TEZĂ DE LICENŢĂ

TEMA :
“CONDIŢIILE DE VALIDITATE ŞI EFECTELE CONTRACTULUI DE ANTREPRIZĂ”

CHIŞINĂU 2005

1

Cuprinsul: Introducere I. II. III. Generalităţi privind contractul de antrepriză. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză Condiţiile de validitate a încheierii contractului Efectele contractului

Încheiere Lista bibliografică

2

Introducere. Diversitatea relaţiilor sociale determină existenţa unei multitudini de norme sociale, care în consecinţă au o varietate de forme prin care se influenţează conduita oamenilor în cadrul acestor relaţii. Multitudinea de norme sociale nu se eschivează nici un moment cu existenţa anarhică a acestora. Există, dimpotrivă, o strânsă relaţie între diversele categorii de norme, numeroase forme de colaborare între ele, determinate de faptul că diversele seturi normative prezintă proprietăţi şi corelaţii comune. Existenţa formelor variate de reglementare a activităţii oamenilor impune, pe planul cercetării, necesitatea delimitării sistemelor normative-o delimitare în timp şi spaţiu - precum şi examinarea trăsăturilor lor determinate şi fundamentale. După cum am menţionat, în afară de drept, de normele juridice asupra relaţiilor sociale, asupra conduitei oamenilor acţionează de asemenea o mare varietate de norme, în cele mai variate norme şi modalităţi. Societatea umană este clădită şi funcţionează potrivit unor principii şi norme(reguli), izvorâte din necesitatea existenţei sociale, orientând comportamentul oamenilor şi adaptarea lui la nevoile dezvoltării şi progresului social în general. Anume acţiunea dreptului asupra relaţiilor sociale are loc în cadrul unui sistem de reglementare compus dintr-o multitudine de norme (reguli) sociale. Acţiunea de reglementare se realizează concomitent printr-o împletire şi interacţiune diferitor categorii de norme. Pentru o mai precisă delimitare şi înţelegere a reglementărilor juridice, a relaţiilor sociale, este necesară cunoaşterea, fie şi mai generală, a acţiunii şi a altor norme. Legislaţia civilă este întemeiată pe recunoaşterea egalităţii participanţilor la raporturile reglementate de ea, inviolabilităţii proprietăţii, libertăţii contractuale, inadmisibilităţii imixtiunii în afacerile private, necesităţii de realizare liberă a drepturilor cetăţenilor, de garantare a restabilirii persoanei în drepturile în care a fost lezată şi de apărare juridică a lor. Aşadar persoanele fizice conform legislaţiei civile

3

sânt libere să stabilească pe bază de contract drepturile şi obligaţiile lor, orice alte condiţii contractuale, dacă acestea nu contravin legii. Anume legislaţia civilă determină statutul juridic al participanţilor la circuitul civil, temeiurile apariţiei dreptului de proprietate şi modul de exercitare a acestuia, reglementează obligaţii contractuale şi de altă natură, alte raporturi patrimoniale şi personal-nepatrimoniale conexe lor. Subiectele acestor raporturi juridice, civile sânt atât persoanele fizice precum şi cele care practică, precum şi cele care nu practică activitatea de întreprinzător. Drepturile şi obligaţiile civile care apar în temeiul legii precum şi în baza actelor persoanelor fizice care deşi nu sânt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile. Anume aceste drepturi şi obligaţii apar în dese cazuri atât din:  Contracte;  Din acte emise de autoritatea publică, prevăzute de lege drept temei al apariţiei drepturilor şi obligaţiilor civile;  Din hotărâre judecătorească în care sânt stabilite drepturile şi obligaţiile;  În urma creării şi dobândirii de patrimoniu în temeiuri neinterzise de lege;  În urma elaborării de lucrări ştiinţifice, creării de opere literare, de artă, în urma invenţiilor şi altor rezultate a activităţii intelectuale;  În urma cauzării de prejudiciu altor persoane;  În urma îmbogăţirii fără justă cauză;  În urma altor fapte ale persoanelor fizice şi juridice şi a unor evenimente de care legislaţia leagă apariţia unor efecte juridice în materie civilă. Este de specificat faptul ca anume prin contract se înţelege acordul de voinţe realizat între două sau mai multe persoane cu intenţia de a da naştere la unele efecte juridice.

4

Oferta de a contracta şi acceptarea ei reprezintă cele două laturi ale voinţei de a contracta. unde pot să stabilească conţinutul lor. Ca act juridic bilateral. contractul se consideră încheiat dacă părţile au ajuns anume la un acord privind toate clauzele lui esenţiale. condiţia de a nu se încălca legea şi regulile de convieţuire socială şi morală. părţile pot încheia orice act juridic civil al cărui conţinut devine obligatoriu pentru acestea.Civ. Ca exemple pot menţiona contractul de donaţie. laturi care apar iniţial separate dar care prin întâlnirea lor ajung a se reuni în ceea ce numim acordul de voinţă. R.GENERALITĂŢI PRIVIND CONTRACTUL DE ANTREPRIZĂ Conform art. contractul de societate care trebuie încheiat în formă autentică. respectând totodată legea. contractul se consideră încheiat în momentul îndeplinirii condiţiilor de formă. care reies din natura contractului sau asupra cărora . Conţinutul acestui principiu se manifestă sub mai multe aspecte: ♦ Subiectele de drept civil sânt libere să încheie sau nu acte juridice civile după cum sânt libere să modifice sau să desfiinţeze actele juridice încheiate. Anume aici sunt esenţiale clauzele care sunt stabilite prin lege. R. trebuie realizat un acord. părţile pot încheia contracte în mod liber. C. ♦ Subiectele de drept civil sânt libere să încheie orice acte juridice civile. Anume acordul de voinţă se realizează prin întâlnirea celor două laturi ale acesteia: oferta de a contracta şi respectiv acceptarea ofertei. atât cele expres reglementate de lege (numite) cât şi orice alte acte juridice nereglementate expres (nenumite). Aşadar.M.M. Conform C. Subiectele de drept pot să stabilească prin propria lor voinţă conţinutul 5 . contractul se încheie prin realizarea acordului de voinţă a părţilor asupra clauzelor contractuale. Civ. în limitele normelor imperative de drept. În anumite situaţii atât libertatea cât şi formele de manifestare ale voinţei de a contracta sânt limitate de anumite condiţii impuse de lege.Civ. la cererea uneia din părţi . Conform С. dacă pentru valabilitatea contractului legea stabileşte o anumită formă sau dacă părţile au prevăzut o anumită formă.

pe care le face cunoscute altor persoane. iar dacă aceasta din urmă le acceptă. se formează contractul. precum expunerea mărfurilor într-o vitrină cu menţionarea preţurilor respective care înseamnă o ofertă de vânzare. De exemplu. una dintre ele ia iniţiativa exprimându-şi voinţa de a contracta. Prin ofertă anume se înţelege propunerea unei persoane-fizice sau juridice-care se angajează să contacteze în anumite condiţii. Oferta se face de obicei într-o formă expresă şi directă prin viu grai ori prin înscris (de exemplu. urcarea în vehicul a unei persoane într-o staţie anume desinată vehiculelor de transport în comun cu preţ tarifar deja constituie o încheiere a contractului. Oferta sau policatiţiunea: Tratativele legate de încheierea unui contract trebuie să fie precedent de oferta de a contacta. În mod necesar. făcând propuneri pe care le adresează celeilalte părţi. Principiul voinţei interne este cel de-al doilea principiu care guvernează formarea voinţei juridice. Aşadar acordul de voinţă a părţilor se realizează prin oferta şi acceptare. considerate a fi interesate de a accepta o asemenea propunere. Ea se poate exprima sub diferite alte forme. prin trimiterea unui contract). fără a înceta de a fi directă şi certă. chiar atunci când părţile sunt faţă în faţă. Aşa după cum a rezultat din procesul formării voinţei juridice. Oferta. în temeiul căreia oricine care consimte să plătească oferta de preţ. acesta cuprinde un element psihologic care constă din voinţa internă a subiectului de drept şi un element social care constă în manifestarea în exterior a acestei voinţe numită şi declaraţie de voinţă.concret al actului pe acre îl încheie putând deroga de la reglementările legale cu caracter dispozitiv. poate să fie totuşi tacită. Elementele acordului de voinţă. 6 .

2. Este necesar totuşi a fi avute în vedere două situaţii: 1. Simpla expunere a unei mărfi în vitrina. Când nu a ajuns destinatarul ei. O ofertă făcută din simplă curtoazie fără intenţia de angajament juridic. b) Forţa obligatorie a ofertei.Oferta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală. În legătură cu forţa obligatorie a ofertei se ridică următoarea problemă odată ce a fost lansată înainte de a fi acceptată dă naştere vreunei obligaţi în sarcina ofertantului. Privitor la prima situaţie-când oferta a ajuns la destinatar-urmează să facem distincţie după cum oferta este cu termen sau fără termen în primul caz ea trebuie 7 . cuprinzând toate elementele ce pot fi luate în considerare pentru încheierea contractului: caracterul complet şi precis face posibil ca simpla sa acceptare să realizeze perfectarea contractului. fiind o manifestare de voinţă trebuie să îndeplinească toate condiţiile generale cerute unei manifestări de voinţă efectuată cu scopul de a produce efecte juridice. exprimând o propunere neîndoielnică pentru un angajament juridic. .Oferta. Când oferta a ajuns la destinatul ei. în consecinţă cel care a făcut-o poate revoca. care prin acceptarea să poată realiza încheierea contractului.Oferta trebuie să fie fermă. . fără indicarea preţului. ea nu dă naştere la vreo obligaţie. bineînţeles că aceste condiţii trebuie să fie adaptate în specificul ofertei care reprezintă începutul în formarea desăvârşită a consimţământului. de îndată ce expunerea ar fi putut să fie făcută ca model sau în alte scopuri. . nu poate să ducă la informarea unui contract. ca de altfel şi acceptarea.Oferta trebuie să fie precisă şi completă. În principiu se poate răspunde negativ cît timp na fost acceptată. . neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. serioasă. Fiind o latură a consimţământului oferta trebuie să întrunească condiţiile generale ale acestuia. nu poate fi considerată neapărat că fiind oferta de vânzare.Oferta trebuie să fie neechivocă. conştientă. a) Condiţiile ofertei.

Drept civil.menţinută până la expirarea termenului iar în cel de al doilea caz ea trebuie menţinută în timp rezonabil.M. atrage răspundere ofertantului pentru prejudiciile cauzate. 1 P. 1994. iar nerspectarea promisiunii atrage răspundere contractuală a promitentului1. pentru a da posibilitatea destinatarului să delibereze ori să se pronunţe asupra ei.Cosmovici. Acest caracter unilateral al ofertei se menţine până la acceptarea ei de către destinatar. Drept temei juridic al răspunderii se consideră a fi acela al abuzului de drept. în timp ce promisiunea de contract (antecontractul) se stinge numai prin expirarea termenului sau prin pierirea lucrului. Din aceste motive. Oferta este un act juridic de formaţiune. Astfel oferta apare ca o exercitare a unui drept. O ultimă deosebire între ofertă şi promisiunea de a contracta constă în aceea că numai beneficiarul unei promisiuni de contract are dreptul de a lua măsuri conservatorii cu privire la dreptul născut în favoarea sa. ALL. mai înainte ce expirarea termenului. iar revocarea ei intempestivă ca un abuz de drept care va trebui să atragă responsabilitatea ofertantului. aşadar atâta timp cît se prezintă ca ofertă . 129 8 . la baza căruia se află o ofertă şi o acceptare. Ed. În legătură cu cea dea doua situaţie când oferta nu a ajuns la destinatar este de menţionat că ofertantul nu poate retrage fără nici o consecinţă. unilaterală fără a avea la bază un acord de voinţe. se ridică întrebarea: ce consecinţe poate avea retragerea ofertei înainte de expirarea termenului în care ea trebuie menţinută. pag. Revenind la problema cu termen. revocarea ofertei este posibilă cît timp nu a fost acceptată. Bucureşti. La această întrebare în teoria şi practica judiciară se răspunde că retragerea ofertei. Promisiunea de a contracta – numită şi antecontract – chiar atunci când are un caracter unilateral – constituie deci un act juridic bilateral sau un adevărat contract. Antecontractul se deosebeşte de ofertă şi prin alte caracteristici spre ex: decesul promitentului (întrucât promisiunea de contract trece la moştenitori) ori incapacitatea acestuia după încheierea contractului nu stinge obligaţia de a contracta. obiect al contractului promis. c) Oferta şi antecontractul.

.expresă. consimţământul. distingem două forme. deci de la persoane faţă de care a fost făcută sau de la orice persoană.să concorde cu oferta. 9 . a) Condiţiile acceptării. trebuie să îndeplinească condiţiile generale de fond: capacitatea.să fie neîndoielnică. cauza şi obiectul licit al contractului. scrisă sau poate fi făcută şi printr-un semn spre ex. Momentul şi locul încheierii contractului. În privinţa acceptării ofertei. Acceptarea ofertei nu implică cerinţe speciale decât ceea de a exprima neîndoielnic voinţa de a încheia contractul.se consideră că oferta n-a fost acceptată şi că acceptarea s-a transformat într-o contraofertă. . o atare problemă se pune mai cu seamă în cazul acceptării tacite sau a acceptării prin simplă tăcere. Acceptarea este cea dea doua latură a consimţământului şi este o manifestare de voinţă prin care destinatarul ofertei se declară de acord cu încheierea contractului în condiţiile propuse în ofertă. la licitaţiile publice. Acceptarea ca şi oferta . dacă acceptarea depăşeşte cuprinsul ofertei .Acceptarea ofertei. . şi anume: . Pe lângă condiţiile generale. cum este cazul în care aceasta trece la executarea contractului. constând în : .tacită. În caz contrar. care poate fi verbală. . dacă oferta a fost publică. acceptarea trebuie să întrunească şi alte cerinţe. atunci când rezultă din comportarea destinatarului ofertei. în sensul că trebuie să fie conformă acesteia.prin condiţionări sau limitări .să provină de la persoane direct interesate.să fie făcută în termenul stipulat sau într-un termen rezonabil.

Aceasta pe motiv că momentul încheierii propriu-zise a contractului este mai greu de stabilit . Determinarea momentului încheierii contractului prezintă interes din următoarele motive: 10 . deoarece se consideră aplicabile regulile de la contractul încheiat între părţi.În virtutea principiului consensualităţii. A accepta una sau alta dintre aceste două situaţii înseamnă a ne declara de acord. se consideră că momentul încheierii contractului trebuie socotit a fi acela în care ofertantul a luat efectiv cunoştinţă de acceptarea ofertei sale. Dacă e să fie luată în vedere siguranţa deplină pe care o oferă teoria recepţiunii (informării). În privinţa momentului. respectiv când aceasta urmează a fi determinată în mod diferit. Într-o atare ipostază contractul se consideră încheiat în momentul în care se realizează acordul de voinţe asupra ofertei şi acceptării ei . în afară de cazul când părţile au înţeles să subordoneze acordul lor definitiv redactării unui înscris. în momentul când destinatarul acceptă oferta sau când ofertantul primeşte efectiv răspuns la oferta pe care a făcuto. după cum urmează : a) Prima ipoteză : încheierea contractului prin telefon . Încheierea contractului între absenţi ridică următoarea întrebare: când va fi încheiat contractul. Nu este nici o dificultate în a determina momentul încheierii contractului când părţile sunt prezente. contractul se formează din momentul în care s-a realizat acordul de voinţe. fie cu aceea a recepţiunii (când acceptarea a ajuns deja la ofertantul care a făcut-o). problema care este mai delicată. fie cu teoria emisiunii (acceptarea ofertei). Această ipoteză este unanim admisă. există şi alte ipoteze. Este de reţinut în această privinţă posibilitatea înregistrării convorbirii pe banda magnetică. b) A doua ipoteză : se referă la încheierea contractului între absenţi. Importanţa momentului încheierii contractului.

în caz de conflict de legi în timp. În cazul unei oferte făcută mai multor persoane şi care a fost acceptată succesiv de mai mulţi destinatari ca atare. Determinarea locului încheierii contractului prezintă importanţă în determinarea practică pentru încheierea contractului în procesul civil şi internaţional privat: totodată în dreptul 11 . după cum urmează: În situaţia în care părţile sunt prezente. tot în acest moment are şi transferul riscului pieririi fortuite a bunului. se poate dispune şi unele concluzii cu privire la locul încheieri . locul încheierii va fi considerată localitatea în care se află destinatarul ofertei.. Referitor la contractele translative având ca obiect bunuri certe. locul va fi acela unde se găseau părţile. având în vedere acceptarea teoriei recepţiuni va trebui să conchidem că locul încheierii contractului este localitatea unde se află ofertantul şi unde i-a fost adresată corespondenţa. . Locul încheierii contractului. În funcţie de sistematizarea momentului încheierii contractului. cum sunt: termenul de prescripţie extinctivă şi termenul suspensiv sau extinctiv de executare a contratului. momentul încheierii contractului constituie criteriul după care se va stabili legea civilă aplicabilă. În acele cazuri izolate. momentul încheierii contractului marchează transferul dreptului de proprietate sau a altor drepturi reale de la înstrăinător la dobânditor. Dacă contractul se încheie prin corespondenţă. În ipoteza în care contractul se încheie prin telefon. Momentul încheierii contractului constituie momentul din care încep să curgă anumite termene legale şi convenţionale. numai primul contract va fi valabil încheiat.capacitatea părţilor de a contracta se apreciază în funcţie de momentul încheierii contractului. prin raportare la acest moment se poate constata cauzele de nulitate sau anulare a contractului. în care contractul se consideră fără a fi nevoie să se comunice acceptarea. locul se consideră acela unde se află ofertantul.

1967. 12 . Partea generală". în sensul că părţile vor fi obligate conform declaraţiei de voinţă sau conform voinţei interne. în măsura în care aceasta a fost exteriorizată. În acest sistem validitatea actului juridic civil depinde numai de cuprinsul declaraţiei de voinţă (exteriore verba). Concepţia obiectivă . neţinând cont în general de voinţa declarată. b) din punct de vedere al dreptului internaţional privat. În cele mai multe cazuri. în funcţie de concepţia obiectivă sau concepţia subiectivă pe care au adoptat-o cu privire la raportul dintre voinţa internă (reală) şi voinţa declarată (exteriorizată). Această concepţie mai este lămurită prin aceea că acest act care modifică nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lor universali. în caz de conflict de legi în spaţiu. locul încheierii cdontractului este criteriul pe baza căruia se determină norma juridică aplicabilă unui contract cu element de extranietate. 1. "Ţratat de drept civil. Răspunsul la această problemă este dat în mod diferit de legislaţiile unor ţări. Totodată explică faptul că sânt situaţii în care nu există o concordanţă între voinţa declarată şi voinţa internă. problema ce se pune este de a şti căreia din aceste voinţe i se va recunoaşte prioritatea.adoptată de codul civil roman acordă prioritate voinţei declarate. singura care apare ca manifestare socială. 256. Concepţia sistemului francez consacră principiului voinţei interne2 prin care însăşi interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante iar nu după sensul literar al termenilor. s-a adoptat o concepţie subiectivă care dă prioritate voinţei reale (interne).a) în ce priveşte practica în procesul civil. un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor 2 Tr. În asemenea cazuri. locul încheierii contractului constituie. cele două elemente concordă în sensul că declaraţia de voinţă exprimă exact voinţa internă a celui sau a celor care încheie contractul. Se justifică prin acea că celelalte persoane nu pot cunoaşte decât voinţa declarată. uneori. 2. În alte sisteme de drept printre care în primul rând cel francez. criteriul după care se determină competenţa teritorială a instanţelor de judecată chemate să soluţioneze eventualele litigii născute în legătură cu contractul. Ionaşcu. pag.

Acest caracter vizează însă numai organizarea şi conducerea lucrării de către antreprenor. numită antreprenor. În baza contractului de antrepriză. reală şi nu cea alterată pentru viciul de consimţământ. frecvent se întâlnesc aşa numitele prestări de servicii şi anume confecţionarea sau repararea obiectelor de uz personal ori de uz casnic. 3 D. intervenţia chirurgicală contractată cu un medic). după dare clientul pate obţine predarea silită. dacă materialele sunt procurate de antreprenor.471. în schimbul unui preţ. În principiu antrepriza este un contract încheiat intuitu personaie. Este deasemenea de specificat faptul că cuprinsul care reglementează viciile de consimţământ rezultă că este producătoare de efecte numai după manifestarea de voinţă liberă. 1982. una din părţi. I. numită client.persoane. lucrări de instalaţii şi reparaţii la construcţii şi de asemenea. cu executare succesivă şi consensuală. Antrepriza prezintă o importanţă practică deosebită. Cât priveşte proprietatea. întrucât pe baza acestui contract se execută lucrări de mare valoare şi importanţă şi anume. construirea de clădiri. se obligă să execute pe riscul său o anumită pentru cealaltă parte. Antreprenorul va fi obligat să execute personal lucrarea numai dacă există clauză contractuală în acest sens sau rezultă in împrejurări (spre exemplu . conştientă. tabloul comandat unui pictor renumit. el păstrează proprietatea lor ( şi a lucrării) şi în cursul executării. devenind proprietar. Editura Ştiinţifică. creditorii antreprenorului neavând asupra lor drept d gaj general. Bucureşti. 13 . pag.3 Făcând o cercetare amplă asupra contractului de antrepriză referitor la caracterul juridic este de specificat faptul că antrepriza este un contract sinalagmatic (bilateral) cu titlu oneros. Caracterele juridice ale contractului de antrepriză. Gherasim " Executare de lucrări şi prestare de servicii pentru populaţie ". Dacă materialele sunt procurate de client. el rămâne proprietarul lor şi a lucrării până la terminarea ei. comutativ.

prin urmare. iar spectrul divers al raporturilor. un contract este sinalagmatic dacă fiecare dintre părţi se obligă reciproc . de imposibilitatea executării obligaţiei de către dacă a fost executată Executarea obligaţiei nu poate fi refuzată contraprestaţia sau au fost prezentate garanţii privind executarea obligaţiei. în care cealaltă parte să execute treptat contraprestaţia sau să ofere garanţii privind executarea obligaţiei. se poate refuza executarea părţii datorate uneia din aceste persoane până la executarea integrală a obligaţiei corelative. Totodată este caracteristic faptul că persoana obligată să presteze prima poate refuza executarea obligaţie dacă. De aceea s-a făcut simţită necesitatea clasificării lor. corespunzător este necesară aplicarea corectă a regimului juridic pentru fiecare din categoria de contracte.Conform art. Dacă obligaţia trebuie executată faţă de mai multe persoane . Starea de reciprocitate şi de interdependenţă a obligaţiilor. R. Civ. că anumite contracte sunt acea categorie de acte care au menirea de a reglementa în detaliu o bună parte a raporturilor juridice cotidiene. în contractele 14 . apar indicii că dreptul la contraprestaţie este periclitat cealaltă parte. schimb. Legislaţia civilă în vigoare reglementează expres regimul unor categorii de contracte. donaţie. Anume partea obligată să presteze prima poate stabili un termen rezonabil.M. 704 C. Astfel. Dacă în caz că termenul expiră fără ca să fie executată obligaţia sau fără ca să fie prezentate garanţii. Aici este de remarcat faptul că persoana obligată în baza unui contract este în drept să refuze executarea propriei obligaţii în măsura în care cealaltă parte nu-şi execută obligaţia corelativă dacă nu s-a obligat să execute prima sau dacă această obligaţie nu rezultă din lege sau din natura obligaţiei. Contractul sinalagmatic este cel care se caracterizează anume prin reciprocitatea obligaţiilor care revin părţilor şi respectiv prin interdependenţa dintre aceste obligaţii. Problema clasificării contractelor prezintă o importanţă deosebită. după încheierea contractului . având în vedere faptul. antrepriză. persoana obligată să presteze prima poate rezilia contractul. Urmare însă a dezvoltării sociale şi extinderii afacerilor. dictează şi o diversitate de categorii de contracte. astfel încât obligaţia fiecăreia din ele să fie corelativă obligaţiei celeilalte. au apărut noi contracte reglementate sau nereglementate de lege. cum ar fi cele de vânzare-cumpărare.

un mijloc de apărare. Modalitatea invocării excepţiei de neexecutare a contractului va trebui să corespundă modalităţii prin care s-a cerut executarea obligaţiei: directă faţă de cealaltă parte sau eventual printr-un contrarăspuns la modificarea făcută în acest sens. rezoluţia şi rezilierea. c) a treia situaţie este aceea în care una din părţi nu-şi poate executa obligaţia ce-i revine din cauza unui caz fortuit. Într-o asemenea situaţie. partea care vrea să-şi execute obligaţia sau care şi-a executat-o. Se ridică întrebarea dacă această parte va avea dreptul să pretindă celeilalte să-şi execute obligaţia ? Este aşa numita problemă a riscului contractului. Excepţie din neexecutarea contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia din părţile contractului sinalagmatic. fără ca cealaltă parte să-şi fi executat propria obligaţie.se relevă printr-o finalitate comună: neexecutarea contractului. deşi una dintre părţi nu şi-a executat propria obligaţie. Facem precizare că noţiunea de excepţie reprezintă. 15 . cealaltă parte refuză în mod culpabil să şi-o execute pe a sa. pretinde. poate da naştere la anumite consecinţe sau efecte specifice între părţile contractante. adică problema de a şti care părţi va suporta consecinţele imposibilităţii fortuite de executarea a unei dintre acele obligaţii reciproce. celeilalte să şi-o execute pe a sa. în cazul în care i se va pretinde executarea obligaţiei ce-i revine. Partea căreia i se pretinde executarea va putea să se opună. va avea de ales între posibilitatea de a pretinde executarea silită a contractului. deşi una din părţi este pe punctul de a executa obligaţia sau chiar şi-a executat-o. Aceste efecte pot fi sentitizate astfel: a) o primă situaţie este aceea în care. cât şi problema riscului . Anume acele trei aspecte sau consecinţe excepţie de neexecutare. sau să ceară desfiinţarea prin rezoluţiune sau încetare prin reziliere. totuşi. b) a doua situaţie este aceea în care. Este de asemenea de precizat că noţiunea de excepţie este specifică ca mijloc de apărare a procesului civil. invocând aşa numita excepţie din executarea contractului.sinalagmatice. înainte de toate.

de exemplu. vor fi deduse judecăţii numai eventualele conflicte ivite anterior Dacă o prestaţie din contractul sinalagmatic devine imposibilă din motive din motive independente de părţi. efectul suspensiv de executare. fără a fi nevoie să se pronunţe în instanţa de judecată. b) Este necesar ca în contract să fi fost stipulată condiţia simultaneităţii executării. temeiul pentru opunerea excepţiei de neexecutare. nu poate fi invocată excepţia de neexecutare pe motiv că partea care a cerut executarea nu şi-a îndeplinit obligaţia care îi revenea dintr-un alt contract.Invocarea excepţiei de neexecutare.acea faţă de care s-a cerut executarea să poată invocarea în executarea contractului trebuie să justifice următoarele condiţii: a) Să se stabilească dacă obligaţiile reciproca ale părţilor îţi au fundamentul în acelaşi contract. până în momentul în care cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile asumate. d) Invocarea excepţiei de neexecutare trebuie să aibă direct între părţi. În consecinţă. o suspendare a executării obligaţiei ce revine. Aşa fiind. mai precis: să nu existe o prioritate stipulată sau firească în ceea ce priveşte executarea. cea care trebuie să execute prestaţia devine imposibilă şi pierde dreptul de a cere executarea obligaţiei corelative. apare ca nejustificat. ipoteza în care pentru executare s-au prevăzut anumite termene. ca prin neexecutarea obligaţiei sale să o fi împiedicat pe cealaltă parte să-şi execute obligaţia. În caz că 16 . încetează. Sau. Pentru ca partea interesată . reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor corelative asumate de părţile contractante. partea care anume o invocă va obţine de drept. Dacă cealaltă parte îşi va executa obligaţiile. fără intervenţia instanţei de judecată. dacă termenul de executare stipulat pentru partea care urmează să invoce excepţia îl precede pe cel prevăzut pentru partea care cere executarea. Mai precis. cu alte cuvinte. urmează să conchidem că temeiul juridic al invocării excepţiei de neexecutare a contractului îl constituie însăşi conţinutul acesteia. obţinut prin invocarea excepţiilor. Drept urmare. În cazul în care imposibilitatea este parţială. c) Se impune ca partea care urmează să invoce excepţia şi să nu fie inculpă. acestea trebuie să fie respectate. obligaţia corelativă se reduce corespunzător.

R. Conform art. creditorul poate rezolvi contractul integral doar în cazul când nu are nici un interes în executarea parţială a prestaţiei. 709 C. se consideră ca stabilit un termen rezonabil. ea nu este eliberată de executarea obligaţiei sale. dacă una din părţi nu execută sau execută în mod necorespunzător o prestaţie scadentă decurgând dintr-un contract sinalagmatic. b) nu este executată o obligaţie în sensul art. a face sau a nu face. cu rea-credinţă să 17 . Articolul 711 C. Dacă în raport cu felul neexecutării obligaţiei nu se poate stabili un termen. În cazul în care executarea prestaţiei uneia di părţile contractului sinalagmatic devine imposibilă din vina celeilalte părţi. În cazul în care nu a fost stabilit un termen sau termenul sau termenul este necorespunzător de scurt. care se reduce în măsura în care compensaţia sau dreptul la compensaţie sunt mai mici decât prestaţia datorată. Aici creditorului i menţinerea contractului.cealaltă parte cere transmiterea compensaţiei primite pentru obiectul contractului sau cesiunea dreptului la compensaţie. iar debitorul este ţinut să o execute. Anume prestaţia poate consta în a da. după expirarea fără rezultat a unui termen rezonabil pe care l-a stabilit pentru prestaţie sau pentru remediere. în baza termenului de garanţie. ne specifică faptul că rezoluţiunea contractului sinalagmatic este exclusă dacă: a) încălcarea obligaţiei este neînsemnată. care ne relatează anume că creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestaţii. Anume din contra prestaţie se deduce tot de ce partea eliberată pentru cauză de imposibilitate beneficiază din faptul eliberării sau ce omite beneficieze. R. 512 C.M. Neexecutarea obligaţiei se limitează la o parte din prestaţie. R.Civ. se face o somaţie.Civ.M. de iminenţa rezoluţiunii. cealaltă parte poate . ultima este obligată să execute prestaţia sa. în condiţiile încălcări. se poate pune în seamă.M. să rezoluţioneze contractul dacă debitorul trebuia să-şi dea seama . Civ.

mai acceptabilă este definiţia prin care se determină drept contract cu titlu oneros acel contract prin care fiecare urmăreşte a-şi procura un avantaj. Un exemplu clasic poate servi contractul de antrepriză. Bucureşti. nu putem fi pe deplin de acord cu aceste afirmaţii. procurat de o parte celeilalte. ". Astfel. la momentul încheierii contractului.deja sau o va ridica după rezoluţiune. iar cumpărătorul . Beleiu. 129. unde vânzătorul dobândeşte în calitate de avantaj suma bănească. se urmăreşte obţinerea altui folos patrimonial.bunul cumpărat sau de contractul de antrepriză. Pop. 38. spre exemplu. contractul devine comutativ. 18 . unica 4 5 Gh. în cazul în care este încheiat un contract de antrepriză. Teoria generală a obligaţiilor. Astfel.4 Este vorba. Literatura de specialitate determină contractele cu titlu oneros ca fiind acele contracte prin care. care concomitent din celălalt capăt este arat de altă persoană şi părţile nu determină limitele realizării lucrărilor.c) creditorul răspunde în totalitate sau în mod apreciabil moment în care creditorul este în întârziere de primire. Este necesar de nu confundat situaţia în care nu se cunoaşte mărimea avantajului cu situaţia în care nu se cunoaşte întinderea sau volumul prestaţiei. Subiectele dreptului civil. ". " Drept civil român. presupune posibilitatea evaluării pecuniare a acestuia. 5 Este important de menţionat că avantaj procurat de o parte nu este neapărat să constituie echivalentul procurat de cealaltă parte. Totuşi. pentru neexecutarea obligaţiei pentru care nu trebuie să răspundă debitorul ce a intervenit într-un d) pretenţiei i se opune o excepţie pe care debitorul a ridicat . 1998. pag. Comutative sunt acele contracte. Introducere în dreptul civil. unde antreprenorul urmăreşte drept avantaj obţinerea remunerării pentru lucrul prestat. unde antreprenorul se obligă să realizeze aratul în câmp. Iaşi. cunosc cu certitudine mărimea avantajului. L. La rândul său. în cazul în care părţile convin asupra unui deviz de cheltuieli fix. 1994. contractele cu titlu oneros pot fi şi contracte comutative. încheierea cărora presupune dobândirea unui avantaj. unde.însuşi obiectul confecţionat sau lucrarea realizată. iar clientul . pag. unde părţile. deoarece nu toate contractele. deosebim contracte cu titlu oneros. " Drept civil. În funcţie de avantajul pe care-l urmăresc părţile la încheierea contractului. de contractul de vânzare-cumpărare. în schimbul folosului patrimonial.

condiţie-limită fiind momentul în care aceştia se vor întâlni. Exemplu de contract de executare instantanee poate fi contractul de donaţie. de exemplu. În acest sens. La respectivele contracte de executare succesivă este important începutul executării contractului. Deseori. ca fiind un institut separat. dar şi nu întinderea prestaţiei. vedem că termenii în drept civil nu pot fi încadraţi în conţinutul noţiunii de fapt juridic. actul de executare ale cărora presupun acţiuni multiple. care efectiv nu depind de voinţa umană. acesta este considerat drept un fapt juridic. Referitor la contractul de antrepriză. stabilind astfel cu certitudine limita avantajului. după aprecierile unor autori. în unele cazuri. cât şi de evenimentele. în legătură cu aprecierea termenilor ca fapt juridic. Mai mult decât atât. care efectiv depinde de voinţa umană. Contractul de executare instantanee este acel contract în care actul de executare presupune o singură prestaţie. că însăşi faptul juridic priveşte atât actul juridic. considerăm a fi priviţi într-o poziţie separată. Astfel. modul de manifestare al termenilor nu poate încadrate sub noţiunea de fapt juridic. durata executării lui. eşalonate în timp. Totodată. contract de vânzarecumpărare. perioada în care se va considera că persoana a fost concepută. deseori. Contractele de executare succesivă sunt acele. Astfel. va constitui un contract comutativ. totodată. pentru a aprecia dacă aceasta avea capacitate de folosinţă. care se exprimă printr-un 19 . întinderea căreia. În literatura de specialitate noţiunea de termen este privită în mod diferit. chiar de termeni sunt legate considerarea producerii unor fapte juridice cum ar fi. apar diferite probleme. luând în consideraţie aceea. deosebim contracte de executare instantanee şi contracte de executare succesivă. de regulă. am putea determina termenii în dreptul civil. Astfel. iar prin urmare şi momentul încetării executării lui. explic faptul că este un contract de executare succesivă. vom defini termenii ca fiind un institut de drept civil. în momentul executării contractului. Din cele expuse. În funcţie de modul de executare a contractului. nu poate fi apreciată în parametri temporari. coincide cu momentul finalizării executării lui. succesive. În respectivele contracte. deoarece părţile stabilesc valoarea lucrărilor în funcţie de o anumită unitate de suprafaţă prelucrată.

legea civilă leagă apariţia unor efecte juridico-civile. 20 . 2. Ora. Ziua. termeni de garanţie. care de regulă se stabilesc într-o perioadă strict determinată în ani. zile. că ele decurg independent de voinţa umană şi constituie moment de apreciere a începutului. termene de exercitare a drepturilor şi termeni de apărare a drepturilor. Privitor la calcularea termenelor în contract. 3.moment sau o perioadă de timp în legătură cu prezenţa sau scurgerea căreia. În acest sens. de regulă. 3) În funcţie de certitudinea lor. 4. termeni de înaintare a pretenţiilor şi termene de înaintare a acţiunii sau termene de prescripţie. 5) În funcţie de natura lor. ore şi termene nedeterminate. 4. În ce se calculează termenele. găsim o largă clasificare a acestora şi anume: 1) În funcţie de cine stabilesc termenii deosebim termeni stabiliţi prin lege. deosebim termene determinate. termeni stabiliţi de către părinţi în contractul civil şi termeni stabiliţi de instanţa de judecată. duratei sau sfârşitului materializării stărilor de voinţă sau realizării faptelor. Luna calendaristică. În ceea ce priveşte categoriile termenelor. Una din cele mai importante probleme şi în special pentru contractele de executare succesivă. Începutul calculării termenilor. în perioade nedeterminate. sunt importante următoarele momente: 1. 2) În funcţie de caracterul lor deosebim termeni cu caracter imperativ şi termeni cu caracter dispozitiv. 4) În funcţie de efectele ce le creează deosebim termene de naştere a drepturilor civile. Anul. 3. comparativ cu calcularea termenelor la general în drept. termenele se caracterizează prin faptul. dar ţi pentru cele de executare instantanee. în literatura de specialitate. Ca unitate d calculare a termenelor poate fi: 1. 2. este calcularea corectă a termenelor contractuali. stabilite. deosebim termene de existenţă a drepturilor. În ce se calculează termenele. Suspendarea calculării termenelor. care pot fi modificaţi.

că la încheierea contractului începutul curgerii termenului constituie un efect al acestuia. care cuprinde 30 zile şi în ani. de atingerea unui scop. cum ar fi realizarea unui nivel de venit într-un contract de societate comercială. doar termenele de executare a contractului se prezintă drept efecte a acestuia. în acest sens. cum ar fi secunde sau săptămâni. sunt caracteristice astăzi. spre exemplu. în zile. părţile pot stabili termenele într-o perioadă nedeterminată. după caz. Astfel. spre exemplu. determinându-se în mod tradiţional. dar în contract nu este stipulat în mod expres momentul iniţierii executării sau aceasta nu reiese din conţinutul acestuia. precum şi atunci când contractul este de executare succesivă. Stabilirea termenelor contractuali în secunde. săptămâna de lucru. De asemenea.La încheierea contractului. spre exemplu. unde nu se stabileşte termenul limită de acţiune a acestuia şi. luni. Practica încheierii contractelor şi legislaţia în vigoare stabileşte. unde termenul executării este nedeterminat total. care cuprinde 365 sau 366 zile. acesta nu poate fi limitat de atingerea efectivă a unui rezultat. Deci. Această perioadă nedeterminată poate fi limitată în funcţie de un eveniment sigur. care cuprinde 24 ore. precum şi atunci 21 . în contracte pot fi stabilite termenele în unităţi de timp diferite de cele enumerate mai sus. că săptămâna cuprinde 7 zile calendaristice. topirea zăpezilor pentru începerea lucrărilor agricole. cum ar fi. totodată şi de unele categorii ale contractelor de societate. Astfel. Această regulă se aplică atunci când contractul este de executare instantanee. În acest sens. Totodată aceştia pot specifica acest termen în funcţie de alte criterii. termenii se stabilesc de asemenea în ore care cuprinde 60 de minute. aceasta din urmă fiind determinată în mod expres de către părţi. calculul termenelor de executare a contractului începe: 1. poate cuprinde cinci sau şase zile. care. Este vorba. convenită de către părţile contractuale. serviciilor de telefonie mobilă. cum ar fi. de a face delimitarea între termenele de executare a contractului şi termenele de acţiune a contractului. este necesar. La stabilirea termenelor contractuali. totodată. Stabilirea termenelor în săptămâni constituie constituie o modalitate arbitrară. părţile pot stabili termenul de executare a contractului în săptămâni. Din momentul încheierii contractului.

nedeterminată. 4. după cum o convin părţile. de regulă. părţile. De asemenea. De la o dată calendaristică sau concretă . contractul va fi posibil de executat după realizarea unei condiţii suspensive. momentul în care va fi începută executarea contractului. La săvârşirea unui act juridic. transmiterea materiei prime pentru executarea contractului de antrepriză. de asemenea. termenul contractului cărora deja expiră. mai bine spus. ani şi. în mod expres. Astfel. părţile pot stabili un termen suspensiv nedeterminat. După o perioadă de timp. fie poate servi drept temei pentru rezoluţiunea contractului. Spre exemplu. 3. La producerea unui eveniment sau fapt viitor. luni.când părţile stabilesc în mod expres. 2. care poate fi condiţionat de faptul. acest termen devine un termen suspensiv. o atribuim la categoria de termene deoarece. 5. de regulă. stipulează un termen maxim în care poate fi realizată aceasta suspensiv. zile. părţile stipulează un termen suspensiv de 30 zile. că contractul începe a fi executat din momentul încheierii lui. la încheierea contractului de închiriere a spaţiului locativ. că în această perioadă urmează a fi făcută reparaţia încăperilor sau acestea sun încă locuite de alţi chiriaşi. fie la considerarea săvârşirii lui. care poate fi determinată în ore. într-o dată concretă. cum ar fi. sigur. precum şi alte împrejurări. înştiinţarea făcută de locatari către chiriaşi cu privire la posibilitatea ultimilor de a se instala în locuinţă. la indicarea perioadei de timp după care va fi începută executarea contractului. pentru stabilirea unei asemenea condiţii. Părţile la încheierea contractului stabilesc. spre exemplu. care poate fi manifestată pentru realizarea de către una din părţi a unui act care ar constitui începutul calculării termenului. Nerealizarea lui în termen poate duce. Acesta este fixat. după cum am menţionat. Această categorie. totodată. De regulă această modalitate este condiţionată de unele împrejurări ce nu permit executarea contractului anterior momentului indicat. Aceasta o poate constitui efectuarea părţii prealabile. Această modalitate presupune repararea momentului la începutul calculării termenilor la un 22 .

consultantul nu va fi obligat la asigurarea consultanţei. Astfel. cum ar fi. c) executantul contractului a fost chemat în rândul forţelor armate trecute pe picior de război. Respectiv. ţinem să menţionăm. astfel. 23 . care poate să nu să se producă. La producerea unui eveniment sau fapt viitor nesigur. contractul de asistenţă juridică se poate stabili că începutul calculării termenilor de prestare a serviciilor de consultanţă va fi calculată începând cu momentul apariţiei situaţiei de conflict între beneficiar de consultanţă şi partener al acestuia. 6. în condiţii de forţă majoră. altfel spus. b) circumstanţele acestea să nu ţină de voinţa şi puterile părţii ce induce suspendarea. c) despre survenirea condiţiilor suspensorii. să cunoască sau să aibă posibilitate de a avea cunoştinţă cealaltă parte la contract.eveniment viitor şi sigur. spre exemplu. începând cu momentul când survine o împrejurare determinată drept condiţie suspensorie şi care încetează terminând cu momentul când aceste împrejurări dispar. suspendarea termenelor contractuale este acea modificare a cursului acesteia ce constă în oprirea de dreptul curgerii termenului. spre exemplu. din start se admite faptul că situaţia de conflict poate să nu parvină. Această modalitate priveşte contractele. Pentru suspendarea calculării termenului să înceapă este necesar să fie prezente anumite condiţii de suspendare a executării contractului. în temei. care presupun posibilitatea începutului neexecutării contractului la producerea unui eveniment sau fapt posibil. Legislaţia în vigoare lasă în umbră regulile de calculare a termenilor contractuali. topirea zăpezilor pentru începutul lucrărilor agricole. printre care putem determina: a) să fie prezente circumstanţe care nu au posibilitate să fie executat contractul. că cursul termenelor contractuali poate fi suspendat la survenirea următoarelor împrejurări: a) executarea contractului a fost împiedicată de un eveniment extraordinar şi de neînlăturat în împrejurările date. b) are loc amânarea executării obligaţiilor contractuale în baza unei prescripţii stabilită printr-un act legislativ. În acest sens. Astfel.

 privitor la viciile lucrurilor. sunt aplicabile. în baza legislaţiei în vigoare. Dovada suspendări calculării termenului poate fi constatarea prezenţei condiţiilor de forţă majoră. fapt care a dus la imposibilitatea executării contractului de către cealaltă parte. în fond. 24 . După cum am mai menţionat. Termenele speciale. după cum urmează:  şase luni:  privitor la clauza penală într-un contract (amenzi penalităţi de întârziere). începutul suspendării calculării termenelor contractuali. Ca efect. Legislaţia civilă cunoaşte. este de trei ani pentru persoanele fizice şi un an pentru persoanele juridice. începe cu momentul survenirii condiţiei suspensorii. iar prin urmare. Termenul general pentru apărare.  privitor la livrarea producţiei de calitate necorespunzătoare sau a unor produse în garnituri necomplete. Dovadă a încetării suspendării calculării termenului poate fi acte săvârşite de partea contractuală.d) beneficiarul de executare a contractului a întreprins acţiuni sau. două categorii de termeni:  Termeni generali de prescripţie şi. prin care se înlătură influenţa terţelor persoane. pentru perioada suspendării calculării termenului în contract. în puterea căreia stă înlăturarea condiţiilor suspensorii. înştiinţarea despre survenirea condiţiilor suspensorii. termenul scurs de facto nu se ia în calcul. respectiv începutul calculării suspendării se va face din momentul înştiinţării. dispariţia condiţiilor de forţă majoră. pentru perioada suspendării prescripţiei nu sunt produse nici un efect juridic. precum şi alte acte constatatoare. actele săvârşite de terţele persoane. dimpotrivă. nu a întreprins acţiunile necesare prevăzute de contract. pentru încălcarea drepturilor subiective civile. iar în cazul în care cel ce induce suspendarea calculării termenului este obligat de a înştiinţa cealaltă parte despre survenirea condiţiei suspensorii.  Termene speciale de prescripţie. printr-o acţiune a drepturilor încălcate.

 privitor la viciile lucrării executate în baza contractului de deservire curentă;  privind intentarea de către cărăuşi a acţiunilor ce decurg din transporturi, împotriva predărilor deţinătorilor sau călătorilor;  privind încălcarea de către antreprenor a vre-uneia din condiţiile contractului Începutul prescripţiei extinctive, constituie momentul, de când persoana este în drept să pună în aplicare dreptul său la acţiune. Regula generală stabileşte că prescripţia începe să curgă în ziua în care s-a născut dreptul la acţiune, deci, din ziua când persoana a aflat sau trebuia să afle că i-a fost încălcat un drept. Referitor la aplicabilitatea regulii generale, este necesar de menţionat, că regula generală se aplică ori de câte ori nu este indusă aplicarea unei reguli speciale. Regulile speciale privesc existenţa unor condiţii suplimentare de a fi îndeplinite de către persoana ce intenţionează cu privire la o acţiune sau în favoarea acesteia. Astfel, conform legislaţiei civile, drept condiţie specială este impusă obligaţia persoanei viciate de a înainta pretenţiile privind viciile depistate celui ce urmează de a fi chemat în judecată, în decursul unui termen anumit. Înaintarea pretenţiilor este stabilită în interiorul termenului de prescripţie, iar în unele cazuri, însăşi este supusă prescripţiei. Vreau să menţionez faptul că prescripţia se suspendă dacă intentarea acţiunii a fost împiedicată de un eveniment extraordinar. Prescripţia începe a fi suspendată din momentul survenirii acestor împrejurări, dar nu mai devreme decât cu şase luni de la scurgerea termenului de prescripţie. Suspendarea încetează de la momentul înlăturării împrejurărilor ce au servit ca temei pentru suspendare. Este necesar de menţionat, că în materie de efecte, pentru perioada suspendării prescripţiei nu sunt produse nici un efect juridic şi partea ce a rămas din prescripţie se prelungeşte până la şase luni, iar dacă termenul de prescripţie a fost mai mic de şase luni - până la termenul de prescripţie corespunzător. Constituie o restabilire a termenului de prescripţie, virtutea constatării temeiniciei depăşirii termenului de prescripţie. Repunerea în termen este o prerogativă a instanţei de judecată, care se realizează doar la cererea celuia, în favoarea căruia se restabileşte termenul. De regulă, la repunerea în drepturi, se poate restabili la constatarea unor împrejurări, care în mod obiectiv nu dă posibilitate titularului de drept
25

de a se adresa în instanţă. Asemenea cazuri poate fi executarea unei pedepse privative de libertate, inclusiv şi aflarea în detenţie, ca măsură preventivă, spitalizarea îndelungată ori repetată6. În funcţie de modul lor de formare deosebim contractul de antrepriză ca un contract consensual. Contractul consensual este o categorie a contractelor care se consideră încheiate, iar prin urmare, produc efecte prin simplul acord de voinţă a părţilor. Aceste contracte sunt guvernate de regula: contractul se consideră încheiat în momentul în care părţile, în forma cerută de legislaţie, au conveni asupra condiţiilor esenţiale a contractului. Este necesar de reţinut, că în unele cazuri, pentru contractele consensuale, legislatorul cere exprimarea actului de voinţă a părţilor într-o a numită formă, ca, spre exemplu, forma scrisă, fapt care, deseori, este confundat cu caracterul formal, solemn a contractului. Acest fapt este important, deoarece, în cazul în care nu s-a respectat forma expunerii actului de voinţă într-un contract consensual, survine nulitatea de fond a contractului, pe când în cazul în care nu s-a respectat însăşi forma contractului, ca condiţie de validitate a contractului, respectiv, survine nulitatea de formă. Prin urmare, pentru recunoaşterea faptului săvârşirii actului, în primul caz, părţile interesate vor cere recunoaşterea exprimării actului de voinţă - ca rezultat, aceasta va face dovada încheierii contractului, excluderea actului de voinţă nefiind pus sub semnul de întrebare.

6

Gh. Beleiu, " Drept civil român. Introducerea în dreptul civil. Subiectele dreptului civil ", Bucureşti, 1998, pag. 266267. 26

II.

Condiţiile de validitate a încheierii contractului.

Orice contract, pentru a produce efecte, urmează a fi încheiat valabil. Pentru considerarea valabilităţii încheierii contractului, este necesar respectarea condiţiilor de valabilitate ale acestuia. Literatura de specialitate defineşte condiţiile de validitate a contractului, ca fiind acele elemente structurale, obligatorii pentru orice contract, care sunt determinate de lege drept elemente obligatorii, respectarea lor fiind impusă sub sancţiunea nulităţii 7. Totodată, lista acestor condiţii poartă caracter exhaustiv şi sunt stabilite prin lege. În practica încheierii contractelor sunt cunoscute multe cazuri în care părţile, la negocierea clauzelor contractuale, pot stabili şi alte condiţii decât cele pe care le stabileşte legislaţia. Astfel, pentru exemplu, putem vorbi despre contractul de arendă a unui imobil, încheiat între două persoane, la care termenul de arendă nu depăşeşte trei ani, iar respectiv legea nu cere înregistrarea cadastrală obligatorie, dar unde părţile au stabilit obligativitatea înregistrării, iar prin urmare şi condiţia constatării validităţii în momentul înregistrării. În această ordine de idei, vorbim despre faptul că în unele cazuri, părţile pot stabili şi condiţii suplimentare pentru care se va putea induce valabilitatea contractului, iar în rezultat şi producerea efectelor.

7

A. M. Luca, " Drept civil. Noţiuni generale despre obligaţii. Contracte civile ", Iaşi, 1994, pag. 78. 27

Pentru ca un contract să fie valabil încheiat, în sensul de a da naştere la drepturi şi obligaţii pe seama părţilor, potrivit Codului Civil, se impune să fie respectate anumite condiţii, şi anume: 1. Legalitatea; 2. Părţile trebuie să fie capabile de a contracta; 3. Să-şi exprime consimţământul în mod liber; 4. Contractul să aibă un obiect determinat; 5. Să aibă o cauză licită; 1. Forma contractului; La aceste enumerate mai sus voi face după cum urmează unele precizări detailate cu privire la evidenţierea şi respectarea lor în ceea ce priveşte încheierea contractului. În literatura de specialitate s-a realizat o diversă clasificare a condiţiilor de validitate a contractului. Cea mai amplă clasificare a condiţiilor de validitate este expusă de către cercetătorul român Gh. Beleiu, care clasifică condiţiile de validitate ale contractului juridic, iar prin urmare şi a contractului în funcţie de aspectul la care se referă, în funcţia de sancţiunea nerespectării lor8. Astfel, în funcţie de aspectul la care se referă, deosebim condiţii de validitate de fond şi condiţii de validitate de formă. Condiţii de validitate de fond sunt acele care ţin de conţinutul contractului - capacitatea părţii de a contracta, consimţământul valabil exprimat, obiectul şi cauza contractului. Forma în care are loc încheierea contractului constituie o condiţie de formă. În funcţie de obligativitatea condiţiei de validitate deosebim condiţii de validitate esenţiale şi neesenţiale. În funcţie de sancţiunea nerespectării condiţiilor de validitate deosebim condiţii, nerespectarea cărora duce la nulitatea contratului şi condiţii de validitate, nerespectarea cărora duce la ineficacitatea contractului.

8

Gh. Beleiu, " Drept civil. Introducere în drept civil român. Subiectele derptului civil ", Bucureşti, 1998, pag. 137. 28

Astfel. doctrina stabileşte. În sensul acesta. În acest context. Legalitatea. poate fi făcută în funcţie de conţinutul reglementărilor legale. legalitatea urma să elucideze aspectul. rezultă din atitudinea de respectare a legilor este definită ca 29 . ultim fiind o parte a ordinii sociale". care erau permise de lege. legalitatea este definită ca un principiu fundamental de drept. în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte. iar respectiv autoritatea de stat este în drept să desfăşoare actele activităţii. excluzându-se posibilitatea aplicării principiului " Se permite totul ceea ce nu interzice legea". Însăşi condiţia de legalitate a încheierii contractului rezultă din principiul legalităţi în desfăşurarea raporturilor civile. care-i sunt autorizate prin lege. care deşi nu era propriu. tractarea principiului legalităţii asigura posibilitatea săvârşirii a aşa tip de acţiuni. 1. ţinem să menţionăm.În contextul celor enunţate mai sus. să aplice legile şi celelalte acte normative. respectiv. că cetăţeanul este liber să se manifeste sau să întreprindă orice.persoană. atribuirea unei sau alteia din condiţiile de validitate la una din categoriile enunţate mai sus. Drept condiţie de validitate. este privit sub alt aspect şi principiul legalităţii. Este de menţionat faptul că acest principiu şi-a găsit cea mai mare apreciere în perioada sovietică şi constituia unul din pilonii doctrinei sovietice. se afirmă că " starea de ordine. respecta în integru prevederile legislaţiei. şi când este cazul. prezumă corespunderea conţinutului şi efectelor produse de contract prevederea legislaţiei în vigoare. Astfel. legalitatea este privită drept "… un principiu. după natura şi conţinutul său deplin. în desfăşurarea raporturilor sociale. structurii instituţionale sovietice. că de fiecare dată. În acest sens. În acest sens. cu referire la coraportul stat . realizarea căruia duce la instituirea ordinii de drept. în afară de ceea ce-i interzis prin lege. încercăm să redăm conţinutul fiecăreia din condiţiile de validitate a contractului. Odată cu revizuirea poziţiilor în ceea ce priveşte posibilitatea persoanei de a opera în contextul corespunderii acţiunilor sale prevederilor legislaţiei în vigoare. În acelaşi context.

dinamic şi static. Cât priveşte persoanele cu capacitate de exerciţiu restrânsă. " Introducere în studiul dreptului ". " Drept constituţonal şi instituţii politice ". Incapacitatea de exerciţiu priveşte persoanele lipsite de această capacitate. sub ambele aspecte se poate reţine următoarea concluzie: atât în cazul persoanelor fizice cât şi în cazul persoanelor juridice regula o constituie existenţa iar incapacitatea .excepţia 11. teoria generală a obligaţiei". pag. vol. Referitor la persoanele juridice . Iaşi. însă numai prin încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorii lor. "Drept Civil. 10 Acest fapt dă reala posibilitate de a privi legalitatea. Beleiu. 133. Ion Deleanu.minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie . În cazul în care capacitatea de exerciţiu este generală . 1993. sub aspectul capacităţii de folosinţă. pag 173. cel puţin sub două aspecte .legalitate "9 sau că " Legalitatea este un principiu exprimat prin îndatorirea de a respecta regulile de drept şi ordonarea tuturor regulilor de drept într-un unic şi unitar. pot încheia contracte în nume propriu. În ceea ce priveşte incapacitatea de a contracta. Capacitatea civilă de a contracta trebuie considerată că se referă. cât şi persoanele cărora această capacitate le este recunoscută în mod limitat. unde aspectul dinamic reflectă situaţia în care acţiunile legate de încheierea şi executarea contractului urmează să nu contravină legislaţiei. deopotrivă atât la capacitatea de folosinţă cât şi la capacitatea de exerciţiu. 2. Cât priveşte existenţa şi inexistenţa capacităţii civile de a contracta. se impune a fi făcută precizarea că îşi exercită 9 Ioan Huma. menţionez spre exemplu incapacitatea soţilor de a vinde unul altuia sau incapacitatea tutorelui de a încheia acte juridice cu minorul aflat sub tutela sa. 1. pag. 70. minorii între 14 şi 18 ani. 11 Gh. iar aspectul static priveşte situaţia în care toate efectele şi scopul realizat prin contract urmează a fi conform legislaţiei. inclusiv şi în domeniul raporturilor contractuale. implicând conformitatea celor inferioare faţă de cele superioare ". Iaşi. 1993.contractele se pot încheia în numele acestor persoane numai prin reprezentanţii lor legali. Bucureşti 1993. Părţile trebuie să fie capabile de a contracta. 10 30 .

cealaltă premisă fiind discernământul juridic. 31 . astfel încât. Altfel spus. adică de a dobândi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii prin încheierea acestui act. O primă dispoziţie este cea care prevede faptul că o condiţie esenţială ("pentru validitatea unei convenţii") este capacitatea de a contracta . Prin urmare.(1). Această aptitudine face parte din capacitatea de folosinţă care constă în aptitudinea omului sau a colectivului de oameni de a avea drepturi şi obligaţii civile (un drept este şi dreptul de a încheia contracte).capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu în ceea ce priveşte încheierea contractelor potrivit scopului şi prin organele lor de conducere. 2) interzişii. Codul Civil reglementează această condiţie de fond. În legislaţie. înseamnă tocmai aptitudinea omului ori colectivului de oameni de a dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii prin încheierea de acte juridice civile. cele mai multe găsindu-se în codul civil. Dar capacitatea de a încheia actul juridic civil este expresia fidelă a capacităţii de exerciţiu. 3) în genere toţi cei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte. au capacitatea să încheia actul civil. deci suntem în prezenţa unui element al capacităţii civile atât pentru persoana fizică cât şi pentru persoana juridică. capacitatea de folosinţă este o premisă a capacităţii de exerciţiu a persoanei. atât persoanele fizice cît şi juridice. pentru că această capacitate. ca parte a capacităţii civile. în principiu. reglementarea capacităţii de a încheia contracte civile este răspândită în diferite acte normative. subiectele de drept civil. esenţială şi generală pe categorii de acte juridice. Prin capacitatea de a încheia contractul civil se înţelege acea condiţie de fond şi esenţială care constă în aptitudinea subiectului de drept civil de a încheia actul juridic. după cum am menţionat mai sus poate contracta orice persoană ce nu este declarată incapabilă de lege şi anume: incapabili de a contracta sânt : 1) minorii.

1. b.1. Corecta înţelegere a principiului capacităţii necesită şi următoarea subliniere: capacitatea este o stare de drept .3. chiar la o persoană incapabilă. Să exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. Condiţiile de valabilitate a consimţământului. 3. 3. ca toate excepţiile în drept. În al doilea sens prin consimţământ se înţelege acordul de voinţă al părţilor în contractele juridice bilaterale sau multilaterale. Consimţământul. 32 .1.de jure . temporar.Această regulă se desprinde din următoarele : Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit în tot sau în parte. Să fie exteriorizat. Într-un prim sens prin consimţământ se înţelege manifestarea exteriorizată de voinţă a părţilor care încheie contractul. Consimţământul ca un element al voinţei juridice pentru a fi valabil.aşa cum o vede legea. după cum se ştie. Putem exemplifica aceasta potrivit convenţiilor legale făcute şi care au o putere de lege între părţile contractate şi nu pot fi revocate decât prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege.1. dar excepţiile şi în această materie. de capacitatea de exerciţiu.ce poate exista izolat. care este o stare de fapt . spre deosebire de discernământ. sunt de strictă interpretare şi aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis). decât în cazurile şi în condiţiile stabilite de lege.de facto . Esenţa principiului capacităţii este dovedită şi de prezenţa unor excepţii. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ. sunt cele expres prevăzute de lege. iar textele de excepţie.2.1. Termenul de consimţământ este folosit în două sensuri: a. deci pentru a duce la încheierea unui contract civil trebuie să îndeplinească cumulativ patru condiţii esenţiale: 3. 3. 3. să nu aibă discernământ. după cum o persoană deplin capabilă se poate găsi într-o situaţie în care.

între consimţământ şi voinţă există corelaţia de tipul: parteîntreg. Reflectarea nevoii conduce la reprezentarea scopului de atins. Unele din acestea sunt în concordanţă cu prima dorinţă. elementul fundamental al actului juridic este voinţa juridică. Voinţa formează obiect special de preocupare pentru psihologie. 33 . pe care omul tinde să le satisfacă. Sub aspect psihologic. în general. Ca orice voinţă. ea este o structură complexă. voinţa este un fenomen complex. mai puternică. concomitent. în general. fiind formată din două elemente: consimţământul şi cauza sau scopul pentru care se face actul juridic civil. altele ( şi de obicei. Sub aspect juridic. Pentru a înţelege această structură e necesar. Această cerinţă decurge din caracterul conştient al acelor care încheie contractul.1. reţinând. Nevoia se reflectă în mintea omului. ci apar. constă în existenţa unor nevoi. Consimţământul să nu fie viciat 3.3. şi voinţa juridică este de natură psihologică. adică reprezentarea unui fapt sau a unui lucru susceptibil să satisfacă nevoia. deci şi a celei juridice. Punctul de plecare în acest proces.1.4. Formarea voinţei.1. o dorinţă nu rămâne izolată. totodată. Deci. opunându-se realizării celei iniţiale. acele elemente din procesul respectiv care interesează dreptul. să fie prezentat modul de formare a voinţei juridice sub aspectul ei psihologic. După cum rezultă din definiţia actului juridic. dar interesează şi dreptul. De aici rezultă că. se trece de la tendinţă la dorinţă. iar dreptul civil în special. necesită un proces psihologic complex. Cel mai adesea. se ajunge la reflectarea mijlocului de satisfacere a acelei nevoi. consimţământul este manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. cele mai bune) sunt potrivnice. după care. Consimţământul trebuie să provină de la o persoană cu discernământ. Pe măsură ce reprezentarea scopului de realizat devine mai clară. alte tendinţe şi dorinţe.

de Codul civil. indirect. . dacă respectă anumite limite. astfel: Convenţiile legale făcute au putere de lege între părţile contractante. în sensul că o comunică celorlalţi oameni. hotărâre pe care o exteriorizează. intervine o împrejurare. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziţii.sunt libere ca. iar hotărârea de a încheia actul juridic civil. rezultă că părţile: . Motivul care determină subiectul de drept să încheie actul juridic civil se numeşte scopul sau cauza actului juridic civil şi este primul element al voinţei juridice.În aceste condiţii. dacă se respectă legea şi bunele moravuri. pentru că raportul juridic civil. 1) Principiul libertăţii actelor civile. au posibilitatea să încheia orice acte juridice civile. Voinţa juridică este guvernată de două principii: 1) principiul libertăţii. aflate în concurs). . voluntar. în dreptul civil se numeşte consimţământ şi constituie cel de-al doilea element. exteriorizată. 34 . să modifice ori să revoce contractul civil pe care lau încheiat. consacră regula de drept potrivit căreia subiectele de drept civil. În acest proces. ca toate raporturile juridice. conţinutul (clauzele) actului juridic civil.sunt libere să încheie convenţii ori să facă acte unilaterale. (1) numit şi principiul autonomiei de voinţă. un motiv (ce înlătură celelalte motive) care determină subiectul de drept să ia hotărârea de a încheia un anumit act juridic (act care apare ca mijloc de satisfacere a nevoii). prin acordul lor. aşa cum doresc. Principiul ca atare este consacrat. începe a doua fază a procesului psihologici. de deliberare (care reprezintă cântărirea avantajelor şi dezavantajelor pe care le prezintă dorinţele şi mijloacele de realizare. numit şi principiul voinţei interne. care este deliberarea. 2) principiul voinţei reale.Nu se poate deroga de la convenţii sau dispoziţii particulare de la legile care .sunt libere să stabilească. presupune o legătură între oameni. intersectează ordinea publică şi bunele moravuri.

care nu corespunde voinţei reale. care acordă prioritate absolută voinţei interne (reale). un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane (1). sincere. Nu este exclusă. întrucât. nu poate avea putere decît între părţile contractante şi succesorii lor universali. atât timp cît voinţa internă nu se exteriorizează. Codul civil adoptă ca regulă sistemul voinţei reale (interne) şi admite în mod excepţional (ca excepţie şi sistemul voinţei declarate). Acesta este un alt text care evidenţiază că legiuitorul a dat prioritate intenţiei reale a căror două părţi contractante şi nu intenţiei declarate. ea intrând în domeniul dreptului abia prin exteriorizarea ei în declaraţia de voinţă. Actul secret care modifică un act public. nici teoretic şi nici practic. care acordă prioritate absolută voinţei declarate. fiind voită sau nu de părţi). constând în voinţa exteriorizată.concepţia subiectivă. se pune problema de a şti care din ele va avea prioritate ? Rezolvarea acestei probleme se face în funcţia de adoptată cu privire la raportul dintre voinţa internă (reală) şi voinţa declarată (exteriorizată). există două concepţii: . şi . În mod obişnuit. iar nu după sensul literal al termenilor. întrucât aceasta este elementul constructiv al actului juridic. declaraţia de voinţă nefiind decât mijlocul de exteriorizare a acelei voinţe interne.Din expunerea formării voinţei juridice a rezultat că această voinţă este alcătuită din două elemente: elementul intern (psihologic) şi elementul extern (social). între cele două elemente există o deplină concordanţă. situaţia în care între cele două elemente să nu existe concordanţă (neconcordanţă. în care voinţa declarată nu este în concordanţă cu voinţa internă (reală). însă. nu prezintă utilitate pentru drept. În această situaţie.concepţia obiectivă.2) Principiul voinţei reale (interne). Adoptarea ca titlu de regulă a sistemului voinţei reale se întemeiază pe următoarele argumente de text: 1) 2) Interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante (adică după voinţa lor reală). 35 . În această privinţă.

în alţi termeni. adică cu intenţia de a da naştere. cunoscută de 36 . din prietenie. cum e cazul actelor solemne. " din partea celui care se obligă". destinatarul acesteia (actul fictiv.2. simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară. c) când manifestarea de voinţă este foarte vagă. 3.1.3. modifica ori stinge un raport juridic civil concret.Consimţământul nu este valabil. întrucât numai astfel se poate uni cu o altă voinţă pentru a se realiza efectul de voinţă specific actelor bilaterale şi multilaterale. adică făcută cunoscută către alţii. De la acest principiu există şi excepţii. fără intenţia de a crea un raport care să fie susceptibil de realizat. Consimţământul trebuie să fie exteriorizat. Voinţa internă produce efecte juridice numai dacă este exteriorizată. ci şi suficientă . b) când manifestarea de voinţă s-a făcut sub condiţie pur potestativă. pentru ca actul civil să se nască valabil din punctul de vedere al formei sale. cu varietate de simulaţie). ( jocandi causa). adică: mă oblig dacă vreau. Această condiţie de valabilitate a consimţământului nu este îndeplinită în următoarele cazuri: a) când manifestarea de voinţă a fost făcută în glumă. când este dat prin eroare. curtoazie sau pură complezenţă.1. întotdeauna. Prin această condiţie se înţelege faptul că manifestarea de voinţă trebuie făcută de autorul ei cu intenţia de a se obliga juridiceşte . în cazul cărora exteriorizarea voinţei se va face . în forma cerută de lege (de regulă. 3. formă autentică). d) când manifestarea de voinţă a fost făcută cu o rezervă mintală. Consimţământul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice . smuls prin violenţă sau surprins prin dol. În dreptul nostru civil părţile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinţei lor potrivit principiului consensualismului actelor juridice.

se mai pune problema valorii juridice a tăcerii. În legătură cu această condiţie a consimţământului . b) când prin voinţa expresă a părţilor. verbal şi prin gesturi ori fapte concludente. Formele manifestării de voinţă pot fi alese. 37 . Aceasta se contrazice prin faptul că nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii (nemo censetur ignorare legem).1. c) când tăcerea are valoare de consimţământ potrivit obiceiului. referitor la contractul de antrepriză. Mulţi savanţi consideră că numai eroarea de drept nu poate fi admisă ca fiind viciu de consimţământ.4. prin ea însăşi nu constituie o manifestare de voinţă. de către partea sau părţile în contract. Exteriorizarea voinţei în dreptul civil se face în diferite modalităţi: în scris. aceasta se explică prin aceea că anume persoana-client trebuie să cunoască anume cu ce se ocupă în concret întreprinderea care practică activitate de antreprenoriat şi condiţiile anume pe care le încheie cu această întreprindere trebuie să fie specificate în contract. 3. Este într-adevăr greu de presupus că o persoană poate cunoaşte toate legile în vigoare.prin excepţie .tăcerea valorează consimţământ (acceptarea sau neacceptarea) în următoarele cazuri: a) când legea prevede expres aceasta. deci nu valorează consimţământ exteriorizat. vreau să menţionez că principiul aplicabil exteriorizării consimţământului în contractele juridice bilaterale sau multilaterale este cel al consensualismului conform căruia părţile sunt libere să aleagă forma de exteriorizare a voinţei lor. Totodată. se atribuie o anumită semnificaţie juridică tăcerii.Manifestarea de voinţă poate fi exteriorizată într-o formă expresă sau tactică (implicit).exteriorizarea sa . neechivoce. în mod liber. Consimţământul trebuie să nu fie viciat. în sensul că simpla manifestare de voinţă este necesară şi suficientă pentru ca contractul civil să fie încheiat valabil. Tăcerea. însă. Se admite totuşi că .

Munca efectuată conform contractului (acordului) de muncă.XII. se consideră că nici nu a existat consimţământ iar la actele bilaterale nici nu s-a realizat acordul de voinţă. desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent. iar celălalt un contract de prestări de servicii. executarea lucrării şi prestarea serviciilor. o parte crede că se va efectua un anumit 12 Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprindere. pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri.eroare viciu. eroarea este de trei feluri: .01. părţile. ir celălalt un alt contract. . iar cealaltă parte consideră că contractul se referă la alt bun. din 03. 1. 845.În cazul erorii asupra identităţii obiectului cu privire la care se încheie contractul una din părţi are în vedere un anumit bun cu privire la care se încheie contractul. art.În situaţii erorii asupra naturii contractului un contractant crede că încheie un anumit contract. În funcţie de efectele pe care le produce (sau influenţa asupra consimţământului).eroare indiferentă. Spre exemplu. nu este considerată antreprenoriat12. o parte crede că încheie un contract de prestări de servicii. 38 . în cazul contractelor unilaterale.92.Aşadar. . ca acesta din urmă să poată să înţeleagă ocupaţia întreprinderii în prestarea serviciilor. din propria iniţiativă. Eroarea obstacol . falsa reprezentare poartă fie asupra naturii juridice a contractului ce se încheie fie asupra identităţii obiectului la contractul care s-a încheiat. de aceea şi se numeşte obstacol. este obligată să puie la îndemâna clientului tot ceea ce l-ar putea interesa pe client. întocmind un contract de antrepriză.eroarea obstacol. în numele lor. Întreprinderea prestatoare de servicii. Nr. . încheiat.numită şi eroare distructivă de voinţă este acea formă de eroare care datorită gravităţii sale împiedică formarea contractului. Cu alte cuvinte. antreprenoriat este activitatea de fabricare a producţiei. În cazul erorii obstacol. . Spre exemplu.

conştientă. sancţiunea ce se va aplica este nulitatea absolută13. este producătoare de efecte numai manifestarea de voinţă liberă. îmbracă forma ofertei şi acceptării ofertei). consimţământul. la timpul sau în urma confecţionării actului. manifestată în exterior. 202. 13 Tr. rezultă din următoarele: a) în materia simulaţiei. şi. Introducere în dreptul civil" 1947-1948. Prin consimţământ se înţelege acea condiţie esenţială. produce efecte faţă de terţi actul public. iar nu şi cea alterată printr-un viciu de consimţământ. b) în materie de probe (privind raportul dintre înscris şi mărturie). Faptul că sistemul voinţei declarate (externe) este admis cu titlu de excepţie. de fond şi generală a actului juridic civil care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil. Eroarea viciu. prin consimţământ se înţelege manifestarea unilaterală de voinţă la încheierea unui act juridic. din lipsa voinţei juridice.serviciu la domiciliul său. 39 . b) voinţa fiecărei dintre părţi. însă întreprinderea prestatoare de servicii efectuează reparaţia la un alt domiciliu. Acest text reprezintă o dovadă că. Termenul de "consimţământ" este folosit în doua sensuri.(2). întrucât acesta poate fi cunoscut şi de alte persoane decât părţile contractante. în actele bi ori multilaterale (în această situaţie. voinţa este voinţa manifestată de autor. pag. reală. Ionaşcu. "Curs de drept civil. diferite: Într-un prim sens. Datorită faptului că în aceste cazuri de eroare obstacol este vorba. dar minciunos. manifestare ce poate privi una din următoarele situaţii: a) în cazul actelor unilaterale. nu se va primi niciodată o dovadă prin martori în contra sau peste ceea ce cuprinde actul. în realitate.În această ordine de idei.(3). nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea.

Sancţiunea este. se consideră că eroarea ca viciu de consimţământ se prezintă sub două forme şi anume: . într-un anumit moment şi anume acela al încheierii actului juridic să fie lipsite temporar de discernământ (beţie.Într-un al doilea sens. întrucât. pe când prezenţa sau lipsa discernământului este o stare de fapt . cu deplină capacitate de exerciţiu. Această condiţie de valabilitate a consimţământului nu se confundă cu capacitatea. Totodată. fie datorită vârstei fragede. întotdeauna.. Aşa se explică faptul că există persoane care din punct de vedere legal au capacitatea deplină de exerciţiu. dar care în fapt. (aşa cum îl vede legea pe om). fie stării de sănătate mintală. o persoană fizică cu deplină capacitate de exerciţiu. aste prezumată că are discernământ juridic necesar pentru a încheia acte juridica civile. Persoanele lipsite de capacitatea de exerciţiu (minorul sub 14 ani şi cel pus sub interdicţie judecătorească) sunt prezumate a nu avea discernământ. care după cum am văzut.când poartă asupra substanţei obiectului actului juridic. Atunci când eroarea poartă asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului juridic (error in substantiam). De o gravitate mai redusă de cît eroarea obstacol. capacitatea este o stare de drept . dacă nu chiar este înlăturat (numite capacităţi naturale). prin consimţământ se înţelege acordul de voinţă a părţilor. noţiunea de calitate substanţială se referă nu numai în sensul de materia din care este făcut bunul ci şi totalitatea calităţilor acelui bun ce a 40 . hipnoză). dar care alterând conţinutul duce la anularea actului juridic încheiat. Pentru persoana juridică nu se ridică nici o problemă întrucât reprezentantul ei legal este. .când poartă asupra identităţii sau calităţilor speciale ale persoanei contractante.este acea reprezentare falsă a realităţii care nu împiedică formarea acordului de voinţă. eroarea de viciu de consimţământ . situaţie în care se diminuează discernământul. aşadar. ele (convenţiile) se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege. este distrugătoare de voinţă. Persoana fizică.de facto.de jure. nulitatea relativă.

în principiu. de regulă. hotărâtor. Dintre actele cu caracter patrimonial. Spre a decide dacă acel element a fost sau nu determinant pentru încheierea actului trebuie să se ţină cont. Eroarea este constituită dintr-un singur element şi anume falsa reprezentare a realităţii ce interesează persoana respectivă. 41 . Pentru a constitui viciu de consimţământ eroarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii: a) Astfel. atât de condiţiile concrete în care s-a produs falsa reprezentare. În sensul că dacă nu s-ar fi cunoscut realitatea actul nu s-ar fi încheiat. când se întocmeşte un contract şi în care una dintre persoane este gratificată. Eroarea asupra identităţii sau asupra însuşirilor esenţiale ale persoanei (error in persona) vizează. Condiţiile existenţei erorii. teoria generală a obligaţiei". pag. b) Vreau să menţionez că în situaţia actelor bilaterale cu titlu în eros. în considerarea persoanei. De exemplu. cît şi împrejurările în care s-a dat consimţământul. Structura erorii. Bucureşti 1993.determinat persoana să încheie actul juridic. aptitudinea de aservi destinaţiei ce a fost avută în vedere la încheierea actului. categoria actelor juridice care au fost încheiate. cum ar fi de exemplu: vechimea bunului. Atunci când greşita reprezentare se arată că este vorba de eroare lezionară şi se aplică regulile de la viciul din consimţământ14. 178. pentru ca eroarea să constituie viciu de consimţământ este necesar ca cealaltă parte să fi ştiut sau trebuia să ştie că elementul asupra căruia poartă eroarea este motivul determinant la 14 Gh. Beleiu "Dreptul civil. în majoritatea cazurilor în considerarea persoanei gratificate în timp ce la actele cu titlu oneros. cele cu titlu gratuit se încheie. element psihologic greu de dovedit. elementul asupra căruia poartă eroarea şi care a dus la încheierea actului să fi fost determinantă. nu se are în vedere persoana contractată.

Este greşită reprezentarea a unor împrejurări neesenţială şi care nu influenţează valabilitatea contractului încheiat. care constă în inducerea în eroare a unei persoane prin viclenie în scopul de a determina să încheie un contract. dolul este o eroare provocată de vicleniile întrebuinţate de cealaltă parte contractantă. De aceea. Consider că răspunsul la această întrebare nu poate fi decât negativă întrucât dolul. Bucureşti 1993. în realitate efectuându-se reparaţia unei suprafeţe de 15 m2. 42 . Este suficient să fie în eroare numai o parte pentru a se cere anularea actului. dolul presupune manopere frauduloase (viclene) elemente mai uşor de dovedit decît eroare unde dovada trebuie să se facă asupra elementului psihologic (falsa reprezentare). Eroarea indiferentă. teoria generală a obligaţiei". Fiind o eroare provocată. Dolul este format din două elemente de natură deosebită. Astfel. pag. problema ce s-ar putea pune este dacă n-ar fi suficient să i se aplice şi dolului reglementările de la eroare. elemente care trebuie întrunite cumulativ şi anume: 15 Gh. a fost încheiat un contract pentru a se face reparaţia unei garsoniere cu suprafaţa de 20 m 2. Un alt viciu de consimţământ este dolul. ceea ce viciază voinţa este şi în acest caz tot eroare. numai pe când simpla eroare este spontană. sunt în eroare ambele părţi.încheierea contractului. Dolul nu viciază voinţa în mod direct. întrucît. Beleiu "Dreptul civil. Structura dolului. 147. eroarea provocată de dol poate purta şi asupra altor elemente decât asupra substanţei obiectului. prin structura sa este un viciu de consimţământ distinct de eroare. fiecare va putea cere anularea actului pentru eroare actului pentru care este victimă15. totuşi. în aceste cazuri. la aceste contracte nu se cere ca ambele părţi să fi fost în eroare pentru a exista viciul de consimţământ. iar dacă. De exemplu. asupra identităţii sau a calităţilor specifice ale părţii care încheie actul juridic.

dolul trebuie să îndeplinească cumulativ două cerinţe: . Ori de câte ori la încheierea unui contract inducerea în eroare este din neglijenţă deci.să provină de la cealaltă parte.a) Un element subiectiv (intenţional) constând în intenţia de a induce în eroare o persoană pentru a încheia un contract. Pentru a fi viciu de consimţământ. fie în anumite acţiuni (fapte comisive). hotărâtoare pentru parte al cărei consimţământ este viciat. Caracterul determinant priveşte elementele esenţiale. este fără intenţie şi astfel nu suntem în prezenţa dolului. b) Un element obiectiv real (material) ce constă în utilizare mijloacelor viclene (dolosive) prin intermediul cărora se realizează intenţia de inducere în eroare. cealaltă n-ar fi contractat. Prima condiţie cerută pentru dol reiese că dacă nu era făcut cu careva maşinaţii. identitatea sau însuşirile speciale ale persoanei contractante. Dacă ar fi fost cunoscute aceste elemente. Aria acestor elemente este mult mai largă decât la eroare. . în sensul că acestea pot fi şi altele decât acelea care se referă la calităţile substanţial ale obiectului. Captaţia constă în specularea afecţiunii ori pasiunii pentru a o determina să facă o liberalitate. Elementul material (obiectiv) al dolului poate consta. Faptele comisive se înfăţişează în cadrul liberalităţilor sub forma captaţiei sau sugestiei. Când elementul material al dolului constă în fapte omisive. experienţa. fie în inacţiuni (fapte omisive). Cerinţele dolului. partea nu ar fi încheiat actul juridic. Se are în vedere chiar pregătirea profesională. ascunderea unor împrejurări esenţiale care dacă ar fi fost cunoscute n-ar mai fi fost încheiat contractul. dolul se numeşte dol prin reticenţă (prin tăcere) adică necomunicarea. starea de sănătate a persoanei care este victima dolului 43 .să fie determinant pentru încheierea actului juridic.

Acest rău poate fi de natură fizică atunci când se referă la viaţa şi integritatea fizică a persoanei: de natură patrimonială când priveşte 16 f pag. raţionabilă după dânsa. Se ţine cont în această materie de etate. deci. explic faptul că contractul nu poate fi atacat pentru o cauză de violenţă dacă după încetarea violenţei convenţia s-a aprobat expres sau tacit sau dacă a trecut timpul la exercitarea dreptului la acţiunea în anulare. 178 44 . Violenţa constă din două elemente care trebuie să coexiste: a) Un element obiectiv. Violenţa este în cazul când. chiar când este exercitată de altă persoană decât aceea în folosul căreia s-a făcut contractul. În cazul dolului principal actul este anulabil.În funcţie de această primă condiţie. sancţiunea constând în reducerea corespunzătoare a prestaţiei. pe când în situaţia dolului incidental contractul se menţine valabil. Consimţământul nu este valabil atunci când este smuls prin violenţă. în aşa fel încât îi insuflă acesteia o temere determinând-o să încheie un act juridic pe care nu l-ar fi încheiat. ameninţare considerabilă şi prezentă. dar trebuie de dovedit cu mijloacele de probă. Violenţa. deci nu se va putea cere anularea. determinante la încheierea contractului când nu se poate cere anulare contractului ci doar reducerea contraprestaţiei. la încheierea contractului şi dol accidental (dolus bonus) când eroarea cade asupra unor elemente care n-au fost hotărâtoare. Violenţa este. că va fi expusă persoana sau averea sa unui rău considerabil şi prezent. inclusiv prin declaraţii de martori sau prezumpţii. de sex şi de condiţia persoanei. i s-a insuflat temerea. În acelaşi timp. Structura violenţei. un viciu de consimţământ care constă în ameninţarea unei persoane cu un rău. Violenţa în contra celui ce s-a obligat este cauză de nulitate. Facem însă precizarea că dolul nu se presupune. fapt exterior ce constă în ameninţarea cu un rău. spre a face pe o persoană a contracta. dolul se clasifică în dol principal (dolus malus) 16 când eroarea provocată de dol cade asupra elementelor hotărâtoare.

"Dicţionar de drept civil" pag. Cerinţele (condiţiile) violenţei. psihică (metus) . Clasificarea violenţei. b) După caracterul ameninţării. . în cazul unui împrumut a unei sume de bani ameninţarea cu introducerea unei acţiuni în justiţie (te voi da în judecată pentru a-mi restitui suma) sau ameninţarea cu executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. . Violenţa poate fi clasificată după două criterii: a) După natura răului cu care se ameninţă.ameninţare justă (legitimă) cu un rău care nu este viciu de consimţământ şi este folosit atunci când este vorba de un drept. de natură psihologică.atunci când ameninţarea cu un rău vizează onoarea sau cinstea persoanei ori chiar sentimentele acesteia. Pentru a se anula contractul violenţa trebuie să îndeplinească anumite condiţii: 17 M.atunci când ameninţarea cu un rău se referă la viaţa şi integritatea fizică a persoanelor şi existenţa şi integritatea bunurilor. Aşa cum am descris. atunci când răul atinge onoarea. constă în insuflarea unei temeri de natură a constrânge victima violenţei la încheierea contractului civil pe altfel nu lar fi încheiat. Ameninţarea cu un rău există şi atunci când aceasta priveşte şi alte persoane decât cele care încheie contractul respectiv b) Elementul subiectiv. cinstea sau sentimentele persoanei 17.Violenţă morală. violenţa poate fi: . În fapt ceea ce vizează consimţământul este acea teamă insuflată prin violenţă care dă naştere motivului hotărâtor ce determină persoana să încheie contractul. 313 45 .existenţa şi integritatea bunurilor.ameninţarea injustă (nelegitimă) cu un rău care este viciu de consimţământ şi care duce la nulitatea relativă a contractului. De exemplu. violenţa poate fi: .violenţa fizică (vis) . dar poate fi şi de natură morală. Mureşan. temerea trebuie să fie puternică (considerabilă) şi prezentă (actuală).

reprezentând uneori chiar o încălcare a legii. De exemplu. sexul. violenţa este un viciu de consimţământ şi atunci când provine de la un terţ. de exemplu: vârsta. cum ar fi. însă. de aceea. pentru încheierea contractului. pentru a o determina să încheie acel contract juridic civil. Rucăreanu. viciu de consimţământ. astfel. 288. Dacă. De asemenea. în măsura în care nu sunt îndeplinite condiţiile pentru violenţă se poate invoca abuzul de drept. temerea reverenţioasă este dublată de o violenţă (fizică sau morală) actul va fi de nulitate relativă pentru violenţă şi nu pentru temerea reverenţioasă. trebuie să se ţină seama de anumite situaţii. dacă ameninţarea se referă la fapte pe care cel ce le face este în drept să le săvârşească. starea psihică. în sensul că trebuie să fie nejustificată. ameninţarea cu folosirea unor căi legale pentru realizarea unui drept. 1989.a) Ameninţarea să fi fost nelegitimă (injustă). pag. folosită de o altă persoană pentru a o determina să încheie un contract juridic civil. Beleiu " Tratat de drept civil". Se poate observa că în cazul contractelor bilaterale. nu suntem în prezenţa unei violenţei. unii autori au arătat19 că în situaţia în care una din părţile contractului juridic profită de starea de necesitate în care se află cealaltă parte. Gh. anularea actului încheiat. nu numai de la partea contractantă. 46 . b) Violenţa să fie determinantă pentru încheierea actului contractului civil. folosindu-se mijloace ilicite. locul unde se exercită. putându-se cere. poate fi asimilată violenţei. 182. contractul juridic este lovit de nulitatea absolută pentru cauză imorală şi nu atrage sancţiunea nulităţii relative pentru violenţă. trebuie să se ţină seama că temerea trebuie să fie raţională (hotărâtoare) după persoana ameninţată. deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile cu ameninţarea să fie injustă. întrucât în legislaţia actuală nu există o astfel de reglementare. În literatura juridică18 s-a apreciat că starea de necesitate în care se află o persoană. Pe de altă parte. Dacă însă în realizarea unui drept se folosesc mijloace ilegale. pag. nu constituie violenţă. 18 19 I. gradul de cultură. în sensul că dreptul se exercită cu depăşirea limitelor sale. În aprecierea caracterului determinant al violenţei.

ci nulitatea absolută deoarece lipseşte un element al contractului juridic civil şi anume consimţământul. ci de lipsă totală a consimţământului. partea asupra căruia s-a exercitat violenţa nu va mai putea obţine anularea contractului juridic încheiat. "Dicţionar de drept civil".De asemenea. însă. ca viciu de consimţământ. dar după încetarea violenţei. Cel care invocă violenţa va trebui să dovedească că prin constrângere el a fost străin de voinţa sa la încheierea contractului juridic civil. să se dovedească. ca şi atunci când termenul de prescripţie a fost depăşit. Structura leziunii. nefiind vorba de violenţă. în situaţia în care cineva forţează mâna unei persoane aflate într-o asemenea stare de imposibilitate de a-şi manifesta voinţa pentru a semna un contract juridic civil. atât ameninţarea injustă cât şi caracterul determinant al violenţei. Leziunea este viciul de consimţământ care constă în paguba (prejudiciul) materială suferită de către una din părţile unui contract juridic.20 În literatura juridică s-a susţinut. trebuind. Proba violenţei. Acest lucru se va putea dovedi cu orice mijloc de probă. însă ideea că leziunea nu este un viciu de consimţământ ci o condiţie de anulare a contractului pentru incapacitate. Convenţia nu poate fi atacată pentru cauza de violenţă. convenţia s-a aprobat expres sau tacit sau dacă timpul prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului la acţiune în anulare s-a prescris Din acest text. nu se poate vorbi de violenţă. 20 M. 313. pag. Un alt viciu de consimţământ este leziunea. sancţiunea nu este nulitatea relativă a contractului. cauzată de disproporţia vădită de valoare dintre prestaţiile părţilor. rezultă că părţile pot confirma contractul juridic anulabil şi în acest caz. Şi în această situaţie. 47 . Mureşan.

aceasta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: . Pentru a se putea cere anularea contractului civil pentru leziune.disproporţia de valoare dintre prestaţiile părţilor.vicierea (alterarea) consimţământului datorată stării de nevoie în care se găseşte o parte.Determinarea elementelor leziunii de concepţia care stă la baza reglementării: concepţia obiectivă sau concepţia subiectivă. se lămureşte acest fapt prin aceea că au o capacitate restrânsă de exerciţiu. c) disproporţia de valoare dintre prestaţiile părţilor să fie vădită. În privinţa contractelor susceptibile de anulare pentru leziune. atât în ceea ce priveşte contractele juridice civile. trebuie să fie îndeplinite cumulativ anumite condiţii: a) leziunea să fie consecinţă directă a contractului civil. Domeniul de aplicare. leziunea presupune două elemente: . Condiţiile leziunii. Cât priveşte persoanele. b) leziunea să existe în raport cu momentul încheierii contractului civil. pag. 48 . 1989. 183.contrate să fie încheiate de minori între 14-18 ani fără încuviinţarea ocrotitorilor legali. rezultă că leziunea are un domeniu restrâns de aplicare. în concepţia obiectivă. cât şi sfera persoanelor. b) În concepţia subiectivă. Din reglementarea legală în vigoare. a) Potrivit concepţiei obiective. Totodată. stare de care profită partea care obţine foloase disproporţionate. . leziunea este formată dintr-un singur element şi anume disproporţia vădit de valoare dintre prestaţiile reciproce (paguba rezultată din disproporţia de valoare). adică paguba să fie evidentă21. leziunea constă în paguba rezultată anume din disproporţia contraprestaţiilor. 21 Gh. leziunea priveşte doar minorii între 14-18 ani. Beleiu "tratat de drept civil".

Obiectul contractului. el nu se prezumă. atât a contractul unilaterale cît şi celor bilaterale. fiind fapte ilicite. Comparaţiile între viciile de consimţământ. .în schimb dolul viciază consimţământul indiferent asupra cărui element determinant poartă. pot atrage pe lângă anularea contractului şi răspunderea civilă delituală (obligarea la plata de despăgubiri).eroarea este mai greu de probat deoarece este formată numai dintr-un element subiectiv.contracte să fie lezionare pentru minor. .aici este de menţionat faptul că consimţământul trebuie să fie determinat pentru îcheierea contractului civil. pe când celelalte vicii sunt mai uşor de dovedit întrucât au în componenţă şi un element obiectiv.eroarea este aplicabilă.eroarea viciază consimţământul numai atunci când priveşte calităţile substanţiale ale obiectului sau în cazul actelor intuitu personae. 4. . . cu titlul uneros comutative. iar leziune numai anumitor contracte juridice civile. în principiu numai contractelor juridice bilaterale. suficient să fie afectat consimţământul unei singure părţi. Deosebiri: .. este 49 . . pe când celelalte vicii de consimţământ.în actele bilaterale sau multilaterale nu este necesar ca viciul să fie comun.în privinţa sancţiunii aplicabile.contracte să fie bilaterale. Asemănări: . anume viciul trebuie să fie dovedit de cel care invocă. . dolul şi violenţa.

lucrarea este liberă de vicii materiale dacă este corespunzătoare utilizării presupuse în baza contractului sau. nu înlocuieşte în termenul convenit materialul inutilizabil sau necalitativ. Viciile materialelor vor face ca produsul final să fie afectat de vicii.M. În cazul necesităţii depăşirii esenţiale a devizului. dacă această executare poate fi considerată. fiind informat de către antreprenor la timp şi în modul corespunzător. Este de menţionat faptul că lucrarea este liberă de vicii juridice atunci când nici un terţ nu poate valorifica drepturi împotriva clientului. antreprenorul 22 Tr. nu schimbă indicaţiile referitoare la modul de executare a lucrării sau nu înlătură alte circumstanţe care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. pornind de la circumstanţe. ca executare a contractului. Dacă efectuează lucrarea cu materialul său. În caz dacă clientul. Respectarea indicaţiilor clientului ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. antreprenorul trebuie să transfere în favoarea clientului dreptul de proprietate asupra bunului. Materialul prezentat de client este inutilizabil sau necalitativ. Totodată antreprenorul este obligat să-l informeze pe client despre faptul că: a. d. Cu viciul material se asimilează situaţia în care antreprenorul produce o altă lucrare decât cea comandată sau produce lucrarea într-o cantitate sau de o dimensiune inferioară. b.Potrivit unei prime opinii obiectul contractului constă în crearea. pag. trebuie să transmită clientului lucrarea liberă de orice vicii material sau juridice Referitor la cazul dacă nu s-a convenit asupra unor calităţii. modificarea. 50 . Ionaşcu. 59-60. 948 C. Nerespectarea unei astfel de obligaţii acordă clientului dreptul de a cere rezilierea contractului şi reperarea prejudiciului cauzat sau eliberarea lui de obligaţia acoperirii cheltuielilor ce depăşesc devizul convenit. Antreprenorul conform art. Introducere în dreptul civil" 1947-1948. R. antreprenorul este obligat să informeze imediat clientul despre acest fapt. Civ. Obiectul contractului de antrepriză poate fi atât producerea sau transformarea unui bun . Există alte circumstanţe care nu depind de antreprenor şi care ameninţă trăinicia sau utilitatea lucrării. c. transmiterea şi stingerea raporturilor juridice22. cît şi obţinerea unor alte rezultate prin efectuarea de lucrări. "Curs de drept civil. dacă nu se poate deduce o asemenea utilizare.

496 .este în drept să ceară rezilierea contractului şi repararea prejudiciului. Dispoziţia acesta nu se aplică în cazul în care antreprenorul ştia. părţile contractante pot conveni asupra unui termen general de executare. în prezenţa clientului. antreprenorul este în drept. executarea poate avea loc într-un termen redus sau imediat.) iar prin Contractul de Prestare de Servicii acesta nu suportă nici un risc spre exemplu servicii de consultare într-un anumit domeniu . De aici putem interpreta faptul că antreprenorul efectuează pe riscul său o anumită lucrare. Din cele menţionate mai sus este de specificat faptul că. Antreprenorul are dreptul la retribuţie dacă imposibilitatea terminării lucrării are loc din cauza materialului necalitativ prezentat de client sau a indicaţiilor acestuia. antreprenorul efectuează pe riscul său propriu o anumită lucrare (construcţii. Este de remarcat că dacă terminarea lucrării devine imposibilă din motive independente de voinţa părţilor antreprenorul nu are dreptul să ceară plata retribuţiei. se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii. Dacă obiectul contractului este o construcţie sau o parte din construcţie. 970 este că. iar în caz de necesitate. în momentul luării în posesiune. şi asupra termenului de demarare a lucrărilor.prin Contract de Antrepriză o parte (antreprenor) se obligă se efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părţi (client). bunul a ajuns în posesiunea sa. o parte (presatator). Antreprenorul are dreptul de retenţie şi de gaj asupra bunului mobil produs sau îmbunătăţit de el dacă. Termenul poate fi modificat numai cu acordul comun al părţilor. Vreau să menţionez că.spre exemplu servicii acordate de un medic sau de un jurist. 953 Codul Civil al Republicii Moldova să ceară constituirea unei ipoteci asupra terenului de construcţie a clientului. 51 . etc. montaj. în cursul producerii sau îmbunătăţirii. Deosebirile conform Art. cu condiţia ca antreprenorul şi-a executat obligaţiile informaţionale. conform art. Dacă părţile convin. iar acesta se obligă să plătească contribuţia convenită. iar acesta se obligă să recepţioneze lucrarea şi să plătească preţul convenit. asupra termenului de executare a unor părţi din lucrare şi asupra termenului de finisare a lucrării. că proprietarul nu este de acord cu producerea sau cu îmbunătăţirea. Deosebirea pe care o are Contractul de Antrepriză faţă de Contractul de Prestări de Servicii conform Art. anume prin Contractul de Antrepriză.

Prestator însă. Aici cauza asupra plăţii pentru servicii se înfăptuieşte după prestarea serviciilor. cu sau fără rezerve. Este de remarcat. Dacă plata pentru servicii se calculează pe anumite perioade. iar beneficiarul se obligă să plătească retribuţia convenită. În cazul în care beneficiarul întârzie să preia serviciile. clientul este obligat să recepţioneze lucrarea în modul. Recepţionarea este o declaraţie prin care clientul acceptă lucrarea.Riscul pieririi sau deteriorării fortuite a obiectului contractului până la recepţionarea lui îl suportă antreprenorul. în cazul în care este răspunzător. Acest risc trace la client odată cu recepţionarea lucrării. Prin acest contract o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părţi (beneficiar) anumite servicii. condiţiile şi termenele de înlăturare a viciilor şi abaterilor constatate. conservă totuşi. Recepţionării i se asimilează situaţia în care clientul nu preia lucrarea în termenul stabilit în acest scop de antreprenor. O asemănare cu contractul de antrepriză o are contractul de prestări servicii. Clientul care a acceptat lucrarea fără rezerve. În cazul în care clientul întârzie să recepţioneze lucrarea. Viciile şi abaterile constatate trebuie stipulate în actul de recepţionare semnat de părţi în care se stabileşte modul. trebuie să accepte ca din suma de plată să se scadă contravaloarea pentru economiile pe care le-a făcut prin neefectuarea serviciilor sau pentru veniturile obţinute prin prestare de servicii faţă de alţii în aceiaşi perioadă. Reclamaţiile referitoare la viciile ascunse sau la abaterile de la condiţiile contractului care nu au putut fi descoperite în momentul recepţionării lucrării urmează a fi prezentate antreprenorului imediat după constatarea lor. riscul trece asupra lui de la data la care s-a pus în întârziere. Viciile şi abaterile sânt înlăturate pe contul antreprenorului. drepturile împotriva antreprenorului în cazul viciilor ascunse. prestatorul este îndreptăţit să solicite plata sumei convenite pentru serviciile care nu au putut fi efectuate din cauza întârzierii şi nu este obligat să presteze servicii pentru această sumă. sumele vor fui acordate după încheierea fiecărei perioade în parte. Deosebirea obiectului contractului de prestări servicii faţă de contractul de antrepriză îl constituie serviciile efectuate de orice natură. că beneficiarul. Totodată. după executarea lucrării. la locul şi în termenul stabilit de contract. sau pentru serviciile pe cale nu le prestează cu rea-credinţă. trebuie să amenanjeze şi să întreţină astfel spaţiile. 52 .

e. cu fiecare dintre ei (instalator. prestatorul poate rezilia contractul după 5 ani. În acest contract antreprenorul la rândul său are dreptul să încredinţeze executarea unor părţi din lucrare unor sub-antreprenori. dacă plata se calculează pe săptămână. nu rezultă un termen. Zilnic. dacă plata se calculează pe lună. 53 . începând cu sfârşitul următoarei zile de Sâmbătă. Raporturile din contractele prestări servicii pot fi reziliate: a. fiecare parte poate să rezilieze contractul. începând cu sfârşitul lunii calendaristice. b. Cel mai târziu pe dată de 15 a lunii. dacă plata se face pe zi. În cazul în care nu s-a convenit asupra duratei raporturilor contractuale sau de natura ori scopul serviciilor. Alt contract care se aseamănă cu contractele sus-menţionate. este contractul de antrepriză în construcţii.echipamentele sau aparatele pe care trebuie să le procure pentru prestarea serviciilor şi să reglementeze astfel prestarea serviciilor care trebuie efectuate sub conducerea şi în conformitatea cu dispoziţiile sale încât prestatorul să fie protejat contra riscurilor pentru viaţă şi sănătate în măsura în care natura serviciului prestat o permite. Cu respectarea termenului de preaviz de 6 săptămâni. contractul de prestări servicii se consideră prelungit pr termen nelimitat în măsura în care cealaltă parte nu respinge imediat această prelungire. Cel mai târziu în prima zi lucrătoare din cursul unei săptămâni. Oricând dacă plata nu se face în dependenţă de intervale de timp. încheind în acest sens. cu ştiinţa celeilalte părţi şi după încetarea termenului. Dacă însă relaţiile dintre părţi vor continua. electrician) un contract de subantrepriză. În cazul în care relaţiile privind prestarea de servicii ocupă tot timpul de lucru al prestatorului. Termenul de preaviz este de 6 luni. parchetar. Contractul pentru prestări de servicii este încheiat pentru perioade mai lungi de 5 ani. începând cu sfârşitul zilei următoare. d. termenul pentru preaviz trebuie să fie de 2 săptămâni. începând cu sfârşitul unui trimestru calendaristic dacă plata se calculează pe trimestre sau pe perioade mai mari. c. Raporturile din contractele prestări servicii încetează la expirarea perioadei pentru care au fost stabilite.

lucrătorii ar trebui să-l acţioneze pe client în calitate de creditor al antreprenorului. ei nu vor avea calitatea de sub-antreprenori. În schimb. tot aşa cum nici clientul nu răspunde pentru faptele antreprenorului sau sub-antreprenorului (ori antreprenorului de specialitate). deoarece.coantreprenori . deci pe cale acţiunii subrogatorii (oblice). în calitate de antreprenor. Precizăm că. clientul nu are nici o acţiune contractuală împotriva lor. dacă în contract nu s-a prevăzut solidaritatea. întrucât sub-antreprenorii nu au calitate de prepuşi. Acesta acţiune are însă. La fel dacă mai mulţi antreprenori . În lipsa acestei dispoziţii. Codul Civil prevede că ei pot reclama plata creanţelor lor de la client. Subliniem că poziţia juridică a sub-antreprenorului nu trebuie să fie confundată cu aceea a antreprenorului de specialitate care contractează anumite lucrări de specialitate direct cu clientul şi răspunde singur.În raporturile dintre antreprenor şi sub-antreprenor. chiar dacă unul dintre ei are rolul de coordonator şi îi reprezintă pe ceilalţi în raporturile cu clientul în cursul executării lucrării. obligaţia civilă cu pluralitate de părţi este conjunctă (divizibilă). contractând direct cu clientul. dar numai în măsura în care acesta s-ar găsi dator către antreprenor în momentul cererii. neajunsul de ai pune pe reclamanţi în concurs cu ceilalţi creditori ai antreprenorului 54 . la fel cum răspunde şi de lucrările oricărei alte persoane pe care a folosit-o. Sub-antreprenorul având în cadrul acestor raporturi rolul de antreprenor. Deoarece sub-antreprenorii contractează numai cu antreprenorul. se aplică regulile prevăzute pentru antrepriză. faţă de acesta pentru lucrările (partea din lucrări) care formează obiectul contractului. lemnari şi alţii) întrebuinţaţi la clădirea unui edificiu sau altă lucrare dată în antrepriză. antreprenorul nu răspunde în calitate de comitent pentru faptele lor ilicite cauzatoare de prejudicii terţilor (inclusiv clientului). au o acţiune directă contra clientului. Lucrătorii deci.se obligă să execute o lucrare de ansamblu (complexă). cu toate că raportul juridic direct nu există între ei (este deci o dispoziţie derogatorie de la principiul relativităţii efectelor contractelor). Fiind antreprenori. fiecare va răspunde pentru partea de lucrare şi are dreptul la partea corespunzătoare din preţ. Pentru ocrotirea lucrătorilor (zidari. antreprenorul răspunde contractual faţă de client pentru toate lucrările executate de sub-antreprenori.

în cazul actelor de formaţiune unilaterală. nu se va răsfrânge asupra creanţelor lucrătorilor. pag. 4.1. 33. înainte de atentarea acţiunii directe). Baicoianu. cât şi a contractelor unilaterale. "Drept civil român". 4. În cazul contractelor bilaterale şi multilaterale care dau naştere încă de la încheierea lor la obligaţii în sarcina tuturor părţilor. 4. Să fie în circuitul civil. Pentru ca un contract civil să fie valabil este necesar ca obiectul său să întrunească anumite condiţii (cerinţe esenţiale) care trebuie îndeplinite chiar la momentul încheierii contractului şi anume: 4. 4. Bucureşti. conduita părţilor stabilită prin contractul juridic civil. n-au a suporta concursul celorlalţi creditori ai antreprenorului (dacă aceştia n-au făcut o oprire asupra sumelor datorate de client în mâinile acestuia. Să fie posibil. Putem menţiona şi faptul că obiectul contractului civil. Condiţiile de valabilitate a contractului civil.5. Astfel.(de exemplu . 2. putem defini obiectul contractului ca fiind condiţie de fond. prin urmare. constă în obiectul obligaţiei unice. fiecare obligaţie avînd un obiect propriu şi împreună formînd obiectul contractului. Să fie determinat sau determinabil. Să fie licit şi moral. Ei îl acţionează direct pe client şi. starea de insolvabilitate sau faliment a antreprenorului.4. generală şi esenţială a contractului civil care constă în acţiunea şi inacţiunea la care părţile sunt îndreptate ori de care sunt ţinute.3. 23 Al. Să existe. 55 .furnizorii de materiale) ceea ce înseamnă că şi ei ar trebuie să suporte consecinţele insolvabilităţii ori falimentului. Fiind o acţiune directă. Întru altă opinie prin obiect al contractului civil se înţeleg interesele reglementate de părţi prin mijlocirea contractului23. deci. vol.2. 1943.

Aşadar. Anume neândeplinirea acestor condiţii atrage nulitatea contractelor. dar. Dacă obiectul contractului nu este determinat sau măcar determinabil nu ne aflăm în faţa unei adevărate obligaţii. deoarece nu se ştie la ce se obligă debitorul. . care la momentul încheierii contractului s-au stabilit anumite criterii pentru determinarea lor în momentul executării contractului. dar nu mai există în momentul încheierii contractului. 56 . c) Un bun viitor poate constitui un obiect al contractului.obiectul să constea într-un fapt personal al celui ce se obligă. O primă condiţie este aceea ca obiectul contractului trebuie să existe.Aceste condiţii.cel care se obligă să fie titularul dreptului. contractul nu este valabil. adică individualizat prin elemente cuprinse în contract sau determinabil pe baza unor criterii de determinare prevăzute în contract. Cerinţele existenţei obiectului se referă la existenţa bunului la care face referire contractul respectiv. Existenţa obiectului este una din condiţiile importante pentru valabilitatea obiectului contractului. atunci actul este valabil. condiţia existenţei obiectului contractului nu este îndeplinită şi. funcţionează următoarele reguli: a) dacă bunul a existat. cum ar fi: . şi esenţiale tuturor contractelor. obiectul poate fi de terminat când se arată cantitatea. totodată. În acest caz. Dacă obiectul obligaţiei este format din bunuri generice. 4. deci. Obiectul contractului trebuie să fie determinat sau determinabil. bunul este determinat. În cazul nostru. la contractele de antrepriză se referă anume la construcţia unei locuinţe. dacă obiectul lipseşte. trebuie ca în contract să se indice suficiente elemente pentru determinarea sa la momentul încheierii contractului. nu se poate pune problema celorlalte condiţii. 4. obiectul poate fi determina. enumerate mai sus. În literatura juridică se adaugă la aceste condiţii generale şi anumite condiţii speciale pentru anumite contracte.1. calitatea şi valoarea bunurilor. spre exemplu. b) Dacă bunul există. Astfel. întrucât. sunt comune. În cazul în care obiectul obligaţiei constă într-un bun cert.2.

Regula este valabilă şi în materie de vânzare-cumpărare. se împart în bunuri ce pot fi în circuitul civil în mod neângrădit şi bunuri care pot fi înstrăinate numai în anumite condiţii ( armele şi muniţiile. teoria generală a obligaţiei". prin bunuri aflate în circuitul civil stricto sensu. Această condiţie este impusă de principiul de drept că nimeni nu poate fi îndatorat la o obligaţie imposibilă (ad imposibilium nulla obligatio). obiectele de cult. " Curs de drept civil ". Rezultă deci. toate lucrurile care sunt în comerţ (circuitul civil) pot fi vândute. trebuie considerate a se afla în circuitul civil toate bunurile ce fac obiect al proprietăţii private. 24 25 Gh. afară numai dacă vreo lege a oprit aceasta. Bucureşti. Este vorba de bunuri ca derivat al contractului juridic civil. că în lipsa unei interdicţii exprese. metalele şi pietrele preţioase. 57 . Trebuie să facem precizarea că noţiunea de circuit civil este susceptibilă de două înţelesuri24. 4. IV. prin circuit civil se înţelege totalitatea contractelor de dispoziţie prin care se înstrăinează sau se dobândeşte un drept. adică pot fi dobândite sau înstrăinate prin contracte juridice civile. Beleiu "Drept civil. bunurile ca monopol de stat). pag. vol.4. inclusiv contractele de conservare şi cele de administrare. Bunurile aflate în circuitul civil. 155. Potrivit acestei reguli. prin circuit civil se înţelege totalitatea contractelor şi faptelor juridice generatoare de raporturi juridice civile. Obiectul trebuie să fie posibil. pag. 1993. b) În sens restrâns (stricto sensu).69. Obiectul trebuie să fie în circuitul civil. Imposibilitatea poate fi de natură materială sau de natură juridică25.4. înţelegem acele bunuri care pot să facă obiectul unor acte translative sau constitutive. Această condiţie a obiectului arată că numai lucrurile ce sunt în comerţ (prin care înţelegem bunurile ce se află în circuitul civil) pot fi obiectul unui contract. după modul lor de circulaţie.3. Aşadar. George Plastara. a) În sens larg (lato sensu). materialele explozibile.

În cazul obligaţiei ce se referă la un bun cert. 68. dacă cineva s-ar obliga să renunţe la o succesiune viitoare. obiectul unui contract juridic va fi imposibil când o persoană se obligă să renunţe la capacitatea civilă sau la o succesiune viitoare. Prin caracterul licit şi moral al obiectului contractului juridic înţelegem că el trebuie să fie în concordanţă cu dispoziţiile legii şi cu regulile moralei astfel încât. În ipoteza bunurilor de gen. marea liberă. Se cere însă ca această imposibilitate să fie absolută ţi de neînvins. etc. imposibilitatea provine numai în cazul pieririi acelui bun. bunurile comune (res comunes) nu pot forma obiectul unor contracte juridice civile (aerul. De asemenea. "obiectul contractului nu poate să prezinte nimic care să fie contrar legii. 4. imposibilitatea apare atunci când este cu neputinţă de a se mai procura bunul respectiv. pag. Obiectul trebuie să fie licit şi moral. Simpla imposibilitate relativă datorată incapacităţii debitorului de a efectua acea prestaţie nu afectează valabilitatea obiectului contractului civil. adică să împiedice pe orice persoană să poată executa acea prestaţie. " Curs de drept civil ".). 58 . obiectul acelui contract va fi imposibil. 26 27 M. Spre exemplu. 4. b) Imposibilitatea este de natură juridică atunci când însăşi legea impune ca un anumit bun sau o anumită acţiune să nu poată forma obiectul unei anumite obligaţii.5. Mureşan " Dicţionar de drept civil ". pag. George Plastara. Dacă cineva s-ar obliga să renunţe la capacitatea civilă. ordinei publice sau bunelor moravuri"27. Imposibilitatea obiectului se sancţionează cu nulitatea absolută a contractului juridic civil26. 143. deoarece a dispărut genul sau specia în întregul său. lumina solară.a) Imposibilitatea materială (fizică) este atunci când obligaţia nu poate fi executată datorită unei stări de fapt. deoarece nu se poate face o asemenea renunţare. obiectul acelui contract este imposibil deoarece nimeni nu poate renunţa nici în tot nici în parte la capacitatea de folosinţă sau la cea de exerciţiu. De asemenea. vol.

să facă trafic de influenţă. prin care A se obligă faţă de B că va lua legătura cu C şi va depune toate eforturile pentru a-l determina pe acesta din urmă să vândă terenul în cauză. va avea un obiect ilicit şi va fi nulă obligaţia prin care cineva se obligă să ucidă. nu va fi valabil contractul încheiat prin care persoana A se obligă faţă de persoana B să-i vândă un teren. când această condiţie nu este îndeplinită. persoanei B. ori de câte ori o persoană promite într-un contract fapta altei persoane. în nume propriu. Va fi însă valabil contractul. persoana A se obligă la un fapt al său personal. acest contract nu va avea eficienţă juridică. întrucât. este valabilă promisiunea de a determina pe altul să încheie un contract juridic şi acesta. trebuie să fie titularul dreptului !!! 59 . etc. se numeşte convenţie de porte-forte. în sensul că va fi inopozabil terţilor. În schimb. decât prin fapta sa personală sau prin efectul legii. proprietatea lui C. În acest caz. De aceea. !!! Obiectul constă într-un contract personal al celui ce se obligă !!! Principiul libertăţii de voinţă şi principiul independenţei patrimoniale a persoanelor impun ca o persoană să nu poată fi obligată. !!! Cel ce se obligă. adică nimeni nu poate fi obligat decât prin voinţa sa şi nu prin voinţa altei persoane.Această cerinţă a obiectului contractului juridic " nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare ( contracte juridice unilaterale) la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri". Ca urmare. deoarece nu se obligă la un fapt personal al său. Astfel. promitentul se obligă la un fapt al său personal de a depune eforturi pentru a convinge o altă persoană să încheie un contract juridic civil. Spre exemplu. Acest caz. în care o persoană se obligă să obţnă fapta altei persoane. contractul juridic va fi lovit de nulitate absolută ca având un obiect ilicit sau imoral.

contractul juridic va fi lovit de nulitate relativă pentru faptul că acesta este în eroare cu privire la însuşirile esenţiale ale vânzătorului. mutuum numai bunuri fungibile şi consumptibile. având o cauză ilicită. bunul prin partaj se atribuie altui coproprietar decât celui care a înstrăinat. 5. Dacă. Mureşan. întrucât cel care a înstrăinat nu avea calitatea de proprietar. În cazul vânzării unor bunuri viitoare sau de gen. bunul se atribuie coproprietarului ce a înstrăinat bunul. ipoteca priveşte numai anumite imobile. Cauza actului juridic civil. s-a discutat problema valabilităţii sau nevalabilităţii vânzării lucrului altuia. De exemplu. 28 29 Gh. G. contractul este valabil şi dreptul se consolidează retroactiv deoarece partajul este contract declarativ. 156. Boroi. " Drept civil. M. faptul că vânzătorul nu are calitatea de proprietar la încheierea contractului juridic nu duce la nevalabilitatea acestuia deoarece dreptul de proprietate nu se transmite de la vânzător la cumpărător la încheierea contractului juridic civil. 129. În cazul în care însă ambele părţi au fost de bună credinţă sau cel puţin dobânditorul credea că bunul aparţinea vânzătorului. dacă prin partaj. 145. care aparţine altuia şi ambele părţi cunoşteau acest lucru. fiind deci de rea credinţă. contractul va fi lovit de nulitate.La contractele constitutive sau translative de drepturi. comodatul are ca obiect numai bunuri nefungibile ş neconsumptibile. Beleiu. contractul va fi lovit de nulitate absolută. Dacă se încheie însă un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un bun individual determinat. gajul . Bucureşzi. teoria generală a obligaţiei ". această cerinţă este necesară deoarece este o aplicaţie a principiului de drept că nimeni nu se poate obliga valabil la ceva ce nu are sau mai mult decât are28. pag.bunurile mobile. Astfel. În legătură cu această cerinţă. 1993. Alte cerinţe ale obiectului juridic civil se referă la anumite contracte. " Dicţonar de drept civil ". pag. în literatura juridică29. însă. pag. 60 .

Prin cauza contractului juridic civil înţelegem scopul sau obiectivul urmărit la încheierea contractului juridic civil. fiecare dintre aceste elemente având un domeniu diferit. Cauza este un element de natură psihologică şi împreună cu consimţământul formează voinţa juridică. 30 Al. esenţiale şi generale ale oricărui contract juridic este cauza sau scopul. Doru Cosma. Orice persoană care încheie un contract juridic îşi propune un anumit scop pe care urmăreşte să-l realizeze prin acel contract. Considerăm. Bucureşti 1943.1. de valabilitate a contractului juridic civil. însă. Prin urmare.scopul mediat ( causa remota). În literatura juridică30. de sine stătătoare. M. I. Mureşan. 37. St. pag. Lupulescu). 61 . care împreună cu consimţământul formează voinţa juridică. Baicoianu " Drept civil român ". Este hotărâtoare în mecanismul încheierii contractului juridic civil întrucât este elementul care determină părţile să încheie acel contract. cauza este un element specific fiecărei părţi a contractului juridic civil. unii autori au considerat cauza ca un element de o deosebită importanţă pentru validitatea contractului juridic. a) Scopul imediat denumit şi scopul obligaţiei. fiind o condiţie independentă. Beleiu. 5. La contracte. G.scopul imediat ( causa proxima).Prin condiţiile de fond. alţii însă au declarat că este un element inutil şi că contractul juridic poate să se lipsească de ea. esenţiale şi generale pentru validitatea unei convenţii. Rauschi. Cauza. alături de majoritatea autorilor (George Plastara. Borboi. Dogaru. se enumeră şi cauza. dar şi a celorlalte contracte juridice civile. . este un element abstract. D. că una din condiţiile de fond. În dreptul civil sunt reţinute două elemente: . Gh. nu trebuie confundată nici cu consimţământul şi nici cu obiectul contractului juridic. Elementele cauzei. obligaţia fiecărei părţi are o cauză proprie fără a exista o cauză comună pentru încheierea contractului.

urmăreşte un scop. altul pentru a-l dona. 90. 31 32 A. A.P. etc. pag.în contractele cu titlu gratuit. Ionaşcu. subiectiv şi variabil de la un contract juridic la altul chiar în cadrul aceleiaşi categorii de contracte juridice şi care constă în motivul determinant al încheierii unui contract juridic civil concret. . 1967. pag. ". a) Cauza trebuie să existe. care încheie un contract juridic. . scopul imediat obligatoriu fiecărei părţi constă în considerarea contraprestaţiei celeilalte părţi. E. anumite cerinţe: a) să existe. . La fel şi cumpărătorii. 272-274.31 Astfel. Ionaşcu. Ionaşcu. " Tratat de drept civil.în contractele sinalagmatice.D.P. Deoarece cauza este un element al contractului juridic. adică de a face o liberalitate ( animus donandi). prima condiţie ce se impune pentru valabilitatea acesteia este ca ea să existe. Tr. Bucureşti 1963. scopul imediat constă în remiterea bunurilor. În literatura juridică32 se consideră că nu poate fi vorba de inexistenţa cauzei deoarece se are în vedere că fiecare persoană conştientă. " Drept civil. Astfel. alt vânzător să depună banii la bancă.D. .2. unul cumpără un bun pentru a-l folosi personal. b) Scopul mediat este un element concret. Condiţiile (cerinţele) cauzei. cumulativ. E. Pentru valabilitatea cauzei se cer îndeplinite.în contractele reale. 91-92. scopul imediat constă în intenţia de a gratifica o persoană. cauza imediată este riscul.în contractele aleatorii. 62 . ". 5. b) să fie reală.obiectiv şi invariabil în cadrul aceleiaşi categorii de contracte juridice civile. un vânzător doreşte ca din preţul bunului vândut să-şi cumpere un alt lucru. Partea generală ". pag. " Drept civil. c) să fie licită şi morală. Bucureşti 1963.

o persoană încheie un contract de vânzare .  lipsei riscului la contratele aleatorii. nu se poate deroga prin convenţii sau contracte unilaterale de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri. Bucureşti. arată că "obligaţia fondată pe o cauză falsă nu poate avea nici un efect ".Atunci când lipsa cauzei se datorează lipsei de discernământ. Ca urmare a acestei distincţii. este vorba de lipsa scopului imediat (lipsa de a se obliga). "Obligaţia fondată pe o cauză nelicită nu poate avea un efect. c) Cauza trebuie să fie licită şi morală Potrivit acestei condiţii a cauzei. Beleiu " Drept civil. iar o cauză este nelicită atunci când este prohibită de lege. pag. după cum este vorba de scopul imediat (cauza obligaţiei) sau scopul mediat (cauza contractului juridic). Cuza nu este reală atunci când este falsă şi este falsă când există eroare asupra motivului determinant. . 1993. trebuie să facem unele precizări: . Sancţiunea va fi nulitatea relativă a contractului juridic.  lipsei predării bunului în contractele reale. întrucât lipseşte unelement esenţial al contractului juridic civil. Spre exemplu.cumpărare. lipsesc elementele acesteia. când este contrară bunelor moravuri şi ordinii publice". având ca obiect un tablou. 33 Gh. sancţiune ce se aplică în cazul lipsei discernământului. b) Cauza trebuie să fie reală (adică să nu fie falsă).După alţi autori33 problema lipsei cauzei trebuie cercetată şi soluţionată în mod distinct.  lipsei intenţiei de a gratifica la contractele cu titlu gratuit. teoria generală a obligaţei ". Sancţiunea este nulitatea absolută. ambele presupunând existenţa discernământului. 63 .158. El descoperă însă că s-a înşelat asupra acestor însuşiri esenţiale (că este original) însuşiri care au alcătuit motivul determinant al încheierii contractului juridic. crezând că acesta este un original. întrucât în structura voinţei juridice intră atât consimţământul cât şi cauza. Această condiţie.Când lipsa cauzei se datorează:  lipsei contraprestaţiei în contractele bilaterale. pe care trebuie să o îndeplinească cauza.

însă. se aplică nulitatea absolută. Ceea ce contravine legilor bunelor moravuri este tocmai scopul mediat. se pune. considerăm ilicită şi imorală. Alţi autori (M. adică tocmai acel obiectiv pe care îl urmăreşte fiecare parte atunci când încheie un contract juridic civil. în literatura juridică. pag.Pornind de la aceste reglementări. întrucât conţinutul cauzei este format din două laturi: concordanţa cauzei cu legea şi concordanţa cu morala şi ordinea publică. " Tratat de drept civil ". 159. deoarece aceasta se reduce la o eroare cu privire la motivul determinant. în mod special. trăsături generale a obligaţiei ". În cazul cauzei false. 64 . 5. Mureşan. consideră cauza morală ca fiind subsumată cauzei licite şi deci corect ar fi "cauza licită". pag. Lupuescu). De asemenea. De exemplu. cauza care a stat la baza încheierii unui contract de donaţie pentru a menţine starea de concubinaj. Sancţiunea neîndeplinirii condiţiilor cauzei. Beleiu. că o cauză ilicită şi imorală. Beleiu.3. 90.licit şi moral (împreună)34 sau ca două condiţii separate35. se va aplica sancţiunea de la viciile de consimţământ şi anume nulitatea relativă. D. atunci când o parte a profitat cu ştiinţă de ignoranţa în care se afla cealaltă parte pentru a obţine anumite avantaje prin încheierea unui contract juridic civil. Ne alăturăm opiniei potrivit căreia putem vorbi de o singur condiţie de valabilitate "cauza licită şi morală". " Drept civil. Sancţiunea care intervine în cazul cauzei ilicite şi imorale este nulitatea absolută a contractului juridic respectiv. în legătură cu scopul mediat al contractului juridic civil. 34 35 Gh. cauza licită şi morala este analizată sub cele două aspecte . 1989. deci. cauza este ilicită şi imorală. Rezultă. Această condiţie trebuie analizată distinct după cum este vorba de scopul mediat. În cazul neîndeplinirii condiţiilor referitoare la existenţa cauzei. Gh.

de asemenea.4. un instrument pentru stabilirea categoriilor de contracte juridice în care se încadrează o anumită operaţiune juridică. cauza este prezumată până la proba contrară. c) Cauza (scopul) este. răsturnând prezumţia de valabilitate a cauzei. în sensul că voinţa părţilor la încheierea contractului juridic trebuie să nu fie contrară ordinii publice şi bunelor moravuri şi să nu fie prohibită de lege. sancţiunea ce se aplică este nulitatea absolută deoarece în aceste situaţii se urmăreşte apărarea unui interes general. pe de o parte a problemei sarcinii probei. are o deosebită importanţă în dreptul nostru civil prin funcţiile pe care le are: a) În primul rând. contractele juridice se împart în contracte juridice cu titlu oneros şi contracte juridice cu titlu gratuit. b) În al doilea rând. .de valabilitatea cauzei. în funcţie de cauză (scop). încât în lipsa acesteia. contractul este lovit de nulitate. iar pe de altă parte a mijloacelor de probă admise pentru dovedirea cauzei. o persoană pretinde că o cauză este ilicită şi imorală. Proba cauzei. 5. Din datele enunţate mai sus. 5. în privinţa sarcinii probei este de menţionat faptul că se instituie o dublă prezumţie: .În ipoteza cauzei ilicite şi imorale. ca element al contractului juridic. legea instituie un instrument de apărare a intereselor generale. 65 . va trebui să dovedească acest lucru. cerând ca contractul juridic să aibă o cauză licită şi morală. legea ocroteşte părţile împotriva unor obligaţii lipsite de cauză. În acest sens. prin aceea că legea cere ca fiecare contract juridic civil să aibă o cauză. Dacă. cauza este un mijloc de ocrotire a voinţei părţilor care încheie contractul juridic civil. în acest caz. Prin aceasta.de existenţa cauzei. Funcţiile cauzei Cauza.5. Dovada cauzei impune cercetarea.

Forma contractului este folosită în două sensuri: a) în sens restrâns (stricto sensu) . ele pot fi: a) forma cerută pentru validitatea contractului. Cu alte cuvinte. scris.prin forma contractului se înţelege modul d exteriorizare a voinţei interne a autorului sau autorilor contractului juridic cu intenţia de a produce intenţii juridice. iligităţii şi imoralităţii cauzei .În privinţa admisibilităţii mijloacelor de probă pentru stabilirea inexistenţei. forma contractului cuprinde condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească un contract civil. forma contractului este cârmuită pe principiul consensualismului. care dacă nu este respectată. fie pentru proba existenţei şi conţinutul contractului şi pentru o posibilitate a contractului faţă de terţe persoane. fie pentru validitatea lui. falsităţii. După consecinţele juridice ale contractelor.principiul este că se pot folosi orice mijloace de probă. 66 . b) forma cerută pentru a putea proba existenţa şi conţinutul contractului. prin gesturi. numită ad probationem. forma. aşadar. b) în sens larg (lato sensu). în anumite situaţii şi prin tăcere. Aceasta înseamnă că pentru încheierea contractului şi anume pentru a produce efecte juridice contractul nu trebuie să îmbrace o formă specială. nu duce la o nulitate a contractului ci. face imposibilă dovedirea contractului cu alt mijloc de probă. prin adoptarea unei atitudini. principiul consensualismului presupune că voinţa juridică poate să fie exprimată în orice formă şi anume: în verbal. În această accepţiune. 6. de regulă. forma ad validitate sau ad solemnitate şi a cărei nerespectare duce la nulitatea absolută a contractului. Dreptul civil consacră principiul consensualismului în sensul că simpla manifestare de voinţă este nu numai necesară ci şi suficientă pentru încheierea contractului civil. Forma contractului.

36 Gh. b) forma convenţională ( voluntară ) care este stabilită de părţi. prin excepţie de la principiul consensualismului. un contract civil trebuie să îmbrace o anumită formă formă solemnă . În acest caz. ci atrage numai sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi. putem aduce următoarele exemple ca: înstrăinării terenurilor. forma contractului juridic se clasifică în: a) forma legală care se caracterizează prin acea formă impusă părţilor printr-o dispoziţie legală. pag. În acest caz menţionăm: donaţia. aşa ca donaţia şi testamentul. Bucureşti 1993. cum este cazul amintit mai sus. pentru considerente bine întemeiate. În anumite cazuri.c) forma cerută pentru opozabilitatea contractului faţă de terţe persoane. a contractului de societate comercială. care constă în îndeplinirea condiţiilor de formă cerute de lege pentru ca contractul să fie încheiat. testamentului. Teoria generală a obligaţiei". a contractului juridic al căsătoriei.pentru valabilitatea lor. nu duce la nevalabilitatea contractului. c) încheierea contractelor în formă solemnă urmăreşte şi asigurarea existenţei sau nevicierii consimţământului. Beleiu " Drept civil. forma care dacă nu este respectată. b) această formă este cerută şi ca mijloc de ocrotire a intereselor părţilor. Instituirea formei ad solemnitate se justifică prin aceea că: a) această formă alcătuieşte un mijloc de control a societăţii prin organele statului asupra unor contracte ce prezintă un deosebit interes general care depăşeşte interesele părţilor. în sensul că se urmăreşte atenţionarea lor asupra importanţei deosebite pe care o au anumite contracte pentru patrimoniul părţii sau părţilor care le încheie. După izvorul lor36. 67 . ad validitatem se înţelege acel element esenţial de validitate a contractului. 161. Prin forma cerută. vânzării-cumpărării terenurilor.

ceea ce poate să-i reducă posibilităţile de a-şi satisface creanţa.sau să ceară executarea silită. Din motivele expuse. Popescu. stabilirea condiţiilor de valabilitate şi interpretarea clauzelor contractuale. fie prin condiţiile contractului. în cazul în care el şi-a executat propria obligaţie. R. cu riscul de a suporta concursul celorlalţi creditori ai debitorului insolvabil. cât şi ca rezultat al nerespectării clauzelor. este preferabil să ceară desfiinţarea contractului. determinăm existenţa unor reguli de determinare a efectelor contractelor. Efecte ce rezultă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului. pentru creditorul obligaţiei neexecutate.dar. precum şi în cazul nerespectării condiţiilor de valabilitate. este necesar de a menţiona că acestea privesc următoarele categorii de bază: 1. efectele acestuia sunt determinate fie expres. Anca 68 . care este realizată. care presupune prezentarea probelor ce vor face dovadă contractului (înscrisul. banda magnetică. recipisa). Efecte ce rezultă din executarea corespunzătoare a contractului. la încheierea contractului. cealaltă parte poate să ia una din următoarele atitudini: să opună excepţia de neexecutare . da regulă. Prin efecte ale contractului sunt înţelese totalitatea de obligaţii şi drepturi. P. prin lege. O problemă deosebit de importantă constituie determinarea efectelor contractului încheiat. De fiecare dată. Astfel. prin calificarea clauzei şi stabilirea înţelesului acesteia. Efectele contractului. pentru a pune astfel capăt incertitudinii cu privire la 37 T. excepţia de neexecutare nu mai poate fi utilă . cum ar fi dovedirea actului. în baza clauzelor acestuia. care pot lua naştere atât din conţinutul contractelor. în timp ce propria lui obligaţie este executată în întregime37. Pornind de la relevarea conţinutului efectelor contractului încheiat. Dacă una din părţile contractului sinalagmatic nu-şi execută obligaţia sa.III. 2.

la această finalitate răspunde instituţia rezoluţiunii. Efecte ce rezultă din executarea corespunzătoare a contractului. adică angajarea părţilor la o anumită conduită obligatorie 40". Chişinău. Trofimov . Ig. Ed. decît în cazul în care legea în mod expres stabileşte această posibilitate. din momentul încheierii contractului acesta dobândeşte putere de lege pentru părţile care l-au încheiat. Balan. că acesta o constituie principala categorie de efecte pe care le urmăresc părţile la încheierea contractului 39. 148. constă în faptul. E. în modul şi termenele stabilite în contract toate clauzele acestuia. 1944. ALL. partea la contract nu este în drept să înceteze unilateral de la executarea clauzelor contractuale. 255 69 . la cererea uneia dintre părţi. Este de menţionat faptul că anume principalul efect pe care îl creează un contract valabil încheiat este stabilirea unei conduite a părţilor la contract. Deasemenea. în cazul în care şi-a executat propria obligaţie. În momentul când vorbim despre efectele ce decurg din încheierea contractului. este necesar de menţionat. Bucureşti. Anume cum este de menţionat cu bună dreptate "raţiunea încheierii unui tratat sete tocmai crearea de efecte juridice. " Drept civil". oricum va fi considerată drept executare necorespunzătoare a contractului. în materie de efecte a contractului. "Drept internaţional public ". că contractul încheiat nu produce efecte faţă de terţi. ce decurg din principiul relativităţii efectelor contractului. prestaţia ce a făcut-o. 1. este necesar să menţionăm despre irevocabilitatea contractului. iar cealaltă parte refuză să şi-o îndeplinească pe a sa38. În acest sens. În acest context orice abatere chiar şi de aşa natură care la prima vedere ar fi acceptabilă pentru cealaltă parte la contract. Rezoluţiunea este definită în general ca o desfiinţare retroactivă a unui contract sinalagmatic. Astfel. dacă legea nu prevede altceva.atitudinea debitorului şi pentru a primi înapoi. În acest sens . 2001. pag. M. 58 40 O.Drept Civil Partea Generală pag.Serbenco. părţile la contract sunt obligate a executa cu exactitate. integral.. pag. Cosmovici. Una din categoriile de efecte. astfel cum. părţile contractuale nu sunt în drept să inducă revocarea contractulu. aşa spre ex : încheierea contractului de mandat 38 39 P. Această conduită este reflectată în conţinutul drepturilor şi obligaţiilor pe care şi le asumă părţile la încheierea contractului.

atât un rezultat material. Astfel. deasemenea presupune posibilitatea revocării lui de către donator. Unul din tipurile contractelor secrete.generează obligaţia pentru cel cui îi este prezentat mandatul. de a executa prestaţia faţă de mandatar aşa cum ar fi fost executată faţă de mandant. Totodată este de menţionat faptul că contractul încheiat nu poate fi refuzat executării în mod unilateral de către una din părţile contractuale. de spălare de bani. O varietate a contractului secret este fictivitatea acestuia. care constă în schimbarea persoanei ce trebuie să devină adevăratul titular al dreptului. totuşi. conform căreia. de declarare a veniturilor. care constă în încheierea unui contract în mod aparent. contractul încheiat este irevocabil pentru părţi . nefiind intenţie între părţi de a crea un raport juridic. În baza prevederilor Codului civil. contractul de mandat presupune posibilitatea revocării lui pentru mandant. 2. Astfel legislaţia în vigoare stabileşte regula generală. Este necesar de a deosebi simulaţia de nulitate şi efectele neîndeplinirii clauzelor. este contractul de substituire ( interpunere). Este vorba despre contrace secrete care nu exprimă adevărata stare a contractului şi care n dreptul civil poartă denumirea de simulaţie. simulaţia nu duce la încetarea executării contractului. iar prin urmare nu duce la încălcarea principiului legalităţii. Contractul de donaţie filantropică. ci de lege. pentru exemplu. presupune diverse efecte juridic. Astfel. Scopul urmărit prin încheierea acestui contract este eschivarea de la plata impozitelor. prima fiind o încălcare ce ţine de contract. Efecte ce rezultă din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului. 70 . nici pentru viitor. dacă legea nu stabileşte altceva în mod expres. nici pentru trecut. cât ţi un comportament concret al părţii asupra căreia se referă acest efect. Este de remarcat faptul că fiecare contract în funcţie de regimul juridic conferit de legislaţie sau de părţi. În unele cazuri. toate ele stabilind. care nu-şi găseşte reglementare expresă. acest contract este nul. conşinutul contractului deviază de la clauzele reale stabilite de către părţi.

în unele cazuri. rezoluţiunea este aplicată cazurilor de neexecutare a contractelor. ce constituie încetarea unui contract cu efecte pentru viitor. iar ce este mai rău .cu nulitatea acestuia. 41 V. Rezilierea. care. precum şi în cazul nulităţii. Totodată. legislaţia stabileşte alte efecte decât cele stipulate în contract şi anume: 1. În asemenea caz. în literatura de specialitate. pag. dar la expunerea voinţei părţilor. în mod implicit. cel mai des. toate efectele produse până la momentul inducerii rezilierii. pentru trecut. Bucureşti. Astfel. de asemenea este necesar de a o deosebi de revocarea contractului. Rezoluţiunea. rezoluţiunea. care se aplică şi contractelor de executare instantanee şi are efecte retroactive. Deseori. Tradiţional. rămânând a avea valoare juridică. rezilierea se aplică contractelor de executare succesivă şi are efecte doar pentru viitor. rezilierea constituie unefect al contractului valabil încheiat. cu toate că stabileşte pentru unele contracte. rezilierea poate fi indusă nu numai către cazurile de neexecutare a obligaţiilor contractuale. executate de până la încheierea contractului. este necesar să menţionăm că legislaţia în vigoare nu enunţă termenul de rezluţiune în mod expres. ce constituie încetarea efectelor unui contract cu efecte retroactive. Aceasta poate apărea ca efect şi în cazul executării corespunzătoare a contractului. efecte caracteristice unui regim similar rezoluţiune. având în vedere chiar şi faptul. care sunt datorate neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţile contractului sinalagmatic41. Aceasta are loc. că revocarea este caracteristică doar uneia din părţile contractuale. Ca şi în cazul rezoluţiunii. care se datorează neexecutării culpabile a obligaţiilor de către una din părţi la contractul de executare succesivă. însă comparativ cu nulitatea. În comparaţie cu rezoluţiunea. este vorba despre rezilierea voluntară. 2. Stoica " Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civile ". de asemenea presupune restituirea tuturor prestaţiilor. dar care nu poate fi desemnată în categoria revocării. 71 . datorită efectelor pe care le produce rezoluţiunea.În afară de momentele stabilite de contracte. 11. 1997. însă practica încheierii contractelor cunoaşte aplicarea procedeului analogic cu rezoluţiunea. în practică aceste efecte sunt confundate cu revocarea contractului.

antreprenorul nu are dreptul la plata preţului ( remuneraţiei ) căci nu a predat clientului rezultatul muncii sale. Aici este specificat faptul că riscul contractului este suportat. în sensul că. Răspunderea contractuală. în materia civilă a contractului de antrepriză. care constituia. care este obligat să ia toate măsurile necesare pentru păstrarea lor în bunele condiţii.3. Această dispoziţie se explică prin faptul că. dacă executarea contractului ( predarea lucrării executate) devine imposibilă datorită cazului fortuit sau forţei majore. în calitate de proprietar. însă. Drept situaţie de caducitate a contractului poate servi neeficienţa obiectului care urmează a fi realizat. clientul va fi obligat să plătească preţul numai o singură dată. Dacă lucrarea executată. 4. el suportă riscul pieririi lor. reconstrucţia) n-a devenit prin aceasta imposibilă. potrivit regulilor generale. Prin urmare. ce constituie încetarea contractului prin stabilirea neeficacităţii acestuia datorită intervenţiei unor cauze ulterioare încheierii sale şi independent de voinţa părţilor. 72 . în parte sau total. după cum am văzut. Recepţia lucrării. deoarece acesta s-a obligat pe riscul său şi este debitorul obligaţiei imposibil de executat ( res perit debitori). dar executarea ulterioară (de exemplu. antreprenorul rămâne proprietarul până la predarea lucrării clientului şi suportă pagubele rezultate din pieirea lor în calitate de proprietar. riscul pieirii fortuie a lucrului (materialelor) este suportat de proprietar ( resperit domino). în toate cazurile de antreprenor. materialele se găsesc în detenţiunea antreprenorului. el va fi ţinut să facă dovada că pierirea s-a produs fără culpa din partea sa. a pierit fortuit. deşi a executat lucrarea (sau o parte din lucrare) de două ori. dispariţia cauzei contractului. Dacă materialele au fost procurate de client. iraţionalitatea acestuia. antreprenorul suportă riscul contractului. Caducitatea. Clientul va fi obligat să plătească preţul numai dacă a fost pus în întârziere în ceea ce priveşte obligaţia de a verifica (recepţiona) şi de a lua în primire lucrarea executată. Deoarece.

În cazul lucrărilor mai însemnate. răspunderea antreprenorului poate fi angajată numai dacă.interese pentru cheltuieli de depozitare. clientul poate ere instanţei constatarea executări ei şi predarea silită. Răspunderea pentru neexecutare. posibilitatea de a cere plata preţului. În caz de neexecutare a lucrării. daune-interese. Dacă părţile nu s-au înţeles altfel. clientul poate invoca exceptio non adimpleti contractus dacă antreprenorul nu-şi execută obligaţiile potrivit clauzelor contractuale. clientul este obligat să plătească preţul stabilit odată cu recepţionarea şi luarea în primire a lucrării. 73 . potrivit legii sau contractului. dacă în contract s-a prevăzut plata preţului pe măsura executării lucrării. antreprenorul răspunde faţă de client potrivit dreptului comun ( clauză penală. suportarea riscurilor de către client ). fiind posibilă şi obligarea antreprenorului la executarea lucrării sub sancţiunea plăţii daunelor cominatorii sau executare în contul debitorului-antreprenor cu autorizaţia justiţiei). conservare ). iar instanţa va pute constata executarea lucrării potrivit clauzelor contractuale. Precizăm mai întâi că recepţia lucrării din partea clientului fără obiecţii şi rezerve echivalează cu descărcarea antreprenorului şi decade pe client din dreptul de a invoca ulterior viciile aparente ale lucrării. Pentru aceste vicii. Răspunderea antreprenorului. Iar dacă lucrarea este terminată. cu toate consecinţele ce decurg din executare ( de exemplu. în cadrul termenului stabilit. Dacă clientul nu-şi execută obligaţia se va putea angaja răspunderea lui potrivit dreptului comun ( daune . el datorează garanţia. pentru lucrarea efectuată. Răspunderea pentru viciile lucrării.Clientul este obligat să recepţioneze şi să ia în primire lucrarea după terminarea ei integrală. în calitate de proprietar.

dacă daunele sunt suportate de unul dintre ei. Dacă viciile au fost ascunse cu viclenie. pag 158. pentru care contractul de antrepriză este o res inter alios 42 P. Dacă arhitectul a luat parte şi la ridicarea construcţiei sau viciile sunt determinate şi de viciile proiectului. în toate cazurile. el va răspunde numai dacă se va dovedi că viciul construcţiei provine dintr-un viciu al planului (proiectului). În acest din urmă caz.care în materie de antrepriză nu pot fi reclamate după recepţie (predare-primire) . Răspunderea antreprenorului pentru calitatea construcţiei.Antreprenorul răspunde. Cosmovici " Consideraţii asupra răspunderii contractuale a antreprenorului după recepţia lucrării de investiţii ". însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predare). În privinţa viciilor aparente ale lucrării . Reglementarea specială privind răspunderea antreprenorului (arhitectului) vizează numai raporturile lui cu clientul şi succesorul lui în drepturi (de exemplu. 1979. solvens-ul va avea acţiune în regres împotriva celuilalt. dar şi arhitectului ( proiectantului). el va răspunde alături de antreprenor. Problema împărţirii răspunderii între antreprenor şi arhitect se rezolvă în funcţie de clauzele din contract. Dreptul la acţiune privitoare la viciile ascunse ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de şase luni. cumpărătorul construcţiei). proporţional cu gravitatea culpelor. fără a se ocupa de executarea lucrării.42 Răspunderea pentru vicii poate să revină nu numai antreprenorului care execută lucrarea . pentru viciile ascunse ale materialelor procurate de el şi ale lucrării. în caz de egalitate pentru jumătate. Antreprenorul (arhitectul) de clădire sau alte lucrări însemnate răspunde dacă construcţia se dărâmă de tot ori în parte sau ameninţă învederat dărâmarea din cauza unui viciu de construcţie sau al terenului într-un termen de 10 ani din ziua terminării (recepţiei) lucrării. Dacă arhitectul n-a făcut decât planurile construcţiei.se angajează răspunderea antreprenorului numai dacă s-a stabilit un termen de garanţie. se aplică termenul general de prescripţie ( care începe să curgă de la data descoperiri viciilor. în cazul în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. 74 . Bucureşti. după ce aceasta a fost recepţionată de către client şi chiar dacă lucrarea nu a fost executată de el personal. Editura Ştiinţifică. însă.

în măsura în care acesta este responsabil pentru viciile lucrării care au determinat cauzarea prejudiciului. nu poate fi considerată drept răspundere. culpa contractuală a antreprenorului (arhitectului) este prezumată. nu completează cu nimic conţinutul raportului juridic. publice. conchidem că răspunderea juridică este privită sub două aspecte. Pentru angajarea răspunderii. asigurată inclusiv şi prin forţa de constrângere a statului. Clauzele contractuale de modificare a răspunderii pentru calitatea construcţiei are în vedere faptul că prin instituirea unei răspunderi agravate a antreprenorului de construcţii sunt apărate nu doar interesele clientului. 75 . atât şi aplicarea măsurilor de constrângere a statului în vederea executării obligaţiei. el va avea acţiune în regres împotriva antreprenorului. prin eliminarea clădirii). ei fiind obligat să dovedească existenţa unei cauze străine. exoneratoare de răspundere. terţii pot alege pe calea acţiunii împotriva proprietarului (clientului sau succesorilor lui). ei nefiind legaţi prin raporturi contractuale. antreprenorul fiind responsabil contractual faţă de client şi pentru lucrările executate sub antrepriză. Astfel. Evident. prin acţiunile căreia a fost adusă o lezare de interes. fiind privită în stricto sensu. Alţi autori. În prezenţa acestei dovezi. acceptând a privi răspunderea juridică în lato sensu. În schimb. ele nu ar putea fi admise în privinţa viciilor care pot determina dărâmarea sau ameninţarea de dărâmare a construcţiei (rezistenţa). ci şi interese generale. aceasta o putem determina drept o obligaţie suplimentară impusă persoanei care a comis încălcarea. consideră drept răspundere juridică.acta. culpa asupra antreprenorilor nu poate fi invocată drept cauza de exonerare. răspunderea antreprenorului pentru pagubele cauzate (de exemplu. Subantreprenorul poate fi executat şi de client numai delictual. clauzele contractuale de limitare sau de înlăturare a acestei răspunderi nu pot fi admise. De aceea. deoarece impunerea unei persoane de a executa o obligaţie care aceasta deja o avea. Intenţionăm să credem că răspunderea juridică nu este doar o obligaţie suplimentară impusă persoanei. În orice caz. cât stabilirea unor obligaţii suplimentare. clientul trebuie să dovedească numai existenţa viciului. în vederea executării obligaţiei principale. Dacă acţiunea a fost îndreptată împotriva clientului. Din cele spuse mai sus. executarea unei obligaţii existente (şi care titularul obligaţiei a refuzat executarea acesteia).

În acest sens am putea defini răspunderea juridică. realizată de către teoreticienii ruşi. e) În funcţie de modul de apariţie şi realizare a răspunderii. desciplinară şi patrimonială (materială). considerăm destul de reuşită clasificarea tipurilor de răspundere juridică. penală şi materială de dreptul muncii. Tradiţional. atunci am pute afirma că acesta este caracterizată prin prezenţa unor trăsături deosebite. 43 Леист О. şi prin neexecutarea căreia ar fi adus lezare de interes. totodată. c) În funcţie de subiectul răspunderii deosebim răspunderea personală şi răspunderea subiectelor colective. cum ar fi: a) În funcţie de caracterul încălcărilor şi sancţiunilor aplicate. Москва. ca fiind acele consecinţe determinate de lege pe care urmează a le suporta persoana. este necesar de a face o delimitare dintre răspunderea civilă şi răspunderea materială. 76 . în rezultatul încălcării prevederilor normei de drept şi răspunderea care apare în baza legii. 110. " Санкции в советском праве ". deosebim răspunderea din culpă şi răspunderea fără culpă. Э. În ceea ce priveşte răspunderea civilă. administrativă. Leist43 clasifică răspunderea juridică în funcţie de mai multe criterii. în procesul de cercetări a faptelor contravenţionale sau penale. În această ordine de idei. deosebim răspunderea ce apare prin prescripţia legii. care-i conferă o maximă flexibilitate în aplicare şi. Condiţia proximă este ca acest comportament să fie determinat de lege ca pasibilă răspundere. autorul rus O. стр. prin comportamentul căreia s-a cauzat o daună de interes atât general.dar şi o executare silită a obligaţiei pe care persoana o avea. efectuate de către organele de stat competente. Astfel. d) În funcţie de caracterul încălcării de drept. cât şi personal apărat de lege. care asigură o maximă eficacitate a realizării raporturilor juridice civile. b) În funcţie de ordinea de aplicare a sancţiunilor deosebim răspunderea judecătorească şi administrativă. 1962. se deosebeşte răspunderea penală contravenţională. teoria dreptului delimitează răspunderea juridică în răspunderea civilă. În această ordine de idei. unde aceasta a fost privită sub mai multe aspecte.

executarea necorespunzătoare sau executarea cu întârziere a obligaţiei sale contractuale44. administrativ. Anume aici. cum ar fi. în care apare răspunderea juridică şi care sunt reglementate de un anumit tip de norme ce fac parte dintr-un act normativ separat. privarea de drepturile părinteşti. Răspunderea materială priveşte obligaţia persoanei pasibilă răspunderii de a suporta anumite cheltuieli materiale suplimentare. 7. Astfel.. " Răspunderea civilă dilectuală ". Aceasta afirmăm în contextul faptului că în dreptul civil sunt aplicate măsuri de răspundere patrimonială (materială) şi măsuri de răspundere nepatrimonială. cum ar fi: amenda penală. Bucureşti. prejudiciul cauzat printr-o acţiune poate fi recuperat benevol de către persoana care a cauzat prejudiciul. Răspunderea personală priveşte acele obligaţii care nu ţin de aspectul material al persoanei şi de careva cheltuieli. utilizând noţiunea răspunderea civilă o echivalăm cu expresia răspunderea în dreptul civil. obligaţia de a aduce scuze în public sau dezminţiri ale afirmaţiilor calomnioase. contravenţională şi cea civilă (ce priveşte penalităţile într-un contract). civil. răspunderea civilă contractuală este definită ca fiind obligaţia debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea. fără amestecul organelor de stat şi doar numai în virtutea faptului că persoana care a cauzat prejudiciul conştientizează caracterul ilegal al faptei sale şi că organele de stat competente. unde pe lângă faptul că răspunderea materială este prioritară celei personală. în domeniul raporturilor juridice. acordă cea mai mare atenţie problemelor răspunderii contractuale. În acest sens. 44 M. literatura de specialitate în domeniul dreptului civil. spre ex. ţinând cont de faptul că şi în raporturile juridice de drept penal.Drept criteriu care este luat la baza acestei clasificări. pag. personală. pot să intervină în asigurarea executării obligaţiei de recuperare a prejudiciului. pe care aceasta ar fi obligată să le suporte. muncii poate apărea răspunderea patrimonială. 1972. 77 . nu putem de a nu face referinţă la faptul că aceasta constituie o formă a răspunderii de drept privat. În acest sens. definind răspunderea civilă. Eliescu.

Preţul total al lucrării va depinde de cantitatea lucrărilor efectiv executate şi nu va fi cunoscut şi stabilit decât după executarea integrală a lucrării.contemporane cu momentul încheierii contractului. antreprenorul. nici pe motiv că a efectuat modificări şi adăugiri la planul iniţial. numai dacă dovedeşte acordul scris al clientului pentru modificările de plan şi acordului expres (dovedit potrivit dreptului comun). Astfel. şi pe baza unui deviz. cauza rezoluţiunii este întotdeauna posterioară încheierii contractului şi ea constă. global. desfiinţarea contractului şi punerea părţilor în situaţia anterioară. Ca sancţiuni. însă. antreprenorul sau arhitectul. fiecare porţiune a lucrării având preţul ei deosebit. preţul este fixat cu articol. în exclusivitate. Părţile se pot obliga. rezoluţiunea trebuie deosebită de nulitate.sunt întotdeauna . Cu toate acestea. pe motiv că s-a mărit preţul muncii sau al materialelor. stabilite cu clientul. Deosebirile între rezoluţiune şi nulitate. Condiţiile cerute pentru admisibilitatea cererii privind rezoluţiunea judiciară. după un plan stabilit cu clientul. pe câtă vreme cauzele nulităţii . în refuzul nejustificat al uneia din părţi de a-şi executa obligaţiile ce-i revin. adică a unei preţuiri provizorii pe articole. dacă aceste modificări şi adăugiri n-au fost aprobate de client în scris şi modificările de preţ. nu poate cere o sporire de preţ (nici cu titlul de îmbogăţire fără justă cauză). care s-a angajat să execute o clădire (edificiul) după un plan stabilit cu clientul. 78 . în această ipoteză. Prin urmare.Modificarea preţului. rezoluţiunea şi nulitatea produc acelaşi efect. nu poate cere o sporire de preţ pe motiv că s-a mărit preţul acesteia. În acest fel. Antreprenorul sau arhitectul.absolute sau relative . este obligat să execute şi să predea lucrarea în condiţiile prevăzute în contract. care s-a angajat să execute o clădire (edificiul). în schimbul unei sume dinainte determinată. această prevedere de cheltuieli se poate modifica după preţul materialelor şi / sau muncii şi mai ales prin adăugirea de lucrări suplimentare. iar nu în bloc. Întrucât lucrarea a fost contractată pe un preţ forfetar.

Iaşi 1996. pag. Teoria generală a obligaţiilor. atunci când menţinerea lui şi obligarea debitorului la executare nu mai sunt justificate. Efectele rezoluţiunii. Pop. contractul se consideră ca şi cum nu ar fi încheiat. Fundaţiei " Chemarea ". Neexecutarea poate fi totală sau parţială. Tratat ". judecătorii au obligaţia "să verifice şi să aprecieze în ce măsură neexecutarea obligaţiei este importantă şi gravă". instanţa este în drept să aprecieze dacă este sau nu cazul să pronunţe rezoluţiunea contractului. Pentru aceste motive fosta instanţă supremă a statuat că. În această privinţă este de menţionat că instanţa are putere proprie de apreciere. în soluţionarea acţiunilor în rezoluţiune. a II-a. 45 L. astfel încât. nu se va pune problema rezoluţiunii ci a încetării contractului pentru imposibilitate fortuită de executare şi a riscurilor contractuale. în principiu. 79 . putând să decidă dacă este sau nu cazul să pronunţe rezoluţiunea. dacă neexecutarea s-ar datora unei cauze fortuite. c) debitorul obligaţiei neexecutate să fi fost pus în întârziere în condiţiile prevăzute de lege. pronunţând rezoluţiunea. imputabilă părţii care nu şi-a îndeplinit obligaţia. adică promovarea acţiunii în rezoluţiune. Scoatem în evidenţă că însăşi promovarea acţiunii în justiţie produce acest efect al punerii în întârzierii. Desfiinţarea contractului are efect retroactiv . Ed. Dacă instanţa va admite acţiunea. independentă de voinţa debitorului. Ed. În funcţie de problemele administrate. 79.45 Cu privire la această problemă. În consecinţă. Judecătorul poate acorda pârâtului un termen de graţie pentru executarea obligaţiei. " Drept civil.Rezoluţiunea va putea fi pronunţată de instanţa de judecată dacă sunt întrunite următoarele condiţii: a) una din părţi să nu-şi fi exercitat obligaţiile sale. b) neexecutarea trebuie să fie. El va proceda la desfiinţarea contractului. între părţi. va declara desfiinţat contractul. fosta instanţă supremă a statuat că: "rezoluţiunea contractului se întemeiază pe culpa celui care nu şi-a îndeplinit obligaţia şi nu poate avea loc decât dacă se dovedeşte această culpă.

poate să oblige partea care nu şi-a executat obligaţia la daune interese.la cererea creditorului reclamant .Facem precizarea că instanţa este în drept. Alături de rezoluţiunea judiciară există şi rezoluţiunea convenţională. Astfel. la fel cum . să acorde debitorului un termen de graţie pentru executarea obligaţiei. în cazul în care una din părţi nu-şi va executa obligaţia ce-i revine. 80 . ca urmare a neexecutării obligaţiei uneia dintre părţi din cauze imputabile acesteia. Efectele rezoluţiunii contractului se răsfrâng şi asupra terţilor.în cazul în care ea n-a fost stipulată . Rezilierea contractelor: reprezintă desfacerea pentru viitor a contractelor sinalagmatice cu execuţie succesivă în timp. Sub aspectul cauzelor care o pot determina. pentru a înlătura inconvenientele rezoluţiunii judiciare. părţile pot stipula. fiind stipulată în favoarea creditorului . Această clauză operează de drept. în contractele pe care le încheie. Drept urmare. dacă consideră necesar. dacă consideră că aceasta este posibil. clauza potrivit căreia contractul va fi desfiinţat de drept. se poate distinge: a) Rezilierea culpabilă a contractului. deci va desfiinţa contractul de plin drept . care înseamnă desfacerea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu execuţie succesivă în timp.la rezoluţiunea judiciară.fără îndeplinirea vreunei formalităţi . Rezoluţiunea convenţională. Pentru a opera această clauză este totuşi necesar ca partea care nu şi-a îndeplinit obligaţia să fi fost pusă în întârziere în formele prevăzute de lege. O asemene clauză se numeşte clauză rezolutorie sau pact comisoriu.nu numai el este în drept să o invoce. Se impune a fi făcută precizarea că: această clauză.prin simpla exprimare a termenului de executare. Menţionăm că o asemenea clauză produce efecte mult mai energice decât dacă s-ar recurge . el poate cere executarea silită a contractului. aceştia urmează să suporte şi ei consecinţele rzoluţiunii pentru eventualele contracte încheiate cu părţile şi care sunt indisolubil legate de contractul care a fost desfiinţat. Invocarea ei nu este obligatorie pentru creditor.

rămase neexecutate. dar după încheierea contractului acel bun a pierit dintr-o împrejurare care nu-i este imputabilă vânzătorului.nu exclude posibilitatea creditorului de acere executarea silită a obligaţiilor scadente. o parte s-a obligat să-i vândă celeilalte un bun. Riscurile contractuale. Aşa fiind.b) Realizarea forţată a contractului reprezintă încetarea pentru viitor a unui contract sinalagmatic cu execuţie succesivă în timp. Spre exemplu. În consecinţă. Survenirea unei astfel de situaţii ridică întrebarea: cine va suporta riscul contractului? Acesta pe motiv că partea interesată nu poate să ceară nici executarea şi nici rezoluţiunea sau rezilierea contractului. ca urmare a dispariţiei unui element esenţial .existent în structura sa.ca la rezoluţiune . în ceea ce priveşte efecctele. Cine suportă riscul contractului. se poate reţine: a) rezoluţiunea desfiinţează contractul retroactiv şi are menirea să pună părţile în situaţia anterioară încheierii lui. Precizăm că rezilierea se pronunţă de instanţa de judecată. faţă de momentul când intervine rezilierea. iar rezilierea în cazul contractelor cu execuţie succesivă. Este posibil ca una din părţi să se afle în imposibilitatea fortuită de a-şi executa obligaţia.obiect sau parte contractantă . b) rezilierea face să înceteze contractul numai pentru viitor. 81 . Faptul că părţile nu sunt puse în situaţia anterioară . se impune a fi făcută următoarea precizare: rezoluţiunea se aplică în cazul contractelor cu execuţie instantanee. lăsând neatinse prestaţiile care au fost deja executate. se pune problema dacă cealaltă parteva putea să ceară să-şi execute obligaţia. Comparaţia între rezoluţiune şi reziliere. Pentru a putea distinge între rezoluţiune şi reziliere. în aceleaşi condiţii ca şi în cazul rezoluţiunii unui contract sinalagmatic cu executare simultană şi imediată.

dacă lucrul respectiv a pierit înainte de a fi adus efectiv în societate. De asemenea. Proprietarul lucrului pierit. deoarece el a devenit proprietarul lucrului prin simplul fapt al încheierii contractului. dacă lucrul confecţionat de antreprenor piere fortuit. locatorul. dacă în timpul locaţiunii lucrurile închiriate pier în totalitate. Riscul pieririi lucrului vândut îl va suporta cumpărătorul. trebuie să fie făcută distincţia de o transmitere pură şi simplă sau de o transmitere cu termen ori sub condiţie. riscul contractului îl suportă acea parte care avea calitatea de proprietar al lucrului în momentul pieririi fortuite a acestuia. societatea încetează în privinţa tuturor asociaţilor. fiind debitorul obligaţiei imposibil de executat. contractul se consideră desfăcut de plin drept. atunci când unul din asociaţi a promis să pună în comun proprietatea uni lucru. suportă şi riscul contractului. În cazul unor asemenea contracte. În aplicarea acestei reglementări se impun a fi reţinute: 82 . Precizări cu privire la suportarea riscului în contracte translative de proprietate a unui corp cert. prin caz fortuit. va suporta riscul neexecutării contractului. c) în materia contractului de societate. b) în materia contractului de antrepriză. a) Riscuri în cazul transmiterii pure şi simple. Deci. locatorul nu are dreptul de a pretinde chiria de la locatar.în cazul contractelor translative de proprietate. antreprenorul este debitorul obligaţiei imposibil de executat şi suportă riscurile contractului.Regula este că riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. Legea reglementează câteva cazuri în care face aplicaţia acestei reguli: a) în materie de locaţiune. înainte de a fi predat. fiind debitorul obligaţiei imposibil de executat. Scoatem în evidenţă regula că . chiar dacă lucrul nu i-a fost predat imediat.

în calitate de proprietar al bunului şi de debitor al obligaţiei de a transmite proprietatea. existente în momentul încheierii contractului. . riscul îl va suporta vânzătorul. când creditorul este în drept să ceară desfiinţarea contractului sau să ia lucrul în starea în care se găseşte cu daune interese. dacă bunul piere în mod fortuit sau este scos din circuitul civil.să fie vorba de lucruri certe şi individual determinate. b) Riscuri în cazul transmiterii cu termen sau sub condiţie. Totodată. fără scădere de preţ. riscul îl va suporta vânzătorul. în acest interval de timp.deteriorarea bunului fără greşeala debitorului.dacă vânzarea a fost încheiată sub condiţie suspensivă.. 83 . . caz în care creditorul este obligat să preia în starea în care se găseşte. care este debitorul obligaţiei de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului. când greşeala este stinsă.dacă prin acordul părţilor transmiterea proprietăţii asupra bunului a fost stabilită la o dată ulterioară încheierii contractului. menţionăm reglementarea altor ipoteze.pierirea bunului fără greşeala debitorului.deteriorarea bunului din cauza greşelii debitorului.nepredarea să nu-i fie imputabilă vânzătorului. . . transmiterea proprietăţii este subordonată realizării condiţiei. iar bunul a pierit în mod fortuit. În asemenea situaţie urmează a fi făcute următoarele distincţii: . Acestea sunt: .

dar. Ar fi foarte greu de conceput existenţa. După cât de mult legile sunt menite să dirijeze raporturile sociale apărute între persoane. deseori.Încheiere. contractele administrative. tratatele internaţionale. cu scurgerea timpului îşi pierde actualitatea şi eficienţa sa. de regulă. atunci nici 84 . curentului electric. cotidiene. apare o nouă categorie de acte ce reglementează raporturile juridice între persoane. fără ca acestui fapt să-i fie acordată o careva atenţie deosebită. fapt care impune reglementarea lor printr-o modalitate deosebită. a raporturilor între persoane fără existenţa contractelor. contractul apare drept unul dintre cele mai flexibile modalităţi de reglementare a raporturilor sociale. Aceasta are loc doar pentru că. necesare la momentul adoptării legii sau o perioadă imediat apropriată. călătoria în transportul obştesc. este destul de migăloasă şi greu de realizat în timp. Ele servesc atât pentru reglementarea acelor raporturi. zi de zi şi de nenumărate ori. contractele matrimoniale. În acest sens. De asemenea. dictează necesitatea modificării legii. În aşa fel. pe care legea în particular nu le poate reglementa. Astfel. fapt care. se încheie şi contracte mai complexe după natura lor. utilizarea ascensorului. contractele matrimoniale. cât şi pentru înlăturarea lacunelor pe care le-a creat aceasta. apar o anumită categorie de raporturi care concomitent necesită o reglementare. consecutivitatea şi continuitatea raporturilor în societate. Aceasta ar exclude ordinea. o lege stabileşte anumite limite ale comportamentului în anumite împrejurări. Fiecare dintre noi. cum ar fi procurarea produselor alimentare de la piaţă sau de la vreo instituţie comercială. inclusiv şi care reglementează relaţiile pe plan internaţional. gazului natural. însă. altfel spus. se încadrează în diverse raporturi contractuale. Se datorează aceasta ritmurilor de dezvoltare a societăţii şi a conştiinţei umane şi prin urmare. la un anumit moment. şi anume contractele. se realizează contracte elementare. Dacă ne-am putea închipui existenţa noastră fără contractele de muncă. cum ar fi cele de muncă. nu pot fi reglementate printr-o anumită lege. totodată. atât ele sunt rigide în ceea ce priveşte dezvoltarea acestora. În viaţa cotidiană. contractele administrative.

Aici este de specificat faptul că anume contractul specificat mai sus şi anume Contractul de Antrepriză este contractul care are o mare însemnătate pentru viaţa de zi cu zi a fiecărui dintre noi. şi eficiente modalităţi de reglementare a raporturilor social-juridice şi anume pentru acele adâncuri unde legea nu poate şi nu necesită a pătrunde. este una din cele mai importante mijloace juridice de asigurare a dezvoltării relaţiilor sociale.într-un caz nu am putea modela o eventuală ordine fără existenţa contractelor civile şi tratatelor internaţionale. Aşadar scopul urmărit în această lucrare a fost de a face o analiză profundă pe marginea practicii generale folosite la încheierea unui contract. este de o mare importanţă. Deoarece orice persoană se întâlneşte cu necesitatea de a apela la anumite servicii de care are nevoie practic în fiecare zi. totodată. Şi această reglementare se face anume prin Contractul de Antrepriză. În concluzie. prin urmare. 85 . susţinem că contractul constituie una din cele mai flexibile şi. iar. adică prestator şi fiecare din noi care în cazul dat are rol de beneficiar. Şi deci reglementarea corectă a acestor raporturi dintre cel ce prestează aceste servicii.

"Drept Civil. 1998. Ed. 2. 5. Chişinău 2002.O. Introducere în dreptul civil. 17. Baicoianu. Chişinău 2000. Iaşi. Chişinău. din 03. A. Contracte civile". Bucureşti 1994. Gh. Drept civil. 845XII. Iaşi 1993. 7. Nr.92. 16.Леист О. Beleiu. ALL. 1982. Москва 1962. Bucureşti 1972. Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat şi întreprindere. "Drept internaţional public". Subiectele dreptului civil.P. 1. 8. Ionaşcu.". 9. Editura Ştiinţifică. Cosmovici.Ion Deleanu. Iaşi.". "Introducere în studiul dreptului". Bucureşti.". Beleiu. 13. 86 . "Drept civil român. "Drept civil român". Bucureşti. E. 1994. "Drept civil. Bucureşti 1963. 12. M. Ig. Ig. A. 4. Gherasim "Executare de lucrări şi prestare de servicii pentru populaţie".Ioan Huma.Drept Civil Partea Generală". 6 iunie 2002. 6. Chişinău 2004. 1. Trofimov .01.P. Luca.L. 2001. Al. Contractele civile. Noţiuni generale despre obligaţii.. teoria generală a obligaţiei". art. Bucureşti 1993. "Drept civil". vol. Э. M. E. "Санкции в советском праве". 2. Codul Civil al Republicii Moldova. 3. Eliescu. 14. "Drept constituţonal şi instituţii politice". "Drept civil.Lista bibliografică 1.D. Bucureşti. 15. Serbenco. Trofimov. Iaşi 1994. vol. "Răspunderea civilă dilectuală". 1993.M. Pop. D. Teoria generală a obligaţiilor. 10. "Drept civil.Gh. Balan. 11. 1943.