Cuvânt înainte Acest mic volum comun ce poartă un titlu destul de sugestiv: “Din trecutul Comloşului” se doreşte a fi un bun

punct de pornire în descoperirea trecutului nostru local. În acest prim volum am abordat două subiecte de istorie culturală ale Comloşului precum şi două subiecte de istorie ecleziastică. În comuna Comloşu Mare au trăit de-a lugul veacurilor şi consăteni sârbi, care sunt cinstiŃi în istoria culturală a sârbilor din lumea întragă Dintre aceştia sunt evidenŃiaŃi în rândurile acestui volum: Jovan Nako, Hristofor Schiffman şi Dušan Ristić. De prezentarea lor se ocupă domnul inginer Stevan Bugarski, unul dintre cei mai buni cunoscători ai graiului sârbilor din România, care alături de crearea de literatură propriu-zisă are şi uneori atât de, azi, rara şi profunda preocupare pentru studierea moştenirii tradiŃiilor poporului său. Pentru domnul Stevan Bugarski anul 1982 a fost hotărâtor în activitatea din domeniul monografic. Atunci a fost tipărită prima monografie a literaturii minorităŃilor sârbe din Ńara noastră: Po Semartonu kroz prostor i vreme / Prin Sânmartin, prin spaŃiu şi timp (Bucuresti, 1982). Până în prezent (singur sau în colaborare cu Svetozar Marcov ori Liubomir Stepanov), a publicat zece monografii, trezind un interes deosebit pentru acest mod de cercetare şi păstrare a tradiŃiei. Un alt capitol din acest volum este dedicat revistei Suflet Nou. În acesta, domnul profesor Traian Galetaru ne creionează itinerariul acestei reviste de-a lungul timpului şi etapele ei de dezvoltare pe care le-a cunoscut până în prezent.
1

Un capitol important din această lucrare este prezentarea parohilor Bisericii Romano-Catolice din Comloşu Mare. Comunitatea comloşeană se poate bucura de toate aceste date datorită domnului Claudiu Călin, arhivist al Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara. Tot pe această cale mulŃumim Episcopiei Romano-Catolice de Timişoara pentru multele şi frumoasele date furnizate. Ultimul capitol din această lucrare este dedicat Prepozitului Dr. Nicolae Brânzeu, paroh, pentru o perioadă de timp, al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice din Comloş. A fost un preot de seamă nu numai al parohiei unite a Comloşului, ci şi al întregii Biserici Greco-Catolice, deoarece a avut o înaltă Ńinută morală, a scris mult şi a sfârşit tragic în închisorile comuniste precum marii ierarhi ai Bisericii Catolice de ambele rituri din România. Prezentarea acestui preot este realizată de domnul Sergiu Soica. Sperăm că aceste patru teme propuse în rândurile acestui volum să fie de bun augur pentru viaŃa culturală a comunităŃii locale şi nu numai, şi mai sperăm că acest volum să fie doar primul dintr-o serie care să se continue mulŃi ani de acum încolo.

Autorii

2

Comloşenii în istoria culturală a sârbilor
Jovan Nako nobil, iubitor de teatru şi literatură Familia Nako este de origine macedo-română, având un arbore genealogic cunoscut până în anul 1382. În secolul al XVIII-lea fraŃii Hristofor şi Kiril, comercianŃi înstăriŃi şi întreprinzători, au cumpărat domeniile Comloşu Mare, Teremia Mare şi Sânnicolau Mare, dobândind cu această ocazie titluri nobiliare corespunzătoare: Hristofor, proprietar al Sânnicolaului Mare – titlul de conte, Kiril, proprietar al Comloşului Mare şi Teremiei Mari – titlul de nobil. Jovan Nako, nepotul lui Kiril, fiul şi urmaşul lui Josif, s-a născut în Comloş în data de 16 septembrie 1814. Foarte timpuriu a rămas orfan de ambii părinŃi (tatăl i-a murit în 1816, mama în 1825), dar a avut şansa ca tutorii numiŃi de instanŃă să se ocupe în mod exemplar de averea şi educaŃia lui. A studiat dreptul la Universitatea Regală din Pesta. De tânăr a intrat în rândurile intelectualilor sârbi: la 19 ani a devenit membru al SocietăŃii Academice „Matica Srpska” din Pesta. Făcea parte din a treia generaŃie de nobili. Cele două anterioare agonisiseră suficient pentru ca el să poată dispune domneşte de posesiunile prospere: să călătorească, să tocmească supraveghetori de încredere (printre aceştia au fost Pavle Ridjički din Kikinda şi Hristofor Schiffman din Novi Sad) să locuiască la Pesta şi în Viena imperială.

3

Nobil generos, prezentabil şi ambiŃios, cu o educaŃie corespunzătoare statutului său social, a mai studiat, din plăcere, tehnica şi arta vocală la Viena, la compozitorul şi învăŃătorul de canto, italianul Luigi Guglielmi. Era un împătimit al teatrului. Bogat şi erudit, el şi-a manifestat într-un mod original afinitatea pentru muzică şi teatru: în castelul său nobiliar din Comloş a înfiinŃat propriul teatru, un teatru de curte, după modelul (se subînŃelege, la scara corespunzătoare) teatrelor de la Curtea regilor FranŃei şi de la curŃile celor mai cunoscuŃi conŃi maghiari. În teatrul său totul a fost în funcŃia autoconfirmării: costumele confecŃionate din cea mai scumpă mătase au fost întreŃesute cu fire din aur şi argint şi tivite cu hermelină; coroanele purtate de actori erau din aur curat, brâiele coifurile şi calpacele de asemenea din aur sau din argint. Se pomeneşte mânerul unei săbii împodobit cu diamante. Decorurile foarte scumpe proveneau de la cei mai buni scenografi din Viena şi Pesta. În palatul său din Comloş Jovan Nako Ńinea două orchestre particulare: una cu instrumente de corzi şi una cu instrumente de suflat. În jurul anului 1860 cele două orchestre aveau circa 20 de instrumentişti, în cea mai mare parte din Cehia. Pe scenă au evoluat actori şi cântăreŃi profesionişti italieni şi germani, fiind angajate trupe şi directori pentru fiecare stagiune, dar alături de ei adesea apărea pe scenă însuşi amfitrionul Jovan Nako în roluri de tenor. ReprezentaŃiile erau organizate foarte minuŃios, fiind tipărite chiar şi afişe cu distribuŃie şi toate celelalte detalii care Ńin de spectacol.
4

că inventarul. arme. Când o fi început Teatrul lui Nako să funcŃioneze? Nu am găsit un răspuns categoric. Aceeaşi întrebare despre încetarea activităŃii Teatrului de la Comloş. cu 2 până la 4 spectacole pe săptămână. etc. oricum. Un răspuns cert se lasă aşteptat. fără îndoială. Teatrul trebuia să debuteze câŃiva ani buni înainte. Au aflat că există de tot 65 de teatre. maghiare. sârbeşti. tricouri de balerini. 22 erau declarate de rangul II (teatre din oraşe mai mici). prin creaŃia sa teatrală. recuzită. o lume de basm. Un inventar atât de bogat nu putea fi unul începător. Este. Un număr de 15 dintre ele au fost clasificate ca fiind de rangul I (cele mai mari. Unele surse îl pomenesc şi în 1868. dalmaŃiene. Cercetările continuă. În orice caz. din anul 1844 s-a păstrat un inventar compus din 22 pagini format 35 x 21 cm. italiene. germane. însă. în afara operelor italiene care se cântau în limba originalului. spaniole. dar nu are costume ale naŃiunilor locuitoare la Comloş şi împrejurimi: româneşti. dar sursele sunt precare. franŃuzeşti. toate luxos ornate. care cuprinde o listă cu 547 obiecte diferite: costume. cu spectacole zilnice). apoi 28 de rangul III. Cu toate că era un nobil bănăŃean multilingv şi aparŃine. teatre orăşeneşti. bijuterii. este umplut de costume siciliene. istoriei 5 . Revista “Allgemeine Theater-Chronik” din Leipzig a făcut în anul 1860 o statistică a tuturor teatrelor din Monarhie. decoruri. De remarcat. albaneze. un indiciu asupra orientării estetice şi asupra repertoriului preponderent. pene decorative. printre acestea se află şi Teatrul de Curte al nobilului Jovan Nako. chiar şi înainte de 1840.Spectacolele erau în limba germană.

apreciind. totuşi. Jovan Nako a fost căsătorit cu Anastasija Vučetić din Trieste. în urma căsătoriei fiicei Mileva cu Giulio Capece Zurlo Duca di San Marco. bogatul nobil a ajuns la vârsta maturităŃii într-o situaŃie financiară precară. din care. împătimit al culturii. Ea a fost o soŃie bună. dintre care a trăit doar fiica Mileva. pe când acesta era călătorit.000 florini pentru încurajarea prin premiere a operelor literare din literatura sârbă. În cadrul SocietăŃii Academice „Matica Srpska” a înfiinŃat în 1837 o fundaŃie în valoare de 5.teatrului german. La timpul potrivit s-a opus strămutării SocietăŃii „Matica Srpska” din Pesta la Novi Sad. se implica în afacerile soŃului şi nu arareori. teatrului şi călătoriilor. dar a fost adusă şi înmormântată în cripta familiei din Biserica Ortodoxă Română din Comloş. român. din care a ieşit. are şi un merit deosebit pentru cultura şi literatura sârbă. italian. în cripta familiei din Biserica Ortodoxă Română în data de 13/25 martie 1889. până în anul 1912 au fost premiate 23 de opere literare şi filozofice. Au avut trei copii. maghiar. sârb. lua hotărâri sau comunica poziŃia familiei în diferite probleme. de asemenea. Mileva a trecut la religia catolică şi apoi a devenit o donatoare asiduă pentru 6 . după 1856. şi înmormântat. Fiind darnic de mână peste măsură. Jovan Nako. probabil. Jovan Nako a murit la Viena în data de 7/19 martie 1889. grec. că încă este posibilă o revigorare a vieŃii cultural-literare a sârbilor în capitala Ungariei. Anastasija a murit la Viena în 1875. Este prima fundaŃie literară în istoria literaturii sârbe. Cu ocazia căsătoriei. literaturii. apoi a fost transportat la Comloş.

unde în 1828 frecventează Cursul de arpentorie.lăcaşurile de cult catolice la Comloş. Văduvă din anul 1888 şi atingând o adâncă bătrâneŃe. În anul următor a trecut la Şcoala Grecească şi a susŃinut aşa zisă Clasa Gramaticală.N. Mama era sârboaică. donator şi mecena Născut la Novi Sad în data de 26 martie 1809. de profesie maistru zidar. era fiul lui Hristofor şi al mamei Saveta. Gymnasium Neoplantense). profesori fiindu-i Pavel Josef Schafarik şi Georgije Magarašević. trece la Pesta. învăŃând trigonometria. arpentorul contractual al urbei Sombor. a murit în anul 1926 la Comloş. pentru ca studiile denumite Humaniora (clasele a V-a şi a VI-a latine) să le termine în perioada 1823-1824 la Gimnaziul Ortodox (Regio Privilegiatum G. unde a absolvit Physica (1827). măsurând cu acesta predii şi 7 . în biserica catolică din Pesta pe care ei au ctitorit-o. dar şi la Pesta. Nu a avut copii. geodezia precum şi economia rurală (Oeconomia ruralis). de origine din satul Hohensülzen (Grafschaft Falkenstein). apoi între 1819 şi 1822 – Gimnaziul Catolic Regal (Gymnasium Minus Regium). Cenad. respectiv la Szeged. Hristofor Schiffman. absolvind Logica (1826). Dornic de învăŃătură. a fost înmormântată alături de soŃ. Botezat în Catedrala Ortodoxă din localitate (in Ecclesia Cathedrali Sancti Martyri et Militi Christi Georgio consacrata). Apoi a continuat studiile la Eger. a urmat Şcoala Normală Germană.R. şi astfel cu ea s-a stins ramura nobilă al cărei începător a fost Kiril Nako.U. Teremia Mare. Tatăl său fusese de naŃionalitate germană. Din toamna anului 1829 până în toamna 1834 este practicant la Petar Armadski. fiica unui maistru zidar.

pentru ca în 1857 să devină arpentor principal şi. Foarte curând. la 1 iulie 1836 se angajează la domeniul nobilului Jovan Nako. Foarte mulŃumit de serviciile sale. la 17 iulie 1861 – supraveghetor (Güter-Inspector) al tuturor bunurilor din domeniile lui Jovan Nako. respectiv includerii acesteia în sistemul teritorial–administrativ al Ungariei. apoi e numit exactor (Central Verwalter) al aceluiaşi domeniu. subordonată direct Vienei. În anul 1861 a fost deputat la Soborul BisericescPopular al Sârbilor Ńinut la CarlovăŃ de Bunavestire. Era o întrunire istorică. În anul 1864 a devenit membru al SocietăŃii Academice Sârbe „Matica Srpska” (înfiinŃată la Pesta în 1826 şi mutată la Novi Sad în 1864) şi a participat la 8 .întocmind planuri şi cărŃi funciare aferente. obŃinând diploma de arpentor. fusese invitat la CarlovăŃ şi în Comisia ExperŃilor pentru reglementarea administraŃiei bunurilor bisericeşti şi naŃionale. De asemenea. În 1835 revine la studii la Universitatea Regală din Pesta şi în iunie 1836 susŃine cele patru examene (Rigorosa). deoarece se dezbăteau problemele statutului Bisericii Ortodoxe în condiŃiile desfiinŃării Provinciei Voivodina Sârbească şi Banatul Timişan. Între timp a ajuns şi la alte demnităŃi. Sub aspect profesional şi economic se putea considera un om realizat. Slujba de supraveghetor al averilor a îndeplinit-o până la pensionare la finele anului 1877. Până la 1 iulie 1844 a fost arpentor la domeniul de la Teremia Mare. Jovan Nako i-a acordat pensia la nivelul tuturor veniturilor pe care le avea în slujba activă. în fine. Începând de atunci şi-a legat definitiv destinul de Comloş.

Sub aspectul burselor. era abonat la diferite ziare sârbeşti. a căror dobândă să fie achitată drept ajutor Teatrului NaŃional Sârb din Novi Sad.000 florini. Pavle Stamatović. • 2. Biblioteca şia donat-o Parohiei Ortodoxe din Comloş. Moricz Ronay de Kiszombor. În 1871 comitele principal al Comitatului Torontal.Sesiunea acesteia. i-a acordat titlul de arpentor superior onorific (Comitats hon. distribuită astfel: • 7. Dimitrije Avramović. era prima fundaŃie la sârbi care avea în vedere în mod expres studenŃii de la arte. Ober-Ingenieur). egale ca mărime. având şi împuternicirea de a-i reprezenta pe Pavel Ridjički şi pe stăpânul său Jovan Nako. etc. „Matica Srpska” a acceptat propunerea şi printr-o scrisoare de răspuns îl roagă să trimită la Novi Sad un portret. era prima donaŃie substanŃială după cea a cneazului Serbiei Aleksandar Karadjordjević. pentru studenŃii sârbi: una pentru studii pedagogice şi una pentru studii de artă. ceea ce el şi face în luna septembrie 1877. Sub aspectul Teatrului. Portretul executat de Stefan Jäger este şi acum expus în sala festivă a instituŃiei. dintr-al căror dobândă să se constituie două burse de studii. Printr-o scrisoare a propus ca Societatea „Matica Srpska” să accepte a fi manipulantul acestei fundaŃii. În anul 1877 a instituit oficial o fundaŃie în valoare de 10. precum şi traduceri din literatura universală. Ca iubitor de cultură. 9 . iar listele cu prenumeranŃi dovedesc că a avut în biblioteca sa cărŃile lui Dositej Obradović.500 florini. Jovan Hadzić.500 florini.

urmând ordinea implacabilă a administraŃiei austro-ungare. Judecând omeneşte. au primit burse 16 studenŃi: 6 pictori. 10 . a donat un loc de casă pentru a se construi o sală de dans pentru tineret. 9 cu studii de pedagogie. Orfan de tată a rămas la vârsta de 9 ani. a mai fundat 6. 1 muzician. în 1822. a fost activă din 1877. Până în anul 1912. a înfiinŃat Societatea de Iluminat Stradal cu lămpi de petrol (care au fost înlocuite abia în 1912). ceea ce i-a fost ca un fel de călire pentru viaŃă.000 de florini pentru şcolarizarea elevilor români din localitate.000 de florini pentru înzestrarea a câte două fete sărace din localitatea Melence cu ocazia măritişului. la cererea sa expresă. aprobarea Actului de fundare este înregistrată abia la 12 ianuarie 1881. în 1818. ca orfan. sumele primite ajungeau doar pentru acoperirea unei părŃi din cheltuieli. etc. 5. a îngrădit cimitirele locale cu zid de piatră. de ajutor din partea mitropolitului Stefan (Stratimirović). În afară de fundaŃia respectivă. apoi orfan şi de mamă la vârsta de 13 ani. iar pentru restul tânărul student era nevoit să dea meditaŃii diferiŃilor copii şi să trăiască foarte modest. a ajutat Cazinoul din localitate. Hristofor Schiffman a mai făcut numeroase acte de binefacere în Comloş: a înfiinŃat o fundaŃie pentru ajutorarea persoanelor în vârstă fără mijloace de trai asigurate. ca om. am putea spune că Hristofor Schiffman. care aveau vârste între 4 şi 17 ani. FundaŃia Schiffman. totuşi. Pentru studiile la Eger şi Pesta s-a bucurat. în modul exprimat de donatorul însuşi. Masa succesorală s-a împărŃit între cei 5 copii.Deşi. a fost nefericit o viaŃă întreagă.

înfiind chiar copiii acesteia. nu a făcut-o. Hristofor Schiffman putea pleca din Comloş. A pictat cu precădere peisaje. La mormântul său „Matica Srpska” a ridicat. Totuşi. A rămas acolo până la moarte. un monument funerar în anul 1900. S-a ocupat în paralel cu copierea frescelor medievale şi cu ilustrarea cărŃilor. După pensionare. dascăl fiindu-i Nicolae Onciu. valorificându-şi talentul. aici a apucat tânărul să frecventeze şcoala elementară. prin care şi-a făcut legături cu lumea teatrului şi prin care a 11 . totuşi. despre cea de a doua există relatări că nu a condus cu chibzuială averea şi gospodăria sa. Soarta a vrut ca el să nu rămână comloşan. După moartea soŃiei s-a ataşat de o anume Elisabeta Leitner. Manifestând de timpuriu înclinaŃia spre artele plastice. ea a murit fără a avea copii în data de 7 noiembrie 1875. paroh din Melence. a studiat la Belgrad. făcea parte din a treia generaŃie a familiei în localitate. născut la Comloş în data de 28 octombrie 1913 din tatăl Jovan şi mama Sofia.În anul 1848 s-a căsătorit cu Maria. Dušan. preocuparea lui de o viaŃă a fost scenografia. Dacă despre prima soŃie a notat manu propria că „înŃeleptei sale gospodăriri am să-i mulŃumesc pentru puŃinele bunuri materiale pe care le am. şi în urmă a cutreierat Europa. interioare şi natură statică. Dušan Ristić. apoi la Paris. Aici au petrecut anii războiului. A murit în data de 12/24 decembrie 1884. fiica lui Paja Bibic. şi cu care sunt cu totul satisfăcut”. în semn de recunoştinŃă. artist plastic Familia de sârbi Ristić a ajuns la Comloş din Timişoara la mijlocul secolului al XIX-lea.

Христофор Шифман. 77-84. Чињенице и претпоставке о дворском позоришту Јована племенитог Наке у Банатском Комлошу. 2002. Нако од Великог Сент Миклоша – велепоседник и први књижевни задужбинар Матице српске. 273-311 Лепосава Шелмић. manifestând şi în acest fel ataşamentul faŃă de Ńinutul şi satul natal. Попов. народни добротвор и мецена српских уметника. Нови Сад. În anul 1993 la Comloş a fost dezvelită o placă memorială. Нови Сад. Алојз Ујес. Јован пл. “Темишварски зборник” 3. Bibliografie Душан Ј. Нови Сад. 321-333. Deşi cunoscător al limbilor cu circulaŃie mondială: franceză. “Темишварски зборник” 4. marcând trecerea a 80 de ani de la naşterea artistului.devenit renumit în Serbia şi în Europa. “Темишварски зборник” 3. engleză. germană. 2006. el nu a încetat să corespondeze cu prietenii din Comloş în română. Dušan Ristić a murit la Belgrad în anul 1995. italiană. STEVAN BUGARSKI 12 . Ing. 2002.

eine Libe die bis zu seinem Lebensende dauerte. Im Rahmen der Akademischen Gesellschaft „Matica Srpska” grüdetete Nako 1837 eine Stiftung in Höhe von 5. bis im Jahre 1912 eine Zahl von 23 literarischen und philosophischen Werken ausgezeichnet wurde. wurde im Jahre 1864 Mitglied der Serbischen Akademischen Gesellschaft „Matica Srpska” (gegründet 1826 zu Pest und nach Novi Sad 1864 umgesiedelt). Auch er. wie sein Herr Jovan Nako. Jahrhundert nach Großkomlosch umgesiedelten Temeswarer Familie stammte. 13 . Hristofor Schiffman. Diese ist die erste literarische Stiftung in der Geschichte der serbischen Literatur. eine andere Persönlichkeit beginnt am 1. So beginnt seine Liebe zu Großkomlosch. der aus einer im 19. Eine weitere serbische Persönlichket war auch Dušan Ristić. Er nahm aktiv an die Tagungen dieser Gesellschaft teil und hatte auch den Stellvertretungsrecht für Pavel Ridjički und für seinen Herrn Jovan Nako. Jovan Nako war ein großer Verehrer des Theaters und der Musik. die meisten aus Tschechien. Pralell kopierte er mittelalterliche Fresken und illustrierte verschidene Werke.Die Großkomloscher in der kulturellen Vergangenhit der Serben In der Gemeinde Großkomlosch lebten und entfalteten ihre Tätigkeit auch Persönlichkeiten die in der kulturellen Vergangenheit des serbischen Volkes sich einen Eherenplatz gesichert haben: Jovan Nako. Um das Jahr 1860 beide Orchester hatten insgesammt 20 Mitglieder. Dušan Ristić. Er malte vorwiegend Landschaften. private Orchester: eine für Seiteninstrumente und eine für Blasinstrumente. Juli 1836 seine Tätigkeit in Großkomlosch als Angestellter am Gut des Adeligen Jovan Nako. Hristofor Schiffman. und durchstreifte ganze Europa. Beschenckt schon von der Kindheit aus mit einem wahren Talent für die schönen Künste began er seine Studien in Belgrad. Räumlichkeiten und statische Natur. Er unterhaltete in seiner Residenz von Großkomlosch zwei eigene. mit seinem Talent. setzte sie dann in Paris fort.000 Gulden für die Unterstützung der Literaturwerke in serbischer Sprache durch Preise. aus deren Geldern.

. 14 1 . crimă. Manual pentru clasa a X-a. soarele nu apune niciodată Este îndeobşte cunoscută în istoria medievală orgolioasa afirmaŃie atribuită în mod tradiŃional lui Carol Quintul (1519 – 1556). peste mare se lăŃeşte. p. Care creşte într-o clipă ca în veacuri. ca orice formaŃiune imperială din istorie. jaf. Constantin Vlad. 1999 (2003). Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde. Cu-a lui ramuri peste lume. şi sânge. Iar din inima lui simte un copac cum că răsare. acelaşi vis al imperiului universal sunt surprinse – acum cu mijloace poetice – de Mihai Eminescu în cealaltă parte de lume: „Şi cum o privea sultanul. Editura Liceall. dispare. ea se-ntunecă. întinderea parcă nemărginită. regele Spaniei şi împărat romanogerman: „Pe întinsul imperiului meu soarele nu apune niciodată! ”1 Spiritul afirmaŃiei sugerează vastitatea..” Cu menŃiunea noastră că ambele imperii (apusean şi răsăritean) au fost plămădite prin violenŃă. dar litera ei? Cât adevăr obiectiv înmagazinează ea şi câtă dorinŃă acerbă de hiperbolizare? Aceeaşi idee imperială absolută. Istorie. 49. Valentin BălăŃoiu.După 15 ani pe întinsul imperiu „Suflet Nou”. mereu creşte.

din mediul rural. Regulile metodei sociologice. nr. 1974. la 15 august 1934. Andrei Bălan – avocat. credem că „Suflet Nou” din comuna Comloşu Mare. p. numai dacă acceptăm extinderea sensului definiŃiei unei „publicaŃii”: „ceea ce Emile Durkheim. peste decenii. este cea mai longevivă publicaŃie românească din lume. îşi aniversa 70 de ani de la debut. p. G. Ion Ureche – student. 3 Revista „Suflet Nou”. capabil să execite asupra individului o constrângere exterioară. Ciolac – primarul comunei. având totuşi o existenŃă proprie. 1. Ştefan Cioroianu – protopopul ortodox al Comloşului. publicaŃie care. 15 2 .2 Aceştia au fost întemeietorii: preot dr. Al. ŞtiinŃifică. un mănunchi de entuziaşti intelectuali devotaŃi satului au pus piatra de temelie a unei publicaŃii care. fixat sau nu.3 După informaŃiile pe care le deŃinem. dr. apărea primul număr al revistei „Suflet Nou”. Movilă – primpretor de Comloş. aceasta. Atunci. judeŃul Timiş. avea să devină un veritabil fapt social în accepŃiunea durkheimiană a sintagmei: „Este fapt social orice fel de a face. sau care este în general pentru o întreagă societate dată. Cea mai longevivă publicaŃie românească rurală din lume? Într-un sat plin de „ciudăŃenii” de la marginea de vest a României. se săvârşea „Minunea”. preot Gheorghe Cotoşman. 67. miercuri 15 august 1934. anul I. independentă de manifestările sociale individuale”. România. Ed. 3. la 15 august 2004. tocmai de Sfânta Maria-Mare.„Suflet Nou”. Bucureşti.

„Suflet Nou”. Ed. memorie literară. edt. 240 – 243. director fondator: av. 6 Traian Galetaru. Romulus Vulcănescu. DicŃionar de neologisme. în vol. 16 . astfel: „Suflet Nou” (1934 – 1935) – seria I. Peter Neagoe. Revista „Suflet Nou”. apoi Ńăranii scriitori GhiŃă Bălan-Şerban. 2000. Mihail Sadoveanu. Dimitrie Gusti (sociologi). În afara întemeietorilor menŃionaŃi. caiet literarartistic. PUBLICAłIA comloşeană. prof. anul XI. (scriitori). incluzând termenului orice apariŃie destinată lecturii publice. Timişoara. seria a IV-a. coordonator literar: Mircea Şerbănescu (Timişoara). tiraj 800 exemplare. fondată la 15 august 1934. interbelică. Augusta. Vasile Ijac. Timişoara. p. coperta Constantin Răducanu (Lugoj). pp. 5 Mircea Şerbănescu. Traian Galetaru. 582. responsabil volum: Aurel Ardeleanu (Timişoara). Bucureşti. 4 Florin Marcu. p.este tipărit (carte. 1 (124). Au apărut 135 de numere. prof. „Suflet Nou” (1970 – 1989) – seria a II-a. tipărit la intreprinderea Poligrafică Banatul. revistă lunară. Constantin Maneca. a apărut în patru serii. ŞtiinŃifică. 1. Atunci. tipăritură”4. ianuarie 2003. „Suflet nou” (1980) seria a III-a. au apărut 45 de numere. Ionel Teodoreanu. ziar etc. Pavel Blidaru. putem afirma că ea. 1966. George Mihail Zamfirescu. revista a beneficiat de colaboratori iluştri: Traian Herseni. dr. gazetă literară şcolară dactilografiată. Filaret Barbu (compozitori). Ilie Inea5 etc. redactori: prof. ed. revistă. Maria Dogariu6 şi multi alŃii. 64 pagini. redactor: Traian Galetaru (Comloşu Mare). Timişoara. Iulian łihoi.). Petru Petrică. Maria Pink. a II-a. Andrei Bălan. nr.

cititorii. referent cultural Sergiu Soica. Germania). Liviu Pribac (redactorşef). prof. Otto Aczel (Nürnberg. actuală. revista „Suflet Nou”. prof. S-o numim performamŃă? Dumneavoastră. Germania). Ioan Olărescu (redactor şef). seria a IV-a. dr. prof. Ulterior. Marineasa şi Eurostampa din Timişoara. Lavenica Peşteşan. tipărită la editurile: Timpolis. Ioan Cumpănaş. prof. împlinea 15 ani de apariŃie continuă. foaie volantă a Căminului Cultural. Gavril Balog (redactor-sef adjunct). Traian Galetaru (secretar de redacŃie). fotoreporter (New York. iar în ianuarie curent. Dumitru Vişoiu (Comloşu Mare) – colaboratori. prof. revistă lunară. Delia Rădulescu. Traian Galetaru (secretar de redacŃie). prima redacŃie: sing. Iulian łihoi – redactori. Emilia Cismaru (Comloşu Mare). tot cu prilejul aniversării zilei de naştere a lui Eminescu. IniŃial. înv. veŃi hotărî.„Suflet Nou” (1993 – prezent) seria a IV-a. preot Dumitru Crişan. prof. şapirografiată şi xeroxată. înv. 17 . Elvira PuŃinelu (contabil şef primărie). La 15 ianuarie 2003. preot Marius-Petru Sfercoci. prof. cu prilejul aniversării zilei de naştere a lui Mihai Eminescu. prof. Consiliul de redacŃie actual: ec. Cele 4 serii ale publicaŃiei totalizează 40 de ani de apariŃie. Dragoprint. ToŃi aceştia sunt continuatorii. Doru-Cătălin Bodea (Jimbolia). Până în martie 2008 au apărut 183 de numere. ing. la care se adaugă şi 3 suplimente: Suplimentul istoric Suflet nou. îşi sărbătorea 10 ani de apariŃie neîntreruptă. răstimp în care au fost editate 364 de numere (până în martie 2008). Suflet de copil şi Suflet de dascăl. A apărut la 15 ianuarie 1993. Iulian łihoi (prezentarea grafică). Univ. Maria Pink (München. SUA). Viorel Ulieru. ing. prof. prof. Dr. CodruŃ Balog.

FranŃa. Suedia. pe Ńări şi judeŃe. în 21 de Ńări din 6 continente: Europa. America de Sud. ConstanŃa. Evident. Grecia. Botoşani. Germania. iar în Europa. a IV-a. Alfabetic. Bihor. colaboratori şi donatori. Timiş). judeŃul Timiş ocupă primul loc. celor ce alcătuim şi trudim la revistă. când ecourile aniversării celor 70 de ani de la întâia apariŃie încă nu s-au stins. ni se datorează nu doar nouă. America de Nord. bănăŃeni şi nebăneŃeni. Ucraina. cei mai mulŃi comloşeni plecaŃi în străinătate stabilindu-se în Germania. Spania. recunoscută sau nu. celor ce ne citiŃi şi ne ajutaŃi. în România. ElveŃia. Italia. Teleorman. Caraş-Severin. Sibiu. Serbia. Canada. Iordania. Maramureş. Şi această performanŃă agreată sau contestată. stimaŃii noştri cititori. Hunedoara. Iaşi. Mureş. Braşov. Ungaria. pe acelaşi loc se situează Germania. Dolj. Olt. Asia şi Africa. După cum vedeŃi. Brazilia. Argeş. este binevenită informarea cititorilor cu privire la difuzarea revistei în cei peste 15 ani de la debutul actualei serii. situaŃia se prezintă astfel: Africa de Sud. Olanda. NeamŃ. comloşeni şi necomloşeni. Mexic. Japonia. Belgia.Difuzarea revistei „Suflet nou” în 2007 – 2008 Considerăm că acum. Astfel. noua revistă „Suflet Nou” este difuzată în numeroase localităŃi din lume. O fierbinte şi binemeritată mulŃumire! 18 . ci şi Dumneavoastră. Austria. Sălaj. Bacău. Australia. Bucureşti. >>Imperiul „Suflet nou”<< s-a extins în 21 de judeŃe ale României şi în 21 de Ńări din lume. Arad. Faptul este explicabil prin situarea Comloşului într-un anume judeŃ. Australia. România (Alba. demnă de Cartea Recordurilor.

Prin ea sunteŃi deja vestiŃi În Ńări departe duse. putem zice şi noi: „Pe întinsul imperiului „Suflet Nou”. soarele nu apune niciodată”. Ca atare. despre care credeŃi că ar putea fi interesaŃi de „Revista satului bănăŃean”. este să ne daŃi încă o mână de ajutor în LĂRGIREA GRANIłELOR IMPERIALE. Aceştia să fie din ALTE łĂRI decât cele de mai sus. dar este sus în cele două Americi. Încât parafrazându-l pe Carol Quintul. Apoi apune în Japonia şi Australia. Primii noştri cititori care zăresc ivindu-se razele aurii ale soarelui sunt japonezii şi australienii. cât un continent (America de Sud). dar am câştigat trei continente! Realitatea ne obligă la recunoaşterea „înfrângerii”: am pierdut o Ńărişoară din Europa (Republica Moldova). iar americanii abia încep să-l zărească ivindu-se. Încercarea merită a fi făcută. Japonia. (Prelucrare după Iancu Văcărescu. łara Soarelui – Răsare (Asia) şi Africa de Sud (la un pas de Antartica). adică să ne trimiteŃi şi alte adrese ale unor potenŃiali cititori. din mediul rural. Când astrul zilei e la nămiezi la ei. 1792 – 1863) Am pierdut o Ńarişoară. europenii şi africanii se pregătesc de prânz. După asfinŃitul american.Rugămintea noastră – insistentă – dacă veŃi fi de acord. Apune soarele pe bătrânul continent. dar am câştigat altele trei: Brazilia. caldul nostru îndemn este: AveŃi revistă. urmează răsăritul japonezo-australian şi totul 19 . cea mai longevivă publicaŃie românească din lume. s-o păziŃi Ca un lăcaş de muze. el răsare în Europa.

facem un nou apel cu acest nou prilej către toŃi comloşenii şi mulŃi alŃii. cu opinii şi experienŃa proprie la îmbogăŃirea conŃinutului ideatic şi educaŃional al revistei”.7 MulŃumim tuturor cititorilor. Pacific şi cel ÎngheŃat de Nord.se reia pentru cititorii noştri peste cele 6 continente şi cele 4 oceane ce le despart: Indian. p. care ne-au împărtăşit în paginile scrise idealurile şi sentimentele lor. Prof. la care nici nu visau întemeietorii săi. TRAIAN GALETARU Ioan Olărescu. ianuarie 2003. în rev. donatorilor şi. anul XI.. „Suflet Nou”. generosului sponsor pentru umărul pe care îl simŃim aproape. pentru sufletul cititorilor. Atlantic.. 1 (124). seria a IV-a. să participe cu idei noi. 20 7 . În condiŃiile vocaŃiei „imperiale” a revistei. în primul rând. colaboratorilor. rămâne în actualitate îndemnul redactorului-sef: „Dacă nu am reuşit să ne ridicăm la înălŃimea cerinŃelor tuturor cititorilor. nr. 1. Revista „Suflet Nou”.

als solche.. während der Zwischenkriegszeit. August 1934. Die vier Serien der Zeitschrift betragen insgesammt 40 Jahre ununterbrochener Erscheinung.. betrug 135 Ausgaben. Suflet de copil (Kinderseele) und Suflet de dascăl (Leherersseele). 64 Seiten. Monatsblatt. am Feste Mariä Himmelfahrt erschien die erste Ausgabe der Zeitschrift „Suflet Nou” (Neue Seele). Januar 1993. gegründet am 15. die langlebigste Dorfzeitschrift der Welt? Am 15. Serie III. Zeitspanne während der 364 Ausgaben (bis März 2008) und drei Supplemente herausgegeben wurden: Suplimentul istoric Suflet nou (Historisches Supplement Neue Seele). mit einer Anzahl von 800 Exemplare pro Ausgabe. Suflet Nou” (1970 – 1989) – Serie II. 21 . Erschien zum ersten Mal. August. Seit ihrer ersten Ausgabe erschien unsere Grosskomloscher Zeitschrift in vier verschiedene Serien: „Suflet Nou” (1934 – 1935) – Serie I. Andrei Bălan.und Literaturheft. „Suflet nou” (1980). Banatul“ gedruckt bei der „Intreprinderea Poligrafică (Poligraphieunternehmen „Banatul“) in Temeswar. die Serie betrug 45 Ausgaben. zum Anlass der Gedenkfeier an Mihai Eminescu. Direktor und Gründer: Anwalt dr. August 2004 ihrem 70-jährigen Jubiläum feierte. Publikation die am 15. Kunst. Ursprünglich loses Blatt des Kulturheimes (Căminul Cultural). am 15. „Suflet Nou” (1993 – heute) Serie IV. Literaturschulwandblatt. getippt. Monatschrift.„Suflet Nou”.. jetzige Serie. vervielfältigt und kopiert..

41. mult mai apropiată din punct de vedere geografic lor. 2007. de această dată însă la parohia romanocatolică din Comloşul Mic. la 24 iulie. Traduceri. p. când cei de acum deja aproximativ 200 de romano-catolici comloşeni devin comunitate-filie a parohiei din Nákofalva (Selesch. În anul 1790. când datorită reorganizării diecezei şi mai ales a emigrării unei bune părŃi a credincioşilor catolici în Germania a fost arondată. 2005. Ultima rearondare va avea loc la 3 septembrie 1793. 9 *** Schematismus Dioeceseos Timisoarensis pro Anno Domini 2005-2006. 1983. Herausgegeben von der Großkomloscher Heimatortsgemeinschaft im Verlag J. dorinŃa credincioşilor din Comloşul Mare de a avea propria lor parohie şi propriul lor paroh se va împlini. La data de 4 martie 1849. 21-22. 106. Heimatbuch der Heidegemeinde Großkomlosch în Banat. Articole. Tipis Typographiae „Mirton”. şi în Sergiu Soica Despre Comloş: Documente.G. ca filie a parohiei din Sânnicolaul Mare9. ed. Abia din 1773. azi în Serbia). Timişoara. Bläschke St. p. începând cu această data fiind întemeiată parohia romano-catolică din Comloşul Mare8. Timişoara. ei vor fi rearondaŃi. credincioşii catolici comloşeni sunt rearondaŃi acestei parohii. împreună cu fosta ei filie Lunga. p. o dată cu fondarea parohiei romano-catolice a proaspăt întemeiatei localităŃi Gottlob. 8 Martin Kurzhals / Hans Diplich. Eurobit. ExistenŃa parohiei romano-catolice din Comloşul Mare a încetat o dată cu 1 ianuarie 1992. Michael. 22 .Parohii romano – catolici ai Comloşului Mare PuŃinii credincioşi catolici din Comloşul Mare existenŃi aici înainte de marile colonizări austriece erau arondaŃi din punct de vedre ecleziastic romano-catolic parohiei Cenad.

parohul romano-catolic din Gottlob. 106-108. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis 1793.. de pe un inventar al bunurilor bisericii parohiale din Gottlob. Schematismul diecezan din anul 1793 nu îl mai cuprinde în paginile sale11. amprenta sigilară având diametrul de 20 mm. Poartă sigiliul personal al parohului. Nu ştim dacă anul 1776 este anul morŃii preotului Baumgartner sau doar al trasnferului său în altă parohie. iar deasupra mielului. la identificarea unor date personale privind viaŃa şi activitatea preotului Baumgartner. În cele de mai jos (fig. cit. fără paginaŃie. din anul 1774. din păcate. În câmpul sigiliar se poate distinge mielul. p. Fond „Parohia Romano-Catolică Gottlob“. neordonat. care în această calitate s-a îngrijit şi de romano-catolicii comloşeni începând cu 3 iunie 1773 şi până în anul 1776.Parohii din Gottlob care s-au îngrijit de credincioşii filiei Comloşul Mare (1773-1790) 1. scriere specific germană cunoscută şi sub Martin Kurzhals / Hans Diplich op. Josef Baumgartner Cercetările efectuate deocamdată nu au dus. monogramele titularului. din anul 1774 11 10 23 . În orice caz.) redăm semnătura-autograf a parohului Josef Baumgartner12 aşa cum apare ea pe un inventar al bunurilor bisericii parohiale din Gottlob. Semnătura este realizată cu caractere gotice. 1. în stânga şi în dreapta stindardului se pot vedea monogramele I si B. fără editură. broşură legată. După acest an este atestat ca paroh în Gottlob preotul Martin Risinger10. simbolul lui “Cristos Răscumpărătorul” purtând stindardul Învierii. 12 Archivum Dioecesanum Timisoarensis..

numele de “Frakturschrift”. Ea cuprinde urmatorul text: “Josephus Baumgartner/ Pfarrer in Gottlob. m[anu]p[ropr]ia” – “Josephus Baumgartner / Paroh în Gottlob. m[anu]p[ropr]ia”. Activitatea acestui preot la Gottlob ştim că s-a desfăşurat între anii 1776-1790. În tot acest timp a administrat şi filia Comloşul Mare. Despre el schematismul Diecezei de Cenad din anul 1793 ne spune că era în acel an paroh în Timişoara-Fabric13. Schematismele ulterioare din anii: 180114, 1805, 1807, 1808, 1810, 1811, 1812, 1813, 1814, 1815, 1816, 1817 şi

*** Catalogus Venerabilis... 1793, fără editură, broşură legată, fără paginaŃie. 14 *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis 1801., fără editură, broşură legată, p. 6.
24

13

181815 îl amintesc mereu ca fiind canonic onorific în Capitlul Catedral al Episcopiei de Cenad. Ocupa totodată până în anul 1809/1810 şi demnitatea de decan (protopop) al decanatului de Timiş fiind şi paroh la Săcălaz. Moare la Săcălaz la data de 11 martie 1818. În ilustraŃia de mai jos (fig. 2.) se poate vedea semnătura şi sigiliul personal (amprenta sigilară în ceară de culoare roşie) a parohului, pe numele său complet Martinus Joannes Nepomuk Risinger, aşa cum apare ea în Protocolul vizitatiei canonice din anul 1790, păstrat în fondul arhivistic parohial „Gottlob” din cadrul Arhivei Diecezane Romano-Catolice de Timişoara, compactat dar încă neordonat. Sigiliul poartă stema personală a preotului, monogramele MI pe de o parte si R pe de alta – pentru Martin Ioannes şi pentru numele de familie, iar
*** Catalogus… 1801., p. 6, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCV, Temesvárini, Typis Anna Jonnat, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCVII, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCVIII, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCX, Temesvárini, Typs Josephi Caroli Klapka, p. 6, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXI, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXII, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXIII, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXIV, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXV, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXVI, Szegedini, Typis Urbani Grünn priv. Typographi, p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXVII, Temesvárini, Typis, Josephi Caroli Klapka, priv. Typogr., p. 7, *** Catalogus Venerabilis... MDCCCXVIII, Temesvárini, Typis Josephi Caroli Klapka, priv. Typogr., p. 71.
25
15

între ele o inimă, simbol al al devoŃiunii sale personale pentru cultul “Inimii Preasfinte a lui Isus”. Amprenta sigilară are dimensiunile 22x20 mm. 2. Pater Regalatus Petrus Wippl OFM16 Despre persoana preotului Wippl datele lipsesc din păcate. În anul 1793 este atestat la Comloşul Mic ca preot Pater Regalatus Vieps, preot-călugăr franciscan observant aparŃinător Privinciei Bulgare a acestui ordin17. Astfel, Schematismul diecezan din 1793 şi monografia localităŃii Comloşul Mare, realizată de Martin Kurzhals şi Hans Diplich intră în contradicŃie, ele redând două nume total diferite în ceea ce îl priveşte pe parohul Comloşului Mic. Dar misterul se clarifică cercetând fondul arhivistic al parohiei Comloşul Mic. Aici, în diferite acte de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, apare în mod clar numele de Pater Petrus Regalatus Wippl sau uneori doar cel de Petrus Wippl sau de Regalatus Wippl. Concluzia unică este aceea că nu poate fi vorba decât de una şi aceiaşi persoană, Schematismul diecezan din 1793 redând în mod greşit numele de familie al preotului. Semnăturile diferite în care parohul foloseşte două prenume diferite se explică prin faptul că „Petrus” este numele său laic, iar „Regalatus” este numele său din cinul monastic. În ceea ce priveşte timpul în care acest preot a activat la Comloşul Mic, în documentele existente
Ordo Fratrum Minorum, în limba română Ordinul FraŃilor Minori, denumirea oficială cu sigla OFM a călugărilor franciscani din ramura ObservanŃei. 17 *** Catalogus Venerabilis... 1793, fără editură, broşură legată, fără paginaŃie.
26
16

în fondul arhivistic al Parohiei Romano-Catolice Comloşul Mic semnătura sa apare cel mai devreme într-o scrisoare din 17 iulie 1786, având rangul de administrator parohial, iar cel mai târziu în anul 1809. Deja din 1793 semnătura sa este urmată de titulatura „parochus”, adică avea deja rangul administrativ-ecleziastic de paroh. În imaginea de mai jos (fig. 3.) se poate vedea semnătura completă a parohului Wippl cu textul „Petrus Regal[atus] Wippl m[anu] p[ropria] P[aroc]hus” alături de care este apilcat sigiliul personal al acestuia. În câmpul amprentei sigilare se pot distinge elemente precum: deasupra stemei heraldice este aşezat un potir, simbol al faptului că titularul sigiliului este preot; în stânga şi în dreapta potirului apar monogramele „P” şi „R” pentru cele două prenume ale preotului Wippl. În câmpul stemei este reprezentat Mielul Pascal având Stindardul Învierii, stema fiind înconjurată de elemente decorative de factură barocă. Matricea sigilară a fost aplicată în ceară de culoare roşie direct pe suprafaŃa documentului. Amprenta sigilară are dimensiunile de 19x16 milimetri18. 3. Pater Emmerich Hagymási OSchP19 (1746-1804) Preot-călugăr al Ordinului Piarist, pe numele său laic Andreas Hagymási (apare sub varianta Czibula până în anul 1769 când îşi schimbă numele în Hagymási), s-a
Archivum Dioecesanum Timisoarensis, Fond „Parohia Romano-Catolică Comloşul Mic“, neordonat. 19 Ordo Scholarum Piarum denumriea latină cu sigla OSchP a Ordinului Călugărilor Piarişti, ordin călugăresc care se evidenŃiază cu precădere în educaŃie.
27
18

S-a alăturat Ordinului Piarist la 3 octombrie 1764 la Prividgye (lat. matematica şi etica. Giorgio” sintaxa şi gramatica. scrierea. de „Emericus a S. La Kalocsa. preoŃiicălugări activează foarte mult. Serveşte în 1790 ca şi capelan la Arad. fizica. dacă nu chiar întraga viaŃă în şcoli şi licee. În 1792 şi 1793 este capelan la Recaş. la data de 3 octombrie 1764 primind numele călugăresc.născut la Arad la data de 29 noiembrie 1746. În anul 1767 predă ca magistru în „S. Tot în 1793 pleacă la Lovrin unde este numit administator parohial. istoria şi geografia. Între 1776 şi 1778 activează ca profesor de retorică. istorie. Prividia. predând materiile pentru care avea abilităŃi. după tradiŃia piaristă. între 1771-1774 a predat ca magistru gramatica şi a studiat în continuare teologia. În anul 1775 îl regăsim la Vác (azi în Ungaria) cu cele mai multe atribuŃii avute ca profesor până atunci: sintaxa. ca prefect al convictului şi ca prodirector al şcolii piariste din Mediaş. Astfel se face că şi Pater Hagymási a activat în mai multe centre. poezie. Ordinul Piarist fiind un ordin a cărui carismă este educaŃia. Între 1785-1789 apare ca şi „concinator” la Szeged. Între 1779 şi 1784 îl regăsim la Sântana (judeŃul Arad) în şcoala şi pastoraŃia realizată acolo de călugări. între 1768-1770 îl regăsim la Nytra predând gramatica. A fost sfinŃit preot la 18 aprilie 1773 la Kalocsa. După doar doi ani a depus profesiunea solemnă (voturile/jurămintele călugăreşti pe viaŃă) la Nytra. aritmetică. dar studiind la rândul său filozofia. Între 28 . limba franceză. sunt materiile pe care le predă. aritmetica. azi în Slovacia Prievidza) în comitatul Nytra. însă la VârşeŃ. iar în 1791 serveşte în acelaşi post. gramatica. scriere. Este şi catehet şi prefect al convictului dn Sântana. efectuând acest serviciu până în 1798. Maria Magdalena”.

Anno 1998.. broşură legată.. op.). fără editură. Curia Provincialis Hungariae Scholarum Piarum. 137.cit. Documentul este păstrat în Fondul Serbica-Hungarica Pars Dioecesis. 22 *** Catalogus Venerabilis. Budapestini. 4. între 1801-1803 ca administrator parohial la Dudeştii Vechi şi în final ca şi capelan al cetăŃii din Székesfehérvár (Alba Carolina) unde a şi încetat din viaŃă la 5 martie 180423. În acest punct observăm cum sursele bibliografice se contrazic. 21 20 29 . Societas Pro Encyclopaedia Historiae Ecclesiasticae in Hungaria. Georgius Balanyi OSchP. iar altele îl plasează în serviciul de capelan de Recaş21. fără editură.. 1793. Catalogus Religiosorum Provinciae Hungariae Ordinis Scholarum Piarum 1666-1997. în această calitate deservind şi pe credincioşii filiei Comloşul Mare. Unele spun că Hagymási este administrator parohial la Nakofalva între1793 şi 180320.. filia a parohiei Nákófalva din anul 1795 este redată în cele ce urmează (fig. 1801. la Nakofalva este menŃionat deja în 1801 ca administrator parohial Georgius Farkas22. 24. p. în fotografie şi descriere. Parcă pentru a se complica totul şi mai mult. p. Semnătura şi sigiliul personal al administratorului parohial Hagymási aşa cum se poate vedea ea pe un inventar al bunurilor bisericii filiale din Comlosul Mare.. Schematismul istoric al Ordinului Piarist pentru anii 1666-1997 aprofundează contradicŃia menŃionându-l pe Hagymási în continuarea serviciului din Nákofalva. *** Catalogus Venerabilis. Sigiliul prezintă stema Martin Kurzhals / Hans Diplich. p. Andreas Koltai. 108. fond arhivistic parohial Nákofalva. 23 Stephanus Léh OSchP. broşură legată. Amprenta sigilară are diamentrul de 18x16 mm.1799-1800 îl regăsim tot ca administrator parohial la Nákofalva (Selesch). fără paginaŃie.

încadrate de bogate raze de soare. al carui membru Hagymasi era. în traducere liberă „Emericus Hagymasi m[anu]p[ropr]ia / Parohul locului”.MA. Sfânta Fecioară Maria fiind patroana spirituala a piaristilor. pe lângă regăsirea numelui preotului Kolosváry la Nákofalva. cu o coroana deasupra. iar dedesubt literele alfabetului grec MHΡ ΘΞ ce reprezită prescurtarea textului „Născătoarea de Dumnezeu”. element continuat şi în schematismele din 1808. astfel că acum regăsim Comloşul Mare ca filie a matre-i Nákofalva având un număr de 682 de credincioşi romano-catolici. pentru Nákofalva: „Szölösiensis alias Nákofalvaensis”. 1809 şi cele succesive. acum aflăm faptul că el purta aici titlul de paroh. Textul semnăturii.Ordinului Piarist. Stephanus Kolosváry (?-1824) Schematismul din 1805 îl aminteşte ca preot la Nákofalva. confirmând sursele bibliografice de factură istorică pe care le cunoaştem deja. Tot în acest schematism apare pentru prima dată menŃionată scriptic şi denumirea de Szölös. parohul fiind tot Kolosváry Stephanus. redate în imagine este: „Emericus Hagymasi m[anu] p[rop]ria / L[oci]. În anul 1814 parohia Nákofalva primeşte şi un capelan în pesoana lui Joannes Zsutty. Interesant este faptul că în schematismul din 1807. 4. care va servi în această comunitate şi în 30 . În 1810 apare pentru prima dată într-un schematism redată situaŃia credincioşilor fiecărei parohii cu filialele. Parochus”. Stema conŃine monogramele Sfintei Fecioare Maria .

Amintim aici numele capelanului Joannes Zsutty. 25.. în filiale... MDCCCIX.. Kolosváry Stephanus apare însă în anii 1816. *** Catalogus. p. Fond „Personalia Priester”. Cutia „K”. Typographi. MDCCCXIV. deoarece în practica pastorală capelanul este acela care şi el vizitează filialele cel puŃin la fel de mult ca şi parohul. 26.... *** Catalogus. 40. MDCCCXV. MDCCCV. 31 24 . 23. are pe lângă sine un capelan. pp. *** Catalogus. 33.. cel puŃin la fel de mult ca şi parohul Kolosváry. Typis Urbani Grünn priv.. pp. *** Catalogus. 1817 şi 1818 ca paroh la Cărpiniş24. pp. Din aceste motive.. Dosar „Personalia Kolosváry Stephanus”. p. MDCCCVIII.. 19. dar mai în vârstă.... *** Catalogus. de obicei mai tânăr. *** Catalogus. iar uneori chiar mai mult decât acesta. 20. Szegedini. Din 1818 preotul Zsutty va servi tot în calitate de capelan la Párdány (azi în Banatul Sârbesc) În schematismul din 1815 îl regăsim pe Kolosváry Stephanus tot ca paroh la Nákofalva.. MDCCCVII. p. MDCCCXVIII. 34-35. p. un preot cu o mai lungă experienŃă. *** Catalogus. 33. p... *** Catalogus. 26. Astfel. SituaŃiile cele mai des întâlnite sunt cele în care parohul. 40. mai sus enumerate putem presupune că şi preotul Joannes Zsutty i-a deservit pe credincioşii din Comloşul Mare... 34-36. p. p. *** Catalogus Venerabilis. 25 Archivum Dioecesanum Timisoarensis. MDCCCXVI. MDCCCX. tânărul capelan este cel care se deplasează mai uşor. fapt ce contrazice lista parohilor din monografia comloşeană a autorilor Martin Kurzhals şi Hans Diplich în care se fixează perioada de activitate a parohului doar între 1803-1814. *** Catalogus.. şi din acest motiv şi mai des. MDCCCXVII.1815 şi 1816. A încetat din viaŃă la data de 25 ianuarie 1824 la Cărpiniş25. nenumerotat.

însă cu un alt nume de botez şi o altă ortografie a numelui de familie şi cu o pronunŃie identică. În anul *** Catalogus. 33. Emmericus Wukovits (?) Lista parohilor din deja amintita lucrare a autorilor Martin Kurzhals şi Hans Diplich. IlustraŃia de mai jos (fig.. p. Amprenta sigilară. urmând a se face ulterior lumină în această problemă. Acesta apare însă în schematismele din 1816. imprimată în ceară roşie are dimensiunile de 23x20 mm. respectiv ulterior parohia Comloşul Mare. 24. între anii 1814-1833. este acela că nu conŃine numele preotului Aloysius Fischer. cu puŃin timp înaintea morŃii sale. 5. 5. p. 32 26 . MDCCCXVIII.. scris la 7 ianuarie 1824. ne indică un cleric activ la Nákofalva.) prezintă semnătura şi sigiliul preotului pe însăşi testamentul său. 31. Schematismele diecezane din epoca respectivă nu cunosc nici un cleric cu un astfel de nume. Vom putea însă observa faptul că aceste deja evidenŃiate neclarităŃi privind lista preoŃilor nu vor rămâne singurele.Un fapt care pune şi el sub semnul întrebării exactitatea listei parohilor ce au deservit filia. 1817 şi 1818 ca paroh la Nákofalva. 106). MDCCCXVI.. *** Catalogus. însă apare un altul cu numele de Joannes Vukovits. MDCCCXVII.. Ne-am oprit însă deocamdată aici cu cercetarea temei. *** Catalogus. listă preluată din opera autorilor Martin Kurzhals şi Hans Diplich (p.. Presupunând faptul că este vorba de aceiaşi persoană. în cadrul unor studii mai detaliate26.. p. vom vedea că lista se contrazice din nou cu schematismele diecezane. având numele Wukovits Emmericus.

1816 Joannes Vukovits apare ca student in anul IV. A fost sfinŃit preot la 24 august 1815 de către episcopul Ladislaus Köszegy. între 1815-1823 şi-a împlinit serviciul sacerdotal ca orice tânăr preot împlinind serviciile de capelan şi preot-catehet la Lenauheim. p. MDCCCXVII. În paralel cu administrarea parohiei Nákofalva.. în această funcŃiune având în grija sa spirituală şi comunitatea romano-catolică din Comloşul Mare.. p. Biled şi Szeged . Studiile teologice şi le-a desăvârşit în Seminarul Teologic Romano-Catolic de la Timişoara între 18111815.. Începând cu anul 1823 şi până în 1825 îndeplineşte înalta şi plina de responsabilitate însărcinare de vice-rector al Seminarului Teologic diecezan. p. *** Catalogus.Sf. *** Catalogus. Stephanus Burghardt (1794-1880) S-a născut la data de 7 iulie 1794 la Szeged. Abia în 1817 îl regăsim într-adevăr în funcŃiunea de capelan la Nákofalva. 91. începând cu anul 1836 şi până în 1864 este numit decan (protopop) pentru decanatul Kikinda Mare. de această dată însă la Becicherecul Mare27. 28 În Biserica Romano-Catolică funcŃia de administrator parohial este foarte similară celei de paroh. 36. în Seminarul Teologic Romano-Catolic „Ridicarea cu Trupul şi Sufletul la Cer a Preasfintei Fecioare Maria” din Timişoara.. dar totuşi inferioară. Demetrius. 33 27 . 40. Din anul 1830 este atestat ca asesor al comitatelor Torontal şi Cenad.. 6. În anii ce au urmat. iar în 1818 este prezent tot ca şi capelan. În *** Catalogus. MDCCCXVI. A urmat studiul filozofiei în oraşul natal între anii 18071811. Din anul 1825 este numit administrator parohial28 la Nákofalva. MDCCCXVIII..

Din 1845 primeşte demnitatea de abate titular al abatiei „Beatae Mariae Virginis de Abram seu Abraham”. Prezentăm în ilustraŃia următoare (fig. Anul 1864 îi aduce clericului Burghardt o mare deminitate: este decorat cu Ordinul Cavaleresc „Franz-Joseph”. clasa I-a. A încetat din viaŃă la Timişoara la data de 24 septembrie 1880. Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums. ulterior devenind „Canonicus Lector”. 6. Temesvárini. 34 29 . Dr. În tot acest timp este şi examinator prosinodal. Breit Druck-Verlag GmbH. 30 *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1866.anul 1842 este numit asesor consistorial al Consistoriului Diecezan al Episcopiei Romano-Catolice de Cenad. bolnavi). 250. Anton Peter Petri. fondul parohial Nákofalva. 21. Typis Rosae Hazay.) semnătura preotului Stephanus Burghardt pe o scrisoare din anul 1838 aşa cum reiese ea din documentele păstrate în Fondul Serbica-Hungarica Pars Dioecesis. Marquartstein. Între 1859 şi 1864 Arhidecanatul de Torontal îl are în fruntea sa în demnitatea de arhidecan. Schematismul diecezan din anul 1866 îl aminteşte şi ca prefect al Institutului pentru PreoŃii EmeriŃi şi DeficienŃi”30 (n. p. Pentru şase ani. Mai întâi ocupă scanul canonical de „Canonicus Junior”. 1992. Th. p. între 1864 şi 1870 conduce Seminarul Teologic Romano-Catolic din Timişoara în calitate de rector. fiind înmormântat la data de 26 septembrie a aceluiaş an în cripta Domului alături de episcopii şi canonicii episcopiei29. Tot din 1864 şi până la moartea sa este numit canonic al Capitlului Catedral al Diecezei de Cenad. Scurt timp înainte de moartea sa întâmplată în 1880 este numit provicar episcopal.n.

amprenta fiind de formă ovală şi având măsurile de 24x21mm. Matricea sigilară a fost imprimată în ceară de culoare roşie. pe o parte mitra. iar pe cealaltă cârja abaŃială. însă fără însemne sacerdotale. matricea sigilară este modificată conform noului statut al titularului ei. Prezintă stema preotului.Figura 7 prezintă amprenta sigilară a parohului Burghardt aşa cum arăta ea în anul 1843. O dată cu conferirea titlului de „abate titular”. Se adaugă deasupra scutului. însă întregului complex heraldic din câmpul matricei i se adaugă pălăria clericală de care atârnă de o parte şi de alta a scutului câte şase ciucuri. sub pălărie. Stema rămâne cea iniŃială. 35 . În figura 8 se poate vedea evoluŃia sigiliului preotului Stephanus Burghard în decurs de un deceniu.

7. / Abb. 36 .fig. 7.

Primul părinte spiritual al nou-înfiinŃatei parohii catolice latine din Comloşul Mare s-a născut în localitatea în care va fi şi paroh. 8. 8. la data de 18 aprilie 1813 fiind botezat de 37 . Johannes Krisch (1813-1878) Rar întâlnit este în istoria uni parohii faptul ca primul paroh să fie… tocmai un fiu al satului! Comloşul Mare însă. / Abb. Parohii Parohiei Romano-Catolice din Comloşul Mare 1. se bucură de acest privilegiu al ProvidenŃei.fig.

şi a parohiei Teremia Mică. Până în anul 1849. conform schematismelor diecezane a rămas capelan. ca administrator parohial la Lenauheim.fapt care ne indică moartea prematură a tatălui tânărului absolvent. ambii de confesiune romano-catolică. o dată cu întemeierea parohiei devine primul administrator parohial al Comloşului Mare. un La fel îl 38 . conform documentelor. PărinŃii săi au fost Johann şi Margaretha Krisch. În 1862 devine administrator parohial. Joannes Karbonics fiind chemat ca profesor la gimnaziul piarist din Timişoara. pentru o bună perioadă de timp. Din atestatul său de absolvire aflăm că tutorele său era Franciscus Bekovits . Studiile liceale le-a absolvit la vârsta de 19 ani în liceul episcopal din Pécs (Fünfkirchen) în anul şcolar 1831/1832. retrăgându-se la mama sa. iar din 1841 la Grănicerii.naşul său de botez . părinŃi a nu mai puŃin de opt copii. fiind atestat în 1866 ca paroh al aceleiaşi parohii. parohul de aici. Stephanus Kolosváry şi înmatriculat la pagina 49 în deja existenta matricolă de botez. a pe atunci încă „Bisericii filiale din Banat-Komlos a parohiei Nákofalva”. primul său serviciu de capelan primind-ul la Caransebes.către parohul de atunci din Nákofalva. În 1852 devine primul paroh al aceleiaşi localităŃi. Din acest an. Datorită unei suferinŃe fizice (probleme la un picior) este nevoit să îşi întrerupă activitatea pentru o scurtă perioadă de timp. În anul 1858 se transferă şi devine administrator parohial la Teremia Mare. În anul 1842 serveşte din nou ca şi capelan la Dudeştii Vechi. Calificativele la absolvire sunt doar de „foarte bine” şi „eminent”. Naşii de botez au fost Francisc Bekovits şi soŃia sa Anna. din Comloşul Mare. În anul 1840 îl regăsim. Este sfinŃit preot în anul 1836.

*** Schematismus… 1866. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1858. A încetat din viaŃă la data de 7 februarie 1878 la Teremia Mare32. 32 Archivum Dioecesanum Timisoarensis. În cele de mai jos se poate vedea amprenta sigilară şi semnătura preotului Joannes Krisch (fig. p.regăsim şi 187731. pp. Fond „Personalia Priester”. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1877. Typographiae Dioecesis Csanád. din anul 1858. Hazay et filii Vilhelmi. nenumerotat. 123. Amprenta sigilară are dimensiunile de 18x16mm. / Abb. pe numele lui Johann Krisch. În figura de mai jos (fig. 10. fig. Typis M. Temesvárini. 10. Dosar „Personalia Krisch Joannes”. 174. 9. Cutia „K”. p. se poate vedea extrasul din matricola de Botez din Comloşul Mare. 39 31 . 10.). extras realizat în anul 1836. 108. la data predării administraŃiei parohiei Comloşul Mare şi preluării parohiei Teremia Mare. 220.). în preajma sfinŃirii sale întru preoŃie. Temesvárini.

173. A urmat studiile liceale la *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1855. 220. Între 1865 şi 1878 activează ca paroh de Nákofalva33. *** Schematismus… 1877. la Przemisl (lat. Arad) numele tatălui său fiind Josif.2. în anul 1858. ulterior preot-curator la Percosova. la data preluării parohiei Comloşul Mare. Premisli) în Legiunea I. *** Schematismus… 1866. 124. Temesvárini. A decedat la 5 septembrie 1878 la Nákofalva. 123. Georg Körmöczy (1826-1878) S-a născut în anul 1826 şi a fost sfinŃit preot în 1849. Joannes Farago (1828-1890) S-a născut la 15 mai 1828 la DorobanŃi (jud. se menŃionează faptul că este activ ca preot-capelan militar în GaliŃia. unde rămâne până la data de 2 mai 1865. p. pe sau în afara teritoriului diecezan. p. În figura 11. 29 „Karl Ritter von Schönhals”. Astfel. 3. Hazay et filii Vilhelmi. *** Schematismus… 1858. se poate vedea semnătura şi amprenta sigilară a preotului Körmöczy Georg (amprentă cu dimensiunile de 12x10 mm). Pedestră Nr. Typis M. 110. În anul 1858 prelua. A activat ca şi capelan până în anul 1853. În 1855 se regăseşte între preoŃii care sunt activi în serviciul public. p. 40 33 . la data de 24 martie parohia Comloşul Mare în calitate de administrator parohial. Din acel an şi până la finele lui 1856 îl regăsim ca şi capelan militar (capellanus castrensis). pp.

studii pe care le absolvă la 29 iulie 1845 la vârsta de 17 ani. *** Schematismus… 1855. În figura de mai jos (fig. Dosar „Personalia Farago Joannes”. p. Cutia „F”. 93. în 1855 îl regăsim. se poate vedea amprenta sigilară a preotului Joannes Farago.). Temesvárini. Tot în această fucŃiune şi tot în acelaşi an îl regăsim la Macău (Makó). Până în anul 1863 a servit ca şi capelan în diverse parohii. nenumerotat. În 1863 este numit administrator parohial la Ştiuca. 107.Arad. localitate de unde este transferat la Bulgăruş. iar din 1865 (octombrie) îl regăsim ca administrator parohial la Comloşul Mare. 41 34 . În februarie 1879 este numit paroh la Battonya (Bătania) unde conform schematismelor rămâne până la moartea sa survenită în luna august a anului 189034. iar din 1858 activează ca şi capelan la OraviŃa. Typographiae Dioecesis Csanád. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1889. 12. conform corespondenŃei păstrate în dosarul său personal la Săcălaz. Studiile teologice le desăvârşeşte la Timişoara unde a fost sfinŃit preot la 16 iulie 1852. *** Schematismus… 1858. realizată în ceară de culoare roşie cu o matrice de formă rectangulară având dimensiunile de 15x3mm precum şi semnătura sa. p. Spre exemplu. 235. Fond „Personalia Priester”. Archivum Dioecesanum Timisoarensis.

Parohia era una destul de mare. iar în 1877 regăsim la Turnu. adesea parohi mai în vârstă şi mai experimentaŃi având câştig de cauză. Dosar „Personalia Farago Carolus”. În 1880 este numit capelan la Szeged-Centru şi tot din acelaşi an revine ca administrator parohial. de 36 de ani. Dr. 42 35 . Până în anul 1878 a activat în diverse locuri ca şi capelan. nu a putut rămâne în parohie. Temesvárini. astfel că în 1881 preotul Carol Farago este numit ca paroh de Iersig. Sânmartin (Arad). În anul 1878 este numit administrator parohial la Battonya (Bătania). *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1916. mai departe ca şi paroh. Karl Speth a fost numit canonic in Capitlul Catedral de Cenad. funcŃiune în care poate fi întâlnit până la decesul său survenit în anul 191835. Csanád-Palota. în mijlocul lor. Cutia „F”. A fost sfinŃit preot la data de 27 iulie 1870. În aceste condiŃii credincioşii din Zăbrani s-au adresat episcopului şi însăşi împăratului pentru a-l putea păstra pe tânărul preot. Fiind însă încă prea tânăr. în anul 1875 la Dudeştii Vechi. 157-158. Carol Farago. Fond „Personalia Priester”. Archivum Dioecesanum Timisoarensis. La Zăbrani el administrează parohia deoarece fostul paroh. Totuşi.Carol Farago (1845-1918) S-a născut la 1 noiembrie 1845 la Ó-Szivacz în comitatul Bács. iar în epocă posturile de paroh erau scoase la concurs. nenumerotat. Typographiae Dioecesis Csanád. nici împăratul şi nici episcopul nu au trecut peste reglementările epocii. pp. printre care Caraşova. iar din octombrie 1879 la Comloşul Mare. însă de acum în parohia Zăbrani. Makó.

p. 162. A fost sfinŃit întru preot în anul 1868. pentru ca din 1889 pe lângă funcŃia de paroh. 149. să fie numit şi decan interimar de Arad-Inferior şi ulterior decan plin şi inspector al şcolilor catolice din deja amintitul decanat. Arad). *** Schematismus… 1889. 151. *** Schematismus… 1877. unde predă şi religia în şcoala publică din localitate. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1898. Fond „Personalia Priester”. Michael Lang (1848-1906) S-a născut la data de 18 septembrie 1848 la Moson (azi Ungaria). nenumerotat. 223. SfinŃirea sa întru preot a avut loc la 30 *** Schematismus… 1866. 5. Din anul 1882 devine paroh de Livada (jud. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1875. În 1877 îl întâlnim tot ca şi capelan la OraviŃa.4. Typographiae Dioecesis Csanád. A încetat din viaŃă în anul 189936. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1880. Kaspar Rieß (1845-1899) Preotul Rieß Kaspar s-a născut în anul 1845. Typographiae Dioecesis Csanád. Dosar „Personalia Rieß Casparus”. Temesvárini. Temesvárini. Până în anul 1874 a activat în diverse locuri ca şi capelan. Temesvárini. p. Din 15 octombrie 1875 este numit capelan la OraviŃa. p. pp. 163. Typographiae Dioecesis Csanád. p. Cutia „R”. În anul 1898 îl regăsim ca şi decan de Arad Inferior şi paroh la Livada. în anul doi de studiu. 24. 73-74. Archivum Dioecesanum Timisoarensis. A urmat studiile teologice la Timişoara unde îl întâlnim în 1866 ca seminarist în Seminarul Diecezan. 43 36 . p. printre care şi Jimbolia. pentru ca începând cu anul 1879 să fie numit paroh la Comloşul Mare.

Între 1877-1878 a servit ca profesor în gimnaziul major din Timişoara şi ca prefect II în convictul diecezan „Sfântul Emeric”. După acest serviciu a activat în parohiile Timişoara-Iosefin şi ulterior la Kikinda Mare ca şi capelan. Între 1878 şi 1879 a fost valetudiniar. în calitate de paroh. 44 37 . Între 1892 şi 1894 a servit ca paroh la Karlsdorf (azi în Banatul Sârbesc). Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1904. iar între noiembrie 1882 şi mai 1892 a servit tot ca administrator parohial şi la Comloşul Mare. Temesvárini. p. nenumerotat. Fond „Personalia Priester”. Michael Lang fiind unul dintre mulŃii preoŃi sfinŃiŃi de către episcopul auxiliar de Cenad Jozsef Németh. urmând din nou servicii de capelan la Csóka (azi în Banatul Sârbesc) şi Sântana. A decedat în anul 1906.38. Cutia „L”. la vârsta de 58 de ani şi în al 30lea an de preoŃie. dar şi după aceasta. fiind înmormântat la 3 aprilie 1906 în cimitirul din Sânpetrul German. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMV. 236. Încă înainte de sfinŃirea sa întru preot. parohia Sânpetrul German37. preotul Lang a activat ca actuar al Curiei Diecezane. episcop ce activa în dieceză pe lângă episcopul Alexander Bonnaz şi ulterior şi sub episcopul Alexander Dessewffy. iar de la 1 octombrie 1894 a preluat. Dosar „Personalia Lang Michael”. 38 Archivum Dioecesanum Timisoarensis. la data de 1 aprilie.ianuarie 1876 (aşa după cum se va putea vedea din înscrisul sub fotografia de mai jos). FuncŃiunea de administrator parohial a îndeplinito succesiv la Şiria şi Ghioroc.

Nákofalva. iar de la 1 noiembrie 1907 administrator parohial la Teremia Mică39. La 27 februarie 1913 a semnat actele de predare a parohiei Comloşul Mare. germană Heufeld. Archivum Dioecesanum Timisoarensis. 45 39 . A urmat studiile teologice în patrie. A activat ca şi capelan la Sânpetrul German. Biled. 341. Fond „Personalia Priester”. nenumerotat. 7. Lenauheim. Steigerwald Adam (1876-?) Nascut la 18 decembrie 1876. A decedat la data de 6 martie 1916 la Teremia Mică. prezintă portretul şi verso-ul iconiŃei de la sfinŃirea întru preot a preotului Steigerwald). 15 şi 16. A activat în serviciul de capelan la Bulgăruş şi Kikinda Mare. fiind primit în clerul Diecezei de Cenad şi sfinŃit preot în anul 1874. Temesvárini. p. Schilling Gebhard (1851-1916) S-a născut la 14 august 1851 în localitatea Oberstadium din Principatul Würtemberg. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1913. iar din 1909 paroh al aceleiaşi localităŃi.6. Dosar „Personalia Schilling Gebhardus”. astfel că in 1 martie 1913 este numit administrator *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMXIII. Din anul 1892 este numit administrator parohial la Comloşul Mare. a fost sfinŃit ca preot la 27 iunie 1900 (fig. la Nagytószég (Novi Kozarci. prezente în localitate. Cutia „Sch”. localitate aflată azi în Serbia). Din 1 martie 1907 a fost numit catehet la Comloşul Mare şi director spiritual (confesor) al Surorilor de Caritate ale Sfântului VincenŃiu de Paul. la data de 4 decembrie. Între octombrie 1907-1909 îl regăsim ca administrator parohial la Comloşul Mare.

Pentru scurt timp „valetudiniar”. Temesvárini. p. 8. Pro Anno Domini 1927. H.? ) S-a născut la data de 28 martie 1884 la Zombor. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis. p. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMXVI. Este dealtfel ultima informaŃie pe care am găsito cu privire la persoana acestui preot. 56. pe anul 1927 îl regăsim tot ca paroh la Karlsdorf42. p. tot la Karlsdorf41. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1919. A servit ca şi capelan la Párdány şi Écska (azi localităŃi din Banatul Sârbesc). Veliki Bečkerek. astfel că în Schematismul Clerului Administraturii Apostolice existente în părŃile Diecezei de Cenad din Regatului Sârbilor. În Schematismele diecezane din 1916 şi 1919 îl regăsim ca paroh. CroaŃilor şi Slovenilor. Schimbările de frontieră vor face ca mai sus amintita localitate să devină parte a Regatului Sârbilor. S. Typis Typographiae Schneller et Fratrum Goschi 1927. CroaŃilor şi Slovenilor. Din 1911 este numit preot-curator la Cenei. 344. A fost sfinŃit preot la data de 23 februarie 1907. date fiind schimbările de graniŃă survenite în anii următori Primului Război Mondial. p. 20. 41 40 46 . existentis. 189. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1919. 42 *** Schematismus Cleri Administraturae Apostolicae super partem Dioecesis Csanádiensis in S. iar de la 1 martie 1913 devine administrator *** Schematismus… MCMXIII. Temesvárini. Junger Julius (1884. revine la postul de capelan la Párdány.parohial la Karlsdorf40 (azi în Banatul Sârbesc).

Din iulie 1913 *** Schematismus… MCMXIII. 167. el stabilindu-se în capitala Ungariei45. 120. Fond „Personalia Priester”. Din acest moment nu se mai cunosc date privind persoana sa. 9. 298. Trece în serviciu ca preot militar începând cu 1 septembrie 1914. La sfârşitul anului 1918 cere episcopului Dr. p. Dosar „Personalia Junger Julius”. 46 *** Schematismus… MCMXIII. *** Schematismus… MCMXVI. deşi episcopul avusese intenŃia de a-l numi paroh la Teremia Mare. În anul 1903 a fost numit în calitatea de preot-coadjutor la Darova.parohial la Comloşul Mare43. pp. 315. ulterior fiind transferat în postul de capelan la Jimbolia. Karlsdorf (azi în Banatul Sârbesc). activând deja înaintea sfinŃirii sale ca preot în Curia Episcopala în calitate de actuar. A urmat cursurile Seminarului Teologic din Timişoara. nenumerotat. În anii de început ai serviciului său a activat ca şi capelan la Biled. Activează în acest serviciu sacerdotal pe toată durata Primului Război Mondial. A fost sfinŃit ca preot în anul 1899 de către episcopul diecezan Alexander Dessewffy de Cernek et Tarkeı. Cutia „J”. Buchecker Michael (1875-1935) S-a născut la data de 28 septembrie 1875 în localitatea Aradul Nou într-o familie germană din Banatul de câmpie. 247. astfel că în anul 1916 preotul Junger apare ca ultimo capellanus expos în Makóujváros44. pp. Julius Glattfelder de Mor permisiunea să se stabilească la Budapesta. Începând cu 1 septembrie 1906 a fost numit director spiritual (confesor) al surorilor de Notre Dame din Lipova şi catehet în şcoala acestui ordin din localitatea de pe Mureş46. 45 Archivum Dioecesanum Timisoarensis. 44 43 47 .

Dumnezeu să-i dăruiască lumina cea veşnică!” Prin aceiaşi scrisoare episcopul le anunŃa numirea interimară a capelanului Iuliu Kristinicz la Comloşul Mare. nenumerotat. bunul Michael Buchecker se află acum în Veşnicie. ordonat. episcopul Dr. În imaginea de mai jos (fig. documente din anul 1935. la data de 4 iunie 1935. Lor li se adresa.i-a fost încredinŃată parohia Comloşul Mare. Archivum Dioecesanum Timisoarensis.c. deoarece statul. parohie pe care a condus-o cu multă conştiinciozitate până la moarte. la 4 iunie 1935. prezente acolo. h. prin moartea parohului precedent a încetat plata salariului. A fost înhumat la data de 6 iunie a aceluiaşi an în cimitirul din Aradul Nou alături de părinŃii şi membrii familiei sale47. litera „B”. Cutia „Bu-Bü 1/2”. Fond „Personalia Priester”. după o grea suferinŃă. până la o nouă numire şi rezolvarea părŃii birocratice.) este redat textul din iconiŃa comemorativă tipărită la decesul parohului Buchecker. Dosar „Personalia Buchecker Michael”. aflat fiind în îngrijire (din 31 mai 1935) în spitalul Călugărilor Mizericordieni. dar şi voi v-aŃi pierdut preotul şi confesorul vostru. 17. 48 47 .” Episcopul continua prin cuvinte pline de tristeŃe: „Prin acest deces eu am suferit o pierdere dureroasă. Activând ca paroh în Comloşul Mare a devenit totodată şi confesor al Surorilor de Caritate ale Sfântului VincenŃiu de Paul. Parohul Michael Buchecker a încetat din viaŃă la Timişoara. Augustin Pacha într-o scrisoare cerându-le rugăciuni pentru că „Domnul Vostru Paroh. rugându-le totodată pe surori să îl sprijine pe noul preot cu cazarea şi masa.

Augustin Pacha. h. A urmat Seminarul Teologic din Timşoara. fiind sfinŃit preot la 24 iunie 1931 de către episcopul diecezan de atunci Dr.c. 49 .Kristinicz Julius (1909-1997) S-a născut la data de 5 ianuarie 1909 la Buziaş.

50 48 . Typis Typographiae „Victoria” 1948. Arad). A ajutat mereu atât cu sfatul. astfel că multe cântece şi piese de teatru cu subiect religios. 113. parohiile învecinate Bethausen şi Iosifălău. cât şi cu fapta. La Comloşul Mare a activat în această funcŃiune până în anul 1948. Pfarrer Julius Krisztinicz. Făget. Ulterior a fost numit. Abb. În anul 1956 şi-a serbat jubileul de 25 de ani de preoŃie (jubileul de argint) şi la trei luni după acest fericit eveniment a trebuit să părăsească parohia Ghizela pentru o nouă însărcinare. A deŃinut un real talent liric. cei bătrâni şi săraci fiind adesea spjiniŃi chiar şi material de către acest bun paroh. Ca paroh la Ghizela a avut în administrare filialele Paniova şi Babşa. şi ca administrator parohial şi paroh în comunităŃile romanocatolice din Şiria şi Ghizela.fig. A servit însă. ca paroh la Şiria. În imaginea de mai sus (fig. Preotul Julius Krisztinicz. din nou. 18. Timişoara. A servit ca şi capelan la GlogovăŃ (azi Vladimirescu. dar şi temporar. 19) iconiŃaamintire de la sfinŃirea întru preot şi totodată de la primiŃia (prima Sfântă Liturghie celebrată în satul natal) a preotului Kristinicz. Sântana şi Biled. pentru tineri şi copii au fost scrise şi transpuse în *** Schematismus Cleri Dioecesis Timisoaraensis pro Anno Domini 1948. jud. 18. p. Deşi a fost un preot exigent a fost iubit de credincioşii săi. 18) se poate vedea portretul preotului Kristinicz iar mai jos (fig. Numirea de administrator parohial la Comloşul Mare a primito la 7 iunie 193548.

Şi-a serbat o serie întreagă de jubilee sacerdotale: 25 (argint la Ghizela. a hărniciei şi a muncii pline devotament i-a fost conferit de către superiori titlul de decan onorific. fig. A continuat să activeze ca preot. 21. Herausgegeben von der Heimatortsgemeinschaft Giseladorf/ Panjowa. Lioba. Lioba. fiind o persoana foarte activă. A încetat din viaŃă în urma unui accident la data de 15 ianuarie 1997 la Freiburg in Breisgau. 453-454.).). la 31 octombrie 1939 încheia şi semna cu cuvintele: „Se roagă pentru voi. 22. 51 49 . fig. A emigrat în Germania. fig. celebrând Sfintele Liturghii într-un azil de bătrâni din apropierea domiciliului său. 50 (aur la Freiburg in Breisgau. din nou la Freiburg in Breisgau/ Sf. în măsura posibilităŃilor sale de sănătate şi vârstă înaintată. fig.). în mănăstirea călugăriŃelor benedictine de Sf. La începutul anului 1981 a intrat în pensie din ultimul său post ocupat ca paroh la Şiria. În această ultimă ilustratie (fig. 23. 1990 pp. 24. Heimatbuch Giseladorf und Panjowa. mult iubitul preot Julius Kristinicz care în textul de mai jos. 60 (diamant la Freiburg in Breisgau. 20.scenă de el49. redăm un fragment de text autograf al ultimului paroh al Parohiei Romano-Catolice Comloşul Mare. la scurt timp după împlinirea frumoasei vârste de 88 de ani.) şi 65 (fier. Datorită fidelităŃii sale. în acelaşi an retrăgându-se la Freiburg in Breisgau la rudele sale. Mathias Egler.) de ani de la sfinŃirea sa întru preot. comunicativă şi înclinată mereu spre cele spirituale.

Claudiu Călin 52 . paroh. Comloşul Mare la 31 octombrie 1939” Arh.Julius Kristinicz.

G. Kurzhals Martin / Diplich Hans. Breit Druck-Verlag GmbH. 2007. Timişoara. broşură legată. Eurobit. 53 . *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCVII. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCV. Heimatbuch der Heidegemeinde Großkomlosch in Banat. Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums. Temesvárini.Bibliografie Egler Mathias. Curia Provincialis Hungariae Scholarum Piarum. Typographi. Herausgegeben von der Heimatortsgemeinschaft Giseladorf/ Panjowa. Societas Pro Encyclopaedia Historiae Ecclesiasticae in Hungaria. broşură legată. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis 1801. Herausgegeben von der Großkomloscher Heimatortsgemeinschaft im Verlag J. Typis Anna Jonnat. fără editură.. Th. Marquartstein.. Michael. Articole. 1992. Traduceri. Anno 1998. Szegedini. Despre Comloş: Documente. ColecŃia de Schematisme din Archivum Dioecesanum Timisoarensis *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis 1793. 1990. Petri Dr. Georgius Balanyi OSchP. Andreas Koltai. ed. Léh Stephanus OSchP. Budapestini. Catalogus Religiosorum Provinciae Hungariae Ordinis Scholarum Piarum 1666-1997. Bläschke St. 1983. Heimatbuch Giseladorf und Panjowa. Anton Peter. Soica Sergiu. Typis Urbani Grünn priv. fără editură.

Typis Urbani Grünn priv. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXVII. Typographi. Hazay et filii Vilhelmi. Typis Urbani Grünn priv. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCX. priv. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXI. priv. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1858. Typis Urbani Grünn priv. Temesvárini. Temesvárini. Typographi. Josephi Caroli Klapka. Typographi. Typis. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXVIII. Typis M. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1855. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXV. Temesvárini. Typographi. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXIII. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXVI. Typis Urbani Grünn priv. Typographi *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXII. Szegedini. Szegedini. Szegedini. Hazay et filii Vilhelmi. Typographi. Temesvárini.*** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCVIII. Temesvárini. Szegedini. *** Catalogus Venerabilis Cleri Dioecesis Csanadiensis MDCCCXIV. Typs Josephi Caroli Klapka. Typogr. Typis M. Typis Urbani Grünn priv. Szegedini. Szegedini. 54 . Typis Urbani Grünn priv. Typographi. Typis Josephi Caroli Klapka. Typographi. Szegedini. Typis Urbani Grünn priv.

Temesvárini. Typographiae Dioecesis Csanád. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMV. Temesvárini. Pro Anno Domini 1927. 55 . Typis Rosae Hazay. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1916. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1880. Temesvárini. Temesvárini. existentis. Typis Typographiae Schneller et Fratrum Goschi 1927. Temesvárini. *** Schematismus Cleri Dioecesis Timisoaraensis pro Anno Domini 1948. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMXIII. Typographiae Dioecesis Csanád. Temesvárini. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1919. Veliki Bečkerek. S. ***Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1889. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1904. Temesvárini. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1875. *** Schematismus Cleri Administraturae Apostolicae super partem Dioecesis Csanádiensis in S. Temesvárini. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1877. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1919. *** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini MCMXVI. Typographiae Dioecesis Csanád. H. Timişoara. Typis Typographiae Dioecesis Csanádiensis 1913. Typographiae Dioecesis Csanád. Temesvárini.*** Schematismus Cleri Dioecesis Csanádiensis pro Anno Domini 1866. Typis Typographiae „Victoria” 1948.

Tipis Typographiae „Mirton”. Dosar „Personalia Kolosváry Stephanus”. Dosar „Personalia Schilling Gebhardus”. ordonat. Cutia „F”. neordonat.*** Schematismus Dioeceseos Timisoarensis pro Anno Domini 2005-2006. Cutia „J”. nenumerotat. nenumerotat. Cutia „Sch”. Fond „Parohia Romano-Catolică Gottlob“. Cutia „K”. nenumerotat. Fond „Personalia Priester”. Cutia „R”. Fond „Personalia Priester”. Cutia „L”. Fond „Personalia Priester”. nenumerotat. Fond „Parohia Romano-Catolică Comloşul Mic“. Fond „Personalia Priester”. Cutia „F”. Fond „Personalia Priester”. Fond „Personalia Priester”. nenumerotat. litera “B”. nenumerotat. Dosar „Personalia Krisch Joannes”. documente din anul 1935. neordonat. Dosar „Personalia Rieß Casparus”. Dosar „Personalia Lang Michael”. Fond „Personalia Priester”. Cutia „Bu-Bü 1/2”. Cutia „K”. Timişoara. nenumerotat. Dosar „Personalia Buchecker Michael”. Dosar „Personalia Farago Carolus”. Fond „Personalia Priester”. 56 . 2005 Surse Arhivistice Archivum Dioecesanum Timisoarensis. nenumerotat. Dosar „Personalia Junger Julius”. nenumerotat. Dosar „Personalia Farago Johannes”. Fond „Personalia Priester”.

ein Sohn der Gemeinde und dann auch erster Seelsorger der neugegründeten Pfarrei. Articole. Ordensmänner und Diözesanklerus. Gottlob. Schaut auf das Ende ihres Lebens. Documente. zum ersten Mal und 1983 zum zweiten Mal erstellt und veröffentlicht. die euch das Wort Gottes verkündet haben. Vor ihrer Gründung. Wir überlassen aber den Lesern die Freude der Lektüre und des Wissens. Sie wurde nochmals 2007 im Band „Despre Comloş. Priester die in der Seelsorge aber auch in der Schulbereich tätig waren. Ostern und Selesch (Nakovo) aus versehen. Ehe. Und ahmt ihren Glauben nach!” (Brief an die Hebräer 13. Lektüre die uns Priesterbilder aus der Vergangenheit wieder zur Tageslicht bringen… 57 . erkennt man wahre Priester.und Sterbematrikel beginnen mit dem Jahr 1793… Von da angefangen erkannten die Seelsorger den Aufstieg dieser katholischen Gemeinde. Erwähnenswert ist hier der erste Pfarradministrator und Pfarrer Johann Krisch. Zwischen den Priestern die in Großkomlosch tätig waren. Eine Liste der Gemeindeseelsorger von Großkomlosch wurde schon im Band „Heimatbuch der Heidegemeinde Großkomlosch im Banat” von Martin Kurzhals und Hans Diplich 1939. Ihre ersten Tauf-. Traduceri” von Sergiu Soica nochmals publiziert. 7) Die Römisch-Katholische Pfarrei Großkomlosch kennt eine bewegte und reiche Geschichte. im Jahre 1849 war sie der Reihe nach als Filiale von Tschanad.Die Priester der Römisch-Katholischen Gemeinde Großkomlosch „Denkt an eure Vorsteher.und Intelektuellenbilder.

58 50 . susŃinătorul confesional fiind vădit. comunistă. ed. De Vest. 51 Teodor V. Curtea Veche. unde. 1994. un vast şi atotprezent mimetism agită societatea: ceea ce se întâmplă în URSS devine subiect de informare politică obligatorie. Damşa. p. Contextul unificării forŃate de acum 57 de ani pune încă probleme celor dedicaŃi investigaŃiei istoriei. iar realitatea sovietică devină călăuză şi far.Prepozitul Capitular Dr. Nicolae Brânzeu Această temă de istorie ecleziastică a fost abordată de multe ori cu patimă. Biserica Greco-Catolică din România în perspectivă Istorică. p. 5. Între Vatican şi Kremlin Biserica Greco-Catolică în timpul regimului comunist. în special în unele publicaŃii eparhiale sau în sintezele oficiale de istorie bisericească. 2003. ed. Acum conducerea României schimbă direcŃia: în locul modelului occidental tradiŃional. anul 1948 este primul an al comunismului integral. în istoriografia românească referirile la desfiinŃarea Bisericii Greco-catolice erau evitate sau trecute prin filtrul deformator al cenzurii50. Momentul suprimării şi soarta clericilor „nereveniŃi” la ortodoxie au fost abordate mai ales în publicaŃiile confesionale. se susŃinea că cea mai mare parte a preoŃilor şi credincioşilor greco-catolici a aderat de bunăvoie la reîntregirea religioasă51. ignorându-se implicarea aparatului represiv al statului comunist. În perioada. 236. Timisoara. singurul model admis (adică impus cu forŃa) devine cel sovietic. În istoria României. Bornele schimbării ireversibile a Ńării se înlănŃuie Cristian Vasile. Bucureşti.

ed. când vor fi naŃionalizate ultimele ateliere. Polirom. 59 . cabinete şi mici prăvălii particulare. cu creionul într-o mână şi cu pipa în alta. Nici o legătură cu tradiŃia constituŃională a Ńării. folosindu-se în mod propagandistic (fraudulos de fapt) de aniversarea centenarului revoluŃiei din 1948. Bucureşti.cu rapiditate. Puse în mâinile statului. ed. Din dimineaŃa zilei de 11 iunie. se va derula un proces a cărui consecinŃă va fi fatală pentru economia românească. Din aprilie 1948. ultima lectură – Stalin53. Republica Populară Română are o nouă ConstituŃie. O instituŃie a istoriei româneşti: Biserica Greco-Catolică. la fel cum în agonie va intra şi agricultura. 53 Adrian Cioroianu. în Politică externă comunistă şi exil anticomunist. lăsând astfel onoarea paternităŃii pe umerii celui care care-i făcuse. Un „23 august invers”? tentativa de readucere a României în Axă. cu actele fundamentale din 1866 şi 1923. în. mijloacele de producŃie ale Ńării şi sectorul terŃiar vor agoniza lent. 221. 8. dar din ce în ce mai evident. vol. mai ales după ce principalii săi autori dispăruseră în mod suspect după adoptare. regimul trece la prima etapă a lichidării proprietăŃii private: naŃionalizarea întreprinderilor. Între Vatican şi Kremlin. II. modelul este unul singur: constituŃia sovietică din decembrie 1936. naŃionalizată şi ea după modelul 52 Dorin Dobricu. când Consiliul de Miniştri condus de Groza adoptă proiectul lege şi până în mai 1953. p. cele care oferiseră conturul şi sistemul pentru apariŃia României pe harta Europei52. Cristian Vasile. p. Acum. în deceniile următoare. 2003. Curtea Veche. 2003. Iaşi. Pe 11 iunie. cea numită cu evlavie „constituŃie stalinistă”.

elaborate sub controlul regimului şi menite a-i oferi acestuia legitimitate – desfiinŃarea formelor de şcolarizare care până atunci fiinŃaseră în afara controlului statului (precum învăŃământul confesional). Scorniceşti şi Nucşoara. apariŃia manualelor unice – formă de îndoctrinare şi uniformizare a conştiinŃelor corpului cetăŃenesc. În paralel cu epurarea culturii române şi trecerea la index a unor nume şi opere ce dăduseră formă şi conŃinut culturii naŃionale. sau cu Alina Mungiu-Pippidi. Deloc paradoxal. p. învăŃământul îşi schimbă faŃa. toate acestea au transformat sistemul educaŃional românesc într-o copie fidelă a celui sovietic. Elite şi Societate. Introducerea cu obligativitate a studiului limbii ruse din şcoala primară. Altfel spus. 96. 45. Bucureşti. Ca şi în cazul ConstituŃiei. 2002. Pe 4 august. De aici în acolo intră pe „scenă” istoria Bisericii Române Unite. Iaşi. 60 54 . ed. p. Humanitas. Mecanisme de aservire a Ńăranului român. nici un cult religios nu putea întreŃine legături cu persoane sau instituŃii din afara teritoriului Ńării. 2006. pentru a comunica cu Vaticanul. ultima lună a verii lui ’48 aduce alte evenimente decisive. şi această lege este calchiată după model străin – străin în primul rând de tradiŃia meritorie a şcolii româneşti. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965. Secera şi buldozerul. şcoala românească însăşi devenea instrument de sovietizare. de exemplu. fără acordul oficial al guvernului. este dată o nouă Lege a Cultelor55. 55 Stelian Tănase.colhozurilor şi sovhozurilor începând cu anul 194954. ed. decretul-lege 175/1948 privind reformarea învăŃământului. Mai întâi pe 3 august. Polirom. Cei care vor urmări evoluŃia relaŃiilor dintre regim şi Biserica Unită vor avea confirmarea actului care se pregătea: potrivit articolului 40 al legii.

000 de enoriaşi în toamna anului 1948. aflat aici în domiciliu obligatoriu58. În general din documente se desprinde o relaŃie conflictuală între clerul clandestin BRU şi ierarhia BOR. coroborate cu nerezolvarea conflictului patrimonial care opune astăzi cele două Biserici şi cu disputa în jurul atribuirii titlului Ovidiu Bozgan. iar o arhivă care să cuprindă aceste documente din perioada 1948 nu există. născut la 11 februarie 1880. ci un gest obligatoriu de recuperarea a unei istorii şi memorii ocultate. cum probabil cred unii istorici formaŃi în anii naŃionalcomunismului. Stanciu Stoian (Ministru al Cultelor) şi al Anei Pauker (Ministru de Externe). p. 48.000 – 2. Mai există o parte de arhivă la Lugoj din care m-am şi inspirat.000. Signata. Probabil o parte a arhivei Blajului a fost salvată în toamna anului 1948 prin intermediul NunŃiaturii Apostolice. 58 Ioan Ploscaru. Aceste rezerve. Bucureşti. Timişoara. LanŃuri şi teroare. Cronica unui eşec previzibil. precum simpatia călugăriŃelor ortodoxe de la mănăstirea Ciorogîrla faŃă de episcopul greco-catolic Ioan Bălan57. ed.500. decedat la 4 august 1959. Biserica Grecocatolică Română avea nevoie de acordul lui Petru Groza56. De aici încolo începe povestea desfiinŃări Bisericii Unite cu aproximativ 1. A aborda problema clandestinităŃii greco-catolice nu este un act ostil Bisericii Ortodoxe. episcop greco-catolic de Lugoj. Curtea Veche.Papa sub al cărui patronaj spiritual se afla. 2004. martir. ed. p. PuŃine documente interne ale Bisericii Române Unite din perioada 1944 – 1948 s-au păstrat. 105. 61 56 . 57 Ioan Bălan. România şi Sfântul Scaun în epoca Pontificatului lui Paul al VI-lea (1963 – 1978). Apar însă şi aspecte mai luminoase. 1994.

Analele Sighet au valorificat câteva documente cu privire la episcopi şi domiciliul lor obligatoriu. care pentru o perioadă a fost paroh al parohiei Române Unite din Comloş. Tot în acest context reproducem rugăciunea Episcopului Iuliu Hossu. cum ar fi: Memoria. Domnului. Pe de altă parte. care are de asemenea o bază documentară serioasă. Lui. care se afla închis în celula în care Episcopul Ioan Suciu a murit de frig şi foame: Puterea harului Domnului te-a făcut mărturisitor bun şi neînfricat. Vatra. Totuşi cercetările axate pe aceste izvoare nu au lipsit. iar CodruŃa Maria Ştirban şi Marcel Ştirban au inserat multe documente în volumul Din istoria Bisericii Române Unite (1945-1989). conducătorul Centrului de Istorie a Bisericii din cadrul UniversităŃii Bucureşti. studii sau mărturii ce au reconstituit într-oarecare măsură contextul dominat de teroare în care a avut loc „reunificarea” spirituală de la sfârşitul anilor ’40 şi au dezvăluit consecinŃele acesteia pentru istoria bisericească postbelică. În acest context al istorie se înscrie şi părintele canonic Nicolae Brânzeu. au găzduit articole. Revista Sfântului Sinod etc. Sionul Românesc. neclintit şi neînfrânt până la moarte.simbolic de Biserică NaŃională au afectat scrierea istoriei ecleziastice de după 1945. a pus în circuitul istoriografic mai multe materiale păstrate în Arhivele Ministerului francez al Afacerilor externe sau în Arhiva Secretariatului de Stat pentru Culte de la Bucureşti. I se cuvine preamărire şi smerită mulŃumită că ni te-a dăruit 62 . Ovidiu Bozgan. o serie de publicaŃii care se adresau unui public mai larg. Cum am arătat documentele de arhivă nu au fost surse dintre cele mai frecvente în istoria Bisericii Române Unite. şi istoricul Cristian Vasile.

dintru ale Tale". întregită în hotare."59 Cardinalul Dr. în pacea Ta pe cel ales de Tine. Doamne Isuse. pentru ca în puterea harului Tău să se înalŃe spre noua viaŃă binecuvântată şi rodnică. de la noi nevrednicii. Ed. p. Iuliu Hossu. Primeşte. Primeşte. Piatră la temelia reînălŃării scumpei noastre Biserici. episcopul Ioan Suciu. mărire şi preamărirea ce łi-o cântăm: Mărire łie. administratorul apostolic al arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş. cum ne-am rugat împreună şi în ultima zi a vieŃii tale. cu smerenie noi robii Tăi. Doamne. să aşeze şi această scumpă piatră a mărturisitorului său. Preamilostivul. dăruieşte-i bucuria Ta întru împărăŃia Ta. piatră la temelia înălŃării neamului la viaŃă nouă. pentru că toate din Tine. 323. mărire łie. te-a dăruit nouă. pe cel ce Tu l-ai făcut slugă bună şi credincioasă. a neamului dezrobit. Doamne. ViaŃa Creştină. urmând calea vieŃii sale în România cu adevărat mare. lămurită în durerile frământării unei lumi întregi. Doamne. roagă-te pentru noi şi ne ocroteşte până în ceasul morŃii noastre. slujitor al Tău. mila Ta şi pacea Ta. Doamne. pentru rodnica viaŃă a scump poporului nostru. Rugămu-Te. 63 59 . la temelie a binevoit Domnul. ale Bisericii noastre înrobite. "ale Tale. Bisericii Lui. Primeşte. şi neamului întreg. puternică. a scump neamului nostru. întru Tine şi pentru Tine s’au adus. 2003. Amin. Maică Sfântă şi Preacurată. primeşte jertfa ce łi s’a adus. smeriŃilor robilor Tăi. Cluj-Napoca. renăscute în durerile marei încercări. şi răspunde cu binecuvântare şi har peste rămăşiŃele Bisericii Tale. binecuvântată de Atotputernicul şi Preabunul Dumnezeu pentru credinŃa creştinească redeşteptată a moşilor şi strămoşilor noştri.aşa cum ai fost şi aşa cum ai murit. iară nouă. CredinŃa noastră este viaŃa noastră.

Viitorul Vicar Capitular BRANZEU NICOLAE. liceul l-a urmat la colegiul reformat din Orăştie. De aceea şi ca mai uşor să poată continua activitatea literară. a fost promovat Doctor în teologie. rămasă şi azi în Ungaria. La 30 august 1908 fiind hirotonit preot. a fost premiat făcând de-altfel şi studii private. Părintele Doctor Brânzeu ca refugiat a petrecut în parohia Batania. unde în decursul celor patru ani. Studiile teologice lea făcut la Universitatea din Budapesta. De acolo la anul 1910 a trecut ca administrator. care a ajuns a fi foarte populară şi foarte mult iubită. În primul război mondial simŃindu-se tot mai mult lipsa unei lecturi sănătoase pentru popor. Aici a fost primit cu toată dragostea 64 . după ce a suferit tot. unde în anul 1903 a luat bacalaureatul ca primul eminent. a se reîntoarce la Vulcan. a fost trimis pentru completarea studiilor la Universitatea din Viena. împreună cu ceilalŃi intelectuali români. s-a născut în Coroeşteni – Jiu la 17 august 1883. au fost ridicaŃi cu forŃa. mai apoi ca paroh la Coroeşteni – Vulcan unde a funcŃionat până în 1916. ce a fost de suferit din partea ungurilor. că nu e consult. sub durata războiului mondial. introducându-se în parohie la 11 februarie 1917. să redacteze revista „Calea VieŃii”. şi duşi în exil. unde a şi fost numit ca paroh şi protopop al tractului Torontal. în acel moment preoŃii de la frontieră. unde ca membru al institutului subminor „Sfântul Augustin” la 1 mai 1908. a fost numit de cooperator parohial la Petroşani. a început la 1 ianuarie 1916. În toamna anului 1907. Întâmplându-se mult dorita păşire în acŃiune a fraŃilor noştri de dincolo pentru eliberarea noastră. deoarece va fi expus prigonirilor ungureşti. Acolo i s-a dat a înŃelege. a cedat dorinŃei manifestate de sus şi a cerut parohia Comloş.

de credincioşi. scrisă de Pr. Probst des Lugoscher Domkapitels Istoricul parohiei Comloşu Mare. Gheorghe Medoia. A şi dezvoltat activitate frumoasă. fond Arhiva Episcopiei Române Unite Lugoj. domiciliul fortat la manastirile NeamŃ şi Căldăruşani. Nicolae Brânzeu Dr. cât a petrecut în Comloş60. Prepozitul Capitular Dr. din nou domicilul fortat la Caldaruşani si Lugoj (1956 – 1962). Nicolae Brânzeu. 31 ianuarie 1934. 65 60 . Arestat în octombrie 1948. apoi canonic la Episcopia Unită a Lugojului (1921-1948). manuscris. După această perioadă a fost: secretar al Epircopiei (1920). în timpul scurt de doi ani. apoi închis la Sighet şi Aiud (1952 – 1956).

a instituit sfatul naŃional. Nicolae Brânzeu. care a condus afacerile comunei. care a făcut mari servicii poporului şi soldaŃilor români.Activitatea viitorului canonic Brânzeu în comuna Comloşu Mare A fost numit paroh al Comloşului. A redactat şi de aici în anii 1917 şi 1918 revista „Calea VieŃii” devenită săptămânală. cumpărând cele necesare spre acest scop. A introdus lumina electrică la casa parohială. 12 m³ de foc şi un favor de lapte zilnic. 90 de dat 31 ianuarie 1917 Revendisimul Dr. chestiunea aceasta n-a mai ajuns la organizare. Conducerea şcolii a preluat-o Doamna Emilia Dr. aşa. învăŃătoare. După depunerea armelor din partea Ungariei. A înmulŃit numărul casei bisericii. azi canonic la Sfânta Episcopie a Lugojului. când s-a reîntors învăŃătorul Valer Besu. Brânzeu. 66 . în acele vremuri. 6 metri orz. S-a năzuit să reguleze beneficiul parohial. ca preotul să primească o subvenŃie anuală de la domeniul din localitate şi spre acel scop în anul 1918 a făcut o reprezentaŃie motivată Ducesei Mileva de San-Marco care şi cu acea ocaziune s-a arătat bunăvoinŃa şi dragostea faŃă de parohia unită. izbucnind revoluŃia şi schimbându-se situaŃia politică. cu decretul Veneratului Ordinariat Nr. pentru că şi până la definitiva aranjare a chestiunii. A reorganizat reuniunea de femei şi a pus-o în activitate. a semnat preotului 8 măji metrice grâu 12 metri porumb. din captivitate rusească. soŃia SfinŃiei Sale şi a activat cu mult zel. până la sfârşitul anului şcolar 1917 – 1918.

Valeriu Traian FrenŃiu ziarul. La 5 august 1919. apoi apa sfinŃită. 67 . Zile amare au avut comloşenii sub ocupaŃia sârbească. de prim redactor la ziar. limba şi neamul. revendicând animale şi alte lucruri de la comloşeni. SfinŃia Sa. În sfârşit. rămânând parohia şi pe mai departe în administrarea SfinŃiei Sale. după multă apăsare. a venit în comună jandarmeria română.. Valer Branişte „Drapelul” şi înfiinŃând tipografia diecezană. care au fost aşteptaŃi cu atâta dor şi dragoste. că am săvârşit un botez. încă în luna august 1919. Până acolo s-a ajuns. sufleteşte deprimat. poporul nostru era pururi apăsat. Martor ocular al acestei întâmplări a fost şi scriitorul acestor şire şi-mi aduc aminte. patrafirul şi molitvelnicul. Brânzeu scrie: „Imperiul sârbesc! Asuprire. că ce căutau în casa părintelui şi ce adunare Ńineau aici.. Li-s-a spus. iar în 9 august au sosit grănicerii. regretatului Dr. Preluând IPSS Dr. pierise orice speranŃă din el. de înălŃare. pentru-că îşi iubea atât de mult legea. le asculta sceptic”61. Primirea românilor s-a făcut cu nespusă însufleŃire şi timp îndelungat comuna a fost arborată cu drapele naŃionale. jaf şi nedreptate!. încă a avut de a suferi mult din partea sârbilor. a fost molestat de autorităŃile sârbeşti. după cum se poate vedea din cronica parohiei unde părintele Dr. l-a angajat pe părintele Brânzeu.până după ocuparea ei din partea sârbilor. încât şi la botezul fetiŃei sale. A trebuit să le arătăm fetiŃa în faşă. care erau pe masă. cum ne-au luat la răspundere. cuvintele noastre de înviere. sârbii părăsesc comuna. De la Lugoj venea aici în Duminici şi Sărbători 61 Ibidem.

Presa Universitară Clujeană. 62 *** Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. iar părintele Bodocan paroh şi protopop la Comloş. acelaşi an a făcut o învoială cu părintele Ioan Bodocan. zilei.pentru serviciul divin. şi declară copiile lor conforme cu originalul62. obligaŃii sau altele care cer opera lor. În decembrie. lunii şi anului. Brânzeu. prezintă actele şi documentele. notarii consistoriali sunt cei care: 1. ed. 68 . redactează actele şi documentele cu privire la decrete. respectând cele prescrise. la Episcopia de Lugoj. celor care cer acest lucru în mod legitim. Conform Codex canonum Ecclesiarum orientalium semnătura notariilor consistoriali conferă garanŃie oficială pentru orice act. pe atunci notar consistorial. i s-a dat prima data funcŃia de notar consistorial funcŃie care are ca şi scop stabilit de dreptul canonic de a avea grijă de actele curiei să fie redactate şi păstrate în arhiva curiei eparhiale. fie numai pentru actele juridice. Cluj Napoca. întocmesc cu fidelitate procese verbale cuprivire la cele săvârşite şi semnează actele referitoare la aceste lucruri cu indicarea locului. fie numai pentru actele unei cauze determinate sau ale unei chestiuni. la Comloş. 2. 3. ca să fie substituit în oficiu de părintele Dr. După plecarea de la Comloş. iar părintele Bodocan a venit în parohie. dispoziŃii. canonul 254. Brânzeu a fost numit notar consistorial şi mai târziu canonic al Episcopiei Române Unite de Lugoj. La 15 iunie 1920 părintele Dr. 2001.

Petroşani. 1936. A publicat următoarele lucrari: Lucrari: Chestii contimporane. Lugoj 1921. Lugoj. 1995. can. • NoŃiuni de istorie. (ed. În această perioadă canonicul Nicolae Brânzeu a avut o şi bogată activitate între ale scrisului până în momentul cel mai trist al anului 1948. 144 pagini. *** Codul de drept canonic [romano-catolic]. PocăinŃa. Lugoj. • Păstorul şi turma (Hodegetica). Lugoj. a II-a. • Sfintele Taine. Mirul. • Sămănătorul I. 211 + IX pagini.. (ed. (culegere de articole). 40 pagini. 1933. 24 p. 1910.Mai târziu pr.). 1925. când a fost arestat. 58 pagini.). Nicolae Brânzeu a devenit canonic şi automat mebru în Capitlul canonicilor al Episcopiei de Lugoj. Scriptură şi TradiŃiunea. a II-a. 1925. (ed. 1927). Petroşani. 72 pagini. 1913. Sf. căruia îi revine obligaŃia de a celebra funcŃiunile liturgice mai solemne în biserica catedrală. Presa Bună. Căsătoria. Botezul. 503. nazarieni). 352 pagini. 352 pagini. Capitlul canonicilor este un colegiu de preoŃi. a II-a. Lugoj. şi mai îi revine obligaŃia de a îndeplinii funcŃiile ce îi sunt încredinŃate de drept sau de Episcop63. • Maslul. 72 p. Iaşi. 1930. • PocăiŃii. Catehetica. ed. liturgică şi constituŃie. Lugoj. Lugoj. 1926. Lugoj. • Cultele în România. 56 pagini. Cuvântări bisericesti asupra aşa-numiŃilor pocăiti (adventişti. 1930. 69 63 • .

Opera „Sămănătorul” vol.a. (Kathechetik). Lugoj.1931). f. I. • "Sionul Românesc" (Lugoj. 1920. 1919. III de liceu şi şcoli normale.1920). • "Păstorul Sufletesc" (Lugoj. • "Drapelul" (Lugoj.1927). 208 pagini. II. A redactat ziarele: • "Cuvântul Adevărului" (Manastirile Prislop. 1927-1930). 70 . • Catechism pentru cl. Omiletică modernă. • "Calea VieŃii" (Vulcan. Werk „Sămănătorul” Band I. 1944. (Catehetică). 1921 .. Sighisoara. 1913-1916 şi Bixad.1922). 19171918). 1929. 174 pagini.• Sămănătorul. 1916 şi Comloşu Mare. • "Albina" (Bucureşti.

Coriolan Tămâian. Ioan Ploscaru.1. episcop greco-catolic 10. Anton Durcovici. Tit Liviu Chinezu.LISTA EPISCOPILOR ŞI A PREOłILOR GRECO-CATOLICI DIN ÎNCHISOAREA DE LA SIGHET 1950-195564. Ioan Oltean. Valeriu Traian FrenŃiu. preot greco-catolic. episcop greco-catolic 8. 2. episcop greco-catolic 7. Ioan Augustin Maghiar. Ioan Suciu. EPISCOPI 1. manuscris păstrat în Arhiva Episcopiei Române Unite Lugoj. episcop greco-catolic 9. 1952.1955. Ioan Dragomir. Alexandru Rusu. Ioan Ploscaru. 11. 15. preot greco-catolic. Ioan Chertes. VII. Augustin Pacha. episcop greco-catolic 4. episcop romano-catolic PREOłI 14. 27. preot greco-catolic. 71 64 . 3. episcop greco-catolic 11. Iuliu Hossu. Marton Aron. Alexandru Todea. Leon Sârbu. 16. episcop greco-catolic 6. preot greco-catolic.VI. episcop romano-catolic 12. 17. episcop grecocatolic. episcop romano-catolic 13. Ioan Cristea.1953. episcop greco-catolic 5. preot greco-catolic. episcop greco-catolic. Ioan Bălan. Lista Episcopilor şi a PreoŃilor Greco-Catolici din închisoarea de la Sighet. 15. 18. 1952.

72 . preot greco-catolic. 38. Dumitru Neda. Nicolae Brânzeu. preot greco-catolic. preot greco-catolic. preot romano-catolic 27. preot greco-catolic. 29. Rafael Haag. 24. 28. Ioan Deliman. 31. 34. Constantin Bogdanfy. preot romano-catolic. Ioan Sălăgean. preot ortodox. 37. Rafael Friederich. preot greco-catolic. 35. Grigore Tecşa. Ioan Bob. preot greco-catolic. preot greco-catolic. preot greco-catolic. Dumitru Sălăgean. 39. Iosif Vezoc. Alexandru RaŃiu. preot greco-catolic. Ştefan Dănilă Berinde.19. Vasile Tiut. 23. preot greco-catolic. 42. Eugen Popa. preot greco-catolic. 40. Ioan Boga. preot greco-catolic. preot romano-catolic. preot romano-catolic. Vasvary Aladar. 41. Aurel Rusu. 33. 22. Ioan Bele. Păsculescu Orlea. frate-şcolar2. Iuliu RaŃiu. 26. 25. 36. Ioan RaŃă-Tarcisiu. 32. 30. 20. preot greco-catolic. Ioan Vultur. preot greco-catolic. preot greco-catolic. Ştefan Tătaru. 21. preot greco-catolic. preot greco-catolic. preot romano-catolic.

Ultima etapă era rezervată clericilor care refuzau actul revenirii la Ortodoxie de inspiraŃie politică. „arestarea lor” şi trimiterea la mănăstirea avută în vedere. pentru a fi duşi într-o mănăstire. cit.. fixarea de domicilii obligatorii episcopilor uniŃi şi mutarea tuturor factorilor de propagandă uniată (călugări şi profesori) în locuri cât mai izolate. În acelaşi timp. 73 . p. de către ministrul MAI. se trecea la „ridicarea tuturor bandiŃilor” care sprijină activitatea „foştilor episcopi”. ed. 2000. au fost transportaŃi la Bucureşti. 38. Următoarea etapă consta în chemarea prelaŃilor uniŃi la Bucureşti.În 28 octombrie 1948 a fost arestat Episcopul Ioan Bălan. Etapele supuse atenŃiei participanŃilor la şedinŃă. op. CodruŃa Maria Ştirban. se propune ca să se treacă la „o acŃiune repede şi simultană” de preluare a reşedinŃelor episcopale. Astfel. apoi a fost închis la penitenciarul din Sighet şi Aiud65. aceştia fiind preveniŃi de pedepsele ce le vor suporta în cazul continuării propagandei uniate. În privinŃa preoŃilor greco-catolici rezistenŃi. au un caracter represiv. Muzeului Sătmărean. se avea în vedere preluarea reşedinŃelor episcopale şi a catedralelor de către comisiile de preluare instituite de Ministerul Cultelor66. împreună cu canonicii Nicolae Brânzeu şi Iosif Vezoc. 47. l-au dus la securitate. S-a procedat astfel deoarece. putem spune că cea mai mare parte a lor au fost din jurul 65 66 Ioan Ploscaru. Din istoria Bisericii Române Unite. De aici face un itinerant pe la mănăstirile NeamŃ şi Căldăruşani. apoi de acolo. p.

Vasile Marcu. de unde nu se putea fugi. un loc de exterminare pentru elitele Ńării şi în acelaşi timp un loc sigur. Drama Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) documente şi mărturii. Într-un târziu. Penitenciarul era considerat "unitate de muncă specială". parte transferaŃi în alte locuri. cunoscută sub numele de "colonia Dunărea ". opriŃi de a se întinde ziua pe păturile din celulele fără încălzire. Crater. ed. 1997. Bucureşti. dar era. 83. fără lumină). alŃi în diferite împrejurări. 68 Cicerone IoniŃoiu. ca urmare a ConvenŃiei de la Geneva şi a admiterii României comuniste (RPR) în ONU. DeŃinuŃii erau ŃinuŃi în condiŃii insalubre. încât se putea vedea numai cerul. În 1955. UmilinŃa şi batjocora făceau parte din programul de exterminare. ei fiind trimişi la mănăstirea NeamŃ.episcopilor. frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puŃin de doi kilometri de penitenciar făcea accesibilă mutarea deŃinuŃilor în URSS68. celule de tip carceră. a avut loc o graŃiere. la geamuri au fost puse obloane. p. Bucureşti. în realitate. 113. Nu aveau voie să privească pe fereastră (cei ce nu se supuneau erau pedepsiti să stea la "neagra" şi "sura". hrăniŃi mizerabil. Unii au fost arestaŃi odată cu prelaŃii uniŃi. p. potrivit celor hotărâte în şedinŃa convocată de Teohari Georgescu la 27 octombrie67. ViaŃa politică şi Procesul Iuliu Maniu. 74 . În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportati la Sighet şi 45-50 de episcopi şi preoti greco-catolici şi romano-catolici inclusiv şi canonicul Nicolae Brânzeu. 67 Dr. însă numărul lor a fost de 42. Parte din deŃinuŃii politici din închisorile românesti au fost eliberaŃi. 1997.

aici s-a intrat cu cizma în sufletele oamenilor. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun69. în timpul reeducării . 2003. deŃinuŃi politici mai apăreau şi în anii următori. Totuşi. Atât prin amploare (prin ea au trecut câteva mii de deŃinuŃi). Sighetul MarmaŃiei. Memoria Închisorii Sighet. Atunci. cât şi prin rezultatele pe care le-au avut (spectaculoase din punctul de vedere al regimului. 299. din acest punct de vedere. iar unii au ajuns la Aiud. aceasta actiune a fost aproape tot atât de cumplită ca şi reeducarea de la Pitesti. Nu s-a scris şi nu s-a pomenit încă nimic. adevărată crimă împotriva demnităŃii umane. Începută în primavara anului 1962 şi continuată pe parcursul a aproape trei ani. în eventualitatea în care. a fost concepută şi pusă în aplicare cu scopul de a ucide din punct de vedere moral pe cei mai înverşunaŃi duşmani ai comunismului pentru ca. Cineva remarca. Aiudul acelor ani "este frate geamăn cu Andrea Dobe. pe drept cuvânt. Ioan Ciupea. Decapitarea elitelor. sau aproape nimic. La Sighet din cei circa 200 de deŃinuŃi.inclusiv în domiciliu obligatoriu. despre ceea ce a fost închisoarea şi reeducarea de la Aiud. regimul ar fi fost nevoit să-i pună în libertate (ceea ce s-a şi întâmplat de altfel). Mijloace. O asemenea „gaură neagră" a fost şi Aiudul ultimilor ani de detenŃie. dezastruoase din punct de vedere uman). Atunci au fost ucise vise şi au fost împinse la sinucidere sute şi mii de conştiinŃe. p. din motive conjucturale. că. Mod de acŃiune. 52 muriseră. mai ales "in trecere" spre spitalul psihiatric din localitate. Metode. aceasta acŃiune. dar o parte dintre ei au făcut un itinerant al închisorilor. 75 69 . FundaŃia Academică Civică. aceştia să nu mai constituie un pericol pentru ei.

Şi nu s-a recurs la bătaie nu pentru că ucigaşii de suflete ar fi devenit. 34. pentru ca purificat şi recondiŃionat să-l redea societăŃii71. în câteva luni. majoritatea dintre ei (afara de cei arestaŃi în 1958 – 1959) aveau în urma lor ani grei de temniŃă. au fost întrebuinŃate cu mai mult rafinament şi cu mai multă subtilitate poate. chiar şi cele mai robuste exemplare au fost transformate în epave. etc). Piteşti. izolari . 1991. pentru a putea fi îngenunchiaŃi mai uşor. cu totul alta. p. era nevoie ca mai întâi să fie ruinaŃi fizic. 76 . din punct de vedere fizic. La Aiud situaŃia era. toŃi erau. la Pitesti reeducarea a început prin aplicarea torturii fizice neîntrerupte şi. De aceea. Deci. ci din cu totul alte motive. Nici unul dintre cei ce urmau să treacă prin reeducare nu mai era tânar şi. din acest punct de vedere. 71 Grigore Caraza. 13. toate metodele experimentate cu un deceniu în urmă la Pitesti. Bucureşti. Voiau. Aşa că din punct de vedere fizic toŃi erau la limita de jos a rezistenŃei. mai umani. lanŃuri. să recupereze materialul uman din închisori. viguroşi şi rezistenŃi şi. ed. frig. p.Piteştiul"70. În reeducarea de la Aiud. Atlantida.Centru de reeducare studenŃească. între timp. La Piteşti toti subiecŃii asupra cărora s-a acŃionat erau tineri şi toti proaspăt arestaŃi. Deşi agresările fizice nu au lipsit (rezistenŃilor la reeducare li s-a aplicat un regim extrem de dur: înfometare. 2004. pentru a fi înfrântă rezistenŃa oamenilor. Editura Vremea XXI. 70 Dumitru Bacu. Apoi în Aiud nu s-a recurs la bătaie şi pentru că cei care au iniŃiat reeducarea voiau să dea acestei acŃiuni un aspect legal şi uman. „vezi Doamne”. Aiud însângerat. în plus. la bătaie nu s-a recurs.

celebrul Coler a fost înlocuit cu. ed. s-a Ńinut cont şi de vârsta. 57. cit. p. Târziu s-a mai observat un amănunt şi anume că. Această schimbare nu a fost făcută întâmplător . Primul lucru pe care l-a facut colonelul Crăciun după instalarea sa în noua funcŃie a fost reorganizarea deŃinuŃilor în celule. 73 Grigore Caraza. S-a Ńinut cont în această alcătuire şi de alfabet. s-a Ńinut cont şi de afinităŃi sufleteşti şi de adversităŃi73. 77 . personajul este extrem de interesant şi merită o succintă prezentare. După atâŃia ani de detenŃie şi de tratament inuman. Şi acest lucru îl ştiau şi asupritorii72. Secolul Martiriului. Creştinii în veacul XX. Dacă până atunci repartizarea pe celule se făcea oarecum la întâmplare. 2004. şi câte un "piteştean" (deŃinut care trecuse prin Piteşti). nu mai puŃin celebrul (tot) colonel Gheorghe Crăciun. după cum se nimerea. Enciclopedică. op. cinci sau şase oameni care urmau să convieŃuiască în aceeaşi celulă. oamenii închisorilor deveniseră imuni la suferinŃele fizice. au fost cu grijă alcătuite după anumite criterii. Din acest punct de vedere. cum pretindeau. nu 72 Andrea Riccardi.. La Aiud. Bucureşti. Atunci. pregătirea acestei acŃiuni a început încă din vara anului 1958 prin schimbarea conducerii închisorii. cu atât rezistenŃa morală a celor asupriŃi creştea. Cu cât asuprirea era mai mare.Responsabilii cu reeducarea erau conştienŃi că nu cu bâta vor reuşi să înfrângă rezistenŃa morală a deŃinuŃilor şi să scoată . deoarece colonelul Crăciun era persoana cea mai indicată pentru ducerea la bun sfârsit a acŃiunii ce se pregătea. de data aceasta formaŃiile de patru. 227. p. în fiecare celulă fusese introdus. pe cât a fost posibil. ci a fost extrem de bine gândită. "putregaiul" din ei.

S-au consumat atunci. tabieturile şi automatismele celorlalti. Polsib. a doi sau mai mulŃi oameni face convieŃuirea de-a dreptul imposibilă. în spatele uşilor ferecate. Timp de aproape doi ani şi jumătate oamenii au fost nevoiŃi să trăiască în aceleaşi formaŃie şi acest lucru a avut urmări nefaste asupra stării lor de spirit. în acel moment. Fiecare agresa pe ceilalŃi cu ticurile sale. nu s-a mai mişcat nimic. aceştia vor fi primii care o vor accepta. Odată cu această nouă repartizare a deŃinuŃilor în celule. cu tabieturile sale. De ce încremenire? Pentru că timp de aproape doi ani şi jumătate. între patru pereŃi. cu automatismele sale şi era agresat. ed. sugestiv denumită "perioada marii încremeniri74". Sibiu. au ajuns să nu se mai poată suferi. p. al administraŃiei (marea majoritate a celor care trecuseră prin Pitesti. 1995. atunci când va fi declanşată reeducarea. ci pentru că se miza pe faptul că. odată încetată agresiunea împotriva lor şi dispersaŃi în marea masă a celorlalŃi deŃinuŃi. De altfel. acest lucru se şi urmărea: degradarea relaŃiilor dintre oameni şi slăbirea rezistenŃei lor nervoase şi prin aceasta şi a rezistenŃei morale. adevărate drame. Mărturiile Prigoanei contra Bisericii Române Unite cu Roma. să se urască cu înverşunare chiar. la rândul său. în timp îndelungat. 78 74 . 121. direcŃia Anton Moisin. Oameni echilibraŃi care înainte fuseseră prieteni sau numai se respectaseră reciproc. de ticurile. Odată cu noile repartizări în celule.neaparat ca turnător ori colaborator. ştiut fiind că menŃinerea. influenŃând astfel şi pe ceilalŃi. pentru "locatarii" Aiudului începe o lungă perioadă critică. în Aiud. îşi reveniseră din acest punct de vedere). Greco-Catolice. Ceea ce s-a şi întâmplat de altfel.

243. Se pedepsea mult şi se pedepsea pentru orice. cinci sau şapte zile de izolare sau “neagra”. Târgu Lăpuş. ed. deŃinutul nu avea voie să facă nimic. s-a învăŃat matematica.închisorii a instituit un regim extrem de sever. manuală sau intelectuală. nu avea voie să se uite pe geam. Galaxia Gutenberg. mai ales poezii (Blaga. De la cinci dimineaŃa. 2005. Am vazut oameni pedepsiŃi pentru că au fredonat o melodie ori pentru că au recitat niste versuri. 75 Ioan Marius Bucur. Bacovia. DeŃinutul trebuia să perceapă dureros curgerea timpului. când suna stingerea. Sau învatat limbi străine . când se dădea deşteptarea şi până la zece seara. Aproape din zece în zece minute. Arghezi. Nu avea voie să se întindă în pat. oamenii Aiudului au fost nevoiti să caute resurse de supravieŃuire în ei înşişi şi le-au găsit în rugăciune . S-a învăŃat mult. "pleoapa" vizetei prin care eram spionaŃi se ridica şi cea mai mică abatere sau presupusă abatere de la un regulament aberant era cu severitate pedepsită. atunci muşca el. Şi toate acestea urmăreau slăbirea rezistenŃei fizice şi sufleteşti a deŃinutului pentru că atunci când i se va propune o alternativă să o accepte75. VigilenŃa celor ce supravegheau a sporit considerabil. nu avea voie să aibă nici o activitate. în meditaŃie şi în învăŃătura. 79 . Am vazut oameni pedepsiti pentru că au fost surprinşi rugându-se. PersecuŃia Bisericii Catolice din România. prescriindu-i trei. şi s-a învăŃat temeinic la Aiud. ori zâmbind sieşi ori unei amintiri. care ar fi facut ca timpul să-i treacă mai uşor. p. Constrânsi de un regim inuman. Fiecare clipă trebuia să-i fie muşcătură. s-au învăŃat poezii. Şi dacă nu-i era sau i se părea cerberului de dincolo de uşă că nu-i este. nu avea voie să vorbească decât în şoaptă.

nu s-a desluşit decât târziu. fizică. triere pentru trimiterea la muncă. etc. Pentru o cât mai bună reuşită a acestei acŃiuni era necesar ca. etc. s-a învăŃat agricultură. de transmitere a informaŃiilor de la o celulă la alta a făcut ca.Cotrus. după declanşarea reeducării. la rândul său. atunci când va fi cazul. iar cei ce au avut şansa să stea în aceeaşi celulă sau în celule alăturate cu profesorul George Manu au audiat chiar şi cursuri de fizică nucleară. 102. RaŃiunea acestor frecvente mişcări. în această perioadă. spre deosebire de prima. stupărit. cei asupra cărora urma să se acŃioneze. avicultură. cunoscut de către cât mai multi dintre aceştia. Dacă până atunci oamenii fuseseră obligaŃi să stea în aceeaşi formaŃie ani de-a rândul. cit. Între timp.. începând de la aceasta dată. adevărata acŃiune de pritocire a oamenilor. 80 .) componenŃa celulelor era schimbată periodic. p. A doua perioadă pregătitoare a debutat pe neaşteptate către sfârsitul anului 1960 şi se caracterizează. op.. comunicarea prin alfabetul Morse să atingă apogeul76. împreună cu statul său major format din ofiŃerii politici veniti la Aiud odată cu el (colonelul Iacob. Nevoia de comunicare. să se cunoască cât mai bine între ei. colonelul Craciun. printr-o continuă mişcare. chimie. capitanul Chirilă şi multi altii) îşi continuau munca de documentare pe care o 76 Grigore Caraza. etc. sub diferite pretexte (vizita medicală. maiorul Nodet. nemaivorbind că Gyr şi Crainic circulau în opere aproape complete). Fiecare deŃinut trebuia să cunoască pe cât mai multi dintre camarazii lui de suferinŃă şi să fie. pentru ca să aibe pe cine demasca şi de către cine să fie demascat.

1998. starea de spirit al fiecărui deŃinut în parte. Paralel cu aceste preparative. Cluj Napoca. În acest scop. în special. InformaŃiile obŃinute direct de la cel în cauza ori de la alŃi deŃinuŃi erau completate cu date extrase din dosarul fiecăruia. ViaŃa Creştină. de două sau de mai multe ori (depindea de cât de important era) şi interogat ori provocat la o discuŃie "amicală" de către unul din numeroşii ofiŃeri politici care mişunau prin închisoare. Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma. fiecare deŃinut era scos la anchetă o dată. Şi totuşi unele lucruri nu puteau rămâne multă vreme neobservate. Această muncă consta în strângerea de date care să le permită caracterizarea exactă a fiecărui deŃinut în parte. de pildă. cei interesati vor cunoaste profilul psihologic şi deja. Aşa. p. ceea ce le va permite sa acŃioneze în consecinŃă78. 81 . prin poziŃia lor morală. 199. p. de deŃinuŃi. ed. adică acele persoane care. iar în cazurile mai deosebite se recurgea chiar la serviciile anchetatorilor de la securităŃile de origine. aveau oarecare influenŃă asupra celorlalŃi deŃinuŃi. culturale sau politice).începuseră încă din perioada precedentă77. mai greu de sesizat. Clemente Plaianu. Prunduş. colonelul Crăciun şi statul sau major de politruci mai actionau şi în alte direcŃii. cu aproximaŃie. politică sau culturală. asupra celor considerati personalităŃi proeminente (morale. la acea oră. la un moment dat deŃinuŃii au băgat de seamă că dintre ei încep să dispară personalităŃile. La început s-a crezut că aceştia au fost izolaŃi la Zarca sau în alte secŃii ale închisorii ori duşi pe undeva la 77 78 Ibidem. insistându-se. 147. Astfel că atunci când acŃiunea de reeducare va demara. Silvestru Aug.

Această atitudine care era a celor mai multi. Asa stând lucrurile. să-i determine şi pe alŃii să o facă. comportament care scotea din sărite aparatul politic şi conducerea închisorii.. s-a raspândit deodată vestea că a început reeducarea79. Au fost însă destui şi dintre cei care au rezistat ispitei de a se elibera înainte de termen. în această atmosferă. singura lor grijă era. 82 . Şi. op. devenind astfel. foarte mulŃi dintre ei au sfârsit prin a fi convinşi (prin ce metode oare ?). Odata cu declanşarea reeducării însă. În aceste conditii. cit. a marii mase de deŃinuŃi. în mâna colonelului Crăciun "marea armă secretă" cu care va reusi să-i determine pe multi să capituleze. să suporte cu demnitate tot ceea ce le era harazit şi să încerce să rămână credincioşi propriei lor conştiinŃe. "Mai presus de orice rămâi credincios tie însuti" era versul din Shakespeare pe care îl găseai scrijelit pe pereŃii fiecărei celule şi pe care aproape fiecare deŃinut îl murmura ca pe un memento ori de câte ori îndoiala şi duhul deznădejdii i se cuibăreau în suflet. 187. pe la sfârşitul anului 1961. să-şi irosească viaŃa aici până la expirarea pedepsei. pe cei puŃini şi astfel se explica comportamentul unitar al deŃinuŃilor din Aiud. în cel mai fericit caz. precum şi tuturor presiunilor care s-au făcut asupra lor şi au rămas credincioşi idealurilor pentru care intraseră în închisoare si demnităŃii de om. deci. cei mai multi dintre ei se împăcaseră cu gândul că s-ar putea să sfârşească în temniŃă sau. a contaminat şi pe ceilalŃi. această unitate 79 Grigore Caraza. acceptând-o. Şi spre deziluzia noastră.anchete. Până la urmă s-a vădit că ei fuseseră izolaŃi pentru a fi prelucraŃi şi convinşi să accepte reeducarea şi. p.

Ioan Ploscaru. Fond: ColecŃia de duplicate a matricolelor parohiale. Lugoscher Domprobst Arhiva Diecezei Romano-Catolice Timişoara. FundaŃia Academia Civică. Matricola de deces a Parohiei RomanoCatolice Lugoj. fiind inmormântat la Lugoj80. 81 P. acestor oameni nepăstuiŃi li se oferea. 671. Nicolae Branzeu.000 de enoriaşi în momentul desfinŃării sale81.500. 83 80 . în Analele Sighet 6. Si fiecare a ales dupa cum i-a fost felul. DesfinŃarea Bisericii Greco-Catolice. p. în vol. de fapt. 1998. Anul 1948 – InstituŃionalizarea Comunismului. Nicolae Brânzeu Gedenktafel für Dr. 133. Placă în memoria prepozitului capitular de Lugoj Dr. crt. În aceste condiŃii s-a stins din viaŃă părintele canonic Nicolae Brânzeu paroh al Comloşului în data de 30 decembrie 1962.S. nr. p. fascicul 1962.comportamentală s-a spart. posibilitatea de a alege între doua moduri de a se sinucide: moral sau biologic. Canonicul Nicolae Brânzeu nu este decât o piesă din mozaicul pe care. Oferindu-li-se o alternativă. Sighetul MarmaŃiei. regimul comunist îl asamblase în mutări succesive după al doilea război mondial în care a fost vânată Biserica Română Unită Greco Catolică cu cei 1. X. 28.

Lucrări cu tematică de specialitate 1. Mijloace. De Vest. Caraza Grigore. 2003. Istoricul parohiei Comloşu Mare. Ciupea Ioan. 31 ianuarie 1934. în Politică externă comunistă şi exil anticomunist. Mod de acŃiune. 2005. Biserica Greco-Catolică din România în perspectivă Istorică. Un „23 august invers”? tentativa de readucere a României în Axă. scrisă de Pr. Bucureşti. Polirom. 8. 2003. Bacu Dumitru. Dobricu Dorin. Arhiva Diecezei Române Unite Greco-Catolică Lugoj. Gheorghe Medoia. Centru de reeducare studenŃească.Bibliografie a. 84 . Fond: ColecŃia de duplicate a matricolelor parohiale. Vremea XXI. Surse Arhivistice 1. 2. ed. 4. FundaŃia Academică Civică. 2004. în vol. 1994. ed. 3. Curtea Veche. Bucur Ioan Marius. Cioroianu Adrian. 2004. Curtea Veche. ed. PersecuŃia Bisericii Catolice din România. Fond Istorii Parohiale. vol. Galaxia Gutenberg. II. O instituŃie a istoriei româneşti: Biserica Greco-Catolică. 2. Memoria Închisorii Sighet. Arhiva Diecezei Romano-Catolice Timişoara. Sighetul MarmaŃiei. ed. Damşa Teodor. Cronica unui eşec previzibil. fascicul 1962. Bozgan Ovidiu. ed. b. Iaşi. Atlantida. în Cristian Vasile. Bucureşti.1978). Târgu Lăpuş. Dobe Andrea. Între Vatican şi Kremlin. 7. X. 1991. Timisoara. ed. Aiud însângerat. 6. România şi Sfântul Scaun în epoca Pontificatului lui Paul al VI-lea (1963 . 5. Decapitarea elitelor: Metode. Matricola de deces a Parohiei Romano-Catolice Lugoj. ed. 2003. Bucureşti. Piteşti.

ViaŃa Creştină. FundaŃia Academia Civică. Creştinii în veacul XX. ed. 1998. 12. 18. Anul 1948 – InstituŃionalizarea Comunismului. 2003. ed. Mecanisme de aservire a Ńăranului român. Bucureşti. Timişoara. 2006. 1997. Ploscaru Ioan. Cluj. Moisin Anton. Bucureşti. Iuliu Hossu. ed. în Analele Sighet 6. 14. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965. Enciclopedică. Sibiu. ViaŃa politică şi Procesul Iuliu Maniu. 2002. 1994. Riccardi Andrea. 1997. 16. ed. Pippidi Alina Mungiu. Crater. 13. Cardinalul Dr. ed. 17. Ştirban CodruŃa Maria. 1998. Ploscaru Ioan. Secolul Martiriului. Elite şi Societate. 19. Polirom.9. 2004. Iaşi. ViaŃa Creştină. Ed. ed. IoniŃoiu Cicerone. Bucureşti. 1995. Mărturiile Prigoanei contra Bisericii Române Unite cu Roma. Din Istoria Bisericii Române Unite. Drama Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) documente şi mărturii. Polsib. Signata. Greco-Catolice. Silvestru. 10. 85 . Prunduş Aug. 11. Marcu Vasile. Sighetul MarmaŃiei. Humanitas. Muzeului Sătmărean. Plaianu Clemente. 15. ed. DesfinŃarea Bisericii Greco-Catolice. LanŃuri şi teroare. ed. 2000. Cluj Napoca. Tănase Stelian. Secera şi buldozerul: Scorniceşti şi Nucşoara. CredinŃa noastră este viaŃa noastră. Bucureşti. Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma.

Cluj Napoca. 21. Între Vatican şi Kremlin Biserica GrecoCatolică în timpul regimului comunist.20. ed. Iaşi. Bucureşti. 1995. *** Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. Presa Universitară Clujeană. Vasile Cristian. 2003. Presa Bună. 22. 2001. Sergiu Soica 86 . ed. *** Codul de drept canonic [romano-catolic]. ed. Curtea Veche.

zwischen 1948 und 1962. 87 . wurde Domherr Dr. sein Todesjahr. Priester der mit Rom Rumänischen Unierten. Danach arbeitete er als bischöflicher Sekretär (1920) und später als Domherr der Lugoscher griechischkatholischen Kathedrale (1921-1948).Der Domprobst und Domkapitular Dr. Nicolae Brânzeu schlief im Herrn am 31. Nicolae Brânzeu zusammen mit seinem Diözesanbischof Dr. am 28. Oktober. ein Buch welches das Thema Kathechetik in einer ausführlichen Weise präsentiert. Brânzeu auch eine rege schriftstellerische Tätigkeit. Dezember 1962 nach einem reichen und edlen Lebensweg ein. Nicolae Brânzeu Domherr Nicolae Brânzeu. Pfarrer Dr. Von hier folget der Kreuzweg des Arrests in den orthodoxen Klöstern NeamŃ und Căldăruşani. Ioan Bălan festgenommen. Dazu muss man erwähnen dass er der Author des dreibändigen Werkes: „Sămănătorul" (Der Seemann) ist. ein damals sehr beliebtes Periodikum. Die Rumänische Griechisch-Katholische Kirche. Alle Werke zum Thema Kirchengeschichte in Rumänien bezeugen die eine Tatsache: der Domherr und spätere Domprobst Dr. einen wahren und bitteren Kreuzweg. Er wurde zum Sitz der Lugoscher „Securitate” und von da. weilte in Grosskomloschdrei Jahre lang und entfaltete hier eine schöne pastorale Tätigkeit. zusammen mit seinem Bischof und mit dem Domherrn Vezoc nach Bukarest gebracht. War Redakteur der Zeitschrift „Calea VieŃii" (Der Lebensweg). Im Jahre 1948. mit Ehefrau Emilia. dennen die kommunistischen Gefängnisse von Sighet und Aiud folgten Domprobst Dr. Griechisch-Katholischen Kirche und der Diözese Lugosch ist eine der wichtigsten Persönlichkeiten dieses Bistums während der Zwischenkriegszeit. Brânzeu. sowie auch ihr Priester Nicolae Brânzeu erleben eine schwere Verfolgungszeit angefangen mit dem Jahr 1948. Das Leben des Lugoscher Domprobstes kennt nun. Neben den pastoralen Tütigkeiten entfalltete Dr. Nicolae Brânzeu war eine morale Autorität im Chor der Märtyrer seiner Kirche.

....27 Parohii din Gottlob care s-au îngrijit de credincioşii filiei Comloşul Mare (1773-1790)......... Stevan Bugarski Comloşenii în istoria culturală a sârbilor....................................................A...........3 Hristofor Schiffman..... Traian Galetaru După 15 ani pe întinsul imperiu „Suflet Nou”.......................18 Difuzarea revistei „Suflet nou” în 2007 – 2008................ donator şi mecena...33 Stephanus Kolosváry (?-1824)... artist plastic........................ nobil............39 Parohii Parohiei Romano-Catolice din Comloşul Mare................15 Prof..........31 Pater Emmerich Hagymási OSchP (1746-1804)............ iubitor de teatru şi literatură.................................................43 88 ................23 Claudiu Călin M.............1 Ing.................14 Bibliografie.......... Cea mai longevivă publicaŃie românească rurală din lume?.......................................................... Parohii romano – catolici ai Comloşului Mare ...............8 Dušan Ristić.........Cuprins Cuvânt înainte.......................28 Josef Baumgartner........................................................28 Martin Risinger (/ Rizinger) (?...............3 Jovan Nako.17 „Suflet Nou”.......................39 Stephanus Burghardt (1794-1880)..............1818)............................29 Pater Regalatus Petrus Wippl OFM..........................................36 Emmericus Wukovits (?).................................................................... soarele nu apune niciodată..........

....72 Activitatea viitorului canonic şi prepozit Brânzeu în comuna Comloşu Mare.......................... Prepozitul Capitular Dr...................................................................................................49 Kaspar Rieß (1845-1899)...............54 Julius Junger (1884....46 Johannes Farago (1828-1890).....................98 Cuprins.......................80 Lista Episcopilor şi a PreoŃilor Greco-Catolici din închisoarea de la Sighet 1950-1955.........................................................50 Gebhard Schilling (1851-1916)....................................................................................................................102 89 ..Johannes Krisch (1813-1878)..............57 Michael Buchecker (1875-1935)............................67 Sergiu Soica M..................................A....................................................................85 Bibliografie..........43 Georg Körmöczy (1826-1878).......................................................50 Michael Lang (1848-1906)..? ).........58 Julius Kristinicz (1909-1997).............47 Carol Farago (1845-1918)........................61 Bibliografie...... Nicolae Brânzeu..........53 Adam Steigerwald (1876-?).....

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful