GENURI PUBLICISTICE DE RADIO

NOTE DE CURS

Conf. Univ. Dr. Dona Tudor

INFORMAŢIA RADIOFONICĂ În domeniul ziaristicii, informaţia trebuie înţeleasă în dublu sens. Termenul este utilizat în accepţiunea de gen ziaristic, dar toate modalităţile de exprimare în domeniul presei implică existenţa unei informaţii. Însă, informaţia a devenit un termen sinonim celui de presă. Astfel, Bernard Voyenne, în ³L¶Information aujourd¶hui´, defineşte informaţia drept ³procesul comunicării sociale şi instituţiile care asigură acest proces´. În ceea ce priveşte informaţia de radio, Daniel Garvey şi William L. Rivers, în ³News-writing for the Electronic Media´ citează opinia unor cercetători în domeniul comunicării ± Serena Wade şi Wilbur Schramm ± care cred că ³Ştirile de radio sunt principala sursă de informaţii mai ales pentru oamenii mai puţin educaţi, pentru femei, oameni de culoare, agricultori şi muncitori, în timp ce ştirea tipărită este principala sursă de informaţie pentru oamenii cu educaţie înaltă, pentru albi,. pentru bărbaţi, pentru oamenii cu funcţii de conducere şi pentru cei cu venituri mai mari´. În aceste condiţii, opinează autorii, redactorul de ştiri de la radio trebuie să se îngrijească de conţinutul şi forma de prezentare a informaţiilor, astfel încât acestea să corespundă nivelului cultural, de înţelegere ascultător. Definiţii şi de interese ale potenţialului public

Deşi apreciem că definiţiile nu servesc scopului didactic practic urmărit în demersul pe care îl întreprindem, nu putem eluda exprimarea sintetică a conţinutului unui gen publicistic de mare întindere în presa de toate tipurile, dar mai ales la radio.

2

Toţi teoreticienii, dar mai ales practicienii, sunt de acord că ştirea este o relatare succintă a unor fapte reale. Alţii adaugă elementele de neobişnuit, senzaţional sau măcar de abatere de la regula generală pe care trebuie să le conţină ştirea. George Fox Mott în ³New Surwey of Journalism´ propune chiar o aritmetică a ştirii: ³1 om obişnuit + o viaţă obişnuită = 0 1 om obişnuit + o aventură extraordinară = o ştire 1 soţ obişnuit + o soţie obişnuită = 0 1 casier + o soţie + 7 copii = 0 1 casier ± 10.000 de dolari = o ştire 1 soţ + o soţie + un scandal = o ştire 1 om + o maşină + un scandal = o ştire 1 bărbat + o realizare = o ştire´ Precizând că nu faptul în sine, ci relatarea despre fapt este informaţie, în teoria presei s-au lansat definiţii peste definiţii care, în sine, nu prezintă mare importanţă decât în măsura în care pun în lumină elemente definitorii ale genului. Ken Metzler, în manualul ³Newsgathering´, apreciază că ³ştirea este o relatare promptă, succintă a informaţiei factuale despre evenimente, situaţii şi idei (inclusiv opinii şi interpretări) menită să intereseze o audienţă şi să-i ajute pe oameni să facă faţă mediului inconjurător´. Din realitatea înconjurătoare, reporterul selectează acele fapte despre care presupune că publicul său ar fi interesat. Deci, subiectivitatea reporterului îl îndeamnă să culeagă de pe teren anumite fapte pentru a satisface setea de cunoaştere a publicului său. Aceste fapte sunt, la rândul lor, selectate a doua oară de editor sau de realizator, care va hotărî ce
3

subiecte vor intra într-o anumită emisiune, ce întindere va avea fiecare relatare şi în ce moment din desfăşurarea cronologică a radioprogramului se va difuza acel material. Trebuie să reţinem, deci, că informaţia de presă este relatarea unui fapt selectat din realitate, interpretat şi ierahizat într-o succesiune de relatări. Responsabilitatea şi profesionalismul reporterului sau editorului de radio constau în capacitatea de alege acele fapte care pot fi definitorii pentru momentul respectiv din viaţa socialpolitică a ţării sau a localităţii unde funcţionează postul de radio respectiv. Daniel Garvey şi William L. Rivers consideră că informaţia este o relatare (un raport) la timp a unor evenimente, fapte şi opinii care interesează un număr semnificativ de oameni. Sintetizând, putem propune ca definiţie a ştirii la radio următoarea formulare: o relatare concisă a unor fapte, evenimente, idei reale, semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru public. Caracteristicele ştirii de radio sunt: Noutatea.Ştirea sau informaţia de radio este relatarea unui fapt nou întâmplat. Spre deosebire de accepţia dată termenului în alte domenii ale cunoaşterii umane, informaţia de presă presupune că undeva, într-un anumit moment, s-a petrecut un eveniment despre care o masă mai mult sau mai puţin numeroasă de receptori ar fi interesată să afle. Nou înseamnă, în presă, nou întâmplat şi nu nou aflat. Ca în toate activităţile umane, fiecare dintre noi are un orizont de cunoaştere limitat, în fiecare clipă un om poate afla noi informaţii despre lucruri, evenimente, personalităţi deloc sau puţin cunoscute. Ce este nou pentru ziarist nu este neapărat nou şi pentru alţi
4

oameni. Acest punct maxim se traduce în limbajul presei audio-vizuale prin transmisia directă. Prezentarea noului este o condiţie a însăşi existenţei presei. De aceea numai relatările despre evenimente nou produse pot deveni ştiri de presă. Dar alte evenimente sunt mai puţin bătătoare la ochi şi atunci depistarea lor ca fapte nou întâmplate este mai dificilă. Operativitatea. Timpul şi spaţiul se comprimă şi informaţiile ajung la receptor chiar în momentul desfăşurării evenimentului. Strâns legată de noutate se prezintă o altă calitate a informaţiei radiofonice: operativitatea. îndeosebi pentru începători. radioul şi televiziunea răspund unei nevoi fireşti a omului modern de a fi la curent cu tot ce se întâmplă. radioul are datoria să anunţe primul un eveniment. Cerinţa de a prezenta noutăţile cele mai importante ale zilei. deoarece. Unele evenimente sunt noutăţi absolute. atât pe teren. culturale. pentru că ziarele. ştiinţifice. dezvoltarea fără precedent a mijloacelor tehnice de difuzare a mesajului a făcut posibilă difuzarea mesajului publicistic cu maximum de operativitate. Este vorba de marile şi importantele evenimente politice. cât şi la serviciile speciale pentru a afla toate amănuntele posibile despre evenimentul pe care ar trebui să-l prezinte. 5 . În presa modernă. Soluţia pentru gazetar. economice. este de a se documenta mult în prealabil. care presupune scurtarea drumului dintre momentul producerii unui eveniment şi receptarea lui de către public. ale orei chiar. este cu atât mai imperioasă la radio. între componentele mass media.

Aşa cum menţionează Wilbur Schramm.Transmisia directă îl transformă pe ascultător din simplu consumator de informaţie în participant la eveniment. conţinutul mesajului este factorul determinant al interesului. ca indivizi şi. interesul şi. Forţa utilităţii mesajului se traduce prin valoarea conţinutului. ştirea de radio trebuie să prezinte interes pentru o categorie de public. Pentru a fi receptată. Interesul poate fi definit ca o nevoie de informaţie resimţită de oameni. din partea redacţiei. în consecinţă. o bună cunoaştere a categoriilor de public cărora li se adresează pentru a putea răspunde intereselor şi nevoilor lor de cunoaştere. cu cât utilitatea mesajului va fi mai mare sau cu cât cheltuiala de efort necesar receptării va fi mai mică. Aceasta cere. în acelaşi timp. Aşadar. următorul raport: în The Process and Effects of Mass Media exprima prin Communication. Interesul. interesul şi receptarea informaţiei se pot (forţa utilităţii mesajului perceput) ± (forţa de constrângere percepută) Interesul = -------------------------------------------------------------------------cheltuiala de efort în percepere Deci. în calitate de membri ai diferitelor 6 . şi utilitatea mesajului vor fi mai mari.

Există interese generale. cu atât interesul lui faţă de fapt va fi mai mare. astfel. Cu cât evenimentul sau faptul relatat s-a desfăşurat într-un loc mai apropiat de receptor. să 7 .comunităţi sociale sau organizaţionale. care emit pe unde ultra scurte şi care. Interesul receptorilor faţă de informaţie poate fi stimulat de anumiţi factori: a. El ştie că primele ştiri sunt cele mai importante. arhaisme. Forţa de constrângere despre care aminteşte raportul lui Wilbur Schramm trebuie concepută în sensul elementelor restrictive pe care le conţine o informaţie. de pildă. pot să le răspundă mai satisfăcător intereselor şi nevoilor lor de informare. regionalisme ± care vor diminua interesul receptorilor faţă de respectiva informaţie. ea nu va interesa publicul larg sau îl va interesa mai puţin. Un post de radio. prin informaţiile pe care le difuzează. Redactorii au grijă. Conţinutul ştirii se poate adresa unei categorii de specialişti şi. De aceea va fi atent în primele 3-4 minute. b. Sau. Aceasta este una din explicaţiile proliferării posturilor de radio regionale şi locale. Treptat. ziaristul va face eforturi la redactarea. pe parcursul derulării emisiunii. interesul lui se va diminua până la zero. de grup şi personale. ştirea poate conţine prea mulţi termeni tehnici sau cuvinte rare ± neologisme. prezentarea şi paginarea informaţiilor pentru a amplifica interesul publicului şi pentru a diminua efortul de receptare.i care refuză să facă prea mari eforturi pentru a primi şi stoca o nouă informaţie. Ascultătorul de radio şi-a format anumite reflexe. de aceea. Ca atare. trebuie să ţină seamă de categoriile cărora le aparţin ascultătorii. cunoscându-şi foarte bine ascultătorii cărora li se adresează. Numitorul acestui raport ³cheltuiala de efort în percepere´ semnifică comoditatea receptorului. Locul de unde provine ştirea. Locul unde se paginează ştirea.

Este de semnalat că aceste ³bârfe´ jurnalistice nu sunt agreate la radio şi că prezenţa lor în emisiuni. din când în când elemente distinctive ± cortine sonore. care au rolul de a stimula atenţia şi de a readuce interesul ascultătorilor la cote maxime. Este vorba de ştirea ³fapt divers´. Aceste ştiri sunt. de exemplu etc. ştiri de mare interes utilitar (ora exactă sau buletinul meteo. accidente etc. care aduc servicii mari ascultătorilor. cât şi în viaţa internaţională. să introducă. Acesta este elementul determinant al interesului ascultătorului faţă de ştiri. a celor care vorbesc despre tot felul de scandaluri din existenţa intimă a unor personalităţi publice. care poate capta interesul ascultătorilor. prezentate uneori fără discernământ şi fără grija elementară faţă de vocabularul folosit. datorită complexităţii acestui domeniu şi datorită evenimentelor politice ce se succed cu repeziciune. informaţiile neverificate şi care se insinuează în viaţa privată a oamenilor fără acordul lor. în comparaţie cu presa scrisă sau cu televiziunea. mai ales. a ştirilor din culisele vieţii personalităţilor politice. a ştirilor despre crime. nu au nimic comun cu gazetăria. artistice. În acelaşi timp. bârfa. c. indiferent de categoria socială din care fac parte. pentru că spiritul morbid. de ştirile utilitare. sportive. dar. la periferia gazetăriei. de multe ori.). care satisface nevoia de senzaţional a oamenilor. În ultimii ani. şi alte tipuri de informaţii captează interesul ascultătorului mai mult decât altădată. Conţinutul ştirii. este foarte redusă. violuri. formule de adresare directă către ascultători. de ştirile din domeniul sportului. atât în plan intern. Dar există şi o altă categorie de informaţii.rubricizeze emisiunile mai ample de ştiri. cu decenţa sau cu respectul faţă subiectul şi obiectul informării. ştirea politică a căpătat tot mai mult teren. 8 . Aşa se explică proliferarea ştirilor din viaţa vedetelor. Este vorba de ştirile de interes social.

efectele. consecinţele lui persistă şi a-l menţine în actualitate prin informaţii referitoare la consecinţe şi implicaţii este nu numai util. Actualitatea unor evenimente poate fi întreţinută o perioadă mai lungă de timp prin campaniile de presă. chiar dacă evenimentul propriu-zis sa consumat. Interesul uman este elementul care generează succesul la public al unei informaţii. Aceasta presupune din partea ziaristului o cunoaştere clară a evenimentului pentru a-i putea descifra resorturile şi urmările sociale. Publicul este interesat de anumite fapte. Ştirea este tratată ca un gen de recompensă. felul în care el poate influenţa viaţa oamenilor nu se relevă în totdeauna de la sine. ştirea de radio trebuie să prezinte fapte din actualitatea imediată. Pentru a-şi îndeplini cu adevărat menirea socială. Semnificaţia faptului sau evenimentului. Descifrarea semnificaţiei unui fapt sau eveniment înseamnă o documentare minuţioasă. iar de altele nu. În general publicul va alege acele fapte care îl interesează şi pe care le-a inclus într-un sistem foarte 9 . în eveniment. prin relevarea capacităţii lui de influenţare a altor fapte. precum şi a impactului asupra unor categorii umane. dar chiar necesar. Prin evidenţierea semnificaţiei unui fapt. Este o calitate ce se cere ziaristului aceea ce a fi creator de evenimente prin descifrarea semnificaţiei faptelor cotidiene. Semnificaţia unui fapt sau eveniment este tocmai acest grad de interes pe care o informaţie îl poate provoca pentru o categorie cât mai largă de receptori. capacitatea de a evalua dimensiunile lui sociale. în aparenţă banal. Prezenţa în actualitate este o condiţie a însăşi existenţei omului modern. ziaristul poate transforma un fapt. în care.Actualitatea evenimentului. implicaţiile sale. Consecinţele unui fapt.

Nu se poate reveni asupra conţinutului dacă. Tratarea informaţiei şi principalele genuri informative´.personal de interese. de aceea.La radio. informaţiile se repetă Irene Joanescu. Pentru a remedia aceste deficienţe ce ţin de oralitate. 10 . un număr sau un nume nu au fost înţelese. Efemeritatea. informaţia asupra unui eveniment în desfăşurare este continuă. y ştirile sunt noutăţi ± conţin fapte la zi. adăugându-se elementele nou apărute. ştirile la radio se reiau pentru a da posibilitate ascultătorilor care nu au înţeles mesajul să-şi completeze informaţiile. care reamintesc momentele cele mai importante ale evoluţiei evenimentului. menţionează următoarele caracteristici ale ştirilor: y ştirile sunt factuale ± conţin fapte adevărate. Continuitatea. cum este cea difuzată în presa scrisă. uncuvânt. evenimentul este urmărit în desfăşurarea sa. y ştirile sunt interesante pentru un număr semnificativ de persoane. în ³Radioul modern. de la o oră la alta. De la o oră la alta. ascultătorii se schimbă şi. În felul acesta sunt create condiţiile ca un număr mare de receptori să cunoască evenimentul. Dar. aşa cum menţionam. elementul specific al mesajului. Ceea ce intră în acest cadru personal va fi lesne acceptat şi reţinut. Ştirea de radio nu este perenă. de la prima audiţie. Conţinutul ei trebuie reţinut de la prima ascultare. dacă evenimentul este apreciat ca fiind foarte important. În emisiunile de bilanţ ale zilei ± radioprogramele de seară şi de noapte ± sunt redactate ştiri de sinteză.

autorii stabilesc mai multe criterii utile pentru reporteri în procesul de 11 . a celor noi. Există. Alţi factori care influenţează valoarea unei ştiri sunt amploarea. . de exemplu. Ei consideră că sunt mai multe tipuri de fapte: . adică au în centrul lor fapte. În acest caz. Daniel Garvey şi William L.În aceste condiţii.opinii. evenimentul este exprimarea opiniei şi este nevoie de o bună acoperire a prezentării adevăratelor opinii. care interesează un număr semnificativ de persoane´. unor ³pseudo-evenimente´ pentru simplul fapt că la adevăratele evenimente reporterii nu au fost prezenţi.evenimente ± în general lucruri de importanţă deosebită. referindu-se la normele de selectare a ştirilor. Rivers consideră ca definitorii pentru informaţie în general. autoarea defineşte ştirea ca fiind ³ prezentarea unor evenimente. . interesante şi importante pentru public. anunţarea temperaturii). fapte şi opinii recente. * informaţia trebuie să intereseze un număr semnificativ de oameni. În aceeaşi lucrare. anvergura şi aspectele neobişnuite ale unui eveniment. în acest caz pericolul prezentării * informaţia este ³la timp´ şi trebuie să existe o justificare: în fiecare ştire sunt elemente ce o recomandă pentru a fi difuzată într-o anumită zi şi oră.simple fapte (cum ar fi. chiar dacă ştirea nu este strict la zi. deci şi pentru cea de radio sau tv. din conţinutul ei trebuie să reiasă legătura ideii sau faptului trecut cu un aspect al actualităţii. următoarele: * informaţiile sunt factuale.

Dacă o ştire va conţine expresia ³pentru prima oară´ va fi mereu interesantă pentru public.Şi. Reporterul trebuie să tragă o linie între evenimente şi pseudoevenimente. rolul 12 . sunt numai extravaganţe. totuşi. y caracterul neobişnuit. y consecinţele. deşi pot fi şocante. y proeminenţa. un vip. uneori chiar traivialităţi sau de prost gust. Cu cât evenimentul se petrece mai aproape de receptor. Putem recunoaşte adevăratele informaţii chiar atunci când faptele se petrec la mare distanţă. Conflictele sunt cele ce ne reţin atenţia: Conflictele pot conduce la schimbări. y noutatea interesează întotdeauna publicul. Este interesant pentru receptori ce face o anumită persoană sau ce suferă o anumită persoană importantă. cu atât informaţia va prezenta mai mult interes pentru el. nu orice lucru neobişnuit este interesant. adică capacitatea oamenilor de a se plasa în locul altora. . pentru că unele fapte. grupuri sau naţiuni sunt interesante. inclusiv asupra noastră.. dacă au efecte şi asupra altora. care ne pot afecta viaţa. ³Teoreticianul în domeniul comunicării Daniel Lerner a sugerat că diferenţa majoră între societăţile primitive şi cele avansate este abilitatea membrilor societăţii empatia. În societăţile tradiţionale.decizie asupra oportunităţii alegerii unui subiect pentru a-l prezenta într-o informaţie : y proximitatea. y interesul uman. Orice disensiuni între oameni. Orice fapt ce se plasează în afara obişnuitului este interesant pentru public sub aspectul noutăţii. Presupunerea că liniştea este condiţia naturală a vieţii se pare că este greşită. y conflictul.

fiecărei individualităţi era foarte rigid definit. ne-am transformat. în primul rând. la radio şi la televiziune informaţiile despre viaţa intimă a vip-urilor nu se bucură de mare atenţie din partea realizatorilor pentru că informaţiile pe această temă rar sunt lipsite de trivialităţi şi vulgarităţi. i-aş fi spus eu preşedintelui OPEC«¶ Asemenea noţiuni sunt vise imposibile. oameni care depăşesc adversităţi. În societăţile mai avansate fiecare individ poate să vieseze. oameni ale căror speranţe sunt distruse de o soartă crudă ± toţi sunt un material bun pentru pentru conţinutul unor ştiri. Profesorul Ken Blake de la Middle Tenesse State University propune un set de repere pentru orientarea culegătorului de ştiri aproximativ y impactul ± dacă evenimentul poate afecta un grup semnificativ de oameni. atunci relatarea trebuie prezentată publicului. dintr-o societate care rar menţiona sexul. fiecare individualitate găsea aproape imposibil să-şi imagineze cum i-ar sta în altă ipostază socială decât aceea care îi fusese predestinată. diferitelor categorii de ascultători tineri. dacă sunt oameni cu care receptorii pot schimba locurile. Este vorba. dar sunt vise posibil a fi visate. de emisiuni educative adresate. Dar există şi alte tipuri de emisiuni pe această temă. µDacă aş fi fost preşedinte. într-o societate care pare că rar mai poate vorbi despre altceva´ Dacă în ziare şi reviste aceasta este o temă deja veche. Oamenii au tendinţa de a se plasa în locul celor despre care citesc sau aud. Oameni care suferă. Lerner observă că empatia creşte şi datorită mass media´ . îndeosebi. ³Oamenilor le plac ştirile despre oameni. ³În ultimele două decenii. 13 asemănător: . y sexul. Nimic mai simplu´.

atunci ambele vor avea impact. Charles Dana. dacă un om muşcă un câine. y conflictul ± informaţia trebuie să prezinte fapte care să implice o contradicţie între două sau mai multe persoane. astfel. cu atât ştirea va fi mai interesantă. a difuzării unor emisiuni. această noţiune este relativă. persoane sau instituţii bine cunoscute. că oamenii sunt interesaţi de orice lucru ieşit din comun.y timpul care s-a scurs între desfăşurarea evenimentului şi momentul receptării relatării . aceasta este o informaţie´. y ciudăţenia ± informaţia are succes dacă implică fapte neobişnuite sau stranii. Dar. y proeminenţa ± informaţia va avea impact dacă în eveniment sunt implicate personalităţi. un faimos editor. confruntarea de programe şi orientări politice între personalităţi mai mult sau mai puţin cunoscute. y proximitatea ± ştirea trebuie să relateze fapte petrecute în apropierea locului unde se află receptorul. într-o democraţie. y continuitatea. Dana sublinia. în cazul radioului cea mai potrivită ştire este cea despre un eveniment desfăşurat în ultima jumătate de oră. fiind determinată de periodicitatea apariţiei publicaţiilor. publicul este deosebit de interesat de dezbaterile politice care implică lupta de idei. acesta este motivul pentru care. după informaţie generală despre o anumită stare a unui sector din viaţa socială se difuzează alta despre un fapt particular care confirmă informaţia generală. a spus odată: ÄDacă un câine muşcă un om.dacă. 14 .cu cât este mai scurt. aceasta nu este o informaţie.

răspunde intereselor unor mase foarte mari de oameni şi nu unor minorităţi. Radioul se adresează maselor. de obicei.Andrew Boyd. y scurtarea duratei între desfăşurarea evenimentului şi transmiterea lui către receptori. cu atât impactul ei va fi mai important. y caracterul distractiv al unor evenimente. care. în general. la sfârşitul unei emisiuni de informaţii. Ghid de selectare a faptelor pentru a le prezenta în informaţii 15 . dar această critică este falsă. îi fac pe oameni să zâmbească şi care sunt incluse. menţionează următoarele elemente care dau unei relatări valoarea unei informaţii interesante pentru public: y proximitatea. în ÄBroadcast Journalism. Producătorii programelor radiofonice de ştiri sunt dese ori criticaţi pentru că cedează gustului Äpopular´. faimos profesor de jurnalism radio şi tv la universităţile britanice şi redactor şi producător de programe radio la BBC. Redactorul şi editorul de ştiri cunosc că un serviciu de ştiri câştigă audienţă dacă ştirile pe care le difuzează au impact asupra unui număr cât mai mare de ascultători şi pe perioade cât mai lungi. y relevanţa ± cu cât efectul unei informaţii este mai mare asupra ascultătorilor. Techinques of Radio and TV News´. y interesul. În această categorie sunt incluse ştirile tip Äfapt divers´. y caracterul dramatic al unor evenimente.

dar pot fi amânate.) 2. Relatarea nu este esenţială.Informaţia este importantă pentru ascultători. Rivers menţionează şapte întrebări pe care fiecare reporter ar trebui să şi le pună atunci când se confruntă cu evenimentele de pe teren: l. interesează un număr semnificativ de ascultători? (În multe situaţii. deşi este importantă. evenimentele nu au un impact direct asupra ascultătorilor. Relatarea este necesară ascultătorilor.) 6.) 4. dar trebuie comunicată imediat? (Relatări despre evenimente viitoare care interesează ascultătorii trebuie difuzate. dar. dar ei sunt interesaţi de ştiri de senzaţie. totuşi. atunci evenimentul trebuie prezentat în primul buletin de ştiri. dar ar putea fi amânată? (Uneori informaţia. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască acest eveniment imediat pentru a-şi salva sănătatea sau economiile? (Dacă da. în cazul în care există alte evenimente la zi care au prioritate.) 16 .Relatarea este importantă pentru o parte semnificativă a ascultătorilor? (Reporterul trebuie să-şi cunoască bine ascultătorii şi grupele de interes în cadrul acestora. despre viaţa vip-urilor etc.Daniel Garvey şi William L.) 5. dacă nu este suficient timp pentru verificarea tuturor surselor sau pentru pregătirea difuzării ei. iar informaţia trebuie repetată şi în alte emisiuni ulterioare. poate fi amânată pentru un radioprogram de mai târziu. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască informaţia pentru a-şi orienta activităţile lor curente sau pentru a se manifesta ca adevăraţi cetăţeni într-o societate democrată? 3.

Relatarea este distractivă? (Deşi programele de radio sunt foarte dense. Dintr-un eveniment care se desfăşoară într-o perioadă mai lungă de timp. adică oportunitatea difuzării. documentarea este esenţală. ocazional. Descoperirea noului. Altfel nu se poate. ziaristul alege acele momente cheie care pot configura o imagine asupra evoluţiei procesului şi care au capacitatea de a întreţine interesul ascultătorilor faţă de eveniment. 17 . radio reporterul alege câteva pentru a le prezenta publicului la o anumită oră şi într-o anumită zi. Eşti ziarist 24 de ore din 24. există spaţii în care. Citarea surselor.7. Dintr-o mulţime de evenimente ce au loc în ţară şi în lume la un moment dat. În aceste demersuri complicare. Aceasta înseamnă că nu numai opţiunea pentru un eveniment sau altul este esenţială în munca ziaristului. se pot difuza ştiri care nu au alt scop decât să amuze.) Documentarea. . ³Eu numesc ziaristică ceea ce va fi mai puţin interesant mâine decât astăzi´. ci şi alegerea momentului optim pentru a difuza o ştire. Starea permanentă de căutare defineşte profesiunea de ziarist. Culegerea informaţiilor. Andre Gide afirma. a unor fapte sau evenimente ce pot interesa publicul este o preocupare de zi şi noapte a ziariştilor.

la faţa locului este momentul cel mai dificil din cariera unui reporter începător şi nu s-ar putea spune că. normele de funcţionare a instituţiei. pe parcursul carierei. Se cere unui reporter o calitate specială. El trebuie să cunoască sursele de ştiri. legile. care este imaginea ei în opinia publică. indiferent de genul abordat. trebuie să mai cunoască şi ce spune presa despre această instituţie din activitatea căreia va furniza informaţii. ulterior. informaţii la zi din actualitatea internă şi internaţională. despre publicul pentru care lucrează ± fie că este vorba de documentarea specială în legătură cu evenimentul despre care urmează să redacteze o informaţie ± acest moment al activităţii este esenţial în reuşita unui act jurnalistic. din acest punct de vedere şi anume să aibă ³fler´. pregătit şi competent. În plus. cine sunt şefii pe domenii şi ce competenţe au. Documentarea unui reporter are două etape: în redacţie şi pe teren. rubricii sau emisiunii la care lucrează. Mai mult. Culegerea informaţiilor pe teren. 18 . documentarea nu rămâne elementul crucial în realizarea unui material publicistic. reporterul trebuie sât mai multe sau măcar să aibă idee de ceea ce s-a întâmplat. să-şi procure o organigramă.Fie că este vorba de documentarea generală ± din care fac parte acele cunoştinţe de cultură generală de factură enciclopedică. astfel încât să cunoască structura instituţiei. Astfel. Documentarea nu se realizează doar în momentul în care are loc un eveniment. să aibă legături bune cu departamentele sau cu sectoarele pe lângă care a fost acredidat şi unde trebuie să aibă oameni de legătură. datele despre profilul publicaţiei. Reporterul trebuie să studieze actele normative referitoare la problemele despre care va trebui să relateze. Când ajunge la locul faptei. hotărârile.

luaţi o declaraţie. Nimic nu dă mai multă credibilitate şi autenticitate unui material ca o declaraţie a unui martor ocular. 19 . Vorbele greşite pot fi rectificate când sunt auzite de un număr redus de persoane. le va cuceri stima şi respectul. dispare ore întregi fără să dea vreun semn de viaţă sau fără să comunice dacă progresează în investigarea subiectului abordat. la oameni şi nu la lucruri. cu atât veţi reuşi să culegeţi mai multe ştiri interesante. Fiţi prudenţi. ceea ce se publică într-un ziar sau se difuzează la radio se adresează tuturor şi nu mai poate fi revocat´. puneţi-i pe oameni să relateze ce au văzut.reporterul va face o bună impresie interlocutorilor. adresele. în primul rând. în timpul documentării pe teren. îi sfătuia pe tinerii gazetari: ³Ţineţi contactul cu redacţia. numerele de telefon. ce au gândit. Să acţionaţi cu mult bun simţ. Ori de câte ori este posibil. reporterul are obligaţia ca datele obţinute pe teren să le aducă la cunoştinţa redacţiei pentru a se hotărî ce pondere va deţine subiectul propus de el în economia emisiunii. Dar. Frank Candlin. Comportamentul pe teren este decisiv pentru reuşita în profesiune a unui reporter. În acest scop trebuie să cunoaşteţi îndeaproape oamenii şi problemele din raza voastră de acţiune. precum şi din alte domenii. Urmăriţi până la capăt evenimentele. Notaţi numele şi titlurile. Încercaţi să vă dezvoltaţi flerul pentru ştiri. din primul moment. ceea ce este proaspăt şi original într-un discurs sau într-un eveniment şi poate constitui subiectul unei ştiri. decât faptul că un ziarist trimis pe teren. Cu cât veţi uita mai mult de voi înşivă. în ³Teach Yourself Journalism´. Reţineţi că ştirile se referă. Nimic nu supără mai mult pe redactorul şef. cu cât veţi rămâne mai mult în umbră. în aşa fel încât să recunoaşteţi.

că nu redactorii sunt autorii unor teze. Faptul că ştirile sunt completate cu declaraţii. Dar menţionarea surselor implică şi un alt aspect. Inserturile conţin mai ales opinii şi nu fapte. Este vorba despre menţionarea sursei de informaţii în legătură cu paternitatea unor declaraţii sau afirmaţii. ai unor exprimări de poziţii în probleme importante ale actualităţii adugă un spor de credibilitate informaţiei. Aceste scurte declaraţii sau interviuri conferă un plus de veridicitate emisiunilor. dar pot fi însoţite şi de inserturi sonore. fragmente din interviuri. În aceste situaţii. ziare. care întăresc încrederea ascultătorilor în seriozitatea. o multitudine de surse este o dovadă a seriozităţii postului. Sursele de informaţii trebuie să fie menţionate pentru ca gradul de credibilitate a postului să crească. În acelaşi timp. onestitatea şi autoritatea redactorilor postului de radio respectiv. . exprimări de opinii. declaraţii sau radioreportaje mai ample care s-au difuzat sau urmează să se difuzeze în alte emisiuni. Citatele sunt menite să convingă ascultătorii asupra adevărului informaţiilor. dar şi asupra credibilităţii postului. Citatele sunt redate în vorbire indirectă. Regimul întrebărilor în informaţie 20 . alte posturi de radio sau tv.sunt menţionate astfel încât şi răspunderea asupra adevărului informaţiei să revină chiar sursei.Un moment important în elaborarea unei informaţii este menţionarea sursei care a furnizat ştirea.. fie că sunt agenţii de presă. sursele ± fie că sunt reporterii sau corespondenţii redacţiei.

where. acest model a fost adaptat şi la presă. why) + ³1 H´ (how) specifice informaţiilor de presă.mesaj ± canal ± receptor . deci prin una din componentele mass media. Ce comunică mijloacele de comunicare de masă? Fără discuţie că nu propriul lor mesaj. ci. în lucrarea ³The Communication of Ideas. Lanţul comunicaţional stabilit de Laswell ar putea fi redat grafic astfel: ----------------------Cine? ------------Ce? mijloace? -------------Prin ce -------------------Cui? efect? -----------------Cu ce emiţător . when. Însă această schemă nu este suficientă . Graţie mijloacelor moderne de comunicare. care disociază funcţiile emiţătorului de cele ale receptorului. Principala sursă de ştiri este. el îndeplinind atât rolul de emiţător cât şi de receptor al informaţiei de presă. El preciza că acest proces trebuie să conţină răspunsurile la întrebările: who says. dimpotrivă. stabilea un model al comunicării prin mass media. chiar publicul. what.Vom analiza regimul celor ³5 W´ (what. to whom. ceea ce s-a întâmplat chiar publicului.impact Această schemă lineară. În 1948. la informaţia de radio. cu referire. with what effect. sociologul american Harold Laswell. prezintă comunicarea ca pentru a explica procesele informaţiei de presă. informaţia este produsă şi 21 pe un simplu fenomen de transmisie de la emiţător la receptor. în principal. who. de cele mai multe ori. Întrucât ştirea este una din modalităţile de bază în difuzarea unui mesaj prin presă.

Mesajele. ca sisteme de informaţie. vizual. O ştire de tip Äce´ (ce s-a întâmplat) se referă la evenimente importante. este mult mai dificilă. auzul nefiind unul din simţurile foarte fine. La radio. desemnat prin răspunsul la întrebarea ³cine´ . Această structură specială a ştirii de radio este determinată de trăsăturile specifice ale tipului de publicistică. de la început. Un asemenea text va avea următoarea structură: . acest răspuns este cel mai important.ce s-a întâmplat? . de pildă. Răspunsul la întrebarea ³ce´ este însuşi conţinutul evenimentului.cum s-a întâmplat? . depinzând numai de auz. În publicistica radiofonică. De aceea este foarte important ca elementul esenţial al mesajului ± relatarea conţinutului evenimentului ± să fie aşezată în prima parte a relatării pentru a avea garanţia că va fi reţinut.difuzată pentru un auditoriu de vaste dimensiuni. De aceea într-o ştire de radio este preferabil. În presa radiofonică elementul cel mai important este ce s-a întâmplat.amplificarea introducerii ± desfăşurarea principalelor aspecte în ordinea importanţei lor. . care trebuie reţinute de cât mai mulţi receptori.prima frază relatează pe scurt conţinutul evenimentului. 22 . S-a constatat că numai prima parte a mesajului se reţine. sunt materializate pe un suport dat (limbaj scris. mult mai important decât autorul evenimentului. audio) şi devin documente. ca. să se spună ³ce s-a întâmplat´ şi apoi să se răspundă la alte întrebări. calitatea receptării. . conţinutul faptului sau evenimentului.explicaţia împrejurărilor sau contextului. cum este văzul.

de ce ?. Ştirile de fapt divers.finalul relatării. ele pot începe cu o introducere în care să i se explice acestuia de ce îi este oferită relatarea. ce?. în primele emisiuni ale zilei. la oră chiar. amuzant sau palpitant. În toate informaţiile dintr-un radioprogram ar trebui să se repete adverbul ³azi´. Menţionarea momentului de desfăşurare a evenimentul nu se face decât în cazul informaţiilor retrospective. Ascultătorul trebuie introdus în atmosfera evenimentului ± fie că este tragic. în general. cum? ± derulate în ordinea apreciată ca fiind necesatră. pe care o resimt ca fiindu-le mai apropiată. când se face o trecere în revistă a evenimentelor 23 . de a-l deconecta pe ascultător. după cum se ştie. în general pentru acest tip de presă. Răspunsul la întrebarea ³când´ nu este foarte importantla radio pentru că. Se apelează la comparaţii cu fenomente sau evenimente asemănătoare ± toate pentru a emoţiona. care poate cuprinde răspunsurile la întrebările: cine?. Publicul este interesat să afle unde a avut loc evenimentul. Aşa se explică interesul ascultătorilor pentru ştirile difuzate de posturile de radio locale şi regionale. care se transmit. în programe. Scopul unor asemenea informaţii fiind acela de a distra. când?. evenimentele sunt ³la zi´. ca de altfel în toate tipurile de presă. Cu cât evenimentele relatate se desfăşoară întrun loc mai apropiat de ascultători. Proximitatea evenimentului este un mijloc deosebit de atractiv în presă. cu atât interesul lor este mai mare. ştiri de interes uman cum mai sunt denumite (features) sunt concepute în alte modalităţi. unde?.. Răspunsul la întrebarea ³unde´ este foarte important în ştirea de radio.

Investigarea cauzelor unui eveniment.din ziua precedentă. ca şi cazul celor anticipative. sau ar trebui să fie. ³acum câteva minute´ etc. Răspunsurile la întrebările ³de ce´ şi ³cum´ nu sunt obligatorii în informaţia de radio. pentru că îi dă receptorului o imagine trunchiată şi vagă a evenimentului. Cu excepţia acţiunilor impersonale care se referă la evenimente meteorologice ± ³ninge´. în multe cazuri ³numele fac ştirea´. ± orice acţiune are un autor. relatarea unor evenimente însoţită de înşiruirea numelor autorilor lor dăunează reţinerii sau chiar înţelegerii mesajului pentru că ascultătorii vor fi tentaţi să se oprească asupra numelor proprii întrebându-se ³cine or fi şi ăştia?´. Orice eveniment are un autor. În cazurile în care se intenţionează să se scoată în evidenţă faptul că. mult mai importantă decât numele fiind menţionarea funcţiei sau a calităţii în care este autorul sau participant la eveniment. de la producerea evenimentului până la momentul difuzării informaţiei. ³azi. ³plouă´. Blocarea interesului asupra unor nume necunoscute dăunează înţelegerii mesajului. ca şi prezentarea 24 . Cine este autorul evenimentului este un element important. numele autorului. Dacă. ³se obţine´ etc. ³tună´ etc. nespunându-i şi cine este autorul unui fapt sau eveniment. în informaţie.) La radio. a trecut un timp scurt se menţionează ³în urmă cu puţin timp´. poate fi eludat. Formulări de tipul ³se zice´. de asemenea. (De aceea. care apare. evitate în presă.dimineaţă´. ³se realizează´. dacă nu este vorba de o personalitate. ³se afirmă´. formele de reflexiv impersonal ale verbelor sunt. făcând inutil demersul comunicării. în general. nu ar trebui să apară în ştirea de presă.

alte cuvinte cu putere de seducţie ± cum ar fi : accident. chiar dacă o informaţie se reia de mai multe ori pe parcursul a 24 de ore şi este completată şi. cât şi ce a reţinut. sigur. De fapt primele 20-30 de cuvinte sunt cele care atrag şi reţin atenţia. chiar se explică semnificaţia informaţiei. război. atentat. aventură etc ± aceşti termeni 25 . catastrofă. Între aceste cuvinte sunt incluse numerele. nume importante şi foarte bine cunoscute de receptori.modului de desfăşurare a evenimentului sunt lăsate pe seama altor tipuri de presă sau a altor tipuri de materiale. calamitate. Asupra ştirii nu se poate reveni cu o corectură. Dacă ştirea este importantă şi redactorul consideră necesar şi util pentru înţelegerea semnificaţiei conţinutului se mai poate răspunde şi la întrebarea ce înseamnă acest lucru. Prima frază la radio are şi rolul de titlu. La radio numai Ävremea´ este Äprobabilă´. Dar ascultătorii nu mai sunt aceiaşi de la o oră la alta şi ca atare fiecare difuzare trebuie tratată ca şi cum ar fi unică Lead-ul Fraza de început a unei ştiri radiofonice este esenţială pentru captarea interesului ascultătorului. corectată dacă este cazul. discurs. guvern. Niciodată nu se va putea şti cine. celelalte informaţii sunt sau trebuie să pară foarte sigure pentru acest mijloc de comunicare de masă nu admite erate. prin care se subliniază. cât şi când a ascultat un program. De reţinut că la radio orice întrebare care se pune trebuie să primească un răspuns ferm.

care. elementul nou întâmplat. cunoscute de toţi receptorii. de lipsă de interes pentru ca textul informaţiei să nu mai ajungă la ascultător sau să fie înţeles distorsionat. autor Seth Finn concepe lead-urile drept ³ideile fundamentale.de a se începe prin precizarea a ce s-a întâmplat. cine sunt autorii. dacă ascultătorul va considera că evenimentul este cu adevărat nou şi interesant el îşi va căuta ulterior elementele legate de autorul evenimentului. Important este evenimentul în sine. Capacitatea unui text de deschidere a unei informaţii de a şoca ascultătorul este una din şansele textului de a fi reţinut şi ³gustat´ de receptor. Celelalte elemente pot fi completate în timp. Ele sunt cuvinte simple. de cauzele 26 . citat în manualul ³Radioul modern´ de Irene Joanescu. preia citatul din Broadcast Writing as a Liberal Art. nu neologisme sofisticate. ea nu mai are nici o şansă de a fi reţinută pe parcurs pentru că sunt suficiente şi numai câteva secunde. unde şi când s-a produs evenimentul. deci câteva cuvinte. dacă este mai curios. Compus corect. la rândul său. La radio există obişnuinţa ± cum menţionam mai sus . Dacă ştirea de radio nu este receptată de la început. Lead-ul răspunde la cele patru întrebări esenţiale: ce s-a întâmplat. lead-ul răspunde la întrebări înainte ca ele să fie puse şi promite mai multe răspunsuri în continuare´ . uverturile.devin cuvinte cheie şi vor fi reţinute imediat de ascultători. Ascultătorul trebuie să reţină că s-a întâmplat ceva care ar trebui să-l intereseze. loviturile la ţintă ale scriiturii ştirilor. John Chancellor. prezentator de ştiri la NBC. directe. locul şi timpul producerii sau se va interesa.

de obicei. importanţei. a faptelor. în corpul ştirii elementele se înlănţiue. Irene Joanescu menţionează. în funcţie de importanţă. de multe ori. Cuprinsul ştirii Stilul conversaţional trebuie să domine atât lead-ul cât şi restul ştirii. când şi chiar de ce sau cum. consecinţelor şi pentru plasarea în spaţiu şi timp a unui eveniment. ascultătorii reţinând. Dar o abundenţă de amănunte. Apelând la literatura de specialitate. y lead-ul întârziat (sau aruncat sau structural) care aduce mult cu anunţul. următoarele tipuri de lead-uri: y lead-ul standard sau direct. Dar. îi diluează conţinutul. se poate începe şi cu răspunsurile la celelalte întrebări: unde. y lead-ul umbrelă. Dacă lead-ul poate cuprinde punctul culminant sau chiar deznodământul unui fapt. cronologic. amănuntele oferite de reporter fiind necesare pentru înţelegerea dimensiunilor. dar şi selectivă. desigur. care înseamnă o expunere explicită. cine. în loc să facă evenimentul mai inteligibil şi mai demn de interes.şi circumstanţele în care evenimentul s-a desfăşurat. cu condiţia ca elementele cuprinse în răspunsurile la aceste întrebări să fie cele mai importante aspecte ale informaţiei. care precede două sau mai multe ştiri pe aceeaşi temă. pentru ştirile cu impact mai puţin serios şi prin care se subliniază interesul uman al informaţiei. detalii nesemnificative şi mai puţin importante şi 27 . y lead-ul de fapt divers (soft) .

în acest fel.uitând adesea chiar evenimentul în sine. 28 . Evident. Nici emisiunea de ştiri nu se termină niciodată cu o informaţie cu insert pentru că se poate întâmpla ca spaţiul alocat buletinului de ştiri să fie depăşit şi să se renunţe exact la acest material. insertul conţine opiniile despre eveniment ale protagonistului evenimentului sau un fragment dintr-un radioreportaj realizat la locul de desfăşurare a evenimentului. a evenimentului de către reporter sau prezentatorul de buletin de ştiri. structura informaţiei. cu prezentarea faptului. Regulile redactării informaţiilor la radio. o persoană. Ştirea nu începe şi nu se sfârşeşte cu un insert. Ştirile la radio pot conţine inserturi sonore ± scurte declaraţii ale unor personalităţi sau persoane implicate în evenimentul narat de informaţie. figurile de stil califică un obiect. hiperbole sau alte figuri de stil pentru că îngreunează textul şi pot provoca reacţii de respingere din partea ascultătorilor cu mai puţin simţ poetic sau pot distrage atenţia de la adevăratul conţinut al relatării. y Trebuie preferate cuvintele cât mai scurte. compoziţia se adaptează conţinutului. de obicei. într-o ambianţă sonoră adecvată. epitete. atunci când există sinonime. obiectivitatea relatării. Probleme de stil. o întâmplare şi ştirbesc. Dacă informaţia radiofonică începe. y Nu se folosesc metafore. De asemenea.

Pentru aceasta. Ascultătorul trebuie să realizeze de la primul contact auditiv relaţia dintre elementele comunicării. y Numele proprii la început de ştire nu-şi au locul la radio. y Dacă scurtăm o ştire nu reducem numărul cuvintelor. barbarismele. între elementele mesajului trebuie să existe o relaţie clară. Nu-şi au locul în ştirile difuzate la radio cuvintele arhaice. Se apelează. Orice dificultate în înţelegerea mesajului poate duce la renunţarea la recepţie.y Timpul verbelor. cum mai precizam. ci eliminăm o parte din amănuntele considerate în plus ale relatării. la lexicul din fondul principal de cuvinte. ca atare. păstrându-se topica obişnuită din gramatica limbii române. y Propoziţiile trebuie. uşor de descifrat. Această situaţie implică din partea celor ce vorbesc la microfon şi o mare răspundere. de asemenea. y Termenii utilizaţi trebuie să fie cunoscuţi de toţi vorbitorii. ³doamna´ etc ± nu se utilizează într-o informaţie de 29 . regionalismele sau neologismele prea stridente. să fie scurte şi corect construite. Nici apelativele comune ± ³domnul´. cunoscuţi de o masă limitată de ascultători y Frazele sunt mai scurte şi cu mai puţine şi mai clare subordonări. iar din formele trecutului este de preferat perfectul compus pentru că apropie în timp o acţiune trecută şi pentru precizia pe care o prezintă. este bine a fi prezentul. pentru că modul lor de exprimare este perceput de ascultători ca model şi normă lingvistică. Radioul este un mijloc de promovare a limbii literare. în general. specializaţi şi. compartimentul de bază al limbii. y Este bine să fie evitaţi termenii ştiinţifici. primele cuvinte care trebuie auzite sunt cele denumesc funcţia sau calitatea în care personajul este prezent în informaţie.

de asemenea. Dacă. fac imposibilă memorarea măcar a unuia dintre aceste substantive. de exemplu. Mult mai mult înseamnă pentru un receptor detaliul că acest salariu creşte cu 300. de obicei. De asemenea. chiar dacă textul Änu se vede´. y Numerele. Nici un cuvânt nu se prescurtează. y Se impune ± ca o regulă de bază a scrierii pentru radio ± respectarea strictă a punctuaţiei. procentele nu comunică mare lucru ascultătorului obişnuit. de obicei. µele¶ sau demonstrative µacesta¶. µaceştia¶. este mai bine să scriem µs-a înregistrat o creştere de două treimi¶. se rotunjesc. Însă abuzul de nume proprii dăunează conţinutului unei ştiri pentru că seriile de nume de persoane. nu se folosesc simbolurile matematice (de exemplu: 1+1 = 2 se scrie într-o ştire radio: 1 plus 1 este egal cu 2). 30 . Semnele de punctuaţie îl avertizează pe prezentator asupra intonaţiei în frază. acestea¶. există într-o ştire o formulare de tipul µs-a înregistrat o creştere de 65 la sută¶. nu se pot reţine fracţiile. Lui nu-i spune mai nimic dacă i se comunică.000 de lei. denumiri de localităţi. ştirea pentru radio se scrie complet. ţări etc. NATO. µei¶. y Nu se utilizează nici simbolurile sau abrevierile. Pronumele pot induce în eroare denaturând chiar sensul unor declaraţii. cu mai multe cifre nu se pot reţine. y Nu este recomandabilă utilizarea prea frecventă a pronumelor personale µel¶. de exemplu). mai curând se reţin procentele însă. µaceasta¶. care mai apar din dorinţa redactorului de a nu repeta prea des nume proprii. decât atunci când este vorba de instituţii foarte cunoscute (ONU. că salariul minim pe economie creşte cu 3%. µea¶.radio. pentru că numerele mari. y De menţionat că.

În radio. Astfel. sau. Virgula. ne asigurăm că toate cuvintele pe care le scriem se pronunţă uşor. în care cine. asupra accentelor. y Unele posturi de radio sau tv. În acest fel crainicul îşi va adapta lectura la conţinutul informaţiei. râzând. 31 . Încercăm să scriem ştirea aşa încât să nu se repete cuvânt cu cuvânt ceea ce spune interlocutorul. iar cratima îi va semnaliza o pauză mai mare. numele proprii. pe colţul fiecărei pagini se aplică semnul cu masca plângând sau. Aceasta înseamnă că nu vom folosi un µlead rezumativ¶ cum apare în ziare. dimpotrivă. cum sunt deseori înghesuite în prima frază ± nimeni nu poate citi cu uşurinţă atâta informaţie. de pildă. Crainicii. 2. dimpotrivă. se recomandă a fi citită cu zâmbetul pe buze. cuvintele mai dificile. ce. 3. de asemenea. unde. când. utilizează anumite semne pe pagină care să indice dacă ştirea respectivă poate fi citită pe un ton sobru sau. deşi stilul audio permite variaţiuni pe această temă. Ei îşi subliniază. pentru a veni în ajutorul prezentatorilor. Scriitura pentru ştiri este scurtă şi conversaţională. invers. ştirile sunt deseori scrise astfel încât să poată încorpora interviuri înregistrate ale surselor. pentru a fi atenţi la lectură. Fiecare ştire începe cu cel mai important fapt.asupra pauzelor mai mici sau mai mari. Irene Joanescu enunţă şapte puncte relevante pentru întreaga scriitură a ştirilor: ³1. cifrele sau numerele. înregistrarea să repete ceea ce spune ştirea. care să le indice frazarea. prezentatorii îşi fac propriile lor semne pe texte. 4. De asemenea. Vom compune un text ce poate fi citit uşor cu voce tare. îi indică o pauză mai scurtă.

Se poate recurge la acest procedeu pentru a fi siguri că publicul a înţeles mesajul.5. Deşi redundanţa apare în stilul conversaţional. Ştirile radio urmează unele convenţii standard privind structura frazei ± inclusiv plasarea numelui sursei. Repetiţia înseamnă a spune mai mult decât o dată un detaliu. ca atare. O veche axiomă spune că. la începutul frazei în loc de sfârşit. 32 . Ascultătorii doresc să ştie ce se întâmplă acum. Ştirile radio sunt scrise pentru a fi auzite. 7. un lucru trebuie spus de trei ori. elementele redundante trebuie eliminate. Teoreticienii în domeniul presei sunt de acord că repetiţia este chiar necesară. Dacă de trei ori ar fi prea mult. de altfel. Repetiţie şi redundanţă Sunt două aspecte ce ţin de structura compoziţională şi stilistică a informaţiei. pentru a fi înţeles. şi într-o conversaţie obişnuită. Dacă faţă de repetiţie există o oarecare înţelegere. De aceea cele mai multe ştiri sunt scrise la prezent´. Ştirile audio se concentrează pe cele mai noi întâmplări. Ascultătorii nu se pot întoarce să descifreze ceva ce nu au înţeles. ea nu poate fi admisă în scrierea pentru radio şi. Trebuie să ne înnoim scriptul frecvent pentru a fi siguri că nu rămânem în urmă cu evenimentele. de două ori o repetiţie este admisă în presa radiofonică. pentru a facilita înţelegerea şi fixarea conţinutului unei informaţii. ca. 6. indicarea acesteia. Redundanţa înseamnă utilizarea mai multor cuvinte sau expresii pleonastice. faţă de redundanţă nu se poate arăta nici o clemenţă. un amănunt din conţinutul ştirii. îndeosebi în presa electronică. deci trebuie să fie absolut clare.

Tipologie În teoria presei sunt frecvene încercările de stabilire a unei tipologii a ştirilor. y Activitatea administraţiei centrale şi locale ± orice acţiune a administraţiei centrale sau locale interesează publicul. ştirile sunt economice. Oricum. jafurile îi interesează pe oameni. la pronunţarea verdictului. care vor să ştie tot ce se întâmplă în afara căminului lor. hotărâri care mai mult sau mai puţin îi afectează viaţa lui şi a familiei sale. violurile. culturale. ³fapt divers´. la opiniile poliţiei şi. în funcţie de conţinut. catastrofe naturale. care prezintă cel mai mare interes pentru receptori ± accidente. Prezentarea unor asemenea evenimente se face în mai multe faze ± de la desfăşurarea întâmplării. De pildă. sportive. politice. Dar buletinele de ştiri nu trebuie să devină emisiuni ale primăriilor sau ale guvernului. eventual. Criteriile de clasificare sunt diverse. Serviciile de urgenţă reprezintă puncte ale unor drame umane. răpirile. incendii. 33 . ziaristul are datoria să amintească şi pedepsele ce se aplică în cazurile de fapte antisociale. y Crime ± creşterea ratei criminalităţii reprezintă o sursă de informaţii. De aceea. Andrew Boyd propune următoarele grupe de interese care îl pot ghida pe reporterul începător în abordarea unor instituţii şi domenii ce prezintă maximum de interes pentru ascultători: y Urgenţe. Crimele. se impune o selectare a acelor noutăţi care interesează în cel mai mare grad cetăţeanul şi anume fapte. sociale.

precum şi reacţiile oficialităţilor la aceste acţiuni pot constitui subiecte de informaţii de mare interes. şcoli. Faptele şi cererile lor ± greve. de poziţii pro şi contra interesează totdeauna ascultătorii.confruntarea de idei. de anotimpuri şi de vacanţe intră în preferinţele ascultătorilor. y Acţiuni ale grupurilor de presiune. li se vor oferi câteva informaţii din lumea sportului preferat. la sfârşit. Anumite persoane se asociază în grupuri care au anumite revendicări. construcţii de locuinţe. închiderea sau reducerea activităţii într-un anumit sector sunt subiecte de ştiri apreciate de ascultători. alte forme de protest. y Interesul uman . mitinguri. spitale etc. y Informaţii de sezon ± legate de anumite sărbători. y Conflicte şi controverse . y Personalităţi ± faptele persoanelor publice pot fi oricând subiecte de ştiri. dimpotrivă. magazine. y Industria ± marea majoritate a oamenilor îşi are sursa de trai din salariile obţinute din industrie.y Planificare şi dezvoltare. marşuri.această categorie de informaţii se referă la lucruri deosebite care li se întâmplă unor oameni obişnuiţi. orice acţiune ± dezvoltarea unor întreprinderi sau. 34 . y Sportul ± mulţi ascultători suportă un buletin de ştiri pentru că ştiu că. De aceea. Publicul este dornic să afle ce se pune la cale pentru creşterea nivelului său de confort ± drumuri. y Sănătate ± orice problemă de sănătate poate constitui subiect de informaţie.

y explicative (se pune accentul pe răspunsul la întrebarea Äde ce?´) . De obicei. al doilea lucru pe care ascultătorii doresc să-l afle este cum se circulă prin oraş. y Animale ± numărul iubitorilor de animale este tot mai mare în lume şi cuprinde toate categoriile de vârstă sau profesionale. y Trafic ± după vreme. y contextuale (background ± ce permite cititorului cunoaşterea antecedentelor evenimentului). pentru că oamenii sunt interesaţi mai ales de ceea ce se întâmplă în imediata lor apropiere. informaţiile despre vreme sunt prezentate la sfârşitul emisiunilor. În funcţie de structura lor. acest gen de ştiri ţine capul de afiş al emisiunilor. y Vremea ± companiile de radio şi de televiziune cheltuiesc mulţi bani pentru a obţine informaţii meteorologice cât mai exacte. audienţă pe mijloacele de circulaţie auto este foarte mare. Redactorii de ştiri ţin seamă de faptul că mai toate automobilele şi camioanele posedă aparate de radio. Unele posturi de radio şi-au creat chiar canale speciale pentru conducătorii auto. ştirile sunt: y simple enunţuri (flash-uri). în zona în care locuiesc sau prin ţară. De aceea. faptele nostime sau tragice ale cător protagonişti sunt cei ce nu cuvântă. din programele de informaţii nu trebuie să lipsească acele ştiri despre respectarea sau nerespectarea legislaţiei de ocrotire a animalelor.y Ştiri de interes local ± acestea nu pot lipsi din buletinele de informaţii difuzate de staţiile locale. 35 . în momentele producerii unor evenimente meteo deosebite. pentru ei. De aceea. dar.

care pot fi difuzate oricând. Ştirile cele mai rapide pot fi transmise numai prin radio. Acestea sunt ştirile soft. deoarece ideea sau problema pe care o tratează nu-şi pierde actualitatera. Oamenii aşteaptă de la radio ± în acest moment când concurenţa televiziunii este tot mai puternic resimţită ± în primul rând.. la care ne-am mai referit. ştirea de radio a devenit starul serviciilor de informaţii. ştirile radio au o mai mare credibilitate în rândul receptorilor decât cele difuzate prin alte tipuri de presă. Mai trebuie să adăugăm acestor tipuri de clasificări şi alte observaţii. În prezent. Potrivit unor sondaje. Spre deosebire de acest tip de informaţii denumite şi Ähard news´ sau Äbreaking news´. Datorită rapidităţii. iar prioritatea măreşte totdeauna credibilitatea. există şi ştiri care pot fi difuzate şi mai târziu fără ca nimeni să piardă ceva. Conţinutul ştirii reclamă difuzarea urgentă pentru ca postul să-şi menţină calitatea de a fi primul care difuzează o informaţie extrem de importantă. realizatorii de programe de informaţii caută acele subiecte bombă cu care să-şi deschidă programele. Superioritatea radioului constă în prioritatea transmiterii ştirilor. muzică şi ştiri. În dorinţa de a capta interesul ascultătorilor şi de a face faţă concurenţei pe undele hertziene. Uneori asemenea informaţii se difuzează prin transmisie directă şi prin întreruperea altor programe. Se afirmă în teoria presei că succesul este asigurat dacă anunţi primul ştirea. Prioritatea în 36 .y de sinteză (un rezumat al etapelor de desfăşurare a evenimentului). Dar mai există şi ştiri perene. jumătate dintre americani află de la radio ştirile despre evenimente importante.

Rubricile au mare căutare şi se difuzează în toate emisiunile. costurile mai reduse de transmitere. de titlu şi de stil. mijloacele tehnice mai puţin sofisticate decât cele ale televiziunii. informaţii meteo. ascultătorul ar putea chiar să-şi potrivească ceasul după rubricile preferate pe care le urmăreşte. De aceea nu trebuie să cuprindă nici un fel de aprecieri personale ale autorului sau autorilor. Grupajele de ştiri din domeniul sportului. 37 . Recomandări y Ştirea trebuie să fie obiectivă sau să pară cât mai obiectivă. reclamele etc. În raţionalizarea strădaniilor lui de a gândi sau de a se exprima. precum şi de spaţiul fix în pagina de ziar. A apărut de mult.relatarea evenimentelor este o calitate determinată de mobilitatea programelor. Grupajul. utilitare. ± toate au aceleaşi ore de difuzare. rubricile de ştiri culturale. tendinţa de a grupa tematic subiectele pentru a-i da receptorului posibilitatea să-şi găsească mai rapid informaţiile preferate. Caracterizată prin unitatea de conţinut. Rubricizarea Din totdeauna şi în toate domeniile. el şi-a născocit unelte proprii. cu aceleaşi semnale de introducere şi de final. în fiecare zi sau în aceleaşi zile. rubrica a început să fie răspândită şi în radio programe. omul a avut şi are tendinţa de a-şi drămui eforturile. În acest fel. poate chiar de la începuturile presei.

acele informaţii din surse care doresc să-şi păstreze anonimatul nu se difuzează. y Nu este obligatorie divulgarea surselor unor informaţii. Cine se grăbeşte şi utilizează o singură sursă de informare.y Nu sunt utile în emisiunile consacrate drept ³serioase´ ± buletinde de ştiri. scandaluri. ci sunt păstrate în carnetele de notiţe personale ale reporterilor până la confruntarea cu alte surse sau până la confirmarea producerii evenimentului. În general. radiojurnale ± bârfele. 38 . alte ştiri de senzaţie mai ales negative pot fi incluse în rubrici speciale. fie să cadă sub influenţa opiniei subiective a celui ce culege informaţia. numai că acestea trebuie temeinic verificate. oricât de picante ar fi. y Orice informaţie trebuie verificată cel puţin din două surse. Datele suplimentare pe care le deţine îi sunt utile pentru alte materiale sau îi pot fi solicitate de editor pentru a rescrie ştirea. y Reporterul aduce de pe teren mult mai multe date decât cele i-ar fi necesare pentru redactarea unei informaţii. Viaţa intimă a personalităţilor. Cei ce se grăbesc cu anunţarea unui eveniment de senzaţie urmând datele furnizate de surse neverificate riscă să se compromită ± şi ei şi postul de radio pentru care lucrează ± şi mai sunt în primejdie să suporte rigorile justiţiei. lipsite de componentele relevante. riscă fie să prezinte faptele trunchiat.

Fiecare tură are un coordonator.Camera ştirilor ± News Room Sistemul de organizare a producţiei de ştiri are. fără discuţii şi căutări inutile. redactare. spiritul de echipă la Camera ştirilor are chiar o componentă concretă. Principiul după care funcţionează acest compartiment este acela ca toţi cei implicaţi în procesul de culegere. modificări de emisiuni prin aparţia unor noi evenimente în spaţiul orar al zilei acoperit de echipă să se producă cu maximum de operativitate şi de eficienţă. conlucrarea. editori.materială. al cărei model este preluat de la BBC. Ei lucrează în ture pentru a acoperi întreaga durată a programului de emisie. unul sau mai mulţi editori. comentatori. realizatori de emisiuni şi prezentatori. de maximă importanţă pentru orice post de radio. Deci. 39 . în care comunicarea. modificări de atribuţii. Existenţa şi funcţionarea spiritului de echipă este condiţia esenţială în reuşita acestui demers gazetăresc. mai mulţi prezentatori. în aceeaşi încăpere se află redactori. pentru ca orice repartizare de sarcini şi atribuţii. radiojuranale ± să lucreze într-o echipă puternic sudată. unul sau mai mulţi comentatori. în aceeaşi încăpere pentru a putea comunica mai operativ. Mai mult. Toţi membrii unei echipe trebuie să se afle împreună. la radio. difuzare şi prezentare a informaţiilor şi în elaborarea şi difuzarea emisiunilor informative ± buletine de ştiri. o configuraţie aparte prin ³Camera ştirilor ± News Room´. chiar solidarizarea să atingă cote maxime.

La unele posturi de radio calităţile de redactor realizator şi aceea de prezentator sunt întrunite de aceeaşi persoană. Şeful de echipă sau coordonatorul alcătuieşte sumare. rescrierea şi corectarea lor. Accesul în aceste încăperi este foarte limitat. se preocupă de modificarea. Fiecare radioprogram are un realizator. În afara echipei de serviciu. veghează asupra paginării informaţiilor. dar şi o calitate superioară a emisiunilor pentru că prezentatorul nu mai este un simplu crainic-lector. ci el cunoaşte bine evenimentul pe care îl prezintă în informaţia pe care o citeşte la microfon. celorlalţi redactori nu le este permisă intrarea în Camera ştirilor decât dacă sunt chemaţi de şeful de tură pentru lămuriri suplimentare sau pentru a ³livra´ ştirile aduse de pe teren. televizoare fixate pe canalele de ştiri . Se realizează în acest fel o economie de personal. 40 . care colaborează strâns cu şeful de tură din Camera ştirilor şi îşi procură de la acesta materialele necesare. stabileşte cine şi ce prezintă pe post. colecţii de ziare. repartizează membrilor echipei subiectele. de interviurile sau de alte materiale ce urmează a fi incluse în emisiuni. În Camera ştirilor se mai află şi toate sursele de ştiri: terminale pe telexuri sau pe e-mail ale principalelor agenţii de ştiri. de corespondenţele din ţară şi din străinătate. se preocupă de realizarea comentariilor ce vor fi incluse în emisiune.

declaraţii. scurtează.Camera ştirilor este ³inima´ unei redacţii de informaţii. astfel încât ei să fie capabili să selecteze şi să ierarhizeze informaţiile. Ei ascultă. cei numiţi de americani ³foot reporters´.³rewriting´ ± este un proces dificil şi plin de răspundere. Aici se ştie tot. întocmirea sumarelor pentru fiecare emisiune. se introduc inserturile de interviuri. Tot 41 . pe parcursul unei emisiuni. redactorii din Camera ştirilor trebuie să fie persoane foarte informate. preluarea apelurilor telefonice. la curent cu toate evenimentele interne şi internaţionale. În Camera ştirilor se află şi secretarii de emisie. Pentru a rescrie o ştire şi a o propune spre difuzare. Aici se primesc informaţii de la reporteri de teren. redactează textele de prezentare a benzilor. Tot redactorii de la Camera ştirilor hotărăsc ce şi unde. Ei transmit informaţiile în Camera ştirilor pentru a fi rescrise şi pentru a le da o formă menită să le facă apte spre a fi difuzate pe post. Cei ce lucrează la Camera ştirilor au obligaţia de a face această confruntare între surse şi de a menţiona eventualele diferenţe constatate la diferitele surse consultate. radioreportaje. Acest proces de rescriere . a paginării. În lumea presei radiofonice există o lege: nici o ştire nu se difuzează dacă nu este confirmată de cel puţin două surse. În Camera ştirilor cei ce rescriu textele informaţiilor au datoria să verifice fiecare detaliu. care au în grijă Äbucătăria´ întregii emisiuni: verificarea textelor. se produce fiecare informaţie ce va fi difuzată pe post.

Şedinţa este condusă de editorul de serviciu şi la ea asistă toate compartimentele redacţionale implicate în programele de informaţii. întrucât reporterii. La începutul fiecărei ture. cine va merge pe teren pentru procurarea informaţiilor pentru ce emisiuni. Fiecare membru al echipei îşi cunoaşte perfect îndatoririle. în camera ştirilor se desfăşoară o şedinţă de sumar. Producţia programelor de ştiri Sistemul de organizare a producţiei de programe de informaţii este la fel de precis pusă la punct ca şi într-o organizaţie militară. pe teren. serviciile proprii de monitorizare etc. ce dimensiuni va avea fiecare relatare. predă materialele la timp şi imediat reia lucrul pentru următoarea emisiune. Multe dintre evenimente sunt cunoscute din ziua precedentă.secretarii de emisie urmăresc emisiunea atunci când se difuzează pe post şi sesizează în scris greşelile. Unul din redactorii din camera ştirilor are îndatorirea de a citi în permanenţă informaţiile difuzate de agenţiile de presă sau de alte surse ± ziare. Sunt anunţate principalele evenimente ale tronsonului orar acoperit de echipă. Aceste informaţii sunt verificate 42 . au aflat de la persoane sau instituţii competente despre ele. Aceste evenimente sunt doar reconfirmate şi li se adaugă elementele nou aflate în legătură cu desfăşurarea lor. le execută fără nici un fel de comentariu.

nota etc. Ştirile de importanţă naţională sunt mai simplu de lămurit pentru că se referă la evenimente importante în sine. În acest caz. În fiecare program de informaţii este necesară alternanţa mijloacelor de expresie publicistică. vocile protagoniştilor implicaţi în evenimente. reporterii sunt trimişi pe teren pentru a afla şi alte detalii interesante despre respectivul eveniment. sociale. versiuni 43 a întâmplărilor prezentate. pentru că ştirile citite de crainici pot plictisi ascultătorul. care vor prezenta.cu mare atenţie. Ştirile de interes uman sau de interes local sunt mai dificil de apreciat. de multe ori. fie că stârnesc reacţii pro sau contra. instantaneul. Dimpotrivă. stârnesc interesul şi conving . reporterul va prezenta evenimentul aşa cum s-a desfăşurat şi va solicita şi opiniile. scurte secvenţe sonore realizate la faţa locului. în ambianţa specifică ascultătorii. Într-o emisiune de informaţii trebuie cuprinse toate tipurile de subiecte care îi interesează pe ascultători ± politice. sport etc. oricât de interesante ar fi subiectele. Este stabilită. Orice întâmplare are mai multe unghiuri de interpretare. modalitatea publicistică ce va fi folosită: informaţia propriu-zisă. un scurt interviu. fapt divers. Următoarea etapă a acestui proces este echilibrarea subiectelor. totodată. ci doar de opinii care să exprime adeziunea sau delimitarea de asemenea fapte. Fiecare protagonist sau martor al unei întâmplări poate avea propria sa versiune în prezentarea faptelor. La aflarea unui subiect important. Faptele cuprinse în acest gen de informaţii implică interesele unor mase largi de ascultători şi nu au nevoie de mai multe unghiuri de abordare. Ponderea fiecăreia dintre aceste grupaje este stabilită de editor. economice. punctele de vedere ale celor implicaţi sau ale martorilor.

o relaţie bună cu purtătorii de cuvânt ai instituţiilor respective poate fi de un real ajutor. Principala dificultate pentru reporter este găsirea persoanelor celor mai indicate pentru a acorda aceste scurte declaraţii sau pentru a răspunde la câteva întrebări. El nu trebuie să-şi piardă timpul solicitând declaraţii unor oficialităţi minore. să răspundă întrebărilor ziariştilor sau să-i îndrume către cea mai competentă persoană în domeniul respectiv. chiar dacă nu aduc elemente inedite de cunoaştere ? Pentru că sporesc credibilitatea informaţiilor. în momentul când demnitarul va avea o clipă de răgaz. reporterul nu trebuie să se lase impresionat de o secretară sau de un şef de cabinet. În cel mai rău caz el se va interesa ce altă persoană îl poate înlocui în problema respectivă pe şeful mult prea ocupat şi va apela la serviciile acesteia. oameni cu atribuţii importante în sectorul respectiv. Pentru a economisi timp şi energie. De ce sunt necesare aceste mărturii. Reporterul va aştepta. El trebuie să fie tenace şi să nu renunţe prea uşor atunci când i se spune că demnitarul pe care îl caută vorbeşte la telefon pe altă linie sau tocmai a intrat într-o şedinţă. În aceste cazuri. pentru că aceştia sunt obligaţi. la locul şi ora indicate de reporter. va reveni cu un nou apel pentru că rar se întâmplă ca secretara sau şeful de cabinet să-l caute. 44 . va insista. ci trebuie să insiste în a aduce în emisiune cele mai credibile persoane. conving ascultătorii că faptele narate chiar au avut loc.originale asupra desfăşurării evenimentelor. prin statutul lor profesional.

pe de altă parte s-a luat în calcul radio-ascultătorul. În cadrul licenţelor de emisie fiecare post de radio şi TV îşi asumă un program editorial care dă specificul postului. cu formă. naţionale specializate a determinat o mutare a accentului de redactare din punct de vedere jurnalistic. Spaţiul audio-vizual înseamnă totalitatea din frecvenţe de radio şi TV prin care se obţin licenţe de emisie. deci o manieră de alegere şi asamblare de conţinuturi prin care se caută personalizarea canalului. cât şi ca perimare. de regulă. Genurile redacţionale şi formatele publicistice trebuie să ţină cont de normele de difuzare ale CNA. care şi el este prins într-o altă viteză de desfăşurare a activităţii atât în familie. cât şi în societate. În comparaţie cu presa scrisă. Multiplicarea după 1990 a posturilor de radio de diferite tipuri: locale. presa radio şi televiziune are reglementări determinate de CNA. În primul rând s-a pornit de la capacitatea de viteză a informaţiei atât ca circulaţie.FORMATE PUBLICISTICE IN RADIO Termenul Äformat´ este de origine anglo-saxonă şi reprezintă un proiect comunicaţional. întărirea capacităţii de a atrage şi reţine publicul. regionale. elaborat pe baza unei scheme repetitive şi recognoscibile. teritoriale. Posturile generaliste. Formatul unui program priveşte un anumit tip de produs mediatic. conţinut şi durată determinată. În acelaşi timp CNA monitorizează şi forma de exprimare din punct de vedere al corectitudinii limbii române folosite şi se fac atenţionări posturilor care nu respectă normativul gramatical acceptat de Academia Română. trebuie să conţină până la 25-30% 45 . care administrează şi supraveghează spaţiul audio-vizual.

Dacă formatul emisiunii este cumpărat din altă ţară. O dată cu apariţia şi la noi în ţară a posturilor de radio private s-a simţit nevoia adaptării la un anumit tip de format.emisiuni informative. Formatele radio s-au dezvoltat pe piaţa concurenţială a posturilor de radio american în FM care au trebuit să-şi adapteze programele pentru supravieţuire. Copia fidelă a unui format care s-a bucurat de succes pe o piaţă nu poate fi aplicată altei pieţe. care are ca licenţă specializarea pe filme. dar foloseşte în momentele de pauză caseta cu informaţii de la MEDIA FAX care fac parte din acest grup. staţiilor de radio a făcut ca formatul emisiunilor să aibă secvenţe aproape abligatoriu de interactivitate. Ea dă oricărei emisiuni nota de autenticitate. credibilitate şi sentimentul participativ al radio-ascultătorului. Ca să facă faţă concurenţei. decât dacă pe cele 2 pieţe există o serie de condiţii asemănătoare. formatele emisiunilor s-au structurat pe informaţii scurte. radio46 . Plata licenţei presupune doar plata ideii. În momentul în care licenţa este obţinută pentru un post specializat. concise. structurile) trebuie să fie în cadrul structuriiobţinute din licenţă. Specializarea canalelor. Formatul din pauză este reclama postului şi informaţiile zilei. Apariţia telefonului mobil şi a aparaturii radio mobilă (uşor de transportat oriunde) au făcut ca formatele emisiunilor să includă relatarea telefonică. se plăteşte licenţa formatului. restul fiind acoperite cu emisiuni formative şi de divertisment. La posturile de radio formatele emisiunilor în care sunt incluse genuri jurnalistice sunt determinate de aceeaşi licenţă obţinută şi de condiţiile pe care şi le-a asumat la depunerea licenţei. atunci formatele (tipurile. depinde de dibăcia manifestată în alegerea formatului adecvat specificului pieţei. Succesul însă. De ex.Pro Tv CINEMA.

ascultătorul, publicul având capacitatea să intre în direct în timpul desfăşurării emisiunii. Pe de altă parte, prin apariţia internetului şi transmisiunii on-line ex.RADIO ROMÂNIA TINERET. Radio-ascultătorul poate accesa programul radio şi chiar dacă a pierdut un buletin de ştiri de la 13.00, el şi-l poate scoate spre ascultare din memoria site-ului şi îşi poate crea din banca de date a radioului programul pe care îl doreşte să îl asculte. TIPOLOGIA EMISIUNILOR DE RADIO Criterii: 1.Simultaneitatea sau decalajul relatării cu faptul real: -emisiuni în direct -emisiuni înregistrate 2.Locul de filmare: -emisiuni în interior -emisiuni de exterior 3.Natura mesajului: -emisiuni de tip publicistic-informativ (ştiri, reportaj documentar, anchetă, interviu, dezbatere) -emisiuni de tip artistic, cu scenariu, interpreţi, pe baza unor formate create sau achiziţionate. 4.După structura formală: -emisiuni unitare -emisiuni complexe 5.După provenienţă: -emisiuni de producţie proprie -emisiuni realizate în coproducţie
47

-emisiuni achiziţionate 6.După adresabilitate: -emisiuni generaliste -emisiuni specializate EMISIUNEA COMPLEXĂ În componenţa sa, alături de folosirea tuturor genurilor publicistice mai apar şi: orchestra de suport pentru mesajul muzical şi publicul de platou. În prezent, emisiunea complexă de radio de tip clasic ex. Radiojurnalul de la 7, 13, 10, 22 sau o altă emisiune a cărei întindere este între 60120 de minute se caracterizează prin existenţa ei pe o grilă de programe cu o frecvenţă ritmică în aceeaşi zi, oră, durată, moderator, voce, care se impregnează în memoria publicului prin prezenţa ei ca un partener de existenţă. Din punct de vedere jurnalistic o astfel de emisiune se constituie după un sumar care conţine tema ediţiei, secvenţele sonore, înregistrările, interviurile, participarea în direct, muzica ca ilustraţie şi potenţial sonor şi comperajul (suma de idei pe care se brodează un text pentru a face legătura dintre două locuri diferite ca transmisie sau două materiale, subiecte r-tv, pentru a fi incluse într-o emisiune de sine stătătoare) sau prezentare, însă noţiunea de prezentare nu are decât ideea de Äceea ce urmează´. Pe aceste structuri din interiorul unei emisiuni complexe se dezvoltă genurile jurnalistice. Pot fi folosite şi comentarii, interviuri, reportaje, relatări. Etapele principale în realizarea unei emisiuni sunt: planificarea, producţia şi difuzarea.
48

Alte clasificări: -tema emisiunii -genericul -documentarea -sumarul -înregistrarea materialului -montajul -comperajul -desfăşurătorul -emisia (difuzarea) La formatele emisiunilor de radio care sunt de divertisment ± ex. Teatru radiofonic ± ele se încadrează în metoda strictă a transpunerii radiofonice. În emisiunile de divertisment, pamfletul, schiţa satirică, poezia satirică, cântecul satiric, toate însoţite de imaginea sonoră constituie un mozaic publicistic specific acestui format. În aceste formate complexe de radio se pot folosi accentele sonore, diferitele forme de atragere a atenţiei: râsete, alte tipuri de coloane sonore, care să creeze reacţiile la ceea ce se înregistrează în emisiune, reacţie care să inducă ascultătorul în starea de participare şi să obţină aceeaşi reacţie. Mai târziu, în 1990, o astfel de tehnică a fost folosită în serialele americane prin introducerea benzii de râs pe fundalul filmului pentru a obţine aceeaşi reacţie din partea telespectatorului.

EMISIUNEA INTERACTIVĂ

49

Emisiunea interactivă de radio are ca particularitate tipul de format care determină natura contribuţiei financiare. Dacă este o emisiune umanitară, atunci postul de radio acceptă apelul telefonic al ascultătorului gratuit, dacă ia ascultătorul drept finanţator, atunci apelul telefonic costă. Unele posturi folosesc această tehnică pentru a-şi promova imaginea: intrarea în direct a ascultătorului este gratuită, altele pe tipul de interactivitate participativă. Intrarea ascultătorului în direct într-o emisiune care crează starea de interactivitate are riscuri: telefoanele nu pot fi triate decât foarte puţin, în sensul nu al cenzurii, ci în sensul apropierii interesului ascultătorului de subiectul emisiunii radiofonice. În momentul în care jurnalistul de radio este în direct cu ascultătorul, capacitatea lui de reacţie trebuie sa fie mobilizată pentru a face faţă şi la un refuz ferm al dialogului, atunci când acesta a depăşit mijloacele decenţei conversaţiei, să fie pregătit să aibă răspunsuri care să nu închidă dialogul şi nici să nu jignească ascultătorul. În concluzie, moderatorul trebuie să aibă o mare mobilitate de comunicare. Emisiunea interactivă presupune existenţa pe durata ei a mai multor genuri publicistice, în funcţie de subiectul care se dezbate: ştire, relatare etc. În cadrul grilelor de program, ca un specific al ultimilor ani, în spaţiul audio-vizual au apărut programe de shopping (cumpăraturi) sau pentru televiziune ± teleshopping. Dincolo de aspectul pur financiar, comercial, specialiştii le acordă acestor programe şi valoarea informativă şi formativeducativă, argumentând că în zonele care sunt departe de viaţa trepidantă a unui oraş sau acolo unde presa scrisă nu reuşeşte să ajungă, aceste programe suplinesc în mediul rural absenţa publicităţii stradale care în accepţiunea specialiştilor ar avea şi valenţe de informare şi formare.

50

Melvin DeFleur şi Everette Dennis. Thomas Franklin oferă o definiţie mai extinsă: Äorice expunere de întâmplări actuale. UTILIZAREA GENURILORPUBLICISTICE DE RADIO ÎN EMISIUNI COMPLEXE ŞTIREA I. emisiunile pentru armată. VIAŢA SATULUI. Profesorul de jurnalism de la Universitatea din Oregon. ex. nepărtinitoare. oferă o altă definiţie: ştirea este o relatare promptă.Definiţie Literatura de specialitate conţine o gamă vastă de definiţii. Ken Metzler. afectând interesele. viaţa şi bunăstarea persoanelor care citesc. definesc informal ştirea ca Äo imagine a realităţii obţinută repede în circumstanţe dificile´. 51 . succintă a informaţiei factuale despre evenimente. Prin urmare.În cadrul emisiunilor complexe care sunt specializate pe medii de ascultători diferite. orice întâmplare ce poate interesa sau afecta oamenii este ştire. corecte. ascultă sau privesc acea prezentare´. terminologia şi limbajul folosit conţin cuvintele care sunt specifice celor care practică profesiunile în domeniul respectiv. situaţii şi idei (inclusiv opinii şi interpretări) calculată să intereseze o audienţă şi să-i ajute pe oameni să facă faţă mediului înconjurător´.

Evenimentul nu trebuie să fie neapărat cutremurător. care interesează un număr semnificativ de persoane. 52 . că ştirile conţin fapte adevărate. Mulţi cercetători şi jurnalişti au realizat clasificări care se referă la reprezentarea aspectelor fundamentale ale aprecierii ştirilor. În primul rând. Elementul factual în prezentarea evenimentelor şi opiniilor. Ştirea este generată când se întâmplă ceva ieşit din comun. Stereotipul omului care muşcă un cîine se menţine adevărat în ştiri.Caracteristici Suntem confruntaţi cu nenumărate posibilităţi de ştiri în fiecare zi. Unele situaţii sunt în mod clar ştiri. Uneori acest interes în ştirile noi este o funcţie a curiozităţii. este că evenimentele s-au întâmplat şi că opiniile au fost exprimate. Aspectele neobişnuite ale unui eveniment reprezintă o altă caracteristică pentru mărimirea valorii de ştire. fapte şi opinii recente.II. Amploarea şi anvergura unui eveniment au un impact direct asupra valorii sale de ştire. adică evenimente şi există opinii. Avem astfel definiţia a ceea ce constituie în general o ştire: ştirea este prezentarea unor evenimente. Mulţi dintre noi sunt interesaţi de întâmplările recente. în timp ce alteori este o necesitate directă de a cunoaşte informaţia de ultimă oră. Prezentarea unei opinii cu impact social poate fi considerată o altă formă de prezentare a evenimentelor. evenimente rezultând din prezentarea opiniilor. altele nu. el poate fi de-a dreptul stupid. Aceasta înseamnă. ştirile sunt factuale. Ştirile sunt noutăţi. după câte ştiu cei care le pregătesc. Ele sunt interesante pentru un număr semnificativ de persoane ± deşi număr semnificativ este o cantitate foarte incertă. Totuşi există mai multe feluri de fapte: există fapte importante.

ce va stârni instantaneu interesul publicului. scăzând mai degrabă numărul de cuvinte decât cel de amănunte. 53 . folosesc mai puţine din temele zilei decât o face un ziar. Conflictul. Ea este un text conţinând o idee puternică. ştiri despre evenimente politice majore. poate duce la schimbare. Ele trebuie să fie mai scurte. Cei mai mulţi jurnalişti sunt de acord cu principiile care fac o ştire să fie Ähard´. o emisiune de ştiri de televiziune şi un buletin de 5 minute de ştiri radio. Orice luptă între oameni. În al doilea rând. III. iar această reducere este realizată mai ales prin eliminarea detaliilor.Tipuri de ştiri Jurnaliştii occidentali utilizează termenii de ştiri Ähard´ şi ştiri Äsoft´ pentru a descrie materialele pe care le produc. Se poate argumenta că se pot oferi mai multe detalii în comunicarea radio utilizând scrierea mai concentrată. Conflictul este cel care ne atrage atenţia. Dacă ar fi să facem o comparaţie. am putea spune că de fapt toate tratează aceleaşi evenimente. dramatică. crime şi război. ştiri despre personalităţi.Trebuie de asemenea să stabilim graniţa dintre evenimente şi pseudoevenimente. ştirile radio sunt mai puţin detaliate decât cele tipărite. iar schimbarea ne poate afecta viaţa. Trebuie să tăiem cuvintele inutile. grupuri sau naţiuni poate fi interesantă. Ştiri despre dezastre. Abordarea fundamentală a unei ştiri radio o reprezintă menţinerea numărului de fapte şi detalii la nivelul minim. Limitările de timp obligă însă radioul la două restricţii importante: în primul rând ştirile radio sunt mult mai selective. între un cotidian. cum am face-o în orice tip de scriitură de presă.

Soft nu înseamnă neimportant. Cele mai utilizate sunt: Unde: fiindcă posturile de radio au o atât de mare audienţă. cele mai multe dintre elementele de bază ± cine. IV. unde. El dă impresia că ştirea nu este bine focalizată. cum. chiar dacă nu este un subiect nou. coerentă. Ştirile hard sunt noutăţi. 54 . Termenul de ştire soft poate induce în eroare.Cu cât este mai proeminentă o personalitate. O ştire soft există sub multe aspecte. Cine: identificaţi un vorbitor prin funcţie înainte de a-i da numele. pentru lead. Cercetătorii au aflat că publicul preferă să afle informaţii despre oameni. când. În unele cazuri. mai degrabă decât despre lucruri. de impact. cu atât este mai importantă ştirea. le alegem deci pe acelea care sunt cele mai importante pentru ştire. dar acest lucru nu înseamnă că nu ating subiecte serioase. Un eveniment care afectează o mie de persoane înseamnă o ştire mai puternică decât un eveniment care afectează numai zece. Ştirile pot fi umoristice şi sarcastice. însemnând o ştire care apelează la emoţiile umane fundamental. deşi nu este necesar ca ele să se petreacă exact în momentul în care sunt prezentate pentru a fi calificate ca atare.Organizarea şi structurarea ştirilor Tipuri de structură a ştirii Indiferent de tipul de lead. ce. de ce ± trebuie incluse în ştire dar nu le putem include pe toate într-o singură frază simplă. ştirile soft sunt deseori latura umană a ştirilor hard. Astfel. că este mai puţin importantă decât un hard. este sinonim cu Äinteres uman´. localizare unui eveniment este foarte importantă. soft.

Spre deosebire de piramida inversată unde ideile sunt plasate în ordinea descrescătoare a importanţei. Circular. Sfârşitul se poate referi la ideea din lead. iar scriptul construit în jurul acestuia. Dar există o diferenţă. Insertul sau tăietura Reprezintă echivalentul utilizării citatelor în presa scrisă. secvenţa de timp este de obicei o cronologie inversă care începe cu acţiunea prezentă. Punctul principal este lead-ul. merge spre trecut. O ştire bună de radio va combina inserturile şi scriptul pentru a da un material complet de la început şi până la sfârşit.m.m. Toate punctele de sprijin ar trebui să fie legate de ideea din lead. Cea mai obişnuită structură începe cu prezentarea problemei. În jurnalistmul tipărit. O ştire poate duce ea însăşi la ordonarea ideilor în funcţie de timp. În radio. Succesiunea temporală. şi p. citatele întăresc ideile principale ale ştirii. insertul duce ştirea mai departe. Alegerea tăieturilor de bandă este prin ea însăşi o artă. Imaginaţi-vă ştirea ca un cerc. În timp ce sunt alese tăieturile 55 . Într-o primă etapă trebuie alese inserturile. evitaţi folosirea a. Cum ştirile radio trebuie să fie cât mai actuale. şi sfârşeşte cu un element viitor. Clepsidra. Aceasta structură este tot un fel de succesiune temporală. dă contextul şi discută soluţiile dacă ele există. şi nu invers. Există patru tipuri de structuri obişnuite pentru construirea unei ştiri radio: Problemă-soluţie. într-o construcţie circulară fiecare parte a ştirii este egal importantă.Când: aproape toate ştirile din radio se petrec astăzi. Se începe cu un lead rezumativ şi apoi se construieşte ştirea cronologic. oferă sprijin prin inserturi sonore şi fapte.

un cuprins şi o încheiere. şi insertul este mutat ceva mai jos. dar nu pot surprinde savoarea vorbelor cuiva. un plus de claritate. sau un unghi interesant merită folosit. urmată de cele mai importante detalii. Orice oferă comentariu. Jurnaliştii radio exploatează inserturile la maximum atunci când lasă sunetul ± sunetul singur. Inserturile sonore Este bine să utilizăm inserturi sonore atunci când: Interviul înregistrat exprimă mai multă opinie decât fapte concrete. Inserturile sunt eficiente când conţin sunetele evenimentului. scriitura radio este liniară. Există altceva în segmentul de interviu care dă autoritate sau interes suplimentar tăieturii (sirene în fundal sau zgomotul unei zone în construcţie). Jurnaliştii pot transmite faptele de obicei mai bine decât persoana intervievată. Un alt lucru important: nu începeţi şi nu sfârşiţi ştirea cu un insert. Un lucru foarte important de reţinut pentru acela ce redactează ştirea este următorul: Änu sacrificaţi conţinutul pentru formă!´ Dacă scriitura de ziar este structurată într-o piramidă inversată ± ceea ce înseamnă că informaţia cea mai importantă este inclusă în lead.ziaristul trebuie să conştientizeze în fiecare clipă ce vrea să transmită: Care sunt faptele? Care sunt evenimentele importante care au avut loc? Care sunt ideile principale? Un mod simplu de eficientizare a acestor operaţiuni este conceperea unei liste cu detalii. Segmentul de interviu reprezintă drama umană. cunoscut şi ca sunet brut ± şi vocile să spună ştirea. 56 . Inserturile nu trebuie să fie cutremurătoare pentru a fi eficiente. Se începe ştirea cu propria voce. are un început.

Acestea sunt scrise mai mult ca un lead dar nu trebuie să repete lead-ul reporterului.Scrierea ştirilor Bazele scriiturii unor ştiri de radio Există 7 puncte relevante în redactarea unei ştiri de radio: Scriitura pentru ştirile audio este scurtă şi conversaţională. Un anunţ înseamnă câteva propoziţii care au rostul de a ispiti ascultătorul să rămână pe post pentru ştirea ce va veni după publicitate sau următorul buletin. V. indicarea acesteia la începutul frazei în loc de început. Sunt primele cuvinte ale gazdei. Vom compune un text ce poate fi citit uşor cu voce tare. Lansarea ar trebui să dea faptele de bază ale ştirii şi să spună ascultătorului de ce ştirea este importantă. Ar trebui scrisă astfel încât să conducă direct la partea de text a reporterului. Ştirile radio sunt scrise pentru a fi auzite. 57 . Fiecare ştire începe cu cel mai important fapt astfel încât să poată încorpora interviuri înregistrate ale surselor.Lansările şi anunţurile În redactarea unei ştiri pentru jurnalele de actualităţi complexe. deci trebuie să fie absolut clare. începutul unei ştiri nu înseamnă primele cuvinte ale reporterului. Ştirile radio urmează unele convenţii standard privind structura frazei ± inclusiv plasarea numelui sursei. prezentatorul. Lansările pot preceda şi pachetul de ştiri al unui reporter. Punctul de plecare este numit lansare sau introducere gazdă.

utilizându-le pe acelea care vor fi mai sigure pentru atragerea atenţiei ascultătorului. Trebuie să presupunem că audienţa nu va da atenţie primelor câteva cuvinte ale lead-ului.-uri pot fi grupate în patru tipuri fundamentale: Lead-ul standard (direct) ± este o expunere explicită a faptelor. Lead-ul Lead-ul este semnalul ca audienţa să înceapă să asculte.Ştirile radio se concentrează pe cele mai noi întâmplări. Cele mai multe lead. 58 . Orice detalii includem într-un lead difuzat pe calea undelor. De pildă se poate alege un lead ce prezintă un unghi de interes uman al ştirii. Nu este lead-ul din presa scrisă: cine ± ce ± unde ± cum ± de ce? La una sau două din aceste întrebări tradiţionale se poate răspunde. Jurnaliştii radio şi-au dezvoltate propriul lor stil de scriere a lead-ului. Ştirile sunt scrise la prezent. de aceea nu trebuie să conţină detalii importante. Fraza de început într-o ştire radio este asemănătoare unui titlu de ziar. Lead-ul de fapt divers (soft) ± pentru ştirile cu impact mai puţin serios şi imediat pot fi mai multe posibilităţi de alegere în scrierea lead-ului. l-a introdus uşor în subiect cu unul sau două fapte importante. un unghi de prevedere a viitorului sau un lead ce leagă ştirea de alte subiecte. ele ar trebui plasate spre finalul acestuia. ÄDe ce?´ este o întrebare la care nu se răspunde aproape niciodată într-un lead radio. Este forma cea mai obişnuită de lead. Din cele 6 întrebări. unul ce a atras atenţia ascultătorului. dar nu la toate. cele două la care este posibil să răspundem în lead sunt ÄCe?´ şi ÄUnde?´.

dezastre. Este comună pentru ştirile despre crime. Tipuri de organizare a corpului ştirii Lead-ul va fi urmat de corpul ştirii. ascultătorul nu este gata să-l audă. În acest caz va fi necesar să scrieţi un lead umbrelă. la care audienţa răspunde ÄOare despre ce e vorba´ şi rămâne pe recepţie. sau pot fi de o asemenea importanţă încât fraza lead a jurnalului trebuie să acopere mai mult decât o ştire. În textul de ziar. accidente etc Succesiunea efect ± cauză Succesiunea acţiune ± reacţiune ± folosită mai ales pentru ştirile în care există mai mult de un singur punct de vedere Nume de persoane ÄNumele fac ştiri´ este o axiomă banală pentru jurnalişti. Lead-ul umbrelă ± uneori două sau mai multe ştiri pot fi strâns legate între ele. radio sau televiziune. dar adevărată pentru toate tipurile de ştiri ± fie ele pentru ziare. numele din lead este cel care atrage atenţia. această formă reprezintă un adevărat anunţ pentru audienţă. numit uneori şi trecerea în revistă. dacă începem cu un nume. dar introduce o afirmaţie sau o întrebare provocatoare. El spune puţin despre faptele din ştire. şi probabil nu-l va auzi. Există câteva abordări folosite în mod obişnuit în prezentarea informaţiilor: Succesiunea cronologică ± folosită pentru ştirile în care există o succesiune a evneimentelor. petrecând restul timpului ştirii întrebându-se despre 59 . reviste.Lead-ul întârziat ± numit uneori şi lead aruncat sau structural. Dar în ştirile radio.

De exemplu prezentarea unui accident aviatic în Florenţa care a ucis 125 de pasageri este importantă. dar reflectă cu acurateţe ceea ce a spus persoana implicată în eveniment. cu excepţia cazului când citatul este atât de important sau bizar încât vrem să ne asigurăm că ascultătorii înţeleg perfect că acestea sunt cuvintele interlocutorului şi nu ale prezentatorului. mai ales când ştirea nu include persoane locale. De aceea este necesar să Äindicăm´ ascultătorului că va apărea un nume în ştire. Acest lucru se face printr-o frază descriptivă. dar numele lor nu are nicio semnificaţie pentru ascultătorii care nu sunt din Florenţa. Dacă numele este larg cunoscut şi este un instrument de atragere a atenţiei prin el însuşi. în loc să-l difuzăm direct. Există două motive principale pentru a face acest lucru: este dificil de citit un text care conţine citate exacte. Este suficient să dăm numele lor. Un lead anunţ ar merge în astfel de situaţii. Nu se uitilizează Äcitez´ şi Äam încheiat citatul´ sau astfel de indicaţii pe post. Situaţiile 60 . Aceasta înseamnă că ele sunt rescrise. trebuie să ne asigurăm că el este cunoscut bine de toţi ascultătorii.cine vorbim. nu există un mod convenabil de a indica un citat. Sunt cazuri în care nu este indicată utilizarea numelor. Dar dacă începem cu un nume. Putem alege să construim o ştire povestită parafrazând citatul. atunci este posibil ca el să înceapă ştirea. Regula generală este amânarea celor mai multe nume sau denumiri până în a doua sau a treia frază. Citatele directe În scriitura radio. Ghilimelele nu servesc la nimic în textul difuzat. citatele care apar în script ± nu cele care sunt înregistrate ± sunt în general parafrazate.

proeminente Proximitate ± oamenii sunt interesaţi de evenimentele care se întâmplă cât mai aproape de ei. rupeţi-l prin numirea sursei de mai multe ori în timpul citatului. Este imposibil pentru un ascultător să urmărească o afirmaţie lungă. complexă. Acest criteriu este strâns legat de impact. Este mult mai eficient să le rupeţi în citate indirecte prin parafrazarea sursei. există însă câteva linii generale: Nu folosiţi citate directe lungi. bineînţeles cele care sunt uşor de recunoscut. 61 . Selectarea ştirilor Redactorii şefi şi editorii de rubrică pot utiliza următoarele criterii pentru a alege dintre ştirile existente: Audienţa ± o ştire trebuie să fie relevantă pentru audienţa sa Oportunitatea ± ca jurnalişti trebuie să găsim un unghi ce dă ştirii o anumită oportunitate Impactul ± impactul ştirii depinde de cât de multă audienţă este afectată. sau în care poate fi dezvoltat un unghi local. şi cât de imediat este acesta Proeminenţa ± numele sunt importante în ştiri. Indicaţi întotdeauna exact audienţei când începe şi când se termină citatul. Dacă este necesar să folosiţi un citat lung.sunt multiple. cât de direct este efectul. fiindcă ştirile locale vor avea un impact mai mare asupra audienţei locale Conflictul ± publicul va rămâne atent la astfel de teme atâta timp cât rezultatul este incert. este imposibil să existe o regulă de aur în ceea ce priveşte utilizarea citatelor.

cât şi ca material de sine stătător. şi poate fi folosit atât ca bază pentru realizarea altor tipuri de emisiuni (reportaje. Succesiune de întrebări şi răspunsuri într-o întrevedere solicitată de ziarist. atât ca modalitate de colectare a informaţiei cât şi ca element de sine stătător în conţinutul unei emisiuni. comentarii. De cele mai multe ori. buletine de ştiri. ritmul cuiva care vorbeşte la o conferinţă de presă este 62 . într-un loc ales de comun acord dinainte (în cazul unui interviu pregătit) sau la locul evenimentului (în cazul întâlnirilor neprevăzute) interviuri la faţa locului ± realizate în timpul producerii evenimentului sau imediat după eveniment şi difuzate în următorul buletin de ştiri interviuri la o conferinţă de presă ± este mai bine ca interviul luat unui purtător de cuvânt la o conferinţă de presă să fie luat la sfârşitul întâlnirii. Interviul pregătit ± folosit pentru obţinerea de informaţii. opinii. Tipuri de interviu După modul de realizare: Interviu instantaneu ± este folosit mai ales ca ilustraţie audio în buletinele de ştiri. emisiuni complexe). În funcţie de circumstanţele realizării: interviuri prin întâlnire directă ± reporterul şi interlocutorul aflându-se faţă-n faţă. el reprezintă o conversaţie mediatizată.INTERVIUL Definiţie Interviul este genul ce constituie inima jurnalismului audio-vizual. anchete. Interviul este genul jurnalistic cel mai utilizat. explicaţii etc. pentru că adaugă credibilitate prin introducerea surselor în comunicarea directă cu ascultătorii.

într-o perspectivă dată. Scopul este de a expune raţionamentul acestuia şi de a permite ascultătorului să judece prin prisma valorilor sau priorităţilor lui. Interviul interpretativ ± este cel în care reporterul furnizează faptele şi cere interlocutorului să le comenteze sau să le explice. Ordinea întrebărilor este importantă pentru ca detaliile să fie clare.lent şi poate fi iritant pentru radio. un observator. În această categorie intră trei subtipuri de interviu: interviul de analiză ± este interviul în care interlocutorul încadrează evenimentul sau situaţia într-un cotext precis. ci din partea celui care asistă sau a asistat la evenimente şi care transmite ştirea ± un alt jurnalist. Interviuri în direct ± inserturile de interviuri live dau senzaţia de participare directă a ascultătorului la emisiune.?´ 63 . care este o mărturie dar nu din partea actorului însuşi. şi răspunde la întrebarea-cheie Äde ce?´ interviul de comentariu ± se bazează pe întrebarea Äcare este părerea dvs despre. cuvintele înregistrate în prima variantă a rostirii lor fac ştirea mai interesantă. un simplu martor.. O discuţie preliminară este utilă pentru a puncta informaţia necesară şi pentru a da timp interlocutorului să-şi amintească sau să consulte unele date. dar au dezavantajul că reporterul pierde un anumit control asupra situaţiei. în unele cazuri. Interviuri prin telefon După conţinut: interviul informativ ± este tipul de interviu cel mai obişnuit şi poate constitui un material factual pentru ştiri sau poate fi porcesat pentru a deveni un material de sine stătător. Totuşi. Tot în această categorie intră interviul ± descriere..

În asemenea cazuri. ea poate fi un proces îndelungat. deoarece o asemenea situaţie nu lasă posibilitatea de reluare. Este cazul omului politic care răspunde adversarului sau a omului de ştiinţă care susţine sau respinge o teorie. a. în măsură să-şi facă bilanţul carierei. efectul lor asupra oamenilor. jurnaliştii sutn chemaţi să joace un rol de promovare a acestor fapte mai ales când sunt implicaţi bani publici. Unele interviuri au însă ca obiectiv doar atragerea atenţiei publicului asupra unui fapt excepţional. interviul de personaitate ± înseamnă întâlnirea cu un individ remarcabil sau celebru. rudelor în termeni umani. un documentar sau un reportaj. Aceste categorii de interviu pot apărea împreună cu pregătirea unui material pentru o anchetă. Interviul afectiv ± are scopul de a oferi o viziune generală asupra interlocutorului. 64 . apoi interpretarea. prin finanţare directă sau subvenţii. o vedetă sau o stea a sportului care îşi povesteşte drumul în viaţă. Etapele sunt următoarele: mai întâi faptele. semnificaţia sau implicaţiile faptelor. Durata conversaţiei preliminare diferă considerabil în funcţie de circumstanţe. Scopul este de a afla ce gândesc cei în cauză referitor la subiect. Puterea sentimentului prezent este mai importantă decât raţiunea.itnerviul de opinie ± poate fi numit şi interviu de controversă. ascultătorul să înţeleagă mai bine situaţia în care este implicat intervievatul. o reacţie personală la temă. dar există un moment propice pentru a începe înregistrarea şi este important ca reporterul să fie atent să nu piardă acest moment. informaţia de background sau ordinea evenimentelor.î. minerilor îngropaţi Exemple într-un specifice sunt sentimentele accident.

Etapele realizării interviului Alegerea temei şi a interlocutorului Reporterul trebuie să ştie mai întâi ce vrea să afle şi apoi să determine de la cine. Jurnalistul trebuie în astfel de situaţii să fie un bun psiholog. personalitatea individului Autoritatea informaţiei deţinute Realizările deosebite Implicarea într-un eveniment inedit Simţul umorului sau capacitatea de a crea atmosferă. Înainte de a merge la interviu. activitatea sa. titlul său oficial. să dea dovadă de înţelegere şi răbdare atunci când este cazul. Documentarea Jurnalistul trebuie să studieze pe cât posibil totul în legătură cu personajul pe care îl va intervieva. Este esenţial să fie bine pregătit.Fiecare interviu este diferit. reporterul trebuie să fie sigur că posedă mereu următoarele informaţii: numele întreg al interlocutorului. dar două principii rămân fundamentale pentru reporter: să asculte atent şi să întrebe mereu ÄDe ce?´. 65 . ceea ce înseamnă o muncă de cercetare în intervalul de timp pe care îl are la dispoziţie. astfel încât să ştie de unde să ia informaţia necesară cât mai repede. El trebuie de asemenea să aibă fixat foarte bine scopul interviului şi implicit tehnicile pe care doreşte să le folosească. Reporterul are la îndemână câteva criterii de ghidare: Celebritatea. pentru că numai astfel îşi poate formula corect întrebările.

reporterul să fie atent să nu simplifice excesiv lucrurile. Este de asemenea o modadlitate de verificare la final. Ea serveşte doar ca linie de orientare şi pentru a menţine interviul alert. pentru a vedea dacă au fost acoperite toate punctele vizate. precum şi pe oponenţii ei. exprimarea concisă a ideilor. De aceea. Să-şi fixeze întrebările cheie. simplitatea. Este bine ca jurnalistul să cunoască dinainte: Contextul istoric al temei.Există o relaţie directă între cât de multe ştie reporterul înainte de interviu şi cât va afla în timpul acestuia. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească reporterul înainte de a porni la realizarea interviului sunt: Să obţină suficientă informaţie asupra subiectului şi interlocutorului. 66 . Calitatea întrebărilor determină calitatea răspunsurilor. Pregătirea unui interviu presupune şi realizarea unor liste de întrebări. formularea la obiect sunt calităţi esenţiale pentru construirea unor întrebări eficiente. Pregătirea întrebărilor Baza interviului o constituie întrebarea. de la evenimentele anterioare importante la situaţia actuală Argumentele aduse în mod obişnuit atât pentru. în încercarea de a face subiectul mai uşor de înţeles Liderii sau avocaţii temei. în cazul unei pauze de discuţie. Să cunoască în detaliu ceea ce trebuie să scoată în evidenţă interviul. astfel încât să poată deţine controlul interviului. cât şi împotriva unor aspecte ale temei Subtilităţile temei.

el trebuie readus la subiectul discuţiei de punctare ± pentru un interviu mai lung. După rolul lor: de atac ± prima întrebare şi cea mai importantă. jurnalistul trebuie din când în când să puncteze subiectul. din când în când.de urmărire ± pentru a detalia sau clarifica un punct discutat anterior .de mărturie ± se urmăreşte să se obţină confirmarea unei informaţii . El va sintetiza cele spuse de interlocutor până atunci. funcţie. calitate ± şi în alte întrebări pe parcursul interviului 67 . pentru ca ascultătorul să poată urmări mai uşor interviul şi principalele idei vehiculate de insistenţă ± este indicat ca.Întrebări factuale sau de informaţie ± care oferă date concrete . care nu are decât una sau două întrebări de sprijin ± pentru a-l ajuta pe interlocutor să-şi precizeze afirmaţiile. mai ales în cadrul interviului folosit ca insert în ştire. dacă jurnalistul simte că interlocutorul ascunde o informaţie esenţială pentru interviu de relansare ± dacă interlocutorul se abate de la linia prevăzută a interviului.Un interviu este o conversaţie cu un scop. reporterul să includă anumite date cum ar fi ± nume. să fie clar sau pentru a-l constrânge să răspundă.de completare ± puse în special la sfârşitul interviului. în diferite categorii: În funcţie de scop: .de opinie ± cand se cere punctul de vedere unui specialist . De aceea întrebările pot fi clasificate.de motivaţie ± pentru a afla cauzele unei acţiuni sau decizii .

Ocazional. Întrebările trebuie formulate scurt şi simplu. Întrebarea de controversă îl poate forţa pe acesta să admită un element de la care ar fi dorit să se sustragă. prin telefon. jurnaliştii întreabă dacă pot pune întrebări. desigur. Un alt tip de întrebare.de obiecţie ± dacă. intenţionat sau nu. care alege dintr-o gamă largă de posibilităţi. el trebuie să ceară explicaţii de controversă ± uneori (deşi rar) poate fi necesar ca interlocutorul să fie contrazis. iar reporterul trebuie să aibă grijă ca întrebările să-i fie clare mai întâi lui însuşi. din moment ce acceptarea interviului reprezintă acceptarea faptului de a răspunde la întrebări. inutil. Interviul prin telefon Reporterii de radio au dezvoltat o specie de interviu deosebită. care de asemenea pare de ajutor. Acest lucru este. După forma răspunsului cerut: întrebări deschise ± sunt cele care necesită un răspuns elaborat întrebări închise ± pot căpăta un răspuns într-un singur cuvânt. acesta fiind cel mai rapid şi cel mai simplu mod de a lua un interviu pentru acest canal. reporterul nu are voie să-i treacă cu vederea greşelile sau să lase să se strecoare incertitudini ori enormităţi. interlocutorul devine evaziv sau divaghează. Există însă şi dezavantaje: este cel mai uşor de ocolit de către cel vizat reporterul nici nu poate fi sigur că discută cu persoana dorită 68 . Mai există de asemenea Întrebări de întindere ± introduc ideea lăsării răspunsurilor la latitudinea interlocutorului. este cea de tipul sau ± sau.

din ce în ce mai frecvente în emisiuni . de asemenea. 69 . astfel încât să nu se depăşească timpul alocat. iar la sfârşitul interviului reporterul trebuie să întrebe dacă poate reveni pentru informaţii adiţionale. pentru ca el să se comporte cât mai firesc.calitatea sunetului nu este cea mai bună pentru folosirea acestui tip de interviu în buletinele de ştiri şi. Legile interviului radiofonic Prima şi cea mai importantă este alegerea intervievatului. cu excepţia urgenţelor înregistrările de acest tip nu se folosesc dacă se poate aranja un alt tip de interviu posibilitatea interlocutorului să înţeleagă greşit întrebarea este mai mare. În interviurile ³live´ . deci formularea lor trebuie făcută cu mai multă atenţie. în derularea discuţiei. Ideal este ca interviul să fie luat în mediul ambiant specific interlocutorului. Persoana căutată trebuie neapărat informată că discuţia se înregistrează. Mai trebuie să aibă grijă ca. Locul de desfăşurare a interviului este. Formulele stereotipe nu-şi au locul în interviu. să nu se simtă stresat de atmosfera ultratehnică a unui studiou de radio sau de prezenţa la discuţie a unor persoane necunoscute (tehnicienii din studio).misiunea reporterului este mult mai complicată. În strînsă legătură cu această cerinţă este aceea a adecvării întrebărilor la persoana intervievată. El trebuie să fie atent la desfăşurarea în timp a discuţiei. Întrebările nu trebuie să repete prezentarea făcută de realizatorul emisiunii. deosebit de important. să nu se producă pauze. să intervină operativ pentru acoperirea oricăror hiaturi sau ezitări ale invitatului.

oamenii citeau ca nişte automate texte ce nu le aparţineau. să fie gata să intervină cu o altă întrebare sau cu un comentariu care să ducă mai departe discuţia. nu se mai putea face vreo distincţie între interlocutori şi reporteri. astfel încât. frică de reporter. care ar fi putut să spună cine ştie ce pe post. autor de interviuri. Vorbirea liberă a înviorat emisiunile de radio. Era şi dificil. de multe ori cu succes. 70 . Mai mult. trebuie să se pregătească foarte bine. şi nespecific unei prese orale prin definiţie. Procedeul era preferat din cauza fricii. înregistrate. Concluzii: y Radioreporterul. cenzurat şi vizat de mai marii redacţiei era prezentat în emisiuni. Totul era anost. fonotecate şi. încercându-se o interpretare a textului. în acest fel nici interlocutorul. Interviul inregistrat. în primul rând. stilul oral.Ani de-a rândul interviurile pentru radio erau concepute mai întâi pe hârtie şi apoi erau citite pe două voci ± reporter şi intervievat -. Frică de interlocutor. difuzate. cu emoţia specifică. care şi el ar fi putut scăpa de sub controlul mai marilor săi şi să ofenseze vreo persoană sus pusă. vorbirea ³în direct´. ascultat . când interlocutorul este în pană de inspiraţie sau dă un răspuns mai succint. în sfârşit. de la faţa locului. le conferă emisiunilor un plus de autenticitate şi de interes. dar de şi mai multe ori fără. fonotecat. Dar. să-şi alcătuiască o documentare minuţioasă asupra interlocutorului şi asupra temei. să-şi conceapă foarte atent întrebările. în orice moment al conversaţiei. nici reporterul nu mai aveau nici un fel de personalitate. Se mima.

interjecţiile ± pot sublinia sensul dorit. el trebuie să-i ceară invitatului său acele răspunsuri pe care receptorii ar dori să le audă. punctele de suspensie. Elementele nonlingvistice ± tonul. pot da un înţeles contrar unei fraze. exprimat prin cuvinte sau. În aceste situaţii prezenţa interlocutorului nu se justifică. Controlul asupra acestor elemente nonlingvistice trebuie să aparţină în totalitate reporterului. ³sesizez o notă ironică în felul cum prezentaţi lucrurile´ etc. De aceea. Este un fel de broker. dimpotrivă. care ar putea denatura sensul discuţiei şi să solicite o explicaţie. dar şi modul cum îl rosteşte şi.y Reporterul este. Întrebările trebuie să-i ofere această posibilitate. (De pildă se poate adresa interlocutorului cu intervenţii de genul: ³remarc în vocea dumneavoastră o undă de îndoială´. dar nici reporterul nu va avea zile multe de lucru în continuare în redacţia respectivă. suprapunerea de voci. Un reporter care vorbeşte mai mult decât interlocutorul.) y Reporterul trebuie să-i dea şansa interlocutorului să răspundă prezentând informaţiile pe care le deţine. vorbind în numele lor. de fapt. exclamaţiile. y Intonaţia cu care sunt rostite întrebările şi răspunsurile sunt esenţiale pentru conferirea sensului dorit unei discuţii. de asemenea. Ceea ce s-a discutat 71 . y Întrebările la care trebuie să răspundă interlocutorul sunt cele adresate în interviu. accentul. dându-i acestuia posibilitatea doar să rostească nişte răspunsuri monosilabice sau să nu-şi termine nici o frază nu este un profesionist. El trebuie să-şi controleze nu numai fiecare cuvânt. a cărui misiune este să acţioneze în numele şi în interesul Äclienţilor săi´ ± ascultătorii. trebuie să sesizeze orice inflexiune a vocii interlocutorului. purtătorul de cuvânt al ascultătorilor săi. pe care le-au auzit şi ascultătorii.

REPORTAJUL Definiţie ÄSpecie publicistică apelând adesea la modalităţi literare de expresie. ÄPrin definiţie un reportaj raportează ceea ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat. Dar scopurile lor sunt diferite. atunci el va adresa întrebările şi va primi răspunsurile aşteptate. iar. un reportaj este un raport. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române adaugă la această definiţie faptul că informaţiile sunt Äculese de obicei de la faţa locului´ Ideea Munca reporterului este una creativă. dacă reporterul consideră utilă prezentarea unor informaţii aflate în afara interviului propriu-zis. ÄEtimologic. Cum să le găseşti? 72 . nu aprobă şi nu dezaprobă. Ca reporter eşti mereu în căutare de subiecte. este gata oricând să intervină cu o întrebare suplimentară sau cu sublinierea unei idei exprimate de interlocutor. expune fapte´.înainte de începerea interviului reprezintă o discuţie particulară. indiferent de răspunsurile pe care i le invitatul său. y Reporterul nu se miră pe parcursul interviului. urmărindu-le cu atenţie. ci. El nu rămâne un ascultător pasiv al răspunsurilor. situaţii. Raportul este un mijloc de comunicare între iniţiaţi. care informează operativ asupra unor realităţi. evenimente de interes general sau ocazional´ (Mic Dicţionar Enciclopedic). Reportajul este un mod de comunicare ce descrie marelui public spectacolul unui eveniment´. fără referiri la discuţiile din afara interviului. El prezintă un eveniment. şi unul şi celălalt informează. o situaţie.

Fii atent la poveştile spuse de cei din jur. ce probleme au apărut pe parcursul desfăşurării lor. Pot fi o sursă de subiecte. 73 . de regulă reporterul ar trebui să găsească mai multe informaţii în baza de date a instituţiei în care lucrează. reporterul trebuie să obţină cât mai multe informaţii despre: informaţii despre eveniment. Documentarea Ce informaţii cauţi atunci când te documentezi? Pierre Ganz consideră că după ce te-ai decis asupra subiectului. posturile de televiziune sau de radio. De aceea trebuie spirit de observaţie şi o atenţie veşnic trează. Detalii despre topografia locului. nu se pot găsi informaţii în serviciul de documentare. Fără aceste informaţii. Informaţii despre contextul evenimentului (background). Un truc ± caută evenimente similare şi vezi cum au decurs. Reporterul trebuie să cunoască suficiente date despre protagonişitii evenimentului pentru a-i înţelege şi a-i prezenta Informaţii despre cadrul în care se desfăşoară evenimentul. Nu neglija subiectele care vin spre tine. În schimb dacă evenimentul este previzibil. reporterul riscă să nu înţeleagă sau să înţeleagă doar într-o mică măsură evenimentul. În cazul în care evenimentul este spontan. Informaţii despre protagonişti. Uneori ideile vin pur şi simplu din întâmplările trăite de reporter. Subiectele îţi pot fi date din redacţie. detalii geografice sau care privesc arhitectura. Altă sursă de idei sunt ziarele.

Trebuie să fii atent la informaţiile pe care le ceri. care să dea anumite explicaţii. În discuţia cu aceştia un rol important îl au flerul reporterului şi capacitatea sa de a evalua oamenii. Jurnaliştii aflaţi la faţa locului ± este posibil ca alţi colegi de presă să fi ajuns înaintea ta la locul evenimentului. Aceştia sunt: Martorii oculari ± ajuns la locul unde s-a produs evenimentul. Intervievarea ± de cele mai multe ori jurnalistul nu se află la faţa locului. Specialiştii ± în multe situaţii reporterul are nevoie de ajutorul specialiştilor. să aibă surse mai bune sau să fie specializaţi în domeniul respectiv.reporterul trebuie să discute în primul rând cu martorii. Trebuie însă să-i cunoşti destul de bine încât să ai încredere că au înţeles exact despre ce este vorba. că sursele lor sunt credibile şi că nu au niciun motiv să distorsioneze informaţia. Discuţia trebuie purtată cu persoana cea mai autorizată să dea lămuriri în problema care ne interesează. aşa că este nevoit să-şi construiască reportajul bazându-se pe relatările unor persoane care deţin informaţii despre evenimentul produs.Modalităţi şi surse de documentare Observaţia directă ± cele mai convingătoare relatări sunt cele ale faptelor pe care jurnalistul le observă în mod direct. Autorităţile Protagoniştii ± îţi pot da informaţii de primă mână. Limbajul lor constituie un real handicap pentru canalul mediatic ce difuzează informaţia pentru un public larg. Organizatorii ± pot da cele mai sigure informaţii în cazul evenimentelor anunţate. 74 . Specialiştii sunt Äo sursă de informaţii dificilă pentru ascultătorii care nu lucrează în domeniu´.

Reporterul ± Ganz consideră că reporterul este el însuşi o sursă. Cercetarea documentelor oficiale ± orice instituţie de presă ar trebui să aibă un serviciu de documentare. Reporterul trebuie să aibă el însuşi o părere. 75 . Presa ± dacă instituţia la care lucrezi nu are documentare. comunicate ± sau orice alte materiale puse la dispoziţie de organizatori. sau dacă reporterul este prea grăbit să ajungă la documentare. despre ceea ce i se spune. poate folosi informaţiile apărute în ziare sau difuzate de posturile de radio ± tv. ce aude. certificate de deces. cu potenţiali interlocutori. rapoarte de autopsie. Internetul ± este util atunci când organizatorii evenimentului au o bază de date care poate fi consultată. testamente. dar constituie. precum şi dosare tematice. ÄReporterul nu este o maşină de înregistrat sunete şi imagini´. Documente oficiale şi acte ± titluri de proprietate. Cărţile de specialitate. El trebuie să scrie despre ceea ce vede. Aici se găsesc colecţiile ziarelor. autorizaţii declaraţii. să fie atent la mirosuri. dicţionarele. diplome. enciclopediile. în egală măsură o sursă. certificate de căsătorie. mandate de arestare. dări de seamă. citaţii. Mape de presă. Ceea ce vede este un lucru subiectiv. stenograme etc. la sunete de fond: cele cinci simţuri ale sale sunt în alertă´. Sau când faci un reportaj tematic (de ex despre violenţa în familie) poţi intra în legătură cu organizaţii care combat violenţa în familie.

76 . Uneori unghiul de abordare se stabileşte din redacţie. Pierre Ganz numeşte mai multe criterii după care se face alegerea unghiului de abordare: y actualitatea. Sunt cazuri în care unghiul de abordare se stabileşte din redacţie. Alteori redactorul este cel care trebuie să-l aleagă. noutatea informaţiei y faptele observate şi elementele de care reporterul dispune y publicul căruia îi este destinat reportajul Se întâmplă ca. foloseşte documentarea pentru a cunoaşte lucrurile în profunzime y nu neglija documentarea zilnică y cel mai preţios serviciu de documentare este memoria y notează corect numele. Notează cu atenţie funcţiile y notează cifrele exacte y foloseşte-ţi spiritul de observaţie Alegerea unghiului de abordare. dat în urma documentării să-ţi schimbi compelt optica asupra subiectului.Important de reţinut! y dacă ai timp documentează-te cât mai mult cu putinţă asupra evenimentului la care urmează să participi y fii atent la utilizarea informaţiilor Äneoficiale´ şi a celor off the record y evită intoxicările y verifică din două surse informaţiile pe care le obţii. în momentul în care ţi se cere să faci un reportaj să te gândeşti deja la un unghi de abordare.

Punctul culminant oferă ascultătorului esenţa materialului. Important de reţinut! Orice reportaj trebuie să aibă un unghi de abordare Un subiect se poate aborda din mai multe unghiuri. mai pertinent. partea cu efectul oferă ascultătorului contextul şi eventual şi câteva sugestii despre consecinţele evenimentului în viitor.De multe ori. în radio se foloseşte unitatea dramatică: punctul culminant. alteori el apare pe măsură ce se derulează evenimentul. reporterul simte că a găsit un alt unghi. să îl alegi pe cel mai convenabil. Nu trebuie ezitată schimbarea unghiului de abordare dacă în timpul înregistrării. din care poate fi privit subiectul. cauza şi efectul. cauza spune de ce s-a întâmplat. alegerea unghiului de abordare arată maturitatea jurnalistică la care a ajuns reporterul. 77 . Construcţia reportajului Pentru construcţia reportajului. reporerul are de parcurs patru etape principale: Alcătuirea planului de reportaj. Uneori unghiul de abordare rezultă din documentare. Manualul pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est precizează că în timp ce în presă majoritatea articolelor informative sunt scrise conform stilului piramidei inversate. Important este ca după ce îl identifici. împrejurările în care s-a produs evenimentul.

î. declaraţii contradictorii. apeluri. Această regulă este valabilă pentru reportajele de ştiri sau pentru cele care urmează a fi difuzate în emisiunile de actualităţi. declaraţii amuzante. Inserturi scurte: există cazuri în care insertul are 3 secunde. dure. opinii. Durata inserturilor: în medie insertul trebuie să aibă între 12 şi 20 de secunde. aceste inserturi scurte au un impact mai puternic decât inserturile de 12-15 secunde.Planul de reportaj trebuie să: y Îţi ordoneze logic ideile y Să fie o proiecţie a celui mai bun mod în care informaţia jurnalistului poate să ajungă la ascultător y Să distribuie unitar şi logic informaţia a. De cele mai multe ori. declaraţii foarte importante. 78 . mărturii. concluzii. Un insert mai lung de 25 de secunde plictiseşte. reportaje care de regulă au unul sau două minute. declaraţii şocante. Alternanţa insert ± vocea reporterului ± insert dă dinamism textului. puncte de vedere. decizii. Este indicat ca un insert de 30 de secunde să fie fragmentat în două inserturi a câte 15 secunde. acuzaţii grave. ea să fie receptată în mod optim de ascultător y Să includă toate punctele de vedere care vor trebui prezentate în reportaj y Să facă inventarul celor mai importante informaţii pe care va trebui sa le contina reportajul y Selectarea inserturilor sonore Inserturile cuprind de regulă: informaţii esenţiale.

Ea va conţine cele mai noi. Parafrazarea conferă dinamism scriptuli şi apropie tonul acestuia de cel al insertului. Scriptul trebuie să includă: Informaţii principale (altele decât cele din inserturi) ± acestea trebuie prezentate corect. includeţi un element cheie al ştirii. Parafrazarea ± de regulă se foloseşte în script pentru a reda o nuanţă exactă din discursul vorbitorului sau pentru a atrage atenţia asupra unei anumite sintagme folosite de acesta. 79 . Scopul folosirii inserturilor: credibilitatea Scrierea textului Scriptul trebuie să respecte regulile de bază ale scriiturii de radio: fraze scurte. să Ävândă reportajul´. Langlois menţionează trei reguli pentru redactarea unui bun atac: fiţi scurt. Prima frază trebuie să indice unghiul care va fi abordat în reportaj. care trebuie să capteze atenţia ascultătorului. mai puternice şi mai incitante elemente şi trebuie să dea indicii asupra ambianţei. Există două posibilităţi: difuzezi insertul integral şi contezi pe faptul că povestea este atât de interesantă. Introducerea nu trebuie să vândă mai mult decât oferă reportajul. captaţi atenţia ascultătorilor. încât ascultătorul nu-şi va pierde atenţia: sau spargi insertul cu muzică pentru a-i da ascultătorului timp să respire. O parte foarte importantă a scriptului este introducerea (atacul). cuvinte simple. exprimare clară. să incite. concisă etc. asupra analizei care va fi făcută sau dezvoltată în reportaj.Inserturile lungi: în anumite situaţii inserturile sunt mai lungi de 20 chiar 30 de secunde. Prima frază este folosită pentru Äpregătirea terenului´. într-o ordine logică.

Textul trebuie să pară vorbit. A exprima o opinie nu înseamnă a fi părtinitor sau a da verdicte. Finalul reportajului poate formula o întrebare sau poate lansa un subiect de meditaţie care să dea posibilitatea ascultătorului să tragă singur concluzia. Nu cădea în patima exprimărilor Äpreţioase´.Descrierea ± reporterul de radio trebuie să compună imagini în mintea ascultătorului. în cazul reportajelor care oferă informaţii utile. El poate să exprime concluzia la care au dus faptele ± declaraţiile despre care s-a vorbit în reportaj. Dar această concluzie nu trebuie să capete forma unei morale. În unele situaţii. Exprimarea trebuie să fie adecvată genului de reportaj pe care îl faci. Nu folosiţi cuvinte pe care nu le înţelegeţi. Scriptul trebuie să conţină cuvinte simple. Impresiile ± opiniile reporterului ± scriptul include impresiile. finalul poate fi o informaţie care să-i ajute pe cei interesaţi să afle mai multe despre subiect. opiniile reporterului în calitatea sa de participant direct la evenimente. iar descrierea este una din modalităţile prin care realizează acest lucru. Alăturaţi cuvintele astfel încât să fie uşor de exprimat. Acest lucru nu poate însă să afecteze neutralitatea materialului. Ea poate să ofere o deschidere către alt subiect sau către un punct rămas în suspensie la momentul redactării reportajului´ (Ganz) De asemenea mai trebuie ţinut cont şi de următoarele aspecte: Exprimarea trebuie să fie clară. El închide unghiul. Exprimă-ţi trăirile dar nu le lăsa să te domine. Finalul ± trebuie construit cu multă atenţie. 80 . comune. ÄFinalul este punctul de rezonanţă al reportajului. De aceea trebuie să fie foarte atent la detalii. uşor de înţeles şi de pronunţat.

Evitaţi abundenţa de adjective. Montajul de curăţire ± prin care se elimină repetiţiile. În prima frază în care trebuie să aminteşti despre vorbitor. El enumeră următoarele tipuri de mesaj: Montajul de reducere ± are drept scop reducerea unui material sonor prea lung sau a unui material în care vorbitorul nu se exprimă clar. Montajul artistic ± prin care se îmbunătăţeşte calitatea artistică a reportajului. respiraţiile care se aud deranjant. zgomotele. îi spui numele complet şi funcţia. numerale. a unui fond muzical. superlative. Reportajul în direct ± de regulă nu are inserturi. Câteva tipuri de reportaj După modalităţile tehnice de realizare: reportajul în direct. prin adăugarea unor ilustrări sonore. Evitaţi să repetaţi în mod deranjant un cuvânt. a unor sunete de fond. Este indicată folosirea sinonimelor. Înregistrarea scriptului. Montajul de scenariu ± prin care asamblează părţile reportajului într-o anumită ordine. Folosiţi verbe dinamice şi preferaţi verbele şi cuvintele concrete celor abstracte. sunetele parazitare. presupune o mare putere de concentrare şi rapiditate în obţinerea informaţiilor. montajul şi fonotecarea Jaques Larue-Langlois defineşte montajul Ätăiere a unui text înregistrat´. de 81 . pauzele. presupune asumarea de către reporter a deciziilor de difuzare şi ierarhizare a informaţiilor. dorită de redactor. reportajul înregistrat. descrierea atmosferei are un rol foarte important în reportaj.

special. este scurt şi dinamic. este cel mai folosit tip de reportaj folosit în buletinele de ştiri Reportaj afectiv (transmite ştirea) ± transmite o anumită stare. în buletinele de ştiri. Reportajele tematice sunt difuzate în emisiuni specifice. atenţie distributivă. sau în emisiuni de actualitate. au o durată stabilită de regulă de realizatorul emisiunii sau de redactorul şef. de război. de investigaţie. sportiv. După mesajul pe care îl transmite: Reportaj informativ (transmite informaţii) ± are scopul de a informa ascultătorul. capacitate de a sintetiza şi de a lucra rapid materialul sonor.cele mai multe ori nu are script. economic. dă reporterului posibilitatea de a-şi folosi simţul artistic. presupune o mare putere de adaptare a reporterului la orice situaţie. are o durată mai mare decât cel informativ. cultural. Reportajul înregistrat ± reporterul trebuie să fie atent la modalităţile tehnice de înregistrare. social. include opinii ale specialiştilor Reportaj de personalitate (transmite informaţii despre personalitatea interlocutorului) Reportaj de atmosferă (descrie atmosfera în care s-a desfăşurat un eveniment) Reportaj de analiză (transmite un punct de vedere) 82 . adesea este susţinut de muzică şi sunete de fond Reportaj interpretativ ± ajută ascultătorul să interpreteze informaţiile primite. permite ierarhizarea informaţiilor şi eliminarea eventualelor greşeli: După tematică: politic. de divertisment.

Dar trebuie ţinut cont de faptul că aceste texte. relatarea nu conţine inserturi de niciun fel. Relatările pot fi prezente atât în emisiunile de tip magazin. cât şi în rubrici. ea are în general cam aceleaşi dimensiuni ca şi materialele produse. întotdeauna se va încerca să se acorde prioritate unui material produs faţă de o relatare simplă. transmise prin telefon sau circuit special. Este un text prezentat. Durata relatărilor nu este limitată. 83 .RELATAREA Spre deosebire de Ämaterialul produs´. care sunt prezentate de către un singur prezentator şi nu conţin zgomote de fond sau alte înregistrări la faţa locului au o putere de atracţie mult mai limitată asupra ascultătorilor. Acest gen publicistic este cel mai întâlnit în corespondenţele radiofonice. ele fiind des introduse de către prezentator. Ca atare.

2. 1982.BIBLIOGRAFIE 1. Irene. 156-157.237-262. 5.4-13. 192-226. Bucureşti. Daniel. Iaşi. 95-130.55-158. 113-122. Iaşi. Examples. pp. 196-240.1-17. Radioul modern. Radio management. 21-38. Applications. Vasile. William. 4. pp. Manual de jurnalism.). 197-207 sau L¶information radio-televisé. 220-230.). Polirom. Ed. Ed. ALL. 84 . Ed.. 2001. Ed. Coman. WPC. 2001. 140-150. pp. Mihai (coord. Mihai (coord. pp. Traciuc. 56-71. 1999.).). Bruxelles. News Writing for Elections Principles. 3. Coman. Manual de jurnalism. Polirom. (trad. Joanescu. Rivers. Tratarea informaţiei şi genuri informative. Michael şi colab. 1987. Haas. Garvey.135-195. pp. 2003. 6. pp. 89-115. (trad. Jurnalism radio. 2001. Tritonic.81-87.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful