cele două laturi longitudinale) şi pereŃii nerigidizaŃi
(plăci rezemate pe o singură latură longitudinală). Pe baza lăŃimilor eficace determinate, se pot
obŃine mai departe caracteristicile eficace ale secŃiunii.

Procedeul de fabricaŃie influenŃează anumite caracteristici mecanice şi geometrice ale profilelor
formate la rece. În primul rând, formarea la rece produce modificarea curbei caracteristice a
oŃelului. Prin ecruisare, laminarea la rece conduce la creşterea limitei de curgere, uneori şi a
rezistenŃei la rupere, fenomen mai accentuat în colŃurile profilelor şi apreciabil în inimi şi tălpi.
Presarea la rece lasă aceste caracteristici aproape neschimbate în inimi şi tălpi.

Profilele laminate la cald sunt afectate de tensiuni reziduale de tip membrană, care depind de
forma secŃiunii transversale şi au o influenŃă semnificativă asupra comportamentului la
stabilitate. De aceea, tensiunile reziduale au constituit factorul cel mai important pentru
încadrarea profilelor laminate la cald pe diferite curbe de flambaj în normele de calcul europene.
În cazul profilelor formate la rece, tensiunile reziduale sunt în principal de încovoiere, iar
influenŃa acestora asupra comportamentului la stabilitate este mai puŃin importantă decât cele de
tip membrană. Pe de altă parte, procedeul de formare la rece influenŃează mărimea tensiunilor
reziduale; laminarea la rece produce tensiuni reziduale de încovoiere mai mari decât presarea la
rece. Datorită faptului că proprietăŃile mecanice ale profilelor formate la rece sunt diferite de cele
ale profilelor formate la cald, ar trebui luate în considerare curbe de flambaj distincte, dar pentru
simplitatea procesului de proiectare se utilizează aceleaşi curbe de flambaj ca şi pentru profilele
formate la cald.

În Figura 3.10 se prezintă comparaŃia dintre curbele de flambaj pentru un profil C solicitat la
compresiune, calculate în conformitate SR EN 1993-1-1, considerând caracteristicile brute ale
secŃiunii transversale (fără considerarea flambajului local) şi caracteristicile reduse ale secŃiunii
(caz în care se produce interacŃiunea dintre modul secŃional şi cel global).


N=N/N
pl

(N
pl
=A×f
y
)
N
E
(Euler)
Sectiune redusa (A
eff
)
1.0

N=A
eff
/A<1
0 0.2 1.0 2.0
Zveltete element ( λ )
Sectiune bruta (A)
Eroziune datorita
imperfectiunilor
Eroziune datorita
imperfectiunilor
+
efectul voalarii

Fig. 3.10: Efectul voalării pereŃilor secŃiunii transversale asupra capacităŃii portante
a unui profil comprimat


3.5 Verificarea la flambaj a barelor comprimate centric în conformitate cu SR EN 1993-1-1

În conformitate cu clauza 6.2.4 (1) din SR EN 1993-1-1, rezistenŃa secŃiunii transversale a unui
element încărcat axial centric se verifică cu următoarea formulă:

,
1.0
Ed
c Rd
N
N
≤ (3.29)

în care N
Ed
este valoarea de calcul a efortului de compresiune pe secŃiune şi N
c,Rd
este valoarea de
calcul a rezistenŃei secŃiunii transversale, dată de 6.2.4(2) din SR EN 1993-1-1, după cum
urmează:

- pentru secŃiunile transversale din Clasa1, 2 sau 3

. 0
/
c Rd y M
N A f γ = (3.30)

- pentru secŃiunile transversale din Clasa 4

. 0
/
c Rd eff y M
N A f γ = (3.31)

în care A este aria brută a secŃiunii transversale, A
eff
este aria eficace a secŃiunii transversale
pentru o secŃiune de clasa 4, iar γ
M0
este coeficientul parŃial de siguranŃă pentru rezistenŃa
secŃiunilor transversale. În evaluarea N
c,Rd
, găurile pentru şuruburi pot fi neglijate, dacă în
acestea se afla şuruburi de prindere, cu excepŃia găurilor ovalizate şi a celor de dimensiuni mari,
aşa cum sunt definite în EN 1090. Caracteristicile eficace ale secŃiunilor de clasă 4 se calculează
în conformitate cu normele SR EN 1993-1-3 şi SR EN 1993-1-5 şi se prezintă în subcapitolul.

În Anexa VI se prezintă clasificarea secŃiunilor transversale în clase de secŃiuni, funcŃie de
supleŃea pereŃilor secŃiunii şi de distribuŃia şi semnul tensiunilor σ.

Pentru elemente comprimate trebuie verificată de asemenea rezistenŃa la flambaj cu următoarea
formula:
,
1
Ed
b Rd
N
N
≤ (3.32)

în care N
b,Rd
este rezistenŃa de calcul a elementului comprimat la flambaj, care controlează, de
obicei, dimensionarea secŃiunii transversale.

RezistenŃa de calcul la flambaj a unei bare comprimate este egală cu:
- pentru secŃiunile transversale din Clasa1, 2 sau 3

, 1
/
b Rd y M
N A f χ γ = (3.33)

- pentru secŃiunile transversale din Clasa 4

, 1
/
b Rd eff y M
N A f χ γ = (3.34)

în care χ este factorul de reducere pentru modul de flambaj considerat, iar γ
M1
este coeficientul
parŃial de siguranŃă pentru rezistenŃa elementelor la flambaj.

Aşa cum s-a arătat în paragraful 3.2, factorul de reducere se calculează cu formula:

,
1
2
2
λ φ φ
χ
− +
= dar 0 . 1 ≤ χ (3.35)

În această expresie, ] ) 2 . 0 ( 1 [ 5 . 0
2
λ λ α φ + − + = , iar zvelteŃea adimensională se calculează cu
următoarele formule:
- pentru secŃiunile transversale din Clasa1, 2 sau 3

1
1
/
cr
y cr
L
Af N
i
λ
λ
= = (3.36)

- pentru secŃiunile transversale din Clasa 4

1
/
/
eff
cr
eff y cr
A A
L
A f N
i
λ
λ
= = (3.37)
în care:
α este factorul de imperfecŃiune;
N
cr
este efortul axial critic de flambaj elastic, corespunzător modului de flambaj considerat,
calculat pe baza caracteristicilor secŃiunii transversale brute;
L
cr
este lungimea de flambaj corespunzătoare modului de flambaj considerat;
i este raza de giraŃie a secŃiunii transversale, corespunzătoare modului de flambaj
considerat;
ε π λ 9 . 93 ) / (
1
= =
y
f E ;
y
f / 235 = ε cu f
y
în N/mm
2
.

Efectul imperfecŃiunilor este inclus în factorul de imperfecŃiune α, care are valorile 0.13, 0.21,
0.34, 0.49 şi 0.76, pentru curbele de flambaj a
0
, a, b, c, şi d, respectiv, în conformitate cu notaŃiile
SR EN 1993-1-1 (curbele europene de flambaj) şi prezentate în Tabelul 3.1. Aceste curbe de
flambaj, în formularea matematică dată de formula (3.35), sunt ilustrate în Figura 3.11. Factorul
de imperfecŃiune α şi curbele de flambaj asociate pentru proiectarea unui element comprimat
centric depind de geometria secŃiunii transversale, de calitatea oŃelului, de procesul de fabricaŃie
şi de planul de flambaj, aşa cum se arată în Tabelul 3.2.

Tabelul 3.1: Factorii de imperfecŃiune pentru curbele de flambaj
Curba de flambaj a
0
a b c d
Factorul de
imperfecŃiune α
0.13 0.21 0.34 0.49 0.76


Fig. 3.11: Curbele de flambaj europene în conformitate cu SR EN 1993-1-1

În conformitate cu 6.3.1.2(4) din SR EN 1993-1-1, pentru valori ale zvelteŃii adimensionale mai
mici de 0.2, sau dacă N
Ed
/N
cr
< 0.04, flambajul poate fi neglijat şi elementele se dimensionează
funcŃie de rezistenŃa secŃiunii transversale.

Proiectarea elementelor comprimate centric care îşi pot pierde stabilitatea prin răsucire sau prin
încovoiere-răsucire se face în mod similar, prin înlocuirea zvelteŃii adimensionale λ cu zvelteŃea
adimensionala
T
λ , calculată cu următoarele formule:
− pentru secŃiunile transversale din Clasa 1, 2 sau 3

/
T
y cr
Af N λ = (3.38)

− pentru secŃiunile transversale din Clasa 4
/
T
eff y cr
A f N λ = , (3.39)

în care N
cr
este cea mai mică dintre valorile N
cr,T
şi N
cr,TF
, unde N
cr,T
este efortul critic de flambaj
elastic prin răsucire, iar N
cr,TF
este efortul critic de flambaj elastic prin încovoiere – răsucire (date
în 3.2, respectiv, de formulele 3.23 şi 3.24). În Anexa I se prezintă modul de calcul al
coeficientului de zvelteŃe transformat pentru barele cu secŃiuni cu o axă de simetrie supuse la
compresiune axială care flambează prin încovoiere-răsucire, pentru diverse tipuri de secŃiuni.
Pentru ambele moduri de flambaj, factorul de imperfecŃiune, α, se poate considera corespunzător
flambajului prin încovoiere după axa minimă de inerŃie z, aşa cum se arată în Tabelul 6.2 din SR
EN 1993-1-1 şi prezentat în Tabelul 3.2 de mai jos.

Tabelul 3.2: Alegerea curbei de flambaj pentru diverse secŃiuni transversale
(Tabel 6.2-SREN1993-1-1)
Curbă de flambaj
SecŃiune transversală Limite
Flambaj după
axa
S235
S275
S355
S400
S460
t
f
≤ 40 mm
y-y
z-z
a
b
a
0

a
0

h
/
b
>
1
.
2

40 mm< t
f
≤ 100 mm
y-y
z-z
b
c
a
a
t
f
≤ 100 mm
y-y
z-z
b
c
a
a
P
r
o
f
i
l
e

l
a
m
i
n
a
t
e


h
/
b

1
.
2

t
f
> 100 mm
y-y
z-z
d
d
c
c
t
f
≤ 40 mm
y-y
z-z
b
c
b
c
S
e
c
Ń
i
u
n
i

I
-
s
u
d
a
t
e


t
f
>40 mm
y-y
z-z
c
d
c
d
finisate la cald oricare a a
0

S
e
c
Ń
i
u
n
i

t
u
b
u
l
a
r
e


formate la rece oricare c c
în general oricare b b
C
h
e
s
o
a
n
e

s
u
d
a
t
e


grosime pereŃi: a>0.5t
f

b/t
f
<30
h/t
f
<30
oricare c c
S
e
c
Ń
i
u
n
i

U
,

T

ş
i

s
e
c
Ń
i
u
n
i

p
l
i
n
e


oricare c c
C
o
r
n
i
e
r


oricare b b

În ceea ce priveşte alegerea lungimii de flambaj a elementelor dintr-o structură, se face
precizarea că utilizarea valorilor pentru cazurile de rezemare ideală a barelor prezentate în
secŃiunea 3.1, pot fi utilizate doar în cazuri izolate. Pentru cazul general al unui element într-o
structură, pentru stabilirea încărcării critice şi implicit a lungimii de flambaj, poate fi utilizată
teoria clasică a barelor pe rezeme elastice. În baza acesteia, în Anexa II se prezintă o
metodologie de determinare a lungimilor de flambaj pentru stâlpii structurilor în cadre
multietajate, iar în Anexa III se prezintă tabele pentru determinarea lungimilor de flambaj pentru
stâlpii structurilor parter cu secŃiune constantă sau în trepte. De asemenea, în Anexa II, se
prezintă o metodă de determinare a încărcării ultime de cedare (Metoda Merchant-Rankine)
pentru structuri multietajate cu noduri rigide. Deşi această metodă nu apare în norma SR EN
1993-1-1, s-a considerat utilă prezentarea acesteia, având în vedere caracterul practic al acesteia.


3.6 Voalarea elementelor realizate din plăci plane

Efectul voalării pereŃilor (flambajul local) se ia în considerare prin utilizarea caracteristicilor
geometrice eficace, determinate pe baza conceptului de lăŃime eficace ale pereŃilor componenŃi
expuşi fenomenului de voalare, aşa cum se arată în SR EN 1993-1-3 şi SR EN 1993-1-5.
Caracteristicile eficace ale secŃiunilor transversale de clasă 4 (A
eff
, I
eff
, W
eff
) se utilizează în
verificările secŃiunilor transversale sau a elementelor la flambaj, respectiv în determinarea
rigidităŃii acestora, conform SR EN 1993-1-1. Acestea se determină pe baza distribuŃiei liniare a
tensiunilor în secŃiune, cu atingerea limitei de curgere în planul median al plăcii comprimate.

Caracteristicile secŃiunii eficace ale elementelor se bazează pe ariile eficace ale elementelor
comprimate şi pe ariile eficace ale elementelor întinse datorită efectului de „shear lag”.

Aria efectivă, A
eff
, se determinată presupunând că secŃiunea transversală este supusă doar la
tensiuni din compresiunea axială uniformă. Pentru secŃiunile nesimetrice, are loc deplasarea, e
N
,
a centrului de greutate al ariei eficace A
eff
în raport cu centrul de greutate al secŃiunii brute, aşa
cum se arată în Figura 3.12, ceea ce conduce la un moment încovoietor suplimentar, care trebuie
luat în considerare la verificarea secŃiunii transversale, aşa cu se va prezenta în 5.3.


SecŃiune transversală brută SecŃiunea transversală eficace
G centrul de greutate al
secŃiunii brute
G´ centrul de greutate al
secŃiunii eficace
1 axa neutră a secŃiunii
brute
2 axa neutră a secŃiunii
eficace
3 zonă neeficace
Fig. 3.12: SecŃiune transversală de clasă 4 solicitată la compresiune

Modulul de rezistenŃă al secŃiunii eficace W
eff
se determină presupunând că secŃiunea
transversală este solicitată doar la încovoiere, aşa cum se prezintă în Figura 3.13. Pentru
încovoiere biaxială module de rezistenŃă eficace trebuie determinate pentru ambele axe
principale.




G
1
2
3
3
G
G ´
e
N
G


G
1
1
2
2
3
3

SecŃiunea transversală brută SecŃiunea transversală eficace
G centrul de greutate al secŃiunii
brute
G´ centrul de greutate al secŃiunii
eficace
1 axa neutră a secŃiunii brute
2 axa neutră a secŃiunii eficace
3 zonă neeficace
Fig. 3.13: SecŃiune transversală de clasă 4 solicitată la încovoiere

Ariile eficace ale elementelor comprimate plane se vor obŃine folosind Tabelul 4.1 pentru
elemente comprimate rezemate pe două laturi şi Tabelul 4.2 pentru elemente comprimate în
consolă. Aria eficace a zonei comprimate a unei plăci cu secŃiunea brută A
c
se va obŃine din:

A
c,eff
= ρ A
c
(3.40)

unde ρ este factorul de reducere care Ńine cont de voalarea plăcii.

Factorul de reducere ρ poate fi considerat după cum urmează:
– pentru elemente interne comprimate:
ρ = 1.0 pentru 0.673 p λ ≤ (3.41a)

( )
2
0, 055 3
1.0
p
p
λ ψ
ρ
λ
− +
= ≤ pentru 0.673 p λ > , unde ( ) 0 3 ≥ +ψ (3.41b)

– pentru elemente comprimate în consolă:
ρ = 1.0 pentru 0.748 p λ ≤ (3.42a)

2
0.188
1.0
p
p
λ
ρ
λ

= ≤ pentru 0.748 p λ > (3.42b)
unde
/
28.4
y
p
cr
f
b t
k
σ
λ
σ ε
= =
ψ este raportul de tensiuni;
b este lăŃimea peretelui (pentru definiŃii, vezi Tabelul 5.2 din SR EN 1993-1-1)
b
w
pentru inimi;
b pentru elemente interne de talpă (exceptând secŃiunile tubulare rectangulare);
b - 3 t pentru tălpi ale secŃiunilor tubulare rectangulare (RHS);
c pentru tălpi în consolă;
h pentru corniere cu aripi egale;
h pentru corniere cu aripi inegale;
k
σ
este coeficientul de pierdere a stabilităŃii corespunzător raportului de tensiuni ψ şi condiŃiilor
de margine (k
σ
se prezintă în Tabelul 3.3 sau Tabelul 3.4, după caz);
t este grosimea;
σ
cr
este efortul unitar critic de voalare;
2
235
/
y
f N mm
ε =
(
¸ ¸
.

Tabelul 3.3: Elemente comprimate rezemate pe două laturi
DistribuŃia tensiunilor (compresiune pozitivă) LăŃimea eficace b
eff


ψ = 1:
b
eff
= ρb
b
e1
= 0.5 b
eff
b
e2
= 0.5 b
eff


1 > ψ ≥ 0:
b
eff
= ρb

eff e
b b
ψ −
=
5
2
1
b
e2
= b
eff
- b
e1


ψ < 0:
b
eff
= ρ b
c
= ρb / (1-ψ)
b
e1
= 0.4 b
eff
b
e2
= 0.6 b
eff

ψ = σ
2

1
1 1 > ψ > 0 0 0 > ψ > -1 -1 -1 > ψ > -3
Factor de
voalare k
σ

4.0 8.2 / (1.05 + ψ) 7.81 7.81 – 6.29ψ + 9.78ψ
2
23.9 5.98 (1 - ψ)
2


Tabelul 3.4: Elemente comprimate în consolă
DistribuŃia tensiunilor (compresiune pozitivă) LăŃimea eficace b
eff


1 > ψ ≥ 0:
b
eff
= ρ c

ψ < 0:
b
eff
= ρ b
c
= ρ c / (1-ψ)

ψ = σ
2

1
1 0 -1 1 ≥ ψ ≥ -3
Factor de voalare k
σ
0.43 0.57 0.85 0.57 – 0.21ψ + 0.07ψ
2


1 > ψ ≥ 0:
b
eff
= ρ c


ψ < 0:
b
eff
= ρ b
c
= ρ c / (1-ψ)

ψ = σ
2

1
1 1 > ψ > 0 0 0 > ψ > -1 -1
Factor de voalare k
σ
0.43 0.578 / (ψ + 0.34) 1.70 1.7 - 5ψ + 17.1ψ
2
23.8
b
σ σ
1 2
b b e 2 e 1
b
σ
σ
1
2
b b e 2 e1
b
σ
σ
1
2
b
b
b
b
e 2
t
e1
c
σ
σ
2
1
b
c
e f f
σ
σ
2
1
b b
b
ef f
t c
σ
σ
1
2
b
c
e f f
σ
σ
1
2
b
c b b
e f f
t

Pentru elemente de talpă ale secŃiunilor de tip I şi închise, raportul de tensiuni ψ utilizat în
Tabelul 3.3 şi Tabelul 3.4 trebuie să se bazeze pe proprietăŃile secŃiunii transversale brute,
datorită faptului că se permite efectul de „shear lag” în tălpi, dacă e cazul. Pentru elemente de
inimă raportul tensiunilor ψ folosit în Tabelul 3.3 va fi obŃinut utilizând o distribuŃie a tensiunilor
bazată pe aria eficace a tălpii comprimate şi aria brută a inimii.


3.7 Flambajul barelor compuse uniforme solicitate la compresiune centrică

Barele compuse cu secŃiune uniformă se analizează în conformitate cu subcapitolul 6.4 din SR
EN 1993-1-1.

3.7.1 Bare compuse din ramuri puŃin depărtate

În cazul barelor comprimate compuse ale căror ramuri sunt în contact sau sunt puŃin depărtate şi
legate cu fururi, a se vedea Figura 3.14, sau ale căror ramuri sunt corniere dispuse în cruce şi
legate prin perechi de plăcuŃe, ele însăşi dispuse în cruce, a se vedea Figura 3.15, pot fi proiectate
împotriva pierderii stabilităŃii ca o bară cu secŃiune unitară, omogenă, neglijând efectul rigidităŃii
la forfecare (SV = ∞), cu condiŃia respectării distanŃei maxime dintre prinderi. Pentru elemente
legate cu şuruburi sau cordoane de sudură, distanŃa maximă este de 15i
min
, iar pentru elementele
legate cu perechi de plăcuŃe, distanŃa maximă este de 70i
min
, în care i
min
este raza de giraŃie
minimă a secŃiunii transversale a unuia dintre elementele solidarizate.

y
z
z
y y
z
z
y y
z
z
y y
z
z
y

Fig. 3.14: Bare compuse din elemente puŃin depărtate


Fig. 3.15: Bare compuse din corniere dispuse în cruce legate prin perechi de plăcuŃe în cruce


3.7.2 Flambajul elementelor componente ale barelor comprimate solidarizate cu zăbrele
respectiv cu plăcuŃe

În secŃiunea 3.6.1 s-a prezentat cazul barelor compuse cu secŃiune uniformă, ale căror ramuri
sunt în contact sau sunt puŃin depărtate şi legate cu fururi, pentru care se poate neglija efectul
rigidităŃii la forfecare (rigiditatea la forfecare se poate considera infinită). Verificarea de
stabilitate pentru acest tip de bare se poate face la fel ca şi în cazul barelor uniforme cu secŃiune
unitară, încadrând secŃiunea în curbele de flambaj corespunzătoare.

Barele cu secŃiune compusă din elemente îndepărtate pot fi realizate prin solidarizare cu zăbrele
sau cu plăcuŃe, aşa cum se arată în Figura 3.16.

(a) (b)
Fig. 3.16: Bare cu secŃiune compusă solidarizate cu (a) zăbrele sau (b) plăcuŃe

Problema specifică pentru acest tip de bare compuse este flambajul în raport cu axa care nu taie
profilele care compun secŃiunea transversală, deoarece rigiditatea la forfecare nu mai poate fi
presupusă a fi infinită. DeformaŃiile din forŃa tăietoare în elementele de solidarizare sunt
importante şi nu pot fi neglijate. DeformaŃiile din forŃa tăietoare a elementelor de solidarizare
reduc rigiditatea la încovoiere şi forŃa critică “capabilă” a barei compuse. ForŃa critică a barei
compuse poate fi determinată cu relaŃia:

v
cr
cr
v cr
comp cr
S
N
N
S N
N
+
=
+
=
1
1
1 1
1
,
(3.43)
în care:
N
cr
este forŃa critică Euler, calculată neglijând forfecarea cu formula

2
2
L
EI
N
eff
cr
π
= (3.44)

I
eff
este momentul de inerŃie efectiv a secŃiunii compuse care se poate calcula astfel:
- pentru cazul barelor compuse cu zăbrele:

2
0
5 . 0 h A I
ch eff
= (3.45a)

- pentru cazul barelor compuse cu plăcuŃe

2
0
0.5 2
eff ch ch
I A h I µ = + (3.45b)
unde:
A
ch
este aria secŃiunii transversale a unei ramuri (a se vedea Figura 3.16);
h
0
este distanŃa între centrele de greutate ale ramurilor;
I
ch
este momentul de inerŃie la încovoiere al unei ramuri în plan;
S
v
este rigiditatea la forfecare a sistemului de solidarizare, cu zăbrele sau plăcuŃe:

ech v
GA S =

unde: G este modulul de elasticitate transversal; A
ech
este aria inimii pline echivalente a stâlpului,
aşa cum se prezintă în Figura 3.17.


Fig. 3.17: SecŃiune compusă echivalentă (principiu de calcul)

SR EN 1993-1-1 abordează calculul de stabilitate al acestor tipuri de bare printr-un calcul de
ordinul II, considerând efectul imperfecŃiunilor de ansamblu conŃinut intr-o deformată
echivalentă sinusoidală cu o amplitudine iniŃială L/500, aşa cum se arată în Figura 3.18. Modelul
de calcul al barei compuse se aplică dacă zăbrelele sau plăcuŃele de solidarizare alcătuiesc în
lungul barei compuse panouri identice cu ramuri paralele şi există minim trei panouri în bara
compusă. Aceste condiŃii minimale permit considerarea unei structuri ordonate ale cărei
elemente structurale discrete pot fi considerate ca un mediu continuu.


Fig. 3.18: Deformata iniŃială echivalentă

RelaŃia de verificare a ramurilor secŃiunii compuse se face cu expresia (6.4.2.1(1) din SR EN
1993-1-1):

,
,
1.0
ch Ed
b Rd
N
N
≤ (3.46)
în care
N
ch,Ed
este valoarea de calcul a efortului de compresiune în ramură, care acŃionează la jumătatea
lungimii barei compuse;
N
b,Rd
este valoarea de calcul a rezistenŃei ramurii la flambaj; lungimea de flambaj se consideră
distanŃă între elementele de prindere; pentru cazuri speciale de alcătuire a sistemului de
solidarizare se consideră valorile precizate în Figura 6.8 din SR EN 1993-1-1.

Efortul axial de calcul într-o ramură N
ch,Ed
rezultă prin suprapunerea efortului axial de
compresiune al barei compuse care se distribuie pe ramurile secŃiunii transversale, la care se
adaugă forŃa axială rezultată din efectul momentului de ordinul II, calculat funcŃie de
excentricitatea echivalentă e
0
la mijlocul înălŃimii barei (a se vedea Figura 3.18). În calculul
efortului N
ch,Ed
intervine şi este rigiditatea la forfecare S
v
a modulelor de zăbrele sau de plăcuŃe
de solidarizare, care se calculează diferit pentru cele două cazuri (tabelul din Figura 6.9,
respectiv formula (6.73) din SR EN 1993-1-1).

0
,
0.5
2
Ed ch
ch Ed Ed
eff
M h A
N N
I
= + (3.46)
în care
0
1
I
Ed Ed
Ed
Ed Ed
cr v
N e M
M
N N
N S
⋅ +
= +
− −

N
Ed
este valoarea de calcul a efortului de compresiune care acŃionează în bara compusă;
M
Ed
este valoarea de calcul a momentului de încovoiere maxim, care acŃionează la jumătatea
lungimii barei compuse, luând în considerare efectele de ordinul doi;
I
Ed
M este valoarea de calcul a momentului de încovoiere maxim, care acŃionează la jumătatea
lungimii barei compuse, fără a lua în considerare efectele de ordinul doi.

Anexa BB.1 din SR EN 1993-1-1 oferă informaŃii pentru alegerea lungimilor de flambaj în cazul
flambajului prin încovoiere a barelor din structurile cu zăbrele. În general, pentru evaluarea
rezistenŃei la flambaj a tălpilor grinzilor cu zăbrele, lungimea de flambaj L
cr
se poate lua egală cu
lungimea efectivă L, în afară de cazul când o valoare inferioară poate fi justificată printr-o
analiză. Lungimea de flambaj a unei tălpi cu secŃiune I sau H poate fi luată egală cu 0.9L, pentru
flambaj în planul structurii. Lungimea de flambaj a unei tălpi cu secŃiunea tubulară, poate fi luată
egală cu 0.9L atât pentru flambajul în plan perpendicular cât şi pentru flambajul în plan, (L este
lungimea efectivă în planul considerat). Lungimea efectivă în plan este distanŃa între două noduri
consecutive. Lungimea efectivă în plan perpendicular este distanŃa între reazemele laterale, dacă
acestea există, în afară de cazul în care o valoare inferioară este justificată printr-o analiză.
Zăbrelele pot fi calculate pentru flambajul în plan utilizând o lungime de flambaj inferioară
lungimii lor efective, cu condiŃia ca tălpile să realizeze o încastrare adecvată la extremităŃile lor
şi ca prinderile la extremităŃi să asigure un grad de fixare corespunzător (cel puŃin două şuruburi
în caz de prindere cu şuruburi). În aceste condiŃii, în structurile triunghiulare obişnuite, lungimea
de flambaj L
cr
a zăbrelelor pentru flambajul în plan poate fi luată egală cu 0.9L, cu excepŃia
barelor alcătuite din corniere.

În Anexa IV se prezintă lungimi de flambaj pentru bare care fac parte din grinzi cu zăbrele,
conform STAS 10108/0-78, respectiv normei belgiene NB51-002.

În continuare se prezintă exemple de calcul ce acoperă partea teoretică a acestui capitol, şi
anume:
Exemplul E.1. Verificarea stabilităŃii generale a unui stâlp supus la compresiune uniformă
(flambaj);
Exemplul E.2. Verificarea de pierdere a stabilităŃii generale a unui element cu secŃiunea de clasa
4 supus la compresiune uniformă;
Exemplul E.3. Determinarea rezistentei la flambaj a unui stâlp cu blocaje laterale;
Exemplul E.4. Determinarea lungimii de flambaj a unui stâlp dintr-un cadru multietajat;
Exemplul E.5. Determinarea lungimilor de flambaj pentru un stâlp in trepte;
Exemplul E.6. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui element compus supus la
compresiune uniformă;
Exemplul E.7. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil
cu secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la compresiune;
Exemplul E.8. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil
cu secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la încovoiere;
Exemplul E.9. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune.


EXEMPLE DE CALCUL
E.1. Verificarea stabilităŃii generale a unui stâlp supus la compresiune uniformă (flambaj)
Descrierea problemei
Se consideră o structură parter. Stâlpul cadrului transversal este realizat din profile
laminate I şi are înălŃimea de 6m. Rigla este realizată în soluŃie grindă cu zăbrele rezemată
articulat pe stâlp. Cadrele longitudinale sunt contravântuite. Se cere să se facă verificarea
stabilităŃii generale a stâlpului cadrului.
Schema statică
N
L
z
y
N
L
z
y

Figura E.1.1. Schema statica si lungimea de flambaj după axele zz, respectiv yy

Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
ForŃa axială N
Ed
= 900 kN
Lungimea elementului L = 6,00 m
Marca oŃelului S355
Clasa secŃiunii Clasa 1

Determinarea lungimii de flambaj
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y); f
L_y
= 2,00
Lungimea de flambaj (y-y); L
cr,y
= f
L_y
× L = 12,00 m
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z); f
L_z
= 1,00
Lungimea de flambaj (z-z) L
cr,z
= f
L_z
× L = 6,00 m
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
HE 100 B - Marca S355;
ÎnălŃimea h = 100,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 100,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 6,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 10,0 mm
Raza de racord r = 12,0 mm
Aria secŃiunii transversale A = 26,0 cm
2
Momentul de inerŃie / yy I
y
= 450 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 167 cm
4
z
y
b
h
tw
tf
r
y
z

Figura E.1.2. SecŃiunea transversala

Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 10 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
Verificarea de rezistenŃă a secŃiunii transversale a stâlpului
RezistenŃa la compresiune
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale a stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 1:

2
,
0
26 10 355
923000 N 923 kN
1, 0
y
c Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= = = =
γ

SREN 1993-1-1 (6.10)
După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
900
0, 975 1, 0
923
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ SecŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 (6.9)

RezistenŃa la flambaj prin încovoiere a elementului supus la compresiune uniformă
Pentru a determină rezistenŃa la flambaj a stâlpului N
b,Rd
, este necesară determinarea
factorului de reducere pentru flambaj prin încovoiere χ corespunzător curbei de flambaj pentru
secŃiunea transversală a stâlpului. Acest factor se determină cu ajutorul zvelteŃii relative λ. λ se
calculează în funcŃie de efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat şi
rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale stâlpului la compresiune uniformă. Se calculează
folosind proprietăŃile secŃiunii transversale brute.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 450 10
64704 N 64, 7 kN
12000
y
cr y
cr y
E I
N
L
π ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 167 10
96049 N 96 kN
6000
z
cr z
cr z
E I
N
L
π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =
Efortul axial critic (3.4)
unde E este modulul de elasticitate longitudinal ,E = 210000 N/mm
2
şi L
cr
este lungimea de
flambaj în planul de flambaj considerat, L
cr,y
= 12,00 m şi L
cr,z
= 6,00 m
ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
,
26 10 355
3, 77
64704
y
y
cr y
A f
N

⋅ ⋅
λ = = =

2
,
26 10 355
3,10
96049
y
z
cr z
A f
N

⋅ ⋅
λ = = =
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Pentru elemente cu zvelteŃea λ ≤ 0.2 sau cu raportul N
Ed
/

N
cr
≤ 0.04 verificarea de pierdere
a stabilităŃii generale a elementului nu este necesară fiind suficientă verificarea de rezistenŃă a
secŃiunii transversale.
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (4)
Factorul de reducere pentru flambaj prin încovoiere
În cazul elementelor supuse la compresiune uniformă valoarea factorului de reducere χ
depinde de zvelteŃea redusă λ ce trebuie determinată Ńinând seama de curbele de flambaj
corespunzătoare:

2 2
1
χ =
φ + φ − λ
însă 1 χ ≤
în care:

2
0, 5 1 ( 0, 2)
(
φ = ⋅ + α⋅ λ − + λ
¸ ¸
;
α este factor de imperfecŃiune.
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversală trebuie să luăm în
considerare următoarele condiŃii (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.2):
• HEB 100 – profil laminat;
• Raportul
100
1 1, 2
100
h
b
= = ≤ ;
• Grosimea tălpilor 10 mm 100 mm
f
t = ≤
• Marca de oŃel S355
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,34 (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.1);

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0.5 1 0, 34 (3, 77 0, 2) 3, 77 8, 213
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 0645
8, 213 8, 213 3, 77
y
y y y
χ = = =
φ + φ −λ + −

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z
Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
Z
= 0.49
2 2
0,5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (3,10 0, 2) 3,10 6, 016
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 0895
6, 016 6, 016 3,10
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

χ = min

(1.0, χ
y
, χ
z
) = 0.0645
(în cazul în care χ > 1 atunci χ = 1)
RezistenŃa la flambaj
RezistenŃa la flambaj se determină cu următoarei relaŃie:

2
,
26 10 355
0, 0645 59533 N 59,5 kN
1, 00
y
b Rd
A f
N

⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Verificarea condiŃiei:

,
900
15, 2 1
59.3
Ed
b Rd
N
N
= = ≥ ⇒ elementul nu verifică şi trebuie aleasă o altă secŃiune
transversală (profil).
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)
ObservaŃie: Cu toate ca elementul satisface cerinŃele de rezistenŃă, rezistenŃa la pierderea
stabilităŃii generale este depăşită de peste 15 ori ceea ce subliniază necesitatea efectuării
verificărilor de stabilitate în cazul elementelor de oŃel.
În concluzie este nevoie să alegem o altă secŃiune transversală. Vom alege HEB 220.
Dimensiuni şi caracteristici geometrice ale secŃiunii transversale
HE 220 B - Marca de oŃel S355;
ÎnălŃimea; h = 220,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 220.,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 9,5 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 16,0 mm
Raza de racord r = 18,0 mm
Aria secŃiunii transversale A = 91,0 cm
2
Momentul de inerŃie / yy I
y
= 8091 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 2843 cm
4
Efortul critic de flambaj N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 8091 10
1163371 N 1163 kN
12000
y
cr y
cr y
E I
N
L
π ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 2834 10
1629956 N 1630 kN
6000
z
cr z
cr z
E I
N
L
π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =
Efortul axial critic (3.4)

unde, E este modulul de elasticitate longitudinal E = 210000 N/mm
2
şi L
cr
este lungimea de
flambaj în planul de flambaj considerat, L
cr,y
= 12,00 m şi L
cr,z
= 6,00 m
ZvelteŃea relativă

2
,
91 10 355
1, 666
1163371
y
y
cr y
A f
N

⋅ ⋅
λ = = =

2
,
91 10 355
1, 408
1629956
y
z
cr z
A f
N

⋅ ⋅
λ = = =
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Factorul de reducere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversala trebuie să luam în
considerare următoarele condiŃii (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.2):
• HEB 220 – profil laminat
• Raportul
220
1 1, 2
220
h
b
= = ≤
• Grosimea tălpilor 16 mm 100 mm
f
t = ≤
• Marca de oŃel S355
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,34 (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.1);
2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0,5 1 0, 34 (1, 666 0, 2) 1, 666 2,137
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 288
2,137 2,137 1, 666
y
y y y
χ = = =
φ + φ − λ + −

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z:
Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
Z
= 0.49

2 2
0,5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (1, 408 0, 2) 1, 408 1, 784
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0.346
1, 748 1, 748 1, 408
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

χ = min

(1,0, χ
y
, χ
z
) = 0,288 (în cazul în care χ > 1 atunci χ = 1)
RezistenŃa la flambaj
RezistenŃa la flambaj se determină cu următoarei relaŃie:

2
,
91 10 355
0, 288 930384 N 930 kN
1, 00
y
b Rd
A f
N

⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Verificarea condiŃiei:

,
900
0, 968 1
930
Ed
b Rd
N
N
= = ≤ ⇒ elementul verifică
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)

E.2. Verificarea de pierdere a stabilităŃii generale a unui element cu secŃiunea de clasa 4
supus la compresiune uniformă
Descrierea problemei
Se consideră o grinda cu zăbrele cu diagonale în V cu tălpi paralele realizată din Ńeavă
pătrată formata la rece. Tălpile executate din SHS 350 x 350 x 12. Se cere să se efectueze
verificarea la flambaj a diagonalei comprimate realizate din SHS 200 x 200 x 5.
Schema statică
N
L

Figura E.2.1. Schema statica

Element dublu articulat.
Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă a stâlpului sunt necesare următoarele date:
ForŃa axială N
Ed
= 1000 kN
Lungimea elementului L = 2.75 m
Marca oŃelului S355
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
SHS 300 x 300 x 5 – Marca S355;
ÎnălŃimea h = 200.0 mm
LăŃimea b = 200.0 mm
Grosimea t = 5.0 mm
Aria secŃiunii transversale A = 39.0 cm
2

Clasa secŃiunii Clasa 4 (ex.2)
Aria eficace A
eff
= 35.22 cm
2

Momentul de inerŃie / yy I
y
= 2,473 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 2,473 cm
4


Determinarea clasei de secŃiune
Pentru a determină clasa secŃiunii transversale trebuie calculată supleŃea pereŃilor comprimaŃii.
ToŃi pereŃii secŃiunii sunt pereŃi interiori supuşi la compresiune.
Parametrul ε depinde de limita de curgere a mărcii de oŃel:

2
235 235
0.81
355
[ / ]
y
f N mm
ε = = =
Perete interior supus la compresiune

2 200 3 5
37 42
5
c h t
t t
− ⋅ − ⋅
= = = > ⋅ ε ⇒ secŃiune de clasa IV
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2(1)
Determinarea secŃiunii efective
Întreaga secŃiune este supusa la compresiune deci raportul între tensiunile unitare de la
capetele peretelui 1 ψ = ⇒ factorul de flambaj k 4.0
σ
=

beff1 beff2
b
e
f
f
1
b
e
f
f
2
eficace

Figura E.2.2. Aria eficace


0, 903 200 181
0.5 0,5 181 90,5
ef
el eff
b b mm
b b mm
= ρ⋅ = ⋅ =
= ⋅ = ⋅ =

EN 1993-1-5 Tabel 4.1
Factorul de reducere ρ al lăŃimii se calculează pentru pereŃii interiori:

2 2
0, 055 (3 )
0,804 0, 055 (3 1)
0, 903
0,804
p
p
λ − ⋅ + ψ
− ⋅ +
ρ = = =
λ

EN 1993-1-5 §4.4 (2)
ZvelteŃea redusă a plăcii se calculează:

/ (200 3 5) / 5
0,804
28, 4 28, 4 0,81 4, 00
p
b t
k
σ
− ⋅
λ = = =
⋅ ε⋅ ⋅ ⋅

Calculul ariei efective

2
0, 903 3900 3522 mm
eff
A A = ρ⋅ = ⋅ =
EN 1993-1-5 §4.4 (1)
Alternativ aria efectivă poate fi calculată astfel:

2
4 ( ) 3900 4 5 (200 181) 3520 mm
eff eff
A A t b b = − ⋅ ⋅ − = − ⋅ ⋅ − =
RezistenŃa la compresiune
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 4:

2
,
0
35, 22 10 355
1250310 N 1250 kN
1, 0
net y
c Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= = = =
γ

SREN 1993-1-1 (6.11)
După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
1000
0,8 1, 0
1250
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ SecŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 (6.9)

Determinarea lungimii de flambaj
Deoarece grinda cu zăbrele este cu tălpi paralele, cu diagonale în V, şi tălpile executate
din SHS 350 x 350 x 12 se poate consideră că multiplicatorul lungimii de flambaj este 0,75 în
ambele planuri.
SREN 1993-1-1 §BB1.3 (2) B

200
0,57 0, 6
350
diagonala
talpa
h
h
= = ≤
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y); f
L_y
= 0,75
Lungimea de flambaj (y-y); L
cr,y
= f
L_y
× L = 2,06 m
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z); f
L_z
= 0,75
Lungimea de flambaj (z-z) L
cr,z
= f
L_z
× L = 2,06 m
RezistenŃa la flambaj prin încovoiere a elementului supus la compresiune uniformă
Pentru a determină rezistenŃa la flambaj a diagonalei N
b,Rd
, este necesară determinarea
factorului de reducere pentru flambaj prin încovoiere χ corespunzător curbei de flambaj pentru
secŃiunea transversală a diagonalei. Acest factor se determină cu ajutorul zvelteŃii relative λ
funcŃie de efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat, bazat pe
proprietăŃile secŃiunii transversale brute şi rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale stâlpului la
compresiune uniformă.
ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

1
1 2063 1 3522
0, 322
79, 63 76, 4 3900
eff
cr
y
A
L
i A
λ = ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ =
λ


1
93, 9 76, 4
y
E
f
λ = π⋅ = ⋅ ε =
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Pentru determinarea ariei eficace vezi exemplu de calcul 2.8.3.
Factorul de reducere pentru flambaj prin încovoiere
În cazul elementelor supuse la compresiune uniformă valoarea factorului de reducere χ
depinde de zvelteŃea redusă λ ce trebuie determinată Ńinând seama de curbele de flambaj
corespunzătoare:

2 2
1
χ =
φ + φ − λ
însă 1 χ ≤
în care:
2
0, 5 1 ( 0, 2)
(
φ = ⋅ + α⋅ λ − + λ
¸ ¸
;
α este factor de imperfecŃiune.
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversală trebuie să luăm în
considerare următoarele condiŃii : (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.2):
SHS 200 x 5 – secŃiune tubulară formată la rece
Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y sau z-z:
Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,49 (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.1):

2
2
0,5 1 ( 0, 2)
0,5 1 0, 49 (0, 322 0, 2) 0, 322 0,582
y z z z z
(
φ = φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ =
¸ ¸
(
= ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 937
0,582 0,582 0, 322
y z
z z z
χ = χ = = =
φ + φ −λ + −

χ = min

(1.0, χ
y
, χ
z
) = 0.937
(în cazul în care χ > 1 atunci χ = 1)
RezistenŃa la flambaj
RezistenŃa la flambaj se determină cu următoarea relaŃie:

2
,
1
35, 22 10 355
0, 937 1171540 N 1172 kN
1, 00
eff y
b Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Verificarea condiŃiei:

,
1000
0,85 1
1172
Ed
b Rd
N
N
= = ≤ ⇒ elementul verifică
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)

E.3. Determinarea rezistentei la flambaj a unui stâlp cu blocaje laterale
Descrierea problemei
Se consideră stâlpul de colŃ al unei hale parter, cu prinderea la bază realizata în soluŃie
articulată pe ambele direcŃii. Atât cadrul longitudinal cât şi cadrul transversal de fronton sunt
contravântuite. Rigla cadrului transversal reazemă articulat pe stâlp transmiŃându-i acestuia
doar efort axial. Închiderile structurii sunt realizate din tablă cutată ce sprijină pe riglele de
perete fixate pe stâlpi cadrului longitudinal din 2.5 m în 2.5m.
Schema statică
L1
z
y
L2
L3
N
L
z
y
N

Figura E.3.1. Schema statica si lungimile de flambaj după axa yy, respectiv zz
Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
ForŃa axială N
Ed
= 1100 kN
Lungimea elementului L = 7,50 m
Marca oŃelului S235
Clasa secŃiunii Clasa 1
Determinarea lungimii de flambaj
Prezenta riglelor de perete nu modifica comportarea elementului la pierderea stabilităŃii în
planul cadrului:
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y) f
L_y
= 1.00
Lungimea de flambaj (y-y) L
cr,y
= f
L_y
× L = 7,50 m
În cazul în care se Ńine cont de prezenta riglelor de perete care fixează elementul în afara
planului cadrului:
Lungimea de flambaj (z-z) pe cele 3 intervale:
L
cr,z,1
= 2,50 m
L
cr,z,2
= 2,50 m
L
cr,z,3
= 2,50 m
L
cr,z
= max(L
cr,z,1
; L
cr,z,2
; L
cr,z,3
) = 2,50 m
În cazul în care nu se Ńine cont de prezenta riglelor de perete care fixează elementul în
afara planului cadrului:
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z); f
L_z
= 1,00
Lungimea de flambaj (z-z); L
cr,z
= f
L_z
× L = 7,50 m
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
HE 200 B – Marca de oŃel S235;
ÎnălŃimea; h = 200,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 200,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 9,0 mm
Grosimea tălpilor; t
f
= 15,0 mm
Raza de racord; r = 18,0 mm
Aria; A = 78,1 cm
2
Momentul de inerŃie / yy; I
y
= 5696 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 2003 cm
4
Caracteristici mecanice – limita de curgere
Marca S235
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 15,0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este fy = 235 N/mm
2
.
SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
RezistenŃa la flambaj prin încovoiere a elementului supus la compresiune uniformă
Pentru a determină rezistenŃa la flambaj a stâlpului N
b,Rd
, este necesară determinarea
factorului de reducere pentru flambaj prin încovoiere χ corespunzător curbei de flambaj pentru
secŃiunea transversală a stâlpului. Acest factor se determină cu ajutorul zvelteŃii relative λ
funcŃie de efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat, bazat pe
proprietăŃile secŃiunii transversale brute şi rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale stâlpului la
compresiune uniformă.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 5696 10
2098778 N 2099 kN
7500
y
cr y
cr y
π EI
N
L

⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 2003 10
6642323 N 6642 kN
2500
z
cr z
cr z
π E I
N
L
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =
(3.4)
În cazul în care riglele de perete nu ar asigura fixarea laterală:

2 2 5 4
0 z
,
2 2
,
3,14 2,1 10 2003 10
738036 N 738 kN
7500
cr z
cr z
π E I
N
L
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =
ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
y
,
78,1 10 235
0, 937
2089778
y
cr y
A f

λ
N

⋅ ⋅
= = =

2
,
78,1 10 235
0, 526
6642323
y
z
cr z
A f

λ
N
⋅ ⋅
= = =
În cazul în care riglele de perete nu ar asigura fixarea laterală:

2
0
,
78,1 10 235
1,577
738036
y
z
cr z
A f

λ
N

⋅ ⋅
= = =
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Factorul de reducere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversală trebuie să luam în
considerare următoarele condiŃii:
• HEB 200 - profil laminat
• Raportul
200
1 1, 2
200
h
b
= = ≤
• Grosimea tălpilor 15 mm 100 mm
f
t = ≤
• Marca de oŃel S235
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,34

2
2
0,5 1 ( 0,2) 0,5 1 0, 34 (0, 937 0, 2) 0, 937 1, 064
y y
y y
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


2 2 2
2
1 1
0, 638
1, 064 1, 064 0, 937
y
y
y y
χ = = =
+ −
φ + φ −λ

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z:
Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
z
= 0.49

2
2
z
0,5 1 ( 0,2) 0,5 1 0, 49 (0, 526 0, 2) 0,526 0, 718
z
z z
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


2 2 2
2
1 1
0,829
0, 718 0, 718 0, 526
-
z
z
z z
χ = = =
+ −
φ + φ λ

În cazul în care riglele de perete nu ar asigura fixarea laterală:
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z in cazul în care riglele de perete nu ar asigura
fixarea laterală:
Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
z
= 0.49

2
0 2
z
0,5 1 ( 0,2) 0,5 1 0, 49 (1, 577 0, 2) 1, 577 2, 081
z
z z
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


0
0 2 2
0 0 2 2
1 1
0, 291
2, 081 2, 081 1, 577
( ) ( )
z
z
z z
χ = = =
+ −
φ + φ − λ

χ = min

(1.0, χ
y
, χ
z
) = 0,638
(în cazul în care χ > 1 atunci χ = 1)
RezistenŃa la flambaj

2
y
,
1
78,1 10 235
0, 638 1170953 N 1171 kN
1, 00
b Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)

Verificarea condiŃiei:

,
1100
0, 94 1.0
1171
Ed
b Rd
N
N
= = ≤ ⇒ elementul verifică
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)
În cazul în care riglele de perete nu ar asigura fixarea laterală:

2
0 0
,
1
78,1 10 235
0, 291 534087 N 534 kN
1, 00
y
b Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= χ ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Verificarea condiŃiei:

0
,
1100
2, 06 1, 0
534
Ed
b Rd
N
N
= = ≥ ⇒ elementul nu verifică
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)

E.4. Determinarea lungimii de flambaj a unui stâlp dintr-un cadru multi-etajat
Descrierea problemei
Acest exemplu de calcul îşi propune să determine lungimea de flambaj şi rezistenŃa la
pierderea stabilităŃii generale prin încovoiere a unui stâlp dintr-un cadru multietajat cu noduri
rigide. Vor fi considerate două situaŃii de comportare globală a cadrului. În prima ipoteza cadrul
va fi considerat cu noduri fixe, iar în a doua situaŃie va fi considerat cu noduri deplasabile. Va fi
analizat un stâlp interior alcătuit dintr-un profil laminat european HEM.
Determinarea comportării globale a cadrului per ansamblu nu face obiectul acestui
exemplu, însă clasificarea se face conform SREN 1993-1-1 paragraful 5.2.1 (3) – analiza globala.

Datele problemei
• CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
• Date geometrice
Deschiderea grinzii superioare stânga l
11
= 6,00 m
Deschiderea grinzii superioare dreapta l
12
= 6,00 m
Deschiderea grinzii inferioare stânga l
21
= 6,00 m
Deschiderea grinzii inferioare dreapta l
22
= 6,00 m
ÎnălŃimea stâlpului studiat l
c
= 3,50 m
ÎnălŃimea stâlpului de la etajul superior l
1
= 3,50 m
ÎnălŃimea stâlpului de la etajul superior l
2
= 3,80 m
Marca oŃelului S275
Clasificarea secŃiunii transversale Clasa 1
• Caracteristici geometrice ale secŃiunilor transversale
Stâlpul studiat HE 220 M I
y
= 14600 cm
4
; A = 149,4 cm
2
;
Stâlpul superior HE 200 M I
y
= 10642 cm
4
; A = 131,3 cm
2
;
Stâlpul inferior HE 240 M I
y
= 24290 cm
4
; A = 199,6 cm
2
;
Grindă superioară stânga IPE 400 I
y
= 23128 cm
4
; A = 84,5 cm
2
;
Grindă superioară dreapta IPE 400 I
y
= 23128 cm
4
; A = 84,5 cm
2
;
Grindă inferioară stânga IPE 450 I
y
= 33743 cm
4
; A = 98,8 cm
2
;
Grindă inferioară dreapta IPE 400 I
y
= 23128 cm
4
; A = 84,5 cm
2
;


a) Cadru cu noduri fixe
lc
l1
l11,l21 l12,l22
l2
c
11
21 22
12
1
2

Figura E.4.1. Cadru transversal cu noduri fixe
b) Cadru cu noduri deplasabile
l2
lc
l1
l11,l21
c
11
21 22
12
1
2
l12,l22

Figura E.4.2. Cadru transversal cu noduri deplasabile

• Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S275
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 26,0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este : f
y
= 275 N/mm
2
.
SREN 1993-1-1 Tabel 3.1

k11
k21
k12
k22
kc
k2
k1

Figura E.4.3. NotaŃiile folosite pentru rigidităŃile elementelor

Cadru cu noduri fixe
k11
k21
k12
k22
kc
l
N
1

Figura E.4.4. Forma de pierdere a stabilităŃii a unui stâlp parte a unei structuri cu noduri fixe


Determinarea lungimii de flambaj în cele două ipoteze de comportare globală a cadrului
Determinarea lungimii de flambaj se face în conformitate cu P100/2006 anexa F paragraful F.5.
(vezi anexa II.2)
Factori de distribuŃie a rigidităŃii η
1
şi η
2

Se consideră că grinzile nu sunt solicitate la eforturi axiale şi rămân în domeniul elastic
sub acŃiunea momentelor de calcul. Rotirea la capătul opus poate fi considerată egală şi de semn
opus cu cea de la capătul studiat (simplă curbură). (P100/2006 – Tabel F.3.(1)).

Rigiditatea poate fi calculată astfel:
• Rigiditatea stâlpilor
c
c
c
I
k
l
=
• Rigiditatea grinzilor 0.5
ij
ij
ij
I
k
l
= ⋅ (vezi Tabel II.1)
astfel obŃinem următori factori de distribuŃie:
1
1
1 11 12
14600 10462
350 350
0, 652
14600 10462 23128 23128
0, 5 0, 5
350 350 600 600
c
c
k k
k k k k
+
+
η = = =
+ + +
+ + ⋅ + ⋅
(vezi II.1)
2
2
2 21 22
14600 24290
350 380
0, 690
14600 24290 33743 23128
0, 5 0, 5
350 380 600 600
c
c
k k
k k k k
+
+
η = = =
+ + +
+ + ⋅ + ⋅
(vezi II.2)

Raportul între L
cr
/L se poate obŃine din diagrama prezentată în Figura F.4. P100/2006
(vezi Fig. II.4) sau aplicând formula (II.3):

2
1 2 1 2
2
0, 5 0,14 ( ) 0, 055 ( )
0, 5 0,14 (0, 652 0, 690) 0, 055 (0, 652 0, 690) 0, 787
cr
L
L
= + ⋅ η + η + ⋅ η + η =
= + ⋅ + + ⋅ + =


Lungimea de flambaj a stâlpului se poate obŃine:

_
0, 787 3500 2755 mm
cr cr y
L f L = ⋅ = ⋅ =


Anexa F - P100-1/2006 (Fig. II.4)

RezistenŃa la flambaj prin încovoiere a elementului supus la compresiune uniformă
Pentru a determină rezistenŃa la flambaj a stâlpului N
b,Rd
, este necesară determinarea
factorului de reducere pentru flambaj prin încovoiere χ corespunzător curbei de flambaj pentru
secŃiunea transversală a stâlpului. Acest factor se determină cu ajutorul zvelteŃii relative λ
funcŃie de efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat, bazat pe
proprietăŃile secŃiunii transversale brute şi rezistenŃa de calcul a secŃiunii a transversale stâlpului
la compresiune uniformă.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 14605 10
39842 kN
2755
y
cr y
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
y
,
149, 4 10 275
0, 321
39841616
y
cr y
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =
Printr-o formulare alternativă zvelteŃea relativă poate fi calculată astfel:

y
1
27,85
0, 321
86,81
y

λ
λ = = =
λ


,
2755
27,85
98, 94
cr y
y
L
i
λ = = =

1
93, 9 86,81
y
E
f
λ = π⋅ = ⋅ ε =
Factorul de reducere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversală trebuie să luăm în
considerare următoarele condiŃii:
HEM 240 - profil laminat
Raportul
240
1, 062 1, 2
226
h
b
= = ≤
Grosimea tălpilor 26 mm 100 mm
f
t = ≤
Marca de oŃel S275
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0.34;

2
2
0,5 1 ( 0,2) 0,5 1 0, 34 (0, 321 0, 2) 0, 321 0,572
y y
y y
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


2 2 2
2
1 1
0, 957
0, 572 0,572 0, 321
y
y
y y
χ = = =
+ −
φ + φ −λ

RezistenŃa la flambaj

2
,
1
149, 4 10 275
0, 957 3931835 N 3932 kN
1, 00
y
b Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
=χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Cadru cu noduri deplasabile
k11
k21
k12
k22
kc
N
1
N
2

Figura E.4.5. Forma de pierdere a stabilităŃii a unui stâlp parte a unei structuri cu noduri
deplasabile

Factori de distribuŃie a rigidităŃii η
1
şi η
2

Se consideră că grinzile nu sunt solicitate la eforturi axiale şi rămân în domeniul elastic sub
acŃiunea momentelor de calcul. Rotirea la capătul opus poate fi considerată egală cu cea de la
capătul studiat (dublă curbură).(P100/2006 - Tabel F.3. (1)).
Rigiditatea poate fi calculată astfel:
• Rigiditatea stâlpilor
c
c
c
I
k l
l
= ⋅
• Rigiditatea grinzilor 1,5
ij
ij
ij
I
k
l
= ⋅ (vezi Tabel II.2)
astfel obŃinem următori factori de distribuŃie:

1
1
1 11 12
14600 10462
350 350
0, 384
14600 10462 23128 23128
1,5 1, 5
350 350 600 600
c
c
k k
k k k k
+
+
η = = =
+ + +
+ + ⋅ + ⋅
(vezi II.1)

2
2
2 21 22
14, 600 24, 290
350 380
0.426
14, 600 24, 290 33, 734 23,128
1.5 0.5
350 380 600 600
c
c
k k
k k k k
+
+
η = = =
+ + +
+ + ⋅ + ⋅
(vezi II.2)


Anexa F - P100/2006 (Fig. II.5)
Raportul între L
cr
/L se poate obŃine din diagrama prezentata în Figura F.5. P100/2006
sau aplicând formula:
1 2 1 2
1 2 1 2
1 0, 2 ( ) 0,12
1 0,8 ( ) 0, 6
1 0, 2 (0, 384 0, 426) 0,12 0, 384 0, 426
0, 957
1 0,8 (0, 384 0, 426) 0, 4 0, 384 0, 426
cr
L
L
− ⋅ η + η − ⋅ η ⋅ η
= =
− ⋅ η + η + ⋅ η ⋅ η
− ⋅ + − ⋅ ⋅
= =
− ⋅ + + ⋅ ⋅
(vezi formula II.4)
Lungimea de flambaj a stâlpului se poate obŃine:
_
1, 348 3500 4719 mm
cr cr y
L f L = ⋅ = ⋅ =
RezistenŃa la flambaj prin încovoiere a elementului supus la compresiune uniformă
• Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 14605 10
13579 kN
4719
y
cr y
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
• ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
,
149, 4 10 275
0,55
13579388
y
y
cr y
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =
• Factorul de reducere
Alegerea curbei de flambaj este aceiaşi ca în ipoteza cu noduri fixe.
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0.34

2
2
0,5 1 ( 0,2) 0,5 1 0, 34 (0, 55 0, 2) 0,55 0, 711
y y
y y
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


2 2 2
2
1 1
0,861
0, 711 0, 711 0,55
y
y
y y
χ = = =
+ −
φ + φ − λ

• RezistenŃa la flambaj

2
,
1
149, 4 10 275
0,861 3537419 N 3537 kN
1, 00
y
b Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ = =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)

E.5. Determinarea lungimilor de flambaj pentru un stâlp in trepte
Descrierea problemei
Se consideră o structură parter. Stâlpul cadrului transversal este realizat in trepte.
Ramura superioara este I din table sudate 500x200x6x12mm şi are înălŃimea de 3,50m, iar
ramura inferioara I 1000x200x10x12. Se considera ca acoperişul şi sistemul de contravântuiri
împiedica deplasarea laterala a capătului superior al stâlpului. Se cere să se determine
lungimile de flambaj ale celor doua ramuri stâlpului cadrului.
Schema statică

Figura E.5.1. Schema statica si secŃiunile transversale

Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
Raport forŃa axială
Efort axial ramura inferioara / ramura superioara P
1
/P
2
= 3
Lungimea elementului
Ramura superioara L
2
= 3,50 m
Ramura inferioara L
1
= 7,00 m
Marca oŃelului S355
Clasa secŃiunii Clasa 1

Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
Ramura superioara;
ÎnălŃimea h = 500,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 200,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 6,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 12,0 mm
Momentul de inerŃie / yy I
y2
= 3398 cm
4
Ramura inferioara;
ÎnălŃimea h = 1000,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 200,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 10,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 12,0 mm
Momentul de inerŃie / yy I
y1
= 19460 cm
4


Multiplicatorul lungimii de flambaj
Pentru alegerea determinarea multiplicatorului lungimii de flambaj pentru un stâlp cu
secŃiune variabila cu o sigura treapta sunt necesare următoarele rapoarte:
2
1
4
2
4
1
1
2
3500
0,5
7000
3398 10
0,175
19460 10
3
L
L
I
I
P
P
= =

= =

=

RelaŃiile de calcul al coeficienŃilor µ
1
si µ
2
pentru determinarea lungimii de flambaj in
planul cadrului:
( ) ( )
2 2 2 2
11 12
1
1
2
1
1 4 1 0, 945 1, 7875
1, 2118
4
1, 2118
2, 026 3
0,598
c
c
c
− µ +µ − +
µ = = =
µ
µ = = = ≤

1 2
2
2 1
1
1 2
4
1 1 1
0, 5 0, 598
4 0,175
N N
c
N
L I
c
L c I
+
= =
= ⋅ = ⋅ =

Deoarece capătul superior este cu rotiri libere si deplasări împiedecate pentru determinarea
µ
11
si µ
12
se va folosi Tabelul 22 din STAS 10108/0-78:
12
11
1, 7875
0, 945
µ =
µ =
valorile se obŃin prin interpolare liniara
Lungimii de flambaj:
In planul cadrului:
, 1 1 1
, 2 2 2
1, 2118 7000 8483
2, 026 3500 7089
cr y
cr y
L L mm
L L mm
= µ = ⋅ =
= µ = ⋅ =

Normal pe planul cadrului:
, 1 1
, 2 2
1 7000 7000
1 3500 3500
cr z
cr z
L L mm
L L mm
= µ⋅ = ⋅ =
= µ⋅ = ⋅ =


E.6. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui element compus supus la
compresiune uniformă
Descrierea structurii
Se consideră grinda de acoperiş alcătuita in soluŃie ferma metalică a unei hale parter.
Grinda cu zăbrele este simetrică de formă bitrapezoidală cu montanŃi si diagonale alternante.
Talpa superioară are o pantă de α = 7
o
35’. Se consideră ca acoperişul asigură legătura
transversală a tălpii superioare la deplasare laterală datorită rigidităŃii suficiente a tablei de
acoperiş si a sistemului de contravântuiri din acoperiş. Tălpile grinzii sunt alcătuite din profile U
spate in spate depărtate (cu axa maximă de inerŃie perpendiculară pe planul tălpii), solidarizate
cu ajutorul unor plăcuŃe cu lungimea de 100 mm aşezate la distanta de 650mm. Panele rezemă
pe talpa superioară tot la al doilea nod asigurând fixarea laterală (in afara planului fermei) pe
deschiderea a două panouri). Se cere verificarea tălpii superioare.

Schema statică
Grinda cu zăbrele, cu barele articulate in noduri, simplu rezemata cu deschiderea de 21 m.
12 panouri a cate 1,75m.
1750 1750 1750 1750 1750 1750
1400
2600
1750 1750 1750 1750 1750 1750
21000

Figura E.6.1. Grinda cu zăbrele

Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
• Talpa superioara (11-13)
ForŃa axială
Ipoteze de încărcare
Greutate proprie (G) N
Ed
= -143,22 kN
Greutatea zăpezii (Z) N
Ed
= -107,42 kN
CombinaŃia de încărcare
1,35 G + 1,5 Z N
Ed
= -354,5 kN
Lungimea teoretica elementului L = 1513 mm
Marca oŃelului S235
Clasa secŃiunii Clasa 1
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale

tf
tw
yu ys ys
z z
y
SECTIUNE TRANSVERSALA


100 650 100
2 UPN 120
Pl. 120x6

Figura E.6.2. SecŃiunea transversala şi poziŃionarea plăcuŃelor de solidarizare

2 UPN 120;
ÎnălŃimea h = 120,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 50,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 7,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 9,0 mm
Aria secŃiunii transversale A = A
ch
= 17,0 cm
2
Momentul de inerŃie / yy I
y
= 364 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 43,2 cm
4
Modul de rezistenŃă plastic / zz W
pl,z
= 21,2 cm3
PoziŃia centrului de greutate y
s
= 16,0 mm
Distanta intre profile (UPN100) y
u
= 50,0 mm
Distanta intre elementele de solidarizare a = 750 mm

Determinarea lungimii de flambaj
Conform Anexei BB (BB1.1), lungimea de flambaj L
cr
a unei tălpi cu secŃiunea de forma I
sau H poate fi luată egală cu 0,9L pentru flambajul în plan şi 1,0L pentru flambajul în plan
perpendicular. În acest exemplu se va folosi pentru talpa lungimea de flambaj 1,0L pentru
flambajul în plan şi în plan perpendicular (STAS 10108/0-78).

y
z
x
x

Figura E.6.3. Lungimile de flambaj

În structurile triunghiulare obişnuite, lungimea de flambaj L
cr
a zăbrelelor pentru flambajul în
plan poate fi luată egală cu 0,9L şi 1,0L pentru flambajul în plan perpendicular.
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y); f
L_y
= 1,00; L = 1765 mm
Lungimea de flambaj (y-y); L
cr,y
= f
L_y
× ×× × L = 1765 mm
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z); f
L_z
= 1,00; L = 3530 mm
Lungimea de flambaj (z-z) L
cr,z
= f
L_z
× ×× × L = 3530 mm
Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S235
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 9,0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 235 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1

CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
Verificarea de rezistenŃă a secŃiunii transversale a tălpii superioare
RezistenŃa la compresiune
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale a stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 1:

2
2
,
0
17 10 235
799000 N 799 kN
1, 0
U y
c Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= = = =
γ

SREN 1993-1-1 (6.10)
După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
354,5
0, 444 1, 0
799
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ SecŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 (6.9)
RezistenŃa la pierderea stabilităŃii
Pentru a determină rezistenŃa la flambaj a stâlpului N
b,Rd
, este necesară determinarea
factorului de reducere pentru flambaj prin încovoiere χ corespunzător curbei de flambaj pentru
secŃiunea transversală a stâlpului. Acest factor se determină cu ajutorul zvelteŃii relative λ . λ
se calculează în funcŃie de efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat
şi rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale stâlpului la compresiune uniformă. Se calculează
folosind proprietăŃile secŃiunii transversale brute.

• In planul grinzii
• Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat Ncr
Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 2 364 10
4839 kN
1765
y
cr y
cr y
E I
N
L
π ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
Efortul axial critic Euler (4.3)
unde E este modulul de elasticitate longitudinal, E = 210000 N/mm
2
şi L
cr
este lungimea de
flambaj în planul de flambaj considerat, L
cr,y
= 1765 mm
• ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
,
2 17 10 235
0, 406 0, 2
483900
y
y
cr y
A f
N

⋅ ⋅ ⋅
λ = = = ≥
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
• Factorul de reducere pentru flambaj prin încovoiere
În cazul elementelor supuse la compresiune uniformă valoarea factorului de reducere χ
depinde de zvelteŃea redusă λ ce trebuie determinată Ńinând seama de curbele de flambaj
corespunzătoare:

2 2
1
χ =
φ + φ − λ
însă 1 χ ≤
în care:

2
0, 5 1 ( 0, 2)
(
φ = ⋅ + α⋅ λ − + λ
¸ ¸
;
α este factor de imperfecŃiune funcŃie de curba de flambaj
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y
Curba de flambaj c (SREN 1993-1-1 Tabel 6.2), factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,49 (SREN
1993-1-1 Tabel 6.1);

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (0, 406 0, 2) 0, 406 0, 633
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0,894
0, 633 0, 633 0, 409
y
y y y
χ = = =
φ + φ − λ + −

RezistenŃa la flambaj in planul cadrului
RezistenŃa la flambaj se determină cu următoarei relaŃie:

2
2
,
2 17 10 235
0,894 714, 4 kN
1, 00
U y
b Rd
A f
N

⋅ ⋅ ⋅
= χ⋅ = ⋅ =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
354,5
0, 496 1, 0
714, 4
Ed
b Rd
N
N
= = ≤ ⇒ SecŃiunea verifică

• In afara planului grinzii
Momentele de inerŃie după axa minima de inerŃie se calculează cu ajutorul formulei lui
Steiner:
2
2 2 4 4 4 0
,
2 0, 5 82 17 10 2 43, 2 10 657, 9 10
2
z ch z ch
h
I A I mm
(
| |
( = ⋅ + = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = ⋅
|
\ ¹ (
¸ ¸

0
2 2 16 50 82
s u
h y y mm = ⋅ + = ⋅ + =
Momentele de inerŃie la încovoiere ale barelor compuse cu plăcuŃe de solidarizare pot fi
calculate astfel:
2
0
0, 5 2
eff ch ch
I h A I = ⋅ ⋅ + ⋅ µ⋅
SREN 1993-1-1 § 6.4.3.1 (3) (6.74)
unde:
µ – = factor de eficacitate ce depinde de zvelteŃea maximă elementului compus (Tabel 6.8);
4
0
2
657,9 10
43, 99
2
2 17 10
z
ch
I
i mm
A

= = =

⋅ ⋅

0
2 1765 80, 25
80, 25 2 2 0,93
43.99 75 75
L
i
⋅ λ
λ = = = ⇒ µ = − = − =
2 2 2 4 4 4
0
0, 5 2 0, 5 82 17 10 2 0, 93 43, 2 10 651, 9 10
eff ch ch
I h A I mm = ⋅ ⋅ + ⋅ µ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅
• Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat Ncr
Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
,
2 2
,
3,14 2,1 10 651, 9 10
1083199 N 1083, 2 kN
3530
eff z
cr z
cr z
E I
N
L
π ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = =
Efortul axial critic Euler (4.3)
unde L
cr,z
este lungimea de flambaj în planul de flambaj considerat, L
cr,z
= 3530 mm (distanta
intre doua pane)
• Rigiditatea la forfecare S
v

S
v
trebuie calculată astfel:
2 2 5 4
2 2
2 2 3,14 2,1 10 43, 2 10
3180
750
ch
v
EI
S kN
a
⋅ π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
SREN 1993-1-1 § 6.4.3.1 (3) (6.73)
• Eforturile de calcul
În general barele compuse cu secŃiune uniformă, solicitate la compresiune concentrică şi
articulate la extremităŃi se considerată ca un stâlp având o imperfecŃiune în arc e
0
= L/500 = 7,06
mm. În cazul verificării tălpii superioare se poate aplica modelul barei compuse cu secŃiune
constantă supusă la compresiune concentrică deoarece elementele de solidarizare alcătuiesc în
lungul barei compuse panouri identice cu ramuri paralele si numărul de panouri în bara compusă
este mai mare de trei.
În cazul unei bare compuse alcătuite din două ramuri identice, efortul de calcul N
ch,Ed
trebuie
determinat astfel:
6 2
3 0
,
4
4, 459 10 82 17 10
0,5 0, 5 354,5 10 224, 93
2 2 651, 9 10
Ed ch
ch Ed Ed
eff
M h A
N N kN
I
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= + = ⋅ ⋅ + =
⋅ ⋅

3
0
3 3
3 3
354, 5 10 7, 06 0
4, 459
354,5 10 354, 5 10
1
1
1083 10 3180 10
I
Ed Ed
Ed
Ed Ed
cr v
N e M
M kNm
N N
N S
⋅ + ⋅ ⋅ +
= = =
⋅ ⋅
− −
− −
⋅ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.4.1 (6)
unde:
N
cr
– este efortul critic eficace în bara compusă;
N
Ed
– valoarea de calcul a efortului de compresiune care acŃionează în bara compusă;
M
Ed
I
– este valoarea de calcul a momentului de încovoiere maxim, care acŃionează la
jumătatea lungimii barei compuse, luând în considerare efectele de ordinul doi;
h
0
– este distanŃa între centrele de greutate ale ramurilor;
A
ch
– este aria secŃiunii transversale a unei ramuri;
I
eff
– este momentul de inerŃie efectiv al barei compuse;
S
v
– este rigiditatea la forfecare a elementelor de solidarizare;
A
ch
– este aria secŃiunii transversale a unei ramuri;

• Pierderea stabilităŃii în afara planului a unei ramuri
În cazul verificării unei ramurii in afara planului L
cr,z
= a =750 mm. Efortul critic de
flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 43, 2 10
1590 kN
750
z
cr z a
cr z a
E I
N
L


π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
Efortul axial critic Euler (4.3)
• ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
3
,
2 17 10 235
0, 709 0, 2
1590 10
y
z
cr z a
A f
N


⋅ ⋅ ⋅
λ = = = ≥



• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z
Curba de flambaj c (SREN 1993-1-1 Tabel 6.2), factorul de imperfecŃiune α
z
= 0,49 (SREN
1993-1-1 Tabel 6.1);

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (0, 709 0, 2) 0709 0,876
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 719
0,876 0,876 0, 709
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

RezistenŃa la flambaj in planul cadrului
RezistenŃa la flambaj se determină cu următoarei relaŃie:

2
, ,
17 10 235
0, 719 287, 2 kN
1, 00
ch y
z b Rd z
A f
N

⋅ ⋅
= χ ⋅ = ⋅ =
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (3)
Verificarea condiŃiei:

.
,
224, 9
0, 783 1
287, 2
ch Ed
b Rd
N
N
= = ≥ ⇒ elementul verifică
SREN 1993-1-1 §6.3.1.1 (1)
De regulă, verificarea zăbrelelor barelor compuse cu zăbrele sau verificarea pentru eforturile
care rezultă din efectul de cadru în barele compuse cu plăcuŃe de solidarizare, trebuie făcută în
panourile de la extremităŃile barei, pornind de la forŃa tăietoare globală V
Ed
, care acŃionează în bara
compusă şi se determină prin:
6
4, 459 10
3,14 3, 967
3530
Ed
Ed
M
V kN
L

= π = = ⇒
3
,
3, 967 10 750
0, 744
4 4
Ed
ch Ed
V a
M kNm
⋅ ⋅ ⋅
= = =

RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care pentru un profil U solicitat paralel cu tălpile se defineşte ca fiind aria celor două
tălpi:

2
2 ( ) 2 (55 7 9) 9 702 mm
vy w f
A b t r t = ⋅ − − ⋅ = ⋅ − − ⋅ =
SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare
În absenŃa răsucirii, rezistenŃei plastice la forfecare a secŃiunii compuse este dată de relaŃia:

, ,
0
2 ( / 3)
2 702 235
190,5 kN
3 1, 0
vy y
pl y Rd
M
A f
V

⋅ ⋅
= = =
γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
3, 967
0, 021 0, 5
190,5
Ed
c Rd
V
V
= = ≤ ⇒ nu e necesară nicio reducere a capacităŃii la flambaj a
elementului

Verificarea interacŃiunii M-N
In secŃiunea din dreptul elementelor de solidarizare trebuie făcuta verificarea la acŃiunea M-
N. RelaŃia de verificare (6.62) devine simplificat:
,
, ,
1
z Ed
Ed
zz
b Rd z Rd
M
N
k
N M
+ ⋅ ≤ , unde N
Ed
= N
ch,Ed
; N
b,Rd
= N
z,b,Rd
; M
z,Ed
= M
ch,Ed
; M
z,Rd
= M
pl,Rd
;
SREN 1993-1-1 § 6.3.3 (6.61-62)
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
,
, ,
0
21, 2 10 235
4, 982 kNm
1, 0
pl z y
z Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = =
γ


Calculul factorilor de interacŃiune k
zz

Factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
depind de metoda de calcul aleasă. Se pot calcula
folosind două metode alternative. În acest exemplu valorile acestor factori au fost determinate
conform anexei B (metoda alternativă 2). k
zz
se determina conform Tabel B.2 (elemente sensibile
la deformaŃii prin răsucire), ce face trimitere la Tabel B.1, profilul U putând fi asimilat cu
secŃiuni I:
( )
, ,
, ,
1 2 0, 6 1 1, 4
ch Rd ch Rd
zz mz z mz
b Rd b Rd
N N
k C C
N N
( | |
= + ⋅ λ − ≤ +
| (
|
(
¸ ¸ \ ¹


Calculul factorilor de moment uniform C
mz

Deoarece profilul U intre doua elementele de solidarizare are cu mod de instabilitate cu
noduri deplasabile trebuie să se ia ca factor de moment uniform echivalent C
mz
= 0,9.
SREN 1993-1-1 Anexa B (Tabel B.3)
( )
( )
,
,
,
,
224, 9
1 2 0, 6 0, 9 1 2 0, 709 0, 6
287, 3
224, 9
1, 476 1 1, 4 0, 9 1 1, 4 1,886
287, 3
ch Rd
zz mz z
b Rd
ch Rd
mz
b Rd
N
k C
N
N
C
N
(
(
= + ⋅ λ − = + ⋅ − =
(
(
¸ ¸ (
¸ ¸
| |
| |
= ≤ + = + =
|
|
|
\ ¹
\ ¹


Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:
3 6
,
3 6
, ,
224, 9 10 0, 744 10
1, 476 1, 003 1
287, 3 10 4, 982 10
z Ed
Ed
zz
b Rd z Rd
M
N
k
N M
⋅ ⋅
+ ⋅ = + ⋅ =
⋅ ⋅
elementul nu verifică şi trebuie
aleasă o altă secŃiune transversală

E.7. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil
cu secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la compresiune
Descrierea problemei
Exemplul prezintă calculul caracteristicilor eficace pentru o secŃiune de tip C, formată
la rece, solicitată la compresiune.

Datele problemei
Marca oŃelului S355
Modulul de elasticitate
2
210000 N mm E =
Coeficientul lui Poisson 0, 3 ν =

Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale

ÎnălŃimea totală a inimii 150 mm h =
LăŃimea totală a tălpii comprimate
1
47 mm b =
LăŃimea totală a tălpii întinse 41mm
2
b =
LăŃimea totală a rebordului 16mm c =
Raza interioară 3 mm r =
Grosimea nominală 1mm
nom
t =
Grosimea miezului de oŃel 0, 96 mm t =
(calculată conform paragrafului § 3.2.4(3) din EN1993-1-3)
Dimensiunile secŃiunii pe axa mediană (vezi Figura E.x.1):
ÎnălŃimea inimii 150 1 149 mm h h t
p nom
= − = − =
LăŃimea tălpii comprimate 47 1 46 mm
1 1
b b t
p nom
= − = − =
LăŃimea tălpii întinse 41 1 40 mm
2 2
b b t
p nom
= − = − =
LăŃimea rebordului 2 16 1 2 15,5mm c c t
nom
p
= − = − =

Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 1.0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
SREN 1993-1-3 § 2(3)


Figura E.7.1. SecŃiunea transversală

Verificarea proporŃiilor geometrice
Metoda de calcul conform SR EN1993-1-3 poate fi aplicată dacă următoarele condiŃii
sunt satisfăcute:
60 b t ≤
1
47 0, 96 48, 96 60 b t = = < – verifică
50 c t ≤ 16 0, 96 16, 67 50 c t = = < – verifică
500 h t ≤ 150 0, 96 156, 25 500 h t = = < – verifică
SREN 1993-1-3 §5.2

Pentru a asigura o rigiditate suficientă a elementului de rigidizare sau pentru a evita
voalarea prematură a acesteia, dimensiunile rigidizării trebuie să se încadreze între următoarele
limite:
0, 2 0, 6 c b ≤ ≤
1
16 47 0, 34 c b = = 0,2 0,34 0,6 < < – verifică

2
16 41 0, 39 c b = = 0,2 0,39 0,6 < < – verifică

InfluenŃa rotunjirii colŃurilor poate fi neglijată dacă:
5 r t ≤ 3 0, 96 3,125 5 r t = = < – verifică
p
0,10 r b ≤
p1
3 47 0, 06 0.10 r b = = < – verifică

p2
3 64 0, 05 0,10 r b = = < – verifică
SREN 1993-1-3 §5.1(3)

Aria secŃiunii transversale brute:
( ) ( )
2
br p p1 p2 p
2 0, 96 2 15, 5 46 40 149 255, 36 mm A t c b b h = + + + = × × + + + =


PoziŃia axei neutre în raport cu talpa comprimată:
( )
2 2
p p p p2 p p p
b1
br
2 2 2
72,82 mm
c h c b h h c t
z
A
(
− + + +
¸ ¸
= =


Determinarea caracteristicilor geometrice eficace ale tălpii şi rebordului în compresiune
În conformitate cu paragraful §5.5.3.2 din SR EN1993-1-3, în calculul caracteristicilor
eficace ale tălpii şi rebordului în compresiune, se aplică procedura iterativă. Calculul se conduce
în trei paşi, astfel:

Pasul 1:
Conform punctului §5.5.3.2(3) din SR EN1993-1-3 se obŃine pentru rigidizarea marginală
o arie eficace iniŃială, folosind lăŃimea eficace a tălpii comprimate şi considerând că talpa
comprimată este un perete interior, rigidizarea fiind considerată cu rigiditate infinită ( K = ∞) şi
folosind o rezistenŃă de calcul neredusă (
com,Ed yb 0
/
M
f σ = γ ).

• LăŃimea eficace a tălpii comprimate
Raportul tensiunilor: 1 ψ = (compresiune uniformă), rezultă coeficientul de flambaj este:
σ
4 k = pentru pereŃi comprimaŃi interiori (conform § 5.5.2 din SR EN1993-1-3 şi §4.4 din
EN1993-1-5).
yb
235 f ε =


o Pentru talpa superioară:

ZvelteŃea redusă este:
p1
p,b1
σ
46 0, 96
1, 03
28, 4 28, 4 235 350 4
b t
k
λ = = =
ε × ×


Factorul de reducere al lăŃimii tălpii este:
( ) ( )
p,b1
2 2
p,b
0, 055 3 1, 03 0, 055 3 1
0, 764
1, 03
λ − + ψ − × +
ρ = = =
λ

Rezultă lăŃimea eficace a tălpii comprimate:
eff1 1 p1
0, 764 46 35,14 mm b b = ρ = × =

e11 e12 eff1
0, 5 0, 5 35,14 17, 57 mm b b b = = = × =


o Pentru talpa inferioară:

ZvelteŃea redusă este:
p2
p,b2
σ
40 0, 96
0,895
28, 4 28, 4 235 350 4
b t
k
λ = = =
ε × ×


Factorul de reducere al lăŃimii tălpii este:
( ) ( )
p,b2
2 2
p,b2
0, 055 3 0,895 0, 055 3 1
0,843
0,895
λ − + ψ − × +
ρ = = =
λ

Rezultă lăŃimea eficace a tălpii comprimate:
eff2 2 p2
0,843 40 33, 72 mm b b = ρ = × =

e21 e22 eff2
0, 5 0, 5 33, 72 16,86 mm b b b = = = × =


• LăŃimea eficace a rebordului comprimat
o Pentru rebordul de la partea superioară:

Coeficientul de voalare este:
dacă
p,c p1
0, 35 b b ≤ :
σ
0, 5 k =
dacă
p,c p1
0, 35 0, 6 b b < ≤ :
( )
2
3
σ p,c p1
0, 5 0,83 0, 35 k b b = + −
p,c p1
15, 5 46 0, 337 0, 35 b b = = < rezultă
σ
0, 5 k =
SREN 1993-1-3 §5.5.3.2(5a)
ZvelteŃea redusă este:
p
p,c1
σ1
15, 5 0, 96
0, 981
28, 4 28, 4 235 350 0, 5
c t
k
λ = = =
ε × ×

SREN 1993-1-5 §4.4
Factorul de reducere al lăŃimii rebordului:
p,c1
1
2 2
p,c1
0,188
0, 981 0,188
0,824
0, 981
λ −

ρ = = =
λ
, 1 ρ ≤
LăŃimea eficace a rebordului este:
eff p
0,824 15, 5 12, 77 mm c c = ρ = × =

SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(5a)
Aria eficace a rigidizării marginale de la partea superioară se calculează astfel:
( ) ( )
2
s e2 eff
0, 96 17, 57 12, 77 29,126mm A t b c = + = × + =

SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(6)

o Pentru rebordul de la partea inferioară:

Coeficientul de voalare este:
p,c p2
15, 5 40 0, 388 0, 35 b b = = > rezultă ( )
2
3
σ
0, 5 0,83 0, 388 0, 35 0, 594 k = + − =
SREN 1993-1-3 §5.5.3.2(5a)
ZvelteŃea redusă este:
p
p,c2
σ2
15, 5 0, 96
0, 900
28, 4 28, 4 235 350 0, 594
c t
k
λ = = =
ε × ×

SREN 1993-1-5 §4.4
Factorul de reducere al lăŃimii rebordului:
p,c2
2
2 2
p,c2
0,188
0, 900 0,188
0,879
0, 900
λ −

ρ = = =
λ
, 1 ρ ≤
LăŃimea eficace a rebordului este:
eff2 p2
0,879 15, 5 13, 62 mm c c = ρ = × =
SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(5a)
Aria eficace a rigidizării marginale de la partea superioară se calculează astfel:
( ) ( )
2
s2 e22 eff2
0, 96 16,86 13, 62 29, 26mm A t b c = + = × + =
SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(6)
Pasul 2:
În conformitate cu §5.5.3.2(3) din EN1993-1-3, se utilizează secŃiunea transversală eficace
a rigidizării marginale, pentru determinarea coeficientului de reducere, luându-se în considerare
efectele legăturii elastice între:

Tensiunea critică de flambaj elastic pentru rigidizarea marginală este:
,
2
s
cr s
s
K E I
A
σ =
SREN 1993-1-3 §5.5.3.2(7)
unde:
K este rigiditatea resortului pe unitatea de lungime;
I
s
este momentul de inerŃie a secŃiunii eficace a rigidizării.

o Pentru rebordul de la partea superioară:
Rigiditatea resortului este:
3
1
2 2 3
1 p 1 1 2 p f1
1
4(1 ) 0, 5
Et
K
b h b b b h k
= ⋅
− ν + +

SREN 1993-1-3 §5.5.3.1(5)
cu:
e2 e2
1 p1
e2 eff
2 17, 57 0, 96 17, 57 / 2
46 40, 913 mm
( ) (17, 57 12, 77) 0, 96
b t b
b b
b c t
× ×
= − = − =
+ + ×

e22 e22
2 p2
e22 eff2
2 16,86 0, 96 16,86 2
40 35, 34 mm
( ) (16,86 13, 62) 0, 96
b t b
b b
b c t
× ×
= − = − =
+ + ×

s2
f1
s1
29, 26
1, 004
29,13
A
k
A
= = = pentru un element supus la compresiune axială
2
1
0,12 N mm K =

Momentul de inerŃie al secŃiunii eficace a rigidizării este:
( ) ( )
2 2
3 3 2 2
e12 eff1 eff1 eff1 eff1
s1 e12 eff1
e12 eff1 e12 eff1
12 12 2 2 2
b t c t c c c
I b t c t
b c b c
(
( (
= + + + − (
( (
+ +
( ( (
¸ ¸ ¸ ¸ ¸ ¸
4
s1
457, 32 mm I =

Rezultă, tensiunea critică de flambaj elastic pentru rigidizarea marginală de la partea
superioară:
2
cr,s
2 0,161 210000 457, 32
270, 011 N mm
29,126
× × ×
σ = =

o Pentru rebordul de la partea inferioară:

Rigiditatea resortului este:
3
2
2 2 3
2 p 2 1 2 p f2
1
4(1 ) 0, 5
Et
K
b h b b b h k
= ⋅
− ν + +

SREN 1993-1-3 §5.5.3.1(5)
cu:
e2 e2
1 p1
e2 eff
2 17, 57 0, 96 17, 57 / 2
46 40, 913 mm
( ) (17, 57 12, 77) 0, 96
b t b
b b
b c t
× ×
= − = − =
+ + ×

s1
f2
s2
29,13
0, 996
29, 26
A
k
A
= = = pentru un element supus la compresiune axială
2
2
0,151 N mm K =

Momentul de inerŃie al secŃiunii eficace a rigidizării este:
( ) ( )
2 2
3 3 2 2
e22 eff2 eff2 eff2 eff2
s2 e22 eff2
e22 eff2 e22 eff2
12 12 2 2 2
b t c t c c c
I b t c t
b c b c
(
( (
= + + + − (
( (
+ +
( ( (
¸ ¸ ¸ ¸ ¸ ¸

4
s2
538, 02 mm I =

Rezultă, tensiunea critică de flambaj elastic pentru rigidizarea marginală de la partea
inferioară:
2
cr,s
2 0,151 210000 538, 02
282, 33 N mm
29, 26
× × ×
σ = =
• Coeficientul de reducere χd al grosimii rigidizării marginale, conform § 5.5.3.2(3), Figura
5.10d din SR EN1993-1-3

o Pentru rebordul de la partea superioară:

ZvelteŃea redusă este:
d1 yb cr,s1
350 233,1 1, 225 f λ = σ = =
SREN 1993-1-5 §4.4
Factorul de reducere rezultă:
dacă
d
0, 65 λ ≤
d
1, 0 χ =
dacă
d
0, 65 1, 38 < λ <
d d
1, 47 0, 723 χ = − λ
dacă
d
1, 38 λ ≥
d d
0, 66 χ = λ
d1
0, 65 1, 225 1, 38 < λ = < deci
d1
1, 47 0, 723 1, 225 0,584 χ = − × =
SREN 1993-1-5 § 4.4(2)

o Pentru rebordul de la partea inferioară:

ZvelteŃea redusă este:
d2 yb cr,s2
350 282, 33 1,113 f λ = σ = =
SREN 1993-1-5 §4.4
Factorul de reducere rezultă:
d1
0, 65 1,113 1, 38 < λ = < deci
d1
1, 47 0, 723 1,113 0, 665 χ = − × =

Pasul 3:
Conform §5.5.3.2(3), Figura 5.10e şi §5.5.3.2 (10) din EN1993-1-3, dacă factorul de
reducere χd < 1, se iterează pentru îmbunătăŃirea valorii factorului de reducere pentru flambajul
rigidizării.
com,Ed,i d yb M0
f σ = χ γ şi
p,red p d
λ = λ χ
Procesul iterativ se opreşte când factorul de reducere
χ
converge.

o Pentru rebordul de la partea superioară:

Valori iniŃiale (iteraŃia 1): Valori finale (iteraŃia n):
d1
0, 584 χ =
d1 d1,n
0, 622 χ = χ =
e12
17, 57 mm b =
e12 e12,n
20, 65mm b b = =
eff1
12, 77 mm c =
eff1 eff1,n
15,16 mm c c = =

o Pentru rebordul de la partea inferioară:

Valori iniŃiale (iteraŃia 1): Valori finale (iteraŃia n):
d2
0, 665 χ =
d2 d2,n
0, 693 χ = χ =
e22
16, 57 mm b =
e22 e22,n
18, 92mm b b = =
eff2
13, 62 mm c =
eff2 eff2,n
15, 49 mm c c = =

Valorile finale ale caracteristicilor eficace pentru talpa şi rebordul solicitate la compresiune
sunt (§5.5.3.2(12) din EN1993-1-3):

o Pentru talpa si rebordul de la partea superioară:

d1
0, 622 χ =
e12
20, 65 mm b =
eff1
15,16 mm c = şi
e11
17, 57 mm b =

o Pentru talpa si rebordul de la partea superioară:

d2
0, 693 χ =
e22
18, 92 mm b =
eff2
15, 49 mm c = şi
e21
16,86 mm b =

Conform (§5.5.3.2(12) din EN1993-1-3, rezultă:
red,1 d1
0, 96 0, 622 0,597 mm t t = χ = × =
red,2 d2
0, 96 0, 693 0, 665 mm t t = χ = × =

Determinarea caracteristicilor geometrice ale secŃiunii eficace a inimii:
Raportul tensiunilor: 1 ψ = (compresiune uniformă), astfel încât coeficientul de flambaj, conform
§4.4 din EN1993-1-5 este
σ
4 k = .
yb
235 f ε =

ZvelteŃea redusă:
p
p,h
σ
149 0, 96
3, 335
28, 4 28, 4 235 350 4
h t
k
λ = = =
ε × ×


Factorul de reducere este:
( ) ( )
p,h
2 2
p,h
0, 055 3 3, 335 0, 055 3 1
0, 280
3, 335
λ − + ψ − × +
ρ = = =
λ


LăŃimea eficace a inimii este:
eff c
0, 280 149 41, 72 mm h h = ρ = × =
e1 e2 eff
0, 5 0, 5 41, 72 20,86 mm h h h = = = × =


Caracteristicile secŃiunii eficace:

Aria secŃiunii eficace:
( ) ( )
eff e11 e21 e1 e2 e12 eff1 d1 e22 eff2 d2
A t b b h h b c b c ( = + + + + + χ + + χ
¸ ¸

2
eff
117, 37 mm A =

PoziŃia axei neutre în raport cu talpa superioară:
( )
2 2
eff2 e2 e1 eff1 d1
eff2 d2 p p e22 d2 e21 e2 p
G1
eff
2 2 2 2
c h h c
t c h h b b h h
z
A
(
χ | | | |
χ − + χ + + − + +
(
| |
\ ¹ \ ¹ (
¸ ¸
=
G1
74, 92 mm z =

PoziŃia axei neutre în raport cu talpa inferioară:
2 p 1
149 74, 92 74, 08mm
G G
z h z = − = − =

E.8. Calculul caracteristicilor geometrice eficace ale secŃiunii transversale a unui profil cu
secŃiune de tip C formată la rece, solicitată la încovoiere
Descrierea problemei
Exemplul prezintă calculul caracteristicilor eficace pentru o secŃiune de tip C, formată
la rece, solicitată la încovoiere după axa maximă de inerŃie.

Datele problemei
Marca oŃelului S355
Modulul de elasticitate
2
210000 N mm E =
Coeficientul lui Poisson 0, 3 ν =

Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
ÎnălŃimea totală a inimii 150 mm h =
LăŃimea totală a tălpii comprimate
1
47 mm b =
LăŃimea totală a tălpii întinse 41mm
2
b =
LăŃimea totală a rebordului 16mm c =
Raza interioară 3 mm r =
Grosimea nominală 1mm
nom
t =
Grosimea miezului de oŃel 0, 96 mm t =
(calculată conform paragrafului § 3.2.4(3) din SR EN1993-1-3)
Dimensiunile secŃiunii pe axa mediană (vezi Figura E.x.1):
ÎnălŃimea inimii 150 1 149 mm h h t
p nom
= − = − =
LăŃimea tălpii comprimate 47 1 46 mm
1 1
b b t
p nom
= − = − =
LăŃimea tălpii întinse 41 1 40 mm
2 2
b b t
p nom
= − = − =
LăŃimea rebordului 2 16 1 2 15,5mm c c t
nom
p
= − = − =





Figura E.8.1. SecŃiunea transversală

Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 1.0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1

CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
SREN 1993-1-3 § 2(3)
Verificarea proporŃiilor geometrice
Metoda de calcul conform SR EN1993-1-3 poate fi aplicată dacă următoarele condiŃii
sunt satisfăcute:
60 b t ≤
1
47 0, 96 48, 96 60 b t = = < – verifică
50 c t ≤ 16 0, 96 16, 67 50 c t = = < – verifică
500 h t ≤ 150 0, 96 156, 25 500 h t = = < – verifică
SREN 1993-1-3 §5.2

Pentru a asigura o rigiditate suficientă a elementului de rigidizare sau pentru a evita
voalarea prematură a acesteia, dimensiunile rigidizării trebuie să se încadreze între următoarele
limite:
0, 2 0, 6 c b ≤ ≤
1
16 47 0, 34 c b = = 0,2 0,34 0,6 < < – verifică

2
16 41 0, 39 c b = = 0,2 0,39 0,6 < < – verifică

InfluenŃa rotunjirii colŃurilor poate fi neglijată dacă:
5 r t ≤ 3 0, 96 3,125 5 r t = = < – verifică
p
0,10 r b ≤
p1
3 47 0, 06 0.10 r b = = < – verifică

p2
3 64 0, 05 0,10 r b = = < – verifică
SREN 1993-1-3 §5.1(3)

Aria secŃiunii transversale brute:
( ) ( )
2
br p p1 p2 p
2 0, 96 2 15, 5 46 40 149 255, 36 mm A t c b b h = + + + = × × + + + =


PoziŃia axei neutre în raport cu talpa comprimată:
( )
2 2
p p p p2 p p p
b1
br
2 2 2
72,82 mm
c h c b h h c t
z
A
(
− + + +
¸ ¸
= =


Determinarea caracteristicilor geometrice eficace ale tălpii şi rebordului în compresiune
În conformitate cu paragraful §5.5.3.2 din SR EN1993-1-3, în calculul caracteristicilor
eficace ale tălpii şi rebordului în compresiune, se aplică procedura iterativă. Calculul se conduce
în trei paşi, astfel:

Pasul 1:
Conform punctului §5.5.3.2(3) din SR EN1993-1-3 se obŃine pentru rigidizarea marginală
o arie eficace iniŃială, folosind lăŃimea eficace a tălpii comprimate şi considerând că talpa
comprimată este un perete interior, rigidizarea fiind considerată cu rigiditate infinită ( K = ∞) şi
folosind o rezistenŃă de calcul neredusă (
com,Ed yb 0
/
M
f σ = γ ).

• LăŃimea eficace a tălpii comprimate
Raportul tensiunilor: 1 ψ = (compresiune uniformă), rezultă coeficientul de flambaj este:
σ
4 k = pentru pereŃi comprimaŃi interiori (conform § 5.5.2 din SR EN1993-1-3 şi §4.4 din SR
EN1993-1-5).
yb
235 f ε =

ZvelteŃea redusă este:
p1
p,b
σ
46 0, 96
1, 03
28, 4 28, 4 235 350 4
b t
k
λ = = =
ε × ×


Factorul de reducere al lăŃimii tălpii este:
( ) ( )
p,b
2 2
p,b
0, 055 3 1, 03 0, 055 3 1
0, 764
1, 03
λ − + ψ − × +
ρ = = =
λ


Rezultă lăŃimea eficace a tălpii comprimate:
eff p1
0, 764 46 35,14 mm b b = ρ = × =

e1 e2 eff
0, 5 0, 5 35,14 17, 57 mm b b b = = = × =


• LăŃimea eficace a rebordului comprimat
Coeficientul de voalare este:
dacă
p,c p1
0, 35 b b ≤ :
σ
0, 5 k =
dacă
p,c p1
0, 35 0, 6 b b < ≤ :
( )
2
3
σ p,c p1
0, 5 0,83 0, 35 k b b = + −
p,c p1
15, 5 46 0, 337 0, 35 b b = = < rezultă
σ
0, 5 k =
SREN 1993-1-3 §5.5.3.2(5a)
ZvelteŃea redusă este:
p
p,c
σ
15, 5 0, 96
0, 981
28, 4 28, 4 235 350 0, 5
c t
k
λ = = =
ε × ×

SREN 1993-1-5 §4.4
Factorul de reducere al lăŃimii rebordului:
p,c
2 2
p,c
0,188
0, 981 0,188
0,824
0, 981
λ −

ρ = = =
λ
, 1 ρ ≤

LăŃimea eficace a rebordului este:
eff p
0,824 15, 5 12, 77 mm c c = ρ = × =

SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(5a)
Aria eficace a rigidizării marginale se calculează astfel:
( ) ( )
2
s e2 eff
0, 96 17, 57 12, 77 29,126mm A t b c = + = × + =

SREN 1993-1-3 § 5.5.3.2(6)

Pasul 2:
În conformitate cu §5.5.3.2(3) din SR EN1993-1-3, se utilizează secŃiunea transversală
eficace a rigidizării marginale, pentru determinarea coeficientului de reducere, luându-se în
considerare efectele legăturii elastice între:

Tensiunea critică de flambaj elastic pentru rigidizarea marginală este:
,
2
s
cr s
s
K E I
A
σ =
SREN 1993-1-3 §5.5.3.2(7)
Unde rigiditatea resortului este:
3
2 2 3
1 p 1 1 2 p f
1
4(1 ) 0, 5
Et
K
b h b b b h k
= ⋅
− ν + +

SREN 1993-1-3 §5.5.3.1(5)
cu:
e2 e2
1 p1
e2 eff
2 17, 57 0, 96 17, 57 / 2
46 40, 913 mm
( ) (17, 57 12, 77) 0, 96
b t b
b b
b c t
× ×
= − = − =
+ + ×

f
0 k = pentru încovoierea după axa y-y
0,161 N mm K =

Momentul de inerŃie al secŃiunii eficace a rigidizării este:
( ) ( )
2 2
3 3 2 2
e2 eff eff eff eff
s e2 eff
e2 eff e2 eff
12 12 2 2 2
b t c t c c c
I b t c t
b c b c
( (
= + + + −
( (
+ +
( (
¸ ¸ ¸ ¸
4
s
457, 32 mm I =

Rezultă, tensiunea critică de flambaj elastic:
2
cr,s
2 0,161 210000 457, 32
270, 011 N mm
29,126
× × ×
σ = =

• Coeficientul de reducere χ
d
al grosimii rigidizării marginale, conform § 5.5.3.2(3), Figura 5.8d
din SR EN1993-1-3
ZvelteŃea redusă este:
d yb cr,s
350 270, 011 1,139 f λ = σ = =

SREN 1993-1-3 §5.5.3.1(7)
Factorul de reducere rezultă:
dacă
d
0, 65 λ ≤
d
1, 0 χ =
dacă
d
0, 65 1, 38 < λ <
d d
1, 47 0, 723 χ = − λ
dacă
d
1, 38 λ ≥
d d
0, 66 χ = λ
d
0, 65 0, 992 1, 38 < λ = < deci
d
1, 47 0, 723 1,139 0, 646 χ = − × =
SREN 1993-1-5 § 4.4(2)

Pasul 3:
Conform §5.5.3.2(3), Figura 5.10e şi §5.5.3.2 (10) din SR EN1993-1-3, dacă factorul de
reducere χd < 1, se iterează pentru îmbunătăŃirea valorii factorului de reducere pentru flambajul
rigidizării.
com,Ed,i d yb M0
f σ = χ γ şi
p,red p d
λ = λ χ
Procesul iterativ se opreşte când factorul de reducere
χ
converge.

Valori iniŃiale (iteraŃia 1): Valori finale (iteraŃia n):
d
0, 646 χ =
d d,n
0, 614 χ = χ =
e2
17, 57 mm b =
e2 e2,n
20, 736 mm b b = =
eff
12, 77 mm c =
eff eff,n
12, 77 mm c c = =

Valorile finale ale caracteristicilor eficace pentru talpa şi rebordul solicitate la compresiune
sunt (§5.5.3.2(12) din EN1993-1-3):
d
0, 614 χ =
e2
20, 736 mm b =
eff
12, 77 mm c = şi
e1
17, 57 mm b =
red d
0, 96 0, 614 0, 589 mm t t = χ = × =

Determinarea caracteristicilor geometrice eficace a inimii:
PoziŃia axei neutre în raport cu talpa comprimată (a se vedea Figura E.8.2):
( )
( )
2 2
p p p p2 p p eff d
c
p p2 p e1 e2 eff d
2 2 2 c h c b h h c
h
c b h b b c
− + + + χ
=
+ + + + + χ

c
79, 5 mm h =

Raportul tensiunilor:
c p
c
79, 5 149
0,874
79, 5
h h
h


ψ = = = −
Coeficientul de flambaj este:
2
σ
7,81 6, 29 9, 78 k = − ψ + ψ
σ
20, 76 k =
SREN 1993-1-5 § 4.4(Tabelul 4.1)
ZvelteŃea redusă:
p
p,h
σ
149 0, 96
1, 464
28, 4 28, 4 235 350 20, 76
h t
k
λ = = =
ε × ×


Factorul de reducere este:
( ) ( )
p,h
2 2
p,h
0, 055 3 1, 464 0, 055 3 0,874
0, 629
1, 464
λ − + ψ − × −
ρ = = =
λ


LăŃimea eficace a zonei comprimate a inimii este:
eff c
0, 629 79, 5 50 mm h h = ρ = × =
PorŃiunea cea mai apropiată de talpa în compresiune:
e1 eff
0, 4 0, 4 50 20 mm h h = = × =
PorŃiunea cea mai apropiată de axa neutră:
e2 eff
0, 6 0, 6 50 30 mm h h = = × =


Figura E.8.2

• LăŃimea eficace a inimii:
PorŃiunea cea mai apropiată de talpa în compresiune:
1 e1
20 mm h h = =
PorŃiunea cea mai apropiată de talpa întinsă:
( ) ( )
2 p c e2
149 79, 5 30 99, 5 mm h h h h = − − = − − =
Caracteristicile secŃiunii eficace (vezi Figura E.8.3):
eff p p2 1 2 e1 e2 eff d
[ ( ) ] A t c b h h b b c = + + + + + + χ
( )
2
eff
0, 96 15, 5 40 20 99, 5 17,57 20, 736 12, 77 0, 614 204, 62 mm A ( = × + + + + + + × =
¸ ¸



Figura E.8.3

PoziŃia axei neutre în raport cu talpa comprimată:
( ) ( )
2 2
p p p p2 p 2 p 2 1 eff d
c
eff
2 2 2 2 t c h c b h h h h h c
z
A
(
− + + − + + χ
¸ ¸
=
c
85, 75 mm z =

PoziŃia axei neutre în raport cu talpa întinsă:
t p c
149 85, 75 63, 25mm z h z = − = − =

Momentul de inerŃie al secŃiunii eficace este:
3 3
3 3 3 3 3
p2 p
e1 e2 d eff d 1 2
eff,y
2 2 2 2
p t p p2 t 2 t 2 1 c 1
2 2 2
e1 c e2 d c eff d c eff
( ) ( )
12 12 12 12 12 12 12
( 2) ( 2) ( 2)
( ) ( )( 2)
b t c t
b t b t c t h t h t
I
c t z c b tz h t z h h t z h
b t z b t z c t z c
χ χ
= + + + + + + +
+ − + + − + − +
+ + χ + χ −

4
eff,y
668103 mm I =

Modulul de rezistenŃă al secŃiunii eficace:
- în raport cu talpa comprimată
eff,y 3
eff,y,c
c
668103
7791 mm
85, 75
I
W
z
= = =
- în raport cu talpa întinsă
eff,y 3
eff,y,t
t
668103
10563 mm
63, 25
I
W
z
= = =

E.9. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune
Descrierea structurii
Exemplul descrie calculul unui montant de perete dublu-articulat supus la compresiune.
Montantul de perete e realizat dintr-un profil C cu pereŃi subŃiri format la rece, care are
ataşate plăci pe ambele tălpi, care previn flambajul pe direcŃia slabă şi flambajul prin
răsucire. În Figura E.9.1(a) se prezintă schema statică şi încărcarea ce acŃionează pe montant.
Schema statică


(a) (b)
Figura E.9.1. Schema statică şi secŃiunea transversală

Datele problemei
Marca oŃelului S355
Modulul de elasticitate
2
210000 N mm E =
Coeficientul lui Poisson 0, 3 ν =
Modulul de elasticitate transversal
( )
2
81000 N mm
2 1
E
G = =
+ ν

ÎnălŃimea montantului 3,1m H =
Deschiderea planşeului 5 m L =
DistanŃa dintre grinzile de planşeu 0, 6 m S =
Încărcarea distribuită aplicată pe planşeu:
- încărcarea permanentă – planşeu uşor:
2
1, 2 kN m

G
1, 2 0, 6 0, 72 kN m q = × =
- încărcarea utilă:
2
2, 5 kN m

Q
2, 5 0, 6 1, 50 kN m q = × =
ForŃa concentrată corespunzătoare stării limită ultime, provenită de la nivelul superior şi
de la acoperiş:
15, 0 kN Q =

Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
ÎnălŃimea totală a inimii 150 mm h =
LăŃimea totală a tălpii 40 mm b =
LăŃimea totală a rebordului 15 mm c =
Raza interioară 3 mm r =
Grosimea nominală
nom
1mm t =
Grosimea miezului de oŃel 0, 96 mm t =
(conform §3.2.4(3) din SR EN1993-1-3)
Caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale eficace:
Conform §5.5.3.1, §5.5.3.2 din SR EN1993-1-3 şi §4.4 din SR EN1993-1-5, respectiv
conform modelului de calcul prezentat în Exemplele E.7 şi E.8.

Aria eficace a secŃiunii transversale solicitate la compresiune rezultă:

2
198 mm
eff
A =
PoziŃia axei z-z a secŃiunii transversale eficace în raport cu inima:

c,eff
15, 92 mm y =
Modulul de rezistenŃă eficace, din solicitarea de încovoiere după axa minimă de inerŃie
rezultă:

3
eff,z,com
1274 mm W =

3
eff,z,ten
2585 mm W =
Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 1.0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-3 § 2(3)
G
1, 35 γ = – încărcări permanente
Q
1, 50 γ = – încărcări variabile
SREN 1990
ForŃa concentrată totală, de compresiune, aplicată montantului, conform EN1990, se
calculează astfel:
( ) ( )
Ed G G Q Q
1, 35 0, 6 1, 50 1, 50 5 10 25, 3 kN N q q L Q = γ + γ + = × + × × + =

Verificarea rezistenŃei secŃiunii transversale:
Următorul criteriu trebuie îndeplinit:
y,Ed y,Ed
Ed
c,Rd cy,Rd,com
1
M M
N
N M
+ ∆
+ ≤
SREN 1993-1-3 §6.1.9
unde:

c,Rd eff yb M0
N A f = γ
SREN 1993-1-3 §6.1.3

cz,Rd,com eff,com yb M0
/ M W f = γ
SREN 1993-1-3 §6.1.4
iar, conform §6.1.9(2) din SR EN1993-1-3, reprezintă momentele adiŃionale
y,Ed Ed Ny
M N e ∆ = ,
datorate deplasării centrului de greutate
Ny
e pe axa y-y. (pentru acest caz particular, datorită
faptului că secŃiunea transversală este dublu simetrică,
Ny
0 e = ).

Verificarea rezistenŃei:
25300 0 25300 3, 04
0, 785 1
118 350 1, 0 1274 350 1, 0
+ ×
+ = <
× ×
– verifică

4. ELEMENTE SOLICITATE LA ÎNCOVOIERE

4.1. Determinarea momentului critic elastic pentru bare solicitate la încovoiere

Proiectarea unei bare solicitate la încovoiere cu forŃă tăietoare presupune verificarea rezistenŃei
secŃiunii transversale şi verificarea stabilităŃii elementului. Aşa cum s-a arătat în 2.3, atunci când
o bară încovoiată este încărcată după axa maximă de inerŃie, există tendinŃa de a-şi pierde
stabilitatea printr-un mod de flambaj care implică atât o deplasare laterală (încovoiere după axa
minimă de inerŃie) cât şi o rotire a secŃiunii (răsucire în jurul axei longitudinale a barei). Acest
mod de pierdere a stabilităŃii barelor încovoiate este denumit flambaj lateral prin încovoiere-
răsucire. Cu referire la Figura 2.10, presupunând grinda în consolă perfect dreaptă şi materialul
perfect elastic, capătul consolei s-ar deplasa doar în plan vertical, pană când momentul
încovoietor aplicat atinge o valoare critică, pentru care grinda îşi pierde stabilitatea prin
încovoiere-răsucire şi apar deplasări în afara planului vertical. O metodă de proiectare pentru
bare încovoiate, care îşi pot pierde stabilitatea prin încovoiere – răsucire, trebuie să ia în
considerare un număr mare de factori, incluzând forma secŃiunii transversale, prezenŃa
reazemelor laterale, modul de încărcare, distribuŃia tensiunilor reziduale şi imperfecŃiunile
iniŃiale.

În continuare se va prezenta modul de calcul al momentului critic de pierdere a stabilităŃii prin
încovoiere – răsucire pentru un caz simplu, care va fi dezvoltat mai departe, pentru a include
cazuri mai generale. Se consideră grinda simplu-rezemată din Figura 4.1 (daSilva ş.a., 2010),
încărcată cu momente încovoietoare pe capăt, astfel încât bara este încărcată cu moment uniform
pe toată lungimea. Reazemele împiedică deplasările laterale şi răsucirea secŃiunilor de capăt, dar
permit deplanarea şi rotirea în jurul axelor secŃiunii transversale (y şi z). Acest caz se mai
denumeşte în continuare cazul standard. Pentru calcul, se consideră următoarele ipoteze:
- bara este perfect dreaptă, fără nici un tip de imperfecŃiuni (geometrice sau de material);
- secŃiunea este dublu-simetrică;
- materialul are o comportare liniar elastică;
- deplasările sunt mici.

Considerând configuraŃia deformată din Figura 4.1 cu sistemul de axe x’, y’, z’, se pot scrie trei
ecuaŃii de echilibru, pentru aflarea deplasărilor necunoscute φ, v şi w. În conformitate cu ipoteza
micilor deplasări, pentru secŃiunea transversală, se pot considera caracteristicile din poziŃia
nedeformată.

Pentru încovoiere după axa y’, considerând M
y’
= M
y
cos φ ≈ M
y
, ecuaŃia de echilibru se poate
scrie:
( )
2
2
0
y y
d w x
EI M
dx
+ = (4.1)

Pentru încovoiere după axa z’, considerând M
z’
= M
y
sin φ ≈ φ M
y
, ecuaŃia de echilibru este:

( )
( )
2
2
0
z y
d x
EI x M
dx
ν
ϕ + = (4.2)

Pentru răsucire în jurul axei x’, considerând T= M
y
sin (dv/dx) ≈ M
y
(dv/dx), ecuaŃia diferenŃială
pentru torsiune neuniformă este:

( ) ( ) ( )
3
3
0
w T y
d x d x d x
EI GI M
dx dx
dx
ϕ ϕ ν
− + = (4.3)



Vedere segmentul A-C SecŃiunea C-C
Fig. 4.1: Flambaj prin încovoiere – răsucire pentru o bară cu secŃiune I dublu-simetrică sub
acŃiunea unui moment încovoietor constant pe lungimea barei (daSilva ş.a., 2010)

EcuaŃia (4.1) este ecuaŃia diferenŃială utilizată în mod obişnuit pentru încovoierea după axa
maximă de inerŃie şi depinde doar de deplasarea verticală a grinzii w(x). EcuaŃiile (4.2) şi (4.3)
sunt cuplate. Derivând ecuaŃia (4.3) în raport cu x (poziŃia în lungul axei barei) şi înlocuind
expresia d
2
v(x)/dx
2
din ecuaŃia (4.2), se obŃine următoarea ecuaŃie diferenŃială de ordinul patru:

( ) ( )
( )
2
4 2
4 2
0
y
w T
z
M
d x d x
EI GI x
EI
dx dx
ϕ ϕ
ϕ − − = (4.4)

Impunând condiŃiile de margine (rotirile φ în jurul axei grinzii sunt nule în dreptul reazemelor) se
obŃine un sistem de ecuaŃii omogene. Punând condiŃia ca acest sistem să aibă soluŃie diferită de
soluŃia banală (adică rotirea în jurul axei grinzii, care reprezintă necunoscuta ecuaŃiei, să nu fie
nulă, ceea ce ar presupune că bara încovoiată rămâne nedeformată şi deci nu îşi pierde
stabilitatea), se obŃine valoarea momentului M
y
în această situaŃie, adică a momentului critic
elastic de flambaj prin încovoiere-răsucire:

2
2
1
E w
cr T z
T
EI
M GI EI
L
L GI
π π
| |
= + |
|
\ ¹
(4.5)

în care:
I
z
este momentul de inerŃie după axa minimă de inerŃie z;
I
T
este momentul de inerŃie la răsucire liberă;
I
w
este momentul de inerŃie la răsucire împiedicată;
L este distanta între reazemele laterale ale grinzii.

PoziŃie iniŃială
PoziŃie deformată

PrezenŃa concomitentă în ecuaŃia (4.5) a rigidităŃii la încovoiere (EI
z
) şi a rigidităŃilor la răsucire
(GI
T
, EI
w
) este o consecinŃă a modului de deformare a barei prin cele două componente:
deplasare laterală şi răsucire. ImportanŃa relativă a acestor rigidităŃi în valoarea momentului critic
este dată de forma secŃiunii transversale. Figura 4.2 prezintă comparaŃia între momentul critic al
unei secŃiuni închise, cu o rigiditate mare la răsucire, cu momentul critic al unor secŃiuni
deschise. Se observă că, faŃă de o secŃiune închisă, un profil I obişnuit are o valoare mult redusă
a momentului critic. Acesta este motivul pentru care, în anumite situaŃii, pentru a mări momentul
capabil al unei grinzi cu secŃiune I laminată sau sudată, predispusă la flambaj prin încovoiere-
răsucire, se poate mari substanŃial rigiditatea la răsucire, transformând secŃiunea I într-o secŃiune
închisă, prin sudarea a două platbenzi laterale de tălpile profilului, aşa cum se arată în Figura 4.3.

R
a
p
o
r
t

M
c
r

s
e
c
Ń
i
u
n
e

c
u
r
e
n
t
ă

/

M
c
r

s
e
c
Ń
i
u
n
e

Ń
e
a
v
ă

r
e
c
t
a
n
g
u
l
a
r
ă


Raport lungime / înălŃime
Fig. 4.2: Efectul formei secŃiunii transversale asupra momentului critic elastic (SSDATA, 1999)


Fig. 4.3: SecŃiune I cu rigiditate sporită la răsucire

În Figura 4.4 se prezintă comparativ valorile momentului critic elastic de flambaj prin încovoiere
– răsucire pentru două grinzi I laminate la cald, de tip IPE, respectiv HEA (cu tălpi late), având
valori aproximativ egale pentru momentul capabil plastic (M
p
). Bara încovoiată cu secŃiune I cu
tălpi late, care are atât rigiditatea laterală (după axa minimă de inerŃie) cât şi rigiditatea la
răsucire mult mai mari, prezintă, pentru aceeaşi deschidere, un raport superior între momentul
critic elastic de flambaj prin încovoiere – răsucire şi momentul capabil plastic al secŃiunii
transversale.


Fig. 4.4: ComparaŃie între momentele critice elastice între secŃiuni IPE şi HEB

În paragrafele următoare se vor prezenta efectele: modului de încărcare, al condiŃiilor de
rezemare şi al imperfecŃiunilor în verificarea stabilităŃii barelor încovoiate.


4.2 Efectul modului de încărcare şi al condiŃiilor de rezemare

Expresia (4.5) este valabilă pentru determinarea momentului critic elastic de flambaj prin
încovoiere – răsucire pentru bara simplu rezemată cu secŃiune dublu-simetrică, solicitată la
încovoiere cu moment constant, cu rotirea după axa minimă de inerŃie şi deplanarea liberă pe
reazeme. În realitate pot să apără şi alte situaŃii, cum ar fi bare cu secŃiune transversală
nesimetrică, cu alte condiŃii de rezemare, atât în plan vertical cât şi pentru rotirea după axa
minimă de inerŃie, respectiv pentru deplanare, alte încărcări şi în consecinŃă cu altă formă a
diagramei de moment încovoietor. Determinarea momentului critic pentru fiecare caz presupune
rezolvarea unor ecuaŃii diferenŃiale complexe şi de aceea, în practică, se utilizează expresii
aproximative, aplicabile unui set mai larg de situaŃii.

Pentru cazul uzual al grinzilor cu secŃiune constantă, dublu-simetrice sau mono-simetrice, în
raport cu axa minimă de inerŃie, aşa cum se arată în Figura 4.5, momentul critic elastic poate fi
determinat cu expresia (4.6) (Clark & Hill, 1960; Galea, 1981). Această expresie este aplicabilă
elementelor structurale încovoiate după axa maximă de inerŃie, pentru diverse rezemări şi tipuri
de încărcare.

0.5
2
2 2
2
1 2 3 2 3
2 2
( )
( ) ( )
( )
w z z z T
cr g j g j
w z
z z
I EI k k L GI
M C C z C z C z C z
k I
k L EI
π
π
¦ ¹
(
| |
¦ ¦
(
= + + − − −
´ ` |
(
\ ¹ ¦ ¦
¸ ¸
¹ )
(4.6)

În această expresie, coeficienŃii C
1
, C
2
şi C
3
depind de modul de încărcare şi de condiŃiile de
rezemare la capetele barei. Valorile acestor coeficienŃi sunt prezentate în Tabelele 4.1 şi 4.2
pentru câteva situaŃii uzuale (Boissonade et al, 2006).


Fig. 4.5: SecŃiuni mono-simetrice in raport cu axa minima de inerŃie

Produsul C
2
z
g
din expresia (4.6) Ńine cont de poziŃia punctului de aplicare al încărcării pe bara
încovoiată, în relaŃie cu poziŃia centrului de tăiere. Aşa cum se arată în Figura 4.6, o încărcare
gravitaŃională aplicată sub centrul de tăiere C al secŃiunii transversale (care coincide cu centrul
de greutate G al secŃiunii în cazul secŃiunilor dublu-simetrice) are un efect stabilizator, în timp ce
aceeaşi încărcare aplicată deasupra centrului de tăiere are un efect destabilizator. Termenul z
g
se
calculează cu formula:

( )
g a s
z z z = − (4.7)

în care z
a
şi z
s
sunt coordonatele punctului în care se aplică încărcarea, respectiv a centrului de
tăiere C, relativ la centrul de greutate G al secŃiunii transversale. Valorile sunt pozitive când
punctul de aplicare al încărcării şi centrul de tăiere se găsesc în zona comprimată, respectiv
negative când se găsesc în zona întinsă a secŃiunii transversale a barei încovoiate.


Fig. 4.6: Efectul punctului de aplicare a încărcării

În Tabelul 4.1 se prezintă valorile coeficienŃilor C
1
-C
3
pentru elemente structurale încărcate cu
momente pe capăt. În acest tabel, având în vedere modul de încărcare, produsul C
2
z
g
este prin
definiŃie nul, deci coeficientul C
2
nu mai apare în tabel.

Coeficientul C
3
are valoare unitară atunci când momentele încovoietoare de pe capetele
elementului structural produc compresiune pe aceeaşi talpă, pe toata lungimea grinzii. În caz
contrar, în Tabelul 4.1, coeficientul C
3
se calculează funcŃie de parametrul ψ
f
care se determină
cu formula:

fc ft
f
fc ft
I I
I I
ψ

=
+
(4.8)

în care I
fc
şi I
ft
reprezintă momentul de inerŃie a tălpii comprimate, respectiv întinse a secŃiunii
transversale, calculate în raport cu axa minimă de inerŃie z. În cazul profilelor I mono-simetrice,
Tabelele 4.1 şi 4.2 se pot utiliza doar dacă următoarea condiŃie este verificată:

0.9 0.9
f
ψ − ≤ ≤ (4.9)

Mărimea z
j
din expresia (4.6) Ńine cont de asimetria secŃiunii transversale în raport cu axa
maximă de inerŃie y. Formula de calcul al acestei mărimi este:

( )( )
2 2
0.5 /
j s y
A
z z y z z I dA
(
= − +
(
¸ ¸

(4.10)

Mărimea z
j
este nulă pentru secŃiuni dublu-simetrice (spre exemplu secŃiuni I sau H cu tălpi
egale) şi are valori pozitive în cazul în care talpa comprimată a secŃiunii este talpa cu momentul
de inerŃie cel mai mare în raport cu axa minimă de inerŃie a secŃiunii, în secŃiunea cu moment
încovoietor maxim.

În Tabelele 4.1 şi 4.2, condiŃiile de rezemare sunt cele din modelul de calcul pentru cazul
simplificat prezentat în subcapitolul 4.1 (rotire liberă după axa minimă de inerŃie z şi deplanare
liberă a secŃiunii transversale pe reazeme). Pentru a putea considera şi alte condiŃii de rezemare
la capete, în expresia momentului critic elastic (4.6) există coeficienŃii lungimii de flambaj prin
încovoiere după axa minimă de inerŃie k
z
, respectiv prin răsucire k
w
.

În cazul unor situaŃii complexe, elemente cu momente la capete (elemente dublu încastrate sau
porŃiuni între două blocaje transversale) încărcate cu sarcini uniform distribuite sau concentrate,
se recomandă procedura din www.access-steel.com (SN003a-EN-EU – NCCI: Elastic critical
moment for lateral torsional buckling) sau utilizarea unui software specializat (de exemplu:
LTBeam versiunea 1.0.8 (2002-2009) – Lateral Torsional Buckling of Beams by Yvan Galea
produs de CTICM (www.cticm.com)).

În Anexa V se prezintă monogramele pentru coeficienŃi C
1
şi C
2
, pentru elemente structurale sub
efectul combinat al momentelor încovoietoare aplicate la capete şi al încărcărilor transversale
direct aplicate (SN003a-EN-EU – www.access-steel.com), valabile pentru k
z
= 1 şi k
w
= 1. Se
consideră două cazuri distincte:
Cazul a) momente încovoietoare la capete şi încărcărilor transversale uniform distribuite;
Cazul b) momente încovoietoare la capete şi încărcări transversale concentrate la mijlocul
deschiderii.

Coeficientul k
z
se referă la posibilitatea de rotire a secŃiunii transversale pe reazeme, după axa
minimă de inerŃie a secŃiunii, iar coeficientul k
w
se referă la posibilitatea deplanării secŃiunii
transversale pe reazeme. Aceşti coeficienŃi variază între 0.5 (fixare perfectă la ambele capete),
0.7 (fixare perfectă la un capăt şi celalalt capăt liber) şi 1.0 (liber la ambele capete). Dacă nu s-au
luat măsuri speciale pentru fixarea deplanării secŃiunii transversale în dreptul reazemelor,
coeficientul k
w
poate fi considerat, în mod conservativ, egal cu unitatea. Dealtfel, având în
vedere că în multe situaŃii practice fixarea atât din punct de vedere al încovoierii după axa
minimă de inerŃie cât şi din punct de vedere al deplanării este doar parŃială, ambii coeficienŃi pot
fi consideraŃi în mod conservativ egali cu unitatea. Cu toate acestea, există detalii structurale de
îmbinare sau de rezemare a grinzilor pentru care se poate considera o fixare perfectă.
Proiectantul trebuie să aibă în vedere relaŃia între modul de alcătuire al detaliilor structurale şi
alegerea coeficienŃilor lungimilor de flambaj pentru calculul momentului critic elastic pentru
flambaj prin încovoiere – răsucire. În Figura 4.7 sunt prezentate câteva exemple cu detalii
structurale (îmbinare rigidă şi articulată rigla-stâlp, îmbinare articulată grindă secundară – grindă
principală, reazem articulat grindă) pentru care sunt precizate condiŃiile de fixare.


Tabelul 4.1: CoeficienŃi C
1
, C
3
pentru elemente structurale încovoiate, cu momente pe capete
C
3
Încărcare şi
condiŃii de
rezemare
Diagrama de
momente
k
z
C
1

0 ≤
f
ψ 0 >
f
ψ

1.0
0.5
1.00
1.05
1.000
1.019

1.0
0.5
1.14
1.19
1.000
1.017

1.0
0.5
1.31
1.37
1.000
1.000

1.0
0.5
1.52
1.60
1.000
1.000

1.0
0.5
1.77
1.86
1.000
1.000

1.0
0.5
2.06
2.15
1.000
1.000
0.850
0.650

1.0
0.5
2.35
2.42
1.000
0.950
f
ψ 2 . 1 3 . 1 −
f
ψ 77 . 0

1.0
0.5
2.60
2.45
1.000
0.850
f
ψ 55 . 0
f
ψ 35 . 0


1.0
0.5
2.60
2.45
f
ψ −
0.125 0.7
f
ψ − −
f
ψ −
f
ψ 7 . 0 125 . 0 − −


Tabelul 4.2: CoeficienŃi C
1
, C
2
şi C
3
pentru elemente structurale încovoiate cu încărcări direct
aplicate
Încărcare şi condiŃii
de rezemare
Diagrama de
moment încovoietor
k
z
C
1
C
2
C
3


1.0
0.5
1.127
0.97
0.454
0.36
0.525
0.478

1.0
0.5
1.348
1.05
0.630
0.48
0.411
0.338


1.0
0.5
1.04
0.95
0.42
0.31
0.562
0.539




- Încastrat pentru încovoiere după axa y - ArticulaŃie pentru încovoiere după axa y
- Rotire după axa z împiedicată - Rotire după axa z liberă
- Deplanarea împiedicată - Deplanare liberă
a) Îmbinare rigidă grindă – stâlp b) Îmbinare articulată grindă – stâlp


- ArticulaŃie pentru încovoiere după axa y - ArticulaŃie pentru încovoiere după axa y
- Rotire după axa z liberă - Rotire după axa z parŃial împiedicată
- Deplanare liberă - Deplanare liberă
c) Îmbinare grindă secundară-principală d) Reazem articulat-secŃiune de capăt liberă


- ArticulaŃie pentru încovoiere după axa y
- Rotire după axa z împiedicată
- Deplanare împiedicată
e) Reazem articulat – secŃiune de capăt rigidizată
Fig. 4.7: Detalii de îmbinări

Chiar dacă, aşa cum s-a precizat anterior, în general este conservativ să se considere lungimea de
flambaj egală cu lungimea grinzii (prin coeficienŃii k, k
w
unitari), există situaŃii care conduc la o
rezistenŃă redusă la răsucire, pentru care lungimea de flambaj trebuie majorată, cum ar fi cazul
grinzilor rezemate la talpa de jos, fără rigidizare în dreptul reazemului (a se vedea Figura 4.7d).
În această situaŃie, chiar dacă rotirea în jurul axei minime de inerŃie este parŃial împiedicată,
funcŃie de zvelteŃea inimii, în deformata de pierdere a stabilităŃii poate să apără o componentă de
distorsiune a secŃiunii transversale (a se vedea Figura 4.8), ceea ce conduce la un moment critic
de flambaj lateral prin încovoiere – răsucire redus. În absenŃa unor detalii constructive pentru a
preveni acest fenomen (spre exemplu rigidizare pe capătul secŃiunii, ca în Figura 4.7e), Bradford
(1989) a propus ca pentru calculul lungimii de flambaj a elementului să se utilizeze următoarele
formule:
- pentru momente încovoietore aplicate la capete:
3
1
6 2
s w s
f
f
b
h t h
L L
t
α
| |
+
|
| |
| = +
|
|
|
\ ¹
|
\ ¹
(4.11)

- pentru încărcare concentrată aplicată la mijlocul deschiderii:

3/ 2
1
10
6 2
s w s
f
f
b
h t h
L L
t
| |
+
|
| |
| = +
|
|
|
\ ¹
|
\ ¹
(4.12)

În ambele situaŃii, L reprezintă deschiderea grinzii, h
s
este distanŃa dintre centrele de greutate ale
tălpilor, b este lăŃimea tălpii, t
f
şi t
w
sunt grosimile tălpilor, respectiv inimilor, iar α este dat de
relaŃia
2
4 7 4 α ψ ψ = + + , unde ψ este raportul momentelor de capăt.


Fig. 4.8: Distorsiunea secŃiunii transversale (vezi Figura 4.7d)

În cazul elementelor structurale încovoiate cu rezemări intermediare cum este de exemplu cazul
tiranŃilor pentru pane de acoperiş (a se vedea Figura 4.9), sau al grinzilor secundare pentru
grinzile principale (a se vedea Figura 4.10), segmentele de grindă dintre acestea pot fi tratate în
mod izolat, dimensionarea barei încovoiate bazându-se pe segmentul critic (cel mai solicitat, sau
cu lungimea de flambaj cea mai mare). Lungimile de flambaj considerate în calcul între
reazemele intermediare pot fi calculate considerând factorul k unitar, având în vedere alura
deformatei de flambaj a grinzii pe toată lungimea. Nu se consideră, în această discuŃie, cazul
elementelor structurale încovoiate care au legături transversale discrete, care va fi tratat separat,
în paragraful 4.6.


Fig. 4.9: Rezemări intermediare – tiranŃi pentru pane de acoperiş





Fig. 4.10: Rezemări intermediare – grinzi secundare pentru grinzi principale

Grinzile continue pe mai multe reazeme pot fi, de asemenea, tratate ca segmente individuale
între reazeme, Ńinând cont de alura diagramei de moment încovoietor, ca rezultat al continuităŃii
elementului structural.

Verificarea stabilităŃii tălpii libere (doar talpa inferioară, în cazurile uzuale) pentru panele de
acoperiş cu tiranŃi se verifică în conformitate cu 10.1.4.2 din SR EN1993-1-3, în care sunt date
expresii de calcul cu coeficienŃi care Ńin cont de numărul de tiranŃi de pe deschidere, precum şi
de tipul deschiderii (marginală sau intermediară). De asemenea, se face diferenŃa între tipul de
solicitare, în cazul panelor realizate ca şi grindă continuă, adică încărcare gravitaŃională (când
porŃiunea de talpă liberă comprimată este în apropierea reazemelor) sau sucŃiune (când porŃiunea
de talpă liberă comprimată este în câmp). Dacă nu se asigură continuitatea panelor peste
reazeme, atunci verificarea de stabilitate este necesară doar pentru sucŃiune, în cazul uzual al
panelor cu talpă inferioară liberă.


4.3 Efectul imperfecŃiunilor şi efectul plasticizării

În verificarea stabilităŃii barelor încovoiate, este necesar să se Ńină cont de efectul următoarelor
imperfecŃiuni:
- deplasări laterale iniŃiale;
- răsuciri iniŃiale;
- excentricitatea încărcărilor relativ la poziŃia centrului de tăiere al secŃiunii transversale;
- tensiuni reziduale.

Datorită prezenŃei imperfecŃiunilor, comportamentul real al barelor încovoiate diferă de cel
teoretic şi momentul critic elastic de flambaj prin încovoiere – răsucire nu este de fapt atins
niciodată. Considerând analogia între N
cr
şi M
cr
, abordarea flambajului prin încovoiere-răsucire a
barei încovoiate este similară cu abordarea flambajului barei comprimate. Astfel:
- rezistenŃa barelor scurte depinde de momentul capabil elastic sau plastic al secŃiunii
transversale (funcŃie de clasa secŃiunii);
- rezistenŃa barelor cu zvelteŃe mare depinde de valoarea momentului critic M
cr
, asociat cu
flambajul lateral prin încovoiere – răsucire;
- rezistenŃa barelor cu valori intermediare ale zvelteŃii depinde de interacŃiunea între
fenomenul de pierdere a stabilităŃii şi plasticizarea secŃiunii transversale.

Efectul imperfecŃiunilor geometrice poate fi introdus în procedura de verificare a elementului
structural încovoiat după axa maximă de inerŃie, în mod similar elementelor solicitate la
compresiune axiala. Pentru aceasta, se consideră cazul simplu al barei încovoiate dublu-articulate
din Figura 3.1, cu condiŃiile de rezemare precizate în subcapitolul 4.1, cu secŃiune transversală
dublu-simetrică I sau H, la care se aplică o imperfecŃiune iniŃială sub forma unei deformate
sinusoidale cu amplitudine e
0
, de forma:

0 0
sin
x
y e
L
π | |
=
|
\ ¹
(4.13)

Printr-o analiză elastică de ordinul II (Boissonade et al, 2006) starea limită de pierdere a
stabilităŃii poate fi definită prin atingerea limitei de curgere pe secŃiunea transversală prin
expresia:

2
2
,
, , , ,
0 2 2 2
, , , ,
2
1
2
1.0
1
cr z
y Ed y Ed y Ed cr z
y Rd z Rd cr z Rd cr y Ed
cr
h
N
M M M N
e
M M M M M M
M
| |
|
+ + ≤
|
| |
|

|
\ ¹ |
\ ¹
(4.14)

în care:
M
cr
este momentul critic elastic;
M
y,Rd
şi M
z,Rd
sunt momentele capabile elastice ale secŃiunii transversale;
N
cr,z
este încărcarea critică elastică Euler, pentru flambajul în raport cu axa minimă de inerŃie z;
h este înălŃimea secŃiunii transversale între centrele de greutate ale tălpilor.

În expresia (4.14), al doilea şi al treilea termen reprezintă efectul momentelor încovoietoare de
ordinul II (primul termen), respectiv efectul bimomentelor, datorită deformării spaŃiale a barei
încovoiate.

Impunând ca valoarea de calcul a momentului încovoietor M
y,Ed
să fie egală cu rezistenŃa barei
încovoiate la flambaj lateral prin încovoiere –răsucire, dată de produsul χ
LT
M
y,Rd
, din expresia
(4.14) se poate determina valoarea amplitudinii imperfecŃiunii iniŃiale laterale e
0
, funcŃie de
factorul de reducere pentru flambaj lateral prin încovoiere răsucire, χ
LT
:

( )
2
4
2
0 4
2
1 1
1 1
1
2
z
z
LT
LT
LT LT
LT
y z
W
e
A h
A
W
λ
χ λ
χ
λ
χ
λ
| |
= − −
|
\ ¹
+
(4.15)

în care:
W
y
şi W
z
sunt modulele de rezistenŃa ale secŃiunii transversale în raport cu axele y şi z;
z λ este zvelteŃea redusă pentru flambaj prin încovoiere în raport cu axa z;
( )
0.5
,
/
LT
y Rk cr
M M λ = este zvelteŃea redusă pentru flambajul lateral prin încovoiere răsucire;
M
y,Rk
este valoarea caracteristică a rezistenŃei la încovoiere în raport cu axa y-y.

La fel ca în cazul barelor comprimate, tensiunile reziduale şi alte imperfecŃiuni geometrice,
menŃionate la începutul acestui capitol, afectează rezistenŃa la flambaj lateral prin încovoiere –
răsucire a barelor încovoiate. În mod simplificat, analog cazului barelor comprimate, aceste
imperfecŃiuni sunt luate în considerare în proiectarea elementelor structurale solicitate la
încovoiere cu ajutorul conceptului de imperfecŃiune echivalentă.

ImperfecŃiunea echivalentă laterală iniŃială dată de expresia (4.14) are o semnificaŃie similară cu
cea din expresia (3.17) pentru cazul barelor comprimate centric, chiar dacă parametrii conŃinuŃi
în cele două expresii sunt diferiŃi. În consecinŃă, este posibilă definirea unei proceduri similare
pentru flambajul lateral prin încovoiere – răsucire al barelor încovoiate. Pentru a putea aplica
aceasta procedură, a fost necesară calibrarea imperfecŃiunilor laterale ale barelor reale. În baza
unui program extins de simulări numerice şi de teste (Boissonade et al, 2006), s-a concluzionat
că proiectarea majorităŃii elementelor structurale din oŃel solicitate la încovoiere (inclusiv a
elementelor cu secŃiune I şi H laminate la cald sau sudate) poate fi realizată utilizând curbele de
flambaj europene obŃinute anterior pentru proiectarea barelor comprimate axial. Metodologia de
verificare a elementelor structurale încovoiate la flambaj prin încovoiere–răsucire în
conformitate cu SR EN 1993-1-1 se prezintă în secŃiunea următoare.


4.4 Verificarea la flambaj lateral prin încovoiere – răsucire a barelor încovoiate în
conformitate cu SR EN 1993-1-1

RezistenŃa unui element structural solicitat la încovoiere după axa maximă de inerŃie presupune
verificarea următoarei condiŃii (a se vedea 6.3.2.1(1) din SR EN1993-1-1):

,
1.0
Ed
b Rd
M
M
≤ (4.16)
în care:
M
Ed
este valoarea de calcul a momentului încovoietor;
M
b,Rd
este momentul capabil al elementului, Ńinând cont de posibilitatea pierderii stabilităŃii prin
încovoiere-răsucire (calculat cu expresia 6.3.2.1(3) din SR EN 1993-1-1):

, 1
/
b Rd LT y y M
M W f χ γ = (4.17)

în care:
W
y
=W
pl,y
este modulul de rezistenŃă plastic pentru secŃiuni de clasă 1 şi 2;
W
y
=W
el,y
este modulul de rezistenŃă elastic pentru secŃiuni de clasă 3;
W
y
=W
eff,y
este modulul de rezistenŃă efectiv pentru secŃiuni de clasă 4;
χ
LT
este factorul de reducere pentru flambajul lateral prin încovoiere–răsucire.

În Anexa VI se prezintă clasificarea secŃiunilor transversale în clase de secŃiuni, funcŃie de
supleŃea pereŃilor secŃiunii şi de distribuŃia şi semnul tensiunilor σ.

SR EN1993-1-1 oferă două metode de calcul a factorului de reducere χ
LT
pentru bare încovoiate:
o metodă generală, mai conservativă, care poate fi aplicată oricărui tip de secŃiune transversală şi
o metodă alternativă care poate fi aplicată barelor din profile laminate la cald sau sudate
echivalente.

4.4.1. Metoda generală de calcul

În conformitate cu metoda generală (a se vedea 6.3.2.2 din SR EN 1993-1-1), factorul de
reducere χ
LT
se determină cu expresia:

( )
0.5
2
2
1
LT
LT
LT LT
χ
φ φ λ
=
+ −
, dar 1
LT
χ ≤ (4.18)
în care:
( )
2
0.5 1 0.2 LT LT
LT LT
φ α λ λ
(
= + − +
(
¸ ¸

0.5
/ LT
y y cr
W f M λ ( =
¸ ¸

LT
α este factorul de imperfecŃiune care depinde de curba de flambaj considerată;
M
cr
este momentul critic elastic de flambaj prin încovoiere-răsucire.

Curbele de flambaj care se adoptă în calcul depind de geometria secŃiunii transversale a barei
încovoiate şi sunt prezentate în Tabelul 4.3 (a se vedea Tabelul 6.4 din SR EN1993-1-1). Pentru
factorul de imperfecŃiune α
LT
asociat diverselor curbe de flambaj se vor considera valorile date în
secŃiunea 3.5 pentru factorul de imperfecŃiune α pentru cazul barelor solicitate la compresiune
axială.

Tabelul 4.3: Curbe de flambaj prin încovoiere-răsucire pentru metoda generala de calcul
SecŃiune Limite Curbe de flambaj
2 / ≤ b h a SecŃiuni I or H laminate
h/b>2 b
2 / ≤ b h c SecŃiuni I or H sudate
h/b>2 d
Alte secŃiuni --- d

În conformitate cu 6.3.2.2(4) din SR EN 1993-1-1, verificarea rezistenŃei la flambaj prin
încovoiere-răsucire a elementelor structurale încovoiate poate fi neglijată daca cel puŃin una
dintre următoarele condiŃii este îndeplinită: ,0 LT LT λ λ ≤ sau
2
,0 / LT
Ed cr
M M λ ≤ .


4.4.2 Metoda alternativă de calcul pentru profile laminate sau secŃiuni sudate echivalente

În conformitate cu metoda alternativă (a se vedea 6.3.2.3 din SR EN1993-1-1), factorul de
reducere χ
LT
pentru profile laminate sau sudate echivalente se determină cu expresia:

( )
0.5
2
2
1
LT
LT
LT LT
χ
φ φ βλ
=
+ −
, dar
2
/ 1
0 . 1
LT
LT
LT
λ χ
χ


(4.19)

în care:
( )
2
,0 0.5 1 LT LT LT
LT LT
φ α λ λ βλ
(
= + − +
(
¸ ¸
;
,0 LT λ şi β sunt parametrii definiŃi în Anexa NaŃională; valorile recomandate sunt
,0 0.4 LT λ = (valoare maximă), respectiv 0.75 β = (valoare minimă);
LT λ este zvelteŃea redusă, calculată la fel ca în metoda generală;
M
cr
este momentul critic elastic.

La fel ca pentru metoda generală, curbele de flambaj care se adoptă în calcul depind de
geometria secŃiunii transversale a barei încovoiate şi sunt date, pentru metoda alternativă, în
Tabelul 4.4 (a se vedea Tabelul 6.5 din SR EN 1993-1-1). Pentru factorul de imperfecŃiune α
LT

asociat diverselor curbe de flambaj se vor considera şi în această situaŃie valorile date în
secŃiunea 3.5 pentru factorul de imperfecŃiune α pentru cazul barelor solicitate la compresiune
axială.

Tabelul 4.4: Curbe de flambaj prin încovoiere-răsucire pentru metoda alternativă de calcul
SecŃiune Limite Curbe de flambaj
SecŃiuni I or H laminate
2 / ≤ b h
h/b>2
b
c
SecŃiuni I or H sudate
2 / ≤ b h
h/b>2
c
d

În această metodă, alura diagramei de moment încovoietor între legăturile transversale ale
elementului structural verificat este considerată în calcul printr-un factor de reducere modificat
χ
LT,mod
:

,mod
LT
LT
f
χ
χ = , dar
,mod
1.0
LT
χ ≤ (4.20)

Parametrul f poate fi indicat în Anexa NaŃională, iar valoarea recomandată minimă este dată de
expresia:

( )
( )
2
1 0.5 1 1 0.2 0.8 LT
c
f k λ
(
= − − − −
(
¸ ¸
dar 1.0 f ≤ (4.21)

Valoarea factorului de corecŃie k
c
este dată în Tabelul 4.5 (Tabelul 6.6 din SR EN 1993-1-1).

Tabelul 4.5: Factorul de corecŃie k
c

Diagrama de momente încovoietoare k
c


1 ψ =

1 1 ψ − ≤ ≤
1.0


1
1.33 0.33ψ −


0.94


0.90



0.91

0.86


0.77



0.82
ψ este raportul dintre momentele de capăt, cu 1 1 ψ − ≤ ≤

În Tabelul 4.5 sunt prezentate trei seturi de diagrame de moment încovoietor. Primul set se referă
la bare încovoiate cu momente pe capete. Al doilea set de diagrame poate reprezenta cazul
încărcării uniform distribuite pe lungimea barei, combinate cu momente pe capăt. Pentru cel de
al treilea set, diagramele pot reprezenta cazul unei încărcări concentrate aplicate la mijlocul
deschiderii barei, combinate cu momente pe capăt. CondiŃiile de rezemare nu sunt relevante,
deoarece sunt deja reproduse prin diagramele de moment. Valorile k
c
prezentate în Tabelul 4.5
corespund unor situaŃii uzuale; unele valori sunt exacte, altele aproximative.


4.4.3 Metode pentru îmbunătăŃirea capacităŃii elementului structural încovoiat

RezistenŃa la flambaj prin încovoiere – răsucire a elementelor structurale încovoiate poate fi
îmbunătăŃită în proiectare în două moduri:
- prin sporirea rigidităŃii la încovoiere laterală şi/sau răsucire, prin schimbarea profilelor I
cu profile H (din profile de tip IPE în profile de tip HEA sau HEB) sau cu profile cu
secŃiune închisă (pătrată, rectangulară, circulară); o alternativă este şi sudarea de tălpile
profilului a unor platbenzi, aşa cum s-a arătat în Figura 4.3;
- prin introducerea de legături laterale în lungul barei încovoiate, pentru zonele
comprimate ale secŃiunii transversale (talpa comprimată în cazul profilelor I sau H).

În mod obişnuit, cea de a doua alternativă este mai economică, chiar dacă în anumite cazuri nu
este uşor de realizat, deoarece, pentru aceasta, este necesar ca legăturile transversale să fixeze
zona comprimată a secŃiunii transversale de alte puncte din structură, care trebuie să prezinte
deplasări transversale neglijabile.

SecŃiunea 4.5 prezintă în continuare o metodă simplificată de calcul pentru verificarea rezistenŃei
la flambaj prin încovoiere – răsucire pentru grinzi cu legături transversale, făcând parte din
structuri (6.3.2.4 din SR EN1993-1-1).


4.5 Metoda simplificată pentru grinzi cu legături transversale, făcând parte din structuri

Aşa cum s-a arătat în secŃiunea anterioară, rezistenŃa la flambaj prin încovoiere – răsucire a
elementelor structurale solicitate la încovoiere poate fi îmbunătăŃită prin introducerea unor
legături transversale discrete în lungul barei încovoiate, care să fixeze zona comprimată a
secŃiunii transversale de alte puncte din structură. Un exemplu tipic în acest sens este fixarea
tălpii inferioare a unei grinzi de panele de acoperiş, aşa cum se arată în Figura 4.11. În acest
caz, fixarea tălpii superioare se realizează direct prin pane, în zonele de rezemare a acestora pe
grindă, iar talpa inferioară se fixează de pane prin contrafişe.


Fig. 4.11: Fixarea tălpii inferioare a grinzii de panele de acoperiş (SR EN 1993-1-1)

Barele încovoiate a căror talpă comprimată este prevăzută cu legături transversale discrete nu
trebuie verificate la stabilitate generală dacă lungimea L
c
dintre legături sau zvelteŃea f λ tălpii
comprimate echivalente, definită mai jos, satisface următoarea condiŃie:

,
0
, 1 .
c Rd
c c
f c
f z y Ed
M
k L
i M
λ λ
λ
= ≤ (4.22)

în care:
L
c
este lungimea barei încovoiate între legături (distanŃa dintre legături);
M
y,Ed
este valoarea de calcul maximă a momentului încovoietor între legături;
1
,
M
y
y Rd c
f
W M
γ
=
W
y
este modulul de rezistenŃă în raport cu talpa comprimată;
k
c
este un factorul de corecŃie al zvelteŃii, care Ńine seamă de distribuŃia momentului de
încovoiere între legături (a se vedea Tabelul 4.5 din subcapitolul 4.4);
i
f,z
raza de giraŃie a secŃiunii formate de talpa comprimată a grinzii plus o treime din
partea comprimată a inimii, în raport cu axa minimă de inerŃie a secŃiunii;
,0 c λ parametrul de zvelteŃe limită a tălpi comprimate echivalente;
1
93.9
y
E
f
λ π ε = =
2
235
(f in N/mm )
y
y
f
ε =

Parametrul de zvelteŃe limită ,0 c λ este specificat Anexa NaŃională, valoarea recomandată fiind
,0 ,0 0.1 c LT λ λ = + (a se vedea subcapitolul 4.4.2).

Dacă zvelteŃea tălpii comprimate echivalente, f λ , depăşeşte limita dată în relaŃia (4.22),
atunci momentul capabil al barei încovoiate pentru flambaj prin încovoiere – răsucire poate fi
calculat astfel:

, , b Rd fl c Rd
M k M χ = dar
, , b Rd c Rd
M M ≤ (4.23)

în care:
χ este factorul de reducere pentru talpa comprimată echivalentă, determinat funcŃie de
zvelteŃea tălpii comprimate echivalente;
k
fl
este un factor de modificare care ia în considerare faptul că metoda tălpii comprimate
echivalente oferă rezultate conservative; valoarea recomandată pentru acest factor în Anexa
NaŃională este 1.10.

Pentru aplicarea relaŃiei (4.23), se consideră următoarele curbe de flambaj:
curba d pentru secŃiunile sudate, cu condiŃia: ε 44 ≤
f
t
h
;
curba c pentru toate celelalte secŃiuni;

în care h este înălŃimea secŃiunii transversale, iar t
f
este grosimea tălpii comprimate.

Anexa BB.3 din SR EN 1993-1-1 oferă valori limită ale distanŃelor dintre legăturile
transversale pentru diverse situaŃii. În cazul în care se prevăd legături transversale la distanŃe
cel puŃin egale cu aceste valori limită, nu mai este necesară efectuarea unui verificări de
rezistenŃă la flambaj prin încovoiere – răsucire a elementelor structurale încovoiate respective.

În continuare se prezintă exemple de calcul ce acoperă partea teoretică a acestui capitol, şi
anume:
Exemplul E.10. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire;
Exemplul E.11. Determinarea rezistentei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire a unui
element cu legaturi transversale continue;
Exemplul E.12. Calculul unei grinzi cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitată la
încovoiere.


EXEMPLE DE CALCUL

E.10. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
Descrierea problemei
Să se facă toate verificările de rezistenŃă şi stabilitate pentru grinda simplu rezemată,
realizată din profile europene IPE 400 - S420, încărcată cu o sarcină uniform distribuită cu
intensitatea de 22,65 kN/m. Grinda nu este fixată lateral decât în dreptul reazemelor. Nu sunt
prevăzute dispozitive speciale în rezemări care să prevină deplanarea liberă a secŃiunii, iar
secŃiunea este liberă să se rotească în jurul axei minime de inerŃie.
Schema statică şi de încărcare
Grinda simplu rezemată încărcată cu o încărcare uniform distribuită:

blocaje laterale
blocaje laterale
L

Figura E.10. Schema statica si modul de încărcare
Rezemările sunt de tip furcă - blocaje lateral ce previn răsturnarea.
Datele problemei
Datele geometrice ale elementului sunt prezentate în continuare:
Deschiderea L = 7500 mm
Marca oŃelului S420
Caracteristicile dimensionale şi geometrice ale secŃiunii transversale:
Profil laminat european IPE 400 - Marca S420
ÎnălŃimea h = 400,0 mm
ÎnălŃimea libera a inimii h
w
= 373,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 180,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 8,6 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 13,5 mm
Raza de racord r = 21,0 mm
Aria secŃiunii transversale A = 84,5 cm
2
Momentul de inerŃie maxim /yy I
y
= 23128 cm
4
Momentul de inerŃie minim /zz I
z
= 1318 cm
4
Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 51,08 cm
4
Moment de inerŃie sectorial I
w
= 490000 cm
6

Modulul de rezistenŃă elastic W
el,y
= 1156,4 cm
3

Modulul de rezistenŃă plastic W
pl,y
= 1307,1 cm
3

Raza de giraŃie / zz i
z
= 3,95 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2


z
y
b
h
tw
tf
r
y
z

Figura E.10.2 SecŃiunea transversală
Determinarea eforturilor de calcul
+
-
+
M
V
Vz,Ed
My,Ed

Figura E.10.3. Diagramele de eforturi
2
,
0,125 22, 65 159, 260
y Ed
M L kNm = ⋅ ⋅ =
,
0,5 22, 65 84, 339
z Ed
V L kN = ⋅ ⋅ =
Caracteristici mecanice
Marca oŃelului S420;
Grosimea maximă de perete este t
f
= 13,5 mm < 40 mm, astfel încât limita de curgere este
f
y
= 420 N/mm
2
.
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
0, 75
420 [N/mm ]
y
f
ε = = =
Talpă în consolă supusă la compresiune:
+
c

Figura E.10.4. Talpa in consola supusa la compresiune


2 180 8, 6 2 21
64, 7 mm
2 2
w
b t r
c
− − ⋅ − − ⋅
= = =

64, 7
4, 973 9 9 0, 75 6, 75
13, 5
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Perete interior supus la încovoiere:
+
-
f y
f y
c

Figura E.10.5. Perete interior (inima) supus la încovoiere

2 2 400 2 13,5 2 21 331 mm
f
c h t r = − − = − ⋅ − ⋅ =

331
38, 49 72 72 0, 75 54
8, 6
w
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Clasa unei secŃiuni transversale este definită prin clasa cea mai mare (cea mai puŃin
favorabilă) a pereŃilor săi comprimaŃi: în cazul de faŃă: Clasa 1.
Deoarece avem de-a face cu o secŃiune de clasa 1 toate verificările la SLU se pot face
bazându-ne pe capacitatea plastică a secŃiunii transversale.
Verificarea la încovoiere
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
, ,
0
1307,1 10 420
548980000 Nmm 548, 98 kNm
1, 0
pl y
c Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = = =
γ

SREN 1993-1-1 (6.13)
Valoarea de calcul M
Ed
a momentului încovoietor în fiecare secŃiune transversală trebuie să
satisfacă condiŃia:

,
159, 3
0, 29 1, 0
549
Ed
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒secŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
ObservaŃie: Pentru elementele supuse la încovoiere este necesară şi verificarea elementului
la pierderea stabilităŃii prin încovoiere răsucire.
RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care se defineşte:

2
2 ( 2 ) 6450 2 180 13,5 13,5 (8, 6 2 21) 4273 mm
vz f f w
A A b t t t r = − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ = − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ =
SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare
În absenŃa răsucirii, aceasta este dată de relaŃia:

, ,
0
( / 3)
4273 420
1036 kN
3 1, 0
vz y
pl z Rd
M
A f
V


= = =
γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
84, 94
0, 082 1, 0
1036
Ed
c Rd
V
V
= = ≤
Pentru inimile grinzilor, care nu sunt prevăzute cu rigidizări transversale, rezistenŃa la
voalare din forfecare nu este necesară dacă e îndeplinită condiŃia:

400 2 13, 5 0.75
72 43, 37 72 54
8, 6 1
w
w
h
t
ε − ⋅
≤ ⋅ → = ≤ ⋅ =
η

η – se consideră acoperitor egal cu 1,0.
RezistenŃa la încovoiere-răsucire
• Determinarea factorului de reducere pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
Pentru a determină momentul de rezistentă de calcul la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-
răsucire pentru o grindă nefixată lateral trebuie determinat în prealabil factorul de reducere pentru
încovoiere-răsucire. Acest factor depinde de valoarea momentul critic elastic de flambaj prin
încovoie-răsucire.
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoiere-răsucire
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire poate fi calculat folosind
următoarea expresie (4.6):
2
2 2
2
1 2 3 2 3
2 2
( )
( ) ( )
( )
w t z
cr g j g j
w z
z
I kL GI EI k
M C C z C z C z C z
k I
kL EI
(
| | ⋅ π ⋅
(
= ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ − ⋅ − ⋅
|
(
π ⋅
\ ¹
¸ ¸
, unde
2 2
( )
0
2
A
j s i
y
z y z dA
z z z
I
⋅ + ⋅
= ⋅ − =


(4.10) pentru secŃiuni dublu simetrice si expresia devine:

2
2 2
2
1 2 2
2 2
( )
( )
( )
w t z
cr g g
w z
z
I k L G I E I k
M C C z C z
k I
k L E I
¦ ¹
¦ ¦ ⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ | |
= ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ ´ `
|
⋅ π ⋅ ⋅
¦ ¦ \ ¹
¹ )

unde:
E – modulul de elasticitate longitudinal E = 210000 N/mm
2

G – modulul de elasticitate transversal G = 80770 N/mm
2

L – deschiderea grinzii L = 7500 mm
k Ńine cont de posibilitatea de rotire în plan – în jurul axei minime de inerŃie zz.
k
w
Ńine cont de posibilitatea deplanării libere din răsucire a secŃiunii transversale.
În calculul M
cr
, au fost introduse următoarele valori pentru factori:
k = 1 deoarece talpa comprimată e libera să se rotească în jurul axei minime de inerŃie,
k
w
= 1 deoarece nu sunt prevăzute măsuri speciale de împiedecare a deplasării libere a
capetelor grinzii.
z
g
distanŃa de la punctul de aplicare al încărcării la centru de tăiere (z
g
are valori pozitive când
încărcarea este aplicata spre centru de tăiere - efect favorabil). În cazul de faŃă încărcare
acŃionează la talpa superioară (situaŃia uzuală în cazul grinzilor):

400
200 mm
2 2
g
h
z = = =
C
1
şi C
2
– coeficienŃi ce depind de forma diagramei de moment încovoietor, de proprietăŃile
secŃiunii transversale şi de condiŃiile de margine (rezemare). Pentru o încărcare uniform
distribuită şi k = 1, avem următoarele valori (vezi Tabelul 4.2):
C
1
= 1,127
C
2
= 0,454
Datorită complexităŃii expresiei, a posibilităŃii inerente a unor erori algebrice este
recomandată efectuarea aritmeticilor pe termeni, pentru urmărirea mai facilă a calculelor:

2 2 5 4 13
0
3,14 2,1 10 1318 10 2, 732 10
z
T E I = π ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

2 13
3
1 1
2 2
2, 732 10
1,127 547, 31 10
( ) (1 7500)
z
E I
T C
k L
π ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ = ⋅ = ⋅
⋅ ⋅


2 2
9
3
2
4
1 490 10
37,18 10
1 1318 10
w
w z
k I
T
k I
⋅ | | | |
= ⋅ = ⋅ = ⋅
|
|
\ ¹ ⋅
\ ¹


2 2 4
3
3
2 13
( ) (1 7500) 80770 51 10
84,81 10
2, 732 10
t
z
k L G I
T
E I
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅
π ⋅ ⋅ ⋅


4 2
0, 454 200 90,8
g
T C z = ⋅ = ⋅ =

2
1 2 3 4 4
3 3 3 2
547,13 10 37,18 10 84,81 10 90,8 90,8 147, 78 kNm
cr
M T T T T T
(
= ⋅ + + − =
¸ ¸
(
= ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ + − =
¸ ¸


Pentru exemplificarea determinării momentului critic elastic de flambaj prin încovoie-
răsucire, se vor considera mai multe situaŃii de rezemare la capete si de încărcare ale aceluiaşi
element IPE400 L=7500m:
− Element simplu rezemat cu încărcare uniform distribuita cu rotirea blocata in jurului axei
minime de inerŃie la capete k
z
= 0.5:
C
1
= 0,97; C
2
= 0,36 (Tabel 4.2) 220, 27kNm
cr
M ⇒ =
− Element simplu rezemat cu încărcare concentrata si legătura transversala la jumătatea
deschiderii cu rotirea libera in jurului axei minime de inerŃie la capete k
z
= 1,0:
3, 75m L = distanta intre doua legăturii transversale
C
1
= 1,35; C
2
= 0,630 395, 724kNm
cr
M =
− Element dublu încastrat cu încărcare uniform distribuita cu rotirea libera in jurului axei
minime de inerŃie la capete k
z
= 1,0:
C
1
= 2,578; C
2
= 1,554 (vezi Anexa V) 415, 026kNm
cr
M ⇒ =

• ZvelteŃea redusă pentru încovoiere-răsucire
ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:

3
,
6
1307,1 10 420
1, 927
147, 78 10
pl y y
LT
cr
W f


M

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2 (1)
Pentru profile laminate λ
LT,0
= 0,4
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (1)
Deoarece λ
LT
= 1,927 > λ
LT,0
efectele deversării nu pot fi neglijate, verificarea la pierderea
stabilităŃii prin încovoiere - răsucire fiind obligatorie.
• Factorul de reducere
Pentru profilele laminate sau secŃiunile sudate echivalente supuse la încovoiere, valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate astfel:

2 2
2
1.0
1
1.0 dar
LT
LT
LT
LT LT LT
LT
χ ≤ ¦
¦
χ =
´
χ ≤
¦ φ + φ −β⋅ λ
λ
¹

unde

2
,0
0, 5 1 ( )
LT LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru
400
2, 222 2
180
h
b
= = > ⇒ curba c (α
LT
= 0,49)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.5, Tabel 6.3
Valorile recomandate: λ
LT,0
= 0,4 şi β = 0,75
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)

2
,0
2
0,5 1 ( )
0, 5 1 0, 49 (1, 927 0, 4) 0, 75 1, 927 2, 267
LT LT LT
LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
(
¸ ¸
(
= ⋅ + ⋅ − + ⋅ =
¸ ¸


2
2
2 2
1
1 1
0, 263 0, 269
2, 267 2, 267 0, 75 1, 927
LT
LT
LT LT
LT
χ = =
φ + φ −β⋅ λ
= = < =
+ − ⋅ λ

Pentru a lua în considerare distribuŃia momentelor între legăturile laterale ale barelor se
calculează factorul f:
k
c
= 0,94 - diagramă de moment parabolică – zero la capete.
SREN 1993-1-1 Tabel 6.6

2
2
1 0, 5 (1 ) 1 2 ( 0,8)
1 0, 5 (1 0, 94) 1 2 (1, 927 0,8) 1, 046 1, 00 1
LT
c
f k
f
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ λ −
¸ ¸
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ − = ≥ ⇒ =
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (2)
Factorul de reducere χ
LT
poate fi definit astfel:

,
0, 263
0, 263
1
LT
LT mod
f
χ
χ = = =
• Momentul rezistent de calcul la încovoiere-răsucire

3
, ,
1
420
0, 263 1307,1 10 144, 37 kNm
1, 00
y
b Rd LT pl y
M
f
M W = χ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
γ

• Verificarea la deversare
O grindă care nu este fixată lateral şi este supusă la încovoiere după axa maximă de inerŃie,
trebuie verificată astfel:

,
,
159, 26
1,10 1, 00
144, 37
y Ed
b Ed
M
M
= = ≥ ⇒ Grinda nu verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1

E.11. Determinarea rezistentei la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire a
unui element cu legaturi transversale continue
Descrierea structurii
Să se facă toate verificările de rezistenŃă şi stabilitate pentru o pană de acoperiş simplu
rezemată, realizată din profile europene IPE 160 S235 dispuse la distanta de 2,2 m. Pana este
încărcată cu o sarcină uniform distribuită, rezultată din combinaŃia 1,35P + 1,5Z (presiune),
respectiv 1P + 1,5 V (sucŃiune). Grinda este fixată lateral în dreptul reazemelor si la talpa
superioară prin intermediul tablei de acoperiş.
Schema statică şi de încărcare
Grinda simplu rezemată încărcată cu o încărcare uniform distribuită:
blocaje laterale
L

Figura E.10.1 Schema statica si modul de încărcare
Talpa superioara este fixata de către tablă cutata LTP20/0.7 S350. Rezemările sunt blocaje
lateral ce previn răsturnarea.
• Ipotezele de încărcare / CombinaŃii de încărcări
Permanenta p = 0,30 kN/m
2

Zăpada z = 0,618 kN/m
2

Vânt (sucŃiune) v = -0,73 kN/m
2

Presiune
2
1, 35 1, 5 1, 35 0, 3 1,5 0, 618 1, 332 / P Z kN m + = ⋅ + ⋅ =
SucŃiune
2
1, 35 1, 5 1, 35 0, 3 1,5 ( 0, 73) 0, 69 / P V kN m + = ⋅ + ⋅ − = −
Datele problemei
Datele geometrice sunt prezentate în continuare:
Deschiderea L = 6200 mm
Distanta intre pane s = 2200 mm
Marca oŃelului S235

Caracteristicile dimensionale şi geometrice ale secŃiunii transversale:
Profil laminat european IPE 160 - Marca S235
ÎnălŃimea h = 160,0 mm
ÎnălŃimea libera a inimii h
w
= 145,2 mm
LăŃimea tălpilor b = 82,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 5,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 7,4 mm
Raza de racord r = 9,0 mm
Aria secŃiunii transversale A = 20,09 cm
2
Aria de forfecare A
vz
= 9,66 cm
2
Momentul de inerŃie maxim / yy I
y
= 869,3 cm
4
Momentul de inerŃie minim / zz I
z
= 68,31 cm
4

Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 3,60 cm
4

Moment de inerŃie sectorial I
w
= 3960 cm
6

Modulul de rezistenŃă elastic W
el,y
= 108,7 cm
3

Modulul de rezistenŃă plastic W
pl,y
= 123,9 cm
3

Raza de giraŃie / zz i
z
= 1,84 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2

z
y
b
h
tw
tf
r
y
z

Figura E.11.2. SecŃiunea transversala
Dimensiunile tablei cutate:
Tabla cutata LINBAD LTP20/0.7 – S350
ÎnălŃimea h = 17,4 mm
Grosimea t = 0,7 mm
ÎnălŃimea h
tw
= 18 mm
Greutatea G = 7 kg/m
2



Determinarea eforturilor de calcul
• Presiune
+
-
+
M
V
Vz,Ed
My,Ed

Figura E.11.3. Diagramele de eforturi
2
,
0,125 2, 2 1, 332 14, 081
y Ed
M L kNm = ⋅ ⋅ ⋅ =
,
0,5 2, 2 1, 332 9, 084
z Ed
V L kN = ⋅ ⋅ ⋅ =
• SucŃiune
( )
2
,
0,125 2, 2 0, 69 7, 294
y Ed
M L kNm = ⋅ ⋅ − ⋅ =
,
0,5 2, 2 0, 69 4, 706
z Ed
V L kN = ⋅ ⋅ ⋅ =
Caracteristici mecanice
Marca oŃelului S235;
Grosimea maximă de perete este t
f
= 7,4 mm < 40 mm, astfel încât limita de curgere este f
y

= 235 N/mm
2
.
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
1, 0
235 [N/mm ]
y
f
ε = = =
Talpă în consolă supusă la compresiune:
+
c

Figura E.11.4. Talpa in consola supusa la compresiune


2 82 5 2 9
29, 5 mm
2 2
w
b t r
c
− − ⋅ − − ⋅
= = =

29,5
3, 99 9 9 1 9
7, 4
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Perete interior supus la încovoiere:
+
-
f y
f y
c

Figura E.11.5. Perete interior (inima) supus la încovoiere

2 2 160 2 7, 4 2 9 127, 2 mm
f
c h t r = − − = − ⋅ − ⋅ =

127, 2
25, 44 72 72 1 72
5
w
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Clasa unei secŃiuni transversale este definită prin clasa cea mai mare (cea mai puŃin
favorabilă) a pereŃilor săi comprimaŃi: în cazul de faŃă: Clasa 1.
Deoarece avem de-a face cu o secŃiune de clasa 1 toate verificările la SLU se pot face
bazându-ne pe capacitatea plastică a secŃiunii transversale.
Verificarea la încovoiere
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
, ,
0
123, 9 10 235
29116500 Nmm 29,12 kNm
1, 0
pl y
c Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = = =
γ

SREN 1993-1-1 (6.13)
Valoarea de calcul M
Ed
a momentului încovoietor în fiecare secŃiune transversală trebuie să
satisfacă condiŃia:

,
14, 081
0, 484 1, 0
29,12
Ed
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒secŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
ObservaŃie: Pentru elementele supuse la încovoiere este necesară şi verificarea elementului
la pierderea stabilităŃii prin încovoiere răsucire.
RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care se defineşte:

2 2
2 ( 2 ) 2009 2 82 7, 4 7, 4 (5 2 9) 965, 6 mm 966 mm ( )
vz f f w
A A b t t t r tabele = − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ = − ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ =
SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare
În absenŃa răsucirii, aceasta este dată de relaŃia:

, ,
0
( / 3)
966 235
131,1 kN
3 1, 0
vz y
pl z Rd
M
A f
V


= = =
γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
9, 084
0, 069 1, 0
131,1
Ed
c Rd
V
V
= = ≤
Pentru inimile grinzilor, care nu sunt prevăzute cu rigidizări transversale, rezistenŃa la
voalare din forfecare nu este necesară dacă e îndeplinită condiŃia:

160 2 7, 4 1
72 29, 04 72 72
5 1
w
w
h
t
ε − ⋅
≤ ⋅ → = ≤ ⋅ =
η

η – se consideră acoperitor egal cu 1,0.
RezistenŃa la încovoiere-răsucire
• Determinarea legături transversale
Dacă o tablă cu profil trapezoidal (LTP20/0.7) este fixată pe o grindă, această grindă poate fi
considerată ca fixată lateral în planul tablei, la nivelul legăturilor, dacă condiŃia este îndeplinită:
2 2
2
min
2 2 2
70
0.25
w t z
S S EI GI EI h
L L h
| |
π π
≥ = + + ⋅
|
|
\ ¹

SREN 1993-1-1 BB2.1.(1)B
unde:
S - este rigiditatea la forfecare conferită grinzii de către tablă, în raport cu deformaŃia acesteia în
planul tablei, considerată fixată în dreptul fiecărei nervuri;
I
w
- este moment de inerŃie sectorial al grinzii;
I
t
- este moment de inerŃie la răsucire al grinzii;
I
z
- este moment de inerŃie la încovoiere a secŃiunii transversale a grinzii în raport cu axa slabă;
L - este lungimea grinzii;
h - este înălŃimea grinzii;

Dacă tabla este fixată doar în dreptul unei nervuri din două, S se va înlocui cu 0,20S.
2 2
2
min
2 2 2
70
0.25 9973000 / 9973 /
w t z
S EI GI EI h Nmm mm kNm m
L L h
| |
π π
= + + ⋅ = =
|
|
\ ¹

S, rigiditatea la forfecare în planul tablei se determina conform EN 1993 – 1 – 3 (§ 10.1.1 (10)):
( )
( )
3
3
3 3
1000 50 10
2200
1000 0.7 50 10 6200 16730000 / 16730 /
18
ac
tw
s
S t b
h
Nmm mm kNm m
= + =
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ = =

unde:
S - este rigiditatea la forfecare conferită grinzii de către tablă, în raport cu deformaŃia acesteia în
planul tablei, considerată fixată în dreptul fiecărei nervuri;
b
ac
– lungimea tablei – deschiderea panei;
s – deschiderea tablei – distanta intre doua pane consecutive;
h
tw
- este înălŃimea tablei cutate.

min
9973 / 16730 / S kNm m S kNm m = < = ⇒ tabla cutată are suficientă rigiditate pentru a fi
considerată la deplasare laterală ca o legătura transversală continuă la talpă superioară a panei.

• Determinarea factorului de reducere pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
Pierderea stabilităŃii este posibila doar in cazul in care talpa nefixată – cea inferioară –
este supusă la compresiune, adică in situaŃia de încărcare “sucŃiune”.
Pentru a determină momentul de rezistentă de calcul trebuie determinat în prealabil factorul de
reducere pentru încovoiere-răsucire. Acest factor depinde de valoarea momentul critic elastic de
flambaj prin încovoie-răsucire.
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoiere-răsucire
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire poate fi calculat folosind un
software specializat si anume LTBeam versiunea 1.0.8 (2002-2009) (Lateral Torsional Buckling
of Beams by Yvan Galea) produs de CTICM (www.cticm.com):
22,862 kNm
cr
M = (fata de 12,136 kNm
cr
M = in cazul lipsei legăturii transversale).
S-a considerat talpa superioara fixata continuu (la 80 mm de centru de taiere) si
încărcarea aplicata in centrul de taiere.
• ZvelteŃea redusă pentru încovoiere-răsucire
ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:

3
,
6
123, 9 10 235
1,129
22,862 10
pl y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2 (1)
Pentru profile laminate λ
LT,0
= 0,4
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (1)
Deoarece λ
LT
= 1,129 > λ
LT,0
efectele deversării nu pot fi neglijate, verificarea la pierderea
stabilităŃii prin încovoiere - răsucire fiind obligatorie.
• Factorul de reducere
Pentru profilele laminate sau secŃiunile sudate echivalente supuse la încovoiere, valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate astfel:

2 2
2
1.0
1
1.0 dar
LT
LT
LT
LT LT LT
LT
χ ≤ ¦
¦
χ =
´
χ ≤
¦ φ + φ −β⋅ λ
λ
¹

unde

2
,0
0, 5 1 ( )
LT LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru
160
1, 951 2
82
h
b
= = < ⇒ curba b (α
LT
= 0,34)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.5, Tabel 6.3
Valorile recomandate: λ
LT,0
= 0,4 şi β = 0,75
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)

2
,0
2
0,5 1 ( )
0, 5 1 0, 34 (1,129 0, 4) 0, 75 1,129 1,101
LT LT LT
LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
(
¸ ¸
(
= ⋅ + ⋅ − + ⋅ =
¸ ¸


2
2
2 2
1
1 1
0, 621 0, 785
1,101 1,101 0, 75 1,129
LT
LT
LT LT
LT
χ = =
φ + φ −β⋅ λ
= = < =
+ − ⋅ λ

Pentru a lua în considerare distribuŃia momentelor între legăturile laterale ale barelor se
calculează factorul f:
k
c
= 0,94 - diagramă de moment parabolică – zero la capete.
SREN 1993-1-1 Tabel 6.6

2
2
1 0,5 (1 ) 1 2 ( 0,8)
1 0, 5 (1 0, 94) 1 2 (1,129 0,8) 0, 903
LT
c
f k
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ λ −
¸ ¸
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ − =
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (2)
Factorul de reducere χ
LT
poate fi definit astfel:

,
0, 621
0, 688
0, 903
LT
LT mod
f
χ
χ = = =
• Momentul rezistent de calcul la încovoiere-răsucire

3
, ,
1
235
0, 688 123, 9 10 20, 042 kNm
1, 0
y
b Rd LT pl y
M
f
M W = χ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
γ

• Verificarea la deversare
O grindă a cărei tălpii comprimate nu este fixată lateral şi este supusă la încovoiere după axa
maximă de inerŃie, trebuie verificată astfel:

,
,
7, 294
0, 364 1, 00
20, 042
y Ed
b Ed
M
M
= = ≥ ⇒ Pana verifică condiŃiile SLU
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
• Ipoteza dispunerii unui tirant
In ipoteza dispunerii unui tirant de legătura la mijlocul deschiderii, acesta va reduce lungimea
elementului intre doua legaturi. Barele a căror talpă comprimată este prevăzută cu legături
transversale discrete nu trebuie verificate la stabilitate generală dacă lungimea L
c
dintre legături sau
zvelteŃea λ
f
a tălpii comprimate:
Rd , y
Rd , c
0 c
1 z , f
c c
f
M
M
i
L k
λ ≤
λ ⋅
= λ
i
f,z
raza de giraŃie a secŃiunii formate de talpa comprimată a grinzii plus 1/3 din partea
comprimată a inimii, în raport cu axa slabă a secŃiunii.
mm 62 , 21
8 , 727
340262
A
I
i
f
f , z
z , f
= = =
k
c
este un factor de corecŃie al zvelteŃi, care Ńine seama de distribuŃia momentului de încovoiere
între legături (SREN 1993-1-1 Tabelul 6.6); k
c
= 0,94
445 , 1
3 , 93 62 , 21
3600 94 , 0
f
=


= λ
λ
c0
parametrul de zvelteŃe limită a tălpi comprimate:
5 , 0 1 , 0 4 , 0 1 , 0
0 , LT 0 c
= + = + λ = λ
Nota (2)B si SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3
,
1
29,12
y
c Rd y
M
f
M W kNm
γ
= ⋅ =
,
0
,
29,12
0, 5 1, 603
9, 084
c Rd
c
y Ed
M
M
λ = ⋅ =
Astfel condiŃia (SREN 1993-1-1 (6.59)) devine:
⇒ < = λ 603 , 1 445 , 1
f
elementul nu trebuie verificate la stabilitate generală
Verificarea săgeŃii SLS
( )
4 4
1
4
5 0, 918 2, 2 6200 5
21, 29 ~ / 300
384 384 210000 869, 3 10
y
p L
v mm L
EI
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
⋅ ⋅ ⋅
presiune
4 4
2
4
5 5 ( 0, 43 2, 2) 6200
9, 97 ~ / 620
384 384 210000 869, 3 10
y
p L
v mm L
EI
⋅ ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅
= = = −
⋅ ⋅ ⋅
suctiune

E.12. Calculul unei grinzi cu secŃiune transversală de tip C formată la rece,
solicitată la încovoiere
Descrierea problemei
Exemplul prezintă calculul unei grinzi de planşeu solicitată la încovoiere. Grinda de
planşeu se consideră că este simplu rezemată la capete, iar secŃiunea transversală este
realizată dintr-un profil cu pereŃi subŃiri formate la rece de tip C. Se consideră că atât talpa
superioară cât şi cea inferioară a secŃiunii grinzii sunt împiedicate continuu lateral. În Figura
E.12.1(a) se prezintă schema statică şi încărcarea ce acŃionează. De asemenea, în exemplu
este inclusă şi verificarea la starea limită de serviciu.
Schema statică

(a) (b)
Figura E.12.1. Schema statică şi secŃiunea transversală

Datele problemei
Marca oŃelului S355
Modulul de elasticitate
2
210000 N mm E =
Coeficientul lui Poisson 0, 3 ν =
Modulul de elasticitate transversal
( )
2
81000 N mm
2 1
E
G = =
+ ν

Deschiderea grinzii 4 m L =
DistanŃa dintre grinzi 0, 6 m S =
Încărcarea uniform distribuită aplicată pe grindă:
Greutatea proprie a grinzii
G,grinda
0, 06 kN m q =
Planşeu uşor:
2
0, 75 kN m

G,planseu
0, 75 0, 6 0, 45 kN m q = × =
Încărcarea permanentă
G G,grinda G,planseu
0, 51kN m q q q = + =
Încărcarea utilă:
2
3 kN m

Q
3 0, 6 1,80 kN m q = × =
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
ÎnălŃimea totală a inimii 200 mm h =
LăŃimea totală a tălpii comprimate
1
74 mm b =
LăŃimea totală a tălpii întinse
2
66 mm b =
LăŃimea totală a rebordului 20,8 mm c =
Raza interioară 3 mm r =
Grosimea nominală
nom
2 mm t =
Grosimea miezului de oŃel 1, 96 mm t =
(conform §3.2.4(3) din EN1993-1-3)
Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 1.0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-3 § 2(3)
G
1, 35 γ = – încărcări permanente
Q
1, 50 γ = – încărcări variabile
SREN 1990
Verificarea la Starea Limită Ultimă
Caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale eficace:
Momentul de inerŃie al secŃiunii transversale eficace în raport cu axa maximă de inerŃie:

4
eff,y
4139861mm I =

PoziŃia axei neutre:
- în raport cu talpa comprimată:
c
102, 3 mm z =
- în raport cu talpa întinsă:
t
95, 7 mm z =

Modulul de rezistenŃă eficace:
- în raport cu talpa comprimată:

eff,y 3
eff,y,c
c
4139861
40463 mm
102, 3
I
W
z
= = =
- în raport cu talpa întinsă:

eff,y 3
eff,y,t
t
4139861
43264 mm
95, 7
I
W
z
= = =
( )
3
eff,y eff,y,c eff,y,t
min , 40463 mm W W W = =
Încărcarea care acŃionează pe grindă aferentă stării limită ultime(ULS), conform EN1990.

d G G Q Q
1, 35 0, 51 1, 50 1,80 3, 39 kN m q q q = γ + γ = × + × =
Momentul încovoietor maxim (la mijlocul deschiderii), în raport cu axa maximă de inerŃie
y-y, din încărcările de calcul:

2 2
Ed d
8 3, 39 4 8 6, 78 kNm M q L = = × =
• Verificarea rezistenŃei la încovoiere la Starea Limită Ultimă
Momentul încovoietor capabil al secŃiunii transversale pentru încovoiere după axa maximă
de inerŃie este:
9 3
c,Rd eff,y yb M0
40463 10 350 10 1, 0 14,16 kNm M W f

= γ = × × × =
SREN 1993-1-3 §6.1.4.1(1)
Următoarea condiŃie trebuie îndeplinită la încovoiere:
Ed
c,Rd
6, 78
0, 479 1
14,16
M
M
= = < – verifică
SREN 1993-1-1 §6.2.5(1)
• Verificarea rezistenŃei la forfecare la Starea Limită Ultimă
Calculul la forŃă tăietoare
ForŃa tăietoare maximă din încărcările de calcul este:
Ed d
2 3, 39 4 2 6, 78 kN V q L = = × =
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare este:
( )
( ) yb
v yb
pl,Rd
M0 M0
3
3
sin
w
h
t f
A f
V
ϕ
= =
γ γ

SREN 1993-1-1 §6.2.6(2)
unde:
v
A – aria de forfecare
w nom
h h t = − – înălŃimea inimii măsurată între axele tălpilor
90 ϕ = ° – unghiul de înclinare a inimii faŃă de tălpi.
( )
( )
3
3 3
pl,Rd
200 2 10
1, 96 10 350 10 3
sin90
78, 42 kN
1, 0
V


− ×
× × × ×
°
= =
ForŃa capabilă la forfecare este:
w
bv
b,Rd
M0
sin
h
tf
V
ϕ
=
γ

SREN 1993-1-3 §6.1.5
unde:
bv
f este rezistenŃa la flambajul prin forfecare
Pentru inimi cu rigidizări în secŃiunea de reazem:
bv yb
0, 58 f f = dacă
w
0,83 λ ≤
bv yb w
0, 48 f f = λ dacă
w
0,83 λ >
ZvelteŃea redusă
w
λ
pentru inimi fără rigidizări longitudinale:
yb yb
w nom
w
200 2 350
0, 346 0,346 0, 346 1, 427
1, 96 210000
f f
s h t
t E t E
− −
λ = = = × × =
w
1, 427 0,83 λ = > astfel:
2
bv yb w
0, 48 0, 48 350 1, 427 117, 73 N mm f f = λ = × =
( )
3
3 3
b,Rd
200 2 10
1, 96 10 117, 73 10
sin90
45, 7 kN
1, 0
V


− ×
× × × ×
°
= =
Efortul capabil la forfecare:
( ) ( )
c,Rd pl,Rd b,Rd
min , min 78,42 ; 45,7 45,7 kN V V V = = =
Valoarea de calcul V
Ed
a forŃei tăietoare în fiecare secŃiune transversală trebuie să satisfacă
relaŃia:
Ed
c,Rd
6.78
0,148 1
45, 7
V
V
= = < – verifică
SREN 1993-1-1 §6.2.6(1)
• Verificarea rezistenŃei la forŃe transversale concentrate la Starea Limită Ultimă
ReacŃiunea:
Ed d
2 3, 39 4 2 6, 68 kN F q L = = × =

Pentru o secŃiune transversală cu o singură inimă nerigidizată, următoarele condiŃii
trebuiesc satisfăcute:
w
200 h t ≤ 198 1, 96 101, 02 200 = < – verifică
6 r t ≤ 3 1, 96 1, 53 6 = < – verifică
45 90 ° ≤ ϕ ≤ °
unde ϕ este unghiul de înclinare a inimii faŃă de tălpi: 90 ϕ = ° – verifică
SREN 1993-1-3 §6.1.7.2(1)
RezistenŃa inimii la cedarea prin deformare locală se determină astfel:
Lungimea de rezemare:
s
80 mm s =
Pentru
s
80 1, 96 40,816 60 s t = = < rezistenŃa inimii la cedarea prin deformare locală
w,Rd
R
este:
2 w s
1 2 3 yb
w,Rd
M1
5, 92 1 0, 01
132
h t s
k k k t f
t
R
( (
− +
( (
¸ ¸ ¸ ¸
=
γ

SREN 1993-1-3 §6.1.7.2(2)
unde:
1
1, 33 0, 33 k k = − cu
yb
228 350 228 1, 535 k f = = =
1
1, 33 0, 33 1, 535 0,823 k = − × =
2
1,15 0,15 1,15 0,15 3 1,96 0, 92 k r t = − = − × =
( ) ( )
2 2
3
0, 7 0, 3 90 0, 7 0, 3 90 90 1 k = + ϕ = + × =
SREN 1993-1-3 §6.1.7.2(3)
2
w,Rd
198 1, 96 80
0,823 0, 92 1 5, 92 1 0, 01 1, 96 350
132 1, 96
7396 N
1, 0
R
( (
× × × − × + × × ×
( (
¸ ¸ ¸ ¸
= =
sau
w,Rd
7, 396 kN R =
Pentru cazul verificării la forŃe transversale concentrate trebuie îndeplinită condiŃia:
Ed w,Rd
6, 68 kN 7, 396 kN F R = < = – verifică
SREN 1993-1-3 §6.1.7.1(1)
Verificarea la Starea Limită de Serviciu
Încărcarea aplicată grinzii, aferentă stării limită de serviciu, conform EN1990 este:
d,ser G Q
0, 51 1,80 2, 31kN m q q q = + = + =
Momentul încovoietor maxim (la mijlocul deschiderii), în raport cu axa maximă de inerŃie
y-y:
2 2
Ed,ser d,ser
8 2, 31 4 8 4, 62 kNm M q L = = × =
• Caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale eficace, corespunzătoare stării limită de
serviciu (conform §7.1(3) din EN1993-1-3)

Momentul de inerŃie corespunzător stării limită de serviciu este:
( )
( )
gr
fic gr gr
eff
I I I I
σ
= − − σ
σ

cu:
4
gr
4495921mm I = – momentul de inerŃie al secŃiunii transversale brute
gr
σ – valoarea maximă negativă a tensiunii din încovoiere corespunzătoare stării limită de
serviciu
c,gr
96,88 mm z = – poziŃia axei neutre în raport cu talpa comprimată
6
Ed,ser Ed,ser 2
gr
gr gr c,gr
4, 62 10
99, 55 N mm
4495921 96,88
M M
W I z
×
σ = = = =
2
yb
350 N mm f σ = =
( )
4
eff,y
ff
4139861mm
e
I I σ = =
( )
4
fic
99, 55
4495921 4495921 4139861 4394644 mm
350
I = − × − =
• Verificarea săgeŃi
4
4
d,ser
fic
5 5 2.31 4000
8.34 mm
384 384 210000 4394644
q L
EI
×
δ = = × =
×
, adică / 480 L δ =
Săgeata admisă / 250 16 mm
adm
L δ = = – verifică


5. BARE SOLICITATE LA COMPRESIUNE ŞI ÎNCOVOIERE

5.1 Aspecte generale. Producerea fenomenelor

Elementele construcŃiilor metalice solicitate axial prezintă anumite excentricităŃi, conducând la
apariŃia unor momente încovoietoare suplimentare. În subcapitolul 3.2 s-a arătat că, în cazul
flambajului barelor comprimate centric, Ńinând cont de efectul imperfecŃiunilor, cedarea se
produce prin compresiune excentrică. Astfel, comportarea barelor comprimate şi încovoiate
apare ca un caz general de comportare, deosebindu-se de comportarea barelor comprimate
centric, prin faptul că excentricităŃile sunt mai mari, sau prin faptul că încovoierea poate fi
produsă şi de acŃiunea unor momente încovoietoare, sau a unor forŃe transversale care acŃionează
asupra barei. Una din limitele de comportare a barelor comprimate şi încovoiate o reprezintă bara
comprimată centric (M = 0), iar cealaltă limită o reprezintă bara încovoiată (N = 0), la care, de
asemenea, apar fenomenele de pierdere a stabilităŃii (Dalban ş.a., 1997).

Cedarea barelor comprimate şi încovoiate se produce fie prin plastificarea secŃiunilor celor mai
solicitate, datorate în special solicitării de încovoiere, fie prin pierderea stabilităŃii prin
încovoiere-răsucire, în funcŃie de raportul dintre cele două solicitări (moment încovoietor şi forŃă
axială), de forma secŃiunii transversale a barei, de legăturile de la capete sau de pe lungimea
barei etc. Fenomenele pot fi iniŃiate în domeniul elastic sau elasto-plastic. În stadiul final de
cedare, deformaŃiile barei au un pronunŃat caracter plastic.

În Figura 5.1 se prezintă două exemple de elemente solicitate la compresiune şi încovoiere.
Comportarea acestor elemente rezultă din combinaŃia celor două efecte şi variază cu zvelteŃea
acestora. În domeniul zvelteŃilor mici rezistenŃa secŃiunii transversale domină fenomenul,
descrisă prin relaŃia de interacŃiune pentru starea limita elastică sau plastică. Pentru domeniile de
zvelteŃe medii şi mari, efectele de ordinul doi devin importante, comportarea fiind influenŃată
semnificativ de imperfecŃiunile geometrice şi tensiunile reziduale. În domeniul zvelteŃilor mari,
cedare se produce prin flambaj în domeniul elastic. Cedarea se produce fie prin flambajul prin
încovoiere (tipic elementelor solicitate la compresiune pură), fie prin flambaj prin încovoiere
laterală cu răsucire (tipic elementelor solicitate la încovoiere).



Fig. 5.1: Exemple de elemente solicitate la compresiune şi încovoiere

Comportarea elementelor solicitate la compresiune şi încovoiere rezultă din interacŃiunea dintre
pierderea stabilităŃii şi plasticizarea secŃiunii transversale şi este influenŃată de imperfecŃiunile
geometrice şi de material. Comportarea acestor elemente este foarte complexă. O prezentare în
detaliu a comportării elementelor solicitate la compresiune şi încovoiere, precum şi bazele
teoretice ale relaŃiilor de interacŃiune în ceea ce priveşte stabilitatea, care sunt prezentate în SR
EN 1993-1-1, a fost făcută de Boissonnade ş.a. (2006).

Verificarea elementelor solicitate la compresiune şi încovoiere se realizează în doi paşi:
a) verificarea rezistenŃei secŃiunii transversale;
b) verificarea de flambaj a barei.

În continuare se vor prezenta aspectele teoretice în ceea ce priveşte stabilitatea elementelor
solicitate la compresiune şi încovoiere, respectiv relaŃiile de interacŃiune în conformitate cu SR
EN 1993-1-1.


5.2 RezistenŃa barelor comprimate şi încovoiate la pierderea stabilităŃii generale

5.2.1 Bazele teoretice

În cazul unei bare solicitate la compresiune şi încovoiere, pe lângă momentele încovoietoare de
ordinul întâi şi deformaŃiile aferente (obŃinute pe configuraŃia nedeformată), trebuie luate în
considerare şi momentele încovoietoare şi deformaŃiile de ordinul doi, adiŃionale (efectele P-δ).
În Figura 5.2 se prezintă comportarea unui element solicitat la compresiune şi încovoiere, cu o
curbură iniŃială de forma unei sinusoide cu săgeata maximă e
0
. Diagrama de moment încovoietor
include momentele încovoietoare de ordinul întâi şi doi, care rezultă din deformarea laterală.


Fig. 5.2: Comportarea unei bare solicitate la compresiune şi încovoiere (da Silva ş.a., 2010)

Verificarea în secŃiunea transversală a barei nu Ńine cont de distribuŃia momentului încovoietor
M, în lungul barei. În Figura 5.3 se prezintă deformata barei ca rezultat al acŃiunii simultane a
forŃei axiale de compresiune şi a momentelor încovoietoare aplicate la capete, egale ca mărime
(încovoierea în curbură simplă).

După cum s-a precizat, momentul încovoietor în fiecare secŃiune în lungul bare poate fi
considerat ca fiind compus din doi termeni:
- momentul încovoietor de ordinul întâi M;
- momentul încovoietor de ordinul doi N v.

Utilizând teoria de bară, în domeniul elastic, se poate obŃine săgeata maximă la mijlocul barei
(Trahair şi Bradford, 1988):

max
,
sec 1
2
cr y
M N
v
N N
π
= − (5.1)

unde
2
,
2
y
cr y
EI
N
L
π
= este forŃa critică de flambaj după axa maximă, respectiv momentul
încovoietor maxim:

max
,
sec
2
cr y
N
M M
N
π
= (5.2)


Fig. 5.3: Momentul încovoietor de ordinul întâi şi doi (SSDATA, 1999)

În ecuaŃiile (5.1) şi (5.2) de mai sus, termenul ce conŃine secanta poate fi înlocuit cu termenul din
relaŃia (5.3), observând că ecuaŃiile deformatei şi momentului încovoietor de ordinul întâi M sunt
aproximativ egale, aşa cum se prezintă în Figura 5.4.

,
1
1 /
cr y
N N −
(5.3)


Fig. 5.4: Săgeata şi momentul încovoietor maxim pentru bara solicitată la compresiune cu
încovoiere (momente încovoietoare egale aplicate la capetele barei) (SSDATA, 1999)
Aproximare
EcuaŃiile (5.4) şi (5.5)
SoluŃia exactă pentru
săgeată, ecuaŃia (5.1)
SoluŃia exactă pentru
moment, ecuaŃia (5.2)
/

Astfel, relaŃiile (5.1) şi (5.2) devin:

2
max
,
1
8 1 /
y cr y
ML
v
EI N N
=

(5.4)

max
,
1
1 /
cr y
M M
N N
=

(5.5)

Efortul unitar maxim în secŃiunea transversală cea mai solicitată va fi:

max
max c b
M
M
σ σ σ = + (5.6)

unde,
c
σ este efortul unitar din compresiune, iar
b
σ este efortul unitar din încovoiere.

EcuaŃia (6) poate fi rescrisă astfel:

,
1.0
(1 / )
c b
y y cr y
f f N N
σ σ
+ =

(7)

EcuaŃia (5.7) poate fi rezolvată pentru valorile
c
σ şi
b
σ care produc plasticizarea secŃiunii,
luând diferite valori ale forŃei critice
, cr y
N (care depinde de zvelteŃe). Această ecuaŃie generează
o serie de curbe după cum se prezintă în Figura 5.5, care indică faptul că dacă 0
b
σ → , atunci
c
σ tinde către valoarea limitei de curgere f
y
. Astfel, ecuaŃia (5.7) nu identifică posibilitatea de
flambaj sub forŃa axială pură, la un nivel dat al efortului unitar critic
, cr y
σ , dat de relaŃia:

2
2
,
,
2 2
cr y y
cr y
y
N EI
E
A
AL
π
π
σ
λ
= = = (5.8)


Fig. 5.5: Reprezentarea grafică a ecuaŃiei (5.14) (SSDATA, 1999)

Utilizarea ambelor ecuaŃii (5.7) şi (5.8), asigură că ambele condiŃii sunt acoperite, după cum se
prezintă în Figura 5.6.



Fig. 5.6: Reprezentarea grafică a ecuaŃiilor (5.7) şi (5.8) (SSDATA, 1999)

După cum s-a prezentat în subcapitolul 3.2, stabilitatea unei bare cu o imperfecŃiune iniŃială e
0

solicitată la compresiune axială N
Ed
, poate fi exprimată prin relaŃia (5.9), astfel:

0
1
1
1 /
Ed Ed
Rd Ed cr Rd
N N e
N N N M

+ ≤

(5.9)

unde cu e
0
se notează imperfecŃiunea geometrică echivalentă.

2
,
0
,
(1 )(1 )
el Rd
pl Rd
M
e
N
χ χλ
χ
− −
= (5.10)

Când bara este solicitată la momente încovoietoare suplimentare celor de ordinul întâi, atunci
ecuaŃia (5.9) poate fi scrisă astfel.

II
0,
max
1
1
1 /
Ed d
Ed Ed
Rd Ed cr Rd Rd
N e
N M
N N N M M

+ + ≤

(5.11)

unde
II
max Ed
M reprezintă momentul încovoietor de ordinul doi maxim, indus de momentul
încovoietor de ordinul întâi suplimentar. Deoarece ecuaŃia (5.11) reprezintă relaŃia de verificare
în secŃiunea cea mai solicitată, este necesar să se determine poziŃia acestei secŃiuni pentru a putea
evalua momentul încovoietor
II
max Ed
M . Atunci când există un momentul încovoietor de ordinul
întâi
Ed
M , apare şi un braŃ de forŃă suplimentar pentru forŃa axială
Ed
N , ce conduce la o
amplificare a deformatei şi a momentului încovoietor, în acelaşi sens cu imperfecŃiunea iniŃială
e
0
, aşa cum se prezintă în Figura 5.7.


Fig. 5.7: Momentul încovoietor de ordinul doi şi forma sinusoidală
echivalentă (Boissonade ş.a, 2006)

Pentru a evita determinarea poziŃiei secŃiunii transversale cea mai solicitată din efectele de
ordinul doi, se utilizează conceptul de moment încovoietor echivalent. Acesta constă în
înlocuirea sistemului încovoietor de ordinul întâi de pe elementul deja solicitat la acelaşi efort
axial, cu un moment încovoietor de ordinul întâi sinusoidal, care produce acelaşi moment
încovoietor amplificat. Acesta din urmă se exprimă de regulă prin termenul
m Ed
C M (a se vedea
forma sinusoidală echivalentă din Figura 5.7).

Momentul încovoietor de ordinul doi maxim
II
max Ed
M poate fi exprimat astfel:

II max
max

1 /
m Ed
Ed
Ed cr
C M
M
N N
=

(5.12)

Astfel, verificarea în secŃiunea cea mai solicitată se va efectua cu formula:

0,
1 1
1
1 / 1 /
Ed d
Ed m Ed
Rd Ed cr Rd Ed cr Rd
N e
N C M
N N N M N N M

+ + ≤
− −
(5.13)

momentul încovoietor iniŃial fiind produs de momentele încovoietoare de la capete şi sau forŃele
transversale aplicate în lungul barei.

EcuaŃia (5.13) reprezintă forma generală şi a fost folosită în majoritatea normelor de proiectare.
O exprimare similară a acestei relaŃii este şi:

1
1
1 /
Ed m Ed
Rd Ed cr Rd
N C M
N N N M
µ
χ
+ ≤

(5.14)
unde
1 /
1 /
Ed cr
Ed cr
N N
N N
µ
χ

=

(5.15)

RelaŃia (5.14) este prezentată într-o formă mai convenabilă, permiŃând exprimarea separată a
termenului ce conŃine termenul de flambaj. Totuşi, termenul nu este izolat, acesta depinzând de
forŃa axială de compresiune N
Ed
.


5.2.2 Flambajul prin încovoiere şi flambajul prin încovoiere-răsucire

Cele trei moduri de comportare a barelor solicitate la compresiune cu încovoiere sunt ilustrate în
Figura 5.8.



Stâlpul se deformează doar în
planul zx
Stâlpul se deformează în planul zx,
apoi flambează în planul yx şi se
răsuceşte după axa x
Stâlpul se deformează în planurile
zx şi yx şi se răsuceşte după axa x
(a) comportarea în plan (b) comportarea la încovoiere cu
răsucire
(c) încovoierea biaxială
Fig. 5.8: Moduri de flambaj ale elementelor solicitate la compresiune şi încovoiere

Dacă un element este încovoiat după axa minimă de inerŃie, sau dacă este împiedicat să se
deformeze lateral atunci când este încovoiată după axa maximă de inerŃie, aşa cu se prezintă în
Figura 5.8a, atunci comportarea barei va fi limitată la planul de flambaj. Atunci când un element
cu secŃiunea transversală deschisă (simplu conexă), este solicitat la încovoiere după axa maximă
de inerŃie, aşa cum se arată în Figura 5.8b, atunci acesta poate flamba în afara planului încărcării
prin deformare laterală şi răsucire. Acest fenomen este similar cu flambajul prin încovoiere
laterală cu răsucire a grinzilor (a se vedea capitolul 4). Cazul cel mai general este cazul prezentat
în Figura 5.8c, atunci când încovoierea este biaxială, iar comportarea elementului este
tridimensională, care implică încovoierea biaxială şi răsucirea.

Când un element fără legături / rezemări laterale este solicitat la compresiune şi încovoiere în
planul de rigiditate maximă (a se vedea Figura 5.8a), acesta îşi pierde stabilitatea, de regulă, prin
încovoiere-răsucire, la o forŃă care este semnificativ mai mică decât cea dintr-o analiză în plan.
Acest mod de pierdere a stabilităŃii este întâlnit atât la bare încovoiate, cât şi la bare comprimate.
Flambajul prin încovoierea laterală cu răsucire poate sa apară în timp ce elementul este încă în
domeniul elastic (a se vedea curba 1 din Figura 5.9), sau după ce are loc plastificarea secŃiunii (a
se vedea curba 2 din Figura 5.9), datorită compresiunii şi încovoierii în planul de rigiditate
maximă.
(1) Flambaj elastic
(2) Flambaj inelastic
Forta
Deformatie in afara planului
(1) Flambaj elastic
(2) Flambaj inelastic
Forta
Deformatie in plan
Prima articulatie plastica

(a) comportare în afara planului (b) comportare în plan
Fig. 5.9: Flambajul prin încovoierea laterală cu răsucire a elementelor solicitate
la compresiune şi încovoiere (SSDATA, 1999)
Legături
laterale

Se consideră flambajul prin încovoierea - răsucire a unui element cu secŃiunea transversală dublu
T, fără legături / rezemări laterale, încovoiat după axa maximă de inerŃie. Considerând o
comportarea elastică şi schema statică şi modul de încărcare aşa cum se prezintă în Figura 5.10,
combinaŃia critică N – M se poate obŃine din soluŃia ecuaŃiei de mai jos (Chen şi Atsuta, 1976):

2
2
, ,
0 , ,
1 1
cr z cr T
cr z cr T
M N N
N N
i N N
| || |
= − − | |
| |
\ ¹\ ¹
(5.16)

unde

0
y z
I I
i
A
+
= este raza de inerŃie polară;

2
,
2
z
cr z
EI
N
L
π
= este forŃa critică de flambaj după axa minimă de inerŃie;

2
,
2 2
0
1
w
cr T t
T
EI
N GI
i l
π
| |
= + |
|
\ ¹
este forŃa critică de flambaj prin răsucire.


Fig. 5.10: Flambajul prin încovoierea laterală cu răsucire. Cazul standard: reazemele marginale
împiedică deformarea laterală şi răsucirea, dar nu împiedică deplanarea

EcuaŃia (5.16) se reduce la flambajul unei grinzii atunci când N → 0 şi la flambajul unui stâlp
prin încovoiere (N
cr,z
) sau răsucire (N
cr,T
) când M → 0. În primul caz, valoarea momentul critic
elastic se calculează cu relaŃia:

2
2
1
w
cr z t
t
EI
M EI GI
L
L GI
π π
= + (5.17)
unde
• EI
z
este rigiditatea la încovoiere după axa minimă;
• GI
t
este rigiditatea la răsucire
• EI
w
este rigiditatea la deplanare.

În relaŃia (5.16) nu se Ńine cont de amplificarea momentului încovoietor M datorită prezenŃei
forŃei axiale. Aceasta se poate aproxima prin
,
1 /
cr y
M
N N −
. În acest caz ecuaŃia (5.16) devine:

2
2
, , ,
0 , ,
1 1 1
cr y cr z cr T
cr z cr T
M N N N
N N N
i N N
| || || |
= − − − | | |
| | |
\ ¹\ ¹ \ ¹
(5.18)

łinând cont de importanŃa relativă a forŃelor N
cr,y
, N
cr,z
şi N
cr,T
, şi prin rearanjarea termenilor se
obŃine următoarea aproximare:

, , 0 , ,
1
1
1 /
cr z cr y cr z cr T
N M
N N N i N N
+ =

(5.19)

sau
, ,
1
1
1 /
cr z cr y cr
N M
N N N M
+ =

(5.20)

În trecut, au fost propuse diverse formule de interacŃiune pentru a reprezenta această situaŃie
pentru întreg domeniul de zvelteŃi. Prezenta abordare din SR EN 1993-1-1 se bazează pe formula
de interacŃiune liniară, reprezentată prin ecuaŃia (5.21). În conformitate cu această abordare,
efectele forŃei axiale de compresiune şi ale momentelor încovoietoare se adună liniar, iar efectele
neliniare produse de forŃa axială de compresiune sunt luate în considerare prin factori de
interacŃiune specifici.

, , 1.0
y
z
u uy uz
M
M N
f
N M M
| |
≤ |
|
\ ¹
(5.21)

unde N, M
y
şi M
z
sunt eforturile de calcul şi N
u
, M
uy
şi M
uz
sunt rezistenŃele de calcul, care iau în
considerare fenomenele de pierdere a stabilităŃii asociate.

EvoluŃia relaŃiilor de calcul, şi în particular a celor adoptate de norma SR EN 1993-1-1, este
complexă, deoarece acestea trebuie să includă, printre alte aspecte, două moduri de pierdere a
stabilităŃii, şi anume flambajul prin încovoiere şi flambajul prin încovoiere laterală cu răsucire,
sau o combinaŃie a celor două, diferite forme ale secŃiunii transversale, diferite tipuri de
diagrame de moment încovoietor etc. Aceste formule, care se bazează pe teoria de ordinul doi,
trebuie să includă mai multe concepte comune, cum ar fi: momentul echivalent, definirea
lungimii de flambaj şi conceptul de amplificare. Aceste formule s-au bazat în principal pe
secŃiuni dublu-simetrice, deşi studii recente (Kaim, 2004) au arătat că acestea ar putea oferi
soluŃii aproximative bune pentru secŃiuni mono-simetrice.

Boissonade ş.a (2006), pentru elemente solicitate la compresiune şi încovoiere (N
Ed
+ M
y,Ed
+
M
z,Ed
), a exprimat prin următoarele ecuaŃii stabilitatea elastică la încovoiere în ambele planuri
principale (planul x-y şi planul x-z), fără a Ńine cont de modul de cuplare complex dintre modurile
de pierdere a stabilităŃii în ambele planuri, astfel:



, ,
,
, , , ,
, ,
1.0
1 1
my y Ed mz z Ed
Ed
y
y pl Rd
Ed Ed
el z Rd el y Rd
cr z cr y
C M C M
N
N
N N
M M
N N
µ
χ
(
(
(
+ + ≤
(
| | | |
(
− − | |
| ( |
\ ¹ \ ¹ ¸ ¸
(5.22)


, ,
,
, , , ,
, ,
1.0
1 1
my y Ed mz z Ed
Ed
z
z pl Rd
Ed Ed
el z Rd el y Rd
cr z cr y
C M C M
N
N
N N
M M
N N
µ
χ
(
(
(
+ + ≤
(
| | | |
(
− − | |
| ( |
\ ¹ \ ¹ ¸ ¸
(5.23)

unde C
my
şi C
mz
sunt factori ai momentului uniform echivalent cu privire la diagramele M
y
şi M
z
,
respectiv la parametrii
y
µ şi
z
µ definiŃii prin următoarele formule:

,
,
1 /
1 /
Ed cr y
y
y Ed cr y
N N
N N
µ
χ

=

(5.24)


,
,
1 /
1 /
Ed cr z
z
z Ed cr z
N N
N N
µ
χ

=

(5.25)

Formulele generale exprimate prin relaŃiile (5.22) şi (5.23) se bazează pe teoria elastică de
ordinul doi, astfel că sunt valabile doar pentru secŃiuni de clasă 3. SecŃiunile de clasă 1 şi 2 pot
flamba prin încovoiere în domeniul elasto-plastic, conducând la următoarele ecuaŃii modificate:

, , *
,
, , , ,
, ,
1.0
1 1
my y Ed mz z Ed
Ed
y
y pl Rd
Ed Ed
yz pl z Rd yy pl y Rd
cr z cr y
C M C M
N
N
N N
C M C M
N N
µ α
χ
(
(
(
+ + ≤
(
| | | |
(
− − | |
| ( |
\ ¹ \ ¹ ¸ ¸
(5.26)


, , *
,
, , , ,
, ,
1.0
1 1
my y Ed mz z Ed
Ed
z
z pl Rd
Ed Ed
zz el z Rd zy pl y Rd
cr z cr y
C M C M
N
N
N N
C M C M
N N
µ β
χ
(
(
(
+ + ≤
(
| | | |
(
− − | |
| ( |
\ ¹ \ ¹ ¸ ¸
(5.27)

unde C
yy
, C
yz
, C
zy
şi C
zz
factori introduşi pentru a simula efectele plasticizării, iar α* şi β* sunt
factori ce depind de comportarea neliniară a materialului.

Formulele prezentare mai sus reprezintă comportarea elementelor pentru care modul de cedare
posibil este flambajul prin încovoiere într-unul din planurile principale. Acesta ar putea fi cazul
elementelor cu secŃiune închisă (dublu conexă), sau elementelor cu rezemări laterale. În cazul
elementelor cu secŃiune deschisă, fără rezemări laterale, modul de cedare este flambajul prin
încovoiere laterală cu răsucire. Se consideră o bară cu secŃiune I sau H dublu-simetrică, cu cazul
standard de rezemare la capete, solicitat la compresiune axială şi moment încovoietor uniform
M
y,Ed
. Considerând o curbură laterală sinusoidală iniŃială şi un prim criteriu de cedare, Kaim
(2004) a obŃinut următoarea formulă de flambaj:

,
,
,
2
2
,
, , ,
0
2 2 2
, ,
( ) ( ) ,
,
2
,
1
1
2
1
1
1
y
Ed
pl Rd
Ed
y Rd
cr y
cr z
y Ed y Ed cr z
Ed
z Rd z Rd
cr N cr N Ed y Ed
z Rd
cr z
cr
M
N
N
N
M
N
h
N
M M N
N
e
M M
M M N M
M
N
M
+ +
| |
− |
|
\ ¹
| |
|
|
+ + + ≤
|
| | | |
|
− | |

| |
|
\ ¹ \ ¹
\ ¹
(5.28)

unde M
cr(N)
este momentul critic pentru flambajul prin încovoiere laterală cu răsucire sub efectul
suplimentar al forŃei axiale de compresiune (Boissonade ş.a, 2006; da Silva ş.a., 2010), iar M
y,Rd

şi M
z,Rd
sunt momentele capabile elastice după axa y, respectiv axa z-z.

EcuaŃia (5.28) descrie modul de flambaj prin încovoiere laterală cu răsucire a unui element
solicitat la compresiune şi încovoiere în planul xz (M
y
). Totuşi această relaŃie trebuie simplificată
într-un format mai adecvat pentru proiectare. EcuaŃiile (5.21) – (5.28) stau la baza celor două
metode de proiectare pentru elemente solicitate la compresiune şi încovoiere prezentate în norma
SR EN 1993-1-1. Pentru a obŃine relaŃiile actuale din normă, au fost făcute unele simplificări şi
câŃiva parametri au fost calibraŃi prin investigaŃii experimentale şi numerice. Cele două metode,
denumite Metoda 1 şi Metoda 2, se prezintă în paragraful următor.


5.3 Bare supuse la încovoiere şi compresiune cu secŃiune transversală uniformă. Utilizarea
factorilor de interacŃiune folosind metoda din anexa A (Metoda 1), respectiv anexa B
(Metoda 2) conform SR EN 1993-1-1

Pierderea stabilităŃii unui element cu secŃiunea transversală dublu-simetrică, care nu este
sensibilă la deformaŃi de distorsiune, şi solicitată la compresiune şi încovoiere, se poate datora
flambajului prin încovoiere sau flambajului prin încovoiere laterală cu răsucire. Astfel, clauza
6.3.3(1) din SR EN 1993-1-1, consideră două situaŃii distincte:
- bare care nu sunt sensibile la deplanarea secŃiunii prin răsucire, de exemplu barele cu
secŃiuni tubulare circulare sau alte barele care au secŃiunile prevăzute cu legături
împotriva răsucirii. Flambajul prin încovoiere este modul relevant de pierdere a
stabilităŃii.
- bare sensibile la deplanarea secŃiunii prin răsucire, de exemplu barele cu secŃiuni
transversale deschise (secŃiuni I şi H), care nu sunt prevăzute cu legături împotriva
răsucirii. Flambajul prin încovoiere laterală cu răsucire este modul relevant de pierdere a
stabilităŃii.

Se consideră „cazul standard” al unei bare cu o singură deschidere, care la extremităŃi are
reazeme simple tip „furcă” (împiedică deplasările laterale şi răsucirea, dar permite deplanarea şi
rotirile după axele secŃiunii transversale y şi z) solicitată la compresiune axială şi momente
încovoietoare la extremităŃi. Următoarele condiŃii trebuiesc îndeplinite:


, , , ,
1 , 1 , 1
1.0
/ / /
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
yy yz
y Rk M LT y Rk M z Rk M
M M M M
N
k k
N M M χ γ χ γ γ
+ ∆ + ∆
+ + ≤ (5.29a)

, , , ,
1 , 1 , 1
1.0
/ / /
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
zy zz
z Rk M LT y Rk M z Rk M
M M M M
N
k k
N M M χ γ χ γ γ
+ ∆ + ∆
+ + ≤ (5.29b)

în care
N
Ed
, M
y,Ed
şi M
z,Ed
sunt valorile de calcul ale efortului de compresiune şi ale momentelor
încovoietoare maxime în element, în raport cu axele y-y respectiv z-z;
∆M
y,Ed
, ∆M
z,Ed
sunt momentele încovoietoare datorate deplasării centrului de greutate, în cazul
secŃiunilor eficace, de clasă 4 (a se vedea Tabelul 5.1);
χ
y
şi χ
z
sunt factori de reducere pentru flambajul prin încovoiere (după axa y-y, respectiv axa z-z),
conform 6.3.1 din SR EN 1993-1-1;
χ
LT
este factorul de reducere datorat pierderii stabilităŃii prin încovoiere laterală cu răsucire,
conform 6.3.2 din SR EN 1993-1-1 (pentru elemente care nu sunt sensibile la deplanarea
secŃiunii prin răsucire χ
LT
= 1);
k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
sunt factori de interacŃiune care depind de fenomenul de pierdere a stabilităŃii,
respectiv plasticizării, obŃinuŃi conform Metodei 1 (a se vedea Anexa A din SR EN 1993-1-1),
sau Metodei 2 (a se vedea Anexa B din SR EN 1993-1-1).
i y Rk
A f N = ,
i y Rk i
W f M =
,
şi
, i Ed
M ∆ se calculează conform Tabelului 5.1, în funcŃie de clasa
de secŃiune a elementului.

Tabelul 5.1: Valorile pentru calcul N
Rk
, M
i,Rk
şi ∆M
i,Ed

Clasa de secŃiune 1 2 3 4
A
i
A A A A
eff

W
y
W
pl,y
W
pl,y
W
el,y
W
eff,y
W
z
W
pl,z
W
pl,z
W
el,z
W
eff,z

, y Ed
M ∆
0 0 0
, N y Ed
e N
, z Ed
M ∆
0 0 0
, N z Ed
e N


În SR EN 1993-1-1 sunt oferite două metode pentru calculul factorilor de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
,
k
zz
, şi anume Metoda 1, dezvoltată de grupul de cercetătorii francezi şi belgieni, şi Metoda 2,
dezvoltată de grupul de cercetătorii austrieci şi germani (Boissonade ş.a, 2006).

În cazul elementelor care nu sunt sensibile la deplanarea secŃiunii prin răsucire, se presupune că
nu există riscul flambajului prin încovoiere-răsucire. Verificarea stabilităŃii elementelor se
efectuează Ńinând cont de flambajul prin încovoiere după axa y-y şi axa z-z. Această procedură
impune aplicarea expresiilor (5.29a) pentru flambajul după axa y-y şi (5.29b) pentru flambajul
după axa z-z, considerând χ
LT
= 1 şi calculând factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
pentru un
element care nu este sensibil la deformaŃii de torsiune.

În cazul elementelor care sunt sensibile la deplanarea secŃiunii prin răsucire, se presupune că nu
există modul critic de flambaj este flambajului prin încovoiere-răsucire. În acest caz se aplică
expresiile (5.29a) şi (5.29b), iar coeficientul χ
LT
se determină în conformitate cu procedura din
paragraful 6.3.2 din SR EN 1993-1-1 şi calculând factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
pentru un
element care este sensibil la deformaŃii de torsiune.

În conformitate cu Metoda 1, un element nu este sensibil la deformaŃii din torsiune dacă I
T
≥ I
y
,
unde I
T
este moment de inerŃie la răsucire Saint-Venant, iar I
y
este moment de inerŃie la
încovoiere în raport cu axa y-y. Dacă I
T
< I
y
, dar există rezemări laterale în lungul elementului,
atunci şi această situaŃie poate fi considerată că nu este sensibil la deformaŃii din torsiune, dacă
următoarea condiŃie este îndeplinită:

4
0 1
, ,
0.2 1 1
Ed Ed
cr z cr T
N N
C
N N
λ
| || |
≤ − − | |
| |
\ ¹\ ¹
(5.30)

unde C
1
este un coeficient care depinde forma diagramei de moment încovoietor între punctele
de fixare, N
cr,z
şi N
cr,T
reprezintă forŃa critică elastică pentru flambajul prin încovoiere după axa
z-z, respectiv pentru flambajul prin răsucire, iar
0
λ este zvelteŃea redusă pentru flambajul prin
încovoiere laterală cu răsucire, evaluată pentru situaŃia cu moment încovoietor constant. Dacă
condiŃia (5.30) nu este satisfăcută, atunci elementul trebuie considerat ca element sensibil la
deformaŃii din torsiune.

În continuare se prezintă următoarele tabele din Anexa A a SR EN 1993-1-1 pentru calculul
factorilor de interacŃiune în conformitate cu Metoda 1. În Tabelul 5.2 se prezintă valorile
factorilor de interacŃiune k
ij
în conformitate cu Metoda 1.

Tabelul 5.2: Factori de interacŃiune k
ij
în conformitate cu Metoda 1
Factori de interacŃiune Caracteristici elastice ale
secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 3 sau 4)
Caracteristici plastice ale
secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 1 sau 2)
k
yy

y cr
Ed
y
mLT my
N
N
C C
,
1−
µ

yy
y cr
Ed
y
mLT my
C
N
N
C C
1
1
,

µ

k
yz

z cr
Ed
y
mz
N
N
C
,
1−
µ

y
z
yz
z cr
Ed
y
mz
w
w
C
N
N
C 6 . 0
1
1
,

µ

k
zy

y cr
Ed
z
mLT my
N
N
C C
,
1−
µ

z
y
zy
y cr
Ed
z
mLT my
w
w
C
N
N
C C 6 . 0
1
1
,

µ

k
zz

z cr
Ed
z
mz
N
N
C
,
1−
µ

zz
z cr
Ed
z
mz
C
N
N
C
1
1
,

µ


În Tabelul 5.3 se prezintă o serie de termeni auxiliari. De asemenea, sunt furnizate informaŃii şi
despre factorii C
yy
, C
yz
, C
zy
, şi C
zz
; aceştia depind de gradul de plasticizare al secŃiunii
transversale la cedarea elementului. Aceşti termeni iau valori diferite, în funcŃie de faptul dacă
elementul este sensibil sau nu la deformaŃii din torsiune.

Tabelul 5.3: Termeni auxiliari pentru calculul factorilor de interacŃiune k
ij
din Tabelul 5.2
Termeni auxiliari:
,
,
1
1
Ed
cr y
y
Ed
y
cr y
N
N
N
N
µ
χ

=

;
,
,
1
1
Ed
cr z
z
Ed
z
cr z
N
N
N
N
µ
χ

=

;
,
,
1.5
pl y
y
el y
W
w
W
= ≤ ;
,
,
1.5
pl z
z
el z
W
w
W
= ≤
1
/
Ed
pl
Rk M
N
n
N γ
= ; 1 0
T
LT
y
I
I
α = − ≥ ;
C
my
and C
mz
sunt factori ai momentului uniform echivalent, determinaŃi în Tabelul 5.4.
Pentru secŃiunile de clasă 3 şi 4, se consideră w
y
=w
z
=1.0.
( )
2
,
2 2
max max
,
1.6 1.6
1 1 2
el y
yy y my my pl LT
y y pl y
W
C w C C n b
w w W
λ λ
( | |
( = + − − − − ≥ |
|
(
\ ¹ ¸ ¸
,
unde
2
, ,
0
, , , ,
0.5
y Ed z Ed
LT LT
LT pl y Rd pl z Rd
M M
b a
M M
λ
χ
=
( )
2
2
max ,
5
,
1 1 2 14 0.6
el z
mz z
yz z pl LT
y pl z
z
W
C w
C w n c
w W
w
λ
( | |
( |
= + − − − ≥
( |
\ ¹ ¸ ¸
,
unde
2
, 0
4
, ,
10
5
y Ed
LT LT
my LT pl y Rd
z
M
c a
C M
λ
χ
λ
=
+

( )
2
2
max
,
5
,
1 1 2 14 0.6
my y el y
zy y pl LT
z pl y
y
C w W
C w n d
w W
w
λ
( | |
( |
= + − − − ≥
( |
|
(
\ ¹ ¸ ¸
,
unde
, , 0
4
, , , ,
2
0.1
y Ed z Ed
LT LT
my LT pl y Rd mz pl z Rd
z
M M
d a
C M C M
λ
χ
λ
= +
+

( )
2
, 2 2
max max
,
1.6 1.6
1 1 2
el z
zz z mz mz LT pl
z z pl z
W
C w C C e n
w w W
λ λ
( | |
= + − − − − ≥
( |
\ ¹ ¸ ¸
, (vezi erata
N1620E/EN1993-1-1)
unde
, 0
4
, ,
1.7
0.1
y Ed
LT LT
my LT pl y Rd
z
M
e a
C M
λ
χ
λ
=
+

( ) z y λ λ λ , max max =
= 0 λ zvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere laterală cu răsucire datorită momentului
încovoietor uniform, considerând 1.0
y
Ψ = în Tabelul 5.4;
= LT λ zvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere laterală cu răsucire;

Tabelul 5.3: Termeni auxiliari pentru calculul factorilor de interacŃiune k
ij
(continuare)
Dacă 4
0
1 ,0 ,0
, ,
0.2 1 1 : ; ; 1.0
Ed Ed
my my mz mz mLT
cr z cr T
N N
C C C C C C
N N
λ
| || |
≤ − − = = = | |
| |
\ ¹\ ¹
;
Dacă
( )
4
0
1 ,0 ,0
, ,
0.2 1 1 : 1
1
y LT
Ed Ed
my my my
cr z cr T y LT
a
N N
C C C C
N N a
ε
λ
ε
| || |
> − − = + − | |
| |
+
\ ¹\ ¹
;
2
,0
, ,
; 1
1 1
LT
mz mz mLT my
Ed Ed
cr z cr T
a
C C C C
N N
N N
= = ≥
| || |
− −
| |
| |
\ ¹\ ¹
;
,
,
y Ed
y
Ed el y
M
A
N W
ε = pentru secŃiuni de clasa 1, 2 sau 3;
,
,
y Ed eff
y
Ed eff y
M A
N W
ε = pentru secŃiuni de clasa 4;
N
cr,y
forŃă critică de flambaj prin încovoiere după axa y, în domeniul elastic;
N
cr,z
forŃă critică de flambaj prin încovoiere după axa z, în domeniul elastic;
N
cr,T
forŃă critică pentru flambajul prin răsucire;
I
T
moment de inerŃie la răsucire Saint-Venant;
I
y
moment de inerŃie la încovoiere în raport cu axa y;
2
1
1
|
|
¹
|

\
|
=
c
k
C
unde k
c
este factor de corecŃie prezentat în tabelul Table 5.5.

În Tabelul 5.4 se prezintă factorii C
mi,0
, care permit obŃinerea factorilor momentului încovoietor
uniform echivalent, C
mi
, care sunt descrişi în Tabelul 5.3. Aceşti coeficienŃi ar trebui evaluaŃi pe
baza diagramelor de moment încovoietor (după axele y-y şi z-z) între punctele de fixare. În
Tabelul 4.5 din capitolul 4 se prezintă factorul de corecŃie k
c
.

În conformitate cu Metoda 2, următoarele elemente pot fi considerate că nu sunt sensibile la
deformaŃii din torsiune:
- elemente cu secŃiuni tubulare circulare;
- elemente cu secŃiuni tubulare rectangulare (dacă este respectată condiŃia / 10/
z
h b λ ≤ ,
unde h şi b reprezintă înălŃimea şi lăŃimea secŃiunii, iar
z
λ reprezintă zvelteŃea redusă în
raport cu axa z-z, (Kaim, 2004));
- elemente cu secŃiune deschisă, considerând acestea sunt împiedicate lateral şi la răsucire.
Un element cu secŃiune deschisă I sau H, împiedecat continuu, poate fi considerat că nu
este sensibil la deformaŃii din torsiune, dacă condiŃiile prescrise în Anexa BB.2 a SR
EN1993-1-1 sunt îndeplinite (Boissonade ş.a, 2006).

Elementele cu secŃiune deschisă, de exemplu I sau H, sunt considerate ca fiind sensibile la
deformaŃii din torsiune dacă acestea nu sunt împiedecate corespunzător lateral şi la torsiune.
Împiedecat lateral înseamnă că secŃiunea transversală este rezemată lateral la nivelul tălpii
comprimate.



Tabelul 5.4: Factori ai momentului încovoietor uniform echivalent C
mi,0

Diagrama de momente C
mi,0


( )
i cr
Ed
i i mi
N
N
C
,
0 ,
33 . 0 36 . 0 21 . 0 79 . 0 − Ψ + Ψ + =

( )
2
,0
2
,
,
1 1
i x Ed
mi
cr i
i Ed
EI N
C
N
L M x
π δ
| |
|
= + −
|
\ ¹

( ) x M
Ed i,
este momentul maxim M
y,Ed
sau M
z,Ed
În conformitate cu analizele de ordinul întâi
x
δ este săgeata laterală maximă
z
δ (datorită M
y,Ed
)
sau
y
δ ( datorită M
z,Ed
) în lungul elementului



,0
,
1 0.18
Ed
mi
cr i
N
C
N
= −
,0
,
1 0.03
Ed
mi
cr i
N
C
N
= −

Pentru calculul factorilor de interacŃiune în conformitate cu Metoda 2, se prezintă în continuare
tabelele din Anexa B a SR EN 1993-1-1. Tabelele 5.5 şi 5.6 prezintă factorii de interacŃiune k
ij
.
În Tabelul 5.7 se prezintă factori de moment uniform echivalent C
mi
, evaluaŃi pe baza
diagramelor de moment încovoietor, între puntele de fixare.

Tabelul 5.5: Factori de interacŃiune k
ij
pentru elementele care nu sunt sensibile la deformaŃiile
din răsucire în conformitate cu Metoda 2
Factorii de
interacŃiune
Tipul de
secŃiune
Caracteristici elastice ale
secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 3 sau 4)
Caracteristici plastice ale secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 1 sau 2)
k
yy

SecŃiuni I sau
H şi secŃiuni
tubulare
rectangulare
1
1
1 0.6
/
1 0.6
/
Ed
y
my
y Rk M
Ed
my
y Rk M
N
C
N
N
C
N
λ
χ γ
χ γ
| |
+ ≤ |
|
\ ¹
| |
≤ + |
|
\ ¹

( )
1
1
1 0.2
/
1 0.8
/
Ed
y
my
y Rk M
Ed
my
y Rk M
N
C
N
N
C
N
λ
χ γ
χ γ
| |
+ − ≤ |
|
\ ¹
| |
≤ + |
|
\ ¹

k
yz

SecŃiuni I sau
H şi secŃiuni
tubulare
rectangulare
k
zz
0.6k
zz

k
zy

SecŃiuni I sau
H şi secŃiuni
tubulare
rectangulare
0.8k
yy
0.6k
yy

( )
1
1
1 2 0.6
/
1 1.4
/
Ed
z
mz
z Rk M
Ed
mz
z Rk M
N
C
N
N
C
N
λ
χ γ
χ γ
| |
+ − ≤
|
\ ¹
| |
≤ +
|
\ ¹

k
zz
SecŃiuni I sau
H





SecŃiuni
tubulare
rectangulare
1
1
1 0.6
/
1 0.6
/
Ed
z
mz
z Rk M
Ed
mz
z Rk M
N
C
N
N
C
N
λ
χ γ
χ γ
| |
+ ≤
|
\ ¹
| |
≤ +
|
\ ¹

( )
1
1
1 0.2
/
1 0.8
/
Ed
z
mz
z Rk M
Ed
mz
z Rk M
N
C
N
N
C
N
λ
χ γ
χ γ
| |
+ − ≤
|
\ ¹
| |
≤ +
|
\ ¹

Pentru secŃiunile I sau H ca şi pentru secŃiunile tubulare rectangulare supuse la compresiune axială
şi încovoiere pe o singură direcŃie (M
y,Ed
), se poate lua k
zy
= 0.

Pentru a ilustra modul de calcul a factorilor de moment uniform echivalent C
mi
(Tabelul 5.8), se
consideră un element solicitat la încovoiere biaxială şi compresiune, care la extremităŃi are
reazeme simple tip „furcă” (împiedică deplasările laterale şi răsucirea, dar permite deplanarea şi
rotirile după axele secŃiunii transversale y şi z) şi este rezemat lateral în câteva secŃiuni
intermediare. Se consideră că rezemările intermediare împiedică nu doar deformaŃiile din
torsiune, ci şi deformaŃiile transversale ale secŃiunii acolo unde acestea sunt aplicate. În acest
caz, factorul C
my
trebuie evaluat pe baza diagramei de moment încovoietor M
y
în lungul
elementului. Factorii C
mz
şi C
mLT
trebuie evaluaŃi pe baza diagramelor de moment încovoietor M
z

şi M
y
, între punctele de fixare laterale.

Tabelul 5.6: Factori de interacŃiune k
ij
pentru elementele care sunt sensibile la deformaŃiile din
răsucire în conformitate cu Metoda 2
Factorii de
interacŃiune
Caracteristici elastice ale secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 3 sau 4)
Caracteristici plastice ale secŃiunilor
(SecŃiuni de clasă 1 sau 2)
k
yy
k
yy
din tabelul 5.5 k
yy
din tabelul 5.5
k
yz
k
yz
din tabelul 5.5 k
yz
din tabelul 5.5
k
zy

( )
( )
1
1
0.05
1
0.25 /
0.05
1
0.25 /
z
Ed
mLT z Rk M
Ed
mLT z Rk M
N
C N
N
C N
λ
χ γ
χ γ
(

(

(
¸ ¸
(
≥ −
(

(
¸ ¸

( )
( )
1
1
0.1
1
0.25 /
0.1
1
0.25 /
z
Ed
mLT z Rk M
Ed
mLT z Rk M
N
C N
N
C N
λ
χ γ
χ γ
(

(

(
¸ ¸
(
≥ −
(

(
¸ ¸

pentru
( )
1
0.4: 0.6
0.1
1
0.25 /
z z
zy
z
Ed
mLT z Rk M
k
N
C N
λ λ
λ
χ γ
< = +
≤ −


k
zz
k
zz
din tabelul 5.5 k
zz
din tabelul 5.5




Tabelul 5.7: Factori de moment uniform echivalent C
mi
din tabelele 5.5 şi 5.6
C
my
, C
mz
şi C
mLT
Diagrame de momente Domenii
Încărcare uniformă Încărcare concentrată

1 1 ≤ Ψ ≤ − 4 . 0 4 . 0 6 . 0 ≥ Ψ +
1 0 ≤ ≤
s
α
1 1 ≤ Ψ ≤ −
4 . 0 8 . 0 2 . 0 ≥ +
s
α 0.2 0.8 0.4
s
α + ≥
1 0 ≤ Ψ ≤ 4 . 0 8 . 0 1 . 0 ≥ −
s
α 4 . 0 8 . 0 ≥ −
s
α

h S h
M M / = α
1 1 < ≤ −
s
α
0 1 < Ψ ≤ − ( ) 0.1 1 0.8 0.4
s
α − Ψ − ≥ ( ) 0.2 0.8 0.4
s
α −Ψ − ≥
1 0 ≤ ≤
h
α
1 1 ≤ Ψ ≤ −
h
α 05 . 0 95 . 0 +
h
α 10 . 0 90 . 0 +
1 0 ≤ Ψ ≤
h
α 05 . 0 95 . 0 +
h
α 10 . 0 90 . 0 +
/
h h s
M M α =
1 1 < ≤ −
h
α
0 1 < Ψ ≤ − ( ) Ψ + + 2 1 05 . 0 95 . 0
h
α ( ) Ψ + + 2 1 10 . 0 90 . 0
h
α
Pentru calculul parametrilor
S
α sau
h
α , momentele încovoietoare deasupra axei barei se consideră
negative, iar momentele încovoietoare de sub axa barei se consideră pozitive.
Pentru elementele cu mod de instabilitate cu noduri deplasabile, factor de moment uniform
echivalent trebuie să se ia C
my
= 0.9 sau C
mz
= 0.9, după caz.
Factorii C
my
, C
mz
şi C
mLT
trebuie calculaŃi conform diagramelor de momente de încovoiere pe distanŃa
dintre punctele fixare a secŃiunii, astfel:

factor de moment axa de încovoiere puncte fixate pe direcŃia
C
my
y-y z-z
C
mz
z-z y-y
C
mLT
y-y y-y


5.5 Metoda generală de verificare a elementelor structurale la flambaj prin încovoiere şi
flambaj prin încovoire-răsucire a componentelor structurale şi la cadre parter

În Figura 5.11 se prezintă un cadru portal, realizat din grinzi şi stâlpi cu secŃiune variabilă, la
care tălpile exterioare ale secŃiunilor transversale sunt împiedecate lateral de pane care, datorită
rigidităŃii la încovoiere a acestora, introduc o rigiditate la torsiune elementelor cadrului. Totuşi,
grinzile şi stâlpii pot fi solicitate şi la distorsiunea secŃiunii transversale, datorită flexibilităŃii
inimilor.


Fig. 5.11: Cadru portal realizat din grinzi şi stâlpi cu secŃiune variabilă cu împiedicări la răsucire
şi deplasare elastice introduse de pane

O verificare exactă şi corectă a structurii trebuie să se realizeze pe baza unui model cu elemente
finite care să ia în considerare toate efectele suplimentare prezentate mai sus. De asemenea, în
modelul cu element finit trebuie considerate şi imperfecŃiunile globale şi locale. În Anexa VII se
prezintă câteva principii de modelare cu metoda elementului finit (MEF) conform Anexei C din
SR EN 1993-1-5, unde se prezintă aspecte legate de utilizarea imperfecŃiunilor, proprietăŃile
materialelor, respectiv introducerea încărcărilor. În anexa VIII sunt prezentate tipurile de
imperfecŃiuni şi valorile acestora, şi anume:
− ImperfecŃiuni pentru analiza globală a cadrelor (abatere globală iniŃială de la axa
verticală şi imperfecŃiunile iniŃiale locale ale barelor);
− ImperfecŃiuni pentru calculul sistemului de contravântuiri.

În continuare se prezintă o procedură de verificare mai simplă pentru elementele structurii,
conform metodei generale de verificare a elementelor structurale la flambaj prin încovoiere şi
flambaj prin încovoire-răsucire a componentelor structurale din SR EN 1993-1-1 (a se vedea
subcapitolul 6.3.4 din SR EN 1993-1-1). În general, procedura descrisă mai jos necesită
programe de calcul performante, capabile să efectueze analize elasto-plastice şi analize de
flambaj.

Metoda poate fi utilizată atunci când metodele din paragrafele 6.3.1, 6.3.2 şi 6.3.3 din SR EN
1993-1-1 nu pot fi aplicate. Ea permite verificarea rezistenŃei la flambaj prin încovoiere sau
încovoiere-răsucire a elementelor structurale precum:
- bare izolate, cu secŃiune compusă sau nu, cu secŃiune uniformă sau nu, cu condiŃii de
rezemare complexe sau nu, sau
- structuri în cadre plane sau sub-structuri compuse din astfel de bare,

supuse la compresiune şi/sau încovoiere mono-axială în planul lor, dar care nu conŃin articulaŃii
plastice.

RezistenŃa globală la flambaj în afara planului încărcării a oricărui element structural conform
celor enunŃate mai sus poate fi efectuată verificând următoarea condiŃie:

,
1
1
op ult k
M
χ α
γ
≥ (5.31)

în care
, ult k
α este factorul minim de amplificare care se aplică încărcărilor de calcul pentru a atinge
rezistenŃa caracteristică în secŃiunea transversală critică a elementului structural, considerând
comportarea sa în planul încărcării, fără a lua în considerare flambajul prin încovoiere lateral sau
flambajul prin încovoiere-răsucire, dar luând totuşi în considerare când este necesar, toate
efectele datorate deformaŃiei geometrice în plan, respectiv imperfecŃiunilor globale şi locale;
op
χ este factorul de reducere calculat pentru zvelteŃea redusă
op
λ , astfel încât să se ia în
considerare flambajul prin încovoiere laterală şi flambajul prin încovoiere-răsucire.

ZvelteŃea globală redusă
op
λ a elementului structural se poate determina cu ajutorul relaŃiei
următoare:

op cr
k ult
op
,
,
α
α
λ = (5.32)
în care
, cr op
α este factorul minim de amplificare, aplicat încărcărilor de calcul acŃionând în plan, pentru
a atinge rezistenŃa critică elastică a elementului structural în ceea ce priveşte flambajul prin
încovoiere lateral sau încovoiere-răsucire, fără a Ńine seama de flambajul prin încovoiere în plan.

Pentru determinarea factorilor
, cr op
α şi
, ult k
α se pot utiliza programe de calcul bazate pe
Metoda Elementului Finit.

Factorul de reducere
op
χ poate fi determinat plecând de la una din următoarele metode:
a) valoarea minimă dintre
χ pentru flambajul lateral elementului comprimat concentric conform paragrafului
6.3.1 din SR EN 1993-1-1, şi
χ
LT
pentru flambajul prin încovoire-răsucire conform paragrafului 6.3.2 din SR EN
1993-1-1
fiecare fiind calculat pentru zvelteŃea redusă globală
op
λ .

De exemplu, când
, ult k
α este determinat prin verificarea secŃiunii transversale cu relaŃia
Rk y
Ed y
Rk
Ed
k ult
M
M
N
N
,
,
,
1
+ =
α
, această metodă conduce la:

op
M Rk y
Ed y
M Rk
Ed
M
M
N
N
χ
γ γ
≤ +
1 ,
,
1
/ /
(5.33)

b) o valoare obŃinută prin interpolare între valorile χ şi χ
LT
aşa cum au fost definite la punctul a),
utilizând formula care permite determinarea lui
, ult k
α în secŃiunea transversală critică

De exemplu, când
, ult k
α este determinat prin verificarea secŃiunii transversale cu relaŃia
Rk y
Ed y
Rk
Ed
k ult
M
M
N
N
,
,
,
1
+ =
α
, această metodă conduce la:

1
/ /
1 ,
,
1
≤ +
M Rk y LT
Ed y
M Rk
Ed
M
M
N
N
γ χ γ χ
(5.34)


O metodă de calcul alternativă, a rezistenŃei critice de flambaj a structurilor în cadre, ce nu
necesită un program de calcul se prezintă în Anexa IX (King, 2001) şi are la bază cercetările
efectuate de Davies (1990, 1991). Metoda constă în determinarea pentru fiecare combinaŃie de
încărcări analizată, a unui coeficient
cr
λ pentru fiecare din substructurile în care este împărŃită
structura, şi apoi, cel mai mic coeficient
cr
λ rezultat se utilizează pentru toată structura, pentru
acea combinaŃie particulară. Eforturile din stâlpi şi grinzi se vor determina printr-o analiză
elastică şi pot fi obŃinute prin calcul manual sau automat.

În continuare se prezintă exemple de calcul ce acoperă partea teoretică a acestui capitol, şi
anume:
Exemplul E.13. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii – interacŃiunea M-N;
Exemplul E.14. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui cadru portal;
Exemplul E.15. Determinarea unei secŃiunii echivalente pentru verificarea elementelor cu secŃiune
variabila supuse la M-N;
Exemplul E.16. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune cu încovoiere.


EXEMPLE DE CALCUL

E.13. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii – interacŃiunea M-N
Descrierea problemei
Se consideră stâlpul unei hale parter cu noduri fixe, cu prinderea la bază realizată în
soluŃie articulată pe ambele direcŃii. Rigla cadrului transversal transmite stâlpului efort axial,
forŃa tăietoare şi moment încovoietor. Stâlpul are înălŃimea de 6.5 m şi este realizat din profil
laminat I cu tălpi late HEB320 marca S235. Se cere să se facă verificările de rezistenŃă şi
stabilitate necesare.
Schema statică
N
L
z
y
N
L
z
y
M
V

Figura E.13.1. Schema statica si lungimea de flambaj după axele yy, respectiv zz

Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
ForŃa axială N
Ed
= 215 kN
ForŃa tăietoare V
Ed
= 50 kN
Moment încovoietor M
Ed
= 325 kNm
Lungimea elementului L = 6,50 m
Marca oŃelului S235
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
HE 320 B - Marca de oŃel S235;
ÎnălŃimea h = 320,0 mm
ÎnălŃimea inimii h
w
= 279,0 mm
ÎnălŃimea liberă a inimii d
w
= 225,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 300,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 11,5 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 20,5 mm
Raza de racord r = 27,0 mm
Aria A = 161,3 cm
2
Momentul de inerŃie/yy I
y
= 30824 cm
4

Momentul de inerŃie/zz I
z
= 9239 cm
4

Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 230 cm
4

Moment de inerŃie sectorial I
w
= 2071812 cm
6

Modul de rezistenŃă elastic /yy W
el,y
= 1926,5 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic /yy W
pl,y
= 2149,2 cm
3

Raza de giraŃie /zz i
z
= 7.57 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2


z
y
b
h
tw
tf
r
y
z

Figura E.13.2. SecŃiunea transversala

Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca S235
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 15 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 235 N/mm
2
.
SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M1
= 1.00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
Determinarea lungimii de flambaj
Stâlpul este dublu articulat pe ambele direcŃii:
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y) f
L_y
= 1,00
Lungimea de flambaj (y-y) L
cr,y
= f
L_y
× L = 6,50 m
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z) f
L_z
= 1.00
Lungimea de flambaj (z-z) L
cr,z
= f
L_z
× L = 6,50 m
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
1
235
[N/mm ]
y
f
ε = = =
• Talpa în consolă supusă la compresiune

2 300 11,5 2 27
117, 25 mm
2 2
w
b t r
c
− − ⋅ − − ⋅
= = =

117, 25
5, 72 9 9 1 9
20,5
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
• Perete interior supus la încovoiere şi compresiune

3
215 10
79,56 mm
11, 5 235
Ed
N
w y
N
d
t f

= = =
⋅ ⋅


79,5 225
0, 677 0, 5
2 2 225
N w
w
d d
d
+ +
α = = = >
⋅ ⋅

2 2 320 2 20.5 2 27 225 mm
w f
d h t r = − ⋅ − ⋅ = − ⋅ − ⋅ =

225 396 396 1
19.565 50, 76
11,5 13 1 13 0, 677 1
w
w
d
t
⋅ ε ⋅
= = < = =
⋅ α− ⋅ −


inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Clasa unei secŃiuni transversale este definită prin clasa cea mai mare (cea mai puŃin
favorabilă) a pereŃilor săi comprimaŃi: în cazul de faŃă: Clasa 1
Deoarece avem de-a face cu o secŃiune de clasa 1 toate verificările la SLU se pot face
bazându-ne pe capacitatea plastică a secŃiunii transversale.
Verificările de rezistenŃă
Pentru a respecta condiŃiile de rezistenŃă stâlpul trebuie să îndeplinească toate verificările
la:
− ForŃă axială N;
− ForŃă tăietoare V;
− Moment încovoietor M;
− InteracŃiunea M-N-V.
SREN 1993-1-1 §6.2.10
Datorită interacŃiunii M-N-V ordinea logică a determinării rezistenŃelor este V
pl,Rd
, N
pl,Rd
şi
M
pl,y,Rd
.
RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care se defineşte:

2
2 ( 2 )
16130 2 300 20, 5 (11,5 2 27) 20, 5 5173 mm
vz f w f
A A b t t r t = − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =
= − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
În absenŃa răsucirii, este dată de relaŃia:

,
, ,
0
5173 235
701,85 kN
3 3 1, 0
v z y
pl z Rd
M
A f
V


= = =
⋅ γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
50
0, 071 0, 5
701,85
Rd
c Rd
V
V
= = ≤ ⇒

secŃiunea verifică, iar forŃa tăietoare nu reduce valoarea
momentului încovoietor capabil
Verificarea la forŃă axială
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale a stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 1:

2
,
0
161, 3 10 235
3791 kN
1, 0
y
c Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= = =
γ

După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
215
0, 057 1, 0
1791
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică
Pentru secŃiunile cu doua axe de simetrie I sau H şi alte secŃiuni cu doua axe de simetrie cu
tălpi, nu este necesar să se ia în considerare efectul efortului axial asupra momentului rezistent
plastic în raport cu axa y-y , atunci când sunt satisfăcute următoarele două criterii:

,
215 kN 0, 25 0, 25 3791 947, 75 kN
Ed pl Rd
N N = ≤ ⋅ = ⋅ =

0
0,5
0,5 279 11, 5 235
215 kN 377 kN
1
w w y
Ed
M
h t f
N
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= ≤ = =
γ

SREN 1993-1-1 § 6.2.9.1(4)
CondiŃiile fiind îndeplinite efectul efortului axial asupra momentului rezistent poate fi
neglijat.
Verificarea la încovoiere
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
, ,
0
2149, 2 10 235
505, 06 kNm
1, 0
pl y
c Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = =
γ

Valoarea de calcul M
Ed
a momentului încovoietor în fiecare secŃiune transversală trebuie să
satisfacă condiŃia:

,
325
0, 643 1, 0
505
Ed
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
Verificările de pierdere a stabilităŃii
Barele supuse la compresiune axială şi încovoiere trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
, , , ,
, ,
1 1 1
1
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
yy yz
y Rk LT y Rk z Rk
M M M
M M M M
N
k k
N N M
+ ∆ + ∆
+ ⋅ + ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ γ γ

, , , ,
, ,
1
1 1
1
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
zy zz
z Rk LT y Rk z Rk
M
M M
M M M M
N
k k
N M M
+ ∆ + ∆
+ ⋅ + ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ
γ γ

SREN 1993-1-1 § 6.3.3 (6.61-62)
Deoarece
, ,
0
z Ed z Ed
M M = ∆ ≤ relaŃiile de interacŃiune se pot scrie:
, ,
,
1 1
1
y Ed y Ed
Ed
yy
y Rk LT y Rk
M M
M M
N
k
N N
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ γ

, ,
,
1
1
1
y Ed y Ed
Ed
zy
z Rk LT y Rk
M
M
M M
N
k
N M
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ
γ

Pentru calculul acestor formule de interacŃiune este necesar calculul factorul de reducere
pentru flambaj prin încovoiere după ambele axe principale, factorul de reducere pentru flambaj prin
încovoiere - răsucire şi factorii de interacŃiune k
zz
, k
yy
, k
yz
şi k
zy
.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 30824 10
15104kN
6500
y
cr y
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 9239 10
4528 kN
6500
z
cr z
cr z
π E I
N
L
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =

ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
,
161, 3 10 235
0,501
15104
y
y
cr y
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =

2
,
161, 3 10 235
0, 915
4528
y
z
cr z
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversala trebuie să luam în
considerare următoarele condiŃii:
HEB 320 - profil laminat
Raportul
320
1, 07 1, 2
300
h
b
= = ≤
Grosimea tălpilor 20.5 mm 100 mm
f
t = ≤
Marca de oŃel S235
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0.34;

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0,5 1 0, 34 (0,501 0, 2) 0, 501 0, 676
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0,884
0, 676 0, 676 0, 501
y
y y y
χ = = =
φ + φ −λ + −

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z

2 2
0,5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (0, 915 0, 2) 0, 915 1.093
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 591
1, 093 1, 093 0, 915
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere-răsucire
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire poate fi calculat folosind
următoarea expresie:

2
2 2
2
1 2 2
2 2
( )
( )
( )
w t z
cr g g
w z
z
I k L G I E I k
M C C z C z
k I
k L E I
¦ ¹
¦ ¦ ⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ | |
= ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ ´ `
|
⋅ π ⋅ ⋅
¦ ¦ \ ¹
¹ )

În calculul M
cr
, au fost introduse următoarele valori pentru factori:
k = 1; din moment ce talpa comprimată e liberă să se rotească în jurul axei minime de
inerŃie,
k
w
= 1; din moment ce nu sunt prevăzute măsuri speciale de împiedicare a deplanării
libere a capetelor grinzii.
z
g
distanŃa de la punctul de aplicare al încărcării la centru de tăiere. Deoarece eforturile
sunt transmise prin intermediul rigle – încărcările sunt aplicate în axa neutră a stâlpului: z
g
= 0.
Coeficientul C
1
depinde de forma diagramei de moment încovoietor. Pentru o elemente
încărcate doar cu momente la capete – diagrama cu variaŃie lineară – şi pentru raportul între
momente ψ = 0, avem: C
1
= 1.77
Access Steel NCCI: SN003a-EN-EU


Astfel formula momentului critic devine:

2
2
,
1
2 2
,
t cr LT
w z
cr
z
z cr LT
L G I
I E I
M C
I
E I L
⋅ ⋅
π ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ +
π ⋅ ⋅

Datorită complexităŃii expresiei, a posibilităŃii inerente a unor erori algebrice este
recomandată efectuarea aritmeticilor pe termeni, pentru urmărirea mai facilă a calculelor:

2 2 5 4 14
3,14 2,1 10 9239 10 1, 915 10
z
E I π ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

2 14
6
1
2 2
1, 915 10
4,532 10
6500
z
E I
T
L
π ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅

6
4
2
7
2071812 10
2, 242 10
9239 10
w
z
I
T
I

= = = ⋅



2 2 4
4
3
2 14
6500 80770 230 10
4, 099 10
1, 915 10
t
z
L G I
T
E I
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅
π ⋅ ⋅ ⋅

În continuarea calculelor va fi necesar calculul M
cr,0
, momentul critic corespunzător
elementului încărcat cu momente egale la capete – variaŃie constantă – ψ = 1, C
1,0
= +1,00.

ψ ψψ ψ C
1 ψ ψψ ψ C
1
1.00 1.00 -0.25 2.05
0.75 1.14 -0.50 2.33
0.50 1.31 -0.75 2.57
0.25 1.52 -1.00 2.55
0.00 1.77
Access Steel NCCI: SN003a-EN-EU


6 4 4
,0 1 2 3
4, 532 10 2, 242 10 4, 099 10 1141 kNm
cr
M T T T = ⋅ + = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ =
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire

1 ,0
1, 77 1141 2020 kNm
cr cr
M C M = ⋅ = ⋅ =
• ZvelteŃea redusă pentru încovoiere-răsucire
ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:

6
,
6
2149.2 10 235
0,5
2020 10
pl y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2 (1)
Alternativ se poate folosi o metoda simplificata pentru profilele I / H blocate la capete fără
forŃă destabilizatoare:

/ 6500/ 75.7
0,826
104
z
LT
s
L i

k
λ = = =
unde k
s
= 104 (S235); 96 (S275); 85 (S355); 78 (S420), respectiv 75 (S460).
NCCI – Access Steel (BS)
Deoarece λ
LT
= 0,5 > λ
LT,0
= 0,4 (profile laminate) efectele deversării nu pot fi neglijate,
verificarea la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire fiind obligatorie.
• Factorul de reducere
Pentru profile laminate sau secŃiunile sudate echivalente supuse la încovoiere, valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate astfel:

2 2
2
1.0
1
1.0 dar
LT
LT
LT
LT LT LT
LT
χ ≤ ¦
¦
χ =
´
χ ≤
¦ φ + φ −β⋅ λ
λ
¹

unde :

2
,0
0, 5 1 ( )
LT LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru
320
2, 222 2
300
h
b
= = ≤ ⇒ curba b (α
LT
= 0,34)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.5 Tabel 6.3
Valorile recomandate: λ
LT,0
= 0,4 şi β = 0,75
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)

2
,0
2
0,5 1 ( )
0, 5 1 0, 34 (0, 5 0, 4) 0, 75 0, 5 0, 618
LT LT LT
LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
(
¸ ¸
(
= ⋅ + ⋅ − + ⋅ =
¸ ¸


2
2
2 2
1
1 1
0, 944 1; 3,177
0, 618 0, 618 0, 75 0,5
LT
LT
LT LT
LT
χ = =
φ + φ −β⋅ λ
| |
= = < =
|
+ − ⋅ λ
\ ¹

Pentru a lua în considerare distribuŃia momentelor între legăturile laterale ale barelor se
calculează factorul f:
1 1
0, 752
1, 33 0, 33 1, 33 0
c
k = = =
− ⋅ ψ −
- diagrama de momente lineară
SREN 1993-1-1 Tabel 6.6

2
2
1 0,5 (1 ) 1 2 ( 0,8)
1 0,5 (1 0, 752) 1 2 (0,5 0,8) 0,898 1
LT
c
f k
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ λ −
¸ ¸
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ − = <
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (2)
Factorul de reducere χ
LT
poate fi definit astfel:

, ,
0, 944
1, 051 1 1, 00
0,898
LT
LT mod LT mod
f
χ
χ = = = > ⇒ χ =
Calculul factorilor de interacŃiune k
yy
şi k
zy

Factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
depind de metoda de calcul aleasă. Se pot calcula
folosind două metode alternative. În acest exemplu valorile acestor factori au fost determinate
conform anexei A (metoda alternativă 1).



Se începe cu calculul factorilor auxiliari:

,
,
215
1
1
15104
0, 998
215
1 1 0,884
15104
Ed
cr y
y
Ed
y
cr y
N
N
N
N


µ = = =
− χ ⋅ − ⋅


,
,
215
1
1
4528
0, 98
215
1 1 0,591
4528
Ed
cr z
z
Ed
z
cr z
N
N
N
N


µ = = =
− χ ⋅ − ⋅


,
,
2149, 2
1,116 1.5
1926,5
pl y
y
el y
W
w
W
= = = ≤

,
,
939,1
1,525 1,5 1.5
615, 9
pl z
z z
el z
W
w w
W
= = = > ⇒ =
Efortul axial critic de flambaj elastic prin răsucire se determină:

2
,
2 2
0 ,
2 5 6
4
3 2
1
1 3,14 2,1 10 2071812 10
80770 230 10 11570kN
24,83 10 6500
w
cr T t
cr T
E I
N G I
i L

| |
π ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ + | =
|
\ ¹
| |
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ ⋅ + =
|
|

\ ¹

Pentru o secŃiune dublu simetrica i
0
se defineşte ca fiind:

2 2 2 2 2 2 2 3 2
0 0 0
138, 2 75, 7 24,83 10 mm
y z
i i i y z = + + + = + = ⋅
unde:
y
0
, z
0
sunt coordonatele centrului de tăiere faŃă de centrul de greutate;
M
cr,0
este momentul critic corespunzător elementului încărcat cu momente egale la
capete:
,0
1141 kNm
cr
M = .

6
,0
6
,0
2149.2 10 235
0, 665
1141 10
y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =



4
0 1
, ,
4
0, 2 1 1
215 215
0, 2 1, 77 1 1 0, 265
4528 11570
Ed Ed
lim
cr z cr TF
N N
C
N N
| | | |
λ = ⋅ ⋅ − ⋅ − =
| |
\ ¹ \ ¹
| | | |
= ⋅ ⋅ − ⋅ − =
| |
\ ¹ \ ¹

în care
, ,
11570 kN
cr TF cr T
N N = = (secŃiune dublu simetrică).
Deoarece condiŃia
,0 0 LT lim
λ > λ este îndeplinită, rezultă:

,0 ,0
(1 )
1
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α
= + − ⋅
+ ε ⋅ α


2
, ,
1.0
1 1
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
C C
N N
N N
α
= ⋅ ≥
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹


6 2
,
3 3
,
325 10 161, 3 10
12, 656
215 10 1926.5 10
y Ed
y
Ed el y
M
A

N W
⋅ ⋅
ε = ⋅ = ⋅ =
⋅ ⋅
(secŃiune clasa I).
şi

3
4
230 10
1 1 0, 999 1
30824 10
T
LT
y
I

I

α = − = − = ≥


Factorul
,0 my
C se calculează conform tabel A.2, unde 0
y
ψ = :

,0
,
0, 79 0, 21 0, 36 ( 0, 33)
215
0, 79 0, 21 0 0, 36 (0 0, 33) 0, 79
15104
Ed
my y y
cr y
N
C
N
= + ⋅ ψ + ⋅ ψ + ⋅ =
= + ⋅ + ⋅ + ⋅ =

Calculul parametrilor
my
C şi
mLT
C

,0 ,0
(1 )
1
12, 656 0.999
0, 79 (1 0, 79) 0.954
1 12, 656 0.999
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α
= + − ⋅ =
+ ε ⋅ α

= + − ⋅ =
+ ⋅


2
, ,
2
1 1
0.999
0.954 0.94 1 1
215 215
1 1
4528 11570
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
mLT
C C
N N
N N
C
α
= ⋅ =
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹
= ⋅ = < ⇒ =
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹

Calculul factorilor
yy
C şi
zy
C
max( ; ) 0, 915
max y z z
λ = λ λ = λ =

,
2 2 2
,
1.6 1.6
1 ( 1) 1
el y
yy y my max my max pl LT
y y pl y
W
C w C C n b
w w W
(
| |
= + − ⋅ − ⋅ ⋅ λ − ⋅ ⋅ λ ⋅ − ≥
( |
( \ ¹
¸ ¸


3
2
1
1
215 10
0, 0567
161, 3 10 235
1, 0
Ed Ed
pl
Rk y y
M
M
N N
n
N A f

= = = =

⋅ ⋅
γ
γ


, , 2
, 0
, , , ,
1 1
0.5 0 ( 0)
y Ed z Ed
LT LT z Ed
LT pl y Rd pl z Rd
M M
M M
b M
M M
= ⋅ α ⋅ λ ⋅ ⋅ = =
χ ⋅
γ γ


2 2 2
,
,
1, 6 1, 6
1 (1,116 1) 1 0, 954 0, 915 0, 958 0, 633 0, 0567
1,116 1,116
1926,5
0.9915 0,896
2149, 2
yy
el y
pl y
C
W
W
( | |
= + − ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =
| (
\ ¹
¸ ¸
= > = =


2 2
,
5
,
1 ( 1) 2 14 0.6
my max y el y
zy y pl LT
z pl y
y
C w W
C w n d
w W
w
( | |
⋅ λ
( | = + − ⋅ − ⋅ ⋅ − ≥ ⋅ ⋅
|
(
\ ¹ ¸ ¸


, ,
0
,
4
, , , ,
0
2 0 ( 0)
0.1
y Ed z Ed
LT LT z Ed
my LT pl y Rd mz pl z Rd
M M
d M
C M C M
λ
= ⋅ α ⋅ ⋅ ⋅ = =
⋅ χ ⋅ ⋅
+ λ


2 2
5
0, 984 0, 915
1 (1,116 1) 2 14 0, 0567
1,116
1,116 1926,5
0, 9726 0, 6 0, 4639
1,5 2149, 2
zy
C
( | |

= + − ⋅ − ⋅ ⋅ = ( |
( \ ¹
¸ ¸
= ≥ ⋅ ⋅ =


Calculul factorilor de interacŃiune conform Tabel A.1.

,
1 1 0, 998 1
0, 954 1 0, 9603
215
0, 9915
1 1
15104
yy my mLT
Ed
yy
cr z
k C C
N
C
N
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
− −


,
1
0, 6
1
y
z
zy my mLT
Ed
zy z
cr y
w
k C C
N
C w
N
µ
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =



0, 98 1 1,116
0, 954 1 0, 6 0, 5047
215
0, 9726 1,5
1
15104
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =


Verificarea formulelor de interacŃiune

,
,
1 1
3 6
2 3
215 10 325 10
0, 9603 0, 682 1
161, 3 10 235 2149, 2 10 235
0,884 1, 0
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
yy
y Rk y Rk
LT
M M
M
N
k
N M
+ ⋅ =
χ ⋅
χ ⋅
γ γ
⋅ ⋅
= + ⋅ = ≤
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅


,
,
1
1
3 6
2 3
215 10 325 10
0,5047 0, 421 1
161, 3 10 235 2149, 2 10 235
0, 591 1, 0
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
zy
z Rk y Rk
LT
M
M
M
N
k
N M
+ ⋅ =
χ ⋅
χ ⋅
γ
γ
⋅ ⋅
= + ⋅ = ≤
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅

Stâlpul îndeplineşte condiŃiile de interacŃiune M-N.

E.14. Determinarea rezistenŃei la pierderea stabilităŃii a unui cadru portal
E.14.1 Grinda cu secŃiune variabila – interacŃiunea M-N
Descrierea structurii
Se consideră grinda unui cadru transversal al unei hale parter cu deschiderea de 24m
si traveea de 7,20m, cu prinderea la bază a stâlpului realizată în soluŃie articulată pe ambele
direcŃii. Grinda este realizata dintr-un profil laminat IPE 400 marca S355. La margine pe distanta
de 2,40 m grinda este vutata, realizându-se o secŃiune cu trei tălpi. La începutul vutei si din 4.8m,
distanta măsurată orizontal, sunt dispuse legăturile transversale care împiedica torsiunea. Se cere
să se facă verificările de rezistenŃă şi stabilitate necesare.
Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi pierdere a stabilităŃii a grinzii sunt necesare eforturile de
calcul in secŃiunea cea mai solicitata:
- Pentru secŃiunea constanta
ForŃa axială N
Ed
= 76,59 kN
ForŃa tăietoare V
Ed
= 84,19 kN
Moment încovoietor M
Ed
= 183,77 kNm
- Pentru secŃiunea vutata
Moment încovoietor M
Ed
= 183,77 kNm
ForŃa axială N
EdV
= 78,56 kN
ForŃa tăietoare V
EdV
= 106,74 kN
Moment încovoietor M
EdV
= 413,77 kNm

Schema statică şi încărcări
IPE400
IPE400
I
P
E
4
5
0
I
P
E
4
5
0
zapada = 75 daN/mp
permanenta = 30 daN/mp

Figura E.14.1. Cadru transversal
Legãturi transversale

Figura E.14.2. Detaliu de grinda si dispunerea legaturilor transversale
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale

IPE400 - Marca de oŃel S355;
ÎnălŃimea h = 400,0 mm
ÎnălŃimea inimii h
w
= 373,0 mm
ÎnălŃimea liberă a inimii d
w
= 331,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 180,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 8,6 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 13,5 mm
Raza de racord r = 21,0 mm
Aria A = 84,5 cm
2
Momentul de inerŃie / yy I
y
= 23130 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 1318 cm
4

Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 51,08 cm
4

Moment de inerŃie sectorial I
w
= 490000 cm
6

Modul de rezistenŃă elastic / yy W
el,y
= 1156 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic / yy W
pl,y
= 1307 cm
3
Modul de rezistenŃă elastic /zz W
el,z
= 146.4 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic /zz W
pl,z
= 229 cm
3
Raza de giraŃie /zz i
z
= 3,95 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2


z
y
b
h
tw
tf
r
y
z

Figura E.14.3. SecŃiunea transversala

Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel - S355.
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 13,5 mm ≤ 40 mm,
limita de curgere este f
y
= 355 N/mm
2
.
SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M1
= 1.00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
0.814
355
[N/mm ]
y
f
ε = = =
• Talpa în consolă supusă la compresiune

2 180 8.6 2 21
64.7 mm
2 2
w
b t r
c
− − ⋅ − − ⋅
= = =

64.7
4.793 9 9 0.814 7.323
13.5
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
• Perete interior supus la încovoiere şi compresiune

3
83.961 10
27.501mm
8.6 355
Ed
N
w y
N
d
t f

= = =
⋅ ⋅


27.501 331
0, 542 0, 5
2 2 331
N w
w
d d
d
+ +
α = = = >
⋅ ⋅

2 2 400 2 13.5 2 21 331mm
w f
d h t r = − ⋅ − ⋅ = − ⋅ − ⋅ =

331 396 396 1
38.488 53,343
8.6 13 1 13 0,542 1
w
w
d
t
⋅ ε ⋅
= = < = =
⋅ α − ⋅ −


inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Clasa unei secŃiuni transversale este definită prin clasa cea mai mare (cea mai puŃin
favorabilă) a pereŃilor săi comprimaŃi: în cazul de faŃă: Clasa 1
Deoarece avem de-a face cu o secŃiune de clasa 1 toate verificările la SLU se pot face
bazându-ne pe capacitatea plastică a secŃiunii transversale.
Verificările de rezistenŃă
Pentru a respecta condiŃiile de rezistenŃă grinda trebuie să îndeplinească toate verificările
la:
− ForŃă axială N;
− ForŃă tăietoare V;
− Moment încovoietor M;
− InteracŃiunea M-N-V.
SREN 1993-1-1 §6.2.10
Datorită interacŃiunii M-N-V ordinea logică a determinării rezistenŃelor este V
pl,Rd
, N
pl,Rd
şi
M
pl,y,Rd
.
RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care se defineşte:

2
2 ( 2 )
8450 2 180 13.5 (8.6 2 21) 13.5 42.73 mm
vz f w f
A A b t t r t = − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =
= − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
În absenŃa răsucirii, este dată de relaŃia:

,
, ,
0
4273 355
875,8 kN
3 3 1, 0
v z y
pl z Rd
M
A f
V


= = =
⋅ γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
84,19
0, 096 0, 5
875.5
Rd
c Rd
V
V
= = ≤ ⇒


Verificarea la forŃă axială
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale a stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 1:

2
,
0
84, 5 10 355
2999, 75 kN
1, 0
y
c Rd
M
A f
N

⋅ ⋅
= = =
γ

După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
76, 59
0, 026 1, 0
2999, 75
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică
Pentru secŃiunile bisimetrice I sau H şi alte secŃiuni bisimetrice cu tălpi, nu este necesar să se
ia în considerare efectul efortului axial asupra momentului rezistent plastic în raport cu axa y-y
, atunci când sunt satisfăcute următoarele două criterii:
secŃiunea verifică, iar forŃa tăietoare nu reduce
valoarea momentului încovoietor capabil

,
76, 59 kN 0, 25 0, 25 2999, 75 749, 9 kN
Ed pl Rd
N N = ≤ ⋅ = ⋅ =

0
0, 5
0, 5 373 8, 6 355
76, 59kN 569, 4 kN
1
w w y
Ed
M
h t f
N
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= ≤ = =
γ

CondiŃiile fiind îndeplinite efectul efortului axial asupra momentului rezistent poate fi
neglijat.

Verificarea la încovoiere
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
, ,
0
1307 10 355
463, 985 kNm
1, 0
pl y
c Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = =
γ



3
, ,
0
3430,961 10 355
1217,99kNm
1, 0
plV y
c RdV pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = =
γ


Valoarea de calcul M
Ed
a momentului încovoietor în fiecare secŃiune transversală trebuie să
satisfacă condiŃia:
SecŃiunea constantă
,
183, 77
0, 396 1, 0
463, 985
Ed
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică

SecŃiunea vutată
,
413.77
0, 34 1, 0
1217,99
EdV
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
Verificările de pierdere a stabilităŃii
Barele supuse la încovoiere şi compresiune axială trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
, ,
,
1 1
1
y Ed y Ed
Ed
yy
y Rk LT y Rk
M M
M M
N
k
N N
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ γ


, ,
,
1
1
1
y Ed y Ed
Ed
zy
z Rk LT y Rk
M
M
M M
N
k
N M
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ
γ

SREN 1993-1-1 § 6.3.3 (6.61-62)
Pentru calculul acestor formule de interacŃiune este necesar calculul factorul de reducere
pentru flambaj prin încovoiere după ambele axe principale, factorul de reducere pentru flambaj prin
încovoiere - răsucire şi factorii de interacŃiune k
zz
, k
yy
, k
yz
şi k
zy
.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Pentru determinarea lungimii de flambaj a grinzii în planul cadrului, s-a făcut o analiză de
stabilitate în urma căreia s-a determinat factorul de amplificare α
cr
pentru combinaŃia de încărcări care
dă cea mai mare valoare a forŃei verticale. Pentru această analiză, s-a considerat un reazem fictiv la
capătul superior al unui stâlp.
Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

,
42, 404 83, 961 3560, 28kN
cr y cr Ed
N N = α ⋅ = ⋅ =


Figura E.14.4. Modul de pierdere al stabilităŃii
ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
3
,
84,5 10 355
0, 918
3560, 28 10
y
y
cr y
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversala trebuie să luam în
considerare următoarele condiŃii:
IPE 400 - profil laminat
Raportul
400
2, 22 1, 2
180
h
b
= = ≥
Grosimea tălpilor 13, 5 mm 100 mm
f
t = ≤
Marca de oŃel S355
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj a, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,21;

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 21 (0, 918 0, 2) 0, 918 0, 997
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 722
0, 997 0, 997 0, 918
y
y y y
χ = = =
φ + φ − λ + −

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z
Flambaj prin încovoiere
,
4,8
4,818
cos( )
cr z
L = =
α
m (distanta intre legăturile transversale)
2 2 4
,
2 2
,
210000 1318 10
1177kN
4818
z
cr z
cr z
E I
N
L
π ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ ⋅
= = =
Efortul axial critic (3.4)
Flambaj prin răsucire
, ,
4,818
cr T cr z
L L = = m
4 4
0
23130 10 1318 10 24450
y z
I I I = + = ⋅ + ⋅ = cm
4
2 2 2 6
4
,
2 4 2
0 ,
84, 5 10 210000 490000 10
80770 51, 08 10 2938kN
24450 10 4818
w
cr T t
cr T
A E I
N G I
I L
| |
| |
π ⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ + = ⋅ ⋅ + = |
|
|
|

\ ¹
\ ¹

( ) ( )
, ,
min ; min 1177; 2938 1177kN
cr cr z cr T
N N N = = =
2
3
84, 5 10 355
1, 597
1177 10
y
z
cr
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =


Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,34;
2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 34 (1, 597 0, 2) 0,1, 597 2, 012
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸

2 2 2 2
1 1
0, 309
2, 012 2, 012 1, 597
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere-răsucire
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire poate fi calculat folosind
următoarea expresie:

2
2 2
2
1 2 2
2 2
( )
( )
( )
w t z
cr g g
w z
z
I k L G I E I k
M C C z C z
k I
k L E I
¦ ¹
¦ ¦ ⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ | |
= ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ ´ `
|
⋅ π ⋅ ⋅
¦ ¦ \ ¹
¹ )

În calculul M
cr
, au fost introduse următoarele valori pentru factori:
k = 1; din moment ce talpa comprimată e liberă să se rotească în jurul axei minime de
inerŃie,
k
w
= 1; din moment ce nu sunt prevăzute măsuri speciale de împiedicare a deplanării
libere a capetelor grinzii.
z
g
distanŃa de la punctul de aplicare al încărcării la centru de tăiere. Deoarece eforturile
sunt transmise prin intermediul rigle – încărcările sunt aplicate în axa neutră a stâlpului: z
g
= 0.
Access Steel NCCI: SN003a-EN-EU
Astfel formula momentului critic devine:

2
2
,
1
2 2
,
t cr LT
w z
cr
z
z cr LT
L G I
I E I
M C
I
E I L
⋅ ⋅
π ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ +
π ⋅ ⋅

Datorită complexităŃii expresiei, a posibilităŃii inerente a unor erori algebrice este
recomandată efectuarea aritmeticilor pe termeni, pentru urmărirea mai facilă a calculelor:

2 2 5 4 13
2,1 10 1318 10 2, 732 10
z
E I π ⋅ ⋅ = π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

2 13
6
1
2 2
2, 732 10
1,177 10
4818
z
E I
T
L
π ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅

9
4
2
4
490 10
3, 718 10
1318 10
w
z
I
T
I

= = = ⋅



2 2 4
4
3
2 13
4818 80770 51, 08 10
3, 506 10
2, 732 10
t
z
L G I
T
E I
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅
π ⋅ ⋅ ⋅

În continuarea calculelor va fi necesar calculul M
cr,0
, momentul critic corespunzător
elementului încărcat cu momente egale la capete – variaŃie constantă – ψ = 1, C
1,0
= +1,00.

6 4 4
,0 1 2 3
1,177 10 3, 718 10 3, 506 10 316, 3 kNm
cr
M T T T = ⋅ + = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ =
Coeficientul C
1
depinde de forma diagramei de moment încovoietor. Pentru o elemente
încărcate cu momente la capete şi încărcare distribuită, avem:
133.234
0, 616
183, 777
ψ = − = −
( )
2
3
2
6
9.396 4.818 10
0,148
8
4 183, 777 10
q L

M
⋅ ⋅

µ = = − = −
⋅ ⋅

C
1
=2,85 (vezi exemplu 1.5 şi Anexa V)
Access Steel NCCI: SN003a-EN-EU



Figura E.14.5. DistribuŃia de momente intre doua legaturi transversale

Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire:

1 ,0
2,85 316, 3 901, 4 kNm
cr cr
M C M = ⋅ = ⋅ =
• ZvelteŃea redusă pentru încovoiere-răsucire
ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:

6
,
6
1, 307 10 355
0, 717
901, 4 10
pl y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2 (1)
Deoarece λ
LT
= 0,717 > λ
LT,0
= 0,4 (profile laminate) efectele deversării nu pot fi neglijate,
verificarea la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire fiind obligatorie.
• Factorul de reducere
Pentru profile laminate sau secŃiunile sudate echivalente supuse la încovoiere, valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate astfel:

2 2
2
1.0
1
1.0 dar
LT
LT
LT
LT LT LT
LT
χ ≤ ¦
¦
χ =
´
χ ≤
¦ φ + φ −β⋅ λ
λ
¹

unde:

2
,0
0, 5 1 ( )
LT LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru
400
2, 222 2
180
h
b
= = ≥ ⇒ curba c (α
LT
= 0,49)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.5 Tabel 6.3
Valorile recomandate: λ
LT,0
= 0,4 şi β = 0,75
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)

2
,0
2
0,5 1 ( )
0, 5 1 0, 49 (0, 717 0, 4) 0, 75 0, 717 0, 771
LT LT LT
LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
(
¸ ¸
(
= ⋅ + ⋅ − + ⋅ =
¸ ¸


2
2
2 2
1
1 1
0,815 1; 1, 943
0, 771 0, 771 0, 75 0, 717
LT
LT
LT LT
LT
χ = =
φ + φ −β⋅ λ
| |
= = < =
|
+ − ⋅ λ
\ ¹

Pentru a lua în considerare distribuŃia momentelor între legăturile laterale ale barelor se
calculează factorul f:


Figura E.14.6. DistribuŃia de momente intre doua legaturi transversale

133.234
0, 616
183, 777
ψ = − = −
1 1
0,818
1, 33 0, 33 1, 33 0, 33 0, 616
c
k = = =
− ⋅ ψ + ⋅

SREN 1993-1-1 Tabel 6.6

2
2
1 0, 5 (1 ) 1 2 ( 0,8)
1 0, 5 (1 0,818) 1 2 (0, 717 0,8) 0,944 1
LT
c
f k
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ λ −
¸ ¸
(
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ − = <
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (2)
Factorul de reducere χ
LT
poate fi definit astfel:

,
0,815
0,863
0, 944
LT
LT mod
f
χ
χ = = =
Calculul factorilor de interacŃiune k
yy
şi k
zy

Factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
depind de metoda de calcul aleasă. Se pot calcula
folosind două metode alternative. În acest exemplu valorile acestor factori au fost determinate
conform anexei A (metoda alternativă 1).
Se începe cu calculul factorilor auxiliari:
,
,
76, 59
1
1
3560
1
76, 59
1 0, 722 1
3560
Ed
cr y
y
Ed
y
cr y
N
N
N
N


µ = = =
− ⋅ − χ ⋅

,
,
76,59
1
1
1177
0.95
76, 59
1 0, 309 1
1177
Ed
cr z
z
Ed
z
cr z
N
N
N
N


µ = = =
− ⋅ − χ ⋅

,
,
1307
1,131 1.5
1156
pl y
y
el y
W
w
W
= = = ≤
,
,
229
1, 546 1, 5 1.5
146, 4
pl z
z z
el z
W
w w
W
= = = > ⇒ =
3
,
0
6
,0
1307 10 355
1, 211
316, 3 10
pl y y
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =



4
4
0 1
, ,
76,59 76,59
0, 2 1 1 0, 2 2,85 1 1 0, 33
1177 2938
Ed Ed
lim
cr z cr TF
N N
C
N N
| | | | | | | |
λ = ⋅ ⋅ − ⋅ − = ⋅ ⋅ − ⋅ − =
| |
| |
\ ¹ \ ¹
\ ¹ \ ¹

în care
, ,
2938 kN
cr TF cr T
N N = = (secŃiune dublu simetrică).
Deoarece condiŃia
,0 0 LT lim
λ > λ este îndeplinită, rezultă:

,0 ,0
(1 )
1
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α
= + − ⋅
+ ε ⋅ α


2
, ,
1.0
1 1
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
C C
N N
N N
α
= ⋅ ≥
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹


6 2
,
3 3
,
183, 77 10 84, 5 10
17, 54
76, 59 10 1156 10
y Ed
y
Ed el y
M
A

N W
⋅ ⋅
ε = ⋅ = ⋅ =
⋅ ⋅
(secŃiune clasa I). şi

4
4
51, 08 10
1 1 0, 998
23130 10
T
LT
y
I

I

α = − = − =


Factorul
,0 my
C se calculează conform tabel A.2, unde 0
y
ψ = :

2
,0
2
,
max
2 5 4
2 6
1 1
2,1 10 23130 10 164, 51
76, 59
1 1 0, 986
3560
24000 413, 77 10
y
Ed
my
cr y
tot y
E I
N
C
N
L M
| |
π ⋅ ⋅ ⋅ δ
|
= + − =
|

\ ¹
| |
π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
|
= + − =
|
| ⋅ ⋅
\ ¹

164, 51mm δ = deplasarea maximă la SLU
Calculul parametrilor
my
C şi
mLT
C

( )
( )
,0 ,0
17, 54 0, 998
1 0.986 1 0.986 0.997
1 1 17, 54 0, 998
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α

= + − = + − =
+ ε ⋅ α + ⋅


2
, ,
2
1 1
0.998
0.997 1, 04 1
76, 59 76, 59
1 1
1177 2938
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
C C
N N
N N
α
= ⋅ =
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹
= ⋅ = >
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹

Calculul factorilor
yy
C şi
zy
C
max( ; ) max(0, 918;1, 597) 1, 597
max y z
λ = λ λ = =

,
2 2 2
,
1.6 1.6
1 ( 1) 1
el y
yy y my max my max pl LT
y y pl y
W
C w C C n b
w w W
(
| |
= + − ⋅ − ⋅ ⋅ λ − ⋅ ⋅ λ ⋅ − ≥
( |
( \ ¹
¸ ¸


3
2
1
1
76, 59 10
0, 026
84, 5 10 355
1, 0
Ed Ed
pl
Rk y y
M
M
N N
n
N A f

= = = =

⋅ ⋅
γ
γ


, , 2
, 0
, , , ,
1 1
0.5 0 ( 0)
y Ed z Ed
LT LT z Ed
LT pl y Rd pl z Rd
M M
M M
b M
M M
= ⋅ α ⋅ λ ⋅ ⋅ = =
χ ⋅
γ γ


2 2 2
,
,
1, 6 1, 6
1 (1,131 1) 2 0.997 1, 597 0.997 1, 597 0, 026
1,131 1,131
1156
0.986 0,884
1307
yy
el y
pl y
C
W
W
( | |
= + − ⋅ − ⋅ ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =
( |
\ ¹ ¸ ¸
= > = =



2 2
,
5
,
1 ( 1) 2 14 0.6
my max y el y
zy y pl LT
z pl y
y
C w W
C w n d
w W
w
( | |
⋅ λ
( | = + − ⋅ − ⋅ ⋅ − ≥ ⋅ ⋅
|
(
\ ¹ ¸ ¸


, ,
0
,
4
, , , ,
0
2 0 ( 0)
0.1
y Ed z Ed
LT LT z Ed
my LT pl y Rd mz pl z Rd
M M
d M
C M C M
λ
= ⋅ α ⋅ ⋅ ⋅ = =
⋅ χ ⋅ ⋅
+ λ


2 2
5
1.012 1.597
1 (1,131 1) 2 14 0, 028
1,131
1,131 1156
0, 936 0, 6 0, 461
1, 5 1307
zy
C
(
| |

= + − ⋅ − ⋅ ⋅ = ( |
|
( \ ¹ ¸ ¸
= ≥ ⋅ ⋅ =

Calculul factorilor de interacŃiune conform Tabel A.1.

,
1 1 1 1
0.997 1.04 1, 075
76, 59
0, 986
1 1
3560
yy my mLT
Ed
yy
cr z
k C C
N
C
N
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
− −


,
1
0, 6
1
y
z
zy my mLT
Ed
zy z
cr y
w
k C C
N
C w
N
µ
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =


0, 95 1 1,131
0, 997 1, 04 0, 6 0, 545
76, 59
0, 936 1,5
1
3560
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =



Verificarea formulelor de interacŃiune
3 6
,
2 3
,
1 1
76, 59 10 183, 77 10
1, 075 0, 558 1
84, 5 10 355 1307 10 355
0, 722 0,815
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
yy
y Rk y Rk
LT
M M
M
N
k
N M
⋅ ⋅
+ ⋅ = + ⋅ = ≤
χ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
χ ⋅ ⋅ ⋅
γ γ

3 6
,
2 3
,
1
1
76, 59 10 183, 77 10
0, 545 0, 298 1
84, 5 10 355 1307 10 355
0, 309 1, 0
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
zy
z Rk y Rk
LT
M
M
M
N
k
N M
⋅ ⋅
+ ⋅ = + ⋅ = ≤
χ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
χ ⋅ ⋅ ⋅
γ
γ


Verificarea la SLS
Deplasarea verticala maximă la coama 113, 45 / 211 mm L δ = =
SecŃiunea nu verifică condiŃia impusă
24000
96
250 250
L
mm δ < = =

Verificarea secŃiunii vutei
Caracteristicile geometrice ale întregii secŃiuni
Lungimea vutei: L
v
=2.409 m
Aria: A=148,26 cm2
Moment de inerŃie /yy: I
y
= 114991,25 cm
4

Moment de inerŃie /zz: I
z
= 2001,4 cm
4

Modul de rezistenŃă elastic /yy: W
el,y
=2852,67 cm
3

Modul de rezistenŃă elastic /zz: W
el,y
=222,38 cm
3


Caracteristicile geometrice ale părŃii comprimate
Talpa comprimata inclusiv 1/6 din înălŃimea inimii:
Aria A
v
=31,63 cm
2

Moment de inerŃie / yy: I
y
= 104,91cm
4

Moment de inerŃie / zz: I
z
= 680,89 cm
4

z
y
z
y
IPE400

Figura E.14.7. SecŃiunea transversala si zona comprimată

4
2
680,89 10
46, 4
31, 63 10
z
z
v
I
i mm
A

= = =


1
210000
76, 409
355
y
E
f
λ = π = π =

1
2409
0, 679
46, 4 76, 409
v
z
z
L
i
λ = = =
⋅ λ ⋅


Se alege curba de flambaj d pentru profile I cu h/b>2=> α=0.76

( ) ( )
2 2
0, 5 1 0, 2 0, 5 1 0, 76 0, 679 0, 2 0, 679 0, 913
z z z
( (
φ = + α λ − + λ = + − + =
¸ ¸ ¸ ¸

2 2 2 2
1 1
0, 656
0, 913 0, 913 0, 679
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −


• ForŃa axială de calcul în talpa comprimată se obŃine:
6
3 2
3
31, 63 413, 77 10
76, 59 10 31, 63 10 475,122
148, 26
2852, 67 10
v Edv
Edf Edv v
z
A M
N N A kN
A W

= + = ⋅ ⋅ + ⋅ =


Verificarea rezistenŃei la flambaj:
3
2
475,122 10
0, 645 1
0, 656 31, 63 10 355
Edf Edf
z Rk z v y
N N
N A f

= = = < ⇒
χ ⋅ χ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
SecŃiunea verifică
E.14.2 Stâlpul cadrului – interacŃiunea M-N
Datele problemei
Pentru verificarea de rezistenŃă şi flambaj a stâlpului sunt necesare următoarele date:
Fara imperfectiuni
ForŃa axială N
Ed
= 113.18 kN
ForŃa tăietoare V
Ed
= 68.96 kN
Moment încovoietor M
Ed
= 413.77 kNm
Cu imperfectiuni
ForŃa axială N
Ed
= 113.37 kN
ForŃa tăietoare V
Ed
= 69.33 kN
Moment încovoietor M
Ed
= 415.97 kNm

Lungimea elementului L = 6,00 m
Marca oŃelului S355
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale a stâlpului
IPE450 - Marca de oŃel S355;
ÎnălŃimea h = 450,0 mm
ÎnălŃimea inimii h
w
= 420,8 mm
ÎnălŃimea liberă a inimii d
w
= 378,8 mm
LăŃimea tălpilor b = 190,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 9,4 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 14,6 mm
Raza de racord r = 21,0 mm
Aria A = 98,8 cm
2
Momentul de inerŃie/yy I
y
= 33740 cm
4

Momentul de inerŃie/zz I
z
= 1676 cm
4

Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 66,87 cm
4

Moment de inerŃie sectorial I
w
= 791000 cm
6

Modul de rezistenŃă elastic /yy W
el,y
= 1500 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic /yy W
pl,y
= 1702 cm
3
Modul de rezistenŃă elastic /zz W
el,z
= 176,4 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic /zz W
pl,z
= 276,4 cm
3
Raza de giraŃie /yy i
y
= 18,48 cm
Raza de giraŃie /zz i
z
= 4,12 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2


Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 14,6 mm ≤ 40 mm,
limita de curgere este f
y
= 355 N/mm
2
.
SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1.00
γ
M1
= 1.00
SREN 1993-1-1 §6.1 (1)
Efectele imperfecŃiunilor
0
1
0, 753 0,866 0, 00326
200
h m
φ = φ ⋅ α ⋅ α = ⋅ ⋅ =
unde
0
1/ 200 φ =
2 2
0, 753
7.05
h
h
α = = =
1 1
0, 5 1 0, 5 1 0,866
2
m
m
| | | |
α = + = + =
| |
\ ¹ \ ¹
unde m=2 (numărul stâlpilor)
SREN 1993-1-1 §5.3.2 (3)

ImperfecŃiunile pot fi neglijate daca 0,15
Ed Ed
H V ≥
În cazul în care 0,15
Ed Ed
H V ≤ imperfecŃiunile iniŃiale pot fi înlocuite cu forŃe orizontale
echivalente:
Eq Ed
H V = φ
SREN 1993-1-1 §5.3.2 (4)
0
1
0, 00326 1, 35 0, 30 1, 50 0,80 0, 75 7.2 24
cos5
0.736
Eq Ed
H V
kN
| |
= φ = ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =
|
\ ¹
=

Încărcarea astfel determinată va fi aplicată celor 2 stâlpi
H
Eq1
= H
Eq2
= H
Eq
/2=0,37 kN
SREN 1993-1-1 §5.3.2 (7)
Determinarea lungimilor de flambaj
Multiplicatorul lungimii de flambaj (y-y) f
L_y
= 1,00
Lungimea de flambaj (y-y) L
cr,y
= f
L_y
× L = 6,00 m
Multiplicatorul lungimii de flambaj (z-z) f
L_z
= 1.00
Lungimea de flambaj (z-z) L
cr,z
= f
L_z
× L = 6,00 m
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
0,814
355
[N/mm ]
y
f
ε = = =
• Talpa în consolă supusă la compresiune

2 190 9, 4 2 21
69, 3 mm
2 2
w
b t r
c
− − ⋅ − − ⋅
= = =

69, 3
4, 75 9 9 0,814 7, 326
14, 6
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⋅ = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
• Perete interior supus la încovoiere şi compresiune

3
113, 37 10
33, 98 mm
9, 4 355
Ed
N
w y
N
d
t f

= = =
⋅ ⋅


33, 98 378,8
0, 545 0, 5
2 2 378,8
N w
w
d d
d
+ +
α = = = >
⋅ ⋅

2 2 450 2 14, 6 2 21 378,8 mm
w f
d h t r = − ⋅ − ⋅ = − ⋅ − ⋅ =

378,8 396 396 0,814
40, 3 55, 97
9, 4 13 1 13 0, 545 1
w
w
d
t
⋅ ε ⋅
= = < = =
⋅ α − ⋅ −


inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Table 5.2
Clasa unei secŃiuni transversale este definită prin clasa cea mai mare (cea mai puŃin
favorabilă) a pereŃilor săi comprimaŃi: în cazul de faŃă: Clasa 1
Deoarece avem de-a face cu o secŃiune de clasa 1 toate verificările la SLU se pot face
bazându-ne pe capacitatea plastică a secŃiunii transversale.
Verificările de rezistenŃă
Pentru a respecta condiŃiile de rezistenŃă stâlpul trebuie să îndeplinească toate verificările
la:
− ForŃă axială N;
− ForŃă tăietoare V;
− Moment încovoietor M;
− InteracŃiunea M-N-V.
SREN 1993-1-1 §6.2.10
Datorită interacŃiunii M-N-V ordinea logică a determinării rezistenŃelor este V
pl,Rd
, N
pl,Rd
şi
M
pl,y,Rd
.
RezistenŃa la forfecare
Valoarea de calcul a rezistenŃei plastice la forfecare în absenŃa răsucirii depinde de aria de
forfecare, care se defineşte:

2
2 ( 2 )
9880 2 190 14, 6 (9, 4 2 21) 14, 6 5082 mm
vz f w f
A A b t t r t = − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =
= − ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ =

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (3)
În absenŃa răsucirii, este dată de relaŃia:

,
, ,
0
5082 355
1041, 6 kN
3 3 1, 0
v z y
pl z Rd
M
A f
V


= = =
⋅ γ ⋅

SREN 1993-1-1 § 6.2.6 (2)
Trebuie să fie satisfăcută condiŃia:

,
69, 33
0, 067 0, 5
1041, 6
Rd
c Rd
V
V
= = ≤ ⇒

.

Verificarea la forŃă axială
Pentru a determină rezistenŃa de calcul a secŃiunii transversale a stâlpului la compresiune
uniformă se foloseşte relaŃia de definiŃie corespunzătoare clasei de secŃiune 1:

0
,
9880 355
3507, 4
1
y
c Rd
M
A f
N kN
γ


= = =
După determinarea capacităŃii portante se trece la verificarea condiŃiei:

,
113, 37
0, 032 1, 0
3507, 4
Ed
c Rd
N
N
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică

Pentru secŃiunile bisimetrice I sau H şi alte secŃiuni bisimetrice cu tălpi, nu este necesar să se
ia în considerare efectul efortului axial asupra momentului rezistent plastic în raport cu axa y-y
, atunci când sunt satisfăcute următoarele două criterii:

,
113, 37 kN 0, 25 0, 25 3507, 4 876,85 kN
Ed pl Rd
N N = ≤ ⋅ = ⋅ =

0
0, 5
0, 5 420,8 9, 4 355
113, 37 kN 702,1kN
1
w w y
Ed
M
h t f
N
⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅
= ≤ = =
γ


secŃiunea verifică, iar forŃa tăietoare nu reduce valoarea
momentului încovoietor capabil
CondiŃiile fiind îndeplinite efectul efortului axial asupra momentului rezistent poate fi
neglijat.
Verificarea la încovoiere
Pentru o secŃiune de clasa 1 rezistenŃa de calcul a unei secŃiuni transversale supusă la
încovoiere în raport cu axa principală de inerŃie se determină astfel:

3
, ,
0
1702 10 355
604, 21kNm
1, 0
pl y
c Rd pl Rd
M
W f
M M

⋅ ⋅
= = = =
γ

Valoarea de calcul M
Ed
a momentului încovoietor în fiecare secŃiune transversală trebuie să
satisfacă condiŃia:

,
413, 77
0, 685 1, 0
604, 21
Ed
c Rd
M
M
= = ≤ ⇒ secŃiunea verifică
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.1
Verificările de pierdere a stabilităŃii
Barele supuse la compresiune axială şi încovoiere trebuie să îndeplinească următoarele
condiŃii:
, , , ,
, ,
1 1 1
1
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
yy yz
y Rk LT y Rk z Rk
M M M
M M M M
N
k k
N N M
+ ∆ + ∆
+ ⋅ + ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ γ γ

, , , ,
, ,
1
1 1
1
y Ed y Ed z Ed z Ed
Ed
zy zz
z Rk LT y Rk z Rk
M
M M
M M M M
N
k k
N M M
+ ∆ + ∆
+ ⋅ + ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ
γ γ

SREN 1993-1-1 § 6.3.3 (6.61-62)
Deoarece
, ,
0
z Ed z Ed
M M = ∆ ≤ relaŃiile de interacŃiune se pot scrie:
, ,
,
1 1
1
y Ed y Ed
Ed
yy
y Rk LT y Rk
M M
M M
N
k
N N
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ γ

, ,
,
1
1
1
y Ed y Ed
Ed
zy
z Rk LT y Rk
M
M
M M
N
k
N M
+ ∆
+ ⋅ ≤
χ ⋅ χ ⋅
γ
γ

Pentru calculul acestor formule de interacŃiune este necesar calculul factorul de reducere
pentru flambaj prin încovoiere după ambele axe principale, factorul de reducere pentru flambaj prin
încovoiere - răsucire şi factorii de interacŃiune k
zz
, k
yy
, k
yz
şi k
zy
.
Efortul critic de flambaj, elastic, pentru modul de flambaj considerat N
cr

Efortul critic de flambaj, elastic se determină folosind următoarea relaŃie de definiŃie:

2
2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 33740 10
19425kN
6000
y
cr y
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =

2 2 5 4
,
2 2
,
3,14 2,1 10 1676 10
964, 9 kN
6000
z
cr z
cr z
π E I
N
L
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
Efortul axial critic (3.4)

ZvelteŃea relativă
ZvelteŃea relativă se calculează cu ajutorul formulei:

2
3
,
98,8 10 355
0, 425
19425 10
y
y
cr y
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =



2
3
,
98,8 10 355
1, 906
964, 9 10
y
z
cr z
A f


N

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 §6.3.1.2 (1)
Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere
Pentru alegerea curbei de flambaj pentru secŃiunea transversala trebuie să luam în
considerare următoarele condiŃii:
IPE450 - profil laminat
Raportul
450
2, 37 1, 2
190
h
b
= = ≥
Grosimea tălpilor 14, 6 mm 100 mm
f
t = ≤
Marca de oŃel S355
• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei y-y:
Curba de flambaj a, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0.21;
o cu imperfecŃiuni

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 21 (0, 425 0, 2) 0, 425 0, 614
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 95
0, 614 0, 614 0, 425
y
y y y
χ = = =
φ + φ − λ + −

• Pierderea stabilităŃii generale în jurul axei z-z
Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0.34;

2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 34 (1, 906 0, 2) 1, 906 2, 606
z z z z
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ ¸ ¸


2 2 2 2
1 1
0, 228
2, 606 2, 606 1, 906
z
z z z
χ = = =
φ + φ − λ + −

Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere-răsucire
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire poate fi calculat folosind
următoarea expresie:

2
2 2
2
1 2 2
2 2
( )
( )
( )
w t z
cr g g
w z
z
I k L G I E I k
M C C z C z
k I
k L E I
¦ ¹
¦ ¦ ⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ | |
= ⋅ ⋅ ⋅ + + ⋅ − ⋅ ´ `
|
⋅ π ⋅ ⋅
¦ ¦ \ ¹
¹ )

În calculul M
cr
, au fost introduse următoarele valori pentru factori:
k = 1; din moment ce talpa comprimată e liberă să se rotească în jurul axei minime de
inerŃie,
k
w
= 1; din moment ce nu sunt prevăzute măsuri speciale de împiedicare a deplanării
libere a capetelor grinzii.
z
g
distanŃa de la punctul de aplicare al încărcării la centru de tăiere. Deoarece eforturile
sunt transmise prin intermediul rigle – încărcările sunt aplicate în axa neutră a stâlpului: z
g
= 0.
Coeficientul C
1
depinde de forma diagramei de moment încovoietor. Pentru o elemente
încărcate doar cu momente la capete – diagrama cu variaŃie lineară – şi pentru raportul între
momente ψ = 0, avem: C
1
= 1.77 (vezi Tabelul 4.2 şi Anexa V).
Astfel formula momentului critic devine:

2
2
,
1
2 2
,
t cr LT
w z
cr
z
z cr LT
L G I
I E I
M C
I
E I L
⋅ ⋅
π ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ +
π ⋅ ⋅

Datorită complexităŃii expresiei, a posibilităŃii inerente a unor erori algebrice este
recomandată efectuarea aritmeticilor pe termeni, pentru urmărirea mai facilă a calculelor:

2 2 5 4 13
3,14 2,1 10 1676 10 3, 473 10
z
E I π ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅

2 13
5
1
2 2
3, 473 10
9, 649 10
6000
z
E I
T
L
π ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅

6
2
4
791000 10
47195, 7
1676 10
w
z
I
T
I

= = =



2 2 4
4
3
2 13
6000 80770 66,87 10
5, 599 10
3, 473 10
t
z
L G I
T
E I
⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = = ⋅
π ⋅ ⋅ ⋅

În continuarea calculelor va fi necesar calculul M
cr,0
, momentul critic corespunzător
elementului încărcat cu momente egale la capete – variaŃie constantă – ψ = 1, C
1,0
= +1,00.

5 4
,0 1 2 3
9, 649 10 47195, 7 5, 599 10 309,95 kNm
cr
M T T T = ⋅ + = ⋅ ⋅ + ⋅ =
Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire

1 ,0
1, 77 309, 95 548, 61kNm
cr cr
M C M = ⋅ = ⋅ =
• ZvelteŃea redusă pentru încovoiere-răsucire
ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:

3
,
6
1702 10 355
1, 049
548, 61 10
pl y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =


SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2 (1)
Deoarece λ
LT
= 3,31 > λ
LT,0
= 0,4 (profile laminate) efectele deversării nu pot fi neglijate,
verificarea la pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire fiind obligatorie.
• Factorul de reducere
Pentru profile laminate sau secŃiunile sudate echivalente supuse la încovoiere, valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate astfel:

2 2
2
1.0
1
1.0 dar
LT
LT
LT
LT LT LT
LT
χ ≤ ¦
¦
χ =
´
χ ≤
¦ φ + φ −β⋅ λ
λ
¹

unde :

2
,0
0, 5 1 ( )
LT LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − λ +β⋅ λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru
450
2, 368 2
190
h
b
= = ≥ ⇒ curba c (α
LT
= 0,49)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.5 Tabel 6.3
Valorile recomandate: λ
LT,0
= 0,4 şi β = 0,75
SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3(1)

2
2
,0
0,5 1 ( ) 0,5 1 0, 49 (1, 049 0, 4) 0, 75 1, 049 1, 072
LT LT LT
LT LT
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ −λ +β⋅ λ = ⋅ + ⋅ − + ⋅ =
¸ ¸ (
¸ ¸


2
2 2 2
1 1 1
0, 609 1; 0, 909
1, 072 1, 072 0, 75 1, 049
LT
LT
LT
LT LT
| |
χ = = = < =
|
+ − ⋅ λ
\ ¹
φ + φ −β⋅ λ

Pentru a lua în considerare distribuŃia momentelor între legăturile laterale ale barelor se
calculează factorul f:
1 1
0, 752
1, 33 0, 33 1, 33 0
c
k = = =
− ⋅ ψ −
- diagrama de momente lineară
SREN 1993-1-1 Tabel 6.6

2 2
1 0,5 (1 ) 1 2 ( 0,8) 1 0, 5 (1 0, 752) 1 2 (0,5 0,8) 0,898 1
LT
c
f k
( (
= − ⋅ − ⋅ − ⋅ λ − = − ⋅ − ⋅ − ⋅ − = <
¸ ¸ ¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.3 (2)
Factorul de reducere χ
LT
poate fi definit astfel:

, ,
0, 944
1, 051 1 1, 00
0,898
LT
LT mod LT mod
f
χ
χ = = = > ⇒ χ =
Calculul factorilor de interacŃiune k
yy
şi k
zy

Factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
depind de metoda de calcul aleasă. Se pot calcula
folosind două metode alternative. În acest exemplu valorile acestor factori au fost determinate
conform anexei A (metoda alternativă 1).
Se începe cu calculul factorilor auxiliari:

,
,
113, 37
1
1
19425
0, 9997
113, 37
1 0, 95 1
19425
Ed
cr y
y
Ed
y
cr y
N
N
N
N


µ = = =
− ⋅ − χ ⋅


,
,
113, 37
1
1
964, 9
0, 907
113, 37
1 0, 228 1
964, 9
Ed
cr z
z
Ed
z
cr z
N
N
N
N


µ = = =
− ⋅ − χ ⋅


,
,
1702
1,135 1.5
1500
pl y
y
el y
W
w
W
= = = ≤

,
,
276, 4
1, 566 1, 5 1.5
176, 4
pl z
z z
el z
W
w w
W
= = = > ⇒ =
Efortul axial critic de flambaj elastic prin răsucire se determină:

2
,
2
0
,
2 5 9
4
3 2
1
1 2,1 10 791 10
80770 66,87 10 2562, 44
38,85 10 6000
w
cr T t
cr T
E I
N G I
i
L
kN
| |
π ⋅ ⋅
| = ⋅ + =
|
\ ¹
| |
π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ + =
|
|

\ ¹

Pentru o secŃiune dublu simetrica i
0
se defineşte ca fiind:

2 2 2 2 2 2 2 3 2
0 0 0
184,8 41, 2 38,85 10 mm
y z
i i i y z = + + + = + = ⋅
unde:
y
0
, z
0
sunt coordonatele centrului de tăiere faŃă de centrul de greutate;
M
cr,0
este momentul critic corespunzător elementului încărcat cu momente egale la capete:
,0
309,95 kNm
cr
M = .

3
.
,0
6
,0
1702 10 355
1, 396
309, 95 10
pl y y
LT
cr
W f

M

⋅ ⋅
λ = = =



4
4
0 1
, ,
113, 37 113, 38
0, 2 1 1 0, 2 1, 77 1 1 0, 255
964, 9 2562, 4
Ed Ed
lim
cr z cr TF
N N
C
N N
| | | | | | | |
λ = ⋅ ⋅ − ⋅ − = ⋅ ⋅ − ⋅ − =
| | | |
\ ¹ \ ¹
\ ¹ \ ¹

în care
, ,
2562, 44 kN
cr TF cr T
N N = = (secŃiune dublu simetrică).
Deoarece condiŃia
,0 0 LT lim
λ > λ este îndeplinită, rezultă:

,0 ,0
(1 )
1
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α
= + − ⋅
+ ε ⋅ α


2
, ,
1.0
1 1
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
C C
N N
N N
α
= ⋅ ≥
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹


6 2
,
3 3
,
413, 77 10 98,8 10
24, 08
113,18 10 1500 10
y Ed
y
Ed el y
M
A

N W
⋅ ⋅
ε = ⋅ = ⋅ =
⋅ ⋅
(secŃiune clasa I).
şi

4
4
66,87 10
1 1 0, 998 1
33740 10
T
LT
y
I

I

α = − = − = ≤


Factorul
,0 my
C se calculează conform tabel A.2, unde 0
y
ψ = :

,0
,
0, 79 0, 21 0, 36 ( 0, 33)
113, 387
0, 79 0, 21 0 0, 36 (0 0, 33) 0, 791
19425
Ed
my y y
cr y
N
C
N
= + ⋅ ψ + ⋅ ψ + ⋅ =
= + ⋅ + ⋅ + ⋅ =

Calculul parametrilor
my
C şi
mLT
C


( )
( )
,0 ,0
1
1
24, 08 0, 998
0, 791 1 0, 791 0, 964
1 24, 09 0, 998
y LT
my my my
y LT
C C C
ε ⋅ α
= + − =
+ ε ⋅ α

= + − =
+ ⋅


2
, ,
2
1 1
0.998
0.966 0.955 1 1
113, 37 113,37
1 1
19425 2562, 44
LT
mLT my
Ed Ed
cr z cr TF
mLT
C C
N N
N N
C
α
= ⋅ =
| | | |
− ⋅ −
| |
\ ¹ \ ¹
= ⋅ = < ⇒ =
| | | |
− ⋅ −
|
|
\ ¹
\ ¹

Calculul factorilor
yy
C şi
zy
C
max( ; ) 1, 906
max y z z
λ = λ λ = λ =

,
2 2 2
,
1.6 1.6
1 ( 1) 1
el y
yy y my max my max pl LT
y y pl y
W
C w C C n b
w w W
(
| |
= + − ⋅ − ⋅ ⋅ λ − ⋅ ⋅ λ ⋅ − ≥
( |
( \ ¹
¸ ¸


3
2
1
1
113, 37 10
0, 032
98,8 10 355
1, 0
Ed Ed
pl
Rk y y
M
M
N N
n
N A f

= = = =

⋅ ⋅
γ
γ


, , 2
, 0
, , , ,
1 1
0.5 0 ( 0)
y Ed z Ed
LT LT z Ed
LT pl y Rd pl z Rd
M M
M M
b M
M M
= ⋅ α ⋅ λ ⋅ ⋅ = =
χ ⋅
γ γ


2 2 2
,
,
1, 6 1, 6
1 (1,135 1) 1 0, 964 1, 906 0, 964 1,906 0, 032
1,135 1,135
1500
0.973 0,881
1702
yy
el y
pl y
C
W
W
( | |
= + − ⋅ − ⋅ − ⋅ ⋅ ⋅ =
( |
\ ¹ ¸ ¸
= > = =


2 2
,
5
,
1 ( 1) 2 14 0.6
my max y el y
zy y pl LT
z pl y
y
C w W
C w n d
w W
w
( | |
⋅ λ
( | = + − ⋅ − ⋅ ⋅ − ≥ ⋅ ⋅
|
(
\ ¹ ¸ ¸


, ,
0
,
4
, , , ,
0
2 0 ( 0)
0.1
y Ed z Ed
LT LT z Ed
my LT pl y Rd mz pl z Rd
M M
d M
C M C M
λ
= ⋅ α ⋅ ⋅ ⋅ = =
⋅ χ ⋅ ⋅
+ λ


2 2
5
0, 964 1,906
1 (1,135 1) 2 14 0, 032
1,135
1,135 1500
0, 9002 0, 6 0, 49
1, 5 1702
zy
C
(
| |

= + − ⋅ − ⋅ ⋅ = ( |
|
( \ ¹ ¸ ¸
= ≥ ⋅ ⋅ =

Calculul factorilor de interacŃiune conform Tabel A.1 a SR EN 1993-1-1.

,
1 0, 9997 1
0, 964 1 0, 996
113, 34
0, 973
1 1
19425
y
yy my mLT
Ed
yy
cr z
k C C
N
C
N
µ
= ⋅ ⋅ ⋅ = ⋅ ⋅ ⋅ =
− −
,
1
0, 6
1
y
z
zy my mLT
Ed
zy z
cr y
w
k C C
N
C w
N
µ
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =



0, 907 1 1,135
0, 964 1 0, 6 0, 5099
113,37
0, 9002 1, 5
1
19427
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ =


Verificarea formulelor de interacŃiune:

,
,
1 1
3 6
2 3
113, 37 10 415, 97 10
0, 966 0, 739 1
98,8 10 355 1702 10 355
0, 95 0, 944
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
yy
y Rk y Rk
LT
M M
M
N
k
N M
+ ⋅ =
χ ⋅
χ ⋅
γ γ
⋅ ⋅
= + ⋅ = ≤
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅


,
,
1
1
3 6
2 3
113, 37 10 415,97 10
0, 5099 0, 514 1
98,8 10 355 1702 10 355
0, 228 0, 944
1, 0 1, 0
y Ed
Ed
zy
z Rk y Rk
LT
M
M
M
N
k
N M
+ ⋅ =
χ ⋅
χ ⋅
γ
γ
⋅ ⋅
= + ⋅ = ≤
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
⋅ ⋅

Stâlpul îndeplineşte condiŃiile de interacŃiune M-N.

E.15. Determinarea unei secŃiunii echivalente pentru verificarea elementelor cu secŃiune
variabila supuse la M-N
Descrierea structurii
Se consideră grinda simplu rezemata cu secŃiune variabila I, încărcată cu o sarcină
uniform distribuită cu intensitatea de 20 kN/m si supusa la compresiune N = 150 kN. Grinda nu
este fixată lateral decât în dreptul reazemelor. Nu sunt prevăzute dispozitive speciale în
rezemări care să prezintă deplanarea liberă a secŃiunii, iar secŃiunea este liberă să se rotească
în jurul axei minime de inerŃie. Se cere determinarea caracteristicilor geometrice, a eforturilor
critice si parametrilor necesari verificării interacŃiunii M-N.
h
M
A
X
h
M
I
N
NEd
NEd
L=6000 mm
q

Figura E.15.1.

Datele problemei
Datele geometrice ale elementului sunt prezentate în continuare:
Deschiderea L = 6000 mm
Marca oŃelului S355
Caracteristicile dimensionale ale secŃiunii transversale:
ÎnălŃimea maxima h
MAX
= 400,0 mm
ÎnălŃimea minima h
MIN
= 200,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 180,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 6,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 12,0 mm
Determinarea eforturilor de calcul
2
,
0,125 20 6000 90
y Ed
M kNm = ⋅ ⋅ =
150
Ed
N kN =
Determinarea clasei secŃiunii
Parametrul ε depinde de limita de curgere a materialului:

2
235 235
1
235 [N/mm ]
y
f
ε = = =
Talpă în consolă supusă la compresiune:

+
c

Figura E.15.2.

Vom considera acoperitor c, neglijând cordoanele de sudura (a = 0):

( )
1 1
2 200 6 87 mm
2 2 2 / 2
w
a
c b t
| |
= ⋅ − − ⋅ = ⋅ − =
|
\ ¹


87
7, 25 9 9
12
f
c
t
= = < ⋅ ε = ⇒ talpa clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
Perete interior supus la încovoiere si compresiune:


Figura E.15.3.
Variatia inaltimii comprimate
0,6
0,65
0,7
0,75
0,8
0,85
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
Deschiderea (mm)
α αα α

Figura E.15.4.


Pentru determinarea clasei secŃiunii se folosesc următorii parametrii:
3
150 10
106, 38 mm
6 235
Ed
N
w y
N
d
t f

= = =
⋅ ⋅
2
w f
d h t = − ⋅
0,5
2
N w
w
d d
d
+
α = >

- înălŃimea comprimata
înălŃimea inimii se calculează în fiecare secŃiune i, cu relaŃia:
,
2
w i i f
d h t = − ⋅ , unde
[ ]
max min
,
i
h h h ∈
w
w
d
t
= ⇒

inima clasa 1
SREN 1993-1-1 Tabel 5.2
In figura următoare sunt prezentate rapoartele maxime intre înălŃime si grosime pentru
clasele de secŃiune. Se poate observa variaŃia clasei secŃiunii transversale pe deschiderea grinzii:

Determinarea clasei sectiunii
30
40
50
60
70
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
Deschiderea x (mm)
Z
v
e
l
t
e
t
e
a

i
n
i
m
i
i

/

R
a
p
o
a
r
t
e
l
e

l
a
t
i
m
e
-
g
r
o
s
i
m
e
Clasa 4
Clasa 3
Clasa 2
Zveltetea inimii

Figura E.15.5.

FuncŃie de clasa de secŃiune se stabileşte rezistenta elementului identificându-se secŃiunea
periculoasa de raport maxim intre solicitare si capacitate. Elementul este supus la încovoiere cu
forŃa axiala.

Capacitatea secŃiunii transversale. Verificarea de rezistenta.
Pentru secŃiunii de clasa 1 sau 2 curba de interacŃiune moment încovoietor – forŃa axiala
arata astfel:




My
N
(NEd,MEd)
(Nmax,My,max Ny,Rd M =
)

Figura E.15.6.

Perechea de eforturi (N
max
, M
y,max
) din figura se determina prin rezolvarea următorului
sistem de ecuaŃii:
max
,max , , , , , ,
max
,max ,
1
; ( 2 ) /
1 0.5
pl
y N y Rd pl y Rd pl y Rd f
Ed
y y Ed
N
N
M M M M unde a A bt A
a
N N
M M
¦

¦
¦
= = ≤ = −
¦
− ⋅
´
¦
=
¦
¦
¹

SREN 1993-1-1 § 6.2.9.1(5)

Momentul capabil al sectiunii transversale
9,00E+07
1,10E+08
1,30E+08
1,50E+08
1,70E+08
1,90E+08
2,10E+08
2,30E+08
2,50E+08
2,70E+08
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
Deschiderea (mm)
M
o
m
e
n
t
u
l

c
a
p
a
b
i
l

(
N
m
m
)Momentul redus
Momentul capabil plastic

Figura E.15.7

In situaŃia in care forŃa axiala nu influenŃează momentul încovoietor capabil (vezi SREN
1993-1-1 §6.2.9.1 (4)) atunci
, , , , N y Rd pl y Rd
M M = , cazul de fata.



Gradul de utilizare a secŃiunii transversale se determina astfel:
Pentru x
i
> 1200 mm (clasa 1 sau 2)
2 2
,
2 2
max ,max
1, 0
Ed y Ed
y
N M
R
N M
+
= ≤
+

Pentru x
i
< 1200 mm (clasa 3 sau 4)
,
1, 0
Ed Ed
y el y y
N M
R
A f W f
= + ≤
⋅ ⋅


Coeficientul de utilizare a sectiunii
0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0 1000 2000 3000 4000 5000 6000
Deschiderea (mm)
C
o
e
f
i
c
i
e
n
t
u
l

d
e

u
t
i
l
i
z
a
r
e

a

s
e
c
t
i
u
n
i
i

Figura E.15.8.

SecŃiunea cea mai solicitata se afla la x
cr
= 3600 mm având gradul de solicitare maxim R
max

= 0,543.
Determinarea parametrilor necesari verificării de stabilitate
Se considera proprietăŃile secŃiunii transversale (la x
cr
= 3600 mm) in care se face
verificarea si o secŃiune echivalenta pentru determinarea proprietăŃile secŃiunii necesare
determinării eforturilor critice. SecŃiunea cea mai solicitata s-a determinat in urma verificărilor
de rezistenta. Caracteristicile geometrice ale secŃiunii sunt:
ÎnălŃimea h = 280,0 mm
ÎnălŃimea inimii h
w
= 256,0 mm
LăŃimea tălpilor b = 180,0 mm
Grosimea inimii t
w
= 6,0 mm
Grosimea tălpilor t
f
= 12,0 mm

Aria A = 58,56 cm
2
Momentul de inerŃie / yy I
y
= 8601 cm
4

Momentul de inerŃie / zz I
z
= 1167 cm
4

Momentul de inerŃie la torsiune I
t
= 22,9 cm
4

Moment de inerŃie sectorial I
w
= 209500 cm
6

Modul de rezistenŃă elastic / yy W
el,y
= 614,4 cm
3

Modul de rezistenŃă plastic / yy W
pl,y
= 677,2 cm
3
Raza de giraŃie /yy i
y
= 12,12 cm
Raza de giraŃie /zz i
z
= 4,46 cm
Modulul de elasticitate E = 210000 N/mm
2


Rezistenta caracteristica a secŃiunii transversale
5856 235 1376
Rk y
N A f kN = ⋅ = ⋅ =
3
,
677 10 235 159,14
Rk pl y y
M W f kNm = ⋅ = ⋅ ⋅ =
Pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
Se calculează un moment de inerŃie echivalent după axa de inerŃie maxima yy, cu ajutorul
următoarelor expresii:
4
,min
4
,max
18922 10
0, 465
4095 10
y
y
I
r
I

= = =


(0, 08 0, 92 ) 0, 08 0, 92 0, 465 0, 508 C r = + = + ⋅ =
4 4 4
, ,max
0, 508 18922 10 9612 10
y eq y
I C I mm = ⋅ = ⋅ ⋅ = ⋅
• Determinarea efortului axial critic de pierdere a stabilităŃii prin încovoiere si a factorilor
de reducere
o După axa maxima de inerŃie yy
2
2 5 4
,
,
2 2
,
3,14 2,1 10 9612 10
5534 kN
6000
y eq
cr y
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
3
3
,
1376 10
0, 499
5534 10
Rk
y
cr y
N

N

λ = = =


Curba de flambaj b, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,34;
2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 34 (0, 499 0, 2) 0, 499 0, 675
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸

2 2 2 2
1 1
0,885
0, 675 0, 675 0, 499
y
y y y
χ = = =
φ + φ −λ + −

o După axa minima de inerŃie zz
2
2 5 4
,min
,
2 2
,
3,14 2,1 10 1167 10
671, 74 kN
6000
z
cr z
cr y
π E I
N
L
⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= = =
3
3
,
1376 10
1, 431
671, 74 10
Rk
y
cr y
N

N

λ = = =


Curba de flambaj c, factorul de imperfecŃiune α
y
= 0,49;
2 2
0, 5 1 ( 0, 2) 0,5 1 0, 49 (1, 431 0, 2) 1, 431 1,826
y y y y
( (
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸
¸ ¸

2 2 2 2
1 1
0, 338
1,826 1,826 1, 431
y
y y y
χ = = =
φ + φ − λ + −

Factorii de reducere pentru flambajul prin încovoiere-răsucire
• Momentul critic elastic de flambaj prin încovoie-răsucire
Pentru calculul momentului critic se folosesc caracteristicile geometrice ale unei secŃiuni
echivalente, pentru care se calculează h
eq
, urmând următoarea procedură:
min
max
200
0,5
400
h
h
γ = = =
2
max
2
0, 283 0, 434 0, 283
400 0, 283 0, 434 0,5 0, 283 0,5 302, 2
eq
h h
mm
= + γ + γ =
= ⋅ + ⋅ + ⋅ =

Momentul de inerŃie la torsiune se calculează ca media aritmetica a momentelor de inerŃie
minim si maxim:
4 4
,max ,min 4 4
,
23, 62 10 22,18 10
22, 9 10
2 2
T T
T T eq
I I
I I mm
+
⋅ + ⋅
= = = = ⋅
Momentul de inerŃie sectorial se calculează cu caracteristicile geometrice ale secŃiunii cu
înălŃimea echivalenta h
eq
. secŃiunii cu o axă de simetrie, momentul de inerŃie sectorial poate fi
calculat cu următoarea formulă:
( )
2 2 4
, 9 6
( ) 1166, 94 10 302 12
245, 68 10
4 4
z eq eq f
w
I h t
I mm
⋅ − ⋅ ⋅ −
= = = ⋅
2 2
, , , ,min
1
2 2
,min
,min ,
2 4 2 5 4 9
2 4 2 5 4
6000 80770 22, 9 10 2,1 10 1167 10 245, 68 10
1,127 167
6000 1167 10 2,1 10 1167 10
w eq t eq cr LT z
cr
z
z cr LT
I L G I E I
M C
I
E I L
kNm
⋅ ⋅ π ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ + =
π ⋅ ⋅
⋅ ⋅ ⋅ π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ + =
⋅ π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅

ZvelteŃea redusă pentru flambajul prin încovoiere-răsucire se determină cu următoarele
relaŃii:
6
6
159,14 10
0, 976
167 10
Rk
LT
cr
M

M

λ = = =



In cazul general valorile χ
LT
pentru zvelteŃea redusă corespunzătoare pot fi determinate
astfel:

2 2
1
LT
LT LT LT
χ =
φ + φ −λ

unde:

2
0,5 1 ( 0, 2)
LT LT LT LT
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ
¸ ¸

SREN 1993-1-1 § 6.3.2.2(1)
α
LT
factorul de imperfecŃiune pentru pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire:
Pentru profile I sudate
max
400
2, 222 2
180
h
b
= = ≥ ⇒ curba c (α
LT
= 0,49)
SREN 1993-1-1 Tabel 6.4

2
2
0,5 1 ( 0, 2) 0, 5 1 0, 49 (0, 976 0, 2) 0, 976 1,167
LT LT
LT LT
(
(
φ = ⋅ + α ⋅ λ − + λ = ⋅ + ⋅ − + =
¸ ¸ (
¸ ¸


2 2 2
1 1
0, 553
1,167 1,167 0, 976
LT
LT
LT LT
χ = = =
+ −
φ + φ − λ

Efortul axial critic de flambaj elastic prin răsucire se determină:
( )
4 4
,
10180 10
y eq y eq
I I h mm = = ⋅
2
,
, ,
2
, ,min
,
2 2 5 9
4
4 4 2
59,89 10 2,1 10 245, 68 10
80770 22, 9 10 1722,8
10180 10 1167 10 6000
eq w eq
cr T t eq
y eq z
cr T
A E I
N G I
I I
L
kN
| |
π ⋅ ⋅
| = ⋅ + =
| +
\ ¹
| |
⋅ π ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
= ⋅ ⋅ + = |
|
⋅ + ⋅
\ ¹

Calculul factorilor de interacŃiune k
yy
şi k
zy

Factorii de interacŃiune k
yy
, k
yz
, k
zy
, k
zz
se pot calcula folosind una dintre metodele
prezentate in SR EN 1993-1-1, Anexa A si Anexa B.


E.16. Calculul unui stâlp cu secŃiune transversală de tip C formată la rece, solicitat la
compresiune cu încovoiere
Descrierea problemei
Exemplul descrie calculul unui montant de perete exterior solicitat la compresiune cu
încovoiere uniaxială. Montantul de perete se consideră că este articulat la capete, iar
secŃiunea transversală este realizată din două profile cu pereŃi subŃiri formate la rece de tip C,
dispuse spate-în-spate. Pentru acest exemplu, legătura dintre cele două profile, în lungul
barei, se consideră rigidă (de exemplu îmbinare realizată prin sudură). În Figura E.16.1(a) se
prezintă schema statică şi încărcarea ce acŃionează pe montant.
Schema statică

(a) (b)
Figura E.16.1. Schema statică şi secŃiunea transversală

Datele problemei
Marca oŃelului S355
Modulul de elasticitate
2
210000 N mm E =
Coeficientul lui Poisson 0, 3 ν =
Modulul de elasticitate transversal
( )
2
81000 N mm
2 1
E
G = =
+ ν

ÎnălŃimea montantului 3 m H =
Deschiderea planşeului 4 m L =
DistanŃa dintre grinzile de planşeu 0, 6 m S =
Încărcarea distribuită aplicată pe planşeu:
- încărcarea permanentă – planşeu uşor:
2
0, 75 kN m

G
0, 75 0, 6 0, 45 kN m q = × =
- încărcarea utilă:
2
3 kN m

Q
3 0, 6 1,80 kN m q = × =
ForŃa concentrată corespunzătoare stării limită ultime, provenită de la nivelul superior şi de
la acoperiş:
5, 0 kN Q =
Presiunea uniformă a vântului:
2
0, 42 kN m

w
0, 42 0, 6 0, 252 kN m q = × =
Dimensiunile şi caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale
ÎnălŃimea totală a inimii 150 mm h =
LăŃimea totală a tălpii 40 mm b =
LăŃimea totală a rebordului 15 mm c =
Raza interioară 3 mm r =
Grosimea nominală
nom
1, 2 mm t =
Grosimea miezului de oŃel 1,16 mm t =
(conform §3.2.4(3) din EN1993-1-3)
Caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale brute:
Aria secŃiunii transversale brute:
2
592 mm A =
Razele de giraŃie:
y
57, 2 mm i = ;
z
18 mm i =
Momentul de inerŃie în raport
cu axa maximă de inerŃie y-y:
6 4
y
1, 936 10 mm I = ×
Momentul de inerŃie în raport
cu axa minimă de inerŃie z-z:
4 4
z
19,13 10 mm I = ×
Momentul de inerŃie sectorial:
8 6
w
4, 931 10 mm I = ×
Momentul de inerŃie la răsucire:
4
t
266 mm I =
Caracteristicile geometrice ale secŃiunii transversale eficace:
Conform §5.5.3.1, §5.5.3.2 din EN1993-1-3 şi §4.4 din EN1993-1-5, respectiv conform
modelului de calcul prezentat în Exemplul E.x.

Aria eficace a secŃiunii transversale solicitate doar la compresiune rezultă:

2
eff,c
322 mm A =
Modulul de rezistenŃă eficace, din solicitarea de încovoiere după axa maximă de inerŃie
rezultă:
în raport cu talpa comprimată:
3
eff,y,c
22268 mm W =
în raport cu talpa întinsă:
3
eff,y,t
25580 mm W =

( )
3
eff,y,min eff,y,c eff,y,t
min , 22268 mm W W W = =
Caracteristici mecanice - limita de curgere
Marca de oŃel S355
Deoarece grosimea maximă a pereŃilor secŃiunii transversale este 1.0 mm ≤ 40 mm, limita
de curgere este f
y
= 355 N/mm
2

SREN 1993-1-1 Tabel 3.1
CoeficienŃii parŃiali de siguranŃă
γ
M0
= 1,00
γ
M1
= 1,00
SREN 1993-1-3 § 2(3)
G
1, 35 γ = – încărcări permanente
Q
1, 50 γ = – încărcări variabile
SREN 1990
ForŃa concentrată totală, de compresiune, aplicată montantului, conform EN1990, se
calculează astfel:
( ) ( )
Ed G G Q Q
2 1, 35 0, 45 1, 50 1,80 4 2 5 11, 62kN N q q L Q = γ + γ + = × + × × + =
Momentul încovoietor maxim, din încărcarea din vânt este:
2 2
Ed Q w
8 1, 5 0, 252 3 8 0, 43 kNm M q H = γ = × × =
Verificarea rezistenŃei secŃiunii transversale:
Următorul criteriu trebuie îndeplinit:
y,Ed y,Ed
Ed
c,Rd cy,Rd,com
1
M M
N
N M
+ ∆
+ ≤
SREN 1993-1-3 §6.1.9
unde:
c,Rd eff yb M0
N A f = γ
SREN 1993-1-3 §6.1.3
cz,Rd,com eff,com yb M0
/ M W f = γ
SREN 1993-1-3 §6.1.4
iar, conform §6.1.9(2) din EN1993-1-3, reprezintă momentele adiŃionale
y,Ed Ed Ny
M N e ∆ = ,
datorate deplasării centrului de greutate
Ny
e pe axa y-y. (pentru acest caz particular, datorită
faptului că secŃiunea transversală este dublu simetrică,
Ny
0 e = ).

Verificarea rezistenŃei:
3 6
11, 62 10 0, 43 10 0
0,158 1
322 350 1, 0 22268 350 1, 0
× × +
+ = <
× ×
– verifică
Verificarea rezistenŃei barelor la pierderea stabilităŃii generale
Elementele solicitate la compresiune cu încovoiere uniaxială trebuie să satisfacă
următoarele condiŃii:

y,Ed y,Ed
Ed
Rk y,Rk
y
LT
M1
M1

1
yy
M M
N
k
N M
+
+ ≤
χ
χ
γ
γ

y,Ed y,Ed
Ed
Rk y,Rk
z
LT
M1
M1

1
zy
M M
N
k
N M
+
+ ≤
χ
χ
γ
γ

SREN 1993-1-1 §6.3.3
unde:
3
Rk yb eff
350 322 112, 7 10 N 112,7 kN N f A = = × = × =
6
y,Rk yb eff,y,min
350 22268 7, 794 10 Nmm 7,794kNm M f W = = × = × =
y,Ed
∆M – momentul adiŃional datorat deplasării centrului de greutate;
y,Ed
∆ 0 M =
2 2
1
χ =
ϕ+ ϕ − λ
dar 1, 0 χ ≤
SREN 1993-1-1 §6.3.1.2
( )
2
0, 5 1 0, 2
(
ϕ = + α λ − + λ
¸ ¸

α – factor de imperfecŃiune

ZvelteŃea redusă este:
eff yb
cr
A f
N
λ =
cr
N – efortul critic elastic asociat modului de flambaj relevant
Determinarea factorilor de reducere χ
y
, χ
z
, χ
T

Conform § 6.3.1.3 din EN1993-1-1:
• Flambajul prin încovoiere
eff yb eff
cr
F
cr 1
A f A A L
N i
λ = =
λ

Lungimea de flambaj:
cr,y cr,z
3000 mm L L H = = =
1
yb
210000
76, 95
350
E
f
λ = π = π× =
Flambajul după axa y-y, conform Tabelului 6.3 din EN1993-1-3 şi Tabelului 6.1 din
EN1993-1-1:

cr,y eff
y
y 1
322 592 3000
0, 503
57, 2 76,95
L A A
i
λ = = × =
λ

y
0, 21 α = – curba de flambaj a
( ) ( )
2 2
y y y y
0, 5 1 0, 2 0, 5 1 0, 21 0, 503 0, 2 0, 503 0, 658
( (
ϕ = + α λ − + λ = × + × − + =
¸ ¸ ¸ ¸

y
2 2 2 2
y y y
1 1
0, 923
0, 658 0, 658 0, 503
χ = = =
ϕ + ϕ − λ + −

Flambajul după axa z-z, conform Tabelului 6.3 din EN1993-1-3 şi Tabelului 6.1 din
EN1993-1-1:
cr,z eff
z
z 1
322 592 3000
1, 597
18 76, 95
L A A
i
λ = = × =
λ

z
0, 34 α = – curba de flambaj b
( ) ( )
2 2
z z z z
0, 5 1 0, 2 0, 5 1 0, 34 1, 597 0, 2 1, 597 1, 923
( (
ϕ = + α λ − + λ = × + × − + =
¸ ¸ ¸ ¸

z
2 2 2 2
z z z
1 1
0, 334
1, 923 1,923 1, 597
χ = = =
ϕ + ϕ − λ + −


• Flambajul prin răsucire (conform §6.2.3(5) din EN1993-1-3):
2
w
cr,T t
2 2
o T
1 EI
N GI
i l
| |
π
= + |
|
\ ¹

SREN 1993-1-3 §6.2.3(5)
unde:
2 2 2 2 2
o y z o o
i i i y z = + + +
o o
, y z – coordonatele centrului de tăiere în raport cu centrul de greutate al secŃiunii transversale
brute:
o o
0 y z = =
2 2 2 2
o
57, 2 18 0 0 3594 mm i = + + + =
T
3000 mm l H = =

Efortul critic elastic pentru flambajul prin răsucire este:
2 8
3
cr,T
2
1 210000 4, 931 10
81000 266 37, 59 10 N
3594
3000
N
| |
π × × ×
= × × + = ×
|
|
\ ¹

• Flambajul prin încovoiere-răsucire (conform §6.2.3(6) din EN1993-1-3)
Pentru secŃiuni dublu simetrice:
cr,TF cr,T
N N =
Efortul critic elastic de flambaj este:
cr cr,T cr,TF
37, 59 kN N N N = = =
ZvelteŃea redusă este:
eff yb
T
3
cr
322 350
1, 732
37, 59 10
A f
N
×
λ = = =
×

T
0, 34 α = – curba de flambaj b (conform Tabelului 6.3 din EN1993-1-3 şi Tabelului 6.1 din
EN1993-1-1).
( ) ( )
2 2
T T T T
0, 5 1 0, 2 0, 5 1 0, 34 1, 732 0, 2 1, 732 2, 259
( (
ϕ = + α λ − + λ = × + × − + =
¸ ¸ ¸ ¸


Factorul de reducere pentru flambajul prin răsucire, respectiv încovoiere-răsucire este:
T
2 2 2 2
T T T
1 1
0, 269
2, 259 2, 259 1, 732
χ = = =
ϕ + ϕ − λ + −

Determinarea factorului de reducere χ
LT
, corespunzător flambajului lateral prin
încovoiere-răsucire:
• Flambajului lateral prin încovoiere-răsucire
LT
2 2
LT LT LT
1
χ =
ϕ + ϕ − λ
dar
LT
1, 0 χ ≤
SREN 1993-1-1 §6.3.2.2
( )
2
LT LT LT LT
0, 5 1 0, 2
(
ϕ = + α λ − + λ
¸ ¸

LT
0, 34 α = – curba de flambaj b
SREN 1993-1-1 §6.3.2.2 (Tabelul 6.3)
ZvelteŃea redusă este:
eff,y,min yb
LT
cr
W f
M
λ =
cr
M – momentul critic elastic pentru flambajul lateral prin încovoiere-răsucire
2 2
w t z
cr 1
2 2
z
z
I L GI EI
M C
I
L EI
π
= +
π

unde, pentru grinzi simplu rezemate, sub încărcări uniform distribuite
1
1,127 C = .

2 4 8 2
cr
2 4 2 4
cr
210000 19,13 10 4, 932 10 3000 81000 266
1,127
3000 19,13 10 210000 19,13 10
2, 75 kNm
M
M
π × × × × × ×
= × × +
× π × × ×
=
eff,y,min yb
LT
6
cr
22268 350
1, 683
2, 75 10
W f
M
×
λ = = =
×

z
0, 34 α = – curba de flambaj b
( ) ( )
2 2
LT LT LT LT
0, 5 1 0, 2 0, 5 1 0, 34 1, 683 0, 2 1, 683 2,169
( (
ϕ = + α λ − + λ = × + × − + =
¸ ¸ ¸ ¸
LT
2 2 2 2
LT LT LT
1 1
0, 283
2,169 2,169 1, 683
χ = = =
ϕ + ϕ − λ + −



Determinarea factorilor de interacŃiune kyy şi kzy – Metoda 1 din EN1993-1-1, Anexa A.
y
yy my mLT
Ed
cr,y
1
k C C
N
N
µ
=


z
zy my mLT
Ed
cr,y
1
k C C
N
N
µ
=


unde:
Ed
cr,y
y
Ed
y
cr,y
1
1
N
N
N
N

µ =
− χ
;
Ed
cr,z
z
Ed
z
cr,z
1
1
N
N
N
N

µ =
− χ

2
2 6
y
3
cr,y
2 2
cr,y
210000 1, 936 10
445,8 10 N 445,8 kN
3000
EI
N
L
π
π × × ×
= = = × =
2 2 4
3 z
cr,z
2 2
cr,z
210000 19,13 10
44 10 N 44 kN
3000
EI
N
L
π π × × ×
= = = × =

Ed
cr,y
y
Ed
y
cr,y
11, 62
1
1
445,8
0,998
11, 62
1 0, 923 1
445,8
N
N
N
N


µ = = =
− × − χ

Ed
cr,z
z
Ed
z
cr,z
11, 62
1
1
44
0,807
11, 62
1 0, 334 1
44
N
N
N
N


µ = = =
− × − χ


( )
y LT
my my,0 my,0
y LT
1
1
a
C C C
a
ε
= + −
+ ε

2 LT
mLT my
Ed Ed
cr,z cr,T
1 1
a
C C
N N
N N
=
| || |
− − | |
| |
\ ¹\ ¹

Ed
my,0
cr,y
11, 62
1 0, 03 1 0, 03 1, 001
445,8
N
C
N
= + = + × =
6
y,Ed
eff
y
3
Ed eff,y,min
0, 43 10 322
0, 591
19956
11, 62 10
M
A
N W
×
ε = = × =
×

t
LT
6
y
266
1 1 1
1, 936 10
I
a
I
= − = − =
×

( )
my
0, 591 1
1 1 1, 001 1
1 0, 591 1
C
×
= + − × =
+ ×

2
mLT
1
1 1, 401
11, 62 11, 62
1 1
44 37, 59
C = × =
| | | |
− × −
| |
\ ¹ \ ¹


Factorii de interacŃiune sunt:
y
yy my mLT
Ed
cr,y
0, 998
1 1, 401 1, 435
11, 62
1 1
445,8
k C C
N
N
µ
= = × × =
− −

z
zy my mLT
Ed
cr,y
0,807
1 1, 401 1,161
11, 62
1 1
445,8
k C C
N
N
µ
= = × × =
− −


Verificarea la flambaj:
y,Ed y,Ed
Ed
yy
Rk y,Rk
y
LT
M1
M1

11, 62 0, 43 0
1, 435 0, 389 1
112, 7 7, 794
0, 923 0, 283
1, 0 1, 0
M M
N
k
N M
+
+
+ = + × = <
× × χ
χ
γ
γ
–verifică
y,Ed y,Ed
Ed
zy
Rk y,Rk
z
LT
M1
M1

11, 62 0, 43 0
1,161 0, 532 1
112, 7 7, 794
0, 334 0, 283
1, 0 1, 0
M M
N
k
N M
+
+
+ = + × = <
× × χ
χ
γ
γ
– verifică

ANEXA I

Coeficientul de zvelteŃe transformat pentru barele cu secŃiuni cu o axă de simetrie supusă
la compresiune axială care flambează prin încovoiere-răsucire


Prezentul document descrie modalitatea de determinare a coeficientului de zvelteŃe pentru barele
cu secŃiuni cu o axă de simetrie supuse la compresiune axială care flambează prin încovoiere-
răsucire.

Coeficientul de zvelteŃe transformat este dat de relaŃia:

cr
tr
N
EA
π λ = (I.1)

în care
A aria secŃiunii brute a barei:
N
cr
forŃa critică de flambaj prin încovoiere-răsucire calculată pentru o bară ideală în
domeniul elastic

(
(
¸
(

¸

|
|
¹
|

\
|
− − + − +
|
|
¹
|

\
|

=
T cr z cr
o
T cr z cr T cr z cr
o
cr
N N
i
a
N N N N
i
a
N
, , 2
2
2
, , , ,
2
2
1 4 ) (
1 2
1
(I.2)

în care:
N
cr,z
forŃa critică de flambaj în raport cu axa z-z, care se calculează cu relaŃia:

2 ,
) ( l
EI
N
y
z cr
µ
π
= (I.3)

N
cr,T
forŃa critică de flambaj prin răsucire, care se calculează cu relaŃia:

2
, 2 2
1
( )
w
cr T t
o
EI
N GI
i l
π
µ
(
= +
(
¸ ¸
(I.4)

Astfel se poate obŃine expresia directă pentru
tr
λ , cu relaŃia:

(
(
¸
(

¸

+
− +
− +
+
=
2 2 2
2 2
0
2 2 2
2
2 2
) (
] ) 1 / ( 093 . 0 [ 4
1 1
2
o
p
o
z
tr
i c
a i c
c
i c
i
l
µ µ
µ
λ (I.5)

în care:

z
t w
I
I l l l I
c
2 2
0 0
2
2
) ( 039 . 0 ) /( ) ( µ µ µ +
= (I.6)

În relaŃia (I.2) şi (I.5) notaŃiile reprezintă:
l lungimea barei;
l
0
distanŃa dintre punctele în care este împiedicată constructiv răsucirea barei în jurul axei
longitudinale;
µ coeficient acre multiplică lungimea barei în funcŃie de gradul de încastrare la capetele
barei;
0
µ coeficient care Ńine seama de gradul de împiedicare a deplanării barei;
2 2
z y p
i i i + =
2 2 2
0
a i i i
z y
+ + =
I
z
momentul de inerŃie al secŃiunii în raport cu axa z-z;
I
t
momentul de inerŃie la răsucire liberă a barei.

Valorile a şi I
w
pentru diferitele secŃiuni uzuale sunt prezentate în Tabelul I.1.

Valorile µ şi
0
µ se aleg astfel:
1.00 în cazul legăturilor articulate la capete, răsucirea fiind împiedicată, deplanarea secŃiunii
fiind liberă;
0.50 când bare este încastrată la ambele capete pentru încovoiere şi deplanarea la răsucire este
împiedicată;
0.70 când bare este încastrată la un capăt şi articulată la altul pentru încovoiere, respectiv
deplanarea este împiedicată la un capăt şi liberă la altul.

Pentru legăturile intermediare se pot lua valori pentru µ şi
0
µ între 0.50 şi 1.00. În cazurile
curente, în practică,
0
µ µ = .

Tabelul I.1: Caracteristicile sectoriale pentru diferite secŃiuni uzuale
Nr.
crt.
SecŃiunea
SuprafaŃa, centru de
greutate, momente de
inerŃie
Centru de răsucire
Momentul de inerŃie
sectorial
( )
2 2
y z
r dA
y
I
y
+
=

0 1 2 3 4 5
0 =
ω
I
1
t t
z
b
b
C
G
y .zC

bt A 2 = 2
4
b
z e
c
= =

łinând seama de
grosimea pereŃilor
3 3 3
18 144
b t A
I
ω
= =

2
2
b
r
y
= −

2
t
t
z
.
C
G
y .
zC
.
yC
.
b1
b2

( )
2 1
b b t A + = ( )
3
2
3
1
3
36
b b
t
I + =
ω

SecŃiunea contraindicată
pentru flambaj prin
încovoiere-răsucire
( ) 2
a
A bt at = +
;
a a
at A =

3
t
z
b
C
G
y
.
e .
zC
A
a a
.
ta
Aa,Ia

3
1
3
a a
I a t =

( )
2
2
3 2
6
a
c
z
t ba
z b a
I
= −
( )
2
2
2
a
c z
I b I
z e I
ω
= +
+ −

( )
( )
4
2
10
2
2
2
2
2
4
2 3
3 2 10
y
y
a
y
tb
r
I
b e
t a b a
I b e
b a
a
b a e
= − ⋅


⋅ − ⋅

¦
¦
⋅ − +
´
¦
¹
¹
(
| | ¦
+ + −
(`
|
\ ¹ (
¦ ¸ ¸
)

4
t
h
G=C
y
b
z
2
2
1
1

( ) 2 A t b h = +
0 y z
C C
= =
3 2
6
b h t
I
ω
=

sau
2
1
4
h
I I
ω
=

0
y z
r r = =
b b
A t b = ;
h h
A t h =
2
h b
A A A = + ;
b
A
e b
A
=

5
z
G
y
h
C
.
tb
th
Ah,Ih
.
zc
e
b

2
2
b b
h
I A
| |
=
|
\ ¹
;
3
12
h
h
t h
I =
2
z h b
I I I = + ;
3 2
2
3
y b
I b t e A = −
0
c
y =
b
c
z
I
z e b
I
= +
2 2
2
3
b h b
z
I I I b
I
I
ω
+
=

{
( )
( )
( )
2
4
4
1
2
2
y y h
y
b
b
r e A e I
I
e b I
t
e b e
= +
+ − +
¹
(
+ − −
`
(
¸ ¸
)

6
z
A
y
C
.
th
ti
Ab,Ib
.
zc
e
h
.
Ah,Ih
Aa,Ia
G
b
.
t2
b
.b2
c

h h
A t h = ;
1 1 1
A t b =
2 2 2
A t b =
1 2
2 2
h
A A A A = + +
2
2
h
A A
e h
A
+
=
2
2
h h
b
I A
| |
=
|
\ ¹
;
3
1 1
1
12
t b
I =
2
3
2 2
2 2
12 2
t b b
I A c
| |
= + +
|
\ ¹

3
2 2 2
2 2
12
h
t b
I A c = +
2 1
2 2
z h
I I I I = + +
3 2 2
2
2
2
3
y h
I h t A h e A = + −
0
c
y = ;
2
2
1 2
4
h
c
z z
I b A
z e h
I I
(
= + −
(
(
¸ ¸

2
2
2
2
2
2 2 2
2
2
2 2
4
1 2
4
2
4
y
h
z
h
z
h
z
b
I I e A
b A
h I
I
I
bch A b heA
I
I
h
I
ω

= + ⋅
¸
(
| |
⋅ − + − ( |
|
(
\ ¹
¸
− + −


{
( )
( )
( )
( )[
( )
}
2
1 1
4
4
2
2
2
1
2
2
2
y
y
h
h
r e Ae I
I
e h I
t
e h e
h e I
A h e
= + +
+ − +
(
+ − − −
(
¸ ¸
− − +
(
+ −
(
¸

a a
A t a = ;
b b
A t b =
h h
A t h = ;
2 2
h b a
A A A A = + +
2
h a
A A
e h
A
+
=

7
z
A
y
b
C
.
th
tb
Ab,Ib
.
zc
e
h
.
Ah,Ih
Aa,Ia
.
ta
G
a

2
2
h h
b
I A
| |
=
|
\ ¹
;
3
12
b
b
t b
I =
;
3
a
ah
t
I a =

2
3
12 2
a
a a
t a b a
I A
± | |
= +
|
\ ¹

2 2
z h b a
I I I I = + +
3 2 2
2
2
3
y h a
I h t A h e A = + −
2
2
2
2 2
2
4
1
4
2 2
y
z
ah a
ah
z
b
I I e A
b A
I
h I bfh A
I
b e Ah
I
ω

= + ⋅
¸
(
| |
⋅ − + ( |
|
(
\ ¹
¸
+ − +
+ +

8
z
A
y
b
C
.
th
tb
Ab,Ib
.
zc
e
h
.
Ah,Ih
Aa,Ia
ta
G
a
.

La calcularea valorii
a
I ,
semnele se iau astfel:
semnul (+) pentru cazul
7
semnul ( − ) pentru cazul
8
0
c
y = ;
c
z e = +
2
1
2
4
ah
z
eAb
hI
I
| |
+ ⋅ −
|
|
\ ¹

/ 2 f a =

/ 2 f a = −

9
z
y
h
t
G=C
b
.
.
ti


0
c
y = ; 0
c
z =
2
4
z
h
I I
ω
=
0
y z
r r = =

10
z
y
G=C h
t
.
bt
Aa,Ia
Ah,Ih
. ba
.
.
tt
ta
e
Ab,Ib

( )
h t
A h t t = − ;
( )
b t a t
A b t t = − ;
a a a
A b t = ;
2 4
h b a
A A A A = + +
( )
3
12
t
h
t h t
I

= ;
( )
3
12
b t a
b
t b t
I

= ;
3
12
a a
a
t b
I = ;
2
2 4
2
t
z b a
b
I I A
| |
= +
|
\ ¹

( )
2
4
2 4
2
y h a
b a
I I I
h
A A
= + +
| |
+ +
|
\ ¹

0
c
y = ; 0
c
z =
2 2
2
4
2 2
z a
b h
I I I
ω
| | | |
= +
| |
\ ¹ \ ¹

0
y z
r r = =
11
z
y
h
ti
G
.
t
.
.
ts
C
A
.
e
zc
.
bs
bi
Ah,Ih
Ai,Ii
As,Is

1
2
h s i
A h t t t
¦ ¹
= − +
´ `
¹ )
;
s s s
t b A = ;
i i i
A b t =
h s i
A A A A = + + ;
2
2
h i
A A
e h
A
+
=
;
( )
3
1
2
12
s i
h
t h t t
I
(
− +
(
¸ ¸
= ;
3
12
s s
s
t b
I = ;
3
12
i i
i
t b
I =
;
z s i
I I I = +
2 2
4
y h i
I I A h e A = + −
0
c
y =
( )
1
c s i
z
z eI h e I
I
= − − (
¸ ¸

2 i s
z
I I
I h
I
ω
=

{
( )
( )
}
3
3
4
4
1
4
y c z s
z
i
r z I A e
I
t
A h e e
h e
= + −

− − + −
¸
(
− −
(
¸

12
z
y
. hi
G
.
ts
C
zc=e
.
bs
ti
.
h
.

s s s
A b t = :
i i i
A h t =
s i
A A A = + ;
2
i
A
e h
A
=

3
12
s s
z
t b
I =
;
3
2
3
i i
y
t h
I e A = −

0
c
y = ;
c
z e =
0 I
ω
=
Cu luare în
considerare a grosimii
pereŃilor
3 3 3 3
144 36
s s i i
t b t h
I
ω
= +

{
( )
}
3
3
4
4
1
4
y z s
y
i
r I e A e
I
t
e h e
= + +
(

+ − −
( ¸
¸

13
z
y
G=C
. t2
.
t1
h
b

2 2
1 2
2 1
2
r
b h t t
I
bt ht
=
+

0
c c
y z = =
( )
( )
( )
2
2 2
2 1
2
2 1
1 2
24
bt ht
b h
I
bt ht
bt ht
ω

= ⋅
+
⋅ −

0
y z
r r = =



ANEXA II

Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate


II.1 Baze teoretice

Cazurile fundamentale pentru lungimile de flambaj ale barelor comprimate prezentate în
capitolul 2 au un caracter teoretic, întâlnindu-se arareori în practică. CondiŃiile reale de rezemare
sau legare în structuri a barelor comprimate diferă de cele mai multe ori de cazurile
fundamentale. CondiŃiile reale de rezemare se încadrează de regulă între cazurile teoretice
fundamentale, aşa cum se arată în Figura II.1.


Fig. II.1: Cazuri teoretice şi reale de rezemare

Pentru determinarea lungimilor de flambaj a stâlpilor structurilor multietajate, trebuie făcută
distincŃia între structurile cu noduri fixe, sau cele cu noduri deplasabile. O structură poate fi
considerată cu noduri fixe dacă este destul de rigidă la încărcări orizontale, pentru a putea
considera orice eforturi suplimentare adiŃionale generate de deplasările orizontale. Astfel, o
structură poate fi considerată cu noduri fixe dacă sistemul de contravântuire reduce deplasările
orizontale cu cel puŃin 80% faŃă de aceeaşi structură, având aceleaşi elemente structurale de
rezistenŃă, dar necontravântuită. În această situaŃie, pentru calculul lungimilor de flambaj ale
stâlpilor, se poate considera structura ca fiind împiedicată pentru deplasări laterale, aşa cum se
arată în Figura II.2. Orice structură care nu îndeplineşte această condiŃie minimală trebuie
considerată în calcul ca fiind cu noduri deplasabile.

Aşa cum se arată în Figura II.2, un stâlp dintr-o structură cu noduri fixe nu prezintă deplasări
relative ale punctelor de legătură cu restul structurii şi în această situaŃie, valoarea coeficientului
lungimii de flambaj va fi întotdeauna maxim 1. Stâlpul va fi astfel tratat ca o bară cu rezemări
elastice la rotire, dar cu reazeme rigide pentru deplasarea laterală, rigiditatea la rotire fiind dată
de rigiditatea la încovoiere a elementelor cu care se interconectează stâlpul în structură (stâlpii şi
grinzile de la nivelul superior şi inferior).

Pentru structurile cu noduri deplasabile, aşa cum se arată în Figura II.3, un stâlp din structură
prezintă deplasări relative ale punctelor de legătura cu restul structurii şi în această situaŃie
valoarea coeficientului de flambaj este întotdeauna mai mare sau la limită egal cu 1 şi are o
valoare nelimitată superior. Stâlpul va fi tratat ca o bară cu rezemări elastice atât pentru rotire cât
şi pentru deplasarea laterală.

O metodă simplificată pentru calculul lungimilor de flambaj a stâlpilor din structurile în cadre
multietajate a fost formulată de Wood (1974). Această formulare a fost introdusă în Anexa E a
versiunii ENV a EN1993-1-1 (ENV, 1992) şi este prezentată în continuare.


Fig. II.2: CondiŃii de rezemare pentru stâlpi din structuri cu noduri fixe


Fig. II.3: CondiŃii de rezemare pentru stâlpi din structuri cu noduri deplasabile


II.2 Determinarea lungimilor de flambaj ale stâlpilor structurilor multietajate cu metoda
Wood

Lungimea de flambaj L
cr
a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe poate fi obŃinută din diagrama
prezentată în Figura II.4. Lungimea de flambaj L
cr
a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri
deplasabile poate fi obŃinută din diagrama prezentată în Figura II.5.

Factorii de distribuŃie a rigidităŃii η
1
şi η
2
(Figura II.6) sunt obŃinuŃi cu relaŃiile:

12 11 1
1
1
K K K K
K K
C
C
+ + +
+
= η (II.1)

22 21 2
2
2
K K K K
K K
C
C
+ + +
+
= η (II.2)

0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
0,0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1,0
0
,
5
0
,
5
2
5
0
,
5
5
0
,
5
7
5
0
,
6
2
5
0
,
6
0
,
6
5
0
,
9
5
0
,
8
5
0
,
9
0
,
8
0
,
7
5
1
,
0
0
,
6
7
5
0
,
7
Incastrat Articulat η
2
Incastrat
Articulat
η
1

Fig. II.4: Raportul L
cr
/L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri fixe

0,0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
0,0
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1,0
1
,
0
1
,
0
5
1
,
1
1
,
1
5
1
,
2
5
1
,
2
1
,
3
1
,
4
1
,
5
1
,
6
1
,
7
1
,
8
1
,
9
2
,
0
2
,
2
2
,
4
2
,
6
2
,
8
3
,
0
4
,
0
5
,
0
Incastrat Articulat η
2
Incastrat
Articulat
η
1

Fig. II.5: Raportul l
f
/L dintre lungimea de flambaj şi
lungimea teoretică a unui stâlp dintr-un cadru cu noduri deplasabile


K
11
K
21
K
12
K
22
Factor de distributie η
1
K
1
K
1
K
C
Factor de distributie η
2
Stalp de verificat

Fig. II.6: Factori de distribuŃie pentru stâlpii continui

Când grinzile nu sunt solicitate la eforturi axiale, rigiditatea lor poate fi determinată în
conformitate cu Tabelul II.1, respectiv Tabelul II.2, cu condiŃia rămânerii în domeniul elastic a
grinzilor sub acŃiunea momentelor de calcul.

Tabel II.1
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
1
θ θ

0.5
I
K
L
=
2
θ

0.7
I
K
L
=
3
θ

1.0
I
K
L
=

Tabel II.2
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
1
θ θ

1.5
I
K
L
=
2
θ

0.75
I
K
L
=
3
θ

0.75
I
K
L
=

Pentru structurile clădirilor în cadre rectangulare cu planşee din beton, cu topologia structurii
regulată şi încărcare uniformă, se pot adopta, pentru grinzi, rigidităŃile din Tabelul II.3.

Tabel II.3
Rigiditatea K a unei grinzi dintr-o structură cu planşee din beton armat
CondiŃii de încărcare pentru grindă
Structură cu noduri
fixe
Structură cu noduri
deplasabile
Grinzi care suportă direct planşeul
din beton armat
1.0
I
L
1.0
I
L

Alte grinzi încărcate direct 0.75
I
L
1.0
I
L

Grinzi solicitate numai la acŃiunea
momentelor de la extremităŃi
0.5
I
L
1.5
I
L


Dacă momentul de calcul al unei grinzi depăşeşte momentul de rezistenŃă elastic
0
/
el y M
W f γ , se
poate considera grinda articulată în acel punct.

Dacă grinzile sunt supuse la eforturi axiale, rigiditatea lor trebuie corectată în consecinŃă. Pentru
aceasta se pot utiliza funcŃiile de stabilitate. O alternativă simplă constă în neglijarea surplusului
de rigiditate datorat întinderii axiale şi considerarea efectelor compresiunii axiale cu valorilor
aproximative prezentate în tabelele II.4 şi II.5.

Tabel II.4
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri fixe
1.
θ θ

0.5 1 1.0
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

2.
θ

0.75 1 1.0
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

3.
θ

1.0 1 1.0
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

în care:
2 2
E
L EI N π =

Următoarele relaŃii se pot utiliza ca alternativă la valorile date în diagramele din Figurile II.4 şi
II.5:

(a) cadre cu noduri fixe:

1 2 1 2
1 2 1 2
1 0.145( ) 0.265
2 0.364( ) 0.247
f
l
L
η η η η
η η η η
( + + −
=
(
− + −
¸ ¸
(II.3)


(b) cadre cu noduri deplasabile:

0.5
1 2 1 2
1 2 1 2
1 0.2( ) 0.12
1 0.8( ) 0.60
f
l
L
η η η η
η η η η
( − + −
=
(
− + +
¸ ¸
(II.4)

Tabel II.5
Caz Rigiditatea K a grinzilor în cazul cadrelor cu noduri deplasabile
1.
θ θ

1.5 1 0.2
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

2.
θ

0.75 1 1.0
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

3.
θ

1.0 1 0.4
E
I N
K
L N
| |
= −
|
\ ¹

în care:
2 2
E
L EI N π =


II.3 Metoda Merchant - Rankine

Metoda Merchant-Rankine (Merchant, 1954), este o procedură practică de proiectare care
permite determinarea rezistenŃei ultime a unei structuri multietajate cu noduri deplasabile, în
ipoteza că toate îmbinările structurii sunt perfect rigide. Încărcarea ultimă a structurii care
cedează printr-o formă de instabilitate inelastică se determină funcŃie de încărcarea critică
elastică a structurii şi de încărcarea de cedare a structurii prin configuraŃie de mecanism, obŃinută
printr-o analiză plastică de ordinul I.

Valoarea multiplicatorului încărcării de calcul pentru a provoca cedarea structurii α
f

(corespunzător încărcării ultime) se calculează cu expresia:

p cr f
α α α
9 . 0 1 1
+ = (II.5)

în care:
α
cr
este coeficientul de multiplicare al încărcărilor de calcul pentru a provoca instabilitatea
elastică a structurii;
α
p
este coeficientul de multiplicare al încărcărilor de calcul pentru a provoca cedarea
structurii prin configuraŃie de mecanism (analiza plastica de ordinul I).

Limitele de aplicare a acestei metode sunt:

10 4 . 0 ≤ ≤
p
cr
α
α
(II.6)

Structura este corespunzătoare din punct de vedere al rezistentei şi stabilităŃii dacă valoarea
multiplicatorului α
f
este cel puŃin unitara.

Dacă structura este cu noduri fixe, este de aşteptat ca raportul α
cr

p
să fie mare. În aceste
condiŃii încărcarea ultimă de cedare a structurii va fi apropiată de încărcarea de cedare a
structurii prin configuraŃie de mecanism, obŃinută printr-o analiză plastică de ordinul I. Dacă
structura este cu noduri deplasabile, este de aşteptat ca raportul α
cr

p
să fie mic. În aceste
condiŃii încărcarea ultimă de cedare a structurii va fi apropiată de încărcarea critică elastică a
structurii (Maquoi şi Jaspart, 2002).

Verificarea unei structuri multietajate este relativ uşor de efectuat cu aceasta metodă, în
condiŃiile în care există la dispoziŃie un program de calcul numeric adecvat pentru analiza de
flambaj şi analiză plastică. Limitările metodei exclud stâlpii cu zvelteŃe foarte mare şi de aceea
nu este necesar să se ia în considerare efectele de ordinul II cauzate de imperfecŃiunile
elementelor sau de deplasări.

ANEXA III

Lungimi de flambaj ale stâlpilor structurilor parter


În cazul barelor cu efort de compresiune constant în lungul lor (a se vedea Figura III.1a),
coeficientul de flambaj µ se prezintă în Tabelul III.1.


.
. .
lg2 lg1
Ig2
ls
Ig1
Is
P2
P1
Is
Is
P1+P1
.
.
l
l1
l2
.
.
l
l1
l2
I2
I1
P2
P1
P1+P1
.
.
l
l1
l2
I2
I1
P2
P1
P1+P1

a) b) c)
Fig. III.1: Determinarea lungimii de flambaj
a) şi b) stâlpi cu secŃiune constantă; c) stâlpi cu secŃiune variabilă


Tabelul III.1: CoeficienŃi de flambaj µ pentru stâlpii carelor cu un nivel cu secŃiune constantă şi
cu încastrare elastică la partea superioară
CoeficienŃi µ pentru stâlpii carelor cu un nivel cu secŃiune constantă şi cu încastrare
elastică la partea superioară

s
s
g
g
g
g
s
g
I
l
l
I
l
I
r
r
k
|
|
¹
|

\
|
+ = =
2
2
1
1




Prindere în fundaŃie

0 0.2 0.3 0.5 1.0 2.0 3.0 10.0
încastrată 2.0 1.50 1.40 1.28 1.16 1.08 1.06 1.0
articulată - 3.42 3.0 2.63 2.33 2.17 2.11 2.0


În cazul barelor cu efort de compresiune variabil, discontinuu în lungul lor (a se vedea Figura
III.1b), coeficientul de flambaj µ se prezintă în Tabelul III.2.











Tabelul III.2
CoeficienŃi µ pentru stâlpii (conform Fig. III.1b)
CondiŃii de rezemare
Capătul
interior
Capătul superior
1
2
l
l
3
2
1

P
P
1
2
1
=
P
P

cu rotiri şi deplasări libere 0.3
0.6
1.0
1.8
1.5
1.3
2.,0
1,7
1,6
cu rotiri împiedicate şi
deplasări libere
0.3
0.6
1.0
1.0
0.9
0.8
1.2
1.0
0.,9
cu rotiri libere şi deplasări
împiedicate
0.3
0.6
1.0
0.6
0.5
0.5
0.6
0.6
0.6
Încastrat
cu rotiri şi deplasări
împiedicate
0.3
0.6
1.0
0.5
0.4
0.4
0.5
0.4
0.4


În cazul barelor cu secŃiune în trepte, lungimile de flambaj depind de raportul dintre rigidităŃile
părŃii superioare şi ale părŃii inferioare ale stâlpului, de felul legăturii la cele două extremităŃi,
respectiv de raportul P
1
/P
2
. (a se vedea Figura III.1c). Valorile coeficienŃilor
1
µ şi
2
µ sunt
prezentate în tabele detaliate în STAS 10108/0-78, în funcŃie de tipul de legătură între stâlpi şi
riglă şi de posibilitatea de deplasare laterală a capătului superior al stâlpului (a se vedea Figura
III.2).



a) b) c) d)
Fig. III.2: Legăturile la capătul superior al stâlpilor halelor
a) rotiri şi deplasări libere; b) rotiri împiedicate şi deplasări libere; c) deplasări împiedicate şi
rotiri libere; d) deplasări şi rotiri împiedicate.


În cazul în care stâlpii cadrului au o singură treaptă (a se vedea Figura III.1c) şi sunt îndeplinite
condiŃiile
2 1
/ 0.6 l l ≤ şi
1 2
/ 3 P P ≥ , coeficienŃii de flambaj µ se pot lua din Tabelul III.3.







Tabelul III.3
CondiŃii de fixare ale capetelor CoeficienŃi µ pentru:
partea inferioară a
stâlpului ( )
1
µ când:
Capătul
interior
Capătul superior
1 . 0 3 . 0
1
2
≥ ≥
I
I

5 . 0 1 . 0
1
2
≥ >
I
I

partea
superioară
( )
2
µ
cu rotiri şi deplasări libere 2.5 3.0 3.0
cu rotiri împiedicate şi deplasări libere 2.0 2.0 3.0
cu rotiri libere şi deplasări împiedicate 1.6 2.0 2.5
Încastrat
cu rotiri şi deplasări împiedicate 1.2 1.5 2.0

ANEXA IV

Lungimi de flambaj pentru bare care fac parte din grinzi cu zăbrele


În Tabelele IV.1, IV.2 şi IV.3 se prezintă, ca alternativă, lungimi de flambaj pentru bare care fac
parte din grinzi cu zăbrele, în conformitate cu STAS 10108/0-78 şi NB51-002.

În STAS 10108/0-78, pentru tălpi comprimate, lungimea de flambaj în planul grinzii se
consideră ca fiind distanŃa dintre nodurile teoretice, iar în plan normal grinzii este distanŃa între
nodurile de fixare împotriva deplasărilor în acest plan. În Tabelul IV.1 se prezintă lungimile de
flambaj în planul grinzii şi transversal planului grinzii pentru diferite elemente componente
comprimate ale grinzii cu zăbrele. În Tabelul IV.2 sunt prezentate lungimile de flambaj în cazul
zăbrelelor încrucişate.


Tabelul IV.1: Lungimile de flambaj pentru bare care fac parte din grinzi cu zăbrele conform
STAS 10108/0-78
Grinzi cu zăbrele
elementul
talpă diagonale şi
montanŃi de reazem
celelalte zăbrele
DirecŃia de flambaj
l
f
În planul grinzi l l 0.8l
Transversal planului
grinzi
l
1
l l
în care: l este lungimea elementului între nodurile teoretice
l
1
este distanŃa între nodurile fixate împotriva deplasărilor în planul transversal grinzii


Tabelul IV.2: Lungimile de flambaj pentru zăbrele încrucişate şi prinse la intersecŃii conform
STAS 10108/0-78
Zăbrele încrucişate şi prinse la intersecŃii
Schema grinzi Lungimea de flambaj în planul transversal grinzii
felul solicitărilor în barele care se
opun flambajului
caracteristica nodului de
intersecŃie a diagonalei
întindere efort nul compresiune
ambele diagonale neîntrerupte 0.5l 0.7l l
bara care se opune flambajului
este întreruptă şi barele sunt
legate între ele cu guseu
0.7l l 1.4l

Lungimea de flambaj în planul grinzii l
f
=l
1



În Tabelul IV.3 se prezintă lungimile de flambaj, în planul grinzii şi în plan perpendicular pe
planul grinzii, conform normei belgiene NB51-002.






Tabelul IV.3: Lungimile de flambaj pentru în planul grinzii şi în plan perpendicular pe planul
grinzii conform normei belgiene NB51-002
Caz Elementul considerat Lungime de flambaj
1

talpă
l l
fl
9 . 0 =
2

diagonală
marginală
l l
fl
9 . 0 =
3

montant sau
diagonală
l l
fl
9 . 0 =
F
l
a
m
b
a
j

î
n

p
l
a
n
u
l

g
r
i
n
z
i
i

4

intersecŃie de
două bare prinse
în mijlocul lor
l l
fl
5 . 0 =
5

talpă cu noduri
contravântuite
l l
fl
=
6

talpă la care un
punct nu este
contravântuit
(F
1
>F
2
)
|
|
¹
|

\
|
+ =
1
2
25 . 0 75 . 0
F
F
l l
fl

7

montant sau
diagonală
0.9 sau
fl
l l l =
0.85 0.35
t
fl
c
F
l l
F
| |
= −
|
\ ¹

0.5
fl
l l ≥
8

intersecŃie a unei
bare întinse cu
una comprimată
0.9 0.85 0.35
t
fl
c
F
l l
F
| |
= −
|
\ ¹

l l
fl
45 . 0 ≥
F
l
a
m
b
a
j

î
n

p
l
a
n

p
e
r
p
e
n
d
i
c
u
l
a
r

p
e

p
l
a
n
u
l

g
r
i
n
z
i
i

9

montant de
zăbrelire în K
(F
1
>F
2
)
|
|
¹
|

\
|
+ =
1
2
25 . 0 75 . 0
F
F
l l
fl

ANEXA V

Monogramele pentru coeficienŃi C
1
şi C
2
, pentru elemente structurale sub efectul combinat
al momentelor încovoietoare aplicate la capete şi al încărcărilor transversale direct aplicate


În cazul unor situaŃii complexe, elemente cu momente la capete (elemente dublu încastrate sau
porŃiuni între două blocaje transversale) încărcate cu sarcini uniform distribuite sau concentrate,
se recomandă procedura din www.access-steel.com (SN003a-EN-EU – NCCI: Elastic critical
moment for lateral torsional buckling).

Pentru elemente structurale sub efectul combinat al momentelor încovoietoare aplicate la capete
şi al încărcărilor transversale direct aplicate (vezi Figura V.1), coeficienŃi C
1
şi C
2
, se pot obŃine
din monogramele prezentate mai jos (V.2-V.5). Se consideră două cazuri distincte:
Cazul a) momente încovoietoare la capete şi încărcărilor transversale uniform distribuite;
Cazul b) momente încovoietoare la capete şi încărcări transversale concentrate la mijlocul
deschiderii.


M ψ ψψ ψ M
q
L
(a)

M ψ ψψ ψ M
F
L
(b)

Fig. V.1: Momente pe capete şi încărcări transversală

DistribuŃia momentului încovoietor poate fi determinat folosind doi parametri:
ψ este raportul momentelor de capăt. Prin definiŃie, M este momentul încovoietor de capăt
maxim, şi astfel:
-1 ≤ ψ ≤ 1 (ψ = 1 pentru momentul încovoietor uniform)
µ este raportul dintre momentul datorat încărcării transversale şi momentul încovoietor de
capăt maxim, M.
Cazul a)
M
qL
8
2
= µ
Cazul b)
M
FL
4
= µ
ConvenŃie de semne pentru µ:
µ > 0 dacă M şi încărcarea transversală (q sau F), considerate că acŃionează
individual, deformează grinda în aceeaşi direcŃie (de exemplu ca în
Figura V.1);
µ < 0 dacă M şi încărcarea transversală (q sau F), considerate că acŃionează
individual, deformează grinda în sensuri diferite.

CoeficienŃi C
1
şi C
2
au fost determinaŃi pentru k
z
= 1 şi k
w
= 1.



2.0
2.5
3.0
C1
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
1.5
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
0
1,2
0,8
0,7
0,4
1
0,5
0,6
0,3
0,1
0,2
2
1,5
2
M
ψM
M
ψM
µ µµ µ

µ > 0


1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
4.5
5.0
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C1
-0,1
-0,9
-1,1
-1,2
-0,7
-0,6
-0,5
-0,3
-0,4
-0,8
-1,8
-1,7
-2
-1,3
-1,4
-1,5
-1
-1,6
-0,2
0
M
ψM
M ψM
µ µµ µ

µ < 0

Fig. V.2: Momente pe capete şi încărcare uniform distribuită – Factorul C
1





0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C2
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
1,2
1,5
2
M
ψM
M
ψM
µ µµ µ

µ > 0


0.0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C2
-0,1
-0,2
-0,3
-0,4
-0,5
-0,6
-0,7
-0,8
-0,9
-1
-1,1
-1,2
-1,3
-1,4
-1,5
-1,6
-1,7
-1,8
-1,9
-2
-1,2
M
ψM
M ψM
µ µµ µ

µ < 0


Fig. V.3: Momente pe capete şi încărcare uniform distribuită – Factorul C
2


1.5
2.0
2.5
3.0
C
1
1.0
1.1
1.2
1.3
1.4
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C
0 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6
0,7
0,8
1
1,2
1,5
0,9
2
2
0,2
0,1
1
M
ψM
M
ψM
µ µµ µ

µ > 0


1.0
1.5
2.0
2.5
3.0
3.5
4.0
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C
1
-0,1
-0,9
-1,1
-1,2
-0,7
-0,6
-0,5
-0,3
-0,4
-0,8
-1,8
-1,7
-2
-1,3
-1,4
-1,5
-1
-1,6
-0,2
0
M
ψM
M ψM
µ µµ µ

µ < 0

Fig. V.4: Momente pe capete şi încărcare concentrată la mijlocul deschiderii – Factorul C
1




0.0
0.1
0.2
0.3
0.4
0.5
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C2
0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
0,8
0,9
1
1,2
1,5
2
M
ψM
M
ψM
µ µµ µ

µ > 0


0.0
0.5
1.0
1.5
2.0
2.5
-1 -0.8 -0.6 -0.4 -0.2 0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ψ
C2
-0,1
-0,2
-0,3
-0,4
-0,5
-0,6
-0,7
-0,8
-0,9
-1
-1,1
-1,2
-1,3
-1,4
-1,5
-1,6
-1,7
-1,8
-2
M
ψM
M ψM
µ µµ µ

µ < 0


Fig. V.5: Momente pe capete şi încărcare concentrată la mijlocul deschiderii – Factorul C
2


ANEXA VI

Clase de secŃiuni


Clasificarea secŃiunilor transversale se face funcŃie de supleŃea pereŃilor secŃiunii şi de distribuŃia
şi semnul tensiunilor σ. Prin supleŃe, se înŃelege raportul dintre lăŃimea şi grosimea peretelui.
Această clasificare este necesară pentru a delimita secŃiunile care pot avea incursiuni în domeniul
elasto-plastic de celelalte secŃiuni (subcapitolul 5.5 din SR EN 1993-1-1:2006).

Sunt definite patru clase de secŃiuni:

• Clasa 1 – secŃiuni care permit plastificarea lor şi dezvoltarea articulaŃiilor plastice (rotire sub
efort constant), fără apariŃia voalărilor, până la atingerea unghiurilor de rotire plastică
admisibile.

• Clasa 2 – secŃiuni care permit formarea articulaŃiilor plastice, dar care au o capacitate de
rotire plastică redusă şi nu permit redistribuirea plastică a momentelor încovoietoare în
structură.

• Clasa 3 – secŃiuni în care se pot dezvolta compresiuni în fibrele extreme până la nivelul
limitei de curgere (rezistenŃa critică de voalare se situează la nivelul limitei de curgere), fără a
se putea dezvolta însă articulaŃii plastice.

• Clasa 4 – secŃiuni cu supleŃe mare la care fenomenul de voalare (caracterizat de rezistenŃe
critice cu valori inferioare limitei de curgere) împiedică atingerea limitei de curgere în fibra
extremă comprimată.

Tabelul VI.1 prezintă sintetic clasele de secŃiuni în termeni de comportare, moment capabil şi
capacitatea de rotire. În ceea ce priveşte calculul de rezistenŃă al secŃiunilor (calculul ariilor,
modulelor de rezistenŃă, momentelor de inerŃie), acesta se poate face în domeniul plastic sau în
domeniul elastic, pe baza întregii secŃiuni sau secŃiunii eficace, după cum se prezintă în Tabelul
VI.2.

În tabelul VI.3 sunt date valorile maxime ale supleŃilor pereŃilor barelor funcŃie de forma
secŃiunii şi de distribuŃia tensiunilor.






Tabelul VI.1: Clase de secŃiuni în termeni de moment capabil şi capacitatea de rotire


Tabelul VI.2: Metoda de analiză globală şi modul de efectuare al calculului de rezistenŃă în
funcŃie de clasa secŃiunii
1 2 3 4 Clasa secŃiunii
(distribuŃia tensiunilor pe
secŃiune la încovoiere)

Metoda de analiză globală
(calcul static)
plastică* elastică elastică elastică
Calculul de rezistenŃă
(modul de determinare al
tensiunilor)
plastic** plastic** elastic
elastic cu
lăŃime eficace
* se poate folosi, de asemenea, şi analiza globală elastică
** se poate folosi, de asemenea, şi calculul de rezistenŃă în domeniul elastic


Tabelul VI.3: Rapoarte lăŃime-grosime maxime pentru pereŃii comprimaŃi

*) ψ ≤ -1 se aplică fie când tensiunea de compresiune σ ≤ f
y
, fie când deformaŃia specifică de
întindere ε
y
> f
y
/E.


Tabelul VI.3 (continuare)


Tabelul VI.3 (continuare)

ANEXA VII

Calculul prin metoda elementului finit (MEF)


În Anexa C a normei SR EN 1993–1–5 sunt prezentate recomandări referitoare la modelarea şi
calculul pe baza metodei elementului finit pentru starea limită ultimă, starea limită de serviciu
sau pentru verificări la oboseală ale structurilor realizate din plăci.

În continuare se prezintă câteva aspecte importante referitoare la modelarea cu element finit a
structurilor din bare. Alegerea metodei de calcul depinde de problema analizată. Această alegere
poate fi bazată pe următoarele ipoteze (vezi Tabelul VII.1):

Tabelul VII.1: Ipoteze referitoare la alegerea metodei bazate pe element finit
(Anexa C a normei SR EN 1993–1–5)
Nr.
Comportarea
materialului
Comportarea
geometric
ImperfecŃiuni,
vezi VII.1
Exemple de utilizare
1 liniar liniar nu efectul „shear lag”
1)
, rezistenŃa elastică
2 neliniar liniar nu rezistenŃa plastică la SLU
3 liniar neliniar nu încărcarea critică de voalare
4 liniar neliniar da rezistenŃa elastică de voalare
5 neliniar neliniar da rezistenŃa elasto-plastică la SLU
1)
influenŃa tensiunilor tangenŃiale asupra tensiunilor normale, din încovoiere.

În modelarea cu element finit, trebuie acordată o atenŃie deosebită următoarelor aspecte:
– modelarea componentelor structurale şi a condiŃiilor de margine ale acestora;
– alegerea programului de analiză şi a documentaŃiei necesare;
– introducerea imperfecŃiunilor;
– modelarea proprietăŃilor materialelor;
– modelarea încărcărilor;
– modelarea criteriilor la starea limită;
– coeficienŃii parŃiali care vor fi aplicaŃi.

În ceea ce priveşte modelarea, alegerea modelelor de EF (elemente de bară, suprafaŃă sau de
volum) şi a dimensiunilor elementelor finite pentru discretizare, determină acurateŃea
rezultatelor. Pentru validare, se poate efectua un studiu de sensibilitate cu rafinare progresivă.
Modelarea cu element finit poate fi efectuată:
– pentru structură, în ansamblul ei sau;
– pentru o substructură, ca parte componentă a structurii.

CondiŃiile de margine, referitoare la reazeme, legăturile dintre elemente şi detaliile referitoare la
introducerea încărcărilor, trebuie alese de o asemenea manieră încât rezultatele obŃinute să fie
realiste.

ProprietăŃile geometrice trebuie considerate cu valorile nominale. Toate tipurile de imperfecŃiuni
trebuie să fie conforme cu formele şi amplitudinile prezentate în Anexa VIII şi subcapitolul
VII.1. ProprietăŃile materialelor şi comportarea materialului trebuie să fie conforme cu cele
prezentate în Figura VII.1.

Programul de calcul trebuie să fie corespunzător analizei dorite, iar fiabilitatea acestuia trebuie
demonstrată.


VII.1 Utilizarea imperfecŃiunilor

Atunci când în modelul cu EF trebuie incluse imperfecŃiuni, acestea trebuie să includă atât
imperfecŃiunile geometrice cât şi cele structurale. Cu excepŃia cazului când se realizează o
măsurare detaliată a imperfecŃiunilor geometrice şi structurale, atunci se pot folosi imperfecŃiuni
geometrice echivalente. Aceste tipuri de imperfecŃiuni (globale la nivelul structurii, de bară sau
locale la nivelul secŃiunii, cât şi tensiunile de materiale), pentru structurile realizate din bare, se
prezintă în Anexa VIII.

ImperfecŃiunile geometrice pot fi introduse şi pe modurile critice de flambaj/voalare, cu
amplitudini egale cu 80% din toleranŃele de fabricaŃie recomandate. ImperfecŃiunile structurale
în termeni de tensiuni reziduale pot fi reprezentate printr-un câmp de eforturi provenite din
procesul de fabricaŃie, cu amplitudinile echivalente valorilor medii.

Sensul imperfecŃiunii trebuie astfel ales încât să conducă la rezistenŃa cea mai mică. Pentru
aplicarea imperfecŃiunilor geometrice echivalente, poate fi folosit Tabelul VII.2 şi datele
furnizate în Anexa VIII.

Tabelul VII.2: ImperfecŃiuni geometrice echivalente
Tipul
imperfecŃiunii
Componenta Forma Amplitudinea
globală pe
structură
abatere de la axa verticală înclinare
a se vedea Figura VIII.1 din Anexa
VIII
locală pe
element
elementul cu lungimea l curbură (arc)
a se vedea Tabelul VIII.1 şi Figura
VIII.2 din Anexa VIII
La nivelul
secŃiunii
abatere de la forma secŃiunii
deformarea
secŃiunii
a se vedea paragraful VIII.3

Pentru combinarea imperfecŃiunilor, trebuie aleasă o imperfecŃiune principală, iar imperfecŃiunile
asociate pot avea valori reduse la 70%. Orice tip de imperfecŃiune poate fi considerată ca
imperfecŃiune principală, celelalte imperfecŃiuni pot fi considerate ca imperfecŃiuni asociate.
ImperfecŃiunile geometrice echivalente pot fi substituite prin intermediul forŃelor echivalente
aplicate elementului.


VII.2 ProprietăŃile materialelor

ProprietăŃile materialelor trebuie considerate în analiză cu valorile caracteristice. Pentru modulul
de elasticitate, E, se va considera valoarea nominală.

În funcŃie de cerinŃele de precizie şi de deformaŃiile maxime ce se doresc a se obŃine în cadrul
analizei, pot fi utilizate următoarele legi pentru comportarea materialului (a se vedea Figura
VII.1):
a) elastic-plastic fără ecruisaj;
b) elastic-plastic cu pseudo-ecruisaj (din motive de simulare numerică);
c) elastic-plastic cu ecruisaj liniar;
d) curba reală efort-deformaŃii.




Modelul
cu platou de
curgere


1 E/10000 (sau valori mici similare)
cu ecruisare


1 curba reală efort-deformaŃie
2 curba efort-deformaŃie rezultată din teste
Fig. VII.1: Modelarea comportamentului materialelor


VII.3 Încărcări

Încărcările aplicate pe structură trebuie să includă factori relevanŃi ai încărcărilor şi de combinare
a acestora. Prin simplificare, se poate utiliza un singur multiplicator unic al încărcării, α.

Factorul de amplificare al încărcării α
u
la starea limită ultimă trebuie să permită obŃinerea
fiabilităŃii cerute. Factorul de amplificare α
u
trebuie să fie compus din 2 factori:
1. α
1
pentru a acoperi incertitudinea modelului cu EF folosit. Acesta trebuie obŃinut din
evaluarea testelor de calibrare, vezi Anexa D din EN 1990;
2. α
2
pentru a acoperi dispersia modelelor de încărcare şi rezistenŃelor. α
2
poate fi
considerat egal cu γ
M1
dacă fenomenul de instabilitate este dominant şi egal cu γ
M2
dacă
fenomenul de rupere este dominant.

Trebuie să se verifice că: α
u
> α
1
·α
2
. Anexa NaŃională a SR EN 1993-1-1 oferă informaŃii pentru
γ
M1
şi γ
M2
.

ANEXA VIII

ImperfecŃiuni


Efectele imperfecŃiunilor, adică tensiunile reziduale şi imperfecŃiunile geometrice ca abateri de la
axa verticală, abateri de la rectiliniaritate, abateri de la planeitate, abateri dimensionale şi orice
excentricităŃi minore prezente în îmbinările structurii neîncărcate, trebuie luate în considerare, în
mod corespunzător în analiza structurală. În general, se utilizează imperfecŃiunile geometrice
echivalente.

În analize trebuie luate în considerare următoarele imperfecŃiuni:
a) imperfecŃiuni globale pentru cadre şi sistemele de contravântuiri;
b) imperfecŃiuni locale pentru bare.


VIII.1 ImperfecŃiuni pentru analiza globală a cadrelor

Forma presupusă a imperfecŃiunilor globale şi a imperfecŃiunilor locale poate deriva din modul
de flambaj elastic al structurii în planul de flambaj considerat. Aceste imperfecŃiuni trebuie luate
în considerare în forma şi sensul cel mai defavorabil, a flambajului în plan şi a flambajului în
plan perpendicular, incluzând şi flambajul prin răsucire cu modurile simetrice şi antisimetrice.

Pentru cadrele sensibile la flambaj într-un mod cu noduri deplasabile, trebuie luat în considerare
a efectul imperfecŃiunilor în analiza cadrului, cu ajutorul unei imperfecŃiuni echivalente sub
forma unei abateri iniŃiale de la verticală şi a imperfecŃiunilor locale în arc ale barelor.

ImperfecŃiunile trebuie determinate astfel:

a) abatere globală iniŃială de la axa verticală (a se vedea Figura VIII.1)

0 h m
φ φ α α = ⋅ ⋅ (VIII.1)

în care
0
φ este valoarea de bază:
0
1/ 200 φ = ;
h
α este coeficientul de reducere aplicabil pentru înălŃimea h a stâlpilor:

2 2
dar 1.0
3
h h
h
α α = ≤ ≤

h este înălŃimea structurii în metri;
m
α este factor de reducere pentru numărul de stâlpi dintr-un şir:

1
0.5 1
m
m
α
| |
= +
|
\ ¹


m este numărul de stâlpi într-un şir, introducând aici numai stâlpii care preiau o încărcare
verticală N
Ed
mai mare sau egală cu 50% din valoarea medie pe stâlp în planul vertical
considerat.



Figura VIII.1: ImperfecŃiuni echivalente corespunzătoare abaterii de la axa verticală


b) imperfecŃiunile iniŃiale locale în arc e
0
ale barelor (curburi iniŃiale), pentru flambajul prin
încovoiere, definite prin:
0
/ e L (VIII.2)

unde L este lungimea barei.

Valorile recomandate pentru
0
/ e L de anexa NaŃională a SR EN 1993-1-1 sunt menŃionate în
tabelul VIII.2.

Tabelul VIII.1: Valorile de calcul ale imperfecŃiunilor iniŃiale în arc
0
/ e L
analiză elastică analiză plastică
Curba de flambaj
e
0
/L e
0
/L
a
0
1/350 1/300
a 1/300 1/250
b 1/250 1/200
c 1/200 1/150
d 1/150 1/100

Curburile iniŃiale ale barelor pot fi neglijate în cadrul analizei globale a structurii, pentru
determinarea forŃelor şi momentelor de la extremităŃi, necesare verificării barelor la pierderea
stabilităŃii. Cu toate acestea, în cazul structurilor sensibile la efectele de ordinul doi, în analiza
structurală a cadrelor trebuie introduse, în plus, faŃă de imperfecŃiunile corespunzătoare abaterii
de la verticală şi aceste imperfecŃiuni locale (curburi), pentru fiecare bară comprimată pentru
care sunt satisfăcute următoarele două condiŃii:
- cel puŃin o legătura de la capătul barei transmite moment

- 0.5
y
Ed
A f
N
λ

> (VIII.3)
unde
N
Ed
este valoarea de calcul a forŃei de compresiune
λ este zvelteŃea redusă în plan, calculată pentru bara considerată ca articulată la
extremităŃile sale.

c) imperfecŃiunile de torsiune

Contrar abaterilor de la liniaritate (curburi iniŃiale), majoritatea normelor actuale nu propun valori
pentru imperfecŃiunea de torsiune, care să fie luată în considerare în calculul de stabilitate,
datorită faptului că în cazul torsiunii iniŃiale, a căror valoare nu depăşeşte 1°/m, sarcina critică a
profilelor nu este afectată de această imperfecŃiune.

Totuşi, standardul australian AS4100, propune următoarele formule pentru determinare săgeŃii
iniŃiale după axa minimă de inerŃie, u
o
, şi a rotirii iniŃiale a secŃiunii transversale, φ
o
, astfel:

1000 / 1000 ( / ) 1 0.6 LT
o o cr cr
f L M N L pentru ϕ λ ⋅ = ⋅ ⋅ = − ≥ (VIII.4)

1000 / 1000 ( / ) 0.001 0.6 LT
o o cr cr
f L M N L pentru ϕ λ ⋅ = ⋅ ⋅ = − < (VIII.5)

unde:
N
cr
este forŃa critică pentru flambajul după axa minimă de inerŃie;
M
cr
este momentul critic al flambajului prin încovoiere laterală-răsucire al grinzilor;
LT λ este zvelteŃea redusă corespunzătoare flambajului prin încovoiere laterală-răsucire.


Efectele imperfecŃiunilor iniŃiale datorită abaterii de la axa verticală şi ale imperfecŃiunilor locale
(curburi) pot fi înlocuite prin sisteme de forŃe orizontale echivalente, introduse pentru fiecare
stâlp (a se vedea Figura VIII.2).


Figura VIII.2: Înlocuirea imperfecŃiunilor iniŃiale prin forŃe orizontale echivalente

Aceste imperfecŃiuni iniŃiale datorate abaterii de la verticală pot fi considerate în toate direcŃiile
orizontale, dar simultan, într-o singură direcŃie.

Acolo unde este necesar, trebuie luate în considerare şi eventualele efecte de torsiune ce pot
rezulta din aplicarea imperfecŃiunilor iniŃiale datorate abaterii de la axa verticală, în sens contrar
pe două feŃe opuse ale unei structuri (a se vedea figura VIII.3).


1 deformaŃie din translaŃie; 2 deformaŃie din rotire
Figura VIII.3: Efecte de translaŃie şi torsiune (vedere în plan)


VIII.2 ImperfecŃiuni pentru calculul sistemului de contravântuiri

În calculul sistemului de contravântuiri utilizate pentru asigurarea stabilităŃii laterale a grinzilor
şi a barelor comprimate, trebuie să se ia în considerare a efectelor imperfecŃiunilor cu ajutorul
unei imperfecŃiuni geometrice echivalente a elementelor stabilizate, sub forma unei imperfecŃiuni
iniŃiale în arc:

0
/ 500
m
e L α = (VIII.6)

în care L este deschiderea sistemului de contravântuiri şi
1
0.5 1
m
m
α
| |
= +
|
\ ¹
, în care m este
numărul de elemente stabilizate.


e
0
– imperfecŃiune; q
d
– forŃă echivalentă pe unitatea de lungime;
1 – sistem de contravântuiri
Figura VIII.4: ForŃă echivalentă de stabilizare

Pentru simplificare, efectele imperfecŃiunilor iniŃiale în arc (curburile iniŃiale) ale elementelor de
stabilizat printr-un sistem de contravântuiri, pot fi înlocuite prin forŃe echivalente de stabilizare,
aşa cum se prezintă în Figura VIII.4:

0
2
8
q
d Ed
e
q N
L
δ +
= ⋅ ⋅

(VIII.7)

unde δ
q
este săgeată sistemului de contravântuiri în planul stabilizat, calculată printr-o analiză de
ordinul unu şi provocată de forŃele q plus eventualele forŃe exterioare. Săgeata δ
q
se poate lua
egală cu 0 dacă se utilizează o analiză de ordinul doi.


VIII.3 ImperfecŃiunile geometrice locale şi tensiuni reziduale pentru barele cu pereŃi subŃiri

În cazul barelor cu pereŃi subŃiri formate la rece, apar două tipuri suplimentare de imperfecŃiuni
faŃă de cele prezentate pentru barele obŃinute prin laminate la cald sau sudare. Ca şi
imperfecŃiuni geometrice se identifică imperfecŃiunile geometrice locale, iar ca şi imperfecŃiuni
structurale se identifică tensiunile reziduale de tip flexural, care au un rol hotărâtor la pierderea
stabilităŃii.

Un număr mare de cercetători s-au ocupat de investigarea imperfecŃiunilor geometrice locale ale
barelor cu pereŃi subŃiri formate la rece şi în ciuda tuturor acestor investigaŃii, nu s-a făcut nici o
încercare de unificare a imperfecŃiunilor geometrice locale. Schafer şi Pekoz (1996, 1997) au
fost primii cercetători care au încercat o clasificare a tipurilor de imperfecŃiuni locale, şi au pus
în evidenŃă două tipuri distincte de imperfecŃiuni pentru elementele solicitate la încovoiere şi / sau
compresiune, şi anume:
− imperfecŃiuni locale (tip 1) – în cazul elementelor rigidizate (vezi Figura VIII.5a);
− deviaŃia de la poziŃia dreaptă (tip 2) pentru cazul tălpilor slab rigidizate sau
nerigidizate (vezi Figura VIII.5b).

d
(a) Tip 1
d
(b) Tip 2
1
2

Fig. VIII.5: Definirea imperfecŃiunilor geometrice locale

ImperfecŃiunile de tip 1 sunt caracteristice imperfecŃiunilor pentru modul local de flambaj, iar
imperfecŃiunile de tip 2 sunt caracteristice imperfecŃiunilor pentru modul distorsional de flambaj.

În urma prelucrării pe cale statistică a datelor experimentale culese din literatura de specialitate,
Schafer & Pekoz au propus pentru tipul 1 de imperfecŃiuni (imperfecŃiuni corespunzătoare voalării
pereŃilor secŃiunii transversale) următoarele relaŃii pentru a modela imperfecŃiunea maximă:

1
0.006 d w ≈ ⋅ (VIII.8)
sau
2
1
6
t
d t e

≈ ⋅ ⋅ (d
1
şi t se introduc în mm) (VIII.9)

unde w este înălŃimea inimii sau lăŃimea tălpilor rigidizate (în mm), iar t este grosimea peretelui.

ImperfecŃiunea de tip 2 (corespunzătoare flambajului prin distorsiune) s-a determinat într-o
manieră similară şi se poate folosi una din următoarele relaŃii:

2
0.014 / 0.5 d w t = + (VIII.10)
sau
2
1.8 d mm = (VIII.11)

În ceea ce priveşte tensiunile reziduale, în cazul profilelor din oŃel formate la rece deformaŃiile
plastice apărute ca urmare a procesului de formare la rece generează tensiuni reziduale cu
valori mai importante în colŃurile secŃiunii transversale decât pe feŃele plane ale acesteia, atât în
cazul profilelor laminate la rece, cât şi în cazul celor formate prin îndoire la rece.

Elementele cu pereŃi subŃiri formate la rece sunt afectate de tensiuni reziduale de încovoiere, variabile
pe grosimea elementului, respectiv de tensiunile membranare. În Figura VIII.6 sunt prezentate aceste
două tipuri de tensiuni reziduale şi suprapunerea lor.

-
+
-
+ =
+
-
g
r
o
s
i
m
e
flexural membranar
exterior
interior

Fig. VIII.6: VariaŃia tensiunilor reziduale de încovoiere şi membranare

ExperienŃa practică a arătat că procedeul de formare la rece influenŃează direct mărimea
tensiunilor reziduale; procedeul de laminarea la rece produce tensiuni reziduale de încovoiere
mai mari decât procedeul prin presarea la rece.

Rondal (1986, 1992) a arătat că profilele laminate la cald sunt afectate de tensiuni reziduale care
rezultă, în principal, datorită răcirii după laminare, iar aceste tensiuni reziduale sunt de tip
membranar, iar pentru profilele formate la rece a arătat că prin procesul de formare, acestea sunt
afectate de tensiuni reziduale de încovoiere.

Considerare în modelele de calcul a tensiunilor reziduale este o problemă dificilă. După cum a fost
prezentat, profilele din oŃel cu pereŃi subŃiri formate la rece sunt afectate de tensiuni reziduale de
încovoiere, variabile pe grosimea elementului, respectiv de tensiuni membranare. VariaŃia pe
grosime a tensiunilor reziduale conduce la o atingerea timpurie a limitei de curgere pe una din
feŃele elementului, iar în cazul elementelor scurte sau medii amorsează flambajul local.

Schafer şi Pekoz (1996, 1997) au obŃinut, prin prelucrare statistică a încercărilor experimentale
obŃinute pe elemente realizate prin presare la rece cât şi prin laminare la rece, o codificare a
tensiunilor reziduale. O importanŃă deosebită o are distribuŃia tensiunilor reziduale pe secŃiune
(în colŃuri, pe elementele plane, pe reborduri). Din analiza statistică a tensiunilor reziduale
membranare, aceştia au arătat că aceste tensiuni sunt aproape nule. Acestea sunt importante doar
în zonele de colŃ şi pentru rebordurile elementelor laminate la rece. De asemenea, au observat că
tensiunile reziduale membranare sunt mai semnificative pentru elementele laminate la rece
decât pentru cele obŃinute prin presare la rece. Tensiunile reziduale de încovoiere sunt cea mai
importantă componentă a tensiunilor reziduale. Valorile medii ale distribuŃiei tensiunilor
reziduale de încovoiere pe secŃiune transversală, pentru cele două metode de formare la rece,
sunt prezentate în Figura VIII.7. Se poate observa că tensiunile reziduale sunt mai mari pentru
elementele formate prin laminare la rece, decât pentru cele formate prin presare la rece.


39%
23%
27%
8%
17%
33%
(a) laminate la rece (b) îndoite la rece

Fig. VIII.7: Valorile medii ale tensiunilor reziduale de încovoiere exprimate în %f
y

(Schafer şi Pekoz, 1996, 1997)


VIII.4 ImperfecŃiunile elementelor

Efectele imperfecŃiunilor barelor sunt cuprinse în formulele de verificare a acestora la flambaj,
prin formule din subcapitolul 6.3 din SR EN 1993-1-1, respectiv prin cele prezentate în
capitolele 4 şi 5 din prezenta lucrare.

Când stabilitatea barelor este justificată cu ajutorul unui calcul de ordinul doi, atunci trebuie să
se adopte imperfecŃiunile e
0
ale barei comprimate conform celor prezentate în VIII.1.

În cazul unui calcul de ordinul doi care Ńine cont de pierderea stabilităŃii prin încovoiere-răsucire
a unei bare supuse la încovoiere, se poate considera o imperfecŃiune egală cu ke
0,d
, în care e
0,d

este curbura iniŃială echivalentă pentru axa minimă de inerŃie a profilului considerat. În general,
nu este necesară includerea unei imperfecŃiuni de torsiune suplimentare. Valoarea coeficientului
k se poate defini în Anexa NaŃională, iar adoptată este k = 0.5.









ANEXA IX

Încărcarea critică de flambaj elastic pentru cadre portal


În această anexă se prezintă o metodă de calcul a rezistenŃei critice de flambaj a structurilor în
cadre, ce nu necesită un program de calcul (King, 2001). Această metodă are la bază cercetările
efectuate de Davies (1990, 1991).

Pentru calculul manual se introduc următoarele aproximări:
− ForŃa critică de flambaj nu este afectată de distribuŃia forŃei transversale din lungul
elementului; doar forŃa axială trebuie luată în considerare;
− ForŃa axială maximă din fiecare element se presupune că acŃionează pe întreaga sa
lungime, iar efectul de rigidizare al vutelor este neglijat, ceea ce conduce la ipoteze
conservative;
− ForŃele axiale trebuie calculate printr-o analiză elastică, considerând prinderile în
fundaŃii ca articulaŃii sau prinderi rigide.

Se recomandă ca structura să fie considerată ca o serie de subdiviziuni (vezi Figura IX.1), care să
includă:
− Grinzi pereche de coamă (vezi secŃiunea IX.1);
− Stâlp exterior + grindă (vezi secŃiunea IX.2);
− Stâlp interior + grindă de fiecare parte (vezi secŃiunea IX.3);
− Cadru echivalent pentru cadre cu stâlpi dublu-articulaŃi sau grinzi de dolie (vezi
secŃiunea IX.4).


Fig. IX.1: Sub-structuri ale cadrului pentru analiză manuală
Perechi de rigle
Stâlp exterior + rigla
Stâlp interior + rigle
laterale
Stâlpi dublu
articulaŃi
Grinzi de dolie

Pentru fiecare combinaŃie de încărcări analizată, trebuie determinat coeficientul
cr
λ pentru
fiecare din substructurile mai sus menŃionate, şi apoi cel mai mic
cr
λ trebuie utilizat pentru toată
structura, pentru acea combinaŃie particulară. Valoarea cea mai mică a lui
cr
λ poate fi utilizată şi
pentru toate combinaŃiile de încărcări, dar se poate dovedi neeficientă. Eforturile din stâlpi şi
grinzi se vor determina printr-o analiză elastică şi pot fi obŃinute prin calcul manual sau automat.


IX.1 Grinzi pereche de coamă

Această metodă verifică că “arcul” format de grinzi nu cedează, aşa cum se prezintă în Figura
IX.2.


Fig. IX.2: Cedarea grinzilor înclinate


Metoda a fost dezvoltată de Horne (1977) şi modificată de Davies (1991).

Pentru pante ale acoperişului în intervalul ° ≤ θ ≤ 20 0
r
,

( ) 55.7 4
275
1 tan 2
1
s
cr r
r y
L h
I D
L I f
λ θ
( ( + (
(
= ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅
( ( (
(
Ω−
¸ ¸
( ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ ¸
(IX.1)

unde
L = deschiderea cadrului;
D = înălŃimea minimă a grinzilor;
h = înălŃimea stâlpului;
I
s
= momentul de inerŃie al stâlpului (se ia zero dacă stâlpul nu este legat rigid de grindă);
I
r
= momentul de inerŃie al grinzii;
f
y
= limita de curgere a materialului grinzii;
Ω = raportul de arcuire, adică raportul dintre forŃa verticală de pe grinzi şi forŃa verticală maximă
care ar putea produce cedarea grinzii calculată ca o grindă dublu încastrată de deschidere L;
r
θ = panta acoperişului dacă este simetric, sau altfel
1 1
2
tan
h
L

| |
|
\ ¹
, unde h
1
este diferenŃa dintre
înălŃimea la coamă şi înălŃimea stâlpilor.

Când 1 Ω≤ , nu este posibilă cedarea în „arc”.


IX.2 Stâlp exterior şi grindă

Metoda a fost propusă de Davies (1990), şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare, în
mod explicit, rigiditatea bazei stâlpului.



Considerând astfel:
E = modulul de elasticitate al oŃelului = 210 kN/mm
2
;
I
r
= momentul de inerŃie al riglei în planul cadrului (I
y
în EC3);
I
s
= momentul de inerŃie al stâlpului în planul cadrului (I
y
în EC3);
l = lungimea grinzii în planul înclinat;
h = înălŃimea stâlpului;
R =
rigiditatea stalpului
rigiditatea riglei
s
s
r r
I
I l h
I I h
l
| |
|
\ ¹
= =
| |
|
\ ¹
;
P
s
= forŃa axială din stâlp din analiza elastică;
P
r
= forŃa axială din riglă din analiza elastică;
P
s,cr
=
2
2
s
EI
h
π
= forŃa critică de flambaj Euler a stâlpului;
P
r,cr
=
2
2
r
EI
l
π
= forŃa critică de flambaj Euler a riglei;


(a) Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0:

3
1.2
0.3 1
r
cr
r s
EI
l Pl Ph
R
λ =
( | |
+ +
| (
\ ¹ ¸ ¸
(IX.2)

care poate fi exprimat şi în funcŃie de forŃele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului:

( )
, ,
1
4 3.3
cr
s r
r cr s cr
P P
R
P P
λ =
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.3)


(b) Pentru baza stâlpului articulată, dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea
stâlpului sau 0.4EI
s
/h:

( ) 4.2 0.4
1.2
0.42 1.16
r
cr
r s
R EI
l Pl Ph
R
λ
+
=
( | |
+ +
| (
\ ¹ ¸ ¸
(IX.4)

şi care poate fi exprimat şi în funcŃie de forŃele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului:

( )
( )
, ,
1 0.1
2.9 2.7
cr
s r
r cr s cr
R
P P
R
P P
λ
+
=
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.5)



(c) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate:

( )
( )
2 2
5 10 0.8
5
2.6 4
cr
s r
r s
E R
Ph Pl
R
I I
λ
+
=
(
+ +
(
¸ ¸
(IX.6)

care la fel poate fi exprimat şi în funcŃie de forŃele de flambaj Euler ale riglei şi stâlpului:

( )
( )
, ,
1 0.08
0.8 0.52
cr
s r
r cr s cr
R
P P
R
P P
λ
+
=
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.7)


IX.3 Stâlp interior şi grindă de fiecare parte

Metoda este similară cu cea din secŃiunea IX.1, dar modificată pentru stâlpi interiori:

NotaŃiile sunt aceleaşi mai puŃin:
P
rs
= forŃa axială în rigla din stânga din analiza elastică;
P
rd
= forŃa axială în rigla din dreapta din analiza elastică;
P
rs,cr
= forŃa critică de flambaj Euler a riglei din stânga =
2 2
rs s
EI l π ;
P
rd,cr
= forŃa critică de flambaj Euler a riglei din dreapta =
2 2
rd d
EI l π ;
R
s
=
( )
rigiditatea riglei din stanga
rigiditatea totala a riglelor
rs s
rs s rd d
EI l
EI l EI l
=
+
;
R
d
=
( )
rigiditatea riglei din dreapta
rigiditatea totala a riglelor
rd d
rs s rd d
EI l
EI l EI l
=
+
;
R
2
=
( )
rigiditatea stalpului
rigiditatea totala a riglelor
s
rs s rd d
EI h
EI l EI l
=
+
;
I
rs
= momentul de inerŃie al riglei din stânga;
I
rd
= momentul de inerŃie al riglei din dreapta;
l
s
= lungimea riglei din stânga;
l
d
= lungimea riglei din dreapta.


(a) Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0:

( )
2
, , ,
1
4 3.3
cr
rs rd c
s d
rs cr rd cr c cr
P P P
R R R
P P P
λ =
| | | | | |
+ + +
| | |
| | |
\ ¹ \ ¹ \ ¹
(IX.8)

care în cazul forŃelor axiale din grinzi, secŃiunilor şi lungimilor identice devine ecuaŃia (IX.3):

( )
2
, ,
1
4 3.3
cr
s r
r cr s cr
P P
R
P P
λ =
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.9)


(b) Pentru baza stâlpului articulată, dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea
stâlpului sau 0.4EI
s
/h:

( )
( )
2
2
, , ,
1 0.1
2.9 2.7
cr
rs rd c
s d
rs cr rd cr c cr
R
P P P
R R R
P P P
λ
+
=
| | | | | |
+ + +
| | |
| | |
\ ¹ \ ¹ \ ¹
(IX.10)

care în cazul forŃelor axiale din grinzi, secŃiunilor şi lungimilor identice devine de forma (IX.5):

( )
( )
2
2
, ,
1 0.1
2.9 2.7
cr
s r
r cr s cr
R
P P
R
P P
λ
+
=
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.11)


(c) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate:

( )
( )
2
2
, , ,
1 0.08
0.8 0.52
cr
rs rd c
s d
rs cr rd cr c cr
R
P P P
R R R
P P P
λ
+
=
| | | | | |
+ + +
| | |
| | |
\ ¹ \ ¹ \ ¹
(IX.12)

care în cazul forŃelor axiale din grinzi, secŃiunilor şi lungimilor identice devine de forma (IX.7):

( )
( )
2
2
, ,
1 0.08
0.8 0.52
cr
s r
r cr s cr
R
P P
R
P P
λ
+
=
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.13)


IX.4 Cadru parter cu stâlpi dublu articulaŃi sau cu grindă de dolie

Metoda a fost propusă de Davies (1990) şi apoi modificată pentru a putea lua în considerare, în
mod explicit, rigiditatea bazei stâlpului. Se presupune că toate îmbinările de dolie ale riglelor
înclinate sunt susŃinute fie de stâlpi pendulari fie de rigle longitudinale.

Se foloseşte un cadru simplu echivalent cu un singur stâlp dublu articulat, reprezentând o
deschidere marginală. ContribuŃia riglelor aparŃinând primei deschideri, la stabilitatea laterală a
cadrului este mică, aşa că este neglijată. Grinzile longitudinale de dolie, la fel, nu aduc o
contribuŃie apreciabilă la stabilitatea portalului şi nu îl destabilizează când sunt rezolvate corect,
cu îmbinări rigide, la partea inferioara a două grinzi înclinate.

NotaŃiile sunt aceleaşi ca în IX.2, mai puŃin:
R
p
=
2 2
rigiditatea stalpului
rigiditatea perechii de rigle
s
EI h
EI l
= , unde
pentru rigle de secŃiune şi lungime egală
I
2
= momentul de inerŃie al riglei în planul cadrului;
l
2
= lungimea perechii de rigle adiacente coamei;
dar pentru grinzi înclinate nesimetrice, I
2
/l
2
este valoarea care dă raport dintre rigiditatea
stâlpului şi rigiditatea perechii de grinzi înclinate.

P
2,cr
= forŃa critică de flambaj Euler a perechii de grinzi adiacente stâlpului exterior.
=
( )
2
2
2
EI
l
π
pentru o pereche de grinzi înclinate simetrice.


(a) Pentru baza stâlpului perfect articulată cu rigiditate 0:

( )
2 2
3
1.2
0.3 1 1
r
cr
r s
EI
l Pl N Ph
R
λ =
( | |
+ + +
| (
\ ¹ ¸ ¸
(IX.14)

care poate fi exprimat şi în funcŃie de forŃele de flambaj Euler:

( )( )
2 , ,
1
4 3.3 1
cr
s r
p
r cr s cr
P P
R N
P P
λ =
| | | |
+ + +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.15)


(b) Pentru baza stâlpului articulată, dar care poate avea o rigiditate de pana la 10% din rigiditatea
stâlpului sau 0.4EI
s
/h:

( )
( )( )
2 , ,
1 0.1
2.9 2.7 1
p
cr
s r
r cr s cr
R
P P
R N
P P
λ
+
=
| | | |
+ + +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.16)


(c) Pentru baza stâlpului rigidă dar care permite o uşoară flexibilitate:

( )
( )
2 , ,
1 0.08
0.8 0.52
p
cr
s r
p
r cr s cr
R
P P
R
P P
λ
+
=
| | | |
+ +
| |
| |
\ ¹ \ ¹
(IX.17)

BIBLIOGRAFIE


Allen H.G. şi Bulson P.S. (1980). Background to Buckling. McGraw-Hill, London.
Australian Standard AS4100-1990: Steel Structures, Homebush, Australia.
Boissonade N., Greiner R., Jaspart J.P., Lindner J. (2006). New design rules in EN 1993-1-1 for
member stability. ECCS Technical Committee 8 – Structural Stability, P119, ECCS,
Brussels.
Bradford M.A. (1989). Buckling of beams supported on seats. Structural Engineer, 69(23), 411–
414.
BS 5950: The structural use of steelwork in building, Part 1: Code practice for design in simple
and continuous construction: Hot rolled sections. British Standards Institutions-BSI, 1990.
Clark J.W. şi Hill H.N. (1960). Lateral buckling for beams. Proceedings ASCE, Journal of
Structural Division, vol. 68, no. ST7.
Chen W.F. şi Atsuta T. (1976). Theory of Beam-Columns. Vol. 1 şi 2, McGraw-Hill.
Dalban C., Chesaru E., Dima S., Şerbescu C. (1997). ConstrucŃii cu structură metalică. Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
Davies J.M. (1990). In-plane stability in portal frames. The Structural Engineer, Vol. 68, No. 8,
April 1990.
Davies J.M. (1991). The stability of multibay portal frames. The Structural Engineer, Vol. 69,
No. 12, June 1991.
Dogariu A. (2009). Calculul şi proiectarea elementelor metalice. Editura Orizonturi
Universitare, Timisoara.
Dowling P.J., Owens G.W., Knowles P. (1988). Structural Steel Design, Butterworths.
Dubina D. (1996). Coupled instabilities in bar members-General Report. Coupled Instabilities in
Metal Structures – CISM’96 (Rondal J., Dubina D., Gioncu V., Eds.), Imperial College
Press, London, 119-132.
Dubina D., Rondal J. şi Vayas I. (1997). Calculul structurilor metalice. Eurocode 3 – Exemple
de calcul. Bridgeman, Timişoara.
Dubina D. (2000). Recent research advances and trends on coupled instability of bar members.
General Report – Session 3: Bar Members. Coupled Instabilities in Metal Structures –
CIMS’2000 (Camotin D., Dubina D., Rondal J., Eds.), Imperial Colleague Press, Lisbon,
London, 131-144.
Dubina D., Ungureanu V., Zaharia R., Nagy Zs. (2004). Calculul şi proiectarea construcŃiilor
din profile metalice cu pereŃi subŃiri formate la rece. Editura AMM, ColecŃia Lindab,
Bucureşti, 256 p. ISBN 973-86509-4-1.
Dutheil J. (1966). Vérification des pièces comprimées. Principes Fondamentaux. Construction
Métallique, 1966/2, 3.
ECCS (1976). Manual on stability of steel structures, Second edition, P022, ECCS Technical
Committee 8, Structural Stability, European Convention for Constructional Steelwork,
Brussels.
ECCS (1977). European recomendations for steel construction, P023, European Convention for
Constructional Steelwork, Brussels.
EN 1090-2 (2008). Execution of steel structures and aluminium structures. Technical
requirements for the execution of steel structures. European Committee for
Standardization, Brussels.
EN 1993-1-1 (2005). Eurocode 3: Design of steel structures - Part 1-1: General rules and rules
for buildings. Published by European Committee for Standardization, Brussels.
EN 1993-1-1 (2005). Corrigendum N1620E to EN 1993-1-1. Published by European Committee
for Standardization, Brussels.
EN 1993-1-3 (2006). Eurocode 3: Design of steel structures. Part 1-3: General Rules.
Supplementary rules for cold-formed thin gauge members and sheeting. Published by
European Committee for Standardization, Brussels.
EN 1993-1-5 (2006). Eurocode 3: Design of steel structures - Part 1-5: Plated structural
elements. Published by European Committee for Standardization, Brussels.
ENV 1993-1-1 (1992). Eurocode 3: Design of Steel Structures. Part. 1.1: General rules and
rules for buildings. Published by European Committee for Standardization, Brussels.
ESDEP (1994). European Steel Design Education Programme, Applied Stability. Lecture 6.1:
Concepts of Stable and Unstable Elastic Equilibrium. The ESDEP Society – The Steel
Construction Institute, Silwood Park – Ascot – Bekshire, United Kingdom
(http://www.fgg.uni-lj.si/kmk/esdep/master/toc.htm).
Galambos T.V. (editor) (1988). Guide to Stability Design Criteria for Metal Structures. John
Wiley and Sons, 4th Edition, New York, 1988.
Galea Y. (1981). Abaques de deversement pour profiles lamines. Construction Metallique, 4, 39-
51.
GP078-03: Ghid privind proiectarea halelor uşoare cu structură metalică. Buletinul
ConstrucŃiilor, vol.16, 2004.
Hancock G.J. (1998). Design of Cold-formed Steel Structures. 3rd Edition, Australian Institute of
Steel Construction, Sydney.
Horne M.R. (1977). Safeguards against frame instability in the plastic design of single storey
pitched roof frames. Conference on the Behaviour of Slender Structures, City University,
London.
Kaim P. (2004). Spatial buckling behaviour of steel members under bending and compression.
PhD Thesis. Graz University of Technology, Austria.
King C.M. (2001). Design of Steel Portal Frames to Eurocode 3. The Steel Construction
Institute. Technical Report SCI Publication 164.
Maquoi R. şi Rondal J. (1978). Mise en equation des nouvelles courbes Europeenes de
flambement, Construction Metallique, 1, 17-30.
Maquoi R. şi Jaspart J.P. (2002). A simple approach for the design of steel and composite sway
building frames. ORBi - Open Repository and Bibliography (Belgium).
Martin L.H., Purkiss J.A. (2008). Structural Design of Steelwork to EN 1993 and EN 1994.
Butterworth-Heinemann - imprint of Elsevier, UK. Third edition.
Mateescu D., Appeltauer I. şi Cuteanu E. (1980). Stabilitatea la compresiune a structurilor din
bare de oŃel. Editura Academiei Române, Bucureşti.
Mateescu D. şi Caraba I. (1979). Calcului şi proiectarea elementelor din oŃel. Editura Tehnică,
Bucureşti.
Merchant W. (1954). The Failure Loads of Rigidly Jointed Frameworks as Influenced by
Stability. The Structural Engineer, vol. 32, 7, 185 - 190.
NB51-002: Charpentes en Acier. (Stări limită),Belgia, 1998.
Nethercot D.A. (1991). Limit State Design of Structural Steelwork. 2
nd
edition, Chapman and
Hall.
Rondal J. şi Maquoi R. (1979). Formulations d'Ayrton-Perry pour le flambement des barres
métalliquées. Construction Métallique, no. 4.
Rondal J. şi Maquoi R. (1985). Stub-column strength of thin-walled square and rectangular
hollow sections. Thin-Walled Structures, 3(1985), p. 15-34.
Rondal J. (1986). Thin-walled structures - General Report. În: Stability of Steel Structures (Ed.
Ivanyi M.), Akademiai Kiado, Budapest, Vol. 2, p. 849-866.
Rondal J. (1992). Determination theoretique des contraintes residuelles dans les elements en acier
profiles a froid. Ce travail a recu le prix N.V. Bekaert S.A. 1992, octroye par le Fonds
National de la Recherche Scientifique.
Schafer B. şi Peköz T. (1996). Geometric imperfections and residual stresses members. În: Proc.
of the 13th International Specialty Conference on Cold-Formed Steel Structures, St. Louis,
Missouri, USA, 17-18 October, p. 649-664.
Schafer B. şi Peköz T. (1997). Geometric imperfections and residual stresses for use in the
analytical modeling of cold-formed steel members. În: Experimental Model Research and
Testing of Thin-Walled Structures, Prague, Czech Republic, 22-24 September 1997, p. 287-
302.
daSilva L.S., Simoes R., Gervasio H. (2010). Design of Steel Structures, Eurocode 3: Design of
Steel Structures, Part 1-1: General rules and rules for buildings. Published by ECCS –
European Convention for Constructional Steelwork, Eurocode Design Manuals, ISBN
(ECCS) 978-92-9147-098-3, Wilhem Ernst & Sohn verlag, GmBH & Co. KG, Berlin.
SN003a-EN-EU NCCI: Elastic critical moment for lateral torsional buckling. Access Steel 2006
(www.access-steel.com).
SR EN 1993-1-1:2006: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-1: Reguli generale
şi reguli pentru clădiri. AsociaŃia de Standardizare din România (ASRO). Bucureşti.
SR EN 1993-1-1:2006/NA:2008: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-1: Reguli
generale şi reguli pentru clădiri. Anexa NaŃională. AsociaŃia de Standardizare din
România (ASRO). Bucureşti.
SR EN 1993-1-3:2007: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-3: Reguli generale.
Reguli suplimentare pentru elemente structurale şi table formate la rece. AsociaŃia de
Standardizare din România (ASRO). Bucureşti.
SR EN 1993-1-3:2007/NB:2008: Eurocod 3: Proiectarea structurilor de oŃel. Partea 1-3: Reguli
generale . Reguli suplimentare pentru elemente structurale şi table formate la rece. Anexa
NaŃională. AsociaŃia de Standardizare din România (ASRO). Bucureşti.
SR EN 1993-1-5:2007: Eurocod 3: Proiectarea structurilor din oŃel. Partea 1-5: Elemente
structurale din plăci plane solicitate în planul lor. AsociaŃia de Standardizare din România
(ASRO). Bucureşti.
SR EN 1993-1-5:2007/NA:2008: Eurocod 3: Proiectarea structurilor din oŃel. Partea 1-5:
Elemente structurale din plăci plane solicitate în planul lor. Anexă NaŃională. AsociaŃia de
Standardizare din România (ASRO). Bucureşti.
SSDATA (1999): Structural Steelwork Eurocodes –Development of a Trans-National Approach.
Course: Eurocode 3. Module 4: Member design. Lecture 9: Local Buckling and Section.
SSDATA (1999): Structural Steelwork Eurocodes –Development of a Trans-National Approach.
Course: Eurocode 3. Module 4: Member design. Lecture 12: Unrestrained Beams.
SSDATA (1999): Structural Steelwork Eurocodes –Development of a Trans-National Approach.
Course: Eurocode 3. Module 4: Lecture 13: Columns
SSDATA (1999): Structural Steelwork Eurocodes –Development of a Trans-National Approach.
Course: Eurocode 3. Module 4: Lecture 14: Beam-columns
STAS 10108 0-78: Calculul elementelor din oŃel. ConstrucŃii civile industriale şi agricole.
Institutul Român de Standardizare.
Strating J., Vos H. (1973). Simulation sur ordinateur de la courbe CECM de flambement a l’aide
de la methode Monte-Carlo, Construction Metallique, 2, 23-29.
Timoshenko S.P. şi Gere J.M. (1961). Theory of Elastic Stability, McGraw-Hill, 2nd Edition,
New York.
Thompson J.M.T. şi Hunt G.W. (1973). A General Theory of Elastic Stability, John Wiley and
Sons, London.
Trahair N.S. şi Bradford M.A. (1988). Behaviour and design of steel structures, 2
nd
edition,
Chapman and Hall.
Vayas I., Dubina D. (2004). Cold-formed steel structures (in limba greacă). Kleidarithmos Publ.,
Athena.
Wood R.H. (1974): Effective Lengths of Columns in Multistorey Buildings. The Structural
Engineer, vol. 52, (235-244; 295-302; 341-346).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->