Motto: “Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici.

Cafea, anchete şi o nouă viaţă
Miezul nopţii trecuse de mult, iar într-unul din cartierele mărginaşe ale Bucureştiului, viaţa parcă se stinsese împreună cu luminile din casele oamenilor. Străzile erau pustii şi numai praful specific se mai mişca leneş la câte o adiere de vânt. Totuşi la etajul trei al unui bloc, la una din ferestre, încă pâlpâia lumina mortuară a unui neon. Pe uşa acelei proprietăţi, scria, cu caractere decojite şi roase de ghearele timpului, sec, cu litere grosolane de un auriu spălăcit „RĂZVAN IGNĂTESCU, DETECTIV PARTICULAR”. Înăuntrul încăperii, un bărbat de vreo 45 de ani, cu un început de chelie şi cu părul aspru decolorat de anotimpurile vieţii, stătea la o măsuţă de lucru, fumând a cincisprezecea ţigară din seara aceea, sorbind dintr-o ceaşcă de cafea şi privind pierdut la tabloul cu dovezi aproape gol. Nu mai prinsese de foarte mult timp o ofertă serioasă şi acum, la dracu, sosise momentul să se redescopere şi să reintre printre elitele detectivilor particulari ai capitalei. După 15 ani în care nu făcuse nimic altceva decât să urmărească neveste infidele sau să caute pisici pierdute sau maşini furate, acum avea, în sfârşit, un caz mare. Răzvan Ignătescu terminase dreptul la 22 de ani şi după 3 ani petrecuţi în barou s-a gândit să se reprofileze, astfel că îşi deschisese o firmă de investigaţii particulare. Până la 30 de ani fusese unul din cei mai buni detectivi, având oferte peste oferte, dar totul se terminase în momentul în care făcuse cea mai mare greşeală pe care o putea face unul de teapa sa: intersectase viaţa personală cu cea profesională. Lucrând la un caz cu stupefiante se îndrăgostise de fata liderului mafiot, astfel că, în momentul în care a fost nevoit să depună marturie la tribunal, la proces împotriva ei, acesta a ales să pună sentimentele mai presus de orice, periclitând soarta procesului. Acum, tot ce ajunsese din acest renumit detectiv particular era o epavă, cu cearcăne imense sub ochi, fumător înrăit şi dependent de cafea. Aproape că uitase cum e să gândească, până azi dimineaţă, când venise la el procurorul Mircea Lazăr, prieten din copilărie, punându-i pe masă un dosar la care autorităţile se chinuiau de mai bine de 3 ani de zile: - Răzvan, eşti ultima mea speranţă! Şleahta asta de procurori tineri pe care mi-a dat-o şeful meu e o adevărată dovadă de incompetenţă profesională. Nu se mai face carte ca pe vremea noastră. Păi când eram noi tineri... - Mircea, hai ne amintim de tinereţe altădată, pe o terasă, la o bere rece, zise detectivul, sec. Acum, oricum lucrez la o problemă importantă şi chiar nu am timp de aşa ceva. - Frăţioare, nu mai mânca ciuperci! Ştii la fel de bine ca şi mine, că nu ţi-ai mai pus creierul ăla amorţit la contribuţie de când cu procesul. Ce e aşa important la cazul ăsta? Ce a mai dispărut de data asta? O imitaţie despre care proprietarul susţinea nebun că e original? Mai bine taci şi-ascultă. Am aici pentru tine un caz de crimă. Omucidere, nu răzbunarea vreunui debil care a omorât câinele vecinei pentru că îl muşcase. - Hopa! Hai că măcar o dată în viaţă începi să devii interesant. Simt cum se zbârleşte părul pe mine. Hai, continuă! - Aşa, acum 3 ani de zile, în barul „The Longest Night” din cartierul Rahova, un bărbat a fost găsit mort in WC-ul localului, dezbrăcat compet, cu capul introdus în closet, având pe spate 69 de tăieturi, grupate 3 câte 3, în formă de triunghiuri. - Martori, ceva?

la bar sosi un bătrân pletos. mă suni.Da. semăn cu unul din ăia de ai venit la mine? Te gândeşti că sunt din branşă? . rânjind pervers şi dispărând undeva în spate.De 3 luni şi numai în tura de noapte aşa că dacă vrei o întâlnire. să mă răzbun în felul meu. Acum însă nu avea timp de aşa ceva. gândind că cea mai bună cercetare este cea de pe teren. la cum arăţi poate doar pisica mea să se mai uite la tine. N-ai treabă acasă? Vezi că te căuta neavstă-ta. unii râzând şi flirtând. chicoti barmanul. işi luă o geacă de piele veche. deci a fost tăiat şi lăsat să sufere înainte. ai?? Fie. . stăteau cel puţin 2-3 bărbaţi. Îl iubea pe prietenul său şi îi plăceau la nebunie tachinările reciproce. .. Până să ieşi din bloc. cu o atitudine oarecum asemănătoare cu a barmanului tânăr. plin de cercei. . lipsindu-i perversiunea din glas şi zâmbetul nebunesc de pe faţă.Da’ barul ăsta.Te pot ajuta cu ceva.Să mă ia toţi dracii! Ăsta da caz nenorocit. întrebă barmanul cu un zâmbet ce semăna cu un flirt.Dacă în următoarele 10 secunde nu dispari şi îmi aduci pe cineva care lucrează de mai mult de trei ani în coşmelia asta... Hai. ceasul se apropia de ora două noaptea şi el toată ziua nu făcuse altceva decât să se uite la cele câteva poze cu cadavrul. Nimeni n-a văzut şi nu a auzit nimic. .Motto: “Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici. şansa de a se naşte a doua oară. Da ce.” .Altceva vă mai aduc. Deseori se întâlneau pe la terase şi stăteau ore întregi la poveşti şi amintiri. cazul e rezolvat. zise detectivul râzând.Nu. acum 3 ani. alţii pipăindu-se şi chiar sărutându-se. însă. Într-un final. găsi adresa barului şi astfel. . iubitul meu a murit aici. într-un mod groaznic.iar peisajul era de-a dreptul scârbos pentru un om întreg la minte. dar ia spune-mi de cât timp lucrezi aici? . toată lumea a fost surdă şi mută. . îţi place dur şi cu persoane bătrâne. . Mircea era singura persoană care îi rămăsese alături de la decăderea sa. . Pe o foaie a dosarului. dragă? . deşi autopsia arăta că bărbatul suferea când a fost înecat cu apa de la toaletă.Ooo.Da’ de unde? Nici nu-ţi trece prin cap! Este un fel de discotecă pentru homosexuali.. . o să îţi înfund fuduliile până în capătul gâtului. Ştii. cheile de la maşină şi demară în trombă către „The Longest Night”. şi vreau să găsesc criminalul. dacă găseşti ceva.Da. răspunse detectivul. va trebui să o avem ziua păpuşel. Interiorul barului era plin de fum. . . caută-mă pe afară sau spune-mi cum se vede uşa din exterior. Razvan abia se abţinu să nu arunce cu ceaşca de cafea după el şi se gândi că la viaţa lui a întâlnit lucruri mai rele ca pricăjitul ăsta şi că nu se merită să strice o întreagă anchetă pentru fanteziile puerile ale unui nebun.. să fi sigur. nu bătrâne.. simţind că i se întoarce stomacul pe dos. Detectivul se aşeză la bar şi comandă o cafea dublă amestecată cu 50 de whiskey.Nimic! Bineînţeles. Acum.vine imediat. după nume bănuiesc că e vreun club de noapte. zise el. Cazul ăsta era mană cerească pentru el. .Oh. . La fiecare masă.Am plecat. dă-i drumul de aici şi lasă-ma să văd ce pot face.Nu prea ţin minte să se fi întâmplat aşa ceva pe la noi pe aici.Ia hai.

dar între punctul curent al anchetei şi acesta este o prăpastie greu de străbătut. exclamă barmanul. . doa visam şi eu frumos. Detectivul fu cât pe ce să se înece cu cafeaua. fără aripi.Motto: “Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici. Un pacheţel cam cât o nucă era lipit acolo. căutând o semnificaţie pentru acel „E. Heroină 100% . detectivul a avut un vis ciudat. o grupare mafiotă? Şi în plus. ignorând ultimele încercări de cucerire ale barmanului. Deodată. un fir viu colorat îi apăru în faţă. Ştia toată povestea în vis. soarele printre marginile blocului. iar în disperare de cauză. firul se rupse şi Răzvan se trezi căzând în gol. Afară. Stătea aşa atârnat de acel firişor de speranţă simţindu-se extrem de bine. şi îl găsi pe Răzvan..04. afară din local. Să mă înşele tocmai cu o femeie? Ajuns în toaletă. în care era să cadă. Nu ştiu. . Se făcea că zboară cu aripi de ceară care se topesc lent din cauza căldurii. . o firmă. vrei să spui de singurul bărbat din istoria clubului care a intrat aici cu o femeie? Păi ancheta nu s-a finalizat nici azi. Cazul lua o întorsătură din ce în ce mai misterioasă . când te-oi întreba de ce gâfâi. aceasta se pierduse din nou în tenebrele minţii sale. În timpul somnului. la masa lui de lucru. ce legătură aveau toate acestea cu triungiurile şi cu numărul 69? Multitudinea de necunoscute se infingea ca un ghimpe în circumvoluţiunile creierului său şi ştia.Zi Mircea. detectivul se prinse de el. Încă se caută criminalul. Te-am sunat să-ţi spun că tipul ucis era un mic distribuitor de stupefiante. dar acum. Adormi în timp ce privea la tabla cu dovezi.Poate Eminescu te va ajuta să-ţi aminteşti.15.Aş putea să văd locul? Vreau să mă reculeg un pic.Stai calm. iar acum.Aşa. El lua drogurile de la reţelele mari din ţară şi le dădea mai departe.. el. epava detectivului de altădată. fără nimic de care să se agaţe. ţâşni ca un glonţ. Ziua deja îşi arăta primele semne prin delegatul său. Un bărbat şi o femeie într-un bar de homosexuali?? Asta chiar era un lucru ciudat. Răzvan a vomitat după primul copac din cauza experienţei tocmai trăite şi mai ales a gândului de a fi cuplat cu un bărbat. În acel vis se găsea rezolvarea problemei şi pentru o fracţiune de secundă o avusese în propriile-i mâini. deşi sunt tare îndurerat. dacă îmi spui că vi de la alergat. . fiind pătruns de o linişte şi de o siguranţă că nimic nu i se mai poate întâmpla. un pseudonim? Să fi fost o persoană.” . În momentul în care duse mâna în spatele rezervorului ceva îi atrase atenţia.P. Să fi fost un nume. o stradă. Incompetenţii ăia de la criminalistică nu fuseseră în stare să găsească punguţa timp de trei anide zile. răspunse detectivul încă gâfâind. luminându-se la faţă. Dacă nu ai ceva important ai face bine să-ţi goleşti frigiderul înainte să începi să vorbeşti. să ştii că sunt cu mâna pe telefonul fix. Simţea că găsise soluţia.Mă rog. Se trezi transpirat şi gâfâind. deci fi atent.2007”. Brusc. pe mine mă ajută foarte mult. înainte de asta. gata să formez 112.”. . lucrurile deveneau din ce în ce mai plăcute pentru Răzvan. . era cheia întregului mister. că undeva în memorie. deranjat de telefonul mobil care suna într-una. ştia că toate informaţiile de care avea nevoie erau deţinute de către creierul său. soluţia este deja. acesta observă că pe hârtia cu care era împăturit scria „Captură de la E.P. Desfăcându-l cu grijă. în mometul. Deodată. care împărţea marfa la băieţaşii de cartier. pur şi simplu pusese mâna pe ceea ce credea el.Aaaaa. După ce băgă în buzunar dovada. zise detectivul rânjind şi întinzând o bancnotă de 500 RON. Răzvan scoase poza cu poziţia cadavrului şi încercă să imite postura în care victima fusese găsită.

Răzvan se ridică în picioare. pachetul de ţigări. iată-l bărbierit.Ne vedem la „Hanul lui Manuc” în două ore. zicea el. gata de acţiune. Brusc. care îi amintea de vremurile bune. Aici. Răzvan se opri la biserică pentru a-şi pune mărunţişul în cutia milei. Asta. astfel că ajunge undeva la puritate 10-15 %. Nu mă întreba de ce aşa târziu. iar gloria.E un club nou deschis. vinzi cel puţin 6 doze. Răzvan scăpă berea din mână. . . „Enigma Paradisului” se numeşte.Am înţeles acum. era partea lui Dumnezeu din cazul pe care îl investiga.Este heroina în stare pură. Într-un final ajunse la „Hanul lui Manuc” unde Mircea îl aştepta. dorinţa de răzbunare îi acoperise întru totul vederea. după ce că semăna cu un robot. . nu lăsa niciun colţ de oraş necercetat. ajunse la un bar unde îşi comandă o cafea dublă şi avu grijă să mai scadă din greutatea bagajelor.. dacă ai ajuns să te îndoieşti de mine. lasă asta.Motto: “Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici. dar mă rog. Nu aş vrea să rămână acolo. ce-mi poţi spune despre heroina 100%? . răspunse prietenul său şi arătă spre firma mare şi luminoasă chiar şi ziua a clubului. că tot vorbim de droguri. Sau cel puţin semnele erau aceleaşi. sudând 10 ţigări. fiecare sorbind din berea sa şi încercând parcă să o ia înaintea celuilalt în descoperirea concluziilor. Povestirea dură foarte puţin. ce informaţii ai? . Detectivul se ridică de pe scaunul său şi merse mecanic către barul pe care tocmai îl descoperise. Ajuns la bar.. având grijă să se întrebe cât loc pentru cuie i-o mai fi rămas în sicriu. când. i-ar împuşca pe toţi. se întorsese cu faţa către el şi întrebă sec despre scopul şi .Ce se întâmplă acolo. După ce iese din biserică. se duse la baie pentru igiena personală şi. speranţa reabilitării fiind acum enormă. Drogurile vândute pe stradă sunt heroină amestecată cu nu ştiu ce substanţă. urcându-se în maşină. Cunoştea foarte bine semnul. iar acum. în floarea vârstei.Nu de tine mă îndoiesc. terminând ultimele pagini din ziar. Ia zi. Ştii foarte bine că orice probă trebuie adăugată la dosar. . trecu pe la un retsaurant pentru masa de dimineaţă. işi termină de tot. Mai am nişte lucruri de rezolvat.Da.Povestea am intuit-o de când am ajuns la bar. se albise ca varul. dar distanţa dintre noi e mare şi mulţi ţin firul să nu se rupă pe drum. iar timpul parcă s-a oprit în loc. Dacă ai un gram de heroină pură. dar nu îţi spun.P.Să-ţi fie ruşine bătrâne. întrebă nepăsător detectivul. iar de câteva ori îşi descoperi latura extremistă spunând că dacă ar putea. Înainte de a ajunge la han. Firma era sub forma unui triunghi roşu cu un semn de întrebare în înterior. . E foarte scumpă. De ce? Ai găsit ceva? . Reţeaua mafiotă care îi provocase declinul în trecut putea fi acum cea care să-i aducă. la vederea lui.”? Toată panorama a fost întreruptă de un grup de tineri gălăgioşi de pe partea cealaltă a străzii. După un scurt tur al Bucureştiului.” . La finalul povestirii se lăsă o linişte mormântală. După ce închise telefonul. Cel care curăţa ultimele pahare. de când se ridicase de la masă. detectivul având grijă să îi amintească la fiecare propoziţie cât de scârbos a fost să se dea drept homosexual şi să suporte toate perversiunile degeneraţilor de acolo. Cine era acel „E.

Acel pliculeţ în formă de nucă.Motto: “Stelele nu se tem că ar putea fi luate drept licurici. Uitase totul. dar mi-e teamă că nu aveţi şanse mari de reuşită. Fata cu ochii cenuşii . El era bodyguardul personal al capului mafiot de a cărui fiică se îndragostise. Cu toţii erau siguri că pe mărturia bătrânului vor câştiga procesul şi vor închide cazul. erau identice. cicatricea provocată chiar de cuţitul detectivului. Răzvan simţi că îi fuge pământul de sub picioare. Apropos. Până şi detectivul se simţea precum un copil în prima zi de şcoală. nicun trecut. cu buzele subţiri şi pielea trandafirie. doar de dragul de a depune puţin efort.Sunt un om de afaceri şi m-ar interesa localul acesta să-l cumpăr. Deodată. se prinse cu mâna de scaun pentru a nu leşina. Aş vrea să vorbesc cu patronul. meditând.şi-şi recunoscu în barbă : „Sunt prea bătrân pentru asta. Capul i se învârtea şi doar ca prin ecou auzi cuvintele judecătorului: „ Aveţi ceva pentru a susţine acuzaţiile procurorilor. încropind pe loc un plan.. principalul suspect. Când se dezmetici.. toate probele pârâţilor fiind clar demontate de către detectiv. Lăsă iarăşi privirea în jos. Îşi pierduse strălucirea de acum 5 minute. dacă se poate.. capul reţelei „Enigma Paradisului”.Îmi pare rău domnule. Se simţea în stare să alerge până la capătul lumi Şi să se întoarcă înapoi. Ochii aceia mici. O privi pe ea şi simţi că o iubeşte ca acum 15 ani. Să intre în sală. scăpat probabil de vreun cumpărător. puteţi reveni. domnule Ignătescu?” Ridică privirea din pământ. nu este aici azi. iar în sala de judecată toată lumea era binedispusă. Răzvan îşi uită câteodată rolul de martor şi devine avocat. . Prefăcându-se că scapă cheile agăţă dovada. Acele triunghiuri le erau semnătură. intră ea.” . Ridurile din colţurile ochilor erau singurul element ce trădau trecerea anilor. legată la spate. iar misterul va plana peste acoperişul său.Desigur! Detectivul scrută cu privirea imaginea de ansamblu a localului mirosind parcă prada. Acesta era biletul către paradis pentru el. nu mai exista nicio mafie. Sper să ne reîntâlnim. Brusc se lega totul. care mocnea de ani de zile. îmi păreţi cunoscut. Omul fusese ucis de mâna lor. dintre real şi paradis. probabil din răzbunare pentru că furase droguri de la ei. . Ziua procesului a venit le fel de repede precum fusese rezolvat şi cazul. niciun prezent. Mersul ei graţios aprinse în el sentimentul iubirii.” durata vizitei. Simţea sângele alergând prin vene şi inima zvâcnindu-i cu putere. Uşile se deschiseră şi. dacă vreţi. Afară era senin. îşi reveni repede în fire detectivul. Se uită la Mircea. dar în rest rămăsese la el. Se îmbăta cu gândul că în biroul său va fi iarăşi puzderie de hârţogăraie. Totul merge cum era plănuit. Totuşi. Aceasta era mafia care aproape îi pusese capăt carierei lui. După ce îi povesti prietenului său stabiliră că Răzvan va trebui să depună mărturie la procesul împotriva lor. singura persoană care i-a fost mereu alături. Şi iată că procesul începe. . toate. Inima îi tresălta de bucurie şi până la han. lângă piciorul unei mese observă ce căuta. nasul mult strâmbat de la un pumn venit din lateral. Era ea. tună judecătorul. niciun caz.. Pobabil că taică-său îi lăsase afacerea pe mână. sărea ca un copil mic. aş putea arunca o privire prin bar? .Cu siguranţă ne vom reîntâlni. Nici nu auzi când judecătorul îi dădu cuvântul pentru a-şi începe declaraţia. iar aceasta era pierdută. iar numărul de 69 reprezenta ciclicitatea cerului şi a pământului.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful