dr.

Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA
 dr. Dumitru Titus POPA
DEONTOLOGIA PROFESIUNII DE ZIARIST
 dr. Dumitru Titus POPA

DEONTOLOGIA
PROFESIUNII DE ZIARIST

Editura NORMA
Bucure[ti•2000
COLEC}IA „CORPUS JURIS“

Editura NORMA•2000

Director artistic: Ana-Cristina POPA

Director executiv: Cristina-Eugenia POPA
Telefon/fax: 335 38 69
© Copyright Editura NORMA
© Toate drepturile rezervate

Tip`rit la ARTPRINT Bucure[ti

ISBN 973-96085-3-1
 CUPRINS

Capitolul I MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE

Delimit`ri conceptuale .................................................................................... 7
Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri) ............................................... 11
Norm` moral` [i libertate social` ................................................................. 15
Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei ........................................ 19

Capitolul II OMUL MORAL – PROFILURI ELINE

Omul socratic ................................................................................................ 25
Omul platonician .......................................................................................... 28
Omul aristotelic ............................................................................................ 31
Epicureanul ................................................................................................... 33
Cinicul ........................................................................................................... 34
Scepticul ........................................................................................................ 35

Capitolul III MAREA TRANZI}IE: – de la „obsesia dihotomic`“ la „unitatea originar`“

Persisten]a dualit`]ii: „Binele suprem“ [i „Binele uman“ ........................... 37
|mplinirea unit`]ii originare: omul christic .................................................. 40

Capitolul IV RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN {I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII

MONOGENICE
|ntre unitatea originar` [i rescindarea ra]ional` ........................................... 45
Recursul la voin]`! ........................................................................................ 52
Efecte circumstan]iale: „scenariul“ cauzal [i impasul ra]ional .................... 56

Capitolul V DENTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament moral al omului activ ........................... 61
Capitolul VI DENTOLOGIA {I COMUNICAREA DE PRES~
Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens) ........................................................ 67
Anul 1918 – un \nceput deontologic discret ................................................ 69
Principii definitorii ale dentologiei profesiunii de ziarist ............................ 71
Reglement`ri deontologice la nivel na]ional ................................................ 77
Capitolul VII EVOLU}II DEONTOLOGICE |N PRAGUL MILENIULUI TREI
Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i (M.A.R.S.) ........................ 81
„Deontologie aplicat`“:
Marea Britanie ......................................................................................... 84
Germania ................................................................................................. 87
Italia ......................................................................................................... 89

Capitolul VIII {ANSELE UNUI COD DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL

Premise favorabile ........................................................................................ 91
Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani .................................................. 92

Capitolul IX CADRUL DEONTOLOGIC |N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~

Carta libert`]ii presei (septembrie 1990) .................................................... 110
Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990) ......................... 113
Codul deontologic al ziaristului (aprilie 1990) .......................................... 115
Asocia]ia „CLUBUL ROMÅN DE PRES~“ ............................................ 116

Capitolul X SENSURI DEONTOLOGICE

Clauza de con[tiin]` .................................................................................... 121
Regula cit`rii: de la citat la plagiat ............................................................ 123
Dreptul la critic` ......................................................................................... 127
Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare .................................. 131
Cenzura [i autocenzura ............................................................................... 135

NOTE BIBLIOGRAFICE .............................................................................................. 139

ANEXE ...................................................................................................................... 153
Charta datoriilor [i drepturilor profesionale ale ziari[tilor francezi (1918)
Codul onoarei interna]ional al pesonalului presei [i informa]iei (O.N.U., 1952)
Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor (München, 1971)
Codul deontologic al ziaristului din România (1991)
Hot`r\rea asupra rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei
cu privire la etica ziaristic` (Camera Deputa]ilor, 12 septembrie 1994):
- Rezolu]ia 1003 (1993)
- Rezolu]ia 1215 (1993)
Consiliul Europei: Comunicat din partea Consiliului de Mini[tri privind codul
deontologic al ziaristului, recomandat prin Rezolu]ia 1215 (21 martie 1994)
Articolul X al Conven]iei europene privind drepturile omului
Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Pres` (1996)
 CAPITOLUL I

MORAL~. DREPT. DEONTOLOGIE

Delimit`ri conceptuale
1. Profesia de ziarist constituie un exerci]iu nemijlocit - scris, vorbit,
televizat - al normei bunului sim] [i al sim]ului de dreptate [i adev`r1.
Profesioni[tii mesajului publicistic practic` [tiin]a a ceea ce este bine2, a
ceea ce se cade (: s` se [tie, s` se comunice). Practic` [tiin]a identific`rii, se-
lect`rii [i comunic`rii faptelor, evenimentelor, opiniilor care au, \n chip sem-
nificativ, relevan]` public`: s\nt de real interes public [i trebuie f`cute publice;
trebuie publicate. |n aceea[i m`sur`, profesioni[tii presei combat intransigent
(„justi]iar“)3 - sprijini]i \n normele acceptate [i practicate - acele fapte, eveni-
mente, opinii care pot distruge („infractio“) ordinea moral` [i de drept, regulile
[i rela]iile de comunicare interuman` din societatea de referin]`.
|n ultim` analiz`, profesioni[tii presei legitimeaz` - \n spa]iul vie]ii pu-
blice sau private - comportamente morale, politice, civice (individuale/colec-
tive/organiza]ionale), concomitent cu armonizarea propriului comportament la
normele morale generale [i la norme strict specifice meseriei de gazetar („nor-
mele deontologice“).
Spunem, astfel, c` ziaristul \[i asum`, prin natura muncii sale, un „dublu
standard“ moral - profesional: cel general - societal - acela[i [i egal pentru to]i,
[i cel strict specific - profesional („autoimpus“).
2. Normele proprii profesiei, numite relativ recent „norme deonto-
logice“, s\nt a[adar exclusiv profesionale, interioare profesiei de ziarist [i
decurg, \n substan]`, din normele morale generale4. Cronologic, normele de-
ontologice s\nt succesive celor morale, iar genezic s\nt consubstan]iale; \n
acela[i timp normele deontologice s\nt particularizatoare, legitim\nd compor-
tamente informa]ionale \n aria strict delimitat` a profesiei. Tipologia normelor
deontologice este configurat`, cum este [i firesc, de natura diferit` a profesiilor
normate (ex: medic, avocat etc.), \n considerarea condi]iilor [i situa]iilor com-
portamentale specifice domeniilor vizate.
3. Particularitatea comportamentului moral-normativ al ziaristului
nu \nseamn` [i crearea unei identit`]i socio-morale „speciale“, sui-generis!
Codurile deontologice - ale onoarei [i responsabilit`]ii profesionale - nu con-

7
stituie corpusuri de reguli [i practici de cast`; nu creaz`, \n via]a public` sau
privat`, diferen]e de tratament normativ. Ziaristul, \n \mprejur`ri publice sau
particulare curente, este, cum adesea se spune, un om ca oricare altul, supus
acelora[i norme morale [i juridice de via]` [i convie]uire; nu se poate prevala
de principiul diferen]ei (\n plan civic sau normativ). „Nimeni nu este mai
presus de lege“5, stabile[te un text constitu]ional imperativ, opozabil tuturor [i
riguros nediscriminatoriu.
4. Preciz`rile s\nt necesare, \ntruc\t exist` opinii, relativ bine argumen-
tate, favorabile unui statut social mai \nalt, de care ar trebui s` beneficieze
ziaristul. |n fapt, at\t profesionistul, c\t [i profesia sa se consider` a fi de elit`,
comparativ cu multe alte \ndeletniciri socio-umane.
Argumentele \n favoarea statutului elitist al ziaristului [i al profesiei sale,
c\nd s\nt acceptate, ]in nu at\t de o „realitate intelectiv` excep]ional`“ (cum se
pledeaz` pro domo), c\t de ceea ce am putea numi caracterul eminamente pro-
vocator-intelectiv al actului mediatic de informare [i comunicare.
|ntr-adev`r, actul de pres` este un act/fapt de g\ndire, cum aprecia pro-
fesorul Vintil` Dongoroz. Argumentele de tip elitist nu fac dec\t s` releve
odat` \n plus particularitatea unui fapt de sorginte intelectual-mental`. Aseme-
nea argumente, deliberat discriminatorii, \n fond ilegitime, favorizeaz` totu[i
mai corecta \n]elegere a actului de informare [i comunicare [i, prin aceasta,
specificul eminamente intelectiv al profesiei de gazetar6. (|n acest sens s\nt
utilizate \n lucrarea de fa]`).
Sistematizate, fie [i aproximativ, argumentele „elitiste“ situeaz` presa
\ntr-o tripl` realitate conceptual`/comunica]ional`:
a) o realitate socio-func]ional`: \n care presa este perceput` ca o putere \n
stat („a patra putere“), cu o contribu]ie direct` la actul de decizie public`, so-
cial`, politic` [i cu un impact public adesea mai puternic [i mai prompt dec\t
al celorlalte trei puteri „clasice“ (legislativ`, executiv` [i judec`toreasc`);
b) o realitate socio-mental`: \n sensul \n care presa, ca „act/fapt de g\n-
dire“, implic` mentalul individual/colectiv: „lucreaz` pe creier“;
c) o realitate socio-existen]ial`: \n m`sura \n care profesioni[tii presei se
v`desc a fi adev`ra]i „medici sociali“; competen]i s` observe, s` investigheze [i
s` pun` un diagnostic profesional („publicistic“) [i realist „organismului soci-
al“, \ntocmai cum medicul specialist procedeaz` \n cazul „organismului uman“.
Alte argumente de tip „elitist“ s\nt extrase din situarea gazetarului \n fa]a
„publicului larg“ (cititor/radioascult`tor/telespectator). |n fapt, este o situare
exponen]ial`, de exponent socio-moral al publicului. Se subliniaz` ideea c`
ziaristul independent („echidistant“), echilibrat [i de bun`-credin]` \[i c\[tig`
statutul de exponent al opiniei publice [i nu \l dob\nde[te automat, odat` cu

8
acceptarea \n profesie. Ziaristul este ales s` informeze, s` comenteze [i s` pun`
concluzii chiar \n numele ([i \n locul) publicului s`u. Statutul exponen]ial se
c\[tig` \n timp (prin corecta exercitare a profesiei de comentator/analist), semn
de net`g`duit al reputa]iei [i onoarei profesionale. Ziaristul beneficiaz` de-o
asemenea onoare public` doar at\ta timp c\t o merit`, printr-un real consens
public.
A[a fiind, nu putem vorbi de o profesie sau de profesioni[ti de elit`, \n
general, chiar dac` profesia [i practican]ii ei s\nt de o \nsemn`tate aparte \n
structura de putere a unei societ`]i. Putem vorbi, \ns`, de profesioni[ti expo-
nen]iali, adev`ra]i ziari[ti de elit`.
Statutul elitist nu vizeaz` profesia ca atare, ci individualit`]ile de excep-
]ie. Nu vorbim de profesii de elit`, ci de profesioni[ti de elit`. De altfel, chiar
defini]ia „elitei“ are \n vedere [i „persoane“ dintr-un grup, dintr-o comunitate
(„Persoane care prin valoarea lor, ocup` un loc de prim rang“)7, indiferent de
profesie sau ocupa]ie.
Nu este vorba, a[adar, de practican]ii indistinc]i ai unei specialit`]i/me-
serii, oricare ar fi aceea.
Fire[te, nu dorim ca argumentele tocmai invocate s` aduc` vreo atingere
de prestigiu uneia dintre cele mai importante meserii ale acestor timpuri
predominant comunica]ionale, aceea de ziarist profesionist. Ele s\nt oportune,
\n m`sura \n care limpezesc odat` \n plus statutul at\t de dificil de definit al
profesionistului de elit`, mijlocitor autorizat [i respectat al actului de comu-
nicare public`, de pres`.
5. Deontologia profesional` tinde s` impun` [i un curent de g\ndire
comunica]ional-normativ`: DEONTOLOGISMUL! Noul curent \[i
extrage argumentele („formale“) din morala normativ` actual`8. Deontolo-
gismul \ncearc` s` impun` un ra]ionament doctrinar [i atitudini practice de
ripost` \n fa]a curentelor pragmatic-utilitariste, de succes cu orice pre], inclu-
siv cu pre]ul ignor`rii esen]ei binelui [i corectitudinii rezultatelor. Este vizat`,
cu prec`dere, „filosofia consecin]ionist`“, ale c`rei premise practice se \nte-
meiaz` pe rezultate („succese“), indiferent de natura („moral`/amoral`/imo-
ral`) a mijloacelor prin care au fost ob]inute. G\ndirea deontologic` afirm`
rela]ia esen]ial` ([i esen]ial moral`) dintre corectitudinea mijloacelor [i teme-
iul moral al rezultatelor proiectate [i realizate („corectitudinea rezultatelor“).
Suportul teoretic originar al utilitarismului \l constituie, cum [tim, „prin-
cipiul utilit`]ii“ enun]at de John Stuart Mill, \ntr-o formulare memorabil`:
„Ac]iunile s\nt moralmente corecte (right) \n m`sura \n care tind s` sporeasc`
fericirea [i s\nt moralmente incorecte (wrong) \n m`sura \n care tind s`
sporeasc` inversul fericirii“9. Transpus \n plan real, pragmatic, utilizatorul

9
rela]ioneaz` „fericirea“ de succesul ac]iunii, mai concis - „de succes“ - astfel
\nc\t codificarea moral` a mijloacelor de ob]inere a succesului „cu orice pre]“
nu mai are relevan]` din moment ce asigur` fericirea pentru cei implica]i \n
ac]iune. Exemple negative ne s\nt oferite [i de campaniile electorale \n progra-
mele [i discursurile c`rora promisiunile, fie ele [i iluzorii, practic imposibile,
asigur` adesea succesul protagoni[tilor hiperbolizan]i [i, prin aceasta, fericirea
lor. |nvins \n alegerile din 1998, liderul partidului laburist australian a rostit o
formul` perfect utilitarist`: „Am fost prea cinsti]i“!10. Cinstea, cum observ`m,
nu aduce \ntotdeauna fericirea, pe c\nd succesul…
|n replic`, deontologismul afirm` [i promoveaz`, \n mod real, rela]ia
„bine - corect“ („fericire - corectitudine“), \n care binele \nseamn` corect [i
este ob]inut prin mijloace corecte. Deontologia tinde s` devin` o adev`rat`
critic` a ra]iunii morale.
6. Tripticul: moral`-drept-deontologie solicit` anumite preciz`ri de
substan]`, \n sprijinul mai exactei \n]elegeri a realit`]ii deontologice \n care
ziaristul \[i desf`[oar` activitatea de informare [i comunicare public`.
Vom nota \n context:
– Componentele tripticului formulat se afl` \ntr-o rela]ie de succesivitate
(„totul \ncepe cu morala!“), \n care preeminen]a moralei [i reg`sirea principi-
ilor [i normelor morale \n cele de drept [i deontologice constituie parte inse-
parabil`, obiectiv`, a evolu]iei [i calit`]ii actului normativ.
– Recursul la norm` apare azi ca necesar [i obligatoriu \n, practic, toate
cele trei arii comportamentale (moral`, juridic`, deontologic`); norma este
considerat`, efectiv, o garan]ie a vie]ii morale, juridice [i deontologice, un ar-
gument [i suport ineluctabil al persoanei \n raporturile \n societate [i cu socie-
tatea. For]a moralei publice - tradi]ia, cutumele, uzan]ele - premerge [i resu-
bstan]ializeaz` mereu con]inutul [i mobilul normelor juridice [i deontologice.
|n toate cele trei tipuri de reglement`ri se accept` sau se prevede expres
sanc]iunea, cu deosebirea c`:
– sanc]iunea moral` \nseamn` oprobriul public (dispre], desconsiderare,
marginalizare);
– sanc]iunea juridic` poate fi de ordin contraven]ional, civil, adminis-
trativ, penal;
– sanc]iunea deontologic`, de[i de ordin moral-profesional, este mai mult
dec\t „oprobriul public“; sanc]iunea deontologic` poate merge de la o simpl`
„mustrare“ p\n` la ridicarea dreptului de semn`tur` sau chiar p\n` la
excluderea definitiv` din profesie. Cu men]iunea obligatorie: sanc]iunea deon-
tologic` apar]ine exclusiv unei „instan]e a onoarei profesionale“, aleas` de
profesioni[tii scrisului publicistic [i numai din r\ndurile acestora.

10
 7. Constatare. De[i principiile [i normele morale s\nt preluate/asimilate
de normele juridice [i deontologice, exist` totu[i diferen]e \ntre cele trei tipuri
de reglement`ri. |n principal diferen]ele decurg din puterea normei [i, prin
consecin]`, din efectele punitive/reparatorii pe seama p`r]ilor implicate \n
actul de comunicare public`.
|n expresii consacrate, se spune: - Morala ]ine, \n principal, de uzan]e, iar
dreptul, \n mod normal, de instan]e!
– Normele morale s\nt restrictiv-persuasive, pe c\nd normele juridice s\nt
coercitiv-represive.
– Ambele tipuri de norme au caracter general [i generalizant (la nivelul
\ntregii societ`]i/colectivit`]i) [i se aplic` nediscriminatoriu.
– Comparativ, normele deontologice s\nt restrictive [i constr\ng`toare
numai \ntr-o arie comportamental` foarte precis`, \n sensul c` vizeaz` com-
portamentul normativ \ntr-o profesie anume (ziari[ti, medici, confesori etc.),
se aplic` numai profesioni[tilor viza]i [i numai dac` aceia consimt s` respecte
reglement`rile specifice (cf. „clauzei de con[tiin]`“ [i prevederilor contrac-
tuale).
Distingem, a[adar:
• norme morale - a c`ror respectare este l`sat` la libera voin]` [i
con[tiin]` a persoanei;
• norme juridice - obligatorii prin efectul legii;
• norme deontologice - opozabile numai practican]ilor („membrilor“)
unei anumite profesii; norme elaborate [i adoptate de profesioni[tii \n[i[i, f`r`
nici un fel de ingerin]e sau presiuni din aria extraprofesional`, [i aplicate
numai de cei care le-au redactat [i acceptat.

Morala ca temei al Binelui (scurte preciz`ri)

1. „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie,
par s` tind` spre un anume bine, de aceea, pe bun` dreptate s-a afirmat c`
binele este cel spre care aspir` toate“…11 Precizarea aristotelic` identific`, \n
esen]`, moralitatea cu actul inten]ional al binelui, iar omul, individualitatea, cu
un „actor \nn`scut“ al aspira]iei nemijlocite de a f`ptui [i de a tr`i binele. Prin
extensie, Aristotel situeaz` \n „Motorul Prim“, originar, al atitudinii umane -
(art`, ac]iuni, investiga]ii, decizii) - voca]ia activ` a omului spre un anume
bine, \nc\t toate cele ce ]in de gånduri [i fapte, de „via]` activ` [i contempla-
tiv`“ par a tinde „spre un anume bine“.
Pruden]a aristotelic` sugerat` de sintagma „un anume bine“ relev` atåt
dificultatea (conceptual`) de a defini binele, c\t [i riscul de a absolutiza acolo

11
unde premisele ra]ionale \nsele s\nt mereu fluidizante („fenomenologice/anec-
dotice“), dificil de fixat \n \n]elesuri definitive. Nu este exclus, de aceea, ca
„pruden]a“ de care vorbim s` rezulte [i din modul original \n care marele
stagirit gåndea structura („felurile“) binelui [i accesul omului la un anume
bine. (S` re]inem mereu c` binele aristotelic este un „anume bine“, dar nu de
acela[i fel pentru to]i).
Aristotel stabilea dou` categorii de Bine: „Binele suprem“ (accesibil
vie]ii contemplative - filosofului) [i „Binele uman“ (accesibil vie]ii active -
omului obi[nuit)12.
Viziunea dihotomic` („scindat`“) aristotelic` asupra omului moral - situ-
at mereu sub zodia unui anume bine - se reg`se[te, practic, \n toate sistemele,
„programele“ sau doctrinele etice ulterioare: utilitarismul, hegelianismul,
marxismul, consecin]ionismul, deontologismul etc. Cum se reg`se[te. de ase-
menea, \n plan fiin]ial, al omului ca om, „al fiin]ei ca fiin]`“. Aristotel - \n
continuarea lumii „ideilor eterne“ platoniciene, \n care aveau acces la „statul
perfect“ (configurare moral` a ideilor primordiale) numai anumi]i oameni -
observ` fiin]a \n dou` planuri: a) „fiin]a separat`“ (divinitatea) [i b) „fiin]a
uman`“ (omul imediat, determinat de natura sa social`). La Aristotel, nu este
(\nc`) vorba de dou` st`ri antagonice, ci de dou` ipostaze fiin]iale care pot fi
apropiate (p\n` la unitatea originar`, de cei cu acces la via]a contemplativ`, cei
\n m`sur` s` realizeze unitatea dintre divin [i intelect: dintre „Binele suprem“
[i „Binele uman“.
2. Am z`bovit ceva mai mult \n aria dihotomic`“ („scindat`“) a ra]io-
namentului etic aristotelian, pentru a putea observa cum aceast` caracteristic`
bivalent` (contradictorie) apare ca o tr`s`tur` intrinsec` - o fatalitate! - a g\n-
dirii umane \n general.
Surpriza profetic`, esen]ial simbiotic`, reprezentat` de Iisus („Fiul Omu-
lui [i al lui Dumnezeu“) nu avea s` \mpiedice continu`rile ra]ionale dihoto-
mice; inclusiv fa]` de noua realitate m\ntuitoare, care realiza, \n fapt [i pentru
ve[nicie, unitatea originar` divin-uman, impun\nd paradigma etern` a omului
ca fiin]` terestr` [i celest`, \n acela[i timp. |nsu[i Iisus, deci unitatea absolut`
a fiin]ei [i fiin]`rii („\n ve[nicie“), urma s` fie [i \nc` este perceput \n registrul
dihotomic („scindat“).
3. Cauzele ra]ionamentului uman dihotomic/contradictoriu nu s\nt, to-
tu[i, de ordin genezic („originar“). Contradic]ia nu este proprie naturii morale a
omului, ci ac]iunii sale autonome; inten]iei [i ac]iunii de sine. Identific`m aici
obsesia socratic` a „omului \n parte“, a omului care era menit s` se descopere
pe sine, s` se cunoasc` pe sine \nsu[i, sub raza preceptului delfic, sursa [i
reperul celui mai \nv`]at om al timpului s`u: „Cunoa[te-te pe tine \nsu]i!

12
 Individualizarea entit`]ii om - prin con[tiin]a de sine („daimonul“) - a
constituit ipoteza temerar`, de un risc mortal, pus` [i impus` de Socrate con-
temporanilor s`i, \ncercare ce avea s`-l duc` la un real triumf ra]ional, dar [i
la cupa cu otrav`.
„Nu“-ul socratic nu are, \ns`, o valoare absolut`, ci apare ca un operator
logic (cum am spune azi) \n fa]a ac]iunii umane. „Daimonul“ \i spune lui So-
crate c\nd nu trebuie s` ac]ioneze (presupunem c` inclusiv reflexiv). Prin
aceast` raportare a „nu“-ului la „ac]iune“, Socrate avea s` circumscrie ideea
moralei [i a moralit`]ii \n aria sensibilului (a „sufletului reflexiv“ platonician;
a „Binelui uman“/ via]a activ`, argumentat de Aristotel).
Profesorul Grenier formuleaz` exact dimensiunea moral` a ac]iunii uma-
ne: „Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a ar`tat
foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin` g\nde[te.
Ac]iunea se afl` \n lupta cu contingentul, suport` presiunea timpului; cunoa[-
terea ne a[az` \n planul necesarului [i al eternului13.
Binomul ac]iune-moralitate [i situarea acestuia \n sfera vie]ii sensibile/
accesibile a omului [i a for]elor omene[ti („in forma“) plaseaz` actul moral la
dispozi]ia con[tiin]ei op]ionale [i a voin]ei active. Prin efect, [i treptat, are loc
o subiectizare [i mai accentuat` (uneori p\n` la „totalitarismul etic“) a ac]iunii
umane. |n replic`, [tiin]a moralei a \ncercat s` delimiteze c\t mai exact ([i ca
ripost` la arbitrariul moral) cutume, obiceiuri, tradi]ii [i s` propun` un nor-
mativ etic opozabil tuturor. |n acest fel, morala ca realitate practic` a rela]iilor
interumane devine nu numai o tem` doctrinar` ci [i una normativ`.
4. Normativizarea moral` nu constituie, totu[i, un rezultat favorizat de
con[tiin]a op]ional`, at\ta vreme c\t norma, de aceast` dat`, \ncearc` s` protejeze
valori uzuale de ob[te, cristalizate \ntr-o \ndelungat` tradi]ie comunitar`; valori
imanen]iale, genuine. Morala, via]a moral`, constituie o stare [i o atitudine de
con[tiin]` liber`, natural`, ce n-ar trebui „\ncorsetat`“ de norme, fie ele [i cele
mai libertare cu putin]`. Totu[i, normele, \n general, inclusiv cele morale, nu pot
fi exceptate de la un anume subiectivism contextual, conjunctural, din care poli-
ticul s` fie exclus \n totalitate, fie [i din motivul formal c` este considerat desti-
nul societ`]ilor moderne (Napoleon: „S` nu-mi vorbi]i de destin. Politica este
destinul“). Or, politica este declarat expresia ac]iunii subiective, prin intermediul
c`reia se pot impune [i normele pozitive [i cele morale („morala public`“).
Disputele [i elaboratele normative de tip moral, consemnate azi \n diver-
sele ordini societale, repun \n prim-plan g\ndirea [i ac]iunea moral` dintr-o
perspectiv` \ngrijorat`, recuperatoare.
5. |n plan doctrinar, ra]ionamentul etic desemneaz` at\t un set de valori
admise [i practicate \ntr-o societate/comunitate, c\t [i atitudinea/mijloacele prin

13
care acestea s\nt promovate individual/colectiv. Plastic spus, morala este
„[tiin]a binelui [i a r`ului“, [tiin]a despre binele [i r`ul moral („science du bien
et du mal“), \n care con]inutul ac]iunii decide codificarea (pozitiv`/negativ`) a
actului moral, prezen]a sau absen]a binelui moral, corectitudinea rezultatelor [i
mijloacelor.
6. La nivelul ac]iunii este implicat`, decisiv, con[tiin]a moral`, con-
fruntat` cu \ntrebarea: „Ce ofer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine mo-
ral`?“ („What make an action right?“).
Printr-o simplificare metodic`, putem afirma c` \ntre cele dou` postulate
- „Science du bien et du mal“ [i „What make an action right?“14 - se afl`
miezul benefic sau riscant al con[tiin]ei morale, al g\ndirii [i atitudinii/ ac]iunii
morale, \n etapa evolutiv` actual`.
{tiin]a binelui [i a r`ului indic`, \n ultim` analiz`, pre-meditarea at\t a
ideii, c\t [i a exterioriz`rii ideii (ac]iunii) de „bine“ sau de „r`u“. Morala, \ntr-
o asemenea viziune, constituie o expresie a individualit`]ii, n`scut` din „inti-
mitatea intuitiv`“ a persoanei cu sine \ns`[i („Actul moral este acela pe care
nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“)15.
Atitudinea moral` este analitic`, rezultat` dintr-un ra]ionament individual
(personal), \n baza c`ruia poate ap`rea acceptarea sau diferen]ierea de „cauza
comun`“. Ra]ionamentul moral este relativ [i relativizant - op]ional - nu ope-
reaz` (n-ar trebui s` opereze!) cu imperative normative, opozabile [i obligatorii
pentru to]i, cum se \nt\mpl` \n cazul normei juridice ([i, \n zilele noastre,
inclusiv \n sfera reglement`rilor morale). Riscul de a face din moral` [i
moralitate un fel de „justi]ie constr\ng`toare“ este bine s` fie evitat, mai ales \n
condi]iile \n care moderinitatea ([i post-modernitatea) constat` o asemenea
evolu]ie. „Probabil preocup`rile noastre moderne se origineaz` \n concep]ia
dup` care moralitatea e un fel de legisla]ie, iar a tr`i bine \nseamn` a face ceea
ce e permis“16.
7. Morala modern` - normativ` - str`bate calea de la „ce este“ la „ce
trebuie“ (must) sau la „ceea ce nu ne este \ng`duit (may not) s` facem“17.
Transformarea lui „este“ \n „trebuie“ indic` deplasarea de la actul moral, ca
act de interioritate a g\ndirii [i tr`irii binelui/ fericirii, la actul de exterioritate
[i exteriorizare moral` [i, prin aceasta, de obligare a sinelui la un ra]ionament
[i un comportament permise („normate“).
Practic, actul moral „pe care nimeni nu-l poate g\ndi \n locul meu“
(Socrate) apare ca un „deja g\ndit“, ra]ionamentul individual manifest\ndu-se
[i legitim\ndu-se \ntr-un asemenea „spa]iu permisiv“. Se produce, astfel, o
comunizare (socializare) a g\ndirii [i ac]iunii morale, \n fapt, preeminen]a
moralei publice. Principiul socratic: „\ntotdeauna nu m` adresez dec\t omului

14
\n parte“ r`m\ne un fapt \n sine, „eretic“, dac` nu rezoneaz` integrativ cu
spa]iul moral public.
Se \nt\mpl` ceea ce am mai spus \n alt loc [i anume: triumful omului
social, al cet`]eanului, \n raport cu omul individual, necondi]ionat normativ
sau societal. O realitate socio-politic` statuat` solemn, prin „Declara]ia drep-
turilor omului [i al cet`]eanului“ (1789) [i, dac` se accept` simetria, \n chip
libertar, dou` sute de ani mai t\rziu, \n 1989, la Bucure[ti.

Norm` moral` [i libertate social`

1. Rela]ia norm`-libertate, \ntr-o interpretare „pur`“, acauzal`, apare ca
un preten]ios enun] aporetic, esen]ial contradictoriu, greu/imposibil de rezol-
vat.
Aser]iunea \[i are temeiul \n ideea c` norma, \n cauza ei ultim`, este limi-
tativ`/restrictiv`, inclusiv moral; \n timp ce libertatea, \n cauza ei originar`,
constituie un dat al condi]iei umane, necondi]ionat [i nenormat. Doar c`
evolu]iile (\n plan fiin]ial [i existen]ial) oblig` ra]ionamentul la premise [i
argumente concordante. Astfel, vom constata c` \n aceea[i m`sur` \n care
norma, al`turat` libert`]ii, ar avea un caracter aporetic, \n aceea[i m`sur`
afirmarea posibilei incompatibilit`]i „norm` - libertate“ constituie o aporie18,
un joc al paradoxurilor false, prezum]ioase. Rela]ia norm`-libertate, cu deose-
bire \n modernitate („libertate-egalitate-fraternitate“), relev` impactul major al
libert`]ii asupra con]inutului („libertar“) al normei [i, \n condi]iile noi/demo-
cratice, rolul de garant al normei \n afirmarea [i protejarea drepturilor [i
libert`]ilor („libertatea cucerit`“).
Rela]ia norm`-libertate configureaz` discursul politic [i civic al lumii
moderne („constitu]ionale“), a c`rei menire este de a promova moralitatea
ac]iunii sociale [i garantarea, dispozitiv`, a expansiunii libert`]ilor indivi-
duale/colective/institu]ionale. Cu at\t mai mult cu c\t, norma moral` este de-
plin compatibil` cu libertatea social` (drepturi [i garan]ii politice, economice,
culturale), din care \[i extrage, de fapt, substan]a permisiv`/ corectiv`.
2. Modernitatea, con[tiin]a subiectiv` („liberul arbitru“) subiectivizeaz`,
prin consecin]`, moralitatea [i morala \ns`[i. Spunem, astfel, c`, o moral`
obiectiv` n-a fost posibil` dec\t, probabil, \n lumea presocratic`, cum crede
Hegel19. Marele filosof german noteaz` cu privire la atenienii presocratici:
„Erau oameni cu moralitatea obiectiv` [i nu oameni morali; ei \nf`ptuiau ceea
ce era ra]ional (s.ns.) \n rela]iile lor f`r` s` reflecteze, f`r` s` [tie c` erau
oameni excelen]i“. Precizarea hegelian` ne conduce, \n ultim` analiz`, la ideea
unei rela]ii originare \ntre moralitate [i proiec]ia socio-individual`. At\ta vreme

15
c\t oamenii nu au vrut altceva dec\t ce „oferea“ mecanica ra]ional-obiectiv`,
determinant` \n sine (: „Binele \n sine era cunoscut [i \nf`ptuit“; „moralitatea
obiectiv` este naiv`“ - spune Hegel: nu este \nso]it` de reflexie)20, ei normau
astfel un destin moral obiectiv: „\nf`ptuiau ceea ce era ra]ional \n rela]iile lor
f`r` s` reflecteze“, cum observa Hegel.
|n aceast` faz` a existen]ei, omul nu se situa \nsu[i \n lume [i \ntr-un
ra]ionament existen]ial prin sine, ci era situat \n natura lucrurilor, printr-o
ra]iune reflex`. Descoperirea de sine („con[tiin]a subiectiv`“) creaz` situa]ii
noi, dramatice. Daimonul socratic - semn al cunoa[terii de sine - punea \n
cauz` „ra]iunea obiectiv`“ (presocratic`) [i, prin aceasta, condi]ia moral`
proprie [i a propriei cet`]i. Faptul c` cetatea Atenei i-a intentat lui Socrate un
proces necru]`tor, oblig\ndu-l s` bea cucut`, c\nd tocmai atingea v\rsta de 70
de ani, sugereaz`, \n cele din urm`, nu at\t teama de un om diferit (reflexiv),
ci, mai ales, spaima de schimbare, pe care „cel mai \n]elept om al timpului
s`u“, cum \l declarase Pithia la Delfi, o declan[a \ntr-o Aten` aflat` \n criz`
moral`, politic` [i institu]ional`. Hegel sublinia clar un asemenea moment
radical atenian ([i socratic): „El (Socrate n.ns.) este un punct de cotitur` a
spiritului \n sine \nsu[i“ pentru c` „destinul lui nu e numai destinul s`u
personal, individual romantic, ci tragedia Atenei“21. Dac` ar fi s` z`bovim \n
sugestia romantic` hegelian`, am fi \ndrept`]i]i s` spunem c` Socrate le-a pus
atenienilor \n fa]` oglinda propriei con[tiin]e de sine („Cunoa[te-te pe tine
\nsu]i“), fiecare descoperind c` nu este ceea ce vrea s` fie [i, \n contextul
moral, nici nu putea fi mai mult. Exempli gratia: „Investiga]ia“ pe cont
propriu, pentru a g`si un om mai de[tept dec\t el \n toat` Atena, mai ales
printre cei cu mari demnit`]i \n cetate. N-a g`sit, zice Socrate la proces, de[i
deviza sa era: „{tiu c` nu [tiu nimic“22. Platon avea s` ne relateze, \n „Ap`-
rarea lui Socrate“, principiul moral al individualit`]ii, neacceptat de o Aten`
\nc` obiectiv`. Spune Socrate: „A[adar, ce mi se cuvine pentru c` s\nt un astfel
de om? Ceva bun, atenieni, dac` trebuie \ntr-adev`r judecat dup` ve[nicie; [i
anume un bine care trebuie s` ni se potriveasc`“23 (s.ns.).
3. „Binele care ni se potrive[te“ [i „omul \n parte“ s\nt enun]urile do-
minante din premisa ra]ionamentului moral socratic [i post-socratic, sursa
originar` a principiului individua]iei, reg`sit \n filosofia [i etica antic` dar [i
ale zilelor noastre.
Este important s` observ`m, \ns`, c` individualismul socratic nu afirm`
o individualitate ireconciliabil`, ci ceea ce am putea numi o socio-identitate.
Omul moral socratic respect` legea, respect` zeii [i simbolurile cet`]ii, dar \n
chip ra]ional; prin auto-interdic]ia ra]ional` care \]i „spune“ ce nu trebuie s`
faci [i niciodat` ce trebuie s` faci. (Cum notam mai devreme: „con[tiin]a

16
spune \ntotdeauna nu“ \ntocmai cum „daimonul“ \i poruncea lui Socrate ce s`
nu fac`; de aici posibila interpretare conform c`reia con[tiin]a de sine este
cenzura pozitiv` a ac]iunii morale, a ac]iunii umane \n general).
Prin reconsiderarea raportului „individ - cetate“ - odat` cu afirmarea con-
[tiin]ei de sine [i cu resituarea individului \n cetate/societate, „\n cuno[tin]` de
cauz`“ - Socrate substituie, conceptual [i func]ional, con[tiin]a obiectiv` prin
con[tiin]a subiectiv` (ra]ional-afectiv`; „sensibil`“).
Odat` cu Socrate, rela]ia condi]ionat` „norm` moral` - libertate social`“
\ncepe o lung` carier` teoretic` [i practic` (nemijlocit socio-comporta-
mental`). Astfel spus, con[tiin]a moral` („propria con[tiin]`“, [i con[tiin]a pu-
blic` („opinia public`“) se vor reg`si \ntr-o continu` contradic]ie \n diversele
or\nduiri [i organiz`ri comunitare [i statale, \n circumstan]e formale sau
imformale, de \n]elegere, acceptare sau adecvare la reguli [i norme compor-
tamentale omogene, obligatorii sau op]ionale. Condamnarea la moarte a lui
Socrate, determinat` tocmai de conflictul dintre „con[tiin]a de sine moral`“ [i
„con[tiin]a public`“ (opinia public`), \nlesne[te identificarea unei/unor surse
grave de conflict individ- colectivitate („individualitate“ - „mas`“), dar [i posi-
bilitatea sau imposibilitatea concilierii celor doi termeni \n discu]ie. Rezul-
tatele pot fi fericite sau mortale, dup` caz. Cu precizarea c` „moartea“ poate
fi at\t fizic`, c\t [i moral`/civic`.
4. Modernitatea impune, [i \n acest raport, condi]ii noi, mai acute! Dac`
ra]ionamentul socratic se baza pe preeminen]a con[tiin]ei morale ([i a normei
morale) \n cetate/societate, statalitatea modern` condi]ioneaz` morala [i mora-
litatea individual` de op]iunile [i „idealurile“ politico-sociale „colective“.
Con[tiin]a moral`, esen]ial individual`, „interioar`“, este surclasat` de permi-
sivitatea constr\ng`toare a „politicilor“, „programelor“, „proiectelor“ socio-
paternaliste/patrimonialiste/etatiste etc.
Societatea informa]ional`, postmodern`, pe care tocmai o parcurgem, nu
pare a depolitiza, a reabilita, con[tiin]a moral` [i-a o a[eza \n pozi]ia ([i
condi]ia) prioritar` [i nu \n rela]ie subaltern` fa]` de con[tiin]a „colectiv`“
(„putere politic`“, „interese de grup“, „ra]iuni superioare“, „ra]iunea de stat“
etc.). Experien]a totalitar` a confirmat, \n sens invers, mesajul destinului so-
cratic. Acum, nu a fost ucis individul, ci colectivitatea/societatea („opinia pu-
blic`“) \n condi]iile \n care „con[tiin]a moral`“ a e[uat \n „con[tiin]` ideolo-
gic`“, „de clas`“, „de grup“, „de cast`“ chiar.
Mai pu]in grav, dar nu mai pu]in dramatic, liberalismul ([i constitu]io-
nalismul“) momentului actual re]in rela]ia contradictorie dintre „norma mo-
ral`“ [i „libertate social`“ enun]at` \n subcapitolul de fa]`. Profesorul Fried-
rich Hayek, autorul cunoscutei lucr`ri „Constitu]iile libert`]ii“24, rezum` [i

17
diferen]iaz` patetic desp`r]irea de ra]ionalism ([i „ra]ionalizarea“) clasice ale
ideii de libertate, legiferare [i drept. Adept intansigent al legilor pie]ei [i
„partizan al unei libert`]i «care este \n acela[i timp disciplin` a libert`]ii »“25,
Fr. Hayek „este \mpotriva ra]ionalismului, dirijismului, socialismului, sociolo-
gismului, pozitivismului, marxismului [i freudismului, dar [i \mpotriva laxis-
mului. Nu crede \n epoca luminilor, \n dreptul natural, \n contractul social, \n
ra]iune [i \n perfectibilitatea naturii umane. Crede \n legile pie]ei“26 (s.ns.).
5. Dominanta legilor pie]ei \n realizarea efectiv` a progresului econo-
mic [i social implic` \n substan]` condi]ia [i progresul moral, statutul moralei
[i percep]ia moral` individual`/colectiv`.
|ntr-un fel care aminte[te de intransigen]ele platoniciene, profesorul
Hayek \ncrimineaz` filosofii „care nu ]in cont de prima dintre realit`]ile
sociale, legile pie]ei, [i pretind s` conduc` lumea conform ideologiei lor“27
(sau filosofiei lor, cum credea Platon \nsu[i). Adversar al unor filosofi, profe]i,
„normativi[ti“ mai vechi, Fr. Hayek noteaz`: „Ei \n]elegeau tot at\t de pu]in [i
c` opiniile morale pe care le condamnau erau \n mult mai mic` m`sur` cauza
dec\t consecin]a evolu]iei economiei de pia]`. Dar sl`biciunea cea mai mare a
acestor vechi profe]i era credin]a c` valorile morale, percepute intuitiv, extrase
prin divina]ie din ad\ncurile sufletului omenesc, ar fi imuabile [i eterne. Asta
i-a \mpiedicat s` vad` c` toate normele de conduit` serveau o anumit` ordine
social`“…28 Pentru ca imediat s` afirme „dirijismul“ normatiz`rii \n raport cu
societatea, \n care „normele, respectate de unii [i apoi prin imita]ie de
majoritatea, s\nt cele care au creat o ordine social` de un anumit tip“29. Riscul
unei asemenea idei libertare ar putea consta \n absolutizarea „grupului“ ce
respect` normele (sau anumite norme) [i care, \n anumite \mprejur`ri/crize, s`-
[i \mpun` „legea“, iar ceilal]i, prin imita]ie, s` o respecte. Or, cel pu]in la
nivelul con[tiin]ei, actul moral este unul individual, de interioritate, [i nu de
imita]ie, chiar dac` un asemenea fenomen este, \n parte, real [i a f`cut istorie.
|n]elegem mai bine concluzia profesorului Hayek (1899-1992) not\nd
judecata sa despre tradi]ie (component`, cum [tim, a vie]ii morale): „Tradi]ia
nu este ceva constant, ci rezultatul unui proces de selec]ie dirijat`, nu de c`tre
ra]iune, ci de succes“30. Tradi]ia devenit` „o problem`“ de succes [i a celor
care ob]in succesul, nu mai apare ca o stare moral` de interioritate, ci ca una
de exterioritate, urmare a unor aptitudini de excep]ie, impuse - prin imita]ie -
celorlal]i („sechestrat` [i disimulat`“). Tradi]ia ca exterioritate - ca proces
selectiv dominat de succes - legitimeaz` liberalismul moral sistematizat de
John Stuart Mill (1806-1873) [i favorizeaz`, doctrinar [i practic, teoriile
utilitariste actuale, inclusiv rela]ia (polemic`) „consecin]ionism - deonto-
logism“.

18
 Fr. Hayek a fost unul dintre cei mai \nsemna]i adep]i ai liberalismului
economic, social [i moral, bazat pe principiul libert`]ii. {i-am ad`uga: bazat pe
disciplina moralit`]ii succesului. Este un ra]ionament ce-[i extrage
argumentele din legile pie]ei - ale pie]ei libere, \n care valorile rezult` din uti-
litate [i concuren]ialitate, sfer` din care, \n concep]ia liberal`, ar face parte [i
valorile morale.
6. |n „pie]ele libere“, libertatea este organic legat` de economic [i social
- de succesul proiectului - iar norma urmeaz` unei astfel de realit`]i („succesul
social“). Binele, aici, este sinonim cu succesul. |n acest fel se ajunge la o
maxim` relativizare a binelui [i a mijloacelor prin care se dob\nde[te. Practic,
„binele“ este succesiv „succesului“ [i nu succesul se origineaz` \n bine, cum
este logic.
Necesar ar fi s` se cunoasc` [i s` se accepte binele moral, ca premis` a
succesului. Un bine corect care s` legitimeze un succes corect. Pentru c`, ne
spune Aristotel, „binele este cel spre care aspir` toate“, axiom` al c`rei adev`r
nu se reg`se[te \ntocmai \n societ`]ile „programatice“ moderne. Deontologis-
mul acest lucru vrea s` spun`.

Disponibilit`]ile morale ale societ`]ii informa]iei

1. Privim societatea informa]iei ca pe o realitate tr`it` efectiv - rela]io-
nal [i comunica]ional - [i nu ca pe o virtualitate sau ca pe o realitate
informatic`. Acest tip de realitate, al c`rei determinant colectiv este informa-
]ia (trans-specific`, transformativ`, global`) pune \n unda existen]ial` criterii
noi de evaluare a comportamentelor comunica]ionale.
Vom observa, mai \nt\i, c` societatea informa]iei nu neag` lumea social`
(\n al c`rei amurg ne afl`m), ci o preia [i o integreaz` unor circuite revaloriza-
toare. Fiind universal` („la nivelul \ntregii sfere terestre“), societatea informa-
]iei estompeaz` diferen]ele aperceptive [i, prin aceasta, universalizeaz`/
globalizeaz` culturi, tradi]ii, specificit`]i.
Vom spune, apoi, c` societatea informa]iei nu are ([i nu trebuie s` aib`!)
\n nucleul s`u iradiant elemente/reguli discriminatorii. Informa]ia este, prin
natura sa, generalizant`, neutral`. Diferen]ierea accesului la informa]ie, instru-
mentalizarea sau implicarea informa]iei \n ac]iuni de presiune [i diversiune -
de „terorism informa]ional“ - nu constituie consecin]e ale societ`]ii informa-
]iei, ci, mai degrab`, reziduuri ale mentalit`]ii de tip „social“ (ierarhizare,
ideologizare, fragmentare). |n societatea ([i \n era) informa]iei, rela]iile inter-
umane tind s` devin` [i vor fi, \n cele din urm`, nu de confruntare, ci de comu-
nicare [i comuniune. Ordinea informa]ional` nu mai poate fi una piramidal`,

19
ierarhizant` (st`ri/clase/grupuri) ci una global` \n sensul unui real echilibru
planetar [i universal-uman.
Informa]ia nu creaz` [i nu trebuie s` creeze rela]ii de comunicare
subalterne. Lan]ul comunica]ional (Emi]`tor - Canal - Mesaj - Receptor) nu
trebuie s` fie unidirec]ional, ci bi [i multidirec]ional.
Facem toate aceste preciz`ri de principiu, din care nu lipse[te o anumit`
nuan]` utopic`, \ntruc\t r`scrucea societal` \n care ne afl`m („Amurgul lumii
sociale, expansiunea lumii informa]ionale“)31, relev` o anumit` caren]` de
fond a procesului evolutiv. {i anume: promovarea libertar` a mijloacelor [i
intereselor informa]ionale, cu beneficii excep]ionale, dar [i administrarea lor
dup` reguli impuse de criteriile [i normele de putere. |n acest fel informa]ia
poate na[te un monstru moral, un hibrid socio-informa]ional amenin]`tor
pentru condi]ia uman`, un hibrid aberant societal.
|mbinarea puterii informa]iei cu puterea „social`“ (eminamente discrimi-
nant`) poate da na[tere unei for]e cu adev`rat pustiitoare, \n mari spa]ii regio-
nale/continentale sau la nivelul \ntregii sfere terestre.
2. Un asemenea hibris, chiar dac` tranzitoriu, indic` o insuficien]` gene-
zic` a ra]ionamentului societal actual, ra]ionament „cauzal“ („ra]ionalist-
empiric“, „determinist“!), predominant \n spa]iul culturilor de tip european; ar
trebui s` spunem „tipic europene“. Vom observa, \n tem`, c` ra]ionamentul
european nu acept` o realitate societal` informa]ional` care ar urma s` con-
duc` la transformarea radical` a structurilor organiza]ionale [i doctrinare \n
func]iune, spre o Europ` a valorilor necondi]ionate, necenzurate. P`str\nd pro-
por]iile, putem asem`na \ncr\ncenatul moment social actual cu cel consemnat
\n etapa trecerii la primele forme statale; sau, mai \ncoace, cu trecerea de la
f`r\mi]area feudal` la constituirea statelor na]ionale (ne amintim, spre exem-
plu, rezisten]ele romåne[ti la actul „Micii Uniri“ din 1859).
Rezisten]ele determinate de societatea informa]iei s\nt cu at\t mai persis-
tente cu c\t, acum, comportamentele individuale, organiza]ionale sau statale
tind nu spre „centralizarea“, „unipolarizarea“ (statul-na]iune), ci spre ceea ce
am putea numi „o descentralizare integrativ`“, de tip complementar [i nu uni-
polar, cum constat`m, cel pu]in ca tendin]`, chiar [i \n interiorul structurilor
euro-atlantice32.
|n aceea[i arie contradictorie putem situa [i am\n`rile conceptuale
relative la definirea societ`]ii informa]iei. Cum ar`tam [i \n alt text, „societatea
informa]iei“ este perceput` sectorial: tot ceea ce prive[te activitatea [i mijloa-
cele informatice!33 Altfel spus: „un sector al activit`]ii micro-economice“. Se
exclude explicit faptul c` exist`m nemijlocit informa]ional (predominant info-
mental) [i nu predominant social. Informa]ia ca agent universalizant produce

20
un efect de predominan]`, \n care vizat` [i solicitat` este aria mental` \n raport
cu aria social`. |n fapt, exist`m informa]ional, dar ne organiz`m ([i ne com-
port`m) social! Ne organiz`m [i exist`m (\nc`) pe baza unor norme de dife-
ren]iere (clasiale, culturale, etnice, profesionale, na]ionale etc.), indiferent c`
ne raport`m la „stat“, la „continent“ sau la „lume“. Astfel c`, \n timp ce infor-
ma]ia [i comportamentul informa]ional s\nt universale, neutrale - indiscrimi-
nante \n cauza lor esen]ial` - organizarea social` men]ine [i alimenteaz`
mentalitatea piramidal` („discriminant`“), fie c` este vorba de comunit`]i, de
state sau continente, fie de \ntreaga sfer` comunica]ional` (terestr`/extrate-
restr`). R`zboiul informa]ional constituie o component` bine delimitat` a unui
asemenea comportament inadecvat. Informa]ia este instrumentalizat`: un
mijloc de atac mental la dispozi]ia strategilor r`zboaielor „sociale“ (de \nfr\n-
gere/de supunere a „inamicului dar [i a propriilor sus]in`tori/mandatari, adesea
puternic marca]i de atrocit`]i, imagini criminale etc.). R`m\ne de referin]`
fraza fostului pre[edinte american, George Bush, \n momentul instituirii
cenzurii militare \n r`zboiul din Golf: „Nu vreau s` c\[tig r`zboiul pe teren [i
s`-l pierd la televiziune!“ Vorbele fostului pre[edinte de la Casa Alb` indic`
explicit muta]iile pe care informa]ia [i impactul informa]ional le produc asupra
mentalului (individual/colectiv), de care depind, \n ultim` analiz`, succesul
sau insuccesul chiar [i pe c\mpul de lupt` (indiferent de uria[ele, invincibilele
mijloace tehnice de r`zboi)34.
Hibrisul de care vorbeam men]ine, cum observ`m, dispropor]ionalit`]i
care erodeaz` [ansele unei societ`]i alternative, mai corecte, de tip informa-
]ional. Erodeaz`, \n fond, practica libert`]ii reale \n comunicarea interuman`.
3. Corecta \n]elegere a lucrurilor solicit` c\teva l`muriri de con]inut
referitoare la:
– carcateristicile de esen]` ale informa]iei, ca semnal semnificativ al
evolu]iilor comunica]ionale de fond;
– ce tip de societate este/va fi societatea informa]iei;
– care s\nt tr`s`turile morale definitorii ale omului societ`]ii informa]iei
(„premisele moralei [i moralit`]ii omului post-modern“).

S` fix`m, foarte succint, datele de fond ale temelor enun]ate:

– Esen]a informa]iei rezid` \n caracteristica sa de dat primordial al fiin]ei
[i de drept cet`]enesc fundamental. Altfel spus: premerg`toare \n chip genezic,
dar [i accesibil` [i garantat`, prin norme morale, juridice [i deontologice la zi.
|n acela[i timp, informa]ia, ca realitate diurn`, este un rezultat al dinamicii
evolutive, umane [i societale, un rezultat de real interes public… Informa]ia
este un rezultat logic \n sfera realit`]ii: semnific` fapte, evenimente, g\nduri,

21
\ntocmai cum se petrec \n contextele date. |n acest punct al comunic`rii infor-
ma]ia este curat`/neutr`, condi]ionat` doar de relevan]a public` a determin`rilor
concrete. Cunoscutele tare informa]ionale (distorsiune/manipulare/intoxicare
etc.) s\nt ulterioare select`rii, redact`rii [i comunic`rii faptului concret ([tirea).
De altfe, Rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei
cu privire la etica ziaristic` distinge \ntre informa]ie („[tire“) [i opinie. |n cazul
„[tirii“ se aplic` riguros criteriile adev`rului, \n timp ce, \n cazul opiniilor se au
\n vedere criteriile onestit`]ii35. Spunem, astfel, c` informa]ia adev`rat` este
curat`, neutr`, destinat` beneficiului public, \n chip general, nediscriminatoriu.
Pe c\nd onestitatea opiniilor depinde de probitatea moral` a autorilor lor.
– Tipul de societate impus de expansiunea informa]iei, de[i \nc` dificil
de definit, este supus, deocamdat`, unor \ntreb`ri ap`sat etice, a[a cum proce-
deaz` [i Fabrice Bompard. Societatea informa]iei va fi democratic`, autoritar`
sau de alt tip? Va fi o societate a informa]iilor naturale sau a informa]iilor re-
prelucrate? Va fi o societate a comunic`rii reale sau a comunic`rii simu-
late?…36 |ntreb`ri de acest fel [i multe altele vizeaz` o realitate iminent`,
c`reia nici doctrina [i nici practica de tip societal nu i-au g`sit solu]ia de conti-
nuare. Drama se na[te din faptul c`, de[i este o realitate nou` - \n plan existen-
]ial - societatea informa]iei este sectorizat` artificial [i riscant, fiind conside-
rat` \nc` ([i \n destule \mprejur`ri) ca un „sector de activitate“ (tot ce ]ine de
informatic`) [i nu ca o realitate social` nou`, bazat` pe valori [i rela]ii noi,
informa]ionale, societate succesiv` celei bazate pe valori sociale, pe fapte [i
comportamente sociale.
4. |ntrebarea obligatorie este aceasta: „Societatea informa]iei se mai
poate situa \n acelea[i cauze ca [i aceea construit`, doctrinar [i material, pe un
suport pregnant social?
De[i am v`zut cum se \ncearc` prelungirea cauzelor sociale [i peste
societatea informa]iei (prin reduc]ie la „sector informatic“) evolu]iile reale ne
oblig` la constat`ri radical diferite. Informa]ia, prin natura ei transgresiv` [i
neutral`, disloc` reperul social, \i estompeaz` puterea generativ`; socialul, \n
societatea informa]iei, nu mai poate fi criteriul axiologic hot`r\tor, iar valorile,
rela]iile, faptele, nu mai pot fi ierarhizate pe baza criteriului social.
Cauza cauzelor acestei schimb`ri se afl` \n esen]a rela]iilor interumane
favorizate de for]a implacabil` a informa]iei: – rela]iile interumane nu mai s\nt
„rela]ii sociale“, ci „rela]ii de comunicare“, iar aria prevalent` de manifestare a
esen]ei umane nu se mai sprijin` \n „social“ ci \n „mental“. Comunicarea, ca act
de g\ndire [i op]iune rela]ional`, ca act de restaurare a ra]iunii libere, inclusiv
prin rec\[tigarea echilibrului pierdut al gamei senzoriale (McLuhan), pune \n
cauz` determinismul social \nsu[i, cum [i libertatea condi]ionat`, „cucerit`“.

22
 5. Societatea informa]iei, esen]ial libertar`, denun]` premisa socia-
loid` [i-i atac` reziduurile de arbitrariu [i arogan]` dominatoare lipsite \n fond
de oric\t de precare fundamente de continuare.
Omul moral al societ`]ii informa]iei \[i impune, treptat, criteriile. Para-
doxal, cople[itoarea globalitate impus` de societatea informa]iei se revendic`
[i se legitimeaz` de la individualitatea omului informa]ional, un om multidi-
mensional [i nu unidimensional, cum caracteriza H. Marcuse37 omul domi-
nantei socio-materiale, \n continuarea lui Hegel, Marx sau Freud. Argumente
sugestive g`sim \n cartea „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ al c`rei unul din
subcapitole se intituleaz` „Natura social` a omului“38 Autorii c`r]ii scriu tran-
[ant: „At\t hegelianismul, c\t [i marxismul au ca punct de plecare afirmarea
naturii sociale a omului(…). Pentru a fi om este nevoie s` fi recunoscut ca
atare, c`ci realitatea omeneasc` implic` alteritatea. Omul nu o precede ci de-
curge din alteritate. La Hegel, intersubiectivitatea este enun]at` ca dimen-
siunea care face umanitatea“. Nu esen]ial altceva spune [i Marx, argumentat
astfel \n „Zece etape ale g\ndirii occidentale“: „Constatare valabil` [i \n cazul
lui Marx: Robinson Crusoe este o fic]iune. Individul nu exist` dec\t \n
societate, iar aceasta nu este doar o sum` de monade izolate care ar avea rela]ii
de produc]ie [i de schimb. A exista \nseamn` a coexista, a \ntre]ine rela]ii puse
sub semnul necesit`]ii cu ceilal]i“…39
Nu trebuie dec\t s` constat`m c` at\t idealistul Hegel, c\t [i materialistul
Marx argumenteaz` \n favoarea omului social, al omului cet`]ii - al cet`-
]eanului, ofertat pe pia]a „destinului existen]ial“ de Revolu]ia francez` (1789),
iluminist`, ra]ionalist`, secularizant`.
Autorii celor „Zece etape ale g\ndirii occidentale“ pun concluzii parc`
definitive la un proces de g\ndire european` ce-[i afl` sorgintea \n g\ndirea
aristotelic`, de-acum aproape 25 de secole, \n acel „zoon politikon“, omul
social, omul vie]ii active, cu acces nemijlocit la „binele uman“. Concluziile de
ast`zi s\nt acestea: „…Nu se poate vorbi despre esen]` uman` independent de
existen]a social`, care constituie nucleul individualit`]ii. P\n` \n forul s`u cel
mai intim - g\ndire, credin]`, valori - omul este produsul societ`]ii, «fiu al
poporului s`u», cum \l nume[te Hegel, iar nu con[tiin]` suveran` de tip cogito,
capabil` s` se izoleze de determinismul social (s.ns.)40. Sprijini]i \n Aristotel
care afirma natura moral` a omului, at\t Hegel, c\t [i Marx vorbesc de omul
determinat rela]ional [i social, de omul cet`]ean, a c`rui esen]` este dat`, \n
cele din urm`, de „alteritate“ (recunoa[terea de c`tre cel`lalt/ceilal]i) [i „inter-
subiectivitate“ (Hegel) sau de un „ansamblu de rela]ii sociale“ (Marx)41.
Constat`m cum, nemijlocit, ra]ionamentul european (laic), cu dominanta
sa determinist-dialectic`, afirm` omul-social \n centrul lucrurilor, centrum

23
mundi (omul post-renascentist). {i este firesc s` se \nt\mple astfel, at\ta vreme
c\t dialectica are nevoie de un reper concret de raportare, \n cazul de fa]`
rela]iile intersubiective [i socio-subiective considerate definitorii pentru con-
di]ia uman`.
6. Diferit \n chip esen]ial de omul social prin rela]iile de comunicare,
omul moral al societ`]ii informa]iei pare a avea o singur` [ans`: - afirmarea
„con[tiin]ei suverane de tip cogito, capabil` s` se izoleze de determinismul
social!“ Rela]iile de comunicare, \n starea lor nealterat`, favorizeaz` o astfel
de izolare a con[tiin]ei de teroarea socio-determinist`. {ansele postmodernit`-
]ii europene ([i mondiale) stau \n reu[ita acestei tentative de eliberare de sub
dictatul determinismului social [i, prin consecin]`, \n manifestarea real` a
con[tiin]ei suverane.
7. Lumea „social`“ este \n amurg, cu omul s`u (social) cu tot. Un
amurg \ncr\ncenat, am spune, at\ta vreme c\t societatea informa]iei nu \nseam-
n` \nl`turarea dictatului determinist, iar informa]ia nu este decisiv` \n cauza
libert`]ii reale, indiscriminante, a omului [i umanit`]ii.

24
 CAPITOLUL II

OMUL MORAL - PROFILURI ELINE

Recursul la extraordinarele rezultate ale g\ndirii morale eline nu poate fi
evitat de omul modern. Aceasta, fie atunci c\nd se \ncearc` legitimarea unor
comportamente diferite, adesea mai greu acceptabile („utilitarismul“, „colec-
tivismul“), fie c\nd, con[tien]i de regresul moral tr`it, \ncerc`m o re\ntoarcere
la inten]ia de aur, pe care o identific`m/intuim \n opera marilor greci: Socrate,
Platon, Aristotel, Diogene, Epicur, Pithagora etc. Omul moral modern \[i
\n]elege mai bine menirea, aspira]ia [i criza, prin temeiurile morale eline. Este
[i motivul pentru care, \n capitolul de fa]`, \ncerc`m s` schi]`m (succint/enun-
]iativ) g\nduri [i medita]ii despre „Bine“, „Virtute“, „Fericire“, de-acum apro-
ximativ dou` milenii [i jum`tate.

Omul socratic
Despre Socrate s-a spus c` a fost creatorul dar [i „actorul“ (tragic) al
propriei sale doctrine morale. La v\rsta de 70 de ani, avea s` fie judecat la
Atena [i condamnat la moarte, sub acuza]ia de corupere a tineretului, neres-
pectarea zeilor cet`]ii [i inventarea de zei noi („daimonul“ s`u care \i spunea
mereu ce s` nu fac`).
G\ndirea socratic` \[i ia ca reper [i surs` moral` individul/indivi-
dualitatea. Mai precis, puterea individului de a-[i g\ndi de sine actul moral, \n
urma unui parcurs de ini]iere, de \nv`]are. Rela]ia de comuniune [i comunicare
moral` se realizeaz` numai printr-o adresare „omului \n parte“, prin dialog
nemijlocit. Virtu]ile - dreptatea, curajul, loialitatea -, se \nva]`, spune Socrate.
}inta moral` a \nv`]`rii este justa m`sur` \n lucruri, \n propriile g\nduri [i
fapte. „Fiind \ntrebat \n ce const` virtutea unui t\n`r (Socrate) r`spunde: \n a
nu dep`[i m`sura \n nimic.“42 Pe aceast` cale t\n`rul, omul \n general, urma s`
afle [i s`-[i apropie binele care i se potrive[te.
Actul moral socratic stabile[te o rela]ie de consubstan]ialitate \ntre justa
m`sur` a cunoa[terii de sine [i justa m`sur` comportamental`. Oamenii nu s\nt
buni [i r`i, pare a spune Socrate, ci \n]elep]i [i ignoran]i. |n]eleptul este bun [i
m`surat \n tot ce g\nde[te [i \n tot ce face, ignorantul este r`u, nes`buit,
nem`surat.

25
 Virtu]ile, curajul, dreptatea, adev`rul s\nt expresii ale \n]elepciunii -
rezultate ale \nv`]`turii, ale resuscit`rii propriilor resurse morale. Pentru c`
virtu]ile s\nt \n noi, s\nt \nn`scute; se afl` \n noi \ntr-o stare latent`, iar
\nv`]`tura le reg`se[te [i le pune \ntr-o stare existen]ial`, activ`. „Cum r`ul
provine, dup` el, numai din ignoran]`, primul pas pentru a ajunge la bine e un
proces de cunoa[tere, de \nl`turare a erorii [i de dob\ndire a unor no]iuni juste.
Metoda tradi]ional` a expunerii las` loc la nenum`rate imprecizii, de fapt,
adev`rul exist` \n om, dar latent [i confuz, deci prin \ntreb`ri metodice trebuie
trezit` \n om facultatea de a ra]iona, de a da la iveal` adev`rul cu care e
\ns`rcinat“43.
Prin dialog („\ntreb`ri metodice“), Socrate nu disloca individualitatea.
Scopul era al cunoa[terii de sine, prin activarea [i valorizarea laten]elor
morale, \n vedera redescoperirii de sine, conform propozi]iilor delfice:
„Cunoa[te-te pe tine \nsu]i“ [i „Nimic prea mult“. |n]elepciunea [i m`sura
\mplineau, la Socrate, canonul apollinic al luminii [i echilibrului.
|n substan]a-i determinant activ`, etosul socratic se bazeaz` pe cauza
individual`: a \nv`]a tu \nsu]i cum este bine s` tr`ie[ti, cum s` deosebe[ti
binele de r`u, adev`rul de neadev`r, dreptatea de nedreptate. Un ethos al
responsabilit`]ii morale personale/individuale; un ethos antropocentric.
Era aproape fatal ca ra]ionamentul socratic s` fie sesizat \n expresia unei
prea mari libert`]i („eretice“), de vreme ce „se ab`tea“ flagrant de la normele
[i uzan]ele cet`]ii [i de la respectul zeilor legitima]i de tradi]ie. „Socrate calc`
legea stric\ndu-i pe tineri [i necrez\nd \n zeii \n care crede cetatea, ci \n
divinit`]i noi“44, sus]ineau acuzatorii s`i \n procesul amintit, din anul 399 \.H.
Ap`rarea lui Socrate, relatat` de Platon, discipolul s`u, este l`muritoare
\n privin]a atitudinii „scandaloase“ a acuzatului. Socrate respect` Zeul, dar nu
poate face acela[i lucru \n cazul „puzderiei de zei“ antropomorfiza]i, ispiti]i de
prea multe „pl`ceri omene[ti“, cum corect observ` exege]ii platonicieni.
Socrate respect` zeii cet`]ii [i crede \n zei; nu va spune niciodat` c` „pe Zeu
nu-l intereseaz` ce este drept [i ce este nedrept“, cum afirma ateul Anaxagoras
din Clazomene, poreclit „Ra]iune“, pentru c` „a pus ra]iunea peste materie“45.
Dar a[a cum Anaxagoras - reprezentant de seam` al [colii milesiene,
fizicaliste, dialectice - \ncerca s` „disciplineze“ ra]ional materia [i lucrurile,
Socrate promova argumentele [i \ndoielile ra]iunii etice, prin rela]ia intelectiv`
a omului cu sine \nsu[i [i cu ceilal]i. Ra]iunea, \n]elepciunea \]i pot legitima
temeinicia faptelor.
Morala socratic` este \n firea omului [i despre firea omului. Temele eticii
socratice s\nt \ntru totul accesibile fiec`ruia:
– s` nu dep`[e[ti m`sura \n nimic;

26
 – s` cau]i numai binele care ]i se potrive[te [i care nu este v`t`m`tor
pentru al]ii;
– s` fii de bun` credin]` fa]` de tine \nsu]i [i fa]` de ceilal]i („Nu e[ti de
bun` credin]` Meletos, iar acum - nici fa]` de tine \nsu]i, pare-mi-se“46, \i
spune Socrate acuzatorului s`u).
Dialogul socratic este, de asemenea, simplu [i clar, un dialog cu „omul \n
parte“. Pentru a fi corect \n]eles, Socrate spunea c` cerceteaz`: „Ce bine [i ce
r`u ]i s-a-nt\mplat acas`“47, iar discu]iile se purtau \n pr`v`lii, \n pia]`, cu
oamenii de toat` m\na, de la cei mai onorabili, la me[te[ugari [i hetaire… Prin
dialogul cu omul \n parte, Socrate sus]inea c` mo[e[te adev`rul [i-l ajut` s` se
nasc`, \ntocmai cum moa[ele ajut` copilul s` vin` pe lume. (Mama sa a fost
moa[`).
Metoda socratic` a ajuns p\n` la noi sub denumirea de maieutic`
(„maieutike“ - meseria de a mo[i). Prin metoda sa, Socrate credea c` poate
activa \n om virtutea, adev`rul, dreptatea, valori \nn`scute (proprii fiin]ei
umane) [i care, neexersate, r`m\n \ntr-o stare latent`.
Metoda socratic` („maieutic`“) a impus un „instrumentar opera]ional“ de
excep]ional` rigoare investigativ`: cuvintele. Proprietatea termenilor, \n]e-
lesurilor precise, f`r` echivoc, fine]ea [i accesibilitatea nuan]ei [i argumen-
telor dislocau iner]ii, eliberau spirite, biciuiau moravuri. „Adesea, din cauza
argument`rii lui vehemente, oamenii se aruncau asupra lui cu pumnii sau \l
tr`geau de p`r; (…) de cele mai multe ori era luat \n r\s, dar \ndura cu r`bdare
aceast` purtare proast`“, relateaz` Diogenes Laertios48.
Arta utiliz`rii cuvintelor, esen]ial` pentru filosofia moral` socratic`, ne
transmite cel pu]in dou` \nv`]`turi valabile [i azi:
a) puterea de \nr\urire a cuvintelor corect utilizate, menite unei corecte
\nv`]`ri a virtu]ilor;
b) relativizarea conceptelor, a termenilor [i expresiilor tabú, pentru a
ob]ine o mai mare putere de impact [i o mai pregnant` individualizare (dup`
firea fiec`ruia) a condi]iei morale a „omului \n parte“. „Cuvintele vor fi unica
resurs` a celui ce declar` c` nu [tie nimic. Limbajul func]ioneaz` ca un
implacabil „revelator“, spune Herbert Grenier. {i adaug`: „Socrate acord` tot
respectul s`u [i deplina sa \ncredere termenilor limbii comune. A fi \mp`cat cu
tine \nsu]i \nseamn` (a fi \mp`cat cu ei) [i a nu tri[a \n privin]a sensului lor“49.
Pentru a propune aceast` concluzie preliminar`: „S` nu avem, poate, deplina
\n]elegere a justi]iei, dar, \n acela[i timp, s` putem, cu sprijinul oferit de
discurs, s` identific`m nedreptatea, iat` condi]ia noastr`, iar aceasta este (…)
dilema socratic` a moralit`]ii“50 (o condi]ie perfect aplicabil` [i ziaristului ca
exponent al publicului).

27
 Socrate cutezase s` impun`, argumentat, prin cuvinte simple, u[or de
\n]eles, explicarea ra]ional`, uman`, a realit`]ilor fizice [i mentale, prin corecta
utilizare a resurselor morale aflate \n cuvinte [i punerea \n rela]ie a acestora cu
virtu]ile \nn`scute ale omului.
|ncrederea lui Socrate \n energia moral` a cuvintelor era deplin`. Este
suficient s` vorbe[ti despre bine sau bine despre cineva pentru a \nlesni
apari]ia/na[terea binelui [i adev`rului. Diogenes Laertios nota: „C\nd i se
spuse c` cineva \l vorbe[te de r`u, el \i r`spunse: |ntr-adev`r, fiindc` n-a
\nv`]at niciodat` s` vorbeasc` de bine“51.
A vorbi bine (corect) [i despre bine este calea spre Bine a omului so-
cratic, omul dispus s` mo[easc` adev`rul chiar cu riscul vie]ii.

Omul platonician
|n]elegerea c\t mai exact` a omului moral platonician este \nlesnit` de o
interpretare pe care marele filosof o d` lumii \n care tr`im. Mai precis - \n
rela]ia pe care Platon o stabile[te \ntre Ideea Etern` („transcendent“) [i lumea
real` („imanent“). Esen]a filosofiei platoniciene rezid` \n primordialitatea
Ideii, care este imuabil`, etern`, „identic` cu sine [i unic` [i multipl`“52. Tot
ce exist` [i ne este accesibil, lumea (noastr`) \n totalitatea ei, constituie o copie
a Ideii Eterne, dar o copie mai palid`, mai proast`. Lucrurile, ca [i faptele
omene[ti, exist` \n m`sura \n care particip` la ideile primordiale, eterne.
„…Lucrurile din lumea noastr` sensibil` poart` denumiri omonime cu aceste
idei („unice [i multiple“ s.ns.), din cauz` c` particip` la ele; \n]eleg prin
aceasta c` lucrurile drepte particip` la ideea de drept, iar lucrurile frumoase
particip` la ideea de frumos. Fiecare idee este etern`, este o no]iune [i, mai
mult, este neschimb`toare“53.
Altfel spus, ne organiz`m destinul terestru \ntr-o lume disimulat`, copie
a lumii inaccesibile, a Ideii Eterne. Ceea ce noi \n[ine tr`im efectiv este o lume
a umbrelor Ideii.
Un spectacol fantomatic, „Mitul pe[terii“, descris sugestiv \n „Repu-
blica“, aceasta vrea s` spun`. Pe peretele de fundal al pe[terii - opus intr`rii
prin care p`trundea o lumin` sub]ire, perete la care privesc mai mul]i indivizi
lega]i, din copil`rie, \n lan]uri, cu spatele la sursa de lumin` - nu se v`d dec\t
umbrele celor de-afar`, afla]i \ntr-un continuu du-te-vino. Umbrele proiectate
pe fundal „un mic perete a[a cum este paravanul scamatorilor“, scrie Platon,
s\nt, pentru cei ce nu au v`zut altceva toat` via]a, realitatea \ns`[i. {i Platon
precizeaz`: „Asemenea oameni nu ar putea lua drept adev`r dec\t umbrele
lucrurilor“54.

28
 Omul platonician are acces la umbrele („formele“) ideilor primordiale.
Situat astfel, omul platonician apare el \nsu[i ca o fantom` printre concepte
imuabile. Aceasta, dac` Platon s-ar situa mereu \ntr-o condi]ie absolut`. Or,
sistemul s`u ra]ional nu exclude condi]ia terestr` a omului [i a lumii reale. Nu
exclude faptele omene[ti, chiar dac` \ntreaga sa „fenomenologie existen]ial`“
se reazim` pe o realitate imitativ`, \n care lucrurile doar particip` la ideile
eterne. „Etica platonician` - apreciaz` profesorul Ion Banu - nu e exclusiv o
specula]ie a Binelui Absolut, dup` cum estetica lui e departe de a viza doar
Frumosul transcendent. Avem aici nu numai «metafizic`», dar [i «fizic`»,
avem medita]ii pline de patos despre omul viu [i gr`dina casei sale, despre
devotamentul prietenului, abnega]ia fiului, gra]ia adolescentului, poezia
cromatic` a unui amurg55. Profesorul Banu sugereaz`, \n fond, diferen]a pe
care Platon o face \ntre „ra]iune“ [i „sufletul reflexiv“, acesta din urm` fiind
propriu omului, pe c\nd ra]iunea este proprie divinit`]ii.
Amintim, \n context, cele dou` principii ale ra]ionamentului platonician:
divinitatea (care cuprinde ra]iunea [i cauza) [i materia (stare inform`, a c`rei
cauz` st` \n necesitate: cauza in forma). Prin acceptarea destinului formal, \n
raport cu lumea esen]elor, a ideilor eterne, omul \[i redescoper`, practic,
voca]ia creativ` arhetipal`. Lucrurile („formele“) prin care se exprim`, din
necesitate, particip` la Ideea Etern` („unic` [i multipl`“), omul fiind astfel
p`rta[ la ra]iunea [i cauza „providen]ei divine“ (expresie folosit` pentru prima
dat` de Platon, noteaz` Diogenes Laertios).
Opinii oarecum similare exist` [i cu privire la cadrul institu]ional de
formare a omului moral platonician. Reamintim mai \nt\i observa]ia hegelian`
dup` care natura moral` a omului platonician nu poate fi \n]eleas` [i nu poate
exista „dec\t \n cadrul organismului statului“56. Dar tot Hegel constat` c`
statul ideal/perfect platonician, a[a cum este descris \n „Republica“, este unul
himeric, pentru „oameni minuna]i“. La r\ndu-i, Constantin Noica, inter-
preteaz` statul platonician \ntr-o perspectiv` a pedagogiei ideale, \n care omul
[i nu statul constituie miza \ntregului ra]ionament filosofico-moral. „Platon
nu-[i propune \n el (\n „dialogul“ din Republica n.ns.) s` ofere un tip ideal de
stat, ci un tip ideal de om“57. |n aceast` idee, Constantin Noica ar prefera ca,
\n urma unei hot`r\ri a unui congres platonician, marii speciali[ti s` nu mai
traduc` titlul dialogului prin «Republica», ci printr-un titlu ca «Republica
interioar`»“. |n acest fel, opera \n discu]ie nu s-ar mai citi ca o lucrare politic`,
ci ca un studiu care a \ncercat s` „\mpleteasc` realul cu Ideea“. |n „Republica“
nu s\nt descrise cinci tipuri de regimuri politice: „Departe de a culmina \n
descrierea statului, dialogul culmineaz` cu descrierea a cinci tipuri de oameni:
omul suveranit`]ii morale [i de cunoa[tere (numit aici omul regal sau

29
aristocratic), omul timocratic, cel oligarhic, omul democratic [i cel tiranic“58.
Aceste cinci \ntruchip`ri umane, crede Constantin Noica, „par a da un tablou
complet al omului ca fiin]` uman` [i social`“ [i care „se trezesc \n om, \[i
caut` afirmarea dominant`, se ciocnesc \ntre ele [i dau r`zboiul civil din
sufletul oric`rui ins ie[it din anonimat“59.
A[adar, „Republica“, de[i descrie statul perfect, \n care nu pot tr`i dec\t
„oameni minuna]i“, stat [i oameni himerici \n fond, constituie, totu[i, termenul
de referin]` at\t pentru Hegel, c\t [i pentru Noica, \n argumentarea oportunit`]ii
unui cadru „institu]ionalizat“, \n care s` se formeze (moral) omul real.
Exegenzele platoniciene constat`, de altfel, c` Platon \nsu[i vorbe[te de „statul
perfect“, dar [i de statul bazat pe legi [i chiar de statul unor „proiecte“
concrete.
Statul platonician, accesibil, p`streaz` o caracteristic` mai aparte: eticul
este un element substan]ial al statului (Hegel). Astfel c` numai cel ce este
cet`]ean \n depline drepturi este „\n esen]` moral“60, pentru c` „omul drept nu
exist` dec\t ca membru moral al statului“61. De aici: categoriile morale exist`
[i \n individ („\nn`scute“), dar [i \n stat. |n rela]ia individ-stat, Platon afirm`
preeminen]a statului. Este \ng`duit` un anumit tip de educa]ie: „educa]ia
individual` pentru stat“62, prin religie, art` [i [tiin]`; individului nu-i este
\ng`duit „s`-[i aleag` o categorie social` (…) conduc`torii \i repartizeaz`
fiec`ruia o anumit` ocupa]ie, ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile [i
educa]ia acestuia“63. Principiul libert`]ii subiective („con[tiin]a subiectiv`“)
nu este \ng`duit \n statul platonician [i nici omului platonician.
Platon distribuie [i virtu]ile \n func]ie de categoriile sociale admise \n stat
(trei categorii):
– filosofii [i oamenii de stat - dob\ndesc [tiin]a [i \n]elepciunea („care au
\n vedere \ntregul“);
– vitejii - care impun cele ce s\nt „drepte [i legitime“ [i care definesc
vitejia;
– me[te[ugarii [i agricultorii - \[i pot apropia cump`tarea.
S` mai not`m c` Platon refuz`, \n statul s`u, institu]ia propriet`]ii [i
„via]a de familie“, copiilor r`m\n\nd s` li se asigure o „educa]ie comun`“, \n
cadrul statului. Femeile, la r\ndul lor, vor urma un destin statal, egal cu al
b`rba]ilor (Hegel spune: „aproape egal“). Femeile particip` inclusiv la r`z-
boaie, este drept, spune Platon, „\n ariergard`, nu ca rezerve, ci pentru a-l
speria pe du[man prin mul]imea lor“64.
Omul moral platonician desfide individualitatea, subiectivitatea („con-
[tiin]a subiectiv`“), \n favoarea obiectiv`rii comunitare, \ntemeiate pe preemi-
nen]a statului [i integrarea moral` a individului \n stat.

30
 |n fascina]ia Ideii Eterne, Platon era avizat, totu[i, de dificultatea de a
exista a statului s`u perfect. |nsu[i noteaz` c` un asemenea stat nu exist`. Ceea
ce-l face pe Constantin Noica s` diferen]ieze proiectul filosofic de realitatea
institu]ional`, politic`. Redactarea „Legilor“, la o v\rst` venerabil`, c\nd [i
experien]a siracuzan` [i-a stabilit mai clar \n]elesurile, ipostaza triadic` a
statului: „a) statul perfect; b) statul bazat pe lege; c) un stat „rezolutiv“, al unor
obiective „societale“, favorizeaz` o viziune plauzibil` asupra omului moral
platonician [i a rela]iei individ-stat, mult ameliorate existen]ial. Platon face,
acum, distinc]ia necesar` \ntre perfec]iunea (ideal`) [i n`zuin]ele omene[ti:
„Iat` perfec]ia ideal` c`tre care va n`zui omul. |ns` ea este mai mult partea
zeilor dec\t a omului, totu[i trebuie s` propor]ionaliz`m normele noastre cu
sl`biciunea omeneasc`, fiindc` avem a face cu oameni, nu cu zei. Pl`cerile,
durerile, dorin]ele s\nt din fire sentimente omene[ti. Ele s\nt resorturile ce ]in
suspendat` orice fiin]` muritoare. |mprejurul lor se rotesc mi[c`rile mai
\nsemnate ale vie]ii“65.
Propor]ionalizarea normelor cu sl`biciunea omeneasc` apare ca ideea
c`l`uzitoare a omului moral platonician, apropiat, astfel, de justa m`sur`
socratic` [i, vom vedea, de modera]ia aristotelic`.

Omul aristotelic
Aristotel din Stagira discipol al lui Platon \ncearc` o propor]ionalizare \n
fapt a normelor [i uzan]elor morale. Esen]a comportamentului moral aris-
totelic se afl` \n modera]ie („nici insuficien]`, nici exces“).
Diferen]ierea de g\ndirea platonician` se deduce din fermitatea premisei:
Aristotel reconsider` idealismul transcendent \n favoarea unei existen]e
morale nemijlocite („imanente“).
Omul moral aristotelic este situat \n aria inten]iopnal` a Binelui, g\n-
durile [i faptele sale vizeaz`, prin natua lor, „un anume bine“66. Binele rezult`
din tendin]a a toate spre un „anume bine“; [i aceasta pentru c` „binele este cel
spre care aspir` toate“. Textul aristotelian de referin]` la care ne-am mai referit
este acesta: „Orice art` [i orice investiga]ie, ca [i orice ac]iune [i orice decizie,
par s` tind` spre un anume bine; de aceea, pe bun` dreptate, s-a afirmat c`
binele este cel spre care aspir` toate“67.
Mimesisul platonician apare la Aristotel ca act inten]ional nemijlocit,
accesibil omului contemplativ („filosoful“), ca [i omului activ (omul obi[nuit).
Sugestiv, Aristotel vorbe[te \n chiar prima carte a „Eticii Nicomahice“ de
„Binele suprem“ [i „Binele uman“. Ambele categorii de bine s\nt accesibile
omului, cu deosebirea c` „Binele suprem“ poate fi la \ndem\na celor cu acces

31
la via]a contemplativ`, a celor cu disponibilit`]i intelective superioare, pe c\nd
„Binele uman“ revine oamenilor vie]ii active, mai pu]in disponibili pentru
via]a intelectual`. Omul contemplativ poate atinge Binele suprem prin
capacitatea de a realiza unitatea originar` dintre divinitate [i intelect, facultate
suprem` a umanului.
Binele uman rezult` din voca]ia social` a omului. Pentru c` omul \n ra]io-
namentul aristotelic este, prin natura sa, o fiin]` social`. Tentativa continu` a
omului este de a se realiza \n ambele planuri ale Binelui: suprem [i uman. Se
vorbe[te chiar de aspira]ia la „o via]` mixt`“68 a omului aristotelic - \n plan
divin [i \n plan uman.
Dac` „Binele suprem“ se poate dob\ndi prin contempla]ie (prin calit`]i
intelective excep]ionale), „Binele uman“ poate fi ob]inut prin intermediul unei
[tiin]e „cu cea mai mare autoritate [i cu cea mai \nalt` organizare, iar aceasta
se arat` a fi politica“69. Politica apare, la Aristotel, ca o adev`rat` [tiin]`
canonic`, \n sensul c` „ea stabile[te prin legi ce trebuie f`cut [i ce trebuie
interzis“. Concluzia preliminar`: „Scopul ei (al politicii) le \mbr`]i[eaz` at\t de
cuprinz`tor pe cele ale celorlalte [tiin]e, \nc\t acesta poate fi considerat binele
uman prin excelen]`“70.
Binele uman rezult` din ac]iune, din ac]iunea social`, ca exteriorizare/
concretizare a naturii sociale a omului, a[a cum este considerat de Aristotel.

|n stilu-i concis, relatativ, mai aproape de cel ziaristic dec\t de cel filo-
sofic, Diogenes Laertios sintetizeaz` astfel g\ndirea etic` aristotelian`:
„Aristotel povestea c` \n etic`, singurul scop este exercitarea virtu]ii \ntr-
o via]` des`v\r[it` [i spunea c` fericirea este o reuniune din trei feluri de
bunuri: bunurile suflete[ti, pe care le consider` ca primele \n rang, \n
r\ndul al doilea vin bunurile corporale, ca s`n`tatea [i vigoarea,
frumuse]ea [i celelalte, [i-n al treilea r\nd bunurile exterioare, ca bog`]ia,
neamul bun, faima [i cele asem`n`toare. Socotea c` numai virtutea nu-i
de-ajuns ca s` produc` fericirea, ci c` s\nt necesare pe deasupra [i
bunurile corporale [i cele exterioare, c`ci \n]eleptul ar fi nenorocit dac`
ar tr`i \n dureri, s`r`cie [i alte asemenea \mprejur`ri.
Viciul, \ns` e suficient ca s` produc` nefericirea, oric\t de multe bunuri
exterioare [i corporale i s-ar ad`uga“71...

Tripticul aristotelic stabile[te prioritatea bunurilor suflete[ti, singurele

care valideaz` rela]ia de complementaritate pozitiv` cu cele de rangul doi
(corporale) [i trei (exterioare). Virtutea este condi]ionat` de calitatea bunurilor
suflete[ti; absen]a acestora face inutil` prezen]a celorlalte (corporale [i

32
exterioare). Dramatic este c` omul moral aristotelian nu poate beneficia de
\nr\urirea virtu]ii chiar dac` bunurile suflete[ti exist`, dar lipsesc cele
corporale [i exterioare, sau numai cele corporale sau numai cele exterioare.
Bunurile suflete[ti nu pot favoriza virtutea, at\ta vreme c\t nu s\nt ambientate
de cele corporale [i exterioare. Astfel, secundarul decide \n manifestarea
naturii etice a omului; prin aceasta, Aristotel confer` o [ans` auto-form`rii
etice a „omului \n parte“, cum spunea Socrate.
Constatarea poate fi generalizat` la cazul \ntregii filosofii etice aristo-
teliene. |ntr-adev`r, marele stagirit, redescoperind natura social` a omului, a
\nso]it-o de un demers etic \n cauz`. Aristotel propune omului un demers etic
realist, ra]ional, accesibil - rezultat din armonia bunurilor suflete[ti cu cele
corporale [i cu cele exterioare. „Matricea“ etic` a \nv`]atului din Stagira apare,
\n cele din urm`, ca o cuantificare armonic` a unor calit`]i umane reale, perfect
plauzibile. Relismul etic aristotelian deschide ra]ionamentul cauzal
determinist [i libertar - al con[tiin]ei libere renascentiste [i moderne.

Epicureanul
|ntr-un sens nu tocmai u[or de acceptat de contemporani [i nu numai,
epicurienii afirmau c` „natura ad\nc` a omului este pl`cerea“. |n]eleas` ca
exhibare senzualist`, vicioas` [i viciant`, „pl`cerea“ epicurean` a constituit o
continu` tem` polemic`, soldat` cu prigonirea maestrului [i a discipolilor s`i.
Epicur, \ntemeietor de [coal` la Lesbos, a trebuit s` fug` din insul`, \n urma
unor acuza]ii grave (necredin]` \n zei, coruperea discipolilor), iar \n Atena a
avut voie s` intre \ntr-un t\rziu.
Epicur considera pl`cerea ca un bun \nn`scut, primul bun \nn`scut, [i un
astfel de bun nu trebuie reprimat, contracarat. Corecta \n]elegere a pl`cerii ca
bun \nn`scut relev` ra]iunile etice epicureene.
|n „Scrisoarea c`tre Menoikeus“, \nv`]atul prigonit [i ne\n]eles define[te
pl`cerea ca primul dintre bunurile \nn`scute; dar nu despre orice pl`cere poate
fi vorba. Epicur \ndeamn` la alegerea acelor pl`ceri din care s` nu decurg` „o
nepl`cere [i mai mare“. Epicur solicit` capacitatea ra]ional-selectiv` a indi-
vidului, capacitate care s` armonizeze pl`cerea sim]urilor cu echilibrul [i justa
m`sur` comportamental` (apropiat` de cea socratic`).
La Epicur diferen]a de ra]ionament etic fa]` de precursori rezult` din
rolul precump`nitor pe care el \l acord` sim]urilor („vie]ii senzuale“), \n
premisa model`rii comportamentale. De fapt, artei de a ne sim]i bine. Hubert
Grenier explic` exact acest lucru: „nu ne cerea s` ne lipsim de tot, ci s`
profit`m c\t mai mult de ceea ce avem. Mul]umirea pe care o realizeaz` Epicur

33
nu este nici un minim, nici un maxim, ci este exact un optim, adic` o rela]ie
\ntre un minim, un minim de elemente, de alimente, [i un maxim, un maxim
de delectare ce trebuie ob]inut. S` petreci cu pu]in. Nu \n aceasta const` oare
marea art`? Corpul, prin nevoile sale modeste, permite acest lucru, iar sufletul
\l [i realizeaz`“ (s.ns.). {i \ntr-un stil curat epicurean, profesorul Grenier
consider` c` ar fi bine dac` am \nv`]a „secretele acestei arte“ \n vremea
noastr` c\nd, cum spune Max Scheler, „oameni din ce \n ce mai tri[ti s\nt
\nconjura]i de lucruri din ce \n ce mai agreabile“73.
Ra]ionalismul senzualist al lui Epicur este mai actual chiar dec\t s\ntem
dispu[i s` accept`m.

Cinicul
|ntemeietorul [colii cinice este considerat Antistene, n`scut dintr-un
atenian [i o trac`, adept fervent al lui Socrate. „Locuia la Pireu [i f`cea \n
fiecare zi 40 de stadii (7-8 km) pe jos p\n` la Atena ca s`-l aud` pe Socrate, de
la care a \nv`]at perseveren]a [i, \nsu[indu-[i lipsa de patimi a acestuia, fond`
felul de comportare al [colii cinice \n via]`“74. Cinicii s\nt recunoscu]i pentru
dispre]ul declarat fa]` de bog`]ie, petreceri ce „mole[esc sufletul“, ca [i pentru
felul de multe ori ostentativ \n care \[i afi[au s`r`cia, lipsa de mijloace, a
hranei [i ve[mintelor etc.
Cel mai cunoscut \ntre cinici este, desigur, Diogene din Sinope, cel care
opunea „soartei nenorocite curajul, legii natura [i patimii ra]iunea“75.
Curajul, natura [i ra]iunea s\nt conceptele majore utilizate de Diogene \n
ra]ionamentul s`u necru]`tor contra ac]iunilor [i pasiunilor pe care soarta [i
puternicii zilei le opun destinului liber al omului.
Pentru a dep`[i legea (pozitiv`/subiectiv`) [i patimile ce \ntunec`
ac]iunile, Diogene afirma preeminen]a dreptului natural [i a statului universal.
„Adev`rata or\nduire de stat, spunea el, este aceea care cuprinde tot
universul“76.
Cinicii erau adep]ii individualit`]ii (credeau numai \n „binele indivi-
dual“) [i ai libert`]ii individuale (at\t interioare, c\t [i exterioare, \n cetate).
Celebra \nt\mplare, cu Alexandru cel Mare care venise \n fa]a lui Diogene,
c\nd filosoful tocmai se \nc`lzea la soare, poate fi socotit` o adev`rat`
parabol` a libert`]ii: |mp`ratul \i spuse: „Cere-mi orice favoare vrei“, la care
Diogene r`spunse: „Nu-mi lua lumina soarelui“77.
Libertatea se afl` \ntotdeauna dincolo de soart`, de lege sau patim`,
dincolo de decizia voin]ei subiective, m`rginite, arbitrare. Diogene \[i „po-
trivea purtarea \ntocmai cu adev`rul, r`sturn\nd valorile, acord\nd dreptului

34
natural o autoritate mai mare dec\t legii, [i afirm\nd c` felul lui de via]` are
acela[i caracter ca via]a lui Heracles, c`ci punea libertatea mai presus de
orice“78 (s.ns.). Diogene sfida cu ostenta]ie realitatea.
Cinicul este omul libert`]ii sfid`toare, abstras` din arbitrariu [i derizoriu:
un om al libert`]ii prin ra]iune [i curaj.

Scepticul
Reprezentantul cel mai de seam` al „[colii sceptice“ este Pyrrhon din
Elis. Scepticii nu credeau nici \n puterea ra]iunii [i nici \n sim]uri. Diogenes
Laertios \l prezint` astfel pe Pyrrhon: „El spunea c` nu exist` nici frumosul
nici ur\tul, nici dreptatea nici nedreptatea. La fel, cu privire la toate lucrurile
sus]inea c` nu exist` nimic cu adev`rat [i c` oamenii s`v\r[esc fapte \n
conformitate cu obiceiul [i cu conven]ia, c`ci orice lucru nu-i mai mult \ntr-un
fel dec\t \n altul.“
Scepticii distrugeau sau ignorau dogmele, „dar ei nu enun]au nici una“79.
Negau ab initio aptitudinile inteligibile [i sensibile ale omului, concomitent cu
un apriorism al lucrurilor (care au fost demonstrate sau care nu pot fi demon-
strate).
Recuzarea ac]iunii [i a sim]urilor din menirea lor cognitiv` este semnul
distinctiv al unui sceptic.
Un intere, \n plus, pentru g\ndirea zilelor noastre, este men]inut de pa-
ralela ce se poate face \ntre b`t`lia (pentru ra]iune) de acum aproape 24 de
secole [i polemicile recente \ntre „ra]ionali[ti“ [i „relativi[ti“ („decep]iona]ii
de scientism“), pentru configurarea paradigmei existen]iale a mileniului
urm`tor („post-modern“). Scepticii zilelor noastre s\nt relativi[tii.

35
 „Omul este m`sura tuturor lucrurilor, a celor ce s\nt precum c` s\nt
[i a celor ce nu s\nt precum c` nu s\nt“.

(PROTAGORAS)

„Dintre at\tea idei, dup` ce au fost respinse toate celelalte, singur`

aceasta a r`mas, c` trebuie s` ne p`zim s` nu nedrept`]im mai degrab`
dec\t s` fim noi nedrept`]i]i“.
(SOCRATE - replic` \n dialogul Gorgias de Platon)

„Care este atunci comportarea pl`cut` Zeului [i de care el se

\nconjoar`? Nu exist` dec\t una singur` [i un vechi proverb o exprim`
foarte bine: asem`n`torul, dac` p`streaz` m`sura, va fi prieten asem`-
n`torului, \n vreme ce fiin]ele f`r` m`sur` nu s\nt prietene nici \ntre ele,
nici cu acelea care au m`sur`. Or, pentru noi, divinitatea trebuie s` fie
m`sura tuturor lucrurilor la gradul suprem [i mult mai mult dec\t - a[a
cum se pretinde - ar fi omul“.
(PLATON)

36
 CAPITOLUL III

MAREA TRANZI}IE:
de la „obsesia dihotomic`“
la „unitatea originar`“
Persisten]a dualit`]ii:
„Binele suprem“ [i „Binele uman“
1. G\ndirea elin` admite, numai \n mod excep]ional, posibilitatea unei
realit`]i umane unitare - a unit`]ii originare - a[a cum o fixase („conceptual“)
Aristotel. Unitatea originar` putea fi realizat` exclusiv de indivizii cu acces la
via]a contempativ`, singura \n m`sur` s` realizeze unirea organic` dintre
intelect [i divinitate: dintre „Binele suprem“ [i „Binele uman“; dintre „via]a
activ`“ [i „via]a contemplativ`“; dintre divin [i uman. Aristotel propune un
„silogism“ discriminant, prin stabilirea diferen]ei de acces \ntre omul activ [i
omul contemplativ.
Platon, am v`zut, situeaz` individul \n aria de imita]ie a Ideii Eterne („[i
unic` [i multipl`“); toate „formele“, crea]iile noastre urmeaz` modelele
preexistente, validate prin gra]ia Ideii, cum ne spune Hegel. Mimesis-ul
platonician se origineaz` \n rememorare, \n imaginile pe care sufletul le-a
re]inut din c`l`toria primordial` \n spa]iul Ideii Eterne; al Providen]ei Divine.
Omul platonician tr`ie[te, astfel, \ntr-o condi]ie scindat`: \ntre primordial [i
real, \ntre mimesis [i nostalgia originar`. Misiunea ce [i-o asum` este \n cauza
imaginilor primordiale; pe care le imit` [i le propune existen]ei sublunare, prin
activarea continu` a amintirii. |ntr-un ultim postulat, pentru Platon
„Dumnezeu“ este Binele, iar „scopul de atins este identificarea cu Divi-
nitatea“.
Aristotel, discipol al marelui \n]elept din Crotona, dep`[e[te condi]ia
imitativ-formatoare a omului platonician. Omul aristotelic poate atinge „un
anume bine“, ba chiar [i „Binele suprem“ \n chip nemijlocit. Individul cu o
educa]ie [i aptitudini reflexive poate realiza unirea intelectului cu divinitatea,
pe calea vie]ii contemplative. „Binele suprem“ aristotelic constituie un atribut

37
privilegiat al unui anumit tip uman (omul reflexiv; filosoful). |n diferen]`,
omul vie]ii active, poate atinge „Binele uman“ prin ac]iune direct`, nemijlo-
cit`, ca „om social“, c`l`uzit de [tiin]a politicii, „[tiin]a cu cea mai mare auto-
ritate [i cu cea mai \nalt` organizare“.
|ntre „Binele suprem“ [i „Binele uman“, t\njijnd continuu la o „via]`
mixt`“ (la „unitatea originar`“), omul aristotelic suport` [i el condi]ia diho-
tomic` („scindat`“) ca pe o predestinare.
2. Ra]ionamentele morale puternic particularizatoare propuse de
epicureeni, cinici sau sceptici nu altceva vor s` spun`.
Epicur vorbea de „pl`cere“ ca prim` condi]ie, \nn`scut`, a fiin]ei umane,
Diogene sfida \ntocmirile temporale \n numele libert`]ii, Pyrrhon scepticul
cerea „ab]inerea judec`]ii“ din moment ce „orice demonstra]ie e alc`tuit` fie
din lucruri care au fost demonstrate, fie care nu pot fi demonstrate“.
|n toate aceste doctrine, omul este situat \ntr-o pozi]ie (condi]ie) cel pu]in
ambigu`, \n disjunc]ia elementelor unitare.
Viziunea dihotomic` - reg`sit` \n marile doctrine, construit` \n cei 200
de ani de uimitoare g\ndire elin` (de la Socrate la Epicur) - \[i pune pecetea
contradictorialit`]ii pe tot ce s-a g\ndit, \n acel spa]iu matricial, p\n` \n pragul
mileniului I. Este o continu` dram` de situare a omului \n lume: fa]` de sine [i
fa]` de ceilal]i; fa]` de principiul divin [i de principiul natural al lucrurilor; fa]`
de real [i de nonreal; fa]` de individualitate [i universalitate… Omul scindat
(marcat dihotonic!) trecea pragul mileniului I cu presim]irea unui miracol -
real [i conceptual - primenitor: miracolul christic. Al omului p`m\ntesc [i ce-
resc \n acela[i trup [i \n aceea[i Fiin]`. Pragul mileniului I apare, prin aceast`
minune unificatoare a intelectului cu divinitatea, ca suport temporal [i etern al
concluziei \ntregii filosofii eline despre om [i umanitate. Unitatea originar` s-a
realizat concret ca \nceput [i sf\r[it al unei c`i ra]ionale [i suflete[ti la care
filosofia elin` a aspirat [i prin care [i-a g`sit des`v\r[irea. Iisus este Fiul
Omului [i Fiul lui Dumnezeu \n aceea[i [i \ntru aceea[i Fiin]`.
3. Semnele marii schimb`ri s\nt revelatoare [i cu efecte pe termen
lung. Dou` par s` dureze sine die. Una mai abstract`: \nt\lnirea elenism-
cre[tinism- iudaism, triad` a c`rei actualitate nu pare a se eroda nici dup` dou`
mii de ani. Triad` care a marcat [i marcheaz` substan]ial [i direct ra]iona-
mentul \ntregului spa]iu spiritual [i moral de tip european [i nu numai. Al
doilea semn al marii schimb`ri a fost configurat de noua realitate istoric` \n
spa]iul elin, scris` de Alexandru cel Mare, deschiz`torul expansiunii
elenismului (339-327 \.H.) [i care favoriza crearea unei civiliza]ii meditera-
neene eline, deschis` marilor experien]e ra]ionale ulterioare. Cu referire la
triada elenism-cre[tinism-iudaism este realist s` observ`m puncte de simila-

38
ritate care azi s\nt asimilate \n ra]ionamente de tip laic sau religios, dar este de
presupus c`, \n momentul istoric dat, au trezit posibile confuzii [i, cum [tim,
lungi controverse. Cu deosebire, persoana istoric` a lui Iisus [i simbolul
christic - simbol spiritual absolut (|ntocmai Tat`lui Ceresc) au pus iudaismul
\n fa]a unor praguri greu de trecut. Problemele practic insolubile ridicate de
Legea cea nou` \n fa]a vechii legi au permis, din fericire, s` se identifice
realit`]i spirituale asem`n`toare, al c`ror fundament ra]ional [i ideal se
reg`sea at\t \n elenism [i \n cre[tinism, c\t [i \n iudaism. Constan]ele ra]ionale
privind „Unitatea“, „Unul“, „Totul“, „Universul“ (v`zut ca „stat“ de Diogene
cinicul), „Providen]a Divin`“ (platonician`), „Divinitatea“ [i „Materia“,
„Ra]iunea“ [i „Cauza“, „Unitatea originar`“ etc. se afl`, \n forme nu totdea-
una radical schimbate, \n cele trei ipostaze ra]ional-fiin]iale numite mai sus.
|ntr-un mod oarecum paradoxal, momentul concluziei eline [i al des`v\r[irii
Omului Christic a condus [i la o mai nuan]at` cunoa[tere a doctrinei iudaice
[i, astfel, la inser]ia sa logic` \n spa]iul spiritual european81. Ra]ionalismul
(„idealist“) platonician pare a fi calea favorabil` de asimilare \n g\ndirea [i
practica european` a cre[tinismului evanghelic (Albert Camus); acela[i
ra]ionalism platonician, dominant \n Evul Mediu, stimul\nd [i cunoa[terea
real` a g\ndirii iudaice. Chiar dac` aceasta s-a \nt\mplat, \n anumite cazuri,
prin controvers`.
Cu referire la cauza istoric`: Este vorba de ceea ce speciali[tii apreciaz`
a fi fost „o criz` paradigmatic`“, survenit` odat` cu pr`bu[irea „cet`]ii“ gre-
ce[ti [i cu criza libert`]ii. Argumentul ultim a fost dat de \nceputul campaniilor
lui Alexandru cel Mare, declan[ate \n spa]iul grecesc (supunerea Atenei).
Alexandru, elevul lui Aristotel, va realiza \ns` ceea ce marii greci visau:
expansiunea elenismului, perceput ca mod de g\ndire [i construc]ie institu-
]ional` [i moral`. |ntr-un anumit fel (cultural-spa]ial), expedi]iile alexandrine
argumenteaz` posibilitatea Logosului universal, argumentat de stoici, \n
primele faze ale dezvolt`rii doctrinei lor, preluat [i de cultura imperial` ro-
man`, p\n` pe la mijlocul mileniului I. („Stoicul nu va voi nimic altceva \n
afar` de ceea ce vrea universul, iar prin aceast` hot`r\re at\t de str`in` de re-
nun]are nu-[i va sacrifica voin]a personal`, ci o va potrivi dup` cea a \ntre-
gului“)82.
4. Extensia elin`, concomitent` cu estomparea accentuat` a vechilor re-
pere de tip statal, juridic sau moral (platoniciene, aristotelice) a obligat
g\ndirea greceasc` la c`utarea unui silogism trans-specific, trans-atenian. A
obligat-o la ceea ce Pierre Auregan [i Guy Polayret numesc „expresia unei
ra]ionalit`]i care transcende particularismele“83. Universalele platoniciene,
\ntocmai ca [i cele iudaice, se adapteaz` acestei lumi, \n realitatea ei constata-

39
bil`, prin Alexandru - \n Persia, Egipt, Babilon, locuri \n care au fost sau au
ajuns [i evreii, dar ei din cu totul [i cu totul alte motive, dealtminteri tragice.
5. Semnele noilor ra]ionamente apar cum spuneam, mai pregnant la
stoici (vechiul stoicism [i cel de mijloc). Stoicii afirmau c` „\n]elept este acela
care tr`ie[te \n acord cu lumea“84. Pentru ca, apoi, s` constat`m c` „pentru
stoic, fericirea const` \n a nu se l`sa dereglat prin pasiuni [i a g`si \n sine \nsu[i
un echilibru paralel cu cel existent \n lume“.
Echilibrul paralel putea fi dob\ndit numai dac` omul ajungea s` poat`
deosebi „ceea ce depinde de el de ceea ce nu depinde de el“. Concluzia rezult`
firesc din premise: „Stoicul este cet`]ean al universului (…) deoarece
recunoa[te ca model nu virtu]ile limitate ale cet`]ii, mereu schimb`toare, ci pe
acelea ale unei umanit`]i pe care o \mp`rt`[e[te laolat` cu ceilal]i“.
6. G\ndirea [i morala stoic` nu scoteau cu totul omul de sub obsesia
dihotomic`. Dar anumite progrese spre unitatea originar` pot fi observate.
Omul stoic \ncearc` s` g`seascc` \n sine \nsu[i un „echilibru paralel cu cel
existent \n lume“. |ncearc` rela]ii armonice. |n acela[i timp, stoicul este „un
cet`]ean al universului“ [i tr`ie[te o umanitate pe care „o \mp`rt`[e[te cu
ceilal]i“. Stoicul pleac` din cetate \n lume; stoicul este un elenist mai degrab`
dec\t un elin. Elevul lui Aristotel, marele Alexandru, a f`cut s` fie posibile
lumea [i noul tip de umanitate, deopotriv` geografic [i… „peripatetic“.
7. Omul stoic este \nc` „scindat“ (\ntr-un „echilibru paralel“), dar \ntr-
o stare pre-unitar` mult ameliorat`, conceptual [i real. Unitatea originar` real`
nu avea s` o realizeze el, chiar dac` stoicismul (ca moral` a \ndur`rii [i
renun]`rii) a rezistat [i dup` „anul 1“ al erei christice.
De altfel, ideile [i solu]iile morale stoice se dovedesc a fi durabile [i azi,
poate [i datorit` premoni]iilor revelatoare „christice“, pe care le con]ineau
implicit. Cu deosebire, \n privin]a unei umanit`]i universale, prevestitoare a
unit`]ii originare - absolute [i tangibile - ce avea s` se \nt\mple la momentul
proorocit, stoicismul poate fi considerat doctrina moral` aflat` \ntr-o anumit`
similaritate cu durerile facerii unei noi ere de moralitate, recuperatoare, a
umanit`]ii: era christic`.

|mplinirea unit`]ii originare: omul christic

1. |n esen]`, filosofia elin` pre-christic` privea fiin]a \n dou` dimen-
siuni, c`rora nu le prev`zuse dec\t par]ial („scindat“) energiile conciliatoare.
Fiin]a, la antici, era considerat` ca: a) fiin]` separat` (divin`) [i b) fiin]` uman`
(sublunar`). Excep]ionalitatea acordat` de Aristotel \n]eleptului (filosofului)
de a atinge unitatea originar`, prin unificarea divinului cu intelectul, apare a fi

40
doar excep]ia uman`; disponibilitatea fericit` a unor fiin]e „superioare“. Este
probabi, de fapt, ca judecata aristotelic` s` nu spun` mai mult dec\t propozi]ia
platonician` prin care fericirea este posibil` prin identificarea umanului cu
divinul (o identificare prin imita]ie).
2. Singura cale la unitate, \n chip originar, era posibil` prin accesul
efectiv al omului la divin. Calea efectiv`, aptitudinea de a ajunge \n fa]a lui
Dumnezeu85, ca fiin]` unitar` (intelectiv` [i divin`), era singura \n m`sur` s`
\nl`ture scindarea dintre „fiin]a separat`“ [i „fiin]` uman`“. G\ndirea cre[tin`
situeaz` \n acest punct al noii geneze morale [i spirituale a omului, imperativul
recuper`rii din p`catul originar, ca premis` a redob\ndirii unit`]ii originare, \n
sens christic. Prin p`cat, omul a renun]at (n-a avut „t`ria absolut`“) s` r`m\n`
\n ra]iunea (suprem`) a lucrurilor; \n principiul divinit`]ii [i nu al materiei (al
imita]iei in forma).
Refacerea unit`]ii originare [i, astfel, resituarea omului [i a umanit`]ii \n
raza fericirii absolute nu erau posibile prin viziuni unificatoare sau pe calea
virtu]ilor cardinale (platoniciene), ci printr-o ac]iune radical`, f`r` precedente
conceptuale sau inten]ional-ac]ionale. Unitatea originar` a omului activ/real
era posibil` nu prin contemplare unificatoare, ci prin jertfa recuperatoare
(„m\ntuitoare“) a Celui ce simboliza, efectiv, unitatea originar`: Iisus Hristos!
Imensul pas sacrificial a fost realizat de o Fiin]` cu totul aparte, f`r`
preceden]` genezic`; o Fiin]` trimis`, sintez` fericit` [i etern` a divinului [i
umanului, \n Unitate. Jertfa [i m\ntuirea christice au \nl`turat scindarea fiin]ei
umane, red\ndu-i omului [ansa \n]elepciunii [i a eternit`]ii.
3. Venirea - ra]ional` [i real-istoric` - a lui Iisus face parte din realita-
tea cronologic` a lumii. Iisus are o identitate biologic` [i dovezi ale existen]ei
reale/fizice. Se [tiu drumurile, popasurile, faptele, minunile, \nv`]`turile sale -
cu o putere de \nr\urire ne[tirbit` nici ast`zi, dup` secole de senzualism [i lai-
citate. Iisus ne-a asumat biologic [i istoric, pentru a ne reda condi]iei primor-
diale: unita]ii originare; pentru a ne reda inten]iei primordiale a Crea]iei.
Realizarea unit`]ii originare (christice) \ntrupa visul monogenic al omului [i
silogismul de aur al ra]ionalit`]ii filosofice [i morale de p\n` la \nceputul Erei
Noi. Divinul [i umanul, ra]iunea [i sim]urile, „sensibilele“ [i „inteligibilile“,
divinul [i intelectul nu mai erau doar dou` categorii sau concepte filosofice sau
etice. Iisus, Fiul Omului [i Fiul lui Dumnezeu, exista deopotriv` ca realitate
sublunar` [i supra-lunar`. Prin Iisus, \n omul activ, indiferent de condi]ia sa
socio-intelectual`, \n „omul \n parte“ se poate realiza unitatea originar`;
unitatea prin credin]`. Sensul exemplar al jertfei christice tocmai \n aceasta
const`: - \n redarea unit`]ii originare a fiin]ei ca fiin]` - uman` [i dumne-
zeiasc`, unic` [i unitar` \n acela[i timp. Acea fiin]` unitar` aflat` \ntr-un

41
continuu exerci]iu existen]ial efectiv, nemijlocit, situat \n semnul real [i virtual
al Binelui; al Binelui suprem [i uman, definitiv convergente.
4. Revolu]ia unit`]ii originare \nf`ptuite de Iisus reda accesul omului
(ra]ional [i afectiv) la toate c\te decurg din crea]ie [i din realitate, \n general.
Omul pe[terii platoniciene a ie[it la lumin`, f`r` grave accidente, pentru a
\n]elege lumea real`/adev`rat`. F`r` mari riscuri, am putea spune c` \ntregul
ra]ionament moral-fiin]al platonician apare ca o predic]ie genial` a omului
des`v\r[it - omul christic - omul unit`]ii originare situat sub semnul inalterabil
al ve[niciei.
5. Venirea ra]ional` [i fiin]al` a lui Iisus constituie chintesen]a g\ndirii
matriciale europene, al c`rei reper generativ se afl` \n ra]iunea elin`86. Omul
christic este omul vie]ii accesibile, al moralei accesibile - al ra]iunii accesibile.
Cauza recuperatoare/m\ntuitoare a moralei christice este credin]a. Pentru ca
omul s` ajung` \n fa]a lui Dumnezeu ([i \n „|mp`r`]ia Cerurilor“), el trebuie
s` cread` \n Dumnezeu; \n nemurire [i iertare, dup` exemplul christic [i
c`l`uzit de Iisus (care este „Calea, Adev`rul [i Via]a“). Credin]a \nfr\nge
p`catul [i necredin]ele, la care te \ndeamn` nes`buin]a instinctelor, ignoran]a,
trufia [i celelalte. Chiar virtu]ile, nesocotite, nu mai pot situa omul, \n chip
fatal, \n zone morale condamnate, a[a cum se \nt\mpla \n ra]ionamentul [i
realitatea moral` elin`. Pentru a se reabilita, omului \i s\nt suficiente c`in]a [i
speran]a. Omul s` se c`iasc` [i s` nu-[i piard` speran]a [i, atunci, calea
cerurilor \i r`m\ne deschis`87. {i, astfel, via]a omului christic este o continu`
preg`tire pentru nemurire. Iisus des`v\r[ea nu numai calea la Dumnezeu, ci [i
fericirea deplin` a omului, prin des`v\r[irea simetric` a ve[niciei umane.
Pentru c` Iisus \i confer` omului nu numai certitudinea nemuririi sale, ci [i
certitudinea re\nvierii! A re\ntrup`rii ca fiin]` moral` des`v\r[it` ce va reveni
\n |mp`r`]ia lui Dumnezeu pe P`m\nt, \mpreun` cu to]i cei buni, considera]i
astfel la Judecata de Apoi.
Omul christic este un om bun. Binele christic este bun`tatea (toleran]a).
Fericirea christic` este iubirea. C\nd un \nv`]`tor al Legii L-a \ntrebat: «“|nv`-
]`torule, care este cea mai mare porunc` din Lege?“, Iisus i-a r`spuns: „S`
iube[ti pe DOMNUL, Dumnezeul t`u, cu tot sufletul t`u [i cu toat` g\ndirea
ta“./ Aceasta este cea mai mare [i cea dint\i porunc`./ Iar a doua, asemenea ei:
„S` iube[ti pe aproapele t`u ca pe tine \nsu]i!“ (Matei, 22/36-39).»
6. Iubirea este esen]a realit`]ii morale [i spirituale a omului christic.
Iubirea de Dumnezeu [i, „asemenea ei“, iubirea aproapelui t`u, a semenului
t`u (pentru c` nu exist` o deosebire de esen]` \ntre indivizi, oricine [i orice ar
fi ei). Iubirea trebuie ([i poate fi) cu tot sufletul [i cu toat` g\ndirea! Sufletul
[i g\ndirea88 se reg`sesc simbiotic \n iubire [i numai c\nd [i sufletul [i g\ndirea

42
se afl` \n nemijlocit` consonan]` - ca realitate uman` - exist` iubirea, \n datele
ei curate, dumnezeie[ti [i omene[ti. Iubirea christic` este, totodat`, aceea[i -
de aceea[i intensitate [i putere - pentru Dumnezeu [i pentru semenul t`u.
(Iubirea de Dumnezeu, [i, asemeni ei, iubirea pentru semenul t`u!). Iubirea
pentru Dumnezeu Tat`l, unic, [i pentru semenul t`u, de orice condi]ie [i de
orice neam ar fi. Iubirea christic` este o iubire universal`, \n |mp`r`]ia
Universal` a lui Dumnezeu.
7. Ajun[i la concluzia preliminar` a capitolului de fa]` putem conchide
c` „obsesia dihotomic`“ [i „unitatea originar`“, teme de \ndelungat` g\ndire
filosofic` [i moral`, au primit solu]ia definitiv` prin Fiin]a Christic`. Aceasta,
chiar dac` disponibilitatea speculativ` a inteligen]ei umane ram\ne ispitit` de
disjunc]ii [i contradictorialit`]i de multe ori interesante, sigur \ns` \ndo-
ielnice/vulnerabile emo]ional [i ra]ional. (Este ceea ce \ncearc` s` releve [i ca-
pitolul ce urmeaz`).

43
 „Am g`sit destul de t\rziu \n via]` aceast` propozi]ie a Fericitului
Augustin: dilige et quod vis fac; «iube[te [i f` ce-]i place». Este, f`r` \ndo-
ial`, una din cele mai curajoase afirma]ii ale cre[tinismului [i, \n acela[i
timp, formula cea mai cuprinz`toare a mesajului lui Christos; cuv\ntul
care \l rezum`. Libertatea absolut` se c\[tig` prin dragoste. Pentru c`
numai prin dragoste omul \[i iese din fire, se elibereaz` de bestie [i de de-
mon. Numai o asemenea libertate este nev`t`m`toare pentru aproapele,
pentru «colectivitate»“.
(Mircea ELIADE)

„Moralitatea nu este legat` dec\t de ac]iune [i, a[a cum Aristotel a

ar`tat foarte clar, \n noi ac]ioneaz` ceea ce este muritor, latura divin`
g\nde[te“
(Hubert GRENIER)

44
 CAPITOLUL IV

RA}IONAMENTUL ETIC EUROPEAN

{I DIFICULTATEA UNEI CONCLUZII
MONOGENICE
|ntre unitate originar` [i rescindarea ra]ional`…
1. Constatarea naturii unitare a fiin]ei christice a pus \n cauz` tema
contradictorialit`]ii genezice („ontologice“) a naturii morale a omului. Tempo-
ralitatea existen]ial` [i eternitatea fiin]al`, at\t de impresionant exemplificate
de Fiul Omului [i al lui Dumnezeu, apar a fi cei doi termeni ai discursului
filosofic [i etic \n Era Nou`, p\n` \n zilele noastre. Cum [i ai discursului
teologic, ecumenic. Omul christic impunea dou` st`ri care contraziceau, \n
substan]`, termenii sociabilit`]ii omului elin; tenta]ia continu` spre o evolu]ie
socializant`, ierarhist`, discriminatorie. Platon ajunsese p\n` acolo \nc\t s` „nu
\ng`duie indivizilor s`-[i aleag` o categorie social`(…); conduc`torii \i repar-
tizeaz` fiec`ruia o anumit` ocupa]ie ]in\nd seama de talentele, predispozi]iile
[i educa]ia acestuia“89.
|n primul r\nd, omul christic nu mai putea fi supus condi]iilor generate de
autoritarismul platonician sau de natura social` indicat` de Aristotel. |n fa]a lui
Dumnezeu to]i s\ntem egali [i to]i putem fi ferici]i, indiferent dac`, \ntr-un
moment sau altul, s\ntem buni sau r`i, cura]i sau p`c`to[i, boga]i s`u s`raci,
\nv`]a]i sau ignoran]i. Este de ajuns s` ne \ntoarcem la Tat`l Ceresc cu tot
sufletul [i toat` g\ndirea noastr`, s` credem, s` ne c`im [i s` nu ne pierdem
speran]a; pentru a fi ferici]i [i a ajunge \n fa]a lui Dumnezeu.
|n al doilea r\nd, Iisus ne aducea |mp`r`]ia universal`, a lui Dumnezeu,
\n care [i fa]` de care orice fel de ierarhizare sau discriminare socio-terestr` nu
mai avea efect \n fapt. Iisus este semnul etern [i eternitatea vie [i accesibil`,
dovada suprem` c` |mp`r`]ia lui Dumnezeu se afl` \n noi [i pentru noi.
R`scump`rat prin jertf`, omul, ca unitate a divinului [i umanului, este apt
s`-[i asume izb\nda |mp`r`]iei lui Dumnezeu pe P`m\nt, dincolo de natura
sensibil`: egoist` [i dominatoare, a omului „social“. Omul christic invalideaz`
disjunc]ia „divinitate - intelect“ antic` [i revalorizeaz`, prin unitate, „natura

45
social`“, considerat` predominant`/caracteristic` de Aristotel. |n fapt, omul
christic a \nvins scindarea, din care filosofia f`cuse un spectacol intelectual
\nc` neegalat, \n datele lui conceptuale90. „Numai Iisus Hristos ne-a dat
puterea s` ie[im deplin din egoismul p`catului, din \nchisoarea \n limitele
naturii (s.ns.) ca sistem al proceselor de compunere [i descompunere sau al
coruptibilit`]ii ce se \ncheie cu moartea“, scrie p`rintele Dumitru St`niloaie,
unul dintre cei mai importan]i \nv`]a]i ai ortodoxiei91.
2. Nediscriminat fiin]al, omul christic se simte eliberat existen]ial - \n
fiin]area sa - \ntruc\t condi]ia socio-clasial` sau psiho-intelectual` nu mai
opera dec\t relativ, neesen]ial, \n perspectiva realit`]ii sale eterne.
3. Accesul total al omului la starea etern` [i fericit` („unitar`“) avea
s` fie [i tema central` a scolasticii cre[tine (Tertulian din Cartagina, Toma din
Aquino, Fericitul Augustin). Fiin]` divin` [i uman`, omul avea, \n chiar sub-
stan]a sa ra]ional` [i material`, gena christic` a fiin]ei r`scump`rate prin jertfa
regenezic` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu.
4. Eternitatea [i unitatea fiin]ial` a omului christic dep`[ea principi-
ile ra]ionalismului platonician („divinitatea“ [i „materia“), cum [i ierarhiile
eticii aristotelice („Binele suprem“ [i „Binele uman“). Credin]a era de-acum
cauza suprem` a accesului la starea originar` [i a c`ii omului la Dumnezeu.
„Dumnezeu este Binele“ [i omul christic avea acces nemijlocit la dob\ndirea
[i tr`irea Binelui. Credin]a este, deci, [i ra]iune [i intelect, [i Bine suprem [i
Bine uman, [i Cuv\nt [i Fiin]` - pentru c` era cauza lor absolut`. Credin]a nu
era ([i nu este) doar un act emo]ional, de voin]` ardent`, ci calea deschis`,
accesibil`, a recuper`rii [i restaur`rii Fiin]ei. (Teza de doctorat a p`rintelui
St`niloaie se intituleaz` „Iisus Hristos sau restaurarea omului“).
5. Fire[te, c\nd vorbim de puterea credin]ei nu trebuie s` ne re]in`
anume opinii rela]ioniste, apropiate \ntr-un fel de cele ale „scepticilor“ care ce-
reau „suspendarea judec`]ii“. {i, aceasta, din motivul esen]ial c` ra]iunea \ns`[i
este credin]`; mai precis: - credin]a este sinonim` cu ra]iunea; este ra]iune!
6. Aceasta-i tema, esen]ial ra]ional` [i \mplinit`, pe care credin]a o
propune condi]iei umane. |ntrebarea logic` este: |n ce m`sur` ra]ionamentul
european [i via]a practic` (socio-institu]ional`) se vor armoniza organic la
noua realitate fiin]al` [i existen]ial`: la realitatea christic` monogenic`?92
Rostul \ntreb`rii, restr\ns la ]intele lucr`rii de fa]`, vizeaz` acceptarea sau
nu \n g\ndirea european` ([i de tip european) a marii simbioze monogenice cu
efecte semnificative \n proiec]iile [i practicile (comportamentele) spirituale,
morale, sociale. Din perspectiva zilei de azi, r`spunsul este facilitat de rezultat.
Omul european s-a adaptat, mai precis - s-a raportat la unitatea originar` \n cel
pu]in trei modalit`]i:

46
 a) Cu toat` fiin]a sa - „cu tot sufletul [i toat` g\ndirea sa“ - c`l`uzit de un
ecuminism riguros [i consecvent: prin credin]` [i \n determinare ideal`.
b) |n chip dual („dimorfic“), prin acceptarea \n sinea sa - \n sufletul [i \n
g\ndirea sa - a dou` premise ra]ionale diferite („dou` forme distincte“),
Dumnezeu [i natura; sau principiul divin [i principiul natural al lucrurilor,
analizate fie \n opozi]ie, fie percepute ca „armonice“, „coexistente“ sau
„divergente“.
c) Printr-un radicalism ra]ionalist-scientist polemic, adesea blasfemic,
vizat` fiind mereu transcenden]a („incompatibilitatea dintre materialism [i
idealism“, „esen]a omului ca ansamblu de rela]ii sociale“ etc).
7. Prima („a“) [i a treia („c“) modalitate s\nt aparent univoce, dar \ntr-un
sens radical diferit. S-a considerat [i se sus]ine (rigid) ideea existen]ei ra]iunii
ideale(„divine“) [i a ra]iunii materialiste („atee“), inclusiv ast`zi, c\nd [tiin]a
\ns`[i pare a accepta quasi-similitudinea „spirit - materie“; (cu argumentul sur-
prinz`tor dar adev`rat c` „materia“ este structur`: generativ` [i autogenerativ`
[i \[i „ajunge sie[i“).
8. Tocmai o asemenea unilateralizare a „ra]iunilor“ a cauzat probabil
o selec]ie \nchis` a practican]ilor/participan]ilor, astfel \nc\t omul univoc -
entitate selectat` [i selectiv` - nu a constituit, \n cele din urm`, alternativa
acceptat`. Aceasta, chiar dac` persoanele ca atare au fost [i s\nt acceptate; cu
deosebire \n cazul „a“, c\nd se poate ajunge la revela]ie [i la un adev`rat cult
al celor lumina]i de Cuv\ntul Domnului, intermediari, prin gra]ia divin`, a
aspira]iilor [i credin]ei noastre \n Providen]`.
Omul moral univoc, de care se vorbe[te \n cazurile „a“ [i „c“ impune
preciz`ri de diferen]iere, p\n` la a constata imposibilitatea de a vorbi de acela[i
tip de identitate moral`. Este, \n fapt, ira]ional s` se al`ture omul moral al
credin]ei supreme (\n fond, omul ra]iunii depline) omului moral ateu/orgias-
tic/blasfemic („omul f`r` Dumnezeu“).
{i aceasta chiar dac`, la un anume moment evolutiv, \ntre cele dou` tipuri
umane (religios-laic) a existat un punct comun (de r`scruce), pe care C.
R`dulescu-Motru, spre exemplu, \l situeaz` \n aria \nt\lnirii dintre [tiin]a
antic` („antropomorfic`“) [i [tiin]a modern` („poliformic`“), \nt\lnire a c`rei
solu]ie de continuare este decis` de cre[tinism (de g\ndirea cre[tin`). „{tiin]a
a avut nevoie de sprijinul cre[tinismului - crede C. R`dulescu-Motru - c`ci
f`r` o como]iune puternic` religioas` nu s-ar fi putut schimba perspectiva
judec`]ii omene[ti; dar, odat` acest sprijin dat, leg`tura dintre [tiin]` [i
religiune \nceteaz`“93. Impulsul ini]ial pe care cre[tinismul („omul christic“) \l
d` [tiin]ei apare ca una din tezele sugestive ale unui g\nditor laic („ateu“), ce
s-a vrut a fi g\nditorul romån al „personalismului energetic“, dar tocmai o

47
asemenea desp`r]ire (de tip „ombilical“ i-am spune) de gestul creator primor-
dial constituie [i paradoxul ra]ionamentelor sale scientiste. {i aceasta deoarece
este greu de acceptat \ntru totul c` impulsul cre[tin/christic nu se va reg`si [i
\n finalizarea actului ra]ional. Premisa („cauza ini]ial`“) se reg`se[te, \n chip
sensibil, \n concluzie [i chiar legitimeaz` substan]a [i juste]ea demersului
cognitiv. Profesorul C. R`dulescu-Motru a g\ndit/a sim]it, desigur, dificultatea
[i criza continu` („agonia“) a ra]ionalit`]ii europene, ilustrat` chiar de propria-
i condi]ie de g\nditor impulsionat de cre[tinism, dar de care \ncearc` s` se
despart` prin [tiin]a sa… C. R`dulescu-Motru, \n ordinea argumentat` de
Unamuno sau Cioran, relev` odat` \n plus c` \ncercarea de al`turare a omului
christic de omul laic, din perspectiv` univoc`, este artificaial`/fals`, din
moment ce a doua ipostaz` („laic`“) este genezic determinat` de impulsul
ini]ial cre[tin.
|n cazul „a“ fa]` de „c“ este vorba de ra]iunea suprem`, esen]ializat` \n
credin]`; \ntr-o astfel de ipostaz`, credin]a trebuie \n]eleas` nu numai ca o stare
de gra]ie, izvor\t` dintr-o continu` [i perseverent` in`l]are afectiv` (sufle-
teasc`), ci [i ca adev`rat` sintez` ra]ional` a energiilor sufletului [i g\ndirii,
cum Iisus ne cere s` ne ar`t`m iubirea pentru Domnul [i pentru semenii no[tri.
|n]eleas` ca ra]iune a fiin]ei unitare, ivit` din realizarea unit`]ii originare a
„fiin]ei separate“ [i „fiin]ei umane“, credin]a este act fiin]al [i existen]ial
(„ideal [i material“) \n chiar via]a omului. Pe aceast` cale - a „cuantelor“ sufle-
te[ti [i intelective - omul realizeaz` trecerea de la cunoa[terea de sine [i prin
sine („socratic`“) la cunoa[terea de Dumnezeu [i prin Dumnezeu („ipos-
tazic`“/integratoare).
Atingerea st`rii ra]ionale de acest fel - pe care ipostaza „c“ n-o poate
evita - se \ntemeiaz` pe o disciplin` interioar` [i exterioar`, nealterat` de
condi]ion`ri [i stimuli perverti]i, ira]ionali. Este vorba de a considera ra]iunea
[i cauza („principiul divinit`]ii“ platoniciene) \ntr-un \n]eles nou - \n]elesul
christic, al unit`]ii originare [i eterne. Ra]ionalismul laic/scientist resimte criza
unilateraliz`rii [i \ncearc` o revigorare, prin recursul la sinteza [tiin]`-religie-
magie. S` fie acesta semnalul de acceptare, fie [i incoerent`, a concluziei
monogenice?
9. P`rintele St`niloaie sintetizeaz` noul \n]eles (ra]iune-cauz`-materie)
[i ajunge la rela]ia triadic`: Logos-Cuv\nt-Fiin]`, \ntr-o concluzie de sinonimii
revelatoare prin Ra]iune. |n chip exemplar, Iisus este [i Logos [i Cuv\nt [i
Ra]iune; cum, fiind toate acestea, este Fiin]a \mplinit` \n unitatea ei suprem`.
„Hristos este omul \mplinit, pentru c` e unit cu modelul omului, cu Logosul
divin (…) Sf\ntul Ioan Evanghelistul identific` pe Fiul lui Dumnezeu care S-
a \ntrupat cu Cuv\ntul, iar pe Acesta |-l cunoa[te, ca [i Sf\ntul Pavel, ca pe Cel

48
prin Care toate s-au f`cut [i era, \nc` \nainte de \ntrupare, via]a [i lumina
oamenilor lumin\nd \n \ntuneric“, (s.ns.) pentru c`, „prin natura Sa uman`
Hristos adun` lumea \n mod deplin \n Sine“94. Logosul, ne spune p`rintele
St`niloaie, este luat de Sfin]ii P`rin]i de la Filon [i stoici („Logosul Uni-
versal“), dar \l identific` cu Fiul lui Dumnezeu „C`ruia Sf\ntul Apostol Pavel
|i atribuie acela[i rol de fundament al tuturor \nc` de la crea]ie, d\nd acestui
Logos \n]elesul de Persoan`, pe care \l are Fiul lui Dumnezeu la Sf\ntul
Apostol Pavel“95. |n acest fel, ra]iunea \mpline[te o func]ie nou`, subliniat` de
p`rintele St`niloaie astfel: „De fapt la Sfin]ii P`rin]i ra]iunea implic` [i
cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane c`tre alta. Deci \ns`[i
ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“ (s.ns.) {i \n continuare: „|n
acest sens, Ra]iunea divin` are caracter ipostatic, personal [i e \ndreptat`
totdeauna spre alte ipostasuri, ca [i ra]iunea uman` (s.ns.). Dar aceasta nu
exclude ca ra]iunea s` aib` [i un sens de usie (fiin]`) comun` mai multor
persoane. Ea e via]` [i sens [i raportare interipostatic` \n acela[i timp“.
Concluzia profesorului este sugestiv`: „Logosul, Ra]iunea personal`, ca
subiect al g\ndirii iubitoare, ipostaziaz` \n Sine natura uman`, av\nd ca urmare
o realizare personal` uman` culminant`“96.
10. Unitatea des`v\r[it` a naturii umane, a c`rei culmina]ie nemijlo-
cit`, contingent` este Iisus Hristos apare \n fapt ca marea concluzie a ipostazei
divine-umane a omului. Este concluzia monogenic` perfect` a realit`]ii umane
primordiale, c`utat` cu perseveren]` [i \ncordare, cum spuneam, de g\ndirea
pre-christic`, \n deosebire de cea elin`.
11. Concluzia monogenic` des`v\r[it`, revelat` prin Iisus - care este
Logos, Cuv\nt, Ra]iune [i Fiin]` - confer` omului beneficiul nemijlocit al
ra]iunii ca: „func]ie a persoanei“ [i ca „usie (fiin]`) comun` mai multor
persoane“. Spre deosebire de ra]ionamentul antic, \n care ra]iunea este
interzis` persoanei, sau accesibil` cel mult unor „ini]ia]i“, omul christic este [i
Ra]iune, Logosul \nsu[i fiind „Ra]iune personal`“. |n acela[i timp Ra]iunea
este [i Logos [i Cuv\nt, dar [i Fiin]`, unic` [i multipl` („comun`“).
Tocmai \n aceast` iluminare revelatoare a sediului [i puterii ra]iunii
rezid` premisa concluziei monogenice, a unit`]ii depline a umanului. {i \n
acest sens ra]iunea este credin]`: Credin]a ca aptitudine de a g\ndi des`v\r[it.
12. Replica anti-monogenic` avea s` vin` tot din aria ra]ionalismului.
{i anume - a ra]ionalismului scientist, laic, empiric, („c“). Ra]ionamentul laic
este evident univoc, scindant: elimin` primul principiu platonician („divinita-
tea“) [i se \ndoie[te („dubito“) de posibilitatea concluziei primordiale, mono-
genice. Alege doar o parte din totul ra]ional des`v\r[it prin realizarea unit`]ii
originare. Dubito ergo cogito a devenit propozi]ia („cartezian`“) emblematic`

49
a ra]iunii scindate, iluministe ([i iluminate). |ndoiala („dubita]ia“) este utili-
zat` ca principiu opera]ional al ra]ionalit`]ii. Brutal vorbind, ra]ionamentul
laic/scientist/empiric - cu omul situat \n centrul iradiant al lucrurilor - accepta
ca existent ceea ce putea fi demonstrat \n cauza [i realitatea sa concret`.
Dubita]io este sinonim(`) cu „a g\ndi“, iar a g\ndi este sinonim cu „a exista“.
(„Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum“ - celebra formulare cartezian`).
Ra]iunea (renascentist` [i modern`) [i-a asumat misiunea de a resitua
omul, individualitatea, din aria credin]ei/ra]iunii revelatoare („a unit`]ii ori-
ginare“) \n aria ra]iunii experimentale; \n aria a ceea ce poate fi demonstrat -
pentru a putea fi! Mereu, \ns`, sub semnul lui dubitatio, al \ndoielii. Mereu,
deci, sub semnul univocit`]ii, al g\ndirii scindate.
Observa]ia atent` ne ajut` s` constat`m c` emanciparea ra]ionalist` a
mizat pe cel de-al doilea principiu platonician („materia“), supus cauzei ne-
cesare (crea]ia ca realizare in forma), [i s-a adresat omului activ (aristotelian)
cu dominanta sa social`, indicat` de marele stagirit.
A[a fiind, era practic inevitabil ca, at\t \n cazul „a“, al ra]iunii depline [i
unit`]ii originare, c\t [i \n cazul „c“, al ra]ionalit`]ii scientiste, laice
(„scindate“) s` aib` loc coagul`ri polarizatoare [i polemice, cu practican]i
ferici]i cauzal (cazul „a“) sau \nd\rji]i experimental (cazul „c“).
|ntre cei doi poli selectivi \n fond, \n imensa arie a c`ii de mijloc („aria
ezit`rii perpetue“) se situeaz` omul „dual“ - dimorfic (cazul“b“), mereu
nedecis \ntre „ra]iunea fericit`“ [i „ra]ionalismul \nd\rjit“ (univoc, scindat).
Este vizat`, \n aceast` arie, marea mas` de oameni, al c`rei principiu
catalizator st` sub semnul celebrei invoca]ii divine: „Cred, Doamne, ajut`
necredin]ei mele“ (Marcu, IX, 24). Aceast` mas` de oameni („cei mai mul]i“)
s\nt situa]i mereu sub semnul ezit`rii: nici nu cred deplin, nici nu refuz`
credin]a explicit. Ei r`m\n mereu \ntre a crede [i a vrea s` crezi. Miguel de
Unamuno, coment\nd propozi]ia evanghelic`: „Cred, Doamne, ajut`
necredin]ei mele“, noteaz`: „Ceea ce, evident, nu \nseamn` propriu-zis a
crede, ci a vrea s` crezi“97.
At\t din propozi]ia apostolului Marcu, c\t [i din comentariul g\nditorului
spaniol deducem cu claritate c` nu este vorba, nici un moment, de a nu crede,
ci de a exista sub semnul credin]ei [i de a dori s` crezi („a agoniza“).
|n acest tip de om moral european ([i nu numai) coexist`, a[adar, dou`
forme ra]ional-suflete[ti, ap`rute dintr-un izvor comun: credin]a!98. Dou`
forme diferite, dar nu ireductibile. Totu[i, „sufletul [i g\ndirea“ r`m\n scindate
(\n ele \nsele [i \ntre ele), \ntr-o continu` ezitare scintistic`; [i astfel niciodat`
armonizate, pentru a \nlesni unitatea (omului european) \n sine \nsu[i [i prin
sine \nsu[i, dup` modelul christic, real [i absolut. Omul r`m\ne \ntr-o continu`

50
lupt` cu „sinele s`u scindat“, \ntr-o continu` agonie, cum tot Miguel de
Unamuno spune. De altfel, scindarea, contradic]ia, par a se fi impus \n g\ndirea
european` relativ` la devenirea uman` cum [i la evolu]ia socio-istoric` \n
general. G\nditorul spaniol tocmai enun]at conclude, \ntr-o not` de patetism:
„Nu voi obosi s` repet c` ceea ce \i une[te cel mai mult pe oameni s\nt
discordiile lor. Iar ceea ce \l une[te cel mai mult pe om cu el \nsu[i, ceea ce
face unitatea intim` a vie]ii noastre s\nt discordiile noastre intime,
contradic]iile interioare ale discordiilor noastre. Nu te \mpaci cu tine \nsu]i
dec\t, precum Don Quijote, pentru a muri“99. Unamuno consider` aceast`
unitate contradictorie a omului ca un dat [i nu ca un rezultat al unei muta]ii \n
condi]ia uman`: muta]ia de la ra]iunea deplin` (Logos, Cuv\nt, Fiin]`) la
ra]ionalitatea contradic]iei perpetue, \ntr-o cauz` dimorfic`. Omul christic
tocmai ra]iunea deplin`, unitatea originar` o exemplific`, \n mod real [i
spiritual, realitate esen]ial` pe care omul european a ezitat s` [i-o asume deplin,
chiar dac` a acceptat [i chiar [i-a \nsu[it principiul divin, \n concomiten]` cu
principiul natural al lucrurilor. |n acest fel, omul european a ales „lupta
contrariilor“ lupta \mpotriva vie]ii [i a mor]ii, lupta \mpotriva istoriei, o lupt`
continu` pe care Miguel de Unamuno o rela]ioneaz` cu ceea ce semnificativ
nume[te „agonia cre[tinismului“100. Propun\ndu-[i s` relateze propria-i lupt` [i
agonie, Unamuno scrie: „Ceea ce-]i voi spune aici, cititorule, este agonia mea,
lupta mea cre[tin`, agonia cre[tinismului \n mine (s.ns.), moartea [i \nvierea lui
din fiecare moment al vie]ii mele intime“.*
14. Lupta intim`, lupta \n propriul suflet [i \n propria g\ndire - ca-
racteristic` a individualismului european - r`m\ne mereu \ntr-o indecizie
cronicizat` sau \ntr-o rezolu]ie (christic` [i/sau laic`) semnificat` de Unamuno
prin \nvierea [i moartea cre[tinismului, ca realitate ontologic` a fiin]ei (a inti-
mit`]ii fiin]ei). De fapt, g\nditorul spaniol sesizeaz`, implicit, drama condi]iei
umane, \n special \n spa]iul spiritual renascentist [i modern (p\n` \n zilele
noastre), situat` \ntre ra]iunea deplin`, christic` (Logos, Cuv\nt,Fiin]`) [i
ra]iunea practic`, scientist` - validat` empiric/[tiin]ific (ra]iunea uman`).
15. Printr-o adecvare retroactiv`, putem accepta c` lupta \ntre ra]iunea
christic` [i ra]iunea empiric`/laic`, din era modern`, se origineaz` \n cele dou`
mari principii platoniciene: divinitatea (care include ra]iunea [i cauza) [i
materia (mas` inform`, c`reia omul \i poate da form`, „imagine“).
|n aceast` ipostaz` dimorfic`, \n care cele dou` forme de ra]ionalitate
coexist` \n intimitatea fiin]ei, omul moral european \[i caut` unitatea spiri-
tual`. |ncearc` o restaurare originar` a propriei condi]ii morale [i culturale. O
\ncercare mai apropiat` de agonie dec\t de \mplinirea efectiv` care s`-i \nles-
neasc unitatea ra]ional`.

51
 16. Ra]iunea uman` nu pare a fi preg`tit` de necesara concluzie
monogenic` a fiin]ei morale. Drama dimorfic`, at\t de dramatic ilustrat` de
Pascal, r`m\ne \n realitatea fiin]ei scindate. Cultura european` ofer` [i alte
exemple tipice: Cioran, Descartes, Einstein, care fie se tem, dar cred, (Des-
cartes), fie, dispera]i, resping trufia demiurgic` a omului [i interzic lucidit`]ii
(„cunoa[terii“) acte manifeste, \ntruc\t cunoa[terea duce la „ruperea echi-
librului originar prin spirit“ [i la „dezintegrarea din fiin]` prin con[tiin]`“
(Cioran)101, fie constat` e[ecul principiului cauzalit`]ii, dar nu accept` un
astfel de rezultat (Einstein).
17. Unitatea moral` a omului european - ra]ional` [i spiritual` - r`-
m\ne o permanent` problem` de rezolvat, [i sursa dramei continue a fiin]ei [i
existen]ei sale sensibile [i inteligibile; a sufletului [i g\ndirii sale.
Numai \n]eleg\nd aceast` dram` profund`, scindant`, vom g`si o expli-
ca]ie relativ plauzibil` - chiar dac` lipsit` de un temei mai ad\nc - a experi-
mentelor socio-morale din epoca modern`, cu deosebire dup` Revolu]ia
francez` 1789) [i, \n manifest`ri ostentativ unilateralizate, dup` primul r`zboi
mondial (totalitarism, fascism, monetarism etc.). |n clipa de fa]` omul moral
european „agonizeaz`“ \ntre limitele, tot mai vagi („certe-incerte“) ale unei
postmodernit`]i lipsite de cauz`; \ntr-un post-etic a c`rui solu]ie de continuare
\nc` nu apare bine conturat`, stabil`.

Recursul la voin]`!
1. Triumful iluminist, odat` cu Revolu]ia francez`, \nlesne[te radica-
lizarea ra]ionalismului de tip scientist, laic. Autonomizarea ra]ional`, \n raport
cu g\ndirea/ra]iunea cre[tin` [i, prin aceasta, desp`r]irea statului, a [colii [i a
resurselor etice de biseric` [i religie, au situat individualitatea uman` \ntr-un
spa]iu (social [i conceptual) dominat de voin]a de a face. |ndoiala cartezian`
sau spaima pascalian`, renun]area galileian` sau op]iunea (obligat`!) new-
tonian` \n favoarea adev`rului [tiin]ific (fa]` de cel alchimic, pe care Newton
\l c`utase) aveau s` fie dep`[ite printr-o adev`rat` filosofie a voin]ei. Secolul
XIX consacra voin]a ca determinant cognitiv, \n explicarea [i legitimarea
ac]iunii [i comportamentului moral/intelectiv. Prin c\teva personalit`]i proe-
minente, marcate de caracterul voli]ional al actelor/faptelor individuale sau
colective, noua orientare face [coal`. Arthur Schopenhauer, \n „Lumea ca
voin]` [i reprezentare“, lansa celebra propozi]ie: „lumea este reprezentarea
mea“ („concep]ia voluntarist`“); Wilhelm Wundt, creator al primului labo-
rator de psihologie experimental`, argumenta preeminen]a proceselor
voli]ionale \n raport cu cele intelectuale; mai apoi Michel Dufrenne este de

52
acord cu o filosofie a omului numai \n m`sura \n care implic` „\ntotdeauna o
filosofie a voin]ei“102. Culmina]ia pare a fi atins` de Nietzsche, al c`rui „supra-
om“ se revendica din binomul voin]`-putere: „Nu exist` nimic \n ceea ce pri-
ve[te via]a care s` aib` valoare afar` de gradul puterii - presupun\nd, tocmai,
c` via]a este \ns`[i voin]a de putere“. („Voin]a de putere“, ed. AION pg. 43).
2. La noi, C. R`dulescu-Motru [i Dimitrie Gusti au fost adev`ra]i \nte-
meietori de [coal` \n domeniu. Afla]i sub influen]a lui Wilhelm Wundt, ai c`rui
studen]i au fost, g\nditorii romåni au \ncercat o asimilare nuan]at` [i o continu-
are relativ diferen]iat` a g\ndirii wundtiene. Cu deosebire, Dimitrie Gusti reu-
[e[te s` construiasc` un ra]ionament eficient, pornind de la rela]ia ce poate exis-
ta \ntre „voin]a social`“ [i „voin]a moral`“. Voin]a social` ofer` substan]`
puterii (sociale), iar voin]a moral` asigur` substan]a etic` a comportamentului
ac]ional; voin]a moral` este considerat` de marele sociolog ca „element funda-
mental al vie]ii suflete[ti, \n calitate de izvor al tuturor ra]iunilor con[tiente pe
care le s`v\r[e[te omul ca individ izolat [i ca fiin]` social`103. Prevalen]a \n
actele morale a voin]ei este limpede exprimat` de D. Gusti: „Etica este o [tiin]`
care se adreseaz` la problema voin]ei omene[ti, care trebuie s` aib` \n vedere
tocmai aceast` voin]`“104. G\ndirea gustian` rela]ioneaz` etica de voin]`, p\n`
la a afirm` c` „tendin]a eticii era, ori de a ajunge ea o ramur` a psihologiei [i
\n special a psihologiei aplicate, ori cercetarea psihologic` s` devin` o parte
esen]ial`, integrant` a eticii“105. |n fapt, demersul [tiin]ific al g\nditorului
romån, aflat sub influen]a „[colii voluntariste“ germane, ajunge la concluzia
domina]iei psihologiei, a rezultatelor psihologiei experimentale, \n analizarea
„puterii suflete[ti“, cum spune profesorul C. R`dulescu-Motru; \n analizarea
\nt\mpl`rilor [i cauzelor suflete[ti, \n condi]iile \n care „etica are un domeniu de
fapte precise“ (D. Gusti).
3. Considerat` o parte component` a [tiin]elor normative, etica gus-
tian` vizeaz` realizarea unui corpus de „norme etice“ care s` poat` fi aplicate
la studiul societ`]ii [i al oric`ror tipuri de valori umane. „…Pentru Gusti, pro-
blema central` a eticii este problema motiv`rii voin]ei, adic` problema
scopurilor [i motivelor [i \n special scopul suprem - idealul etic“106.

G\ndirea etic` gustian` indic` at\t drama, c\t [i [ansa voin]ei [i con[tiin]ei
morale \n societ`]ile moderne. Drama este sugerat` de tendin]a dominatoare a
proceselor voli]ionale \n stabilirea deciziei [i ac]iunii individuale/sociale, iar
[ansa rezid` \n posibilitatea impunerii, prin comportament normativ, \n toate
ac]iunile [i \ntreprinderile individuale/colective/institu]ionale. Filosofia
voin]ei etice (morale) const`, explicit, \n controlul normativ („prin norm`“) al
voin]ei, astfel \nc\t scopurile [i motivele ac]iunii umane s` poat` atinge idealul

53
etic*; astfel \nc\t voin]a moral` s` se reg`seasc` \n structura \ntregii construc]ii
sociale [i spirituale.

|n]elegerea c\t mai exact` a sensului pe care Dimitrie Gusti \l d`

sintagmei „voin]` social`“ este mai mult dec\t necesar`. Reputatul so-
ciolog H.H. Stahl, elev al lui Gusti, explic` expresia gustian`, deosebind-
o [i de „[coala Wundt“, dar [i de sensul curent: „... A plecat de la
constatarea c` toate manifest`rile sociale s\nt rezultatul unor ac]iuni ale
membrilor societ`]ii, deci implic\nd o voin]` pus` \n slujba atingerii unor
anume scopuri. (...) Aceast` voin]` nu este determinat` de manifest`rile
sociale, ci dimpotriv`, le determin`. Nu este deci imanent` acestora, ci
transcendent`, ]in\nd de esen]a fiin]ei umane, capabil` de voin]` \ntru
rezolvarea problemelor ei concrete. (...) Caracterul social al voin]ei
rezult` nu din via]a social` concret`, ci din esen]a social` a fiin]elor
umane. (s.ns.) Indiferent de timp [i de spa]iu exist` deci o voin]` social`
permanent`, atemporal`, care se manifest` mereu, indiferent de condi]iile
istorice schimbate. (...) Putem considera c` \n concep]ia lui Gusti voin]a
social`, \n esen]a ei, nu este social` ci uman`, de[i atributele ei s\nt
sociale“. (Dimitrie Gusti - „Studii critice“, Ed. {tiin]ific` [i enciclo-
pedic`, Bucure[ti, 1980, pag. 21-22).

Profesorul H.H. Stahl relev` o idee cu adev`rat nou` \n aria [tiin]elor

despre societate; [i anume: preexisten]a determinantului social \n configurarea
„voin]ei sociale“; - un determinant social originar, anterior [i nealterat, \n
esen]a sa, de evolu]ie/istoricitate. Este important, credem, a sesiza aici o
re\ntoarcere la Aristotel care afirma „natura social`“ a omului ca dat fiin]al ([i
nu ca rezultat al vie]ii \n societate); ca o constant` genezic` a omului… Voin]a
moral`, la Gusti urmeaz` accea[i cale de raportare la „natura social`“ [i voin]a
social` \nn`scut` a omului.
4. Teoria etic` gustian`, nuan]at` \n cadrul [i prin socilologie, relev`
faza incipient` a unui stadiu [i a unui moment, iminente societal, cu prelucr`ri
conceptuale [i aplica]ii duse p\n` la limite paroxistice. Dominanta psihic`,
sufleteasc`, \n ac]iunile [i faptele umane, se reg`se[te, ast`zi, \n ceea ce am
putea numi calific`rile moral-cognitive post-faptuale, subordonate conse-

* O adev`rat` surpriz` bibliografic` o constituie manualul „Elemente de etic`“ (Ed. Scrisul

Românesc S.A., 1936), semnat de Dimitrie Gusti \mpreun` cu prof. Ion Zamfirescu, \n care se
subliniaz` c` „idealul etic este for]a spiritual` care ajut` omului s` se g`seasc` pe sine [i (...) s`
\n]eleag` misiunea pe care o reprezint`, \n cadrul vie]ii, al culturii [i, \n ultim` analiz`, al
Humanit`]ii“ (pag. 30)

54
cin]elor/rezultatelor \nregistrate. |n perspectiva utilitarist-consecin]ionist` a
zilelor noastre, ac]iunile individuale/colective s\nt, \n aceea[i m`sur`, trans-
ra]ionale [i trans-normative. Valoarea lor moral` [i socio-spiritual` este dat`
de rezultat, indiferent de mijloacele utilizate sau de efectele pentru al]ii.
5. Nivelul paroxistic al ac]iunii subiectiv voluntariste este adesea
exemplificat printr-o butad` atribuit` lui Lenin. C\nd i s-a atras aten]ia c` se
cam \ndep`rteaz` de realitate, prin ini]iativele [i ac]iunile sale „revolu]ionare“,
a replicat prompt: „Cu at\t mai r`u pentru realitate!“ Replica leninist` n-a
r`mas o simpl` butad`. Voin]a ca putere arbitrar`, trans-ra]ional`, de un su-
biectivism total ([i totalitar) avea s` se reg`seasc` \n chiar premisa doctrinei
comuniste. Comuni[tii, ajun[i la putere, \n sistemul de tip leninist, clamau cu
convingere: „Socialismul este prima or\nduire din lume care se construie[te
con[tient“. Altfel spus - se construie[te \n nesocotirea evolu]iei obiective,
stadiale, a istoriei; se construie[te prin voin]` manifest`, arbitrar`, \n plan
teoretic [i practic… Putem consemna, astfel, o evolu]ie (cronologic`) nu
lipsit` de dramatism: dela con[tiin]a obiectiv`, platonician`, la con[tiin]a
subiectiv` hegelian` [i la voin]a subiectiv`, colectiv` (paroxistic` \n cazul
comunismului), constatabil`, \n planuri diferen]iate, [i \n societ`]ile moderne
[i post-moderne. Mai mult, omul moral modern ([i post-modern) opereaz` nu
at\t cu categorii voli]ionale, c\t mai ales cu stimului psiho-voli]ionali care s`-i
asigure \mplinirea dorin]ei, satisfac]ia, succesul, etc.
6. Relativaizarea, p\n` la vidarea de substan]` a moralei teoretice [i
practice este identificat` de profesorul Hubert Grenier \n aria „imoralismului
difuz de care este impregnat` epoca noastr` [i care o \mpinge spre permisibi-
litate [i laxism, impun\nd recunoa[terea drepturilor imprescriptibile ale unei
dorin]e \n fa]a c`reia nici o constr\ngere, nici un tabu nu rezist`“107. Solu]ia
trebuie s` vin` tot din sfera con[tiin]ei eficiente, din ac]iunea con[tient`, „\ntr-
o vreme \n care to]i oamenii [i toate popoarele au \n]eles c` s\nt solidari [i c`
m\ntuirea colectiv` presupune mai degrab` solu]ii politice dec\t predici mo-
ralizatoare“108. Hubert Grenier situeaz` decizia/ac]iunea sub semnul
inten]ionalit`]ii politice, a unei inten]ionalit`]i ordonatoare („normative“),
pentru o cauz` moral`. Deontologismul se \nscrie \n aceast` arie a bunei
inten]ii, chiar dac` nu mizeaz` decisiv pe politic.

55
 Efecte circumstan]iale: „scenariul cauzal“
[i impasul ra]ional*
1. Informa]ia constituie premisa cauzal` sine qua non a unui tip anu-
me de evolu]ie; a condi]iei [i comunic`rii umane, \n ultim` instan]`. Fie
reg`sind-o „\n forma realit`]ii“, (Blaga) fie prelu\nd-o din lumea exterioar`,
„\n procesul adapt`rii noastre la ea“ (Winner), informa]ia decide con]inutul [i
solu]ia de continuare \n multiplele ini]iative [i ac]iuni umane. Cum tot at\t de
adev`rat este c` informa]ia (in forma [i in essentia) legitimeaz` o concluzie
temporal` ([i temporar`, fire[te): mesajul pe care-l propune suport` „limitele
ra]ionale“ ale clipei, ale unei anumite disponibilit`]i de percep]ie [i receptare
a realului. |n acela[i timp, nu se poate ignora metodologia de absor]ie a
informa]iei \ntr-un anumit tip de mesaj. Mai precis, codurile, simbolurile,
semnalele dau un anumit sens [i o extensie controlat` comunic`rii. Cu
deosebire acest din urm` aspect cap`t` mereu o extrem` acuitate, \ntruc\t aici
se poate produce marea orientare, „manipularea fantomelor“, cum observa
\nc` Giordano Bruno. }ine de-acum de zona elementarului marea dispo-
nibilitate de distorsionare/intoxicare a publicului consumator de informa]ie,
prin chiar stabilirea meniului informa]ional109.
2. Efectele au fost [i s\nt facilitate de metodologii cauzale croniciza-
te, cu deosebire \n perioada post-renascentist` [i, spectaculos, dup` Revolu]ia
francez`. Vrem s` spunem, \n esen]`, c` principiul cauzalit`]ii, dominant \n
epoca modern`, a n`scut ispita de a fi produse cauzele necesare pentru ob]ine-
rea efectelor urm`rite. Altfel spus, ispita scenariului cauzal110 avea s` devin`
fapt [i s` favorizeze o inginerie social` ce urma s` fac` \n/din lume ceea ce se
dorea, mai degrab` dec\t ceea ce \nse[i legile evolu]iei organice impuneau.
Lumea ap`rea tot mai mult „ca voin]` [i reprezentare“, ca o arie scenarizat`
prin mijlocirea unor dialectici [i ideologii epurate atent de orice fel de
imponderabile [i erezii intuitive. Aici, \n acest punct de interven]ie dialectic`,
ar trebui c`utate resursele scenariului cauzal. Un scenariu \n care informa]ia se
manifest` decisiv, datorit` \nc`rc`turii simbolice dirijate, primite \n contextul
dat; datorit` cauzelor (cauzei) pe care le va impune \n c\mpul ra]ional.
3. Evolu]ia spre asemenea concluzii era favorizat` de apari]ia
informa]iei utilitare, proprie civiliza]iei moderne; \n fapt, de schimb`rile \n
raportul cultur`-civiliza]ie, \n care cultura se materializa relativ rapid \n bunuri
de consum, \n agregate impulsionate de procese mecanice; inventate, „imple-
mentate“ [i dirijate \n aria „civiliza]iei tehnico-materiale“. |n scurt` vreme, a[a

* Lectur` facultativ`

56
cum s-a observat, efectele au fost resim]ite grav de oameni, odat` cu feti[i-
zarea eficien]ei socio-economice [i insinuarea unui veritabil amor mecanic! A
fost foarte u[or s` legi sim]urile de anumite facilit`]i, avantaje, „superiorit`]i“,
astfel \nc\t, o simpl` organizare mecanic` a realului s` poat` duce la
„produsul“ urm`rit. {i tot at\t de simplu a fost, \n timp, nu numai s` produci
efectele scontate, ci chiar s` prevezi evolu]iile cauzale viitoare. Scenariile
puteau fi elaborate pe termen scurt, mediu [i lung. Sau pe etape, epoci [i ere.
Scenariul nostradamic este unul dintre cele mai tentante pentru anali[tii
informa]iei vizionare111. S` re]inem, deci, c`, scenariul cauzal lucreaz` cu
premise (informa]ii) deliberat subiective, al c`ror con]inut de adev`r ]ine nu
at\t de imperativele realului, c\t de inten]ia (vinovat` sau nevinovat`) a brain-
trust-menilor.
4. C\teva opinii temeinice, \nainte de a atinge impasul ra]ional care a
dirijat informa]ia spre o adev`rat` dram` contemporan`. Celebrul fizician
german Werner Heisenberg112, observ\nd c` Newton „a creat pentru prima
dat` posibilitatea reproducerii unei multitudini de fenomene \ntr-un formalism
matematic“, conchide: „s-a n`scut ideea c`, \n principiu, toate procesele din
lume (s.ns.) ar putea fi reduse la procese mecanice“ [i, de aici, o rezolvare
excep]ional`: „cunoa[terea exact` a tuturor circumstan]elor mecanice ale
lumii va face posibil`, \n principiu, calcularea complet` a comport`rii viitoa-
re“ (s.ns.). Chiar dac` evolu]iile din fizic` pun \n cauz` fizic` newtonian` (\n
special \n zona rela]iilor de indeterminare), calcularea comport`rii viitoare n-
a r`mas f`r` ceonsecin]e \n planul rela]iilor umane, \n sfera sociabil` [i
rela]ional`. Scenariul social (cauzal) avea fundamentarea fizic` (empiric`).
5. Nici \n planul imaginarului nu se \nt\mpl` cu totul diferit. Este
meritul regretatului Ioan Petru Culianu de-a fi observat un Giordano Bruno
ignorat p\n` acum. Un Giordano Bruno psiho-social. Ioan Petru Culianu
redescoper` cartea italianului („De vinculis in genere“) [i-i d` o interpretare
care va repune \n discu]ie destinul \nsu[i al lui Giordano Bruno. Demonstr\nd
c` „magia este o [tiin]` a imaginarului“, Culianu noteaz` sec: „La gradu-i cel
mai \nalt de dezvoltare, atins \n opera lui Giordani Bruno, magia este o metod`
de control a individului [i a maselor bazat` pe o cunoa[tere profund` a
pulsiunilor erotice personale [i colective. Nu doar str`mo[ul \ndep`rtat al
psihanalizei poate fi recunoscut \n ea, ci [i, \n primul r\nd, acela al psihologiei
aplicate [i al psihologiei maselor“ (s.ns.)
Iar pentru ca lucrurile s` apar` oarecum mai explicite, Culianu noteaz`:
„Originalitatea unei epoci nu se m`soar` dup` con]inutul sistemelor ei ideolo-
gice, ci mai cur\nd dup` voin]a-i selectiv`, adic` dup` grila interpretativ` pe
care o interpune \ntre un con]inut preexistent [i rezultatul s`u modern“113.

57
 Pentru a nu z`bovi prea mult \n felurite explica]ii, vom dobserva doar
cum realul [i imaginarul erau subsumate unei inginerii cu puternice [i imediate
efecte rela]ionale [i de con[tiin]`.
6. Manipularea, intoxicarea, distorsionarea s\nt, cum observ`m, pro-
ceduri curative („magii“) intrinseci epocii moderne [i nu numai. Frecven]a [i
intensitatea constatate pot da sentimentul „produc]iei de serie“, al facilit`]ii
producerii [i reproducerii la nesf\r[it a cauzelor precis [i sistematic dirijate
spre efectele scontate. Iar dac` cele c\teva secole post-renascentiste ni se par
un timp istoric de lung` durat`, atunci s-ar putea vorbi de un fel de nesf\r[it al
principiului cauzalit`]ii; cu acoperirea \ntregii modernit`]i. {i, implicit, de o
nesf\r[it` dram` a condi]iei umane, la nesf\r[it manipulat`!
7. Totu[i, scenariul cauzal n-a rezistat revolu]iilor surprinz`toare ale
„lumii materiale [i spirituale“. Principiul cauzalit`]ii a ajuns \ntr-un impas,
aparent f`r` ie[ire - \ntr-un impas ra]ional. Semnalul venea tot din fizic`, fizica
cuantic`, iar mesagerul \ngrijorat al situa]iei va fi Einstein \nsu[i114. Schimbul
de scrisori [i idei Einstein-Born-Bohr poate fi edificator, pentru ceea ce
urm`rim: soarta informa]iei cauzale. Albert Einstein \i scrie, \n 1919, lui Max
Born: „Nu s\nt de acord cu maniera dumneavoastr` pesimist` de a judeca
cunoa[terea. Este unul din cele mai frumoase lucruri \n via]`, de a avea o idee
precis` a cauzelor [i efectelor; nu pute]i s` le nega]i dec\t dac` s\nte]i o fire
\ntunecat`, nihilist`“… Un an mai t\rziu, \n 1920, Einstein continu`, dar cu o
siguran]` b`nuitoare: „Problema cauzalit`]ii \mi provoac` [i mie (…) mult`
grij`“. {i mai departe: „P`rerea lui Bohr despre radia]ie m` intereseaz` foarte
mult. Dar nu doresc s` m` las antrenat de ea, renun]\nd la cauzalitatea
imediat`, at\t timp c\t va fi altfel ap`rat` dec\t p\n` \n prezent. Ideea c` un
electron expus la o radia]ie \[i alege \n toat` libertatea momentul [i direc]ia
unde vrea s` sar` \mi este insuportabil`. Dac` ar fi a[a, a[ dori mai degrab` s`
fiu croitor sau salariat \ntr-un tripou dec\t fizician“… Cu solidaritatea cuvenit`
geniului einstenian, Max Born scria, \n 1924: „Einstein era ferm convins c`
fizica descrie cunoa[terea lumii obiective. Am dob\ndit lent convingerea,
\mp`rt`[it` cu al]i fizicieni, \n cursul experien]ei mele \n domeniul
fenomenelor cuantice din atomi, c` nu exist` o lume obiectiv` \n fiecare
moment, ci o cuno[tere grosier`, aproximativ`…“ La acestea, Max Planck
preciza: „|n concluzie, noi putem declara: legea cauzalit`]ii nu este nici
adev`rat`, nici fals`. Ea este mai degrab` un principiu euristic, un ghid, pentru
a ne orienta \n confuzia \mpestri]at` a evenimentelor“. {i: „Din acestea se
poate \n]elege c` fizica atomic` s-a \ndep`rtat din ce \n ce mai mult de
reprezent`rile determinismului“, conchide W. Heisenberg.

58
 8. Subminarea principiului cauzalit`]ii de misterioasele [i inepuizabi-
lele principii ale materiei este des`v\r[it` de un nou fenomen fizic, considerat
crucial pentru continuitatea ([i continuarea) lumii moderne, a[a cum s-a impus
dup` 1789, odat` cu triumful social al iluminismului. {i anume - nici
experimental nici imaginar - nu au putut fi dep`[ite ultimele st`ri ale materie
(particulele elementare).
Ciocnirile \n acceleratoarele gigantice nu mai aduc informa]ii noi: se
ob]ine acela[i tip de particule, de aceea[i m`rime [i compozi]ie, prin
transformarea energiei cinetice \nalte \n materie. Efectele acestui grav impas
ra]ional par a fi cu adev`rat imprevizibile, cel pu]in pentru circula]ia
informa]ional` pe care o practic`m \n prezent. Ceea ce-l determin` pe un
filosof avizat asupra gravit`]ii consecin]elor s` afirme: „S\ntem evident \n fa]a
unei limite a cunoa[terii. Dincolo de aceasta este lucrul \n sine, incognos-
cibilul“115.
9. Am st`ruit asupra scenariului cauzal din dou` temeinice motive,
impuse de contextul scrierii de fa]`: a/ pericolul ca informa]ia s`-[i piard`
suportul regenerator; s` nu mai con]in` un mesaj real [i b/ agravarea impasu-
lui social, ca urmare a paradigmei negative generate de informa]ia \nchis`, \n
absen]a orizontului evolutiv al lumii ra]ionale/materiale.
Fenomenul este intrinsec civiliza]iei europene \n general. Fundamentat`
pe ra]ionalism [i experien]`, cunoa[terea european` poate fi practic anihilat`
de absen]a cauzalit`]ii, de e[ecul silogismului cartezian. „G\ndesc, deci exist“,
celebra erezie ra]ionalist-laic` a lui Descartes, ajunge a fi, prin e[uarea
dialecticii materiei, un fel de „G\ndesc ca s`… nu exist!“ |n rela]iile practicii
sociale muta]iile s\nt la fel de simptomatice. Metoda cartezian`, favorizat` de
evolu]ia continu` a g\ndirii [tiin]ifice, favoriza, la r\ndu-i, elaborarea (tot
[tiin]ific`) a scenariului social. Cauza social` func]iona [i ra]ional [i istoric.
Recursul la metod` constituia solu]ia global` pentru [tiin]` [i pentru via]a
social`. E[ecul „dialecticii“ materiei (constatat` a fi o structur` generativ` [i
autogenerativ`) oblig` la o schimbare de esen]`, la o nou` paradigm`. Dac` va
fi suportat` schimbarea…
10. Impasul ra]ional se reg`se[te, deci, \n criz` de continuare - \n im-
posibilitatea elabor`rii solu]iei sociale de continuare. Se produce o schimbare
f`r` sens, o rea[ezare haotic` a normelor [i mentalit`]ilor, o dislocare, poate o
decupare din structurile minime ale normalit`]ii. Criza „dialecticii“ materiei
face imposibil un scenariu social coerent. „Nu exist` solu]ii“, „o a treia cale“
etc. s\nt propozi]ii ce b\ntuie Europa de Est, dup` pr`bu[irea sistemului
totalitar. R`spunsul lui Marcuse, din 1968 (pe ideea: schimb`m ce este, f`r` s`
ne pese ce urmeaz`!) se reg`se[te parc` \n impasul provocat, \n Est, de for]e

59
care au dorit schimbarea, dar nu au avut [i solu]ii viabile de continuare.
Interesant este c` formula „a treia cale“ a fost relansat` \n 1998, chiar la New
York, sub patronajul pre[edintelui Clinton, cu precizarea: „nici socialism nici
liberalism“, care nu mai corespund societ`]ii informa]iei/globale. Riscul ar fi:
„Schimbarea f`r` solu]ie!“ o pustiire ideologic`, economic`, moral`,
concomitent cu blocarea accesului la decizia social`.
11. Interpret`ri de ultim` or` confirm` oarecum dramatic acest „f`r`
s` [tie ce urmeaz`“, generat de impasul nea[teptat al solu]iei de continuare. Un
presigios istoric contemporan, Eric Hobsbawn , \n lucrarea „Age of extremes.
The Short Twentieth Century (1914-1991)“, consemneaz` impasul. Observ\nd
c` „epoca de aur“ a capitalismului (de dup` al doilea r`zboi mondial) a e[uat,
\n anii ‘80 [i ‘90: \n Est - pr`bu[ire, [i \n Vest - malaise, S. Brucan sintetizeaz`
astfel constat`rile istoricului: „Tabloul sumbru al prezentului cuprinde toate
continentele [i toate aspectele vie]ii sociale (…). |n politic`, declinul partidelor
de mas` organizate conform ideologiilor a eliminat motorul activiz`rii civice
a oamenilor, iar \n cultur` totul este post: postindustrial, postimperial, postmo-
dernist, postmarxist, post-Gutenberg, f`r` s` se [tie ce urmeaz` dup` dispari]ia
acestora (s.ns.). Bref, secolul se termin` \ntr-o dezordine total` (s.ns.), a c`rei
natur` nu este clar`, fiind lipsit [i de mecanismul necesar, fie pentru a-i pune
cap`t, fie pentru a o ]ine sub control“. („Dilema“ nr. 160, februarie 1996).
12. Riscul impasului ra]ional rezid` \n specularea solu]iilor de circum-
stan]`, acel „haos bine organizat“, \n care informa]ia accept` s` se prostitueze,
este prostituat` sau obligat` s` se comporte ca atare. |n fond, ce altceva s-a
\nt\mplat \n Romånia, \n perioada postdecembrist`?

60
 CAPITOLUL V

DEONTOLOGISMUL
Premisele unui nou comportament al omului activ
1. Con]inutul exact al deontologismului impune unele preciz`ri de
\nceput. Etimologic, deriv` din cuvintele grece[ti „deontos“ (ceea ce este bine;
ceea ce se cade) [i „logos“ ([tiin]a) [i compun noua [tiin]` a comportamentului
moral - deontologia - [tiin]` a atitudinii [i ac]iunii morale \n aria unei profesii
precis delimitate (ex. medic, avocat, ziarist). Normele deontologice s\nt
elaborate de profesioni[tii \n[i[i; aplicarea lor este asigurat` numai de
reprezentan]i ai acelei profesii; numi]i sau ale[i dintre membrii profesiei
vizate. |n ultim` analiz`, normele deontologice s\nt interioare profesiei -
norme autoimpuse. Doamna Kathryn Koegel pledeaz`, argumentat, pentru
realitatea func]ional` a „regulilor autoimpuse“ \n activitatea de pres`. Doamna
Koegel crede c` regulile autoimpuse ar putea produce efecte coerente [i
efective „prin organiza]ii eficiente [i cuprinz`toare ale mediei, care s` militeze
pentru bunul mers al \ntregii activit`]i de mass media [i care s` stabileasc`
standarde [i politici pentru aceast` industrie“116.
2. Principiul interiorit`]ii [i exerci]iul autoimpus, caracteristice regle-
ment`rilor deontologice, au un sens propriu \n raport cu deontologismul. Dac`
deontologia opereaz` cu norme specifice [i numai \n aria bine delimitat` a
unei anume profesii, deontologismul ambi]ioneaz` o cauz` general` [i gene-
ralizant`, raportat` la toate profesiile, active [i contemplative, la atitudinile,
ac]iunile [i comportamentele de ordin moral, [tiin]ific, politic, public sau
privat etc.
Deontologismul apare ca o filosofie moral` normativ` care vizeaz` \n-
tregul comportament uman. Esen]a deontologic` rezid` \n calitatea/moralita-
tea ac]iunii. Comparativ, dac` „filosofia voin]ei“ pune accentul pe „reprezen-
tarea mea“ („lumea mea“) \n ignorarea efectelor [i corectitudinii ac]iu-
nii/viziunii (s.ns.) pentru cel`lalt/ceilal]i, deontologismul accentueaz` nece-
sitatea corectitudinii ac]iunii [i a corectitudinii Binelui ob]inut pentru sine [i
pentru ter]i.
3. Pentru o mai precis` delimitare a deontologismului de filosofiile
utilitariste (a c`ror ]int` este succesul, indiferent de mijloace) s` urm`rim

61
ra]ionamentul propus de David McNaughton117. Autorul face o analiz` com-
parat`, l`muritoare \n multe privin]e, \n care stabile[te diferen]ele dintre
deontologism [i consecin]ionism [i, de aici, [ansele deontologismului, care
\ncearc` s` g`seasc` temeiul moral dintre eficacitate [i puritate, \ntre care
„trebuie s` alegem… chiar dac` este dureros“ (A. Camus)118.
David McNaughton delimiteaz` „deontologismul“ de „conseci]ionism“
prin compara]ie. Premisa pe care \[i \ntemeiaz` ra]ionamentul este, fire[te,
ac]iunea: „C\nd s\ntem pu[i \n fa]a unei alegeri \ntre mai multe ac]iuni, alegere
ce are o semnifica]ie moral`, cum putem decide care din ele este cea
moralmente corect` (right)?“119.
4. Teoriile consecin]ioniste (- ale ac]iunii directe sau indirecte) consider`
c` ac]iunea este moralmente valabil` \n m`sura \n care „are cele mai bune
rezultate, adic` aceea care produce cea mai mare balan]` de consecin]e bune \n
raport cu cele rele“*. Mai mult: consecin]ionismul ac]ional direct se autodefi-
ne[te ca o teorie a deciziei“, „prin intermediul c`reia s` ne ghid`m ac]iunile“**.
|ntr-o expresie concluziv`, consecin]ionistul se situeaz` \ntr-o rela]ie
binar` (de consecin]`: cauz`-efect) cu lumea \n care tr`ie[te efectiv [i \n care
moralitatea se deduce post-factum, din rezultat. „C\nd ac]ionez, ceea ce con-
teaz` din punct de vedere moral - singurul lucru care conteaz` din punct de
vedere moral - este efectul pe care \l va avea ac]iunea mea asupra cantit`]ii de
valoare din lume“***.
Miza pe rezultat („efectul“), observ` exege]ii consecin]ionismului, nu
poate fi valorizat` printr-o raportare substan]ial`, cum ar fi normal, la corec-
titudinea ac]iunii. Consecin]ioni[tii configureaz` moralitatea printr-o „dialec-
tic` regresiv`“, s`-i spunem a[a, pornind de la efectul/succesul ob]inut,
efect/succes echivalent cu „binele“ urm`rit. |n acest fel, apare riscul de a
exista o diferen]` moral` [i de moralitate \ntre ac]iune [i rezultat. |ntrebarea
este: O ac]iune imoral`/amoral` poate produce un rezultat valabil moral? {i, \n
continuare: Putem accepta, f`r` riscuri morale majore, celebra formul`:
„Scopul scuz` mijloacele“, cu at\ta non[alan]` aplicat` \n aria politic` post-
machiavelic`?
5. Deontologi[tii spun nu, din motivul c` „ac]iunea care produce cele
mai bune rezultate (nu) este \ntotdeauna ac]iunea corect` din punct de vedere
moral“120. Deontologismul accept` s` produci „mai pu]in bine dec\t ai putea“,
dac` ac]iunea [i mijloacele de ac]iune s\nt corecte \n ini]iativ` de producere a
binelui. Deontologi[tii consider` ac]iunea o fapt` moral`, \n timp ce conse-
cin]ioni[tii o consider` valabil` moral \n func]ie de succes (de consecin]e).
Disputa dintre cele dou` curente este sporit` [i de faptul c` deontolo-
gismul \ncearc` s` impun` un comportament fundamentat pe norma moral`

62
corect` (deci, un comportament constr\ng`tor) \n toate ac]iunile pentru sine [i
pentru ceilal]i. „Deontologismul afirm` c` moralitatea impune anumite limite
sau constr\ngeri \n ceea ce prive[te ac]iunile f`cute \n vederea binelui
general“*. {i astfel, prin aceast` raportare la binele general, deontologismul
oblig` individul/persoana s`-[i organizeze ac]iunile s`-[i modeleze compor-
tamentul [i \n func]ie de ceilal]i, normele morale fiind, \n fond, consensuale,
rezultate ale unei \ndelungate existen]e [i tradi]ii individuale/colective.
Identific`m, prin aceasta, constanta moral` \n configurarea cadrului normativ
[i social ce define[te ac]iunea individual`, \n raport cu sine [i cu ceilal]i.
Consecin]ioni[tii (ca [i utilitarismul, \n general) nu mizeaz` pe rigorile
constr\ng`toare, fie [i permisive. Plastic vorbind, consecin]ioni[tii accept`
omul performant, c`ruia rezultatul/succesul \i legitimeaz` statutul moral [i
social.
Vechiul dicton amintit („Scopul scuz` mijloacele“) poate fi reg`sit \n
consecin]e fericite sau nefericite; sau \n aceea[i m`sur` fericite [i nefericite.
Ar fi suficient ca balan]a consecin]elor fericite s` \ncline, chiar [i foarte pu]in,
talgerul (\n favoarea rezultatelor pozitive) pentru a legitima moral ac]iunea!…
Exist` aici acea ambiguitate a succesului, identificat` \n opera]iunile de tip
op]ional (ex: alegeri parlamentare, de partid etc.), \n care este suficient un
procent infim sau un singur vot \n plus pentru a proclama \nving`torul [i, prin
aceasta, fericirea electiv`. Nu mai conteaz` c` 49% dintre „op]ionali[ti“ au
fost \nfr\n]i [i vor fi executan]ii voin]ei majoritare (cel pu]in psihologic).
6. Dar diferen]a radical` dintre deontologism [i consecin]ionism re-
zid` \n absen]a unei morale a ac]iunii, \n cazul consecin]ionismului. David
McNaughton observ`: „Consecin]ionismul ac]ional nu este, ca atare, o teorie
moral`. adic` o teorie ce ne spune care ac]iuni s\nt, \n fapt, corecte din punct
de vedere moral [i de ce“**. {i tocmai datorit` acestei absen]e de esen]`, con-
secin]ionismului „trebuie s`-i ad`ug`m o teorie a valorii intrinseci, o explica]ie
a ceea ce anume s\nt lucrurile bune, respectiv rele“***. O asemenea teorie a
valorii intrinseci este considerat` a fi utilitarismul care „ne spune c` singurul
lucru intrinsec bun este fericirea sau bun`starea (welfare) fiin]elor sim]itoare,
[i c` singurul lucru r`u este suferin]a“ (pag. 228).
7. Dependen]a moral-axiologic` de anumite standarde, \n care fericirea
pare a fi sinonim` cu bun`starea, sugereaz` caracterul dependent al
consecin]ionismului; caracterul s`u sistemic.
Prin diferen]`, deontologismul tinde s` impun` o filosofie moral` a
ac]iunii [i mijloacelor de realizare concrete [i corecte a ac]iunii; o filosofie
neutr`, trans-sistemic`.

63
 8. Deontologismul nu depinde de o „o teorie a valorii intrinseci“, din
moment ce, \n esen]a sa, este moral, [i nici de un sistem („liberal“, spre exem-
plu), ci \ncearc` s` impun` alternativa generalizant` normativ` a corectitudinii
ac]iunii [i mijloacelor; a binelui moral pentru sine [i pentru to]i ceilal]i;
oricum, nu \mpotriva altuia/altora. Caracterul normativ al deontologismului
(„constr\ng`tor“, cum spun exege]ii utilitarismului) vizeaz` tocmai
corectitudinea binelui, pe baza unor ac]iuni corecte, prin care s` se produc` un
bine/efect moderat, de tip aristotelic, [i nu un succes „cu orice pre]“.

O precizare necesar`: Deontologismul „a[a cum apare \n conspectul de

fa]`, nu vizeaz` minimalizarea utilitarismului ([i „consecin]ionalis-
mului“), printr-o ofert` conceptual` [i practic` alternativ` de tip exclu-
sivist. Deontologismul tinde la impunerea unei premise de referin]`, care
s` stea la baza oric`rei ac]iuni umane - binele corect - rezultat din
corectitudinea mijloacelor [i scopurilor. Deontologismul situeaz` omul [i
ac]iunea sa \n aria deliberat` ([i aprioric`), premerg`toare ac]iunii [i
efectelor; consecin]elor. Deontologismul apare, astfel, ca un pas \n plus
\n restaurarea eticii ac]ionale, impus`, azi, de riscurile unor comporta-
mente (politice, civice, [tiin]ifice) care \ngrijoreaz`, datorit` tocmai
consecin]elor negative pentru sine [i pentru ceilal]i.
Totu[i, utilitarismul, considerat [i „un consecin]ionism care se opune in-
terven]iei criteriilor a priori pentru a judeca o ac]iune“, r`m\ne filosofia
practic` de referin]` \n spa]iul britanic [i american al lumii moderne.
„Resping\nd orice concep]ie transcendent` asupra binelui moral“,
utilitarismul promova ac]iunea ale c`rei consecin]e - ne spune Jeremy
Bentham, fondator al curentului, al`turi de John Stuart Mill - produceau
„cea mai mare fericire a celor mai mul]i“; este adev`rat, pe baza
principiului „scopul scuz` mijloacele“ (numai rezultatul fericit conteaz`).
Utilitarismul, amendabil azi, a creat, totu[i, o civiliza]ie de referin]`,
chiar dac`, \n plan ideal/etic, este amendabil`. Semnalele posibilei
adecv`ri la criteriile ac]ionale din zilele noastre s\nt sugestive:
„Utilitarismul contemporan a dezvoltat strategii individuale (...) cea mai
cunoscut` fiind aceea a utilitarismului normativ“. Ceea ce \nseamn`
raportarea la o regul` respectat` f`r` excep]ie, iar consecin]ele vor fi
evaluate prin raportare la „adoptarea acestei reguli generale, nu din actul
singular“. Utilitarismul normativ apare a fi un deontologism am\nat, cel
pu]in \n aceast` faz` a evolu]iilor conceptuale [i practice. (Vezi
„Utilitarismul“ de Catherine Audard; \n „Filosofia moral` britanic`“, Ed.
Alternative, 1998).

64
 Deontologismul [i consecin]ionismul coexist` \n doctrina moral` actual`,
inclusiv \n aria comunic`rii de mas` care ne intereseaz` cu prec`dere. {i la
care ne vom referi \n capitolele urm`toare.

65
 „... Un principe are \ntotdeauna la \ndem\n` tot felul de motive
\ndrept`]ite, care-i \ng`duie s`-[i calce cuv\ntul sub aparen]e cinstite...
Dar trebuie s` [tii s`-]i ascunzi \n tot felul aceast` natur` de vulpe (pentru
a te feri de cursele ce ]i se \ntind - n.ns), s` te prefaci [i s` nu te dai pe fa]`,
deoarece oamenii s\nt at\t de naivi [i se supun at\t de u[or nevoilor
prezente, \nc\t acela care \n[al` va g`si \ntotdeauna pe unul care s` se lase
\n[elat“.
(Niccoló MACHIAVELLI)

„La prima vedere, numele lui Machiavelli a r`mas legat de ideea

unui divor] radical \ntre politic` [i moral`, a succesului cu orice pre] [i
indiferent de mijloace - [iretenie, duplicitate, perfidie, \n[el`ciune,
corup]ie, for]` sau asasinat - toate practicile care au existat dintotdeauna
[i pe care, evident, nu el le-a inventat; el nu a f`cut dec\t s` arate c` s\nt
mijloace necesare \n via]a politic`“.
(Philippe MALAURIE)

66
 CAPITOLUL VI

DEONTOLOGIA
{I COMUNICAREA DE PRES~
Preciz`ri contextuale (con]inut [i sens)
1. Traseul „conceptual“ parcurs \n textul de p\n` aici - de la omul mo-
ral socratic („omul \n parte“, omul delfic, al op]iunii ra]ionale) p\n` la „omul
performant“ - mai degrab` op]ional dec\t ra]ional - ne indic` continua dram`
de situare (inclusiv moral`) a omului [i a umanit`]ii pe care o exemplific`.
Deontologia, concept modern, mai recent, ne permite o re-calificare (prudent`
desigur) a ac]iunii umane dintr-o perspectiv` etic` legitim` - prin raportare
corect`, solidar`, la sine [i la ceilal]i. Deontologia [i, prin efect, deonto-
logismul pledeaz` pentru o norm` \n toate, pentru un comportament normativ
reg`sit retrospectiv \n precepte vechi, validate de tradi]ii [i uzan]e: „Este
necesar` o m`sur` \n toate“ (Socrate), „Nimic prea mult“ (Templul din Delfi)
sau modera]ia aristotelic` („Nici insuficien]` nici exces“). Omul \[i c`uta
unitatea moral` [i spiritual`.
Momentul revelator al realit`]ii umane monogenice, reprezentat de jertfa
christic`, a pus \n fiin]` [i \n realitatea socio-uman` nemijlocit` omul des`v\r-
[itei unit`]i - omul christic. Realitate absolut` - omeneasc` [i dumnezeiasc`
deopotriv` - Iisus realizeaz` \ntruparea Logosului \n istorie, d\nd astfel sens [i
cauz` naturii sociale mundane („temporale“) a omului [i lucr`rii sale ome-
ne[ti. Omul christic, tr`ie[te [i iube[te cu sufletul [i cu g\ndirea \ntr-o deplin`
unitate fiin]al` [i existen]ial`. Pentru c` Logosul este [i Cuv\nt [i Ra]iune, dar
[i Fiin]` [i Persoan`. A[a cum str`lucit observa p`rintele Dumitru St`niloaie,
„ra]iunea implic` [i cuv\ntul; iar cuv\ntul e totdeauna cuv\ntul unei persoane
c`tre alta. Deci \ns`[i ra]iunea e o func]ie a persoanei \n rela]ie cu alta“12.
Omul christic \nlesne[te \mplinirea \n fapt a visului monogenic c`utat de
g\ndirea elin`, sugerat de Platon prin cele dou` principii („divinitatea“ [i
„materia“) [i considerat posibil de Aristotel, c\nd acorda unor oameni supe-
riori („filosofii“) accesul la unitatea originar` („divinitate - intelect“), printr-o
riguroas` [i constant` via]` contemplativ`… |n parantez` fie spus, tocmai ase-
menea geniale inten]ii eline au f`cut posibil`, \n spa]iul european, revela]ia

67
christic`; filosofia elin` oferea date ra]ionale pentru a \n]elege credin]a ca ra-
]iune suprem` a fiin]ei [i fiin]`rii; \n acord cu un asemenea eveniment, Albert
Camus face demonstra]ia asimil`rii cre[tinismului evanghelic [i prin ra]io-
nalismul idealist platonician.
2. Ulterior, se produce ceea ce am putea numi o „mi[care a atomului“ \n
realitatea monogenic`, favorizat` de ra]ionamentul umanist (pre-laic [i laic
european) [i de natura contradictorie a individului („p`catul adamic“ nu pare
a fi doar o parabol` a riscurilor cunoa[terii); mi[care ce a condus la rescindarea
fiin]ei umane. Treptat, se afirm` entitatea ra]ionalist-empiric`, scientist` [i,
prin aceasta, fixarea omului \n centrul lucrurilor, g\ndurilor [i al tuturor
proceselor evolutive. Se trece, \n cele din urm` [i dup` aprige b`t`lii concep-
tuale [i sociale („revolu]ionare“) de la ra]iunea de a fi (c`utat` de elini [i \mpli-
nit` culminant de omul christic) la voin]a de a fi ( cu evolu]iile cunoscute - de
la Schopenhauer, la Nietzsche, John Stuart Mill, Wundt, Marx, Freud, p\n` la
op]ional-consecin]ioni[tii din zilele noastre). Pled\nd pentru o „filosofie a
voin]ei“, sociologul romån Dimitrie Gusti sesiza criza moral` (riscul ac]iunilor
emo]ionale/arbitrare), tot astfel cum deontologismul \ncearc` s` regleze prin
norme [i prin crearea unui reflex normativ noile excese subiective ale teoriilor
utilitariste (teoria succesului, satisfac]iei, consecin]elor etc.).
3. Am re-parcurs, foarte succint, momentele devenirii morale a
omului, pentru a favoriza, astfel, mai corecta \n]elegere a ac]iunii umane, \n
raport cu inten]ionalitatea pentru sine [i \n raport cu ceilal]i; pentru a identifica
miza moral` a ac]iunii \n societatea informa]iei. Comunicarea uman` - interde-
penden]ele identitare, comuniunea posibil` [i necesar` - reclam` cunoa[terea,
acceptarea [i respectarea con[tient-solidar` a unor principii [i reguli comporta-
mentale necesare [i obligatorii; respectarea a ceea ce, \n termeni uzuali,
numim reguli [i norme de conduit` general acceptate.
Impactul extraordinar - practic exhaustiv - al informa]iei [i comunic`rii,
„capturarea“ \n fapt, a \ntregii sfere terestre („a \ntregului spa]iu sublunar“) [i
nu numai de c`tre tehnologiile expansiunii spa]iale [i ale transmiterii
mesajelor, faptelor, evenimentelor - repun \n cauz` nu numai un anumit tip de
civiliza]ie, ci esen]a \ns`[i a condi]iei umane.
Atomizarea, uniformizarea, aplatizarea existen]ial` constituie doar un
anumit set de riscuri, at\ta vreme c\t riscurile grave vizeaz` „misterul genezic“
al fiin]ei umane, esen]a sa fiin]al` [i existen]ial`. Controlul informa]iei gene-
tice ([i genezice) este un fapt „[tiin]ific“ concret („clonarea“ este doar un
exemplu \ntre altele). Fragilitatea mijloacelor de ap`rare \n fa]a performan]elor
[tiin]ei, tehnologiei [i informa]iei l-a determinat pe Francis Fukuyama s` vor-
beasc` nu numai de o societate post-istoric`, ci [i de o societate post-uman`.

68
 Vorbim, deci, de riscurile informa]iei, dar s\ntem obliga]i, \n acela[i
timp, s` pled`m pentru necesitatea vital` a informa]iei, pentru accesul ne\n-
gr`dit la informa]ie. Cum s\ntem obliga]i s` pled`m perseverent pentru o infor-
ma]ie onest`, corect`, adev`rat`.
4. Omul nu poate exista liber f`r` informa]ie. Cu condi]ia ca informa-
]ia s` nu-i pun` \n pericol identitatea socio-profesional` [i mental`, sensul
fiin]ial [i existen]ial pe care \n]elege s`-l exercite corect [i liber. |n ultim`
analiz`, informa]ia [i comunicarea trebuie s` rimeze cu un cadru libertar real
de via]`; care la r\ndu-i, s` se reg`seasc` \n norme comportamentale adecvate:
acceptate [i practicate.
5. Deontologia - ca [tiin]` a ceea ce este bine, a ceea ce se cade -
transfer` asemenea acute \ngrijor`ri comportamentale \n aria restr\ns` a unei
profesii determinate. |n cazul de fa]`, \n aria presei, considerat` \n cele trei
modalit`]i principale de realizare: scris`, vorbit`, televizat`.
Vom urm`ri, pe c\t posibil, traseul cronologic al reglement`rilor deonto-
logice, cu deosebire \n ]`ri din spa]iul european. |n acela[i context apar [i
reglement`rile la nivelul unor organisme regionale sau interna]ionale (ONU,
FIJ, al Parlamentului Europei, UNESCO).
|n sf\r[it, vom releva cu aten]ie evolu]iile normative de tip deontologic \n
Romånia post-decembrist`, evolu]ii ce indic` atitudini [i op]iuni de real`
substan]` libertar`.

Anul 1918 - un \nceput deontologic discret

1. |ntr-un moment de maxim` tensiune istoric`, sporit` de finalul
primei conflagra]ii mondiale - c\nd Europa se preg`tea pentru o nou` hart`
geo-politic`, mai apropiat` de realitatea moral`, spiritual` [i na]ional` - la
Paris ap`rea „Charta datoriilor profesionale ale ziari[tilor francezi“122, docu-
ment r`mas p\n` ast`zi de referin]` \n „normarea“ [i exercitarea profesiei de
ziarist, la nivel na]ional [i continental. Situat` \n context, „Charta“ \ncerca
parc` s` adauge tratatelor de pace [i un set de reguli care s` asigure, prin uz,
pacea con[tiin]elor profesionale, \n aria informa]iei [i comunic`rii publicistice.
2. Ocazia oferea argumente de maxim` oportunitate pentru re-g\ndi-
rea modalit`]ilor [i garan]iilor de participare a presei la decizia politic` [i
social`, la actul de putere, printr-o informare corect`, onest` a publicului.
C\teva constat`ri legitimeaz` necesitatea situ`rii presei \n noile contexte
europene, determinate de rezultatele primului r`zboi mondial:
– Presa de mare tiraj [i audien]`, prezent` efectiv pe c\mpul de lupt`,
oferea de-acum datele unei structuri de putere public`, \n m`sur` s` coaguleze

69
„opinii de mas`“; s` devin` exponenta real` a masei de cititori [i, astfel, s`
poat` semnala, limita [i influen]a decizia public` (legislativ`/executiv`/jude-
c`toreasc`); inclusiv crima premeditat`, cum s-a \nt\mplat \n cazul nesocotirii
flagrante a regulilor [i normelor r`zboiului (utilizarea substan]elor chimice,
torturarea [i uciderea prizonierilor etc).
– Presa, se constat`, nu mai este (doar) un domeniu de activitate, care s`
poat` fi situat` [i clasificat` sectorial, ci un martor omniprezent, relativ neu-
tru/impar]ial, c`l`uzit de principiile libertare, ale veridicit`]ii [i bunei-credin]e,
cum [i ale responsabilit`]ii fa]` de realitatea [i integritatea faptelor, eveni-
mentelor, opiniilor.
– Presa devenea ea \ns`[i o putere \n stat („a patra putere“). O putere
exponen]ial` - [i nu doar un „instrument \n m\na puterii politice“, acuz` ce-o
\nso]ea \nc` de la \nceputul secolului trecut, c\nd, spre exemplu, Napoleon,
sim]ind nemijlocit consecin]ele art. 11 din „Declara]ia drepturilor omului [i
cet`]eanului“ (1789), referitor la „libera comunicare de g\nduri [i de opinii“, a
[tiut s-o foloseasc` subtil, dar [i s-o cenzureze/suspende f`r` remu[c`ri.
– Dup` un secol [i mai bine, puterea temporal` se vedea obligat` s` com-
par` \n fa]a unei instan]e permanente - opinia public` - prin intermediul unui
„judec`tor de instruc]ie“ intransigent - ziaristul. {i ca „procesul“ s` fie
complet, puterea \ns`[i era aceea care se vedea constr\ns` s` stabileasc`
statutul libertar al comunic`rii publice (al presei) [i se obliga s`-l respecte.
Desigur, toate acestea printr-un continuu dialog polemic, \n care ziari[tii n-au
fost [i nu s\nt nici ast`zi ocoli]i de evenimente dramatice (molesta]i, aresta]i,
asasina]i).
3. Se produce ceea ce am putea numi o mai accentuat` responsabi-
lizare politic`/social`/civic` fa]` de pres` (fa]` de libertatea actului de comu-
nicare public`) [i, \n replic`, o mai accentuat` responsabilizare profesio-
nal`/moral` a „actorilor“ comunic`rii (ziari[ti, editori, patroni). Cu deosebire
cap`t` regim de urgen]` responsabilitatea direct` a ziaristului pentru mesajul
comunicat publicului [i pentru statutul s`u public.
Punem accentul pe caracterul public al actului de comunicare jurna-
listic`, \ntruc\t ziaristul f`ptuie[te, \n chip deliberat, un act public, [i este direct
r`spunz`tor fa]` de public, \n numele c`ruia \[i exercit` profesia [i pe care
\ncearc` s`-l ghideze corect \ntr-o realitate continuu evenimen]ial`, eterogen`,
adesea greu de ordonat \n \n]elesuri plauzibile.
Caracterul exponen]ial al profesiei de ziarist impune un comportament
moral echivalent: fa]` de public, \n ansamblul s`u, [i fa]` de fiecare persoan`
\n parte, vizat` \n texte sau emisiuni publicate/difuzate.

70
 Principii definitorii
ale deontologiei profesiunii de ziarist
1. Argumentele contextuale, consemnate imediat mai sus, sus]in ideea
organiz`rii normative a unui comportament profesional care s`-i protejeze pe
ziari[ti de riscuri morale sau juridice, cu grave consecin]e asupra con[tiin]ei
publice, a statutului persoanei \n societate/colectivitate [i, fire[te, asupra
exercit`rii sau nu a propriei munci specifice. Vom re]ine, \nc` de pe acum, c`
ziaristul poate fi c`zut din drepturile de exercitare a profesiei fie printr-o
sentin]` deontologic`, fie printr-o sentin]` penal`. Dac` \n cazul juridic
legiutorul prevede expres acest lucru (art. 115 Codul Penal Romån) \n cazul
sentin]ei deontologice - de[i este aplicat` numai de profesioni[ti ai presei [i are
un caracter strict moral - sentin]a poate fi extins` de la o simpl` mustrare la
suspendarea temporar` sau eliminarea definitiv` din profesie.
2. |ntr-un asemenea cadru, „organizarea normativ`“ are menirea de
a proteja moral-profesional ziaristul, de a proteja actualitatea [i veridicitatea
mesajului publicat. „Charta obliga]iilor profesionale ale ziari[tilor francezi“
fixeaz` un \nceput al ordon`rii con[tiin]ei/responsabilit`]ii profesionale, \ntr-o
lume a confrunt`rilor libertare, pluraliste, culminate \n legiferarea [i afirmarea
trans-frontalier`, practic universal` a drepturilor omului: la via]`, la propria
g\ndire, la comunicarea ne\ngr`dit`, \n spa]iul public [i privat.
3. |n ultim` analiz`, momentul 1918, fixat de ini]iativa sindicatului
na]ional al ziari[tilor francezi, favoriza, cu metod`, pletora de argumente con-
tradictorii privitoare la rela]ia libertate-responsabilitate, \n cadrul limitat,
specific, al unei profesii ce se v`dise cu totul special`, prin efectele publice
4. Parcurgerea, fie [i gr`bit`, a celor 15 principii re]inute \n „Charta“
din 1918 (plasat`, totu[i, de evenimentele timpului \ntr-o zon` de discre]ie a
faptelor semnificative), ne permite c\teva oberva]ii sugestive pentru g\ndirea
profesional` [i pentru profesia ce-a f`cut din secolul XX un eveniment
continuu. Spunem aceasta \ntruc\t disolu]iile sistemice (c`derea absolutis-
melor habsburgic [i ]arist), concomitente cu afirmarea principiului op]ional \n
via]a socio-politic`, garan]iile normative [i cadrul institu]ional de afirmare
liber` a g\ndurilor [i ideilor constituiau premisele reale („revolu]ionare“) ale
unor transform`ri socio-morale de calitate. |n asemenea m`sur` legitime \nc\t
aproape nimeni nu putea presupune c` absolutismele vor fi substituite de
totalitarisme la fel de atroce (fascism, comunism, monetarism etc.),la fel de
abominabile, \n aria condi]iei umane. Evolu]ii arbitrare care au indus o
terifiant` inginerie social` [i un continuu vertij moral [i spiritual. Principiul
na]ionalit`]ilor, cu efecte disolutive ([i pozitive) \n confruntarea cu imperii

71
multi-na]ionale, avea s` fie „convertit“ printr-o strategie - de dislocare a na]iu-
nilor \nse[i - \n anii postbelici. Imperium-ul nefast, sistemic („ideologic“) sub-
mina, p\n` la substituire, libertatea na]ional`; for]a brut` a vechilor imperii era
\nlocuit` de for]a ideologiilor instrumentalizate. Supunerea viza acum nu
numai voin]a, ci con[tiin]a, \n primul r\nd, con[tiin]a. Important era nu „ce
faci“, ci „ce g\nde[ti“! Mai precis: - cum g\nde[ti ceea ce s-a stabilit s`
g\nde[ti. Ideologia a devenit, \n jum`tate din Europa, o g\ndire de stat; o
g\ndire unic`… Ne referim, fire[te, la experien]ele din spa]iul german (nazis-
mul), sovietic (stalinismul), dar [i \n state de tip totalitar prin imita]ie (fostele
]`ri ale lag`rului comunist, dar [i c\teva din Asia, Africa [i America Latin`,
intoxicate de exclusivismul ideologic, interna]ionalist). Mai pu]in afectate
direct de efectele „interna]ionaliste“, ]`rile occidentale n-au fost ferite cu totul
de ispita comuniz`rii. Aminteam [i altundeva: Regis Debray, ziarist [i
sociolog francez remarcabil, observa cum, \n fa]a experimentului r`s`ritean,
ideologia libert`]ii, \n Occident, s-a transformat \n „ideologii de securitate“;
minate, deci, de o direc]ionare deliberat`, restrictiv`. Mai recent, un autor cum
este Stephen Koch publica o carte temeinic documentat`, cu un titlu care
spune tot: „Sf\r[itul inocen]ei. Intelectualii din Occident [i tenta]ia stalinist` -
30 de ani de r`zboi secret“. S` not`m c\teva din numele de marc` tentate de
stema de rubin [i vom \n]elege u[or ponderea r`zboiului de con[tiin]`,
caracteristic secolului nostru [i, de aici, rolul presei ca „act de g\ndire“. (V.
Dongoroz). Cartea amintit` re]ine experien]ele „staliniste“ ale unor
personalit`]i culturale de marc`: Hemingway, John Dos Passos, André
Malraux, Romain Roland, André Gide, Bertold Brecht [i mul]i al]ii. Cur\nd,
dup` \ncheierea primului r`zboi mondial [i victoria leninist` \n Marea Rusie,
continentul european ([i con[tiin]a european`) aveau s` suporte efectele a
dou` principii \ngem`nate: „Marea Teroare“ [i „Marea Minciun`“, \n special
\n spa]iul fascist [i leninist. Dar nu numai. Stephen Koch noteaz`, la un
moment dat: „|n plus, Brecht [i Katz („om de teatru“ la Hollywood - n.ns.) au
aceea[i fascina]ie [i acela[i talent pentru practicarea minciunii de dragul
minciunii, ceea ce ar fi un corolar al tuturor acestor \nsu[iri. |mp`r`[eau [i
fascina]ia pentru Minciun` (s.ns.). Am\ndoi ar putea ocupa locuri de frunte \n
ierarhia marilor minino[i ai secolului, unul \n art`, cel`lalt \n politic`. Par s` fi
sim]it aceea[i pl`cere (…) \n Minciuna considerat` ca un fel de Adev`r
superior, poate chiar forma suprem`: Adev`rul nu ar fi dec\t minciuna
justificat`“123.
5. Sugestia definitiv` con]inut` \n ultima propozi]ie ne ofer` un
argument de dificultate \n plus privind situarea presei \ntr-un asemenea c\mp
al con[tiin]elor dislocate din perimetrul adev`rului. Cum, de asemenea,

72
\nlesne[te \n]elegeera secolului XX ca un „eveniment continuu“ \n planul
mentalului individual/colectiv. Practic, toate r`zboaiele, revolu]iile, con-
trarevolu]iile, deziden]ele, demasc`rile, reabilit`rile, pr`bu[irile individuale,
colective, sistemice, etc, au avut ([i au) cauze ideologice (explicite/ implicite)
determinante. {i lucrurile nu par a se schimba esen]ial: monetarismul, ca
substitut ideologic global, este \n m`sur` nu doar s` manipuleze con[tiin]e, ci
s` le [i „privatizeze“! Cineva spunea, \n glum` fire[te, c` Marx nu mai este,
dar \n locul lui a ap`rut casierul de la F.M.I.. Paralelismul este oarecum picant,
dar realitatea sugerat` poate fi aceasta: ideologiile, mai \nainte, monetarismul,
azi, nu urm`resc substan]ializarea unui sistem, ci adecvarea la un anumit tip
de func]ionalitate! |n fapt, impunerea unui flux mental univoc [i perseverent,
\ntr-o cauz` prestabilit` (acum „globalismul“, ieri „comunismul“, „libe-
ralismul“ etc.). Poate nu \nt\mpl`tor, st\nga (laburist`) englez` [i cea italian`,
dar [i democra]ii americani vorbesc de „a treia cale“ - nici socialism nici
liberalism - necesar` pentru a r`spunde provoc`rilor reale [i/sau virtuale din
mileniul III. Celebra formul` atribuit` lui Malraux: „Mileniul III va fi religios
sau nu va fi deloc“ spore[te sugestia preeminen]ei „faptului de g\ndire“ \n
comunicarea [i comuniunea interuman`, aflat` \n fa]a unei noi realit`]i inte-
lective. Muta]ia \n mental („\n g\ndire“) este simbolic exprimat` de Heiddeg-
ger care aprecia c` g\ndirea este cel mai important eveniment al fiin]ei; sau [i
mai pragmatic, de Winston Churchill: „Imperiile viitorului vor fi imperii ale
min]ii“.
7. Evolu]iile petrecute \n intervalul dintre momentul apari]iei „Chartei“,
\n 1918, [i elaborarea „Revolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului
Europei privind etica ziaristic`“, \n 1993, au fost \nso]ite de o tot mai accen-
tuat` diferen]iere a presei \n structurile de putere [i de decizie public`124.
Treptat, din intermediar al comunic`rii publice, presa a devenit [i un exponent
al publicului, prin asumarea rolului de ap`r`tor al libert`]ii [i libert`]ilor
individuale/ colective, dar [i de analist al faptelor, evenimentelor [i compor-
tamentelor publice sau private, individuale, de grup sau organiza]ionale.
Ap`rea, astfel, firesc [i necesar ca presa \ns`[i, organiza]iile sale pro-
fesionale s` acorde o aten]ie particular` propriilor rigori morale, \n realizarea
efectiv` a investig`rii, select`rii, prelucr`rii [i transmiterii faptelor, eveni-
mentelor, opiniilor de interes public. Profesioni[tii scrisului publicistic erau,
desigur, con[tien]i c` „abuzul de putere“, distorsiunile, „secretiz`rile“
excesive ale informa]iei nu pot fi contracarate printr-un „abuz de pres`“. {ansa
presei a fost [i este de a eradica imoralitatea comunica]ional`/comporta-
mental` printr-o ripost` de maxim` coeren]` [i corectitudine moral`, deonto-
logic`.

73
 7. „Charta datoriilor profesionale“, din 1918, con]ine implicit un ase-
menea mesaj. O sistematizare a celor 15 principii ce o compun \nlesne[te
observa]ii mereu actuale.
S` privim con]inutul „Chartei“ \n trei planuri:
– Responsabilitatea profesional`.
– Demnitatea profesional`.
– Libertatea de comunicare/exprimare.

|n planul „Responsabilit`]ii profesionale“ re]inem:

• Asumarea r`spunderii ziaristului pentru toate scrierile sale.
• Respingerea calomniei, a acuza]iilor nefondate, a minciunii [i alte-
r`rii/deform`rii documentelor [i faptelor [i considerarea acestor fapte \ntre
cele mai grave pentru profesie.
• Nu va accepta („\ncasa“) bani \n unit`]i publice sau \n \ntreprinderi par-
ticulare, unde calitatea sa de ziarist, autoritatea, rela]iile sale s` poat` fi ex-
ploatate.
• Nu comite nici un fel de plagiat.
• Nu-[i va permite s` se foloseasc` de calit`]i pe care nu le are, s` recurg`
la mijloace necinstite ca s` ob]in` o informa]ie sau s` abuzeze de buna credin]`
a cuiva.
Dou` preciz`ri relative la responsabilitatea profesional`:
a) – Am clarificat aici acele fapte care, dac` s-ar produce l-ar pune pe
ziarist \n situa]ia de a r`spunde nu numai moral, ci [i penal.
b) – Asumarea r`spunderii ziaristului „pentru toate scrierile sale“ inter-
vine numai atunci c\nd textul a fost publicat (sau emisiunea a fost difuzat`);
numai odat` cu publicarea efectiv` s\ntem \n fa]a unui fapt public, cu relevan]`
public`. Starea de „manuscris“ sau de „bun de difuzat/publicat“ nu angajeaz`
r`spunderea moral` sau penal`.

|n planul „Demnit`]ii profesionale“ re]inem:

• Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de
onoare profesional`.
• Nu va semna cu numele s`u articole de publicitate comercial` sau finan-
ciar`.
• |[i citeaz` colegii de breasl` c`rora le reproduce textele.
• Nu solicit` locul unui confrate de breasl` [i nici nu-i provoac` retrogra-
darea, oferindu-se s` lucreze \n condi]ii inferioare.

74
 • Nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.
• Nu accept` dec\t \ns`rcin`ri compatibile cu demnitatea profesional`.
Preciz`ri privind „Demnitatea profesional`“:
– Recunoa[terea numai a „jurisdic]iei“ egalilor s`i nu \nseamn` eludarea
instan]elor juridice \n fa]a c`rora ziaristul trebuie s` se comporte ca oricare alt
cet`]ean. „Charta“ vizeaz` aici numai sfera deontologic` (a „instan]ei deon-
tologice“) \n sensul c` regulile [i normele deontologice („profesionale“) ca [i
juriul de onoare, \n competen]a c`ruia intr` judecarea [i stabilirea unor sanc]i-
uni moral-profesionale revin („incumb`“) \n exclusivitate profesioni[tilor
presei. Codurile [i principiile deontologice s\nt elaborate [i aplicate numai de
profesioni[tii [i organiza]iile profesionale c`rora li s-au stabilit asemenea
competen]e, prin voin]a breslei. (Vezi [i Cap. I punctele 1-5)
– |n privin]a cit`rii colegilor de breasl`, al c`ror text este vizat, preciz`m
doar c` va trebui s` deosebim \ntre „citarea“ [i „reproducerea“ textelor. Cit`m
atunci c\nd dorim s` sus]inem cu argumente „de autoritate“ propriul nostru
text, propriile noastre aser]iuni sau opinii. |n acest caz este suficient s` cit`m
numele colegului al c`rui text \l utiliz`m. C\nd reproducem un text \nseamn`
c` prelu`m o bun` parte dintr-un text sau textul respectiv \n \ntregime, caz \n
care devin obligatorii citarea autorului, sursei, editurii, anul apari]iei, etc.
(Vom vorbi mai pe larg despre „citat [i plagiat“ \ntr-un subcapitol ulterior).

|n planul „Libert`]ii de exprimare/comunicare“ not`m:

• Nu se folose[te de libertatea presei \n mod interesat.
• Ap`r` secretul profesional.
• Consider` onestitatea [i grija pentru adev`r ca reguli primordiale.
• Revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale.

8. S` not`m, concluziv, c` libertatea presei este incompatibil` cu specu-

larea unor interese personale, contrare onestit`]ii profesionale. Libertatea de
exprimare presupune premeditarea adev`rului ziaristic (adev`rul faptului, al
informa]iei cu relevan]` public`). |n aceea[i m`sur`, \ns`, onestitatea profesio-
nal` ne oblig` s` asigur`m [i libertatea sursei de informa]ie, printr-o protejare
real` a numelui sau altor date ce ar putea-o deconspira (identifica).
9. Observa]ii de ordin mai general relev` anumite caracteristici ale
„Chartei“ din 1918, cum [i reg`sirea principiilor sale deontologice \n, practic,
toate reglement`rile profesionale din ]`rile europene [i de pe alte continente;
\n coduri regionale, continentale sau ale unor organiza]ii cu voca]ie universal`.
O prim` caracteristic` rezult` din efectul normativ \n interiorul breslei
ziari[tilor francezi. „Charta“ a fost redactat` [i aprobat` de un sindicat, este

75
adev`rat, intitulat „Sindicatul na]ional“, dar care nu cuprindea toate sindicatele
ziari[tilor francezi. |n timp, la „Chart`“ au aderat aproape toate sindicatele
ziari[tilor, dar nu toate, drept pentru care „Charta“ este valabil`/opozabil`
numai celor care ader` la ea [i nu tutror profesioni[tilor scrisului, cuprin[i sau
nu \n sindicate. Aceasta face ca ]ara care a dat prima „Chart` deontologic`“ a
profesiunii de ziarist s` nu aib` un cod general valabil (efectiv na]ional).
O a doua caracteristic` este configurat` de ceea ce am putea numi „pre-
eminen]a“ acordat` de ziari[tii francezi responsabilit`]ii profesionale; mai
exact - responsabilit`]ii profesionale individuale: „Un ziarist denmn de acest
nume: \[i asum` responsabilitatea pentru toate scrierile sale“. Este primul
principiu al „Chartei“ [i este rela]ionat, ca toate celelalte, cu demnitatea de a
fi ziarist. „Un ziarist demn de acest nume“ \[i asum`, \n primul r\nd, responsa-
bilit`]i; responsabilit`]i care \i asigur`, \n mod real, libert`]i de informare [i
comunicare.
Este cel pu]in interesant s` constat`m cum g\ndirea deontologic`
stabile[te asumarea responsabilit`]ii, a corectitudinii [i onestit`]ii profesionale,
ca premise ale libert`]ii informa]iei [i comunic`rii. Ai sentimentul c`, \n mod
voit, profesioni[tii presei franceze au procedat, \n 1918, la o restructurare a art.
11 din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“, din 1789. Textul art. 11
arat` astfel: „Libera comunicare de g\nduri [i de opinii este unul dintre
drepturile cele mai pre]ioase ale omului; orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie,
imprima liber, cu condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]`i \n cazurile
determinate de lege“ (s.ns.) |n momentul 1789, libertatea impunea respon-
sabilit`]ii [i normei. Responsabilitatea/normativitatea, ca exercit`ri constr\n-
g`toare, erau adoptate \n numele libert`]ii, pentru ap`rarea libert`]ilor [i
drepturilor cucerite, inclusiv pentru ap`rarea libert`]ii de „abuzul de libertate“.
Dup` aproximativ 130 de ani, constat`m afirmarea, tot la Paris, dar \ntr-un
cadru mai „discret“, a principiului responsabilit`]ii, de-acum realitate concep-
tual` [i social`.
|n sf\r[it, a atreia caracteristic` a „Chartei“ poate fi considerat` lapidari-
tatea stilistic`/enun]ativ`. Procedeu ce nu exclude sentimentul c` ne afl`m \n
fa]a expresiei exhautive a principiilor [i normelor deontologice ale profesiunii
de ziarist. F`ptul c` toate reglement`rile [i codurile demnit`]ii [i onoarei
profesionale au preluat aproape tale-quale principiile franceze, \n structuri,
formul`ri sau cu detalieri de circumstan]` constituie un argument [i o prob` de
profesionalism, onorate exemplar de [coala francez` de gazet`rie.

76
 Reglement`ri deontologice la nivel na]ional
1. Este important s` not`m c` \n urm`torii aproximativ 60 de ani
(1918-1980) au ap`rut coduri deontologice \n cel pu]in 60 de ]`ri care vizeaz`
presa scris`, vorbit`, televizat` [i chiar cinematografia (ca important mijloc de
comunicare de mas`). O sintez` de referin]` realizat` sub egida UNESCO [i
publicat` \n 1980 („Mai multe voci, o singur` lume“) ne ofer` constat`ri [i
concluzii de re]inut125.
Care s\nt, deci, principalele constat`ri referitoare la reglement`rile deon-
tologice, p\n` la \nceputul deceniului nou` al secolului XX? |n aria mai larg`
a evolu]iilor libertare, de ordin politic, moral [i comunica]ional, constat`m:
a) Existen]a unor factori interiori dar [i exteriori profesiei care influ-
en]eaz` conduita moral` a ziaristului. (Amintim aici factori de ordin politic,
dar [i de ordin economic: cenzura economic`, corup]ia etc.; cum [i cadrul
moral [i puterea societ`]ii civile de a contracara disolu]iile/distorsiunile de tip
social, cultural, organiza]ional).
b) Depalsarea centrului de greutate al puterii de la guvernare spre opinia
public`, cu deosebire dup` al doilea r`zboi mondial. „Opinia public` este la
ora actual` preg`tit` s` fie informat` [i s`-[i exercite spiritul critic \n
majoritatea situa]iilor importante. Formularea de judec`]i persoanle este astfel
inevitabil`“. La r\ndul lor, ziari[tii \[i asum` responsabilitatea „nu numai \n ce
prive[te propriile lor convingeri, ci [i cu privire la public“. Se produce astfel o
muta]ie de fond at\t \n ce prive[te actul politic, c\t [i cel publicistic, pentru
ambele reperul dominant fiind opinia public`/publicul. Presa - ca exponent` a
opiniei publice - [i politicul - ca expresie a op]iunii publice - se reg`sesc \ntr-
un spa]iu public comun, un spa]iu al puterii, \n care joac` roluri diferite,
desigur, dar pe aceea[i „scen`“.
c) Extensia generalizat` a prezen]ei [i influen]ei mediatice \n stabilirea [i
luarea deciziilor socio-politice, concomitent cu cre[terea puterii presei \n
contracararea subiectivismului/arbitrariului guvern`rii. Are loc o adev`rat`
alian]` pres` - opinie public`, astfel \nc\t presa, ca exponent al „majorit`]ii
t`cute“ s` fie considerat` prima, [i nu „a patra putere \n stat“. Cu deosebire \n
perioada de dup` 1980, acest fenomen a devenit evident; rolul mijloacelor
comunic`rii de mas`, cu deosebire, a atitudinii opiniei publice (\n expresie [i
\n ac]iune) au f`cut posibile evenimentele din perioada 1989-1991, din Europa
de Est.
|n aria restr\ns`, a exerci]iului profesional nemijlocit, re]inem:
a) Elaborarea at\t a unor coduri deontologice acceptate de ziari[ti, la nivel
na]ioanal, c\t [i a unor coduri destinate ziari[tilor angaja]i la un anumit

77
tip/canal mediatic (radio, televiziune, pres` scris`; \n acest din urm` caz
exist\nd coduri sau reglement`ri deontologice pe redac]ii/publica]ii).
b) De[i codurile de conduit` profesional` con]in reguli [i principii
general acceptate, interpretarea sau formularea lor creaz` diferen]ieri de sens
[i aplicare.
c) Multe semne de \ntrebare ridic` procedura de elaborare [i adoptare a
codurilor deontologice. |n unele ]`ri acestea s\nt „impuse prin lege sau decret
guvernamental“. |n acest fel se \ncalc` principiul conform c`ruia normele con-
duitei profesionale (deontologice) se elaboreaz`, se adopt` [i se aplic` \n
practic`, [i \n cazuri de indubitabil` abatere profesional`, numai de c`tre pro-
fesioni[tii presei \n[i[i. Precizarea ni se pare necesar` cu at\t mai mult cu c\t
tendin]a ([i tenta]ia) de a acorda legiuitotului sau guvernului o asemenea
competen]` a ap`rut [i mai st`ruie \nc` \n modul de lucru al unor profesioni[ti
sau organiza]ii profesionale. Unul din proiectele de lege a presei \naintate
legiuitorului nostru, la \nceputul anilor ‘90, con]inea un capitol distinct,
intitulat „Codul deontologic al ziaristului“, iar \n 1999, un nou proiect de lege
a presei - „Legea privind organizarea [i exercitarea profesiei de ziarist“ -
\nregistrat la Biroul Permanent al Senatului, \n 30 iunie 1999, este \nso]it [i de
proiectul unui „Cod deontologic“, care „face parte integrant` din prezenta
lege“. Nu este locul unei polemici aici, \n textul prezentei sinteze. Men]ion`m
doar, \n termeni neechivoci, c` asemenea ini]iative legislative viz\nd
\ncorporarea normelor deontologice \n legi pot prejudicia grav libertatea
profesiei, regulile ei proprii, autoimpuse, de realizare corect`/onest` a actului
publicistic. Regulile deontologice au un caracter normativ exclusiv moral-
profesional [i numai juriile de onoare („instan]e ale onoarei profesionale“) le
pot aplica. Codurile deontologice vizeaz` onorabilitatea [i nu infrac]io-
nalitatea faptelor profesionale. C\nd faptele dep`[esc registrul strict moral-
profesional al consecin]elor, intervin, firesc, organele juridice competente. |n
situa]ia \n care codurile deontologice fac corp comun cu legea, organiza]iile
profesionale s\nt \n imposibilitatea de a solu]iona, acolo unde competen]a a
fost cedat` prin lege. Onoarea profesiei de ziarist este bine s` r`m\n` o
problem` a profesioni[tilor \n[i[i, \nainte de a deveni un caz juridic. „Etica
profesional` are un \n]eles mult mai larg [i mai subiectiv dec\t codurile
juridice“126.
d) Necesitatea unei democratiz`ri reale a „rela]iilor interne \n cadrul mass
media“; democratizare de tip institu]ional, dar [i profesional (competen]`,
v\rst`, sex, vechime, statut etc.). „Este nevoie de eforturi permanente pentru a
sporii num`rul ocaziilor de a lucra liber [i cu toat` r`spunderea \n mass
media“, se apreciaz` \n sinteza UNESCO invocat` (pag. 277). Este nevoie, \n

78
acela[i timp, de o solidaritate de breasl`, care s` asigure presei coeren]a [i
credibilitatea profesional`, \n condi]iile pluralismului, ale unei mari diversit`]i
de opinii [i atitudini. Este ceea ce ar fi normal [i bine s` se \nt\mple [i \n ]ara
noastr`, la zece ani de la excep]ionala desc`tu[are a libert`]ii de exprimare.
„Romånia are \nc` nevoie de un grup de lobby, cuprinz`tor (n.ns.), pentru
jurnali[ti. Exist` \n prezent c\teva: unul e al celor cu vechime, jurnali[ti
recunoscu]i, a c`rui inten]ie este de a bloca juranali[tii tineri „ne[coli]i“;
(exist`) Clubul Presei din Bucure[ti care include ziarele de circula]ie
na]ional`, dar nu [i pe cele locale [i (exist`) un grup al jurnali[tilor tineri.
Deoarece toate aceste grupuri au agende diferite, influen]a lor nu a fost
eficient` \mpotriva problemelor din legisla]ia existent` \n domeniul mass
media sau \mpotriva TVA impuse presei tip`rite (…) |n absen]a oric`rui cod
deontologic acceptat (s.ns.), care s` fie sus]inut de toat` presa, dezbinarea va
continua“127. Aceste constat`ri, amendabile desigur, ale doamnei Kathryn
Koegel sugereaz` o situa]ie de fapt, \n mare m`sur` adev`rat`, [i o posibil`
solu]ie deontologic`. Este chiar semnificativ` constatarea conform c`reia
numai democratizarea intern` a mass media poate favoriza adoptarea unui cod
deontologic general acceptat; cu sublinierea c` un cod deontologic cuprinz`tor
[i operativ exprim` un standard superior al democratiz`rii unei ]`ri [i, prin
consecin]`, a mass media. („Clubul Român de Pres`“, vom vedea, caut` o
solu]ie na]ional`).
e) Concomitent cu op]iunea st`ruitoare pentru elaborarea, acceptarea [i
practicarea unor norme deontologice (interioare profesiei, „autoimpuse“), se
constata, \nc` la sf\r[itul anilor ‘80, tendin]a de a accept` „caracterul voluntar
al codurilor“. Sinteza Comisiei UNESCO re]inea: „|n privin]a deontologiei,
exist` o tendin]` evident` de accentuare a aspectului etic (elaborarea de ve-
ritabile coduri de deontologie) [i a libert`]ii de ini]iativ` a profesioni[tilor
\n[i[i (caracterul voluntar al codurilor). C`tre aceast` tendin]` se \ndreapt` [i
preferin]ele Comisiei \n ceea ce prive[te codurile de deontologie profe-
sional`“128.
2. Afirma]iile de la acest ultim paragraf („e“) pot surprinde, prin cel
pu]in dou` aspecte: - st`ruin]a de a elabora coduri deontologice c\t mai rigu-
roase [i - relativizarea, concomitent, a caracterului obligatoriu al normelor de-
ontologice, chiar pentru cei ce le-au acceptat, ziari[tii. (Comisia UNESCO
\ns`[i este pentru „caracterul voluntar al codurilor“).
|ntreb`rile [i explica]iile pot fi multe [i diverse: de la con]inutul restrictiv
al oric`rei norme, inclusiv deontologice, p\n` la eficien]a limitat` sau
ineficien]a normelor, statice prin natura lor, \n fa]a dinamicii extraordinare,
adesea greu previzibile, a evenimentelor [i faptelor socio-umane.

79
 Exist`, \ns`, argumente, s` le zicem paradigmatice care ar putea explica
tendin]a voluntarist` a atitudinii ziari[tilor fa]` de codurile deontologice.
3. Le amintim, pentru simpl` informare: Constatarea unui proces
(perceptibil) de sl`bire a normelor (G. Vattimo), practic de retragere (estom-
pare) a normelor din sfera comportamentului uman, fie el civic, [tiin]ific sau
politic. Prin raportare la realitatea post-modern` (fragmentat`, demono-
litizant` etc), se vorbe[te de o etap` post-etic`, \n care normele morale (in-
clusiv tradi]ia, cutuma), precum [i cele deontologice desigur ar fi intrat \ntr-o
faz` latent`, non-func]ional`. Concomitent, \[i face loc \n via]a practic` ideea
comportamentului op]ional, ca virtute a deplinei libert`]i individuale,
comportament ce confer` normelor un statut mai mult virtual dec\t real.
Normele asigur`, \n aceast` ipostaz`, un cadru general [i nu mai s\nt un corpus
de reguli, obligatoriu de respectat. Caracterul voluntar al codurilor, pentru care
opta [i Comisia UNESCO, tocmai acest rol facultativ al reglement`rilor
deontologice \ncerca s`-l sublinieze, pentru evolu]iile viitoare. Realit`]ile
ultimelor dou` decenii (1980-2000) tind s` confirme premisele evolutive
invocate. Democratizarea \n interiorul mass media repune \n discu]ie,
deocamdat` lejer, reconsiderarea obligativit`]ii a \nse[i normelor interioare
profesiei: normele deontologice.

80
 CAPITOLUL VII

EVOLU}II DEONTOLOGICE
|N PRAGUL MILENIUL TREI
Presa - singur` \n fa]a propriei responsabilit`]i
(M.A.R.S.)
1. Tendin]ele evolu]iei spre post-etic sau voluntarizarea codurilor
deontologice nu par, cel pu]in deocamdat`, s` \ndep`rteze ziari[tii, ca [i pe cei
implica]i \n decizia mediatic` (editori, realizatori, proprietari) de tema, mereu
presant`, a responsabilit`]ii morale [i sociale a presei (scrise, vorbite, tele-
vizate). Cu deosebire, ziari[tii s\nt cei mai activi [i mai \ngrijora]i, ei fiind
primii expu[i at\t \n fa]a opiniei publice, c\t [i fa]` de editori, patroni, etc. Este
[i motivul pentru care, cu prec`dere \n spa]iul mediatic occidental, se
pledeaz`, argumentat [i consecvent, \n favoarea unor „mijloace (eficiente) de
asigurare a responsabilit`]ii sociale a mediilor“ de informare public`.
Abreviat, tema este cunoscut` sub sigla M.A.R.S. („Moyens d’assurer la
responsabilité sociale des médias“), al c`rui „dosar“ cuprinz`tor este publicat
de „Médias Pouvoirs“129.
2. Ce vrea s` fie M.A.R.S.? |n general, „este un mijloc non-etatist
utilizat pentru a reda mijloacelor de comunicare responsabilitatea fa]` de
public“130. Pentru aceasta s\nt posibile diverse modalit`]i de promovare („pes-
te treizeci de situa]ii“) care vizez` „indivizi sau grupuri, reuniuni periodice,
documente scrise (…), lungi procese“ (evolutive). Este vorba, a[adar, de
lucruri foarte concrete (indivizi, grupuri, texte sau emisiuni radio-tv) ca [i de
o g\ndire asumat` \n aria mass media. Ini]iativa deontologic` men]ionat`
urm`re[te realizarea concomitent` a con[tientiz`rii [i asimil`rii (inclusiv
moral-normativ) a obiectivelor [i principiilor asigur`rii responsabilit`]ii
sociale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`.
Se pledeaz`, \n fond, pentru o re-situare moral` a presei \n ansamblul
activit`]ilor publice, astfel \nc\t s` poat` rezolva - prin mijloace proprii - pro-
blemele concrete [i de principiu relative la responsabilitatea public`, moral-ci-
vic`. Presa s` poat` sta singur`, \n mod legitim, \n fa]a propriei responsabilit`]i.

81
 |n substan]`, M.A.R.S. apare ca o ini]iativ` permanent` \n interiorul mass
media [i fa]` de mass media, \n care cei implica]i efectiv caut`, propun, critic`
sau ac]ioneaz` pentru responsabilizarea sau re-formarea domeniului. Altfel
spus, voca]ia de a analiza critic faptele realit`]ii politice, sociale, morale, este
necesar s` existe [i \n aria mediilor de informare, \n care profesioni[tii \n[i[i s`
vorbeasc` deschis, f`r` re]inere, despre condi]ia moral` a propriei lor \ntre-
prinderi (de ordin publicistic, deontologic, economic etc.). |n]elegem mai bine
dificultatea unui asemenea demers, dac` ]inem seama de rela]iile (orizontale
sau verticale) existente \n interiorul institu]iilor de pres`, rela]ii colegiale, ierar-
hice ([efi-subalterni) sau de tip profesional-publicistic („viza profesional`“,
„independen]a editorial`“) \n care presiunile/ingerin]ele pot ap`rea [i pot per-
turba acurate]ea actului publicistic. M.A.R.S. vizeaz`, \n ultim` analiz`, cre[-
terea standardelor profesionale, \ntr-un cadru de real` democra]ie mediatic`.
3. Transcrierea c\torva din tr`s`turile caracteristice („tipologice“) ale
ini]iativei deontologice \n discu]ie pot fi l`muritoare:131
– Observarea sistematic`, necesar` \n zilele noastre datorit` faptului c`
produsele mediatice s\nt numeroase [i efemere [i, de asemenea, datorit`
faptului c` gre[elile mijloacelor de comunicare relev` cel mai adesea omisi-
unea (public`rii), dificil de identificat.
– Critica, metod` foarte veche de a ameliora mediile informa]iei, cea mai
facil` [i obi[nuit`.
– Formarea, solu]ie pe termen lung privind cea mai mare parte a proble-
melor \n sfera mass media (educa]ia profesional` superioar`, sensibilizarea
utilizatorilor fa]` de mijloacele de informare [i folosirea acestora \n actul de
comunicare public`).
– Rubrici permanente de critic` mediatic` \n ziare, magazine sau \n
emisiuni de radio [i televiziune.
– Reviste, locale sau na]ionale, consacrate \n principal criticii mediilor de
informare.
– O critic` intern`, o „comisie de arbitraj“ sau o „comisie de evaluare a
con]inuturilor“ care s` urm`reasc` cu aten]ie textele [i imaginile publicate/
difuzate pentru a sesiza eventuale viol`ri ale deontologiei.
– Un mediator, salarizat de un ziar sau o sta]ie de radioteleviziune pentru
a analiza pl\ngerile consumatorilor (mediatici); sau un consilier \n deontologie
(ethic’s coach) oper\nd \n interiorul redac]iei.
– Programe interne de sensibilizare a tuturor angaja]ilor unei institu]ii de
pres` \n leg`tur` cu nevoile cet`]enilor.
– C`r]i scrise de profesioni[ti sau de observatori specializa]i pentru a
releva lipsurile mediilor de informare [i pentru a sugera solu]ii de ameliorare.

82
 M.A.R.S. apare, deci, ca o ini]iativ` continu` [i necesar`, menit` s` con-
tribuie la transformarea mediilor de informare \n institu]ii fundamental
democratice, realiste [i corecte fa]` de ele \nsele [i fa]` de publicul implicat \n
actul de informare [i comunicare.

„Deontologie aplicat`“
1. Considerat un necesar [i oportun „produs mediatic“ [i ca o cale
proprie a mediilor de informare [i comunicare de a-[i defini, din interior,
calitatea rela]iile cu beneficiarii mesajului, M.A.R.S. nu pare a \nregistra
impactul a[teptat \n sfera presei, a mass media \n general. A[a, spre exemplu,
\n Marea Britanie, cu toate evenimentele, de-o mult prea relativ` acurate]e
moral`, \n care presa a fost implicat` (h`r]uirea familiei regale, moartea
prin]esei Diana), problema responsabilit`]ii sociale, de[i clamat` uneori \n
exces, nu a dep`[it limitele unui interes moderat nici m`car \n r\ndul profe-
sioni[tilor comunic`rii. La fel, \n Germania, tema responsabilit`]ilor nu intr`
\n preocup`rile de prim ordin ale personalului [i institu]iilor mediatice. Oare-
cum la fel se \nt\mpl` [i \n Italia, unde \n`sprirea normelor deontologice, prin
adoptarea codului din 1988, vizeaz` mai mult excese \n favoarea justi]iei dec\t
a instan]elor onoarei profesionale. (Noul cod deontologic prevede, \ntre altele,
dezv`luirea surselor de informare sau a autorului unei declara]ii riscante!
Motivarea c` asemenea prevederi s\nt impuse de lupta \mpotriva mafiei, de[i
au logica lor, nu pot, totu[i, expune presa \n fa]a unui blocaj al surselor [i al
coresponden]ilor confiden]iali, at\t de importan]i pentru aflarea [i publicarea
unor informa]ii de mare interes public).
Exist` ]`ri europene \n care responsabilitatea social` a presei este consub-
stan]ial` sistemului social \nsu[i (Elve]ia) sau \n care „binele social“ rezult`
dintr-o inten]ionalitate popular`/statal` (Finlanda, Suedia). Cum exist` ]`ri
europene care manifest` o continu` reticen]` fa]` de orice tip de reglementare,
deontologic` sau juridic` (Estonia), sau permeabile la normele deontologice,
dar total \mpotriva unei legi a presei (Romånia).
2. Simpla delimitare a celor trei atitudini fa]` de responsabilitatea
social` a presei indic` trei arii deontologice diferite [i diferen]iate de condi]ii
mediatice necomparabile. Dac` \n ]`ri ca Anglia, Germania, Italia presa
constituie o putere de contrapondere, \n competi]ia social` cu celelalte trei pu-
teri constitu]ionale, \n altele, cum s\nt Finlanda [i Suedia, ]`ri cu o anumit`
„percep]ie a binelui comun“, presa este congruent` actului de putere. Putem
considera aceste ]`ri atipice, \n raport cu mereu amplele b`t`lii mediatice din
]`ri cum s\nt cele din primul grup amintit mai sus. Simptomatice pot fi

83
considerate [i reac]iile mediatice fa]` de orice norm`, inclusiv fa]` de normele
juridice, \n ]`ri ca Estonia (unde „nu exist` nici o lege privind media, nici cod
deontologic na]ional“) sau Romånia (unde o lege a presei este perceput` mai
degrab` ca o pedeaps` [i nu ca o garan]ie legal` a exercit`rii profesiei).
Atitudinile mediatice de tip estonian [i romånesc, reg`site \n multe ]`ri foste
comuniste, s\nt explicabile. Legea, norma juridic` sau moral` („codul eticii [i
echit`]ii socialiste“) au fost destinate efectiv unor constr\ngeri de sistem; unor
politici formative [i informative, unor dictáturi comportamentale. Ceea ce nu
\nsemn` c` reticen]a normativ` poate [i trebuie s` dureze la nesf\r[it.

MAREA BRITANIE
„|n 1992, deputatul laburist Clive Soley remarca «Exist` pu]ine remedii
disponibile pentru cet`]enii obi[nui]i care [tiu c` dreptatea nu s-a f`cut sau c`
adev`rul nu s-a spus [i care s` cear` dispera]i repara]ie apel\nd la ajutorul
ap`r`torilor con[tiin]ei publice», altfel spus la mediile de informare“132. U[or
patetic, parlamentarul britanic nu f`cea dec\t s` releve ceea ce anali[tii dome-
niului constatau cu mult mai mul]i ani \nainte. {i anume: a) o anumit` relaxare
a modalit`]ilor de stingere a unor conflicte pres`-cet`]ean (persoan`), printr-o
prea mare extindere a c`ilor amiabile , „\n]elegeri“ etc. \ntre p`r]i (nu \ntotdea-
una „ortodoxe“ sau „fericite“ din punct de vedere moral deontologic); b) cro-
nicizarea unor proceduri judiciare lungi, obositoare [i costisitoare, greu supor-
tabile de cet`]eanul obi[nuit. Michael Bromley o spune [i mai tran[ant:“…Este
clar c` recurgerea la tribunale sau la Préss Complaints Commission (PCC),
organism creat de presa \ns`[i, nu produce rezultate dec\t pentru cel bogat sau
celebru - [i \nc`, nu totdeauna“ (pag. 62).
Opinia lui Michael Bromley este sugestiv`: presa britanic` ([i nu numai
- n.ns.) \ncepe s` aib` un comportament dominant [i nu exponen]ial, persoana
fizic` sau juridic` \nt\mpin\nd acelea[i dificult`]i ca [i \n raport cu o alt` putere
\n stat (ex: justi]ia). Constat\nd extraordinara putere de impact, presa britanic`,
presa \n general, devine selectiv-birocratic`, \n raport cu peti]ionarii [i reti-
cent` la intruziuni normative. Presa se comport`, \n destule cazuri, ca putere
[i nu ca intermediar exponen]ial \n raport cu puterile constitu]ionale \n stat.
Faptul c` asemenea constat`ri s\nt \nlesnite de una dintre cele mai bine struc-
turate prese democratice din lume este seminificativ \n sine [i simptomatic
pentru evolu]iile viitoare previzibile. Principiul prioritar al ofensivei presei
este fixat ostentativ \n dreptul de acces ne\ngr`dit (cite[te: nelimitat) la
informa]ie, concomitent cu ac]iunea de detabuizare a unor comportamnte [i
realit`]i interzise prin norme morale, juridice [i ale bunului sim]; mai precis

84
spus: de restr\ngere a prezen]ei normei juridice sau morale, c\nd este vorba de
investigarea ziaristic` (\n condi]iile unei tendin]e mai generale de retragere a
normelor). Practica presei americane, spre exemplu, accept` ideea c`: „trebuie
scris despre tot ce se vorbe[te“, \n timp ce intangibilitatea vie]ii private con-
stituie o \nc`lcare a accesului liber la informa]ie.
Spa]iul deontologic britanic ne ofer` exemple \n consecin]`. „Grupurile
de presiune au ob]inut ca, \n legea care \ncorpora Conven]ia european` privind
drepturile omului \n dreptul britanic, presa s` fie par]ial exceptat` de la
clauzele relative la via]a privat`“ (pag. 63).
Reac]iile de tip deontologic provocate de moartea prin]esei Diana
vorbesc de la sine despre atitudinea ofensiv` a presei fa]` de ideea tabú numit`
„via]a privat`“. („PCC a decis s` prevad` \n codul s`u de comportament
dispozi]ii mai severe [i dezbaterea aproape a \ncetat“) {i aceasta \ntr-un caz
celebru, asimilat unei dureri (aproape) unanime.
Re\ntoarcerea presei la dominanta normativ`, considerat`, prin natura ei,
constr\ng`toare (chiar [i atunci c\nd normele s\nt elaborate de presa \ns`[i), nu
pare nici posibil` [i nici de dorit. Obstacolele morale, cum s\nt „via]a privat`“,
„dreptul la propria imagine“, chiar insulta sau calomnia \[i relev`, \n tot mai
mare m`sur`, ambiguitatea/arbitrariul interpret`rii [i, mai ales, ceea ce Clive
Soley remarca: „protejarea odat` \n plus a celor boga]i [i puternici“, inclusiv
prin acte normative, cum s\nt cele referitoare la via]a privat`, „suficient
ap`rat` de o \ntreag` panoplie de legi“.

Cadrul reparatoriu al pl\ngererilor presei \n Marea Britanie cuprinde, \n

primul r\nd:
– Instan]ele judec`tore[ti
– Consiliul de pl\ngeri \mpotriva presei („Press Complaints Comission“
- P.C.C.)
• Instan]ele primesc direct pl\ngerile, pe care le solu]ioneaz`, pe baza
precedentului judiciar; a analogiilor de spe]e. Marea Britanie nu dispune de o
lege general` a presei, chiar dac` exist` peste 250 de texte de lege care se
refer` la limitarea difuz`rii informa]iei. Solu]iile [i procesele de pres` s\nt, \n
mod obi[nuit, de ordin civil; f`r` relevan]` penal`, f`r` a-i crea gazetarului
dosar penal („cazier“). S\nt cunoscute daunele morale pl`tite de unele tabloide
britanice familiei regale133.
• Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei (P.C.C.) este un organism creat de
profesioni[tii mediilor de informare public`, al c`rui scop este s` analizeze
cazurile de \nc`lcare de c`tre pres` a normelor deontologice \n raport cu
publicul sau institu]iilor publice [i private. Mai precis, P.C.C. contribuie la o

85
mai riguroas` „autodisciplin` a presei britanice“, al c`rei principiu deontologic
se bazeaz` pe autocontrol [i autoreglare a activit`]ii jurnalistice, a manage-
mentului general: redac]ional-economic-func]ional. Foarte important`, \n
context, apare reac]ia la ini]iativ` recent` a unor institu]ii britanice de a
propune \nlocuirea comitetelor \ns`rcinate s` consilieze guvernul \n materie de
[tiin]` [i tehnologie cu organisme care s` ]in` seama de avizul (opinia) publi-
cului. Surprinz`tor, participarea masiv` a publicului a fost considerat` „un viol
al libert`]ii presei, [i care deschide calea cenzurii“. Concluzia profesioni[tilor
presei: „Este de preferat un autocontrol «sever», oper\nd dup` publicare (s.ns)
[i o determinare \n acela[i timp a con]inutului prin studii de pia]` [i de c`tre
profesioni[ti“ (pag. 68).
Organismul \n discu]ie are o competen]` general` (pentru toate tipurile de
pres`) [i are, ca baz` normativ` de analiz`/solu]ionare a cazurilor, un cod
deontologic.
Istoria „Comisiei de pl\ngeri \mpotriva presei“ este de dat` relativ re-
cent`. Guvernul doamnei Margaret Thatcher a numit o comisie de reflec]ie
privind conduita presei, dup` ce s-a constatat c` vechiul „Consiliu al presei“,
creat \n 1953, de proprietarii presei timpului, ajunsese un „tigru [tirb“, datorit`
ineficien]ei la care a ajuns*. Raportul comisiei de reflec]ie („Raportul Calcutt“,
dup` numele [efului comisiei, David Calcutt) propune \nlocuirea Consiliului
presei cu „Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei“. Cu exigen]a-i cunoscut`,
guvernul Thatcher a dat comisiei un termen de 18 luni pentru a-[i dovedi
viabilitatea, \n caz contrar urm\nd s` recomande elaborarea unui „arsenal
legislativ“ viz\nd comportamentul presei. |n 1991, Comisia de pl\ngeri a
elaborat „un nou cod de bun` conduit`“. Un al doilea raport, din 1993,
consider` activitatea Comisiei un e[ec [i propune desfiin]area acesteia [i
\nfiin]area unui „tribunal independent“ [i discutarea oportunit`]ii „unei legi
specifice de protejare a vie]ii private“. S-a propus, de asemenea, un proiect de
lege relativ la „erorile [i inexactit`]ile presei“.
Discu]iile erau tensionate, cum [tim, de senza]ionalele dezv`luiri - de
via]` privat` - din interiorul familiei regale [i, cu deosebire, din via]a intim` a
prin]esei Diana.
Comisia de pl\ngeri \mpotriva presei rezist` institu]ional, dar \n fruntea
ei este numit lordul Wakeham, fost colaborator al doamnei Thatcher. Un nou
raport, este finalizat \n 1995, din dezbaterea c`ruia urma s` rezulte dac` va fi

* „O prim` comisie de anchet`, numit` \n 1947, a prezentat, \n 1949, un raport care sugera \n mod
special, crearea unui Consiliu de pres` (Press Council)“ - vezi „L’etat des medias“, Paris, 1991; pag.
261. (Primul „Consiliu de Pres`“ a fost \nfiin]at \n Suedia, \n 1916).

86
creat „un tribunal \ns`rcinat s` reprime excesele sau un ombudsman statutar“
sau va promova „regimul autocontrolului“, statuat \n 1991.
Guvernul conservator a dat o solu]ie deplin libertar`/liberal`. A respins [i
„tribunalul“ propus de David Calcutt, „ombudsman-ul statutar“ [i, foarte
important, a respins [i „no]iunea unui drept la protec]ia vie]ii private \nscris \n
lege, recunosc\ndu-se (\n materi - n.ns.) progresele regimului de autocontrol
\ncep\nd din 1991“.
|n compensa]ie, lordul Wakeham a propus un nou cod deontologic, „cel
mai strict din Europa“, un cod \n care verbul „a trebui“ este predominant. Noul
cod vizeaz` „cinci domenii (deontologice) cheie: protec]ia vie]ii private, h`r]u-
irea, discre]ia fa]` de persoanele \n doliu, copiii [i no]iunea de interes public“.
B`t`lia deontologic` britanic` este una de referin]`, \n \ncercarea de a
\n]elege esen]a libert`]ii presei [i responsabilitatea social` [i individul` a
gazetarului, \n orice ]`r` [i \n orice condi]ii ar lucra.

GERMANIA
Dintr-un teminic studiu referitor la r`spunderea social` a mediilor
germane, elaborat de Barbara Thomas, de la Universitatea din Hamburg, se
deduce concluzia unei anumite apatii a profesioni[tilor presei germane fa]` de
tema enun]at`. Nici jurnali[tii, nici cercet`torii comunic`rii nu consider`
responsabilitatea social` a mass media un subiect de prim plan. Exist`
dezbateri specifice, rubrici de analiz` \n presa de toate tipurile, exist` [i
momente acute, \n special c\nd se \ncalc` grav normele deontologice (ex.:
intirviu cu criminali care de]ineau ostateci; imagini ale unui ministru mort \n
sala de baie), dar o strategie M.A.R.S. nu c\[tig` teren mediatic.
Totu[i, un cadru normativ exist` [i presa este bine fixat` \n structurile
institu]ionalizate de adoptare a deciziei publice [i a congruen]ei morale [i
culturale \n societatea german`. Constitu]ional vorbind, s-a formulat „prin-
cipiul potrivit c`ruia, or de c\te ori presa ac]ioneaz` \ntr-un interes public,
superior intereselor individuale, ea este protejat`, fiind la ad`post de r`spun-
dere“. Acest principiu constitu]ional este completat de sus]inerea doctrinar` a
juri[tilor germani, \n sensul recunoa[terii unui drept subiectiv de informare [i
de critic` al ziaristului, „drept care ar limita drepturile personalit`]ii“. Deonto-
logic, ziari[tii germani au adoptat un cod na]ional, \n 16 puncte, \n care se
stabilesc norme comportamentale [i inten]ionale conforme cu realitatea socio-
moral` german` [i cu principiile [i recomand`rile oragnismelor europene [i
interna]ionale. (Codul deontologic adoptat de organiza]iile profesionale din
]ara noastr`, \n 1991, pe care-l d`m \n anex`, coincide cu cel german).

87
 Organiza]ional, \n presa scris` german` func]ioneaz` „cea mai tradi]io-
nal` institu]ie de autoreglare, PRESSERAT, Consiliul presei“, constat`
doamna Barbara Thomas. Consiliul cuprinde zece ziari[ti, numi]i de sindicate
[i zece reprezentan]i ai asocia]iei editorilor de ziare [i periodice. A fost
\nfiin]at \n 1956, „sub presiunea lumii politice [i a cunoscut o grav` criz` la
\nceputul anilor ‘80“. {i acest Consiliu, ca [i P.C.C.-ul englez, a fost numit
„tigru [tirb“, \ntruc\t singura sanc]iune pe care a reu[it s-o dea a fost publicarea
unei „reprimande“ („mustrare“, „pedeaps` disciplinar`“ - l.fr.). {i nici aceasta
nu era respectat` de ziare. Consiliul a fost reorganizat \n 1985, s-a ob]inut
angajamentul scris al editorilor c` vor publica sanc]iunile disciplinare stabilite
de Consiliu. Noul Consiliu a aprobat [i codul deontologic amintit, un cod
mobil, „care este constant amendat \n func]ie de evenimente“, precizeaz`
doamna Barbara Thomas. S\nt date dou` exemple: c\nd \n pres` a ap`rut
interviul cu criminalii care au luat ostateci (grav` \nc`lcare a deontologiei),
articolul din cod referitor la violen]` a fost completat astfel: „nici un interviu
nu trebuie luat unor persoane pe cale de a comite o crim`“. Al doilea exemplu
vizeaz` fenomene sociale provocate de amplificarea xenofobiei [i
brutalit`]ilor grupurilor neonaziste.Consiliul a creat o comisie care s`
precizeze con]inutul articolului privitor la „protec]ia minorit`]ilor“. S-a decis
ca precizarea etnicit`]ii sau a confesiunii (religiei) unui suspect s` fie permis`
numai dac` astfel se poate l`muri mai bine evenimentul relatat.
Consiliul prime[te pl\ngerile oric`ror persoane ce se consider` lezate prin
pres` [i se supune unui „Comitet de pl\ngeri“. Comitetul constat` \nc`lcarea
sau nu a normelor deontologice (codul) [i, \n cazul \n care pl\ngerea este \n-
drept`]it`, emite „un aviz, o mustrare sau un blam“. Acestea, deci, \n presa
scris`.
|n presa audiovizual`, \n mod obi[nuit, „autoreglarea este integrat` \n
structura Consiliului radioteleviziunii al fiec`rei regiuni (land) [i este format
din reprezentan]i ai marilor grupuri sociale. Compozi]ia „politic`“ a
Consiliului regional \ngreuneaz` mult buna sa func]ionare.
Exist` [i un organ de control al radioteleviziunii comerciale („Landesme-
diananstalten“), la nivelul statului, dar care „este departe de a fi at\t de puternic
\nc\t s` supravegheze [i s` critice sta]iile comerciale“. Din 1993, a fost creat de
\ntreprinderile de pres` un organism de autoreglare („Freiwillige
Selbstkontrolle Fernsehen“), care \ncearc` s` stopeze frecven]a ridicat` a
emisiunilor [i filmelor ce fac apologia violen]ei [i sexului, difuzate de sta]iile
comerciale. Rolul acestui nou organism este de a recomanda programarea unor
astfel de emisiuni la ore t\rzii, pentru a proteja copiii, iar dac` intr` \n pro-
gramul orar de la \nceputul serii, s` procedeze la „eventuale t`ieturi“.

88
 De[i \n Germania - presa german` - nu comite prea frecvente excese de
ordin moral, \n prezent au loc, totu[i, discu]ii constante \n leg`tur` cu compor-
tamentul deontologic al ziari[tilor [i institu]iilor de pres` [i „pentru crearea
unor structuri adecvate“, de ordin institu]ional [i normativ.

ITALIA
|n vara anului 1998, \n Italia a fost elaborat [i… promulgat un nou cod
deontologic na]ional, \n 13 articole134. Autorii noilor reglement`ri s\nt „Odinul
Na]ional al Ziari[tilor Italieni“ [i „Autoritatea de protejare a datelor privind
persoanele“. Priorit`]ile [i, cu deosebire, particularit`]ile noului cod deonto-
logic relev` un ra]ionament normativ de o pregnant` mobilitate \n raport cu
urgen]ele momentului de referin]`. Codul \n discu]ie este elaborat, \ntr-adev`r
[i de o organiza]ie profesional`, dar este integrat \ntr-o lege - privind protec]ia
datelor individuale, din 1996 - deci \ntr-un act juridic constr\ng`tor-punitiv, a
c`rui aplicare \ntocmai este asigurat` de organisme specializate ale statului ([i
nu de organiza]iile profesionale \n exclusivitate). Caracterul ofensiv,
constr\ng`tor, al codului italian rezult` [i din dispozi]iile normelor adoptate:
ziaristul trebuie s`-[i dezv`luie profesia [i identitatea, \n timpul investiga]iilor
\ntreprinse (cu excep]ia cazurilor c\nd via]a i-ar fi \n pericol sau dezv`luirea
identit`]ii ar compromite ancheta).
Dar acela[i ra]ionament normativ la care ne-am referit relev` o anumit`
\n`sprire a atitudinii normative fa]` de ziari[ti, \n aria ap`r`rii demnit`]ii
persoanei; \n special a demnit`]ii/imaginii/intimit`]ii persoanelor publice.
Codul face referire expres` la via]a privat` a unor persoane publice [i interzice
ingerin]a presei \n acest spa]iu intim pentru a ob]ine „informa]ii care nu au nici
o leg`tur` cu rolul public al acestora“. („Romånia Liber`“)
Pe un ton oarecum aluziv, „France Presse“ preia [tirea ANSA (Agen]ia
italian` de pres`) care precizeaz` c` se va putea scrie despre boala unui [ef de
stat, dar mai greu despre un copil natural „ascuns publicului“. (Aluzie pro-
babil` la fiica natural` a fostului pre[edinte al Republicii Franceze, François
Mitterrand, domni[oara Mazarine, recunoscut` de cunoscutul om politic \n
ultima faz` a gravei maladii de care suferea).
Scopul noii concep]ii deontologice italiene este l`murit chiar de unul din
ini]iatori. Ordinul Na]ional al Ziari[tilor Italieni a precizat: „noul cod este
important pentru informarea dar [i pentru protejarea cet`]enilor“. A[adar,
accentul cade pe corecta informare [i protejarea a cet`]enilor (cu \n]elesul im-
plicit de protejare fa]` de informa]iile neveridice/false [i fa]` de intruziunile \n
via]a personal`, intim`).

89
 Nu este exclus ca noua ini]iativ` („mai aspr`“) s` aib` o leg`tur`
inten]ional` cu date constitutive ale Ordinului Na]ional al Ziari[tilor Italieni.
|ntr-un text din 1998 (revista „Global network“, nr. 9-10) se aprecia c` \n Italia
exist` [i acum, conform unei legi din 1963, «Ordinul Na]ional al Ziari[tilor»,
creat pentru prima oar` de Mussolini, care are dou` atribu]ii esen]iale: 1) de a
controla accesul la profesie prin examen; 2) de a permite membrilor s`i s`
beneficieze de reduceri pe mijloacele de transport*.
Noua reglementare deontologic`, \ncearc`, \n context, un control mai
riguros al actului publicistic [i al comportamentului ziaristului \n fazele
exercit`rii efective a profesiei. Replica Uniunii Cronicarilor Italieni este
sugestiv`. Uniunea consider` c` reglement`rile \n discu]ie \ncalc` principiile
libert`]ii de informare [i, mai ales, ignor` mecanismele de autoreglare care
\ncepuser` s` func]ioneze \n presa italian`. Faptul c` se contracareaz` o
asemenea opinie prin invocarea art. 21 din Constitu]ia italian` (care stipuleaz`
interdic]ia cenzurii) nu pare a \nl`tura un sentiment de frustrare libertar`,
inclusiv la nivel doctrinar/conceptual. Cu at\t mai mult cu c\t autoreglarea \n
pres` tinde s` devin` o practic` european` ([i universal`).
Noul cod deontologic al presei italiene poate fi interpretat, textual, ca o
variant` a libert`]ii de mi[care a ziaristului, controlat` prin lege, \ntr-un spa]iu
libertar prin defini]ie.

* „Legisla]ia mediilor \n România“ de Marian Petcu (text \n limba francez`; pag. 120)

90
 CAPITOLUL VIII

{ANSELE UNUI COD

DEONTOLOGIC INTERNA}IONAL
Premise favorabile
1. Acceptarea codurilor deontologice na]ionale - cu toate variabilele
permisive sau limitative constatate de la ]ar` la ]ar` - constituie, totu[i, un fapt
acceptat ca necesar [i oportun. Se constat` chiar cristalizarea unor principii [i
reguli de conduit` care se reg`sesc, \n expresie, \n mai toate codurile elaborate
de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din spa]iul european [i nu
numai. Cuv\ntul care unific` \ntregul spectru al presei - fie ea public` sau
privat`, partizan` sau independent` - este cuv\ntul „protec]ie“ (protejare) \n
fa]a riscurilor pe care ziari[tii [i personalul redac]ional [i le asum`, \n fazele
de investigare, redactare [i publicare/transmitere a textului/emisiunii. Este
concluzia [i a unor speciali[ti europeni care au analizat fenomenul mediatic
postbelic p\n` \n 1980, ale c`ror constat`ri s\nt valabile, \n principiu, p\n` azi.
„Codurile etice vizeaz` \n principal urm`toarele obiective: a) protejarea
beneficiarilor, fie ei lectori, spectatori sau ascult`tori; b) protejarea ziari[tilor
din presa scris` sau vorbit` ([i televizat` - n.ns.) [i a altor persoane interesate
\n colectarea, redactarea, tratarea [i prezentarea [tirilor [i a opiniilor; c)
protejarea redactorilor [i a personalului care-[i asum` \ntreaga responsabilitate
legal` pentru ceea ce este publicat sau difuzat; d) determinarea responsa-
bilit`]ii proprietarilor [i a guvernelor care s\nt abilitate s` controleze \n
\ntregime activit`]ile de comunicare de orice fel; e) protejarea celor \ns`rcina]i
cu anun]urile publicitare [i a celor care achizi]ioneaz` serviciile mijloacelor de
comunicare de mas`“ („Mai multe voci...“; pag. 278).
2. |n armonizare (cu deosebire \n ultimul deceniu al acestui secol),
ini]iativelor normative, juridice [i deontologice, li s-a ad`ugat componenta
responsabilit`]ii legale [i morale a ziari[tilor [i institu]iilor de pres`, pentru a
se asigura corectitudinea [i buna credin]` a mesajului publicat/difuzat.
Ini]iativa M.A.R.S. pe o asemenea premis` se \ntemeiaz`, iar codul deontolo-
gic italian pune accentul pe corectitudinea informa]iilor [i protec]ia publicului
\n fa]a avalan[ei de informa]ii, de multe ori distorsionate, supralicitate/„senza-

91
]ionalizate“, nocive. Tendin]a responsabiliz`rii [i protej`rii at\t a presei [i
lucr`torilor ei, c\t [i a publicului este concretizat` \n coduri na]ionale, rezolu]ii
[i recomand`ri interna]ionale, toate incluz\nd reguli [i norme menite s` favo-
rizeze ini]iativa de elaborare a unui cod deontologic universal - general valabil
[i opozabil ziari[tilor „demni de acest nume“ din \ntreaga sfer` terestr`.
3. Realitatea deontologic` am\n`, \nc`, un astfel de rezultat, dorit [i
logic \n datele sale ordonatoare. Cauza se reg`se[te nu at\t \n diferen]a de
percep]ie a expresiei formale, c\t \n interpretarea diferit` („specific`“) a
con]inuturilor formulate. Avem \ns` de-a face cu omonimii induse de fatalita-
tea diferen]ei existente \ntre ]`ri aflate chiar \n aceea[i „grup` valoric`“ (]`rile
Europei occidentale, spre exemplu) ca s` nu mai vorbim de cele dintre ]`ri cu
diferen]e stadiale dramatice (economice, politice, democratice). S` ad`ug`m
diferen]ele de interpretare [i aplicare a acelora[i norme [i principii
deontologice de organiza]ii profesionale sau institu]ii de pres` din aceea[i ]ar`
(Romånia este un exemplu, dar \n Italia [i Germania se constat` situa]ii
similare).
Relev`m toate acestea pentru a observa mai aviza]i dificult`]ile de a
elabora [i adopta un cod deontologic universal („unic“) [i practicat de breasla
mondial` a ziari[tilor: de ziari[tii de pretutindeni. Cu toate acestea, ini]iative
au existat [i, cel pu]in \n plan continental sau regional, s-a ajuns la elaborarea
[i „promulgarea“ unor coduri ale onoarei profesionale.

Ini]iative deontologice \n ultimii 70 de ani

1. Reperul normativ \n domeniu este considerat, \ndeob[te, „Codul
onoarei interna]ional al personalului presei [i informa]iei“ (Code d’honneur
international du personnel de press et d’information)135, redactat sub egida
ONU, \n perioada 1950-1952. De[i ajuns la o form` de redactare coerent` [i
concis` (un preambul [i cinci articoel), transmis tuturor organiza]iilor
profesionale na]ionale, proiectul de „Cod al onoarei“ nu a fost adoptat nici \n
prezent.
Cronologic vorbind, proiectul ONU nu este prima \ncercare de „interna-
]ionalizare“ a normelor deontologice. |ntr-o culegere de „coduri profesionale“,
elaborat` de Lars Bruun, \n 1979, se men]iona ini]iativa, din 1925, a Asocia]iei
Interna]ionale a Ziari[tilor, \mpreun` cu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor,
pentru stabilirea unui cadru normativ al vie]ii [i responsabilit`]ii
profesioni[tilor scrisului publicistic.
|n perioada premerg`toare celui de-al doilea r`zboi mondial, ini]iativele
deontologice ale unor organiza]ii profesionale reprezentative s-au concretizat

92
\ntr-o serie de proiecte cu voca]ie interna]ional`. Federa]ia Interna]ional` a
Jurnali[tilor a adoptat, la congresul s`u din 1939, un „cod al onoarei profesio-
nale a ziari[tilor. La fel, Uniunea interna]ional` a asocia]iilor de pres` a
adoptat \n 1939 un „set“ de principii; alte asocia]ii regionale, cum ar fi
Asocia]ia interamerican` de radiodifuziune, au elaborat coduri ale onoarei136.
Toate aceste ini]iative ([i altele) se \nscriu \n aria de consecvent` inter-
na]ionalitate deontologic` ce caracterizeaz`, doctrinar [i practic, via]a presei [i
a profesioni[tilor s`i \n era modern`. Proiectul de „Cod al onoarei“, elaborat
sub egida ONU, \n 1952, nu este, cum vedem, primul \n materie, dar este
primul care se distribuie tuturor organiza]iilor profesionale din ]`rile membre,
cu recomandarea de a-[i exprima opinia \n leg`tur` cu posibilitatea convoc`rii
unei conferin]e profesionale interna]ionale.
2. S` consemn`m momentele principale, din perioada 1948-1952, care
au dus la definitivarea con]inutului proiectului de cod al onoarei interna]ional,
sub egida ONU:

– 1948: Conferin]a Na]iunilor Unite privind libertatea informa]iei, \n

cadrul c`reia s-a pus problema oportunit`]ii elabor`rii unui cod al onoarei
interna]ional. Conferin]a considera c` un astfel de cod va trebui, \n prealabil,
discutat de organiza]iile profesionale din domeniu [i c` „va trebui s` fie redac-
tat \n termeni suficien]i de largi pentru a se aplica tuturor ziari[tilor pro-
fesioni[ti…“137. Conferin]a a stabilit s` trimit` proiectul spre examinare [i
definitivare c`tre „Subcomisia libert`]ii informa]iei“ (organism al ONU).
(Subcomisia pentru libertatea informa]iei cuprindea 12 membrii din tot
at\tea ]`ri, numi]i cu consim]`m\ntul guvernelor respective, dar care „ac]ionau
\n calitate de exper]i independen]i“)
– 1950: La sesiunea Subcomisiei, ]inut` la Montevideo, trei membri
(China, Egipt [i Liban) au prezentat „un prim proiect de cod al onoarei inter-
na]ional“. Proiectul a fost „\ndelung examinat“, a fost comparat cu alte coduri
na]ionale [i interna]ionale (alte proiecte sau coduri regionale), apoi trimis
Consiliului Economic [i Social (ECOSOC) pentru „m`suri ulterioare“. Secre-
tarul general al ONU a trimis proiectul pe adresa a 500 de organiza]ii.
– 1952: Subcomisia pentru libertatea informa]iei a analizat din nou
proiectul de cod, cu modific`rile propuse de organiza]iile profersionale [i
trimis din nou ECOSOC, \n forma pe care o avem [i ast`zi.
Analiza \n cadrul Subcomisiei s-a axat pe trei puncte considerate
principale:
– utilitatea unui cod al onoarei interna]ional;
– rolul profesiei \n raport cu codul, independent de cel al guvernelor;

93
 – prevederile (principiile [i normele) cuprinse \ntr-un asemenea cod.
Fiecare din cele trei puncte a determinat nuan]`ri [i puternice controver-
se, importante pentru clarificarea at\t a „filosofiei“ unei asemenea \ntreprinderi
universale, c\t [i a con]inutului propriu-zis; precum [i pentru stabilirea
pozi]iei/puterii normelor deontologice interna]ionale \n concurs cu cele
na]ionale. Au existat organiza]ii profesionale care au optat pentru o r`spundere
moral` \n fa]a propriilor „instan]e ale onoarei“ sau a propriei opinii publice.
Reprezentantul Statelor Unite \[i exprima „\ndoieli serioase cu privire la
posibilitatea elabor`rii unui cod interna]ional, datorit` divergen]elor profunde
de vederi care exist` \n lumea contemporan`“ [i recomanda Subcomisiei „s`
redacteze un document simplu, concis [i care s` nu st\rneasc` controverse“.
Reprezentantul Fran]ei se \ndoia, la r\ndu-i, de utilitatea unei asemenea
reglement`ri, [i credea c` „\n ultim` analiz`, un cod al onoarei constituie un
apel la con[tiin]a profesional`“. Reprezentantul sovietic declara c` „proiectul
de cod comport` grave lacune care risc` s` fac` din el un instrument f`r`
valoare [i-l \mpiedic` s`-[i ating` obiectivele vizate“138.
3. Relativ la rolul profesiei \n raport cu proiectul de cod, accentul s-a
pus pe independen]a organiza]iilor profesionale \n adoptarea normelor morale
de conduit`, f`r` nici o ingerin]` a guvernelor sau altor organisme statale.
Diferen]ierea se f`cea chiar [i fa]` de ONU. Reprezentantul Libanului ]inea s`
sublinieze: „Dac` va fi adoptat, codul va deveni proprietatea membrilor pro-
fesiei (de gazetar - n.ns.) {i nu al Organiza]iei Na]iunilor Unite sau guver-
nelor.“ Acela[i lucru \l sublinia [i reprezentantul Indiei: „…Un cod al onoarei
interna]ional nu trebuie impus de guverne“139.
Opiniile referitoare la dispozi]iile/con]inutul codului au urmat aceea[i
not` polemic` \ntre membrii Subcomisiei, date fiind ]`rile lor de origine [i,
prin efect, viziunile lor libertare/ideologice total diferite. Reprezentan]i ca ai
Statelor Unite, Indiei, Fran]ei accentuau dificult`]ile exercit`rii profesiei [i
necesitatea unui cod ferit de expresii ambigue, vagi, cum ar fi: „sarcini compa-
tibile cu aceast` demnitate“, „informa]ii \ndoielnice“, „demnitate“ (reprezen-
tantul SUA). |n timp ce reprezentantul sovietic pleda pentru „impunereea
anumitor obliga]ii pozitive“ pentru ziari[i, pentru a informa corect opinia
public`, inclusiv cu privire la „rezolu]ii ale Adun`rii generale asupra m`surilor
de \ntreprins \n lupta contra propagandei r`zboinice [i a instiga]iilor la un nou
r`zboi“140. Observ\nd dificult`]ile - \ntre „expresii ambigue“ [i „obliga]ii“ -
profesorul H. Eek (Suedia) opina, \n anii ‘70, c` este necesar` o strategie a
modestiei, permisiv` [i nu interdictiv`, \n formularea textului [i principiilor
unui cod interna]ional.

94
 4. Deosebirile erau, \ntr-adev`r, prea mari \ntre participan]i, pentru a
fi posibil`, \n 1952, adoptarea unui cod al onoarei interna]ional. Diferen]e de
sistem politic, de cultur`, de mentalitate [i, cu deosebire, de nivel economic [i
social erau decisive. Proiectul de „Cod al onoarei interna]ional al personalului
din pres` [i informa]ie“ a mai revenit \n discu]ia organismelor ONU, \nclusiv
pe agenda Adun`rii generale, dar n-a fost adoptat. Totu[i, solu]iile
profesionale rezultate dintr-o asemenea lung` dezbatere au reu[it s` clarifice
at\t concep]ia general` ce trebuie s` c`l`uzeasc` ini]iatorii unui astfel de
demers (concep]ie libertar`, \n esen]`), precum [i cadrul autonom [i permisiv,
bazat pe onestitatea [i responsabilitatea personalului presei [i informa]iei.
Principiul non-ingerin]ei guvernamentale \n aria deontologic` a profesiei se
v`dea de o mare actualitate, ca [i ast`zi, de altfel. Articolu V (final) al
proiectului de cod stipuleaz` expres: „|n virtutea principiului care constituie
fundamentul prezentului cod, numai personalului presei [i informa]iei, [i nu
guvernelor \i incumb` responsabilitatea asigur`rii respectului onoarei
profesionale. |n consecin]`, nici o dispozi]ie a prezentului cod nu va trebui s`
fie interpretat` ca justific\nd o interven]ie guvernamental`, oricare ar fi ea,
pentru asigurarea execut`rii obliga]iilor morale care s\nt formulate \n acest
cod“.
De altfel, codul este structurat - un preambul [i cinci articole (al cincilea
tocmai reprodus mai sus) - pe principiile at\t de acut actuale, la \nceputul
anilor ‘50, ale „Declara]iei universale a drepturilor omului“, adoptat` la ONU
\n decembrie 1948.
5. Foarte succint, proiectul de cod al onoarei aici discutat cuprinde
urm`toarele garan]ii [i principii profesionale:
– „Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului
[i piatra de \ncercare a tuturor libert`]ilor prev`zute cu prioritate \n Charta
Na]iunilor Unite [i proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului“ -
(Preambul)
– Personalul presei [i informa]iei va ac]iona cu toat` energia sa pentru a
informa corect publicul, f`r` omisiuni voite [i f`r` deformarea faptelor (Art.1).
– Profesia impune devotament [i bun` credin]` fa]` de public; vor fi refu-
zate avantajele materiale personale, acuza]iile nefondate, calomnia, def`imarea,
precum [i plagiatul, considerat furt al propriet`]ii intelectuale (Art. II).
– Nu vor fi acceptate [i nu vor fi \ncredin]ate altor ziari[ti sarcini profe-
sionale care contravin integrit`]ii [i demnit`]ii profesionale. Nu vor fi aduse
atingeri vie]ii private sau demnit`]ii pesoanelor ([i personalit`]ilor); confiden-
]ialitatea [i secretul profesional trebuie respectate. „Dreptul la secretul profe-
sional poate fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Art. III).

95
 – Comentarea unor evenimente din alte ]`ri s` fie f`cut` cu echitate [i
exactitate (Art. IV).
– Noningerin]a guvernamental` \n reglementarea [i respectarea onoarei
profesionale constituie o dispozi]ie expres` [i o obliga]ie, impus` de principiul
libert`]ii care st` la baza construc]iei vie]ii interna]ionale (Art. V, citat mai sus;
codul integral \n Anexe)…
6. Codul onoarei din 1952, de[i a r`mas \n proiect, poate fi considerat
de referin]` \n doctrina [i practica deontologic` na]ional` [i interna]ional`.
C\teva din ideile provocate atunci s\nt deplin valabile [i azi:
Din perspectiv` libertar`, codul impune preeminen]a principiului
libert`]ii de g\ndire [i comunicare, \n func]ie de care se stabilesc normele
responsabilit`]ii profesionale. Identific`m schimbarea de accent, prin simpla
compara]ie \ntre premisele codului din 1952 [i cele ale „Chartei“ ziari[tilor
francezi din 1918. |n „Chart`“, accentul de prioritate este pus pe responsa-
bilitatea [i demnitatea gazetarului; pe ceea ce am putea numi con[tiin]a moral`
a responsabilit`]ii profesionale, cadrul libertar fiind, \n acest caz, cel „cucerit“
- constitu]ional [i legal „Charta“ insist` pe ceea ce nu trebuie s` fac` ziaristul
(norme interdictive/limitative), \n timp ce rela]iile „pres`-putere“ nu se pun \n
chip explicit. Singura trimitere la „autonomia profesional`“ (punctul 4) este
strict profesional`, specific` [i \n general, acceptat`, cel pu]in formal, de
guvernan]i („Nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, suverani \n materie de
onoare profesional`“). |n nici un moment nu este pus` \n discu]ie „su-
veranitatea legii“ indiferent de valoarea libertar` a acesteia sau de moralitatea
celor \n drept s-o aplice.
7. Diferen]ele de „accente prioritare“ \ntre „Charta“francez` din 1918
[i „Codul onoarei interna]ional“ din 1952 rezult`, fire[te, din diferen]ele de
etap` istoric` [i destina]ie (na]ional`/interna]ional`), dar s\nt relevante, cu
deosebire, dac` vom compara documentele-surs` ale celor dou` reglement`ri.
„Charta“ se inspir` din „Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului“ (1789)
pe c\nd „Codul“ din „Declara]ia universal` a drepturilor omului“ (1948).
Declara]ia revolu]iei franceze era destinat` na]iunilor, \n „noua ordine“,
radical novatoare, pe c\nd Declara]ia din 1948 este adresat` lumii \ntr-o
tentativ` de revolu]ionare a conceptelor comportamentale na]ionale [i
interna]ionale; o tentativ` de universalizare a binelui moral, \ntr-o profesie ce
lucreaz` cu „bunuri comunica]ionale“ (informa]ia) [i tehnologii transpecifice,
trans-ideologice, globale.
„Charta“ francez` pare a avea drept premis` formularea din art. 11 al De-
clara]iei de la 1789: „…Orice cet`]ean poate deci vorbi, scrie, imprima liber cu
condi]ia s` r`spund` de abuzul acestei libert`]i, \n cazurile strict determinate de

96
lege“ (s.ns.). Cu sublinierea c` libertatea de exprimare este condi]ionat` de
prevederile legii („libertate cucerit`“, „cuceriri normate“); constatarea nu este
totu[i, negativ`, dac` ne situ`m \n „iluminismul“ acelei epoci, \n care autoritatea
statului [i a legii erau necesare [i fire[ti. Faptul c` ziari[tii francezi nu dep`[eau,
\n fapt, principiul revolu]iei de la 1789, nu constituie doar un reflex al tradi]iei,
ci [i un rezultat al unor conjuncturi de asemenea radicale pentru Europa post-
absolutist`, afirmat` dup` primul r`zboi. (Sugestiv, at\t Constitu]ia Romåniei
din 1864, c\t [i cea din 1923 reiau aproape ad litteram textul art 11 din
„Declara]ia drepturilor omului [i cet`]eanului).
8. Comparativ, „Codul onoarei interna]ional“ se situeaz` sub semnul art.
19 al „Declara]iei universale a drepturilor omului“. Formularea este tran[ant`,
iar libertatea este afirmat` ca un criteriu prioritar [i ordonator, \ntr-o
manifestare f`r` frontiere: „Orice persoan` are dreptul la libertatea de opinie
[i de exprimare, ceea ce implic` dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale
[i acela de a c`uta, de a primi [i de a r`sp\ndi, f`r` a se ]ine seama de grani]e,
informa]ii [i idei prin orice mijloc de exprimare“. Textul art. 19 este
simptomatic pentru schimb`rile de fond produse pe harta (geografic` [i
ideologic`) a lumii postbelice. Apari]ia unui sistem socialist, \n competi]ie cu
cel capitalist, favoriza proiec]ia sistemic` a libert`]ii (\n plan doctrinar) [i
referirea la „o identitate uman` sistemic`“ (\n plan comunica]ional [i nor-
mativ). Omul, \n general, profesionistul presei r`m\nea s` r`spund` \n fa]`
legii pentru „abuzul de libertate“, la fel ca omul/cet`]eanul de la 1789 [i 1918,
dar, dup` 1948, cei care fac legea („legiuitorii“) r`spund \n fa]a libert`]ii,
principiu al vie]ii universale [i valoare general-uman`.
O reglementare normativ` (deontologic` sau juridic`) este legitim` [i
moral` \n m`sura \n care asimileaz` principiile universal-valabile ale libert`]ii,
promoveaz` [i garanteaz` efectiv libertatea individual`/colectiv` \n toate
manifest`rile concrete (politic`, social`, spiritual`, confesional`, clasial` etc.).
|n]elegerea \n acest registru a libert`]ii informa]iilor, g\ndurilor, ideilor a
dus la controverse ireductibile \ntre cele dou` sisteme, dominante \n era
postbelic` (p\n` la c`derea, \n 1991, a sistemului totalitar comunist), reg`site,
cum am observat, [i \n „Codul onoarei interna]ional“, cum [i \n alte rezolu]ii
[i recomand`ri (normative) din perioada ulterioar`.
9. Analizele contextuale relev`, \n fond, o „resistematizare“ continu` a
normelor [i priorit`]ilor deontologice interna]ionale \n func]ie de evenimente,
de momente acute sau destinderi, \n special la v\rful celor dou` sisteme, dar [i
\n „zonele adiacente“. Exemplificativ, s` consemn`m c\teva evenimente
europene de referin]`, cu impact [i asupra actului publicistic, ca act de atitu-
dine [i g\ndire distan]at politic [i, am spune, sistemic (dac` o asemenea

97
performan]` n-ar fi, practic, imposibil`). Dar s` rezum`m evenimentele de
influen]`.
Deceniul [apte poate fi considerat \nceputul unei anumite destinderi \n
rela]iile Est-Vest. Pre[edintele John Kennedy reu[e[te s`-l conving` pe Nikita
Hrusciov s` se \nt\lneasc` la Viena; pre[edintele de Gaulle lanseaz` ideea
„Europa de la Atlantic la Urali“, peste diferen]ele ideologice; \n plan doctrinar
\ncepe s` se vorbeasc` de o posibil` convergen]` \ntre sisteme (\n care „econo-
micul“ este interpretat ca trans-ideologic: „Chibriturile nu au caracter de
clas`“, spunea un lider comunist romån). |n aceea[i perioad` au ap`rut „erezii“
\n cadrul sistemelor, cu deosebire \n cel comunist, organizat ca „lag`r“ impe-
netrabil: Declara]ia din 1964 de la Bucure[ti, \mpotriva domina]iei (decizio-
nale) sovietice, semne de nesupunere \n Polonia [i, mai ales, „Prim`vara de la
Praga“, din 1968, ac]iune f`]i[` de umanizare a socialismului („socialism cu
fa]` uman`“) [i de ie[ire de sub influen]a sistemului comunist.
Reac]ii dislocatoare se \nregistrau [i dincolo de „cortina de fier“. Am-
plele mi[c`ri pacifiste (\mpotriva prezen]ei americane \n Vietnam) [i mi[c`rile
antirasiale, \n Statele Unite; puternicile manifesta]ii studen]e[ti de la Paris
(1968); violen]a [i terorismul \n Italia, Germania etc puneau \n cauz` coeren]a
sistemic` [i impuneau o atitudine socio-politic` mai nuan]at` (libertar). Simul-
tan, din interiorul sistemului comunist ap`reau idei anti-sistemice, configurate
de teoria numit` „a treia cale“ (Otta Sik etc.), teorie ce viz` monolitismul
sistemului r`s`ritean, dar, \n ultim` instan]`, viza orice sistem existent, deci [i
pe cel occidental. (Recent, septembrie 1998, Tony Blair, Bill Clinton, Romano
Prodi [i Pet`r Stoianov s-au \nt\lnit la Facultatea de [tiin]e juridice din New
York pentru a discuta despre „a treia cale“, nici socialism nici capitalism,
pentru mileniul urm`tor (r`spunsuri la \ntreb`rile virtuale [i reale ale societ`]ii
informa]iei: „societatea global`“)
10. Simultaneitatea unor semnale contestatoare sau de criz` se resim]ea,
cum era de a[teptat, [i \ntr-o anumit` convergen]` normativ` \n planul
comportamentului mediatic interna]ional [i na]ional. „Pactul interna]ional
relativ la drepturile civile [i politice“ din 1966 (elaborat tot sub egida ONU)
se distan]eaz` semnificativ de surs`. Articolul 19 al „pactului“ este substan]ial
diferit de Art 19 al „Declara]iei universale“ din 1948; evident marcat de noile
semne ale timpului.

Textul art. 19 al „Pactului“ din 1966 este redactat astfel:

„1. Nimeni nu poate fi \ngrijorat pentru opiniile sale.
2. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept
cuprinde libertatea de investigare, de a primi [i r`sp\ndi informa]ii [i idei de

98
orice fel, f`r` a ]ine seama de frontiere, sub o form` oral`, scris`, imprimat`
sau artistic`, sau prin orice alte mijloace alese.
3. Exerci]iul libert`]ilor prev`zute \n paragraful 2 al prezentului articol
comport` datorii precise [i responsabilit`]i speciale. El, („exerci]iul“) poate \n
consecin]` s` fie supus anumitor restric]ii care trebuie totodat` s` fie expres
prev`zute de lege, [i care s\nt necesare:
a. Pentru respectul drepturilor sau reputa]iei altuia;
b. Pentru ap`rarea securit`]ii na]ionale, ordinii publice, a s`n`t`]ii sau
moralit`]ii publice“.
Simpla observa]ie permite constatarea unor diferen]e de con]inut [i „pro-
cedurale“ \ntre textele celor dou` articole 19. Cu deosebire, punctul 3 [i
literele a [i b indic` o viziune constr\ng`toaree (inclusiv punitiv`) \n sfera
g\ndurilor, opiniilor, informa]iilor. |n fapt, o re\ntoarcere la „libertatea \n
limitele legii“.
Parc` pentru a clarifica lucrurile, art. 10 al „Conven]iei pentru ap`rarea
drepturilor omului [i libert`]ilor fundamentale“, adoptate \n 1950, [i revizuit`
prin protocoalele nr. 3 (1970), 5 (1971), 8 (1990) [i 11 (1998), a r`mas \n
urm`toarea formulare:

1. Orice persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cu-

prinde libertatea de opinie [i libertatea de a primi sau a comunica infor-
ma]ii sau idei f`r` amestecul autorit`]ilor publice [i f`r` a ]ine seama de
frontiere. Prezentul articol nu \mpiedic` statele s` supun` societ`]ile de
radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de
autorizare.
2. Exercitarea acestei libert`]i ce comport` \ndatoriri [i responsabilit`]i
poate fi supus` unor formalit`]i, condi]ii, restr\ngeri sau sanc]iuni prev`-
zute de lege, care constituie m`suri necesare, \ntr-o societate demo-
cratic`, pentru securitatea na]ional`, integritatea teritorial` sau siguran]a
public`, ap`rarea ordinii [i prevenirea infrac]iunilor, protec]ia s`n`t`]ii
sau a moralei, protec]ia reputa]iei sau a drepturilor altora, pentru a
\mpiedica divulgarea de informa]ii confiden]iale sau pentru a garanta
autoritatea [i impar]ialitatea puterii judec`tore[ti“.

For]\nd termenii compara]iei, putem oare vorbi de o re\ntoarcere la art.

11 al „Declara]iei drepturilor omului [i cet`]eanului“ (din 1789), repus` \n
actualitate de „Charta ziari[tilor francezi, din 1918? Este posibil oare ca, dup`
momente libertare radicale, c\nd permisivitatea ac]ional` [i informa]ional` a
devenit lege, s` urmeze mai mereu o re\ntoarcere constr\ng`toare, „\n limitele

99
legii“? Probabil. Ceea ce face ca tema rela]iei „lege-libertate“ s` r`m\n` mereu
actual`. |n fapt, reconfirmarea autorit`]ii legii \n fa]a libert`]ii?
11. |n plan deontologic, deceniul [apte european se finalizeaz` \ntr-o
„declara]ie a datoriilor (obliga]iilor) [i drepturilor ziari[tilor“ („Declaration
des devoirs et des droits des journalistes“), elaborat` [i aprobat`, \n 1971, la
München141. Inutil s` mai observ`m c` „Declara]ia“ acord` prioritate dato-
riilor [i nu drepturilor, cum ar fi fost logic, \ntr-un secol obsedat de expan-
siunea libert`]ii.
Dar dincolo de \ncrederea \ntr-o cronologie normativ`, l`muritoare prin
ea \ns`[i, Declara]ia de la München, din 1971, constituie un sugestiv reper
deontologic \n aria mass media europene. Textul: - un preambul, 10 articole
(datorii) [i 5 articole (drepturi) - pune ziaristul \n fa]a unor obliga]ii personale
[i redac]ionale fa]` de public, [i apoi, fa]` de patroni sau autorit`]ile de stat“.
La fel drepturile s\nt considerate \n intim` corela]ie cu demnitatea profesional`
[i cu obliga]ii precise ale patronatului („conducerii“). Ziaristul are (ar trebui s`
aib`) garantat dreptul la demnitate [i independen]` profesional` (editorial`), \n
replic` la orice fel de interese, presiuni sau interpret`ri aflate \n neconcordan]`
cu g\ndirea [i moralitatea actului publicistic asumat.
12. Grupate tematic, prevederile Declara]iei de la München relev`
c\teva exigen]e deontologice importante, pentru corecta exercitare a
profesiei…
„Declara]ia \ndatoririlor“ este redactat` \ntr-un sens indubitabil
interdictiv, cu aplicarea a dou` principii moral-juridice: a) „obliga]ia de a
face“ [i b) „obliga]ia de a nu face“
|n cadrul primei categorii de obliga]ii consemn`m [apte din cele zece
„\ndatoriri“ stabilite de „Declara]ia de la München“.
• Respectarea adev`rul oricare ar fi urm`rile [i aceasta \n virtutea
dreptului pe care \l are publicul s` cunoasc` adev`rul;
• Ap`rarea libert`]ii informa]iei, comentariului [i a criticii;
• Publicarea numai a informa]iilor a c`ror origine este cunoscut` [i s` le
\nso]easc`, c\nd este cazul, de rezervele necesare;
• Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor;
• Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`;
• Ap`r` secretul profesional [i s` nu divulg` sursa informa]iilor ob]inute
confiden]ial;
• Refuz` orice presiune [i nu accepte` directive redac]ionale dec\t de la
cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie;

100
 13. Exist` [i trei puncte expres interdictive - „de a nu face“:
• Nu se va recurge la metode necinstite pentru a ob]ine informa]ii,
fotografii ori documente;
• |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate sau
avantaje \n schimbul public`rii sau elimin`rii unei informa]ii;
• Nu confund` niciodat` profesia de ziarist cu activitatea de publicitate [i
propagand`, nu accept` nici o sugestie, direct ori indirect, de la cei ce fac
publicitate \n ziare.
Ultimele dou` paragrafe ale „Declara]iei de la München“ s\nt sugestive
at\t prin con]inut, c\t [i prin restabilirea unor conexiuni conceptuale cu regle-
ment`ri anterioare. Penultimul paragraf este aproape identic cu primul
paragraf al „Chartei“ ziari[tilor francezi, din 1918, („Orice ziarist demn de
acest nume \[i face o datorie din a respecta cu stricte]e principiile enun]ate mai
sus“), iar ultimul paragraf se reg`se[te [i \n „Chart`“ [i \n proiectul de „Cod al
onoarei interna]ional“, din 1952, redactat sub egida ONU. (Recunosc\nd
dreptul \n vigoare \n fiecare ]ar`, ziaristul nu accept`, \n materie de onoare
profesional`, dec\t jurisdic]ia egalilor s`i, excluz\nd orice amestec
guvernamental sau de orice alt` natur`“).
De[i „Declara]ia“ reafirm` subliniat preeminen]a legii \n ordonarea ori-
c`rui tip de comportament profesional, sec]iunea „declara]iei drepturilor“ pro-
moveaz` totu[i autonomia normativ` \n aria deontologiei profesionale; refuzul
oric`rei ingerin]e „\n materie de onoare profesional`“, alta dec\t a
profesioni[tilor \n[i[i.
14. Sec]iunea intitulat` „Declara]ia drepturilor“ din Declara]ia de la
München cuprinde cinci puncte [i se refer`, \n principal, la trei teme
profesionale importante:
– accesul ne\ngr`dit la sursele de informa]ii;
– clauza de con[tiin]`;
– rela]iile redac]ionale [i de munc` \n \ntreprinderea de pres`.
|n cazul primei teme se stipuleaz` accesul la toate sursele de informare,
inclusiv „dreptul de a ancheta liber orice fapte care condi]ioneaz` via]a
public`“; tot aici s\nt prev`zute condi]iile \n care unele „chestiuni publice“ pot
fi declarate secrete: „\n mod excep]ional [i pentru motive clar exprimate“.
Formul`rile aici precizate impun c\teva detalii clarificatoare: „liberul acces la
toate sursele de informare“ are \n vedere informa]ii de interes public (deci nu
[i acelea care, prin natura lor, s\nt secrete de stat, stabilite prin lege, sau ar
aduce grave atingeri vie]ii [i statutului public al persoanei: infrac]iuni cu
minori, apologia violen]ei [i crimei, propagand` \n favoarea unor idei sau
grup`ri extremiste, xenofobie etc.). C\nd este vorba de secretul chestiunilor

101
publice sau particulare acesta poate fi opus ziaristului numai \n cazul \n care
legea prevede expres acest lucru: \n cazul \n care legea clasific` anumite
informa]ii ca „secrete de stat“ sau „secrete de serviciu“, sau \n cazul unor do-
cumente din patrimoniul na]ional (la noi expres prev`zute \n „Legea Arhivelor
Na]ionale“).
|n cazul celei de-a doua teme, a „declara]iei drepturilor“ (clauza de con[-
tiin]`), documentul de la München face o leg`tur` condi]ional` \ntre subor-
donarea profesional` [i angajarea moral`. Punctul 2 este formulat astfel:
„Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contrar` liniei
generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este
stabilit` \n contractul de angajare, inclusiv orice subordonare care nu este \n
mod clar implicat` de aceast` linie general`. Pentru a \nt`ri rezolu]ia
profesional-deontologic` de mai sus, la puctul 3 al „Declara]iei“ din 1971 se
precizeaz`: „Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional
care s` exprime o opinie contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“.
15. Leg`tura de substan]` pe care Declara]ia de la München o stabile[te
\ntre moralitatea profesiei [i contractul de munc` ne oblig` s` consemn`m
limitele subordon`rii redac]ionale: [i anume \n litera contractului \ncheiat \ntre
cele dou` p`r]i („stabilite \n scris“). Condi]ia men]ionat` nu poate fi ferit` de
anumite observa]ii. |ntre care aceasta: ziaristul se oblig` prin contract, s`
respecte „politica“ ziarului (radio, tv etc.). Dar „politica“ \ns`[i este ea esen]ial
moral`? Declara]ia de la München ni se pare c` subiectiveaz` op]iunea moral-
deontologic` a ziaristului [i o \ndep`rteaz` de regulile deontologice general
acceptate [i practicate; norme care pot asigura un comportament moral trans-
redac]ional; un comportament moral, fire[te, democratic, bazat pe adev`r [i
onestitate profesional`, indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres`
contractual`.
Punctul 3, de \nt`rire a punctului 2, mai aproape de interpretarea „trans-
redac]ional`“ propus`, pare a contrazice precedentul paragraf, din moment ce
ziaristul poate refuza publicarea sub semn`tur` proprie (sau ca fiind a sa), „o
p`rere care ar fi contrar` convingerii [i con[tiin]ei sale“. |n spa]iul direct
redac]ional, poate fi vorba, uneori, de „o p`rere“ care nu a fost stipulat` \n
contract. De „o p`rere“ determinat` de \mprejur`ri noi, diferite, [i care nu
puteau fi prev`zute. Dinamica social`, mi[carea ideilor apar]in unor nuan]`ri
sau criterii axiologice [i schimb` con]inutul (adev`rul) p`rerilor. Or, de obicei,
contractul nu are o asemenea mobilitate. Astfel c`, p`rerile permise prin
contract pot fi dep`[ite, chiar contrare noilor norme ale g\ndirii [i ra]io-
namentelor comportamentale. Normal ar fi ca \n contracte/conven]ii s` se
stipuleze doar obliga]ii administrativ-financiare [i nu atitudini („clauze“) de

102
con[tiin]`. Mai mult chiar: contractul s` rezulte dintr-o atitudine libertar` a
patronatului, fie c` este vorba de o institu]ie de pres` public` fie privat`. Cu
at\t mai mult cu c\t - \n pres` - libertatea [i liberul acces la informa]ie depind,
\n substan]a lor concret`, de adev`rul faptului, evenimentului, opiniei.
Ziaristul ar trebui s` fie de-contractualizat \n exercitarea nemijlocit` a
profesiei de mediator/mijlocitor al opiniei publice \n toate tipurile de raporturi
publice informa]ionale, specifice presei.
16. Clauza de con[tiin]` ar primi, astfel, un sens mai cuprinz`tor, \n
str\ns` rela]ie cu evolu]ia g\ndurilor, ideilor, opiniilor.
|n cazul celei de-a treia teme, numit` „rela]iile redac]ionale [i de munc`
\n \ntreprinderea de pres`“, „Declara]ia“ de la München vizeaz` obliga]ii
administrativ-financiare [i de organizare redac]ional` \n sarcina patronatului.
Corpul redac]ional trebuie informat de con]inutul unor hot`r\ri care privesc
via]a \ntreprinderii [i consultat „\naintea de a se lua o decizie definitiv` asupra
oric`rei m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i
promovare a ziari[tilor“ (pct. 4). Tot pe temeiul asigur`rii unei stabilit`]i
redac]ionale „Declara]ia“ prevede dreptul ziaristului la un contract personal,
„care s`-i asigure securitatea material` [i moral`... precum [i la o retribu]ie
corespunz`toare rolului s`u social, [i suficient` pentru a-i garanta
independen]a economic`“ (pct. 5).
Preciz`rile vizeaz` o component` necesar` din statutul ziaristului profe-
sionist. Normele \n vigoare (morale [i juridice) re]in \n definirea ziaristului
existen]a unui contract de munc` [i exigen]a ca profesionistul scrisului pu-
blicistic s` ob]in` - \n \ntregime sau \n cea mai mare parte - veniturile persona-
le din practicarea meseriei. |n Fran]a, spre exemplu, se consider` c` partea de
venituri din ziaristic` s` fie peste 50% („cel pu]in“). Rolul social al ziaristului [i
independen]a economic` rezult` din profesionalismul gazetarului, verificat prin
credibilitate [i notorietate („audien]`“). Contractul personal va ilustra, desigur,
asemenea componente profesionale, reg`site \n cuantumul salariului lunar [i \n
alte „bonus“-uri redac]ionale care s` contribuie la cre[terea veniturilor proprii,
condi]ie recunoscut` a unei munci specifice corecte.
Declara]ia de la München - aprobat` la 24-25 noiembrie 1971 [i adoptat`
de F.I.J., O.I.Z. [i de cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa -
impune observa]ii de fond (text, conjuncturi politice europene), dar [i
posibilitatea de a \ncerca redactarea unui „cod“; un cod care s` devin` general
valabil, acceptat [i practicat de ziari[tii europeni.
17. „Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu pri-
vire la etica ziaristic`“, adoptate \n 1993, dup` mai bine de dou` decenii de
la „Declara]ia“ munchenez` [i dup` c`derea sistemului totalitar est-european,

103
s\nt semnificative pentru „etapa istoric`“ de referin]`. Con]inutul propriu-zis
al celor dou` „Rezolu]ii“ (1003 [i 1215), recomandate ziari[tilor romåni
printr-o Hot`r\re a Camerei Deputa]ilor (H. 25/12 septembrie 1994), este
conceput \ntr-o rela]ie succesiv`: Rezolu]ia 1003 \[i propune s` l`mureasc`
anumite concepte etice (deontologice) iar Rezolu]ia 1215, adoptat` la aceea[i
dat` (1 iulie 1993), recomand` reprezentan]ilor statelor membre ale Consiliu-
lui Europei s` asigure „neutralitatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i
egalitatea sexelor, ca [i dreptul de r`spuns al fiec`rui cet`]ean care a f`cut
obiectul unei alega]ii“. („invocarea unei p`reri \n sprijinul unei afirma]ii“,
DEX) Concomitent, Adunarea Parlamentar` sesizeaz` riscurile concentr`rii
mass media [i consecin]ele asupra pluralismului de opinii. Rezolu]ia 1215
invoc` aprecierile critice la adresa mijloacelor de comunicare de mas`
implicate \n relatarea (direct`/indirect`) a evenimentelor din Golf. Se preci-
zeaz`, \n context, „audierea parlamentar` privind etica ziaristicii, din data de
26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia au fost exprimate o serie de
\ngrijor`ri“.
Examenul critic propus de cele dou` Rezolu]ii ofer` argumente pentru
situarea unor astfel de ini]iative deontologice \ntr-o nou` paradigm` comu-
nica]ional`, post-totalitar`, chiar dac` \ngrijor`rile etice [i comportamentale
(ale ziari[tilor [i institu]iilor de pres`) \nc` exist`. Adunarea Parlamentar`
tinde s` stabileasc`, \n noul spa]iu libertar, un \n]eles generalizant al concep-
telor („informa]ii“, „opinii“, „autocontrol“ etc.), precum [i reg`sirea acestora
\n coduri deontologice ([i nu doar \n „Declara]ii“ [i „Principii“).
Rezolu]ia 1003 (1993) afirm`, pentru prima oar` \n mod indubitabil [i cu
autoritatea unui organism continental, „principii ale ziaristicii (care) ar trebui
puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n \ntreaga Europ`“. {i tot
\n premier` [i \ntr-un mod tran[ant (f`r` „pruden]ele“ Codului onoarei
interna]ional, din 1952), Rezolu]ia a[eaz` \n fa]a acelora[i reguli [i norme
morale ziari[ti, patroni [i editori - obliga]i s` respecte dreptul la informa]ie,
drept fundamental al omului [i al umanit`]ii. Punctul 15 al Rezolu]iei 1003
stabile[te: „Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trabuie s` considere c`
informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea
informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental
al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici
substan]a acestora nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de cititori
sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare“ (s.ns.).

104
 Rezolu]ia 1003 (1993) propune c\teva clarific`ri de fond, sistematizate \n
[ase sec]iuni:
– Informa]ii [i opinii - \n care se precizeaz` diferen]a de substan]` \ntre
[tiri [i p`reri, \n ace[ti termeni: „Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a
ziaristicii este c` trebuie f`cut` o distinc]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-
se orice confuzie \ntre acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n
timp ce opiniile exprim` g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale
mijloacelor de informare de mas`, editorilor sau ziari[tilor“ (s.ns.). Altfel spus,
[tirile nu implic` atitudini subiective (comentarii, p`reri personale), ci adev`-
rul faptului, al datelor („trebuie difuzate cu respectarea adev`rului“); opiniile
„s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse criteriu-
lui adev`rului“ (pct. 5). Opiniile (comentariile) trebuie totu[i s` respecte reguli
deontologice, uzan]ele [i onestitatea profesional`. (Deosebind \ntre [tiri [i opi-
nii, Rezolu]ia 1003 configureaz` elemente definitorii ale adev`rului de pres` -
ca adev`r al datelor, faptelor de interes public - asupra c`ruia vom reveni \n
textul de fa]`).
– Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului - editori, patroni,
ziari[ti. Rezolu]ia 1003 afirm` stabilirea exact` a deosebirii dintre editori, pa-
troni [i ziari[ti, dar [i conlucrarea \n beneficiul dreptului [i libert`]ii infor-
ma]iei. „Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de
informare de mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere
(s.ns.) \n cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ia \ntre editori, patroni [i ziari[ti.
|n acest sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare de mas`, trebuie
asigurat` [i protejat` de presiuni interene (s.ns.) libertatea \n cadrul mijloa-
celor de informare de mas`“ (pct. 10).
La baza colabor`rii trebuie a[ezat mereu „imperativul absolut al corec-
titudinii \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor“ (pct. 13). Corectitu-
dinea [i onestitatea s\nt considerate ca esen]iale, \n reprezentarea dreptului
fundamental al informa]iei, opozabile tuturor p`r]ilor implicate \n actul de
comunicare public`.
– Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic` vizeaz` mai clara conturare a
pozi]iei ziaristului [i a mass media, \n structurile socio-func]ionale, precum [i
regulile deontologice specifice. Rezolu]ia 1003 atrage ate]ia: „Ar fi gre[it s` se
trag`… concluzia c` mijloacele de informare de mas` reprezint` opinia
public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice ale autorit`]ilor
publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt sau cultur`, cum ar fi [colile“ (pct.
19). Dac` nu s-ar \nt\mpla astfel „aceasta ar echivala cu o transformare a
mijloacelor de informare de mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri
(„mediocra]ia“), f`r` \ns` ca acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse

105
controlului democratic…“ Rezolu]ia enumer` o serie de obliga]ii morale/de-
ontologice ale ziari[tilor: respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie,
via]a privat`, dreptul la r`spuns [i la replic` dar [i dreptul la un salariu
corespunz`tor [i la condi]ii de lucru adecvate (pct. 28).
|ntreaga activitate a ziari[tilor este pus` sub semnul corectitudinii
mijloacelor [i rezultatelor: „|n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele; infor-
ma]ia trebuie ob]inut` prin mijloace legale [i morale“ (pct. 25).
|n termenii discuta]i \n prezenta lucrare, putem vorbi de preeminen]a
deontologismului \n fa]a utilitarismului (a consecin]ionismului, \n special),
semn al unei evolu]ii morale necesare [i posibile.
– Statutul redac]iei ziaristice este bine precizat de Rezolu]ia 1003: „|n
cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor, editorii, patronii
[i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`“ (pct. 32). Rela]iile de echip` s\nt re-
glementate printr-un statut al personalului ziaristic, statut ce define[te rela]iile
profesionale \ntre cele trei p`r]i men]ionate. |ntr-o asemenea reglementare se
vor reg`si, desigur, principiile [i normele men]ionate \n sec]iunea „Dreptul la
informa]ie ca drept fundamental al omului“, principii [i norme altele dec\t cele
de serviciu (pct. 32).
– Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie special` vizeaz` tensiuni [i
conflicte de o mare gravitate pentru condi]ia individului [i a societ`]ii. Situa-
]iile tensionate [i conflictele pot ap`rea „ca efect al terorismului, discrimin`rii
fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau r`zboiului“ (pct. 33). |n fa]a unor astfel de
grave atingeri aduse demnit`]ii [i valorilor libert`]ii, mijloacele de informare
de mas` „au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare,
resping\nd orice discriminare pe criterii de cultur`, sex sau religie“ (pct. 33).
|n acela[i cadru de promovare a \n]elegerii, toleran]ei [i \ncrederii, mass media
„trebuie s` evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt`
violen]`, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea
deliberat` a unui limbaj nepotrivit“ (pct. 35) Cu deosebire aceste ultime
interdic]ii trebuie riguros respectate c\nd este vorba de copii [i tineri.
– Etica [i autocontrolul \n ziaristic`, ultima sec]iune a Rezolu]ia 1003
(1993), are \n vedere mai mult modalitatea de control a calit`]ii deontologice
a muncii ziari[tilor [i doar implicit autocontrolul caracteristic g\ndirii [i
ac]iunii ziaristice. Autocontrolul impune, \n plan normativ, un cadru moral
specific profesional, \n interiorul c`ruia normele s\nt autoimpuse (Kathryn
Koegel). |n Rezolu]ia 1003, autocontrolul este sugerat a fi \ntreprins de
„organisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti,
asocia]ii ale utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti \n
mediile universitare [i judec`tori“… (pct. 38)

106
 (Pentru detalii [i argumente \n plus relative la Rezolu]ia 1003 [i 1215 a
se vedea textele integrale din Anexe)
18. Concluzia plauzibil` la tema acestui capitol - „{ansele unui cod
deontologic universal“ - st` s` fie finalizat` prin expansiunea valorilor reale
universale, \ntr-o lume din ce \n ce mai pu]in re]inut` de specificit`]i [i
particularit`]i, inelevante local [i mundan; o lume a valorilor locale/globale,
unitare [i diverse, \n acela[i timp; o lume a pluralismului creativ; a trans-
polarit`]ilor procesuale [i a (\nc`) polariz`rilor de circumstan]`.

107
 „Pentru noi, dob\nde[te acum o importan]` hot`r\toare situa]ia ge-
neral` care, \n realitate, a existat dintotdeauna: faptul c` m` pot contopi
cu cel`lalt \n spa]iul adev`rului [i c` \n acela[i timp nu pot; faptul c`
credin]a mea, tocmai atunci c\nd s\nt sigur de adev`rul ei, se love[te de o
alta; c` undeva, la limit`, s\ntem sorti]i doar luptei (f`r` speran]a de a ne
putea vreodat` uni) al c`rei rezultat este fie subordonarea, fie distru-
gerea...“
(Karl JASPERS)

„... Exist` un loc geometric al convergen]elor proiectelor [i acti-

vit`]ilor at\t politice c\t [i economice: este dezvoltarea plenar` a Resursei
Umane“.
(François PEROUX)

„Tirania este un loc frumos, dar n-are ie[ire“

(SOLON)

108
 CAPITOLUL IX

CADRUL DEONTOLOGIC
|N ROMÂNIA POST-DECEMBRIST~
1. Explozia libertar` din decembrie 1989 s-a reg`sit, rapid [i pregnant,
\n expansiunea vertiginoas` a presei. |n mai pu]in de patru luni, \n Romånia
ap`reau aproximativ 2000 de publica]ii, cotidiane [i periodice, implicate direct
\n etapa schimb`rilor radicale - politice, sociale, de mentalitate. Presa \[i asu-
mase libertatea [i o gestiona cu o ardoare temeinic`, f`r` \ns` a reu[i s` contra-
careze excese, select`ri sau interpret`ri subiective, arbitrare. |n contextul
transform`rilor presante ale perioadei, era practic imposibil s` ]ii cump`na
dreapt` a faptelor, evenimentelor, opiniilor. Istoria exceda pruden]a, echi-
librul, [i era greu s` se \nt\mple astfel, \n situa]ii de-o asemenea natur`. Se
c`uta o normalitate nou`, bazat` pe democra]ie [i libertate, viabil` [i irever-
sibil`. Treptat [i odat` cu configurarea noului cadru institu]ional, reflexul
normativ \n comportamentul socio-politic, dar [i moral-comunica]ional, se
reg`sea \n noile exigen]e impuse de schimb`rile de fond.
2. Cu deosebire, un cadru moral (deontologic) de exercitare a profesiei
de ziarist [i de func]ionare a institu]iilor de pres` a fost relativ repede
considerat urgent [i necesar. Anii 1990-1991 pot fi considera]i, normativ, ani
ai proiectelor legislative [i deontologice, din care solu]iile inedite n-au lipsit.
Mai multe proiecte de legi ale presei, hot`r\ri de guvern, dar [i declara]ii de
principii sau coduri deontologice au ]inut mult` vreme afi[ul actualit`]ii
profesionale. Lumea politic`, societatea civil`, ca [i lumea presei, afirmau
nevoia imperioas` a unui cadru legislativ [i etic de exercitare a profesiei de
ziarist, \n condi]iile \n care „abuzul de putere“ [i „abuzul de pres`“ constituiau
componente naturale ale vie]ii publice, cu at\t mai mult, \n momente de
dramatice confrunt`ri politice, morale [i spirituale. |n prima parte a anului
1990, reglement`rile specifice presei [i profesiei de ziarist erau considerate
dezirabile de \ntreg spectrul politic [i profesional. Se pleda pentru o lege a
presei, \nso]it` de un cod deontologic elaborat de profesioni[tii scrisului
publicistic [i aplicat \n interiorul redac]iilor, institu]iilor de pres`. Lucrurile s-
au schimbat \n privin]a priorit`]ilor legiferative, \n special dup` alegerile din
mai 1990, c\nd FSN-ul a c\[tigat [i \n Constituant` [i pre[edin]ia. Perceput` ca

109
neo-comunist`, cripto-comunist` etc., ascensiunea noii puteri a radicalizat
atitudinile publice (politice, civice, partizane), inclusiv \n planul informa]iei [i
comunic`rii. Prin efect, opiniile [i atitudinile relative la necesitatea unui cadru
normativ, juridic [i deontologic, s-au diferen]iat: pentru un cod deontologic,
dar nu [i pentru o lege a presei! Consecin]ele pot fi constatate [i azi: proiecte
de legi ale presei continu` s` fie \naintate Parlamentului (ultimul, \n 30 iunie
1999), \n timp ce un cod deontologic a fost adoptat \nc` \n mai 1991 (chiar
dac` organiza]iile profesionale, inclusiv cele care l-au adoptat, \l privesc cu
total` deta[are). Starea la zi a normativiz`rii (juridice [i deontologice) este pro-
babil s` rezulte din ideea c` o lege a presei apare ca o pedeaps`, iar un cod de-
ontologic drept „un document“ benevol, cel pu]in la nivelul breslei gazetarilor.
3. |n aria deontologic`, vizat` \n textul de fa]`, reglementarea „la nivel
general“ a fost continuat` \n redac]iile [i institu]iile de pres`. Consemn`m,
astfel, coduri deontologice ale Radiodifuziunii publice [i ale Televiziunii
publice, Statutul ziarului „Adev`rul“ (cu un capitol referitor la regulile de
conduit` profesional` [i etic`), Codul deontologic al „Clubului romån de
pres`“.
Regelement`rile deontologice, a[a cum apar \n documente specifice, \n
proiecte [i \n codul adoptat \n 1991, indic` un parcurs al responsabilit`]ii
morale [i profesionale al presei romåne, al ziari[tilor deplin aviza]i de rolul lor
exponen]ial \n nou` societate democratic` romåneasc`. Vom prezenta, pe
scurt, trei din documentele deontologice de referin]`:142
– Cartea libert`]ii presei (septembrie 1990)
– Principiile deontologice ale ziaristului (noiembrie 1990)
– Codul deontologic al ziaristului (mai 1991)

CARTEA LIBERT~}II PRESEI

Poate fi considerat` o premier` „deontologic`“ romåneasc` \n domeniu
[i primul corpus de principii propus de organiza]iile profesionale tuturor mem-
brilor Societ`]ii Ziari[tilor, opiniei publice [i factorilor legislativi din
Romånia.
Cartea cuprinde 12 articole [i a fost aprobat` \n 20 septembrie 1990, de
„16 reprezentan]i ai ob[tei, reprezent\nd \n mod egal organiza]iile profesionale
ale ziari[tilor“.
Cele 12 articole s\nt redactate \ntr-o form` principial-enun]iativ`, ca baza
unui necesar cod deontologic esen]ial libertar, democratic [i ca un „ghid orien-
tativ“ pentru opinia public` [i pentru puterea legislativ`. S\nt vizate, cu prec`-
dere principii relative la:

110
 – Rolul statului ca garant al dreptului fundamental al membrilor s`i „de
a fi informa]i corect [i complet \n toate domeniile care \i intereseaz`“; conco-
mitent, statul „garanteaz` dreptul tuturor de a-[i exprima opiniile, \n orice
limb` [i prin orice mijloace“; iar pentru aceasta „statul garanteaz` [i asigur`
libertatea presei“ (art. 1-2-3).
– Presa [i libera circula]ie a informa]iei constituie o rela]ie natural` \ntr-
o societate liber`. Autorii Cartei au \n vedere dou` aspecte relevante: a) „libera
circula]ie a informa]iilor [i opiniilor \n mod ne\ngr`dit“ (s.ns.); b) leg`tur`
indisolubil` \ntre libera circula]ie a informa]iilor [i libera circula]ie a opiniilor.
Men]iunea este important`, dac` observ`m c` informa]iile (\n fapt, „[tirile“)
s\nt supuse criteriilor adev`rului (cum stabile[te Rezolu]ia 1003/1993), pe
c\nd opiniile s\nt un atribut al personalit`]ii, subiective \n chip obiectiv. Cartea
afirm`, deci, at\t adev`rul [tirii, c\t [i atitudinea personal`, subiectiv`, cu o
condi]ie: a onestit`]ii; a bunei-credin]e a autorului opiniei (art. 3-4-5).
– Libera circula]ie a informa]iei, (ca drept fundamental al omului) „nu
este limitat(`) dec\t de afirmarea celorlalte drepturi fundamentale“. Protec]ia
acestor drepturi este garantat` „prin norme de drept specifice“. Libera
circula]ie a informa]iei, (libertatea presei) nu poate fi \ngr`dit` prin „m`suri de
ordin general“, stabilite de stat sau oricare alt organism cu competen]e deci-
zionale sau punitive (art. 5-6).
– R`spunderea persoanelor fizice sau juridice care prejudiciaz` prin pres`
alte drepturi fundamentale ale omului: „pot r`spunde, penal, civil, adminis-
trativ sau disciplinar, dup` caz, pentru [i \n m`sura dovedirii \nc`lc`rii acelor
norme de drept [i nu pentru faptul de a fi uzat de libertatea presei“ (art. 6).
Diferen]ierea pe care Carta o face \ntre \nc`lcarea prin pres` a altor drepturi
fundamentale ale omului [i „faptul de a fi uzat de libertatea presei“ impune
preciz`ri de nuan]` pentru a se pre\nt\mpina posibile confuzii \ntre actul publi-
cistic, ca act de intermediere [i con]inuturile pe care presa le face cunoscute.
Pare oarecum paradoxal s` se considere c` un text de pres` este expresia
dreptului fundamental la informa]ie, c\nd prin el [i datorit` public`rii se
\ncalc` alte drepturi fundamentale ale omului. Totu[i, Carta delimiteaz` \ntre
condi]ia pasiv` a presei, de simplu intermediar al unor idei, opinii, evenimente
[i implicarea/comentarea (cu scop v`dit partizan sau din neglijen]`, u[ur`tate)
a redactorului [i/sau a redac]iei. Opiniile de interes public - oricare ar fi ele [i
at\ta timp c\t r`m\n la stadiul de opinii - trebuie aduse la cuno[tin]a publicului,
chiar dac` mesajul apare, \n substan]a sa, contrar uzan]elor \n general
acceptate [i practicate. Faptul c` presa le relateaz` \ntocmai [i f`r` nici o
participare ra]ional`/emo]ional` nu constituie un delict de pres`. R`spunz`tor
r`m\ne autorul opiniilor, ideilor comunicate. „Cazul Jersild contra Danemar-

111
cei - condamnare a unui jurnalist pentru complicitate la difuzarea de apropouri
rasiste pe canalul unei emisiuni de televiziune“143 poate constitui un argument
valabil \n problema discutat`. Curtea European` a Drepturilor Omului a anulat
[edin]a instan]ei daneze: „A sanc]iona un ziarist pentru c` a ajutat la difuzarea
unor declara]ii venind de la un ter], \ntr-o discu]ie, ar \mpiedica grav con-
tribu]ia presei la discutarea problemelor de interes general [i nu s-ar putea
concepe f`r` motive deosebit de serioase“. Curtea European` nu absolv`
moral sau penal remarcile rasiale „mai mult dec\t insult`toare“, dar a conside-
rat c` „emisiunea nu urm`rea un obiectiv rasist“. Concluzia se impune de la
sine: actul publicistic st` sub semnul inten]iei [i numai inten]ionabilitatea (sta-
bilit`, probat`) determin` r`spunderea ziaristului sau a redac]iei/institu]iei de
pres`. |n]elegerea libert`]ii \n act constituie o prob` de real` profesionalitate.
– Reglement`rile deontologice (comportamentul profesional) revin
exclusiv organiza]iilor profesionale, at\t \n ce prive[te elaborarea [i aprobarea,
c\t [i aplicarea lor \n activitatea strict redac]ional`.
– Profesia de ziarist este considerat` important` din punct de vedere
social; statul „protejeaz` exercitarea profesiei \mpotriva agres`rii, conform
drepturilor ce decurg din aceast` profesie“ (art. 9-10).
– Monopolul circula]iei informa]iei trebuie contracarat printr-o diversifi-
care a mijloacelor de editare [i difuzare, publice [i private. La nivelul anului
1990, Carta consider` important, \n spargerea monopolului informa]iei, promo-
varea sectorului privat „\n pres` [i \n toate domeniile legate de pres`“ (art. 11).
Desigur, Carta libert`]ii presei poart` \nsemnele de mare intensitate
politic`, social` [i moral` a perioadei imediat urm`toare evenimentelor din
decembrie 1989. A[a se poate explica, spre exemplu, aten]ia acordat` compor-
tamentului democratic al statului, de-abia ie[it din lunga perioad` istoric`
etatist-totalitar`; cum, de asemenea, [i ideea prea mult simplificat` asupra
monopolului informa]iei (care \nseamn` nu numai apari]ia mass media private
ci [i evitarea acapar`rii de c`tre aceea[i persoan` sau grup de interese a mai
multor tipuri de pres` - scris`, vorbit`, televizat` - pentru controlul „pie]ei“
informa]iei [i comunic`rii). Legea audiovizualului din 1992 avea s` prevad`:
„O persoan` fizic` sau o persoan` juridic` public` sau privat` nu poate fi
investitor sau ac]ionar majoritar, direct sau indirect, dec\t la o singur` societate
de comunica]ie audiovizual`, iar la altele nu poate de]ine mai mult de 20% din
capitalul social“ (art. 6 alin. 1).
Carta r`m\ne, totu[i, un document de referin]` pentru orientarea nou`,
juridic` [i deontologic`, pe care \ncerca s-o impun` at\t profesioni[tilor presei,
c\t [i organismelor statale cu putere de decizie asupra liberei circula]ii a
informa]iilor, opiniilor [i ideilor. „Orice reglementare privind regimul presei

112
va trebui s` respecte principiile \nscrise \n prezenta Cart`“, se stipuleaz`,
concluziv, \n articolul final al acestui prim document acceptat.
Prin Carta din 20 septembrie 1990, presa romån` \[i stabilea condi]ia
liber` [i se delimita, \n contextul puterilor \n stat, ca exponent` a opiniei
publice. Presa \[i descoperea resursele de adev`r [i putere prin exerci]iul
libert`]ii de exprimare [i comunicare.

Principiile deontologice ale ziaristului

Au fost aprobate \n [edin]a Consiliului Na]ional al S.Z.R. - Federa]ia
sindicatelor din \ntreaga pres`, \n luna mai 1991, la Cluj-Napoca. Textul, un
preambul [i 15 principii - stabile[te, \n mod subliniat, comportamentul deonto-
logic \n exercitarea profesiei de ziarist.
Premisele textului \n discu]ie afirm` libertatea presei [i, prin efect,
independen]a informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii („Preambul“). Res-
ponsabilit`]ile [i liber`]ile subliniate \ncumb` at\t ziari[tilor, c\t [i editorilor.
(„Editorii [i ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public
[i de obliga]iile pe care le-o incumb` prestigiul presei“). Pentru a releva, apoi,
rela]ia profesie-con[tiin]`, care trebuie s` existe \n exercitarea meseriei [i \n fa]a
oric`ror „influen]e sau interese personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor“.
Vom re]ine, cu deosebire, din preambul, sublinerea similitudinii - \n pla-
nul resonsabilit`]ii morale - dintre ziarist [i editor, formulare \nc` [i mai
sugestiv` reg`sit` \n Rezolu]iile Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei,
\n care se men]ioneaz` r`spunderea concomitent` editori-patroni-ziari[ti \n
exercitarea publicistic` a dreptului la informa]ie, ca drept fundamental al omu-
lui. Tot \n premisele celor 15 principii se distinge \ntre „libertatea presei“ [i
„independen]a [i libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii“. Rela]ia
„libertate“ [i „independen]`“ a informa]iei, dar [i a exprim`rii ideilor [i a criticii
indic` recurgerea la \n]elesul, pe care [i instan]ele europene \l invoc`, [i anume:
dreptul de a fi diferit („independent“) fa]` de orice institu]ii (inclusiv guver-
namentale) \n selectarea [i prezentarea informa]iilor/[tirilor, precum [i a ideilor
[i criticii. Condi]ia este ca informa]iile s` fie supuse criteriilor adev`rului, ideile
- onestit`]ii profesionale, iar critica s` nu dep`[easc` prin argumentarea
negativ` consecin]ele faptului comentat („propor]ionalitatea fapt-ripost`“).
|ncercarea de sistematizare a celor 15 principii, dup` con]inut, reliefeaz`
temele carcateristice ale moralei profesiei de ziarist:
– Adev`rul [i onestitatea inform`rii publicului.
– Criteriile responsabilit`]ii fa]` de public.
– Limit`ri [i interdic]ii privitoare la demnitatea persoanei.

113
 Adev`rul [i onestitatea inform`rii vizeaz`:
• Verificarea cu aten]ie a informa]iilor [i p`strarea cu grij` a sensului lor,
\n circumstan]ele date. • {tirile, zvonurile, ipotezele neverificate „trebuie s` fie
prezentate cu rezerva necesar`“, iar fotografiile simbolice s` fie prezentate cu
explica]ia: „nu este vorba de fotografii documentare“ (pct. 2). • {tirile false
trebuie corectate \ntr-un timp c\t mai scurt; metodele incorecte de ob]inere a
informa]iei nu s\nt admisibile. • Confiden]ialitatea [i secretul profesional tre-
buie respectate, iar sursele nu trebuie dezv`luite f`r` acceptarea prealabil` a
furnizorilor de informa]ii (punctele 2-6). • De interes poate fi aprecierea
relativ` la confiden]ialitate (pct. 5) \n formularea: „Caracterul confiden]ial,
convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd ob]inerea de informa]ii sau a unei
sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu“ (s.ns.). „|n principiu“, cum [tim,
nu \nseamn` „obligatoriu“ cu privire la dezv`luirea sursei numai cu acordul
sursei. Astfel c` am putea conveni c` se respect` confiden]ialitatea doar \n
principiu, \ntruc\t nu exist` o regul`/ o norm` imperativ interdictiv`. De unde,
posibilitatea de a „deconspira“ numele persoanei (sursei) f`r` acordul acesteia,
cu deosebire c\nd se ajunge dincolo de „limita extrem` a legii“ (vezi cap. X).

Criteriile responsabilit`]ii fat` de public:

• Responsabilitatea prive[te deopotriv` editorii [i redactorii • Atributele
redac]ionale s` fie ferite de interese personale ori comerciale ale unor ter]i • S`
existe o distinc]ie net` \ntre textul redac]ional [i cel publicitar, acesta din urm`
purt\nd men]iunea „publicitate“ sau un P, cum se \nt\mpl` \n practica publi-
cistic` (pct. 7).

Limit`rile [i interdic]iile privitoare la demnitatea persoanei vizeaz`:

• Respectul vie]ii private [i sfera intim` a individului, \n m`sura \n care
informa]iile nu au relevan]` public`; dar [i \n m`sura \n care publicarea
lezeaz` drepturile personale ale ter]ilor • Refuzul public`rii unor acuza]ii
gratuite, ofensatoare • Refuzul de a publica „texte sau imagini susceptibile de
a aduce atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de per-
soane“. • Renun]area la „prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri sen-
za]ionale“ • Protec]ia tineretului • Refuzul oric`rui tip de discriminare • Res-
pectarea prezum]iei de nevinov`]ie [i refuzul unor relat`ri subiective, preju-
diciabile, referitoare la procedurile poli]iene[ti sau juridice • Numele [i ima-
ginile minorilor delincven]i s` nu fie publicate „av\nd \n vedere viitorul
acestor tineri“ • Textele consacrate subiectelor medicale s` fie ferite de senza-
]ionalism, „care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e nejustificate“ • Dem-
nitatea \ns`[i a editorului [i ziaristului impune refuzul oric`ror avantaje care s`

114
duc` la restr\ngerea libert`]ii de decizie: „Cine se las` cump`rat pentru a
difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite informa]ii, ac]ioneaz`
\mpotriva onoarei [i moralei profesiunii“ (punctele 8-15).
Not`: O discu]ie de principiu poate na[te men]iunea de la punctul 8 care
condi]ioneaz` publicarea informa]iilor de interes public referitoare la via]a
privat` de obliga]ia e a se „constata mai \nt\i dac` publicarea acestora nu
violeaz` drepturile personale ale ter]ilor“ (s.ns.). Simpla analiz` impresionist`
ne oblig` s` constat`m c` este cel pu]in impropriu s` accep]i o rela]ie de cauz`
\ntre o informa]ie „de interes public“ [i „drepturile personale ale ter]ilor“. {i,
aceasta, din motivul temeinic al interesului public: interesul public este
prevalent \n fa]a oric`rui alt tip de interes privat (al persoanei [i al ter]ilor
inclu[i/viza]i). Mai mult, condi]ionarea public`rii de lezarea sau nu a dreptu-
rilor ter]ilor ar \nsemna ignorarea unor acte [i fapte publice, cu impact [i con-
secin]e directe asupra con]inutului rela]iilor \n colectivitatea sau comunitatea
de referin]`. Or, modific`rile \n raporturile existen]iale nu pot fi, \n mod logic
[i libertar, opuse sau „secretizate“ \n raport cu normele de convie]uire, morale
[i juridice.

CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

Adoptat \n 1991 de Conven]ia Na]ional` a Ziari[tilor din Romånia,
coincide \n liter` cu „Principiile deontologice“. Singura diferen]`, strict for-
mal`, este dat` de ad`ugarea unui al 16-lea punct („principiu“), \n urm`toarea
formulare: „Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n
mass media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale
asocia]iilor de ziari[ti, ca [i a sentin]elor organelor judec`tore[ti“. S` not`m,
de asemenea, c` acela[i cod (cu unele diferen]e de traducere [i structurare a
paragrafelor) este propus ca anex` la proiectul de „Lege privind organizarea [i
exercitarea profesiei de ziarist“, ini]iat de trei senatori [i depus la Senat \n 30
iunie 1999. Acest ultim text are 15 alineate (de la „a“ la „o“); s-a renun]at la
„punctul 16“ [i, \n plus, la preambulul men]ionat la „Principii“ [i reg`sit [i \n
„Cod“. Practic, din 1999 („Principiile“) [i p\n` la proiectul din 1990, s-a
discutat [i adoptat acela[i text, bine sistematizat [i atent nuan]at principial [i
normativ. Un singur detaliu trebuie men]ionat [i anume: Textul deontologic
romånesc este o copie ad literam a „Principiilor jurnalismului (Codul presei)“,
adoptate de Consiliul presei germane, \n 1973, cu modific`rile de p\n` la 31
decembrie 1979. Codul german are 16 puncte („principii“), c\te are [i Codul
deontologic romånesc, cu men]iunea c` Principiile adoptate de organiza]iile
profesionale romåne[ti renun]` la ultimul punct (16), ca [i „Proiectul“ \naintat

115
Parlamentului \n 1999; este firesc, din moment ce, \n „codul presei“ german
se vorbe[te de „Consiliul presei germane“ [i de blam`rile publice pe care
acesta le formuleaz`.
Dincolo \ns` de modelul german asimilat, important este s` constat`m c`
presa romån` a acceptat un cod na]ional care, dac` ar fi aplicat de organiza]iile
profesionale [i de sindicatele de pres` (Federa]ia sindicatelor din \ntreaga
pres`), ar putea asigura un comportament deontologic coerent, la nivelul
\ntregii ]`ri. Totu[i, codul na]ional a devenit un act formal, nereg`sit \n
practica deontologic` redac]ional`. Reticen]a fa]` de reglementarea na]ional`
pare a avea cauze mai vechi [i mai noi. Un „cod na]ional“ poate crea senza]ia
de centralism, neagreat, dup` lunga perioad` totalitar`; \n acela[i timp,
diferen]ele de program [i de mesaj - sesizabile \ntre organiza]iile profesionale,
pot fi privite ca motive de r`månere \ntr-o „expectativ`“ deontologic`.
Efectele au venit de la sine: institu]iile [i redac]iile [i-au elaborat [i
adoptat propriile coduri deontologice. Iar, \n plan organiza]ional, apare o aso-
cia]ie profesional`, cu voca]ie unificatoare, na]ional`, care-[i propune promo-
varea valorilor profesionalismului [i valorilor morale, politice [i spirituale
autentice: Clubul Romån de Pres`.

ASOCIA}IA „CLUBUL ROMÂN DE PRES~“

1. |ntr-o \nceracare de dep`[ire a situa]iei de fapt, directorii [i re-
dactorii [efi de ziare [i reviste centrale au \nfiin]at, \n 1996, Clubul Romån de
Pres` (C.R.P.), „organiza]ie privat`, apolitic`, nonprofit“. Noul organism
profesional - „constituit la ini]iativa Funda]iei ELITA (Europa prin Libertate,
Inteligen]`, Toleran]` [i Ac]iune), al c`rui profil era definit \ntr-un document
intitulat „Cele 7 reguli ale Clubului Romån de Pres`“ - viza explicit [i
promova „profesionalismul de elit`, valorile morale ale jurnalismului [i
r`spunderea profesional` a acestei profesiuni“ (Regula 1).
Puteau deveni membrii ai C.R.P. „numai conduc`torii institu]iilor de
media, prin conduc`tori \n]eleg\ndu-se cei care au r`spunderea editorial`
(directori, redactori [efi). |n aceast` categorie intr` directorii ziarelor [i
revistelor, ai radiourilor [i televiziunilor, ai caselor de produc]ie radio-tv“
(Regula 2).
{ocanta [i oportuna ini]iativ` organiza]ional` n-a fost scutit`, totu[i, de
unele observa]ii de fond, \n cel pu]in trei planuri: a) natura juridic` („or-
ganiza]ie privat`“); b) calitatea de membru („numai conduc`torii institu]iilor
de media“); c) reprezentarea/„reprezentativitatea“ („Membrii Clubului Romån
de Pres` nu pot delega alte persoane s`-i reprezinte la reuniunile Clubului“ -

116
Regula 5 ); deducem, \n acest caz, c` membri ai C.R.P. puteau fi numai
persoane fizice, \n nume propriu; astfel c` pecizarea con]inut` de Regula 6
(„Consiliul de administra]ie al institu]iilor afiliate Clubului Romån de pres`
vor \mputernici pe reprezentan]ii lor s`-i reprezinte \n toate deciziile cu
caracter profesional [i organizatoric“) ap`rea cel pu]in excesiv`, din moment
ce afilierea institu]iilor nu era considerat` ca posibilitate de intrare \n C.R.P.
sau de aderare la organiza]ia men]ionat`. |n plus, formularea ca atare („vor
\mputernici“) este dispozitiv-imperativ`; mandatul celui ce a dob\ndit calitatea
de membru al C.R.P. nu credem c` depindea decisiv de \mputernicire; \n
sensul c` lipsa \mputernicirii nu era o condi]ie obligatorie, pentru a participa
la dezbateri [i a vota „deciziile cu caracter profesional [i organizatoric“
(Regula 6).
2. |n aceast` prim` faz` a existen]ei C.R.P. au ap`rut anumite obser-
va]ii de rigoare, \ntre care: tenta elitist`; „ocultarea“ \nt\lnirilor [i dezbaterilor
(„|nt\lnirile [i dezbaterile din cadrul Clubului Romån de Pres` sau se dau
publicit`]ii, cu excep]ia celor despre care s-a convenit altfel“ - Regula 3);
calitatea de membru - numai pentru „persoane fizice“ [i numai anumite
persoane fizice… A[a fiind, era greu s` \nl`turi sentimentul unui anumit tip de
discriminare individual`/profesional` [i institu]ional`. |n plus, faptul c` se
declara „o organiza]ie privat`“ indica un posibil regim restrictiv compor-
tamental \n`untru [i \nafara Clubului.
Sesizate, \n mod firesc, asemenea st`ri func]ionale au fost relativ repede
rev`zute, astfel \nc\t C.R.P. s` aib` [i cadrul legal [i cel profesional/deonto-
logic, pentru a fi cu adev`rat reprezentativ [i deschis, \n aria presei romåne. La
trei ani de la \nfiin]are, \n 8 decembrie 1999, Conven]ia Na]ional` a Clubului
Romån de Pres` a adoptat un nou Statut, prin care C.R.P. se redefine[te, mai
exact [i mai apropiat de voca]ia profesional` integratoare pe care [i-a propus-
o \nc` de la \nfiin]are.
3. Modific`rile se reg`sesc \n cele trei planuri men]ionate anterior:
– Natura juridic` a CRP.
– Calitatea de membru.
– Reprezentativitatea/reprezentarea.
Natura juridic` a suferit o modificare radical`. Clubul Romån de Pres` a
c`p`tat denumirea de Asocia]ia „Clubului Romån de Pres`“ (prescurtat
„C.R.P.“). Noul statut precizeaz`: C.R.P. este o asocia]ie non-profit, neguver-
namental, apolitic`, f`r` scop lucrativ“ (Capitolul 2). S-a renun]at, a[adar, la
sintagma „organiza]ie privat`“ , substituit` de aceea de „asocia]ie neguverna-
mental`“. Deosebirea \n termeni indic` un con]inut nou. Ne mai declar\ndu-se
privat`, „Asocia]ia“ se situeaz` \n aria uniunilor/asocia]iilor profesionale

117
deschise, al c`ror scop este, \n primul r\nd, de ordin civic-profesional. Mo-
dificarea a ap`rut necesar` [i pentru a estompa sentimentul c` ne afl`m \n fa]a
unei organiza]ii cu reguli stricte, ierarhist-elitiste, cu activit`]i „\nchise“ (Re-
gula 3) etc.; sentiment determinat de o redactare gr`bit` a textului „Celor 7
reguli“ [i nu de scopurile [i ini]iativele profesionale ale „Clubului“.
Calitatea de membru al C.R.P. este adaptat` noii calit`]i a „Asocia]iei“.
Pot fi membri at\t persoanele fizice, c\t [i persoanele juridice“ (numite \n Sta-
tut „societate de pres`“). Relativ la persoanele fizice, Statutul men]ioneaz`:
„orice persoan` fizic`“ (deci nu numai conduc`torii redac]iilor [i institu]iilor
de pres`, cum se \nt\mpla \n perioada 1996-1999), la fel [i \n cazul persoanelor
juridice: „orice societate de pres` din ]ar`“.
|n Capitolul 5 al Statutului se men]ioneaz` [i denumirea membrilor Aso-
cia]iei „Clubului Romån de Pres`“:
– membrii fondatori
– membrii de onoare
– membrii individuali
– membrii simpatizan]i
Enumerarea tocmai prezentat` permite s` se stabileasc` diferen]ieri de
calitate, atribu]ii [i competen]e \ntre membrii „C.R.P.“. Spre exemplu, mem-
brii fondatori s\nt membri inamovibili [i de drept ai Consiliului de Onoare (or-
ganismul de conducere direct` a „C.R.P.“). Fondatorii s\nt societ`]i de pres`
nominalizate (\n num`r de 21) [i-[i exercit` competen]ele prin „reprezentan]i
\mputernici]i“, at\ta timp c\t ace[tia de]in func]ia de director general, redactor
[ef sau editor [ef sau pre[edinte al Consiliului de administra]ie. Membrii
individuali se pot \nscrie \ntr-unul din departamentele „C.R.P.“ (Depar-
tamentul Editorilor, al Proprietarilor, sau al Redactorilor), \n func]ie de
\mputernicirea de reprezentare \n „Asocia]ie“ [i de func]ia ocupat` \n structura
redac]ional`.
Reprezentativitatea/reprezentarea este calificat` \n func]ie de nivelul de
acces la deciziile „C.R.P.“, conferit de calitatea dob\ndit` (membru fondator,
de onoare, individual etc.). Vom consemna c` Adunarea General` a „C.R.P.“
(organul suprem de conducere) „este constituit` numai din membri fondatori,
de onoare [i individuali ai „Asocia]iei“ (Capitolul 7.1.). Din Consiliul de
Onoare (organismul de conducere operativ` a „C.R.P.“) fac parte 29 de
membrii, dintre care 21 membri de drept (membri fondatori) [i 8 membri ale[i
(2 reprezentan]i ai Departamentlui Proprietarilor, 2 reprezentan]i ai Depar-
tamenului Redactorilor, 1 reprezentant al presei regionale, c\te un reprezentant
al celor 3 organiza]ii profesionale/sindicale ale ziari[tilor).

118
 4. Noul statut al „C.R.P.“ face posibil` reprezentarea na]ional` ([i
interna]ional`) a ziari[tilor din ]ara noastr`. Posibilitatea de a fi membru al
„C.R.P.“ at\t individual, c\t [i institu]ional (orice persoan` fizic` sau juridic`
din sfera mediatic`) confer` legitimitate [i autoritate moral` [i profesional`
noii structuti de pres` din Romånia. Ceea ce credem c` mai trebuie adecvat la
mobilitatea libertar` a acestei oportune realit`]i mediatice romåne[ti prive[te
diferen]ierile - ierarhiste [i decizionale - dintre membrii „C.R.P.“; cu deosebire
statutul de favoare al „membrilor fondatori“, care, \n cadrul de competen]e
stabilite, au practic un drept de veto \n multe din problemele ce privesc
activitatea de baz` a „Asocia]iei“. Este o realitate de tranzi]ie care-[i poate g`si
o solu]ionare corect` [i necesar`, \n perioada imediat urm`toare.
Codul deontologic al ziaristului adoptat de „C.R.P.“ (un „preambul“ [i 10
articole) argumenteaz` odat` \n plus voca]ia na]ional` a „Asocia]iei“. |n
„preambul“ se precizeaz` sugestiv: „Clubul Romån de Pres`, reprezentat de
20 de case editoriale care cuprind cele mai importante institu]ii mass media
na]ionale (presa scris`, televiziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa
20.000 de ziari[ti, membrii ai tuturor asocia]iilor de pres` din Romånia,
propune introducerea unui Cod etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de
Onoare care s` urm`reasc` respectarea normelor deontologice“.
|n paragraful 3 al „preambulului“ se propune o defini]ie a ziaristului
profesionist, noutate \n reglement`rile deontologice post-decembriste,
adoptate de structuri ziaristice legitime. „Ziarist profesionist este persoana
care are drept ocupa]ie principal` [i retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de
pres` recunoscut` de una din organiza]iile profesionale, respectiv orice
reporter, redactor, fotoreporter, grafician de pres`, secretar de redac]ie, [ef de
sec]ie sau departament, redactor [ef sau adjunct, director de publica]ie, radio
sau televiziune, cu o vechime minim` \n pres` de un an (perioad` ce reprezint`
stagiul \n aceast` activitate)“.
Defini]ia propus` de „C.R.P.“, de[i incomplet`, este important`, \n \ncer-
carea de a configura mai precis calitatea de ziarist [i specializ`rile redac]ionale
[i de echip` spicifice (\n special, \n cazul radio-ului [i televiziunii). Simpla
compara]ie cu defini]ia UNESCO relev` similitudini [i diferen]e care pot
conduce la formul`ri mai exacte [i mai complete \n materie.
Defini]ia propus` de UNESCO este structurat` astfel: „Trebuie s` \n]e-
legem prin ziarist orice persoan`, de orice na]ionalitate, care fie ca redactor,
reporter, fotograf, cameraman sau ca tehnician de pres`, de radiodifuziune, de
televiziune sau de actualit`]i filmate, \[i exercit` profesia \n mod regulat, fiind
retribuit pentru aceasta, \n respectul normelor [i uzan]elor etice, acelea pe care
profesia \ns`[i le va determina, activitate profesional` const\nd \n culegerea,

119
recep]ionarea sau difuzarea de informa]ii, opinii, idei, analize sau comentarii
destinate unei publica]ii cotidiene sau periodice, agen]ii de pres`, servicii de
informa]ii de radioteleviziune sau de actualit`]i filmate“.
Defini]ia UNESCO, la fel cu alte reglement`ri na]ionale (ex: legisla]ia
francez`) re]ine trei dintre caracteristicile pe care o persoan` trebuie s` le \nde-
plineasc` pentru a fi ziarist: „ocupa]ie principal`“ - „permanent`“ - „retribu-
it`“; practica francez` a stabilit, cum am mai precizat, chiar [i procentul ce
trebuie atins de veniturile din gazet`rie: peste 50 la sut`! Defini]ia „C.R.P.“
re]ine „ocupa]ia principal` [i retribuit`“, aspecte definitorii, \n fond, ale zia-
ristului profesionist.
5. Cele 10 articole ale Codului deontologic pot fi grupate pe teme
frecvente ale comportamentului profesional:
– relatarea adev`rului (art. 1-3);
– respectarea vie]ii private [i a demnit`]ii persoanei: protejarea minorilor,
bolnavilor [i a victimelor unor infrac]iuni; refuzul exceselor [i deform`rii
faptelor referitoare la ras`, na]ionalitate, apartenen]` la o minoritate religioas`,
lingvistic`, sexual` (art. 4).
– impar]ialitatea \n relatarea faptelor, evenimentelor, opiniilor: publica-
rea p`rerilor tuturor p`r]ilor implicate \ntr-un conflict de interese; confiden]i-
alitatea surselor; prezum]ia de nevinov`]ie; refuzul oric`ror \n]elegeri cu
societ`]i comerciale sau autorit`]i publice, care ar putea afecta veridicitatea
celor publicate/relatate; corectarea informa]iilor inexacte publicate/difuzate.
Perfectibil, Codul deontologic al „C.R.P.“ r`m\ne prima reglementare
profesional` de acest tip care poate fi adoptat` [i aplicat` de to]i ziari[tii [i
institu]iile de pres` din ]ara noastr`: un cod deontologic na]ional (textul
integral \n Anexe).

120
 CAPITOLUL X

SENSURI DEONTOLOGICE
1. Clauza de con[tiin]`
2. Regula cit`rii: de la citat la plagiat
3. Dreptul la critic`
4. Confiden]ialitatea [i secretul surselor de informare
5. Cenzura [i autocenzura

CLAUZA DE CON{TIIN}~
Perceput` mai degrab` \ntr-un \n]eles moral/libertar, „clauza de con-
[tiin]` se origineaz`, de fapt, \ntr-un riguros ([i restrictiv) text de lege. Cel mai
adesea este invocat aricolul L 761-7 din Codul muncii francez146, dar regle-
ment`ri oarecum similare exist` [i \n alte ]`ri, inclusiv \n tradi]ia normativ`
romåneasc`. |n sens literal, restr\ns, „clauza de con[tiin]`“ apare ca o obliga]ie
contractual` (expres` sau implicit`) [i vizeaz` prezervarea unor drepturi
materiale, de protec]ie social` cuvenite ziari[tilor, \n trei circumstan]e precis
delimitate:
a) cesiunea (cedarea) ziarului/periodicului.
b) \ncetarea apari]iei ziarului/periodicului din cauze diverse.
c) schimbarea notabil` a caracterului sau orient`rii publica]iei, dac`
aceast` schimbare creaz`, pentru persoana angajat`, o situa]ie de natur` a
aduce atingere onoarei sau reputa]iei sale sau, \n general, intereselor sale
profesionale [i morale.
Interpretarea francez` l`mure[te termenii problemei astfel: „Aceast`
clauz` este \n mod obi[nuit cunoscut` sub numele de «clauz` de con[tiin]`»,
pentru c` ea permite ziaristului - \n special \n cazurile 1 [i 3 - s` p`r`seasc`,
cu o indemniza]ie («o desp`gubire») \ntreprinderea care [i-a schimbat
proprietarul [i, cu at\t mai mult, orientarea147.
|ncetarea contractului de munc`, la ini]iativa ziaristului (care invoc` o
cauz`/«clauz`» de con[tiin]` („pour une raison de conscience“) se petrece
astfel \nc\t „responsabilitatea acestei rupturi de contract“ incumb` celui ce
angajeaz`, ca urmare a schimb`rii unilaterale de c`tre acesta din urm` a
condi]iilor existente \n momentul angaj`rii“148.

121
 O adev`rat` surpriz`, premerg`toare „clauzei de con[tiin]`“, ca institu]ie
juridic` opera]ional`, o constutuie consemnarea clauzei materiale de care
putea beneficia ziaristul profesionist din ]ara noastr`, imediat dup` 1919, odat`
cu \nfiin]area Uniunii Ziari[tilor Profesioni[ti din Romånia. |n perioada 1919
-1927, U.Z.P.R. a ob]inut o serie de drepturi \n lupta cu patronatul, printre care
[i cele rezultate din „trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate“. Clauza este
formulat` astfel: „Trecerea ziarului \ntr-o alt` proprietate se consider` \ncetare
a ziarului [i ca atare personalul are dreptul s` se pun` \n situa]ia de preavizat
(s.ns.) [i s` reclame de \ndat` desp`gubirea material` respectiv`“149.
S` not`m c` ziari[tii români ob]inuser` „acordarea unui preaviz de trei
luni \nainte de concediere, cu drept de salariu pentru aceast` perioad`“).
A[a fiind, nu putem evita obliga]ia de a rela]iona „clauza de con[tiin]`“
de „clauzele contractuale“, cel pu]in pentru situa]ia \n care ziaristul dore[te s`
beneficieze de \ndemniza]ia ce i se cuvine sau pentru a nu fi ]inut de preavizul
stabilit de lege, \n cazul \ncet`rii contractelor de munc`, la ini]iativa anga-
jatului. Dar „clauza de con[tiin]`“ \nseamn` [i altceva [i mai mult dec\t valo-
rificarea unor clauze contractuale: \nseamn` ([i) atitudinea responsabil` a
ziaristului angajat de a se opune [i de a impune redac]iei („patronatului“)
orientarea publica]iei [i temele de publicat. Astfel c`, \n anumite condi]ii,
atitudinile individuale [i solidaritatea redac]ional` se pot impune \n fa]a
\ncerc`rilor de a ceda („cesiona“) publica]ia sau de a-i schimba orientarea.
Comentariul de context este l`muritor: evolu]ia actual` a raporturilor
intraredac]ionale „reclam`, [i \n anumite cazuri a ob]inut deja, participarea
colectiv` a echipelor redac]ionale la definirea marilor orient`ri ale unui ziar,
[i la alegerea a ceea ce \[i propune s` publice“150.
Faptul c` Rezolu]ia 1003 particularizeaz` rela]ia „editori, patroni [i
ziari[ti“, ca o rela]ie de echip`, indic` necesitatea unor con]inuturi noi \n via]a
redac]ional`; \n care „nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s`
considere c` informa]ia este un bun personal“ (punctul 15).
Totu[i: chiar dac` sensul contractual al „clauzei de con[tiin]`“ se
reg`se[te, \n bun` m`sur`, \n sensul fundamental, libertar, al dreptului omului
la informa]ie, ar fi cel pu]in imprudent s` se confunde „clauza de con[tiin]`“
cu „libertatea de con[tiin]`“, a[a cum se poate deduce din unele interpret`ri.
Clauza de con[tiin]` desemneaz`, \n ultim` analiz`, dreptul gazetarului de a-[i
ap`ra op]iunea expres`, \nt`rit` contractual, pentru un tip sau altul de g\ndire
profesional` - aceea pe care publica]ia sau institu]ia de pres`, pentru care a
optat, o promoveaz`, [i care rezult`, explicit sau implicit, din contractul de
munc`.

122
 REGULA CIT~RII: de la citat la plagiat
|n practica academic`, regula cit`rii impune anumite criterii de utilizare
a operei altuia (altora), criterii considerate elementare [i obligatorii:
– men]ionarea numelui autorului, a titlului operei citate, a denumirii
editurii [i ora[ului de re[edin]`, a anului apari]iei [i a paginilor din care a fost
preluat textul de referin]`;
– citatul s` fie integral [i nedeformat, prin desprinderea din context;
– citatul s` fie, \n general, scurt [i exemplificativ: s` serveasc` drept
argument, \n sprijinul ideilor con]inute de textul \n care a fost integrat.
|n practica publicistic`, regula cit`rii difer`, \n datele ei tehnice, de regula
numit` de noi „academic`“; cu deosebire c\nd este vorba de cotidiane. |n cazul
acestora din urm`, datorit` stilului [i presiunii timpului de editare-imprimare,
apare adesea ca suficient` men]ionarea autorului, sau a autorului [i a sursei
(cartea, studiul, articolul), sau a agen]iei de pres`, f`r` alte detalii, considerate
a fi \n general cunoscute sau nu neap`rat necesare. |n cazul periodicelor (cu
deosebire al publica]iilor [tiin]ifice) regulile „academice“ ale cit`rii pot [i
trebuie s` fie respectate.
Ignorarea numelui autorului [i a titlului operei sale constituie o \nc`lcare
a unui drept inalienabil, strict legat de persoana autorului, drept cu atribute de
ordin moral [i patrimonial, prev`zute [i garantate de lege (art. 1/Legea nr.
8/1996).

Regula cit`rii relev` unele aspecte mai aparte, \n cazul cit`rii \n artele
plastice [i crea]iile muzicale.
Citarea unei opere plastice „\n interiorul unei opere artistice“ nu poate fi
admis`, \n mod obi[nuit. H. Desbois men]ioneaz`: „…Artistul care adaug` la
efortul s`u creator, aportul altuia, nu face o oper` critic`; el nu-[i propune nici
s` conving`, nici s` judece, ci direct [i imediat, s` emo]ioneze“151.
Astfel \n]eles, sensul dreptului de citare \n artele plastice are \n vedere
„reproducerea grafic`, total` sau par]ial`, a unei opere de art` plastic`, \ntr-o
oper` scris`152. {i Yolanda Eminescu adaug`: citarea artistic` va trebui s` fie,
cu rare excep]ii (detaliul exemplificativ), integral` pentru a nu risca „prezen-
tarea denaturat` a operei citate“. Norma este ca opera plastic` s` fie privit`
integral [i reprodus` ca atare.
La fel, citarea muzical`, impune practici adecvate acestui tip de crea]ie.
Citarea „nu este deloc permis` \n cuprinsul operelor muzicale“. Preluarea unor
m`suri, fraze muzicale, „chiar dac` li se modific` ritmul“, este calificat` o
sustragere [i re]inut` astfel de instan]ele judec`tore[ti. „Citarea muzical` este,

123
a[adar, limitat` la reproducerea unor m`suri sau fraze dintr-o oper` muzical`
ca ilustrare sau exemplu, \ntr-o oper` scris`, cu caracter didactic, documentar
sau critic“153.
Nerespectarea regulilor cit`rii [i, prin aceasta, \nc`lcarea unui drept
inalienabil al persoanei, \nseamn` furt intelectual, prin contrafacere („reprodu-
cerea frauduloas`, falsificare“ - DEX) sau plagiat (\nsu[ire integral` sau
par]ial`, \n mod fraudulos, a operei altuia). |n ultim` analiz`, „contrafacere“ [i
„plagiat“ s\nt sinonime, \n ambele cazuri fiind vizat` o oper` original` [i o
atitudine inten]ionat frauduloas` fa]` de autor [i opera sa original`.
Stabilirea contrafacerii sau a plagiatului presupune anumite delimit`ri, \n
func]ie de asem`n`rile [i deosebirile fa]` de opera original`. Astfel c`
principiul dup` care „existen]a contrafacerii sau a plagiatului se stabile[te (…)
pe baz` de asem`n`ri [i nu deosebiri“ impune unele preciz`ri particulariza-
toare. |n cazul plagiatului, deosebirea se bazeaz` pe asem`n`ri: „Simpla
existen]` a unor deosebiri nu ap`r` de \nvinuirea de plagiat dac` se dovede[te
existen]a [i importan]a asem`n`rilor“154.
|n cazul contrafacerii, c\nd aceasta s-a produs prin modificarea sau
denaturarea operei originale, dovedirea se va face \n func]ie de deosebiri.
Yolanda Eminescu ne ofer` [i \n acest caz o formulare clarificatoare: „|n cazul
contrafacerilor, prin modificare [i denaturare, aprecierea nu se face \n func]ie
de asem`n`ri, ci \n func]ie de deosebiri…“*
Contrafacerea [i plagiatul vizeaz`, la o impresie gr`bit`, un text sau o
oper` (literar`, muzical`, publicistic` etc.). Astfel c` stabilirea \n fapt a
atacului fraudulos la text sau la oper` se realizeaz` prin compararea
originalului cu elaboratul ilicit. Mai pu]in se vorbe[te de plagiatul de idei din
operele originale, indiferent de forma \n care au fost date publicit`]ii.
Plagiatul de idei presupune c\teva preciz`ri de principiu:
– ideile [i datele ce „apar]in patrimoniului [tiin]ei universale [i tehnicii
mondiale“ utilizate \n opere de autor „pot s` nu constituie un plagiat“155; mai
mult, doctrina [i jurispruden]a accept` preluarea unor date [i idei din opera
altuia cu condi]ia ca o asemenea ini]iativ` s` nu aduc` atingere actului de
crea]ie, originalit`]ii operei vizate [i care confer` nota distinct`, inedit`, a dis-
ponibilit`]ii creative a titularului ideilor [i datelor. Altfel spus, dac` „elementul
de crea]ie“ nu este atins, preluarea este, \n principiu, acceptat`;
– ideile [i adev`rurile „\ndeob[te cunoscute“ pot, totu[i, constitui obi-
ectul unei ac]iuni de plagiat „dac`, de pild`, metoda de prezentare (s.ns.)
\ntr-un manual sau modul de formulare (s.ns.) a unor adev`ruri sau date [tiin-
]ifice este \mprumutat dintr-o lucrare str`in`“156.

124
 – acut problematizat` apare, \n condi]iile rapidei circula]ii a ideilor [i
operelor, stabilirea priorit`]ii, a primului autor; s\nt cunoscute cazurile
Paulescu sau Odobleja, \n ce prive[te prioritatea auctorial` a descoperitorului
insulinei (Paulescu), c\nd Premiul Nobel a fost atribuit altui cercet`tor din
domeniu; sau prioritatea lui Odobleja \n configurarea ciberneticii; prioritate
nerecunoscut` nici p\n` azi. (Din p`cate, temele men]ionate, au determinat [i
\nc` provoac` polemici p`gubitoare chiar la noi \n ]ar`, din care nu lipsesc
acuze de tipul: „postcomuniste - comuniste [i na]ionaliste“ sau „interna]io-
nalist-relativiste“ [i altele asemenea).
Simpla observare a acestor detalieri indic` un anumit automatism proce-
dural \n stabilire plagiatului: forma crea]iei! Mai precis, stilul [i structura operei.
Posibila preeminen]` a criteriului formal pare a deriva din cunoscuta formul`
ivit` \nc` \n antichitatea elin`, a c`rei transcriere latin` este bine cunoscut`:
„Forma dat esse materiae“, \n care forma este cvasi-sinonim` cu esen]a/via]a
materiei. Se ignor`, \ns`, faptul c`, \n limba latin`, „formae“ \nseamn` idei.
Jurispruden]a [i reglement`rile \n vigoare, fie [i vagi, ne oblig` s` con-
stat`m plagiatul sau contrafacerea prin compara]ie, pentru a stabili asem`-
n`rile (plagiatul) care trebuie s` fie mai importante dec\t deosebirile, sau
pentru a stabili deosebirile (contrafacere), c\nd acestea vizeaz` modificarea
sau denaturarea operelor originale.
C\t prive[te prioritatea auctorial` a ideilor, nu par a exista solu]ii opoza-
bile tuturor, at\ta vreme c\t temele de cercetare, spre exemplu, s\nt simultane
[i dificil de stabilit stadii, faze; at\ta vreme c\t secretul [tiin]ific [i tehnologic
poate fi invocat \n ap`rarea subiec]ilor implica]i. R`m\ne doar solu]ia
situa]iilor flagrante, indubitabile, c\nd plagiatul [i contrafacerea pot fi stabilite
de fapt sau rezult` din natura operei.

|n cazul presei, ap`rarea dreptului de autor nu este stabilit` de legiuitor

(Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor [i drepturile conexe) \n expresie
specific` (spre exemplu: operele/crea]iile ziaristice sau de pres`). Articolul 7
din Legea nr. 8 stabile[te ca obiect al dreptului de autor operele originale de
crea]ie „intelectual` din domeniul literar, artistic sau [tiin]ific“, deci nu [i din
domeniul presei („opera ziaristic`“). C\nd s\nt enumerate tipurile de crea]ie, la
litera a) se specific`: „scrierile literare [i publicistice (s.ns.), conferin]ele, pre-
dicile, pledoariile, prelegerile [i orice alte opere scrise sau orale, precum [i pro-
gramele pe calculator“, crea]ii ce beneficiaz` de protec]ia legal` a dreptului de
autor. Numai c` legiuitorul nu include \ntre scrierile publicistice [i pe cele
ziaristice. Important ar fi ca, printr-o interpretare extensiv`, s` se accepte ca
„scrierile publicistice“ [i „orice alte opere scrise sau orale“ s` \nsemne [i scrie-

125
rile ziaristice, cel pu]in acelea \n care ideile, imaginile [i argumentele poart`
pecetea subiectivit`]ii creatoare a autorului ziarist, cum se \nt\mpl` de altfel \n
cazul comentariilor, reportajelor [i chiar al anchetelor, interviurilor, talk-show-
urilor. Sugestive, \n context, apar [i muta]iile semnalate \n crea]ia artistic`
(ciné-vérité, literatura document etc.) mai apropiate, stilistic [i tematic, de
canoanele gazet`riei dec\t de cele ale artei (academice).
Pentru o mai precis` \n]elegere a temei \n cauz`, atragem aten]ia c`
legiuitorul nostru pare a admite protec]ia legal` a „operi ziaristice“ atunci c\nd
enumer` rezultatele intelectuale ce nu pot beneficia de protec]ia legal` a
dreptului de autor. Textul art. 9 al Legii nr. 8 este formulat astfel:
„Nu pot beneficia de protec]ia legal` a dreptului de autor urm`toarele:
a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile [i inven]iile con]inute \ntr-o
oper`, oricare ar fi modul de prelucrare, de scriere, de explicare sau de expri-
mare;
b) textele oficiale de natur` politic`, legislativ`, administrativ`, judiciar`
[i traducerile oficiale ale acestora;
c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorit`]ilor publice [i ale organi-
za]iilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecu-
sonul [i medalia;
d) mijloace de plat`;
e) [tirile [i informa]iile de pres` (s.ns.);
f) simplele fapte [i date;
Punctul e) al art. 9 exclude de la protec]ia legal` „[tirile [i informa]iile de
pres`“, dar nu [i alte genuri ziaristice. |n spe]`, nu exclude acele crea]ii
(genuri) ziaristice care con]in, prin natura lor, implicarea psiho-intelectiv` a
autorului, conferind astfel textului/emisiunii marca talentului s`u original;
confer` originalitate [i individualitate actului publicistic. Caracteristicile
distinctive men]ionate nu se reg`sesc, \ntr-adev`r, \n cazul [tirilor [i infor-
ma]iilor, dar s\nt intrinseci altor genuri de scrieri sau emisiuni din presa scris`,
vorbit` [i televizat`.
Am v`zut cum chiar Rezolu]ia 1003/1993 a Adun`rii Parlamentare a
Consiliului Europei distinge \ntre „[tire“ [i „opinie“, ultima ca expresie a
personalit`]ii autorului, ca drept (subiectiv) fundamental al omului. |n general,
textul ziaristic, altul dec\t [tirea brut` („nepersonalizat`“), este [i poate fi
considerat [i protejat ca oper` personal` de pres`, din care decurg at\t drepturi,
c\t [i responsabilit`]i precis determinate de lege. Pentru c`, este cel pu]in
curios ca un text/ o emisiune proprie (de autor) s` atrag` asupra acestuia
efectele r`spunderii normative (legale [i deontologice), dar s` nu fie protejat`,
tot normativ, fa]` de ceilal]i, de[i apar]ine indubitabil unei anumite persoane.

126
 De lege ferenda: Este posibil [i necesar ca Legea nr. 8/1996 s` includ` la
art. 7 [i crea]ia publicistic`/de pres` (scris`, vorbit` [i televizat`), printre
operele care s` beneficieze de protec]ia legal` a dreptului de autor (litera „e“,
art. 9, r`m\n\nd valabil`).
Semnale de reconsiderare legal` a scrierilor ziaristice exist`. Yolanda
Eminescu sesiza schimbarea de atitudine normativ` inclusiv \n legisla]ia
noastr` recent`. „Legisla]iile mai noi, \ns`, printre care [i actuala lege romån`,
au recurs la o enumerare a operelor protejabile, f`r` \ns` a atribui acestei
enumer`ri un caracter limitativ“157. Ceea ce ar putea s` \nsemne c` enumera-
rea poate fi continuat` prin includerea [i a altor „opere protejabile“ [i aceasta
chiar dac` enumerarea este, de obicei, strict limitativ`, spre deosebire de
exemplificare („permisiv`“).
Ini]iative legislative din alte ]`ri s\nt mai tran[ante \n aria vizat`. „Codul
portughez“ \n vigoare adopt` „enumerarea nelimitativ`, \n care figureaz`: a)
c`r]ile, bro[urile, revistele, ziarele [i alte opere scrise“, iar codul spaniol,
adopt`, de asemenea, enumerarea (nelimitativ`) \n art. 10, \n care men]io-
neaz`: „a) c`r]ile, bro[urile, imprimatele, culegerile de scrisori, opere scrise,
discursuri [i alocu]iuni, conferin]e, pledoarii, cursuri [i orice alte opere de
aceea[i natur`“.
A[adar, \n ce prive[te „opera ziaristic`“, legisla]ia portughez` („codul“)
enumer` „revistele, ziarele“ printre operele protejabile. Este un bun \nceput
dar \nc` insuficient. S\nt necesare detalii, \ntruc\t, \ntr-o interpretare strict lite-
ral`, operele protejabile s\nt ziarele [i revistele ca produse culturale originale
[i nu, \n primul r\nd [i neap`rat, textele [i imaginile publicistice luate \n parte.
Argumentul c` „opera ziaristic`“ este o oper` colectiv` nu poate fi invocat \n
chip tran[ant. tendin]a este de a acorda aceea[i interpretare normativ` at\t
„produsului cultural“, c\t [i componentelor sale creative, originale (opinii,
comentarii, reportaje etc.). Scrierile publicistice men]ionate \n art. 7 lit. „a“ din
Legea nr. 8/1996 (privind drepturile de autor [i drepturile conexe) ar asigura o
mai corect` acoperire realit`]ii mediatice, dac` ar include, explicit, [i
publicistica de tip ziaristic al`turi de cea literar`, artistic` [i [tiin]ific`.

DREPTUL LA CRITIC~
Este considerat un atribut de personalitate al gazetarului, intrinsec profe-
siei, legitimat de competen]a [i onestitatea analistului/comentatorului angajat
\n comunicarea mediatic`/ziaristic`. Critica publicistic` este, cum observ`m,
str\ns legat` de cauza comentatorului/analistului care propune o opinie, o inter-
pretare personal` („subiectiv`“) cu privire la un fapt/eveniment/atitudine

127
public` [i de interes public. Este o judecat` contextual` apar]in\nd unui subiect
public (ziaristul), bazat` pe fapte concrete, dar [i pe indicii, aparen]e sau opinii
ale celor implica]i, viza]i sau martori la eveniment. Tipul de judecat` critic` pe
care ziaristul o realizeaz` indic` obliga]ia, inclusiv a legiuitorului, cum [i a
instan]elor, de a observa caracterul relativ al criticii de pres`, \n compara]ie cu
alte forme de analiz` (statistic`, istoric`, sociologic`). Critica de pres` rezult`
din consecin]a imediat` a faptelor, opiniilor, evenimentelor. Adev`rul dar [i
aparen]ele de adev`r, faptele determinate/confirmate dar [i (\nc`) neconfir-
mate, cauzele reale dar [i virtuale coexist` \n textul de pres`; \n istoria clipei
(„Ziaristul este istoricul clipei“ - spunea Albert Camus). Or, tocmai aceste
constante circumstan]iale conduc la ideea c` atitudinea critic` a ziaristului este
una de tip impresionist [i supus` unor riscuri inerente de exactitate. Argu-
mentul decisiv al ziaristului \n fa]a riscurilor de exactitate este buna sa credin]`
[i onestitatea profesional`.
Este un fapt acceptat c` exist` o real` interferen]` \ntre exactitatea [i
onestitatea profesional`. Onestitatea, odat` afirmat` [i probat`, anuleaz` efec-
tele punitive (morale/juridice/deontologice) provocate de invocarea inexacti-
t`]ii de c`tre o persoan` ce se consider` lezat` \ntr-un drept al s`u. A[a cum
men]ionam [i \ntr-un capitol anterior, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt verifi-
cate prin aplicarea criteriilor onestit`]ii [i nu ale adev`rului (ziaristic) aplicat
[tirilor [i informa]iilor (care prezint` faptul de pres` exact [i corect, f`r` nici
un fel de comentariu sau adnotare personal`).
Jurispruden]a Cur]ii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg
l`mure[te termenii dreptului la critic`, \n hot`r\rea privitoare la „Cazul Lin-
gens contra Austriei - Condamnarea penal` a unui jurnalist pentru def`imarea
Cancelarului federal“ (H. 8 iulie 1986). Condamnat \n Austria, ziaristul Lin-
gens are c\[tig de cauz` la instan]a european`. Curtea de la Strasbourg constat`
c` este vorba de o controvers` politic`/public` postelectoral`; c` ziaristul a
fost de bun` credin]`; c` exactitatea faptelor care au stat la baza judec`]ii de
valoare a ziaristului nu a fost contestat`. Ceea ce a fost re]inut de prima
instan]` se referea la termenii (limbajul) \n care s-a f`cut critica, „de natur` s`
d`uneze reputa]iei dlui Kreisky“ (cancelarul Austriei la acea vreme). |n spe]`
fusese re]inut`, deci, formularea lexical-stilistic` a criticii.
Curtea European` considera c`, \n respectivul caz, era vorba de un om
politic (personalitate public` de prim` importan]`) [i de o problem` politic` de
larg interes public. De asemenea, ziaristul a f`cut o judecat` de valoare [i nu a
recurs la afirma]ii, imput`ri sau atingeri care s` lezeze demnitatea sau onoarea
persoanei vizate. Curtea European` a considerat necesar s` precizeze, o dat` \n
plus, sensul [i contextul criticii de pres`. Trei detalii apar ca importante:

128
 - Obliga]ia de a face deosebirea \ntre fapte [i judec`]i de valoare (: „exis-
ten]a primelor poate fi demonstrat`, \ns` dovada adev`rului celor din a doua
categorie este imposibil`“).
- „Limitele criticii admisibile (...) s\nt mai largi pentru un om politic dec\t
pentru un simplu particular“ (pag. 444).
- Presa s` fie considerat` un mijloc de informare [i control al comporta-
mentului public (deasupra influen]elor, presiunilor sau partizanatelor
arbitrare).
Normele deontologice [i juridice configureaz` libertatea [i limitele
criticii publicistice, astfel \nc\t s` fie respectat`, \n toate \mprejur`rile, o just`
propor]ionalizare \ntre efectele negative ale realit`]ii [i efectele corective ale
criticii. Cei implica]i nu trebuie s` fie nici mai pu]in vinova]i dec\t s\nt, dar nici
mai mult. Este [i motivul pentru care legiuitorul, de la noi [i din alte ]`ri,
propune un cadru normativ specific presei, \n limitele c`ruia s` se realizeze
critica de tip mediatic (ziaristic).
Reglement`rile specifice pun accentul fie pe obiectivitatea criticii
(„corect`“, „principial`“) cum se \nt\mpl` \n legisla]ia româneasc`, fie pe buna
credin]` a ziaristului („inten]ia“), \n legisla]ia francez`.
Legisla]ia romåneasc` prevede dreptul la o critic` obiectiv`, chiar dacc`
nu \n toate cazurile foarte explicit. Legea 41/1994 privind organizarea [i
func]ionarea Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de
Televiziune con]ine, \n art. 14, o precizare sugestiv`: „{tirile [i informa]iile
trebuie difuzate \n mod fidel, iar comentarea lor trebuie f`cut` cu obiectivitate,
f`r` nici o influen]` din partea autorit`]ilor publice sau a altor persoane
juridice de drept public, privat ori a unor persoane fizice“. Legea pretinde
obiectivitate atitudinii subiective a ziaristului (\n comentarii, analize, judec`]i,
inclusiv \n cele critice).
Constitu]ia Romåniei stabile[te mijloacelor de comunicare de mas`
„obliga]ia s` asigure informarea corect` a opiniei publice“ (art. 31 alin. 4). S`
remarc`m expresia, mai apropiat` de specificul presei, utilizat` de textul
constitu]ional („informarea corect`“), fa]` de comentarea „cu obiectivitate“,
termen relativizant \n sens moral [i comunica]ional.
Legea presei nr. 3/1974, \nc` \n vigoare, recurge la o formulare mai ex-
plicit` a dreptului la critic`: „Nu se consider` a aduce lezare critica obiectiv`,
principial` [i constructiv`, exercitat` prin pres`, \n realizarea func]iilor sale
social-politice“ (art. 72 alin. 3). Iar art. 68, al aceleia[i legi, ap`r` dreptul de a
critica, \n urm`torii termeni: „Presa trebuie s` ia atitudine ferm` \mpotriva
oric`ror persoane care \mpiedic` exercitarea dreptului de a critica, indiferent
de func]ia pe care acestea o de]in“.

129
 Pentru o mai exact` \n]elegere a dreptului de a critica, doctrina [i
jurispruden]a francez` stabilesc o rela]ie de consecin]` \ntre dreptul la critic`
[i calomnie („def`imare“). Rela]ia astfel acceptat` permite o mai precis`
configurare a sensului obiectivit`]ii ([i a criticii obiective) \n aria presei. Co-
mentariile, opiniile, inclusiv cele critice, s\nt calificate \n func]ie de buna
credin]` a ziaristului („subiect cunosc`tor“); de subiectivitatea lui legitim`.
|n acest fel, obiectivitatea nu mai apare ca o tentativ` [i tenta]ie a „cunoa[-
terii [tiin]ifice de a realiza descrierea [i explica]ia fenomenelor independent de
op]iunile valorice [i de particularit`]ile subiectului cunosc`tor“, ceea ce Max
Weber numea „neutralitatea etic` sau axiologic`“158. |n pres` opereaz` nu at\t
tenta]ia (ideal`) a unei judec`]i epurate de op]iunile subiectului cunosc`tor, ci
inten]ia subiectului fa]` de obiectul vizat/comunicat (fapte, evenimente, ac]iuni
cu relevan]` public`). „Comentariile de pres` nu s\nt judecate ca def`im`toare
dac` s\nt f`cute cu bun` credin]`, f`r` aminozit`]i personale [i f`r` inten]ia de
a v`t`ma. Nu trebuie denaturate faptele, nici amplificate sau deformate pentru
a le da o tent` spectacular` (de senza]ional - s.ns.)“159. Jurispruden]a francez` a
„decupat“ patru elemente definitorii pentru buna credin]`: „legitimitatea scopu-
lui urm`rit, absen]a animozit`]ilor personale, pruden]a [i modera]ia \n expri-
mare, corectitudinea anchetei [i controlul surselor. Interesul social dominant
(s.ns.) constituie principalul criteriu de apreciere“160.
|n nici o \mprejurare, deci, obiectivitatea [i critica obiectiv` de pres` nu
exclud atitudinea subiectiv`, accept\nd inten]ia - element subiectiv determi-
nant \n calificarea faptelor declictuale - ca argument obiectiv pentru stabilirea
nevinov`]iei („buna inten]ia/“buna credin]`“) sau vinov`]iei („reaua inten]ie“/
„reaua credin]`“). Prevalen]a elementului inten]ional, subiectiv („buna
credin]`“) \n aprecierea obiectivit`]ii unui text critic de pres` (comentariu,
anchet` etc.) impune ideea c` „subiectul cunosc`tor“ (ziaristul) nu trebuie s`
renun]e la stilul [i ra]ionamentul propriu/personal \n textul publicat/difuzat, ci
s` evite „iluziile sim]urilor, ale limbajului, ale valoriz`rilor eronate“; \n
expresia abstract`: „imixtiunile deviante ale subiectului“161.
De altfel, literatura francez` de specialitate vorbe[te de obiectivitate doar
\n dou` situa]ii: a) critica \n domeniul literar, artistic sau [tiin]ific [i b) critica
produselor industriale.
Criticului literar nu i se cere dec\t „s` fie sincer, obiectiv [i competent“.
Ceea ce \nseamn` obliga]ia „de a nu viza onoarea autorului, reputa]ia [i pro-
bitatea sa, de a nu fi injurios nici sistematic defavorabil, ceea ce ar releva
inten]ia de v`t`mare“162. |ntre obiectivitate [i buna inten]ie - \n critica
ziaristicii - nu par a exista deosebiri de esen]`.

130
 Critica produselor industriale urmeaz`, \n principiu, regulile de mai sus,
relative la „produsul artistic“, cu deosebire „atunci c\nd este vorba de analiza
comparativ` a unor produse concurente“. Lucien Solal [i colaboratorii vorbesc
explicit de rela]ia obiectivitate-bun` credin]`: „…|n domeniul tehnic, ziaristul
va trebui, conform jurispruden]ei recente, s` fac` proba obiectivit`]ii (ceea ce
ar fi m`sura bunei sale credin]e) [i s` ac]ioneze cu cea mai mare pruden]`“163.
|n sens general, dreptul la critic` - obiectivitatea [i critica obiectiv` - se
situeaz` sub semnul bunei credin]e, al atitudinii corecte, oneste.

CONFIDEN}IALITATEA {I SECRETUL
SURSELOR DE INFORMARE
Poate ap`rea ca o expresie pleonastic`, de vreme ce, \n limbajul curent,
\nt\lnim at\t expresia „confiden]ialitatea surselor“ c\t [i „secretul surselor“, cu
acela[i \n]eles. |ntr-adev`r, [i semantic [i normativ sensurile celor dou`
sintagme nu s\nt precis delimitate. Cu toate c` \ntre „confiden]`“ [i „secret“ se
pot stabilii deosebiri de nuan]` [i sens nu tocmai de ignorat. |n „regrup`rile“
lexicale de tip sinonimic, spre exemplu, adjectivul „secret“ face parte din „fa-
milia semantic`“ \n care \nt\lnim „ascuns“, „confiden]ial“, „ermetic“; cum [i
„intim“, „discret“ sau „disimulat“, „ipocrit“ („r`u inten]ionat“), „mascat“, „de-
ghizat“. Un fapt confiden]ial „se comunic` \n tain`: secret“ (DEX), \n timp ce
\ntrevederile pot fi confiden]iale [i chiar ultraconfiden]iale (Le Robert). A[a
fiind, se poate enun]a concluzia gr`bit` c` o aceea[i surs` poate fi confiden]ial`
sau secret`, f`r` a mai trebui s` deosebim natura diferit` a diverselor tipuri de
surse. |n limbajul curent, fie c` este vorba de o surs` uman`, fie de una ma-
terial` (document, dosar, dischet` etc.) se utilizeaz` calificativele „confi-
den]ial`“ sau „secret`“, \ntr-un sens indistinct. Uzan]ele au impus regula
printr-o circumstan]iere semantic` a cuv\ntului „secret“, mai apropiat de
„secretizarea“ confidentului dec\t a documentului; a datelor [i informa]iilor
\ncredin]ate ziaristului.
Precizarea \nlesne[te posibilitatea de a constata diferen]a de substan]`
dintre „secret“ \n \n]elesul aici sugerat [i secretul definit de legea secretului de
stat sau de Codul Penal. Secretul de stat - \n clasificarea: „strict secret de o
importan]` deosebit`“, „strict secret“ [i „secret“ - vizeaz` interdic]ia de a da
publicit`]ii („a divulga“) date [i informa]ii ce vizeaz` siguran]a na]ional`,
indiferent pe ce c`i s-a intrat \n posesia lor. Pe c\nd, \n cazul secretului
surselor, datele [i informa]iile pot fi \n general publicate, cu condi]ia ca sursa
s` r`mån` secret` (confiden]ial`).

131
 Secretul surselor este, \n cazul practicii publicistice, mai apropiat de
confiden]ialitatea surselor [i, de aceea, diferit \n substan]` de „secretul datelor
[i informa]iilor“ de importan]` deosebit`. |n aria publicistic`, „secret“ este
utilizat, cu prec`dere, cu sensul de „discret“, „anonimat“, „confiden]ial“.
Totu[i, o similitudine perfect` de sens nu poate fi stabilit` \ntre „confi-
den]ialitatea surselor“ [i „secretul surselor“. Din motivul elementar c` datele
[i informa]iile ob]inute de la un „confident“ impun o diferen]iere de raport fa]`
de cele extrase dintr-un „document“, primit prin fax, po[t`, e-mail etc., cu
expeditor cunoscut sau necunoscut.
|n primul caz este vorba de o confiden]`, o m`rturisire. Altfel spus: un act
eminamente subiectiv/personal; atribuit unui confident, unui interlocutor. De
obicei, confidentul (sursa confiden]ial`) vorbe[te/spune/sugereaz`, f`r` a
recurge la text scris. „|]i spun ceva, dar strict confiden]ial“ (off the record).
Spune ceva important, de interes public, dar dore[te s` nu-i fie dezv`luit nu-
mele (repet`m: numele [i nu datele sau informa]iile oferite). Putem conchide
c`, \n sens riguros, expresia „confiden]ialitatea surselor“ re]ine numai declara-
]iile/ m`rturisirile personale: sursele umane. Implic` numai „confidentul“ [i
„confesiunea“ sa. |n cel de-al doile caz („secretul surselor“), s\nt incluse at\t
sursele umane, c\t [i cele materiale. For]area expresiei nu este, totu[i, f`r`
temei. Confesiunea este [i poart` semnele aprecierii/judec`]ii subiective \n
chip absolut.
|ntre informa]ia ob]inut` \ntr-o confesiune [i aceea rezultat` dintr-un do-
cument (de multe ori, impersonal, neutru; o sintez`, o statistic` etc.) se afl`, \n
mod firesc, subiectivitatea confidentului; inclusiv atunci c\nd dore[te, explicit,
s` fie „obiectiv“.
Din aceast` diferen]` animist` decurge [i condi]ia juridic` a surselor: cali-
ficarea [i tratamentul procesual al acestora. Confidentul - \n cazul c\nd ar putea
fi chemat \n instan]` - va fi supus criteriilor onestit`]ii, stabilite pe baza elemen-
tului inten]ional, ce configureaz` latura subiectiv` a posibilului delict de pres`.
Confidentul de rea-credin]` poate fi determinat ca subiect activ al delictului. Pe
c\nd documentul utilizat/\nsu[it de ziarist poate constitui prob` a vinov`]iei sau
a bunei credin]e a ziaristului \nsu[i, care l-a utilizat f`r` s`-l verifice.
Protejarea surselor de informare constituie regula general-acceptat` \n
sistemele democratice de drept al comunic`rii, chiar [i acolo unde legisla]ia \n
vigoare nu prevede expres acest lucru. Legisla]ia din ]ara noastr` face referire
direct` la confiden]ialitate. Legea 41/1994 privind organizarea [i func]ionarea
Societ`]ii Romåne de Radiodifuziune [i a Societ`]ii Romåne de Televiziune
prevede: „Caracterul confiden]ial al surselor de informare a personalului de
specialitate este garantat prin lege“ (art. 14 (11)).

132
 |ntrebarea care se pune este dac`, \n cazul confiden]ialit`]ii, putem vorbi
de caracterul absolut sau relativ al acestei institu]ii juridice. Mai precis: ziaristul
poate opune, \n toate \mprejur`rile profesionale [i procesuale, dreptul s`u intan-
gibil la nedezv`luirea surselor de informare? Legea 3/1974 stipuleaz`: „Orga-
nele de pres` nu s\nt obligate s` dezv`luie celor viza]i sursele de informa]ie pe
baza c`rora au elaborat materialele difuzate, sursele nedezv`luite constituind
secret profesional“ (art. 63). Textul legii este punctual restrictiv: sursele de
informa]ie nu s\nt dezv`luite celor viza]i \n textul publicistic, emisiune etc.
Ceea ce ar putea s` \nsemne c` „al]ii“ - implica]i direct sau indirect \n
publicarea sau judecarea textului \n cauz` - ar avea dreptul s` afle sursele de
informa]ie. Acesta pare a fi adev`rul art. 63: redactorul [ef, editorul, directorul,
organul de cercetare penal`, instan]a pot pretinde [i pot ob]ine, conform legii,
identitatea surselor de informa]ie. O reglementare departe de caracterul total al
confiden]ialit`]ii.
Legea 41/1994 restr\nge plaja confiden]ialit`]ii. Dezv`luirea surselor pro-
prii este acceptat` doar pentru „\nc`lcarea interesului public“. Art. 14 (12) pre-
cizeaz`: „Dezv`luirea acestor surse, motivat` de \nc`lcarea interesului public,
poate fi f`cut` numai \n baza dispozi]iei emise de o instan]` judec`toreasc`“.
Simpla compara]ie \ntre cele dou` texte de lege reproduse mai sus indic`
diferen]a notabil` de \ncadrare libertar` a secretului surselor. |n legea din
1994, dezv`luirea surselor de informa]ie se poate realiza numai \ntr-un singur
caz: prin dispozi]ia instan]ei [i numai dac` s-a produs o \nc`lcare a interesului
public. Pe c\nd Legea 3/1974 oblig` la dezv`luirea surselor [i \n fa]a
superiorilor ierarhici din redac]ie (din fericire, Legea 3/1974 r`m\ne valabil`
numai \n acele prevederi care nu contrazic Constitu]ia României. Astfel c` art.
63 este inoperabil).
Prevederi legale mai precise, relative la secretul sursei, cuprinde Legea
nr. 8/1996, privind dreptul de autor [i drepturile conexe. |n art. 91 s\nt stabilite
at\t obliga]ia p`str`rii secretului surselor de informa]ie folosite \n opere, c\t [i
condi]iile precise de dezv`luire a acestora: „(1) Editorul sau produc`torul, la
cererea autorului, este obligat s` p`streze secretul surselor de informa]ie folo-
site \n opere [i s` nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezv`lui-
rea secretelor este permis` cu consim]`m\ntul persoanei care l-a \ncredin]at
sau \n baza unei hot`r\ri judec`tore[ti, definitive [i irevocabile“.|n acela[i
cadru al „secretului“ se \nscrie [i aducerea la cuno[tin]` public` a operei. Art.
10 stabile[te c` autorul are „dreptul de a decide dac`, \n ce mod [i cum va fi
adus` opera la cuno[tin]` public`“.
Desigur, secretul sursei de informa]ii, inclusiv \n aria presei, nu opereaz`
\n cazul \n care sursa („confidentul“) consimte s`-i fie dezv`luit numele sau dac`

133
ea \ns`[i \[i face public numele. Unele discu]ii apar, c\nd este vizat` obliga]ia
prin instan]` de a dezv`lui sursa. Decizia instan]ei judec`tore[ti apare logic`
numai dac` este \n cauz` interesul public [i numai atunci c\nd interesul public
poate fi precis configurat; conform legii. Exist` \ns`, un caz \n care cel vizat este
ziaristul \nsu[i, ca urmare a utiliz`rii informa]iilor furnizate de surs`. Ziaristul
poate ajunge \n faza de inculpat pe baza unor informa]ii inexacte, mincinoase,
trunchiate, trucate sau contraf`cute cu inten]ie de surs`. Putem oare consider` ca
admisibil (legal [i moral) dreptul ziaristului de a dezv`lui, \n instan]` [i din
proprie ini]iativ`, identitatea sursei? R`spunsul este, desigur, da, at\ta vreme c\t
ziaristul de bun`-credin]` a utilizat date [i informa]ii dup` toate aparen]ele
exacte, corecte, dar distorsionate inten]ionat de surs`. Sursa de rea-credin]`
poate r`spunde inclusiv juridic pentru fapta ilicit` comis` (analogie posibil` cu
m`rturia mincinoas`). |n general, se accept` c` „dreptul secretului profesional va
putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii“ (Codul propus la ONU; 1952).
O situa]ie mai aparte \nt\lnim \n legisla]ia francez`. Legea francez`
confer` ziaristului dreptul de a nu dezv`lui sursa \n nici o \mprejurare. Sin-
gurul caz expres stipulat de lege, cu referire la secretul sursei, prive[te pseu-
donimul. {i anume: situa]ia \n care un text publicistic, semnat cu pseudonim,
constituie obiect al urm`ririi penale, directorul publica]iei este autorizat s`
dezv`luie adev`rata identitate a autorului. „Legea nu prevede o sanc]iune \n
caz de refuz (de a dezv`lui numele real), dar declar` c` «directorul nu mai este
]inut de secretul profesional»“.
|n alte situa]ii jurispruden]a admite „scuza legitim`“ (recunoscut` \n
cazul ofi]erilor poli]iei judiciare) [i pentru ziari[ti, c`rora li se accept` nedez-
v`luirea unor date, informa]ii, detalii etc stabilite cu sursele contactate pe
timpul investig`rii unor cazuri. „Scuza legitim`“ nu se confund`, totu[i, cu
„secretul profesional“, de[i opereaz`, \n anumite circumstan]e, \n mod analog.
O structurare \n materie relev` unele asem`n`ri dar [i diferen]e \ntre:
– confiden]ialitatea sursei;
– secretul sursei;
– t`cerea legitim`.
Confiden]ialitatea vizeaz` cu prec`dere sursele umane: declara]ii,
convorbiri purtate cu o persoan` care dore[te s` r`m\n` anonim`.
Secretul sursei are \n vedere [i alte surse de informa]ie dec\t personale:
dosare, documente, \nregistr`ri fonice, video etc.
T`cerea legitim` se refer` la anumite detalii de ordin personal, familial,
profesional pe care sursa (persoana) dore[te s` nu fie re]inute \n cauz` de
investigator (ziarist) [i nici aduse la cuno[tin]` public` ori \n aten]ia instan]ei;
\n cazul „t`cerii legitime“ numele sursei este cunoscut; spre deosebire de

134
„confiden]ialitate“ [i „secret“, \n acest caz este vorba de secretizarea unui
anumit tip de informa]ii [i opinii care nu s\nt decisive \n clarificarea cazului.
Confiden]ialitatea, secretul sursei, [i t`cerea legitim` formeaz` con]i-
nutul secretului profesional.

CENZURA {I AUTOCENZURA
Indic`, \n fapt, o atitudine interdictiv` relativ` la dreptul de informare [i
comunicare. |]i este interezis sau \]i interzici s` comunici sau s` comentezi un
fapt, eveniment etc. Sau: comunici/comentezi eronat faptul/evenimentul, \n
func]ie de comanda social`/politic`/patronal` ori \n func]ie de spaima
inoculat` de autoritate (c\nd nu este vorba de oportunism sau con[tiin]`
pervertit`).
Cenzura \n \n]elesul obi[nuit este institu]ional` (organizat` [i aplicat` de
un organism/institu]ie specializat`); autocenzura are un caracter personal
(gazetarul/comunicatorul [i-o autoimpune de team` sau din oportunism). |n
ambele cazuri, criteriile adev`rului sau ale onestit`]ii \n investigarea,
redactarea [i publicarea [tirilor [i opiniilor nu pot fi aplicate. Actul de infor-
mare [i comunicare este distrus \n esen]a sa: un act arbitrar, un delict
comunica]ional.
Cenzura este rezultatul ac]iunii directe \mpotriva libert`]ii de exprimare
[i comunicare din partea unor institu]ii/organisme specializate, constituite \n
chip deliberat de autorit`]i sau institu]ii publice sau private.
Autocenzura constituie o manifestare unilateral`, deliberat`, a gaze-
tarului \nsu[i, de eludare sau „reciclare“ negativ` a adev`rului [i onestit`]ii
faptelor [i opiniilor; manifestare determinat` de team` sau oportunism („a
min]i pentru a profita sau pentru a supravie]ui“).
Deducem, astfe, o dubl` func]ie a cenzurii/autocenzurii:
a) interdic]ia imperativ` de a publica sau comenta fapte, evenimente sau
opinii neagreate de organisme politice, statale, civice etc [i b) publicarea [i
comentarea faptelor, evenimentelor distorsionat, neveridic, interesat.
Comunicarea cenzurat` este una obligatorie, poruncit`. Abera]ia cenzurii
nu rezult` numai din interdic]ia categoric` de a publica sau comenta faptele de
interes public, ci [i din a le distruge sensul [i cauza comunica]ional`. De a le
publica a[a cum a stabilit autoritatea public` sau privat` discre]ionar`.
Spunem, astfel, c` cenzura este exercitat` de stat ([i se impune at\t insti-
tu]iilor de pres` publice, c\t [i private), [i institu]ional` - impus` de institu]iile
de pres` publice sau private, \n mod sistematic sau conjunctural.

135
 Cenzura [i autocenzura au o lung` tradi]ie \n evolu]ia umanit`]ii. Practic,
cenzura [i autocenzura \nso]esc, organic, actul de comunicare a ideilor, doctri-
nelor, opiniilor illo tempore. Satira, fabula, parabola [i chiar c\ntecele de petre-
cere se derulau dup` un canon dinainte stabilit. Puteai fi ucis nu numai pentru
ceea ce spuneai, ci [i dac` spuneai mai frumos (altfel), dec\t st`p\nul sau zeul
tutelar. For]\nd termenii, am putea vorbi [i de o cenzur` simbolic`. R`m\ne
sugestiv`, spre exemplu, trufia lui Marsyas din Frigia, c\nt`re] din fluier, care
a cutezat s`-l provoace la o \ntrecere pe zeul Apollo; silenul a pierdut [i, drept
pedeaps`, a fost jupuit de viu. Soarta lui Marsyas relev` norma cenzurii
arhetipale (st`p\n-supus), cu at\tea conota]ii contemporane.
Procesul [i condamnarea la moarte a lui Socrate configureaz` cenzura
politic`. Aceea[i metod` atroce o \nt\lnim [i \n prigoana anticre[tin`, \nso]it`
de supliciile publice suportate de propov`duitorii noii credin]e, cum, mai
t\rziu, de militan]ii con[tiin]ei libere, scientist-laice, sau de practican]ii unor
ideologii de tip ra]ionalist, antitotalitar, nihilist etc.
Privit` dintr-o asemenea perspectiv`, cenzura indic` cel pu]in dou`
ac]iuni, complementare, \n fond:
a) interdic]ia de a se publica un fapt, eveniment, opinie f`r` viza unor
organisme specializate ale puterii de referin]` (politic`, confesional`, redac-
]ional`); viza de acest tip afecteaz` comunicarea unui fapt public, chiar dac`
este relatat „alb“, necomentat, sau a unui comentariu pe marginea unui
fapt/eveniment acceptat \n principiu, dar nu sub forma comentat`, personal`.
b) interdic]ia de „a face sau a nu face“, de a spune sau a nu spune altceva
[i altfel dec\t permit, \n drept [i \n fapt, „depozitarii“ puterii discre]ionare; vom
observa aici un tip de reguli constr\ng`toare asem`n`toare celor dintre
comitent [i prepus (din dreptul civil), cum [i rela]iile dispropor]ionalizate,
antilibertare dintre editor [i ziarist sau dintre patron [i ziarist; uzan]ele inter-
dictive de tip editorial s\nt cel pu]in la fel de nocive, dac` nu mai mult, dec\t
normele juridice subliniat interdictive.
Pentru a se evita asemenea practici redac]ionale ar trebui s` se fac` o
nuan]at` distic]ie \ntre „viza profesional`“, responsabilitatea individual`/soli-
dar` a „actorilor“ comunic`rii, independen]a/autonomia editorial` enun]at` de
legisla]ia \n vigoare (Legea 41/1994 [i Legea Audivizualului nr. 48 din 1992),
„bun de tipar“ sau „bun de difuzat“. Normele deontologice \n uz stabilesc, de
altfel, o necesar` solidaritate comunica]ional` \ntre ziari[ti-editori-patroni,
bazat` pe realitatea c` informa]ia este un bun public [i „nu trebuie s-o trateze
ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental al cet`]eanului“ (Rezolu]ia 1003).
Starea normativ` [i practica redac]ional` relev` dou` tipuri de cenzur`
uzuale: a) cenzura autorit`]ii (stat, institu]ii publice); b) cenzura redac]ional` -

136
ambele la fel de inoportune. Concluzia preliminar` - \n condi]iile expansiunii
con[tiin]ei comunica]ionale de ast`zi - relev` necesitatea anihil`rii cenzurii
prin libertate; contracararea interdic]iei prin drept, cu deosebire, c\nd este
vorba de un drept fundamental, un drept absolut (dreptul la informa]ie).
|ntr-o carte recent` („Puterea [i cultura“), cenzura este definit`, \n esen]`,
ca un act arbitrar, \mpotriva unor „informa]ii, idei, \n sens larg: crea]ii intelec-
tuale, pe care publicul are dreptul s` le cunoasc`“164. Autorul lucr`rii distinge,
\n func]ie de „momentul examin`rii produsului cultural“, cenzura preventiv`
(«restr\ngerea prealabil`») [i cenzura a posteriori („dup` finalizarea produ-
sului cultural“, pentru a se verifica modul cum au fost respectate exigen]ele
cenzorului).
Discu]ii \nc` nefinalizate se poart` \n leg`tur` cu „autonomia [i indepen-
den]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i de televiziune“ (art.
8/Legea 41/1994). |ntrebarea este: Legiuitorul stabile[te autonomia [i
independen]a serviciilor publice men]ionate numai fa]` de ingerin]e exterioare
acestora sau [i interioare? Textul art. 8 indic` doar ingerin]e exterioare [i se
refer` la „institu]ii“ [i la „programe“ \n general. Art. 8: „Autonomia [i inde-
penden]a editorial` a serviciilor publice de radiodifuziune [i televiziune s\nt
garantate prin lege, iar programele acestora s\nt ocolite de orice ingerin]e ale
autorit`]ilor publice, precum [i de influen]ele oric`ror partide, forma]iuni
social-politice, sindicale, organisme comerciale [i economice sau grupuri de
presiune“. (Fire[te c` prin „programe“ vom \n]elege at\t structura, c\t [i
con]inutul emisiunilor propriu-zise, mai ales, acesta din urm`).
Problema ce se pune este dac` ingerin]ele s\nt interzise [i personalului
redac]ional (editor, realizator etc.). Printr-o interpretare extensiv`, s-ar putea
afirma principiul non-ingerin]ei redac]ionale \n textul/emisiunea propus`
public`rii/difuz`rii. Art. 10/Legea 41/1994 men]ioneaz` la punctul 5 litera a:
„ap`rarea ziari[tilor [i a celorlal]i realizatori de emisiuni fa]` de \ncerc`rile de
a li se leza drepturile“165. Singura restric]ie ]ine de responsabilitatea indivi-
dual` (Art. 10 lit. d: „exercitarea profesiei de ziarist [i de realizator de emisiuni
\n condi]ii de r`spundere profesional`, moral` sau juridic`, dup` caz“ - s.ns.).
Am fi tenta]i s` credem c` ziaristul r`spunde pentru textul/emisiunea proprie
\n m`sura \n care [i c\t stabilesc normele [i clauzele juridice contractuale [i
deontologice \n vigoare, cuprinse \n angajamentul de munc`.
Totu[i, Legea 41/1994, cu modific`rile din 1998, stabile[te r`spunderea
succesiv` („\n cascad`“) pentru informa]ia sau crea]ia difuzat`, \n ordinea:
realizator-autor-serviciu public. |n special r`spunderea serviciului public pare
s` confere dreptul institu]iei de a decide cu privire la difuzarea sau nu a unor
informa]ii sau crea]ii mediatice specifice. Textul legii este formulat astfel:

137
„r`spunderea pentru informa]ia sau pentru crea]ia adus` la cuno[tin]a public`
revine, dup` caz, \n condi]iile legii, realizatorului de emisiuni sau programe,
autorului, precum [i serviciului public de radiodifuziune, respectiv de
televiziune“ (art. 14. pct. 3). Or, dac` r`spunderea este \n „cascad`“ [i nu
\ncepe, \n primul r\nd cu autorul (exist\nd cazuri c\nd acesta este exonerat de
r`spundere!), apare logic ([i \n spiritul legii) ca „independen]` profesional`“,
stipulat` de lege, s` priveasc` numai acele texte/emisiuni care corespund
prevederilor exprese ale legii [i clauzelor contractuale. Dar asemenea
interpretare - excesiv normativ` - este departe de standardele comunica]ionale
\n uz, \n cadrul c`rora asumarea individual` a textului propriu [i a
consecin]elor produse constituie o component` a libert`]ii [i a dreptului
fundamental la informa]ie [i comunicare. Preciz`rile art. 14 nu-[i pot g`si
aplicarea dec\t \ntr-un singur caz: al textelor/emisiunilor care constituie, \n
chip evident, nu delict de pres`. |n acest caz, editorul/realizatorul [i chiar
institu]ia de pres`, a c`ror r`spundere este angajat` automat, prin efectul legii,
pentru un text/emisiune cu caracter delictual, pot interveni profesional (\n
con]inut [i \n form`) pentru a se stopa delictul (posibil) de pres`. Numai acest
tip de cenzur` intern` are ra]iuni temeinice [i credem c` reprezint` voin]a
legiuitorului.

138
 NOTE BIBLIOGRAFICE

1). Adev`rul ziaristic este adev`rul faptului („al [tirii“) c`ruia i se pre-
tinde s` fie relatat exact, nedeformat [i netrunchiat; s` fie decupat, din
contextul \n care s-a petrecut, corect [i cu bun` credin]`; s` nu con]in`
aprecieri, comentarii personale („subiective“). Faptului de pres` i se
aplic` ceea ce speciali[tii au numit „criteriile adev`rului“; opini-
ilor/comentariilor li se aplic`, dat` fiind pecetea personal` a autorului,
„criteriile onestit`]ii“. (Rezolu]ia 1003).
2) Expresie ce define[te deontologia (deon, deontos- „ceea ce este bine“,
„ceea ce se cade“ [i logos - [tiin]`).
3). |n sensul c` ziaristul impune influen]a predominant` a presei, a actului
publicistic („act de g\ndire“) \n aprecierea unor evenimente, opinii sau
a unor persoane implicate \n ac]iuni/activit`]i cu relevan]` public`;
influen]eaz` direct deciziile puterilor \n stat. Prin aceasta ziaristul este
considerat [i un „justi]iar“ (Personne qui rend justice, qui fait regner
la justice“ - „Le Robert“).
4). Se spune, \n general: la \nceput a fost morala. Ceea ce \nsemn` c` nor-
mele morale preced normele juridice [i deontologice. Preceden]a
normelor morale constituie premisa logic` a lucr`rii de fa]`.
5). Articolul 16 - Constitu]ia Romåniei din 1991.
6). Sublinierea odat` \n plus de dimensiunii intelective a faptului de pres`
este solicitat` de constat`rile \ngrijorate din aria jurispruden]ei, \n
cadrul c`reia nu se face obligatoria diferen]` \ntre „infrac]iunea de
drept comun“ [i „infrac]iunea de pres`“ [i, prin consecin]`, nici \ntre
f`ptuitori. Legiuitorul ([i practica judiciar`) trebuie s` stabileasc` di-
feren]ele flagrante [i, astfel, s` redea „faptului de g\ndire“ statutul
libertar ce-i este caracteristic.
7). „Le Robert“ - micro, 1994.
8). „Deontologismul“ - de David McNaughton, \n „Filosofia moral` bri-
tanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 227 [i urm`t. Asupra temei
vom reveni, \n detaliu, \n capitolul V al prezentei lucr`ri.

139
9). „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 30
(Christopher Kirwan - „Influen]e antice \n filosofia moral` contem-
poran` din Marea Britanie“).
10). J.A. Barnes - „Minciuna \n politic`“, revista „Memoria“ nr. 26/martie
1998, pag. 92.
11). Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Edituara {tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1988, Cartea I, pag. 7.
12). Op. cit, pag. 8.
13). Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1995, pag. 32.
14). „Ce confer` unei ac]iuni caracterul de corectitudine moral`?“; \n
„Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25
(Cristopher Kirwan).
15). Hubert Grenier, op. cit., pag. 13.
16). „Filosofia moral` britanic`“, Editura Alternative, 1998, pag. 25 (C.
Kirwan).
17). OP. cit., pag. 37.
18). Din cuv\ntul grecesc „aporia“ care \nseamn` dificultate, nesiguran]`,
prin care g\nditorii elini indicau o tem` (filosofic`) greu/imposibil de
rezolvat. „…Contradic]ie de nerezolvat ivit` cu prilejul unui
ra]ionament“ - DEX).
19). „Morala \n existen]a uman`“, coordonator Niculae Bellu, Editura
politic`, 1989, pag. 94-95.
20). Op. cit., pag. 97.
21). G.W.F. Hegel - „Istoria filozofiei“, Editura Academiei, Bucure[ti,
1964, apud „Morala \n existen]a uman`“, pag. 95.
22). Platon - Opere I, Editua {tiin]ific`, 1974: „Ap`rarea lui Socrate“, pag.
15 [i urm`toarele.
23). Op. cit., pag 38.
24). Philippe Malaurie - „Antologia g\ndirii juridice“, Editura Humanitas,
Bucure[ti, 1997, pag. 344-358.
26). Op. cit., pag 344.
27). Op. cit., pag 346.

140
28). Op. cit., pag 347 (rela]ia valori morale - rela]ii sociale - ordine social`).
29). Op. cit., pag 347.
30). {i imediat prof. Hayek adaug` relativ la doctrine: „au jucat \ntotdea-
una mai cur\nd un rol de fr\n` dec\t unul de motor al procesului
civilizator“ (op. cit., pag. 347).
31). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, „Dreptul comunic`rii“, Editura Norma,
1999, pag. 13-20.
32). Este vorba de rela]ii de putere, \n care prevalente s\nt puterea econo-
mic`, financiar`, militar` [i, prin efect, puterea informa]ional` - o
putere \n sine, ostentativ`/critic` - , din care au disp`rut elementele
centralizatoare care au stat la baza constituirii statelor moderne:
etnicitatea, teritorialitatea, cultura, limba, tradi]ia.
33). Vezi dr. Dumitru Titus Popa, op. cit, pag. 307-312.
34). „R`zboiul informa]ional“ este probabil s` impun` un nou mod de a
percepe, a legitima [i a se ob]ine succesul. Vom vorbi de r`zboaie
persuasive \n locul r`zboaielor de agresiune? (|n care, deocamdat`, se
folosesc [i tehnicile de distrugere a infrastructurilor, unit`]ilor indus-
triale, edificiilor publice etc.). Asemenea tipuri de r`zboaie de persu-
asiune („impure“ deocamdat`) au avut loc \n Iugoslavia, \n Serbia cu
deosebire, dar [i \n Golf, Cecenia etc. Informa]ia, prin caracteristicile
sale universale, neutrale, prin disponibilitatea de a crea rela]ii de co-
municare [i comuniune la nivel global, va influen]a comportamentele
militare, de for]`, p\n` a le condi]iona comunica]ional-imperativ!
Acceptarea realei discipline globale, contracararea unipolariz`rii, pe
baza „criteriilor de putere“ (v`muite de viziuni [i reguli de sorginte
social`, discriminante) este marea ofert` a „societ`]ii informa]iei“ [i,
am ad`uga, [ansa evolu]iilor pozitive moderne [i post-moderne.
35). „Hot`r\re asupra rezolu]iilor Adun`rii parlamentare a Consiliului
Europei cu privire la etica ziaristic`“, adoptat` \n Camera Deputa]ilor
- Parlamentul Romåniei - \n 12 seprtembrie 1994. Deosebirea pe care
Rezolu]ia 1003 o face \ntre „[tire“ (informa]ie) [i opinie ne readuce \n
minte celebru adagiu epicurean: „Judecata fals` [i eroarea rezid`
\ntotdeauna \n ceea ce adaug` opinia“ (Scrisoare c`tre Herodot).
Epicur era adeptul cuno[terii senzoriale; senza]ia ne pune „\n rela]ie
cu mediul natural“ [i astfel, „ea este sursa oric`rui adev`r“. De unde
[i concluzia epicurean` referitoare la eroarea pe care o adaug` opinia.
Dincolo de „senzualismul“ marelui \n]elept elin, r`m\ne deplin

141
 valabil` rela]ia dintre „adev`r“ [i „opinie“, c`reia societatea modern`
accept` s`-i aplice criterii diferite. (Vezi [i „Zece etape ale g\ndirii
occidentale“ autori Pierre Auregan [i Guy Palayret, Editura Antet ,
1998, pag. 42).
36). Fabrice Bompard - „Société de l’imformation ou société de bien
informationnels? Reflexion sur le phénomène d’appropriation de
l’information“, ; Médias Pouvoirs, nr. 4/1998.
37). Herbert Marcuse - „Omul unidimensional“, \n „Scrieri filosofice“,
Editura politic`, Bucure[ti, 1977.
38). Pierre Auregan, Guy Palayret - „Zece etape ale g\ndirii occidentale“,
Editura ANTET, 1998.
39). Op. cit., pag. 191.
40). Op. cit., pag. 192.
41). Op. cit., pag. 192.
42). Diogenes Laertios - „Despre vie]ile [i doctrinele filozofilor“, Editura
Minerva, Bucure[ti, 1919, pag. 110.
43). Francisca B`lteanu - „Not` introductiv` la Ap`rarea lui Socrate“, \n
Platon, Opere I, Editura {tiin]ific`, pag. 7-8.
44). Platon, op. cit., pag. 23.
45). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 95.
46). Platon, op. cit., pag. 26.
47). Diogenes Laertios,. op. cit., pag. 106.
48). Op. cit., pag. 106.
49). Hubert Grenier - „Marile doctrine morale“, Editura Humanitas, 1995,
pag. 13-15.
50). Op. cit., pag. 15-16.
51). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 112.
52). Op. cit., pag. 213.
53). Op. cit., pag. 195.
54). Platon, Opere V, („Republica“), Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1986, pag. 213.
55). Ion Banu - „Platon heracliticul“, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti,
1972, pag. 30.

142
56). G.W.F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“, Editura Humanitas, 1998,
pag. 87.
57). Constantin Noica - „Cuv\nt prevenitor“, \n Platon, Opere V, Editura
{tiin]ific` [i enciclopedic`, 1986, pag. 9.
58). Op. cit., pag. 10.
59). Op. cit., pag. 11.
60). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 92.
61). Op. cit., pag. 92.
62). Op. cit., pag. 93.
63). Op. cit., pag. 97.
64). Op. cit., pag. 98.
65). Platon, Opere V („Republica“), pag. 149.
66). Aristotel - „Etica Nicomahic`“, Editura [tiin]ific` [i enciclopedic`,
Bucure[ti, 1988, pag. 7.
67). Este paragraful I al C`r]ii I din „Etica Nicomahic`“, singurul tratat
considerat autentic dintre cele trei atribuite lui Aristotel. (Vezi studiul
introductiv al doamnei Stella Petecel la cartea \n discu]ie).
68). Stella Petecel, studiul men]ionat, pag. XVIII.
69). Aristotel, - „Etica Nicomahic`“, pag. 8.
70). Op. cit., pag. 8.
71). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 322.
72). Pentru o mai aprofundat` \n]elegere a g\ndirii epicureene, vezi Gh.
Vl`du]escu - „Etica lui Epicur“, Editura [tiin]ific`, Bucure[ti, 1972.
73). Hubert Grenier, op. cit., pag. 50.
74). Diogenes Laertios, op. cit., pag. 391.
75). Op. cit., pag. 410.
76). Op. cit., pag. 424.
77). Diogene r`m\ne \n memoria (moral`) a omenirii [i cu urm`toarea
fapt`: „… Aprinz\nd o lamp`, \n plin` zi, umbla \ncoace [i \ncolo
spun\nd «Caut un om». Op. cit., pag. 412.
78). Op. cit., pag. 423.
79). Op. cit., pag. 273.

143
80). G. W. F. Hegel - „Lec]ii despre Platon“: Reprezentarea „devenirii
lumii“ la Platon este comentat` (de Hegel) astfel: „Dumnezeu este Bi-
nele; dar Binele nu este nicidecum invidios \n sine; de aceea Dum-
nezeu a vrut s` fac` lumea c\t mai asem`n`toare cu el“ (pag. 67-70).
81). Constanta unit`]ii se v`dea esen]ial` ([i) pentru indaism: o religie
unic` (monoteist`), un Dumnezeu unic (Jahve), un singur str`mo[
(Avraam), o lege unic` (Legea lui Moise). Iar unicul Dumnezeu este
al tuturor neamurilor (: El, p`streaz` mila lui la mii de neamuri“ -
Ie[irea, 34. 6-7). Omul lumii drepte este \n m`sur` s` \nf`ptuiasc`
lucrarea Lui, pentru c` „din iubire l-a creat Dumnezeu pe om dup`
chipul s`u…“ (Vezi „Marile Religii“, Editura „Orizonturi“ [i Editura
„Lider“, Bucure[ti, 1995, pag. 73). Este adev`rat, indaismul relev` [i
diferen]ele de esen]` ca [i sursele de diferen]iere. |n chiar citatul de
mai sus, din care am re]inut doar prima parte, descoperim diferen]ele
vizionare, particularizatoare. Rabbi Akiba, martirizat la Roma pentru
credin]a sa, \n secolul II, afirma: „Din iubire l-a creat Dumnezeu pe om
dup` chipul s`u [i din iubire a dat lui Israel Torah [i l-a numit «Copilul
lui Dumnezeu»“ (s.ns.). „Copilul lui Dumnezeu“, „poporul ales“, s\nt
concepte [i atitudini care au perpetuat credin]a [i existen]a fizic`, \n cei
aproape dou` mii de ani de continu` prigoan` [i teroare la care a fost
supus poporul evreu, dar care au [i \ntre]inut o controvers` \nc`
nerezolvat` cu lumea [i g\ndirea christic` (cum [i cu alte forme de
credin]`). Omonimiile iudeo-cre[tine r`m\n \n premisa rezolutiv` a
„|mp`r`]iei lui Dumnezeu pe p`m\nt“, anun]at` de Fiul Omului [i al
lui Dumnezeu, Iisus Christos, n`scut la Betleem, \n Iudeea.
82). Hubert Grenier, op. cit., pag. 40.
83). Pierre Auregan [i Guy Palayret, op. cit., pag. 47.
84). Acest citat [i cele ce vor urma la acest punct 5 s\nt din Pierre Auregan
[i Guy Palayret, op. cit., pag. 46-47.
85). Sorën Kierkegaard - „Maladia mortal`“, Editura Omniscop, Craiova,
1998. |n „Premisa“ c`r]ii sale, celebrul sceptic danez scrie: „Adev`-
ratul eroism, care probabil se g`se[te foarte rar, \nseamn` a \ndr`zni
s` fii pe deplin tu \nsu]i, un anumit om, acest anumit om determinat,
singur \n fa]a lui Dumnezeu, singur \n acest imens efort, \n aceast`
imens` responsabilitate…“ (pag. 11)
86). Men]ion`m \nc` o dat` ideea camusian` a accept`rii [i asimil`rii
cre[tinismului evanghelic prin ra]ionalismul idealist platonician. |n

144
 acest fel, cre[tinismul este [i o doctrin` [i o revela]ie, dar [i un mod de
a fi. Reac]ia de r`spuns se constat` \n percep]ia filosofiei moderne \n
structur` platonician` (cu deosebire, hegelianismul). Dac` ar fi s`
recurgem la anecdot`, am putea aminti zicerea ironic` ([i nu tocmai)
a unor \nv`]a]i mai vechi sau mai noi: „|ntreaga filosofie a lumii
moderne europene este un asterisc la opera lui Platon…“ Ce sens ar
avea s`-i contrazicem?
87). Mircea Eliade: „…|n economia m\ntuirii, virtu]ile omene[ti, la fel ca
[i p`catul, nu conteaz`; ceea ce conteaz` este s` te c`ie[ti [i s` nu
pierzi speran]a. O mare parte a istoriei cre[tinismului ar fi greu de
explicat f`r` precedentul lui Petru; renegarea [i c`in]a sa «Matei,
26:74» au devenit, \ntr-o oarecare m`sur`, modelul exemplar al
oric`rei vie]i cre[tine“ (\n „Istoria credin]elor [i ideilor religioase“,
Editura {tiin]ific` [i enciclopedic`, Bucure[ti, 1986; pag. 326). Pot s`
apar` ca sugestive pentru \n]elegerea omului christic [i anumite
dezvolt`ri de tip ezoteric sistematizate de religiile elenistice pre-chris-
tice, bazate \n general pe mistere. „Divinit`]ile vestite c` au cunoscut
moartea [i \nvierea erau mai apropiate de om dec\t zeii poliazi“. (op.
cit., pag. 270) Instinctul m\ntuirii exist` \n om \nc` de la s`v\r[irea p`-
catului originar [i izgonirea din Paradis. R`scump`rarea din p`cat va
fi adev`rat` numai prin realizarea unei simetrii izb`vitoare: tot prin
Voia Tat`lui, mijlocit de Fiul S`u (omenesc [i dumnezeiesc \n acela[i
timp).
88). Este necesar s` fix`m \n con[tiin]` aceast` al`turare dintre „suflet“ [i
„g\nditre“, pentru a ne aduce aminte de principiile platoniciene care
acceptau „sufletul reflexiv“ [i nu ra]iunea, inaccesibil` omului obi[-
nuit. Definind cele dou` principii ale g\ndirii sale („Divinitatea“ [i
„Materia“), Platon repartiza „cauza“ [i „ra]iunea“ \n sfera divinului.
De altfel, p\n` \n zilele noastre exist` opinia diferen]ei \ntre divin [i
uman. Se [i spune: divinul din noi g\nde[te, numai umanul gre[e[te
(H. Grenier).
89). G.W.F. Hegel, op. cit., pag. 97.
90). Un spectacol neegalat, poate, dec\t de spectacolul rescind`rii, amplifi-
cat uneori p\n` la paroxism de ra]ionalismul scientist, laic, ateu. |n
anumite spectacole „ini]iatice“ se ajunge p\n` la mu[carea din Miel, ca
semn (totu[i orgiastic) al de-cristianiz`rii ra]iunii [i ra]ionamentelor,
validate acum de experiment [i rezultat („determinismul cauzal“ etc.).

145
91). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie - „Teologia dogmatic`“ (2), Ed.
Institutului biblic [i de misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucure[ti, 1977, pag. 22.
92). Cuv\ntul „monogenic“ \l utiliz`m \n sensul de „ punct de plecare unic
al unui lucru, al unui fenomen“ (DEX). Sensul re]inut de biologie: mo-
nogenic - „condi]ionat de o singur` gen`“ - poate contribui la mai
corecta \n]elegere a sensului genezic al „cuv\ntului-concept“ men]ionat.
Etimologic, de asemenea, ni se ofer` un sens clarificator: monos - unic,
genos - urma[ (\n grece[te). „Concluzia monogenic`“ sus]inut` \n
lucrarea de fa]` argumenteaz` pentru o realitate uman` unitar` (divin -
intelectiv`) [i repune \n lumin` crea]ia - omul creat de Divinitate - ca
fiin]` unitar`, dup` chipul [i asem`narea Creatorului; a lui Dumne-
zeu… Am f`cut aceste preciz`ri pentru a delimita sensul „concluziei
monogenice“ de \n]elesul pe care „monogenismul“ \l are ca doctrin`
antropologic`, al c`rei principal argument sus]ine c` rasele umane ar
rezulta dintr-un tip primitiv unic. Concluzia/simbioza monogenic` de
care vorbim vizeaz` \n chip subliniat re\nt\lnirea „fiin]ei separate“ [i a
„fiin]ei umane“ \n om ([i \n umanitate), pas fiin]ial realizat prin jertfa
recuperatoare [i implacabil` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu.
93). C. R`dulescu-Motru - „Personalismul energetic [i alte scrieri“, Ed.
Eminescu, Bucure[ti, 1984; pag. 177.
94). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag. 23
95). Op. cit., pag. 23-24.
96). Op. cit., pag. 24.
97). Miguel de Unamuno - „Agonia cre[tinismului“, Ed. Institutul Euro-
pean, Ia[i, 1993; pag. 91. Unamuno analizeaz` \n celebrul s`u eseu
„Credin]a Pascalian`“, drama ra]ional` [i sufleteasc` semnificat` de
via]` [i g\ndirea lui Blaise Pascal (1623-1622), cel c`ruia \i era fric`
de posibila victorie a ra]iunii asupra credin]ei [i nu era convins c`
ra]iunea s-ar putea substitui credin]ei \n chip organic, congruent…
„Pascal nu a crezut cu ajutorul ra]iunii, n-a putut niciodat`, de[i a dorit
s` ajung` s` cread` cu ajutorul ra]iunii, nu s-a convins niciodat` de
faptul de care era persuadat. {i aceasta a fost tragedia lui intim`. {i-a
c`utat salvarea \ntr-un scepticism care-i pl`cea, \mpotriva unui dog-
matism intim de care suferea“ (pag. 90). Concluzia: „Via]a intim` a lui
Pascal ne apare ca o tragedie“, rezumat` \n cuvintele Evangheliei
(Marcu, IX, 24), citate \n textul la care ne referim.

146
98). Nu vom \nceta s` repet`m c` prin Credin]` \n]elegem [i Cuv\nt [i
Ra]iune [i Fiin]`. Iar „omul christic“ nu este [i nu poate fi o realitate
dogmatic`, rigid`, izolat`, habotnic`, insolit`. „Omul christic“ este
omul \mplinit - prin unirea sufletului cu g\ndirea - realitate realizat`
prin jertfa suprem` a Fiului Omului [i Fiu al lui Dumnezeu. Iisus s-a
supus jertfei pentru a \nlesni realizarea [i \n noi [i prin noi - ra]ional [i
afectiv - unitatea originar` la care aspir`m perpetuu: dintre divinitate
[i materie (Platon), dintre divinitate [i intelect (Aristotel).
99). Op. cit., pag. 20.
100). Op. cit., pag. 19; inclusiv citatul imediat urm`tor (*).
101). Emil Cioran, \ntr-un text dedicat lui Nae Ionescu, \n revista „Vremea“,
din 6 iunie 1937.
102). Vezi Constantin Stroe - „Etica lui Dimitrie Gusti“, Ed. {t. [i enciclo-
pedic`, Bucure[ti, 1978; pag. 37.
104). D(imitrie) Gusti - opere, vol I, Ed. Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968;
pag. 372.
103). Op. cit., pag.39.
105). Constantin Stroe, op. cit., pag 64.
106). Op. cit., pag. 43. Cartea prof. Constantin Stroe, ca [i studiile editorilor
operei gustiene, prof. Ovidiu B`dina [i Octavian Neam]u, au stat la
baza realiz`rii prezentei schi]e (practic enun]uri disparate) relativ` la
marea oper` a, probabil, celui mai important sociolog român. O idee
de mare importan]` \n \n]elegerea operei gustiene este relevat` de
H.H. Stahl (natura social` \nn`scut` a omului). Tot aici men]ion`m
sugestiile de bun cunoasc`tor al operei gustiene pe care ni le-a dat dr.
Rostas Zoltan, unul dintre pu]inii de]in`tori ai manualului „Elemente
de etic`“, semnat de D. Gusti [i prof. Ion Zamfirescu.
107). Hubert Grenier, op. cit., pag. 143.
108). Op. cit., pag. 143: Desigur, Hubert Grenier nu interpreteaz` „puterea“
\n cod nietzscheean („voin]a ca putere“); mai degrab` \n sensul
atribuit „puterii“ de c`tre Aristotel, \n „Etica Nicomatic`“: „…Am
postulat c` scopul artei politice este cel mai elevat, ea fiind aceea care
depune maxim` str`duin]` \n a face din cet`]eni oameni de valoare,
obi[nuindu-i s` practice binele“ (pag. 22). C` ast`zi politica a devenit
„voin]` de putere“, bazat` pe confruntare [i violen]`, este rodul unei
alte realit`]i …conceptuale.

147
109). Vezi I.P. Culianu - „Eros [i magie \n Rena[tere. 1484.“, Ed. Nemira,
Bucure[ti, 1994; pag. 16 [i 133.
110). Expresia „scenariu cauzal“ sper`m s` nu nasc` alte dubii dec\t cele ce
decurg din chiar fenomenele [i evolu]iile pe care le prefigureaz` ([i le
configureaz`). Va trebui, probabil, s` fim de acord c`, \n sf\r[it, prin-
cipiul cauzalit`]ii poate fi pus \n discu]ie, revalorizator, iar efectele
controlate ce au dominat, o bun` perioad`, epoca modern` s` poat` fi
contracarate (Vezi [i „note“ la „Dreptul comunic`rii“).
111). Opinia c` Nostradamus (previziunile sale) constituie un scenariu
excep]ional pentru orientarea evolu]iilor mundane, p\n` \n anul 3797,
nu constituie neap`rat o fantezie. S` ne amintim c` misteriosul francez
„a ap`rut“ [i \n 1789, \n timpul [i dinaintea Revolu]iei franceze, dar [i
\n 1989, \n timpul Revolu]iei române [i a pr`bu[irii Estului. Problema
r`m\ne deschis` \nc` aproximativ 1800 de ani (3797), c\nd se presu-
pune c` „ciclul“ nostradamic se va fi \ncheiat.
112). |n „Pa[i peste grani]e“, Ed. Politic`, 1977, carte \n care reg`sim
enun]uri [i judec`]i ce stau la baza unor dezvolt`ri surprinz`toare nu
numai \n fizic`, ci [i \n filozofia [tiin]ei, \n teoria comunic`rii [i a
limbajului, \n politic`, psihologie social` etc.
113). I.P. Culianu, Op. cit., pag. 34.
114). Mihail Florescu - „Enigmele [i paradigmele materiei“ Ed. Politic`,
Bucure[ti, 1984 („Cauzalitate [i a-cauzalitate“ - pag. 36-43).
115). Nicolae Râmbu - „Considera]ii despre semnifica]ia agnosticismului
kantian“, \n „Revista de filosofie“, martie - aprilie 1989; pag. 172.
116). Kathryn Koegel - Aprecieri relative la „Problema Reglement`rilor
Autoimpuse [i Codul Dentologic“ (introducere), \n publica]ia
realizat` de Freedom House \n România, Bucure[ti, 1999.
117). David McNaughton - „Deontologismul“, \n „Filosofia moral` brita-
nic`“, pag. 227-252. (Textul propus tenteaz` s` fie un rezumat c\t mai
corect al eseului men]ionat).
118). Apud Hubert Grenier, op. cit., pag. 143.
119). David McNaughton, op. cit., pag. 227 (\n aceea[i pagin` [i urm`toa-
rele trei citate utilizate pentru l`murirea temei: *; **; ***).
120). Op. cit., pag. 228 (\n aceea[i pagin` [i citatele utilizate, \n continuare,
\n prezentul capitol: *; **; ***).

148
121). Preot Prof. Dr. Dumitru St`niloaie, op. cit., pag.24.
122). „Les droits et les devoirs du journaliste“, Ed. „Presse et Formation“
(Les guides du C. F. P. J. , Paris, 1995).
123). Stephen Koch - „Sf\r[itul inocen]ei“, Ed. Albatros/Universal Dalsi,
Bucure[ti, 1997.
124). Hot`r\re asupra „Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului
Europei cu privire la etica ziaristic`“, Parlamentul României, Camera
Deputa]ilor, Bucure[ti, 1994. (Rezolu]iile 1003 [i 1215 adoptate de
Camera Deputa]ilor [i recomandate ziari[tilor).
125). „Mai multe voci, o singur` lume“, Ed. [t. [i enciclopedic`; Bucure[ti,
1982; pag. 136 [i pag. 276-285.
126). Op. cit., pag. 277.
127). Kathryn Koegel, op. cit., pag. 2.
128). Mai multe voci…, pag. 278.
129). „Medias Pouvoirs“, nr. 4/1998; pag. 59 - 61.
130). Revista citat`, pag. 59.
131). Anali[tii de la „MediasPouvoirs“ structureaz` textul la care ne referim
\n mai multe teme: obiective directe (ale M. A. R. S.), norme privind
\ncadrarea unui text sau a unei emisiuni de radioteleviziune, reguli
privind indivizii sau grupurile, obiective formative/educa]ionale („o
educa]ie universitar` a ziari[tilor, formarea continu` a acestora, studii
de opinie constante, \nt\lniri periodice \ntre profesioni[ti etc.).
132). Pentru sintezele referitoare la Marea Britanie [i Germania utiliz`m, \n
principal, „dosarele“ oferite de „ Medias Pouvoirs“, pag. 62-68, res-
pectiv 69-74; sinteze realizate de Michael Bromley (Marea Britanie)
[i de Barbara Thomas (Germania). Pentru frazele sau paragrafele
preluate integral am utilizat ghilimele. |n cazul „realit`]ilor deontolo-
gice“ germane am utilizat [i sinteza intitulat` „Legea presei“ (56 pa-
gini), editat` de INTER NATIONES, Bonn/1994 (\n francez`),
sintez` ce cuprinde [i „Principiile jurnalismului (Codul presei), a[a
cum ap`reau la 31 decembrie 1979.
133). Vizat` a fost, \n mai multe r\nduri, „The Sun“, publica]ie cu un tiraj
zilnic de 3,5 milioane de exemplare [i care a pl`tit, p\n` \n 1993, suma
de 124000 de lire sterline pentru publicarea neautorizat` a unei
fotografii de familie, a unei scrisori [i a unui articol despre via]a

149
 personal` a prin]ului Andrew. |n 1993 publica discursul de Cr`ciun al
reginei, cu dou` zile \nainte de a fi rostit. („Evenimentul zilei“ din 4
februarie 1993).
134). „Italia/Un nou cod dentologic, mai dur, pentru ziari[ti“ - un comen-
tariu concis, bine structurat [i argumentat, ap`rut sub semn`tura lui
Sevghin Omer, \n „România liber`“ din 21 august 1998; comentariu
utilizat \n aprecierea reglement`rii deontologice italiene.
135). Textul publicat de ONU (Departamentul de probleme sociale) \n
1952, la New York, este structurat \n trei capitole: „Introducere“,
„Textul proiectului de cod“ [i „Istoric“. Textul publicat a fost adoptat
de „Sub - Comisia pentru libertatea informa]iei [i a presei“, din cadrul
ECOSOC; n-a fost discutat [i adoptat de Adunarea general`, de[i nu
con]ine dec\t un scurt preambul [i doar cinci articole.
136). Op. cit. („Istoric“); pag. 6.
137). Op. cit., pag. 6.
138). Op. cit., pag. 8-9.
139). Op. cit., pag. 13.
140). Op. cit., pag. 12-13.
141). Vezi „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 99-101. „Decla-
ra]ia“ a fost elaborat` [i aprobat`, \n zilele de 24 [i 25 noiembrie 1971,
la München. A fost de atunci adoptat` de F.I.J. [i O.I.Z. , precum [i de
cea mai mare parte a sindicatelor ziari[tilor din Europa (pag. 101). O
versiune româneasc` util` este publicat` de Lucian-Vasile Szabo, \n
cartea sa „Libertate [i comunicare \n lumea presei“, Ed. Amarcord,
Timi[oara, 1999.
142). Cele trei documente men]ionate, inclusiv datele la care au fost adop-
tate, au primit girul (prin vot direct) al reprezentan]ilor organiza]iilor
profesionale sau prin „asimilare“ („Principiile“). Totu[i, nu au devenit
opera]ionale. Astfel c`, \n 30 iunie 1999, trei senatori au prezentat
ini]iativa legislativ` - Lege privind organizarea [i exercitarea profesiei
de ziarist, precum [i Codul deontologic al Ziari[tilor. Proiectul de
„Cod deontologic“ propus este, practic, identic cu cel adoptat \n 1991
[i, de asemenea, identic cu cel al ziari[tilor germani, versiunea din 31
decembrie 1979. Ideea prelu`rii \ntocmai („oglind`“) a codului
german n-ar fi rea, dac`, la fel ca \n Germania, profesioni[tii scrisului
publicistic de la noi ar stabili principiul mobilit`]ii/adapt`rii textului la

150
 situa]ii [i fapte noi, nenormate la data adopt`rii ultimei forme. Ne per-
mitem, \n acela[i timp, s` suger`m organiza]iilor profesionale, sindi-
cale [i Clubului Român de Pres` (C.R.P.) s` ia ini]iativa elabor`rii [i
adopt`rii unui cod na]ional, acceptat [i practicat de ziari[tii de la noi,
indiferent de redac]ia sau institu]ia de pres` \n care lucreaz`. C.R.P. a
adoptat deja un cod na]ional (care sper`m s` fie asimilat [i de
„societ`]ile de pres`“); marile redac]ii [i institu]ii publice sau private
de pres` au de-acum coduri sau principii deontologice proprii, astfel
c` exist` premise bune de rezolvare normativ` a delicatei probleme
relative la comportamentul deontologic unitar \n presa din România.
143). Vincent Berger - „Jurispruden]a Cur]ii Europene a Dreptului Omu-
lui“, Ed. Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucure[ti, 1998.
Edi]ie \ngrijit` de Emil Marinache [i Rodica {erb`nescu; pag. 419-
478.
144). Public`m \n Anexe „Codul deontologic“ al „C.R.P.“.
145). „Adev`rul“, 9 decembrie 1999: „Dup` trei ani de activitate \n folosul
profesionalismului/Clubul Român de Pres` [i-a f`cut bilan]ul
(comentarii de Tudorel Gl`man). Clubul Român de Pres` este deschis
tuturor publica]iilor [i ziari[tilor din Bucure[ti [i din ]ar`.
146). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 35.
147). „Guide du droit de le presse“. Ed. C.F.P.J., Paris, 1987, pag. 99.
148). Op. cit., pag. 99.
149). Marian Petcu - „Forme asociative ale jurnali[tilor din România“,
\n revista „Psihosociologia [i Mass media“, nr. 4/1999, Ed. I.N.I.,
pag. 99.
150). „Guide du droit de le presse“, pag. 99.
151). Apud Yolanda Eminescu - „Limitele juridice [i etice ale dreptului la
citare“, \n „Studii [i cercet`ri juridice“, nr. 3/1972, pag. 397.
152). Op. cit., pag. 398.
153). Op. cit., pag. 398.
154). Yolanda Eminescu - „Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie
1996. Comentat`“, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, pag. 197 (la
aceea[i pagin` [i citatul imediat urm`tor - *).
155). Op. cit., pag. 198.

151
156). Op. cit., pag. 199.
157). Op. cit., pag. 83.
158). „Dic]ionar de sociologie“, coordonatori C`t`lin Zamfir [i Laz`r
Vl`sceanu, Ed. Babel, Bucure[ti, 1993, pag. 400.
159). „Les droits et les devoirs“, pag. 28.
160). Op. cit., pag. 39.
161). „Mic dic]ionar a filozofic“, Ed. politic`, Bucure[ti, 1973, pag. 408.
162). „Les droits et les devoirs du journaliste“, pag. 28.
163). „Dictionnaire juridique. Presse écrite, parlée, televisée“, Ed. Dalloz,
Paris, 1980, pag. 69.
164). Marian Petcu - „Puterea [i cultura“, Ed. Publirom, 1999. Un studiu
temeinic, bazat pe o cuprinz`toare bibliografie româneasc` [i str`in`;
autorul ne ofer` posibilitatea de a cunoa[te [i compara cenzura, de-a
lungul timpului, \n ]ara noastr` [i \n ]`rile occidentale cu o larg`
tradi]ie de informare [i comunicare public`.
165). Legea 41/1994 (la care se adaug` modific`rile din 1998, prin Legea
124), editat` de Parlamentul României, 1994; Legea Audiovizualului
nr. 48/21 mai 1992; \n Monitorul Oficial, Partea I, nr. 104 din 25 mai
1992 [i Legea 3/1974, cu modific`rile din 1978, \n Buletinul Oficial,
Partea I, nr. 3/19 ianuarie 1978... S\nt legile utilizate \n „Cenzura [i
autocenzura“ [i \n alte sec]iuni [i capitole ale lucr`rii de fa]`.

152
 ANEXE

Charta datoriilor profesionale

ale ziari[tilor francezi (1918)
Un ziarist demn de acest nume \[i asum` responsabilitatea pentru toate
scrierile sale, inclusiv cele nesemnate („anonymes“);
- consider` calomnia, acuza]iile neprobate, alterarea unor documente,
deformarea faptelor, minciuna, \ntre cele mai grave fapte profesionale;
- nu recunoa[te dec\t jurisdic]ia egalilor s`i (colegi de breasl` - n.ns),
suverani \n materie de onoare profesional`;
- nu accept` dec\t misiuni compatibile cu demnitatea profesional`;
- \[i interzice invocarea unui titlu sau a unei calit`]i imaginare, recurgerea
la mijloace necinstite pentru a ob]ine o informa]ie, sau \n[elarea bunei credin]e
a cuiva;
- nu va accepta („\ncasa“) bani \ntr-un serviciu public sau o \ntreprindere
privat` unde calitatea sa de ziarist, influen]ele, rela]iile sale profesionale sale
ar fi susceptibile de-a fi exploatate;
- nu va semna cu numele s`u articole de reclam` comercial` sau
financiar`;
- nu comite nici un fel de plagiat, cit\nd confra]ii din care reproduce un
text, oricare ar fi el;
- nu solicit` locul unui confrate, nici nu provoac` retrogradarea aceluia
\ntr-o munc` inferioar`;
- ap`r` secretul profesional;
- nu uzeaz` de libertatea presei \ntr-o ini]iativ` („intention“) interesat`;
- revendic` libertatea de a publica \n chip onest informa]iile sale;
- consider` onestitatea („le scrupule“) [i grija pentru adev`r ca reguli de
prim ordin;
- nu-[i confund` rolul cu acela al unui poli]ist.

153
 Codul onoarei interna]ional al personalului presei
[i informa]iei (O.N.U., 1952) - proiect
CAPITOLUL I. INTRODUCERE
Unul dintre aspectele libert`]ii informa]iei care, \ncep\nd din 1950, a
re]inut aten]ia Organiza]iei Na]iunilor Unite a fost preg`tirea unui cod al
onoarei interna]ional pentru personalul presei [i informa]iei. Aceast` sarcin` a
revenit Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, compus` din exper]i
ac]ion\nd cu titlu personal [i nu \n calitate de reprezentan]i ai guvernelor lor.
|n cursul lucr`rilor, Subcomisia a consultat un mare num`r de \ntreprinderi ale
informa]iei [i asocia]ii profesionale na]ionale [i interna]ionale.
S-a reamintit \n mod insistent c`, \n ultim` analiz`, revine personalului
din pres`, de la radio [i film sarcina s` elaboreze [i s` accepte un cod al
onoarei care s` stabileasc` norme universale de conduit` profesional`. Aceasta
deoarece Consiliul economic [i social, a[a cum relev` Subcomisia libert`]ii
informa]iei [i presei, a pus la punct metodele \n leg`tur` cu care a cerut
secretarului general (al O.N.U. - n.ns.) s` fie aplicate pentru lucr`rile viitoare
asupra proiectului de cod. Rezolu]ia adoptat` de Consiliu este astfel
conceput`:
„Consiliul economic [i social,
Lu\nd act de textul remaniat al proiectului de cod al onoarei interna]ional
redactat de Subcomisia libert`]ii informa]iei [i presei \n a cincea sa sesiune,
Constat\nd c` majoritatea \ntreprinderilor informa]iei [i asocia]iilor
profesionale na]ionale [i interna]ionale care au transmis observa]iile [i
sugestiile lor privind textul proiectului de cod redactat de Subcomisie \n a
patra sa sesiune s\nt de acord cu utilitatea acestuia [i
Av\nd \n vedere ferma convingere exprimat` de numeroase asocia]ii
interna]ionale, conform c`reia toate activit`]ile ulterioare relative la proiectul
de cod trebuie \ntreprinse de c`tre profesioni[tii organelor de informa]ie, \n
afara oric`ror ingerin]e ale guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan inter-
na]ional,
Invit` secretarul general s` comunice proiectul codului onoarei interna-
]ional, precum [i documentele [i informa]iile pertinente referitoare la elabo-
rarea codului, asocia]iilor profesionale [i \ntreprinderilor de informa]ie
na]ionale [i interna]ionale, pentru a lua m`surile pe care le vor considera potri-
vite, indic\ndu-le c`, dac` vor fi apreciate ca favorabile, Organiza]ia Na]iunilor
Unite ar putea colabora cu acestea, organiz\nd o conferin]` profesional`
interna]ional` pentru stabilirea unui cod al onoarei interna]ional.“

154
 *
Perspectiva proiectului de cod depinde acum \n \ntregime de
profesioni[tii informa]iei. Organiza]ia Na]iunilor Unite care, prin intermendiul
Subcomisiei libert`]ii informa]iei [i presei, [i consult\ndu-se cu organismele
profersionale, a elaborat proiectul de cod al onoarei nu se va ocupa \n
continuare de acesta.
|n prezent, s-a stabilit c` E.C.O.S.O.C. (Consiliul Economic [i Social)
admite ca lucr`rile viitoare asupra proiectului de cod s` se desf`[oare \n afara
oric`rei ingerin]e a guvernelor, at\t pe plan na]ional, c\t [i pe plan interna]ional.
Consiliul are \n vedere posibilitatea organiz`rii unei conferin]e profesio-
nale interna]ionale av\nd ca obiect punerea la punct a textului codului, [i a
apreciat \n acest sens din nou c` profesioni[tii informa]iei s\nt cei mai califica]i
s` dea un aviz.
|n consecin]`, dac` \ntreprinderile informa]iei [i asocia]iile profesionale
na]ionale [i interna]ionale \n aten]ia c`rora a fost supus proiectul de cod
consider` c` o asemenea conferin]` este de dorit, secretarul general va informa
Consiliul care va examina problema colabor`rii \ntre Organiza]ia Na]iunilor
Unite [i organismele profesionale \n vederea organiz`rii unei astfel de
reuniuni.

CAPITOLUL II. TEXTUL PROIECTULUI DE COD

Red`m \n continuare textul proiectului de cod al onoarei interna]ional
adoptat de Subcomisie la a cincea sa sesiune, dup` ce a procedat la o nou`
examinare a textului pe care \l redactase \n cadrul celei de-a patra sesiuni, pe
baza observa]iilor [i sugestiilor transmise de \ntreprinderile de informa]ie [i de
asocia]iile profesionale na]ionale [i interna]ionale.
Preambul
Libertatea informa]iei [i a presei este un drept fundamental al omului,
piatra unghiular` a tuturor libert`]ilor \nscrise \n Carta Na]iunilor Unite [i
proclamate \n Declara]ia universal` a drepturilor omului; ea vizeaz` \n mod
esen]ial progresul destinderii [i men]inerii p`cii.
Aceast` libertate va fi cu at\t mai bine ap`rat` cu c\t, printr-o voin]`
sus]inut`, personalul presei [i informa]iei, oricare ar fi modul de exprimare
utilizat, va men]ine mereu treaz sentimentul responsabilit`]ii [i va fi \n perma-
nen]` con[tient de obliga]ia moral` ce-i incumb` de a fi veridic [i de a aspira
la veridicitate, \n expunerea, explicarea [i interpretarea faptelor.
|n consecin]`, prezentul cod al onoarei interna]ional este proclamat
pentru a servi ca regul` \n materie de conduit` profesional` \ntregului perso-
nal \ns`rcinat cu stocarea, transmiterea, difuzarea [i comentarea [tirilor [i

155
informa]iilor, de a face cunoscut prin scris, prin cuvinte [i prin orice alt mod
de exprimare, evenimentele contemporane.
Articolul 1
Personalul presei [i informa]iei se va str`dui din toate puterile sale s`
aduc` la cuno[tin]a publicului numai informa]ii exacte, conforme cu faptele.
El trebuie s` verifice c\t mai exact informa]iile. Nu trebuie s` omit` voit nici
un fapt esen]ial [i nici s`-l deformeze deliberat.
Articolul 2
Exercitarea corect` („onorabil`“) a profesiei impune devotament fa]` de
binele public. Pe aceast` baz` s\nt excluse, oricare ar fi motivele, toate \ncer-
c`rile de a ob]ine avantaje personale [i orice sus]inere a intereselor private
contrare interesului general.
Calomnia, def`imarea inten]ionat`, acuza]iile f`r` probe constituie grave
gre[eli profesionale; de asemenea, plagiatul.
Buna credin]` fa]` de public este fundamentul ziaristicii demn` de acest
nume. Orice informa]ie care, odat` publicat`, se dovede[te inexact` [i v`t`m`-
toare, va trebui s` fie rectificat` imediat, f`r` \nt\rziere. Zvonuri [i [tiri necon-
firmate vor fi prezentate ca atare [i vor fi tratate \n consecin]`.
Articolul 3
Personalul presei [i informa]iei nu trebuie s` accepte pentru el [i nu va
\ncredin]a altuia dec\t sarcini compatibile cu integritatea [i demnitatea
profesiei. Cei care particip` la \ntreprinderi economice [i comerciale pe care
activitatea presei [i informa]iei le impune cu necesitate s\nt supu[i acelora[i
reguli.
Cei care fac publice informa]ii [i comentarii trebuie s`-[i asume deplina
responsabilitate, afar` de cazul c\nd ace[tia \[i declin` expres, \n prealabil, o
astfel de responsabilitate.
Celor \mpotriva c`rora au fost aduse acuza]ii privind imoralitatea sau
reputa]ia lor li se vor crea toate facilit`]ile pentru a r`spunde (acuza]iilor -
n.ns.).
Respectarea reputa]iei indivizilor este regula. Ei nu pot fi pu[i \n cauz`
cu privire la via]a privat` sau s` le fie atins` reputa]ia, dec\t dac` interesul
general consider` pentru aceasta c` se distinge (difer` - n.ns.) de curiozitatea
public`.
Cu privire la sursele de informare, discre]ia se impune. Faptele comu-
nicate \n mod confiden]ial constituie secret profesional, care trebuie respectat.
Dreptul secretului profesional va putea fi invocat p\n` la limita extrem` a legii.

156
 Articolul 4
Cei ce s\nt chema]i s` relateze sau s` comenteze evenimentele din alte
]`ri dec\t ale lor vor avea datoria s` se documenteze \n a[a fel \nc\t cuno[-
tin]ele dob\ndite s` le permit` relatarea [i comentarea acestora cu echitate [i
exactitate.
Articolul 5
|n virtutea principiului care constituie drept fundament al prezentului
cod, personalului presei [i informa]iei, [i nu guvernelor, \i incumb` respon-
sabilitatea de a asigura respectul onoarei profesionale. |n consecin]`, nici o
dispozi]ie a prezentului cod nu va fi interpretat` ca justific\nd o interven]ie
guvernamental`, oricare ar fi aceasta, viz\nd asigurarea exercit`rii obliga]iilor
morale formulate \n acest cod.

157
 Declara]ia datoriilor [i drepturilor ziari[tilor
(München, 1971)
Preambul
Dreptul la informa]ie, la libera exprimare [i la critic` este unul din com-
ponentele fundamentale ale libert`]ii oric`rei fiin]e umane.
Din acest drept al publicului de a cunoa[te faptele [i opiniile provine
ansamblul datoriilor [i drepturilor ziari[tilor.
Responsabilitatea ziari[tilor \n fa]a publicului primeaz` \n fa]a oric`rei
alte responsabilit`]i, \n special cu privire la cei ce-i angajeaz` [i a autorit`]ilor
publice.
Misiunea de informare comport` \n mod necesar limite pe care ziari[tii
\n[i[i [i le impun spontan. Acesta este obiectul declara]iei datoriilor formulat`
aici (s.ns.).
Dar aceste datorii nu pot s` fie efectiv respectate \n exercitarea profesiei
de ziarist dec\t atunci c\nd condi]iile concrete ale independen]ei [i demnit`]ii
profesionale s\nt realizate. Aceasta este obiectul declara]iei drepturilor ce
urmeaz` (s.ns.).

DECLARA}IA DATORIILOR
Datoriile esen]iale ale ziaristului \n cercetarea, redactarea [i comentarea
evenimentelor s\nt:
1) Respectarea adev`rului, oricare ar fi consecin]ele pentru el \nsu[i, [i
aceasta \n virtutea dreptului pe care publicul \l are de a cunoa[te adev`rul.
2) Ap`rarea libert`]ii informa]iei, a comentariului („opiniei“) [i a criticii.
3) Publicarea numai a informa]iilor a c`ror surs` („l’origine“) este cunos-
cut` sau, \n caz contrar, \nso]irea acestora de rezervele necesare (din partea
redactorului, a redac]iei - n.ns); nu vor fi suprimate informa]iile esen]iale [i nu
vor fi alterate textele [i documentele.
4) Nu se va recurge la metode necinstite pentru ob]inerea de informa]ii,
fotografii sau documente.
5) Se oblig` s` respecte via]a privat` a persoanelor.
6) Rectific` orice informa]ie publicat` care se dovede[te inexact`.
7) Ap`r` secretul profesional [i nu divulg` sursele informa]iei ob]inute
confiden]ial.
8) |[i interzice plagiatul, calomnia, def`imarea [i acuza]iile nefondate,
precum [i de ob]inerea vreunui avantaj ca urmare a public`rii sau suprim`rii
unei informa]ii.

158
 9) Nu confund` niciodat` meseria de ziarist cu aceea de publicitar (redac-
tor de texte publicitare - n.ns) sau propagandist, nu accept` nici o sugestie
(„consigne“ - ordin), direct sau indirect, din partea celor ce ofer` publicitatea
(„annonceurs“).
10) Refuz` orice presiune [i nu accept` directive redac]ionale dec\t de la
cei cu func]ii de r`spundere din redac]ie.
Oricare ziarist demn de acest nume \[i face o datorie din respectarea
strict` a pricipiilor enun]ate mai sus. Recunsoc\nd dreptul \n vigoare \n fiecare
]ar`, ziaristul nu accept` \n materie de onoare profesional` dec\t jurisdic]ia
egalilor s`i, excluz\nd orice ingerin]` guvernamental` sau a altora.

DECLARA}IA DREPTURILOR
1) Ziari[tii revendic` liberul acces la toate sursele de informare [i dreptul
de a ancheta („investiga“) liber toate faptele care aduc atingere vie]ii publice
(„conditionement de la vie publique“). Secretul afacerilor publice sau private
nu poate fi opus, \n acest caz, ziaristului dec\t ca excep]ie [i \n virtutea unor
motive clar exprimate.
2) Ziaristul are dreptul de a refuza orice subordonare care ar fi contar`
liniei generale a organului de informare la care el colaboreaz`, aceea care este
stabilit` („determinat`“) \n scris \n contractul de angajare, inclusiv orice
subordonare care nu este \n mod clar implicat` de aceast` linie general`.
3). Ziaristul nu poate fi constr\ns s` \ndeplineasc` un act profesional sau
s` exprime o opinie contrar` convingerii sau con[tiin]ei sale.
4) Echipa redac]ional` trebuie \n mod obligatoriu informat` despre orice
decizie important` de natur` s` afecteze via]a \ntreprinderii. Ea trebuie s` fie
cel pu]in consultat`, \nainte de a se lua orice decizie definitiv`, asupra oric`rei
m`suri viz\nd structura redac]iei: angajare, concediere, schimbare [i promo-
vare a ziari[tilor.
5) |n considerarea rolului [i responsabilit`]ilor sale, ziaristul are dreptul
nu numai la beneficiul rezultat din conven]iile colective, ci [i la un contract in-
dividual („personnel“) care s`-i asigure securitatea material` [i moral` a
muncii sale, precum [i la o retribu]ie corespunz`toare rolului s`u social, [i
suficient` pentru a-i garanta independen]a economic`.

159
 Codul deontologic
al ziaristului din România (1991)
Libertatea presei, garantat` prin Constitu]ie, implic` independen]a [i
libertatea informa]iei, a exprim`rii ideilor [i a criticii. |n munca lor, editorii [i
ziari[tii trebuie s` fie con[tien]i de responsabilitatea fa]` de public [i de
obliga]ia pe care le-o incumb` prestigiul presei. Ei \[i asum` \n fa]a publicului
sarcinile ziaristice prin profesie [i con[tiin]`, f`r` s` se lase influen]a]i de
interesele personale sau de motiva]ii str`ine meseriei lor.
Aceste principii ziaristice s\nt destinate a prezerva morala profesiei [i nu
constituie o constr\ngere juridic`:
1. Respectul pentru adev`rul [i informarea corect` a publicului s\nt
imperative supreme ale presei;
2. {tirile [i informa]iile destinate a fi publicate sub form` de texte [i
imagini trebuie s` fie verificate cu grija cerut` de c`tre circumstan]e. Sensul
lor adev`rat nu trebuie s` fie deformat nici falsificat prin formulare, prin titluri
sau prin comentarea imaginilor. Documentele trebuie s` r`m\n` fidele sensului
lor. {tirile, zvonurile [i ipotezele neverificate trebuie s` fie prezentate cu
rezerva necesar`. |n prezentarea fotografiilor simbolice subtitrarea trebuie s`
explice c` nu este vorba de fotografii documentare;
3. {tirile publicate sau afirma]iile care se demonstreaz` a fi false, trebuie
rectificate \ntr-un r`gaz c\t mai scurt [i sub form` adecvat` de c`tre organul de
pres` care le-a difuzat;
4. Nu este permis` \ntrebuin]area de metode incorecte pentru procurarea
de [tiri sau a materialelor informative ca [i a imaginilor;
5. Caracterul confiden]ial, convenit \n timpul unei \ntrevederi, viz\nd
ob]inerea de informa]ii sau a unei sinteze, trebuie s` fie respectat \n principiu;
6. Fiecare persoan` care lucreaz` \n pres` trebuie s` p`streze secretul
profesional [i poate beneficia de dreptul de a refuza referin]ele [i de a nu
dezv`lui identitatea celor care au furnizat informa]iile f`r` autorizarea expres`
a acestora;
7. Responsabilitatea presei fa]` de public presupune c` articolele redac-
]ionale nu s\nt influen]ate de interese personale ori comerciale ale unor ter]i.
Editorii [i redactorii trebuie s` reziste unor asemenea tenta]ii [i s` vegheze le
separarea net` a textului redac]ional de publica]iile \n scop publicitar.
Textele, imaginile [i desenele publicitare trebuie s` poarte aceast`
imagine.
8. Presa respect` via]a privat` [i sfera intim` a individului. Dac` compor-
tamentul privat al unei persoane are atingere cu interesele publice, presa poate

160
folosi informa]iile din aceast` sfer`. Trebuie s` se constate mai \nt\i dac`
publicarea acestora nu violeaz` drepturile personale ale ter]ilor.
9. Publicarea unor acuza]ii ne\ntemeiate, mai ales de natur` s` aduc`
atingere onoarei unei persoane, este \mpotriva moralei jurnalistice.
10. Publicarea sub form` de texte sau de imagini susceptibile de a aduce
atingere sentimentelor morale sau religioase ale unui grup de persoane nu este
conform` cu responsabilitatea presei.
11. Trebuie renun]at la prezentarea violen]ei [i a brutalit`]ii \n scopuri
senza]ionale; reportajul trebuie s` aib` \n vedere protec]ia tineretului.
13. Relat`rile privind proceduri poli]iene[ti sau juridice trebuie f`cute
astfel \nc\t s` nu prejudicieze nici una din p`r]ile implicate. De aceea, presa
evit`, \nainte sau \n timpul unei astfel de proceduri, oricare luare de pozi]ie
subiectiv` care ar putea aduce prejudicii, \n articole sau \n titluri. Un suspect
nu trebuie s` fie prezentat ca vinovat \nainte de a fi judecat de tribunal.
|n ceea ce prive[te delincven]a juvenil` este recomandabil s` se evite
citarea numerelor [i identitatea acestora prin fotografii, av\nd \n vedere
viitorul acestor tineri.
14. |n articolele consacrate subiectelor medicale trebuie evitat` orice
prezentare senza]ional` care ar trezi \n cititori temeri sau speran]e
nejustificate. Descoperirile [tiin]ifice care se afl` \n stadiul experimental nu
trebuie prezentate ca fiind definitive.
15. Este \n neconcordan]` cu prestigiul, independen]a [i misiunea presei
acceptarea [i acordarea de avantaje de orice fel, care pot fi de natur` s`
\ngr`deasc` libertatea de decizie a redactorului [i a editorului. Cine se las`
cump`rat pentru a difuza sau, dimpotriv`, pentru a nu difuza anumite
informa]i, ac]ioneaz` \mpotriva onoarei [i moralei profesiunii.
16. Pentru o corect` informare, se impune publicarea, mai ales \n mass
media, a blam`rilor formulate public de c`tre juriile de onoare ale asocia]iilor
de ziari[ti, ca [i a sentin]elor instan]elor judiciare.

161
 Parlamentul României Camera Deputa]ilor
HOT~R|RE
Asupra Rezolu]iilor Adun`rii Parlamentare a Consiliului Europei cu
privire la etica ziaristic`
Camera Deputa]ilor adopt` prezenta hot`r\re.
Art. 1. - Camera Deputa]ilor ia act de Rezolu]ia 1003 (1993), adoptat` de
Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei la data de 1 iulie 1993, cuprins`
\n anexa 1, prin care se afirm` principiile etice ale ziari[tilor, pe care Adunarea
Parlamentar` le consider` necesar a fi aplicate de profesioni[tii acestui
domeniu \n \ntreaga Europ`, precum [i de Rezolu]ia 1215 (1993), adoptat` la
aceea[i dat`, cuprins` \n anexa 2, prin care Adunarea Parlamentar` recomand`
Consiliului Mini[trilor al Organiza]iei s` adopte o declara]ie privind etica
ziaristicii, conform liniilor directoare ale Rezolu]iei 1003 (1993) [i s`
promoveze aplicarea acestor principii de baz` \n statele membre ale
Consiliului Europei.
Art. 2. - Camera Deputa]ilor recomand` tuturor ziari[tilor [i mijloacelor
de comunicare \n mas` s` ]in` seama [i s` aplice principiile deontologice
cuprinse \n Rezolu]iile 1003 (1993) [i 1215 (1993) ale Adun`rii Parlamentare
a Consiliului Europei, av\nd \n vedere deosebita responsabilitate social` ce le
revine \n evolu]ia societ`]ii [i dezvoltarea vie]ii democratice, afirm`rii valo-
rilor morale [i a drepturilor omului.
Aceast` hot`r\re a fost adoptat` de Camera Deputa]ilor \n [edin]a din 12
septembrie 1994, cu respectarea prevederilor articolului 74 alin. (2) din Con-
stitu]ia României. (Bucure[ti, 12 septembrie 1994; Nr .25).

Adunarea Parlamentar` a Consiliului Europei

A 44-a Sesiune ordinar`

REZOLU}IA 1003 (1993) CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~

Adunarea afirm` urm`toarele principii ale ziaristicii, cu convingerea c`
acestea ar trebui puse \n aplicare de cei care practic` aceast` meserie \n
\ntreaga Europ`.

Informa]ii [i opinii
1. |n afara drepturilor [i obliga]iilor legale, stipulate \n legisla]ia de
specialitate, mijloacele de informare \n mas` au o r`spundere moral` fa]` de

162
cet`]eni [i de societate, r`spundere care trebuie scoas` \n eviden]` mai ales \n
momentul actual, c\nd informa]ia [i comunicarea joac` un rol de mare impor-
tan]` \n ceea ce prive[te at\t formarea atitudinii individuale a cet`]eanului, c\t
[i evolu]ia societ`]ii [i a vie]ii democratice.
2. Profesia de ziarist implic` drepturi [i obliga]ii, libert`]i [i respon-
sabilit`]i.
3. Principiul de baz` al oric`rei evalu`ri etice a ziaristicii este c` trebuie
f`cut` o distic]ie clar` \ntre [tiri [i p`reri, evit\ndu-se orice confuzie \ntre
acestea. {tirile s\nt informa]ii, adic` fapte [i date, \n timp ce opiniile exprim`
g\nduri, idei, convingeri sau judec`]i de valoare ale mijloacelor de informare
\n mas`, editorilor sau ziari[tilor.
4. {tirile trebuie difuzate cu respectrea adev`rului, dup` ce au fost efec-
tuate verific`rile de rigoare, prezentarea, descrierea sau nara]iunea fiind f`cute
\ntr-un mod impar]ial. Zvonurile nu trebuie confundate cu [tirile. Titlurile [i
rezumatele [tirilor trebuie s` reflecte c\t mai fidel con]inutul faptelor [i datelor
prezentate.
5. Exprimarea opiniilor poate consta \n reflec]ii sau comentarii asupra
unor idei generale sau \n observa]ii privind informa]ii cu fundament real. De[i
opiniile s\nt inevitabil subiective [i, prin urmare, nu pot [i nu trebuie supuse
criteriului adev`rului, ele trebuie totu[i exprimate \ntr-o manier` onest` [i
etic`.
6. Opiniile exprimate sub form` de comentarii ale unor evenimente sau
ac]iuni cu referin]` la persoane sau institu]ii nu trebuie s` nege sau s` ascund`
\n mod inten]ionat fapte sau date reale.

Dreptul la informa]ie ca drept fundamental al omului -

editori, patroni [i ziari[ti
7. Activitatea mijloacelor de informare \n mas` este una de „mediere“; ele
presteaz` servicii de informare [i drepturile de care se bucur` \n ceea ce pri-
ve[te libertatea informa]iei s\nt \n func]ie de destinatari, adic` de cet`]eni.
8. Informa]ia este un drept fundamental, eviden]iat de jurispruden]a Co-
misiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru Drepturile Omului \n leg`tur` cu
articolul 10 al Conven]iei Europene a Drepturilor Omului [i recunoscut ca
atare \n art. 9 al Conven]iei Europene privind canalele de televiziune trans-
na]ionale, precum [i \n toate constitu]iile democratice. Este un drept al cet`-
]eanului, care are prin urmare [i dreptul de a cere ca informa]ia furnizat` de
ziari[ti s` fie transmis` cu respectarea adev`rului, \n cazul [tirilor [i \n mod
onest, \n cazul opiniilor, f`r` nici o alt` interven]ie exterioar`, fie din partea
autorit`]ilor publice, fie din partea sectorului privat.

163
 9. Autorit`]ile publice nu trebuie s` se considere proprietari ai informa-
]iei. Reprezentativitatea acestor organe este baza legal` a eforturilor viz\nd
garantarea [i dezvoltarea pluralismului \n cadrul mijloacelor de informare \n
mas` [i crearea condi]iilor necesare pentru exercitarea libert`]ii de expresie [i
a dreptului la informare, cenzura fiind exclus`. S\nt aspecte de care Comitetul
Mini[trilor este con[tient, a[a cum ar`ta Declara]ia sa privind Libertatea
Expresiei [i Informa]iei adoptat` la 29 aprilie 1982.
10. Trebuie avut \n vedere faptul c` ziaristica se sprijin` pe mijloacele de
informare \n mas`, care, la r\ndul lor, au la baz` o structur` de \ntreprindere \n
cadrul c`reia trebuie f`cut` distinc]ie \ntre editori, patroni [i ziari[ti. |n acest
sens, pe l\ng` libertatea mijloacelor de informare \n mas`, trebuie asigurat` [i
protejat` de presiuni interne libertatea \n cadrul mijloacelor de informare \n
mas`.
11. Companiile care \[i desf`[oar` activitatea \n domeniul informa]iei
trebuie s` fie agen]i socio-economici cu caracter special, ale c`ror obiective
antreprenoriale trebuie s` ]in` seama de necesitatea de a asigura exercitarea
unui drept fundamental.
12. Organiza]iile respective trebuie s` asigure o total` transparen]` \n
materie de proprietate [i gestiune, a[a \nc\t cet`]enii s` cunoasc` exact cine
s\nt proprietarii [i ce interese economice au \n leg`tur` cu mijloacele de
informare \n mas`.
13. |n cadrul acestor organiza]ii, editorii [i ziari[tii trebuie s` \[i desf`-
[oare activitatea \mpreun`, ]in\nd seama de faptul c` respectul legitim fa]` de
orientarea ideologic` a editorolor sau a patronilor este limitat de imperativul
absolut al corectitudini \n cazul [tirilor [i al onestit`]ii \n cazul opiniilor. Este
un element esen]ial al respect`rii dreptului fundamental la informa]ie.
14. Consecin]a acestor imperative este necesitatea de a \nt`ri garan]iile
libert`]ii de expresie a ziari[tilor, pentru c` ei s\nt aceia care, \n ultim` instan]`,
transmit informa]ia. |n acest sens, trebuie precizat [i dezvoltat cadrul legal al
clauzei de con[tiin]` [i al secretului profesional fa]` de sursele confiden]iale [i,
\n acela[i timp, puse de acord prevederile legisla]iei na]ionale \n acest
domeniu, pentru ca acestea s` poat` fi aplicate \n cadrul mai larg al spa]iului
democratic european.
15. Nici editorii, nici patronii, nici ziari[tii nu trebuie s` considere c`
informa]ia este un bun personal. Organiza]iile care se ocup` de difuzarea
informa]iei nu trebuie s` o trateze ca pe o marf`, ci ca pe un drept fundamental
al cet`]eanului. |n consecin]`, nici calitatea informa]iilor sau opiniilor, nici
substan]a acestora, nu trebuie exploatate \n scopul de a spori num`rul de
cititori sau a l`rgi audien]a [i, prin urmare, veniturile publicitare.

164
 16. Dac` se dore[te o prelucrare a informa]iei conform` cu normele etice,
atunci beneficiarii acesteia trebuie privi]i ca indivizi [i nu ca mas`.

Func]ia ziaristului [i activitatea sa etic`

17. Informarea [i comunicarea, sarcini de care se achit` ziaristul prin
intermediul mijloacelor de informare \n mas`, beneficiind de sprijinul
excep]ional al noilor tehnologii, joac` un rol determinant \n evolu]ia indivi-
dului [i a societ`]ii. S\nt elemente indispensabile ale vie]ii democratice,
deoarece garantarea particip`rii cet`]enilor la via]a public` este o condi]ie a
dezvolt`rii plenare a democra]iei. Aceast` participare nu ar fi posibil` dac`
cet`]enii nu ar primi informa]iile necesare despre via]a public` pe care
mijloacele de informare \n mas` au datoria s` le furnizeze.
18. Importan]a informa]iei, \n special a [tirilor transmise de radio [i
televiziune, \n domeniul culturii [i educa]iei a fost subliniat` \n Recomandarea
1067 a Adun`rii. Impactul informa]iei asupra opiniei publice ]ine de domeniul
eviden]ei.
19. Ar fi gre[it s` se trag` de aici conclizia c` mijloacele de informare \n
mas` reprezint` opinia public`, sau c` trebuie s` \nlocuiasc` func]iile specifice
ale autorit`]ilor publice sau ale institu]iilor de \nv`]`m\nt [i cultur`, cum ar fi
[colile.
20. Aceasta ar echivala cu o transformare a mijloacelor de informare \n
mas` [i a ziaristicii \n puteri sau contraputeri („mediocra]ia“), f`r` \ns` ca
acestea s` reprezinte cet`]eni sau s` fie supuse controlului democratic, a[a cum
s\nt autorit`]ile publice [i f`r` s` dispun` de cuno[tin]ele de specialitate ale
institu]iilor culturale sau educa]ionale de resort.
21. Prin urmare, ziaristica nu trebuie s` denatureze informa]ia adev`rat`,
impar]ial` [i opiniile oneste, nici s` le exploateze \n scopuri proprii, \ntr-o
\ncercare de a crea sau modela opinia public`, deoarece legitimitatea sa se ba-
zeaz` pe respectul efectiv al dreptului fundamental al cet`]enilor la informa]ie,
ca parte a respectului pentru valorile democratice. |n acest sens, legitimitatea
ziaristicii investigative depinde de adev`rul [i corectitudinea informa]iei [i a
opiniilor exprimate [i este incompatibil` cu campaniile ziaristice organizate
pornind de la pozi]ii prestabilite [i interese particulare.
22. |n redactarea informa]iilor [i opiniilor, ziari[tii trebuie s` respecte
principiului prezum]iei de nevinov`]ie, \n mod special \n cazurile care s\nt \nc`
sub judice [i s` se ab]in` de la formularea de verdicte.
23. Trebuie respectat dreptul indivizilor la via]a privat`. Persoanele care
de]in func]ii publice au dreptul ca via]a lor particular` s` fie ap`r`t`, cu
excep]ia acelor cazuri \n care via]a lor particular` are un efect asupra vie]ii lor

165
publice. Faptul c` o persoan` de]ine o func]ie public`, nu \nseamn` c` poate fi
privat` de dreptul la via]a particular`.
24. |ncercarea de a realiza un echilibru \ntre dreptul la respectarea vie]ii
private, consacrat \n articolul 8 al Conven]iei europene asupra Drepturilor
Omului, [i libertatea de expresie, stipulat` \n Articolul 10, este amplu ilustrat`
de jurispruden]a recent` a Comisiei Europene [i a Cur]ii Europene pentru
Drepturile Omului.
25. |n ziaristic`, scopul nu scuz` mijloacele: informa]ia trebuie ob]inut`
prin mijloace legale [i etice.
26. La cererea persoanelor interesate, mijloacele de informare \n mas`
trebuie s` rectifice, automat [i urgent, furniz\nd toate informa]iile relevante,
orice [tire sau opinie difuzat` care este fals` sau eronat`. Legisla]ia na]ional`
trebuie s` prevad` sanc]iuni adecvate [i, acolo unde este cazul, desp`gubiri.
27. Pentru a armoniza aplicarea [i exercitarea acestui drept \n statele
membre ale Consiliului Europei, trebuie pus` \n aplicare Rezolu]ia (74) 26
privind dreptul la replic` - Pozi]ia individului \n raport cu presa, adoptat` de
Comitetul Mini[trilor la 2 iulie 1974, precum [i prevederile pertinente ale
Conven]iei Europene privind canalele de televiziune transna]ionale.
28. Pentru asigurarea calit`]ii muncii [i independen]ei ziari[tilor, ace[tia
trebuie s` aib` un salariu corespunz`tor [i s` beneficieze de condi]ii [i
instrumente de lucru adecvate.
29. |n rela]iile pe care ziari[tii, \n exercitarea profesiei, le \ntre]in cu
autorit`]ile publice sau cu diverse sectoare economice, ace[tia trebuie s` evite
s` ajung` la \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a
exercit`rii profesiei.
30. Ziaristul nu trebuie s` confunde subiectele contraversate sau sen-
za]ionale cu subiectele importante din punct de vedere informa]ional. |n exer-
citarea meseriei, el nu trebuie s` aib` ca scop principal dob\ndirea prestigiului
[i a influen]ei personale.
31. Av\nd \n vedere complexitatea procesului de difuzare a informa]iei,
care se bazeaz` din ce \n ce mai mult pe folosirea noilor tehnologii, pe rapi-
ditate [i capacitate de sintetizare, ziari[tii trebuie s` aib` preg`tirea profesio-
nal` adecvat`.

Statutul redac]iei ziaristice

32. |n cadrul organiza]iilor care se ocup` de difuzarea informa]iilor,
editorii, patronii [i ziari[tii trebuie s` lucreze \n echip`. |n acest scop, trebuie
elaborat statutul personalului ziaristic, care s` reglementeze rela]iile profe-
sionale \ntre ziari[ti, editori [i patroni \n cadrul mijloacelor de informare,

166
separat de normele obi[nuite privind rela]iile de serviciu. Acest statut poate
prevedea crearea de comitete de redac]ie.

Situa]ii de conflict [i cazuri de protec]ie social`

33. |n cadrul societ`]ii apar uneori situa]ii tensionate [i conflictuale ca
efect al terorismului, discrimin`rii fa]` de minorit`]i, xenofobiei sau
r`zboiului. |n astfel de situa]ii, mijloacele de informare \n mas` au obliga]ia
moral` de a ap`ra valorile democratice: respectul pentru demnitatea uman`,
rezolvarea problemelor prin mijloace pa[nice, \n spiritul toleran]ei; prin
urmare, au obliga]ia s` se opun` violen]ei [i incit`rii la ur` [i confruntare,
resping\nd orice discriminare bazat` pe criterii de cultur`, sex sau religie.
34. Nimeni nu trebuie s` r`m\n` neutru fa]` de ap`rarea valorilor demo-
cratice. |n acest scop mijloacele de informare \n mas` trebuie s` joace un rol
major \n prevenirea tensiunilor [i s` \ncurajeze \n]elegerea, toleran]a [i \ncre-
derea reciproce \ntre diferite comunit`]i, a[a cum a f`cut Secretarul general al
Consiliului Europei, \ncuraj\nd adoptarea de m`suri de \ncredere \n fosta
Iugoslavie.
35. Lu\nd \n considerare influen]a deosebit` a mijloacelor de informare
\n mas` [i \n special a televiziunii, asupra atitudinilor copiilor [i tinerilor,
trebuie s` se evite difuzarea de emisiuni, mesaje sau imagini care exalt`
violen]a, exploateaz` sexul sau consumatorismul, precum [i folosirea
deliberat` a unui limbaj nepotrivit.

Etica [i autocontrolul \n ziaristic`

36. Av\nd \n vedere condi]iile [i principiile de baz` enumerate mai sus,
mijloacele de informare \n mas` trebuie s` se angajeze s` respecte \n mod
riguros principiile etice care garanteaz` libertatea expresiei [i dreptul funda-
mental al cet`]enilor de a primi informa]ii adev`rate [i opinii oneste.
37. Supravegherea aplic`rii acestor principii necesit` crearea de orga-
nisme sau mecanisme de autocontrol formate din editori, ziari[ti, asocia]ii ale
utilizatorilor mijloacelor de informare \n mas`, speciali[ti din mediile univer-
sitare [i judec`tori; ace[tia vor avea sarcina de a elabora rezolu]ii privind
respectarea preceptelor etice de c`tre ziari[ti, rezolu]ii pe care mijloacele de
informare \n mas` se vor angaja s` le publice. Aceste m`suri vor ajuta cet`-
]eanul, care are drept la informare, s` emit` judec`]i critice asupra activit`]ii
ziaristului [i a credibilit`]ii sale.
38. Organismele sau mecanismele de autocontrol, asocia]iile de utili-
zatori ai mijloacelor de informare \n mas` [i departamentele universitare de
resort vor putea publica anual rezultatele cercet`rilor efectuate a posteriori \n

167
ceea ce prive[te corectitudinea informa]iilor difuzate de mijloacele de infor-
mare \n mas`, compar\ndu-le cu faptele reale. Va exista \n acest fel un
barometru al credibilit`]ii care va da cet`]enilor m`sura valorii etice a fiec`rui
mijloc de informare \n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare
\n mas` sau a fiec`rei sec]iuni a unui mijloc de informare, chiar [i a fiec`rui
ziarist. M`surile corective luate \n consecin]`, vor contribui \n acela[i timp la
ridicarea nivelului la care este practicat` meseria de ziarist.

REZOLU}IA 1215 (1993)* CU PRIVIRE LA ETICA ZIARISTIC~

1. Adunarea reaminte[te activit`]ile sale \n domeniul mass-media [i \n
special Rezolu]ia sa num`rul 428 (1970), privind mijloacele de comunicare \n
mas` [i drepturile omului, ca [i Recomandarea sa nr. 963 (1983) privind
mijloacele culturale [i de educare \n vederea reducerii violen]ei.
2. Ca urmare a criticilor suferite de mass-media \n timpul r`zboiului din
Golf, comisia cultural` [i de educa]ie a organizat o audiere parlamentar`
privind etica ziaristicii, pe data de 26 iunie 1991, la Helsinki, \n cursul c`reia
au fost exprimate o serie de \ngrijor`ri.
3. |ncep\nd din 1970, Adunarea Parlamentar`, dar [i alte instan]e ca
Parlamentul European (Rezolu]ia din 16 septembrie 1992 privind concen-
trarea mijloacelor de comunicare \n mas` [i pluralismul opiniilor), au cerut
elaborarea unor coduri deontologice ale ziaristicii. Totu[i, prevederile deja
existente \n acest domeniu nu au un ecou interna]ional \ndeajuns de extins,
eficacitatea lor practic` r`m\n\nd deci foarte limitat`.
4. Reprezentan]ii diferitelor state membre ale Consiliului Europei
\mp`rt`[esc din ce \n ce mai mult acelea[i resurse de informare \n cadrul unui
spa]iu informativ european comun.
5. |n consecin]`, Adunarea recomand` Consiliului de Mini[trii:
- s` invite guvernele satelor membre s` vegheze ca legile s` garanteze
organizarea mijloacelor publice de informare astfel \nc\t s` asigure neutra-
litatea informa]iilor, pluralismul opiniilor [i egalitatea sexelor, ca [i dreptul de
r`spuns al feic`rui cet`]ean care a f`cut obiectul unei alega]ii;
- s` studieze, \n colaborare cu organiza]iile non-guvernamentale, ca de
exemplu Federa]ia Interna]ional` a Ziari[tilor (F.I.J.), posibilitatea stabilirii, \n
cadrul Consiliului Europei, a unui mecanism european de informare, care s`
beneficieze de reprezentativitatea interna]ional` pe care acestea o implic`, care
* Discutat` \n cadrul Adun`rii din 1 iulie 1993 (cea de a 42-a [edin]`). A se vedea Doc. 6854, raport
al Comisiei pentru cultur` [i educa]ie (raportor M. Núñez). Text adoptat de Adunare \n data de 1 iulie
1993 (cea de-a 42-a [edin]`).

168
s` rezulte, dac` este posibil, din organele [i mecanismele de autocontrol na]io-
nale corespunz`toare, av\nd un mod de func]ionare [i un rol, similare;
- s` promoveze crearea de asocia]ii ale beneficiarilor mijloacelor de
informare [i s` \ncurajeze [colile s` creeze un sistem de \nv`]are a utiliz`rii
mijloacelor de informare;
- s` adopte o declara]ie privind etica ziaristicii, conform liniilor di-
rectoare ale rezolu]iei 1003 (1993) [i s` promoveze aplicarea acestor principii
de baz` \n statele membre ale Consilului Europei.

169
 Consiliul Europei
Adunarea Parlamentar`
Comunicat din partea Comitetului de Mini[trii
R`spuns la Recomandarea 1215 (1993) privind codul deontologic al
ziaristului (adoptat` de Comitetul de Mini[trii \n data de 21 martie 1994, cu
prilejul celei de-a 510-a Reuniuni a Mini[trilor Adjunc]i).
1. Comitetul de Mini[trii \mp`rt`[e[te punctul de vedere al Adun`rii par-
lamentare, conform c`ruia cet`]enii europeni provenind din diferitele state-
membre ale Consiliului Europei au acces, \n propor]ie cresc\nd`, la acelea[i
facilit`]i informa]ionale, \n interiorul unui spa]iu informa]ional european co-
mun. Comitetul de Mini[tri a solicitat opinia Comitetului Director al Mijloa-
celor de Informare \n Mas` (CDMM) cu privire la paragraful 5 al Reco-
mand`rii 1215 (1993) a Adun`rii Parlamentare, referitor la codul deontologic
al ziaristului.
2. Exist` o \n]elegere unanim` privind importan]a mijloacelor de
comunicare \n mas` independente [i pluraliste, \n direc]ia asigur`rii liberei
circula]ii a informa]iei [i a ideilor \n`untrul [i \n afara grani]elor statelor, Co-
mitetul de Mini[tri sus]in\nd punctele specifice enun]ate conform opiniei
CDMM.
Este unanim acceptat faptul c` individul, ca [i societatea, \n general, au
dreptul de a exprima, comunica [i primi, \n mod liber, informa]ii [i idei,
acestea contribuind la men]inerea climatului s`n`tos al unei societ`]i de-
mocratice. Privit` sub acest unghi, importan]a mijloacelor de informare \n ma-
s` este incontestabil`. Aceasta ar trebui \n consecin]`, s`-[i conduc` activit`]ile
\ntr-o manier` responsabil`.
Problema crucial` este aceea de a determina cadrul legislativ [i
institu]ional adecvat pentru garantarea punctelor sus-men]ionate. |n acest sens,
Comitetul de Mini[tri ar dori s` sublinieze c` recurgerea la interven]ii legis-
lative nu constituie, nici pe departe, calea cea mai adecvat` pentru recon-
cilierea libert`]ii mijloacelor de informare \n mas` cu alte drepturi [i alte
valori. Tocmai de aceea, Comitetul de Mini[tri nu este \n m`sur` s` accepte
concluziile Adun`rii, a[a cum figureaz` ele \n Rezolu]ia 1003 (1993), [i nici
s` adopte, drept urmare, o declara]ie cu privire la propunerile Adun`rii. O
astfel de abordare s-ar putea solda cu \ncurajarea factorilor politici de a aduce
atingere libert`]ii mijloacelor de informare \n mas`, sub pretextul promov`rii
unui jurnalism responsabil (s.ns.).

170
 3. Cu privire la prevederile Recomand`rii 1215 (1993) Comitetul de Mi-
ni[tri apreciaz`, referitor la paragraful 5.i, c` referirea la „modul de organizare
a mijloacelor publice de informare \n mas`“ poate da na[tere la confuzii. Dac`
aceast` expresie se refer` la mijloacele publice de informare \n mas` radio-
difuzate, rezult` c` principiile serviciului public care stau la baza func]ion`rii
acestor mijloace reclam` o prezentare echidistant` [i onest` a faptelor [i a
opiniilor. Totodat`, posturile de radio comerciale, f`r` a avea o obliga]ie
public` - explicit` - de serviciu s\nt chemate s` comunice [tiri [i informa]ii \n
conformitate cu acelea[i principii. |n acest sens, dispozi]iile articolului 7,
paragraf 3, din Conven]ia european` asupra televiziunii transfrontier` subli-
niaz` responsabilit`]ile ce revin serviciilor publice, ca [i posturilor comerciale
de radio, \n direc]ia „prezent`rii loiale a faptelor [i a evenimentelor, ca [i a
\ncuraj`rii liberei form`ri a opiniei, \n cadrul jurnalelor televizate“.
4. |n termeni mai generali, Comitetul de Mini[tri ar opta, mai degrab`,
pentru sintagma „impar]ialitate“ a prezent`rii informa]iei, dec\t pentru cea de
„neutralitate“ a informa]iei, din paragraful 5.i.
5. |n privin]a sectorului presei scrise, Comitetul de Mini[tri relev`
dificult`]ile deosebite pe care le ridic` orice \ncercare de a promova prezen-
tarea unei informa]ii \ntr-o manier` impar]ial`. Cel mai adesea, ziarele ur-
meaz` o linie editorial` deosebit`, ceea ce confer` o oarecare coloratur` pre-
zent`rii informa]iilor. Important este ca o asemenea prezentare s` \ng`duie
publicului cititor operarea distinc]iei dintre fapte [i opinii (s.ns).
6. Paragraful 5.i. se refer`, totodat`, la necesitatea de a asigura „plura-
lismul opiniilor“, \n calitate de principiu ce trebuie respectat de mijloacele
publice de informare \n mas`. |n acest sens, Comitetul de Mini[tri eviden]iaz`
c` este de a[teptat ca mijloacele de informare \n mas` aferente serviciului
public s` r`spund` intereselor publicului larg [i s` prezinte, astfel, o gam`
larg` de opinii, informa]ii [i puncte de vedere. De altfel, Consiliul de Mini[tri
dore[te s` \ncurajeze acele politici care s` garanteze existen]a unei pluralit`]i
de mijloace de informare \n mas`, independente [i autonome.
7. |n plus, cu privire la asigurarea unui „echilibru al sexelor“ \n sfera
mijloacelor de informare \n mas`, Comitetul de Mini[tri, admi]\nd c` o
reprezentare echilibrat` a sexelor \n cadrul institu]iilor din sectorul mijloacelor
de informare \n mas` poate fi promovat` prin intermediul legisla]iei privind,
de pild`, discriminarea \ntre sexe sau egalitatea [anselor, accept` aplicarea
unor considerente diferite \n cazul promov`rii de mijloace de informare \n
mas` a egalit`]ii \ntre femei [i b`rba]i. Responsabilitatea de baz` \n promo-
varea acestor obiective revine \n[i[i profesionali[tilor din domeniul mijloa-
celor de informare \n mas`. }in\nd cont de importan]a independen]ei edito-

171
riale, Comitetul de Mini[tri nu ar indica recurgerea la solu]ii legislative, ci ar
preconiza, \n locul acestora, elaborarea unor coduri deontologice de profe-
sioni[tii \n[i[i.
8. Cu privire la necesitatea asigur`rii dreptului la replic`, Comitetul de
Mini[tri reaminte[te Rezolu]ia sa (74) 26 asupra dreptului la replic` - Pozi]ia
individului \n raport cu presa.
9. Cu privire la paragraful 5.ii, Comitetul de Mini[tri se opune \n
totalitate ideii „ombudsman european \n domeniul mijloacelor de informare \n
mas`“ \n s\nul Consilului Europei, c`ruia i-ar reveni misiunea specific` de a
verifica acurate]ea informa]iilor. |n spe]`, Consiliul de Mini[tri \[i exprim`
temerea c` aceasta ar putea conduce la crearea unui gen de autoritate informa-
]ional` european`, \mputernicit` s` controleze exactitatea [i impar]ialitatea
informa]iei. Aceast` situa]ie ar contraveni direct rolului de gardian al libert`]ii
presei, pe care \l are Consiliul Europei.
10. C\t despre paragraful 5.iii, Comitetul de Mini[tri sus]ine necesitatea
de a des`v\r[i instruirea indivizilor \n [coli \n domeniul mijloacelor de
informare \n mas`, astfel \nc\t ace[tia s` poat` dob\ndi o \n]elegere critic` a
domeniului men]ionat. |n acest context, Comitetul de Mini[tri este de p`rere
c` asocia]iile \n domeniu cu adev`rat independente joac` un rol hot`r\tor.
11. Referitor la paragraful 5.iv, se reaminte[te c` a 4-a Conferin]`
ministerial` european` asupra Politicii Mass-Media, care se va desf`[ura la
Praga \n zilele de 7-8 decembrie 1994 poate constitui cadrul adopt`rii unui
document politic prin care se prev`d libert`]ile ziaristului [i drepturile omului,
fapt ce ar fi \nt\mpinat favorabil de Comitetul de Mini[tri.
12. |n concluzie, Comitetul de Mini[tri nu consider` necesar` adoptarea
unei Declara]ii privitoare la codul deontologic al ziaristului \n termenii propu[i
de Adunare, prin rezolu]ia 1003 (1993) a Adun`rii Parlamentare.

172
 Articolul X al Conven]iei Europene
pentru drepturile omului
1. Fiecare persoan` are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept va
include libertatea de a avea opinii [i de a primi sau transmite informa]ii [i idei
f`r` interferen]a autorit`]ilor publice [i indiferent de frontiere. Acest articol nu
va \mpiedica statele semnatare s` supun` societ`]ile de radio, televiziune sau
cinema unui regim de autorizare.
2. De vreme ce aceste libert`]i presupun datorii [i rseponsabilit`]i, exer-
citarea lor poate fi subordonata unor formalit`]i, condi]ii, restric]ii sau pena-
liz`ri, dup` cum s\nt prev`zute de lege [i necesare \ntr-o societate democratic`,
\n interesul ap`r`rii na]ionale, a integrit`]ii teritoriale [i a siguran]ei publice,
pentru a preveni dezordinea [i infrac]iunile, pentru protejarea reputa]iei [i a
drepturilor altora, pentru prevenirea dezv`luirii informa]iilor primite confi-
den]ial, sau pentru men]inerea autorit`]ii [i impar]ialit`]ii puterii judec`-
tore[ti“.
Mai jos se afla c\teva dintre cele mai importante principii stabilite de
Curtea European` a Drepturilor Omului. Aceste principii au autoritate inter-
pretativ` a Aricolului X [i s\nt obligatorii pentru toate guvernele semnatare a
Conven]iei Europene.
„Libertatea de expresie este unul din fundamentele esen]iale ale societ`]ii
democratice [i este o condi]ie de baz` pentru progresul acesteia. Referitor la
paragraful 2, ea este aplicabil` nu numai „informa]iilor“ [i „ideilor“ care ofen-
seaz`, [ocheaz` sau deranjeaz` statul sau orice alt segment al popula]iei.
Libertatea de expresie este necesar` ca [i pluralismul, toleran]a, f`r` de
care nu poate exista o societate democratic`. Cazul „Handyside contra Marii
Britanii“, procesul din 7 decembrie 1976, seria A, nr. 24, par. 49; Cazul „The
Sunday Times contra Marii Britanii“, procesul din 26 aprilie 1979, seria A, nr.
30, par. 64.
„Libertatea de expresie permite publicului cel mai bun mijloc de a des-
coperi [i a-[i forma o opinie asupra ideilor [i atitudinilor liderilor politici. Mai
general, libertatea dezbaterii politice se afl` \n miezul conceptului de societate
democratic`. Limitele criticilor acceptabile s\nt la fel de largi \n ceea ce
prive[te un politician sau o persoan` particular`. Cazul „Lingens contra
Austria“, procesul din 8 iulie 1986, seria A, nr. 103, par. 42.
„Limitele criticilor permise s\nt mai largi c\nd ne referim la Guvern dec\t
\n cazul unui cet`]ean privat, sau chiar \n cazul unui politician. |ntr-un sistem
democratic, ac]iunile sau omisiunile Guvernului trebuie s` fie supuse unei

173
analize atente nu numai legislativului [i autorit`]ilor judec`tore[ti, ci [i a
presei [i a publicului. Mai mult, pozi]ia dominant` pe care o ocup` Guvernul
face necesar ca acesta s` se re]in` de la a recurge la proceduri penale...“ Cazul
„Castell contra Spaniei“ procesul din 23 aprilie 1992, Seria A, nr. 236, par. 46.
„Dup` p`rerea Cur]ii, trebuie s` se fac` o distinc]ie clar` \ntre fapte [i
judec`]i de valoare. Existen]a faptelor poate fi demonstrat`, \n timp ce
adev`rul judec`]ilor de valoare nu poate fi dovedit... |n ceea ce prive[te
judec`]ile de valoare, aceast` cerin]` (ziari[tii nu pot sc`pa condamn`rii pentru
calomnie dac\t dac` pot dovedi adev`rul afirma]iilor lor) este imposibil de
\ndeplinit [i violeaz` \ns`[i libertatea de opinie, care este o parte fundamental`
a dreptului asigurat prin Articolul X al Conven]iei“. Lingens, par. 46.
„|n timp ce libertatea de expresie este important` pentru to]i, ea este cu
at\t mai important` pentru un reprezentant ales al cet`]enilor... |n acest sens,
interven]iile unui membru al Parlamentului din opozi]ie asupra libert`]ii
presei, cheam` la o analiz` atent` din partea Cur]ii“. Castells, par. 42.
„Rolul predominant al presei \ntr-un stat de drept nu trebuie s` fie uitat...
Este de datoria presei s` transmit` informa]ii [i idei despre problemele
politice, precum [i despre orice alte domenii de interes public“. Sunday Times,
par. 65; Castells, par. 43.
„Nu numai c` presa are sarcina de a transmite astfel de informa]ii [i idei;
publicul are de asemenea dreptul de a le primi. Altfel, presa nu poate s`-[i
\ndeplineasc` rolul vital de „c\ine de paz`“. Sunday Times, par. 65; Observer
[i Guardian contra Marii Britanii (Cazul Spycathcer), procesul din 26 noiem-
brie. (Text distribuit, \n limba român`, sub sigla „Federa]iei Interna]ionale a
Editorilor de Ziare“, Paris, Fran]a).

174
 Codul deontologic al ziaristului
adoptat de Clubul Român de Pres`
PREAMBUL
Clubul Român de Pres`, reprezentat de peste 20 de case editoriale care
cuprind cele mai importante institu]ii mass-media na]ionale (pres` scris`, tele-
viziuni, radiouri [i agen]ii de pres`) num`r\nd circa 20 000 de ziari[ti, membri
ai tuturor asocia]iilor de pres` din România, propune introducerea unui Cod
etic al ziari[tilor [i instituirea unui Consiliu de onoare, care s` urm`reasc`
respectarea normelor deontologice. Regulamentul de organizare [i func]ionare
al Consiliului de onoare face obiectul unui document separat.
Potrivit Constitu]iei României, libertatea de exprimare a opiniilor, \n
scris, prin imagini sau prin alte mijloace de comunicare \n mas` este garan-
tat`. Cenzura de orice fel este interzis` (art. 30). Dreptul presei de a avea acces
la orice informa]ie de interes public nu poate fi \ngr`dit. Autorit`]ile publice,
potrivit competen]elor ce le revin, s\nt obligate s` asigure informarea corect`
a cet`]enilor (art. 31).
Ziarist profesionist este persoana care are drept ocupa]ie principal` [i
retribuit` presa, posesoare a unei c`r]i de pres` recunoscut` de una din organi-
za]iile profesionale, respectiv orice reporter, redactor, fotoreporter, grafician
de pres`, secretar de redac]ie, [ef de sec]ie sau departament, redactor [ef sau
adjunct, director de publica]ie, radio sau televiziune, cu o vechime minim` \n
pres` de un an (perioad` ce reprezint` stagiul \n aceast` activitate). |n virtutea
libert`]ii de expresie, ziaristul are dreptul de a critica, argumentat, at\t Puterea
c\t [i Opozi]ia, consider\nd drept unic criteriu de judecare a faptelor raportarea
lor la legile ]`rii [i la principiile morale.

Articolul 1. Ziaristul are datoria primordial` de a relata adev`rul, indi-

ferent de consecin]ele ce le-ar putea avea asupra sa, obliga]ie ce decurge din
dreptul constitu]ional al publicului de a fi corect informat.
Articolul 2. Ziaristul poate da publicit`]ii numai informa]iile de a c`ror
veridicitate este sigur, dup` ce \n prealabil le-a verificat, de regul` din mai
multe surse credibile.
Articolul 3. Ziaristul nu are dreptul s` prezinte opiniile sale drept fapte.
{tirea de pres` trebuie s` fie exact`, obiectiv` [i s` nu con]in` p`reri personale.
Articolul 4. Ziaristul este obligat s` respecte via]a privat` a cet`]enilor [i
nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a ob]ine informa]ii sau ima-
gini despre acestea. Atunci c\nd comportamentul privat al unor personalit`]i

175
publice poate avea urm`ri asupra societ`]ii, principiul neintruziunii \n via]a
privat` ar putea fi eludat. Este preferabil ca minorii, bolnavii [i victimele unor
infrac]iuni s` beneficieze de p`strarea confiden]ialit`]ii identit`]ii. Se va
men]iona rasa, na]ionalitatea, apartenen]a la o anumit` minoritate (religioas`,
lingvistic`, sexual`) numai \n cazurile \n care informa]ia publicat` se refer` la
un fapt strict legat de respectiva problem`.
Articolul 5. Ziaristul va da publicit`]ii punctele de vedere ale tuturor
p`r]ilor implicate \n cazul unor p`reri divergente. Nu se vor aduce acuza]ii f`r`
s` se ofere posibilitatea celui \nvinuit s`-[i exprime punctul de vedere. Se va
avea \n vedere respectarea principiului prezum]iei de nevinov`]ie, astfel \nc\t
nici un individ nu va fi catalogat drept infractor p\n` c\nd o instan]` juridic`
nu se va pronun]a. Se va evita publicarea comentariilor [i lu`rilor de pozi]ie
asupra unor cauze aflate pe rol \n justi]ie. Aceasta nu exclude relat`rile
obiective asupra faptelor \n evolu]ia lor. Ziaristul nu se substituie institu]iilor
[i puterilor publice.
Articolul 6. Ziaristul va p`stra secretul profesional privind sursele
informa]iilor ob]inute confiden]ial. Este la latitudinea propriei sale con[tiin]e
s` respecte confiden]ialitatea surselor chiar \n fa]a justi]iei. Confiden]ialitatea
surselor de informa]ii este garantat` de reglement`rile interna]ionale la care
România este parte.
Articolul 7. Ziaristul are responsabilitatea civic` de a ac]iona pentru
instaurarea justi]iei [i drept`]ii sociale. |n cazurile \n care are [tiin]` de abuzuri
sau \nc`lc`ri ale legilor, potrivit clauzei de con[tiin]`, ziaristul are dreptul de
a refuza orice ingerin]` care s`-i influen]eze decizia.
Articolul 8. |n exercitarea profesiei [i \n rela]iile pe care le \ntre]ine cu
autorit`]ile publice sau cu diverse societ`]i comerciale, ziaristului \i s\nt inter-
zise orice \n]elegeri care ar putea afecta impar]ialitatea sau independen]a sa.
Articolul 9. Ziaristul care distorsioneaz` inten]ionat informa]ia sau face
acuza]ii nefondate s`v\r[e[te abateri profesionale de maxim` gravitate.
Articolul 10. Ziaristul are datoria de a face corec]iile necesare \n cazul \n
care din vina sa vor fi date publicit`]ii informa]ii inexacte.

176
 Sinteza de fa]` porne[te de la premisa etic` acceptat`:
ac]iunea uman` - infinit nominal` sau gregar`, deliberat`
sau intempestiv`, tolerant` sau bestial` - define[te, \n sub-
stan]` [i consecin]e, moralitatea unei comunit`]i/societ`]i
de referin]`. Lucrurile s\nt mult tensionate, c\nd ac]iunea
se petrece \n vasta arie public` de receptare [i impact, cum
este aceea a mediilor de informare [i comunicare. (Cu con-
statarea aparent paradoxal`: planetizarea informa]iei a
ad\ncit criza veridicit`]ii [i moralit`]ii mesajului publi-
cistic). Solu]ia mediatic` posibil` relev` cel pu]in dou`
atitudini constante: a) acceptarea unui control normativ
(\n special moral/deontologic, dar [i juridic, „dup` caz“);
b) preeminen]a principiului autoregl`rii presei \ns`[i (cu
recurs doar la normele deontologice, interioare profesiei:
autoimpuse).
Evolu]iile din spa]iul comunica]ional european acord`
prioritate celei de-a doua atitudini, f`r` a se putea exclude
cu totul controlul prin normele juridice. Deocamdat`.
Important de constatat este c` presa, prin caracterul s`u
exponen]ial, poate impune [i \[i poate impune regula li-
bert`]ii [i responsabilit`]ii morale/civice, indiferent de
\mprejur`ri, schimb`ri, presiuni; poate s` creeze [i s`
impun` un cadru deontologic propriu, ferit de orice fel
de ingerin]e exterioare.
Prezenta sintez` invoc`, \n cauz`, opinii de autoritate,
texte, analize [i rezumate sugestive, reglement`ri na]ionale
[i interna]ionale, cum [i ini]iativele deontologice române[ti
post-decembriste.
Sper`m ca textul \n discu]ie s` fie folositor tinerilor stu-
den]i, aspiran]i la profesia de gazetar, dar, \ntr-o anumit`
m`sur`, [i profesioni[tilor presei, cei care pot impune, ne-
mijlocit, criteriile adev`rului [i onestit`]ii \n realizarea
efectiv` a actului de informare [i comunicare public`.

ISBN 973-96085-0-7