STENOZA DE CANAL VERTEBRAL LOMBAR Stenoza de canal vertebral lombar afectează de obicei persoane de vârstă medie sau de vârsta

a treia. Stenozarea rădăcinilor cozii de cal prin hipertrofia structurilor osose şi a ţesuturilor moi care înconjoară canalul spinal lombar este adesea asociată cu durere lombară şi în membrele inferioare, dificultăţi la mers, parestezii şi deficite motorii în membrele inferioare, iar în cazurile severe tulburări de micţiune şi tranzit intestinal. Sindromul caracteristic asociat cu stenoza lombară este claudicaţia intermitentă neurogenă. Aceasta trebuie diferenţiată de adevărata claudicaţie, cauzată de ateroscleroza vaselor pelvofemurale.

Cele mai multe cazuri de stenoză de canal vertebral sunt idiopatice. Imaginile CT şi MR descoperă adesea îngustarea canalului vertebral cu compresiunea rădăcinilor cozii de cal de către elementele vertebrale posterioare hipertrofiate în canal, de către articulaţiile faţetale, osteofitele marginale sau ţesuturi moi cum sunt ligamentele galbene şi discurile intervertebrale herniate. Diagnosticul poate fi întârziat din cauza progresiunii lente a bolii. Tratamentul pentru stenoza de canal vertebral simptomatică este decompresia chirurgicală. Alternativele terapeutice cum ar fi repausul la pat, tratamentul durerii sau terapia fizicală vor fi rezervate pentru pacienţii cu risc chirurgical crescut prin alte afecţiuni concomitente. PATOFIZIOLOGIE Îngustarea canalului vertebral poate avea multe cauze potenţiale. O clasificare propusă de Verbiest defineşte două categorii:  Cauze care duc la îngustarea progresivă osoasă a canalului lombar  Congenital  Câştigat  Idiopatic  Cauze neosoase  Ligamentare  Discale  Alte ţesuturi moi Puţine stenoze sunt cu adevărat congenitale. În cele mai multe cazuri stenoza poate fi atribuită modificărilor degenerative ale discurilor, ligamentelor şi articulaţiilor faţetale, alături de hernii de disc, hipertrofii de ligamente galbene şi osteofite. Istoric Bărbaţii sunt ceva mai des afectaţi decât femeile. Deşi boala apare la vârste medii şi înaintate, pot fi afectaţi şi tinerii. În mod tipic, acuza cea mai precoce este durerea lombară, care fiind nespecifică poate duce la întârzierea diagnosticului. Pacienţii acuză oboseală în membrele inferioare, dureri, furnicături, scăderea forţei musculare uneori cu câteva luni sau ani după ce a apărut durerea lombară. Traumatismele minore pot exacerba simptomatologia.

Oricum. Pacientul cu claudicaţie vasculară îşi calmează durerea la repaus şi poate stabili exact distanţa pe care o poate parcurge până la apariţia simptomelor. . ROT pot fi diminuate. În cazurile severe poate apare incontinenţa urinară prin afectarea rădăcinilor sacrate. în contrast cu claudicaţia prin compresiune a cozii de cal. Pacienţii se plâng de dificultăţi la mers chiar pe distanţe scurte. cea vasculară nu apare prin modificări de postură şi pacientul îşi calmează durerea doar prin simplul repaus al membrului inferior. Odată cu mersul pot apare deficitele senzitive. Examen fizic Examinarea trebuie să înceapă cu regiunea lombară. Debutul este de obicei insidios. în funcţie de gradul de cronicitate al suferinţei radiculare. simptomele stenozei de canal lombar debutează sau se agravează la mers. Adesea apare durere sau crampă în gambă la mers.Durerea iradiată în membrele inferioare este de multe ori bilaterală. Durerea de gambă şi picior precede apariţia furnicăturilor şi deficitului motor. Semnele Babinski sau Hoffmann sunt de obicei absente. cu debut şi exacerbare la mobilizarea membrelor inferioare. Deşi mersul pe jos exacerbează simptomatologia. Rareori simptomele unei ateroscleroze pelvofemurale coexistă cu cele ale unei stenoze lombare şi vor fi necesare investigaţii noninvazive pe sistemul circulator sau arteriografie. crampă. alături de orice modificare a simptomelor neurologice în timpul flexiei şi extensiei active (durerea în membrul inferior. Clasic. popliteu şi pedios. paresteziile şi deficitul motor sunt limitate la gambă şi picior. absente sau normale. paloare sau cianoză a piciorului diminuarea sau dispariţia pulsului periferic. Simptomele precoce sunt de intensitate medie şi progresează spre intensitate mare. De aceea este foarte important să se facă un examen neurologic atent înainte şi imediat după ce apar simptomele după o scurtă perioadă de mers. Boala vasculară este de obicei asociată cu alte simptome cum ar fi impotenţa la bărbaţi. ca şi inspecţia gambei şi piciorului pentru tulburări trofice este esenţială pentru a diferenţia forma vasculară de cea neurogenă de claudicaţie. paresteziile). ortostatism şi dispar prompt la poziţia şezândă sau la repausul la pat. mobilitatea şi flexibilitatea. uşoară oboseală în gambă şi picior. Examinarea pulsului femural. furnicătură. chiar în poziţie ortostatică. Mersul este şchiopătat. Trebuie notate gradul de lordoză. La unii pacienţi durerea. mersul pe bicicletă se poate face adesea fără dificultăţi din cauza creşterii cel puţin teoretice a canalului lombar în timpul flexiei lombare. Examinarea neurologică poate să nu arate deficite senzitive sau motorii semnificative în repaus sau în poziţii neutre. modificări distrofice ale pielii. Manevra Lassègue este negativă. Simptomele extremităţii distale sunt descrise de obicei ca arsură. Severitatea lor nu se corelează totdeauna cu gradul de îngustare a canalului lombar. ca şi cele motorii sau de reflexe. rămânând prezente şi în repaus. Claudicaţie neurogenă sau vasculară Semnele şi simptomele claudicaţiei intermitente neurogene trebuie diferenţiate de claudicaţia prin ateroscleroză ocluzivă a vaselor iliofemurale.

pacienţii cu stenoză lombară nu dovedesc o ameliorare pe termen lung. a demonstrat că are beneficii mici pe termen lung. Radiografia simplă a coloanei nu poate pune diagnosticul. deşi o stenoză semnificativă clinic poate exista la oricare din nivelele lombare. un spondilolistezis sau o scolioză. cum ar fi CT şi MR ajută la stabilirea diagnosticului în zilele noastre. Bolnavii foarte obezi care au simptome de claudicaţie neurogenă pot urma un program instituţionalizat de scădere în greutate. programele de terapie fizicală şi medicaţia antiinflamatorie nesteroidiană pot oferi un beneficiu iniţial pentru pacienţi. abordarea medicală sau nonchirurgicală stenozei lombare nu este o opţiune practică dacă simptomele sunt însoţite de deficit funcţional. Confirmarea radiologică se poate obţine prin metode variate. este important să se stabilească riscul operator. În trecut. dar nu mai este necesară în mod uzual astăzi. Abordarea nonchirurgicală poate fi luată în consideraţie iniţial la pacienţi cu simptome de intensitate medie şi de durată scurtă. Nivelele cele mai frecvent afectate sunt de la L3 la L5. sunt capabili din punct de vedere medical să suporte laminectomia decompresivă. Simptomele lor reapar rapid şi de aceea . Cei mai mulţi pacienţi. Terapia anticoagulantă sau afecţiuni severe cardiace sau respiratorii pot contraindica intervenţia. indiferent de vârstă. Rezultatele tratamentului chirurgical Majoritatea pacienţilor pot beneficia de decompresia largă a canalului lombar. În afara condiţiilor care contraindică intervenţia operatorie sub anestezie generală. poate descoperi o spina bifida ocultă. Tratament chirurgical Deoarece majoritatea pacienţilor cu stenoză lombară sunt de vârstă mijlocie sau înaintată. Exerciţiile de tonifiere a musculaturii spatelui. concomitent cu alte probleme medicale. Riscul laminectomiei depinde de numărul de nivele la care trebuie intervenit. care presupune ablaţie extensivă a osului. Unele studii plasează procentul de pacienţi operaţi la 95% din care mai mult de 90% se reîntorc la nivelul de activitate pe care-l aveau înainte de operaţie. Este însă clar că la majoritatea pacienţilor cu clinică şi radiologie clară de stenoză de canal lombar actul chirurgical aduce o ameliorare simţitoare.Studiu imagistic Diagnosticul de stenoză de canal lombar se bazează pe istoricul afecţiunii şi pe examenul clinic. dar poate demonstra existenţa modificărilor degenerative ale vertebrelor sau spaţiilor discale. chiar vârstnici. mielografia lombară era metoda uzuală de stabilire a diagnosticului. Se adaugă şi riscurile anesteziei generale. Totuşi. Tehnicile moderne de imagistică. terapiei fizicale. repausului la pat. studii recente consideră aceste valori ca optimiste şi afirmă că ameliorarea neurologică pe termen lung se produce la 65% din pacienţi. Simptomatologia algică uneori pronunţată face ca aceştia să accepte un mic grad de risc operator pentru a scăpa de dureri. sub forma ortezei lombare. dificultăţi anatomice ca rezultat al unor intervenţii operatorii anterioare sau cu o stenoză marcată de canal. dar în contrast cu pacienţii cu hernie de disc (care adesea răspund bine la terapia nonchirurgicală). Tratamentul nonchirurgical Tratamentul conservator al stenozei lombare.

.intervenţia operatorie precoce este calea cea mai bună pentru ca aceşti pacienţi să se întoarcă mai repede la o viaţă independentă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful