Universitatea din Bucureşti Facultatea de Drept

Asist. univ. drd. Mihaela Augustina Dumitraşcu

DREPT COMUNITAR ŞI INSTITUŢII COMUNITARE Note de curs pentru învăţământul la distanţă1

Anul universitar 2006/2007 – semestrul II

1

Notele de curs reprezintă numai o punere în temă a studenţilor. Pentru prezentarea la examen, este necesară studierea bibliografiei obligatorii, şi anume: Manualul Uniunii Europene, Augustin Fuerea, ediţia a III-a, 2006, Editura Universul Juridic.

ABREVIERI AELS Art. Al. AUE BCE BENELUX BERD CAER CE CEDO CEE CEEA/EURATOM CECO CECA CIG CJCE CSCE CSI CPJMP JAI JOUE/JO Lit. NATO N.B. OCED OECE OMC ONU OSCE p. PAC Par. PCC PESC SEBC TCE(E) TEC TVC TVEC TUE TCEE TCECO TCEEA TPI UE Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (EFTA – în engleză: European Association / AELE – în franceză: Association Européene du Libre Echange) Articol Aliniat Actul Unic European (1986) Banca Centrală Europeană Belgium, Netherlands, Luxembourg Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc (CAEM (fr.)/COMECOM (engl.) Comunitatea Europeană Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950) Comunitatea Economică Europeană Comunitatea Economică a Energiei Atomice Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului Communauté du Charbon et de l’Acier Conferinţă interguvernamentală Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (Luxembourg) Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa Comunitatea Statelor Independente Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală Justiţie şi Afaceri Interne (Pilonul III al UE, devenit „Cooperare poliţienească şi judiciară în materie penală”) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Litera North Atlantic Treaty Organization Nota Bene Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare Organizaţia Europeană pentru Cooperare Economică Organizaţia Mondială a Comerţului Organizaţia Naţiunilor Unite Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa pagină Politica agrară comună Paragraf Politică comercială comună Politica Externă şi de Securitate Comună (Pilonul II al UE) Sistemul European al Băncilor Centrale Tratatul instituind Comunitatea (Economică) Europeană Tarif extern comun Tarif vamal comun Tarif vamal extern comun Tratatul asupra Uniunii Europene (de la Maastricht - 1993) Tratatul instituind CEE Tratatul instituind CECO Tratatul instituind CEEA Tribunalul de Primă Instanţă Uniunea Europeană 2

UEM UEO UO ZLS

Uniunea Economică şi Monetară Uniunea Europei Occidentale Uniunea Occidentală Zonă de liber schimb

3

4 . Actuale state candidate Capitolul III Dreptul comunitar 1. Convenţia cu privire la viitorul Europei. VI conţin extrase din Drept comunitar european. România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa Principalele surse bibliografice ale Notelor de curs: Capitolele I. V. Extinderea Comunităţilor Europene de la 6 la 15 state membre 2. Procedurile de adoptare a actelor normative comunitare 3. ediţia a IIIa. Izvoarele dreptului comunitar european 2. Particularităţile procesului de extindere de la 15 la 27 state membre. Roxana Mariana Popescu. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Caiet de seminar. Precizări conceptuale introductive Capitolul II Extinderea Comunităţilor Europene 1.PLANUL CURSULUI Capitolul I Istoricul Comunităţilor Europene 1. ediţia a III-a. Capitolele III şi IV conţine extrase din Manualul Uniunii Europene. 2006. Editura Prouniversitaria. Istoricul construcţiei comunitare 2. 2006. Editura Universul Juridic. III. Aplicabilitatea dreptului comunitar european în dreptul intern al statelor membre Capitolul IV Capitolul V Capitolul VI Arhitectura instituţională a Comunităţilor Europene Repartizarea competenţelor în cadrul Uniunii Europene Viitorul Uniuni Europene 1. II. Augustin Fuerea. 2.

2 5 . apare şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). Sunt. Extrase din Planul Schuman5: În acelaşi an. 3 A avut 9 variante. după cum urmează: Vest Est OECE (1947)/OCED (1960) CAER (1949) Uniunea vamală a statelor BENELUX (1948) UO (1948)/UEO (1954) Pactul de la Varşovia (1948) NATO (1949) CONSILIUL EUROPEI (1949) CECO (1951) CEE şi CEEA/EURATOM (1957) AELS (1960) CSCE (1975)/OSCE (1995) CSI (1991)2 Planul Schuman. un puternic curent către o politică internaţională care să fie capabilă să oprească un alt război mondial şi să consolideze Europa din punct de vedere economic. Jean Monnet – comisarul Planului francez de reconstrucţie. astfel. ECSC – în limba engleză (The European Community of Steel and Coal).Capitolul I ISTORICUL COMUNITĂŢILOR EUROPENE Istoricul construcţiei comunitare Contextul internaţional al apariţiei Comunităţilor Europene Sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material. 4 CECA – în limba franceză (La Communauté européene du charbon et de l’acier). alături de câţiva colaboratori. Planul/Declaraţia Schuman (9 mai 1950) reprezintă actul politic care a condus la înfiinţarea CECO4 (după care au urmat CEE şi CEEA/EURATOM). înfiinţate o serie de organizaţii internaţionale la nivel regional. Sistemul de integrare Robert Schuman – ministrul afacerilor externe al Franţei. frământată de puternice crize politice şi divizată prin „cortina de fier” în două blocuri: Est şi Vest. european. aşadar. 5 Sublinierile cu bold aparţin autorului. având drept scop oferirea unui ajutor financiar statelor membre ale CSI. A apărut. ultima fiind terminată pe 6 mai 1950. cel care a făcut public Planul care îi poartă numele. a elaborat „Planul Schuman”3. prima mare instituţie financiară după Războiul Rece.

Solidaritatea în producţie astfel stabilită va demonstra că orice conflict între Franţa şi Germania devine nu doar inimaginabil. Guvernele vor alege. timp de mai bine de 20 de ani. un Preşedinte. această propunere va conduce la crearea unei prime baze concrete a federaţiei europene indispensabile pentru menţinerea păcii8. în anul 1956 un Raport întocmit de politicianul belgian Paul Henry Spaak propune înfiinţarea a 2 noi Comunităţi de integrare economică: CEE şi CEEA (EURATOM). Germania. Guvernul francez propune ca producţia franco-germană de cărbune şi oţel să fie plasată sub incidenţa unei Înalte Autorităţi6. Deciziile Autorităţii se vor aplica în Franţa. se vor lua măsuri de la caz la caz. Controlul producţiei de cărbune şi oţel ar trebui să conducă imediat la construirea unei baze comune pentru dezvoltarea economică. Franţa şi-a pus dintotdeauna eforturile în slujba păcii. Belgia. Având în vedere acest obiectiv. rolul de campioană a unei Europe unite. se semnează Tratatul (actul juridic) constituind CECO.„Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare. însă. destinele acelor regiuni care s-au dedicat în trecut fabricării de muniţie de război. eşuează. ale cărei decizii vor uni Franţa. Italia.” Ideea propusă prin Planul Schuman a fost acceptată de 6 state membre europene (Franţa. proiecte care. Luxemburg). Olanda.! 6 7 Astăzi. în acelaşi timp. acordându-se o reprezentare egală. fără diferenţe sau excepţii. Asumându-şi. guvernul francez propune acţiuni imediate întreprinse într-o direcţie decisivă. ci prin realizări concrete care vor genera. în cadrul unei organizaţii deschise şi altor state europene7. ci chiar imposibil. Astfel. Alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea vechii opoziţii dintre Franţa şi Germania. În anul 1954. (…) această producţie va fi oferită lumii întregi. proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Tratatele sunt semnate în anul 1957 la Roma şi intră în vigoare în anul 1958. Prin controlul producţiei de bază şi prin instituirea unei Înalte Autorităţi. ale cărui victime s-au dovedit a fi în mod constant. Comisia Europeană. astfel încât. Din această criză a construcţiei comunitare se desprinde un aspect important. cele 6 state membre CECO doresc extinderea lui şi la domeniul apărării şi la cel politic. ca prim pas în realizarea unei federaţii europene. Paragraf subliniat (italic) şi în documentul original. Germania şi alte state membre. o solidaritate reală. Europa nu se va construi dintr-odată sau ca urmare a unui plan unic. Germania şi în alte ţări membre. 8 Paragraf subliniat (italic) şi în documentul original. în primul rând. Înalta Autoritate comună care se ocupă de administrarea acestei scheme va fi alcătuită din persoane independente numite de guverne. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă menţinerii unor relaţii paşnice. 9 Memorandumul statelor Benelux – 1956. N. în anul 1951. În cazul în care deciziile Autorităţii vor fi contestate. intrat în vigoare un an mai târziu (1958). şi anume: „integrarea economică trebuie să preceadă integrării politice”9. schimbând. de comun acord. 6 . mulţumite de sistemul de integrare care funcţiona foarte bine.B. Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie. pentru a contribui la creşterea nivelului de trai şi pentru a promova realizările paşnice.

Franţa. cum ar fi: Organizaţia pentru Cooperare Economică Europeană (OCEE)1. în cadrul unei organizaţii deschise participării şi altor state europene. independent de consensul Statelor Membre (SM). a propus implicarea câtorva state europene într-un proiect de cooperare mai strânsă.pdf UNIUNEA EUROPEANĂ: ISTORIC.caracterizat prin trăsături originale şi specifice. acesta a fost primul pas către o cooperare lărgită: o integrare sectorială ce ar fi putut influenţa şi alte sectoare economice. O altă iniţiativă sectorială este reprezentată de crearea unei Comunităţi Europene de Apărare (CEA)4. Acest nou tip de cooperare presupunea transferul de suveranitate către o organizaţie cu puteri de constrângere asupra membrilor săi. încheiat pe perioadă nedeterminată! Sursa bibliografică pentru următoarele informaţii: http://www. iniţiativă care a eşuat însă. versiune actualizată. Lucrarea face parte din Seria Micromonografii – Politici Europene. comparativ cu formele tradiţionale existente la acel moment.ro/Proiecte/Brosuri/EU. Uniunea Europei Occidentale (UEO). Printre promotorii ideii unei Europe unite. Iniţiativa a constat în integrarea producţiei de cărbune şi oţel a Franţei şi Germaniei. dar numai după cel de-al doilea război mondial statele europene au instituţionalizat forme de cooperare internaţională. În 1951. prin care se înfiinţa Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO).ier.poate fi considerat anul 1950. când ministrul francez al afacerilor externe. Luxemburg şi Olanda – au condus la semnarea Tratatului de la Paris. principalul element de noutate îl constituia caracterul supranaţional al acestei Comunităţi. iar Tratatul de la Nisa prevede soluţionarea dispariţiei TCECO!  Tratatul instituind CEEA (Roma) – tratat (lex specialis) vizând integrarea economică sectorială. Aceasta era ideea declarată. negocierile desfăşurate între şase ţări – Belgia. Robert Schuman.18. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). care constituie baza actualei structuri a Uniunii Europene . însă obiectivul politic imediat îl constituia alipirea Germaniei la Europa şi eliminarea rivalităţilor existente între Franţa şi Germania privind zonele strategice ale Ruhr-ului şi Saar-ului. Germania. Italia. încheiat pe durată nelimitată!  Tratatul instituind CEE (Roma) – tratat-cadru (lex generalis) vizând integrarea economică generală. 7 . încheiat pentru o perioadă de 50 de ani. dar încă manifestau trăsăturile clasice ale unei uniuni a statelor şi ale cooperării interguvernamentale.02 – Formarea funcţionarilor publici din administraţia locală în afaceri europene şi managementul ciclului de proiect. datorită faptului că Tratatul aferent . a ieşit din vigoare la 23 iulie 2002. Tratatul instituind CECO (Paris) – tratat (lex specialis) vizând integrarea economică sectorială. implementat de Institutul European din România în colaborare cu human dynamics în anul 2003. Începutul procesului de integrare europeană . PROCESE DECIZIONALE – IER: Lucrarea de faţă a fost elaborată în cadrul proiectului Phare RO 0006. Aceste organizaţii au pus bazele unei solidarităţi mai strânse între statele europene. Ideea unei Europe unite a fost susţinută de-a lungul secolelor de împăraţi şi intelectuali deopotrivă. Comparativ cu alte organizaţii internaţionale existente la acel moment.semnat în 1952 – nu a fost niciodată ratificat de către Parlamentul Franţei. reprezentat de transferul de competenţe către o instituţie (Înaltă Autoritate3) responsabilă cu luarea de decizii. cu competenţe în domenii specifice. INSTITUŢII.

Astfel. ministrul belgian al afacerilor externe. gradul de integrare europeană a crescut progresiv. Începând cu 1950. conform principiilor democraţiei şi statului de drept. în 1968. transport şi concurenţă) pentru crearea unor condiţii omogene în vederea creşterii performanţei activităţilor economice. serviciilor şi capitalului) şi stabilirea unor politici comune în domenii strategice (agricultură. pornind de la o comunitate economică cu şase membri. atât din punct de vedere geografic – prin aderări succesive . piaţa comună înseamnă şi liberalizarea altor sectoare (cum ar fi libera circulaţie a persoanelor. 8 . în momentul de faţă s-a ajuns la o uniune politică a 27 de ţări (cu negocieri în plină desfăşurare pentru admiterea de noi membri) şi care va avea în curând o nouă Constituţie. în 1957. precum şi a intereselor cetăţenilor europeni. În acest scop au fost create mecanisme de decizie şi un cadru instituţional complex. 4. Obiectivul imediat al Tratatului de la Roma. a elaborat două proiecte ce au condus la semnarea. a interesului general al Comunităţii. la care miniştrii afacerilor externe ai CECO au căzut de acord asupra înfiinţării unei uniuni economice bazată pe o piaţă comună şi asupra creării unei organizaţii pentru energia atomică. Care sunt elementele constitutive ale unei organizaţii internaţionale interguvernamentale? Ce tip de organizaţie internaţională este CECO? Ce principii ale viitoarei colaborări se desprind din Planul Schuman? Ce soluţii prevede Tratatul de la Nisa în Protocolul anexat cu privire la expirarea TCECO? Răspunsuri: 1. CEE constituie un exemplu unic de organizaţie supranaţională – adică o organizaţie creată prin transferul de suveranitate de la SM la „Comunitate”. * Temă: 1. 2. 3. semnat la 25 martie 1957 şi intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.cât şi din punctul de vedere al dezvoltării de politici şi structuri instituţionale comune.O relansare în forţă a „iniţativei europene” a avut loc în anul 1955. ca mijloace de realizare a unei extinderi continue şi echilibrate. CEE avea deja încheiată uniunea vamală şi avea o piaţă agricolă comună.de la membrii fondatori ai Comunităţii către anumite instituţii comune – a puterii de decizie asupra unor aspecte comune. Astfel. Crearea unei pieţe comune nu înseamnă numai eliminarea tuturor barierelor existente în calea liberei circulaţii a bunurilor şi stabilirea unei taxe vamale unice (uniunea vamală). a celor două Tratate de la Roma – cel prin care se înfiinţa Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi tratatul Comunităţii Europene pentru Energie Atomică (EURATOM). comerţ. era reprezentat de crearea unei „pieţe comune” şi de abordarea progresivă a politicilor economice ale SM. în cadrul conferinţei de la Messina. După prima experienţă sectorială a CECO. capabile să asigure reprezentarea intereselor guvernelor SM. În acest context. a unei creşteri accelerate a standardelor de viaţă şi a unor relaţii mai strânse între SM. O comisie de experţi condusă de Paul–Henry Spaak. transferul de suveranitate înseamnă o delegare .

!  CECO. economic!  CE = „Comunitatea Europeană” . 9 . 4. Precizări conceptuale introductive N.B. 2. A. 3.noul nume al CEE. G. consacrat prin Tratatul de la Maastricht (1993)10. denumire care reflectă realitatea conform căreia Tratatul constituind CEE nu mai reglementa numai aspecte pur economice. 1. colaborarea dintre statele membre extinzându-se şi 10 Art. lit.2. CEE şi CEEA = organizaţii internaţionale interguvernamentale având caracter regional. pct.

2. pilonul PESC (politica externă şi de securitate comună). Care este raţiunea pentru care Tratatul de la Amsterdam a operat modificarea denumirii pilonului 3? 3. şi anume: pilonul comunitar.la domenii ce exced acestei sfere!  UE = NU este organizaţie internaţională. este alcătuită din 3 piloni11. în prezent. 11 Pilliers în franceză. pilonul CPJMP (cooperarea poliţiei şi a justiţiei în materie penală). conceptul este introdus prin Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene. pe de altă parte? 2. neavând (deocamdată) personalitate juridică. Care sunt prevederile Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa cu privire la statutul Uniunii Europene? Răspunsuri: 1. * Temă: 1. 3. JAI (justiţie şi afaceri interne). Care este diferenţa dintre pilonul 1. pillars în engleză. denumit. până în anul 1999. din cele 2 Comunităţi Europene (CE şi CEEA). alcătuit. 10 . pe de o parte şi pilonii 2 şi 3.

Cehă Slovacia Ungaria Slovenia Bulgaria 2007 11 1951 X X X X X X 1973 1981 1986 1995 2004 X X X X X X X X X X X X X X X X X X X . 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 Stat Franţa Germania Italia Belgia Olanda Luxemburg Marea Britanie Irlanda Danemarca Norvegia Grecia Spania Portugalia Austria Finlanda Suedia Norvegia Cipru Estonia Letonia Lituania Malta Polonia Rep.Capitolul II EXTINDEREA COMUNITĂŢILOR EUROPENE 1. Extinderea CE de la 6 la 15 state membre Nr.

faţă de ţările sărace.concurenţa din ce în mai puternică din partea statelor dezvoltate ca Statele Unite sau Japonia dar şi din partea ţărilor „BRICK” (Brazilia. Dificultăţile economice.pdf Seria de dezbateri: Invitaţii IER la Infoeuropa. 16 mai 2006 Procesul de extindere şi impactul acesteia asupra Uniunii Europene Discuţiile din cadrul dezbaterii s-au concentrat în jurul a patru subiecte. mai ales datorită procesului îndelungat de învăţare la care au fost supuse ţările candidate. datorat pe de o parte problemelor de pe plan intern.27 România 2007 informaţii: Sursă bibliografică pentru următoarele http://www. climatul politic volatil. Experienţa a arătat că procesul de acomodare nu este chiar atât de dificil. sistemele politice sunt. se numără printre principalii factori care au accentuat starea de nesiguranţă şi scepticism. iar recentul val de extindere din 2004 este un exemplu în acest sens. datorată ineficienţei unor politici comunitare. România în Europa. prin definiţie. care a determinat adoptarea unor măsuri protecţioniste (aşa numitul „patriotism economic. urmărind să evidenţieze prin ce anume se diferenţiază actuala extindere de valurile anterioare şi care sunt principalele provocări cu care se confruntă în acest moment Uniunea Europeană şi statele membre. mai ales dacă într-un nou stat membru există controverse cu privire la Uniunea Europeană (cum a fost cazul Marii Britanii) sau dacă noul stat membru nu poate să fructifice pe deplin avantajele apartenenţei la UE (cum a fost cazul Greciei). scleroza instituţională sau nevoia de reformă socială cu care se confruntă ţările membre (mai ales cele din vestul Europei). Rusia. Helen Wallace a început prin a face un scurt istoric. China). India.ro/Conferinte/Infoeuropa/Sinteza_16mai-Wallace. La acestea se adaugă faptul că adaptarea nu este întotdeauna uşor de înfăptuit. Invitat special: Helen Wallace. actualul val de extindere a Uniunii Europene este similar celor anterioare sub aspectul reticenţei şi „nervozităţii” manifestate de membrii mai vechi. Pe plan extern două aspecte sunt de menţionat: . atât de criticat în cercurile internaţionale). * Temă: 12 . "Extinderea UE şi implicaţiile pentru Uniune". Bucureşti. În ce măsură este actualul context diferit de cele din trecut? Dacă până acum aderarea noilor membri la Uniunea Europeană s-a făcut în contextul unui climat economic şi politic favorabil. ca actor economic global. cum sunt cele din Africa sub-sahariană. 2. . în acest moment. şi prin care trece şi România. Primirea „în club” a noilor ţări presupune un proces de adaptare şi costuri suplimentare din partea tuturor actorilor implicaţi. alături de creşterea neîncrederii în construcţia europeană. Uniunea Europeană este străbătută de un val de pesimism. rezistente la schimbare. 1. iar de altă parte presiunilor la nivel internaţional. iar aceasta conduce mai totdeauna la scepticism şi la adoptarea unei atitudini defensive. urmărind apoi să puncteze specificul actualului val de extindere şi impactul pe care îl are acesta asupra elaborării politicilor la nivelul Uniunii Europene şi asupra guvernanţei comunitare.ier. Scurtă istorie a procesului de extindere Privind retrospectiv.responsabilitatea pe care Uniunea Europeană o are.

2. după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European.Art. poate solicita să devină membru al Uniunii. care se pronunţă cu majoritatea absolută a membrilor săi. 2. Consideraţii generale . 49. care se pronunţă asupra ei cu unanimitate. Explicaţi motivele refuzului Norvegiei de a adera la Comunităţile Europene. El adresează cererea sa Consiliului. România în procesul de aderare la Uniunea Europeană. 3. paragraful 1 TUE – Orice stat european care respectă principiile enunţate în art. Răspunsuri: 1. Actuale state candidate A. 3. Particularităţile procesului de extindere de la 15 la 27 state membre. F. Identificaţi particularităţile extinderii din anul 2004 şi 2007. par. 13 .1. Care era situaţia Groenlandei în momentul aderării Danemarcei şi după intrarea acesteia în Comunităţile Europene? 2. 1.

respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi statului de drept.1995 asociat îşi exprimă intenţia de a adera la UE (cei 3 piloni). pe de o parte . 1.protecţia minorităţilor. Desfăşurarea negocierilor (principii. Cei trei piloni ai procesului de aderare la Uniunea Europeană12 ADERARE Acorduri de asociere/ Acorduri europene de asociere Programe de pre-aderare Preluare acquis comunitar CANDIDATURĂ Nr.instituţii democratice stabile.02. .european de asociere .1995 România = stat asociat Cerere de aderare = scrisoare în care statul 22.. Consiliul European de la Helsinki – hotărăşte 4.02. democraţiei. . Editura APOGEE. Etapele procesului de aderare a unui stat Cazul României candidat la UE13 Acord: Acord european instituind o asociere între: . astfel. Consiliul UE decide dacă este conferit Consiliul European de la Luxemburg – decembrie statutul de candidat la aderare (dacă da. România. printre care şi monitorizată).Art.respectarea drepturilor omului. 6 TUE – Uniunea este fondată pe principiile libertăţii. principii care sunt comune statelor membre. Este. analizată îndeplinirea unui singur tip de criteriu . 3. 14 .de asociere sau şi . ediţia a 8-a. 13 Drepturile asupra tabelului aparţin autorilor. 2. Intrat în vigoare: 01. 2001. 1997 – hotărăşte acordarea statutului de candidat ţara primeşte ajutoare şi este mai multor state europene. pe de altă parte Semnat: 01.CE şi statele membre.06. ce presupune următoarele: .România. Acordarea statutului de candidat echivalează cu acceptarea de către UE a începerii negocierilor.cel politic.1993. 12 Pentru detalii a se vedea Daniel Gueguen„Guide practique du labyrinthe communautaire”.

Servicii 15 . Luxemburg – 1997. stadiul capitolelor pentru România etc.157/2005 (la sfârşitul lui 2006 s-a finalizat procesul de ratificare de toate statele membre) 01. Dreptul proprietăţii intelectuale. Piaţa publică. 7. Decembrie 2004 Aprilie 2005 Legea nr. principiile generale de drept.capitol de negociere = din motive ce ţin de eficienţă. Madrid – 1995. 9. în cadrul 14 Turcia are următoarele capitole de negociere (împărţirea este diferită): 1.01. .02.legislative.acquis comunitar = totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea Comunităţilor Europene şi a instituţiilor. acorduri internaţionale încheiate de CE. surse complementare etc. prin pre-zentarea de către România a documentelor de poziţie pentru 5 capitole. Lansarea oficială a procesului de negociere a aderării României la UE – 15.2000 – momentul începerii efective a negocierilor de aderare.etape.1995 Prima reuniune la Bruxelles – 20. instituţii. legislaţia comunitară a fost împărţită în 31 de capitole14. Libera circulaţie a capitalurilor.) 5. 6. . În această etapă încă mai are loc monitorizarea statelor candidate (de către Comisia Europeană). astfel. începerea concomitentă a negocierilor cu toate statele care îndeplinesc criteriul politic – decembrie 1999. 4. în care se analizează separat în procesul de negociere. rapiditate. 7. 6. 2. . parteneriat. capitole. 8.).administrative. declaraţii. 3.2007 B. jurisprudenţa CJCE. Aderarea propriu-zisă = intrarea în vigoare a Tratatului de aderare (din acest moment intră în vigoare şi perioadele de tranziţie şi derogările) (nu presupune. Politica concurenţială.economice. instrumente de preaderare. acţiunile şi politicile comunitare (tratatele constitutive şi subsecvente. dreptul derivat. strategie. Helsinki – 1999): . Libera circulaţie a mărfurilor. Încheierea negocierilor Redactarea Tratatului de aderare Adoptarea Tratatului de către Parlamentul European (aviz conform) Semnarea tratatului de statele membre şi candidate (în Consiliul UE) Ratificarea la nivel naţional în statele membre şi candidate (eventual precedată de referendum). Libera circulaţie a muncitorilor. Delimitări conceptuale . ab initio. rezoluţii. 5. Dreptul de stabilire şi libera prestare a serviciilor. acquis.02. trecerea la Euro/UEM !) Este momentul în care statele candidate înseamnă că îndeplinesc cele 3 tipuri de criterii formulate la nivel comunitar (Copenhaga – 1993. Dreptul societăţilor.

negocierile se desfăşoară în cadrul conferinţelor de aderare. deschiderea simultană a negocierilor nu implică faptul ca negocierile să se încheie în acelaşi timp cu toate statele. Societatea informaţională şi media. 5. 12. 21.criterii de aderare = criteriile de la Copenhaga:  instituţii stabile care să garanteze democraţia. Dispoziţii financiare şi bugetare. care se va derula în etape. 3. capitolul 22 . la un moment dat. Pescuit.  o economie de piaţă viabilă. libertate şi securitate.mie. 8. cu sprijinul Comisiei Europene. 35. 10. decizia de a închide provizoriu un capitol este luată dacă acquis-ul comunitar este preluat integral. . care trebuie deschise negocierii de către fiecare stat candidat. 32. 6.unui capitol se regăseşte legislaţia comunitară ce guvernează un anumit domeniu (de exemplu: capitolul 8 . în special subscrierea la obiectivele uniunii politice. 30. 7.  capacitatea de a-şi asuma obligaţiile aderării. sunt 31 de capitole ale acquis-ului comunitar. 11. Control financiar.ro 16 .protecţia mediului etc. 33. 22. Principiile negocierii cu Uniunea Europeană15 Consiliul European de la Luxemburg: “ extinderea este un proces global. fiecare stat candidat va avansa cu propria sa viteză. capitolele. începerea şi desfăşurarea negocierilor nu implică şi dobândirea calităţii de membru în aceeaşi ordine. prioritatea dreptului.). 15 www. închise provizoriu pot fi reluate pentru a fi aliniate la schimbările survenite între timp în legislaţie. Relaţii externe. politica veterinară şi fitosanitară. negocierile cu statele candidate vor fi abordate diferit. 34. Politica transporturilor.pescuitul.document de poziţie = instrument juridic de bază al procesului de negociere a capitolelor de acquis communautaire. ca şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor de piaţă din interiorul Uniunii. fiecare stat este apreciat în mod individual. Drepturi judiciare şi fundamentale. în funcţie de gradul său de pregătire “. economice şi monetare. C. Uniune vamală. Justiţie. negocierile sunt conduse de preşedinţia UE. Politică regională şi coordonarea instrumentelor structurale. 4. nu sunt aceleaşi pentru toate statele candidate. Reţele transeuropene. Mediu. 9. Instituţii. 29. capitolele deschise spre negociere. 26. 16. 20. Educaţie şi cultură. în numele statelor membre. 18. Energie. 12. Fiscalitate. Securitatea alimentară. 17. drepturile omului. 19. 10. poziţia fiind una comună pentru toate statele UE. 11. Protecţia sănătăţii şi securitatea consumatorilor. respectarea drepturilor minorităţilor şi protecţia acestora. 14. Politica socială şi ocuparea forţei de muncă (între care anti-discriminarea şi egalitatea de şanse pentru bărbaţi şi femei). Politica externă. 1. 15. Întreprinderi şi politica industrială. 25. 28. 13. 24. ritmul fiecărei negocieri este dat de pregătirea fiecărui stat candidat şi de complexitatea problemelor de rezolvat. 31. negocierile se desfăşoară cu fiecare stat în parte. Alte dispoziţii. 2. 23. Agricultură şi dezvoltare rurală. financiare. Statistică. Ştiinţă şi cercetare. 27. deja. inclusiv evolutiv. de securitate şi apărare. . Politica economică şi monetară.

Definitivarea are loc în procedură scrisă. prin care poziţia României poate fi acceptată sau se poate cere României să îşi modifice poziţia în anumite privinţe. documentele de poziţie şi dosarele de fundamentare sunt supuse adoptării de către Guvernul României.se întruneşte la nivel ministerial o dată pe an şi de câte ori este nevoie. b. pe de o parte.este format din membri desemnaţi de Guvernul României. în reuniuni de consultare cu celelalte instituţii implicate în fiecare capitol. 17 .organism comun creat prin Acordul european.la redactarea documentelor de poziţie se ajunge în urma întocmirii unui dosar de fundamentare. modificat în funcţie de solicitările primite şi de interesele şi posibilităţile proprii. pe de altă parte. Consiliul de asociere . . . În acest ultim caz.documentelor de poziţie ale României li se răspunde de către Consiliul Uniunii Europene prin poziţii comune.organism comun creat prin Acordul european. . 16 17 www. rămâne ca România să adopte un nou document de poziţie în acel capitol. Comitetul de Asociere România – UE .mie. şi membri ai Consiliului şi membri ai Comisiei. . pot avea loc consultări cu comisiile parlamentare relevante pentru fiecare capitol de negocieri.autorităţile naţionale trebuie să întocmească şi să transmită Consiliului Uniunii câte un document de poziţie corespunzător fiecărui capitol de negocieri. care cuprinde toate elementele care au fost luate în considerare în procesul de elaborare a documentelor de poziţie. purtând dialogul la nivel tehnic între România şi UE.asistă Consiliul de Asociere.elaborarea documentelor de poziţie se realizează pe baza fundamentării angajamentelor pe care România trebuie şi poate să şi le asume în cadrul capitolului respectiv de negociere. E. .odată elaborate. . . prin obţinerea avizului conducătorului fiecărei instituţii. Purtarea negocierilor de aderare16 .supraveghează realizarea prevederilor Acordului european.contribuţiile sunt apoi corelate şi armonizate de către instituţia integratoare şi Ministerul Integrării Europene. înaintea supunerii spre aprobare în şedinţa Guvernului. implicit. la nivel guvernamental. Cadrul instituţional intern creat în vederea negocierii aderării României la Uniunea Europeană17 a. în conformitate cu prevederile Constituţiei. la nivel guvernamental.principala sa atribuţie constă în examinarea oricărei probleme importante care a apărut în cadrul Acordului.ro Prevăzut în Acordul european de asociere.D. pentru a se purta dialogul la nivel politic între România şi UE. După adoptare. . la documentele de poziţie. . precum şi a oricăror alte probleme bilaterale sau internaţionale de interes reciproc. Fiecare instituţie a administraţiei publice centrale elaborează propria contribuţie la dosarele de fundamentare şi. .

are caracter bilateral. . . 98 – 106. www. 2005. de regulă la nivel de funcţionari superiori.reprezintă un forum în care membri ai Parlamentului României şi ai Parlamentului European se pot întâlni şi face schimb de idei. nr. G. Comitetul Parlamentar Mixt de Asociere România – UE .. Editura All Beck.Comisia Europeană formulează o opinie cu privire la capitolele pentru care gradul de pregătire a ţării candidate permite începerea negocierilor. în funcţie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa.deschiderea negocierilor de aderare este precedată de reuniuni bilaterale de examinare analitică a acquis-ului comunitar – screening – pentru fiecare dintre cele 31 de capitole. Structura Tratatului de aderare a României la UE18 S-au redactat concomitent un Act de aderare şi un Protocol de aderare. F.rezultatele negocierilor sunt încorporate într-un proiect de tratat de aderare. .ro. în esenţă. pe de altă parte. tratatul de aderare este ratificat de toate statele membre. pe de o parte. . . Actul şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ. şi reprezentanţi ai Consiliului şi ai membrilor Comisiei.după semnare. cu titlu de recomandare. document cu valoare politică. au. Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). . respectiv Bruxelles. pg. Actul şi Protocolul.reuniunile sale se desfăşoară de două ori pe an. . 18 18 . Protocolul de aderare adaptează Tratatul constituţional pentru a permite aderarea României şi Bulgariei la acest document. . Instituţiile comunitare care au atribuţii în materia negocierii aderării statelor candidate la Uniunea Europeană . Mihaela Augustina Dumitraşcu. Cele două documente.reuniunile se închid prin adoptarea şi semnarea unui document final. . la Bucureşti.mae. un conţinut identic.documentul este supus spre adoptare Consiliului UE şi spre avizare Parlamentului European. prin consultarea statelor membre. respectiv la Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea Europeană. Această soluţie asigură evitarea oricărei probleme juridice în situaţia tranzitorie – intrarea în vigoare a Constituţiei Europene – care se va suprapune peste momentul aderării României. precum şi de ţara candidată.este format din reprezentanţi ai Guvernului României. înainte de ratificare. c. . tratatul este supus referendumului.poziţia comună a Uniunii Europene este adoptată de Consiliul UE.Consiliul UE adoptă decizia cu privire la capitolele de negociere care sunt deschise cu fiecare ţară candidată. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE – prezentare generală – Revista de Drept Public.Comisia Europeană elaborează proiectul de poziţie comună a Uniunii Europene.2. Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană tratatelor constitutive în vigoare la acest moment. şi anume Tratatul asupra Uniunii Europene. diferind doar referirea la textele din Constituţia europeană. elaborat de Comisia Europeană în colaborare cu viitorul stat membru. În unele ţări.

Pentru a intra în vigoare. nr.statului de drept. pg. Tratatul României cuprinde. drd. semnarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. La data de 25 aprilie 2005 a avut loc. Asist. Semnarea Tratatului de aderare – de către cele 25 de state membre şi de România şi Bulgaria – a avut loc după realizarea unei proceduri complexe. Bulgaria parcurgând şi ea această procedură pe data de 11 mai 2005. pentru care votul în Consiliu se adoptă cu unanimitate. Irlanda. după consultarea Comisiei şi după avizul conform al Parlamentului European. astfel. 19 Se estimează că următoarele state vor ratifica Tratatul în cursul anului 2005: Grecia. Astfel. o clauză de amânare generală. la Luxemburg un eveniment de o importanţă deosebită pentru România. Letonia. Privind înapoi în timp la etapele care au condus la semnarea Tratatului de aderare. Actul de aderare / Protocolul de aderare. La acest moment. care respectă principiile enunţate în art. care se pronunţă asupra ei cu unanimitate. Editura All Beck.libertăţii . 49 (1) TCE (ex art. Spania. Anexele: conţin măsurile convenite în cadrul negocierilor (măsuri permanente) şi măsuri temporare (perioadele de tranziţie).” Art.democraţiei . care se pronunţă cu majoritatea absolută a voturilor membrilor săi. modificat prin Tratatul de la Amsterdam): “Orice stat european. Revista de Drept Public. Republica Cehă. Mihaela Augustina Dumitraşcu. pe data de 24 mai 2005. Declaraţiile. descrise în cele ce urmează. Franţa. 6 (1). Italia şi Portugalia. Tratatul trebuie să fie ratificat de cele două state candidate şi de toate statele membre ale Uniunii Europene. Luxemburg. de statele candidate.Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde următoarele elemente: Părţile generale: Tratatul propriu-zis. Marea Britanie şi Germania. Cipru. 20 Art. 6 (1): “UE este fondată pe principiile: . Suedia. 2005. prevăzute de art. El adresează cererea sa Consiliului. în primul rând. Lituania. Danemarca. Parlamentul României a ratificat Tratatul de aderare. singurul stat membru care a ratificat Tratatul este Slovacia. În afara prevederilor cuprinse şi în Tratatul de aderare a celor 10 state care au aderat în 2004. existând tradiţia ca procesul de ratificare să fie finalizat. Estonia.0 TCE.respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale . stabilindu-se să aibă loc cu ocazia reuniunii Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) din luna aprilie 2005. Polonia.98 – 106. 49 al Tratatului asupra Uniunii Europene20. Sursa bibliografică a următoarelor informaţii: Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană – prezentare generală . cât şi Protocolul cuprind clauzele de salvgardare – în număr de şase. Ungaria. pe data de 22 iunie 200519. preşedinţia luxemburgheză a Uniunii Europene a planificat reuniunea pentru 25 – 26 aprilie 2005. urmând ca statele membre să demareze procesul ulterior.” 19 .2. şi două clauze de amânare speciale – pentru domeniile: concurenţă şi justiţie şi afaceri interne. Finlanda. iar în 2006: Austria. principii care sunt comune statelor membre. Atât Actul. menţionăm că semnarea sa a fost decisă la Consiliul European din decembrie 2004. Malta. poate solicita să devină membru al UE.

confirmând astfel şi în termeni juridici aderarea României la Uniunea Europeană. astfel încât informaţiile cuprinse în el să reflecte. potrivit căreia responsabilitatea pentru negocierea şi încheierea tratatelor internaţionale ale României revine Ministerul Afacerilor Externe sau instituţiei competente împreună cu acesta. precum şi Legea de ratificare a acestuia. Tratatul de aderare la Uniunea Europeană este comun cu cel al Bulgariei. Decizia COREPER consemnează acordul politic al statelor membre asupra condiţiilor de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană. spre deosebire de cele zece state membre care au aderat la 1 mai 2004. La 31 ianuarie 2005. Atât Avizul conform al Parlamentului European. în mod exact. Rolul României în acest proces a fost extrem de important. I. cât şi Opinia Comisiei au avut un rol politic determinant. Principalul element distinctiv al cazului României şi Bulgariei este că. Grupul de lucru pentru redactarea Tratatului de aderare din cadrul Consiliului UE aprobând ultimele documente aferente acestuia (prevederi generale / declaraţii şi măsuri negociate). care au avut un instrument comun de aderare la Uniune. în sensul că ele au confirmat acordul celor două instituţii europene asupra aderării României şi Bulgariei. rezultatul negocierilor. Din acest motiv. formal. succint. constând în verificarea corectitudinii şi a integralităţii prevederilor Tratatului. Pe baza lor – şi în conformitate cu decizia politică a Consiliului European – Consiliul de miniştri 21 decide. cu condiţia ca acesta să fie ratificat de toate statele membre până la data aderării efective a României şi Bulgariei. în conformitate cu Legea nr.Redactarea proiectului Tratatului de aderare a început în iulie 2004. 590/2003 privind tratatele. Consiliul UE. fără dezbatere. în plus. vom prezenta. La nivelul Uniunii. s-au 21 Consiliul UE 20 . În continuare. prin Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi ai statelor membre (COREPER) a aprobat. La 3 februarie 2005. semnarea Tratatului de aderare. La sfârşitul procesului. procedura prevede formularea Opiniei Comisiei Europene (care a avut loc pe 22 februarie 2005) şi obţinerea Avizului conform al Parlamentului European asupra Tratatului. După definitivarea procesului de redactare a textului Tratatului. a fost finalizată versiunea în limba engleză a proiectului Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană. Prin Decizie a Primului Ministru a fost constituit grupul de lucru pentru redactarea proiectului Tratatului de aderare a României la UE. textul consolidat fiind elaborat de Comisia Europeană şi de statul candidat. redactarea Tratatului de aderare a revenit unui Grup de lucru ad-hoc al Consiliului. astfel cum s-a întâmplat şi cu cele 10 noi state membre. versiunea în limba română fiind revizuită de România. Tratatul pentru cele două state a fost elaborat pe aceleaşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizate la redactarea Tratatului celor zece noi state membre. textul consolidat a fost verificat din punct de vedere juridic şi lingvistic. aviz care a fost prezentat pe 13 aprilie 2005. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană Rezultat al procesului de negociere a celor 31 de capitole de acquis comunitar. structura Tratatului de aderare. coordonat de Delegaţia Naţională pentru negocierea aderării României la UE. textul în limba engleză al Tratatului de aderare a României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Partea română a aprobat textul consolidat în limba engleză al Tratatului de aderare la 11 februarie 2005. România şi Bulgaria vor adera prin Tratatul de aderare la Tratatul de instituire a Constituţiei pentru Europa.

şi anume Tratatul asupra Uniunii Europene. în cazul în care Constituţia UE nu intră în vigoare. Conform clauzei finale. în condiţiile reglementate prin Protocolul anexat la acest Tratat. Tratatul de aderare a României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană cuprinde următoarele elemente: Părţile generale: Tratatul propriu-zis. 21 . după caz. precum şi faptul că. Tratatul de aderare propriu-zis. Actul de aderare / Protocolul de aderare conţine: • Partea I – Principiile. Atât Actul. Actului de aderare. Tratatul României cuprinde. Consiliul urmând să adopte ajustările necesare Protocolului de aderare sau. Actul de aderare cuprinde modificările aduse prin aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană tratatelor constitutive în vigoare la acest moment. un conţinut identic. şi două clauze de amânare speciale – pentru domeniile: concurenţă şi justiţie şi afaceri interne. în esenţă. Prezentăm în continuare Părţile generale ale Tratatului de Aderare. respectiv la Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul privind Uniunea Europeană. Tratatul va intra în vigoare pentru celălalt stat. o clauză de amânare generală. În afara prevederilor cuprinse şi în Tratatul de aderare a celor 10 state care au aderat în 2004. dacă unul dintre cele două state care aderă nu depune instrumentul de ratificare până la această dată. în funcţie intrarea în vigoare a Tratatului de instituire a Constituţiei pentru Europa. Instrumentele de ratificare vor fi depuse până la 31 decembrie 2006. Actul de aderare / Protocolul de aderare. Această soluţie asigură evitarea oricărei probleme juridice în situaţia tranzitorie – intrarea în vigoare a Constituţiei Europene – care se va suprapune peste momentul aderării României. Cele două documente. De asemenea. se precizează data la care Tratatul de aderare va intra în vigoare. pentru care votul în Consiliu se adoptă cu unanimitate. prin aderare. Protocolul de aderare adaptează Tratatul constituţional pentru a permite aderarea României şi Bulgariei la acest document. Declaraţiile. Actul şi Protocolul vor intra în vigoare alternativ. care cuprinde şase articole. diferind doar referirea la textele din Constituţia europeană. Tratatul conţine o clauză privind intrarea în vigoare alternativă a Actului de aderare. cele două state devin parte la Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa. au. precum şi faptul că acesta va fi ratificat de părţile contractante conform procedurilor interne. 1. Anexele: conţin măsurile convenite în cadrul negocierilor (măsuri permanente) şi măsuri temporare (perioadele de tranziţie). consacră aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană.redactat concomitent un Act de aderare şi un Protocol de aderare. Actul şi Protocolul. Tratatul instituind Comunitatea Europeană şi Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). cât şi Protocolul cuprind clauzele de salvgardare – în număr de şase.

precum şi referirea la mecanismul efectuării 22 . În ceea ce priveşte acordurile bilaterale privind pescuitul încheiate de România şi Bulgaria înainte de aderare. precum şi însuşirea acquis-ului Schengen. adaptarea acquis-ului). România şi Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare de la data aderării. la convenţiile încheiate între statele membre. 3. Aplicarea dispoziţiilor tratatelor originare şi ale actelor instituţiilor sunt supuse derogărilor convenite în cursul negocierilor de aderare cu fiecare stat candidat. România va deţine 14 voturi în Consiliul de miniştri. se prevede că acestea vor fi administrate de Uniune. Se prevede că limba română şi limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii. Se prevede că UE va adapta restricţiile cantitative la oţel şi produse din oţel în relaţia cu statele terţe. dacă amendarea nu este posibilă. ambele – organe ale Uniunii. pentru a le asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar sau de a le denunţa. ţara noastră are dreptul la un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi unul la Tribunalul de Primă Instanţă. 2. precum şi în Comitetul Ştiinţific şi Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM. După această dată. Astfel. Partea I (Principiile) conţine definiţii şi prevederi privind caracterul obligatoriu pentru cele două state al tratatelor institutive/modificatoare şi al actelor adoptate de instituţiile comunitare şi de Banca Centrală Europeană anterior aderării României şi Bulgariei la UE. pentru perioada 2007 – 2009.• Partea a II-a – Prevederi generale: elemente privind ajustarea Tratatelor / Constituţiei europene. în raport cu importurile României şi Bulgariei. Partea a III-a (Prevederile permanente) prevede acceptarea măsurilor permanente negociate (şi care sunt prevăzute într-o anexă). Partea a V-a – Prevederi legate de implementarea Actului. până la data aderării. 4. restricţiile cantitative aplicate de Uniune importurilor de produse textile şi de îmbrăcăminte vor fi adaptate pentru a ţine cont de aderarea Bulgariei şi a României la Uniune. De asemenea. • • • Partea a III-a – Prevederile permanente (în esenţă. potrivit art. numărul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin Decizie a Consiliului European. Lista convenţiilor încheiate între statele membre este anexată Actului/Protocolului. De asemenea. România şi Bulgaria au obligaţia de a amenda. România va avea 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 în Comitetul Regiunilor. respectiv participarea României şi Bulgariei la instituţiile Uniunii Europene. Partea a II-a conţine prevederile instituţionale. tratatele încheiate cu state terţe. o dată cu aderarea. Partea a IV-a – Prevederile temporare (perioadele de tranziţie). Este statuată obligaţia celor două noi state membre de a adera la convenţiile şi acordurile încheiate de Uniune cu state terţe. România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii Europene de Investiţii. 122 al Tratatului insituind Comunitatea Europeană. fiind considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice. România va avea 35 de locuri în Parlamentul European.

Partea a IV-a (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conţinute în anexă).3 milioane Euro. programul ISPA. precum şi de Facilitatea pentru fluxuri monetare24. lista profesiunilor liberale şi a instituţiilor de învăţământ care au eliberat diplomele în acest sens. România are obligaţia de a desfăşura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007”. până în 2009 se va menţine sistemul de vot „Nisa”. societate pe acţiuni. România având 14 voturi. programul PHARE – CBC 25. drumuri comunale etc). În contextul prevederilor financiare temporare. Partea a IV-a cuprinde şi clauzele de salvgardare. România sau Bulgaria pot solicita Comisiei Europene autorizaţia de a lua măsuri de protecţie pentru a ameliora situaţia creată şi a ajusta respectivul sector economic al Pieţei 22 Exemple: etichetarea produselor electrice şi electronice. taxă de drum. autostrăzi. lista aeroporturilor internaţionale. lista produselor chimice periculoase.2 milioane Euro în 2007. lista statelor cărora România le solicită viză şi diferitele categorii de viză. este vorba despre actele adoptate de instituţiile Uniunii Europene în diferite domenii care vor fi adaptate în vederea aplicării acestora la România şi Bulgaria. având ca scop finanţarea acţiunilor desfăşurate la frontiera externă. societăţi în comandită pe acţiuni. Contribuţia României la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel este de 29. lista punctelor de frontieră. România va contribui la capitalul subscris Băncii Europene de Investiţii cu 42. România va beneficia de Facilitatea Schengen. prevederile instituţionale şi prevederile financiare având caracter temporar. traducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în diverse domenii (ex. 5. Potrivit dispoziţiilor instituţionale temporare. În ipoteza în care Constituţia Europeană va intra în vigoare în 2007. lista de specii de plante şi animale protejate în România. societăţi în nume colectiv. lista instituţiilor din România participante la procesul de achiziţii publice. 131.adaptărilor tehnice22 ale acquis-ului adoptat până la 1 octombrie 200423.8 milioane Euro în 2008 şi 130. Tratatul de aderare a României şi Bulgariei prevede trei clauze de salvgardare generale: • clauza de salvgardare generală: dacă după trei ani de la aderare. având ca scop îmbunătăţirea acestora. drumuri naţionale. în vederea implementării acquis-ului Schengen.8 milioane Euro în 2009.88 milioane Euro. România va avea 35 de locuri în Parlamentul European în perioada cuprinsă între data aderării efective la Uniune şi data la care se vor desfăşura noi alegeri pentru Parlamentul European (2009). drumuri judeţene. programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziţie. 1 972 milioane Euro în 2008 şi 2 603 milioane Euro în 2009. gestionarea de către agenţiile de implementare a fondurilor din cadrul asistenţei de pre-aderare. Se prevede. Alocările pentru România vor fi de: 297. societăţi în comandită simplă. vor apărea dificultăţi grave şi persistente într-un anumit sector economic sau care ar putea deteriora situaţia economică într-un anumit domeniu. calificări. societăţi pe acţiuni. În perioada de tranziţie. acordate prin programul PHARE. 23 cut-off date Cash-flow Facility 25 Cross-border cooperation 24 23 . Suma totală a alocărilor pentru acţiuni structurale pentru România în perioada 2007-2009 va fi de: 399 milioane Euro în 2007. precum şi numărul de 15 locuri în Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Ca şi în cazul celor zece noi state membre. societăţi cu răspundere limitată. de asemenea.

dacă în urma monitorizării Comisiei se constată că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele două state demonstrează pregătirea insuficientă a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii. Faţa de Tratatul celor zece noi state candidate. Comisarii român şi bulgar vor fi numiţi de Consiliu. Comisia şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene) a regulilor de procedură. orice stat membru actual poate solicita autorizaţia de a lua măsuri protecţioniste cu privire la unul sau ambele noi state membre. precum şi în ceea ce priveşte aplicarea regulilor comunitare în domeniul veterinar. România şi Bulgaria vor numi membri la Curtea Europeană de Conturi. funcţionarea Pieţei Interne. în acord cu Preşedintele Comisiei şi cu avizul Parlamentului European. până la 1 ianuarie 2008.Comune. Astfel. • clauza de salvgardare justiţie şi afaceri interne: dacă în cele două state există întârzieri cu privire la transpunerea sau implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală în domeniul civil şi penal. Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptările instituţionale) cuprinde dispoziţii privind adaptările instituţionale care sunt necesare în urma aderării României şi Bulgariei (Titlul I). Comisia Europeană. se precizează posibilitatea pentru cele două state de a adopta măsuri tranzitorii pentru a facilita trecerea la noua politică agricolă comună. până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului. în aceleaşi condiţii. astfel. • clauza de salvgardare privind Piaţa Internă: dacă în primii trei ani de la aderare. în cazul României şi al Bulgariei se poate aplica o clauză de amânare a aderării. la recomandarea Comisiei. decizia fiind luată prin tragere la sorţi. Comisia Europeană. în cazul numirii noilor comisari se va cere şi avizul Parlamentului European. cu majoritate calificată. În cadrul prevederilor temporare. prin vot cu majoritate calificată. România şi Bulgaria vor numi câte un membru al Comisiei Europene. la data aderării. din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru. Consiliul poate decide. al cărui mandat va expira o dată cu expirarea mandatelor celorlalţi membri ai Comisiei. de la data aderării. pentru a se asigura o mai mare transparenţă a deciziei. prin vot unanim. amânarea aderării cu un an. poate lua decizia de a amâna data aderării cu un an. România şi Bulgaria nu îşi îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor. Mandatul unuia dintre cei doi judecători va expira în 2006. dacă se constată o pregătire insuficientă în domeniul justiţiei şi afacerilor interne şi în domeniul concurenţei (este vorba despre 11 obligaţii prevăzute într-o anexă). din proprie iniţiativă sau la solicitarea unui stat membru. Consiliul UE. această clauză poate fi invocată şi înainte de data aderării celor două state. Titlul I conţine dispoziţii referitoare la necesitatea adaptării de către instituţiile comunitare (Consiliul. poate. modalităţile de aplicare a actelor instituţiilor comunitare faţă de Bulgaria şi România (Titlul II) şi prevederile finale (Titlul III). iar al celuilalt în 2012. să ia măsurile necesare şi să specifice condiţiile de aplicare a acestora. fito-sanitar şi al siguranţei alimentelor. România şi Bulgaria vor numi câte un judecător la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi la Tribunalul de primă instanţă. directivelor şi deciziilor adoptate de instituţii şi 24 . periclitând. în ceea ce priveşte România. poate să ia măsurile necesare pentru remedierea acestei situaţii. În plus. Aceste măsuri trebuie să fie justificate şi menţinute nu mai mult decât este strict necesar pentru remedierea situaţiei. spre deosebire de Tratatul celor zece. 6. Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Titlul II prevede obligaţia României şi Bulgariei de a adopta toate măsurile necesare pentru a se conforma. Totodată. până la 1 ianuarie 2008.

Marele Ducat al Luxemburgului. concurenţei şi mediului. Republica Polonă. În ceea ce priveşte Declaraţiile. Republica Cehă. Republica Estonia. adaptări care nu au fost redactate odată cu Tratatul de aderare. Astfel. Mecanismul presupune adoptarea modificărilor necesare de către Consiliu sau Comisie (în funcţie de instituţia care a emis actul). Aceste măsuri includ şi obligaţia de a opera modificările legislative interne necesare. 25 . Declaraţia cuprinde aceleaşi elementele exprimate în Concluziile Consiliului European din 17 decembrie 2004. Republica Cipru. Republica Malta. prevăzută în art. se prevede comunicarea către România şi Bulgaria a unei serii de măsuri (cum ar fi cele referitoare la protecţia lucrătorilor împotriva radiaţiilor). Republica Franceză. Republica Austria. De asemenea. realizată cel târziu la data aderării.148 alin. Legea de ratificare a fost adoptată de Parlamentul României pe data de 24 mai 2005. Regatul Danemarcei. Republica Letonia. care conţine textul clasic în cazul legilor de ratificare27. Republica Elenă. Faţă de Tratatul celor zece. acordând o atenţie deosebită asupra domeniilor justiţiei şi afacerilor interne. la solicitarea României sau Bulgariei. totodată. cu majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. În Declaraţia privind dezvoltarea rurală sunt prevăzute posibilele alocări bugetare pentru România în acest sector (2 308 milioane Euro). Declaraţia Bulgariei privind alfabetul chirilic. Declaraţia privind pregătirea României şi Bulgariei pentru aderare afirmă faptul că UE va continua monitorizarea strictă a aplicării angajamentelor convenite în negocieri. Legea de ratificare a Tratatului de aderare conţine două articole suplimentare. în vederea accelerării armonizării cu acquis-ul comunitar. (5) din Constituţia României. Regatul Ţărilor de Jos. care nu au efecte juridice: Declaraţia comună a statelor membre (UE 25) privind libera circulaţie a persoanelor. Declaraţia comună a Germaniei şi Austriei privind libera circulaţie a persoanelor. acolo unde aceste modificări au fost generate de adaptările actelor comunitare ca urmare aderării Bulgariei şi României. statele membre îşi exprimă angajamentul de a spori accesul cetăţenilor români la piaţa muncii. Republica Slovacă. Republica Italiană. articolul 2 reia obligaţia generală. Regatul Suediei. II. Legea de ratificare a Tratatului de aderare Potrivit articolului 148 din Constituţia României. aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană se face prin lege. Declaraţia comună a UE 25 şi a Comisiei Europene privind pregătirile pentru aderare ale Bulgariei şi ale României. Republica Federală Germania. adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului.comunicate statelor membre. precum şi tratatele internaţionale deţinute în arhivele Secretariatului General al Consiliului. Republica Ungară. 465 din data de 1 iunie 200526. având numărul 157 şi fiind publicată în Monitorul Oficial nr. Republica Lituania. Astfel. Regatul Spaniei. în sensul că autorităţile române garantează aducerea la îndeplinire prevederilor Tratatului de aderare. Republica Slovenia. Republica Finlanda. 27 „Se ratifică …”. Irlanda. Titlul III prevede transmiterea către România şi Bulgaria a unei copii certificate a unor instrumente juridice: Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi Tratatul Uniunii Europene. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană. Este stipulat. Republica Portugheză. s-a introdus obligaţia vechilor state membre de a lua măsurile necesare pentru a modifica legislaţia lor internă. ale tratatelor 26 Lege pentru ratificarea Tratatului între Regatul Belgiei. Prin Declaraţia privind libera circulaţie a persoanelor. În afara articolului 1. semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005. menţionăm că la Tratatul de aderare a fost anexată o serie de declaraţii cu caracter politic. mecanismul realizării adaptărilor tehnice pentru acquis-ul adoptat după ”cut-off date” (1 octombrie 2004).

S-a optat pentru definirea ambilor termeni. b) prin „resortisant român” se înţelege persoana fizică sau juridică având cetăţenia. le cas échéant. Legea defineşte „resortisantul român” ca fiind persoana fizică sau juridică având cetăţenia. 31 32 candidate country acceeding country 26 . în sensul că România a promovat de la statutul de stat candidat31 la cel de stat în curs de aderare32. De asemenea. În această calitate. reprezentanţii statului român participă la lucrările instituţiilor. / DECLARATION on nationality of a Member State: The Conference declares that. în acelaşi timp. ils peuvent. respectiv naţionalitatea acelui stat în conformitate cu legislaţia internă a acestuia. chaque fois que le traité instituant la Communauté européenne fait référence aux ressortissants des États membres. care sunt deja definiţi/explicaţi în legislaţia comunitară. anexată Tratatului de la Maastricht (1993). al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene. s-a ajuns la concluzia că în definirea noţiunii de „resortisant” nu intră şi alte categorii de persoane în afara cetăţenilor români şi a persoanelor juridice având naţionalitate română. ce participă ca observator activ la activitatea instituţiilor Uniunii Europene. S-a considerat. care reprezintă echivalentul în limba română al termenilor „national28” din limba engleză şi „ressortissant” din limba franceză29. – În înţelesul Tratatului de aderare. în scopul asigurării unei clarităţi sporite a textului actelor comunitare. conform principiilor comunitare. oportună definirea doar a acestui termen. Ca o concluzie. respectiv naţionalitatea română.constitutive ale Uniunii Europene şi ale reglementărilor comunitare având caracter obligatoriu. la question de savoir si une personne a la nationalité de tel ou tel État membre est réglée uniquement par référence au droit national de l'État concerné. în special instanţele judecătoreşti. următorii termeni se definesc după cum urmează: a) prin „resortisant al unui stat” se înţelege persoana fizică sau juridică având cetăţenia. modifier leur déclaration. the question whether an individual possesses the nationality of a Member State shall be settled solely by reference to the national law of the Member State concerned. aceştia nebeneficiind de drepturile prevăzute de dreptul comunitar pentru „resortisanţi”. rolul de a sublinia. al Tratatului de instituire a unei Constituţii pentru Europa. deoarece el nu se regăseşte în legislaţia română sau cea comunitară şi. Member States may declare. în urma analizei premergătoare acestei soluţii. se are în vedere faptul că nu sunt incluşi în această definiţie refugiaţii şi persoanele care se bucură de protecţie internaţională pe teritoriul României. care vor trebui să aplice direct Tratatul. Articolul 3 defineşte termenul de „resortisant”. importanţa care trebuie acordată respectării obligaţiilor asumate prin Tratatul de Aderare. remarcăm faptul că momentul semnării Tratatului de aderare a reprezentat un eveniment extrem de important în calendarul aderării României la Uniunea Europeană. cu dreptul de a lua cuvântul şi de a exprima poziţii 28 29 substantiv Art. 30 DÉCLARATION relative à la nationalité d'un État membre : La Conférence déclare que. al Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi al Tratatului privind Uniunea Europeană. wherever in the Treaty establishing the European Community reference is made to nationals of the Member States. pentru o mai bună cunoaştere de către practicienii dreptului din România. for information. nu s-a considerat necesară definirea şi a altor termeni. pe plan naţional. Această dispoziţie are. organelor sau organismelor Uniunii ori ale grupurilor de lucru din cadrul acestora. quelles sont les personnes qui doivent être considérées comme leurs ressortissants aux fins poursuivies par la Communauté en déposant une déclaration auprès de la présidence. deci. precum şi al altor reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. who are to be considered their nationals for Community purposes by way of a declaration lodged with the Presidency and may amend any such declaration when necessary. Les États membres peuvent préciser. pour information. Definiţia este redactată în conformitate cu Declaraţia privind cetăţenia30. astfel. potrivit legislaţiei române. 3. respectiv naţionalitatea română potrivit legislaţiei române. conform căreia definirea calităţii de „resortisant al unui stat” intră în sarcina legislaţiei interne.

România va trebui să demonstreze capacitatea de a-şi asuma pe deplin obligaţiile pe care le presupune calitatea de membru al Uniunii Europene. politice. prin continuarea reformelor în vederea îndeplinirii tuturor criteriilor de aderare34 reflectate în dispoziţiile Tratatului de aderare. economice şi instituţionale 27 . 33 34 Singurul drept care nu este acordat este dreptul de vot. însă. În continuare.asupra aspectelor aflate în dezbatere33.

În februarie 2003. ameliorarea funcţionării instituţiilor publice şi reformele economice. au început negocierile în vederea încheierii unui Acord de stabilitate şi asociere. 28 . La 10 octombrie 2005. între care şi Croaţia. Evoluţia relaţiilor Croaţiei cu UE. d. Albania.la 21 februarie 2003. Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a dobândit statutul de stat candidat. Comisia adopta un document strategic care definea cadrul general al relaţiilor dintre UE şi Croaţia pentru perioada 2002-2006. Augustin Fuerea. c.în decembrie 2001. Această decizie marchează prima etapă importantă către stabilirea relaţiilor contractuale între UE şi Serbia-Muntenegru.doi ani mai târziu.primele relaţii diplomatice sunt stabilite de UE cu Croaţia în anul 1992. negocierile de aderare au fost deschise oficial cu Croaţia. miniştrii europeni ai afacerilor externe având recomandarea Comisiei Europene de a deschide aceste negocieri la 3 octombrie 2005.la 3 octombrie 2005. furnizarea unui ajutor din partea UE Croaţiei în cadrul programului CARDS36.eu. Formulând această recomandare a Consiliului UE în vederea obţinerii acordului său.int.în mai 2000. Consiliul european a pronunţat deschiderea negocierilor de aderare între UE şi Croaţia. . Editura Universul Juridic. 2006. f. b. în special. 35 36 www.europa. Consiliul european defineşte condiţiile prealabile unor eventuale dezvoltări a relaţiilor bilaterale dintre UE şi Croaţia. Alte state în curs de negociere a aderării la UE: Croaţia. Într-un Raport al Comisiei europene. după Consiliul european din 16 decembrie 2005. Macedonia. . Comisia a recunoscut progresele realizate de Bosnia-Herţegovina în aplicarea reformelor prevăzute prin studiul de fezabilitate. oficial. candidatura în vederea aderării la UE. Uniunea Europeană urmăreşte îndeaproape procesul de normalizare din regiunea Kosovo şi are în vedere o aderare atunci când regiunea va fi un stat independent. este următoarea: . e. . UE propune punerea în aplicare a unui nou Proces de stabilitate şi de asociere. Acest document prevederea. Bucureşti. . Următoarele etape for fi stabilite în funcţie de rezultatele raporturilor oferite de Comisia europeană cu privire la progresele realizate de această ţară. Croaţia prezintă.H.în anul 1997. Bosnia – Herţegovina. Uniunea Europeană şi Serbia-Muntenegru au început negocierile în vederea încheierii Acordului de stabilitate şi asociere. aceasta a recunoscut progresele realizate de către Albania pentru democratizarea societăţii.la 18 iunie 2004. Manualul UE. . Regiunea Kosovo35 a. procesul de negociere care avea ca obiect încheierea unui Acord de Stabilitate şi Asociere a fost lansat de către Comisia europeană. La 21 octombrie 2005. Serbia – Muntenegru. cronologic. După ce a semnat Acordul de stabilitate şi asociere (ASA) la 20 martie 2004. Comisia europeană recomanda deschiderea negocierilor în vederea încheierii unui Acord de stabilitate şi asociere între UE şi Croaţia. Development and Stability in the Balkans. Community Assistance to Reconstruction. . care implica 5 state din sud-estul european. . din anul 2001.

În iunie 2005. 29 .g. cele 25 de state membre ale UE au afirmat ataşamentul pentru punerea în vigoare a Rezoluţiei 1244 cu privire la Kosovo a Consiliului de Securitate ONU.

Declaration on the hierarchy of Community Acts : „The Conference agrees that the Intergovernmental Conference to be convened in 1996 will examine to what extent it might be possible to review the classification of Community acts with a view to establishing an appropriate hierarchy between the different categories of act”. p. It also stresses that Community legislation should be made more accessible and welcomes in this regard the adoption and first implementation of an accelerated working method for official codification of legislative texts. E.make their best efforts to accelerate the codification of legislative texts. izvoare primare (originare). Declaration on the quality of the drafting of Community legislation: „The Conference notes that the quality of the drafting of Community legislation is crucial if it is to be properly implemented by the competent national authorities and better understood by the public and in business circles. deci. CEEA/ 37 Tratatul de la Maastricht . D. established by the Interinstitutional Agreement of 20 December 1994 (Official Journal of the European Communities. 2). C 102 of 4 April 1996. The Conference considers that the three institutions involved in the procedure for adopting Community legislation. C. Tratatul de la Amsterdam . prin intermediul jurisprudenţei sale. izvoare nescrise. 1). E.39. uniformă şi obligatorie surselor dreptului comunitar – sarcina de a preciza ierarhia actelor comunitare. C 166 of 17 June 1993. a revenit CJCE – singura instituţie în măsură să ofere o interpretare corectă. Izvoarele dreptului comunitar european Clasificare A. câte o Comunitate (CECO. principiile generale de drept. taking the internal organisational measures they deem necessary to ensure that these guidelines are properly applied. D. Iată. Ierarhie37 Piramida actelor normative comunitare nu este stabilită. acorduri internaţionale. izvoarele complementare. the Council and the Commission ought to: . as well as the Council Resolution on the quality of drafting of Community legislation adopted on 8 June 1993 (Official Journal of the European Communities. Precizare terminologică: denumirea de „tratate constitutive/ institutive” = numai pentru a desemna cele 3 Tratate care au înfiinţat. acordurile internaţionale. izvoare secundare (derivate). B. B. De aceea. în funcţie de originea. ca în dreptul intern. prin intermediul unui act cu valoare de Constituţie. ordonarea logică a izvoarelor. the European Parliament. the Conference declares that the European Parliament.establish by common accord guidelines for improving the quality of the drafting of Community legislation and follow those guidelines when considering proposals for Community legislation or draft legislation. the Council and the Commission. It recalls the conclusions on this subject reached by the Presidency of the European Council in Edinburgh on 11 and 12 December 1992. should lay down guidelines on the quality of drafting of the said legislation. CEE/CE. izvoarele derivate. C. izvoarele originare. p. izvoare complementare. Therefore. . fiecare. baza juridică şi de relaţia dintre ele: A.Capitolul III DREPTUL COMUNITAR 1.” 30 .

izvoare complementare. Dreptul derivat comunitar european cuprinde: regulamentul. . directiva. Astfel. Definiţiile izvoarelor dreptului comunitar european Extrase din Manualul UE. proprii unei Comunităţi sau alteia ori comune celor trei.EURATOM).izvoare derivate sau dreptul derivat. În sens restrâns. completate şi adaptate noilor realităţi. constituţionale: . întâlnim următoarea clasificare: . Ordinea juridică a Comunităţilor europene este dată de 2 categorii principale de norme. însă criteriul cu cea mai largă susţinere este cel al forţei juridice a normelor comunitare. raporturile dintre Comunităţile membre şi alte organizaţii internaţionale.izvoarele nescrise. secundar comunitar european este format din ansamblul actelor unilaterale ale instituţiilor. actele convenite în cadrul JAI.izvoarele complementare. 38 39 De la verbul din limba franceză acquérir.normele de drept care provin din angajamentele externe ale Comunităţilor. . declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul UE. această ordine reprezintă raporturile dintre Comunităţile europene şi statele membre.! Acquis communautaire38 = este reprezentat de drepturile şi obligaţiile care leagă ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene. actele din domeniul PESC. acordurile internaţionale încheiate de CE şi cele încheiate de statele membre între ele în domeniile de activitate ale UE.izvoare derivate.tratatele institutive şi modificatoare. principiile. recomandarea şi avizul. Augustin Fuerea. În doctrina de specialitate s-au formulat mai multe criterii de clasificare a normelor juridice comunitare. ediţia a 3-a. 2006. Editura Universul Juridic În sens larg. . 2) Dreptul derivat. ordinea juridică comunitară este dată de ansamblul de norme care guvernează raporturile în care se găsesc Comunităţile europene. . N. Toate acestea au condus la apariţia unui număr mare de instrumente convenţionale. secundar comunitar european. Cuprinde: conţinutul. şi anume: 1) norme cu valoare de legi fundamentale. raporturile dintre persoanele fizice şi juridice aparţinătoare sau nu statelor membre. În prezent.izvoarele primare de drept comunitar.B. 2) norme cu valoare de legi ordinare. . elaborate de instituţii. tratate care au fost permanent modificate. legislaţia adoptată în aplicarea tratatelor şi jurisprudenţa CJCE. Celelalte tratate care au adus modificări de-a lungul timpului sunt denumite „tratate modificatoare/ subsecvente”. 31 . în existenţa şi funcţionarea lor: . 1) Dreptul primar comunitar european este constituit din cele 3 Tratate constitutive ale Comunităţilor39. numai două sunt în vigoare. obiectivele politice ale Tratatelor. decizia.

întâlnim: . în special. Pe scurt: A. Regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern. 5) Jurisprudenţa ocupă un loc important între izvoarele dreptului comunitar.unele tratate încheiate de statele membre ale Comunităţilor cu state terţe. dar acest lucru este specificat în conţinutul ei.declaraţiile. Regulamentul este obligatoriu cu privire la scopul final de atins şi la formele şi mijloacele prin intermediul cărora se ajunge la îndeplinirea acestuia. completate cu decretul de aplicare. deci. nu sunt izvoare de drept în adevăratul sens al cuvântului. constituie adevărate izvoare de drept pentru ordinea juridică comunitară. – Tratatele modificatoare (Tratatul de la Bruxelles. Actul Unic European. Ele au un rol orientativ. d) Recomandarea şi avizul „nu leagă”. Excepţia apare atunci când directiva se adresează tuturor statelor membre. 2004). adică nu au forţă de constrângere şi. cât şi cu privire la formele şi mijloacele prin care se ajunge la el. din toate statele membre ale Uniunii. b) Directiva urmează tehnica legii cadru. ea este obligatorie atât în ceea ce priveşte scopul final propus. Regula generală este cea potrivit căreia directiva se adresează anumitor state membre. orice aplicare incompletă este interzisă. ca şi printr-o largă recurgere la principiile generale de drept. În măsura în care obiectul lor se situează în câmpul şi în prelungirea obiectivelor definite de tratate ele poartă denumirea de „drept complementar” şi pot fi considerate norme de drept comunitar. 1995. .deciziile şi acordurile convenite prin reprezentanţii guvernelor statelor membre reunite în cadrul Consiliului.a) Regulamentul este similar legii din dreptul intern. spre deosebire de regulament. decizia este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite state membre. 1981. . Izvoarele primare (originare) – Tratatele institutive + protocoale + convenţii anexate. Astfel.actele unilaterale adoptate de organele înfiinţate prin acordurile externe ale Comunităţilor. este obligatorie numai cu privire la scopul final propus. 1986. Directiva.acordurile încheiate de Comunităţi cu statele terţe sau cu organizaţiile internaţionale. Exercitarea de către Curtea de justiţie a unei activităţi normative se caracterizează. Tratatul de la Maastricht. 4) Izvoarele complementare sunt date de cele care rezultă din acordurile încheiate între statele membre în domeniile de competenţă naţionale. lăsând la dispoziţia statelor membre acele forme şi mijloace prin intermediul cărora se poate ajunge la îndeplinirea sa. Tratatul de la Nisa). Tratatul de la Amsterdam. 3) Diferitele categorii de angajamente externe ale Comunităţilor. Acestea sunt: . .convenţia comunitară. – Tratatele de aderare a statelor membre (1973. . rezoluţiile şi luările de poziţie ale Comunităţilor europene. care sunt adoptate de comun acord cu statele membre. în sens larg. c) Decizia este importantă pentru destinatarii desemnaţi. prin utilizarea metodelor de interpretare dinamică. care se multiplică şi se diversifică prin participarea crescândă la relaţiile internaţionale. Acesta operează prin generalizare şi abstractizare. este obligatoriu în toate elementele sale. 32 .

 Jurisprudenţa CJCE şi a TPI. Izvoarele derivate Art. (2) Regulamentul are aplicabilitate generală. fostul JAI) (poziţii comune. acorduri de cooperare cu state membre. declaraţiile reprezentanţilor statelor membre în Consiliu în domeniile neacoperite de tratate. cărţi albe şi verzi. comunicări etc.drept de iniţiativă: Comisia Europeană. programe. precum şi Comisia adoptă regulamente şi directive. acorduri interinstituţionale. actele sui generis (concluzii. Proceduri de adoptare a actelor comunitare. (5) Recomandarea şi avizele nu sunt obligatorii. Sursele complementare Exemple: regulamentele de organizare internă a instituţiilor comunitare. Acordul Schengen) etc. mai pot fi menţionate.largă utilizare a votului majoritar în cadrul Consiliului.rol activ pentru Parlamentul European. lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele. (4) Decizia este obligatorie în întregul său faţă de destinatarii cărora li se adresează. Acordurile internaţionale Exemple: acorduri de asociere. E. acţiuni comune. principiile generale ale dreptului intern al statelor membre. în ceea ce priveşte rezultatul ce trebuie obţinut. competenţele în cadrul Uniunii Europene Procesul de decizie A. Parlamentul şi Consiliul.  Cutuma comunitară. Consiliul. decizii. iau decizii şi formulează recomandări şi avize. principii proprii dreptului comunitar european. convenţii) ai UE. strategii comune.). acorduri europene de asociere. actele guvernate de pilonii II (PESC) (decizii. 2. (3) Directiva leagă orice stat membru destinatar. El este obligatoriu în întregul său şi direct aplicabil în toate statele membre. . dreptul internaţional complementar (exemplu. Alături de actele de mai sus. principii ale dreptului internaţional public. rezoluţii. Metoda comunitară . C. F. . 33 . Izvoarele nescrise  Principiile generale de drept: drepturile fundamentale ale omului. decizii-cadru. poziţii comune) şi III (CPJMP. D.interpretare uniformă a legislaţiei comunitare de către CJCE. . ca parte a dreptului UE. aflate sub incidenţa pilonului I (comunitar) şi care alcătuiesc dreptul comunitar european stricto sensu. declaraţii.B. 249 TCE: (1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor lor în conformitate cu prevederile prezentului Tratat. acorduri comerciale etc.

ca sărbătoare naţională. Aplicabilitatea dreptului comunitar european în dreptul intern al statelor membre Definiţii 40 Exemplu preluat din materialul prezentat de Sanda Fărcaş. care vor trebui să lucreze. .poziţie comună: 9 mai – zi naţională.regula generală de vot: consensul. 34 . . pentru a compensa lipsa identităţii naţionale prin identitate regională. fără a se anula sărbătoarea Paştelui. Predeal. pe data de 14 iulie în Franţa ori pe 25 aprilie în Italia. . fără a se anula sărbătoarea Paştelui.  opinia Comitetului Regiunilor: . să se păstreze şi zilele naţionale.  Consiliul: . în cadrul programului „Programe de finanţare ale Uniunii Europene”.  Parlamentul European: .  opinia Comitetului Economic şi Social: .rol consultativ pentru Parlamentul European. DAR.aviz pozitiv.sărbătorirea zilei naţionale în data de 9 mai este acceptată. Metoda interguvernamentală .B. . DAR să se anuleze Vinerea Mare (numai în statele unde este considerată sărbătoare). 3. să se anuleze Paştele.  Consiliul: .  Parlamentul European: .pentru a compensa.  Comisia: .opinia Comitetului Regiunilor este acceptată.de acord.opinia Comitetului Economic şi Social nu este acceptată. sindicatele sunt împotrivă.9 mai – zi naţională. . . Exemplu de adoptare unui act comunitar40:  propunerea Comisiei pentru un act normativ: .drept de iniţiativă: Comisia Europeană + statele membre.de acord.costumul regional acceptat. numai dacă se prevede obligaţia de a purta costume naţionale la sărbătorirea Zilei Europei. de exemplu.rol minor pentru CJCE.  Propunerea Comisiei după primirea celor două avize: .aviz negativ. acest lucru va avea consecinţe negative printre muncitori.eliminarea zilei naţionale a fiecărui stat membru şi înlocuirea acesteia cu data de 9 mai – Ziua Europei. program desfăşurat în cadrul Institutului Naţional de Administraţie. 7-11 iulie 2003.

35 . X X X X X 41 42 Ratificare Există o singură excepţie : directiva. păstrându-şi calitatea de drept comunitar.a. 45 Regula. Efectul direct = dreptul particularilor43 de a invoca direct în faţa autorităţilor naţionale şi comunitare prevederi ale dreptului comunitar. c. Editura Universul Juridic: 1. Aplicabilitatea imediată = dreptul comunitar face parte automat. în anumite condiţii. nefiind necesară nici o formulă specială de introducere în ordinea juridică naţională41. nu necesită măsuri legislative adoptate la nivel naţional în baza şi pentru executarea acestuia (toate42 actele comunitare care beneficiază de aplicabilitate directă au. analizate de la caz la caz şi efect direct). Aplicabilitatea prioritară = în caz de conflict între o normă comunitară şi una internă. indiferent de forţa juridică şi de momentul adoptării normei interne. 43 Prin „particulari” se înţelege „persoanele fizice şi persoanele juridice din statele membre ale UE”. Aplicabilitatea directă = actul comunitar. 2006. ediţia a 3-a. 44 Excepţie. pentru a fi aplicabil în dreptul intern. Augustin Fuerea. prima are totdeauna prioritate. precum şi între ei înşişi. Caracterele izvoarelor comunitare obligatorii Caracteristică Obligatoriu lato sensu Facultativ Obligatoriu – scop + mijloace/ forme Obligatoriu – doar scopul General Individual Destinat statelor Destinat particularilor Complet normativ Incomplet normativ Imediat aplicabil Aplicabil prioritar Direct aplicabil Efect direct complet Efect direct parţial Analiză Extrase din Manualul UE. care are. din dreptul intern al statelor membre. Aplicabilitatea imediată Tratat X X X X X X X X X X Regulament X X X X X X X X X X Decizie X X X X X X X X X X Directivă X - X X (exc. b. totuşi. un efect direct. din momentul intrării sale în vigoare. dar circumstanţiat.44) X (reg.

Filipescu. . învestită cu atribuţii proprii. 54. 2000. Aplicabilitatea directă O altă particularitate a dreptului comunitar european o constituie faptul că acesta nu numai că se integrează automat în ordinea juridică a statelor membre. cu capacitate juridică (…) şi. potrivit Curţii de justiţie de la Luxemburg. fără ajutorul nici unei măsuri naţionale”. 36 . Judecătorul are obligaţia de a se folosi de aceste texte. Concret. după cum a subliniat Curtea de justiţie. Acest fapt are următoarele consecinţe: . statuând că “dispoziţiile penetrează în ordinea juridică internă. Tratatul CEE a instituit o ordine juridică proprie. mai ales. drepturile lor suverane. 46 Ion P. directive sau decizii comunitare. Lecourt. Augustin Fuerea. chiar dacă în domenii restrânse. singurul principiu compatibil cu ideea unui sistem de integrare: “prin instituirea unei Comunităţi cu durată nedeterminată. Normele de drept comunitar se integrează în dreptul intern al statelor membre. 1976. dreptului comunitar european nu-i este indiferentă natura relaţiilor ce trebuie să se stabilească între dreptul comunitar şi dreptul naţional46.) şi-au limitat. p.a. dreptul comunitar se aplică în ordinea juridică internă aşa cum a fost adoptat. în privinţa relaţiei dintre dreptul comunitar şi dreptul naţional al statelor membre ale Comunităţilor. regulamente. acestea (statele n. Bucureşti. Bruxelles. patrimoniul juridic al persoanelor particulare cu noi drepturi şi/sau obligaţii. fie derivat este imediat aplicabil în ordinea juridică internă a statelor membre sau. El postulează monismul şi impune respectarea acestuia de către statele membre.dreptul comunitar este integrat în mod firesc în ordinea juridică internă a statelor. prima fiind obligatorie. în cauza Firma Molkerei. Recunoaşterea efectului direct înseamnă garantarea statutului juridic al cetăţeanului european. Monismul decurge din însăşi natura Comunităţilor. p. Astfel. cât şi în raporturile lor cu statul căruia îi aparţin. cu puteri reale. cetăţeni ai UE. aplicabilitatea directă înseamnă că dreptul comunitar conferă drepturi şi impune obligaţii în mod direct nu doar instituţiilor comunitare şi statelor membre ale Uniunii Europene. Curtea de justiţie a consacrat concepţia monistă. O analiză atentă a diferitelor dispoziţii comunitare nu face altceva decât să conducă la consacrarea teoriei moniste. ci şi resortisanţilor acestora. ca drept comunitar. dualismul este înlăturat. în relaţiile Comunităţi – state membre. din “ansamblul sistemului tratatului”. cu personalitate. fie originar. 248. “L’Europe des juges”. oricare ar fi legislaţia ţării căreia îi aparţine”47.normele comunitare îşi ocupă locul în ordinea juridică internă.judecătorii naţionali sunt obligaţi să aplice dreptul comunitar. 47 R. Sistemul comunitar nu poate funcţiona decât în monism. atât în raporturile cu alte persoane. rezultate dintro limitare a competenţei sau dintr-un transfer de atribuţii de la statele membre spre Comunitate. “Drept instituţional comunitar european”. . Prin hotărârea din 3 aprilie 1968.Spre deosebire de dreptul internaţional. fără să fie necesară asimilarea sau transformarea lui în drept intern. Editura Actami. creând astfel un drept aplicabil resortisanţilor lor şi lor înşile”. Deci. fără să fie necesară vreo formulă specială de introducere. care nu au posibilitatea să aleagă între concepţia monistă sau dualistă. în mod direct. Afirmaţia este cât se poate de clară: “diferit de tratatele internaţionale obişnuite. integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a tratatului şi care se impune jurisdicţiilor acestora”. dar el are şi capacitatea generală de a completa. Bruylant. 2. iar dreptul comunitar. ediţia a V-a. el face parte integrantă (…) din ordinea juridică aplicabilă pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre. Aplicabilitatea directă sau efectul direct reprezintă “dreptul oricărei persoane de a cere judecătorului să i se aplice tratate.

cu aplicabilitate generală Sursele dreptului comunitar care au acest efect pot fi invocate fără nici o condiţie de către orice persoană fizică sau morală. Astfel. se deosebesc următoarele situaţii: . 12 al Tratatului CEE. pot fi surse de drepturi şi obligaţii pentru particulari. Actele care se bucură de efect direct necondiţionat şi complet sunt: a) Regulamentele. care interzice statelor membre să stabilească noi taxe vamale sau să le mărească pe cele deja existente. p. Manin48.Potrivit lui P. . Aplicarea teoriei efectului direct depinde de izvorul aflat în cauză. Efectul direct condiţionat şi complet În această categorie intră actele comunitare care pot să fie invocate în orice litigiu. p. deşi nu au aplicabilitate directă. întrucât. nediscriminarea din cauză de naţionalitate. “Les Communautés européennes – l’Union Européennee”. după cum urmează: a) Pentru tratatele constitutive: Tratatele constitutive au primit efect direct în trei etape49: .efectul direct condiţionat şi restrâns. c) Principiile generale pot fi invocate de persoane fizice sau juridice în orice litigiu.prima etapă este dată de obligaţiile de a nu face. “Drept comunitar general”. În acest sens. să producă efecte directe în relaţiile juridice dintre statele membre şi justiţiabilii acestora”. care sunt acte comunitare specifice pentru aplicabilitatea directă. atât în litigii cu autorităţile publice (litigiul vertical). care nu necesită intervenţia legislativă a statelor membre. 37 . condiţiile în care judecătorul naţional face abstracţie de o dispoziţie contrară din dreptul intern. Efectul direct necondiţionat şi complet. cu aplicabilitate generală. ele creând drepturi şi obligaţii şi pentru subiectele de drept intern din toate statele membre. . precum: concurenţa. efectul direct condiţionat şi complet este propriu acestor norme. cu aplicabilitate generală. deoarece acestea (deciziile) se adresează şi subiectelor de drept intern din anumite state comunitare. Bucureşti. că art. prin natura sa. 1999.efectul direct condiţionat şi complet. 233. Curtea de justiţie a statuat.. 232. libera circulaţie. trebuie să fie respectate în toate cazurile şi în mod necondiţionat. dacă ele îndeplinesc anumite condiţii. egalitatea între sexe. care. a impus o interdicţie clară şi necondiţionată de a nu face. astfel încât “această prohibiţie se pretează perfect. Sunt incluse aici documentele cu caracter convenţional: tratatele de instituire a Comunităţilor şi tratatele internaţionale. cât şi în litigii cu alte persoane fizice sau juridice (litigiul orizontal). dar este necesară îndeplinirea unor condiţii în acest scop. în cadrul căreia sunt stabilite condiţiile în care o persoană fizică sau juridică poate invoca o dispoziţie a dreptului comunitar în scopul apărării unui drept conferit de acesta şi. 48 49 Philippe Manin. în hotărârea Van Gend en Loos. efectul direct al normelor comunitare reprezintă teoria construită de Curtea de justiţie a Comunităţilor Europene pe bază pretoriană.efectul direct necondiţionat şi complet. prin gradul lor de generalitate. persoane fizice sau juridice. b) Deciziile. Pedone. dacă este necesar.A. Deciziile care se adresează particularilor stabilesc pentru aceştia drepturi şi obligaţii îndeosebi în domenii. Astfel. Ovidiu Ţinca. Editura Didactică şi Pedagogică R.

Paris. conform cărora efectul util al dreptului comunitar presupune necesitatea ca judecătorii naţionali să aplice directivele. Ed. în privinţa executării sau a producerii efectelor sale. în cauza Lutticke. Masson. 236.să expire termenul stabilit pentru punerea în aplicare a directivei. Persoana poate invoca efectul direct al directivei în două situaţii51: . Prin hotărârile din 16 iunie 1966. În schimb. “Droit communautaire général”. Curtea a adus argumente de natură principială. . 50 51 Guy Isaac. se va cere ca dispoziţia de drept intern să nu fie luată în considerare în soluţionarea procesului.în cazul neîndeplinirii de către un stat membru a măsurilor de executare. persoanele având astfel posibilitatea să declanşeze acţiunea bazată pe neîndeplinirea obligaţiei de către stat. În aceste cauze. Într-o asemenea situaţie. Curtea de la Luxemburg a admis caracterul irevocabil de a face. . persoane fizice şi juridice.a doua etapă o reprezintă caracterul irevocabil al unei obligaţii de a face. 1994. .. care nu este conformă cu dispoziţiile directivei invocate.persoanele pot cere judecătorului naţional să asigure respectarea unui drept conferit prin acordul internaţional. b) Pentru tratatele internaţionale: Acordurile internaţionale la care Comunitatea este parte pot fi invocate de către particulari.cea de a treia etapă de lărgire a efectului direct al tratatelor a fost marcată de hotărârile Curţii. a) Directiva Potrivit jurisprudenţei Curţii de justiţie. care încă nu au fost adoptate de instituţiile comunitare. op. Efectul direct al dispoziţiilor cuprinse în acordurile internaţionale încheiate de Comunitate are trei consecinţe50: . în cauza Vin Binsbergen. statuând că aceasta nu permite statelor membre nici o posibilitate de apreciere.când este necesară îndepărtarea de către judecătorul naţional a normei de drept intern. p. acestea neputându-le invoca în faţa instanţelor. iar caracterul obligatoriu al directivelor presupune că particularii pot să le invoce. cit. în cauza Reyners şi din 3 decembrie 1974. Curtea a subliniat că o “dispoziţie a unui acord încheiat de Comunitate cu un stat terţ trebuie să fie considerată ca având aplicabilitate directă când ea impune o obligaţie clară şi precisă care nu depinde. dacă stabilesc drepturi pentru acestea. condiţionat şi restrâns Sunt considerate ca având efect direct. Efectul direct.aplicabilitatea directă a prevederilor acordului nu s-ar putea manifesta decât în absenţa unei dispoziţii contrare în dreptul naţional. din 1 iunie 1974. persoana va cere judecătorului recunoaşterea dreptului conferit de directivă. dacă sunt îndeplinite următoarele două cerinţe: . 38 . de intervenţia unui act ulterior”. Ovidiu Ţinca. efectul direct al unei directive poate fi invocat. condiţionat şi restrâns directivele şi deciziile adresate statelor membre. efectul direct reprezintă o sancţiune pentru acesta. În acest caz. În hotărârea Demirel. . dar principiul primordialităţii permite producerea efectului direct.. Pentru susţinerea aplicabilităţii directe a acestor izvoare comunitare.statul membru să nu o fi pus în aplicare sau să o fi pus în aplicare în mod greşit. dispoziţile care enunţă obligaţii având caracter general pentru statele membre nu produc efect direct pentru persoanele fizice şi juridice.când ea este privată de un drept datorită absenţei sau neluării măsurilor naţionale necesare pentru aplicarea directivei respective. Curtea a stabilit că dispoziţiile tratatului au efect direct şi atunci când acestea enunţă numai un principiu care trebuie pus în aplicare prin normele de drept derivat. .

sau care dispun de puteri exorbitante în raport de cele care rezultă din regulile aplicabile în relaţiile între persoane”52.efectul direct al directivei poate fi invocat împotriva “organismelor sau entităţilor supuse autorităţii sau controlului statului. sunt departe a fi uniforme. Numai datorită consolidării priorităţii. cit.Din jurisprudenţa Curţii de justiţie se desprind următoarele concluzii cu privire la producerea efectului direct în cazul directivei: . 4. În cazul deciziilor sunt valabile aceleaşi argumente pentru justificarea aplicabilităţii acestui principiu. p. Efectul direct permite particularilor să se situeze. cu posibilitatea de a apăra drepturile acestora în faţa judecătorilor din statele membre. la acest nivel. există pericolul ca. astfel încât aceştia nu pot să le invoce în litigiile dintre ei. cu norma internaţională. 39 . modalităţile de soluţionare a divergenţelor dintre dreptul comunitar şi dreptul statelor membre. c) Noţiunea de aplicabilitate directă. În ciuda “principiului fundamental al priorităţii ordinii juridice comunitare”. Curtea de la Luxemburg i-a opus teza 52 53 Hotărârea din 12 iulie 1990. Concret. în ciuda inerţiei statului. reţinute de diversele sisteme juridice ale ţărilor membre. în cauza Foster. pe aceeaşi poziţie ca şi cum acesta şi-ar fi îndeplinit efectiv obligaţiile comunitare. norma comunitară se întâlneşte. op. Acestei teze “internaţionaliste”. adoptarea unor reglementări pentru aplicarea lor.directiva trebuie să conţină dispoziţii necondiţionate şi suficient de precise. în mod necesar. fie pentru că obligaţiile pe care le impun nu sunt adresate particularilor. fie pentru faptul că ele nu sunt adresate statului. Ion P. iar statul nu poate să le invoce împotriva unor persoane particulare. b) Aplicabilitatea directă comportă un efect de sancţionare faţă de statele membre care nu au luat măsurile de executare necesare aplicării dreptului comunitar. Filipescu. Deoarece în tratate nu este prevăzută nici o menţiune explicită cu privire la prioritatea dreptului comunitar. Aplicarea prioritară a normelor comunitare Datorită faptului că dreptul comunitar european este aplicabil în mod direct şi imediat în ordinea juridică internă a statelor membre. . cu riscul ca transferul de competenţă către Comunităţi şi unitatea dreptului comunitar să rămână literă moartă. în mod firesc. Efectele aplicabilităţii directe a) Aplicabilitatea directă comportă un efect pozitiv. ca atare. fapt ce asigură dreptului comunitar o forţă de penetraţie maximă în ordinea juridică a statelor membre53. aplicabilitatea directă permite particularilor să solicite judecătorilor naţionali asigurarea respectării drepturilor conferite de către norma comunitară care are această calitate. . permite dreptului comunitar să dezvolte efectele de mai sus numai în absenţa oricărei dispoziţii contrare de drept naţional şi nimic mai mult. în favoarea justiţiabililor. cu excepţia faptului că ele nu presupun.directivele nu crează obligaţii pentru particulari. chiar şi în prezenţa – şi în pofida – oricărei norme naţionale contrare.. fiecare stat membru să-şi atribuie un rang de drept comunitar în propria ordine juridică. asimilând dreptul comunitar cu dreptul internaţional. Augustin Fuerea. deciziile sunt asimilate directivelor. 71. aplicabilitatea directă îşi produce efectele. b) Decizia Din punctul de vedere al efectului direct.

are prioritate în conflictul cu legea naţională a unui stat membru. le-au primit prin tratatele constitutive. prin intermediul unor măsuri unilaterale subsecvente şi care nu sunt compatibile cu dreptul comunitar. Primordialitatea se aplică. o forţă juridică superioară dreptului intern. dar este statuată. există un principiu. Acesta constituie. Curtea a făcut două precizări importante cu privire la raportul dintre dreptul comunitar şi cel naţional: . în măsura în care acestea ar fi incompatibile cu normele comunitare”55. din 15 iulie 1964. În decizia sa.E. diferite. Hotărârea Simmenthal. ca element esenţial al ordinii de drept comunitar. Fundamentarea principiului primordialităţii Curtea de justiţie este cea căreia i-a revenit sarcina de a se pronunţa pentru eliminarea acestor posibile consecinţe negative. conform căreia nu dreptul naţional.E. în hotărârea Costa. statuând că “un tratat nu are decât efectul care rezultă din legea de ratificare”. B. . Domeniul de aplicare Principiul primordialităţii se referă la toate sursele dreptului comunitar. împreună cu efectul direct. pentru prima dată. astfel încât. în aceste situaţii. Concluzia care se desprinde din aceste două observaţii este că dreptul comunitar. iar Curtea Constituţională italiană s-a pronunţat în favoarea normei mai recente. în condiţiile în care se manifesta un conflict între legea din 6 septembrie 1962 a naţionalizării sistemului de electricitate şi dispoziţiile Tratatului CEE. În această din urmă hotărâre. în mod corespunzător. indiferent de categoria cărora le aparţin. A. În acest sens. consacrând astfel principiul priorităţii normei comunitare. în cazul revizuirii tratatelor institutive sau a actelor care sunt supuse aprobării statelor. Prin urmare. Dreptul intern al tuturor statelor membre trebuie să fie în concordanţă deplină cu dreptul comunitar. 40 . revenind la drepturile cedate. indiferent de ierarhia internă a normelor respective. este vorba de instituirea unor norme comunitare noi. 54 55 Ibidem.E. Acest principiu se regăseşte şi în hotărârea Van Gend en Loos. creat în conformitate cu atribuţiile/competenţele pe care instituţiile U.“comunitară”.statele membre au transferat definitiv o parte din drepturile lor suverane către o Comunitate creată prin propria lor voinţă. Principiul primordialităţii trebuie respectat şi de legiuitorul naţional.în tratatul C. mai ales. potrivit căruia nici un stat membru nu poate pune în discuţie statutul de sistem unitar şi general aplicabil al dreptului comunitar pe întreg teritoriul Uniunii Europene. ele nu pot să inverseze acest proces. în ciuda opoziţiei unor state membre. un element fundamental al construcţiei juridice care reglementează activităţile la nivelul Uniunii Europene. Fundamentarea acestui principiu a fost făcută de către Curte. acestea având. din 9 martie 1978. enunţat principiul primordialităţii dreptului comunitar. statul nu poate invoca nici chiar dispoziţiile sale constituţionale pentru a nu se aplica o normă comunitară. în baza prevederilor constituţionale. prin interpretarea globală a normelor juridice comunitare. “urmărind să împiedice formarea valabilă a noi acte legislative naţionale. a fost. deci. preluat apoi de Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam. ci însuşi dreptul comunitar soluţionează această problemă54. supuse unor proceduri specifice de adoptare.

C. Consecinţele aplicării principiului primordialităţii Pe scurt, consecinţele aplicării principiului primordialităţii sunt următoarele : a) regulile de drept comunitar care au efect direct trebuie să fie aplicate începând de la data intrării lor în vigoare, chiar dacă se constată existenţa unei legi naţionale incompatibile; b) neaplicarea legii naţionale contrare se impune tuturor autorităţilor naţionale competente, inclusiv celor ale administraţiei; c) statele membre sunt obligate să repare prejudiciile cauzate particularilor prin violarea dreptului comunitar, judecătorul naţional având posibilitatea să stabilească în ce măsură aceste prejudicii le sunt imputabile. În ceea ce priveşte condiţiile de exercitare a acţiunii în responsabilitate, ele sunt cele prevăzute în ordinea juridică internă, care stabileşte jurisdicţia competentă şi regulile procedurale. Când repararea prejudiciului este cerută pentru nepunerea în aplicare a unei directive, Curtea de justiţie a legat cererea de îndeplinirea următoarelor condiţii: - rezultatul stabilit de directivă să comporte atribuirea de drepturi particularilor; - conţinutul acestor drepturi să poată fi stabilit din dispoziţiile directivei; - să existe o legătură cauzală între nerespectarea obligaţiei care revine statului şi prejudiciul suferit de persoana lezată. d) există o legătură între principiul primordialităţii şi principiul integrării dreptului comunitar, deoarece aplicarea primului depinde de efectul direct al dreptului comunitar; e) judecătorul naţional este obligat să suspende aplicarea unei măsuri naţionale, chiar dacă este o lege, când există o îndoială serioasă asupra compatibilităţii acesteia cu normele dreptului comunitar, până la soluţionarea problemei incompatibilităţii. Curtea de justiţie a stabilit că o instanţă naţională poate suspenda o dispoziţie naţională, luată în vederea aplicării unei norme comunitare a cărei validitate este contestată, numai dacă sunt întrunite următoarele condiţii: - să existe o îndoială serioasă asupra validităţii actului comunitar, cu privire la care Curtea va fi sesizată printr-o chestiune prejudicială; - să existe o urgenţă şi recurentul să fie ameninţat de un prejudiciu grav şi ireparabil; - judecătorul naţional să ia în considerare interesul comunităţii şi să ţină cont de hotărârile luate, când este cazul, de către Curtea de jusitţie. f) interpretarea dispoziţiilor naţionale trebuie făcută prin prisma dreptului comunitar; g) în cazul în care actul naţional contrar dreptului comunitar a avut consecinţe financiare pentru persoana fizică sau juridică, care a plătit cu acest titlu sume de bani, autorităţile naţionale sunt obligate să-i returneze aceste sume; i) statele membre ale Comunităţilor au obligaţia să verifice aplicarea normelor de drept comunitar şi să sancţioneze neaplicarea lor cu “sancţiuni eficace, disuasive şi proporţionale cu cele aplicate în cazul violării de o natură şi o importanţă comparabilă a dreptului naţional”56.

56

Hotărârea din 2 februarie 1977, în cauza Amsterdam Bulb.

41

Evoluţia modificării tratatelor comunitare57 T CECO/CEEA/CEE T. BRUXELLES (1965/1967) AUE (1986/1987) TUE (1992/1993) T. AMSTERDAM (1997/1999) T. NISA (2001/2003) Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa (2004)

57

Trebuie avut în vedere şi faptul că fiecare nou tratat de aderare (cu ocazia fiecărei extinderi) a modificat tratatele în forma existentă la acel moment. Ne vom limita, însă, la a prezenta doar tratatele cele mai importante.

42

Capitolul IV ARHITECTURA INSTITUŢIONALĂ A COMUNITĂŢILOR EUROPENE Sursa: Extrase din Manualul Uniunii Europene, Augustin Fuerea, ediţia a III-a, 2006, Editura Universul Juridic (Capitolul III – Instituţiile Comunităţii Europene). Delimitări conceptuale A. Instituţiile comunitare formează structura de bază şi sunt în număr de 5: Consiliul de Miniştri (Consiliul UE), Comisia, Parlamentul, Curtea de justiţie şi Curtea de Conturi. Acestora li se adaugă, începând cu anul 1988, Tribunalul de primă instanţă, ca instituţie asociată Curţii de Justiţie. Instituţiile comunitare fundamentale prezintă următoarele caracteristici: a) Fiecare dintre ele ocupă un loc distinct în organizarea Comunităţilor, răspunzând unor nevoi fundamentale: - Consiliul reprezintă interesele statelor membre; - Comisia apără interesul Comunităţilor, în ansamblul lor; - Parlamentul reprezintă interesele popoarelor statelor membre; - Curtea de justiţie, ca şi TPI, asigură respectarea regulilor de drept; - Curtea de Conturi instituită din anul 1993 (TUE), asigură legalitatea folosirii resurselor financiare. b) Fiecare instituţie reprezintă un principiu determinat, are un fundament politic şi sociologic distinct şi exprimă, fiecare, o legitimare proprie. c) Funcţiile între instituţiile comunitare nu se suprapun schemei statice moştenite de la Montesquieu. În cadrul Comunităţilor, omologul puterii legislative este Consiliul, puterea bugetară este împărţită, Parlamentul putând contesta Comisia, dar Comisia este executivul; Consiliul cumulează funcţiile legislativă, executivă, guvernamentală58. d) Instituţiile comunitare participă direct la decizia comunitară. e) Instituţiile Comunităţilor europene nu au personalitate juridică. f) Instituţiile fundamentale sunt comune pentru toate cele 3 Comunităţi59, acestea exercitându-şi atribuţiile pe baza celor trei tratate, la care se adaugă cele exercitate în cadrul cooperării interguvernamentale din cadrul Uniunii europene. B. Datorită complexităţii problemelor care intră în competenţa instituţiilor comunitare, în activitatea lor acestea se bazează pe sprijinul diferitelor organe comunitare. Unele dintre aceste organe comunitare sunt prevăzute de tratate, altele sunt înfiinţate de instituţiile Comunităţilor europene, iar altele nu sunt prevăzute nicăieri, formând aşa-numita categorie a organelor paracomunitare. Principala caracteristică a organelor comunitare este aceea că, spre deosebire de instituţiile CE, acestea nu participă direct la decizia comunitară, ci ele doar pregătesc decizia comunitară. 3. Principiile care guvernează activitatea instituţiilor comunitare Activitatea instituţiilor comunitare este guvernată de următoarele principii: - principiul autonomiei de voinţă; - principiul atribuirii de competenţe;
58 59

I.P.Pilipescu, A.Fuerea, op.cit., p.93. În prezent, numai 2 (CE şi EURATOM).

43

Potrivit următorului principiu. sub forma unui anteproiect de buget elaborat de Comisie. . ci în numele Comunităţii europene. ca entităţi de drept internaţional. denumiri diferite: Consiliul Special al Miniştrilor (Tratatul constituind CECA) şi Consiliu (Tratatele de la Roma. nici o instituţie comunitară nu trebuie blocată în a-şi îndeplini propriile atribuţii. Curtea de Justiţie şi Tribunalul de primă instanţă judecă litigiile care apar în legătură cu bugetul comunitar. Prima componentă presupune imposibilitatea delegării. Instituţiile comunitare au autonomie. Consiliul Uniunii Europene 1. acceptării de competenţe. dar nu au personalitate juridică. Potrivit principiului autonomiei de voinţă. cel al atribuirii de competenţe. transferului. Tratatul asupra Uniunii Europene consacră pentru instituţia având atribuţii decizionale. Totodată. B.poartă denumirea de Consiliu de miniştri. Delimitări conceptuale A. Aceste propuneri sunt transmise. respectiv a competenţelor instituţiilor comunitare. instituţiile comunitare au posibilitatea de a-şi elabora regulamente proprii de organizare şi funcţionare. B. Comisia europeană centralizează propunerile cu privire la proiectul de buget primite de la celelalte instituţii.principiul echilibrului instituţional. împreună cu ministru lor de externe. Această separare presupune obligaţia fiecărei instituţii de a nu bloca îndeplinirea atribuţiilor de către celelalte instituţii comunitare. la început. terminologia de „Consiliul Uniunii Europene”. se observă că adoptarea bugetului comunitar este o reflectare fidelă a cooperării instituţiilor comunitare. Acesta din urmă are rolul de a adopta bugetul sau poate să-l respingă. având. Consiliul de Miniştri . deoarece acestea nu acţionează în nume propriu. După unificarea instituţiilor. A. Curtea de Conturi controlează conturile. dimpotrivă. În acest caz. şi anume: . Acest principiu nu exclude. pe care o reprezintă în raporturile la care participă. cu preşedintele Comisiei şi un vicepreşedinte al acesteia. instituţiile comunitare duc la îndeplinire numai acele atribuţii care le sunt stabilite în mod expres.cunoscut în doctrină sub denumirea de Tratatul instituind un Consiliu unic şi o Comisie unică . Principiul echilibrului instituţional reuneşte 2 componente esenţiale. presupune colaborarea între instituţiile comunitare pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. îşi pot numi proprii funcţionari comunitari. în mod concret. cooperarea între instituţiile CE. Consiliului de Miniştri. Astfel. deduse. Pe cale de consecinţă. personalitatea juridică este atribuită Comunităţilor europene. când aceştia au hotărât să se întâlnească. prin tratatele institutive. C. atribuţii de la o instituţie la alta. Consiliul european a fost înfiinţat prin voinţa şefilor de stat şi de guvern în anul 1974. pe care-l transmite spre aprobare Parlamentului european. 44 . constituind CEE şi EURATOM). îşi găseşte reflectarea principiului reciprocităţii conduitei avantajoase. De exemplu.colaborarea.a apărut pe cale convenţională. ci. cu regularitate. La acest nivel nu este permisă îndeplinirea atribuţiilor implicite..separarea puterilor. Pe cale de consecinţă. prin Tratatul de la Bruxelles (1965) . Consiliul de Miniştri elaborează proiectul de buget. colaborarea între instituţiile comunitare în materia normativă.

Dacă afacerile generale sau cele privind la relaţiile externe cer ca instituţia Consiliului să fie compusă din miniştrii afacerilor externe. afacerile tehnice sunt tratate de Consiliile specializate compuse. miniştrii afacerilor externe Consiliul general . fiind înfiinţat prin Tratatele constituind Comunităţile europene. la nivel ministerial. . Componenţa Consiliului Uniunii Europene De la 01.” Componenţa Consiliului este variabilă. hotărârea din 23 februarie 1988. Tratatele constitutive şi regulamentul interior elaborat de Consiliu62. . Cele mai frecvente sunt formaţiile afacerilor generale. 2. Atunci când Consiliul reuneşte. De asemenea. regională de sine stătătoare. Criteriile de separare a celor 2 instituţii comunitare sunt: a) Criteriul apariţiei: . 60 61 Actualul art.Consiliul de Miniştri a apărut pe cale convenţională.şi. Alineatul 1 din articolul 2 din Tratatul de fuziune a Executivelor. b) Criteriul componenţei celor 2 instituţii: . a fost înlocuit în articolul 146.Consiliul european nu trebuie confundat cu Consiliul de Miniştri. pe lângă miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de resort .Consiliul european are în compunere şefi de stat şi/sau guvern ai statelor membre ale Comunităţilor europene. pe de o parte. art. reunirea acestor Consilii a devenit mai puţin frecventă.Consiliul de Miniştri este veritabilul suprem legislativ al Comunităţilor europene. în funcţie de ordinea de zi. pe de altă parte. alineatul 1 TCE stabilit de Tratatul asupra Uniunii Europene60 printr-un nou text: „Consiliul este format din câte un reprezentant al fiecărui stat membru.Consilii specializate. în mod conjunct. recurgerea la reuniunile informale ale Consiliului. devenite din ce în ce mai rare după anul 1988. C. şi atunci poartă denumirea de Consiliul Afacerilor Generale şi al Relaţiilor Externe sau al afacerilor generale.Consiliul european a apărut pe cale neconvenţională. EURATOM.Consiliul european este o instituţie cu caracter politic. 45 . abilitat să angajeze guvernul acestui stat membru. în funcţie de ordinea de zi61. agricultură. 116. din diferiţi miniştri ai guvernelor statelor membre. 203. se poate reţine. aceste consilii se numesc Consilii conjuncte. 3. potrivit căruia „Consiliul este format din reprezentanţii statelor membre. C-68/86. Royaume-Uni / Conseil. c) Criteriul atribuţiilor îndeplinite: . alin. ca entitate a Comunităţii europene. Fiecare guvern deleagă pe unul dintre membrii săi”. economico-financiare. miniştrii afacerilor externe şi miniştrii de resort. . 62 CJCE.01. nu trebuie confundat cu Consiliul Europei – organizaţie internaţională. Funcţionarea Consiliului Condiţiile de funcţionare a Consiliului sunt stabilite de Tratatul asupra Uniunii Europene.Consiliul de Miniştri are în compunere.2007. adică prin întâlnirile la vârf ale şefilor de stat şi guvern. Consiliul european. În anul 1997 cele 83 de sesiuni ale Consiliului s-au ţinut în 21 de formaţii diferite. Consiliul este compus din 27 membri. 1.

al Băncii Centrale Europene şi dreptul de a supune o moţiune spre deliberare acestui Consiliu70. Noul regulament produce efecte de la 1 august 2002. EURATOM. este asistat de Secretarul general al Consiliului. 67 Art. introdus în Tratatul CE67 de Tratatul asupra Uniunii Europene68. alin. în conformitate cu modalităţile de rotaţie stabilite de articolul 203 TCE66.ă 70 Art. Tratatul asupra Uniunii Europene a confirmat necesitatea modificărilor aduse printr-un nou regulament interior. L304 din 10 decembrie 1993. Articolul 18 TUE precizează. L31 din 10 februarie 1995. în anul 1999. Tratatul asupra Uniunii Europene a prevăzut o reprezentare a preşedinţiei. acesta este prezent în conduita relaţiilor externe ale Comunităţilor şi în reprezentarea externă a Uniunii. aliniatul 2. în principiu. 64 Fostul art. Funcţionarea Consiliului ridică. care a abrogat regulamentul interior. 95/24 a Consiliului din 6 februarie 1995.146.I-2169. 1 şi 2 din Regulamentul intern.p. care data din anul 197965. şi. 121. în special cu Parlamentul european. §1. potrivit formulelor parţial modificate de Tratatul de la Amsterdam. 69 Art. rolul preşedinţiei în cadrul PESC: reprezintă Uniunea în materiile care aparţin politicii externe şi de securitate comună (§1). poziţia Uniunii în organizaţiile internaţionale şi în cadrul conferinţelor internaţionale (§2). Ţările de Jos/Consiliu. din anul 2002. compusă din preşedintele Comisiei şi Înaltul reprezentant PESC. Acest regulament este prevăzut de paragraful 3 din articolul 207 TCE64 inserat de Tratatul asupra Uniunii Europene care s-a substituit articolului 5 din Tratatul de fuziune. 65 Decizia 93/662/CE. adoptat la 6 decembrie 1993. modificată prin decizia nr. Ministrul al cărui stat asigură preşedinţia este desemnat să pregătească şi să conducă lucrările Consiliului. care a intervenit datorită aderării a 3 noi state membre. JOCE nr. fără vot deliberativ. problema preşedinţiei. de statul care va exercita următoarea preşedinţie (§4). precizează modalităţile de organizare şi de funcţionare63. noua troika este. a modului de deliberare şi a organelor auxiliare. 30 aprilie 1996. §3.C-58/94. să convoace Consiliul şi să stabilească ordinea de zi provizorie69. să faciliteze consensul în cadrul Consiliului şi să joace un rol important în relaţiile dintre acesta şi celelalte instituţii. Preşedinţia Consiliului este asigurată. 46 . Preşedintele este însărcinat să stabilească calendarul preşedinţiei. în Consiliul guvernatorilor. eventual cu participarea viitoarei preşedinţii. şi care intervenea anterior în sistemul troika. după caz. are responsabilitatea punerii în aplicare a deciziilor luate în cadrul PESC şi exprimă. deci. nu mai este prezent.109B. de fiecare stat membru. CJCE. în principal. o decizie care vizează accesul publicului la documentele sale.151. Comisia este asociată acestor sarcini. 2. off. pentru a ţine cont de schimbările care rezultă din tratatul de la Amsterdam. pentru o perioadă de 6 luni. Înaltul reprezentant PESC (§3).113 CE. 66 Fostul art. pentru puterea Consiliului de a adopta măsuri pentru organizarea sa internă. Modificări ale regulamentului au intervenit. Rec. statul care a exercitat preşedinţia precedentă. 68 Al cărui articol P a abrogat articolul 2 din tratatul de fuziune. 63 A se vedea. Practica a ţinut să accentueze rolul jucat de preşedintele Consiliului şi. prin rotaţie.116. JOCE nr.Dispoziţiile regulamentului interior stabilit de Consiliu. în special al preşedintelui Consiliului Afacerilor generale. iar preşedintele este asistat. EURATOM. în ceea ce-l priveşte pe preşedintele Consiliului Afacerilor generale. fostul art. art. A. Şi acest regulament a fost modificat în urma Summit-ului de la Sevilla.

cerută şi introduce majoritatea pentru competenţele noi atribuite Comunităţii: . la 16 aprilie 2003. cu o majoritate calificată de 225 voturi. În această situaţie. Tratatul de la Nisa şi Tratatul de aderare prevăd un număr total de voturi de 345.Spania şi Polonia – câte 27 de voturi. Acest tip de vot nu este solicitat decât în cazurile limită71. în prezent. Belgia.Grecia. Autorii tratatelor consacră 3 modalităţi de a vota. 72 Art. 47 . Tot de la această dată. de la 1 noiembrie 2004. şi anume: a) Majoritatea simplă. Regulilor complexe cu privire la modalităţile de vot li se adaugă problema dreptului de veto. 209 TCE. art. solicitarea de studii şi propuneri Comisiei.Germania. până la AUE. Însă. România şi Bulgaria vor avea.modificări sau suspendări autonome de drepturi privind tariful vamal comun. art. Irlanda şi Lituania – 7 voturi fiecare. afectând exercitarea puterii de decizie. . actualul art. majoritatea calificată fiind de 88 de voturi.Slovacia. Începând cu 1 mai 2004. b) Majoritatea calificată.Slovacia. 47. Slovenia. repartizarea voturilor este următoarea: . Lituania. .Olanda – 13 voturi. . alin. respectiv. . Într-o Uniune cu 27 de membri. Letonia. Astfel. fixarea statutului comitetelor. . 26.Suedia şi Austria – câte 10 voturi. Votul majorităţii simple este prezentat ca modalitatea de drept comun în Tratatul CE. au modificat organizarea şi funcţionarea Consiliului. în plus. Condiţiile în care Consiliul votează ridică multiple dificultăţi care apasă asupra eficacităţii sale. statele membre care constituie majoritatea trebuie să reprezinte cel puţin 62% din populaţia Uniunii Europene. Estonia. §3 TCE. . . Dacă cele 15 state membre ale UE la data de 1 mai 2004 îşi păstrau numărul de voturi. 208 TCE. adoptarea regulamentului interior. celor 10 noi state membre le-au revenit următoarele voturi: . măsuri pentru protecţia economiilor (depunerilor)72. 284 TCE. art. Cipru şi Luxemburg – 4 voturi fiecare. . 74 Art. Actul unic european a prevăzut recurgerea la majoritate în ipotezele în care unanimitatea era. Italia şi Regatul Unit – câte 29 de voturi.B. Slovenia şi Estonia – 3 voturi fiecare. numărul total de voturi existent în cadrul Consiliului a fost de 124. art.libera prestare de servicii74. . semnat la Atena. actualul art. numărul total de voturi este 321. 28. 57.Cipru şi Malta – 2 voturi. 71 Art. data la care UE s-a extins cu 10 state.Letonia. Repartizarea voturilor rămâne neschimbată. . actualul art. 2 TUE. iar majoritatea calificată reprezintă 232 voturi.Malta 3 – voturi. Franţa. 48. Republica Cehă. Danemarca.regimul profesiunilor73. precum şi Tratatul de aderare al celor 10 state. Finlanda. în perioada 1mai – 31 octombrie 2004. . Tratatul de la Nisa. aviz favorabil la reuniunea unei conferinţe a reprezentanţilor guvernelor statelor membre. 73 Art.Polonia – 8 voturi.Republica Cehă şi Ungaria – câte 5 voturi. fixarea condiţiilor şi limitelor cererii de informaţii de la Comisie. 59. Ungaria şi Portugalia – 12 voturi fiecare. . 14 şi 10 voturi. 49. 207.

paragraful 2.137.228A.reţele transeuropene85.62. recurgerea la unanimitate a fost reţinută pentru anumite competenţe noi 88 şi.autorizarea cooperărilor întărite89. actualul art.măsuri provizorii în cazul afluxului de refugiaţi90.transporturi maritime şi aeriene76. 85 Art. actualul art. . . 80 Art.152. 80.liberalizarea mişcărilor de capitaluri75. 152. §4. actualul art. De asemenea.135. .100C.sănătate publică95. a liberei circulaţii a persoanelor şi a măsurilor relative la drepturile şi interesele muncitorilor salariaţi pentru care regula unanimităţii a fost menţinută77. 86 Art. 77 Art.egalitatea de şanse şi de tratament între bărbaţi şi femei94. . actualul art.piaţa internă.129. 93 Art. . . 157. actualul art. 90 Art. . actualul art. 88 Art. 79 Art. §2. .301. începând cu 1 ianuarie 199681. §2. 156.130Q. cultură. pentru deciziile cele mai importante din cadrul Uniunii economice şi monetare.cercetare79.sancţiuni economice87.149. Tratatul asupra Uniunii Europene introduce majoritatea în Tratatul CE: . 100A.130W. §2. §3. industrie.orientări în materia ocupării locurilor de muncă. 70.coeziunea78. 95 şi 100B. . actualul art.lupta împotriva excluderii sociale93. . 87 Art. 84 Art. §2. 81 Art. 175.191.educaţie82..141. actualul art.179. cu excepţia anumitor măsuri80. cu excepţia fiscalităţii. Art. §4. . 95 Art.mediu. actualul art.130S.consumatori84. 94 Art.cooperarea în domeniul dezvoltării86. actualul art. 162. 8A.130E. . . §2. .129A. 92 Art. 78 Art. §4. 82 Art.11. articolul 130. 89 Art. Tratatul de la Amsterdam prevede majoritatea pentru noile dispoziţii: . 48 . 153. §3. în special. . 91 Art. 75 76 Art. actualul art. acţiuni de încurajare a cooperării pentru ocuparea locurilor de muncă91. .64. actualul art.politica comună a vizelor. 84.cooperarea vamală92. 83 Art. 57.129D. . actualul art.126.128.sănătate publică83. actualul art.128.

constatarea încălcării de un stat a principiilor din art. Art. cu excepţia aspectelor ce aduc atingere dreptului familiei107. 255. Astfel. 97 49 . 105 Art. în situaţia procedurii unui incident transfrontier. excepţie făcând deciziile vizate de art. după cum urmează: . 106 Art. . 6. 102 1 ianuarie 1970.autoritate independentă privind protecţia vămilor99.11 TCE. §3.lupta împotriva discriminării104.adoptarea de către Consiliu a acţiunilor şi poziţiilor comune în domeniul politicii externe şi de securitate comună.deciziile luate în cadrul noului Titlu IV CE.aplicarea acordurilor încheiate la nivel comunitar de parteneri sociali. refugiaţi.statistică98. 299. 99 Art. Votul în unanimitate conferă fiecărui stat un drept de veto. .suspendarea dreptului de vot. c) Unanimitatea. votul cu majoritate califiicată s-a extins la încă o serie de domenii. . EURATOM. al căror număr trebuia să se reducă pe parcursul perioadei de tranziţie. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa. art. . Evoluţia a antrenat reducerea progresivă a cerinţei unanimităţii.transparenţă96.118. a introdus câteva noi cazuri de vot cu unanimitate în Tratatul asupra Uniunii Europene şi în Tratatul CE. . . fără a face să dispară în întregime. 286. care sunt adoptate cu majoritate.cooperarea judiciară în materie civilă.lupta anti-fraudă97. 67. .13 TCE. politica de integrare106. 98 Art. 285. .regiuni ultraperiferice100. 96 Art. 63 TCE. TUE. 101 Art. 107 Art. 148.azil. §3.18 TCE.. 65 TCE. 280.cooperarea întărită103. trecerea la majoritatea calificată trebuind să devină mai frecventă odată cu creşterea acestei perioade şi trecerea la aşa-numita perioadă definitivă102. în Tratatul CE. 103 Art. . Paragraful 3 din articolul 205 TCE101 dispune că „abţinerea membrilor prezenţi sau reprezentaţi nu constituie un obstacol la adoptarea deliberărilor Consiliului care cere unanimitatea”. 6 TUE. Tratatul de la Amsterdam. . .acţiunile Comunităţii întreprinse în vederea asigurării şi facilitării exercitării dreptului de liberă circulaţie şi de liber sejur pe teritoriile statelor membre ale UE105. unanimitatea este extinsă la: . reducând cazurile de unanimitate existente. 104 Art. . §2. pentru un stat care a încălcat principiile din art. Unanimitatea este rezervată pentru cazuri limitate. 100 Art.

118 Art. în principiu.înlocuirea unui membru al Comisiei125.. 123 Art. .aprobarea regulamentului de procedură al Tribunalului de primă instanţă127. 120 Art. 111 TCE. supuse unanimităţii113.cooperarea între statele membre108. .probleme externe ale Uniunii economice şi monetare110. 191 TCE. însă a introdus o clauză pasarelă pentru anumite materii care rămân. 133 TCE. 115 Art. alin. 223 TCE. 224 TCE. . 210 TCE. 116 Art. 117 Art.remunerare123.aprobarea regulamentului de procedură al Curţii de justiţie126. 5 TCE. . .distorsiuni economice109. 113 Art. Asfel. statuând cu unanimitate. cu condiţia ca perspectivele financiare plurianuale aplicabile începând cu această dată să fie adoptate117. 3 TCE. alin.statutul partidelor politice la nivel european121. 181A TCE.dispoziţii financiare119. obiectivele prioritare şi organizarea Fondurilor structurale. reprezentarea şi apărarea colectivă a intereselor muncitorilor şi condiţiile de angajare ale resortisanţilor din statele lor. Cu toate acestea. în acest domeniu. 112 Art. . 4 TCE. Tratatul nu a extins votul cu majoritate calificată.coeziunea economică şi socială116. 251 TCE la punctele d). inclusiv regulile generale aplicabile fondurilor. 66 TCE. 124 Art.măsurile specifice destinate să apropie acţiunile angajate de statele membre în cadrul politicii industriale115.137114. . 100 TCE. 159. 114 Protecţia muncitorilor în cazul rezilierii contractului de muncă. 214 TCE. 121 Art. 137 TCE. trecerea la votul cu majoritate calificată nu va fi posibil decât începând cu 1 ianuarie 2007. 190. . alin. 125 Art. 50 . 279 TCE. 110 Art.misiunile. 119 Art. f) şi g) ale paragrafului 1 al art. .măsurile necesare introducerii rapide a monedei Euro111.cooperarea economică. 161 TCE. . . Art. în domeniul acordurilor comerciale care au ca obiect servicii sau aspecte comerciale ale proprietăţii intelectuale112. 123. financiară şi tehnică cu state terţe118. . . 108 109 Art. . 127 Art. poate decide aplicarea procedurii codeciziei potrivit art.politica comercială comună. Consiliul. 126 Art.adoptarea statutului şi condiţiile generale de exercitare a funcţiilor membrilor Parlamentului european120. . 157 TCE.numirea Secretarului general al Consiliului şi a Înaltului Reprezentant PESC122. . . 207 TCE.politica socială.numirea membrilor Comisiei124. 122 Art. 111 Art. 215 TCE. .

exercitarea directă a unor competenţe de executare. Bucureşti. al cărui personal este alcătuit din diplomaţi sau persoane oficiale din ministerele naţionale. 136 Instituţiile Uniunii Europene. Atribuţii Atribuţiile Consiliului sunt definite.numirea membrilor Comitetului economic şi social european130. sub autoritatea Consiliului. în virtutea unui alineat adăugat la articolul 145 de Actul unic european. gestionează fondurile puse la dispoziţia Consiliului.numirea membrilor Comitetului regiunilor131. de către Tratatele constitutive. 134 Art. Organele auxiliare a) Consiliul este asistat de un Secretariat general. Comitetul economic şi social. Comitetul pentru vize.cooperarea consolidată în domeniul PESC134. 24 TUE. . 4. cu ajutorul unor comitete. exercitarea acestor competenţe putând fi supuse unor anumite modalităţi. c) Alte organe auxiliare: grupurile de experţi. Acest articol conferă Comisiei. plasat sub conducerea unui Secretar general. Secretarul general participă la sesiunile Consiliului. Art. numit de Consiliu cu unanimitate. b) Fiecare stat membru are un birou de reprezentare permanentă la Bruxelles.numirea membrilor Curţii de conturi128. Propunerile. Articolul 202 TCE137 prevede că instituţia Consiliului asigură coordonarea politicilor generale ale statelor membre şi că el dispune de o putere de decizie în vederea asigurării realizării obiectivelor fixate prin tratat şi în condiţiile prevăzute de acesta. Într-o manieră succintă. Aceste comitete sunt formate din echipe de specialişti ai ministerelor naţionale de resort136. Comitetul special pentru agricultură. 40A TUE. 130 Art. Consiliul decide organizarea acestui Secretariat. 23 TUE. 259 TCE. 145.cooperarea consolidată în domeniul cooperării poliţiei şi judiciare135. . . .aprobarea regulamentului interior al Curţii de conturi129. Secretarul general asigură buna funcţionare a Secretariatului. 27C TUE.. 137 Fostul art.acorduri internaţionale133. În virtutea acestui articol. Şefii acestor delegaţii se întâlnesc o dată pe săptămână în cadrul Comitetului reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre (COREPER). într-o manieră generală. . 132 Art. 248 TCE. supune Consiliului proiectul privind eventualele cheltuieli ale Consiliului. 133 Art. Comitetul monetar. 1999. Comitetul regiunilor. competenţele de executare a regulilor pe care Consiliul le stabileşte. în cazuri specifice. C.numirea unui reprezentant special pentru politica externă şi de securitate comună132.4. 135 Art. articolul 115 EURATOM dispune: „Consiliul îşi exercită atribuţiile şi puterile de decizie în condiţiile prevăzute de prezentul tratat. 128 129 Art. Consiliul poate să-şi rezerve. 247 TCE. . . 51 . materialele supuse spre dezbatere. Secretarul general este asistat de către un cabinet. broşură editată de către Delegaţia Comisiei europene în România. p. deciziile Consiliului sunt pregătite de COREPER. 131 Art. 263 TCE.

El ia toate măsurile care sunt competenţa sa în vederea coordonării acţiunilor dintre statele membre şi Comunitate”.demisie voluntară.moţiune de cenzură a Parlamentului. Acesta poate înceta în una din următoarele situaţii: . evocă situaţiile în care Consiliul acţionează „în calitatea sa de legiuitor”. Consiliul deţine în sistemul comunitar puterea de decizie. numărul membrilor Comisiei europene s-a ridicat la 27. statuând în unanimitate. 157. §1. Membrii Comisiei nu pot. Componenţa şi statutul membrilor Membrii Comisiei trebuie să aibă cetăţenia statelor membre139. pe durata funcţiilor şi după cesiunea lor. . Textul art. în cadrul Comisiei. Consiliul poate modifica numărul comisarilor. menţionează independenţa ca o condiţie la numirea membrilor: „oferind toate garanţiile de independenţă”. 213. aceştia se angajează solemn să respecte. Art. Mandatul comisarilor este de 5 ani. pe durata mandatului lor. . Acest text dispune că „Membrii Comisiei îşi exercită funcţiile în deplină independenţă. Odată cu extinderea Uniunii Europene la 27 de state. Rolul Consiliului este esenţial în cadrul PESC. Membrii Comisiei sunt aleşi în funcţie de competenţele lor generale şi trebuie să ofere toate garanţiile de independenţă. paragraful 1. obligaţiile ce decurg din munca lor. Secţiunea a III-a Comisia Europeană 1.demitere din oficiu. încă de la instalarea lor. . remunerată sau nu. Ei se abţin de la orice act incompatibil cu natura funcţiilor lor. 140 Fostul art. Membrii Comisiei se bucură de privilegii şi imunităţi consacrate de articolele 12-15 şi 18 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor europene. TCE. §3 TCE138 în redactarea sa stabilită de Tratatul de la Amsterdam. în special sarcinile de onestitate şi de delicateţe în ceea ce priveşte acceptarea. Similar miniştrilor unui guvern. 151. să exercite nici o altă activitate profesională.TCE. . În îndeplinirea atribuţiilor lor. Articolul 207. fiecare comisar este responsabil. de un anumit portofoliu sau domeniu politic şi de Directoratul general din domeniul respectiv. după această cesiune.deces. ei nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern sau alt organism. Fiecare stat membru se angajează să respecte această natură şi să nu încerce să influenţeze membrii Comisiei în exercitarea sarcinilor lor. în interesul general al Comunităţilor. Consiliul apare în sistemul comunitar ca legiuitor de drept comun. 52 . 157. de anumite funcţii sau anumite avantaje”. Într-o manieră generală. Uniunea monetară impune Consiliului o intervenţie importantă în coordonarea politicilor economice şi sociale ale statelor membre în interiorul zonei Euro. fostul art.împlinirea termenului. 138 139 Fostul art. 213140.

reuniuni suplimentare pot fi decise în funcţie de problemele apărute. Serviciile Comisiei sunt repartizate în Directorate Generale şi servicii asimilate (subdivizate în direcţii. . ca şi a dispoziţiilor luate de instituţii. Comisia poate să constituie grupuri de lucru dintre membrii săi. ia măsurile necesare pentru a asigura notificarea şi publicarea actelor. precum şi transmiterea de documente către alte instituţii. Fiecare comisar este asistat de un cabinet condus de un şef de cabinet şi compus din consilieri (5 membri). în virtutea acestuia: 141 142 Fostul art. În prezent. de un Secretar general. 124 EURATOM. asigură relaţiile oficiale cu celelalte instituţii. Comisia nu poate delibera valabil decât dacă numărul de membri fixat în regulamentul său interior este prezent”. Art. în pregătirea lucrărilor şi la reuniunile Comisiei. Comisia „veghează la aplicarea dispoziţiilor prezentului tratat. 3. Pe lângă cele 25 de Directorate Generale. miercurea). iar dezbaterile sunt confidenţiale. Funcţionarea Comisiei este dominată de principiul colegialităţii. 162. de pregătirea lucrărilor Comisiei şi de executarea deciziilor sale. Reuniunile nu sunt publice. . Acesta asigură punerea în aplicare a procedurilor decizionale şi veghează la executarea deciziilor. îşi ţine şedinţa cel puţin o dată pe săptămână (în principiu.biroul de traduceri. Comisia este convocată de preşedintele său. diviziuni şi unităţi). în cadrul acestor sectoare.biroul juridic. asigură coordonarea între servicii. 219 TCE prevede că „Deliberările Comisiei sunt obţinute cu majoritatea numărului membrilor prevăzut la articolul 157. Membrii Comisiei sunt responsabili. Preşedintele Comisiei este asistat. Rolul Comisiei Articolul 211 TCE142 prevede că.biroul statistic.servicii etc. Membrilor Comisiei le este încredinţată responsabilitatea portofoliilor care cuprinde sectoare ce nu corespund în mod exact articulării serviciilor administrative şi a căror repartizare se schimbă la fiecare reînnoire. Comisia adoptă în fiecare an programul său de lucru pentru anul respectiv şi fixează programele de lucru trimestriale. în vederea funcţionării şi dezvoltării Pieţei Comune. Preşedintele este cel care stabileşte ordinea de zi. . urmăreşte lucrările altor instituţii şi informează Comisia. în structura Comisiei mai întâlnim anumite comitete create sau prevăzute de Tratatele constitutive: . 155 din Tratatul CE şi art.2. 53 . Organizarea şi funcţionarea Comisiei Organizarea şi funcţionarea Comisiei sunt reglementate de regulile stabilite prin Tratatele constitutive şi regulamentul interior prevăzut de alineatul 2 al articolului 218141. Fiecare comisar poate să înscrie o problemă care nu figurează în programul trimestrial pe ordinea de zi sau să ceară amânarea unei probleme înscrise pe ordinea de zi. în funcţie de evoluţia problemelor şi de căutarea echilibrului. Directoratele Generale sunt în număr de 25. Fostul art.

Principiul a fost preluat de Tratatele CEE şi EURATOM.chemarea în justiţie a celor vinovaţi de neîndeplinirea normelor comunitare. 1. în faţa Parlamentului european. prevăd elaborarea de proiecte de către Adunare. şi anume: . 143 I. identice în cele trei tratate. o decizie privind alegerea reprezentanţilor parlamentari prin sufragiu universal direct. op.formulează recomandări şi/sau avize privind materiile care fac obiectul prezentului tratat. . . rolul Comisiei se rezumă la143: . Statele membre nu au fost în măsură să adopte o procedură electorală uniformă.iniţiativă legislativă. Aceste texte. la eligibilitate şi la modurile de scrutin (toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proporţională.. 54 . Denumirea a fost oficializată prin articolul 3 din Actul unic european. A. Parlamentul European În textul original al Tratatelor constitutive. Comisia dispune de o procedură cu ajutorul căreia poate „să urmărească” un stat membru care nu-şi îndeplineşte obligaţiile ce-i revin din tratate. potrivit unei proceduri uniforme în toate statele membre.exercită competenţele pe care Consiliul i le conferă pentru executarea regulilor pe care el le stabileşte. Articolul 21 CECA a fost armonizat prin articolul 2 din Convenţia din 1957 cu privire la instituţiile comunitare. Consiliul a adoptat. Comisia are un important rol politic. p.cit. sub forma propunerilor de regulamente şi directive necesare îndeplinirii obiectivelor propuse.P.principiul votului unic. ea fiind răspunzătoare.dispune de o putere de decizie proprie şi participă la formularea de acte ale Consiliului şi Parlamentului european în condiţiile prevăzute în prezentul tratat. Alegerea membrilor Parlamentului european şi statutul acestora Autorii Tratatului CECA au prevăzut posibilitatea alegerii Parlamentului european prin sufragiu universal direct. în vederea alegerilor membrilor Parlamentului european prin sufragiu universal direct.Fuerea. În sinteză.Filipescu. 114. Comisia se ocupă de implementarea bugetului comunitar şi de administrarea clauzelor protectoare în tratate şi în legislaţia secundară. instituţia democratică era denumită „Adunare”. din acest punct de vedere.vârsta minimă pentru vot este de 18 ani. . vizând alegerea reprezentanţilor în Adunare prin sufragiu universal direct. prima perioadă fiind determinată de Consiliu.alegerea să se desfăşoare în cursul unei perioade care începe joi dimineaţă şi se termină în duminica următoare. . Ca organism executiv. cu liste naţionale sau locale). Această Adunare a primit titlul de Parlament european încă din anul 1962. dacă acesta prevede în mod expres sau dacă ea consideră că sunt necesare. În acest sens.asigurarea respectării prevederilor tratatelor comunitare. la 20 septembrie 1976.. se limitează să aducă în prim plan câteva reguli minimale. după consultarea Parlamentului european. care statuează cu unanimitate. . Fiecare stat fixează regulile cu privire la electorat (singura condiţie stabilită de o manieră uniformă este cea referitoare la vârstă). Actul din 1976. .

144 Fostul art. paragraful 1 incompatibilităţile. după cum urmează: Germania – 99. Belgia. Statutul deputaţilor Parlamentului european este reglementat atât de dispoziţiile comunitare. Spania. Parlamentul poate să stabilească reguli de conduită pentru membrii săi. Italia şi Regatul Unit – câte 78 locuri.membru al Consiliului de administraţie. cât şi de cele naţionale. potrivit aceluiaşi tratat. Finlanda şi Slovacia – câte 14.138. iar mandatul lor este reprezentativ. prevede că „Parlamentul european elaborează un proiect în vederea permiterii alegerii prin sufragiu universal direct potrivit unei proceduri uniforme în toate statele membre sau conform principiilor comune tuturor statelor membre. acest număr de locuri se va adăuga celor 732.” Ultimele alegeri europene au avut loc între 10 şi 13 iunie 2004. După aceste alegeri.membru al guvernului unui stat. .Articolul 190. . Deputaţii sunt aleşi pentru o perioadă de 5 ani. . deja existente. 35 de locuri au fost atribuite României şi 18 Bulgariei. aşa cum a fost el revăzut de Tratatul de la Amsterdam.membru al Comisiei. Grecia. După anul 2009.membru al comitetelor sau organismelor create în virtutea sau în aplicarea Tratatelor constitutive în vederea administrării fondurilor comunitare sau a unei sarcini permanente şi directe de gestiune administrativă. Potrivit Tratatului de la Nisa. Ungaria. locurile fiind repartizate. Asfel. Verificarea puterilor lor incumbă Parlamentului. Austria – 18. paragraful 4 TCE144.membru al Curţii de Conturi. componenţa va fi revizuită. al Comitetului de direcţie BEI. Polonia – fiecare 54 locuri. . Malta – 5 locuri. Slovenia – 7. Parlamentul european numără 732 membri. Cipru. Franţa. Suedia – 19. Letonia – 9. Portugalia şi Republica Cehă – câte 24. 55 . în timp ce Bulgaria de 17). Olanda – 27. maximul de locuri prevăzut pentru Parlament fiind de 736 (România va beneficia de 33 de locuri. . . . Actul privind alegerea reprezentanţilor Adunării stabileşte în articolul 6. în acelaşi timp: . Componenţa Parlamentului european a fost din nou revăzută odată cu aderarea la UE a României şi Bulgariei. un membru al Parlamentului european nu poate fi. Danemarca.funcţionar sau agent în activitate în cadrul Comunităţilor europene. în cele 25 de state membre ale UE. Luxembourg şi Estonia – câte 6 locuri.membru al Curţii de justiţie sau grefier. pe durata legislaturii 2004 – 2009. Irlanda şi Lituania – 13 locuri fiecare.membru al Comitetului economic şi social al CE sau al EURATOM.

de imunitate pe toată durata sesiunilor Adunării. fiind înlocuit de Conferinţa 145 preşedinţilor .Mutations. 145 J. . Comisiile pregătesc lucrările Parlamentului. “Les états membres de l’Union Européenne”. permanentă. în care chestorii au un vot consultativ. B. putând fi prelungită printr-o decizie a Parlamentului. Parlamentul european cuprinde: .grupuri politice parlamentare. A.. Pe teritoriul naţional. începând cu anul 1981. 56 . din anul 1965. . în virtutea art.un Birou. Noul text al regulamentului a suprimat Biroul lărgit (care era compus din membrii Biroului şi preşedinţii grupurilor politice parlamentare). 10 din Protocol. Parlamentul înfiinţează comisii permanente. imunităţile deputaţilor sunt cele recunoscute membrilor Parlamentului din ţara lor. Adoption. 2.305. De asemenea. Sesiunea fiind anuală. Pe teritoriul oricărui alt stat membru. prezidează sesiunile plenare. 1997. pentru o durată de 12 luni. imunitatea este. pentru o perioadă de 2 ani şi jumătate. Ei formează Biroul. Preşedintele este cel ce se ocupă de totalitatea activităţilor Parlamentului şi de organele sale.Conferinţa preşedinţilor. Paris. Preşedintele Parlamentului. Parlamentul european poate înfiinţa comisii parlamentare mixte. Membrii Parlamentului european beneficiază. realizează raporturi şi menţin relaţii cu Comisia şi Consiliul în intervalul dintre sesiuni. Organizarea şi funcţionarea Parlamentului european Organizarea şi funcţionarea Parlamentului european sunt reglementate în Tratatele constitutive şi în Regulamentul adoptat cu majoritate de către Parlament însuşi. Indemnizaţia parlamentară şi regimul său de impozitare sunt fixate de dispoziţii naţionale. Parlamentul poate crea comisii temporare. LGDJ. Alineatul 2 prevede facilităţi în materie de taxe sau control. Regulamentul Parlamentului a prevăzut. Regulamentul a făcut obiectul unei reforme globale în octombrie 1993.comisii. practic. “Le droit des Communautés européennes”. cei 14 vicepreşedinţi şi cei 5 chestori sunt aleşi de Parlament prin scrutin secret. au fost menţinute de Actul din 1976. În prezent. 1995.Rideau. cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate sau din statele cu care sunt angajate negocieri de aderare. aliniatul 1 al Protocolului interzice să se aducă orice restricţie deplasării membrilor Parlamentului în drumul lor spre locul reuniunii Adunării sau pe drumul de întoarcere. Privilegiile şi imunităţile prevăzute de articolele 8 la 10 din Protocolul privind privilegiile şi imunităţile. C.Reguli naţionale pot completa aceste incompatibilităţi. p.Resistances. reprezintă instituţia şi exercită puteri în cadrul procedurii bugetare. posibilitatea înfiinţării unor delegaţii interparlamentare. Conferinţa este compusă din preşedintele Parlamentului şi din preşedinţii grupurilor politice. . aceste delegaţii sunt chemate să joace un rol important în contactele externe ale Parlamentului şi în cooperarea interparlamentară. ei sunt exceptaţi de orice măsură de detenţie ori de orice urmărire judiciară. Articolul 8. există 20 astfel de comisii.

art. art. 238. Obligaţia de a consulta Parlamentul european s-a intensificat după Actul unic european prin procedura cooperării.UEN.PPEDE. Parlamentul european primeşte puterea bugetară. • Grupul Alianţei Democraţilor şi Liberalilor pentru Europa . ce se găseşte în fruntea Secretariatului general. 146 Fostul art. Lucrările Parlamentului se desfăşoară în 3 oraşe diferite. • Grupul Uniunii pentru Europa Naţiunilor . 109 EURATOM. controlul se poate finaliza prin votarea unei moţiuni de cenzură împotriva Comisiei. 3. sesiuni suplimentare mai scurte. lăsând Consiliului ultimul cuvânt. Dreptul de iniţiativă al Parlamentului a fost recunoscut parţial. Rolul Parlamentului European Parlamentul european exercită. Parlamentul este asistat de un Secretar general. Dezbaterile Parlamentului sunt publice. Durata legislaturii este de 5 ani. Parlamentul este chemat să dea un aviz conform pentru încheierea de acorduri fondate pe articolul 310 TCE148 şi acordurile de aderare după Actul unic european. Articolul 196 TCE146 prevede că Parlamentul ţine o sesiune anuală. dar există şi deputaţi neînscrişi.V/ALE. Membrii Parlamentului pot să se organizeze în grupuri politice. • Grupul Partidului Popular European (democraţi-creştini) şi Democraţilor Europeni . De-a lungul timpului. 147 57 . • Grupul Independenţei şi Democraţiei – IND/DEM. deci. comisiile parlamentare se reunesc la Bruxelles.D. 149 Art. 127 EURATOM. • Grupul Verzilor/Alianţa Liberă Europeană . • Grupul Partidului Socialiştilor Europeni . în mod oficial. Tratatul asupra Uniunii Europene i-a atribuit. De asemenea. Secretariatul se găseşte la Luxemburg.ALDE. câteodată. Dreptul de a examina petiţii a fost în mod oficial recunoscut Parlamentului european de noile texte care rezultă din Tratatul asupra UE. • Grupul Confederal al Stângii Unitare Europene/Stânga Verde Nordică -GUE/NGL. dreptul de a cere Comisiei să elaboreze propuneri. cu titlu excepţional. el primind şi putere de codecizie147. un rol consultativ în elaborarea actelor comunitare şi nu are. cu sesiuni suplimentare la Bruxelles. Tratatele din 1970 şi 1975. 148 Fostul art.PSE. Parlamentul poate fi convocat. în mod tradiţional. Parlamentul numeşte mediatorul şi-l poate destitui. iar sesiunile parlamentare au loc la Strasbourg. se reuneşte de plin drept în a doua zi de marţi din luna martie şi ţine. la cererea unei majorităţi a membrilor săi sau a Consiliului ori Comisiei sau la cererea unei treimi din membri săi. • Grupul Celor Neînscrişi. putere legislativă în sistemul comunitar. Tratatul asupra Uniunii europene a instituţionalizat intervenţia Parlamentului european în procedura de numire a membrilor Comisiei149. 139. Parlamentul exercită un control politic asupra Comisiei. De asemenea. Parlamentul european beneficiază de o putere de codecizie legislativă. 158 TCE.

1958). Avocaţii generali au rolul de a asista Curtea si sunt desemnaţi conform aceleiaşi proceduri care este aplicată judecătorilor. pentru un mandat de şase ani ce poate fi reînnoit. Judecătorii desemnează dintre ei. în anul 1988. care poate fi reînnoit. Sarcina principală a CJCE este de a veghea ca dreptul comunitar să fie interpretat şi aplicat în mod uniform în toate statele membre. ca instituţie jurisdicţională asociată Curţii. Tribunalul de Primă Instanţă a fost creat mai târziu. 1958) şi în Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM/CEEA.TPI este compus din cel puţin câte un judecător pentru fiecare stat membru (27 în 2007). De asemenea. De asemenea. Spre deosebire de Curtea de Justiţie.Tribunalul Funcţiei Publice (TFP)). Mandatul judecătorilor este de 6 ani si poate fi reînnoit. sediul său fiind la Luxemburg. pe baza propunerilor statelor membre şi al acordului comun al acestora. conform Statutului Curţii. Ei sunt însărcinaţi cu prezentarea publică. este prevăzută şi în Tratatul instituind Comunitatea Europeană (CE. Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene şi Tribunalul de Primă Instanţă prezentare generală Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene a fost creată prin Tratatul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) din 1952 (care astăzi nu mai este în vigoare). prin vot secret.Curtea de justiţie a Comunităţilor europene 1. Judecătorii si avocaţii generali sunt desemnaţi de Consiliul UE. În mod excepţional. Tribunalul nu dispune de avocaţi generali permanenţi.CJCE este formată din 27 de judecători (câte un judecător pentru fiecare stat membru) şi 8 avocaţi generali. Sistemul jurisdicţional comunitar este unic pentru cele două tratate comunitare care au mai rămas în vigoare (TCE şi TEURATOM/TCEEA) şi se compune din: Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) şi Tribunalul de Primă Instanţă (TPI) (acesta din urmă are şi o cameră specializată . . Judecătorii sunt numiţi de comun acord de guvernele statelor membre. 2. preşedintele Curţii pentru un mandat de 3 ani. . Judecătorii desemnează din rândul lor un preşedinte pentru un mandat de trei ani şi numesc un grefier pentru un mandat de şase ani. această funcţie poate fi încredinţată unui judecător. La cererea Curţii. însă jumătate din judecători sunt schimbaţi din 3 in 3 ani. Consiliul Uniunii Europene poate mări numărul avocaţilor generali. imparţială şi independentă a concluziilor motivate cu privire la cauza în care este obligatorie prezenţa lor. Structura şi statutul membrilor 58 . ea asigură respectarea dreptului comunitar de către statele membre şi de instituţiile Uniunii Europene. dintre persoanele care au calificarea necesară numirii în cele mai înalte funcţii judecătoreşti din statele lor de origine ori sunt jurişti având o competenţă juridică recunoscută şi a căror independenţă este mai presus de orice îndoială. Judecătorii îşi exercită atribuţiile în deplină imparţialitate şi independenţă.

îndeplineşte atribuţii de gestiune şi contabilizare.realizează notificări sau comunicări de acte pe care le comportă aplicarea Regulamentului de procedură151. . Bruxelles. Larcier.Curtea este compusă din judecători şi avocaţi generali. Fiecare stat are câte un reprezentant. Statutul judecătorilor şi al avocaţilor generali le permite să-şi îndeplinească rolul cu caracter de continuitate şi în deplină independenţă.138 EURATOM. Curtea este compusă din 27 judecători şi 8 avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali sunt numiţi de comun acord pentru o perioadă de 6 ani de către guvernele statelor membre. 166.funcţiile de judecător şi de avocat general sunt incompatibile cu orice funcţie politică sau administrativă ori cu o altă activitate profesională. care poate fi reînnoit. Organizare şi funcţionare 150 151 Art. . la cererea Curţii. 59 .asigură traducerea documentelor. în totală independenţă. judecătorii şi avocaţii generali au obligaţia de „onestitate şi delicateţe” în privinţa acceptării unor funcţii sau avantaje. atât judecătorii. cât şi avocaţii generali au obligaţia de a-şi stabili reşedinţa în oraşul în care Curtea de justiţie îşi are sediul. Joseph Gand. Grefierul este obligat să depună jurământul în faţa Curţii. le fonctionnement et le rol de la Cour.la intrarea în funcţie. ceea ce permite ca toate sistemele juridice să fie reprezentate în Comunitate. Statutul membrilor este stabilit de Statutul Curţii şi de Regulamentul de procedură şi se caracterizează prin: . există un acord nescris pentru repartizarea posturilor între statele membre. preşedintele Curţii de justiţie. în cauzele supuse Curţii. chiar şi după încetarea funcţiei lor. În prezent. fostul art. Aceştia din urmă sunt chemaţi să se pronunţe. Tratatele nu fac referire la cetăţenia membrilor Curţii. p. pentru actele pe care le-au săvârşit în exerciţiul acesteia. ceea ce duce la stabilitatea Curţii. În practică. . . Mandatul de 6 ani poate fi reînnoit. . mandat care poate fi reînnoit. remunerată sau nu. Grefierul Curţii este ales prin vot secret.atât judecătorii. transmite şi conservă toate documentele. . Numărul judecătorilor şi al avocaţilor generali poate fi modificat printr-o hotărâre a Consiliului luată cu votul unanim al membrilor acestuia.primeşte. deşi la o perioadă de 3 ani are loc o reînnoire parţială a judecătorilor şi a avocaţilor generali.300.la încetarea mandatului. 222 TCE. . în „Droit des Communautés européennes”. pentru un mandat de 3 ani. Grefierul are următoarele atribuţii: . 3.are în grijă arhivele şi se ocupă de publicaţiile Curţii.judecătorii şi avocaţii generali beneficiază de imunitate de jurisdicţie.asistă la şedinţele de audiere ale Curţii şi ale Camerelor. în sensul că îşi va exercita atribuţiile cu toată imparţialitatea şi nu va divulga secretul dezbaterilor. l'organisation. Judecătorii desemnează dintre ei. pe o perioadă de 6 ani. prin concluzii care constituie stadiul final al procedurii orale150. . . prin vot secret. cât şi avocaţii generali depun un jurământ prin care se angajează să-şi exercite funcţiile imparţial şi să nu divulge secretul deliberărilor. La composition.

dar nu suspendă termenele procedurale. se pune în discuţie aderarea UE la anumite organizaţii/tratate internaţionale (de exemplu posibilitatea aderării la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului .. din cauza volumului mare de cauze. controlează legalitatea acţiunilor şi omisiunilor statelor membre cu dreptul comunitar (acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor). Avocatul general care a pus concluziile în cauza respectivă şi grefierul nu sunt admişi. directivele. Deliberările Curţii şi ale Camerelor au loc sub forma aşa-numitei „Camere de Consiliu”. interpretează în mod unitar tratatele şi actele comunitare derivate (regulamentele. judecătorul cu vechime mai mică se va abţine să participe la deliberări. 132. A. iar în Camere de 3. 4. principiul răspunderii statelor (statele membre răspund pentru prejudiciile cauzate resortisanţilor acestora ca urmare a neaplicării sau aplicării greşite a dreptului comunitar).cit. aceasta se diferenţiază faţă de instanţele naţionale.Regula o constituie faptul că instanţa jurisdicţională de la Luxemburg lucrează în şedinţe plenare. Pornind de la acest rol. Deliberările sunt strict secrete şi procedeul „opiniei separate” nu este admis. Cu toate acestea. s-a prevăzut posibilitatea creării unor Camere în cadrul Curţii. Sistemul comunitar nu reproduce instituţia „judecătorului naţional” ori a „judecătorului ad-hoc” în vigoare în faţa Curţilor internaţionale152. Competenţe A. pentru celeritate. Dintre principiile dezvoltate de Curte. soluţionează acţiuni cu privire la repararea pagubelor produse de instituţiile europene particularilor sau altor persoane juridice (acţiunea în despăgubire). principiul efectul direct al unor dispoziţii comunitare (conform căruia particularii pot invoca. 152 I. în anumite condiţii. În şedinţa plenară este obligatorie prezenţa unui număr minim de 7 judecători. vacanţele judiciare fixate de ea întrerup activitatea. Când numărul judecătorilor este par. 60 . op. desfăşurându-se numai în prezenţa judecătorilor care au participat şi în faza proceduri orale. Competenţa CJCE În ceea ce priveşte competenţa CJCE. prin aceea că rolul ei principal este de a interpreta şi aplica uniform dreptul comunitar.Fuerea. se pronunţă asupra validităţii actelor comunitare (cererea preliminară/prealabilă în aprecierea validităţii). Deciziile Curţii sunt colective şi o angajează în ansamblul ei. spre exemplu. CEJ a elaborat o serie de principii de drept.P. are o competenţă consultativă – Curtea poate fi consultată în situaţia în care. care au dezvoltat (sau chiar creat într-o bună măsură) dreptul comunitar. deciziile instituţiilor europene) (cererea preliminară/prealabilă în interpretare). dispoziţii ale dreptului comunitar direct în faţa instanţelor naţionale). Curtea poate delibera valabil numai în prezenţa unui număr impar de judecători. p. formate din 3 la 5 membri. excepţia de ilegalitate şi acţiunea în carenţă). CJCE are următoarele atribuţii/competenţe principale: efectuează controlul legalităţi actelor comunitare (recursul în anulare.CEDO). Curtea de justiţie de la Luxemburg este o instituţie care funcţionează permanent.Filipescu. printre cele mai importante trebuie amintite următoarele: principiul supremaţiei dreptului comunitar asupra dreptului intern. Preşedintele nu are un vot dominant.

însă. dar în special Comisia. precum şi persoanelor fizice sau juridice (în cazul acestora. Particularii nu au dreptul de a se adresa direct CJCE pentru a cere interpretarea dreptului comunitar. pentru: lipsă de competenţă în adoptarea acelui act. Competenţa TPI Tribunalul de Primă Instanţă este competent să instrumenteze: • acţiuni introduse de persoane fizice sau juridice împotriva actelor instituţiilor comunitare (acte adresate acestor persoane sau care le privesc în mod direct şi individual) sau împotriva abţinerii acestor instituţii de a da o decizie. pot acţiona un alt stat membru pentru neîndeplinirea obligaţiilor. 61 . titularii dreptului de acţiune sunt statele membre şi instituţiile comunitare. statele membre. abilitată să impună sancţiuni. precum şi persoanele fizice şi juridice destinatare ale actelor respective sau care au un interes direct în anularea lor. • Excepţia de ilegalitate: este o procedură indirectă. întemeiată pe o cale directă de acţiune (de regulă acţiunea în anulare). Prin această procedură instanţele naţionale intră intr-un dialog cu CJCE prin care aceasta este solicitată să interpreteze anumite dispoziţii de drept comunitar. Este vorba. interpretării statutelor organismelor create prin acte ale Consiliului. care a suferit un prejudiciu din activitatea instituţiilor comunitare sau din activitatea oficială sau neoficială a agenţilor acestora. fie sub forma unei sume forfetare. Curtea considerând că principalul rol al acestei proceduri este de a îndepărta restricţiile cu privire la intentarea acţiunii în anulare de către persoane fizice şi juridice. de o acţiune introdusă de către o întreprindere împotriva unei decizii a Comisiei prin care i se aplică o amendă. cât şi particularilor. Consiliului sau ambelor instituţii de către orice persoană fizică sau juridică. • Acţiunea în carenţă: vizează sancţionarea instituţiilor comunitare care aveau obligaţia să acţioneze şi nu au făcut-o. dreptul de a introduce această acţiune revenind statele membre şi instituţii comunitare.Atribuţiile de mai sus se exercită în cadrul următoarele acţiuni/proceduri în faţa Curţii: Acţiunea în anulare: poate fi intentată în scopul anulării unor acte adoptate de instituţiile comunitare. procedura continuă în faţa Curţii. deturnare de putere. de asemenea. • B. acest lucru fiind posibil numai dacă se realizează de către o instanţă naţională. • acţiuni introduse de statele membre împotriva Comisiei. în faza prealabilă judecăţii. acţiunea poate fi intentată împotriva Comisiei. inclusiv statele membre. numai în anumite condiţii). încălcarea unor norme imperative. în caz contrar. • Acţiunea în neîndeplinirea obligaţiilor: CJCE se pronunţă ca ultimă instanţă asupra neîndeplinirii obligaţiilor care revin unui stat membru în virtutea apartenenţei la Uniune. care poate lua măsurile necesare pentru remedierea situaţiei. deschisă atât statelor membre şi instituţiilor comunitare (interesate de această procedură în cazul expirării termenului în care puteau introduce acţiunea în anulare). încălcarea tratatului şi a unor reguli de drept referitoare la aplicarea acestuia. • Cererea preliminară/prealabilă: este vorba de sesizarea Curţii de către instanţele naţionale în vederea interpretării tratatelor. care este. • Acţiunea în despăgubiri: CJCE are competenţă exclusivă pentru acţiunile ce vizează condamnarea Comunităţilor pentru răspunderea extracontractuală. de exemplu. care nu mai sunt supuşi de această dată unui regim restrictiv. Comisia notifică în cursul unei proceduri administrative această neîndeplinire statului respectiv. aprecierii valabilităţii sau interpretării actelor adoptate de către instituţiile comunitare. fie a unor penalităţi de întârziere.

dar o poate face. Litigiile dintre Comunităţi si funcţionarii lor sunt de competenţa Tribunalului Funcţiei Publice. pagina de web a celor două instanţe comunitare are şi varianta în limba română (http://www. Concluzii privind rolul Curţii de justiţie Rolul Curţii de justiţie este acela de a asigura respectarea dreptului comunitar. Astfel. România nu este obligată să depună observaţii în faţa CJCE. din subordinea Guvernului. 5. 62 . În vederea reprezentării României la Luxemburg. cauza fiind înregistrată pe rolul CJ CE sub nr. s-a creat un departament special pentru gestionarea cauzelor pe rolul CJCE/TPI în care va fi implicată România. şi anume: un judecător la Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (doamna Camelia Toader) şi unul la Tribunalul de Primă Instanţă (domnul Valeriu Ciucă). În cazul cererilor preliminare introduse de instanţele naţionale ale altor state membre. acest departament va reprezenta România în cadrul unor eventuale acţiuni în neîndeplinirea obligaţiilor declanşate de către Comisie sau un alt stat membru împotriva României.interpretează unitar tratatele şi actele comunitare pe calea recursului în interpretare. . Participarea României la CJCE şi TPI Începând cu data de 1 ianuarie 2007. pe calea recursului în anulare. De asemenea. Prima cerere preliminară a fost deja introdusă de către Tribunalul Dâmboviţa (în domeniul liberei circulaţii a persoanelor). în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene (DAE).curia. Deciziile pronunţate de către Tribunal pot fi atacate la Curtea de Justiţie în termen de două luni cu recurs limitat la aspecte de legalitate. prin care se atribuie în mod expres Tribunalului competenţa de instrumentare.efectuează un control al legalităţii actelor comunitare. la măsurile de protecţie comercială („dumping”) şi la actele prin care Consiliul exercită competenţe de execuţie. C-33/07. În acest sens. 6.europa.htm). precizăm că. De asemenea. Cu toate acestea. a excepţiei de ilegalitate şi a recursului în carenţă. România este reprezentată de doi judecători la Luxemburg.• acţiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului cu privire la actele adoptate în domeniul ajutoarelor acordate de stat. începând cu data de 22 decembrie 2006. interpretarea şi aplicarea Tratatelor constitutive. ea are următoarele competenţe: . • acţiuni ce au la bază contracte încheiate de Comunităţi. • acţiuni în domeniul mărcilor comunitare. • acţiuni prin care se urmăreşte obţinerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituţiile comunitare sau de funcţionarii lor. fiind pendinte. agentul guvernamental din cadrul DAE va depune observaţii în cadrul procedurii cererii preliminare/prealabile (atunci când România ar avea un interes în interpretarea anumitor dispoziţii comunitare). Însă. România are obligaţia de a depune observaţii în cadrul cererilor preliminare introduse de către instanţele române. există posibilitatea unui recurs limitat la aspecte de legalitate la Tribunalul de Primă Instanţă. îndeosebi. acest control se realizează.eu/ro/transitpage.

ca urmare a unui act sau a unei reţineri care face obiectul unui recurs în anulare sau. organizare şi funcţionare Tribunalul de primă instanţă este format din 25 judecători.controlează legalitatea acţiunilor sau omisiunilor statelor membre în raport cu dispoziţiile tratatelor. adică în toate problemele de personal. tranşând litigiile dintre acestea. Tribunalul de primă instanţă Tribunalul de primă instanţă a luat fiinţă pe baza prevederilor introduse de Actul unic european în cele 3 Tratate constitutive. Componenţă. . dar membrii Tribunalului.devine instanţă arbitrală. soluţionând litigiile privind raporturile funcţionarilor comunitari cu organele de care depind. 63 . Tribunalul de primă instanţă a intrat în funcţie la 1 septembrie 1989. .litigiile dintre Comunităţi şi agenţii lor. . potrivit aceloraşi modalităţi ca la preşedintele Curţii. putând tranşa litigii între statele membre. . care urmăresc repararea prejudiciilor provocate de o instituţie comunitară. Preşedintele Tribunalului este desemnat pentru o durată de 3 ani.recursurile formulate împotriva unei instituţii a Comunităţilor de către persoane fizice. pot fi chemaţi să exercite funcţiile avocatului general în anumite afaceri. în principal. Criteriile de selectare a cauzelor în care va fi utilizată această posibilitate şi modalităţile de desemnare a avocaţilor generali sunt fixate de Regulamentul de procedură al Tribunalului. Competenţa TPI Tribunalul este. . care se referă la punerea în practică a regulilor de concurenţă aplicabile întreprinderilor. Judecătorii sunt aleşi dintre persoanele care oferă toate garanţiile de independenţă şi care posedă capacitatea cerută pentru exercitarea funcţiilor jurisdicţionale. pe baza hotărârii Consiliului din 24 octombrie 1988. . aleşi pe o perioadă de 6 ani. cu excepţia preşedintelui.soluţionează acţiuni cu privire la repararea pagubelor cauzate de organele Comunităţilor sau de agenţii acestora. formulat de acelaşi reclamant şi care ţine de principala competenţă a TPI. Independenţa funcţională a Tribunalului este garantată prin existenţa unei grefe distincte. Excepţia este dată de acţiunea în plen.recursurile în despăgubire. Regula funcţionării Tribunalului o reprezintă acţiunea în cadrul Camerelor compuse din 3 la 5 judecători.se comportă asemănător Tribunalului administrativ al ONU.dispune de o competenţă consultativă. cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor.este o instanţă internaţională. pe lângă Curtea de justiţie. dacă o clauză compromisorie există în acest sens într-un contract încheiat de una dintre Comunităţi. de membrii Tribunalului. . Tribunalul nu are în componenţă avocaţi generali. în lipsă. competent să se pronunţe în: . crearea unei jurisdicţii de primă instanţă. la cererea Curţii şi după consultarea Comisiei şi a Parlamentului.acţionează ca instanţă de recurs de ultim grad. Consiliul a hotărât. inclusiv recursurile în despăgubire. cu unanimitatea voturilor.. Astfel. . Spre deosebire de Curte. dacă acestea sunt în legătură cu obiectul tratatelor şi dacă între statele litigante a intervenit un compromis. 7.

La 4 noiembrie 2004. o decizie153 care instituie Tribunalul funcţiei publice a Uniunii Europene. Judecătorii desemnează dintre ei. reînnoit. 4 TCE şi art. Tribunalul are în componenţă 7 judecători. În cadrul tribunalului funcţionează un Comitet compus din 7 personalităţi dintre foştii membri ai Curţii de justiţie şi ai Tribunalului de primă instanţă şi din jurişti care au competenţe notorii. din 2 noiembrie 2004. 152 din Tratatul instituind CEEA. Consiliul UE are sarcina de a asigura o componenţă echilibrată a Tribunalului. Tribunalul poate lucra şi în şedinţe plenare sau în Camere de 5 judecători sau 1 judecător. Tribunalul poate decide. Consiliul UE a adoptat. în mod excepţional. pe o bază geografică cât mai largă. 22 şi 23. care a reformat procedura bugetară. 64 . alături de aviz. precum şi regulile sale de funcţionare sunt decise de către Consiliul UE. Procedura în faţa Tribunalului este cârmuită de Titlu lII din Statutul Curţii de justiţie. 225A. lista cu candidaţii care au o competenţă foarte ridicată. Euratom. 4 TCEEA poate să-şi prezinte candidatura. Tribunalul funcţiei publice exercită în prim instanţă competenţele pentru a statua cu privire la litigiile între Comunităţi şi agenţii săi. pentru o perioadă de 3 ani. Această nouă jurisdicţie specializată are competenţa de a statua cu privire la recursurile legate de contenciosul funcţiei publice. Orice persoană care are cetăţenia unională şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 140B. Curtea de Conturi a fost prevăzută de tratatul din 22 iulie 1975. Comitetul îşi dă avizul cu privire la candidaţii la exercitarea funcţiei de judecător al Tribunalului. Consiliul. statuând cu majoritate calificată. Tribunalul funcţiei publice lucrează în Camere compuse din 3 judecători.Tribunalul funcţiei publice a Uniunii Europene Tratatul de la Nisa a prevăzut înfiinţarea de Camere jurisdicţionale în anumite domenii. Atunci când un al doilea schimb de memorii are loc. de asemenea. alin. poate mări numărul judecătorilor. statuând cu majoritate calificată. în faţa Curţii de justiţie a Comunităţilor europene. 153 Decizia Consiliului 2004/752/CE. alin. aleşi pentru o perioadă de 6 ani cu posibilitatea reînnoirii mandatului. Consiliul. Dacă Curtea de justiţie solicită. înţelegând aici litigiile între orice organ sau organism şi personalul său Deciziile sale pot face obiectul unor acţiuni introduse în faţa tribunalului de primă instanţă şi. Mandatul acestuia poate fi. La numirea judecătorilor. Tribunalul funcţiei publice îşi numeşte un grefier. Cu titlu excepţional. Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii şi a memoriului în apărare. pe această bază. pe baza recomandărilor Curţii. să statueze fără a se mai recurge la procedura orală. pe baza recomandării Curţii de justiţie. cu acordul părţilor. Desemnarea membrilor Comitetului. fixează condiţiile şi modalităţile cu privire la prezentarea şi tratarea candidaturilor. 236 din Tratatul instituind CE şi a art. Dispoziţiile cu privire la regimul lingvistic al Tribunalului de primă instanţă sunt aplicabile şi Tribunalului funcţiei publice. tribunalul poate decide dacă este necesar şi un al doilea schimb de memorii. statuând cu majoritate calificată. Curtea de Conturi Înfiinţarea Curţii de Conturi se înscrie în contextul aplicării şi consolidării finanţării Comunităţilor prin resurse proprii şi în cel al atribuirii Parlamentului european a responsabilităţii de a descărca Comisia pentru execuţia bugetului. Comitetul oferă. un preşedinte. Judecătorii sunt numiţi de către Consiliul UE. căruia îi fizează statutul. Preşedintele Tribunalului prezidează Camerele de 3 sau 5 judecători. cu excepţia art. în virtutea art.

Membrii Curţii de Conturi trebuie să-şi exercite funcţiile în deplină independenţă.are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor. remunerată sau nu. Banca Centrală Europeană (BCE) Banca este o instituţie ce are rolul de a emite şi administra moneda unică: Euro. Curtea de Conturi nu este o jurisdicţie. cu majoritatea membrilor care o compun. în măsura în care acestea au beneficiat şi au folosit fonduri comunitare. Organe comunitare 1. în prezent. Curtea de Conturi funcţionează ca un organ colegial. comercianţi. 65 .se ocupă cu examinarea aspectelor de legalitate şi regularitate a totalităţii veniturilor şi cheltuielilor Comunităţilor. 2. din anul 1993. Comitetul economic şi social (CES) Este compus din reprezentanţi ai diferitelor categorii de membrii ai structurilor economice şi sociale. Ei trebuie să fie aleşi dintre personalităţile care aparţin sau au aparţinut. . 27 membri. cu posibilitatea reînnoirii mandatului lor. îndeosebi: agricultori. transportatori. Noua monedă a fost introdusă de la 1 ianuarie 1999 ca monedă de cont şi din 2002 bancnotele naţionale ale 12 state membre UE care au acceptat şi au îndeplinit condiţiile (criteriile de convergenţă) să participe la zona Euro au fost înlocuite cu Euro. ei nu trebuie să solicite sau să accepte instrucţiuni de la nici un guvern sau alt organism. muncitori. în interesul general al Comunităţii. cu posibilitatea prelungirii mandatului. Atribuţii Atribuţiile Curţii de Conturi sunt foarte largi şi dintre acestea amintim: . . meşteşugari. Fiecărui membru îi este repartizat un sector specific de activitate. ei trebuie să se abţină de la orice act incompatibil cu natura funcţiei lor.Curtea îşi exercită controlul pe domenii şi asupra instituţiilor şi statelor membre. Componenţa şi funcţionarea Curţii de Conturi Curtea de Conturi numără. Curtea de Conturi este inclusă în rândul instituţiilor comunitare prin Tratatul de la Maastricht. în ţările lor.exercită o funcţie de asistenţă a autorităţilor bugetare. liber profesionişti etc. Preşedintele Curţii este ales dintre membrii acesteia pentru o durată de 3 ani. .În ciuda numelui folosit. Curtea adoptă avize sau rapoarte anuale. instituţiilor de control extern sau care posedă o calificare specială pentru această funcţie şi trebuie să prezinte toate garanţiile de independenţă. indiferent că sunt bugetare sau nu. Funcţia de membru al Curţii este incompatibilă cu orice altă activitate profesională. 1. Ei sunt numiţi pentru o perioadă de 6 ani. la cele 12 s-a alăturat recent şi Slovenia.

2. integrarea economică şi creşterea coeziunii sociale în interiorul Uniunii.Comitetul asigură consultanţă Consiliului şi Comisiei. 3. cu scopul de a finanţa investiţiile pentru promovarea obiectivelor Uniunii. Rolul său fundamental este acela de a sprijini dezvoltarea echilibrată. prin Tratatul de la Roma. implicându-se activ în procesul decizional. Comitetul regiunilor Are un caracter consultativ şi este format din reprezentanţi ai colectivităţilor regionale şi locale. 66 . Banca Europeană de Investiţii (BEI) A fost înfiinţată în anul 1958.

Uniunea Europeană va acţiona în concordanţă cu principiul subsidiarităţii. Repartizarea competenţelor potrivit Tratatului instituind o Constituţie pentru Europa Competenţe exclusive ale Uniunii Concurenţa Competenţe partajate Piaţa internă Acţiuni de coordonare sau completare Industria 67 . . sănătatea etc. B. deciziile se iau şi/sau la nivel comunitar. fără.fiscalitatea (cu excepţia impozitelor indirecte. ca acestea să poată lua unilateral măsuri interzise de tratate (libertatea nu este. . . însă. Politica comună de pescuit). de mediu.Capitolul V REPARTIZAREA COMPETENŢELOR ÎN CADRUL UE A. Competenţa reziduală  domenii care au rămas în sarcina nivelului naţional al statelor membre. mai ales TVA-ul).  exemple: .ajutorul în domeniul dezvoltării. numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii propuse nu pot fi realizate deplin de către statele membre şi pot fi. Politica comercială comună.măsuri pentru conservarea resurselor biologice ale mărilor.politicile comune (Politica agricolă comună. . .  domenii: .politica monetară. .uniune vamală.extinderea UE. deci. . .ajutorul umanitar. . . Competenţa partajată (concurentă)  în domeniile în care se aplică o astfel de competenţă.securitatea etc. statele membre nu mai au dreptul să intervină prin reglementări la nivel naţional. . Competenţa exclusivă a UE  în domeniile în care Tratatele comunitare stabilesc acest tip de competenţă.regulile generale ale concurenţei. . intern.dreptul penal. supranaţional şi/sau la nivel naţional. prin urmare.politicile sociale.proprietatea.dreptul concurenţial. mai bine realizate la nivel comunitar. C. ci decizia va fi luată numai la nivel supranaţional în instituţiile UE  domenii: . 5 TCE: .acordurile internaţionale. . D.  art. absolută …). Politica de transporturi.piaţă internă etc.

Uniunea Europeanã nu cunoaşte sistemul clasic de atribuire a competenţelor folosit de cãtre statele federale.ro/_documente/dictionar/Pagina_P. Competenţa exclusivã implicã faptul cã Uniunea este singura care poate interveni. însã în momentul în care Comunitatea stabileşte reglementãri în domeniul respectiv statele membre pierd orice competenþã de a legifera la acelaşi nivel. trebuie fãcutã distincþie între competenţele exclusive şi competenţele concurente. conform cãreia Comunitatea dispune de competenţele necesare realizãrii obiectivelor rezultate din competenþele expres prevãzute în Tratat. securitate şi justiţie Agricultura. Principiul preemţiunii comunitare este subordonat principiului subsidiaritãţii. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a CE a consacrat « teoria puterilor implicite ». pescuitul Transporturile şi reţelele transeuropene Energia Politica socială. În principiu.mie. dispoziþii prin care sunt instaurate noi reguli comune pentru statele sale membre. Comunitatea Europeanã putea astfel sã-şi vadã recunoscute competenţele externe ori de câte ori adopta. Principiul subsidiarităţii Conceptul de subsidiaritate îşi are originea în doctrina socialã a bisericii care are în vedere organizarea relaþiilor între diferitele grupuri sociale şi afirmã principiul conform cãruia 68 . dezvoltarea tehnologică şi spaţiul Cooperarea în domeniile dezvoltării şi ajutorului umanitar Protecţia şi ameliorarea sănătăţii oamenilor Educaţia Formarea profesională Tineretul şi sportul Cultura Protecţia civilă Sursă bibliografică: http://www. În mod concret. competenţele exclusive constituind excepţia. sau poate sã-şi extindã aria de acţiune şi la alte domenii ce nu i-au fost rezervate de la început.Uniunea vamală Politica comercială comună Politica monetară pentru statele € Conservarea resurselor biologice ale mării (În cadrul politicii comune a pescuitului) Spaţiul de libertate. unde se ştie clar care sunt atribuţiile instituţiilor federale şi care cele ale statelor ce compun federaţia. În ceea ce priveşte competenţele concurente. Uniunea Europeanã dispune de competenţe concurente. În plan operaţional. orice intervenţie a statelor membre fiind deci exclusã.htm Principiul repartizării competenţelor Deoarece dinamismul integrãrii europene determinã modificãri permanente ce împiedicã stabilirea unei « liste » definitive de competenþe. Curtea de Justiţie a CE a reþinut cã UE dispune de competenţe exclusive în douã domenii : politica comercialã şi conservarea resurselor biologice ale mãrii. coeziunea economică. acestea sunt exercitate în conformitate cu principiul preemţiunii comunitare : statele membre îşi pastrezã competenþa atâta timp cât Comunitatea nu şi-a exercitat propria sa competenţă. pentru punerea în practicã a unui obiectiv stipulat în Tratat. Se pune atunci întrebarea dacã Comunitatea dispune doar de competenţe explicit atribuite prin Tratat. socială şi teritorială Mediul Protecţia consumatorilor Sănătatea publică (Mize comune ale securităţii) Cercetarea.

1975. principiul subsidiaritãţii este menţionat în acest document (formula fiind preluatã şi în Tratatul de la Amsterdam) în articolul 3B art. 5 TCE – versiunea consolidatã). Definiţia de mai sus reprezintã ceea ce se numeşte « subsidiaritatea iniţialã». în forma urmãtoare : « Comunitatea acţioneazã în limita competenţelor şi a obiectivelor ce-i sunt conferite prin Tratat. nu vor fi atribuite Uniunii decât sarcinile pe care statele membre nu le vor putea îndeplini în mod eficace ». În consecinţã şi în conformitate cu principiul subsidiaritãţii. cu alte cuvinte « centrul » nu intervine decât de o manierã subsidiarã în raport cu colectivitãţile de bazã.colectivitãţile mari nu trebuie sã intervinã la nivelul colectivitãţilor mici decât în probleme ce pot fi mai bine soluþionate la eşalonul superior.06. În domeniile ce nu ţin de competenţa sa exclusivã. Dupã adoptarea Tratatului de la Maastricht. în care se spune cã : « Uniunea Europeanã nu trebuie sã conducã la realizarea unui super-stat centralizat. 69 . Ideea este preluatã într-un raport al Comisiei Europene din 26. ele fiind – datoritã dimensiunilor şi efectelor la care dau naştere – îndeplinite mai bine printr-o acţiune la nivel comunitar ». Comunitatea nu intervine – conform principiului subsidiaritãţii – decât în mãsura în care obiectivele acþiunii avute în vedere nu pot fi realizate de o manierã suficientã de cãtre statele membre.

155 Viitorul Europei – tema Convenţiei Europene de la Bruxelles a Seniorilor şi Tinerilor (cu un rezumat în limba engleză: The Future of Europe – the Theme of the European Senior and Youth Convention’s Debates) Mihaela Augustina Dumitraşcu. Ceea ce este important este faptul implicării societăţii civile la discuţia privind viitorul Europei. din ţările candidate şi din cadrul instituţiilor comunitare. care a abordat în mod structurat aspectele discutate la Laeken şi a alcătuit un Proiect de Tratat. în decembrie 2001. Convenţia cu privire la viitorul Europei Tratatul de la Nisa a reprezentat o primă etapă a procesului de “re-gândire” şi de “reconstrucţie” a unei viitoare Uniuni Europene extinse. Drepturile cetăţenilor. încheindu-se cu prezentarea tuturor opţiunilor la conferinţa de la Laeken.  ultima etapă a fost reprezentată de o Conferinţa interguvernamentală” 155. 3. Apartenenţa la Uniune). Viaţa democratică a Uniunii. Libertăţile. Astfel. elaborarea unei Constituţii pentru cetăţenii europeni şi statutul Cartei drepturilor fundamentale. la Bruxelles. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa156 A. Mihaela Augustina Dumitraşcu.  Partea a III-a – Politicile şi funcţionarea Uniunii (Clauze cu aplicare generală. 2002. Finanţele Uniunii. 4. mai multă democraţie. cu privire la principalele puncte discutate începând cu Nisa. Tratatul menţionat prevede într-o Declaraţie anexată. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. Demnitatea. Justiţia. care. Convenţia Seniorilor de la Bruxelles este. Declaraţia proiectează dezbaterea în 3 etape şi anume:  prima s-a desfăşurat în cel de-al doilea semestru al anului 2001 şi a constat în dezbateri la nivel naţional cu privire la noua arhitectură a UE după extindere. p. Nediscriminare şi cetăţenie.  a doua etapă a început în martie 2002 prin convocarea unei Convenţii 154. simplificarea instrumentelor juridice ale UE.  Partea a II-a – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii (Preambul.Capitolul VI Viitorul UE 1. folosind ca punct de plecare documentul final adoptat de Convenţia Europeană de la Bruxelles (proiectul de Tratat constituţional al UE) şi dezbaterile ulterioare. Bucureşti. Convenţia a fost alcătuită din 210 participanţi (105 membri titulari şi 105 membri supleanţi) din statele membre. Dispoziţii comune). o mai bună repartiţie şi definire a competenţelor în cadrul UE. a luat decizia finală. numărul III-IV. puncte care au fost sintetizate în Declaraţia de la Laeken astfel: 1. 2005. o conferinţă în urma căreia a fost adoptat un act final ce va cuprinde opţiunile cu privire la viitoarea organizare a UE. transparenţă şi eficacitate în UE. Exercitarea competenţelor Uniunii. tocmai din perspectiva necesităţii participării cetăţenilor la luarea deciziilor în cadrul UE. Acţiunea externă a Uniunii. Tratatul constituţional are următoarea structură:  Partea I cu 9 titluri (Definiţia şi obiectivele Uniunii. Funcţionarea Uniunii. Asocierea ţărilor şi a teritoriilor de peste mări. Rosetti. 2004. în noiembrie 2004. Competenţele Uniunii. 156 A se vedea: “Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa – text comentat şi adnotat”. de fapt. Dispoziţii generale care reglementează interpretarea şi aplicarea Cartei). Cristina Morariu. Ed. Solidaritatea. 2. 154 70 . All Beck. Ed. Egalitatea.106-114. Uniunea şi zona de vecinătate. tratatul fiind semnat la 29 oct. Drepturile fundamentale şi cetăţenia Uniunii. Ion Golea. Instituţiile şi organele Uniunii. că anul 2001 este anul (primul) dezbaterilor europene pe tema viitorului Uniunii. 2. printre altele. Politici şi acţiuni interne.

Republicii Letonia. Republicii Ungaria.III-312 ale Constituţiei. 16. 6. Protocol cu privire la Tratatele şi Actele de aderare ale Regatului Danemarcei. Protocol cu privire la art. 157 Declaraţiile nu au valoare juridică. 7. Protocol cu privire la azilul pentru naţionalii statelor membre. Protocol cu privire la anumite prevederi referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord referitoare la uniunea economică şi monetară. 28. III-214 al Constituţiei. 19. anexe şi declaraţii157 dintre care le menţionăm pe următoarele: 1. Protocol cu privire la Tratatul şi Actul de aderare ale Republicii Cehia. Republicii Slovenia. 21. organisme. Protocol cu privire la sistemul „Pacific Financial Community franc”. Protocol cu privire la poziţia Danemarcei.I-41(6) şi art. Protocol cu privire la Statutul Sistemului european al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene. Protocol cu privire la anumite atribuţii ale Băncii Naţionale a Danemarcei. Protocol cu privire la Euro Group. 25. 9. 27. sunt anexate protocoale. Protocol cu privire la privilegiile şi imunităţile UE. Republicii Malta. 12. Protocol cu privire la rolul parlamentelor naţionale în UE. Protocol cu privire la sediile instituţiilor şi ale anumitor organe. 4. Protocol cu privire la relaţiile externe ale statelor membre cu privire la trecerea frontierelor externe. De asemenea. Republicii Finlanda şi Regatului Suediei. Protocol cu privire la cooperarea structurată permanentă stabilită prin art. Republicii Polonia. 3. Protocol cu privire la aplicarea anumitor aspecte ale art. 8. 11. ale Republicii Elene. Protocol cu privire la Statutul Curţii de Justiţie a UE. 5.3 din Constituţia Irlandei.I-41(2) al Constituţiei. Protocol cu privire la acquis-ul Schengen integrat în cadrul UE. 29. Protocol cu privire la dobândirea proprietăţii în Danemarca. Republicii Cipru. 23. 20. Partea a IV-a – Dispoziţii generale şi finale. 26. 10. 30. Protocol cu privire la aranjamente speciale pentru Groenlanda. Protocol cu privire la coeziunea economică. agenţii şi departamente ale UE. 2. Protocol cu privire la criteriile de convergenţă. Protocol cu privire la importurile în UE de produse de petrol rafinate în Antilele Olandeze. 31. Protocol cu privire la poziţia Regatului Unit şi a Irlandei referitoare la politicile de respectare a controlului de frontiere. 24. 17. azil şi imigrare. Protocol cu privire la aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii. 15. ele sunt anexate Actului Final CIG din octombrie 2004. 14. Republicii Lituania. Protocol cu privire la Statutul Băncii Europene de Investiţii. Irlandei şi Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. 40. socială şi teritorială. Protocol cu privire la art. III-130 al Constituţiei pentru Regatul Unit şi Irlanda. Protocol cu privire la sistemul public de transmisiune (broadcasting) în statele membre.3. Republicii Slovacia. Republicii Estonia. Protocol cu privire la procedura deficitului excesiv. cooperare judiciară în materie civilă şi cooperarea poliţiei. 22. Protocol cu privire la art. Protocol cu privire la anumite prevederi legate de Danemarca referitoare la uniunea economică şi monetară. 13. ale Regatului Spaniei şi Republicii Portugheze şi ale Republicii Austria. 71 . 18.

securitate. reducerea dreptului de veto. după acest moment.I-9(2) din Constituţie referitor la aderarea UE la CEDO. Elemente de conţinut Caracteristicile generale ale Constituţiei UE un text unic! o personalitate juridică pentru Uniune! generalizarea procedurii legislative. 36. pe data de 29 octombrie 2004. Protocol cu privire la prevederile transnaţionale legate de instituţiile şi organele UE. eveniment care s-a întâmplat în luna iunie 2004. Protocol cu privire la consecinţele financiare ale expirării TCECO şi a Fondului de Cercetare pentru Cărbune şi Oţel. Anexa II – Ţările şi teritoriile de peste mare la care se aplică Titlul IV al Părţii a III-a din Constituţie.  Rolul parlamentelor naţionale este consolidat. 33. Protocol de amendare a TCEEA.  Adoptarea Constituţiei UE Statele membre trebuie să o adopte în unanimitate în cadrul unei CIG (astfel este garantat dreptul de veto). au avut loc revizuirea lingvistică a tratatului şi traducerea sa. Anexele Anexa I – Lista la care se referă art.III-226 din Constituţie. justiţie”. B. Alte declaraţii. afirmarea rolului Uniunii pe scena internaţională (ministrul afacerilor externe). Protocol cu privire la art. 35. un număr redus de instrumente juridice o repartizare mai clară a competenţelor. Declaraţii privind Protocoalele anexate Constituţiei. Protocol cu privire la Actele şi Tratatele care au completat sau amendat TCE şi TUE. în cadrul unei ceremonii oficiale.              O Uniune mai democratică 1 milion de cetăţeni pot cere Comisiei să alcătuiască un proiect legislativ într-un domeniu considerat necesar. în calitatea lor de state candidate şi de participanţi la Convenţia  72 . la Roma. cu valoare politică. ele pot cere verificarea dacă principiul subsidiarităţii („early warning”) a fost respectat în redactarea unui proiect legislativ al Comisiei (Protocolul privind principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii. luarea în considerare a societăţii civile. progrese în domeniul „libertate.  Toate statele membre au semnat Constituţia. un rol crescut al parlamentelor naţionale (controlul principiului subsidiarităţii). Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale). introducerea Cartei drepturilor fundamentale în Tratat. Bulgaria şi Turcia au semnat Actul Final al CIG. 34. România. un sistem instituţional echilibrat. Categorii de Declaraţii anexate Actului Final Declaraţii privind dispoziţii ale Constituţiei. şedinţe publice ale Consiliului – în calitate de co-legiuitor.32.

Ungaria şi Spania. statutul de candidat UE. . deoarece nu a avut reprezentanţi în Convenţia Europeană. doar Lituania. 80% din statele membre au ratificat-o. . 158 73 . deocamdată. în termen de 2 ani de la semnare. la momentul elaborării Proiectului de Constituţie.Rolul Ministrului pentru afaceri externe al UE în viziunea Tratatului constituţional. singurele ţări care au ratificat fiind. se află în desfăşurare procedura de ratificare în statele membre. cele 3 state având statutul de observatori la CIG de semnare158. pe atunci nu se obţinuse.  Constituţia va intra în vigoare când toate statele o vor ratifica şi va înlocui toate tratatele existente în prezent.Principalele noutăţi aduse de Constituţia UE. * Teme de cercetare: .  Dacă.Actele normative ale UE propuse prin proiectul de Tratat constituţional. Croaţia nu a semnat Actul Final. încă. iar unul sau mai multe state au întâmpinat dificultăţi. la acest moment. potrivit prevederilor naţionale (prin parlament sau/şi referendum). textul prevede că această chestiune este deferită Consiliului European pentru găsirea unei soluţii politice. deşi a fost prezentă la ceremonie.europeană care a elaborat Proiectul de Constituţie.

„Drept instituţional comunitar european”. „Teoria funcţiei publice comunitare”. Ion P. Marcu. ordine juridică”. Editura Lucreţius. Tudoroiu. „Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene”. 2003. Politici comune. 22. 2003. 10. Partea generală”. Bucureşti. „Manualul Uniunii Europene”. 1999. 1999. „Dicţionarul Uniunii Europene”. 2000. Fuerea. 3. ediţia a II-a. Ionuţ. Octav. Marius. 2001. Cursuri. Bucureşti. Editura Economică. „Tratatul Uniunii Europene”. „Uniunea Europeană. „Drept comunitar general”. 2006. 2003. „Drept comunitar european. Editura Polirom. Fuerea Augustin. Editura Economică. Bucureşti. Prisecaru. ed. Nicolae. Dumitraşcu. 20. 8. „Integrarea Europeană . Iaşi. Bucureşti. Politicile comunitare”. Augustin. 2005. Editura Lumina Lex. Theodor. Diaconu. Bucureşti. Andrei. Profiroiu. 1997. Munteanu. 2002. Marcu. 2003. Bucureşti. Bucureşti. Jinga. instituţii. Editura Lucretius. 2. Editura Prouniversitaria. 19. Editura ACTAMI. Marcu. „Reforma constituţională şi instituţională a Uniunii Europene”. Editura Corint. Editura Lumina Lex. 1999. Nicolae. monografii A. Bucureşti. Bucureşti.. „Dreptul integrării europene. Irina. text comentat şi adnotat. 2003. 2002. Roxana Mariana Popescu. 15. Verginia. 16. a II-a. Partea specială. 4. Bucureşti. Viorel. Editura Polirom. Petre. Bucureşti. Bucureşti. 11. 21. Tratatul de la Maastricht asupra Uniunii Europene”. Victor. „Drept european: evoluţie. Editura Lumina Lex. Darie. Cristina. Gâlea. Fuerea. 6. 74 . Dezvoltare”. Mihaela Augustina Dumitraşcu. „Drept comunitar general”. tratate. Editura Lumina Lex. Nicoleta. Popescu. „Drept comunitar european. 2001. Călinoiu. Editura Matrix Rom. Editura All Beck. Bibere. Bucureşti. 9. a IV-a (1999). Diaconu. 5. 14.BIBLIOGRAFIE I. Editura Universul Juridic. Construcţie. 12. Editura Didactică şi Pedagogică. Bucureşti. Augustin. ediţia a 3-a. Editura Economica. ediţia I (1994). Duculescu. 2001. Bucureşti. 7. Iaşi. Vedinaş. revăzută şi adăugită. Editura Lumina Lex. a III-a (1997). Ovidiu. Fuerea. Caiet de seminar”. a V-a (2000). Literatură de specialitate în limba română 1. Tratat elementar”. Bucureşti. Popescu. Morariu. Lefter. 1996. Cornelia. „Politici europene”. „Drept comunitar. 2006. Mihaela-Augustina. 1997. Filipescu. Ion. Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa. Viorel. 2004. 13. 2001. 2001. Legislaţie. Nicoleta. Constanţa. „Politicile şi instituţiile UE”. Bucureşti. Gilles. Ferréol. „Instituţiile Uniunii Europene”.Dicţionar de termeni comunitari”. Roxana. Idu. 17. Instituţii. a II-a (1996). Ţinca. „Tratatul Uniunii Europene. Editura Oscar Print. Editura Universul Juridic. Augustin. Bucureşti. Viorel. „Drept instituţional comunitar”. Editura Lumina Lex. Editura All Beck. „Drept comunitar instituţional”. Bucureşti. Cairns Watter. 18.

réalisations”. 2001. prezent. 10. „L’essentiel de l’UE et du droit communautaire”. 14. 12. new concepts of Ron Hedge”. „Les Communautés Européennes – L’UE”. 11. Trecut. Boulouis J. Ami. Jean-Louis. Claredon Press.Zorgbibe. Cluj Napoca. Editura Dalloz. B. Paris. Gráinne. 5. 2000. II. 1999. 1990. 1993. Denis. „De la Communauté de droit à l’Union de droit – continuités et avatars européenes”. 6. Gand. Clergerie Jean-Louis. Bruxelles.23. Gaulino Éditeur. Favret. Editura Pedone. Editura PUF. Charles. Vese. 8. 2001. „Construcţia europeană. Paris. Editura Montchrestien. Editura APOGEE. Joël (sous sa direction). Ivan. 1983. Jean-Paul. Zorgbibe. 1997. 9. „Reglementarea recursului în neîndeplinirea obligaţiilor de stat membru introdus în faţa Curţii de Justiţie de la Luxemburg (art.M. „A Guide to European Community Law”.3. 2005. Vasile. Gualino Éditeur. 1998. 25. 1992. 2002. 1993. 1998. 2000. Editura Nathan Université. de Búrca. 2001. 2. Jean-Marc. Favret. 24. 1997. 3-e édition. „La construction européenne – étapes. Charles. Editura Ex Ponto. Gueguen. Editura Lumina Lex. Teorie şi jurisprudenţă”. London. Oxford. 3-e éd. Isaac. „EC law. 1994. Gruber Annie. Bucureşti. Jacqué. Moussis. „Tratatul de la Nisa”. 17. Voicu. 20. Westlake. Marin. 22. Daniel.. Guy.. 1998. Adrian. 19. Barav. Editura Dacia. Revista INPPA. „Droit institutionnel des Communautés européennes”. „Droit des Communautés européennes”. Paris. Joseph. 21. „Droit et pratique de l’Union Européenne”. „The European Union beyond Amsterdam. „Le système politique de l’UE (Dès Communautés Economiques à l’Union politique)”. 1997. Editura Pedone. „Drept comunitar. 1991. „Grands arréts de la Cour de justice des Communautés européennes”. 2001. 5-e édition. Editura LGDJ. 4-e éd. viitor”. „Droit institutionnel de l’UE”. 13. Bruxelles. Christine. Houteer. 4-e édition.226 Tratatul instituind Comunitatea Europeană)”. 3. 1994. 75 . objectifs. 4. Paris.Ţinca. cases and materials”. Jean-Marc. Philippe. M. Editura Larcier. „Droit communautaire du marché interiéur”. Denys. Paris. Craig. 16. 2003. „Guide practique du labyrinthe communautaire”. Paul. 1991. Simon. Chevallier R. 2000. „Histoire de la construction européenne”. Editura Trei. 26. 2000. „Droit communautaire général”. Nicolas. „Le système juridique communautaire”. Jean-Marc. 2001. Mannin. Jacques (traduction). 15. Paris. Bucureşti. Reviste de specialitate Mihaela Augustina Dumitraşcu. European Integration. „Dictionnaire juridique de l’UE”. Rambaud Patrick: „L’Union Europeènne”.. Boulouis J. Mathijssen P. Gualino Editeur. 7.. 18. 2001. Editura Bruylant. Constanţa. Cartou Louis. Editura Dalloz. Quermonne. Ovidiu. Literatura de specialitate străină 1. 2001. „Dictionnaire juridique des Communautés européennes”. nr... Text. Rideau. Paris. ediţia a 8-a. 3-e édition. „Drept comunitar material”. Favret.. „Guide des politiques de l’Europe”.

2003.context şi evoluţii de natură organizatorică”. Ed. „Tratatul de la Nisa . Roxana-Mariana Popescu. Studiul nr.„Evaluarea gradului de concordanţă a legislaţiei române cu acquisul comunitar. 2004. lucrarea “Pregătirea economică şi juridică a specialiştilor – premisă esenţială a integrării României în Uniunea Europeană”. Contribuţiile reprezentanţilor României (februarie – august 2002). Augustin Fuerea.C. 76 . „Revista Română de Studii Internaţionale”. Revista “Identitate românească şi integrare europeană”. Institutul European din România. Mihaela Augustina Dumitraşcu.4. „Particularităţi ale repartizării competenţelor între Comunităţile europene şi statele membre ale acestora”. 2/2003. „Democracy and participation in the European Union” lucrarea Ministerului Integrării Europene: „Convenţia privind viitorul Europei. nr. 2003. Bucarest”. Mihaela Augustina Dumitraşcu. nr. „Revista de Drept Public”. Revista de Drept Public. „Curierul judiciar”. Ed. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Roxana-Mariana Popescu. 2001.D. Probleme şi perspective”. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. 2003. Mihaela Augustina Dumitraşcu. „Federalism în Europa – privire generală asupra acestei perspective”. „Proiectul de Constituţie pentru Europa – simplificarea sau complicarea instrumentelor normative ale Uniunii Europene?” – Revista de Drept Public. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. „Locul şi rolul Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în cadrul normativ al UE”. pe capitole de negociere”. Editura All Beck. 2003. „Les jeunes – impliqués dans le travail de la Convention Européenne de Bruxelles”. „Cetăţenie naţională – cetăţenie europeană”. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Augustin Fuerea. Augustin Fuerea. Mihaela Augustina Dumitraşcu. „Semnificaţia Zilei Europei – 9 mai”. 3/2004. Augustin Fuerea. nr. Serie nouă. 2003. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Ed. „Particularităţi ale componenţei Parlamentului European”. 2/2004. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Numărul 8 şi Numărul 9.a. 2003. nr. 4/2003 . „Revista de Drept comunitar”. prezent şi viitor”. politice şi juridice” – publicaţie a U. Mihaela Augustina Dumitraşcu. Editura Ars Docendi. „Constituţia Uniunii Europene – geneză şi conţinut”. 2002. “Palatul de Justiţie”. Augustin Fuerea ş. Ed. Editura Dimitrie Cantemir. Revista de Drept public. 1 din cadrul Studiilor de Impact PAIS II. anul IX (29). „Scurt istoric al principiului subsidiarităţii”. „Revista de Drept public”. la nivelul anului 2002. Roxana-Mariana Popescu. 2002. 2005. nr. numărul III-IV. „Privire de ansamblu asupra procesului de aderare a României la Uniunea Europeană”.. Editura Ars Docendi. Editura All Beck. Revista “Analele Universităţii din Bucureşti – Seria Drept”. Augustin Fuerea. „Constituţia Uniunii Europene: tratat constitutiv sau lege fundamentală”. serie nouă. aprilie – iunie . coautorat. ”Revizuirea Constituţiei României – din perspectiva integrării în Uniunea Europeană şi aderării la Tratatul Atlanticului de Nord”. „Dimensiunea politico-juridică a cetăţeniei europene”. lucrarea „L’UE entre reforme et élargissement. Bucureşti. „Identitatea românească şi integrare europeană. pg. nr. 2003.2. „Viitorul Europei – tema Convenţiei Europene de la Bruxelles a Seniorilor şi Tinerilor”. „Ideea Europei statelor unite: trecut. Bucureşti. Bucureşti.98 – 106.C. Augustin Fuerea. Bucureşti. Editura Fundaţia Culturală Libra. 2003. Bucureşti. Augustin Fuerea. „Integrarea României în structurile euro-atlantice – efecte economico – sociale. Rosetti. 2/2004 . numărul II. „Federalism european”. ediţia bilingvă. comparaison entre l’approche d’un état membre et la vision d’un état candidat – Actes du Colloque des 11 et 12 septembre 2003. Editura AllBeck. „Tratatul de aderare a României şi Bulgariei la UE – prezentare generală”. Rosetti. 1/2004.- - - Mihaela Augustina Dumitraşcu. Rosetti. nr. nr. numărul II. Ars Docendi.

„Public şi privat în economie.infoeuropa. .Actul unic european . acte şi tratate de aderare la Comunităţile Europene. . 77 . .europa. .mie. respectiv 1975 (intrate în vigoare. www. "Particularităţi ale aplicabilităţii normelor dreptului comunitar european”.ier.A. 5.E. www.1951 (intrat în vigoare în 1952). III.Ministerul Integrării Europene. primul în 1971. IV. 3.inm. Roxana-Mariana Popescu.ro – Institutul Naţional al Magistraturii. învăţământ – cercetare şi drept”. Bucureşti.ro – Ministerul Afacerilor Externe.Tratatele de la Luxemburg şi Bruxelles.mae. www. . 2002. Editura Ars Docendi.1997 (intrat în vigoare în 1999).eu . Alte surse 1.ro . „Pregătirea economică şi juridică a specialiştilor – premisă esenţială a integrării României în Uniunea Europeană”.Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană . privind sporirea puterii bugetare a Parlamentului european .1992 (intrat în vigoare în 1993).- Roxana-Mariana Popescu.Tratatul de la Nisa – 2001 (intrat în vigoare în 2003).Regulamente. . 4. decizii.Institutul European din România. Legislaţie relevantă . . . Bucureşti.ro .1986 (intrat în vigoare în 1987). www.E. directive.ro . al doilea în 1976).C.Tratatul de la Paris instituind C. Roxana-Mariana Popescu. Bucureşti.Tratatele de la Roma instituind C. 6.Site-ul oficial al Uniunii Europene. „Directiva – act comunitar”.Tratatul de la Amsterdam privind Uniunea Europeană . 2001.Reprezentanţa Comisiei Europene la Bucureşti. editura Oscar Print.E. 2.1970. „România în procesul integrării europene” „România în procesul integrării europene”. www. „Particularităţi ale ordinii juridice comunitare”. www. 2002. şi EURATOM 1957 (intrate în vigoare în 1958). Editura Oscar Print.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful