Efect fotoelectric=emisia de electroni sub actiunea radiatiei electromagnetice Legile experimentale ale efectului fotoelectric: -tensiunea U 0 ,la care

se anuleaza intensitatea curentului, nu depinde de intensitatea luminoasa P. -intensitatea curentului de saturatie Is creste liniar cu intensitatea luminoasa P. -tensiunea U 0 , la care se anuleaza intensitatea curentului, depinde de frecventa radiatiei. -Exista o frecventa minima V prag , num frecv de prag sub care nu mai apare efectul electromag. -Aparitia curentului electric sub act radiatiei ultraviolete este instantanee. Cu ajut ec lui Einstein : -viteza initiala max a fotoelectronilor depinde de frecv radiatiei incidente pe fotocatod si nu depinde de intensitatea acesteia. -nr de fotoel emisi in unit de timp de catod e proport cu intensit luminii -fiec substanta are un prag fotoel, care depinde de nat chim a mater fotocatodului -efectul fotoel nu prezinta practic inertie(e instantanee) In solide si lichide pot avea loc efectul fotoel extern(efectul fotoemisiv), in care absorbtia fotonilor e insot de elib de el din materialul iluminat si elfectul fotoel intern(fotoconductiv si fotovoltaic),in care el raman in subs iluminata, careia ii schimba propr de conductie electrica 1 2 constanta lui Planck h = 6,625 ⋅ 10 −34 Js legea lui Einstein hv = Lext + mv 2 Fotonul=particula de energie, care se deplas cu vit luminii, c, are masa de repaus nula m0 = 0 si un impuls al carui modul ⇒ din relatia relativista dintre impuls si energie W hv h 2 = = W = c p 2 + m0 c 2 = cp adica p = c c λ Efectul Compton consta in emisia unei radiatii de catre un material difuzant care este un iradiant cu raze X (se explica ca o ciocnire intre un foton si un el liber) h (1 − cosθ ) = Λ C (1 − cosθ ) ∆λ = λ − λ0 = deplas lungimii de unda Compton m0 c h = 2,4263 ⋅ 10 −12 m =cu deplas lungimii de unda la o lungimea de unda Compton Λ C = m0 c ° deviatie a fotonului incident cu 90 Energia electronului de recul h 2 c(1 − cosθ ) Wcin = λ0 [ λ0 m0 c + h(1 − cosθ ) ] Unghiul de deviatie a electronului de recul θ m0 cλ0 ctg 2 tgϕ = m0 cλ0 + h

Intre incertitudinea ∆x cu care se poate mas coordon x, si incertitudinea ∆p cu care se mas H impulsul sistemului fizic cuantic,exista relatia ∆x∆p ≥ , H-const lui Planck redusa, care poarta 2 numele de principiul de incertitudine a lui Heisenberg.

In modelul lui Bohr, el din at de hidrogen se deplas pe o traiectorie circulara in campul electric h = 1,054 ⋅ 10 −54 Js adica creat de sarcina pozitiva a nucleului,numita orbita. H = 2π L = mvr = nH H-cuanta de mom cinetic Modelul lui Bohr =model semiclasic care introduce cu ajutorul postulatelor conceptul de cuantificare alaturi de legile din fizica clasica.