calauzao rt o do xa.ro http://www.calauzao rto do xa.

ro /calauza/biserica-crestina-in-timpul-sf-imparati-co nstantin-si-elena/

Biserica creștină în timpul Sf. ÎMPĂRAȚ I CONSTANTIN ȘI ELENA
X Salut utilizatorule de Google ! Dacă găseşti acest articol f olositor te rog să te abonezi la RSS pentru a f i la curent cu ultimele noutăţi de pe blog. 34 Flares Filament.io 34 Flares × Elev: Iosif Tudor Andrei – clasa a VII-a A Școala Gimnazială ,,Avram Iancu”, Satu-Mare Coordonator: Preot prof. Gheorghe-Radu Sălăgian “Minunat este Dumnezeu întru sfin ții Săi; Dumnezeul lui Israel, El va da poporului Său putere și tărie” (PSALM 67, 35). Biserica în timpul Sf ântului Împărat Constantin cel Mare. Împăratul Constantin cel Mare este una dintre personalitățile de seamă din istoria universală. Până la el, Biserica a îndurat grele persecuții din partea împăraților romani. Convertirea lui la creștinism a însemnat o mare cotitură în istoria acestuia, căci, prin publicarea Edictului de toleranță religioasă de la Milan, din ianuarie 313, Constantin a asigurat Bisericii deplina libertate în tot Imperiul Roman. Biserica intră, de acum înainte, într-o perioadă de înf lorire și propășire, în ,,secolul ei de aur”. Înaintea lui Constantin cel Mare, Galeriu, grav bolnav, a dat la 30 aprilie 311, la Sardica, un Edict de toleranță pentru creștini, de acord cu Constantin și cu Liciniu, care cuprinde permisiunea existenței creștinilor – ,,ut denuo sint christiani et conventicula eorum = să existe din nou creștini și să țină adunările lor”. Galeriu a murit curând, la 5 mai 311, iar edictul său s-a aplicat doar parțial. E greu de cunoscut în intimitatea ei evoluția religioasă a împăratului Constantin cel Mare, dar, o dată declarat pentru creștinism, el a progresat continuu pe această cale, începând cu lupta dintre el și Maxențiu de la Ponce Milvius (Podul Vulturului), lângă Roma, din 28 octombrie 312, până la Botezul lui din mai 337. Conf orm cercetărilor f ăcute de istoricii creștini, Eusebiu de Cezareea și Lactanțiu, în ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripția: ,,en touto nika – in hoc signo vinces” (prima în limba greacă și a doua în limba latină), care înseamnă ,,prin acest semn vei învinge”. Noaptea, în timpul somnului, i s-a arătat Iisus Hristos cu Semnul Crucii, pe care-l văzuse ziua pe cer, cerându-i să-l pună pe steagurile soldaților, spre a-i servi drept semn protector în lupte. Acesta este monogramul lui Hristos, XP sau X pe care l-a pus pe un steag numit laborum. Că împăratul Constantin a f ost convins de apariția minunată a Sf intei Cruci, ne-o conf irmă f aptul că pe arcul de triumf al lui Constantin, care se păstrează până azi la Roma, el af irmă că a câștigat victoria asupra lui Maxențiu ,,instinctu divinitatis – prin inspirație divină”. L a câteva luni de la victoria asupra lui Maxențiu, Constantin, împreună cu Liciniu, devenit prin căsătoria cu una din surorile sale cumnatul său, au publicat Edictul de la Milan din ianuarie 313, prin care se acorda libertate religioasă deplină creștinismului, care devine religia licita = religie permisă în Imperiu. Totodată, se anulau toate hotărârile anterioare luate contra creștinilor și se retrocedau Bisericii locașurile de cult și averile conf iscate de împărații precedenți. Edictul de la Milan are o importanță epocală prin hotărârile și urmările lui. Din religie interzisă și persecutată, creștinismul devine religie permisă, ba chiar f avorizată, cum arată actele ulterioare ale împăratului Constantin.

împăratul scutește pe clericii creștini de obligația grea și costisitoare a f uncțiunilor municipale. pe coasta apuseană a Asiei Mici. exact cum au procedat și comuniștii în ultimii ani de dictatură. pe care a încercat să-l umanizeze. legislația ref eritoare la Căsătorie. ceilalți împărați nu au acordat acest drept creștinilor. El acordă Bisericii dreptul de eliberare a sclavilor și dădu episcopilor dreptul să judece pe cei ce n-ar voi să f ie judecați după legile statului. Scutește Biserica de dări. care țin Sâmbăta în locul Duminicii ca și evreii. însă. care ar f iputut să restabilească situația de mai înainte a păgânismului. . în loc să lupte. azi Scutari – lângă Calcedon. De asemenea s-au adus restricții luptelor de gladiatori și s-au trimis condamnații la mine. Constantin al luat f ață de creștinism o atitudine binevoitoare. .convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325. Valeriu Liciniu (308-324). to ți creștinii țineau ca zi de odihnă Sâmbăta. Constantin a rămas singurul împărat al vastului Imperiu Roman până la moartea sa în 22 mai 337. însă. ca: . acordându-i dreptul de a primi donații. după cum reiese din toate Sf intele Evanghelii. numai că până la Constantin cel Mare. s-a îngreunat divorțul. drept de care nu se bucurau templele păgâne și-i înapoiază tot ceea ce îi f usese conf iscat. Liciniu a f ost condamnat la moarte și executat la Tesalonic în anul 324. . . prosperitate și pace. În urma înf rângerii suf erite de Liciniu în lupta cu Constantin în 18 septembrie 324. De la această dată.care avea numeroase și puternice rădăcini. prin ajutoare acordate părinților săraci. văduvelor și bolnavilor. indif erent de culoarea politică.răstignirea. a ținut ca zi de sărbătoare săptămânală Duminica. a înregistrat în Imperiu progres economic.la Chrysopolis. și a unor uneltiri contra lui Constantin. și-ar f i ridicat un rival periculos. Conducătorii no ștri.îmbunătățirea tratamentului din închisori. s-a îndepărtat de acesta.zdrobirea picioarelor. Constantin cel Mare a intervenit și în dreptul penal. el acordă ca ajutor episcopilor sume importante din tezaurul statului. cer în modul cel mai insistent impozitarea veniturilor bisericilor și mânăstirilor. de care s-au putut bucura. Dacă împăratul ar f i enunțat atunci la păgânism. pot învăța multe din istorie]. încă puternic prin numărul adepților lui. Trebuie să recunoaștem.stigmatizarea (arderea cu f ierul ro șu). Af irmația este f alsă. în anul 337. devenit în anul 316 reprezentantul declarat al păgânismului în Orient. cât și creștinii. că păstrarea titlului păgân de pontif ex maximus îi dădea dreptul și posibilitatea de a supraveghea și ține în f râu păgânismul în interesul creștinismului însuși. Totodată. s-a pedepsit mai aspru adulterul și siluirea sau violul. unde erau mulți creștini și a început persecutarea lor.Din nef ericire. [Aici există o problemă serioasă de dezbătut. prin inf luența și situația înaltă a senatorilor. înlăturând din legile penale dispoziții și pedepse contrare spiritului creștinismului. În luarea de măsuri f avorabile Bisericii. . [Cu tristețe constatăm astăzi că mari reprezentanți ai mass-media. Constantin cel Mare a generalizat.Duminica. s-a interzis aruncarea copiilor și vinderea lor. la părinți f ără copii. f ără a jigni. pentru ridicarea de biserici și întreținerea clerului. S-a modif icat în spirit creștin. păgânismul greco-roman. Biserica Creștină care a f ost întemeiată în baza adevărului Învierii Domnului care a avut loc în prima zi a săptămânii . atât păgânii. între anii 320-323. în f ața Constantinopolului. Duminica. Imediat după Edictul de la Milan din anul 313. a aristocraților și f uncționarilor superiori. Împăratul însuși păstră aproape tot timpul domniei demnitatea supremă păgână de pontif ex maximus și nu s-a lepădat de păgânism decât prin Botezul săvârșit cu câteva zile înainte de moarte. af irmă în rătăcirea lor că până la Împăratul Constantin cel Mare. la început pe deplin asociat la politica religioasă a împăratului Constantin. împăratul Constantin cel Mare prin măsurile luate în f avoarea Bisericii.Iată. P olitica lui religioasă este caracterizată mai ales prin câteva f apte de importanță majoră: . ca zi de repaus în Imperiu. orf anilor.actul de libertate de la Milan din ianuarie 313. Pe vremea lui au pătimit Sf inții 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei. Constantin a procedat treptat și cu mult tact. care se erijează în mari analiști economici. O sectă pe nume ADVENT IȘT II DE Z IUA A ȘAPT EA. P rin legea din anul 321.alegerea noii reședințe imperiale. . Rămas singurul stăpânitor. de parcă prin această măsură țara noastră ar înregitra un progres economic remarcabil.

. La Ierusalim. Cu alt prilej.sora sa Anastasia. . practic a reparat o stare de f apt]. în locul Duminicii (sub pretextul că f ăceau economie de curent electric). în Antiohia. în Asia Mică. Sf ânta Elena. monumentele. aristocrația aminteau și păstrau vechea religie păgână. Roma și Constantinopol s-au ridicat biserici mărețe.. Încă din timpul lui Dioclețian (284-305). Cultul creștin și pelerinajul la Locurile Sf inte au luat o mare dezvoltare. el a spus că se consideră episcop pus de Dumnezeu pentru treburile din af ară (ale Bisericii). Constatin s-a decis să convoace pe episcopii Imperiului într-un Sinod general sau Ecumenic spre a def ini împreună adevărurile de credință și a asigura unitatea creștinismului.în unele locuri. Convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea din anul 325 constituie unul din meritele deosebite ale Împăratului Constantin. care a primit numele de Constantinopol = orașul lui Constantin. Acesta a f ost Bizanțul. Constatin și-a dat seama că unitatea creștinismului și pacea și liniștea Bisericii constituie elementul de viață și de rezistență al Imperiului Roman universal. f ără statui și f ără sacrif icii. spre marea nemulțumire a episcopilor Romei. sau le-au închis. deși nu primise încă Botezul. Episcopii de la Constantinopol devin egali în rang cu episcopii Romei. M utarea capitalei la Constantinopol a avut consecințe importante în istoria Imperiului Roman și a Bisericii.templele dedicate lui devin localuri publice. dar a păstrat și păgâni. împăratul a cedat episcopului f ostul palat imperial – Lateranul. În Constantinopol. Fausta. Roma rămăsese încă un oraș păgân. Încă din anul 317. numit . Tyr. catedrala Sf ântului Mormânt – ANASTASIS – ÎNVIEREA. În f uncțiile înalte.ROMA cea NOUĂ”. el numea de pref erință creștini. În locul pluralității zeilor păgâni era pref erată existența unei singure credințe în Imperiu. s-a ridicat catedrala Sf inții Apostoli. monumentele și atmosf era sa. so ția sa. Este adevărat de constatat căci Constantin însuși. Constantin s-a hotărât să părăsească Roma păgână. căci ea asigura și unitatea lui politică. asigurându-i că el se consideră . La Roma. se ridică un oraș cu mare viitor politic și bisericesc.când puneau oamenii să meargă la servici Duminica și primeau o altă zi de odihnă. care trebuia să arate aceasta prin bisericile. Voința lui Constatin cel Mare de a sus ține creștinismul s-a văzut și în alegerea unei noi capitale pe țărmurile încântătoare ale Bosf orului. . Roma nu mai era capitala unică a Imperiului Roman. În cadrul unor f estivități mărețe s-a sf ințit la 14 septembrie 335. ei au luat templele păgâne și le-au transf ormat în biserici.cinstirea autoriății împăratului ca exponent a puterii Imperiului Roman. împăratul a început să bată monede cu monogramul creștin. și să întemeieze un nou oraș. Cultul împăratului a pierdut sensul lui religios. căci acesta o mutase la Nicomidia. au dăruit episcopilor ajutoare pentru a repara bisericile sau pentru a construi altele noi. Văzând tulburarea crescândă promovată de erezia lui Arie din Alexandria. care a devenit necropola împăraților bizantini. ridicată prin râvna și cheltuiala sa. astf el: . pe Bosf or. Constantina. Funcționarilor păgâni li s-a interzis să aducă sacrif icii. început în anul 324 și inaugurat la 11 mai 330.împreună slujitor cu ei”. Împăratul și membrii f amiliei sale – mama sa Elena. care a durat până la 29 mai 1453. a deschis lucrările Sinodului I Ecumenic printr-o cuvântare adresată episcopilor. a descoperit la Ierusalim lemnul Sf intei Cruci pe care a f ost răstignit Mântuitorul. unde creștinii erau în majoritate. în care templele. La Constantinopol. Constantin cel Mare. dar ei erau satisf ăcuți că o parte din credincio șii Bisericii nu puteau participa la Sf ânta Liturghie Duminica. Constantin a f ăcut din Bizanț capitala unui Imperiu creștin. Prin această mutare s-au pus temeliile Imperiului Roman de Răsărit. f iica sa. după mărturia istoricului bisericesc Eusebiu de Cezareea. ca reședință imperială. păstrând mai mult semnif icația lui politică. . cea creștină. Ca un om de stat experimentat. Mama împăratului. Nicomidia. sub conducerea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul (1451-1481). senatul roman. când Constantinopolul a f ost cucerit de turci.

a f ost urmată de f iii și succesorii lui. trecându-l în rândul sf inților și numindu-l . În unele din actele sale de suveran. pe care istoria nu le va trece cu vederea. în general.și voința. Biserica Ortodoxă socotește de-a dreptul eronată această practică occidentală și cu totul străină tradiției ortodoxe care a socotit din cele mai vechi timpuri că binef acerile primite de Biserica lui Hristos în vremea lui Constatin se datorează purtării de grijă a lui Dumnezeu. Crispus. Unii au sus ținut arianismul. cu mențiunea că. P olitica lui religioasă. Astf el. mo ștenitorul de drept al tronului imperial. ceea ce a provocat o conf uzie în rândul credincio șilor. cu câteva zile înainte de Rusalii. Imperiul Roman devine imperiu creștin. mama sa. religie de stat. care a realizat cronicile având în centrul atenției persoana împăratului. Îmbolnăvindu-se grav. Desigur. Din timpul lui Teodosie cel Mare.Cel întocmai cu Apostolii”. venerată pentru viața creștină autentică dusă din tinerețe până în ceasul morții. Constantin a f ost botezat la vila sa din Ancyrona.. trimițându-i în exil. Unii teologi catolici contemporani. iar Ortodoxia devine conf esiunea of icială a Imperiului. monof izismul. Biserica Ortodoxă a recunoscut dintotdeauna benef iciile venite asupra Creștinismului în timpul împărăției lui Constantin cel Mare și a alcătuit un cult special de cinstire a acestuia împreună cu cea care l-a îndrumat și i-a f ost mereu aproape. Spre sf ârșitul secolului al IV-lea. persecutând creștinismul. biograf ul lui Constantin. ctitoria sa. Convertirea sa la creștinism a dat un nou curs istoriei universale prin încercarea de a se armoniza interesele superioare ale Imperiului Roman cu interesele Bisericii. monotelismul (erezii antitrinitare și hristologice). pentru motive de inf idelitate politică și acte de trădare de stat. Fausta. care a reintrodus pentru scurt timp păgânismul în situația lui de religie f avorizată în Imperiul Roman. a f ost ucisă în baia de la Roma. în cazul lui Constantin. Constantin a f ăcut și unelegreșeli. so ția sa cea de a doua. au înlăturat din scaune ierarhi buni. sinaxarele românești notează pentru ziua de 21 mai f oarte puține date despre Sf ânta Elena. creștinismul a ajuns din religie tolerată – religio licita. Pentru meritele sale deosebite și mai ales pentru marile servicii aduse creștinismului. este în general admis că Constantin cel Mare a f ost bine intenționat în acțiunile sale și el a f ăcut creștinismului. nepotul său. În materie de politică bisericească. pe care Constantin și-l asociase la domnie în anul 317. sub împăratul Teodosie cel Mare (379-395). în Duminica Rusaliilor și a f ost îngropat cu mare f ast în biserica Sf inții Apostoli din Constantinopol. L a polul opus. se cuvinte să amintim acținuile sale mărețe. ca om de stat. Biserica l-a cinstit în chip deosebit. Sf ânta Împărăteasă Elena. și un stăpân. Biserica a avut în persoana împăratului un ocrotitor. însă nu neapărat să-l considerăm sf ânt. cărțile noastre de cult au preluat metoda didactică a lui Eusebiu de Cezareea.Este adevărat că politica religioasă inaugurată de Constantin cel Mare a avut și unele urmări def avorabile. el a pedepsit sângeros. occidentul ref uză să-i recunoască împăratului Constantin statutul de sf ânt pe motiv că a amânat Botezul până aproape de ziua morții și a avut o viață personală controversată. cât și prin inf luența benef ică a mamei sale. cu excepția împăratului Iulian Apostatul (361-363). f iind implicat într-un complot de stat. de episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia și alți clerici. la 22 mai 337. au persecutat pe ierarhii ortodocși. . la puțin timp. amintind de practica Bisericii Ortodoxe de a cinsti împreună pe marele împărat și pe preacredincioasa sa maică. cea mai mare atenție acordându-i-se f iului acesteia. astf el încât ziua de 21 mai este dedicată în totalitate cinstirii Sf intei Elena. Care a lucrat atât prin f aptele providențiale ale împăratului Constantin. asigurându-i libertatea prin Edictul de la Milan din anul 313. S f ânta Împărăteasă Elena. dar. Din păcate. în același timp. tind să dea dreptate Bisericii Ortodoxe. f iul său. Cu toate aceste scăderi. ca primul împărat creștin. după lunga perioadă de persecuții. a f ost ucis în anul 325. Nu se știe de ce Viețile Sf inților și Sinaxarele Ortodoxe nu of eră un tablou complet al Sf intei Elena și se limitează doar la câteva f apte pentru care a rămas în istorie. Probabil. după Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 s-a lăsat inf luențat de curtezani lingușitori și de arieni. Împărații (după Constantin cel Mare) s-au amestecat și în problemele religioase impunându. cel mai mare serviciu dintre împărații romani. El a murit curând după aceea. la margine Nicomidiei. în luna mai 337. cu titlul de <>.

Lenus. în tristețe și singurătate. Acesta o aduce lângă el pe mama sa. în orașul Drepanon (azi Karamiisel) îm Bytinia (în nord-estul Asiei Mici). adică o servitoare într-un han sau tavernă. în anul 272. Lili. M ajoritatea datelor istorice converg spre ipoteza că Elena a avut un statut social umil. tradiția ortodoxă a văzut dintotdeauna în f aptele mărețe ale acestuia amprenta inf luenței Sf intei Elena asupra lui. în această perioadă cunoaște și îndrăgește credința creștină. care a căsătorit-o cu Constanțiu Chlor pentru a evita escaladarea războaielor dintre britani și Roma. Aceasta este însă o legendă f ără suport. pe când avea în jur de 20 de ani. Istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea sus ține altă variantă. Se ruga nopți întregi ca f iul ei să nuf ie corupt de slava deșeartă și de mândrie.Nu este exclus ca actuala structură a sinaxarului din 21 mai să f ie o reacție la practica romano-catolică de a o cinsti doar pe Sf ânta Elena. Teodora. în onoarea mamei sale. Elena nu și-a pierdut pacea suf letească și a continuat să trăiască departe de lume. Principala sa preocupare a f ost educația f iului său. în anul 306.. căreia îi dă titlul de . Din copilărie s-a distins prin f rumusețe deosebită și inteligență. menționată de Geof f rey de Monmouth. pentru că ea îmbrățișase din tinerețe învățătura creștină. iar împăratul a poruncit ca pe unelemonede să f ie gravat chipul celeia ce i-a dat viață. . mai ales. F lavia Iulia Helena. viitorul împărat. care ar f i descoperit credința prin intervenție divină și a transmis-o mai departe și mamei sale. Se pare a f ost numele unei divinități a luminii și se aseamănă cu cuvintele grecești: . După el. este silit să o repudieze pe Elena. trecând peste cutuma de a. Alina. Constantin conduce armatele romane în Britania și.Helane = f ăclie. P entru calitățile ei. În realitate.Hele = strălucirea soarelui ( a se compara cu helioterapia = tratament cu raze solare).și lua so ție dintre f etele sărace. p. legiunile britanice îl proclamă pe tânărul comantant – Augustus. După ce Constantin va deveni . Leana. . Ilona și altele asemănătoare. Ela. Probabil. credința Sf intei Elena ar f i rodit în suf letul ei datorită strădaniei f iului său. pregătindu-l pentru a f i un merituos succesor al tatălui său.cea mai importantă calitate a unui viitor împărat este ca. f emeie cu un statut social pe măsura lui. Cuvio șia Sf intei Elena s-ar datora respectului și prețuirii cu care a cinstit-o credinciosul ei f iu. să f ie stăpân asupra propriilor patimi”. Lina. Elena este un nume f oarte vechi și răspândit. torță.NOBILISSIMA FEMINA = DOAMNA PREANOBILA”. Sf ânta Elena se bucura de toate onorurile împărătești. P ărăsită de Constanțiu. întrucât. Elena va primi cea mai înaltă onoare la care putea aspira o f emeie. tânăra Elena a avut din copilărie un mod de viețuire creștinesc. avea drepturi depline asupra vistieriei împărătești.. titlul de AUGUSTA. Acest nume poate avea și f ormele: Ileana. 144). după datele f urnizate de Procopie. Sf ântul Ambrozie al Milanului af irmă că era o <>. La un an după nuntă. pretinde că era f iica regelui britan Coel. căruia mai târziu Constantin i-a schimbat numele în Helenopolis. a f ost luată în căsătorie de către tribunul Constanțiu Chlor. în toate provinciile era aclamată ca împărăteasa augusta..mai înainte ea nu f usese credincioasă” (Viața lui Constantin. Monmouth declara apoi că ea a f ost prezentată ca o regină deoarece nu avea f rați care să mo ștenească tronul Britaniei. O legendă ulterioară. înainte de a-i comanda pe alții. pentru a se căsători cu f iica vitregă a lui Maximian. Când Constanțiu Chlor ajunge Augustus împreună cu Galeriu. în lumea greacă. Elen. Analizând viața împăratului Constantin cel Mare. căruia s-a străduit să-i sădească în inimă dragostea și gustul pentru virtute. Această atitudine f avorabilă f ață de mama sa ar f i determinat-o pe aceasta. Creștea în virtuțile creștine mai mult decât ceilalți copii din vremea ei. cunoscută sub numele de Helena Augusta sau Sf ânta Elena (248-329) s-a născut. . f oarte puțin credibilă. știa că . se naște Constantin.. când tatăl său moare.totius orbis imperator = împărat al întregului pământ”. Elena.

.Constanțiu – scrie însinaxar – învățând buna cinstire pe Constantin. Este posibil ca istoricii care au transmis aceste date să f ie inf luențați de obiceiul specif ic perioadei vechi de a scoate în evidență f aptele oamenilor doar pe linie paternă. Era în mijlocul maselor necăjite. preacucernicii cezari. lipsiți de posibilități.. Ca să devnim SFINȚ I. din punct de vedere creștinesc.bolta Imperiului”.. Indif erent dacă s-a botezat la 60 de ani cum zic unele izvoare sau s-a botezat de tânără. Este prima f emeie din lume care și-a eliberat to ți sclavii și a desf iințat de la curte suita de doamne și domnițe. Rezolvarea dilemei vine din scrierile aghiograf ilor greci. deși a împărățit împreună cu marii prigonitori Dioclețian și Maximian. ci își punea nădejdea în Dumnezeu Cel Preaînalt. mama sa. unde identif ică locul nașterii lui Iisus și pe Muntele Măslinilor – locul de unde Iisus S-a înălțat la cer. O altă variantă reiese din cărțile de cult. Cuno ștea regulile de instrucție militară.și sf ârșitul aproape. de aici. .pentru binef acerile revărsate asupra marelui împărat Constantin. acesta ar f i contribuit și la creștinarea mamei..molima ucigașă a zeilor”. Se spune că ea era .atitudinea indulgentă a lui Constanțiu Chlor f ață de creștini se datorează inf luenței pe care a avut-o în viața lui prima so ție.177). popularitatea de care se bucura. continuă această căutare și la Betleem. unde inițiază săpături pentru descoperirea lemnului Sf intei Cruci și a Sf ântului Mormânt al Domnului. Ajunsă la vârsta de 80 de ani și simțindu. ura păgânilor împotriva celor doi. iar după descoperirile divine primite de f iu. f iul său cel iubit. care o considera pe Elena izvorul desăvârșirii spirituale a f iului ei.. f ie în părțile Dunării.. Împodobirea Ț ării Sf inte cu locașuri de cult s-a dorit să f ie semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu . precum și asupra f iilor lui. Constantin. dar ceea ce o f rământa deosebit era PACEA în Imperiu și LIBERTAT EA RELIGIOASĂ. care. Constanțiu Chlor. În această concepție și-ar f i crescut și f iul: . împărăteasa Elena a f ost sursa principală a dezvoltării Ortodoxiei în cadrul f amiliei sale împărătești. Încurajată de buna reușită. care sunt de părere că . cu sinceritate. să respecte și ea Evanghelia lui Hristos. se orienta după mersul stelelor f iind comandant destoinic al corăbiilor de pe mare. Astf el. nepo ții ei”. Peste tot sunt îndepărtate construcțiile păgâne și s-au înălțat biserici. vedem că Sf ânta Elena este cea care a promovat viețuirea în spirit creștin atât în f ața so țului. încât un slujbaș a templelor păgâne a numit-o . înlăturați din serviciul public. S f ânta Împărăteasă Elena a participat la toate acțiunile de binef acere în f olosul creștinilor persecutați. în primul rând trebuie să f im MILOST IVI. Analizând aceste date. Constanțiu nu dădea prea multă importanță slujbei idolești. Elena se ocupa de organizarea operelor de binef acere și de împodobire a locașurilor sf inte. dar mai ales înaintea f iului lor. Deși închinător la idoli. întrebuințându-i pe cei ce luptau pentru credința în Hristos ca sef tnici și slujbași la curtea împărătească. S tructura ei impresionantă. Sf ânta Elena și-a luat rămas bun de la cei . Luând în calcul și această ultimă inf ormație.El învăța pe f iul său. de aceea i s-a of erit dreptul de a purta VIRT UT EA MILITARĂ.după părerea lui Eusebiu. lucru pe care al trebui să-l scoată în evidență cele două mari isntituții românești: BISERICA ORT ODOXĂ ROMÂNĂ și ARMATA ROMÂNĂ. să caute și să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă. rămase celebre. ceea ce este cu totul străin învățăturii transmise de Biserica Ortodoxă de-a lungul timpului. 216). Ea merge în Palestina. p. intrigi și lucruri nef olositoare. nu de la idoli” (Viețile Sf inților. Virtutea prin care s-a distins Sf ânta Împărăteasă Elena a f ost MILOST ENIA și această virtute i-a adus SFINȚ ENIA. simțea glasul pruncilor și of tatul orf anilor și neputincio șilor. l-a lăsat diadoh al împărăției sale în ostroavele Britaniei” (Mineiul lunii mai. înțelegea durerea de mamă. f ie în Asia. Am putea spune că. ajungem la concluzia că ortodoxia credinței lui Constantin ar f i rodul unei educații alese predate de tatăl său. În tinerețe se avânta în bătălii alături de so țul ei. p. care huzureau în lux. sinaxarul zilei de 21 mai lasă să se înțeleagă că aplecarea împăratului spre credința creștină este o mo ștenire de la tatăl său. ea este OCROT IT OAREA FEMEILOR CREȘT INE CE LUCREAZ Ă ÎN SIT EMUL NAȚ IONAL DE APĂRARE al României și al tuturor statelor creștine în general și ortodoxe în special. mutilați. îi spunea păsul și necazul. s-a arătat plin de blândețe f ață de creștini. Suf letul ei era larg deschis oricui care. În timp ce împăratul Constantin dădea noi speranțe creștinilor pe plan legislativ. smerenia care o caracteriza o f ăceau un APOST OL încoronat al Împărăției lui Hristos.

Prof . Editura Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. pentru care aduce mulțumire lui Dumnezeu și laudă Sf intei Elena Augusta și f iului ei. ARHIEPISCOPUL CLUJULUI. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Idem – vol. apoi a f ost adus la Roma. pe care îi numește . Din această cauză ceasul morții o găsește pe Sf ânta Elena împăcată cu sine însăși și cu cei din jur. Tipărită cu binecuvântarea și pref ața Prea Fericitului Părinte T EOCT IST. Pr. Dr. Dr. Ioan – IST ORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ – Manual pentru Seminariile Teologice. Tipograf ia Cărților Bisericești – 1928. Editura Institului Biblic…. 14. 1998. Un rol important în această răsturnare de situație a istoriei creștinismului îl deține. Editura Institului Biblic…. HRIST OS A ÎNVIAT ! BIBLIOGRAFIE: 1. Prof . f ără îndoială. Tronul ei și o parte din sicriu se af lă în mare cinste în Muzeul Vaticanului. 7. vol.apropiați și a împărțit averea ei răspândită pe supraf ața pământului împăratului Constantin.. unicul ei f iu și nepo ților. iar după ce a lăsat lucrurile în ordine și-a dat suf letul în mâna lui Dumnezeu de f ață f iind unicul ei f iu care o veghea și îi purta de grijă. VIEȚ ILE SFINȚ ILOR pe luna Martie – Retipărite și adăugite cu aprobarea Sf ântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române după ediția din 1901-1911. VERSIUNE DIORT OSIT Ă DUPĂ SEPT UAGINTA. Constantin. 4. 1991. RĂMUREANU. EDIȚ IE JUBILIARĂ A SFÂNT ULUI SINOD. carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte T EOCT IST. 3. REDACTAT Ă ȘI ADNOTAT Ă DE BART OLOMEU VALERIU ANANIA.ro/sf inti/sf antaimparateasa-elena-139819.io 34 Flares × . MINEIUL LUNII MAI – Ediția a III-a. BUCUREȘT I – 2001.. traducere și note de Radu Alexandru. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPT URĂ. 5.html 34 Flares 0 Facebook 34 Filament. IX….cei întocmai cu Apostolii”. 6. Sf ânta Împărăteasă Elena.crestinortodox. în colecția Părinți și Scriitori Bisericești. Emilian Popescu.instrumentul de care S-a f olosit Dumnezeu pentru a f ace să strălucească în inimile romanilor luminile credinței”. Trupul împărătesei a f ost dus sub escortă militară din Nicomidia la Constantinopol și a f ost depus în biserica Sf inții Apostoli. ctitoria Sf inților Împărați. SEBAST IAN. lumea creștină trăiește o primăvară a vieții spirituale și materiale. Editura Episcopiei Romanului și Hușilor – 1995. 2. După trei secole de suf erințe și sacrif icii. Istoricul Eusebiu de Cezareea consideră că sf ârșitul creștinesc al Sf intei Împărătese Elena a f ost răsplata binemeritată a credinței sale și a f aptelor bune izvorâte din Dreapta Credință. pregătită să lase în urmă viața pământească spre a o căpăta pe cea cerească. AMIN. Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.. București – 2004. . Marin – SFÂNTA ÎMPĂRĂT EASĂ ELENA – http://www.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful