You are on page 1of 4

Curs 11 mai 2012 recupeerare curs din 8 mai 12 Isaac al II-lea aAnghelos decide sa elibereze pe amabsadorii lui Frederic

al I-lea Barbarossa care il informeaza despre tratamentul suportat in timpul detentiei de la Ctinopol si despre tratatul incheiat de Isaac al II-lea cu Saladin. Din acel moment Frederic intra stare de razboi cu Bizantul. Ataca si orase din lumea Balcanica printre care siAdrianopol. La incepul anului 1190 se apropie de Ctinopol. In aceste conditii imparatul bizantin decide sa semneze un tratat la Adrianopol in februarie 1190 cu Frederic. Este untratat prin care Isaac al II-lea accepta ca navele Bizantine sa transporte pe soldatii germani in Asia Mica si sa asigure aprovizonarea armatei germane si sa plateasca daune solilor germani retinuti o perioada de timp la Ctinopol. Totusi chiar in conditiile in care se semneaza acest tratat in tabara germana reapare ideea recucerii Ctinopolului, de aceasta data in tabara germana. Mai mult sfetnici ai imparatului German erau de parere ca acesta trebuie sa rezolve problema bizantina si sa continue expeditia in Orient. Scrisoare trimisa lui Henric al VI-lea prin care ii solicita sa trimita o flota a oraselor italiene in stramtori pentru a atac Ctinopolul si sa ia legatura cu Papa pentru a predica o cruciada impotriva bizantului. Armata lui Barbarossa trece in Asia Mica prin flota bizantina si reuseste sa obtina o victorie importanta si saimpuna un tratat foarte greu sultanatului slegiucid, insa Barbarossa dispare pe neasteptate se inneaca in iuni 1190 intr-un rau din N Siriei in apropiere de Cilicia. O mare partre a armatei Germane abandoneaza expeditai dupa moartea imparatului doar o mica parte este sub conducerea lui Leopold ducele Austriei continua drumul si se alatura armatelor celor doi suverani care mai participa la expeditie: Richard inima de Leu si Filip Augst al Frantei. Inainte de a ajunge in Asia Mica Richard cucereste i-la Cipru de la bizantini pe care o vinde templerilor, iar acestia o ofera regelui detronoat Guy de Lucignat de la Ierusalim. Nici cruciada a treia nu s-a incheiat cu succese majore. cetatea Acra este cea care va ramane cel mai mult timp cucerita. Implicarea lor in acest sediu a avut un rol hotarator(franta si anglia). Nici Filip August nici Richard nu vor intra in Bizant. Pregatirea psihologica a celei de-a IV, cruciade este implicare lui Sibyl si papalitate si doi factori locali, alt factor sunt Venetai si normanzii. Anna Komnena informeaza asupra unei aliante intre tatal sau regele Germaniei,una dintre scrisorile pe care Alexios o trimite este redata in Alexiada: imparatul stia ca regele Germaniei era cel mai puternic, si putea sa faca impotriva lui Robert tot ce vrea. Normanzii sunt condusi de Henric care incepe lupta cu papalitatea. Relatiile cu Germania culmineaza in prima jumatate a secol XII cu tratatul semnat cu Manuel I Comennul si Conrad al III-lea la Tesalonic, alianta dintre imperii este intarita si de casatoria cu o printesa germana. Dupa moartea lui Conrad al III-lea, vine la putere Frederic I Barbarosa, in conditiile in care Frederic revine la ideea imperiului roman si doreste sa-si impuna suprematia i relatiile cu papalitatea sa-si subordoneze moanrhiile din europa. Si sa reia lupta cu bizantul. In viuznea lui Barbarossa nu era altceva decat un regnum graecorum, iar imparatul era doar un regnum graecorum. Aceasta este si formula pe care Barbarosa in scrisorile catre Manuel I. Se redeschide conflictul dintre cei doi imparati. Conflictul se adnaceste in timpul evenimentele care au urmat. In conditiile in care Barbarosa intra in conflict cu papaliatea, Manuil I Komnenul se aliaza cu Papa Alexandru al III-lea impotriva regelui German. Impacarea dintre papa si Frederic I Barbarosa cu prilejul reuniunii de la Venita din 1177 avea sa-l lipseasca pe Manuel I de unul dintre aliatii sai din Occ, papa Alex al III-lea si de regatul celor doua Sicilii. Conflictul dintre Frederic I Barbarossa vezi mai sus... nu a facut altceva decat sa intareasca ideea ca bizantul era principalul obstacol in calea latinilor pentru cucerirea locurilor sfinte. Celalat factor universal este papalitatea, care la mijlocul secolului al XI, la 1054 se produce ruptura dintre biserica rasariteana si cea apseana, intr-un moment in care mai mult ca oricand bizantul avea nevoie de alianta cu papalitate pentru a-si mentine pozitiile din Italia amenintate

de normanzi. De altfel la scurt timp dupa evenimentul din 1054, Papa Nicolae al II-lea incheie alianta cu ducii normanzi Robert Guisscar si fratele acestuia Roger si una dintre consecintele greu de prevazut a fost lichidare stapanirii bizantine din Italia in anului 1071 -72. Relatii tensionate cu paplitatea se mentin si la final de secol XI, in conditiile in care Alexios I Komnenul se apropie de Henric al IV-lea, insa in anii 1112pentru a obtine coroana occidentul papa Pascal. Acesta fusese luat prizonier de imparatul germana Henric al V-lea. Alexios I trimite o scriosoare papei declarandu-se pregatit sa intervina pentru a-l elibera. Raspunsul papei este unul favorabil imparatului bizantin, iar din acest motiv Alexios I Komnenul arata intr-o scrisoare ca este gata pentru convocarea unui conciliu in vederea reunirii bisericilor. Ca de obicei cand se ajunge la probleme teologice si papa Pascal al II-lea dupa ce trimite o delegatie la Ctinopol va renunta la conciliu, datorita opozitiei clerului conservator din Ctinopol. Relatia cu papalitate se mentine in relatii bune. Alexios I Komnenul se va centra pe Orient, politica diferita va veni din partea lui Manuil I Komnenul, care se aliaza cu papa, dar dupa ce trimite in Italia fonduri pentru a sustine pozitiile papalitatii, Manuil se va vedea abandonat de aliatul sau care trece in tabara imparatului german, acceptand pretentiile acestuia de a conduce un Imperiu Roman, legitimand pretentiile lui Frederic I, Barbarossa. La final de secol XII; in conditiile in care scaunul pontifical este ocupat de Inocentiu al III-lea aceasta devine si tutore al fiului lui Henric al VI-lea, nepot al lui Frederic I Barbarosa anume Frederic al II-lea de Hohenstaufen, iar datorita sprijinului acordat de Inocentiu in perioada urmatoare este asigura regatul Siciliei pentru Frederic, iar mai tarziun in secolul al XIII-lea vrea sa dobandeasca si coroana Imperiului German. Papalitatea va ramane fidela aliantei cu Germania. Factori Locali Venetia si Normandia Venetia dupa secolul al VI-lea prin cucerirea lui Iustinian. Aceasta era condusa de un dux care in sec VIII- a devenit doge si dupa conflictul care a urmat incoronarii lui Carol cel Mare Venetia ramane in sfera de influenta a Ctinopolulu cu un statut de semi-vasalitate. Un rol important in constituirea identitatii Venetiene si in afirmare Venetiei l-au avut evenimentele din anul 828 si 829, cand negustori venetieni patrund n rada portului Alexandria si iau de aici moastele sf Marcu. Un alt moment important se dreuleaza in apropierea anului 1000 in conditile confruntarii dintre Tarul Samuel si Vasile al II-lea. Aceasta din urma face apel la flota Venetiei pentru a combate piateria slava de pe coasta Dalamata. 992 un document releva obtinerea pentru venetieni din partea imparatului bizantin care le ofera reducerea taxelor comerciale si protectie in fata abuzurilor functionarilor imperiali. In perioada urmatoare pe parcurs secol al XI-lea flota venetiana a raspuns imparatilor bizantini, iar Venetia se transforma intr-un partener politic al bizantului, mai ales in conditiile crizei secolului al XIlea. Situatie dificila in anul 1081, cand Alexios I la putere si nu mai controla decat Ctinopolul. Incepe si expeditia prima normanda in teritoriile biznatine. Lipsit de o flota proprie Alexios va face apel la Venetia. Trupele lui Roberg Giusscar, vor debarca la Dyrachiu, unde orasul este asediat si pe mare si pe uscat, iar inteventia flotei venetiene s-a soldat cu imprastierea flotei normande si degajarea orasului dinspre mare. In schimbul ajutorului primit in iulie si in schimbul promisiunii venetiene , Alexios I Komnenul acorda un hrisobul in mai 1082. acest document face trimitere la ajutorul primit din partea venetienilor care au luptat cu flota cea blestemata a lui Robert Guisscar. In schimbul acestui ajutor se acorda privilegii politice si sintra si faptul ca dogele primeste titlul de proto sebastos(sebastocrator) cu renta aferenta. Este un titlu care putea fi preluat si de viitori dogi venetieni. Patriarhul Venetian, primea o renta anuala de 20 de livre de care se vor bucura si succesorii sai. Basileul mai acorda o renta anuala de 20 de lire pentru a fi impartita bisericilor venetiene si acorda un privilegiu bisericii San Marco care urma sa primeasca anual catre trei nomisme de la fiecare dintre magazinele si depozitele detinute de negustorii din Amalfi la

Ctinopol. Negustorii din Amalfi au constituit o prezenta constanta pana la secolul XI, cand spre sfarsit orasul Amalfi intra in declin in urma cuceririi normande. Orice patron detinator de afacere in Amalfi trebuai sa plateasca 3 nomisme pentru San Marco. Mult mai impoarttante erau privilegiile comderciale pe care le obtineau venetienii, cel mai mare pe care le acordare un imparat bizantin. Era dreptul de a face comert in toate reginile impariului, inclusiv la Ctinopol, insa cu precizarea ca venetienilor nu li se parmitea intrarea in bazinul Pontic, deoarce pana la 1204 bizantinii se bazau pe aprovizioanrea cu cereale din aceasta zona. Un alt privilegiu obtinut din partea bizantina este scutirea de orice taxa vamala la intrarea iesirea din imperiu. De asemenea scoaterea negustorilor venetieni de sub control imperial insacrinati cu strangerea impozitelor si taxelor vamale. Pentru statul bizantin a fost o masura relativ proasta, deoarece a afectat vistieria. Dreptul de vinde orice marfa si a de a cumpara orice produs din imperu si dreptul de a se instala la Ctinopol unde venetienii primeau un cartei propriu, cartierul fiind situat in Cornul de Aur, apropiere. Consecintele acestui tratat pentru cele doua parti se releva urmatoarele consecinte: tratatul din 1082 se afla la orginea ascensiunii Venetiei, o ascensiune economica si politica, orasul din lagune reusind sa puna bazeleunui puternic imperiu colonia pe care avea sa-l extinda dupa 1204. foarte grave erau consecintele pentru statul bizantin. Statul bizantin a fost lipsit de sume importante pentru visteria sa, sume care proveneau pana la 1082 din taxele vamale platite de negustorii venetieni. Privilegiile comcerciala acordate venetienilor au produs mari nemultumiri in randurile negutorilor bizantini obligati in continuare la plata taxelor comerciale. Concesiile economice facute de imparatii bizantini din ratiuni politice si militare au contribuit la agravarea sentimentelor antilatine in randurile populatiei bizantine. Alexios I Komnenul deschidea o bresa in sistemul economic si comercial al sistemului economic, bresa care avea sa fie largita prin acordarea in secolul al XII-lea de reduceri semnificative la plata taxelor comerciae. Mai intai negustorilor din Pisa, primesc o reducere de pna la 4% in 1111 a taxelor vamale, de la Alex I Komnenului. Cei din Genova in 1169 din partea lui Manuel I Komenul obtin tot o reducere a taxelor vamale mergand tot pana la 4%. Ioan al II lea Komnenul la scurt timp dupa ce urca pe tronul imperial incearca sa scape de tributul platit de Bizant catre Venetia sub forma scutirilor de taxe si atunci cand dogele venetian solitica reinnoirea tratatului Ioan II-lea Komnenul refuza sa faca acest lucru insa imediat a fost confruntat cu represaliile Venetienilor care au facut incursiuni de prad pe coasta Dalmata. In i-le Rhodos, Lesbos, Chios, toate aceste culminand cu ocuparea i-lea Kephalonia in 1126. Fara o flota puternica pentru a se putea opune flotei Venetiene imparatul cedeaza si in augst 1126 Ioan al II-lea reinnoieste toate privilegiile acordate Venetiei de tatal sau. Peste doua decenii urmasul lui Ioan al II-lea, Manuel I Komnenul este din nou nevoit sa faca apel la flota venetiana pentru a lupta impotriva regelui normand al Siciliei, Roger si in schimbul acestui sprijin negustorii din lagune isi extind activitatea in i-le Cipru si Creta si obtin si o marire a cartierului pe care il detineau la Ctinopol. Cu toate acestea Manuel I Komnenul realizeaza pericolul reprezentat de consolidarea pozitiilor Venetiene in Imperiu, nici venteia nu a fost aliatul fidel pe care Manuil il dorea. Reinstalarea Bizantului in S- Italiei riscau sa blocheze flota ventiana, venetienii astfel vor acorda sprijin pentru sarbi. Se mai adauga si conflictele dintre negustorii venetieni si genovezi, cei din urma instalati la Ctinopol 1069. Manuel I Komnenul ia masuri, iar evenimentele sunt relatate de Ioan Kinamos, care face o scruta prezentare a raproturilor bizantino venetiene incepand cu anul 1081, vorbint despre aroganta venetienilor in relaltiile cu aristrocratie bizantina si cu imparatul. Kinamos relateaza si dspre conflictul dintre genovezi si venetieni, soldat cu

pradarea cartierului genovez. Manuel I va cere venetienilor sa plateasca daune pentru genovezi, dar venetienii raspund cu insolenta amintindu-i chiar de atacurile din perioada lui Ioan I Comenulu. Manuel I adopta o serie de masuri radicale si trimite scrisori catre toti guvernatorii provinciilor stabilind momentul exact cand acestia trebuaiau sa actioneze , actinea a avut loc 12 martie 1171, cand autoritatile bizantine au arestat si inchis pe toti negustorii venetieni din imperiu. Bunurile au fost condiscate. O estimare este data de Isaac al II_lea Anghelos. Vina este apropierea celor doua cartiere, care acuza premeditarea acestui conflict. In martie 1871 are loc ruptura dintre Bizanti si Venetia. Flota venetiana reactioneaza imediat, iar conducerea este preluata chiar de doge. Sunt realute atacurile in i-le si asupra Coastei Dalmate, dar epidemia de ciuda face ca expeditia sa esueze, dogele platind cu viata esecul aceste expeditii. Din acest moment Venetia devine un adversar reduatabil pentru Bizant si intra in toate aliantele impotriva bizantului si asteapta momentul favorabil pentru a-si luata revanansa. Aceasta situatie favorabila este situatia data de cruciada a IV, dogele Enrico Dandello este cel care a stiu sa profite de aceasta situatie.