Analogii cu alte sisteme terapeutice

Analogii cu medicina orientală

Precum am putut constata din capitolul precedent, cel puţin o parte din practicile terapeutice isihaste actuale prezintă asemănări cu practicile terapeutice extrem – orientale. Considerăm că aceste asemănări nu sunt întâmplătoare, ci rodul unor legături puternice între tradiţiile celor două zone, precum şi al unor „schimburi de experienţă” petrecute de-a lungul vremii. Conform teoriei „potopului lui Noe”, emisă de doi cercetători britanici, Walter Pitman şi William Ryan, roirea populaţiilor ariene spre Asia a pornit din teritoriul dac, în urma inundării actualului bazin al Mării Negre (46, 47). Această teorie, corelată cu studiile lingvistice care dovedesc marea asemănare a limbii române actuale cu sanscrita, şi corelată şi cu legendele populaţiei dravidiene din sudul Indiei, legende care povestesc invazia ariană, poate conduce la ipoteza unei culturi iniţiale comune populaţiei rămase pe teritoriul dac şi a celei roite spre Asia centrală şi de est. Pe lângă menţinerea unor simboluri şi legende asemănătoare sau chiar identice, se poate constata şi o asemănare a tradiţiilor medicale. Cât priveşte existenţa unor schimburi între cele două culturi, pot constitui un bun exemplu spusele istoricului antic Herodot asupra practicii fumatului de cânepă(24) de către neamurile trace, în scopul obţinerii de stări euforice şi poate chiar pentru narcoză ori anestezie. Pentru a obţine aceste rezultate, dacii ar fi trebuit să aibă acces la specia de cânepă indiană Cannabis sativa, cea care creşte pe meleagurile acestea neavând componenţa chimică care să-i confere astfel de proprietăţi. Chiar dacă nu ne putem pronunţa asupra exactităţii unora dintre aceste teorii, nu putem să nu remarcăm şi să evidenţiem anumite asemănări frapante între sistemele medicale proprii celor două arii culturale. Unul dintre elementele considerate absolut specifice culturii asiatice este yoga. Pe buna dreptate, veţi constata că yoga practicată în zilele noastre în România nu îşi are rădăcinile în vreo tradiţie locala, ci este importată din cultura şi tradiţia orientală. Aceasta însă nu exclude ipoteza existenţei unor cunoştinţe asemănătoare pe teritoriul dac, obţinute fie printr-un schimb, fie printr-o evoluţie paralelă a unor ramuri pornite din aceeaşi tulpină. Vom constata, de exemplu, asemănarea exerciţiului propus de Ghelasie Gheorghe cu un exerciţiu practicat multa vreme de casta războinică indiană kshatriya, exerciţiu numit „Salutul soarelui” sau „Prabuddha – Veda – Sūrya –

(40) Modul de efectuare al exerciţiului yoghin este mai complex. relaţie cu soarele ce poate fi asimilată relaţiei cu divinitatea căutată prin intermediul exerciţiului ieromonahului moldav. pe faţa anterioară.(8) Pe o statuetă aparţinând culturii Gumelniţa.(8) În „coafura” unui cap de femeie din cultura Rastu. nume ce poate fi tradus ca: „salutul vedic care deschide în relaţia cu soarele”. cultura Turdaş.Namaskāra”. dar are la bază aceeaşi suită de aplecări şi ridicări ale corpului pe ritmul respirator. se găsesc trasate 8 linii verticale asemănătoare traseelor electrodermale reprezentate pe schemele moderne de reflexoterapie. din mileniul IV îen. 9) Astfel. mileniul IV îen. precum şi ale unor obiceiuri păstrate încă de românii de pretutindeni. asemănător unei scheme hinduse din mileniul I îen.(8. se pot deosebi trasee . pe o figurină datând din mileniul V îen. ca şi exerciţiul lui Ghelasie Gheorghe Alte dovezi care să ateste existenţa unor astfel de cunoştinţe la strămoşii noştri daci sunt aduse de cercetări recente ale unor artefacte găsite pe întregul teritoriu românesc. sunt desemnate 5 chakre (centre energetice principale) aparţinând meridianului Guvernor.

(8.similare celor din acupunctura chineză. mileniul V îen. conform tradiţiei chineze. (8) Se remarcă de asemenea persistenţa unor însemnări sau evidenţieri cu conotaţie energetică în statuete aparţinând unor culturi mult separate în timp. Astfel. mânerul cu aspect de cap uman al unui capac de vas din cultura Boian. prezintă marcajul cu culoare albastră a zonei parietale. 23) Tradiţia hindusă reprezintă această zonă a craniului uşor ţuguiată şi cu proeminenţe şi o denumeşte „o mie de petale”. (8) . zonă considerată în cultura orientală ca având un rol important în comunicarea energetică(8) În această zonă se găseşte. punctul de acupunctura „Meridian Guvernor 20” şi punctul de presopunctura „Palatul înţelepciunii”. nume simbolic şi sugestiv al energiei cerebrale.

.(8) Să fie oare o întâmplare obiceiul românului dintotdeauna de a se scărpina în cap atunci când nu ştie ce să facă sau să spună. sau stimularea lor prin înţepare (o formă de acupunctură) este şi astăzi practicată în multe sate din sudul ţării. Costumul naţional al femeilor din Giurgiu conţine un astfel de marcaj al „celui de-al treilea ochi”. în vreme ce coiful de aur găsit la Coţofeneşti – Prahova şi datând din secolele V – IV îen prezintă numeroase proeminenţe. cât şi într-o zonă mult îndepărtată. îşi are corespondentul şi într-o zonă învecinata. atât în vechime cât şi în zilele noastre. gest activator al energiilor craniene şi implicit a capacităţii de rezolvare a problemelor? Tradiţia bine cunoscutului punct frontal de culoare roşie al femeii indiene. anume China şi Nepal. asemănător reprezentării hinduse a celor „o mie de petale”. prezintă aceeaşi proeminenţă a zonei parietale. iar costumul de nuntă din multe zone ale ţării prezintă de asemenea marcajul acestui punct. pe fruntea căreia „al treilea ochi” este marcat printr-o incizie adâncă.Statuete găsite pe teritoriul românesc. cum este România astăzi şi cum era Dacia înainte. Incizia anumitor puncte. O dovadă a importanţei acordate acestui punct de către strămoşii noştri o constituie şi „partenera” vestitului Gânditor de la Hamangia. şi aparţinând culturii Gumelniţa. „femeia şezând”.

este de ajuns ca bazinul să poată să se echilibreze pe aceste două puncte de sprijin. precum şi senzaţia subiectiva de calmare a subiecţilor ce adopta aceasta poziţie. Dacă sunt suple. Iată. de exemplu. o pernă mare sub bazin. au loc schimburi şi echilibrări energetice. în zona temporo-maxilară. Or. Studiile efectuate demonstrează efectele de echilibrare a tensiunii arteriale şi ritmului cardiac. Prin punerea în contact a coatelor şi genunchilor. genunchii „urcă” la urechi. modul de adoptare a unei poziţii aşezate corecte: „Ca să stai bine în poziţia aşezat. sursă de dureri dorso – lombare. Despre influenţa energiilor formelor piramidale. exemplară. Poziţia „Gânditorului” este una extrem de corectă. este destul să te supraînalţi: aşează. trunchiul se înclină spre spate şi în regiunea anatomică numită „şale” se instalează tensiuni musculare. ca să stai aşezat „în mod natural” drept. Aşezarea membrelor inferioare şi superioare ale statuetei prezintă axe de simetrie ce se suprapun traseelor electrodermale. cu spatele întins în sus. precum şi a mâinilor cu faţa. Silueta „Gânditorului” poate fi încadrată cu uşurinţă într-o piramidă cu baza pătrată.Cuplul de statuete de la Hamangia. asemănător scăunelelor utilizate vreme de multe veacuri de ţăranii români. trebuie să te aşezi pe ceea ce anatomia numeşte „cele două ischioane”. genunchii pot să se desfacă spre exterior şi ţinuta dreaptă a spatelui se realizează fără efort. adică cele două oase pe care le găsim sub fese. Adică. cu baza . ca să eviţi orice neplăcere. mai ales despre cele de tip egiptean. merită o atenţie deosebită. datând din mileniul IV îen. luându-şi poziţia sa aşezat pe un suport nu prea înalt. Dacă nu. conform unui mic manual de Do-In. „Gânditorul şi Femeia şezând”. Atunci. totul depinde de şolduri.” (23) Este exact ceea ce face “Gânditorul”. însumând o serie de simetrii complexe.

cea Cucuteniană. şi triunghiulară pentru imaginea din profil. o statuetă aparţinând aceleiaşi perioade istorice dar unei alte culturi. Chiar şi în viaţa de zi cu zi a ţăranilor. Dacă yoga nu este considerată. o metodă de tratament. de liniştire (conform studiilor efectuate). „Femeia şezând” prezintă o poziţie foarte corecta a corpului. şi la drept vorbind nici nu este. marea majoritate a acestor studii nu cercetează influenţa piramidelor asupra unor subiecţi umani. există alte tehnici . (8) Piramida pare a fi ocupat un rol important în viaţa strămoşilor noştri. ceea ce modifică sensibil tipul de acţiune bioenergetică. sforile sau lanţurile formând o piramidă cu baza pătrată. dar domeniul este deschis şi cu siguranţa merită cercetat. Se constată o oarecare asemănare cu simetria piramidală a yoghinilor aflaţi în poziţia „Lotus”. Statueta „Gânditorului” prezintă şi o serie de simetrii plane. parcă pentru a evidenţia capacitatea de controlare a mintii. Poziţia adoptata de „Gânditor” nu este singulară. iar leagănele sunt legate de cele mai multe ori din cele patru colţuri. dar obţinută fără ajutorul „scăunelului”. piramida joacă un rol important. chiar dacă influenţează în mod pozitiv sănătatea(34). ceea ce dă naştere unei simetrii piramidale cu bază pătrată similară celei a „Gânditorului” de la Hamangia. în Haţeg. prezentând o poziţie similară. în ultimele luni de sarcină. pentagonale pentru imaginea din faţă şi cea din spate. Ce e drept. Şi o statuetă africană prezintă un om în aceeaşi poziţie „gânditoare”. ceea ce influenţează respiraţia prin favorizarea unei mai bune mobilităţi a diafragmului. există numeroase studii. etc. la Sona. Gravidă fiind. cu excepţia că piramida yoghină are baza triunghiulară. elemente considerate până nu de mult a fi strict decorative. Există totuşi în yoga obişnuinţa practicii cu patru parteneri aşezaţi în poziţia „Lotus” spate în spate. partenera „Gânditorului” adoptă o poziţie dreaptă. de cele mai multe ori fânarele fiind prevăzute cu acoperişuri mobile de formă piramidală (aşa cum este cel al casei de la Ieud. prezentată la Muzeul Satului). (9) Şi partenera „Gânditorului”. aşezat pe un cap de dimensiuni mult mai mari. Atât pentagonul cât şi triunghiul se regăsesc frecvent în elementele artei populare româneşti. cu extensia centurii scapulo – humerale.pătrată. prin intermediul acestei poziţii. dată fiind răspândirea destul de mare a piramidelor de pământ: în zona Vrancei.

orientale care pătrund încet – încet în lumea medicală. privită multă vreme ca o şarlatanie. Aşa cum am precizat în paragrafele anterioare. Laolaltă cu aceasta. practicanţii artelor marţiale consideră că aici este concentrată. aparţinând . metodă ce îmbină acupunctura clasică cu efectele sinergice ale căldurii şi uneori cu aromoterapia(32). aflate în dreptul umerilor şi a radiaţiei bilaterale a acestui meridian în zona pulmonară inferioară şi a muşchiului diafragmatic. pentru o mai buna utilizare atât în situaţii de lupta cât şi în viaţa normală. şi ignipunctura. aparţinând culturii Gumelniţa este incizat un romb în zona plexului solar. sau ar trebui să fie concentrată energia întregului corp. (8) La o privire atentă se observa asemănarea cu reprezentarea punctelor simetrice Meridian Plămân 1. Nu întâmplător. sau agnipunctura (de la sanscritul „agni” care înseamnă „foc”). presopunctura. zona reprezentată de rombul incizat. fiind tot mai des recunoscute. de la care pornesc linii către puncte plasate aparent aleatoriu pe suprafaţă. fiind un important nod energetic. merită pomenite şi studiate şi „rudele” sale. Un asemenea caz este cel al acupuncturii. O statuetă de mai mari dimensiuni (aproximativ 60 centimetri). există pe teritoriul vechii Dacii numeroase dovezi arheologice ce atestă practicarea unor tehnici identice sau similare celor extrem – orientale. Pe o statuetă de mici dimensiuni (aproximativ 7 centimetri). care nu necesită precauţii atât de mari şi nici existenţa unor instrumente specifice. la momentul actual medicii având posibilitatea obţinerii unei competente în acupunctura. Zona indicată de rombul incizat este străbătută de numeroase meridiane. dar care şi-a câştigat din ce în ce mai mulţi adepţi.

chiar dacă nu utilizează instrumente specializate. În nordul Moldovei şi în Bucovina bolnavii de epilepsie sunt muscaţi de degetul mic de la mâna în timpul crizelor. o stimulare corectă a unui punct de presopunctură conduce la apariţia unei uşoare dureri. fie ea chiar invizibila. numit Koatsu. iar punctele dureroase pot fi la randu-le stimulate pentru a obţine o ameliorare a unei afecţiuni. Practicienii acestui tip de masaj constată apariţia unor umflături pe traseele meridianelor ce străbat acest traseu. şi poate nici nu a purtat vreodată numele de presopunctură sau acupunctură. gastralgiilor.aceleiaşi culturi Gumelniţa. greţurilor. „Trasul” practicat probabil de mii de ani de daci şi de urmaşii lor. 8) Pe traseul stimulat prin această metoda de masaj se găsesc punctele de presopunctura „Bariera internă” şi „Fundul văii”(20). cât şi sensul de circulaţie a energiilor în interiorul corpului. este identic unei tehnici de masaj japonez. pentru că. S-a constatat de asemenea că în general. E drept. ceea ce folosesc românii zilelor noastre nu poartă. dar tehnicile şi efectele sunt aceleaşi. Ca elemente terapeutice de tip presopunctură. Aplicarea corectă a acestei tehnici este dureroasă. Am amintit anterior de inciziile practicate cu scop terapeutic. precum şi o serie de linii ce pot reprezenta atât legătura biologică între punctele unite. prezintă un număr mai mare de puncte incizate. cunoscut în general sub numele de „tras”. românii. pentru a-i ajuta să-şi revină(5). meridiane utilizate şi în acupunctură pentru tratarea acestei afecţiuni. pentru tratarea rapidă a lipotimiilor. asociere de simptome cunoscută popular sub numele de „aplecătură”. apariţia unor boli aduce cu sine sensibilizarea până la durere a anumitor puncte ale pielii. Dacă în vremurile vechi practica acupuncturii şi a presopuncturii pare a fi fost obişnuită. se poate menţiona masajul ascendent puternic pe antebraţ. aşa cum au observat şi terapeuţii chinezi de-a lungul vremii. se pune întrebarea dacă ea mai este utilizată încă. poate ca o reprezentare simbolică a concentrărilor energetice. 6. metoda de incizare fiind asemănătoare acupuncturii. Se poate remarca răspândirea rombului în arta populară românească. situat la rădăcina unghiei degetului mic de la mâna. şi acelaşi romb situat în regiunea epigastrică. recomandând tonifierea (stimularea acestuia) în cazurile de pierdere a cunoştinţei. în vreme ce manualele de presopunctură descriu punctul „Bucuria de a trăi”. Acest punct este numit şi „Punctul cioclilor”.(5. fiind utilizat de groparii evului mediu pentru a se convinge că nu au de-a face cu o moarte . adică indigestie. crampelor abdominale.

care întrebuinţau în acest scop coarne de vită. îl reprezintă frecatul mâinilor. Se pot observa deseori oameni nervoşi trăgându-şi inconştient lobii urechilor în jos. al nevralgiilor şi al obezităţii (se poate spune că obezitatea are că prima cauza lipsa de înţelepciune. fie din tradiţie. pentru o mai bună stimulare a zonei reflexogene palmare.(23. etc. se aplică tratamente cu ventuze plasate mai ales pe spate. are importante efecte energetice. O varietate de circumstanţe . folosit de oamenii de pretutindeni. palmele. ca şi urechile şi talpile fiind zone reflexogene complete (în care se reflectă ca pe o hartă energetică întregul corp)(23). aceasta fiind părerea mai multor popoare antice). al migrenelor. Un gest universal. Aceasta este posibil deoarece pe vârful urechii se găseşte „Punctul atenţiei”. Metoda aceasta era cunoscută încă din vechime populaţiilor chineze. După spusele conducătorului religios al Tibetului. (8) Un obicei bine – cunoscut atât copiilor cât şi adulţilor de pretutindeni este „urechitul”. stimularea meridianelor ce trec prin ureche având ca efect şi îmbunătăţirea digestiei. Acesta este motivul reprezentării lui Buddha cu lobii urechilor supradimensionaţi – un semn de înţelepciune deosebită. pentru stimularea „Punctului înţelepciunii”(23). Tradiţia orientală recomandă utilizarea unor bile de dimensiuni relativ mari şi destul de grele. sau „trasul de urechi” (se remarcă utilizarea aceluiaşi termen „tras” pentru o manevră de tip presopunctură). Dalai – Lama. 39) Unii învăţători „de modă veche” trag în sus vârful urechilor elevilor neatenţi. dar şi în alte zone. umezeală. în afecţiuni datorate în general unor factori externi precum frig. fie ca pregătire pentru lucru (gestul deja clasic şi oarecum arhetipal al scuipatului în mâini şi al frecatului mâinilor al ţăranului român înainte de a începe munca câmpului). şi mai ales lobul urechii reprezintă o bogată zonă reflexogenă. fie în scopul spălării mâinilor. Urechea în totalitate. “ Medicina tibetană consideră sănătatea o chestiune de echilibru. pentru a le întrerupe visarea şi a le întoarce atenţia spre lecţia predată. Nici influenţa psihicului asupra stării de sănătate nu este uitată în extremul – orient. fie de bucurie. pe care mulţi o utilizăm fie din instinct. (20) În zona Buzăului şi a Vrancei cu preponderenţă. Tot pe urechi se găsesc puncte de presopunctură indicate în tratamentul convulsiilor.aparentă.

”. Un medic tibetan îşi foloseşte propriile simţuri pentru a examina starea generală a sănătăţii individului privit ca un întreg. condiţiile mentale şi sezoniere pot deregla acest echilibru natural. stilul de viaţă.precum dieta. dând naştere diverselor boli.(48) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful