Professional Documents
Culture Documents
PROFESOARĂ: STUDENTĂ:
AVRAMESCU ELENA TAINA FILIP RICARDA
1
FUNCŢIILE FUNDAMENTALE ALE SNC
A. FUNCŢIA DE CONDUCERE.
2
aceiaşi parte), localizat în lobul parietal, aria primară SI (girusul postcentral) şi aria
secundară SII (cuprinde partea laterală a girusului postcentral, adiacentă lobului temporal,
închisă de şanţul Silvius). La nivelul ariei SI, suprafaţa contralaterală a corpului se
proiectează punct cu punct, reprezentarea (homunculus senzitiv) fiind proporţională cu
densitatea receptorilor periferici. Şi la nivelul ariei SII există o reprezentare somatotopică a
segmentelor corpului, dar proiecţia este bilaterală.
Cordoanele posterioare sunt formate din fibre groase, mielinizate, cu viteză mare de
conducere. Prin viteza mare de conducere şi prin capacitatea de a transporta un număr mare
de stimuli pe unitatea de timp, acest sistem permite răspunsuri rapide, immediate care
constau în îndreptarea atenţiei către zona stimulată şi declanşarea unor reacţii adecvate
pentru evitatea pericolelor.
Sistemul cordoanelor antero-laterale (calea lemniscului spinal): conduce stimuli care
nu necesită o localizare precisă şi nici viteză mare de conducere. Aceste căi conduc: excitaţiile
termice (cald şi rece), stimuli nociceptivi, senzaţiile tactile cu capacitate redusă de localizare şi
discriminare a intensităţii, senzaţiile de gândire, prurit sau cele sexuale.
Deutoneuronul acestei căi se află în coarnele posterioare ale măduvei, de unde axonii
neuronilor care transmit informaţii tactile protopatice trec în cordonul anterior de partea
opusă, formând fasciculul spinotalamic anterior, iar cei care conduc informaţii termice şi
dureroase trec în cordonul lateral de partea opusă, formând fasciculul spinotalamic lateral.
Ambele tracturi fac sinapsă cu al treilea neuron în talamus şi se proiectează somatotopic atât
în aria SI cât şi SII.
Informaţiile exteroceptive de la nivelul feţei şi capului sunt preluate de dendride ale
neuronului senzitiv al nervului trigemen. Axonii pătrund în trunchiul cerebral şi fac sinapsă
cu deutoneuronul în punte şi mezencefal, iar după încrucişare ajung la al treilea neuron în
thalamus. Neuronii talamici se proiectează somatotopic în aria SI, reprezentarea fiind
somatotopică.
2.Sensibilitatea interoceptivă.
Aceste căi conduc informaţii preluate de la viscere, fie prin terminaţii nervoase
libere, fie prin intermediul unor receptori specializaţi: baro, chemo şi osmoreceptori. Axonul
protoneuronului din ganglionul spinal se ataşează rădăcinuu posterioare a nervului spinal,
unde face sinapsă atât cu deutoneuronul căii aferente (din porţiunea posterioară a coarnelor
laterale) cât şi cu cel al căii exteroceptive. Căile aferente vegetative urcă prin substanţa
cenuşie periependimară până la formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral şi de aici la
nuceii reticulaţi talamici, care se proiectează difuz pe întreaga arie somatosenzitivă.
Fibrele care au făcut sinapsă cu deutoneuronul căii exteroceptive se ataşează căii
spinotalamice laterale. Deoarece fibrele sensitive cutanate şi viscerale converg spre aceeaşi
neuroni ai căii spinotalamice, durerea viscerală va iradia şi în alt teritoriu cutanat decât cel
care corespunde topographic viscerului respective. De exemplu, fibrele care aduc excitaţii
nocive de la nivelul cordului converg în măduvă către aceeaşi neuroni ca şi cei care aduc
stimuli de pe marginea internă a membrului superior stâng şi din regiunea precordială. Prin
urmare, durerea cardiacă va fi resimţită precordial şi pe marginea cubitală a antebraţului.
3.Sensibilitatea proprioceptivă.
Protoneuronul căii este localizat în ganglionul spinal, iar axonul pătrunde în măduvă
unde:
- sensibilitatea mio – artrokinetică conştientă va urma calea fasciculelor
spinobulbare Goll şi Burdach (cordoanele posterioare) către bulb unde se
află deutoneuronul căii. Al treilea neuron se află în nucleul ventro-
postero-lateral din thalamus, iar axonii acestuia se proiectează
contralateral, în aria somestezică I;
3
- sensibilitatea miokinetică inconştientă are deutoneuronul în neuronii
coloanei Clarke şi nucleul Bechterev din coarnele posterioare ale
măduvei. Axonii acestor neuroni trec în cordonul posterior de partea
opusă – fasciculul spinocerebelos încrucişat (Gowers) sau de aceeaşi parte
– fasciculul spinocerebelos direct (Flechsig)n şi se termină la nivelul
paleocerebelului.
4
b2). Căile extrapiramidale.
Originea: - o parte din acestea au originea în diferite zone ale scoarţei cerebrale.
Axonii acestor neuroni coboară prin tracturi situate în afara celor piramidale, unii dintre
aceştia făcând sinapsă cu diverşi nuclei subcorticali.
- cei mai mulţi neuroni de origine sunt situaţi subcortical, în : nucleul roşu din
mezencefal de unde pleacă fasciculele rubrospinale; în tuberculii cvadrigemeni –
fasciculele tectospinale; în olivele bulbare – fasciculele olivospinale; în nucleul
vestibular Deiters – fasciculele vestibulospinale şi în formaţiunea reticulată a
trunchiului cerebral – fasciculele reticulospinale.
Rol:
Conduc impulsuri motorii cu rol important în menţinerea tonusului muscular, a
echilibrului, li a mişcărilor posturale. Aceste impulsuri acţionează asupra neuronilor motori
spinali şi ai nervilor cranieni cărora le modifică starea funcţională în sens facilitator
(stimulator) sau inhibitor.
Sistemul activator descendent – facilitator este reprezentat de nucleii vestibulari, care
prin fibrele fasciculului vestibulospinal cresc tonusul muscular şi stimulează componenta
tonică a reflexelor. Efecte asemănătoare au şi neuronii din substanţa reticulată dorsolaterală a
bulbului, care prin fasciculul reticulospinal amplifică reflexele medulare. Sistemul activator
descendent are un tonus propriu întreţinut de aferenţe de la labirint şi de aferenţe sensitive, în
special de la proprioreceptori.
Sistemul inhibitor descendent este alcătuit din fibre provenite de la substanţa
reticulată ventromedială a bulbului, nu au tonus propriu şi reprezintă calea finală comună
pentru influenţele inhibitorii realizate de lobul anterior al cerebelului, nuclei caudat şi
lenticular şi zonele inhibitoare ale lobului frontal cortical. Aceste influenţe ajung la măduvă
pe calea reticulospinală şi acţionează asupra celulelor inhibitoare care la rândul său inhibă
activitatea motoneuronilor medulari. Prin asfel de influenţe este reglată sensibilitatea
fusurilor neuromusculare şi deci pragul reflexelor osteotendinoase, în acest fel controlându-se
tonusul postural.
B. FUNCŢIA REFLEXĂ.
Stă la baza activităţii SNC, datorită ei realizându-se legătura dintre diferite segmente
ale organismului, precum şi dintre organism şi mediul înconjurător.
Actul reflex: este un proces fiziologic care constă în răspunsul la un stimul care
acţionează asupra unui camp receptor şi are ca substrat morphologic arcul reflex. Acesta este
format din calea aferentă, centrul nervos, calea eferentă şi efectori.
Calea aferentă este constituită din receptori şi fibrele nervoase aferente. Receptorii
sunt, fie formaţiuni specializate, fie dendrite ale neuronilor din ganglionii spinali sau ai
ganglionilor nervilor cranieni. Axonii acestor neuroni conduc informaţia culeasă de la
periferie către centrii nervoşi situaţi în nevrax.
La nivelul centrilor se realizează analiza şi sinteza informaţiilor primate şi se
generează impulsuri efectoare care ajung pe căi descerndente la neuronii motori din coarnele
anterioare ale măduvei, la neuronii motori ai nervilor cranieni sau neuronii visceromotori din
coarnele laterale ale măduvei.
Reflexele pot fi: somatice sau vegetative.
După numărul sinapselor: monosinaptice sau polisinaptice, segmentare,
intersegmentare.
După tipul receptorilor:
- exteroceptive – tactile, termice, dureroase, vizuale, auditive etc;
- proprioceptice – miotatice sau osteotendinoase;
- interoceptive – respiratorii, cardiovasculare, digestive etc;
După sediu: medulare, bulbare, pontine, mezencefalice etc.
5
BIBLIOGRAFIE