P. 1
Vasile Pârvan Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman

Vasile Pârvan Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco-roman

|Views: 2,600|Likes:
Published by CIMEC
Istoria Creştinismului Daco-Roman
Istoria Creştinismului Daco-Roman

More info:

Published by: CIMEC on Jun 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/11/2014

pdf

text

original

CONTRIBUŢII

LA

EPJGBAF1CE

[STOMA CMŞŢINIŞMULM • DAÇOrROMAN
I)K

VASILE

PÂRVAN

BUCUREŞTI
ΛΤΚΙ.ΙΚΚΚΜΊ (ïRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMÀ

1911

www.cimec.ro

CONTRIBUŢII

EPIGRAFICE

ISTORIA

CREŞTINISMULUI

DACO-ROMAN

35332

www.cimec.ro

DE
ν — ACTIVITATEA

ACELAŞ
POLITICĂ

AUTOR:
ILARIAN, în

A LUJ A L E X . PAPIU

« P R I N O S L U I D . A . S T U R D Z A » , — Bucureşti, «Carol C o b i » , 1903.
I — CÂTEVA DATE NOUĂ C U P R I V I R E L A FAMILIA CUZA, —

Bucureşti, «Socec». 1904.
— A L E X Ă N D R E L VODĂ ŞI B O G D A N V O D Ă . — S E P T E A N I D I N

I S T O R I A M O L D O V E I (1449-1455), — Bucureşti, «Minerva», 1904.
— UN VECHIU MONUMENT D E I.IMBĂ LITERARĂ ROM­

N E A S C Ă (1639-1668), — Bucureşti, «.Socec», 1904.
^— RELAŢIILE LUI ŞTEFAN-CEL-MARE CU UNGARIA, — Bu­

cureşti «Socec», 1905.
Y

— « U N I R E » , — Conferinţă din B e r l i n
CUVINTE

ţinută

l a ((Societatea de 2 4 Ianuarie
I,A ORGANIZAŢIA

Aca­ st. v.
PRO­

demică Română»
y/— CÂTEVA

în ziua

1906, — Budapesta,

«Luceafărul», 1906.
C U PRIVIRE

V I N C I E I D A C I A T R A I A N Ă , C U prilejul unei cărţi noi asupra acestei cestiuni, — Bucureşti «Carol C o b i » , 1906. ^ — .SALSOVIA, — Bucureşti, «Carol ( l o b i » , 1906.
ν — DIE NATIONALITĂT DER KAUFLEUTE IM ROMISCHKN

K A I S E R R E I C H E . E i n e historisch-epigraphische B i i ' s l a u , F l e i s c h m a n n , 1909.
— M. AURELIUS VERUS CAESAR ŞI L .

Uutersuchung, —
AURELIUS COM-

MODUS. A . D . 1 3 8 - 1 6 1 . Studiu istoric, — Bucureşti, «Minerva», 1909. — Scriere premiată de Academia Română.

ÎN
— VIAŢA ROMANĂ

P R E P A RAŢIE:
LA DUNĂREA DE JOS: I . Autohtonii;

I I . Cultura

romană.

www.cimec.ro

CONTRIBUŢII KPIGRAFICE
LA

ISTORIA CREŞTINISMULUI DAOO-ROMAN
DE

V A S 1 L E

P À R V A N

BUCUREŞTI ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMĂ 1911

www.cimec.ro

S c r i e r e tipărită c u c h e l t u i a l a Administraţiei C a s e i B i s e r i c e i

www.cimec.ro

IΟ Α Ν Ν I - B O G D A N
D-D.V-S L-L-M A V C Τ O R

www.cimec.ro

PREFAŢA
Sânt cam două veacuri de când scriitorii moderni despre antichitatea clasică n'au mai avut timpul de re­ culegere necesar, pentru a excerpta din nou, dintr'un punct de vedere mai apropiat concepţiei actuale despre istorie, materialul literar şi monumental antic, care s'a salvat p r i n veacuri până la noi. încăj in momentul de fată, d. p., «Istoria împăraţilor romani» a lui Lenain de Tillemont, sau ediţia Codicelui Theodosian al­ cătuită de Gothofredus, sânt aşa de indispenzabile cer­ cetătorului contemporan, ca şi cum ar fl apărut ieri. — Singurul «umanist» al vremilor noastre a fost Theodor Mommsen: p e - u m e r i i săi stă astăzi întreaga «an­ tichitate romană» şi toţi cei ce se mai ocupă cu ca delà dânsul pornesc. Dar el a lăsat o sumă de domenii ale vieţii romane nestudiate mai de aproape. Mai înainte de toate istoria internă a provinciilor romane, a fost numai schiţată de el ; istoria spiritului public roman în lumea antică, marile mişcări religioase, în general civi­ lizaţia creatoare o r i vegetativă a imperiului roman, mai nici n'au fost atinse de e l ; Mommsen a pregătit numai drumurile spre aceste r e g i u n i : p r i n publicarea şi c r i ­ tica ştiinţifică a izvoarelor, prin lămurirea şi expu­ nerea organizaţiei politice şi administrative, p r i n siste­ matizarea «encyclopedică» a faptelor vieţii materiale; şcolarii săi au mers apoi, pe drumurile deschise de dânsul, mai departe: dar, numai întrucât au avut înşişi sârguinţa «umanistă» a maestrului. Şi de aceştia au

www.cimec.ro

VIII

Prefaţă.

fost putini. Pentru Europa sud-estică n'a fost chiar nici-unul. Prin urmare, o nouă excerptare, a tuturor izvoa­ relor — literare şi monumentale — cu p r i v i r e la Europa sud-estică, în desvoltarea civilizaţiei omeneşti de aici, între graniţele de timp, 1000 a. Ghr. — 1000 p. Ghr., şi între graniţele geografice, Alpii norici — Bosporul Cim­ merian — Carpaţii nordici — Olympul, ar putea preface radical cunoştinţele noastre despre acest ţinut — ceva cam urgisit — al Continentului p r i n excelenţă «luminat», în special însă acel popor al Europei sud-estice, care nu numai e cel m a i numeros printre neamurile de aici, dar e — ca origini etnice şi culturale —şi cel mai vechiu, cel daco-român, ar căpătă o nouă istorie, şi, nu mai puţin, o nouă valorare în mijlocul popoarelor europene : el a r fi recunoscut ca cheia de boltă a culturei mediteraneane în Sud-Estul european şi ca un element p r i n exce­ lenţă statornic şi nobil în lumea neastâmpărată, pestriţă şi — sufleteşte — încă nelimpezită a acestor ţinuturi. Pentru învăţatul român, care şi-ar luă asupră-şi sarcina mai sus descrisă, s'ar mai i v i însă, încă o d i ­ ficultate: împreună cu alţii, o r i s i n g u r , — după cum ar găsi o r i nu, tovarăşi harnici şi pricepuţi — el a r trebui acum, ad hoc, să sape şi să publice şi rămăşiţele a n ­ tice, în cea m a i mare parte încă nedesgropate, ascunse în pământul ţărei noastre. Dacă faţă de o aşa de multiplă activitate ca adunător şi editor de izvoare cu p r i v i r e la istoria veche a Europei sud-estice, i-ar mai rămâne acelui cercetător şi timpul de a prelucrà tot el, într'o scriere istorică proprie, materialul adunat, e o întrebare. Dar dacă nu i-ar fi dată această răsplată ideală *), atunci la
*) S i n g u r a cu brutala pe c a r e o p u t e m a v e à tntr'o viaţă de « s i n g u r ă ­ care (des médiocrités intrigantes

tate, s t u d i u şi reculegere», unde n u a r e c e căută l u m e a d i n a f a r ă ei existenţă, — în a r r i v e n t p a r degrés à l a d o m i n a t i o n p a r l e u r activité grossière et matérielle, et cette sorte d ' a d r e s s e à l a q u e l l e ne p e u v e n t d e s c e n d r e

www.cimec.ro

I s t o r i a E u r o p e i s u d - e s t i c e I n t r e 1000 a . C h r . şi 1000 p. d i r .

IX

ce bun, din punctul de vedere personal, să-şi m a i închidă viaţa în munca ingrată a adunării de material? Şi totuşi, admiţând că lumea noastră ştiinţifică şi cea oficială s'ar arătă înclinate să susţină moral şi ma­ terial o lucrare ca cea mai sus caracterizată, ştiu că a r fi cineva — destul de sceptic faţă de propria-i glorie pos­ tumă, şi destul de entuziast pentru anume idealuri «an­ tice»,— care să-şi consacre activitatea operei pomenite. Lucrarea de faţă — pentru a cărei publicare am a
les e s p r i t s v a s t e s placul est quam videantur», grediuntur, şi et g é n é r e u x » l o r : «totius cum maxime autem (Alfred hotărăsc autein fallunt, partem de . V i g n y ) , — şi în c a r e de s o a r t a t u t u r o r a după iniustitiae id agunt ad iniuriam nulla ut viri capitalior boni esse agoff.).— a c e l e «mediocrităţi intrigante» interesele eorum qui,

— «.maximam ut adipiscantur ideal

faciendam ( C i c e r o , de

ea quae concupweruntn şi armonioasă

Căci iată u n e x e m p l u , cănd o viaţă, începută şi întocmită şi p e n ­ tru viitor, intru activitate, părea iniustitia, că s e v a credinciosul «calmă, sfarmă, s u p t l o v i t u r i l e a c e l e i capitalis a r fl d e v e n i t u n sceptic o r i u n cinic de c a r e vorbeşte

m a i s u s s c r i i t o r u l a n t i c , şi poate s ' a r şi fl sfărmat, şi lui, d a c ă g e n i u l său ocrotitor — «fteiţ οωτήρ» — C u g e t a r e a ,

c a atăţia d i n c e i d i m p r e j u r u l

sfAntă, puternică» ( V i g n y ) , n u l ' a r fl răpit c u e a înapoi, în « r e c u ­ l e g e r e a , s t u d i u l şi singurătatea» binecuvântată, u n d e sufletul n o s ­ t r u e t o t d e a u n a s e n i n şi l a r m a mulţimei n u s e m a i a u d e . . . : A c u m u n a n , u n coleg a încercat'—nepedepsit—asasinarea m o r a l ă a u n u i a l t c o l e g , m a i tânăr, c a r e v o i a să o c u p e definitiv c a t e d r a de antichităţi, pe c a r e o supliniă: c e l dintăi a r i d i c a t îm­ p o t r i v a a c e s t u i a d i n u r m ă a c u z a r e a că într'o ultimă l u c r a r e a s a a c o p i a t — fără ţească ! C o l e g u l steà chezăşie s'o mărturisească — o simplă Encyclopédie n e m ­ c e l tânăr aveă, ce-i dreptul, l a a c t i v u l său u n de Îndelungat şi a p r e c i a t , c a r e să-i s a . Totuşi, p o t r i v i t stării de s p i r i t e

a n u m e t r e c u t ştiinţific d e s t u l pentru cartea

d i n a n u m e t i m p u r i şi ţări, u n d e o a m e n i i i n t e g r i şi l e a l i sânt în m i ­ n o r i t a t e şi deci s i m p l a e x p r i m a r e s a u c u adevărata l e g u l m a i tânăr, acuzare, f ă r ă multă a bănuelii s e identifică repede, binevoitoarei s a u c u sentinţa d e c o n d e m n a r e , c o ­ z ă b a v ă , fu încredinţat

atenţii a u n e i c o m i s i i de c e r c e t a r e , i a r alţi c o l e g i m a i bătrâni, în d r a g o s t e a şi delicateţa l o r c u a d e v ă r a t cerească faţă d e c e l învi­ nuit, c o m u n i c a r ă atunci eră p r i n presă şi şl p u b l i c u l u i m a r e — profanum în Apus vulgus — a c u z a r e a de « p l a g i a t » : deşi e a e r ă adusă c u i v a , c a r e c h i a r recunoscut lăudat pentru activitatea s a

www.cimec.ro

χ

Prefaţă.

multàmi şi aici domnilor Spiru Haret, Ministrul Cultelor, şi Petru Gàrboviceanu, Administratorul Casei Bisericii,— e o simplă pildă despre legăturile indissolubile intre tre­ cutul roman şi prezentul român: instituţii şi n u m i r i antice ajunse până la noi, dar astăzi lipsite de un în­ ţeles concret : simple formule tradiţionale,—îşi recapătă strălucirea trecută în atingere cu lumea lor veche, si devin clare şi fireşti, încep o altă viată, căpătând din nou sufletul plecat odinioară din ele, ca din toate cele
t o c m a i tn d o m e n i u l fn c a r e voia aici l a noi să r e p r e z i n t e şi ofi­ c i a l ştiinţa. «Potrivit legii» c o l e g u l a c u z a i n u s e putii înfăţişă c o m i s i u n i i de c e r c e t a r e , s p r e a s e a p ă r ă . A c e a s t a c h i b z u i singură p e n t r u c e l învinuit, L a câteva R o m â n ă , in cu acu­ de s t i m a c e l tânăr e u n o m c i n s t i t . După o a r e c a r i discuţii u m i l i t o a r e şi d u r e r o a s e se hotărî totuşi că c o l e g u l luni după a c e e a «acuzatul» u r m a unui raport deosebit

e r ă n u m i t definitiv l a c a t e d r a s a , i a r de favorabil. — D a r colegul şi m a i d e p a r t e

c a r t e a Iui c e a c u p o n o s u l e r ă premiată de A c a d e m i a z a r e a gratuită? A c e l a — b u c u r â n d u - s e m u l t o r a , i a r I n c h e s t i a prezentă în d r e p t , s p r e a fi tipărit, alături redactâ c u îngrijire c o n l r a - m e m o r i u l

s i g u r de c a u z a s a dreaptă — îşi său şi-1 înainlâ autorităţilor c u c e l e l a l t e a c t e r e s p e c t i v e în

«Monitorul oficial». în t o a m n a « o p e r a » apării : d e - a b i a a t u n c i putii v e d e a şi fostul a c u z a t , c a r e i - a fost v i n a . E a e r ă în a d e v ă r m a r e : căci d i n e x c e s de modestie el p r e g e t a s e p e r i o a r e , c a d. c o l e g In c h i p foarte m a i bătrân, c a r e de a c e r e Autorităţii s u ­ încă delà început v o i s e ,

părâsindu-şi p r o p r i a catedră, să treacă l a c e a v a c a n t ă ( d a r fusese măgulitor r u g a t d e F a c u l t a t e , să n u întrerupă stră­ c e a veche), să facă, d a c ă l u c i t o a r e a s a a c t i v i t a t e delà c a t e d r a

ţineâ c u o r i c e preţ să-şi p ă r ă s e a s c ă o b i e c t u l , m a i întâi u n c u r s de repetiţie I a c o l e g u l c e l tânăr. — Căci iată: O r i c e e l e v de g i m n a z i u , neamţ, e d a t o r să ştie, s u b p e d e a p s a căderei l a a b i l u r i u m : 1°. C ă în t i m p u l I m p e r i u l u i nù edilii, c i p r e ­ torii a u g r i j a j o c u r i l o r p u b l i c e ( l u c r u l îl pot ceti şcolarii m a n u a l u l l u i Bouché-Leclercq, ţiune lom c h i a r fn toţi cărticelele lui Gôschen, v o l . r e s p . , p. 41, 110, etc., i a r a i noştri I n p. 132, 136, 527, etc.) ; 2°. C ă a n u l 47 fu an pe
(

magistraţii şi deci şi q u e s l o r i i dădeau j o c u r i l a i n t r a r e a l o r în func­ (cf. B . - L . , p. 131) ; 3°. C ă delà C l a u d i u s , în obligaţia privaţi), de a da regulat (ibid.) in fiecare «im­ pusă questorilor r i l o r p r i v a t e (ludi cheltuiala

«.lupte de gladiatori-»

; 4°. C ă Acţiunea de d r e p t s a c r u a j o c u când magistrali, pretori şi questurii

de c a r a c t e r f u n e b r u , c u g l a d i a t o r i , se m e n ­

ţine « c h i a r supt I m p e r i u , atunci

www.cimec.ro

R e c o n s t r u i r e a t r e c u t u l u i c u datele

prezentului.

omeneşti. — Există, ce-i dreptul, la noi prejudecata, că cine cunoaşte bine lucrurile de azi, şi le-ar putea reconstrui şi pe cele d i n trecut, ba chiar, la u r m a urmei, a r putea reconstitui şi însăşi viata daco-romană. Adepţii acestei prejudecăţi, cari uită că o sumă din ins­ tituţiile şi practicele vieţii noastre actuale sânt, în ce priveşte conţinutul lor logie-sufletesc, cam tot aşa de clare şi cAvingătoare ca expresiile şi formele osificate,
presidau în amfiteatrun (ibid., p. 527). A c e s t e l u c r u r i e l e m e n t a r e Insă u n i v e r s i t a r român d e filologie clasică : n u sâni ştiute d e profesorul

el s c r i e şi s u b s c r i e : «In c e e u c e priveşte funcţionarii c a r i dădeau a s e ­ m e n e a jocuri» [de g l a d i a t o r i , In t i m p u l I m p e r i u l u i ! ] «aceştia e r a u edilii, n u quaestorii» I ! . . . Şi c a să dovedească a c e s t l u c r u , i l u s t r u l e r u d i t citează şi a c e s t p a s a j d i n t r ' u n R e a l l e x i c o n nemţesc : «namentl i c h l a g e s d e n E d i l e n ( !) ob, s o b a l d s i e d [ a s ] (tipărit i n M . O . : die) A m t a n g e t r e t e n , d u r c h die m u n e r a a e d i l i u m [ D ] a n k u n d Bitt[e] fur die Zukunft auszuspre[c]hen...», adică ce a m clasificat m a i s u s la No. 2 ; învăţatul r o m â n insă c o m p r o m i t e pe bietul neamţ g r a t u i t , citându-1 p e n t r u n e n o r o c i t a s a a f i r m a r e . Fireşte a c u m , că neştiind l u c r u r i l e de m a i s u s , poţi găsi pe Mommsen însuşi că «nu c u ­ neinte­ noaşte b i n e antichităţile r o m a n e » şi « c ă interpretează greşit t e x ­ tele latineşti», d a c ă n u c u m v a c h i a r pradă şi el, I n c h i p E n c y c l o p e d i a nemţească e x p r e s i a «und g a b sofort spiel», i a r l a «colegul c e l t â n ă r » : ucurând ţiune e l dădii sofort şi curând l i g e n t pe c e i d i n a i n t e a lui.—Căci bietul «colsg b ă t r â n » v ă z â n d în ein Gladialorendupă i n t r a r e a în f u n c ­

şi j o c u r i d e gladiatori», îşi zise : « i ă r l - a m prins» : fiind acelaş l u c r u ( l ) , i a r în t e x t u l l a t i n neexistând jocuri, n u rămâne decât că «colegul c e l

nici-o a l u z i e l a t i m p u l p r e c i s (curând după i n t r a r e a în funcţiune), când s ' a u d a t a c e s t e t â n ă r » a furat pe N e a m ţ , « f ă r ă s ă s p u n ă » . în a d e v ă r : «colegului c e l u i t â n ă r » n i c i n u i - a r fl d a t m â n a să citeze pe N e a m ţ , întrucât a c e s t a s p u n e altceva! s e z i c e bald (darauf) Sofort Înseamnă «imediat», pe când «curând» ; între c e i doi t e r m e n i fiind şi l i n g u i s t i c , şi d. p.

d. v . a l d r e p t u l u i p u b l i c , r e s p . s a c r u , o d e o s e b i r e simţitoare (v. o r i c e m a n u a l de antichităţi I ) «colegul c e l tânăr», a f a r ă n u m a i d a c ă n ' a r fi fost tot a ş a de e r u d i t c a a d v e r s a r u l Neamţul bătrân c u E n c y c l o p e d i a I — D a r să manifestări să m a i departe, şi în a l t e său, n u p u t e a să c i t e z e pe m a i v e d e m pe c o l e g u l c e l apolyhistoriav :

ale uimitoarei sale

Voind,

dovedească pe «colegul c e l t â n ă r »

d r e p t neştiutor în a n u m e c h e s t i i e l e m e n t a r e «colegul c e l b ă t r â n » , deşi m a i bătrân, a r ă t ă în c o n t r a - r a p o r t u l său — a c u m tipărit — c ă

www.cimec.ro

XII

Prefaţă.

antiquate şi mystice ale descântecelor,—vor găsi in stu­ diul de faţă măcar câteva exemple despre neexactitatea părerii lor. Cunoştinţa vieţii sufleteşti actuale, nu în formele ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi numai plecând delà originile ei daco-romane: noi continuăm azi gân­ d u r i născute în mintea străbunilor noştri : unele idei l o r le erau neclare, nouă n i s'au lămurit,— altele însă şi-au pierdut de mult interesul pentru noi, - însfârşit câteodată
el totuşi încă n u a u z i s e în viaţa s a — p e n t r u v r e m e a I m p e r i u l u i — de «consiliile», c i n u m a i de «şedinţele» S e n a t u l u i , deşi consulere publicum ticeps senatus şi s i m p l u «a-şi e x p u n e = «ia «prin u n d e c r e t consulta, p ă r e r e a în Senat», fit publici consilii publico se in par= «de­ numesc înseamnă pe latineşte ( c h i a r şi l a P l i n i u s c e l t â n ă r ! ) p u r p a r t e l a deliberările i a r consulo Senatului», — consilio

( a l Senatului)», — d e c r e t e l e S e n a t u l u i

înseamnă « a deliberă», consilium,

l i b e r a r e , d e c r e t , c o n s i l i u , sfat, a d u n a r e deliberanlă, comisie», etc. ( v e z i o r i c e dicţionar l a t i n e s c ) , i a r r e g r e t a t u l M o m m s e n , c a r e d a c ă n u v a fi fost m a i e r u d i t în i s t o r i a r o m a n ă , c e l puţin, a t u n c i când a făcut ultima corectură a cuvântului Rathaus respectiv, eră mult m a i bătrân decât c o l e g u l n o s t r u «cel b ă t r â n » , şi d e c i a v e ă m a i multă practică, — z i c e S e n a t u l u i s i m p l u ; c u o candidă c o n v i n ­ pentru g e r e bătrânul n o s t r u c o l e g afirmă că « n u există c o n s i l i i d e - a l e S e ­ n a t u l u i , c i şedinţe», şi d e c i n u r ă m â n e a t u n c i c a e x p l i c a r e «consiliile» c o l e g u l u i c e l u i tânăr decât că « a t r a d u s g r e ş i t » ( ! ) d i n nemţeşte v r e - u n l o c d i n dicţionarul e n c y c l o p e d i c , pe c a r e îl pradă, fn adevăr, c u o p e r s p i c a c i t a t e excepţională, c o l e g u l şi d e s c o p e r i t două acel coloane :
E n c y c l o p e d i a nemţească, I 2285: «Auch den Amtshandlungen des K a i s e r s w o h n t e e r hâuflg b e l , u m s i c i i aufselne[n] kiinftlgen B e r u f v o r z u b e c l > r e l t e n *). ') M a r c . 6, 5 - 7 » .

c e l bătrân a

l o c : iată «plagiatul» p u s — î n «Monitor» ! — p e

P a g . 47 d i n c a r t e a c u p r i c i n a : «El luà p a r t e foarte r e g u l a i l a c o n s i l i i l e S e n a t u l u i : l n c a Înainte de a l l e x e r c i t a t q u a e s t u r a , fusese I n t r o ­ d u s de P l u s I n şedinţe »). ») V i t a V e r i 3, 5».

C o l e g u l c e l bătrân z i c e : «prin A m t s h a n d l u n g e n s e face a l u ­ z i e . . . l a ((Consilium P r i n c i p i s » , . . . » : d e c i «consiliile» delà c o l e g u l c e l tânăr n u pot fi (întrucât S e n a t u l pe v r e m e a I m p e r i u l u i ţine şedinţe n u m a i c a să şeadă, i a r n u să d e l i b e r e z e ! ) d e c â t . . . ((consilium P r i n ­ c i p i s » ! . . . F u r t u l , ignoranţa şi l i p s a de c e a m a i elementară i n t e ­ ligenţă sânt deci d e p l i n dovedite l a c o l e g u l c e l tânăr de către c o -

www.cimec.ro

Natura

c o n c l u z i i l o r Istoriei c u l t u r a l e .

XIII

noi nu facem decât să repetăm subconştient forme şi vorbe moarte. Cine altul decât istoricul ne-ar puteă lămuri asupra acestor faptei Fireşte, în atari cercetări multe concluzii par pre­ mature o r i nu îndeajuns de convingătoare: dar aceasta e în general inevitabil în istorie, care lucrează m a i înnainte de toate cu elemente pur spirituale, imponde­ rabile şi incalculabile. Toate izvoarele istorice, fără nici-o excepţie — fle ele literare, monumentale, o r i etno-psihol e g u l c e l bătrân. Şi e de m i r a r e că a c e s t a d i n u r m ă s e m a i o s t e ­ neşte să a d u n e şi a l t e a r g u m e n t e critice, ori paralele românoun g e r m a n e . E r ă d e a j u n s l a u r m a u r m e i n u m a i c e a d e s u s , împreună d o a r ă c u a f i r m a r e a , că c o l e g u l c e l tânăr «n'a scris rând» de epigrafie, in teza d-sale de doctorat nu e lot u n a c u a e o simplă glumă, fiindcă până acum căci «obiecţiunea c ă » el «s'a o c u p a t c u e p i g r a f l a aci d-sa n'a

făcut decât să u t i l i z e z e d o c u m e n t e e p i g r a f i c e s t u d i a t e de alţii, c e e a c e studiâ însuşi a c e l e documente». în a d e v ă r : bătrânului coleg a fost a p r o a p e textual e x ­ Dis­ această a f i r m a r e a

primată şi de u n profesor neamţ, c a r e z i c e a d e s p r e aceiaşi s c r i e r e a c o l e g u l u i c e l u i tânăr următoarele : « d i e s e . . . u m f a n g r e i c h e s e r t a t i o n i s t ei η e r f r e u l i c h e s E r t r a g eingehender und grundlicher epigraphischer Studien. Z e u g n i s fur d e n w i s s e n s c h a f t l i c h e n S i e bildet Harster după Schriften

ei η w û r d i g e s S e i t e n s t i i c k z u d e r v o n M o m m s e n a n e r k a n n t e n D i s ­ s e r t a t i o n d e s spâleren N i l r n b e r g e r I a r u n alt «glumeţ», u n o a r e c a r e Gymnasialrektors W . E d u a r d Meyer, i i b e r die N a t i o n e n d e s R o m e r r e i c h e s i n d e n H e e r e n d e r K a i s e r » . probabil p i l d a puţin lăudabilă a a l t u i n e s e r i o s r e p r e z e n t a n t a l antichităţilor c l a s i c e în A p u s , U l r i c h W i l c k e n , citează în a l e s a l e Kleine (1910) s c r i e r e a c o l e g u l u i n o s t r u c e l u i tânăr Împreună n u m a i c u o s i n g u r ă a l t a , c a publicaţii s p e c i a l e m a i însemnate, în direcţia r e s ­ pectivă, în u l t i m i i a n i . D a r c e t i t o r u l m i r a t s e v a întrebă în fine nerăbdător: « a d i c ă è posibil, c a u n profesor d e cultură antică l a o U n i v e r s i t a t e , fie scris, şi, m a i e a şi d i n c e l m a i întunecat O r i e n t , să fi a f i r m a t , l u c r u r i c a c e l e c i t a t e textual legului celui

p r e s u s de toate, să fl lăsat să s e tipărească, supt p r o p r i e iscălitură m a i s u s , c a izvorîte d i n m i n t e a « c o ­ fost posibil: lamenta­ super­ «Monitorului», pentru bătrân»?—Din nenorocire a

bilul « r a p o r t » e a c u m e t e r n i z a t oficial, în c o l o a n e l e r ă m â n â n d c a u n d o c u m e n t în a d e v ă r ficialitatea culturei noastre caracteristic, contemporane.

www.cimec.ro

XIV

Prefaţă.

logice—sânt fragmentare: fie ca intenţie, fle ca execuţie, fie ca păstrare. Istoricul trebue să le completeze, el, cu propriul său suflet. Dar sufletul omului n u se poate, însuşi, într'un moment dat, decât tot fragmentar ma­ nifestă. Popoarele însăşi, în întregi epoce, trăesc o viaţă sufletească fragmentară : unele p r i n excelenţă artistică, altele cu deosebire politică, altele aoroape numai ani­ malică. Viaţa sufletească a omuluff£ sv δυνάμει infinită, ca dumnezeirea, dimpotrivă έν εντβλεχεί<$ mărginită şi înlănţuită : asta e şi deosebirea între zei şi oameni : p r i m i i trăesc posibilitatea în sine, cei din urmă numai posi­ bilitatea faptelor precise şi mărginite.— Istoria e mani­ festarea tendinţei spre nemurire, inerente o m u l u i : ea arată în chip logic-evolutiv viaţa sufletului omenesc în înfăţişările sale din toate locurile şi timpurile, reconsti­ tuind astfel metafizic sufletul Umanităţii, ca al unei fiinţe unitare, egal îndreptăţite cu cealaltă entitate universală, a cărei viaţă se desfăşură numai έν δυνάμει, Divinitatea. Tradiţia istorică şi cultul trecutului au la neamu­ rile luminate tocmai acest rost, de a hrăni sentimentul de continuitate spirituală între strămoşii, o r i anticii, idealizaţi şi intre luptătorii pentru ideal a i vremilor de azi. — Strămoşii noştri sânt însă tocmai anticii, a căror viaţă e pentru întreaga lume contemporană un izvor de bogăţie sufletească şi de avânturi înălţătoare. Grija pioasă şi stăruitoare a naţiunei noastre pentru urmele antice lăsate i n pământul ţării de strămoşii daco­ români, ar da vieţii sufleteşti a întregului popor un orizont m a i larg, reînviind o tradiţie nobilă şi idealistă şi alungând măcar în parte spaima zilei de mâine : p r i n trezirea unui anume sentiment de siguranţă, ba chiar de nemurire a rasei, şi p r i n întărirea credinţei într'un viitor binecuvântat al neamului romanic delà Dună­ rea de jos.
Bucureşti, în N o e m v r e , 1910. V. P.

www.cimec.ro

CUPRINSUL.
Pag.

Prefaţa Cuprinsul întroduoerea I. Creştinismul In lllyrloum Răspândirea Creştinismului tn I l l y r i c u m p â n ă l a a . 325 . Răspândirea Creştinismului I n I l l y r i c u m I n s e c . I V — V I . Dalmaţia şi I s t r i a : Creştinismul Dalmaţia : G n o s t i c i s m u l Pannonia Noricum Raetia Relaţiile I l l y r i c u l u i l a t i n c u I t a l i a R ă s p â n d i r e a Creştinismului l a D u n ă r e a de j o s Moesia Thracia Moesia Scythia inferioară minor inferioară şi S c y t h i a m i n o r . . superioară .

V XV 1 8 9 14 14 24 28 42 45 46 47 47 56 58 62. 67. 73 74 . . 74 74 75 85 85 8ϋ 92 «ţară» 96 101 108 111 110 = . . . .

Episcopatele din Moesia încheiere l a c a p i t o l u l 1 II. Creştinismul daoo-roman

R ă s p â n d i r e a Creştinismului i n D a c i a în. de a . 270 Ştirile l i t e r a r e Inscripţia d i n N a p o c a

R ă s p â n d i r e a Creştinismului In D a c i a după a . 270. . . . Terminologia Erdesia Romanus Pavimentum Calatio Rosalia Dracco noastră creştină de o r i g i n e latină . . . " — « r u m â n » (vid. « r o m â n » ) = « p ă m â n t » şi terra «Crăciun» şi basilica

« D u m n e z e u » şi « D u m i n i c ă » (— nem) = = = «drac» «Rusalii»

www.cimec.ro

XVI

Cuprinsul.
Pag.

Dianalicus Diana =

=

«zănalic»

120 122 123 130 . 131 H3 144 149 151 Dunării l a Goţi . . . 154 155 158 Daco-Romabise175 175 178 183 . . . 190 192 193 195 202

«zână»

«Sărbătoare» Alţi t e r m e n i creştini d e o r i g i n e p ă g â n ă T e r m e n i de o r i g i n e p u r creştină : « c u m i n e c » , « l e g e » , «martur», « p ă g â n » , «răposă», « v â r g u r ă » , « z ă u » . . Constatări g e n e r a l e Relaţiile D a c i e i t r a i a n e Alte dovezi despre Judele c u M o e s i a superioară Dunării a u n o r existenţa i n N o r d u l

R o m a n i creştini d u p ă a . 270 Athanarich M i s s i o n a r i i creştini I n N o r d u l

M i s s i o n a r i i de limbă şi cultură g r e a c ă

Acţiunea apostolică latină a S . N i c e t a s , e p i s c o p u l R e m e s i a n e i , i n S u d u l şi fn N o r d u l Dunării A l t e mărturii nilor ricei lor S. H i e r o n y m u s Procopius I u s t i n i a n (Novellae) R e s t u r i l e a r c h e o l o g i c e creştine delà D r o b e t a încheiere l a c a p i t o l u l I I «Continuitatea» romano-creştină fn D a c i a încheiere Indloe şi d o v e z i d e s p r e creştinarea şi despre fn s e c . I V — V organizarea

www.cimec.ro

Elementele fundamentale ale credinţei creştine poartă la poporul român n u m i r i d e origină latină, cari arată prin forma lor o vechime egală cu aceea a însăşi limbei noastre ca idiom romanic. Pe de altă parte ger­ menii p r i v i t o r i la organizarea bisericească a poporului nostru arată o puternică înrâurire slavă. Originile şi desvoltarea acestui fenomen istoriccultural nu sânt încă destul de bine cunoscute, din p r i ­ cina lipsei aproape generale a izvoarelor contemporane, atât la noi cât şi în^ ţinuturile învecinate ale Dunării do mijloc şi de jos.—în adevăr, în afară de puţinele iz­ voare de natură archeologico-epigrafică, ce ne v i n in ajutor pentru secolii I V — V I (şi încă numai pentru ţi­ nutul din dreapta Dunării), nu avem alte informaţii de­ cât cele date de vieţile sfinţilor şi m a r t y r i l o r o r i de ac­ tele conciliilor. Acestea, ce-i dreptul, sânt destul de n u ­ meroase : din nenorocire însă valoarea lor documentară pentru răspândirea noii credinţe în părţile noastre e, cu cât ne eoborîm spre stabilirea Creştinismului ca religie de stat, exclusivă, adică în sec. I V — V I , din ce în ce mai restrânsă.—Căci la concilii nu luau parte toţi episcopii ); i a r în ce priveşte actele m a r t y r i l o r , n u m a i cele mai vechi, bazate pe protocoalele oficiale ale pro¬
1

') « D i n numărul e p i s c o p i l o r prezenţi I n N i c a e a (a. 325) n u s e poale c o n c h i d e n i m i c p e n t r u răspândirea e p i s c o p a l u l u i (şi c u atât m i i puţin p e n t r u răspândirea religiei creştine); căci şi A f r i c a de Nord Mission hunderten,
35332

din

Europa Die Jahr-

veniseră n u m a i foarte des Christentums

puţini in den

e p i s c o p i şi c h i a r A. Harnack, drei ersten

d i n t r e episcopii O r i e n t u l u i und Ausbreitung

lipsiau o s u m ă . . . » .

ed. I I , L e i p z i g , 1906, v o l . I I , ρ, 71, η. 1.
1

www.cimec.ro

2

introducere.

coselor ţinute înaintea autorităţilor imperiale '-'), au o va­ loare istorică; dimpotrivă actele mai noi, ca şi în ge­ neral istoria veche a «missiunei» Bisericei ), sânt pline de legende şi povestiri tendenţioase *), cari le fac aproape cu totul inutilizabile ) pentru istoric. Dar să ne o p r i m un moment la izvoarele cu o reală valoare istorică. Pentru secolul a l IV-lea şi cele următoare ştirile vrednice de credinţă asupra răspândirei Creştinismului trebue să fie şi sunt de fapt destul de numeroase: Creştinismul e acum religie de stat şi, mai înainte de toate, legislaţia imperială şi monumentele publice şi particulare arată în chipul cel mai evident schimbarea produsă în viaţa antică : ceeace mai înainte era ascuns cu grijă, se răsfaţă acum biruitor, ba chiar violent-persecutor, în întregul imperiu. Totuşi, pentru ce vrem noi să ştim, cât de răspândit, şi în ce localităţi anume erà stăpânitor acum Creştinismul, în provinciile romane delà Dunăre,—astfel de informaţii precise tot nu căpătăm, cel puţin nu căpătăm în aşa măsură cum ne-am aşteptă. Cauzele acestei insuficienţe chiar a izvoarelor de mâna întăi sunt numeroase./ în p r i m u l rând părinţii Bisericéi — scriind despre aceste t i m p u r i — iau acum ca un fapt dat răspândirea religiei creştine pe toată
3 6
2

) Cf. Κ. J . N e u m a n n , bis auf Diocletian, legendelor

Der

rimische

Staat

und die.

allgemeine căci

Kirche

I, L e i p z i g , 1890, p. 277 sqq. l a ed. I , p. V : « . . . apostolică la missiunea începe de toată pen­ în­

') Cf. H a r n a c k , o. c, v o l . I , prefaţa formarea cu privire

fncă d i n s e c . I şi a Înflorit p â n ă tn e v u l m e d i u , b a c h i a r i n t i m ­ p u r i l e m a i noi ; l i p s a e i de v a l o a r e e astăzi recunoscută t r u f i e c a r e ţară de pe pământ o istorie a martyrilor. ·) H a r n a c k , l. c , şi N e u m a n n ,
5

lumea». V e z i şi vol. I I , p. 16 s q . : «treptat-lreptat se inventă m i s s i u n e i , c a r e să

c e a p ă c u înşişi Apostolii». Cf. p. 48 : falsificate c u p r i v i r e l a a c t e l e o. c, p. 279. so g u t w i e g a r n i c h t z u v e r -

) Neumann,

p. 278: «sind

werlen».

www.cimec.ro

I z v o a r e l e . C r i t i c a lor.

3

fata pământului (cu barbari cu tot), i a r autorii vieţilor de sfinţi şi m a r t y r i au grija să dovedească şi «istoric» universalitatea răspândirei Creştinismului. Deci, din această parte, sau tăcere, sau învăluire a adevărului originar în legende fără nici-o valoare istorică ). Mai departe: păgânismul continuă a există până cel puţin în secolul al VI-lea în masele m a r i a l ^ popu­ laţiei rurale. Acest lucru nu ne e însă mărturisit decât indirect, p r i n măsurile legislative luate de împăraţii prea-creştini împotriva adoratorilor vechilor divinităţi ); inscripţii, o r i alte mărturii monumentale, nu m a i putem aveă: căci creştinii nu sânt acum m a i puţin energici decât păgânii înainte de 312, în urmărirea protivnicilor l o r ) . Deci există încă mulţi păgâni, dar nu ştim precis loi alităţile, unde, şi câţi anume mai există.
6 7 8
6

) Cf. p. 2, π. 3. ) V e z i Codex Theodosianus, ed. M o m m s e n - M e y e r 1 2 (1905)

7

X V I 10, 12 (392 N o v . 8) ; X V I 10, 16 (399 I u l . 1 0 ) ; X V I 10, 19 (408 [407] N o v . 1 5 ) ; înafârşit, i n g e n e r a l X V I 10, 2 s q q . — Cf. s c r i e r e a m e a Salsovia, der Bucureşti 1906. passim, Roms, pentru secolul a l I V - l e a , i a r aus pentru timpurile Sittengeschichte
s

şi m a i târzii, L . Friedlănder, Darstellungen

e d . 8, L e i p z i g 1910, v o l . I V , c a p . I I : «Die

religiôsen Zustânde». ) C a r a c t e r i s t i c e i n această privinţă e d i c t u l d a t de T h e o d o i n t e r z i c e toate s a c r i f i c i i l e pă­ s i u s l a 14 N o e m b r e 435, p r i n c a r e desfiinţate

g â n e şi porunceşte, c a toate clădirile de c u l t a l e păgânilor să fie şi, p r i n a ş e z a r e a c r u c e i pe ele, purificate, r e s p . prefă­ eorum restant venerandae fana templa signi expiari delubra, destrui Theod., si qua etiam nune c u t e în lăcaşuri a l e c u l t u l u i creştin. P a s a j u l sună : cunctaque (scil. paganorum) integra, Christianae praecepto religionis magistratuum conlocationeque

praecipimus:

contravenitorii vor

fl pedepsiţi c u m o a r t e a 1 (Cod. a lui Golhofredus tum,

ed. M o m m s e n - M e y e r , X V I citată) şi a fost socotită c a imAltercreştine-

1 0 , 2 5 ) . — I n t e r p r e t a r e a dată m a i s u s a c e s t u i p a s a j u r m e a z ă pe a c e e a (comm. la legea dreaptă şi de J . P . K i r s c h , Die christlichen K o l n 1893, p. 36, — u n d e s e pot găsi c u privire* l a p r e f a c e r e a 426 în l o c de 435). templelor Cultusgebăude în biserici

şi o s u m ă de e x e m p l e

păgâne

( D a t a e d i c t u l u i e — urmând pe G o l h o f r e d u s — neexactă l a K i r s c h :

www.cimec.ro

4

introducere.

în sfârşit, în al treilea rând, nici ştirile monumen­ tale, pe care le avem despre creştini nu sunt mai n u ­ meroase : Creştinismul e până târziu în secolul al V-lea, mai înainte de toate religia orăşenilor ): dar tocmai vremea când creştinismul urban ar f l putut să se desvolte m a i repede, adică delà anul 312 înainte şi până în secolul al Vll-lea, ba pentru Răsărit încă şi m a i târziu, e ocupată de năvălirile barbare, care distrug tocmai ^[aţa orăşenească romană, readucând o mare parte din imperiu la viata rurală delà început. P r i n urmare, mărturiile monumentale cu p r i v i r e la creşti­ nismul din provinciile dunărene în secolul al IV-lea şi cele următoare nu pot fl prea numeroase. Adăogând acum la cele de mai sus faptul, că, pentru răspândirea creştinismului latin în stânga Du­ nării, nu avem pentru primele cinci secole aproape nici-o mărturie directă, s'ar păreă că o cercetare asupra Creş­ tinismului tocmai în aceste locuri şi din acest timp, e încă delà început condemnată să rămâe zadarnică. Totuşi lucrurile stau altfel: izvoarele sânt, ce-i dreptul, puţine ; dar din ele se pot scoate încheeri destul de hotărîte, dacă n u şi asupra amănuntelor, cel puţin asupra liniilor generale ale râspândirei Creştinismului în stânga Dunării până la Iustinian.
9

Studiul de faţă va cuprinde în chip firesc două părţi: una care să urmărească întinderea Creştinis­ mului în dreapta Dunării, deci să stabilească punctul
9

) O scriere und

specială Kirche

asupra wahrend

a c e s t e i teme e : T h e o d . der drei ersten Kirche, der der ulten

Zahn, Erlan-

Weltverkchr gen-Leipzig Kunst,

Jahrhunderle allchrislUchcn

1877, retipărită i n Skizzen 1894. Cf. V . Life

aus dem Leben Schultze, and

Archănlogie

M u n c h e n 1895.—Cf. şi c o n s t a t a r e a , l a p i d a r exprimată, a l u i Thought, early ed. I I , 1896, p. 376 : « T h e Christianity, were among as of

J . P . M a h a f f y , Greek

r e a l c o n q u e s t s of H e l l e n i s m , nations, w h o h a d reached

a c e r t a i n s t a g e of culture».

www.cimec.ro

P l a n u l studiului. Izvoarele

folosite.

5

<ie plecare pentru Creştinismul din stânga Dunării; a doua parte se va ocupă în amănunte cu însăşi acest Creştinism nord-danubian, formând deci tema p r o p r i u zisă a studiului meu. Pentru p r i m a parte a cereetărei am până la anul 3î>5, rezultatele lucrării l u i Harnack, Die Mission und Ausbreituny des Christentums, în a doua ediţie, din 1906: la materialul strâns de el nu se mai poate adăogă deo­ camdată nimic ). Dimpotrivă, delà anul 325 înainte — şi acesta e, aproape exclusiv, timpul cu care mă ocup în lucrarea de faţă — izvoarele îşi aşteaptă încă cule­ gerea şi prelucrarea. Despre izvoarele literare-biserice.şti ale celor dintăi trei veacuri după Constantin a m pomenit m a i sus, că sânt numeroase, au nevoe de o critică foarte amănunţită şi severă, şi nu făgăduesc multe rezultate precise; istoricii bisericeşti ai acestui t i m p : Philostorgius, Socrates, Sozomenus şi Theodoret, în Orient,—Sulpicius Severus şi Orosius, în Occident: cu toţii a p r o x i m a t i v contemporani : p r i m a jumătate a secolului al V-lea, — apoi Evagrius în Răsărit, Cassiodor şi Iordanes în Apus (sec. V I [ — V I I ] ) , — ne dau numai lămuriri m a i generale asupra mersului bisericei oecumenice, sau, în cazul l u i Iordanes, ştiri numai cu p r i ­ vire la o anume biserică creştină-naţională, interesantă, dar nu hotărîtoare pentru Creştinismul nostru.—Izvoa­ rele literare profane nu ne dau nimic deosebit cu p r i ­ vire la răspândirea Creştinismului, întrucât punctul lor de vedere e cu totul altul.—Dimpotrivă izvoarele monu­ mentale, archeologico-epigraflce ), lăsând la o parte
10 M

10

) Cf- c h i a r v o r b e l e I u i i n prefaţa

l a ediţia a l i a a

cărţii :

«moine K r i t i k e r h a b e n die L i s t e [der O r t e , i n d e n e n i c h d a s C h r i s tentum vor Constantin n a c h w e i s e n vermocht» ( v o l . I , p. I X ) . c u totul -»• s e c o l e inscripţiile creştine n u a u d e ele fiind foarte puţine, n u d i n R o m a (cf. D e In catacombele secundară, ") P e n t r u primele trei cât o importanţă numai In konnte] nicht zu vermehren

provincii, ci c h i a r

www.cimec.ro

6

introducere.

siguranţa nediscutabilă a mărturiilor lor, sânt şi în deajuns de numeroase, pentru a ne da o idee destul de clară despre răspândirea în linii m a r i a Creştinismului în dreapta Dunării întrucât însă această răspândire nu mă interesează deocamdată decât ca punct de plecare pentru cercetarea Creştinismului din stânga Dunării, voiu alege dintre iz­ voarele mai sus citate, în afară de inscripţii, numai iz­ voarele literare de o însemnătate hotăritoare. Mai târziu, când, pe baza tuturor izvoarelor literare şi monumen­ tale, voiu încercă a scrie «istoria religiei creştine în provinciile romane delà Dunăre până la Iustinian», iz­ voarele literare de mâna a doua vor fl avute şi ele în vedere după cuviinţă ). în ce priveşte partea a doua a «Contribuţiilor» de faţă, informaţia va fl dată tot de inscripţii, dar nu ele
1S

R o s e i , Inscriptiones res, 2 vol.).
1J

christianae favorit prea

urbis

Romae

saerulo

VII.

antiquio-

) U n argument

a l învăţaţilor, c a r i nu-şi d a u o s t e ­ măsură de voia întâmplării şi tocmai

n e a l a să folosească mărturii e p i g r a f l c e , e că d e s c o p e r i r e a a c e s t o r i z v o a r e atârnă într'o mare că d e c i ştirile l o r n u p o l a v e ă şi ν re-o v a l o a r e m a i g e n e r a l ă , o r i statistică. Cercetările e p i g r a f l c e contrarul. Dar, pentru a întâmplare trebue creştine t o c m a i în s ă fle a c e e a , oraşele, d i n u l t i m i i a n i a u dovedit c a r e scoate l a iveală n e opri unde, l a c h e s t i u n e a noastră : ciudată inscripţii d i n i z v o a r e l e l i t e r a r e şlim, c ă

a u e x i s t a t comunităţi de a c e s t f e l , — şi că t o c m a i în c e n t r e l e m a i însemnate s ' a u găsit şi m a i m u l t e inscripţii o r i alte obiecte de c u l t creştin.
13

) O amânare

a

unei

cercetări

pe u n

plan

m a i v a s t în obiecte a

această direcţie e cerută şi de o altă împrejurare. creştine, lămpi, inele, obiecte i z v o r du m â n a întâia p e n t r u răspândirei Creştinismului Axarea

Micile

de c u l t s a u c a s n i c e , c a r i sânt u n în c h i p g e o g r a f i c - s t a l i s t i c

d i n c e l e dintăi v e a c u r i , n ' a u fost încă l o r fiind recunoscută de a b i a i n pretutindeni, după

strânse s i s t e m a t i c , însemnătatea

u l t i m u l timp. Săpăturile n o i , c a r i s e f a c a c u m v r e m e m a t e r i a l d i n bielşug,

noi p r i n c i p i i de folosire a d e s c o p e r i r i l o r , v o r a d u c e n u peste multă p e n t r u a s c r i e , c u totul pe alte b a z e c a în p r e z e n t , o istorie a Creştinismului delà Dunăre.

www.cimec.ro

R o s t u l şi îndreptăţirea s t u d i u l u i de faţă.

7

vor formă baza cercetării, — ci vor servi numai ca aju­ toare la interpretarea istorico-culturală a terminologiei noastre creştine de origină latină, — resp. vor da ma­ terialul p r i m a r pentru expunerea legătujilor Daciei Traiane cu celelalte provincii, şi deci pentru expli­ carea prezenţei Creştinismului în stânga Dunării încă din p r i m a jumătate a secolului al Ill-lea. înainte de a intră acum în tratare, cred necesar să adaog cu p r i v i r e la îndreptăţirea studiului de faţă, că, indiferent de rezultatele precise la care a r ajunge, el îşi are un îndoit rost metodic. Epigrafla creştină a Răsăritului e încă până azi aşă de lăsată în părăsire, încât Harnack îşi aproprie la 1906 în totul cele spuse de Cumont la 1895 : «Je ne sais s'il existe une catégorie de textes épigraphiques, qui soit plus m a l connue au­ jourd'hui que les inscriptions chrétiennes de l'empire d'Orient» ): o încercare de a pune în valoare tocmai aceste izvoare oropsite nu va fl dar în niciun caz ino­ portună.—Pe de altă parte începuturile creştinismului nord-danubian — independent de poporul la care s'a desvoltat — prezintă, atât ca fenomen de istorie cultu­ rală, cât şi ca însăşi metodă de cercetare, cea m a i de­ plină analogie cu chestiunea originilor naţiunei noastre : din cercetarea unei probleme se poate să iasă puncte de vedere noi pentru adâncirea mai cu folos a celeilalte.
14

w

)

F . C u m o n t , Les

inscriptions

chrétiennes

de l'Asie et

Mineure d'Histoire,

R o m e , 1895, p. 5 ( E x t r a i t d e s Mélanges tome X V ) , — l a H a r n a c k , o.

d'Archéologie

., vol. I I , p. 71, n . 1.

www.cimec.ro

I Harnack constată pentru secolul I , înainte de Traian, comunităţi creştine, resp. creştini, în următoarele lo­ c u r i din peninsula balcanică: Philippi, Thessalonike şi Beroea în Macedonia: toate trei încă din vremea apostolului Paul; iar în Gre­ cia p r o p r i u zisă alte trei : în Atena, Corint şi Cenchreae lângă Corint : din aceeaşi vreme. Apostolul Paul pome­ neşte ca ţinut al missiunei sale şi I l l y r i a (în general), iar despre discipolul său Titus ştim că a fost p r i n Dal­ maţia ) . Până la anul 180 (moartea împăratului Marcus) Harnack mai constată în aceleaşi regiuni încă urmă­ toarele noi centre creştine : Debeltum, Anchialus şi, pro­ babil, Byzantium în Thracia, Larissa în Thessalia, şi Sparta Γ Aşa dar până la 180, — în afară de menţiunea cu U o t u l neprecisă a ţinutului illyro-dalmat, unde, după Harjnack, Paul poate că nici n'a călcat ), iar Titus, dacă ia predicat ), apoi a făcut-o desigur în porturile greci'zante de pe coastă, — nu avem nici-o singură menţiune despre creştinarea provinciilor latine ale Illyricului. Pentru timpul până l a anul 325 Harnack observă :
1δ 17 1S
15

) H a r n a c k , o. c , I I , p. 73 sq. Ibid., p. 76.

le

)
7

' ) P . 73, η. 4. " ) Cf. H a r n a c k , p. 74, η. 1.

www.cimec.ro

Răspândirea Creştinismului In I l l y r i c u m până l a a . 32Ί.

9

«Răspândirea [Creştinismului în peninsula balcanică] a fost foarte variată. în «Europa» (ţinutul din faţa Bithyniei asiatice) şi în Thracia trebue să f l existat multe biserici înainte de 325. Aceasta ne arată istoria biseri­ cească aThracieiîn secolul al IV-lea. Corintul şi Thessalonica aveau comunităţi înfloritoare... Dar cele m a i multe părţi ale peninsulei nu pot să fl avut până la 325 decât o populaţie creştină rară» ). Centre însem­ nate ale Macedoniei şi Thraciei au fost în acest t i m p următoarele: Philippi, Thessalonike (mitropolit), [La­ rissa, Theba şi Pele în Thessalia: cu episcopi; Nicopolis şi Buthrotum în Epir], Stobi : episcop, şi Pydna, —în Ma­ cedonia; Debeltum şi Anchialus: cu episcopi încă delà sfârşitul secolului al doilea; Philippopolis: episcop, [By­ z a n t i u m : episcop, şi Heraclea-Perinthus : episcop, în «Europa»], Adrianopol, Drizipara ( = Drusipara) şi Epibata, — Thracia. însfârşit se constată şi în Scupi (Uskiib), în Dardania (vechea Moesie superioară de Sud), un epis­ copat la anul 325 ). Toate localităţile până aici pomenite ţin de sfera de influenţă greacă : atât în ce priveşte — în general — curentele culturale, cât şi — în special — ca limbă. Se ştie că biserica creştină a folosit oarecum ca limbă sacră multă vreme limba greacă şi o sumă din inscripţiile Catacombelor din Roma, sânt alcătuite în greceşte: de abia cu secolul al IV-lea încetează această precumpănire a ei ).—Dacă acum considerăm faptul caracteristic^ că în provinciile de cultură latină delà Dunăre, Creşti­ nismul nu prinde rădăcini până către sfârşitul secolului al Ill-lea " ) , delà sine se prezintă încheerea că Creşti1B 20 21
l

» ) P . 197. ) P. 196 s q q . guide Io the early 1903, p. 11. din Moesia şi (vita lui Eusebiu. E l scrie Christian and By­ antiquities, British Museum, ) Cf. O. M. D a l t o n , A

m

21

zantine

" ) Cf. H a r n a c k , Pannonia erau

o. c, I I , p. 201 „Bisericile

t i n e r e incă pe v r e m e a

www.cimec.ro

10

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

nismul n'a mai avut nevoe aici să înceapă in forma greacă întăi — ca la Roma şi in Italia, Gallia, etc., — ci a început deodată în forma latină, predicatorii fiind acum activi în Apus mai numai în limba latină. Această concluzie e de o însemnătate deosebită pentru n o i ; dacă ea n'a fost trasă până acum, cauza e prejudecata în deobşte răspândită, că tot ce ţine m a i de aproape o r i mai de departe de peninsula balcanică trebue să-şi aibă izvorul de viată spirituală în Răsărit. Harnack însuşi se face vinovat de acest «apriorism», nu numai afirmând că şi Pannonia ar fl ţinut de sfera de înrâurire greacă ), dar reprezentând şi în chip grafic această dependenţă, pe harta alcătuită de el pentru răspândirea Creştinis­ mului până la a. 325, în vreme ce uneşte şi Pannonia (cu cele două Moesii şi Dalmaţia) cu Răsăritul grec, despărtindu-le (pe toate) p r i n t r ' u n mare gol ne-creştin de I t a l i a ) , deşi tocmai drumul italo-pannonic Aquileia—
2S 24

Constant. Pannonii

I V , 43), că l a sfinţirea b i s e r i c e i dim I e r u s a l i m , Moesii ar fi t r i m e s I n orice τα παρ' α&τοίς ttv&obvxa c a z , actele martyrilor χάλλη

şi

τής τού θ-ΐοϋ

νεολαίας».
2>

încep a n e d a ştiri

d e s p r e a c e s t e ţinuturi d e - a b i a delà D i o c l e t i a n înainte. ) V o l . I I , p. 202 : «Selbsl d a s ferne P e t t a u (jetzt i n d e r S t e i e r Bischof, u n d z w a r einen als war romaund Schriftsteller bekannten, mit griechisch-christlim a r k ) h a t t e u m d a s J a h r 300 e i n e n Theologen cher Literatur verlrauten Mann,

Victorin. Pannonien

n i s i e r t ; a b e r d a s G r i e c h i s c h e m a g i n s e i n e n letzten Auslăufern b i s i n diese P r o v i n z g e d r u n g e n sein». H a r n a c k în A p u s u l l a t i n , greceşte : d o a r ă literatura uită când s c r i e a c e s ­ de seamă în întreg prin Prin e tea, că în s e c o l u l a l I I M e a n u e n i c i - o m i n u n e c ă u n o m c u l t ştie, i m p e r i u l s e s c r i e încă pe greceşte. « B a r b a r i z a r e a » A p u s u l u i , I V - l e a , când e r a u supt Grecii se cred culturii èi d a t o r i să s c r i e în latineşte. greceşti.

despărţirea culturală d e E l e n i s m se întâmplă d e - a b i a în s e c o l u l a l u r m a r e d a c ă V i c t o r i n ştiă greceşte, n u u r m e a z ă că şi păstoriţii l u i influenţa D a r ipoteza lui H a r n a c k contrazisă şi de i z v o a r e l e latină. ") Vol. II, harta a 2-a. monumentale, care nu ad'ic mai nimic

h e l l e n i c l a lumină, c i confirmă n u m a i strânsele legături c u l u m e a

www.cimec.ro

O r i g i n i l e Creştinismului d i n I l l y r i c u m .

11

S i r m i u m , resp.—Salonae, erà cea mai însemnată arteră de comunicaţie a Răsăritului cu Apusul, pe când d r u ­ murile din Thracia şi Macedonia spre Moesia şi Pan­ nonia nu aveau decât o importanţă secundară, şi anume mai mult p u r economică decât culturală; i a r cât p r i ­ veşte d r u m u l cel «mare» al Răsăritului, din Pannonia, p r i n Moesia şi T h r a c i a : Niş, 'Sofia, Adrianopol, spre Constantinopol, el nu a fost în aceste t i m p u r i decât un d r u m oficial, i m p e r i a l : circulaţia economică şi cultu­ rală şi-a ales alte d r u m u r i , directe, delà Nord la Sud şi Est la Vest, precum v o m vedea în amănunte m a i jos; deocamdată citez ca singură dovadă pentru cele afirmate, faptul că din antichitate şi până în ziua de astăzi oraşele cele mai însemnate ale peninsulei balca­ nice nu s'au desvoltat pe acest d r u m , sau p r i n acest d r u m , ci la cele patru mări, resp. în Macedonia şi la Dunăre. Concluzia neexactâ trasă de Harnack îşi are p r i ­ cina în necunoaşterea materialului epigrafic profan, sin­ gurul izvor de mâna întăi, dar extraordinar de bogat, pentru viaţa economică şi spirituală antică în Europa illyro-thracă. L a timpul său voiu reveni mai jos cu amănunte asupra acestei chestiuni. Cât priveşte acum lista localităţilor constatate de Harnack ca creştine până la anul 325, în Moesia, Pan­ nonia, Dalmaţia şi Noricum, iată care sânt, şi ce avem de observat din punctul nostru de vedçre la flecare: Actele m a r t y r i l o r arată, că încă dinainte de a. 325 au existat creştini în Torni, Noviodunum, Axifipolis şi Durostorum. în Marcianopolis se constată pentru anul 325 o episcopie : titularul scaunului,-Pistus, apare p r i n t r e subscriitorii hotărîrilor synodului din Nicaea ). Le Quien m a i admite ca autentică.şi ştirea din vieţile sfinţilor ",»
2S 2
26

) H a r n a c k , o. c, I I , p. 201. Acta Sanctorum (Holland.), L u n a I u l i e , I I , p. 539 sqq.

-)
e

www.cimec.ro

12

I. Creştinismul I n I l l y r i c u m .

cu p r i v i r e la creştinii din Halmyris şi episcopul Evangelieus al Scythiei, fără îndoială rezidând în Tomi, pentru timpul lui Dioeleţian ).—Din «Dacia» întâlnim ca titular al episcopiei d i n Serdica, la Nicaea, pe Protogenes, — episcopul, care în conciliul ţinut peste douăzeci de ani în chiar reşedinţa sa, Serdica, se înfăţişează, ală­ turea de venerabilul Osius, din Corduba, ca şef al bisericei orthodoxe în lupta cu Eusebianii arianizanţi ).— Harnack admite ca probabilă, încă înainte de 325 şi existenţa unui episcopat în Naissus (Moesia super.) ). Tot la această provincie e de socotit şi episcopatul din Singidunum ) . în ce priveşte provinciile pannonice : cea mai veche comunitate creştină, sigur cunoscută, e cea din Cibalis, probabil încă din timpul lui Valerian (cu un episcop). Pe roditoarea fâşie de pământ udată de Drava, Sava şi Dunăre, mai întâlnim — în afară de Cibalis — încă, unul lângă altul, următoarele episcopate o r i centre creş27 28 29 so

" ) A ş a d a r c e l dintâi Oriens Christianus,

episcop a l S c y t h i e i ,

sigur

constatat:

P a r i s , 1740, I , 1211. — C ă e p i s c o p u l T h e o p h i l u s precum înclină a crede H a r n a c k , l. <:,

d i n «Gothia», c a r e i a p a r t e l a S y n o d u l d i n N i c a e a , a r fi d e s o c o t i i tot c a e p i s c o p p a l e sânt în de T o m i , p. 203, e e x c l u s , — întrucât n u m e l e p r o v i n c i i l o r şi oraşelor e p i s c o ­ deobşte e x a c t r e d a t e — d u p ă provincia t i t u l a t u r a oficială : cf. concilii,— m a i j o s n . 28. M a n s i , passim—de arv/tn c a z u l de faţă s u b s c r i i t o r i i diferitelor

respectivă — S c y t h i a m i n o r — t o c ­ n i c i de c e l m a i i g n o r a n t copist c u o monografie Tomi, a Monseniorului J003^amplissima Conci-

m a i pe v r e m e a l u i C o n s t a n t i n şi a fiilor săi, c â n d e a ş ă de înflo­ r i t o a r e , n u s e puteâ confundă neral în S c y t h i a minor, v r e - o «Gothie» o a r e c a r e . — A s u p r a Creştinismului i n T o m i , şi în g e ­ există Ravmund Nelzhammer. D a i altchrisUiche Salzburg, nova el

l a c a r e t r i m e t p e n t r u informaţia m a i d e a p r o a p e . " ) Cf. J . D. M a n s i , Sacrorum coUectio ")
ae

Conciliorum

I I I , F l o r e n t i a e , 1759, p. 131 sqq.,—şi (1 J . y . Hefele, I, ed. 2, 1873, p. 544. c u m printr'o acest scăpare d i n vedere O. c, I I , p. 201. ) Nu la Pannonia, c, enumerând

lietigeschichte,

face

Harnack, i

episcopat

printre cele existente

I n I l l y r i c u m înainte de 325.

www.cimec.ro

C e n t r e l e creştine p r a e - n i c a e n i c e a l e I l l y r i c u l u i .

13

tine prae-nicaenice : Mursa (episcopat), S i r m i u m şi Siscia. Ceva m a i departe spre Vest, pe Drava, Poetovio (epis­ copat: c. 300: învăţatul V i c t o r i n ) ) , i a r spre Nord, i n Pannonia superior, Savaria şi Searbantia. Din care episcopat pannonic va fl fost episcopul Domnus, care ia parte la synodul din Nicaea, e greu de hotărit. Despre Noricum avem foarte puţine ştiri : şi anume, dinainte de Constantin numai despre comunitatea creş­ tină din Lauriacum, i a r pentru p r i m a jumătate a seco­ lului al IV-lea, despre diferite episcopate norice (nenu­ mite mai precis), p r i n t r e cari vor fl poate de socotit cel din Teurnia (Tiburnia) şi cel din Iuvavum ) . — în Dal­ maţia, precum a m văzut mai sus, Creştinismul a pătruns foarte de t i m p u r i u , aşa că nu e de mirare, dacă o sumă de inscripţii — din mulţimea enormă descoperită în c i ­ mitir/ie creştine din Salonae — cade chiar în timpul dina­ inte de Constantin. în orice caz descoperirile archeologicoepigraflce ne arată că Salonae a fost cel m a i însemnat centru creştin din întreg I l l y r i c u l ) . Harnack n'are pentru episcopul Theophilus din «Gothia», care apare p r i n t r e m e m b r i i synodului din N i ­ caea, decât două ipoteze: sau e d i n vre-un oraş grecesc din Crimeia de azi ) , împreună cu celalalt episcop din «Bosporus», Cadmus, sau, «poate», e pur şi simplu epi­ scopul de Tomi. A doua ipoteză, am arătat m a i s u s ) , e inadmisibilă. P r i m a e de fapt acceptabilă, dar «Gothia» poate fl în acest t i m p (vremea l u i Constantin) tot aşa de bine căutată şi în Nordul Dunării — în fosta Dacie
31 82 83 3t 85
31

) Cf. m a i s u s , n . 23. ) V e z i m a i j o s şi cf. I n g e n e r a l C I L . I I I ( i n d e x ) . Cf. p e n t r u m a i nouă H a r n a c k , p. 203, s a u , I n a m ă n u n t e , C I L . I I I ,

M

) V e z i H a r n a c k , o. <:, I I , p. 202.

88

bibliografia passim¬

" ) A ş a 1 localizează pe h a r t a V I I delà sfârşitul v o l . I I , a l o. c. 1
at

) N o t a 27. De a l t m i n t e r i bătrânul

această

ipoteză

a

fost propusă Christianus,

încă de

V a l e s i u s : cf. M . L e Q u i e n ,

Orient

1, P a r i s . 1740, c o l . 1211 s q .

www.cimec.ro

14

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

romană — unde Goţii delà 270 înainte erau oarecum re­ prezentanţii oficiali ai siguranţei publice romane, faţă de ceilalţi barbari de p r i m p r e j u r . Fireşte, la ceva sigur nu se poate ajunge, câtă vreme n'avem alte ştiri de ajutor ) .
86

*
* »

Mărturiile epigrafice antice asupra Creştinismului din provinciile delà Dunăre cad, cu puţine excepţii, în timpul delà Constantin la Iustinian (sec. I V — V I ) . O sumă dintre ele poartă şi indicarea precisă a datei pu­ nerii lor. Pentru scopul nostru : acela de a constată, unde apar comunităţi creştine, nu la o anume dată de an şi de zi — aceasta a fost interesant de ştiut până la Con­ stantin, când Creştinismul eră încă în faza răspândirei extensive — ci numai, precis, unde, adică în ce localitate nouă dintr'un ţinut cunoscut dinainte ca creştin, s'a^mai în­ temeiat o comunitate: deci care e intensitatea răspân­ direi într'un loc şi un t i m p d a t , — p e n t r u acest scop ne sânt deajuns şi datările aproximative ale inscripţiilor şi celorlalte mărturii monumentale înlăuntrul unui veac o r i a unei jumătăţi de veac. Cercetarea răspândirei geografice (mai mult decât istorice) a Creştinismului la Dunăre, urmărind direcţiile de răspândire—ca atare—a noii credinţe şi mediul cul­ tural în care s'a desvoltat într'un ţinut dat, ne poate da răspunsuri m a i hotărîte, atât asupra problemei Creştinismului latin (în contrast cu cel grec) în interio­ r u l şi mai ales în afara Imperiului, cât şi asupra pro­ blemei Creştinismului r u r a l de pretutindeni'. Locurile, unde s'au găsit inscripţii şi obiecte creştine din sec. I V — V I , sânt, după provincii, următoarele: în Dalmaţia: Salonae, T r a g u r i u m , insula Nigra Corcyra, Doclea, şi alte centre m a i mici.

) P e n t r u alte a m ă n u n t e cf. H a r n a c k . o. c, I I , p. 203 s q .

www.cimec.ro

Mărturiile opigrafice.

Dalmaţia.

Salonae.

15

Salonae. Cele m a i însemnate descoperiri s'au făcut în cimitirele creştine de lângă oraş. Jelié crede că înce­ puturile unora din mausolée pot fl puse chiar în p r i m a jumătate a secolului al II-lea ). Cu toate năvălirile bar­ bare din veacurile următoare, monumentele creştine, cari au ajuns până la noi, sânt extraordinar de nume­ roase şi se urmează, întrucât sânt datate, în şir aproape neîntrerupt din secolul a l Hl-lea până într'al VII-lea ). Ce-i dreptul, nu trebue uitat, că Salonae, împreună cu toate oraşele de pe coasta apuseană şi nord-vestică a AK/ţirii ^driatice au ţinut economic, cultural, şi, de foarte multe o r i , şi politic, de Italia, delà primele cuceriri ale Romanilor în Dalmaţia şi, putem zice, până în timpu­ r i l e noastce. Aşă s'a făcut, că pe când în interiorul peninsulei ralcanice, o r i în ţinuturile delà Sa va, Drava şi Dunărea-fie mijloc, cultura romană eră cu totul spul­ berată de năvălitorii germani, asiatici, o r i , în special, slavi, coasta răsăriteană a Adriaticei a putut fl cu iz­ bândă apărată p r i n arme, o r i în chip priceput salvată
87 38

")

l)as

Cometerium fur christl.

von Manastirine Altertumskunde

\zu Salona,

In

Rumische V, im

Quortalschrift Altertum,
38

u. f. Kirchengeschichte, Cultusgebăude

1891, şi a p a r t e . ) Fără

Cf. J . P . K i r s c h , Die christlichen dată precisă, dar

K o l n , 1893, p. 25 şi 46 şi H a r n a c k , o. c , I I , p. 203. p r o b a b i l Încă d i n s e c . I I I : C I L . 9549 şi 9 5 5 0 + p p . 2139 s i 2 2 6 1 : 9 6 2 6 : e p i s t y l delà noster f propivitae : creş­ quae con[secJuta vix(il) filiae hic es[t] funer.);

III, 8752 şi p. 2261 ( i n s c r . id., a doi e p i s c o p i i n t r a r e a principală tius eslo f rei publicize a

salonitani ; 9587: sarcofag; f Romanae,

b a s i l i c e i s a l o n i t a n e : f deus şi 9629+12878 : fonjs

p r i m a jumătate a s e c o l u l u i a l I V - l e a ; c a m d i n aceeaşi v r e m e , o r i c e v a m a i târziii, următoarele s a r c o f a g e şi stele c u m o n o g r a m u l ti'
1

- f , X, ecclesiae; mente III.

a

Χ

ω

>

o

r

i

«

-f

ω

:

2 6 6 1

l

c

f

-P -

1 0 3 2

1

:

diac(onissa?)

sanctae san[a] ann(os) piissimae.

2682; 9586: post baptismum VII. XV. kalendas

Flaviae, glorioşi sanctum

infanti fontis mensibus

dulcissimae, gratiam quinque; parentes

salutifero m. X. d.

die Paschae

est supervixitque Depositio

Flavianus

et Archelais

Septembres

: prin u r m a r e copila a sacru,

fost botezată l a vârsta de 3 a n i , 5 l u n i şi 7 z i l e ; 12877 ( = 9 6 2 5 + 9 6 2 8 ) : reprezentări f i g u r a t e a l e m i e l u l u i D o m n u l u i , c u m o n o g r a m u l

www.cimec.ro

16

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

p r i n tratate, de pustiire, şi vechea moştenire romană a putut dăinui aici mai adăpostită decât in orice altă parte a Răsăritului romanic.
n u m e l e c e l o r 12 apostoli săpate împrejur şi inscripţia : eece dei qui tollit peceatum secuii; 9 0 5 3 + p. 2 1 4 1 ; lămpi c i i m o n o g r a m u l 6399: s a r c o f a g c u o lungă inscripţie, ngnus 13137 ; 9642 ; 9643 ; 9644 + p. 2141; l u i C h r i s t : 10184 " , a. b. c.; interesantă pentru latina

târzie, d a r încă literară, s p r e d e o s e b i r e de inscripţiile c e v o r fi c i ­ tate m a i j o s în text şi c a r i a r a t ă înfăţişarea c u a d e v ă r a t populară a l i m b e i l a t i n e târzii.—Apoi, c u i n d i c a r e a precisă a d a t e i , c h i a r i n inscripţie : 2654 : Fl. Julius coniuxeius nostrom siae hdi ceşte: qis(!) feret filium die bris hoc( !) sarcofagum pausationem urgenţi zaconus ( = d i a c o n u s ) et Aurelia ; siquis inferat aperire voluerit, [Majria post aecledep(osilio) gre­ şi insibi vibi ( = v i v i ) posuemnt libras quinquaginta;

hoc sarcofagum

Salon(itanae) zaconisf!)

alăturea :

şi d a t a : 2 N o v . 358 ; 9503: a . 359 şi 3 6 0 ; 9504 : a . 360 ; d i n A p a m e a şi E p i p h a n i a C o e l e s y r i e i : c(tarissimus) cluet: alium(!) collocabi corpus ex proconsule ponere volueret reip. leal. Africae (!), adseita corpus Christiana p. X. Fl.

9505 : S y r i a n i creştini soţia l u i : martiribus super eclesiae in lege con(sule) hunc(l) argenti sanda Antonio:

a . 3 7 2 ; 9 5 0 6 : u n v(irj

a . 3 7 5 ; 9 5 0 7 : a . 3 7 8 ; 9 5 0 8 : si curator Peregrinum ltomnionis Defcjen-

Theodotus

eum. depos(i)tio

(episcop şi m a r t y r d i n t i m p u l I u i D i o c l e t i a n I) III.

a . 3 8 2 ; 9 5 0 9 : a . 380 şi 3 8 5 ; 13121: a . 3 8 5 ; a . 400 ; 9 5 1 0 : a . 402 ; 2 6 5 5 : a . 4 0 3 ; 2 6 5 6 : a . Dunnonia, in pace Dextri... extraneus Sal(onitanae) deci din C o r n ­ l)uion(a) adiuro aur(i anper voluerit li­

13122 : a . 395 ; 9523 + 12861 : a . 395 ; 13123 şi p. 2263 : u n «fenician» d i n D a m a s c : greceşte: 411 : după M o m m s e n ; 9511 şi 14306 : a . 407 ; 9512 : a . 412 ; 9513 : a . 4 1 4 ; 9514 şi 1 2 8 5 7 : a . 421 ; 9 5 1 5 : o civis w a l l ori Devon rilla Deum olterum bras Balentes et per très); corpus în A n g l i a : ţara D u m n o n i i - I o r (cf. C I L . V I I , p. 12 sq.) : ( = V a l e n t i s ) esponsa leges Cresteanorum(!), det eclisie ponere, (p. i s p o n s a ) ut quieumque (sic)calolice

a . 4 2 5 ; 13124: a . 426 s a u 4 3 0 : hie requiescit

2 6 5 7 : între 425 şi 4 3 5 ; 9 5 1 6 : a . 431 ; 9517 şi 12858: a . şi 12860: a . 4 4 2 - 3 ; 14304 şi p. 2 3 2 8 ' " : a . 4 4 3 ;

432 ; 13962 : a . 435 ; 2658 : a . 4 4 0 - l ( ? ) ; 9518 : a . 437 ; 9619 şi 12859 : a. 4 4 0 ; 9 5 2 0 - 2 1 greacă vindedit Maxsimo 2659 : 28 N o v . 443 ; 13120 : a. 443 ; 13127 : a . 459 ; 9522 : inscripţie a u n u i S y r i a n d i n ţinutul A p a m e n i c : a . 460 ; 9524 : a . 464( ? ) ; a . 535 ; 14305 : s e c . V I : (p. vendidit), arcep(i)sc(opo): usteari (p. o s t i a r i u s ) ; 13131 : a . 592—620 : abtissa I o h a n n a d i n S i r m i u m . — Cf. 9525 : a . 511 ; 9526 : a . 517 ( î ) ; 2659 : greceşte:

B u l i c ; 9527 : 13 A u g . 599 ; s e c . V I I : n . 9551 a l sfintei

şi p. 2 1 3 9 : s a r c o f a g inslârşil inscripţia

d i n p a v i m e n t u l de m o s a i c a l u n u i fost b a p t i s -

www.cimec.ro

S a l o n a e . Relaţiile ei c u a l t e c e n t r e creştine.

17

O înşirare a tuturor inscripţiilor creştine găsite in Salonae, şi care pomenesc i n fond mereu aceleaşi l u ­ c r u r i foarte cunoscute, ba chiar delà sine înţelese, cu p r i v i r e la organizarea bisericei şi a c u l t u l u i ) , nu-şi poate găsi locul aici. V o m cită însă i n extenso câteva inscripţii, care prezintă un interes excepţional, fie din punctul de vedere al legăturilor Salonei creştine cu alte centre creştine, fle pentru prefacerea limbei latine i n tr'o limbă romanică, precum se ştie, foarte înrudită în caracterele ei specifice cu limba noastră. Cu trei oraşe creştine constatăm, m a i ales, în ins­ cripţii că a avut legături Salonae: Ravenna, Aquileia şi Sirmium : că inscripţiile pomenesc cu deosebire aceste oraşe şi nu altele, nu e o simplă întâmplare. Din
89

terium, c u frumosul loc de quemadmodum de sideral
H>

cuvânt a l P s a l m i l o r (41, 2 ) : sic[ut : Vulgata) ad le Deus desidercU ad fontes şi ( C I L . I I I , 2673) (Salonitana)

cerjvus oquarum,

(in ita

anima

mea

deasernenea : 2115 şi 8592 ; 9537

interesantele

inscripţii n r . 2674 şi 2115 ( = 8 5 9 2 ) . eeelesia (catholica)

) Astfel : (sanda)

2654 ; 2661 şi p. 1032 ; 2666 ; 2704 şi 9706 ; 6399 ; 9508, 9535, 13147, -13174, 13961, 14313, ( = 6 4 0 2 ) , 14905, 14919; 13131 ; episcopus: 9552,9527, 14893; •13158, Ί3159, 14895, 14897 - 9 9 ; chore 9563 (p. 2139), diaconissa(t) 2661, 1 2 8 8 5 ; episcopus: puer sandae 9547; ecclesiae:
13

(şi p. 2140), 9585, 9597, 9661, 12842,12870, 12872, 12874a, 13124,13142, arehiepiscopus: presbyter: 2654, 13147 : 9506, n. 9549 14896: Primus, 13148; pentru or­ romische Leipzig der J . P. hartă, 9547, 9549, 9550 (p. 2139 şi 2261), 9691 (p. 2142), 12842a, 13129, M3160 ; diaconus: 14900 ; martyres la
1

( = 13961); subdiaconus: 9508, 0545, 0546, şi 9 5 5 0 ; care 203; Ί4304

9555; [sacejrdota: 14663

12864, 12839, 12870, 13153; p. 2328 · şi p. 2 3 2 8 ' " ; 312 s q q . în dei: Kirche Domniones martores: dei:

( = 13134) ; '14892, episcopul cf. H a r n a c k , 9 5 5 9 ; ledo[r?J: Der v o l . I,

δ άγιος Μηνάς; 14897: nepos păstoreşte c . sanda abtissa:

Salonae:

o. c. I I , p.

9 5 5 1 ; minister

fneoffitaj: Stunt

14311; servus

13177a, — etc., e t c . — C f . bis auf Diocletian,

ganizaţia b i s e r i c e i v e c h i creştine : Κ. J . N e u m a n n , und die ullgemeine Kirchengeschichte. Kirehe 1890 şi, în g e n e r a l , allgemeinen K i r s c h , v o l . I : Die

J o s e p h K a r d i n a l H e r g e n r o t h e r ' s Handbuch e d . I V , prelucrată d i n n o u de in der antiken Kulturwelt, cu o i m B r e i s g a u 1902.

Orbis Christianus, saec. I — V I . Freiburg

35332

www.cimec.ro

IS

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Ravenna se conduc în veacul I \ " - - V I şi destinele Dal­ maţiei; Aquileia e poarta de Răsărit a pământului italic; Sirmium e în secolul al IV-lea una dintre reşedinţele favorite ale împăraţilor creştini ai Occidentului în ţinu­ tul oriental al stăpânirei l o r ) , loc de adunare al mai multor synoade şi, după trecerea oraşului în prive­ gherea Goţilor, la a. 380, încă multă vreme, totuşi, un însemnat centru roman la Dunărea de jos. — Despre legăturile cu Ravenna, în afară de multele inscripţii păgâne ), ne dau ştire şi patru inscripţii creştine: în două se pomenesc creştini din Salonae, cari au repausat în Ravenna : . . . récessif Ravenfnae) ), — deces]'sit Ravenn(a)e, şi anume la a. 437 ); în a treia—din neno­ rocire cu totul fragmentară—se pomeneşte— foarte pro­ babil—biserica din Ravenna : [eccjlesia Ra[vennas] ) ; în a patra, care coprinde versuri greceşti şi o încheiere latinească, se vede că e iarăşi vorba de Ravennaţi în Salonae ). — Relaţiile Salonei cu Aquileia apar până acum numai în inscripţii păgâne "). Totuşi una din aceste inscripţii s'ar putea să fie crypto-creştină ), în40 41 42 43 44 4B 4 47

*°) CI', a s u p r a a c e s t u i p u n c t şi m a i j o s .
41

) At&t T a c i t u s , hist. a marinarilor Raoenna

I I I , 12, cât şi inscripţiile n e a r a t ă , că o flotei din R a v e n n a eră formată din crudele(m)

mare luctum

parte domui

Dalmaţi şi P a n n o n i : cf. d. p. C I L . I I I , 8385 (Dalmaţia) : remisit..., Ravennae. ( S a l o n a e ) : [? defunrtujs 8836 ( S a l o n a e ) , est Suc[cessus tusj, I libera iure que(m) peritusj ratio

şi adnotările l u i H o e r n e s ; 8821 I n v e r s , Ravennaţi i n S a l o n a e : l u i B u e c h e l e r : Sossius genitus, Salon[is [deduxit ad aequumj; infelirissimi. hic funere sit[u]s rap-

c u restaurările semper

| Ravennae

2120 ( S a l o ­

n a e ) : i n s c r . funerară a fiicei l u i D. C o r n e l i u s H e r m a şi a C o r n e ­ liei T y c h e , — domo Ravenna, parentes " ) C I L . I I I , 9543. " ) C I L . I I I , 9518. " ) C I L . I I I , 9665. " ) C I L . I I I , 9579. «·) C I L . I I I , 2133, 8827, 12925. * ) Cf. a s u p r a inscripţiilor
7

cryptocreştine, C . M . Paderborn,

Kaufmann,

Handbuch

der christlichen

Archăologie,

1905, p. 206.

www.cimec.ro

S a l o n a e şi S i r m i u m .

19

trucat din p. d. v. păgân c cu totul neexplicabilă: doi coservi pun o piatra mormântală unui a l treilea servus, căruia împotriva legei îi indică şi domus: domo [Aqjuileia™). Că au trebuit însă să fie rejaţii şMntre"comuriităţile creştine din cele două Tnari centre, încă înainte de 325, deducem din faptul că nu numai Salonae, ci şi Aquileia e constatată ca centru creştin anterior datei pomenite ). — Cât priveşte legăturile Salonei cu comy,nitatea creştină din S i r m i u m , inscripţiile ne dau exce­ lente lămuriri atât pentru secolul al V-leâT, cât şi pen­ t r u începutul celui de al Vll-ţ-aa. β" inscripţie funerară din secolul al V-lea, găsită în Salonae, sună : [depojsetio infantis [Dojmnicae VIU. kaled(as) Octobres, — quae a Sirmio Salonaş adducta est ) ; o alta, probabil din p r i m i i ani ai secolului al VII-lea, săpată pe un sarcofag, de asemenea găsit în Salonae,are acest cuprins: hic guiescit in pace... sanct(a) abtissa lohanna... Sermensis (i. e. Sirmiensis) [q]ui bixit annos XL...; die Veneres exiit de corpore ... //// idus Maias indictione qu[in]ta decima ) în ambele cazuri constatăm deci o retragere a popu­ laţiei creştine romanice din S i r m i u m spre adăpostul sigur atât pentru v i i , cât şi pentru morţi, a l Salonei. Un fapt vrednic de cea m a i mare luare aminte pentru problema originelor poporului român ).
4e co 51 ia

«') C I L . I I I , 8827. *·) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 1 0 2 . — P e n t r u inscripţiile foarte n u m e r o a s e , găsite acolo, creştine, cf. C I L . V , p. 78 s q q . şi 1023 s q q . —

C a operă a r c h i tectonică, s ' a c o n s t a t a t p e n t r u t i m p u r i l e a c e s t e a u n baptisterium : K a u f m a n n , /.. c , u n d e s e d ă şi l i t e r a t u r a c h e s t i u n e i . — Aquileiei c u alte centre creştine d i n I l l y r i c u m , P e n t r u relaţiile

v e z i m a i j o s , i n text. *>) C I L . I I I , 957Θ. » ) C I L . I I I , Θ551 + p. 2139. Cf. a s u p r a datării observaţiile l u i K u b i t s c h e k , i n Corpus, retragerea Romanilor l. c. doua analogie, e de a v u t I n vedere pustiirilor spre al V-lea, delà Dunărea de s u s i n u r m a secolului " ) Şi l a c a r e , c a o a barbare, din Noricul

r i p e n s , l a sfârşitul

www.cimec.ro

20

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

în toate inscripţiile citate până acum, a m observat că, după putinţă, e păstrată limba şi pronunţia literară latină : chiar d. p. i n inscripţia aşa de târzie a abatesei Iohanna din S i r m i u m . Că poporul însă n u m a i vorbiă aşă latineşte, ci încă din secolul al IV-lea, latina popu­ lară, cel puţin în Dalmaţia, sună cu totul altfel, ne arată în chip hotărîtor două inscripţii, de mare însemnătate şi pentru «chestia română». Una, care pentru mono­ g r a m u l l u i Christ, de pe capacul sarcofagului pe care e săpată: α)Κ » în cerc, nu poate f i sub nici-un cuvânt pusă mai târziu de începutul secolului al V-lea, dar, foarte probabil, e încă d i n secolul al IV-lea, sună: Fl. Virgi, lianus, qui bixit annus XXX et Aur. Ursilla oxor eiusqui se vivi sibi urdenaverunt une sartofagum; siquis autem voluerit super hec duo corpora punere, infere hecliseae argenti libras quinquem ): aproape flecare cuvânt con­ ţine şi un element «romanic». O altă inscripţie, deasemenea, în nici-un caz, m a i târzie de secolul al V-lea, e însă şi m a i concludentă: Aur(elius) Secundus qui cunparabid ( = compara v i t ) ab Au(relio) Alexsio piscinafm) at dua corpura deponenda, meum et coiuge(m) meam Renatafm), et nefas quadrabit nobis parentib(us) ut pureremu(s) ( = poneremus) filiam nostram in ac piscina, sane co[n]iurabi[t] ut supra birginiam ( = v i r g i n i a m , i . e. uxorem) sua(m) nu[llum aliud corpus ponatur?]^). Că formele, care apar în aceste două inscripţii, sânt încă tot forme latine, dar dialectale, în senzul naşterei de
ω b3

adăpostul s i g u r

a l I t a l i e i , tot a ş ă c a d i n S i r m i u m s p r e

Salonae,

n u n u m a i c u v i i i , c i şi c u moaştele Sf. S e v e r i n , p r e c u m n e p o v e s ­ teşte E u g i p p i u s i n viaţa Sfântului. C I L . I I I , 9585.
5

*) C I L . I I I , 9567 : a t a b u l a r o t u n d a c a l c a r i a litteris m a l i s s a e preţios d o c u m e n t p e n t r u i s t o r i a l i m b e i : hoc sepulcrum est ; extranium heredem extraneus, non sequetur: etc. monumenn. 2082;

c u l i quinti».— într'o altă inscripţie d i n S a l o n a e , p ă g â n ă insă, g ă s i m următorul turn sive(!)

cf. i n s c r . creştină, n . 9533 : siquis

www.cimec.ro

A l t e c e n t r e creştine a l e Dalmaţiei.

21

dialecte chiar în sânul limbei latine vorbite în I l l y r i c u m , e după mine evident. A p o i : că dialectul latin vulgar, care apare aici, cu forme ca eclisia (şi nu basilica), pureremus™) (la câteva decenii numâi după forma punete, din cealaltă inscripţie), nu poate totuşi sta direct, la baza limb-ţi române, cred că e şi linguistic c l a r . — Ca istoric voiu reveni însă asupra vocabulelor ecclesia=basilica, în amănunte, mai jos, când voiu discuţii istoriccultural o r i g i n i şi conţinutul terminologiei creştine de o r i g i n i , latină în limba română. în T r a g u r i u m , nu departe de Salonae, avem u r ­ mătoarele resturi creştine de înregistrat: o inscripţie funerară din anul 438—pe un sarcofag ),—o alta, deasemenea pe un sarcofag — mare : pentru doi — probabil cam tot din aceeaşi v r e m e ) : ambele inscripţii în la­ tina literară,—şi o tăbliţă de plumb din veacul a l VI-lea : o raritate în epigrafla creştină ); anume tăbliţa conţine o imprecaţie în felul blestemelor păgâne ) [cu încre­ dinţarea duşmanilor în puterea zeilor infernali], adap­ tată însă acum la concepţia creştină, şi dând o formulă pentru alungarea duhului rău din apropierea persoanei sau locului cu tăbliţa: f In nom(ine) d(omi)ni Ieso Cri[s]ti denontio tibi, inmondissime spirete tartaruce, quern angelus Gabriel de catenis igneis religa[vit],—etc.. urmează o definiţie mai deaproape a diavolului şi apoi
S6 67 68 69

" ) O. D e n s u s i a n u , inscripţie e o greşeală

Histoire

de la langue

roumaine,

I, P a r i s , d i n această

1901, ρ. 53 s q . susţine — c e - i părut Insă convingătoare. " ) C I L . I I I , 14929.
51

d r e p t u l — c ă pureremus

de l a p i c i d : a r g u m e n t a r e a

sa nu mi s'a

) C I L . I I I , 2704 ( = 9706). ) O a d o u a defixio de a c e s t fel, tn M u z e u l naţional de a n ­

>r

tichităţi, d i n Bucureşti ( v e z i m a i j o s ) .
M

) Cf. c o r p u l c o m p l e t a l a c e s t o r blesteme, alcătuit de A . A u Deftxionum quam tabellae quotquot innotuerunt praeter tam Atticas in in Graecis Corpore in totius Atticarum Occidentis éditas, partibus,

dollenl, Orientis

inscriptionum

P a r i s , 1904.

www.cimec.ro

22
ω

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

imprecaţia ) : limba întrebuinţată e, precum vedem, cea latină vulgară: / între Salonae şi Narona, la malul mării, s'a găsit inscripţia de inaugurare a unei fântâni--care până azi există—făcute de Pelagia, soţia ( ?) quaestorului U c i n i a nus (c. 4 4 6 — 7 4 ) : în afară de crucile, cari împodobesc piatra, cuprinsul inscripţiei—metrice—e cu totul păgân, menţionând întreaga populaţie divină a apelor dulci şi sărate : încă o dovadă despre laxitatea formelor literare «creştine», în cari — ca figuri poetice — aveau voe să intre toţi zeii păgâni" ). Pe d r u m u l delà Narona, p r i n Scodra, spre Epidamnus, s'a găsit un sarcofag cu data a. 462: depfositioj ei requies sfanjcftji ac venera(ndi) Anastasi prfesjbfyterij^ ),— iar lângă Doclea, pe acelaş d r u m , o pateră de sticlă, cu litere şi figuri săpate cu stilul, şi cuprinzând scene din vechiul şi noul testament, predilecte în arta primitivă creştină: Ionas, Abraham şi Isaac, Daniel, Susanna, şi alte figuri, p r i n t r e cari Petrus, ca Moses, scoţând apă din stâncă, cu inscripţia, cursivă, lămuritoare: Peints virga perquosset: fontis ciperunt quorere: iarăşi, cu forme populare latine" ); ca dată, această pateră e aşezată pe la mijlocul secolului al IV-lea, în vederea caracte­ rului încă sépulcral a l reprezentaţiilor ei figurate ) . în insula Nigra Corcyra (azi Curzola) s'a găsit
1 2 8 64

»°) C I L . I I I , ρ. 961, X X V I , u n d e e de c o m p a r a t n o t a l u i Z a n gemeister Audollcat) a s u p r a c a r a c t e r u l u i superstiţios, p ă g â n , t r e c u t în Creşti­ p r e c u m şi l i t e r a t u r a m a i v e c h e (înainte de creştinilor v e c h i îm­ ei e x t r a o r d i n a r ă în p r o p a g a n d a I, 108—26 şi 202 s q . a s u p r a c h e s t i u n e i . — P e n t r u lupta şi importanţa Mission, n i s m , a l a c e s t e i tabella, potriva demonilor

creştina antică, cf. H a r n a c k , ·') C I L . I I I , 1894.
ea

) C I L . I I I , 14623. C I L . I I I , 1 0 1 9 0 . — V e z i m a i j o s şi episcopii p r o v i n c i e i praeD o c l e a , în § d e s p r e o. <:, p. 588. Creştinismul Moesiei

v a l i t a n e , d i n S c o d r a şi superioare.
6i

) C . M. K a u f m a n n ,

www.cimec.ro

A l i o c e n t r e creştine a l e Dalmaţiei.— I s t r i a .

23

această, inscripţie creştină, probabil din veacul a l V-lea : f Valentinianus memoratus est qum coniuge sua Sabbatia... (restul distrus) ), — singură în mulţimea inscripţiilor păgâne, p r i n t r e cari una de pildă, destul de târzie, do­ cumentează ridicarea unui templu Venerei Pelagia: Signia Ursa ) Signi Symphor(i) /'. templum Veneri Pelagiae a solo fecit et signum ipsius deae posuift), sar(erdote) L. Corni/icio Secundo k. Mais ). Insfârşit într'o sumă de alte locuri m a i în interio­ r u l provinciei Dalmaţia (astăzi Bosnia şi Herţegovina) s'a dat peste resturi de vechi capele, biserici, o r i mor­ minte creştine: astfel în Borasi, Dabravina (distr. V i soko) şi Zenica (vechiul Bistue: episcopat în sec. VI), Gornji Turbe (distr. T r a v n i k ) , Jajce, Mali Moschunji, Sipovo şi Stolac (aproape de vechiul Dallunturn)' ).— Actele conciliului din Aquileia, la a. 381, pomenesc un episcop Felix în Iader "*),—iar la Éirovac în nordul Dal­ maţiei, chiar lângă graniţa despre Pannonia şi la Ră­ sărit de drumul mare, care duceà delà Siscia, spre SudVest, în Dalmaţia, s'a găsit un inel de aur cu inscripţia creştină: Paulina bibas ( = vivas) Costhanti (scil. u x o r ) : scrisă cu litere greceşti şi invers, spre a putea servi ca pecete ™).
rt6 M 67 18

Pe de altă parte în Istria, care in antichitate ţinea în cea m a i mare parte de Italia, geografic formează însă o unitate cu Dalmaţia, şi, cultural, e mijlocitoarea
" ) C I L . I I I , 10092. *·) N u m e , c a r e — c u v a r i a n t e l e l u i — s e întâlneşte în inscripţiile I l l y r i c u l u i şi I n s p e c i a l în c e l e creştine. " ) C I L . I I I , 10083 a d n. 3056. " ) V e z i articolul măler vhristl. Bosniens u. der Altertumskunde, lui Ciro Herzegowina, T r u h e l k a , Die în Romische christlichen Quarlatschrift Denkfur foarte d e s

e t c . , 1895, p. 197 şi u r m . , — c a r e d e a l t m i n ­

teri c u p r i n d e m a i m u l t e neexactităţi i s t o r i c e şi a r c h e o l o g i c e , a s u p r a cărora mă voiu opri c u alt prilej.
β

· ) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele, I I , 2, 34 s q q .

'») C I L . I I I , 15219.

www.cimec.ro

24

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

între peninsula italică propriu zisă şi între I l l y r i c u m , s'au găsit deasemenea o mulţime de antichităţi creştine : urme de basilice în Parenzo, un c i m i t i r în Pola, o ne­ cropolă în Slano şi o basilică în Triest ). Toate resturile creştine din Bosnia şi Istria, precum şi o mare parte a celor d i n Dalmaţia, sânt însă mai târzii decât a. 325, unele chiar mai târzii decât secolul al IV-lea, o r i al \ -lea: această constatare atrage după sine încheierea, că răspândirea Creştinismului în Dalmaţia e, cu excepţia Salonei, din vremea creştină a imperiului roman, când Creştinismul era propagat la nevoe chiar cu ajutoarele foarte energice şi eficace ale puterii publice ). Dimpotrivă înfăţişarea eretică a Creştinismului pare a fl în Dalmaţia m a i veche decât secolul al IV-lea. în adevăr se ştie că Gnosticismul, ale cărui origini păgâne, pe deoparte astrologico-mystice, orientale, pe de altă parte filosofice, greceşti (în special platonice, resp. neo­ platonice) sânt m a i vechi decât Creştinismul, a înflorit supt înrâurirea puternică a doctrinei creştine despre răscumpărare şi salvare pentru viaţa eternă, cu deo­ sebire în secolul al II-lea şi al III-lea, decăzând repede în sec. I V , supt loviturile aprige ale theologiei orthodoxe creştine. Forma superstiţioasă magică a Gnosticismului, cu numele mystice Abraxas, Ailoe, Iao, Adonai (ulti71 r 72

71

) C . M . K a u f m a n n , o. c,

p. 102, u n d e s e găseşte şi biblio­ continuelor descoperiri c i t i t o r u l s e poate i n ­ e storia dalmata, SaQuarOriens cliristlichen

g r a f i a specială a cercetărilor a r c h e o l o g i c e noi. " ) A s u p r a cercetărilor m a i noi şi a a r c h e o l o g i c o - e p i g r a f l c e d a l m a t i n e , i n s p e c i a l a l e c e l o r doi învăţaţi de frunte a i Dalmaţiei, L . J e l i c şi F r . R u l i c , formă a n de a n d i n Bullettino talschrift Christi'Dius: Orients, fur christliche rijinisrhe di archeologia

l o n a S p a l a l o , c o n d u s d e B u l i c . d i n m a i s u s c i t a t a Romische Altertumskunde şi J . P. K i r s c h , fur Halbjnhrshefte und fur Roma, die Kunde sau des condusă de A . de W a a l din

Kirchengeschichte,

c o n d u s de A. B a u m s t a r k , R o m a , 1900 şi u r m .

www.cimec.ro

G n o s t i c i s m u l In Dalmaţia.

25

mele trei de origine ebraică: Elohê, Iahvê, Adônai), săpate pe inele, geme, etc., cari puteau fl purtate ca un fel de amulete, spre îndepărtarea spiritului rău, .ne întimpină tocmai în Dalmaţia, în mai multe locuri, şi» ceeace e şi mai important, în afară de o singură măr­ turie gnostică din Celeia în Noricum ), numai în Dal­ maţia şi nicăiri în altă parte a Illyricului. L u c r u l îşi are însă explicaţia. A m constatat şi mai sus ) prezenţa a numeroşi Syrieni în Salonae ). Ei apar, apoi, tocmai în Celeia ") şi, într'o inscripţie foarte caracteristică, în S i r m i u m : un syrian, care făcea negoţ la Dunărea de jos, moare în S i r m i u m şi de acolo e adus şi îmmormântat în Salonae ) : încăodată deci documentată artera comercial-culturală illyrică Salonae-Sirmium ). Orien­ talii aceştia au fost fără îndoială nu numai răspânditori a i dreptei credinţe creştine, aşă precum i-am în­ tâlnit mai sus ), ci şi ai eresiilor gnostice ), c a r e — precum vedem—apar tocmai şi numai în acele ţinuturi
78 74 7i 7 77 78 79 80

" ) D a r tot I n a p r o p i e r e a

Dalmaţiei, ai pe d r u m u l

cel mare

p a n n o n i c , delà E m o n a I a Poetovio, superioare. " ) Cf. n o t a 38.

d i r e c t p r i n C e l e i a şi colţul N o -

r i c u l u i , c a r e se prelungeşte In această p a r t e Inlăuntrul P a n n o n i e i

" ) Mulţi d i n e i , creştini, — toţi insă de m e s e r i e cf. a s u p r a l o r s c r i e r e a m e a Die mischen
79

negustori : im r'6-

Nationalitttt

der

Kaufleute

Kaiserreiche,

B r e s l a u , 1909, p. 112, d i n Z e u g m a şi, 14338 Nationalităt der

) C I L . I I I , 11701: m a i mulţi S y r i e n i C I L . I I I , 2006 = l. c, ) Cf. m a i s u s , p. 19. ) Cf. S u l p i c i u s S e v e r u s , Chron. superstitio Oriens atque Aeggpto Henzen

17 ( s e c . V ) , u n creştin. ") Kaufleute,
1e

7257. Cf. Die

" ) L o c u r i l e c i t a t e I n notele 74—78.
s0

I I , 46 ( p e n t r u arcanis Memphi

mijlocul sec. occultata earn ortusn. secre­ intra

I V ) : « n a m q u e tu m p r i m u m i n f a m i e i l l a G n o s t i c o r u m h a e r e s i s i n t r a Hispanias deprehensa, tin, origo Hispanias istius Marcus moli intulit, exitiabilis Aegyplus... profectus, primus

www.cimec.ro

26

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

unde se constată şi prezenţa Syrienilor. Dar iată chiar documentele : în satul Lapac, pe râul Una, afiuent al Savei, nu departe de coasta dalmatină, şi probabil i n legătură chiar d i n antichitate cu importantul centru comercial Siscia de pe Sava, s'a găsit o gemă cu inscripţia obicinuită IAO ADONIS A B R A X A S ) : în litere latine. Lângă Ladjevina ), aproape de Sarajevo, pe d r u ­ m u l care în vechime duceă direct peste munţi, delà Salonae, spre Răsărit, p r i n Delminium, Konjica, Sara­ jevo, ViSegrad, Municipium M a l . . . şi Horreum M a r g i fie la S i r m i u m , Singidunum, Viminacium, fle la Naissus şi Ratiaria, s'a găsit o altă gemă, care, pe lângă ins­ cripţia, de data aceasta pe greceşte : Ίαω. 'A^j-aca;,—, Άβραα^, Αίλωε, Ά δ ω ν ε . cuprinde şi reprezentarea figu­ rată, mystică, a supremei zeităţi, obicinuită pe gemele gnostice: «cu cap de cocoş, simbolul soarelui, corp de om, doi şerpi în loc de picioare, şi cu un scut şi un biciu în mâini» ). însfârşit în Celeia s'a găsit un inel de argint cu inscripţia : • I • A O · F A C · O · A • I · = 1*9 fac, Iao, care, după F r a n k f u r t e r ) , e traducerea formulei din rugă­ ciunile evreeşti «Iahvè assô» o r i «assê Iahvê». Ca şi
8 1 82 88 84
8I

) C I L . I I I , 10188, 29. fluvium: existenţa

" ) Cf. C I L . I I I , p. 2175, 5 : V i a a d D r i n u m de către P a t s c h , a u n u i pod r o m a n şi a u r m e l o r a p r o p i e r e de L a d j e v i n a (Arrh.-epigr.
8

.şi direcţia a c e s t u i d r u m a fost d e p l i n a s i g u r a t ă p r i n d e s c o p e r i r e a şoselei a n t i c e i n X V I , p. und Byzantine Mitt, aus Oesterreich to the early Christian

' ) Cf. l a D a l t o n , A guide of the British

Antiquities

Museum,

1903, p. 30-31 şi fig. 17, d e s c r i e r e a

unei geme analoage

aflătoare i n M u s e u l B r i t a n i c — C ă i n tăbliţa G a b r i e l , e şi u n o a r e c a r e neavănd n e -

de p l u m b d i n T r a g u r i u m ( m a i s u s , p. 21), c u imprecaţia împotriva D e m o n u l u i şi i n v o c a r e a a r c h a n g e l u l u i tesc n u m a i , pentru completarea v o e d e altă discuţie m a i întinsă. «•) Areh.-epigr. Mitt. X I (1887), p. 84. e l e m e n l gi|«slic-lărziu, contopit Insă c u credinţa orthodoxă, a m i n ­ informaţiei, l u c r u l

www.cimec.ro

G n o s t i c i s m u l şi O r i e n t a l i i d i n I l l y r i c u m .

27

gemele Dalmatine, acest inel ) servià ca amulet şi aşe­ zarea literelor pe inel contribuià p r i n intervertirea lor la întunecarea — mystică — a senzului inscripţiei pentru cei neiniţiaţi ") : acesta e doară fundamentul Gnosticis­ m u l u i : ή γνωσις, cunoaşterea doctrinei adevărate despre natura fiinţei supreme divine şi a emanaţiilor ei, a n u ­ melui mystic al divinităţii, a singurei formule eficace pentru îndepărtarea acţiunei pierzătoare a diavolului prea puternic: toată această gnosis a rostului univer­ sului şi a soartei omului nu se poate ajunge decât p r i n iniţiare: cel neiniţiat în taina cunoştinţei, nu are parte de salvarea din întunerecul cel fără sfârşit ). Elementul iudaico-creştin adaos gnosticismului i r a niano-platonic e, precum se vede chiar din numele ebraice ale divinităţii supreme, şi după forma lor greacă, nu latină, de o r i g i n ^ direct-orientală. Că acest element işi puteă insă găsi o hrană pentru creşterea şi întări­ rea l u i chiar în Apus, şi în special, în ce ne priveşte acum, chiar în Dalmaţia, ne dovedeşte şi următoarea ins­ cripţie din Senia, port înDalmaţia de N o r d : ATTRrlAlOTfC AlONTClOrC I i i V D e o r C T l B e i l l i N C I C A . N X X X X ΨΙΑΗ2POVN ΤΡΙΟΓΝ Π AT€P. adică, transcris pe latineşte : Aure­ lius Dionysius Iudeiis Tibefrjiensis an(norum) XXXX filiorun
8Û 8 87

«·) C I L . I I I , 12033, 8.
ίβ

) Cf. F r a n k f u r t e r , I. c. i n n o t a 84. ) Asupra l u i Abraxas vezi cartea c u a c e s t titlu, a l u i A l Religionsgeschichte. zum Orakelwesen W. I, des Introduc­ Wendland, in li te -

87

b r e c h t D i e t e r i c h , L e i p z i g 1891, μ. 22, 43 sq., e l e . D e s p r e lao, In s p e ­ c i a l , G r a f v. B a u d i s s i n , Studieri 181 s q q . ; K . B u r e s c h , Klaros. spăteren tion Die seinem Altertums, der Hauplprobleme d l'étude Gnosis, zur semitischen Untersuchungen

L e i p z i g 1889, p. 48 sqq. ; apoi, cf. P a r i s 1903 ; pe s c u r t : P . Kuttur, Tubingen A n r i c h , Dos antike

Bousset,

Gôttingen 1 9 0 7 , — E . de F a y e ,

du Gnosticisme,

hellenistisch-romische Einfluss

1907 ; c a r t e p r i n c i p a l a , Mysterienwesen

e x c e l e n t a scriere a lui G. raturei speciale—foarte

auf dus Christentum,

Gôttingun 1 8 9 4 . — A s u p r a

bogate—cu privire l a mysteriile antice nu

c r e d n e c e s a r a mă o p r i a i c i m a i m u l t .

www.cimec.ro

2S

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

triun pater: un evreu din Tiberias in Palestina, îmmormântat în Senia Dalmaţiei de către ai săi, cari ştiu vorbi latineşte, dar nu încăşi scrie în alfabetul apusean ). Legăturile excepţional de strânse între Dalmaţia şi Dacia lui Traian sânt prea cunoscute, pentru a mai i n ­ sistă aici asupra lor ) . Se pune însă acum întrebarea : poate fl vorba de introducerea Creştinismului o r i Gno­ sticismului în Dacia, înainte de a. 270, deadreptul din Dalmaţia ? Răspunsul e simplu : înainte de 270 tot I l l y r i c u l latin, nu numai Dacia, e încă păgân — precum a m arătat mai sus ; singură Salonae e creştină, dar evident mai mult p r i n Orientalii, decât p r i n Romanii ei. Dacia îşi aveă insă şi ea Orientalii e i ) : dacă va fl fost aici Creştinism o r i Gnosticism înainte de 270, el putea veni de-adreptul delà izvor. U n lucru rămâne nestrămutat : ce apare ca element creştin în Illyricul latin înainte de Constantin cel Mare e un element cu totul sporadic şi ne­ sigur : creştinarea Românismului oriental cade în vremea creştină a Imperiului. — Dar să nu anticipăm nimic, ci să continuăm deocamdată cu cercetarea mai departe (tocmai a acestei vremi!) în mărturiile monumentale rămase de-atunci.
88 89 90

Pannonia. P r i m u l centru comercial însemnat pe calea care plecă din Aquileia către Răsărit, spre a uni p r i n întreita arteră de comunicaţie a Savei Occidentul cu Orientul, eră E/nona. Ca urme monumentale creştine, nu n i s'a păstrat de aici decât o singură inscripţie fu­ nerară, aparţinând probabil secolului al IV-lea (a doua

88

) C I L . I I I , 10055. Mitteilungen Untersuchungen aus Bosnien zur und der der rwn. Herzegovina, Provinz passim.

8

' ) C e l m a i b u n s t u d i u a s u p r a lor e c e l p u b l i c a t de C . P a t s c h Geschiclite der

in

Wissenschaftliche

V I : archăol.-epigr. Dalmatien,
,0

W i e n , 1899. Xationalitdt Kaufleute,

) Cf. c a r t e a m e a Die

www.cimec.ro

C e n t r e l e creştine a l e P a n n o n i e i .

29
9 1

jumătate; sau, cel mai târziu începutului sec. V ) ) . Dar în actele conciliului ţinut la Aquileia in anul 381 găsim subscrişi pe aceşti trei episcopi din I l l y r i c u m : Armenius "'Ό din S i r m i u m , Maximus din Emona şi Felix din Iader ). — Mai departe, spre Răsărit, dăm peste oraşul şi m a i însemnat decât Emona, Siscia. Aici a m constatat o comunitate creştină încă dinainte de a. 325 ).—Actele conciliului ţinut la Serdica în anul 344 ) poartă însă chiar iscălitura unui episcop din Siscia, Marcus ) . Ca ştiri monumentale avem trei inscripţii funerare în latină bună: kuic arcae inest Severilla/'amula Christi.. . ),— ... maritus sepulchrum eorum collocavit... ), —... domus aeterna Gaudentio filio piissimo... ) : toate trei par să fie încă din secolul a l IV-lea, în orice caz nu mai târzii de începutul secolului al V-lea. însfârşit Siscia posedă, ca şi Aquileia şi Sirmium, o turnătorie de bani a Imperiului, cu caracter creştin °).—Mergând m a i departe spre Ră­ sărit, ajungem la ^Sirmium, capitala Pannoniei inferioare, sediul praefectului praetoriului pentru I l l y r i c u m şi re­ şedinţa imperială illyrică a secolului al IV-lea.
9a 9t 9δ 9β 97 9e 99 10

în afară de Salonae, S i r m i u m posedă cele mai n u " ) C I L . I I I , 14354"'.
M

)

! n actele numeşte

c o n c i l i u l u i delà Anemius

R o m a , d i n a n u l următor, 382, i a parte l a el e desigur
1

episcopul din S i r m i u m , singurul synod, se

din Illyricum, care

(Hefele, I I , 37 s q q . ) :

i d e n t i c c u A r m e n i u s d i n 381 -, c a r e e f o r m a exactă a n u m e l u i , n u ştim, d a r e, p e n t r u c h e s t i u n e a noastră şi c u totul i n d i f e r e n t . »·) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele I I , 34 s q q .
J

·*) V . m a i s u s , p. 13. ·*) V e z i asupra datei c o n c i l i u l u i delà Serdica, Manei UI, c o l . 87 s q q . şi Hefele, I , p. 536. ··) M a n s i , c o l . 43 s q q . ; Hefele, p. 542 s q q . ·') C I L . I I I , 3996. " ) C I L . I I I , 3 9 9 6 a ; r ă u păstrată. »») C I L . I I I , 1 5 1 8 1 .
2 10

° ) Cf. K a u f m a n n , o. c , p. 597 s q q . şi i n s p e c i a l ρ 603 : m o şi c r u c e a , bătute a i c i , c u efigia l u i C o n s t a n t i n

nete c u m o n o g r a m u l cel Mare.

www.cimec.ro

30

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

meroase resturi vechi creştine, iar în ce priveşte istoria generală a Bisericei, oraşul pannonic are, cel puţin pentru secolul al IV-lea, o însemnătate chiar m a i mare decât capitala Dalmaţiei ).—Creştini a avut S i r m i u m încă înainte de a. 325 ) . Dar supt Constantin el trebue să fl obţinut, desigur, şi un scaun episcopal, căci împăratul a aprobat înfiinţarea a numeroase episcopate ) , şi nu e de admis ca tocmai comunitatea din S i r m i u m să fl rămas fără episcop: în adevăr inscripţiile creştine găsite în Sir­ m i u m poartă în mare par.te monogramul sacru + , >K, cu A şi i>, caracteristic primei jumătăţi a secolului al IV-lea, resp. în genere acestui veac ) , şi ele pome­ nesc nu numai simpli credincioşi ), ci şi pe un episcop a l bisericei sirmiense : ecclesie Sirmiensis episcopus °), pe m a r t y r u l Syneros ), un diacon Macarius ) , basilica din S i r m i u m ), i a r din o inscripţie citată m a i sus a m cunoscut pe sancta abtissa lohanna Sermensis, delà înce101 102 10a lo4 106 ,0 m 108 10θ

"") Cf. a s u p r a şi J u n g , Riimer

importanţei

Sirmiului

tn t i m p u r i l e creştine,

und Romanen,

ed. I I , p. 151 s q q . lista episcopilor illyrici, cari apar in p. 542 sqq.) : c a reşedinţe

'«») V e z i m a i s u s , p. 13. •o») P r e c u m n e a r a t ă conciliul tntr'o delà Serdica sumă
1 M

( M a n s i , c o l . 43 s q q . ; Hefele, până atunci necunoscute

de

localităţi

episcopale. ) C I L . I I I , 10238 ( = 6 4 4 6 ) , 10233, 10235,10232, 10237, 14340*. Domnica..., quae a Sirmio Salonaş est), 10232, 10233, 10234, 10236, 10237, 10238—40 ; 14340» ; ">·) C I L . I I I , 14340".
,0T l0

' ) C I L . I I I , 9576 (...

adducta 14340 .
4

) Mormântul u n e i femei, i n b i s e r i c a d i n S i r m i u m ( b i s e r i c a , c a şi c o m u n i t a t e a credincioşilor : v . DomSyne-

numită p r o b a b i l tot ecclesia, biserică = basilica) num rot(em): Synerotem, 10233 ; mormântul

m a i s u s , text l a n o t a 1 0 6 ; c e l puţin n u g ă s i m nicăiri I n I l l y r i c u m : l â n g ă l o c u l de odihnă a l m a r t y r u l u i : ad interantem (= intranti)
1

ad

dexteram:

C I L . III,

u n u i bărbat,

în acelaş l o c : ad beatu(m)

n . 1 0 2 3 2 ; z i u a Sfântului: 14340 . '·>) C I L . I I I , 10235. '··) Cf. n o t a 107.

www.cimec.ro

Creştinismul în S i r m i u m .

31
n o

putui veacului al Vll-lea. îmmormântată la Salonae ) . — Supt Constantius S i r m i u m e a n i dearândul loc 'de în­ t r u n i r e al synoadelor arianizante, convocate de împărat în această reşedinţă a sa, cu prilejul turburărilor izbucnite în Biserică încă dinainte de anul 325, în u r m a răspân­ direi extraordinar de repezi în tot I m p e r i u l a ereziei egypteanului Arius. Astfel se t i n concilii la S i r m i u m în anii 351 (când Photinus, episcopul eretic de aici, e defi­ nitiv depus de către s y n o d ) ) , 357 şi 358. Principalii promotori ai direcţiei ariane, în senzul dorinţelor îm­ păratului, sânt episcopii Valens din Mursa şi Ursacius din Singidunum (Moesia superior), i a r după 351 şi Germinius din Sirmium, urmaşul lui Photinus ) : cei doi din­ tâi se declaraseră încă delà a. 344, în conciliabulul arianizant delà Serdica şi Philippopolis împotriva orthodoxiei ), şi, cu toate asigurările date de ei în anul 349, papei Iulius ) , ei rămaseră până la sfârşit partizani ai ereziei " " ) · — înrâurirea acestor episcopi, dintre cari Va­ lens era prietenul i n t i m al împăratului Constantius, asupra celorlalţi confraţi din I l l y r i c u m , fu aşa de mare, încât, un timp, întreaga Pannonie şi mare parte din restul i l l y ricului au fost câştigate pentru erezie ) .
111 llli 113 l l 4 11β

însemnătate.._acgastft r A l i g i n a ^ a Sirmiului de­ curgea însă, p r o p r i u zis, din însemnătatea sa polîtică.
• ) C I L . I I I , 9551 şi p. 2139.
10 1 M

) Cf. a s u p r a e r e s i e i l u i P h o t i n u s H e r g e n r o t h e r ' s Kirrheng., e d . I V de J . P . K i r s c h , I, p. 368. s u b capitolele ) Cf. M a n s i , v o l . I I I , passim,

Handbuch

der

allg.
I12

r e s p e c t i v e , şi

Hefele I , e d . 2, idem,—în

s p e c i a l p e n t r u V a l e n s şi U r s a c i u s , p. 637
J

s q q . şi 653 s q q . — V e z i şi Hergenrôther, o. c., I, p. 368 eqq. " • ) M a n s i , I I I , 123 sqq.; Hefele, I
1 U

614 sqq. lui SulpiPannoeorum

)

V e z i s c r i s o r i l e l a M a n s i , I I I , 166 s q q .

" · ) Cf. a s u p r a t u t u r o r a c e s t o r împrejurări cronica c i u s S e v e r u s , I I , 36 şi u r m .
11β

) S u l p . S e v e r u s , I I , 38, 2 : nam omnes episcopi multique Orientalium

fere

duarum in perfidia

niarum

ac tota Asia

coniuraverant.

www.cimec.ro

32

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Precum a m amintit, oraşul era o reşedinţă imperială şi, ca atare, întrucât împăraţii iau parte activă la miş earea aşa de violentă, p r i n care trece tocmai acum Biserica, evenimentele bisericeşti capitale, ca de pildă convocările de noi synoade, aici i n S i r m i u m , pleacă tocmai din iniţiativa puterii laice, ocrotitoare, dar m a i ales supraveghetoare a noii religiuni de stat. — Din Sirmium sânt datate în secolul al IV-lea o sumă de edicte imperiale ) . Aici este una dintre turnătoriile de bani ale I m p e r i u l u i ) : bare de aur, cu stampila oficiului din Sirmium şi monogramul lui Christ—emise în a doua j u ­ mătate a ser. I V — s ' a u găsit d. p. chiar i n Dacia t r a iană, nu departe de Braşov ) . Dar pricina ridicării fu şi aceea a căderii Sirm i u l u i : când luptele cu Goţii, pentru respingerea cărora tocmai îşi aleseseră împăraţii capitala aceasta pannonică, nu m a i putură fl duse cu izbândă, şi, după deza­ strul l u i Valens la Adrianopol i n 8 ale l u i August 378* Imperiul fu năpădit de barbari, înflorirea Sirmiului în­ cetă. Pannonia fu, la doi ani după Adrianopol, cedată— împreună cu Moesia superioară )—Goţilor, ca s'o stă­ pânească supt privegherea — ştim prea bine, cam cât de eficace ! — romană : Sirmium, care la 19 Ianuar 379 jubilase plin de noi speranţe, la proclamarea ca împărat a lui Theodosius tocmai i n zidurile ei, încetează cu anul
m 118 119 120
n T

1

)

V e z i - l e i n Codex

Theodosianus

: s i s t e m a t i c strânse, şi o r â n ­

duite c r o n o l o g i c , d e M o m m s e n , a Cod., v o l . I , p a r t e a 1.
11β

i n i n t r o d u c e r e a s a l a ed. d i n 1905 S i s c i a ! Cf. chesaus putea

) A l t e l e — t o t d i n t i m p u l creştin—In A q u i l e i a şi

K a u f m a n n , o. c, p. 597 sqq., u n d e s e tiunei.

găseşte şi l i t e r a t u r a Goldbarren

' ' " ) C I L . I I I , 8080 ; cf. a r t i c o l u l I u i M o m m s e n , Sirmium,
I M

I n Zeitschrift

fur

Numismatik,

X V I , 1888, p. 351 şi u r m . două provincii

) Z o s i m u s I V 34 : p r e c u m e r a şi f i r e s c , faţă d e — a m

d e e — u n i t a t e a geografic-politică f o r m a t a d e c e l e m s e n , art. cit. i n Zeitschrift fur Numismatik

I o r d a n e s , Get. 27, pomeneşte n u m a i de c e d a r e a P a n n o n i e i . Cf. M o m ^ X V I , p. 353, n . 2.

www.cimec.ro

O r i e n t a r e a culturală a S i r m i u l u i .

33

380 de a mai f i , n u numai reşedinţă, /Iar chiar oficină monetară, resp. capitală administrativă. O ultimă dată, la 8 Septemvrie 380, m a i văzu ea pe împăraţi ): erau Gratian şi Theodosius, cari de aici luau—împreună — hotărîrea încredinţărei Pannoniei în paza barbarilor ! ) . Fireşte viaţa romană nu încetă în S i r m i u m : dimpo­ trivă a m văzut că ea dăinui până către începutul seco­ lului al Vll-lea ) : intenzitatea ei descrescu însă în chip simţitor şi — după cum vedem din împrejurările analoage ale vieţii romane în Noric, în secolul al V-lea, descrise de Eugippius în vila Severini— orăşenii fură si­ liţi de turburările năvălirilor să se închidă în zidurile cetăţii, flind împiedecaţi astfel delà romanizarea deplină şi creştinarea aşezărilor rurale, lăsate pradă lăcomiei barbarilor ) . Episcopul Constantius al Sirmiului, pome­ nit de Priscus ) la a. 441 şi u r m . cu prilejul asedierii oraşului de către Huni, apare^d. p. ca activ numai în senzul liberării, cu darurTscumpe, a concetăţenilor săi din captivitatea barbară. în ce priveşte orientarea culturală a Sirmiului, el
121 1 2 2 m m 126
121

) Cf. e d i c t u l ) V e z i pentru

c u această dată i n Codex toate a c e s t e a M o m m s e n , u. Romanen, Volkes,

Theod.,

V I I , 22, 11.

i a j

l. c. i n n o t a 1 2 0 , —

p. 352 sqq. '
, 2 a

) Cf. şi J u n g , Borner Geschichte des rum. şi

ed. I I , p. 244 şi 235 sqq.,—

şi I o r g a ,
,21

I , p. 106.

) Astfel când s ' a d u s V a l e n t i n i a n l a a . 375 l a C a r n u n t u m , să Întărească p a z a graniţei (cf. C I L . c u a c e s t prilej), a găsit oraşul, a ş ă rămă­ numeroasele pusă

c a să r e s t a u r e z e l a g ă r u l I I I , 1 4 3 5 8 " : inscripţia

de Înfloritor pe v r e m u r i ( d u p ă c u m n e a r a t ă a u s t r i a c ) , pustiu:
125

şiţe d e s c o p e r i t e a c o l o de c o m i s i a de săpături a l i m e s u l u i d a n u b i a n Ammianus Marcellinus X X X 5, 2. L a c i n c i a n i după r e s t a u r a r e a d i n 375, P a n n o n i a eră cedată Goţilor. ) E d . B o n n , p. 186; cf. J u n g , o. c., p. 244. I n t e r e s a n t e sânt şi c e l e l a l t e ştiri a l e l u i P r i s c u s c u p r i v i r e l a C o n s t a n t i u s : a s u p r a legăturilor a c e s t u i a c u R o m a şi a s u p r a morţii s a l e năpraznice de m â n a Hunilor.—în critic aparte, general ştirile l u i P r i s c u s a r merită u n s t u d i u însemnătate pentru istoria fiind d e cea mai mare românesc.
3

începuturilor p o p o r u l u i
35332

www.cimec.ro

34

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

ne poate servi ca un exemplu clasic al legăturilor intime dintre Italia, şi in general Vestul roman, şi Illyricul latin, în contrast cu lipsa, caracteristică, de legături di­ recte ale acestui ţinut cu Orientul grec. Astfel una dintre inscripţiile funerare creştine, sirmiense, pomeneşte pe un Flavius Sanctus ex n(umero) lov(ianorum) protector,.. qui est defunctus civitate Aquileia, şi căruia soţia sa îi puse inscripţia în biserica din oraş, lângă mormântul m a r t y r u l u i Syneros, aşă precum am mai văzut făcând şi pealţi creştini din S i r m i u m : titulum posuit ad beatu(m) Synerot(em) marlure(m) ).— într'o altă inscripţie funerară e pomenit un anume Flavius Martinianus, cumpăr (=compar=frater) al unei Aurelia Urbica ) ; cu dreptate atrag, la această inscripţie, învăţaţii BrunSmid şi K u b i t s c h e k ) atenţia asupra faptului, că în Concordia, nu departe la Apus de Aquileia, tot pe calea cea mare italiano-illyrică, apare într'o altă inscripţie funerară — tot creştină şi cu un monogram sacru asemănător celui de pe inscripţia din S i r m i u m — un Flavius Martinianus, biarcus fabricesis (=fabricensium, deci subofiţer), care şi-a făcut sibi et Aur. Severian(a)e coniugi vi vu s un sarcofag ). Nimic nu împiedică identificarea l u i Martinianus din S i r m i u m cu cel din Concordia în Italia, şi deci câştigarea încă a unui document pentru relaţiile strânse dintre cele două ţi­ nuturi. — Singurele °) concilii—în afară de cele ţinute
12e 1 2 7 12S ,2fl 13
I î e

) C I L . 111,10232; cf. inscripţia următoare, 10233, interesantă l a t i n e : ego Artemidora Synerotem, interantem(= cerată din tabla feci dacică partem viva delà [dexjtram et me memodexteram Alburnus resp. DisideZeit­ i n t r a n t i ) ad

şi c a forme populare riam ad Domnum (cf. e x p r e s i a parte rium schrift dextra: fur
i a a

analoagă

M a i o r , c u d a t a de 6 M a i 159 : interantibus C I L . I I I p. 945 şi 947) inter roman. Philol. (despre a c u z a t i v u l Fortunatanem

Fortunatanem

I n l o c de Fortunatam:

V I , p. 443 şi 617).

i » ) C I L . I I I , 10237.
' " ) C I L . V.8754.
l M

·
Mitt., I V , p. 101.

) Cf. a r t . l o r d i n Arch.-epigr.

)

întrucât a m putut e u urmări a c t e l e c o n c i l i i l o r . L u c r a r e a

www.cimec.ro

A l t e c e n t r e creştine in P a n n o n i a

inferioară.

35

chiar în S i r m i u m —, în care întâlnim pe episcopul s i r miens luând parte, sânt cele ţinute în Apus: la Aqui­ leia, în a. 381, împreună cu episcopii din Emona şi Iader ),—la Roma, în 382, singur ) . — Asupra legăturilor Sirmiului cu Italia, în calitate de capitală a Pannoniei de jos, provincie care făcea parte din Imperiul de Apus, cred că nu e nevoe să insist m a i mult. Exempli gratia se poate consultă Ammianus Marcellinus X V 3,7 şi u r m . ) : toc­ mai pentru timpul l u i Constantius — c. 355.—Relaţiile strânse dintre S i r m i u m şi Salonae, ca m a r i centre creş­ tine, au fost arătate m a i înainte ).
131 m I 8 3 134

întorcând u-ne acum pe Dunăre în sus, întâlnim u r ­ mătoarele centre creştine: Cuccium (?) ), Cibalis (ve­
18f>

de faţă fiind i n felul ei p r i m a Încercare de a e x p u n e

desvoltarea

Creştinismului i n I l l y r i c u m i n l e g ă t u r ă c u evoluţia Românismului o r i e n t a l , nădăjduesc c ă e v e n t u a l e l e ei l i p s u r i v o r flcu bunăvoinţă Îndreptate de c e i c e v o r studiâ d u p ă m i n e c h e s t i u n e a . ' " ) M a n s i , I I I , 599 s q q . ; Hefele " ) Hefele I P , 37 s q q .
2 u a

I P , 34 s q .

) )

E d . C l a r k , B e r l i n , W e i d m a n n , 1910. Din Cuccium, azi Invicto I l l o k . pe Dunăre, I n faţa Mjţrpyiţei deasu­ pă­

" » ) P. 19. Inscripţiile: C I L . I I I , 9576 şi 9551 c u p. 2139.
u i

( S i r m i u m ) , n u a v e m decât o inscripţie deteriorată, pe c a r e s e m a i pôâte c\l\" Deo [So]li şi pe c a r e a fost săpat d r e p t din acele p r a n u m e l u i z e u l u i , s e m n u l c r u c e i : C I L . I I I , 15138 ·. Sânt înclinat a c r e d e , c ă a i c i a v e m a face c u u n u l d i n a . 435 (Codex Theod. monumente g â n e de c u l t , pe c a r e , p o t r i v i t e d i c t u l u i l u i T h e o d o s i u s c e l tânăr,

X V I 10, 25), r e s p . t u t u r o r e d i c t e l o r p r e c e ­ eorum restant (scil. p a g a n o r u m ) integra, praecepto şi I a religionis signi fana, magisex-

d e n t e şi următoare de acelaş fel, s e p u s e s e de către Creştini s e m ­ n u l p u r i f i c a t o r a l c r u c e i : cunctaque templa, tratuum piari delubra, destrui si qua eliam nune

( p r i m u l a c t săvârşit tn a d e v ă r venerandae Christianae

monumentul

n o s t r u ) conlocationeque praecipimus.-Foa.Tle

i m p o r t a n t e faptul c ă

legea aceasta a pre­ la

l u i T h e o d o s i u s e d a l ă t o c m a i c u p r i v i r e l a păgânii şi păgânismul d i n I l l y r i c u l o r i e n t a l (adresată d i n C o n s t a n t i n o p o l p r e f e c t u l u i toriului O r i e n t u l u i , I s i d o r u s ) : cf. c o m e n t a r i u l l u i G o t h o f r e d u s , această l e g e .

www.cimec.ro

36

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

chiu episcopat dinainte de Diocletian) "), Mursa: episco­ pat anterior a. 325 : pe vremea lui Constantius păstoreşte aici Valens, episcopul arianizant, de care a m amintit mai sus ), prietenul bun a l împăratului.—Sulpicius Severus, vorbind tocmai despre relaţiile dintre Valens şi Con­ stantius, pomeneşte existenţa şi la Mursa a unei basilica martyrum extra oppidum sita ), aşă precum a m văzut că există una şi în (ori lângă?) S i r m i u m , şi precum ve­ dem în vita Severini a lui Eugippius o sumă, ridicate p r i n anii 460-80 de apostolul Noricului în, sau lângă diferitele oraşe delà Dunărea de sus ).— Mai la Nord de Mursa, în Ffinfkirchen, unde-a fost anticul Sopianae, s'au găsit crypte mortuare creştine, cu picturi, de pe la mijlocul secolului al IV-lea °). — în Aquincum (Buda) s'au găsit obiecte de lut ars (o tăbliţă, o lampă) cu monogramul sacru: X ). Pentru circulaţia spre şi delà lagărele pannoniee ale Dunării de mijloc se desfăceă la Emona, din artera principală Aquileia — Sirmium, un d r u m spre Nord-Est, care la rându-i se împărţiă apoi la Celeia şi la Poetovio în alte r a m u r i , spre Noricum şi Pannonia superioară: calea principală mergea insă delà Poetovio p r i n Savar i a — cel m a i însemnat oraş al Pannoniei superioare — şi Scarbantia la C a r n u n t u m . — Pe această cale prinei1,1 137 188 l39 14 141
i a e

) V e z i m a i s u s , p. 12. P . 31. Chronica, I I 38, 5. fireşte în l e g ă t u r ă c u n e ­ c u bisericile coemeteriale din

> )
87 188

)

, 8 β

) T o a t e a c e s t e b a s i l i c i stăteau

cropolele creştine şi sânt a n a l o a g e

S a l o n a e , R o m a , e l e , r e s p . o d e s v o l t a r e şi creştere a v e c h i l o r b a ­ s i l i c i de c a t a c o m b e , o r i de m a r t y r i , d i n R o m a (şi şl în A f r i c a ) : cf. C . M . K a u f m a n n , o. c,
u o

p. 142 s q q . u. Românea in den Donaulandern \ Innsbruck, l i t e r a t u r a a¬

) J u n g , ROmer

1887, p. 148 η. 3, şi K a u f m a n n , o. c, p. 1 0 2 , — l a ei şi supra descoperirei. C I L . I I I , 6010, 64 : é C L A V D I A N numai cu monogramul. I X,

şi 12012,104 : lampă

www.cimec.ro

C e n t r e l e creştine a l e P a n n o n i e i s u p e r i o a r e .

37

pală toate staţiunile de frunte pomenite au fost fără excepţie şi centre creştine : cea mai însemnată, Savaria, păstrându-ne, după cuviinţă, şi cele mai multe resturi sacre ' " ) . Despre Emona a m vorbit. Despre Celeia vom v o r b i la Noricum. — în Poetovio constatăm un scaun episcopal încă de pe la a. 300 ) . în actele conciliului delà Serdica — a. 344 — întâlnim ca titular al acestui scaun pe epis­ copul A p r i a n u s ) . Ca rest monumental,—s'a găsit aici un obiect de bronz, cu destinaţie votivă, ornamentatfcu monogramul «constantinian» al l u i Christus şi purtând înscrise nume de m a r l y r i : după de Rossi şi acest obiect aparţine tot secolului al I V - l e a ) . Despre Savaria — çpnt.r-n r.rAst.in înràι _.djnajnfr; dp Constantin cel Mare ^)j— avem mai înainte de toate o ştire foarte preţioasă lăsată de Sulpicius Severus în a sa vita Sandi Martini, 2, 1 sqq. De aici aflăm că Sf. M a r t i n s'a născut în Savaria din părinţi păgâni; că a crescut în Ticinum, în Italia de Nord (nu departe la Sud de Mediolanium) tot ca păgân; că, deşi avea înclinare spre Creştinism, n'a fost lăsat de părinţi — tatăl său eră tribun m i l i t a r — să treacă la noua credinţă ; că în sfârşit a trebuit să rămână păgân, fiind luat cu de-a s i l a ) în armată ca flu de militar, şi că a servit un t i m p ca păgân, apoi doi ani ca creştin, supt împăratul Con­ stantius şi supt caesarul Iulian ) . — Din povestirea l u i Severus m a i înţelegem, că marea majoritate a soldaH 8 1W 146 14 147 148

î n c ă u n a r g u m e n t d e c i p e n t r u v a l o a r e a c h i a r statistică a monumentelor epigraflce antice. ) V e z i m a i s u s , p. 13. >") M a n s i , I I I , c o l . 43 s q q . ; Hefele, I» 542 s q q . >») C I L . I I I , 4098. •*•) V e z i m a i s u s , p. 13.
14i

) Captus et catenatus sacramentis militaribus inplicatus est (2,5) ' " ) Dupâjdoi a n i d e s e r v i c i u ; c a creştin e l işi c e r e c o n c e ­ d i e r e a , întrucât, z i c e el : Christi ego miles sum: pugnare mihi non licet. Cf. întreg c a p . 4 l a S e v e r u s , vita S. Martini.
u 1

www.cimec.ro

38

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

ţilor era incă păgână. — întorcând u-ne acum Ia Savaria, constatăm din cele de m a i sus, chiar p r i n mărturia unui scriitor bisericesc, existenţa păgânismului în Pannonia pe vremea împăratului prea-creştin (deşi arianizant!) Constantius. Dacă chiar în oraşe constatăm, după 350, păgânismul, cu atât m a i mult trebue să admitem exis­ tenţa l u i — şi anume aproape exclusivă — la ţară. Dar mai mult : în privinţa păgânismului la ţară avem analogia Galliei, unde ştim că Creştinismul—prin oraşe — eră cu aproape două sute de ani mai vechiu ca în Illyricul l a t i n ) , şi totuşi, după 360, Sf. Martin, se află acolo ca într'o ţară pur păgână: Sulpicius Severus expune opera de missionar a Sfântului, arătând printre nenumăratele l u i m i n u n i şi o sumă în legătură cu distrugerea templelor şi sanctuarelor păgâne de prin satele Galliei ) : item, cum in vico quodam templum antiqumimum diruisset et arborem pinum, quae fano erat proxima, esset adgressus excidere ... );... nam cum in vico quodam fano antiquissimo et celeberrimo ignem inmisisset ... ) ; in vico autem cui Leprosum nomen est, cum itidem templum opulentissimum super stitione religionis voluisset evertere, rest Uit ei multitudo gentilium, adeo ut non absque iniuria sit repulsus ... turn subito ei duo angeli hastati adque sculaţi instar militiae caelestis (caracteristic pentru noua fază, comba­ tivă, a missiunei creştine) ) se obtulerunt, dicentes missos se a Domino, ut rusticamf 1) multitudinem fugarent praesidiumque Martino ferrent, ne quis, dura templum dirueretur, obsiHeret:... ita regressus ad vicum, inspectantibus gentilium turbis et quiescentibus, dum profanam aedem usque ad fun1 W 1 δ 0 ,K1 162 ,M

"'•') Cf. H a r n a c k , Mission
1ί0

*, I I , p. 76 şi 223.

)

Vita

S. Martini,

c a p . 12 şi u r m .

·") C a p . 13.
1 M

) C a p . 14. ) Cf. de altfel, şl p e n t r u Miliţia Christi. drei in den ersten timpurile m a i v e c h i , Die christliche Jahrhunderten, Religion monografia und der

198

Iui A . H a r n a c k , Soldatenstand

T u b i n g e n , 1905.

www.cimec.ro

Păgânismul in Illyricul latin. S a v a r i a .

39

damenta (!) dirueret, aras omnes adque simulacra redegit in pulverem. quo viso rustici... ) ; quid etiam in pago (!) Aeduorum gestum sit, referam, ubi dum templum itidem everteret, furens gentilium rusticorum(i) in eum inruit multitude ... ), —etc., etc. ) . — Că împrejurările din Illyricul latin nu erau deosebite de cele din Gallia, m a i sus arătate, nu mai rămâne nici-o îndoială. încă după o sută de ani delà întâmplările povestite de Sulpicius Se ver us — eu toate edictele împărăteşti publicate spre distrugerea sistematică a păgânismului ) — tot se mai găsiau în Noricum părtaşi ai cultelor prigonite, pe cari Sf. Severin, după spusele lui Eugippius, să-i pe­ depsească, o r i să-i aducă la credinţa cea adevărată ). Dacă m ' a m oprit ceva mai mult asupra păgânis­ mului în Savaria, e, pentrucă, după cum a m accentuat mai sus ), cazurile când putem stabili cu siguranţă— căci ipotetic o putem admite pretutindeni— prezenţa pă­ gânismului într'o anume localitate, după Constantin cel Mare, sânt foarte r a r i ) , monumentele păgâne din a¬ ceste t i m p u r i fiind toate distruse în timpul persecuţiilor îndurate de păgâni, din secolul al IV-lea înainte, i a r scrii­ torii creştini ferindu-se în genere de a mai atesta existen­ ţa păgânismului în timpurile creştine ale Imperiului.— Cu toată prezenţa păgânismului în Savaria, comunitatea
I64 166 ,6β IM 1SB 180 , B I
1M

)

Vita

S. Martini,

c . 14. I I I , c a p . 8 şi 9. a păgânismului, a ş ă c ă e l citate mai sus>

15i

) C a p . 15. ) Să n u s e uite c ă S u l p i c i u s S e v e r u s , trăeşte el Însuşi t o c ­ persecuţie Codex experienţă. din 'JTieodosianus,

" · ) Cf. de pildă şi Dialogus
167

m a i i n v r e m i l e a c e s t e a de scrie din propria
l i S

) Vezi ) Vita

locurile Severini,

p. 3 şi n . 7 şi 8.
, M

c a p . 11.

1β0

) P . 3. păgânismul d i n A l p i i T r i d e n l i n i şi d i n E m o n a ,
2

, β 1

) Cf. p e n t r u

J u n g , Borner şi

und Romanen

, p. 149 şi 150 ( n u m a i ştiri l i t e r a r e , n u

monumente).

www.cimec.ro

40

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

creştină de aici, constatată încă dinainte de Constantin cel Mare ) , e chiar din p r i m a jumătate a veacului al IV-lea deosebit de numeroasă, judecând după numărul şi caracterul inscripţiilor creştine, ce n i s'au păstrat din acest timp, resp. în general din secolul a l IV-lea ) . Poate p r i n t r e cele mai vechi e de socotit urmă­ toarea inscripţie, cu cuvintele interpunctate pe piatră la fiecare silabă: Hic positus est Florentinus infans, qui vixit annos septem et requiem adcepit in Deo patre nostro et Christo [filio: uitat!] eius (sic) ). Deasemenea, eu toată forma neîngrijită a literelor, nici inscripţiile ur­ mătoare nu pot trece cu mult peste jumătatea secolului al IV-lea: in D(o)m(ino) ) bone memoriae Aeliae Kalendine, fideli, matri dulcissimae qui (sic) vixit annos n. LX. Aelii Mucianus Bassus Paulinianus et Paulus fili(i) pientissimi memoriam posuerunt ); bonae memoriae (in Deo vivatis!) Aur(eliorum) Elaini et Leonis conlactanei fidè­ les et innocentes Aur(elii) Flavianus et Nemesius / M f i Λ/0 ) FEC(erunt) ) : deasupra inscripţiei monogramul, X. într'o altă inscripţie facem cunoştinţă cu un veteranus ex praeposito silvarum Dominicarum, adică un fost
1β2 l63 lti4 1,i5 1M N 167 1 8 8
16î

) V e z i m a i s u s , p. 13. ) Anume, nici u n a d i n inscripţii n u trădează sacre: caractere general pe de altă p a r t e a r fi creştină şi în

i e a

m a i târzii de limbă s a u de formule şi e x t r a o r d i n a r provocate

c a în S a v a r i a c o m u n i t a t e a

viaţa r o m a n ă să fl înflorit şi i n m i j l o c u l turburărilor neînchipuite, de a ş e z a r e a H u n i l o r inscripţiile, a i c i şi de toate dovedesc c e l e l a l t e migraţii o anume înrudire a l e p o p o a r e l o r b a r b a r e în s e c o l u l a l V - l e a . adăogat, . c ă dimpotrivă, L a a c e s t e a m a i e de

între ele, c a r e le face s ă fle în c h i p n e c e s a r f i x a t e într'un l a p s de t i m p destul d e restrâns, altfel asemănările n e m a i putând fl e x p l i c a ­ bile, căci formulele
1 M

epigrafice

creştine a u v a r i a t delà v e a c l a v e a c . K a u f m a n n , o. c, senzul vulgar p. 199. de «rude»]

>") C I L . I I I , 10934 ( = 4 2 2 1 ) . ) Cf. p e n t r u D M = domino, ) C I L . I I I , 4217. [in latin
1 M

' " ) P o a t e : par(e)n(tes) mo(numentum)...(?).
19s

) C I L . I I I , 4218.

www.cimec.ro

Creştinismul i n S a v a r i a , S c a r b a n t i a , C a r n u n t u m .

41

guard silvic pe domeniile imperiale din Pannonia ) . O întreagă poveste, pioasă şi tristă, e cuprinsă în rându­ rile simple ale următoarei inscripţii : φ Memoriam pic­ tor ibus duob[u]s pelegrinis (sic). Launioni[us?], vixit annis L et dies Χί [..], et Secundinus, vixit anni[s] XXV et dies VII. fecerunt collegas f[id(eles)?] ):ùo\ pictori, streini şi de loc şi şi între ei, unul în puterea vârstei, celalalt de-abia de 25 de ani, sânt îmmormântaţi de colegii lor Ia un loc: o moarte năpraznică i-a ajuns, de sigur, pe când lucrau cu ceilalţi la împodobirea vreunei clădiri noi, poate chiar biserici, din Savaria. U n alt strein, a¬ cesta, apriat, foarte de departe, din Laudicea Phrygiei, apare ca locuitor roman şi creştin al Savariei în această inscripţie: Bone memorie (in Deo vivas!). Aur. lodorus, civ(is) Graec(us) ex reg(ione) La(o)dic(ena), q(ui) vix(it) an(nos) L; et Aur(elio) [FJrontoni an(norum) II et Aur(eliae) Celsine m(ensium) VIUL Aur. Domnica uxor con(iugi) car(issimo) et fil(Hs) dul(cissimis) mem(oriam) viva fecit" ): în acest «cetăţean grec» de limbă romană avem a vedeă—cu probabilitate—un negustor în felul Syrienilor, tot creştini, pe cari i-am întâlnit mai înainte în Salo­ nae şi în alte părţi '-)..—O ultimă inscripţie—fragmen­ tară—cu semnul erucej indică o epocă mai târzie: poate sfârşitul secolului al IV-lea ) .
1ββ ll0 1 17 I78

Din Scarbantia, unde a m constatat încă înainte de 325 o comunitate creştină ) , nu n i s'a păstrat nici-un monu­ ment creştin.—Dimpotrivă din Carnuntum, vechiul lagăr roman pustiit de barbari în cursul secolului a l IV-lea
174

'**) C I L . I I I , 4219 : Aspaliae, XXV, cnrum Gaudentius et Crescentia,
17

filiae

carissimae, vivi fecerunt

fideli, et sibi.

ann(orum) Domfijni-

vet(eranus) parentes,

ex p(rae)p(osito) fidelns,

sifljvarum

° ) C I L . I I I , 4222. Cf. şi c a r t e a m e a Die C I L . I I I , 10935. Xationalilat der Kaufleute, passim.

>") C I L . I I I , 4220.

"*) V e z i m a i s u s , p. 13.

www.cimec.ro

42

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

şi restaurat de Valentinian în a. 375 ) , dar la 380 iarăşi lăsat pe seama Goţilor, ni-a rămas măcar un fragment de vas cu un rest de inscripţie latină, dar cu litere gre­ ceşti, zgâriată cu stilul pe v a s " ) : înfăţişarea inscripţiei e târzie creştină, probabil din veacul a l V-lea, când aici nu m a i erau Romanii stăpâni decât doară cu numele: valoarea documentară a acestei mărturii e astfel cu to­ tul restrânsă. La conciliul din Serdica în a. 344 ia parte, pe lângă episcopii Aprianus clin Poetovio şi Marcus din Siscia, încă şi Euterius a Pannoniis; dar în ce loc anume eră episcop, n u n i se s p u n e ) .
176 17 ,77

Pentru Noricitm n'am putut constata înainte de 325 m a i nimic precis asupra creştinismului provinciei. Din secolul al IV-lea însă, şi în special apoi pentru secolul al V-lea, avem ştiri m a i bogate şi m a i lămurite decât pentru orice altă provincie delà Dunăre. Anume, din incomparabila vita Severini a l u i Eugippius, aflăm că pe la a. 460 pretutindeni în Noricum populaţia romanică eră creştină, o sumă de episcopate, în oraşele de frunte ale provinciei, existau, în toate părţile, dar m a i ales în Noricul ripens—supt directa conducere a Sfântului—se înfiinţau mănăstiri, însfârşit nenumărate basilici i n şi lângă oraşe—acestea din urmă în legătură cu mănăs­ tirile o r i cu coemeteriile—fiinţau încă de demult, o r i se ridicau acum.—Dacă pe lângă ştirile lui Eugippius mai
" · ) Cf. m n i s u s , p.33 şi n . 124. Inscripţia d i n C I L . I I I , 14358" : e p i s t y l i u m găsit i n c a s t r u , s u n ă : [Salvijs Valenţe rijma et Gratijano triumph(a)tori[bus Equitii viri ini...; dispositio[ne ddd. nnn. semper Auggg. Valentin[iano, saluber-

cf. observaţiile l u i M o m m s e n ,

în C I L . I I I , p. 550.

" · ) C I L . I I I , 12014 " « : . . . Ά Θ Λ »£ rAUPIÛC... | X .
'") Mansi, dului din Nicaea, I I I , c o l . 4 3 s q q . ; Hefele, I , p. 542 sqq. Cf. m a i
a

s u s , p. 13, c a z u l a n a l o g a l e p i s c o p u l u i D o m n u s , m e m b r u tot a ş ă , fără pannonia indicarea eră s c a u n u l episcopal

al syno-

l o c u l u i u n d e a n u m e ii

www.cimec.ro

C e n t r e l e creştine a l e N o r i c u l u i .

43

avem şi mărturii monumentale, e foarte îmbucurător : multe lucruri noi, faţă de cele ştiute din vita Severini, nu pot însă aduce resturile archeologico-epigrafice — o r i ­ cât de numeroase ar fi ele.— Astfel, pentru a luă d r u ­ mul, care delà Celeia plecă spre Nord-Vest, unind Pan­ nonia cu Noricul, întimpinăm următoarele centre a n ­ tice cu rămăşiţe creştine: Celeia: aici a m constatat mai sus pe deoparte pre­ zenţa Syrienilor ) , i a r pe de alta, în legătură cu aceste elemente orientale, apariţia, şi aici ca şi în Dalmaţia, a Gnosticismului ). Nu de m u l t a fost însă descoperită şi o basilică creştină al cărei paviment de mosaic s'a păstrat—relativ — foarte bine şi cuprinde—pe lângă d i ­ ferite reprezentări figurate: în special porumbul ca simbol vechiu creştin — numele tuturor pioşilor dona­ t o r i : relevăm dintre ei pe un lustinianus diaconus, un Leo scolasticus, un Abraham, Syrus, cum suis, un Marcellinus, vir clarissimus şi soţia sa Amanita, femina clarissima, cum suis (inscripţia lor eră în mijlocul năvii p r i n ­ cipale, ceeace ar indică oarecum, că Marcellinus a fost cel m a i de frunte dintre donatori), şi alţii, cum famulis suis ) . După cum se înfăţişează, mosaicul aparţine vea­ cului al V-lea, o r i , cel mai de vreme, sfârşitul secolului precedent.
178 179 180

Din vechiul şi însemnatul centru a l Noricului mediterraneu, Virunum, avem un monument funerar cu re­ prezentarea figurată veche creştină a bunului păstor: «vir barbatus arietem i n collo ferens» ) . întrucât bonus pastor (ποιμ,ήν άγιος) e reprezentat cu barbă, monumentul
181
, , β

) P. 25 şi n . 76. ) C I L . I I I , 14368,8—20. P e n t r u a m ă n u n t e v e z i p r i m e l e p u b l i ­ des oesterr. der k. k. Instit. I, c o l . 30 sqq., şi d e R i e d l i n Mitteilungen 1898, p. 219 sq., c u c i n c i planşe. Zentrcd-

" · ) P. 24 şi n. 73, şi p. 26 s q .
l i 0

caţii a l e d e s c o p e r i r e i , d e Schôn, i n Jahreshefte 1898, Beibl. kommission,
1β1

) C I L . I I I , 4921 şi p a g . 1813.

www.cimec.ro

44

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

cade în vremea de după Nicaenum (325) ). De altfel şi literile inscripţiei funerare indică o epocă mai târzie: putem admite, aproximativ, sfârşitul secolului a l IV-lea. Din Flavia Solvă (la Răsărit de V i r u n u m ) nu avem decât o lampă cu monogramul sacru χ ) , — tot atât şi din Lauriacum ), — iar din luvavum numai un inel de aur cu numele Ariadnei ( A R I ACNA A V G G), fiica îm­ păratului Leo şi soţia dintăi a lui Zeno, apoi a lui Anastasius (trăind între a. 456 şi 5 1 6 ) ) : p r i n urmare, faţă de ştirile din vita Severini, nimic ! Dimpotrivă din Ovilava — centru însemnat al N o r i ­ cului ripens, la întâlnirea a trei m a r i d r u m u r i : cel dealungul Dunării, raeto-norico-pannonic, p r i n Lauriacum, cel sudvestic prin l u v a v u m şi cel sudestic delà Celeia p r i n V i r u n u m ), — avem o ştire monumentală foarte preţioasă aparţinând încă veacului al IV-lea. Anume» facem cunoştinţă cu o familie de creştini, cari nu au delà noua credinţă decât numele, pe când sentimentele le-au rămas tot păgâne. Cel ce a compus inscripţia a încercat, s'o facă în versuri şi în limba literară : ambele dorinţe i-au rămas însă, din lipsa de puteri şi cunoştinţe, neîm­ plinite: Fl. Ianuarius, mil(es), vivus fecit. Condita sepulcro hic. pamat Ursa crestiana fxdelis an(norum) XXXVIII per parlum subito ducente inpio(l) fato(!) est tradita(!) tartaris (!) imis (!) et me subito linquit sibi coniugem pr o tem­ pore iunctum, quem (Ί) '') ambulo et quero [a v r u t pro­ babil să spună : «ambulo ad quaerendam eam» )] miser quem(!) ipse aeterna condidi terra: o quit tribuat gene18a 188 184 ,86 18li ιη 188
18a

) Cf. a s u p r a

evoluţiei

reprezentăm

figurate

a

«bunului

păstor», K a u f m a n n , o. c , p. 356 s q q . şi l i t e r a t u r a specială de a c o l o . » » ) C I L . I I I , 12012, 104 b.
1 M

) C I L . 111, 12012, 104 r. Mommsen. şi

" » ) C I L . I I I , 12033, 2 , — c u adnotaţia l u i »··) Cf. C I L . I I I , p. 680.
l e 1

) A l t e e x e m p l e d e qui

p e n t r u f e m i n i n , "mai s u s , passim,

m a i j o s , lot i n această inscripţie. Cf. adnotaţia d i n C I L . I I I , l a n. 13529.

www.cimec.ro

Creştinii H a e t i e i . — Relaţiile I l l y r i c u l u i c u I t a l i a .

45

sis(!) ), qui(!) separat convirginios dulcis, ut non licuit nobis iugiter supernam frunisci (!) caritatem : hoc dico legentibus et lacrimis prosequor verba : coniuncti amantis semper se bene dicere debent, quia nihil erit dulcius quam prima iuvenlus ). Din Raetia, pentru care ştirile l u i Eugippius nu ne mai sânt decât indirect de ajutor, avem numai două urme monumentale: Din Castra Regina o inscripţie funerară : IN A + O B(onae) M(emoriae) Sf^RM'/κΝΝΝΕ (sic) quiescent in pace I martiribus sociata ), probabil din secolul al IV-lea, — ! iar din Langerringen, la Sud de Augusta Vindelicorum, o cruce de aur cu chipul şi numele împăratului Foca: D(ominus) N(oster) FOAO(= Foca) perp(etuus) Aug(ustus): a. 602—610 ).— Tocmai aceste două centre raetice sânt insă cunoscute—şi altfel—ca având comunităţi creştine încă dinainte de C o n s t a n t i n ) : în Augsburg (Aug. Vind.) se constată apoi în sec. I V un episcopat, care stă în strânse relaţii cu A q u i l e i a ) , iar în Regensburg (C. Reg.) s'a găsit o conf'essio a Sf. Emmeram, in legătură cu vechiul cult al m a r t y r i l o r , documentat prin inscripţia mai sus citată ).
,89 190 191 1β2 ,θ8 191 19r>

'··) N u e c u m v a

vorba

de

cartea cu acest

nume

din

Sf. con­

Scriptură, c i de s t e a u a de naştere a fiecăruia d i n t r e n o i : o

cepţie p ă g â n ă , c a r e s ' a păstrat p â n ă a z i l a poporul n o s t r u . Cf. C I L . I I I , 3397,din C a m p o n a ( P a n n . inf.) [ i n s c r . m a i p r o b a b i l p ă g â n ă , decât c u m v a cryptocreştină] : invida '·») C I L . I I I , 1352Θ. " » ) C I L . I I I , 5972 ( = 1 1 0 6 1 ) . len Denlcmale des Christentums in schrift V I 18Θ2, p. 154 s q q . ' « ) C I L . I I I , 12030, 1.
I M

(fatorum)

genesis,

t r a d u s de Châte­

l a i n , Diet., s. υ. ( c ă r u i a îi d a t o r e s c a c e s t citat), c u „l'étoile j a l o u s e " . Cf. a r t . l u i A . E b n e r , Regensburg, i n Rom. Die illlesQuartal-

) Cf. a r t . m a i s u s c i t a t , d e E b n e r , ) H a r n a c k , Mission ,
3

şi a r t . c i t a t m a i j o s ,

η. 105, d e E n d r e s .
1 M

I I , p. 232 ş i n . 2. Confessio des Ht. Emmeram,

19t

) J . A . E n d r e s , Die neuentdeckte Quartalschrift,

i n Rom.

I X , 1895, p. 1 s q q .

www.cimec.ro

46

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

înainte de a trece acum la Creştinismul p r o v i n ­ ciilor delà Dunărea de jos, ţin să accentuez încâodată relaţiile Illyricului latin cu Italia, citând — mai mult ca pilde, şi numai pentru Aquileia, căci numărul lor total e foarte mare — m a i multe inscripţii păgâne — dar cu putere doveditoare şi pentru timpurile creştine, — în care apar Aquileiensi p r i n toate oraşele mai însemnate ale Pannoniei şi N o r i c u l u i ) . în Emona ) (Pann. sup.) întâlnim pe un sévir et Augustalis Emonae, care în acelaş t i m p ocupă aceste două demnităţi şi în două oraşe italiene din apropiere: în Aquileia e sevir, i a r în Parentium (Istria) e Augustalis ) . Pe Drava, ceva m a i jos de Poetovio, s'a găsit iară un monument—probabil funerar—cu menţiunea Aquileei ). în Carnuntum întimpinămo întreagă familie—de soldaţi— din Aquileia ) . în apropiere de Brigetio, deasemenea un m i l i t a r : un centurio legionis I adiutricis piae fidelis, din A q u i l e i a ) . în Annamatia (Pann. inf.), monumentul funerar a l unui italian, domo Aquileia ) . în Celeia ) (Noricum), alt aquileiens ) . în Virunum : inscripţia de mormânt a unui italian domo Borna şi a soţiei sale domo Aquileia ) ; apoi, monumentul unui cavaler, praefectus ture dicundo Aquileiae şi conductor ferrariarum Noricarum, rezidând în această din urmă calitate în V i r u n u m ) .
,96 ,97 m 1ββ 200 201 202 m 204 206 2 o e

" ' ) D e s p r e Dalmaţia, p r e c u m şi diferite oraşe a l e P a n n o n i e i , I n s p e c i a l S i r m i u m , a fost v o r b a m a i s u s : v e z i p. 17 sqq. (relaţiile S a ­ l o n e i c u R a v e n n a şi A q u i l e i a ) , — p . 33 sqq. (relaţiile S i r m i u l u i c u I t a l i a ) . " ' ) Cf. m a i s u s , p. 28 s q . şi p. 36. '·») C I L . 111,3836. '»·) C I L . I I I , 10894. *°°) C I L . I I I , 14358,15. <"») C I L . I I I , 4351. ">) C I L . I I I , 10300. » ) Cf. m a i s u s , p. 25, 36 s q . şi 43.
03 Î M

) C I L . I I I , 5217. ) C I L . I I I , 4869.
e

205

2

° ) C I L I I I , 4788. — T o t i n această o r d i n e de idei c i t e z şi i n ­

scripţia volivă a u n u i t r i e r a r c h a l flotei m o e s i c e — de l o c d i n R a -

www.cimec.ro

Creştinismul l a D u n ă r e a de j o s . M o e s i a superioară.

47

Să urmărim acum răspândirea Creştinismului la Du­ nărea de jos : şi anume, începând cu Vestul latin şi înain­ tând treptat spre Răsăritul latino-grec, o r i numai grec. în Moesia superioară ) nu întâlnim înainte de a. 325 decât patru episcopate: în Singidunum, Naissus (Dacia), Scupi (Dardania) şi Serdica (Dacia) ) . Dimpo­ trivă, încă delà conciliul din Serdica, deabia peste două­ zeci de ani, în (i . 344, numărul episcopatelor e aproape de trei o r i m a i m a r e : actele synodului sânt iscălite de următorii episcopi din ţinutul.care ne interesează: A m a sitius Viminiacensis per presbyterum M a x i m u m , Zosimus Horreolnargensis, Gaudentius a Dacia de Naisso, Calvus a Dacia, ripensi de Castro Martis, Valens a Dacia ripensi ScythopQlitanus, Vitalis* a Dacia ripensi de Aquis, Protogenes a Dacia de Serdica, Paregorius a Dardania de Scupis, Macedonius a Dardania de U l p i a n i s ) : toţi aceştia erau orthodoxi ; de partea Arianilor eră Ursacius din Singidunum, care încă delà synodul din T y r la a. 335 fusese împotriva lui Athanasius şi a continuat întreaga viată, împreună cu Valens din Mursa, a luptă împo­ triva orthodoxiei ).
207 208 20β 210

v e n n a — pusă tn C h e r s o n e s u l T a u r i c l a a n u l
Cam. Se.cundus Rave(nna) tr(ierarchus) c(lassis)

185 :
Fflaviae)

T. Aur.

T.

f.

M(oesicae),

v. s. I. I. m. ( C I L . I I I , 14214, 34).
20

' ) S p r e a simplifică l u c r u l , Întrebuinţez şi

pentru

vremea

de după 325 tot împărţirea v e c h e şi binecunoscută a

provinciilor

d ' i n n a i n t e de D i o c l e t i a n , r e s p . A u r e l i a n , i a r n u pe c e a a ş ă de c o m ­ plicată diocletiano-constantiniană. P r i n u r m a r e voiu Înţelege p r i n M o e s i a superioară tot ţinutul p â n ă l a S u d de iar d a n i a cât şi D a c i i l e d i n d r e a p t a
2 20>

Scupi

şi

Pautalia,

l a Răsărit p â n ă d i n c o l o de S e r d i c a , cuprinzând d e c i atât D a r ­ Dunării. " ) V e z i m a i s u s , p. 9 şi 12. ) M a n s i I I I , c o l . 43 s q q . ; Hefele I·, p. 542 s q q . L a L e Q u i e n , II,„Paris _1_740,col. 301 %i u r m . , l i p s e s c u n i i d i n t r e aşă incât p e n t r u actelor Întregirea listei e absolut n e ­ cercetarea c o n c i l i i l o r , l a M a n s i , o r i I n altă

Oriens^hrisiianus aceşti e p i s c o p i , cesară c h i a r ediţie completă.

"'·) V e z i m a i s u s p. 31 şi cf. şi L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 309 şi u r m .

www.cimec.ro

48

I

Creştinismul l a I l l y r i c u m .

Ce-i dreptul, aşa de mulţi episcopi dunăreni ca la Serdica, în a. 344, nu m a i întâlnim la niciun alt conciliu : căci în Serdica ei eraM/ oarecum cu toţii acasă la ei : oraşul fiind aşezat tocmai în mijlocul ţinutului moesodacic; dimpotrivă celelalte synoade fiind ţinute mai de­ parte în Apus, o r i în Italia, sau la Constantinopol, o r i în Asia, episcopii delà Dunărea de jos se hotărau m a i cu greu să ia parte la ele şi de aceea nu intimpinâm în actele altor concilii decât foarte puţine subscrieri de ale lor.—Că acum, după 344, numărul episcopatelor din Moesia superioară va mai f i crescut încă cu câteva, e probabil: înflorirea bisericei creştine aici n'a fost însă de lungă durată: secolul al V-lea, cu teribilele pustiiri ale Hunilor, tocmai în aceste părţi, a sărăcit şi de Ro­ manism şi de Creştinism ţările pannonico-moesice, pre­ gătind o patrie barbarilor slavi, păgâni, cari incet-incet îşi făceau loc p r i n t r e neamuri, coborind fără sgomot spre Miazăzi. Cu totul insă, Românismul creştin nu dispare de a i c i ; ici şi colo, pela scriitorii veacului a l V-lea, al VI-lea o r i al VII-lea: Priscus, Marcellinus Comes, Menander, Theophylactus, e t c . t o t mai apar episcopi p r i n Singi­ dunum, Viminacium, Naissus, sau alte oraşe ale Moesiei su­ perioare; tot astfel episcopatul din Aquae (=Ad Aquas, Negotin în Dacia ripensis) e pomenit în Novella a ΧΙ -a a l u i -Iustinian, dată în a. 535; in ce priveşte episcopatele din Castra Martis şi Scythopolis (în Dacia ripensis) [cele două oraşe nu se pot cu siguranţă identifică] ), ele vor fl exis­ tat de sigur şi după 344,— deşi mărturii despre dànsele
212
m

)

Cf. I o r g a ,

Gesch.

d.

rum.

Volkes,

I, p.

102

sqq.

Sla

) C a s t r a M a r t i s s e află pomenit, I a a . 378, şi de A m m i a n u s

M a r c e l l i n u s X X X I , 1 1 , 6 ; şi, supt f o r m a Κάατρα Μάρτις, şi l a H i e r o c l e s , S y n e c d . 655,5. Cât priveşte S c y t h o p o l i s , n i c i H i e r o c l e s , n i c i N o tiţiile Despre episcopatelor n u c u n o s c a l t u l decât pe c e l d i n P a l e s t i n a . — P r o c o p i u s , de aedif. I V 6, c ă a „Καοτ&άμιαρτ;ς" n e s p u n e

fost r e s t a u r a t de I u s t i n i a n . « · ) Cf. şi L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 301 sqq.

www.cimec.ro

Singidunum. V i m i n a c i u m . Aquae. Naissus. Remesiana.

49

nu m a i a v e m ) . Tot astfel despre Horrea Margi nu m a i avem nici o mărturie în afară de cea din 3 4 4 ) ; căciepiscopul pomenit (de retorul Priscus) cu prilejul turburărilor din anii 441 şi u r m . (când Attila distruse V i ­ minacium, Singidunum, Margus, Naissus, Philippopolis şi alte oraşe), m a i întăi ca pricină a năvălirei b a r b a r i ­ lor — el fusese în stânga Dunării şi adusese pagube l u i Attila — şi apoi ca trădător al cauzei romane ) , nu e din Horrea Margi, ci d i n Margus, la confluenţa Moravei cu Dunărea. Dimpotrivă despre episcopia din Naïssus avem ştire aproape continuă — fără întreruperi prea m a r i — până la a. 553, când se ţine a l cincilea synod oecumenic ). Cu acest prilej aflăm că episcopul Proiectus din Naissus, împreună cu colegii săi Paulus din Ulpiana şi Fabianus din Zappara (Albania: azi Sappata), ia în lupta pentru cele trei capitule (propuse de Iustinian pentru împă­ carea ereticilor cu biserica orthodoxă) partea papei V i gilius împotriva împăratului, şi la invitarea synodului de a veni la Constantinopol, să ia parte la lucrări, răs­ punde că nu se poate înfăţişă acolo, câtă vreme nici metropolitul său, fèenenajus din Scupi nu a v e n i t ) . — Dar şi inscripţii creştine avem din Naissus: două, fu­ nerare, din sec. I V — V ) , dintre cari una cu mono­ g r a m u l sacru, X, în cerc, de două o r i săpat pe piatră.
2,s 214 216 216 217 218

La Răsărit de Naissus, pe drumul cel mare SirmiumByzantium, care trecea p r i n Naissus şi Serdica, se află
" ) E p i s c o p u l d i n a c e e t a n lipseşte l a L e Q u i e n , c a r e n u a r e decât pe c e l d i n c . 441, — pe c a r e 1 aşează i n M a r g u m ( p e n t r u 1 L e Quien, d i n eroare, identic c u H o r r e a Margi.)
! a

" ) P r i s c u s , e d . B o n n , p. 140, pe l a a . 442. Cf. şi L e Q u i e n , l. c.

» · ) V e z i lista episcopilor — c u l a c u n e l e pomenite s u s i n text — l a L e Q u i e n I I , c o l . 309 s q q . " ) Cf. a s u p r a p. 708 şi u r m .
3 2 , s

certei

pentru cele

trei c a p i t o l e monogramul.

Hefele, I I * ,

) C I L . 111,8254 şi 8255; p r i m a , c u

35392

www.cimec.ro

50

I. Creştinismul fn I l l y r i c u m .

oraşul (lieviesiana : nu departe de Naissus, unde d r u m u l pomenit se încrucişa cu cel care, venind dinspre U l piana, mergeà către Ratiaria — pentru a uni ţinutul praevalitan (cu episcopatele Scodra şi Doclea ) : p r i m a fiind metropolis) cu cel al Daciei ripense. Aici în Re­ mesiana, păstoriă p r i n anii 380—420 ) episcopul N i cetas, ale cărui fapte erau celebrate în versuri de prie­ tenul său bun Paulinus din Nola: S/'., Nicetas vizitase chiar, de două o r i , în 398 şi 402 ), la Nola, în Italia, pe Sf. Paulinus şi acesta aveà ştire sigură, chiar delà fratele său întru Ghristos, atunci când scriă despre dânsul, că a predicat evanghelia pe ambele m a l u r i ale Dunării, la lîessi şi la Daci, ca şi la Goţi şi la Sciţi ).— A doua şi u l t i m a ) ştire documentară despre episcopia
21β 220 221 222 22a
2

">) Cf. L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 275 s q q . : d i n S c o d r a , cunoscuţi

episcopii B a s s u s şi S e n e c i o , s i m u l t a n , c . 3 9 8 , — i a r d i n D o c l e a ( = D i o c lea), B a s s u s ( l a c o n c . d i n S e r d i c a In a . 344), E v a n d r u e ( c o n e . I V o e c u m e n i c d i n C a l c h e d o n , a . 451 : iscăliturile l a M a n s i şi V I I 429 s q . ; cf. Hefele L e Q u i e n ) şi M a x i m u s , I I p. 410 sqq. ; a c e s t
2

V I , p. 565 sq. Leo.—După din

e p i s c o p lipseşte l a

c . 458, pe v r e m e a împăratului

n u m e toţi sânt l a t i n i , i a r ţinutul — s u d - d a l m a t i n — e r ă tncă epigraflce
22

v e c h i t i m p u r i r o m a n i z a t : cf. m a i s u s , p. 22, r e s t u r i l e a r c h e o l o g i c o creştine, găsite fn a c e s t ţinut.
Cf. E . H i i m p e l , Nicetas, Bischof von Remesiana, Inaug.°)

D i s s . E r l a n g e n 1894, B o n n 1895, p. 98 şi 100 s q q .
221

) A s u p r a d a t e l o r c e l o r două călătorii i t a l i e n e , v e z i m a i j o s , ) A s u p r a a c e s t u i p u n c t hotărftor d i n i s t o r i a creştinismului v o i u r e v e n i în amănunte m a i j o s ; a m i n t e s c a c u m n u ­ p r i v i t o r l a c h e s t i u n e se află tot strâns l a ed. T h e i n e r , V I p. 201 şi u r m . (a. ecclesiastici,

p. I I a a c e s t u i s t u d i u , şi cf. H i i m p e l , p. 100, n. 2.
222

daco-roman

m a i atât. că m a t e r i a l u l C . B a r o n i u s , Annales dicare bună
kritische

396) şi p . 3 7 9 ( a . 402) şi V , p. 279 sqq.. n . 113. s q q . ( a . 370). - O i n ­ succintă a i z v o a r e l o r , şi l a L e Q u i e n , o. c. I I , c o l . 305. O monografie
Studie zur

a s u p r a lui Nicetas c a scriitor
Geschichte des altkirchlichen

bisericesc e c e a litterarDim­

m a i s u s citată, de E r n s t H i i m p e l ( s u b - t i t l u l e i sună : eine
Taufsymbols).

potrivă i n t e r p r e t a r e a dată de H i i m p e l (după R o s i e r şi T o m a s c h e k I) acţiunei de missionar a lui Nicetas va fl a d e s e a combătută de mine m a i jos.
22J

) Cf. L e Q u i e n , o. c, I I , c o l . 306.

www.cimec.ro

Ratiaria. Scupi. Ulpiana.

Zappara.

51

din Remesiana e din anul 449: episcopul Diogenianus ia parte la aşâ numitul latrocinium Ephesinum, synodul «tâlhăresc» din Ephes, în actele căruia găsim iscălit — spre întristarea drept-credincioşilor şi necinstirea memoriei Sfântului Nicetas — şi pe Diogenianus, episco­ pus Rernessianensis Daciae mediterraneae O in­ scripţie — probabil din veacul al V-lea — pomeneşte ecclesia d i n Remesiana ). Despre episcopia din Ratiaria — însemnatul centru delà Dunăre şi capitala Daciei ripense — nu avem decât ştirea din fragmentele istorico-bisericeşti ale episcopilor ariani Maximinus şi Auxentius, descoperite de Georg W a i t z p r i n anii '30 ca însemnări marginale pe un ma­ nuscript antic din Paris : Maximinus ne vorbeşte acolo despre contemporanul său Palladius din Ratiaria, care la conciliul din Aquileia, în a. 381, a apărat cu cea mai mare energie cauza ariană împotriva orthodoxilor, a l căror şef eră Ambrosius din Mediolanium,—ce-i dreptul fără isbândâ, căci el însuşi fu depus de conciliu, ca eretic ).
22δ 22rt

în Scupi eră scaunul metropolitan al provinciei Dar­ d a n i a ) : d i n cele două veacuri cuprinse între synodul
227
, 2 4

) L a Mansi

V I 9 3 0 . Cf. a s u p r a s y n o d u l u i , Hefele I I , p. 368
2

şi u r m .
22i

) C I L . I I I , 8259: fragment:
G. Waitz, ungedruckten

f E C C L E S I A [pe]

| T R V S ET...|

t SA TT...
2 Ι β

)

Ueber

das Leben Werkes

und aus

die

Lehre Ende

des

Ulfila

:

BruchHan­

stùcke

eines

dem der

des 4. Jahrh., in

n o v e r 1840, p. 22, 23, 24 s q q . şi p a s s i m .
T o m a s c h e k , i n Zur der. k. Akad. d. Wiss. z. Wien, Kunde phil.-hist. Hămus-Halbinsel Sitzb. Cl. X C I X 1881, p. 437 sqq.,

încercase să dovedească n e e x a c t i l a t e a localizărei d e p â n ă l a e l a oraşului S c u p i , aşezându-I m u l t m a i l a N o r d , n u d e p a r t e s p r e S u d V e s t de R e m e s i a n a . A r g u m e n t e l e tnare: p e c t i v e pe căile r o m a n e a lui T o m a s c h e k tot a d u s e de dânsul p ă r e a u hotărtitinerarii Intre centrele r e s ­ pă­ pe depărtarea dată de diferitele

In discuţie, ştiri l i t e r a r e de a l t o r d i n d e slrălucitor-seducătoare www.cimec.ro c a cele

r â n d I n concordanţă c u i t i n e r a r i i l e , etc., totul făcea t e o r i a a c e a s t a aşă

52

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

delà Serdica (344) şi al V-lea oecumenic, delà Constantinopol (553), cunoaştem insă deabia patru episcopi, la m a r i lapsuri de t i m p unul după altul. Din Ulpiana cu­ noaştem d o i : pe cel din a. 344, Macedonius, şi pe cel din a. 553, Paulus. Din Zappara (azi Sappata în Albania) numai unul, pe cel din a. 553, Fabianus ). Serdica (în izvoarele bisericeşti Sardica) eră oraşul metropolitan al provinciei Dacia mediterranea ; la distante mai mici sau m a i m a r i , sânt pomeniţi delà Nieaenum (325) şi pănă la sfârşitul secolului a l Vl-lea şeapte epis­ c o p i ) : Protogenes, cel dintâi şi cel m a i însemnat dintre toţi, păstorind încă de pe la a. 316 şi pănă după 344 ° ) ; Bonosus, c. 369; Iulianus, a. 4 3 1 : conciliul delà Ephes; Zosimus, c. 458; Domnio, c. 500; Ba22e 229 28

c a r e l e - a m a i e x p u s c u a l t prilej, c u p r i v i r e l a r o m a n i z a r e a B e s silor, l a o r i g i n e l e n o a s t r e , ş. a . m . d. D a r a u v e n i t inscripţiile şi c u c r u z i m e a u s t r i c a t lot c a s t e l u l de cărţi a l i l u s t r u l u i e r u d i t : S c u p i r ă m a s e tot U e s k u e b c a m a i înainte, şi însuşi T o m a s c h e k s e lepădă B i s c h o f von Remesiana, p. 105-6, n. 2) c u Abweg p r i n t r ' o s c r i s o a r e către E . Hûmpel (comunicată de a c e s t a în c i t a t a s a d i s s e r t , i n a u g . , Nicetas, motivarea a d a s s die Scupi betr. S c h r i f l q u e l l e n a u f d e n

fûrhen, d a s s a b e r die I n s c h r i f t e n , w i e i n v i e l e n a n d e r e n Fâllen, h i e r r i c h t i g e r e u n d zuverlăssigere Z e u g e n seien». — M ' a m oprit c e v a m a i m u l t a s u p r a a c e s l u i « p e c c a v i » ştiinţific, pe de o p a r t e s p r e a d e m o n s t r a şiprinlr'un e x e m p l u c o n c r e t depărtarea simţitoare a lui T o m a s c h e k (în s p e c i a l I n «chestia r o m â n ă » ) de «infailibilitate», s p r e a întări, l a noi ( I), credinţa în r e z u l t a t e l e rico-epigraflee i a r pe de a l t a istocercetărilor

c u p r i v i r e l a o r i g i n e l e n o a s t r e : c e s p u n inscripţiile pentru

a p r i a t , e i m m u t a b i l ( o r i c e a r z i c e i z v o a r e l e l i t e r a r e ) , căci i n s c r i p ­ ţiile n e d a u ştirea fără a v r e a să treacă d r e p t informaţie viitor, pe c â n d dimpotrivă, i z v o r u l l i t e r a r , a r e încă delà naşterea s a o p a r t e subiectivă, a r b i t r a r ă . C e t i t o r i i «contribuţiilor» m e l e v o r procedă — m a i a l e s — c r i t i c , d a c ă v o r a v e a constatare, a t u n c i când v o r e x a m i n a în comparaţie c u «tradiţia
2 ί ί

în v e d e r e şi această mele po­

r e z u l t a t e l e cercetării

istorică».

) Cf. p e n t r u toţi L e J , Q u i e n , o. c, I I c o l . 309 s q q . — A s u p r a ) Cf. L e Q u i e n , l. c, c o l . 301 s q . ) V e z i a s u p r a l u i m a i s u s , p. 12 şi n . 28.

ziţiei t u t u r o r a faţă de c o n c i l i u l d i n a . 553, cf. m a i s u s , p. 49 şi n . 217.
22e 230

www.cimec.ro

Serdica.

53

siliseus, a. 553: synodul al V-lea oecumenic; Felix, c. 5 9 5 ). Majoritatea acestor episcopi poartă nume latine. Dar nu e nevoe de acest argument, pentru a susţine latinitatea Serdicei creştine. Din fericire n i s'au păstrat o sumă de inscripţii, dintre cari numai vre-o două sânt greceşti, şi şl acestea nu aparţin cetăţenilor Serdicei, ci, după cum ne învaţă una din ele, coloniei greceşti de aici. Din inscripţiile latine — aparţinând veacului a l V-lea, şi cel m a i târziu, al V I - l e a ) — cunoaştem încă un episcop pe lângă cei citaţi mai sus: epitaful lui sună: f hic retjuiescet vir beatissimus Theuprepius episcopus f ) ; un preot: f Maxentius presbyt(er) hic sepultus ) ; un diacon: f hic positus est Vemetrius diaconus ~ ); un alt slujitor bisericesc: f Dedus hic famulus s(an)c(t)i And ae f ) , ceeace trebue înţeles ca ostiarius, aedituus, tâ­ râtor » ) , sau aşă ceva, în biserica Sf. Andrei ) ; apoi două fecioare închinate Domnului : ascete ) : aşa e de
181 a82 288 2 8 4 m r 28e 2 7 288 2,e

A l optulea e p i s c o p , M i c h a e l , c u n o s c u t de L e Q u i e n , l. c, c o l . 303, e t o c m a i d i n t i m p u l l u i N i k e p h o r o s I I I B o t a n i a t e s Cf. p e n t r u d a t a r e a
Le B l a n t I n Comptes rendus

(1078—1081).
XXIV

lor a p r o x i m a t i v i
de l'Académie des

observaţiile I u i E .
Inscriptions

1896,

p. 290 s q q . »»') C I L . I I I , 14207 « .
S M

) C I L . I I I , 14207

·»») C I L . I I I , 14207
2

" ) C I L . I I I , 14207 »». Severini,
virgine

" ' ) Cf. vita ca
unte cum tus igitur presbytero oravit
2 3 9

c

X şi X V I . Aceşti famuli
( c o n s e c r a t a !) homo in dei

e r a u socotiţi execurva(Severinue)

făcând parte, I n u l t i m a treaptă—din c l e r : v.
memorata fletu et diacono largissimo, ianitoribusque ut.... duobus

Sev. X V I 4 :
oratione

) Cf. e x e m p l e

a n a l o a g e d e n u m i r e a b i s e r i c i l o r d u p ă sfinţi inferioară Antike (Kawarna : la in Bulpassim.

şi m a r t y r i , pe aceeaşi v r e m e I n M o e s i a m a r e , s p r e S u d de C a l l a t i s şi sfinţilor
garien,

S u d - V e s t de Kalinka,

P o r t u s ) : o biserică a Denkmăler
Severini:

C o s m a şi

Damian: femeilor

n . 2 3 3 , — s a u i n N o r i c u m , I a E u g i p p i u s , vita

'··) Cf. a s u p r a viduae o r i virgines,

In slujba bisericei,

ca

diaconissae,

H a r n a c k , o. c , I I , p. 57 sqq., 114, şi notele r e s ­ chesliunei.

pective, c u bibliografia

www.cimec.ro

54

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

înţeles cuvântul virgo, resp. παρθένος, a l inscripţiilor "): f hic requiescit Florencia virgo f ') şi f ένθα κ α τ ά < ι > κ ι τ ε Μαρία παρθένος f ) ; insfârşit mai mulţi particulari, dintre cari unii anume arătaţi ca nobili o r i ca s t r e i n i : f hic requiescet loannes filius Georgi inlustris f ); ori f Nocentianus repa[u]set * ) ; sau : f ένθα κατάκιτε 'Λμ.μ,οϋκ'.ς άπό Σεληνοΰντος ): evident, nu din Selinuntul Siciliei, ci din portul Ciliciei, n u m i t altfel şi Traianopolis.—Câteva ţigle, tot din sec. V — V I , poartă pe ele inscripţia —ia­ răşi—latină: Maxsimo ///""). La Sud-Vest de Serdica, tot i n Dacia mediterranea, se află oraşul Pautalia: pe cât de sigur e însă r o ­ mânismul Serdicei, pe atât de indiscutabil e elenismul Pautaliei ) . P r i v i n d harta ţinutului fără voe faci obser­ vaţia, că aici linia de separare a basinurilor fluviale se identifică cu graniţa dintre două civilizaţii : Serdica, pe valea râului Oescus, afluent al Dunării, e câştigată pentru cultura romană; Pautalia, pe valea râului Strymon, ; deşi aşă de departe în interiorul continentului şi aşa de nemijlocit învecinată cu cultura romană, făcând chiar parte dintr'o provincie cu caracter latin, e totuşi supusă de cultura greacă predominantă în valea Strymonului.—
24 24 242 2 4 J 2 4 24Γ> 247
24

°) V e z i

exemple

de v i r g i n e s

consecratae

şi l a E u g i p p i u s .

vita

Severini, ")

c a p . X V I , şi cf. Cod. Comptes
2

Theod.

I X 25, 1—3.

» " ) C I L . I I I , 14207 » .
2

L e Blent,

rendus,

t. c., p. 200 s q .

2

" » ) C I L . I I I , 14207 \ " ) C I L . I I I , 14207 » .
Le Blanl, Comptes
2S

'-")
,6

rendus,

L

c.

- ) C I L . I I I , 14207 . -' ) A c e s t l u c r u e r e c u n o s c u t şi de T o m a s c h e k , Zur K u n d e d e r
;

Hămus-Halbinsel

I n Sitzb.

d. phil.-hist.

CI. der k. Akad.

d. Wiss.

z.

Wien

X C I X p. 447 sqq., c a r e s i n g u r s p u n e , c ă n u s ' a u găsit a i c i c a m o ­ n u m e n t e decât mărturii greceşti, şi totuşi, d e d r a g u l teoriei s a l e , c ă Românii de a z i sânt B e s s i i romanizaţi a i antichităţii, fărănici-o do­ vadă, afirmă c ă ţinutul r u r a l d i m p r e j u r u l P a u t a l i e i e r ă r o m a n i z a t : inscripţiile găsite m a i târziu ( i n t r e a l t e colecţii c i t e z pe c e a s p e ­
c i a l ă a l u i C a g n a t , Inscriptiones Graecae ad res Romanm perti-

www.cimec.ro

Pautalia.

55
248

O lungă inscripţie greacă, găsită aici ) , şi care pare să fi fost săpată pe soclul unei m a r i cruci aşezate i n narthexul bisericei, accentuează tocmai lupta dintre or­ thodoxie şi arianism — aşa de violentă şi in aceste părţi în secolul al IV-lea,—oprind pe eretici de a călca pragul sfântului lăcaş orthodox / ί'σιθι πιατεύων όμ,οούσ[ιον ) βίναι
24β

Ίησούν] / κυοαλίμ,ης

τριάίος κτίσεώ[ς

τ ' άκτιστον έταίρον.] δεί] 2 6 °)

/ el

: întrucât arianismul e înăbuşit în Imperiu încă în secolul I V , i n ­ scripţia noastră trebue să aparţină, pentru caracterul ei polemic împotriva ereziei, numaidecât acestui veac ).— Din timpul păgânismului s'au păstrat, cum era şi firesc faţă de apropierea ţinutului roman, şi vre-o două inscripţii latine ) : una din ele oferindu-ne încă un exemplu de latină vulgară : [ex] voto pusu(it) ) . Caracterul grec a l oraşului e însă i n chip hotăritor fixat p r i n t r ' u n lung document oficial grecesc, ajuns din fericire şi el până la noi ) . — Pentru anul 516 se constată şi un episcop pautalienscu numele Evangelus ) . U n altul, tot cu nume
δ" έτερα φρονέεις, έκ[τ6]ς προ6[·')ρων ae uiveiv
261 2 6 2 2δ8 264 266

n e n t e s , tom. resp.) n e d o v e d e s c definitiv—şi p e n t r u ţinutul r u r a l — netndreptăţirea p&rerei l u i T o m a s c h e k . " " ) L a K a l i n k a , o. c, n . 232 ; cf. şi c o m e n t a r i u l e d i t o r i l o r . " ' ) Cf. chronica l u i S u l p i c i u s S e v e r u s I I , 40, 1-2, u n d e n u m a i in câteva c u v i n t e s e caracterizează întreaga e r e z i e a r i a n ă şi i s ­
t o r i c u l e i : interea ac nam rant, publice pro haeresis ( c . 355) Arriani piacula praedicabant quam iniecerant substantiae, dicebant, midtum unius illi non occulte, : quin litterae nam verităţi, concedentes ab unitate ut etiam ubi antea, sed palam Nicaecorrupeerat similis dum distaret. est synodum &μοούσιον

se interprétantes, quandam est unius esse quia scriptum unitatem, quod

adiectione

caliginem

scriptum, substantiae, adimerent
25

6μ,οιοόαιον, quod similitudinem, similitudo

°) R â n d 9 şi u r m . " ' ) Cf. K a l i n k a , l. c. ) C I L . I I I , 14207 ( = 7 4 1 7 ) : v e r s u r i , - ş i 14207 . ) 14207 " . " ) Vezi-1 i n C I L . I I I , 12336, u n d e e de c o m p a r a t şi p. 1337, a s u p r a i s t o r i c u l u i oraşului. " ) Cf. L e Q u i e n , o. c, I I , C o l . 301 s q q .
25î 3U 31 2i3 2 2

www.cimec.ro

I. Creştinismul

In I l l y r i c u m .

grecesc, Phocas, apare în actele conciliului ţinut la anul 553 în Constantinopol ).
2ft,i

Trecând acum la Moesia inferioară şi acea făşie din Thracia nordică, de care avem nevoe pentru fixarea graniţei dintre Romanism şi Elenism, constatăm urmă­ toarele : Cam pe aceeaşi latitudine ca Serdica se află în m i j ­ locul Thraciei nordice avantpostul r o m a n în ţinut elenic, Traiana: aici s'a găsit o inscripţie latină creştină cu forme aproape romanice şi care p r i n chiar cuprinsul ei ne dă explicaţia prezenţei latinităţii în această re­ giune: domo [ejterna (mormânt: accusativ romanic) fecit Done (p. Dominae, resp. Domnae) Fl(avius) Moco domesticos de patria Artacia (ţinutul moesic a l trib. A r takioi) de vico Calso (castelul thracic Κάρσος) ) : res­ pectivul fiind din Moesia, deşi thrac, întrebuinţează limba latină, în contrast cu aproape—putem zice—unanimitatea indigenilor provinciei T h r a c i a ) . Inscripţia cade a p r o x i ­ mativ p r i n anii 500. La Răsărit de Traiana, cam tot pe aceeaşi latitudine, şi la ţărmul mării, se află vechiul centru thrac Develtum sau Deultum. Faţă de vecinele sale, Mesembria, Anchialus şi Apollonia, înfloritoare porturi greceşti la intrarea gol­ fului în fundul căruia era aşezat Develtum, acesta nu
257 2M
S M

) Cf. T o m a s c h e k , i. c , p. 4 6 1 , — u n d e s â n i evul mediu—asupra

de

comparat

şi

ştirile m a i târzii—din
2

P a u t a l i e i : fără de

Între­

r u p e r e o r i excepţie aparţinând şi a c u m c u l t u r e i greceşti : p. 461 s q q . " ) C I L . I I I , 1 4 2 0 7 , 1 5 = K a I i n k a , n. 428, u n d e e comparat e x c e l e n t u l c o m e n t a r a l e d i t o r i l o r , c ă r u i a îi împrumut şi e u o p a r t e a lămuririlor d i n t e x t .
2 s i

) O t r e c e r e I n revistă a inscripţiilor d i n K a l i n k a , i n Bulgarien, poate convinge pe o r i c i n e d e

Antike după o

Denkmăler

îndreptăţi­

r e a a c e s t e i afirmări; l a aceeaşi i n c h e e r e s e poate a j u n g e , Graecae ad r e s Bomanas Orientis pertinentes, inscriptiones

informaţie şi m a i întinsă, fle p r i n colecţia lui C a g n a t , I n s c r i p t i o n e s v o l . resp., fle p r i n a c e e a a l u i D i t selectae, 2 v o i . 1903-1905. tenberger Graeci

www.cimec.ro

T h r a c i a de N o r d .

57

puteà să se desvolte decât tot în cadrul culturei greceşti. Cât de strâns legat eră el de pildă cu Apollonia '' ), ne arată faptul, că la al treilea synod oecumenic ' j, din Ephes, în anul 431, întâlnim pe un episcop Athanasius, care iscăleşte ca έπίακοπος τής κατά Δουελτον (ori Δεβελτόν) καί Σ ω ζ ό π ο λ ι ν ) έκκληαίας : ceea ce cred că trebue inter­ pretat în senzul, că Apollonia nu avea încă destui cre­ dincioşi, pentru a funcţiona ca episcopie independentă ), dar era un oraş m a i însemnat ca Debeltum şi de aceea era citat de episcop, în special, pe lângă oraşul titular al dioecesei sale; episcopia din Develtum era anume foarte veche — încă de pe la sfârşitul veacului a l II-lea : contemporană cu cea din Anchialus )—şi deci o r i câţi credincioşi a r fl avut, era acum consacrată de tradiţie supt acest nume. — Dacă p r i n urmare, întâmplător, avem din Deultum şi o inscripţie latină, creştină (pusă la o clădire ridicată din porunca împăratului Marcian [450—57]) ), valoarea doveditoare a acestui document pentru felul culturei oraşului Develtum e, faţă de cele spuse m a i sus şi de faptul că inscripţia e oficială, cu totul restrânsă.
2 9 iW
2 β 1

2<12

2β8

2H4

Concluzia pe care avem a o trage din exami­ narea resturilor latine d i n Traiana şi Deultum, e astfel aceea, că Thracia de Nord în toată întinderea ei, în ge­ neral, a făcut parte d i n ţinutul de cultură greacă, în ce priveşte teritoriul delà Sudul liniei Serdica — T r a Cf. o inscripţie g r e a c ă creştină, a i c i , p r o b a b i l d e după I u s t i n i a n , l a K a l i n k a , n . 308. ™ ) V e z i M a n s i , I V , 1123 s q q . şi 1211 sqq. şi Hefele II», 141 s q q . " V Numele m a i nou a l Apolloniei. ) D e - a b i a l a a l şeaselea s y n o d o e c u m e n i c , i n a . 680, întâl­ n i m u n e p i s c o p i n d e p e n d e n t a l Sozopolei (cf. L e Q u i e n , o. c , I, c o l . 1182 sqq.),—apoi l a a l V I I - l e a , a . 787, ele.,—pe c â n d d i n D e b e l t u m .
n i

Î

;ăsim şi pe I o v i n u s l a s y n o a d e l e d i n 448 ( C o n s l a n t i n o p o l ) şi 451 C a l o h e d o n ) . A p o i , c e - i d r e p t u l , d e - a b i a i a a l V I I - l e a s y n o d . I n 787. " ) Cr. H a r n a c k , M i s s i o n ' , I I , p. 199. " · ) C I L . I I I , 14207' ( = 1 2 3 2 8 ) = K a l i n k a , n. 82.
3 2

www.cimec.ro

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

iana—Develtum, numeroasele inscripţii găsite acolo ne arată că, cu excepţia funcţionarilor, soldaţilor, negus­ torilor şi coloniştilor romani, rezidând — cu afaceri — prin oraşele thrace, ca şi macedonene, o r i chiar gre­ ceşti, şi în afară de vre-o două enclave thraco-romane, ca cea din Philippi, întreaga populaţie — în special thracă — e câştigată pentru elenism ) . ·-""' Să urmărim acum oraşele de pe înălţimile nordice ale Balcanilor. — Imediat la mare eră Odessus: vechiu şi însemnat centru grecesc, care îşi păstrează şi i n timpul Imperiului caracterul său ne-roman. Inscripţiile creştine, ce s'au găsit aici, sânt toate greceşti, funerare, şi aparţin veacului al VI-lea şi al VII-lea. în ele întâlnim pomeniţi : pe un episcop, desigur al Odessului, Daniel, îngropat in acelaş mausoleu C U unΔουλκΙσιμος έ[πί3κοπος] Λωροατόλου " ) ;
2β6
2 β

pe un δέκαρχος βάνδοη κόμιτος Δοόδουκαατελίοο 'Ροόνις

(i. e.
2

de7

canus in vexfllatione comitis Dudi), anume Μ ά ρ κ ε λ λ ο ς " ) : castelul pomenit aici cred că trebue să fle identic cu localitatea Cruni, situată la Nord-Est — nu departe — de Odessus, tot la malul mării, şi purtând în alte t i m p u r i numele de Dionysopolis ; în sfârşit mai întimpinăm un scriniarius, funcţionar imperial al v r e m u r i l o r post-constantiniane ).— Episcopia din Odessus e şi altfel eunos268

) CI". K a l i n k a , o. <•., p a s s i m . C a m a i c a r a c t e r i s t i c e p o m e n e s c inscripţiile d i n P h i l i p p o p o l i s — m e t r o p o l a T h r a c i e i n o r d i c e ( H a r ­ n a c k , l. c.)—şi împrejurimi : s p r e N o r d p â n ă d e p a r t e i n munţi : K a l i n k a , n . 364, d i n H i s s a r , — n . 365 şi 366, d i n P h i l i p p o p o l i s : toate greceşti.—Dimpotrivă inscripţii l a t i n e creştine—mai a l e s d e familii de s o l d a ţ i - d i n s e c . I V şi V , întâlnim în P e r i n t h u s ( C I L . I I I , 14207,0), R a e d e s t u s (14207,4), B e r h o e a ( M a c e d o n i a , C I L . I I I , 597), L a r i s s a ( T h e s s a l i a , C I L . I I I , 7315), e t c . — P e n t r u P h i l i p p i v e z i m a i j o s .
2β6 2ββ

) K a l i n k a , n. 361.

) I b i d . , η. 360, c u c o m e n t a r i u l editorilor. ) I b i d . , η. 363 şi c o m e n t a r i u l editorilor. Inscripţia sună : [Ένβάδε κατάχΕΐται]...|..·[6ι>|γάτηρ? Βο]ζ[α]ν|[τία : O r i g i n e a ! ] , σόνβιος | [γ]ενομένη | [Φ]λωρεντίοι> ακριναρίοο, | ήτις èteXeô|vr;osv μ(ηνος) Μαρ|τίου γ ' ήμέρα I [Σοφ[βά]τ[ιιι ( S a n b a t o n !) 1]ν[δ(ιχτιών&ς) | ...
2 6 7 2 6 S

www.cimec.ro

Moesia

inferioară.—Odessus.

Marcianopolis.

59
î 6 9

cută: pe la 4 5 8 e pomenit aici episcopul D i t t a s ) ; alţii mai târziu ° ) . L A vre-o 3 0 k m . spre Apus de Odessus împăratul Traian fundase oraşul Marcianopolis, spre a fl aici un centru înaintat şi post de apărare al culturei romane împotriva elementului grecesc:, aşă de numeros şi de puternic pe coastele mării şi în toată Thracia. Tradiţia aceasta romană fu cu credinţă păstrată de oficialitate până târziu: către anul 4 0 0 , sau după această dată, o inscripţie, care probabil steteă deasupra porţii marcianopolitane ), primiă pe călător cu aceste cuvinte latine :.... ? et virtus hominwn defendat mojenia muros \ [sejd d(omi)n(u)s mundi custo[dia]t hostia porta[e] ): Creştinismul eră de altfel stabilit aici încă dinainte de Nicaenum, când întâlnim (la 3 2 5 ) pe episcopul Pistus al Marcianopolei luând parte la lucrări ) . Aici, în Marcianopolis, eră chiar scaunul metropolitan a l provinciei Moesia inferi­ oară ) . Intimpinăm aici episcopi până către anul 4 5 8 ) . Şi anume, pe vremea l u i Valens pe Domninus, un arian,—apoi, în actele celui de al doilea conciliu oecumenic (la Constantinopol, în anul 3 8 1 ) pe M a r t y rius ) , — către sfârşitul veacului pe Epagathus, — la
27 271 272 278 2 7 t 276 27β
2e

") M a n s i , V I I , 546 : e p i s t o l a e p i s c o p o r u m

Moesiae secundae pe latineşte I

a d L e o n e m I m p e r a t o r e m : redactată i n o r i g i n a l numai
2 , 0

) C f . L e Q u i e n , o. c, I, c o l . 1225 sqq. De notat n u m a i l o a n n e s ,

i n t r e s u b s c r i i t o r i i s y n o d u l u i d i n 518, l a C o n s t a n t i n o p o l : cf. m a i j o s p. 61 şi n . 287.
a

" ) A c e a s t a e părerea Iui B o r m a n n

(primită Mitt. dată

şi d e

editorii

C o r p u l u i i n s c r . L a t . ) , e x p r i m a t ă i n Arch.-epigr. n. 99,—şi l u i i s e datoreşte şi d e s c i f r a r e a
2

X V I I , p. 209, a f a r ă de

i n text,

p r i m e l e p a t r u c u v i n t e , c u s e m n u l întrebării, p r o p u s e d e Harţei. ' ) C I L . I I I , 14213, 1.
2 a , i

) Cf. m a i s u s , p. 11.
) Cf. G e l z e r , Zur în Zeitbestimmung fur der protestantische griechischen Théologie, Nolitiae XII Jahrbucher

214

Episcopatuum,

1886, p. 3 4 0 s q q .
2

" ) Cf. L e Q u i e n , o. e., I , c o l . 1217 sqq.
2

» " ) M a n s i I I I , c o l . 568 s q q . ; cf. Hefele I I , 1875, p. 4 sqq.

www.cimec.ro

60

I. Creştinismul I n I l l y r i c u m .

al treilea synod oecumenic (la Ephes, i n 431, de data aceasta însă p r i n t r e opozanţi ) : în conciliabulul ephesin) ) pe Dorotheus, care pentru părerile sale ere­ tice fu chiar atunci exilat şi înlocuit cu Saturninus, — însfărşit pe vremea l u i Leo întâlnim aici pe Valerianus: c. 458. — Dacă acum elementul roman s'a păs­ trat de fapt şi în aceste t i m p u r i destul de puternic în Marcianopolis,e o întrebare: căci oraşul eră înconjurat din trei părţi de centre curat greceşti ) , având numai spre Nord legătură directă cu Românismul ; m a i probabil e, că Marcianopolis, ca şi Tomi, Tropaeum Traiani şi altele ) , eră bilinguu, aşa precum ne apare în urmă­ toarea inscripţie păgână, oarecum cu valoare symbolică pentru împrejurările din acest ţinut : D(is) M{anibus). C. Val(erius) Alexander vivus sibi fecit sepulcrum et hic situs est I Γ. Ούαλέριος Αλέξανδρος Cffiv το μ,νφ,είον (sic) έα·>τφ
2 7 T 278 279 280

κατεακεόασεν

2 8 1

).

în localitatea Doini lldschik, lângă Madara, spre Apus de Marcianopolis, s'a găsit următoarea inscripţie creştină din sec. V I — V I I : f ενθάδε κατάκε[ι]ται ή δθ''>λη τού
[Η(εο)ο] Μαρία·
2 8 ΐ

ετελειώ[θι] η ' α.η(νδς) Όκτωβρ^ου)

ί[νδ'.κ]τιόνος

εν[δεκάτης]

).

Dimpotrivă la Preslav (spre Sud-Vest de Madara) s'a descoperit o inscripţie latină, foarte importantă, d i n nenorocire cu totul mutilată, din care se m a i pot citi următoarele cuvinte privitoare, poate, la un episcopat de limbă latină, existent un timp în acel ţinut ):
283
a

" ) M a n e i , I V , 1235 : împreună c u F r i t i l a s d i n H e r a c l e a T h r a c i e i . din Durostorum ; ( v e z i m a i jos), l a
2

) M a n s i , I V , 1270 : împreună c u I a c o b u s cf. Hefele I I , p. 195.
2 , s

" · ) L a Răsărit O d e s s u s , S u d toată T h r a c i a . °) V e z i m a i j o s .
28 a8 aea

la Apus

Madara

' ) C I L . I I I , 761 = C I G . 2055 b. ) K a l i n k a , n. 362. ) A s t f e l d i n t r e e p i s c o p a t e l e înregistrate după mărturiile l i t e r a r e de L e Q u i e n (o. r., I, c o l . 1217 sqq.) în p r o v i n c i a M o e s i a
28:l

www.cimec.ro

C e n t r e l a t i n e creştine a l e M o e s i e i

inferioare.

61

. . . I ... sine]dr[i]a... | [pro]coratoriu[m ... | fprjesbyterum u... I [ejpiscopii ei ig[n... | fqujae dicitur Ni[c.. .] I . . . num peccaiis ). Mai la Nord de linia Preslav-Marcianopolis întimpinăm inscripţii creştine, latine, în Nicopolis şi, la mare, spre Sud de Callatis, în Kawarna.—Inscripţia din Nico­ polis — de pe la sfârşitul sec. I V sau încep. sec. V — serveşte şi la documentarea creştinismului latin în Oescus (Dacia ripensis),. pe Dunăre: anume din ea cunoaştem pe un presbyter, care eră însurat cu o cetăţeană din Oescus, fiica unui ofiţer superior, care servise în S y r i a : X Bonae memoriae Aureliae Marcellinae Oesc(ensis), pientissimae f(eminae), habens ius liberorum, filiae qfuon)d(am) Marcelliniex praef(ecto) leg(ionis) I I I Gallicae Da-' navae Damasco, quae vixit ann(os) L\ Turranius Leontius, praesbyter, coniugi benae meritae memoriam el sibi v(ivus) f(ecit) ) . — Ca episcopi de Nicopolis cunoaştem pe M a r cellus (c. 468) ) şi pe Amantius (synodul din 518, la Constantinopol): ambii, după nume, de origine ro­ mană ) .
28i 286 28β 287

inferioară, c e l d i n T i b e r i o p o l i s şi c e l d i n C o m e a n u s e pot i d e n t i ­ fică p â n ă vinciei.
2,<

acum

c u nici

u n a din localităţile se revede

c u n o s c u t e a l e pro­

) K a l i n k a , n . 234, u n d e
21

incăodată p i a t r a : m a i c u totul inscripţia i n

c o m p l e t c a i n C I L . I I I , 14207 .
28i

) C I L . I I I , 755 add.: că a fost găsită

editorii mută i n Nicopolis

O e s c u s (cf. I n d e x ştie bine,

l a C I L . III), ceeace nu mai are

n u e a d m i s i b i l , întrucât s e şi, m a i m u l t , a t r i b u t u l nici-un senz acceptabil, In secundae

O e s c e n s i s dat Marcellinei
28c

c a z u l când inscripţia a r fl fost pusă c h i a r i n O e s c u s . ) M a n s i , V I I , 546 : E p i s t o l a e p i s c o p o r u m M o e s i a e I m p e r a t o r e m : redactată, ad Leonem
287

i n o r i g i n a l , n u m a i pe l a t i ­

neşte ( M a n s i , 547). ) în s p e c i a l e de notat celorlalţi (Mansi, c u privire I a A m a n t i u s , că In a c ­ tele c o n c i l i u l u i d i n 518 iscălitura s a se găseşte n u m a i pe latineşte (pe când a t u t u r o r copus exiguus m a n u subscripsi» e şi pe greceşte) : « A m a n t i u s e p i s ­ civitatis Mysiae secundae face propria pe Le Nicopolitanus

V I I I , c o l . 1048), — c e e a c e

www.cimec.ro

62

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Inscripţia din K a w a r n a — între anii 400 şi 500 — pomeneşte ridicarea unei biserici a sfinţilor Cosma şi Damian în acest l o c : f De donis d(e)i et s(an)c(t)i Cosma (!) el Dami(ani) construi [i]u[s]si[t] Stefanus diak(onus) ).
288

/
în Scythia minor s'au găsit până acum inscripţii creştine la Callatis, Tomi, Tropaeum Traiani şi Axiopolis: în toate aceste oraşe Creştinismul întrebuinţează deo­ potrivă limba greacă şi pe cea latină. — Din Tomi avem : un fragment de inscripţie greacă, cu monogramul sacru, X ) : probabil de p r i n anii 400; nişa unui monument fu­ nerar, cu o inscripţie foarte rău păstrată şi cu litere barbare: se poate c i t i . . . μ,ακαρίω [Τ]ιμ.οθέω Παραδινίοο νεο­ φώτιστου Ένμ-ανουήλ, şi se văd reprezentările figurate ale unei paseri (porumbul symbolic) după μακαρίω, şi unui peşte la sfârşit, i a r supt inscripţie monogramul sacru în forma lui veche : ( g °) ; inscripţia aceasta e din primele t i m p u r i ale Creştinismului în T o m i : sec. ( I I I — ) I V : νεο­ φώτιστος e termen technic creştin şi înseamnă „cel care a p r i m i t de curând lumina credinţei". A p o i : o piatră cu monogramul l u i Christus şi inscripţia: Τορπίλλα έπι289 29

Q u i e n (o. c , I, 1223) s ă c r e a d ă că, de fapt, A m a n t i u s n ' a iscălit decât n u m a i i n această limbă şi d e c i a v e m înaintea noastră u n e x e m p l u de p u t e r n i c R o m a n i s m In M o e s i a inferior, c h i a r pe v r e m e a Iui I u s t i n . ) K a l i n k a , n . 2 3 3 : «prin ' d o n a dei et se. C o s m a e et D a m i a n i ' se înţeleg contribuţii v o l u n t a r e p e n t r u o biserică a c e l o r doi sfinţi». — Notez a i c i p e n t r u c o m p l e t a r e a informaţiei m o n u m e n ­ t a l e c u p r i v i r e l a M o e s i a inferioară, că I n B u l g a r i a centrală, « p r o ­ babil» în C e r v e n — o bucată b u n ă d i r e c t s p r e S u d delà R u s c i u c — s ' a găsit o inscripţie funerară g r e a c ă c u d a t a de 6 O c t . 870 p o ­ m e n i n d pe u n O k t h i v a u l e s ( n u m e g e r m a n i c I), a r c h i d i a c o n a l e p i s ­ c o p u l u i (άρχηδιάχων èittaxôitou) N i c o l a o s : K a l i n k a , n . 367 : cf. şi c o ­ mentariul.
J , s a

" ) P u b l . de T o c i l e s c u i n Arch.-epigr.
Id., ibid., X I X , p. 102, η. 56.

Mitt.

V I I I , p. 15, n . 41.

2

»°)

www.cimec.ro

Scythia minor.—Tomi.

63

) ; Ο a l t a : f ( n u Ί(ησο&), cum a fost citit de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , η. 76, ci crucea : deci sec. V — V I ) Κύριε ό Ηεός frvffii πόλιν ανανεουμένη(ν)· άμ.ήν: litere m a r i pătrate; poate o inscripţie oficială pentru restaurarea oraşului după vre-o pustiire barbară ; o cruce mare între braţele şi dedesuptul căreia e scris : -j- έ'ν6[α] κατάκ·.ντ= Ιωάννης υιός Φωκά από Κοσταντιανάς. ή γονή
φανίς* )
91

(έτών) κε'

2 9 2

αυτού Κοιταντζία κ(α .) ή 6υγάτν ρ α'>[τού] Φ ω μ ά ν α . . . ( ? ) . . ·
; (

2 9 8

);

ο altă piatră având sus, în mijloc, un ornament ® , înţe­ les nu ca monogram (din care e derivat), c i ca cruce — la dreapta şi la stânga acestuia câte-o cruce, îndărătul cărora câte-un porumb : ε'Οηκεν τό τ ή τ ο λ ο ν ) τούτο Μάρκελλος
294

όποοκιντε. ..( ? ; razură)ό μακάριος πατήρ μου'Ορέντης κέ μακάρια ή μήτηρ μοο Μαρκέλλα Χερε ( = α ι ) παροδίτα (sec. V—VI)
2 9 5

);

ο alta : sus,ο cruce mare cu baza ornamentată, — dedesupt: έ'ντα κΐτε Ά τ α λ α " ) ·>'..ς Τ ζ ε ι ο υ κ ) ζήσας έ'τη κε' από σαγιτταρίον [τις ει(ς)πολ(ιν)? ?]... (sec. V I ) ) ; Ο cruce mare între braţele căreia: âv]0«5s κϊτ(ε) Λ&πι... ) ; a l t a : f Έ ν 2 9 ; ; 2 9 7 2 9 8

2 9 9

291

)

în i o c de έπ'.φανής-rang ! Cf. Arch.-epigr.

Mitt.

X I , n. 121

(Tocilescu). ) Cf. n o t a precedentă. ) P u b l . de T o c i l e s c u i n Arch.-epigr. Mitt. X I V , n . 63. '"If) Cf. alte l a t i n i s m e i n i n s c r . g r e a c ă d i n K a r a n a s i b , I a T o ­ c i l e s c u , l. c, X I , p. 53, n . 142: ίφιτώριον = abitorium şi μαγιατράτης. A s u p r a l a t i n i s m e l o r i n g r e c e a s c a t i m p u r i l o r r o m a n e , cf. c a r t e a
292 29a

lui

L. Hahn,

Bom

u.

Romanismus

im

griechisch-rômischen

Osten,

L e i p z i g , 1006, p a s s i m . ) Inscripţia, e, precât a m putut urmări e u , p â n ă a c u m inedită, şi so publică a i c i p e n t r u tnlăia oară. ) C r e d c ă atât a c e s t n u m e , cât şi c e l următor sânt n u m e t u r a n i c e şi c ă I n o r i c e c a z Ά τ α λ α de a i c i n u a r e d e - a face c u n u ­ m e l e g r e c "Ατταλος, c a r e a o a r e şi I n Constanţa pe o i n s c r . fune­ r a r ă g r e a c ă a u n u i g l a d i a t o r c u a c e s t n u m e , publ. d e T o c i l e s c u In Arch.-epigr. Mill. V I I I , p. 9, n . 23 (cf. a c o l o observaţiile l u i
29S 2,9

G o m p e r z ) şi i n Fouilles
297

et recherches,

p. 226.

) S i g u r , n u m e t u r a n i c ; cf. n o t a precedentă. ) Inscripţie, precât ştiu, inedită, publicată a i c i de m i n e p e n t r u Intăia d a l ă ; sfârşitul inscripţiei n u m i - e c l a r . ) P u b l . de T j c i l e s c u i n Arch.-epigr. Mitt. X I , n . 108998 299

www.cimec.ro

64 Θά5ε κατάκιτε

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

Μ άρον έ τ ο ν δύω,

JUJVÔV
80

ι', ή(μερών)

ώ', θογάτηρ

Ίωάννοο πραγματευτοΰ αγίου

Ίω[άννο1ο °) ; supt un porumb
3 0

(symbolul creştin) :

Τόα,βον έμ,δν καθορών, φίλε μ,ή μ,ε παρέλ'); ΗΜΑΝΟΤΗΛ^ Μ :
3 0 2

θης I Ά λ λ ' ολίγον μ,είνας. . . ποτιαημ.. . .

crucea păstrată numai în jumătatea ei inferioară ) ; o inscripţie latină târzie—c. sec. V I — c u o cruce mare i n mijloc, i a r deasupra cuvintele greceşti τοο άγίοο θε[οό] ) ; o inscripţie latină — sec. V — V I ) — pomenind un presbyter, cu familia lui ),—şi o alta tot latină, cam d i n "aceeaşi vreme, o r i , poate ceva m a i veche : încep. sec. V , în limbă vulgară şi cu expresii pe jumătate păgâne: pro comoda (sic) fuit spir[it]um d[eo] redefrej... Fatum conplevit durus (sic) pro caritate coniugi et sorori. lp[si] vivite parentes et nestris (sic) pr[ov]id[ete filjis. Estote memores iterum [El]ysiis(!) co[i en]turi. Ave vale viator ); un fragment de inscripţie latină : . . . q]uod si q[uis aperuerit < ( „ s a u voluerit : Tocilescu) : sic Tocilescu şi, după el, editorii Corpului; cred, m a i bine, aperire voluerit, i a r m a i departe n u dabit, ci inferat, ca in inscr. CIL. I I I 2654, etc., cf. m a i sus, nota 38, o sumă de exemple>tfa£aï fiscjo dominico [item? civitati Tomitan]orum(denariorum) quinqfue milia]? ); insfârşit tot creştine mai sânt, fără îndoială, şi fragmentele de inscripţii greceşti publicate de Tocilescu în Arch.-epigr. Mitt. V I , n . 53 şi 5 5 , — V I I I ,
303 304 306 30e u 01

) P u b l . d e T o c i l e s c u în Arch.-epigr. M U L X I , n. 116, şi, lncăodată, c u îndreptări, X I X , p. 103, n . 57.
3<H)
,<H

)

P u b l . de T o c i l e s c u

în Fouilles

et recherches

archéologiques

Roumanie, B u c a r e s t , 1900, p. 227. ) I d . în Arch.-epigr. Mitt. V I I I , n . 5 8 ; cf., p e n t r u n u m e , m a i s u s , inscripţia d i n aceiaşi publicaţie, X I X , p. 102, n . 56. en
s o s 301 3

) C I L . I I I , 7582. »«) Cf. O. H i r s c h f e l d în A r c h . - epigr.

M U L V I I I p. 16, n . 47 :

«die I n s c h r i f t w e i s t a u f d a s 5 . oder 6. J a h r h u n d e r t hin». »·») C I L . I I I , 7583. »«) C I L . I I I , 7584. ' ) T o c i l e s c u , F o u i l l e s et r e c h e r c h e s , p. 216,—de u n d e i n C I L . I I I , 14458.
3 J0

www.cimec.ro

Callatis. Tropaeum.

Axiopolis.

Noviodunum.

Troesmis.

135

n.33 [şi Nachtrag, n. 2 ]

308

) . — D i n Callatis avem această i n ­
80β

scripţie greacă: ένθάδεκαθάκιτε(!) Μ,αρκίακαΙ Νικομ,ηδία
810

).—

Din Tropaeum Traiani avem o inscripţie bilinguă, pro­ babil din secolul al V l - l e a ) : f C T A Y P O C [Gavaţwu χαί] AΝ A CT A [ssaiç] I C R U X mORTţu ei] R€SURR€CT[ionis] ).—Din Axiopolis, două inscripţii greceşti din vremea lui Iustinian, pe morminte djn două capele dezgropate acolo de Tocilescu ).—în muzeul din Bucureşti s e m a i află o inscripţie greacă, a cărei origine e necunoscută (probabil e o r i din Dobrogea o r i din Bulgaria), şi care cuprinde un blestem în felul cunoscutelor defixiones a n ­ tice, arătându^ne încăodată amestecarea credinţelor păgâne în doctrina oreştină şi păgânizarea acesteia : în locul l u i Sol, invocat în blestemele păgâne, e aici rugat
811 812

Ινύριος δ πάντα

εφόρων καΐ ot άγγελοι θεού

313

).—însfârşit d i n

3

° ) D i n apeşte 19 inscripţii
8

creştine, l o m i l a n e , d i n Bucureşti,

şi c e l e l a l t e inde­

.şease, d o b r o g e n e , c e m a i u r m e a z ă i m e d i a t , m i - a u fost c o m u n i c a t e de direcţia M u z e u l u i de Antichităţi riouă, c a l c u r i , p e n t r u c a r e a d u c şi a i c i mulţămirile m e l e c e l o r i n drept, întrucât insă şi c e l e l a l t e 16 inscripţii c i t a t e d e m i n e m a i s u s , t r e b u e să s e afle tot I n M u z e u l d i n Bucureşti ( l a corectură m i s e m a i c o m u ­ nică delà M u z e u încă o inscripţie creştină, g r e a c ă , d i n Constanţa, după c r u c i l e săpate pe piatră şi f o r m a li terilor, d i n s e c . V I — V I I : d e c i a două z e c e a inscripţie lomitană şi a douăzeci şi şeasea d o ­ b r o g e a n ă ) , a r fl bine să se orânduiască a c u m , c u a j u t o r u l listei m e l e de m a i s u s , toate inscripţiile n o a s t r e creştine a n t i c e , Împreună c u celelalte r e s t u r i creştine d i n aceiaşi v r e m e ( f r a g m e n t e a r c h i l e c t o d e «antichităţi creştine». MUL X I V , n . 92. p. 201. 60. Geburtsdes­ Sitzb. et recherches, zu Otto Hirschfeld's n i c o - s c u l p t u r a l e , lămpi şi a l t e obiecte a n t i c e c u c a r a c t e r creştin, etc), î r t r ' o sală specială
a< 3,

") P u b l . d e T o c i l e s c u i n Arch.-epigr. ° ) Cf. şi T o c i l e s c u i n Fouilles
18

3

» ) C I L . I I I , 142I4 . ) T o c i l e s c u , I n Festschrift

a , a

tage, nicat

p. 354 s q q . — N o t e z c ă n i c i a c e s t e inscripţii n u m i s ' a u c o m u ­ delà
3la

Muzeu, a ş ă c ă m a i mult de c e spune Nachlese

Tocilescu în

p r e e l e , n u pot n i c i e u d a a i c i . ) H i r s c h f e l d , Epigraphische d. Wişs. z. Wien, phil.-hist. zum CIL. III, ά. k. Akad. CL, L X X V I I , 1874, p. 403 sqq.,

u n d e H i r s c h f e l d publică p e n t r u întâia o a r ă inscripţia, c u u n preţios c o m e n t a r . E l o aşează, c a dată, în s e c . I I , c e e a c e a r a r g u m e n t ă
35332

www.cimec.ro

5

66

I. Creştinismul în I l l y r i c u m .

Isaccca (vechiul Noviodunum) Muzeul naţional de A n t i ­ chităţi, din Bucureşti, are o piatră cu nimic altceva pe ea afară de relieful foarte jos, aproape indistinguibil a doi peşti : dacă e aici un symbol creştin (in Noviodunum am constatat de fapt m a r t y r i înainte de a. 325), o r i nu, cu greu s'ar putea răspunde ) . L a aceste mărturii epigraflce sânt de adăogat n u ­ meroasele resturi architecte nice şi sculpturale creştine, găsite în diferite localităţi ale Scythiei mici. Astfel la lstros câte-va p h y l a k t e r i i ) ; în Axiopolis" ), Tropaeum Tră­ iam ) şi Troesmis ) resturi de basilici, capele, crypte, şi o sumă de fragmente sculpturale în legătură cu aceste clă­ d i r i ) . La Tomi, Axiopolis şi Tropaeums'au gâsitmai multe lămpi creştine cu crucea o r i monogramul sacru pe ele ° ) .
314 816 6 911 slH 319 ,2

pentru originea din B u l g a r i a Creştinismul neflind a ş a de

a

acestei

inscripţii

(in

Dobrogea Mitt., II, — Vezi

v e c h i u ) . — Cf. şi Arch.-epigr. Votivhimde aus Bronze.

1878, p. 61, a r t . l u i K . D i l l h e y , Orei Tragurium
31 315

m a i s u s , p. 21, tăbliţa de p l u m b c u o «defixio» (Dalmaţia). m a i mult «) Inedită. ) A s u p r a l o r m ă v o i u opri istorice,

creştină, găsită în

în

Bvdetinul

Corni-

siunii

monumentelor

u n d e a u fost date, c e - i dreptul,? nişte

r e p r o d u c e r i do d. C . M o i s i l , d a r c o m e n l a r u l , c u c a r e d - s a le înso­ ţeşte, e, d i n p. d. v. ştiinţific, c a şi n e e x i s t e n t .
3le

) Cf. T o c i l e s c u , Fouilles 00. Geburtslage,

d'Axiopolis,

în

Festschrift

zu

Otto

Hirschfeld's
91T

B e r l i n , 1903, p. 354 s q q . i a r o publicaţie sistematică m ă c a r p e n ­ notele Do­ in dns Salzburg şi Troesmis. delà la Altertumer der

) Nepreţuitele r e s t u r i a n t i c e de a i c i încă n u a u fost decât

fn mică p a r t e d e z g r o p a t e ,

t r u d e s c o p e r i r i l e de p â n ă a c u m lipseşte c u totul. Cf. n u m a i M o n s e n i o r u l u i N e ţ z h a m m e r d i n Die christlichen brogea, Pompeji B u k a r e s t , 1 9 0 6 , — N a c h Adamclissi. der Dobrogea Rumanien, ( E x t r a s d i n Kathol. Ein Sommerausftug Kirchenzeitung), Axiopolis

1 9 0 6 , — s i Aus
31S

C o i n a . R h . 1 9 0 9 , — u n d e s e g ă s e s c şi p l a ­

n u r i a l e r u i n e l o r creştine d i n T r o p a e u m ,
8 1e

) Neţzhammer, s c r i e r i c i t a t e în n o t a 317. ) în s p e c i a l sânt d e p o m e n i t c a p i t o l e l e Rumanien, p. 101. epigr. şi sculpt., Bucu­ p. 106. de m a r m o r ă

b a s i l i c a «de m a r m o r ă » d i n T r o p a e u m T r a i a n i ; o r e p r o d u c e r e N e ţ z h a m m e r , Aus
3S0

) L a M u z e u . Cf. T o c i l e s c u , Monumente

reşti, 1902,p.378 ; o r e p r o d u c e r e l a Neţzhammer, Aus Rumănien,

www.cimec.ro

E p i s c o p i i l e S c y t h i e i m i c i şi M o e s i e i

secunde.

67

Considerând acum că, p r o p r i u zis, săpăturile archeologice în Dobrogea numai s'au început, şi de-abia o parte minimă d i n antichităţile păgâne o r i creştine ale Scythiei mici au fost date la iveală, şi totuşi, precum s'a văzut, resturile creştine de aici, cunoscute nouă, sânt chiar azi destul de numeroase, — rezultă că vorbele lui Sozomenus despre Scythia minor din timpul său (prima jumătate a sec. V), asupra stării înfloritoare a acestei provincii creştine, şi în special a metropolei ei, Tomi, n u sânt o exagerare retorică, ci simplul adevăr: τούτο Sè τό δθνος
πολλάς μεν έχει και πόλεις καΐ κώμας καΐ φρούρια, μητρόπολις εύδαίμων παράλιος, ές εόωνόμων vôv έ'θος έπιδε έστι Τόμις, πόλις μεγάλη και

εισπλέοντι τον Εοςεινον καλοόμενον Πόντον. εισέτι δέ και σκοπεΐν ).

παλαιόν ένθάδε κρατεί τοό παντός έ'θνοος ενα τάς έκκλησίας
8 2 1

Ce cultură eră predominantă în timpurile creştine în Scythia minor, s'a văzut din însăşi înşirarea inscrip­ ţiilor găsite aici : în marea lor majoritate sânt greceşti, şi anume, n u cumva numai la mare, în Tomi, ci şi la Dunăre, în Axiopolis. Acest fapt trebue reţinut : căci u r ­ mările l u i pentru istoria originelpr creştinismului daco­ român sânt de natură a modiflcà simţitor părerile cu­ rente în istoriografia noastră modernă, bisericească, asupra chestkinei. Din izvoarele literare şi documentele bisericeşti se cunosc următoarele episcopate în Moesia inferioară, resp. Scythia minor ) : în Abrittus: pe d r u m u l delà Marcianopolis la T r o 822
8Î1

)

Nntitiae
a

Hist, ec.cL, V I 21 ; cf. G e l z e r , Zur Zeitbestimmung der griech. Episcopatuum în Jahrb. f. protest. Theol. X I I , 1886, p. 342.

" ) V e z i listele l a L e Q u i e n , o. c , I col. 1217 sqq. şi 1211 sqq.—în c e pliveşte listele delà P a r t h e y , Hieroclis Synecdemus et Notitiae Graecae episcopatuum, r e c . G . P a r t h e y , B e r l i n 1866,— şi D e B o o r , Not. Graecae episcopatuum : Nachtrăge zu den Not. Episc, în Zeitschr. f. Kircliengeschichle X I I , 1891 şi X I V , 1894, — a c e s t e a s a u sânt s u -

www.cimec.ro

68

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

paeum T r a i a n i : Marcianus, c. 431—458 ); Ursus: la al VII-lea conciliu oecumenic, din Nicaea, i n a. 787 ; Le Quien observă cu dreptate: „Nomen Ursus hominem Latinae linguae significat". De curând învăţaţii bulgari au făcut săpături în A b r i t t u s ) : până acum nu s'au găsit însă decât vre-o câteva fragmente, sculpturale o r i architectonice, din diferite epoce, şi apoi, foarte multe m o nete din vremea l u i Iustinian. Din Durostorum, unde există o comunitate creştină încă de pe vremea l u i Diocletian: cu episcopul-martyr Dasius în fruntea ei" ), întâlnim p r i n anii 380 şi u r m . pe episcopul arian Auxentius, discipolul şi recunoscătorul panegyrist al l u i Ulfila : fragmente din viaţa l u i Ulfila, de Auxentius din Dorostorum, ne-a păstrat contemporanul
323 324 26

perflue faţă de c e l e l a l t e ştiri p r e c i s e — c o n s e m n a t e d e n o i a i c i in t e x t — s f t u s e r a p o a r t ă l a v r e m i l e m a i târzii şi n u a u p e n t r u noi — d i n p. d. v. a l c u l t u r i i r o m a n e — o însemnătate imediată. P e n t r u o c o m p a r a r e , fireşte interesantă, a rezultatelor Do Boor noastre cu acele eparchia nu liste, le c i t e z lotuşi a i c i , — o b s e r v â n d S c y t h i e i m i c i , u n d e l i s t a publicată de m a i puţin de 15 e p i s c o p a t e (Zeitschr. fn s p e c i a l d e s p r e f. Kircheng.,

înregistrează

X I I , 1891, p. 531), pentru existat şi De

că d a t e l e a c e s t e i l i s t e (679, 41) sânt f a n t e z i s t e şi n u n u m a i t i m p u l p â n ă l a I u s t i n (cât şlim că în toată S c y t h i a n u a decât tin e p i s c o p a t : c e l d i n T o m i : cf. n o l a 321, p r e c u m /'. Kircheng. Boor, în Zeitschr.

X I V , 1894, p. 573 sqq.), c i şi delà I u s ­ De B o o r e d i n s e c . In această ne­

tin înainte, întrucât d u p ă I u s l i n i a n (Notitialui de b a r b a r i i s l a v o - b u l g a r i . i a n i , a rămas, isprăvită
m

V I I I ) S c y t h i a d e c a d e c u totul în c e priveşte c u l t u r a , fiind o c u p a l ă Deosebit d e c a r a c t e r i s t i c e privinţă d. p. faptul, că «basilica de m a r m o r ă » d i n T r o p a e u m T r a ­ precât a m p u t u i c o n s t a t a p â n ă a c u m , pe v e c i e d i n p r i c i n a năvălirilor. ) M a n s i , V I I , 546 : E p i s t o l a e p i s c o p o r u m Moesiae secundae numai pe l a t i ­ original, la

a d L e o n e m I m p e r a t o r e m : redactată, în neşte ( M a n s i , p. 547).
a2

*) V e z i r a p o r t u l a s u p r a ) Cf. H a r n a c k , Mission ,
2

săpăturilor

K a l i n k a . o. c, c o l .

349 s q q .
825

I I , p. 201 şi p. 49 ( m a r t y r i u l s o l d a ­ Christi, a aceluiaşi

t u l u i v e t e r a n I u l i u s , a s u p r a c ă r u i a cf. şi Militia a u t o r , p. 119 sqq).

www.cimec.ro

Abrittus. Durostorum. Apiaria. P r i s t a . Novae.

69

lor, al amândurora, episcopul arian Maximinus, ale cărui însemnări pe marginele unui manuscript găsit în Paris, au fo3t descoperite, precum am amintit m a i sus, de W a i t z ) . — D a r şi Ulfila însuşi e mai bine de trei decenii activ tot în aceste ţinuturi moeso-thrace, ca episcop a l Goţilor săi creştini, persecutaţi şi alungaţi din ţara lor (în Nordul Dunării) de A t h a n a r i c h ; i n stânga Dunării Ulfila a fost episcop numai şapte a n i , până la a. 355, când persecuţia 1-a silit să treacă, împreună cu credincoşii săi în imperiul roman, unde Constantius îl p r i m i cu deosebită dragoste, şi cum Ulfila eră arian — ere­ zie ocrotită de Constantius — chiar şi eu onoruri speciale. Auxentius ne mai povesteşte că Ulfila n'a predicat n u m a i în limba gotică, ci quadraginta annis in episcopatu gloriose florens, apostolica gratia Graecam et Latinam et Goticam linguam sine intermissione in una et sola eclesia Cristi predicavil... qui et ipsù tribus Unguis plures tractatus et multas interpretationes volentibus ad utilitatem et ad aedificationem, sibiadaeternam memoriam et mercedem post se dereliquid. Pentru cine predică Ulflla în latineşte, nu e greu de ghicit Dar Auxentius are grija să ne spue apriat şi acest lucru, dàndu-sepesineca exemplu de missionarea populaţiei r o ­ manice a Moesiei inferioare de către Ulflla : quem condigne laudare, zice Auxentius, non sufficio et penitus tăcere non audeo; cui plus omnium ego sum debitor, quantum et amplius in me laborabit, qui me a prima etate mea a parentibus mets discipulum suscepit et sacras lifteras docuit et veritatem ?nanifestavit et per misericordiam Dei et gratiam Cristi et carnaliter et spiritaliter ut filium suum in fi.de educavil ).— Ca episcopi de Durostorum întimpinăm apoi deabia la coneiliul din Ephes, in 431, pe Iacobus,care îm­ preună cu Dorotheus din Marcianopolis, ia parte, ca opo82β 327
32>

) Textul la Waitz,

Leben

und Lehre

des Ulfila,

p. 18 s q q . ;

cf. p. 26 şi 3i s q q . — N o u a ediţie, a l u i F r . K . a u f f m a n n , S t r a s s b u r g , 1899, n ' a m a v u t - o l a îndemână. ·") E d . W a i t z , p. 19 9q. Cf. c o m e n t a r i u l e d i t o r u l u i , p. 26 s q q .

www.cimec.ro

70

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

zant, la conciliabulul e p h e s i n ) , - i a r pe la 458 e episci ιρ Monophilus ) . în sec. V I — V I I e de pus Dulcissimus» constatat într'o inscripţie greacă din Odessus ) , unde a fost îmmormântat ). în evul mediu apar iarăşi epi­ scopi de Durostorum, dar ei nu m a i sânt reprezentanţi ai culturei romane aici, şi de aceea deocamdată nu ne i n ­ teresează. Mai în sus pe Dunăre se constată un episcopat la Apiaria ) : pe la 402 e aici episcop Lupicinus, i a r pe la 458 Martialis ) : ambii, după nume, de origine romană ; mai departe unul la Sexantaprista: Polycarpus, probabil în secolul al IV-lea ) : singurul cunoscut aici, şi despre care Socrates, hist, eccl, V I I , 36, ne spune că a fost mutat la Nicopolis, în Thracia, probabil din lipsa de poporeni, re­ traşi în interiorul provinciei din pricina năvălirilor. Şl m a i în susul fluviului găsim un episcopat la Novae .-Petronius, la Ephes, 4 3 1 — Secundinus, c 449,—Petrus, c. 458 ) : toţi cu nume romane, — şi un al patrulea, nenumit, tocmai ι > e la 596 : de unde reese că vizita făcută de Goţi şi Rugi cu Theoderich şi Friedrich p r i n anii 480 şi u r m . la Novae )» nu a distrus chiar de tot Românismul de aici. Mai sus de Novae se află, pe Dunăre, Oescus (în Dacia ripensis)» unde a m constatat deasemenea Romani creştini pe la a. 400 ) . — Rămâne dintre episcopatele moesice antice,
3M 82e 330 881 88a 883 m 836 38,; 337

» " ) M a n s i , I V , c o l . 1 2 7 0 ; cf. Hefele I I , p. 195.
2 a

")

M a n s i , V I I , 546 ; v e z i , m a i s u s , n o t a 323.

33

° ) Cf. m a i s u s , p. 58. ) Cf. L e Q u i e n , o. c, I , c o l . 1225 s q . ) M a n s i , V I I , 546; v e z i m a i s u s , n o t a 323. eccl., V I I , 36, n u d ă n i c i - o lămurire asupra

» " ) K a l i n k a , η. 361.
332 333

33

' ) S o c r a t e s , hist,

l u i , în a f a r A de m u t a r e a delà S e x a n t a p r i s t a I a N i c o p o l i s . |
335

) M a n s i , V I I , 546 ; v e z i m a i s u s , n o t a 323. Severini, c . 44 şi cf. R. der Pallmann, Geschichte ed. II, W e i m a r , 1864, p. 422 s q q . şi în s p e c i a l p. Volkerwanderung,

•*·) V e z i vita der Volkerwanderung,

431 sqq., şi E . v . W i e t e r s h e i m ,
ί8

Geschichte

2, de F . D a h n , I I , p. 305 şi 326 sqq. ' ) V e z i m a i s u s , p. 61.

www.cimec.ro

S c y t h i a minor : Tomi.

71

cunoscute, numai cel delà Cornea, pe care nu-1 putem identifica, şi al cărui episcop Marcus apare printre subscriitorii conciliului delà Nicaea (325) ) . în Scythia minor nu se cunosc decât episcopii din Tomi : biserica metropolitană a provinciei ) . Ge-i dreptul, şirul lor e aproape complet: Evangelicus pe vremea lui Diocletian, Philius pe vremea l u i Licinius — apoi un gol °),— pe urmă Bretanio pe vremea lui Valens, Gerontius la al doilea conciliu oecumenic ) din Constantinopol in a. 381, Theotimus pe la 4 0 0 ) , Timotheus la synodul din Ephes în a. 431 ) , Ioannes până la a. 448, Alexander
388 839 84 341 $42 848
33β

) M a n e i , I I , c o i . 6Θ6 şi 701 ; după

alte m s p t e ,

numit

Ma-

r i u s : L e Q u i e n o. c, I, c o l . 1225, c a r e observă c u p r i v i r e l a a c e s t e p i s c o p , că, după n u m e , şi e l , c a şi c e i doi episcopi d i n A p i a r i a , e u n « h o m o L a t i n i s e r m o n i s potius q u a m Graeci». Cât L e Quien scoate dintr'un despre oraş, i z v o r m e d i e v a l ştirea că « C o m e a e a c e l

oraş a l Moesiei, pe c a r e c h a g a n u l A v a r i l o r , pe v r e m e a l u i M a u r i ci u s (582—602), intrând i n această p r o v i n c i e , a încercat z a d a r n i c să-1 ocupe». "»») Cl". G e l z e r , art. cit. i n Jahrbiicher observaţiile mele f. protest. Theol. X I I , 1886, p. 342 : e p i s c o p u l d e T o m i e r ă a u t o c e f a l : S o z o m e n u e , V I , 21,—şi c p . de m a i s u s , n o t a 322, u n d e a m d a t toată l i t e ­ Tomi. Eine KirchengeschichCreştină­ r a t u r a c h e s t i u n e i . — Cf. în s p e c i a l a s u p r a creştinismului S c y t h i e i m i c i , R . Neţzhammer, Dos altchristliche tliche tatea Studie, In vechea
34

S a l z b u r g 1903,—In traducere Tomi, B a i a m a r e 1904.

românească,

° ) Căci T h e o p h i l u e a l «Gothiei» (a.

325), pe c a r e L e Q u i e n ,

d u p ă V a l e s i u s , 1 localizează i n T o m i , a m văzut m a i s u s , n o t a 27 1 şi p. 13 c u n . 35, că n u poate fi în n i c i - u n c a z căutat l a S u d u l Dunării.
3

" ) U n d e îl v e d e m s u b s c r i i n d
1

împreună

cu

Aetherius din

Chersones
42

şi S e b a s l i a n u s d i n A n c h i a l u s : M a n s i , I I I , c o l . 568 s q q . eedesiastici, ed. T h e i n e r , V I , p. 355 poves­ Lehre neam u. de

şi Hefele I I , p. 4 s q q . » ) Cf. B a r o n i u s , Annales sq. des şi 373, s u b a . 402, tite m a i a l e s Ulfila, după relaţiile lui Theotimus c u Hunii,

S o z o m e n u e , V I I , 27. — W a i t z , Leben

p. 56, bănueşte c ă T h e o t i m u s a r fi fost, c ι şi A u x e n t i u s V I I , 26, I I numeşte «Scyth». spre deosebire

d i n D u r o s t o r u m , u n şcolar a l l u i U l f i l a , b a poate c h i a r Got, întrucât S o z o m e n u e
3 a

' ) P r i n t r e o r t h o d o x i , împreună c u A t h a n a s i u s d i n D e v e l t u m ( M a n s i , I V , 1211 s q . ; cf. c o l . 1368),

şi A p o l l o n i a

www.cimec.ro

72

I. Creştinismul i n I l l y r i c u m .

la conciliul din Constantinopol i n a. 44Θ, Theotimus H con­ temporanul împăratului L e o l 0 5 7 — 7 4 ) X PaterhUs pe vremea l u i Iustin, Valentinianus c. 550 ). în scurt, putem admite ca sigură existenţa elemen­ tului r o m a n Creştin la Dunăre pănă către anul e)00. Centrele principale ale Românismului d i n Moesia infe­ rioară sânt oraşele dunărene: Oescus, Novae, Prista, Apiaria, D u i O s t o r u m , i a r m a i înlăuntrul provinciei, Nico­ polis, Abrittus şi altele mai puţin însémnate ): la toate, fi­ reşte, făcând restiricţia : întrucât s'au putut adăposti şi salvă în cursul năvălirilor. Cât priveşte celelalte centre moesice, ca Marcianopolis, Tomi, Istrus, Tropaeum, Axio­ polis şi altele, în strânse legături cu cultura grecească, după cât putem conchide din puţinele ştiri ce avem asupra lor, se pare, că în ele Elenismul s'a întărit mereu, în aceeaşi măsură în ^care şi imperiul roman
844 84B 34β

de D o r o t h e u s d i n M a r c i a n o p o l i s şi I a c o b u s făceau p a r t e I I ' , 195). *") M a n s i , V I I , 545 : e p i s t o l a T h e o t i m i Leonem Imperatorem.
8

din DurOstorum, c a r i 1 2 7 0 ; Hefele

d i n opoziţie ( M a n s i ,

I V , c o l . 1235 şi

episcopi S c y t h i a e a d Vigilius:

" ) B i n e c u n o s c u t p r i n corespondenţa s a c u p a p a

v e z i d o c u m e n t e l e I a M a n s i , I X , c o l . 351 sqq.—Că T r o p a e u m T r a i a n i a r fl fost, d u p ă căderea oraşului T o m i , reşedinţa episcopală 8 c y Monseniorul thică, şi a n u m e , l a a . 787 ( s y n o d u l a l V I I - l e a o e c u m e n i c ) a r fl d o ­ c u m e n t a t c a s c a u n e p i s c o p a l , c u m e înclinat a c r e d e • e t z h a m m e r , Die christl. Tropaeum p e n t r u civilizaţie. '*·) U n â r g u m e n t p e n t r u Românismul limitele a c e s t e a restrânse, adică n u m a i pe latineşte a e p i s c o p i l o r în făşia rum-Abrittus-Marcianopolis-Nicopolis), Moesiei secunde (în Oescus-Novae-Durosloredactată Abrittus, pusă de provincii (din Altert. d. Dobrogea, trebue să fl fost l a această d a t ă — m a i p. 37 sq., mă (ndoesc : probabil—pierdut

a r fl s c r i s o a r e a

acestei

A p i a r i a , D o r o s t o r u m , N i c o p o l i s , N o v a e şi Odèssus), adresată l a a . 458, împăratului L e o , c a răspuns s y n o d a l l a o întrebare e l , c u p r i v i r e l a u c i d e r e a S . P r o t o r i u s d i n A l e x a n d r i a şi l a c o n c i l i u l d i n C a l c l i e t o n , t u t u r o r e p i s c o p i l o r d i n I m p e r i u ( M a n s i , V I I , 646 — 47): vezi m a i sus, l a I, 1217. flecare oraş în p a r t e , şi cf. L e Q u i e n , o. c ,

www.cimec.ro

încheiere l a c a p i t o l u l I.

73

de Răsărit devenià «byzantin», şi Românismul lor a fost numai vegetativ, pasiv, iar nu roditor ca în vechile lagăre romane delà Dunăre.
* * *

Către anul 300 Creştinismul în forma latină ajun­ sese dară biruitor până la Dunăre : pe toată întinderea e i : delà lagărele raetice, din Regina, şi până la cele scythice, din Noviodunum. La anul 325, dincolo de Dunăre, undeva în Gothia^ egal unde, există chiar un episcopat «gotic». ' înspre anul 350 toate oraşele de frunte ale celor două Moesii erau reşedinţe episcopale : numai în Moesia superioară existau cel puţin zece episcopate cu limba de propagandă latină.— în Moesia inferioară Românis­ m u l creştin îşi împărţiă însă adepţii, cu Elenismul creş­ t i n : Scythia mică eră aproape toată greacă. Cam pe aceeaşi vreme se întâmplase şi dincolo de Dunăre un eveniment hotărîtor : Goţii primiseră Creşti­ nismul—în special p r i n Ulfila—în forma orientală : ariană şi greacă ; terminologia^reştină a limbei gotice se for­ mase cu ajutorul limbei greceşti nu al celei latine: pentru toate timpurile viitoare lumea germanică şi apoi p r i n ea—ori şi direct delà izvor—cea slavă, aveà a n u m i biserica nu cu numele ei p r i m i t i v creştin, greco-latin, ecclesia, o r i cu cel specific latino-romanic, deşi de o r i ­ gine greacă, basilica, ci cu cel grec—îi putem zice by­ zantin : caracteristic secolului al IV-lea—κυριακον ) . In foasta Dacie a l u i Traian propovăduia însă pe la a. 390 episcopul latin al Remesianei, Sf. Nicetas. Şi acum să luăm lucrurile după firul lor, cerce­ tând veac de veac răspândirea Creştinismului i n Nor­ dul Dunării de jos.
3 4 7

847

) R e s p . χυρ'.αν.ή. P e n t r u amănunlc, v e z i mat j o s , p. a H - a «Contribuţii».

a acestor

www.cimec.ro

II Că în Dacia traiană trebue să fl fost creştini şi înainte de a. 270, e o necesitate logic-istorică : toate credinţele atunci existente în Imperiu se întâlnesc şi în Dacia— şi m a i ales cele orientale, dintre care vre-o câteva apar chiar numai aici,—iar printre mulţii orientali romanizaţi veniţi în Dacia spre a o coloniza, un mare număr era din vechile provincii creştine, missionate de înşişi apos­ tolii Domnului : Syria, Galatia, provincia Asia, etc. Concluzia aceasta s'ar părea că e întărită şi de o afirmare a l u i Tertullian, care în p r i m i i ani ai secolului al 111-lea declară, că până la. cele m a i îndepărtate nea­ m u r i ale pământului, p r i n t r e cari d. p. Sarmaţii şi Dacii şi Germanii şi Scythii, a ajuns numele lui-Christus şi credinţa în el ) . — Lăsând acum la o parte societatea dubioasă, în care sânt menţionaţi «Dacii» : cu Sarmaţii, Germanii şi Scythii, mărturia lui Tertullian e însă chiar de-adreptul anulaţii p r i n t r ' o alta, de câteva decenii mai pe urmă, a lui Origenes, care, înainte de 250, raportându-se în chip evident la mărturia lui Tertullian, afirmă că naţiunile pomenite de acesta nu au auzit încă cu­ vântul evangheliei ). Iată faţă în faţă cele două măr­ turii ) :
848 349 860
3

") )

Adv. In

ludaeos,

7. s e r . 39, a d M a t t h . 24, 9 s q .
1

349

Matth.

comment,

3 M

) L a H a r n a c k . Mission ,

I I , p. 9 şi 11, — u n d e , p. 21 sq., e

d e văzut v a l o a r e a deosebită, faţă de toţi ceilalţi p r e d e c e s o r i , a l u i O r i g e n e s c a i s t o r i c a l « m i s s i u n e i » , şi dimpotrivă, p. 74, n . 3, l i p s a de p r e c i z i u n e şi conşlienţiozitate a I u i T e r t u l l i a n I n afirmările s a l e .

www.cimec.ro

Ştirile l i t e r a r e d e s p r e Creştinismul d a c o r o m â n în. d e a . 270. 7 5

Tertullian :
... et Galliarum cesea vero et Românie eubdita, et et et diveraae loca, nainacCkristo Quid Britannis tionee, et Brilannorum

Origenes :
autem dicamue de qui apud aut Germanie, Oceanum, vel Daco» el

eunt circa barbaros,

Sarmatarum Germanorum abditarum et pro-

Sarma­ plueva neunt con-

et Dacorum Scytharum multarum mnciarum...

la» et Scythav, rimi nondum gelii autem verbum, in ipsa

quorum

audierunt audiluri saeculi

gentium

tiummatione-

P r i n urmare izvoarele literare nu ne dau nimic sigur ) asupra Creştinismului din stânga Dunării i n nainte de anul 250.— Dimpotrivă un izvor de o altă na­ tură ne documentează în chip definitiv existenta Cre­ ştinismului în Dacia traiană încă dinainte de anul 270. Anume, p r i n t r e inscripţiile din Napoca e una, care începe ca toate celelalte cu D(is) M(anibus)—ş\ poate de aceea nici n'a fost până acum luată în seamă — dar isprăveşte cu monogramul sacru : ceeace merita măcar atenţia unei respingeri ca neautentică ) . Inscripţia a fost săpată pe un sarcofag de piatră, care la descoperire—c. 1500—conţinea încă oase şi vase de l u t : unde se mai află acum acest sarcofag, editorii
861 362
î M

)

J u n g , c e - i d r e p t u l , caută,

în Wiener

Studieη,

X I V , 1892, să dove­

p. 241 sqq., u.Zu 7'ertuUians

auswărtigen

Beziehungen»,

dească v e r a c i t a t e a l u i T e r t u l l i a n , a t u n c i când afirmă c ă e r a u creş­ tini şi în D a c i a : T e r t u l l i a n a r fi a v u t informaţie directă delà A f r i ­ canii din Dacia. Ε der Provinz Dacien, decât ipoteze, deşi c u r i o s c ă J u n g , şi i n a c e s t a r t i c o l şi în a r fl putut cită în s p r i j i n u l Fasten p. 47, n u oferă a s u p r a Creştinismului în D a c i a său şi a l l u i T e r ­ creştină, d i n N a p o c a , pe c u r e

t u l l i a n c e l puţin inscripţia, s i g u r o interpretez m a i jos.
M î

)

E u lnsu-mi provinciei

m ' a m fâcul v i n o v a t în s c r i e r e a m e a d e s p r e Dacia traiană, Bucureşti, 1906, p. 52, n . 2, încă creştine.

Organizaţia

de această s c ă p a r e d i n v e d e r e ; c a u z a e, c ă a t u n c i n u e r a m familiarizat c u problemele speciale a l e archeologiei

www.cimec.ro

76

I I . Creştinismul

daoo-roman.

Corpului inscr. lat. nu ştiu; noi nu cunoaştem inscripţia decât din manuscriptele umanistului Mezerzius (c. a. 1516), care a fost completat—de pildă în ce ne priveşte : tocmai cu lămurirea că inscripţia eră pe un sarcofag—de con­ tinuatorul său Lazius ( f 1565). îndoială asupra existenţei monogramului sacru la finele inscripţiei, nu poate f l , căci <:ele m a i bune manuscripte cuprinzând descrierea colecţiei lui Mezerzius, anume Accursius şi A^indobonensis, ne dau inscripţia cu tot cu monogramul ) :
8 6 3

D · M AVRELIA · maRiNA VIX · ANN · XVII · AVR MARINIANVS • FIL EIVS VIX ANNO • I Μ · 1111 AV R • Β ΑΒ V S VET • PATER · Ρ

D(is) M(anibus). Aurelia [Ma]r[i]navix(it) ann(is) XVII. Aur(elius) Marinianus fil(ius) eius vix(it) anno I, m(ensibus) IIII. Aur(elius) Babus vet(eranus) pater p(osuit). în monogram : s(it)t(ibi) t(erra) l(evis). Prima întrebare, ce se pune la vederea acestei inscripţii e, cum se împacă formula Dis Manibus cu mo­ nogramul creştin. Archeologia creştină ne răspunde însă cu câteva sute ) de inscripţii analoage : citez numai una,
354
3S3

) P e n t r u toate a c e s t e informaţii, cf. M o m m s e n ) Numai p â n ă I a a n u l 1881 strânsese Wriheformel

in C I L . I I I , Becker» aÎtchristli-

p. 153 şi 154.
3 i l

Ferdinand D • M auf

In m o n o g r a f i a chen Grabsleinen,

s a Die heidnische

G e r a , 1881, r e s p e c t a b i l a suinâ de 100 ( s i g u r e - l - 1 7

www.cimec.ro

Inscripţia creştină d i n N a p o c a .

77

din toate punctele de vedere asemănătoare inscripţiei noastre, şi şl mai paradoxală încă, p r i n unirea directă, şi de astădată în adevăr rară ) , a celor două elemente contrare : D(is) M(anibus) s(acrum) sigfno ÇJhristi. Fl/ajvia Vfell?Jeia ma trona tribuni, domina mancipio[r]u(m) vixit anfnojs XXllll. In [d]omo deiposita est. L a dreapta, într'o cunună: χ ). Aşă dar tot o femeie din cercurile militare, tot din părţile noastre ) : din Larissa, i n provincia Macedonia : centru creştin încă de pe vremea lui Antoninus Piue ),— şi. tot cam din aceeaşi vreme — în orice caz nu m u l t m a i târzie — c a inscripţia din Napoca: aceasta, cum v o m vedeă, fiind cam de p r i n anii 835. Ceeace dă o valoare deosebită inscripţiei din Larissa, e că mai căpătăm şi lămurirea, cum că inscripţia cu Dis Manibus sacrum, in domo dei posita est : aceasta arată că nici chiar Biserica nu mai dădeă vre-o atenţie vechii formule păgâne, deve866 86β 867 868

n u m a i probabile).

Şj încă c h i a r . a t u n c i colecţia l u i n u e r ă

com­

pletă, căci d e pildă inscripţia noastră i - a r ă m a s necunoscută. D c l a 1881 încoace s ' a u m a i d e s c o p e r i t e speranţă c a n u m ă r u l Insă o mulţime, şi c u m a r ç h e o l o g i a creştină şi săpăturile s p e c i a l e a l e ei sânt d e - a b i a l a început, inscripţiilor r e s p e c t i v e ş ă fle şi m a i m u l t că «majoritatea al inscripţiilor şi pre­ timpului crescut.—Importantă şi hotărltoare p e n t r u inscripţia noastră e în orice c a z c o n c l u z i a lui B e c k e r , văzute lui
a

cu siglele

D

M aparţine

veacului

III-lea(!)

Constantinii

(p. 07). sacrum et signo Christi non m a g n o p e r e of-

" ) Cf. v o r b e l e e d i t o r u l u i insçr. în C I L . I I I , I a n . 7315 : «iunclae i u x t a positae v i x a l i b i redeunt»( I). întâlnim, χ ori D X M, etc.

f o r m u l a e dis manibus lendunt, q u a m q u a m

c e - i d r e p t u l , nouă e x e m p l e l a B e c k e r , o. c , ( η . 4. 5. 53. 7o. 77—80. 87) d a r n u m a i în felul : D · M **·) Necunoscută l u i B e c k e r ; în C I L . I I L 7315, u n d e e d e c o m ­ p a r a t i n t e r p r e t a r e a c e l o r l a l t e părţi a l e inscripţiei, c a r i pe n o i n u n e interesează a c u m d i r e c t .
86

' ) Şi m a i a p r o a p e d e n o i sânt inscripţiile creştine c u D - M , ) Cf. H a r n a c k , Mission \ I I , p. 76 şi 199.

găsite în S a l o n a e , I n C I L . I I I , 9414 şi 9593.
35S

www.cimec.ro

II. Creştinismul

daco-roman.

nile cu timpul o simplă indicaţie a monumentelor fune­ rare ca a t a r e ) . în ce priveşte acum celelalte două formule sépul­ crale ale inscripţiei din Napoca : p(osuit) şi sfit) t(ibi) t(erra) l(evis), ambele sânt bine cunoscute ca specific creş­ tine ).—Despre forma monogramului sacru, -f, în com­ paraţie cu cealaltă, m a i răspândită, χ, e de spus numai atât : ambele (cu diferitele lor variaţii) se întimpină pe inscripţii încă dinainte de Constantin, i a r delà el înainte şi pe monete, foarte des. Care din cele două semne e mai vechiu, e greu de hotărît. V. Schultze ) crede că forma aflătoare şi pe inscripţia din Napoca, adică crux monogrammatica, -f-, e m a i veche decât cealaltă, şi că Lactantius în de mort. pers. 44, descriind semnul militar
869 aeo 891
n t

) Cf. C . M . K a u f m a n n , o. c„ p. 198 : « D o c h ist d i e s e B e z e i c h (dis manibus), an der D · M · S (dis Spilze manibus sacrum) bald θ · Κ nur geder Epitaphien einfache

nung (Η?οϊς

D · M

χαταχ^ονίοις)

d a n k e n l o s e F o l g e a l l e r U b u n g , bald Steines a l s G r a b m a l , w e n n ten s c h o n behauene taphien beim L a p i c i d e n l i c h e s Deo maximo

K e n n z e i c h u n g des Epi­

m a n nicht a n z u n e h m e n hat, dass C h r i s ­ D • M versehene neben der

und mit dem V e r m e r k

kauften. Selbst i n F a l l e n , w o

F o r m e l e i n M o n o g r a m m C h r i s l i e r s c h e i n t , ist n i c h t e t w a e i n c h r i s l o d e r d g l . h e r a u s z u l e s e n . I m û b r i g e n ist die F o r ­ v o m E n d e des vierten J a h r h u n d e r t s D · M. P e o o r i e n t a l i , în­ m o l i n d e r âltesten Zeit s o w i e

a b sellener». L a c e l e s p u s e de K a u f m a n n a d a o g delà m i n e o nouă d o v a d ă , de totala lipsă de Înţeles c o n c r e t a f o r m u l e i inscripţie g r e a c ă găsită n u de m u l t tn S e n i a u n d e a m c o n s t a t a t m a i s u s (p. 27) şi prezenţa a l t o r (Dalmaţia nordică),

tâlnim pe u n cetăţean d i n B i t h y n i a , care-şi p u n e , pe greceşte ( 1 ), următoarea inscripţie : Δ · Μ | Μ · Κ Α A Y A I O C | M A P K 6 I A N 0 C K AAYDCIOY ZHCACAeTH Ις-βΝΘΑΛΘ (sic) K 6 I M A I : respectivul | M•

( s i c 1)· Ç T P A | T 0 N 6 I K 0 Y | Y I O C · N e i K O M H D e Y C | p a r e n i c i sâ inscripţie

n u m a i fl ştiut c e î n s e a m n ă Δ - M şi c ă pe greceşte e θ • Κ ( v e z i m a i s u s ) : C I L . I I I , 15094. Cf. şi l a B e c k e r , o. c, g r e a c ă (creştină!)
a M

n . 14, o

c u D • M. Ulpius Christ. Asclepius Urb. con[frater Romae, Kunst, in] passim. p. 266. p(osuit) ; vezi

) Cf. m a i s u s p. 20 s q . şi C I L . I I I , 8752, şi a d d . p. 2261 : Evagriae...

Ortaviae
3

G . - B . de B o s s i , Inscr. ") Arrhfiologie

der altchristlichen

www.cimec.ro

I n t e r p r e t a r e a inscripţiei d i n N a p o c a .

79

creştin dat în a. 312 de Constantin, armatei sale, se gân­ deşte la această formă. Totuşi alţii explică monogramul lui Lactantius ca având o altă formă: r $ ) . — S i g u r e, în ce ne priveşte, că monogramul inscripţiei din Napoca nu e, nici ca formă, nici ca vechime ), în contrazicere cu celelalte monumente epigrafice creştine ). Trecând acum la însuşi cuprinsul inscripţiei, obser­ văm, că numele persoanelor pomenite în ea nu sânt obicinuite. Cei doi adormiţi întru Domnul : Aurelia M a r i n a şi fiul ei Aurelius Marinianus, poartă cognumele Marinus, despre care ştim, că e oriental ) ; şi anume, după pă­ rerea învăţaţilor Hettner, Braun şi Cumont, în special eommagenic (din Syria Commagene) ) : p r i n t r e orien­ talii din Ampelum, întâlnim ca sacerdotes lovis optimi maximi Dolicheni ) [resp. /. o. m. Commagenorum ae38î 808 8β4 3 6 6 ,ββ 367

1

*") F ă r ă c e r c . Ci', d. p. D a l t o n , Guide,

p. 19. A c e a s t ă formă n e e

atestată do inscripţia g r e a c ă , v e c h e creştină, d i n Constanţa, fixată de noi m a i s u s , p. 6 2 1 a t r e c e r e a d i n s e c o l u l a l I I I - I e a i n a l I V - l e a .
8ea

) Cf. m a i s u s , n o t a 354, c o n c l u z i a lui B e c k e r Manibus. s a c r u pe inscripţii ) Cf. a s u p r a m o n o g r a m u l u i

asupra veşi monete,

c h i m e i inscripţiilor creştine c u Dis
, M

şi K a u f m a n n , o. c,
m

p. 296 s q q . şi 597 s q q . (v. m a i j o s ) , c ă tatăl Îm­

)

A m i n t e s c printre alte exemple

păratului P h i l i p p u s A r a b s , şeic-ul a r a b d i n H a u r ă n , se numiă M a ­ r i n u s şi s u p t a c e s t n u m e a şi fost c o n s a c r a t de s e n a t c a d i v u s (cf. Κ. J . N e u m a n n , der
8ββ

rom.

Stoat

und die allg. éternels

Kirche

I , p. 246). latines in

) F . C u m o n t , Les dieux

des inscriptions

Revue

archéologique

1888, v o l . 11, p. 190, citează inscripţiile d i n A m ­ ( M a r i n u s ) s e r e t r o u v e n e u f fois s u r l e s i n s c r . H e t t n e r , p. 9, 10 [e v o r b a Dolicheno, Dolicheni m a i nouă a s u p r a cultu, de dissertaţia l u i aceluiaşi subiect Cest un (Jahrb. Comagen. B o n n , 1877, i n l o c u l căreia a c u m G r o n i n g a e , 1901]. en

p e l u m , in D a c i a , a s u p r a c ă r o r a r e v i n şi e u m a i j o s , şi apoi, i n n . 4, a d a o g ă : «ce cognomen de Jupiter Dolichenus F e l i x H e t t n e r , De love de A . H . K a n , De lovis nom des commagénien, V. f. Altf.

e de folosit o altă dissertaţie

d'après l'ingénieuse c o r r e c t i o n d e B r a u n

Rh. X X X I I , p. 98), qui c h a n g e Nonagen.

d a n s C I L . X , 3456». C o n c l u z i a l u i C u m o n t e poate p r e a categorică : o r i e n t a l i s m u l n u m e l u i e insă I n o r i c e c a z a s i g u r a t . ••>") C I L . I I I , 7835.

www.cimec.ro

80
3(itl

II. Creştinismul

daco-roman.

terni] ) pe următorii syrieni : Marinus Mariani Basfus?], Aurelius Marinus, Addebar Semei şi Oceanus Socratis ).—Numele tatălui Aureliei Marina, Aurelius Ba­ b u s ) ^ unic în tot volumul al 111-lea al Corpului inscr. lat. (Illyricul şi Orientul), afară numai dacă în inscripţia de mai sus, din Ampelum, nu avem a emendă pe M a r i ­ nus Mariani Bas[usî] în — Ba[bus], căpătând astfel şi pentru Aurelius Babus determinarea precisă a p a t r i e i : Syria Commagene. Dar n u avem nevoe de această determinare : e de ajuns, că putem hotărî general orientală ) a persoanelor inscripţiei napocense. Totuşi inscripţiile ne dau şi alte lămuriri. Tocmai în Napoca se constată existenţa a două m a r i corporaţii religioase de orientali : din «Asia» şi din Galatia. Cei din Galatia apar pe vremea lui Antoninus Pius, ca adoratori ai zeului lor suprem din oraşul Tavja : iovi optimo maximo Taviano pro salute Imperatoris Antonini et Mărci Aureli Caesaris, Galatae consistentes mtmieipio posierunt ) ; iar delà aAsiani» ne-a rămas lista membrilor colegiului lor, alcătuită la anul 235, şi săpată în piatră de unul din m e m b r i i l u i , Zoilianus ) : p r i n t r e ei se disting un întreg şir de Suri, Syrieni ) . însfârşit, d i n Caria, găsim pe un Aurelius
3tie 8 7 0 371 l72 3 7 3 874
3 β ί

) C I L . I I I , 7834. L. c. în n . 367 şi 368. Babus, c u această o r t o g r a f i e şi terminaţie, —căci c u doi b n o s t r u p a r e însă a s t a în legătură en Ba­ orientale.—Cf. Thés. ling. Lai., s. v. eccl., V I I , 15, a s u ­ c a r e a suferit I I , p. 46-

·»·)
3

'°)

şi c u suf. ius, e l s e întâlneşte pe m a i m u l t e inscripţii, şj β de o r i ­ g i n e italică. C o g n u m e l e by las, şi a l t e c o g n u m e
m

)

L a această c o n c l u z i e de o r d i n m a i g e n e r a l , n e î n d e a m n ă din Caesarea Cappadociei,

şi alte ştiri, c a de pildă a c e o a d i n E u s e b i u s , hist, p r a ofiţerului Marinus » ) C I L . I I I , 860.
7a 3

m a r t y r i u l pe v r e m e a l u i G a l i i e n u s : cf. H a r n a c k , Mission-, " ) C I L . I I L 870 : S E V E R O u n u l spirarcha,
3 , <

QVINTIANO COS j NOMINA — E P I P O D I A J/,1colegiului 1

A S I A N O R V M | G E R M A N V S — SPlBARchAES\... TER...: cealaltă matera, ) Rând 17 s q q .

www.cimec.ro

O r i g i n e a p r i m i l o r creştini a i D a c i e i t r a i a n e .

SI

Alexander ca adorator al zeului suprem a l patriei sale Eriza, oraş la Nord de Gibyra, lupiter optimus maximus Erusenus ).— Faţă de această mulţimede colonişti «asiani», e oarecum firesc ca şi Aurelius Babus a l nostru, cu fiica şi nepotul său, să fie sau «asiani», sau, mai precis, syrieni. Dacă insă admitem ca stabilită această origine orientală, atunci creştinismul familiei veteranului nostru e foarte uşor de explicat: ştim doară că încă din se­ colul I , înainte de Traian, întreaga Syrie şi Asie erau cucerite pentru creştinism, şi, în special, tocmai ţinu­ turile pomenite m a i sufe în inscripţiile din Napoca: Syria, cu Antiochia,— Galatia,— Cappadocia,— Cilicia, cu Tarsus,—Pisidia, Pamphilia, Caria, etc., şi m a i presus de toate oraşele de pe coasta Syriei şi Asiei m i c i ) . Că din aceste ţinuturi avem a căută în Dacia nu numai colonişti: meseriaşi şi negustori, ci şi soldaţi, resp. ve­ terani, cum e Babus a l nostru, ne dovedeşte următoa­ rea inscripţie din Micia, însemnata garnizoană din Apu­ sul Daciei: Dis Manibus memoriae C. Licini Coll(ina tri­ bu) Caesarea Pontici, veterani alae I Augustae l[ture]o[r(ttm) : numele àlei e sigur], vixit annos L, [militavit annos...] Licin[iu]s Eup[rjepes [libertusj p(atrono)f(ecitf' ). Caesarea Palestinei ), de unde se trăgeă veteranul
876 87Θ 7 97e

m

)

C I L . 111,859. trimet der M.

a

" ) N u pot i n t r a a i c i i n alte [amănunte şi de a c e e a Zeitalter

n u m a i , l a c e l e două cărţi c l a s i c e c u p r i v i r e l a m i s s i u n e a creştină i n v r e m e a apostolică: C . W e i z s â c k e r , Das apostolische christlichen Ramsay, Kirche, The Church I I I . Aufl. T u b i n g e n u. L e i p z i g before Citizen, Galatians, in the ftoDlSn empire and the Roman Epistle Histoire to the des origines 1902,—şi W .

A. D. 410. 7. ed. scrierile şi A aceluiaşi historical 1

L o n d o n 1903, — l a c a r i sânt a u t o r St. Paul Commentary the Traveller on St. Paul's

încă de a d â o g a t

L o n d r a , — şi e d . 2.

opera l u i E r n e s t R e n a n , >") C I L . I I I , 1382. "<>) Cf. M o m m s e n nu poate fl v o r b a
35332

du Christianisme,

vol., — i a r p e s c u r t H a r n a c k , Mission

u. Ausbreitung,

l a C I L . I I I , 1382.— D u p ă toate probalităţiie C a e s a r e a (ν. pentru tribus Collina
6

de o altă

www.cimec.ro

II. Creştinismul

daco-roman.

C Licinius Ponticus, e cunoscută ca centru creştin încă din vreinile apostolice, — şi fără să îndrăznesc a face vre-o ipoteză, accentuez totuşi faptul, că inscripţia lui Ponticus cuprinde o formulă vrednică de luare a¬ minte: Dis Manibus memoriae, din care cuvântul me­ moria în formula bonae memoriae e aproape o caracte­ ristică a inscripţiilor creştine ),—iar fecit, delà sfârşitul inscripţiei, intră deasemenea şi în formularul creştin °). La faptul că Babus e un veteran, nu cred de p r i ­ sos a adăugă observaţia făcută de istoricii bisericeşti ), că în special în I l l y r i c u m (la care Dacia aparţineă şi cultural şi administrativ), m a r t y r i i l e soldaţilor sânt deosebit de numeroase ) . Mai rămâne întrebarea: c u m se explică îndrăz­ neala lui Babus de a pune pe sarcofagul alor săi mo­ nogramul sacru şi de a se arătă astfel şi pe sine în­ suşi ca creştin? Omeneşte, lucrul e de înţeles chiar în împrejurările obicinuite, de persecuţie a creştinilor: Babus pierduse tot ce m a i aveă pe lume, şi-i eră indi­ ferent, dacă şi pe el îl v o r ucide pentru credinţa sa. Dar existenţa monogramului pe sarcofag îşi poate găsi şi o explicare p u r istorică.—Anume, a m văzut mai sus, că actul de constituire (ori reconstituire) a colegiului
879 38 881 382

C I L . I I I , 1382 şi 6580 I, 3. 12 şi cf. W . K u b i t s c h e k , manum
31

Imperium

Ro-

tributim

descriptum,

p. 258, c u observaţia, că, p r o p r i u z i s , p. 199 şi inscripţiile de pe p a g . 40

C a e s a r e a ţinea de t r i b u s Q u i r i n a ) . ' ) Cf. K a u f m a n n , o. c, °) I d e m , ibidem \ 11,201. printre ace­ sq. ale acestui studiu.
38

» ) Cf. H a r n a c k , Mission
S1 3S1

) Cf. i n g e n e r a l a s u p r a răspândirii Creştinismului Christi,

soldaţi, H a r n a c k , o. c., I I , p. 41 s q q . şi, m a i a l e s , m o n o g r a f i a luiaşi a u t o r Militia de c o m p a r a t a c t e l e m a r t y r i u l u i veteranului confrater in χ (Christo) lulius din

T u b i n g e n 1905, u n d e , p. 119 sqq., sânt Durostorum!

Cf. insă şi inscripţia d i n S a l o n a e a O c t a v i e i E v a g r i a , pusă de u n ( C I L . I I I , 8752 şi a d d . p. 2261), p r e c u m şi inscripţia d i n L a r i s s a , m a i s u s pomenită: C I L . I I I , 7315.

www.cimec.ro

Creştinismul f a v o r i z a t de Împăraţii o r i e n t a l i .

83

Asianilor din Napoca e datat din a. 235. Aceasta ne în­ deamnă să a t r i b u i m cam tot aceleiaşi v r e m i şi inscrip­ ţia «asianului» Aurelius Babus : în [orice caz, chiar fără de inscripţia din a. 235, mărturia creştină din Napoca, din pricina monogramului sacru—atât ca formă, cât şi în sine însuşi: el apare pe inscripţii de-abia în acest t i m p — n u poate fl pusă mai ;de vreme de secolul al III-lea. Dar, în p r i m a jumătate a acestui veac (cât şi Dacia e încă romană), tronul Romqi e ocupat de doi împăraţi orientali (un syrian şi un arab) : Severus Ale­ xander şi Philippus Arabs, cari au fost aşă de binevoitori!creştinilor, încât tradiţia recunoscătoare a acestora a încercat chiar să facă din ei adepţi ai nouei credinţe ). îndrăzneala, pe care pretutindeni în Imperiu şi-o iau creştinii în apărarea drepturilor lor fată de păgâni ), l'a făcut şi pe Aurelius Babus din Napoca să mărtu­ risească în public credinţa creştină a sa şi alor săi.
8M 88t

Inscripţia noastră, după cele expuse mai sus, ne documentează în chip categoric existenţa Creştinismului i n Dacia traiană în p r i m a jumătate a secolului a l III-lea. Că veteranul nostru nu eră singurul creştin în Dacia în acea vreme, e delà sine înţeles. Că Creştinismul delà această dată înainte n'a m a i încetat nici-un moment Ide a există în stânga Dunării, cred că nu e nevoe ]să m a i fle demonstrat. Faptul că autoritatea publică r o 8β9

) Cf. i n această privinţă,

η

s p e c i a l Κ. J . N e u m a n n ,

o.

c, pă­

p. 207 s q q . şi 231 sqq., unde s e găsesc strânse toate i z v o a r e l e , periului Christiani popinarii unde se Alexander roman. d i n Hisl. eum deberi, colatur, Aug., v. Alex. fuerat, Sev. 49, β : ut

g â n e şi creştine, p r i v i t o a r e l a c h e s t i u n e . Altfel, o r i c e i s t o r i e a i m ­ "*) C l a s i c e l o c u l quendam dicerent, vede că illic sibi cum contra quem— de

locum, deus

qui publiais quam

occupassent, melius esse, Iui dedatur,

rescripsit, pe

admodumcumque

popinariis vremea

creştinii

Începuseră

Severus

să-şi clădească lăcaşuri de c u l t s p e c i a l e , n e m a i m u l Încăperi a l e c a s e l o r Cultusgebaude im p a r t i c u l a r e . — Cf. J . Altertum, p. 4 s q q . christlichen

ţămindu-se c u s i m p l e l e P . K i r s c h , Die

www.cimec.ro

84

II. Creştinismul

daco-roman.

mană încetează curând după Filip Arabul de.a mai aveà vre-o înrâurire asupra Daciei traiane, a fost fără în­ doială deosebit de binevenit creştinilor de aici. Dacă acum creştinismul daco-roman e, precum văzurăm, constatat pe monumente publice cu mult i n nainte de a apare măcar prin martyrologii în alte pro­ vincii ale Illyricului, cauza cred că trebue căutată numai in aducerea l u i directă din Răsărit — coloniştii lui T r a ian au venit in mare parte din Orientul creştin— şi, ca urmare, în vechimea comunităţii creştine din Dacia, care va fl dat membrilor ei o oarecare în­ credere în puterea lor de rezistenţă chiar la ocazia unei lupte publice cu păgânismul predomnitor în provincie. Ce-i dreptul, păgânismul acesta devenise el însuşi aşa de «monotheist», în u r m a syncretismului consequent al diferitelor culte, solare (ca metafizică) şi salvatoare (ca théologie), încât păgânismul daco-roman va fl fost—ca şi aiurea—mai mult un fel de γνώσις, decât o adevărată idololatrie: câteva probe vom da m a i j o s : acum consta­ tăm numai faptele ) .
386

Ε bine însă să accentuăm chiar acum un fapt hotăritor: creştinismul latin al strămoşilor noştri e, in
) L i t e r a t u r a m o d e r n ă a s u p r a s y n c r e t i s m u l u i şi g n o s t i c i s ­ m u l u i a n t i c , fie p ă g â n , fie creştin, fie păgâno-creştin, e e n o r m ă c h i a r a c u m : e a totuşi creşte m e r e u , i n s p e c i a i n G e r m a n i a , d i n p r i c i n a direcţiei n o i , g e n e t i c e - c o m p a r a t i v e , d a t e istoriei r e l i g i u n i l o r d e U s e n e r , D i e t e r i c h , e n g l e z u l F r a z e r şi alţii, direcţie c a r e s ' a dovedit e x t r a o r d i n a r d e rodnică i n r e z u l t a t e noi a s u p r a e v o ­ luţiei ideilor r e l i g i o a e e a l e umanităţii, şi c a r e d e c i a t r a g e tot m a i mulţi învăţaţi I n s f e r a ei d e acţiune. C r e d de p r i s o s a m a i d a a i c i o listă de cărţi a s u p r a s y n c r e t i s m u l u i şi g n o s e i şi trimet n u m a i l a c a r t e a des citată a l u i t^rmckj^^ui^Mnd^UfbreUttng des Christentumi, unde, I n s p e c i a l c u l t u l s y n c r e t i e t i c a [ l u i A s c l e p i o s c a « m â n t u i t o r » : pe v r e m e a l u i O r i g e n e s , o p r i m e j d i e capitală p e n t r u d o c t r i n a s a l v a t o a r e creştină, — e m i n u n a t e x p u s ; biblio­ g r a f i a diferitelor c h e s t i u n i s e poate găsi, i n p a r t e , apoi, tot a c o l o , şi, l a m i n e , m a i s u s , p, 27, n . 87.
: m

www.cimec.ro

T e r m i n o l o g i a noastră creştină de o r i g i n e latină.

85

terminologia sa romană, mai nou decât secolul al trei­ lea : lucrul acesta, dacă va îl dovedit m a i jos, va arătă < ă creştinismul nostru nu e—ca religie naţională—atâta originar daco-roman, cât mai ales de origine missionară, răspândit cu repeziciune, în scurtă vreme, la o anume epocă dată. U n sâmbure vechiu-creştin a exis­ t a t : l'am văzut mai sus; el a fost însă numai credinţa unei minorităţi a Daco-Romanilor şi n'a avut în el în­ suşi puterea de a cuceri întregul popor, fără alt ajutor strein. Singurul izvor mai sigur, pe care putem clădi is­ toria creştinismului daco-roman după anul 250, e limba noastră : terminologia creştină ). Toate'celelalte izvoare, de ordin propriu istoric, sânt neprecise şi cu o valoare îndoelnică: ele nu capătă însemnătate decât în lumina concluziunilor trase din studiul istoric-comparativ al terminologiei noastre latine-creştine, resp. în general religioase. V o m începe dar cu acest izvor de infor­ maţie ).
sse 387
ae

') A s u p r a terminologiei der Hămus-Halbinsel, în Columna

n o a s t r e creştine de o r i g i n e latină filologice s p e c i a l e : W . în Sitzb. d. k. Acad. Tomaschek, Wien, creştine române, d. W. z.

există u n Întreg şir de s t u d i i în Zur Kunde phil.-hist. in limba

Cl. X C I X , 1881. p. 486 s q q . ; G . Chiţu, română lui Traian, asupra

Cuvintele

X , 1882, p. 452sqq.,607 sqq., X I , semasiologiei Vechimea Creştinismului

1883, p. 82 s q q ; L . Şăineanu, încercare la Români. Argumentul filologic,

Bucureşti, 1887, p. 25 s q q . ; C . D i c u l e s c u ,

Bucureşti 1910 ; c e a m a i completă c u ­ eti­ geetc.,

l e g e r e de t e r m e n i , c u e t y m o l o g i i l e lor, e c e a a l u i D i c u l e s c u . — D i n toate a c e s t e studii însă. i s t o r i c u l n u poate s c o a t e decât s i m p l a mologie a c u v i n t e l o r n o a s t r e creştine: încercările d e explicări mormânt, n e t i c e - c u l t u r a l e a l e u n o r c u v i n t e c a păgân, biserică, n o s t r u , sânt deopotrivă de n e e x a c t e I a în 1881, c a şi l a fllologul-theolog ' " ) în s c r i e r e a s a , Zur Kunde fllologul-istoric

o r i m a i a l e s generalizările i s t o r i c e a s u p r a o r i g i n i l o r Creştinismului Tomaschek, l. c, p. termino­ D i c u l e s c u , I n 1910. der Hămus-Halbinsel, latine ale elementele

486 sqq., T o m a s c h e k e x a m i n â n d

logiei n o a s t r e creştine, c o n c h i d e că t o c m a i ele d o v e d e s c i m p o s i b i -

www.cimec.ro

86

I I . Creştinismul

daco-roman.

Cuvântul specific creştin, folosit de toate popoarele romanice, ecclesia, lipseşte in limba noastră. Acest cuvânt însă e^tocmai cel mai vechiu termen creştin, atât pentru «comunitatea» credincioşilor, cât şi pentru «lăcaşul de cult» al l o r » ) : pretutindeni în Imperiu cuvântul ecclesia, în forma aceasta internaţională, greco-latină, apare şi pe inscripţii ca termenul clasic al limbei po88e

l i l a l e a «continuităţii» n o a s t r e fn stânga Dunării. Astfel e x c l a m ă e l , l a p. 488, c u c u n o s c u t a - i uns sagen, wie sich v i v a c i t a t e : «die Verfechter = der Continuităt d e r r o m a n i s c h e n W o h n s i l z e i m t r a i a n i s c h e n D a c i e n m ô g e n d i e s e s W o r t (basilica sie einen wollenn, biserică) i m K a r p a Hexentanz der abentengebiet hătle i m o b i g e n S i n n e ( c a t e r m e n l i t e r a r adică !) e n t w i c k e l n u n d e r h a l t e n kônnen — wenn teuerlichsten limba queme endlich Combinationen auffuhren p u r a înşirare a e l y m o l o g i i l o r noastră: Rătsel fur die Anhănger einmal — i a r Ja p. 489, d u p ă unbeicir

câtorva der

t e r m e n i creşţini l a t i n i d i n angeluhrten Worte — Dacien lassen — b e w e i s e n , d a s s die

«schon d i e w e n i g e n

Continuittit

R o m a n e n d e r Hâmushalbinsel (denn das traianische ganz aus dem Spiele!) anume ...descoperirea: «dass... ihr Christentum

i h r C h r i s t e n t u m — e t c . (urmează (al nostru) n i c h t

e r s l a u s d e m M u n d e der s l o w e n i s c h e n und b y z a n t i n i s c h e n Mônche z u hôren bekamen»,—pentru c a r e «ridiculus m u s » n u e r ă d e fel n e voe de o a ş ă . . . « p r e g ă t i r e » a m u n t e l u i scripţiile şi de d a t a energia, i a r că asta l - a u desminţit de erudiţie numit T o m a ­ s c h e k ) . — C e t i t o r u l «contribuţiilor» m e l e de faţă v a vedeâ, că i n ­ pe f T o m a s c h e k c u toată de n i c i - u n dovedi Istoria «partizanii continuităţii» n ' a u n e v o e

« H e x e n t a n z d e r a b e n t e u e r l i c h s t e n Combinationen», s p r e a u n l u c r u , c a r e şi a ş ă e l o g i c - n e c e s a r şi s e de d e m o n s t r a r e p r i n Românilor, originea şi documente. — Notez că şi Xenopol,

poate c h i a r dispensă

I, p. 428 şi n o t a 1, a l u a t poziţie faţă de d e s f i d e r e a de rostul cuvântului c u p r i c i n a , «bazilica fireşte, n u cu — biserică», i n că din ce­ de

m a i s u s a l u i T o m a s c h e k , c e - i d r e p t u l , fără d e a explică m a i p r e c i s l i m b a noastră.—Şi m a i notez, tine l a t i n e , n u m a i sus.
, 8 8

c u plăcere,

t i r e a a r t i c o l u l u i i u i T o m a s c h e k a s u p r a t e r m i n o l o g i e i n o a s t r e creş­ m'am ales decât simplele bergerac-iade

) Cf. pentţu toate basilica, fur

chestiunile ce v o r urmă, c u privire l a Dom, Munster Sprachforschung, X X X I X ( X I X ) , 1906,

ecclesia

=

a r t i c o l u l l u i P . K r e t s c h m e r , Kirche, vergleichende

fn Zeitschrift p. 539 s q q .

www.cimec.ro

Ecclesia

şi

basilica.

87

pulare ; termenii m a i noi ) , dominicum şi basilica, pe greceşte xuptaxov şi βασιλική, au rămas numai ca expresii ale limbei literare bisericeşti. încercarea părinţilor B i ­ sericei de a încetăţeni aceste cuvinte, p r i n predicele şi scrierile lor, au rămas fără izbândă, pretutindeni unde Creştinismul se «popularizase» înainte de veacul a l pa­ trulea, când se ivesc noii termeni : p r i n urmare la toate popoarele romanice şi în tot Răsăritul grec, unde εκκλη­ σία, până azi, în greaca modernă, e termenul obicinuit pentru conceptul ce ne preocupă. I l l y r i c u l latin, unde se pun originile poporului r o ­ mân, n'a făcut excepţie delà regula de mai sus: «ec­ clesia» e singurul termen, pe care-1 întâlnim a i y în inscripţii, şi el reprezintă ca atare, precum a m văzut m a i sus, terminologia vulgară latină, creştină, a I l l y r i cului. Prezenţa acestui termen nu se constată cumva numai în Dalmaţia, ci şi în imediata apropiere a Daciei traiane: i n S i r m i u m ) şi în Remesiana ): şi anume, până târziu, în secolul al V-lea. Cum stă acum lucrul cu ceilalţi termeni azi obi­ cinuiţi în celelalte limbi europene? Popoarele germa­ nice şi slavice au denumiri rezultate din cuvântul κοριακόν (resp. κυριακή [οΙκία]) Se ştie însă, că Goţii au fost creştinaţi de apostoli de limbă greacă ) , tocmai
389 8 e o 891 898
389 39e

8β1

) K r e t s c h m e r , l. c. ) C I L . I I I , 14340,3 : ecclesjie Sirm[iensis epjiscfopus ) C I L . I I I , 8 2 5 9 : ecclesia [Pejtrus et...: sec. V .

: sec. I V .

' ) K r e t s c h m e r , l. c, vorbeşte n u m a i de κοριαχόν — domi­ nicum; e e v i d e n t Insă, c ă T o n n a c a r e stă d. p. l a b a z a t e r m e n u l u i g e r m a n f n u e «υριακόν , c i χοριαχή, subînţeles οΙκία.
3 J

>·>) I m p o r t a n t e ?n. a c e a s t ă privinţă sânt i n s p e c i a l s c r i s o r i l e Sf. V a s i l e c e l M a r e ( C L X 1 V şi C L X V d i n a . 374) şi a l e Sf. l o a n C h r y s o s t o m u l ( X I V , C C V I , C C V I I , d i n a . 404) ; d a r c h i a r p r i m i i apostoli a i Goţilor — I n s e c . I I I — a u fost tot G r e c i , creştini d i n C a p p a d o c i a , şi, m a i apoi, tot n u m a i c u Răsăritul g r e c e s c a u r ă m a s Goţii I n legături r e l i g i o a s e : cf. H a r n a c k , Mission , I I , p. 2 0 3 — 4 şi i n s p e c i a l W a i t z , Leben und Lehre des Ulfila, H a n n o v e r , 1840. V e z i şi m a i j o s , I n l u c r a r e a m e a .
2

www.cimec.ro

88

II. Creştinismul

daco-roman.

în prima jumătate a secolului al IV-lea, când termenul (vid. κυριακή) eră «la modă» ) . «Moda însă a fost numai trecătoare» ); aşă s'a făcut, că un termen căr­ turăresc ), obicinuit numai scurtă vreme în Imperiu, a rămas totuşi proprietate durabilă a tuturor graiurilor din Nordul germano-slav al Europei: missionarii au introdus cuvântul ca singur consacrat şi l-au răspândit numai pe acesta în popor. Alte cuvinte, care a r f i m a i existat cumva la vre-o mică comunitate anterioară missionărei, au fost în chip firesc înlocuite p r i n noul termen general-popular. ι Dar basilica? Acest cuvânt s'a născut ca termen creştin la începutul secolului al IV-lea ) . Şi anume, nu cu înţelesul general a l cuvântului ecclesia: şi pentru comunitate şi pentru clădire,—ci numai ca termen ar­ chitectonic: supt înrâurirea măreţelor clădiri creştine de cult, făcute o r i ajutate de Constantin şi, urmaşii săi, şi numite după forma şi dispoziţia lor, cu termenul antic
κυριακόν
39t 396 899 897

3

: , M

" ) K r e t s c h m e r , 1. c, p. 543. ) I d e m , ibid.

·'·) E x p r i m această c a r a c t e r i z a r e în d i r e c t c o n t r a s t c u p ă ­ r e r e a l u i K r e t s c h m e r (p. 542), că, de o a r e c e cuvântul κυριαχόν a a j u n s l a Goţi s u b f o r m a xuptv.ôv (documentată şi de inscripţii), a c e a s t a dovedeşte, « d a s s d a s W o r t n i c h t a u f g e l e h r t e m , l i t e r a r i s c h e m Wege, sondern als volkstiimlicher Ausdruck den G e r m a n e n zugek o m m e n ist». D a c ă p r i n t e r m e n cărturăresc înţelegem n u m a i pe c e l împrumutat d i r e c t d i n cărţi, a l u n e i K r e t s c h m e r a r e d r e p t a t e . L u c r u l însă s e prezintă altfel : Goţii n ' a u l u a t cuvântul d i r e c t delà G r e c i , în c o n t a c t c u e i , oi l - a u căpătat în p r e d i c i şi i n cărţi bisericeşti gotice c u t e r m i n o l o g i e creştină g r e a c ă , p r i n missionari: această împrumutare n u poate fl însă caracterizată altfel decât drept c ă r ­ turărească ; G e r m a n i l o r l e - a fost absolut e g a l , d a c ă m i s s i o n a r i i a u pronunţat erudit o r i p o p u l a r cuvântul, lor lot cuvânt de carte sfântă I e - a fost. " ' ) Cf. V . S c h u l t z e , Archaologie der altchristlichen Kunst, p. 4 6 ; C . M . K a u f m a n n , Handbuch der christlichen ArcMologie, p. 145 sq. ; P. K r e t s c h m e r , art. cit. ; cf. p e n t r u m a t e r i a l u l l i n g u i s t i c , The s. ling. Lat., s. r.

www.cimec.ro

B a s i l i c a l a cărturari, şi în popor.

89

de clădiri profane : basilicae. Cuvântul creştin basilica e mai nou ca dominicum (χυρ'.αχόν) : în Itinerarj'i.m B u r digalense, redactat la a. 333, cuvântul basilica e socotit ca încă neînţeles de public şi e expIFcaT'prïri dominicum' *).—Răspândirea "'cuvântului basilica e foarte în­ ceată, încercările părinţilor bisericei latine de a con­ vinge pe credincioşi că vorba ecclesia, în senz de clă­ dire, e improprie şi că e mai bine să numească'lăcaşul Domnului basilica * ), au rămas, precum vedem din uzul limbelor romanice de azi, infructuoase. Ici şi colo S*ÊT zis de fapt basilica şi in popor : în special i n sânul unei comunităţi bine limitate geografic şi în chip eficace izo­ late de restul lumii romanice; aşă în văile A l p i l o r : în Engadin.pe Inn,—în V a l Tellina, pe Adda,—ori în Bellinzona, pe Ticino, — sau în insule singuratice ca Veglia, — cutare missionar o r i şef bisericesc a putut sta­ bili termenul cărturăresc basilica şi în popor ) . în9 3 β 400

" " ) E d . P . G e y e r , In Corpus 39, Itinera tini tudinis...».
, M

scriplorum

eccl. Laiinorum, modo iusso mirae

voi. Constan­ pulchriecclesiam, ut no­ qui

Hierosolymitana, basilica facta

p. 23, 1 : «ibidem

imperatoris

est, id est dominicum, 157 ( ? ) : sicut qui vere

) Cf. A u g u s l i n u s , lipisl. qua cotttl*iet&
t

appellamus ecclesia, significemus

basilicam mine continet...

populus,

appellatur

e,r.clesiae

id est, populi,

qui continetur,

locum,

I a D u C a n g e s. v. [ u n d e v e z i şi alte c i t a t e ] : a m v r u t să pe cuvânt. — împrejurarea a c e a s t a în l o c de ecclesia, şi în l a t i n i , încetăţeniţi toc­ I , 58, însuşită şi de T o ­ l. c, p. 489 s q . : «die, sich eines u n g e s c h m i u n u r a u f die S a c h e

c o n t r o l e z c i t a t u l , d a r numărul d a t n u c o r e s p u n d e , — a ş ă încât a trebuit să-l c r e d pe D u C a n g e Insă, c u basilica mai prin recomandată poporenilor

g e n e r a l c u o sumă de alţi t e r m e n i literari a f i r m a r e a l u i S c h u c h a r d t , Voc. d. Vulgarlat. m a s c h e k în Zur kten und Kunde der Hămus-Halbinsel, w e l c h e d e n G l a u b e n p r e d i g t e n , bedienten d u r c h a u s n i c h t a u f die F o r m

p r e d i c a b i s e r i c e i creştine şl în l i m b a v u l g a r ă , a r a t ă că

volkstûmlichen V o r t r a g s ; es k a m i h n e n

a n » , — n u - i t o c m a i îndreptăţită

şi, tn o r i c e c a z , e x a g e r a t ă . «o») Creştinarea A l p i l o r a m e r s foarte încet. î n c ă pe v r e m e a l u i E u g i p p i u s , d u p ă 450, m a i e x i s t a u c u l t e p ă g â n e în N o r i c u m : vita Seoerini, c . 11. V e z i în general asupra păgânismului i n A l p i , şi

www.cimec.ro

90

II. Creştinismul

daco-roman.

colo însă el rămase numai ca element al limbei culte, şi, cu cât limbile romanice se definiră mai mult ca atare, al limbei latine moarte, ί în I l l y r i c u m , a m văzut, cuvântul basilica nu apare de fel în inscripţii; până la Dunărea de jos, ca spaţiu, şi până în sec. V I , ca timp, am constatat exclusiva în­ trebuinţare a termenului ecclesia. \ De unde vine atunci în limba noastră cuvântul \basilica, în această formă, latină, nu in forma greacă,
βασιλική ?
4 0 1

).

J u n g , Borner sionarea
01

u. Bomanen,

p. 149 sq. şi 162 s q q . Apariţia basilicei

In

A l p i e d a r ă o u r m a r e a aceluiaşi fenomen

i s t o r i c c a l a noi : m i s -

târzie a A l p i l o r de către p r e d i c a t o r i culţi. c a c e t i t o r i i să poată u r m ă r i sich in chip complet des

* ) D a u a i c i i n e x t e n s o părerea lui P . K r e t s c h m e r , d i n art. cit., p. 544, p e n t r u argumentarea m e a , p r i n c a r e ii r e s p i n g afirmările : « Z u e r k l ă r e n i m sûdlichen u n d n o r d l i c h e n T e i i i m o s t l i c h e n basilica Reiches festgesetzt h a t . basilica ist und

bleibt n o c h , w a r u m

r o m a n i s c h e n G e b i e l e s ecclesia,

E s l i e g t n a n e zu v e r m u t e n , tdass d e r A u s d r u c k β α σ ι λ ι κ ή — vom Zentrum des byzantinischen namentlich war schen im nordlichen Teile ausgegangen der B a l k a n h a l b i n s e l

verbreilet

u n d d a h e r a u c h i m Rumănischen, V e g l i o t i s c h e n ,

Oberitalienifest»: p e n ­

u n d Rătoromanischen v e r t r e l e n ist. D a g e g e n h i e l l m a n i m

u b r i g e n r o m a n i s c h e n G e b i e t , w i e i n H e l l a s a n ecclesia

t r u « d a g e g e n » K r e t s c h m e r n u m a i dă explicaţie, c e e a c e totuşi a r fl fost foarte i n t e r e s a n t : căci a t u n c i influenţa Byzanţului c u βαοιλιχή stabilită i n Elveţia 1. K . s i n g u r a (I), d a r in Grecia n u (I), i - a r fl părut şi l u i lui K . e de răspuns: c a m ciudată. L a p a r t e a intăi a «explicării» arătat în acelaşi a r t i c o l ,

că în O r i e n t ( c u B y z a n ­

t i u m c u lot) t e r m e n i i obicinuiţi, o r i susţinuţi de l u m e a cultă r e l i ­ gioasă, e r a u «οριαχόν şi βχκλησία, i a r n u βαοιλιχή. 2. în I l l y r i c u m i n ­ fluenţa byzantină pe t e r e n u l r e l i g i o s eră foarte r e s t r â n s ă ; I l l y r i c u l l a ­ tin, p â n ă în i i . i m a T h r a c i e i , ţineă c u l t u r a l de V e s t : i n s p e c , religios,, altfel delà de p a t r i a r c h a t u l de R o m a , n u de c e l de C o n s t a n t i n o p o l . 3. L a C o n ­ s t a n t i n o p o l se vorbiă greceşte: m i s s i o n a r i i g r e c i n u v o r b i a u (vezi ment c a z u l Goţilor epigraflc m a i s u s ) : forma românească 4. N u există v i n e insă au cuvântul l a t i n , i a r n u delà c e l g r e c . C L K «basilica» «ecclesia». — Explicarea m e a Insă,

nici-un monu­ numai

i n tot I l l y r i c u l , c u termeni toate

c i toate

v e c h i , p o p u l a r i , şi

noi, cărturăreşti, s e potriveşte l a Cât priveşte c a z u l D a c o - R o m a n i l o r ,

c a z u r i l e lui K r e t s c h m e r .

vezi a c u m m a i jos, i n lext.

www.cimec.ro

Basilica

= «biserică», specific n o r d - d a n u b i e n .

91

Dacia traiană, cu toate relaţiile continue avute şi \ după 270 cu malul drept al Dunării ) , a fost totuşi I după data pomenită destul de izolată de Imperiu, pentru ca viaţa ei culturală să se desvolte întocmai ca într'o insulă; ce a pătruns aici odată, a fost conservat în chip statornic şi desvoltat după legi proprii insulei noastre anthropogeograflce : întocmai ca şi capitalul spiritual mai vechiu — din punctul nostru de vedere, păgân — care deasemenea n u fu cu totul r i s i p i t ) , ca în alte; ţinuturi, ale «continentului romanic», ci dăinui până după generalizarea Creştinismului ca religie naţională, ba, cu anume prefaceri, chiar până în ziua de azi. ' Din Răsăritul grec, a m văzut, basilica nu putea veni în Dacia. D i n Apusul latin însă, cu cea m a i mare uşurinţă. Basilica e din secolul al IV-lea înainte ter­ menul oficial bisericesc latin pentru lăcaşul de ciilt. în­ tocmai dară cum la Goţi missionarii greci răspândiră şi împlântară termenul κοριακόν (însemnând la origine tot numai «clădirea», apoi însă, p r i n analogie cu, resp. traducerea, cuvântului ecclesia, însemnă şi «comunita­ tea») ) , tot aşă la Daco-Romanii din stânga Dunării, mis­ sionarii latini introduseră exclusiv noul cuvânt basilica (al cărui însemnare, în chip asemănător cu cea a κοριακόν-ului se extinse delà clădire şi asupra comunităţii). Când s'a întâmplat această missionare a Nordului ! latin a l Dunării? Fireşte după 350: căci mai înainte nu există basilica. Deocamdată ne mulţămim cu această dată rotundă şi ne punem imediat întrebarea: se justifică şi altfel o atare concluzie cu p r i v i r e la teritoriul de formare a cu­ vântului românesc biserică? Nu se putea întâmpla şi în dreapta Dunării acest proces, în senzul ca ecclesia să fl fost înlăturat de basilica? Răspunsul îl dau pe deo402 40:1 40t

«·») V e z i m a i j o s . '·*) V e z i m a i j o s . * ) Cf. K r e t s c h m e r , p. 541.
M

www.cimec.ro

92

II. Creştinismul

daco-roman.

parte numeroasele dovezi, pe care le-am adus în partea în tăi a acestui studiu, în privinţa legăturilor cu totul strânse,a perfectei continuităţi culturale dintre Italia (unde se zicea ecclesia) şi I l l y r i c u l latin, i a r pe de alta faptul concret, neînlăturabil, că inscripţiile în adevăr arată aceeaşi terminologie creştină şi în Italia şi în dreapta Dunării, până la năvălirea Slavilor I Dar, să presupunem că aceste dovezi nu sânt destul de convingătoare, şi să căutăm altele. Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit cuvântul basilica, se numiă pe ea însăşi cu numele de Romani ).—Nieăiri în imperiul roman,dupăce Caracalla
40:>
40i

)

A s u p r a t e r m e n u l u i Romania I 1872, p. 1 s q q . (Romani,

şi Romani Romania,

a scris^G. lingua Romana, ni

Paris RoRaeti, des est

In Romania mancium), ni Itali,

susţinând că i n t i m p u l năvălirilor «il n ' y a d a n s l'en­ n i Tberi, n i Afri : i l n ' y a que d e s Romani e n face

s e m b l e dos lois c o m m e d e s h i s t o i r e s de c e t e m p s ni Galli,

conquérants répandus d a n s toutes l e s p r o v i n c e s . L e Romanus

d o n c , à l'époque d e s i n v a s i o n s et des établissements g e r m a n i q u e s , l ' h a b i t a n t p a r l a n t l a t i n , d ' u n e p a r t i e q u e l c o n q u e de l ' e m p i r e . C'est ainsi temps que lui-même quelque se désigne (?l), non sans garder encore long­ fierté d e c e g r a n d nom ; mais ses vainqueurs ne

l ' a p p e l l e n t p a s ainsi», c i V l a c h . P ă r e r e a l u i P a r i s e foarte a c c e p tahilâ, d a c ă e v o r b a de u z u l limbei l i t e r a r e l a t i n e d i n t i m p u l n ă ­ vălirilor. Populaţiile d i n p r o v i n c i i ţineau insă de tradiţia l o r p a r ticularistâ, astfel denumiri numindu-se provinciale, după provincia sau oraşul de naştere : c h i a r in timpul m a i s u s c a r a c t e r i z a t de P a r i s c a lipsit de întâlnim pe R o m a n i i d i n N o r i c u m şi P a n ­ şi Norici, c a şi în v r e m i l e b u n e a l e I m p e ­ u. Romanen ,
2

n o n i a numiţi Pannonii

r i u l u i ( v e z i c i t a t e l e l a J u n g , Romer dovadă, că d i n t r e toţi astfel, in viaţa Raetia toriului practicii, timp şi, câtva romanic Romanii

p. 233, n . 5 şi β). sine

D a r c h i a r de n ' a m a v e â n i c i - u n c i t a t c o n t e m p o r a n , c e a m a i b u n ă I m p e r i u l u i n u s ' a u n u m i t pe decât Romanii d i n D a c i a traiană, c e i d i n In Slavism) un m i c i d e n t i c e [v. p.

( p â n ă c e se disolvară

g r u p d i n Dalmaţia, — toţi, iarăşi, n u d i n p r i c i n a continuităţii t e r i ­ d i n t r e e i , c i siliţi de împrejurări « R o m a n i i » d i n Dalmaţia, C o n s t . P o r p h y r o g . , c a r e li numeşte " Ρ ω ­ μανό; ( s p r e deosebire d e οί "Ρωμαίοι), astfel : de adm. imp. spunând că şi ei s e n u m e s c Tjindsch., p. c . 29 sqq., — cf. J u n g , T)ie roman.

www.cimec.ro

Romanus

= «rumân»

(vid. «român»).

93

a dat cetăţenia tuturor locuitorilor liberi, fără deosebire, n'a mai pus cineva vreun prêt deosebit pe titlul de civis Romanus. Dimpotrivă tendinţa particularistic, patriotic locală — existentă încă dinainte — a indicării p r o v i n ­ ciei o r i oraşului de naştere, ca origine «naţională», s'a răspândit din ce în ce mai mult şi, înlăuntrul Impe­ riului, nu s'au mai întâlnit decât «cives» p r o v i n c i a l i " ) :
40

453 sq. şi O n c i u l , i n Conv.

liter.,

X I X , 5Θ3, a l e cărui c o n c l u z i i diferă for­

Insă d e a l e m e l e ; că aceşti 'ΡωρΛνοι a i lui Const. P o r p h y r o g .

m a u o excepţie i n m i j l o c u l celorlalţi R o m a n i d i n i m p . b y z a n t i n , n e a r a t ă şi faptul c ă împăratul li citează c a u n c u r i o s u m : că s e n u ­ m e s c p â n ă tn t i m p u l l u i astfel, c e e a c e fireşte eră n e o b i c i n u i t , în­ trucât t e r m e n u l e r ă l i t e r a r şî ţează fără Îndoială însuşi P o r p h y r o g e n i t u l Π întrebuin­ că tot c a a t a r e ] , e pe deoparte t o c m a i faptul

a v e m p â n ă a z i v e c h i l e n u m e p r o v i n c i a l e : H i s p a n i , I t a l i c i , Del m a ti, etc., i a r n u c u m v a n u m a i n u m e l e c a r e a u îndepărtat pe c e l e p r o ­ v i n c i a l e (după P a r i s : pe c e l de « R o m a n i » !) c a F r a n c i , e t c . , — i a r a d o u a d o v a d ă o formează c h i a r următoarea d a n s d e u x c a s , où les tants bares de tout l'empire (??) tionalité nouvelle peuples et qui l'avaient pour partagé avec Lombar/.i argumen­ les lies habi­ bar­ fiers......

t a r e a l u i P a r i s (p. 7 ) : « L e n o m d e R o m a n i se m a i n t i n t c e p e n d a n t ( ? I) ne se trouvèrent conservèrent l'ancienne appellation englobés dans se distinguer dont ils étaient auame^ha-

qui les entouraient,

D u p ă P a r i s poporul românesc s ' a f o r m a l în d r e a p t a Dunării (unde, p r e c u m a m văzut m a i s u s , şi în g e n e r a l se ştie, împrejurările d i n t i m p u l năvălirilor a u fost tn totul asemănătoare c u c e l e d i n A p u ­ I a e x p l i c a r e a că Romanii de a i c i de c e i d i n A p u s I — « d a n s u n e sorte d'Ile s u l l a t i n !): şi totuşi P a r i s a j u n g e trăiau — s p r e d e o s e b i r e au

m i l i e u d ' a u t r e s r a c e s » şi c ă a ş ă şi-au păstrat n u m e l e I C u m s e barbarilor ( P a r i s ) , şi totuşi

pol tmpăcâ l a P a r i s a c e s t e două s e r i i de fapte: i z o l a r e şi stărui r e — « d a n s u n e s o r t e d'Ile» — în m i j l o c u l d i s o l v a r e în aceiaşi b a r b a r i e, d i n p u n c t de v e d e r e insă a m a i mult emisă fără discuţie, o a r e c u m fost p. X V I I I sqq. «">) D e s p r e diferiţii cives a c o l o p a r t i c u l a r i s m u l naţional voltat : v e z i în scrierea mea d i n G a l l i a n i c i v o r b ă n e m a i fiind : şi l o c a l Die fiind excepţional d c d e z ­ der Kaufleute im Nationalitid ( i z v o a r e l e i s t o r i c e ) . în I l l y r i c u m , îmi lui P a r i s , pentrucă ea e admisă Landsch.

i s t o r i c , a b s o l u t neinleliţjbil. — M ' a m o p i i t c a d o g m ă , de toţi i s t o r i c i i , t o c m a i fiindcă roman.

a s u p r a părerii

d e u n filolog. Cf. d. p. J u n g , Die

www.cimec.ro

94
01

II. Creştinismul

daco-roman.

civis A fer* ), natione Afer ) ; Asiani ); nations Bes' sus ); Britto ); natione Campanus ); (civis ori na­ tione) Noricus"*)] (civis resp. natione) Pannonius ); (natione, domo) Dacus, o r i Daciscus ); (natione) Dardanus" ); (natione, civis)Delmata, o r i Dalmata*"); Galatae ); (natione) Germanicus* ); (natione, civis) GraeCM5 ); (domo) Hispanus* *); (natione) Italus sau Italicus ); (natione) Macedon* ); fines inter Moesos et Thraces ) ; (natione, civis) Surus ) , etc., e t c . ) . Acest fenomen cultural are loc în tot imperiul r o ­ man, şi anume până la sfârşitul vieţii l u i ca a t a r e : până la intemeerea noilor state naţionale pe ruinile lui. — Pe Romanii cu basilica trebue deci să-i căutăm
m 40e i10 ul 112 in 416 6 in 19
4 Î 0

2

iM

23

424

42B

42β

riim.

Kaiserreiche,
4 M

colecţia

completă a diferiţilor cives

provinciali,

negustori. ) C I L . I I I , 5230 şi 13137 (creştin). ) V . o sumă de inscripţii C I L . I I I , p. 2526, s. v.
40β

«·») în N a p o c a ( D a c i a ) : C I L .ΠΙ, 870. » · ) C I L . I I I , p. 2530. ">)
4I

Ibid.

<") C I L . I I I , n . 2129. » ) C I L . I I I , p. 2538. p. 2539. ' " ) C I L ,ΙΠ,

'">) C I L . I I I , p. 2532 şi V , p. 1188. *'·) C I L . I I I , n. 5283. « " ) C I L . I I I , p. 2533 ; V , n . 7893; X , n . 7589. *") gium Consistentes municipio N a p o c a e : C I L . I I I , n . 860; colle­ — arum,
4

G e r m i s a r a e : η. 1394.

» · ) C I L . I I I , η. 265. " ) C I L . I I I , p. 2535. ) Ibid. " ) P . 2536.
4Î1

4

" » ) Ν . 6592. « * ) P . 2537. • " ) P . 2545. *") N ' a m d a t a i c i c i t a t e decât e x e m p l i g r a t i a . Inscripţiile c u cives (mationei), idomon) a i diferitelor oraşe p r o v i n c i a l e sânt n e ­ naţional-provinnumărate. Despre trupele de a u x i l i a r i c u n u m e

« i a l e , v e z i o notă m a i j o s .

www.cimec.ro

N a ş t e r e a n u m e l u i « r o m â n » I n N o r d u l Dunării.

95

în altă parte, afară din Imperiu ) . — Şi în adevăr ei nu sânt departe. Populaţia romană rămasă în Dacia traiană după anul 270 nu se mai puteă numi dacă, precum se numiau înainte provincialii de aici ):căci provincia Dacia eră acum în Sudul Dunării, iar, de altă parte, existau în Garpaţii nordici încă Daci adevăraţi, l i b e r i ) . şi neromanizati. Daco - Romanii fură dar siliţi să se numească Romani; şi anume: din punct de vedere iuridic, cetăţeni romani ei nu mai erau, căci se lepădaseră de Imperiu, dar erau şi rămâneau «Romani», ca o nouă naţio barbara! P r i n urmare, nu din mândrie, ci de nevoe, şi nu ca cetăţeni romani, ci ca simpli oameni
427 428 4 2 e

" ' ) Căci şi i p o t e z a — I n s e n z u l lui G . P a r i s — c ă s ' a r fl n u m i t rele r o m a n i c e astfel

Românii

c a o nouă naţiune, de R o m a n i , c e s e formă

p r i n t r e b a r b a r i i d i n I m p e r i u , a m văzut c ă trebue respinsă: p o p o a ­ r i d i c a t e pe r u i n e l e I m p e r i u l u i poartă s a u n u m e de p r o v i n c i i : I t a l i a , S p a n i a , B r e t a n i a . s a u pe a l c u c e r i t o r i l o r b a r b a r i : F r a n c i a , L o m b a r d i a , etc. ' ) Cf. I n C I L . I I I şi passim,

diferitele ale, cohorte, Daci

vexillalii,

etc., s. v., cohorte

de Dan ala

(izvoarele

strânse d e C i c h o r i u s , l a P a u l y - W i s s o w a , şi p r i n ale şi p. I n ala I lllyricorum, deosebite de

şi cohors,

şi u n d e se g ă s e s c natione n u m e : d.

purtând alte

C I L . V I , 3234. «naţiunea» ro­

A c e s t e c o r p u r i de a u x i l i a r i gine c a formate m a n ă ; pe u r m ă insă ele a u lor n u m a i c o r e s p u n d e a Brittones, Daci, Dunării, e Remesiana. " · ) Cf. c u vita l i n u s , X X I I , 8, 42 (... Scytharum uxori innumerae...), regis b(ene) Mărci Europaei

sânt d e fapt [şi oficial gândite l a o r i ­ fost m a i m u l t u n m i j l o c — puţin în­

d i n «naţionalităţi»

ţelept — de a hrăni s p i r i t u l naţional p a r t i c u l a r i s t , întrucât n u m e l e c u c u p r i n s u l şi cetăţeni adevăraţi r o m a n i Aquitani, Batavi, Bessi, în P . - W . , I V , 232. — e r a u cuprinşi s u b n u m e l e m i l i t a r de Afri,

etc., e t c . Cf. C i c h o r i u s , s. v. cohors curent întrebuinţat

p e n t r u p r o v i n c i a l i i — c i v i l i — a i c e l o r două D a c i i d i n d r e a p t a în l i t e r a t u r a v r e m i i ; cf. d. p. m a i c u privire l a S. Nicetas din Marcel­ gentesque dace... Dacae, aviae Nolanus

jos citate d i n S. P a u l i n u s

( S . H . A.) c . 22 şi A m m i a n u s sunt M(anîbus) fecer(unt): Alani (!) et Costobocae Ziai Tiati et fil(iae), DrUgisa

inscripţia d i n R o m a , a u n e i r e g i n e Coisstobocensis. Natoporus

în e x i l : C I L . V I , 1801 : D(is) Piepori cariss(imae) mferenti)

sec. I I — I I I (?).

www.cimec.ro

96

II. Creştinismul

daco-roman.

de un anume neam, se numiră foştii,' provinciali ai Dacici traiane Romani °).
43

Populaţia de limbă latină, la care s'a încetăţenit cuvântul basilica, ziceà, spre deosebire de toţi provincialii latini ai Imperiului pavimentum pentru terra şi terra pentru (pagus-)pagensis,-e: adică, fusese p r i n excelenţă o populaţie orăşenească şi acum din lipsa cuvintelor technice pentru viaţa de ţară aplică la această viaţă termen^orăşeneşti cu totul i m p r o p r i i , precum eră pavimen­ tum în loc de terra. în adevăr, nu putea să zică pavimentum în loc de terra decât acela care multă vreme nu cunoscuse alt.
i M

)

L a argumentarea d i n provinciile Asianorum,

de m a i s u s e încă de a d ă o g a t u r m ă ­ din V e s t împreună c u indigenii ro­ a t u n c i când se u n i a u în v r e - u n n u se n u m i a u Romani, astfel

torul p u n c t : coloniştii romani manizaţi collegium cum

illyro-thrace, collegium

c o l l e g i u r e l i g i o s , a ş ă c u m s e u n i a u O r i e n t a l i i ( a m văzut m a i s u s : Galatarum), aveau lot d r e p t u l sΌ o r i collegia facă — s p r e a se deosebi de n e n u m ă ­

raţii O r i e n t a l i şi G r e c i a i «Illyricului» — c i s i m p l u vernaculi: de sodalicia vcrnaculorum numoi. provinciilor illyro-lhrace ale Imperiului. Ε zur alien Gesch.,

sânt c a r a c t e r i s t i c e t o c m a i , i i m e r i t u l învăţa­ Beitrdge m a i sânt

tului B . F i l o w , de a η stabilit a c e s t fapt în r e v i s t a Klio. cată de F i l o w , l. c. ( d i n S e r d i c a : timpul lui Hadrian),

I X , 1909, p. 253 şi u r m . în afară de i n s c r . p u b l i ­

încă două : C I L .ΠΙ, 7437 (din Nicopolis, a . 227, — d e s p r e c a r e i n s c r . F i l o w observă, p. 255, 8, că a r puteă fl şi d i n N o v a e ) şi C I L . I I I , 8833 ( S a l o n a e ) . — Cât priveşte n u m e l e R a e t o r o m a n i l o r , el n u v i n a d i r e c t delà a n t i c u l R o m a n u s . — O a n a l o g i e mirilor nus, populare d'inainte existente, Ia imposibilitatea Dacus, for­ mării n u m e l u i de « r o m â n » în sânul I m p e r i u l u i , d i n p r i c i n a d e n u ­ provinciale, Dardalite­ e t c . , — a v e m în faptul că poporul n u cunoaşte c h i a r I n « D a c i a » de munţi : «Carpaţii» fiecare general sânt I a n o i o d e n u m i r e cunoaşte n u m a i «muntele» o r i «munţii» şi după nume a r e de­

n u m e generice r a r ă : poporul r i l e Românilor vean», etc. U n pular,

numiri exclusiv pentru

m u n t e în p a r t e . T o t a ş ă c u n u m i ­ şi, totuşi, în aceeaşi v r e m e şi po­

provincii : «bănăţean», «bihorean», «moldo­

n u s e puteă — c r e d — naşte decât I n împrejurările d e s c r i e e

de m i n e m a i s u s .

www.cimec.ro

Pavimentum

= « p ă m â n t » şi terra

=

«ţară».

97

teren supt picioarele l u i , decât pe cel pavimentat al oraşelor, şi care, p r i n t r ' o întâmplare năpraznică, fusese dinlr'odată zmuls din viaţa de oraş şi aruncat în cea de ţară : căci despre o evoluţie înceată a înlocuirei cu­ vântului terra p r i n pavimentum nu poate f l vorba : doară în împrejurările obicinuite existau şi Romani la ţară, cari să-1 înveţe pe orăşan, c u m are a zice solului; dim­ potrivă, p r i n distrugerea catastrofală a vieţii orăşeneşti, orăşenii au format apoi dintr'odată majoritatea popu­ laţiei rurale romanice şi felul lor de a v o r b i a biruit, deşi eră impropriu.—Naşterea cuvântului pământ pentru terra cred că n'a putut iarăşi avea loc decât în stânga Dunării: căci în dreapta fluviului continuitatea cu Ro­ mânismul vestic şi faptul că, propriu zis, viaţa de oraş şi cea de ţară au existat simultan până târziu de tot (când Illyricul fu desnaţionalizat de Slavii veniţi în număr covârşitor) * ), au împiedecat formarea unui termen aşă de excepţional, cum eră cuvântul pământ * ).
81 82

în ce priveşte termenul ţară, pentru romanicul paese, \ pais, paes, pays, etc., avem chiar documente epigraflce, ;
' * ) Cf. a s u p r a
!1

I barbari,

existenţei oraşelor I l l y r i c u l u i s u p t
1

J u n g , Rûmer sqq. şi Die

und Romanen , romanischen

p. 235 sqq. şi 253 s q q . ; a s u p r a d i s t r u ­ p. 424 s q q . celei exprimate de mine terra= jos— en

g e r i i l o r de S l a v i , p. 253 ; a s u p r a existenţei populaţiei r u r a l e , p. 252 Landschaften, ' " ) Cf. o p ă r e r e d i a m e t r a l opusă « ţ a r ă » , l a O. D o n e u s i a n u , Histoire p. 51 sq. : « . . . L ' e x a m e n d e s mots

c u p r i l e j u l c u v i n t e l o r j3at>imeniw»i=«pământ» şi—mai de ία l. roumaine, l a t i n s conservés v i e de

I , P a r i s , 1901, roumain campagne.

nous montre qu'ils se rapportent surtout â l a

T o u t c e q u i n o u s ramènerait à u n e o r g a n i s a t i o n s o c i a l e p l u s c o m ­ pliquée et â u n e c u l t u r e p l u s a v a n c é e n ' a p a s laissé d e t r a c e s p l u s v i s i b l e s d a n s l e s éléments l a t i n s d u l e x i q u e r o u m a i n ticularité tout faible s'explique par latine L'élément le fait urbain du que les Roumains balkanique que roumain dans ... n'entra peuple la population dans de la péninsule qui s'est etc...». Cette par­ sur­ très représentent une mesure

conservée Special

Λ la campagne.

la constitution

a s u p r a v r e u n u i e x e m p l u D. n u s e opreşte, c i e x p r i m ă p ă r e r e a s a i n g e n e r a l , d e s p r e î n t r e a g a limbă românească.
35332 7

www.cimec.ro

98

I I . Creştinismul

daco-roman.

care să ne dovedească naşterea lui pe teiitoriul din Nordul Dunării. Orăşeanul din Dacia numiă ţinutul r u r a l terra, m acest termen general: clasicX ): terra, care în­ semnă aici, deopotrivă, aceea ce, în alte regiuni, eră : deo­ parte solul însuşi (terra), de alta rus o r i pagus (cf. * terrănus=rusticus=pagensis, resp. paganusj. Această denu­ mire excepţională îşi aveà originea în însăşi natura co­ lonizării Daciei : fuseseră aduşi «Romani» din toate părţile Imperiului, cari vorbiau un fel de latină «literară», diplo­ matică, internaţională, cu termeni general-latini ) : terra eră pentru coloniştii din Dacia contrarul, o r i , pe dealtă parte—ca territorium—supplementul oraşului: oppidum, civitas, urbs, oricum îl m a i numiau. P r i n extensiune eră terra întregul ţinut r u r a l , întreaga «ţară»; tot solul cultivabil eră terra: terra nutrix ) , «.Terra mater»! Pă93 484 436

•") T e r r a î n s e a m n ă l a C a e s a r şi C i c e r o şi ţară, ţinut, ( C a e s a r z i c e terra torii Gallia p e n t r u G a l l i a , adică ţara

regiune

gallică), — pe

l ă n g ă însemnările g e n e r a l e , obicinuite, a l e cuvântului I a toţi s c r i i ­ l a t i n i , d e « p ă m â n t » , « g l o b terestru», « u n i v e r s » , « l u m e » , «naţi­ es, et in terram ibis, ţărână uni», « o a m e n i » , «continent», «sol», «teren», s a u c h i a r « ţ ă r â n ă » , fn s e n z u l de p u l b e r e ( l a T e r t u l l i a n : terra eşti şi fn ţ ă r â n ă te v e i preface), e t c . (Cf. o r i c e dicţionar l a t i n m a i d e s v o l l a t : c i t a t e l e d i n C a e s a r şi T e r t u l l i a n le a m delà Châtelain). Important In cazul nostru, din Dacia, de pays e că tocmai senzul clasic s e păstrează şi desvoltă I a strămoşii Românilor, pe când de exploatată din Zur sermo Kunde în

toate c e l e l a l t e p o p o a r e r o m a n i c e adoptă alţi termeni—târzii r o m a n i — pentru a c e s t concept. A s t a a r arătă că teoria aşă rusticus der de a d v e r s a r i i continuităţii, c u naşterea l i m b e i r o m â n e « b a l c a n i c » a l s e c . V I şi V I I (cf. T o m a s c h e k , l. c, Hămus-Halbinsel,

p. 481 sq.), n u e de fel inatacabilă.

o r i c e c a z e x c l a m a r e a I u i T o m a s c h e k , l. c, « w e n n n u r die S p r a c h e der heutigen Rumânen derselbe r o m a n i s c h e Dialekt w â r e , den die Provincialen unter Traianus oder avem unter Gallienue gesprochen desigur pro­ h a b e n » , e i n c h i p surprinzător satisfăcută p r i n d o c u m e n t e l e s i g u r e — citate m a i j o s I n text — c e foarte i m p o r t a n t , terra,
48t

asupra

cuvântului,

c a special

nord-danubian. celei

) D e altfel şi c u o pronunţare m u l t superioară Nutrices Augustae

vinciale gallice, g e r m a n i c e , ori illyrice. *") Cf. c u l t u l zeiţelor In P a n n o n i a ( C I L .

www.cimec.ro

« P ă m â n t » şi « ţ a r ă » , s p e c i f i c

nord-danubiane.

99

mântui roditor şi bogat în mine al Daciei umplea de recunoştinţă pe colonistul venit a i c i : cultul universalpopular, antic, şi general-omenesc, al divinităţii Terra mater=Yf μ.ήτηρ=παμ.(ΐήτωρ γΐ) ) , unit cu cultul pentru geniul patriei, pentru provincia divinizată, dădeă na­ ştere la un cult syncretist pentru Terra mater Dacia ). Din 13 inscripţii găsite în ţinutul de limbă latină delà izvoarele Dunării şi până la ale Eufratului, dedicate zeităţii Terra mater, 7 sânt d i n Dacia ) , 1, oficială, din Dalmaţia ) şi 5 din Pannonia °) : şi anume, una dintre cele din Dacia e expres închinată diis deabus Daciarum et Terrae [matri] ( A p u l u m ) ) , documentând unirea celor două culte. L a aceste 7 inscripţii sânt de adăogat alte 5 închinate provinciei divinizate: Genius Daciarum ),
i 486 487 48β 489 44 4il 442

I I I , 14051—61, e t c . ; cf. p. 2518 şi 2665 şi u n a r t i c o l de W . G u r l i t t , I n Arch.-epigr. MUL, X I X 1896, p. 2 sqq. : reprezentări f i g u r a t e d i n dacă Terra Versuch Augusta c u Tellus resp. Ein P o a t o v i o ) ; v. s u b n . 11713 acelaş c u l t i n A f r i c a şi înrudirea, n u c h i a r i d e n t i t a t e a zeiţei Nutrix mater. *>>) V e z i s t u d i u l l u i A l b r . D i e t e r i c h , Mutter iiber Volksreligion, L e i p z i g 1905. 1285 ( A m p e l u m ) , teritoriu a l templul 10469 V e z i m a i j o s inscripţiile. " » ) C I L . I I I , 996 şi 1152 ( A p u l u m ) , 1284 şi 1364 ( M i c i a ) , 1555 ( l a A p u s de T i b i s c u m ) , 1599 ( l o c n e c u n o s c u t d i i r D a c i a ) : p r i n u r m a r e deopotrivă răspândite pe întregul Daciei. " · ) C I L . I I I , 8333j^lmpârâtul divinităţii, i n Dalmaţia. " » ) C I L . I I I , 10374 ( M a t r i c a : P a n n . infer.), (Aquincum, ibid.: I I I , s. υ.). « " ) C I L . U I , 996.
4 l

Erde.

Severus

restaurează

10431 şi

ibid.),

11009 ( B r i g e t i o : P a n n . sup.) şi 15188,1 ( A d i a u m , Insă c u c u l t u l lui Mithras: cf. I n d e x la C I L

I n legătură

" ) C I L . I I I , 9 9 3 : u n a f r i c a n , v e n i t i n A p u l u m , face p e v r e m e a Fasten der Provint Dacien, p. Aug(usta) et Genius [div. C a r l h a Carthaginis

lui S e v e r u s şi C a r a c a l l a (cf. J u n g , ginei] analog et et Aesculapius Daciarum. Aug(ustus)

59) o dedicaţie a c e s t o r divinităţi : Caelestis d o c t r i n e i creştine d e s p r e « s a l v a r e » ]

[«mântuitorul» : c u l t s y n c r e t i s t

Genius

www.cimec.ro

100
4ta

I I . Creştinismul

daco-roman.

Daciae très ), dii deae Daciarum ), Dacia °) şi o a cincea : aceasta e închinată «tărei dace» : terra Dacia, şi anume în această societate divină: lupiter optim us maximus, terra Dacia et Genius populi Romani et commen t : inscripţia nu e închinată de vre-o persoană cu predi­ lecţii literare, ci de un o m din popor,—un «servus Caesaris noştri» din satul, pagus, M i c i a ) , — un necărturar, care în mintea l u i simplă uni în recunoştinţa sa pe zeul suprem antic cu Terra Dacia deoparte şi cu Geniul po­ porului roman şi a l comerciului de alta. Gând dară viaţa orăşenească fu distrusă în Dacia traiană, terra însemnă în limba Daco-Romanilor delà sate aceea ce înseamnă şi azi, plus însă înţelesul de «sol» ; dar orăşenii cari erau acum siliţi să se întoarcă la viaţa rurală, aduseră pentru partea a doua a însemnării cu­ vântului, pentru terra ca «sol», cuvântul lor special pa­ vimentum : acest termen fu p r i m i t foarte uşor de săteni, întrucât terra ca «pays» le eră şi lor şi orăşenilor co­ mună, i a r pentru «sol» se simţiă, fără îndoială, şi de săteni nevoia de a-1 numi cu un alt cuvânt, special ).
444 44 44e 44T

" ) C I L . I I I , 995 ( A p u l u m ) :
8

Daciae deae

très

et

Genius et Terra maximus

legionis [ma­ ut

XIII ter: ceteri

geminae. '**) C I L . I I I , 996 ( A p u l u m ) : dii reconstruire sigură!]. ' " ) C I L . I I I . 1063, d i n a . 2 1 5 : lupiter dii deaeque immortales et Dacia. optimus T o a t e p a t r u inscripţiile, d i n Daciarum

A p u l u m , d e d i c a t e de ofiţeri. " · ) A i c i fusese el o c u p a t c a s l u j i t o r Împărătesc i n staţiunea locală a vămilor I l l y r i c u l u i : C I L . I I I , 7 8 5 3 : Iovi terrae noştri Micia Daciae se[r]vus, [ex et Genio vilicus populi stationis Romani pontis publicum in et commerci Augusti, portorii optimo Felix ex et maximo, Caesaris statione a şi ripae închi­ mea :

promotus lUyrici Pons

vicario?].

Cf. C I L . I I I , p. 2471 : c u l e g e r e a l a vectigal Dacia : Micia,

completă Augusti

ştirilor c u p r i v i r e Thraciae;

staţiuni c u n o s c u t e mater

T s i e r n a . D e notat că a i c i fn M i c i a s ' a găsit şi o inscripţie n a t ă zeiţei Terra ( m a i s u s , n o t a 438). şi ţărână pôt intră i n explicaţia " ' ) C u v i n t e l e ţarină

« ţ a r i n ă » d i n înţelesul de ţ a r ă = c a m p a g n e , şi « ţ ă r â n ă » d i n înţelesul

www.cimec.ro

« D u m n e z e u » şi « D u m i n i c ă » .

101

Aceasta cred că e originea cuvântului ţară ca pays, campagne şi peuple: «şi s'a sculat ţara» zic cronicele: Terra Dacia, Mater! Naşterea cuvântului ţară n'a putut avea loc în dreapta Dunării ) : cel puţin aşă ne învaţă inscripţiile, cari alăturea de bogăţia informaţiei pentru Dacia, arată sau sărăcie (Pannonia) ) , sau totală lipsă de ştiri (Moesiile, Dalmaţia, etc.) în direcţia mai sus desvoltată. I n ­ scripţia cu terra Dacia e însă deadreptul unică în tot Illyricul şi Răsăritul de limbă latină.
U 8 Μ β

Asupra timpului când a fost introdus Creştinismul la Români, ca religie a întregei populaţii, se m a i pot căpătă oarecari lămuriri din examinarea istorică a cu­ prinsului următoarelor două cuvinte: dumnezeu şi du­ minică. Vorba dumnezeu se întimpină în forma aceasta v e c h e , latină vulgară, fără i, numai la Români ; dimpo-1 t r i vă la celelalte popoare romanice i e păstrat. PuşJ cariu °) observă în această privinţă, că «[formele roma­ nice] par, şi pentru păstrarea lui Ï din DOMÏNUS, să fle împrumutate din limba bisericei, pe când DËUS eră ex46

S H c r a l : sit tibi

terra

levis: terra:

terra vezi

a v â n d şi Înţeles d i v i n . — D e altfel din senzul m a i s u s , n o t a 433. C a a t a r e ei = pământ.— i n franţuzeşte, etymoloWorterbuch

a m b i i t e r m e n i fiind rurali, c l a s i c a l cuvântului insă, Dacă fireşte, trebue

ei s ' a u putut desvoltă şi direct

să fie a n t e r i o r i l u i pavimentum « ţ a r ă » e a c e e a c e e terre

a c u m l a Aromâni

c r e d că p r i c i n a trebue căutată fn despărţirea l o r d e noi şi d e s v o l ­ tă r e a d i a l e c t u l u i l o r i n d e p e n d e n t de a l n o s t r u . Cf. p e n t r u giile t u t u r o r a c e s t o r c u v i n t e , S . Puşcariu. Etymologisches der rum. Sjprach^L lMţ. iiij cf. n o t a precedentă. Şi a n u m e , (n a f a r ă de inscripţiile p o m e n i l e m a i înainte, c u Terra vinciae): Noricorum. «κ») O. c, n. 558. mater, n u m a i v r e - o două inscripţii c u dii şi genius (proGenius C I L . I I I , p. 2512 (n. 10396, 3943 şi 4168) ; cf. η. 4781 :

www.cimec.ro

102

II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

presia populară». Observaţia e îndreptăţită. Iată anume şi ce explicare dă epigrafla fenomenului linguistic respec­ tiv. — Dominus, domina, κΰριος, κορία, e, ca origine, un titlu pământesc, acordat zeilor numai p r i n asimilarea lor cu monarchii omeneşti ).—Cultul divin acordat aces­ tor monarchi, în special în vremea elenistico-romană, aduse treptat o adevărată confundare a oamenilor-zei cu zeii cereşti. — Pe de altă parte unirea diferitelor culte înrudite p r i n t r ' u n fond comun théologie sau moral — syncretismul epocei greco-romane post-Alexandiine — în senzul ca zeul suprem al Semiţilor, cel al Egyptenilor şi cel a l Grecilor să devină unul şi acelaşi, cu un nume compus, internaţional, i a r ceilalţi diferiţi zei să rămână numai nişte epifanii, în direcţii speciale, ale divinităţii supreme, — acest proces de henotheizare, resp. monotheizare a polytheismului antic duce la o anume schim­ bare şi în formele de cult. Numele zeului devine oarecum indiferent : principalul e caracterul său divin, omnipo­ tent, exprimat prin atributele, ce însoţesc numele propriu. în special atributul deus, oarecum superfluu în poly­ theism, e în această vreme de syncretizare a puteriloi? divine răspândite, cuvântul principal din denumirea com­ pletă a zeului: numele l u i propriu devine o simplă ca­ racterizare a respectivei manifestări concrete a divinităţii unice şi nenumite ).
461 7 462

* " ) Şi â n u m e incă d i n c e l e m a i v e c h i t i m p u r i : v e z i e x e m p l e d i n H o m e r , d i n t r a g i c i , d i n P l a t o n , etc., c u a p e l a t i v e l e £vaţ, ăvoooa, διο*6της, ίέοποινα,— l a U s e n e r , Gotternamen, B o n n , 18Θ6, p. 221 s q q . ; p e n t r u c u l t u l diferitelor zeităţi f e m i n i n e romane, c a regina, ibid., p. 227 s q q . * ) Cf. şi U e e n e r , o. c, p. 340 s q q . — O p r i v i r e r e p e d e i n i n ­ d i c e l e zeităţilor d i n diferitele v o l u m e a l e C o r p u l u i i n s c r . L a t . c o n ­ v i n g e pe o r i c i n e d e s p r e i n t e n z i t a t e a p r o c e s u l u i a c e s t u i a de a m e s ­ t e c a r e a zeilor p r i n a t r i b u i e c o m u n e , şi de r i d i c a r e a a t r i b u t u l u i l a r a n g u l d e nume divin exclusiv; cel mai caracteristic exemplu e c e l c u Deus ueternus, fără altă p r e c i z a r e , d e c i c a z e u u n i c a l u n i v e r s u l u i , — născut d i n c o m u n i t a t e a a t r i b u t u l u i de aeternus la
M

www.cimec.ro

G e n e z a cuvântului « D u m n e z e u » .

103

Aşa d a r : un deus, cu mai multe n u m e : înţeles ca stăpân, monarch absolut: aşa precum e stăpânul celalalt de-aici de pe pământ, împăratul delà Roma, numai în lumea aceasta. Deci un deus dominus. Inscripţiile ne arată, că în general în Răsărit ), şi în special în Dacia traiană, concepţia aceasta despre divinitatea supremă ca dominus = κόριος a fost foarte răspândită. Iată de pildă câteva dedicaţii din Thracia şi din Illyricul latin ) : Κορίω Έ ρ α ή ) ; αγαθοί τΰχηι·
458 4 6 4
4 6 6

κορία

Αφροδίτη

46β

) ; κορίω Σαβαζίω **') ; κορίω

Ήρακλεΐ
62

468

)

;

άγαθήι
4β0

Hero et domnus ) ; Hero domnus ) ; Aesculapius dominus * ) ; dominus Sarapis ); petra genetrix domini, subînţeles Solis invicti
τόχηΐ" κορίωι ήρωϊ Σοοιτοοληνώι
4 6 θ

);

4β1

m

toţi zeii s u p r e m i a i p o l y t h e i s m u i u i : lupiter, Apollo, S o l , M i t h r a s , C a e l u s , diferiţii B a a l i m s y r i e n i , e t c . (Cf. a s u p r a l u i Deus aeternus, tn a f a r ă de a r t . l u i S t e u d i n g , l a R o s c h e r , Myth. Lexicon I , 1, 88, s t u d i u l l u i C u m o n t , Les dieux éternels des inscr. latines, i n Rev, archéologique 1888, v o l . 11, p. 184-193, — u n d e e de c o m p a r a t n a ş ­ t e r e a « p e n d a n l » - u l u i f e m i n i n dea externa).— Acelaş l u c r u e d e s p u s d e s p r e Deus magnus conservator ( C I L . I I I , 14242 şi 1 4 2 4 2 : S a ­ l o n a e ) şi toate d e n u m i r i l e a n a l o a g e «monothéiste», — p r i n t r e c a r e ! n s p e c i a l e de r e l e v a t Pantheus ( c a Priepus Pantheus in Apulum, D a c i a , C I L . I I I , 1 1 3 9 : I a 235 d. C h . ) , a s u p r a căruia cf. U s e n e r , Gotternamen, p. 345 sqq. '.şi R o s c h e r , Myth. Lex. I I I , 2, p. 2979 s q .
1

* ) C i t e z I n s p e c i a l i n t e r e s a n t a inscripţie g r e a c ă d i n C h a l c i s i n S y r i a , a . 172/3, c u dedicaţia latină : M E R K O Y R I S (sic) D U M I N i i ( !) : C I L . I I I , 14162, 2. " ) C e l e greceşti, d i n colecţia lui K a l i n k a , Antike Denkmaler in Bulgarien, cuprinzând d e c i p a r t e a c e a m a i apropiată de noi a T h r a c i e i greceşti.
H 4

" ' ) N. 182. " · ) N . 183. N . 184 şi 185. " ) N . 195.
s

"·) **") "') ·") )
4ea

N . 202 ; cf. I n d e x , c o l . 4 0 9 - 1 0 . C I L . I I I , 7532 : T o m i . C I L . I I I , 7530 : T o m i . C I L . I I I , 1079 : A p u l u m ( D a c i a ) . C I L . I I I , 4817 : V i r u n u m ( N o r i c u m ) .

www.cimec.ro

104
4(!4

I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

Mithrae ), —toate aceste inscripţii dând titlul de dominus = κόριος unei anume divinităţi supreme: locale o r i universal-syncretistice. Dar iată câteva inscripţii, şi anume ma­ joritatea fiind din Dacia, unde Dominus fără nici un alt «atribut» e adorat ca zeu unic, fle singur, fle in tovă­ răşia zeiţei unice (complementul absolut necesar m i n t i i antice pentru înţelegerea cosmogonici!), fle numai d i v i ­ nitatea feminină singură : domnus et domna : în Potaissa ), Apulum ) , Ampelum ) , şi Sarmizegetusa ), — dom(n)a regina et domnus el bonus eventus, în Naissus (Moes. sup.) ),— dom(n)a regina în Scythia m i n o r °), — domina et d(ea), în A p u l u m ) . Insfârşit o inscripţie din Philippi, înfloritorul centru roman din Macedonia, ne documentează şi numele com­ plet divin : deus... dominus ). S'a observat mai sus, că forma populară a apela­ tivului divin e domnus şi domna: fără i' ) . Această formă e destul de veche : ea apare şi în numele îm4β6 466 497 488 469 47 471 472 478
4e

* ) J C I L . I I I , 4543 : A e q u i n o c t i u m ( P a n n . s u p e r . ) ; cl", şi inscripţia lupiter Balmarcodes : lui, Cumont, l a Pauly-Wissowa I I , 2834 — 5 [cf. şi i n s c r . Balmarr[odesJ

latină d i n B e r y t u s , închinată z e u l u i f e n i c i a n (asupra d i n C I L . I I I , p. 2514şi2064]): gen(naeus) C I L . I I I , 6673.
4

dom[inus]

« ) C I L . I I I , 7671. " ) C I L . I I I , 7833. ) C I L . I I I , 12578.

" · ) C I L . I I I , 7749.
4 46s

" · ) C I L . I I I , 8244. » · ) C I L . I I I , 12476.
411

) C I L . I I I , 1004. Dimpotrivă fanum

dominarum,

tot d i n A p u ­ macolo­

l u m , n. 1005, p a r e a îl închinat trinităţii f e m i n i n e g e r m a n e , c a r e s e întâlneşte a ş a de d e s în inscripţiile l a t i n e delà R i n , c e l e trei tronae (cf. C I L . X I I I , passim),
4 7J

a d o r a t e a i c i l a n o i de Vertumnus dominus.

vre-un

n i s t d i n a c e l e părţi. ) C I L . I I I , 14206 ' · : deus
4 ,

« ) Cf. i n s c r . d i n F o r m i a e , i n I t a l i a ( C I L . X , 6076) : Domna, p. 221 sq., că p r i n deum, a înţelege pe mater

ca Magna

zeiţă.—Usener observă i n Gotternamen, a i c i , c a şi în a l t e c a z u r i , a v e m mater, Kybele.

Domna

www.cimec.ro

O r i g i n e a p ă g â n ă a cuvântului « D u m n e z e u » .

105

părătesei lulia Domna şi e documentată şi p r i n alte forme : astfel numele creştine, dar de origine păgână, Domna ) şi Domnica ), Domnus şi Domnio ), o r i apelativul domnus acordat sfinţilor şi m a r t y r i l o r creştini ) . Se pune insă întrebarea: eră întrebuinţat numele divin dominus în rugăciunile păgâne, astfel încât forma Domne-deus, din care vine Dumnezeu, să poată fl de fapt păgână? Răspunsul ni-1 dă — între alţii— şi Lucian, care ne-a păstrat în Pseudomantis întreaga liturghie a cultului apollonico-asclepieic al l u i Glycon, creaţia religioasă aşă de ciudată a magului şi impostorului Alexandru din Abonuteichos : zeul Glycon se revelează magului Sakerdos : acesta îl invocă astfel: είπε γαρ jxot, ώ δέσποτα Γλόκων, τίς si; la care zeul răspunde: Έ γ ώ , . . . . Ασκληπιός νέος... ) . Aşă d a r : Domine Glycol P r i n urmare nu m a i r.lmâne nici-o îndoială : invo­ carea păgână a zeilor cuprindea şi vorbele Dominedeus..., după cari urmă—sau adesea nici nu mai urma — numele divinităţii implorate. Pe de altă parte tocmai în Dacia şi Moesia apare divinitatea Domnus (resp. Domna), care în invocaţii, p r i n însăşi numele ei, trebuia să fle chemată Domne deus ).—
474 47δ 47β 477
4 7 8

479

•'«) C I L . I I I , 597 : B e r h o e a ( M a c e d . ) ; Dona ( I ) : n . 14207,15 = K a l i n k a , o. c, n. 428 : T r a i a n a ( T h r a c i a ) . — D o m n a , sfântă creştină, serbată l a 26 D e c e m b r e : c a o r i g i n e K y b e l e : U s e n e r , p. 221 s q . « " ) C I L . I I I , 4220 : S a v a r i a ( P a n n . sup.) ; 9576 : S i r m i u m — Salonae. *") C I L . I I I , I n d e x : C o g n o m i n a , — u n d e v e z i şi p e n t r u n u ­ m e l e f e m i n i n e a l t e pilde. *") Domnus Syneros: m a r t y r în S i r m i u m : C I L . I I I , 10233. " ' ) L u c i a n , Pseudom., c . 43. — Cf. p e n t r u t i m p u l m a i ν e c h i u , a l t e e x e m p l e , l a U s e n e r , o. c, p. 221. *") D e notat e c ă c h i a r c u l t u l lui G l y c o n , m a i s u s d o c u ­ m e n t a t d e L u c i a n şi i n f o r m a d e a d o r a r e , e c o n s t a t a t în D a c i a (la A p u l u m : două a l t a r e c o n s a c r a t e l u i G l y c o n , d u p ă c u m a d a o g ă credincioşii în e l : iusso dei: C I L . I I I , 1021 şi 1022) şi în M o e s i a s u ­ p e r i o r ( c e v a m a i l a S u d de c o l o n i a S c u p i : Iovi et lunoni [et] Dracconi et Draccenae et Alexandro: n . 8238).

www.cimec.ro

106

II. Creştinismul

daco-roman.

Creştinii însă ziceau de obiceiu simplu deus în rugă­ ciunile l o r ) . Dacă ei mai târziu au zis ca păgânii Domine deus, cauza e a se căută în influenţa orientală şi în general păgână, exercitată asupra Creştinismului : astfel e caracteristic, că forma deus dominus (constatată mai sus ca păgână) apare în inscripţiile creştine din CIL. I I I numai în S y r i a ) , şi în Salonae, oraşul cu atâţia Syrieni şi Orientali creştini : şi anume, în ultimul caz, ca o probă concretă despre intrarea conceptelor păgâne în doctrina religioasă creştină : lesus Christus rex regum, dominus [dominanlium] ). încheerea rezultă delà sine : Domine deus i n forma veche, populară, Domne deus, e în Dacia şi în Moesia o invocaţie păgână. Această invocaţie fu primită apoi şi de Creştinism. L a noi, în senzul că poporul zise m a i de­ parte Domine deus, zeului suprem creştin; în Apus, ca influenţă orientală cărturărească, în forma literară (!) Domine deus, introdusă deabia, o r i din nou (!), de preoţii creştini. Această concluzie e întărită de prezenţa unui alt cuvânt în limba noastră, într'o formă m a i puţin coaptă, mai puţin prelucrată, romanică: vorba Duminică, cu i, ca şi în celelalte l i m b i romanice, ne arată că Creştinismul e în limba noastră mai nou decât invocaţia Domne Deus. Faptul insă, că două forme aşă de înrudite, cum erau Dominica şi Domne deus, nu s'au analogizat una pe
480 481 482

* ) C I L . I I I , 2Θ73: S a l o n a e : . . . ita desiderat
80

anima publicae

mea ad le Romanae; Deum

Deus;

9 6 2 6 : ibid. : Deus per Deum eos adiuro,

noster et per

propitius leges dominus,

esto

rei

13124: adiuro omnipotentem
81

Cresteanorum

; 14916 : per

— etc., e t c . — d e o p a r t e şi de a l t a m o n o ­

* ) C I L . I I I , 6 7 0 1 : dius gramul sacru.

* ) C I L . I I I , 2674.—Cf. i n inscripţia superstiţioasă creştină d i n T r a g u r i u m , C I L . I I I , p. 961, X X V I : f denontio gina coeli, tibi, inmondissime spirete In nomine domini Ieso Cristi re­ tartaruce, etc.—Pentru fecioara

M a r i a c a u r m a ş ă a v e c h i l o r divinităţi p ă g â n e s u b n u m e l e de cf. U s e n e r , o. c., p. 229.

www.cimec.ro

I s t o r i a cuvântului

«Duminică».

107

alta, arată, cred, o deosebire de vârstă între ele chiăr ca termeni creştini : când s'a introdus Dominica, Domne deus eră consacrat şi în rugăciunile creştine — desigur ca un cuvânt unic, compus — şi deci aveă o existentă independentă, de termen fixat definitiv în limbă, aşă că înrudirea cu Dominica poate nici n'a mai fost simţită.— Că această ipoteză a mea trebue să fle aproape de adevăr, îmi pare că dovedeşte şi un alt fapt. Duminică e m a i târziu şi decât biserică, şi de acèea nu a devenit Dumenică , după basilica— „biserică", pentrucă la venirea l u i în limbă basilica nu mai sună astfel, ci baselica şi deci chip de analogie cu ea nu m a i există * ). Dimpotrivă în Apus Dominica (dies) şi Domine deus sânt contemporane: ambele au fost primite târziu, în forma literară latină, ca termeni creştini. Se ştie însă când a fost înlocuit dies Solis cu dies dominicus (în limba vulgară dies dominica): în ultimii ani ai secolului al IV-lea. într'un edict din 17 A p r i l 392 ; se găseşte încă dies Solis ) ; delà 27 August 399 înainte nu m a i găsim însă decât dies dominicus ) . I n popor termenul s'a răspândit apoi treptat-treptat în cursul secolului al V-lea şi al VI-lea. — Această creştinizare a sărbătorii săptămânale stă în legătură cu întreaga
n u 83 4 8 4 486

*") în aceeaşi

vreme nu

procesul mai erau

p r e f a c e r i i I u i l I n e, c a r e e încetase, şi In cuvintele felul di­ transformate

foarte v e c h i u tn l a t i n a populară, p r i m i t e a c u m I n limbă Columna lui Troian în limba

probabil

n a i n t e . — C f . a s u p r a c e l o r s p u s e tn text observaţia tele creştine română, unde Hasdeu

lui Hasdeu, In Cuvin­

X I 1883, p. 88, l a a r t . l u i Chiţu d e s p r e

admiţând o r i g i n e a l a ­ neregu­ biserică,

tină a cuvântului «Rusalii», c u toate dificultăţile fonetice, a d a o g ă : « d a r lot a ş ă tn Duminică n u bisirică d i n l a t . D o m i n i c a este o g r a v ă ca flliaţiunea l a r i tate fonetică, de o a r e c e a r trebui să fie Dumenică, d i n l a t . b a s i l i c a ; şi totuşi a m b e l e c a z u r i [ « R u s a l i i » şi « D u m i n i c ă » ] Cf. şi m a i j o s , p. 115. '") "·) Codex Ibid., Theodosianus, I I , 8, 23. I I , 8, 20.

latino-română I n

r ă m â n e necontestabilă».

www.cimec.ro

108

II. Creştinismul

daco-roman.

mişcare creştina împotriva păgânismului şi cu edictele imperiale ordonând prigonirea cultelor păgâne ). In ce ne priveşte, reţinem deci deosebirea nu numai de vârstă, ci şi de semnificaţie religioasă, a celor doi termeni actual creştini : «Dumnezeu» şi «Duminică», şi vom căuta acum, dacă păgânismul a m a i lăsat şi alte urme în terminologia creştină românească: rezultatele obţinute ne vor servi apoi la fixarea locului şi timpului, unde şi când s'a întemeiat definitiv creştinismul nostru latin.
48e

Etymologic, vorlja «crăciun» poate veni şi delà cf/rnationem ) şi delà calationem ) . Istoric însă, sântem siliţi să facem o deosebire. P r i m u l termen fiind de origine pur creştină şi ca atare târziu în limbă (vezi mai sus cazul cu «Duminica» !) n'ar fl avut la noi nici vremea, nici posibilitatea de a suferi complicatele schimM r i fonetice, ce se cer pentru ajungerea la forma de azi, «crăciun». Dimpotrivă al doilea, calatio, e de o r i ­ gine păgână şi evoluţie populară, şi ca atare schimbă­ rile p r i n care a trecut, pentru a deveni «crăciun», au avut şi t i m p şi ocazie să se întâmple. — P. Papahagi a dovedit că vorba crăciun vine delà calatio (—nem)™ ): convocarea poporului de către preoţii păgâni în p r i m a zi a fiecărei luni pentru anunţarea sărbătorilor din acea lună,—şi, p r i n extindere, însăşi sărbarea în le­ gătură cu calatio. Cea mai însemnată calatio eră cea delà începutul anului, 1 Ianuarie ).—Termenul acesta,
48T 488 9 4fl0

«··) V e z i m a i s u s ,
487

passim. Creştinismului la Români, budan. p. 19 sq.,

) D i c u l e s c u , Vechimea

reluând această e t y m o l o g i e a Lexiconului "*) P a p a h a g i : v e z i m a i j o s . " · ) în Convorbiri literare,

X X X V I I , 1903, p. 670 s q q . — E x p l i ­ Wiirterb., s. v.

c a r e a e considerată d e P u ş c a r i u c a c e a m a i probabilă—filologic—din câte s ' a u d a t , şi a fost admisă în a l său Etym. " · ) E x p l i c a r e a istorică dată de P a p a h a g i naşterii a c e s t e i d e -

www.cimec.ro

Calatio

(— nem) =

«Crăciun».

109

calatio, pare a fl specific daco-romi*n: căci i n Apus avem la popoarele romanice n u m i r i derivate din natalis(-e) "), — i a r în I l l y r i c u l latin se constată vorba natafis(-e) ca întrebuinţată pentru sărbătorirea mar­ tyrilor, — aşă încât trebue să admitem, cu atât m a i mult, că a fost întrebuinţată şi pentru naşterea Dom­ nului * ). «Crăciunul» a fost serbat în toată lumea creştină, până după anul 350, odată cu botezul Domnului, adică la 6 Ianuar (Epiphania) ) . Dar in Vest (adică şi în Illyricul latin) Epiphania e o sărbătoare de dată recentă : deabia p r i n conciliul delà Nicaea (325) fu recunoscută şi de biserica latină ) . Anume, cu acest prilej, se hotărî în chip unitar procedeul fixării datei Paştilor şi publicarea ei în ziua Naşterii Domnului. — Originea ră­ săriteană a sărbătorii «Nativităţii» ) avu acum drept corolar Axarea de către patriarchul din Alexandria (in sec. I V şi V), p r i n t r ' o circulară trimeasă tuturor b i ­ sericilor creştine, grece ca şi latine, de 6 Ianuar (Naş­ terea Domnului şi ca atare începutul anului bisericesc), a datei Paştelui şi deci a începutului Păresimilor. După
iS 82 498 494 49s

n u m i r i : s i m p l a a p r o p i e r e i n l i m p a c e l o r două ' · ' ) D e r i v a t e l e d i n incarnatio,

sărbălori : « c a l a ­

ţi a » p ă g â n ă şi «nalivitaloa» creştină,—nu e satisfăcătoare. c i t a t e de D i c u l e s c u tn s c r i e r e a s a pomenită I n n . 487, l. c, c a e x i s t e n t e tn v e c h e a provençalâ şi f r a n ­ ceză, sâni de o r i g i n e c ă r t u r ă r e a s c ă , i a r n u populară.
40a

) C I L . I I I , 9 5 4 5 : Natale S[eptijmi

S[eptimi

Victurici dies XIIII ka.

Herrnogenijs,— Maia[s],—

şi 12864 : natalis in Salonae.
49>

mart[yri]s Weihnachtsfest, p. 193 s q q .

) U s e n e r , Das ) I d e m , ibidem,

B o n n , 1889, p. 187 s q q .

4 M

<»') P e n t r u tradiţia s t r i c t calholică, d a r i s t o r i c neexactă, că « C r ă c i u n u l » a fost s e r b a t tn A p u s încă d i n c e l e p u r i l a 25 D e c e m b r e , şi că E p i p h a n i a a Răsărileni d e a b i a l a sfârşitul mai vechi tim­ fost d a l ă A p u s e n i l o r de au p r i m i t tn

s e c . I V , când aceştia împotriva părerii

s c h i m b delà A p u s e n i «Nativitatea», cf. H e r g e n r ô l h e r , o. c., e d . I V , de K i r s c h , I , 474, şi c e l e o b s e r v a t e U s e n e r , o. c., p. 214 sqq. a c e s l e i a de

www.cimec.ro

110

II. Creştinismul

daco-roman.

liturghie se anunţau în această zi solemn, conform cir­ cularei, datele pomenite : feriae conceptivae ) . Această anunţare la Epiphanie a sărbătorilor mobile de peste an, trebuiă să apară păgânilor de curând creştinaţi ca în totul asemănătoare calaţiei lor de m a i înainte, şi ei numiră astfel sărbătoarea «Nativităţii» calatio. Denumirea aceasta, care fireşte nu a putut plecă din sânul bisericei oficiale, a fost, se pare, apoi primită chiar de mission a r i şi folosită ca mijloc de popularizare repede a săr­ bătorilor creştine la păgânii de curând convertiţi. — Anume, acesta nu e în Illyricum un caz izolat. Sărbă^toarea cea mare a v e r e i : Coborîrea Sf. Duh, a fost în acelaş chip fixată: p r i n sărbătoarea păgână, în legă­ tură c i r c u i t u l morţilor, a Rosaliilor: ad Rosalia o r i simplu Rosalia ). Nu m a i puţin sărbătoarea «Intrării în Ierusalim», p r i n cea păgână Florilia (în loc de Floralia) ) : sărbătoarea de primăvară a Florei şi a flo­ rilor. Toate aceste n u m i r i , Calatio, Florilia, Rosalia, n'au fost la început decât un mijloc mnemotechnic de fixare a noilor sărbători pentru păgânii cari d i n moşi stră­ moşi erau deprinşi cu celelalte ; biserica oficială, de voe de nevoe, a făcut şi această concesiune păgânismului, după nenumărate altele ) .
49β 497 498 499

«··) U s e n e r , o. c,
49e

ρ. 1Θ3—4. p. 21, c a r e Insă n u stabileşte păgâne. nici-o

« " ) V e z i m a i j o s o e x p u n e r e specială a s u p r a a c e s t e i sărbători) Cf. D i c u l e s c u , o. c, ) Cf. H a r n a c k , Mission l e g ă t u r ă I n t r e «Floriile» creştine şi «Floraliile»
4 M

H, p. 174 s q q . : s ă r b ă t o r i r e a m a r ­ de către special şi Grigore asupra puteri cf. M. din cul­ Ha­ Annual Usener, Lucius, Tubin­

t y r i l o r c u p e t r e c e r i lot a ş ă de l a s c i v e c a pe v r e m e a z e i l o r e l e n i c i , şi j u s t i f i c a r e a ( !) a c e s t u i p u n c t de v e d e r e N y s s a , T h e o d o r e t , e t c . : c i t a t e i n e x t e n s o . în speciale pentru ajutorarea I a nevoi a m i l t o n , The Pagan of the British Gotternamen, Die Anfănge g e n , 1904. School des Element at Athens XIII, in der

tului, de n a t u r ă p ă g â n ă , a l Sfinţilor, c u a t r i b u t e in the Names in special of Saints

divine

credincioşilor,

I n The l u i Ε. Kirche,

1906/7, p. christlichen

348 s q q . ;

p. 116 sqq., şi Heiligenkults

monografia

www.cimec.ro

Calatio,

« E p i p h a n i a » şi « N a t i v i l a l e a » i n I l l y r i c u m .

111

Pentru ca însă calatio şi «crăciun» să corespundă în senzul explicării cuprinsului lor analog, se cere ca la data creştinării noastre, resp. a populaţiei rurale a Ulyricului, să nu se f l întemeiat încă sărbătoarea i n ­ dependentă a «Crăciunului», la care apoi nu se m a i făceă anunţarea sărbătorilor mobile — lucru ce se lăsase tot la Epiphanie — şi deci Nativitatea în nici-un caz nu mai puteă f l numită Calatio. Această consideraţie ne duce la concluzia deosebit de interesantă, că între anul 325 (Epiphania în I l l y r i c u m — care ţinea de Roma) şi c. 380 (data înfrângerii definitive a Arianismului [care, precum a m văzut m a i sus, fusese până după 360 puternic în I l l y r i ­ cum] şi deci a introducerii «Crăciunului»—la 25 Decem­ bre—în părţile noastre) e de pus «creştinarea» cuvântul'uj calatio °). — Când, nu mult după 380, vom fi p r i m i t şi serbarea de la 25 Decembre, calatio, termenul consacrat pentru «Nativitate», rămase şi mai departe ca atare,, deşi data «Naşterii Domnului» se schimbase.
r,0

Asupra Rosaliilor sânt în special de observat urmă­ toarele. «Rusalii» (sau şi «Rosalii») trădează ca şi «Ouminică» o formă de origine mai nouă în limba noastră : în adevăr judecând după analogiile rosa = rujă ), ro501
t0,>

) Cf. U s e n e r ,

Weihnachtsfest,

p. 262 ( p r i m u l

«Crăciun» i n de i n t r o ­

C o n s t a n t i n o p o l l a a . 37Θ) ; p. 266 s q q . : l a R o m a : delà 354 înainte ; p. 264 sq.; Crăciunul i n I l l y r i c u m : p. 220 şi 264 : înainte
601

d u c e r e a l a C o n s t a n t i n o p o l şi I n Răsărit, adică înainte de 370—388. ) F o r m a « r u ş ă » , dată de Kôrting, s. v., n u m i - e cunoscută. — şi d e s p r e Hist, a r trebui să lipsească, d a c ă aş a d m i t e c u D e n s u s i a n u , I , p. 361 şi 365, c ă rujă şi Rusalii C e - i d r e p t u l , tot c e u r m e a z ă l a m i n e m a i j o s şi d e s p r e rosa rosalia d. I. I. roumaine

sânt tn l i m b a tn Sitzb.

noastră e l e m e n t e s l a v e . L u c r u l a c e s t a Insă nu-1 pot a d m i t e , p e n t r u s i m p l u l motiv, că, după c u m m ă Învaţă M i k l o s i c h (Rusalien, d. k. Acad. d. W. z. Wien, phil.-hist. CI., 46,1864, p. 405, I n sârbeşte,

de u n d e a r fl fost să luăm v o r b a « r u j ă » t o c m a i sânt două forme : « r u z a » şi « r o s a » , « r u s a » : a m b e l e împrumuturi r o m a n i c e , şi a n u m e : p r i m a u n Împrumut m a i n o u [şi a d a o g e u : d i n româneşte], a doua, «forma r o s a , r u s a , obicinuită tn Dalmaţia» u n împrumut m a i v e c h i u [adaog eu : din latina vulgară târzie a U l y r i c u l u i ] . Cât priveşte Jf<-

www.cimec.ro

112
r 02

II. Creştinismul

daco-roman.

seus = roş ' ), * rosina = ruşine ) , etc., — iar pentru sfârşitul cuvântului: *barbilia = bărbie,batt[u]alia=bă­ taie ) , etc., din rosalia nu puteă ieşi i n desvoltarea re­ gulată a limbei noastre tot «rosalii» o r i «rusalii». — Mai ales că numele de rosalia, dat sărbătorii păgâne, nici nu eră general, ci în alte părţi, de pildă la Roma, se ziceă dies rosae ) şi dies rosationis ) , în Capua se zicea rosaria ' ), în Bellunum rusae* *), în alte părţi de
603 δ04 s05 60e r 07 0

R u s a l i i l e n o a s t r e , M i k l o s i c h insuşi n u s e gândeşte l a u n împrumut s l a v , c i c r e d e — greşit — c ă l a n o i ele t r e b u e să fi v e n i t d i n G r e ­ c i a . D e s t u l , c ă l a toate p o p o a r e l e d i n p e n i n s u l a balcanică, p r e c u m si l a S l a v i i d i n N o r d şi l a L i t u a n i e n i , cuvântul R u s a l i i e d e o r i g i n e r o m a n ă . D a r D e n s u s i a n u , l. c, ρ. 3Θ1, o b s e r v ă c ă d a c ă l a noi c u ­ vântul R u s a l i i a r fl m a i v e c h i u (latin), a r t r e b u i să sune Busaii, i a r n u c u l. L a a c e a s t a răspund, c ă Încă de t i m p u r i u R o s a l i i i e fiind adoptate şi de S l a v i , c a r i trăiau împreună c u Românii, desvoltarea m a i d e p a r t e a cuvântului românesc a fost împiedecată de a n a l o g i a continuă c u f o r m a slavă, c a r e păstră pe l. C ă l a noi cuvântul n u poate fi de o r i g i n e slavă, m a i arată, pe d e o p a r t e amănuntele m i t o l o g i c e , p r o p r i i sărbătorii s l a v e ( v e z i altă notă m a i j o s ) , d a l e de M i k l o s i c h , i a r pe d e a l t a faptul, c ă «pendantn-urile l a l i n - p r o v i n c i a l e c a r e 1 poartă l u n a N o e m v r e : d i n Brumarius-Brumalis), 1 noi până a z i . V e z i asupra ale R o (pe s a l i i l o r , F l o r a l i i l e şi B r u m a l i i l e , p r i n n u m e l e F l o r i i şi B r u m a r

există l a

R o s a l i i l o r şi B r u m a l i i l o r ( a c e s t e a d i n Brumalia und Bosalia, nebst Be-

urmă, c a sărbătoare, p i e r d u t e l a n o i ) s t u d i u l , p â n ă astăzi de a c t u a ­ litate, a l lui T o m a s c h e k , Ueber merkungen z. Wien, uber den bessischen phil.-hist. Volksstamm, i n Sitzb. d. k. Acad. d. M*.

CI, 6 0 , 1 8 6 8 , p. 351-404. — De altfel ţin să a d a o g , c ă

c h e s t i a R o s a l i i l o r e p e n t r u c e r c e t a r e a m e a de faţă n u m a i de o însem­ nătate s e c u n d a r ă şi n i c i a i c i , n i c i m a i d e p a r t e , n u t r a g d i n e a v r e - o concluzie de ordin hotărilor p e n t r u i s t o r i a creştinismului Worterb., n . 1475. dacor o m a n : a c e a s t a c a c h e s t i e de metodă.
502

) P u ş c a r i u , Etym. I d . , ibid., Ibid., η. 1488.

M i

)

M

«)

η. 184 şi 194. deosebit d e importantă p e n t r u dies Aesculapi et Hygiae.

50t

) C I L . V I , 10234: inscripţie dies rosae.

c u l t u l morţilor şi diferitele sărbători i n l e g ă t u r ă c u a c e s t c u l t : violaris, e t c . : e o lex collegi «·«) C I L . V I , 10239. »»') C I L . X , 3792. ><») C I L . V , 2046.

www.cimec.ro

R o s a l i a «= «Rusaliile».

113

fapt rosalia '" ), şi anume p r i n analogie cu parentalia, numele sărbătorii funerare, când se făceau ofrande la morminte şi în special se aduceau rose: rosae et escae (inparentalibus) °), rosae et profusiones in parentalibus '° ), rosas ad monumenlwn (=mormânt I) spargere et ibi epulare ), rosas et escas ponere ) , e t c . ) . Pe de altă parte incripţii cu p r i v i r e la Rosalia nu s'au găsit în Răsă­ r i t u l latin decât în Philippi : colonie romană + elemente thrace romanizate ) — a p o i în T o m i ") şi în I s t r u s ) : iarăşi două centre de pe teritoriul cultural grecesc cu puternice colonii romane, — în Nicopolis (Moesia i n ­ ferior,—înfloritoare colonie romană) ), — însfârşit în Pannonia superioară : la Emona : kal. Iun. («Carnaria») ),—la Savaria: un frumos document în versuri, de împodobirea cu floria mormintelor ),—şi la B r i g e t i o ) . Astfel încât, faţă de mulţimea excepţională ajinscripr
09 6, η 612 c18 BU 6n } 6 1 617 618 61B 820 621
M t

) în P h i l i p p i

( M a c e d . ) : C I L .ΙΠ, 707, 703 şi 662 ;

in Italia

l a B r i x i a : C I L . V , 4489, o r i în S c y t h i a m i n o r : C I L .ΠΙ, 7576.
10

L u c a n i a : C I L . X , 444 ; l a T o m i , i n

• ) C I L . V I , 9626 ( R o m a ) şi O r e l l i - H e n z e n , n . 4 4 1 9 , - e t c . » " ) C I L . V , 4990 ( V e r o n a ) ; X I , 2506 ; V , 7454 ; V , 4410 ( B r i ­ xia,—etc. » ) C I L . X I , 1 3 2 : în R a v e n n a .
12

" ) C I L . V , 2176 : A l l i n u m .
3 61t

) Cf. i n d i c e l e diferitelor I I Ctdto privato

v o l u m e d i n Corpus. parentalia, antica, di Roma

— A s u p r a săr­

bătorilor a c e s t o r a : violaria, tilio D e - M a r c h i ,

rosalia,

cf. s c r i e r e a I u i A t I I , p. 132 s q q . , §. 4.

L e forme e g l i atti d i c u l t o collégiale v e r s o gli d e i e v e r s o i morţi. » " ) C I L . I I I , 662, 703, 704 şi 707.
t i e

) C I L . I I I , 7576. ) C I L . I I I , 7 5 2 6 : inscripţie importantă c u p r i v i r e l a s ă r b ă ­ morţilor. o inscripţie foarte ) C I L . I I I , 7436, v e r s . 22/6 : d e a s e m e n e a

5 n

t o r i r e a R o s a l i i l o r în o n o a r e a
51S

însemnată p e n t r u c u l t u l morţilor. » · ) C I L . I I I , 3893. »2o) C I L . I I I , 4185, quişquis orti, dabit Vicinas ortulus.
S2

heris mihi

post lilia

me dominus pone Candeda,

Laris que

huius

et

mihi I[t]a

carpe

rosas,

viridis

beatum!

>) C I L . I I I , 11042.

36332

www.cimec.ro

114

II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

tiilor italice şi puţinătatea celor provinciale, sântem oarecum nevoiţi să conchidem, că sărlîătoarea rosaliilor eră o instituţie p u r italică, răspândită numai întâm­ plător, p r i n colonişti italici, şi în p r o v i n c i i ) . Ce priveşte acum numele creştin a l sărbătorii,— sărbătorile în legătură cu ciclul Paştelui erau variabile : tot aşă şi «rosaliile» ; cauza fireşte eră deosebită : deo­ parte socoteli calendaristice, de alta Axarea deosebită, după regiuni şi epocele de înflorire a rozelor, a sărbă­ torii mortuare de primăvară ) . Analogia eră foarte firească, iar fixarea mnemotechnică a coborîrei Sf. Duh după sărbătoarea aşă de importantă în cultul morţilor a Rosaliilor, nu aveà nici-un motiv să fle combătută de Biserică. Dimpotrivă, tacit, se îngădui ca cele două sărbători să se contopească p r i n împlinirea ceremoniilor păgâne la morminte în ziua sărbătorii creştine^). Sărbătoarea păgână a Rosaliilor se constată p r i n inscripţii în Moesia inferioară şi în Pannonia supe­ rioară, în Moesia superioară însă n u : şi nici în Dacia. Dimpotrivă în Italia ea e extraordinar de răspândită.— Concluzia pentru Rosaliile noastre creştine nu poate fl după cele de m a i sus decât aceasta: creştinismul latin primeşte în Italia numirea rosalia în calendarul său
B22 628

) U n astfel de e l e m e n t italic, d i n T i c i n u m , a p a r e i n N o v a e ( M o e s i a infer., C I L . I I I , 757) şi a n u m e , p r o b a b i l , şi c a aducător a l R o s a l i i l o r l a D u n ă r e : Dis Manibus. L. Metilius Papiriae (trib.) lustus Ticino vix. ann. LXV et Mettia Felicia vix. an. XLIII h. s. s. fiii parentibus bene merentibus f. c.— P e n t r u legăturile M o e s i e i şi D a c i e i c u I t a l i a , v e z i şi p a r a g r a f u l r e s p e c t i v de m a i jos.
saJ

) Iată câteva d a t e : în R o m a : X / / k. lunias ( C I L . V I , 10239), s a u V idus Maias (10234); în C a p u a : Illidus Maias ( C I L . X , 3 7 9 2 ) ; în T o m i : V idus lunias ( C I L . I I I , 7576Ï; I n a l t e l o c u r i , l a a l t e date, hotărîte de s ă r b ă t o a r e a funerară a parentaliilor : de pildă l a R a ­ v e n n a : id. M. ( C I L . X L 132), e t c . V e z i l a D e - M a r c h i , o. c., p. 132 sqq., o listă m a i completă a d a t e l o r : în g e n e r a l Mai—Iunie.
M 8

) în u z p ă n ă astăzi l a poporul şi notele.
S2>

nostru. V e z i m a i jos textul

www.cimec.ro

R o s a l i i l e — d e o r i g i n e italică.

115

pentru popor; missionarii ) o întrebuinţează apoi—din pricina clarităţii şi putinţei ei de adaptare la păgânism— şi acolo unde rosaliile nu existau în special ca o insti­ tuţie păgână de c u l t ; dacă forma românească a Ro­ saliilor trădează o origine m a i nouă, aceasta provine din faptul că noi a m p r i m i t numele.^rllătocu-.^). târziu, odată cu dominica.. etc., .prin, missionarii latini ; .şi anume, în special Sf. Nicetas, care predicâ Îa Bessi. «Daci», «Goţi» şi «Sciţi» : în dreapta şi în stânga Dunării deo­ potrivă ),| aveă motive speciale de a întrebuinţă ter­ menul rosalia: deoparte el eră în strânse legături cu Italia — ţara rosaliilor — unde de două o r i îl vedem ducându-se să viziteze pe Sf. Paulin din Nola, — de alta
Γ,2δ r,27
m

)

C a r i în I l l y r i c u l a ş ă fle—In

de

nedespărţit

c u l t u r a l de eră antică

l(tit&;
obli­

trebuiau să gatorie)

p a r t e —înşişi I t a l i e n i , s a u să s t e a în c e a m a i chiar a i c i , şi studiul ^^q^&rMSSS^S şi în c e a asemănă­ sqq.]. pre­ a

strânsă l e g ă t u r ă culturală (căci c e a bisericească cu Ilalia. — Semnalez publ. în Conv. în Uter., d e s p r e Brumalia românească, D. P . - L . a j u n g e liilor noastre şi R o s a l i a I n r e l i g i a numai ca populară

pe 1907, p. 597 s q q . şi 673 sqq. l a concluzii

câteva p u n c t e a

t o a r e c u a l e m e l e (tn s p e c i a l a s u p r a c a r a c t e r u l u i a c t u a l a l R u s a ­ sărbătoare c u l t u l u i morţilor fp. 678 p e n t r u c a r e t r i m e t l a d o v e z i l e c u l e s e de d - s a ) . încolo, i d e e a dominantă a s t u d i u l u i d. P . - L . , eu, c u originea

thracă-dionysiacâ decât

c u l t u l u i , şi a f i r m a r e a , că «tradiţiunea zânelor Rusalii» [ c a r e , a d a o g e p u r s l a v ă ] e l a noi « c u mult m a i importantă special vorbele asupra perpe­ mă t u i t a t e a c u l t u l u i c e l o r morţi» [ I a R u s a l i i : p u r latină] s e p a r neîndreplăţite. în mulţămesc a cită n u m a i d. P . - L . : «Numirea nici (p. 681), m i de R u s a l i i la Românii care mult, Troian, şi,

R u s a l i i l o r c a Iele,

d a l ă zânelor, n u este peste tot l o c u l cunoscută, de peste munţi, n i c i l a c e i de peste

D u n ă r e » (p. 682), p r i n opresc aici mai

însuşi r e s p i n g e a f i r m a r e a făcută I a p a g . 681. P ă r e r i l e m e l e l e g ă ­ seşte c i t i t o r u l I n text, şi de a c e e a n u mă s p r e a face c r i t i c a s t u d i u l u i d. P . - L .
M e

) Cf. şi H a s d e u , notă l a a r t . l u i Chiţu, în flliaţiunea

Col. lui

X I , 1883, p. 8 8 : « s i n g u r a dificultate fonetică este c o n s e r v a r e a l u i l... toluşi
M T

l a t i n o - r o m â n ă . . . r ă m â n e necontestabilăn, I , p. 7 : « n u e î n d o i a l ă . . . » .

d u p ă ei, I o r g a , 1st. bis. rom., ) L e Q u i e n , Or. Christ.

I I , c o l . 3 0 5 . — C r i t i c a amănunţită a

ştirilor i s t o r i c e a s u p r a I u i N i c e t a s v a u r m ă m a i j o s .

www.cimec.ro

116

I I . Creştinismul

daco-roman.

Bessii — la cari el missionà — ca şi ceilalţi Thraci, p r i ­ miseră desigur dinainte, ca păgâni, sărbătoarea rosa­ liilor delà coloniştii italici ) : practica făcută de N i ­ cetas cu izbândă la Bessii de limbă latină, o va fi aplicat şi «Dacilor» nordici, fraţii lor şi de neam şi de cultură.
6 2 8

Trecem la alt element «creştin» cu începuturi pă­ gâne :drac, din draco (într'o inscripţie din părţile noas­ tre dracco) ).—Din toate limbile romanice singură ) cea română are pe draco în înţelesul de spirit rău, de­ mon, diavol,—celelalte cunosc numai înţelesul obicinuit de şerpe, balaur, zmeu ). — Explicaţia acestei deosebiri cred că e a se căută în următoarele împrejurări.
8,e 630 B81

»2») Cf. i n inscripţiile c u rosalia, sudică a ţinutului Bithus C I L . I I I , 703 : Bitkus et Rufus,— zulae; Tauzigis Tauzigis,

din Philippi — la marginea nume de «Romani» : Bithi, (poale (vezi filia; qui Cerin loc

B e s s i l o r — următoarele Zipacenthus Polutate(?) β.

fd., qui et Macer,—Tauzixs Tauzigis, Scaporenus

Bithicenthus

C I L . I I I , 707 : Cintis

de Scaptoparenus

şi a t u n c i o r i g i n a r d i n P a u t a l i a Sicu Bithi :

mai sus : unde in cives

c e n t r u creştin g r e c ) , n u d e p a r t e l a S u d de v r e m e a creştină β e p i s c o p N i c e l a s ) , thia minor, lângă Istrus, unde a m Romani
sae

Remesiana,

iar in Scy­ găsim

c o n s t e l a t rosalia,

et

Bessi

(vico

Ulmeto)

consistentes et Draccena...

C I L . I I I , 14214, 2 6 : (Moesia superior).

140 p. C h r . ) C I L . I I I , 8 2 3 8 : Dracco
63

° ) V e z i n o t a următoare. ) Kôrting, s. v.— Ş i e d e notat, că l a R o m â n i ş i i d e i a d e s p r e a face c u imediat

5 a i

înfăţişarea figurată a D i a v o l u l u i n u m a i a r e n i m i c de a i c i că diavol e e l e m e n t târziu creştin i n toate limbile

şerpele, c i e înrudită c u S a l y r i i şi P a n i i a n t i c i . — O b s e r v

romanice.

F a p t u l r e l e v a t d e D e n s u s i a n u , H. d. I. I. r., p. 38, după S c h u c h a r d t şi G . M e y e r , că draco s ' a r găsi c u însemnarea « d e m o n » şi I n p r o ­ pentru expunerea m e a de m a i jos, (draco=şevt e r m e n de o r i g i n e creştină celui românesc, fncă vençal, n u a r e importanţă întrucât a c o l o e p r o b a b i l pele-demon istoric-religios din Biblie), s a u I n t r u totul

c h i a r dacă a r corespunde c a fenomen n u a r puteă fi e de o r i g i n e g e n e r a l - r o m a n i c ă ,

adus c a un argument de m i n e m a i l a v a l e .

c ă r o m . drac

c i dimpotrivă a r t r e b u i e x p l i c a t şi fn provençal d u p ă n o r m e l e d a l e

www.cimec.ro

Dracco

=

«drac».

117

Dintre diferitele divinităţi greco-romane, delà cari lumea antică işi aşteptă mântuirea, însănătoşarea atât în senz sufletesc cât şi trupesc, aceea care, p r i n însăşi natura ei luminoasă şi purificatoare (coborînd din Apollo) se precizase în cursul v r e m i i ca zeitatea p r i n excelenţă salvatoare, Asclepios, se bucură în sec. I I şi I I I de o răspândire cum doară Mithraismul o r i Creştinismul au mai încercat-o. Conceptul despre «medicul divin» ) , i u ­ bitor de o a m e n i ) , θβύς σωτήρ, se extinde acum asupra tuturor celorlalţi zei, cari m a i făgăduiau salvarea: Sarapis ca şi Christus sânt m a i înainte de toate în mintea pă­ gână mediti divini, cari aduc însănătoşirea de boalele trupului şi sufletului, p r i n formule şi mijloace misteri­ oase, cunoscute numai de preoţii zeilor. Faima şi trece­ rea l u i Asclepios la păgâni e aşă de mare, încât apos­ tolii Creştinismului cred necesar să întrebuinţeze printre alte mijloace de propagandă şi polemica directă cu cre­ dincioşii l u i Asclepios, dovedind superioritatea «metodei de vindecare» creştine faţă de cea asclepieică ).
M 2 Mi 684

în Illyricul latin cultul lui Asclepios e, fireşte, foarte răspândit : dar nicăiri aşă ca în Dacia ). Aici, probabil şi pentru analogiile posibile de stabilit, între şerpele
B85

• ) Cf. U s e n e r , Gotternamen,
M

p. 147 sqq. ;

Wilamowitz-MoelHarnack,

lendorf, Isyllosvon Mission ,
2

Epidauros,

p. 43 sqq. şi 116 sqq.,—şi din Apulum

I, ρ. Θ1 s q q . " · ) C f inscripţia g r e c e a s c ă ( C I G . 6813 şi C I L .

I I I , a d 1422), pusă l a a n u l 238 de fiul p r o c u r a t o r u l u i Q. A x i u s A e l i a n U S Ά ο χ λ η π ι ώ καΐ Ύ γ ι « ί α
5 M

6soîţ ţ ιλανθρώποις. Mân-

) V e z i v e s t i t a s c r i e r e a l u i O r i g e n e s împotriva l u i C e l s u s , Aesculap... m i t verstănuns einRât-

u n d e «ein H a u p t s t r e i t p u n k t z w i s c h e n d e n b e i d e n b e d e u t e n d e n n e r n d e r w a r , ob J e s u s d e r r e c h t e H e i l a n d s e i o d e r D a b e i ist d i e M i s c h u n g schlimmsten Aberglaubens fur
2

d i g e r K r i t i k , w i e s i e s i c h bei b e i d e n flndet, h e u t e sel» : c i t e z t e x t u a l v o r b e l e l u i H a r n a c k , Mission , cât e l c a i s t o r i c b i s e r i c e s c s i t h e o l o g poate creştină de a t u n c i c u m a i multă i s t o r i c l a i c . — Cf. şi J u n g , Roman. ··') Cf. C I L . I I I , I n d e x . autoritate Landsch.,

l, p. 9 2 — 3 , Întru­ decât u n

vorbi despre doctrina In materie, p. 423 s q q .

www.cimec.ro

118

I I . Creştinismul

daco-roman.

asclepieic şi balaurul t h r a c " ) , se pare că Asclepios gàsià un răsunet excepţional. Fapt e, că atunci când impostorul Alexandru din Abonuteichos, în Paphlagonia — pe vremea lui Marcus Aurelius — născoci mysteriile lui Glycon: «Asclepios cel nou», o nouă «întrupare» a lui Asclepios, într'un şerpe enorm, îmblânzit de Alexan­ dru şi prezentat de el la mysterii ca însuşi zeul ), — cultul l u i Glycon găsi numaidecât adepţi şi în Dacia. Ba chiar singurele mărturii epigrafice apriate asupra Ijui Glycon în Răsărit, sânt tocmai cele din Dacia : Glyconi M. Ant(onius) Onesas iusso dei l(ibens) p(osuit)' ) şi G/ly]co(ni) M. Aur(elius) Theodotus iusso dei p(osuit) ): ambele din Apjjluia, ). Insjîripjiile _şânt, c u m vedgm, .puse de doi Orientali. O altă inscripţie, găsită la Sud de [Scupi, pè d r u m u T l n t f e Scupi şi Stobi (în Blace), aşă dar pe calea directă Naissus — Thessalonike, ne prezintă o altă formă de adorare a l u i Aesculapius «cel nou» : Iovi ei Iunoni [et] Dracconi et Draccenae ei Alexandro Epitynchanus [C. F]uri \Octavi[ani] c. v. posuit "): precum vedem, aici «profetul» ) Alexandru e adorat alăturea cu
63 63T oiS bS0 640 6 642

•**) Cf. i n această privinţă a r t . l u i D r e x l e r , l a R o s c h e r , Lex. I 2, 1692 (Glycon),—şi p. 397.
5

Myth.

v e z i şi amănuntele d a l e d e J . J u n g , rom.

Landsch.,

" ) T o t c e şlim m a i p r e c i s d e s p r e c u l t u l l u i G l y c o n , d a t o r i m Pseudomantis

c o n t e m p o r a n u l u i şi duşmanului p e r s o n a l a l l u i A l e x a n d r u , străluci­ tului «essayist» a l antichităţii, L u c i a n , c a r e i n a l său racterului G l y c o n pe n e - a d a t o e x p u n e r e completă atât a s u p r a i s t o r i c u l u i , cât şi a c a ­ şi l i t u r g h i e i n o i l o r m y s t e r i i . — A s u p r a reprezentării I u i monezi din Abonuteichos, (Alexandru c u c a p de o m pe t r u p de n e s p u n e , c . 15 sq., şerpelui tn c a p o puneă

şerpe, v e z i E c k h e l , I I , p. 383 şi 384 ; L u c i a n că subt r ceastă
S8i

Înfăţişare

mască umană) eră e x p u s «zeul» G l y c o n p r i v i r i l o r muritorilor. ) C I L . I I I , 1021. (cf. l a e a şi E . " · ) C I L . I I I , 1022.
5

*°) Inscripţia C I L . I I I , 7756, tot d i n A p u l u m Mitt.

B o r m a n n , în Arch.-epigr. " · ) C I L . I I I , 8238.
5

X I X , 1896, p. 232 şi n . 5) n u ţine de

c u l t u l l u i G l y c o n , c i aparţine u n u i a l t c e r c r e l i g i o s . ' ) Cf. L u c i a n , Pseudom.,
2

c . 55.

www.cimec.ro

Originile daco-romane,

păgâne, a l e c u v . «drac».

ll'J

zeul său Glycon = «Dracco» : ba m a i găsim şi o soţie a zeului—«Draccena»—probabil introdusă m a i târziu in re­ prezentarea mysteriilor, ca «pendant» absolut necesar la grupele Zeus—Leto, Apollo—Coronis, Podalirius— [mama lui Alexandru] ) . — Lucian ne spune, că p r i n t r e cele dintăi ţinuturi, unde se răspândi cultul l u i Glycon, fură Biţhyniaiy....Galatia. şi Ţhracia ), iar că începutul înşelă­ toriei l u i Alexandru fu făcut în Macedonia, la Pejla, de ΌΤΐύδΤϊδΐίΙ'"'profet' îşi procură şerpeie ). A v e m dar pen­ t r u Dacia, p r i n inscripţia de lângă Scupi, şi d r u m u l pe care cultul l u i Glycon 1-a făcut spre a ajunge tocmai la A p u l u m ) : Thessalonike, Scupi, Naissus [ V i m i n a c i u m , Tibiscum,—ori Ratiaria, Drobetae], Apulum. încă din timpul l u i Lucian, duşmănia între adepţii lui Glycon-Dracco şi Creştini, resp. Epicurei (cele două specii de athei ai antichităţii) apare ca foarte acută ) . Rivalitatea dintre vechiul Asclepios σωτήρ, şi dintre noul şi adevăratul βωτήρ, Christus, a fost pomenită m a i sus. Demonul cu deosebire primejdios Creştinismului | în Moesia superioară şi în special în Dacia eră acel'
648 644 646 6 4 0 647
M e

) V e z i descrierea mysleriilor lui G l y c o n l a L u c i a n , ) C . 18. ) D e s p r e migrafiile numai passim, Met.,

Pseudorn.

c. 38 s q .
M 4

' " ) C . 7 sq.
646

c u l t e l o r şi superstiţiilor o r i e n t a l e n ' a v e m figurat, c i c h i a r in s e n z peregrinările diferiţilor propriu: «.Chaldaeiri vezi la şi alţi

c u m v a a vorbi Apuleius Imperiu unum balis care

m a g i , vrăjitori, profeţi, etc., d i n Răsărit, c a r i u m b l a u p r i n întregul c u idolii şi h o c u s - p o c u s - u l l o r r e l i g i o s (d. p. V I I I , 24 eq. : popularium personantes faece, deamque qui per Syriam plateas et oppida cyrnmendirecomandă circumferenles de triviali et crotalis compellunt...

; v e z i şi amănuntele c o m i c e d i n c . 25). c . 26, unde A l e x a n d r u Creştinilor (în P o n l u s unde se dădea m o ­

»*') Cf. L u c i a n , Pseudorn., adepţilor săi l a p i d a r e a

m e n t a n lupta). — L a m y s t e r i i , Înainte de a s e începe c e r e m o n i i l e , «atheii», şi «Creştinii» şi «Epicureii», e r a u poftiţi să i a s ă : xal 6 μ.έν ήγείτο λέγων „eţui Χρ:οτιοινοΰς", το δέ πλήβος άπαν επεφ^έγγετο „?ξω Επικούρειους" ( C . 38).

www.cimec.ro

120

I I . Creştinismul

daco-roman.

dracco, comun şi lui Aesculapius cel vechiu şi nouei sale epifanii, şi vechilor culte thrace şi tuturor zeităţilor chthonice : predicatorii creştini trebuiau deci să întrebuinţeze faţă de poporul din aceste părţi termenul de dracco deadreptul ca termen generic pentru toţi idolii şi demonii păgâni ) . Dacă m a i târziu supt vorba Dracco poporul îşi re­ prezenta mai ales pe vechii Pani şi Satyri, i a r nu balauri, aceasta a provenit tocmai din acea generalizare foarte de timpurie a înţelesului vorbei dracco p e n t r u toţi demonii păgâni, şi deci uitarea chiar din t i m p u l luptei între păgănism şi creştinism a înţelesului p r o p r i u şi originar al cuvântului. Gât priveşte însăşi reprezentarea figurată ca atare, în părţile noastre divinităţile agreste şi silvestre fiind cele mai răspândite în popor, P a n i i şi Satyrii, to­ varăşii Dianei (vezi paragraful următor), deveniră «de­ monii» clasici urmăriţi şi distruşi de fulgerele creştine.— în Apus însă, unde importanţa religioasă a l u i Dracco eră cu totul restrânsă, el nu-şi păstră decât înţelesul comun şi concret de balaur ) .
648 649

Dar din lupta Creştinismului cu păgânismul illyric, şi în special dac, mai avem în limba noastră încă o urmă foarte caracteristică : e cuvântul zănatic °), pre­ cum vedem, cu înţelespeiorativ,, deçi de origine creştină,] şi aplicat cu senţirnentui de duşmănie o r i dispreţ cuprins şi azi în el,Ja_ a^nurnepăgâni pe cari voiu încercă să-i caracterizez i n cele ce urmează.
B5 ;
54β

) C h i p u l de şerpe

l u a t de d i a v o l i n i s p i t i r e a E v e i e r à l a încă o notă i n p l u s p e n t r u c a r a c t e r i ­ — H a r n a c k , o. c, 1,104, η. 1, relevă şi idol» şi

R o m a n i i deveniţi creştini c ă însuşi « A e s c u l a p
5

z a r e a c a d u h r ă u a l u i Dracco.

e r ă i n o c h i i creştinilor u n d e m o n

a d u c e m a i m u l t e c i t a t e d i n s c r i i t o r i i creştini. *') Notez că t e r m e n u l g e n e r a l creştin p e n t r u diabolus,
550

daco-romanul mai

draco,

e,

l a toate

popoarele

romanice,

de o r i g i n e

nouă. p u r creştină. ) D i n dianaticus: cf. Puşcariu, o. c, n . 1928 www.cimec.ro

Dianaticus

= «zănatic».

121

în religia syncretistă păgână a imperiului r o m a n — , a m văzut şi mai sus — diferiţii zei supremi, naţionali' şi locali, reprezentanţi a i principiului bărbătesc deoparte' şi a i celui femeesc de alta, se sublimă într'o singură pe- j reche divină, cu nume felurite, dar cu înţeles henotheist : ι iată cea mai caracteristică pildă de syncretism din tot Illy­ ricul şi Orientul l a t i n : Sarapis lupiter Sol Isis Luna Diana dit deaeque con­ servators sânt adoraţi în anul 175/6 de L. Aemilius Carus, legatus Augusti pro praetore UI Daciarum, în A p u l u m ) : că exemplul aceswTcÎasic ne vine tocmai d i n Dacia, nu e, nici vorbă, o simplă întâmplare. Dar iată un alt exemplu special pentru Diana: într'o inscripţie bilinguă d i n Hierapolis Castabala ad P y r a m u m (Budrun) în Cilicia,—pe la sfârşitul secolului al II-lea sau încep, celui de a l III-lea.-^Dea Castabalensis, care p r o p r i u zis e Artemis, mai e invocată şi ca Selene, Hecate, Aphrodite şi Demeter:
5 6 1

(ΈΙ'τε Σ]εληναίην

βί'τ' Αρτεμ.ι[ν είτε σ]έ, δαίμ,ον,
ν

πορφόρον, [εν είτε [Κ.]6πριν Θήβης [ή] Δηώ,

τρι]όδψ την

σε^όμεσθ', Έκ[άτη]ν, γεραίρει

λα[6ς] θοέεασι

Κούρας

μητέρα Φερσεφόνης,
Β62

urmează invocaţia ) . L a Apuleius, Isis—divinitatea supremă şi unică— e invocată—în diferitele ei manifestări — ca Ceres, Venus, Diana, Kybele, Athena, Persephone, Demeter, Hera, Bellona, Hecate şi Nemesis ) . Totuşi peste toţi zeii şi zeiţele se ridică Soarta, Destinul : Nemesis, Tyche. Tn inscripţii^ cari m a i mult decât orice altfel de mărturii, ne arată în chip nemijlocit viaţa adevărată
658

' » ) C I L . I I I , 7771. ) C I L . I I I , 12116 : c u notele editorilor. Metam. X I , 2 şi 5 — C f . c o m e n t a r i u l l u i U s e n e r l a a c e s t s y n c r e t i s m , în Gûtternamen, p. 3 i 0 sqq., u n d e m a i sânt c i t a t e şi alte exemple.
552

www.cimec.ro

122

I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

a umanităţii antice, Diana, sancta potentissima ), apare iri părţile noastre ca identică cu Nemesis: Dea Diana Ne­ mesis Augusta ), iar Nemesis sive Fortuna** ) e Adrastia ), unul dintre multele nume feminine ale Soartei: Νέμεσις, Αδράστεια, Ειμαρμένη,Πεπρωμένη, Τύχη, Fortuna ) : „Adrastia, quam vocabulo duplici etiam Nemesim appellamus—ultrix facinorum impiorum, bonorumque praemiatrix — : haec ut regina causarum, et arbitra rerum ac disceptatrix, urnam sortium temperat..." ). — Diana e, ca Luna, dea aeterna ), zeitatea supremă feminină. Această divinitate, unică şi atotputernică, apare în Illyricul latin şi în Dacia supt toate numele m a i sus pomenite. Natura ei ca Nemesis, adică stăpână a desti­ nelor cerului şi pământului, e documentată în numeroase inscripţii d a c i c e ) : numele obicinuit, sub care ea e însă cu predilecţie adorată, e cel l a t i n : Diana, sancta, potentissima, precum o numeşte inscripţia m a i sus citată din Sarmizegetusa ). împotriva acestei Diane, ca zeitate supremă pă­ gână ), are dar de luptat Creştinismul, când începe propaganda în stil mare p r i n t r e necredincioşii latini ai Ulyricului. Rezistenţa, fireşte, e m a r e : căci esenţa religiei combătute e credinţa etern omenească în Destin,
bH 166 9 66T 668 66β 660 6β1 6β2 698

") » ) ···) ") )
6 M 6 56e 5ί

C I L . ΠΙ, 1418 : S a r m i z e g e t u s a . C I L .ΙΠ, 10440: A q u i n c u m ; cf. şi 1 4 0 7 6 : C a r n u n t u m . C I L . I I I , 1 1 2 5 : A p u l u m : p. C . 238/44. în D a c i a : C I L . I I I , 944: l a M i k h â z a . V e z i D i e t e r i c h , Abraxas, p. 93 s q q .

· ) A m m i a n u s M a r c e l l i n u s X I V , 11, 24 sqq., ed. C l a r k , B e r l i n , W e i d m a n n , 1910. A m m i a n u s s c r i e a c e s t e a c u p a t h o s u l o m u l u i care-şi e x p u n e p r o p r i a credinţă : r ă m a s păgân într'o v r e m e când Creş­ t i n i s m u l începeă c h i a r a persecută pe p ă g â n i , el îşi susţine c u tărie şi — (potrivit v r e m e i !) şl c u erudiţie — c o n v i n g e r i l e . arch. ) Cf. C u m o n t , Les dieux éternels des inscr. latines 1888, v o l . 11, p. 190 s q q . " » ) Cf. C I L .ΙΠ, I n d e x . ) C I L . I l l , 1418. " ) P e s t e toţi zeii, fără d e o s e b i r e : c a D e s t i n .
ίϋ0 5 M 5

i n Rev.

www.cimec.ro

Diana

= «zână». — Seroaloria

= «sărbătoare».

123

şi închinătorii Dianei-Nemesis nu pot fl uşor convinşi că a r există o putere divină mai mare ca Soarta, ca Norocul. Missionarii creştini tună împotriva „Dianaticilor" stăruitori în orbirea lor : Dianatici-i sânt oameni fără minte, scoşi din minţi de demonul pe care îl adoră : „zănatici" ! Aceştia însă cultivă cu credinţă, dacă nu se mai poate în public, măcar în ascuns, divinitatea l o r ; Sanda Diana = „Sânzana" " ), Diana = „Zâna" ) , con­ tinuă, în legendele eroice ale noilor creştini, a fl tot o fiinţă suprapământească, prea-puternică, deosebită p r i n frumuseţă, bunătate şi strălucire. Tradiţiei creştine de luptă şi vrăjmăşie, cuprinse în „zănatic", îi corespunde tradiţia pă­ gână de duioasă amintire legendară, cuprinsă în „zână" " ).
6 4 6β6 6 0

Dar să trecem la un a l t termen păgân, p r i m i t şi de Creştinism şi constituind oarecum un. symbol a l îm­ păcării definitive dintre Daco-Romani şi Creştinism: cuvântul «sărbătoare». Examinând epitetele zeilor din I l l y r i c u m din punctul de vedere a l răspândirii l o r geografice, observăm, că sunt unele, cari nu apar decât în anume locuri bine justificate p r i n însăşi conţinutul religios al epitetului. Aşă e, p r i n t r e altele, cazul cu epitetul conservator : acesta,
« S â n z i a n a » c r e d c ă e o formă eufonică, analogislică, d e ordin (sic: s e c u n d a r . — Dimpotrivă filologii derivă c u v . «Sânziene» Joannes, — deşi s p r e d e o s e b i r e d e « S â n z e a n a » ? ) d i n Sanctus

i s t o r i c - r e l i g i o s n u văd c u m puleă s ă s e prefacă .Sf. l o a n i n I l e a n a Cosânzeana! »·») Cf. Puşcariu, o. c, n. 1942 : e t y m o l o g i e misă d e filologi. " · ) Cf.Ια c e l e de m a i s u s şi v o r b a «Iunatec» d i n păstrată tn c e l e l a l t e l i m b i r o m a n i c e d i n «.Dianan numai c a termen r e s c ( P u ş c a r i u , n . 9 9 6 ) . — F a p t u l că l a c e l e l a l t e p o p o a r e mecătoare», «vrăjitoare», e t c . , m ă face s ă c r e d , lunaticus, cărtură­ romanice tn g e n e r a l a d ­

n u a u r e z u l t a t decât s e n z u r i creştine, p e i o r a t i v e : «fer­ că originea c u ­ păgânis­

vântului « z â n ă » e d e căutat tot tn D a c i a traiană, u n d e c u l p r o p r i u z i s e, c u l t u r a l , tot V e s t latin).

m u l a fost m a i îndelungă v r e m e înfloritor (căci a m s p u s : I l l y r i ­

www.cimec.ro

124

I I . Creştinismul

daco-roman.

după logica obicinuită, a r trebui să apară nu numai pe iretutindeni : şi totuşi nu apare. lângă toţi zeii, dar Cauza e următoarea. încă de t i m p u r i u el se desvoltă ca un epitet m i l i t a r şi politic, în legătură cu acţiunea protectoare şi apărătoare a zeilor faţă de primejdiile de ordin public: zei p r i n excelenţă «conservatori» sânt lupiter optimus majcimus, Mars, o r i Mars pater, Sol invictus, Fortuna, sau, înşişi diferiţii împăraţi ). Monete cu dedicaţia M A R T I CONSERVATORI o r i M A R T I P A T R I CONSERVATORI şi, în acelaş t i m p — precât se pare — şi cu monogramul l u i Christus, avem d. p. chiar delà Constantin ) . Destul, că epitetul de conservator e spe­ cializat pentru domeniul publîc-militar. în provincii el trebue dar să apară acolo unde primejdia războaelor e mai mare, adică la graniţele Imperiului.
ίβ7 688

Dacă trecem în revistă locurile unde apare conser­ vator în I l l y r i c u l şi Orientul latin, găsim că, afară de câteva excepţii, unde conservator e documentat şi de i n ­ scripţii m a i din interiorul I m p e r i u l u i : în Celeia " ) şi V i r u n u m ) : N o r i c u m ; în Salonae ), Issa (insula: azi Lissa) ) , A r u p i u m ) , Municipium M a l . . . ) , într'alt loc, neprecis, din Dalmaţia de Nord ) şi, poate, în B u r n u m " ) : toate în Daknaţia; Scupi, în Dardania )
8 9 6 7 0 671 672 673 674 676 57 577

··') C I L . I I I , I n d e x şi C o h e n , Médailles » " ) Cr. K a u f m a n n , o. c., p. 599.
6βί

impériales,

passim. sanda loci

) C I L . I I I , 5185 : /. o. m. conservator ) C I L . I I I , 4780 : [Genius] loci suorum; conservatrix

Arubianus magnus

et Celeia conservator

M 0

conservator]. 8 6 7 2 : /. o. m. (p. s e n z u l conservator; Dianei, vezi D(o-

ί 7 1

) C I L . I I I , 14242 şi 14242, 1 : Deus conservatrix.

huius

şi d. m. c. I. h. et omnium
57î

1938: Fortuna

) C I L . I I I , 3074: Diana

l a m i n e m a i s u s , i n text). " · ) C I L . I I I , 10044, şi p. 2328, 174: I(upiter) lichenus). C I L . I I I , 14600 : I(upiter)
575 57e

c(onservator) c(onservator).

o(ptimus)

) C I L . I I I , 10057 : /. o. m. Sol invictus ) C I L . I I I . 8188 : Hercules conservator.

conser[vator] ori

Aug. c(ustos).

n.

) C I L . I I I , 13249: /. o. m. c. = c(onservator)

577

www.cimec.ro

O r i g i n e a păgână a c u v . «sărbătoare».

125

şi Pergamum, în Asia ) , — toate celelalté locuri sânt la graniţa Dunării sau, în^Rţ^rît,^ la^ graniţa syrç^ajabica'^f). Şi anume, i r i special, majoritatea din Dacia traiana j f unde toate oraşele "^TS&Se^t^^y'fs^s^ ga'conservatori : ' 'cunTF •şYflresc, Dacia întreagă fiind un singur, enorm post înaintat la graniţa nordică a Ro­ mânismului,—şi, apoi, în a l doilea rând, din garnizoanele dunărene ale Pannoniei ), Moesiei superioare ),etc. ). Dintre toate aceste locuri nu pot fl luate însă în consideraţie pentru eventuala creare a unui termen romanic, decât cele din Dacia, unde titlul de conservator ajunge de fapt a se generaliză, pe deoparte în u r m a situaţiei excepţional de primejduite a provinciei, pe de alta în u r m a fuziunei conceptului public de «conservator», cu cel privat, a l zeilor «medicali», — precum am con­ statat m a i sus, deosebit de numeroşi şi în deobşte adoraţi în Dacia *). Dimpotrivă uzul epitetului nostru numai
678 6 8 0 681 68î 689 68

» ) C I L . I I I , 7087 : Silvanus
18

conservator conservator

(cf. în S i r m i u m o i n ­ In B e r y tus S y r i a e ( C I L . (Rabbath A m ­

scripţie c u Silvanus ·'·) I I I , 14165°);
M 0

bellator:

n . 10220). In Philadelphia

I. o. tn. Heliupolitanus /. o. m. conservator

n i o n ) ( η . 14149 ·) şi i n B o s t r a , A r a b i a ( η . 14149 *). ) V e z i m a i jos. conservatrix ( C I L . I I I , 14359 ' · ) , — Serapis conservator Genius conservator Diana conservato(4558);Carnuntum: immorlales nservator et bona *") V i n d o b o n a : Fortuna F. c. Geniusquehuiusloci et Isis ceterique di deaeque conservatrix loci et Fortuna conservatrix conservator
t 8 î

(11157); B r i g e t i o : (3631) împreună c u patrii (13365). dea luno

(4289) ; A d i a u m : /. o. m. et Apolloco (3419),—dii

(10960); A q u i n c u m :

(3632),—dii conservatores (3161); M u r s a : în Viminacium,,

res ( 1 5 1 5 6 ) , — F o r t u n a conservatrix )

(10400) ;—/. o. τη. conservator (14217 ).
J

/. o. m. conservator numai

oficial : Neptunus imperatoris loci (5788) ; I n In

Augg. servator

et Caess.
, 8 a

(14506) şi /. o. m. conservator deaeque [et genius huijus c(ustos)

) în A u g u s t a V i n d e l i c u m ( R a e t i a ) : /. o. m. el dii

aeternus

con­

Savaria : 10909) ;

( P a n n . s u p . ) : /. o. m. c. ( n e s i g u r : ( T h r a c i a ) : idem
8

o r i c(onservator) (7446);

l â n g ă A l m u s (Moesia).' I. o. m. conservator (14207
88

Mesembria

).

• «) V e z i m a i s u s , p. 117 sqq.

www.cimec.ro

126

I I . Creştinismul

daco-roman.

în câteva lagăre delà Dunăre, iar nu şi în înfloritoarele şi numeroasele centre din interiorul provinciilor pannonico-moesice, nu puteă fl hotărîtor pentru crearea unui nou termen romanic pe teritoriul I l l y r i c u l u i latin. Că în Dacia această creaţie eră nu cumva numai posibilă, ci deadreptul inevitabilă, va dovedi, sper, simpla înşirare a divinităţilor de tot felul, invocate ca salvatoare în oraşele provinciei ) :
6 8 6

Aesculapius

et Hygia

dii

conservatores

y

Jix

^Tmize687

getusa

fi8B

).
bonus puer

'
conservator, în Potaissa ) :

Deus Azizus

zeitate orientală — de natură războinică : Mars, — Lucea­ fărul de dimineaţă, cu numele lui complet: deus Azizus
bonus puer posphorus Apollo Pylhius [fwfôpoç^lucifer].

El apare, din tot Illyricul şi Orientul latin, n u m a i în D a c i a , unde, într'o inscripţie, e de-adreptul caracterizat
ca deus optimus maximus ).
m

în calitatea de
6 8 9

conservator

i se ridică între anii 253 şi 260 de prefectul leg. V Macedonica în Potaissa un templu ) : tocmai în aceste t i m p u r i grele pentru Dacia, adorarea Iui Azizus conser­ vator în chip oficial e aproape symbolică.
585

) P e n t r u c a c e t i t o r u l să poală

însuşi

judecă

c h i a r după mai s u s in

m a t e r i a l u l existent a s u p r a acestei c h e s t i u n i , a m dat
ίββ

note şi toate c e l e l a l t e mărturii, d i n P a n n o n i a , M o e s i a , e t c . ) C I L . I I I , 7 8 9 9 + n o l a l a η. 1422. Cf. C I L . I I I , 987 ( A p u l u m ) : ; 1560 ( A d M e d i a m ) dii Veteranus, praef. magni et boni : adoraţi de M a r ­ geminae Gcdlenianae, leg. ΧΓΠ dii salutares cus

Aurelius

adică după a n u l 260 ( i n t r e 260 şi 268) L »<") C I L . I I I , 875. " ' ) C I L . I I I , 1135 ( A p u l u m ) . — C e l e l a l t e toate d i n Apulum): inscripţii şi 7652 sânt (mai 1130-1138—875 (Polaissa) (Macedotemplu­ pro Mac. saIII. nobiliss. inceptum

n i c a ) . — Z e u l e a d o r a t deopotrivă de c i v i l i c a şi d e m i l i t a r i . ·'*) C I L . I I I , 875 : găsită împreună c u f u n d a m e n t e l e lui l a T u r d a , pe d e a l : Deo Azizo lutem piae perfecit (!) dd. [nn. fidfelis...] Valeriani Donatus CaesarisJ et Corneliae Salonina[e praef. bono p[uero Augg. conservajtori et Valeria[ni et] leg. V templum et Galjlieni

Augustae

leg. eiusde[m....J

[...]. De reţinut e, că t e m p l u l a fost isprăvit şi i n a u g u r a t —

www.cimec.ro

« S ă r b ă t o a r e » — d e o r i g i n e p u r daco-romană.

127

Sar apis, lupiter, Sol, Isis, Luna, Diana dii deaeque conservat ores, adoraţi syncretistic ), la a. 175/6, de gu­ vernatorul celor trei Dacii, în A p u l u m ). Hercules conservator în Apulum ) , şi Hercules con­ servator Augustorum nostrorum în Ad M e d i a m ) . lupiter monitor conservatorque : p r i m u l atribut e explicat chiar în inscripţie: legatul leg. X I I I gem., somno monitus de zeu, a scăpat de o primejdie şi, recunoscător, i-a închinat apoi a l t a r u l ) : în Apulum. lupiter optimus maximus aeternus conservator, în Ampelum ). lupiter optimus maximus conservator, şi anume, precum reese din celelalte epitete, pe care le mai poartă el în Dacia şi în I l l y r i c u m , în senzul atât de custos şi defensor, cât şi de depulsor, tutator, restitutor,
6β0 6 9 1 692 69S B9t 69D

a i c i i n N o r d u l D a c i e i — c u puţini a n i Înainte de a fi părăsită D a c i a de A u r e l i a n . - A s u p r a s c h e r , e l e , supt Azizus, Lexicon.
M 0

l u i Azizus, Phosphorus,

cf. a r t i c o l e l e Bonus puer,

lui Steuding, la Roscher, e, c ă în

RoMyth.

)

Vezi

m a i s u s , p. 1 2 1 . — I n t e r e s a n t myrionyma

Potaissa, XI 2 şi u n credin­

u n d e e r ă şi t e m p l u l Iui A z i z u s , g ă s i m c u l t u l n u m e l e s y n c r e t i s t i c de Isis quaestor (collegii),—aşă şi 5 şi m a i s u s , p. 121), d e u n collegium Isidis,

I s i d e i , adorată s u p t cu un pater

(cf. A p u l e i u s , metam.

c u m In tot I l l y r i c u l n u m a i I n P o e l o v i o ( P a n ­

n o n i a sup.) o r n a i Intimpinăm, adorată Insă de u n s i n g u r c i o s : C I L . I I I , 4017. »·>) C I L . I I I , 7771.
ί Μ

) C I L . I I I , 1026 şi 1027. ) C I L . III, 1564: a. 1 9 8 - 2 1 1 : i n s c r i p . i e pusă c h i a r d e g u ­ tn s e n z asclepieic: Augustarăspândit spre şi i n t e n z i (1569 şi 1570),

5 M

v e r n a t o r u l D a c i e i . A i c i H e r c u l e s e conservator şi c a salutiferus lis

e l e a d o r a t I n băile d i n A d M e d i a m şi c a invictus

(1572) : inscripţia d i n urmă, pusă de u n s'au

d i n S a r m i z e g e t u s a , e încă d i n v r e m e a l u i T r a i a n şi a r a t ă a s t ­ a c e e a şi r e l e v e z a c e s t e x e m p l u , relaţiei d i n t r e d u r a t a

fel n e m a i p o m e n i t a r e p e z i c i u n e c u c a r e R o m a n i i şi a c l i m a t i z a t I n D a c i a . — D e a fi a v u t I n v e d e r e I a j u d e c a r e a " « ) C I L . I I I , 1032. " ) C I L . I I I , 1301.
5

t a t e a colonizării D a c i e i deoparte,şi naşterea poporului r o m â n de a l t a .

www.cimec.ro

128
Γ,9β

II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

etc. ), — adorat în : A p u l u m ) şi, probabil ) , i n Napoca ) . Mars conservator, adorat în A p u l u m °) şi Mars pater conservator et bona Victoria, adoraţi undeva în Dacia ,Apulensis: locul precis nu-1 cunoaştem ). Zilele consacrate cultului zeilor se numiau în Apusul latin dies festi, sau, precum ziceà poporul din întreagă «România», dies festae: aceasta ca denumire generală; in amănunte existau dies feriati (resp. simplu feriae), februati, lustrici, natales, religioşi, o r i — în special pentru cultul morţilor — dies parentales, dies sollemnes, dies violares, etc. în Dacia m a r i i zei apărători de primejdii erau adoraţi supt titlul comun de conservatoteşj} cuvântul eră aşă de potrivit, încât, precum amuletele destinate a păzi pe purtătorul lor — păgân, ca şi creştin I — de atingerea răufăcătoare a spiritelor duşmane, se numiau servatoria= φυλακτήρια, — tot aşă, probabil, se numiau şi sacrificiile aduse zeilor conservatori în zilele lor de sărbătoare: servatoria. I a r ziua însăşi, închinată zeilor conservatori eră o dies conservatoria, o r i simplu servatoria : apărătoare de pericole ) . — Starea precară a provinciei Dacia, şi apoi starea şi m a i nesigură a ţinutului «barbar» a l DacoRomanilor, contribui fără îndoială la generalizarea aproape imediată a cultului zeilor conservatori şi p r i n aceasta la întinderea repede a uzului vorbei dies serva5 9 7 698 699 uo 901 902

' · · ) C I L . I I I , p. 2514 s q .
5

" ) C I L . I I I , 1020, 1084, 1085. ' ) /. o. m. n u e păstrat, d a r conservator
8

5

e încă pe piatră, şi

a c e a s t a e p e n t r u n o i p r i n c i p a l u l : încă u n z e u c o n s e r v a t o r a d o r a t în u n oraş a l D a c i e i . «··) C I L . I I I , 14465.
i0

» ) C I L . I I I , 1099. ) C I L . ΙΠ, 1600. V e z i l a F o r c e l l i n i , Lexicon, şi salvator s. v., c i t a t e l e d i n a u t o r i i a n t i c i , — Ser)

i 0 1

m

c u p r i v i r e l a diferitele accepţii a l e c o m p u s e l o r l u i servare. vator, conservator sânt s i n o n i m e 1

www.cimec.ro

înţelesul i s t o r i c a l cuvântului « s ă r b ă t o a r e » .

129

toria ) o r i conservatoria ), în detrimentul termenului/ obicinuit în celelalte părţi ale lumii latine, dar lipsit de( un înţeles concret, dies festa. Astfel chiar în cuvântul «sărbătoare» se pot vedea restriştele poporului român: ziua de odihnă, veselie şi petrecere, festa, d i n restul l u m i i latine, fu la noi o zi de îngrijată şi smerită reculegere şi închinare a sufletului către zeii n e m u r i t o r i pentru salvarea din primejdiile fără sfârşit: i a r dacă dies servatoria eră o u r m a r e ab­ solut logică a cultului zeilor conservatori, ea fu, p r i n introducerea Creştinismului, cu adevăratul şi singurul «deus conservator»=*εός σωτήρ, oarecum încăodată sanc­ tificată : conceptul păgân eră aşă de monotheist şi pios încât dies servatoria, întocmai ca Domine-deus, puteă fl delà început admisă ca un termen sacru. Dar şi fără aceasta, cultul zeilor conservatori moştenindu-se chiar ca atare în Creştinism, supt forma cul­ tului popular al sfinţilor şi m a r t y r i l o r , apărători şi ei, flecare în câte-un fel de p r i m e j d i i : foc, cutremur de pământ, molime, secetă, suferinţe trupeşti şi sufleteşti de tot felul, etc. ), dies servatoria — alăturea de dies Dominica, cea p u r creştină, introdusă de-abia odată cu
e08 e04 905

·<") Cât de nesatisfăcătoare e r ă e x p l i c a r e a de p â n ă a c u m a cuvântului « s ă r b ă t o a r e » d i n servare mai bine decât o r i c e « a păstră, a ţineă», n e a r a t ă următoarea concluzie neferi­ serva­ obici­ d i n [dies] etymologia altă a r g u m e n t a r e ,

logic-fllologic minunată, d a r g r a m a t i c a l - e l y m o l o g i c foarte cită, a d - l u i D i c u l e s c u , o. c, p. 1 4 : «sărbătoare» toria «zi c a r e t r e b u e ţinută» I P r e c u m vedem

nuită a filologilor e d e - a d r e p t u l greşită, căci d i n servare a ţineă», s ă r b ă t o a r e a a r fi servanda, ei a p r i a t
M <

« a păstră, cu senzul a trebuit

i a r n u servatoria,

activ! conservatoria=z\ şi 2 6 5 4 : zaconus c u n s e r b a t o r i a (cf. C I L . I I I , 12863 : Încă delà a . 358, folosii i n S a l o n a e tn p. 116 s q q . şi E . L u c i u s , Heili-

) Căci şi d i n această formă latină tot sărbătoare

să iasă : dies cuncordiens

l o c de diaconus)=z\ genkult,
35332

c u serbătoare=sărbătoare.

•°') Cf. U s e n e r , Gotternamen, passim.

9
www.cimec.ro

130

I I . Creştinismul

daco-roman.

noua credinţă,—şi-a putut continuă o existenţă păgânocreştină independentă, până în ziua de azi. Tot ca termeni sacri păgâni, primiţi apoi în aceeaşi calitate şi de Creştinism, avem a consideră mai toate cuvintele noastre creştine cu p r i v i r e la cultul morţilor ) : «cumând» (şi «comand», «comândare»), «osăminte» ), «mormânt» ),«păioară» ) , «priveghiu» ), « r u g » ) , — precum şi numele planetare ale zilelor săptămânei, dies Lunae, Martis, Mercurii, lovis, Saturni, constatate în Dacia, ca influenţă orientală nemijlocită, încă de pe când pro­ vincia făceâ parte d i n imperiul roman şi Creştinismul doară numai excepţional dacă apărea în stânga Dunării, sărind peste întreg Illyricul l a t i n ) . Deasemenea..ş4
609 e07 608 809 610 811 612
βοβ

) A s u p r a e t y m o l o g i i l o r l o r v e z i Puşcariu, o. c , ». v. ) A c e s t e două c u v i n t e , « c o m â n d » şi «osăminte», le d a u c a hotârîtoare ; c e l e l a l t e , următoare, de origine păgână. est; thiasis reditu extranium Liberi annuo heredem patris rosalibus non sequetur CC şi, el sânt, precum

0>1

p r o b a b i l e de o r i g i n e p ă g â n ă , fără a p u t e a a d u c e deocamdată m ă r ­ turii epigraflce
M 8

a r ă t i n note, sigur numentum Idem Rufus vescentur et ibi sive

) Cf. C I L . I I I , " 2 0 8 2 : inscripţie p ă g â n ă d i n S a l o n a e : hoc mosepulrrum donavit l a « R o s a l i a » : C I L . I I I , 703 : . . . Tasibasteni ad monimentum eorum spargere

Ia a c e a s t a , inscripţiile c u p r i v i r e Bilhus ^ C, ex quorum

( P h i l i p p i - M a c e d . ) ; X I , 132 : rosas (Ravenna),—etc. ( r e s p . palliolum):

ad monumentum

epulare

β··) Delà palliola j o s , n o t a 610.
61

v. a m ă n u n t e l a Puşcariu, ; cf. m a i

n. 1247 ; p. înţelesul p ă g â n , cf. F o r c e l l i n i , s. v. pallium

° ) P e n t r u « p r i v e g h i u l » p ă g â n — p e r v i g i l i u m — c a instituţie s a ­ X V , 44, i a r o informaţie e x t r a o r d i n a r de passim ; pentru prive­ rogus; cf.

crală, v e z i T a c i t u s , Ann.

bogată în legătură c u c u l t u l morţilor şi o b i c e i u r i l e p ă g â n e I a i m mormântare, s e găseşte l a A p u l e i u s , Metam., g h i u l v e c h i u creştin, cf. vita *)
u

Severini rogus

a l u i E u g i p p i u s , c. 16. şi bustum cele s p u s e s. r. rogus= luna

Rogus

şi sepulcrum: intre pyra,

s i n o n i m e ( F o r c e l l i n i , s. υ.

pentru bustum,
612

deosebirea

η. I). într'o inscripţie d i n S a l o n a e ( C I L . I I I , 2083) ) C I L . I I I , 1 0 5 1 : A p u l u m : d i n 23 M a i 2 0 5 : XL Iun.

monumentum.

www.cimec.ro

Alţi t e r m e n i creştini de o r i g i n e

păgână.

131

Juna pentru mensis e cons^t^ţă înDaçjaJiajaijă încă ïïihaintea anului' 270: o dovadă de întrebuinţarea anului lunar, în locul celui solar, exclusiv obicinuit în restul I m p e r i u l u i ) . Faptul că apoi în stânga Dunării ter­ menul dună» s'a menţinut statornic pentru mensis, spre deosebire nu numai de toate celelalte popoare romanice, dar chiar de dialectele române din dreapta Dunării (e cazul ca şi cu înţelesul vorbei «iarâ»^ }^ duce iarăşi la o accentuare necesară a întemeierii definitive a popo­ rului şi limbei române pe teren pur daco-roman, în Dacia traiană. Dimpotrivă sânt în terminologia noastră creştină latină o sumă de cuvinte, a căror origine ca termeni sacri porneşte de-abia din timpurile creştinării noastre. Astfel sânt ) : «ajun», «altar» (termenul păgân m a i răspândit e ara) ), «biserică», «botez», «câşlegi», «cre­ ştin», «cruce», «cuminec», «Duminică», «mă închin», «îndrea», «înger», «lege», «martur», «păcat», «păgân», «păresimi», «părinte», «Paşte», «preot», «răposă», «rugă­ ciune», «tâmplă», «vărgură», «zău». Dintre acestea, cele m a i multe n'au nevoe de vre-o altă explicare, pentru a fl caracterizate în senzul de
ΰ18 814 e 1 6 B1H

XVIII
e

die lovis:

inscripţia e pusă de u n însemnat d e m n i t a r m u ­ Apulum. acestor

n i c i p a l d i n S a r m i z e g e t u s a şi

" ) I n s c r . c i t . I n n o t a 612. P e n t r u amănunte a s u p r a Chronologie bis auf Caesar,

c h e s t i u n i şi a inscripţiei d i n A p u l u m , v e z i s c r i e r e a l u i M o m m s e n , Die romisrhe
6 U

ed. 2, B e r l i n , 1859, p. 79 latin,

şi 3 1 2 - 1 4 . ) O c e r c e t a r e a s u p r a t u t u r o r deosebirilor de d i a l e c t întreaga istorie a i a r n u n u m a i român, noastre.
eil>

i n t r e i d i o m u l român şi c e l a r o m â n , a r d u c e originilor

l a r e z u l t a t e foarte preţioase p e n t r u

) P e n t r u e t y m o l o g i i şi i s t o r i c u l lor, cf. D e n s u s i a n u , H. I. r. W.,—s. «altar» v. materialul păgân şi creştin adunat — u n d e se p o a l e vedeâ creştine p e n t r u deosebirea cuvânt.

I, şi Puşcariu, Etym.
0,e

) Cf. p e n t r u ling. Lat.,

în Thes.

s. v. altaria,

d i n t r e altaria

şi ara în sânul

păgânismului, şi a s l f e l — i n d i r e c t — primul

o r i g i n i l e preferinţei t e r m i n o l o g i e i

www.cimec.ro

132

II. Creştinismul

daco-roman.

mai sus. Altele însă cer anume comentarii istorice.: despre «biserică» şi «Duminică» a m vorbit m a i sus. Ră­ mâne să ne m a i o p r i m asupra acestor termeni.: «cu­ minec», «lege», «martur», «păgân»., «răposa», «vărgură» şŢ «zău». Diculescu ) relevă, după Koffmane ) , că vorba communicare a devenit termenul technic creştin cunoscut, numai după anul 400: acest fapt dovedeşte, încăodată, că, întrucât noi nu avem decât senzul creştin a l cuvân­ tului, i a r nu şi pe cel păgân, şl acest termen, ca şi «biserică» şi ceilalţi, ne-a venit pe calea missionarică, şi anume în primele decenii ale secolului al V-lea.
e,? β ) β

«Lege» în senzul de «credinţă religioasă» e un termen popular romanic, creat de necesităţile vieţii prac­ tice: concepţia specială creştină despre lume şi viaţă impuneă credincioşilor o linie de conduită, o lege mo­ rală şi politică de u r m a t în existenţa din această lume, esenţial deosebită de cea recomandată de legiuirile şi aşezămintele păgâne. Poporul vedeă m a i ales partea reală, practică, a manifestărilor noii credinţe religioase; rela­ ţiile de drept dintre m e m b r i i societăţii erau în chip ne­ cesar orânduite acum pe un nou fundament iuridic, singurul obligator şi u r m a t de sancţiune pentru m e m b r i i noului popor (ε'θνος, resp. «genus») şi noului stat ( π ο λ ι τ ε ί α = respublica): cu aşezăminte, legi şi fel de viaţă deosebite de cele ale celorlalte două popoare («Grecii» şi «E¬ vreii») ) . Creştinii se leagă intre ei, resp. cu păgânii, numai după legile lor şi supt auspiciile zeului lor : astfel, de pildă, afirmarea integrităţii lăcaşului de u l 619
MT

) )

Vechimea Geschichte

Creştinismului des Kirchenlateins,
a

la Români, ,

p. 13. «Die

C l i

I , p. 73 s q . I, p. 206 sqq., c a p i t o l u l

β1β

) Cf. l a H a r n a c k , Mission

B o t s c h a f t v o n d e m n e u e n V o l k u n d Jdem d r i t t e n G e s c h l e c h t ( d a s g e s c h i c h t l i c h e u n d p o l i t i s c h e B e w u s s t s e i n d e r Christenheil)».

www.cimec.ro

T e r m e n i p u r creştini. — «Cuminec». — « L e g e » .

133

timă odihnă şi penalitatea eu care e ameninţat (con­ form uzului păgân!) cel ce nu va tine seamă de dis­ poziţiile proprietarului mausoleului, resp. ale răposa­ tului ) , sânt exprimate precum urmează, într'o i n ­ scripţie din a. 426 sau 430: adiuro per Deum et per leges Cresteanorum, ut quicumque extraneus voluerit alterum corpus ponere, det eclisie catolice Salonitanae auri libras très ),— lucru care în altă inscripţie ) e exprimat numai astfel : per Deum omnipotentem [ ?eo]s adiuro... ),— în a l t a : sane coniurabit ut supra birginiam suam nu­ llum aliud corpus ponatur?] * ) , — i a r în altele, cele mai multe, numai cu exprimarea penalităţii, fără i m ­ precaţie : si quis post nostrum pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae argenti libras quinquaginta (pusă la 2 Noemvre 358) ) . Dacă acum în inscripţia următoare din a. 382, tot din Salonae, ca şi cele m a i sus citate, găsim aceasta formulă: si qis super hune corpus alium corpus ponere volueret, inferet eclesiae argenti p. X.Fl. Theodotus curator reip. Peregrinum fii imn in lege sancta Christiana collocabi eum ) , e, cred, clar, că termenul lex, în loc de religio o r i fides ) , nu
e20 β21 9Vi 629 24 β26 β2θ 627
, M

) Creştinii, c a şi păgânii, precizează foarte a d e s e a pe m o ­ legile de ed.

n u m e n t e l e f u n e r a r e , atât d r e p t u l de proprietate cât şi p e n a l i t a t e a legată de c ă l c a r e a l u i , i n c h i p o a r e c u m p r i v a t : căci altfel, I m p e r i u l u i l i a p ă r ă i n c h i p e x p r e s de o r i c e direcţie, fixând pedepse m u l t Mommsen-Meyer,
M 1 M i

supărări cele

in

această

m a i aspre

decât

indicate

p a r t i c u l a r i pe m o r m i n t e : v e z i l e g i l e d i n Codex I X , 1 7 : de sepulcri violaţi. ) C I L . I I I , 13124 ( d i n S a l o n a e ) .

Theodosianus,

) D i n n e n o r o c i r e p i a t r a e c u totul mutilată, a ş ă parte a formulei

n'ar

fl i m p o s i b i l să fl fost pe e a şi cealaltă iuridice. · " ) C I L . I I I , 14916 ( d i n S a l o n a e ) . · " ) C I L . I I I , 9567 ( d i n S a l o n a e ) .
M

noastre

» ) C I L . I I I , 2654 ( d i n S a l o n a e ) . — C f . m a i s u s , p. 20, o a l t a , — e l e .

" · ) C I L . I I I , 9508. " ' ) în tot I l l y r i c u l «credincioşii» s e n u m e s c I n inscripţii fidèles (cf. n o t a următoare) ; l a A u x e n t i u s d i n D u r o s t o r u m ( v a să zică,

www.cimec.ro

II. Creştinismul

daco-roman.

poate fl înţeles, decât c a născut supt influenţa concepţiei utilitar-iuridice despre credinţa creştină, documentată e x p r e s p r i n v o r b a leges din inscripţia adiuto per Deum et per leges Cresteanorum âe m a i s u s : lex însramnă astfel nu atâta religie cât «lege» în senzul iuridic creştin. Aceasta, c u atât m a i mult, c u cât, după l i m b a necorectă a inscripţiei, respectivul neflind un o m cult, el n u s e puteă gândi să facă n u m a i o profesie de credinţă — c u totul superfluă, şi dealtfel şi neobicinuită ),—într'o i n ­ scripţie, c a r e şi aşă se vedeă doară destul că e creştină — ci voiă m a i ales să-şi asigure inviolabilitatea mausoleului, accentuând îmmormântarea fiului său după şi supt scutul legilor creştine: ...Peregrinum /Uium, (aşă a r trebui i n terpunctat faţă de repetiţia obiectului l a sfârşitul p r o ­ poziţiei 1) in lege sancta Christiana collocdbi eum ( c a o e x ­ clamaţie admonitivă I).
e28

Fireşte în acest înţeles iuridic lex Christiana; c u ­ prindea, şi o oarecare carrHÎStë"i3e"reïigie : d a r termenul lëx eră p^ïïriïmuFceT ' maTTRFêcT spre senzul din e x ­ presia românească pe legea mea, c a r e n u m a i conţine aproape de fel religie, ori spre a s i g u r a r e a sărbătorească, azi lipsită c h i a r de tot de înţelesul religios: zău!—

«Adiuro per Deum et per leges Cresteanorum» de m a i s u s ,
ne arată astfel în c h ip evident originea creştină, şi to­ tuşi n u theologică, a cuvântului lege. Conceptul «religie» — în l i m b a literară creştină e x p r i m a t p r i n religio (=re­ ligie Christiana delà T e r t u l l i a n înainte) ) =6eooé6sta, —
U2B

iarăşi a i c i I a n o i ) « c r e d i n ţ a » s e numeşte fides (ed. W a i t z , p. 20).— În c e priveşte pe N i c e t a s a l Remesianei, vezi asupra terminolo­ fune­ in g i e i creştine întrebuinţate de e l , m a i j o s , n o t a 776. · " ) Căci mărturisirea credinţei creştine I n inscripţiile r a r e s e face s a u n u m a i p r i n m o n o g r a m u l c a : in C/im/o=Juoxeôuiv i Χρ-.οτφ,
v

s a c r u , s a u prin formule (—a) fidelis,

fldelis, christianus

deo pâtre

nostro

et Christo

[filioj

eius, etc. ( V e z i inscripţiile m a i s u s ,

I n p. I a a c e s t u i s t u d i u ) . · " ) Cf. H a r n a c k , o. c, I , 212.

www.cimec.ro

Per

Deum

=

«zău».

135

e a se căuta la noi în cuvântul «credinţă)) (cu derivatul lui, «credincios»): formaţie romanică-creştină ), i a r nu în cuvântul « l e g e » ) .
e30 831

Din cele două inscripţii mai sus citate, cu formula adiuro per Deum (omnipotentem).. . ) , şi din întrebuin­ ţarea actuală a vorbei «zău», se poate vedeà fără nici-o altă demonstraţie, că între per Deum şi «zău» există, nu numai lexical, ci şi semantic, o legătură directă; cum însă, pe de altă parte, ştim că păgânii nu j u r a u pe un singur zeu, decât dacă-i adăugau şi numele, i a r altfel numai pe toţi zeii dintr'odată ), vorba românească «zău» apare clar ca un termen de origină pur creştină.
e82 688

Asupra cuvântului «martur» a m de observat u r - i mătoarele. în I l l y r i c u l latin cuvântul a fost bine cu-1 noscut, ca şi în tot Apusul, cu înţelesul lui de suferinţă'
'">) Cf. K ô r l i n g , Lat.-rom.
m

WOrterb»,

1907 şi Puşcariu. o. c, s. v. aici cuvântului «lege= d. S e x ι il nr. la

)

C ă i n t e r p r e t a r e a dată de m i n e înţelesurile ce a r e «lege»

religie», β c e a m a i a p r o a p e de adevăr, dovedeşte şi s t u d i u l c o m p l e t , pentru jubilar, toate i n româneşte, a Puşcariu, i n r e v i s t a , C a n d e l a d i n C e j ^ ^ J J ^ ^ e _ p. 3 8 8 — 7 . V e z i l a " T u ş c a r i u e x p r e s i a « p e l e g e a m e a » , p r e c u m şi p a r t e a a chesliunei. » ) C I L . I I I , 13124 şi 14916 ( d i n S a l o n a e ) . — Cf. şi
82

1907 ( X X V I ) ,

şi m a t e r i a l u l c u p r i v i r e

comparativ-romanică formula : rex : mers toţi

deus

noster

propitius placidam

esto

rei

publicae trijbuat

Romanae deus

: C I L . I I I , 9626,— omni[pote]ns

şi i n s c r . [cui
e8a

requiem

9632,—tot d i n S a l o n a e . ) Direcţia syncretisticâ a păgânismului a n t i c n u a c a martor obiceiu insă tn această privinţă m a i d e p a r t e decât l u a r e a suprem

In jurăminte a u n e i s i n g u r e zeităţi p r e c i s e , — d e

zeii, s a u g r u p e de z e i : c e i a i c e r u l u i , c e i a i i n f e r n u l u i (cf. i n a c . privinţă diferitele table de b l e s t e m e , a n t i c e , l a A u d o l l e n t , L c ) , etc., au rile fost întotdeauna publice invocaţi p r i n f o r m u l a per deos . . . tn c a z u ­ al invocaţia ordine pomenite; începutul «Θεοί. "Εδοίεν τ-g βοολ^ « α ϊ τΰ> δήμω» greceşti, p r e c u m şi I n g e n e r a l hotărtri j u r i d i c e a n t i c e , ţine d e aceeaşi

atâtor d e c r e t e d e idei.

z e i l o r fn diferite

www.cimec.ro

136

II. Creştinismul

daco-roman.

pentru adevărul ceresc. Şi anume, se constată p r i n i n ­ scripţii, că termenul martyr, sau şi martur ), a dăinuit în centrele urbane ale Ulyricului până cel puţin în se­ colul al V-lea, în senzul obicinuit, vechiu creştin, arătat mai sus: în toate...oraşe 1 e de frunte ale Dalmaţiei. Şi Pannoniei "cultul martyriloreι înfloritor: pe, sau la m p r mihtele^maBYrilOT''—^ majoritatea d i n timpul persecuţiei luTT3iocietian ) — se ridică biserici, în cari apoi se îmmbrmântează şî diferiţi simpli credincioşi, în apro­ pierea sfântă, a celor căzuţi pentru c r e d i n ţ ă ^ : martifffîus adscita duet ), o r i ad medianus martyres ii_zic două inscripţii funerare din Salonae \ ad domnwn Synerotem [mar ty rem!] inter antem (=intranti) ad dexter am inter Fortunatanem (=Fortunatam) et Disiderium), ne lă­ mureşte amănunţit o inscripţie din S i r m i u m ) , de unde o a doua cuprinde n u m a i : titulum posuit ad beatum Synerotem martur em ); în Mursa a m constatat mai sus o basilica martyrum extra oppidum sita ); o in­ scripţie din Castra Regina zice : quiescent in pace martiribus sociala ) ; o alta în fine, de data aceasta din Asia mică, sună: ad martures defundus positas est ). — S. Paulinus Nolanus ne spune — la sfârşitul sec. I V — că pentru consacrarea unei noi biserici sânt necesare moaşte de-ale sfinţilor ) , care, după vechiul r i t , sânt aşezate
β34 e36 997 e38 e3!> m eil 642 Mi e44

β34

) V e z i p a r t e a inlăi a a c e s t u i s t u d i u , passim. şi martor

— P e n t r u for­

m e l e martur
K 68a

cf. şi O. D e n s u s i a n u , o. c , I, p. 87 s q .

* ) Cf. H a r n a c k , o. c, I I , p. 201 s q q . ) întocmai c a I n v e c h i l e c a t a c o m b e d i n R o m a . · · ' ) C I L . I I I , 9506 : a . 375. ··») C I L . I I I , 9546. ·»·) C I L . I I I , 10233. " · ) C I L . I I I , 10232. * ) A c e s t s t u d i u , p. 36.
41 e

» ) C I L . I I I , 5972 (=11961). » ) C I L . I I I , 14188 ( d i n Nicomedia). script, eccl. Lat. V i e n a , 1894,1, 282,

M

"") E d . v. Harţei i n Corp. 20 ; 283, 20 s q .

www.cimec.ro

O r i g i n e a religioasă a t e r m e n u l u i profan

«martur».

137

în a l t a r * ) . De altă parte djn^mai multe scrisqri ale St'. Vasile cel Mare (331—379), cu priviri''.Îa. trajjsportarea în. Cappadocia.a rămăşiţelor m a r t y r u l u i Sa va, căzut pentru credinţă îri stânga* Dunării ), aflam, şi pentru Orient aceeaşi preţuire a'rămăşiţelor m a r t y r i l o r : muc^nTcuÎ^Je origine "3în Căpjp*adociâ e/adus. înlăi în provincia Scythia minor, unde era, dux Soranus, ruda Sf. Vasile, şi apoi de aici, prin îngrijirea ducelui şi cu ajutorul lui Ascholius, episcopul din Thessalonike ) . e t r i m i s Sfântului Vasile, — spre aşezarea cu cinste a moaştelor în una din bisericile reşedinţei episcopale a Cappadociei. — U n edict i m p e r i a l j d i n 2 6 Februarie 386 ne confirmă ştirile ambilor SfljiţjJPări^t, într'un chip, ce-i dreptul, neaşteptat : împăratul opreşte de a se m a i desgropă m a r t y r i i din locul lor de odihnă şi a se mută în alte părţi : ceeace înseamnă că uzul pios degenerase într'un abuz impiu, pe care împăratul se vede nevoit a-1 îngrădi printr'o lege specială ). — Cum însă în ţi­ nuturile barbare cădeau mereu m a r t y r i în missionarea credinţei chiar în sec. I V , V, o r i şi mai târziu, trans­ portările de moaşte nu încetează nici după edictul po­ menit, întrucât ele, în cazul că Sfântul rămăsese în ţară păgână, erau de fapt un act pios, care nu puteă fi pedepsit. Eugippius în vita Severini confirmă—pentru a doua jumătate a veacului al V-lea — ca existent în toată puterea, cultul pentru rămăşiţele m a r t y r i l o r şi obi9 6 β4β 847 948

•* )
5 M e M T

Ibid.,

I, 283, 21 ; I I , c . X X V I I , 402. Sanctorum, CLV A p r i l X I p. 066 sqq. (din a. 373 : l a Migne, Pair. Gr.-Lat. 254) şi C L X V ( a . 374 : corpus (!), nemo nemo ad merest sit

) Cf. Acta

) Scrisorile

X X X I I , 2 4 4 - 5 ) , - C L X I V ( a . 374 : M i g n e , ibid., M i g n e , 256).
β4ί

)

Codex locum Habeant quod

Theodosianus transferat; vero pro eius

I X , 17, 7 : Humatum nemo martyrem si quolibet quod distrahat

alterum cetur aliquis addant (!).

in potestate, veneratione fabricarum.

in loco

sanctorum vocandum

conditus,

martyrium

voluerint

www.cimec.ro

138

I I . Creştinismul

daco-roman.

ceiul sniitirei noilor biserici în deobşte cu aşezarea in ele spre odihnă a unor moaşte. Din toate acestea rezultă că martyrii ca atare au fost cunoscuţi în I l l y r i c u m până târziu de tot şi prin urmare înţelesul cuvântului nostru marturnu poate fl CTTffŞujni^ Ia orăşenii creştini ai Illyriculuh--Dimpotrivă altfel stă lucrul cu ţinuturile rurale din aceste părţi, care au fost creşti­ nate deabia mai târziu, după a. 350, p r i n missionari latini delà oraşe ; p r i n t r e aceste ţinuturi va trebui să soco t i m mai înainte de oricare altul Dacia din stânga Du­ nării: căci în dreapta fluviului viaţa urbană e prea desvoltată pentru a n u hotărî în senzul ei uzul acelor vorbe ale limbei latine delà ţară, cari acolo nu erau mai de mult cunoscute.— Precum s'a putut vedeă şi in partea I a acestui studiu, creştinarea maşselor m a r i ale Romanilor Ulyricului s'a întâmplat după recunoaş­ terea^ Creştjnjşminjjî ca religie égal }Mr$ţ>\&$». CU., pă­ gânismul, resp. j3ùpâ ridicarea T u i la rangul de religie de Stat.,,Când deci missionarea păgânilor delà Dunăre s'a început în stil mare, lupta cu Statul, în care căzuse atâţia adepţi ai nouei credinţe, încetase. De*"vorba martyr eră acum legat mai mult senzul sfinţeniei decât cel al pătimirei ) : aceasta nu mai eră actuală ! Senzul p r i ­ m i t i v a l cuvântului, de testis, eră însă cu deosebire cultivat p r i n accentuarea contrastului între afirmarea cu vorba şi cea cu sângele a adevărului d i v i n : «.măr­ turia» m a r t y r i l o r devenind un fel de concept clasic despre starea ca chezaş la statornicirea unui adevăr. Pe de altă parte m a r t y r i i nu m a i erau de obiceiu po­ meniţi supt acest nume decât dacă eră vorba de ca­ litatea lor de «mărturisitori» ai credinţei, — altfel, ei erau adoraţi ca sancti. în Apusul latin vorba martyr
β4β

" ' ) Cf. i n Codex hat... = si quolibet 26 F e b r u a r i e , 386).

Theod.,lX,il, sanctorum

7 : nemo

mar

t y rem conditus...

distra(din

in loco

est aliquis

www.cimec.ro

I s t o r i a cuvântului

«păgân».

139
<

chiar dispăru, treptat, cu totul, in favoarea l u i sanctus, păstrându-se numai termenul martyrium, ca un concept m i x t , şi religios şi profan, pentru suferinţa într'o cauză ideală. Această evoluţie a cuvântului martyr, în senzul de testis al adevărului divin, şi apoi, p r i n extindere, de simplu testis, alăturea cu generalizarea termenului sanctus atât pentru m a r t y r i cât şi pentru întemeetorii şi pă­ rinţii Bisericei, — stă la baza înţelesului dacoromân, numai profan, al vorbei «martur»; precum a m accen­ tuat mai sus, desvoltarea acestui cuvânt trădează iarăşi o origine missionaries, a creştinismului nostru (şi anume, p r i n excelenţă, în stânga Dunării). Paganus însemnă în limba latină două l u c r u r i : «sătean» şi «ne-militar» ). P r i m u l senz e cel m a i răs­ pândit ş; de aceea multă vreme istoricii moderni ai B i ­ sericei. au derivat — de altfel potrivit unor etymologii , antic-creştine — termenul creştin paganus, semantic, ' d i n paganus =«sătean» ; populaţia rurală flind ne-creştină încă multă vreme după ridicarea Creştinismului l a rangul de religie oficială a Imperiului, — «sătean» a r fi devenit identic cu «necredincios». Cercetările m a i n o i ) au dovedit însă că înţelesul creştin al vorbei paganus pleacă din celalalt senz păgân al cuvântului: «ne-militar», «civil», născut din influenţa termenilor soldăţeşti asupra uzului comun al limbei latine. Anume, încă dşla Tacitus, contrastul miles-paganus e foarte obi­ cinuit dhiar în limba literară latină. De altă parte e cunoscută înclinarea creştinilor vechi spre termenii din limba militară: credincioşii in Christo se numesc pe ei înşişi milites a i nouei religii : cei ce nu erau milites Chrisli,
eM e M

0 ,

° ) V e z i l a F o r c e l l i n i , s. v., c i t a t e p e n t r u a m b e l e s e n z u r i . ) V . î n t r e a g a b i b l i o g r a f i e a c h e s l i u n e i l a H a r n a c k , Mission Christi, passim.
2

M 1

,

I, 348 sqq., şi Militia

www.cimec.ro

140

II. Creştinismul

daco-roman.

erau deci «civili», — «pagani» ). — Mai târziu însă, s'a pierdut noţiunea despre originea adevărată a cuvântului creştin paganus şi părinţii Bisericei au stabilit contrastul celalalt—în sec. al IV-lea şi al V-lea foarte viu — între orăşenii-creştini şi sătenii ne-creştini, creând analogia, resp. identitatea, sătean = păgân. în limbile romanice din Apus uzul creştin a l vor­ bei paganus n'a fost însă în stare să înlăture pe cel păgân, cu senzul de simplu «sătean» : dimpotrivă «ţara», spre deosebire de «oraş», numită încă dinainte cu deri­ vatul pagensis (— e) [căci formele'actuale romanice arată tocmai originea veche a cuvintelor paese, pays, etc., şi originea m a i nouă a lui pagano, payan, payen, etc.] s'a păstrat, cu acest înţeles curat — profan şi special, în toate limbile romanice din Vest; b a i n spaniolă chiar paganus însuşi ( = pagano) şi-a păstrat până în ziua de azi înţelesul de « ţ ă r a n » ) . Cum se face dară că la noi nu se găseşte în l i m M decât cuvântul creştin (în forma sa nouă, neprelucrată mai adânc) paganus = «păgân» ? Cred că nu se poate răspunde decât astfel: în limba stămoşilor noştri paga­ nus a existat numai ca termen technic creştin, introdus odată cu noua credinţă ; dimpotrivă pagus, paganus, pa­ gensis, în senzul profan.'irural, au fost încă delà început (din­ ainte de statornicirea Creştinismului la noi) înlăturate de terra cu derivatele e i ) . — Uzul general al cuvântului pa­ ganus, ca termen technic creştin, absolut independent de senzul «sătean» = «păgân» ), se constată în chip oficial
,i52 0M e54 er,s

· " ) Cf. i n a m ă n u n t e H a r n a c k , o. şi l. c. Cf. Kôrting, o. c,
M

n . 6780.
2

• ) Cf. m a i s u s , p. 97 sqq. ·") Cf. H a r n a c k , Mission , J a h r e V a l e n t i n i a n s I., s. Theodos. lung noch lange nicht so w e i t I , p. 350 : « M a n k a n n nămlich n a c l i im Gebrauch war (erste Cod. X V I , 2, 18), a l s die E n t w i c k vorgeschritten w a r , dass m a n weisen, dass das W o r t [pagani] schon

a i l e N i c h t c h r i s t e n a l s «Dôrfler» b e z e i c h n e n konnle».

www.cimec.ro

«Răposa». — « V ă r g u r ă » .

m

încă din a. 370, într'un edict al împăraţilor Valentinian şi Valens, adresat la 17 Februarie, din Trier, proconsu­ lului Africei, Claudius: Ouam ultimo tempore divi Con­ stanţi sententiam fuisse claruerit, valeat, nec ea in adsimulatione aliqua convalescant, quae tunc decreta vel facta sunt, cum paganorum animi contra sanctissimam legem quibusdam sunt depravationibus excitaţi o™). Dacă acum se admite, că populaţia din dreapta Dunării n'a cunoscut cuvântul paganus în senz profan, atunci cuvântul nostru «păgân», ca termen exclusiv creştin, s'a putut naşte şi în oricare parte a Ulyricului, iar nu numai în Dacia traiană. Părerea mea e însă — în puterea celor spuse mai sus ) despre «pământ» şi «ţară» — că «păgân» e tot o creaţie specific nord-danubiană.
867

Cuvântul românesc «a răposă» e, spre deosebire de toate celelalte limbi romanice, întrebuinţat la noi numai ca termen technic creştin, pentru «a muri» ). De altă parte forma latină d i n care derivă, repauso, — are, e foarte târzie, cuvântul vechiu latin pentru ideia de-«a încetă», «a se odihni» fiind pauso, — are. în I l l y r i c u m avem chiar, pentru anul 358, documentată tot forma pausare ), în subst. verbal pausatio, şi anume ca ter­ men specific creştin : si quis post nostram pausationem hoc sarcofagum aperire voluerit, inferat aeclesiae Salonitanae argenti libras quinquaginta ), — iar pentru secolul V — V I avem într'o inscripţie din Serdica documentată şi forma
β6β β6β etf0
β6β

) Cf. n o t a precedentă. «repaos» repos. din Ovilava Ursa sepulcro hic pausat e de o r i g i n e cu toiul

·") Ρ. θβ s q q . · " ) P r e c â t ştiu e u , f o r m a
β,

nouă, născută s u b influenţa f r a n c , ° ) întimpinată c a v e r b fidelis...

i n inscripţia creştină

( N o r i c u m ) : C I L . I I I , 1352Θ : s e c . I V : condita crestiana : cf. m a i s u s , p. 44.

··») C I L . I I I , 2654 : S a l o n a e : 2 N o e m v r e 358.

www.cimec.ro

142
eiil

I I . Creştinismul

daco-roman.

repauset ). — Senzul profan al cuvântului lipsind la noi, cred că termenul technic târziu creştin «răposă» îl datorim tot creştinării noastre p r i n m i s s i o n a r i ) .
ββ2

Cuvântul «vărgură» (din vir go,—virgula) ) , păstrat numai în înţelesul sacru, «Fecioara Maria», e chiar p r i n originile sale un termen creştin. Virgo se întrebuin­ ţează în latina târzie creştină κατ' έζοχήν pentru «Beata Maria», — ceeace a avut ca urmare technicizarea cu­ vântului în toate limbile romanice. — L a aceasta s'a mai adăogat instituţia veche creştină a fecioarelor sacre, femei ascete, închinate Domnului : virgines sacrosanctae ), sacratae virgines ), dicatae deo virgines ), despre a căror existenţă în Noricum, între 450 şi 600, sântem informaţi de vita Severini, şi cari. fără îndoială, au existat şi la p r i m i i creştini ai noştri, ca în toată lumea creştină, întărind senzul bisericesc a l cuvântului «virgula = vărgură» ) .
M 8 m 886 βββ 687

Alăturea cu aceşti termeni creştini, noi, termenii vechi păgâni, p r i v i t o r i la credinţele şi superstiţiile po­ pulare general antice, se păstrară în mare parte şi m a i târziu,—mulţi apărând chiar azi în exorcismele şi des­ cântecele poporului nostru, în legătură cu tot felul de superstiţii şi erezii, cari caracterizează încă pretutindeni
» « ) C I L . I I I , 14207, 2 7 : f Nocentianus
c>2

repa[ujset. profan, doară dar a fost căci «odihni» s ' a accepţie. matrimonii>

) C ă « r ă p o s a » a r i l e x i s t a t şi i n s e n z tndoesc:

înlocuit d e s l a v u l «odihni», mă

întrebuinţat întotdeauna şi I n s e n z s a c r u , şi c a a t a r e a r fi t r e b u i t c a « r ă p o s ă » să fie c u totul înlocuit, i a r n u n u m a i într'o
ee3

) Puşcariu, Etym. Codex Ibid., Ibid., virginum

Worterb.,

n . I860. raptu vel 1 : d i n 354, Sept. 22.

·") · )
65

l'heodosianus

I X , 25, (De

sanctimoninlium »")

vel viduarum),

I X , 25, 2 : d i n 19 F e v r . 364. I X . 25, 3 : d i n 8 M a r t i e 420. din c a r e vine «vărgură», însăşi Fecioara Maria !

·*') D a c ă n u c u m v a f o r m a virgula, a l v o r b e i virgo, decât d i n c e l p r i v i t o r l a

n u s ' a născut m a i de g r a b ă t o c m a i d i n a c e s t a l doilea s e n z s a c r u

www.cimec.ro

Constatări r e z u m a t i v e .

143

viaţa religioasă a popoarelor rămase mai în urmă cu cultura. Despre «zână» şi «zănatic» a m vorbit mai sus. Altele, de acelaş fel, sânt : «urez» (delà oro termenul clasic antic pentru r o m . «rugă»), «încânt», «descânt», «farmec», «blăstăm», «luceafăr», apoi, în descântece, «Sf. Soare» şi «Maica Domnului» ( = în rolul Isidei — Diana), «Sf. Duminică», «Sf. Luni», «Sf. Miercure» şi, în special, «Sf. Vineri», etc. Toate posibilităţile syncretismului păgânocreştin pot fi documentate din bielşug cu fapte precise din creligia» noastră populară ). Cum însă acest ca­ racter «păgân» al creştinismului nostru popular nu e, cumva, propriu numai neamului nostru, cred de prisos a mă o p r i aici m a i mult asupra lui, şi mă mulţămesc numai cu accentuarea l u i în legătură cu istoria creşti­ nismului latin la Români.
βββ

Examinarea istoric-culturală a termenilor creştini de origine latină din limba noastră ne-a dus la înche­ ierea generală, că deabia după anul 350 sânt de pus începuturile creştinismului nostru ca credinţă generală a poporului. Că apoi, unele cuvinte creştine ale noastre, ca «biserică», «sărbătoare», poate şi «păgân», «martur», «lună» pentru mensis, alăturea de cuvintele profane, de o însemnătate capitală: «român», «pământ» şi «ţară», au trebuit să se nască în stânga, iar nu în dreapta Du­ nării. Că, pe urmă, cuvintele creştine «Duminică», «Cră­ ciun», «Rusalii», «cuminecă», «martur», «păgân», «ră­ posă» şi «vărgură», cer o fixare a datei creştinării noastre — în cifre rotunde — p r i n anii 375—450. Că religia păgână a strămoşilor noştri nu numai n'a putut fl complet biruită de Creştinism, dar o sumă de cre-

·*') Cf. l a l o r g a ,

Geschichte

des rumamschen populare.

Volkes,

I, G o t h a , expunere

1905, p. 221 sqq., o succintă, d a r destul a s u p r a credinţei creşlino-păgâne,

de instructivă

www.cimec.ro

144

I I . Creştinismul

daco-roman

(lin{e şi superstiţii populare antice au dăinuit şi m a i departe, trădând chiar azi, în chip evident originea lor syncretistic-păgână. Că, însfârşit, din contrastul bine cunoscut între creştinismul urban şi cel r u r a l al Impe­ riului rezultă cu necesitate caracterul missionaric al în­ ceputurilor creştinismului n o s t r u : episcopii şi clericii din diferitele centre orăşeneşti ale Ulyricului au între­ prins către epoca m a i sus pomenită creştinarea în massă a strămoşilor noştri. Se cere acum în chip logic să urmărim, care au putut fl căile, pe unde Creştinismul a venit la noi în Dacia şi, p r i n urmare, de unde se t r a g missionarii latini ai Daco-Romanilor. Precizăm astfel întrebarea, de oarece numai creştinarea Nordului Dunării e cu adevărat o problemă istorică de un interes deosebit, — creştinarea Sudului şi în genere a Ulyricului ne având nevoe de nici-o altă explicare, după ce a m stabilit, că pretutindeni aici existau încă dinainte de 325 episcopate şi biserici latine. ι A m arătat şi cu alt prilej, că orientarea economică ! şi culturală a Daciei traiane a fost spre Vest (Sud-Vest), iar nu spre Est (Sud-Est) ). Ε de pildă caracteristic, că între Dacia romană şi Moesia răsăriteană, cu Scythia minor, nu se constată aproape nici-o legătură m a i i n ­ timă, pe când dimpotrivă relaţiile Daciei cu Moesia su­ perioară (plus o făşie vestică a Moesiei inferioare), Pan­ nonia şi Dalmaţia sânt extraordinar de v i i . Dintre toate aceste provincii însă niciuna nu e aşa de strâns legată cu Dacia, ca Moesia superioară. Iată numai câteva exemple în adevăr hotărîtoare ° ) .
βββ 87
ββ

·)

Organizaţia

provinciei

Dacia

traiană,

p. 22 sqq. şi 28 s q . ofiţerii şi re­ pro­

e l

° ) E x c l u d d i n t r e pildele de d a t pe funcţionarii,

soldaţii, c a r i tn n u m ă r deosebit de m a r e a u s e r v i t I n a m b e l e v i n c i i , s t a b i l i n d legături t r a i n i c e i n t r e ele (cf. a s u p r a laţii J u n g , Fasten der Provinz Dacien, passim). acestor Amintesc

numai

u n i r e a caracteristică pe v r e m e a războaelor g e r m a n i c e , s u b M a r c u s

www.cimec.ro

Relaţiile D a c i e i t r a i a n e c u M o e s i a

superioară.

145

în Sarmizegetusa întâlnim un cavaler roman, Aurelius Constantius, care e şi decurio coloniae Viminacii ). în Viminacium găsim un decurio ei quinquennalis primus municipii... Ael(ii) DrufbetarumJ ) , care e în acelas t i m p decurio [mun(icipii)] ) Vimfinacii) ). I n Potaissa întimpinăm pe un A u r . Zosimus, ex Moesia superiore, ridicând fiilor săi : natibus (sic I), morţi în vârstă de un'an şi patru ani, un monument funerar : după toate probabilităţile în Zosimus avem a căută un negustor, care făceă afaceri în cele două provincii deo­ potrivă : interesant e în această privinţă, că el—probabil ca ne-cetăţean—nu-şi dă ca patrie un oraş anumit, ci întreaga Moesie superioară ) . în Sarmizegetusa aflăm pe doi viminacenzi — frate şi soră — stabiliţi aici probabil în u r m a căsătoriei surorei cu daco-romanul Aurelius Helico: D. M. C. Iul. C. f. Rufi dom(o) Vimin(acio), annforum) XX, lul(ia) Gemellina fratri pientissimo, et M. Aurel. M. f. Maximo mens(ium) VIU, Aurel(ius) Helico et IulfiaJ Gemellin(a) parentes, h. m. h. n. s. ). în Micia găsim pe doi fraţi ( ?), amândoi centurioni, dintre cari unul în Moesia superioară, celalalt în Dacia, închinând, probabil cu ocazia vizitei făcute de cel din
β71 β72 m 6U 976 β7β

A u r e l i u s , a guvernământului D a c h l o r c u c e l a l Moesiei superioare, i n m â n a l u i M . C l a u d i u s F r o n t o : leg. Aug. pr. pr. et JUoesiae V L 1377. · « ) C I L . I I I , 1474. "") E d i t o r i i d a u c o m p l e t a r e a n e c e s a r , d a c ă l i t e r e l e Dru c u «?», ceeace n u m i se asigurate. pare delà început sânt superioris inferior», I n Arch.-epigr. MUL, trium Daciarum (greşit l a T o c i l e s c u : a S t a t t h a l t e r v o n M o e s i a X I V 1881, p. 15) : C I L . I I I , 1457 şi

•™) E d i t o r i i , I n C I L . I I I . S p r e deosebire din sec. a l III-lea, aceasta e din sec. II. « • ) C I L . I I I , 8129 ( = ·") C I L . 111, 914. " · ) C I L . I I I , 1524.
35332

de C I L . I I I , 1474, c a r e e

6309).

10

www.cimec.ro

146

II. Creştinismul

daco-roman.

Moesia celui din Dacia, câte un altar zeului lor naţional lupiter optimus maximus Heliopolitafius '')\ fireşte, cei doi orientali sânt, afară de cult (care puteă fl dealtfel împărtăşit şi de occidentali curaţi) deplin romanizaţi: ei se şi numesc Q. Licinius Macrinus şi L. Licinius Messalinus. însfârşit în A d Mediam vedem pe guvernatorul Moesiei superioare, Calpurnius Iulianus, venind—prin anii 200 ) — l a băi, ca, probabil, şi mulţi alţi Romani din pro­ vinciile vecine ale D a c i e i ) ; Iulianus închină aici un altar Herculi Genio loci fontibus calidis, pentru sănătatea, pe care aceste divinităţi i-au dăruit o ) . Că exemplul dat de guvernatorul Moesiei—şi nu m a i puţin de cel al D a c i e i )—eră u r m a t de numeroşi oblăduiţi ai lor, e, cred, delà sine înţeles ). Constatăm dară legături de ordin p r i v a t — incom­ parabil m a i roditoare decât cele oficiale — între Dacia şi Moesia superioară, în toate direcţiile vieţii economice şl sociale antice : comerţ, legături de rudenie, onoruri m u ­ nicipale simultan căpătate în cele două provincii, vizim 678 β7β ββ0 681 88î

· " ) C I L . I I I , 1353 şi 1354. "") Cf. p e n t r u d a t a r e a inscripţiei, J u n g , Fasten, •™) P r i n Mediam puţinele inscripţii şi, publicate 1570 şi până g ă s i m pomeniţi v i z i t a t o r i d i n c o l o n i a probabil, (1572 şi 1573); p. 61. acum din A d Tsierna (1571 c p .

Drobetae (in D a c i a 1580; din

M a l v e n s i s ) : C I L . I I I , 1570 c u 1187). • °) C I L . I I I , 1566.
8

(1568); d i n S a r m i z e g e t u s a

din Apulum

• ) Cf. C I L . I I I , 1575 şi 1573.
81 e82

) C e r a n g însemnat t r e b u e s ă fi o c u p a t băile d i n A d trebue să fl fost s t a r e a trimisă de ocuparea aquarum Iul. Cams, incolumes deputăţia

Mediam

i n D a c i a şi cât d e înfloritoare a oraşului, n e a r a t ă I n t r e a l t e l e pe fostul cundums, legali ex voto: guvernator Marius al Daciei Dis

materială

Ad-Mediensi consulatului Fasten, Ulp(ius) Val. p. 10) Se­ Valens reversi,

p r i n a . 150 l a R o m a , c a să felicite p e n t r u M. Sedalius S e v e r i a n u s : Valens, Romam ad consulatum et numinibus Haemus,

(c. a . 149 : cf. J u n g ,

Pomponius Severiani

e. v. missi,

C I L . I l l , 1562.

www.cimec.ro

Relaţiile D a c i e i c u M o e s i a după a . 270.

147

tarea localităţilor balneare dacice de provincialii din dreapta Dunării, etc. După 270, Dacia traiană revine la starea dinainte de 107: legăturile culturale strânse, dinainte de 107, au a fl o dovadă, că după 270 ele trebue să fl fost încă nea­ semănat m a i puternice ca înainte de 107. Căci pe deo­ parte aici se formase acum o întreagă tradiţie romanobarbară de circulaţie peste fluviu, i a r pe de alta Goţii nu erau în luptă cu Romanii în chipul Dacilor, ci m a i mult un fel de federaţi ).—Ce-i dreptul, Aurelian nu aveă încă, la 270, practica «cesiunilor» de provincii, pe care împăraţii romani şi-o câştigaseră deplin la 380, când dădură Pannonia Goţilor, tot ca posesiune statornică, dar cu rezerva unui anume control, p r i n amestecul—fle chiar şi numai teoretic—administrativ o r i m i l i t a r , câş­ tigând astfel pentru Pannonia condiţii de desvoltare în senz roman, şl după lăsarea pe seama barbarilor, cu mult m a i favorabile decât cele în cari se aflâ după 270 Românismul din stânga Dunării. Relaţiile Nordului cu Sudul Dunării după anul 270— până la sfârşitul secolului al V-lea —sânt din bielşug documentate p r i n numeroasele descoperiri de monete romane în toate părţile Daciei : Jung a putut stabili cu ajutorul acestor descoperiri circulaţia spre platoul t r a n ­ silvan p r i n toate păsurile m a i de seamă ale Carpaţilor ) ; ba chiar existenţa Sarmizegetusei ca aşezare omenească locuită în sec. al IV-lea (până la Valens) a putut fl constatată ) . Pe de altă parte ştirile asupra relaţiilor
e88 684 986

·'*) Cf. a s u p r a a c e s t e i situaţii a Goţilor şi celorlalţi faţă de R o m a n i , cletian, *)
M

barbari seit des Dio­ Inst.

Mommsen,

dos

romische

Militărwesen i n Mitteil.

i n Hermes, Zur

X X I V , 1889, p. 215 s q q . der Pdsse Siebenburgens I V . E r g â n z u n g s b a n d , 1893, p. 1 s q q . făcute pe t e r i t o r i u l D a c i e i r o m a n e , Hermannstadt 1876. — e

Geschichte

/'. oesterr.

Geschichtsforschung, archeologice Funde

·•*) J u n g , l. c, p. 13, n . 0 . — S i n g u r u l r e p e r t o r i u s i s t e m a t i c a l descoperirilor cel, acum m'chaologischcn aşă de r ă m a s I n urmă, a l l u i C . Goos, Chronik Siebenburgens, der

Dimpo-

www.cimec.ro

148

I I . Creştinismul

daco-roman.

Imperiului cu b a r b a r i i de tot felul din stânga Dunării sânt foarte numeroase: fle în pace, fle în război ). Faptul că împăratul Constantin cu prilejul expediţiei din anul 322 împotriva Goţilor construeşte un pod peste Dunăre, la Celeiu, e mărturisit nu numai de izvoarele l i ­ terare, ci şi de monete ) . — Asupra creştinării Goţilor p r i n apostoli de limbă greacă, în special din Cappadocia, avem informaţii delà toţi scriitorii bisericeşti ai v r e m i i ) . — Toate izvoarele acestea, m a i sus înşirate, au fost cu îngrijire strânse şi criticate de diferiţii istorici, cari s'au ocupat fie cu istoria imperiului roman, fle cu istoria năvălirilor barbare, — astfel că într'o cercetare de amănunte, cum e cea de faţă, o revenire asupra materialului pomenit a r fl, în întregimea lui imposibilă, iar fragmentar cu totul ingrată ; fireşte, din acele izvoare nu s'a scos încă tot ce se puteă scoate : dar pentru a le trece din nou în revistă, se cere un studiu de sine stătător. Şi apoi : asupra creştinismului Daco-Romanilor din Nordul Dunării, în orice caz, izvoarele de până acum nu aduc nici-o ştire absolut sigură ; m a i mult : nu există— precât a m putut urmări până acum — n i c i măcar o singură menţiune literară ) , categorică, a existenţei Romanilor ca populaţie nord-danubiană.
886 887 β8β 889

trivă torium Wien, parte

l u c r a r e a l u i J . M a r t i a n , Archăologisch-prăhistorisches fur Wien Siebenburgen, Sonderabdr. aus Bd. X X X I X d. anthropologischen GeseUschaft

Reper[der dritin inuti­ să-şi

ten F o l g e B a n d I X ] d e r Mitteil. 1900, e p e n t r u

istoric, d i n nenorocire, aproape unde cercetătorul Martian.

lizabilă : a f a r ă d o a r n u m a i c a t r i m i t e r e l a a l t e publicaţii, I n m a r e ungureşti, şi g r e u d e căpătat, de c a u t e , c u m a r i dificultăţi, o informaţie, pe c a r e , c u a ş ă d e puţină osteneală şi t i p a r i n p l u s , a r fi putut-o d a c h i a r " · ) Cf. lucrările l u i J u n g , Romer romanischen Landschaften des romischen undLehre · " ) J u n g , Passe şi H a r n a c k , Mission ,
2 , s a

und Romanen, Reiches. des Ulfila, p. 13, η. 5.

ed. I I , şi Die

Siebenburgens, p. 203 s q .

» * ) Cf. G . W a i t z , Leben

H a n n o v e r 1840, n u şi i n alte

) Resturi monumentale

insă există, d a c ă

părţi, cèl puţin i n D r o b e t a e 1 V e z i m a i j o s .

www.cimec.ro

A c t i v i t a t e a l u i U l f i l a i n N o r d u l Dunării.

149

Şi totuşi, indirect, existenţa acestei populaţii e do­ cumentată în chip—cred—nediscutabil : ştirile antice în această privinţă n'au fost până acum analizate şi ex­ ploatate după cum s'ar fl cuvenit, şi de aceea nu cred de prisos a mă o p r i în cele următoare ceva mai mult asupra lor. Scriitorul bisericesc al secolului al IV-lea, episcopul Auxentius din Durostorum, în a sa vita Ulftlae, ne spune despre marele apostol got următoarele: Eo [ita praedicjante et per Cristum cum dilectione Deo patri grattas agente, haec et his similia exsequente, quadraginta annis in episcopatu gloriose florens, apostolica gratia Grecam et Latinam et Goticam linguam sine in­ ter missione in una et sola eclesia Cristi predicavit... Qui et ipsis tribus Unguis plures tractatus el multas interpretationes volentibus ad utilitalem et ad aedificationem, sibi ad aeternam memoriam et mercedem post se dereliquid ). Din aceşti patruzeci de a n i de păstorire episcopală şeapte au fost petrecuţi de Ulfila în Nordul Dunării, unde pe lângă aceşti ani, înainte de a f l ales ca episcop, el e fost activ m a i mulţi ani ca lector ). Trecerea lui I în Sudul Dunării, în Moesia inferioară, s'a întâmplat ,1a anul 355 ), în u r m a grelei persecuţii pornite de Athanarich împotriva creştinilor din regatul s ă u ) :
m 691 ββ2 698

• ) E d i t a t intăi d e W a i t z I a 1840, I n Leben
M

und

Lehre des

des critic Wul-

Ulfila, fila.

p. 19 s q . , i a r m a i d e c u r â n d d i n n o u , c u tot a p a r a t u l I n s c r i e r e a s a A u s der Schule de fide, vita et obitu et Auxenti Dorostorensis epistula

n e c e s a r , de F r . K a u f f m a n n , S t r a s s b u r g , 1899.

Wulfilae, Cristi lec­ c,

· " ) A u x e n t i u s , e d . W a i t z , p. 2 0 : hic Dei providentia misericordia tore triginta propter annorum multorum episkopus salutem est in gente a Gothorum ordinatus.

de o.

·") D u p ă p a g . 37.

demonstrarea

convingătoare

lui Waitz,

' " ) A u x e n t i u s , p. 2 0 : ubi et ex invidia thune in ab inreligioso et sacrilego iudice Gothorum est varbarico cristianorum persecutio

et operatione tyrannico

inimici terrore

excitata.

www.cimec.ro

150

I I . Creştinismul

daco-roman.

cu Ulfila trecură o mare parte din Goţii creştini în Moesia şi căpătară delà Constantius locuinţe i n munţii B a l c a n i ) . în Sudul Dunării Ulfila exercită apoi t i m p de 33 de ani o activitate binefăcătoare nu numai p r i n t r e ' Goţii săi, ci în toată provincia; Constantius ca şi Valens flind ariani, venerabilul episcop se bucura de deosebita ilor ocrotire ). Că Ulfila a fost şi apostol de limbă latină în Moesia, ne dovedeşte m a i înainte de toate faptul, că însuşi epis­ copul Auxentius, biograful său latin, a fost educat de dânsul încă din frageda l u i copilărie întru credinţa creştină, de nuanţă a r i a n ă ) : şi altfel însă, populaţia Moesiei, fiind, cum a m constatat m a i sus, în mare parte romană, Ulfila trebuià să predice şi în latineşte, întrucât îşi întindeă activitatea şi în mijlocul acestei populaţii. Dar în Nordul Dunării Ulfila n'a predicat latineşte? Auxentius n u face nici-o distincţie între activitatea d i n Nordul şi cea din Sudul Dunării, a episcopului got, aşă încât a r fl natural să admitem, că Ulfila a predicat şi a scris în latineşte şi i n Nordul Dunării : în care caz, fi­ reşte — ca şi în Moesia — credincioşii de limbă latină
ββ4 ββ6 B9e

··*) A u x e n t i u s , p. 2 0 : ubi et post multorum Larum dictus siantio nubium nem Ulis sibi Cristi gloriosum vir martyrium, annis beatus Ulfila. Românie imminente tantummodo a thune ut sicuti secundum in solo annis de varbarico cum grandi secutione, de varbarico principe sancti transire servire annis confessores conpletis pulsus, filii fecit septem in solo

servorum vehementer

et ipsa

ancilpersupra-

in episkopatum, populo beate Deus... liberavit sanctorum Romaniae, memorie ita... et per ubi

sanctissimus

confessorum ConDeus l)asine imitaliopredicavit... omnium me Dei in a litet fide

honorifice

est susceptus,

sui unigeniti et in montibus et tribus passim.

de.[crevitj... triginta

co populo

septem

veritatem

··*) Cf. W a i t z , o. c, ego sum debitor, prima teras gratiam educavit. etate docuit Cristi quantum

··*) A u x e n t i u s , d e s p r e s i n e (p. 20): cui (UJfilae) plus et amplius meis manifestavit in me laborabit, suscepit ut filium misericordiarn suum qui mea a parentibus et veritatem et earnaliter discipulum et per

et sacras

et spiritaliter

www.cimec.ro

D a c o - R o m a n i i supt judele

Alhanarich.

151

nu m a i pot fi Goţii săi, ci acea populaţie romană, care, după istoricii români şi streini, partizani ai teoriei «continuităţii», trebuiă să se afle în Vestul regatului l u i Athanarich. Dar, se va zice : existenţa unei atari populaţii ne^ fiind documentată p r i n alte ştiri, nici mărturia lui A u ­ xentius n u se poate interpretă în senzul arătat mai sus. Să vedem dară, dacă nu găsim alte argumente pentru a susţine părerea despre existenţa Daco-Romanilor în regatul lui A t h a n a r i c h " ) . Auxentius numeşte pe regele persecutor al Goţilor creştini, iudex: «tfiuhc abinreXigioso et sacrilego iudice Gothorum tyrannico terrore in varbarico cristianorum persecutio est excitata» ), Această titulatură excepţională ) e confirmată pentru Athanarich şi de alte izvoare contëmjpqrane cu el, fiind chiar caracterizată ca ceva neob i c i n u i t ^ οδτω γοον τήν jtfcv toii βασιλέως έπωνομίαν άπαδιοϊ, tîj'v τοϋ δικαστού δέ αγαπβ} )· Tot aşă, A m b r o s i u s ) şi A m m i a n u s Marcellinus ) îl numesc iudex.
87 6ββ 6ββ
700

701

702

" » ) P r e c u m s e ştie, Goţii stăpâneau l o o u i a u c u predilecţie i n ţinuturile plane

întreaga

D a c i e . E i insă masivului

dimprejurul

t r a n s i l v a n : şi a n u m e Goţii l u i A t h a n a r i o h i n M o l d o v a şi Ţ a r a - R o m â n e a s c ă d e m a i târziu. Când insă duşmanii de p r i m p r e j u r , R o ­ m a n i i d i n d r e a p t a Dunării, H u n i i rorum ar duos et inaccessos nisi d i n Răsărit, etc., ti b i r u i a u t n petivere Sergnaris, zice Ammianus câmpie, e i s e r e t r ă g e a u tn munţii A r d e a l u l u i : montes perquam

M a r c e l l i n u s X X V I I , 5, 2, c u p r i l e j u l expediţiei l u i V a l o n s , tn a . 367, Împotriva l o r : cf. J u n g , Passe, istoric-bisericeasoă a p. 18 sqq,, u n d e s e află toate i z v o a ­ r e l e c u p r i v i r e l a această c h e s t i u n e . — V e z i Insă şi m a i j o s , p a r t e a problemei. Chron. a . 3 7 0 : aAtanaricus din anul rex Gotho­ ···) A u x e n t i u s , p. 20. Cf. H i e r o n y m u s , rum ™°) T h e m i s t i u s , oral, dorf, 1832, p. 160.
,01

. . . » ; O r o s i u s , V I I , 3 2 : acelaş titlu, e t c . de pace, 369, 134 d, ed. D i n iudicem potentissimum regum. şi

)

De spiritu

sancto,

I, praef. : hostem iudex.

ipsum

,02

) X X V I I , 5, 6 :

Athanaricum Thervingorum

— iudicem

X X X I , 3, 4 : Athanaricus

www.cimec.ro

152
708

II. Creştinismul

daco-roman.

W a i t z ) observă cu privire la acest titlu urmă­ toarele: «Ueber den Grund, der Athanarich bewog diesen Namen anzunehmen, ist es nicht leicht \etwas Năheres zu sagen. E i n Missverstăndniss eines gothischen W o r t s scheint es nicht zu sein; vielleicht ist, meint J. G r i m m , faths gemeint, das mehr H e r r als Richter bedeutet. V g l . H. MilUer Heimat d. L e x Salica p. 181. — W a s Gibbon c. X X V . Basel 1787. vol. I V , p. 258 meint, die westgothischen Fursten hătten den Titel als den einer geringeren WUrde annehmen miissen, weil sie unter dem ostgothen Hermanrich standen, ist gewiss nicht richtig». Atât, W a i t z . Vechea organizare politic-administrativă a Româ­ nilor cunoaşte termenul latin jude sau judeţ, alăturea de termenii slavi — corespunzând altor concepte, simţitor deosebite de cel cuprins în «jude»,— cneaz şi voevod ). Care e originea cuvântului judef Desigur termenul aco­ pere o instituţie de origine pur daco-romană : căci altfel poporul nu obicinueşte a traduce, ci ia cu instituţia streină şi termenul s t r e i n : în cazul nostru cneziatul şi voevodatul. Dacă jude e daco-roman, când putea acest cuvânt să prindă rădăcini în limba noastră? Cred că numai
10i

C ă r u i a ii d a t o r e s c mărturiile a n t i c e de m a i s u s , tn s c r i e ­ r e a s a citată, Leben I I , voi. X X V I , mem. evodatului la Români, und Lehre sect, des Ulfila, cnejii p. 38, n . 5. I n An. Ac. Rom., s e r . vo'·*) V e z i I . B o g d a n , Despre ibid., români,

ist., p. 14 şi p. 16 şi cf. Acelaş, Originea

v o l . X X I V , id., p. 101 s q q . în c e l m a i e i n u sânt pomeniţi a s t f e l , =- j u d e c i a . C ă a c e s t p r i m n i c i - o importanţă pentru

v e c h i u d o c u m e n t , u n d e e v o r b a de cneji, Cnejii români, l. c.) :
COVA^CTI»

c i c a judeţi (doc. l u i Ştefan N e m a n j a , l a sfârşitul s e c . X I I , — I a B o g d a n . (terra iudicis) d o c u m e n t e d i n d r e a p t a Dunării, n ' a r e

o r i g i n e a j u d e c i e i , t n s e n z u l , c u m v a , că j u d e c i a şi-ar a v e â începutu­ r i l e tn S u d u l Dunării, şi d e a i c i s ' a r fi întins I n N o r d . în a d e v ă r , d a c ă o r i g i n e a j u d e c i e i a r fl tn d r e a p t a m e n t e l e n e - a r indică prin numărul fluviului, a t u n c i şi d o c u ­ şi r ă s p â n d i r e a l o r a c e s t l u ­

c r u , — c e e a c e n u e c a z u l decât i n stânga Dunării.

www.cimec.ro

Iudex

=

«jude», «judeţ» ; i s t o r i a titlului.

153

înainte de venirea Slavilor. Pe de altă parte cuvântul nu corespunde vreunei instituţii resp. unui termen a d ­ m i n i s t r a t i v , municipal o r i provincial roman, ci poartă efigia primitivă a unei instituţii patriarchale : şeful politic al unei comunităţi e numit nu după atribuţiile sale militare (dux = « v o e v o d » = «Herzog»), ci după cele j u ­ decătoreşti ( iudex = C A A H H ( c y A b f l ) = Richter). O astfel de denumire nu se poate însă naşte decât la o popu­ laţie ne-militară: său prea pacinică, său supusă unei stăpâniri streine, care păzeşte ţara cu propriile ei pu­ teri, streine, şi nu cere delà supuşi (Daco-Romanii !) şi slujbă ostăşească. Stâpânitorul strein nu e pentru acea populaţie supusă nici dur, nici rex, ci numai iudex: anume, judecător în pricinile dintre stăpâniţii romani şi stăpânitorii barbari. P r i m i i «judeţi» ai Românilor au fost regii b a r b a r i ; când aceştia au dispărut, diferiţii mici stăpânitori de ţinuturi: români,ori streini. Instituţia, şi în special n u ­ mele ei, s'a înrădăcinat cu timpul aşă de statornic, încât influenţa slavă n'a putut-o distruge până în timpurile nouă. Titlul altfel neexplicabil—de iudex — al regelui got Athanarich ) , poate că trebue înţeles în felul m a i sus desfăşurat : ca nume daco-roman, dat l u i ca rege, şi, dint r ' u n motiv sau altul, preţuit de stâpânitorul barbar m a i mult ca titlul folosit de colegii săi din Ostgotia şi întreagă Barbaria, şi p r i n u r m a r e exclusiv întrebuinţat de dânsul chiar în relaţiile sale politice internaţionale ) .
706 708

™ ) N i c i J a c o b G r i m m , Deutsche a c e s t titlu a l l u i A t h a n a r i c h vre-o

Rechtsdtterturner,

I V . Aufl. b e s . notează

d u r c h . A . H e u s l e r u. R . Hûbner, I , L e i p z i g , 1899, p. 317, n u dă p e n t r u explicare, ci numai faptul; titlul c o m u n a l stăpânitorilor g e r m a n i e c e l d e « r e g e » , o r i « p r i n c i p e » : i n diferite forme, p u r g e r m a n i c e , o r i împrumutate d i n l i m b i l e d e cultură antică : g r e a c ă s a u latină (p. 314 sqq.). '··) Ε c l a r c ă Goţii j i u p u t e a u z i c e iudex regelui l o r , căci tn lupte, p e n t r u ei — c a popor războinic — n u această c a l i t a t e pacinică e r ă c e a m a i însemnată l a r e g e l e lor, c i c e a de conducător de dux, r e s p . Kônig, c a şi l a ceilalţi r e g i goţi.

www.cimec.ro

154

I I . Creştinismul

daco-roman.

Dar din însăşi expunerea mea de mai sus a reeşit,fără altă accentuare, faptul, că „iudex" n u poate fl decât un titlu latin nord-danubian. Căci în Sudul Dunării, Romanii nu se adresau regilor barbari, ca să-i judece,— apoi funcţionarii romani, cari le ascultau plângerile şi de fapt se numiau iudices nu aveau nimic de-a face cu administraţia ţinutului respectiv, nu erau prea însemnaţi in r a n g ) , şi numele l o r nu puteă da naştere i n nici un caz, unui termen (şi concept) politic de însemnătatea celui caracterizat fle p r i n numirea regală a l u i Athana­ rich, fle p r i n instituţia românească a «judeţilor» ); insfârşit titlul nu se constată „documentar decât la regele Athanarich al Goţilor din Dacia. Pentru ca însă titlul de iudex, sau fle măcar şi numai conceptul acesta politic-iuridic (care în limba gotică se va fl n u m i t altfel), să se fl născut, trebuià ca în Nordul Dunării să fi existat acea populaţie romană, supusă şi i n atingere nemijlocita şi neînţelegere continuă cu b a r b a r i i , — pe care în amănunte a m caracterizat-o mai sus. Dar să ne întoarcem la însăşi creştinismul DacoRomanilor.
707 7 0 e 4

Dintre numeroşii missionari ai secolului al IV-lea în Nordul Dunării, m a i cunoscuţi sânt cinci : Ulflla, Audius (ereticul), Saba, Nicetas m a r t y r u l şi Nicetas episcopul. Ulflla e „apostolul Goţilor" : a m vorbit mai sus despre dânsul : el vine, după o sumă de alţi predicatori de limbă şi
) Cf. c i t a t e l e Kaiserzeit, ) în Novella d i n codicele de legi, l a S c h i l l e r , Geschichte

707

der

riimischen
, o e

I I , p. 228 s q . împreună c u «6 πολιτικός άρχων», clădiri... Acest să

131 a l u i I u s t i n i a n , d i n a . 545, — c a p . X , «o των «πολιτικός iudex.

τόπων Επίσκοπος» supravegheze,

e însărcinat

inspecteze, etc., a n u m e

άρχων = m a g i s t r a t u s civilie» e n u m i t o f i c i a l pe latineşte civilis însemnătatea l u i Insă, c u toate mai d a u aici, atribuţiile

a d m i n i s t r a t i v e , c e i se

r ă m â n e lot minimă, şi n u p o a l e fl luată c a p u n c t

de p l e c a r e p e n t r u naşterea c o n c e p t u l u i r o m â n de «jude».

www.cimec.ro

M i s s i o n a r i i creştini i n N o r d u l Dunării.

155
70β

cultură greacă, activi la Goţi încă din secolul a l III-lea ) , să statornicească pentru deapururea credinţa creştină l a connaţionalii săi; căci la dânsul limba greacă e m a i mult un element cultural, un mijloc de propagandă: apostolul însuşi e p r i n patria şi educaţia l u i un g o t ) . Ulflla a predicat şi a scris, cum a m văzut m a i sus, şi în latineşte. Dar elementele fundamentale ale religiunii creştine sânt numite de dânsul i n traducerea sa gotică a bibliei cu termeni împrumutaţi din greceşte: p r i n t r e numeroasele elemente latine ale Goticei n u e m a i nici unul creştin ) . Acest fapt ne arată, că Ulflla ca pre­ dicator ţine cu totul de sfera de influentă greacă şi că, în cazul unei missionări a lui şi în ţinutul daco-roman al regatului l u i Athanarich, rezultatele acţiunii sale nu au putut fl prea trainice : altfel a r trebui să avem în limba noastră urme sigure despre această predicare : m a i înnainte de toate, în orice caz, n u basilica = „biserică" (pe vremea predicării l u i Ulflla în Dacia încă neconsacrat definitiv ca termen technic creştin), ci, corespunzând greco-goticului χυρ'.ακόν ( = „Kirche"), a r fl să avem un derivat din dominicum ).
710 7 U 712

'°·) P h j l o s t o r g i u s , hist.

eccl.

I I , 5, povesteşte că i n a n i i 258 şi c u ei ca prinşi, din G a ­

u r m . Goţii p r ă d â n d A s i a mică a u l u a t λώτοος, δλλοος te « a l τών κατειλίγμένων p r i n t r e Goţi credinţa creştină. părinţii l u i U l f l l a . Cf. şi W a i t z , Leben

l a t i a şi C a p p a d o c i a , şi o s u m ă de c l e r i c i ( « a l πολλούς έΤ,αβον αίχματψ «λήρψ), c a r i răspândiră p. 35 s q . D i n t r e aceşti u. Lehre
2

prinşi s ' a r îl t r a s şi des Ulfila, , I I , p. 204.

D e altfel şi e r e t i c u l A u d i u s i n s e c . I V ( v e z i m a i j o s ) tot înainte d e U i f i l a a p r e d i A t Jn G o t i a : cf. H a r n a c k , Mission
71

° ) Cf. n o t a 709 şi I n s p e c i a l c r i t i c a ştirilor a n t i c e , l a W a i t z , Bibelubersekaurn christT. Lehn­

o. c, p. 35 s q .
7

" ) H a r n a c k , o. c , I I , p. 203, n . 2, observă : «Die Bestand lateinischer Daneben Lehnworle stent halte, aber

t z u n g U l f l l a s zeigt, d a s s d a s G o t h i s c h e d a m a i s b e r e i t s e i n e n betrăchtlichen lich-kirchliche. worle, e i n j ù n g e r e r , k l e i n e r e r ( w o h l ζ. B e s t a n d t e i l griechischer termini iechnici».

e r s t v o n U l f l l a s selbet g e s c h a f f e n e r ) u n d dieser
712

hat viele

kirchliche

) V e z i m a i s u s , p. 86 s q q .

www.cimec.ro

156

I I . Creştinismul

daco-roman.

Asupra călugărului eretic — fundator a l sectei A u dianilor — Audius din Mesopotamia, exilat de împăratul Constantius în Scythia, avem ştire delà E p i p h a n i u s ) — care scrie pe la a. 375—că a pătruns până departe în Gotia, convertind mulţi barbari şi întemeind mănăstiri, ca mai târziu Sf. Severin în Noricum. Persecuţiile lui Athanarich, alungară însă din Gotia şi pe Audiani, ca şi pe A r i a n i i lui Ulflla, o r i catholicii l u i Saba. Audianii se refugiară în Asia, la E u p h r a t ) . Despre Saba „Goticul" avem numeroase ştiri au­ tentice: m a i pre sus de toate scrisorile l u i Vasile cel Mare către Iunius Soranus, ducele provinciei Scythia m i n o r şi către episcopul Ascholius din Thessalonike ) . Din ele aflăm că de fapt S. Saba a predicat şi a m u r i t în stânga Dunării : μάρτυς δέ ημίν έπβδήμ,ηαίν βκ των έπέκβινα
718 7 U 716

"Ιατροο

βαρβάρων, δι' έαοτού κηρύσσων της
7 1

έκβί πολιτίοομ,ένης

şi anume în ţinutul învecinat cu provincia Scythia minor, guvernată pe atunci de ducele Soranus : Μάρτορι, νέον άθλήσαντι έπΐ της γΐίτονοςόμ.ΐν (Sorano I) βαρβάρου... ). Saba propovăduiă aici credinţa orthodoxă,
πίστβως τήν άκρίβΐίαν °),
717

"*) Adv. haereses L X X , 14. Cf. şi B a r o n i u s , Annales ecclesiastici, e d . T h e i n e r , V , p. 281 ( s u b a . 370) şi V I , p. 205 ( s u b a . 396) : p r i n t r e e p i s c o p i i goţi sfinţiţi de A u d i u s e p o m e n i t şi u n u l S i l v a n u s . Cf. şi W a i t z , o. c., p. 3 9 . ) Cf. W a i t z , o. c., p. 39 şi 4 2 s q . " ) L a M i g n e , Patr. Gr.-Lat. X X X I I , 2 4 4 - 5 , ep. C L V , d i n a . 373, către S o r a n u s : i l r o a g ă s ă vină I n a j u t o r u l persecutaţilor şi să trimeată t n p a t r i e ( C a p p a d o c i a ) r e l i q u i i l e m a r t y r i l o r : t f o t p , <bţ βπέατίΐλας ήμίν, ό ixtî διωγμός itottî Hal vûv μάρτορας τ ω Κορίω : θ ρ . C L X I V ( M i g n e , 2 5 4 — 5 ) , d i n a . 374 : mulţămeşte l u i A s c h o l i u s , p e n t r u t r i m i t e r e a c o r p u l u i S . S a b a , a l cărui tndemnător fusese t o c m a i e p i s c o p u l t h e s s a l o n i c e n s ; ep. C L X V ( M i g n e , 256), d i n a . 374 : m u l ­ ţămeşte l u i S o r a n u s p e n t r u t r i m i t e r e a c o r p u l u i S . S a b a . P u n c t u l de v e d e r e l o c a l - p a t r i o t i c e p r e g n a n t tn a c . s c r i s o a r e .
71< 7

" ) M i g n e X X X I I , 254, s c r i s o a r e a C L X I V , d i n a . 374. ) M i g n e X X X I I , 256, s c r i s o a r e a C L X V , d i n a . 374. P a s a j u l întreg, c a r a c t e r i s t i c p e n t r u a c c e n t u a r e a missionării Gotiei p r i n apostoli d i n C a p p a d o c i a (şi d u c e l e S o r a n u s Însuşi e de a i c i : r u d ă
7 71T

www.cimec.ro

M i s s i o n a r i i d e limbă g r e a c ă — I a Goţi.

157
71S

spre deosebire de predecesorii săi Audius şi U l f i l a ) . în prigonirea pornită în anii 370 şi u r m . de Athanarich, împotriva creştinilor din regatul său, Saba căzu, îm­ preună cu mulţi alţi m a r t y r i „goţi": la 12 A p r i l 372 el fu înecat în râul Μοοσέος, care, după determinările m a i sus căpătate din scrisorile S. Vasile, nu poate fl decât Buzeul de azi ) ; actele m a r t y r i u l u i lui Saba, adresate bisericei din Cappadocia ), ne dau în privinţa t r i m i t e r i i moaştelor Sfântului în Cappadocia, lămuriri identice cu cele din scrisorile S. Vasile )» aşă încât şi informaţiile precise cu p r i v i r e la locul şi timpul martyrizării Sfântului trebue să fle autentice ) . Şi Saba, ca şi Audius, e dară grec din Asia. Mai mult, propaganda l u i Saba, ştim sigur, că n u s'a desfă­ şurat decât în câmpia gotică din Sud-Estul Carpaţilor.
7 1 9 720 7Î1 722

CU Sf. V a s i l e ) ,

Sună : οία

84 σοο χα! τα παρόντα ; Μάρτορι, νέον άθλή­ βαρβάρου, τήν ενεγκούσαν έτίμησας, οΐόν τις

σαντι ΐπΙ της γιίτονος ομίν καρπών άποπίμπων ( I ).
11

ε&γνώμων γεωργός τοις παρααχομίνοις τά σπέρματα ( I ) τάς απαρχας των ") Cf. l a W a i t z , ο. c, p. 4 4 , discuţia ştirilor l u i A u g u s t i n u s , c . 2. Cf. şi Baronius,

de civ. Dei Annaleigeccl.,
71ί

X V I I I , 52, şi A m b r o s i u s , in Luc.

e d . T h e i n e r V , p. 279 s q q . (a. 370), n . 105 s q q . : p e r ­

secuţia l u i A t h a n a r i c h d i n a . 370 şi u r m . ) Μουοίος ( d i n Μπουο«Ός=Βοϋοίος : n e aflăm d o a r ă l a sfârşitul s e c . I V , — şi apoi şi fără a s t a n u m e l e râului, c u n o s c u t d e popor i n s t â n g a Dunării, d a r n e c u n o s c u t tn d r e a p t a , e a n a l o g i z a t c u f o r m e l e b i n e c u n o s c u t e I n l u m e a g r e a c ă , μοοοα—, μουοει—, μοοαο—, etc.) e ο formă o r t o g r a f i c necorectă. ™°) Cf. a s u p r a legăturilor b i s e r i c e i gote c u c e a cappadocică şi m a i s u s , n o t a 709.
7J1

)

Acta

SS. A p r i l . v o l . I I , p. 87 s q q . şi 962 s q q . D e S . S a b a pried. I I , p. 601 sqq.), c a r e c r e d e a c e s t e a c t e c h i a r c o n ­ 6 λαμπρότατος Δοΰζ

G o t h o m a r t y r e i n C a p p a d o c i a , — ed. revăzută l a R u i n a r t (acta mor. martyr,

t e m p o r a n e c u Împrejurările povestite de ele. Cf. W a i t z , o. c, p. 43. T e x t u l g r e c , p. 963, C 8 : «.... δοπερ Οδνιος Σωρανός, της Σχοθίας, τιμών τόν Κόριον, αποατείλας ™) Ibidem, το5 βαρβαριχοΟ είς τήν 'Ρωμανίαν ( 1) μετήνεγχιν...». C. 7 : «...παρέλαβον τόν Σάβαν, χα'ι άπήγαγον πνήςαι παρά τόν ποταμόν τόν χαλοόμενον Μουαίον... κτλ.» αξιόπιστους ανθρώπους ( I), εκ

www.cimec.ro

158

I I . Creştinismul

daco-roman.

Despre o missionare a Dacc-Romanilor p r i n Audius o r i Saba, nu poate f i dară vorba. încât priveşte pe Nicetaa m a r t y r u l , căzut tot fn persecuţia l u i Athanarich din a. 370 şi urm., actele m a r t y r i u l u i său sânt târzii şi lipsite de orice informaţii mai p r e c i s e ) : sigur e numai, că el a predicat în aceleaşi regiuni ca şi Saba ) . Scrisorile S. loan Ghrysostomul din a. 404, cu p r i ­ vire la biserica gotică, ne arată că legăturile Goţilor creştini din Nord, cu Orientul grec, continuă şi după secolul al IV-lea ) . Această neîntreruptă înrâurire greacă asupra creştinismului gotic exclude posibilitatea creştinării Daco-Romanilor de apostolii activi la Goţi, citaţi până acum. Cu totul altfel stă lucrul cu cel^de-al cincilea missionar a l secolului al IV-lea în ţinuturile barbare delà Dunăre ) .
7îa 724 726 726

S. Nicetas, învăţatul episcop al Remesianei, în Moesia
"») martyre.
12t

Acta

5 5 . Sept. v o l . V , p. 40 s q q .

De S. Niceta

Gotho

) Cf. l a W a i t z , o. c , p. 43, a l t e ştiri a n t i c e

a s u p r a lui Ni­

c e t a s şi a pers?cuţiei i n c a r e a fost m a r t y r i z a t şi e l .
T

««) E d . M i g n e , ep. X I V : a d O l y m p i a d e m încercărilor l u i l o a n

( a . 404) ; ep. C C V I I : C h r y s o s t o m u l de eccl. cari V 22. a u de Dunării,

m o n a c h i s G o t h i s , q u i i n P r o m o t i a g r o d e g u n t (a. 404) ; cf. şi C C V I : ecclesiae Golhiae. A s u p r a a r e a d u c e pe Goţi l a C a t h o l i c i s m , cf. T h e o d o r e t u s , hist. " ' ) A s u p r a creştinării D a c o - R o m a n i l o r , există şi u n întreg şir de scrieri I n stânga istorico-bisericeşti,

a u t o r i fie m e m b r i a i c l e r u l u i n o s t r u m a i i n a l t , fle tnvăţaţi-theologi (deci iarăşi reprezentanţi a i s t r i c t e i o r t h o d o x i i tn ştiinţă). P u n c t u l m e u de v e d e r e tn «Contribuţiile» de faţă fiind creştini», d e s i g u r pentru cei «prea«ne-orthodox», c e t i t o r u l v a înţelege uşor, că p ă ­ prea In m u l t de

r e r i l e şi c o n c l u z i i l e m e l e t r e b u e să s e deosebească restrâns c e p o a l e fl a c o r d a t u n e i astfel d e discuţii t r i m i t a i c i n u m a i în g e n e r a l la Istoria Bisericii

c e l e a l e învăţaţilor citaţi, p e n t r u a fl a i c i posibilă, faţă de spaţiul amănunte, din m ă c a r şi s i m p l a p o l e m i z a r e I n note c u părerile «oficiale». D e a c e e a Românilor

www.cimec.ro

Acţiunea apostolică latină a S . N i c e t a s .

159

superioară (Dacia mediterranea), prietenul S. Paulinus din Nola şi apostolul Bessilor ), ne e foarte bine cu­ noscut p r i n ştirile contemporane ce ne-a lăsat despre dânsul chiar S. Paulinus în scrisorile şi poemele sale. Astfel în una din scrisorile sale către Sulpicius Severus, bunul său prieten din Gallia şi cunoscutul autor a l vieţii Sf. M a r t i n şi al «cronicei» creştine până la a. 400, Paulinus scrie despre Nicetas următoarele: quo genere (citindu-i adică «vita Sancti M a r t i n i episcopi et confessons») te et venerabili episcopo atque doclissimo Nicetae, qui ex Dacia Romanis merito admirandus advenerat (et plurimis dei Sanctis) in veritate non magis tui praedicator quam mei iactans revelavi ) . De unde vedem nu numai că Nicetas venise — p r i n a. 398 — la Nola, dar şi felul cum episcopul «dac» îşi folosiă călătoria: punându-se în curent cu mişcarea literară a bisericei latine şi p r i n aceasta înviorând apoi Latinitatea şi acasă la el, cu noi puteri, câştigate chiar delà i z v o r ) .
721 728 72β

Dacia

Iraiană

d e G . M . I o n e s c u , I , Bucureşti, 1Θ05, passim, Bisericei noastre. — Deasemenea viaţa şi doctrina d-lui nici in

unde e discuţia aBiserica române, istorio­ Intro­ |

Înregistrată Întreaga literatură istorică-bisericească, scrisă d e Înşişi reprezentanţii ortodoxă d i n t r e dd. C . E r b i c e a n u , (Ulflla, română» şi d. C . A u n e r (Câteva momente sa, I n Bisericei până,acum N. Dobrescu,

a . X X I I , şi Răspuns

C. Auner,

i6id.,a. X X V )

din începuturile

B l a j , 1002), n ' a m c r e z u t că aş puteă i n t e r v e n i c u folos.— C a u n foarte bun rezumat a l concluziilor l a c a r i a ajuns grafia ducerea Munte, noastră laică Creştinismului in la privinţa Românii, c i t e z insă a i c i numaidecât conferinţa d-lui creştinismului Daco-Romanilor,

ţinută i n I u l i e 1909 l a Văleniide vară din Vălenii-de-

d e - M u n t e şi publicată i n b r o ş u r a Cursurile Cf. a s u p r a l u i , i n s p e c i a l c a scriitor, lui E . H i i m p e l , Nicetas, torum eccl.
12e

a n . I I , 1909, Vălenii-de-Munte, 1910, p. 9 3 — 1 2 5 . m o n o g r a f i a citată, a B o n n , 1895. scripBischof von Remesiana, opera,

"•) S . P a u l i n i N o l a n i Latinorum, t u l a e , X X V I I I I , 14, p. 261.

ed. G . de Harţei i n Corpus

voi. 29 şi 30, V i e n a , 1894, — p a r t e a I , episDial. I I I , 17, 4 : recitabis, ut

) Cf. c h i a r v o r b e l e l u i S u l p i c i u s S e v e r u s , réfères (Postumiane), iUi

illi

( P a u l i n o ) omnia

cuncta

www.cimec.ro

160

I I . Creştinismul d a c o - r o m a n .

în Nola Nicetas povesti l u i Paulinus —desigur în legătură cu urmărirea la Severus a activităţii apostolice a Sf. M a r t i n în Gallia — propria sa operă missionarică, aşă de asemănătoare cu aceea a Sf. M a r t i n , — întreprinsă printre păgânii delà Dunăre. — Impresia ce Nicetas făcu asupra l u i Paulinus fu deosebit de puternică: i u ­ bire şi admiraţie sinceră şi reciprocă legă de-acum înainte pe viaţă pe cei doi sfinţi bărbaţi: Paulinus în­ chină l u i Nicetas în poemele sale pagini de o caldă şi senină poezie, i a r Nicetas reînoi în a. 402 ) peregrinaţia sa italică, cercetând pentru a doua oară pe Paulinus. Când episcopul Remesianei plecă în a. 398 înapoi spre Dacia, p r i n E p i r şi Macedonia, pela Thessalonic şi Philippi, Paulinus scrise frumoasa poemă «de reditu Nicetae episcopi», în care celebrâ întreaga a c t i v i i i t e apostolică a prietenului său venerat. Asupra părţii din această poemă, referitoare la creştinarea Bessilor din Balcanii vestici de către N i ­ cetas, a scris Tomaschek în Analele Academiei din Viena, susţinând chiar o continuitate între Bessii, după dânsul romanizaţi, şi apoi, p r i n Nicetas, creştinaţi, şi Românii pomeniţi m a i târziu de izvoarele byzantine'ca aflători în Sudul Dunării : «die Christianisierung der Bessen sehen w i r als den Schlussstein der Romanisierung an. Es k a n n kein Zweifel darilber bestehen, dass ihnen die katholische Lehre i n lateinischer Sprache verkundet worden w a r ; auch trâgt das ostrômische Reich bis auf Iustinianus
730

mox per

per totum

ilium libellum etiam

sacras

viri

laudes

Roma

cognoscat,

sicut primum haliam tantum,

Uium sed

nostrum

( v i t a S a n c t i M a r t i n i Γ) non per diffudit datelor Rlyricum. celor două călătorii

™) A s u p r a Italia, ed.

a l e l u i N i c e t a s fn ecclesiastici, în s p e c i a l

v e z i dissertaţiile l u i P a g i l a B a r o n i u s , Annales

T h e i n e r , V I , p. 201 s q q . (a. 396) şi p. 379 (a. 402). —

a s u p r a d a t e i sărbătoririi c a sfânt a e p i s c o p u l u i R e m e s i a n e i , cf. p. 203, η. 6.

www.cimec.ro

S. N i c e t a s c a m i s s i o n a r i n S u d u l Dunării.

161

und Mauritius i n alien Beziehungen so sehr den romischen Charakter, dass m i t Ausschluss des eigentlichen Hellas die giîiechische Sprache eben n u r unter den Gebildeten, i n den grôsseren Stădten, namentlich der Kuste, so w ie bei Hofe i n Geltung stand» ). Din nefericire inscrip­ ţiile, atât păgâne cât şi creştine, descoperite în Thracia şi în cele două Moesii ) , ne arată, că oricât ne-ar fl de plăcută din punct de vedere naţional(-roman), teoria lui Tomaschek, trebue s'o părăsim ca nefundată : Ele­ nismul, c u m n u ne-am fl aşteptat, a pătruns până de­ parte în munţii Thraciei şi numirile thrace de locuri, persoane şi divinităţi, care apar la flecare pas în i n ­ scripţiile greceşti din Balcani, ne arată că Românismul n'a putut ajunge decât până la graniţa Epirului, Ma­ cedoniei şi Thraciei. Ge-a fost dincolo de această gra­ niţă a rămas — cu excepţia câtorva enclave romane, ca cea din P h i l i p p i ) — d e f i n i t i v în stăpânirea spirituală a Elenismului. Elementul romanic, care apare apoi în evul mediu în aceste părţi, e venit din Nordul în antichi­ tate intenz romanizat : din Moesia superioară şi ţinutul pannono-dalmatic delà Sa va de jos, — precum n i se spune a p r i a t de autorul vieţii Sf. Dimitrie din Thessalonike, de Kekaumenos, şi alţii ) .
781 782 788 784

181

)

Ueber

Brumalia

und Rosalia, i n Sitzb.

nebst

Bemerkungen d. Wiss.

iiber

den LX,

bessischen

Volksstamm,

d. k. Acad.

z. Wien,

1868, p. 395 sqq. ; c i t a t u l d i n t e x t , p. 398. ™ ) V e z i m a t e r i a l u l creştin m a i s u s , i n p a r t e a I a s t u d i u l u i de faţă. •"') Cf. m a i s u s , p a r t e a I , passim,
, M

şi p. 116. române, liter. Bucureşti, 1899, la «documentar» privitor

) V . l a O n c i u l , Orig.

principatelor

p. 117 sq., n . 14 şi u r m . , tot m a t e r i a l u l

c h e s t i u n e , şi cf. v o r b e l e Aceluiaşi i n Conv.

X I X , p. 438 : «aici,

l â n g ă D u n ă r e şi S a v a , i n u n i t a t e teritorială c u I t a l i a şi c u D a c i a traiană, e s t e şi p a t r i a primitivă a Macedo-Românilor, împinşi p r i n i n v a z i u n e a s l a v ă s p r e Miază-zi». l a O n c i u l , pe b a z a
35332

M ă s i m t c u atât m a i m u l t d a t o r şi e u l a p r i m a
11

să c i t e z t e x t u a l această p ă r e r e , l a c a r e , fără a o cunoaşte p r e c i s aceloraşi i z v o a r e , a j u n s e s e m

www.cimec.ro

162

I I . Creştinismul

daco-roman.

Activitatea apostolică a lui Nicetas—fără îndoială, precum crede şi Tomaschek, în limba latină — n u s'a putut întinde spre Sud dincolo de graniţele Dardaniei, unde, de fapt, în Scupi, ne spune şi Paulinus, că avea să fle oaspete episcopul Remesianei ) . — Şi aceasta nu numai d i n pricina încetărei Românismului la Sud şi Est de acest ţinut (Nicetas doară eră un prelat în­ văţat, care, desigur, va f l putut predică şi în greceşte), ci pentrucă în aceste părţi ale Thraciei şi Macedoniei erau pe vremea lui Nicetas o mulţime de episcopi, geloşi de bunul l o r nume ca missionari, cari vor f l avut sin­ g u r i grijă de creştinarea locuitorilor păgâni din eparchiile l o r : lucru, indirect, dovedit p r i n inscripţiile gre­ ceşti creştine găsite cu începere chiar din Pautalia (în însăşi Dacia mediterranea) spre Sud şi Est ).'. Nici vorbă, ştirea lui Paulinus, cu creştinarea Bessilor, nu poate fi pusă la îndoială: adevărul e însă că n u toţi Bessii au fost creştinaţi de Nicetas — cum susţine Tomaschek — ci numai cei de p r i m p r e j u r u l reşedinţei sale episcopale: din Dacia mediterranea, Moesia infe­ rioară şi Dardania ) : aceştia de fapt erau romanizaţi fiind în strânse legături cu ceilalţi «Romani» din Illy­ ricul latin ) .
786 786 787 788

redacţie a a c e s t u i s t u d i u (tn B e r l i n ) , c u cât tn a l t e privinţe c o n s t a t tn acelaş studiu a l d-lui O n c i u l («Teoria lui Boeslen, p. 336), c ă el n u m a i sântem de a c o r d . '*·) P a u l i n u s , l. c., p a r t e a Scupos patriae
7 s i

I I , C a r m e n X V I I , 195 s q . : ibis hospes. f. oesterr. Gipnnasien

propinquos

Dardanus

) Cf. m a i s u s , p. 54 s q q . însuşi, tn Zeitschr. pe Naissus

"') Tomaschek

1377, p. 447, a arătat, că ţinutul B e s s i l o r începea încă delà l a P h i l i p p i . Cf. J u n g , roman. Landsch.,

şi S e r d i c a , întinzându-se s p r e S u d - E s t , în H a e m u s şi R h o d o p e p â n ă p. 375 s q q . Hotărîtoare θ în eccl., s p e c i a l inscripţia cunoscută c h i a r de P a g i [Ia B a r o n i u s , Ann. natione Bessus,
8

V I , p. 205 (ed. T h e i n e r ) ] , găsită în P u t e o l i şi p o m e n i n d pe u n soldat natus regione Serdica, vico Măgari ( C I L . X , 1754). ™ ) B e s s i c a « b ă i a ş i » a i m i n e l o r d e a u r d i n T h r a c i a şi I l l y r i c u m n e întimpină p r e t u t i n d e n i în p e n i n s u l a balcanică : cf. M o m m s e n ,

www.cimec.ro

S. N i c o l a s c a m i s s i o n a r i n N o r d u l Dunării.

163

Admiţând dară cu această restricţie comentariul l u i Tomaschek. la mărturia lui Paulinus despre creş­ tinarea Bessilor p r i n Nicetas, nu ne o p r i m m a i mult asupra acestui punct, spre a cită şi textual vorbele epis­ copului din Nola, ci trecem la partea din poem, care ne interesează direct: cea despre Daci, Scythi şi Goţi, ne­ tratată de fel de Tomaschek. Vorbind de d r u m u l , pe care-1 va face Nicetas, spre a ajunge în reşedinţa sa, Paulinus zice:
ibis ArctooB
Ş'

procul

usque ut

Dacos )
78B

olim Dacoe adeU ):
710

Tobiae ipse

Medie,

ita

prosequendo angelue

Nieetae

comee ueque

p r i n «Daci» poetul înţelege dară pe provincialii din cele două Dacii delà Sudul Dunării ).—Iată acum în ce ter­ meni defineşte Paulinus ţinutul missionat de episcopul Re­ mesianei ) şi popoarele aduse de el la dreapta credinţă :
741 74a

Goldbarren

aus

Sirmium

i n Zeitschrift

fur

Numismatik

X V I , 1888,

ρ. 35Θ s q q . Colonişti

B e s s i tn S c y t h i a m i n o r a m c o n s t a t a t şi m a i

s u s ( n . 528). în c e priveşte numeroşii soldaţi B e s s i , c a r i n e i n l i m pină tn a r m a t e l e I m p e r i u l u i , şi fireşte e r a u toţi romanizaţi, mulţi d i n e i n u s e m a i Întorceau tn p a t r i e , ci rămâneau ca veteranicolonişti tn alte p r o v i n c i i , — astfel Încât ei n u p u t e a u c o n t r i b u i m a i e l e c t i v I a r o m a n i z a r e a connaţionalilor lor.—Cf. a s u p r a a c e s t u i p u n c t bibliografia '»·) ™) departe dată de J u n g , o. c, X V I I , v. 17. ν. 141 s q q . = R o m â n » , p. 92 s q q . şi v e z i m a i p. 109, n. 3; (cf. şi p. 1 0 3 — 4 şi 105), că N i c e t a s , spre a p. 375 s q . şi notele. Carm. Ibid.,

Cf. m a i s u s : uRomanus '") Hiimpel, urmează l a mine ajunge tn Nicetas, imediat

încă u n p a s a j d i n P a u l i n u s , hotărttor.

interpretează, c a şi p r e d e c e s o r i i săi, p r e a a d l i t t e r a m , v e r s u r i l e c e m a i jos, In senzul d i n I t a l i a l a R e m e s i a n a , a t r e c u t , delà T h e s s a l o n i c , vrea prin

P h i l i p p i , T o m i şi S c u p i : a s t a a r 1 c a şi c u m delà 1 reşti a i trece p r i n O d e s a şi C a l a f a t ! P a u l i n u s

Sofia l a B u c u ­ m a i mult să

www.cimec.ro

164
tu per ibis

I I . Creştinismul

daco-roman.

Philippeos et Scupoe

Macetum patriae

per

agros, urbem,

Tomîtanam

gradieris

propinquos hospes ^
7i8

Dardanus

:

p r i n u r m a r e : sânt citate centrele, r o m a n e , cele m a i îndepărtate, până unde puteă ajunge înrâurirea bine­ făcătoare a l u i Nicetas : în Vest Scupi, în Sud P h i l i p p i , în Est T o m i " ) : graniţele acestea sânt, evident, fixate cu oarecare exagerare poetică ; ceeace e bine să reţinem, e faptul că Paulinus caracterizează, p r i n însăşi punctele de hotar alese, sfera de acţiune a l u i Nicetas, ca p r i n excelenţă latină ; iată acum şi popoarele «barbare» con­ vertite :
7

quaque adligat hic gelu

Riphaeis demis mentes

746

) Boreas

in

oris

fluvioe rigidas

pruinis, superno resolvie. duri igne

nam

simul Bessi

terris nive

animisque duriores

et sua

c a r a c t e r i z e z e ţinutul d e influenţă apostolică a l u i N i c e t a s , i n s e n z u l legăturilor frăţeşti I n t r u C h r i s tos c u e p i s c o p i i d i n c e n t r e l e p o m e n i l e . ™ ) V e r e . 193 s q q . " · ) C ă tn T o m i s ' a păstrat p â n ă târziu o tradiţie culturalăbisericească r o m a n ă , n e a r a t ă tntre a l t e l e şi corespondenţa copului de aici, Valentinian, cu papa Vigilius, epis­ tn a . 560, c u

p r i l e j u l n o i l o r turburări, atât d i n b i s e r i c a S c y t h i e i m i c i , cât şi d i n Întreaga biserică orthodoxă ( v e z i a d e l e pe u r m a c e r t e i p e n t r u c e l e trei capitole. '") Paulinus moderni), pentru vom fiind foarte prin bine Riphaeae informat orae, asupra c a termen geografiei general ţinuturilor t h r a c o - i l l y r i c e ( p r e c u m Înţelege fluviosn), ţinuturile n o r d i c e (Boreas), recunosc toţi c o m e n t a t o r i i l u i l a M a n s i I X , p. 351 sqq.),

n u n u m a i S u d u l , c i şi N o r d u l l a B a r o n i u s , Ann. eccl. V I , p. 205, la Paulinus numai munţii

Dunării («adligat

u n d e , tn S a r m a t i a nordică, e r a u aşezaţi

de c e i v e c h i munţii Ripaei.—Pagi, Thraciei.

c r e d e c ă p r i n a c e s t n u m e se înţeleg

www.cimec.ro

Ştirile S . P a u l i n u s d e s p r e a c t i v i t a t e a S . N i c e t a s .

165

nune

oves facti

duce

te pacte

gregantur in aulam.
7*6'

te patrem ad

dicii

plaga Scytha
747

tota )

Borrae, mitigalur

tuos fatus discors

et sui

fera

te

magistro ponit. Dacus,

pectora et Getae )
7W

currunt terrae medio

et uterque vel iile

qui

colit

divitis

multo

bove

pilleatus accola ripae.

de lupte

hoc est vitulos pălea cava

creare leonem viperarum

et bovi iunctum pascere et lutis

pandere namque beetias mansueto pulsa pecori coire

parvis.

feritate

suades * ),
7 9

qui feras

mentes

hominum inbuis

polito ore. foarte sunt

U r m e a z ă n i a i m u l t e strofe a s u p r a B e s s i l o r , c u o
M T

precisă şi b i n e informată c a r a c t e r i z a r e à a c e s t u i n e a m t h r a c . ) Cf. A m m i a n u s M a r c e l l i n u s , X X I I , 8, 42 : . . . EUropaei Scytharum innùmeràe... Alani Scytha,
7

et Costobocae

gentesque

: Ammianus

e c o n t e m p o r a n c u P a u l i n u s şi N i c e t a s , a ş ă c ă c e înţelege e l p r i n a u trebuit fără îndoială s ă înţeleagă şi aceştiâ. ") Getae=Gothi. urbis Cf. Carm. ultima X X I , 10 : instantesque seu mnada regnis, — şi \ inter vertere Carm. et inmites Getas XXVI, ipsis 22 : \ pellere Romanis male et exitium armis, in ipsos, | celebrarem

iam 'qui laetus

faucibus

minitabantur agerem Alanos,

i t Geticis

subditus

\ .., — I n a m b e l e c a z u r i pomènifi c a duşmanii c e i m a i tn a c e l timp. — H f l m p e l facă g r e ş e a l a

primejdioşi a i I m p e r i u l u i ,

— c e l puţin ciudată — d e a luă pe Geţii I u i P a u l i n u s drept D ă c i (tn s e n z u l v e c h i u a l cuvântului Get). âflători la '*') I d e e a această, c a r e r e v i n e n i e r e u în poemă s e referă l à c i v i l i z a r e a şi u m â n i z a r e â p r i n Creştinism a b a r b a r i l o r tin loc c u R o m a n i i .

www.cimec.ro

166

I I . Creştinismul

daco-roman.

orbie in muta regione barbari corde discunt Romano
76

per Ic Christum caeti pacem.
;61

reeonare °) vivere

placidamque

)

«Barbarii» de c a r i vorbeşte aici Paulinus, «plaga Iota Borrae», ne sânt cu toţii bine cunoscuţi : «Dacii» pă­ gâni din cele două Dacii delà Sudul Dunării, — Goţii de pe ambele m a l u r i , — şi «Scythii» d i n Nordul Dunării ; căci, în ce priveşte pe Goţi, nu poate fl vorba numai de cei aşezaţi în Imperiu, cari aveau locuinţe statornice cu deosebire în Pannonia—unde Nicetas n'a predicat,— o r i în Moesia inferioară, unde, mai ales, aceştia erau creştinaţi încă de demult, — sau, însfârşit, în Thracia, ci trebue să înţelegem pe Goţii din Dacia ripensă o r i — mai ales — p e cei din vecinătatea ei, adică în Nordul Dunării ) . I n ce priveşte pe Scythi, aceştia, p o t r i v i t uzului limbei literare a v r e m i i ) , sânt p u r şi simplu locuitorii vechei Dacii între Tisa şi Nistru ) .
762 768 764
1 M

) Ε

vrednică d e c e a m a i m a r e Asupra expresiei «corde

luare

a m i n t e această c a ­ şi d e c i senzul rode in

r a c t e r i z a r e e x p r e s ă a activităţii l u i N i c e t a s , c a latină manizatoare. Romano»

« l i m b ă latină», cf. l a H i i m p e l , o. şi l. c, a l t e e x e m p l e d i n s c r i i t o r i i mai vechi romani. '«>) Carm. X V I I , 201 s q q . und die Nachbarstămme, p. 401 s q q . i n ed. Marcellinus acestui : l o c u r i l e strânse ™ ) Cf. Z e u s s , Die Deutschen Mon. passim Germ. Hist. AA.

' " ) Cf. d e pildă C l a u d i a n u s , passim

X , e d . B i r t , p. 4 5 6 , — A m m i a n u s prisos a eccl., m a i insistă

X X I I , 8, 42 ; p e n t r u s c r i i t o r i i g r e c i , d. p. T h e m i s t i u s , Z o s i m u s , e t c . , : in amănunte e de
1 M

asupra

l u c r u c u n o s c u t ; cf. Z e u s s , o. c, p. 401 s q q . ) P a g i , l a B a r o n i u s , Ann. ed. T h e i n e r , V I , p. 205, şi, d u p ă e l , R o e s l e r , Romanische Studie», L e i p z i g , 1871, p. 89, — i a r provinciei

d u p ă a c e s t a H i i m p e l ( v e z i m a i jos), e l e , înţeleg c u toţii p r i n Goţi pe c e i d i n S u d u l Dunării, i a r p r i n S c y t h i pe l o c u i t o r i i romane Scythia minor ; Pagi «cum vero i n n o v a D a c i a , Scythia, iamdiu plures însuşi o b s e r v ă insă quam erecţi tam Mediterranea apoi, s i n g u r : Ripensi, a c si rigorose

episcopatus

fuissent,

www.cimec.ro

A l t e ştiri a n t i c e d e s p r e S . N i c e t a s .

167

Că Nicetas eră deopotrivă activ pe cele două m a l u r i ule Dunării, chiar fără mărturia l u i Paulinus, ar trebui să conchidem din curentul general missionaric predo­ minant atunci in Biserică, şi ale cărui roade le-am văzut mai sus în creştinarea Goţilor. Pe de altă parte exemplul pe care-1 întâlnim cincizeci de ani m a i târziu in Noricum, în apariţia Sf. Severin, predicator tot atât de venerat la Romanii din dreapta, ca şi la Barbarii din stânga Dunării, trebue să ne întărească in interpretarea dată m a i sus vorbelor S. Paulinus despre episcopul Remesianei ) . Martyrologiul Roman înseamnă la 7 Ianuar a m i n ­ tirea l u i Nicetas cu aceste cuvinte: In Dacia sancti Nicetae episcopi, qui feras et barbaras gentes Evangelii praedicalione mites reddidit et mansuetas ™).
766 1

l o q u e n d u m sit ( ? a d i c ă : P a u l i n u s a r fl s p u s poveşti I) h o r u m a p o s ­ tolus N i c e t a s n o n fuit». Fireşte c ă n u : d a r i n t e r p r e t a t o r u l u i : doară mani, Paulinus spune vina clar că nepotrivirii Scythii, şti­ r i l o r l u i P a u l i n u s c u faptele, n u c a d e I n s a r c i n a a c e s t u i a , c i i n a Goţii, ro­ B e s s i i , etc., e r a u p r i n excelenţă, nbarbari», i a r n u provinciali delà

şi d e c i n u m a i I n acèst s e n z sânt d e l o c a l i z a t aceşti p. 107 s q . e încaltea a ş ă d e puţin familiarizat

conver­ cu geo­

tiţi pe h a r t a d e - a t u n c i a ţinutului r o m a n o - b a r b a r Hiimpel, grafia pe a c e s t o r r e g i u n i , încât p r i n Geţii din Scythia

Dunăre.—

l u i P a u l i n u s e l Înţelege pe această confuzie, intre

« D a c i i » p r o v i n c i a l i d i n S u d u l Dunării, i a r p r i n S c y t h i — c a şi P a g i — provincialii m i n o r . — Şi toătă d i n p r i c i n a ideilor preconcepute a l e m a i tuturor istoricilor a p u s e n i , v e c h i şi n o i , că D u n ă r e a a f o r m a t o graniţă p â n ă la cer N o r d şi S u d , şi c ă a c o l o n ' a r ă m a s după 270, n i c i p i c i o r d e d a c o r o m a n . în s p e c i a l H i i m p e l stă c u totul s u p t i n a l e cărui Romanische fără restricţie. " · ) L e Q u i e n , Oriens p o r e , Nicetas s i v e Nicetius Christianus, I I , c o l . 305, p a r e a fl a j u n s urbis episcopus = l a aceeaşi c o n c l u z i e : «eodem quo S S . H i e r o n y m u s et P a u l i n u s t e m ­ (neexact) Remesianae claruit, qui Bessie, Barbaria)
1se

influenţa

lui Rosier,

Studien

(cf. l a H i i m p e l , p. 102, n . 1) e l j u r ă

D a c i s , G o t h i s et S c y t h i s t r a n s D e i praedicavit». strânse

I s t r u m (din c e

p u n c t d e v e d e r e ? E u Înţeleg d i n c e l roman, consistentibus v e r b u m Acta ) SS., I , 365 sqq., u n d e sânt

d e c i « t r a n s Istrum»

toate mărturiile e insă arbitrară

a n t i c e a s u p r a l u i N i c e t a s . I n t e r p r e t a r e a ştirilor şi neexactă.

www.cimec.ro

168

II. Creştinismul

daco-roman.

Gennadius d i n Massilia ), pe la 4 9 2 ) , trece în «catalogul scriitorilor bisericeşti» şi pe apostolul Bessilor şi Scythilor, cu această menţiune : Nicetas Remesianae ) civitatis episcopus composuit simplicijet nitido sermone cotnpetentibus ad baptismum instructionis libellos sex™ ). D i n această informaţie a l u i Gennadius aflăm dară şi pre­ ţiosul amănunt — confirmat apoi de descoperirea, ce-i dreptul numai fragmentară, chiar a operei lui Nicetas— că acesta a fost, ca şi mai înaintea sa Ulflla, activ şi în scris în propaganda sa, alcătuind pentru iniţiarea noilor adepţi un catechism latin, cum spune Gennadius, într'o limbă simplă şi clară, pe înţelesul t u t u r o r a ) . în anul 4 0 2 ) — la patru ani după p r i m a călătorie
767 7M 75B 0 761 7β2

"') gau

Trăeşte

i n a doua

jumătate Patrologie, Protest.

a

veacului

al V-lea.

Cf.

a s u p r a lui, O. B a r d e n h e w e r , 1901, p. 537 s q . "•) Cf. H e r z o g - H a u c k , " · ) în l o c d e Romacianae
7 M

ed. I I , F r e i b u r g i m B r e i s Real-Encykl. V I (1899), p. 513 de Le se titlul Quien, poate Unei

sq., u n d e s e află toată l i t e r a t u r a a s u p r a c h e s t i u n e i . : e m e n d a t c u drept l. c, după m s p l . foarte v e c h i u d i n S a i n t - G e r m a i n . ) E d . M i g n e , Patr. Lat. L V I I I , p. 1073 sq., u n d e cărţi, p r e c u m şi libeUusn, adresată păstrate şi unei c e t i şi a n a l i z a pe S c u r t a c e l o r şase a l t e s c r i e r i « a d lapsam a l e l u i N i c e t a s şi
7β1

virginem

fecioare lui,

( s a c r e 1 v. m a i s u s , p. 142) căzute tn păcat. — A s u p r a a l t o r s c r i e r i asupra fragmentelor din operile cf. n o l a următoare. ) A s u p r a celorlalte scrieri — tratate vezi Bardenhewer, Patrologie, Bischof hytnnuri — ale lui tn s p e c i a l Erlangen BCii : la­ Nicetas, p. 388—89, şi von Remesiana,

dissertaţia l u i E . Hûmpel, Nicetas, 1895. F r a g m e n t e d i n [ s c r i e r i l e tine

l u i N i c e t a s s ' a u păstrat p â n ă Patrologiei

v e z i bibi. l a B a r d e n h e w e r , l. c. V e z i tn v o i . L I I a l

a l u i M i g n e s c r i e r i l e păstrate a l e Sf. N i c e t a s , p. 847 s q q . Cf. V e z i însfărşit lui Nicetas, mai BUS. —

tot a c o l o f n t i n s a dissertaţie a l u i P e t r u B r a i d a , p. 875—1134, c a r e a c ­ centuează şi el p r e d i c a l u i N i c e t a s tn D a c i a barbară. tot a c o l o , p. 843 sqq. a l t e câteva ştiri a n t i c e In a f a r ă de G e n n a d i u s , A s u p r a «frumoasei limbi şi latinei) asupra mine c e l e l a l t e , c i t a t e de

a l u i N i c e t a s , cf. şi judecăţile c u ­ eccl. V I , p. 379, n . 28 ( s u b a .

noscătorilor, I a H i i m p e l , o. c , p. 121.
7 M

) Cf. P a g i , l a B a r o n i u s , Ann.

www.cimec.ro

S. Nicetas

tn I t a l i a .

Ï69

în Italia )—Nicetas fu pentru a doua oară oaspele l u i Paulinus, în Campania. Iată cu ce cuvinte salută Sfântul poet sosirea prietenului său din D a c i a ) :
7β3 76i

salve, semper oria binum Nicelam

cara festa

dies,

salve,

mihi

lux mea, honore

salve, anno

mihi; quia

sed in-hoc cum Felicis

mihi clarior

refulsisti, revehis, habeam

sanctorum celebrans melantem

ut amore et corpore adoro, in pectore coram

duorum sumpti prompţi Christum.

natalem reditum

hoăie, quo corpore satiatus

martyris euecipiens . . . . Niceten cuius Nicetes hunc natali nonne nam vix

excessum kumili video ridere

ecce sacerdotis

praesenti mihi, amor nunc

lumine

visoque nOminis longo

parente, instar triuniphat. longe tempore Felix, fatebor? signo votis somno, non cernere

prae fio,

cunctis quae

in me régnât, et ipse voto victore post

beiiedicii

mente gerens, veniese qui*

ego conspiciens tua ducente tarn claro mi venisse aut ipso coram simul rursus visu iterum tibi

tuo, clarissime manu poterii

adventasse

hoc prece Nwetam natali atque auditore

tua, ut, quod sumere saltern mihi fingere Felicis in ipso · tenerem mea debita,

poteram

amplexuque

sub eo canerem

Felix, 7ββ)

402).—Nicetas
, , a

a a j u n s l a N o l a t o c m a i de s ă r b ă t o a r e a Sf. F e l i x d i n

N o l a ( v e z i m a i d e p a r t e v o r b e l e l u i P a u l i n u s ) : l a 14 I a n u a r i e . ) Cf. Carm. X X V I I , v. 333 : venisti tandem quarto mihi redditus anno? '")
, M

Carm.

X X V I I , v . 148 s q q . de o mişcătoare curăţie şi s i m p l i ­

) U r m e a z ă tn v e r s u r i

c i t a t e l a u d a p r i e t e n u l u i ; p e n t r u a n u cită p r e a m u l t , t r e c peste o s u m ă de v e r s u r i , deşi c u p ă r e r e de rău. '··) Cf. ν. 231 s q q . :

www.cimec.ro

170
quamvis non euscipe sustineor dives dicam credulus nodes venisti quam

I I . Creştinismul

daco-roman.

Felicia

meritum sinu ),
7β7

sublime

pro/ari paterno docto )
7M

possim

sine laude

dei, tu, sande, mihi corde

me, Niceta, caput riget

et dum pectore et sitientes xensus. vix muneris

in blando rivo

reclinans,

sal tuus insulsum vena iterum

me condiat

mihi perpete et adhuc rogans:

gaudene

huius aeger

ingeminabo

die, quaeso, in quo hacUnus pependi? anno?

redisti

teque ipsum atque

teneo Nicetam, dies anima quarto Christo, quia

tabente

tandem melui

mihi redditus te vel sero nube obvia

sed grates disclusum vinculo dura
et quia

revexit. hostie teneret! nobis ullus longis

ne te medii» regionibus bellorum superantibus nec te mare tenuere vere

opposita rupieti,

sed desideriis nec Gothici viis;

nec labor fuisti
sacerdos, ad

metus nec frigora

in tantis, Niceta,
domini mihi puer modo atque missus

Nicetes, tellure,

longinqua eece diem şi 264 s q q . : adtentusque inspexi

istum

venit...

diu

pascentis bibi per

in lumina

ora magistri virgas fixa

( N i c e t a e 1)

docto

varias sparsit tumens

in pectore mens mea lateri

( s y m b o l i c I) colorem, guttis.

conspectumque et me divinis şi 314 s q q . : non sentio tangit acer agnosco

roscida pectora;

maior anhelat. intrat

agit et me

mens,

Nicetam, et adiuncto anhelantis

dum proximus vicinus iuxta potens me spiritus meditanti

adsidet

insolitumque

suscitat

ignem.

" ' ) Gândirea a c e a s t a r e v i n e de m a i multe ori i n p o e m a l u i P a u l i n u s : c e e a c e a r a t ă , c ă şi c a v â r s t ă N i c e t a e
7 , e

t r e b u e să fl fost

o v e n e r a b i l ă apariţie, i a r faţă de P a u l i n u s , m a i bătrân c a a c e s t a . ) Iarăşi o c a r a c t e r i z a r e , c a r e r e v i n e m a i d e s l a P a u l i n u s episcopului d i n R e m e s i a n a . (cf. m a i s u s ) , a personalităţii

www.cimec.ro

Personalitatea S. Nicetae.

171

casibus j"ortie victus vicisii nunc

adfectu et infirmus duros

victus

viclorque Felicis

benigno, potenter. amore,

pariter, pietate

sed utrumque labores. dede

amiciţia, victus tenera

age, sancte parens, m a i văzut) gemino errata et placidus

aur em mihi cele qui iure disponat

manumque

( . . . s p r e a - i povesti nu 1-a et patrie corrigat

l u i Nicetas

săvârşite de când magistri damnet, agenda;

ut bene gesta probet,

sic inproba

(... urmează descrierea !,în amănunte a vizitării bisericei şi mănăstirei Sf. Felix, cu mare sârguinţă îm­ podobite şi crescute de Paulinus, în cei patru ani din urmă). Acesta e dară apostolul Daco-Romanilor : din dreapta şi din stânga Dunării. U n strălucit reprezentant nu numai al bisericei latine din I l l y r i c u m , ci a l întregei biserici romane. !Un bărbat venerabil şi învăţat, pe care S. Paulinus îl numeşte învăţătorul şi părintele său : magister et pater,— un neînfricoşat missionar al credinţei creştine p r i n t r e «barbari»,—un scriitor bisericesc deosebit de pre­ ţuit, pentru claritatea gândirei, ca şi pentru frumuseţa neîmpodobită a limbei sale latine, — un sfânt, p r i m i t în­ dată după moarte în calendarul bisericei apusene,—dar, pentru noi, m a i mult şi m a i pre sus ca toate, un romanizator a l nostru, şl p r i n Creştinism, un reînoitor în forme eterne a tradiţiei curate, romane-italice, la Dunărea de jos. De naştere, el însuşi daco-roman ) , prin activitatea
7ββ

"·) Paulinus, urbem sânt

carm.

X V I I , 55 s q . : patriam reddat limine tutum,

vehatur

laetus

ad

; 187 s q . : patrioque Nicetas

— etc. (Comentatorii acestor e x ­ p ă g â n ă răspândit d e u n înalt fla[m]en

unanimi In interpretarea

dată l a m i n e i n t e x t

presii). — Numele ci deadreplul

e încă d e pe v r e m e a

p r i n t r e D a c o - R o m a n i : cf. u r m ă t o a r e a inscripţie n u n u m a i r o m a n ă , ilalo-romană, M.fil. pusă i n S a r m i z e g e t u s a Papfiria) Laurentium Niceta funcţionar m u n i c i p a l şi preot, Împreună c u fiul s ă u ( C I L . I I I , 6270 [ = 1509]): M. Proc(ilius) col. Sarmiz. item I I vir et sac[erd(os)J Lavinat(ium) [cf. a s u p r a

www.cimec.ro

172

I I . Creştinismul

daco-roman.

sa el devine, c u m spune S. Paulinus, în aceeaşi vreme şi un cetăţean al Italiei mame ) . Amintindu-ne acum de concluziile'la care ajunsesem în u r m a cercetării, pe deoparte a răspândirei — intenzive — a Creştinismului în Moesia superioară, pe de alta a relaţiilor—excepţional de strânse—ale acestei provincii cu Dacia traiană, faptul că apostolul strămoşilor noştri a fost un daco-roman din Remesiana nu m a i poate f i o simplă întâmplare. Dar şi împrejurarea că el e un adevărat Roman, în directă legătură cu viaţa şi cultura italică, n u e ce Vă neobicinuit, dacă avem în vedere că întreg Illyricul latin e—precum a m demonstrat mai sus— o parte integrantă a Românismului vestic, şi Moesia şi vechea Dacie, ca şi Pannonia şi Dalmaţia sânt, cultural, Orientate aproape exclusiv spre Vest. încăodată deci se confirmă, p r i n apariţia lui Nicetas în istoria creştinismului illyric, alăturea şi în Contrast cu fenomenul creştinării Goţilor—cari doară trăiau îm­ preună cu n o i — p r i n apostoli de cultură greacă, faptul istoric i m m u t a b i l a l romanităţii fundamentale a înce­ puturilor culturei noastre. Timpul când vine Nicetas să întreprindă creştinarea Thraco-Romanilor rămaşi păgâni, adică a masselor m a r i ale populaţiei rurale din cele cinci Dacii, e deasemènea
770

italienităţii Augustalibus Regulus "·) cavi[tq(ue)J.

c u l t u l u i , Mârquardt, pecunia sua faciend. puM(ico) filius

Staatsvertv., instituit; et here[s]

I I P , p."478] eandem eius M. per[fec]it

aeiem Proci(lius) dedi-

dec. rol. eq(uo) Carm. esto non

X V I I , v. 319 s q q . : nobiscum, enim unius licet ad paternam urbem. magistrum, ăvem nostra etc. sumit ecce veneris populi dedit patria te sibi esse

sed nec unius te deus lerrae;

www.cimec.ro

C e n e s p u n e însuşi S. N i c e t a s i n o p e r a s a .

173

oarecum a p r i o r i fixat p r i n elementele latine creştine ale limbei noastre: naşterea lor, a m văzut că e de pus, tocmai la întâlnirea veacului al IV-lea cu cel de-al V-lea. Activitatea missionarică a l u i Nicetas în ţinuturile păgâne delà Dunăre reese şi din însăşi cuprinsul scrierilor sale. în afară de faptul capital al alcătuirei unui cate­ chism pentru doritorii de a îmbrâţişă credinţa creştină,— găsim la el diferite amănunte precise, referitoare la viaţa provincială din părţile noastre.—Astfel Nicetas în­ trebuinţează o comparaţie foarte caracteristică, a lepă­ dării de cele rele cu spălarea de către aurileguli a aurului de ţărână şi mâl: sicut nec aurilegus ante aurum mittit in sacadam, nisi prius terram vel limum laverit univers t / m " ) : ceea ce defineşte tocmai ocupaţia de căpe­ tenie a Bessilor aurileguli, de cari —în poema m a i sus citată ) — vorbeşte şi Paulinus, în acelaş chip :
1 772

nune Bessus

magie

dives pretio quod modo colligit

laboris manuque coelo

exsultat,

humi mente

ante quaerebat,

aurum aurum ipse, verbo
778

Şi
collides e quibus auri legulos in imitaris fodiente eruis verii», el Bessos vivum

aurum

).
774

Iar într'alt loc, cu dreptate relevat de Hiimpel ) , Nicetas «caracterizează pe ascultătorii, respective citi­ torii săi, pur şi simplu, fără deosebire, ca foşti păgâni, şi p r i n u r m a r e ne transportă într'un cerc de cititori câştigat p r i n missionare» : si gentiles suadent multos patres
1

" » ) E d . M i g n e , Putr.
77a

Lat.

L I I , p.873 sqq., f r a g m . I I I . acestor

)

Carm.

X V I I , v. 213 s q q . şi 269 sqq. p. 112 sq., c o m p a r a r e a critică a

"') V. pasagii.
774

Ia Hiimpel,

) P. 113 s q .

www.cimec.ro

174

I I . Creştinismul

daco-roman.

iterum colère, tu retine beatam professionem tuant™), Ceeace înseamnă, că nu de mult credincioşii lui Nicetas fuseseră păgâni. Ce conchide acum Hiimpel — influenţat de Tomaschek I — din această presupunere, că anume ea se potriveşte mai bine tocmai «ţinutului central al peninsulei balcanice, ai cărui locuitori nu erau de mult creştini şi de aceea se găsiau mereu în primejdia de a fi biruiţi de ispitirile păgânilor», nu m i se pare aşă de convingător — faţă de numărul destul de respectabil a l episcopatelor existente aici încă dinainte de 350, lucru trecut cu vederea şi de Tomaschek şi de Hiimpel — ci cred că vorbele lui Nicetas se potrivesc mult m a i bine missionaţilor săi din Nordul Dunării, unde de fapt pă­ gânismul era încă pretutindeni covârşitor ).
77β

17ί

) E d . Migne,

Patr.

Lat. c . 9.

L I I , p. 866 s q q . : explanatio

sym-

boli Diana

habita

ad compétentes,

" ' ) Cf. m a i s u s , p. 120 sqq., c e l e e x p u s e de m i n e c u p r i v i r e l a şi Dianatici-i d i n D a c i a traiană. în c e priveşte alţi t e r m e n i Daco-Romanilor şi existenţi p â n ă a z i Lat.) zice creştini, fntâlniţi l a a p o s t o l u l

fn l i m b a noastră, iată o scurtă c u l e g e r e a lor. N i c e t a s ( a p ă r u t şi i n a l t e ediţii, d a r folosit de m i n e fn ed. M i g n e , v o i . L I I a l Patr. de câteva o r i fides şi s a Explanatio Symboli fidelis, habita ad compétentes, p e n t r u „credinţă" şi „credincios" ; I n a e l insă întrebuinţează „qui credit", ceea chiar în­

r e g u l a t p e n t r u „credincioşi" t e r m e n u l de credens, delà d â n s u l . — E c c l e s i a , (şi, l a p l u r a l : ecclesiae)

c e n e a r a t ă p o s i b i l i t a t e a naşterei t e r m e n u l u i t e c h n i c credenlia c e t a s n u m a i I n s e n z u l de „comunitatea p e n t r u „lăcaşul Expl. clesia hanc Trinitatis, quid esse iam aliud, Ecclesiam debes sed nihit

e întrebuinţat de N i ­

credincioşilor" (deci

t o c m a i c a l a părinţii B i s e r i c e i d i n A p u s , c a r i căutau s ă Introducă D o m n u l u i " şi tn popor t e r m e n u l de basilica profiteris quam credere sanctorum firmiter tibi sanctam omnium in omni reţinere. orbe Sunt Ecclesiam congregatio?.... terrae quidem ut puta doctrinis, constitutam et aliae istae aliter Pentru catholicam. ; I ) : tn beatae Ec­ cuius Scitounam pseudoEcclesiae credunt
f

Symb., c a p . 10, g ă s i m c h i a r a c e s t e v o r b e : post confessionem

catholicam

communionem ecclesiae; esse aliter Cataphriguarum, agunt,

commune daemoniacis

cum illis; .... quia deceptae

Manichaeorum,

Marcionistarum quam Christus

iam desinunt

sanctae : siquidem găsim

Dominus

mandavit....—

vorba

„Dumnezeu",

la Nicetas

s a u Dominus

( = „ a zis Domnul")

www.cimec.ro

A l t e mărturii c o n t e m p o r a n e :

S. Hieronymus.

175

Că interpretarea mea e mai aproape de adevăr, dovedesc următoarele două mărturii ale l u i Hierony­ mus — contemporanul lui Nicetas — cităte de Hiimpel (căruia i le şi datoresc), dar utilizate cu totul nesatisfas i n g u r , s a u Deus s i n g u r (Deus pater), iar pentru Iesus C h r i s l u s el (=salvator Dominus cu I) conservator) noster I. C; crux

a r e următoarele e x p r e s i i : salvator Christus, apoi oratio toli Dominus Iesus cruciş, contra spiritus

(cf. l a m i n e m a i s u s , p. 123 sqq., d e s ­ noster,

p r e „ s ă r b ă t o a r e " = s e r v a t o r i a , d i n servator et Salvator quo inlimpinăm, Dominica] et martyres,

fireşte, t e r m e n i i g e n e r a l creştini, angelus, se [împreună muniat sacerdos, diabolus, diabolum daemon, sanctus,

(şi : signaculum

z i c e r e a c r e z u l u i şi prophetae et apos­

(fragm. I V , — ed Migne, baptismum, f rater ( c a fel de a d r e s a r e ) ,

p. 873 sqq.), peccatum, satanas,

e t c . D e notat β i n s p e c i a l u z u l c u v i n t e l o r „sânta scriptură", divinae, o r i — sacrae —

l a N i c e t a s , u z c a r e n u e c u m v a g e n e r a l i n lot A p u s u l l a t i n (de o b i c e i u s e z i c e de părinţii b i s e r i c e i l a t i n e Litterae
c

τά h p à Βιβλία — s a u , l a T e r t u l l i a n , H i e r o n y m u s , scriptura, resp. scripturae divinae

Augustinus, etc. Nicetas,

[ t e r m e n folosit şi de

f r a g m . I, ed. M i g n e , p. 873] : cf. F o r c e l l i n i şi D u C a n g e , s. v.), şi de a c e e a poate c ă t r e b u e i n s p e c i a l p u s I a noi I n l e g ă t u r ă c u a c t i v i : t a t e a missionarică a e p i s c o p u l u i R e m e s i a n e i . multa tur, nomina quae multaeque lesu apellationes et Sal,vatori in Scripturii nostro Domino Astfel N i c e t a s Sanctis (ed. ziceinveniunMigne, noa­

conveniunt

p. 863),—cf. şi c a p . 13 d i n Expl. N i c e t a s : qui credit vitam, missionis et angelis sicuti (!) Israelis eius, ingressus, in Christo, populus et universae (!) hic confidens

Symb.— et sequitur Moysen magicae

Pentru terminologia eum ad veram secutus (!) ter ram (!) inimico abrenuntiat

stră creştină-latină m a i sânt de i n t e r e s şi următoarele p a s a j e d i n ducentem repro(!), c,

duce Christo

[cf. l a D i c u l e s c u , o.

p. 26 s q . , e t y m o l o g i i l e c u v i n t e l o r « a m ă g i » (după H a s d e u ) , « a d e m e n i » , « î n ş e l ă » şi « p â n g ă r i » , — u r m e a l e luptei d i n t r e creştinism şi p ă g â n i s m , cu eius c a r a c t e r — s e m a n t i c — a p r i a t creştin] curiositati, perangelos idolis in (!) (!) Satanae(i). Deinde renuntiat vitat iile [cf. S . P a u l i n i N o l a n i carm. si qui idola simili veneratur deum, qui quae eius putat non (!) et consta malis> quod colit auatque = Spirilu in terra 204 s q q . : operibus XXXII, esse verbum sortibus

et culturae, numine eius, guriis, mendaciis Salvator.... Sancto,

nec se paganus credat pompis,

laudet,

\ aut satis

uno. \ qui colit

I qui non virtutem

honore?],

et thealris, (Expl. Symb. Maria

fornicationibus,

ebrietatibus,

choris,

c a p . 1, ed. M i g n e , p. 866 sq.) ; Iesus a patre (ibid. de coelis (!),... natus ex c a p . 3 ) ; et putrescente

hic descendit et Virgine

www.cimec.ro

176

I I . Creştinismul

daco-roman.

cător de d a n s u l " ) , — şi cari confirma incăodată creşti­ narea Nordului Dunării prin anii 390-410. îptr'o scrisoare către Heliodor, din anul 396, Hie­ ronymus zice: immortalem animam et post dissolutionem corporis subsistentem ... Indus, Persa, Gothus, Aegyptius philosophantur. Bessorum feritas et pellitorum turba populorum, qui mortuorum quondam inferiis homines immolabant, stridor em suum in dulce Cruciş fregerunt melos, et totius mundi una vox Christus est ™), şi la câţiva a n i după aceasta, în a. 403, Hieronymus adaogă: de India, Perside, Aethiopia, monachorum quotidie turbas suscipimus. Deposuit pharetras Armenius, Hunni discunt psalterium; Scythiae f rigor a fervent calorefidei, Getarum rutilus etflavus exercitus ecclesiarum circumfert tentoria et ideo forsitan contra nos aequa pugnant acie, quia pari religione confidunt™).
7 1

corpore vitas

( c a p . 11). „Naşterea D o m n u l u i ' ' e numită de N i c e t a s şi Incarnatio (ibid. aliqua

Nati-

c a p . 4). — A s u p r a l u p t e i l u i N i c e t a s şi a contristat, sume fiduciam.... (deci p ă ­ suatuam ut
t

convertiţilor săi c u păgânismul, sânt d e c o m p a r a t şi a c e s t e p a s a j e : si te persecuţie gentilis gânii sânt tn ţinutul m i s s i o n a t , d e s t u l d e e n e r g i c i şi numeroşi, c a c h i a r să p e r s e c u t e pe creştini): ed. M i g n e , p. 8 0 6 ; si gentiles dent quia multos unum patres confessus iterum colère, tu retine Patrem (!) : Expl. beatam professionem natura fert, es Deum : nec enim

unus

homo plures p.

habeat patres

Symb., c . 9. — A s u p r a populaţiei l a d i n fragmentele lui (la Migne, bărbaţii p u r t a u părul purtau cercei igitur et rusticae incol­ scianti quas

c a r e a p r e d i c a t N i c e t a s m a i aflăm

873 sq.), c ă e r ă tn s p e c i a l r u r a l ă , şi că

l u n g , plete, i a r pe f r u n t e tăiat [întocmai c a ţăranii noştri p â n ă a z i , i a r b o e r i i şi D o m n i i noştri, i n t r e c u i ( I)] şi femeile mari. animae genio lectas, Caracteristic e ad fidem (! !) possint compositas, quibus "') "•) '") m a i ales necessarias currentibus advertere opus pariter est explorare, et tenere, ut quid f r a g m e n t u l I : instructiones non ex proprio (!) praedicatione dimiserint

sed ex divinarum baptismum intelligant magis

Scripturarum electi,

edocentur

et quid desiderant Epist. Epist.

(ed. M i g n e , p. 873). Lat., v o i . X X I I , p. 591 sq.). I. V I I , inmissi Romanis finibus

O. c , p. 115 s q . L X (ed. M i g n e , Patr. C V I I (ibid., si, ob hoc solum p. 870).—Cf. şi l a O r o s i u s , Hist. Barbari

c . 41 : quamquam

www.cimec.ro

A l t e d o v e z i d e s p r e creştinarea D a c o - R o m a n i l o r i n s e c . I V — V .

177

P r i n urmare, e m a i înainte de toate confirmată — fără a se dă numele missionarului — creştinarea Bessilor. Apoi, e vorba de o pellitorum turba populorum °) : m u l ­ ţimea de popoare îmbrăcate cu blăni, am zice cu sarici : mulţime mai înainte şi păgână şi barbară. Că aceste po­ poare nu sânt a se căută în dreapta Dunării de jos, ne arată informaţiile din a doua scrisoare, unde e vorba, i n afară de Goţii în luptă cu Imperiul (răspândiţi la a. 400 în întreg Illyricul), de Huni şi Scythi. Unde e Scythia, a m văzut m a i sus, în Ammianus Marcellinus şi ceilalţi con­ temporani ai l u i Hieronymus: în Nordul Dunării. Unde erau Hunii la a. 400, iarăşi ştim : tot în Nordul Dunării ). Ba m a i mult, «Huni» şi «Skythi» sânt termeni etno­ grafici, cari stau în strânsă legătură unul cu altul : p r i n Sciţi se înţeleg de scriitori Hunii şi supuşii lor din stânga Dunării, sau, câteodată, H u n şi Scit e acelaş l u c r u : f i ­ reşte tot în senzul generic de stăpâriitori -f - supuşi ) . Acâşti Hunno-Skythi sânt deci pellitorum turba po­ pulorum, p r i n t r e cari Hieronymus constată m a i sus, că pe la a. 400 s'a răspândit cu succes Creştinismul. Că p r i n t r e mulţii purtători de sarici ai l u i Hieronymus, sânt a se deosebi şi Daco-Romanii noştri, cred că e, după cele spuse, destul de clar.
78 781 782

împrejurarea fericită că Sf. Nicetas a păstorit Ia Dunăre încă mulţi ani după a. 398—402, poate chiar până la 420 ), a contribuit, fără îndoială, la întărirea.
788

forent, dentium videretur

quod

vulgo Vandalis

per Orientent replentur,

et Occidentem

ecclesiae Dei

Christi

Hunnis cremisericordia

et Suevis,

et Burgundionibus, laudanda

diversisque et attolenda şi

et innumeris

populis

— H i e r o n y m u s insă, e bine să n u s e uite, c ă s ' a născut l a g r a n i ţ a d i n t r e Dalmaţia Pannonia.

i n Stridon,

™°) P r e c u m o b s e r v ă şi H i i m p e l , l. c, coordonată B e s s i l o r , şi d e c i deosebită d e e i . "
,S1

) Cf. W i e t e r s h e i m - D a h n , Ibid., p. 218. ) Cf. H i i m p e l , Nicetas,

Gesch.

d. Volkerw.,

I I , p. 217 s q q .

7i2

)

, M

p. 100 sq.
12

36332

www.cimec.ro

178

I I . Creştinismul

daco-roman.

şi înrădăcinarea definitivă a Creştinismului la Daco-Rom a n i ; ţinutul missionat de Nicetas rămâneă, potrivit sfintelor orânduiri bisericeşti, supt directa sa priveghere, şi astfel Nordul Dunării fu legat încă de pe vremea apostolului nostru, ierarchic cu Sudul, atârnând de dioecesa illyrică a «Daciei». Această stare de lucruri ne e în chip îmbucurător confirmată de un întreg şir de mărturii, literare şi mo­ numentale, din vremea lui Iustinian, la un veac şi ceva după repausarea Sf. Nicetas : toate aceste ştiri ne arată nu numai cumva ocuparea a câtorva puncte strategice din stânga Dunării şi fortificarea lor, ci şi întinderea provinciei bisericeşti din Sud destul de departe în Nord, cuprinzând toată partea de Miazăzi a Banatului şi de sigur o bună bucată din Oltenia, precum vom arătă mai la vale. Cu acest prilej nu e de fel vorba în izvoare de o creştinare de curând a Nordului, ci lucrul se înfăţi­ şează ca foarte firesc şi obicinuit: un fel de confirmare iuridică a unor stări de fapt existente dinainte.—Dar iată ştirile istorice. Procopius vorbind de întăririle ridicate de Iusti­ nian la Dunăre, spre a împiedeca pe barbarii ce locuiau dincolo de fluviu, de a trece în I m p e r i u ) , zice că îm­ păratul nu numai întări cu castele puternice şi dese posturi militare linia Dunării, dar că, nea vând totuşi destulă încredere în puterea de rezistenţă a acestor întărituri, şi pentru a nu da prilej barbarilor să pustiiască iarăşi, dacă reuşiau să treacă în Imperiu, toate p r o v i n ­ ciile, luând robi pe locuitori şi distrugând avutul lor, el prefăcu toate oraşele şi orăşelele provinciale i n cetăţi întărite, «aşă încât flecare aşezare de ţară sau să fle însăşi un castel, sau să fle vecină cu un loc întărit» ) ;
784 7 8 6

"*)

De aedif.

I V 1 (ed. B o n n , p . 260) : πάοαν γαρ Eù ρώπην ές τι, &περ

άίφαλες τειχιοάμ,ενος άπρόοβατον κατεατήοατο βαρβάροις είναι, οΐ ΐ ή Ί ο τ ρ ο ο ποταμού ωκηνται. ')
85

Ibid.

(ed. B o n n , p . 268) ; πρόβολον δέ ίοχυρότατον

αδτών τε

www.cimec.ro

Ştirile I u i P r o c o p i u s .

179

se ştie că barbarii erau absolut neînstare să cucerească cetăţi întărite: la E u g i p p i u s ' ) vedem de pildă pe lo­ cuitorii romani ai Noricului apărându-se cu succes îm­ potriva năvălitorilor, deşi erau lipsiţi de orice ajutor m i l i t a r o r i oficial, organizat. Măsura luată de Iustinian, bună în ea însăşi, deşi foarte grea de adus la îndepli­ nire, ne arată însă, pe de altă parte, că nici acum linia Dunării, cu toate întăririle ei naturale şi artificiale, nu puteă opri pe barbari de a trece în Imperiu, şi p r i n urmare, că nici chiar în timpul lui Iustinian — relativ cel m a i favorabil, în vremea năvălirilor, pentru pro­ vincialii din dreapta Dunării — fluviul n'a putut alcătui o graniţă între Nord şi Sud. Aceasta e cauza, pentru care însuşi împăratul so­ coti necesar să-şi întindă sistemul l u i de fortiflcaţii şi asupra malului stâng al Dunării, înaintând pealocurea, p r i n castelele şi cetăţile sale, până destul de departe în interiorul ţinutului «barbar». în această privinţă şti­ rile lui Procopius sânt deosebit de instructive. Mai înainte de toate el ne spune, că şi împăraţii dinaintea l u i Ius­ tinian (ο· 'Ρωμαίων το παλαιδν αυτοκράτορες), pentru a opri pe barbarii de peste Dunăre de a trece în Imperiu, au întărit cu oraşe şi castele nu numai malul drept al flu8β

και πάαης Ευρώπης "Ιοτρον ποταμόν ποιεϊαθαι έθίλων, ερύμασι τοϋ ποταμού τήν τήν ήιόνα περιβάλλει διάβααιν αυχνοϊς, ώαπερ μοι γεγράψεται ου πολλώ ΰοτερον, άκτής, άναχαιτίοοντα τούτων οί τό ελπίδος βαρβάροις. τής άλλά και φυλακτήριά τε στρατιωτών πανταχόθι τίθειται τής βεβαιότατα τοις τ^Ϊ» υπόπ τ ω ς ες ί χ ω ν, λ ο γ ι α ά μ ε ν ό ς τό παραπαν τοις

εξειργααμένων, σφαλερόν δή ποτε μεν τρόπψ

Ανθρωπείας δυνατά εϊ η ,

τε ώ ς εΐ τ ο ι ς π ο λ ε μ ί ο ι ς ο τ ω επιθήαονται άνθρώποος δ è λη ίτοις άγρός άγροϊς οδοί, καΐ

διοπορθμήοαοθαι

άφυλάκτοις οονται ούτω

εξανδραποδιοϋοιν

ή βη βό ν α π α ν τ ά ς , αυτοίς μόνον τήν

χρήματα

π ά ν τ α , ουκ επί κοινής τά ερύματα

άοφάλειαν έν

κατά τόν ποταμόν όχυρώμαοιν άπίλιπεν συνεχή εν τοις

είναι, άλλά κα'. Ιδίαν πεποίηται' άπεργαοάμενος, ώστε

χωρίοις

έκαστος ή φρούριον άποτετόρνευται, ή τω τετειχιομένω πρόαοικός έοτιν, ένταΰθά (in M o e s i a ) τε κάν Tjj Ήπείρω...
78

')

Vita

Severini,

passim.

www.cimec.ro

180

I I . Creştinismul

daco-roman.

viului, ci pe alocurea şi pe cel stâng : . . .
του ποταμοδ
78Τ

où δή έν δεξιό·

μόνον, άλλά και αυτού ένιαχϊ) επί θάτερα πολίσματά

τε και φρούρια τ§δε δειμάμενοι ). Ce-i dreptul, zice Procopius, întăriturile acestea nu erau clădite după toată rânduiala, ca nişte cetăţi bine întocmite, ci mai mult de-a scăparea, spre a nu se lăsă malul Dunării chiar de tot lipsit de apărători; barbarii din aceste părţi nepricepându-se la asediul cetăţilor, lăsau nesupârate chiar întă­ riturile acestea nesatisfăcătoare (constând dintr'un singur t u r n şi apărate numai de câţiva soldaţi). Când însă veni Attila, el făcu una cu pământul toate sperietorile-debarbari, cari m a i durase, de bine de rău, până a t u n c i ) . Iustinian deci restaurâ cu totul după alt plan cetăţile şi castelele delà graniţă o r i din lăuntrul Impe­ riului : întăriturile lor trebuiau să fie de aşa natură, ca să poată rezistă oricărui atac o r i asediu: de aici massivitatea aproape barbară a cetăţilor sale,—de observat chiar în ţara noastră la cele cari au mai ajuns, măcar în ruine, până la noi ) , — şi lipsa de scrupule în pro­ curarea materialului pentru z i d u r i : clădiri anterioare, cumva deteriorate, monumente funerare, sarcofage, etc.,
7Sţ! 789

7ί1

) P r o c o p . , de aedif.,

I V , 5 (ed. B o n n , p. 286). C o n f i r m a r e a

monumentală
118

a a c e s t e i informaţii a s c r i i t o r u l u i b y z a n t i n v a u r m a (ed. B o n n , p. 286) : p a s a j u l caracteristic αλλ' (urmând

p e n t r u D r o b e t a , indată m a i j o s . ) Ibid. i m e d i a t c e l u i c i t a t m a i s u s i n text) e a c e s t a : ταύτα oi τά όχυρώματα έξειργάααντο ούκ αμήχανα προοελθΕίν, εί τις προοίοι, βαρβάροις οοδαμή δοον δή μή αν­ άπεχέδρών ερ-ημον τήν τοΟ ποταμού ήιόνα λελεϊφθαι' έπεί τειχομαχεϊν τοις εκείνη ίγνωατο. τά πολλά των ερομάτων αυτοΐς άμίλει χριτο ες πύργον ίνα, μονοπύργιά τε, ώς τό εικός, έπεκαλεϊτο, άνθρωποι τε όλιγοι χομιδ^ έν α&τοις ίδροντο. χαΐ τούτο τηνιχάδε άπέχρτ) τά των βαρβάρων δεδίοοεαθαι γ ί ν η , ώοτε δή άναδόεοθαι τήν ες 'Ρωμαίοος δε Βστερον Α τ τ ί λ α ς οτρατω οατο τ ή ν πολλήν.
i e e

έπίθεαιν.

χρόνω

μεγάλψ

έοβεβληχώς, τά τε όχυρώματα πόνω

ουδενΐ ές έδαφος χαθεΐλε, χαΐ γήν 'Ρωμαίων δπαντιά£οντός οί οδδενός έληί) Axiopolis, T r o p a e u m , Drobeta, (poate şi U l m e t u m : încă

nu

i - a m văzut r u i n e l e , c a să m ă pot c u siguranţă pronunţă), e t c .

www.cimec.ro

Stăpânirea l u i I u s t i n i a n i n s t â n g a Dunării.

181
7β1

toate sânt sfărâmate ) şi puse în zidul cetăţii n o i ) . — I n cap. 5 din cartea IV-a «de aedificiis», Procopius începe enumerarea restaurărilor iustinianeice delà Dunăre, cu Singidunul şi V i m i n a c i u l ) . Apoi, în cap. 6, el continuă, textual: «iar delà Viminacium înainte sânt pe malul Istrului trei întărituri, Picnus, Cupus şi Novae, a căror construcţie şi nume consistă mai înainte numai în câte un t u r n de fiecare. Dar acum împăratul Iustinian le-a adăugat, acestor locuri, atâtea clădiri şi fortificaţii, încât cu drep­ tate le-a distins cu numele şi demnitatea de oraşe. In faţa cetăţii Novae, pe malul opus, eră un turn de multă vreme lăsat în părăsire, anume Literala: oamenii de mai înainte ai acestor locuri l-au numit L derata. împăratul nostru făcu din acest turn un mare castel, extraordinar de întărit. După Novae vin castelele Cantabazates, Smornes, Campses, Tanatas, Zernes şi Ducepratum ; iar pe malul opus 0 mulţime altele (èv "8è rj) άντιπέρας' ήπείρφ άλλα τε πολλά φροόρια), pe cari le-a ridicat şi întărit din temelii (έκ θεμελίων και ταύτα των έσχατων έδείματο)» ) : p r i n Tanatas şi Zernes avem a înţelege, fără îndoială, vechile Taliata şi Tierna (resp. Tsierna), aşă încât pentru cel din urmă constatăm un proces asemănător celui întâmplat cu Lederata: ambele şi-au avut pe malul opus un Trans(— oppidum)™) şi la amândouă s'a păstrat vechiul nume apoi numai pentru oraşul n o u : ele fiind localizate de
790 7B2 n 7β3

*°) O r i c h i a r şi lăsate întregi, c a în t u r n u l r o t u n d delà D r o ­ beta (în i p o t e z a c ă a r fl, c u m c r e d e T o c i l e s c u , Fouilles et recher­ ches archéologiques, p. 141, delà I u s t i n i a n ) .
7

) Ce-i dreptul a c e s t a e u n obiceiu g e n e r a l r o m a n a l v r e n i i l o r târzii, şi n u n u m a i o a m e n i i l u i I u s t i n i a n s ' a u făcut vinovaţi de această Impietate.
7 M

) Octavum — I n t r e a c e s t e două oraşe — n u e, c u m a u c r e ­ zut u n i i , în stânga, c i tot I n d r e a p t a Dunării. ' ") De aedif., I V , β. ) C u n o s c u t n e e t o c m a i Transtierna : cf. hărţile I V şi V I a C I L . III, Suppl. II.
7M 7 7 M

www.cimec.ro

182

I I . Creştinismul

daco-roman.

Procopius invers de cum le cunoaştem noi din timpurile vechi. Şi acum urmează la Procopius, după enumerarea incă a vre-o câteva castele de m a i i n josul Dunării, următorul pasaj, din care se vede, că scriitorul nostru sau se făceă că nu ştie, sau de fapt nu mai ştia, că te­ r i t o r i u l din stânga Dunării moesice fusese odată pro­ vincie romană şi că numele de Dacia, dat provinciei din dreapta Dunării, astfel chemată şi în t i m p u l său, de acolo se trăgeă, delà cealaltă şi singura Dacie ade­ vărată. — Pe urmă, zice Procopius, întâlnim castelul Pontes, al cărui numire, iată de unde v i n e : «împăratul T r a i a n . . . neputând suferi ca împărăţia l u i să fle măr­ ginită de Istru, in loc să fle nelimitată (απέραντος) [va să zică întocmai ca în poveştile pentru adormitul co­ p i i l o r ! ] , se grăbi să unească cele două maluri cu un pod, pentru ca să treacă fără greutate dincolo, oridecâteori ar fl avut de mers împotriva barbarilor de peste fluviu ) . . . Totuşi asta n'a fost apoi de nici un folos Romanilor, căci podul s'a dărâmat, şi de revărsările Dunării şi şi de timp. Dar Traian a făcut atunci şi două castele pe cele două m a l u r i ale fluviului, numind pe cel din stânga Dunării Theodora ) , i a r pe cel din Dacia (aureliană!) Pontes, întocmai ca şi podul. Pentrucă însă acolo fluviul devine nenavigabil din pricina ruinelor şi temeliilor podului, el e silit să-şi schimbe cursul pe o mică distanţă, făcând un ocol, spre a fl şi din acea parte navigabil.—Aşă dar, ambele castele dărâmându-se de vreme, şi nu m a i puţin de atacurile barbarilor, îm­ păratul Iustinian restaurâ pe cel din dreapta Dunării (Pontes), clădindu-1 şi întărindu-1 din nou şi in chip
7 9 6 7β6

'··) D a c ă P r o c o p i u s e s i n c e r , când s c r i e a p o i şi el u n pod peste D u n ă r e . '") C u m a ajuns g r e u de înţeles. Procopius delà Brobetae

acestea,

a t u n c i el

îi a t r i b u e l u i T r a i a n m o t i v e l e c e l - a u făcut pe C o n s t a n t i n să facă la Theodora, e

www.cimec.ro

Reorganizarea

B i s e r i c e i d i n I l l y r i c u l latin.

183

inexpugnabil, asigurând astfel pe provincialii U l y r i ­ cului din partea aceasta. Cât priveşte castelul de pe celalalt mal, numit Theodora, nu-1 socoti vrednic de grija sa, ca fiind expus barbarilor din acel ţinut» ) . Urmează înşirarea celorlalte castele delà Dunărea de jos, dintre cari Sicibida şi Daphne pe malul stâng ). Ştirile acestea ale lui Procopius sânt din vremea când Iustinian eră bătrân şi pàreà a fl renunţat la multe din visurile sale de cucerire, printre cari fusese şi acel al reocupării Daciei din stânga Dunării. Despre această intenţie a sa ) ne încredinţează însuşi împăratul in Novella X I , p r i n care reorganizează administraţia bise­ ricească a Ulyricului, după pierderea de <iLtre Romani atât a Noricului şi Pannoniei, cât şi a unei m a r i părţi din Dalmaţia °).
797 798 799 80
7 7

')

De aedif.,

I V , 6 (ed. B o n n ,

p. 288 sq). — întrucât e, s a u

nu, exactă a f i r m a r e a lui Procopius c u privire l a «Theodora» ( = D r o beta), v o m vedeâ m a i d e p a r t e . " ' ) Ρ. 291 şi 292. N u m a i două faţă de «mulHmea» celor de pe t e r i t o r i u l n o r d - d a n u b i a n târzii, stabilită l e g ă t u r a d i n faţa Moesiei s u p e r i o a r e (resp. D a ­ de natură romană, a Daciei

c i e i a u r e l i a n e ) : lncăodatâ d e c i , şl p e n t r u t i m p u r i l e a c e s t e a a ş ă d e intenzivă, t r a i a n e c u I l l y r i c u l , n u m a i p r i n părţile M o e s i e i s u p e r i o a r e , v a să zică o r i e n t a r e a apuseană-latină
7

a fundaţiei Împăratului T r a i a n . pe faptul că G e p i z i i , stăpâni tori i d e de L o n g o b a r z i CarpaţiO l t u l u i şi

" ) Sprijinită

desigur

a t u n c i a i D a c i e i t r a i a n e [aduşi l a m a r e strâmtoare d i n A p u s ( I n P a n n o n i a ) şi A v a r i (tn Răsăritul

l o r ) : v e z i hărţile i s t o r i c e p e n t r u a c e s t timp] intraseră I n înţelegere c u Împăratul r o m a n , o f e r i n d u - s e c a federaţi, şi d e c i d e v o e de n e voe, trebuiseră să a c o r d e R o m a n i l o r , d r e p t u l de a ridică cetăţi fn s t â n g a Dunării, c h i a r şi m a i d e p a r t e de ţărm. «">) Corpus iuris civilis, ed. S c h o e l l - K r o l l , B e r l i n , latineşte : o d o v a d ă d e 18Θ5, I I I , probabil p. 94. D i n a . 535. A c e a s t ă novellâ n i e păstrată—şi foarte a ş ă a fost d a t ă — n u m a i pe archiepiscopatului

latinitatea ne­

condiţionată a U l y r i c u l u i şi în s e c o l u l a l V l - l e a . D a c ă d i n graniţele ( l a t i n 1) a l P r i m e i I u s l i n i a n e n e - a r fi îngăduit s p r e S u d şi E s t , să c o n c h i d e m şi a s u p r a întinderii Românismului

a t u n c i a m constată o surprinzătoare s t a t o r n i c i e i n dăinuirea şi a s ­ p e c t u l a c e s t o r graniţe, întrucât şi pe v r e m e a l u i I u s t i n i a n , e l e a r

www.cimec.ro

184

II. Creştinismul

daco-roman.

Iustinian hotărăşte, ca nou înfiinţatul archiepiscopat al Primei Iustiniane să aibă supt autoritatea sa, pe lângă Dardania, încă şi următoarele p r o v i n c i i : Dacia mediterranea, Dacia ripensis, Mysia prima, Praevalitana, Macedonia secunda, et pars secundae Pannoniae, quae in Bacensi est civitate. Totodată aşează în Prima Iustiniana şi reşedinţa prefecturei Ulyricului, foastă pe vremurile bune ale Imperiului în S i r m i u m , dar delà năvălirile sec. I V — V , în special, cum zice Iustinian, Attilanis te/nporibus, «refugiată» în Thessalonike. Cu m u ­ tarea prefecturei aici, episcopul de Thessalonike căpătase anume prerogative asupra tuturor celorlalţi episcopi din I l l y r i c u m : ca archiepiscop al întregei prefecturi illyrice şi vicar al Papei, de care am văzut m a i sus că atârnă bisericeşte Illyricul, apare episcopul de Thessalonic fără întrerupere din sec. I V (a. 369: deci în legătură cu ocu­ parea Pannoniei de către Goţi) şi până pe vremea l u i I u s t i n i a n ) . Acum însă, vicariatul papal e trecut de Împărat la archiepiscopul Primei Iustiniane, care îl păstrează până în secolul al VII-lea, când diluviul slav îneacă tot Românismul şi tot Creştinismul illyric, şi a r chiepiscopia latină a Ulyricului trebue să se refugieze iară la Thessalonic ).
801 802

Făcând istoricul şi motivând înflinţarea noului a r ­ chiepiscopat, Iustinian ne dă şi unele lămuriri preţioase asupra împrejurărilor romano-creştine delà Dunăre, lăfi i d e n t i c e c u h o t a r e l e s u d i c e ale vechilor provincii Dalmaţia şi

M o e s i a superioară, i a r i n Răsărit c u o l i n i e O e s c u s — S e r d i c a — S c u p i , stabilită I n p a r t e a I a a c e s t u i s t u d i u , p r i n mărturii de E l e n i s m .
S01

monumentale,

c a esenţial şi p r e g n a n t deosebitoare s p r e S u d - E s t , a Românismului ) Cf. Jaffé, Regesta noastră
80J

Pontificum

Romanorum,

L i p s i a e 1888, e d . Formosus în c,

I I , v o l . I, p. 37—108, şi v o l . I I , p. 733, ap. O n c i u l , Papa tradiţia istorică, i n Omagiu principatelor Maiorescu, române,

Bucureşti, 1900, p. 624. p. 14 sqq.,—şi I o r g a ,

) Cf. p e n t r u a c e s t e t i m p u r i şi c e l e următoare, O n c i u l , l. româneşti, I, p. 10 s q q .

p. 824 s q q . şi Originile Istoria bisericii

www.cimec.ro

Archiepiscopia Primei Iustiniane.

185

m u r i r i cari cer o anume interpretare m a i de aproape. Dupăce determină limitele archidioecesei Primei Ius­ tiniane, cum a m arătat mai sus, el zice: cum igitur in praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentaretur, et tam Viminacium, quam Recidiva ) et Litlerata ), quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae ήηί, necessarium duximus ipsam gloriosissimam praefecturam, quae in Pannonia. fuerat constituia, iuxta Pannoniam in nostra felicissima patria collocare, cum nihil quidem magni distat a Dacia mediterranea secunda Pan­ nonia, multis autem spatiis separatur prima Macedonia a Pannonia secunda . . . După care împăratul continuă : et ideo tua beatitudo et omnes praefatae Primae lustinianae sacrosancţi antistites archiepiscopi habeant praerogativam et omnem licentiam suam auctoritatem eis impertire et eos ordinare, et in omnibus supradictis provinciis primum honorem,... : ut a tua sede creentur et te solum archiepiscopum habeant, nulla communione adversus < e o s > Thessalonicensi episcopo servanda; sed tu ipse et omnes Primae lustinianae antistites sint eis iudices et disceptatores..., neque ad alium quendam eatur, sed suum cognoscant archiepiscopum omnes praedictae ρ r o ν in ci a e, et eius sentiant creationem, et vel per­ se vel per suam auctoritatem vel clericos mittendos habeat omnem potestatem omnemque sacer dotalem censur am et crea­ ţi o ni s licentiam. L a care, în special, Iustinian mai adaogă : sed et in Aquis, quae est provinciae Daciae ripensis, ordinari volumus a tua sanctitate episcopum, ut non in posterum sub Meridiano episcopo sit constituia...
809 e0i

•o') A c e a s t a e f o r m a e x a c t ă d i n t i m p u l l u i I u s t i n i a n , i a r n u Reridua,
4

c a r e e o simplă lectură coruptă a m s p t e l o r : d i n Recidua. Lederata.

Recidiua,

prin uitarea lui i ,

*° ) F o r m ă e x p r e s accentuată de P r o c o p i u s , c a întrebuinţată pe v r e m e a l u i , s p r e d e o s e b i r e de c e a v e c h e ,

www.cimec.ro

186

I I . Creştinismul

daco-roman.

Aquensis autem episcopus habeat praefatam civitaletn et omnia eius castella et terriloria et ecclesias, ut possit Bonosiacorum scelus ea: ea civitate et terra repellere vel in orthodoxam fidem transformare. Ce înţelege Iustinian p r i n pars secundae Pannoniae, quae in Bacensi est civitate? Fără îndoială, dacă nici măcar S i r m i u m nu e în stăpânirea sa, numai mica limbă de pământ mărginită din trei părţi (Vest, Sud şi Est) de apele Sa vei şi Dunării, şi numai la Nord deschisă: deci foarte uşor de apărat, ca un post înaintat, dincolo de graniţa naturală a Savei, în ţinutul barbar. Tocmai aici e însă localizată şi vechea Basùana ), care cred, că fără mare dificultate ar puteă fl identificată cu Bacensis civitas a Novellei a Χ Ι - a ) . Aceasta e dară toată stăpânirea pannonică a l u i Iustinian. Dar dacă împăratul trecuse în Pannonia — la L o n gobarzi — cu posesiunile sale graniţa firească a Impe­ riului în spre Nord (formată până la Singidunum de Sava, i a r de aici încolo, spre Răsărit, de Dunăre), cu atât m a i mult el o puteă trece în Dacia traiană, unde stăpâniau Gepizii: aceştia erau aşă de pacinici, încât, după vorbele l u i Iordanes ) , nihil aliud a Romano itnperio, nisi pacem et annua solemnia postulaverunt. I n
Mb 80β 807
, 0 i

) Cf. hărţile V I şi V I I l a C I L . I I I , S u p p l . I I , - K i e p e r t ' s h a r t a X I Go, — Justus A 1,—etc. P e r t h e s ' Atlas antiquus de

Atlas A. v. Ior­ ad

antiquus,
90e

Kampen, harta Χ

) în a c e s t c a z l o c a l i z a r e a B a s i a n e i , d e c a r e vorbeşte Pannoniae fines civitatem eis coepit eamque praedare), propusă circumvaUans de J u n g , Bômer

d a n e s , Get. 53, l a luptele H u n i l o r c u Goţii, c . 455 (venientesque Basianam Hunnorum]

[sc. Dintzico r e x u. Bomanen
2

„ostlich v o n S a v a r i a , a u f d e r ,

Strasse nach Arrabona", c a r e de altmintrelea

p. 237, n. 2, t r e b u e respinsă şi înlocuită c u c e a dată a i c i tn t e x t , — e c e a In general primită de g e o g r a f i i ravetinat, isto­ ed. r i c i (cf. n o t a 805). P e n t r u l o c a l i z a r e a d i n u r m ă vorbeşte şi situaţia i n c a r e a p a r e B a s e i a n a i n I t i n e r a r i i ; cf. d. p. geogr. P i n d e r - P a r t h e y , B e r l i n 1860, p. 214, r. 13 s q q .
,07

)

Get., c a p . 50 ; cf. J u n g , o. c , p. 237 şi n . 4.

www.cimec.ro

Legăturile D a c i e i t r a i a n e c u n o u a a r c h i e p i s c o p i e .

<

187

adevăr, ce ne spune Iustinian în Novella X I : cum igitur in praesenti deo auctore ita nostra respublica aucta est, ut utraque ripa Danubii iam nostris civitatibus frequentaretur ), nu poate fi înţeles decât în senzul unei învoeli liniştite cu Gepizii,— căci dacă cetatea pomenită şi de Ius­ tinian şi de Procopius, Li/erafa(=Lederata), eră chiar la malul Dunării, în stânga fluviului, Recidiva eră destul de departe în interiorul foastei provincii romane : anume. Recidiva e, în chip evident, forma coruptă a numelui Arcidava, care ne e cunoscut, pentru Dacia traiană, ca aparţinând oraşului de pe râul Caraş (vechiul Apus)— azi, satului V a r a d i a — p e drumul delà Lederata (resp. Viminacium, ceva la Vest de Lederata) p r i n Bersovia şi Azizis la Tibiscumşi Sarmizegetusa. Ε acum natural, că acest d r u m însemnat spre interiorul Daciei nu puteă l i ocupat şi întărit cu cetăţi puternice până la a patra staţiune ) de Iustinian, dacă Gepizii nu s'ar fl învoit
808 809
80

' ) C ă i n Novella

C X X X I a l u i I u s t i n i a n , d i n a . 545, c a p . I I I , argument — precum s'a

celă(ile a c e s t e a d i n s t â n g a Dunării n u m a i sânt p o m e n i t e pe n u m e , n u poate fl s u b n i c i u n cuvânt a d u s c a m a i după z e c e a n i delà Novella foarte făcut d e u n i i istorici—că I u s t i n i a n n u I e - a m a i stăpânit, c h i a r n u ­ X I . Căci N o v . C X X X I e redactată o provin­ Pan­ fl pe scurt,—cetăţile d i n N o r d u l Dunării n u f o r m a u

c i e deosebită, c i ţineau d e p r o v i n c i i l e d i n S u d , şi I u s t i n i a n n u c i ­ tează a i c i decât s i m p l u provinciile—insfârşit N o v e l l a n o n i a î n t r e a g ă — fără v r e - o restricţie, dicţia a r c h i e p i s c o p u l u i P r i m e i subsumat deşi ştim că v o r b a decât de u n m i n u s c u l f r a g m e n t — c a citând nu putea

p r o v i n c i e de s u b j u r i s ­

I u s t i n i a n e , poate că c h i a r , t a c i t , a

„Pannoniei" şi cetăţile n e n u m i t e d i n N o r d . Iată şi t e x t u l autem Daciae et Mysiae vero beatissimum habere semper mediterraneae superioris eum sedis papa atque ordinari archiepiscopum sub sua et Daciae Pannoniae, concilio, Vigilio. a staţiunilor delà Dunăre la Tivisgeogr. Bomae Primae ripensis, Privalis sibi lustinia­ episcopos et ordi­ pro-

părţii d i n N o v e l l a C X X X I , relativă l a a r c h i e p i s c o p i a noastră ( c a p . I I I ) : p e r tempus nae nostrae provinciarum Dardaniae nari, vinciis definita
m

patriae

iurisdictione

et ab eo hos secundum

ipsum locum sunt )

a proprio

et in subiectis

obţinere

apostolicae

ea quae

a sanctissimo

Iată l i s t a completă

c u m şi T e m a [ n u m e l e

păstiWy^'Îîfc'Ferneşul" de a z i J d u p ă

188

II. Creştinismul d a c o - r o m a n .

dinainte cu această ocupare, în schimbul altor avantagii acordate lor de împărat, şi pe cari nu le mai cunoaştem precis, dar le putem bănui. P r i n u r m a r e cuvintele rezumative ale lui Iustinian, din Nov. X I : in omnibus supradictis provinciis şi omnes praedictae provinciae, se raportă — pe lângă celelalte — nu numai la infima Pannonia secunda, «quae i n Bacensi est civitate» I, ci şi la mult m a i însemnata provincie transdanubiană, η e - n u r n i t ă , dar d i n care cunoaştem cel puţin d o u ă cetăţi — civitates — întărite, la Iustinian, «mai multe», nespeciflcate (afară de Lederata), la Pro­ copius, şi, cel puţin, încă Drobeta, din resturile monu­ mentale ).— Că p r i n novella sa împăratul întindea în aceeaşi vreme în Nordul Dunării şi jurisdicţia archiepiscopului Primei Iustiniane, e clar chiar din textul m a i sus citat şi nici nu m a i e pus a z i ) la îndoială de nici un istoric ).—Ceeace însă trebue m a i ales accentuat în acest document, e expresia caracteristică « . . . Recidiva et Litterata, quae trans Danubium sunt, nostrae iterum dicioni subactae...» : fără îndoială, că p r i n iterum Iustinian nu făcea legătura cu vechea stăpânire a lui T r a i a n ; a m văzut m a i sus, la Procopius, că tradiţia istorică despre «Dacia traiană» eră aproape stinsă în secolul al VI-lea. Atunci la ce se va fi gândit? Cred că numai la faplul
810 811 812

jpvennat,

e d . c i l . , p. 2 0 3 — 4 : B a c a u c i s , P o l u l a , C a n o n i a , A r c i d a b a , Tiviscum, dreapta T e m a . Cf. hărţile I V şi V d i n Dunării), Apo Fl., Arcidava, Acmol o c a l i z a t e pe acelaş d r u m staţiunile Bubali, Tibiscum,

B e r s o v i a , Zizis, Gubali,

C I L . I I I , S u p p l . I I , u n d e sânt ce urmează : L e d e r a t a (in

Centum Putea, Berzovia, Azizis, Caput

n i a , P o n s A u g u s t i , Sarmizegetusa,—şi u n d e e d e n o t a t că A p o F l . e d e s t u l de d e p a r t e de D u n ă r e , înspre N o r d , p e n t r u c a i n t r e e l şi malul
81

fluviului

să fl m a i fost c e l puţin o staţiune. lui Roesler, publ. In Convorbiri

°) V e z i îndată m a i j o s . X I X , p. 336, d. O n c i u l e r ă de altă părere.

• » ) Căci l a 1885, I n Teoria literare
i l a

) Cf. O n c i u l i n Omagiu

Maiorescu,

p. 624 şi I o r g a , 1 s t . bis.

Rom.

I, p. 10.

www.cimec.ro

V e c h i m e a organizării B i s e r i c e i d a c o - r o m a n e .

189

general, pe deoparte al continuităţii elementului roman şi creştin de ambele laturi ale fluviului, pe de alta a l existenţei fortificaţiilor romane din secolul al IV-lea, începând delà Constantin cel Mare, nu numai în dreapta ci şi în stânga Dunării. Această interpretare e sprijinită şi de faptul u r ­ mător. Iustinian pomeneşte la sfârşitul novellei sale secta eretică a «Bonosiacilor», pe care episcopul din Aquae are a o combate în chip special. Dacă în cetăţile sau territoriile (cf. pentru Aquae expresia ea civitate et terra) din stânga Dunării a r fl existat păgâni, cari să trebu­ iască a fl convertiţi, nu îmi pot închipui, că împăratul nu ar fl luat vre-o dispoziţie specială în această privinţă, dând, ca pentru Aquae, vre-unui alt episcop însărcinarea apriată de a aduce la lumina credinţei pe oblăduiţii săi din stânga Dunării. Dimpotrivă Iustinian vorbeşte ca de ceva foarte firesc despre re-luarea în posesiune a teri­ toriului nord-danubian, care, desigur, încă dinainte, eră din punct de vedere ierarchiobisericesc repartizat i n total, o r i pe părţi, la una, o r i mai multe din episcopiile dioecesei illyrice a Daciei, aflătoare în imediata apro­ piere a Dunării, pe malul drept: astfel în afară de Re­ mesiana, reşedinţa Sfântului Nicetas (distrusă şi ea de Huni pe vremea l u i A t t i l a ) ) , şi de A q u a e ) , încă şi
818 814
8 1 S

) Cf. P r o c o p i u s , de aedif., ) C a s t e l e l e e n u m e r a t e de

I V , 1 (ed. B o n n , p. 268) şi I V , 4 P r o c o p i u s , de aedif., I V , 4 (ed. traduce n u «Reme­ nou,

(p. 284).
8 H

B o n n , p. 284 sq.), c a r e s t a u r a t e d e I u s t i n i a n εν n u m a i p r i n : t e r i t o r i u l , c i şi p r i n : e p a r c h i i l e s i a n a » şi « A q u a e » ) sânt deosebit de

χώρα Φεμεαιανεοία

şi t v χώρα Ά χ υ ε υ ί α ( c e e a c e c r e d , fără a greşi, că pot numeroase ele

[episcopale]

(30 I n t e r i t o r i u l singur poartă nume ro­ Sceptepopu­

r e m e s i a n e n s şi 37 I n c e l a q u e n s , — d i n t r e c a r i u n u l c e l e l a l t e n u m a i r e s t a u r a t e ) şi m u l t e d i n t r e m a n i c e : Lutzolo, Spelunca, Lupofanlana, c a s a s , T r e d e t i t i l i u e , I u l i o b a l l a e (=...vale), s t a t o r n i c în a c e s t e părţi.

Caslellonovo,

etc.,—prin urmare

laţia d e a i c i e foarte d e a s ă şi a dăinuit ( p r e c u m şi dăinueşte Încă I)

www.cimec.ro

190

II. Creştinismul

daco-roman.

Viminacium, Singidunum, Horrea Margi, Ratiaria, ba chiar şi S i r m i u m ) , etc., etc. Singurul lucru, pe care împăratul crede necesar să-1 precizeze, e că, atât epis­ copia din Aquae, cât şi cetăţile — adică Biserica — din stânga Dunării, vor ţine de archiepiscopia Primei Ius­ tiniane. încolo Archiepiscopul însuşi va orândui toate cu depline puteri, c u m va crede el de cuviinţă. Totuşi dovada peremptorie despre existenţa creş­ tinismului r o m a n în stânga Dunării încă dinainte de Iustinian, a m păstrat-o pentru finele acestei argumentări. Făcând săpături la Drobeta, Tocilescu a constatat în resturile de zidării ale cetăţii trei epoce: p r i m a «delà Traian», alta «delà Constantin cel Mare», a treia «delà Iustinian». Pentru cea din urmă, ca rămăşiţă monumen­ tală, numai «la tour circulaire mentionnée par Procope» : anume nu cumva cu prilejul Drobetei ), ci în alt loc din de aedificiis ). L a care Tocilescu m a i adaogă : «la partie du plan de Turn-Sé vérin, située à l'extérieur indique l'emplacement des édifices religieux : une église et une chapelle, situés hors des murs du Castellum» ). \ Ducându-mă la Severin, să controlez afirmările lui Tocilescu, a m putut stabili următoarele fapte noi. L a Apus, şi de castel, şi de pod, şi de cele două «edificii religioase», s'a ridicat în timpurile vechi, drept la malul Dunării, dacă nu chiar un întreg oraş, desigur un mare complex de clădiri, ale căror ziduri de fundament se pot bine observă în malul înalt, dărâmat acum în parte, al Dunării. Aici, pe lângă alte fragmente architectonice,
816 81β 8Π 81s

" ' ) Cf. l o r g a ,
β1β

Geschichte

des rum.

Volkes,

I, p. 106.

) D e s p r e c a r e a m văzut m a i s u s , c ă dimpotrivă, P r o c o p i u s fost restaurată de I u s t i n i a n . T o c i l e s c u s ' a gândit l a I V , 1 (ed. B o n n , p. 266),

n e relatează, c ă n'a '") Poate

c a r e a r p u t e a fi folosit p e n t r u D r o b e t a , d a r n u menţionează a p r i a t t u r n u r i c i r c u l a r e , s a u l a I I 1 (p. 212), c a r e n u poate fl folosit p e n t r u c a z u l nostru ; in orice
818

c a z T o c i l e s c u n u citează a n u m e l o c u l d i n archéologiques, p. 141.

P r o c o p i u s , I a c a r e s ' a gândit când a făcut o b s e r v a r e a d i n text. ) Fouilles el recherches

www.cimec.ro

Antichităţile creştine delà

Drobeta.

191

s'a găsit, căzut în vale, în Octomvre 1910, un capitel de p i l a s t r u ) , foarte p r i m i t i v lucrat, având săpată în relief o cruce ) , în aceeaşi formă (sec. V - V I ) , ca cea care ne întimpină pe monumentele funerare vechicreştine, găsite la Constanţa şi păstrate în Muzeul na­ ţional de antichităţi, d i n Bucureşti ). Tot odată examinând colecţia de monete a liceului d i n Turnu-Severin, a m constatat, că delà Constantin şi Licinius până la Valens şi Gratian, castelul Drobeta a fost locuit, aceste monete fiind găsite chiar în c a s t r u ) . De cine a fost locuită vechea cetate nu e greu de hotărît : său de o garnizoană imperială, său de o populaţie romano-barbară trăind în pace cu Imperiul. De b a r b a r i duşmani, în orice caz nu : şi anume, pentrucă delà Con­ stantin la Valens expediţiile romane în stânga Dunării sânt aproape neîntrerupte, Imperiul e deştul de puternic, şi supt nici-un cuvânt Constantin, Constantius o r i Valens n'ar fl putut suferi incuibarea vre-unui roiu de barbari în poziţia strategică aşă de importantă delà Drobeta. Dar m a i m u l t : tot în lagărul delà Drobetae 's'a găsit—tot în ultimul t i m p — p r i n t r e multele ţigle fărâ­ mate, una ) cu o inscripţie prea fragmentară, ca să poată f i cu siguranţă descifrată, dar având, evident, caracterele speciale s c r i e r i i * ) secolului al IV-lea şi cei
81β 820 821 8Î2 828 82
M

)

P r o b a b i l ; c u siguranţă n u mă pot pronunţă, blocul inform. s e păstrează deocamdată preţios monument de

fiind in

foarte r ă u l u c r a t şi a p r o a p e
82

°) Acest

grădina să fie
M l

l i c e u l u i d i n T u r n u - S e v e r i n . P o a l e că a r fi m a i p r u d e n t eventuale deteriorări, u n d e v a Într'un

p u s l a adăpost

loc inchis. ) V e z i - l e m a i s u s , p. 62 sq. c e m i - a d a t d. A . Bărcăcilă, profesor "*) D u p ă a s i g u r a r e a l a liceul local. «2») Păstrată tot i n colecţia l i c e u l u i . Inscripţia de pe cărămida d i n D r o b e t a e In p a r t e s c r i e r e de «placat», dare», c a A, In parte «cursivă», T , S. d a r şi c u a n u m e e l e m e n t e «lapi­

www.cimec.ro

192

II. Creştinismul

daco-roman.

imediat următori,eu litere ea A , €, R, ΓΠ, etc. Ε clar însă, că o astfel de inscripţie nu putea fl zgâriată pe cărămidă decât numai de nişte locuitori de cultură r o ­ mană, i a r nu de vre-un neam de barbari. Toate cele stabilite de mine aici au fost câştigate în u r m a numai a unei singure vizitări a ruinelor. Ce va f i când se vor face săpături sistematice, e, cred, uşor de bănuit.—In orice caz afirmarea l u i Procopius ) , că şi alţi împăraţi creştini, iar nu numai Iustinian, au clădit castele în stânga Dunării, e adeverită în chip indiscu­ tabil p r i n ruinele enumerate, delà şi de lângă Drobeta, p r i n inonetele pomenite, p r i n fragmentul architectonic cu crucea pe dânsul, descris m a i sus, etc. Dar ceeace a m constatat pentru Drobeta, de care nici-un izvor literar n u ne vorbeşte apriat ca fiind un centru roman o r i creştin în timpul ce ne preocupă, trebue cu atât m a i mult admis de centrele importante, cetăţi puternice, ca Lederata, Arcidava, şi celelalte πολλά φρούρια ale l u i Procopius şi Iustinian, existente în Dacia noastră, şl în t i m p u l romano-byzantin, dar, după cum ne arată resturile monumentale pentru Drobeta, i a r Procopius în general ), desigur şi m a i înainte : în stare mai înfloritoare o r i m a i nenorocită, dar e x i s t â n d ! ! Astfel putem, cu probabilitate, admite existenţa în I Nordul Dunării, atât în secolul al IV-lea cât şi într'al ί VI-lea, a unei adevărate provincii romane, cuprinzând j o parte însemnată din Banat, în Vest, şi din Oltenia, în Est : această provincie, ca şi Pannonia, cea pierdută I la 380, e, când total deslipită de I m p e r i u , când supt au­ toritatea l u i ( p r i n intrarea barbarilor stăpânitori acolo în legături de federaţie cu Roma nouă), când însfârşit deadreptul romană, ca pe vremea l u i Iustinian. ' Căci doară — de altă parte — în d r e a p t a Dunării,
826 82e

82S

)

De aedif.,

I V 5 (ed. B o n n , p. 28G). Cf. m a i s u s , p. 179 s q .

82t

) V e z i n o t a precedentă.

www.cimec.ro

«Continuitatea» romano-creştină I n D a c i a .

193

împrejurările d i n secolul al V-lea sânt aşă de nenorocite, că ar f l trebuit să nu mai. rămâe picior de Roman pe aici, dacă ar fl după judecata istoricilor «roesleriani», români o r i streini. Iustinian singur spune în Novella X I , că praefectul praetoriului pentru I l l y r i c u m a fugit la venirea Hunilor, cu episcopul, oastea, etc., din Sir­ m i u m tocmai în Thessalonic, şi, o sută de ani aproape, au rămas lucrurile şi în vechea «Moesie superioară» în voia barbarilor prădalnici, cari distruseseră toate oraşele şi pustiiseră cumplit întreg Illyricul latin. — Unde au m a i fugit şi Romanii de aici ? Şi de unde i-a cules Iustinian, când a început măreaţa l u i operă de restaurare, — ca să poată populă cetăţile şi castelele lui ? — Apoi n'au fugit nicăiri, şi împăratul aici i-a găsit. E i se adăpos­ tiseră, cum putuseră, p r i n munţii şi văile Serbiei, şi Bulgariei vestice de azi ) . — După trecerea furtunii propriu zise, a Hunilor, care n'a ţinut mult, «Romanii» au ieşit iar la luminiş, s'au împăcat de bine de rău" cu B a r b a r i i * ) , au reocupat oraşele şi cetăţile, şi, aici i-a găsit Iustinian.
827 28

Dăr încă împrejurările lamentabile din Pannonia,— unde delà 380 înainte, va să zică la o sută de ani după părăsirea Daciei traiane, sânt toţi barbari lumii acasă
M 1

) C e l m a i i n s t r u c t i v d o c u m e n t i n această privinţă e s c r i e r e a u n d e v e d e m că v e c h i l e n u m i r i de s a t e destul de c r e d i n c i o a s e , p â n ă — c e l n u sânt d e l o c a l i z a t i n D a c i i l e şi D a r ­ et post con­ ut fovent,

l u i P r o c o p i u s de aedificiis, ordinar de mare,

şi oraşe, t h r a c o - i l l y r i c e o r i r o m a n e , se păstrează i n n u m ă r e x t r a ­ i n forme puţin—pe v r e m e a l u i I u s t i n i a n . — N o t e z că toate c a s t e l e l e e n u m e r a t e de P r o c o p i u s , purtând T h r a c i a , ci in Illyricul d a n i a ) : de aedif.,
S2S

n u m e «romanice», latin (Moesia

superioară,

I V 4, ed. B o n e , ρ· 280 s q q . lui O r o s i u s , Hist., Barbari, Romanos eos quidam quam inter exsecrati V I I , c . 41 : quamquam gladios modo suos, ad aratra inter et amicos

) Cf. v o r b e l e continuo residuosque iam inter libertatem,

hoc verse

quoque sunt,

ut socios Romani, Bomanos

inveniantur pauperem susţinere,
3.1332

qui malint tributariam

Barbaros soliicitudinem

— d u p ă c a r e vorbeşte de creştinarea

Barbarilor.
13

www.cimec.ro

194

II. Creştinismul

daco-roman.

Ια ci, pradă pe locuitori, terorizează şi distrug oraşele, se bat şi se alungă între ei, însfărşit prăpădenia pă­ mântului ) . Şi totuşi nimănui nu i-a trecut p r i n cap să nege existenţa elementului roman, după datele amintite, în aceste provincii, cèl puţin tot aşă de nenorocite, dacă nu chiar mai chinuite ca Dacia traiană ! — Dar să ne întoarcem la Creştinismul Daco-Romanilor.
829

Cele desvoltate mai sus, cu prilejul expunerii operei missionarice a Sf. Nicetas pe ambele m a l u r i ale Dunării, se sprijiniau numai pe izvoarele literare. Concluziile că­ pătate atunci îşi găsiau, ce-i dreptul, şi ca direcţie a răspândirei creştinismului latin, şi ca t i m p a l missionării, şi ca legături culturale dintre Nord şi Sud, o con­ firmare evidentă în cuprinsul istoric-creştin al terme­ nilor noştri sacri de origine latină. — Mărturiile monu­ mentale, descoperite la Drobeta şi puse în lumina ştirilor lui Procopius şi Iustinian, aduc însă dovada nestrămu­ tată, că noi sântem, şi ca Romani şi ca Creştini, aici în Dacia traiană acasă la noi, i a r n u veniţi deabia târziu de tot de pe alte meleaguri. Urmărind creştinismul Daco-Romanilor până la Ius­ tinian, mi-am îndeplinit sarcina luată la începutul acestor ((Contribuţii». — îmi rămâne acum numai să rezumez în câteva cuvinte faptele istorice — după posibilitate — asigurate p r i n cercetarea de faţă.

ί2

' ) V e z i I n această Lat. XXII,

privinţă

u n straşnic tablou LX

a l năvăli­

rilor barbare l a Hieronymus, M i g n e , Patr. rum. Volkes, roman din dreapta

in scrisoarea

d i n a . 396 (ed. Gesch. d.

p. 600). — Cf. a s u p r a

soartei elementului

Dunării fn a c e s t e

t i m p u r i , şi I o r g a ,

I , p. 86 s q q .

www.cimec.ro

I l l y r i c u l latin n'a cunoscut Creştinismul în forma greacă sau grecizantă, în care noua credinţă fusese pre­ dicată în primele două veacuri întregei lumi mediteraneane. Secole dearândul existară comunităţi şi episcopii creştine înfloritoare în Thracia o r i Macedonia, fără ca în Moesia să se facă nici cea m a i mică încercare de a înlătură religia păgână. Oraşele de coastă ale Dalmaţiei avură creştini—foarte probabil—încă din veacul întăi al erei noastre : totuşi aceşti credincioşi erau Orientali, nu Romani i l l y r i c i ; ei îşi aveau cultul lor creştin, de limbă greacă, numai pentru ei, ca un cult p r i v a t ; îm­ prejurul lor întreaga lume illyrică eră de altă limbă şi de altă credinţă. Către finele secolului a l III-lea Creştinismul deve­ nise însfârşit familiar şi lumei latine a Apusului, şi el însuşi se familiarizase cu această lume, latinizându-se. I l l y r i c u l latin nu m a i putu nici el rezistă credinţei b i ­ ruitoare : oastea romană, vechea pavăză a păgânismului, începu a trece la creştinism: persecuţia l u i Diocletian încununâ cu n i m b u l m a r t y r i u l u i nenumăraţi soldaţi d i n garnizoanele delà Dunărea de mijloc şi de jos. Dar de abia delà Constantin înainte putem vorbi despre o generalizare a credinţei creştine p r i n t r e oră­ şenii U l y r i c u l u i ; episcopate numeroase se întemeiază în marile centre economice şi culturale ale Românis­ mului danubian ; frumoase clădiri de cult se ridică pre­ tutindeni; apostoli ai nouei credinţe încep a cutreeră satele rămase păgâne, ba trec chiar dincolo de graniţa

www.cimec.ro

196

încheiere.

Imperiului, în ţinuturile barbare. — Totuşi creştinarea «ţăranilor» Ulyricului se face foarte încet: Creştinismul e o religie cu învăţături de ordin superior-ideal, care nu s'a putut răspândi la început decât numai în vechile ţinuturi de cultură, unde nivelul general al educaţiei masselor fusese mai r i d i c a t : în special, fireşte, în ora­ şele greceşti. Lumea satelor romane din provincii eră însă foarte puţin pregătită pentru o astfel de religie: a trebuit deci întreprinsă o anume «popularizare!» a Creştinismului, care să-1 facă adaptabil şi minţilor agre­ ste ale «Ulyrilor». Această vulgarizare însă nu eră cumva numai o «latinizare», ci şi o «păgânizare» a cre­ dinţei creştine: «religia» trebui'să ia pentru aceşti noi adepţi m a i mult înfăţişarea unui cult; formulele sacre, abstracte, trebuiră să se preschimbe o r i să se explice p r i n forme concrete, adaptate minţii strict intuitive a Indo-Germanilor Europei, cari hu aveau ca Semiţii Asiei, facultatea de a concepe o divinitate invizibilă, infinită şi impalpabilă. Vechile sărbători păgâne fură p r i m i t e — de nevoe—şi de biserica creştină: m a r t y r i i fură săr­ bătoriţi cu banchete şi cântece o r i j o c u r i de veselie ne­ bună, c u m aveau doar Adonis o r i Attis la zilele lor aniversare. Creştinismul astfel «popularizat» cuceri în adevăr în secolul a l IV-lea m a i toate oraşele Ulyricului. Dar satele, m a i conservative tot rezistau încă. De-abia în secolii V — V I I fu biruit deplin păgânismul şi la ţară. Că aici Creştinismul fu nevoit să ia o înfăţişare încă şi mai «indo-germanică» decât la oraşe, e clar şi firesc. Dar şi acum—sec. IV—VII,—când delà izvoarele Dunării până la gurile Eufratului întregul «Răsărit» eu­ ropean o r i asiat, eră creştin, nu se şterse deosebirea dintre Creştinismul grec şi cel latin. Dimpotrivă: linia de demarcare între Romanism şi Elenism, stabilită încă din timpurile păgâne ale Imperiului în peninsula bal­ canică, se menţine şi se precizează încă mai mult în
www.cimec.ro

Creştinismul i n I l l y r i c u l l a t i n .

197

vremile creştine,—şi anume: în Răsărit (Scythia minor şi Moesia secunda) în defavoarea Românismului, în Apus (Dardania, Macedonia secunda, Praevalitana şi E p i r u s ] nova) în defavoarea Elenismului. Cele două lumi creş- ' tine îşi împart adepţii nu numai în Imperiu, ci şi din­ colo de hotarele lui : Goţii primesc Creştinismul în forma ; greacă; Daco-Romanii lui Traian, îl primesc dimpotrivă\ în cea latină. Şi nu cumva numai terminologia religios-} bisericească e diferită la noii credincioşi din Nordul Du­ nării, — ci însuşi spiritul religiunii lor e deosebit: la Goţi pătrunde şi se stabileşte doctrina eretică: ariană, audiană, o r i altfel ; la Daco-Romani doctrina orthodoxă. Dar mai m u l t : creştinismul latin al Ulyricului se desvoltă într'o aşă de strânsă legătură cu lumea romanocreştină a Apusului, încât 'putem v o r b i de o perfectă continuitate cultural-bisericească între Italia şi p r o v i n ­ ciile delà Dunăre. A mai accentuă însemnătatea acestui fapt pentru Românismul Ulyricului, cred căe superfluu; exemple însă a m căutat să dau în cursul cercetării mele cât mai multe şi mai variate. O desvoltare ceva mai complicată are Creştinismul în Dacia lui Traian. Aici constatăm anume — p r i n monu­ mente — creştini chiar înainte de a găsi noua credinţă în I l l y r i c u m , — în p r i m a jumătate a secolului a l III-lea. Dar aceşti creştini sânt Orientali, veniţi în Dacia cu credinţa lor deacasă: ei nu au căpătat-o aici în Dacia. Şi cu toate că sânt «Romani», iar nu «Eleni», ca limbă şi cultură, ei nu constitue încă decât o excepţie, un fenomen singular, eventual chiar trecător, în mijlocul Românis­ mului păgân a l Daciei şi Ulyricului. Ce-i dreptul, minus­ cula comunitate daco-romană primeşte în curând întăriri delà comunităţile ce răsar cu repeziciune în cei cinci­ zeci de ani următori în toate părţile, primprejur, la Du­ năre,—şi deci ea nu piere, ci se măreşte. Dar, şi în Dacia lui Traian, nu putem v o r b i de o generalizare a credinţei creştine decât după Constantin cel Mare.

www.cimec.ro

198

încheiere.

Anume, terminologia noastră creştină, de origine latină, cercetată cultural-genetic, ne învaţă, că mai toate numirile de instituţii şi forme ale cultului creştin, află­ toare azi în limba română, sânt creaţii ale secolilor I V şi V, resp. chiar V I şi V I I , dacă p r i v i m procesul de formare până la perfecta cristalizare a noilor termeni ; astfel : din sec. I V : «biserică», «Crăciun», etc.,—din sec. V, «Duminică», «păgân», «răposa», «cuminec», ş. a. m. d. Apoi, alte forme, ca «Dumnezeu», «sărbătoare», «Florii», «Rusalii», etc., etc., arată instituţii păgâne p r i m i t e şi de Creştinismul daco-roman: unele d i n ele sânt chiar ca­ racteristice numai Daciei l u i Traian. Dimpotrivă alte forme, ca «zână», «zănatic», «drac», arată până azi vio­ lenţa luptei între păgânism şi creştinism la noi i n Dacia : cultul «salvator» a l l u i Aesculapius-Dracco şi cultul fa­ talist şi agrest ăl Dianei-Nemesis, ne sânt in chip i m mutabil documentate p r i n cuvintele noastre «drac» şi «zânăj).-j«ănatic», — iarăşi, specifice daco-romane. Că aceşti termeni nu s'au putut naşte decât după ce Creş­ tinii au devenit destul de numeroşi, ca să poată — ne¬ pedepsiţi — întrebuinţa ca o insultă termenul de dianaticus pentru adversarii lor, şi că deci, t i m p u l naşterii lor, trebue fixat în secolul al V-lea—VI-lea, e, cred, clar. Tot din studiul istoric-critic al terminologiei noastre creştine latine, m a i învăţăm, că creştinismul Daco-Ro­ manilor e de natură missionarică; data missionarii, reiese din aceiaşi termeni, că trebue să fie c. 375—450. Tocmai în acest t i m p cade însă şi activitatea apostolică a Sf. Nicetas, episcopul Remesianei ; ştirile istorice asupra lui permit, în cel m a i firesc chip, o interpretare i n senzul predicării l u i şi în stânga Dunării: lucru contestat de unii istorici străini, sau nerelevat de istoricii români. Astfel deci a m avea chiar numele şi biografia apostolului nostru.—Un moment deosebit de important i n apariţia lui Nicetas, i n istoria Creştinismului daco-roman, e acela, că episcopul «dac» e un fel de reprezentant tipic al tra-

www.cimec.ro

Creştinismul i n D a c i a lui T r a i a n .

199

(Jitiei de strânse legături între Italia şi l l l y r i c , fiind în relaţii personale cu Sf. Paulinus din Nola, călătorind de mai multe o r i în Italia, şi, mai ales, luând parte activă la mişcarea literară bisericească a Apusului prin scrieri in cea m a i frumoasă limbă latină, în deobşte preţuite de contemporani şi urmaşi pentru claritatea şi simpli­ citatea lor clasică. — Chiar fără Sf. Nicetas însă, predi­ catorii Creştinismului nu ne-au putut veni, în acele t i m ­ puri de vie propagandă missionarică în Nordul Dunării (Ulfila, Saba, Nicetas m a r t y r u l , Audius, etc.), decât tot din Illyricul latin, şi, fireşte, în special din Moesia su­ perioară, cea aşă de intenz creştinată, cu multele ei episcopate la Dunăre şi cu relaţiile ei neîntrerupte şi exceptional de bine nutrite cu Dacia lui Traian.—în adevăr, dacă Creştinismul ne-ar fi venit şi nouă, ca Goţilor, din Orientul grec, atunci terminologia noastră creştină s'ar fl resimţit de această înrâurire greacă, aşă precum a fost de fapt cazul la Goţi, şi cuvintele ca abiserică», «înger», «Duminică», «cuminec», «lege», «păgân», «tâmplă», «văr­ gură», etc., etc., sau a r fi avut azi o altă înfăţişare fo­ netică, sau, cele m a i multe, nici n'ar fi existat de fel în limba noastră. P r i n urmare, creştinarea Goţilor n'a avut, în specie, nici-un fel de înrâurire mai de aproape asupra Daco-Romanilor : apostolii mai sus pomeniţi, venind din Orientul grec, sânt desigur — cei orthodoxi dintre ei — nişte sfinţi şi m a r t y r i ai bisericei oecumenice greceşti, dar ei nu sânt şi apostolii noştri, ai bisericei naţionale româneşti. Organizarea bisericei creştine latine din Dacia l u i Traian, s'a făcut în directă atârnare de. biserica mamă, missionară, din Dacia mediterranea, Dacia ripensis, o r i Moesia p r i m a : episcopii dîrTdreapta Dunării îşi întinseră adică iurisdicţia şi în stânga fluviului. Această stare de l u c r u r i ne eţlocumentată de Novella a ΧΙ -a a lui Iustinian, dată în a. 535, şi p r i n care teritoriul din Nordul Du­ nării, cu cetăţile Lederata şi Arcidava, pomenite apriat

www.cimec.ro

200

Încheiere.

de Iustinian, şi cu o sumă altele, nenumite, dar consta­ tate ca existente de Procopius, pe lângă cari, însfârşit, încă şi unele cetăţi despre cari din fericire avem ştiri monumentale — precum e Drobeta, — fu pus sub iurisdicţia supremă a archiepiscopului P r i m e i Iustiniane, care aveà a ordină pe episcopii delà Dunărea dacică şi, în ce priveşte stânga fluviului, poate păstoriă chiar direct pe credincioşii de aici. — în orice caz, un lucru trebue aici accentuat: faptul că nu se constată în Dacia l u i Traian nici-un episcop în timpurile vechi, până la reorganizarea supt influenţă slavonă, nu are sub niciun cuvânt a servi ca argument împotriva creştinănării noastre generale încă din sec. I V — V , şi împo­ t r i v a organizării complete a bisericei noastre. Căci doară întreagă Scythia minor nu avea decât un episcop, pe cel d i n Tomi, şi pentru asta nu i-a trecut nimănui p r i n minte, să nege organizarea bisericească a ţinutului scythic delà Dunăre faţă de cel delà Mare. Dimpotrivă, in Dacia traiauă, direct missionată de episcopii moesiei din imediata ei vecinătate, delà Dunăre, ar fl fost aproape o anomalie să se mai creeze alţi episcopi, atunci când în Moesia superioară şi Dacia aureliană episcopatele erau, pe un teritoriu mic, aşă de numeroase şi deci aşă de sărace. Iustinian, de pildă, pentru a mai întări au­ toritatea episcopului din Aquae, care aveâ de luptat cu ereticii Bonosiaci, îi dă expres spre păstorire, pe lângă cetatea Aquae, încă toate «castellele» şi «territoriile» şi «bisericile ( = ecclesiae)» dimprejur, cari, ştim delà Pro­ copius, că erau destul de numeroase, dar probabil fuse­ seră treptat-treptat pierdute de episcopul aquens de supt cârmuirea sa. — întinderea iurisdicţiei archiepiscopului Primei Iustiniane şi asupra Nordului Dunării consfin­ ţeşte numai, iuridic, nişte împrejurări de fapt, cari exis­ tau încă de un veac în aceste părţi. · Pentru a explică deci prezenţa Creştinismului r o ­ man în Dacia traiană, nu e nevoe să aducem d i n Sud
www.cimec.ro

O r g a n i z a r e a B i s e r i c e i n o a s t r e . — Consideraţii finale.

201

o întreagă populaţie creştină, ci numai pe Sf. Nicetas, sau, cel mult, încă doi-trei missionari. Căci Creştinis­ m u l îşi avea chiar de pe când Dacia ţineă de Imperiu, reprezentanţii săi speciali în provincia l u i T r a i a n ; i a r mai apoi relaţiile ei cu Sudul fuseseră, cu toată sepa­ rarea, aşă de v i i , încât nu avuse loc nici un eveniment politic, religios o r i cultural în dreapta Dunării, care să nu-şi aibă imediat repercutarea şi în stânga: destul să pomenim expediţiile împăraţilor din secolul al IV-lea în Nordul Dunării,—creştinarea şi arianismul Goţilor,— relaţiile economice neîntrerupte între Pannonia, resp. întreg Illyricul, şi Dacia traiană, etc. — în adevăr ter­ minologia noastră creştină, împreună cu anume alte cuvinte, profane, ale limbei noastre, ne învaţă, că nu numai noi nu sântem veniţi ca creştini din Sud, dar anume forme ale Creştinismului şi ale vorbirei noastre latine nici nu s'au putut alcătui în Sud: «biserică», «săr­ bătoare», «lună», «pământ», «ţară», ş. a., sânt astfel de documente, cari, împreună cu monumentele vechi creş­ tine delà Drobeta, ne dovedesc, cred, definitiv, că Româ­ nismul şi Creştinismul nostru sânt născute şi crescute, în chip firesc: încet şi trainic, în Dacia lui Traian, şi nu sânt deabia m a i târziu «immigrate» din alte ţinuturi. Dacă însă Românismul şi Creştinismul nostru s'au putut astfel desvoltă, cauza e că noi a m putut trăi până în veacul a l VII-lea în continuitate trupească şi sufletească cu patria noastră mamă, italo-illyrică ; când a m fost deci lăsaţi în vălmăşagul barbarilor slavo-turanici, noi nu eram nişte copii, ci eram un popor viguros, fireşte încă tânăr, dar deplin format. De aceea dară n'au pierit coloniştii lui Traian, ci au dăinuit şi s'au îmmulţit, colonizând toate ţările până la Tisa, şi Mare, şi izvoarele Nistrului : pentrucă Dunărea n'a fost niciodată un duşman hain, care să despartă pe fraţi, ci a fost un prieten bun, care i-a unit.

www.cimec.ro

INDEX
A b o n u t e i c h o s , 105, 118 şi 557. A b r a h a m , S y r u s , creştin, 43. A b r a x a s , 24, 26, 87. A b r i t t u s , 67 sq., 72 şi 346. A d i a u m , 440, 581. A d o n a i , 24 sq., 26. A d o n i s , v. A d o n a i . Ad M e d i a m , 586, 127, 593, 146, 679, 682. A d r a e t i a ( s y n c r e t . ) , 122. A d r i a n o p o l , 9, 11. A d r i a t i c a , 15. A e g y p t i i (creştini), 176. A e q u i n o c t i u m , 464. Aesculapius (v. şi Asclepios), conservator, vezi Deus, 103, 505, 1 9 8 ; — Aeternus, D e a —. Aelherius 34i. A e t h i o p i a ( m o n a c h i ) , 176. A f e r (natio), 94. A f r i c a , 139, 435. Africani 442. A i l o e , 24 sq., 26. A l a n i , 429, 747 sq. i n D a c i a traiană, 351, (ep. de Chereones), Aeterna,

NOMINUM.
A l e x a n d e r (episc. de T o m i ) , 71 s q . Alexandria (patriarhul Alexandru A l m u s , 583. Alpii ibid. Alpii tridentini (păgânismul —), 161 şi 39. A l t i n u m , 513. A m a n t i a , 43. A m a n t i u s ( e p i s c . d e Nicop.), 01 şi 287. Amasilius c i u m ) , 47. Ambrosius S . ( e p i s c ) , 51. 127, A m m i a n u s M a r c e l l i n u s , 559, 747, A m p e l u m , 79 eq. şi 366,104, 438. A n a e t a s i u s (imp.), 44. A n c h i a l u s , 8, 9, 56 sq., 341. A n d r e a s , S., 53 (biserică). Anemius, e p i s c , v. Armenius. A n n a m a t i a , 46. A n t i o c h i a , 81. A p a m e a ( C o e l e s y r i a ) , 38. A p h r o d i t e ( s y n c r e t . ) , 121. A p i a r i a , 70, 338, 72, 346. (episc. de Viminain creştini, 400; păgănism, din de), 100. Abonuteichos,

105, 479, 118 sq., 537, 547.

126 şi 586; — A u g u s t u s , 442.

N B . C i f r e l e d r e p t e arată p a g i n i , c e l e c u r s i v e , note. — N u m e l e m o d e r n e n u s ' a u p u s . — N u m e l e c a r e r e v i n passim, s ' a u lăsat afară. — D i n t r e n u m e l e p r o p r i i c u v a l o a r e p u r onomastică, s ' a u p r i m i t n u m a i c e l e de un i n t e r e s m a i deosebit.

www.cimec.ro

Index

nominum.

203

A p o F l . (staţiune), 809. Apollo, 117,119,452; — c o n s e r v a ­ tor, 581; — P y l h i u s ( s y n c r e t . ) , 126. A p o l l o n i a ( T h r a c i a ) , 56 sq., 261 sq., 343. 99, 438, 442 sqq., 452, A p r i a n u s ( e p i s c ) , 37, 42. Apulum, 462, 104 şi 471, 479, 533, 118 şi 540, 119, 121, 556, 586, 588, 127 sq., 612, 679. A p u s fl., 187. Aquae ( D a c i a r i p e n s i s ) , 47, 48, 185 sq., 189 şi 814, 190, 200. A q u a e (div., d i i , n u m i n a ) , 682. A q u i l e i a , 10, 17 s q q . şi 49, 23, 28 sq., 118, 34 sqq., 45 sq., 51. A q u i n c u m , 36, 440, 555, 581. A r a b i a , 579. Arcidava 192, 199. A r i a d n a (fiica i m p . L e o ) , 44 A r i a n i (episcopi), 47. A r i a n i i ( l u i Ulflla), 156. A r i u s ( s a u A r r i u s ) , 31. A r m e n i i (creştini), 176. A r m e n i u s , e p i s c , 29 şi 92. A r o m â n i i (originile), 161 şi 734. A r t a c i a , p a t r i a — , ţinutul m o e s i c a l trib. A r t a k i o i , 56. ' A r t a k i o i , v. A r t a c i a . A r t e m i s ( s y n c r e t . ) , 121. A r u b i a n u s (lup. o. m.), 569. A r u p i u m , 124. Ascholius, e p i s c . de T h e s s a l o ­ n i k e , 137, 156, 715. A s c l e p i o s , 117 sqq., 533 sqq.; c u l t syncret. 3*5. Asie, synoade, tină, 81, 136. Asiani 82 s q . A s l a n u s (naţio), 94 şi 430. In Napoca, 80 şi 373; 48 ; p r o v . c r e ş ­ (Recidiva), 187, 809,

A s p a l i a , 169. A l e n a , 8. Athanarich, 69, 149 sqq., 697, 705 sq., 155 sqq., 718, 158. A t h a n a s i u s , S., 47. A t h a n a s i u s ( e p i s c o p de D e b e l t u m şi Sozopolis), 57, 343. A t h e n a ( s y n c r e t . ) , 121. A t t i l a , 49, 180 şi 788, 184, 189. A u d i a n i i (eretici), 156. Audius ( e r e t i c u l ) , 154, 709, 156 şi 713, 157 sq., 199. A u g s b u r g , ν. A u g u s t a V i n d e l i c o rum. A u g u s t a V i n d e l i c o r u m , 45, 583. A u r e l i a n (imp.), 147. Auxentius 149 s q q . A v a r i i , 338, 799. A x i o p o l i s , 11, 62, 65, 66 şi 317, 6 7 72, 789. A z i z i s , 187 şi 809. Azizus (conservator), cret.) ibid., 590. 126; ( s y n ­
>

(episc. a r i a n de

Du-

rostorum),

51, 68 sq., 342, 627,

B a a l ( — i m ) , 452. B a b u s ( A u r e l i u s — ) , 76, 80 ş 370. B a c e n s i s , c i v i t a s . 184, 186, 188. B a l m a r c o d e s , v. l u p i t e r . B a n a t u l (lemeşan), 178,188, 192. Barbarii Basiliscus 52 sq. B a s s i a n a ( B a s i a n a ) , 186 şi 806. B a s s u s (episc. de D o c l e a ) , 219. B a s s u s (episc. de S c o d r a ) , 219. B e l l i n z o n a , 89 şi 401. B e l l o n a ( s y n c r e t . ) , 121. B e l l u n u m , 112. B e n e n a t u s (metrop.), 4 9 . B e r o e a , 8, 265, 474. (trăind (episc. la un de loc c u Serdica), R o m a n i i ) , 828.

www.cimec.ro

204
B e r s o v i a , 187 şi 809. B e r y l u s , 464, 579. Bessii, 5 0 ; — 115 „Români",

Index

nominum. C a l c h e d o n ( c o n c i l . ) , 346". C a l l a t i s , 62, 65.

romanizaţi,

247;

C a l p u r n i u s I u l i a n u s , 146. C a l s u s , v i c u s —, 56. C a l v u e ( e p i s c ) , 47. C a m p a n u s (naţio), 9 i . C a m p s e s , 181. C a n t a b a z a l e s , 181. C a p p a d o c i a , 8 1 , 3 9 3 , 1 3 7 ; apostoli creştini d i n —, 1 4 8 ; 709, 7/5, 7/7, 157, 721. C a p u a , 112, 523. C a r a ş ( r â u l ) , 187. C a r i a , 81. C a r i e n i i n N a p o c a , 80 s q . Carnuntum, 555, 5 * / . Carpaţii, 147 (păsuri) ; 697 ( m o n ­ tes S e r r o r u m ) . C a r t h a g o , 442. C a s s i o d o r , ist., 5. C a s t a b a l a , v. H i e r a p o l i s . C a s l e l l o n o v o , 814. C a s t r a M a r t i s , 47 sq., şi 212. C a s t r a R e g i n a , 45, 136. C a l a p h r i g u a e , 776. Celeia, 25 şi 73, 76, 26, 36 sq., 43 sq., 46, 124. C e l e i a s a n c t a (di v.), 569. C e l e i u (pod p. D u n ă r e ) , 148. C e l s u s , 534. C e n c h r e a e , 8. C e r e s ( s y n c r e t . ) , 121. C e r v e n ( M o e s i a infer.), 288. C h a l c i s ( S y r i a ) , 453. Chaldaei (magi, vrăjitori, pro­ feţi, etc.), 546. C h e r s o n e s , 341. C h e r s o n e s u l t a u r i c , 206. C h r i s t u s , m e d i c d i v i n , 117 şi 534. C i b a l i s , 12, 35 s q . C i c e r o , 433. C i i i c i a , 81, 121. 124, 36, 41, /75, 46,

sq., '028 ;

159 sqq. ( c a

100 sq.) ; (creşti­ de a u r ) ibid.,

naţi de N i c e t a s ) 102 sq., 7 3 7 ; (lucrători i n m i n e l e 738; colonişti, soldaţi :

164 ; 746'; 754; a u r i l e g u l i , 173 ; creştini, 176 s q . şi 780. B e s s u s ( n a l i o ) , 94. B i s t u e , 23. B i t h y n i a , 359, 119. B l a c e , v. S l o b i . B o n o s i a c i (eret.), 186, 189, 200. B o n o s u s ( e p i s c . de S e r d i c a ) , 52. B o n u s e v e n t u s , 104, B o n u s p u e r , ν. A z i z u s . B o r a s i ( p r o v . Dalmaţia), 23. Bosnia : centre 23 s q . B o s p o r u s ( C r i m e i a ) , 13. B o s t r a , 579. B r a ş o v , 32. B r e t a n i o (episc. de T o m i ) , 71. B r i g e t i o , 46, 440, 113, 581. B r i t t o (naţio), 94. Brixia, 509, 511. (creştini), 779. B u d r u n , v. H i e r a p o l i s . Burgundiones B u r n u m , 124. B u t h r o t u m , 9. B u z e u l ( r â u l ) , 157 şi 719, 722. B y z a n t i u m ( v e z i şi C o n s t a n t i n o ­ pol), 8, 9, 49. C a d m u s , e p i s c , 13. C a e l e s t i s A u g u s t a , 442. C a e l u s , 452. C a e s a r , 433. C a e s a r e a ( C a p p a d o c i a e ) , 37/. C a e s a r e a ( P a l a e s t i n a e ) , 81 s q . şi 3 7 * . v e c h i creştine,

www.cimec.ro

Index

nominum.

205

M.

C l a u d i u s F r o n l o , 670.

D a c i a « t r a i a n ă » , 13 s q . ; legături c u Dalmaţia, 28 ; — c u P a n n o n i a (Sirmium), 3 2 ; delà locuri : p a g . 74 405, 95, 141,

C o e l e s y r i a , 38. C o n c o r d i a (Italia), 34. Comea ( M o e s i a infer.), 283, 71 şi 338. C o n s t a n t i n c e l M a r e , 100, 30,7Θ, 88sq.,390, 124,148,795,189 s q q . C o n s t a n t i n ( P o r p h y r o g . ) , i m p . şi s e r . , 405. C o n s t a n t i n o p o l , v. şi B y z a n t i u m , 11 ; s y n o a d e , 48 s q . ; p a t r i a r c h . , 401; 500. (imp.), 31, 35 s q . , 694,156,191. C o n s t a n t i u s ( e p i s c ) , 33 şi 125. Constantius 37 sq., 69, 150 şi 22 s q . C o r d u b a , 12. C o r i n t , 8, 9. C o r o n i s , 119. C o s m a , S., 23,V, 62 şi 288 (biserică). Costobocae, 429, 747. C r e s c e n t i a , 169. C r u n i ( ? ) , 58. C u c c i u m , 35 şi 135. C u p u s , 181. Dabravina 428, 105, 798, (prov. Dalmaţia), 23. „Dacii"), 95 şi 479,106,522,114,182,

înainte, passim; următoarele

m a i Însemnate

117 sqq., 125 sqq., 593,128,

144 sqq. şi 070, 682, 697; l e g . cu Italia, 734; 166,172,174,176 (creştinată), 776, 183, 798 sq., 186 sqq., 192 (supt I u s t i n i a : , ) , 194, 197 s q q . ; relaţii c u I l l y r . şi I t a l i a , biser., 190. D a c i a e (très) : di v i n . , 9 9 sq., 442 sqq. D a c i i (înainte de T r a i a n ) , 147. Dacii romani, resp. «Daco-Rocinci Dacii, manii», d i n c e l e 177 sq., 197 s q q . D a c i s c u s (naţio), 94. D a c u s (naţio b a r b a r a ) , 420. D a c u s (naţio r o m a n a ) , 94 şi 428, 429. D a l l u n l u m , 23. D a l m a t a (naţio), 04. Dalmaţia, 8, 10, 11, 13, 14 sqq., 18, 20 sqq., 359, 87 ; R o m a n i = οί 'Ρωμανοι, 405, 99, 439, 101, 50/, 124, 136,144, 161, 172, 779, 183, 800, 195. Dalmaţii, 41. D a m a s c u s , 38, 61. D a m i a n , S . , 238, 62 şi 288 ( b i s e ­ rică). D a n i e l , e p i s c . de O d e s s u s , 58. D a p h n e , 183. D a r d a n i a , 9, 47 s q q . şi 207, 51 sq.. 124, 162, 164, 184, 808, D a r d a n u s ( n a l i o ) , 94. D a s i u s ( e p i s c . de D u r o s t o r u m ) , 68. D e a a e t e r n a , 452. D e a S y r i a , 546. Debeltum, 8 sq., 56 sqq., 262, 343. 827,197. 199 şi 201 ; o r g a n ,

C o r c y r a N i g r a ( C u r z o l a ) , i n s . , 14,

50, 115 eq., 163, 165 sq., 754,

D a c i a (diferitele

185, 187 şi 808, 188 s q . ,

192, 827, 199 sq. D a c i a , d i o e c e s a illyrică, 178. D a c i a ( = T e r r a m a t e r ) , 99 s q q . Dacia (şi terra—), divinitate, 100 s q . , 445 sq. D a c i a « a u r e l i a n ă » , 12 (v. s u b — mediterranea şi r i p e n s i s ) . D a c i a m e d i t e r r a n e a , 47 s q q . şi 207, 52 sqq., 159 sq., 162, 754, 167, 184 sq., 808. Dacia ripensis, 47 s q q . şi 207, 50, 51, 166, 754, 184 sq., 808.

www.cimec.ro

206
D e l m a t a , v. D a l m a t a . D e l m i n i u m , 26. D e m e t e r ( s y n c r e t . ) , 121. D e s t i n u l , v. D e u l t u m , v. Nemesis. Debeltum.

Index

nominum

D r a v a , 15. D r i z i p a r a , 9. Drobetae, 119, 145, ff79,689,180 şi 7<S7,789 sq., 182 s q . şi 79ff sq., 188, 190 sqq. şi 816 sqq., 194, 200 s q . D r u s i p a r a , v. D r i z i p a r a . D u c e p r a t u m , 181. Dulcis(s)imus (episc. de Durost o r u m ) , 58, 70. Duminică, Sf., 143. D u n ă r e a , 11, 15, 18, 52, 25 sq., 36, 734, (ce522, 1 1 5 ; — d e j o s , 161 şi păgânii delà 177 sqq., 181 s q q . ; e p i s ­

D e u s a e t e r n u e , 432. D e u s m a g n u s c o n s e r v a t o r , 452, 571. D e v e l t u m , v. D e b e l t u m . D i a n a (syncret.), 120 sqq., 127, 143 ; — c o n s e r v a t r i x , 5 7 2 , 5 8 1 ; 776; — N e m e s i s , 198. Dii a q u a r u m , dii deaeque t e r i — ) , 445. dii d e a e D a c i a r u m , 99 sq., 444. D i o c l e t i a n , 195. Diogenianus ( e p i s c ) , 51. D i o n y s o p o l i s , v. C r u n i . D i t t a s (episc. de O d e s s u s ) , 59. D o c l e a (Dioclea), 14, 22, 5 0 , 2 / 9 . D o l i c h e n u s (v. l u p i t e r ) , 573. D o l n i I l d s c h i k ( M o e s i a infer.),60. D o m i n a e , v. Domna g i n a ) ibid. (Sfânta-). D o m n i c a ( n u m e creştin), 4 1 , 1 0 5 . D o m n i n u s (episc. a r i a n i n M a r cianop.), 59. D o m n i o ( n u m e creştin), 105. D o m n i o , e p i s c . şi m a r t . , 38, 39 (gonit. Domniones). D o m n i o (episcop d e S e r d i c a ) , 52 D o m n u s ( n u m e creştin), 105 D o m n u s , e p i s c , 13, /77. D o m n u s (zeu), 104 s q . D o r o t h e u s ( e p i s c . e r e t i c de M a r c i a n o p . ) , 60, 69, 343. D r a c c e n a , 479, 529, 118 s q . D r a c c o (şi D r a c o ) , 479,116—120, 531, 549, 198. malronae. ; 473. 682. immorlales

copii d e l à — , 4 8 ; ca graniţă,

—, 160; pod l a C e l e i u , 1 4 8 ; 178 sqq., 181 sqq., 201 ;

125 sq., 754, 167, poduri

182 şi 7 9 5 ; 186, 189, 192. Dunnonia civis (Britannia : D u m n o n i i ) , 38. D u r o e t o r u m , 11, 278, 68 sqq., 343, 72 şi 346. E l a i n u s , 40. E l o h e , v. A i l o e . E l y s i i (tn i n s c r . creşt.), 64. E m m e r a m , S . , 45. E m o n a , 73, 28, 29, 35 sqq., 161 > 46, 113. E n g a d i n , 80 şi 401. Epagathus nop.), 59. Ephesus E p i b a t a , 9. E p i c u r e i i — «athei», 119 şi 547. E p i d a m n u s , 22. E p i p h a n i a ( C o e l e s y r i a ) , 38. E p i r u s , 9 , 1 6 0 s q . , 7 5 5 ; — n o v a , 197. E q u i t i u s , v i r i n i . , /75. E r i z a ( C a r i a ) , 81. E u g i p p i u s , vita Severini, 33, 36, 39, 42 sqq., 400,137 s q . , 142,179· (latrocinium Ephesin u m ) , 51. (episcop de Marcia-

(zeiţă), 104 s q . ; ( — r e ­

D o m n a ( n u m e creştin), 105, 474,

www.cimec.ro

Index E u r o p a , p r o v i n c i a —. 9. E u s e b i a n i i , arianizanţi, 12. E u s e b i u , ist. bis., 22. E u t e r i u s „a P a n n o n i i s " ( e p i s c ) , 42. E v a g r i a ( O c t a v i a — ) , 360. E v a g r i u s , ist. bis., 5. E v a n d r u s ( e p i s c ) , 249. E v a n g e l i c u s (episc. de T o m i ) , 12 şi 27, 71. Evangelus lia), 55. E v e n t u s (div.), 104. E v r e i i (tn Dalmaţia), 27 s q . F a b i a n u s ( e p i s c ) , 49, 52. F e l i x (episc. de I a d e r ) , 23 şi 29. F e l i x , S . , d i n N o l a , 169 sqq. F e l i x (episcop de S e r d i c a ) , 53. F l a v i a S o l v a , 44. F l o r e n c i a , 54. F l o r e n t i n u s , 40. F l o r e n t i u s , 268. F o c a (imp.), 45. F o n t e s c a l i d i (div.), 146. F o r m i a e , 473. F o r t u n a ( s y n c r e t . ) , 122 ; — c o n ­ s e r v a t r i x , 124, '071, S81. F r i e d r i c h ( a l R u g i l o r ) , 70. F r i t i l a s ( e p i s c ) , 277. F u n f k i r c h e n , v. S o p i a n a e . Gabriel (archangelul), 83. (episc. de Pauta­

nominum. Genius loci (conservator), (101 şi)

207
570, 449.

581, 583 ; 146. Genius Noricorum,
1

G e n i u s populi R o m a n i , 100, 446. G e n n a d i u s d i n M a s s i l i a , 168. G e p i z i i , 799, 186 s q . G e r m a n i c u s (natio), 94. G e r m i n i u s , e p i s c , 31. G e r o n t i u e (episc.de T o m i ) , 71 şi34/. G l y c o n , 105, 4 7 9 , 1 1 8 sqq., 536" sqq. G o r n j i T u r b e ( p r o v . Dalmaţia), 23. G o t h i a . b i s e r i c a d i n —, 27, 13 ; 156, 7/7. Goţii, tn D a c i a traiană, 14, 50, : 69 sq., 73, 158 şi 754,170, 147 sq., 697; pe a m b e l e m a l u r i a l e Dunării, creştini 87 sq., şi 393 sqq., 91, 115, 150 sq., 154 s q . şi 709 sqq., 725; 163, 165 sqq., 748,

172, 1 7 6 , 1 9 7 , 1 9 9 ; t n P a n n o n i a , 18, 32 sq., 42, 147, 184 ; l a a . 400, 177. G r a e c u s (naţio), 94. G r a t i a n u s "(imp.), 33, /75, 191. G r e c i a , 8, 401, 501, 161. G r i g o r e d i n N y s s a , 499. H a e m u s , 737. H a l m y r i s , 12. H e c a t e ( s y n c r e t . ) , 121. Heliodor, 176. Heiiupolitanus 146. H e r a ( s y n c r e t . ) , 121. H e r a c l e a ( T h r a c i a ) , 9, 277. Hercules (conservator), şi 5 9 3 ; 146. H e r m a n r i c h , 152. H e r o («Eroul thrac»), 103. Herţegovina : c e n t r e v e c h i c r e ş ­ tine, 23. Hierapolis Castabala ad Pyram u m , 121. 577, 127 (v. l u p i t e r ) , 579,

G a l a t a (natio), 94 şi 430. G a l a t a e ( G a l a t i a ) , tn N a p o c a , 80. G a l a t i a , 81, 119, 709. G a l l i a , 10 ; ( P ă g â n i s m u l i n luptă c u Creştinismul, tn —) 38 s q . G a u d e n t i u s , 169. G a u d e n t i u s ( e p i s c ) , 47. G e n i u s C a r t h a g i n i s . 442. G e n i u s c o m m e r c i , 100, 446. G e n i u s D a c i a r u m , 99, 442. G e n i u s l e g i o n i s X I I I g e m i n a e , 443.

www.cimec.ro

208

Index

nominum. I s s a ( i n s u l a ) , 124. I s t r i a , 23 sq., 46. I s t r u s , 66, 72, 113 şi 5/7, 52*. I t a l i a , 10, 1 5 , 1 8 , 52, 23 sq., 34 sq., 37,46, 48, 5 0 , 9 2 , 4 7 3 , 509, 522 s q . , 114 sqq., 525, 159 sqq., 729 sqj 734, 742, 168 sqq., 172,197, 190· I t a l i c u s (natio), 94I t a l u s (natio), 94. I u d a e i i n S e n i a , 27 s q . I u l i a D o m n a (imp.), 105. I u l i a n u s ( e p i s c . de S e r d i c a ) , 52I u l i a n u s (imp.), 37. I u l i o b a l l a e , 814. I u l i u s I., p a p a , (a. 349), 31. I u n i u s S o r a n u s , v. S o r a n u s . I u n o , 479, 118 ; b o n a d e a , 581. l u p i l o r ( o p t i m u s m a x i m u s ) , 100, 445 s q . , 452, 479,118 ; 121 şi 127, s y n c r e t . ; 124 sqq. şi notele, 146 ; — B a l m a r c o d e s ( g e n n a e u s d o m i n u s ) , 464;— Commagenor u m a e t e r n u s , 79 sq. ; — D o l i c h e n u s , 79 sq. şi 366;—Erusen u s , 81 ; — T a v i a n u s , 80. I u s t i n (imp.), 287. I u s t i n i a n ((mp.), 48 şi 212, 49, 160, 178—192 şi notele, 193 sq., 199 s q . I u s t i n i a n a ( P r i m a ) , 184 sqq. ; v . sub P r i m a Iustiniana. l u v a v u m , 13, 44. K a l e n d i n a ( A e l i a — ) , 40. K a r a n a s i b ( S c y t h i a m i n o r ) , 295. K a w a r n a ( M o e s i a infer.), 238,61 s q . K l a r o s , S7. K o n j i c a ( p r o v . Dalmaţia), 26. K y b e l e , 473 s q . ; s y n c r e t . , 121. L a c t a n t i u s , 78 sq. L a d j e v i n a ( p r o v . Dalmaţia), şi 82.

H i e r o n y m u s , S., 175 sqq., 779,829. H i s p a n u s (natio), 9 4 . H i s s a r ( T h r a c i a n o r d i c ă ) , 265. H o r r e a M a r g i , 2G, 4 7 , 4 9 şi 2U, 190. H u n i i , i n P a n n o n i a : 33 şi 125, 163; 48 sq., 342,697,177 şi 779, 189, 193 ; creştini : 176. Hygia, 505,553; — conservatrix : 126 şi 586.

l a c o b u s ( e p i s c . de D u r o s t o r u m ) , 273, 69, 343. I a d e r , 23 şi 29, 35. Iahvê, v. I a o . I a j c e (prov. Dalmaţia), 23. Iao, 24 sq., 26, 87. Ielele (zâne) 525. I e r u s a l i m , 22. Iilok, v. C u c c i u m . I l l y r i a , creşt. i n — , 8. I l l y r i c u l l a t i n (in a f a r ă de p a g . 1 - 7 3 , î n c ă : ) 87, 401, 92, 430, 446 (vămi), 103 sqq., 109 sqq., 500 sq., 525, 117 sqq., 121 sq., 123 sqq., 130 sq., 135 sqq., 141, 144 sq., 729, 162, 7 3 3 , 1 7 2 , 1 8 3 , 798, 800,184 sqq. şi 193 (praef.), 193 şi 827, 195 sqq., 199, 201. I n d i (creştini), 176. l o a n C h r y s o s l o m u l , S., 393, 158 şi 725. I o a n n e s (episc. de O d e s s u s ) , 270. I o a n n e s , S. (biserică), 64 ( g r e c ) . I o a n n e s ( e p i s c . de T o m i ) , 71. Iodorus, 41. I o r d a n e s , ist., 5, 186. I o v i n u s , e p i s c . de D e b e l t u m , 26Ί?. l o v i s dies, 130 şi 612. I s a c c e a , v. N o v i o d u n u m . I s i d o r u s , praef. p r a e t . Or., 135. I s i s ( s y n c r e t . ) , 121, 1 2 7 ; 1 4 3 ; conservatrix, m a , 590. 5*/; myriony-

26

www.cimec.ro

Index L a n g e r r i n g e n ( R a e t i a ) , 45. regio L a o d i c e n a ( P h r y g i a ) , 41. L a p a c ( p r o v . Dalmaţia), 26. L a r i s s a , 8, 9, 265, 77. L a u d i c e a ( P h r y g i a e ) , 41. L a u n i o n i u s ( ? ) , 41. L a u r i a c u m , 13, 44. L e d e r a t a , 181 sq., 804, 187, 809, 188, 192, 199. L e o (Imp.), 44, 346. L e o n t i u s , 61. L e t o , 119. Liber pater Tasibastenue, L i c i n i u s , 191. L i s s a , v. I s s a . L i t e r a t a , 181, 185,188 ; v. L e d e ­ rata. Lituanieni, Lucania, 501. L o n g o b a r z i i , 799, 186. 509. Luceafărul de dim., 126. L u c i a n , P s e u d o m a n t i s , 105, 537, 119, 543, 547. L u n a ( s y n c r e t . ) , 121 sq., 127. L u n a e dies, 130. L u n i , Sf., 143. L u p i c i n u s (episc. de A p i a r i a ) , 70. Lupofantana, L u t z o l o , 814. Macedon (natio), 94. 814. 608.

nominum.

200

M a n a s t i r i n e , l â n g ă S a l o n a e , 37. M a n i c h a e i , 776\ M a r c e l l i n u s C o m e s , 48. M a r c e l l u s (episc. de N i c o p o l i s ) , 61. M a r c i a n o p o l i s , 11, 59 sq., 67, 69, 343, 72. M a r c i a n u s (episc.de Abrittus),68. M a r c i a n u s (Imp.), 57. M a r c i o n i s t a e , 776". M a r c u s ( A e g y pto profectus, M e m p h i o r t u s ) I n t r o d u c e intăi G n o s ­ t i c i s m u l I n S p a n i a , 80. Marcue Marcus, Maria (sau Marius), e p i s c . de C o m e a , 71 şi 338. e p i s c . de S i s c i a , 20, 42. (Sf. Fecioară) = regina M a r g u s , 49 şi 214. c a e l i = d i v i n i t a t e p ă g â n ă , 482;— V i r g o , B e a t a M a r i a , 142. Marina (Aurelia — ) , 76, 79, 80. M a r i n i a n u s ( A u r e l i u s — ) , 70, 79. M a r i n u s (cogn.), 79 sq. şi 365 s q . , 371. Mars (— p a t e r ) , 124 ; ( s y n c r e t . ) , (episc. de A p i a r i a ) , 70. S . (vita, de Sulpicius 126 ; ( c o n s e r v a t o r ) 128. Martialis Martinus,

S e v e r u s ) , 37 sqq., 159 sq., 72.9 M a r t i s dies, 130. M a r t y r i us nop.), 59. M a t e r d e u m , 473. Matrice, 440. M a t r o n a e (div. g e r m a n e ) , 47/. M a u r i c i u s (Imp.), 338, 161. M a x i m i n u s (episc. a r i a n ) , 51,69. M a x i m u s (episc. de D o c l e a ) , Maxsimus, l o n a e , 38. M e d i o l a n i u m , 37, 51. M e n a n d e r , ist., 48. M e r c u r i i diee, 130.
14

(episcop

de

Marcia-

M a c e d o n i a , 8, 9, 11, 77,104,11Θ, 160 sqq., 1 6 4 , 1 9 5 ; — p r i m a 185 ; — s e c u n d a , 184,197. Macedonica, Macedonius 588. (episc.), 47, 52.

M a d a r a ( M o e s i a infer.), 60 şi 279. M ă g a r i ( v i c u s ) , 737. M a g n a m a t e r , 473. M a i c a Domnului ( = Isis, Diana), 143. Mali Moschunji (prov. D a l m a ­ ţia), 23.
35332

219.

M a x i m u s , e p i s c . de E m o n a , 29. a r c h i e p i s c o p de S a ­

www.cimec.ro

210
M e r c u r i u s , 453. M e s e m b r i a , 56 s q . , 583. M e s o p o t a m i a , 156.

Index

nominum N i c o m e d i a , 359, 643. Nicopolis, i n E p i r , 9.^ Nicopolis (Moesia infer.), 61 şi 285, 72 şi 346, 430, 113 şi 5/ό'. N i c o p o l i s ( T h r a c i a ) , 70. Niş, v. N a i s s u s . N o c e n t i a n u s , 54. N o l a , 50, 159 s q . N o r i c i , 4 0 5 ; n a t i o : 94. N o r i c u m , 1 1 , 1 3 , 52, 73, 33, 36, 39, 42 sqq., 46, 238, 400, 124, 6*59, 142, 156, 167, 179, 183. N o r o c u l , v. N e m e s i s . N o v a e , 70, 72 şi 346", 430, 522,181. Noviodunum, 11, 66. 682. Numina aquarum,

M i c h a e l (episc. de S e r d i c a ) , 234. M i c i a , 81, 438, 100, 446, 145. M i e r c u r e , Sf., 143. M i k h a z a (Dacia), 557. M i t h r a s , 440, 104, 452. Mitroviţa, v. S i r m i u m . Moco ( n u m e , l a nom.), 56. M o e s i a : inferioară: 5 6 s q q . , 269, 287, 72 sq., 346, 583,144,149 113 sq., 522, sq., 162,166,197 ; —

superioară, 12, 3 2 , 4 7 sqq., 207, 73, 479, 125, 5*2, 144 sqq., 670, 161,172, 785, 798, 800,184, 844, 193, 827, 199 s q . Moesiile amândouă, M o e s u s (natio), 94. Monophilus, r u m , 70. Municipium M a i . . . 26, 124. M u r s a , 13, 31, 36, 47, 584, 136. N a i s s u s , 11, 12, 26, 4 7 — 5 0 , 104, 118 sq., 737. Napoca, şi 598. N a r o n a , 22. N e m e s i s ( — D i a n a ) , 198 ; s y n c r e t . , 121 s q q . N e m e s i u s , 40 N e p t u n u s ( c o n s e r v a t o r ) , 532. N i c a e a ( s y n o d u l delà), 109. Niceta(e) 76"9. Nicetas, S. (episc. Remesianei), 50 sq., 115 sq., 154, 1 5 8 - 1 7 8 şi notele, 189, 194, 198, 201. Nicetas m a r t y r u l , 154,158,199. N i c o l a o ? ( e p i s c ) , 288. (nume daco-roman), 75 s q q . şi 334 sqq; 128 (Dalmaţia), episc. de Durosto22, 10 sq., 101, 105 sq., 161, 172, 195. 808,

N u l r i c e s A u g u s t a e , 435. O d e s s u s , 58 sq., 60 şi 279, 70, 346. O e s c u s ( v a l e a râului), 54. O e s c u s , 61 şi 235, 70, 72, 800. O k t h i v a u t e s , άρχηδ'.άν.ιυν «ittonônou N i c o l a o s , 288. O l t e n i a , 178, 188, 192. Orientalii: tn I l l y r i c u m , 25 sq., 28 ; i n D a c i a şi M o e s i a , 118,146 ; creştini, tn D a c i a , 74, 79 sq., 197 ; — tn S a l o n a e , 106. O r i g e n e s , 74 s q . şi 350, 534. O r o s i u s , ist., 5. O s i u s , e p i s c , 12. O v i l a v a , 44 sq., 659. P a l l a d i u s ( e p i s c . a r i a n ) , 51. P a m p h i l i a , 81. P a n i (—diavoli), 53/, 120. sqq.,j43,46, P a n n o n i a , 22 sq., 10 sqq., 30,23,73> 28 sqq., 32 sq., 420,36 99, 435 sqq., 101, 113 sq., 125,

53/, 583, 590, 136, 1 4 4 , 1 6 1 , 1 6 6 , 172, 779, 183, 799, 184 sqq., 306', SOS, 188, 192 sqq., 201. P a n n o n i i , 41, 405; natio, 94.

www.cimec.ro

Index P a n t h e u s , 452. Paphlagonia, 118. P a r e g o r i u s ( e p i s c ) , 47. P a r e n t i u m , 24, 46. P a l e r n u s ( e p i s c . de T o m i ) , 72. P a u l , apoet., 8. P a u l i n i a n u s , 40. P a u l i n u s d i n N o l a , S., 50,115,136, 159 sqq., 729, 162—173 şi 199. P a u l u s ( e p i s c ) , 49, 52. P a u t a l i a , 207, 54 sqq. şi 256*, 528, 162. P e l e , 9. P e l l a , 119. P e r g a m u m , 125. P e r i n t h u s , 9, 265. P e r s a e (creştini), 176. P e r s e p h o n e ( s y n c r e t . ) , 121. P e t r o n i u s (episc. de N o v a e ) , 70. Petrus (episc. de N o v a e ) , 70. Poetovio. 579. Pet tau, v. notele,

nominum.

211

P o n t e s , 182. P o n t u s , 547. P o t a i s s a , 104, 126, 533 sqq., 145. P r a e v a l i t a n a , 50 şi 2 / 9 , 1 8 4 , 3 0 3 , 197. P r e s l a v ( M o e s i a infer.), P r i e p u s P a n t h e u s , 452. P r i m a I u s t i n i a n a (archiep.), 184 sqq., 188, 190, 200. P r i m u s , e p i s c , 39. P r i s c u s , ist., 33 şi 425, 48 s q . 804, 827, P r i s t a , v. S e x a n t a p r i s t a . P r o c o p i u s , 178 sqq., 795 sqq., 188, 190 şi 194, 200. P r o i e c t u s ( e p i s c ) , 49. P r o t e r i u s , S., 346". P r o t o g e n e s , e p i s c , 12, 47, 52. P u e r , ν. A z i z u s . P u t e o l i , 737. P y d n a , 9. R a b b a t h A m m o n , v. P h i l a d e l p h i a . R a e d e s t u s , 265. R a e t i a , 45, 405, 430, 533. R a t i a r i a , 26, 50 sq., 119, 190. R a v e n n a , 17, 18 şi 44, 523, 608. 206, 542, 3/6
1

60 s q . 800,

sq.,

192,

Philadelphia (Palaestina), 528, 608, 160 sq., 737, P h i l i p p u s A r a b s , 36"5, 83.

P h i l i p p i , 8, 9, 58, 104, 113, 509, 742,164. P h i l i p p o p o l i s , 9, 31, 49, 26"5. P h i l i u s (episc. de T o m i ) , 71. P h i l o s t o r g i u s , ist. bis., 5. P h o c a s ( e p i s c de P a u t a l i a ) , 56. P h o t i n u s (episc. e r e t i c ) , 31. P i c n u s , 181. P i s i d i a , 81. Pistus, 11, 59. P o d a l i r i u s , 119. Poetovio, 23, 13, 73, 36 sq., 42, 46, 435, 590. P o l a , 24. P o l y c a r p u s (episc. de S e x a n t a ­ p r i s t a , 70. Pons Augusti 446. (statîo portorii), episc. de Marcianop.,

R e c i d i v a , 185 şi 803, 187 s q . R e c i d u a , 803. Regensburg, v. C a s t r a Regina. 528, R e g i n a C a s t r a , v. C a s t r a R. R e m e s i a n a , 50 sq., 87, 394, 158 sqq., 742, 172, 189, 844. R e n a l a , 20. R h o d o p e , 737. R i p a e i (munţii), 745. R i p h a e a e o r a e , 164 şi 745. Roma, 10, /25, 35, 439, 46, 404, 429, 111 şi 500, 112 sq. şi 5/0, 523, 6"36\ 6"32. Romani (nume de popor roma­
430.

n i c ) , 92 sqq., şi 405, 96 şi

www.cimec.ro

212
R o m a n i a ( Τ ω μ α ν ί α ) , 694, Romanii din I l l y r i c u m

Index "iii. in sec.

nominum. S c y t h i a m i n o r , 12 s i 27, 62 sqq., 322, 71 sq., 339 sqq., 73, 104, 509, 528, 137, 144, 156, 738, 744,

I V — V I , 1Θ3;— d i n I m p e r i u , tn oonvieţuire c u B a r b a r i i , 828. Românii ( = B e s s i i 247. Romanus şi 427. (natio, — b a r b a r a !) 95 romanizaţi),

754, 197, 200. S c y t h o p o l i s ( D a c i a r i p e n s i s ) , 47 sq. si 212. (episc. de AnchiaSebastianus ius), 341. S e c u n d i n u s (episc. de N o v a e ) , 70. M. S e d a l i u s S e v e r i a n u s , 682. S e l e n e ( s y n c r e t . ) , 121. S e l i n u s ( C i i i c i a ) , 54. Senecio (episc), 219. 31, 42, 56 sqq., S e n i a , 27 sq., 359. S e r d i c a , 11, 12, 29, 103, 47 sqq., 207, 430, 141, 7.Î7, (vita 52 sqq., 800.

R u g i i (Ia N o v a e ) , 70. S a b a (apoet. şi m a r t . ) , 137, 154, 156, 715, 167, 724 sq., 158,199. Sabbatia, n u m e de femee, 23. S a l o n a e , 11, 13, 14 sqq., 24 sqq., 28 sqq., 439, 357, 430, 475, 106, 124, 608, 644,136, 141, 660. S a r a j e v o , 26. S a r a p i s , 103, 117 ; s y n c r e t . , 121, 127 ; S e r a p i s c o n s e r v a t o r , Sarmatia, 642, 745. 809. 581. 624 sqq., 632,

S e v e r i n u s , S., 52, 36, 39, 42 sqq. ; — ) , 156, 167. 83 şi 384. Severus Alexander, S i c i b i d a , 183. Silvanus tor), de Marcia(conservator şi bella578.

S e x a n t a p r i s t a . 70, 72.

S a r m i z e g e t u s a , 104,122,126, 593, 145, 679, 147, 769,187, (episc. S a t u r n i dies, 130. Saturninus nop.), 60. S a t y r i (— d i a v o l i ) , 534, 120. S a v a , 15, 28, 161, 734, 186. Savaria, 113, 520, 13, 36 sqq., 583. 564. 463, 475,

S i l v a n u s , e p i s c . i n Gotia, 713. S i n g i d u n u m , 12 şi 30, 20, 31, 47 ^ sqq., 181, 186, 190. g i p o v o ( p r o v . Dalmaţia), 23. S i r m i u m , 11, \3,38,17sqq.,52,25sq., 29 sqq., 34 sqq., 135, 49, 87, 390, 475, 477, 578, 136, 184, 186, 190. S i s c i a , 13, 23, 26, 29, 118, 42. S l a n o ( I s t r i a ) , 24. S l a v i i : I n I l l y r i c u m , 97, 184 ; i n Dacia 50/, 152 s q . ; In năvăl., 92. Nord (azi), 501;

Sânuana ( e t y m o l o g i c p r o b l e m a ­ t i c i ) , 133 şi 9ânziana (?),5ff4. 844.

S c a r b a n t i a , 13, 36, 41. Sceptecasas, Sciţi, v. S c y t h a e . S c o d r a , 22, 50, 249. S c u p i , 9, 47, «07, 49, 61 sq., 227, 479, 118 sq., 124, 162, 742,164, 800. S c y t h a e , 50, 429, S c y t h i a , 156, 177. 115, 163, 165, 747, 166, 754, 176 sq.

S m o r n e s , 181. S o a r e , Sf., 143. S o a r t a , v. Nemesis. S o c r a t e s , ist. bis., 5. Sofia, v. S e r d i c a . Sol ( s y n c r e t . ) , 121, 1 2 7 ; — i n \ i c ­ tus, 135, 65.103 sq., 452,124,575.

www.cimec.ro

Index S o l i s dies, 107. S o l v e , v. F l a v i a Sopianae, Soranus, 36. ducele S c y t h i e i , 137, Solva.

nominum.

213
e p i s c . de ist., 48. de T o m i , 71, «Gothia»,

Theophilus,

27, 13, 340. Theophylactus, Theotimus, 342. T h e o t i m u s I I , episc. de T o m i , 72. T h e s s a l i a , 8 sq. T h e s s a l o n i k e , 8 sq., 118 sq., 160, 742, 184 (archiep. (episcop şi de praef. Ser­ l l l y r i c ) , 185 ( e p i s c ) , 193. Theuprepius d i c a ) , 53. T h r a c i a , 8, 9, 11, 56 sqq., 59 s q . 446, 103 sqq., 454,119, 533,161 sq., 733, 745, 166, 327, 195. T h r a c l i , 116, T h r a x (natio), 94. Tiberias (Palestina), Tiberiopolis creş­ T i b u r n i a , 13. T i c i n u m , 37, 522. Timotheus şi 343. T i t u s , apost., 8 T o m i , 11, 12 şi 27, 13,60, 62 sqq., 66 sq., 322, 71 sq., 339 sqq., 345, 362, 460 sq., 113, 509, 523, 164, 744, 191, 200. Tragurium, 14, 21, 83, 482. T r a i a n , 182 şi 795, 188, 190. T r a i a n a , 56 sqq., 474. sqq; Traianopolis, v. Selinus. T r a n e t i e r n a , 181 s q . şi 794. T r e d e t i t i l i u s , 814. T r i e s t ( I s t r i a ) , 24. T r o e s m i s , 66 şi 3/7. Tropaeum T r a i a n i , 60, 62, 65, 66 742, (episc. de T o m i ) , 71 27 sq. 283. ( M o e s i a infer.), episc.

156, 7/5, 717, 721. Sozomenue, Sozopolis, v. S p a r t a , 8. S p e l u n c a , 814. Stobi, 9, 118. S t o l a c ( p r o v . Dalmaţia), 23. S l r i d o n , 779. S t r y m o n ( v a l e a râului), 54. S u e v i (creştini), 779. Sulpicius Severus, ist. bis., 5, 36 sqq., 157, 159 sq., 729. S u r u s (natio), 94 ( v . S y r i ) . Syneros, martyr din Sirmium, 30 şi 107, 34 şi 126, 477. S y r i a , 01, 453, 106, 5 7 9 ; — C o m m a g e n e , 79 s q . şi 366; tină, 81. S y r i e n i (mulţi creştini), i n I l l y ­ r i c u m , 38, 25 sq., 41, 43, 76, 80 ( D a c i a ) , 106. T a l i a t a , 181. T a n a t a s , 181, v. T a l i a t a . T a r s u s ( C i i i c i a ) , 81. Tasibastenus, T e l l u s , 435. T e r r a m a t e r , 98 sqq., 435 446, 449. T e r t u l l i a n , 74 s q . şi 350 sq., 433. T e u r n i a , v. T i b u r n i a . T h e b a , 9. Theoderich Theodora Theodoret, Theodosius Theodosius şi 796* sq. ist. bis., 5, 49.9. I (imp.), 32 sq. c e l tânăr. 8, 135. ( a l Goţilor), 70. ( = D r o b e t a ) , 182 s q . v. L i b e r . T a v i a ( G a l a t i a ) , 80. ist. bis., 5, 67. Apollonia.

T i b i s c u m , 438, 119, 187 şi 309.

şi 3/7 şi 319, 67 s q . şi 322, 72 şi 345, 739. T s i e r n a , 446, 679, 181. T y c h e ( s y n c r e t . ) , 121 s q . T y r u s (synodul d i n 335), 47.

www.cimec.ro

214
U l f l l a , 68 sq., 342,73,393,149 694, 154 s q . şi 168, 199. Ulmetum 789. U l p i a n a , 47, 49, 50, 52. U r s a , 23, 44.

Index

nominum.

sqq.,

Venus

Pelagia

(templu

ridicai

709 sqq., 157,

ei), 23. V e n u s ( s y n c r e t . ) , 121. V e r o n a , 514. V e r t u m n u s ( d e u s — d o m i n u s ) , 472. V i c t o r i a ( [ d e a ] b o n a ) , 128. V i c t o r i n , e p i s c , 23, 13. Vigilius, papa, 49, 345, 744, 808. V i m i n a c i u m , 26, 47 s q q . , 119, 582, 145, 181, 185, 187, 190. Vindobona, 584. V i n e r i , Sf., 143. V i r u n u m , 43 sq., 46, 463, 124. V i S e g r a d , 26. V i t a l i e ( e p i s c ) , 47. Z a p p a r a ( S a p p a t a - A l b a n i a ) , 40,52. Z e n i c a ( p r o v . Dalmaţia), v. B i s t u e . Z e n o (imp.), 44. Z e r n e s , 181, v. T s i e r n a . Zeugma ( S y r i a ) , 76. Z e u s , 119. z i r o v a c ( p r o v . Dalmaţia), 23. Z o s i m u s ( e p i s c o p d e S e r d i c a ) , 52. Z o s i m u s (episc. de H o r r e a gi), 47. Κοοταντιανά (oraşul), 63. Μαρκία, 65. Μάρου (nom.), 64. Μοοοίος, 157 şi 7/9 ( B u z e u l ) , 722. Νιχομηδία ( n u m e Ό ρ ί ν τ η ς , 63. Παμμήτωρ γ η , 99. Πεπρωμένη ( s y n c r e t . ) , 122. 'Ροδνις ( = C r u n i ?), 58. 'Ρωμάνα, 63. 'Ρωμάνοι, 405. Σοβαρός, 103. Σουιτουληνός, 103. TCtioux, 63, 296 şi 297. Τορπίλλο, 62. fern.), 65. Mar­

( S c y t h i a m i n o r ) , 528,

U r s a c i u s ( e p i s c . a r i a n ) , 31, 47. U r s i l l a , 20. U r s u s ( e p i s c . d e A b r i t t u s ) , 68. V a l e n s (imp.), 32, 175, 150, 697, 191. V a l e n s (episc. orth.), 47. V a l e n s , e p i s c . a r i a n , 31, 36, 47. V a l e n t i n i a n u s (imp.),/24,42 şi 475. V a l e n t i n i a n u s (episc. de T o m i ) , 72 şi 345, 744. V a l e r i a n u s (episcop de M a r c i a nop.), 60. V a l T e l l i n a , 89 şi 404. V a n d a l i (creştini), 779. V a r a d i a , v. A r c i d a v a . Vasile c e l M a r e , S., 393, 137, 156 sq., 745, 747. V e g l i a , 89 şi 404.

»Αβρ*σαξ, v.

Abraxas.

Ά δ ω ν ι , v. A d o n a i . Ά Ι λ ω ε , v. Ailoe. Άμμοΰχις, 54. Άοχληπι6ς νέος, v . G l y c o n . Ά τ α λ ο , 63 şi 296". Α φ ρ ο δ ί τ η , 103. Γ η μήτηρ, 99. Είμαρμίνη ( s y n c r e t . ) , 122 'Ενμανουήλ, 62, (64). Έ ρ μ η ς , 103. Ή ρ ο χ λ ή ς , 103. "Ηρώς Σοοιτοοληνός, 103. Ί α ω , v. I a o . Κάρβος, v. C a l s u s . Κοατοντζία, 63.

www.cimec.ro

NOTABILIA VARIA.
A b r a h a m în a r t a primitivă c r e ş ­ tină, 22. a b t i s s a , 38. a c ( h a c ) , 20. Acta Acta martyrum, sanctorum, valoarea valoarea isto­ isto­ rică, 1. rică, 1. a d c e p i l , 40. a d e m e n i , 776". a e c l e s i a , 38. a e d i t u u s (biser.), 53. a j u n , 131. a l t a r , 131 şi 616. a l t a r i a , 616. a m ă g i , 776". a m u l e t e g n o s t i c e , 27. A n d r a e (genit.), 53. a n g e l u s G a b r i e l , 21. a n g e l u s , 776' ( s e n z şi c e r e s c şi infernal). a n n u s ( a n n o s ) , 20. a n u l l u n a r şi c e l s o l a r , 131. apostoli, 776\ a r a , 131 şi 616. a r c e p i s c o p u s , 38. Arianismul 249; (în I l l y r i c u m ) , 31 ; în P a u t a l i a , 5 5 ; 111. corpura deponenc a e i i ( s e n z creştin), 776\ c a l a t i o ( c r ă c i u n ) , 108 s q q . c a n d e d a ( l i l i a — ), 520. C a r n a r i a , 113. c a r n a t i o (crăciun), 108. câşlegi, 131. castele şi 192. C a t a c o m b e l e d i n R o m a , 9, 636. i n stânga Dunării r i d i ­ c a t e între a . 300 şi 500, 179 s q . b a l a u r u l t h r a c , 118. B a l e n t e s ( V a l e n t i s ) , 38. b a p t i s m u s , vârsta de b o t e z a r e a u n u i c o p i l , 38; 776'. b a s e l i c a , 107. b a s i l i c a ( = e c c l e s i a ) , 107;— m a r ­ t y r u m e x t r a o p p i d u m s i t a , 36 şi 139; 139; 387sqq. şi 87 s q q . ; 9 4 , 9 6 ; 155, 776"; b a s i l i c i c o e m e t e r i a l e , r u i n i de b a s i l i c i creştine, fabricesis (= fabricen66 şi 317 sqq. biarcus s i u m ) , 34. b i r g i n i a ( u x o r ) , 20. biserică, 386 sqq., 131 sq., 143,155, 198 sq., 201. blăstăm, 143. blesteme a n t i c e , v . deflxiones. botez, 131. B r u m a l i a , 501, 525. b r u m a r , 501.

a r t a primitivă creştină, 22. at (at dua da), 20. a u r i l e g u l i , 173 (Bessii).

www.cimec.ro

216

Notabilia v a r i a .

cetăţile i u s t i n i a n e i c e , 180 s q q . şi 789 sqq., 808. c h o r i ( s e n z creştin), 776'. c i p e r u n t , 22. civis G r a e c u s ex regione L a o d i c e n a , 41. c i v i t a s , 98. c n e a z , 152 sq., 704. c o i u g e m , 20. colonişti i t a l i c i i n I l l y r i c u m , 116. comănd, 130 şi 007. comăndare, 130. c o m m u n i c a r e , 132. confessio, 45. confraler in χ 1 2 3 s q q . şi ( C h r i s t o ) , 360. notele;conservator c o n s e r v a t o r (epitet d i v i n ) , 121 sq., ( d e u s ) = οωτήρ (θ-ίός), 129 ; 776\ c o n s e r v a t o r i a (dies), 128 sq., 604. c o n t i n u i t a t e a Românilor i n D a ­ c i a traiană, 387,151sqq., c o n v i r g i n i u s , 45. corpura (at d u a c o r p u r a depon e n d a ) , 20. c o r p u s ( h u n e , a l i u m ) , 38. C o s m a (genit.), 62 şi 288. C o s t h a n t i ( - u x o r ) , 23. crăciun, 108 sqq., 495, 500, 143, 776", 198. c r e d e n s , 776*. c r e d e n t e s , 779. * c r e d e n t i a , 776". c r e d i n c i o s , 6"27, 135. credinţă, 133, 135, 6"27 sq. c r e d i t , q u i , 776*. C r e s t e a n i , 38. C r e s t i a n a , 44, 6*5.9. creştin, 1 3 l . Creştinii — « a l h e i » , 119 şi 547. Creştinismul, r e l i g i a orăşenilor, 4 ; r ă s p â n d i r e a —, 117 ; — g r e c i n A p u s , 195 ; păgânizat, 196 ; l a t i n , 197 ; 198 ; altfel, passim. 194,201.

c r u c e , 131. crucea, pe monete, 400; pe i n ­ 135; scripţii, 41 ; v e n e r a n d a e C h r i s tianae religionis signum, c r u x , 776". c r u x m o n o g r a m m a t i c a , 78 s q . c r y p t e m o r t u a r e creştine, 36, 66. crypto-creştine, inscripţii, 18. c u l t u l m a r t y r i l o r , 136 sqq., 6*4*. cultul cultura morţilor la DacoRoman i i creştini, 130, 640. ( = c u l t u l idolilor !), 776". cumând, v. comănd. c u m i n e c , 131 sq., 143, 198 s q . cumpăr ( c o m p a r = c u n c o r d i e n s , 6Ό4. c u n p a r a b i d ( c o m p a r a v i t ) , 20. d a e m o n , 776*. d a e m o n i a c a e d o c t r i n a e , 776". Daniel in arta primitivă creş­ tină, 22. deflxiones, 633 ; — C h r i s l i a n a e , 21, 58, 60, 05, 343. d e m o n i i (in c r e d . creştină), 21, 83. d e n o n l i o , 21. deposetio, 19. descânt, 143. descântece, 142 s q . D e u m (per —) = 632 sq. D e u s (invocaţie creştină), 106 şi 480. Deus (termen syncretistic, mon o t h e i z a n t ) , 102 s q q . (cf. D e u s a e t e r n u s ) şi 452. D e u s , înaintea diferitelor nume de zei, — v . a c e l e n u m e . D e u s d o m i n u s , 101 sqq., 472. D e u s (pater), 776". d e x t e r a ( d e x t r a ) , 426, 107. d i a b o l u s , 549, 776. zău, 133 s q q . şi f r a i e r ) , 34. pe u n c a p i t e l delà D r o b e t a , 191.

www.cimec.ro

Notabilia varia. d i a l e c t e l a t i n e i n I l l y r i c u m , 20 s q . d i a n a t i c u s , 120 sqq., 776*. 198. d i a v o l , 531. d i e s : d o m i n i c a , 106 sqq; S o l i s , 107 (v. şi S o l ) ; n a t a l i s , 109 ; r o s a e , r o s a t i o n i s , v i o l a r i s , 112 şi 505 ; L u n a e , M a r t i e , e t c . (v. s u b L . , M., etc.), 130. dies (festi, feriati, februati, l u s t r i c i , n a t a l e s , religioşi, p a r e n ­ tales, s o l l e m n e e , v i o l a r e a , s e r v a t o r i i , c o n s e r v a t o r i i ) , 128. Dis manibus i n inscripţii 426. 481. creş­ tine, 75 s q q . şi 354 sqq. Disiderius, dius dominus, 40 s q . d o m e s t i c o s (nom.), 56. D o m i n a ( l a zeiţe), 102 s q q . D o m i n e - d e u s , 129. D o m i n i c a , 106 sqq., 115, 129. D o m i n i c a o r a tio, 776*. d o m i n i c u m , 87 s q q . şi 392 155. D o m i n u s ( l a zei), 102 sqq. D o m i n u s ( D u m n e z e u ) , 776". D o m i n u s deus, 101 s q q . Domne-deus, D o m n i c a , 19. D o m n i o n e s (genet, delà D o m n i o : n e p o s D o m n i o n e s m a r t o r e s ) , 39. D o m n u s , D o m n a ( l a zei), v. D o ­ minus, Domina. d o m n u s ( a p e l a t i v d a t sfinţilor şi m a r t y r i l o r ) , 105. d o m o e t e r n a ( a c c u s . ) , 56. d o m u s d e i , 77. done 474. d r a c , 116 sqq., 198. d u a (duo c o r p o r a ) , 20. D i i i o n a ( a n c i l l a B a l e n t e s ) , 38. ( = dominée, — dat.), 56, 105 s q q . sqq., ecclesia = 388 sqq.,

217

Duminică, 101 sqq., 106 sqq., 111, 131, 143, 198 s q . D u m n e z e u , 101 sqq., 776*, 198. d u x , 153. b a s i l i c a , 107; 86 sqq., 776.

e c l i s i a , 38, 21. E l e n i s m u l ( p â n ă i n munţii T h r a ­ ciei), 161 ; 196 s q . epigrafla 165. E p i p h a n i a , 109 sqq., 495. e p i s c o p i u m , 61. escae ( i n p a r e n t a l i b u s ) , 113. e s p o n s a (isponsa), 38. e x o r c i s m e , 142. e x t r a n i u s , 54. f a b r i c e s i s , v. b i a r c u s . f a m u l u s ( i n s e n z b i s e r i c e s c ) , 53 şi 2 5 7 ; l a i c 43. f a r m e c , 143. f a t u m d u r u s , 64. feriae, 128 ; — c o n c e p t i v a e , 110, (cf. i n s p e c i a l 133, festa (dies), 128 s q . fldelis, passim 6*27 sq., 776). fides, 133 şi 627, .776. fiscus d o m i n i c u s , 64. F l o r a l i a , v. F l o r i l i a . F l o r i i , 110, 501, 198. F l o r i l i a , 110, 501. fontis (fontes), 22. Fortunatanem n a t a ) , 126. f r a i e r ( a d r e s a r e creştină), 776". f r u n i s c i , 45. g e m e g n o s t i c e , 25, 26 şi 83, 27. genesis (steaua de naştere), 44 s q . şi 189. g e n t i l e s , 173, 776*. ( a c . delà Fortucreştină, 7, 21, 163,

domenii imperiale i n P a n n o n i a ,

www.cimec.ro

218

Nptabilia

varia. lege, 131 sqq., 631, 109. lex s a n c t a C h r i s t i a n a şi leges C r e s t e a n o r u m , 38 şi 133 s q q . luceafăr, 143. lucifer ( A z i z u s ) , 126. l u n a ( p e n t r u m e n s i s ) , 131, 612. lună, 131, 143, 201, l u n a t i c u s , .56*6*. m a g i c a curiosités ( s e n z creştin), 776*. m a r t o r e s (genit. : n e p o s Domnio­ nes martores), 39.

G n o s t i c i s m u l ( i n I l l y r i c u m ) , 24 sqq., «7, 43, 84, 385. g r a n i ţ a d i n t r e R o m a n i s m şi E l e ­ n i s m , 56 s q q . g u v e r n a t o r i i D a c i e i şi M o e s i e i , 146. h e c l i s e a , 20. h e n o t h e i s m u l , 121. henotheizare (a polytheismului), 102 sqq. i a n i l o r (biser.), 53. idola, 776". Ieso Cristi (in nomine domi­ n i - ) , 21. încânt, 143. Incarnatio I n d r e a , 131. i n e l e g n o s t i c e , 25 s q q . infère, 20. înger, 131, 199. i n i m i c u s ( s e n z creştin), 776*. inmondissime c e , 21. Înşelă, 776*. interantem (intranti), i n t e r a n t i b u s , f26*. Ionas Isaac tn a r t a tn a r t a primitivă primitivă creş­ creş­ tină, 22. tină, 22. iudex-jude, 151 s q q . şi 700 sqq., 705 sq., 708. i u s l i b e r o r u m , 61. j u d e , judeţ, 151 sqq., 704. k a l e d a e , 19. K i r c h e , 155. lămpi creştine, 66 şi 320. l a t i n a v u l g a r ă , 20, 22. 107, 126; spirete tartaru(crăciun), 491, 776. Închin, m ă — , 131.

m a r t u r , 131 sq., 135 sqq., 143. m a r t y r , 38, 34, 4 5 , 1 3 6 sqq. ( m a r tiribus, martyres, marturem, mar­ testis, m a r t u r e s ) ; 634 ( m a r t u r , t o r ) ; 648; dûpâ sanctus, ibid, 138 sq. ; 776*. m a r t y r i i ( c u l t u l — ) , 45 ; — , e l e m . p ă g â n e , 129 ;— sărbătoriţi, 4.9.9m a r t y r i i d e soldaţi tn i l l y r i c u m , 82 şi 382, 195. m a r t y r i u m , 139. m a t r o n a t r i b u n i , 77. m e d i c i i d i v i n i , 117 sqq., 125. m e m o r i a m ( = m o n u m e n t u m ) , /26", 40 sq., 61. m e n s i s , 131. migraţiile c u l t e l o r şi superstiţii­ lor o r i e n t a l e , 546. m i l e s C h r i s t i , 148, 139 s q . m i l i t i a c a e l e s l i s ( — C h r i s t i ) , 38 şi 153, 139 s q . m i s s i o n a r e a ţinuturilor r u r a l e d i n I l l y r i c u m şi D a c i a , 776*. m i s s i o n a r i creştini ( l a Goţi şi i n Nord), 88, .396*; I n A l p i , 89 şi şi I n N o r d u l D u ­ 4 0 0 ; l a Goţi şi 6*4.9 ; =

a . 350, 1 3 8 ; =

nării, 91 ; i n I l l y r i c u m şi D a ­ c i a , 115, 1 2 0 , 1 2 3 , 1 3 2 ; I n ţinut, b a r b a r e , 1 3 7 ; în I l l y r i c u m —

www.cimec.ro

Notabilia delà oraşe, l a ţară, 138 ; i n D a ­ c i a traiană şi i n I l l y r i c u m , 139, 142, 144, 1 6 7 ; i n N o r d u l Du­ nării, 154 sqq., 174 ; l a B e s s i şi i n p e n i n s u l a balcanică, 162, 173,177 ; — l a t i n i şi g r e c i l a D u ­ n ă r e : 104 s q . , 108 s q q . M i t h r a i s m u l , 117, monimentum, monogramul 608. creştin, 38, 20, 30,

varia. oro, 143. osăminte, 130 şi 607, o s l i a r i u s (biser.), 53. o x o r ( u x o r ) , 20. păcat, 131.

219

p ă g â n , 386, 131 s q . . 139 sqq., 143, 198 s q . P ă g â n i s m u l , după a . 312,3 ; în I l l y ­ r i c u m , p e r s e c u t a t , /35, 37 s q q . ; în N o r d u l Dunării, 174 ; p e r s e ­ c u t o r pe l a a . 400, 776"; p ă g â ­ nismul 198. p a g a n u s , 98 ; = 776"; = p ă g â n , 139 sqq., = sătean, 139 sq., « 5 5 ; în creştinism : 22, 44, 65, 499, 129 sqq., 142 sqq., 196,

100, 32, 34, 36, 141, 37, 40 sq., 44 sq., 4 9 , 2 1 8 , 6 2 sq., 6 6 , 7 5 sqq., 78 sqq., 82 sq., 481, 124, 628. monotheizarea polytheismului, 84, 102 sqq., 452. m o n u m e n t e creştine l a D r o b e t a , 201. m o n u m e n t e l e f u n e r a r e creştine, 6*20, 628. monumentum sive sepulcrum, = 54. 608, 611; m o n u m e n t u m φ. mormânt, 113. mormânt, 386, 130, 608. Muzeul naţional de Antichităţi d i n Bucureşti, 6 5 s q . şi 308 sqq.,

n e m i l i t a r , c i v i l , 139 sq., 655. p a g e n e i s (— e), 96 s q q . ; = « ţ a r ă » , 140. p a g u s (v. şi p a g e n s i s ) , 98, 140. păioarâ, 130 şi 609. p a l l i o l a , 609. p a l l i u m , 609. pământ, 96 sqq., 141, 143, 201. pângări, 776*. p a r e n t a l i a , 113 şi 5/0 sqq., 523. p a r e n t e s ( = r u d e ) ? , 167. Păresimi, 109, 131. părinte, 131. Paşte, 109, 114, 131. pastor, /32. p a t r i a (— A r t a c i a : în Moesia) : [cf. p d n t r u u z u l târziu l a t i n a l a c e s t u i cuvânt, g e o g r . R a v e n n . passimj 56. p a u s a t i o , 38, 141. b o n u s —, reprezentarea figurată, v e c h e creştină, 43 şi

lfll.
m y s t e r i i l e a n t i c e (literatură), 87; — lui G l y c o n , 537,119,543,547. n a t a l i s (— e), 109 şi 492. n a t i b u s (dat.), 145. N a t i v i t a s , 776\ N a t i v i t a t e a , 109 s q q . , 495. necropole creştine, 139. n e s t r i s (dat.), 64. N o v e l l a e (Iustin.), 48. nume de B e s s i (romanizaţi i n p a r t e ) d i n P h i l i p p i , 523. o p p i d u m , 98. o r g a n i z a r e a biser. d i n D a c i a , 199. O r i e n t a l i s m u l fn D a c i a traiană, 130 s q .

pauso, 44, 141 şi 059. p a v i m e n t u m , 96 sqq., 432 şi 100. p e c c a t u m , 776. p e l e g r i n u s , 41.

www.cimec.ro

220
perquosset, 22. persecuţie- g e n t l l i s , 776". p e r v i g i l i u m , 610.

Notabilia

varia. r e p a u s o , 141. r e p r e z e n t a r e a figurată a supre­ m e i zeităţi g n o s t i c e , 26. r e q u i e s c e t (prez.), 53 s q . r o g u s , 611.

peştele s y m b o l i c creştin, 02, ββ. p e t r a g e n e t r i x d o m i n i (Solis i n v i c l i M i l h r a e ) , 103 s q . Petrus, c a Moses, i n a r t a p r i ­ mitivă creştină, 22. p h y l a c t e r i a , 06 şi 315. p i c t o r , 41. picturi populus primitive (senz creştine, 36. popor, creştin,

român, 143 rosa, 111 sqq., SOI; dies rosae, e t e s c a e (in 112 şi 303; r o s a e 113 s q . R o s a l i a , 110 sqq., 301, 309 322 sqq., S2S, 328, 608. r o s a r i a , 112. rosatio, d i e s — o n i s , 112. r u g , 130 şi 611. r u g ă , 143. rugăciune, 131. rujă, 111 şi 301. r u s , 98. r u e a e , 112. R u s a l i i , 110 sqq., 501, 525, 143, 198. rusticae animae, aduse t i n i s m de N i c e t a s , 776* r u s t l c u s , 98. 20 s q . s a c e r d o s , 77tf salvator sanctus = (οωτήρ) = conservator, 6*02, 129, 776*. m a r t y r , 138 s q . sărbătoare, 123 sqq., 129, 603 sq., 143, 776\ 198, 201. l a creş­ sqq.

p a r e n t a l i b u s ) , — et profusiones,

poporeni), 776". p o r t o r i u m , v. v e c t i g a l . porumbul sqq. p o s p h o r u s ( A z i z u s ) , 126. p r a e s b y t e r , 61. preot, 131. p r i v e g h i u , 130 şi 610. p r o c o m o d a , 64. p r o c o r a t o r i u m , 61. profusiones 113. p r o p h e t a e , 776'. p u n e r e , 20 s q . pureremus şi 55. pusuit, 55. qis (quis), 38. q u a d r a b i t , 20. q u i i n l o c de 44 s q . q u i n q u e m , 20. q u o r e r e , 22. răposă, 131 sq., 141 sq., 662, q u a e (fem.), 40, (poneremus), (in parentalibus), s y m b o l i c creştin, 62

sârbeşte, e l e m e n t e r o m a n i c e t n — , 501. sarcofagum (hoc), 38. S a r m a n n n e ( ? ) , 45. s a r t o f a g u s , 20. s a l a n a s , 776*. s c o l a s t i c u s , 43. s c r i n i a r i u s , 58 şi 268. scriptură, Sf. 776". scripturae sanctae, nae, ibid. 776'; — d i v i ­

143, 198. r e d e r e , 64. r e g i n a ( p e n t r u zeiţe), 431. r e l i g i o , 133 s q . r e p a u s e t (prez.), 54, 142 şi 661.

www.cimec.ro

Notabilia

varia.

221

semnul

c r u c e i pe

monumente

I. r o m . , 85 sqq., şi 386 sqq., 155, 198 s q . t e r r a , 96 s q q . şi 432 sqq., 140 sq., 776\ 186, 189. terrănus, 98. t e r r i t o r i u m , 98, 814. testis ( = m a r t y r ) , 138 s q . turnătorii d e b a n i , a l e lui, 32 şi 118. u n e ( h u n e ) , 20. u r b s , 98. u r d e n a v e r u n t , 20. u r e z , 143. u s t e a r i ( o s t i a r i u s ) , 38. vămile U l y r i c u l u i , 446. v ă r g u r ă , 131sq., 142 şi»î67,143,199. vectigal Veneres publicum portorii Illyr i c i et r i p a e Ţ h r a c i a e , 446. (die V e n e r i s ) , 19. wernacMÎi(Romanii Illyricului),4.!?i». v i o l a r i a , 514. v i o l a r i s , dies —, 505. vindedit (vendidit), 38. v i r g o , 1 4 2 ; — M a r i a , 77tf; v i r g i ­ nes consecratae, 53 sq., 237, 239 sq., 142 şi 664. v i r g u l a , 142 şi 667. v i v i (p. a b l . : se v i v i ), 20. voevod, 152 sq., 704. v o l u e r e t , 38. z a c o n i s [depositio I u l i — ] , 38. Imperiu­

p ă g â n e , 135. Cf. c r u c e a . s e p u l c r i violaţi (de —, l e x ) , 620. S e r m e n s i s ( S i r m i e n s i e ) , 10. s e r m o r u s t i c u s ( b a l c a n i c ) , 433. şarpele asclepieic şi balaurul t h r a c , 117 s q q . s e r v a l o r , 776'. s e r v a t o r i a (dies), 138 sq., 603; 776. s e r v a t o r i a (φολαχτήρια), 128. sfinţi, p a t r o n i a i b i s e r i c i l o r , 53 şi 238. sfinţii ( c u l t u l lor, — e l e m . cruciş, 776'. pă­ g â n e ) , 129. signaculum s i g n u m C h r i s t i , 77 şi 355 silvae Dominicae in Pannonia, 40 s q . s i n e d r i a , 61. soldaţi m a r t y r i , v. s u b m a r t y r i i . s o r t e s ( s e n z creştin), 776\ s p i r e t e ( v o c ) , 21. s p i r i t u s s a n c t u s , 776\ S u s a n n a i n a r t a primitivă c r e ş ­ tină, 22. S y n c r e t i s m u l p ă g â n şi p ă g â n o creştin, 84 şi 385, 99 sqq., 102 sqq., 442, 121 sqq., 633 şi 135, 143 s q . table de blesteme, v. deflxiones. tâmplă, 131, 1Θ9. ţară, 96 s q q . ; ( l a A r o m â n i ) 447; 131, 140 sq., 143, 201. ţ ă r â n ă , 447. ţărină, 447. t a r t a r u c e ( v o c ) , 21. terminologia creştină latină fn

z a c o n u s ( d i a c o n u s ) , 38. zână, 123 şi 566, 143, 198. zănatic, 120 sqq., 143, 198. zău, 131 sq., 134 sq.

αβιτώριον ( a b i t o r i u m ) , gâno-creştin). ăvaţ ( p e n t r u zei), 451.

295. pă-

ăvaosa ( p e n t r u

zeiţe), 4SI.

δγγελοι (οί—Φεοΰ), 65 (Senz

βάνδοο (genit., v e x i l l a t i o n i s ) , 58. βοΐίλιχή, 87 s q q . γνώοις, 84 ; v. s u b G n o s t i c i s m .

www.cimec.ro

222

Notabilia v a r i a .

οέαπο'.να ( p e n t r u zeiţe), 451. 8βοπότηΐ ( p e n t r u zei), 451. εχχληοϊα, 87 s q q . Φίός αωτήρ, 117 s q q . Κ/.αοδοίου (genit.), 359. κυρία ( l a zeiţe), 102 s q q . χυρ'.αχόν (— χοριαχή), 73 şi 3 4 7 / 87 s q q . şi 392 sqq., 155. χύριος ( l a zei), 102 s q q . Κύριας ό πάντα έφορών, 05 ( s e n z păgâno-creştin). μαγιατράτης, 295.

ν*οφώτιστος, 6 2 . παρθένος, v. v i r g o , r e s p . v i r g i n e s consecratae. ποιμήν άγιος, v . pastor. πραγματευτής άγίοο Ι ω ά ν ν ο υ , 64. Σάνβατον, 26*3. οχρινάριος ( s c r i n i a r i u s ) , 26*3. αωτήρ (Φΐος) = conservator, sal­ v a t o r , 129 ; V. şi SUbθιος οωτήρ. τήτολον (το), 63. φυλακτήριά ( s e r v a t o r i a ) , 128. φωαφόρος ( A z i z u s ) , 126.

www.cimec.ro

ADDENDA V E L ERRATA.
P e când se lipăriâ a c e s t s t u d i u , recţia M u z e u l u i in M u z e u , de dânsul în n o t a 308, de a s e orândui a u t o r u l lui a o secţie p r i m i t şi d i ­ antică

naţional d e Antichităţi. Astfel îndemnul e x p r i m a t creştină

t r e b u i a u r m a t c h i a r de c e l c a r e 11 e x p r i m a s e . L a a d u ­

n a r e a m a t e r i a l u l u i r e s p e c t i v s ' a c o n s t a t a t a t u n c i , că n u toate i n ­ scripţiile creştine p u b l i c a t e de T o c i l e s c u fuseseră a d u s e l a Bucureşti. Dimpotrivă se a f l a u a i c i diferite f r a g m e n t e sculpturale, c a r e ne rămăseseră de inscripţii o r i r e s t u r i la redactarea stu­ necunoscute

d i u l u i de faţă. însemnătatea l o r n u e p r e a m a r e , p e n t r u a le m a i înşira a i c i ; ele îşi v o r găsi toate l o c u l tn c a t a l o g u l fdcută de m i n e l a p a g . 63 : inscripţia amănunţit a l secţiunei d i n c a r e f a c p a r t e tn M u z e u . N o t e z a i c i n u m a i o e r o a r e έθηκεν το τήτολον τούτο..., e completă ; r a z u r a n ' a r e n i c i - o importanţă, i a r literele d i n a i n t e a r a z u r e i formează, I n c h i p e v i d e n t , c u v i n t e l e : όποο κίντε. Cât priveşte acea defixio, C U Κύριος ό πάντα greacă foarte εφόρων x a l ol drept să ist. şi p. άγγελοι ')soô, pe c a r e e u l a p a g . 65 şi n o t a 313, a m p r i m i t - o creştină şi de o r i g i n e d i n T h r a c i a a d a o g , c ă T o c i l e s c u într'un arch, studiu (Bulgaria), întins d i n Rev.

trebue

şi fil. pe 1902, a căutat s'o dovedească d r e p t pre-creştină Pentru lui Tocilescu,

de o r i g i n e d i n i n s u l a R h e n e a ( l ă n g ă Delos). I i t e r a t u r e i c h e s t i u n i i t r i m e t d e c i şi l a s t u d i u l insă, încât m ă priveşte, n u m ' a c o n v i n s .

completarea care

www.cimec.ro

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->