UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAŞI FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

SILVIA PETRESCU

ANALIZĂ FINANCIARĂ APROFUNDATĂ
CONCEPTE – METODE – STUDII DE CAZ

STUDII APROFUNDATE, SPECIALIZAREA

AUDIT ŞI MANAGEMENT CONTABIL

IAŞI - 2005

Analiză financiară aprofundată

3

Introducere

Abordarea problemelor ce vizează activitatea financiară a întreprinderii prin prisma relaţiei cauză-efect impune studiul interdisciplinar al activităţii economice şi financiare consumatoare de resurse care se reflectă direct în performanţele financiare ale întreprinderii. Pe baza cunoştinţelor acumulate la disciplinele de specialitate, a metodologiei ştiinţifice în abordarea fenomenelor economico-financiare, analiza financiară contribuie la perfecţionarea gândirii economice, a capacităţii de sinteză şi esenţializare a relaţiilor de interdependenţă între fenomenul economic şi reflectarea lui în decizia financiară. În această viziune a fost elaborat prezentul manual de Analiză financiară aprofundată, care conţine un corp de principii şi metode ce alcătuiesc baza teoretică a disciplinei, precum şi un set de aplicaţii practice – studii de caz-care ilustrează concret modalităţile de analiză a activităţii financiare necesare elaborării dignosticului financiar destinat diverşilor utilizatori interni sau externi. Manualul tratează problemele de analiză necesare gestiunii financiare pe baza documentelor de sinteză ale contabilităţii – situaţiile financiare anuale ale întreprinderii – folosind atât metodologia clasică bazată pe bilanţ şi contul de rezultat, cât şi modalităţile de analiză bazate pe fluxuri financiare, vizând evaluarea performanţelor, riscurilor şi a situaţiei financiare a întreprinderii, indiferent de domeniul de activitate. Sunt prezentate aspecte privind elaborarea tabloului de finanţare, ca etapă a analizei financiare ce succede analizei contului de rezultate şi a bilanţului, precum şi elemente specifice analizei bursiere a întreprinderilor cotate. În manual sunt prezentate studii de caz care concretizează aspectele teoretice ale disciplinei de analiză financiară, care constituie modele de rezolvare şi interpretare a rezultatelor necesare în vederea elaborării unui diagnostic financiar destinat evaluării performanţelor şi riscurilor întreprinderii. Manualul se adresează absolvenţilor de la facultăţile de profil economic

4

Analiză financiară aprofundată

care urmează perfecţionarea profesională prin intermediul studiilor aprofundate la Specializarea Audit şi Management Contabil, fiind destinat cursanţilor de la învăţământul post-universitar şi de masterat în domeniul financiar contabil, Specializarea Contabilitate şi Audit- cursuri de zi şi la distanţă- fiind util şi candidaţilor la concursurile de auditori financiari, doctoranzilor, în egală măsură el poate constitui un îndreptar pentru specialiştii din domeniul contabil şi financiar-bancar. Ne exprimăm convingerea că lucrarea este perfectibilă şi apreciem ca binevenită orice sugestie din partea utilizatorilor pentru o viitoare ediţie.

Prof. univ. dr. Silvia Petrescu
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Universitatea “A. I. Cuza” Iaşi

.................. Analiza valorii adăugate ...... 2.... Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare ...........................37 2........................7............30 2. Relaţia analiză financiară .... Analiza producţiei exerciţiului............30 2..........2.............4.....3........1........... Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri..........3 CUPRINS ...................13 1..1....3...................1....................2............................gestiune financiară .........9 1.............47 2.............................2............3............3.....1.......................33 2....... Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării ......1.................. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor . Analiza relaţiilor dintre indicatorii valorici ai producţiei ........................... Etapele analizei financiare ........Analiză financiară aprofundată 5 CUPRINS Introducere ................. Analiza cheltuielilor de exploatare ......................2... Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere ........................4...........................2......1......................................................................43 2.............2....2...................................................................23 1.... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea ......5 CAPITOLUL 1: Bazele teoretice ale analizei financiare ................................. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune............................................................70 2....... Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea ..........instrument al analizei financiare.....................3...............2.....19 1........66 2....................... Diagnosticul financiar ............................2........35 2..............72 .....................2........3......3............................... Analiza cheltuielilor aferente veniturilor...................... Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare ......2........2....67 2....62 2...1...................3.....9 1.................................1.....15 1..........................................................................60 2.......5.............1............29 CAPITOLUL 2: Analiza diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat ... Analiza cifrei de afaceri................. Metodologia analizei financiare...............

.......................111 3...... Analiza ratelor de rentabilitate.136 3............. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor .................. Evaluarea riscului de exploatare .....3. Analiza cost – volum ........96 2.83 2......88 2..86 2....140 3.........8...................2.7.................2............ Analiza beneficiului aferent producţiei vândute.............. Evaluarea riscului total (global).....1... Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 2....................... Analiza echilibrelor financiare...110 3...................91 2................4................. Evalurea riscului financiar .......4...... Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri...5................4....4.8.................................2..........................2.............................................. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei..........143 3....2..........................................2...........................110 3.........4........ Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate ..................................... Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară ...... Analiza ratelor de structură a bilanţului........3.... Analiza efectelor de levier în previziunile financiare .................................. Analiza marjelor de rentabilitate..............2.2..........94 2..................132 3.121 3.....1...............1...........1..........................91 2..2......3....6 Analiză financiară aprofundată 2...8.......................3.......................145 ............3.....etapă a analizei financiare....................3..............77 2...8...............8...4..7.....5..........profit ..........................119 3... Analiza rezultatului din exploatare ..........81 2..... Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale................6.......3.................................2..............90 2.......................109 CAPITOLUL 3: Analiza diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului .....1............................................128 3.. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională ...136 3..................1...................................8................... Analiza ratelor de rentabilitate...130 3....................105 2........... Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute ..8..............86 2.....3.2........4..............................107 2...4.. Analiza ratelor de finanţare.3......................7...1.....103 2.. structura finanţării............................. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) ... Analiza necesarului de fond de rulment ...........................................97 2.................1......................1.... Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ ........ Analiza fondului de rulment ................ Analiza trezoreriei..................6....125 3...............................1..................................................... Analiza situaţiei nete. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri....... riscul financiar ..........7.3...................4. Studiul bilanţului .............6........4........

........... Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri ..................................1..1..........184 4....5.215 Anexă: Procedee de calcul utilitate în analiza financiară 223 Bibliografie .248 ................ Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante .................. Fluxuri de fonduri în întreprindere ......162 3............................... Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante........172 3.................... Analiza riscului de faliment (insolvabilitate).............172 3....................2...................................8......................174 3.... Analiza rentabilităţii economice ...............2.....6......196 4.......................210 4............................................... Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri......................................7..........5.........................192 4.........184 4...........................................................188 4............. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii....207 4..................5.5.............. Analiza rentabilităţii financiare .......7........1.........155 3............................3.. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante.................5.............3............ Indicatori specifici analizei bursiere .....179 CAPITOLUL 4: Analiza financiară prin fluxuri..................4...........................2... Analiza fluxurilor de numerar......... Rentabilitatea financiară şi îndatorarea..7..Analiză financiară aprofundată 7 3......................213 4..................................................................... Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie.....................

8 Analiză financiară aprofundată .

contul de rezultat şi de la toate celelalte informaţii oferite de întreprindere sau care pot fi obţinute referitor la întreprindere şi viitorul său. criteriul principal de acordare a creditelor rămânea doar situaţia patrimonială a întreprinderii. iar metodele contabile conduceau la rezultate diferite în . care a apărut şi s-a dezvoltat mai ales în ultimii 20 de ani şi se află într-o evoluţie permanentă. analiza financiară este inclusă în categoria analizelor cu scop special. Necesitatea şi utilizatorii analizei financiare Dicţionarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 defineşte Analiza financiară ca fiind un studiu metodic al situaţiei şi evoluţiei unei întreprinderi privind structura sa financiară şi rentabilitatea. Printre factorii care au impus şi stimulat dezvoltarea şi perfecţionarea analizei financiare pot fi amintiţi: dezvoltarea societăţilor anonime pe acţiuni. Dacă primele analize financiare efectuate de către acţionarii societăţilor anonime se limitau doar la verificarea unor echilibre financiare suficiente pentru asigurarea rambursării împrumuturilor acordate de bănci. Analiza financiară se limita doar la studiul unor rate financiare privind solvabilitatea întreprinderii. creşterea rolului băncilor şi instituţiilor financiare în economie. indiferent de evoluţia situaţiei financiare a întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 9 CAPITOLUL 1 BAZELE TEORETICE ALE ANALIZEI FINANCIARE 1. pornind de la bilanţ. În cazul în care se punea problema maximizării profitului sau beneficiilor nu erau vizate beneficiile contabile. deoarece conceptele economic şi contabil de profit erau foarte diferite.1. Parte componentă a analizei economico-financiare.

Acest mod de abordare s-a dovedit limitat. Dezvoltarea internaţională a societăţilor a condus la căutarea unor tehnici adaptate pentru efectuarea de comparaţii între situaţiile financiare şi contabile ale diferitelor ţări. necesare elaborării previziunilor. Evoluţia analizei financiare vizează adaptarea obiectivelor sale cerinţelor diverşilor utilizatori. dar integrează date economice şi bursiere. organele fiscale. parte a diagnosticului economico-financiar. 4. a căror rentabilitate se întinde pe mai mulţi ani. Evoluţia analizei financiare în ultimii ani este datorată mai multor cauze: 1. ceea ce a impus o abordare modernă a analizei financiare. în sensul că ea nu se limitează numai la date financiare. creditorii. iar rezultatele analizei sunt integrate în modele financiare. Efectuată în interiorul întreprinderii . Imposibilitatea băncilor de a cere garanţii pentru a-şi acoperi riscul de non-plată le-a obligat să pună la punct analize ale riscului economic şi financiar. orientată în special spre funcţiunea financiar-contabilă a întreprinderii. care tinde să devină un sistem de tratare a informaţiei apt să ofere managerului datele necesare adoptării deciziilor financiare.10 Analiză financiară aprofundată funcţie de metodele de evaluare sau de amortizare folosite. 2. Dezvoltarea mijloacelor moderne de finanţare a impus aprofundarea studiului echilibrelor financiare şi costului capitalului. acordarea sau refuzul unui credit. Aceste categorii de utilizatori pot adopta decizii privind: gestiunea întreprinderii. 5. Finalitatea analizei financiare se concretizează în diagnosticuli financiar. ceea ce a impus băncilor şi instituţiilor financiare elaborarea şi folosirea unor metode de analiză mai perfecţionate în vederea acordării sau refuzului unor credite. Principalii utilizatori ai analizei situaţiilor financiare sunt: gestionarii. indiferent de provenienţa lui. Constrângerile politicii creditului. în funcţie de aspectele specifice domeniului de interes. cumpărarea sau vânzarea de titluri. 3.analiza . achiziţia totală sau parţială a întreprinderii. Rolul acestei discipline a crescut. acţionarii actuali si potenţiali. deoarece noţiunea de lichiditate a devenit insuficientă pentru angajamentele pe termen lung. ratele înalte ale dobânzii. personalul întreprinderii. analiştii financiari. variaţiile cursului de schimb au acutizat problemele financiare ale întreprinderii. inflaţia. Tendinţa de concentrare a întreprinderilor a condus la dezvoltarea investiţiilor de talie mare.

de distribuire a dividendelor. 1) Analiza financiară şi gestionarii: Analiza financiară efectuată în interiorul întreprinderii de către serviciile financiare este o analiză internă care vizează aspectele susceptibile de a-i ameliora gestiunea şi rezultatul. ci şi politica economică generală a întreprinderii care motivează comportamentul actualilor şi potenţialilor parteneri sau concurenţi. clarificând nu numai politica financiară. c) Efectuarea controlului de gestiune pe baza analizei interne. cu obiective specifice diverşilor utilizatori interni sau externi. Remunerarea acţionarilor este constituită prin dividende şi plus-valoarea aşteptată de întreprindere. În practică.H. a rentabilităţii. cât şi în rentabilitatea imediată prin studiul politicii dividendelor şi al riscului în vederea orientării spre titlurile avantajoase.Miller). financiar-bancare.analiza externă – conduce la diagnosticul financiar intern sau extern.Gordon. Acţionarii actuali şi cei potenţiali urmăresc sectorul de activitate al întreprinderii şi locul pe care aceasta îl ocupă aici. solvabilităţii şi riscului financiar.. Ea are la bază date care permit efectuarea unor studii de fineţe. investitorii procedează la o evaluare a rentabilităţii sperate de întreprindere. b) Pe această bază. cheltuielile financiare.Shapiro) consideră că acţiunile au o valoare egală cu valoarea actuală a fluxurilor dividendelor estimate. E. deoarece ei investesc capitaluri supuse la riscuri. prin urmărirea echilibrelor financiare. Modigliani şi M. având mai multe obiective: a) Periodic se pot face aprecieri asupra gestiunii întreprinderii. de finanţare.Analiză financiară aprofundată 11 internă – sau din exterior de către organisme specializate. 2) Analiza financiară şi investitorii: Acţionarii – particulari sau întreprinderi – sunt direct interesaţi în creşterea valorii întreprinderii. se vor orienta deciziile de investiţii. elaborându-se previziuni financiare privind investiţiile. fiind interesaţi în îndatorarea . independent de dividende. d) Diagnosticul financiar intern degajat de analiza financiară este fundamental pentru gestionari (manageri). sau de specialişti independenţi (analişti financiari) . În concepţia unor autori (F. fiind interesaţi atât în perspectiva câştigurilor viitoare (beneficiul pe acţiune şi plus-valoarea în capital). trezoreria în pregătirea viitorului întreprinderii. valoarea acţiunilor este dependentă de profit. în timp ce alţi autori (M.

interesaţi în iniţierea şi continuarea relaţiilor comerciale şi acordarea de facilităţi. 4) Analiza financiară şi partenerii de afaceri: Furnizorii şi alţi creditori comerciali. fiind interesaţi de mărimea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment. adică de capacitatea acesteia de face faţă scadenţelor pe termen scurt. 5) Analiza financiară şi personalul întreprinderii: Prin salariile plătite. vizează solvabilitatea întreprinderii. capacitatea de autofinanţare şi rentabilitatea investiţiilor. creditorii (obligatarii. regimul de participare a salariaţilor la profit permite acestuia perspectiva de a participa la beneficii în condiţiile legislaţiei în vigoare. 6) Analiza financiară şi administraţia fiscală: Administraţia fiscală trebuie să se asigure de achitarea cu regularitate a diverselor impozite şi de conformitatea anumitor operaţiuni cu legislaţia în vigoare. precum şi de rentabilitatea şi utilitatea împrumutului acordat. c) Pe termen scurt şi pe termen lung. dar şi păstrarea locurilor de muncă prin echilibrul financiar pe termen lung. Analiza diferă după cum este vorba de împrumuturi pe termen scurt sau pe termen lung: a) Pe termen scurt. clienţii interesaţi în colaborarea pe termen lung.12 Analiză financiară aprofundată acesteia. întreprinderea constituie uneori unica sursă de venit a personalului angajat. băncile) trebuie să se asigure de solvabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii. Mai mult. dar nu rămân indiferenţi la echilibrul financiar pe termen lung. 3) Analiza financiară şi creditorii: Dacă analiza financiară s-a dezvoltat rapid în bănci interesate în capacitatea de rambursare a împrumuturilor acordate clienţilor lor. capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. creditorii sunt interesaţi de lichiditatea întreprinderii. organismele specializate. b) Pe termen lung. Aceasta creează interesul salariaţilor privind rentabilitatea pe termen scurt. creditorii sunt interesaţi de structura financiară a întreprinderii care exprimă gradul de risc prin levierul financiar (raportul datorii-capitaluri proprii). sau care vând pe credit. vizează evaluarea continuităţii întreprinderii. aceasta se utilizează şi de către întreprinderile care consimt să ofere împrumuturi sau avansuri altor întreprinderi. Ei sunt interesaţi de mărimea datoriilor. posibilitatea de rambursare. cum ar fi de exemplu politica în . de care depinde plata dobânzilor şi rambursarea datoriilor. care să asigure perenitatea întreprinderii şi evitarea riscului de faliment.

situiază pe primul loc securitatea întreprinderii. Cu alte cuvinte. dar şi flexibilitatea. Gestiunea financiară a întreprinderii (sau grupului de întreprinderi) constituie ansamblul de decizii şi activităţi care asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii. ţin legătura cu serviciile financiare ale întreprinderilor pentru a descoperi perspectivele de dezvoltare şi a le evalua acţiunile pe piaţa financiară. care conferă semnificaţie noţiunii de echilibru financiar. ca principala restricţie a rentabilităţii.gestiune financiară Conform definiţiei date de Dicţionarul fiduciar financiar francez. de situaţia sa particulară şi de evoluţia conjuncturii economice. punând la dispoziţia celor interesaţi rezultatele analizei externe pe care au efectuat-o. procurarea creditelor pe termen scurt. Pe de altă parte. capacitatea de a face faţă scadenţelor. adică o structură financiară care să lase suficientă supleţe gestiunii. rentabilitatea întreprinderii poate creşte prin reducerea . Din aprecierea analistului financiar va decurge atracţia terţilor pentru relaţii comerciale sau plasamente către întreprinderile studiate. ţinând seama de funcţiunea industrială şi comercială a întreprinderii. evidenţiind în special aspectele legate de rentabilitate şi riscuri. ceea ce implică: procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor. gestiunea financiară urmăreşte adaptarea în fiecare moment a resurselor şi utilizărilor de fonduri. Relaţia analiză financiară . adesea contradictorii. nu numai solvabilitatea. 7) Analiza financiară şi analistul financiar: Acţionarii individuali ai marilor întreprinderi recurg la intermediari specializaţi – analişti financiari – care studiază informaţiile economice şi financiare. respectiv. furnizându-i fondurile necesare exploatării curente. cu riscurile aferente. gestiunea încasărilor la termen. Aceşti specialişti independenţi interpretează obiectiv documentele.2. 1. Oiectivele gestiunii financiare. situaţia finanţării şi autofinanţării.Analiză financiară aprofundată 13 domeniul amortismentelor. Domeniul de acţiune al gestiunii financiare este foarte vast şi vizează mai ales operaţiuni financiare: stabilirea bugetelor de trezorerie.

în studiul fluxurilor financiare. în studiul proiectelor de investiţii şi în elaborarea prognozelor. urmăreşte diagnosticarea situaţiei financiare pentru fundamentarea politicii economico-financiare şi a strategiei întreprinderii. prin acordarea unei valori întreprinderii. . ca studiul metodic ce foloseşte instrumente şi mijloace specifice pentru aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii în vederea adoptării unor decizii coerente de gestiune. în evaluarea rentabilităţii şi riscurilor.14 Analiză financiară aprofundată dobânzilor şi a altor cheltuieli bancare şi prin optimizarea utilizării capitalurilor proprii. Astfel. fiind necesară în studiul echilibrului financiar. analiza financiară este tot mai mult considerată ca un demers al diagnosticului global strategic. care va servi gestionarilor de portofolii şi este obligatorie în cazul întreprinderilor cotate la bursă. cât şi în cadrul gestiunii financiare pe termen scurt (deciziile de trezorerie. gestiunea trezoreriei şi a ciclului de exploatare). analiza financiară serveşte la evaluarea întreprinderii pe baza beneficiilor previzionale. Analiza financiară. prin analiza tendinţelor evoluţiei sectorului şi a domeniului concurenţial. atât în cadrul gestiunii financiare pe termen lung (deciziile privind investiţiile. Primatul analizei financiare în gestiunea financiară şi exercitarea controlului de gestiune poate fi ilustrat prin relaţia feed-back în triada: Analiză financiară Decizii financiare Control de gestiune În prezent câmpul de studiu al analizei financiare s-a extins considerabil. al rezultatelor întreprinderii. analiza financiară poate fi considerată ca prima fază a gestiunii financiare. Utilizată într-o optică de investiţii bursiere. aceasta integrând studiul mediului întreprinderii. Aceste obiective la fel de prioritare trebuie analizate în vederea găsirii unui compromis optim în fiecare moment corespunzător strategiei generale a întreprinderii. finanţarea şi repartizarea profitului). Pe baza rezultatelor analizei financiare se pot adopta decizii financiare. În condiţiile sporirii complexităţii actului decizional.

preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaşte) şi împrumutat din practica medicinei. procedează în acelaşi mod. Termenul “diagnostic”. Astfel. fiind orientat în special spre rentabilitatea şi riscurile întreprinderii. rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. 3) Prezentarea perspectivelor de evoluţie a întreprinderii şi propunerea unor acţiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situaţiei. elaborat pe baza analizei financiare. alături de diagnosticul contabil. Diagnosticul financiar . Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare. Diagnosticul financiar presupune aşa dar unele judecăţi asupra sănătăţii financiare a întreprinderii. ceea ce corespunde diagnosticului propriu zis. în vederea descoperirii cauzelor şi instituirii terapiei necesare vindecării. Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor. 2) Identificarea cauzelor dificultăţilor prezente sau viitoare ale întreprinderii. III. diagnosticul financiar necesar managerului (vezi Anexa 2) vizează răspunsul la patru întrebări esenţiale privind următoarele aspecte: 1) Creşterea: cum s-a desfăşurat activitatea întreprinderii în perioada examinată şi care a fost ritmul creşterii acesteia în raport cu ritmul sectorului.Analiză financiară aprofundată 1. prin care se pot aprecia riscurile trecute. În acest scop se parcurg trei etape: I. Obiectivele diagnosticului financiar interior vizează punctul de vedere al acţionarilor şi al participanţilor la viaţa întreprinderii (angajaţi şi manageri). II. . punctele forte şi punctele slabe ale gestiunii financiare. având câteva obiective generale: 1) Evidenţierea disfuncţionalităţilor sau elementelor nefavorabile în situaţia financiară şi a performanţelor întreprinderii. este un demers care vizează recunoaşterea anumitor boli după simptomele lor.3. prezente şi viitoare ce decurg din situaţia financiară şi soluţiile pentru diminuarea riscurilor şi îmbunătăţirea rezultatelor. Identificarea unei afecţiuni. Enunţarea unui pronostic şi recomandarea unei terapeutici adecvate.instrument al analizei financiare 15 Analiza financiară foloseşte instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit şi conduce la diagnosticul financiar. parte a diagnosticului economico-financiar. Diagnosticul financiar.

Cunoaşterea rezultatelor şi a modului în care s-au format şi repartizat ele între partenerii interni şi externi ai întreprinderii permite evaluarea performanţelor întreprinderii. se verifică dacă întreprinderea are suficiente resurse pentru investiţii şi un necesar de fond de rulment pentru activitatea curentă fără riscul de a dezechilibra structurile financiare. trebuie să se vadă dacă în cursul evoluţiei sale întreprinderea a ştiut să-şi menţină echilibrul financiar. care se reflectă în echilibrul financiar. În al treilea rând. Pentru a caracteriza comportamentul financiar al întreprinderii în finanţarea creşterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare. ceea ce impune examinarea solvabilităţii şi lichidităţii întreprinderii. De asemenea se verifică dacă întreprinderea are o rentabilitate suficientă pentru a face faţă creşterii. rambursarea împrumuturilor) şi de ce noi resurse a dispus întreprinderea în aceeaşi perioadă (autofnanţare sau credite). financiare. necorporale. ceea ce impune cunoaşterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu şi a datoriilor. Dacă se urmăreşte creşterea. 4) Riscurile: care sunt ele. Aici interesează care au fost în această perioadă utilizările noi ale întreprinderii (investiţii corporale. ceea ce impune studierea fluxurilor financiare în timpul unuia sau mai multor exerciţii. pentru a prevedea evoluţia structurilor financiare. dacă întreprinderea prezintă puncte de vulnerabilitate şi dacă există un risc de faliment crescut sau nu. apare rentabilitatea economică şi rentabilitatea financiară de care se leagă riscurile. ceea ce impune compararea rezultatelor obţinute cu mijloacele folosite. în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil. în sensul aptitudinii întreprinderii de a face faţă angajamentelor pe termen scurt şi lung. 3) Echilibrul: care este structura financiară a întreprinderii şi dacă aceasta este echilibrată. . Aici se urmăreşte în primul rând dacă structurile financiare ale întreprinderii sunt echilibrate. În al doilea rând interesează modul în care este finanţată întreprinderea. continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică.16 Analiză financiară aprofundată 2) Rentabilitatea: dacă rezultatele obţinute sunt pe măsura mijloacelor folosite şi dacă creşterea a fost însoţită de o rentabilitate suficientă. Din compararea rezultatelor obţinute cu capitalurile utilizate.

Analiză financiară aprofundată 17 Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverşilor utilizatori se prezintă astfel: Obiectivul Utilizatorul Credite bancare Banca Credit inter Furnizorul . Executantul Specialiştii băncii creditoare Departamentul specializat al furnizorului. capitalul economic. valoarea adăugată. în trei timpi succesivi: 1) Evoluţia activităţii: cifra de afaceri. producţia exerciţiului. Serviciile specializate ale băncii creditoare. Servciile specializate ale Introducere la Acţionarii Rentabilitatea poten băncilor. 2) Mijloacele puse în operă: personalul. supra-evaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului. Analiza creşterii întreprinderii În această etapă se caută mai întâi să se auditeze funcţiunea de exploatare a întreprinderii. scurt + Planul de finanţare previzional. rezultatul exploatării. 3) Rezultatele obţinute: Excedentul brut al exploatării. Analiştii financiari. cu următoarele precizări: a) O creştere mai mare a producţiei exerciţiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăţi asupra exerciţiilor următoare (stocuri costisitoare şi generatoare de depreciere). Serviciile specializate ale băncii sau creditorului. rezultatul brut şi net al exerciţiului. Această etapă este completată prin examinarea rezultatului altor funcţiuni .întreprinderi Descoperire Banca bancară creditoare Banca Împrumut pe creditoare termen lung Analiza vizează Solvabilitatea Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe termen scurt Echilibrul financiar pe term. independent de funcţiunea financiară. Rentabilitatea comisari de conturi. potenţială pentru Specialiştii evaluatori. Analiza financiară condusă în vederea elaborării diagnosticului financiar parcurge mai multe etape succesive complementare: I. Serviciile specializate ale băncilor. rezultatul curent. Situaţia financiară întreprinderii Investitorii actuală. studiul de evaluare. b) Producţia imobilizată ascunde adesea o sub-activitate. marja comercială şi a elementelor componente. bursă ţială pentru acţionari Cabinetele de audit şi de Privatizarea Statul.

dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri. numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficienţa şi competitivitatea exploatării şi a altor funcţiuni: 1) Marjele brute şi nete de rentabilitate. 2) Ratele de rentabilitate economică şi financiară. unele anunţă falimentul iar altele. 4) Determinarea trezoreriei disponibile pentru investiţii. finanţarea investiţiilor IV. diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizează măsurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a riscurilor. dintre care. . V. 2) Determinarea independenţei financiare. fluxurile de operaţiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viaţa întreprinderii. Analiza rentabilităţii Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă. II. În concluzie. Sinteza diagnosticului financiar: punctele forte şi punctele slabe. III. nivelul rentabilităţii. comercială). îşi redefineşte strategia sau politica pe termen scurt. iar acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puţin armonios. 2) Analiza riscului financiar. aprecierea condiţiilor de realizare a echilibrelor financiare şi a gradului de autonomie. Echilibrul structurilor şi strategia financiară Creşterea este o sursă de dezechilibre.18 Analiză financiară aprofundată (financiară. ceea ce impune următoarele analize: 1) Analiza riscului economic. Aprecierea şi evaluarea riscurilor Natura creşterii întreprinderii. Un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor. pe baza lui urmând decizii majore: întreprinderea îşi întrerupe activitatea. 3) Analiza riscului de faliment. pe baza lui i se poate acorda sau refuza întreprinderii un credit. fragilitatea întreprinderii. 3) Acoperirea capitalurilor investite. iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acţiunilor. ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar: 1) Analiza capitalului angajat şi efectul de levier.

Analiză financiară aprofundată 1.4. fiscal şi monetar. care doresc să-şi minimizeze riscurile şi să-şi rentabilizeze capitalurile. Informaţiile privind întreprinderea sunt diverse. dimensiunea umană a productivităţii şi a supravieţuirii întreprinderii. Informaţiile generale privesc conjunctura economică . ƒ informaţii asupra sectorului de care aparţine întreprinderea. Analiza financiară nu poate pleca decât de la documentele reprezentative ale unei imagini fidele a întreprinderii. prin menţinerea şi creşterea mijloacelor de producţie. a beneficiului şi a cursului acţiunilor la bursă.situaţia generală a economiei la un moment dat. procesele tehnologice utilizate. ƒ informaţii de ordin juridic şi economic asupra întreprinderii. 2) Partenerii externi: a) Investitorii (acţionarii) actuali sau potenţiali. unele sunt obligatorii şi publice. mijloacelor de finanţare. sunt interesaţi în evaluarea corelaţiei . Informaţiile sectoriale specifice activităţii întreprinderii se referă la: natura produselor. care poate fi prezentată partenerilor economici şi sociali interni şi externi: 1) Partenerii interni: a) Managerii. care au incidenţă asupra rentabilităţii. b) Salariaţii. structura de producţie. ştiut fiind că rezultatele întreprinderii sunt influenţate de conjunctura favorabilă sau nefavorabilă: expansiunea (recesiunea) economică generală pot determina creşterea (reducerea) activităţii. care să permită adoptarea unor decizii şi stabilirea unor previziuni financiare se bazează în primul rând pe de date şi informaţii provenite din situaţiile financiare ale întreprinderii. Sursele de date şi informaţii ale analizei financiare 19 O analiză financiară efectuată în scopul realizării unui diagnostic financiar. Ea trebuie să înceapă prin adunarea mai multor informaţii: ƒ informaţii generale pe plan economic. sunt interesaţi de stabilitatea şi profitbilitatea întreprinderii. rotaţiei stocurilor. dar nu se poate limita doar la acestea. al căror obiectiv este asigurarea rentabilităţii capitalurilor investite şi a perenităţii întreprinderii. altele sunt date numai cu ocazia analizelor interne sau externe întreprinse periodic sau la cerere.

c) Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi în evalurea solvabilităţii pentru continuarea şi dezvoltarea relaţiilor comerciale. e) Statul este dublu interesat prin prezentarea fidelă a patrimoniului.20 Analiză financiară aprofundată risc-beneficiu. b) Instituţiile financiare.F. Situaţia fluxurilor de numerar. a rezultatului şi a situaţiei financiare a întreprinderii. Imaginea fidelă a patrimoniului unei întreprinderi este asigurată de contabilitatea generală. performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat şi se prezintă în raportul anual.E. Informaţia contabilă oferită de aceste documente este adaptată şi .E. Obiectivul situaţiilor financiare este furnizarea de informaţii despre poziţia financiară. doresc săşi recupereze şi să-şi rentabilizeze fondurile pe care le-au încredinţat întreprinderii. Situaţia modificării capitalurilor proprii. precum băncile şi alte organisme de creditare.P. care sunt considerate drept surse de finanţare. şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate (IAS 1): O. Contul de profit şi pierdere. Cunoştinţele de care dispun aceştia depind de poziţia lor faţă de întreprindere: dacă ei lucrează în întreprindere sau deţin o participare însemnată. de riscurile financiare şi de capacitatea de rambursare a acesteia.ce se bazează pe un suport ce răspunde exigenţelor reglementărilor româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a C. care oferă informaţiile necesare analizei financiare prin documente de sinteză (conturi anuale) – Situaţiile financiare anuale . Politici contabile şi note explicative. 306/2002 care cuprind următoarele documente egale ca importnţă: 1. Bilanţul. diagnosticul va fi mai bogat decât dacă ei cunosc doar simple date publicate. 4. d) Clienţii sunt interesaţi în evaluarea continuităţii activităţii întreprinderii pentru colaborări pe termen lung.F. alături de raportul administratorilor şi raportul auditorilor financiari (cenzorilor).P. 5.M. deoarece trebuie să opereze prelevări şi să verse printr-un fel de impozit negativ subvenţii şi ajutoare sociale sau fiscale directe. 94/2001 şi O. 2. fiind interesaţi de indicatorii de performanţă.M. 3.

Analiză financiară aprofundată

21

prelucrată în cadrul analizei financiare în funcţie de obiectivele vizate, trebuind să fie inteligibile, relevante, credibile, comparabile, complete şi să asigure eficienţa necesară printr-un raport cost-beneficiu optim utilizatorilor. ƒ Bilanţul este documentul contabil de sinteză care “fotografiază”, la un moment dat, situaţia patrimonială şi financiară a unei întreprinderi. El redă, sub formă de tabel sau în listă, ansamblul resurselor de care dispune întreprinderea la o anumită dată, ca şi utilizările acestora la aceeaşi dată, indicând rezultatul pe care l-a obţinut întreprinderea în cursul exerciţiului financiar. Din bilanţ se desprinde originea şi folosirea fondurilor de care dispune întreprinderea: originea fondurilor o constituie capitalurile proprii (ce aparţin acţionarilor şi asociaţilor, provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli) şi datoriile (de exploatare, financiare) şi sunt cuprinse în pasivul bilanţului. Utilizările fondurilor puse la dispoziţia întreprinderii, cu titlu durabil, sau activ imobilizat şi utilizările cu titlu provizoriu şi ciclic, sau activ circulant, sunt prezentate în activul bilanţului. Bilanţul reflectă poziţia financiară a întreprinderii, respectiv capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului, oferind informaţii esenţiale despre capacitatea acesteia de a degaja fluxuri viitoare de numerar şi echivalente de numerar şi despre necesităţile viitoare de resurse. ƒ Spre deosebire de bilanţ, care înregistrează stocurile în sens larg, respectiv, cantităţile acumulate de bunuri, creanţe, titluri şi datorii la un moment dat, contul de profit şi pierdere traduce activitatea întreprinderii în termeni de flux. El înregistrează în credit totalul de bunuri, servicii sau monedă care intră ca venituri (fluxul de intrări), iar în debit, bunurile, serviciile, moneda care ies ca şi cheltuieli (fluxul de ieşiri). Contul de rezultat regrupează , sub formă de tabel, sau în listă, cheltuielile şi veniturile exerciţiului, structurate pe categorii (exploatare, financiare, extraordinare), astfel încât permite determinarea ca sold, a rezultatelor (profitul sau pierderea) pe tipuri de activităţi. Altfel spus, contul de profit şi pierdere reflectă performanţa întreprinderii, respectiv, capacitatea de a genera profit, care se exprimă prin

22

Analiză financiară aprofundată

aptitudinea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar (venituri) prin utilizarea resurselor existente (cheltuieli ale perioadei), permiţând să se stabilească gradul de eficienţă în utilizarea de noi resurse. În scopul efectuării unor comparaţii în timp, prezentarea sub formă de tabel sau în listă a contului de rezultat ca şi a bilanţului trebuie să fie identică de la un exerciţiu la altul. Formatul obligatoriu de prezentare a conturile anuale cerut de reglementările contabile româneşti armonizate prevede structura verticală a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi după natură, fără să fie însă restrictivă. Bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt considerate cele mai importante documente de raportare financiară, bilanţul ocupând locul central în economiile bazate pe implicarea majoră a statului, iar contul de rezultat fiind preferat în economiile finanţate prin contribuţia capitalului privat. ƒ Situaţia modificării capitalurilor proprii prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-au suferit capitalurile proprii între momentul de început şi cel de sfârşit al exerciţiului financiar, permiţând analiza capacităţii de menţinere a capitalului şi a rezultatului final (profitul sau pierderea). ƒ Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii despre capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar din activitatea de exploatare şi din activitatea investiţională şi modul de utilizare a acestora. ƒ Notele explicative şi politicile contabile prezintă informaţii despre bazele de întocmire a situaţiilor financiare şi politicile contabile adoptate, completează şi detaliază toate informaţiile prezentate în celelalte documente de raportare financiară şi prezintă, narativ sau prin tabele de analiză, situaţii şi indicatori care nu sunt prezentate în altă parte. Notele explicative, în număr de 10, trebuie prezentate sistematic, trebuind să cuprindă informaţii detaliate care să servescă analizei ulterioare, şi împreună cu celelalte documente de sinteză să ofere, conform Planului Contabil General, imaginea fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatului întreprinderii în exerciţiul financiar încheiat. Situaţiile financiare anuale oferă date şi informaţii pentru două abordări: 1) Analiza -diagnostic a performanţelor şi riscurilor pe baza contului de rezultat; 2) Analiza - diagnostic a situaţiei financiare pe baza bilanţului.

Analiză financiară aprofundată 1.5. Metodologia analizei financiare

23

Analiza financiară, ca studiu sistematic şi metodic al informaţiilor contabile şi financiare privind întreprinderea pentru a-i cunoaşte situaţia financiară şi a-i înţelege evoluţia, în cadrul metodologiei generale a analizei economico-financiare, foloseşte, o serie de instrumente şi mijloace specifice adaptate scopului urmărit de utilizatorul intern sau extern al diagnosticului financiar. Metoda proprie a analizei economico-financiare include un ansamblu de trepte şi procedee tehnice de calcul în vederea stabilirii şi cuantificării relaţiilor cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanţi. Treptele metodologice ale analizei vizează următoarea succesiune: 1. Compararea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă care vizează obţinerea unei abateri faţă de o valoare de referinţă, în funcţie de care pot exista: a) Comparaţii în timp care vizează rezultatele perioadei curente şi cele aparţinând uneia sau mai multor perioade precedente şi servesc analizelor dinamice; b) Comparaţii în spaţiu care vizează unităţi organizatorice interne sau externe; c) Comparaţii mixte - în timp şi spaţiu; d) Comparaţii speciale care vizează alte criterii. Abaterea rezultată din comparaţie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin prisma factorilor de influenţă. 2. Descompunerea indicatorilor sau rezultatelor - este o metodă de analiză calitativă, deductivă, de la general la particular, de la întreg la parte care permite detalierea şi separarea factorilor ce determină indicatorul. Ea asigură profunzime studiului şi permite identificarea cauzelor modificării indicatorului prin prisma factorilor ce trebuie selectaţi şi interpretaţi. Descompunerea poate fi făcută după mai multe criterii: a) după timpul de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte evidenţierea abaterilor de la tendinţa generală a acestora; b) după locul lor de formare a rezultatelor - dacă se urmăreşte localizarea cauzelor care au determinat apariţia unor deficienţe;

24

Analiză financiară aprofundată

c) după elementele stucturale ale fenomenului analizat - dacă se urmăresc elementele sau factorii determinanţi. Înainte ca rezultatul să poată fi descompus, trebuie să se cunoască pe cale deductivă, din experienţa practică, ce factori îl determină şi cum îl condiţionează, factori care pot fi grupaţi în funcţie de mai multe criterii: a) După caracter în cadrul relaţiei cauzale şi în ordinea de analiză: factori cantitativi, calitativi şi de structură; b) După mod de acţiune: factori direcţi şi factori indirecţi; c) După efortul propriu: factori dependenţi şi independenţi de acest efort; d) După grad de sintetizare: factori simpli şi factori complecşi; e) După izvorul acţiunii: factori interni şi factori externi; f) După posibilităţi de anticipare: factori previzibili şi factori imprevizibili; g) După posibilitatea de măsurare: factori cuntificabili şi factori necuantificabili; h) După importanţă: factori principali şi factori secundari. Factorii complecşi necesită descompuneri succesive până la factorii cei mai simpli, ceea ce implică diviziunea în trepte şi modelele factoriale agregate. 3. Stabilirea influenţei factorilor - cuprinde mai multe procedee de cuantificare a acţiunii fiecărui factor şi constituie elementul central al metodei, în care se realizează legătura dintre analiza teoretică şi realitate. Este cunoscut că teoria fără factori rămâne sterilă, iar factorii fără teorie sunt fără înţeles. Ca treaptă metodologică de cunoaştere, treapta a impune precizarea sistemului de legături cauzale între factori şi cuantificarea influenţei lor. Cunoaşterea tipului de legături cauzale este necesară în vederea alegerii procedeului de calcul adecvat, ştiut fiind că pot exista două feluri de legături: a) Legături deterministe (funcţionale, sau matematice); b) Legături de corelaţie (stochastice, sau statistice). În cazul legăturilor de corelaţie, dependenţele pot fi estimate statistic prin analiză regresională, având un anumit grad de certitudine şi probabilitate. În analiza factorială se pot utiliza mai multe procedee tehnice de calcul în vederea cuantificătii relaţiilor de dependenţă între variabile după modelarea fenomenului cercetat în cadrul analizei calitative (vezi Anexa 1). 4. Generalizarea rezultatelor - o metodă inductivă de cercetare de la particular la

Analiză financiară aprofundată

25

general ce vizează reunirea părţilor componente ale întregului într-un tot unitar. Fiind o concentrare sau o expresie sintetică, generalizarea reţine ceea ce este fundamental, tipic şi se repetă sistematic, elementele esenţiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale. Concluziile analizei trebuie să fie obiective, concrete, logice în conţinut şi concise ca formă, să se bazeze pe calcule clare, corecte şi fără contradicţii, astfel încât să permită generalizarea. Ele trebuie însoţite de măsuri ce se impun, pentru înlăturarea cauzelor care au condus la rezultate negative, sau pentru îmbunătăţirea performanţelor. 1.6. Procedee specifice analizei financiare Din metodologia generală a analizei economico-financiare în analiza financiară se utilizează mai multe procedee şi metode, din care unele aparţin analizei clasice treadiţionale, iar altele considerate mai moderne. Dacă, iniţial, analiza financiară desemna doar metodele de examinare a documentelor contabile care vizau elaborarea tablourilor de reclasament a contului de rezultate şi a bilanţului, în prezent cîmpul de studiu al analizei s-a extins considerabil, ceea ce a impus diversificarea metodelor şi procedeelor utilizate în scopul atingerii obiectivelor. Deosebirea dintre diferite tipuri de necesităţi financiare ale întreprinderii a favorizat progresul metodelor de analiză financiară. În acest sens, noţiunea de echilibru financiar nu are acelaşi conţinut în analiza tradiţională bazată pe bilanţul financiar, în analiza funcţională bazată pe bilanţul funcţional, sau în analiza prin fluxuri, care completează metodele tradiţionale, fără însă a le eclipsa total. Printre metodele analizei financiare tradiţionale amintim: ƒ Compararea situaţiilor financiare Compararea constituie prima treaptă a metodei a analizei economice, permite utilizatorilor să compare informaţiile din conturile anuale în timp pentru a extrage tendinţa privind poziţia financiară şi performanţele întreprinderii, precum şi în spaţiu cu unităţi similare. Compararea bilanţului la sfârşit de perioadă cu bilanţul la început de periodă permite determinarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii în

26

Analiză financiară aprofundată

cursul exerciţiului. Comparaţiile în timp pe mai mulţi ani permit evidenţierea trendului indicatorilor şi stau la baza previziunilor financiare, ceea ce necesită date şi informaţii provenite din 3 - 5 conturi anuale succesive. Comparaţiile în spaţiu, între întreprinderi din acelaşi sector permit întreprinderii de a se situa mai bine în cadrul sectorului şi de a-şi cunoaşte forţele şi slăbiciunile în raport cu concurenţii. Analizele comparative în timp pun în evidenţă abaterea indicatorilor faţă de un criteriu de referinţă, ale căror cauze trebuie cunoscute, ceea ce impune efecturea unor analize factoriale prin utilizarea procedeelor adecvate de cuantificare a influenţei factorilor. ƒ Metoda de analiză prin rate (Ratios) În analiza financiară termenul englezesc Ratio, de origine latină (Ratus = calculat, socotit), utilizat la masculin, este sinonim cu: raport, coeficient, procent, rată.şi desemnează un raport economic sau financiar semnificativ între două mărimi absolute care reprezintă două posturi sau grupe de posturi din bilanţ, din contul de rezultat, sau din bilanţ şi din contul de rezultat. Raportul poate fi exprimat în procente, în număr de zile sau ani, sau sub formă de coeficient, fiind utilizat în scopul obţinerii unor informaţii mai semnificative decât le pot oferi valorile absolute ale mărimilor contabile sau datele extracontabile. Evident că nu pot fi raportate decât mărimi ce au relaţii între ele pentru a obţine o rată semnificativă. După elementele care se compară, aceste rate pot informa analistul financiar asupra a numeroase aspecte ale întreprinderii pe care doreşte să le evidenţieze: rentabilitatea, independenţa financiară, rotaţia activelor, ş.a. Metoda de analiză prin rate a apărut în analiza financiară de peste 20 de ani şi ea prezintă avantajul că permite analistului financiar să urmărească progresul întreprinderii şi să prezinte imaginea acesteia utilizatorilor. Este însă vorba de o viziune a posteriori. Ca urmare, a avea rate bune la închiderea exerciţiului nu implică neapărat un viitor favorabil pentru întreprindere. Metoda de analiză prin rate trebuie utilizată cu prudenţă, aceasta oferind de multe ori doar un fragment al unor informaţii necesare pentru o decizie financiară. Rareori o rată luată izolat este semnificativă prin ea însăşi, nefiind

Analiză financiară aprofundată

27

suficientă pentru a caracteriza o întreprindere. Numai o baterie de rate urmărite în dinamică pe mai mulţi ani şi comparate cu ale unor întreprinderi similare sau cu valori standard pot îmbogăţi informaţiile necesare deciziilor financiare. Obiectivul fundamental al metodei ratelor vizând cunoaşterea cât mai bună a întreprinderii şi evaluarea cât mai reală a performanţelor şi dificultăţilor sale, utilizarea corectă a acesteia impune respectarea câtorva cerinţe de bază: 1) Asigurarea comparabilităţii elementelor raportului prin evaluarea lor în aceleaşi unităţi. 2) Folosirea în calcul a unor mărimi semnificative şi coerente, între care trebuie să existe relaţii directe. 3) Compararea ratelor în timp şi spaţiu sau cu valori standard. Practica utilizării metodei ratelor a devenit curentă în domeniul financiar, dar este frecventă şi în alte domenii (tehnic, comercial, fiscal) şi vizează în general dinamica indicatorilor (prin indici cu bază fixă sau cu bază în lanţ) sau structura lor, alături de ratele financiare de rotaţie, rentabilitate, finanţare, ş.a. Opiniile privind structura unei baterii de rate diferă în funcţie de organismul specializat care le elaborează, dar acestea vizează în general: activitatea şi randamentul întreprinderii, marjele şi rentabilitatea, investiţiile şi finanţarea; structura financiară şi riscurile. Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei editează anual norme cuprinzând baterii de rate care cuprind: 1) Rate de analiză a factorilor de producţie; 2) Rate de gestiune şi de rentabilitate; 3) Rate de exploatare; 4) Rate financiare. Potrivit Reglementărilor Contabile Româneşti armonizate (OMFP 94/2001), întreprinderile trebuie să raporteze în Nota explicativă 9 Principalii indicatori economico-financiari următorii indicatori sub formă de rate: I. Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală; 2) Lichiditatea imediată. II. Indicatori de risc:

28

Analiză financiară aprofundată

1) Gradul de îndatorare; 2) Acoperirea dobânzilor. III. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor; 2) Număr de zile de stocare; 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi; 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori; 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate; 6) Viteza de rotaţie a activelor totale. IV. Indicatori de profitabilitate: 1) Rentabilitatea capitalului angajat; 2) Marja brută din vânzări. Ansamblul de rate cuprinde indicatori reprezentativi ce servesc la: 1) Măsurarea performanţelor (activitatea, randamentul, rezultatele), consecinţele deciziilor în materie de investiţii şi de finanţare, structura financiară; 2) Efectuarea de comparaţii în timp pentru a studia evoluţia situaţiei financiare; 3) Situarea întreprinderii în mediul său profesional, prin compararea propriilor rate cu ratele medii ale întreprinderilor similare. ƒ Metoda analizelor specifice În funcţie de scopul urmărit, analiza financiară poate utiliza o serie de metode specifice adaptate anumitor situaţii: studiul lichidităţii-solvabilităţii, analiza rentabilităţii şi riscului, analiza activităţii (gestiunii) întreprinderii, analiza structurii financiare (calculul levierelor), lanţurile de rate, analiza de fluxuri, analiza discriminantă, scoringul (riscul de faliment) ş.a. ƒ Utilizarea instrumentului informatic Efectuarea analizei financiare în diferite scopuri este facilitată de accesul şi utilizarea instrumentului informatic în mai multe direcţii: 1) Stocarea datelor; 2) Calculul ratelor; 3) Determinarea echilibrelor financiare; 4) Elaborarea proiecţiilor şi previziunilor privind situaţia financiară; 5) Efectuarea analizelor de sensibilitate şi a simulărilor.

. care vizează evoluţia structurii financiare. Rezultatele analizei financiare se vor utiliza pentru formularea de ipoteze care trebuie să se bazeze pe informaţii economice. emiterea de noi acţiuni. de finanţare şi de distribuire a profitului net. cu reflectarea în costuri a consumului de resurse. îndatorarea totală şi ponderea datoriilor pe termen scurt în pasivul bilanţului. b) Analiza bilanţului financiar şi funcţional. se vor prezenta informaţii privind: sectorul de activitate. cum ar fi cererea de credite pe termen scurt şi lung. O atenţie specială se va acorda aspectelor de natură financiară. şi monetare diverse. Acesta constituie un examen al politicii de investiţii. Pornind de la aceste solduri se poate examina structura costurilor şi evoluţia lor. care pune în evidenţă solduri semnificative privind activitatea economică şi rentabilitatea (Cascada SIG). care permite o analiza dinamică a fluxurilor financiare şi a fluxurilor de trezorerie. evoluţia cifrei de afaceri în ultimii 4-5 ani. fiscală. ş. dezinvestirea. situaţia echilibrelor financiare şi a rentabilităţii capitalurilor. prin extrapolarea trecutului.7. financiare. noi investiţii. în funcţie de utilizator. care poate conduce la mai multe variante de decizii financiare. 2) Examinarea situaţiei financiare presupune: a) Analiza contului de rezultat. c) Studiul tabloului de finanţare sau al fluxurilor de numerar (trezorerie).a. achiziţia de acţiuni. în scopul efectuării unor previziuni financiare.Analiză financiară aprofundată 1. economică. rata rentabilităţii capitalurilor investite şi a capitalurilor proprii) riscurile. juridică. rentabilitatea (rata creşterii beneficiului brut şi net. sau din contra. Etapele analizei financiare 29 Efecturea unei analize financiare ample care să conducă la un diagnostic financiar complet presupune parcurgerea mai multor etape: 1) Etapa preliminară Pentru a avea o primă reprezentare schematică a întreprinderii. 3) Formularea diagnosticului financiar În sinteză se vor prezenta punctele tari şi punctele slabe ca rezultatele analizei financiare să fie valorificate diferit. vizând răspuns la întrebări de natură financiară.

Obiectivul major al întreprinderii este atât mărirea averii participanţilor la viaţa întreprinderii (acţionari. deoarece pot exista unităţi foarte rentabile cu marje mici şi invers. Orice afacere implică o investiţie care are drept consecinţă rezultatul aşteptat de investitor. rentabilităţi slabe cu marje mari. Rentabilitatea – criteriu de performanţă reflectat în contul de profit şi pierdere Rentabilitatea este categoria economică ce exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în cheltuielile aferente. asigurarea propriei dezvoltări. Realizarea acestui obiectiv este condiţionată de desfăşurarea unei activităţi rentabile.30 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 2 ANALIZA DIAGNOSTIC A PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE REZULTAT 2.1. în analiza rentabilităţii se utilizează două serii de indicatori de evaluare care se exprimă în mărimi absolute şi în mărimi relative. Marjele prin ele însele caracterizează insuficient gradul de rentabilitate al întreprinderii. (diferenţe) între venituri şi cheltuieli. creditori. ceea ce reflectă performanţa acesteia. salariaţi. iar indicatorii în mărimi relative se obţin sub forma unor rate (rapoarte) între diverse rezultate şi cheltuielile sau capitalurile utilizate. Cu cât acest rezultat este mai mare. pentru asigurarea propriei dezvoltări. cât şi creşterea valorii sale. Indicatorii în mărimi absolute se obţin sub forma unor marje. indiferent de provenienţă. Numai ratele caracterizează real gradul de . crearea de rezerve. cu atât se pot forma noi surse disponibile pentru alte investiţii în diverse scopuri: stimularea partenerilor. După modul în care se realizează comparaţia între efecte şi eforturi. stat). care să permită remunerarea factorilor de producţie şi a capitalurilor utilizate.

situaţie financiară anuală redactată în termeni de flux. Structurarea contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri după cum urmează: Debit Contul de profit şi pierdere Credit Cheltuieli pe tipuri de activităţi Venituri pe tipuri de activităţi 1. în debit înregistrând cheltuielile. Cheltuieli extraordinare 3. Rezultatul net al exerciţiului (-) Reglementările contabile româneşti armonizate (OMFP 94/2001) preferă formatul contului după natură în listă. Venituri financiare (+) B. Cheltuieli financiare 2. Analiza rentabilităţii se realizeză pe baza datelor din contul de rezultat Profit şi pierdere. Venituri extraordinare (+) D. Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri : după natură şi după funcţii (destinaţie). Rezultatul din exploatare (-) 2. respectiv capacitatea acesteia de a genera fluxuri viitoare de numerar prin utilizarea resurselor existente.Analiză financiară aprofundată 31 rentabilitate. Rezultatul brut (C+D) (-) Impozit pe profit (+)F. iar în credit veniturile. dar Nota explicativă 4 Analiza rezultatului din exploatare cere detalierea acestui rezultat şi după destinaţie. Venituri din exploatare (+) A. . Soldul net al contului (creditor sau debitor) reflectă performanţa (contraperformanţa) întreprinderii. Rezultatul curent (A+B) (-) 3. exprimând în modul cel mai sintetic eficienţa cheltuielilor sau a utilizării capitalurilor. Rezultatul extraordinar (-) Cheltuieli totale Venituri totale (+) E. Cheltuieli de exploatare 1. Rezultatul financiar (-) (+) C. În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel. care cuprinde ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăţiei plecând de la ansamblul cheltuielilor şi veniturilor.

Venituri. al diagnosticului financiar şi al evaluării întreprinderii. Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] 17. Pornind de la rezultat.32 Analiză financiară aprofundată Studiul modului de determinare a rezultatului constituie preambulul analizei rentabilităţii. Numărul de acţiuni (mii) 18.8 182. Rezultatul din exploatare (Rexp)(1-2) Venituri financiare Cheltuieli financiare Rezultatul financiar (Rfin)(4-5) Rezultatul curent (Rcrt)(3+5) Venituri extraordinare Cheltuieli extraordinare Curent (± Δ) 700425 + 165317 605817 + 173717 + 94608 5641 30960 . 5.4 131.4 176. al analizei financiare.8400 + 2544 .1 55.3 500. Rezultatul extraordinar 11. 8.9 140.52212 50796 538204 487408 50796 10128 19.94 40668 59200 0. Cheltuieli de exploatare . 4. Venituri totale (1 + 4 + 8) 12. 7. Rezultatul net pe acţiune (bază=diluat) Analiza sumară a structurii rezultatelor înscrise în contul de profit şi pierdere din Tabelul 1 conduce la următoarele concluzii: . 13. rezultatele din contul de profit şi pierdere al întreprinderii analizate sunt redate în Tabelul 1: ¾ Aplicaţia 1: Structura contului de profit şi pierdere Nr. se defineşte capacitatea de autofinanţare a întreprinderii. Cheltuieli totale (2 + 5 + 9) Rezultatul brut (Rbr) (11-12) (7+10) Impozitul pe profit (I) Cota procentuală de impozit (i)(%) 706066 + 167862 636777 + 149369 69289 + 18493 17905 + 7777 25. 9. cheltuieli şi rezultate Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 + 103008 3097 55309 .90 51384 + 10716 295996 + 236796 0.84 + 5.0 25. 15. De exemplu. Venituri din exploatare .174 . care sunt la originea conceptului de flux de trezorerie.total 2.3 crt. 14.6 136.25319 69289 .687 Tabelul 1 Abateri Indici (%) 130.2 130.6 126.5 136. autofinanţarea şi conceptul de cash-flow.9 48.513 16.24349 + 26893 + 18493 - 10.2 91.0.total 3. (milioane lei) 1. 6.8 129.

Rezultatul din exploatare (beneficiu) s-a redus cu 8. ca urmare a creşterii mai rapide a impozitului pe profit (cu 76.2. Analiza Tabloului Soldurilor Intermediare de Gestiune Contul de rezultat al exerciţiului furnizează date care pot fi analizate pentru a obţine indicatori necesari gestiunii. care a crescut cu 36. 4. Lipsa rezultatului extraordinar a permis egalitatea dintre rezultatul curent şi rezultatul brut. determinate sub forma unor marje. Pe baza structurării datelor din contul de profit şi pierdere al întreprinderii luate în studiu se obţine Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune – Cascada SIG din Tabelul 2: . 7. Se remarcă egalitatea rezultatului net pe acţiune de bază cu rezultatul pe acţiune diluat.1 % şi a reducerii cheltuielilor financiare cu 44.9 %). 5. prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG). Creşterea substanţială a numărului de acţiuni (cu 400%) a diminuat beneficiul net pe acţiune cu aproape 75 %. fiind consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor totale (31. 2.8 %). Rezultatul financiar (pierdere) s-a redus cu 54. 3.6 %). Rezultatul net (beneficiu) a crescut cu 26.2 %) comparativ cu veniturile aferente (30.3 %.1 %.solduri reziduale. pot fi împărţite în două categorii: SIG – activitate şi SIG – rentabilitate. Aceste solduri. deşi beneficiul din exploatare s-a redus. În partea finală a tabloului se determină două mărimi care. 2.2 % ca urmare a creşterii veniturilor financiare cu 82.4 %.capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea .2 %) comparativ cu cheltuielile totale (30.4 % pe seama reducerii pierderii financiare menţionate .Analiză financiară aprofundată 33 1. care prezintă interes în analiza financiară prin semnificaţie şi utilitate. mai puţin decât rezultatul brut.2 % ca uermare a creşterii mai rapide a cheltuielilor de exploatare (40. fără a fi solduri intermediare au o mare importanţă pentru caracterizarea situaţiei financiare a întreprinderii . Rezultatul curent (beneficiu) a crescut cu 36. 6.

. .4 136.3 777384 + 246833 783518 + 248502 .5 129.5 146.34 Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 2: Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune Nr. 10.9 135. 6.7 + 477 155.Alte impozite şi taxe .8 182. Cheltuieli totale 29.24349 + 26893 + 18493 + 18493 14.2 130.Impozitul pe profit 30. 11. Marja comercială (Mc)(1-2) Producţia vândută (Pv) Cifra de afaceri netă (CA)(1+4) Variaţia stocurilor (±ΔS) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului(Pex)(4+6+7) .25319 69289 69289 + 87521 + 76418 + 2886 + 39840 + 33692 + 186 + 40445 + 1833 .2 91.85025 2254 + 1656 689688 + 163463 380067 310405 8441 152105 149859 4604 50445 9410 94608 5641 30960 .9 132.4924 598 526225 292546 233987 5555 112265 116167 4418 10000 7577 103008 3097 55309 . 9. Rezultatul extraordinar (Rextr) 26.8400 + 2544 . Vânzări de mărfuri (Vmf) 2.8 126.89949 . Rezultatul brut (Rbr) (22 + 25) 27.Consumuri intermediare (Ci) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 8 . 8.8 131.4 131. + Alte venituri din exploatare 16. (milioane lei) 1.Alte cheltuieli de exploatare 18.2 504 124. 5.Cheltuieli cu personalul Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 530551 535016 .1 56 48.9) + Subvenţii de exploatare .0 146.Cheltuieli extraordinare 25.4 1826 376.30) 706066 + 167862 636777 + 149369 17906 51384 + 7777 + 10716 . .4 + 1192 128.5 136.Cheltuieli financiare 21. 24. . + Venituri financiare 20. Solduri intermediare de gestiune crt.6 151.0 104. Venituri totale 28. 13. .Costul mfurilor vândute (Chmf) 3. Rezultatul net (Rnet)(29 . Rezultatul din exploatare (Rexp) 19.52212 50796 50796 538204 487408 10128 40668 784 Tabelul 2 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137.6 176. 4. 7.0 129.Ajustare valori imobilizări 17. 23. Rezultatul financiar (Rfin) Rezultatul curent (Rcrt) (18 + 21) + Venituri extraordinare . 22. Excedent brut de exploatare(EBE) 15. 12.

indiferent de destinaţie. fiind element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaţiei: Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) – Costul mărfurilor (Chmf). Creşterea cifrei de afaceri nete cu 248502 milioane lei (46.4 > 128. soldurile intermediare de gestiune caracteristice exploatării sunt indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării.1. .activitate: 1.2. 2) Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute). Creşterea producţiei exerciţiului cu 163463 milioane lei (31 %) s-a datorat atât creşterii destocajului cât şi creşterii producţiei imobilizate. Din Tabelul 6 se desprind următoarele concluzii privind SIG . 2.Consumurile intermediare (Ci). Creşterea marjei comerciale cu 477 milioane lei (55 %) s-a datorat creşterii mai rapide a veniturilor din vânzarea mărfurilor faţă de costul de cumpărare (137.cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în cursul exerciţiului. 3) Producţia exerciţiului (Pex) . fiind egală cu suma: Pex = Producţia vândută (Pv) + Producţia stocată (± ΔS) + Producţia imobilizată (Pi).7 %).exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate şi se calculează cu relaţia: Vad = Marja comercială (Mc) + Producţia exerciţiului (Pex) – .Analiză financiară aprofundată 2. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea 35 Din punctul de vedere al analizei economice.4 %) s-a datorat atât creşterii producţiei vândute cât şi a vânzărilor de mărfuri. 4) Valoarea adăugată (Vad) . care permit în sumarea tuturor rezultatelor obţinute de întreprindere. semifabricate. prestaţii destinate pieţei sau utilizării în interes propriu şi imobilizate în întreprindere: 1) Cifra de afaceri (CA) .exprimă volumul afacerilor realizate cu terţii cu ocazia activităţii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaţiei: CA = Vânzări de mărfuri (activitate comercială + prestări servicii)(Vmf) + Producţia vândută (activitatea industrială)(Pv). materializate în produse finite. 3.

9 %). IQ = ⋅ 100 = 100 Q0 ∑ q0 ⋅ p0 Pentru a asigura comparabilitatea datelor privind evoluţia reală a indicatorilor fizici se impune fie utilizarea unor preţuri constante (p). ca indicatori valorici ai activităţii de producţie şi comercializare. la o creştere nominală de 50 %. rezultă din evaluarea bănească a volumului fizic (q) al activităţii cu ajutorul preţului (p): Q=Σq·p Gradul de realizare a valorii producţiei (IQ) este influenţat atât de dinamica volumului fizic (Iq) cât şi de dinamica preţului (Ip): Q1 ∑ q1 ⋅p1 ⋅ 100 = Iq ⋅ Ip (%).6 %) a fost consecinţa creşterii mai rapide a producţiei exerciţiului faţă de creşterea consumurilor intermediare (131 > 129. fie calculul mărimii reale a volumului producţiei (Qreal) cu ajutorul indicelui preţurilor: Iq = ∑ q1 ⋅ p ⋅ 100 sau: ∑ q0 ⋅ p Q1 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 . Aceste solduri intermediare de gestiune.4 % . Creşterea valorii adăugate cu 76418 milioane lei (32.36 Analiză financiară aprofundată 4. creşterea reală este diferenţa: Cr = Cr nominală – Rata inflaţiei. Cr nom = Creşterea nominală. . . 1 + Ri ⎝ 1 + Ri ⎠ în care: Cr = Creşterea reală. în care: Ip = Ip ∑ q1 ⋅ p 0 Q real = În cazul unei rate a inflaţiei mai mari de 10 %. 1 + 30 La o rată a inflaţiei mai mică de 10 %. creşterea reală a indicatorilor fizici impune deflatarea cu ajutorul formulei lui Fisher: Cr nom − Ri ⎛ 1 + Cr nom ⎞ Cr = ⎜ − 1⎟ ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). 50 − 30 creşterea reală (Cr) a indicatorului este de : Cr = ⋅ 100 = 15. De exemplu. şi o rată a inflaţiei de 30 %.

Cifra de afaceri caracterizează volumul afacerilor realizate cu terţii în urma activităţii curente a întreprinderii şi reprezintă suma totală a veniturilor rezultate din livrarea produselor.2. p = Preţul de vânzare unitar. lucrările executate şi serviciile prestate (Li). 100 în care: R = Volumul mărfurilor desfăcute. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv): CA = Pv = ∑ [q (S)] · p în care: q = Volumul fizic al vânzărilor. Analiza cifrei de afaceri 37 Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al activităţii oricărei întreprinderi. mai puţin rabaturile. care reflectă valoarea bunurilor destinate livrării: produsele finite (Pf). fiind situat în fruntea indicatorilor de performanţă în măsura în care condiţionează mărimea profitului şi ratei rentabilităţii. La întreprinderilor cu activitate complexă. S = Structura vânzărilor. La unităţile cu profil comercial.1. În cazul întreprinderilor productive care nu desfăşoară şi operaţiuni de vânzare – cumpărare. Producţia vândută (Pv) reprezintă totalitatea vânzărilor din activitatea de producţie şi depinde de producţia marfă fabricată (Pmf). executarea de lucrări şi prestări de servicii (veniturile din activitatea de bază) şi alte venituri din exploatare.Analiză financiară aprofundată 2. de producţie şi comercială. cifra de afaceri cuprinde veniturile din vânzările de mărfuri: CA = Vmf = R⋅ A .1. locaţiile de gestiune şi redevenţele (Clr) încasate: . chiriile. semifabricatele (Sv) destinate vânzării. A = Cota medie de adaos comercial. cifra de afaceri cuprinde producţia vândută (Pv) şi vânzările de mărfuri (Vmf): CA = Pv + Vmf.

analiza evidenţiază structura cifrei de afaceri după provenienţă. 2. creşterea cotei de piaţă fiind favorabilă creşterii veniturilor. Analiza surselor de venituri trebuie corelată cu poziţia întreprinderii pe piaţă în raport cu concurenţii.la Export Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 4465 6134 535016 783518 460863 659487 74153 124031 Indici (%) 146.14 84. crt. indiferent de gradul de încasare a contravalorii acestora. În aceste condiţii.3 StructuraCA(%) S0 S1 99. 3. cum au evoluat ele în timp şi ce tendinţă cunosc. din care: . 1. conform Tabelului 3: ¾ Aplicaţia 3: Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Tabelul 3 Nr.16 99.5 143. cifra de afaceri include valoarea mărfurilor şi a serviciilor la preţ de facturare.5 137. Pmf Un grad de valorificare mai mic de 100 % reflectă stocuri şi facturi neîncasate.83 . Cota de piaţă a întreprinderii (Cp) se determină ca raport între cifra de afaceri proprie (Cap) şi cifra de afaceri totală a sectorului (CAt): CAp ⋅ 100 . Potrivit normelor contabile în vigoare. 4.86 15. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri trebuie să pună în evidenţă care au fost principalele surse de venituri ale întreprinderii în perioada analizată. ceea ce arată dificultăţi în desfacerea producţiei fabricate. cifra de afaceri raportată la valoarea producţiei marfă fabricate (Pmf) caracterizează gradul de valorificare (Gv) a producţiei marfă: CA Gv = ⋅ 100 .38 Analiză financiară aprofundată Pmf = Pf + Sv + Li + Clr.la Intern .79 100 100 86.21 0. Cp = CAt Dacă produsele întreprinderii sunt valorificate şi pe piaţa externă.1 167. 5.84 0. Elemente de calcul (milioane lei) Producţia vândută Vânzări de mărfuri CA netă.17 13.4 146. A.

care s-au redus ca pondere. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rPv + ∆rVm.CA0 = 783518 . Analiza factorială a cifrei de afaceri 1. Ponderea dominantă în cifra de afaceri o deţine producţia vândută (peste 99 %). CA0 535016 ΔVm 1669 ΔrVm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.3 = 46.1 % . Cifra de afaceri a crescut atât datorită producţiei vândute mai ales prin accentuarea ponderii exportului cât şi a vânzărilor de mărfuri. Modificarea absolută a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆ = CA1 . 3. ceea implică aprofundarea factorilor de creştere a cifrei de afaceri pe o treaptă superioară.535016 = + 248502 mil. cât şi pe elemente. Dinamica ascendentă a cifrei de afaceri. în funcţie de factorii specifici. 2.4 %. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rPv + ∆rVm = 46. 3. lei. ∆Vmf = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil. în care: ΔPv 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46. lei. lei.4 – 100 = + 46. Modificarea relativă a cifrei de afaceri este diferenţa: ∆r = ICA – 100 = 146.3 % . 4. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Pv + ∆Vmf. .Analiză financiară aprofundată 39 Din datele Tabelului 3 se constată următoarele: 1. atât pe total. 2.4 % = ∆r. B.86 la 15. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Pv + ∆Vmf = 246833 + 1669 = + 248502 mil lei = ∆. În totalul cifrei de afaceri. a crescut ponderea exportului de la 13.83 %.1 + 0. În concluzie: 1. în care: ∆Pv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil.

40 Analiză financiară aprofundată a) Analiza factorială a producţiei vândute: Modelul de calcul al producţiei vândute.∑[q1(S1)·p0 = 777384 – 731544 = + 45840 mil. Efectuăm analiza factorială a producţiei vândute pe baza Tabelului 4 ¾ Aplicaţia 4: Analiza producţiei vândute Produse convenţionale A – tone B – bucăţi C – bucăţi Total Cantitatea vândută (mii) q0 q1 271 408 4127 5640 1638 1944 x x Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Tabelul 4 Valoarea vânzărilor (milioane lei) Pv0 = q0 . în care: . lei.Pv0 = Pv0·Iq –530551= 731099–530551=200548 mil.1 – 100 = + 46. lei = Δ Modificarea relativă este diferenţa: Δr = IPv – 100 = 146. lei Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δq + ΔS + Δp. permite determinarea factorilor de creştere: volumul fizic al vânzărilor (q). structura sortimentală a vânzărilor (S) şi preţul de vânzare (p). Pv = ∑q(S)·p.∑[q1(S0)·p0] = 731544 –731099 = 445 mil. în care: ∆q = ∑[q1(S0)·p0] . lei.1 %. p1 212221 326501 185692 287632 132638 163251 530551 777384 Din datele Tabelului 4 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a producţiei vândute este diferenţa: Δ = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. p0 Pv1 = q1 . ∆S = ∑[q1(S1)·p0] . Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δp = 200548 + 445 + 45840 = + 246833 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrPv = Δrq + ΔrS + Δrp. lei. ∆p = ∑[q1(S1)·p1] .

1 % = ΔrPv. 535016 CA0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrS + Δrp = + 37. Vânzări mărfuri (Vmf) .mil.0 4465 6134 Tabelul 5 Abateri Indici (±Δ) (%) + 3704 125.08 %.0 33. 100 100 în care: S = Structura desfacerilor pe grupe de mărfuri.6 %.0 + 3. Volum desfaceri (R) –mil. Elemente de calcul crt.4 Din analiza datelor Tabelului 5 se constată următoarele: . 2. Modificarea structurii sortimentale a majorat producţia vândută prin creşterea ponderii produsului A. lei 2.% 3. sau marja comercială exprimată procentual: Vmf = R ⋅ A R ⋅ ∑ S ⋅ A / 100 = . Cota medie de adaos ( A ) .6 = + 46.Analiză financiară aprofundată Δrq = 41 Δq 200548 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 37 . 535016 CA0 Δp + 45840 Δrp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 8. Efectuăm analiza factorială a vânzărilor de mărfuri pe baza Tabelului 5: ¾ Aplicaţia 5: Analiza vânzărilor de mărfuri Nr. CA0 535016 ΔS + 445 ΔrS = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. b) Analiza factorială a vânzărilor de mărfuri: Veniturile din vânzările de mărfuri se determină în funcţie de volumul mărfurilor desfăcute – rulajul R – (circulaţia mărfurilor) şi de cota procentuală medie de adaos comercial ( A ).lei Exerciţiul financiar Precedent Curent 14883 18587 30. cu preţul superior preţului mediu (785 > 236).Creşterea producţiei vândute a fost consecinţa creşterii volumului fizic şi a preţurilor unitare ale produselor.0 + 1669 137.0 110. În concluzie: 1. 1.5 %.08 + 8. A = Cota procentuală de adaos pe grupe de mărfuri.5 + 0.

Modificarea relativă: Δr = IVm – 100 = 137.1 = + 0. lei: Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + Δ A .1 %. lei ∆p = + 45840 mil. lei ∆S = + 445 mil. lei. în care: ΔR = ΔA = (R1 − R0 ) ⋅ A 0 = + 3704 ⋅ 30 = + 1112 100 100 ⎞ ⎜ A 1− A 0 ⎟ R1 ⋅ ⎛ ⎝ ⎠ mil. 535016 CA0 ΔrA = + 557 ΔA ⋅ ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.4 – 100 = + 37. veniturile din vânzările de mărfuri au crescut atât prin creşterea cantităţii vândute cât şi a cotei medii de adaos comercial.2 + 0. lei ∆Pv = + 246833 mil. lei ∆ A = + 557 mil. lei ∆R = + 1112 mil.4 %.2 %. lei . 18587 ⋅ (+ 3) = + 557 mil. lei ∆Vmf = + 1669 mil. lei ∆ = + 248502 mil. CA0 535016 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrR + Δr A = + 0. lei. Sistemul factorial al cifrei de afaceri este următorul: ∆q = + 200548 mil. Deci. în care: ΔR + 1112 ΔrR = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. Factorii de influenţă sunt următorii: ΔrVmf = ΔrR + Δr A . 100 100 Prin însumare se verifică egalitatea: = ΔR + Δ A = + 1112 + 557 = + 1669 mil lei = ΔVmf.42 Analiză financiară aprofundată Modificarea vânzărilor de mărfuri este diferenţa: Δ = Vmf1 – Vmf0 = 6134 – 4465 = + 1669 mil.3 % = ΔrVmf.

respectiv Soldul creditor al contului 711 şi stocurile iniţiale (Si). care poate cuprinde şi provizioanele pentru depreciere.2. fiind apreciată ca o producţie globală a exerciţiului financiar. Producţia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preţ de facturare fără taxe (cifra de afaceri din activitatea de bază). Deşi totalizează volumul întregii activităţi a întreprinderii în cursul unui exerciţiu financiar. ci conservării şi folosirii în interes propriu: imobilizările corporale şi necorporale realizate pe cont propriu şi alte investiţii efectuate prin efort propriu. fiind utilă şi necesară în analiza volumului activităţii întreprinderilor cu ciclu lung. stocare sau imobilizare. producţia exerciţiului prezintă dezavantajul neomogenităţii elementelor luate în calcul care afectează comparabilitatea: în timp ce producţia vândută este evaluată în preţuri de vânzare (exclusiv TVA). unde finalizarea produselorare o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinţă producţia neterminată (în curs de execuţie) deţine o pondere mare. ca şi producţia imobilizată sunt evaluate în costuri de producţie. Producţia stocată cuprinde variaţia (± ∆S) a stocurilor de produse finite. fără a fi destinate pieţei. adică Soldul debitor al contului 711: ∆S = Sf – Si. producţie neterminată şi se calculează ca diferenţă între stocurile finale (Sf).2.Analiză financiară aprofundată 2.1. Analiza producţiei exerciţiului 43 Producţia exerciţiului (Pex) este indicatorul valoric care dimensionează întreaga activitate desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciţiu. Producţia exerciţiului se compune din bunurile şi serviciile produse de întreprindere. producţia stocată. Producţia imobilizată cuprinde lucrări efectuate de întreprindere. acest sold intermediar de gestiune se determină prin însumarea producţiei vândute (Pv) cu producţia stocată (Ps) şi cu producţia imobilizată (Pi): Pex = Pv + Ps + Pi. Exprimând nivelul real de activitate al întreprinderii. semifabricate. indiferent de destinaţie: vânzare. Analiza factorială a indicatorului presupune mai multe trepte de .

în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi. lei = Δ Abaterea relativă este diferenţa: Δr = IPex – 100 = 131.Pex Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 mil. 4.44 Analiză financiară aprofundată diviziune.1 Din analiza datelor Tabelului 6 se constată următoarele: Modificarea producţiei exerciţiului este diferenţa: Δ = 689689 – 526225 = + 163464 mil lei Factorii de influenţă sunt următorii: A. 2. aşa cum se prezintă în exemplul următor (Tabelul 6): ¾ Aplicaţia 6: Analiza dinamicii producţiei exerciţiului Nr.1 %. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută .2 217. 3.4924 . 526225 Pex0 ΔPs − 85025 ΔrPs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 16.85025 1826 .85025 mil. lei.Pv Producţia stocată (± ΔS) Sold C ct 711(+)(Sf) Sold D ct 711(-)(Si) Producţia imobilizată . crt. Treapta I: Δ = ΔPv + ΔPs + ΔPi. 526225 Pex0 . 5. ΔPs = Ps1 – Ps0 = .1 – 100 = + 31.5 376.1 %. în care: ΔPv + 246833 ΔrPv = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 46. 6.Pi Producţia exerciţiului .8 131. lei.4924) = .9 %. ΔPi = Pi1 – Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil.5 .89949 – (. 1.20432 + 64593 + 1656 + 163464 59.89949 50069 54993 598 526225 29637 119586 2254 689689 Tabelul 6 Abateri Indici (± Δ) (%) + 246833 146. lei.

526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = 46. în care: ΔSf = Sf1 – Sf0 = 29637 – 50069 = .Analiză financiară aprofundată ΔrPi = 45 ΔPi + 1656 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. influenţele se prezintă astfel: ΔrPs = ΔrSf + Δr Si. Reducerea producţiei stocate (destocajul) a diminuat producţia exerciţiului ceea ce s-a realizat prin reducerea stocurilor finale şi creşterea socurilor iniţiale. lei ∆ = +163464mil.8 . lei ∆Sf = .3 % .lei ∆Ps = .3 %.16.8 % 526225 Pex0 ΔSi − 64593 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 12.3.64593 = .20432 mil lei.85025 mil. Creşterea producţiei exerciţiului cu 163464 milioane. lei ∆p = 45840 mil. ΔSi = Si0 – Si1 = 54993 – 119586 = .85025 mii lei = ΔPs În procente.12.lei ∆S = 445 mil. 526225 Pex0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSf + ΔrSi = .lei ∆Pi = + 1656 mil.1 + 0.9 – 16. B. în care: ΔSf − 20432 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3.20432 mil. lei a fost consecinţa creşterii producţiei vândute şi a producţiei imobilizate. Sistemul factorial al producţiei exerciţiului este următorul: ∆q = 200548 mil. lei ∆Si = .85025 mii lei = ΔSf + ΔSi. .64593 mil.1 % = Δr.64593 mil lei. Treapta a doua: ΔPs = .3 = + 31. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSf + ΔSi = -20432 .1 % = ΔrPs. lei În concluzie: 1.3 = . 2.lei ∆Pv = + 246833 mil.

crt. De aceea analiza urmăreşte modificarea structurii producţiei exerciţiului şi elementele cu rol determinant în creşterea acesteia. iar producţia exerciţiului trebuie studiată pe mai mulţi ani comparativ cu producţia medie a întreprinderilor similare.93 la 13.04 0. şi care a depăşit-o ca urmare a creşterii destocajului de la 0.93 .46 Analiză financiară aprofundată Producţia exerciţiului poate fi majorată prin creşterea cifrei de afaceri. cât şi ca pondere în totalul producţiei exerciţiului.0.32 100 Din datele Tabelului 7 se desprind următoarele concluzii: 1.4924 .89949 598 526225 2254 689689 Tabelul 7 Structura producţiei S0 (%) S1 (%) 100. pe cared a majorat-o corespunzător. De exemplu.11 100 0. sau prin creşterea producţiei stocate. cu efecte favorabile asupra veniturilor. pe seama căreia a crescut. de aceea rata de creştere a cifrei de afaceri trebuie comparată cu ratele întreprinderilor din acelaşi sector pentru o mai bună situare a întreprinderii. Producţia exerciţiului caracterizează întreaga gamă de activităţi şi poate creşte de la o perioadă la alta în urma unor investiţii în imobilizări. 3.72 . rezultă următoarele (Tabelul 7): ¾ Aplicaţia 7: Analiza structurii producţiei exerciţiului Nr. Creşterea stocurilor constituie un semnal de alarmă în cazul scăderii vânzărilor. Producţia imobilizată a crescut atât ca valoare.04 procente faţă de totalul producţiei exerciţiului.82 112. Elemente decalcul (milioane lei) Producţia vândută (Pv) Producţia stocată (ΔS ±) Producţia imobilizată (Pi) Producţia exerciţiului (Pex) Exerciţiul financiar Precedent Curent 530551 777384 . 4. 2. dar şi prin creşterea stocurilor şi a producţiei imobilizate. 2. Creşterea vânzărilor ca şi a stocurilor poate fi consecinţa utilizării unor materii prime mai scumpe. . 1. detaliind structura producţiei exerciţiului din Tabloul SIG (Tabelul 1). ceea ce impune urmărirea atentă a dinamicii acestora.13. Elementul dominant în producţia exerciţiului a fost producţia vândută.

2. Analiza valorii adăugate 47 Producţia exerciţiului este indicatorul de bază utilizat în analiză pentru determinarea valorii adăugate. care nu poate oferi singură o imagine adevărată a întreprinderii. singura care le poate măsura puterea economică reală. Prin conţinutul său. care însă realizează valoare adăugată diferită. performanţa întreprinderii. prin utilizarea factorilor de producţie. În activitatea practică. dar consumă o parte a producţiei altor întreprinderi şi numai diferenţa dintre ceea ce produce si ceea ce consumă în acest scop măreşte valoarea propriei producţii. foarte deosebite după obiectul de activitate . mai fidel decât cifra de afaceri. fiind instrumentul de măsură a mijloacelor de acţiuni autonome ale întreprinderii care caracterizează. Această producţie traduce rolul creator al întreprinderii.3.Analiză financiară aprofundată 2. Valoarea adăugată se situiază între cumpărări (piaţa amonte) şi vânzări (piaţa aval). valoarea adăugată este unul dintre indicatorii cei mai semnificativi ai activităţii întreprinderii. suma valorilor adăugate ale tuturor agenţilor economici constituind produsul intern brut (PIB): ∑ Vad = PIB. Activitatea întreprinderii în cursul exerciţiului este reprezentată prin producţia exerciţiului pentru care aceasta a consumat prestaţii externe sub forma unor consumuri intermediare. exprimă crearea sau creşterea valorii aduse de întreprindere bunurilor şi serviciilor achiziţionate de la terţi prin activităţile de producţie sau de comercializare şi măsoară ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul economic prin propria activitate. Diferenţa care rămâne după deducerea acestor consumuri din producţia realizată în cursul unui exerciţiu reprezintă partea de producţie care îşi găseşte originea în funcţionarea întreprinderii prin aportul factorilor de producţie şi ea reprezintă valoarea adăugată produsă.1. valoarea adăugată constituie atât un instrument de . Întreprinderea produce bunuri şi servicii. valoarea adăugată are o importanţă mai mare decât cifra de afaceri. Din aceste considerente. în sensul că pot exista întreprinderi cu aceeaşi cifră de afaceri.

contribuţia întreprinderii la crearea PIB. pentru determinarea taxei pe valoarea adăugată. valoarea adăugată permite aprecierea performanţelor economico-financiare ale întreprinderii: puterea economică reală a acesteia. alte prestaţii externe (Ape) şi alte cheltuieli materiale (Acm): Ci = Mp + M + U + Ape + Acm. Exemplificăm analiza valorii adăugate calculate după această metodă pe . materiale consumabile (Mp).48 Analiză financiară aprofundată analiză cât şi un mijloc de gestiune. Ca mijloc de gestiune. capacitatea de a-şi asigura prin forţe proprii un anumit număr de faze de producţie (în funcţie de gradul de integrare economică). Este un mijloc de apreciere a taliei întreprinderii. Analiza valorii adăugate calculate prin metoda substractivă După această metodă. Calculul valorii adăugate se bazează pe două metode: substractivă şi aditivă A. La întreprinderile producătoare fără activităţi comerciale valoarea adăugată este diferenţa: Vad = Pex – Ci. valoarea adăugată poate reflecta diferenţe structurale între întreprinderi similare. Consumurile intermediare sunt bunuri şi servicii cumpărate din exterior: materii prime. fiind o valoare adăugată vândută. valoarea adăugată (Vad) este diferenţa dintre producţia exerciţiului (plus marja comercială) şi consumurile (Ci) de bunuri şi servicii provenite de la terţi: Vad = Pex + Mc – Ci Marja comercială (Mc) este diferenţa dintre vânzările de mărfuri (Vmf) şi costul de cumpărare a mărfurilor (Chmf). în controlul de gestiune. fiind utilizată în gestiunea previzională. care exprimă veniturile din activitatea de producţie şi comerţ. Utilizată în comparaţii intra-sectoriale. mai semnificativ decât cifra de afaceri. Ca instrument de analiză. prin prisma raportului dintre factorii de producţie încorporaţi în activitatea economică. precum şi în fiscalitate. contribuţia factorilor de producţie la crearea propriei bogăţii. Această marjă este suplimentul de valoare adusă de activitatea comercială. valoarea adăugată caracterizează exploatarea întreprinderii. utilităţi (U).

1 +87523 129.4 + 1192 128.prime.consumabile (Mp) Alte cheltuieli materiale (M) Alte cheltuieli din afară (U) Alte prestaţii externe (Ape) Valoarea adăugată (Vad)(3 + 4 . ΔMc = Mc1 – Mc0 = 784 – 307 = + 477 mil.2 + 11243 152. 10. lei = Δ. 8. 5.4 + 76418 132. ΔCi = Ci0 – Ci1 = 292545 – 380068 = .Analiză financiară aprofundată baza Tabelului 8 folosind datele din contul de profit şi pierdere: ¾ Aplicaţia 8: Calculul valorii adăugate prin metoda substractivă Nr. 7.6 Din datele Tabelului 8 rezultă următoarele: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 310405 – 233987 = + 76418 mil.0 + 163464 131.6 – 100 = + 32.87523 mil. în care: ΔPex = Pex1 – Pex0 = 689689 – 526225 = + 163464 mil. 1.2) Producţia exerciţiului (Pex) Consumuri intermediare (Ci) Mat.6 + 986 152.6 %.7 + 477 155.5) Exerciţiul financiar Precedent Curent 4465 6134 4158 5350 307 784 526225 689689 292545 380068 219897 296076 1893 2879 49305 48420 21450 32693 233987 310405 49 Tabelul 8 Abateri Indici (± Δ) (%) + 1669 137. 2.87523 = + 76418 mil. Elemente decalcul (milioane lei) Vânzări de mărfuri (Vmf) Chelt.885 98. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔPex + ΔMc + ΔCi. 4. lei. 3. mat. lei. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPex + ΔMc + ΔCi = + 163464 + 477 . lei. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132.9 + 76179 134. 9. privind mărfurile (Chmf) Marja comercială (Mc)(1 . crt. lei.0 . 6. influenţele factorilor sunt următoarele: . În procente.

8 % = ΔrPex.85025 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex = . 233987 Vad 0 ΔMc + 477 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 . ΔrPv = 233987 Vad 0 ΔPs − 85025 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 36.6 % = Δ.6 %.lei = ΔPv + ΔPs + ΔPi. lei.4 = + 32. ΔChmf= (Chmf0 .50 Analiză financiară aprofundată ΔPex + 163464 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 69.Pi0 = 2254 – 598 = + 1656 mil. lei. ΔPs = Ps1 . în care: ΔVmf= (Vmf1 – Vmf0) = 6134 . b) Pe treapta a doua: a) Influenţa producţiei exerciţiului: ΔPex =163464 mil. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔPv + 246833 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 105. lei. ΔPi = Pi1 .4924) = .89949 – ( .8 %. ΔrMc = 233987 Vad 0 ΔCi − 87523 ΔrCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 37 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔPv + ΔPs + ΔPi = 246833 – 85025 + 1656 = + 163464 = ΔPex.Ps0 = .4465 = + 1669 mil.3 %.5 %.Chmf0) = 4158 . 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPv + ΔrPs + ΔrPi = + 105.8 + 0.2 % .7 = + 69.2 .37. ΔrPs = 233987 Vad 0 ΔPi 1656 ΔrPi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0.lei = ΔVmf + ΔChmf.3 + 0.4 %. 233987 Vad 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrPex + ΔrMc + ΔrCi = + 69. în care: ΔPv = Pv1 – Pv0 = 777384 – 530551 = + 246833 mil. b) Influenţa marjei comerciale: ΔMc = + 477 mil. lei.5350 = -1192 mii lei.36.5 .

7 – 0. lei.4. ∆Acm = Acm0 – Acm1= 1893 .4 % = ∆rCi.4 = -37. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea ∆rMp + ∆rU + ∆rApe + ∆rAcm = . lei.Ape1= 21450 – 32693 = .986= -87523 mil lei = ∆Ci.87523 mil. lei = ΔMc.32.76179 mil. ∆Ape = Ape0 .8 %. în care: ∆Mp = Mp0 – Mp1= 219897 .3 . ∆U = U0 – U1 = 49305 – 48420 = + 885 mil. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât producţiei exerciţiului cât şi marjei comerciale. În concluzie: 1. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔVmf + 1669 ΔrVmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0. majorarea cheltuielilor pentru achiziţionarea consumurilor intermediare a diminuat corespunzător valoarea adăugată.5 % Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrVmf + ΔrChmf = +0.7 % Vad 0 233987 ΔChmf − 1192 ΔrChmf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = .986 mil. Vad 0 233987 ΔU 885 ΔrU = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 0 .8 . Vad 0 233987 ΔApe − 11243 ΔrApe = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4. Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: ΔMp − 76179 ΔrMp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 32. lei.4 %.0.2879 = . 233987 Vad 0 ΔAcm − 986 ΔrAcm = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 0.11243 mii lei. c) Influenţa consumurilor intermediare: ∆Ci = .2 % = ΔrMc. .5 = + 0.5 + 0.3 %. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Mp + ∆U+ ∆Ape + ∆Acm= -76179 + 885 -11243 .Analiză financiară aprofundată 51 ΔVmf + ΔChmf= + 1669 -1192 = + 477 mil.296076= . lei = ∆Mp + ∆U + ∆Ape + ∆Acm.5 % .0.

100 100 ⎠ ⎝ Pex ⋅ SC i . el se foloseşte la calculul productivităţii muncii. pot fi determinaţi factorii de creştere a valorii adăugate. cu atât se demonstrează creşterea mai rapidă a efortului creator al muncii şi reducerea relativă a consumurilor din afară. W = Productivitatea anuală a muncii. cheltuielile materiale să se reducă. la calculul unor indicatori de eficienţă economică. rata valorii adăugate în producţia exerciţiului este cu atât mai mare cu cât ponderea consumurilor intermediare (S Ci) este mai mică: În funcţie de această pondere. Cu cât este mai mare ponderea valorii adăugate în producţia exerciţiului. a cărei relaţie de calcul este următoarea: Vad = Pex − în care: Pex ⋅ SC i SC i ⎞ ⎛ = N ⋅ W ⋅ ⎜1 − ⎟. Exemplificăm analiza factorială a valorii adăugate după acest model pe baza datelor Tabelului 9: .52 Analiză financiară aprofundată B. Oricare dintre variante presupune în final decalajul între ritmurile de creştere a producţiei exerciţiului şi consumurilor intermediare: IPex > ICi. precum şi la determinarea TVA. În acest sens . c) La acelaşi volum al producţiei. Relaţia de calcul a valorii adăugate după metoda substractivă fără marja comercială (Vad = Pex – Ci) pune în evidenţă următoarele corelaţii care asigură creşterea acestui indicator: a) Producţia exerciţiului să crească mai repede decât cheltuielile materiale. Astfel. Analiza factorilor de creştere a valorii adăugate calculate prin metoda substractivă Indicatorul valoare adăugată îndeplineşte funcţii calitative deosebit de importante în sistemul indicatorilor valorici utilizaţi în analiză. 100 Pex = N ⋅ W . Ci = unde: N = Numărul de muncitori. b) Cu aceleaşi cheltuieli materiale să se obţină o producţie cât mai mare.

Elemente decalcul Prod.6026 + 78620 + 3380= + 75974 mil. 1. lei) Numărul de muncitori (N) Productivitatea anuală (Wa) Consumuri intermediare (Ci) Ponderea cons. Modificarea procentuală a valorii adăugate este diferenţa: Δr = IVad – 100 = 132.10 % 233697 309671 Abateri (± Δ) + 163464 . 4. exerciţiului (Pex) (mil.10 97.4441 = 78620 mil. Vad 0 233697 .6026 mil.033 · 0.5 %. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 ⎞ ΔWa = N 1 ⋅ (Wa1 − Wa 0 ) ⋅ ⎜1 − ⎟ = 1209 · (+146.49 % + 75974 53 Tabelul 9 Indici (%) 131.91 99.463 · (+ 0. în care: ⎛ SCi 0 ⎞ ΔN = ( N 1 − N 0 ) ⋅ Wa 0 ⋅ ⎜1 − ⎟ = .32 · 424.32 + 146.5 – 100 = + 32. Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi. în care: ΔN − 6026 ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2 . lei.0. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔN + ΔWa + ΔSCi .59 % 55.43) · 0. lei. lei = Δ.5 Din datele Tabelului 9 se desprind următoarele concluzii: Modificarea absolută a valorii adăugate este diferenţa: Δ = Vad1 – Vad0 = 309671 – 233697 = + 75974 mil.42 134. 6. 5.0049) = 3380 mil. 3.4441 = .53 129. (SCi) (%) Valoarea adăugată (Vad) (mil lei) Exerciţiul financiar Precedent Curent 526225 689689 1241 1209 424. lei. 2.11 132.463 292528 380018 55.43 + 87490 .Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 9: Analiza valorii adăugate prin metoda substractivă Nr. ⎝ 100 ⎠ Prin însumare se verifică egalitatea: ΔN + ΔWa + ΔSci = . intermed.58 %. crt. lei.033 570. ⎝ 100 ⎠ ⎛ SCi 0 − SCi1 ⎞ ΔSci = N 1 ⋅ Wa1 ⋅ ⎜ ⎟ = 1209 · 570.

Creşterea valorii adăugate cu 75974 mil lei (32.5%) a fost consecinţa creşterii productivităţii anuale a muncii cu 146.58 %).43 mil lei/muncitor şi a reducerii ponderii consumurilor intermediare cu 0.44 %. 2. lei ΔSci = + 3380 mil. Vad n = Vad br – Aai.58 + 33. cheltuielile financiare (Ch fin). amortizarea activelor imobilizate (Aai). lei ΔWa = + 78620 mil.5 % = Δr. structura valorii adăugate şi repartizarea ei ΔrWa = .64 %. lei În concluzie: 1. impozitele şi taxele fără TVA (I+Tx). Modelul de calcul al valorii adăugate după metoda analitică permite calcule privind: factorii de creştere.49 %.6026 mil. Vad 0 233697 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN + ΔrWa + ΔrSCi = . Prin însumarea elementelor de repartiţie se obţine valoarea adăugată brută (Vad br) şi netă (Vad n): Vad br = Chp+ (I + Tx) + Chfin + Aai + Rn.64 + 1. rezultatul net (Bn). Reducerea numărului de muncitori cu 32 persoane (2.2.58 %) a redus valoarea adăugată cu 6026 milioane lei (2. Sistemul factorial al valorii adăugate este următorul: ΔN = .54 Analiză financiară aprofundată ΔWa 78620 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 33.44 = + 32. Metoda aditivă este o metodă de repartiţie care presupune însumarea elementelor structurale ale valorii nou create care cuprinde: cheltuielile cu personalul (salarii şi cheltuieli cu protecţia socială) (Chp). C Analiza valorii adăugate calculate prin metoda aditivă Calculul valorii adăugate prin metoda aditivă (analitică) presupune un demers invers faţă de precedentul şi vizează studiul elementelor care compun valoarea adăugată care înglobează în fapt costul factorilor de producţie care trebuie remuneraţi. lei Δ = 75974 mil. Vad 0 233697 ΔSCi 3380 ΔrSCi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 1.

Vad br Tabelul 10 Exerciţiul financiar Structura Vad.55 223987 259960 95. ΔChfin = Chfin1 – Chfin0 = 30125 – 55372 = . 3. 1.233987 = + 76418 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn.70 40668 51384 17. Elemente de repartiţie (milioane lei) Cheltuieli cu personalul .02 15682 26346 6.Chp Impozite şi taxe . 5. Modificarea relativă a valorii adăugate este diferenţa: .Vad.66 9. ΔRn = Rn1 – Rn0 = 51384 . (%) Precedent Curent S0 S1 112265 152105 47.48 55372 30125 23.70 8.Aai Valoarea adăugată brută . Δ(I+Tx) = (I1+Tx1) .25247 mil. 2.40668 = + 10716 mil.98 49.25 233987 310405 100 100 Din datele Tabelului 10 rezultă următoarele: A.(I0+Tx0) = 26346 – 15682 = +10664 mil.75 10000 50445 4.(I+Tx) Cheltuieli financiare . lei. lei.Chfin Rezultatul net .38 16.28 16. 4. lei = Δ.Analiză financiară aprofundată 55 pentru remunerarea factorilor de producţie (aportorii de capitaluri). Analiza factorială a valorii adăugate Modificarea valorii adăugate este diferenţa Δ = Vad1 . Exemplificăm analiza structurală şi factorială a valorii adăugate calculate prin metoda aditivă (de repartiţie) pe baza Tabelului 10: ¾ Aplicaţia 10: Analiza valorii adăugate după metoda aditivă Nr. lei. lei. 6. lei.72 83.Vad0 = 310405 . în care: ΔChp = Chp1 – Chp0 = 152105 -112265 = + 39840 mil.n Ajustări imobilizări . 7. lei. crt. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔChp + Δ(I+Tx) + ΔChfin + ΔAai + ΔRn = 39840 + 10664 – 25247 + 40445 + + 10716 = + 76418 mil.R net Valoarea adăugată netă . ΔAai = Aai1 – Aai0 = 50445 – 10000 = + 40445mil.

6 − 100 = + 32.5 %. Vad 0 233987 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn. Analiza structurală a valorii adăugate vizează ratele procentuale ale elementelor de repartiţie. Vad 0 233987 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrChp + Δr(I+Tx) + ΔrChfin + ΔrAai + ΔrRn = 17 + 4. Vad 0 233987 + 10664 Δ(I + Tx ) Δr(I+Tx) = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.6 %.6 % = Δr.10. 2.2 %.5 = = + 32. Creşterea valorii adăugate a fost consecinţa creşterii aportului tuturor factorilor de producţie. Vad 0 233987 ΔRn + 10716 ΔrRn = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4. în care: ΔChp + 39840 Δr Chp = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 %. Vad 0 233987 ΔAai + 40445 ΔAai = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 17 . Cea mai mare contribuţie la această creştere au avut-o cheltuielile cu personalul şi amortizările şi provizioanele. care reflectă remunerarea factorilor de producţie: Cheltuieli cu personalul a) Remunerarea muncii: Rm = ⋅ 100. B.2 + 4.5 %.6 + 17.6 %. Valoarea adăugată c) Remunerarea creditorilor: Rc = . În concluzie: 1.5 . Valoarea adăugată Cheltuieli financiare ⋅ 100.56 Analiză financiară aprofundată Vad 1 310405 ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 132. Valoarea adăugată Δr = b) Remunerarea statului: Rs = Impozite şi taxe ⋅ 100. cu excepţia cheltuielilor financiare. Vad 0 233987 ΔChfin − 25247 ΔrChfin = ⋅ 100 = ⋅ 100 = −10.

66 la 9. Concomitent s-a redus ponderea cheltuielilor financiare de la 23. prin raportul dintre cheltuielile de personal (amortismente) si valoarea adăugată.7 % şi a rezultatului net de la 17. Remunerarea factorilor de producţie din valoarea adăugată pune în evidenţă faptul că fiecare factor încorporează două părţi distincte: una care corespunde unui cost adăugat pentru întreprindere şi alta care corespunde unei prelevări din rezultat.98 la 49. Aceste rezultate se reflectă în cotele de participare a aportorilor de capitaluri la realizarea valorii nou create. 3) Statul: prin impozitele şi taxele încasate şi prin impozitul pe beneficii. pe care aceasta îl adaugă bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară. indirect. . ţinând seama de faptul că majorarea valorii adăugate cointeresează participanţii la viaţa întreprinderii astfel: 1) Personalul întreprinderii: prin cheltuielile de personal atribuite direct sub formă de salarii sau. Valoarea adăugată Rezultatul net ⋅ 100.02 % şi a amortizării de la 4. Costul adăugat este costul activităţii întreprinderii. sub forma unor prestaţii sociale şi prin cotele de participare la profit.38 la 16. 4) Întreprinderea însăşi.Analiză financiară aprofundată d) Remunerarea investiţiilor: Ri = 57 Amortizări şi provizioane ⋅ 100. 2. Astfel se evidenţiază rolul valorii adăugate de indicator al funcţiei de producţie care depinde de factorii principali (munca şi capitalul). prin compensarea deprecierii şi uzurii elementelor de activ.28 la 16. 2) Aportorii de capitaluri: prin dobânzile plătite creditorilor şi prin dividendele plătite acţionarilor. Analiza structurii valorii adăugate din tabelul 10 arată următoarele: 1. Valoarea adăugată e) Remunerarea întreprinderii: Rî = Repartizarea valorii adăugate între participanţii la activitatea întreprinderii oferă o informaţie utilă privind partajul între cei care au drepturi asupra veniturilor create. prin amortismente şi provizioane şi prin autofinanţarea propriei dezvoltări.55 %.25 % arată creşterea intensităţii capitalistice. Accentuarea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.

părţi din rezultate de la 21. dividende. Reducerea ponderii costurilor adăugate de la 78.68 procente şi creşterea cotelor . Munca II. impozit pe profit.71 la 22. Riscul dependenţei de aportul exterior este cu atât mai mare cu cât integrarea pe verticală a întreprinderii este mai redusă. valoarea adăugată oferă o imagine asupra evoluţiei acestor costuri. De exemplu. 2.30 la 25.58 Analiză financiară aprofundată Prelevările din rezultat constituie componente ale rezultatului net care se repartizează factorilor de producţie sub diverse forme (participaţii.părţi din rezultat.70 la 8. Analizată ca o însumare de costuri adăugate şi de cote . Capitalurile III. Statul IV. iar pe de altă parte este un indicator al gradului de integrare economică dacă avem în vedere aportul exterior de consumuri materiale şi energetice. de unde rezultă informaţii utile pentru gestiune. Creşterea aportului întreprinderii la realizarea valorii adăugate de la 14. . în măsura în care permite să se aprecieze eficacitatea întreprinderii pentru o activitate dată (ţinând seama de mijloacele materiale puse în operă). din care rezultă următoarele concluzii: 1. Structurarea a valorii adăugate în funcţie de remunerarea aportorilor de capitaluri se realizează după următoarea schemă: Valoarea adăugată I.29 la 77. autofinanţare). un indicator de performanţă.80 procente şi a statului de la 6. repartizarea valorii adăugate analizate mai sus pentru remunerarea aportorilor de capitaluri se prezintă în Tabelul 11.48 procente. pe de o parte.32 procente. Întreprinderea = Costuri adăugate + Cote-părţi din rezultate Participaţii la profit Dividende acţionari Impozit pe profit Rezultat în rezervă (Autofinanţare) Cheltuieli de personal + Cheltuieli financiare + Impozite şi taxe + Cheltuieli calculate + (Amortismente) Valoarea adăugată astfel structurată este.

80 15.32 3.20 50. 14. În analiză interesează relaţia între valoarea adăugată şi cifra de afaceri care reprezintă gradulc de integrare pe verticală ( Vad / CA ) şi evoluează invers faţă de gradul de dependenţă externă (CA/Vad). 11. 6. 6. Munca a fost remunerată în creştere deţinând o pondere de peste 50 % în totalul valorii adăugate.29 77. 7. 13.02 procente şi a amortismentelor şi provizioanelor de la 4. Elemente de repartiţie (milioane lei) I Munca Cheltuieli cu personalul Participaţii la profit II Capitalurile Cheltuieli financiare Dividende acţionari III Statul Alte impozite şi taxe Impozit pe profit IV Întreprinderea Ajustări (amortiz +provizioane) Rezultat în rezervă (AF) Valoare adăugată brută I Costuri adăugate II Cote . 3.71 22. 1. 5. Rezultatele înregistrate în repartizarea valorii adăugate atestă ponderea dominantă a costurilor adăugate în raport cu cotele-părţi din rezultate.15 69726 48263 29. crt.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 11: Structura valorii adăugate pe participanţi Nr. fiind indicatori de risc faţă de aportul extern de resurse materiale.02 2853 3605 1.70 8.85 15684 26347 6.98 49.55 233987 310405 100 100 183193 241116 78. Remunerarea întreprinderii în creştere a fost consecinţa creşterii amortizării şi provizioanelor în condiţiile reducerii ponderii autofinanţării. . 5. 4.72 10128 17906 4.76 33459 80085 14.98 la 49. 12.66 9. 4.70 14354 18138 6.02 9. 15.48 5556 8441 2. 10.14 5.32 5.28 la 16.68 50794 69289 21. 8. 9.17 112265 152105 47.30 25.80 10000 50445 4.38 2. 2.25 procente. Creşterea ponderii cheltuielilor cu personalul de la 47.părţi din rezultate 59 Tabelul 11 Exerciţiul financiar Structura valorii adăug Precedent Curent S0 (%) S1 (%) 115118 155710 49.28 16.22 1.25 23459 29640 10.55 55372 30125 23.

3) Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară. care permite să se măsoare capacitatea de a genera şi conserva fonduri în condiţii de funcţionare. fiind independent de politica financiară.= Rexp + Venituri financiare – Cheltuieli financiare. Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenţa: Rexp = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare. se calculează cu ajutorul relaţiei: EBE = Valoarea adăugată(Vad) + Subvenţii de exploatare (Sbv) – – Impozite. nu este influenţat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma: Rcrt = Rexp + Rfin. . 6) Rezultatul brut al exerciţiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenţă: Rbr = Venituri totale – Cheltuieli totale.Alte cheltuieli de exploatare. 2) Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară performanţa industrială şi comercială a întreprinderii. fiind independent de politica financiară şi fiscală. taxe.60 Analiză financiară aprofundată 2.2. dar ţine cont de amortizare şi provizioane. se determină cu relaţia: Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare(Ave) – – Amortizări şi provizioane . 5) Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a întreprinderii. 4) Rezultatul curent (Rcrt) ţine cont de politica de finanţare a întreprinderii. nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenţă: Rextr = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare. vărsăminte asimilate (I+Tx) – Cheltuieli cu personalul(Chp). fiscală şi în domeniul amortizării.2. cuprinde elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor ataşate. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rentabilitatea În continuarea Soldurilor Intermediare de Gestiune privind activitatea de exploatare se calculează în “cascadă” următoarele solduri intermediare de gestiune ce caracterizează rezultatele (rentabilitatea) întreprinderii: 1) Excedentul brut (Insuficienţa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat din activitatea curentă a întreprinderii. fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent: Rfin = Venituri financiare – Cheltuieli financiare.

asupra rezultatului brut.Analiză financiară aprofundată 61 7) Rezultatul net al exerciţiului (Rnet) .2 %). Pe baza rezultatului net se determină două soduri reziduale caracteristice pentru evaluarea performanţelor financiare ale întreprinderii: capacitatea de autofinanţare (CAF) şi autofinanţarea (AF).8 > 36. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. 5. care a crescut cu 18493 milioane lei (36.4 %). Creşterea excedentului brut din exploatare cu 33692 milioane lei (29 %) s-a datorat creşterii valorii adăugate.4 %). .2 > 8.8 %) s-a datorat creşterii veniturilor financiare şi reducerii cheltuielilor financiare. parţial distribuit sau reinvestit.2 > 30.4 %) datorită creşterii mai rapide a impozitului pe profit (76.i). Din analiza Tabloului SIG din Tabelul 2 se desprind următoarele concluzii referitor la Soldurile Intermediare de Gestiune privind rezultatele: 1.5 % ⎟ . Acest rezultat urmează a fi repartizat conform legii. Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26. conform relaţiei: Rnet = Rbr – Impozitul pe profit = Rbr(1.constituie soldul final după aplicarea cotei procentuale de impozit (i). 4. 6. 2. Creşterea rezultatului curent cu 18493 milioane lei (36. Lipsa rezultatului extraordinar s-a reflectat în egalitatea rezultatului curent cu rezultatul brut.2 %) s-a datorat creşterii mai lente a sumei excedentului brut din exploatare şi altor venituri din ⎞ ⎛ 149859 + 4604 154463 exploatare ⎜ = = 128 % ⎟ comparativ cu suma amortizării şi ⎠ ⎝ 116167 + 4418 120585 ⎞ ⎛ 50445 + 9410 59855 altor cheltuieli de exploatare ⎜ = = 340. ca urmare a creşterii mai rapide a veniturilor totale comparativ cu cheltuielile totale (31. Reducerea pierderii financiare cu 26893 milioane lei (45. pe seama cheltuielilor cu personalul şi a altor impozite şi taxe (fără impozitul pe profit).4 %) a fost consecinţa reducerii în proporţie mai mare a pierderii financiare comparativ cu scăderea rezultatului din exploatare (54.3%) într-un ritm inferior creşterii rezultatului brut (36.6 %). ⎠ ⎝ 10000 + 7577 17577 3.

pornind de la rezultatul net al exerciţiului(Rnet): CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane – Reluări amortizări şi provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate – . corespunzător metodei de calcul utilizate. pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE): CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare ± Cote-părţi din rezultat din operaţiunile făcute în comun + Venituri financiare – Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Participarea salariaţilor la profit – Impozit pe profit. corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la originea fluxurilor de trezorerie. Această metodă simplă şi rapidă nu explică originea capacităţii de autofinanţare şi ansamblul fluxurilor de trezorerie care vor naşte operaţiuni. Capacitatea de autofinanţare numită şi marjă brută de autofinanţare.Venituri din cesiuni de elemente de activ – Subvenţii investiţii virate în contul de rezultat – Participarea salariaţilor la profit.62 Analiză financiară aprofundată 2. 2) Prin metoda aditivă. remunerarea capitalului propriu(dividende) şi rambursarea împrumuturilor. Această metodă pune în evidenţă originea capacităţii de autofinanţare. participarea salariaţilor la profit şi alte elemente de activ şi pasiv. Analiza capacităţii de autofinanţare şi autofinanţării Capacitatea de autofinanţare (CAF) este un sold rezidual de flux semnificativ care se obţine ca diferenţă între rezultatul net corectat cu amortizarea. constituie diferenţa între fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaţiunile curente de gestiune care lasă la dispoziţia întreprinderii resurse proprii ce rămân disponibile pentru finanţarea diverselor necesităţi: rezultatul exerciţiului după impozitare şi cheltuielile care nu au antrenat plăţi (amortizări. Capacitatea de autofinanţare se poate determina prin două metode: 1) Prin metoda fluxurilor.3. ci informează asupra utilizării acesteia pentru: acoperirea pierderilor probabile şi a riscurilor (provizioanelor). provizioane): CAF = Venituri încasabile – Cheltuieli plătibile.2. . finanţarea creşterii (rezultatul pus în rezervă).

a căror absenţă conduce la dezechilibrarea structurii bilanţului. Ea constituie o resursă proprie de care dispune întreprinderea prin prezenţa capitalurilor proprii. c) Trebuie să concure la menţinerea valorii întreprinderii. distribuirea de dividende. Autofinanţarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanţare care rămâne la dispoziţia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite: AF = CAF – Dividende distribuite. fiind un factor de creştere a acesteia prin propriile mijloace putând să dispună de capitaluri suplimentare. Autofinanţarea reprezintă îmbogăţirea întreprinderii. ceea ce afectează structura financiară a acesteia. deoarece include mai multe feluri de resurse: resurse ce rămân timp scurt în întreprindere. financiare) şi de unele operaţiuni extraordinare. resurse disponibile durabile pentru a asigura finanţări structurale. rambursarea împrumutului la termen pentru completarea mijloacelor de finanţare a programului de investiţii. Există situaţii în care întreprinderea are capacitate de autofinanţare.Analiză financiară aprofundată 63 În esenţă. . rambursarea datoriilor bancare de finanţare a investiţiilor. întărirea fondului de rulment. Este eterogenă. care îi va întări structura financiară. Are caracterul unei resurse degajate în cursul exerciţiului şi se poate calcula ca diferenţă între intrări şi ieşiri de fonduri din care nu se deduce nici un element contabil calculat (amortizări. capacitatea de autofinanţare serveşte la determinarea unor rate financiare de performanţă precum şi pentru calculul unui alt sold rezidual important pentru întreprindere: autofinanţarea. prin apelarea la împrumut. operaţiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare. capacitatea de autofinanţare poate fi caracterizată astfel: a) Este un sold rezidual al fluxurilor generate de ansamblul operaţiunilor de gestiune (exploatare. În final. ceea ce are ca efect prezenţa datoriilor în bilanţ. d) Utilitatea CAF vizează: finanţarea (totală sau parţială) a noilor investiţii. fiind un mijloc de finanţare pe care aceasta îl găseşte în propriile forţe. în schimb nu are o autofinanţare suficientă care se traduce prin apelarea la împrumuturi de toate felurile. provizioane): b) Este un flux de trezorerie efectivă sau potenţială care cuprinde inexactităţi. mărind fondul de rulment.

1 56 176. Indicatori (milioane lei) I.0 104. .3 239.2 124.3 504 126.Cheltuieli financiare + Venituri extraordinare Exerciţiul financiar Precedent 116167 4418 7577 3097 55309 10128 2853 47815 14356 33459 40668 10000 2853 47815 14356 33459 Curent 149859 4604 9410 5641 30960 17905 3605 98224 18139 80085 51384 50445 3605 98224 18139 80085 Tabelul 12 Abateri Indici (± Δ) + 33692 + 186 + 1833 + 2544 . Autofinanţarea (AF) Din datele Tabelului 12 se desprind următoarele concluzii: 1. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 5. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 11. Autofinanţarea (AF) II. 1.8 126. + Alte venituri din exploatare 7. pe de o parte.Impozitul pe profit 9.3 126. 3.24349 + 7777 + 752 +50409 + 3783 + 46626 + 10716 + 40445 + 752 +50409 + 3783 + 46626 (%) 129. Rezultatul net (Rnet) 2. .4 %).Participare salariaţi la profit 4. Metoda fluxurilor reflectă faptul că la originea creşterii capacităţii de autofinanţare a stat.Dividende distribuite 12.64 Analiză financiară aprofundată Calculăm capacitatea de autofinanţare şi autofinanţarea pe baza datelor Tabelului 12: ¾ Aplicaţia 12: Calculul CAF şi AF Nr. crt.Cheltuieli extraordinare 8. .2 182.3 205.Participare salariaţi la profit 10. Metoda fluxurilor Excedent brut de exploatare (EBE) .Dividende distribuite 6.3 2.Alte cheltuieli de exploatare + Venituri financiare . majorarea excedentului brut de exploatare şi pe . 5. . . 6.4 126.3 205. Metoda aditivă 1. Ambele metode utilizate pentru calculul capacităţii de autofinanţare arată creşterea acestui sold rezidual de flux cu 50409 milioane lei (105.3 239. . 4.4 126. 2. + Ajustare valori imobilizări 3.

Metoda aditivă arată că această majorare s-a datorat atât creşterii rezultatului net cât şi creşterii amortizării şi provizioanelor (ajustările imobilizărilor). 2) Autofinaţarea de menţinere este necesară pentru păstrarea nivelului producţiei. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea prezintă importanţă în aaprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. Nivelul ideal de autofinanţare este dificil de apreciat. când întreprinderea doreşte să se retragă de pe o piaţă în regres. Astfel. . precum şi a capacităţii de rambursare la termen a împrumuturilor prin raportul: Împrumuturi/CAF.3 %). (IAF = 239. fără dezvoltarea lui. ca urmare a creşterii într-o proporţie mai mică a dividendelor distribuite acţionarilor: ICAF > IDividende (205. autofinanţarea trebuie să cuprindă compensarea creşterii preţurilor. Alte rezultate din exploatare au redus capacitatea de autofinanţare.4 >126. Este o autofinanţare de menţinere plus un supliment pentru a pune în operă mijloace mai performante şi poate fi însoţită de alte surse de finanţare (noi aporturi ale acţionarilor). 4. Atât capacitatea de autofinanţare cât şi autofinanţarea sunt utilizate în analiză pentru determinarea unor indicatori de rentabilitate cu semnificaţie în evaluarea performanţelor întreprinderii. 3. ca urmare a depăşirii altor venituri din exploatare de către cheltuielile aferente.Analiză financiară aprofundată 65 de altă parte. Pe lângă amortismente. 5.3 %). Autofinanţarea s-a majorat cu 46626 milioane lei (139. ca resursă durabilă principală a întreprinderii. măsoară capacitatea acesteia de a-şi finanţa nevoile financiare ale activităţii şi poate fi utilizată în aprecierea şi analiza rentabilităţii prin raportul: CAF/(Capitaluri proprii + Amortismente şi provizioane). diminuarea pierderii financiare. Mijloacele de producţie pot fi reînnoite. într-o proporţie mai mare decât capacitatea de autofinanţare. 3) Autofinanţarea de dezvoltare este cerută în cazul în care se doreşte creşterea producţiei. capacitatea de autofinanţare. ceea ce depinde de nivelul la care se situiază aceste solduri reziduale. fiind corelate cu alţi indicatori în vederea determinării unor rate de performanţă financiară. urmând să-şi producă numai sumele necesare reînnoirii mijloacelor de producţie. dar pot exista cel puţin trei situaţii: 1) Autofinanţarea minimă care cuprinde numai amortismentele.3 %).

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor începe cu studiul general al structurii şi eficienţei pe factori specifici activităţilor care le generează. taxe şi vărsăminte asimilate. Veniturile întreprinderii reprezintă sumele încasate sau de încasat din activităţi curente. veniturile din subvenţii de . c) Cheltuielile extraordinare nu sunt legate de activitatea curentă normală şi cuprind calamităţile şi alte evenimente extraordinare. donaţii şi activele cedate). 2. lucrărilor executate şi serviciilor prestate. diferenţe nefavorabile de curs valutar. ajustarea valorii activelor circulante (pierderi din creanţe privind amortizările şi provizioanele). ajustarea valorii imobilizărilor corporale şi necorporale (amortizări şi provizioane constituite). b) Cheltuielile financiare includ pierderile de creanţe legate de participaţii. alte cheltuieli de exploatare (cheltuieli privind prestaţiile externe.3. cheltuielile privind mărfurile. cheltuielile cu personalul. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor Contul de profit şi pierdere permite stabilirea rezultatului final al activităţii întreprinderii prin comensurarea veniturilor cu cheltuielile pe tipuri de activităţi: de exploatare. cheltuieli privind investiţii financiare cedate. ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli. cheltuieli cu alte impozite. cheltuieli cu despăgubiri. a) Cheltuielile de exploatare reflectă consumurile efectuate pentru realizarea obiectului de activitate şi cuprind: cheltuielile cu materiile prime şi materialele consumabile. câştigurile din orice alte surse şi sunt evidenţiate cu ajutorul conturilor din clasa 7: a) Veniturile din exploatare cuprind: veniturile realizate din vânzarea produselor. sau pentru calculul ratei de autofinanţare a nevoilor globale prin raportul AF/NFR. veniturile din variaţia stocurilor în plus sau în minus. ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante. veniturile din producţia de imobilizări.66 Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea se utilizează pentru determinarea ponderii finanţării proprii în investiţiile perioadei prin raportul AF/Investiţii imobilizări. cu obiectele de inventar consumate. dobânzile privind exerciţiul financiar în curs. sconturile acordate clienţilor. financiare. extraordinare.

Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor este caracterizată cu ajutorul indicatorului (ratei)“Cheltuieli la 1000 lei venituri”: Cheltuieli totale It = ⋅ 1000 (‰) Venituri totale Creşterea eficienţei presupune reducerea nivelului indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: ICht < IVt. din investiţii financiare pe termen scurt.3. în vederea evaluării riscului financiar. Cht Vt Structura veniturilor pe tipuri de activităţi influenţează eficienţa generală a cheltuielilor totale aferente veniturilor totale. din investiţii financiare cedate. din dobânzi. cheltuielile financiare nu au ca rezultat obţinerea de venituri financiare. trebuie corelate cu veniturile din exploatare. sconturi obţinute şi alte venituri financiare. S V i = ⋅ 100 (%). se constată că nu toate cheltuielile generează venituri: numai cheltuielile de exploatare se corelează direct cu veniturile din exploatare. Cheltuielile extraordinare se pot corela parţial sau deloc cu veniturile extraordinare. din creanţe imobilizate. alături de efcienţa parţială a fiecărei categorii de cheltuieli. 2.1.Analiză financiară aprofundată 67 exploatare şi alte venituri din exploatarea curentă. cum sunt cele cu dobânzile plătite pentru creditele primite. daune pretinse în urma unor calamităţi. Analiza structurii veniturilor şi cheltuielilor pe tipuri de activităţi se relizează pe baza ratelor de structură a contului de profit şi pierdere. c) Veniturile extraordinare provin din alte activităţi nelegate de activitatea curentă: despăgubiri. b) Veniturile financiare includ veniturile din imobilizări financiare. prin raportarea fiecărei categorii (i) de cheltuieli (venituri) la totalul acestora: Chi Vi S C hi = ⋅ 100 (%). Dacă se urmăreşte corelaţia între venituri şi cheltuieli. Unele cheltuieli financiare. diferenţe de curs valutar. Modelul de calcul poate fi completat în funcţie de structura veniturilor (Svi) şi indicatorii de eficienţă (Ii) pe tipuri de activităţi: .

35 4.20 0.50 865.0 17859 5488.86 100 100 99. determinăm eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor din contul de profit şi pierderi studiat pe baza datelor Tabelului 13: ¾ Aplicaţia 13: Eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare Cheltuieli financiare Cheltuieli extraordinare Total Cheltuieli Venituri din exploatare Venituri financiare Venituri extraordinare Total Venituri Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 55309 30960 487409 636777 535108 700426 3097 5641 538205 706067 Structura (%) Si 1 Si 0 88.68 Analiză financiară aprofundată It = Ch exp V exp Chfin Vfin Chextr Vextr ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ + ⋅ 1000 ⋅ = V exp Vt Vfin Vt Vextr Vt = Iexp · SVexp + Ifin · SVfin + Iextr · SVextr = ∑Svi · Ii.80 100 100 Tabelul 13 Indicatori (‰) Ii0 Ii1 807. ΔCht + ΔVt = + 277 + (− 281) = − 4 ‰ = Δ.0 902.14 11. în care: Cht1 636777 ΔCht = ⋅ 1000 − It 0 = ⋅ 1000 − 906 = 1183 − 906 = + 277 ‰. 706067 538205 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCht + ΔVt.0 - Pe baza datelor din Tabelul 13 se constată următoarele: Modificarea indicatorului de eficienţă este diferenţa: 636777 487409 Δ = It1 − It 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 902 − 906 = − 4 ‰.42 99.58 0. 538205 Vt 0 ΔVt = It1 − It ′0 = 902 − 1183 = − 280 ‰.65 95. Prin însumare se verifică egalitatea: În concluzie: . De exemplu.4 906.

4 ‰. A crescut ponderea cheltuielilor de exploatare şi s-a redus ponderea cheltuielilor financiare. Pe o treaptă superioară de diviziune. 2. Reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 42 ‰ s-a datorat reducerii indicatorului activităţii financiare de la 17859 la 5488. prin creşterea ponderii veniturilor financiare de la 0. Structura cheltuielilor şi a veniturilor arată inexistenţa activităţii extraordinare.42) = .80 ⋅ 17859) − 906 = + 38 ‰.58 la 0.5) + (0.4 ‰ = Δ.Analiză financiară aprofundată 69 1. se constată că structura veniturilor şi indicatorii de eficienţă pe tipuri de activităţi au determinat reducerea indicatorului de eficienţă a cheltuielilor totale cu 4 ‰: = 902 − 906 = − 4 ‰. Reducerea indicatorului a fost consecinţa creşterii mai rapide a veniturilor comparativ cu cheltuielile: IVt > ICht: 636777 ⎞ ⎛ 706067 = 1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSvi + ΔIi = (+ 38) + (. 100 100 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔSVi + ΔIi . A crescut ponderea veniturilor financiare şi s. 1. Reducerea indicatorului cu 4 ‰ atestă creşterea eficienţei cheltuielilor totale.a redus ponderea veniturilor din exploatare. 2. Modificarea structurii veniturilor a majorat indicatorul cu 38 ‰.2 ⋅ 807 . indicatorul “Cheltuieli financiare la 1000 lei venituri financiare”fiind mult mai mare decât indicatorul total (17859 > 906). În concluzie. 4. în care: ΔSvi = Δ= ∑ Sv i1 ⋅ Ii1 − ∑ Sv i0 ⋅ Ii 0 ∑ Sv i1 ⋅ Ii 0 100 100 ΔIi = It1 − I′t 0 = 902 − 944 = − 42 ‰. − It 0 = (99. 5.80 procente.312 〉 1.306 = ⎜ ⎟ 487409 ⎠ ⎝ 538205 3. .

materialele consumabile. De exemplu. acestea s-au redus. şi a altor cheltuieli de exploatare. Analiza cheltuielilor de exploatare vizează structura prin intermediul ratelor de structură şi eficienţa lor pe baza indicatorului “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei Venituri din exploatare”: Ch exp . respectiv amortizările şi provizioanele. Deşi în valoare absolută toate categoriile de cheltuieli au crescut. ceea ce reflectă scăderea eficienţei acestor cheltuieli (Tabelul 14): . 2. din care se constată următoarele: 1. fiind legate direct de activitatea de exploatare a întreprinderii. ca pondere faţă de totalul cheltuielilor. În consens cu structura cheltuielilor de exploatare. stocarea lor. cheltuielile cu energia şi apa şi alte cheltuieli materiale.70 Analiză financiară aprofundată 2. efectuăm analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatareîn cazul studiat pe baza datelor Tabelului 14. ceea ce le măreşte importanţa în acţiunea de sporire a rentabilităţii. Creşterea eficienţei cheltuielilor se reflectă în reducerea indicatorului şi este consecinţa corelaţiei: IV exp > ICh exp. Dominante în totalul cheltuielilor de exploatare sunt cheltuielile cu materiile prime.2. produselor finite şi vânzarea lor. I exp = ⋅ 1000 (‰) V exp . stocarea semifabricatelor. achiziţionarea de mărfuri şi vânzarea lor. în reducere până la peste 57 % în cursul exerciţiului curent. care au crescut în cursul exerciţiului curent. desfăşurarea procesului de producţie. care deţin o pondere de peste 60% în exerciţiul precedent. cheltuielile de exploatare includ contravaloarea consumurilor efectuate în scopul realizării obiectului de activitate şi cuprind ansamblul unor operaţiuni de cumpărare de materii prime şi materiale.3. indicatorul de eficienţă “Cheltuieli de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare” a crescut. Analiza cheltuielilor de exploatare Cheltuielile de exploatare sunt dominante în totalul cheltuielilor din contul de profit şi pierdere. În contabilitatea financiară. cu excepţia ajustării valorii imobilizărilor corporale şi necorporale.

total Exerciţiul financiar Precedent Curent 432100 605817 271297 347376 4158 5350 112265 152105 10000 50445 653 876 33727 49665 535108 700426 807. riscuri + cheltuieli Venituri din exploatare.16 223 34.5 ‰.0 0.4 0.96 0.2 > 30.50 7. În concluzie.34 76079 28.5 2.5 = + 324. 535108 V exp 0 ΔV exp = I exp 1 − I exp ′ 0 = 865 − 1132 = −267 ‰.12 (‰) (%) Pe baza datelor Tabelului 14 se obţin următoarele rezultate: Modificarea indicatorului este diferenţa: 605817 432100 Δ = I exp 1 − I exp 0 = ⋅ 1000 − ⋅ 1000 = 865 − 807.00 71 Iexp = Chelt. Analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare trebuie aprofundată la nivelul fiecărui element.2 62.88 1192 28.5 ‰ = ∆.20 15938 47.98 25.9 57.78 57. mat.5 = +57. scăderea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor faţă de venituri: IChexp > IVexp (40. 700426 535108 Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Chexp + ∆Vexp. ⋅ 1000 (‰ ) Venit.2 1653188 30.6 25.5 – 267 = + 57.31 8.pt.50 865.10 39840 35. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Chexp + ∆Vexp = + 324. lei % Si 0 100 100 173717 40.5 ‰. exp.1 7.17 0.total Chelt.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 14: Analiza structurii şi eficienţei cheltuielilor de exploatare Indicatori (milioane lei) Cheltuieli exploatare . în care: Ch exp 1 605817 ΔCh exp = ⋅ 1000 − I exp 0 = ⋅ 1000 − 807 . Tabelul 14 Structura (%) Abateri (± ∆) Si 1 mil.9 %). în funcţie de natura cheltuielilor aferente veniturilor şi în .privind mărfurile Cheltuieli cu personalul Ajustare imobilizări totale Ajustare active circulante Alte cheltuieli de exploatare Proviz.32 40445 404.80 8.prime + materiale Chelt. exp.

Eficienţa cheltuielilor aferente cifrei de afaceri (producţiei vândute) se analizează cu ajutorul indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri: ICA = Ct ⋅ 1000 = CA ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 (‰). Indicatorul poate fi exprimat în funcţie de eficienţa produselor (i): c S ⋅ ⋅ 1000 ∑ S ⋅ i p ∑ = I= 100 100 .3. producţiei stocate. 2. c = Costul unitar al producţiei vândute. p = Preţul mediu de vânzare. aferente: cifrei de afaceri (din producţia vândută şi din vânzarea mărfurilor). executare de lucrări şi prestări de servicii cu veniturile din vânzarea mărfurilor. mai puţin rabaturile. Diferenţele de evaluare a producţiei stocate şi a producţiei imobilizate (în costuri) şi a producţiei vândute (în preţ) vor diminua corespunzător eficienţa cheltuielilor de exploatare pe total. influenţând decisiv eficienţa cheltuielilor de exploatare. Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri Cifra de afaceri (CA) se calculează prin însumarea veniturilor provenite din livrări de produse. eficienţa cheltuielilor de exploatare este condiţionată direct de gradul de eficienţă a cheltuielilor aferente cifrei de afaceri. în care se reflectă atât eficienţa producţiei vândute cât şi eficienţa vânzărilor de mărfuri. S = Structura sortimentală a vânzărilor. prin indicatori adecvaţi. remizele şi alte reduceri acordate clienţilor şi constituie componenta principală a veniturilor din exploatare.72 Analiză financiară aprofundată raport cu modul de formare a veniturilor şi a cheltuielilor.3. Cum activitatea de exploatare vizează în primul rând producţia şi comercializarea produselor. producţiei imobilizate şi respectiv alte venituri şi alte cheltuieli de exploatare. ∑ q(S ) ⋅ p în care: q = Cantitatea vândută.

p0 q1 . p1 q1 .Analiză financiară aprofundată 73 Efectuăm analiza eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15: ¾ Aplicaţia 15: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe total Produse convenţionale A – to B – buc. În concluzie: . în care: ∑ q (S ) ⋅ c ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c Δc = ∑ q (S ) ⋅ p ΔS = 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 ⋅ 1000 − I 0 = ⋅ 1000 − I ′0 = 635808 ⋅ 1000 − 870 = 869 − 870 = − 1 ‰. = 777384 ∑ q (S ) ⋅ p 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰. c1 q1 . c0 q1 . Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = −1 + 131 − 59 = + 71 ‰ = ∆. Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 . 731544 1 0 Δp = I1 − I′1 = 941 − 1000 = − 59 ‰. C – buc. 530551 ∑ q (S ) ⋅ p ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 731064 ⋅ 1000 = 941 ‰. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δc + Δp . p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 15 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . 731544 731064 ⋅ 1000 − 869 = 1000 − 869 = + 131 ‰. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Pe baza datelor Tabelului 15 se obţin următoarele rezultate: I0 = I1 ∑ q (S ) ⋅ c ⋅ 1000 = 461752 ⋅ 1000 = 870 ‰.

2. în care: (42 ⋅ 975) + (37 ⋅ 922) + (21 ⋅ 905) = 941 ‰. ⋅ i1 100 100 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = I1 − I0 = 941 − 870 = + 71 ‰.74 Analiză financiară aprofundată 1. De exemplu. Reducerea eficienţei cheltuielilor a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor. Creşterea preţurilor de vânzare ale produselor a redus nivelul indicatorului. 3. 4. prin calculul pe produs se obţin rezultatele din Tabelul 16: ¾ Aplicaţia 16: Analiza cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse Produse convenţionale A – to B – buc. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 16 Chelt.la 1000 lei CA (‰) i0 i1 879 975 844 922 889 905 870 941 Din datele Tabelului 16. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆S + ∆i. Modificarea structurii sortimentale a redus indicatorul. favorizând creşterea eficienţei cheltuielilor. rezultă următoarele: I0 = I1 = ∑S ∑S 0 ⋅ i0 100 1 = = (40 ⋅ 879) + (35 ⋅ 844) + (25 ⋅ 889) = 870 100 ‰. ceea ce impune examinarea eficienţei produselor pe baza calculului pe produs. Creşterea indicatorului cu 71 ‰ reflectă scăderea eficienţei cheltuielilor aferente producţiei vândute. C – buc. . Metoda calculului pe produs pune în evidenţă contribuţia eficienţei fiecărui produs la eficienţa generală prin ponderea deţinută în producţia vândută.

Creşterea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri reflectă reducerea eficienţei cheltuielilor aferente vînzărilor.Analiză financiară aprofundată ΔS = 75 ∑S 1 ⋅ i0 100 100 Δi = I1 − I′0 = 941 − 869 = + 72 ‰. ca urmare a scăderii eficienţei produselor.1 ‰ ICA1 – ICA0 = + 71 ‰ ∆c = + 131 ‰ ∆i = + 72 ‰ Δp = . Modificarea structurii vânzărilor a redus indicatorul pe total prin creşterea ponderii produsului B. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆S + ∆i = . Pe trepta a doua: Δi = Δc + Δp. Δp = I1 − I′1 = 941 – 1000 = . 3. − I0 = (42 ⋅ 879) + (37 ⋅ 844) + (21 ⋅ 889) − 869 = 869 − 870 = − 1 ‰. 2. Majorarea cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse a fost consecinţa creşterii costurilor unitare ale produselor. =⎣ 100 100 ∆c = I′1 − I′0 = 1000 – 869 = + 131 ‰. al cărui indicator este inferior mediei (844 < 869). Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆S = .59 ‰ . în care: Δc = ∑S 1 ⋅ c1 c0 ⋅ 1000 ∑ S 1 ⋅ ⋅ 1000 p0 p0 − = I ′1 − I ′0 . În concluzie: 1.1 + 72 = + 71 ‰ = ∆. 100 100 în care: ⎡⎛ 780 ⎞ ⎛ 47 ⎞ ⎛ 76 ⎞⎤ c1 ⋅ 1000 ⎢⎜ 42 ⋅ ⎟ + ⎜ 37 ⋅ ⎟ + ⎜ 21 ⋅ ⎟⎥ ⋅ 1000 785 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ 81 ⎠⎦ p0 ⎝ I ′1 = = 1000 ‰. ∑S 1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = +131 − 59 = + 72 ‰ = ∆i.59 ‰.

3. 777384 − 530551 246833 IM = În concluzie: 1.76 Analiză financiară aprofundată Factorii de reducere a indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri reflectă diferit efortul propriu în creşterea eficienţei: reducerea costului unitar şi majorarea preţului mediu prin îmbunătăţirea calităţii produselor reflectă direct acest efort.5 2) EC t/ CA = în care: IC t = ΔCt / ΔCA IM 1091 = = = 1. în timp ce modificarea structurii producţiei este un factor exogen. ΔrCA ICA − 100 46. Valoarea supraunitară a elasticităţii reflectă sensibilitatea ridicată a costurilor aferente cifrei de afaceri la variaţia acesteia. .24 . costurile fiind relativ elastice în raport cu cifra de afaceri. Acelaşi lucru exprimă raportul dintre indicatorul marginal IM = 1091 ‰ şi indicatorul mediu Im0 = 870 ‰.5 %. Dinamica indicatorului Cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri poate fi apreciată prin valoarea elasticităţii: costurilor în raport cu variaţia cifrei de afaceri ΔCt/ Ct Ect/ CA = .24 . 461752 ∑ q0 ⋅ c0 ∑ q1 ⋅ p1 ⋅ 100 = 777384 ⋅ 100 = 146. Reducerea eficienţei cheltuielilor aferente cifrei de afaceri a fost consecinţa creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu cifra de afaceri (58 > 46 %). Ct / CA Im 870 ∑ q1 ⋅ c1 ⋅ 100 = 731064 ⋅ 100 = 158 %. ICA = 530551 ∑ q0 ⋅ p0 731064 − 461752 269312 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 = 1091 ‰. ΔCA/ CA în două variante de calcul: ΔrCt IC t − 100 58 1) EC t/ CA = = = = 1. 2.

lei 1000 1000 1000 + 135 R1 1000 − 865 B1 = ⋅ V exp 1 = ⋅ 700426 = ⋅ 700426 = + 94558 mil.5 B0 = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = ⋅ 535108 = + 103008 mil.5 R0 1000 − 807 . limita maximă 1000 constituie pragul de rentabilitate. la care veniturile egalează costurile. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔVexp. Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei 77 Indicatorul Cheltuieli la 1000 lei venituri stabileşte o legătură directă între costuri şi rentabilitate. sub formă de beneficii su pierderi (± B). după cum: I< 1000 sau I > 1000. Relaţia de calcul a efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei este următoarea: R 1000 − I B= ⋅ V (CA) = ⋅ V (CA) . atingându-se punctul mort (beneficiul = 0).lei 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: .5 ΔR = ⋅ V exp 0 = ⋅ 535108 = − 30769 mil.lei 1000 1000 1000 Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 94558 – 103008 = . lei. 1000 1000 Exemplificăm calculul şi analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei venituri pe baza datelor din Tabelul 13: ¾ Aplicaţia 17: Analiza beneficiului aferent exploatării Beneficiul aferent exploatării are următoarele valori: + 192. lei 1000 1000 R1 135 ΔV exp = ⋅ (V exp 1 − V exp 0 ) = ⋅ (700426 − 535108 ) = + 22310 mil.4.3.8450 mil. Diferenţa 1000 – I = R reprezintă rata de reducere a indicatorului de eficienţă şi permite determinarea efectului creşterii eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor: totale. din exploatare (V) sau cifrei de afaceri (CA). în care: R1 − R 0 135 − 192.Analiză financiară aprofundată 2.

în care: R1 − R 0 59 − 130 ΔR = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 37669 mil. lei. lei.5 ‰ a diminuat rata de reducere de la 192.30769 + 22310 = .5 lei). lei. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆R = . astfel: 2.5 la 135 lei (cu 57.78 Analiză financiară aprofundată ΔR + ΔVexpl = . 1000 1000 R1 1000 − 941 BCA1 = ⋅ CA1 = ⋅ 777384 = + 45866 mil. 1000 1000 Modificarea indicatorului este egală cu diferenţa: Δ = BCA1 – BCA0 = 45866 – 68972 = . 4. Efectul acestei reduceri a fost scăderea beneficiului din exploatare cu 30769 milioane lei. 1000 1000 . lei Δ = .8450 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔR + ΔCA.8450 mil. Creşterea cheltuielilor la 1000 lei venituri din exploatare cu 57. Beneficiul aferent exploatării s-a redus cu 8450 milioane lei.30769 mil. lei Analiza efectului reducerii cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri pune în evidenţă în primul rând evoluţia beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 15 după cum urmează: ¾ Aplicaţia 18: Analiza beneficiului aferent cifrei de afaceri Beneficiul aferent producţiei vândute pe total are următoarele valori: R0 1000 − 870 BCA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 68972 mil. lei = Δ. lei ∆Vexp = + 22319 mil. Creşterea veniturilor din exploatare cu 165318 milioane lei a majorat beneficiul aferent exploatării cu 22319 milioane lei. În concluzie: 1.23106 mil. lei. 3.

Analiză financiară aprofundată R1 59 ΔCA = ⋅ (CA1 − CA0 ) = ⋅ (777384 − 530551) = + 14563 mil. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δ p = 530. în care: R ′0 − R 0 ( 1000 − I ′0 ) − R 0 131 − 130 ΔS = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = 530 .5 mil.23106 mil. a) ΔR = ΔI = ΔS + Δc + Δ p .23106 mil.37669 + 14563 = . lei. În final.lei 1000 1000 1000 R ′1 − R ′0 ( 1000 − I ′1 ) − R ′0 0 − 131 Δc = ⋅ CA0 = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = − 69502 mil. 79 în care: R1 59 Δq = ⋅ (∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (972415 − 530551) = 26070 mil.37669 mil. 1000 1000 R1 59 Δp = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 ) = ⋅ (777384 − 731544) = 2704 mil. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: .5 – 69502 + 31302. lei = Δ.5 = .37669 + 14563 = . lei = Δ.. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . lei. se verifică egalitatea: ΔR + ΔCA = . lei = ΔCA. 1000 1000 R1 59 ΔS = ⋅ (∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ p 0 ) = ⋅ (731544 − 972415) =-14211 mil. Pe treapta a doua de diviziune.5 mil. 1000 1000 1000 R1 − R ′1 59 − 0 Δp = ⋅ CA0 = ⋅ 530551 = + 31302. 1000 1000 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δ p = 26070 – 14211 + 2704 = + 14563 mil. lei = ΔR. b) ΔCA = Δq + ΔS + Δ p .

Cumulând influenţele factorilor care se manifestă prin rata de eficienţă (R) şi prin cifra de afaceri (CA). lei ΔR = . lei În concluzie: 1. lei Δ p = + 2704 mil. lei Δ = . Prin intermediul cifrei de afaceri se reflectă efectul favorabil al creşterii volumului vânzărilor şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al modificării structurii producţiei vândute.5 mil. ca urmare a creşterii indicatorului Cheltuieli la 1000 lei CA de la 870 la 941 ‰.5 – 69502 + 34006. lei Δ p = + 31302. lei ΔCA = + 14563 mil.5 – 14211) – 69502 + (31302. lei Δc = . se constată că beneficiul aferent cifrei de afaceri este determinat de patru factori. Reducerea beneficiului aferent cifrei de afaceri cu 23106 milioane lei (33. 3.37669 mil.14211 mil. lei Δq = + 26070 mil.23106 mil. după cum urmează: Δq + ΔS + Δc + Δ p = 26070 + (530.80 Analiză financiară aprofundată ΔS = + 530.69502 mil. 2. . lei ΔS = . Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul cu 14563 milioane lei (21 %).5 + 2704) = = 26070 – 13680. Prin intermediul ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri se reflectă efectul favorabil al modificării structurii şi al creşterii preţului mediu şi efectul negativ al creşterii costului unitar. lei = Δ La aceşti factori se ajunge pornind de la relaţia dintre beneficiul aferent cifrei de afaceri şi cheltuielile la 1000 lei cifră de afaceri: 1000 − ICA ⋅ CA = 1000 1000 − B= ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p ⋅ 1000 ∑ q(S ) ⋅ p = = ∑ q (S ) ⋅ p − ∑ q ( S ) ⋅ c . 4.5 = + 23106 mil.5 %) a fost consecinţa scăderii ratei de reducere a cheltuielilor la 1000 lei CA cu 71 lei (de la 130 la 59 lei).5 mil.

marjele de rentabilitate calculate pe baza contului de profit . extraordinar. Rezultatul extraordinar = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.4. 3) Marja costului de cumpărare = Cifra de afaceri – Costul de cumpărare. 5) Marja costurilor variabile = Cifra de afaceri – Cheltuieli variabile. Rezultatul/acţiune = Rezultatul brut (net)/Număr acţiuni. Aceste marje sunt caracteristice activităţii industriale a întreprinderii şi trebuie raportate la marja comercială specifică activităţii de comerţ. D. Rezultatul net = Rezultatul brut – Impozitul pe profit. din care: 4) Marja comercială = Vânzări de mărfuri – Costul de cumpărare a mărfurilor. F. Rezultatul curent = Rezultatul din exploatare(A) + Rezultatul financiar(B). Analiza marjelor de rentabilitate 81 Contul de rezultat este un document care preia ansamblul cheltuielilor şi veniturilor exerciţiului pe trei niveluri de activitate: exploatare. 2) Marja costurilor de producţie = Marja industrială – Alte cheltuieli de producţie. În prtea finală a contului de profit şi pierdere se determină: G. De exemplu. Tabloul SIG permite să se măsoare fluxul global de activitate. elementele extaordinare nefiind dependente de vânzări. Pornind de la veniturile din producţia exerciţiului.Cheltuieli totale. de unde rezultă profitul (+) sau pierderea (-) pentru fiecare nivel. C. financiar. Rezultatul brut = Venituri totale . rezultatul pe tipuri de activităţi fiind determinat sub forma marjelor: A. B. analiza cheltuielilor prin funcţii permite determinarea mai multor marje de rentabilitate: 1) Marja industrială = Producţia exerciţiului – Costul aprovizionărilor. E. Ele pun în evidenţă faptul că producţia stocată şi cea imobilizată nu reprezintă decât venituri calculate (transferuri de cheltuieli) şi că numai producţia vândută şi vânzările de mărfuri generează rezultat. Rezultatul din exploatare = Venituri din exploatare – Cheltuieli de exploatare.Analiză financiară aprofundată 2. Aceste marje se analizează numai la nivelul rezultatului curent. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare (±).

513 mii lei (74.4%) datorită decalajului indicilor de dinamică: IRexp > IRfin (91.174 Tabelul 17 Abateri Indici (± Δ) . 4. 8. 7. Rezultatul curent (Rcrt) 4.4 126.52212 50796 50796 40668 59200 0.8400 + 26893 + 18493 + 18493 + 10716 +236796 .0. . Rezultatul net contabil al exerciţiului a crescut cu 10716 milioane lei (26.687 Curent + 94608 . care s-a redus în cursul exerciţiului cu 26893 milioane lei (45 %) datorită creşterii veniturilor financiare cu 2544 milioane lei (82 %) şi reducerii cheltuielilor aferente cu 24349 milioane lei (44%).3 crt (milioane lei) 1. Rezultatul curent a crescut cu 18493 milioane lei (36. Rezultatul din exploatare s-a redus cu 8400 milioane lei (8. 5. 3. ca urmare a decalajului nefavorabil între dinamica veniturilor şi a cheltuielilor de exploatare: IVexp < IChexp (130.4 136.8 > 45.7%) ca urmare a creşterii mai rapide a numărului de acţiuni (400 %) comparativ cu rezultatul net contabil (26. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2.82 Analiză financiară aprofundată şi pierdere analizat sunt prezentate în Tabelul 17: ¾ Aplicaţia 19: Marjele de rentabilitate din contul de profi şi pierdere Nr.8 136.9 < 140.0 25.2 %). Rezultatul extraordinar Rezultatul brut (Rbr) Rezultatul net [Rnet = Rbr(1-i)] Numărul de acţiuni (mii) Rezultatul net pe acţiune Din datele Tabelului 17 se desprind următoarele concluzii: 1.4 > 29. Marje de rentabilitate Exerciţiul financiar Precedent + 103008 . 2.25319 69289 69289 51384 295996 0. 6. Rezultatul financiar (Rfin) 3. datorită creşterii mai rapide a rezultatului brut faţă de cota procentuală de impozit (36.3 500. Inexistenţa rezultatului extraordinar antrenează egalitatea rezultatului brut cu rezultatul curent. 5.3 %).3 %).513 (%) 91.8 45.8 %). 6.2). Rezultatul financiar constituie o pierdere.6 %). Rezultatul net pe acţiune s-a redus cu 0.

Venituri.192 = + 31741 mil. 2. 3. 6. în care: ∆Vexp = R1(Vexp1 .total Rezultatul din exploatare (Rexp) I = Ch exp/ V exp R=1-I Rexp = Vexp · R Pe baza datelorTabelului 18 se obţin următoarele rezultate: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: ∆ = Vexp1 · R1 – Vexp0 · R0 = 94608 – 103008 = . lei.9 91. De exemplu.808 0. lei. rentabilitatea activităţii curente a întreprinderii şi este calculat cu ajutorul relaţiei: ⎛ Ch exp R exp = Vexp − Ch exp = V exp ⎜1 − ⎜ Vexp ⎝ ⎞ ⎟ = Vexp ⋅ R .9 + 173717 140. cheltuieli şi rezultate crt.865 0.8400 91.5.8400 mil. caracterizează în mărime absolută.0. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Vexp + ∆R = + 31741 – 40141 = . ∆R = (R1 .8 107.2 . În concluzie: . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Vexp + ∆R. Analiza rezultatului din exploatare 83 Rezultatul din exploatare este dominant în rezultatul brut al exerciţiului.2 69.135 94608 Tabelul 18 Abateri Indici (± Δ) (%) + 165317 130.8400 + 0. (milioane lei) Venituri din exploatare . lei. 1. rezultatul din exploatare se prezintă în Tabelul 18: ¾ Aplicaţia 20: Calculul rezultatului din exploatare Exerciţiul financiar Precedent 535108 432100 103008 0.057 .8400 milioane lei = ∆.192 103008 Curent 700425 605817 94608 0. 5.40141 mil.Vexp0) = 165317 · 0.total Cheltuieli de exploatare .057) · 700425 = . ⎟ ⎠ în care: R = 1 – I = rata de eficienţă a cheltuielilor de exploatare.0. 4.R0) Vexp1 = (.057 .8 Nr.Analiză financiară aprofundată 2.

ΔChd = Chd0 – Chd1 = 10251 – 16373 = .057 lei (7. lei. rezultatul din exploatare detaliat după destinaţie se prezintă în Tabelul 19. . lei. lei ∆R = .2 %) s-a realizat în condiţiile creşterii veniturilor din exploatare. lei.1 %).112161 mil. ΔChad = Chad0 – Chad1 = 82160 – 194821 = . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRCA + ΔChd + ΔChad + ΔAve.8400 mil. din care se desprind următoarele concluzii: Modificarea rezultatului din exploatare este diferenţa: Δ = Rexp1 – Rexp0 = 94608 . OMFP 94/2001) implică abordarea structurii cheltuielilor de exploatare după destinaţie şi calculul rezultatului din exploatare conform relaţiei: Rexp = Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (RCA) – Cheltuieli de desfacere (Chd) . unde: Cv = Cheltuielile activităţii de bază (Chab) + Cheltuielile activităţilor auxiliare (Chaa) + Cheltuielile indirecte de producţie (Chi). în care: RCA = Cifra de afaceri netă (CA) – Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (Cv).103008 = . 2. De exemplu. în care: ΔRCA = RCA1 – RCA0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. lei Δ = .40141 mil. Reducerea ratei de eficienţă (R) s-a datorat creşterii cheltuielilor de exploatare la 1 leu venituri aferente cu 0. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Vexp = + 31741 mil. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei (8. lei Aprofundarea analizei rezultatului din exploatare (Nota explicativă 4.057 lei (30.8400 mil. datorită reducerii ratei de eficienţă a cheltuielilor de exploatare 0.Cheltuieli generale de administraţie (Chad) + Alte venituri din exploatare (Ave). lei.84 Analiză financiară aprofundată 1. ceea ce echivalează cu creşterea indicatorului Cheltuieli la 1000 lei venituri.6122 mil.2 %).

Creşterea costurilor bunurilor vândute a fost consecinţa creşterii tuturor componentelor.(Cv) 3. şi serv. Rezultat brut aferent CA nete (1-2) 7. lei. Alte venituri din exploatare (Ave) 10. auxiliare (Chaa) 5. atât ale activităţii de bază cât şi a celei auxiliare. Cheltuielile activit.7 137.2 140. Rezultatul din exploatare (6-7-8+9) Tabelul 19 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146. Indicatorul crt.2 157. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRCA+ ΔChd +ΔChad +ΔAve = 110197 . Cheltuielile indirecte de prod.7 159.lei = Δ.2 140.2 %). lei.2 239083 43364 61568 191001 10251 82160 4418 103008 335202 60798 86320 16373 194821 4604 94608 + 96119 + 17434 + 24752 + 6122 +112661 + 186 .4418 = + 186 mil. de bază (Chab) 4.1 104. Cifra de afaceri netă(CA) 2. Reducerea rezultatului din exploatare cu 8400 milioane lei a fost consecinţa creşterii mai rapide a sumei cheltuielilor de desfacere şi de administraţie .(Chi) 6. ΔCv = Cv0 – Cv1 = 344015 – 482320 = . (milioane lei) 1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCv = 248502 – 138305 = + 110197 milioane lei = ΔRCA.138305 mil. lei. ¾ Aplicaţia 21: Analiza rezultatului din exploatare Nr. 2.6122 -112661+186= + 8400 mil. Cheltuielile de desfacere (Chd) 8.2 91.4 344015 482320 + 138305 140. 3.prest.8 301198 + 110197 Pe treapta a doua de diviziune: Δ RCA = ΔCA + ΔCv. Cost bunuri vând. Cheltuielile activit. Cheltuieli grale de administr. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 783518 – 535016 = + 248502 mil. Creşterea rezultatului brut aferent cifrei de afaceri nete s-a datorat creşterii mai rapide a cifrei de afaceri faţă de costul bunurilor vândute (146.Analiză financiară aprofundată 85 ΔAve = Ave1 – Ave0 = 4604 . În concluzie: 1.8400 140.(Chad) 9.4 > 140.

C – buc.6.6. Efectuăm analiza factorială a beneficiului aferent producţiei vândute pe baza datelor Tabelului 20: ¾ Aplicaţia 22: Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Produse convenţionale A – to B – buc. S = Structura sortimentală a producţiei vândute.86 Analiză financiară aprofundată comparativ cu suma rezultatului brut aferent cifrei de afaceri şi altor venituri din 301198 + 4604 ⎞ ⎛ 16373 + 194821 = 228. p0 212221 326501 320280 185692 287632 253800 132638 163251 157464 530551 777384 731544 Tabelul 20 Valoarea vânzărilor la cost (milioane lei) q0 . p0 q1 . Analiza beneficiului aferent producţiei vândute Beneficiul (B) aferent producţiei vândute se determină ca diferenţă între valoarea producţiei vândute în preţ şi valoarea producţiei vândute în cost: B = ∑q(S) · p . în care: q = Volumul fizic al produselor vândute.∑q(S) · c. c0 q1 .1. Analiza rezultatului aferent cifrei de afaceri După provenienţă. 2. rezultatul aferent cifrei de afaceri (RCA) cuprinde beneficiul din producţia vândută (B) şi din vânzările de mărfuri (Bmf): RCA = B + Bmf. 191001 + 4418 ⎠ ⎝ 10251 + 82160 2. p = Preţul mediu de vânzare al produselor. c = Costul complet unitar al produselor.5 = exploatare ⎜ ⎟. c0 186990 318240 281520 156826 265080 214320 117936 147744 139968 461752 731064 635808 Din datele Tabelului 20 rezultă următoarele: . c1 q1 .5 〉 156 . p1 q1 . Total Valoarea vânzărilor la preţ (milioane lei) q0 .

22479 mil. care a diminuat beneficiul cu 95256 milioane lei (-138. lei În concluzie: 1. 3. lei Δ p = + 45840 mil. lei. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: Δq = + 26064 mil. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆S + ∆c + ∆ p . Beneficiul a evoluat echiproporţional cu gradul de realizare a vânzărilor. lei. lei Δ = . lei = Δ . lei Δ S = + 873 mil.27 %) prin creşterea ponderii produselor cu ratele de rentabilitate . Δp = B1 − B ′1 = 46320 − 480 = + 45840 mil.9 % a condus la majorarea beneficiului cu 26064 milioane lei. a căror creştere cu 37. Reducerea beneficiului din vânzarea producţiei cu 22479 milioane lei (32.22479 mil.Analiză financiară aprofundată B 0 = ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ p 0 − ∑ q 0 (S 0 ) ⋅ c 0 = 530551 − 461752 = 68799 mil. Δc = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1] − B ′′0 = (731544 − 731064 ) − 95736 = − 95256 mil. lei.95256 mil. lei 530551 ΔS = [∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0] − B ′0 = (731544 − 635808) − 98463 = + 873 mil. B1 = ∑ q1(S 1) ⋅ p1 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 = 777384 − 731064 = 46320 mil. Modificarea structurii sortimentale a determinat creşterea beneficiului cu 873 milioane lei (1. lei. 2. = 68799 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔS + Δc + Δp = 26064 + 873 − 95256 + 45840 = − 22479 mil. în care: Δq = [∑ q1(S 0 )⋅ p 0 − ∑ q1(S 0 ) ⋅ c 0] − B 0 = B 0 ⋅ Iq − B 0 = B ′0 − B 0 = 731544 − 68799 = 94863 − 68799 = + 26064 mil. 87 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = B1 – B0 = 46320 – 68799 = . lei Δc = .6 %) a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al produselor.4 %).

8 251. 5.circ = ⋅ (A − N ) 100 în care: Mc = Marja comercială. ceea ce poate fi consecinţa îmbunătăţirii structurii producţiei pe clase de calitate şi/sau a creşterii preţurilor pe clase.0 307 23.0 155. A = Cota medie procentuală de adaos comercial.62 609 175 Tabelul 21 Abateri Indici (± Δ) + 1352 + 3. 6.2. această creştere reflectă efortul propriu în ridicarea performanţei întreprinderii. crt. 1. Datele necesare analizei se extrag din Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Cascada SIG) elaborat pe baza contului de profit şi pierdere şi alte date din contabilitatea de gestiune (Tabelul 21): ¾ Aplicaţia 23: Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Nr. R = Volumul desfacerilor de mărfuri.2 .0 110. Indicatori (milioane lei) Desfaceri de mărfuri (R) Cota medie de adaos ( A ) (%) Marja comercială (Mc)(1*2) Nivel relativ chelt.0 + 477 + 2.0 269.55 242 65 Curent 2376 33. În primul caz. 3.07 + 367 + 110 (%) 232.6. 4. Creşterea preţului mediu a majorat beneficiul cu 45840 milioane lei (66. 2.88 Analiză financiară aprofundată superioare ratei medii a rentabilităţii producţiei.0 108. 2. Analiza beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri Beneficiul aferent vânzărilor de mărfuri caracterizeză performanţa activităţii comerciale şi se calculează cu ajutorul relaţiei: R Bmf = Mc − Ch.63 %). de circ ( N ) (%) Cheltuieli de circulaţie (1*6) Beneficiul aferent mărfurilor(5 -7) Exerciţiul financiar Precedent 1024 30. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie. 4.0 784 25. Ch circ = Cheltuieli de circulaţie.

lei. lei .55 − 25.2%) a fost consecinţa creşterii volumului desfacerilor cu 2352 milioane lei (132 %). lei Δ = + 110 mil.55) = 65 mil. 2.8 %) şi a creşterii cotei medii de adaos cu 3%. Creşterea beneficiului aferent vânzărilor de mărfuri cu 110 milioane lei (169. lei. lei. 100 100 89 ( ) În concluzie: 1. lei Δ A = + 72 mil. în care: R1 − R 0 1352 ΔR = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23.8 %).4 %). 100 100 Modificarea beneficiului este diferenţa: ∆ = Bmf1 – Bmf0 = 175 – 65 = + 110 mil.8 %) a diminuat beneficiul cu 49 milioane lei (75. lei.49 mil.62) = − 49 mil. Creşterea nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu 2. lei. lei.55) = + 87 mil.62) = 175 mil. care a majorat beneficiul cu 87 milioane lei (133.07 procente (8. lei Δ N = . Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔR = + 87 mil.Analiză financiară aprofundată Pe baza datelor Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate: R0 1024 Bmf 0 = ⋅ (A 0 − N 0 ) = ⋅ (30 − 23. 100 100 R1 2376 ΔA = ⋅ A1 − A 0 = ⋅ (33 − 30) = + 72 mil. 100 100 R1 2376 ΔN = ⋅ (N 0 − N1) = ⋅ (23. care l-a majorat cu 72 milioane lei (110. 100 100 R1 2376 Bmf 1 = ⋅ ( A 1 − N 1) = ⋅ (33 − 25. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆R + ∆ A + ∆ N .

cifră de afaceri.7. rezultatul din exploatare. capital investit. Numai raportând beneficiul la costuri se poate stabili gradul de rentabilitate al fiecărei întreprinderi şi eficienţa activităţii desfăşurate. Excedent brut de exploatare 3) Rata marjei brute: RMBE = ⋅ 100 (%). Calculate în mai multe variante în funcţie de factorii raportului efectefort. . spaţiu sau cu valori standard acceptate sau elaborate de organisme de specialitate şi pot fi. prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării. 2) Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = Cifra de afaceri Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc) compară beneficiul (efectul) cu efortul propriu reflectat în costuri. rezultatul exerciţiului) la un indicator de efort (costuri. rezultat independent de politica de finanţare şi reglementările fiscale. permite o mai bună măsurare a performanţelor industriale şi comerciale ale întreprinderii. iar rata rentabilităţii veniturilor (Rv). ratele de rentabilitate servesc la efectuarea comparaţiilor în timp. Analiza ratelor de rentabilitate Rata rentabilităţii caracterizează gradul de rentabilitate. Cifra de afaceri Execedentul brut de exploatare. ca urmare a unor costuri diferite. Marja comercială 4) Rata rentabilităţii comerciale pure: Rrc = ⋅ 100 (%). Beneficiu 1) Rata rentabilităţii resurselor consumate: Rc = ⋅ 100 (%). sau din bilanţ. rata rentabilităţii se determină pe baza datelor din contul de rezultat. Costuri Beneficiu ⋅ 100 (%).90 Analiză financiară aprofundată 2. care compară beneficiul cu un factor parţial dependent de efortul propriu (CA). singurul care diferenţiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu dar cu rentabilităţi diferite. capital propriu). indicând profitabilitatea acesteia. Vânzări de mărfuri Marja comercială este primul indicator de performanţă în activitatea de vânzare a mărfurilor în comerţ. Inclusă în bateria indicatorilor de eficienţă. dă expresie politicii comerciale a întreprinderii.

Analiza ratei rentabilităţii producţiei vândute Rata rentabilităţii producţiei vândute poate fi calculată în două moduri: 1).6 %.7. rc = Rata rentabilităţii produselor.1. 731064 Ct1 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔCt + ΔB.9 = .3 % . .9 % . 100 în care: S = Structura sortimentală a vânzărilor.3 – 14. folosind datele din Tabelul 21 se constată următoarele: ¾ Aplicaţia 24: Analiza ratei rentabilităţii pe total producţie vândută 68799 B0 Rc 0 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 14. 2.8.1. Prin calculul pe produs: Rc = ∑S ⋅r 100 c = ∑S ⋅ p−c ⋅ 100 c (%). analiza vizează atât factorii specifici rentabilităţii producţiei vândute cât şi cei specifici vânzărilor de mărfuri (din activitatea comercială). 461752 Ct 0 46320 B1 Rc1 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 6.Analiză financiară aprofundată 2. p = Preţul mediu unitar al produselor. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate 91 Rata rentabilităţii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienţă al consumului de factori de producţie şi se determină prin raportarea beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile acesteia. În funcţie de componenţa cifrei de afaceri. c = Costul unitar al produselor. ⋅ 100 = Ct ∑ q (S ) ⋅ c 2). Pe total producţie: Rc = B ∑ q(S ) ⋅ p − ∑ q(S ) ⋅ c ⋅ 100 (%).1. De exemplu.7.

Detalierea pe o treaptă superioară a factorilor conduce la următoarele influenţe: Δ = ΔS + Δc + Δp . care au redus-o cu 5. fie ca efect al ridicării calităţii produselor.2 % În concluzie: 1.6 % Δc = . care a diminuat-o cu 3.4 % a fost consecinţa reducerii beneficiului cu 22479 milioane lei.5. Reducerea ratei rentabilităţii aferente producţiei vândute cu 9.8.9 % Δc = 731044 ∑ q1(S 1) ⋅ c1 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δc + Δp = 0.1 = + 6. Creşterea preţului mediu a majorat rata rentabilităţii.5 %. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.1 − 14.92 Analiză financiară aprofundată în care: B0 68799 ⋅ 100 − Rc 0 = ⋅ 100 − 14 . Modificarea structurii producţiei a influenţat în mică măsură creşterea ratei .6 % = Δ.5.9 + 6.1 % Δ = . ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ⋅ 100 − Rc0 = 731544 − 635808 ⋅ 100 − 14.9 = . ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCt + ΔB = . în care: ΔS = Δp = Rc1 − R ′c1 = 6.3 − 9. Ct1 731064 ΔB = Rc1 − R ′c 0 = 6. Reducerea ratei rentabilităţii producţiei vândute a fost exclusiv consecinţa creşterii costului unitar al producţiei.5 %. 2.1% şi a creşterii costurilor aferente cu 269312 milioane lei.14. 3.8.1 % 635808 ∑ q1(S 1) ⋅ c 0 ∑ q1(S 1) ⋅ p 0 − ∑ q1(S 1) ⋅ c1 ⋅100 − R′c 0 = 731544 − 731064 ⋅100 − 15 = −14. fie datorită creşterii preţului pe clase de calitate.5 – 3.1 = .3 − 0 .9 = 0. 2.1 % . În concluzie: 1.6 % = Δ.4 = − 3.2 = .9 % Δ p = + 6.2 % .8.

5 6.3 8. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔS + Δrc.4 ) + ( 21 ⋅ 12. în care: ∑ S 1 ⋅ rc 0 − Rc0 = ( 42 ⋅ 13.5 ) = 6.4 ) + ( 21 ⋅ 10.3 − 15 = − 8.7 18. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔS + Δrc = 0.3 ) + ( 25 ⋅ 12.1 Pe baza datelor Tabelului 22 se obţin următoarele rezultate: ∑ S 0 ⋅ rc 0 = ( 40 ⋅ 13.9 = .7 ) + ( 37 ⋅ 18.7 %.5 ) − 14.3 %) superioară ratei medii (14. De exemplu. În concluzie.9 %).1 %. Rc 0 = 100 100 ∑ S 1 ⋅ rc1 = ( 42 ⋅ 2.4.% rc0 rc1 r΄c1 13.6 ) + ( 35 ⋅ 18.2 12.4 .30 0. ΔS = 100 100 Δrc = Rc1 − R ′c 0 = 6 .6 % = Δ.3 %. creşterea ratei medii a rentabilităţii a fost rezultatul creşterii ponderii produsului B cu rata (18. ceea ce poate fi pus în legătură cu evoluţia structurii sortimentale a producţiei vândute şi evidenţiat prin metoda de calcul pe produs.6 %.8.9 = + 0.5 ) + ( 37 ⋅ 8.90 6. Total Structura vânzărilor % S0 S1 40 42 35 37 25 21 100 100 Preţul unitar (mii lei/to) p0 p1 785 800 45 51 81 84 236 373 Costul unitar (mii lei/to) c0 c1 690 780 38 47 72 76 x x Tabelul 22 Rata rentabilităţii produselor (rc).9 %.3 10.7 = .3 ) = 14.1 – 8. Rc1 = 100 100 Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rc1 – Rc0 = 6. rata rentabilităţii medii a producţiei şi rata rentabilităţii produselor se prezintă în Tabelul 22: ¾ Aplicaţia 25: Analiza ratei rentabilităţii pe produs Produse convenţionale A – to B – buc.6 2.3 – 14.8. C – buc. .6 14.5 0.Analiză financiară aprofundată 93 rentabilităţii producţiei.

3 − 0.2 %. 2. ∑ S1 ⋅ Prin însumare se verifică egalitatea: Δc + Δp = −14. Analiza ratei rentabilităţii activităţii comerciale Δc = .94 Analiză financiară aprofundată b) Pe treapta a doua: Δrc = Δc + Δp . Reducerea ratei medii a rentabilităţii producţiei cu 8. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔS = + 0.2 ) + ( 21 ⋅ 6.2 = − 8. 2. R R în care: R = Desfacerile (rulajul) de mărfuri.7 % = Δrc .1 = + 6 .1.1 % Δ = . Modificarea structurii sortimentale a producţiei vândute şi creşterea preţului mediu al produselor au majorat rata medie a rentabilităţii producţiei.6 % Δrc = .9 + 6. care s-a datorat în exclusivitate creşterii costului unitar al acestora.8.6 procente a fost consecinţa scăderii ratelor de rentabilitate a produselor (rc).7 % Δ p = + 6. .2 % În concluzie: 1. N = Nivelul mediu relativ al cheltuielilor de circulaţie.9 % Rata rentabilităţii activităţii comerciale vizează eficienţa vânzărilor de mărfuri şi se bazează pe următorul model de calcul: Rrc = R (A − N ) B ⋅ 100 = ⋅ 100 = A − N (%).7.8.7 ) − ( 37 ⋅ 4 .9 % 100 100 Δp = Rc1 − R ′c1 = 6 .14.6 ) c 1 Δc = − R ′c 0 = − 15 = − 14. A = Cota procentuală medie de adaos comercial.2. în care: p 0 − c1 ⋅ 100 ( 42 ⋅ 0.

45 = + 0.07 %. Cota medie de adaos ( A ) şi nivelul mediu ( N ) al cheltuielilor de circulaţie depind în final de structura desfacerilor (S) şi cotele de adaos (A) şi.38 – 6. Creşterea ratei rentabilităţii comerciale cu 0.2.62 = − 2.Analiză financiară aprofundată 95 De exemplu.07 %.38 %.55 = 6.62 = 7 . ΔN = N 0 − N 1 = 23.55 − 25. 2. în care: ΔA = A1 − A 0 = 33 − 30 = + 3 %.93 % a fost consecinţa creşterii cotei medii adaosului comercial cu 3 %.93 % = Δ Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ΔA = + 3 % Δ = + 0. folosind datele Tabelului 21 se obţin următoarele rezultate privind rata rentabilităţii comerciale pure: ¾ Aplicaţia 26: Analiza ratei rentabilităţii comerciale Rrc 0 = A 0 − N 0 = 30 − 23. respectiv.07 = + 0.93 %. în condiţiile creşterii nivelului mediu al cheltuielilor de circulaţie cu numai 2.07 % În concluzie: 1. Modificarea ratei rentabilităţii este diferenţa: Δ = Rrc1 – Rrc0 = 7. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔA + ΔN = + 3 − 2. 100 N = ∑S ⋅ N . Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔA + ΔN . 100 .93 % Δ N = .45 % Rrc1 = A1 − N 1 = 33 − 25. de nivelul cheltuielilor pe grupe de mărfuri (N): A= ∑S ⋅ A .

Acest risc este mai ridicat în cazul unei întreprinderi dotate cu utilaje performante. Orice activitate implică un consum de capital care este supus unor riscuri ce însoţesc rentabilitatea. Când creează sau dezvoltă o întreprindere aducându-i capitaluri. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor financiare în structura contului de profit şi pierdere şi în bilanţ.96 Analiză financiară aprofundată 2. prin studiul performanţelor exploatării înscrise în contul de rezultat. de faliment. Analiza financiară vizează atât rentabilitatea în ansamblu. în sensul că rentabilitatea este un indicator de performanţă al întreprinderii. total. cheltuieli care remunerează capitalurile împrumutate (dobânzile la credite). salariaţi. cât şi impactul resurselor de finanţare utilizate în raport cu mijloacele folosite. numite cheltuieli de structură şi cheltuieli operaţionale şi depinde în mod direct de ponderea mai mare sau mai mică a cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor. acţionari. după cum şi rentabilitatea aşteptată este cu atât mai mare. fiind legat de gradul de tehnicitate şi de automatizare a procesului de producţie. În cazul variaţiei acestui nivel. există o bază comună a relaţiei rentabilitate .risc. Riscul economic este legat de structurarea costurilor de exploatare în fxe şi variabile. . însoţită de riscul de exploatare condiţionează nivelul celorlalte rentabilităţi şi riscurile aferente: financiar. Rentabilitatea exploatării. noi.8. rentabilitatea financiară va suferi modificări care vor exprima riscul capitalului. unde amortismentele sunt relativ crescute şi mai redus la întreprinderi cu grad de tehnologizare redus sau utilaj învechit. Un capital investit va fi cu atât mai riscat cu cât sensibilitatea ratei rentabilităţii la modificarea volumului de activitate este mai mare. proprietarii săi anticipează un anumit nivel de rentabilitate previzională pentru un anumit nivel de activitate dat. Rentabilitatea este privită şi determinată în mod diferit în funcţie de participanţii la viaţa întreprinderii: gestionari. Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prezintă viitorul şi se încearcă estimarea fluctuaţiilor ratei rentabilităţii în elaborarea de previziuni. Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor Indiferent de obiectivele vizate de utilizatorii diagnosticului financiar. indiferent de natura acesteia. cu cât riscul asumat este mai mare. bancheri.

cifra de afaceri (CA). Analiza cost – volum . iar pe ordonată.8.(Breakeven Point Analysis). Este o metodă grafică de reprezentare a elementelor care prin diferenţă dau beneficiul: pe abscisă se reprezintă volumul producţiei vândute (q). fixe (Cf) şi variabile (Cv).profit 97 Pentru estimarea riscului de exploatare şi a riscului financiar. CT CA CA CT B 0 (+) CV CAcritic ă E ’ (-) Cf O O qcritic qB 0 q Fig. Metoda este aplicabilă în cazul producţiei omogene sau pe produs. . în care: q = Volumul fizic al vânzărilor. după repartizarea cheltuielilor şi pleacă de la ipoteza liniarităţii costurilor şi cifrei de afaceri (Figura 1). costurile totale (CT). practica afacerilor utilizează un instrument de analiză cunoscut sub denumirea de: pragul de rentabilitate (Analyse Coût–volume-profit). o metodă de analiză previzională care permite stabilirea condiţiilor necesare realizării echilibrului microeconomic. cu sau fără profit (punctul mort). Relaţia poate fi restrânsă sub forma: B + Cf = Mcv.1. 1: Pragul de rentabilitate în condiţ ii de liniaritate Realizarea echilibrului la punctul mort (B = 0) presupune egalitatea: B = CA – CT = q · p – (Cf + q · v) = q(p – v) – Cf.Analiză financiară aprofundată 2.

rezultatul fiind egal cu zero (B = 0 . Diagrama pragului de rentabilitate sau diagrama punctului mort este utilizată în cadrul analizei în mai multe scopuri. v = Cheltuieli variabile pe unitate de produs. ceea ce. sau factorial: qcritic · p = Cf + qcritic ·v. 2) Determinarea condiţiilor necesare în vederea realizării unui beneficiu (B0).98 Analiză financiară aprofundată p = Preţul de vânzare. 1− v / p Graficul din Figura 4 arată că punctul E. de unde rezultă: Cf Cf = (unităţi). ca urmare a faptului că vânzările sunt mai mici decât volumul critic (qv < qcritic). Începând de la acest punct. Grafic. a) Volumul critic al vânzărilor: qcritic = p − v mcv b) Cifra de afaceri critică: CAcritică = qcritic ⋅ p = Cf (lei). p – v = mcv = Marja unitară a costurilor variabile. delimitează două zone: a) zona pierderilor. înseamnă egalitatea: CA = Cf + Cv = Cf + q · v. q (p – v) = Mcv = Marja totală a costurilor variabile. Cf = Costurile fixe. analitic. având acoperit ansamblul cheltuielilor fixe şi variabile. întreprinderea. cum ar fi: 1) Stabilirea condiţiilor necesare în vederea recuperării cheltuielilor din venituri fără realizarea de profit.punctul mort). . unde cifra de afaceri depăşeşte cheltuielile (ECA > ECT) ca urmare a vânzărilor care depăşesc volumul critic (qv > qcritic). intră în zona de beneficii. Pragul de rentabilitate reprezintă volumul de activitate (volumul fizic al vânzărilor – volumul critic) la care veniturile (cifra de afaceri) echilibrează cheltuielile. situat la intersecţia dreptei veniturtilor cu dreapta cheltuielilor. punctul E de intersecţie a dreptei veniturilor (CA) cu dreapta costurilor (Ct) are aceeaşi ordonată. pentru atingerea punctului mort (B = 0). numit punct mort. unde cheltuielile depăşesc cifra de afaceri (O'E > OE). se înregistrează egalitatea: qcritic (p – v) = Cf. b) zona beneficiilor.

respectiv: Se = ⋅ 100 (%). rezultă: Cf + B 0 (unităţi). Volumul de activitate s-a situat peste pragul de rentabilitate. din care se desprind următoarele concluzii privind condiţiile de echilibru microeconomic şi securitate: 1. superioare valorilor critice.Analiză financiară aprofundată când din ecuaţia de echilibru: CA = Cf + Cv + B0. volumul fizic al vânzărilor şi cifra de afaceri. sau sporul de eficienţă (Se): CA − CA critică qv − qcritic ⋅ 100 .20 % peste cifra de afaceri critică. sau Ms = CA – CAcritică (lei). respectiv : Is = ⋅ 100 (%). a) Volumul vânzărilor: qB = p−v Cf + B 0 0 CA B 0 = qB ′ ⋅ p = b) Cifra de afaceri: 1 − v / p (lei). se consideră necesară o marjă de securitate de 10 . au asigurat marje de securitate. intervale de siguranţă şi sporuri de eficienţă pozitive. 0 99 3) Determinarea marjei de securitate (Ms). care să asigure desfăşurarea unei activităţi în condiţii de siguranţă: Ms = qv – qcritic (unităţi). a cărui valoare definită prin coeficientul levierului de exploatare este maximă în zona punctului mort. Se = CA qv Pentru evitarea riscului de exploatare. performanţele au cunoscut dinamici nefavorabile comparativ cu exerciţiul precedent. 4) Determinarea intervalului de siguranţă (Is) oferit de vânzările efectuate: qv − qcritic CA − CAcritică Is = ⋅ 100. Exemplificăm modul de analiză a pragului de rentabilitate pentru un produs A pe baza datelor Tabelului 23.8 %). confirmată de creşterea mai rapidă a cheltuielilor fixe (78 %) comparativ cu creşterea cifrei de afaceri (53. În exerciţiul financiar curent. qcritic CAcritică 5) Calculul indicelui de rentabilitate care măsoară marja de securitate în procente din cifra de afaceri. 2. . ceea ce a majorat valorile pragului de rentabilitate (volumul şi cifra de afaceri critice). care reflectă o degradare a rentabilităţii.

1. 4.2 + 14 .11 Curent 408 800 216403 101837 250 Tabelul 23 Abateri Indici (± Δ) (%) +137 150.13. ca urmare a specificului şi factorilor care determină indicatorii de performanţă în acest sector. 12. 9.mii lei/t Cifra de afaceri (CA) – milioane lei Cheltuieli fixe (Cf) . egalitatea CA = Chcirc. 6. 3.5 + 15 102. 10. corespunzătoare punctului de echilibru (E). 7.3 326501 +114280 153.0 + 94859 178.32 3. 2. ⎝ ⎠ de unde rezultă desfacerile critice şi cifra de afaceri critică: Cf ⋅ 100 (lei). Analiza pragului de rentabilitate în activitatea comercială pe baza diagramei punctului mort prezintă factori specifici.0 + 36391 155.46 . 8.0 3.mil.8 + 11301 . 5.33 29.65 20. Cf + −⎜ ⎜ 100 ⎝ 100 ⎟ ⎠ La punctul mort (B = 0).tone Preţ unitar (p) .17.mii lei/t Volum critic (qcritic) .8 394 + 170 176.6 + 8 103.to Marja de securitate (Ms) – mil.to CAcritică – milioane lei Marja de securitate (Ms) .100 Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 27: Pragul de rentabilitate al produsului A Nr crt.25080 31.% Sporul de eficienţă (Se) .0 315200 + 139360 179.70 17.1 17.lei Cheltuieli variabile (Cv) – milioane lei Cheltuieli variabile unitare(v) . conduce la următoarea ecuaţie de echilibru: B = CA − Chcirc = ⎛ A − Nv ⎞ Rcritic ⎜ ⎜ 100 ⎟ ⎟ = Cf . 11.2 Pragul de rentabilitate şi condiţiile de echilibru microeconomic capătă expresii uşor diferite în activitatea întreprinderilor comerciale faţă de întreprinderile industriale. lei Intervalul de siguranţă (Is) . beneficiul fiind diferenţa: R⋅ A ⎛ R ⋅ Nv ⎞ ⎟.60 . a) Rcritic = A − Nv . Volum vânzări (q v) .% Indicatori Exerciţiul financiar Precedent 271 785 212221 121544 65446 242 224 175840 + 47 + 36381 20.

fie o piaţă concurenţială perfectă care justifică liniaritatea cifrei de afaceri. fie individualizare la nivelul produselor. unde: 1 − Nv / A 101 N v = Nivelul relativ mediu al cheltuielilor variabile A = Cota procentuală medie de adaos comercial. 3) Nu poate fi extinsă la nivelul unei producţii neomogene. 2) În condiţiile pieţei concurenţiale imperfecte şi randamentelor factoriale variabile. Analiza cost-volum-profit şi utilizarea ei în stabilirea echilibrului pe baza pragului de rentabilitate prezintă limite din următoarele considerente: 1) Presupune fie o cerere nelimitată la un preţ fix. 4) Orizontul de timp este pe termen scurt. ci vizează fie producţii omogene. precum şi randamente factoriale constante care conduc la costuri variabile liniare. cifra de afaceri şi cheltuielile sunt neliniare (Figura 2). când nu au loc modificări structurale ale producţiei. CT CA CT Bmax CAcrit (-) O’ E1 (+) E2 (-) Cv CA Cf O q critic 1 q optim q critic 2 q Figura 2: Pragul de rentabilitate în condiţii de neliniaritate .Analiză financiară aprofundată b) CAcritică = Rcritic ⋅ A = Cf (lei).

de unde rezultă: p = v. 3) Permite anticiparea profiturilor în diferite ipoteze de lucru. analiza punctului mort este folosită în gestiunea întreprinderii deoarece oferă unele informaţii utile în următoarele direcţii: 1) Oferă o indicaţie asupra nivelului minimal de activitate pentru ca întreprinderea să realizeze beneficii. = BM = a) dq dq b) BM = d (CA − Ct ) = CAM − CM = 0 . de unde rezultă: poptim = CM b) La o cerere imperfectă (monopol) şi o cifră de afaceri parabolică: CAM = d (qp ) / dp = p ⋅ (1 + Ep / q ) . . de unde rezultă: CAM = CM. unei creşteri a costurilor fixe sau costurilor variabile. investiţiei de extindere sau de modernizare. Cu toate aceste limite. E2) atestă două praguri de rentabilitate (qcritic 1. indicând în ce măsură o scădere a beneficiilor este datorată unei scăderi a vânzărilor. 2) Este un instrument de ajutor deciziei în privinţa alegerii investiţiei într-un nou produs.102 Analiză financiară aprofundată În realitate (Fig. dq Egalitatea capătă expresii care permit determinarea preţului optim în funcţie de tipul cererii şi de variaţia cifrei de afaceri: a) La o cerere perfectă (pură) şi la o cifră de afaceri liniară: CAM = dCA/dp = d(qp)/dp = p . atât cifra de afaceri cât şi cheltuielile variabile evoluează neliniar. 4) Explică diferenţele între previziuni şi realizări. 1 + Ep/ q în care: Ep/q = Elasticitatea preţ-cerere. respectiv mcv = 0. care delimitează zona optimă de creştere a volumului producţiei. ceea ce schimbă condiţiile de echilibru: intersecţia curbelor ce le reprezintă în două puncte (E1. de unde rezultă: p optim = CM . qcritic 2).2). 5) Permite aprecierea gradului de risc economic şi financiar al activităţii. 6) Permite estimarea condiţiilor de maxim al beneficiului prin anularea derivatei: dB d [q( p − v ) − Cf ] = 0 .

b) Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza coeficientului levierului de exploatare (CLE) sau gradul de echilibrare a funcţionării întreprinderii . a) O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de securitate şi intervalul de siguranţă. Acest coeficient exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare la variaţiile vânzărilor. Modalităţi de evaluare a riscurilor 103 Cea mai importantă utilizare analizei cost-volum-profit decurge din relaţia pragului de rentabilitate cu riscurile ce însoţesc activitatea curentă: riscul de exploatare (economic).2. care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de rentabilitate. ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor (volumul fizic. riscul financiar (de îndatorare). cifra de afaceri): ΔR exp/ R exp . prin urmare. riscul total sau global (economic-financiar).2. Intervalul de siguranţă. 2. care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat.8. riscul economic este mai redus.1. iar peste 20 % arată o situaţie confortabilă în raport cu pragul de rentabilitate. Cu cât valoarea lui este mai mare.8. care poate fi calculat în două variante: CLE = Δq (CA) / q (CA) 1) CLE = ΔrR exp IR exp − 100 = . unul de 20 % caracterizează situaţia relativ stabilă. denumit şi indicator de poziţie (flexibilitate) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia şi de a se adapta la cerinţele pieţii. Δrq (CA) Iq (CA ) − 100 . cu atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi.Analiză financiară aprofundată 2. Studii statistice arată că un interval de siguranţă de până la 10 % arată o situaţie instabilă.Degree Operating Leverage (DOL). Evaluarea riscului de exploatare Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de exploatare (în fixe şi variabile).

recurgând la reducerea stocurilor şi la dezinvestire. CLE este egal cu raportul: d [q ( p − v ) − Cf ] q( p − v) q Mcv × = = CLE = ER exp/ q = . pentru un nivel dat al producţiei. cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari: Mcv R exp + Cf = CLE = R exp R exp Pe plan financiar. când Mcv = 0. întreprinderile trebuie să-şi variabilizeze cheltuielile fixe. care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe. Mcv = 0 . CLE şi implicit riscul de exploatare. În acelaţi timp. schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării: acesta creşte mult la creşterea vânzărilor. Pentru diminuarea riscului rezultat dintr-un levier de exploatare ridicat. dar scade la fel de mult la reducerea acestora. R exp / q (CA ) dq (CA) q(CA) 2) CLE = Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra profitului. Relaţia arată că. a) Riscul de exploatare este maxim pentru CLE = R exp 0 Această situaţie caracterizează punctul mort (Rexp = 0). unde riscul de exploatare este maxim. fiind caracterizat de un coeficient de levier ce tinde la infinit: Mcv Mcv = → ∞. trebuie să-şi asigure o marjă de securitate suficientă prin evitarea zonei punctului mort. Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din vânzarea producţiei . acesta este riscul de exploatare asumat de întreprindere. b) Riscul de exploatare este inexistent pentru CLE = R exp .104 Analiză financiară aprofundată ΔR exp / Δq (CA ) d Re xp Re xp = / .v) = Cf. factorial. când cheltuielile fixe absorb în întregime marja costurilor variabile: Mcv = q(p . coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi exprimă direct gradul de risc economic (exploatare). dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare ridicat. rezultă că. dq q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf R exp în care: Mcv = CA – Cv = Rexp + Cf = Marja costurilor variabile. este cu atât mai mare.

Evalurea riscului financiar Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de modul de finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii. 2. ceea ce anulează riscul de exploatare. sau cu un utilaj învechit amortizat. Acest risc redus este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală. proximitatea de punctul mort a producţiei vândute efectiv.8. c) Riscul de exploatare este minor pentru CLE = q ( p − v ) − Cf atunci când cheltuielile fixe relativ mici sunt neglijabile în raport cu cheltuielile variabile (Cf→ 0). ponderea cheltuielilor fixe. d (CA − CT ) CA CA CLE = × = .2. fluctuaţiile rezultatului exploatării care traduc riscul economic depind de: cifra de afaceri. cu cheltuieli fixe relativ reduse. rezultă că rezultatul exploatării are valoarea maximă. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea E Rnet/Rexp care poartă . dCA Rexp CA − CT În concluzie. CLE = ER exp/ CA = = × ΔCA / CA ΔCA Re xp Factorial. valoarea CLE şi riscul de exploatare creşte odată cu majorarea costurilor totale (CT) prin diminuarea beneficiului. care constituieo marjă de securitate necesară evitării falimentului. Gradul de risc evaluat prin Coeficientul levierului de exploatare poate fi determinat şi în funcţie de cifra de afaceri: ΔR exp / R exp ΔR exp CA .Analiză financiară aprofundată ceea ce înseamnă egalitatea: p = v când 105 dR exp d [q( p − v ) − Cf ] = 0 = RexpM. q ( p − v) = 1. = dq dq Rezultatul marginal al exploatării (RexpM) fiind egal cu zero. ceea ce impune depăşirea zonei critice cu 10 – 20 %.2. Acest risc apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii. nu comportă nici un risc financiar.

ΔR exp/ R exp Acest Coeficient poate fi determinat în două variante de calcul: ΔrRnet IR net − 100 = .106 Analiză financiară aprofundată denumirea de coeficient de levier financiar (CLF): ΔRnet / Rnet CLF = E R net / R exp = . în care rezultatul net se obţine după deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut (1−i ) = [R exp − Chfin + (Vfin + R extr )] ⋅ (1 − i ) . Valoarea CLF creşte odată cu creşterea cheltuielilor financiare şi reflectă. Factorial CLF şi implicit riscul financiar se determină pe baza contului de profit şi pierdere. CLF rezultă din relaţia: R exp R exp d [(R exp − Chfin ) ⋅ (1−i )] × ( CLF = = . 1) CLF = ΔrR exp IR exp − 100 2) CLF = ΔRnet R exp dRnet Re xp × = × . gradului de risc financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare: 1) Riscul financiar este inexistent sau minor în următoarele situaţii: 0 = 0. ΔR exp R net d Re xp Rnet Coeficientul Levierului Financiar exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar. precum şi autofinanţarea întreprinderii. b) Finanţare din capitaluri proprii (Chfin = 0): CLF = R exp − 0 . dR exp R exp − Chfin ) ⋅ (1−i ) R exp − Chfin Importanţa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că rezultatul net condiţionează beneficiul şi dividendele pe acţiune. a) La punctul mort (Rexp = 0): CLF = R exp − Chfin În acest caz rezultatul net este maxim deoarece dRnet/dRexp = 0 R exp = 1. Cum veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nu sunt legate de activitatea curentă.

2. Coeficientul Levierului Total poate fi exprimat astfel: q ( p − v ) − Cf q ( p − v) q ( p − v) × = CLT = .financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar. qcritic = . R exp → ∞. Pentru limitarea efectului unor cheltuieli financiare ridicate care prefigurează un risc de insolvabilitate crescut se impune creşterea pragului de rentabilitate global la un nivel care să ţină seama de prezenţa acestor cheltuieli: Cf + Chfin Cf + Chfin . CA critică = 1− v / p p−v 2. când se înregistrează egalitatea între preţul unitar şi cheltuielile variabile unitare (p = v) şi un risc total maxim în cazul unor cheltuieli financiare mari. fiind calculat ca produs: CLT = CLE · CLF. calculat în final ca raport între marja costurilor variabile şi rezultatul exploatării diminuat cu cheltuielile financiare. fără a exista posibilitatea rambursării ratelor de împrumut.Analiză financiară aprofundată 107 În acest caz rezultatul net evoluează echiproporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp). Evaluarea riscului total (global) Riscul total (economic. CLT = Δq/q ΔR exp/ R exp Δq/ q Δrq Se constată că valoarea acestui coeficient reflectă un risc total inexistent când rezultatul exploatării are valoare maximă. care anulează rezultatul din exploatare în totalitate (Rexp = Chfin). exprimă sensibilitatea rezultatului net la variaţiile vânzărilor: ΔR exp/Rexp ΔRnet / Rnet ΔRnet / Rnet ΔrRnet × = = . Factorial. q ( p − v ) − Cf q ( p − v ) − Cf − Chfin R exp − Chfin CLT. ceea ce anunţă un faliment iminent. caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul Coeficientului Levierului Total (CLT). .3.8. în cazul finanţării din 2) Riscul financiar este maxim când CLF = 0 împrumuturi purtătoare de dobânzi mari care absorb în întregime rezultatul din exploatare (Ch fin → Rexp).

2 390. 1.47 48446 1.2 55.47 +1.16 3.1 140.8 204. în creştere de la 1. arată majorarea dependenţei rezultatului din exploatare de cifra de afaceri şi accentuarea riscului economic determinată de creşterea cheltuielilor fixe cu 290.5 91. 10.9 133. 5. 9.46 arată creşterea dependenţei rezultatului net de dinamica cifrei de afaceri şi a riscului total (economic financiar) prin majorarea cheltuielilor fixe. 2. Creşterea Coeficientului Levierului Total de la 3.53 189429 +140983 3. crt.9 204. 12. .9 %.00 30960 63648 1. 6.0.17 la 4.108 Analiză financiară aprofundată Exemplificăm analiza riscurilor pe baza datelor contului de rezultat al întreprinderii studiate pe baza datelor Tabelului 24: ¾ Aplicaţia 28: Calculul coeficienţilor de levier Nr. 2. Reducerea Coeficientului Levierului Financiar de la 2.8400 3.16 la 1.67 + 1. Coeficientul Levierului Economic. 11. 3. 8.47 4.30 Din datele Tabelului 24 se desprind următoarele concluzii: 1. Indicatori (milioane lei) Cifra de afaceri (CA) Cheltuieli variabile (Cv) Marja costurilor variabile (Mcv) Rezultatul din exploatare (Rexp) CLE = Mcv/Rexp Cheltuieli fixe (Cf) CLE = (Rexp + Cf)/Rexp Cheltuieli financiare (Chfin) Rexp .5 140. în condiţiile reducerii cheltuielilor financiare.17 3.24349 + 15949 . 4. 3. 4.Chfin CLF = Rexp/(Rexp – Chfin) CLT = CLE * CLF CLT = Mcv/(Rexp – Chfin) Exerciţiul financiar Precedent 535016 383562 151454 103008 1.1 783518 + 248502 499481 +115919 284037 +132583 94608 .1 %.53 .47 la 3.30 + 1.49 arată diminuarea dependenţei rezultatului net de rezultatul exploatrării şi reducerea riscului financiar prin diminuarea cheltuielilor financiare cu 45.4 68. 7.2 187. Întreprinderea trebuie să eficientizeze activitatea de exploatare prin variabilizarea cheltuielilor fixe.47 55309 47699 2.00 + 1.17 Curent Tabelul 24 Abateri Indici (± Δ) (%) 146.5 130.49 4.

47 · 12 = 53. 2) Efectul levierului financiar (ELF) . .64 %. 2) Creşterea rezultatului net: ELF = CLF · ∆rRexp = 1. Creşterea cifrei de afaceri are efecte benefice asupra tuturor rezultatelor. urmăreşte cuantificarea efectelor în lanţ ale coeficienţilor de levier în elaborarea de previziuni privind rezultatele: 1) Efectul levierului de exploatare (ELE) .5364 · 63648 = 97789 mil. creşterea a cifrei de afaceri cu 12 % în perioada următoare va avea următoarele efecte în lanţ: 1) Creşterea rezultatului din exploatare: ELE = CLE · ∆rCA = 3 · 12 = 36 % = ∆rRexp. În consecinţă. lei. De exemplu. Analiza efectelor de levier în previziunile financiare 109 Analiza financiară.49 · 36 = 53. acesta va fi: Rexp = 1. ca urmare a creşterii estimate a rezultatului din exploatare (∆rRexp): ELF = CLF · ∆rRexp = ∆rRnet (%).constă în modificarea rezultatului net (∆rRnet). lei.64 % = ∆rRnet.4. Această creştere antrenează lanţul de efecte favorabile asupra rezultatului din exploatare care va creşte cu 36 % şi a rezultatului net care va creşte cu 53. ca efect al creşterii vânzărilor (∆rq(CA)): ELT = CLT · ∆rq(CA) = ∆rRnet (%).5364 · 63648 = 97789 mil.36 · 94608 = 128858 mil.Analiză financiară aprofundată 2. orientată spre viitor. În concluzie: 1. 3) Efectul levierului total (ELT) . 2. se regăseşte: Rnet = 1. 3.constituie modificarea rezultatului net (∆rRnet).64 % = ∆rRnet.reprezintă modificarea rezultatului din exploatare (∆rRexp) sub impactul creşterii ∆r a vânzărilor (cifrei de afaceri): ELE = CLE · ∆rq(CA) = ∆rRexp (%). acesta va fi: Rnet = 1.8. lei. 3) Acelaşi rezultat determinat prin coeficientul levierului total: ELT = CLT · ∆rCA = 4. În consecinţă. În consecinţă.2. Pe baza acestor estimări se pot elabora alte previziuni financiare pentru etapa imediat următoare.

care presupun cercetarea unor informaţii necesare în vederea detectării simptomelor ce prefigurează fenomene care impiedică continuitatea activităţii întreprinderii. capacitatea de a se adapta schimbărilor mediului. datoriile de exploatare. cu titlu durabil (active imobilizate) şi cu titlu provizoriu şi ciclic (active circulante). după natură. iar cele de activ. Studiul bilanţului . obiectivul bilanţului este de a prezenta fidel informaţii despre poziţia financiară a întreprinderii. provizioanele. utilizările acestor fonduri. ceea ce impune echilibrul permanent între activele şi pasivele bilanţului. destinaţie şi lichiditate.110 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 3 ANALIZA DIAGNOSTIC A SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 3. deducerea gradului de autonomie al întreprinderii. cu ajutorul resurselor .1. Bilanţul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ şi de pasiv (mijloacele şi resursele) la închiderea exerciţiului şi în alte situaţii prevăzute de lege. Conform IAS 1. aprecierea condiţiilor în care sunt realizate echilibrele financiare. indiferent de forma de prezentare a acestuia (tabelară sau în listă). mediu şi lung. a rentabilităţii financiare a capitalurilor proprii. grupate după natură. Scopul principal îl constituie adoptarea unor decizii corective în gestiunea pe termen scurt. respectiv.etapă a analizei financiare În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea rentabilităţii economice a capitalurilor investite. respectiv. analiza financiară parcurge mai multe etape. financiare). Activul şi pasivul reflectă aceeaşi realitate văzută sub forma mijloacelor de finanţare şi a utilizării acestora la acelaşi moment. “Prezentarea situaţiilor financiare”. Elementele de pasiv vizează fondurile de care a beneficiat întreprinderea (capitalurile proprii ale asociaţilor. provenienţă şi exigibilitate.

Studiul bilanţului trebuie efectuat după repartizarea rezultatului şi începe cu examinarea structurii pasivului şi a structurii activului. în acest scop fiind necesar un bilanţ mai operaţional. structurii de finanţare (datorii şi capitaluri proprii). s-a dovededit insuficient adaptat analizei financiare orientate spre gestiune. cum ar fi: bilanţul contabil clasic construit pe baza unui sistem dublu de clasament în activ după destinaţie şi după natură. bilanţul “pool de fonds”(ansamblul resurselor) ş. 3. Bilanţul financiar (numit şi lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei financiare tradiţionale ce are ca finalitate descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii. iar la sfârşit. cele mai puţin “lichide”.2. iar în pasiv după apartenenţă şi exigibilitate. bilanţul financiar. cele mai “lichide”. care să permită evidenţierea relaţiei dintre resursele disponibile şi nevoile de finanţare ale întreprinderii. Logica bilanţului financiar se bazează pe criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilităţii crescătoare a pasivului.a. cât şi creditorii. .Analiză financiară aprofundată 111 economice controlate (activele). Bilanţul contabil (patrimonial-juridic) utilizat până la adoptarea reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate prin Ordinul MFP 94/2001. precum şi cu ajutorul unor indicatori financiari importanţi pentru evaluarea sănătăţii financiare a întreprinderii (lichiditatea şi solvabilitatea). Tipuri de bilanţ utilizate în analiza financiară Criteriile de clasament al activelor şi pasivelor bilanţului diferă în funcţie de scopul urmărit în analiză şi de utilizator. respectiv Ordinul MFP 306/2002. Este cunoscut că orice nevoie de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare. bilanţul funcţional. disponibilităţile. ceea ce a condus la existenţa mai multor tipuri (modele) de bilanţ. ceea ce se reflectă prin bilanţul financiar (patrimonial). în fruntea activului se află valorile imobilizate. Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce mai mare a acestora de a deveni “lichide” şi de a acoperi nevoile întreprinderii. În măsura în care creditorii utilizează un asemenea studiu este vorba de o analiză financiară externă.

corporale. financiare). printre elementele constitutive ale bilanţului trebuie să se facă distincţie între cele care rămân la dispoziţia întreprinderii pe termen lung (peste 1 an) şi cele care nu îi aparţin decât pe termen scurt (sub 1 an). Construcţia bilanţului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care permit ordonarea posturilor de bilanţ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung. cele mai rapid exigibile (datoriile pe termen scurt). bilanţul financiar se prezintă astfel: . disponibilităţi).112 Analiză financiară aprofundată Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităţii crescătoare semnifică faptul că exigibilitatea unei surse de finanţare este legată de scadenţa sa. formată din capitalurile proprii şi datoriile pe termen mediu şi lung (cu scadenţa peste 1 an) şi grupa datoriilor pe termen scurt (cu scadenţa sub 1 an). stocuri. la care se adaugă partea de activ circulant cu scadenţa mai mare de 1 an (creanţe . venituri realizate în avans cu scadenţă scurtă şi datoriile pe termen lung ajunse la scadenţă). Amenajarea posturilor de pasiv structurează pasivul bilanţului în grupa capitalurilor permanente. iar ultimele. credite bancare curente. În schimb. ele vor fi trecute la datorii pe termen scurt. Dacă o parte a datoriilor pe termen lung ajung la scadenţă mai repede de 1 an. primele posturi fiind cele cele mai lent exigibile. (capitalurile proprii). Amenajarea posturilor de activ conduce la existenţa a două ansambluri: activul imobilizat care reprezintă elementele pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate (necorporale. prin respectarea unor principii de evaluare şi regrupare a posturilor după criteriul vechimii (peste sau sub 1 an) şi a activelor în ordinea lichidităţii crescătoare (imobilizări. cheltuieli efectuate în avans). Veniturile realizate în avans cu scadenţa peste 1 an sunt incluse în datoriile pe termen mediu şi lung. Schematic. în activul circulant se includ imobilizările cu scadenţă scurtă (imobilizările financiare ce ajung la scadenţă sub 1 an). În acest sens. Obţinerea bilanţului financiar implică efectuarea unor corecţii ale activului şi pasivului pe baza informaţiilor din anexă.clienţi. indiferent de natura lor (datorii de exploatare.

finanţare.Analiză financiară aprofundată Bilanţ financiar Activ = Necesar Necesar permanent Activ imobilizat net > 1 an Necesar temporar 1. echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului. trezorerie). Disponibilităţi (Trezorerie activă) Total Activ 113 Pasiv = Resurse Capitaluri permanente (Cp) 1. bilanţul în listă (Tabelul 25) este apropiat modelului de bilanţ financiar (Tabelul 26). printr-o simplă lectură orizontală. Capitaluri proprii (C) 2. fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi. Credite bancare (Trezorerie pasivă) Total Pasiv Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele temporare de finanţare). acesta fiind utilizat pe plan internaţional. Conform OMFP 94/2001 (306/2002). precum şi în cazul conturilor consolidate. care permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt. care regrupează posturile de bilanţ pe marile funcţiuni ale întreprinderii (investiţii. construit de Centrala Bilanţurilor din Banca Franţei în scopul explicării funcţionării economice a întreprinderii de către bancheri. exploatare. Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă. ceea ce facilitează analiza echilibrelor financiare. conform Normei 13 din IASC. Activ circulant net < 1 an 2. Imobilizări financiare < 1 an 3. Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment. garantând solvabilitatea acesteia. . fiind un bilanţ economic. Datorii cu scadenţe < 1 an 2. Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanţul financiar a condus la apariţia bilanţului funcţional. Datorii cu scadenţe > 1 an Resurse temporare 1.

Rezerve V.114 Analiză financiară aprofundată Bilanţ Contabil armonizat restrâns Denumirea indicatorului (mii lei) Tabelul 25 Nr.total III. Capital şi rezerve I. Imobilizări financiare B. Cheltuieli în avans D.total III: Investiţii financiare pe termen scurt IV. Exerciţiul financiar rând Precedent Curent 01 334134112 442396673 02 112827 761587 03 333960171 441573972 04 61114 61114 05 330562056 515792600 06 141953183 122067958 07 180200143 390840345 08 09 8408730 2884297 10 1902966 1489075 11 227834680 186432713 100194521 434328633 8493328 4435821 448290076 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 425835305 325651589 768048262 127907177 5197373 634448682 295996131 95164551 243288000 28147174 22454771 51384049 51384049 640141085 640141085 A. Prime de capital III. Active imobilizate . Rezultatul exerciţiului – Sold C Repartizarea profitului Total capitaluri proprii (18 + 20 + 21 + 22 – 23) Patrimoniul public Capitaluri – total (26 + 27) 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 . Rezerve din reevaluare IV. Venituri în avans J. Datorii ce trebuie plătite peste 1 an H. Creanţe . Capital (subscris vărsat) II. Imobilizări necorporale II. Datorii ce trebuie plătite până la 1 an E. respectiv datorii 12 curente nete (05 + 10 – 11 – 16) 13 F.total I.total II.Sold D VI. Casa şi conturi la bănci C. Active circulante . Rezultatul reportat – Sold C . Active circulante nete.total I: Stocuri . Total active minus datorii curente (01 + 12) G. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli I. Imobilizări corporale .

Rezultatul exerciţiului . Imobilizări financiare Mijloace cu durata < 1 an B. Rezerve din reevaluare IV. Active circulante I. Imobilizări corporale III.riscuri-cheltuieli G. Creanţe . Datorii pe o perioadă > 1 an D. Rezerve .Sold D 390840345 VI. Capital şi rezerve 761587 I.total III: Invest.Sold C Repartizarea profitului 2884297 Total Capitaluri proprii 1489075 H. financiare/termen scurt IV: Casa şi conturi la bănci C. Venituri în avans Total Active nete 666599134 959678348 Total Capitaluri .total II. Prime de capital 61114 III. Active imobilizate I. Rezultatul reportat .total 515792600 V. Capital 441573972 II.Sold C 122067958 .Bilanţ financiar (lichiditate – exigibilitate) Active = Necesaruri nete (mii lei) Mijloace cu durata > 1 an A. Imobilizări necorporale II. Cheltuieli în avans Exerciţiul financiar Precedent Curent 334134112 112827 333960171 61114 330562056 141953183 180200143 8408730 1902966 Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 26 Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 59199226 245482220 143608630 22454771 40667697 40667697 425835305 8493328 227834680 236328008 4435821 666599134 640141085 295996131 95164551 245288000 26147174 22454771 51384029 51384029 640141085 127907177 186432713 314339890 5197373 959678348 Resurse cu scadenţa >1an 442396673 J. Stocuri . Datorii pe o perioadă de 1 an Total Datorii I. Provizioane pt.

ca resurse de autofinanţare a întreprinderii. Capitaluri proprii: 1. Funcţia de investiţii IV. avut în vedere la structurarea posturilor permite descrierea ciclurilor care compun viaţa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce decurg din ele. Schematic. în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în imobilizările financiare.116 Analiză financiară aprofundată Un principiu de elaborare a bilanţului funcţional se referă la exprimarea posturilor de bilanţ la valoarea brută. bilanţul funcţional se prezintă astfel: Bilanţ funcţional Activ = Utilizări Pasiv = Resurse I. . indiferent de scadenţa sa. Funcţia de exploatare III. Funcţia de finanţare Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile) II. Un alt principiu al bilanţului funcţional se referă la conceptul de stabilitate. ci constituie un punct de plecare ideal pentru o analiză de flux. Funcţia de trezorerie Datorii de exploatare Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării Total Activ Total Pasiv Amenajarea posturilor în bilanţul funcţional în optica economică a ciclurilor corespunzătoare funcţiunilor întreprinderii este redată în Tabelul 27. iar datoriile pe termen lung nu vor fi trecute la datorii pe termen scurt. permiţând determinarea variaţiilor de stocuri. Al treilea principiu. ceea ce impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii. Rezultă că bilanţul funcţional nu mai poate juca rolul asemănător bilanţului financiar în evaluarea patrimonială a posturilor. al afectării. care are în vedere durata posturilor în patrimoniu. Datorii financiare stabile 2. Funcţia de exploatare 1. Activ circulant înafara exploatării II. acesta diferă de conceptul permanenţei al bilanţului financiar. (valoarea de origine a acestora). indiferent de scadenţă. Activ circulant de exploatare 2.

Rezerve . Creanţe comerciale Active circ. Imobilizări necorporale II. Imobilizări financiare II.Bilanţ funcţional (economic) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I. în afara exploatării Alte creanţe C. Active imobilizate brute I. Imobilizări corporale III. Credite bancare curente I. Funcţia de exploatare Total Active valoare brută 9934695 1. Stocuri . Funcţia de exploatare B.total II. Capitaluri proprii . Amortismente şi provizioane 3. Datorii înafara exploatării 1489075 3.Active circulante de exploatare I. Funcţia de finanţare 507943668 177647 507704907 61114 316198333 141953183 174245150 5954993 5954993 1902966 685507354 916041 684530199 61114 502973608 122067958 380905650 Resurse stabile 1.total . Datorii de exploatare 9934695 2. Funcţia de investiţii Utilizări stabile A.22454771 173809556 8493328 132550559 95284121 4435821 1011158943 640141085 295996131 340452551 + 5692403 243110681 127907177 77021000 109411718 5197373 IV. Cheltuieli în avans III: Funcţia de trezorerie Activ circulant financiar Casa şi conturi la bănci Exerciţiul financiar Precedent Curent Pasive = Resurse (mii lei) Tabelul 27 Exerciţiul financiar Precedent Curent 608138189 425835305 59199226 389090850 .Capital .Rezultatul exerciţiului(nerepartiz) 2. Datorii financiare stabile (>1 an) II.Rezultatul reportat . Venituri în avans 8451440 2927007 8408730 2884297 840408690 1202789029 Total Resurse 840408690 1202789029 .

bilanţul funcţional permite în primul rând o analiză internă realizată în principal de managerii întreprinderii. b. bilanţul trebuie privit ca un ansamblu de resurse şi de utilizări. Schematic. adepţii conceptelor mai nou apărute ale teoriei financiare neoclasice. În activ posturile sunt grupate în două părţi distincte pentru a evidenţia pe de o parte. în timp ce bilanţul financiar este realizat din perspectiva încetării activităţii. Comparaţia între bilanţul financiar şi bilanţui funcţional pune în evidenţă două aspecte esenţiale şi anume: a. bilanţul ansamblului de fonduri se prezintă astfel: .118 Analiză financiară aprofundată Structurarea bilanţului funcţional (Tabelul 27) permite evidenţierea a două categorii de utilizări în activ. au conceput modelul de bilanţ “pool de fonds”(ansamblu de fonduri). care oferă indicii asupra deciziilor strategice în materie de investiţii şi de finanţare. În pasiv sunt prezentate două categorii de resurse. una legată efectiv de exploatare şi alta independentă de ciclul de producţie. care serveşte obiectivelor de tip financiar. În consecinţă. Prin modul de structurare a posturilor. Ca răspuns adus criticilor bilanţului financiar şi bilanţului funcţional. inclusiv lichidităţile. Teoria financiară neoclasică avansează un criteriu care priveşte costul capitalului compus din diferitele resurse folosite. impactul strategiilor întreprinderii (industrială şi comercială) căreia îi corespund imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv lichidităţile necesare pentru exploatare) şi pe de altă parte. fără a exista o afectare a unei resurse unui anumit tip de utilizare. strategia financiară. În analiza financiară importanţa bilanţului funcţional decurge din faptul că el permite aprecierea stabilităţii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul trezoreriei nete şi exprimă interdependenţa dintre structura financiară şi natura activităţii sale. unele generate de exploatare şi altele fără legătură cu aceasta. bilanţul funcţional se stabileşte din perspectiva continuităţii activităţii. bilanţul ansasmblului de resurse se apropie de bilanţul funcţional prin prezenţa în pasiv a amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii. în funcţie de care se judecă oportunitatea diverselor utilizări cărora le-au fost afectate. în timp ce bilanţul financiar permite o analiză externă a situaţiei financiare a întreprinderii interesantă pentru creditori.

Analiza echilibrelor financiare Bilanţul este “fotografia” întreprinderii. Utilizări industriale şi comerciale 1. Datorii de exploatare Total Pasiv Structurarea bilanţului ansamblului resurselor este redată în Tabelul 28. Utilizări financiare 1. ceea ce implică o analiză internă a acestuia. Fonduri proprii externe 2. Active circulante înafara exploatării II. trebuie comparată în timp şi spaţiu cu alte unităţi similare. Active circulante (Disponibilităţi) Total Activ 119 Pasiv = Resurse Portofoliu de resurse I. Fonduri proprii interne II. Fonduri proprii 1. Imobilizări financiare 2. 2. Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul şi pasivul bilanţului. Bilanţul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari şi materiali. Datorii 1. la un moment dat. egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi economice. ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanţ cu operaţiuniile economice al căror efect final îl reflectă. 3. Imobilizări brute 2. Active circulante de exploatare 3. Pe baza analizei bilanţului se vor elabora previziuni şi se vor adopta decizii. care.Analiză financiară aprofundată Bilanţ “Pool de fonds” Activ = Utilizări Portofoliu de active I. sursele fondurilor (originea lor). Analiza bilanţului. Resurse financiare 2. 4. . 3. indiferent de forma de prezentare.3. Analiza situaţiei financiare pe baza bilanţului în vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerinţe de bază: 1. Pentru a asigura studiului o anumită profunzime. bilanţul se examinează ca un tot unitar. trebuind să corespundă cu utilizările (necesităţile) cărora le-au fost afectate. trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza.

Active circulante de exploatare 1. Utilizări industriale şi comerciale A. Alte creanţe II.Capital .total 2.total . Imobilizări necorporale 2. Imobilizări brute 1. Disponibilităţi Total Utilizări brute Exerciţiul financiar Precedent Curent 1199843638 1556466573 685446240 841393130 916041 1341772 684530233 840051361 504462703 710774124 122067978 179324142 380905650 529799654 1489075 1650328 9934695 4302319 9934695 4302319 2945411 2417503 61114 61114 2884297 2356389 1202789083 1558887079 Pasive = Fonduri (mii lei) I. Creanţe comerciale Cheltuieli în avans C.Rezultatul reportat .Subvenţii 2.Active circ.Bilanţ “Pool de fonds” (Ansamblul fondurilor) Active = Utilizări (valoare brută)(mii lei)I. Imobilizări corporale B. Fonduri proprii externe .Rezerve .Rezultatul exerciţiu (repartiz. Utilizări financiare 1.) -Amortismente + provizioane . Fonduri proprii 1. Datorii de exploatare (<1 an) Total Fonduri Tabelul 28 Exerciţiul financiar Precedent Curent 939833208 1070846976 295996133 295996133 295996133 295996133 592453026 774850843 338452569 436716297 + 5692403 + 13940949 (51384049) (97419148) 243110681 310908615 5197373 13284982 314339890 488040100 127907177 158529862 186432713 329510238 1202789083 1558887079 . Imobilizări financiare 2.Venituri în avans II. Resurse financiare (> 1 an) 2. Datorii 1. în afara exploatării 1. Stocuri . Fonduri proprii interne .

fiecare punând în evidenţă corelaţii cu semnificaţii deosebite în aprecierea situaţiei financiare a întreprinderii. Comparativ cu capitalurile proprii. trezoreria. cât şi creditorii întreprinderii.3. analiştii financiari determină situaţia netă (SN) a întreprinderii cu ajutorul relaţiei: SN = Active – Datorii totale. ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat. Studiul bilanţului implică şi a analiză externă a acestuia. Studiul bilanţului financiar (patrimonial) şi funcţional (economic) prezentate sub formă tabelară implică o analiză internă a acestora. situaţia netă este mai restrictivă.Analiză financiară aprofundată 121 Ca orice analiză. De aceea. Analiza bilanţului contabil structurat conform Reglementărilor Contabile armonizate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Directiva a IV-a CEE este facilitată în privinţa determinării echilibrelor financiare prin formatul în listă. Aceasta exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe care le posedă proprietarii asupra întreprinderii. 3. prin intermediul unor mărimi cum ar fi: situaţia netă. Analiza situaţiei nete Pe baza abordării juridice a bilanţului. situaţia netă este un indicator mai relevant. Analiza pe orizontală a bilanţului pune în evidenţă modul în care se realizează principalele echilibre financiare pe termen scurt şi pe termen lung ale întreprinderii sau grupului de întreprinderi. care poate fi efectuată în două direcţii: orizontală şi verticală. mai întâi examinarea resurselor care au finanţat mijloacele (utilizările) întreprinderii în cursul exerciţiului financiar. ceea ce se obţine prin lectura bilanţului. fiind averea proprietarilor şi trebuind să fie suficientă pentru a asigura funcţionarea şi independenţa financiară a întreprinderii. fondul de rulment. deoarece exclude subvenţiile şi provizioanele reglementate. şi studiul bilanţului presupune o apreciere generală a conţinutului acestuia. necesarul de fond de rulment. care presupune. care interesează proprietarii. . acţionarii. ceea ce implică doar o analiză în direcţie verticală a bilanţului. ceea ce presupune confruntarea unor posturi de bilanţ cu sumele înregistrate în rulajele conturilor aşa cum rezultă din balanţele de verificare. care vizează interpretarea indicatorilor de bilanţ în strânsă legătură cu activitatea economică a întreprinderii.1.

Capitaluri proprii (F – G) (b) 425835305 640141085 21430578 105. pe baza ei putându-se determina riscul global sau lichidativ. Situaţia netă (SN) (a) 5. acesta fiind riscul de insolvabilitate al întreprinderii. Total active 2. Ea se calculează punând faţă în faţă bunurile şi datoriile de aceeaşi scadenţă. Pe baza bilanţului contabil armonizat situaţia netă este diferenţa: b) SN = (Total active – Datorii curente) – Datorii peste 1 an = F – G. pierderi care au epuizat integral capitalurile proprii. Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor.Venituri în avans = Capitaluri proprii. Creşterea situaţiei nete (activului net) are ca efect creşterea rentabilităţii şi a independenţei financiare. situaţia netă în cele două variante de calcul este prezentată în Tabelul 25: ¾ Aplicaţia 29: Calculul şi analiza situaţiei nete (capitalurilor proprii) Indicatori Exerciţiul financiar Abateri Tabelul 25 Indici Nr crt (mii lei) 1. Pe baza bilanţului financiar. fiind consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare.03 Din datele Tabelului 25 se constată o Situaţie netă pozitivă şi crescătoare care reflectă o gestiune economică sănătoasă. în cazul unui raport calculat cu relaţia: SN − Activ fără valoare < 0.96 236328008 314339890 4435821 5197373 78011882 133.122 Analiză financiară aprofundată mai ales în cazul lichidării acesteia. O situaţie netă negativă reflectă o stare de prefaliment.3. De exemplu.03 434328633 768048262 333719629 176. 3.83 8453328 127907177 119453849 1513 425835305 640141085 214305780 105. Total active – Datorii curente (F) 6. Datorii totale Venituri în avans Precedent Curent (± Δ) (%) 666599134 959678348 293079214 143. situaţia netă se determină ca diferenţă: a) SN = Total active – Datorii totale .68 4. Datorii curente (G) 7. Activ . ce maximizează valoarea întreprinderii (a capitalurilor proprii).01 761552 171.

Fiecare element de venit şi cheltuială recunoscute direct în capitalurile proprii. prin care se prezintă detaliat toate variaţiile pe care le-a suferit în cursul exerciţiului financiar fiecare element al activului net (capitalurile proprii). . Modficarea capitalurilor proprii este diferenţa: ∆ = Sf – Si = 640141085 – 425835305 = + 214305780 mii lei.Tranzacţiile de capital cu şi distribuirile către proprietari. cu prezentarea distinctă a fiecărei modificări. Situaţia modificării capitalurilor proprii la întreprinderea analizată este prezentată în Tabelul 26 care permite următoarele concluzii: Soldul final al capitalurilor proprii este calculat cu relaţia: Sf = Si + Creşteri – Reduceri.O reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei categorii de capitaluri proprii la începutul şi sfârşitul perioadei. . De exemplu.Profitul net (pierderea netă) al perioadei.Soldul profitului (pierderii) cumulate la începutul perioadei şi la data bilanţului şi modificările aferente. Situaţia modificării capitalurilor proprii cuprinde date referitoare la: soldul la 1 1anuarie. 94/2001. Majorarea capitalurilor proprii a fost consecinţa unor solduri iniţiale şi a .P. . Din situaţia modificării capitalurilor proprii rezultă capacitatea de menţinere (erodare) a capitalului. 2. inspirat din cerinţele IAS 1. mai ales în condiţiile inflaţiei care îl erodează.Efectul cumulat al modificării politicilor contabile şi corecţia erorilor. Menţinerea capitalului fizic presupune ca profitul să fie obţinut numai prin creşterea capacităţii fizice productive în cursul perioadei. Performanţele întreprinderii fiind direct legate de menţinerea capitalului fizic sau financiar. precum şi profitul (pierderea) întreprinderii în cursul exerciţiului. .Analiză financiară aprofundată 123 Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenţial care dă dimensiunea gradului de “sănătate” a întreprinderii referitor la menţinerea capitalului fizic sau financiar. reducerile (-) şi soldul la 31 decembrie. prin intermediul următoarelor elemente de conţinut: .F. creşterile(+). “Situaţia modificării capitalurilor proprii” este un document al situaţiilor financiare anuale prevăzut de Ordinul M. iar menţinerea capitalului financiar presupune obţinerea profitului prin creşterea valorii financiare (monetare) a activelor nete. .

305 mii lei la 640141.1174) Rezultat reportat din surplusul din rezerva de evaluare Rezultatul exerciţiului financiar Total 425835305 Creşteri (+) 236796905 86479236 3464468 97584582 21771189 Tabelul 26 Reduceri Sold la (-) 31 decembrie 295996131 236796905 95164551 12438240 1369680 230849760 21771189 22454771 (pierdere) 6375985 (profit) 640141085 - - - - 452472365 238166585 Din analiza datelor Tabelului 26 se constată următoarele: 1. o pierdere reportată rezultată din adoptarea pentru prima dată a IAS.085 mii lei. privind retratarea informaţiei financiare necesare înlăturării efectelor inflaţiei.Pierdere neacoperită Rezultat reportat din adoptarea 22454771 pt. mai puţin IAS 29. Celelalte componente au cunoscut dinamici ascendente favorabile.Profit nerepartizat 0 . fiind diminuată de reducerea unor rezerve şi de soldul debitor al contului 1172. 2. unde acestea deţin ponderea dominantă.124 Analiză financiară aprofundată creşterii mai accentuate a capitalului subscris. a rezervelor şi a existenţei profitului nerepartizat. ceea ce atestă o situaţie favorabilă a capitalurilor proprii. prima dată a IAS mai puţin (pierdere) IAS 29 – Sold D (ct 1172) Rezultat reportat din corectarea 6375985 erorilor fundamentale – Sold C (profit) (ct. Comparativ cu exerciţiul financiar precedent. . rezultatul exerciţiului financiar a crescut de la 425835. ¾ Aplicaţia 30: Situaţia modificării capitalurilor proprii (mii lei) Elemente ale capitalului Sold la propriu 1 ianuarie Capital subscris 59199226 Rezerve din reevaluare 245482220 Rezerve legale 8973772 Alte rezerve 134634858 Rezultat reportat .

2.Analiză financiară aprofundată 3. care poate . marja de securitate a întreprinderii creşte. Este partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab. pe care întreprinderea o consacră finanţării activelor circulante. echilibrul financiar presupune finanţarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse cu scadenţa peste 1 an. ceea ce arată că o parte mai însemnată din activele circulante este finanţată din capitaluri permanente. cesiuni de imobilizări). Un fond de rulment staţionar reflectă stagnarea întreprinderii. fondul de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanţarea imobilizărilor. Pe baza bilanţului financiar care grupează posturile după criteriul permanenţei. Odată cu fondul de rulment. Scăderea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung. Această metodă pune în evidenţă echilibrul financiar pe termen lung.3. Acest echilibru este determinat conform concepţiilor de prezentare a bilanţului: optica financiară şi optica funcţională. din care rezultă trezoreria (T). sau de obligaţiuni) şi de creşterea imobilizărilor nete (investiţii). aşa cum rezultă din partea superioară a bilanţului financiar: FRF = Capitaluri permanente (Capitaluri proprii + Datorii pe termen lung şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli – Necesar permanent (Active imobilizate nete). Un prim echilibru rezultă din confruntarea pasivului pe termen lung (capitalurile permanente) cu necesarul permanent (activul imobilizat). Metoda insistă asupra originii fondului de rulment şi permite înţelegerea cauzelor variaţiei sale. dezinvestire. care serveşte finanţării elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut. noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea imobilizărilor nete (vânzări de titluri. creşterea lui fiind determinată de creşterea capitalurilor permanente (emisii de noi acţiuni. Analiza fondului de rulment 125 Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale bilanţului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). obligaţiuni. iar finanţarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.

având diferite cauze. De exemplu.126 Analiză financiară aprofundată fi temporară sau de durată. care va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete). Bilanţul contabil armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment. permiţându-i să-şi asigure un nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime. unde viteza de rotaţie a stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate. activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (Activ circulant net > Datorii sub 1 an). ceea ce nu înseamnă că în anumite situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a întreprinderii. sau care are active circulante inferioare datoriilor scadente pe termen scurt. În această ipostază. Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere. ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii. fondul de rulment trebuie să fie pozitiv. Partea inferioară a bilanţului financiar permite determinarea fondului de rulment financiar ca diferenţă: FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) – (Datorii pe termen scurt + Venituri în avans). de unde se desprind următoarele concluzii: . pe care nu le va putea achita (Activ circulant net < Datorii sub 1 an). fond de casă minim). b) Direct: FRF = Active circulante. evidenţiind excedentul de lichiditate potenţială. Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie. Un fond de rulment pozitiv (Capitaluri permanente > Imobilizări nete) constituie o marjă de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană. respectiv datorii curente nete (E). în două moduri: a) Ca diferenţă: FRF = (Total active –Datorii curente) –Active imobilizate = F–A. Teoretic. fondul de rulment financiar arată surplusul activelor circulante nete nefinanţate din datoriile temporare. calculul fondului de rulment în cele trei variante conduce la rezultatele din Tabelul 27. Metoda pune în evidenţă afectarea şi finalitatea fondului de rulment care este finanţat din activul circulant.

Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 31: Calculul şi analiza fondului de rulment Nr. ceea ce confirmă o dinamică favorabilă a marjei de securitate. Capitaluri permanente (Cp) 5.413891 78. ponderea capitalurilor împrumutate nu trebuie să fie excesivă în raport cu cea a capitalurilor proprii (să nu depăşească 50%). Fond de rulment financiar (F–A) 15.03 8493328 127907177 119413849 1505 434328633 768048262 333719629 176.02 330562056 515792600 185230544 156.83 334134112 442396673 108262561 132. FRs = Împrumuturi pe termen lung şi mediu – Imobilizări nete. Fondul de rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de .datorii crte (E) Exerciţiul financiar Precedent Curent 425835305 640141085 127 Tabelul 27 Abateri Indici (± Δ) (%) 21430578 105. Venituri în avans 11. (mii lei) 1. Cheltuieli în avans 9.cheltuieli 4.83 334134112 442396673 108262561 132.Datorii curente (F) 13.02 Se constată un fond de rulment pozitiv şi în creştere al întreprinderii în toate variantele de calcul. FRp = Capitaluri proprii – Imobilizări nete. În practică.41401967 761552 117. Fond de rulment financiar (FRF) 7.17 100194521 325651589 225457068 325.02 434328633 768048262 333719629 176. Datorii pe termen scurt 10. ceea ce impune determinarea fondului de rulment propriu (FRp) şi a fondului de rulment străin (FRs): a.40 100194521 325651589 225457068 325.02 100194521 325651589 225457068 325. Datorii cu scadenţa peste 1 an 3. Active imobilizate (Ai) 6. Indicatori crt. Capitaluri proprii 2. resp. În interiorul capitalurilor permanente.40 100194521 325651589 225457068 325. Active circulante 8.83 227834680 186432713 . riscuri . Provizioane pt. Active circ. b. ca urmare a unor decalaje favorabile între ritmurile de creştere a factorilor luaţi în calculul fondului de rulment. se consideră că fondul de rulment al întreprinderii industriale trebuie să reprezinte valoarea a 1-3 cifre de afaceri lunare. Total active .03 1902966 4435821 1489075 5197373 . Fond de rulment financiar (FRF) 12. Active imobilizate (A) 14.25 81.

Din dateleTabelului rezultă că fondul de rulment propriu este pozitiv şi în creştere. care corespund decalajelor între încasări şi plăţi: NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice. 3. ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară. care reclamă cheltuieli ce vor fi recuperate la achitarea facturilor de către clienţi. necesarul de fond de rulment se determină ca diferenţă: NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans – Casa şi conturi la bănci) . semifabricate) a căror valoare încorporează cheltuielile de fabricaţie şi. Din suma acestor componente se scad datoriile (de exploatare şi în afara exploatării). De exemplu.(Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare +Venituri în avans). Structura necesarului de fond de rulment cuprinde. calculul necesarului de fond de rulment pe baza datelor din bilanţul contabil armonizat din Tabelul 25 conduce la rezultatele din Tabelul 28: . Analiza fondului de rulment trebuie completată cu studiul unui alt agregat important al bilanţului. pe de altă parte. pe de o parte. vânzări.3. adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii.128 Analiză financiară aprofundată finanţare asupra constituirii sale. în care: Necesităţi ciclice = Necesar temporar – Disponibilităţi Resurse ciclice = Resurse temporare – Credite de trezorerie Pe baza bilanţului contabil financiar şi armonizat. El reprezintă banii ce trebuie rulaţi în întreprindere pentru a-i asigura funcţionarea (după finanţarea imobilizărilor). Analiza necesarului de fond de rulment Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de executarea unor operaţiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări. plăţi salarii). iar fondul de rulment străin este negativ. necesarul de fond de rulment (NFR). al cărui total trebuie acoperit cel puţin parţial de resurse stabile (fondul de rulment net). produse finite. stocurile (de materii prime.3. creanţele. Fondul de rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.

În caz contrar. Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii. rezultă un surplus de necesar temporar faţă de resursele temporare ce pot fi mobilizate.83 4435821 5197373 761552 117. b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare faţă de capitalurile circulante.17 82. 8. fiind o situaţie normală dacă este consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.25 8408730 2884297 .Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 32: Calculul şi analiza necesarului de fond de rulment Nr Indicatori crt (mii lei) 1.41401967 81.72 227834680 186432713 . decalajul dintre termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor. Cheltuieli în avans 3.65 Pornind de la relaţia care trebuie să existe între necesarul temporar şi resursele temporare. . durata de rotaţie a stocurilor. Credite bancare de trezorerie 7.31 324056292 514357378 190301086 158. Total I (1 + 2 – 3) 5.03 1902966 1489075 . necesităţile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi mobilizate. Datorii cu scadenţa de până la 1 an 6. pozitiv sau negativ. Casa şi conturi la bănci 4. NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare. mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri). NFR constituie un indicator de echilibru financiar. Active circulante 2. în sensul încetinirii încasărilor şi accelerării plăţilor. 9.413891 78. Această situaţie este favorabilă dacă este consecinţa accelerării rotaţiei activelor circulante. a urgentării încasărilor şi relaxării plăţilor. după cum urmează: a) Dacă NFR > 0. este mai fluctuant. El poate fi exprimat în zile de vânzare prin intermediul vitezei de rotaţie (NFRz = NFR·360/CA) care reflectă acest decalaj.5524433 34.40640415 91785791 322767292 230981501 351.51 232270501 191630086 . Venituri în avans Total II (5 + 6 + 7) Nec de fd de rulment (NFR)(4 – 8) 129 Tabelul 28 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 330562056 515792600 185230544 156.

02 91785791 322767292 230981501 351.crte nete (E) Trezoreria netă (TN) (7 – 2) (c) Tabelul 29 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325.31 8408730 2884297 . 7. 6. 5. b) Partea inferioară: TN = Disponibilităţi – Credite de trezorerie = = Trezoreia activă – Trezoreria pasivă. dat.02 . Indicatori crt (mii lei) 1. Analiza trezoreriei Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la egalitatea de bilanţ prezentat tabelar Activ = Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR). Trezoreria activă cuprinde disponibilităţile curente degajate de funcţionarea întreprinderii. din care rezultă echilibrul financiar al întreprinderii.5524433 34. Necesarul de fd. 8. calculul trezoreriei nete pe baza bilanţului financiar şi a bilanţului armonizat conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 29: ¾ Aplicaţia 33: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr.31 8408730 8408730 2884297 2884297 .5524433 34.3. fiind un rezultat al operaţiunilor ce afectează toate posturile de bilanţ şi rezultând din lectura pe orizontală a bilanţului financiar care vizează cele două părţi a) Partea superioară: TN = FR – NFR.65 8408730 2884297 .. la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori mobiliare de plasament).130 Analiză financiară aprofundată 3. de rulment (NFR) Trezoreria netă (TN) (1 – 2) (a) Disponibilităţi băneşti Credite bancare de trezorerie Trezoreria netă (TN) (4 – 5) (b) Active circ.5524433 34.5524433 .4. resp. Fondul de rulment financiar(FRF) 2.31 34. soldurile creditoare de bănci şi efectele scontate (în afara bilanţului). 3. 4. trezoreria este dată de diferenţa: TN = Active circulante respectiv datorii curente nete (E) – NFR. Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente.31 100194521 325651589 225457068 325. c) Pe baza bilanţului contabil armonizat. De exemplu.

după cum urmează: A. Trezoreria netă (±) rezultă atât din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul imobilizat. B. când resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un excedent crescut de lichidităţi şi numai o parte a activului imobilizat ( FR < 0). care degajă disponibilităţi ce pot ascunde o sub-utlizare de capitaluri.65 > 325. Creşterea trezoreriei nete poate fi realizată prin creşterea fondului de rulment şi prin scăderea necesarului de fond de rulment.65 > 225. ceea ce impune creşterea capitalurilor permanente (resurselor stabile). când NFR este finanţat parţial din capitaluri permanente . ceea ce reflectă decalajul dintre ritmul superior de creştere a necesarului de fond de rulment comparativ cu creşterea fondului de rulment financiar (351. când resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un excedent mare de lichidităţi. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR > 0. care pot ascunde sub-utilizări de capitaluri. când: FR < NFR şi respectiv. b) FR > 0 şi NFR < 0. Trezorerie negtivă (TN < 0).02). Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinţa unor inegalităţi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment.02 %). când NFR este finanţat în întregime din resurse permanente (FR > 0). Trezorerie pozitivă (TN > 0). Disponibilităţi > Credite trezorerie. Ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanţate din datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienţi). cât şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen scurt. sau prin creşterea disponibilităţilor şi reducerea creditelor bancare de trezorerie.Analiză financiară aprofundată 131 Din datele Tabelului 29 se constată că trezoreria netă este pozitivă şi în scădere în ambele variante de calcul. precum şi ca urmare a creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment comparativ cu activele circulante nete (251. când: FR > NFR şi respectiv. B. Disponibilităţi < Credite trezorerie. în următoarele situaţii: a) FR > 0 şi NFR >0. c) FR < 0 şi NFR < 0.

9) şi a activului circulant comparativ cu datoriile (155. De exemplu. finanţare. mai bine adaptată unei gestiuni previzionale. c) FR < 0 şi NFR < 0. Ea completează analiza financiară statică prin tabloul de finanţare. care situiază în centrul atenţiei ciclul de exploatare.3. surplusul resurselor durabile faţă de imobilizările brute reprezentând fondul de rulment net global (FRNG): FRNG = Resurse durabile – Utilizări stabile brute. restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori. din care se constată un fond de rulment net global pozitiv şi în creştere.132 Analiză financiară aprofundată (FR> 0) şi parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile. Echilibrul financiar funcţional impune ca utilizările stabile să fie finanţate din resurse durabile. destinat finanţării ciclului de exploatare. ceea ce impune revederea structurii finanţării. Analiza efectuată pe baza bilanţului funcţional (economic) este o analiză funcţională. trezorerie. existând riscul dependenţei financiare de exterior. b) FR < 0 şi NFR > 0. care structurează posturile de bilanţ în strânsă legătură cu ciclurile economice care caracterizeză viaţa întreprinderii: investiţii. când creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR < 0). fiind şi diferenţa: FRNG = Activ circulant – (Datorii diverse + Credite bancare de trezorerie). când resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului imobilizat (FR < 0). pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) rezultă datele din Tabelul 30. ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent. Un FRNG pozitiv arată excedentul de resurse stabile după finanţarea utilizărilor stabile. . NFR şi disponibilităţile (inferioare creditelor de trezorerie). 3. principalul instrument al analizei dinamice a echilibrului financiar.5. exploatare. ceea ce impune reconsiderarea structurii de finanţare.27 > 134. Analiza echilibrelor financiare în optica funcţională Echilibrele financiare pot fi analizate şi prin prisma prezentării bilanţului conform opticii funcţionale.5). ca urmare a creşterii mai rapide a resurselor stabile faţă de utilizările stabile (166.59 > 82. avansuri clienţi) şi din credite bancare curente.

Acest necesar este finanţat din fondul de rulment funcţional.40640415 225457068 134. Resurse stabile (durabile) 2. fiind un necesar de fond de rulment total (NFRT). . Necesarul de fond de rulment funcţional este pozitiv. Indicatori crt.51 325. din care se desprind următoarele concluzii.02 Această valoare a FRNG reflectă mărimea necesarului ciclic şi de trezorerie rămasă nefinanţată de resursele ciclice şi de trezorerie. care la rândul său apare ca un surplus de resurse stabile. Fond rulment net global (FRNG)(b) 133 Tabelul 30 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 608138189 1011158943 403020754 166. De exemplu. surplusul nevoilor ciclice neacoperit financiar de resursele ciclice de capital devine un necesar de finanţare permanent reînnoibil. surplusul de nevoi ciclice fiind neacoperit financiar de resurse ciclice de capital. ca urmare a necesităţilor ciclice superioare resurselor ciclice. Activ circulant 5. cu două componente legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării: NFRT = NFRE + NFRAE.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 34: Calculul fondului de rulment net global Nr. Necesarul de fond de rulment total pozitiv şi în creştere arată un necesar de finanţare permanent reînnoibil pentru ciclul de exploatare.02 155. 1. Datorii diverse + credite bancare 6. Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de finanţare cu resursele de finanţare a operaţiilor repetitive: NFR = Utilizări ciclice – Resurse ciclice Având în vedere reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor impusă de ciclul de exploatare. 2.27 507943668 100194521 332465022 232270501 100194521 685507354 325651589 517281675 191630086 325651589 177563686 225457068 184816653 .95 325. Fond rulment net global (FRNG)(a) 4.59 82. calculul Necesarului de Fond de Rulment Total pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 27) conduce la rezultatele înscrise în Tabelul 31. Utilizări stabile brute 3. (mii lei) 1. ceea ce arată că întreprinderea are lichidităţi pentru a-şi finanţa necesarul de exploatare.

capital subscris nevărsat. respectiv. 3. iar încasările îl reduc. sau Resursă Netă când este negativ. alte datorii.02 114.82 82. Indicatori crt. Necesarul de Fond de Rulment astfel determinat mai poartă numele de Necesar Net când este pozitiv.99477018 186361384 3979702 . în care: Alte active circulante cuprind: creanţe diverse. Active circulante de exploatare Alte active circulante Resurse ciclice totale. Datoriile în afara exploatării cuprind: datorii fiscale.73 318101299 5954993 232270501 136986380 95284121 91785791 181114919 . 5. La originea NFRE se află ciclul de exploatare (cumpărare – producţie vânzare). datoriile fiind superioare activelor circulante din afara exploatării. Plăţile îl măresc.13 111. între cumpărări şi plăţi şi se calculează prin diferenţa: NFRE = Active circulante de exploatare – Datorii de exploatare. 9.40640415 . din care: 2. 4. Utilizări ciclice totale.36 3. 7. fd rulment total(NFRT)(1. NFRAE este mai mic faţă de NFRE şi se obţine prin diferenţa: NFRAE = Alte active circulante – Datorii în afara exploatării.4) NFRE (2 – 5) NFRAE (3 – 6) Tabelul 31 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 324056292 514397378 190341086 158. din care: Datorii de exploatare Datorii înafara exploatării Nec. cu o durată variabilă.54768007 14127592 230981501 241129391 -10147890 158.89329128 504462683 9934695 191630086 82218373 109411713 322767292 422244310 .65 233. 8. 6. Resursa netă în afara exploatării (NFRAE < 0) este în creştere. Din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment (necesarul net) rezultă trezoreria netă (TN): TN = FRNG – (NFRE + NFRAE).51 60. (mii lei) 1. Acest necesar corespunde unor alocări de fonduri pentru constituirea stocurilor şi creanţelor şi reflectă decalajele între vânzări şi încasări.134 Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 35: Calculul necesarului de fond de rulment total Nr.59 166.82 351. Trezoreria netă este legată de operaţiile financiare pe termen scurt care .

când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.5524433 34.Analiză financiară aprofundată 135 sunt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. pasivă) 6. TN < 0. ca urmare a decalajului între ritmurile de creştere (351. cînd FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie. dar în scădere. Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă.5524433 34. De exemplu. după cum urmează: 1. Trezoreria netă (TN)(4 – 5) Tabelul 32 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 100194521 325651589 225457068 325. Spre deosebire de resursele ciclice obţinute în activitatea curentă şi reflectate de un necesar de fond de rulment negativ. a condus la o trezorerie netă pozitivă.31 8408730 2884297 .5524433 34.(Trez.31 8408730 2884297 . ea fiind şi diferenţa: TN = Necesar de trezorerie – Resurse de trezorerie sau: TN = Activ circulant financiar – Credite bancare curente.activă) 5.31 Fondul de rulment net global. ¾ Aplicaţia 36: Calculul şi analiza trezoreriei nete Nr. fiind legate de gestiunea financiară pe termen scurt. Trezoreria netă (TN)(1 – 2) 4. Fond rulment net global (FRNG) 2.65 > 325. o trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri financiari (bănci). care poate fi determinată ca diferenţă între Trezoreria activă (Disponibilităţi) şi Trezoreria pasivă (Credite bancare de trezorerie): TN = Trezoreria activă – Trezoreria pasivă. pe baza bilanţului funcţional.02 91785791 322767292 230981501 351. . ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de face plasamente pe piaţa de capital. 2. O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent de trezorerie în raport cu obligaţiile financiare pe termen scurt.65 8408730 2884297 . Indicatori crt. (mii lei) 1. Necesar fond rulment total (NFRT) 3. superior necesarului de fond de rulment total. Activ circulant financ. TN > 0. Credite bancare crte(Trez.02 %). din confruntarea Fondului de Rulment Net Global cu Necesarul de Fond de Rulment Total rezultă trezoreria netă din Tabelul 32.

136 Analiză financiară aprofundată 3. Analiza bilanţului prin metoda ratelor (ratios) Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un procedeu frecvent utilizat în analiza financiară . indice. A. coeficient. autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii. Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă câteva caracteristici financiare ale întreprinderii. pentru a-i aprecia evoluţia.1. calitatea echilibrului financiar pe termen scurt. Structura activului caracterizează compoziţia patrimoniului economic al întreprinderii. astfel: Activ imobilizat 1) Ponderea imobilizărilor: Si = ⋅ 100 (%) reflectă indirect Activ intensitatea capitalistică (prin ponderea imobilizărilor corporale) şi a relaţiilor financiare cu alte unităţi (prin ponderea imobilizărilor financiare). în concordanţă cu caracterul mai mult sau mai puţin “capitalistic” al acesteia precum şi vulnerabilitatea sa la evoluţiile inflaţioniste. de durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanţelor) şi .“metoda ratios”. ş. Între elementele raportului trebuie să existe omogenitate din punct de vedere al modului de evaluare şi relaţii directe între mărimile ce se compară. sau din bilanţ şi contul de rezultat. Ratele de structură a activului reflectă apartenenţa sectorială şi depind de natura activităţii întreprinderii. Activ circulant ⋅ 100 (%) depinde de 2) Ponderea activului circulant: Sa = Activ sectorul de activitate şi durata ciclului de producţie (prin ponderea stocurilor).a. pentru a situa mai bine întreprinderea în mediul concurenţial. cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi. echivalent cu termenul de rată. Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaţii în spaţiu. Ratio este un raport între două posturi de bilanţ. din contul de rezultat. Analiza ratelor de structură a bilanţului Ratele de structură a bilanţului reflectă structura financiară (de finanţare) a întreprinderii şi se defineşte prin proporţiile posturilor din activul şi pasivul bilanţului în raport cu totalul acestuia.4. 3. sau în timp. procent.4.

datorii pe termen lung.30 Levier financ.12 46.total 21. Pe baza datelor din bilanţul financiar (Tabelul 26) rezultă Tabelul 33: ¾ Aplicaţia 37: Ratele de structură a bilanţului financiar Tabelul 33 Exerciţiu financiar Structura pasivului Exerciţiu financiar Structura activului (%) Precedent Curent (%) Precedent Curent 50.83 Total active nete .011 Datorii sub 1 an (D/t.90 Total datorii (D) 36.88 Total capitaluri (C+ D) 100 100 Creanţe . respectiv dependenţa pe termen lung de finanţarea externă.total 27.(LF=D/C) 0.27 13.Analiză financiară aprofundată 137 reflectă esenţa trezoreriei (prin ponderea lichidităţilor în patrimoniu).70 Imobilizări corporale 50.079 Capitaluri proprii (C) 63.017 0.499 100 100 Capacit.12 33.59 12.92 49. mediu. astfel: Capitaluri permanente 1) Ponderea capitalurilor permanente: Scp = ⋅ 100 (%) Pasiv reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii).îndatorare(C/Cp) 0. Datorii/ termen scurt 2) Ponderea datoriilor pe termen scurt: Sdts = ⋅ 100 (%) se Pasiv corelează cu trezoreria întreprinderii. Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii cu atât este mai mare autonomia şi independenţa financiară a întreprinderii.72 Total capital (Cp+D/ts) 100 100 Disponibilităţi 1.01 Datorii peste 1 an (D/tl) 1. autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung). evidenţiind gradul de stabilitate a finanţării şi autonomia financiară pe care le asigură întreprinderii combinaţia de resurse având maturităţi şi origini diverse (capitaluri proprii.88 53. Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii.10 Capital permanent(Cp) 65.15 80.85 19.565 0.03 40.10 46.30 Active circulante Stocuri .88 66.26 0. sau scurt).98 0.s) 34.38 Imobilizări financiare 0.08 Active imobilizate Imobilizări necorporale 0. sau rata îndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor datoriilor). B. Structura pasivului degajă politica de finanţare a întreprinderii.003 0.

15 la peste 80 %. Structura activului reflectă proporţia de peste 50 % a imobilizărilor corporale în reducere în favoarea activelor circulante. din care: Capitaluri proprii ≥ 1 exprimă a) Rata de finanţare din resurse proprii: Rfp = Activ imobilizat net autonomia financiară de care dispune întreprinderea. Ratele de sinteză reflectă echilibrul financiar în mărimi relative: Capitaluri permanente ≥1 1) Rata de finanţare stabilă a imobilizărilor: Rfi = Activ imobilizat net măsoară stabilitatea resurselor afectate finanţării activelor durabile.138 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 33 se constată următoarele: 1. care au scăzut de la 36 la 33 %. în care capitalurile proprii deţin ponderea cea mai mare şi în creştere la peste 66 %. Structura datoriilor s-a modificat în sensul creşterii datoriilor cu scadenţa peste 1 an şi a reducerii datoriilor curente. structura pasivului trebuind să fie adecvată structurii activului: o întreprindere industrială foarte “capitalistică” are capitaluri permanente mai importante faţă de una mai puţin “capitalistică” din sectorul de distribuţie. Analiza pe verticală a bilanţului vizează corelaţiile dintre posturile din activ şi din pasiv. Datorii pe termen lung + mediu b) Rata de finanţare din resurse străine: Rfs = Activ imobilizat net exprimă gradul de insecuritate financiară a întreprinderii. ceea ce se reflectă prin rate de sinteză referitoare la condiţiile de ajustare între utilizările şi resursele puse în operă de întreprindere.90 %. care depăşesc activele imobilizate. 2. Structura pasivului arată creşterea capitalurilor permanente de la 65. 3. ajungând la 53. Activ circulant ≥1 exprimă 2) Rata de lichiditate generală: R lg = Datorii pe termen scurt gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt). cu scdenţa până la 1 an. din care: Activ circulant − Stocuri ≥1 exprimă a) Rata de lichiditate relativă (redusă): Rlr = Datorii pe termen scurt . în defavoarea datoriilor totale.

4. calculul ratelor de sinteză pe baaza bilanţului a condus la rezultatele din Tabelul 34: ¾ Aplicaţia 38: Ratele de sinteză pe baza bilanţului Nr. datoriile pe termen lung fiind inferioare imobilizărilor nete.27 1000 + 1.8 + 1. .284 253.120 0.4 + 0.44 133.70 2. De exemplu. Rate de echilibru financiar crt. 3. Rata de finanţare din resurse proprii (Rfp) 3. Disponibilităţi ≥1 b) Rata de lichiditate (trezorerie) imediată: Rli = Datorii pe termen scurt exprimă aptitudinea întreprinderii de rambursare a datoriilor scadente sub 1 an. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare stabilă a imobilizărilor confirmă marja de securitate consecutivă fondului de rulment pozitiv crescător.5 Din datele Tabelului 34 se constată următoarele: 1. fondul de rulment pozitiv.27 0.022 40.037 1. ceea ce nu se confirmă prin valoarea subunitară a ratei de lichiditate (trezorerie) imediată. Rata de finanţare stabilă a imobiliz. (Rfi) 2.44 0. Valorile subunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse străine arată existenţa unui fond de rulment străin negativ.6 . 4. 6. 2.Analiză financiară aprofundată 139 capacitatea întreprinderii de rambursare a datoriilor pe termen scurt.0.74 1.03 1. 5. 1.17 113. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratelor de lichiditate generală şi de lichiditate redusă confirmă echilibrul financiar pe termen scurt.8 + 0.015 Tabelul 34 Abateri Indici (± Δ) (%) + 0.27 188.836 0.43 0. Rata de finanţare din resurse străine (Rfs) Rata de lichiditate generală (Rlg) Rata de lichiditate rapidă (redusă) (Rlr) Rata de lichiditate imediată (Rli) Exerciţiul financiar Precedent Curent 1. Valorile supraunitare şi în creştere ale ratei de finanţare a imobilizărilor din resurse proprii confirmă existenţa fondului de rulment propriu pozitiv şi crescător.30 1.30 2. respectiv capacitatea de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt. Ratele de sinteză se corelează cu ratele de finanţare şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii.

În privinţa unor structuri financiare ideale sau acceptabile există câteva principii esenţiale. obligaţiuni (ordinare. structura finanţării Analiza ratelor de structură a bilanţului permite studiul structurii financiare a întreprinderii. Numai în aceste condiţii poate fi vorba de o structură financiară echilibrată care poate asigura independenţa financiară a întreprinderii. de unde rezultă autonomia (independenţa) financiară a întreprinderii. Sursele de finanţare trebuie adaptate naturii activelor pe care le finanţează: resursele utilizate pentru finanţarea unui activ imobilizat trebuie să poată rămâne investite în întreprindere o durată cel puţin egală cu durata de viaţă a acestuia. împrumuturi bancare. în timp ce structura capitalului arată compoziţia finanţării întreprinderii pe termen lung: acţiuni (ordinare. Structura financiară este un concept fundamental în gestiunea financiară a întreprinderii. adică imobilizările trebuie finanţate din capitaluri stabile (permanente). . până întreprinderea ajunge la autonomie financiară (finanţarea din capitaluri proprii).4. afectându-i rentabilitatea. convertibile). iar activul circulant trebuie finanţat din datoriile de exploatare. cu precizarea că structura financiară desemnează compoziţia pasivului bilanţului. În gestiunea financiară apare noţiunea de structură financiară şi cea de structură a capitalului. numai activele ocazionale (nestabile) pot fi finanţate tranzitoriu din asemenea datorii.2. Activele stabile (ciclice sau aciclice) nu trebuie să fie finanţate din datorii pe termen scurt (de trezorerie). respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de finanţare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe. deoarece determină costul capitalului şi are influenţă asupra politicii de investiţii. Finanţarea activelor stabile prin îndatorarea pe termen mediu şi lung este admisă cu condiţia ca aceasta să nu reprezinte mai mult de 50% din capitalurile permanente şi să poată fi rambursată progresiv prin autofinanţare. Exigibilitatea capitalurilor trebuie armonizată cu lichiditatea activelor finanţate. Analiza ratelor de finanţare. 2. printre care amintim: 1. privilegiate).140 Analiză financiară aprofundată 3.

astfel: 1) Rata îndatorării globale: Rîg = Datorii totale ≤ 0. pasivul fiind egal cu suma: Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii totale(D). aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă gradul de îndatorare şi de lichiditate-solvabilitate. fiind cunoscut sub denumirea de levier financiar şi prezintă importanţă atât pentru manageri cât şi pentru creditori. vizează raportul între capitalurile proprii (C) şi datorii (D). care în optica bilanţului financiar grupează posturile după criteriul scadenţei. cu efecte asupra ratei rentabilităţii capitalurilor proprii(indicator de risc financiar). Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate. în care: D = Datorii pe termen lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an) Separarea datoriilor totale în funcţie de scadenţă şi includerea datoriilor pe termen lung în capitalul permanent conduce la egalitatea: Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt. gradul de independenţă financiară şi. Acestă autonomie este ameninţată de existenţa unei structuri financiare inadecvate. Definirea structurii financiare implică determinarea raportului între fondurile pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1 an). pe de altă parte. sau la pierderea controlului de către acţionari. deoarece reflectă. pe de o parte. Datorii totale Capitaluri proprii a) Levierul financiar: LF = depinde de structura finanţării. sursele permanente de finanţare trebuind astfel structurate încât să maximizeze valoarea întreprinderii (capitalurile proprii). posibilitatea întreprinderii de a recurge la capitaluri externe (noi împrumuturi). Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faţă angajamentelor financiare. care depinde de natura activelor întreprinderii.5 exprimă dependenţa Pasiv întreprinderii de diverşi creditori şi şansele de rambursare a datoriilor. .Analiză financiară aprofundată 141 Structura finanţării reflectată prin ratele de structură a pasivului. care poate conduce la încetarea de plăţi. Raportul dintre datoriile totale (D) şi capitalurile proprii (C) exprimă rata îndatorării globale.

6 + 0. Capacitatea de rambursare (Cr = CAF/D) Din datele Tabelului 35 se desprind următoarele concluzii: 1.0621 88.0 3 Rata autonomiei financiare (Raf = C/D) 4.0.5492 1.160 0. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii.70 + 0.354 0. 3) Capacitatea de rambursare: Cr = CAF ≥0. crt 1. Rata îndatorării la termen (Rît =Dt. fiind afectată de inflaţie. De exemplu.05 0. 3.150 84. c) Rata îndatorării la termen: Rît = Datorii pe termen lung >1 exprimă Capitaluri proprii dependenţa faţă de creditori. Rata îndatorării globale (Rîg = D/Pasiv) Levierul financiar (LF = D/C) Rate de finanţare Exerciţiul financiar Precedent Curent 0.027 92.20 0. Creşterea ratei de îndatorare la termen de peste 10 ori a fost consecinţa creşterii .0. Capacitatea de îndatorare (Cî = C/Cp) 6.4871 2. 2. 2) Capacitatea de îndatorare: Cî = de îndatorare ale întreprinderii.230 112. 2.152 Tabelul 35 Abateri Indici (± Δ) (%) . ratele de autonomie financiară sunt redate în Tabelul 35: ¾ Aplicaţia 39: Ratele de finanţare (autonomie financiară) Nr.98 0.0.180 1000 .142 Analiză financiară aprofundată Capitaluri proprii >1 este inversul Datorii totale b) Rata autonomiei financiare: Raf = levierului financiar (Raf = 1/LF).82 0.83 0.25 exprimă capacitatea Datorii totale Capitaluri proprii ≥0.lg/C) 5. Rata îndatorării globale sub 0.0.327 0.080 95.7 .5 exprimă posibilităţile Capital permanent întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale. avînd ca efect creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare.37 .02 0.5 şi în scădere arată reducerea ponderii datoriilor şi creşterea ponderii capitalurilor proprii în structura finanţării.

Analiză financiară aprofundată 143 mai rapide a datoriilor cu scadenţa peste 1 an comparativ cu capitalurile proprii. Durata unei rotaţii: Da = Na CA CA 2) Numărul de rotaţii capitaluri proprii (C): Nc = (rotaţii) şi. prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D).3. respectiv: 1) Numărul de rotaţii ale activelor: Na = Activ T Activ = ⋅ 360 (zile/rotaţie). 3. ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie. acestea au un caracter static. Principalele rate de rotaţie a posturilor de bilanţ sunt următoarele: CA (rotaţii) şi. viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ. Ratele astfel determinate caracterizează unul din cei mai sintetici indicatori de eficienţă. Analiza ratelor de rotaţie a posturilor de bilanţ În măsura în care ratele de structură şi de sinteză ale bilanţului vizează posturile la un moment dat. Însă gestiunea financiară pe termen scurt necesită informaţii pentru aprecierea echilibrului financiar şi a lichidităţii întreprinderii în dinamică. se compară elemente statice de patrimoniu din bilanţ cu indicatori din contul de rezultat care exprimă fluxuri caracteristice ale activităţii de exploatare cum ar fi cifra de afaceri (CA). Între aceste rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei rotaţii. ceea ce impune determinarea unor rate de rotaţie a posturilor de bilanţ.4. respectiv: C .5. Reducerea capacităţii de îndatorare. În acest scop. care se menţine totuşi superioară valorii de 0. prin evidenţierea ritmului de reînnoire a unor componente ale acestuia. Reducerea capacităţii de rambursare a datoriilor din capacitatea de autofinanţare este consecinţa creşterii mai rapide a datoriilor comparativ cu CAF. Ratele de rotaţie furnizează indicaţii dinamice deoarece permit să se introducă o dimensiune temporală în analiza bilanţului. din care rezultă ritmul de reînnoire a postului din activul sau pasivului bilanţului. arată tendinţa de reducere a ponderii capitalurilor proprii în capitalul permanent de la 98 la 83 la sută. 4. 5.

Durata în zile (luni. capitalul total. reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt. în care: Sm Si + Sf Sm = Stocul mediu = . Smf Cumpărări Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări.144 Analiză financiară aprofundată T C = ⋅ 360 (zile/rotaţie). Nac CA CA 4) Numărul de rotaţii ale stocurilor: Ns = (rotaţii). . activul circulant. crescând lichidităţile întreprinderii. Durata unei rotaţii: Ds = Ns CA CA 5) Numărul de rotaţii ale creanţelor: Ncr = (rotaţii). Durata (termenul) de recuperare a creanţelor: Dcr = Nc CA Cumpărări (Aprovizionări) 6) Numărul de rotaţii ale furnizorilor: Nf = (rotaţii) Smf Durata unei rotaţii: Dc = Durata (termenul) de plată a furnizorilor: Df = T Smf = ⋅ 360 (zile). Nc CA CA Activ Na × = . ani) a unei rotaţii (D). Activ T Ac Durata unei rotaţii: Dac = = ⋅ 360 (zile/rotaţie). 3) Numărul de rotaţii active circulante (Ac): Nac = Activ Ac Sac în care: Ac = Sac = ponderea activelor circulante în activ (gradul de lichiditate). indicând intensitatea cu care este valorificat patrimoniul întreprinderii. aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total. 2 T Sm = ⋅ 360 (zile/rotaţie). capitalul propriu) încredinţate întreprinderii. Smcr T Smcr = ⋅ 360 (zile). în relaţie inversă cu numărul de rotaţii.

62 294.rot. cu excepţia activelor totale. care au majorat decalajul între încasări şi plăţi de la 42 zile (122 – 80) la 93 zile (180 – 87). recup. cu excepţia stocurilor. ratele de finanţare şi de structură a finanţării precum şi ratele de rotaţie determinate prin analiza internă a bilanţului în direcţie verticală. 3.87 441.rotaţii stocuri (Ns) 3.49 236. Curent 1.12 3. la care se înregistrează şi durate de rotaţie ce depăşesc 1 an. având valori supraunitare.rotaţii creanţe (Ncr) 2. Viteza de rotaţie a posturilor de bilanţ înregistrează o încetinire.51 56.plată furnizori (Df) 79. active circ(Nac) 1. riscul financiar Ratele de structură a activului şi pasivului bilanţului.65 86.618 1. Numărul de rotaţii ale posturilor de bilanţ au cunoscut modificări.418 Durata unei rotaţii (Ds) 95.proprii (Nc) 1.Nr.Nr.256 1. desfacere.Nr.rot.Nr. Aprecierea performanţelor implică luarea în considerare a unor aspecte .149 Term. ambele durate înregistrând creşteri.64 6. Analiza ratelor de rentabilitate.816 Durata unei rotaţii(Da) 448.rotaţii active (Na) 0. 2.969 2.75 Numărul de rotaţii Din datele Tabelului 36 se constată următoarele: 1. producţie.519 4.802 0. Factorii care contribuie la modificarea vitezei de rotaţie trebuie identificaţi pe faze ale exploatării: aprovizionare.519 Durata unei rotaţii(Dac) 222. care servesc la evaluarea performanţelor întreprinderii într-o viziune dinamică. orizontală şi combinată cu elemente ale contului de rezultat permit să se calculeze o “baterie “de rate de rentabilitate.rotaţii furnizori (Nf) 4.17 2.09 5.224 Durata unei rotaţii(Dc) 286. cap.Analiză financiară aprofundată 145 Calculul ratelor de rotaţie pe baza bilanţului (Tabelul 26) şi a contului de rezultat (tabelul 1) conduce la rezultatele din Tabelul 36: ¾ Aplicaţia 40: Ratele de rotaţie a posturilor de bilanţ Tabelul 36 Exerciţiu financiar Durata unei rotaţii Exerciţiu financiar Preced.25 179. 3. la care numărul de rotaţii a crescut şi durata unei rotaţii a scăzut.Nr.99 4.creanţe(Dcr) 121.4.4. Termenul de recuperare a creanţelor este superior termenului de plată a furnizorilor .Nr.769 6. Curent (zile) Preced.004 Term.

sau la mijloacele utilizate pentru obţinerea rezultatului considerat (capital economic. Rbrut. R3 = . diagnosticul financiar va permite evaluarea întreprinderii în funcţie de rentabilitate şi de gradul de risc aferent. Apare astfel noţiunea de rentabilitate economică. aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin marje) şi în mărimi relative (prin rate). cu un indicator referitor la fluxul global de activitate (CA). De aici rezultă gruparea uzuală a ratelor de rentabilitae în două categorii: rate de marjă şi rate de randament şi rentabilitate. A. costuri). capital propriu. În final. Eficacitatea întreprinderii poate fi apreciată diferit prin criterii analitice. Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura venituri exprimate în termeni financiari. printr. CA CA B. exprimând profitabilitatea acesteia în raport cu: 1) Exploatarea prin intermediul rapoartelor: Marja comercială R exp EBE . Rexp. care exprimă capacitatea activului economic (activ imobilizat brut + NFRE) de a degaja un surplus şi de a asigura remunerarea . 3) Aprecierea financiară a performanţelor se realizează din punct de vedere sintetic şi global. Ratele de marjă permit aprecierea “eficacităţii” întreprinderii în activitatea comercială. R5 = (rata marjei nete). Diagnosticul financiar permite aprecierea performanţelor dezvoltând trei puncte de vedere caracteristice: 1) El impune o viziune parţială a performanţelor. Rnet). R2 = . R1 = CA CA CA 2) Activitatea globală prin intermediul rapoartelor: R net CAF R4 = . Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii: 1) Rate de randament.146 Analiză financiară aprofundată ale activităţii întreprinderii în strânsă legătură cu rezultatele globale şi parţiale.o viziune de ansamblu a rezultatelor. Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea unui indicator de rezultat (EBE. 2) Analiza financiară abordează performanţele pe baza unor criterii monetare de măsurare şi evaluare. care raportează un indicator de rezultat la o evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere.

care este o rată a rentabilităţii investiţiilor: R exp R exp EBE = × = Re2 · SRexp. stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. EBE . Na = Numărul de rotaţii ale activului bilanţului. pe baza datelor din bilanţ şi contul de profit şi pierderi analizate. amortizare şi provizioane.Analiză financiară aprofundată aportorilor de fonduri – acţionari şi creditori – care asigură finanţarea. echivalent cu noţiunea de ROA (return on assets). a) O primă variantă de calcul: Re 1 = Activ imobilizat brut + NFRE 147 care este o rată de rentabilitate economică brută ce permite aprecierea performanţei exploatării (industrială şi comercială) şi facilitează comparaţiile intrasectoriale. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului. În lipsa unor date suficient de precise se poate utiliza raportul: EBE b) Re 2 = . Activ CA Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). De exemplu. s-au obţinut ratele de marjă. Evoluţia în timp a acestei rate arată creşterea. c) Re 3 = Activ total Activ total EBE în care: SRexp = ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut. Randamentul economic al activelor (Re3) poate fi exprimat şi prin lanţul de rate: R exp R exp CA R exp CA Ac Re 3 = = × = Rv ⋅ Na = × × = Rv ⋅ Nac ⋅ Sac . de randament şi de rentabilitate prezentate în Tabelul 41: . Activ total Acest raport poate fi introdus într-un lanţ de rate pentru calculul randamentului economic al activelor. fără a fi afectată de fiscalitate.

3. expl. 6. 4. Re3 = Rv* Nac* Sac (20*23*24) (%) 12.06 6. rotaţii active circulante: Nac = 2/21 1.16 26.71 37814451 47778944 9964493 126.18 62.10 .04 86.82 12.4 0.33 80.0.25 7.71 21.100 Tabelul 41 Abateri Indici (± Δ) 476371 (%) 155.07 .8399426 91.86 . Ponderea rez.56 . 12. Pondere active circulante: Sac = 21/15 0.4. 5.1 14.3 22. Nr. Nr.0148 102.4.3 7. R1 = Mc/CA (1/2) (%) Excedentul brut din exploatare (EBE) R2 = EBE/CA (4/2) (%) Rezultatul din exploatare (Rexp) R3 = Rexp/CA (7/2) (%) Capacitatea de autofinanţare (CAF) R4 = CAF/CA (8/2) (%) Rezultatul net (Rnet) R5 = Rnet/CA (10/2) (%) Activ imobilizat brut (Aibr) 535016030 783517354248501324 146.2 116166818 149859165 33692347 129.25 7.6366 0.1. Cifra de afaceri (CA) 3. 11.12 24.39 64.0 21. Re3 = Rexp/Abr (6/15) (%) 12.19 19.25 12.25 7.08 103007588 94608162 . crt.96 86.39 64.39 64.7.0574 Curent 783650 0.4.6313 .59 88.16 17.16 20. Re3 = Rv * Na (20*21) (%) 12. Ratele de marjă privind exploatarea şi activitatea globală (R2 – R5) au cunoscut .31 507943668 685507354177563686 134. 7.53 .0 Nr. 9.2554 71.4. 1.0426 174.18 62. (NFRE) 181114919 422244310 241129391 233.8 19.60 6.0.39 64. Re2 = EBE/Abr(4/15) (%) 13.7 25.16 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1. Rata rentabilităţii veniturilor: Rv = 6/2 19.86 .0344 108.în EBE (SRexp = 6/4) 0.6 23.86 . Marja comercială (Mc) 2.7.1. Re1 = EBE/(Ai br+NFRE)[4/(12+13)] 16.6092 1. Active circulante (Ac) 332465022 517281675 184816653 155.148 ¾ Analiză financiară aprofundată Aplicaţia 37: Ratele de rentabilitate economică Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 307279 0.46 .0.6514 0.0945 94.71 19.5147 . Necesar fond rulment de expl.36 90.12 .4 40667697 51384049 10716352 126.86 .1 16.3956 0.25 12.3 7.25 15. 8.4300 0.16 18.9 13.2. 10.8867 0. rotaţii active: Na = 2/15 0. Re3 = Re2 * SRexp (16*18) (%) 12.07 .25 7.86 13. Total activ brut (Abr) 840408690 1202789029362380339 143.

creşterea EBE fiind inferioară creşterii activului economic. Prin intermediul lanţului de rate se constată următoarele: 1. în condiţiile creşterii activului brut cu 43 %. Re3 (Rexp/Abrut) s-a redus cu 35.84 % datorită creşterii mai lente a EBE în raport cu activul brut (29 < 43. în proporţii diferite. De aici pot rezulta politici comerciale cu efect favorabil asupra randamentului economic: politica privind calitatea produselor cu profitabilitate mare.1%).75 %. dar cu o viteză de rotaţie mică. . sau politica unor preţuri mici. 2. a scăzut cu 19. sccăderii vitezei de rotaţie a activelor circulante şi creşterii ponderii activelor circulante în activul bilanţului. 4. Capitaluri proprii care oferă o informaţie privind rata de remunerare a investiţiilor realizate de acţionarii care au constituit iniţial capitalul întreprinderii sau au lăsat în rezervă o parte din beneficii. 5.84 % datorită reducerii rezultatului din exploatare cu 8.Analiză financiară aprofundată 149 reduceri. cu valoarea cea mai mare. scăderii rentabilităţii veniturilor. după cum urmează: 3. 2. Scăderea ratei rentabilităţii activelor este consecinţa creşterii mai raapide a activelor comparativ cu creşterea excedentului brut şi a rezultatului din exploatare comparativ cu totalul activului (pasivului) bilanţului. cu profitabilitate redusă. după remunerarea capitalurilor împrumutate. cu excepţia ratei marjei comerciale (R1). Indicatorul ratei rentabilităţii financiare (Rf) se obţine prin raportul: Rezultatul exerciţiului Rf = ⋅ 100 .2 %. 2) Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de a crea un surplus. care va permite remunerarea capitalurilor acţionarilor (dividende) şi autofinanţarea întreprinderii. Re2 (EBE/Activ brut) a scăzut cu 9. Re1[EBE/(Ai brut + NFRE)]. Ratele de randament economic al activelor s-au redus toate. Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii ponderii rezultatului din exploatare în excedentul brut. dar cu o rotaţie accelerată.

150 Analiză financiară aprofundată Rezultatul exerciţiului brut sau net. întreprinderea va avea dificultăţi în atragerea de capitaluri. se recurge la lanţul de rate de forma: R ex R ex CA Ac Pasiv C+D Rf = = × × × = Rv × Nac × Sac × .i) Rfn = = = Rfbr (1 – i). Capital propriu + Datorii financiare Pentru stabilirea factorilor de creştere a ratei rentabilităţii financiare. cheltuielile financiare fiind deductibile din rezultatul brut: Rcp = Rezultatul net + Dobânzi . Sac = Ponderea activelor circulante în activul total. Nac = Numărul de rotaţii ale activelor circulante. Dacă această rată este mică şi inferioară ratelor pieţei. Capital propriu Capital propriu în care: i = Cota de impozit. propriu + Datorii / termen lg + mediu Rezultatul care permite remunerarea capitalurilor permanente cuprinde cel puţin rezultatul net şi dobânzile după impozit. Rata rentabilităţii financiare nete corespunde noţiunii de ROE. C CA Ac Activ C C în care: Rv = Profitabilitatea cifrei de afaceri (marja netă sau rata rentabilităţii veniturilor). Un nivel ridicat al rentabilităţii capitalurilor proprii îi permite înteprinderii să găsească noi capitaluri pe piaţa financiară pentru a-şi finanţa creşterea. ceea ce este pus în evidenţă în cazul ratei rentabilităţii capitalurilor permanente (durabile) (Rcp): Re zultatul exerciţiului Re zultatul exerciţiului Rcp = = . . conduce la diferenţe între rata rentabilităţii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr): Rezultat net Rezultat brut (1 . deoarece el poate fi consecinţa unor capitaluri proprii prea slabe şi a unui nivel de risc ridicat. Capital permanent Cap.(return on equity) în terminologia anglo-saxonă. Un nivel ridicat al ratei rentabilităţii financiare nu este totdeauna favorabil.

ceea ce are ca efect creşterea ratei îndatorării. = Rf = C C . cum este în cazul marilor unităţi. Riscul financiar este evaluat prin mecanismul efectului de levier. respectiv levierul financiar (LF). de acest efect fiind legat riscul financiar ce decurge din costul capitalului care asigură finanţarea. Aşa se explică de ce o mică marjă netă (Rv). ceea ce reflectă riscul financiar. care se introduce în relaţia: R ex R exp . ca efect al îndatorării întreprinderii: R exp R exp Din relaţia: Re = = se deduce Rexp: Activ Pasiv Rexp = Re·(C+D). Diferenţa care există între costul capitalurilor proprii şi al capitalurilor împrumutate constă în faptul că primele sunt remunerate dacă întreprinderea realizează un beneficiu net contabil. dacă creşte gradul de lichiditate al activului (Sac) şi dacă capitalurile proprii sunt relativ slabe (folosesc investiţii prin leasing şi au credite-furnizori mari). în timp ce celelalte trebuie remunerate indiferent de situaţie (beneficiu sau pierdere). în egală măsură.Ch fin + Vfin + R extr . care rezultă din diferenţa dintre rata rentabilităţii economice (Re) şi rata rentabilităţii financiare (Rf). Efectul creşterii levierului financiar (ratei îndatorării) poate fi favorabil dar şi riscant. poate conduce la o rentabilitate financiară bună. dacă activele circulante se “rotesc“rapid (stocuri mici.Analiză financiară aprofundată Raportul 151 Pasiv C+D D = 1 + = 1 + LF reflectă structura finanţării. rata rentabilităţii financiare devine egală cu produsul: Rf = Rv · Nac · Sac(1 + LF). = C C C în care: D = LF poartă denumirea uzuală de levier financiar (sau rata îndatorării). C În final. Aceasta poate orienta întreprinderea în deciziile strategice de finanţare referitoare la raportul capitaluri proprii/datorii. În acest caz. cheltuielile financiare reprezentând dobânzile la imprumuturi pot diminua capacitatea de autofinanţare până la insolvabilitatea întreprinderii. fără creanţe).

Ch fin R e. îndatorarea potenţându-i gradul de rentabilitate a capitalurilor proprii. în măsura în care rentabilitatea economică este superioară costului îndatorării (Re > d). d D Rf = = = R e + (Re . Recurgerea judicioasă la îndatorare permite amelioararea rentabilităţii financiare (Rf > Re). îi reduce posibilităţile suplimentare de îndatorare în perioada de criză şi îi creşte volatilitatea rezultatelor şi a rentabilităţii capitalurilor proprii.d) . când Rf = Re. efectul de levier fiind pozitiv (ELF > 0). Îndatorarea nu are nici un efect (ELF = 0). Indicele levierului financiar ( ILF = . Utilizarea îndatorării trebuie totuşi făcută cu prudenţă. C C C în care: d = Rata dobânzii. cu cât este mai mare diferenţa dintre rentabilitatea economică (randamentul activelor) şi rata de îndatorare (levierul financiar). în care: ELF = efectul de levier financiar. care poate fi calculat în două moduri: Rf – Re = ELF = (Re – d) · D/C Se constată că efectul de levier financiar este cu atât mai mare.152 Analiză financiară aprofundată în care. D = LF = Levierul financiar C În final. veniturile financiare (Vfin) şi rezultatul extraordinar (Rextr) nefiind legate de exploatare. Efectul de levier devine de“măciucă” ce reduce rentabilitatea financiară faţă de rentabilitatea economică (Rf < Re). dacă randamentul activelor este inferior ratei dobânzii (Re < d). dacă Re = d.( C + D ) . se poate considera că: R exp . rezultă egalitatea: Rf = Re + LF·(Re – d) = Re + ELF. Rf ) are valori în concordanţă cu Re semnul (±) al efectului de levier financiar şi arată că întreprinderea se poate îndatora dacă este supraunitar (ILF > 1).D . deoarece limitează independenţa financiară a întreprinderii. ca urmare a un unui efect negativ (ELF < 0).

C ⎝ ⎠ Efectul de levier net este dependent de efectul de levier brut corectat cu cota de impozit: ELFnet = ELFbr (1 . Reducerea randamentului economic al activelor s-a datorat reducerii rezultatului din exploatare în condiţiile creşterii activului net total. riscul de insolvabilitate fiind crescut. absenţa îndatorării eliminând riscul financiar. 4.i) = Rfn – Ren. De exemplu. Efectul de levier se exprimă după impozitare. Valoarea unitară a indicelui (ILF = 1) arată egalitatea rentabilităţii financiare cu rentabilitatea economică. consecinţă a finanţării exclusiv din capitaluri proprii. Rata rentabilităţii financiare (atît a capitalurilor proprii cât şi a capitalurilor permanente) s-a redus. efectul de măciucă al îndatorării. mult mai sever faţă de beneficiile conservate şi de dividende (puţin sau deloc deductibile din impozitul întreprinderii) decât faţă de dobânzile la datorii (totdeauna deductibile din impozit). în cotă i: D ⎛ ⎞ Rfn = ⎜ Re br + (Re br − d )⎟ ⋅ (1 − i ) . Reducerea levierului financiar concomitent cu reducerea ratei cheltuielilor . diminuând-o corespunzător diferenţei dintre randamentul economic şi rata dobânzii (cheltuielilor financiare).Analiză financiară aprofundată 153 Valoarea subunitară a indicelui (ILF < 1) arată efectul negativ al îndatorării ca urmare a unui randament economic al activelor insuficient pentru acoperirea ratei dobânzii. 3. Recurgerea la efectul de levier este o practică încurajată de tratamentul fiscal. ca urmare a dinamicii inferioare a rezultatului din exploatare şi respectiv a rezultatului brut comparativ cu capitalurile proprii şi capitalurile permanente. Rata rentabilităţii financiare a fost inferioară randamentului activelor în exerciţiul precedent. ratele nete de rentabilitate (economică. financiară) rezultând după deducerea impozitului pe profit. din datele bilanţului şi contului de profit şi pierderi analizate mai sus rezultă datele înscrise în Tabelul 38. 2. din care se desprind următoarele concluzii: 1.

31 7.45 9.22 88.br(ELFbr)(4 – 9)-% 94608162 .31 0 0 .8 11. Efect levier fin.5.6 + 4.94 .50 82.br: ELFbr = LF(Re – d) 17.50 . 10.0621 88.1.68 77.1 7777272 176. Rata rentab. 9. Rezultatul brut al exerciţiului (Rexbr) 6.brute(Rfbr)[(1-2)/3] -% 5. Rata rentab. corespunzător structurii pasivului (capitaluri proprii/datorii) şi el creşte odată cu gradul de îndatorare.70 9.8 + 5.8 236328008 314339890 78011882 133.86 %) în exerciţiul curent a redus la zero efectul levierului financiar.40 10128077 19.37 8. Cheltuieli financiare (Chfin) 3. De aceea.8399426 91.85 30959596 -24349100 56.cap.87 12.4.net(ELFn) (17–18)% 20. fiind legat de structura financiară.37 -1.54 42.86 17905349 25. şi ca urmare.0.37 + 4.% În concluzie. crt. (Rcp) (5/6) .4 59.econ. 14.0 69289398 18493624 136.2.56 .perm. Activ net total (A) Rata rentabilit.59 63. studiul riscului trebuie aprofundat prin analiza solvabilităţii şi lichidităţii.86 .154 Analiză financiară aprofundată financiare până la nivelul randamentului economic (9.(Rebr) (1/8) .fin.% 8.fin.3.37 .84 0 0 7.50 9. riscul financiar decurge din utilizarea îndatorării. 15.06 + 3.5.9 15.50 + 3. rata rentabilităţii financiare a ajuns egală cu randamentul activelor.0 9.90 129. Rezultatul din exploatare(Rexp) 2. econ.13. 12.nete(Ren)[9*(1-i)]-% 19.% Datorii totale (D) Levierul financiar (LF) (10/3) Rata dobânzii (d) (2/10) Impozit pe profit (I) Cota procentuală (i) (13/5) .0 0.% Efect levier financ.37 .1 - 16.nete (Rfn) [4*(1-i)] .1 666599134 959678348293079214 143. Capitaluri permanente (Cp) 7.3.% 18. Indicatori (mii lei) Exerciţiul financiar Precedent 103007588 55308696 11. .02 . ¾ Aplicaţia 42: Ratele de rentabilitate financiară – efectul de levier Nr.4871 . Rata rentab.86 . 11.4.9 430271126 645338458215067332 150.net (ELFn)[16*(1-i)].4 434328633 768048262 333719629 176. Capital propriu (C)(Activ – Datorii) 4.5492 0. Efect levier fin. 13.08 50795774 Curent Tabelul 38 Abateri Indici (± Δ) (%) 1. Rata rentab. Efect levier financ.7 23.

Menţinerea solvabilităţii este condiţionată de sincronizarea ritmului încasărilor de fonduri legate de transformarea în monedă a activelor ajunse la maturitate şi ritmul plăţilor imperative legate de lichidarea datoriilor ajunse la scadenţă. adică dintr-o bună adecvare între necesarul de finanţare pe termen lung (în active corporale şi financiare) şi resursele de finanţare cu caracter permanent (capitalurile proprii şi îndatorarea la termen).3 .Analiză financiară aprofundată 3. dar şi dintr-un fond de rulment net pozitiv. Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a întreprinderii. Pasiv care exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv. afectându-i solvabilitatea. Activ total C+D C 1 = = +1 = +1. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii 155 Efectul de levier financiar (ELF) exprimă efectul îndatorării asupra rentabilităţii capitalurilor proprii. 3) Rata solvabilităţii generale: Rsg = Datorii totale D D LF . În acest sens. peste 0. În aprecierea solvabilităţii se mai utilizează o serie de rate din structura pasivului şi caracterizează îndatorarea şi autonomia financiară a întreprinderii: Capital propriu 2) Rata solvabilităţii patrimoniale: Rsp = . din care rezultă situaţia netă sau: 1) Activul net contabil: ANC = Total activ – Total datorii. care poate însemna şi riscul întreprinderii îndatorate de a nu putea face faţă angajamentelor.5. a cărei valoare minimă trebuie să se încadreze între 0. respectiv a activelor totale cu datoriile totale.5. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.0. Ea constituie un obiectiv prioritar al întreprinzătorului care doreşte să-şi păstreze autonomia financiară şi flexibilitatea gestiunii şi rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări şi fluxurile de plăţi. dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a bilanţului.5 reflectând o situaţie normală. o primă apreciere a solvabilităţii se realizează prin compararea între lichiditatea activului şi exigibilitatea pasivului. Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faţă scadenţelor pe termen lung şi mediu şi depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadenţe şi de cheltuielile financiare (costul îndatorării).

Există şi alte variante de calcul prin intermediul rapoartelor: Capital propriu (C) 〉 1. Cheltuieli financiare (Chfin) 10) Rata cheltuielilor financiare: Rcf = .5. Capital propriu (C) . Datorii pe termen lung Datorii totale (D) = LF (levierul financiar).25 fiind acceptabilă. Rezultatul din exploatare (R exp) Rata exprimă indirect solvabilitatea. valoarea minimă de 0. garanţia lor fiind constituită din activul întreprinderii.156 Analiză financiară aprofundată în care: C = Gradul de autonomie financiară (inversul levierului financiar). 8) Capacitatea de îndatorare: Cd = Capital permanent (Cp) Rata exprimă ponderea capitalului propriu în capitalul permanent. fiind un indicator de risc proporţional cu valoarea lui şi cu variabilitatea beneficiilor. este majorată de inflaţie. depinde de structura financiară şi arată posibilităţi de îndatorare crescute pentru valori ≥ 0. Capital propriu (C) Datorii 〉 1an . CAF . 9) Capacitatea de rambursare: Cr = Datorii totale care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi rambursa datoriile totale şi completează rata de îndatorare. D Creditorii sunt interesaţi într-o valoare cât mai mare a raportului. Mărimea lui variază de la un sector de activitate la altul. prin ponderea cheltuielilor financiare în rezultatul exploatării. 4) Rsg 1 = Datorii pe termen lung 5) Rsg 2 = Capacitatea de autofinanţare (CAF) . trebuind să fie cât mai mică pentru a evita . Capital propriu 6) Rata îndatorării totale: Rd = 7) Rata îndatorării pe termen lung: Rdtl = Această rată exprimă dependenţa de creditorii pe termen lung.

nu este suficient ca ea să-şi poată achita datoriile (să fie solvabilă). având un activ total superior datoriilor (situaţie netă pozitivă). Întreprinderea poate fi solvabilă. exerciţiului) 157 Această rată nu trebuie să depăşească 3 %. ceea ce impune analiza separată a lichidităţii sale. Ea rezultă din comparaţia între activele “lichide” şi pasivul exigibil. Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia. ceea ce face întreprinderea vulnerabilă şi o expune riscului de insolvabilitate. Lichiditatea activelor presupune posibilitatea de a le schimba rapid contra monedă. O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operaţiunile curente ale exerciţiului îi furnizează suficiente disponibilităţi pentru a face faţă scadenţelor pe termen scurt.Analiză financiară aprofundată riscul de non-plată. Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor pe termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilităţi(bani). 11) Rcf 1 = Cifra de afaceri (Prod. gradul de lichiditate generală fiind măsurat prin rapoartele: Active circulante 2) Rata lichidităţii generale: R lg = . gradul de lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt. dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele. Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare. ceea ce fereşte întreprinderea de faliment pe termen scurt. ceea ce se reflectă în fondul de rulment financiar: 1) FRF = Active circulante – Datorii curente (pe termen scurt). Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt. fiecare având semnificaţie proprie: lichiditatea bilanţului se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an. ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită. O variantă a acestei rate se obţine prin raportul: Cheltuieli financiare (Chfin) . Datorii curente care exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt) .

Activul net contabil pozitiv (ANC) şi în creştere arată existenţa solvabilităţii necesare acoperirii datoriilor din activele nete. Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare. ca urmare a unui fond de rulment pozitiv. ceea ce reflectă un bun echilibru financiar pe termen lung.0. Insuficienţa de lichidităţi are consecinţe atât pentru întreprindere (limitarea dezvoltării). pierderi de creanţe).158 Analiză financiară aprofundată şi variază după sectorul economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu ciclu lung. Noţiunea de lichiditate comportă mai multe grade după cum urmează: Active circulante − Stocuri . precum şi pentru clienţi (modificarea condiţiilor de credit). a cărei valoare minimă de 0. . În caz contrar. poate conduce la încetare de plăţi. Valoarea ei trebuie comparată cu întreprinderi similare şi depinde de viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt.3 reflectă o garanţie de lichiditate pentru întreprindere. De exemplu. având valori peste limitele admisibile. Datorii pe termen scurt Această rată poartă şi denumirea de rată de trezorerie. consecinţa unui fond de rulment negativ. 3) Rata lichidităţii reduse: Rlr = Datorii pe termen scurt care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt. din care se desprind următoarele concluzii: 1.5 pentru o lichiditate normală. de rambursări. ratele de solvabilitate – lichiditate determinate pe baza datelor din bilanţ şi contul de rezultat analizate mai sus sunt redate în Tabelul 39. Disponibilităţi 4) Rata lichidităţii imediate (rapide): Rli = . Ratele de solvabilitate patrimonială (Rsp) şi generală (Rsg) confirmă acelaşi lucru. cât şi pentru creditori (întârzieri de plată a dobânzilor. ceea ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate. lipsa de lichidităţi. ceea ce confirmă creşterea capitalurilor proprii cu 50 %. având valoarea optimă peste 0. 2.2 .

03 104.43 2.15 84.03) Exerciţiul financiar Precedent Curent 159 Tabelul 39 Abateri Indici (± Δ) % 430271126 645338458 215067332 150.45. Rlg = Acirc/D pe term.00 3.0621 88.13 9. ceea ce reflectă dificultăţi în trezoreria imediată. Rsg = Activ/Datorii totale (> 1) 4.27 188.54 0.scurt (> 1) 3. 4.lichiditate Nr.02 0.160 0.05 .67 + 0. Rli = Disponib.sc.0. Rsg2 = CAF/D pe termen lung 6.64 0.05 5.06 40. Rsp = Capital propriu/Pasiv (> 0. I.13 4.45 0.98 0. Rate de solvabilitate .74 0.0.0 II.5) Cr = CAF/D (> 0. Rate de solvabilitate 1.în perioada curentă . FRF = Acirc – D pe term. Rdtl = Datorii pe term. ratele de lichiditate generală (Rlg) şi redusă (Rlr) .0.70 + 1. în care sunt prezentate următoarele categorii de indicatori: .015 .008 93. 11. Fac excepţie capacitatea de rambursare a datoriilor (Cr) şi rata cheltuielilor financiare (Rcf1) în perioada precedentă.022 40.81 0.0.22 59.0.20 0.18 1000 ./D term scurt (> 0.83 2.lichiditate crt.98 . Cd = C/Cpermanent (> 0.sunt supraunitare. care nu sunt în limite normale.152 0. 4.02 1.Stocuri)/D pe term sc.2 .75 .71 84.0.04 + 0. Urmare unui fond de rulment financiar pozitiv. Rsg1 = C/D pe termen lung (> 1) 5. (> 0) 2. un document ce trebuie prezentat sistematic de întreprindere în cadrul situaţiilor financiare anuale (OMFP 94/2001).7 + 0.12 + 1. Rlr = (Acirc .7 . Rate de lichiditate 1.7 2.83 0.82 50. 10.26 . Sinteza ratelor determinate pe baza bilanţului se regăseşte în Nota Explicativă 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori economicofinanciari”.32 0.55 3.0.037 0.lg /C 8. 9. în timp ce ratele de lichiditate rapidă (Rli) sunt subunitare şi în scădere.5) 3.10 3.29 255.2) 100194521 325651589 225457068 325.4871 0.5492 0.0 0.42 0.23 108. Rd = D/C (LF) 7.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 43: Calculul ratelor de solvabilitate .25) Rcf = Chfin/Rexp Rcf1 = Chfin/CA (< 0. ANC = Activ – Datorii (> 0) 2.

Cifra de afaceri De exemplu. Active imobilizate 3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = 4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = 5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = 6) Viteza de rotaţie a activelor totale = IV. Indicatori de activitate: 1) Viteza de rotaţie a stocurilor = 2) Număr de zile de stocare = Stocul mediu ⋅ 365 . Achiziţii de bunuri Cifra de afaceri . Capital angajat (Capital permanent) Profit brut din vânzări ⋅ 100 . Indicatori de lichiditate: 1) Lichiditatea generală: Lg = 2) Lichiditatea imediată: Li = II. Datorii curente Active circulante − Stocuri . indicatorii din Nota explicativă 9 sunt redaţi în Tabelul 40: . Indicatori de risc: Active curente . Costul vânzărilor Sold mediu clienţi ⋅ 365 . Cheltuieli cu dobânda Costul vânzărilor . Stocul mediu 2) Acoperirea dobânzilor = III. Total active 1) Rentabilitatea capitalului angajat = 2) Marja brută din vânzări = Profit înainte de dobândă şi impozit ⋅ 100 .160 Analiză financiară aprofundată I. Cifra de afaceri Sold mediu furnizori . Capital propriu Profit înainte de dobândă şi impozit pe profit . Datorii curente 1) Gradul de îndatorare = Capital împrumutat ⋅ 100 . Indicatori de profitabilitate: Cifra de afaceri .

3.5 88.0. Marja brută din vânzări .2 1. I.9 . crt.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 44: Principalii indicatori economico-financiari Nr. 2.zile Viteza de rotaţie a activelor imobilizate – rot.12 (± Δ) % + 1. Viteza de rotaţie a stocurilor .8 ori + 0. . În consecinţă.71 . Indicatorul gradului de îndatorare .0 61.83 2. În schimb. Lichiditatea generală (Lg) 2.8 ori 12. Rentabilitatea capitalului angajat . 5. Indicatori de activitate 1.2.4 100 78.92 48.4 ori .1. Indicatorul privind acoperirea dobânzilor III. 4. Indicatorii de lichiditate au avut o evoluţie ascendentă. Indicatori de lichiditate 1. Număr de zile de stocare – zile Viteza de rotaţie a debitelor clienţi . ceea ce constituie aspecte favorabile privind acoperirea datoriilor curente din activele curente.3 122 + 32 135.73 19.8 . în sensul reducerii vitezei de rotaţie a debitelor – clienţi şi al reducerii duratei de achitare a furnizorilor. 3. indicatorii de activitate (gestiune) au avut dinamici nefavorabile. În concluzie.1.0 98. performanţele economico-financiare ale întreprinderii au avut evoluţii corespunzătoare unei activităţi fără riscuri majore.zile Viteza de rotaţie a creditelor furnizori .% Din analiza datelor Tabelului 40 se constată următoarele: 1.43 0. în sensul reducerii ratei rentabilităţii capitalului angajat şi a marjei brute din vânzări.7 12.2 ori 112. indicatorii de risc privind gradul de îndatorare şi de acoperire a dobânzilor au scăzut.8 ori 9.4 ori1 88.5 56 .rotaţii 2.70 2. Viteza de rotaţie a activelor totale . Indicatori de profitabilitate 1. Lichiditatea imediată (Li) II. 4.6 6.lichiditate 161 Tabelul 40 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent 1.6 ori 0.8 + 1.5 108 + 11.% 2. Indicatori de risc 1.% 2. ceea ce a mărit nefavorabil decalajul dintre încasări şi plăţi.93 11.21 Rate de solvabilitate .7.3 3.8 ori . 54.6.27 188.rotaţii IV.5 3.2 ori 10. 5. Indicatorii de profitabilitate au avut o evoluţie nefavorabilă.5 0.0 111.29 262.4 ori 89.8 ori 97 90 57 1.

ele trebuie coroborate cu ratele de gestiune privind rotaţia posturilor de bilanţ. Conceptul de risc apare în strânsă legătură cu strategia financiară a întreprinderii. se apreciază prin coeficientul levierului financiar şi măsoară sensibilitatea rezultatului curent la variaţia rezultatului din exploatare. se apreciază pe baza coeficientului levierului de exploatare şi măsoară sensibilitatea rezultatului exploatării la variaţia vânzărilor.6. Cumularea riscului economic cu riscul financiar prin intermediul coeficientului levierului total permite evaluarea riscului global – economic şi financiar . Este numit risc de capital şi are două componente: riscul de exploatare şi riscul financiar. ambele dependente de fluctuaţia ratei rentabilităţii la variaţiile volumului de activitate. care vizează excedentele de trezorerie. Riscul financiar decurge din prezenţa cheltuielilor ce remunerează datoriile. Riscul de exploatare este legat de prezenţa cheltuielilor fixe în totalul cheltuielilor de exploatare. Acestor rate trebuie să li se adauge o analiză în dinamică prin intermediul fluxurilor de lichidităţi pe perioade mai scurte. Aceasta implică determinarea unor fluxuri de mijloace şi resurse pe baza unor bilanţuri succesive. Analiza riscului de faliment (insolvabilitate) Un obiectiv major al diagnosticului financiar în aprecierea stării de sănătate financiară a întreprinderii îl constituie evaluarea riscurilor ce îi însoţesc activitatea. fiind legat de costul capitalului (propriu sau împrumutat). 3.162 Analiză financiară aprofundată În analiza diagnostic a rentabilităţii şi riscurilor trebuie să se aibă în vedere următoarele elemente: Ratele de rentabilitate-profitabilitate şi de risc au un aspect static şi punctual şi de aceea. iar altele prefigurează falimentul (insolvabilitatea) ce ameninţă supravieţuirea (perenitatea). Noţiunea de risc nu are semnificaţie decât atunci când se prefigurează viitorul şi când se încearcă estimarea fluctuaţiilor posibile ale ratei rentabilităţii cu ajutorul previziunilor. din care unele semnalează fragilitatea (vulnerabilitatea).cu atât mai ridicat cu cât cheltuielile legate de amortizare şi dobânzi . pornind de la semnalele oferite de analiza situaţiei trecute.

întreprinderea trebuie să prezinte o bonitate financiară. care consideră că pentru a beneficia de un credit.exprimă aptitudinea întreprinderii de a se finanţa din resursele stabile dacă este pozitivă. Prin sistemul de rate de rentabilitate şi de echilibru financiar. ceea ce arată dificultăţi financiare pe termen scurt. evaluarea completă a stabilităţii întreprinderii şi a posibilităţii de a înregistra pierderi care să anticipeze degradarea situaţiei financiare. ci mai ales băncile creditoare. Mărimea riscului activităţii economico-financiare interesează nu numai întreprinderea care apelează la credite. întreprinderea fiind cvasifalimentară. 3) Trezoreria reprezintă partea care rămâne din resursele stabile după ce au fost finanţate imobilizările şi necesarul de fond de rulment . adică un fond de rulment pozitiv. În acest sens. se poate realiza prin intermediul indicatorilor ce exprimă calitatea activităţii economico-financiare: 1) Solvabilitatea patrimonială exprimă gradul în care capitalurile proprii asigură acoperirea obligaţiilor pe termen lung şi a creditelor prin elemente patrimoniale trebuie să aibă valori de peste 0. O trezorerie negativă implică recurgerea la credite bancare de trezorerie pentru plăţile curente. respectiv a performanţelor şi riscului economic şi financiar.trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea capitalului circulant.3 şi o evoluţie ascendentă. 4) Rata rentabilităţii financiare exprimă capacitatea întreprinderii de a obţine profit net prin utilizarea capitalurilor proprii . dar nu oferă posibilitatea evaluării riscului de faliment care ameninţă continuitatea .este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de levier financiar pozitiv. 2) Lichiditatea constituie capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen scurt din resursele băneşti disponibile . de la cel operaţional (tactic) la cel strategic. diagnosticul financiar permite evidenţierea punctelor tari şi a punctelor slabe ale gestiunii financiare. până la riscul de faliment.3 este un semnal de prudenţă deosebită ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare. care să exprime o garanţie a gestionării sănătoase a activităţii la toate nivelurile.Analiză financiară aprofundată 163 deţin o pondere mai mare în totalul cheltuielilor. O valoare sub 0.

probleme specifice de trezorerie. reducerea marjelor şi ratelor de rentabilitate. imputabil doar fluctuaţiilor conjuncturale. Cauzele care pot conduce la faliment sunt numeroase şi vizează reducerea de activitate. reducerea pieţelor de desfacere.a. Studii întreprinse în SUA şi Franţa au arătat că în vederea previzionării falimentului unei întreprinderi pot fi utilizate metode contabile şi metode bancare. sau spaţiale cu întreprinderi similare din acelaşi sector de activitate. care permit determinarea unei funcţiiscor. acea marjă de securitate financiară care asigură capacitatea de plată pe termen lung şi scurt. de management.lichiditate. au furnizat analizei financiare un câmp de investigaţii deosebit de bogat în scopul găsirii unor metode de detectare precoce şi previzionare a riscului de faliment consecutiv dificultăţilor. Se cunosc mai multe metode-scoring de evaluare a riscului de faliment: .164 Analiză financiară aprofundată activităţii întreprinderii aflate în dificultate. Metodele contabile (cantitative şi analitice) se folosesc în cazul analizelor comparative în timp în scopul estimării evoluţiei viitoare a activităţii. ştiind că rezultatele financiare ale întreprinderii se pot degrada în timp. dar oferă informaţii insuficiente asupra viitorului. analiza aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a evita falimentul vizează echilibrul financiar pe baza fondului de rulment patrimonial (financiar). Concluziile unor asemenea analize sunt semnificative doar în cazul comparaţiilor temporale ale aceleiaşi întreprinderi. a cărei valoare (scor) clasifică întreprinderile în vulnerabile şi sănătoase. Calculul funcţiei scor se bazează pe o baterie de rate financiare obţinute pe grupuri de întreprinderi care s-au comportat diferit faţă de riscul de faliment. precum şi ratele de solvabilitate . Metodele bancare propun detectarea timpurie a vulnerabilităţii şi riscului de faliment prin intermediul unor note de risc sintetice obţinute pe baza unor metode statistice de analiză discriminantă. blocajul în lanţ. riscul de insolvabilitate fiind previzibil cu câţiva ani înaintea încetării plăţilor. precum şi cauze accidentale legate de falimentul unor clienţi. ş. Degradarea în timp a rezultatelor întreprinderii. În acest scop. ci un rezultat al unei degradări progresive a situaţiei financiare a întreprinderii. dificultăţile cu care se confruntă şi care nu sunt numai de ordin financiar. Studiul cauzelor falimentului a condus la concluzia că acesta nu este un fenomen brutal.

999R5.insolvabilitate Riscul de faliment (%) Redus . Activ total măsoară flexibilitatea întreprinderii şi folosirea eficientă a capitalului circulant.6R4 + 0.4R2 + 3.675 1. al Băncii Comerciale Române.scor care a permis anticiparea a 75 % din falimente cu 2 ani înaintea producerii lor.675 Z < 1.81 Situaţia întreprinderii Bună . Activ total Activ total Capitalizare bursieră Valoarea de piaţă a capitalului propriu = Datorii totale Datorii totale măsoară independenţa (autonomia) financiară.solvabilitate Precară .2R1 + 1. funcţia-scor (Z) comportă 5 variabile (rate) şi are următoarea expresie: Z = 1. Activ total Vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 2.dificultate Grea . modelul Băncii Franţei. Modelul este aplicabil în special întreprinderilor cotate la Bursa de valori.Analiză financiară aprofundată 165 modelul Altman. al Băncii Agricole ş. în care: Activ circulant R1 = exprimă ponderea capitalului circulant în totalul activelor. au rezultat valorile din Tabelul 41: .a.81 < Z < 2. 1) Modelul Altman a fost elaborat în anul 1968 în SUA.maxim De exemplu. fiind prima funcţie . Conan-Holder. Profit reinvestit Autofinanţare R2 = măsoară capacitatea de finanţare internă. = Activ total Activ total R3 = R4 = Profit brut Rezultat din exploatare = măsoară randamentul activelor.inexistent Nedeterminat Iminent . pe baza datelor din conturile anuale ale întreprinderii analizate. Cifra de afaceri R5 = măsoară viteza de rotaţie a activelor (numărul de rotaţii).3R3 + 0.

16R3 .0.1R5 . Aplicabilitatea acestei metode este. Funcţia-scor cuprinde 5 variabile (rate) şi se prezintă astfel: Z = 0.0309 0. 4. R1 = Datorii totale R2 = Capitaluri permanente . Valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 2.036 0. În Franţa sunt cel puţin 2 funcţii . 3. însă.inexistent.0. relativ limitată întrucât cercetarea care a stat la baza elaborării ei s-a axat pe sectorul manufacturier american în perioada 1946 .1965 şi concluziile nu permit extrapolarea lor la un univers mai larg datorită caracterului lor particular. întreprinderea este solvabilă.538 0. 2.166 Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 45: Determinarea funcţiei – scor Z – model Altman Nr. 6.675 plasează întreprinderea într-o situaţie financiară bună.802 2. 5. 2. după cum urmează: 2) Modelul Conan-Holder a fost elaborat în anul 1978 pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii. în care: Excedent brut de exploatare .87R4 .crt 1.496 0.1975.scor de depistare precoce a riscului de faliment.802 0.Pe această bază.24R1 + 0. din care jumătate au falimentat cu trei ani înainte în perioada 1970 . fiind credibilă pentru bancher şi cu riscul de faliment cvasi . Activ total .816 2.0352 0.780 Tabelul 41 An curent 0.22R2 + 0.0762 1.0722 2. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Activ circulant /Activ total R2 = Profit reinvestit (AF) /Activ total R3 = Profit brut /Activ total R4 = Capitaluri proprii /Datorii totale R5 = Cifra de afaceri /Activ total Funcţia – scor Z An precedent 0.964 Din datele Tabelului 41 se desprind următoarele concluzii: 1.

4122 0. în cazul întreprinderii analizate. .6514 0.0.04 < Z < 0. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = EBE /Datorii totale R2 = Capitaluri permanente /Activ total R3 = (Active circulante .4901 0.scor se apreciază astfel: Valoarea scorului Z Z > 0. Activ total Activ total Cheltuieli financiare .Analiză financiară aprofundată R3 = R4 = R5 = Valori realizabile şi disponibile Active circulante − Stocuri = . 5.16 0.1692 Tabelul 42 An curent 0.04 Z < .4671 0.05 < Z < 0.16 0. vulnerabilitatea întreprinderii în funcţie de valoarea funcţiei .8001 0. valorile funcţiei-scor superioare limitei minime de 0.1032 0. Valoarea adăugată 167 Pe baza acestui model. 2.4791 0.0395 0.16 şi în creştere.1 < Z < 0.2863 0. calculul funcţiei-scor după acest model a condus la valorile din Tabelul 42: ¾ Aplicaţia 46: Determinarea funcţiei – scor Z – model Conan-Holder Nr.4912 0.1 . 4. Cifra de afaceri Cheltuieli cu personalul .Stocuri) /Activ total R4 = Cheltuieli financiare /Cifra de afaceri R5 = Cheltuieli de personal /Valoarea adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.0.2702 plasează întreprinderea într-o situaţie foarte bună cu un risc de faliment sub 10 %.05 Situaţia întreprinderii Foarte bună Bună Alertă Pericol Eşec Riscul de faliment (%) < 10 % 10 ÷ 30 % 30 ÷ 65 % 65 ÷ 90 % > 90 % De exemplu. 3.crt 1. până la 0.2702 În concluzie. 6.

scor indică situaţia de normalitate şi probabilitatea riscului de faliment ale întreprinderii după cum urmează: .1.221R4 – 0.824R3 + 5. în perioada 1975-1980.544.168 Analiză financiară aprofundată 3) Modelul Centralei Bilanţurilor a Băncii Franţei a fost elaborat pe baza a 3000 întreprinderi industriale cu 3 ani înaintea falimentului. Cifra de afaceri Datorii comerciale Sold mediu furnizori ⋅T = ⋅T . operează cu un număr de 8 variabile (rate) şi măsoară gradul de similitudine al întreprinderii cu cele normale sau.689R5 – 1. Modelul prezice riscul de faliment pentru un orizont de 3 ani. având expresia: 100Z = .164R6 + + 0. Datorii totale Excedent brut de exploatare . aflate în pragul falimentului. Cifra de afaceri Investiţii corporale .4 %.6 % şi de dificultate = 79. în care: Cheltuieli financiare . după cum urmează: a) Z > 0: probabilitatea de normalitate = 76. Valoarea adăugată R8 = Semnul (±) al scorului Z reflectă probabilitatea de normalitate (dificultate) a întreprinderii. R1 = Excedent brut de exploatare R2 = R3 = R4 = R5 = R6 = Resurse stabile Capitaluri permanente .706R7 + 1. Aprovizionări Cumpărări de mărfuri Vad 1 − Vad 0 Modificarea valorii adăugate ⋅ 100 = ⋅ 100 . b) Z < 0: probabilitatea de normalitate = 20. Valoarea funcţiei .408R8 – 85.255R1 + 2.9 %. = Capital investit Activ total Capacitate de autofinanţare .003R2 – 0.1 % şi de dificultate = 23. Vad 0 Vad 0 Sold mediu clienţi R7 = ⋅ 360 .

valoarea scorului superioară şi în creştere faţă de limita minimă de 0.% R7 = Sold mediu clienţi ·360/CA R8 = Investiţii corporale/Valoare adăugată Funcţia – scor Z An precedent 0.80 121. Pasiv .75 32.125 plasează întreprinderea într-o zonă de normalitate cu riscul de faliment sub 10 %. 9.0025 0. calculată după acest model este redată în Tabelul 43: ¾ Aplicaţia 47: Calculul funcţiei – scor Z – model Banca Franţei Nr. 5. 2. Pasive pe termen scurt b) Solvabilitatea: S = Capital propriu .0.25 Situaţia întreprinderii Normală Incertă Riscantă 169 Riscul de faliment (%) 10 ÷ 45 % 45 ÷ 70 % 70 ÷ 100 % De exemplu. 4) Modelul Băncii Comerciale Române.2066 80. Denumirea variabilelor (ratelor) R1 = Cheltuieli financiare/EBE R2 = Capitaluri permanente/Activ total (%) R3 = CAF/Datorii totale R4 = EBE/Cifra de afaceri R5 = Sold mediu furnizori ·360/Cumpărări mărfuri R6 = (Vad1 – Vad0)/Vad0 .043 În concluzie.125 Z < .1600 0.25 < Z < 0. 7.0072 1. 4.1520 0.scor a întreprinderii analizate.125 .25 0.01 0.14 0.4761 65.2171 79. ţinând seama de specificul şi condiţiile economiei româneşti.Analiză financiară aprofundată Valoarea scorului Z Z > 0. 3.64 0.1912 86.0.66 179. 6. utilizează un set de rate şi indicatori de performanţă pentru stabilirea bonităţii întreprinderii pe baza unei grile de punctaj cu 6 criterii: Active pe termen scurt a) Lichiditatea patrimonială: Lp = .448 Tabelul 43 An curent 0. funcţia .65 26.crt 1. 8.

De >50 % Ai > 50%. Solvabilitatea (S = Capital propriu/Pasiv) 3. gajuri.interne.scurt/Pasive term.scurt) Limite de valori < 80 % 80 ÷ 100 % 100 ÷ 120 % 120 ÷ 140 % 140 ÷ 160 % > 160 % < 30 % 30 ÷ 40 % 40÷ 50 % 50÷ 60 % 60÷ 70 % 70÷ 80 % > 80 % <0 0 ÷ 10 % 10 ÷ 30 % <5 5 ÷ 10 > 10 At > 50%. Dt >50 % Ai > 50%. Dt >50 % Depozite gajate Gajuri. Rentabilitatea financiară (Rf = Profit brut/Capital propriu) Rotaţia activelor circulante (Nac = Cifra de afaceri/Active circulante) Dependenţa de pieţe (aprovizionare-desfacere) Aprovizionare: din ţară (At). la export (De) Garanţii 6. . Active circulante e) Dependenţa de pieţele de aprovizionare (A) şi desfacere (D) . 5. ipoteci.sunt notate cu puncte care servesc la clasificarea întreprinderilor în 5 categorii: Nr. cesionare creanţe). De >50 % At > 50%. din import (Ai) Desfacere: în ţară (Dt). 4. Capital propriu c) Rentabilitatea financiară: Rf = d) Rotaţia activelor circulante: Nac = Cifra de afaceri . Criteriile de evaluare a bonităţii financiare – modelul BCR . externe. ipoteci Achiziţii din credite Cesionare creanţe Puncte -2 -1 +1 +2 +3 +4 0 1 2 3 4 5 6 0 3 4 1 2 4 4 3 2 1 4 3 2 1 2.crt 1.170 Analiză financiară aprofundată Pr ofit brut . f) Garanţii (depozite în lei şi valută gajate. bunuri achiziţionate din credite. Criteriul de evaluare Lichiditatea patrimonială (Lp = Active term.

61 1 1. Garanţii Depozite 4 Depozite 4 Total puncte 17 19 Punctajul acumulat şi în creştere. Dt > 50 2 6. fiind .fără garanţii pentru acordare de credite Pe baza grilei se consideră că întreprinderile din categoriile A şi B au o situaţie economico-financiară bună şi pot beneficia de credite bancare. cuprins între (16-20) situiază întreprinderea în categoria B.51 1 5.38 3 10. grila de punctaj privind bonitatea conform modelului BCR a întreprinderii analizate se prezintă în Tabelul 44: ¾ Aplicaţia 48: Grila de evaluare a bonităţii – model BCR Tabelul 44 Criteriul de performanţă Anul precedent Anul curent Nivelul Puncte Nivelul Puncte 1. Rentabilitate financiară brută(Rfb) 8. Ele trebuie supravegheate din punct de vedere al solvabilităţii în vederea recuperării creditelor la primele semne de neîncredere.gradul de risc > 20 Foarte bună . acordarea unui credit impunând o primă de risc relativ ridicată. Întreprinderile din categoria C prezintă un grad ridicat de risc.82 4 4.9 4 2.se pot acorda credite 16 ÷ 20 Bună . De exemplu. cu o situaţie economico . Categoriile D şi E nu prezintă garanţii şi nu pot beneficia de credite.24 4 3.financiară bună.54 4 67. Solvabilitate (S) 64.prezintă risc ridicat 6 ÷ 10 Risc deosebit – nu prezintă garanţii pentru acordare de credite 0÷5 Deosebit de precară . Lichiditate patrimonială (Lp) 143. Rotaţia activelor circulante (Nac) 1. Dependenţa de pieţe (%) At > 50.Analiză financiară aprofundată În funcţie de punctaj se apreciază situaţia financiară a întreprinderii: Categoria A B C D E 171 Total puncte Situaţia economică – financiară .se pot acorda credite 11 ÷ 15 Oscilantă . Dt > 50 2 At> 50.13 3 269.

Modificarea valorii unui indicator de bilanţ trebuie apreciată numai după confruntarea acesteia cu sumele înregistrate în rulajele conturilor. pentru a permite depistarea timpurie a primelor semnale de degradare a acesteia şi a adopta decizii de corecţie cu anticipaţie. Pentru evaluarea completă a gradului de utilizare a activelor circulante. În aprecierea vulnerabilităţii întreprinderii şi a riscului de faliment nu este suficientă numai utilizarea unei singure metode – scoring. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii.7. el trebuie completat cu datele analitice referitoare la rulajele diferitelor conturi care se regăsesc în indicatorii de bilanţ. 3. Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator semnificativ ce caracterizează eficienţa cu care sunt folosite activele circulante ale întreprinderii. bilanţul singur nu este suficient. care vizează unul din cei mai importanţi indicatori sintetici calitativi – viteza de rotaţie a activelor circulante – care are efecte directe asupra indicatorilor de performanţă (beneficiul şi rata rentabilităţii).1. Evaluarea vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul următorilor indicatori: . producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este mai mare. ci este necesară combinarea mai multor metode de analiză dinamică a situaaţiei financiare.7.172 Analiză financiară aprofundată credibilă şi prezentând garanţii pentru a putea beneficia de credite bancare. În acest sens. cu atât volumul de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau. Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante Interpretarea indicatorilor de bilanţ trebuie realizată numai în legătură cu datele privind activitatea economică desfăşurată de întreprindere în cursul anului. se impune efectuarea unei analize externe a bilanţului. 3. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare. folosindu-se balanţa de verificare pe rulaj a conturilor. dat fiind că tocmai rulajele caracterizează acţiunea utilă a mijloacelor avansate în diferite faze ale circuitului economic al întreprinderii (aprovizionare – producţie – desfacere).

casa şi conturi la bănci.52 360 236. 2 2) Durata unei rotaţii este o mărime inversă numărului de rotaţii şi se stabileşte T T ⋅ Sm = (zile / rotaţie). Cifra de afaceri (CA) – mil. 4.9 Tabelul 45 Abateri Indici (± Δ) (%) + 185231 156.6 Durata anului financiar (T) . produse finite şi mărfuri.mil. avansuri pentru cumpărări de stocuri). 5. 90. Sm 173 Si + Sf .6 106.8 657.2 Active circ la 1000 CA (Ac)-(1000/N) 617. Indicatori crt. 30 zile). investiţii financiare pe termen scurt. lei 3.6 + 40.6 94. 180. 3) Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri: Ac = CA N Analiza acestor indicatori ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare (încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente celor trei stadii ale circuitului economic (aprovizionare – producţie – desfacere). creanţe.3 . 6.10 + 14. producţie în curs de execuţie. 1.4 .zile 360 Durata unei rotaţii (Dz) zile/rot (4/3) 222. CA (rotaţii). Active circulante total (Sm) .Analiză financiară aprofundată 1) Numărul de rotaţii: N = în care: CA = Cifra de afaceri. Numărul de rotaţii (N) (2/1) Exerciţiul financiar Precedent Curent 330562 515793 535016 783518 1. precum şi pe fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale consumabile. calculat ca medie: Sm = ¾ Aplicaţia 49: Indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr.1 +248502 146. ca raport: Dz = N CA în care: T = durata perioadei de referinţă (360. pe baza Contului de rezultat şi bilanţului armonizat se determină viteza de rotaţie a activelor circulante din Tabelul 45: Sm = Soldul mediu al activelor circulante. De exemplu. Sm 1 ⋅ 1000 = ⋅ 1000 .lei 2.35 100 106.0.62 1.

Toţi indicatorii vitezei de rotaţie a activelor circulante au cunoscut dinamici nefavorabile.6 zile şi ca urmare. Efectele accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante În general. . ceea ce exprimă degradarea eficienţei utilizării acestora. viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi indicatori de performanţă ai întreprinderii. asupra cărora manifestă efecte favorabile.7.1 a antrenat creşterea duratei unei rotaţii cu 14. 360 în care: D1(0) = durata unei rotaţii în cele două perioade. B = CA – Ct = Dz 3) Rata rentabilităţii economice calculată prin lanţul de rate: Rexp Rexp CA Ac Re = = ⋅ ⋅ = Rv ⋅ N ⋅ Sac . 2. fie prin creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante în cursul unei perioade. N = Numărul de rotaţii.2. ceea ce antrenează în final reducerea activelor circulante ce revin la 1000 lei cifră de afaceri. Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina o evoluţie favorabilă a acestor indicatori. după cum orice încetinire va avea efecte negative asupra lor. majorarea activelor circulante la 1000 lei CA cu 40. Activ CA Ac Activ în care: Rv = Rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri). Accelerarea vitezei de rotaţie se exprimă. prin încetinire: 1) Eliberări (E) (-) sau imobilizări (I) (+) de active circulante calculate cu relaţia: CA1 E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ (mii lei). 3. prin accelerare sau nefavorabile. Reducerea numărului de rotaţii cu 0. 2) Beneficiul din activitatea de bază calculat cu relaţia: Sm ⋅ T − Ct (mii lei).174 Analiză financiară aprofundată Din datele Tabelului 45 se desprind următoarele concluzii: 1.6 lei. fie prin reducerea duratei unei rotaţii. Viteza de rotaţie a activelor circulante stă în legătură directă cu următorii indicatori.

% Levierul financiar (LF) (10/9) Rata rentabilit. Active circulante (Sm) .0639 + 2.36 . Durata unei rotaţii (Dz) – zile/rot 9. 14.3 133. pe baza contului de rezultat (Tabelul 2) şi a bilanţului armonizat (Tabelul 25) se determină efectele modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante în Tabelul 46: ¾ Aplicaţia 50: Efectele vitezei de rotaţie a activelor circulante Nr. Datorii totale (D) – mil. 4.7 143. Rezultat brut aferent CA nete (B)-mil. Cifra de afaceri netă (CA) – mil.0. financ.65 0. 1.15 108.74 + 2.10 + 14.85 301198 + 110197 959679 + 293079 53.05 157.lei 6. Cost bunuri vândute şi serv. C CA Ac Activ C în care: D LF = = Levierul financiar (rata îndatorării). Total active nete (A) – mil. lei 2.20 94.9 640142 + 214306 Analiza efectelor încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante pe .(Ct) 3.9 515793 + 185231 156.0 107.6 + 78012 + 2.5 88.% Rata rentabilit. Ponderea activelor circulante (Sac).7 109. De exemplu. lei Rata profitabilităţii CA (Rv) (3/1) .70 28. Numărul de rotaţii active circ (N) 8. 4) Rata rentabilităţii financiare calculată prin lanţul de rate: Rex Rex CA Ac Pasiv Rf = = ⋅ ⋅ ⋅ = Re ⋅ ( 1 + LF ) .38 0.17 + 4. 11.75 1. 13.48 104. C Se constată efectul favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante asupra indicatorilor de performanţă ai întreprinderii.60 1.2 191001 666600 330562 49. lei 10.4910 47.6 150. Capitaluri proprii (C) – mil. econom.mil.73 . prest.44 31. lei 5.35 106. (Rf) (3/9) .4 344015 482320 + 138305 140.% 7. (Re)(3/4) .5549 44.% Tabelul 46 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146.8 314340 38.52 236.0.Analiză financiară aprofundată 175 Sac = Ponderea activelor circulante în activul bilanţului.62 222. Indicatori crt. 12.2 425836 236328 35.

lei.176 Analiză financiară aprofundată baza datelor Tabelului 46 conduce la următoarele concluzii: CA1 = (236. Creşterea cifrei de afaceri a majorat beneficiul aferent cu 248502 milioane lei. în care: ΔCA = CA1 – CA0 = 535016 – 783518 = + 248502 mil. b) Pe treapta a doua: ΔCA = ΔSm + ΔT + ΔDz. lei = Δ. ΔT = Dz 0 Dz 0 222 . 2) Modificarea beneficiului din activitatea de bază este diferenţa: Δ = B1 – B0 = 301198 – 191001 = + 110197 mil. Creşterea duratei de rotaţie a diminuat beneficiul cu 52150 milioane lei.138305 mil.8 – 222. pe seama căreia beneficiul a crescut cu 300652 milioane lei.2) ·783518/360 = + 31776 mil. 1) E( I ) = ( Dz1 − Dz 0 ) ⋅ 360 Deci. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔCA + ΔCt. Dz1 Dz 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSm + ΔT + ΔDz = 300652 + 0 – 52150 = + 248502 mil. lei. creşterea duratei unei rotaţii cu 14. În concluzie: 1.6 zile a avut ca efect imobilizări de active circulante în valoare de 31776 milioane lei.2 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 1 − = CA1 − CA′1 = 783518 − 835668 = − 52150 mil. ΔCt = Ct0 – Ct1 = 344015 – 482320 = . Sistemul factorial al beneficiului este următorul: ΔDz = . lei = ΔCA. lei. lei. 2. dar aceasta s-a datorat majorării activelor circulante cu 185231 milioane lei. 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 1 Sm1 ⋅ T 0 − = CA′1 − CA′0 = − 835668 = 0 . lei.2 Dz 0 Dz 0 = 835668 – 535016 = + 300652 mil. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔCA + ΔCt = 248502 – 138305 = + 110197 mil. în care: 515793 ⋅ 360 Sm1 ⋅ T 0 Sm 0 ⋅ T 0 ΔSm = − = CA′0 − CA0 = − CA0 = 222 . lei.

40 = + 2.05 – 44.20 %. ΔSac = Re1 – Re1´ = 31.15 procente în activul bilanţului.44 · 1.98 – 30.90 + 2.73 %. În concluzie: 1.52150 mil.23 % + 2.73 % a fost consecinţa creşterii rentabilităţii veniturilor cu 2.23 – 1.23 %. + 110197 mil.74 % şi a majorării ponderii activelor circulante cu 4.98 = + 2.40 % 4) Modificarea ratei rentabilităţii financiare este diferenţa: Δ = Rf1 – Rf0 = 47.88 = .88 = = 28. Creşterea ratei rentabilităţii economice cu 2.62 · 0.1 a diminuat rata rentabilităţii economice cu 1.1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 2.85 = + 2. în care: ΔRv = Rv1 · N0 · Sac0 – Re0 = Re´0 – Re0 = 38.65 = 2.1.9 %.496 – 28. Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔRv + ΔN + ΔSac.38 – 28. lei = Δ ΔCt = .40 %.73 % = Δ ΔN = .73 % = Δ.44 · 1.52 · 0. 3) Modificarea ratei rentabilităţii economice este diferenţa: Δ = Re1 – Re0 = 31. Reducerea numărului de rotaţii ale activelor circulante cu 0. 2.9 %.90 % ΔSac = + 2.Analiză financiară aprofundată 177 ΔCA = +248502 mil. ΔT = 0 ΔDz = .65 = + 2.496 – 30.138305 mil.38 – 28. ΔN = Rv1 · N1 · Sac0 – Re´0 = Re1´ . în care: . lei ΔSm = +300652 mil.Re´0 = 38. Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = ΔRe + ΔLF. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii economice este următorul: ΔRv = + 2.

Rf´0 = 28.95 + 3. pe fazele circuitului economic reducerea stocurilor de materii prime şi materiale la minimum.16 – 2.16 % ΔN = Re1´·(1 + LF0) .20 % = Δ.73 = + 3. ΔLF = Rf1 .06 = + 3.16 şi respectiv.Rf´1 = 31. ΔRe = +3.16 %.74 = + 2.2.2 % s-a datorat majorării ratei rentabilităţii economice.5549) . Scăderea numărului de rotaţii (încetinirea vitezei de rotaţie a activelor circulante) a diminuat rata rentabilităţii financiare cu 2.20% = Δ ΔSac = + 3.74 %. în condiţiile reducerii levierului financiar.73 %.74 % Importanţa accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante impune descoperirea căilor de creştere a acesteia.79 – 45.38· 1.94 = ΔRe.45.5549 .1. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRe + ΔLF = + 3. care a redus-o cu 1.85 = + 3. reducerea termenelor de recuperare a creanţelor. b) Pe treapta a doua: ΔRe = ΔRv + ΔN + ΔSac.85 = 31.88·1. Sistemul factorial al ratei rentabilităţii financiare este următorul: ΔRv = +3.2.44. scurtarea ciclului de producţie.5549 – 44.Rf´0 = Rf´1. care au majorat rata rentabilităţii financiare cu 3. În concluzie: 1.73 % Prin însumare se verifică egalitatea: ΔRv + ΔN + ΔSac = 3.178 Analiză financiară aprofundată ΔRe = Re1·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – 44. 3.38·(1 + 0.73 % ΔLF = . întărirea controlului financiar – contabil.94 % ΔN = . Prin intermediul ratei rentabilităţii economice se manifestă efectul favorabil al creşterii rentabilităţii veniturilor şi al majorării ponderii activelor circulante. 2. 3.95 %. Creşterea ratei rentabilităţii financiare cu 2.94 – 1.98 1.79 = .5549 – 48.95 %.94%.74 %.01 = .95 % + 2.05 – 48. ΔSac = Re1 (1 + LF0) .Rf´0 = 47. în care: ΔRv = Re0´·(1 + LF0) – Rf0 = Rf´0 – Rf0 = 30. .06 = 48.1.85 = 3. valorificarea materialelor ce nu mai sunt necesare producţiei.

Analiza tehnică vizează trei direcţii de cercetare: proiecţia în viitor a comportamentului trecut al pieţei acţiunilor. Analiza fundamentală vizează factori multipli pentru a determina tendinţa unui titlu de valoare. înainte de emisiune. Astfel. menit să servească la elucidarea unor aspecte referitoare la politica în domeniul portofoliului de titluri: dacă trebuie să se cumpere. capitalizarea bursieră. evoluţia pieţei de capital. situaţia reală a cursului acţiunilor (preţul de piaţă al titlurilor). ş. tendinţa acesteia cu referire la evoluţia cotelor estimate comparativ cu cele reale.a. analiza tendinţei actuale pentru a descoperi momentul în care o variaţie a cursurilor va indica un punct de revenire. Analiza financiară aplicată plasamentelor de capital la bursa de valori – analiza bursieră . decotarea. dacă valoarea în cauză este un titlu de portofoliu de rentabilitate satisfăcătoare. dintre care cele mai semnificative sunt următoarele: 1) Cifra de afaceri pe acţiune echivalează cu productivitatea pe acţiune şi se determină raportând cifra de afaceri la numărul de acţiuni: . pe baza datelor bursiere.8. Analiza bursieră a întreprinderii cotate 179 După cum se cunoaşte. care nu trebuie să lipsească din situaţiile financiare anuale. nu sunt cotate decât titlurile întreprinderilor care publică anual raportul de gestiune prin care. să se vândă sau să se conserve titlurile. în care rentabilitatea este sacrificată în favoarea plus . admiterea unui titlu la cota oficială (bursă de valori) – cotarea – este supusă anumitor condiţii. cursul acţiunilor. sectorul. Analiza unei întreprinderi cotate la bursă (listate) comportă un studiu suplimentar. În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează mai multe rate bursiere.este o analiză profesionistă în care se regăsesc două tendinţe: una fundamentală şi una tehnică.valorii. factorii economici. ceea ce impune cunoaşterea unor aspecte referitoare la: situaţia financiară a întreprinderii. cercetarea mişcărilor ciclice ale pieţei privind evoluţia cursului acţiunilor. randamentul acţiunilor. sunt aduse la cunoştinţa publicului toate elementele importante ale întreprinderii.Analiză financiară aprofundată 3. sociali şi politici. sau din contra. unul de speculaţie.

Indicatorul prezintă importanţă în evaluarea rentabilităţii acţiunilor. Poate fi vorba de o capitalizare bursieră a unei pieţe financiare. ale căror fluctuaţii pe termen lung pot afecta preţul real al întreprinderii. de unde rezultă fie subestimarea afacerii (plus-valori latente). deoarece acţionarii pot prefera dividende în detrimentul autofinanţării.180 Analiză financiară aprofundată CAa = CA/Na. Numărul de acţiuni ce compun capitalul unei întreprinderi şi valoarea lor nominală sunt indicatori de cotare a acţiunilor la bursă. sau de capitalizarea obligaţiunilor. Aceasta serveşte ca mod obiectiv de comparaţie a capitalizării bursiere cu valoarea contabilă a întreprinderii. ştiut fiind că una dintre funcţiile pieţei financiare este şi aceea de acordare a unui preţ întreprinderilor cotate. Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă. 3) Capacitatea de autofinanţare pe acţiune . respectiv preţul pe piaţă al unui titlu. în funcţie de capitalul (diluat sau nediluat) luat în calcul. Acest indicator permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere a acţiunilor sale. cu influenţe directe asupra celorlalţi indicatori de eficienţă a acţiunilor. care arată partea din beneficiu adusă de fiecare acţiune şi se obţine prin raportarea beneficiului net la numărul de acţiuni: Bpa = Bnet / Na .indică partea din CAF adusă de fiecare acţiune şi se determină prin raportul: CAFa = CAF / Na . serveşte la calculul multiplului de capitalizare bursieră şi poate fi diluat sau ajustat. dacă valoarea contabilă este inferioară . 4) Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise cu ultimul curs cotat al unei acţiuni: Cb = Na·Ca. 2) Beneficiul pe acţiune este un indicator de bază al pieţei bursiere. punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor. Cursul unei acţiuni rezultă din ofertă şi cerere şi reflectă valoarea bursieră.

5) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare (sau multiplu bursier). prin care capitalizarea bursieră corespunde valorii actuale a activelor nete. plecând de la cursul acţiunilor. sau supraestimarea acesteia (minus . Echivalentul franţuzesc al termenului anglo-saxon Price Earning Ratio (PER) este cel de Coeficient de capitalizare a rezultatelor (CCR).valori latente). Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă. adică un raport curs . care permite doar o estimare a beneficiilor întreprinderii pentru anul în curs sau pentru cel următor. Prin multiplicarea beneficiului pe acţiune cu PER se obţine cursul acţiunii la bursă ( Ca = Bpa ⋅ PER ).beneficiu care stabileşte legătura între cursul unui titlu şi rentabilitatea lui. arătând câţi ani de beneficiu actual costă fiecare afacere cotată. care permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni. după cum un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină. favorizând speculaţii avantajoase vânzării lor. corectat cu o primă de risc proporţională cu fiecare valoare.Analiză financiară aprofundată 181 capitalizării bursiere. De aceea acest raport stă la baza unei alte metode de evaluare a întreprinderii. fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat de dividendele distribuite. prin care. Se obţine ca raport între capitalizarea bursieră şi rezultatul exerciţiului: Capitalizarea bursieră (Cb ) PER = sau ca raport între cursul acţiunii Rezultatul exerciţxer ui (Rex ) la bursă şi beneficiul pe acţiune: Cursul bursier al acţcţiun(Ca ) PER = . . conform căreia cursul unui titlu se fixează la preţul său just în funcţie de rata de actualizare a beneficiilor viitoare. dacă valoarea contabilă este superioară capitalizării bursiere a acesteia. Beneficiul pe acţcţiu (Bpa ) Acest multiplu bursier de capitalizare a beneficiilor indică de câte ori este capitalizat beneficiul pe acţiune. în analiză trebuie să se ţină seama de teoria portofoliului de valori mobiliare. actualizarea beneficiilor viitoare. În scopul determinării preţului real al întreprinderii există mai multe criterii de apreciere a capitalizării bursiere: valoarea substanţială.

indiferent de rata de distribuire a dividendelor. stimulând mai mult acţionarii şi mai puţin capitalizarea rezultatelor pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii.Shapiro) măsoară randamentul capitalurilor investite (randamentul unui plasament în acţiune). 8) Metoda de evaluare a întreprinderii în funcţie de criteriul Capitalizarea beneficiilor (după formula Gordon . în final. faţă de care evoluează în sens invers. multiplul de capitalizare (PER) al întreprinderii. la care se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine. prin intermediul indicatorului Rentabilitate pe acţiune: Dividende pe acţcţiu Ra = ⋅ 100 (%) Cursul acţcţiun Această rată măsoară rentabilitatea plasamentului şi depinde de dividendele distribuite. 7) Dividendele pe acţiune reprezintă un indicator ce depinde de rata de distribuire a dividendelor şi se calculează prin raportul: Dividende distribuite Dpa = Numărul de acţiuni Raportul curs – beneficiu (PER) permite să se compare întreprinderile între ele.182 Analiză financiară aprofundată Divizând beneficiul scontat cu numărul titlurilor. care este un indicator al atracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de înlocuire. de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmul inflaţiei. Raportul curs .beneficiu (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde de beneficiile anticipate ale operatorilor. sau pentru realizarea unei plus-valori de capital. fiind mai obiectiv în aprecierea rentabilităţii acţiunilor comparativ cu dividendele pe acţiune. în funcţie de mărimea beneficiului. de ratele de repartizare .exprimă politica în ceea ce priveşte distribuirea de dividende şi se calculează raportând totalul dividendelor la rezultatul net: Dividende distribuite POR = ⋅ 100 (%) Rezultatul net Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiţia de acţiuni în scopul obţinerii unui venit sub forma dividendelor. 6) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) . se obţine beneficiul pe acţiune aşteptat.

2. Rata rentabilit. Majoritatea indicatorilor bursieri au cunoscut dinamici nefavorabile. dividende(POR) (12/4) % 14. beneficiul pe acţiune.3 0.3 100 25. Cursul mediu al acţiunii (Ca) (lei) 9.476 + 200 + 10.Analiză financiară aprofundată 183 a lui şi de nivelul cursului.1 109.95 2.061 2.037 40668 0.3 0. (milioane lei) 1.181 .2 432.2 23.4 + 3783 .8. Fac exceepţie capitalizarea bursieră şi coeficientul de capitalizare bursieră (PER) care au crescut datorită dinamicii diferite a factorilor rapoartelor de calcul.1 23.5 432.3 546.13 3. 3.4 41.53 13.0.59 29.687 47815 0. Coef.24. Rentabilitate pe acţiune (Ra) (14/8) % 16.mii 3. ca urmare a creeşterii mai lente a indicatorilor de performanţă comparativ cu creşterea numărului de acţiuni.53 18139 35.acţiunii (Rra) (5/8) % Tabelul 47 Exerciţiul financiar Abateri Indici Precedent Curent (± Δ) (%) 535016 783518 + 248502 146.173 98224 0. Capacitatea de autofinanţare (CAF) 7.3 25.331 2350 13. cum ar fi: cifra de afaceri pe acţiune.36 . Dividende distribuite 13. Cifra de afaceri (CA) 2. Indicatori crt. Beneficiul net (Rnet) 5.13 14356 35.3 205.bursieră (PER)(9/4) 11.242 11. Cifra de afaceri/acţiune (CAa) (1/2) 4. Capacit.bursieră (PER)(8/5) 12.25 31.2 126.6. Dividende/acţiune (Dpa) (12/2) 15. capacitatea de autofinanţare pe acţiune. Ratele bursiere ale întreprinderii luate în studiu se prezintă în Tabelul 47: ¾ Aplicaţia 51: Analiza ratelor bursiere Nr./acţ.4 + 10.66 .647 51384 0. Ratele de rentabilitate a acţiunilor s-au redus ca urmare a creşterii mai rapide a cursului mediu al acţiunilor pe piaţa de capital faţă de beneficiul pe acţiune. Coef. (CAFa) (6/2) 8. de capitaliz.1 695591 + 568311 Din datele Tabelului 47 se desprind următoarele concluzii: 1. Rata distrib. constituind un indicator pentru plasamente eficiente.0. Numărul de acţiuni (Na) .807 2150 127280 3.39 + 10716 . de capitaliz.0. . Capitalizare bursieră (Cb) (2*8) 10.3 126. Beneficiul pe acţiune (Bpa) (4/2) 6.514 + 50409 . de autofin.4 59200 295996 + 236796 500 9.59 7.

care se ataşează evoluţiei trecute şi previzionate şi care vizează cu precădere capacitatea beneficiară şi fluxurile financiare. unde. în activ se descrie ciclul de investiţii la un moment dat şi. sau împrumutul şi rambursarea datoriei. Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităţii.184 Analiză financiară aprofundată CAPITOLUL 4 ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI 4. prin metoda fluxurilor pornind de la conceptul de flux de fonduri. nu poate explica decât rezultanta netă a mişcărilor de sens contrar: achiziţia şi cedarea de imobilizări. iar cheltuielile înscrise în debitul contului reprezintă fluxuri de ieşiri. deoarece variabilele pe care le cuprinde bilanţul sunt redate sub forma unor stocuri ce caracterizează situaţia la un moment dat (la început şi la sfârşit de exerciţiu). în pasiv ciclul de finanţare al întreprinderii la acelaşi moment. simpla comparaţie a bilanţurilor şi conturilor de rezultat. Astfel. Se apreciază că studiul bilanţului furnizează analizei o viziune statică a întreprinderii. care porneşte de la documentele contabile de sinteză ale exerciţiului – bilanţul si contul de rezultat – şi analiza dinamică. dar nu există totuşi nici un instrument care să permită explicarea transformărilor suferite de partea superioară a bilanţului. . Înlăturarea acestui neajuns a impus abordarea analizei financiare într-o viziune nouă. deoarece variabilele sale sunt în principiu fluxuri. îşi găseşte originea în variabilele de flux ale contului de rezultat. chiar pe o perioadă de 3-5 exerciţii succesive. Cu toate acestea. reprezentând ciclul de exploatare. Fluxuri de fonduri în întreprindere În prezent se poate face distincţie între analiza tradiţională statică.1. Partea de jos a bilanţului funcţional. permiţând înţelegerea modului în care este format rezultatul. care decurg din ciclul de exploatare. veniturile înscrise în creditul contului constituie fluxuri de intrări.

economice şi financiare. fluxurile economice rămân însă predominante. Este cunoscut că activitatea întreprinderii este rezultatul unor operaţiuni multiple. pentru care suportul fizic sau real (bunuri. operaţiuni ce afectează patrimoniul întreprinderii şi care se exprimă prin încasări şi plăţi. cum ar fi “Excedentul de trezorerie de exploatare“ (ETE). încât punctul central al analizei transformărilor patrimoniului îl constitue noţiunea de lichiditate degajată sau utilizată. pe baza căruia să se poată măsura fluxul de activitate şi fluxurile care afectează situaţia generală de ansamblu a întreprinderii. De aceea se produc fluxuri de intrări şi ieşiri în şi din patrimoniul întreprinderii. În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaţiune ce re impact asupra trezoreriei: o vânzare.Analiză financiară aprofundată 185 care permite determinarea surplusurilor monetare degajate de activitatea întreprinderii. Unii autori consideră că fluxurile reale au o contra-partidă monetară. a impozitului pe beneficii. dar de sens opus: vânzarea unor mărfuri su prestaţii se poate descompune în două fluxuri. ele provenind din operaţiile de exploatare. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. . Studiul lichidităţii permite aprecierea interdependenţei mecanismelor financiare. variaţia cheltuielilor financiare. fluxurile sunt mişcări de valori între agenţi economici. o rambursare de datorie constituie un flux ce afectează trezoreria întreprinderii. de aceea ele ar putea fi numite fluxuri autonome. Ritmul sau intensitatea cu care se desfăşoară un flux monetar depinde de trei factori: acumularea anterioară de fluxuri (masa capitalurilor). O definiţie clasică a noţiunii de flux consideră că în general. astfel încît pot exista fluxuri reale dacă aceste mişcări de valori privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare (sau de fonduri) dacă ele se referă la mijloace monetare. creşterea capitalului). Alături de acestea apar fluxurile monetare. servicii) nu are relevanţă (variaţia datoriei. o plată de salarii. În acest sens s-a propus ca instrument adaptat acestei cerinte Tabloul de flux. iar incidenţa lor asupra funcţionării întreprinderii va pune în evidenţă punctele “slabe” şi “forte“ ale relaţiei economic – financiar. unul fizic şi unul monetar de contrapartidă în schimbul celui fizic. o cumpărare. Fluxurile reale (fizice) cu contra-partida lor monetară se numesc fluxuri economice sau de exploatare.

3. rentabilitatea şi creşterea întreprinderii. cu un flux de intrare (creşterea datoriei) şi un flux de ieşire (cheltuielile financiare). Tabloul de fluxuri se bazează în întregime pe legătura sistematică care reuneşte masa capitalurilor acumulate. capitalul împrumutat. care nu sunt altceva decât fluxurile de exploatare. fie să prezinte operaţiunile care au fost cauza acestor transformări. În acest sens. Tabloul utilizărilor şi resurselor. Tabloul care explică variaţia încasărilor şi distinge fluxurile legate de operaţiunile de exploatare şi fluxurile legate de alte operaţiuni. pe de o parte. există trei tablouri de fluxuri financiare care pot da răspunsul la aceste întrebări: 1. ea realizându-se prin intermediul tablourilor plurianuale de fluxuri financiare. cu condiţia ca să se includă doar fluxurile referitoare la investiţii. Ele pot fi construite în moduri diferite. Aceste tablouri regrupează fluxurile financiare în totalitatea lor după o logică specială destinată să pună în lumină politica financiară a întreprinderii. Tabloul care grupează fluxurile în patru grupe: cele care depind de . pe de altă parte. În capitalul financiar se află. care clasifică fluxurile de fonduri în: fluxuri ce relevă fondul de rulment. 2. În capitalul economic se regăsesc fluxurile economice. fondurile proprii şi. după cum urmăresc fie să explice direct transformările patrimoniului întreprinderii. 2) Capitalul financiar (format din resursele permanente ale întreprinderii) cărora le corespund fluxurile autonome lipsite de fundament real şi se reflectă în pasivul bilanţului. În realitate există două mase de capital cărora li se asociază două categorii de fluxuri specifice: 1) Capitalul economic (format din imobilizări corporale şi necorporale de exploatare şi din stocuri) care se află la originea fluxurilor fizice şi corespunde activului bilanţului. fluxuri ce relevă necesarul de fond de rulment şi fluxuri ce relevă trezoreria.186 Analiză financiară aprofundată Metoda fluxurilor vizează o analiză financiară mai modernă în comparaţie cu cea clasică bazată pe bilanţul financiar (lichiditate – exigibilitate).

Analiză financiară aprofundată 187 exploatare.iar acolo unde elaborarea acestuia este obligatorie. În virtutea principiului egalităţii Utilizări = Resurse. politica de finanţare internă şi externă. cu fluxurile de resurse. Dar cum fluxul de utilizări depinde de fluxul de resurse (“nu se poate utiliza decât ceea ce există”) se impune ca relaţia să fie inversată: . În general. Tabloul de finanţare (sau Tabloul utilizărilor şi resurselor) al unei perioade are ca scop să pună în evidenţă fluxurile de operaţiuni care sunt la originea modificării unui element al bilanţului la sfârşitul unui exerciţiu faţă de începutul acestuia. tabloul de finanţare permite să se aprecieze gestiunea financiară a întreprinderii. tipul de tablou ales depinzând de concepţia financiară a autorului privind întreprinderea. nu există un tablou universal. acest tablou permite orientarea opţiunilor în funcţie de echilibrele financiare estimate sau posibile şi evaluarea posibilităţilor de expansiune în funcţie de resursele previzibile. cele care depind de activele financiare. el face parte din sistemul dezvoltat al conturilor anuale. Tabloul Utilizări – Resurse propus de Planul Contabil General – modelul francez – este mai frecvent folosit sub denumirea de tablou de finanţare şi el trebuie completat de un tablou explicativ al variaţiei încasărilor. Previzional. cele legate de acţionari şi cele legate de operaţiunile de îndatorare. Aceste fluxuri sunt identificate în cadrul analizei posturilor de activ şi de pasiv cu fluxurile de utilizări şi respectiv. Stabilit post factum. Analiza tabloului de finanţare este o continuare logică a studiului documentelor contabile de sinteză tradiţionale – bilanţul şi contul de rezultat . având ca scop analiza mişcărilor contabile ce afectează acest patrimoniu şi indicând cum au permis resursele de care a dispus întreprinderea să facă faţă necesităţilor sale antrenând aceste variaţii. în mod logic se obţine egalitatea: Fluxul de utilizări al exerciţiului = Fluxul de resurse al exerciţiului. Acest tablou explică variaţiile patrimoniului întreprinderii în cursul perioadei de gestiune. fiind obligatoriu în cazul marilor întreprinderi (cu peste 300 salariaţi şi o cifră de afaceri mai mare de 120 milioane franci). rata investiţiilor.

care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei. aceasta fiind regula fundamentală care stă la baza construcţiei Tabloului de finanţare “Utilizări. El pune în evidenţă variaţia fondului de rulment (ΔFR). a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.2. sunt obligatorii în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi. este utilizat în special în cazul marilor întreprinderi occidentale şi permite să se analizeze modificările structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei perioade. Tablourile fluxurilor de numerar.188 Analiză financiară aprofundată Fluxul de resurse al exerciţiului = Fluxul de utilizări al exerciţiului. Din acest motiv.Fluxul de utilizări al exerciţiului = 0. Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o abordare mai dinamică şi mai globală. ceea ce. fluxurilor de resurse li se atribuie semnul + şi fluxurilor de utilizări semnul -. care este mai bine adaptat gestiunii previzionale. înseamnă: Fluxul de resurse al exerciţiului . Din acest motiv. o variantă a tabloului de finanţare. Tabloul de finanţare. nici în contul de rezultat. care rezultă din comparaţia post cu post a două bilanţuri funcţionale succesive. deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ. Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie Analiza tabloului de finanţare şi a fluxurilor de trezorerie constituie o etapă importantă în examinarea documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii. explicând variaţia . prezentând situaţia resurselor noi şi a utilizărilor acestora. algebric. după analiza contului de rezultat. conform OMFP 94/2001. Tabloul e finanţare constituie principalul instrument al analizei dinamice privind echilibrul financiar în termeni de flux. Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului. ale datoriilor. analiştii financiari construiesc tablouri de finanţare şi tablouri de fluxuri de trezorerie (numerar). 4.Resurse”. conform opticii funcţionale de prezentare a bilanţului. şi opţionale în cazul reglementărilor contabile simplificate (OMFP 306/2002). care clarifică modalităţile de prezentare după IAS-7. numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor. situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.

care situiază . Creştere datorii financiare Total utilizări Total resurse Creşterea FRNG (ΔFRNG) Total Utilizări Total Resurse Elaborarea Tabloului Utilizărilor şi Resurselor impune o distincţie clară între fluxurile patrimoniale. Tabloul de finanţare clasic. financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi plăţi. Tabloul de finanţare este situat între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere al exerciţiului şi are următoarea structură: Tabloul de finanţare Utilizări Resurse 1. precum şi creşterile de pasiv ce corespund unor aporturi de capital.Analiză financiară aprofundată 189 patrimoniului. Achiziţie elemente de activ 2. centrat pe variaţia fondului de rulment net global (ΔFRNG) explică direct modificările structurale ale patrimoniului întreprinderii prin variaţia disponibilităţilor şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală. având ca scop evidenţierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor caracteristice activităţii întreprinderii în cursul exerciţiului. Cesiune (reducere) de elemente de imobilizat: activ imobilizat a. Creştere de capitaluri proprii b. Resurse sunt considerate diminuările posturilor de activ care corespund vânzării unui bun (diminuării unor creanţe). Este mai puţin utilizat de marile întreprinderi. Dividende distribuite 1. C A F 2. Mai uzuală este o variantă a tabloului de finanţare clasic. Imobilizări corporale 3. între fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment. Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ ce corespund unor achiziţii (creări) de bunuri precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii). Rambursare de datorii financiare 4. Imobilizări financiare (aporturi noi în numerar) 3.

ΔNFRT = Variaţia necesarului de fond de rulment total Variaţia ΔFRNG este prezentată în prima parte a tabloului în funcţie de variaţia elementelor din partea superioară a bilanţului: ΔFRNG = ΔResurse stabile – ΔUtilizări stabile brute. Tabloul de finanţare Utilizări. Fiind legată de operaţiunile financiare pe termen scurt evidenţiate în partea inferioară a bilanţului funcţional. în care: ΔResurse stabile = Creştere capitaluri stabile + Reducere active imobilizate brute. ΔResurse = Creştere pasive (datorii pe termen scurt) + Reducere active.ΔResurse(ciclice şi neciclice). variaţia trezoreriei nete poate fi determinată şi prin diferenţa: ΔTN = ΔUT(Utilizări pentru trezorerie) – ΔRT(Resurse pentru trezorerie). ΔRT = Reducere disponibilităţi + Creştere credite trezorerie. separat pe tipuri de activităţi: exploatare(ΔNFRE) şi înafara exploatării(ΔNFRAE): ΔNFRT = ΔUtilizări (ciclice şi neciclice) . Variaţia ΔNFRT este prezentată în partea a doua a tabloului şi se determină pe baza elementelor din partea inferioară a bilanţului.care se bazează pe echilibrul financiar determinat cu ajutorul unor bilanţuri funcţionale succesive şi care evidenţiază fluxul de trezorerie netă (ΔTN) calculat ca diferenţă: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT. În mod normal. ΔUtilizări stabile = Creştere active imobilizate brute + Reducere capitaluri stabile. Această variaţie . în care: ΔUT = Creştere disponibilităţi + Reducere credite trezorerie. în care: ΔUtilizări = Creştere active + Reducere pasive (datorii pe termen scurt).190 Analiză financiară aprofundată trezoreria pe un loc central . variaţia fondului de rulment ar trebui să fie pozitivă. pentru a nu compromite solvabilitatea viitoare a întreprinderii.Tabloul Utilizări-Resurse . în care: ΔFRNG = Variaţia fondului de rulment net global.Resurse permite să se analizeze politica de investiţii şi de finanţare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută.

2 Variaţia nec.1 Variaţia nec. – ΔResurse din expl.în afara expl 1.Reduceri de pasive . De exemplu. dar aceasta se datorează activităţii de exploatare.8408730 Din datele Tabelului 48 se desprind următoarele concluzii: 1.Creşteri active de exploatare +186361384 1. 0 ΔNFRE = 186361384 – 54768007 = + 241129391 mii lei II.Variaţia fondului de rulment net global: ΔFRNG = ΔResurse stabile.40640415 2. Fondul de rulment net global (FRNG) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 225 miliarde lei.Creşteri de active imobilizate brute +177563686 1.Reduceri active exploat. 14127592 ΔNFRAE = 3979702 – 14127592 = .Reduceri datorii de exploatare . Necesarul de fond de rulment total (NFRT) a cunoscut o variaţie pozitivă de peste 230 miliarde lei. Modificarea capitalului propriu constituie o componentă distinctă a situaţiilor financiare anuale şi a fost prezentată în Tabelul 26. ceea asigură o marjă de securitate favorabilă finanţării activelor circulante. 0 2. în care.Analiză financiară aprofundată 191 este influenţată de modificarea capitalurilor permanente.ΔUtilizări stabile 1.5524433 mii lei = 2884297 . pe baza bilanţului funcţional (Tabelul 26) se elaborează Tabloul de Finanţare “Utilizări – Resurse”(Tabelul 48): ¾ Aplicaţia 52: Structura funcţională a Tabloului de Finanţare Tabelul 48 Mii lei Mii lei Utilizări Resurse I.înaf expl.Creşteri de pasive 0 ΔNFRT = 190341086 – 40640415 = + 230981501 mii lei II. de fd rulm înaf. expl: ΔNFRE = ΔUtiliz. modificarea capitalului propriu are o pondere hotărâtoare. la .54768007 2.10147890 mii lei III. de fond rulm de expl: ΔNFRE = ΔUtilizări expl.expl.Creşteri datorii exploat. 2.Creşteri resurse stabile 403020754 ΔFRNG = 403020754 – 177563686 = + 225457068 mii lei II Variaţia neces.Reduceri de active circ.Creşteri datorii înaf. 1.Creşteri alte active circulante + 3979702 1.Creştere de active circulante totale +190341086 1. – ΔRes. de fond de rulment total: ΔNFRT = ΔUtilizări totale – ΔResurse totale 1. Variaţia trezoreriei nete: ΔTN = ΔFRNG – ΔNFRT = TN1 – TN0 ΔTN = 225457068 – 230981501 = . 0 2.

finanţare). care permite evidenţierea fondurilor obţinute de întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare. deoarece profitul prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment. 3. metoda cash-flow-ului actualizat fiind una din metodele de evaluare a întreprinderii. generând dimensiunea ipotetică a performanţelor. 4. investiţii. . înregistrând o variaţie negativă de peste 5 miliarde lei. singurele care conferă autenticitate bunei gestionări a întreprinderii. Analiza fluxurilor de numerar Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar).3. Ca urmare a decalajului dintre variaţia fondului de rulment net global şi variaţia necesarului de fond de rulment total. investiţii. interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor. În egală măsură. trezoreria netă a cunoscut o dinamică nefavorabilă. de peste 10 miliarde lei. interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate. cunoaşterea acestora fiind utilă atât acţionarilor. cât şi creditorilor. prin descrierea operaţiunilor (exploatare. Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de la începutul anului. a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât cele din exploatare. 4. Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute. finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului întreprinderii. obligatorie în cazul întreprinderilor mari (OMFP 94/2001) şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 306/2002) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar. Această variaţie se verifică şi prin diferenţa dintre trezoreria netă a exerciţiului financiar curent (TN1) şi cea a exerciţiului financiar precedent (TN0).192 Analiză financiară aprofundată activitatea din afara exploatării se înregistrează o variaţie negativă. respectiv o resursă de fond de rulment. cunoaşterea fluxurilor viitoare de numerar interesează pe potenţialii investitori. Introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale (IAS 7).

Conform metodei directe. Deşi trezoreria întreprinderii este unică. Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite. Încasările în numerar sunt afectate de semnul +. toate fluxurile trecând prin trezorerie. plata dividendelor. menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii. această situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete (ΔTN). încasări sau plăţi din contracte de leasing). Fluxurile de numerar stabilite pe baza documentelor de . Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi pe activităţi. ca fiind rezultatul însumării algebrice a fluxurilor de numerar provenind din: exploatare (ΔTExp). investiţii (ΔTI). Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri. iar variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul perioadei. Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente. aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii: 1) Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare. plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise. noi investiţii fără finanţare externă. încasări din emisiuni de titluri. 3) Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare. fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor. Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă. 2) Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii. finanţare (ΔTF): ΔTN = ΔTExp + ΔTI + ΔTF.Analiză financiară aprofundată 193 Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar. De exemplu. instalaţii). iar plăţile efectuate în numerar pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de -.

23622046 I. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE INVESTIŢII 1 Încasări din vînzarea de terenuri.1960042 .5524423 .438353 3 Plăţi pentru operaţiuni de leasing financiar . onorarii.1635690 10 Fluxul de numerar înainte de elemente extraordinare 35558688 11936642 .a active 212037 212037 2 Încasări şi plăţi în numerar din alte activităţi de investiţii 859866 1977914 1118048 3 Plăţi numerar pt. achiziţ.13457584 III. An curent Modificări I.1877815 III.5524433 . de terenuri. FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE EXPLOATARE 1 Încasări din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii 347358780 52925590 181897200 2 Încasări din redevenţe.989875 .61952778 5 Taxa pe valoarea adăugată plătită -18958981 -26990685 . instal.12297 12297 5 Dividende plătite .23622046 II. taxe şi vărsăminte asimilate .9420403 + Numerar şi echivalente de numerar la începutul perioadei 4512760 8408730 3895970 = Numerar şi echivalente de numerar la finele perioadei 8408730 2884297 .502838 4 Achizionarea de acţiuni .15244137 4 Dobânzi încasate 263086 719554 456468 II. ş. clădiri. a venituri 95376 2204072 2108696 3 Plăţi în numerar către furnizori de bunuri şi servicii -176983048 -310308354 -133325306 4 Plăţi numerar către angajaţi. Fluxuri de numerar nete din activitatea de exploatare 35558688 11936642 . comisioane ş. mijl.fixe ş.7975428 . Fluxuri de numerar nete din activităţi de finanţare 8787029 36418122 27631093 6 Efectele variaţiei ratei de schimb aferente numerarului şi -18190189 -18162055 28134 echivalentelor de numerar Fluxuri de numerar – Total (I + II + III – 6) 3895970 .a active -23382510 -38626647 .6339738 .485278 7 = Numerar generat de exploatare 47169584 27390414 -19779170 8 Dobânzi plătite .7478344 . FLUXURI DE NUMERAR DIN ACTIVITĂŢI DE FINANŢARE 1 Încasări din împrumuturi pe termen lung/Rambursări (-) -5004375 25433427 30437802 2 Încasări din împrumuturi pe termen scurt/Rambursări (-) 13885928 13447575 .2207186 9 Impozit pe profit plătit . în legătură cu personalul -103342668 -165295446 .194 Analiză financiară aprofundată sinteză ale întreprinderii analizaze se prezintă în Tabelul 49: ¾ Aplicaţia 53: Situaţia fluxurilor de numerar Tabelul 49 Denumirea fluxurilor An preced.5271158 .1475153 .502838 . Fluxuri de numerar nete din activitatea de investiţii -22259558 -35717142 .82227 .8031704 6 Alte impozite.

Activitatea de investiţii a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 13 miliarde lei. 2.Analiză financiară aprofundată 195 Din analiza datelor Tabelului 49 privind fluxurile de numerar la întreprinderea analizată. Activitatea de finanţare a generat fluxuri de numerar care au crescut faţă de anul precedent cu peste 27 miliarde lei. . 5. Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare. Pe ansamblu. Se observă că reducerea numerarului şi a echivalentelor coincide cu variaţia trezoreriei nete determinată pe baza Tabloului de Finanţare (Tabelul 48). diferenţe de curs valutar). de unde rezultă numerarul net total. ca urmare a unor încasări mai mari decât plăţile aferente. care se determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar (amortizări. fluxul de numerar total s-a redus faţă de anul precedent cu peste 9 miliarde lei. provizioane. la începutul şi sfârşitul perioadei. diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±) a fluxului de numerar. Activitatea de exploatare a generat fluxuri de numerar care s-au redus faţă de anul precedent cu peste 23 miliarde lei. ca urmare a unor cheltuieli pentru investiţii superioare încasărilor. numerarul şi echivalentele de numerar la finele perioadei fiind mai mici cu peste 5 miliarde lei faţă de începutul perioadei. La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi. încasările fiind inferioare plăţilor. precum şi cu variaţia necesarului de fond de rulment net (capitalul circulant). 3. 4. se desprind următoarele concluzii: 1.

Pentru a evita deteriorarea situaţiei financiare trebuie să existe o anumită coerenţă între politica de investiţii şi politica de autofinanţare. care poate fi supra sau subunitar. Tabloul de Finanţare constituie o sinteză a politicii financiare a întreprinderii. care explică următoarele: 1) Operaţiunile care au contribuit la modificarea patrimoniului.196 Analiză financiară aprofundată 4. urmând ca diferenţele să fie justificate (explicate). Efortul investiţional poate fi apreciat prin intermediul raportului: Investiţii . de previziune şi de control. financiare) ce se află în tabloul de finanţare. Politica de autofinanţare ca resursă internă creată de întreprindere ce participă la echilibrul întreprinderii alături de resursele externe. ceea ce se poate analiza prin intermediul lanţului de rate: . Relaţia analiză funcţională – analiză prin fluxuri În analiza financiară Tabloul de Finanţare reprezintă un document de bază mai ales când este stabilit pe mai mulţi ani (minim 5). Anuitatea amortizării exerciţiului Politica de dezinvestire este exprimată prin cesiunile de active (corporale. necorporale. 2) Investiţiile realizate sau dezinvestirea. ţinând seama de rata inflaţiei. 3) Mijloacele de finanţare interne şi externe folosite.4. Tabloul de Finanţare poate fi utilizat pentru a se compara realizările exerciţiului cu previziunile planului de investiţii şi finanţare. În activitatea de control. Politica de investiţii este pusă în evidenţă prin analiza evoluţiei investiţiilor şi a ratei reale de creştere a acestora . Investiţii Valoarea subunitară a raportului arată că politica de investiţii s-a realizat prin recurgerea la resurse externe de finanţare. poate fi apreciată prin Rata de autofinanţare calculată cu ajutorul raportului: Autofinanţarea . fiind un instrument de gestiune. pe baza căruia se stabileşte planul de investiţii şi de finanţare ce regrupează previziunile financiare ale întreprinderii şi îi exprimă strategia.

În acest sens.Analiză financiară aprofundată Autofinanţarea Investiţii Autofinaţarea = × . sau chiar nul. fie să se îndatoreze. Valoarea adăugată Investiţii = Rata investiţiilor. dacă profitul este reinvestit pentru finanţarea creşterii. respectiv bilanţul şi contul de profit şi pierdere ale întreprinderii şi tabloul de finanţare se poate exprima în felul următor: 1) Accentul se pune în primul rînd pe analiza activităţii întreprinderii. Politica de îndatorare rezultă din tabloul de finanţare prin ponderea autofinanţarii şi a îndatorării în finanţarea investiţiilor noi. aceasta repartizânduse pentru remunerarea muncii prin salarii şi cheltuieli sociale şi pentru remunerarea capitalului. . Profitul net În perioada de creştere rapidă acest raport poate fi mai mic. Din tabloul de finanţare mai poate rezulta şi politica de distibuire a dividendelor prin intermediul raportului: Dividende . În concluzie. prin Excedentul Brut al Exploatării (EBE). valoarea adăugată. ceea ce permite aprecierea structurii financiare a întreprinderii (capitalurile proprii şi datoriile). legătura între documentele de sinteză (conturile anuale). contul de rezultat al exerciţiului permite determinaresoldurilor intermediare: marja comercială. producţia exerciţiului. Valoarea adăugată Autofinanţarea = Rata de autofinanţare. 2) Excedentul Brut al Exploatării este un sold intermediar de gestiune care se obţine pornind de la valoarea adăugată din care se scad cheltuielile de personal. impozitele şi taxele şi la care se adună subvenţiile de exploatare. Investiţii 197 O scădere a marjei de autofinanţare face dificilă finanţarea creşterii şi obligă întreprinderea fie să-şi diminuieze investiţiile. Valoarea adăugată Valoarea adăugată Investiţii în care: Autofinanţarea = Marja de autofinanţare.

referitor la acesta se impun unele observaţii: 1) Ar fi preferabil să se păstreze în acelaşi document toate informaţiile în loc de a fi net separate prin Tabloul de Utilizări – Resurse. cunoscută sub denumirea de analiză funcţională este mai operaţională în raport cu analiza clasică.198 Analiză financiară aprofundată Acest sold joacă rolul de “balama” deoarece permite fie determinarea rezultatului exerciţiului (RE). fie capacitatea de autofinanţare (CAF). structurat după funcţiunile întreprinderii (investiţii. respectiv necesarul (resursa) de fond de rulment (NFR). nivel care permite să se determine partea de resurse durabile ce participă la finanţarea necesităţilor generate de exploatarea curentă. 3) Locul central revineTabloului de Finanţare. întrucât explică transformările bilanţului de închidere faţă de bilanţul de deschidere prin fluxurile ocazionate de activitatea întreprinderii. bazată pe bilanţul financiar. 3) Tabloul de Finanţare nu evidenţiază mişcările de trezorerie ce decurg din . el asigurând legătura între bilanţul de deschidere şi bilanţul de închidere şi permite determinarea variaţiei fondului de rulment (ΔFR). 2) Este de interes o legătură care s-ar putea face între contul de rezultat. Se ajunge astfel la noţiunea de echilibru funcţional care se stabileşte cu ajutorul bilanţului funcţional. a necesarului de fond de rulment (ΔNFR). finanţare. precum şi variaţia trezoreriei (ΔT): ΔT = ΔFR – ΔNFR. exploatare. Echilibrul funcţional determinat cu ajutorul Tabloului de Finanţare Utilizări – Resurse prezentat în Tabelul 48 pune în evidenţă trei niveluri: a) Nivelul resurselor stabile şi al valorilor imobilizate. datoriilor regrupate după cum ele se referă sau nu la exploatarea ciclică. respectiv fondul de rulment (FR). creanţelor. b) Nivelul stocurilor. Analiza care vizează echilibrul funcţional determinat prin variaţiile celor trei elemente. c) Nivelul conturilor de trezorerie destinate finanţării pe termen scurt (trezoreria). tabloul de finanţare şi excedentul brut al exploatării. trezorerie) şi care trebuie să asigure o coerenţă obligatorie între echilibrul operaţiunilor unei perioade şi structura financiară la acea dată. care avantajează abordarea patrimonială şi tabloul de utilizare a variaţiei fondului de rulment net global. Deşi Tabloul de Finanţare clarifică condiţiile de realizare a echilibrului financiar al întreprinderii.

există unele diferenţe. care permite determinarea mai multor solduri. Înlăturarea acestor neajunsuri a condus la apariţia unei alte metode de analiză financiară care prezintă situaţia financiară a întreprinderii într-o perioadă de minim 5 ani consecutivi pentru a descoperi anumite tendinţe semnificative. În acest tablou. el exprimând disponibilul care a efectuat autofinanţarea integrală a fluxului de . acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (DDFIC > 0). noţiunea de autofinanţare nu apare. deşi ambele au ca punct de plecare excedentul brut al exploatării: a) Tabloul de Finanţare regrupează utilizările şi resursele în cursul fiecărui exerciţiu. ceea ce nu permite concluzii privind gestiunea excedentelor sau deficitelor de trezorerie. b) În Tabloul de Fluxuri.Analiză financiară aprofundată 199 fluxurile de operaţiuni. Este metoda propusă de Geoffroy de Murard cunoscută sub denumirea de analiza prin fluxuri şi vizează surplusurile monetare degajate de activitatea întreprinderii. deoarece constituie resursa esenţială de finanţare. în care: ETE = Excedent de Trezorerie de Exploatare Pe o perioadă medie. din care se deduc: modificarea necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE) şi totalul investiţiilor realizate în cursul exerciţiului: DDFIC = (EBE – ΔNFRE) – Investiţii = ETE – Investiţii. Metoda de analiză prin fluxuri se centrează pe o regrupare originală a fluxurilor financiare ale întreprinderii structurate în patru asemenea solduri: 1) Soldul Economic sau de Exploatare (SE). Între Tabloul de Finanţare bazat pe analiza funcţională şi Tabloul de Fluxuri care vizează modul de realizare a echilibrului între venitul financiar generat de activitate şi schimburile monetare cu mediul economic. numit şi Disponibil după finanţarea internă a creşterii (DDFIC) care regrupează toate operaţiunile ce privesc activitatea economică – industrială şi comercială. Metoda se bazează pe tablourile plurianuale de fluxuri financiare (TPPF). capacitatea de autofinanţare joacă un rol important. Acest sold se calculează pornind de la EBE. fluxul principal este cel al trezoreriei de exploatare. care pot fi utlizate ca instrumente de analiză strategică în scopul elaborării unui diagnostic strategic.

Dacă este pozitiv.200 Analiză financiară aprofundată exploatare. Pe o perioadă medie soldul financiar trebuie să fie uşor negativ (SF < 0). Un Sold Economic constant pozitiv poate reflecta însă şi faptul că întreprinderea nu a investit suficient pentru a-şi folosi potenţialul de creştere. care vor favoriza un Sold Financiar pozitiv.. În mod normal acest sold trebuie să fie uşor pozitiv (SG > 0). – Impozit pe profit – Dividende şi participaţii.fin. Dacă este egal cu zero. El se obţine prin deducerea acestora din variaţia netă a datoriei (ΔD): SF = ΔD – Ch. numit şi sau Sold Curent. întreprinderea se poate dezvolta normal şi îşi poate finanţa totalul investiţiilor din resurse proprii (ETE). soldul economic negativ poate fi consecinţa realizării unor investiţii. cheltuielile financiare) şi incidenţa fiscalităţii asupra beneficiilor ( impozitul pe profit). soldul economic permiţând rambursarea datoriilor financiare. în perioada de lansare a unei activităţi. ceea ce o obligă la angajarea unor noi datorii financiare. care este suma algebrică a Soldului Economic cu Soldul Financiar şi reflectă capacitatea întreprinderii de distribuire a dividendelor: SG = DDFIC(Sold E) + SF. pentru a asigura o autonomie mai mare a întreprinderii în raport cu soldurile economic şi . care regrupează ansamblul mişcărilor financiare privind datoriile (împrumuturile. dividendele şi participaţiile. Dacă Soldul Economic este în mod constant negativ rezultă că întreprinderea nu are o rentabilitate suficientă sau a investit prea mult. el arată ceea ce rămâne în întreprindere după finanţarea ansamblului fluxurilor de exploatare. cu riscul unui efect de levier negativ care agravează riscul economic şi afectează trezoreria. ceea ce impune angajarea unor noi împrumuturi bancare. întreprinderea se va îndatora pentru a finanţa alte fluxuri de ieşire obligatorii. trezoreria de exploatare nu a fost folosită integral pentru finanţarea creşterii. Temporar. cum ar fi cheltuielile financiare şi impozitul pe beneficii. pe măsură ce soldul economic creşte şi devine pozitiv ca urmare a creşterii rentabilităţii. rambursările. 2) Soldul financiar (SF). soldul financiar nu poate fi menţinut pozitiv mai multe exerciţii. 3) Soldul de gestiune (SG). acesta se reduce până la valori negative. Acest efect se va amplifica dacă Soldul Economic este negativ.

el se obţine plecând de la valoarea adăugată şi constituie punctul de plecare în analiza situaţiei financiare.Analiză financiară aprofundată 201 financiar în deciziile strategice privind creşterea sa externă. 4) Între Soldul de Exploatare şi Soldul Financiar mai poate fi interpus şi determinat Soldul Bancar (SB). influenţând mărimea şi semnul soldului financiar. impropriu denumit excedent. care reprezintă autofinanţarea economică a întreprinderii. ceea ce o va obliga să caute alte surse de finanţare. Excedentul Brut al Exploatării este de fapt un rezultat. Analiza financiară bazată fie pe echilibrul funcţional. Acest sold poate fi pozitiv sau negativ (SB > 0. care se obţine prin deducerea cheltuielilor financiare şi a rambursărilor din variaţia datoriilor pe termen lung şi creditelor bancare (ΔD): SB = ΔD – (Ch. activitatea curentă – de exploatare şi financiară – nu este suficientă pentru finanţarea creşterii întreprinderii. Dacă Soldul de Gestiune este negativ. porneşte de la locul central al EBE. sau SB < 0). atât în analiza funcţională cât şi în analiza prin fluxuri. iar Soldul de Gestiune (Soldul Curent) tinde către zero. capital ce trebuie reînnoit şi dezvoltat. 2) Autofinanţarea investiţiilor. Soldul DDFIC tot mai pozitiv. Pe un interval mediu. conform relaţiei: SF = SB – (Impozit pe profit + Dividende şi participaţii an precedent). din resurse de exploatare. 3) Situaţia Soldului Bancar (SB) pozitiv sau negativ în comparaţie cu DDFIC. fie pe metoda fluxurilor. prin achiziţionarea de imobilizări financiare. Din analiza financiară prin fluxuri pot rezulta concluzii privind următoarele aspecte: 1) Evoluţia creşterii întreprinderii în timp şi cauzele acesteia. . creşterea întreprinderii este echilibrată atunci când Soldul Economic este uşor pozitiv.fin + Rambursări). Soldul Financiar este uşor negativ. să recurgă la dezinvestire sau să procedeze la o creştere de capital. Încetinirea acesteia poate fi consecinţa reducerii cererii sau a scăderii preţurilor. destinată remunerării capitalului întreprinderii.

sau creşterea în timp a ponderii cheltuielilor financiare. În ambele cazuri se urmăreşte situaţia modificării trezoreriei. 5) Situaţia Soldului de Gestiune (SG) în corelaţia lui cu DDFIC şi SF.ΔNFRAE (Variaţia necesarului de fond de rulment înafara exploatării) (.Dividende = Sold financiar (SF) Sold Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare ± Cesiuni de imobilizări .ΔNFRT) ─ Variaţia (∆NFRE) = E.ΔNFRAE + Alte venituri .Participarea salariaţilor la profit = C.Cheltuieli financiare .Cheltuieli extraordinare + Venituri financiare .T.Alte cheltuieli +Venituri extraordinare . astfel: Analiza funcţională←Excedent Brut de Exploatare→Analiza prin fluxuri ↓ ↓ + Alte venituri .Rambursări = Sold bancar (SB) .E.ΔNFRE (Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare) .lg) + Variaţia creditelor bancare . deşi totalul acesteia poate scădea an de an.F.Cheltuieli extraordinare + Creşterea capitalului = ± ΔD (Variaţia disponibilului) .202 Analiză financiară aprofundată soldul negativ arătând reducerea acumulării de capital ca urmare a două cauze posibile: o creştere a datoriei (o variaţie pozitivă).Impozit pe profit .Alte cheltuieli + Venituri extraordinare .Investiţii în imobilizări = Sold exploatare (DDFIC) Variaţia datoriilor pe termen lung(∆D/t.ΔNFRT) = ± ΔTN (ΔFRNG . 4) Situaţia Soldului Financiar (SF) şi evoluţia lui în timp în strînsă legătură cu Soldul Bancar şi impozitul de plătit.Rambursare împrumuturi .(Autofinanţarea) + Creşterea de capital + Noi împrumuturi .Cheltuieli financiare .(Excedent trezorerie exploatare) .Achiziţii de imobilizări (Investiţii) ± Cesiuni de imobilizări = ± ΔFRNG (Variaţia fondului de rulment net global) .Participarea salariaţilor la profit .(Capacitatea de autofinanţare) .A.F.Impozit pe profit .Dividende = A.

Analiză financiară aprofundată 203 De exemplu.Rambursări + Creşterea capitalului . pe baza datelor din Tabelul 12 referitoare la soldurile intermediare de gestiune având ca punct de plecare excedentul brut al exploatării.Alte cheltuieli + Venituri financiare . rezultă datele necesare analizei funcţionale clasice (Tabelul 50: ¾ Aplicaţia 54: Calculul variaţiei trezoreriei nete Analiza funcţională Excedentul brut de exploatare (EBE) + Alte venituri . ceea ce s-a constatat şi cu prilejul analizei echilibrului financiar funcţional (tabelul 41). care este consecinţa creşterii mai rapide a necesarului de fond de rulment total comparativ cu creşterea fondului de rulment net global.∆NFRE . lei 149860 4604 9410 5641 30960 17906 2854 98975 14356 84619 119414 29840 214306 163041 + 225458 + 241130 .10148 + 230982 .Impozit pe profit .5524 Din datele Tabelului 50 se constată o reducere de 5524 milioane lei a trezoreriei nete.Investiţii de exploatare = Creşterea FRNG (∆FRNG) .∆NFRAE Creşterea NFRT (∆NFRT) = Variaţia trezoreriei nete (∆TN = ∆FRNG .Cheltuieli financiare .Dividende distribuite(an precedent) = Autofinanţarea (AF) + Creşterea datoriei pe termen lung (∆D/termen lung) . Din analiza funcţională care se bazează pe bilanţul economic (funcţional) şi stă la originea tabloului de finanţare Utilizări – Resurse rezultă că ansamblul .∆NFRT) Tabelul 50 Mil.Participaţii salariaţi (an precedent) = Capacitatea de autofinanţare (CAF) .

Soldul Economic (DDFIC) este negativ.204 Analiză financiară aprofundată utilizărilor stabile trebuie finanţat din ansamblul resurselor stabile.Cheltuieli financiare = Sold Bancar (SB) . lei 149860 241130 . ceea ce arată că excedentul brut din exploatare este mai mic decât necesarul de fond de rulment pentru exploatare .∆NFRAE + Alte venituri .Rambursări .5524 Pe baza datelor Tabelului 51 se constată următoarele: 1.∆NFRE = ETE (Excedent trezorerie de exploatare) . Efectuarea analizei financiare prin metoda fluxurilor în cazul întreprinderii considerate conduce la rezultatele din Tabelul 51: ¾ Aplicaţia 55: Calculul variaţiei disponibilului Analiza prin fluxuri Excedentul brut de exploatare (EBE) .Impozit pe profit .230813 5641 .91270 163041 .Investiţii în imobilizări exploatare = Sold Exploatare (DDFIC)(sau Sold E) Variaţia datoriilor pe termen lung .10148 4604 9410 214306 .Alte cheltuieli + Creşterea capitalului = Variaţia disponibilului (∆D) Tabelul 51 Mil.254311 119414 29840 30960 58614 17906 2854 14356 23498 .Participaţii salariaţi (pentru anul precedent) .Dividende distribuite (pentru anul precedent) = Sold Financiar (SF) Sold de Gestiune (SG = DDFIC + SF) + Venituri financiare . Totodată acest tablou descrie direct transformările patrimoniului întreprinderii şi tratează trezoreria ca o variabilă reziduală.

4) Fluxurile referitoare la activitatea financiară. ceea ce a permis plata impozitului pe profit. ceea ce permite adoptarea unor decizii strategice mai bune. precum şi existenţa unui Sold Financiar pozitiv. 2) Fluxurile ce privesc capitalurile proprii. În concluzie. ea asigurând funcţionarea echilibrată a întreprinderii. în analiza prin fluxuri se abandonează noţiunea de CAF în favoarea celei de EBE şi se consideră că investiţiile industriale trebuie finanţate de către EBE. 3. . În tabloul plurianual de fluxuri se disting următoarele fluxuri: 1) Fluxurile ce reprezintă activitatea industrială. cea din Tabloul Utilizări . fiind considerată o variabilă strategică şi nu una reziduală. dacă în analiza funcţională rolul central revine capacităţii de autofinanţare (CAF).Resurse (tabelul 57) şi cu variaţia fluxurilor de numerar (tabelul 58). ca sumă algebrică a Soldului Economic şi Soldului Financiar. Echilibrul financiar este analizat în termeni de lichiditate. Construcţia tabloului de fluxuri permite clarificarea echilibrului structural descris în tabloul de finanţare. 2. reducerea de 5524 milioane lei. Soldul Bancar pozitiv arată existenţa unor cheltuieli financiare şi rmbursări inferioare creşterii datoriilor pe termen lung. a participaţiilor salariaţilor la profit şi a dividendelor. Tabloul de fluxuri descrie operaţiunile care au antrenat transformarea patrimoniului şi consideră trezoreria ca fiind variabila centrală a analizei. trezoreria fiind considerată ca o variabilă reziduală. 3) Fluxurile referitoare la datorii. ideea principală fiind aceea că fluxul trebuie să permită remunerarea capitalurilor investite precum şi asumarea riscului financiar legat de îndatorare. iar analiza lui pune în evidenţă variabile economice ce permit înţelegerea comportamentului ciclurilor de exploatare.Analiză financiară aprofundată 205 (ceea ce a condus la un excedent de trezorerie de exploatare negativ) şi insuficient pentru investiţiile efectuate. Variaţia Disponibilului este negativă. Soldul de Gestiune. coincide cu variaţia Trezoreriei nete rezultate din analiza funcţională. 4. de investiţii şi de finanţare. este negativ ca urmare a soldului economic negativ predominant.

în timp ce îndatorarea trebuie să servească la rambursarea împrumuturilor. Analizate pe o perioadă de mai mulţi ani. b) Aspectului financiar privind veniturile şi cheltuielile de repartizat şi variaţia îndatorării. c) Caracterului excepţional al anumitor operaţiuni. pe de altă parte.206 Analiză financiară aprofundată Tabloul de fluxuri nu conţine afectările de fluxuri cum ar fi amortismentele. cum ar fi: creştere de capital. în care capacitatea de autofinanţare (CAF) constituie resursa esenţială de finanţare a întreprinderii. tabloul plurianual de fluxuri financiare pune în evidenţă două serii de variabile: 1) O serie care cuprinde. cesiuni. 2) A doua serie priveşte mişcările legate de exploatare care. la plata cheltuielilor financiare. . investiţii. nu mai cuprind nici autofinanţarea şi nici fondul de rulment. sunt incerte. în afara exploatării. pe de o parte. Echilibrul între resurse şi necesităţi trebuie asigurat pe durata unui ciclu de investiţii. utilizările discreţionare (investiţiile. Sinteza plurianuală a fluxurilor financiare permite evidenţierea: a) Aspectului indistrial şi/sau comercial al întreprinderii. utilizările obligatorii (rambursările de împrumuturi. de regulă. Utilitatea acestei sinteze constă în faptul că ea completează tabloul de finanţare. a impozitelor pe profit şi pentru remunerarea acţionarilor. În analiza previzională. în care scop trebuie să se cunoască în ce măsură rezultatul economic brut a acoperit necesităţile de finanţare şi ale ciclului de exploatare. Previziunea trezoreriei întâmpină dificultăţi datorită incertitudinii în previziunea activităţii. fondul de rulment şi-ar fi pierdut semnificaţia datorită importanţei capitalurilor pe termen scurt cu caracter permanent (creditele bancare reînnoite cu regularitate). După unii autori.a. ş. cheltuielile financiare legate de planul de finanţare) şi. plata dividendelor) care sunt cunoscute doar cu o certitudine relativă. ea putându-se limita doar la un rol conjunctural. tablourile de fluxuri arată că fluxul de trezorerie de exploatare (ETE) este afectat finanţării investiţiilor. totuşi cunoaşterea dinamicii NFR permite estimarea nivelului de lichiditate căreia trebuie să i se asigure o utilizare satisfăcătoare.

. Analiza creşterii şi rentabilităţii prin fluxuri 207 Pornind de la tabloul de fluxuri financiare analiza financiară parcurge următoarele etape ce caracterizează activitatea întreprinderii: 1) Studiul formării valorii adăugate. care permite să se calculeze rentabilitatea economică a capitalurilor utilizate pornind de la surplusul economic nereinvestit.5. ceea ce permite să se determine rentabilitatea financiară (a capitalurilor proprii). ceea ce se dimensionează prin rentabilitatea economică brută (sau a capitalurilor investite). iar eficacitatea acestei combinaţii se măsoară prin capacitatea de a genera un surplus monetar. Ca urmare. fiind rezultatul combinării celor doi factori de producţie (munca şi capitalul). În centrul tabloului de fluxuri este situată valoarea adăugată. Rentabilitatea capitalului productiv se va măsura prin aptitudinea sa de a produce un sold disponibil (DDFIC) după efectuarea acestor finanţări.Analiză financiară aprofundată 4. bogăţia creată de întreprindere. 2) Studiul modului de finanţare a ansamblului investiţiilor de exploatare şi a investiţiilor industriale. Capitalul economic generează un venit (EBE) care va servi la finanţarea ansamblului necesarului de investiţii cerut de ciclul de exploatare şi de ciclul de reînnoire şi dezvoltare (creştere) a imobilizărilor. mai bine decât cifra de afaceri. conţinutul valorii adăugate exprimă natura repartiţiei veniturilor între muncă (prin salarii şi cheltuieli sociale) şi capital (prin EBE): Valoarea adăugată Remunerarea muncii Salarii + Cheltuieli sociale Remunerarea capitalului Excedentul brut al exploatării Obiectivul întreprinderii este de a combina eficient factorii de producţie în scopul maximizării producţiei. acel sold de gestiune care exprimă. 3) Caracterizarea vieţii financiare a întreprinderii în legătură cu finanţarea investiţiilor prin recurgerea la finanţare externă. analiza dinamicii şi repartizării ei între factorii de producţie – munca şi capitalul.

a impozitului pe profit şi pentru degajarea unui sold de gestiune ce permite adoptarea unei politici de distribuire a dividendelor conformă cu interesele întreprinderii.Cc). Ci Ci = Intensitatea capitalistică (Coeficientul de capital . calculată cu ajutorul raportului: EBE . EBE = Rata rentabilităţii economice brute (Reb)..208 Analiză financiară aprofundată Capitalurile proprii (capitalurile investite minus capitalul împrumutat) trebuie să genereze un venit suficient pentru finanţarea cheltuielilor financiare. În aprecierea rentabilităţii economice poate fi utilizată rata marjei industriale (Rmi). creşterea acesteia reflectă îmbunătăţirea performanţei exploatării şi poate fi consecinţa creşterii atât a ratei rentabilităţii economice brute (Reb) cât şi a intensităţii capitalistice (coeficientului de capital) (Cc). Valoare adăugată Rata marjei industriale fiind egală cu produsul: Rmi = Reb · Cc. Rata rentabilităţii economice brute (Reb) exprimate cu ajutorul raportului . Această aptitudine se măsoară prin rentabilitatea financiară (sau a capitalurilor proprii). Rmi = Valoarea adăugată a cărui dinamică reflectă modul în care a evoluat împărţirea primară a valorii adăugate. excedentul brut din exploatare fiind venitul disponibil pentru capitalurile investite după finanţarea factorului muncă: Valoare adăugată − Cheltuieli cu personalul Cheltuieli cu personalul = 1− Rmi = Valoare adăugată Valoare adăugată Rata marjei industriale creşte prin reducerea ponderii cheltuielilor cu personalul în valoarea adăugată şi poate fi exprimată prin următorul lanţ de rate: Capital investit( Ci ) EBE EBE = × . Valoare adăugată Capital investit( Ci ) Valoare adăugată în care: Ci = Imobilizări brute de exploatare + NFRE.

.9. în care: ΔReb = (Reb1 – Reb0) · Cc0 = (13. acţionarii).86) · 2.1. Coeficientul de capital este raportul dintre capitalurile investite (Ci) şi valoarea adăugată: Imobilizări brute + NFRE Imobilizări brute NFRE Cc = = + Valoare adăugată Valoare adăugată Valoare adăugată Acest coeficient exprimă relaţia structurală între ansamblul de mijloace economice (capitalul economic) şi producţia pe care o permite folosirea acestora. adică: Creşterea valorii adăugate (ΔVad) CMc = ΔImobilizări brute ΔNFRE + . stagnarea sau scăderea eficacităţii întreprinderii. El diferă de la ramură la ramură şi depinde de ritmul de creştere a investiţiilor în imobilizări şi în necesarul de fond de rulment de exploatare comparativ cu ritmul de creştere a valorii adăugate.81 %.28 – 49. ΔVad ΔVad De exemplu. fără a fi afectată de fiscalitate. Evoluţia acestei rate arată creşterea. pe baza datelor din Tabloul Soldurilor Intermediare de Gestiune (Tabelul 2) şi din Bilanţul funcţional (Tabelul 26) ale întreprinderii luate în studiu rezultă următoarele concluzii privind rata marjei industriale (Tabelul 52): Modificarea Ratei marjei industriale este diferenţa: Δ = Rmi1 – Rmi0 = 48.944 = . Investiţia necesară realizării unei anumite creşteri a valorii adăugate este exprimată prin intermediul coeficientului marginal al capitalului: Creşterea capitalului investit ( ΔCi) CMc = .53 – 16.65 = . amortizare şi provizioane.Analiză financiară aprofundată EBE EBE = Capitaluri investite Imobilizări brute + NFRE 209 exprimă capacitatea activului economic de a degaja un surplus pentru a asigura remunerarea aportorilor de fonduri care asigură finanţarea (creditorii.37 % Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = ΔReb + ΔCc.

944) = + 8. Prin însumare se verifică egalitatea: ΔReb + ΔCc = .37 În concluzie: 1. econ.86 2.9. Valoarea adăugată (Vad) Rata marjei industriale (Rmi) (1/2) % Imobilizări brute Necesar fond rulment expl.81 + 8.2 97. care poate fi apreciată prin Coeficientul de capital ce caracterizează intensitatea capitalistică şi care trebuie să fie aproximativ constant dacă rata de variaţie a imobilizărilor este sensibil egală cu rata valorii adăugate.1.5.44 %.65 507944 181115 689059 16.1.2 121.0 + 76418 . Indicatori crt.37 % = Δ. Excedentul brut exploatare (EBE) 2. 3. în condiţiile creşterii coeficientului de capital cu 21.624 . 8.53 · (3. ceea ce impune continuarea analizei ratei rentabilităţii economice şi financiare.2 procente.944 49.568 – 2. Destinaţia EBE este tocmai aceea de a acoperi o creştere cel puţin egală a .2 685508 + 177564 422245 + 241130 1107753 + 418694 13.33 + 0. 2. (NFRE) Capital investit (Ci) (4 +5) Rata rentab. 9. Aceste reduceri reflectă scăderea performanţei industriale a întreprinderii. ¾ Aplicaţia 56: Analiza marjei industriale Nr.568 48. (milioane lei) 1. brute (Reb) (1/6) % Coeficientul de capital (Cc) (6/2) Rata marjei industriale (Rmi) (7*8) % Exerciţiul financiar Precedent Curent 116167 149860 233987 49.53 3.65 310405 48.3. Reducerea ratei marjei nete cu 2.28 .7 80.1.6 97. 6. 4. 7.1.8 procente a fost consecinţa scăderii ratei rentabilităţii economice brute cu 19.2 134. 4.1 160.75 procente.9 233. Analiza rentabilităţii economice Analiza relaţiei creştere – rentabilitate consideră că scopul principal al excedentului brut din exploatare (EBE) este de a fi reinvestit în creşterea capitalurilor investite în imobilizări.37 132.44 = .28 Tabelul 52 Abateri Indici (± Δ) (%) + 33693 129. 5.210 Analiză financiară aprofundată ΔCc = Reb1 · (Cc1 – Cc0 ) = 13.

Rata rentabilităţii economice după înlocuirea necesarului de fond de rulment suplimentar (Re) devine egală cu suma ratei reale de creştere a imobilizărilor c cu rata surplusului non reinvestit în exploatare (DDFIC/Ci): . în care: Iî =Variaţia necesarului de fond de rulment de exploatare (ΔNFRE). = =c+ Ci Ci Ci în care: EBE − Δ NFRE ETE = = Re = Rata rentabilităţii economice a capitalului Ci Ci investit după finanţarea creşterii necesarului de fond de rulment. Surplusul disponibil (DDFIC) exprimă. El se obţine deducând din excedentul brut de exploatare necesarul de fond de rulment suplimentar legat de creşterea activităţii curente. de unde rezultă egalitatea: EBE – ΔNFRE = Ic + DDFIC. încât excedentul brut din exploatare se poate prezenta ca fiind o sumă de forma: EBE = Investiţii de înlocuire (Iî) + Investiţii de creştere (Ic) + DDFIC. fiind considerat un flux de exploatare. Ci Excedentul de trezorerie de exploatare (ETE) constituie diferenţa între încasările şi plăţile rezultate din operaţiunile legate de exploatarea întreprinderii. fiscale şi celelalte obligaţii faţă de personlul şi acţionarii întreprinderii. deci. Divizând ambii membri ai egalităţii cu capitalurile investite (Ci). care nu este reinvestită în formrea de capital. luând în considerare variaţia stocurilor de tot felul şi decalajele de plată care întârzie intrarea în trezorerie a operaţiunilor cu clienţii. respectiv o creştere a rentabilităţii. destinat să finanţeze obligaţiile financiare. o supra-rentabilitate.Analiză financiară aprofundată 211 imobilizărilor cu creşterea valorii adăugate. ETE = Excedentul de trezorerie de exploatare. rezultă: EBE − Δ NFRE Ic + DDFIC DDFIC . Ic = c = Rata de creştere a imobilizărilor.

Între rata rentabilităţii economice brute (Reb) şi rata rentabilităţii aferente creşterii şi finanţării obligaţiilor financiare şi fiscale (Re) poate fi stabilită o relaţie prin intermediul unui lanţ de rate: EBE ETE EBE EBE Re b = = × = Re × . Rata rentabilităţii economice (Re) este negativă ca urmare a Soldului economic (DDFIC) negativ. 3.212 Analiză financiară aprofundată Re = c + DDFIC Ci Din relaţie se desprind următoarele concluzii privind : 1) O întreprindere care foloseşte în totalitate acoperirea de care dispune pentru investiţii (DDFIC = 0) are o rată de rentabilitate economică egală cu rata de creştere a imobilizărilor (Re = c). 3) O întreprindere care degajă un sold pozitiv după finanţarea investiţiilor (DDFIC > 0) are o rată a rentabilităţii economice superioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re > c). continuând analiza pe baza fluxurilor rezultă datele din Tabelul 53. datorită unui excedent de trezorerie de exploatare la rândul său negativ (ETE < 0). respectiv rata rentabilităţii economice (Re) şi raportul EBE/ETE. 2) Întreprinderea care nu ajunge să-şi autofinanţeze investiţiile din disponibil (DDFIC < 0) are o rată a rentabilităţii economice inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Re < c). Rata rentabilităţii economice brute este pozitivă ca urmare a produsului a doi factori negativi. 2. . Ci Ci ETE ETE De exemplu. din care se desprind următoarele concluzii privind rata rentabilităţii economice calculate prin prin fluxuri: 1. Acest flux de trezorerie de exploatare negativ este consecinţa creşterii necesarului de fond de rulment de exploatare care a depăşit excedentul brut de exploatare (EBE < ΔNFRE).

Tabelul 53 Indicatori Anul curent Excedentul brut de exploatare (EBE) 149860 ∆NFRE 241130 Excedent trezorerie de exploatare (ETE) .% .1.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 57: Analiza rentabilităţii economice Nr. a impozitului pe profit şi a altor obligaţii faţă de acţionari şi salariaţi. 9. economice brute (Reb) (10*4) . 6. 3.% .Impozit/profit – Rambursări . brute + NFRE) (Ci) 1107753 Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) .2.72 DDFIC/Ci .% .53 213 4. 8. 4.24 Rata rentabilităţii economice (Re) (8+9) . 12.% 14.96 Rata rentabilităţii economice (Re) (3/7) . Analiza rentabilităţii financiare Rentabilitatea financiară măsoară aptitudinea capitalurilor proprii de a degaja.24 Rata rentab. Capitalurile proprii (Cp) corespund capitalurilor investite (Ci) diminuate cu capitalurile împrumutate (datoriile) (D): Cp = Ci – D. 5.6419 Investiţii imobilizări 163041 DDFIC (3 – 5) .254311 Capital investit (Imobiliz.Participare salariaţi la profit şi dividende acţionari.8. 2.Participaţii salariaţi şi dividende acţionari = Sold bancar (SB) .5. 10. Soldul de gestiune este suma soldului economic (DDFIC) şi soldului financiar (SF): Sold G = DDFIC + SF.crt 1. Calculând soldul financiar înaintea deducerii rambursărilor. un venit distribuibil – soldul de gestiune (G).% + 13. în care: SF = (ΔDatorii – Cheltuieli financiare) – Impozit/profit – Rambursări .91270 EBE/ETE .22. participaţiilor şi dividendelor. rata rentabilităţii financiare se determină cu relaţia: . 7. 11. după finanţarea cheltuielilor financiare.8.

66 .225165 1107753 314340 793413 14. 10. Un sold de gestiune negativ (SG < 0) are ca efect o rentabilitate a capitalurilor proprii inferioară ratei de creştere a imobilizărilor (Rf < c).38 . 4.28. rentabilitatea economică (Re) şi rentabilitatea financiară (Rf). 7. 3. 8.254311 78012 30960 47052 17906 29146 . Cp Ci − D Destinaţia venitului procurat de capitalurile proprii este de a acoperi o rată de creştere a imobilizărilor cel puţin egală cu rata valorii adăugate.% Tabelul 54 Anul curent .13.5) Soldul de gestiune (SG) (1 + 6) Capital investit (Imobiliz. brute + NFRE) (Ci) Datorii totale (D) Capitaluri proprii (Cp) (8 – 9) Rata de creştere a imobilizărilor (c) (5/7) .% Rata rentabilităţii financiare (Rfn) (11 + 12) .214 Analiză financiară aprofundată Rf = c + Sold G Sold G =c+ . 11. 12. iar un sold de gestiune egal cu zero (SG = 0) antrenează egalitatea dintre rentabilitatea capitalurilor proprii şi rata de creştere a imobilizărilor (Rf = c). 2.crt 1. 13. Surplusul disponibil – Soldul de gestiune pozitiv (SG > 0) – exprimă o creştere suplimentară a rentabilităţii capitalurilor proprii faţă de rata de creştere a imobilizărilor ce poate fi distribuită (Rf > c). 6. Din această analiză se constată o strânsă legătură ce uneşte trei “poli” ai tabloului de fluxuri: creşterea imobilizărilor (c).% Sold G/Cp . 9. 5. Pe baza datelor din tabelele precedente se obţin datele din Tabelul 54: ¾ Aplicaţia 58: Analiza rentabilităţii financiare Nr. Indicatori DDFIC Creşterea datoriilor totale (∆D) Cheltuieli financiare (Chfin) Soldul bancar (SB) (2 – 3) Impozit pe profit Soldul financiar (SF) (4 .72 .

soldul financiar (F) tinde să devină mai puţin negativ prin creşterea datoriei (ΔD > 0).3. de nivelul datoriilor (D). rata rentabilităţii financiare brute devine egală cu: Ci (Re − c ) + D ( c − d ) Ci D (Re − c ) + (c − d ). 4. în condiţii favorabile. Solul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare = D · c – D · d.Analiză financiară aprofundată 215 Din datele Tabelului 54 se constată că rata rentabilităţii financiare este negativă ca urmare a raportului dintre soldul de gestiune şi capitalurile proprii negativ (SG/Cp) superior ratei de creştere a imobilizărilor (c). În paralel. Aceasta explică efectul de levier pozitiv care potenţează rentabilitatea financiară în raport cu rentabilitatea economică. Cp Cp Cp Înlocuind în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare brute se obţine expresia următoare: . Capitaluri proprii în care: DDFIC = Re · Ci – c · Ci = Ci (Re – c). la un nivel dat de creştere a imobilizărilor(c). Dacă îndatorarea creşte. Rentabilitatea financiară şi îndatorarea Rentabilitatea financiară depinde. În aceste condiţii. totalul capitalurilor proprii scade.5.unde: d = Rata dobânzii reale = Cheltuieli financiare/Datorii. Rfb = c + =c+ Cp Cp Cp în care: Ci Cp + D D = = 1+ . Efectul de levier permite să se explice cum. ceea ce contribuie la creşterea rentabilităţii financiare. creşterea nivelului de îndatorare permite creşterea ratei rentabilităţii financiare. ceea ce măreşte soldul de gestiune (G): SG = DDFIC + Sold F. Dacă rentabilitatea financiară brută (înaintea impozitului pe profit) este obţinută înaintea deducerii impozitului pe profit rezultă expresia: Rfb = c + DDFIC + Sold bancar .

Cota de impozit medie a fost de numai 0. ceea ce pune în evidenţă următoarele situaţii: a) Dacă (Re – d) > 0.9%.396). Rata rentabilităţii financiare brute este negativă ca urmare a ratei rentabilităţii economice negative. cu atât efectul de levier (ELF) este mai puternic. în condiţiile în care aceasta a fost diminuată cu rata dobânzii reale şi în urma unui efect de levier pozitiv subunitar (0. Cp Cp Cp Din relaţia de mai sus rezultă egalitatea: D ⋅ (Re − d ) = LF · (Re – d) = ELF. 2. în cazul analizat mai sus. inferioară cotei de 25 %. din care rezultă următoarele concluzii: 1. se constată rezultatele înscrise în Tabelul 55. rata rentabilităţii financiare nete se poate determina cu ajutorul relaţiei: Rfn = Rfb (1 – i) = [Re + LF ⋅ (Re − d )] ⋅ (1 − i ) De exemplu. efectul de levier este pozitiv (ELF > 0).216 Analiză financiară aprofundată Rfb = c + (1 + D D D )(Re − c ) + ( c − d ) = Re + (Re − d ) . Cu cât diferenţa dintre rentabilitatea economică a capitalurilor investite (Re) creşte în raport cu rata reală a dobânzii (d). c) Dacă Re – d = 0. lipsa îndatorării antrenează egalitatea ratei rentabilităţii financiare cu rata rentabilităţii economice. efectul de levier este nul şi Rfb = Re.119 (11. ceea ce a afectat corespunzător rata rentabilităţii financiare nete. efectul de levier este negativ (ELF < 0) devenind un efect de “măciucă” ce reduce rata rentabilităţii financuiare ca urmare a îndatorării. Dacă ţinem seama de cota de impozit pe profit calculate prin raportarea impozitului la aaexcedentul Brut al Exploatării (i = Impozit/EBE). b) Dacă (Re – d) < 0. Cp Din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare în raport cu rata rentabilităţii economice a capitalurilor investite se constată următoarele: 1. Rfb – Re = Cp în care: D = Levierul financiar (LF) sau rata îndatorării. . rata rentabilităţii financiare fiind amplificată ca urmare a îndatorării.

crt 1.% . 2.40 Efectul de levier financiar (ELF) (7 – 1) . rata rentabilităţii financiare nete capătă expresia următoare: Sd ⎡ ⎤ ⋅ (Re − d )⎥ ⋅ (1 − i ) . lei 17906 Excedentul brut de exploatare (EBE) – mil. lei 30960 Rata dobânzii reale (d) (Chfin/Datorii) . ci şi de capitalurile investite (Ci). lei 30960 Re – d (1 – 4) . capitalurile proprii devin egale cu produsul: Cp = Ci · (1 – Sd). 8. atunci raportul dintre datoriile totale D (D) şi capitalurile investite (Ci) ( ) reprezintă ponderea (Sd) a datoriilor în Ci capitalurile investite. 10. 6. 3. Rfn = ⎢ Re + 1 − Sd ⎣ ⎦ .7. lei 149860 Cota de impozit (i = Imp/EBE) (10/11) 0.% .396 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. Tabelul 55 Indicatori Anul curent Rata rentabilităţii economice (Re) . nete (Rfn) [Rfb(1-i)] . 4.% 9.16 Efectul de levier financiar (ELF) (2*6) .7.% .% . 11. Raportul dintre datorii (D) şi capitalurile proprii (Cp).60 217 Dacă relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare nete se exprimă în funcţie nu numai de capitalurile proprii (Cp).15. denumit levier financiar (LF) devine egal cu raportul: D Sd LF = = Cp 1 − Sd În final.16 Impozitul pe profit (Imp) – mil.09 Rata rentabilităţii financiare brute (Rfb) .85 Cheltuieli financiare (Chfin) – mil. 12.18.% .8.13.119 Rata rentabilit. financ. raportul Sd dintre datorii şi aceste capitaluri.24 Levier financiar (Rata îndatorării) (LF) (D/Cp) 0. 13. 9.Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 59: Analiza rentabilităţii financiare şi îndatorarea Nr.% . 5. În acest caz. 7.

1 − Sd Dar Soldul de Gestiune (G) este egal cu suma: Sold G = DDFIC + Sold Financiar (SF). Ci Ci ⋅ (1 − Sd ) Sold G . Optimul de îndatorare este atins atunci când cele două rentabilităţi sunt egale. adică: D ⋅ (Re − d ) = 0. b) Îndatorarea este nulă (D = 0). Egalitatea de mai sus devine: de unde rezultă expresia: Re – c = Ci ⋅ (Re − c ) Sold G = . Cp = Ci · (1 – Sd). Rf – Re = Cp ceea ce echivalează cu situaţia în care: a) Rata rentabilităţii economice este egală cu rata dobânzii (Re = d). în care: Sold F = SB – Impozit pe profit. finanţarea realizându-se din capitaluri proprii. care corespunde cu situaţia în care rentabilitatea financiară este egală cu rentabilitatea economică: Rf = Re. Ch financiare = D · (d + Ri). unde: SB = Soldul bancar = ΔDatorii – Cheltuieli financiare.218 Analiză financiară aprofundată Efectul de levier pozitiv are ca rezultat creşterea rentabilităţii financiare ca urmare a creşterii îndatorării. unde: ΔDatorii = D · (c + Ri). Cp Ci în care: DDFIC = Ci · (Re – c). ceea ce impune găsirea unui optim de îndatorare. prin creşterea ponderii datoriilor în capitalurile investite (Sd). în care: . care majorează levierul financiar. ceea ce conduce la egalitatea: Sold G DDFIC c+ =c+ . Efectul de “măciucă” diminuiază rentabilitatea financiară.

Re = 40 %. la o cotă de impozit de 25 % (i = 0. Ci ⋅ (1 − Sd ) Din expresia de mai sus. în care: i = Cota de impozit.375 : Sd = a) d = 15 %. d = Rata dobânzii. de ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd) şi de diferenţa dintre rata de creştere (c) a valorii adăugate şi rata dobânzii (d). Înlocuind rezultatul brut şi cheltuielile financiare în Ip se obţine: Ip = (Ci ⋅ Re − D ⋅ d) ⋅ i = Ci ⋅ (Re − Sd ⋅ d) ⋅ i .Analiză financiară aprofundată 219 Ri = Rata inflaţiei.75 . Înlocuind Soldul de Gestiune (SG) în relaţia (Re – c).d).375 ⋅ 0. Înlocuind în relaţia Soldului Bancar se obţine expresia: SB = D · (c + Ri) .25 = 34. rezultă expresia: Ci ⋅ [(Re − c ) + Sd ⋅ (c − d ) − (Re − Sd ⋅ d ) ⋅ i ] Re − c = . d Re − d + d ⋅ i 1 − ⋅ (1 − i ) Re Din relaţia de mai sus. rezultă mărimea optimă a îndatorării. optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu creşterea raportului între rata dobînzii (d) şi rentabilitatea economică (Re) până când acesta ajunge egal cu 1 (d = Re). în care: D = Sd · Ci şi deci: SB = Sd · Ci · (c .D · (d + Ri) = D · (c . = 0. se constată următoarele: 1) La aceeaşi cotă de impozit (i). exprimată prin ponderea datoriilor în capitalurile investite (Sd = D/Ci): Re ⋅ i i Sd = = ⋅ 100 (%). Impozitul pe profit (Ip) = (Rezultatul brut – Cheltuielile financiare)·i. Re 1 − 0.8 %.25) se obţin următoarele valori ale îndatorării optime (Sd): d 0.d) Se constată că Soldul Bancar este dependent de capitalurile investite (Ci). De exemplu.

75 .75 b) d = 15 %.0 %. Sd = Re 1 − 0 .42 %.5 : Sd = ⋅ 100 = 40 .75 d 0.42 ⋅ 100 = 59 . Re = 30 %. d = 0. optimul de îndatorare nu mai are fundament. În cazul unei rate reale (d) a dobânzii superioare ratei rentabilităţii d > 1.75 ⋅ 0.25 ⋅ 100 = 40 %.5 ⋅ 0 .5 ⋅ 0 .5 %. De exemplu. Re = 15 %.5 ⋅ 0. în cazul analizat mai sus.220 Analiză financiară aprofundată d 0. 1 − 0. a) i = 0. 1 − 0. calculul nivelului optim al îndatorării conduce la următorul rezultat: i 0 . d 9 . optimul de îndatorare (Sd) poate creşte atât prin majorarea raportului d/Re pînă la valoarea maximă 1.38 ⋅ 100 = 55.5 ⋅ 0. cât şi prin creşterea cotei procentuale de impozit.119 Sd = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 5. raportul Re (Sd < 0). economice (Re). 2) La acelaşi raport dintre rata dobânzii şi rata rentabilităţii economice ( Re optimul de îndatorare (Sd) creşte odată cu cota de impozit pe profit (i).1 %.25: Sd = 1 − 0. d ).25 ⋅ 100 = 100 %. = 0. = 1 .1 %. c) d = 15 %.58 În concluzie.62 0. d) d = 15 %.85 ⎞ ⎛ 1− ⋅ (1 − i ) 1− ⎜ ⎟ Re ⎝ − 8. la un raport Re îndatorarea optimă Sd (ponderea datoriilor în capitalurile investite): 0 .5 se obţin următoarele valori privind De exemplu. Re 1 − 0. Sd = Re 1 − 1 ⋅ 0.24 ⎠ . trebuind să se renunţe la îndatorare.42: Sd = 0.75 b) i = 0. Re = 20 %.25 = 0.25 ⋅ 100 = 57 .38: Sd = c) i = 0.75 d 0.

ş. care echivalează cu o pondere reală a datoriilor în capitalul investit de 28. lei 100 100 În realitate întreprinderea a avut datorii în sumă totală de 314340 mil. plata dividendelor. semnul şi mărimea lui relativă permiţând să se interpreteze situaţia întreprinderii. unul din fluxurile importante ale analizei financiare. rezultă că nivelul maxim al datoriilor rezultă din relaţia: Ci Ci ⋅ Sd 1107753 ⋅ 5. Soldul Bancar exprimă fluxul net al schimburilor între întreprindere şi bănci.42 D= = = 60041 mil. Soldul Bancar devine egal cu diferenţa: . ceea ce explică parţial soldul de gestiune negativ. La o structură de îndatorare stabilă în cursul unei perioade. Această creştere este necesară pentru menţinerea unui sold bancar (SB) care să permită acoperirea datoriilor fiscale (impozitului pe profit) şi a asigurării unui sold financiar corespunzător acoperirii celorlalte obligaţii financiare (rambursări de credite.37 % 314340 ⋅ 100 ) . El se determină ca diferenţă între variaţia datoriei (ΔD) şi cheltuielile financiare (Chfin) ce decurg din îndatorare: SB = ΔD – Chfin. datoriile întreprinderii trebuie să crească paralel cu valoarea adăugată. Variaţia datoriei depinde de datoria financiară (D) corectată cu rata de creştere a valorii adăugate (c) şi cu rata inflaţiei (Ri): ΔD = D · (c + Ri). de rata dobânzii reale (d) corectate cu rata inflaţiei (Ri): Chfin = D · (d + Ri). lei.Analiză financiară aprofundată 221 Ştiind că acest optim exprimă ponderea datoriilor în capitalul investit ( Sd = D ⋅ 100) . alături de ( 1107753 celelalte obligaţii. Cheltuielile financiare depind de datoriile financiare (D). a participării salariaţilor la profit. Optimul de îndatorare exprimat prin ponderea datoriilor în capitalurile investite influenţează direct mărimea soldului bancar.a).

d).D · (d + Ri) = D · (c . în care rata de creştere reală a valorii adăugate este egală cu rata dobânzii reale a datoriei (c = d). în care rata de creştere reală a valorii adăugate este superioară ratei dobânzii reale a datoriei (c > d). Un Sold Bancar nul (SB = 0) corespunde unei situaţii de stagnare. Un Sold Bancar pozitiv (SB > 0) corespunde unei situaţii de creştere rapidă. Mărimea Soldului Bancar este direct proporţională cu datoriile financiare şi cu diferenţa dintre rata de creştere reală a valorii adăugate (c) şi rata reală a dobânzii la datorie (d). în care rata de creştere reală a valorii adăugate este inferioară ratei dobânzii reale a datoriei (c < d). .222 Analiză financiară aprofundată SB = D · (c + Ri) . Un Sold Bancar negativ (SB < 0) corespunde unei situaţii de regres.

c) În timpul substituirii.Analiză financiară aprofundată 223 ANEXA 1 Procedee tehnice de calcul utilizate în analiza factorială În analiza factorială. b) Ordinea substituirii vizează mai întîi factorii cantitativi (principali) şi apoi factorii calitativi (secundari). 1. Δb = a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0 = a1· (b1 – b0)· c0. iar ceilalţi sunt menţinuţi constanţi. după natura şi importanţa lor. fiecare factor este considerat variabil.b1) ·b0· c0. d) Factorul substituit se menţine ca atare până la capăt. . Metoda substituirilor în lanţ Substituţia în lanţ este procedeul utilizat pentru calculul influenţei factorilor în cazul relaţiilor funcţionale de tip produs sau raport cu respectarea următoarelor principii de bază: a) Ierarhizarea ştiinţifică a factorilor. cuantificarea influenţelor se realizează cu ajutorul unor procedee de calcul alese în funcţie de natura legăturilor cauză-efect. în care: Δa = a1· b0 ·c0 – a1· b0 ·c0 = (a1 . În cazul relaţiei deterministe de tip produs de factori: R=a·b·c Modificarea (abaterea) indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = a1 · b1· c1 – a0 · b0· c0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. Δc = a1· b1· c1 – a1· b1· c0 = a1· b1· (c1 – c0). Nerespectarea acestor principii conduce la rezultate incorecte. Prezentăm algoritmul de calcul al substituţiei în cazul produsului şi raportului de factori: I.

224

Analiză financiară aprofundată

În final, trebuie să existe egalitatea: Δa + Δb + Δc = R1 – R0, ceea ce se verifică prin însumare: (a1· b0· c0 – a1· b0· c0) + (a1· b1· c0 – a1· b0 ·c0) + (a1· b1· c1 – a1· b1· c0) = Δ Dacă se utilizează relaţia în mărimi relative, indicele rezultatului este raportul: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic R1 a1 b1 c1 ⋅ 100 = ⋅ ⋅ ⋅ 100 = a 0 b 0 c0 R0 100 2 în care rapoartele: c1 a1 b1 ⋅ 100 = Ia; ⋅ 100 = Ib; ⋅ 100 = Ic reprezintă indicii parţiali (ai factorilor). c0 a0 b0 Modificarea relativă a rezultatului este diferenţa: Ia ⋅ Ib ⋅ Ic a1 ⋅ b1 ⋅ c1 Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 = − 100 (%) a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc Influenţele procentuale ale factorilor sunt următoarele: IR =
⎞ ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎛ a1 ⋅ b 0 ⋅ c 0 ⋅ 100 ⎟ = Ia − 100 sau: Δra = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⎠ ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0

Δra =

(a1 − a 0 ) ⋅ b0 ⋅ c0 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100
a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0

(%);

⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ ⎛ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib Δrb = ⎜ ⋅ 100 ⎟ − ⎜ ⋅ 100 ⎟ = − Ia sau: ⎠ 100 ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎠ ⎝ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 a1 ⋅ (b1 − b0 ) ⋅ c0 Δb Δrb = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 R0
⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c1 ⎞ ⎛ a1 ⋅ b1 ⋅ c0 ⎞ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib Δrc = ⎜ ⎜ a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 ⎟ ⎟ ⋅ 100 − ⎜ ⎜ a 0 ⋅ b 0 ⋅ c0 ⎟ ⎟ ⋅ 100 = 100 2 − 100 sau: ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Δrc =

a1 ⋅ b1 ⋅ (c1 − c0 ) Δc ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 ⋅ b0 ⋅ c0 R0

Prin însumare se verifică egalitatea:

Analiză financiară aprofundată
⎞ ⎛ Ia ⋅ Ib ⋅ Ic Ia ⋅ Ib ⎞ Ia ⋅ Ib (Ia − 100 ) + ⎛ ⎜ − Ia ⎟ − ⎟ ⎜ ⎟+⎜ ⎜ ⎟ = Ia − 100 = Δr (%), sau : ⎝ 100
2 ⎠ ⎝ 100

225

100 ⎠

Δa Δb Δc Δa + Δb + Δc Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) R0 R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 1):
¾ Aplicaţia 1: Analiza factorială a timpului de muncă T = N·Z·H
Nr. crt. 1. 2. 3. 4. Denumire (Simbol) Perioada 0 1 580 600 290 8,0 1345,6 280 7,8 1310,4 Tabelul 1 Abateri Indici (± Δ) (%) + 20 - 10 - 0.2 - 35,2 103,44 96,55 97,5 97,38

Număr muncitori (N) Număr de zile/an (Z) Număr de ore/zi (H) Timp muncă (T) - mii om.ore

a) Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = T1 –T0 =1310,4 – 1345,6 = -35200 om·ore. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆N + ∆Z + ∆H, în care: ∆N = (N1 – N0) · Z0 · H0 = 20 · 290 · 8 = + 46400 om·ore; ∆Z = N1· (Z1 – Z0) · H0 = 600 · (-10) · 8 = - 48000 om·ore; ∆H = N1· Z1· (H1 – H0) = 600 · 280 · (-10) = - 33600 om·ore. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆N + ∆Z + ∆H = 44600 – 48000 - 35200 = -35200om·ore = ∆. b) Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: IN ⋅ IZ ⋅ IH Δr = IT − 100 = − 100 = 97,38 − 100 = − 2,62 % . 100 2 Factorii de influenţă sunt următorii:

226

Analiză financiară aprofundată

Δr = ΔrN + ΔrZ + ΔrH (%), în care: N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 N0⋅ Z0⋅ H0 ΔrN = ⋅ 100 − ⋅ 100 = IN − 100 = 103,44 − 100 = 3,44 %sau: N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 46400 ΔN ΔrN = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 3,44 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 N1 ⋅ Z 0 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 100 = − IN = − ⋅ 100 − ΔrZ = N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 100 - 103,44 = - 3,57 % sau: ΔZ − 48000 ΔrZ = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 3,57 % . 345600 T0 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 1 N1 ⋅ Z1 ⋅ H 0 IN ⋅ IZ ⋅ IH IN ⋅ IZ ΔrH = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − = 100 N0⋅ Z0⋅ H0 N0⋅ Z0⋅ H0 100 2 103,44 ⋅ 96,55 ⋅ 97 ,5 103,44 ⋅ 96,55 − = − 2,49 % sau: = 100 100 2 ΔH − 33600 ΔrH = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2,49 % . T0 1345600 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrN +ΔrZ + ΔrH = 3,44 – 3,57 – 2,49 = 97,38 – 100 = 2,62 % = ∆r. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆N = + 46400 om.ore; ∆Z = - 48000 om.ore; ∆H = - 33600 om.ore;

T1 – T0 = - 35200 om.ore = Δ

În concluzie: 1. Reducerea fondului de timp cu 35200 om.ore (2,62%) are următoarele cauze: reducerea cu 10 zile a duratei anului (3,45%) l-a redus cu 48000 om·ore (3,57 %); scăderea zilei de muncă cu 0,2 ore/zi (2,5%) l-a redus cu 33600 om·ore (2,49 %). 2. Ccreşterea numărului de muncitori cu 10 (3,44 %) a majorat fondul anual de timp cu 46400 om·ore (3,44 %).

Analiză financiară aprofundată

227

II. În cazul unei relaţii deterministe de tip raport de doi factori: a R= b A. Modificarea absolută a indicatorului este diferenţa: a1 a 0 Δ = R1 − R 0 = − . b1 b0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb. Pentru calculul influenţelor se ţine seama de poziţia factorului cantitativ: a. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numărătorul (a): a1 a0 Δa = − ; b0 b0 a1 a1 Δb = − . b1 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ a1 a 0 ⎞ ⎛ a 1 a1 ⎞ a 1 a 0 = Δ. Δa + Δb = ⎜ − ⎟ + ⎜ − ⎟ = − ⎝ b0 b0 ⎠ ⎝ b1 b0 ⎠ b1 b0 Dacă relaţia se exprimă prin indici:
a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 Ib b0 B. Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = 100 − 100 Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb, în care: a1 Δra = b0 ⋅ 100 − a0 b0 a0 b 0 ⋅ 100 = Ia − 100 (%) sau: a0 b0

228

Analiză financiară aprofundată

a1 a 0 − Δa Δra = b0 b0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%); a0 R0 b0 a1 a1 Ia Δrb = b1 ⋅ 100 − b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − Ia (%) sau: a0 a0 Ib b0 b0 a1 a1 − Δb Δrb = b1 b 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: Ia Ia ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: Δra + Δrb = (Ia – 100) + ( ⋅ 100 − Ia ) = Ib Ib Δa Δb Δ Δa + Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δ r (%) . R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 2):

¾ Aplicaţia 2: Analiza factorială a volumului fizic al producţiei q = M/Cs
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Consum materiale (M) - tone Consum specific (Cs) - to/buc. Volumul producţiei (q) - buc. Perioada 0 1 840 1056 0,20 0,24 4200 4400 Abateri (± Δ) + 216 + 0,04 + 200 Tabelul 2 Indici (%) 125,71 120,00 104,75

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = q1 – q0 = 4400 – 4200 = + 200 bucăţi; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆M + ∆Cs, în care:

Analiză financiară aprofundată
ΔM = ΔCs =

229

M 1 M 0 1056 − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc; 0 ,2 Cs 0 Cs 0 M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc. 0 ,2 Cs1 Cs 0

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆M + ∆Cs = + 1080 – 880 = + 200 buc. ≡ ∆. B. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Iq – 100 = 104,75 – 100 = 4,75 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rM + ∆rCs, în care:
M1 ΔrM = Cs 0 ⋅ 100 − M0 Cs 0 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = q0 M0 Cs 0 ⋅ 100 = IM − 100 = 125,71 − 100 = + 25,71 % sau: M0 Cs 0 1080 ⋅ 100 = 25,71 %; 4200

M1 M1 IM 125,71 ΔrCs = Cs1 ⋅ 100 − Cs 0 ⋅ 100 = ⋅ 100 − IM = ⋅ 100 − 125,71 = − 20,95 % M0 M0 ICS 120 Cs 0 Cs 0 ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20,95 % ; sau: ΔrCs = q0 4200

Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rM + ∆rCs = 25,71 – 20,95 = - 4,75 % ≡ ∆r. Sistemul factorial este următorul: ∆M = +1080 buc. q1 – q 0 = + 200 bucăţi = Δ ∆Cs = - 880 buc.

230

Analiză financiară aprofundată

În concluzie: 1. Creşterea producţiei fizice cu 200 buc.(4,75 %) s-a datorat creşterii consumului cu 216 to (25,71 %). 2. Creşterea consumului specific cu 0,04 to/buc.(20 %) a redus volumul producţiei cu 880 buc.(20,95 %). B. Calculul influenţei factorilor când substituţia începe cu numitorul (b): a0 a0 a1 a 0 Δb = − ; Δa = − b1 b0 b1 b1 Prin însumare se verifică egalitatea:
⎛ a0 a0 ⎞ ⎛ a1 a0 ⎞ a1 a0 ⎟ ⎟ ⎜ Δb + Δa = ⎜ ⎜ b1 − b0 ⎟ + ⎜ b1 − b1 ⎟ = b1 − b0 = Δ . ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ Pe baza indicilor, se obţine: a1 Ia IR = b 1 ⋅ 100 = ⋅ 100 (%) . a0 Ib b0 Modificarea relativă este diferenţa: Ia Δr = IR − 100 = ⋅ 100 − 100 (%) . Ib Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δrb+ Δra (%), în care: a0 Δrb = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b 0 ⋅ 100 = 100 − 100 (%) sau: a0 Ib b0

a0 a0 − b b 0 ⋅ 100 = Δb ⋅ 100 (%). 1 Δrb = a0 R0 b0

Analiză financiară aprofundată
a1 Δra = b1 ⋅ 100 − a0 b0 a0 2 b1 ⋅ 100 = Ia ⋅ 100 − 100 (%), sau: a0 Ib Ib b0

231

a1 a 0 − 1 b b1 ⋅ 100 = Δa ⋅ 100 (%). Δra = a0 R0 b0 Prin însumare se verifică egalitatea: ⎛ 100 2 ⎞ ⎛ Ia 100 2 ⎟ ⎜ Δrb + Δra = ⎜ − 100 + ⋅ 100 − ⎜ Ib ⎟ ⎜ Ib Ib ⎝ ⎠ ⎝ ⎞ Ia ⎟ ⎟ = Ib ⋅ 100 − 100 = Δr (%) sau: ⎠

Δb Δa Δ ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . R0 R0 R0 Exemplificăm analiza factorială în acest caz (Tabelul 3):
¾ Aplicaţia 3: Analiza factorială a costului unitar c = Ct/q
Nr. crt. 1. 2. 3. Denumire (Simbol) Cheltuieli.totale (Ct) - mil. lei Volumul producţiei (q) - buc. Costul unitar (c) - mii lei/buc. Perioada 0 1 210,00 246,40 4200 4400 50 56 Abateri (± ∆) +36,40 +200 +6 Tabelul 3 Indici (%) 117,33 104,75 112,00

A. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = c1 – c0 = 56 – 50 = + 6 mii lei/buc; Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆q + ∆Ct, în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c0 = 47,72 − 50 = − 2,28 mii lei/buc. q1 q0 4400

56 % sau: 50 c0 Ct1 Ct 0 100 2 117 .28 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 16.56 + 16. sau : ΔrCt = . Creşterea costului unitar cu 6 mii lei/buc.28 = + 6 mii lei/buc. 2.75 %) l-a redus cu 2.28 mii lei/buc (4.4.28 Δrq = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 . Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea procentuală este diferenţa: ∆r = Ic – 100 = 104. în care: Δq − 2 . Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rq + ∆rCt (%). ≡ ∆ B. q1 q1 4400 ΔCt = Prin însumare se verifică egalitatea: ∆q + ∆Ct = .56 % Ct 0 Ct 0 104.(4.75 – 100 = + 4. Sistemul factorial este următorul: Δq = .56 %). În concluzie: 1. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rq + ∆rCt = .28 + 8. Creşterea volumului producţiei cu 200 buc (4.75 %.56 %).33 %) care l-au majorat cu 8. lei (17.75%) s-a datorat creşterii cheltuielilor totale cu 36.56 = + 12 % ≡ ∆r.2.28 mii lei/buc. c1 – c0 = + 6 mii lei/buc = ∆ ΔCt = + 8.33 100 2 ICt q1 q1 ΔrCt = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 − = ⋅ 100 − = 16.28 mii lei/buc.232 Analiză financiară aprofundată Ct1 Ct 0 210 − = c1 − = 56 − 47.28 mii lei/buc (16.75 Iq Iq q0 q0 ΔCt 8.56 % .72 = + 8.75 104.4 mil.28 mii lei/buc.2.

Analiză financiară aprofundată 2. Δb = b1– b0. a 0 + b 0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c0 a1 + b 0 − c 0 b1 − b0 Δb Δrb = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). a 0 + b0 − c0 a 0 + b 0 − c0 R0 R0 a1 + b1 − c1 a1 + b1 − c0 c1 − c0 Δc Δrc = ⋅ 100 − ⋅ 100 = − ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Δc = .( c1 – c0 ). se obţine: R1 a1 + b1 + c1 IR = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). în care: Δa = a1 – a0. de forma: R=a+b–c Modificarea indicatorului este diferenţa: Δ = R1 – R0 = (a1 + b1+ c1) – (a0 + b0 – c0). Metoda balanţieră 233 Această metodă de calcul se utilizează în cazul legăturilor deterministe de tip sumă şi diferenţă. în care: a1 + b 0 − c 0 a 0 + b0 − c0 a1 − a 0 Δa Δra = ⋅ 100 − ⋅ 100 = ⋅ 100 = ⋅ 100 (%). Factorii de influenţă sunt următorii: Δ = Δa + Δb + Δc. a 0 + b0 − c0 a 0 + b0 − c0 R0 R0 Prin însumare se verifică egalitatea: Δc R1 − R 0 Δa Δb ⋅ 100 + ⋅ 100 + ⋅ 100 = ⋅ 100 = Δr (%) . R0 a 0 + b0 + c0 Modificarea relativă este diferenţa: a1 + b1 + c1 ⋅ 100 − 100 % Δr = IR – 100 = a 0 + b0 + c 0 Factorii de influenţă sunt următorii: Δr = Δra + Δrb + Δrc. În cazul indicilor. Δra + Δrb + Δrc = R0 R0 R0 R0 Exemplificăm metodologia de analiză pentru acest caz (Tabelul 4): . Prin însumare sev erifică egalitatea: Δa + Δb + Δc = (a1 – a0) + ( b1– b0) – (c1-c0) = Δ.

Mat. Analiza indicatorului în mărimi relative: Modificarea relativă este diferenţa: ∆r = IM – 100 = 125. B. în care: ΔSi − 18 ΔrSi = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.234 Analiză financiară aprofundată ¾ Aplicaţia 4: Analiza factorială a consumului de materiale M = Si + I .00 122. ∆I = I1 – I0 = 1100 – 900 = + 200 tone.(86 .71 %. Analiza indicatorului în mărimi absolute: Modificarea indicatorului este diferenţa: ∆ = M1 – M0 = 1056 – 840 = + 216 tone. M0 840 ΔI + 200 ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23.04 %.66 125. 3.18 + 200 . Intrări (I) . Denumire (Simbol) Stoc iniţial (Si) . ∆Sf = .8 %.tone.34 + 216 Tabelul 4 Indici (%) 70. în care: ∆Si = Si1 – Si0 = 42 – 60 = . 2. Prin însumare se verifică egalitatea: ∆Si + ∆I +∆Sf = .71 A.Sf Nr.tone.18 tone. 1. consumate (M) . Stoc final (Sf) . M0 840 ΔSf + 34 ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4.tone.120) = + 34 tone. M0 840 .71 – 100 = + 25.14 %. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆r = ∆rSi + ∆rI + ∆rSf.22 71. Factorii de influenţă sunt următorii: ∆ = ∆Si + ∆I + ∆Sf (tone). 4.18 + 200 + 34 = + 216 to ≡ ∆.to Perioada 0 60 900 120 840 1 42 1100 86 1056 Abateri (± Δ) .(Sf1 – Sf0 ) = . crt.

8 + 4. care a majorat-o cu 34 to (4.14 %).71 %) s-a datorat creşterii intrărilor cu 200 to (22.2 . ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf. A. M1 – M0 = + 216 tone = ∆ ∆I = + 200 tone.18 tone. 2.Analiză financiară aprofundată 235 Prin însumare se verifică egalitatea: ∆rSi + ∆rI + ∆rSf = . care a majorat-o cu 200 to (23. Sistemul factorial al indicatorului este următorul: ∆Si = .14 + 23.2 %).04 = + 25.2. Cs 0 Cs 0 0 .04 %).2 influenţele modificării factorilor M şi Cs sunt următoarele: M 1 M 0 1056 ΔM = − = − q 0 = 5280 − 4200 = +1080 buc.34 %). ceea ce impune separarea factorilor pe trepte de diviziune şi determinarea unor efecte propagate.2. În analiza factorială se pot utiliza metode de calcul combinate – substituţia în lanţ şi metoda balanţieră – în cazul unor modele agregate în care intervin relaţii matematice de tip produs-raport şi sumă-diferenţă. Cs1 Cs 0 0 .2 ΔCs = M1 M1 1056 − = q1 − = 4400 − 5280 = − 880 buc.2 Pe treapta a doua.71 %.8 %) şi reducerii stocului final cu 34 to (28. În concluzie: 1. în care: Si 1 − Si 0 −18 ΔSi = = = − 90 buc. Creşterea cantităţii de materiale cu 216 to (25. ∆Sf = + 34 tone. în care Cs 0 Cs 0 0 .. Un prim exemplu: efectul modificării consumului de materiale asupra volumului fizic al producţiei (Tabelul 2) pune în evidenţă următoarele: Creşterea volumului producţiei fizice a fost egală cu 200 bucăţi M 1 M 0 1056 Δ = q1 − q 0 = − = − q 0 = 4400 − 4200 = + 200 buc. Cs 0 0 . Reducerea stocului iniţial cu 18 to (30 %) a redus consumul de materiale cu aceeaşi cantitate (18 to) (.

∆M = + 1080 buc. creşterea relativă a producţiei cu 4.95 % . În concluzie: ∆I = +1000buc ∆Sf = +170 buc. q0 4200 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = .2. q0 4200 ΔI + 1000 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 23. Cs 0 0 .71 % = ∆rM Sistemul factorial al volumului producţiei este următorul: ∆Si = -90 buc.236 Analiză financiară aprofundată I 1 − I 0 + 200 = = + 1000 buc. Cs 0 0 .75 – 100) se datorează următoarelor influenţe: ∆r = ∆rM + ∆rCs.81 + 4.14 %.2 ΔI = ΔSf = Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf = .880 buc.90 + 1000 + 170 = + 1080 buc. q0 4200 Pe treapta a doua: Δr M = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf. în care: 1080 ΔM ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 25.2 Sf 0 − Sf 1 + 34 = = + 170 buc. = ΔM În procente.75 % (104.71 %.04 = + 25.04 %. . în care: ΔrSi = ΔrI = ΔrSf = ΔSi − 90 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2. = ∆ ∆Cs = . q1 – q0 = + 200 buc. q0 4200 ΔrCs = ΔM − 880 ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20. q0 4200 ΔSf + 170 ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 4 .81 %.14 + 23.

O creştere cu1000 bucăţi datorită creşterii intrărilor de materiale cu 200 tone.04 to/buc. c. M Si + I − Sf q Cs Cs Pe baza datelor din Tabelele 3.28 + 8. 2. după cum urmează: Ct Ct Ct c= = = . B.28 = + 6 mii leibuc = Δ B. a redus producţia cu 880 buc.4 210 Δ = c1 − c 0 = − = − = 56 − 50 = + 6 mii lei/buc.28 mii lei/buc. q1 q1 Prin însumare se verifică egalitatea: Δq + ΔCt = . Un al doilea exemplu: modelul de calcul al costului mediu analizat mai sus (Tabelul 3) poate fi explicitat în funcţie de factorii de influenţă pe mai multe trepte de diviziune. Modificarea relativă a costului mediu este diferenţa: c1 56 Δr = Ic − 100 = ⋅ 100 − 100 = ⋅ 100 − 100 = 112 − 100 = + 12 % . O reducere cu 90 bucăţi datorită reducerii stocului iniţial cu 18 tone.2. O creştere cu170 bucăţi datorită reducerii stocului final cu 34 tone.28 mii lei/buc. Creşterea consumului specific cu 0. 4400 4200 q1 q0 Factorii de influenţă sunt următorii: a) Pe prima treaptă: Δ = Δq + ΔCt. b. c0 50 Factorii de influenţă în mărime relativă sunt următorii: Δr = Δrq + ΔrCt. în care: Ct 0 Ct 0 210 Δq = − = − c 0 = 47 . Creşterea producţiei cu 1080 bucăţi se separă pe factori de influenţă astfel: a. 2.Analiză financiară aprofundată 237 1. 4 se obţin următoarele rezultate privind analiza factorială a costului mediu: A. Modificarea absolută a costului mediu este diferenţa: Ct1 Ct 0 246.72 − 50 = − 2. q1 q 0 4400 ΔCt = Ct1 Ct 0 − = c1 − c ′0 = 56 − 47 . în care: .72 = + 8.

c) Pe treapta a treia: ΔM = ΔSi + ΔI + ΔSf.89 % .0948 − 50 = +1.2 Cs 0 .4.9473 ΔCs ΔrCs = ⋅ 100 = ⋅ 100 = + 15.7727 = +7 .56 % c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: Δrq + ΔrCt = . Cs1 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔM + ΔCs = .0948 S i 1 + I 0 − Sf 0 M 0 42 + 900 − 120 buc.7727 − 50 = − 10.56 = + 12 % = Δr.28 mii leibuc = Δ.45 + 15.9473 = .56 + 16.20. ΔCs = B. în care: Ct 0 Ct 0 210 210 ΔM = − = − = 39.28 ΔCt ΔrCt = ⋅100 = ⋅ 100 = + 16.2273 ΔrM = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20.56 % = Δrq.2273 mii lei/buc. c0 50 + 7 . Influenţele procentuale sunt următoarele: Δrq = ΔrM + ΔrCs în care: ΔM − 10.2273 + 7. Cs 0 0.9473 M1 M1 q1 q ′0 4400 5280 buc.238 Analiză financiară aprofundată − 2.89 = .2. M 1 M 0 1056 q0 Cs 0 Cs 0 0. c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrM + ΔrCs = .45 % . în care: mii lei Ct 0 210 Ct 0 ΔS i = − = − c 0 = 51.56 % c0 50 8. Δrq = b) Pe treapta a doua: Δq = ΔM + ΔCs.4.2 Ct 0 Ct 0 210 210 210 210 mii lei − = − = − = 47 .10.72 − 39 .28 Δq ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 4 .

19 % . .223 ∆q = -2. a fost consecinţa unui efect propagat al factorilor a căror succesiune a impus separarea influenţelor pe trei trepte de diviziune.28 c1 – c0 = ∆ = + 6 mii lei/b.999 ΔI ΔrI = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 20 % .10.0948 ∆M = -10.999 ∆Sf = -1. Reducerea stocului iniţial cu 18 tone a redus consumul de materiale cu aceeaşi ∆I = -9. În procente influenţele sunt următoarele: ΔrM = ΔrSi + ΔrI + ΔrSf.0958 = 39.0948 ΔrS i = ⋅100 = ⋅100 = + 2 .45 % = ΔrM.2273 mii leibuc = ΔM B.20.64 = . c0 50 − 9. în care: ΔS i + 1. În concluzie. 0.28 mii lei/buc. ∆Ct = +8.0948 – 9. c0 50 − 1.Analiză financiară aprofundată ΔI = 239 mii lei 210 Ct 0 Ct 0 − = − 51. = +1.19 – 20 – 2. Sistemul factorial al costului mediu este următorul: ∆Si = +1. creşterea costului mediu al producţiei cu 6 mii lei/buc.0948 = −9.32 ∆Cs = +7.64 % .3231 M 1 S i 1 + I 1 − Sf 0 1056 buc.3231 = . c0 50 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔrSi + ΔrI + ΔrSf = + 2.0958 = −1.3231 ΔSf ΔrSf = ⋅ 100 = ⋅ 100 = − 2.2 Cs 0 Cs 0 Prin însumare se verifică egalitatea: ΔSi + ΔI + ΔSf.999 S i 1 + I 1 − Sf 0 S i 1 + I 0 − Sf 0 42 + 1100 − 120 buc 0.999 – 1. după cum urmează: 1.7727 − 41.9473mii lei/buc.2 Cs 0 Cs 0 210 miilei Ct 0 Ct 0 ΔSf = − = − 41.

Corelaţia statistică În cazul relaţiilor stocastice.3231 mii lei/buc. Reducerea stocului final cu 34 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. exprimă sensul şi intensitatea legăturii dintre variabila rezultativă şi factori.240 Analiză financiară aprofundată cantitate. Metoda corelaţiei statistice (analiza regresională) este frecvent utilizată şi în analiza prospectivă. 3.0. precum şi interpretarea corectă a indicatorilor corelaţiei: coeficientul de corelaţie (Cr) şi determinaţia (D) între care se stabileşte relaţia: D = 100 · Cr 2 (%). Coeficientul de corelaţie. . relativ strânsă între variabile şi un grad de dependenţă a rezultatului în mărime de 81 % de factorul considerat. ceea ce a avut ca efect reducerea costului nediu cu 9. ceea ce a antrenat reducerea costului mediu cu 1. un coeficient de corelaţie de (. 2. majorând producţia cu 1000 bucăţi. care a avut ca efect creşterea costului cu 1. determinat statistic prin metodele cunoscute. 3. influenţele factorilor nu pot fi măsurate cu precizie. De exemplu.999 mii lei/buc.9).0948 mii lei/buc. Utilizarea corectă a corelaţiei în analiza economico-financiară este condiţionată de stăpânirea metodologiei statistice vizând cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia. pe baza analizei regresionale. Creşterea intrărilor cu 200 tone a majorat consumul de materiale cu aceeaşi cantitate. ceea ce a diminuat producţia cu 90 bucăţi. iar variabila dependentă este ajustată statistic prin intermediul funcţiei Y = f(t). În analiza economico-financiară se apelează frecvent la procedeele statstice în două serii de calcule: în estimarea relaţiilor de dependenţă dintre variabila dependentă (indicatorul cercetat) şi variabilele independente(factorii determinanţi) şi în elaborarea de previziuni economice şi financiare. prin semnul şi valoarea lui. în elaborarea previziunilor pe baza trendului regresiei în condiţiile în care variabila independentă este considerată ca fiind timpul. majorând producţia cu 170 bucăţi. arată o legătură inversă. iar determinaţia reflectă gradul de dependenţă a acestei variabile de factorul (factorii) luat în calcul. ci doar estimate statistic.

În condiţiile unor variaţii foarte mici ale variabilei X. Prin aceste procedee se scot în evidenţă legăturile. Cercetările operaţionale 241 Cercetările operaţionale. iar noţiunea de marginal devine identică cu noţiunea de adiţional. . fiind calculată ca raport al creşterilor ΔY şi ΔX. linii frânte sau curbe. simularea dinamică). Se ştie că reprezentarea grafică a funcţiei poate fi realizată prin histograme. ele fiind necesare în calculele de optimizare. marginalul (valoarea marginală) unei funcţii Y exprimă variaţia (±) a acestei funcţii. Orientarea analizei financiare spre problemele de optim este facilitată de avantajele oferite de calculul marginal care permite determinarea unor condiţii de maxim sau minim. se exprimă matematic şi se atribuie ponderi factorilor. pot fi utilizate în analiză în mai multe scopuri. probabiliste (firele de aşteptare. care cuprind un ansamblu de metode şi procedee cu caracter interdisciplinar cu dominantă matematică. Esenţa calculului marginal şi utilitatea lui în analiză are ca punct de plecare modelele simbolice de reprezentare a indicatorului analizat. Metodele cercetărilor operaţionale care îşi găsesc utilitatea în analiză pot fi deterministe (programarea liniară. Analiza tradiţională clasică poate fi completată cu maniera de abordare în viziune “marginalistă”. prin care dependenţele sunt redate prin funcţii de forma Y = f(X). drumul critic). Pert) şi simulative (Monte Carlo. se poate considera valoarea marginală ca fiind o elasticitate absolută a funcţiei care exprimă sensibilitatea sa la variaţia unitară a argumentului. De aceea. se poate considera că funcţia Y se reprezintă prin curbe continui şi netede. Abordarea acestor metode este esenţialmente pragmatică şi vizează în primul rând modelul prin care să se poată calcula şi compara rezultatul deciziilor alternative. funcţia are o derivată. care îi accentuează caracterul pragmatic şi de anticipare. în orice punct al domeniului de definiţie.Analiză financiară aprofundată 4. după cum se operează cu variaţii discrete (finite) sau continue (infinitezimale). În această accepţiune. În aceste condiţii. ca răspuns la creşterea cu câte o unitate a variabilei independente X. curba o tangentă.

Δx→0 ΔX dX ΔY /Y ΔrY IY − 100 ƒ Ritmul de variaţie: R Y / X = = = sau: ΔX ΔX X1− X 0 ΔY 1 YM RY / X = ⋅ = . în funcţie de criteriul de referinţă luat în calculul abaterilor ΔX şi ΔY: valoarea iniţială (X0. ΔX Y Ym ΔY /Y ΔrY IY − 100 = = ƒ Elasticitatea: EY / X = sau: IX − 100 ΔX / X ΔrX EY / X = ΔY / ΔX YM = . elasticitatea – punct se determinărelaţia: Y1 − Y 0 Y1 ⋅ 100 − 100 Iy − 100 ΔrY 0 0 Y Y .242 Analiză financiară aprofundată Între variabilele Y şi X se definesc următoarele relaţii: Y ƒ Valoarea medie: Ym = . Y0) sau media (X1 + X0)/2. EY / X = = = = X1− X 0 X1 Ix − 100 ΔrX ⋅ 100 − 100 X0 X0 iar elasticitatea – arc se determină cu relaţia: Y1 − Y 0 Y1 − Y 0 ( Y 1 + Y 0) / 2 EY / X = = Y1 + Y 0 .în cazul variaţiilor finite sau: ƒ Valoarea marginală: YM = ΔX dY ΔY YM = lim = . respectiv (Y1 + Y0)/2 pe intervalul (0 . ΔrX) exprimă o elasticitate .în cazul variaţiilor infinitezimale. valorile (1 ≤ EY/X ≤ 1) indicând intensitatea mai mare sau mai mică a acestei legături.1). . Y/X Ym Raportul variaţiilor relative (ΔrY. X ΔY .ce poate fi considerată relativă.punct sau arc. X1− X 0 X1− X 0 (X 1 + X 0) / 2 X 1 + X 0 Semnul (±) arată sensul legăturii (direct/invers). Astfel.

îşi găseşte o largă aplicabilitate având mai multe utilizări. În calculele de optimizare. după cum urmează: A. În analizele previzionale (prospective) Analizele previzionale vizează viitorul şi operează cu variabile incerte. Δq / q I q − 100 Δrq Riscul financiar (de capital) depinde de modul de finanţare a activităţii şi se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului din exploatare şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului Financiar (CLF): IRnet − 100 ΔRnet / Rnet ΔrRnet CLF = ERnet / Re xp = = = . estimate pe baza prelungirii în viitor a tendinţei trecutului. Pentru estimarea gradului de risc economic şi financiar Riscul economic (de exploatare) decurge din fluctuaţiile rezultatului din exploatare la variaţia volumului de activitate al întreprinderii şi poate fi evaluat prin Coeficientul Levierului de Exploatare (CLE) ce exprimă sensibilitatea rezultatului din exploatare la variaţia volumului vânzărilor: Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp = = CLE = E Re xp / q = . având în vedere variaţia estimată (ΔrX) a factoruluiX. Y1 de unde rezultă valoarea estimată Y2: Y1 Y2 = ⋅ (E y / x ⋅ ΔrX + 100) . denumită coeficient de levier. prin intermediul elasticităţii funcţiei Y calculate pe baza datelor din perioada precedentă.Analiză financiară aprofundată 243 În analiza financiară elasticitatea. vizând maximul sau minimul unor funcţii: Stabilirea condiţiilor care asigură optimul unei funcţii Y = f(X) are ca punct de plecare valoarea elasticităţii funcţiei calculată ca raport între valoarea marginală şi valoarea medie: EY / X = YM / Y . se poate estima creşterea (ΔrY) în perioada următoare: Y2 ΔrY = Ey/x · ΔrX = ⋅ 100 − 100 (%). în ipoteza menţinerii aceloraşi condiţii şi relaţii de dependenţă între variabile. 100 C. Δ Re xp / Re xp I Re xp − 100 Δr Re xp B. În această ipoteză. .

ceea ce atestă două situaţii: a) Valoarea medie a funcţiei ( Y ) atinge o valoare extremă (maximă sau minimă): ⎛Y ⎞ d ⎜ ⎟ dY ⋅ X − dX ⋅ Y YM ⋅ X − Y dY X dX = = 0. dX dX 2 d 2Y dYM = > 0 . sau: ΔrY Iy − 100 b) = = 0.marginalul funcţiei descrescător. constanţa funcţiei (Y1 = Y0) fiind consecinţa unui extrem adică a rigidităţii funcţiei. funcţia tinde spre minim. respectiv: YM = Y/X = Y ΔrY Iy − 100 = 1 . în următoarele cazuri: A. Acest caz corespunde situaţiei în care se înregistrea ză :egalităţile: a) YM = dY/dX = 0. dX dX 2 B. Elasticitatea EY/X = 0. funcţia înregistrează o inflexiune. Elasticitatea EY/X = 1 Acest caz corespunde egalităţii dintre valoarea marginală şi valoarea medie a funcţiei: YM = Y . ΔrX Ix − 100 de unde rezultă: IY = 100. de unde rezultă rigiditatea funcţiei în raport cu modificarea variabilei X.marginalul funcţiei nul. funcţia tinde spre maxim. fiind posibile următoarele cazuri: a) b) c) d 2Y dYM = < 0 . care nu se mai modifică (∆Y = 0). Precizarea naturii extremului impune precizarea semnului derivatei de ordinul doi (±).244 Analiză financiară aprofundată Valorile elasticităţii (de la zero la infinit) pun în evidenţă următoarele situaţii privind optimul economic.marginalul funcţiei crescător. Y = f(X) = max (min). dX dX 2 d 2Y dYM = = 0 . respectiv: IY = IX. = ⎝ ⎠ = dX 2 dX dX X X2 ceea ce presupune: YM · X = Y. = b) Egalitatea ΔrX Ix − 100 .

Cm1 = 246. ƒ Ritmul de variaţie: RCt /q = ∆rCt/∆q = (117.33 – 100)/(104.4/4400 = 56 mii lei/buc.75 – 100) = 3. = ΔrX Ix − 100 ceea ce presupune constanţa variabilei X: (X1 = X0 ).64.Analiză financiară aprofundată 245 care atestă echiproporţionalitatea celor două variabile. Egalitatea dintre valoarea medie şi valoarea marginală a funcţiei Y = f(X) confirmă faptul că analitic în acest moment valoarea medie atinghe un punct extrem (maxim sau minim). curbele ce reprezinză grafic cele două valori (medie şi marginală) se intersectează în punctul în care variabila independentă X are o valoare care minimizează valoarea medie a funcţiei. De exemplu.33 – 100)/200 = 0. verificăm condiţiile care asigură relaţiile dintre un indicator economic (Costurile de producţie) şi factorii de influenţă (volumul fizic al producţiei şi costul unitar): Aplicaţia 5: Analiza relaţiei dintre costuri şi volumul producţiei: Ct = f(q) Folosind datele din aplicaţia 3. se determină relaţiile dintre variabile în două variante: 1) Varianta creşteri finite: ƒ Costul mediu: Cm = Ct/q în cele două perioade: Cm0 = 210/4200 = 50 miilei/b. . C. o creştere nesemnificativă a variabilei X are ca efect o majorare importantă a funcţiei Y. Funcţia Y = f (X) este infinit elastică în raport cu variabila X. Elasticitatea EY/X → ∞. Iy − 100 ΔrY EY / X = → ∞. ƒ Costul marginal: CM = ∆Ct/∆q = 36400/200 = 182 mii lei/buc. iar geometric.0866 ƒ Elasticitatea-punct: ECt/q = ∆rCt/∆rq = (117. respectiv: IX = 100.

Dacă pentru perioada următoare se prevede o creştere a producţiei cu 10 % faţă de perioada curentă. 4.(20 %).4 − 210 Ct 1 − Ct 0 246 . ECt / q = Ct 1 + Ct 0 = 4400 − 4200 0 .086 %. ceea ce depăşeşte costul mediu. pe baza Coeficientului de levier (CL = ∆rCt/∆rq = 3. Costul marginal arată că o unitate (bucată) produsă în plus antrenează cheltuieli adiţionale de 182 mii lei. de la 50 la 56 mii lei/buc. egală cu elasticitatea din perioada precedentă.64. în cele două perioade: Cm0 = 210000/4200 = 50 mii lei/buc.4 %. cu o creştere de 89. Elasticitatea arată că majorarea cu 1 procent a producţiei antrenează creşterea cu 3. 3. 2.086 %/buc.4 = 336. Costul mediu a crescut cu 6 mii lei/buc.554000 + 182·q ƒ Costul mediu: Cm = Ct/q = (-554000 + 182·q)/q. . lei. ƒ Elasticitatea-punct: ECt/q = cM/cm0 = 182/50 = 3. costul fiind relativ elastic în raport cu producţia.64. ceea ce permite estimarea mărimii lor la valoarea de: Ct2 = (100 + 36. ceea ce confirmă valoarea elasticităţii ECt/q = 36.4 + 210 0 . Cm1 = 246400/4400 = 56 mii lei/buc.64 ·10 % = 36. 5.69 milioane lei (36.4 %) faţă de perioada curentă. se poate estima creşterea procentuală a costurilor: ∆rCt = CL · ∆rq = 3.64). Ritmul de variaţie arată că majorarea producţiei cu o unitate (bucată) antrenează creşterea costurilor cu 0. ƒ Costul marginal: CM = dCt/dq = d(-55400 + 182q)/dq = 182 mii lei/buc.43 .4/10 = 3. ƒ Ritmul de variaţie: RCt/q = (CM/Ct0)·100 = (182/210000) ·100 = 0. În concluzie: 1.0797 = = 3.09 mil.0232 q1 − q 0 4400 + 4200 q1 + q 0 ƒ ƒ 2) Varianta creşteri infinitezimale: ƒ Ajustarea statistică a datelor din tabelul 3 conduce la funcţia: Ct = f(q) = .4) · Ct1/100 = 1.246 Analiză financiară aprofundată Elasticitatea-arc: 246 .64 procente a costului total faţă de perioada 0.364 · 246.

3.1.6.3. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor. Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind exploatarea. 2. 1.2.1.5.1. Analiza rentabilităţii pe baza marjelor şi a ratelor. Analiza performanţei economico-financiare pe baza Cascadei Soldurilor Intermediare de Gestiune. 1. 1.1. 2.2.2. 2. Capitolul 3: CONCLUZII FINALE 3. Analiza echilibrelor financiare. 2.5. de rentabilitate. structura şi eficienţa lor.Analiză financiară aprofundată 247 ANEXA 2 Structura diagnosticului financiar Capitolul 1: DIAGNOSTICUL PERFORMANŢELOR ŞI RISCURILOR PE BAZA CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE 1.1. Analiza bilanţului prin metoda ratelor: de structură. Analiza relaţiei dintre rata rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare. 1. de finanţare. Analiza capacităţii de autofinanţare şi a autofinanţării.4. 1.4. Bilanţul şi poziţia financiară a întreprinderii. Analiza şi evaluarea riscului de faliment. 1. 2. de rotaţie.2. Punctele slabe. Punctele tari. Efectul de levier financiar. . Analiza Soldurilor Intermediare de Gestiune privind rezultatele.1. 3. Capitolul 2: DIAGNOSTICUL POZIŢIEI ŞI SITUAŢIEI FINANCIARE PE BAZA BILANŢULUI 2. Analiza şi evaluarea riscurilor pe baza pragului de rentabilitate. Analiza solvabilităţii şi lichidităţii.

Lecaillon Jacques. Cujas.. Analyse comptable et financière. Ed.P. Bucureşti. Techniplus.Dalloz.. Paris. Frois G. 1986. Vol. Analyse économique..A. Outils et mécanismes de gestion financière. 1996. Arcimeles C-H. Ed Economica. 1990.. E. Goffin R. Paris. 2e édition.. Economica. Ed. 12. Dunod. Boulding K.. 10.. Duvant M.Y. Foster G. P. Deprez M.S. 1990. Ed. Maxima. Paris. Vuibert. Cohen E. C. Scott D. 9.I.1984. Philipps A.K. II-a.. 1998. Ed. Economie Politique. 16. (d'). Işfănescu A... Giran J.. Eglem J. 1986. Stănescu C. 13. Analyse comptable et financière.. 1993. Depallens G. 15. Ed. 5.Y. P. 10e édition. Collasse B. 1991. Granier R. Economica. New-York.U.. Prentice-Hall. Keiser Anne-Marie. 1984. 1986. 1999. 1991. Ballada S. Analyse financière. . Jobard J. Ed. Paris. Paris.. Financial Statement Analysis. Paris. Băicuşi A. Gestion financière de l'entreprise. Mc. 4. Paris. ed.. Raullet C. Sirey. 3..F. Ed. Bowlin O. Paris. Bucureşti. 2e éd.. Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Erik de La Villeguérin. Gestion financière. La Villeguérin Editions. Paris.York. Finance appliqueé . 7... New-York. Analyse microéconomique. Guide to Financial Analysis. 8. Economic Analysis. Coille J. Dictionnaire fiduciaire financier. 1966.. Ed.. New. Gestion financière de l'entreprise. 1993. Paris. Langlois G. Graw-Hill Book Company. Analyse microéconomique. Mollet M. Abraham. 11. 2001. Analiza economico-financiară. E. 17. Editions Foucher.Analyse financière . 1992. 1993. Ed: CECCAR. Paris. Paris.248 Analiză financiară aprofundată Bibliografie 1. 6. Economică. 2... Martin J. 18.. Paris. 1998. 19.. Analyse financière. Paris. Saulquin J. 14. Duţescu Adriana. Ed.

Pilverdier-Latreyte Josette. Analyse financière de l'entreprise. 1992.Analiză financiară aprofundată 249 20. Gestiunea financiară a întreprinderii. 26. Analyse financière. Finance d'entreprise. Editions EDES CH-2000 Neuchâtel. Ed... Vuibert gestion. Analyse financière de l'entreprise. Mollet Michèle. 1993. Petrescu Silvia. La Villeguérin Editions. 35. 1990. Managerial Economics. Peyrard Josette. 29. 27. Hirschey M. Vintilă Georgeta. Bucureeşti. 34. Ed. Economică. Ed. Thibaut J. 31. Economica. 32. P.. 24. 33. 30. Management financier. Paris. *** Ministerul Finanţelor. Foundations of Economic Analysis. 22. 1955. Paris. Bucureşti. Ed. Levy A. Ed. Dunod. 1993. Paris.94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate.. Sedcom Libris. Economică. 23. 2004. 1992. Paris. . Pappas J L. Mathématiques de base pour économistes. *** Ministerul Finanţelor Publice. New-York. New-York. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2000. 1994.. Analyse financière et audit des performances. Editions Foucher. Economica. Paris. Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Ternisien M.. 2001. 1986. 1983. Remilleret M.. Mailler J. Samuelson P. Comprendre l'entreprise par les flux.. Ed. 21. 1993. 36.. Cujas. Paris. 1993. Ed. Choisir et construire son tableau de financement. Paris. Richard J. *** Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. La Villeguérin Editions. Le diagnostic d'entreprise. 37. Paris. Yadolah Dodge. Diagnostic economic financiar.. 1987. CLEF. 1990. Teulié J.306/2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu directivele europene. Ed. Iaşi. Bucureşti. Sistemul contabil al agenţilor economici. 28. Didactică şi Pedagogică. 25.. Paris. 2e edition.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful