Obţinerea şi folosirea mătcilor din roiurile naturale Atunci când familia de albine roieşte, albinele lucrătoare construiesc numeroase

botci de roire, în special pe marginile laterale şi de jos ale fagurilor. Botcile formate de albine în perioada frigurilor roitului pot fi folosite la obţinerea mătcilor tinere. Astfel, pe măsura formării botcilor şi ajungerii lor la maturitate, acestea sunt tăiate cu o bucată de fagure cu o zi sau două înainte de eclozionarea mătcii (botcile mature, din care mătcile trebuie să eclozioneze în curând se recunosc după culoarea lor mai închisă şi după culoarea căpăcelului, care este mai deschis la culoare, cu aspect fibros şi ros parţial). Botca de roire se detaşează din fagure cu ajutorul unui cuţit ascuţit, preferabil încălzit, împreună cu o bucată de fagure lată de 1-1,5cm şi se altoieşte pe un fagure, clădit, mai închis la culoare,din care au ieşit câteva generaţii de puiet, de preferinţă cu puiet căpăcit şi coroniţă de miere în partea superioară , într-o familie orfană sau roi artificial nou înfiinţat. Pentru a obţine botci de la o familie anume se poate folosi metoda intrării în frigurile roitului a acestei familii de la care se urmăreşte luararea botcilor. Pentru aceasta coloniei i se asigură primăvara devreme cele mai bune condiţii de dezvoltare, de creştere a unui număr mare de puiet şi albine tinere (hrană suficientă, cuib strâmtorat pe cât mai puţini faguri, pentru păstrarea unui regim termic adecvat, matcă de 1an, stup protejat de curenţii de aer). În a doua jumătate a primăverii (în luna mai), când familia este în plină dezvoltare, cu multe albine tinere, se sistează introducerea ramelor noi folosite la extinderea cuibului şi se ţine cuibul strâmtorat. Adiţional se întăreşte cu puiet căpăcit, gata de eclozionare. Surplusul de albine tinere, înghesuiala în stup, lipsa spaţiului de depozitare a mierii şi a celulelor goale necesare pontei mătcii vor determina familia de albine să intre în frigurile roitului şi să construiască un număr mare de botci pe care apoi apicultorul le poate folosi după necesităţi. Din familia intrată în frigurile roitului pot fi luate botcile cu întreaga ramă, nemaifiind necesară tăierea lor, pentru formarea unui roi artificial, lăsându-se pe ramă doar o botcă sau două, bine crescute de albine, restul botcilor distrugându-se. Din botcile de roire se pot obţine mătci cu abdomenul foarte bine dezvoltat şi prolifice însă sunt roitoare, ca şi familiile din care au fost crescute, caracterele ereditare moştenindu-se din generaţie în generaţie. De aceea folosirea acestora în înmulţire nu este recomandată, producţia de miere sau polen putând fi compromisă de intrarea în frigurile roitului a familiilor ce folosesc astfel de mătci. Obţinerea mătcilor din botcile familiilor orfane Atunci când îşi pierd matca în mod subit, pentru a-şi creşte o nouă matcă, albinele iau în creştere larve de vârstă tânără şi construiesc, de obicei pe mijlocul fagurilor, botci. Mătcile care eclozionează din aceste botci au, de obicei, abdomenul triunghiular şi sunt mai mici decât mătcile provenite din botcile de roire. Albinele, atunci când îşi dau seama

că au rămas fără regină, se neliniştesc, se panichează, şi hrănesc abundent larve alese din cuib, dar sunt luate în creştere şi larve de vârstă mai înaintată decât cea optimă pentru creşterea unei regine (mai mari de 12 ore). Din aceste larve se vor dezvolta mătci inferioare din punct de vedere al calităţilor urmărite (prolificitate, productivitate, etc.) care, având o vârstă mai mare atunci când au fost luate în creştere, vor ecloziona şi mai repede şi îşi vor omorî rivalele, adică mătcile cu vârsta potrivită, relativ de calitate. Apicultorul poate să detaşeze cele mai frumoase botci de pe fagure, folosind un cuţit ascuţit şi să le altoiască pe alţi faguri din alte familii orfane sau nuclee sau să ia ramele pe care aceste botci apar şi să formeze roi artificiali, iar la familia orfană din care a prelevat botcile de salvare să lase doar o botcă, cea mai dezvoltată. Matca care va ieşi din această botcă va avea rezultate satisfăcătoare pentru un an, după care trebuie schimbată. Obţinerea mătcilor din botcile de schimbare liniştită Când matca este bătrână, epuizată sau când este mutilată în urma unui accident sau a intervenţiei apicultorului, albinele cresc maximum 2-3 botci, mari, pe partea centrală a fagurilor din care vor ieşi mătci de calitate. În lumea apicolă se consideră că aceste mătci, provenite din botci de schimbare liniştită, sunt cele mai bune. Apicultorul poate obţine botci de schimbare liniştă în trei faze: 1. Stabilirea familei sau a familiilor de albine recordiste cu calităţi biololgice şi productive deosebite. 2. Amputarea cu ajutorul unei forfecuţe a aripilor anterioare sau a unui picior din faţă a mătcii care trebuie schimbată din cauza vârstei înaintate, dar fără să se provoace rănirea sau strivirea unei alte părţi anatomice vitale (cap, torace, abdomen) astfel încât matca săşi poată continua ouatul în condiţii normale. Din cauza acestei infirmităţi aparente (matca nu se foloseşte de aripi pentru depunerea ouălor) albinele din familia respectivă hotărăsc înlocuirea ei prin schimbare liniştită. Ele construiesc 2-3 botci pe mijlocul fagurilor în care matca va depune ouă, silită de lucrătoare, apoi vor hrăni din abundenţă,cu lăptişor de matcă, larvele din aceste botci ca viitoarele mătci să beneficieze de condiţii optime de dezvoltare încă de la începutul creşterii. 3. La 10-12 zile de la amputare se face un control la care se urmăreşte prezenţa, numărul şi poziţia botcilor. Când botcile ajung la maturitate (12-14 zile) se procedează la scoaterea (decuparea) botcilor şi se formează tot atâţia roi câte botci sau rame cu botci sunt, la care se mai repartizează încă doi faguri cu puiet căpăcit, gata de eclozionare şi miere, din aceeaşi familie în care au crescut botcile, precum şi o ramă cu fagure artificial destinat clăditului. Dacă dorim să producem în continuare botci crescute în condiţii de schimbare liniştită, lăsăm matca infimă mai departe în stupul său. Cuibul se completează cu 2-3 faguri clădiţi

de la rezervă şi 2-3 faguri numai cu puiet căpăcit de la alte familii de albine . Conform aceluiaşi ciclu de 12-14 zile, situaţia se repetă, în cuib sunt 2-3 botci mature, aproape de eclozionare cu care se procedează la formarea roiurilor sau a nucleelor. Repetarea acestor operaţii se face până se obţine întregul necesar de mătci de care este nevoie pentru înlocuirea mătcilor necorespunzătoare şi pentru dezvoltarea efectivului de familii de albine din stupină. La ultimul ciclu, când nu se mai doreşte obţinerea de botci, în familia respectivă se lasă o ramă cu o botcă, urmând ca matca care eclozionează să o înlocuiască pe mama ei vârstnică şi infimă.

Roii astfel formaţi, cu mătci crescute prin schimbare liniştită, se stimulează din două în două zile cu câte 300-400g sirop de zahăr în concentraţie de 1:1 până ce matca începe să depună ouă. După ce roii cu mătci tinere şi-au dobândit autonomia necesară unei familii în dezvoltare, se procedează la unificarea familiilor ale căror mătci trebuie să fie înlocuite cu aceste mătci tinere, astfel: Varianta 1. Într-o dimineaţă liniştită se înlătură din stup matca veche ce urmează să fie schimbată şi familia de albine se lasă în starea de orfanizare până către seară. Acest interval de timp permite dispariţia totală a orcărei urme de feromoni, ceea ce face ca populaţia familiei respective să accepte cu uşurinţă prezenţa altei mătci sau chiar să o prefere. Se procedează apoi la transvazarea ramelor cu faguri şi populaţia de albine din stupul organizat în familia-roi cu matcă tânără, intercalând, după încetarea zborului, între cele două grupe de rame un hrănitor cu 500g sirop de zahăr în concentraţie 1:1. În ziua următoare se scoate hrănitorul şi se apropie ramele transvazate de cele din familia primitoare. Varianta 2. Treptat, zilnic, se iau în cursul dimineţii câte 1-2 rame cu puiet şi albina acoperitoare din familia cu matca veche ce trebuie înlocuită şi se introduce după ultima ramă din familia nouă cu matca tânără. În felul acesta culegătoarele (care sunt mai agresive şi acceptă mai greu matca nouă) se întorc în familia de la care au fost luate iar doicile, care sunt albine tinere, blânde, rămân să crească puietul de pe fagurii respectivi. Când familia care urmează să fie desfinţată prin unificare nu mai are decât 4-5 rame cu populaţie, tot în cursul dimineţii, se înlătură matca veche, epuizată, lăsându-se familia orfană până după-masa, seara, când se transvazează în familia primitoare după acelaşi procedeu ca în varianta 1. Folosirea cutiei Jenter Cutia Jenter este un dispozitiv format din mai multe piese din plastic, ce permite creşterea mătcilor în botci artificiale, din plastic, fără a mai fi necesară transvazarea larvelor, matca ouând direct în botcile fixate în bloc, în fâşia de plastic sub formă de fagure. Este o metodă bună, având în vedere că mătcile obţinute sunt de calitate, fiind obţinute devreme, ouăle fiind depuse direct de matcă în botci, însă este o metodă

costisitoare de timp şi operaţii, fiind preferată mai puţin de producătorii de mătci în sistem comercial. Decuparea fagurilor cu ouă A doua zi după ce familia doică a fost pregătită (orfanizată, hrănită stimulativ cu sirop de zahăr şi turte proteice), din cuibul familiei de prăsilă (donatoare de ouă sau larve) se scoate un fagure ce conţine larve în celule de lucrătoare, în vârstă de 1-2 zile, care se duce într-o cameră încălzită. Pe o masă, cu ajutorul unui cuţit bine ascuţit şi încălzit se taie fâşii de fagure, care să conţină fiecare câte un rând de celule. Pentru creşterea mătcilor se folosesc doar celulele din partea superioară şi de mijloc a fagurelui. Fâşiile de fagure se aşează pe masă şi fiecare se taie la jumătate din înălţimea celulelor. Apoi fâşiile se taie în bucăţi separate, astfel ca fiecare bucăţică de fagure să aibă o celulă cu larvă. Celula este lărgită la gură, mai apoi, cu un beţişor de lemn gros de 6mm, rotunjit la vârf, cu atenţie, fără a atinge şi răni larva. Apoi, cu ajutorul cerii topite, celulele se lipesc de suporturi în care se scufundă repede baza celulei. În cazul folosirii directe a botcilor se pot folosi diferite forme de suporturi (pene, coadă de rândunică, pătrate cu tije, etc). Pentru a pregăti fagurele în care se vor fixa suporturile cu celulele naturale retezate şi lipite cu ceară, este bine ca acest fagure să fie introdus în cuibul familiei doici câteva ore, ca să se încălzească (se poate folosi, în acest sens, şi o cameră bine încălzită), fixarea suporturilor cu botci făcându-se astfel mult mai uşor. Ei trebuie să fie mai închişi la culoare (în care s-au crescut câteva generaţii de puiet, să conţină predominant celule de lucrătoare şi să aibă în partea superioară o coroniţă de miere. Celulelele cu larve se pot fixa pe suporturi triunghiulare (pene) din pacaj sau lemn construite din scânduri subţiri, lungi de 35mm, cu o grosime de până la 2mm, lăţimea la capătul unde se lipesc celulele de 15mm iar vârful ascuţit. Penele se înfing pe ambele feţe ale fagurelui în formă de zig-zag. Vârful ascuţit trebuie să ajungă în peretele din mijloc al fagurelui (foiţa artificială pe care s-a construit). Distanţa dintre pene este de 3mm iar dintre rânduri 5mm, astfel că pe o faţă de faguri se pot fixa 4 rânduri de 10-12 pene fiecare. Rama cu pene se aşează în mijlocul cuibului familiei doici, între două rame cu puiet căpăcit. Dacă există mai multe rame cu larve de mătci la creştere, între aceste rame se pun, intercalaţi, faguri cu puiet căpăcit. Atunci când, în locul penelor, se recurge la fixarea celulelor de larve pe suporturi de lemn (25/25mm, cu grosimea de 5,25mm), lipirea se face ca şi pe penele triunghiulare. Suporturile se fixează pe 3-4 speteze de lemn care se introduc în rama de creştere pe nişte canale tăiate în corpul ramei, cu celulele îndreptate în jos. La o familie crescătoare se pot da între 40 şi 60 celule cu larve din care vor rezulta între 30-40 botci de bună calitate, botci care apoi se vor folosi după necesităţi (formare de nuclee, roi artificiali, recuperarea unei familii orfane, etc.). Metoda are dezavantajul că fagurele clădit din care se taie fâşiile nu se mai recuperează.

Transvazarea larvelor

Această metodă este folosită, datorită eficienţei, rapidităţăţii şi bunelor rezultate obţinute în urma aplicării ei, în stupinele mari şi majoritatea crescătoriilor comerciale de mătci şi are două variante: mutarea larvelor în botci fără hrană larvară, lăptişor (transvazare uscată

sau în botci (transvazare umedă sau dublă).

simplă) şi în care

mutarea larvelor există lăptişor

Pentru executarea lucrărilor este nevoie de rame de dimensiunea celor din cuib, cu lateralele groase (lăţimea de 20-30mm), prevăzute cu şanţuri în care vor intra şipcile cu botci. Acestea sunt prevăzute cu găuri în care vor intra picioruşele botcilor artificiale, suporţii pentru botci sau de care se vor lipi botcile confecţionate din ceară. Pe o şipcă de creştere se pot monta până la 14 botci. Într-o ramă de creştere se pot pune, la distanţe egale, 3 leaţuri cu botci. Distanţa dintre leaţuri (între 5 şi 8 cm) permite scoaterea şi introducerea acestora cu uşurinţă în rama de creştere şi îngăduie albinelor să clădească botcile fără a fi înghesuite. Apicultorii care doresc să obţină doar câteva mătci pe an pot folosi botcile din ceară. Acestea se confecţionează în felul următor: ceara se topeşte într-un vas, pe aburi sau întrun vas înconjurat de apă foarte caldă, ca să nu se ardă, apoi, cu un şablon de lemn sau de sticlă, se trece la confecţionarea botcilor. Şablonul se construieşte din lemn de tei strunjit, are o lungime de 10cm, unul din capete este uşor rotunjit şi puţin conic, având un diametru de 8,5mm. Pentru scurtarea timpului necesar confecţionării botcilor, pe un suport pot fi montate mai multe şabloane (beţişoare) de acest fel. Alături de vasul cu ceară topită se pune un vas cu apă rece în care se introduce vârful beţişorului, să se umezească, astfel că ceara nu va adera de şablon. După ce ceara s-a topit, se cufundă în ea vârful beţişorului, de 3-4 ori. De fiecare dată când se introduce beţişorul în ceară se scufundă din ce în ce mai la suprafaţă astfel ceara de pe beţişor se îngroaşă sub formă de cupă. Când stratul de ceară de pe beţişor este destul de gros se scoate afară din ceară, se introduce în apa rece ca ceara să se întărească şi, învârtind beţişorul între degete, se detaşează începutul botcii, cupa. Când s-au strâns mai multe cupe, se lipesc cu ceară topită de suporturile de botci din lemn care apoi se montează pe şipcile port-botci. Ramele cu şipci se introduc pentru 24 de ore în familia doică, între ramele cu puiet. Ţinerea ramelor cu botci din ceară în familia de creştere face ca albinele să modeleze şi să cureţe aceste potiraşe, să le pregătească pentru primirea larvelor.

dacă au fost luate cu destul lăptişor de matcă. uscată. Pentru transvazarea simplă recomand lanţeta chinezească. Procentul de acceptare de către albine a larvelor transvazate depinde de modul în care acestea au fost luate din celulă. În felul acesta larvele puse a doua oară în botci beneficieză încă de la început de lăptişor din abundenţă. dacă nu au fost rănite în timpul transvazării. din metal (lanţetă germană) sau bambus şi material plastic (lanţetă chinezească).lanţetă chinezească. -lanţetă germană. inclusiv instrumente semi-automate de recoltare a larvei din celulă. specific vârstei. Pentru înlăturarea larvelor transvazate prima dată în botci recomand folosirea lanţetei germane. mai bună. prin folosirea acesteia operaţia de mutare a larvei desfăşurnându-se rapid. a larvelor în mediu uscat. la transvazare. dacă nu s-au deshidratat din cauza lipsei acestuia sau din cauza ţinerii. apicultorul trebuie să folosescă o lanţetă de transvazare. Transvazarea simplă (uscată) se realizează prin depunerea directă a larvelor în vârstă de cel mult 12 ore în botca artificială. . deoarece este rigidă şi permite luarea cu uşurinţă a larvei din lăptişor. Mutarea larvelor se face ridicându-se larva împreună cu o parte din lăptişorul care se află sub ele. la 1224 ore de la introducerea acestora în familiile crescătoare. larvele transvazate uscat se înlătură şi în locul locul lor se transvazează alte larve. din plastic. eficient şi cu deranj minim a larvei. În magazinele ce comercializează echipament apicol există o varietate de lanţete. După introducerea botcilor cu larve transvazate în familiile crescătoare albinele doici vor lua imediat în primire larvele transvazate şi le vor hrăni din abundenţă cu lăptişor.Botcile de ceară nu sunt potrivite pentru crescătorul de mătci ce lucrează în sistem comercial. În crescătoriile comerciale sunt folosite doar botcile artificiale. iar după acceptarea larvelor. Aceasta este un instrument. din material plastic. care se montează direct pe şipci prin intermediul unui picioruş sau a unui sistem de prindere format dintr-o altă piesă. deci. Pentru a efectua transvazarea. Transvazarea dublă (umedă) se deosebeşte de prima transvazare prin faptul că larvele se pun în botci care conţin deja lăptişor sau un alt produs special preparat. Pentru ca lăptişorul să aibă acelaşi conţinut specific cu al larvelor transvazate (larve în diferite stadii de dezvoltare sunt hrănite cu lăptişor diferit ca şi compoziţie. unii apicultori recurg la dubla transvazare: iniţial se face o transvazare simplă. de metal. specific vârstei) şi acceptarea să fie. ceea ce permite obţinerea unor mătci de o calitate foarte bună. . Acesta foloseşte botci artificiale. abundenţa hranei în natură. dacă familiile doici au fost stimulate. de metal. etc.

Acestea vor lua în primire larvele din botci şi le vor hrăni din abundenţă cu lăptişor de matcă. acoperiţi de o bucată de material textil pentru protejarea botcilor de acţiunea razelor solare. care au caractere valoroase. selecţionaţi din familii recordiste. Pentru obţinerea unui material biologic valoros este necesar ca în stupinele de împerechere să existe un număr suficient de trântori de calitate. până ce acestea vor fi vândute sau folosite în stupină. după necesităţi). Pentru ca trântorii să fie apţi pentru împerechere în momentul în care primele mătci produse în stupină ies la zborul de împerechere. producătoare de lăptişor de matcă. În continuare larvele pot rămâne în aceste familii şi vor fi crescute în lipsa mătcii până la recoltare sau pot fi mutate în compartimente separate prin gratii Hanneman de cuibul famiilor cu matcă. în permanenţă. dacă nucleele sunt în imedata apropiere a familiilor crescătoare. La introducerea botcilor nucleele se hrănesc cu sirop de zahăr în concentraţie 1:1 la care se adaugă FumidilB pentru prevenţia nosemozei. ramele cu botci artificiale se introduc în familiile doici. se pun într-un incubator portabil (sau în lipsa acestuia într-o ladă frigorifică cu pereţii termoizolanţi. La 16 zile de la introducerea botcilor în nuclee se recoltează mătcile. producătoare de lăptişor. cu multe albine tinere. cu origine cunoscută. Albinele din banca de mătci se hrănesc din abundenţă cu sirop de zahăr şi turtă proteică iar săptămânal se introduce o ramă cu puiet căpăcit ca să existe. familii orfanizate cu multe albine tinere. albine tinere. ce hrăneşte şi îngrijeşte mătcile pentru o perioadă de timp. încălzită de la o pungă de cauciuc cu apă caldă) dacă nucleele sunt la distanţă mare de familiile crescătoare sau în bucăţi de burete prevăzuţi cu găuri în care vor intra botcile crescute. care se introduc în cutiuţe cu şerbet. Pentru realizarea acestui deziderat este necesar să se ia o serie de măsuri cum ar fi dotarea familiilor furnizoare de trântori (familii-tată) cu mătci selecţionate. Cutiuţele se aşează într-o ramă de stup ce este prevăzută cu suporturi din lemn. precum şi planificarea lucrărilor de creştere a trântorilor în funcţie de perioada în care se cresc mătci şi momentul din sezon.După transvazare. În ziua a 10-a sau a 11-a de la transvazare botcile se recoltează din familiile crescătoare. este necesar ca începerea lucrărilor de . Rama se introduce mai apoi în banca de mătci (o familie orfană.

Siguranţa împerecherii mătcilor cu trântorii doriţi. luat de la o altă familie puternică şi productivă. din familii selecţionate. se stimulează cu sirop de zahăr şi turtă proteică după care. albinele acoperind în totalitate fagurii din cuib). Stabilirea acestui decalaj de timp se face luând în considerare ciclul de metamorfoză al mătcilor. se obţine doar un procent destul de ridicat de împerecheri cu trântori selecţionaţi. doar cadrul de lemn. durata maturizării sexuale care este de 7-10 zile la matcă şi 10-14 zile la trântor. Pentru creşterea trântorilor. Pentru a asigura împerecherea unui număr de 50-70 mătci este necesară creşterea de trântori într-o singură familie. În afară de aceste perioade apicultorul mai trebuie să ia în calcul şi timpul necesar pentru pentru pregătirea de către lucrătoare a fagurilor în vederea ouatului (2-3 zile). albinele construind în aceasta fagurii cu celule de trântori). între doi faguri cu puiet tânăr. 16 zile de la stadiul de ou până la eclozionare. cuiburile familiilor-tată se reduc la maximum (prin această măsură se obligă matcă să depună un număr cât mai mare de ouă de trântor şi se protejează termic mai bine cuibul. Matca poate fi pusă şi în izolator pentru ca să depună ouăle de trântor în rama aşezată în cuib. un fagure clădit. Această perioadă coincide cu înflorirea pomilor fructiferi. care este de 24 de zile. se introduce un fagure artificial cu celule de trântor. În acest fel se asigură atât creşterea larvelor de trântori în familiile în care s-au introdus fagurii ouaţi cât şi ouarea tuturor fagurilor goi. se obţine doar prin folosirea inseminării artificiale.creştere a trântorilor să se devanseze cu două-trei săptămâni faţă de lucrările de creştere a mătcilor. cu celule majoritar de trântori sau o ramă clăditoare (o ramă goală. tăierea fagurilor cu celule de trântori (din ramele clăditoare sau de pe marginile ramelor clădite. iar familia se întăreşte punându-i o ramă cu puiet căpăcit matur aproape de eclozionare. cu celule de trântori. folosirea la urdiniş a gratiilor Hanneman. descăpăcirea celulelor cu puiet de trântor. . La o săptămână după introducerea fagurilor se controlează cuiburile familiilor respective dacă în aceşti faguri matca a depus ouă. Pentru a limita creşterea trântorilor în familiile de albine din stupină şi a favoriza astfel împerecherea mătcilor doar cu trântorii produşi în familiile-tată apicultorul are la dispoziţie mai multe metode: folosirea doar a fagurilor de calitate. cu celule predominant de lucrătoare. şi pe cel al trântorilor. a capcanelor pentru trântori sau a colectoarelor de polen. Cei care nu au fost ouaţi se iau şi se schimbă cu faguri cu ouă. Într-o familie-tată pot fi menţinute doi-trei faguri cu celule de trântori. Prin creşterea specială a trântorilor NU se asigură o împerechere controlată 100%. luaţi de la alte familii. din stup).

între tubul digestiv şi cord. prin intermediul a două ligamente. elemente accesorii ale aparatului reproducător. înlesnind astfel eliminarea ei în momentul ejaculării. înalte. subţire şi fără musculatură ce uneşte capetele unite ale glandelor unite cu capătul anterior al penisului. Dimensiunea testiculelor larvă adult 1 2 3 lungime grosime înălţime 5mm 2. rolul acesteia fiind de a colecta şi păstra sperma.28mm 1. Împreună cu secreţia veziculelor seminale formează lichidul spermatic. la exterior sunt învelite într-o tunică iar în interior conţin aproximativ 200 tuburi producătoare de spermă (testiole) care se deschid la capătul canalului deferent întro cameră comună. Se termină într-un canal scurt care se deschide pe partea dorsală a glandei mucoase. în glanda mucoasă celulele epiteliale produc mucusul. Înspre lumen peretele este format dintr-un strat de celule epiteliale secretorii.75mm 1. glande mucoase. în stadiul de adult dimensiunile testiculelor reducându-se. Au culoarea galbenă. vezicule seminale. în abdomen. Secreţia glandelor mucoase are un pH uşor alcalin iar în contact cu aerul sau apa se coagulează.8mm 0.6mm 0. Testiculele sunt situate în cavitatea abdominală. sunt de forma unor pungi şi se deschid la limita de intersecţie a veziculelor seminale cu canalul ejaculator.Înainte cu circa 3 săptămâni înainte de data la care este planificată creşterea ultimei serii de mătci creşterea trântorilor în familiile special destinate acestui scop poate înceta. Canalul ejaculator se prezintă sub forma unui tub lung. Glandele mucoase. la baza acestei glande. Mucusul secretat de aceste glande are rol de diluare a spermei. Daca în vezicula seminală aceste celule produc un lichid cu proprietăţi nutritive şi cu rol de suspensie pentru spermatozoizi.9mm Grafic Canalele deferente sunt tuburi subţiri prin care materialul seminal produs de testiole ajunge în veziculele seminale. Comunicarea canalului ejaculator cu glandele se realizează în momentul împerecherii datorită acţiunii musculaturii glandelor. canal ejaculator şi penis.6-1. Peretele canalului deferent şi a glandei mucoase dispune de o musulatură foarte puternică. stratificată pe două sau trei nivele. . Dezvoltarea maximă a testiculelor este atinsă în stadiul de larvă. Aparatul reproducător mascul este compus din: testicule. fiind fixate. canale deferente. un aspect neuniform. Vezicula seminală este partea dilatată a canalelor deferente.

iar segmentul transversal al lui (ce are o deschidere anterioară de 0. este plin cu o masă de secreţie glandulară şi cu spermatozoizi. În sezonul activ. fiecare ovariolă produce cc. porţiunea terminală. 4-5 ouă. Ovarele sunt două organe voluminoase. . orientate cu vârfurile înspre partea posterioră.Sunt formate fiecare din 150-180 ovariole (tuburi ovariene) la matcă şi din 2-12 ovariole la albina lucrătoare. Din această cauză oul (ce are diametrul de 0. Oviductul impar dispune de o musculatură foarte puternică. orientaţi posterior. pentru o pontă de 1500 ouă pe zi. ce se deschide la exterior prin falotremă. netezi la interior. piriforme. formaţi doar dintr-un fascicul foarte slab de fibre musculare unistratificate ce formează săculeţi delicaţi. oviduct impar. ca şi vestibulul. vagin şi punga spermatică. Pereţii oviductelor pare sunt subţiri. alungite. deasupra guşii. se deschide în cervix printr-un orificiu de formă triunghiulară. ce permit creşterea substanţială a volumului. tari. Oviductele pare şi oviductul impar realizează legătura între ovare şi vagin şi au rol în eliminarea ovulelor.39-0.Penisul (endofalusul) este situat în partea ventrală a abdomenului. dorsal şi posterior prezintă două plăci chitinoase.coarne şi cervix. Aparatul reproducător femel este constituit din: ovare.42mm) în momentul trecerii prin acest oviduct ia o formă elipsoidală. La matca tânără oviductele sunt foarte alungite însă după începerea pontei ele se contractă. Are pereţii subţiri.sunt diferite între ele. situate în partea superioară a abdomenului.vestibul. . La matcă sunt dispuse sub forma literei Y şi. suprafaţa membranoasă a pereţilor interni ai vestibulului este acoperită cu spiculi mărunţi.bulbul. oviducte pare. anterior ajunge până în dreptul segmenului III abdominal. umflată a penisului în care se deschide canalul ejaculator. în continuare ovocitele. cervixul conţine spiculi mărunţi.33mm) nu se mai poate lăţi aproape deloc. ovulele. Reprezintă organul copulator. Pe traiectul lor se pot observa strangulaţii ce corespund ovulelor în diferite stadii de dezvoltare: la vârful tubului ovarian sunt ovogoniile. . cu cute orientate longitudinal. iar în ultima parte. este voluminos şi se compune din: . histologic. două formaţiuni asemănătoare unor pungi largi şi ascuţite la capete. iar ovarele cresc în dimensiuni.

fiind închisă în poziţie de repaus. penseta. Aceasta este formată dintr-o porţiune exterioară (punga copulatoare . Ductul spermatic (ductus spermaticus) realizează legătura între spermatecă şi oviduct. În porţiunea încovoiată a acestuia este înconjurat de fascicule musculare puternice ce contribuie la transportul spermei în spermatecă. aspect dat de mănunchiurile de spermatozoizi din interiorul ei. lampa cu lumină rece. butelia de dioxid de carbon. având în partea anterioară aparatul vulnerant (acul). în funcţie de extensia abdomenului. Suprafaţa spermatecii este strălucitoare.Spermateca este situată deasupra oviductului impar. Peretele spermatecii este tare.3mm şi un volum de cc. nefecundate. În duct se deschid două canale ale glandelor mucoase ale spermatecii. lichidul din interiorul spermatecii are un aspect albicios. probabil.68mm. glande ce îmbracă spermateca la exterior şi a căror secreţie are rol nutriviv pe perioada depozitării spermatozoizilor pentru mai mulţi ani şi care acţionează. Inseminarea artificială este o tehnică ce presupune utilizarea unor instrumente speciale: macroscopul. aparatul de inseminare şi alte accesorii mici. cu adâncituri. fiind astfel foarte comod pentru inseminator să lucreze cu aparatul de inseminare. ca apa.iar la cele împerecheate. folosit pentru a avea o vizibiliate mai bună în timpul inseminării. pliat. Diametrul orificiului vaginal este de 0.1mm3. Acestea sunt recomandate deoarece la examinare ambii ochi rămân deschişi. legătură lui cu camera acului.bursa copulatrix) ce se deschide la baza acului şi o porţiune situată anterior. intervin în eliberarea spermei. şi.2-1. Constituie rezervorul pentru depozitarea spermei. . Vaginul reprezintă ultima porţiune a aparatului reproducător femel. totodată. Datorită elasticităţii sale forma lui se poate schimba cu uşurinţă. este o fantă transversală ce apare ca o umflătură cutată în mijlocul bursei copulatrix. cu două vizoare pentru cei doi ochi. acţionând ca o adevărată pompă. fecundate. transparent şi acoperit la exterior de o reţea fină de trahei cu rol de aprovizionare cu oxigen a spermatozoizilor din lichidul seminal aflat în spermatecă. ca un "activator" a migrării acestora. La mătcile virgine. vaginul. Poate avea un singur vizor sau poate fi binocular. conţinutul ei este un lichid limpede. Acesta trebuie ţinut sub macroscop şi puţin în lateral. Este format dintr-un perete elastic.65-0. de aceea macroscopul trebuie să fie aşezat pe o tijă care să-i permită să se ridice la înălţimea cerută. respectiv desupra vaginului. Orificiul vaginal. având diametrul de 1. Oviductul impar se deschide în punga genitală. argintie. Macroscopul este un aparat optic asemănător microscopului însă cu o putere de mărire mult mai mică decât acesta.

Presiunea dioxidului de carbon care intră în tubul în care este fixată matca trebuie să fie constantă şi cantitate de CO2 bine dozată. Penseta mai este utilă în prinderea. chiar şi inconştient. căldura emisă de acestea ar ridica temperatura mătcii. deci o protejează de căldura excesivă emisă de sursele de iluminat comune. Pentru inseminare este importantă folosirea acestui tip de lumină deoarece fasciculele de lumină rece emise de lampă oferă o vizibilitate bună a abdomenului mătcii şi împiedică regina să nu se încălzească atât timp cât durează intervenţia. de dimensiuni mici (nu este necesar prea mult gaz). deci fără a emite raze infraroşii. ca şi în imagine. Abdomenul se poate menţine apoi deschis. prin utilizarea cârligelor aflate în dotarea aparatului de inseminare. Dacă s-ar folosi aceste surse standard. cu o cameră video care transmite semnalul la un monitor. Cantitatea de bioxid ce iese din tub poate fi verificată într-un vas cu apă. Lampa cu lumină rece este o lampă care luminează fară a emite căldură. frecvenţa de formare a bulelor în apă fiind un indicator empiric. Se foloseşte dioxidul de carbon deoarece acesta are un efect asupra mătcilor de amorţire. Lumina este rece deoarece toată radiaţia termică s-a filtrat în interiorul acestei lămpi. astfel mătcile sunt docile în timpul intervenţiei. De aceea buteliile de CO2 folosite la inseminare sunt. Butelia de dioxid de carbon este o butelie de oţel ce conţine dioxid de carbon necesar "adormirii" mătcilor supuse intervenţiei de inseminare. în general. diferite în funcţie de modelul aparatului. locul de inserţie al siringii. foarte greu. de durată. ar fi aproape imposibil de lucrat. de pierdere a cunoştinţei. liniştite şi permit astfel introducerea fără probleme a acului siringii de inseminare în vagin. şi sunt prevăzute cu regulator de presiune. al debitului de CO2 expulzat. Procedura de inseminare s-ar desfăşura. Prin tragerea acestuia către marginile laterale ale abdomenului se expune vaginul. Aparatul de inseminare este principalul instrument folosit în inseminarea artificială a mătcilor şi constă din mai multe piese. întreaga operaţiune de inseminare putând fi urmărită de la acest monitor sau înregistrată pe suport cd sau dvd. Pe piaţă . dar eficace. Penseta este un instrument folosit pentru prinderea acului. la capătul său distal. ar nelinişti-o şi ar face astfel să se mişte.Opţional poate fi dotat. manipularea şi aplicarea plăcuţelor cu numere pe toracele mătcilor inseminate. în aceste condiţii. o cantitate de dioxid de carbon prea mare administrată mătcii dintr-o dată putând avea efecte negative.

Materialul seminal poate fi păstrat fără a-şi pierde viabilitatea timp de o săptămână. La câteva zile de la eclozionare mătcile se pun în izolator pentru a preveni ieşirea acestora la împerechere. toate se bazează pe aceleaşi principii de funcţionare. Pregătirea mătcilor virgine pentru inseminare. 4. Introducerea mătcii în cuşcă şi observarea trezirii. 7. Retragerea acului. la temperatura camerei. Procedura de inseminare se desfăşoară pe mai multe faze. a aprox. vaselină albă pentru sigilarea tuburilor cu spermă. 8. Fixarea şi introducerea acului de sticlă al siringii în vaginul mătcii. Luarea mătcii din piesa rotundă a aparatului şi marcarea acesteia prin aplicarea unei plăcuţe cu număr sau tăierea pătrimii superioare a unei aripi. circa 1-2mm. cu capul în jos. folosirea unui tip sau altul depinzând de preferinţa practicianului. Introducerea în matcă. folosind în acest scop siringa din dotarea aparatului de inseminare. o siringă ce conţine lichidul seminal colectat de la trântori şi un sistem mecanic de ghidare al siringii în poziţia dorită. 6microlitri de material seminal. Gazarea cu CO2 şi adormirea mătcii. înspre sursa de dioxid de carbon. Colectarea spermei de la trântori. 2. 6. şerveţele umede. prin acţionarea mecanismului cu care este dotată siringa.există mai multe tipuri de aparate de inseminare. Acestea sunt: 1. . în funcţie de aparat. Aparatul de inseminare este compus dintr-un sistem de contenţionare a mătcii format dintr-un cârlig sau două. 5. Alte accesorii folosite în inseminare sunt soluţia salină folosită la pomparea lichidului seminal prin siringă. Imobilizarea şi fixarea mătcii în piesa rotundă a aparatului de inseminat. 3. 9.

poduri sau în alte locuri care le oferă protecţie împotriva interperiilor. Acum se folosesc stupi sistematici. se dezvoltă şi desfăşoară activităţi specifice cum ar fi culesul de nectar. cu rame mobile. La noi în ţară. etc. polen şi propolis. extrage mierea şi refolosi. creşterea larvelor. . nu se puteau lua. ce fac posibilă intervenţia omului în cuib şi folosirea raţională a tuturor produselor apicole. încercând astfel să valorifice produsele oferite de albine. cei mai folosiţi stupi sistematici sunt: Stupul orizontal Stupul vertical cu magazine Stupul multietajat În stupi albinele îşi formează cuibul. Stupii sunt construcţii din lemn sau poliuretan făcute de om pentru adăpostirea albinelor în vederea exploatării economice a acestora. în mod natural. crăpături de stânci. coşniţe). La început albinele au fost adăpostite în stupi simpli (trunchiuri de copaci scobite. stîlpi. în scorburi de copaci. În practica apicolă sunt folosite mai tipuri de stupi. Albinele îşi stabilesc adăpostul. omul a adus albinele în preajma locuinţei sale. Încă din vechime.10. Introducerea cutiuţei în care se află matca într-un nucleu în vederea eliberării mătcii de către albinele lucrătoare. clădirea fagurilor. în care nu era posibilă intervenţia omului. în special mierea şi ceara. fagurii erau ficşi.

fixe sau mobile: fund. gratii Hanneman precum şi alte accesorii folosite într-un scop sau altul. prin modul lui de construcţie trebuie să asigure familiei de albine următoarele condiţii: .să aibă un volum suficient. diafragmelor. curenţi de aer. să fie încăpător. arşiţă). .să ferească colonia de interperii (ploaie. să asigure spaţiul necesar dezvoltării maxime a familiei de albine pimăvara-vara şi depozitării rezervelor de miere şi păstură. în: echipament de protecţie a apicultorului | unelte pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine unelte şi echipament pentru creşterea mătcilor | unelte pentru extragerea. corpurilor şi a altor accesorii să se stânjenească cât mai puţin activitatea coloniei de albine. prin dispunerea ramelor. umezeală. podişoarelor. în raport cu ciclul de dezvoltare a coloniei pe timpul anului şi cu evoluţia culesurilor. după utilizarea lor. cizmele şi mănuşile apicole .Indiferent de tipul stupului (orizontal. .să fie construit dintr-un material rezistent.vertical cu magazine sau multietajat). cu ramă unică. În afară de stupi apicultorul. el este alcătuit din următoarele părţi principale. şalopeta sau geaca.dimensiunile constructive ale părţilor componente să fie standard. să permită micşorarea sau mărirea volumului prin adăugarea de rame sau corpuri. În paginile dedicate celor trei modele de stupi puteţi găsi detaliile constructive ale acestora (dimensiuni) precum şi alte informaţii legate de părţile lor componente. Indiferent de tipul stupului.să aibă o greutate care să permită transportul cu uşurinţă dintr-un loc în altul (important pentru pastoral). pentru efectuarea diferitelor lucrări din stupină foloseşte o serie de unelte apicole care ar putea fi categorizate. corp. pentru înfiinţarea unei stupini este foarte important ca stupii să fie de acelaşi tip. Opţional mai poate fi dotat cu diafragme. . . Ca regulă generală. de aceleaşi dimesiuni. podişor şi capac. hrănitoare. vânt. să aibă aceleaşi dimensiuni pentru a putea folosi cu uşurinţă materialele apicole noi comercializate în magazinele specializate şi pentru a se putea muta dintr-un stup în altul. poliuretan) care să ofere protecţie la şocurile mecanice şi la atacurile şoarecilor. . uşor (lemn. prelucrarea şi păstrarea mierii unelte pentru extragerea şi prelucrarea | adăposturi folosite în efectuărea diferitelor cerii lucrări apicole Echipamentul de protecţie al apicultorului Din această grupă de echipament apicol fac parte: masca apicolă.la inspecţie.

Poate fi exclusiv din metal (plasă de sârmă de formă ovală cu marginile întărite într-o ramă de tablă cositorită de care se prinde o pânză ce protejează capul şi gâtul . Uneltele pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine sunt: dalta apicolă. Mănuşile apicole sunt utile pentru cei care sunt sensibili la înţepăturile de albine în zona mâinii sau primăvara şi toamna. afumătorul. pentru o mai bună protecţie a mâinii şi antebraţului. când este foarte cald se încălzeşte excesiv) sau poate fi formată din două piese separate (pălărie din pânză sau plastic prevăzută cu cârlige pe margine de care se prinde voalul din ţesătură de material textil cu ochiuri de 2. pe lângă gât are fermuar prin care se poate ataşa o mască.). când albinele sunt foarte agresive. la unele modele. feţei şi. Mănuşile apicole sunt fabricare din cauciuc subţire sau piele fină. Valul. Cizmele apicole sunt din cauciuc şi protejează picioarele de înţepăturile albinelor . Este realizată din materiale diferite (metal.5mm. lada de lucru şi suportul pentru rame. este de culoare albă şi are la încheiaturi. Şalopeta este confecţionată dintr-o singură piesă de pânză. este întărit pe margine şi este pliabil. în general în perioadele lipsite de cules.Masca apicolă este folosită pentru protejarea capului. ţesătură. . au ataşat material textil ce ajunge până aproape de cot. scărarul. plasă de sârmă sau plastic) şi are forme diferite.scaunul apicol. Unele modele. la mâini şi picioare elastice care strâng materialul pe lângă corp pentru a nu permite pătruderea albinelor. în special. prevăzut la capăt cu elastic. a ochilor de înţepăturile albinelor.nerecomandată pe timpul verii.cleştele de ramă.peria apicolă. Geaca oferă protecţie doar de la brâu în sus.

Având atenţia distrasă. capabile să producă un cantitate mare de fum într-un timp scurt. printr-o mişcare de sus în jos. Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. ci. Burduful este acţionat manual. păstrat din vremuri străvechi. are capetele lăţite şi ascuţite în formă de daltă. există un orificiu prin care pătrunde aerul suflat de foale. groasă de 0. Prin acţionarea foalelor se antrenează în partea inferioară a corpului un curent de aer care împinge. le distanţează. de diferite forme şi mărimi. Modelele de dălţi apicole sunt variate. prin intermediului picioruşului de metal cu care este prevăzut se sprijină de ramele cuibului. paleţi etc. partea îndoită în unghi drept de 25mm şi lăţimea de 40mm la capătul ascuţit. Pentru examinarea nucleelor poate fi folosită o daltă mai mică. sub formă de daltă ascuţită la unul din capete iar la celălalt cu un cârlig cu treaptă (scăriţa) cu care se ridică ramele din stup. cu lungimea de 190mm. policlorură de vinil sau piele groasă.Dalta apicolă este o unealtă confecţionată din oţel.5mm. Scărarul. având un capăt îndoit în unghi drept pe o lungime de 20mm. o pereche de foale formată din două scândurele prinse pe o latură în unghi mobil. celelalte trei părţi fiind unite printr-un burduf din şpalt velur de 1. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu linişteşte albinele. are lungimea de 24cm. Corpul are formă cilindrică. capac şi foale. cu vârful curbat. Ele se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere. din contră. având la interior un corp mobil de ardere prevăzut în partea inferioară cu un grătar metalic. Mărimea afumătoarelor este diferită. dreaptă. prin orificiul corpului. în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit. sub grătar. Capacul afumătorului este rabatabil. Scărarul sau ridicătorul de rame este o piesă de oţel sub formă de lamă zimţată. albinele permit apicultorului să intervină în stup. În examinarea coloniilor de albine africanizate. pe lângă echipamentul de protecţie obligatoriu. sub formă de daltă. iască.5-1mm. prevăzută cu un mâner. cu marginile sub formă de daltă ascuţită. neîndoită în unghi drept. De corp este montată. le panichează. când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. fumul produs ca urmare a arderii diferitelor materiale (cârpe. Un alt model de daltă. asemănător. cu lungimea de 265mm. fiecare model fiind folosit cu mai multă eficienţă şi uşurinţă în unele lucrări. apoi. De obicei daltele au în corpul de metal o scobitură ce se îngustează la capete folosită pentru extragerea cuielor din rame şi corpuri de stupi. Modelul STAS 4189-53 este format dintr-o placă de oţel groasă de 5mm. apicultorii folosesc afumătoare de dimensiuni mare. la albine se declanşează un reflex necondiţionat. îndoită în unghi drept. ridică rama . Un model eficient de daltă este cel format dintr-o singură bucată de oţel. În general un afumător se compune din corp. În partea de jos a corpului. din tablă zincată sau inox. în funcţie de necesarul de fum. cu ajutorul şuruburilor.). Atunci când simt fumul. prin introducerea capătului curbat sub o ramă. sub formă de con sau rotundă şi formează un coş de evacuare a fumului. Paletele foalelor sunt menţinute depărtate una de alta cu ajutorul unui arc spiral fixat între ele.

şi este confecţionată din păr de cal sau fire de relon de culoare albgălbuie cu o lungime de cc. botcile artificiale. cuştile pentru mătci şi kiturile de marcare. Se formează astfel o priză de prindere bună şi rama poate fi scoasă cu uşurinţă din stup. Unele modele de daltă apicolă au încorporat un sistem de ridicare asemănător scărarului. echipament etc. Este format din două părţi metalice. care poate susţine şi corpuri de multietajat sau magazii de miere. dintr-un cadru de lemn de o lăţime puţin mai mică decât corpul de stup sau magazia şi compartimentat. Scaunul apicol are rol atât de scan cât şi de lădiţă pentru transportul sculelor şi instrumentarului apicol necesar lucrărilor din stupină. . ce trebuie examinată. lanţeta de transvazare. Capacitatea lăzii este de 5-6 rame iar înălţimea ei este în raport cu tipul ramelor folosite în stupină. fără ca apicultorul să fie înţepat la degete. la un alt model mai mare. Pentru a fi cât de uşoară este construită din foi de placaj prinse pe un schelet de lemn. pereţii stupului. Suportul pentru rame este folosit pentru susţinerea temporară a ramelor scoase din stup. sub formă de cleşte. Cleştele de ramă este o unealtă folosită la extragerea din stup a ramelor şi examinarea acestora. cu mâner. nucleele de împerechere. 65-67mm. Uneltele şi echipamentul pentru creşterea mătcilor sunt: izolatorul.ramele cu şipci pentru botci. În partea de sus are un mâner din piele sau plastic. de la taburet până la scaun înalt sau ţeavă de PVC fixată cu ajutorul chingilor de mijlocul stuparului. distanţa. făcând astfel uşoară extragerea lor pentru examinare. care au la unul din capete colţi ce pătrund sub sau în lemnul ramei. Mânerul este confecţionat din lemn sau material plastic. Constă dintr-un cadru de fier cu umeraşe sau. Există mai multe modele de scaune apicole.respectivă. Lada de lucru se foloseşte pentru protecţia ramelor cu miere scoase din stup de atacul albinelor hoaţe şi transportul acestor rame spre camera de extracţie sau pentru mutarea ramelor cu puiet între colonii. Unii cleşti de ramă au sudată o daltă apicolă pe unul din mânere cu care se poate desprinde ramele lipite cu propolis. Peria apicolă se foloseşte pentru îndepărtarea albinelor de pe faguri.

Izolatorul este folosit pentru a separa rama introdusă în el de ramele stupului obligând astfel matca să ouă doar în fagurele din rama respectivă. metal sau plastic şi o plasă de sârmă sau din plastic găurit. din poliestiren expandat. în: nuclee mari (cu câte 2-3 rame STAS de stup orizontal sau multietajat. Lanţeta de transvazare este un instrument folosit la luarea larvelor în vârstă de cel mult 12 ore din fagurii cu puiet şi mutarea acestora în botci. În izolator încape doar o singură ramă de stup. De asemenea cuştile sunt prevăzute cu un compartiment în care se poate pune hrană (şerbet sau zahăr candi). Datorită faptului că sunt construite din material plastic rezistent. Ramele cu şipci pentru botci sunt rame speciale. . nuclee mijlocii (cu câte 2-3 rame de magazin) nuclee mici (cu rame care prezintă 1/2. Acestea sunt croite din scândură subţire. toate sunt formate dintr-un cadru de lemn. cc. străbătuţi de 3-4 canale în care vor intra şipcile cu botci. unele cu picioruş de plastic ce se introduce în orificiile făcute în şipcile de creştere. Nucleele de împerechere servesc la împerecherea mătcilor eclozionate. de regulă.10g albine fiecare. au rol de bază pentru creşterea botcilor. ce protejează matca şi permite ventilaţia cuştii. feţele nucleelor cu mai multe compartimente sunt vopsite cu culori diferite sau marcate cu semne distincte. după transvazarea larvelor. pot fi reutilizate după curăţarea şi dezinfectarea prin fierbere. etc. 1/4 sau 1/8 din rama de stup orizontal sau multietajat) şi micronuclee ce conţin. fixe sau pliabile). Există lanţete din metal (germane) formate dintr-o bucată de inox îndoită la capete şi puţin mai lată şi lanţete din plastic şi lemn de bambus (chinezeşti) al căror capăt este flexibil. mai nou. Există mai multe tipuri de cuşti. putând pătrunde cu uşurinţă pe sub larvele ce urmează a fi transvazate. la introducerea reginelor în familiile noi şi la expediţia mătcilor la cumpărarea acestora de la un producător. cu diferite figuri geometrice. Botcile artificiale sunt potiraşe confecţionate din plastic ce. în raport cu mărimea lor. altele cu şurub. Benthon. Miller. Pentru a se evita rătăcirea mătcilor. Sunt construite din lemn sau. de dimensiunea celor din stup dar care au pereţii laterali mai groşi. de tip Zander. Titov. au o grosime de 10mm şi sunt prevăzute fiecare cu câte 12-14 orificii în care se fixează picioruşele botcilor artificiale. Sunt mai multe modele de botci. Cuştile (coliviile) pentru mătci se folosesc pentru protecţia mătcilor de albinele lucrpătoare din stup. Pot fi clasificate.Izolatorul constă dintr-un cadru de lemn sau metal care are pereţii laterali formaţi din gratie Hanneman. hrană necesară pe timpul transportului.

Pentru o mai bună alunecare pe suprafaţa de ceară a fagurelui şi o mai mare eficienţă. sub teaca cuţitului propriu-zis. Este confecţionat din tablă ascuţită de inox. de 50-70°C. Cuţitul de descăpăcit se foloseşte. aplicarea punctului de culoare pe toracele mătcii făcându-se foarte uşor. cuţitul şi tava şi masa pentru descăpăcit. furculiţa din tablă de inox de 2mm cu ace de oţel şi mâner de lemn. cu marginile bine ascuţite. Pentru o mai mare eficienţă la descăpăcire cuţitele de descăpăcit au fost dotate cu rezistenţă electrică şi termostat montat pe cămaşa cuţitului. extractorul. Uneltele pentru extragerea. Furculiţa de descăpăcit se foloseşte pentru eliminarea căpăcelelor de ceară de pe celulele pline cu miere ale fagurilor. Indiferent de model furculiţa de descăpăcit se compune dintr-un mâner de lemn sau material plastic ce se continuă cu o placă din metal lată de 40-50mm în c are sunt fixate 18-22ace din oţel lungi de cc. strecurătoarea pentru filtrat mierea şi maturatorul. Se confecţionează în mai multe variante: furculiţa din aluminiu turnat cu ace din oţel. înainte de utilizare furculiţa de descăpăcit care nu este prevăzută cu rezistenţă electică se încălzeşte în prealabil în apă fierbinte. ca şi furculiţa de descăpăcit. lată de 40mm. pentru a le încălzi la o temperatură constantă.30mm şi dispuse sub formă de pieptene. furculiţa din tablă inox ştanţată precum şi furculiţa de descăpăcit electrică ce are în interiorul ei o rezistenţă electrică prevăzută cu termostat pentru păstrarea unei temperaturi constante. Cea mai simplă şi la îndemână soluţie de marcare a mătcilor consider a fi markerele cu vopsea. pentru înlăturarea căpăcelelor de ceară de pe celulele fagurilor cu miere. Tava are pereţii oblici iar fundul este prevăzut cu o sită de sârmă cu ochiuri de 2mm sau ciur inox care opreşte căpăcelele de ceară lăsând însă să se acumuleaze mierea pe fund apoi să curgă . markere cu vopsea sau lipici şi căpăcele cu numere ce se aplică pe toracele reginei). De asemenea există modele de cuţite încălzite cu aburi. prelucrarea şi păstrarea mierii sunt: furculiţa. în special a celor care au suprafaţa neuniform căpăcită. Tava şi masa de descăpăcit sunt confecţionate din inox.Kiturile de marcare conţin instrumentele necesare marcării mătcilor cu culoarea corespunzătoare anului în care au eclozionat (beţişor de lemn şi sticluţe cu culoare. cu lama lungă de 220mm. cu grosimea redusă la 1mm.

pentru rame de magazie). Extractorul este un aparat care se foloseşte pentru extragerea mierii din faguri. Se prezintă sub forma unui vas confecţionat din tablă galvanizată sau inox. de multietajat. ce învârt 80-100 rame sau corpuri întregi de multietajat. deasupra. din inox. Srecurătoarea pentru filtrat mierea se foloseşte. fără a deteriora structura fagurilor prin tăiere. dedesupt. în recipientele destinate maturării şi filtrării mierii. Există mai multe tipuri de extractoare care se deosebesc după modul de acţionare (manual sau electric). cu un . după tipul de ramă din care extrag (extractoare pentru rame de orizontal. se foloseşte tot în acelaşi scop însă are un randament de lucru sporit. ce învârt doar 2-3rame). extractoare medii sau mici. prevăzut cu robinte pentru scurgerea mierii maturate. având o capacitate de 300-1000l. printr-un tub de scurgere. În cazul exploatărilor apicole industriale la descăpăcirea fagurilor sunt utilizate descăpăcitoare mecanice automate de mare capacitate dotate cu cuţite vibratoare de descăpăcit încălzite electric sau cu abur. o manivelă sau roţi legare printr-o curea de transmisie. descăpăcitoare mecanice cu ace sau descăpăcitoare automate care prelucrează automat ramele corpurilor de multietajaţi. pentru strecurarea mierii de impurităţile de ceară şi păstură. strivire. etc. iar la partea superiaoră se fixează într-o bară transversală. pentru reţinerea bucăţilor fine de ceară şi păstură. Indiferent de tipul extractorului. un rotor confecţionat din şine (bare) metalice. la extragere. etc. acesta se compune din 3 părţi principale: un rezervor cilindric. pentru a uşura evacuarea mierii. cu secţiunea de 25-30/3-5mm având în centru un ax care se sprijină la partea inferioară printr-un lagăr cu rulment pe fundul rezervorului. pentru reţinerea bucăţilor mari de ceară şi alta cu ochiuri mai mici. fixată la rândul ei prin şuruburi de marginile rezervorului şi un mecanism de acţionare format dintr-un cuplu de roţi dinţate conice. cu fund conic şi înclinat înspre partea în care se montează robinetul de scurgere. Cu ajutorul unor tije se poate fix la robinetul extractorului. după modul de aşezare a ramei (extractoare tangenţiale la care ramele sunt aşezate perpendicular pe axul rotorului sau radiale în care ramele sunt aşezate cu direcţia pe axul rotorului) sau după numărul de rame pe care le pot acţiona (extractoare de mare capacitate. Maturatorul (zăcătoarea) este folosit pentru limpezirea şi păstrarea mierii.mai departe. La extractoarele de mare capacitate rotorul este acţionat de un motor electric. Se face din tablă albă şi sită dublă: una cu ochiurile mai mari. Masa de descăpăcit are forme şi mărimi diferite.

Este compus dintr-un vas de tablă. În interior vasul are o sită pe care se fixează fagurii de topit şi care va reţine boştina şi celelalte resturi care rămân în urma prelucrării acestora (sârme. Presa de ceară permite extragerea cerii şi din fagurii reformaţi.18%. plăcut mirositoare. apa pătrunde în vas acţionând direct asupra materialului de topit. . Pentru grăbirea procesului de topire. ceara ridicându-se la suprafaţă.). Uneltele pentru extragerea şi prelucrarea cerii sunt reprezentate de topitorul de ceară cu aburi sau solar şi presa de ceară. acţiunea de presare. în cazul altui model. nu numai din căpăcele şi faguri noi deoarece foloseşte. cu pereţi dubli şi este acoperit cu un capac care se fixează etanş de pereţi. aceasta se compune dintr-un corp de formă pătrată sau rotundă. ce poate fi extrasă doar prin procedee industriale. căldurii emisă de soare pe timpul verii. de calitate inferioară. construit din scânduri de brad groase sau sită metalică groasă şi un dispozitiv de strângere format dintr-un ax filetat care acţionează asupra unui capac de lemn sau metal. Cerificatorul se aşează în locurile cele mai însorite din stupină sau curte pentru a beneficia de cât mai multă căldură de la soare.În spaţiul dintre pereţi se toarnă apă care prin fierbere provoacă aburi ce topesc ceara sau. un capac cu geamuri de sticlă (simplă sau dublă) şi o tavă metalică prevăzută cu un sistem de filtrare şi un jgheab mobil. în butoaie sau alte recipiente destinate păstrării sau transportului. Se compune dintr-un corp de lemn sau metal. masa de ceară este amestecată cu ajutorul unor palete acţionate manual printr-un ax cu manivelă. folosit la prelucrarea materiei prime ce are un conţinut bogat în ceară. etc.conţinut de apă de max. Montarea lui pe un dispozitiv care să-i asigure rotirea pe plan orizontal şi înclinarea lui pe plan vertical asigură obţinerea unui randament sporit. Ceara se scurge în vasele a căror formă va lua printr-un orificiu de la baza presei sau prin canalele grilajului de fier aflat la baza corpului. Temnov. Cerificatorul solar este un utilaj care topeşte ceara conţinută în faguri şi căpăcele cu ajutorul energiei solare. în afară de temperatură. resturi de lemn. etc. Indiferent de modelul presei. Topitorul de ceară cu aburi este un utilaj cu randament scăzut. Există diferite tipuri de prese: Rooth. în deşeuri (boştină) rămânând o cantitate mică de ceară (10-30%). gălbuie. Prin utilizarea topitorului de ceară solar se obţine o ceară curată.

În aceste camere trebuie respectate cu stricteţe normele de protecţie a muncii şi de igienă. sau de circulaţie. doresc să vă informez în domeniu. Camerele de extracţie a mierii sunt camere special amenajate care adăpostesc utilajele de extragere. filtrare şi maturare a mierii. de ordin tehnologic. cortul apicol precum şi camerele de extracţie a mierii şi de depozitare a recipientelor cu miere. butoaiele sau bidoanele cu miere.. De aceea. etc.) precum şi pentru cazarea apicultorului pe timpul pastoralului. Are forme şi dimensiuni diferite şi este confecţionat. Dată fiind multitudinea utilizărilor acestui adăpost. Camerele de depozitare a recipientelor cu miere sunt camere folosite în regim de depozit. constructiv.Adăposturile folosite în efectuarea diferitelor lucrări apicole sunt: cabana apicolă. Fişa tehnică a pavilionului apicol Visul de aur a celor mai mulţi apicultori este remorca apicolă pavilionară. Cortul apicol se foloseşte la examinarea coloniilor de albine în perioadele în care este pericol de furtişag sau la adăpostirea apicultorului pe timpul efectuării pastoralului. în care se păstrează pentru o perioadă. până la comercializare. a albinelor. Ferestrele ei sunt acoperite cu plasă de sârmă pentru a împiedica pătrunderea insectelor. Cabana apicolă este un adăpost ce se execută din panouri demontabile din scânduri de lemn sau bucăţi de placaj. muştelor şi ţânţarilor. folosindu-mă de experienţa şi cunoştinţele căpătate pe parcursul a 12 ani lucraţi în cadrul Institutului de Cercetare-dezvoltare pentru Apicultură . dălţi apicole. De multe ori acest vis se transformă însă în chin şi asta fiindcă de la început nu au fost respectate o serie de reguli obligatorii. nuclee. de igienă. de aceea se supun autorizării de către inspectorii sanitar-veterinari. pentru extragerea mierii. etc. din material textil impermeabil . în cabana apicolă trebuie menţinută în permanenţă o stare de curăţenie. PFL. de regulă. şi este folosită îndeosebi în pastoral. De asemenea în aceste camere trebuie respectate normele sanitarveterinare privind igiena dar şi normele privind prevenirea şi stingerea incendiilor. depozitarea diferitelor unelte şi recipiente (bidoane de miere.

Pavilioanele apicole sunt de două feluri. Denumirea corectă a acestora este de „Remorcă apicolă pavilionară”. pe timpul zilei temperatura din interior creşte faţă de exterior cu câteva grade. Voi trata problemele legate de remorcile apicole pavilionare în ordinea capitolelor din fişa tehnică ce se întocmeşte pentru omologare la Registrul Auto Român. dar la temperatura mediului ambiant. 30 km/h pentru remorcile lente. Pentru restul de materiale (scândură. Pereţii sunt realizaţi din elemente uşoare. Capacitatea de transport variază de la 20 la 100 familii de albine. carton asfaltat etc.). sau peste 30 km/h pentru remorcile rapide. din elemente procurate din diferite surse. tractate obligatoriu numai de tractor rutier. Pavilioanele fixe sunt utilizate de regulă în zone cu climă mai rece. Toata construcţia se vopseşte în culori brune (închise) pentru absorbţie calorică. Accesul în pavilion se face printr-o uşă bine închisă. pe latura dinspre sud. iar în spatele lor se află o alee de lucru.Bucureşti precum şi ulterior. în acest fel. Imaginaţia şi posibilităţile apicultorului au făcut uneori din aceste pavilioane adevărate minuni de confort şi funcţionalitate. Viteza de deplasare admisă este de până la max. demne de invidiat. Pentru acestea proprietarul trebuie să posede un act legal de procurare (act de vânzare-cumpărare de la un particular sau de la o unitate economică). Tehnologia apicolă utilizată este interesantă şi poate fi studiată în bogata literatură de specialitate editată de-a lungul timpului. vor fi prezentate bonuri sau facturi de provenienţă. cu ierni aspre şi viscol. remorca este construită artizanal. astfel că nu mai este necesar un vehicul trăgător. dar cu o serie de transformări importante. două sau trei nivele. ferite de intemperii. tractate de autovehicule. Latura dinspre sud a construcţiei are prevăzute spre exterior fante în dreptul urdinişurilor stupului. Remorcile lente sunt restricţionate la circulaţia pe drumuri naţionale sau autostrăzi. acoperişul de asemenea din lemn cu învelitoare uşoară (tablă. . fixe sau mobile. Cele mai importante sunt şasiul şi punţile. de ordin constructiv şi tehnologic. lămpi şi cabluri electrice etc. Cu toate aceste facturi şi bonuri apicultorul se prezintă la un notar public în faţa căruia dă o "Declaraţie notarială". Familiile de albine iernează mult mai bine într-un spaţiu închis. de regulă din lemn. Remorca apicolă pavilionară este în principiu adaptarea unui pavilion fix la o remorcă. Pavilioanele mobile sunt de regulă remorci de uz general transformate artizanal. profile metalice. dar în nici un caz de la un depozit de fier vechi. Stupii sunt aşezaţi pe unu. Această declaraţie notarială devine unicul act de proprietate luat în considerare de către RAR şi Poliţie. Actul de proprietate a remorcii apicole pavilionare De cele mai multe ori.). În unele cazuri pavilionul apicol este montat pe un şasiu autopropulsat. care în timpul gerurilor sau a viscolului pot fi închise.

camion Masă proprie/ Masă totală 3000/9000 2150/7150 2225/7225 3225/10225 3800/9800 3400/9400 3300/9600 2500/7000 2025/7025 2400/9400 1700/6700 3670/12000 3100/11600 Producător Rep. la procurarea remorcii trebuie să fie atent la starea tehnică a şasiului.Declaraţia va cuprinde pe lângă elementele de ordin notarial şi datele tehnice necesare identificării remorcii. recomandate pentru a fi transformate în remorci apicole pavilionare: Model 2RCP-06 2R5A 2RB 5 A 7 RBA 2 RFI -06 2 RFM -06 2 RBB 6. cele din prima categorie fiind de regulă mai joase. sau se fac manevre pe spaţii mici unde.camion Basculabilă Basculabilă Izotermă Furgon Basculabilă Basculabilă Basculabilă Utilit.cisternă Utilit. seria saşiului.Reghin IMUM Medgidia IMUM Medgidia IMUM Medgidia Metal Car Sibiu Metal Car Sibiu Metal Car Sibiu IM Mârşa IM Mârşa IM Mârşa IM Mârşa IM Mârşa IM Mârşa În afara celor enumerate mai sunt o serie de variante care nu diferă substanţial. De cele mai multe ori deplasarea în pastoral se face pe drumuri înguste de câmp. Se preferă doar remorcile cu peridoc deoarece manevrabilitatea acestora faţă de remorcile cu trapez de direcţie este mult mai mare.camion Basculabilă Basculabilă Utilit. remorcile cu trapez de direcţie sunt supuse la eforturi mari în mecanismul de direcţie cu frecvente deformări sau ruperi. Subsemnatul lucrez curent cu un notar care s-a specializat în astfel de declaraţii. culoare. anul de fabricaţie. Pentru cei interesaţi vă prezint tipurile de remorci fabricate în România. Remorcile cu peridoc pot fi agricole sau cu tracţiune auto. Tipul remorcii Cel mai important element al remorcii apicole îl reprezintă tipul remorcii folosite. ruperi sau degradare accentuată. În cazul în care cineva doreşte să-şi construiască o remorcă apicolă folosind unul din tipurile de mai sus.3 RM 5 RM 7 2 RPF 7 RM10 RM-13/2 RM-15 Tip Rem. prin păduri. care sunt: numărul de stupi transportaţi. punţilor şi a peridocului care nu trebuie să prezinte deformări. .

În acest fel se poate acţiona doar asupra două cote: consola spate şi ampatamentul. O consolă spate mare face dificilă manevra în spaţii înguste. De aceea este necesar să nu iasă din plan anumite valori (clanţa uşii de la cabină. practic lăţimea coridorului de lucru. Se preferă remorci cu înălţimea platformei de 900-1400 mm=(h) care asigură o înălţime interioară a caroseriei de 2.500 mm. fără alte elemente detaşate în exterior. Înălţimea totală. Din această lungime proţapul ocupă cam 1800-2200 mm. Un lucru de asemenea esenţial este şi încărcarea excesivi a punţii din spate ca şi o sporită solicitare dinamică a saşiului la trecerea peste obstacole. la viraje. deoarece zona măturată de remorcă la virare este mai largă.. O consolă spate mai scurtă duce la o încărcare mai echilibrată a celor două punţi. limita unui reper etc. Modificările aduse la şasiu se fac pentru a se asigura lungimea caroseriei ce va permite o cabină comodă dar şi 10-12 stupi dispuşi pe primul nivel. Valorile uzuale ale consolei faţă sunt de minim 750 mm şi maxim 1.500-1. permite să se câştige cât mai mult la lăţimea liberă. mai depărtat punct din spate care formează în acest fel un plan de fund teoretic.700 mm. este cea originală. Este notată în desen cu "I max” O construcţie îngrijită. Un proţap scurt amplifică mişcările de şerpuire dar este mai prompt la manevre. Se recomandă o dimensiune medie de 1. notată în desen cu "Cs" se măsoară între axa din spate şi cel mai depărtat punct din spatele remorcii. o consolă faţă mare şi un proţap scurt duce la acroşarea cabinei de către tractor. diverse aripioare. care pot fi capul unui şurub." se măsoară de la carosabil până la cel mat înalt punct şi nu poate depăşi 3.540 mm. În acelaşi timp colţul din spate al remorcii nu este în zona vizibilă a tractoristului. Consola excesiv de mare duce de asemenea la o pendulare puternică a spatelui şi în acest mod sunt deranjate în plus familiile de albine dispuse în spate. Consola faţă. remorca încadrându-se între două planuri paralele teoretice. recomand să nu măriţi consola faţă. Lungimea totală . deoarece ar incomoda deplasarea în trafic. au avut valori cuprinse între 1.000 şi 2. tangente la reperele extreme. Lungimea maximă admisă de normele RAR este de 10 metri şi este notată în Planşa 1 cu „L max". .000-2. deoarece la virajele efectuate în locuri strâmte muchiile din faţă al vagonului se pot lovi de obstacole De asemenea. Consola spate. cu streşini scurte. notată în desen cu „Cf”.Dimensiunile de gabarit Măsurătorile pe o direcţie se fac între punctele extreme. O înălţime mai mare poate crea probleme la trecerea. deoarece alungirea saşiului nu afectează această cotă şi vă.200 mm. în timp ce un proţap lung oferă o deplasare mai bună dar este ceva mai dificil la manevre dar. interioară. Valorile întâlnite la pavilioanele cărora le-am întocmit documentaţia pentru omologare RAR.200 mm şi o stabilitate crescută la răsturnare. Lăţimea totală se măsoară între punctele laterale extreme şi nu se admite să depăşească 2. aflate într-un raport bine definit. sau alte forme) care dau o dimensiune deformată a gabaritului.500 mm.se măsoară de la vârful cuplei proţapului la cel. unor pasaje. în acelaşi timp suntem obligaţi să reducem dimensiunea caroseriei pentru a ne încadra în limita maximă. notată în desen cu "H max.

ca şi alte elemente încarcă suplimentar şasiul.000 mm. Rezultă că dimensiunea optimă a ampatamentului este de 4.540 mm. Cs = 1. Cf = 850 mm.500-4. Pentru roţile duble se consideră distanţa dintre planurile mediane ale fiecărui grup de două roţi. A =* 4.800 şi 2. A = 5. alături de dimensiunea optimă a consolei din spate. deoarece cotele sunt cele recomandate anterior ca valori optime. spre centru. cu încărcări minime. În cazul "b".021 daNm în punctul 4. În cazul "a". Cotele optime ale ecartamentului sunt cuprinse între 1. momentul încovoietor maxim are valoarea negativă de -818 daNm. care dau cea mai mare încărcare. stupii. Numărul de stupi pe remorcă este de 60 şi o greutate totală a remorcii de 6.dintre axa. şi are valori mai mari în cazul roţilor cu diametru mare şi invers pentru roţile cu diametru .500 kg. În cazul "c". notat in desen cu „A”.720 mm. Ecartamentul se notează cu "E" şi reprezintă distanţa dintre roţile dispuse pe aceeaşi punte.800 mm. Ampatamentul este alături de consola din spate cea de a doua cotă asupra căreia se acţionează la modificarea artizanală a saşiului. Deoarece în construcţiile artizanale se procedează empiric şi de multe ori greşit apar unele rezultate nedorite. Cf = 780 mm.Ampatamentul este distanţa . În cele patru cazuri concrete încărcarea şasiurilor se face uniform distribuit.890 mm.590 mm. momentul încovoietor maxim are valoarea de +512 daNm. Numărul de stupi pe remorcă este de 50 la o greutate totală a remorcii de 6. De o foarte mare importanţă este fireşte şi realizarea unei construcţii suple. Cs = 2. deoarece un ecartament mai mare oferă o stabilitate mărită la răsturnare.534 daNm în punctul 3. întâlnite de asemenea la întocmirea documentaţiilor pentru omologarea RAR a unor remorci. Forţele normale distribuite pe toată lungimea saşiului conduc la apariţia forţelor tăietoare şi a momentelor încovoietoare ce solicită şasiul. De cele mai multe ori ecartamentul roţilor din faţă nu este egal cu cel al roţilor din spate. A = 4.160 mm. Cf = 850 mm. A = 5590 mm.030 mm. Punctele solicitate sunt acelea unde şasiul se reazemă pe capetele arcurilor suspensiei şi între axe. momentul încovoietor are valoarea maximă de +1.500 kg.500-1.200 kg. în Planşa 2 sunt redate numai diagramele momentelor încovoietoare în cele patru cazuri reprezentative. Numărul de stupi transportaţi este de 66 şi o greutate totală a remorcii de 7. cu tendinţă de deformare a saşiului în punctul 3. Cf= 830 mm. mărind solicitările prin însumare. în timpul mersului apar forţele dinamice ce se suprapun primelor. evită apariţia greşelilor grave. O construcţie echilibrată. din spate.700 mm. Garda la sol transversală se măsoară între punctul cel mai de jos al punţii. ampatamentul şi consola din spate. ecartamentul este un element demn de luat în seamă. Pe lângă forţele statice. în timp ce contrariul poate duce la distrugerea saşiului. În Planşa 2 sunt reprezentate patru cazuri de rapoarte între cele două cote. Cs = 1. recomandată la 1. sunt dispuşi de regulă pe trei nivele. Cs = 2. Din calculele individuale efectuate pentru fiecare caz la data întocmirii documentaţiilor a rezultat că forţele tăietoare nu au valori periculoase în schimb momentele încovoietoare sunt cele de luat în consideraţie. între roţi. momentul încovoietor are valoarea maximă de -1. La alegerea unei remorci. Numărul de stupi transportaţi este de 54 la o greutate totală a remorcii de 5. În cazul roţilor simple ecartamentul se măsoară între planurile mediane ale celor două roţi. În cazul "d". Pentru primele trei cazuri există pericolul deformării sau chiar a ruperii saşiului la suprasolicitări în transport. Caroseria.660 mm.400 kg. Se observă că în acest ultim caz încărcarea saşiului este cea mai echilibrată.

care să asigure rezistenţa necesară în toate regimurile de lucru. ceea ce scade mult din garda la sol longitudinală. ecartamentul spate E.c.t. deoarece se reduce garda la sol. "Masa maximă autorizată pe axa din faţă" reprezintă greutatea la încărcarea maximă a . consola faţă C. O remorcă grea ridică probleme în trafic.max.mic.l. Se recomandă să nu se monteze în partea inferioară a punţii anumite repere. cu o suprastructură simplă.. înălţimea platformei h.s.f. Este indicat să se asigure o gardă la sol de 500-600 mm. Garda la sol longitudinală se măsoară între cele două punţi şi reprezintă cota între carosabil şi punctul cel mai de jos. Remorca apicolă pavilionară: Dimensiuni de gabarit: lungimea totală (cu proţap) L. ecartamentul faţă E. garda la sol transversală G.s. garda la sol longitudinală G.R. lucru foarte periculos deoarece remorca poate rămâne suspendată la trecerea unor obstacole mai mari. Foarte multe remorci apicole au sub şasiu magazii de diferite forme şi dimensiuni. Constructorul care va realiza o remorcă apicolă va trebui să asigure un număr cât mai mare de stupi transportaţi. Mase "Masa totală maximă autorizată" a remorcii nu va depăşi 8. Se recomandă o gardă la sol de 360-400 mm. consola spate C. deoarece în pastoral trebuie duse albinele şi nu tot felul de alte lucruri.max.s. fără nici o încărcătură. "Masa proprie" a remorcii reprezintă masa constructivă strictă a remorcii. Sunt împotriva unor depozite mari fie deasupra. Unele sunt exagerat de profunde. înălţimea totală H. dar şi în teren accidentat sau moale. din profile metalice uşoare. cum ar fi dâmburi dar mai ales pasaje de cale ferată. ampatamentul A.s. lungimea caroseriei L. lăţimea totală l. Este necesară o construcţie suplă a remorcii. acolo unde şleaurile sunt de multe ori profunde. lungimea cadrului (saşiului) L.A.1 Dimensiuni pavilion apicol (click pe imagine pentru a mări). în raport cu alte anexe.max. fie în partea de jos. fig.f.s. O gardă la sol mare oferă siguranţă în deplasare pe drumuri de câmp sau în pădure. în conformitate cu normele R. sau a unei cabine prea generoasă. Orice reper sau obiect pe care îl includem în inventar trebuie bine apreciat în privinţa strictei sale utilităţi sau a greutăţii proprii.000 kg.

A. împarte în două frontul de lucru al albinelor ducând la dezaglomerarea acestora în timpul culesului şi deci la o orientare mai uşoară. Accesul în cabină este comod. inventare apicole etc. De exemplu. dacă remorca originală putea avea max. dar oricum sub 8000 daN pe durata transportului. pe timp de noapte.remorcii. complet încărcată şi cu stupii încărcaţi cu miere nu poate depăşi masa maximă autorizată a remorcii originale. Cabina a fost executată în două variante. în funcţie de inventivitatea şi posibilităţile fiecărui apicultor. în toate cazurile puntea din spate este mai încărcată decât puntea din faţă deoarece consola spate este mai mare decât cea din faţă şi cu cât este mai mare cu atât va fi mai încărcată. . Dispunerea cabinei în centru echilibrează încărcarea pe punţi şi solicită mai puţin şasiul în zona de centru. în acest caz remorca nou construită. Pot fi aduse anumite modificări la unele subansamble şi această masă maximă autorizată să poată fi ceva mai mare. Dezavantajul acestei amplasări este ca accesul în cabină în timpul culesului se face printr-o aglomerare de albine aflate în zbor. descarcă parţial puntea. Caroseria unei remorci apicole pavilionare are de regulă trei volume: compartimentul pentru stupi. din care o parte se distribuie pe puntea din faţă. Un caz aparte îl reprezintă remorca apicolă cu cabina centrală. cu efecte benefice. în acest fel solicitările transmise în mecanismul de direcţie vor fi mai reduse. Dispunerea cabinei în spate (planşa 2) permite realizarea unei console spate mai mare. Pentru reducerea lungimii remorcii în timpul transportului s-au realizat baterii de stupi extensibile. Esenţial este faptul că nu trebuie depăşită masa maximă a remorcii din care derivă pavilionul nou construit. cabină. ferit de traficul albinelor. în mai multe exemplare şi s-a dovedit foarte practic în exploatare (planşa 1).C. Caracteristicile încărcăturii Încărcătura unei remorci pavilionare este dată de suprastructură. care cuprinde tot ansamblul de elemente: stupi. în spate sau în faţă. oferă mai puţină securitate a tractorului în timpul unor opriri în marş.-D. 7150 daN pentru 2R5A (vezi articolul anterior). Forma şi structura acesteia diferă de la remorcă la remorcă. aşezaţi în baterii. fără a încărca prea mult puntea. Dispunerea cabinei în faţă sau în spate influenţează de asemenea încărcarea axelor Este preferabil ca axa din faţă să suporte 35-40% din masa totală a remorcii. "Masa maximă autorizată pe axa din spate" este acelaşi lucru pentru puntea din spate. Cabina de lucru şi odihnă poate fi dispusă central. ca în figura şi/sau varianta scurtă de 2500 mm şi un plus de 20 roi pe 5 rame. Amplasarea cabinei în faţă (planşa 3 şi 4). Acest tip de remorcă a fost executat de I. Acestea toate sunt incluse într-o caroserie. cabina de lucru şi odihnă şi depozitul. Dezavantajul este că se încarcă ceva mai mult puntea din faţă De asemenea. raportat la sensul de mers. cu lungime mărită. în acest caz încărcarea celor două axe fiind egală.

cel de sus fiind rabatabil. astfel că lăţimea ocupată de stup este de 420 mm. în acest caz apicultorul avea două remorci cuplate. Există şi remorci apicole pavilionare fără cabină. Nu vă recomand folosire de vată minerală ca strat termoizolant. astfel că la staţionar lungimea cuşetei devine 1500 mm. cu o alee de acces pe mijloc. la care cabina a fost înlocuită cu o cuşetă cu peretele frontal extensibil şi pat rabatabil. de aproximativ 800 mm lărgime. înălţimea mesei va face posibilă montarea centrifugii de miere sub blatul rabatabil. Compartimentul stupilor este destinat exclusiv amplasării stupilor. Pe timp de noapte iluminatul se realizează cu lampa electrică fluorescentă cu convertor. Aceştia sunt dispuşi în două zone laterale. În plafon. înălţimea patului de jos se recomandă la 400-500 mm. în spaţiu asigurat. Această semiremorcă este tractată de un autoturism ARO 244 şi face parte din categoria semiremorcilor (o singură axă) rapide. masa şi arzătorul cu gaz lichefiat. fie stupi orizontali cu 16-18 rame mari sau stupi orizontali cu 12 rame şi magazin scurt.Accesul în cabină este oarecum îngreunat de prezenţa proţapului. Toate exemplele din planşele 1-6 au fost selectate dintre remorcile la care subsemnatul le-a întocmit documentaţia de omologare la Registrul Auto Român. iar cel de jos cu ladă pentru aşternuturi şi haine mai groase. Stupii folosiţi în remorca pavilionară sunt in principal fie de tipul vertical corp Dadant şi magazin. Lungimea patului şi deci a cabinei la interior va fi de 1800 mm. învelit cu material textil. având un consum de doar 6 W la 12 V. deoarece în timpul transportului pot trece în cabina scame fine printre spaţiile de la îmbinări. dar nu mai mult de 1900 mm. Organizarea internă a cabinei este oarecum clasică. La fiecare capăt al aleii există câte o uşă de acces. Fiecare apicultor este însă liber să amenajeze cum doreşte acest spaţiu pentru a se simţi cât mai bine. Iluminatul interior se face natural prin fereastra dispusă deasupra zonei de lucru şi la partea de sus a uşilor. Pereţii vor fi executaţi stratificat cu lemn de brad sau tablă la exterior. pe partea stângă faţă de sensul de mers sunt dispuse două paturi suprapuse. în care cea de a doua era prevăzută cu cabină. Dispunerea buteliei se va face obligatoriu în afara cabinei. Saltelele pot fi din latex de 80 mm. de regulă sub caroserie. Pe latura opusă sunt dispuse în linie spălătorul cu apă în rezervor. pentru un acces comod cu centrifuga de extras mierea. cutii de stupi etc. Este foarte bine dacă una din ferestre se poate deschide. Unii apicultori au realizat însă o mică platformă de acces cu o scăriţă laterală. se va monta o trapă de aerisire protejată cu sită contra insectelor. Are două uşi de acces de aproximativ 800 mm. cu consecinţe din cele mai neplăcute. numărul de stupi fiind considerabil mai mare. Stupii orizontali sunt aşezaţi . Un alt exemplu interesant îl oferă semiremorca din planşa 6. Este foarte importantă alegerea tipului de stup precum şi dimensionarea strictă a cotelor pentru o economie severă de spaţiu Stupii verticali sunt aşezaţi cu ramele în pat rece (planul ramelor este perpendicular pe urdiniş). strat de polistiren de 30 mm pentru termoizolaţie şi PFL melaminat la interior. totul montat pe un pod de scândură de brad articulat cu balamale. Ferestrele exterioare vor fi asigurate cu grile antiefracţie. un exemplu fiind cel din planşa 5.

Se impune din acest motiv realizarea unor streşini scurte. Iluminatul natural al compartimentului se face atât prin plafon cât şi lateral. Se va acorda o atenţie foarte mare la blocarea stupilor în baterii pe timpul transportului. astfel că înălţimea maximă a pavilionului să nu depăşească 3500 mm De regulă caroseria are o înălţime de 2000-2200 mm. dar mai ales când apar diverse defecţiuni fie la remorcă fie la tractor. dar mai ales în timpul deplasării. Se vor executa cât mai puţine suduri la poziţie pentru o calitate superioară a acestora. permiţând albinelor să invadeze zona. precum şi a părţilor componente ale fiecărei cutii. Lăţimea ocupată de stup este de 490-500 mm. iar o construcţie îngrijită a bateriilor împiedică apariţia curenţilor de aer între stupi. astfel ca lăţimea efectivă a caroseriei să fie cât mai aproape de cota maximă admisă. deoarece în caz de accident de circulaţie cutiile să nu cadă din locul lor. Stupii orizontali sunt amplasaţi pe trei nivele. Lăţimea maximă măsurată la streaşină nu va depăşi 2500 mm. Dimensiunile de gabarit ale caroseriei vor fi de maxim 8000 mm lungime. Tot din acest motiv se recomandă eliminarea pereţilor laterali. Cutiile de stup utilizate în pavilion sunt prevăzute cu site de ventilaţie atât la partea de sus cât şi la sita suplimentară fie lateral fie la fund.000 mm lungime maximă admisă. Amplasarea stupilor în pavilion se face în baterii. Acestea sunt construcţii metalice din profile T. Amplasarea stupilor verticali se face pe două nivele. având avantajul că distanţa dintre nivele este destul de mare. Structura caroseriei se va realiza din profile metalice îndoite şi nu trase. cele din urmă fiind mult mai grele şi va fi corespunzătoare cu eforturile dinamice rezultate în timpul transportului pe drumuri neamenajate. iar aglomerarea albinelor este mai redusă. cu staţionări mai mari Dacă staţionarea este de durată se recomandă deschiderea urdinişurilor şi reluarea marşului în noaptea următoare. deoarece pereţii stupilor asigură o bună protecţie termică. suficientă şi în acelaşi timp accesul prin efracţie nu este posibil. Ratarea aterizării albinelor pe puntea de zbor este mai mică şi implicit depopularea stupilor de la etaj mai slabă. Compartimentul stupilor va fi prevăzut cu trape de aerisire care să permită o ventilare bună atât la staţionar. La partea superioară a luminatoarelor se vor lăsa fante libere prin care să poată ieşi albinele scăpate în timpul lucrului. . socotită la faţa de sus a saşiului. Aceste accidente s-au mai întâmplat şi rezultatele sunt uşor de bănuit. Acest lucru este foarte important în marş pe timp foarte călduros când oricum noaptea urdinişurile sunt deschise în timpul mersului. Creşte numărul stupilor de pe pavilion dar şi depopularea etajului superior. pentru ca împreună cu cei 2000 mm ai proţapului să nu se depăşească 10. corniere şi platbande asamblate prin sudură formând colivii individuale în care sunt plasaţi stupii. sau să nu se desfacă. Înălţimea caroseriei este dependentă de înălţimea platformei originale a remorcii de bază. Stupii verticali se pot amplasa şi pe trei nivele dar creşte pericolul la răsturnare prin ridicarea centrului de greutate. Lumina cernută prin aceste luminatoare este de calitate.cu ramele în pat cald (planul ramelor este paralel cu urdinişul). la partea superioară a bateriilor prin închideri acoperite cu fâşii din plăci din fibră de sticlă de 3 mm grosime.

1700 mm ampatamentul min. Toate sudurile sunt executate electric. Şasiul este format din două lonjeroane paralele executate din profil U îndoit. De foarte mare importanţă este garda la sol longitudinală. în acest fel sunt împiedicate în mare măsură torsiunile la trecerea peste obstacole şi în general se asigură o mai mare robusteţe. se află caroseria de tipul şi forma dorită de apicultor. 1200 mm consola spate min. fig. se majorează ampatamentul şi consola spate. Din articolele precedente rezultă următoarele cote recomandate: consola faţă min.Depozitele sunt dispuse sub caroserie şi sunt destinate păstrării alimentelor. a inventarelor apicole şi altor accesorii. având rolul de a consolida şasiul. cu înălţimea de 180 mm. Grosimea profilului diferă de la un tip de remorcă la altul. Se recurge la soluţia secţiunilor variabile. după capacitatea remorcii. între cele două lonjeroane sunt sudate din loc în loc traverse din profile U mai înguste. În calcul se poate considera că descărcarea maselor ce compun caroseria se realizează cu sarcini uniform distribuite. iar în partea de jos (infrastructura). eventual se poate majora foarte puţin atunci când proţapul este mai lung. 750 mm max. 7700 mm Se observă că lungimea maximă a saşiului se recomandă undeva pe la 7700 mm. 4500 mm max. fie din lateral. se găsesc celelalte subansamble care vor fi tratate în continuare. pe el fiind montate toate subansamblele. adică distanţa de la fundul depozitului la sol. 6750 mm max. De la început vă atrag atenţia că un şasiu greu nu este neapărat şi robust. 1500 mm max. Accesul în depozite se face fie prin podea. Ele sunt confecţionate din structuri metalice (oţel cornier. biciclişti sau a unor vehicule Aceste depozite fac şi acest oficiu. Pe acest schelet se mai sudează diferite piese de legătură cu alte subansamble. Alungirea saşiului original trebuie să-i asigure aceleaşi performanţe şi noului şasiu. De . uneori şi de altă dimensiune. conforme cu sarcina care le solicită. Se păstrează consola faţă. Se poate atinge şi cota de 8000 mm. La partea superioară (suprastructura). care se recomandă să fie de 500-600 mm. 4800 mm Total min. dar se impun anumite măsuri speciale.2 Dimensiuni pavilion apicol (click pe imagine pentru a mări). pentru ca remorca să nu rămână suspendată la trecerea unui pasaj de cale ferată sau alte obstacole. profile U. platbande) şi pereţi din tablă. Şasiul original este prea scurt pentru caroseria nou construită şi de aceea el trebuie alungit. Şasiul Şasiul este partea cea mai importantă a remorcii. În conformitate cu noile norme tehnice se impune ca întreg spaţiul lateral dintre cele două punţi să fie protejat contra pătrunderii accidentale în timpul mersului a unor pietoni.

Toate cotele rezultate formează un lanţ a cărui valoare totală se va situa undeva între 6750-7700 mm. Acesta este şi motivul pentru care nu se poate spune la simpla apreciere care să fie cotele optime necesare. În cazul stupului orizontal. Pe porţiunea alungită. lată cum se derulează corect proiectarea unul ansamblu "caroserie-şasiu" pentru o remorcă apicolă. două sau trei. îmbinările sudate vor fi întărite cu gusee (plăci) sudate pe exterior şi corniere suprapuse pe interiorul profilului U. lonjeroanele vor fi întărite cu noi traverse dispuse în nodurile de descărcare a eforturilor. Mai întâi se vor face suduri în puncte şi doar după verificare se trece la sudura definitivă. dar nu mai mult de 8000 mm. în acest fel sudura nu va ceda. recomandându-se un joc lateral de 10 mm şi un spaţiu liber deasupra de 40-80 mm. cu magazin scurt. Montarea caroseriei pe şasiu se realizează cu ajutorul unor traverse ce pot fi dintr-o singură bucată. Sudura capetelor de lonjeroane să nu se facă "la poziţie".8 din grosimea profilului. 490 mm în profunzime. poziţia lor să fie verificată permanent pentru a se asigura paralelismul şi coplaneitatea lor. Se dimensionează bateria de stupi avându-se în vedere cotele stupilor. cu o înălţime de 660 mm. Fiecare stup va sta în propria sa colivie. faţă sau spate. cu dispunerea ramelor doar în pat cald. La dispunere pe trei nivele se va face o economie maximă în cotele pe verticală pentru păstrarea centrului de mase cât mai jos posibil. Toate segmentele se vor înşira. sau mai mare. Ampatamentul se majorează prin intercalarea unui segment nou între axe. iar în înălţime depinde de prezenţa sau nu a magazinului. avându-se în vedere tot ce am scris în acest articol serial. cu dispunerea ramelor în pat rece. Spre exemplificare adoptăm stupul vertical cu un corp normal (rama Dadant) şi magazin ME.aceea alungirea consolei din spate se va face cu un profil U mai îngust (U-120. 2400 mm pentru a face posibilă realizarea pe fiecare parte a unei straşine de 50 mm. În acest caz dimensiunile stupului vor fi de 420 mm la faţadă. jocurile recomandate. Grosimea guseului se recomandă să fie 0. deoarece solicitările vor fi mai mari. dimensiunea în fronton va fi de 490 mm. Ceea ce pot să spun este că îmbinarea segmentelor de lonjeroane se recomandă să se facă obligatoriu respectându-se normele tehnice. Se stabileşte tipul de stup cu care se va lucra. deoarece dimensionarea empirică poate aduce surprize. Se alege varianta de dispunere a cabinei. U-140). În funcţie de tipul de stup folosit se stabileşte numărul de stupi pe un nivel. Dimensiunea acestui segment va fi cel puţin egal cu secţiunea celui original. Cabina de lucru şi odihnă se recomandă să aibă o lungime de 1800-1900 mm. Se alege numărul de nivele de dispunere a stupului. Lăţimea caroseriei se stabileşte la max. Dacă se utilizează un stup pătratic la care cele 12 rame de cuib se pot dispune fie în pat cald fie în pat rece. Dimensionarea profilelor ca şi locul de îmbinare se face pe baza unor calcule de rezistenţă. la care se mai adaugă grosimea pereţilor aproximativ 2x50 mm. Deoarece profilele sunt masive şi sudurile profunde^ vă propun sudarea alternativă care evită deformările termice ireversibile ale saşiului. sau din console sudate perpendicular pe lonjeroanele saşiului. dimensiunile geometrice ale profilelor. în profunzime va fi condiţionată de numărul de rame. Înălţimea caroseriei se stabileşte în funcţie de . atunci dimensiunile vor fi de 490-490-590 mm.

asamblarea făcându-se prin . Se repartizează consolele laterale. butuc cu tambur. cu plasarea punţilor la cotele recomandate în articol. Fuzetele se rotesc în plan orizontal în jurul pivoţilor. care în aceste condiţii nu mai devine o problemă. în cazul în care nu aveţi la cine să apelaţi. vă stau la dispoziţie pentru o proiectare integrală care să vă asigure realizarea unei remorci apicole pavilionare performante. având sudate la capete cepuri şi talerele saboţilor de frână. Principala grijă a constructorului va fi aceea de a realiza un cadru în care descărcarea sarcinilor să se facă doar în noduri (intersecţia profilelor metalice). Vă recomand să folosiţi un stup de verificare pe care să-l introduceţi în fiecare colivie şi să observaţi modul în care culisează sau se etanşează la faţadă. Se calculează şasiul la solicitări statice şi dinamice pentru sarcinile din bilanţ şi se întocmesc diagramele privind repartizarea sarcinilor. La capătul liber al acestor console se sudează o ramă perimetrală care va marca marginea scheletului.3 Dimensiuni pavilion apicol (click pe imagine pentru a mări).numărul de nivele a stupilor. Se întocmeşte bilanţul sarcinilor pentru absolut toate forţele care solicită şasiul. a forţelor tăietoare şi a momentelor încovoietoare. fig. Deoarece proiectarea ansamblului caroserie şasiu este de cea mai mare importanţă vă recomand să consultaţi un specialist. Butucul cu tamburul. sudate pe lonjeroane. ele se reduc şi invers. În cazul în care dimensiunile alese sunt prea mari. precum şi întocmirea documentaţiei necesare la omologarea RAR. fig. Puntea din faţă Puntea din faţă este directoare şi cuprinde osia. Atenţie însă ca împreună cu înălţimea platformei să nu depăşească 3500 mm. Se face o repartiţie teoretică a cotelor pentru ampatament şi console. elementele mecanismului de frânare. La remorcile cu peridoc osia este executată din ţeava de oţel de calitate. cu ax rigid sau cu capete articulate prin pivoţi şi fuzete. roţi complete. Se aleg constructiv profilele necesare la alungirea saşiului şi se verifică la solicitările calculate anterior. În cazul remorcilor cu mecanism de direcţie la capetele osiei se găsesc furcile pivoţilor. În funcţie de tipul mecanismului de direcţie se disting două categorii de punţi. două piese distincte formează un bloc.4 Dimensiuni pavilion apicol (click pe imagine pentru a mări).

înseamnă că rulmenţii nu s-au aşezat încă corect în lăcaşuri şi în acest caz se reia strângerea după care se slăbeşte piuliţa cu 60 de grade. cu manşeta neuzată şi arcul de strângere a manşetei întreg. fără ciupituri. Se simte la mână cum treptat rotirea devine mai greoaie şi cu o uşoară tendinţă de blocare. executat din oţel turnat. . întreg acest lanţ cinematic trebuie verificat periodic şi întreţinut corespunzător. dar fără să se exagereze. are două lăcaşuri pentru rulmenţii conici cu role. urmărindu-se practic ca una din laturile hexagonului să ocupe poziţia celei vecine şi se asigură piuliţa. La final. Reglarea jocului pentru rulmenţii conici se face cu roata demontată. încălzirea sa excesivă indică un reglaj prost al jocului. pentru că altfel vor apărea jocuri foarte mari cu consecinţe nefaste. în teren. deoarece operaţia implică o oarecare experienţă.intermediul a 8 şuruburi. Pe osie se găsesc montaţi unul sau doi cilindri de frână de tipul cu o singură cameră. în caz contrar. Întregul spaţiu interior al butucului. lucru sesizabil la rotirea tamburului. În cazul remorcilor cu mecanism de direcţie cilindrii de frână sunt plasaţi la roţi şi cinematica frânei diferă faţă de cazul precedent. Puntea din spate Puntea din spate este în mare măsură asemănătoare cu puntea din faţă de la remorcile cu peridoc. rotind permanent tamburul. Montarea ansamblului butuc-tambur pe fuzetă se face cu mare atenţie. Dacă jocul la rulmenţi creşte. diferenţa fiind în special la dimensiunea cilindrilor de frână. Are loc distrugerea ferodourilor. Semeringurile să fie în perfectă stare. tija cilindrului de frână acţionează cu forţa asupra unor pârghii şi tije care transmit mişcarea la camele ce împing saboţii pe pereţii tamburului şi astfel roata este frânată. Toate reglajele descrise se vor face cu saboţii de frână strânşi. atât la ordinea de aşezare a semeringurilor şi a rulmenţilor. deoarece manşetele de cauciuc se pot rupe. În această poziţie se bate în butuc cu un ciocan de cauciuc. va pătrunde apa spre rulmenţi şi aceştia vor rugini. arcuri. nu sunt operaţii la îndemâna oricui. reglarea jocurilor la saboţi pentru ca toate frânele să lucreze egal. Se recomandă ca la primul drum să se verifice temperatura butucului. axa suspendată pe un suport şi în această situaţie se strânge piuliţa de pe fuzetă cu putere. roţile merg frânate. Elementul cel mai important în cazul celor două punţi îl constituie ecartamentul roţilor Un ecartament mic şi un centru de greutate plasat mai sus conduce la o instabilitate în teren accidentat sau în curbe şi invers Sunt preferate ecartamente între 1800 şi 2000 mm. mecanism de reglare. O strângere prea puternică sau un joc mare duc la distrugerea rulmenţilor. saboţi. Nituirea ferodourilor pe saboţi. Pe talere se găsesc toate elementele de frânare. Butucul. cât şi a jocurilor recomandate La presarea rulmenţilor pe ax. topirea vaselinei de la rulmenţi şi în scurt timp griparea lor. montarea saboţilor pe talere. rotirea tamburului trebuie să fie uşoară şi fără blocări. Un joc prea mare reduce eficienţa frânării. În cazul în care jocurile sunt prea mici sau saboţii se blochează. se va urmări ca aceştia să culiseze până în poziţia de capăt. La frânare. Pentru o reglare corectă a frânelor este bine să se apeleze la un mecanic auto. rămas liber se umple cu vaselină de calitate.

În fig. Este o construcţie sudată din profile de tablă îndoită formată din doi tiranţi dispuşi în formă de săgeată şi una sau mai multe traverse sudate care-i măresc rezistenţa. 5 au fost ilustrate două cazuri: a) O remorcă cu un ecartament mic de 1500 mm cu dispunerea stupilor pe trei nivele. Menţinerea presiunii ridicate în pneuri. Este obligatorie păstrarea formei iniţiale a inelului.5 Dimensiuni pavilion apicol (click pe imagine pentru a mări).Descărcarea pe cât posibil a etajelor superioare şi astfel se coboară centrul de mase (scade -3 şi creşte -1). La capătul opus proţapul este articulat cu puntea din faţă prin intermediul a două bolţuri cu diametrul de 25-30 mm. Condiţia de stabilitate a remorcii este îndeplinită în cazul în care G x -1 > Fc x -3 unde G .forţa centrifugă. prin deformarea arcurilor din dreapta şi a pneurilor caroseria se înclină şi deplasează centrul de mase spre roţile din dreapta. Se atrage atenţia în mod deosebit că nu se admit modificări sau intervenţii majore în structura punţilor. sub acţiunea forţei centrifuge.greutatea remorcii. Viteza de rulare în curbe să fie mică. Fc . Centrul de mase se află mai jos şi în acest caz inegalitatea celor două momente creşte în favoarea stabilităţii. -1 şi -3 . Acestea trebuie gresate periodic şi verificată siguranţa . În partea din faţă se află inelul de tracţiune ce poate fi demontabil sau sudat şi este executat din oţel forjat. de 2000 mm.la o curbă la stânga. care trebuie să fie originale. şi dispunerea stupilor se face pe două nivele. Proţapul Proţapul remorcii face legătura cu vehiculul trăgător şi asigură tracţiunea şi direcţia. Unele inele au la interior o bucşă de uzură ce poate fi înlocuită. Diametrul interior poate fi 40 sau 55 mm.fig. Cele constatate anterior ne obligă să alegem un tip de remorcă cu un ecartament mare iar soluţia adoptată la dispunerea stupilor să asigure o plasare a centrului de mase cât mai jos.distanţe raportate la centrul de mase. Pentru ca inegalitatea de mai sus să existe permanent este obligatorie: . Forţa centrifugă creează un moment de răsturnare care poate fi mai mare decât momentul dat de greutatea remorcii şi în acest caz remorca se va răsturna. fără schimbarea soluţiei originale. b) Remorca are un ecartament mare. În cazul în care interiorul inelului se ovalizează exagerat se recurge la înlocuire.

deoarece o uzură sau defecţiuni majore pot duce la accidente grave. care trebuie să aibă o valoare uşor negativă. lucru ce se poate compensa printr-o judicioasă organizare pe verticală. Ele sunt suprapuse şi se pot roti una faţă de cealaltă datorită unor role sau bile. Peridocul este format din două piese circulare. Din construcţie arcurile cu foi sunt proiectate pentru o sarcină maximă la care deformarea lor are o săgeată dată. dar se manevrează mai greu în spaţii înguste. Cele mai practice sunt cele cu peridoc datorită manevrabilităţii ridicate. Mecanismul de direcţie cu paralelogram este întâlnit mai mult la remorcile agricole sau la remorci apicole care folosesc şasiul de la autocamioane. dar prezintă dezavantajul unei platforme mai ridicate. Jocurile existente în mecanismul de direcţie duc la uzuri neuniforme ale pneurilor din faţă şi la un mers şerpuit al remorcii. Suspensia Pentru această categorie de remorci suspensia este asigurată de arcuri cu foi cu braţe egale. Remorcile din categoria doua au platforma mai joasă. dar şi menajarea saşiului la şocuri puternice. bare de direcţie şi capete sferice de bară. Sistemul trebuie întreţinut prin ungeri şi verificări periodice. leviere. care intră mai târziu în funcţiune şi doar la suprasarcini.împotriva desprinderii lor accidentale. ceea ce ridică centrul de mase. Se asigură astfel o protecţie a familiilor de albine pe un drum accidentat. Arcurile mai lungi lucrează bine faţă de cele scurte care sunt mai rigide. Are o construcţie clasică. Deschiderea în faţă a roţilor (unghi de convergenţă pozitiv) duce la încălzirea şi uzura rapidă a pneurilor. fie cu cercel în funcţie de sarcina remorcii originale arcurile au un număr mai mare sau mai mic. suduri improvizate sau modificări artizanale. La un capăt arcul este articulat prin bucşă şi bolţ iar la celălalt capăt flotează fie cu patina. dar săgeata lor este mai mare ceea ce ridică înălţimea platformei. una fixă montată pe şasiu iar cealaltă mobilă pe un cadru ce aparţine punţii din faţă. Se vor urmări şi întreţine pivoţii cu bucşele lor. Deschiderea medie (distanţa între capete) are valoarea de 1000-i 100 mm. închiderea peste valoarea de 4-5 mm a roţilor are acelaşi efect. Dacă arcurile se deformează cu vremea sau încărcarea remorcii . aproximativ 1100 mm. pivoţi. Direcţia Remorcile apicole pot avea direcţia cu peridoc sau cu mecanism paralelogram de direcţie. mai scurt. capetele de bară şi se va verifica la nevoie unghiul de convergenţă. undeva pe la 1250-1350 mm. dar în general de 10 foi şi o secţiune a acestora în medie de 80x10 mm. Bineînţeles că pot avea şi alte valori. Pentru a nu se depăşi această săgeată se montează tampoane limitatoare din cauciuc. O soluţie bună este dublarea arcului principal de pe fiecare roată cu un arc secundar. La verificarea tehnică periodică nu se admite funcţionarea cu bolţuri şi lagăre ovalizate sau cu proţapul deformat.

deoarece straturile de cord şi pelicula de cauciuc ce le acoperă suferă deformaţii mari cu degajări puternice de căldură locală. Suprapresiunea provoacă uzura pe coama pneului datorită deformării sale în zona benzii de rulare. Acestea asigură o stabilitate accentuată în teren accidentat sau în curbe. Subpresiunea distruge rapid pneul. Roţile Roata completă se compune din discul cu janta asamblată. Fiecare fabricant indică presiunea optimă de lucru în funcţie de tipul pneului. b. se întâmplă frecvent ca într-un singur sezon şi uneori la un singur drum să distrugem o anvelopă. Practica rulajului cu pneuri în subpresiune pentru îmbunătăţirea confortului este profund dăunătoare. Dacă încărcarea este mai mare se alege o anvelopă mai mare. desprinderea straturilor carcasei. astfel că nu se poate monta pe o jantă decât anvelopa recomandată de fabrică. În tabelul anexat sunt redate pentru diferite tipuri uzuale caracteristicile tehnice între care apare şi presiunea de regim în funcţie de încărcare. Remorcile apicole pavilionare derivă dintr-o remorcă originală căreia i-au fost aduse modificări.este peste limită. cu urmări nedorite asupra benzii de rulare. în cazul remorcilor cu consola spate mare. încărcarea pe puntea din spate creşte şi va fi nevoie de roţi duble. în acest caz creşte însă şi rezistenţa la mers. permiţând o rulare la viteză mai mare. Din acelaşi motiv apar şi crăpături în canalele profilului şi treptat apa şi nisipul vor pătrunde la straturile de cord cu urmările previzibile. Deşi o remorcă apicolă nu rulează mai mult de 2000 km într-un sezon. Pentru a evita astfel de situaţii vă fac următoarele recomandări privind exploatarea corectă a pneurilor. destinaţie şi regim de lucru. Există o corespondenţă între jantă şi anvelopă în sensul dimensiunii lor. în funcţie de încărcarea rezultată pe fiecare punte şi practic pe fiecare roată. Concomitent creşte mult consumul de combustibil. Contactul cu obstacolele din drum va fi mai dur. iar confortul la drum scade. Au loc desprinderi ale stratului de cord cu ruperea acestuia. . uzura avansată a benzii de rulare. La remorcile auto construite mai pretenţios sunt prevăzute amortizoare şi bare antiruliu. ceea ce ar însemna o durată mare de exploatare a anvelopelor (mulţi ani de zile). Nu se recomandă utilizarea unor baloane mari în ideea amortizării mai bune a şocurilor deoarece în condiţii de ploaie şi noroi se intră uşor în regim de acvaplanare cu derapaje nedorite. inelul de închidere şi anvelopa.Sarcina de încărcare. Presiunea de regim din pneu. cercul roţii. remorca stă pe tampoane până la distrugerea lor şi suspensia este scoasă din funcţiune. Cel care construieşte o astfel de remorcă trebuie să calculeze numărul de roţi necesare. Există chiar pericolul ca arcurile să fie date peste cap şi roata să se blocheze pe şasiu. Dacă încărcarea pe roata originală este în limitele normale se poate păstra aceeaşi anvelopă. simultan cu creşterea consumului de combustibil. Factorii care influenţează durata de serviciu a pneurilor sunt: a.

cu jocuri. fig. e.6 Schema de permutare a pneurilor la pavilionul apicol (click pe imagine pentru a mări). iată neglijenţe care pot scoate definitiv sau parţial din funcţiune. decât una mai lungă. Unghiul de convergenţă prost reglat. chiar în condiţiile unei presiuni normale duce la aplatizarea pneului în zona de contact cu drumul. Viteza şi temperatura.Încărcarea peste sarcina admisă de fabrică. Este greşită practica de a se dezumfla pneurile atunci când ele se încălzesc şi devin mai rigide. Presiunea în pneu se realizează înainte de cursă. mai ales la remorcile cu mecanism-paralelogram de direcţie. fără deteriorarea talonului. deformările straturilor de cord cresc în frecvenţă iar disiparea căldurii se face mai greu. Operaţia trebuie făcută cu grijă şi cu scule adecvate. Efectele resimţite de pneu sunt cele de la punctul "a" cumulate. iar efectul distructiv este mai rapid. la rece. un pneu. fără demontarea pneului. Dacă la control se constată depăşirea acestei temperaturi se recomandă oprirea imediată. dimensiunea şi gradul de uzură. Deşi rulajul nu este mare în decursul unui sezon. Montarea şi demontarea. care în timp vor distruge camera. Foarte mare importanţă are împerecherea roţilor mai ales când pneurile nu sunt noi. c. Cu ocazia diferitelor intervenţii pneul se demontează de pe jantă. Starea tehnică a remorcii. Temperatura limită la care omul poate suporta un contact prelungit cu palma pe un corp cald este de aproximativ 65°C. uzina furnizoare. Dacă temperatura mediului ambiant ca şi a căii de rulare este ridicată. o supraîncărcare. Dacă temperatura pneurilor a crescut prea mult. forţată de explozia pneului. d. suspensia defectă. În cel mai fericit caz vor apărea uzuri tip dinte de ferăstrău. La permutare se schimbă roata cu totul. Este recomandat să se aibă în vedere tipul profilului. Se va evita pătrunderea în interiorul pneului de corpuri străine sau noroi. Este de preferat o staţionare scurtă. programată. este bine ca la 4000-6000 km să se facă permutarea roţilor după una din schemele prezentate în fig. Cu cât viteza creşte. se va opri pentru răcire. mecanismul de direcţie uzat. în această situaţie distrugerea pneului este mai rapidă. mecanismul de frânare defect. o punte deformată. fără încărcătura suplimentară şi nu se mai corectează pe traseu. toate efectele menţionate la punctele "a" şi "b" se accelerează. 6. la o singură cursă uneori. În timpul mersului se vor auzi .

1.0 5. pavaj. f. 1 din articolul precedent este reprezentată forţa rezultantă "R" a celor două forţe. ploi şi noroi. Fulda. Tipul reşapat reşapat reşapat reşapat reşapat reşapat reşapat reşapat reşapat Dimensiunea Diam. Contactul cu substanţe chimice şi petrochimice. (mm) (kg) single AT. cartoane sau frunze.0 775 730 3. Modul de conducere. 5.0 600 545 2. În tabelul următor sunt prezentate o serie de tipuri de anvelope recomandate pentru remorci şi semiremorci. Dacă pneul vine în contact cu produse acide sau bazice se curăţă cu apă din abundenţă. Cu cât viteza creşte cu atât efectul se amplifică. Balo. drum pietruit. La staţionar.75 185/75 R 14 634 184 5.3 175R14C 634 178 5.3 185 R14 C 650 188 5. crt. Pe drumurile cu gropi sau piatră se va reduce viteza deplasare deoarece şocurile primite de pneu vor grăbi uzura sau chiar distrugeri locale.75 205 R 16 C 736 208 6. Rulajul se poate face pe asfalt.75 195R16C 716 198 55 850 3. 8. deteriorarea se accentuează.dual 175 R 14 634 178 5. Primele 10 tipuri sunt anvelope reşapate la care s-au utilizat anvelope originale de firmă. Se recomandă să se respecte întocmai recomandările de fabrică privind presiunea de lucru.75 175R16C 684 178 5.5 5. se recomandă acoperirea roţilor cu prelate de culoare deschisă. se procedează la curăţirea mecanică mai ales a canalelor profilelor până dispare orice urmă de petrol. Dacă se mai adaugă şi condiţiile meteo defavorabile. piatră mişcătoare. 9. g. cu rezultate excelente. Personal folosesc de multă vreme anvelope reşapate la autoturismele de la societatea mea.lovituri sacadate la contactul cu asfaltul. 4. Condiţiile de drum şi mediu. dar preţul este la jumătate. . în fig.Janta recom. Dacă pe una din roţi se scurge un produs petrolier sau se rulează într-o zonă cu astfel de produse pe carosabil. în ordinea de mai sus creşte şi uzura pneului.75 C .5 1060 1000 4. Firestone. 6. Good-Year. în curbe viteza va fi adecvată.0J 710 670 3.75 185 R 14 650 188 5. beton. astfel că le recomand cu toată încrederea. astfel că ultimele situaţii reduc la jumătate durata de viaţă a unui pneu.0 4. Calităţile tehnice ale unor astfel de anvelope sunt apropiate de cele noi.0 950 205/75 R 16 203 5. Nr. 3. h. uzate. 2.5 5. drum neamenajat. Sarcina max. lovituri receptate defavorabil de rulmenţi. 7. (mm) naj posibil max. "G" şi "Fc" care are tendinţa de a descălţa pneul de pe jantă. Pres. originale. Michelin.0 710 3.0 560 520 2. deoarece razele ultraviolete duc la o îmbătrânire rapidă a cauciucului.

25 R 15 8. 17.00G 6.6 7. se realizează pe roţile din spate prin acţionarea manuală a dispozitivului de frânare.6 8. 20. osia din faţă este încărcată iar osia din spate parţial descărcată.50H 5. astfel încât după frânare. cu autotrenul cuplat.6 7.25-15 634 650 686 674 731 736 778 802 806 216 210 178 188 208 188 218 208 198 216 210 234 230 258 275 286 213 234 6.2 7.JJ 5. 12.00 R 20 12.0 4. în afară de frânarea pe roţile din spate trebuie realizată şi frânarea roţilor din faţă prin apăsarea în jos a proţapului. La staţionarea singulară a remorcii.5 4.5 8.5 8.75 1120 1060 4.10.5J 5. 23. Începerea frânării roţilor din spate ale remorcii trebuie să se realizeze înaintea începerii frânării roţilor din faţă.5J 5.0 5.5 8. Sistemul de frânare dă posibilitatea de reglare a presiunii în cilindri de frână.5 7.5 6. 22. Frânarea la staţionare.6 6.5 4.5 6.50F 6. .5 5. 24. astfel încât momentul de frânare realizat de saboţi prin frecare pe tamburi să nu depăşească cuplul roţilor şi deci să nu se producă patinarea remorcii pe calea de rulare.0 775 850 1030 875 1100 1060 1000 1450 1450 750 800 975 850 985 1000 950 1400 1400 2575 1960 2250 2630 2870 3250 2575 4.5 4.5F 6. cilindrul de frânare din faţă are diametrul mai mare decât cilindrul de frânare din spate.00 R 20 11.5 7. 27.0 1150 1090 4. 21. Pentru a se obţine un reglaj corect. 26.5 Instalaţia de frânare Reproduc integral descrierea şi recomandările făcute de IMU Medgidia în notiţa tehnică pentru remorcile proprii.5 6.0 4.25 962 1018 1052 1082 1122 836 2230 2570 3000 3270 3750 2650 8. Întrucât în timpul procesului de frânare.00 R 20 8.0 6.0 7.0 6JK 5. 11.0 8.25 6.0 6. datorită forţelor dinamice. iar începerea frânării remorcii trebuie să fie înaintea începerii frânării autovehiculului tractor.00 R 20 10. 14. 19. Remorca este prevăzută cu o instalaţie de frânare pneumatică cu o singură conductă principală pe principiul frânei cu depresiune pe conducta principală.5 5. reşapat V61 BIAS D 210 D401 D401 D401 D410 D401 D401 D 190 D410 D410 D410 D410 D410 V77 215/75 R 16 C 750 16 C 806 175R14C 185R14C 205 R14 C 185R15C JR78-15 205 R16 C 700 R 16 750 R 16 750-16 militar 8. în circuitul aerului din faţă este introdus un regulator de presiune suplimentar.25 R 20 9.5 6.J 6.50 6.5 7. 15. în pantă.5 4.6 7. autotrenul să rămână întins. 13. evitând astfel uzura neuniformă şi prematură a anvelopelor.0 7. 18. 16. 25. Comanda frânării se realizează din cabina conducătorului tractorului prin apăsarea pedalei de frână.5 4.

conductele de legătură şi armăturile C. adică întrerupe circulaţia aerului între tractor şi rezervorul tampon al remorcii şi stabileşte legătura între rezervorul tampon şi camerele de frânare ale remorcii. Regulatorul de presiune este introdus în circuitul pneumatic al frânei roţilor din faţă şi are rolul de a realiza un reglaj suplimentar de presiune în camera de frânare faţă. inversorul I. pentru a nu se produce patinarea roţii pe calea de rulare în momentul frânării. SC.1 Semicupla asamblată SC. pentru a evita atât tangajul cât deraparea spatelui remorcii de frânare. datorită repartizării neuniforme a sarcinii pe cele două osii în momentul procesului de frânare. Semicuplele asamblate realizează legătura sistemului de frânare a remorcii cu sistemul de frânare a tractorului. Fig7. Are în acelaşi timp rolul de a întârzia frânarea roţilor din faţă ale remorcii în raport cu roţile din spate.2 I Inversor R Rezervorul de aer F Filtru decantor RS Regulator de sarcină RP Regulator de presiune Conducte de legătură şi armături . Rezervorul de aer are rolul de a înmagazina aerul sub presiune pe care îl cedează camerelor de frânare în timpul procesului de frânare. regulatorul de sarcină RS. Filtrul decantor purifică aerul care pătrunde în circuitul instalaţiei de frânare.Elementele constructive ale instalaţiei de frânare sunt indicate în schema cinematică alăturată şi sunt următoarele: . Inversorul are rolul de a inversa circuitul aerului în momentul apăsării pe pedala de frână. La staţionare în pantă sau la pastoral se recomandă folosirea a doua cale pentru blocarea uneia din roţile din spate.semicuplele asamblate SC1 şi SC2. Instalaţia de frânare la pavilionul apicol (click pentru a mări). Regulatorul de sarcină reglează presiunea din camerele de frână în funcţie de sarcina remorcii. regulatorul de presiune RP. astfel încât momentul de frânare realizat de frecarea saboţilor pe tamburi să nu depăşească momentul exterior. filtrul decantor F. rezervorul de aer R. Conductele de legătură şi armăturile asigură căile de acces a aerului între diferitele părţi ale sistemului de frânare.

în practică recomand ca la efectuarea manevrelor în locul de pastoral să se decupleze priza de la vehiculul trăgător deoarece virările sunt foarte ample şi pericolul ruperii racordului sunt mai mari. În acest sens este obligatorie montarea pe remorcă a unor lămpi cu specific auto şi a unor catadioptri. cablajele sunt protejate prin matisare şi tunele de cable (conducte pozate pe şasiu sau caroserie). De asemenea recomand montarea pe remorcă a unei prize auto la care să se cupleze cel de al doilea capăt al racordului. Secţiunea conductorului de cupru este dictată de intensitatea curentului din circuit precum şi de durata de folosire. Deoarece în timpul mersului au loc vibraţii sau frecări ale cablajului de părţile metalice cu pericol de scurtcircuit. fără inovaţii. Remorcile apicole pavilionare au în general dimensiuni de gabarit apreciabile. Execuţia unei instalaţii electrice se va face doar de un electrician auto profesionist şi cu materiale în perfectă stare. puterea becurilor. iar cealaltă polaritate este alimentată prin cablaj din cupru liţat. Efectuarea unor manevre de schimbare a direcţiei de mers sau a frânării precum şi starea de avarie este obligatoriu să fie semnalizată luminos cu ajutorul unor lămpi specifice. Tipul tuturor lămpilor. Traseul racordului şi lungimea lui se va alege astfel încât la manevre să nu se producă întinderi sau chiar ruperea sa. Tensiunea de lucru a lămpilor este de 12 V şi în cazuri deosebite 24 V. Pentru o siguranţă sporită unele lămpi sunt dublate de catadioptri de diferite culori. trebuie foarte bine semnalizate şi ca prezenţă în trafic dar şi ca dimensiuni. La staţionare. precum şi poziţia lor sunt precis stabilite prin norme şi sunt prezentate în planşa alăturată. izolat în manta din polivinil. Conectarea electrică a remorcii la vehiculul trăgător se face printr-un racord flexibil şi o priză multipolară. ce se referă la dotarea remorcii apicole pavilionare cu propria instalaţie electrică necesară pentru a se marca atât prezenţa în trafic pe timp de noapte cât şi pentru semnalizarea manevrelor de frânare sau schimbare a direcţiei de mers. Folosirea unor siguranţe majorate pot duce la incendierea instalaţiei şi chiar a vagonului.Instalaţia electrică de iluminare-semnalizare În acest articol este tratat ultimul capitol din fişa tehnică. O polaritate a lămpilor este conectată la masa metalică a remorcii. dar care în timpul nopţii. la cules racordul se demontează şi se păstrează în cabină. fără adaosuri şi fără lipsuri. care pe timp de zi sunt uşor de remarcat. pentru evitarea unor incidente nedorite. când se fac deplasările în majoritatea cazurilor. Se recomandă utilizarea lămpilor auto inscripţionate cu «E 19» acestea fiind omologate în ţara noastră. Recomand de asemenea ca în cabina remorcii să se găsească câteva becuri de schimb în caz de defecţiune precum şi siguranţele auto recomandate. . De menţionat că trebuie respectate cu stricteţe datele din planşa prezentată.

În stupul orizontal pot ierna două familii de albine. . se reduce consumul de hrană şi se asigură dezvoltarea mai timpurie a ambelor familii primăvara. pentru ca nu este nevoie să se manipuleze corpuri grele de stup. În acest fel se creează condiţii mai bune de iernare. Stupul orizontal are unele avantaje şi anume: se lucrează mai uşor. Sursă material pagină: . 30.8 Instalaţia de iluminare şi semnalizare la pavilionul apicol (click pentru a mări). tel.orizontal").70. articole apăru Stupul orizontal cu 23 rame este unul din cele mai răspândite tipuri de stupi de la noi din ţară. La stupul orizontal.. fiind despărţite în compartimente complet izolate cu o diafragmă etanşă având urdinişuri proprii. este indicat pentru deplasarea familiilor de albine la diferite culesuri sau la polenizarea culturilor agricole entomofile. cod 71547.42. Întreţinerea unei singure familii de albine în stupul orizontal nu se deosebeşte cu nimic de cea din stupul vertical. Dacă apar şi alte probleme. culesurile sunt de durată lungă şi de intensitate mai mică pentru întreţinerea unei singure familii de albine./fax 01/232. prin menţinerea unui regim optim de căldură. pot purta un dialog lămuritor cu cei interesaţi. Adresa la care mă puteţi contacta este: ing. De asemenea în acest tip de stup se poate adăposti atât familia puternică cu o singură matcă cât şi două familii (o familie ajutătoare. un roi sau un nucleu. Mihai LISOVSCHI.Ing. dezvoltarea familiei de albine se face lateral (.Fig. aşa-zis . în stupul orizontal se foloseşte metoda care constă în limitarea ouatului mătcii pe timpul culesului.REMORCA APICOLĂ PAVILIONARĂ DE LA "A" la "Z" . Întreţinerea unei singure familii de albine în stupi orizontali. În majoritatea regiunilor din ţara noastră unde după salcâm. Am încercat ca pe parcursul detalierii tuturor capitolelor din cadrul «Fişei tehnice» să scot în evidenţă ceea ce este important de ştiut şi sper că în mare am reuşit. Bucureşti.. B-dul Aerogării nr. sector 1.de buzunar"). Mihai Lisovschi.

astfel că este gata să intre în frigurile roitului şi începe clăditul botcilor . Înainte de începerea culesului principal. După terminarea culesului şi extragerea mierii. se vor aşeza 7-8 rame împreuna cu matca formând .. ele se mută din magazin în cuib. În celălalt compartiment (magazin) ramele se aşează în următoarea ordine: lângă diafragmă se pune rama cu puiet tânăr şi ouă. diafragma se ridică şi cuibul se aranjează astfel că ramele cu puiet să fie în dreptul urdinişului. iar matca sa le ocupe cu ouă.magazin" nu se simt orfane. La primul control.magazin".aceasta se pune în situaţia unui roi..cuib" şi se introduc în . În compartimentul mai mic al stupului.. prin împărţirea stupului în două compartimente inegale cu ajutorul unei diafragme etanşe prevăzută pe toată suprafaţa cu gratii despărţitoare (Hanemann). albinele vor ocupa ramele cu nectar pe care îl vor transforma în miere. pe măsura eliberării lor de puiet. se vor aşeza 12-13 rame formând .magazinul". restul compartimentului se completează cu rame cu puţină miere (numărul total de rame depinde de puterea familiei şi starea timpului). unde se va lăsa urdinişul deschis. apoi 1-2 rame cu faguri clădiţi cu puţină miere şi un număr egal de rame cu faguri artificiali. albinele din . După ultima ramă se aşează diafragma şi perna. aşezând în locul lor faguri cu celule de albine lucrătoare unde matca va continua ouatul şi rame cu faguri artificiali pe care albinele se vor grăbi să le clădească. . Dacă în acest compartiment rămâne spaţiu gol. iar în locul lor se pun rame cu puiet căpăcit scoase din cuib.. se deschide si celălalt urdiniş (la magazin) şi se asigură familia cu fagurii necesari depozitarii mierii. În cuib. înainte de a le introduce în cuib. apoi rama cu puiet mai în vârstă şi căpăcit urmate de rame cu miere. lângă diafragmă.Imediat după întărirea familiei . după care se pune o pernă. desfiinţând celalalt urdiniş. În celălalt compartiment (magazin). se aşează o rama cu puiet tânăr şi ouă. mierea se extrage. iar în celalalt compartiment unde urdinişul se închide. pentru că este asigurată trecerea lor dintr-un compartiment în altul. pe măsura eliberării ramelor de puiet. în toamna cuibul se strâmtorează şi se pregăteşte în vederea iernării. La verificările ulterioare.. Daca aceste rame au fost umplute cu miere. integritatea familiei nu suferă. Prin această aranjare a ramelor. toate ramele cu puiet căpăcit se scot din . se îngrădeşte cu o diafragmă.cuibul familiei".

însă fără albine. după terminarea acestuia. După o săptămână. cuibul se lărgeşte. cel mai târziu cu 45 zile înainte de apariţia culesului. una din ele va fi mutată în alt stup. lucru care se constată prin lipsa ouălor sau larvelor tinere pe fagurii din mijlocul cuibului . sau se altoieşte o botcă matură. astfel: 2 rame cu puiet la mijloc.se pune încă un fagure cu puiet necăpăcit ridicat de la familia de bază. La începutul culesului de salcâm. După ce matca se va împerechea şi va începe ouatul. când familiile puternice vor începe să căpăcească celulele cu miere din ramele din mijloc şi sa albească pe celelalte. iar în locul lui se pune un fagure cu puiet luat din familia de bază. În locul acestor rame se introduc la marginea cuibului două rame cu faguri artificiali şi la mijloc două rame cu faguri clădiţi. Fiecare compartiment va avea urdiniş separat. iar în regiunile cu cules de vară. când familiile se vor dezvolta astfel că nu vor putea încape amândouă în acelaşi stup. Primăvara. Fagurii ridicaţi se aşează lângă familia de bază formând un compartiment cu ajutorul unei diafragme care îl separă perfect de restul stupului şi nu permite trecerea albinelor dintr-un compartiment în altul. nucleul se va dezvolta şi va aduna rezerve de hrană necesare iernării. se pune un magazin cu 12 rame (7-8 faguri clădiţi şi 4-5 faguri artificiali la margini). de la rezervă. După ce magazinele vor fi . Familiile cu mătci ajutătoare se formează în regiunile cu cules principal de salcâm. iar familia cu matcă bătrână devine familia ajutătoare. unde va continua dezvoltarea şi va valorifica culesul principal. indiferent dacă este căpăcită sau nu şi două cu faguri clădiţi. Pentru dezvoltarea familiei. apoi 2 rame cu faguri artificiali la margini si 2 rame cu miere lângă ramele cu miere de cat. în care se pun la margini două rânduri de rame de cat. sau se suprimă. În preajma culesului aceste două familii se unesc. O altă metodă pentru întreţinerea unei familii de bază şi nucleului cu matcă ajutătoare în stupul orizontal constă în următoarele: în perioada de roire sau în timpul culesului principal se formează în compartimentul stupului standard cu urdiniş mic. Fagurele eliberat de puiet se trece în familia de bază. cu o botcă sau matcă neîmperecheată. Familia se asigură cu faguri clădiţi pentru depozitarea mierii şi câte un fagure artificial pentru producţia de ceară. câte 6 în fiecare parte. Apoi aşezăm amândouă magazinele. iar la mijloc 6 rame de cuib. În acest scop. la interval de 7-8 zile se scot câte 1-2 faguri cu puiet căpăcit şi albinele tinere care îl acoperă (fără matcă). un nucleu-stolon de 3-4 rame luate de la familia de bază. se ridică magazinul şi se scot din stup 4 rame: două cu puiet şi cu puţină miere. Stupul orizontal poate fi mult mai bine folosit prin întreţinerea unui nucleu cu matcă ajutătoare pe lângă familia de bază. se aduce al doilea magazin gol. aproximativ cu 30 zile înainte de începerea înfloririi salcâmului. se deschide stupul.dacă matca nu a eclozionat sau nu s-a împerecheat. având urdiniş separat. matca bătrână se ridică şi cu ea se formează un nucleu nou. În nucleele cu botci . Peste nucleul astfel format se scutură albinele tinere de pe 1-2 rame cu puiet şi apoi se introduce în cuşcă o matcă tânără împerecheată. înainte ca familia puternică să intre în frigurile roitului.Întreţinerea unei familii de baza si a unui nucleu cu matca ajutătoare. nucleul se va întări cu albinele care vor ieşi din puietul căpăcit. după ce familia se va întări astfel că va ocupa toate ramele din cuib. Amândouă familiile vor ierna în acelaşi stup prin împărţirea lui în două parţi cu diafragma perfect etanşă. Mutarea ramelor cu puiet dintr-un compartiment în altul se continuă până când nucleul se întăreşte şi se transformă în familie de bază.

se mută în corpul de sus. Ramele din corpul de sus pe măsura eclozionării puietului vor fi umplute cu miere. acestea se vor aşeza în magazinul de jos. prin folosirea a două magazine legate între ele cu nişte şipculiţe bătute în cuie sau holtşuruburi. la care se mai adaugă 2 rame cu faguri artificiali. Imediat după ce ambele corpuri au fost ocupate cu albine tinere si puiet.umplute cu miere. aceasta va ierna în 2-3 corpuri (suprapuse). Albinele vor depozita mierea atât în fagurii cu puiet din corpul de jos. altfel albinele vor construi faguri de legătură între corpuri şi le vor lipi. Primele rame de cuib cu miere căpăcită se vor păstra la rezerva pentru iernare. În cazul unei familii de albine întreţinută în stup multietajat. din care se scoate acelaşi număr de rame cu miere. Un procedeu simplu de întreţinere a familiilor de albine în stupii verticali cu 2 corpuri constă în aceea ca atunci când familia ocupă în întregime corpul de jos. iar fagurii se vor umple curând cu puiet. care se aşează într-o margine a corpului. fără a bloca cuibul. mătci tinere prolifice etc. Toţi stupii verticali cu magazine pot fi transformaţi în stupi verticali cu două corpuri suprapuse. se pot aşeza pe stup 3-4 magazine. Pe măsura consumării hranei din corpul superior. În corpul de jos rămâne rama cu matca împreună cu 2 rame cu miere şi păstură. Dacă matca va depune ouă şi în ramele de cat. intercalaţi intre ele. Creând familiilor de albine cele mai bune condiţii de dezvoltare (hrană abundentă. Reuşita întreţinerii albinelor în stupi cu 2 corpuri depinde de asigurarea stupinei cu faguri de rezervă (câte 20-24 la o familie) şi de prinderea momentului prielnic pentru aşezarea celui de-al doilea corp. . Ramele de cuib cu puiet se coboară în corpul stupului. drept în al doilea corp. Întreţinerea familiilor de albine în stupul de tip vertical cu două corpuri suprapuse Acest sistem de întreţinere permite mătcii să-şi desfăşoare întreaga ei capacitate de ouat şi permite şi depozitarea rezervelor de hrană în faguri. se aşează al treilea magazin cu 12 rame de cat. matca se urcă acolo şi depune ouă. Dacă familia este puternică şi există un cules cât de mic de întreţinere. împachetare bună a cuiburilor. aerisire bună. care se aşează la marginea cuibului. corpul de sus va fi ocupat în întregime cu puiet de diferite vârste. între ele se intercalează al treilea corp care poate avea atât faguri clădiţi cât şi artificiali. Lucrările de întreţinere se fac prin mutarea corpurilor de stup. corpul superior fiind plin cu rame cu miere (rezerva de hrană). Este foarte important ca distanţa dintre leaţul de jos al ramelor din corpul de stup de sus şi speteaza de sus a ramelor din corpul de jos să nu depăşească 8mm-1 cm. Aşezarea unui magazin este necesară şi pe timpul lipsit de cules sau cu culesuri slabe de întreţinere. Cele două corpuri de stup sunt despărţite între ele cu o gratie despărţitoare.) şi dacă culesul de salcâm este abundent. cit şi în cei clădiţi din corpul de sus. restul stupului umplându-se cu rame cu faguri artificiali. ramele din cuib. Astfel oferă un refugiu ce permite reglarea temperaturii în cuib în zilele călduroase. toată vara. în afară de una cu puiet pe care a fost găsită matca. familia va ierna bine şi se va dezvolta devreme primăvara. Având provizii de hrană suficiente. când rămân pe stupii cu familii puternice. ceea ce simplifică şi uşurează cu mult munca. iar în corpul de jos vor fi faguri clădiţi. din care 6 cu faguri clădiţi şi 6 cu faguri artificiali. iar matca va fi silită să-şi extindă ouatul şi în fagurii clădiţi din corpul de sus.

O alta metoda de întreţinere a familiilor de albine în stupi multietajaţi constă în izolarea mătcii în corpul de jos cu ajutorul gratiei despărţitoare. matca este nevoită să coboare pe fagurii din acest corp şi să continue ouatul. Nu putem deci folosi cuvântul. Proprietăţile fizice ale mierii Compoziţia mierii . În funcţie de origine. peste care se aşează corpul cu rame cu puiet căpăcit. pe care le culeg. în acelaşi timp. se distinge mierea de nectar sau mierea de mană. Mierea poate proveni din nectarul florilor şi din mana produsă de purici (mierea de mană). Peste acest corp se aşează gratia despărţitoare şi corpul al patrulea. În practică. mierea este "substanţa dulce produsă de albine melifere din nectarul florilor sau din secreţiile care provin din părţi vii ale plantelor sau care se găsesc pe acestea. Prin definiţie. Pe măsura eliberării celulelor de puiet. având grijă ca fagurele pe care se află matca să fie trecut în corpul de jos. se introduce cel de-al patrulea corp. miere stoarsă.Pe măsura ieşirii puietului din corpul de jos. Atunci când culesul continuă şi toate cele trei corpuri au fost ocupate cu albine. din cele trei corpuri de stup de deasupra. miere scursă. iar deasupra acestuia se pune corpul cu rame cu puiet necăpăcit. este categorizată ca miere în faguri.. aceste definiţii sunt puţin folosite. intercalându-l totdeauna deasupra primului corp (astfel se introduce al patrulea si chiar al cincilea şi al şaselea corp de stup). peste corpul inferior cu puiet se va aşeza un al doilea corp ocupat în întregime cu miere şi păstură. se va adăuga treptat câte un corp de stup. La pregătirea familiilor de albine pentru iernat în stupi multietajaţi. completat numai cu rame cu faguri artificiali. le transformă şi le combină cu substanţe specifice şi le înmagazinează în fagurii din stup". miere si puiet. miere" pentru a desemna produse obţinute prin hrănirea albinelor cu zahăr industrial şi nici produsele dulci provenind de la insecte. corpul ce se intercalează este ocupat numai cu faguri artificiali. şi este produsul doar al albinelor. care trebuie sa fie completat cu faguri cu celule de lucrătoare bune pentru ouatul mătcii şi creşterea puietului. albinele vor ocupa cu nectar şi miere celulele eliberate de puietul din corpul de sus. După cum mierea se află în faguri sau extrasă. Această lucrare se face la începutul primăverii când timpul se încălzeşte şi după inversarea corpurilor de stup unul în locul celuilalt. miere centrifugată. După ce corpul de jos şi cel de mijloc au fost ocupate de albine si puiet. iar în corpul de jos matca îşi va continua ouatul normal. altele decât albina meliferă. ca de exemplu meliponele sau bondarii. albinele vor depozita acolo nectarul. În anii cu un cules abundent.

Îmbătrânirea mierii Mierea este considerată adeseori ca o marfă neperisabilă, ce se conservă, practic, la infinit şi comercializabilă, fără precauţii, de la un an la altul. Sunt nişte noţiuni false. Mierea trebuie să fie obiectul unor griji deosebite dacă vrem să-şi păstreze prospeţimea şi toate calităţile sale, inclusiv cele gustative.

Cristalizarea Mierea păstrată de albine în faguri este un produs lichid ; toate zaharurile pe care le conţine se găsesc sub formă de soluţie în apă, dar o soluţie suprasaturată, ceea ce înseamnă că nu este stabilă. Sub influenţa diferiţilor factori se declanşează cristalizarea zaharurilor, care va cuprinde în mod progresiv toată masa mierii. Aceşti factori care favorizează cristalizarea sunt, pe de o parte o scădere a temperaturii care agravează starea de suprasaturare a soluţiei şi, pe de altă parte, existenţa unor germeni de cristalizare care constituie amorsa fenomenului. Aceşti germeni pot fi cristale de glucoza microscopice sau chiar simple prafuri ca de exemplu grăuncioarele de polen. Atâta timp cât mierea rămâne sub căpăcelul de ceară, la adăpost de aer şi la o temperatură aproape constantă, nu are şanse să cristalizeze prea repede. După extragere, în contact cu aerul şi cu praful, şi supusă unor variaţii de temperatură mari, mierea are condiţii favorabile de cristalizare. Ea cristalizează cu atât mai repede, cu cât conţine mai multe zaharuri puţin solubile în apă (glucoza), decât zaharuri foarte solubile (levuloză). În jur de 14°C, în prezenţa germenilor de cristalizare, sunt întrunite toate condiţiile pentru transformarea mierii într-o masă solidă mai mult sau mai puţin dură. Cristalizarea mierii este deci un fenomen natural care în sine, nu alterează calitatea produsului. Zaharurile, în loc să fie sub formă de soluţie, se prezintă sub forme de cristale. Aceasta este singura diferenţă. Dealtfel este uşor să se redea mierii starea lichidă printr-o încălzire moderată care are ca efect trecerea zaharurilor în soluţie. În acelaşi timp, cristalizarea are consecinţe importante pentru conservarea ulterioară a mierii. Mierea cristalizată trebuie imaginată ca un burete foarte fin ; cristalele, formate în special din glucoza, formează o urzeală care reţine o fază lichidă cuprinzând zaharurile foarte solubile şi substanţele necristalizabile din miere. Acest lichid este îmbogăţit cu apa pe care o liberează cristalizarea glucozei. Dacă mierea cristalizată nu este rigidă, lucru frecvent când ea conţine mai mult de 18% apă, cristalele au tendinţa de separare de partea lichidă şi depunere la fundul vasului. Dacă temperatura este favorabilă (în jur de 20-25°C), partea lichidă, bogată în apă este expusă la o fermentare rapidă. Cristalizarea mierii fenomen natural şi general, trebuie considerată ca o primă etapă a învechirii produsului. Depinde de apicultor ca această învechire să se facă bine sau rău.

Fermentarea Toate mierile naturale conţin levuri, ciuperci microscopice care produc fermentările alcoolice. Aceste levuri nu se pot înmulţi decât dacă conţinutul în apă al mierii este suficient de ridicat; o concentraţie mare de zaharuri nu le omoară dar le inhibă dezvoltarea. Limita între concentraţiile care asigură conservarea şi cele care o pun în pericol este mică. Începând cu 18% apă, o miere conţinând suficiente levuri vii pentru ca să fie posibil începutul fermentării, va fermenta, dacă temperatura este convenabilă. Toate mierile care conţin mai mult de 18% apă sunt expuse la o fermentare mai mult sau mai puţin rapidă şi mai mult sau mai puţin totală. În afară de levuri, mierile conţin şi alte microorganisme, care pot să producă alte fermentări (lactică, butirică, acetică), toate alterând mierea. Când condiţiile pentru fermentarea mierii sunt favorabile, se constată formarea unei spume abundente provenind din degajarea de gaz carbonic. Fermentările nu se produc întotdeauna repede ; totuşi, chiar dacă sunt mai discrete, ele tot contribuie la degradarea mierii. Mierile fermentate prezintă întotdeauna o aciditate mai mare decât cea normală.

Alte transformări În timpul îmbătrânirii, mierea suferă încet o sumă de transformări în funcţie de compoziţia ei şi de temperatura de păstrare. Pentru a bloca complet toate reacţiile enzimatice, mierea trebuie păstrată la temperatura de -25°C. La temperatura obişnuită, şi chiar in cameră răcoroasă (+4°C), se observă transformări sensibile într-o perioadă de unul sau doi ani. Acestea pot fi rezumate după cum urmează: - coloraţia se intensifică, creşte aciditatea liberă ; - conţinutul în invertază şi amilază scade, ca şi conţinutul în glucoză. Se constată, de asemenea, o creştere regulată şi relativ rapidă a conţinutului în hidroximetilfurfural (HMF), substanţa care se formează din levuloză în mediu acid. Conţinutul în HMF al mierii este practic nul în momentul recoltării ; el creşte rapid sub acţiunea tratamentelor termice (retopiri) brutale. El serveşte ca indicator al stării de conservare a mierii. Dacă acesta depăşeşte 40 mg/kg, se consideră că mierea este improprie pentru consum fiind încălzită exagerat sau fiind prea veche sau prost conservată. În timpul îmbătrânirii, mierea îşi pierde în mod progresiv valoarea antibacteriană : conţinutul în inhibină descreşte.

Proprietăţi biologice Numeroasele virtuţi medicinale atribuite mierii nu trebuie să ne facă să uităm că ea este, înainte de toate, un aliment energetic şi nu lipsit de interes gastronomic, ceea ce are, de asemeni importanţă. Consumul mierii nu trebuie să fie redus la o problemă de sănătate şi de regim alimentar ; este şi o plăcere a mesei.

Ca toate alimentele glucidice, mierea are un aport de 3200 calorii pe kilogram de substanţă uscată, ceea ce înseamnă, ţinând seama de cele 17-18% apă, o valoare calorifică de 3000 de calorii pe kilogram. Amintim că nevoile energetice ale adultului care nu depune un efort mare şi nu luptă împotriva frigului sunt de 2800 calorii pe zi. O muncă fizică sau o activitate sportivă susţinută presupune o cheltuială de 3500 calorii. Pentru a acoperi aceste nevoi calorice, un adult ar trebui să consume zilnic în jur de 1 kg de miere. Acest consum nu ar acoperi nici nevoile de proteine, nici pe cele de lipide şi nici de vitamine. Mierea nu este aliment complet. În schimb este un aliment excelent pentru muşchi, foarte bun pentru sportivi care trebuie să susţină un efort de lungă durată : ciclişti, înotători de fond, alpinişti. În volum mic, mierea aduce zaharuri direct asimilabile - cu un uşor efort de întârziere în ceea ce priveşte levuloza, care nu trece direct în sânge. În comparaţie cu zahărul, mierea oferă avantajul unei varietăţi mari de gusturi originale. Aromele mierii fac parte din acele substanţe care stimulează pofta de mâncare şi facilitează digestia. Fiecare după gust, consumatorul poate găsi, din varietatea mierilor, pe cea sau pe cele care îi convin cel mal bine, în funcţie de obiceiurile sale alimentare. S-ar putea scrie o carte - şi acest lucru s-a realizat deja - pentru a expune virtuţile medicinale ale mierii. Aceste virtuţi sunt reale şi, empiric, cunoscute de milenii. S-a folosit şi continuă să se folosească mierea pentru a îngriji şi eventual a vindeca durerile cele mai diverse, fie că este vorba de aparatul digestiv, de inimă sau de aparatul respirator. Mierea ca medicament îşi datorează virtuţile compoziţiei sale : asocierea glucozei cu levuloza, acizii organici, elementele minerale, sute-de substanţe identificate sau nu, care provin din plante sau din organismul albinei, toate constituie o adevărată farmacopee. Din păcate, pentru miere imensa bibliografie care există despre valoarea ei terapeutică nu este întotdeauna de o riguroasă vioare ştiinţifică, nu atât din cauză că cercetările au fost prost făcute ci din cauză că unii experimentatori au făcut o greşeală considerând mierea un produs definit şi stabil. Or, mierea nu este nici una nici alta. O cercetare medicală sau o analiză fiziologică făcută fără ca mierea folosită să fi fost testată minuţios din punct de vedere al originii şi prospeţimii, sunt îndoielnice. Ce să reţinem din marea masă a cercetărilor făcute asupra proprietăţilor biologice şi medicinale ? În primul rând proprietăţile antibacteriene, puse în evidenţă în mod ştiinţific. Acţiunea mierii asupra muşchiului cardiac pare să fie bine stabilită, în urma unor experienţe realizate cu miere deproteinizată, injectabilă ca un ser fiziologic cu glucoză. Acţiunea asupra ficatului a fost pusă în evidenţă prin acelaşi procedeu. Administrarea mierii în medicina infantilă a arătat că are o acţiune favorabilă asupra fixării calciului şi asupra procentului de hemoglobină precum şi în creştere. În privinţa proprietăţilor uşor laxative ale mierii, se pare că ele trebuie atribuite în special levulozei. În sfârşit, folosirea tradiţională a mierii pentru a îndulci ceaiul în timpul iernii nu este lipsită de fundament căci acţiunea sa antibacteriană îşi găseşte astfel cea mai bună întrebuinţare în tratamentul afecţiunilor respiratorii.

Bazele raţionale ale unei tehnologii a mierii Ceea ce ştim despre miere şi despre compoziţia sa, ca şi despre proprietăţile sale biologice

poate servi ca bază pentru punerea la punct a unei tehnologii care să protejeze, atât cât este posibil, un produs care, fără să fie perisabil în sensul obişnuit al termenului, nu este mai puţin pretenţios în ceea ce privesc prepararea, prelucrarea şi păstrarea sa. Obiectivul principal al acestei tehnologii trebuie să fie acela de a da consumatorului un produs cât se poate de apropiat de cel pe care l-a depozitat albina în fagure. Condiţia obligatorie este aceea de a nu scoate din şi a nu adăuga nimic la miere. De ce nu se comercializează pe scară largă mierea în fagure ? Formula este bună dar nu scutită de dezavantaje, dintre care cel mai important este preţul de cost ridicat, mierea devenind astfel un veritabil produs de lux. Numai mierea extrasă poate satisface majoritatea consumatorilor, rămânând accesibilă posibilităţilor lor. Trebuie deci, să-i acordăm cea mai mare atenţie. Calitatea mierii trebuie respectată chiar înainte de recoltare. Trebuie să evităm, în cursul vizitelor la stupină, să murdărim ramele cu funingine de la afumător. Mierea supusă unui astfel de tratament capătă un gust neplăcut de fum, mai ales dacă există multe celule necăpăcite. Tot în acest sens, apicultorul trebuie să ştie că mierea este un produs alimentar care necesită multă grijă. Casa stupinei trebuie îngrijită meticulos şi niciodată un magazin nu trebuie pus direct pe pământ. Regulile de igienă se aplică mierii şi tuturor recipientelor şi uneltelor cu care aceasta intră în contact. Posibilităţile de degradare a mierii din cauza căldurii încep să se manifeste la cabană din cauza instrumentelor încălzite electric sau cu vapori pentru a uşura descăpăcirea, extragerea, purificarea şi prelucrarea mierii. Trebuie evitate, chiar foarte strict, temperaturile care provoacă caramelizarea mierii : peste 85°C mierea, componentele ei cele mai fragile, sunt afectate grav, chiar într-un timp foarte scurt. în ceea ce priveşte acţiunea căldurii asupra mierii, trebuie să luăm în considerare temperatura atinsă la suprafaţa şi în masa mierii, precum şi timpul de expunere la această temperatură. O încălzire la 78°C la adăpost de aer timp de mai puţin de 10 minute este mai puţin dăunătoare decât o încălzire de câteva zile la 40°C, deşi această temperatură este apropiată de temperaturile aşa numite "biologice". După căldură, al doilea duşman al mierii este umiditatea. Apicultorul trebuie să se asigure că mierea pe care o extrage este coaptă, adică ea nu conţine mai mult de 18% apă. Este prima condiţie pentru obţinerea unei mieri de bună calitate şi care se păstrează bine. Ca orice soluţie, mierea tinde către o stare de echilibru cu atmosfera înconjurătoare. Când această stare este atinsă, mierea nu pierde şi nu absoarbe apă ; schimburile sunt oprite. Din contră, atâta timp cât această stare de echilibru nu este atinsă, mierea se hidratează sau se deshidratează. Se poate defini pentru fiecare temperatură o stare higrometrică a aerului ambiant care asigură starea de echilibru. La 20°C de exemplu, o miere al cărei conţinut în apă este de 17,4% se află în echilibru cu mediul ambiant când acesta are o umiditate de 58%. Pentru o bună conservare a mierii, umiditatea atmosferei trebuie să rămână în jurul a 60%. Într-o atmosferă uscată, mierea tinde să se deshidrateze dar cum la suprafaţa ei se formează o peliculă uscată care împiedică difuzia apei, uscarea este lentă. Dimpotrivă, întro atmosferă umedă, mierea se hidratează repede ; într-o atmosferă saturată cu umiditate,

mierea preia mai mult de 1% umiditate pe zi, ceea ce înseamnă că deteriorarea ei riscă să fie foarte rapidă. Ce se întâmplă dacă mierea se află închisă într-un recipient fie el mare sau mic ? Sau dacă recipientul este sau nu etanş ? Dacă este etanş şi plin, starea de echilibru cu stratul de aer se stabileşte foarte repede ; procentul de umiditate din miere rămâne stabil. Dacă recipientul nu este etanş, schimburile cu aerul exterior se continuă şi după cum acesta este uscat sau umed, mierea pierde sau preia apă. Aşa se face că păstrată în pivniţă în ambalaje de proastă calitate sau prost închise, mierea începe repede să fermenteze. În rezumat, se poate spune că o tehnologie uşoară dar raţională a mierii trebuie să respecte igiena şi calităţile mierii, care depind de integritatea constituenţilor săi. Căldura şi umiditatea sunt cele două elemente care trebuie supravegheate în permanenţă, de la recoltare până la consum.

Extracţia Extracţia mierii prin stoarcere este practic abandonată. Ea corespunde unei forme de apicultură pe cale de dispariţie, cea cu coşniţe. Folosirea stupului cu rame mobile implică extracţia mierii prin centrifugare şi recuperarea cerii fagurilor pentru anul următor. Extractorul centrifugal, inventat în secolul trecut, are forme diferite în funcţie de destinaţie : pentru o exploatare modestă cu câţiva stupi sau pentru o întreprindere profesionistă unde se extrag câteva tone sau zeci de tone de miere în fiecare an. Dar, de la extractorul pentru patru rame acţionat manual şi până la extractorul pentru patruzeci sau optzeci de rame acţionat de un motor electric, principiul este acelaşi. Se foloseşte forţa centrifugă pentru a scoate mierea din celule şi a o proiecta pe peretele intern al cuvei. Forţa aplicată fagurelui este în funcţie de viteza unghiulară a coşului extractorului şi de raza coşului. În extractorul tangenţial, ramele sunt aşezate tangenţial faţă de cilindrul virtual pe care mişcarea coşului le face să-l descrie ; în aceste condiţii, forţa aplicată ramelor este uniformă sau aproape uniformă pe toată suprafaţa (nu se poate extrage decât o singură faţă odată). În extractorul radial, forţa centrifugă aplicată ramei variază progresiv de la catul inferior până la spetează ; în vecinătatea axei extractorului, forţa centrifugă este slabă. Fiecare din cele două sisteme are avantajele şi inconvenienţele sale. Extractorul tangenţial lucrează mai omogen decât extractorul radial, dar îl obligă pe operator să extragă succesiv cele două feţe ale fagurelui; de fapt, îl obligă să lucreze de trei ori. într-un prim timp, cu viteză moderată, se extrage sumar mierea de pe prima faţă ; în al doilea timp se extrage mierea de pe faţa a doua ; în al treilea timp, se revine la prima faţă pentru a se termina extracţia. De fapt, greutatea feţei opuse celei care este în curs de extracţie este suficientă pentru a face fagurele să cedeze dacă forţa centrifugă este succesivă. Pentru a evita aceste manipulări obositoare, se construiesc extractoare tangenţiale reversibile la care inversarea sensului rotaţiei provoacă întoarcerea coşurilor în care se află ramele. În orice caz, extractorul tangenţial are capacitate mică pentru cât spaţiu ocupă. Este foarte potrivit pentru exploatările mici sau pentru extragerea mierii cu vâscozitate mare, deoarece poziţia tangenţială a ramelor este mai eficace decât poziţia radială.

este bine să se lucreze la temperaturi destul de ridicate pentru a-i reduce vâscozitatea. cuţitele electrice de descăpăcit au termostat. Trebuie deci să supraveghem operaţia şi să nu o prelungim mai mult decât este necesar. Se pot monta filtre de aer în locurile sensibile. Acest procedeu nu este eficient decât dacă aerul care intră în cameră este destul de uscat. In exploatările mici şi mijlocii.până la optzeci de rame Dadant mari pentru un volum redus. de asemenea. încât conţinutul în apă devine prea scăzut. Trebuie să evităm să facem descăpăcirea cu cuţite electrice prost reglate care pot carameliza mierea sau o pot colora inutil. deci de conţinutul în apă şi de temperatura sa. ca şi fragmente de propolis şi mici cantităţi de polen provenind din celule cu polen care se găsesc în număr mai mare sau mai mic printre celulele cu miere. Cel mai bun mijloc de a usca aerul este de a-l face să treacă printre nişte elemenţi de răcire unde umiditatea se condensează în gheaţă. Forţa centrifugă care trebuie aplicată mierii depinde de vâscozitatea acesteia. Aerul uscat trebuie reîncălzit moderat înainte de a fi dirijat spre magazine . o frână. magazinele se pot pune întro cameră încălzită moderat cu ajutorul unui mic radiator electric şi bine ventilată prin deschideri în partea de jos şi de sus care să permită primenirea aerului. Acest sistem este convenabil în marile exploatări. Descăpăcirea face parte din extracţie. O ambianţă prea rece face ca extracţia să fie dificilă. Particulele de ceară smulse din fagure în momentul descăpăcirii ajung. Extracţia mierii poate fi precedată de o ajustare a conţinutului în apă.Extractorul radial are avantajul capacităţii sale mari . Extractoarele prevăzute cu motor electric au un ambreiaj automat. Pentru a uşura extracţia mierii. adică la deschiderile de admisie a aerului iar încăperea în care se face condiţionarea trebuie să fie spălată cu multă apă înainte de folosire. extragerea necesită un timp mai îndelungat. pentru aceasta aerul se trece peste nişte rezistenţe electrice. în miere. magazinele se pot păstra la 25-30°C într-o cameră de încălzire. Variaţiile vâscozităţii în funcţie de originea florală nu sunt mari decât în cazul mierii de iarbă-neagră şi de mană. între magazine se pun pene de lemn pentru a facilita circulaţia aerului între ramele care trebuie deshidratate. igienă şi nepoluare cu metale grele. trebuie să evităm ventilarea unui aer încărcat cu praf deoarece ar putea ajunge în miere. iar modelele cele mai perfecţionate se pot programa astfel încât viteza de rotaţie şi timpul de extracţie pot fi optimizate fără intervenţia operatorului în timpul funcţionării. este necesar să o purificăm. Pentru aceasta se proiectează un curent de aer uscat prin magazinele stivuite. Proiectarea picăturilor de miere pe pereţii extractorului prezintă inconvenientul că încorporează mult aer sub forma unor bule microscopice. Există dispozitive care permit evacuarea în câteva ore a excesului de umiditate al mierii chiar în magazine. În principiu. Extracţia prin centrifugare nu furnizează o miere care să poată fi direct îmbuteliată. . Pentru a fi totală. un schimbător de viteză. Pentru a obţine o miere comercializabilă. De asemenea. Extractoarele moderne sunt fabricate exclusiv din materiale nobile. când condiţiile sunt favorabile. Uneori suntem obligaţi să scoatem magazinele conţinând numeroase rame pline dar cu miere necăpăcită. Deshidratarea mierii în magazin este uneori atât de rapidă. Folosirea inoxului şi a plasticului alimentar dau garanţia de curăţenie. El nu necesită reluarea ramelor. În ajunul extracţiei.

Cea mai bună metodă de a purifica mierea este să o lăsăm câteva zile într-un recipient numit maturator. deoarece mierea nu este supusă unei maturizări ci unei simple decantări.) presupus sferic şi perfect neted. Este greu să se fixeze un timp de maturare necesar şi suficient deoarece această operaţie depinde de înălţimea recipientului folosit (cu cât este mai înalt. Purificarea mierilor se poate face şi prin filtrare. Filtrarea Apicultorul care îşi condiţionează mierea pe care o recoltează poate să se mulţumească cu purificarea obţinută prin păstrarea acesteia în maturator minimum trei zile. cristalizarea împiedică purificarea. lipsită de polen sau de materii coloidale. particulă de ceară etc. grăuncioarele de nisip (pot exista în mod întâmplător) ajung la fundul maturatorului destul de repede. Anumite mieri. sterile. cu cât lichidul este mai puţin vâscos şi obiectul este mai mare. de a întârzia cristalizarea. se va deplasa cu atât mai repede în sus sau în jos cu cât diferenţa de densitate între acest obiect şi mediul lichid (în acest caz mierea) este mai mare. Să vedem cum se aplică legile fizicii (formula lui Stockes) la purificarea mierii. printre altele. Un obiect oarecare (bulă de aer. este bine să ţinem maturatorul la o temperatură în jur de 30°C protejându-l împotriva pierderilor de căldură sau.1 mm. Acestea sunt suficiente pentru a elimina din miere deşeurile de ceară şi impurităţile mari. Tehnica de filtrare pe diatomee la temperatură ridicată şi presiune mare nu este folosită în unele ţări. Particulele de ceară se ridică mai puţin repede la suprafaţă decât bulele de aer. trebuie să-i cunoaştem legile. Ea duce la obţinerea unei mieri perfect cristaline. Micile aglomerări de polen urcă destul de repede la suprafaţă. Dacă nu sunt foarte fine. Pentru a şti la ce trebuie să ne aşteptăm în urma unei decantări. cu atât ele se deplasează mai încet. se poate obţine o purificare rapidă . Trebuie să ţinem seama şi de gradul de vâscozitate al mierii. cu atât purificarea este mai lentă) şi de vâscozitatea mierii. Dacă acesta este prea ridicat. Mărindu-se considerabil vâscozitatea mierii. Bulele mari de aer se ridică repede la suprafaţă datorită dimensiunilor lor şi diferenţei de densitate între aer şi miere. în special de crucifere. de exemplu. Filtrele folosite în mod curent în apicultură sunt simple site cu ochiuri de 0. Numai polenurile foarte mari (cu un diametru mai mare de 0. şi aceasta din . impropriu dealtfel.08mm) pot ajunge la suprafaţă în câteva zile. aceasta depinzând la rândul ei de temperatură. cristalizează foarte repede. Lipseşte din această formulă un coeficient care reprezintă frecarea dintre obiect şi lichid. Instalarea filtrelor nu se justifică decât în cazul circuitelor de prelucrare industriale. O veritabilă filtrare presupune o încălzire suficientă pentru a reduce vâscozitatea şi o anumită presiune. mai bine. Ele sunt simple. închizîndu-l într-o cutie prevăzută cu o rezistenţă electrică şi un termostat. Dacă se foloseşte un maturator cu termostat la 30°C. prudent este să scoatem mierea de îndată ce este posibil. Cu cât bulele sunt mai mici. Încă din maturator se observă începutul cristalizării. Pentru a-l reduce. conţinutul în apă şi natura mierii. purificarea poate deveni imposibilă. în timp ce grăuncioarele de polen izolate au o viteză ascensională aproape nulă. Mierea astfel filtrată nu mai poate fi numită pe deplin miere. acest coeficient este nul când este vorba de aer dar poate fi foarte ridicat în cazul unui grăuncior de polen spinos. Avantajul maturatoarelor termostate este.

Păstrarea mierii în butoaie de 300 kg nu se face fără probleme. Este deci exclus că o asemenea unitate să funcţioneze pe aceleaşi baze ca cele care sunt perfect valabile la nivelul unei exploatări mici. Unitatea de condiţionare trebuie să funcţioneze tot anul. fără să atingă temperatura aerului din interior. unde este amestecată. Realizată corect nu lasă nici o urmă. Ambalarea cu amănuntul poate să se facă după purificare. aduce cele mai mari stricăciuni mierii. se deschid (trebuie să aibă deschidere totală) şi se basculează pe un grătar aşezat deasupra unui tanc de recepţie. Unele mieri cristalizează bine. când se condiţionează un lot de miere. Vom vedea mai târziu cum putem controla acest proces. O instalaţie de lichefiere bine concepută conţine o cameră încălzită unde butoaiele cu miere sunt întâi încălzite până la circa 40°C timp de o jumătate de zi. procesator şi pentru acest lucru este suficient să se tragă mierea în ambalaje cu capacitate mare. Mierea lichefiată. partea centrală nu este încălzită. Dacă se întrerupe încălzirea. Pentru obţinerea unui produs omogen. Este vorba fie de o miere "polifloră". omogenizată. Prin încălzirea continuă se favorizează formarea de HMF şi mierea se colorează în câteva săptămâni. Butoaiele cu miere preîncălzite sunt apoi luate cu ajutorul unui motostivuitor . mierea preîncălzită este lichefiată rapid. de 4 până la 6 tone.mai multe motive. în acest caz este greu de scos din el fără mijloace adecvate. Ei preferă să-l livreze unei cooperative apicole sau unui comerciant. Mulţi apicultori nu se ocupă cu vânzarea în detaliu a produsului lor. necontrolat. Ţinând seama de slaba conductibilitate termică a mierii. mierea se poate cristaliza în maturator. Condiţionarea industrială cere mijloace relativ importante. electric sau în bazine cu apă caldă. În aceste condiţii. pentru mierile expuse fermentării cum este mierea de iarbă-neagră. Lichefierea În majoritatea cazurilor. ea este evacuată prin forţa gravitaţiei. în timpul stocării ea cristalizează în mod aproape inevitabil. să trateze mierea în aşa fel încât ea să răspundă strict la normele cerute şi valoarea sa comercială să fie cât se poate de mare. dintre care cele mai folosite sunt bidoanele de 30-50 litri şi butoaiele de 300 kg. se impune păstrarea în cameră rece. să controleze. filtrată la ieşirea din cuvă este refulată cu ajutorul unei pompe până la postul de condiţionare. Temperatura de 4°C este suficient de scăzută pentru a preveni fermentarea înaintea pasteurizării. Mierea evacuată este recuperată la etajul inferior într-o cuvă de mare capacitate. mierea este agitată timp de câteva ore cu ajutorul unei elice. trebuie început prin a o lichefia deoarece. Clădirea pentru depozitare trebuie să fie aerisită şi cât se poate de răcoroasă . Incinta în care se află acest tanc şi grătarul este încălzită la 70°C. altele prost. ceea ce înseamnă că trebuie să stocheze. Un lot decâteva tone de miere în curs de condiţionare este pregătit ţinând seama de analizele de control efectuate în prealabil în laborator. înainte de a avea timp să fie încălzită exagerat. O miere de salcâm nu se vinde niciodată altfel decât în stare . Pentru a se câştiga loc se folosesc paleţii şi elevatoarele care permit stivuirea butoaielor pe o înălţime de câţiva metri. Numai mierile de salcâm (Acacia) se pot păstra mult timp în stare lichidă. Operaţia de retopire a mierii este cea care. dacă este prost făcută. această preîncălzire duce la lichefierea straturilor de miere periferice . fie de o miere monofloră care se vinde cu un anumit nume. Cristalizarea va interveni spontan dar bineînţeles.

Pasteurizarea Se ştie că acţiunea căldurii asupra mierii este cu atât mai nefastă cu cât este mai prelungită.lichidă . la o temperatură de 14°C. într-un strat gros de câţiva milimetri. în ceea ce priveşte mierea cristalizată. în câteva zile. o miere care cristalizează foarte fin cu mierea care trebuie cristalizată. toată mierea este cristalizată în sistemul dorit. foarte sumar. timpul necesar pentru a fi consumată. Operaţiile care urmează pregătirii "lotului" vor fi realizate în funcţie de destinaţia mierii. este bine să i se dea o "granulaţie" agreabilă. este pasteurizată. chiar şi după pasteurizare. Aproape totul este . Întreprinderea de condiţionare are interesul să respecte această vocaţie şi să facă în aşa fel încât mierea care trebuie să fie vândută lichidă să rămână lichidă. Acum este ferită de fermentare deoarece drojdiile au fost distruse şi îşi va păstra starea lichidă timp de cel puţin 6 luni. Încălzirea este foarte rapidă. într-o formă neregulată. Aşa s-a ajuns la utilizarea pasteurizatoarelor cu plăci . Amestecul de miere şi maia cât încă se trimite la maşina de îmbuteliere în borcane. Fiind (relativ) prea bogate în glucoză. Ele au avantajul de a fi foarte plăcute la consum datorită faptului că nu sunt foarte fine. Când mierea atinge temperatura de pasteurizare (78°C). cu ajutorul unor aparate speciale. La ieşire. mierea are o temperatură de 42°C . ele riscă să recristalizeze. Cristalele adăugate în miere servesc de amorsă şi. Este mai bine să le respectăm predispoziţia şi să le facem să cristalizeze repede sub o formă plăcută la vedere şi la gust. Pentru a obţine acest rezultat. Mierile care cristalizează foarte fin se numesc mieri "cremoase". Se amestecă bine. Într-un pasteurizator cu plăci mierea lichidă circulă în contra-curent cu apa caldă. este absolut necesar să i se anihileze cristalele de glucoză pe care le conţine încă şi care ar fi germeni de cristalizare nedoriţi. Trebuie să adăugăm că linia de condiţionare a mierii pe care am descris-o. ele sunt folosite în mod curent în industria alimentară şi se adaptează foarte bine la pasteurizarea mierii cu ajutorul unei instalaţii adecvate. 5 până la 8 minute după ce a intrat. în funcţie de compoziţie. Pentru a păstra mierea în stare lichidă. Dirijarea cristalizării Am văzut că nu toate mierile sunt predispuse a rămâne în stare lichidă. se procedează la o însămânţare a mierii după pasteurizare şi răcire completă. o miere "polifloră" va fi prin vocaţie lichidă sau cristalizată. Singurul mijloc eficace este pasteurizarea mierii. ea nu cere decât câteva secunde. Se foloseşte o cantitate de aproximativ 10% maia. are consistenţă de pastă. se realizează numai din materiale folosite în industria alimentară. cât mai mult timp posibil. cea mai favorabilă creşterii cristalelor. Ea părăseşte camera pentru a intra în circuitul de răcire unde circulă în contra-curent cu apa rece. ea intră întrun circuit cu şambrare unde nu rămâne decât câteva minute.

Chiar dacă aceasta nu se realizează în conformitate cu procedeele industriale pe care le-am descris. Un ultim factor care trebuie luat în considerare pentru reuşita unei cristalizări controlate este conţinutul în apă. . Punerea în borcane trebuie să se facă după amestecare . Nu se obţine o miere perfectă decât dacă aceasta este în jur de 17. Experienţa dovedeşte că vasele opace ascund uneori defecte de prezentare pe care o tehnică mai atentă le-ar fi putut evita. trebuie să spargem cristalele mari care se formează . poate da rezultate excelente cu un minimum de efort. în lipsa analizelor care să permită cunoaşterea raportului glucoză-levuloză. Pentru a obţine cristale foarte mari. O miere predispusă la cristalizare rapidă. va cristaliza în câteva zile. Restul nu este decât o problemă de preţ de cost. ne putem baza pe observarea unei probe de miere într-un recipient de sticlă. Pentru a obţine cristale foarte fine. dintr-o miere cu granulaţie plăcută. cristalizarea este un fenomen care se supune unor legi precise.2%. La nevoie.confecţionat din oţel inoxidabil sau din sticlă Pirex. Reuşita depinde de predispoziţia mierii de a cristaliza . materialele fiind uşor de demontat şi de spălat în apă fiartă sau la vapori. fiecare bucată devine un nou mediu de cristalizare şi aceasta se accelerează.5-1 kg miere va fi introdusă în frigider pe timpul nopţii. iar ziua va fi scoasă şi lăsată la temperatura obişnuită fără să uităm să o agităm din când în când cu o baghetă de sticlă. Trebuie să se ştie. este nevoie de timp şi de repaos perfect. mişcări care pot sparge reţeaua cristalină în formare. Din punct de vedere tehnic trebuie să se ia în considerare etanşeitatea ambalajului ca fiind criteriul cel mai important. Un kilogram din această miere este suficient pentru a însămânţa 10 kg de miere lichidă . se pot obţine rezultate bune cu ajutorul unei spatule destul de mari care se manevrează conţinutul. Se înţelege de la sine că el nu poate fi confecţionat decât din materii prime autorizate de lege. Apicultorul care doreşte să-şi trateze mica recoltă pentru a obţine o miere cristalizată fin trebuie să înceapă prin a-şi constitui o mică rezervă. care se potrivesc foarte bine. Ambalajele fabricate din materiale transparente au avantajul că prin ele se poate vedea mierea. Condiţiile de igienă cele mai stricte pot fi îndeplinite . cristalizarea controlată este la îndemâna oricărui apicultor. borcanele se păstrează la răcoare. Ambalajul Alegerea ambalajului pentru miere depinde de două categorii de motivaţii. cealaltă la motivaţii de ordin estetic. Una se referă la motivaţii de ordin tehnic. Există în comerţ cuve pentru amestecat. de 0. Această probă. desigur că trebuie să amestecăm convenabil mierea şi maiaua. de câteva kilograme. Un vas care conţine miere trebuie să fie perfect etanş. de comoditate la întrebuinţare şi de dorinţa de a satisface clientela. Dacă pasteurizarea nu se impune într-o exploatare mică. Temperatura nu trebuie să varieze deoarece aceste variaţii provoacă mişcări de convexie în lichid. Cristalizarea se face rapid la 14°C.

Examenul mierii Congresele, reuniunile profesionale, expoziţiile şi concursurile agricole sunt, pentru apicultori, ocazii de a-şi prezenta produsele şi de a le supune judecăţii experţilor care le pot recunoaşte calităţile şi defectele. Trebuie să admitem că, dacă dispunem de reguli şi norme pentru a judeca animalele de concurs şi vinurile, lucrurile sunt mult mai uşoare în ceea ce priveşte mierea. În ultimii ani s-au făcut eforturi demne de laudă pentru a da judecătorilor criterii de apreciere a mierilor care să nu fie prea subiective, dar rămân multe de făcut în acest domeniu. Trebuie să se facă deosebirea între : 1. criterii de calitate, generale ; 2. criterii legate de prezentarea produsului; 3. criterii care se aplică la situaţii particulare. Vom lăsa de o parte criteriile de calitate, ele sunt de competenţa laboratoarelor. Criteriile de prezentare se aplică tuturor mierilor. Mierea este caracterizată după felul cum se prezintă la vânzare. O judecată valabilă nu poate fi emisă decât asupra unui produs comercializat într-un ambalaj perfect transparent. Practic limpezimea este un criteriu important pentru caracterizarea mierilor lichide şi, dealtfel, cristalizarea se apreciază în primul rând după ochi. O miere destinată vânzării în stare lichidă trebuie să fie limpede şi nu trebuie să prezinte acea ceaţă care anunţă o viitoare cristalizare. Suprafaţa ei nu trebuie să prezinte nici o particulă solidă vizibilă cu ochiul liber. O miere cristalizată trebuie să prezinte o suprafaţă perfect omogenă, lipsită de acele ramificaţii albe de pe pereţii vasului datorate bulelor de aer. Suprafaţa trebuie să fie lipsită de particule solide şi de spumă. Spuma care se ridică la suprafaţă după îmbuteliere formează o mică crustă albă constituită din cristale de glucoză şi bule de aer. Degustarea la acest stadiu nu trebuie să privească decât gusturile parazite. Toate mierile sunt egale pentru arbitru, cu condiţia ca gustul şi mirosul lor să fie naturale. Defectele majore cum sunt separarea în mai multe straturi, cristalizarea grosieră şi neregulată, fermentarea sunt cauze evidente pentru excluderea dintr-un concurs. Lucrurile se complică când este vorba de apreciere în raport cu o calitate anume de miere. Evident în absenţa unor referinţe precise operaţiunea este imposibilă. Constituirea acestor referinţe este întotdeauna laborioasă. Trebuie adunat un număr suficient de eşantioane, provenind din diferite regiuni şi recoltate în mai mulţi ani. Supuse unor serii de analize, aceste eşantioane permit stabilirea unor medii pentru principalele caracteristici cum sunt culoarea, aciditatea, spectrul zaharurilor, conductibilitatea electrică, etc. Acestor teste fizico chimice li se adaugă teste organoleptice, deosebit de delicate în măsura în care vocabularul pentru calificarea mierii este încă foarte rudimentar în comparaţie cu cel folosit de degustătorii de vinuri. Numai pornind de la aceste măsuri pregătitoare se pot furniza unui juriu elementele care săi permită confirmarea exactităţii unei denumiri florale, fie că este vorba de rozmarin, trifoi sau brad.

Analiza mierii

Pentru un profan, cuvântul "analiză" ascunde o lume misterioasă de aparate complicate şi de tehnici sofisticate datorită cărora putem şti totul despre miere, începând cu originea sa florală, până la conţinutul în vitamine, calciu sau cobalt totul apăsând pe un buton. Trebuie să spunem că literatura poliţistă a făcut totul pentru acreditarea acestei noţiuni simpliste ; de la Sherlock Holmes până la Maigret, care este poliţistul ce nu a făcut apel la tehnicile de laborator pentru a urmări o pistă? Trebuie să precizăm mai întâi că expresia "a da o miere spre analiză" nu are sens luată ca atare. Toate mierile naturale conţin sute de constituenţi diferiţi a căror valoare este foarte diferită în funcţie de scopul urmărit prin analiză. Deoarece orice analiză trebuie să înceapă în mod obligatoriu de la o întrebare adresată clar şi precis. Dacă întrebarea este pusă de un apicultor în legătură cu propria sa producţie, de un consumator în legătură cu un produs cumpărat din comerţ, de un serviciu oficial, sau de un cercetător în legătură cu o miere necunoscută, analiza se va desfăşura diferit. În general, apicultorul care îşi dă mierea spre analiză doreşte să ştie care este originea ei florală, calitatea sa şi dacă poate să primească o denumire anume. Consumatorul va dori să ştie dacă mierea pe care a cumpărat-o este pură sau falsificată şi dacă denumirea pe care o poartă este conformă cu realitatea. În ceea ce priveşte serviciile oficiale, acestea sunt interesate să ştie dacă mierea este în conformitate cu normele legale legate de folosirea de antibiotice sau standardele de calitate, în timp ce cercetătorul urmăreşte înainte de toate să-şi completeze cunoştinţele de specialitate.

Controlul de calitate Scopul controlului de calitate este de a da o apreciere a mierii, fondată strict pe calităţile de bază ale produsului, adică conţinutul în apă, puritatea şi integrarea sa într-un concurs, ca operaţiune de selecţie şi clasament : permite eliminarea produselor defectuoase, dar nu emite nici o judecată de valoare în legătură cu o denumire anume. Controlul de calitate al unei mieri cuprinde măsurarea conţinutului de apă, un test de puritate, o dozare a hidroximetilfurfurorului (HMF), un examen organoleptic şi un examen al stării fizice. O miere de calitate normală trebuie să rămână în limitele fixate de lege ; dar aceste limite fiind foarte largi controlul calităţii permite nuanţarea aprecierii distingând, cu ajutorul unor notări simple, mieri care sunt pur şi simplu conforme legii şi cele numite de calitate superioară pentru că sunt foarte curate, foarte concentrate, foarte sărace în HMF, care se prezintă sub o stare fizică bine definită (lichidă sau cristalizată) şi nu au alt gust străin mierii. Măsurarea conţinutului în apă se face uşor cu ajutorul unui refractometru. De fapt, după cum am mai menţionat, indicele de refracţie al mierii depinde de conţinutul ei în apă. Cunoscând indicele de refracţie se deduce conţinutul în apă. Tabelele lui Chataway conţin cifrele acestei corespondenţe. Refractometrul permite măsurarea cu o singură picătură de miere ; totuşi el nu poate da un rezultat decât dacă mierea este perfect limpede. Măsurarea purităţii se face prin cântărirea unui filtru înainte şi lupă filtrarea a 5 g de miere în soluţie de apă. Filtrul reţine corpurile străine care trebuie să fie eliminate în cursul epurării. Este vorba în special de resturi de ceară, fragmente de propolis, praf sau resturi animaliere sau vegetale.

Dacă controlul calităţii este destinat mierilor care intră în competiţie sau determinării preţului de vânzare sau a valorii aportului într-o cooperativă, se pot stabili uşor baremuri potrivite. Controlul calităţii are avantajul de a putea fi realizat cu mijloace modeste. El nu necesită decât o aparatură simplă şi cunoştinţe tehnice destul de elementare. Polenul se găseşte sub forma unui praf foarte fin în anterele florilor. Este alcătuit din grăuncioare de diferite forme şi culori caracteristice fiecărei plante. Se deosebeşte prin forma suprafeţei exterioare, prin conţinutul diferit în substanţe nutritive, vitamine etc. Polenul poate fi obţinut prin recoltarea directă de către om, de la plantele care au cantităţi mari sau cu ajutorul albinelor. Spre deosebire de polenul recoltat direct de om, polenul obţinut cu ajutorul albinelor este mult mai valoros, deoarece este adunat de la mai multe flori (poliflor) la care albinele au mai adăugat nectar şi salivă. În medie, albina poate aduce la un zbor 12-15 mg polen, adică aproximativ 1/10 din greutatea ei corporală. Singurul mijloc de a obţine polen pur în cantităţi importante şi în condiţii economice acceptabile este folosirea colectorului de polen. Colectoarele sunt dispozitive care se fixează la urdiniş, având orificii prin care albinele sunt obligate să treacă la intrarea în stup. Datorită frecării de marginile acestor orificii, polenul se scutură pe un grătar de unde cade în tăvi. Cele două rânduri de orificii prin care albinele sunt nevoite să treacă ca să pătrundă în stup sunt aşezate la distanţă de 5 mm. Colectoarele de polen în timpul culesului mare se scot. Polenul recoltat în colector, odată uscat, este mult diferit de cel care se poate culege direct de pe staminele florilor. Practic, albina culegătoare nu-şi poate confecţionează ghemotoacele de polen fără a adăuga polenului cules de pe antene un liant care le dă coeziunea indispensabilă pentru a se ţine în coşuleţele celei de a treia perechi de picioare. Acest liant este un amestec de nectar sau de miere cu salivă. Se ştie că această salivă este bogată în enzime şi în substanţe diverse. Polenul din ghemotoace este deci un produs mixt, vegetal şi animal. În consecinţă nu este prea uşor să deosebeşti, dintre proprietăţile polenului din ghemotoace, pe cele care provin de la plantă de cele care provin de la insectă.

Compoziţia Polenul este alimentul plastic al albinelor (spre deosebire de nectar, aliment energetic). El aduce în acelaşi timp proteinele, glucidele, lipidele, vitaminele şi sărurile minerale indispensabile albinei. Compoziţia chimică a polenului este foarte variată în funcţie de plantă. Compoziţia polenului a făcut obiectul a foarte numeroase studii comparative. Polenul are o compoziţie variabilă în funcţie de plantele de la care provine. Astfel conţinutul în proteine poate varia între 7 şi 30%, în medie este de ordinul a 20%. Cea mai mare parte a

acizilor aminaţi sunt prezenţi fie în stare liberă, fie în proteine. Extractul eteric, adică fracţia lipidică a polenului, este foarte variabilă, în funcţie de calitatea anemofilă sau entomofilă a polenului. Polenurile anemofile sunt în general mai sărace în lipide decât polenurile entomofile, îmbrăcate într-un liant gras, astfel polenul de păpădie conţine mai mult de 14% lipide, în timp ce polenurile de pin deabia depăşesc 2%. Glucidele din polen sunt mai ales zaharuri ; o bună parte din aceste zaharuri (glucoza, levuloză) provin din nectarul folosit de albină pentru confecţionarea ghemotoacelor de polen. Conţinutul mediu în zaharuri al ghemotoacelor de polen este de 15% ; la acesta se adaugă hidraţii de carbon alţii decât zaharuri, şi în special amidonul şi celuloza. Polenul este relativ bogat în vitaminele din grupa B, dar în egală măsură se găseşte vitamina C şi cantităţi importante de caroten şi carotenoizi. Printre pigmenţi, notăm prezenţa rutinei, care se ştie că sporeşte rezistenţa vaselor capilare. Lucrările de biochimie referitoare la compoziţia polenurilor sunt atât de abundente încât ar trebui un întreg capitol numai pentru a le rezuma. În ciuda acestei documentaţii abundente dosarul medical al polenului rămâne destul de subţire dacă ţinem seama numai de lucrările realizate cu metode ştiinţifice. Vom remarca şi aici ca şi pentru miere : polenurile nu reprezintă un produs cu compoziţie fixă şi stabilă. Rezultatele obţinute în clinică nu sunt utilizabile în mod real, decât în măsura în care polenul care a servit la experiment este perfect cunoscut din punct de vedere botanic şi al stării de conservare.

Preparare şi conservare Conţinutul în apă al polenului scos din sertarul colectorului este ridicat mai ales pe vreme umedă. Unele modele de colectoare prost concepute lasă chiar să pătrundă apa de ploaie sau apa de condens din stup, ceea ce cauzează deprecierea recoltei. Dar, chiar şi cu colectoarele bine construite, uscarea polenului este indispensabilă pentru a-i asigura conservarea pe perioadă îndelungată. Uscarea, oricare ar fi materialul utilizat, trebuie să respecte următoarele norme : absenţa luminii puternice şi în special a luminii solare, temperatura să nu depăşească 40-45°C la nivelul polenului, uscarea în straturi subţiri (câţiva milimetri), ventilaţie uşoară. Trebuie evitată utilizarea uscătoarelor cu ventilator într-o cameră cu praf. Polenul adunat de albine se trece astfel printr-o sită de mătase şi pe urmă se usucă întins pe hârtie la loc uscat, la umbră şi ferit de accesul insectelor (acarieni microscopici). Uscarea se mai poate face şi la uscătorii speciale cu raze infraroşii sau aer condiţionat, aşezându-se polenul pe bandă rulantă, sau la frig, în lăzi frigorifice. Păstrarea polenului se poate face în borcane de sticlă, cutii din material plastic alimentar sau în saci de nylon. O altă metodă de păstrare a polenului este în borcane, turnând deasupra un strat gros de miere sau în amestec cu miere, deasupra căruia se toarnă ceară topită formând un strat izolator. Polenul se poate conserva şi în amestec cu zahăr, prin frecare cu o cantitate dublă de zahăr tos. Pasta rezultată după omogenizare se introduce într-un borcan de sticlă, se presează, apoi se acoperă cu

un strat de ceară topită, se astupă cu un dop şlefuit şi se parafinează gura borcanului. Mai poate fi păstrat şi sub formă de turte, astfel: pentru fiecare kilogram de zahăr sau miere folosit la prepararea turtelor, se adaugă două linguri cu amestec de polen conservat. Evaluarea corectă a conţinutului în apă al unui lot de polen nu este prea simplă. Există însă câteva criterii comode. Polenul bine uscat se comportă ca un grăunte ; dacă se lasă să cadă din mână, trebuie să cadă cu un sunet clar ; ghemotoacele nu trebuie să se spargă uşor între degete. Polenul destinat consumului uman trebuie să fie triat cu grijă. Se trece prin site şi, la nevoie, vânturarea permite eliminarea deşeurilor grosiere şi a prafului. Adeseori este necesar un examen vizual pentru a elimina deşeurile care au scăpat la triere. Conservarea polenului în cantităţi mari, de ordinul mai multor zeci de kilograme, se face de preferinţă în ambalaje bine etanşeizate şi la frig. Cu cât temperatura este mai scăzută cu atât condiţiile de conservare sunt mai bune. Frigul opreşte şi dezvoltarea insectelor sau a acarienilor care, uneori, riscă să paraziteze un stoc de polen, în ciuda unui triaj riguros. Nici un produs insecticid, nici un produs care degajează vapori toxici nu trebuie pus în contact cu polenul, bogat în materii grase care fixează uşor acest gen de substanţe.

Analiza Practic, în afara analizelor biochimice efectuate în scopul cercetării, nu se practică asupra polenului decât examene destinate determinării originii botanice. Pentru un diagnostic foarte sumar şi pur calitativ se ia 1 g de polen şi se adaugă câţiva mililitri de apă curată. Polenul se rehidratează şi în câteva minute se obţine o suspensie omogenă din care se poate face unul sau mai multe preparate microscopice. Identificarea la microscop a grăuncioarelor de polen necesită aceleaşi cunoştinţe şi aceleaşi documentaţii de bază ca pentru analizele polinice ale mierii şi se face în laboratoare specializate. La probele luate la recepţia polenului se determină mai ales conţinutul de apă. Examenul microscopic se face pe loc în stupină, în care scop se ia polenul omogenizat 10-15 g pentru fiecare kilogram de polen.

Proprietăţi şi întrebuinţări Evident, consumul ghemotoacelor de polen în doze zilnice, care nu depăşesc câteva zeci de grame nu este de natură să acopere nevoile alimentare ale unui adult. Dar poate să aducă un aport de vitamine şi să completeze deficitul unei alimentaţii neechilibrate. Acţiunea polenului aşa cum rezultă ea din cercetările efectuate pe animalele de laborator, nu se poate explica prin prezenţa unui constituent sau altul. S-a pus în evidenţă o acţiune foarte importantă a polenului în creştere, o acţiune certă asupra formulei sanguine şi o acţiune antibiotică care se manifestă în special asupra colibacilului. Polenul poate fi întrebuinţat în medicină, singur sau în amestec cu miere (miere polivitaminoasă), în avitaminoze (profilactic sau curativ) şi în alimentaţie ca produs dietetic şi bogat în proteine.

Păstura se recoltează din faguri prin trei metode: 1) prin tăierea în fâşii a fagurilor cu păstura. fiind bogată în proteine. Păstura este hrana de bază a puietului.Există medici care le recomandă pacienţilor lor cure de polen şi acestea pentru afecţiuni foarte variate. Se pare că nu există contraindicaţii majore pentru consumul regulat al polenului în mici cantităţi. iar marginea inferioară a rândului de celule se îndoaie înspre lucrător. Ambalarea şi păstrarea se face la fel ca la polen. păstura se mărunţeşte. Apoi fiecare rând este secţionat pe verticală şi oblic spre speteaza de sus a ramei. Faptul că păstura are o compoziţie mai scăzută decât polenul în proteine şi grăsimi şi mai bogată în zahăr şi acid lactic permite o conservare mai bună. după care se cerne a doua oară. este depozitat în celule apoi presat cu capul până ocupă 1/3 din înălţimea celulei. toţi fagurii care au 1/2 şi 1/3 miere se . Imediat după obţinere. folosită ca liant pentru grăuncioarele de polen culese de pe anterele florilor. pe lângă polen. Păstura. apoi. în special pentru obţinerea vitaminelor naturale. Pentru tăierea în fâşii fagurele se aşează pe o masă în poziţie orizontală şi apoi se secţionează longitudinal prin mijlocul fiecărui rând de celule. La rece ceara devine casantă şi se poate sfărma. 3) prin refrigerarea fagurilor şi sfărmarea cerii. ca ados la pasta din zahăr. Pentru retezarea celulelor. cât se poate mai aproape de baza celulelor. se aşează într-un borcan şi se presează. În cazul fagurilor noi se poate recolta păstura şi prin refrigerarea acestora. sau 2) prin retezarea celulelor. Păstura este folosită în stupină. sub formă de turte. glucide şi săruri minerale. Păstura se scoate din celule prin scuturare. Concomitent cu distribuirea păsturii. conţine şi substanţe nutritive provenite din saliva lucrătoarelor. După ce polenul este adus în stup de către albinele culegătoare. rama se aşează pe masă orizontal şi cu speteaza de jos spre lucrător. provenită din polenul florilor. De asemenea se mai întrebuinţează şi în medicină pentru tratarea a o serie de maladii ale sistemului nervos. iar cantitatea care aderă de pereţii celulei se scoate cu ajutorul unei andrele. Păstura se alege. de unde aceasta se scoate foarte uşor. de bucăţelele de ceară şi propolis. în industria farmaceutică. Păstura se conservă singură sau în amestec cu miere sau pudră de zahăr. se pune într-un vas şi se mojarează (freacă). endocrin şi în avitaminoze. Atât păstura cât şi polenul în formă conservată pot fi distribuite albinelor în perioadele lipsite de cules şi mai ales privăvara şi toamna. Cu ajutorul unui cuţit cu o lamă subţire şi bine ascuţită se taie orizontal rândul de jos de celule cu păstura.

Prima grupă o constituie substanţele răşinoase. particula de propolis. Aceşti faguri se aşează lângă diafragma reductoare a cuibului. Recoltarea propolisului de către albine se face numai când temperatura aerului depăşeşte 20°C. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupilor şi acoperă cadavrele dăunătorilor pe care îi răpun în interiorul stupului (melci. Colectarea propolisului de către albine Din observaţiile făcute asupra modului cum strâng albinele propolisul s-a constatat că acestea adună propolisul de diferite culori (alb. plop. după ce a prins. Albinele îl recoltează de pe diferite plante (cireş. în special. galben. Pentru recoltare albinele se folosesc de mandibule după ce cu antenele au descoperit particula cea mai potrivită de propolis. La descărcarea propolisului în stup. verde. Limba nu este utilizată nici la colectarea şi nici la aplicarea propolisului. Propolisul vine de la cuvintele greceşti pro = pentru. până ce particula de propolis pe care a apucat-o se întinde în fir foarte subţire şi se rupe. molid etc. Pentru recoltare. 2. . vişin. cu ajutorul mandibulelor. Sursele naturale de propolis sunt împărţite în două grupe diferite: 1. deoarece la această temperatură materia vâscoasă este mai moale şi poate fi colectată cu mai mare uşurinţă. în vederea iernării. A doua grupa de propolis o formează balsamul din polen eliberat (în timpul crăpării şi digerării grăuncioarelor de polen de la plantele entomofile) din învelişul acestuia şi care împins de valvulele proventriculului. albina. cu picioarele manevrează particula de răşină şi o depozitează în paneraşele de polen. polis = cetate şi putea fi tradus liber ca un complex de substanţe destinat apărării cuibului.) şi îl transportă ca şi pe polen pe picioruşele posterioare. în timpul prelucrării acestor răşini cu ajutorul mandibulelor mai intervine şi secreţia glandelor mandibulare ale albinelor lucrătoare. brun etc. bondari) sau cadavrele albinelor moarte pe care nu le pot scoate în afara stupului. şoareci. în timpul exprimării substanţelor răşinoase şi a triturării balsamului de polen se amestecă şi secreţii ale glandelor faringiene.descăpăcesc şi se presează praf de polen peste miere. apăsând cu cuţitul pe toată suprafaţa fagurelui descăpăcit. Aceasta operaţiune are loc adesea chiar pe scândura de zbor. roşu. şopârle..) şi îl transportă în cuib. provenite în majoritate de pe mugurii de plante. Operaţiunea se repetă. brad. Balsamul este întins de albine cu ajutorul limbii pe obiectele din imediata apropiere a puietului. albina respectivă este ajutată de alta care rupe cu mandibulele câte o bucăţică din încărcătură şi o depozitează. După aceea. cu capul ridicat. se trage înapoi. se acumulează în guşă.

De asemenea. că speciile Apis florea şi Apis dorsata nu folosesc propolisul iar unele rase din specia Apis mellifera ca Apis mellifera Lamarkii nu adună propolis. unguent sau diferite alte preparate medicamentoase. şi destule impurităţi rămase de la albine. La temperatura din interiorul stupului este maleabil. Propolisul brut. toamna şi primăvara albinele propolizează mai mult decât în cursul verii. are o tendinţă moderată de propolizare comparativ cu rasele de albine cu tendinţe mai pronunţate de propolizare cum sunt albina caucaziană (Apis mellifera caucasica). se găsesc zeci de substanţe cărora le vor trebui testate proprietăţile biologice. iar la temperatura mediului ambiant devine casant. În zonele mai reci şi păduroase înclinaţia de propolizare este mai pronunţată faţă de zona de câmpie. polenul recoltându-se printr-o simplă . aşa cum se recoltează în stup prin răzuire. O astfel de compoziţie indică o mare complexitate. Apis mellifera carpatica. Colectarea propolisului de la albine Producţii sporite de propolis se pot realiza folosindu-se în acest scop unul din tipurile existente de colectoare de propolis. în alcool fierbinte concentrat şi respectiv diluat. Albina româneasca. Cele două ceruri se pot separa pe baza solubilităţii lor diferite. propolisul devenind casant la rece) sau pur şi simplu o bucată de linoleum. Trebuie menţionat. conţine în medie 30% ceară. aproape cât dimensiunile părţii de sus a stupului. În prezent are o largă aplicare în terapeutica medicală sub formă de extract alcoolic. uleiuri esenţiale etc. restul fiind format din răşini. balsamuri. Ceara este o componenta obligatorie a propolisului. de asemenea. extrasă din acelaşi stup: ceara A (circa 17%) având similitudini cu ceara propriu-zisă şi ceara B (circa 6%) net diferita. Pot fi folosite colectoare care conţin o plasă de material textil (propolisul se recoltează prin refrigerare şi sfărmarea bucăţilor de propolis de pe plasă. pentru că ele folosesc propolisul pentru a îmbălsăma imediat ceea ce nu pot să evacueze.Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter de rasă sau ecotip şi depinde chiar de însuşirile individuale ale unor familii de albine. albina sahariană (Apis mellifera sahariensis). puţin solubil în apa dar perfect solubil în eter şi alcool. asemănătoare cu cerurile vegetale. Numai printre flavone. Apis mellifera anatolica. Din propolis se extrag două tipuri de ceară comparativ cu ceara propriu-zisă. uleiuri esenţiale. Punctul său de topire este de 60-70°C. Compoziţia Propolisul este o substanţă de culoare brun-deschisă cu nuanţe până la brun-închis şi uneori cu reflexe verzui. Recoltarea propolisului de către albine are şi un caracter zonal. Apis mellifera scutelata şi altele.

se pot lua următoarele măsuri: 1. În scopul măririi producţiei de polen. dar se pot tria fragmentele şi îndepărta deşeurile mari. apoi. se poate folosi cu rezultate bune şi colectorul de propolis format dintr-un grătar lamelat din tablă zincată. după umplerea lor de către albine cu propolis. reaşezându-se în poziţia iniţială. Conservarea nu pune. cu un grad mai mare de impurităţi (la răzuirea părţilor componente ale stupului) sau aproape liber de diferite impurităţi. Preparare şi conservare Propolisul brut obţinut prin răzuire nu cere nici o preparare specială. se înlocuieşte podişorul cu o plasă din material plastic care după propolizare se va ridica în vederea recoltării. 4. nici o problemă deosebită. formându-se spaţii care. În acest mod. detaşa propolisul. Dar s-a demonstrat că analiza polinică a propolisului este posibilă şi că ea permite trasarea originii geografice a unei probe de câteva grame. se vor curăţa cu atenţie. pe majoritatea suprafeţei cu propolis.răzuire cu dalta apicolă. Aceasta nu are nimic surprinzător pentru că se ştie că propolisul cuprinde polen în cantitate apreciabilă şi că el constituie un excelent mijloc de conservare. cu o daltă. se vor distanţa ramele între ele.toate părţile şi elementele din stup ce prezintă depuneri de propolis. depozita la rece. sită din material plastic şi pânză colectoare care se plasează deasupra cuibului în locul podişorului. prin răzuire. Recoltarea propolisului de pe pânza colectoare se face o dată pe an după ce în prealabil a fost păstrată câteva zile la temperatură scăzută (congelator). pot fi recoltate cantităţi însemnate de propolis. Grătarul lamelat se pune în luna aprilie o dată cu lărgirea cuibului şi se ridică toamna în momentul pregătirii pentru iernare a familiilor de albine. Analiza Nu există o metodă standard care să permită identificarea propolisului aşa cum se identifică lăptişorul de matcă de exemplu.sita şi pânza colectoare rămân în tot cursul anului în familia de albine. prin folosirea colectoarelor. cu ocazia fiecărei intervenţii care se face în cuibul familiilor de albine în special în perioada de primăvară şi toamnă. 3. 2. În timpul sezonului apicol. ori de câte ori plasa din plastic este încărcată. aproape pur. se desface prin desprindere pânza colectoare de care aderă cea mai mare parte din propolis. precum şi scândurelele de podişor câte 2-4 mm. . anual. vor fi curăţate reţinându-se propolisul rezultat.

De câţiva ani. se lipeşte o etichetă ce cuprinde numele şi adresa producătorului. la predare.ea trece prin toate nuanţele de galben. utilizate pentru diferite afecţiuni mai ales cutanate sau ale căilor respiratorii. recoltat de la o singura plantă. la aplicaţii medicale importante. mai închisă sau deschisă.propolis obişnuit provenit de la diferite plante sau propolis poligam şi propolis uniplant sau monofit. propolisul a fost utilizat din cele mai vechi timpuri în medicina populară la vindecarea rănilor. ceară cca. sub influenţa cercetărilor făcute asupra constituanţilor propolisului de izolare şi identificare a fracţiilor active. Ceara este o secreţie a albinei lucrătoare. Nu se notează variaţii semnificative decât între diferitele specii ale genului Apis. pe urmă de brun ajungând aproape neagră după câţiva ani. s-a constatat apariţia. ea se încarcă progresiv cu substanţe care-i schimbă profund compoziţia şi. pastă. ceea ce este mai vizibil. Propolisul trebuie să se prezinte ca o masă solidă. Utilizată ca material de construcţie în stup. Variaţi foarte slabe de la o rasă de albine la alta. care conţine propolis. . să fie de culoare omogenă sau cu aspect marmorat pe secţiuni.Propolisul se ambalează în pungi de plastic etanşe. trebuie să conţină între 50-55 materii răşinoase şi balsamuri. de culoare brun-cafenie. Totodată. Dar pentru moment suntem încă obligaţi să recunoaştem că propolisul este un produs cu compoziţie variabilă şi că nu vom face progrese decisive decât continuând cercetările biochimice care au ca obiect cunoaşterea mai îndeaproape a agenţilor cărora li se datorează certele proprietăţi biologice constatate. Tinctura de propolis (în secţiunea de apiterapie) Datorită proprietăţilor sale bactericide. a unor preparate de tipul unguent. 14% şi polen cca. frământat în mână să lase urme. caracteristic de răşină iar referitor la puritate. aşezate în lădiţe de lemn căptuşite cu hârtie. Propolisul fiind solubil în alcool etilic la rece. cenuşiu-verzui. se pot uşor prepara soluţii filtrabile. aerosol etc.5%. consistenţa lui să fie vâscoasă. Propolisul ce se achiziţionează este de două feluri . 30%. lipicioasă. Pe fiecare lădiţă. Când este emisă de glandele ceriere ea este perfect albă şi curată. mai ales în ţările din est. tămăduitoare. Ceara se elimină prin acţiunea frigului. de la o zi la alta. căci ea este foarte puţin solubilă în alcool la temperatură scăzută. Compoziţia chimică a cerii este foarte stabilă dacă se considerare produsul pur. uleiuri eterice cca. să aibă un miros plăcut.. pentru a se păstra astfel principiile active ale propolisului. să prezinte urme abia vizibile cu ochiul liber de impurităţi fine. perioada de recoltare şi greutatea brută şi netă. caracterizarea propolisului după sursa de provenienţa. Pentru fabricarea medicamentelor propolisul se predă fabricilor sau farmaciilor interesate. Cercetarea propolisului duce. aşa cum este secretată de glande.

Toate cerile au proprietăţi chimice apropiate. alcooli liberi şi apă. o separă foarte bine de propolis care este foarte solubil în alcool. Compoziţia şi proprietăţile fizico-chimice Ceara albinelor aparţine unei mari familii chimice. sau de produsul obţinut printr-un procedeu anume de extracţie. mult mai solid decât pelicula subţire de ceară de la început. vegetale sau minerale. Aceste remarci sunt importante : când se vorbeşte de compoziţia cerii trebuie precizat dacă este vorba de ceară pură. Ulterior. Masa volumică este de 927 kg/m3 minimum şi 970 kg/m3 maximum (media : 953kg/m3) la 15°C. acizi liberi. Pentru a recupera ceara pură din produsul rezultat al unei "extracţii". Pentru ceara nepurificată. minima fiind de 62°C. cea a cerilor. Ceara albinelor este constituită în esenţă. Ea rezistă bine la oxidări şi nu este uşor atacată decât de enzimele digestive ale insectelor cum este Galleria.0. ceara se încarcă cu impurităţi dar nu se transformă. prin oxidare a substanţelor dizolvate în ceară dar străine ei. la 45°C). cu alcooli din care cel mai important este miricilul. Punctul de topire al cerii pure este de 64°C +/. trebuie făcută o purificare având ca scop îndepărtarea corpurilor străine insolubile şi distrugerea. . ceara se încarcă cu propolisul adus de albine.0. variaţia punctului de topire este destul de importantă. Se dizolvă uşor în ceară şi o colorează. Hidrocarburile sunt în special hidrocarburi saturate având între douăzeci şi cinci şi cincizeci de atomi de carbon. Alcoolul la cald nu dizolvă decât foarte greu ceara dar. O extracţie cu apă caldă sau cu abur dă un produs diferit de extracţia cu un solvent organic cum ar fi benzina sau cu un amestec de solvenţi. Sunt corpuri foarte stabile. etc. care sunt corpuri grase. trebuie să ţinem seama de aceste fapte. lipide. Ceara de albine este insolubilă în apă şi mai mult sau mai puţin solubilă în diverşi solvenţi organici.9°C. hidrogen şi oxigen. În compoziţia lor nu intră decât carbon. foarte inertă. Culoarea galbenă pe care o capătă după puţin timp în stup este în raport cu pigmenţii polenului.fagurele de ceară învechit se dovedeşte a fi un material alcătuit din elemente disparate.9°C. în schimb. Cel mai bun este benzenul (mai mult de 100 g ceară pentru 100 g benzen. Punctul de solidificare este diferit de punctul de topire . Pentru a înţelege bazele tehnologiei cerii. ea mai conţine hidrocarburi saturate.Ceara de albine este. După benzen urmează esenţa de terebentină. proaspăt secretată. iar maxima de 65°C. din esterii unui acid gras cu un alcool cu greutate moleculară ridicată . acidul cerotic. în general foarte pigmentate. Examinat la microscop. În principal ceara este deci formată din combinarea unor acizi graşi ca acidul palmitic. ceea ce permite recuperarea ei după mai mulţi ani de folosire prin simplă reîncălzire şi purificare. cu mătasea coconilor părăsiţi în celule de albinele care se nasc. de diverse origini : animale. pentru ceara pură el este de 63°C +/. În stup. care înconjoară grăuncioarele de polen ale plantelor entomofile sunt solubile în substanţe grase. Substanţele. care este simplă şi bine pusă la punct de foarte mult timp. existente într-un număr considerabil de varietăţi. chimic.

Topire directă. Acestor două categorii de ceară li se aplică tehnologii diferite. În mare se folosesc 4 tehnici : 1. Simplă scurgere. Centrifugare. Munca nu este rapidă şi capacitatea preselor este totuşi limitată. care lucrează foarte rapid şi au un randament foarte bun. . Ceara din căpăcele Trecerea cuţitului de descăpăcit face să cadă într-un vas de descăpăcit capacele de ceară care cuprind şi o cantate deloc neglijabilă de miere de bună calitate. se obţine astfel o separare destul de satisfăcătoare dar lentă. Există topitoare de capacele care realizează într-o singură operaţie separarea mierii de ceară cu ajutorul unei încălziri suficiente pentru a topi ceara şi a o separa astfel de miere. Topitorul de căpăcele dă direct ceară lichidă. care permite decantarea impurităţilor. 3. Presare. fundul vasului fiind prevăzut cu o sită. Funcţionarea topitoarelor de capacele trebuie să fie supravegheată cu multă atenţie ca să se evite supraîncălzirea atât de dăunătoare mierii. Ceara provenită din capacele prin una din primele trei metode poate fi topită într-un cazan special pentru ceară sau într-un topitor solar.Tehnologia cerii În orice unitate apicolă se distinge întotdeauna ceara din capacele şi cea care provine din topirea fagurilor vechi reformaţi. Ceara de descăpăcire este o ceară foarte puţin colorată. 2. aproape pură. pe apă caldă. şi având grijă să mişcăm din când în când căpăcelele. căreia i se dau în general utilizările cele mai "nobile". în cameră încălzită. Se pun căpăcelele într-o presă şi se creşte gradat presiunea. Există centrifuge pentru căpăcele. 4. În toate cazurile este necesară o retopire ulterioară. Căpăcelele centrifugate sunt uscate şi mierea care se scurge este curată. Problema este separarea în cele mai bune condiţii posibile a cerii şi mierii fără a vătăma calitatea acesteia din urmă. Se lasă căpăcelele să se separe de miere prin gravitaţie.

fagurii vechi sunt aşezaţi într-un coş metalic. presă hidraulică. a căror prezenţă este inevitabilă. dar industria are uneori nevoie de o ceară aproape albă pentru anumite utilizări. este un amestec de diverse impurităţi care se adună la limita dintre ceară şi apă. mai ales în cosmetică.Ceara din fagurii vechi Fagurii vechi trimişi la topit constituie un material care include mari cantităţi de propolis. fie prin acţiunea unui agent oxidant fie prin acţiunea luminii bogate în radiaţii . fie extracţia cu apă caldă. Cel mai bun este un topitor de ceară special conceput pentru această treabă . şi scoate. o ceară foarte frumoasă. deci. curată. Această recuperare nu este rentabilă decât la scară industrială cu condiţia ca preţurile cerii şi energiei să dea un bilanţ favorabil. Înălbirea cerii Ceara obţinută prin oricare din metodele expuse mai sus este totdeauna colorată. gratuit. topeşte ceara se condensează. pentru cantităţi mici de faguri vechi. fagurii vechi sunt scufundaţi direct în apă. fără să uităm topitorul solar (în imaginea alăturată). un piston care permite exercitarea unei presiuni. Mai există şi alte metode de extragere a cerii : teasc. lemn şi albinele moarte. Pentru extragerea cerii din acest amestec. În topitoarele cu abur. de polen. Coşul poate avea la partea superioară. Acestea mai cuprind încă ceară care nu poate fi recuperată decât prin dizolvare în solvenţi organici. filtrupresă. Apa caldă topeşte ceara. Sacul de iută trebuie să fie îngreunat cu câteva pietre mari. Acesta utilizează energie solară. Această coloraţie nu incomodează în multe utilizări. se obţine un bloc al cărui "fund" se taie . După răcire. care se ridică la suprafaţă şi curge printr-o deschidere practicată la partea superioară a cuvei. Topitoarele de ceară folosesc fie extracţia cu vapori de apă. Se colectează astfel la ieşire ceara topită şi apa provenită din condensare. impurităţile grele şi ceară să fie completă. etanşând spaţiul în care s-au pus formele umplute cu ceară lichidă. centrifugare. se toarnă ceara lichidă în forme de tablă cositorită sau vase emailate şi se lasă să se răcească cât mai lent posibil. este absolut necesar să retopim ceara care iese din aparat. fără să mai socotim. Se poate. în aşa fel ca separarea între apă. să o menţinem în stare lichidă cât mai mult timp posibil. Aburul obţinut prin încălzirea cu gaz a rezervorului de apă situat la partea inferioară a topitorului trece prin coş. Pentru a-i împiedica să se ridice se pun într-un coş sau într-un sac de iută. Pentru a obţine calupuri de ceară fără defecte. cuiele. După ce extracţia este terminată. de coconi. Pentru obţinerea unei ceri pure care să poată fi modelată în calupuri regulate. bucăţile de sârmă. cel puţin. sau. Pentru obţinerea unei decolorări totale a cerii trebuie îndepărtaţi pigmenţii provenind de la polen şi propolis. trebuie un utilaj adecvat. În extracţia cu apă caldă. se scoate coşul care nu conţine decât reziduuri. se pot însă improviza instalaţii care sunt câteodată suficiente dar al căror randament nu este totdeauna foarte bun. Fără această precauţie blocul de ceară se crapă sau se contractă în formă inestetică.

Cerile microcristaline provenind din petrol sunt uneori destinate de a "ameliora" sau a economisi ceara. . bineînţeles. care folosea numai stupi ficşi. Bilanţul nu este decât uşor pozitiv . ca laminoarele. Se tratează ceara în curs de topire. un termometru de precizie gradat în grade şi zecimi de grad. Întrebuinţările cerii Întrebuinţările cerii de albine sunt foarte numeroase şi de multe ori neaşteptate. În fiecare an se reformează rame vechi şi se montează faguri artificiali în cele noi. şi realizată la stupină. dar multe lumânări încă mai includ 1015% ceară pură. Analiza cerii Tentaţia de a amesteca ceara de albine cu altele. Ceara mărunţită se expune la soare. pentru că imprimarea desenului celulelor se face între cilindri de metal stanţat. Agenţii oxidanţi cei mai folosiţi sunt acidul sulfuric şi peroxizii. Pentru a verifica dacă ceara de albine este pură se folosesc câteva teste fizico-chimice relativ eficace. este foarte mare. pe site de sârmă. ar fi.şi fără ceara din capacele. negativ.). apicultura modernă stimulează în mai mică măsură producţia de ceară a albinelor. comportă multe dificultăţi tehnice şi necesită multă experienţă. În laboratorul de chimie se poate determina raportul hidrocarbură/alcooli. Luminarea de ceară de albine pură. ea constând din hidrocarburi. sau industrială şi atunci se folosesc maşini cu regim de lucru continuu. Tratamentul cere mai multe săptămâni bine însorite.ultraviolete. Adăugarea de parafină. Ceara albită pe cale chimică nu mai are miros . Este vorba de procedee industriale care nu îşi au rostul în stupină. Determinarea punctului de topire şi a punctului de solidificare este o operaţie destul de simplă. faţă de apicultura tradiţională veche. mai sunt folosite lumânări fabricate din ceară pură. Principiul este dealtfel acelaşi. în straturi subţiri. mai puţin costisitoare. comparabilă cu cea a multor artizani. care este constant pentru ceara de albine pură. Meseria de cerar. Fabricarea fagurilor artificiali poate fi artizanală. mai ales de origine minerală. Trebuie însă să distingem întrebuinţările curente. etc. De fapt. la îndemâna apicultorului dar care necesită. Fabricarea luminărilor necesită încă la ora actuală o cantitate importantă de ceară în pofida marii toleranţe a clerului pentru compoziţia acestor obiecte. fără a conţine şi alcoolii cerii de albină. fără îndoială. Albirea cerii la soare este o metodă foarte veche dar eficientă. Descrierea tehnicilor de fabricare a fagurilor artificiali se face în cărţile tehnice de specialitate. La unele mănăstiri. Fabricarea fagurilor artificiali absoarbe o parte importantă a producţiei de ceară. pentru oficierea slujbelor religioase. pentru ca toate feţele să fie bine expuse la razele soarelui. nu este decât o amintire. care reprezintă mari tonaje . Se întoarce din când în când. proprietăţile sale mecanice sunt diferite de cele ale cerii galbene. cu ajutorul unor stanţe foarte simple. în comerţ.de întrebuinţările accidentale şi de cele care nu sunt decât amintiri ale unui trecut îndepărtat când ceara era singurul material ce se putea utiliza pentru fabricarea diferitelor obiecte (lumânări. a cerii microcristaline. modifică acest raport.

de la o populaţie la alta şi chiar de la un individ la altul. produse farmaceutice. înţepător. cu miros particular. un produs de secreţie al albinei lucrătoare şi al mătcii. astringent. partea motoare şi glandele secretoare de venin. a albinelor hoaţe. Cantitatea pe care o poate elimina la o înţepătură o albină cu glanda de venin dezvoltată este de circa 0. etc. marina. Proprietăţile organoleptice şi fizico-chimice ale veninului de albine cristalizat: Caracteristici Aspect Culoare Consistenţa Miros Condiţii de admisibilitate masă pulverulenta omogenă alb-mat. În marea majoritate a cazurilor se întrebuinţează nu ceară pură ci doar un preparat conţinând ceară. caracteristic . Biologia secreţiei de venin are particularităţile ei. în el fiind prezente atât substanţe de natură organică cât şi anorganică. uşor cenuşiu pulbere afânată iritant. atingând o cantitate maximă secretată de circa 0. un amestec al secreţiei glandelor de venin care concură la formarea aparatului vulnerant. Cantitatea maximă de venin se obţine de la albinele în vârstă de 15-20 de zile. substanţe ce-i conferă proprietăţi particulare. servind împreună cu acul la apărare (acul la albina lucrătoare este un ovipozitor modificat pentru funcţiile de apărare) şi eliminarea duşmanilor (mătcilor concurente. Proprietăţile fizice ale veninului de albine Veninul de albine se caracterizează prin următoarele proprietăţi fizice: este un lichid dens. Numeroasele cercetări efectuate până în prezent arată că veninul de albine are o structură complexă. Dimpotrivă. format din partea vulnerantă cu punga de venin.). cantitatea de venin variind de la o rasă la alta. mobilă etc. după care glandele secretoare degenerează treptat.Diverse industrii utilizează ceara de albine sculptură.3 mg venin lichid. Cantitatea de venin este determinată de vârsta albinelor.1 mg substanţă uscata. a animalelor şi insectelor care vreau să prădeze stupul. cosmetologice.3 mg. corespunzând la circa 0. de hrană şi de sezon. armamentul. Înţepăturile albinelor reprezintă un act reflex de autoapărare şi se materializează prin folosirea organului specializat pentru funcţia de apărare. Veninul de albine este o substanţa complexă. unele cercetări menţionează ca după eliminarea prin înţepare rezerva de venin a albinelor se reface cu condiţia ca integritatea organului specializat să nu fie deteriorată. gust amărui-acid. specifice. Este stocat în punga de venin şi eliminat la exterior în momentul înţepării. arzător şi cu însuşiri de a cristaliza într-un interval scurt de timp. transparent (incolor). În general se afirmă că odată folosită rezerva de venin nu se mai reface. pielărie.

fenilalanina şi histamină. săruri minerale. hidrocarbonaţi. sulf şi cupru. Veninul de albine este termo-rezistent. numai două prezintă importanţă. cistina. precipitatul dizolvându-se la un pH acid. insolubil în sulfat de amoniu şi alcool 4. leucină. fosfolipază şi hialuronidaza.5-5. clorhidric. treonină. veninul conţine calciu. Astfel. principalul său component este format din substanţe proteice în procent de până la 75% din veninul uscat. Soluţia apoasă de venin precipită prin încălzire la 90-100°C. acizi (formic. valină. În contact cu aerul la temperatura camerei se eliberează componenţii săi volatili şi cristalizează în cristale de culoare alb-cenuşie cu miros caracteristic şi gust astringent. Această fracţie are acţiune toxică. iar reacţia lui este acidă. 6-7% 93-94% 65-75% 3. fosfor.131 Este compus din proteine.5. Această fracţie nu are acţiune toxică. hormoni.5-5. arginină. având un pH de 4. izoleucină. triptofan. iar proteinele revin la starea iniţială în mediu acid. Dintre substanţele minerale. magneziu. Prima fracţiune alcalină (pH = 11) are în componenţă 13 aminoacizi: glicocol. iar la temperatura camerei în stare cristalizată se poate păstra mai mulţi ani fără a-şi pierde proprietăţile curative. enzime. Veninul de albine conţine. serină. de asemenea. veninul de albine îşi pierde eficienţa.5. care la rândul ei cuprinde mai multe fracţiuni: melitina. Este rezistent la acizi şi baze.0% 1. Uzină. Precipită în mediu alcalin.Gust Puritate Solubilitate Aciditate (pH) Conţinut în apă Conţinut în substanţa uscata Proteine total Cenuşa Greutate specifică amar. Din cele 8 fracţii albuminoide existente. se va evita pe timpul manipulării ducerea mâinii la nas şi ochi. Greutatea specifică a veninului este de 1. Sub influenţa unor bacterii şi fermenţi alimentari.131. A doua fracţie are în componenţa sa 18 aminoacizi. prolină. înţepător fără impurităţi solubil în apă. la temperaturi joase. Deoarece în contact cu mucoasele produce iritaţie. acid aspartic şi acid glutamic. Veninul de albine având o compoziţie complexă.5-4. lipide. sub 0°C îşi păstrează valabilitatea terapeutică vreme îndelungată. mangan. metionina. Este solubil în soluţii acide şi precipită parţial în cele alcaline. respectiv cei menţionaţi la fracţia anterioara plus tirozină. Mai mult de jumătate din veninul brut este format din proteină activă. ortofosforic) şi baze. . în special din grupa sterinilor. alanină. Este solubil în apă şi insolubil în sulfat de amoniu şi mai greu solubil în alcool de 60°C. uleiuri eterice şi alte substanţe volatile.

În reacţia anafilactică. care are pH-ul 10. degajează histamină şi serotonină. aceştia din urmă pierzându-se în cea mai mare parte prin uscare (acidul formic. Sub acţiunea ei creşte tonusul şi peristaltismul musculaturii netede. În primul caz de reacţie. izoleucină. O altă fracţie bine reprezentată este cea alcătuită din fermenţii hialuronidazei şi fosfolipazei A. Principalul component al veninului de albine îl reprezintă substanţele proteice în a căror structură există trei fracţii. Hialuronidaza hidrolizează ţesuturile vecine şi este denumită "factor dispersant" deoarece contribuie la răspândirea veninului în ţesut şi intensifică reacţia locală. leucină. arginină. vomismente. vomismente. cald şi sensibil 2-3 zile. acidul clorhidric şi acidul ortofosforic). tirozină. dureri abdominale şi sincope.26%.49%. alanină. în cenuşă s-au găsit calciu 0. Fosfolipaza este implicată în reacţiile alergice.42%. confuzii mentale. Fosfolipaza A lezionează celulele. lăcrimară. S-au identificat 18 aminoacizi. ajungându-se chiar la spasme intestinale.0. provoacă senzaţia de durere şi prezintă efecte toxice. greaţă. O reacţie sistemică se petrece în câteva minute după înţepătură şi poate provoca o erupţie generală. asparagină. Natura complexă a veninului trebuie pusă pe seama marii diversităţi de insecte şi vertebrate prădătoare care pot ataca familia de albine. Cea mai importantă fracţie proteică este melitina. scurtează fibrele musculare netede şi striate. În compoziţia veninului s-au mai identificat şi o serie de aminoacizi liberi. săruri minerale. uleiuri eterice şi alte substanţe volatile.36% carbon. sistemice şi anafilactice. acizi nucleici. lizină. magneziu 0. Cea de-a treia fracţie proteică reprezintă 3% din veninul brut şi nu este activă. serină. iar locul înţepat poate fi roşu. glutamină. în fosfolipază. Nu este toxică. simptomele se manifestă în câteva secunde după înţepare şi comportă dificultăţi respiratorii. pancreatică şi gastrică. Această fracţie a veninului dizolvă eritrocitele. acizi volatili. aceasta din urmă sub formă de componenţi organici ai acidului fosforic. La om reacţiile la picătura de venin sunt de trei feluri: locale. cistină. triptofan. Histamina din veninul de albine are rolul de a provoca în organism senzaţia de mâncărime şi durere şi umflarea locului înţepat. metionină.56% hidrogen şi 13. grăsimi. sinergice cu melitina. enzime. un şoc de tensiune sanguină care poate conduce la pierderea cunoştinţei. blochează sincopele nervoase periferice şi centrale etc. Sulful se găseşte numai sub formă de derivaţi organici. fosfor 0. Ea acţionează cu intensitate asupra musculaturii netede. plus următorii cinci: tirozină. fenilalanină şi histamină. hormoni.30% azot şi este compus din proteine. din care 13 au fost citaţi în fracţia anterioară. aparatului cardiovascular şi a glandelor exocrine. Are reacţie alcalină. Dintre substanţele minerale. Pot apărea crize asmatiforme şi poate stimula secreţia salivară.Compoziţia chimică a veninului de albine Veninul de albine conţine 46. În melitină s-au identificat glicocol. valină. umflătura locală se extinde în timp de câteva ore. 7. bronşică. şi la moartea prin colaps respirator . scade presiunea sanguină şi ritmul respirator. aceasta fiind considerată şi componenta cea mai activă a veninului. tulburări respiratorii. cu pH-ul de 11. prolină.

În cazul prezenţei zaharurilor apare un precipitat roşu cărămiziu de oxid cupros. poate imita foarte bine veninul de albine. Această falsificare se recunoaşte astfel: în soluţie apoasă 1% are tentă opalescentă. decelarea zaharurilor se poate face topind câteva cristale de venin la flacără pe spatula metalică. Prin adăugarea unor picături de acid clorhidric soluţie 30% şi încălzire. Falsificarea veninului de albine Veninul de albine poate fi falsificat cu orice pulbere de culoare albă solubilă în apă. 0. lactoza. Dacă apare aspectul şi mirosul de caramel. asemănător cu albuşul de ou fiert. Albuşul de ou crud uscat şi măcinat sub formă de pulbere fină cu structură cristalină. fructoza. când apare culoarea albastră. Cei care sunt foarte sensibili pot muri dintr-o singură înţepătură de albină. dintr-o cauză sau alta. foarte intense. În momentul ecloziunii albinele nu au venin. Soluţia are un pH alcalin.15 mg. se pune în evidenţă prin tratarea acestuia cu o picătură de acid clorhidric soluţie 30%. la 6 zile au circa 0.07 mg şi 0. reacţiile la acestea pot deveni pe neaşteptate. Zaharurile direct reducătoare cum ar fi glucoza. La examenul microscopic al sedimentului. Clorura de sodiu adăugată în venin se poate identifica cu ajutorul azotatului de argint soluţie 0.05 mg. cât şi cele nereducătoare. zaharoza. soluţia rămâne galbenă. iar dacă falsul s-a produs. Secreţia veninului este determinată de vârsta albinelor.21 mg. Dacă produsul nu este impurificat atunci apare în soluţie culoarea cărămizie.1 n în prezenţa cromatului de potasiu. Laptele praf adăugat veninului dă o soluţie apoasă cu aspect opalescent sau chiar lactescent.1 mg substanţă uscată. aceasta producând o efervescenţă puternică. bicarbonatul sau altă pulbere alcalină din veninul de albine. depăşind cu mult valoarea maximă de 5.5. de peste 8. pH-ul având valori mari. 1976). Făina de cereale sau amidonul ca atare din venin se pune în evidenţă în urma tratării cu soluţie de iod. . în lumina polarizată. de cantitatea şi calitatea hranei şi de sezon. la 11 zile 0.1 mg substanţă uscată. se formează flacoane care ulterior tind să se aglomereze. respectiv 0. iar la 15 zile 0. înseamnă că veninul este falsificat cu zaharuri.şi circulator (F r a n k 1 a n d. se pot pune în evidenţă uşor prin reacţia Fehling. Reacţia soluţiei 1% este alcalină. Recoltarea veninului de albine Cantitatea de venin pe care o poate elibera o albină în momentul înţepării este de 0. În general se poate crea o oarecare rezistenţă la înţepăturile albinelor dar totuşi. Carbonatul. dar un om a înregistrat 2243 de înţepături şi a supravieţuit.3 mg venin lichid.3 mg venin lichid. se constată numeroase granule de amidon. albă strălucitoare. Orientativ. adică 0. iar prin încălzirea acesteia se formează flocone mici care la adăugare de clorură de sodiu se aglomerează sub formă de coagul.

care produce impulsuri electromagnetice optime pentru declanşarea actului de înţepare şi eliberarea veninului. veninul se scurge în apa distilată. pe scândura de zbor. Metoda prezintă dezavantajul că veninul obţinut este impurificat cu diferite materii ce se află pe corpul albinelor şi în plus randamentul este relativ scăzut. filtrare şi evaporare.6 mm.5-5 mm. Aparatura pentru recoltarea veninului se compune din: generator de impulsuri. În urma acestei operaţiuni. Contactul a una sau două albine cu firele grilei provoacă instantaneu reacţia de înţepare. Metoda instalării la urdiniş a unor dispozitive speciale care produc asupra albinelor un şoc electric. astfel că se obţine venin sub formă de precipitat. Metoda este foarte greoaie. peste care se aşează o hârtie de filtru umectată cu eter. Albinele depun veninul pe pereţii vasului.Cantitatea maximă de venin este secretată de albinele în vârstă de 15-20 de zile. fie cu ajutorul unor dispozitive electrice speciale instalate la urdiniş. Conductorii pentru racordare asigură legătura între generatorul de impulsuri şi grilele colectoare montate la stupi (la urdiniş. sunt redate familiei.5 microsecunde. Declanşarea instinctului de înţepare se realizează prin impulsuri electrice cu undă complexă ce are amplitudinea pozitivă de 45 V pe o perioadă de 1. fie prin înţeparea unor membrane. dar având în vedere numărul extrem de mare al albinelor necesare pentru producerea unui gram de venin. după ce îşi revin. vârstă după care secreţia glandelor începe să scadă. Metoda recoltării individuale a veninului se face într-un vas cu apă distilată. Cadrul grilei pe care se desfăşoară reţeaua este executat în două variante. Alarma dată de primele albine produce un efect de avalanşă în urma căruia în 1-2 minute un număr mare de albine se adună pe grilă şi înţeapă membrana. distanţate între ele la 4. sursa electrică. grila de excitaţie cu caseta colectoare de venin şi conductorii de legătură. succedate instantaneu de o amplitudine negativă de 37 V. pe a cărui gură se leagă o membrană subţire de piele. Prin folosirea acestei metode de la 1000 de albine se obţin aproximativ 50-57 mg venin. dar reacţia lor încetează la scurt timp după întreruperea semnalului stimul. Obţinerea veninului se poate face prin mai multe metode. timp de 7 microsecunde. Recoltarea se face prin narcotizarea albinelor. Caseta colectoare de venin se plasează sub reţeaua de fire şi prezintă ca suport o placă de sticlă peste care se aşează o membrană din plutex (latex) care este uşor penetrabilă şi nu reţine acul albinei. sub formă de serii. nu toate au eficienţă maximă. Frecvenţa impulsului este de 58 Hz. cu pauză între serii de 3 sau 6 secunde. Impulsurile sunt ciclice. de unde se recuperează prin spălare. La prima variantă cadrul este format din două piese din material plastic. pentru a putea fi folosită în toate celelalte tipuri de stupi. Generatorul de impulsuri este un aparat electronic alimentat la o sursă de energie de 9-12 V. Cantitatea de venin obţinută de la albinele de primăvară. Albinele. Metoda prin narcotizare constă în introducerea albinelor într-un vas de sticlă. Grila de excitaţie este constituită dintr-o reţea de fire paralele neizolate cu grosimea de 0. fixate prin intermediul a două tije metalice. dar prezintă avantajul că permite obţinerea de venin pur. pe care se aplică albinele în scopul de a înţepa. este mai mare decât la generaţiile de vară şi toamnă. desfăşurarea reţelei de conductori realizându-se pe o singură faţă. în poziţie orizontală cu .5-0. când resursele polinifere sunt bogate. de unde prin fierbere şi evaporare se recuperează sub forma unui precipitat. desfăşurarea firelor reţelei făcându-se pe ambele feţe. Cealaltă variantă este sub forma unei rame din lemn cu dimensiunile ramei de magazin.

din aprilie până în septembrie. specializaţi în apiterapie. cei cu nefrită şi nefroză. boli de piele: ulcere trofice. endocardite şi miocardite. Casetele de colectare rămân montate în grilă până la saturarea cu venin (8-10 recoltări). mărindu-i capacitatea de apărare împotriva infecţiilor. numai de la familii puternice. În general se poate spune că veninul de albine. Cu toate acestea. închise la culoare. Ambalarea veninului se face în recipiente cu dop rodat. boli oculare: irită şi iridocilită. fistule şi plăgi atone. gută. cei cu epilepsie. veninul de albine acţionează în tratarea afecţiunilor reumatismale. . După ultima recoltare. tireotoxicoză şi astmul bronşic. endarterită. arterioscleroză avansată. în condiţii de umiditate normală. repetate. reumatismul poliarticular. mărind reactivitatea sistemului conjunctiv. o familie de albine se poate supune unui ciclu de 4 excitări a 30 de minute. utilizarea lui se va face numai cu avizul medicilor reumatologi şi cardiologi. nevralgii de trigemen şi de facial. cu pauze între ele de 60 minute. Trebuie menţionat faptul că recoltarea veninului nu influenţează negativ nici organismul albinelor şi nici activitatea acestora. cum ar fi: poliartrite infecţioase nespecifice şi spondilartroze deformate. arterioscleroza vaselor membrelor. Deoarece pe timpul recoltării veninului se produce o irascibilizare extrem de mare a albinelor care persistă până la 6 zile după efectuarea extracţiei şi deoarece veninul este foarte toxic se vor lua măsuri severe de protecţia muncii. sciatică. de ficat şi pancreas. În cursul unei zile. Repetarea recoltării se poate face de la aceeaşi familie după 48 de ore.pelicula în sus). iar pe de altă parte ca stimulente ale inimii şi ale glandelor cortico-suprarenale. Însuşirile terapeutice ale veninului de albine Veninul de albine este un produs biologic propriu al albinei şi nu intră în rândul principiilor active transmise de plante. Nu se vor trata cu preparate pe bază de venin bolnavii de diabet. mai cu seamă în artrite. boli vasculare: tromboflebită. cu afecţiuni cardiovasculare de tipul infarctului miocardic. casetele sunt păstrate într-o încăpere minimum 72 ore pentru ca veninul de sub peliculă să cristalizeze complet şi abia după aceea se procedează la desprinderea peliculei şi răzuirea veninului. Recoltarea veninului se poate face numai în timpul sezonului activ. stimulează reactivitatea nervoasă şi humorală a întregului organism. veninul de albine este cunoscut şi utilizat astăzi ca un factor activ în tratarea acestor afecţiuni. pareze şi hemiplegii. iar prin combinarea mai multor metode sau tehnici curative se poate utiliza în combaterea şi altor afecţiuni. encefalite şi gravidele. în doze mici. sifilis şi bruceloză. favorizând Ieucocitoza şi permeabilizând o serie de ţesuturi sclerozate. singur sau în asociere cu corticoizi. Administrat direct sau pe cale parentală (injecţii). Prin stimularea producerii de cortizon. boli ale sistemului nervos periferic: lumbago. şi se păstrează până în momentul livrării la temperatura camerei. prin compoziţia sa foarte complexă. cei cu tuberculoză. muscular şi cardiac. Componentele sale acţionează pe de o parte ca inhibitoare ale sistemului nervos. nevralgii intercostale.

polenul şi ceara.0 % 25.1.8 % 65.0-12.0 g% g% g% g % maxim g% 9.0. de valoare al stupului.0. inclusiv învelişurile de năpârlire a larvelor. sub forma de masa neomogena in care larvele apar în mod vizibil albă neomogen. apilarnilul se distinge prin proprietăţile lui organoleptice specifice.8. Proprietăţile organoleptice ale apilarnilului Caracteristici Aspect Condiţii de admisibilitate aspect de larve şi lăptişor comun (hrana larvara). epitelii de năpârlire sau alte substanţe determinate de natura produsului respectiv dar care să nu depăşească 10% Culoare Consistenţa Miros Gust Impurităţi Proprietăţile fizico-chimice ale apilarnilului Caracteristici Aciditate (pH) Conţinut apă Conţinut substanţe uscate Proteine total Glucide total Lipide total Cenuşă Substanţe nedeterminate Condiţii de admisibilitate 5. ca şi mierea.1. recoltate într-un anumit stadiu larvar (în ziua a 7-a de stadiu larvar). Deşi nu este un produs tradiţional al stupului.Apilarnilul este un produs apicol obţinut din larvele de trântor cât şi din conţinutul nutritiv aflat în celulele respective din faguri. prin proprietăţile lui fizico-chimice şi microbiologice care îl recomandă ca un produs veritabil.0 6. untos caracteristic hranei larvare uşor aromat uşor astringent se admit urme de ceară.0 1.0-10.0 5.6.0-35.2 .0 2.0-75.

pentru a putea fi curăţate de albinele lucrătorare şi însămânţate din nou de către matcă. începutul lunii august. Flacoanele sau borcanele cu apilarnil se păstrează în congelator la o temperatura de -515°C. De la data de 1 aprilie se încep hrănirile stimulente (concentraţie de zahăr 1:1 şi substanţe proteice). când timpul este suficient de cald. maxim 100/g Escherichia coli. apilarnilul este un produs apicol natural. În ziua a 10-a de la depunerea oului în celulă (deci a 7-a zi de stadiu larvar). Pentru producţia de apilarnil se aleg numai familiile de albine foarte puternice. activ biologic şi energizant.000/g mezofili Bacterii coliforme. se păstrează la congelator la minimum -5°C. iar transportul se face în containere frigorifice la -5°C.Caracteristici microbiologice ale apilarnilului Condiţii de admisibilitate Numărul total de germeni aerobi 50. datorită conţinutului său. cu etichetarea conţinutului şi specificarea datei de recoltare. După 15 zile de la începerea hrănirilor stimulente se introduc în stup rame clăditoare pentru producerea de faguri cu celule de trântor şi însămânţarea acestora de către matcă. Pe o durată mai îndelungată apilarnilul se conservă în depozite frigorifice la temperaturi mai scăzute. conservarea şi transportul apilarnilului Apilarnilul în stare proaspătă se valorifică ca atare. după care ramele cu secţiuni se reintroduc în cuibul familiilor de albine respective. iar în familie există un număr mare de albine tinere şi durează până la sfârşitul lui iulie. 10/g maxim Drojdii şi mucegaiuri (levuri). De aceea se foloseşte. maxim 10/g Salmonella 0-20/g Stafilococi coagulauo-pozitivi. în aprilie-mai. Cuibul familiilor de albine afectate producţiei de apilarnil trebuie să cuprindă la începutul lunii aprilie cel puţin 6 rame (faguri) acoperiţi cu albine şi hrana suficientă unei dezvoltări corespunzătoare. capabile să hrănească cu lăptişor un număr cât mai mare de larve de trântor. 1.000/g maxim Caracteristici Ambalarea. Pentru producţia de apilarnil se pot folosi ramele clăditoare sau orice alt sistem care asigură o producţie continuă şi specifică de larve de trântor (ramele cu faguri artificiali cu baza pentru celule de trântori). Perioada optimă de producere a apilarnilului începe o dată cu înflorirea pomilor fructiferi. Se recomandă utilizarea ramelor clăditoare cu secţiuni mobile. Întocmai ca şi lăptişorul de matcă. în prezent. sub -20°C. ambalat în recipiente speciale. secţiunile se scot din cuib şi se procedează la recoltarea conţinutului integral al celulelor de trântor. pentru . Matca trebuie să fie prolifică şi nu mai bătrână de doi ani.

Pastilele energizante cu polen de albine se pregatesc din 2 linguriţe de polen şi 2 linguri de miere. fie în stare pură. În fagurii cu miere rezistă aproximativ o lună. cum ar fi de exemplu un cules bun. poate determina vindecarea. fiind favorizată de acţiunea factorilor nefavorabili de mediu.realizarea de preparate apiterapice. Evoluţia bolii depinde de puterea familiei de albine în care a apărut. iar schimbarea factorilor de mediu. iar în miere şi glicerina în acelaşi timp la 70-75°C. odată cu preluarea hranei infectate. trecute prin râşniţă (sau pisate). Etiologie Agentul patogen al bolii este un virus filtrabil. Razele solare îl distrug în mediu hidric în 4-6 ore. fie în amestec cu alte produse apicole sau substanţe medicamentoase. Răspândirea bolii se face prin contaminarea albinelor care încearcă să înlăture larvele bolnave. amestecate cu miezul de la 10 nuci. Din categoria bolilor virotice fac parte: puietul în sac. boala neagră. Rezistenţa virusului nu este prea mare. iar în mediu uscat în 4-7 ore. iar procesele de putrefacţie îl inactivează după 2-3 zile. dar compoziţia lui biochimică încă nu este cunoscută. Contaminarea se face pe cale bucală. Pastilele energizante dau rezultate bune în astenii şi în stimularea activităţii intelectuale şi sexuale. mai puţin răspândită. fără intervenţia apicultorului. suspendat în apă piere după 10 minute la 59°C. fiind receptive mai ales larvele în perioada de transformare în prenimfă. Puietul în sac Este o boală a puietului de albine. Se iau câte două înainte de fiecare masă (adulţii) si 1-2 pe zi (copiii). Bolile virotice sunt provocate de diverşi viruşi. la care se adaugă o linguriţă de fulgi de grâu şi cu un vârf de cuţtit de pulbere de busuioc. aceste ingrediente formeaza o pastă consistentă din care se pot face mici sfere (pastile). Amestecate foarte bine. Astfel. denumit Morator aetatule. Apariţia bolii este favorizată de răcirea bruscă a timpului şi de ploile prelungite şi ea poate apare în tot timpul sezonului activ. Simptome .

Larvele devin galbene. o parte ies pe urdiniş. se agită pe fundul stupului. etiopatogeneza acestei boli nefiind încă pe deplin elucidată. albinele bolnave cad de pe faguri. În interiorul stupului. cad cu faţa dorsală spre pământ. prezintă abdomenul mărit şi corpul negru. bacterii. cu capul de o culoare mai închisă decât corpul. mierea de mană sau lipsa culesului. au trompa întinsă şi nu pot sta în poziţie normală. folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina. celulele au căpăcelele concave. se agită. Prin uscare. Albinele din stupii afectaţi nu mai adună rezerve de miere. ci dimpotrivă consumă tot ce culeg. cauzat de diferite sorturi de polen. Etiologie Se pare că agentul cauzal al acestei boli este un virus. putând fi îndepărtate din stup. cunoscută şi sub denumirea de boala de pădure sau paralizia. cenuşii sau brune. ciuperci sau unele substanţe chimice sau de condiţiile de mediu nefavorabile. fac mişcări dezordonate. corpul se transformă într-o crustă. Tratamentul . luând aspectul unor pungi (saci cu lichid). se târăsc în faţa urdinişului. ca urmare a căderii învelişului pilos şi mor cu aripile ţinute sub formă de acoperiş. Tratamentul este similar cu cel aplicat în cazul locilor. Simptome Albinele bolnave îşi pierd capacitatea de zbor. iar cu cea dorsală se sprijină pe pereţii inferiori ai celulei. cu aspect unsuros. iar larvele nu aderă de pereţii celulei. depărtate şi în jos. sunt întoarse complet cu partea ventrală în sus. rezultate satisfăcătoare dând şi cloromicetina Boala neagră Această boală. perforate şi mai închise la culoare.Întrucât moartea puietului se produce după căpăcire. nu este mirositor. apare vara în perioadele dintre culesuri. fiind condiţionată de o serie de factori nefavorabili ca seceta. Boala poate fi generată de o tulburare a metabolismului proteic. Acest conţinut nu este vâscos sau filant.

rezistenţa germenului în stadiul sporulat este mare. a cloraminei 10 % şi a sublimatului coroziv 0. Loca americană Este una din cele mai grave boli care atacă puietul albinelor. Astfel. paratifoza. schimbarea mătcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop călduţ (35°C) cu adaos de 10 % lapte de vacă fiert. sporii suspendaţi în apă pier după 13 minute la 100°C. Etiologie Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenţă (20-40 ani) numit Bacillus larvae. oscilând în funcţie de mediul în care se găseşte înglobat. fie sub formă de filament. Sporii de Bacillus larvae rezistă la acţiunea acidului fenic 5 % timp de luni de zile. 1 g la un litru sirop. Sursa principală de infecţie o constituie cadavrele larvelor uscate. care se prezintă.medicamentos nu a fost elaborat până în prezent. Din categoria bolilor bacteriene fac parte: loca americană.5-0. Contaminarea se face pe cale bucală. boala apare după culesul de salcâm. fie sub formă de bastonaş cu extremităţile uşor rotunjite. Albinele încearcă să elimine din stup . moartea acestuia producându-se după căpăcire.5-1 % timp de câteva zile. În stare vegetativă (de bastonaş). începând din a doua zi a stadiului larvar. septicemia. pe lângă măsurile de igienă.8 microni. sau acidul citric cristalizat. tratament care combate eventualele intoxicaţii sau carenţe proteice. În mod obişnuit. lung de 2-5 microni şi lat de 0. iar sub acţiunea sodei caustice 5 % şi a formolului 10 % este distrus în 5 minute. când puietul începe să fie hrănit de către albine. moarte de loca americană. administrat în aceleaşi doze ca mai sus. fiind recomandată. cei din miere sunt distruşi la 105-107°C după 20-40 minute. Se mai recomandă ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lămâie în 4 litri sirop. Faţă de temperatură. Bacillus larvae moare după 10 minute în apă încălzită la 60 °C. La căldură uscată de 100°C sporii de locă americană mor abia după 8 ore. loca europeană. a alcoolului 96° timp de 40 de zile. iar cei din ceară după 30 minute la 120°C.

se impune. iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina. În tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele şi unele antibiotice. După o prealabilă curăţire. În urma deshidratării. urmând ca albinele să fie ţinute la rece şi întuneric (pivniţă) timp de două zile. care sunt perforate şi concave. fapt ce o deosebeşte de loca europeană. Larvele prezintă culoarea galbenă-castanie şi miros asemănător cleiului de oase. Soluţia medicamentoasă pe bază de sulfatiazol se prepară dintr-un gram sulfatiazol la un litru sirop şi se administrează câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. spre deosebire de cel din familiile sănătoase. După acest interval de timp. unde pot rămâne timp de mai mulţi ani. iar boştina se arde. aderent la peretele celulei cu care formează corp comun. pături etc. boala se recunoaşte clinic în primul rând după aspectul căpăcelelor de la puiet. albinele sunt transvazate într-un stup dezinfectat. după care soda se îndepărtează prin clătire cu multă apă.aceste larve şi să cureţe celulele respective.5 g la 100 g zahăr presărat deasupra cuibului. se lasă la soare timp de 6 ore. Transmiterea bolii dintr-un stup în altul şi dintr-o stupină în alta se poate face prin intermediul albinelor hoaţe. se usucă şi se revopsesc. în 7 reprize. preluând sporii pe piesele bucale. eritromicina. pentru a permite consumarea mierii infectate din guşă şi eliminarea sporilor. împrăştiat. familiilor şi roiurilor de albine cumpărate la întâmplare. Mierea infectată se diluează cu o cantitate egală de apă. Albinele lucrătoare îndepărtează o parte din cadavrele larvelor. ceea ce duce la apariţia unui puiet depus neuniform. Tratamentul Având în vedere marea rezistenţă a formelor sporulate. greu de separat. precum şi prin intermediul mătcilor. a stupilor şi inventarului apicol vechi. Albinele moarte. unde li se administrează sirop medicamentos. Fagurii se reformează pentru extragerea cerii. acoperită cu plasă de sârmă. Inventarul apicol se dezinfectează prin flambare.) se distrug prin ardere. iar echipamentul de pânză prin fierbere timp de 30 minute. în doză de două comprimate a 0. pentru ca matca să poată depune ouă. care este aşezat compact. Sulfatiazolul comprimate se administrează în amestec cu zahăr pudră. prevăzut cu faguri artificiali. precum şi pe pereţi şi în crăpăturile stupilor. din 4 în 4 zile. pe faguri. Simptome Întrucât larvele mor în mod frecvent după căpăcire. stupii vechi şi inventarul de mică valoare (perne. cât şi de fundul celulei. stupii se dezinfectează cu o soluţie caldă de sodă caustică 3-4 %. . ca urmare a faptului că larvele aderă de acestea. pe picioare şi pe corp. Din grupa sulfamidelor se remarcă sulfatiazolul. ceară şi miere. Albinele lucrătoare răspândesc sporii în tot stupul. Masa putrefiată este filantă (aderă şi se întinde sub forma unui fir atunci când este atinsă cu un beţişor) . cadavrul devine complet uscat. colectarea albinelor într-o ladă goală. ca o necesitate. în miere şi polen. negamicinul. după care se sterilizează prin fierbere până revine la volumul iniţial şi se foloseşte exclusiv în hrana oamenilor.

Simptome . la interval de 7 zile. prin consumul de hrană infectată. Bacterium euridice. câte 250-400 ml pentru o familie de albine. de mare intensitate. Căldura din timpul verii şi apariţia unui cules bun. fac ca boala să regreseze sau chiar să se vindece spontan. în intestinul larvelor bolnave sau moarte găsindu-se mai multe specii bacteriene: Bacillus pluton. prin albinele hoaţe. care apa primăvara timpuriu şi se menţine până toamna când încetează creşterea puiet. iar răspândirea bolii. Contaminarea se face pe cale bucală. La apariţia bolii se tratează toate familiile de albine din stupină. în luna mai şi este favorizată de existenţa unor familii slab dezvoltate. de timpul rece şi ploios. Negamicinul se utilizează în doză de 0. deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la apariţia ei nu sporulează. Boala afectează în special larvele tinere. câte 250 ml pentru o familie de albine. Loca europeană este mai puţin gravă decât loca americană. citiţi şi articolul "Loca americană". Boala apare. răspândită pe tot globul. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. necăpăcite şi numai rareori pe cele căpăcite. precum şi de lipsa culesului de nectar şi polen. Etiologia nu este elucidată până în prezent.5 g la un litru de sirop. administrarea făcându-se în trei doze a câte un litru la interval de 7 zile. Oxitetraciclina se poate utiliza în doze de 0. din Agenda sanitar-veterinară.repetat de două ori la interval de 7 zile. Bacillus alvei. precum şi prin schimb de faguri infectaţi sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat.3 g la litru de sirop. de obicei. Oxitetraciclina sub formă uscată (pulbere) se amestecă cu zahăr pudră în cantitate de 5 g la 1 kg de zahăr şi se administrează prin presărare în trei doze a câte 100 g fiecare.4 g la litrul de sirop. de 2 ori la interval de 3 zile. Pentru mai multe informaţii referitoare la Loca americană. Bacillus orpheus şi Streptococcus apis. la Articole. necorespunzător îngrijite. apoi încă de 3 ori la interval de 7 zile. trântori (care au acces liber în orice familie). de două ori la interval de 3 zile. ele fiind considerate contaminate. Eritromicina se foloseşte în doză de 0. Loca europeană Este o boală a puietului de albine. iar sporii speciilor sporogene au o rezistenţă mai scăzută faţă de acţiunea agenţilor fizici sau chimici.

administrându-se câte 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine. conţinutul acestuia se dizolvă iniţial cu puţină apă fiartă şi răcită. transvazarea familiilor bolnave în stupi dezinfectaţi. fiind favorizată de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere şi. devine gălbui şi treptat se bifurcă. fapt pentru care albinele le îndepărtează cu uşurinţă. corpul ei se înmoaie şi îşi schimbă poziţia normală. răsucite. Concomitent cu primele 3 tratamente se pot face şi 3 administrări de sirop preparat din 1 kg locamicin la 1 litru de apă. luând forme diferite.5 g la 1000 g zahăr pudră. sau aromat. 1 g la un litru de sirop. de locurile umbrite şi răcoroase.5-0. dezinfecţia stupilor. Septicemia Este o boală infecţioasă a albinelor adulte şi apare în toate sezoanele active ale anului. câte 250 ml. Prenimfele au culoarea maronie şi emană un miros de putrefacţie. Cele două antibiotice se pot administra şi sub formă de praf. iar suprafeţele de puiet devin heterogene. Larvele nu aderă de suportul celulelor. în patru repetiţii. peste albine. Când evoluţia bolii este înaintată şi albinele nu pot îndepărta cantitatea mare de larve care pier. s-a dovedit că cea mai eficientă acţiune o are streptomicina. preparat cu antibiotice. Oxitetraciclina se dizolvă în doză de 0. larvele mor şi începe procesul de descompunere treptată. Mirosul larvelor în acest stadiu poate fi de putrefacţie. Dintre antibiotice. Tratamentul constă în administrarea de sirop medicamentos. cu câte 80-100 g de 4 ori la interval de 3 zile şi de încă 2 ori la interval de 5-7 zile. care cu timpul devine vâscos. 4-5 administrări la interval de 4-5 zile. când procesul infecţios a fost determinat de Bacterium euridice. larva devine mai transparentă. Obţinerea unei vindecări definitive presupune luarea unor măsuri auxiliare privind distrugerea fagurilor cu mult puiet bolnav. acestea se usucă sub formă de solzişori. la interval de 4-5 zile.În faza incipientă. Spre deosebire de loca americană. amestecând 2. conţinutul larvelor bolnave nu este filant. în special. Când se îmbolnăveşte puietul căpăcit. distingându-se uşor traheile şi tubul digestiv. dacă agentul patogen determinant este Bacillus alvei. menţinerea unor familii de albine puternice şi active. a inventarului şi utilajului apicol. când domină Streptococcus apis. În locul larvelor apare iniţial un lichid opalescent. apoi cafeniu.75 g la un litru de sirop şi se administrează câte 250-500 ml în funcţie de puterea familiei de albine şi gravitatea bolii. înlocuirea cât mai frecventă a fagurilor. După puţin timp. În prima fază a îmbolnăvirii. căpăcelele celulelor se adâncesc şi devin mai închise la culoare. sulfamidele având un efect redus. răsturnate. boala este greu de depistat. Se fac pudrări printre rame. După 3-4 zile. uşor detaşabili de pereţii celulelor. Pentru o mai bună dispersie a antibioticului în sirop. . acru.

se târăsc în faţa urdinişului. din punct de vedere morfologic. Bacilul este nesporulat. iar la 100°C după 3 minute. prezintă mobilitate redusă.). Pe cale digestivă. Tratamentul În primul rând se recomandă măsuri de prevenţie care urmăresc îndepărtarea cauzelor care o produc (umiditatea excesivă. se înmulţeşte şi produce moartea prin septiemie.5 microni. cu cili dispuşi în jurul celulei. de condiţiile necorespunzătoare de întreţinere. înlocuirea mătcilor necorespunzătoare etc. timp de 10 zile. favorizată. se recomandă administrarea de oxitetraciclină sau eritromicină (250. În acest sens. se prezintă ca un bastonaş cu extremităţile rotunjite. . înregistrându-se adesea vindecări spontane atunci când cauzele care au favorizat apariţia dispar sau se ameliorează. iar cadavrele se descompun foarte repede.3-0.Etiologie Agentul patogen este Bacillus apisepticus.I. Etiologie Agentul patogen este Bacillus parathyphi alvei. mor în număr mare. cu capetele rotunjite polimorf.000 U. care se întâlneşte frecvent în interiorul stupilor şi devine virulent numai în cazul în care rezistenţa organică a albinelor scade. Evoluţia bolii este uşoară. contracţii abdominale înainte de moarte. S-a constatat totuşi că antibioticele previn apariţia unor eventuale complicaţii. lung de 1-2 microni şi lat de 0. Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul pătrunde în hemolimfă. Prin încălzire la 73-74°C este distrus după 30 minute. Razele solare. contaminarea nu este posibilă în mod obişnuit. Paratifoza Este o boală sporadică a albinelor adulte. vaporii de formol şi alţi factori fizici şi chimici îl inactivează uşor. în principal. El se prezintă din punct de vedere morfologic sub forma unor bastonaşe mici. familii slabe. care. deoarece condiţiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicării microbului. detaşându-se în părţile componente la cea mai mică atingere./litru sirop) în doză de 50 ml la un interval ocupat de albine. devin fragile. Simptome Albinele bolnave au hemolimfă cu aspect lăptos.

Când cele două tipuri de micelii se întâlnesc rezultă ascele.Contaminarea se face pe cale bucală. Simptome În forma acută. Din categoria bolilor micotice fac parte: ascosferoza (puietul văros). Ciuperca se dezvoltă foarte bine la temperatura de 20-30°C. Etiologie Agentul patogen este o ciupercă numită Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe. prezintă diaree. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor. Contaminarea se face pe cale bucală. se târăsc în faţa urdinişului. Germenul se multiplică intens în intestinul albinei. provocând moartea prin septicemie. În interiorul stupinei. trântori etc. schimbarea mătcii şi unificarea familiilor slabe. de regulă în lunile aprilie-mai. au abdomenul balonat. nişte formaţiuni capsulare care conţin spori şi a căror viabilitate este foarte mare. diagnosticul stabilindu-se prin examen microscopic. înlăturarea din cuib a ramelor murdărite cu diaree. printre care amintim ploile reci şi prelungite. după care mor. Acţiunea agentului patogen se manifestă sub influenţa unor factori. boala se transmite prin albinele hoaţe. Clinic. sporii având o mare putere de conservare (10-15 ani). Ascosferoza (puietul văros) Ascosferoză este o micoză ce atacă puietul căpăcit şi necăpăcit şi apare în familiile insuficient îngrijite. apoi penetrează în hemolimfă. aspergiloza (puietul pietrificat) melanoza. prin intermediul apei infectate. boala se confundă cu nosemoza şi acarioza. rezistă la acţiunea vaporilor de formol şi a fumului de sulf. creşte ca intensitate în iunie şi regenerează în iulie-august. prin intermediul albinelor care îndepărtează puietul . boala provoacă moartea albinelor şi depopularea familiilor. Tratamentul medicamentos este acelaşi ca şi în cazul locii europene şi se mai recomandă dezinfectarea materialului care a venit în contact cu albinele bolnave.

Tratamentul se aplică de 4-5 ori. primele două tratamente la interval de 3 zile. câte 200 ml pentru o familie. rămânând liber numai capul larvei. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trântor. deoarece acesta se află la periferia fagurilor. devine dură asemănătoare unor pietricele de var. unde umiditatea este mai crescută şi căldura mai redusă. Larva moare. Culoarea ei este albă-gălbuie. îşi reduce volumul. iar ultimele la 7 zile. iar în urma evaporării apei. Simptome Larvele se înnegresc. concomitent cu primele trei administrări de Micocidin pulbere. În funcţie de mărimea familiei de albine şi intensitatea infecţiei. în proporţie de 25 g preparat la un litru soluţie. tratându-se astfel toate ramele cu sau fără puiet pe ambele părţi de 5-6 ori. Codratinul dizolvat în soluţie de zahăr mai poate fi administrat şi cu ajutorul unui aspirator. primele două tratamente făcându-se la interval de 3-4 zile. pielea se aspreşte şi se acoperă pe tot corpul cu un miceliu alb. Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahăr pudră în proporţie de 25 g la un kg zahăr. apoi se extinde asupra puietului de lucrătoare şi chiar pe cel din botci. boala fiind astfel foarte repede recunoscută de apicultor. ultimele la interval . În funcţie de mărimea populaţiei de albine şi de intensitatea infecţiei se administrează câte 100-150 g Micocidin. se usucă. peste albine.bolnav şi transmit astfel boala altor larve sănătoase. prin împrăştiere cu mâna peste rame. concomitent cu pudrarea se administrează câte 250 ml sirop cu Codratin în hrănitor. Când infecţia micotică este mai intensă. Tratamentul se repetă de 3-5 ori. îşi pierd segmentaţia. atunci când miceliile s-au contopit şi au dat naştere la corpi fructiferi. se administrează 100-120 g preparat diluat în zahăr pudră. fie verde murdar. ultimele la interval de 5-7 zile. câte 250 ml. Tratamentul se face cu rezultate mulţumitoare cu Micocidin şi Codratin. putând fi scos de albine. care apare ca un buton uscat. Primele două tratamente la interval de 3 zile. Dezvoltarea micozei este favorizată de temperatura şi umiditatea care se întâlnesc în familiile de albine slabe. fie dizolvat în soluţie de zahăr (30 g zahăr la un litru apă). de 3 ori. atunci când a fost parazitată cu un miceliu de un singur sex. Puietul mumifiat este răspândit neregulat pe suprafaţa unui fagure şi nu aderă de pereţii celulei. de unde şi denumirea populară de "puiet văros". Larvele îndepărtate din celule sunt răspândite în faţa urdinişului sau pe scândura de zbor. Dacă infecţia este gravă se poate administra şi sub formă de sirop (1 kg Micocidin la un litru de apă). cu mâna sau cu o sită printre rame.

Miceliul traversează peretele intestinal. Aspergiloza apare în familiile de albine mai ales după un cules abundent de polen. transmisibilă omului.5 g teramicină sau oxitetraciclina.5 %. producătorul acestui medicament. respectiv negricioasă. păstura este cuprinsă de ciupercă. în Codratinul diluat cu pudră de zahăr se adaugă 2. boala se extinde asupra puietului şi albinelor vii. să se intervină cu una sau două administrări cu Codratin pentru a preveni recidiva. mai recomandă ca în situaţia în care după vindecarea clinică apar din nou factori favorizanţi dezvoltării micozelor. Etiologie Boala este provocată de ciuperca Aspergillus flavus şi uneori de Aspergillus niger. Tratamentul se aplică la primele semne de boală sau în stupinele care în anul precedent au avut micoză înainte de apariţie. De asemenea schimbarea mătcii familiilor bolnave este o măsură recomandată pentru eradicarea bolii. de culoare verzuie. ele sunt distruse prin încălzire la 60°C timp de 30 de minute şi de dezinfectanţii comuni. produce spori a căror rezistenţă la acţiunea factorilor fizici sau chimici este destul de scăzută. formol 5 %. peste albine. Pătrunsă în cuib. să fie aspersaţi sau stropiţi cu o soluţie de zahăr cu Codratin şi lăsaţi să se usuce. respectând acelaşi protocol ca şi în cazul micozei. contaminarea făcându-se pe cale bucală odată cu consumul de nectar. Ea apare mai rar decât ascosferoză. căruia îi atacă mucoasele oculare şi cele ale aparatului respirator. În cazul în care în stupină apare odată cu această boală şi loca americană sau europeană. Evoluţia bolii este agravată de acţiunea factorilor nefavorabili de mediu. din stupinele infectate. "Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură". sublimat corosiv 1‰. Contaminare: Ciuperca Aspergillus flavus este foarte răspândită în natură şi albinele vin frecvent în contact cu ea. polen sau apă infectată. dar evoluţia şi implicaţiile ei sunt mult mai grave. se înmulţeşte. se omogenizează şi se presară printre rame. Miceliul acestor ciuperci. iar fagurii goi de la rezervă. când datorită netasării corespunzătoare a acestuia în celule. distruge organele interne şi provoacă moartea albinei. Aspergiloza (puietul pietrificat) Aspergiloza este o boală micotică ce atacă larvele. Simptome . cum ar fi fenol 2. Este o boală foarte periculoasă. Se recomandă ca acest produs să nu se administreze în timpul culesurilor principale. Astfel. în special de umiditate. nimfele şi albinele adulte.de 5-7 zile. înainte de a fi introduşi în stup.

se recomandă ca personalul care vine în contact cu albinele bolnave. care creşte numai pe medii speciale de cultură. Miceliul care le înconjoară aderă strâns la pereţii celulei. Mierea de mană care provoacă tulburări toxice în organismul albinelor favorizează . provocând grave afecţiuni. devin de consistenţă dură (puiet pietrificat) şi capătă culoare gălbuie. în spaţiile dintre inelele abdominale. Simptome Mătcile atinse de melanoză prezintă inapetenţă. Mor după câteva zile. apoi prezintă mişcări anormale. mai întâi la albinele lucrătoare.La început. iar apoi ciuperca se extinde şi pe suprafaţa fagurelui. El se localizează. cad de pe faguri. încetează treptat depunerea ouălor. după care trece pe larve care se deshidratează. mobilitate redusă. Albinele bolnave de aspergiloză devin la început neliniştite. sau culoare galbenă-verzuie. paralizează şi mor. Ele au ovarele atrofiate şi pline cu aglomerări pigmentare de nuanţă închisă. dacă miceliile au spori. Melanoza afectează mătcile indiferent de vârstă şi se pare că ea este influenţată de unii factori de mediu şi. să poarte mască de tifon. miceliul de nuanţă verzuie apare pe suprafaţa corpului. Tratamentul este identic cu cel aplicat în cazul ascosferozei. Deoarece. aşa încât larvele nu pot fi extrase de către albine. cad de pe faguri. Melanoza Este o boală care afectează aparatul genital al mătcii şi glandele salivare ale albinelor lucrătoare. ciuperca se dezvoltă pe fagurii cu păstură şi albine moarte. în ovare. apoi agentul se înmulţeşte în glandele salivare şi de aici se transmite odată cu lăptişorul de matcă. îmbibată într-un antiseptic sau cel puţin în apă. Etiologie Agentul patogen este ciuperca Melanosella mors apis. iar în cazul în care sunt atacate şi albinele adulte. întreaga familie se arde. Contaminarea se face pe cale bucală. în special. au abdomenul mărit. La albinele adulte. de timpul rece şi umed. în special. dacă sunt invadate de micelii lipsite de formaţiuni spongioase. aspergiloza se poate transmite şi la om. pe diferite porţiuni. pentru a-şi proteja căile respiratorii. nu pot zbura. iar la extremitatea anală prezintă un dop cu excremente uscate.

motiv pentru care se recomandă înlocuirea mătcilor bolnave şi crearea unor condiţii optime de dezvoltare a familiilor de albine. după moartea albinelor sau când este eliminat în mediul exterior. Acţiunea parazitului este favorizată de existenţa familiilor slabe. întâlnită. organisme care trăiesc temporar sau permanent pe corpul sau organismul altor vieţuitoare. hrănindu-se cu sângele sau cu hemolimfa acestora. germinând din nou în momentul în care ajunge în organismul albinei. După localizarea agentului parazitar. de timpul nefavorabil etc. putând provoca depopularea familiilor de albine când acestea sunt rău întreţinute şi iernate necorespunzător. dar şi eruptivă.5-3 microni. Bolile parazitare sunt provocate de unele specii de paraziţi. Sporii de Nosema apis au forma unor corpusculi ovali strălucitori. unde prin acţiunea mecanică iritantă şi toxică produce boala şi o formă sporulată cu un metabolism redus. senotainioza şi triunghiulinoza.declanşarea melanozei. care evoluează cel mai adesea sub formă ascunsă (cronică). iar la frigider (4°C) numai 3 săptămâni. distingem endoparazitoze şi ectoparazitoze. el rezistă foarte mult în mediul exterior. Endoparazitozele cuprind mai multe boli: nosemoza. Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat încă. sporii se conservă până la 1 an. În cadavrele uscate. Sub această formă. existând posibilitatea ca boala să fie introdusă în stup odată cu mierea de mană. amibioza şi acarioza. în excrementele uscate până la 2 ani. Suspendaţi în apă sau miere sunt distruşi şi la temperatura de 50°C după 15 minute. iar ectoparazitozele cuprind brauloza. Etiologie Agentul patogen este protozoarul unicelular Nosema apis. care se localizează şi se înmulţeşte în peretele intestinal. Nosemoza Nosemoza este o boală de invazie a albinelor adulte. împiedicând astfel digestia şi asimilarea hranei. la temperatura camerei (22-24°C) rezistă 2 luni. de culesul de nectar şi polen. Ea apare mai frecvent la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. de obicei. în . foarte răspândită. mai laţi la polul posterior. de umezeală. lungi de 5-6 microni şi laţi de 2. varrooza. Agentul patogen are două forme: una vegetativă în care parazitul se multiplică în interiorul celulelor epiteliului intestinal al albinei. cu manifestări puternice.

miere circa 258 de zile. se târăsc în faţa urdinişului. Simptome În forma latentă de boală. lipsa mătcii în timpul iernii sau prezenţa în această perioadă a unei mătci neîmperecheate. Transmiterea bolii se face şi prin contact direct între matca infestată şi albinele care o îngrijesc. prin consumul de apă sau hrană infestată. deranjarea familiilor de albine în perioada de iernare. tremură. primăveri răcoroase. prezintă mici pete de diaree pe rame şi stupi şi înregistrează o mortalitate sporită faţă de normal. iar în faguri între 3 luni şi 2 ani. au abdomenul umflat. cad de pe faguri. este greu de delimitat cele două boli. fagurii şi obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree. Albinele bolnave prezintă diaree de culoare brună-deschisă. manifestările sunt şterse şi de aceea se diferenţiază greu de albinele sănătoase. încetează depunerea ouălor. paralizează. după care mor în masă. prin roirea familiilor bolnave de nosemoză sau prin practicarea stupăritului pastoral. Astfel. imposibilitatea efectuării zborului de curăţire. îşi pierd capacitatea de zbor. Boala se transmite prin miere. Spre deosebire de albinele adulte infestate. iar din cel umed după 37-51 de ore. prin furt. Când nosemoza este asociată cu diaree. polen. Nosema mai poate fi transmisă şi prin intermediul diferiţilor paraziţi ce trăiesc în stup. permite . dintre care amintim: iernarea pe miere de mană sau pe miere necăpăcită şi acrită. mătcile bolnave de nosemoză nu prezintă forme de diaree. înmulţirea exagerată a acestora. Podişorul. din acest punct de vedere. cel mai important. Apariţia bolii în stupină este favorizată de mai mulţi factori. Mătcile infestate sunt la început mai agitate. Contaminarea se face pe cale bucală. apoi devin apatice şi cu o mobilitate redusă. pereţii stupului. fiind molia cerii. ierni lungi şi umede. Albinele moarte de nosemoză au picioarele adunate sub torace şi aripile întinse. Izbucnirea nosemozei primăvara este legată şi de contaminarea în masă a albinelor în timpul curăţirii fagurilor de rezervă infectaţi . Manifestările în forma acută de boală sunt mai pregnante. familiile de albine bolnave de nosemoză au o activitate redusă primăvara sau după perioadele reci şi ploioase din timpul verii şi se depopulează cu toate că puietul este sănătos. nu se hrănesc şi după un timp mor. din contră sunt cu atât mai constipate cu cât gradul de infestare este mai mare.Familiile cu această formă se dezvoltă greu. Razele solare distrug sporii din mediul uscat după 15-32 de ore. intervenţii frecvente şi nejustificate în cuibul familiei de albine. mai ales în partea a doua a anului etc. faguri contaminaţi. lipsa culesului. Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mâna după îndepărtarea capului. trântori şi inventar.

la noi în ţară. inhibă flora patogenă intestinală şi stimulează secreţia enzimelor digestive ale albinelor şi larvelor. tratamentul se face cu Protofil. bine dezvoltate. Boală considerată în mod oficial contagioasă. fagurii de rezervă se vor dezinfecta cu vapori de acid acetic glacial. Acest medicament se prezintă în flacoane de 25 g substanţă totală. la un interval de albine în 10 doze la interval de două zile. se impune dezinfectarea foarte atentă a inventarului. Cantitatea de Protofil ce se administrează într-un anotimp unei familii variază între 50 şi 80 ml. Cadavrele albinelor din faţa urdinişului şi de pe fundul stupului se vor aduna şi arde. Ambioza Este o endoparazitoză a albinelor adulte ce apare la sfârşitul iernii şi începutul primăverii. pe cât posibil. iar striaţiunile transversale nu se mai observă. Astfel. . Mătcile vor fi înlocuite tot la doi ani. un produs care prin substanţele conţinute împiedică realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis. În prezent. Tratamentul ca şi la celelalte boli.5 g substanţă activă. fumagilina. provocată de un protozoar parazit. 3 ml la kilogram. cunoscut în comerţ sub numele de Fumidil B. Acest produs se poate administra în funcţie de anotimp. fie în sirop. Deoarece aceste simptome sunt caracteristice şi altor boli. când întoarcerea timpului rece ar putea avea urmări destul de grave şi nu se vor diviza familiile de albine mai târziu de mijlocul verii. iar toamna mierea de mană va fi extrasă în totalitate şi înlocuită cu miere florală sau cu sirop de zahăr 2:1. Când nosemoza este diagnosticată cu certitudine. mai ales la începutul primăverii. nosemoza poate fi combătută în mod eficient cu un antibiotic. iar anual 1/3 din fagurii din cuib să fie înlocuiţi cu faguri artificiali. Cu rol preventiv. iar în stupină. apa din adăpătorile din stupină trebuie schimbată zilnic.să se observe la albinele infestate unele modificări macroscopice. intestinul mijlociu este mai gros. are culoarea mată-albicioasă. diagnosticul precis nu este posibil decât prin examen de laborator. cu instinct slab de roire. care constă în evidenţierea sporilor de nosemoză într-un preparat examinat la microscop. se bazează pe acţiunea medicamentelor asociată cu măsuri de ordin igienic şi biologic. în funcţie de mărimea şi starea acestora. fie în pastă sau şerbet de zahăr. în fiecare primăvară. din conţinutul unui flacon putându-se trata 5 familii de albine. Astfel. formol sau anhidră sulfuroasă. administrându-se 50 ml sirop medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop. Se administrează în sirop 17 ml la litru şi în pastă. vom păstra numai familii puternice. Nu se vor deranja inutil familiile de albine. iar cei necorespunzători să fie reformaţi. din care 0.

care se localizează în epiteliul tubilor Malpighi şi în intestinul mijlociu al albinelor. Chiştii pătrunşi în tubul digestiv germinează. Tuburile Malpighi sunt mai îngroşate decât cele normale şi se observă în structura acestora celule distruse complet sau cu leziuni de diferite grade. sunt factori favorizanţi atât ai amibiozei cât şi ai nosemozei. dar familiile de albine afectate în momentul deschiderii lor. iar chistul are aceeaşi semnificaţie ca şi sporii lui Nosema apis. cu dimensiuni de 6-7 microni şi sunt înconjuraţi de o membrană densă cu contur dublu. iar o altă parte înaintează spre tuburile Malpighi. Acest parazit se întâlneşte în corpul albinelor infestate. temperatura scăzută a mediului extern şi umiditatea excesivă. Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate de examenul de laborator. diaree sub formă de jet. în principal. Condiţiile nefavorabile de iernare. dar boala poate apare ca o parazitoză independentă. Tratamentul nu este încă bine precizat. Contaminarea se face pe cale bucală prin consumul hranei infestate şi a apei potabile din adăpător sau belţi (ape stătătoare) infestate prin dejecţiile albinelor bolnave. Albinele bolnave prezintă abdomenul mărit. apoi o parte pătrund în epiteliul intestinal. care se manifestă mai ales în a doua jumătate a . Forma vegetativă se înmulţeşte la începutul bolii. calitatea necorespunzătoare a hranei. tremurături ale aripilor şi alte tulburări nervoase. sub formă de chişti. unde-şi desfăşoară ciclul evolutiv şi acţiunea patogenă. Amibioza este cel mai adesea întâlnită la albinele care sunt infestate cu Nosema apis. Simptomele bolii nu sunt tipice. în organele de erecţie.Etiologie Agentul patogen este un parazit unicelular numit Malphigamoeba mellifica. el reducându-se. emană un miros neplăcut. la măsurile de profilaxie care sunt identice cu cele descrise la nosemoză Acarioza este tot o endoparazitoză a albinelor adulte. Chiştii au formă ovală sau rotundă.

După împerechere. cad în faţa urdinişului unde se târăsc. acarienii mai pot fi întâlniţi şi în sacii aerieni din interiorul capului sau în cei din partea posterioară a corpului. La albinele tinere. iar la infestaţie masivă acestea din albe-sidefii devin mate. 150 microni). femela pătrunde în prima pereche de trahei toracice şi depune 10-20 de ouă. prevăzut cu opt picioare şi cu un dimorfism sexual accentuat. aceştia nu rezistă mai mult de 48 de ore. astfel că primăvara marea majoritate a albinelor mor. Acarienii ajunşi în număr mare în traheile albinelor obstrucţionează căile respiratorii şi elimină unele toxine în organismul albinei. iar aşezarea lor în ghemul de iernare permite parazitului să treacă cu uşurinţă de pe o albină pe alta. Contaminarea se face prin albine hoaţe. femelele părăsesc albina bolnavă şi se fixează pe perişorii de pe toracele albinei. pe măsură ce acestea eclozionează. determinând boala. În timpul iernii. masculul fiind cu 50 de microni mai mic decât femela (100. . iar corpul prezintă tremurături. Când numărul paraziţilor a crescut prea mult şi hrana nu este suficientă. traheile îşi păstrează structura şi elasticitatea aproape normale. la acestea din urmă lumenul stigmelor este mai mic şi mai bine protejat de perişori. mătci şi roiuri infestate. Simptome Albinele îşi pierd capacitatea de zbor. deoarece în mediul exterior. Corpul parazitului este împărţit printr-o dungă marcantă în două părţi: cefalotorace şi abdomen. abdomenul este dilatat. apoi în nimfă şi adult. fără hrană. La începutul îmbolnăvirii. Această evoluţie a bolii este influenţată de vârsta albinelor şi de sezon. corpul oval. Acarienii înţeapă pereţii traheali şi provoacă scurgerea hemolimfei. un parazit cu dimensiuni microscopice. de culoare gălbuie. care poate evolua sub formă latentă sau sub formă acută. cretacee. Oul se transformă în larvă. culoarea neagră a traheilor este suficientă pentru punerea diagnosticului. iar parazitul infestează puternic albinele tinere. acarianul pătrunde mai uşor în trahei decât la cele bătrâne. stării de semihibernare. datori. Uneori. trântori. galbene castanii şi apoi negre. Etiologie Agentul patogen este acarianul Acarapis woodi.iernii. segmentat. Aripile sunt depărtate şi mişcate dezordonat. cu care se hrănesc. în general. albinele au o rezistenţă scăzută faţă de parazit. apoi se agaţă de o nouă albină şi vor intra repede în traheile acesteia. respectiv.

parazitul trece uşor de pe o albină pe alta. după ce. Etiologie Agentul patogen este o insectă apteră. Contaminarea se face cu ajutorul trântorilor. Parazitul iernează în stup în stadiul de adult. deoarece acestea nu au o eficacitate la fel de bună ca şi în cazul altor boli. infestarea cea mai masivă înregistrându-se în lunile august-septembrie. Braula coeca sau popular păduchele albinei. unde se hrănesc cu lăptişor. fie între două rame distanţate din mijlocul cuibului. Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex şi preparatul P. în special. prin unificarea familiilor. parazitează albinele doici şi în număr mare mătcile (5-40 de indivizi). femelele încep depunerea ouălor.Tratamentul se face cu ajutorul unor substanţe chimice volatile sau fumigene impregnate în benzi de hârtie de filtru. Adulţii. iar în interiorul stupului. iar tratamentul se repetă de 8 ori la interval de 7 zile. iar odată cu răcirea timpului numărul paraziţilor scade. . cu condiţia ca aceste substanţe să omoare paraziţii fără a vătăma însă albinele. mierea sau păstura. dar. Fâşia impregnată prinsă cu o sârmă subţire se introduce printr-un orificiu făcut în podişor. în prealabil. au culoare brună-roşcată. a albinelor hoaţe. Tratamentul medicamentos trebuie asociat şi cu măsuri preventive. prin roire. vizibili cu ochiul liber. fie într-un spaţiu liber de 10-15 cm între peretele stupului şi primul fagure din cuib.K. puietul. a mutării fagurilor cu puiet şi miere dintr-un stup în altul. iar primăvara. a mătcilor. Brauloza Brauloza este o parazitoză a albinelor adulte şi. unde larvele se hrănesc cu ceară şi polen. în care scop le excită la baza trompei pentru a provoca reflexul de regurgitare. Stupul se ţine închis o oră după care se deschide urdinişul. Femela depune primăvara ouăle pe faţa internă a căpăcelelor. urdinişul s-a închis ermetic. sau preiau hrana de pe trompa albinelor în momentul în care acestea hrănesc matca. distrugerea familiilor bolnave în momentul apariţiei bolii şi aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt măsuri utile şi eficace.

combinat cu camforul sau terebentina aşezate pe fundul stupului. Albinele. din Agenda sanitar-veterinară. când familiile au puiet puţin sau deloc şi când paraziţii îşi încetează înmulţirea. acesta se deschide. Tratamentul se poate face cu naftalină. din nou se închide urdinişul. timp suficient pentru căderea paraziţilor pe fundul paharului. Lemnul indicat pentru aceste fumigaţii este lemnul de tei. se indică ca la extracţia mierii. pe toată suprafaţa ramelor ocupate de albine. Tratamentul se bazează pe distrugerea parazitului şi se aplică de obicei în lunile septembrie-octombrie. lingându-se. deoarece paraziţii au fost numai ameţiţi. se revine după 2-3 minute. iar dimineaţa. dau jos păduchii care cad pe fundul stupului. apoi din 10 în 10 zile până la dispariţia completă a parazitului.Simptome Albinele sunt neliniştite. după 10 minute. iar cel cu fenotiazina se repetă de două o la interval de 10 zile. Se izolează matca într-un pahar de apă. printre rame şi prin urdiniş. se introduc pe la urdiniş mai multe valuri de fum. Pentru a împiedica urcarea lor din nou pe albine. cu o pensulă înmuiată în alcool sau miere sau o scobitoare. . acestea împreună cu braulele căzute se îndepărtează. camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se introduc sub rame. Pentru mai multe informaţii referitoare la Brauloză. se astupă urdinişul. Tratamentul cu fum de tutun se repetă 3 zile la rând. se dau peste ea 1-2 fumuri de ţigară şi se ţine palma pe gura paharului câteva secunde. se aşează pe fundul stupului. se dă din nou aceeaşi doză de fum. al cărei miros puternic va ameţi păduchii Pentru combaterea parazitului se poate utiliza şi fenotiazina sub formă de fumigaţii. la Articole. au o activitate redusă şi puterea familiei scade treptat. Pregătirea familiei de albine pentru tratament constă în micşorarea urdinişului la 1 cm. pe un ziar. Paraziţii se pot îndepărta de pe matcă şi cu ajutorul fumului de ţigară. Cu ajutorul unui afumător în care s-a pus pacheţelul de fenotiazina sau frunzele de tutun. Tratamentul se repetă la 15 zile. iritate. constă în ungerea mătcii cu miere şi pulverizarea. distanţarea ramelor şi acoperirea crăpăturilor. un strat subţire de naftalină. Când matca este invadată masiv este necesar ca înaintea aplicării tratamentului general. cu o seară mai înainte O altă modalitate de combatere a păduchilor. citiţi şi articolul "Brauloza". să se procedeze la îndepărtarea mecanică a paraziţilor de pe corpul ei. Deoarece ouăle sunt depuse pe faţa internă a căpăcelelor. Bune rezultate dau şi fumigaţiile cu foi de tutun administrat pe deasupra. Paraziţii se văd cu ochiul liber atât pe corpul albinelor cât şi pe cel al mătcilor. de sirop de miere cu apă. apoi. descăpăcitul să nu se facă cu furculiţa apicolă ci numai cu ajutorul cuţitului.

cu capul şi picioarele diforme. Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoaţe. iar după 7 zile se transformă în adulţi. umplerea prematură intestinului cu dejecţii şi apariţia diareii. din care după 2 zile ies larvele. Jacobson de unde s-a extins practic în toată lumea. ce se împerechează înainte de eclozionarea albinelor. prevăzut cu patru perechi de picioare. fapt ce determină debilizarea şi moartea lor prematură. Etiologie Agentul patogen este acarianul Varrooa jacobsoni. Varrooza este o boală ascunsă. trântori şi matcă. a trântorilor. iar în perioadele de înmulţire depune în medie 7-8 ouă în celulele cu puiet. Boala a fost descoperită în anul 1904 în insula Java. de formă rotundă. până în ziua în care infestarea masivă duce la moartea rapidă a familiei. Femela prezintă corpul aplatizat. precum şi prin practicarea stupăritului pastoral. albinele eclozionate vor fi neviabile cu aripile nedezvoltate.6 mm.1 mm şi lat de 1. parazitul acesteia poate exista în stup timp de mai mulţi ani fără să se constate o mortalitate anormală. de culoare maro-roşiatic. paraziţii neliniştesc familia de albine. care se hrănesc cu hemolimfă larvelor şi nimfelor de albină. de unde sunt scoase afară de către albinele sănătoase. Masculul este mai mic. determinând un consum mai mare de miere. lung de 1. în special a celui de trântor. La începutul infestării. a roilor şi a fagurilor cu puiet. acarianul nu poate fi observat cu ochiul liber. precum şi pe puietul acestora în urma descăpăcirii celulelor. Ea se fixează atât pe torace cât şi pe abdomen şi membre. datorită numărului redus de paraziţi şi a poziţiei acestuia între inelele abdominale. având culoarea albă-cenuşie şi moare după împerechere. unde se hrănesc cu hemolimfa acestora. când în celule cu puiet există un mare număr de paraziţi. de unde nu i se poate vedea decât marginea . Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trântori. din celule ieşind numai femele împerecheate. Ele cad pe fundul stupului. de către E.Varrooza Această boală este o ectoparazitoză atât a albinelor adulte cât şi a puietului. Primăvara. transversal oval. Femelele împerecheate trec apoi pe albinele lucrătoare. Simptome În perioada de iernare. pe albinele lucrătoare şi matcă. în Europa fiind semnalată pentru prima dată în anul 1967.

timolul. acidul lactic. Pe plan mondial. Primul tratament se face primăvara. cianpiretrinoidul de sinteză şi fluvalinatul (mavrikul). uleiul de eucalipt. Este necesar ca tratamentul să fie completat cu două fumigaţii cu Varachet toamna. iar în prezent se utilizează Varachetul (pe bază de amitraz). numai în sezonul activ. iar după 7 zile se introduc vertical între ramele 3-4 şi 7-8. acidul formic. cimiazolul. timp de 40-60 de zile. al doilea tratament se efectuează după extragerea mierii de salcâm. clorbenzilatul. altfel o parte din substanţa activă volatilizată se pierde prin fisuri sau spaţii create prin închiderea necorespunzătoare a acestuia. reproducându-se primăvara odată cu prima generaţie de albine. Benzile se aşează deasupra ramelor. Conform prospectului se folosesc două benzi. au fost utilizate în ultimii ani zeci de substanţe antiparazitare. banda se aşează lângă un fagure lateral cu puiet. familia slăbeşte şi moare. când albinele au început activitatea normală. camforul. cumafosul. S-a constatat că după tratamente corect efectuate toamna. BeeVital-ul se administrează între rame. fizice şi tehnice de combatere a acestuia. Apistanul este un cianpiretrinoid de sinteză. se înmulţesc cu repeziciune. Mavrirolul. netoxice şi nepoluante pentru produsele stupului. Tratamentul Datorită adaptării parazitului la biologia şi viaţa albinelor. iar când 20-30 % din albine sunt parazitate. Pentru fiecare familie se utilizează o bandă de carton cu 2-4 picături în funcţie de tipul de stup. Ultimul tratament cu Varachet trebuie să se execute în absenţa puietului căpăcit. amitrazul. aceleaşi familii pot fi intens parazitate. numeroase metode biologice. la fel ca şi Varachetul. prin stropirea acestora cu substanţa . La noi în ţară. când familiile de albine nu mai au puiet. cele mai utilizate substanţe în combaterea varroozei au fost: fenotiazina. A fost aprobată folosirea lui şi la noi în ţară. Apistanul (pe bază de fluvalinat) şi BeeVital-ul (pe bază de uleiuri eterice). apoi se scot din stup. numărul acarienilor este foarte mare.posterioară a corpului. dar rezultatele nu sunt nici în prezent satisfăcătoare. Perioada optimă de introducere a benzilor este prima jumătate a lunii august şi ele se menţin în stup timp de 40 de zile. deoarece acesta păstrează paraziţii şi odată cu ecloziunea albinelor rămân în stup peste iarnă. pe albine. pătrunde în organismul paraziţilor şi le blochează funcţiile enzimatice şi nervoase. transversal. Nu se face tratarea în timpul culesurilor principale. impregnat în benzi de material plastic. Varachetul se administrează sub formă de fumigaţii prin urdiniş sau pe deasupra ramelor. produs de firma Sandoz. intervalul dintre acestea fiind de 7 zile. Doza recomandată are un efect bun atunci când se etanşează bine stupul. brompropilatul. În prezent. Mavrirolul. iar alte trei tratamente se fac toamna în lunile septembrie şi octombrie. Medicamentul este îmbibat în benzi de material textil. cele mai folosite substanţe în combaterea varroozei sunt amitrazul şi fluvalinatul şi se fac cercetări intense pentru combaterea acesteia pe cale biologică sau prin utilizarea de extracte naturale. varrooza a fost combătută cu medicamentele Sineacar şi Arahnol. La roi şi familiile slabe. După 2-3 ani de la infestare. vara şi toamna anului următor.

Când larva s-a dezvoltat suficient (15 mm lungime şi 3 mm diametru) părăseşte cadavrul albinei (6-11 zile) şi intră în pământ la o adâncime de 3-4 cm. deoarece poluează grav atât organismul albinelor cât şi ceara. în număr de una sau mai multe. depunând din zbor larvele pe corpul acestora.7-0. al muştei parazite. Senotainioza Este o ectoparazitoză a albinelor adulte. Larva este de culoare alb cu negru.Când ajunge la 8 până la . larva se hrăneşte cu ţesut solid şi trece în următoarea etapă de dezvoltare. Femela este vivipară şi poate produce între 700 şi 800 de larve (Simintzis. 1949. Etiologie Agentul patogen este o dipteră vivipară. Când albina-gazdă moare (de obicei la 2-4 zile după parazitare). Larvele.5 mm lungime şi 0. de unde pot migra în cavitatea cefalică şi abdominală. mierea. cu o dungă albă pe cap.5 mm lăţime. Imediat după ce au fost depuse pe albină.8 mm şi cu un diametru de 0. Contaminarea este mai puternică pe timp cald şi însorit. Devorează muşchii toracici şi alte părţi moi ale toracelui şi capului. Giordani. Femelele împerecheate îşi petrec cea mai mare parte a timpului în stupină şi urmăresc albinele sau trântorii. iar după 7-12 zile în muscă. Într-un sezon apicol pot să apară două generaţii de muşte.activă. care-şi depune cu această ocazie larvele pe corpul acestora. Această muscă este mai mică decât musca comună (6-8 mm). se fixează în cavitatea toracică. prin stropirea albinelor sau în hrana lor. larva trece în următoarea etapă de dezvoltare larvară. iar iernarea acestora se face în stadiul nimfal. larvele lungi de 0. în care se hrăneşte cu hemolimfa gazdei atâta timp cât aceasta trăieşte. în timp ce pe timp rece şi ploios. în timpul zborului. contactul albinelor cu musca parazită este redus. denumită Senotainia tricuspis. are părţile bucale sub formă de coasă şi are 1. Boiko. 1956. lăptişorul şi propolisul. de culoare cenuşie-deschis. Contaminarea albinelor lucrătoare şi a trântorilor se face prin atacul direct.17 mm pătrund în organismul insectei la nivelul părţii dorsale a articulaţiei cefalotoracice şi se hrănesc cu hemolimfă şi ţesuturi vii. Nu se admite folosirea la noi în ţară pesticidelor sub formă de soluţii sau emulsii. polenul. După ce penetrează muşchii toracici. 1959). unde după 1-2 zile se transformă în nimfă. destul de răspândită printre acestea.

1956). Etiologie Agentul patogen este reprezentat de larvele a două specii de insecte: Meloe verigatus şi Meloe proscarabeus. Tratamentul constă în aşezarea pe capacele stupilor (locul unde poposesc senotainiile) a unor cartoane albe. la albinele moarte se pot observa trepidaţii ale abdomenului. Aici devine individ matur. dispărând din stupină atunci când temperatura atmosferică depăşeşte 30°C. Larvele care rezultă din aceste ouă au 3 perechi de picioare. pe care se aplică o soluţie de amidon în care se înglobează insecticide în proporţie de 1-2 %. unde îşi depun şi ouăle în pământ la rădăcina plantelor. de dimineaţa şi până seara. iar cu ajutorul aparatului bucal adaptat pentru . Simptome Albinele culegătoare se debilitează. în număr foarte mare în iulie-august. care se aşează tot pe capacele stupilor şi în care se vor îneca un număr mare de muşte. acestea fiind puternic atrase de culoarea albă a vasului. îşi pierd capacitatea de zbor şi familiile se depopulează rapid. datorate mişcărilor pe care le fac larvele parazite din organismul lor în căutarea hranei. Larva de Meloe verigatus are formă triunghiulară. Contaminarea Formele adulte ale acestor insecte se întâlnesc frecvent prin păduri. în 1-2 zile depune toate larvele pe corpul albinelor. livezi.9 mm în dimensiune. Se pot folosi şi vase de culoare albă cu apă. abadonează cadavrul gazdei şi intră sub pământ. cu ajutorul cărora urcă pe florile melifere în aşteptarea albinelor. Pe timp favorabil. Diagnosticul se bazează pe semnele clinice şi pe examenul de laborator. Triunghiulinoza Triunghiulinoza este o boală de invazie a albinelor culegătoare produsă de larvele unei insecte. 1958) sau 16 zile (Giordani. Femelele acestei muşte se întâlnesc în stupină din mai până în octombrie. Uneori. pentru a completa ciclul evolutiv. fâneţe. în 7-12 zile (Boiko.

Larvele de Meloe proscarabeus trăiesc pe suprafaţa corpului albinelor ca şi Braula coeca. se târăsc în faţa urdinişului şi încearcă să îndepărteze parazitul. după care mor. unde se hrăneşte cu hemolimfă şi cauzează moartea acesteia. Tratamentul este similar cu cel aplicat în cazul braulozei. spasmodice. Simptome Albinele parazitate sunt neliniştite şi prezintă mişcări.tăiat şi supt perforează membrana intersegmentară a albinelor şi pătrunde cu jumătate din corpul său în cavitatea abdominală a albinei. .

până când timpul permite introducerea fagurilor noi în cuib). ca urmare a unei boli. albinele tinere se târăsc în faţa urdinişului. foarte mult lăptişor pentru hrana puietului. mai ales a albinelor care se ocupă de creşterea puietului. în familiile slabe. fenomen ce duce la un fel de constipaţie a albinelor tinere. Ea apare de obicei primăvara. Contaminarea De cele mai multe ori sunt afectate toate familiile dintr-o stupină. cu destule albine acoperitoare şi prin combaterea bolilor albinelor adulte. precum şi atunci când în familia de albine. deoarece lipsa apei le afectează în egală măsură. îşi păstrează forma şi consistenţa. rece. Au abdomenul umflat. prin menţinerea unor familii puternice. iese o pastă tare. în această perioadă. Dacă se apasă pe abdomen. Poate apare şi atunci când apicultorul lărgeşte prea mult cuibul familiei de albine sau menţine prea mult stupii deschişi pe timp nefavorabil. după o perioadă rece. motiv pentru care ele consumă mult polen. iar excrementele sunt galbene până la cafeniu deschis şi au forma unor cârnăciori cu consistenţă tare. Simptome La ieşirea din stup. galbenă. care au cuiburile nerestrânse şi neîmpachetate. Simptome Larvele bolnave nu emană nici un miros caracteristic. Albinele doici produc. în zilele reci când nu pot zbura. când familiile de albine se dezvoltă puternic şi este crescută o cantitate mare de puiet. încearcă să zboare. primăvara. Acesta nu poate însă să fie prelucrat fără o cantitate suficientă de apă. dar cad la pământ şi mor. . dar îşi pierd luciul şi culoarea lor devine cenuşie. numărul albinelor s-a redus foarte mult şi puietul a rămas neacoperit. apare lipsa de apă. Prevenirea răcirii puietului se face prin aplicarea unor tehnologii corespunzătoare de creştere a albinelor (ţinerea cuibului strâns. care reduc numărul albinelor din colonii. sau intensitatea zborului este redusă.Puietul răcit Puietul răcit apare de obicei primăvara. Aceste simptome apar mai ales primăvara. Boala de mai este o boală a albinelor tinere.

pesticide folosite la combaterea dăunătorilor de culturile agricole. pe care aceste plante le conţin. în faţa urdinişului şi pe fundul stupului. Albinele au abdomenul mărit şi la o uşoară atingere a lui cu mâna. Intoxicaţia cu polen Această intoxicaţie este cauzată de polenul toxic recoltat de albine de la diferite plante otrăvitoare situate în raza de zbor a albinelor.La albine. în mod obişnuit. Boala apare în diferite perioade ale sezonului activ şi afectează în special albinele tinere şi puietul neavând un caracter contagios. Intoxicaţia cu polen se poate recunoaşte prin prezenţa pe scândura de zbor. Uneori albinele prezintă şi paralizii ale membrelor posterioare şi ale aripilor. boala este de scurtă durată. Simptome pe care le prezintă albinele bolnave sunt în funcţie de conţinutul în substanţe toxice ale polenului consumat. Intoxicaţiile albinelor în anumiţi ani se produc din cauza alcaloizilor. prelungeşte şi agravează boala. nectar. Tratamentul . miere de mană. măselariţa. a unui număr mare de albine moarte. teiul argintiu şi multe altele. ceapa. tutunul. intoxicaţiile se pot produce cu: polen. Uneori. glucozizilor şi uleiurilor eterice volatile. de culoare galbenă-verzuie. sub influenţa unor factori de mediu şi unele plante polinifere cunoscute ca nevătămătoare pot produce polen toxic pentru albine. Printre plantele polinifere care intră în această categorie amintim: omagul. nemţişorul. Aceleaşi materii fecale se găsesc din abundenţă şi pe capacele stupilor. dar un timp nefavorabil şi lipsa unui cules de polen neotrăvitor. producând moartea prin intoxicare a unui număr mare de albine. laptele cucului. elimină excremente de consistenţă păstoasă.

dar poate apare în tot sezonul activ. boala se instalează odată cu apariţia timpului nefavorabil secreţiei de nectar şi afectează mai mult albinele culegătoare. ea variază de la o perioadă la alta şi de la o localitate la alta. timp de 3-5 zile. Digestibilitatea ei pentru albine este mică. apoi agitate. ceea ce duce la supraîncărcarea rectului peste limitele fiziologice în timpul iernii. fiind în funcţie de plantele de pe care se recoltează. de insectele care o produc. Intoxicaţia cu mierea de mană Intoxicaţia cu mană se manifestă mai ales în timpul iernii şi la începutul primăverii.este nespecific şi constă în administrarea siropului de zahăr (1:2). de condiţiile meteorologice şi de compoziţia ei. În lipsa nectarului floral. din 2 în 2 zile. se târăsc pe pământ. treptat îşi pierd capacitatea de zbor. Atunci când nectarul dăunător este recoltat în cantitate mare. S-a constatat că nectarul toxic conţine pe lângă alcaloizi şi glucozizi şi manoză. Tratamentul constă în administrarea de sirop de zahăr. Acţiunea ei dăunătoare faţă de albine este în raport direct cu proporţia în care se amestecă cu miere florală Când rezervele de hrană sunt formate exclusiv din miere de mană. câte 500 ml zilnic fiecărei familii. albinele îşi pot reveni. Toxicitatea ei este determinată de sărurile minerale şi mai ales cationii de potasiu. fie în jurul plantelor cu nectar toxic. călduţ (37°C). tulburările digestive însoţite de acţiunea toxică şi de posibilitatea declanşării nosemozei decimează în totalitate familiile respective de albine. ori de câte ori albinele culeg acest produs. De obicei. Toxicitatea mierii de mană nu este întotdeauna aceeaşi. albinele recoltează mana în cantităţi mari şi o prelucrează în miere de mană. Intoxicaţia cu nectar Această boală este determinată de consumul de nectar toxic secretat de aceleaşi plante care produc şi polenul otrăvitor. paralizează şi mor. Dacă consumul de nectar toxic a fost mai mic. precum şi de alte elemente. până la dispariţia simptomelor clinice. care apoi este depozitată în faguri ca rezervă de hrană. un zahăr cu proprietăţi toxice deosebite pentru albine. Simptome Albinele intoxicate cu nectar devin neliniştite. în doză de 500 ml pentru o familie. mierea care rezultă din el devine periculoasă şi pentru consumul uman. fie în faţa urdinişului. .

Diagnosticarea acestor intoxicaţii medicamentoase la puiet şi la albinele adulte se face pe baza examenului de laborator. se recomandă a respecta dozele şi protocolul de administrare a medicamentelor prescrise de specialişti pentru fiecare boală în parte. Intoxicaţia cu pesticide În agricultură sunt folosite din ce în ce mai multe substanţe chimice deosebit de toxice pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor plantelor de cultură sau a celor din zona forestieră. în scopul sporirii producţiei vegetale. prin medicament se înţelege acea substanţă care introdusă în organismul viu este în stare să diminueze sau să înlăture tulburările pe care acesta le prezintă. care administrate în doze necorespunzătoare pot deveni toxice pentru organismul acestora. . devenind de nuanţă mai închisă şi. Această metodă chimică de combatere a dăunătorilor duce la scăderea numărului polenizatorilor naturali ai plantelor şi la necesitatea protejării şi folosirii dirijate a albinelor ca insecte polenizatoare. în general. Simptome Sub acţiunea dozelor prea mari de antibiotice. În ultimii ani. îşi pierde culoarea normală. Albinele adulte s-au dovedit mai rezistente decât puietul faţă de acţiunea toxică a antibioticelor şi sulfamidelor. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea unor substanţe chimice mai puţin toxice pentru albine şi prin aplicarea lor în momente în care nu vin în contact cu acestea. în combaterea bolilor infecto-contagioase ale albinelor s-au folosit şi se folosesc numeroase antibiotice şi chimioterapice.Deoarece modificările ce apar la albinele intoxicate cu miere de mană nu sunt caracteristice. diagnosticul clinic nu este posibil. Intoxicaţia cu medicamente În general. Combaterea intoxicaţiei cu miere de mană se face prin examinarea calităţii mierii şi excluderea de la iernare a proviziilor în care există miere de mană. pentru a exclude astfel confundarea cu alte boli infecto-contagioase sau cu alt tip de intoxicaţii. Pentru a evita apariţia acestor manifestări în stupină. ele putându-se confunda cu alte boli ale albinelor adulte. este înlăturat din celule de către albine. se face un examen microscopic al intestinului mijlociu şi posterior al albinelor şi un examen de calitate a mierii. puietul îşi schimbă poziţia normală în celule. al anchetei toxicologice şi anamnezei.

lupul albinelor. familiile de albine trebuie transportate la cel puţin 5 km de zona în care se aplică combaterea. O parte din albinele care supravieţuiesc cad de pe faguri. Simptome Dacă insecticidul utilizat este mai puţin nociv. în cazul când sunt tratate anumite suprafeţe agricole sau forestiere cu substanţe insecticide în perioada când sunt cercetate de către albine. diluând-o. fluturele "Cap de mort". în faţa urdinişului şi în direcţia zborului.Insecticidele. Durata închiderii familiilor de albine se scurtează mult atunci când după aplicarea tratamentului chimic intervine o ploaie. furnicile. se târăsc în faţa urdinişului. de contact sau de respiraţie. iar altă parte încearcă să părăsească stupul împreună cu matca. iar această evoluţie depinde de distanţa şi suprafaţa tratată. sau distanţa dintre stupină şi cultura tratată este mai mare. de ingestie. Deoarece. . Până la utilizarea unor insecticide netoxice pentru albine. sunt nocive atunci când penetrează organismul albinei şi provoacă un dezechilibru fiziologic la câteva procese biologice fundamentale. în cursul unei zile pot fi distruse mai multe prisăci. singura posibilitate de prevenire a intoxicaţiilor la albine constă în respectarea legislaţiei în vigoare privitoare la interzicerea stropirilor când plantele melifere sunt în perioada de înflorire (ordinul nr. se atrofiază şi piere. Albinele şi produsele lor (ceara. viespile. Aceştia sunt: găselniţa. dar cu acelaşi efect pentru distrugerea dăunătorilor agricoli. 1991). 127/21 oct. Puietul de albine intoxicat îşi schimbă poziţia. precum şi de natura şi remanenta substanţelor aplicate. evoluţia toxicozei este de obicei fulgerătoare. familiile de albine intoxicate au o activitate mai redusă şi prezintă un mare număr de albine moarte pe fundul stupului. mierea) pot fi atacate de o serie de dăunători. culoarea. sau se închid pe întreaga perioadă de tratare şi de remanentă a substanţei insecticide pe plante. indiferent de natura lor. apa reducând efectul nociv al substanţei chimice aplicate.

larva. la Articole. ce reprezintă de altfel principala sursă de proteine. şoarecii. La temperaturi mai scăzute. reprezintă modalităţi de prevenire a apariţiei moliei. Sunt atacate mai ales familiile slabe. Ca măsuri de profilaxie se recomandă menţinerea familiilor puternice. fie ca urmare a vătămării lui. din care după alte 14 zile vor ieşi fluturi. ciclul complet de dezvoltare este de circa 44 de zile. iar cea a găselniţei mici. determinând moartea acestuia. Găselniţa Găselniţa sau molia cerii este reprezentată de două genuri: Galleria mellonela (găselniţa mare) şi Achroea grisella (găselniţa mică). ce poate distruge într-un timp scurt întregul echipament de faguri din depozitele de păstrare. curăţirea periodică a stupilor de resturile de ceară şi depozitarea fagurilor cu acid acetic glacial. nimfa şi insecta mor în timp de 12 ore. După circa 30 de zile.prigoriile. adăpostite în stupi vechi. din care după 10 zile ies larve. care depun ouăle pe firmiturile de ceară de la urdiniş sau de pe fundul stupului. reformarea anuală a fagurilor vechi care sunt purtători de germeni patogeni şi de ouă de găselniţă. Menţinerea fagurilor de rezervă toamna târziu în stupii populaţi. larva îşi încetează hrănirea şi îşi construieşte o gogoaşă de culoare albă. astfel la 0°C. . 200-300 de ouă. ce le protejează împotriva înţepăturilor albinelor. Găselniţa îşi construieşte galerii pe sub puietul căpăcit. Pe măsură ce larvele consumă. Găselniţa este un dăunător foarte periculos. sau chiar pe rame şi faguri. În cazul unui atac masiv se recomandă îndepărtarea fagurilor puternic atacaţi. Aceste specii fac parte din grupa fluturilor de noapte. deterioraţi cu multe crăpături. frigul fiind cel mai mare duşman al moliei. citiţi şi articolul "Găselniţa". putându-se repeta de 3-4 ori pe an. fie ca urmare a intoxicării acestuia cu excrementele parazitului. în special pe cei păstraţi în depozite. din Agenda sanitar-veterinară. ele construiesc galerii pe care le tapetează cu o ţesătură din fire mătăsoase. care se aplică pe foile de hârtie intercalate între rândurile de rame. ciclul se prelungeşte. Femela găselniţei mari depune în medie 700 de ouă. iar la cei mai puţin atacaţi se va depista şi se vor deschide galeriile cu ajutorul unui vârf de cuţit sau cu un cui. iar la -15°C. permiţând astfel albinelor să efectueze mai bine operaţiunile de îndepărtare a larvelor şi de refacere a celulelor deteriorate. ciocănitorile. moartea se produce după 45 de minute. Pentru mai multe informaţii referitoare la Găselniţă. sub protecţia albinelor până la instalarea timpului rece şi apoi depozitarea în magazii neîncălzite. În condiţii favorabile de temperatură (30-34°C). Atacul găselniţei asupra fagurilor începe de la cei laterali şi se termină cu cei cu puiet din cuib.

poduri. putându-se distruge femelele care supravieţuiesc solitare. El îşi face cuibul în pământ şi sapă multe galerii pe unde circulă. pot fi distruse familii întregi de albine sau redusă foarte mult capacitatea de producţie. pe unele le mănâncă. Atacă albinele la urdiniş. Ele pătrund în stup prin crăpături. Combaterea constă în amplasarea stupinelor în zone fără furnici sau unde acestea sunt puţine. Lupul albinelor Lupul albinelor (Philanthus triangulum) se aseamănă cu viespile. Viespile trăiesc în colonii adăpostite în scorburile copacilor. desfacerea muşuroaielor şi administrarea insecticidului apoi astuparea acestuia. Vespa germanica. Vespa media etc. Vespa gallica. fură peste 1 kg de miere pe zi şi neliniştesc albinele. aşezarea sub picioarele stupilor a unor cutii cu petrol. streşini sau în pământ. ungerea suporturilor stupilor cu păcură. oprind astfel apariţia generaţiilor tinere. pentru a le consuma mierea. în şoproane. le atacă din zbor şi le mănâncă. Vespa silvestris. Viespile Viespile atacă albinele din familiile slabe. în special toamna când albinele nu zboară. acestea fiind mai rezistente la frig. . Se cunosc multe specii de viespi dăunătoare: Vespa crabro. Vespa crabro sau gărgăunul este cea mai dăunătoare dintre speciile de viespi. mai ales primăvara. dar este mult mai mare. perceptibil de la distanţă. sau prin omorârea ei cu o paletă în timp ce zboară prin stupină. Combaterea acestei insecte se face în mod asemănător cu a viespilor. În apropierea pădurilor. având un zbor lent. iar în cazul atacului masiv. unde se găsesc populaţii numeroase de furnici. în zbor şi pe flori. Furnicile Aceste insecte aparţin mai multor genuri. când timpul este mai răcoros şi albinele sunt mai puţin vioaie şi se apără mai greu sau chiar deloc. se mută stupina. El pătrunde în stup seara.Fluturele "Cap de mort" Fluturele cap de mort (Acherontia atropos) este un fluture mare. când sunt în număr mai mic. se recomandă micşorarea urdinişului în funcţie de populaţia de albine şi instalarea gratiilor pe timpul toamnei. iar cu altele îşi hrăneşte larvele din cuib. Denumirea îi vine de la un desen asemănător craniului unui om ce îl are pe partea dorsală a aripilor. pe urdiniş. Combaterea viespilor constă în depistarea şi distrugerea cuiburilor cu insecticide. Atacul lor se produce dimineaţa. Pentru a împiedica accesul lui în stupi. pe la urdiniş sau podişor. consumă miere şi prin mişcarea aripilor agită albinele. de mărimea palmei unui om atunci când are aripile desfăcute. presărarea de cordoane de sare. fiind periculoase pentru albine. căci pândeşte albinele la urdiniş. În zbor produce un zumzet specific. le fixează bine între picioare.

apicultorul are la îndemână mai multe soluţii practice. când nu găsesc hrană.Picoides tridactylus alpinus C. Trăieşte în regiuni cu terenuri puternic erodate (râpe). ciocănitoarea estică . ciocănitoarea de pădure . ciocănitoarea spate-alb . ducând astfel la pierderea totală a familiilor atacate. În ornitofauna ţării noastre sunt cunoscute 14 specii de ciocănitori.Jynx torquila L. atacând albinele din stupină sau pe cele ce se întorc de la cules.).. Brehm. prin modul lor de viaţă.). Brehm). de pe fundul stupului. cauzând astfel. Pe timp rece şi înnorat.Picus viridis L. ciocănitoarea de stejar . indiferent de stadiul lor de dezvoltare (larvă. ciocănitorile pot produce şi daune. Pentru apicultori ciocănitorile reprezentă o problemă în perioada de iarnă. L.Dendrocopos leucotos lifordi (Sharpe et Dress. cu un colorit al penajului foarte frumos.. Ciocănitorile Ciocănitorile.Dryocopus martius (L. et Ehrenb. Brehm). de la soluţii simple cum ar fi clasicele sperietori de păsări până la uzul echipamentelor furnizate de tehnica modernă.Dendrocopos medius (L. unde îşi construieşte cuiburi sub formă de galerii adânci de 1-2 m sau în scorburile copacilor. aparatele cu ultrasunete. ghionoaia verde . acestea având un zbor mai greoi şi mai lin.Prigoriile Prigoria (Merops apiaster) cunoscută şi sub denumirea de albinărel. când îşi cresc puii şi în luna august când se pregătesc de plecare spre ţările calde.Dendrocopos major candidus (Stres. pe lângă că sunt folositoare. aduc o contribuţie importantă la combaterea dăunătorilor din păduri şi livezi cu pomi fructiferi.Dendrocopos major pinetorum (C. ciocănitoarea mare -. sau din ghem. . ghionoaia sură . pupă. ele reuşesc să depisteze dăunătorii de scoarţă şi dăunătorii xilofagi. Atacurile sunt mai numeroase în luna iunie. prin zgomotele făcute. ciocănitoarea de grădină Dendrocopos syriacus (Hempr. ciocănitoarea dobrogeană . Speciile şi subspeciile de ciocănitori ce populează teritoriul ţării noastre sunt: capântortura .). în această perioadă. sunt la cel mai scăzut nivel de peste an. Datorită auzului lor fin. este o pasăre mică..). prigoriile se adună în stoluri mari. ciocănitorile atacă stupii şi se hrănesc cu plăcere cu albinele moarte. Combaterea prigoriilor atunci când numărul lor este foarte mare se poate face prin distrugerea cuiburilor cu diferite substanţe de tip respirator. exact acolo unde se găsesc în copaci. neliniştirea familiei de albine urmată de consum mare de hrană şi apoi diaree. L. ciocănitoarea neagră . Pentru a pune la adăpost stupii de atacul ciocănitorilor. O prigorie poate consuma întro zi 60-80 de albine.). Deoarece sursele de insecte.Picus canus Gmel.Dendocopos leucotos leucootos (Bechst.Dendrorocopos minor buturlini Hart.). De aceea sunt pe drept numite "doctorii pădurilor".Dendrocopos major (L. L. Pe lângă rolul lor ecologic.) ciocănitoarea mică Dendrocopos minor hortorum (C. ciocănitoarea sudică . şi ciocănitoarea de munte . adult) şi le distrug.

se mişcă în toate direcţiile. strălucitor care. benzi de material reflectorizant. în mănunchiuri. constituie o resursă importantă de nectar şi polen. Acestea emit ultrasunete pe direcţia în care sunt îndreptate creând un zid sonic ce deranjează şi ţin la distanţă păsările şi alte insecte. deranjează şi albinele. Combaterea şoarecilor şi şobolanilor se poate face pe cale mecanică. să caute hrană în afara stupinei. mare. cuiburi artificiale pentru ciocănitori. păstură. O soluţie modernă şi eficace pentru prevenirea atacului ciocănitorilor este folosirea aparatelor cu ultrasunete. nu vor permite ciocănitorilor să se aşeze pe ele şi să înceapă "munca" de găurire a lemnului. vor speria ciocănitorile şi. sunt păsări folositoare în ecosistem. iar stupii se spală pentru a îndepărta mirosul. Apicultorul mai poate pune pe lângă stupină. în bătaia vântului şi în razele soarelui. Şoarecii Şoarecii pătrund şi se instalează în stupi toamna. mixte (foioase şi conifere) şi conifere. în ciuda pagubelor pe care ciocănitorile le pot aduce stupilor. Pentru a împiedica pătrunderea lor în stup. O altă soluţie este tăierea unor saci din material plastic în fâşii şi punerea acestora pe stupi. muştele. chimică sau biologică. Pădurile din ţara noastră se împart în: foioase. şi la o distanţă oarecare de stupi deoarece aşa cum deranjează păsările. Nu aş recomanda această metodă deoarece aceste păsări ar putea fi rănite şi. primăvara ele curăţă livezile de pomi fructiferi de omizi şi viermi. la urdiniş se instalează gratii sau reducătoare de urdiniş. În stupină pot fi folosite doar pe timpul iernii. pomii sunt sănătoşi şi astfel înfloresc dând din abundenţă nectarul cel dulce albinelor. pe la urdiniş sau prin alte crăpături. Primăvara. sub formă de cap cu ochi care. atunci când albinele nu zboară. Astfel ciocănitorile nu au acces fizic la lemnul stupului deci nu îl pot găuri. a căror deschidere verticală să nu depăşească 8 mm. produc sunete şi lumini care sperie ciocănitorile. în afară de valoarea lor forestieră. fagurii atacaţi de şoareci se topesc. dintre acestea. O variantă a acestor sperietori de păsări sunt ochii mişcători: o formă rotundă. Crearea unor adăposturi. la distanţă de stupină pot determina ciocănitorile să nu mai atace stupii. Pe stupi şi pe scândurile de zbor se mai pot aplica benzi cu cuie. cu obiecte ascuţite. Arborii şi arbuştii din pădurile ţării noastre.O soluţie ar fi îmbrăcarea stupilor într-o plasă de sârmă cu ochiuri mici. în culori vii. fiindcă sunt din plastic şi au suprafeţele netede. Fâşiile vor flutura în vânt. alunecoase. evitându-se astfel aşezarea ciocănitorilor. dincolo de pagubele provocate apicultorilor. ţânţarii. în bătaia vântului. .. distrug fagurii şi deranjează albinele. bondarii etc. cea mai eficace este cea chimică şi se bazează pe momeli cu diferite rodenticide. consumă miere. Închei acest articol cu îndemnul adresat apicultorilor să încerce să folosească metode de prevenire a atacului acestor păsări în stupină cât mai blânde şi să le protejeze în această perioadă critică a anului deoarece.

brad şi fag. şi subarboret ca ulmul de câmp.Pădurile de plop şi salcie din lunci şi zăvoaie. coacăzul de munte. Aici albinele culeg nectarul şi polenul nu numai de pe florile de arbori şi arbuşti. mărul de pădure. arţarul. intensitatea. măceşul. se poate elabora un plan de valorificare a acestor bogăţii naturale inepuizabile. o bază meliferă destul de bogată. vinariţa. afinul. aninul. jugastrul. carpenul. Pădurile mixte sunt de asemenea bogate în plante melifere. părul pădureţ. alunul. Gorunetele de silvostepă semnalat în podişul Moldovei şi gorunetele cu arbori pitici acidofili semnalat în Transilvania şi sudul Moldovei oferă. care începe din primăvară şi ţine până în vară. Stabilind perioada de înflorire. . Acest cules se limitează la lunile de primăvară. păducelul. sângerul. frasinul comun. Vegetaţia erbacee din pădurile de conifere este de asemenea puţin meliferă. speciile de arbori şi arbuşti ca: ulmul. cele mai favorabile condiţii pentru stupărit le oferă amestecul între molid. arinul negru. albinele adună de pe conifere miere de mană. totdeauna trebuie să ţinem seama că pădurea oferă un cules cu atât mai abundent cu cât are o vegetaţie mai variată. zăvoaiele şi salcâmul oferă cea mai bogată bază meliferă.). constatăm că alunul. Albinele adună de pe esenţe forestiere conifere numai polen în cantităţi restrânse şi când nu găsesc alte surse de hrană. călinul alb. lăcrămioare etc. mărul pădureţ. arţarul american. durata înfloririi. părul sălbatic. fragii etc. Cercetând succesiunea înfloririi speciilor forestiere comparativ cu perioadele de cules cunoscute în apicultură. în aceste păduri. oferă culesurile cele mai timpurii. porumbarul. păducelul. Ele sunt cu atât mai bogate cu cât în amestecul lor predomină speciile de plante foioase. în regiunea de câmpie. salcia. între care sunt foarte multe plante melifere de mare valoare. plopul. în regiunea dealurilor şi de câmpie înaltă. La aprecierea pădurilor din punct de vedere melifer. arţarul de timp. în unii ani. în ţara noastră se găsesc la altitudini mari. de asemenea. stejarul. paltinul de câmp. mălinul etc. în luncile râurilor şi în partea inferioară a dealurilor sunt larg răspândite zăvoaiele de plop alb. în regiunea de munte. arţarul tătărăsc. teiul. teiul argintiu. Sunt mult mai frecventate de albine. plopul alb. diseminate în etajul superior şi predominante în al doilea etaj. În afară de aceasta. Regiunile de câmpie cu pădurile de stejar. iarba neagră.Ştejăretele de câmpie înaltă şi ştejăretele de luncă.. Tipurile de arborete mai răspândite şi mai importante pentru apicultură sunt descrise în continuare. însumând peste 200 000 ha. gorunetele reprezintă o bună sursă meliferă prin compoziţia lor. capacitatea meliferă. . ulmul. cornul. constituie surse importante de nectar şi polen pentru apicultură. atât pentru polen cât şi îndeosebi pentru nectar. precum şi plantele erbacee ca: salvia. dar şi de pe vegetaţia erbacee. din specii melifere de arbori şi arbuşti. frasinul. Pătura erbacee este deosebit de bogată (toporaşi. ulmul pufos. plop . salcia albă. coacăzul. a subarboretului şi mai ales prin bogăţia şi varietatea păturii ierboase. sunt compuse pe lângă specia de bază. mesteacănul. mai ales în poieni. precum şi şleaurile. Cantităţile mari de polen pe care le oferă molidul constituie un factor favorabil pentru dezvoltarea familiilor de albine. teiul alb. se întâlnesc numeroşi arbuşti meliferi ca păducelul. cornul. Aici albinele au un cules aproape uniform şi de lungă durată. destul de răspândite în ţară. salcâmul galben în Banat. deşi pătura erbacee meliferă este mai săracă.Pădurile foioase formate din amestecuri de arbori şi arbuşti sunt cele mai bogate în vegetaţie meliferă. Pădurile de conifere sunt cele mai puţin melifere.

iar dintre arbuşti păducelul. castanul porcesc. Salcâmul se creşte la noi în ţară pentru atingerea a două obiective: cerinţele silviculturii şi cele ale . arţarul tătărăsc. arţarul de timp. ulmul foios. Alunul şi arinul înfloresc foarte timpuriu. printre care şi în Câmpia dunăreană. vulgaris ocupă circa 100 000 ha. Înaintarea salcâmului şi în alte regiuni ale ţării este oprită de altitudine şi climă. În perioada culesului de vară. salba moale. sălcioara. păducelul. călinul. lemnul câinesc. fiind foarte răspândit. catalpa. Brăila şi sudul Olteniei prin 1862. În diferite plantaţii salcâmul constituie specia principală. murul. plus o suprafaţă însemnată dar izolată. plantaţii au fost făcute în judeţele Ialomiţa. salcâmul este răspândit în jumătatea de sud a Munteniei. glădicea. scumpia. Primele plantaţii de salcâm s-au făcut la Băileşti. ulmul de timp. Robinia pseudocacia var. hibrid. în lungul Dunării până la nord de Galaţi. teiul cu frunza mare. cenuşarul. din primăvară până la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lunii octombrie. consolidarea terenurilor accidentate. Îîn afară de aceste plantaţii masive. Dintre arboretul de pădure. paţachina înfloreşte continuu. castanul comestibil. formând amestecuri între ele sau cu alte specii melifere valoroase ca: aninul alb. Salcâmul cuprinde la noi în ţară 11 varietăţi cu răspândire şi valoare meliferă diferită. teiul pucios (cu frunza mică) etc. din care 75 819 ha aparţin fondului forestier. caragana. În perioada culesului de primăvară şi timpuriu de vară (1 mai . Salcâmul alb. pentru umplerea golurilor din păduri. oţetarul. în jurul anului 1852. Pe suprafeţe mari. Pornind din dreptul Ostrovului şi continuând până la Turnu-Măgurele pe o lungime de 200 km şi o lăţime de 3-30 km (în medie 10 km) se întind dune de nisipuri. cornul etc. iar în perioada culesului de toamnă aportul speciilor forestiere este aproape inexistent. apare evident faptul că majoritatea speciilor de interes apicol corespund primelor perioade de cules (cules timpuriu şi cules de primăvară şi timpuriu de vară). sângerul. salcâmul. Între speciile de mare interes pentru apicultură nu înfloresc timpuriu decât paltinul de timp şi carpenul. pentru refacerea arboretelor de antestepă. regiunea Oltenia. teiul alb prezintă cea mai mare importanţă. măcrişul. dârmoxul. jugastrul. Salcâmul este întrebuinţat la fixarea nisipurilor zburătoare. În perioada corespunzătoare culesului timpuriu înfloresc îndeosebi speciile forestiere polinifere. într-o perioadă în care condiţiile atmosferice sunt în general puţin favorabile. Între 15-31 iulie speciile forestiere care oferă nectar sunt teiul alb şi salcâmul japonez. Indiferent de abaterile de la starea normală. salcâmul începe să se rărească şi devine sporadic către 400 m altitudine. Zona unde plantaţiile de salcâm sunt mai compacte este sudul Olteniei. nucul. cireşul păsăresc.negru şi salcie. paltinul de munte. De la 200 m altitudine. prin comune şi sate. Pădurea de aici are foarte mare importanţă pentru dezvoltarea apiculturii noastre. mărul de pădure. o deosebită importanţă prezintă salcâmul alb. Dintre speciile forestiere. speciile de interes mediu sunt însă ceva mai bine reprezentate. din cele arătate. paţachina (cruşin).15 iunie) înfloresc speciile de stejar. dracila (cruşeţea). Majoritatea plantelor forestiere care reprezintă o importanţă mare pentru apicultură înfloresc însă în perioada culesului de primăvară şi timpuriu de vară.

În compunerea acestor arborete. 3100 ha valorificabile) sunt în jurul Snagovului (masivul Lipia. cea. alun. Durata de înflorire a celor trei specii luate împreună este în medie de 30 zile. fără nici un miros şi cu gust plăcut. la sud de Bucureşti (Mihai Bravu. arţar. 3. în regiunea Bucureşti. Niculiţel. Cosoba-Rîioasă etc. Ciofliceni). înflorire târzie. Teiul. Este foarte rezistent la secetă şi geruri. Pe baza aprecierii valorii forestiere şi a determinării valorii melifere în crearea formelor noi de salcâm cu valoare economică mai mare. Masivul de tei din Moldova este cel mai important. ulm. jugastru etc). înfloreşte teiul argintiu. teiul poate ajunge până. Oraviţa. frasin.mai ales teii . În păduri se găseşte foarte rar în masive pure. teiul cu frunza mică (pucios). cu cristale de mărime mijlocie. Tulcea). Bozovici. care în totalitatea lui ocupă o suprafaţă de peste 15 000 ha. solidificată capătă culoarea albă. coroană strânsă. trebuie urmărită obţinerea soiurilor caracterizate prin creşterea rapidă. din cea. crescând de obicei în amestec cu alte specii forestiere (arborete de stejar. producţia de miere în condiţii favorabile poate ajunge până la 350 kg la ha. teişuri întinse aflându-se la Reşiţa. Mierea este transparentă. Din această suprafaţă. Teiul din Banat este puţin valorificat. din care numai 40 208 ha sunt trecute de vârsta de 20 ani. vârstă de la care începe înflorirea utilă pentru apicultură. pentru că asigură culesuri constante. În general. Prima specie care înfloreşte este teiul cu frunza mare. cum de exemplu se poate găsi în Dobrogea de nord (Babadag. Lipova. După datele literaturii de specialitate. teiul argintiu sau teiul alb. între 10 şi 30% Şi mai rar 50-90%. ceea ce este posibil prin mărirea perioadei de înflorire. teiul este un arbore răspândit în pădurile din vest. Toate soiurile de tei din ţara noastră sunt melifere. După datele publicate în literatura de specialitate. Călugăreni). la vârsta de 200-250 ani. pentru că stupăritul pastoral se practică doar la masivul Ramna (raionul Reşiţa) şi în Orşova. Deta. producţie mare de nectar şi concentraţie ridicată de zahăr. 2. Salcâmul galben înfloreşte în lunile mai-iunie timp de 14-20 zile. Producţia de miere la hectar. cele mai mari masive (5456 ha de tei. Masivul de tei din Banat totalizează o suprafaţă de 11600 ha (tei 5754 ha).agriculturii. Din punct de vedere apicol interesează realizarea unor producţii mari de miere de salcâm. este de 1365 kg pentru păduri şi 643 kg pentru plantaţiile tinere. teiul cu frunza mare (fluturesc). Moldova nouă etc. lângă Titu (Vânătorii Mici. Căscioarele. masă mare lemnoasă. Bojdoni.). În ţara noastră. urmează teiul pucios la 10-16 zile şi apoi la 20-22 zile faţă de teiul cu frunza mare. masivele de tei din pădurile noastre ocupă o suprafaţă de 54 102 ha. Cernica. dând posibilitatea realizării unor producţii mari de miere. foarte abundentă. vârsta când teiul începe să producă mai multe flori şi să secrete nectar mai abundent. Comana. gorun. trunchi înalt şi drept. dar sunt şi ani în care . 35 000 ha sunt trecute de 40 ani. stabilită prin cercetări făcute în ţara noastră. asemănător cu mierea de salcâm alb. Cele 15343 ha (din totalul de 19000 ha) valorificabile din regiunea Iaşi sunt folosite de apicultori numai parţial. teiul reprezintă proporţii variate. corn. Isaccea. est şi sud. Speciile de tei care se întâlnesc mai frecvent în ţara noastră sunt: 1.

Aceasta constituie aşa-numita periodicitate a teiului. cu florile mărunte. 20-25 zile după înflorirea salcâmului.54 mg faţă de 4. Pe timp de secetă florile îndreptate spre nord dau mai mult nectar (7. Uneori secreţia este atât de mare încât în lumina soarelui nectarul apare ca o picătură de rouă. de culoare galbenă-verzuie. Cea mai răspândită specie de tei este teiul alb. teiul înfloreşte la un interval de cea. De asemenea.6 mg) florile îndreptate spre sud decât cele îndreptate spre nord (6. secreţia de nectar se menţine. În ceea ce priveşte secreţia de nectar. Determinările făcute în ţara noastră prin metoda spălării florilor. teiul este capricios. Ca la oricare altă specie. chiar când înfloritul este foarte bogat. Doar în lipsa nectarului albinele adună şi polen. privind producţia de nectar a teiului.5 mg la o floare) decât teiul crescut pe sol argilos (22.5 mg) decât cele aşezate spre sud (6. crescut în defrişări de păduri (în al doilea an de la defrişare) secreţia de nectar a fost de 11. solul. câteodată se prelungeşte până la 20 zile. cu o aromă caracteristică ce se răspândeşte departe.43 mg). albe-gălbui şi mirositoare. cu fructele ca nişte mărgeluşe ruginii.din pădurile situate în regiunile de stepă .5 mg) decât cel cu frunza mică (7. Situaţia se inversează însă după o ploaie când dau mai mult nectar (10. aşa cum se întâmplă în nordul Dobrogei şi în regiunile limitrofe. Astfel. La fel. au arătat următoarele: cantitatea de miere produsă la hectar este de 940 kg la teiul argintiu şi 460 kg la teiul pucios. unde teiul dă producţii aproape constante în fiecare an. fapt pentru care ele nici nu sunt cercetate de albine. Pe anterele florilor se găseşte puţin polen. Când vara este caldă. când sunt distruşi mugurii florali. desimea plantaţiei etc. o influenţă mare asupra secreţiei de nectar o au şi condiţiile de creştere a teiului. Dacă teiul înfloreşte pe timp ploios. şi la tei s-a constatat că după o înflorire abundentă urmează o alta mai puţin intensă. Spre deosebire de salcâm. Aşezarea florii în coroană este un alt element ce condiţionează producţia de nectar. pe versante sudice. Culesuri slabe în unii ani sau lipsa culesului sunt din cauza condiţiilor de timp neprielnice primăvara. teiul crescut în zona de cernoziom are o secreţie de nectar mai abundentă (27. pe locurile joase. Teiul cu frunza mare produce mai mult. Teiul secretă cea mai mare cantitate de nectar pe timp cald. în afară de condiţiile atmosferice. După constatările făcute de cercetători şi apicultorii. Acolo unde factorii locali favorizează o mai mare umiditate a aerului. înfloreşte în iunie-iulie. În ţara noastră. Florile sunt mici. teiul înfloreşte mai devreme decât pe cele nordice. Culesul de tei nu este întotdeauna asigurat. când se formează mugurii florali şi mai ales dacă timpul este neprielnic în timpul înfloritului. Teiului îi prieşte mai mult în locurile deschise decât în locurile umbrite. de deal) cu frunze mici. nectar (11. dacă nu complet spălat din cauza florilor care sunt deschise. precipitaţiile atmosferice din anul precedent determină cantitatea florilor şi a nectarului în anul respectiv. nectarul este diluat.37 mg cât a dat în locuri umbrite. în special în pădurile formate din mai multe varietăţi. Teiul pucios (roşu. ploaia sau frigul în timpul înfloririi compromit culesul. culesul de tei este de durată mai lungă. Înflorirea teiului la şes durează 14-16 zile.00 . Un pericol mare pentru tei îl constituie îngheţurile de primăvară. pe faţa de deasupra de o coloraţie verdeînchis.nu secretă nectar. teiul înfloreşte mai devreme decât dacă este răcoroasă. din cauza slabei secreţii a nectarului.4 mg). Începutul înfloririi şi al culesului depinde de caracterul localităţii. care înfloreşte în iunie şi este cel mai căutat de albine.46 mg). mai târziu decât pe cele mai ridicate. relieful. varietatea lui. Intensitatea înfloririi variază la tei de la un an la altul. S-a observat că secreţia de nectar la tei este mai abundentă dimineaţa şi seara. poziţia ramurilor înflorite faţă de coroană. după ploaie.

Paltinul de câmp. In unele locuri. Acerineele au talia diferită: astfel. bine dezvoltată. după înfrunzire. O familie de albine puternică. primăvara timpuriu. astfel că albinele au asigurat un cules permanent în timpul înfloritului. Arţarul tătărăsc se întinde mai mult spre câmpie. cantităţi însemnate de polen. după înfrunzire.mg). În ţara noastră se găsesc următoarele specii de arţari: 1. Înfloritul începe la 10 aprilie până la 15 mai. Prezenţa lor face să se îmbunătăţească componenţa pădurilor ridicând astfel valoarea economică. arţarul tătărăsc (glădişul). Datorită cantităţii însemnate de nectar ce o au florile. cu o producţie maximă de 1000 kg miere la ha. Arţarul american este important prin culesul abundent de polen (de culoare brună). paltinul de munte 30 m. fag). atunci când în raza de zbor a albinelor există alte flori mai bune producătoare de nectar. toate aceste specii prezintă mai multe varietăţi şi forme. Mierea este foarte aromată. păltinişul de câmp. pe lângă nectar. în flora spontană din păduri. jugastrul de 10 -15 m. Această specie dă o miere de calitate superioară. cantitatea de nectar secretată este atât de mare încât se poate spune că albinele inundă cuibul cu miere. Paltinul de câmp oferă nectar şi polen. la margine de păduri din regiunea de dealuri şi de câmpie. În condiţiile ţării noastre pare a fi cel mai melifer dintre toate speciile de arţari.10 zile mai devreme decât salcâmul şi formează. paltinul de câmp atinge înălţimea de 25 m. Florile apar în lunile martie-mai. însă prezintă avantajul că secreţia se face pe orice vreme. iar în pădurile de conifere răşinoase se găseşte paltinul de munte. paltinul de munte. Înfloritul începe între 1 şi 31 mai. înainte de înfrunzire. Înfloritul începe după regiune. multă căldură. în parcuri. Arţarii cer un sol mai afânat şi fertil (mai ales paltinul de câmp). arţarul argintiu). arţarul american cu înălţimea de 10 . Literatura de specialitate menţionează faptul că la 1 ha de plantaţie pură se pot obţine până la 1000 kg miere. fiind foarte mult cercetat de albine pentru .15 m şi în fine paltinul argintiu până la 20 m. o dată cu înfrunzirea sau după aceasta. Paltinul argintiu este nectaro-polinifer. Aceste două specii din urmă se cultivă ca arbori ornamentali de-a lungul şoselelor. iar producţia la ha este de 200 kg. Arţari (acerine). deoarece este folosită în mare măsură pentru hrana lor după perioada de iernare. Înflorirea timpurie a arţarului nu îngăduie însă albinelor să depoziteze întreaga cantitate de miere. tufişuri. La noi înfloritul începe de la 1 aprilie până la 5 mai. Arţarii înfloresc cu 8 . al factorilor ecologici. înfloreşte înainte de înfrunzire. Diferite specii de arţari se deosebesc mult una de alta din punct de vedere al răspândirii lor. Jugastrul produce nectar şi polen. precum şi al valorii lor melifere. poate culege între 4 . spaţii verzi etc. arţarii exotici aclimatizaţi: arţarul american. încât de obicei nu prea este cercetată de albine. Paltinul de munte este nectaro-polinifer. 2. acest arbore este considerat printre cele mai importante plante melifere de primăvară. prin poieni. jugastrul de Banat. umiditate moderată şi nu se dezvoltă bine pe solurile nisipoase. gorun. însă produce mai slab. arţarul tătăresc de 10 m. jugastrul şi arţarul tătărăsc trăiesc de obicei prin pădurile de amestec de foioase (stejar. Nectarul secretat de paltin este în cantitate mică. Florile de jugastru secretă nectar de calitate superioară şi în cantităţi însemnate.8 kg miere. între 25 aprilie şi 1 iunie. arţarul alb cu frunze de frasin şi arţarul de zahăr (paltinul. jugastrul. Arţarul tătărăsc este de asemenea nectaro-polinifer.

Florile mascule (amenţii) sunt aşezate pe indivizi separaţi. iar florile mascule şi cele femele sunt aşezate pe arbori separaţi. s-a considerat ca aceste specii nu secretă nectar atât de abundent încât să se poată recolta miere-marfă. prezintă forme de arbori. Salcia căprească .6 m). ele sunt importante numai pentru dezvoltarea familiilor de albine primăvara timpuriu. Alţi arbori şi arbuşti Ulmul. Plopul Începe înflorirea timpuriu primăvara. începând de la vârsta de 4 ani şi oferă albinelor nectar şi polen. răchita albă. ajung chiar la 30 m înălţime şi trăiesc până la cca. Sălcioara. salcia pitică sunt arbuşti. Plopul negru secretă o materie cleioasă. care trăieşte până la 100-150 ani. iar salcia căprească. polenul şi cleiul. ca şi Velnişul. în unele regiuni chiar şi în februarie. care este adunată de albine folosind-o la formarea propolisului. este un arbust care poate ajunge până la o înălţime de 9 m. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi este rezistentă la secetă. în ce priveşte importanţa acerineelor pentru apicultură. dimpotrivă salcia zăloagă este mai răspândită de la câmpie până în munţi şi mai ales în bălţile Dunării şi în Deltă. Înfloreşte înaintea înfrunzirii în aprilie-mai. Pe arborii de ulm găsesc adăpostul multe specii de insecte care elimină o cantitate mare de excremente din care se formează mierea de mană de origine animală. Florile apar în martie-aprilie.5 . Amenţii (mâţişorii) apar înainte de înfrunzire în luna martie-aprilie. Sălciile cresc sub formă de arbori (sau subarbori de 0.nectar. Mierea provenită de la salcie este de calitate bună şi de culoare galbenă-aurie. Înfloreşte în maiiunie. salcia pletoasă. Se întâlneşte mai rar în regiunea de câmpie. În general. pregătindu-le astfel pentru culesul principal. este un arbore înalt. . Producţia de miere medie este de 150 kg la ha. cu mult înainte de înfrunzire. 100 ani. Salcia fragedă. albinele cercetează arborii de ulm şi adună nectarul. În ţara noastră salcia căprească este răspândită pretutindeni în afară de Dobrogea. mlaja. În primăverile prielnice apiculturii.care este şi cea mai meliferă. se solidifică în cristale mici ca o cremă.

însă albinele adună polenul numai de la un număr restrâns de arboret. Alunul are o mare importanţă meliferă. uneori se amestecă chiar cu molizii. Amenţii masculi apar încă de cu toamnă. Producţia de nectar este evaluată la 100 kg/ha. Lichidul dulceag emanat de cetina răşinoaselor este de asemenea adunat de către albine. Coniferele produc cantităţi mari de polen. se usucă şi se păstrează în borcane ermetic închise şi se administrează albinelor în amestec cu miere sau sirop de zahăr. Are flori mascule şi femele pe acelaşi individ. ambele specii oferă albinelor polen de bună calitate şi în cantităţi însemnate. Se găseşte de asemenea în Lunca Dunării şi în Deltă. Se recomandă ca să se strângă amenţii bărbăteşti. care se trec prin sită şi se usucă. Aninul alb este folosit pentru fixarea terenurilor în regiunile de coastă. Are o mulţime de flori mici. aparent aproape negru. care secretă abundent nectarul şi este foarte mult cercetată de albine. Cantitatea de polen pe care o produce alunul diferă de la an la an. Mai des ele adună mierea de mană de pe unele specii de brad şi molid. Înfloreşte înainte de înfrunzire. Aninul negru ajunge până la 28 m înălţime. verzui. Zona de vegetaţie a aninului alb începe de pe dealurile mai înalte şi urcă până la mijlocul munţilor. mierea este aromată şi plăcută la gust. formează tufişuri întinse în regiunile de deal şi coline. În timpul înfloritului oferă albinelor mult polen şi foarte puţin nectar. În apicultură stejarul este cunoscut ca o . Polenul său este bogat în vitamine şi oferă albinelor hrană timpurie. Se recomandă colectarea polenului de alun. Nucul şi ricinul produc cantităţi însemnate de polen. iar vântul împrăştie praful galben alcătuit din grăunciorii de polen. sunt de culoare violet-închis. furnizând un cules bun chiar în perioada dintre pomi şi salcâm. Se desfac primăvara devreme. Din punct de vedere melifer. formând aninişuri de-a lungul văilor şi pâraielor. Frasinul înfloreşte în aprilie sau mai. ajungând până la 5 m. ca o plantă decorativă şi pentru garduri vii. are o scoarţă de culoare cenuşieargintie. Zona de răspândire a aninului negru este mai ales în nordul ţării. fiind mai mare atunci când nu este secetă. Florile formează inflorescenţe. are o scoarţă cenuşie la început iar mai târziu devine brună-negricioasă. dar uneori se găsesc şi cultivate (aninul negru). iar la aninul alb la sfârşitul lui martie şi în luna aprilie. Stejarul este răspândit larg în pădurile noastre. pe marginea pădurilor şi în defrişări. Banat şi Dobrogea. Înfloreşte după salcâmul alb şi durează până la culesul de tei (iunie). înfloreşte în lunile aprilie-mai. Este răspândit în pădurile de fag. nu este pretenţioasă faţă de sol şi îi place căldura.Alunul comun este un arbust înalt. Mojdreanul este un arbore pitic care se întâlneşte mai ales în regiunile Oltenia. deoarece înfloreşte în februariemartie. Este un arbore care se dezvoltă foarte repede şi din această cauză se foloseşte în împădurirea terenurilor umede. În acest scop se iau crenguţe cu amenţi bărbăteşti desfăcuţi care se scutură pe site. Se cerne. Ambele specii cresc spontan. Glădicea este un arbore ce se cultivă mai mult în stepă. Aninul alb. Producţia de miere este de cea. mult înaintea înfrunzirii. mai puţin înalt decât aninul negru (22 m). înflorirea la aninul negru are loc în luna martie. 250 kg/ha. Creşte bine în solurile argilo-nisipoase.

7 kg miere-marfă. Oţetarul (cenuşarul) este un arbore spontan sau cultivat. Banat. de 20 . Corcoduşul este un arbust care înfloreşte în martie-aprilie. În anii cu condiţii meteorologice prielnice apiculturii.4 faguri clădiţi în familie.În regiunile Oltenia. Îînfloreşte pe la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie. imediat după încetarea înfloririi salcâmului de la altitudini mari. nu cristalizează uşor şi este bună pentru iernarea albinelor. de asemenea polen. Mierea de castan are un gust plăcut şi puţin amărui. Castanul comestibil . însă în unii ani. Înfloreşte pe la sfârşitul lui februarie-martie şi oferă albinelor cantităţi însemnate de nectar şi polen. Nu se recomandă să fie lăsată pentru iernat. Cornul este un arbust sau arbore care formează tufişuri la marginea pădurilor din regiunea de câmpie sau coline. Castanul sălbatic înfloreşte din aprilie şi până în cursul lunii mai. Mierea are un gust amărui.15 zile şi oferă albinelor un cules de nectar şi polen. Înfloritul durează 10 . la care se adaugă câte 10 . cu soluri calcaroase. cireşul şi vişinul sălbatic sunt arbori care se întâlnesc în pădurile de foioase amestecate şi oferă albinelor în aprilie-mai mult nectar şi polen. producţia de miere poate ajunge până la maximum 20 kg la hectar. transparentă şi de obicei incoloră. care se distinge printr-o aromă asemănătoare vinului muscat (busuioc). Oferă albinelor mult nectar.plantă poliniferă. Uneori capătă o culoare puţin gălbuie. Unii apicultori o folosesc chiar pentru îmbunătăţirea mierii lipsite de aromă. mărul. oferă albinelor nectar şi polen. înaintea salcâmului. Castanul înfloreşte de obicei începând din 14 iunie şi durează până la sfârşitul lunii. apoasă (subţire). Prunul. 2 m. Mierea de castan este lichidă. oferă albinelor cu predilecţie polen şi puţin nectar. oferind albinelor o cantitate destul de însemnată de nectar şi polen. 20-30 kg la hectar.15 kg miere de rezervă în faguri şi 3 . Producţia medie de miere este de cea. când condiţiile meteorologice sunt prielnice. dând o miere de calitate destul de bună. Înfloreşte începând din luna mai până în iulie. Producţia de miere este de aproximativ 40 kg la ha. Maramureş şi Argeş se află păduri de castani comestibil.30 m. La stupăritul pastoral în anii prielnici apiculturii se realizează câte 5 . Înfloreşte primăvara timpuriu. înainte sau după înfrunzire. părul.30 ha. printr-o culoare verzuie-deschis (chihlimbarie) şi limpede. Sunt şi soiuri de lemn câinesc care . Lemnul câinesc. Înfloreşte în luna aprilie-mai înainte de înfrunzire. întrucât se cristalizează uşor. Oferă albinelor nectar şi polen. Producţia de miere este de 300 kg/ha. Crişana. albinele culeg şi nectar. Aceste păduri ocupă suprafeţe de 20 . Porumbarul este arbust înalt de cca. emanând un miros puternic şi neplăcut.

foarte răspândit. Caprifolium este un arbust târâtor. care creşte în luminişurile pădurilor de munte şi în stepă. Înfloreşte toată vara. cu atât mai mare este diferenţa dintre epocile de înflorire ale zmeurului şi cu atât culesul durează mai mult.30. Nu este pretenţios faţă de sol. Secretă mai mult nectar în locurile cu umiditate abundentă. stimulând dezvoltarea familiilor de albine în vederea culesului principal. Înfloreşte în iunie. Mierea nu se îngroaşă. Determinările făcute de S. Zmeurul este un arbust spontan şi cultivat. Cruşinul este un arbust care se întâlneşte adeseori în păduri în solurile bogate în apă şi bine umbrite. Chiar în timpul ploilor liniştite şi calde. de la 1 ha de zmeur albinele pot recolta 4-6 kg miere pe zi şi peste 100 kg în toată perioada înfloririi. Zmeurul secretă aşa de mult nectar că albinele nu pot cerceta mai mult decât 2 . Înfloreşte aproximativ cu 3 săptămâni după terminarea înfloririi livezilor de pomi fructiferi şi oferă albinelor mult nectar. Mierea de zmeuriş este de culoare roşcată-gălbuie şi foarte gustoasă. rămâne fluidă şi nu se solidifică. iar în anii favorabili apiculturii asigură familiilor de albine rezerve suficiente de miere. pe când la alte plante frecvenţa este de 10 . 50 kg. Nu trebuie să fie plantat lângă lanurile de ovăz fiind gazdă bună pentru ciupercile de rugină.C. începând din mai până în august. începe înfloritul în luna mai şi durează până la sfârşitul lunii septembrie. În perioada înfloririi s-a observat uneori pieirea în masă a albinelor atât în stupină cât şi direct pe florile lemnului câinesc. fiind o bună plantă meliferă. Agrişul este un arbust spontan şi cultivat. înfloreşte începând din luna iunie. Păducelul înfloreşte abundent în lunile mai-iunie. două mai târziu. Este considerat plantă meliferă destul de bună.A. După observaţiile apicultorilor.înfloresc o lună. Călinul este un arbust care ajunge până la 3-4 m înălţime. deoarece oferă albinelor mult nectar şi polen timp destul de îndelungat. În afară de nectar oferă albinelor mult polen. de pe 1 ha de agriş albinele pot obţine cel mult 35-40 kg de miere. Producţia . Albinele culeg nectarul zmeurului la orice oră din zi.4 kg. Când timpul este prielnic. Cu cât relieful este mai variat.25 zile. Înfloreşte în iunie-iulie timp de 20 .S. Este foarte bun pentru garduri vii. în luminişurile de pădure bogate în zmeur se pot obţine zilnic sporuri de 2 . Înfloritul durează de la 10 până la 20 zile. albinele nu-şi încetează culesul. În regiunile de stepă durata înfloririi este mai scurtă. au arătat că producţia de miere la hectar este de cea. Înfloreşte începând cu sfârşitul lunii aprilie până în mai şi oferă albinelor nectar şi polen. Florile emană un parfum puternic mai ales către seară. Dacă timpul este prielnic. Murul este un arbust înrudit cu zmeurul şi are fructe negre.4 flori într-un zbor. Oferă albinelor mult nectar şi polen.

vişinul. de la pomii fructiferi se pot obţine şi producţii de miere (5-8 kg/familie). Cireşul (Cerasus avium Munch. înregistrate de la desprimăvărare (apariţia primilor ghiocei) este peste 200°C şi respectiv când temperatura aerului atinge 10-12°C. vomitări. provoacă dureri de cap. mierea trebuie să fie în prealabil fiartă. 200 kg miere la ha. Oferă albinelor cantităţi însemnate de nectar. aceasta scade treptat. concomitent cu frecvenţa şi intensitatea de vizitare a albinelor până în jurul orelor 15-17 când încetează complet. Înfloreşte foarte abundent începând din iunie până toamna târziu şi oferă albinelor mult nectar. În regiunile cu plantaţii masive şi în anii favorabili. în locuri semi umbrite producţia de nectar este mai abundentă.5 kg pe zi de familie de albine puternică. Înfloreşte în iunie şi este un arbust nectarifer. Înflorirea pomilor fructifer se declanşează atunci când suma gradelor de temperatură. de 250°C. Pomi fructiferi Prin marea extindere şi variabilitate a speciilor pomicole. însă aproape întreaga cantitate de miere este folosită ca şi hrană pentru creşterea puietului. prunul. într-o perioadă în care flora meliferă este slab reprezentată. transparentă şi numai temporar capătă culoare galbenă. caisul având însă nevoie de o sumă de grade mai mare. După datele literaturii apicole. Iarba neagră este un semiarbust ce se întâlneşte prin pădurile de conifere. Mierea de la iarba neagră. precum şi prin înfloritul timpuriu eşalonat. Mierea are un gust neplăcut. fagurii trebuind să fie în prealabil încălziţi. galbenăînchis sau roşiatică. peste 0°C. cu o aromă fină de migdal şi un gust plăcut. se cristalizează anevoie. Extragerea mierii se face cu greu. fiind consumată ca atare. Secreţia cea mai abundentă de nectar are loc între orele 7 şi 11. Mierea obţinută de la pomi este de culoare deschisă. când familiile realizează zilnic sporuri cuprinse între 1 şi 4 kg. Pentru a fi aptă de consum. cu toate că este aromată. chiar amar. mărul. În . primăvara.) este o specie meliferă foarte bine vizitată de albine care produce nectar. polen şi clei. devenind argintie la o uşoară cristalizare.de miere este de 20-25 kg la ha. Producţia desişurilor de iarbă neagră este de cca. foarte vâscoasă. Cele mai importante specii pomicole cultivate care prezintă interes pentru apicultură. ameţeală şi intoxicaţii. caisul şi piersicul. Smârdar. plantaţiile de pomi fructiferi (livezile) ocupă un loc de frunte prin bogatul cules de întreţinere pe care-l furnizează albinelor. Mierea are aspectul plăcut şi uşor aromat. părul. Are un gust astringent. după care. culesul ajunge până la 2. sunt: cireşul. este de culoare închisă. Mierea este de culoare deschisă. În condiţii favorabile se realizează chiar 36-40kg miere la hectar. Afinul creşte în pădurile de răşinoase şi înfloreşte în mai-iunie.

cu o aromă foarte plăcută şi se zahariseşte curând după extragere. iar a întregului pom 10-14 zile. Vişinul (Cerasus vulgaris Mill. Tuleu gras. Oferă albinelor atât nectar cât şi polen. domestica Mill. mai ales. insecte parazite. dacă plantaţia este din mai multe soiuri. ocupând suprafeţe foarte mari din România. este un arbore fructifer din grupa sâmburoaselor. Produce la hectar cca.10-12 kg miere. Producţia de miere variază între 20 şi 40 kg la hectar. Este mai puţin melifer decât cireşul. o altă specie pomicolă cu mare importanţă apicolă. Fructificarea începe la vârsta de 6-9 ani. De pe 1ha de livadă de vişin se pot obţine 30-35kg miere. Stanley. . durata înflorii fiind de 10 zile. Caisul (Armeniaca vulgaris Lam. oferind albinelor nectar şi polent într-o perioadă în care necesatea de hrană pentru dezvoltarea cuibului este foarte mare (martieaprilie). Mărul (Malus silvestris var. care prezintă un număr mare de varietăţi şi forme (peste 2000 de soiuri de prun. la noi cele mai importante fiind Rivers timpuriu. atât datorită răspândirii sale limitate. Importanţa sa creşte şi datorită faptului că prezintă cea mai mare extindere. Prunul (Prunus domestica L.) este o specie mult apreciată atât pentru nectarul produs.) este o specie pomicolă cu valoare meliferă mai mică. la începutul acestui secol. albinele adună de pe frunzele cireşului mierea de mană. cât. Producţia de miere se estimează a fi cuprinsă între 30 şi 42 kg la hectar (cel mai frecvent 33. et DC. Tuleu timpuriu. pentru înalta sa valoare poleniferă. Părul (Pirus sativa Lam. -sălbatic: zarzăr) şi piersicul (Persica vulgaris Mill. Nectarul se usucă repede. Mierea este de culoare galbenă. înfloreşte în luna aprilie. Durata înfloririi florilor separate este de 5-7 zile.luna mai. cât şi a capacităţii melifere. producătoare de secreţii dulci. Părul pădureţ produce mai mult nectar şi este mai bine cercetat de albine.8kg).) prezintă importanţă meliferă nu atât prin cantitatea de nectar secretat cât prin faptul că că sunt specii pomicole cu înflorire timpurie. se prelungeşte din aprilie până în iunie.). Înfloreşte din aprilie şi până la începutul lunii mai. atât datorită răspândirii sale (de la câmpie pânî îin zona dealurilor subcarpatice şi uneori până la poalele munţilor). Plantarea în livezi a acestei specii trebuie făcută din diferite varietăţi pentru a asigura o polenizare mai bună.). Înfloritul. cât şi a cantităţii de nectar secretat. pe care o elimină afidele (aphis cerani).

Pescăruş. Record.) furnizează albinelor atât nectar cât şi polen. Plantelele nectarifere (bumbacul. etc. Carpatin. plante melifere din păşuni şi fâneţe naturale. Anna Spath. aromatice şi medicinale. nectaropolenifere şi polenifere.).) produc doar polen. De asemenea mai sunt plante care sunt cultivate în mod special pentru valoarea lor meliferă sau amestecuri de plante melifere. Valor. cânepa. în funcţie de scopul pentru care sunt cultivate de om se împart în: plante tehnice şi furajere. deci. oferă albinelor nectar. În flora României sunt în număr foarte scăzut. după natura hranei pe care o oferă albinelor se pot împărţi în 3 categorii: nectarifere.) produc doar nectar şi sunt puţin răspândite. măzărichea. Plantele polinifere (macul. Luna ianuarie . Silvia şi Minerva. Plantele nectaropolenifere (salcia. Vinete de Italia. pălămida. pomii fructiferi. Centenar. etc. Dâmboviţa. Plantele melifere. Sunt cele mai răspândite şi cele mai importante plante pentru apicultură. etc. Ialomiţa. plante legumicole. porumbul. D'Agen 707. semănate în scopul maximalizării producţiei apicole şi a randamentului solului. În funcţie de locul în care cresc se pot clasifica în: plante melifere erbacee din păduri. păpădia. Vinete româneşti. salcâmul.Centenar. nectar şi polen sau numai polen. Atât soiurile cât şi hibrizii produc importante cantităţi de nectar şi polen. Gras ameliorat. Diana. spontane sau cultivate.

.Ianuarie şi februarie sunt in mod frecvent cele mai reci luni ale anului. temperatura se ridică la +34-35°C necesară atât începerii depunerii primelor ouă de către matcă cât şi . În interiorul ghemului. Acest fenomen biologic nu trebuie să îngrijoreze pe apicultor decât atunci când cantitatea de albine moarte găsite la control pe fundul stupilor. . umiditate excesivă etc.). Apicultorul trebuie să controleze şi să prevină. Dacă intervalul de timp este denumit an atunci el urmează să dureze 12 luni adică perioada de timp trebuie să traverseze cele 12 luni ale anului calendaristic. În această lună curba biologică de dezvoltare are un sens descendent (coboară) pentru că numărul de indivizi scade. deci puterea familiei este în scădere. De cele mai multe ori solul este acoperit cu un strat destul de gros de zăpadă mai ales în jumătatea de nord a ţării şi uneori chiar şi în zonele sud şi sud-estice. Se continuă supravegherea modului de iernare a familiilor de albine prin controale periodice care acum sunt reclamate mai des şi intervenţia promptă pentru îndreptarea stărilor anormale. lipsă de hrană. Concret este vorba de apariţia primului puiet în cuib. este şi zona Subcarpaţilor Meridionali.se poate aprecia că în acel moment începe anul apicol. păsărilor şi animalelor de curte. Se spune că luna ianuarie este luna în care începe perioada înlocuirii albinei de iarnă. respectiv a reînceperii anului apicol ci cunoaşterea şi respectarea curbei biologice anuale a dezvoltării familiei de albine. fapt care se produce de obicei în octombrie sau cel mai târziu în noiembrie. ca şi în luna anterioară. deranjarea şi neliniştirea albinelor provocate de atacul şoarecilor. Aceeaşi grijă se acordă protejării suplimentare a stupinei contra vânturilor şi curenţilor acolo unde s-a impus a fi deosebit de necesar. în zona denumită miezul ghemului de iernare. piţigoi etc. Dacă sezonul activ începe în cursul lunii martie sau cel mai târziu în aprilie . Această activitate a mătcii este declanşată în perioade diferite depinzând de zona geografică. mai ales în zonele sudice ale tării. Adică a ceea ce de fapt înseamnă curba biologică de dezvoltare a familiei de albine exprimată în principal prin creşterea sau scăderea numărului de indivizi respectiv a puterii colectivităţii pe care o denumim familia sau colonia de albine. Dacă zăpada căzută se acumulează în cantitate mare este recomandabil îndepărtarea fără zgomot a acesteia precum şi mai ales a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi eliberarea urdinişurilor de albine moarte.. mai devreme în zona Banatului şi sudul ţării şi mai târziu în zonele înalte şi din nordul ţării.).dar şi cele sălbatice(ciocănitori. în acest caz se va controla atent stupul îndreptându-se situaţiile anormale constatate ca atac de şoareci sau ciocănitori.. De obicei ouatul mătcii se declanşează la sfârşitul lunii. se micşorează consecutiv albinele uzate care mor. Important nu mi se pare data începerii şi data încheierii.Apidiagnoza . Apicultorii ca şi albinele lor se găsesc în ianuarie în plin sezon rece şi trebuie să subliniez încă o dată că în general se consideră că anul apicol nu coincide cu anul calendaristic. respectiv la urdiniş sau eventual pe foaia de control aşezată pe fund este exagerat de mare (2-3 palme făcute căuş un făraş plin cu albine)...o dată ce albinele ies la cules de nectar şi polen . Ce se întâmplă în familia de albine? Familia de albine începe să se "mişte". Prin cunoaştere şi mai ales prin respectarea acestei curbe biologice înţelegem obligaţia apicultorului de a acţiona în stupină şi în stup numai în conformitate cu manifestările naturale de comportament ale familiei de albine. Unii socotesc că anul apicol se încheie o dată cu intrarea albinelor la iernat. O zonă privilegiată privind temperaturile ce declanşează debutul activităţii mătcii.

Amestecul se frământă bine până se obţine un aluat tare. Cu o lopăţică sau un făcăleţ se amestecă siropul până se dizolvă complet zahărul.amestec miere şi zahăr pudră.cu faguri de miere.5°C indiferent de cât de scăzute sunt temperaturile exterioare.5 kg. după care se introduce zahărul. dar posibil de întins. (Trebuie avut în vedere că turta este aplicată peste rame. Nu se recomandă fierberea lui pentru a evita cristalizarea Pentru a preîntâmpina totuşi cristalizarea siropului de zahăr se recomandă ca pentru fiecare litru de sirop să se adauge 1. pe suprafaţa unui fagure sau cel mult pe suprafeţele a doi faguri alăturaţi Consumul de hrană se măreşte pe măsură ce activitatea mătcii şi ale albinelor doici se intensifică ţinând cont că pe seama hranei glucidice consumate în zona cu puiet temperatura se menţine constantă la nivelul mediu de 34. să fie bine întinse şi introduse în pungi de plastic cărora li se fac câteva perforaţii pentru a facilita pătrunderea albinelor. Matca depune între 20-100 ouă în 24 h începând cu porţiunile fagurilor din centrul ghemului. De asemenea. (dacă există) se recomandă introducerea în sirop a Protofilului sau Fumidilului B conform prospectelor. Mulţi apicultori intervin în cursul acestei luni cu hrăniri de completare a rezervelor de hrană.5 g acid citric (sare de lămâie). Cum se prepară un sirop de bună calitate? În general pentru hrănirile timpurii se prepară un sirop de zahăr în proporţie de 2:1 .5 kg miere (depinde şi de cantitatea de puiet crescut) şi circa 2-3 kg în luna februarie. apicultorul trebuie să ştie că familiile normale consumă în luna ianuarie 1-1. Siropul se prepară încălzind apa până ce dă în fiert.Pentru a putea aprecia câtă hrană trebuie să administreze. Se subînţelege că suprafaţa circulară cu puiet este la început foarte mică. Mierea cristalizată se lichefiază în baie marină înainte de a se folosi. muşeţel.dezvoltării puietului. tei. atunci când se administrează rame cu faguri cu miere şi oricând atunci când se administrează turte din miere cristalizată sau din pastă .curgător se mai adaugă zahăr până capătă din nou consistenţa tare. Completarea rezervelor de hrană poate fi făcută cu turte (pastă) de zahăr pudră şi miere.5 cm pentru a nu împiedica aplicarea corespunzătoare a podişorului. Aplicarea turtelor se face deasupra fagurilor din zona în care se găseşte ghemul de iernare şi se acoperă bine cu podişorul pentru a nu pătrunde frigul. fluidă sau cristalizată . deasupra ghemului şi temperatura ridicată degajată de albine poate determina înmuierea. cu şerbet din zahăr cu miere. Dacă amestecul apare moale . în zonele mai calde se poate folosi cu rezultate bune şi siropul călduţ administrat direct în faguri amplasaţi imediat lângă ghem sau în hrănitoare amplasate în acelaşi loc.5-35. mentă.) Înălţimea turtelor introduse în pungi de plastic nu trebuie să depăşească 1. cu şerbet fiert sau cu plăci din zahăr candi. gălbenele etc. Spre sfârşitul perioadei. Se recomandă ca turtele să aibă în medie 1-1. Cum se prepară pasta de zahar şi miere? Pentru prepararea pastei de zahăr se folosesc 4 părţi zahăr pudră şi o parte miere fluidă (800 g zahăr + 200 g miere). La pregătirea siropului pot fi folosite şi ceaiurile simple sau combinate (coada şoricelului. În mod obişnuit suplimentarea hranei se face în stupină într-o zi mai călduroasă.). Se lasă să se �odihnească" până a doua zi. activitate care se menţine la acelaşi nivel până în momentul în care în natură apare primul cules şi se efectuează primele zboruri masive de curăţire.două părţi zahăr şi o parte apă. . scurgerea conţinutului printre rame şi năclăirea albinelor.

Protecţia suplimentară a stupinei contra vânturilor. şoareci ş. dacă sunt condiţii favorabile se vor efectua lucrările cunoscute care vizează înlesnirea zborurilor de curăţire în zilele favorabile. şerbetul din zahăr sau plăcile din zahăr candi. lucrări în urma cărora se obţin calupii de ceară care.. Prevenirea neliniştirii albinelor provocată de păsări de curte. În turtele administrate familiilor nu se va introduce polen. Reformarea fagurilor vechi sau necorespunzători care sunt destinaţi obţinerii cerii este o lucrare ce continuă ea asigurând în stupină efectuarea a ceea ce se denumeşte. Controlul auditiv al familiilor ..Este de reţinut că: 1. zumzetul. epuizării sau inaccesibilităţii hranei se vor prepara şi administra turtele din zahăr şi miere.. Extracţia şi condiţionarea cerii. 2. respectiv preţul de cost al produselor apicole şi cresc corespunzător veniturile care definesc profitul în apicultură. De obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie. Folosirea acestuia se recomandă numai după ce albinele au efectuat. În atelierul stupinei Ca şi în decembrie în această lună continuă recondiţionarea uneltelor şi utilajelor apicole ştiut fiind că prin această acţiune se măreşte considerabil durata de folosinţă a lor. ciocănitoare. cel puţin o dată la două săptămâni cu ajutorul unei sârme îndoite în formă de L se va îndepărta cu grijă albina moartă de pe fundul stupului şi de la urdiniş. ascultarea stupilor cu ajutorul unui tub subţire din cauciuc sau lipind şi apăsând urechea pe peretele stupului. lucrarea se poate efectua mai uşor dacă pe fundul stupului a fost aşezată din toamnă o foaie (hârtie) de control sau un carton.a. vor asigura echipamentul de faguri artificiali necesari primenirii anuale a cuibului şi a setului de faguri de strânsură din corpurile sau magazinele menite obţinerii recoltelor de miere în sezonul apicol activ. dacă apare puietul. de două ori pe săptămână sau cel puţin o dată..impun hrăniri mai ales din cauza insuficienţei. Atunci la prepararea turtelor se poate adăuga o cantitate mică de polen eventual măcinat. sesizat cu ocazia controlului auditiv sporeşte la o uşoară lovire a peretelui stupului apoi scade.respectiv situaţia concretă din stupi . Ca şi în luna trecută. Curăţirea zăpezii şi gheţii la urdiniş.. se micşorează cheltuielile. îndreptarea stărilor anormale ivite. Resturile de pe fund scoase cu sârma sau cu foaia de control vor fi atent observate întrucât ele dau indicaţii exacte asupra mersului iernării.. eventual în ferestrele iernii un zbor de curăţire. Dacă tehnologia de creştere sau nevoia . Cu ocazia controlului. comercializaţi la schimb. Hrana de completare a rezervelor are şi un pronunţat caracter de stimulare a ouatului mătcii şi a activităţilor albinelor doici. În această lună de iarnă ca de fapt în toate lunile de iarnă stuparul trebuie să aibă în vedere următoarele Acţiuni specifice: În stupină: Vizitarea periodică a stupinei. .

. citind sau recitind literatura de specialitate. Prezenţa parazitului Varroa poate provoca afânarea excesivă a ghemului de iernare ceea ce are drept urmare instabilitatea temperaturii din ghem şi scăderea şi moartea albinelor pe fundul stupilor. astfel ca să putem alege soluţia cea mai bună în stare să asigure optimizarea profitului stupinei chiar în condiţii meteorologice mai puţin favorabile. cu suficiente rezerve de hrană (miere + păstură) de calitate şi accesibile ghemului reprezintă garanţia unei bune iernări... Tot o familie de putere medie degajă în timpul iernii o cantitate de umiditate sub formă de vapori de apă ce însumează în greutate mai mult de 5 kg. Chiar aşa? Este bine să ştim că . prin : prevenirea neliniştirii albinelor. Dacă ele au fost deja puse pe hârtie este bine să le revedem şi să imaginăm. această acţiune este de mare importanţă în a asigura la timpul potrivit şi la nivelul necesarului fagurii în care albinele vor creşte puietul şi vor strânge recoltele de miere şi păstură. participarea la cursuri de scurtă durată şi conferinţe. până la definitivare. întocmim şi Planul de venituri şi cheltuieli.bilanţul de venituri şi cheltuieli al stupinei pe anul expirat. adăpostirea stupinei contra curenţilor. găurirea apoi însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali sunt lucrări secvenţionate conform înşiruirii de la începutul frazei. Dacă avem deja Plan tehnico-organizatoric. făcând diferenţa dintre venituri şi cheltuieli vom deduce profitul. condiţie de bază pentru realizarea producţiilor ridicate.dacă nu s-a întocmit . suficienţi şi înfumuraţi. . Curăţirea şi sortarea seminţelor de plante melifere. Cuibul bine organizat. Confecţionarea de stupi noi. Analizând atent structura şi nivelul cheltuielilor ca şi structura şi nivelul veniturilor.Veţi contribui la menţinerea puterii familiilor... Şi invers. Cu cât sunt mai puternice şi mai de durată acţiunile factorilor neprielnici perturbatori cu atât mai activă este reacţia familiilor de albine faţă de aceştia. Nu uitaţi .. Încheierea ramelor.. Se înţelege că şi uzura albinelor este mult mai mare decât în cazul unei iernări liniştite deci normale. În timpul lunii ianuarie o familie de putere medie consumă circa 1 kg de miere.. Se ştie că un plan bine întocmit este pe jumătate îndeplinit. scăpăm şi de meteahna proprie acelor apicultori care.Deparazitarea fagurilor de rezervă clădiţi prin expunere la ger. Ridicarea nivelului profesional prin studierea literaturii de specialitate. pe lângă că ne îmbogăţim sau reîmprospătăm cunoştinţele atât de necesare. Având datele de analiză a sezonului apicol activ din anul trecut se va întocmi Planul de activitate al stupinei pe anul 2001. La masă şi în reuniuni publice: Se întocmeşte . schimburi de experienţă cu tematici apicole reprezintă un bun câştigat tocmai spre a putea să ne corectăm eventualele greşeli din timpul sezonului apicol trecut şi a fi în stare să proiectăm un Plan realist de activităţi tehnico-organizatorice pentru sezonul apicol activ următor. pretind că le ştiu pe toate. variante. dacă el nu a fost întocmit în cursul lunii trecute.

A doua lună a anului este penultima lună a iernii calendaristice. Ghemul. Această căldură produsă de albinele din miezul (centrul) ghemului de iernare este iradiată treptat la toate albinele compactate în ghem astfel că pierderile termice în afara ghemului respectiv în spaţiul lăzii stupului sunt minime. produc căldură astfel că ele sunt în stare să ridice pe termen scurt temperatura în sectorul toracic cu 10°C. Mecanismele specifice de producere a căldurii determină variaţii mari ale activităţii de termogeneză în interiorul ghemului de iernare. coloniile pier. consumând miere. Variaţiile externe de temperatură duc la o mărire sau micşorare a densităţii albinelor în ghem aceasta ducând la o mai bună reglare a temperaturii ghemului. Prin contracţii musculare albinele aglomerate în ghemul de iernare. . Ca urmare aparenta inactivitate a albinelor în ghem este o falsă impresie. temperatura se menţine constantă la 34-35°C. sub influenţa condiţiilor din interiorul ghemului. Sistemul acesta termodinamic are un mare randament în transformarea hranei energetice (mierea) în energie termică numai pentru ghem. Imposibilitatea deplasării albinelor în plan lateral spre ramele ce conţin miere face ca hrana să devină inaccesibilă astfel că. stimularea zborurilor de curăţire. perioadă în care familiile bune şi foarte bune matca. acum în a doua parte a iernării în miezul ghemului.. Luna februarie Apidiagnoza . Aşadar. Pierderea contactului cu hrana determină moartea coloniei chiar dacă pe ramele lăturalnice ghemului există suficiente rezerve de miere. părerea generală cum că albinele încălzesc spaţiul interior al stupului este greşită. unde temperatura este mai ridicată spre "coaja" ghemului unde aceasta este mai mică. Colonia de albine a dobândit un comportament bine articulat social care-i permite să supravieţuiască şi în cazul temperaturilor extrem de scăzute din timpul iernii. până acum cu o activitate relativ redusă începe producerea de căldură în vederea asigurării condiţiilor optime pentru creşterea puietului. creşterea acesteia fiind realizată cu un aport crescut al consumului de glucide. Aplicând aceste măsuri micşoraţi uzura albinelor şi consumul de hrană. Acest mod de comportament trebuie avut în vedere ştiut fiind faptul că ghemul se deplasează pe rame în sus o dată cu consumarea hranei. în miezul ghemului de iernare. începe ponta (depunerea de ouă sau ouatul mătcii). Dacă la suprafaţa ghemului temperatura nu scade niciodată sub 9CC. Se înţelege că în jurul miezului ghemului albinele formează un strat compact care asigură efectul termoizolator iar grosimea stratului de albine creşte o dată cu scăderea temperaturii exterioare. Asemenea situaţii nedorite se întâlnesc mai ales în primăverile timpurii sau în ierni cu perioade mai calde urmate de scăderi bruşte de temperatură ce determină strângerea puternică a ghemului care ocupă suprafeţe de faguri golite de miere unde albinele sunt obligate să rămână înfometate mai multe zile De aici rezultă cât de importantă este supravegherea iernării şi de ce este necesar să intervenim pentru a îndrepta stările anormale. suferind de foame.amplasarea stupinei în plin soare. scădeţi mortalitatea albinelor şi asiguraţi astfel menţinerea puterii şi vigorii familiilor de albine... O dată cu apariţia puietului temperatura ghemului de iernare devine aşadar aproximativ +35°C.dacă această manifestare fiziologică nu a început de la mijlocul sau sfârşitul lunii trecute. o dată cu ponta mătcii şi creşterea puietului. acestea având o continuă mişcare din interiorul (miezul) ghemului.

animale domestice. de ciocănitori. O dată cu creşterea temperaturii medii. piţigoi. Un control sumar.5-0. se formează atunci când aerul cald încărcat cu vapori de apă intră în contact cu suprafeţe reci . A lăsa familiile înfometate este o mare greşeală care invariabil se soldează cu pieirea acestora. Temperaturile exterioare fiind scăzute condensul apare în locurile mai reci. respectiv condensul. Umiditatea ridicată are două cauze principale: ventilaţia insuficientă şi o izolaţie defectuoasă. deranjarea coloniilor de şoarecii pătrunşi în stupi. nu este posibilă intensificarea creşterii de puiet.5-35°C) variaţiile mai mari de temperatură în minus ducând la o tarare a puietului şi apoi a generaţiilor următoare de albine ce vor fi crescute. Este evident că. Pe lângă că umiditatea excesivă măreşte consumul de hrană. presupunând că iernarea decurge fără asemenea evenimente perturbatoare. În cazul în care colonia suferă de foame se va proceda la hrănirea acesteia. să vedem care sunt principalele Acţiuni specifice În stupină : Continuă vizitarea periodică a stupinei şi observarea atentă a fiecărui stup. prin simpla ridicare a capacului şi podişorului duce la cunoaşterea stării familiei şi intervenţia acolo unde este cazul pentru îndreptarea situaţiilor anormale constatate : Familiile cu lipsă de hrană se observă uşor prin faptul că albinele sunt aglomerate masiv în spaţiul dintre leaturile superioare ale ramelor şi podişor şi au un bâzâit mai puternic. Deci fără prezenţa păsturii şi a rezervelor de miere în cuprinsul ghemului. de hoţi sau alţi răufăcători se soldează cu neajunsuri şi pierderi de efectiv în oricare stupină aflată într-una din situaţiile amintite. Dar.Această temperatură trebuie menţinută în limite strânse (34. Orice curenţi reci pot duce la un consum mai mare de glucide sau o concentraţie mai mare de CO2 (bioxid de carbon) în stup ca urmare a activităţi mai intense a albinelor. spre luna martie-aprilie ghemul de iernare începe să se desfacă (se afânează) iar activitatea albinelor devine din ce în ce mai evidentă. Un fenomen nedorit ce apare în stupi mai ales începând cu a doua parte a iernării este umezeala.7 kg aşezate deasupra ghemului de iernare. În calendarele anterioare subliniam importanţa asigurării liniştii depline în stupină.în cazul nostru pereţii stupului şi cu fagurii neocupaţi de albine. îndeobşte se cunoaşte că umezeala. mai ales pe peretele din spatele stupului. ea creează un mediu propice de dezvoltare a agenţilor patogeni cu precădere a ciupercilor. pe lângă greşelile apicultorului atunci când a efectuat lucrările de pregătire a iernării. Aşezarea stupului într-o poziţie uşor înclinată spre urdiniş face ca picăturile de condens care se aglomerează pe pereţi să se scurgă pe urdiniş. Albinele efectuează zboruri de curăţire şi aduc uneori primul polen în cuib. Acum este momentul când se accentuează schimbul între generaţia de albine de iernare şi albinele de primăvară. Asigurarea necesarului de hrană este o condiţie esenţială a supravieţuirii familiilor. Creşterea puietului se desfăşoară acum pe suprafeţe din ce în ce mai mari iar rezervele de proteine din organismul albinelor se epuizează ("foamea de proteină"). Am arătat că o dată cu creşterea puietului sporeşte temperatura volumului sferei din centrul ghemului. ceea ce asigură necesarul de hrană pe o perioadă de 10-15 . Se vor administra turte de şerbet (zahăr pudră în amestec cu miere 30%) în cantitate de 0.

În toate cărţile de apicultură se pomeneşte de înlesnirea zborurilor de curăţire. cu temperaturi peste 12-13°C şi cu soare.Se finalizează pregătirea setului de faguri de cuib şi de recoltă destinaţi sezonului apicol activ. îndepărtarea resturilor de pe fundul stupilor (curăţarea urdinişului şi fundul stupului se poate face cu ajutorul unei sârme îndoite la capăt). Familiile care au pierdut matca se pot unifica cu familii mai slabe. prin administrarea de turte de zahăr cu miere cu adaos de polen 30%. a reductoarelor de urdiniş (lărgirea urdinişurilor). Topirea fagurilor reformaţi. aceasta regăsindu-se în mierea de salcâm. Şoarecii se prind sau se alungă din stup iar salteluţele se schimbă cu altele noi pentru înlăturarea mirosului persistent de şoarece. Ridicarea gratiilor contra şoarecilor. a materialelor izolatoare de pe podişorul lăsat liber în bătaia razelor solare(dacă temperatura se ridică peste 12-14°C)sunt câteva acţiuni ce favorizează zborurile de curăţire. Familiile mai agitate cu consum mai mare de hrană pot să aibă rozătoare în cuib. mai ales spre sfârşit. Încercarea puterii germinative a seminţelor de plante melifere. impunând câteva zile călduroase sau o cameră încălzită.zile. ridicarea capacelor. În a doua parte a iernării se vor completa şi rezervele de proteină. în mod natural. urmare a consumului sporit de hrană. Controlul fagurilor cu rezerve de hrană şi goi . ştiut fiind că înlocuirea periodică a echipamentului de faguri este o măsură obligatorie în fluxul tehnologic de creştere şi exploatare a albinelor. În familiile cu rezerve scăzute se poate introduce chiar în mijlocul cuibului un fagure cu miere şi păstură. În zilele cu viscol. obţinerea şi condiţionarea cerii rămâne o acţiune la ordinea zilei dacă ea nu a fost finalizată până în această lună. Deci a favoriza zborurile de curăţire în ferestrele iernii. în punga lor rectală s-au aglomerat reziduuri în cantităţi mari. stupii se vor proteja suplimentar. se introduc apoi în acelaşi corp despărţite printr-o ramă învelită în ziar apoi se scoate stupul afară. în zile calde şi însorite este o acţiune benefică. Efectuarea observaţiilor fenologice cu privire la apariţia polenului şi comportarea albinelor. . În atelierul stupinei Continuă acţiunea prin care se urmăreşte curăţarea.din această cauză. utilajelor şi dispozitivelor care compun inventarul stupinei. Familiile se ţin câteva ore la căldură pentru a da posibilitatea ghemului să se desfacă. Se ştie că dacă albinele au fost deranjate.depozitul de excremente este uneori atât de mare încât punga rectală ocupă aproape întreaga cavitate abdominală. Aceasta este posibil numai în zile mai călduroase. procedeul fiind mai complicat. vopsirea şi finisarea uneltelor. Deplasarea apicultorilor de două ori sau cel puţin o dată pe săptămână conferă siguranţă că pe vatra de iernare situaţia este sub control. Această situaţie nedorită se poate constata prin simpla observaţie excrementelor de şoarece în cuib şi jumătăţilor de corpuri de albine. acolo unde este cazul. făcând-o improprie pentru valorificarea ca miere marfă. Grăbirea topirii zăpezii şi evacuarea ei de pe vatra de stupină. Este strict interzisă administrarea de streptomicină in turte. Controlul auditiv al stupilor. iarna. atunci când ghemul este desfăcut. dezinfecţia. şi se vor completa rezervele de hrană.înaintea zborurilor de curăţire. repararea.

Se vor trimite cel puţin 50 de albine la Laboratorul de analiză. resturile pătate cu fecale se constituie ca un simptom al diareii şi nosemozei (se vor preleva probe pentru a fi analizate în laboratorul de specialitate). Astfel: albine şi puiet mort sunt un indiciu a scăderii bruşte a temperaturii în miezul ghemului.. dacă pe fundul stupului. Iarna este momentul lecturării literaturii de specialitate.conferinţele. În mod obişnuit. Variantele care să răspundă unor condiţii concrete dintre cele mai diverse sunt binevenite. .Resturile acumulate pe fundul stupului eventual pe foaia de control oferă informaţii cu grad sporit de certitudine asupra mersului iernării respectiv a stării coloniei. Încheieri de contracte pentru polenizarea culturilor agricole şi a livezilor sau contracte de livrare a produselor apicole şi a materialului biologic (familii de albine. . Iernarea pe rezerve de hrană numai din zahăr se reflectă negativ asupra traversării sezonului rece şi a dezvoltării coloniilor la desprimăvărare pentru că din hrană lipsesc micro şi macroelementele precum şi vitaminele şi aminoacizii.roiuri şi mătci). Cu cât se vor creşte mai multe . puţine resturi dispuse în dungi paralele definesc configuraţia ghemului şi puterea coloniei. La momentul respectiv proprietarul stupinei îşi va putea adapta manageriatul în funcţie de factorii favorabili sau mai puţini favorabili (meteorologici şi economici). contribuiţi la scurtarea perioadei de înlocuire a albinelor iernate cu albine tinere. Obţinerea de repartiţii de vetre de stupină la masivele melifere vizate.Prezenţa chiciurii pe scândura de zbor este un semn că familia a iernat bine şi matca depune ouă. Ca şi în lunile anterioare prin participarea la cursurile. multe albine moarte (mai multe sute) sunt un motiv serios de îngrijorare suspicionând îmbolnăvirea coloniei. schimburile de experienţă desfăşurate sub egida Filialelor judeţene ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România fiecare apicultor câştigă un plus de informaţie care în mod cert se va dovedi utilă în timpul sezonului următor. . O dungă continuă de resturi = un interval bine populat cu albine. Procurarea de seminţe de plante melifere . o colonie de putere medie consumă în luna februarie circa 50 g miere în 24 de ore..La masă şi în reuniuni publice Se definitivează bilanţul de venituri şi cheltuieli al stupinei pe anul expirat. Este bine să ştim că . resturile şi albine moarte umede au drept cauză umiditatea excesivă din stupi. Se întocmeşte planul de producţie pentru sezonul activ armonizând profitabil necesităţile cu posibilităţile. Nu uitaţi Prin intensificarea creşterii de puiet în perioada de iernare. resturile în care predomină cristalele de zahăr sunt semnul prezenţei hranei cristalizate şi a lipsei de apă. ouăle şi larvele moarte sunt un semn că activităţile de creştere a puietului au început devreme. între resturi se găsesc trântori morţi înseamnă că din colonie lipseşte matca deci avem de a face cu o colonie orfană. puţine albine moarte.

Prin aceste măsuri activizaţi familiile puternice şi mijlocii. în zilele călduroase şi de zbor. puietul văros. În funcţie de puterea familiei. La începutul lunii. Luna martie Apidiagnoza A treia lună calendaristică şi prima lună a primăverii "mărţişorul".5 kg. se măreşte capacitatea de creştere a puietului în familie iar consumul de hrană pe familia de albine creşte simţitor .la 2. albinele efectuează zborul general de curăţire. În această lună. moment important în viaţa familiilor de albine.şi a unui regim termic cât mai bun cuiburilor de albine. Se înţelege că o familie bolnavă (nosemoza. iar umiditatea relativă confirma atributul lunii echinocţiului de primăvară când ziua este egală cu noaptea. cu atât se va creşte puietul în continuare şi prin aceasta mai devreme va începe creşterea puterii familiilor. a calităţii mătcii şi a condiţiilor de microclimat din cuib puietul poate ocupa suprafeţe diferite de faguri. Cerul devine schimbător. apărarea stupinii având influenţă binefăcătoare mai ales asupra familiilor slabe.23 martie. luna echinocţiului de primăvară . lucrările în stupină sunt încă destul de limitate şi îndreptate îndeosebi spre asigurarea hranei necesare . De aceea. Ouatul mătcilor în familii puternice se ajunge în anii favorabili până la 1. albinele aduc în stup polen şi nectar. Veţi contribui la întărirea familiilor prin: 1) pulverizarea cu sirop de zahăr a cuibului. fapt care sporeşte consumul de hrană hidrocarbonată (mierea). ca o unitate biologică incapabilă să desfăşoare cu amploare activităţile enunţate. Nu neglijaţi măsurile de protecţie a stupinii contra curenţilor. creşterea puietului şi culesurile de nectar şi polen de la flora de primăvară cunosc treptat o intensificare ce corespunde curbei biologice de dezvoltare anuală proprie speciei.0-2.albine tinere în timpul iernii. mai ales dacă rezervele de miere şi păstură sunt deficitare. varrooza sunt principalele boli ce pot fi decelate). Urmare eliberării organismului de excremente şi apariţiei primelor generaţii de albine tinere. în funcţie de mersul vremii. mai ales în zona puietului. 2) hrănirea suplimentară cu turte de pastă de zahăr şi turte de polen sau în amestec cu înlocuitori. deasupra ramelor ocupate de albine. în familia de albine activităţile de depunere a pontei de către matcă. îngheţuri şi chiar căderi de lapoviţă şi ninsoare în unele zone ale ţării. Această lună poate oferi încă destul de multe surprize neplăcute. cu populaţie puţină formată din albine îmbătrânite şi anemiate se va manifesta ca un organism slăbit. Elementele principale care determină amploarea şi viteza cu care matca depune ouăle şi albinele doici îngrijesc puietul sunt următoarele: Puterea şi starea de sănătate a familiei la ieşirea din iarnă.miere şi păstură . în majoritatea zonelor. crescute în cursul iernii. albinele sunt obligate să menţină. temperatura necesară de circa +35°C. indiferent de cantitatea acestuia. cu adierile vântului primăvăratic şi prezenţa ghioceilor şi a viorelelor vesteşte sosirea primăverii. prin schimbări bruşte ale vremii. în acelaşi timp crescând şi consumul de substanţe proteice (păstură). necesare creşterii puietului.000 de ouă în 24 de ore. De multe ori familiile cu handicap sunt compromise mai ales dacă nu se intervine rapid cu măsuri de îndreptare a stărilor anormale. Oricum . însă. presiunea atmosferică scade sub 760 mm. În zilele favorabile zborului.

creşterea puietului rămâne un deziderat care nu-şi găseşte materializarea în cuibul familiei. Apicultorii cu experienţă ştiu să alterneze lărgirea cuibului cu strâmtorarea lui. Fireşte apreciem tot sumar dacă există hrană suficientă.+34+35°C. Variaţiile mari de temperatură de la zi la noapte impun o protecţie termică suplimentară pentru păstrarea căldurii mai ales în spaţiul ocupat de zona cuibului unde temperatura generată de albine pentru creşterea puietului este de aprox. Desigur starea foarte bună. În cazul absenţei sau insuficienţei hranei se intervine cu hrăniri sub formă de sirop de zahăr 1:1 sau.miere sau sirop din zahăr şi proteică . Turtele din miere şi polen sunt îndeobşte recomandate . degradarea păsturii şi alte necazuri. Aceasta înseamnă practic că lărgirea periodică nu se face mai mult decât permite o bună acoperire cu albine a tuturor ramelor ce compun cuibul limitat de diafragmă. Practic este vorba despre un control oarecum superficial constând uneori numai în observarea de sus a cuibului privind leaturile superioare ale ramelor sau extrăgând o ramă din centru. mediocră sau rea a acestora depinde în mod esenţial de buna pregătire pentru iernare pe care apicultorul a asigurat-o la timp şi corect în anul anterior. mai bine. de calitate şi accesibilă albinelor. Condiţiile de temperatură şi precipitaţii accelerează sau frânează dezvoltarea înţelegând prin aceasta că în condiţii de vreme rece cu precipitaţii. de calitate şi accesibilă (miere + păstură) iar protecţia termică şi aerisirea stupilor au fost la parametrii pe care orice apicultor îi cunoaşte. ouă corect depuse de matcă şi puiet necăpăcit de vârste diferite este un prim semn care dă certitudinea că activitatea din stup se înscrie în parametrii de normalitate. descăpăcind periodic câte 1 dm2. Protecţia termică şi umiditatea. bună. Actiuni specifice: În stupină Revizia sumară de primavară Este o lucrare care se poate efectua în zile calde. răpită ş. De obicei acest fenomen se petrece în cursul lunii aprilie.păstură şi polen ca şi fără apă. Umiditatea excesivă este dăunătoare determinând sau favorizând apariţia mucegaiului. Dacă se constată că există puiet căpăcit de albine lucrătoare.a. utilizând rame bune de ouat concomitent cu o manieră de lucru cu cuibul strâns.ca hrană de completare şi/sau . Fără hrană energetică . cu faguri cu miere de la rezervă. Prezenţa şi calitatea hranei. calme şi însorite în care temperatura se ridică peste 12-13°C. Mai depinde şi de succesul iernării adică dacă familiile nu au fost deranjate în perioadele reci. Starea vremii. în absenţa zborurilor de curăţire şi a culesurilor de întreţinere ascendenţa curbei de dezvoltare va cunoaşte un ritm lent şi întârziat. au avut o iernare liniştită cu provizii de hrană suficientă.familiile slabe sau slăbite nu au şanse de a se alinia la startul de la care vor porni la valorificarea culesurilor de producţie (salcâm.) familiile puternice. În această perioadă albinele care au iernat mor în număr mare şi arareori contingentele de albine care se nasc într-un interval de timp egalizează pe cele care dispar.

din partea dinspre diafragmă se scot fagurii goliţi de miere sau cu miere puţină şi se apropie de zona puietului fagurii mai plini cu miere şi păstură de la marginea cuibului. în plus. se introduc faguri cu miere din rezervă. în această perioadă albinele dizolvă cu greu cristalele de miere. în plus. Pentru aceasta. Deosebit de importantă în această perioadă este combaterea umezelii şi a mucegaiurilor din stupi. datorită temperaturii ridicate din cuib. mai ales în cazurile în care acestea nu au efectuat un zbor de curăţire de mai mult timp Fagurii cu miere cristalizată pot fi daţi în consum mai târziu. în caz de mare necesitate se efectuează transvazarea cuiburilor în corpuri (stupi) noi. zahărul tos este total contraindicat din aceleaşi motive arătate în cazul folosirii mierii cristalizate. de unde albinele. ci se aşează cu grijă mai spre marginea cuibului. iar acolo unde umezeala este prea mare sau dacă fundurile sunt deteriorate acestea se înlocuiesc cu altele uscate şi dezinfectate. La fel ca şi în cazul polenului. descăpăcind-se câte o porţiune redusă şi udaţi bine cu apă călduţă şi puşi după diafragmă ca hrană stimulentă în perioadele de dezvoltare lipsite de cules din primăvară sau din toamnă. Dacă siropul de zahăr dat în fagurii amplasaţi în cuib cât mai aproape de zona puietului. cum sunt laptele praf degresat. Fagurii goi care se scot din cuib.numai dacă albinele zboară sau au efectuat anterior cel puţin un zbor de curăţire. consumul unui asemenea sortiment de miere provoacă de multe ori diaree la albine. De asemenea. fundurile stupilor se curăţă. Fără a se desface cuibul prea mult. cristalele de miere pe fundul stupului. drojdia de bere uscată şi făina de soia măcinată foarte fin. în lipsa acestora. acestea se amestecă cu o cantitate mică de miere şi se administrează în turtiţe de circa 100-150 g. în lipsa polenului se vor folosi înlocuitori de polen. cu toate consecinţele negative arătate. Unii autori recomandă în scopul completării rezervelor de hrană administrarea de sirop de zahăr sau chiar de zahăr tos umectat. până la apariţia polenului în natură. se aşează deasupra zonei cu puiet pungi de plastic cu şerbet de zahăr sau cu pastă de zahăr pudră amestecat cu miere (80/20%). câte 100-150 g. albinele ieşite în afara acestuia putând amorţi pe leaturi. Umiditatea ridicată reduce puternic în această perioadă capacitatea albinelor de menţinere a unei temperaturi normale în cuib. acolo unde este cazul. pentru a se evita pierderile de căldură. plini cu albine atât la suprafaţă cât şi în celule nu se scutură. Pentru completarea rezervelor de păstură.stimulare ca şi siropul . pentru a se evita pierderile inutile şi alterarea lor. e bine să se administreze turtite de polen amestecat cu puţină miere. În lipsa fagurilor cu hrană în rezervă. în perioada activă. se vor retrage încet spre zona puietului. influenţând negativ ponta mătcilor şi . astfel încât să facă o masă compactă. pentru a nu se provoca pierderi de albine şi chiar şi a mătcii în cazul în care aceasta este ascunsă în masa de albine. deşi prin aceasta se măreşte gradul de umiditate în stup. faguri sau hrănitoare datorită temperaturii scăzute din afara ghemului. hrana administrată în această perioadă trebuie să fie în contact direct cu ghemul de albine. în cazul în care turtiţele sunt consumate mai încet. nu se dau cantităţi mai mari. consumând doar mierea lichefiată din jurul lor şi aruncând de regulă. Se va evita introducerea în stupi în scopul asigurării rezervelor de hrană a fagurilor cu miere cristalizată şi eventual se vor scoate din stupi fagurii cu asemenea miere. mai poate fi acceptat. înlocuindu-se cu faguri cu miere lichidă.

poate avea un efect fatal. familiile excesiv de slăbite vor fi unificate. fără îndoială îi va da îndrumările concrete pentru fiecare situaţie în parte. Dacă apicultorul debutant sau începător nu ştie cum să procedeze în cazul unor situaţii anormale el poate consulta orice manual de apicultură. faguri cu miere descăpăcită sau sirop de zahăr 1:1.se vor institui diferenţiat lucrările obligatorii în conformitate cu realitatea văzută şi notată. Revizia generală sau de fond Numai în zile însorite cu temperaturi de peste + 14°C se poate efectua acest control notând în carnetul de stupină constatări legate de: puterea familiei exprimată în număr de rame bine ocupate cu albine.de care nu trebuie să scape nici o familie . rame parţial ocupate cu puiet de diferite vârste. Un rol tot atât de nefast îl are umiditatea ridicată în creşterea gradului de dezvoltare al bolilor şi în special în cel al nosemei care. cu hrană insuficientă sau de calitate necorespunzătoare vor fi ajutate de urgenţă procedând la aşanumitele hrăniri de necesitate. Mărirea vitezei de ouat a mătcilor şi stimularea creşterii puietului se face imediat ce timpul se încălzeşte prin hrăniri de stimulare cu sirop de zahăr în proporţie de 1/1 (1 parte zahăr la 1 parte apă) administrat călduţ în porţii mici. fundurile stupilor multietajaţi vor fi înlocuite sau obligatoriu vor fi curăţate de resturile acumulate. Trebuie avut în vedere că în această perioadă deşi a început apariţia albinelor tinere. Acesta este procedeul cel mai simplu. De exemplu: familiile orfane vor primi o matcă de la rezervă ori se vor unifica cu alte familii. deasupra cuibului. Se instalează cântarul de control pe care se aşează cea mai puternica familie de albine . zahăr şi polen. în cazul familiilor slabe şi puternic infestate. Prin cernere se separă din masa de resturi două componente: 1) albine moarte care se ard şi 2) ceara care se topeşte. În funcţie de constatările ocazionate de acest control . Ce dăm albinelor înfometate sau în pericol de înfometare? Simplu. şi deci puterea familiei fiind încă în descreştere. cantitatea de hrană în kg miere şi/sau păstură. grăbindu-le sfârşitul. cele lipsite de hrană. rame cu păstură sau chiar turte din miere. zahăr şi polen aşezate pe leaturile superioare ale ramelor. Dacă există posibilitatea. în porţii mai mari de 300-500ml periodic şi succesiv la 1 sau 2 zile în funcţie de rapiditatea cu care albinele îl prelucrează şi hrănitorul se goleşte. schimbul de generaţii se face încă destul de încet.la început în porţii mici de 150 250ml şi pe măsură ce timpul se încălzeşte şi în funcţie de puterea familiilor. astfel încât acesta să fie cât mai bine strâmtorat cu putinţă. Dacă materialele care asigură protecţia termică (salteluţe sau alte materialelor izolatoare) sunt umede se usucă la soare ori vor fi înlocuite cu altele uscate. Observând atent aceste resturi care în general sunt formate din rămăşiţe de ceară şi albine moarte putem deduce dacă iernarea a decurs bine sau rău. cu experienţă care. În cuib se lasă doar fagurii cu hrană şi puiet bine acoperiţi de albine. prezenţa mătcii. Un procedeu mai complex şi mai complet este cel prin care la hrănirile de stimulare albinele se furajează cu turte din miere.sporeşte gradul de uzură al albinelor şi aşa slăbite în urma trecerii peste perioada de iernare. starea de sănătate. colecţia revistelor de specialitate sau poate apela la un apicultor consacrat. mortalitatea albinelor de iarnă prevalând apariţia albinelor tinere.

îşi caută locuri izolate şi călduroase pentru a-şi face cuiburile în care să nască puii. se curăţă petele de diaree prin răzuire urmând ca. în acest mod putându-se urmări mai uşor gunoaiele (resturile) aruncate afară de albine şi dându-se în acelaşi timp un aspect mai curat şi plăcut stupinei. şoarecii circulă nestingheriţi prin părţile laterale ale cuibului şi mai ales în spaţiul din spatele diafragmei şi deasupra podişorului. În funcţie de evoluţia vremii e de preferat să se menţină gratiile împotriva şoarecilor la urdinişuri. Unificarea se face prin simpla transvazare a cuibului familiei orfane lângă cuibul familiei cu matcă. În cazul familiilor orfane. De asemenea.pentru a cunoaşte potenţialul melifer al zonei în care se practică stupăritul. Pericolul apare doar în cazul în care în familia orfană au apărut albine ouătoare. aşa-numita �oglindă a stupului" în faţa acestuia. familiile respective iernând în condiţii mai bune. mai târziu. Se va avea grijă să se asigure stupului o înclinare spre înainte de 6-8° (dacă nu s-a procedat astfel în toamnă. chiar dacă sunt ocupaţi cu cantităţi mici de puiet. chiar plăcută (doar nu degeaba se spune: "ochiul stăpânului îngraşă vita") cu efect benefic în familiile care efectuează aceste zboruri. fagurii respectivi să fie scoşi şi daţi la topit. intens şi de durată în atmosfera încălzită de razele soarelui este o imagine reconfortantă pentru oricare privitor. În felul acesta albinele îndepărtează mai uşor cadavrele albinelor moarte şi alte gunoaie care apar în această perioadă pe fundul stupilor. Se continuă stimularea şi supravegherea zborului general de curăţire. De altfel. pentru dezinfecţie.5-1% hipermanganat de potasiu sau albastru de metil. Aceste observaţii şi înregistrări se execută pe întreaga perioadă a sezonului apicol activ. precum şi a evoluţiei cântarului de control. Un zbor vioi. în asemenea cazuri izolarea mătcii fiind obligatorie. unde-şi fac de regulă cuiburile.din stupina şi se începe înregistrarea în carnetul de stupină a observaţiilor meteorologice. Este o măsură binevenită menită a satisface necesarul de apă consumată pentru creşterea puietului. Toţi apicultorii ştiu că stimularea şi supravegherea zborului de curăţire este o lucrare uşoară. Pentru ajutorarea creşterii de puiet şi evitarea pierderii albinelor zburătoare care asigură apa necesară creşterii puietului. în această perioada mătcile fiind acceptate uşor de albinele străine. În cazul în care pe asemenea faguri sunt cantităţi mai mari de puiet. Izolarea mătcii nu este obligatorie. tocmai pentru că în această perioadă şoarecii devin mai activi. deranjând albinele prin foiala lor şi mai ales prin mirosul pe care-l degajă ei şi excrementele lor. Nu e rău să se pună în adăpătoare. care în timpul iernii şi-au pierdut mătcile dintr-o cauză oarecare. s-a considerat în mod experimental (Escov) că la stupii astfel înclinaţi are loc o mai bună aerare (ventilaţie) a cuibului. Nu e rău ca tot acum să se refacă. în perioadele cu temperatură mai ridicată se asigură albinelor apa necesară. Cu toate că albinele nu mai au ghemurile atât de compacte ca în timpul iernii. să se cureţe. prin montarea de adăpătoare în locurile însorite din stupină în care se pun apă călduţă cu sare (5 g/l). după ieşirea puietului. Formarea familiilor temporare sau ajutătoare cu mătcile de rezervă iernate în afara . şi apă în care s-a dizolvat 0. se unesc cu alte familii mai slabe din stupină. se îndepărtează din cuiburi fagurii puternic murdăriţi de pete de diaree. iar în lipsă. fenologice. la pregătirea familiilor pentru iernat). acestora li se dă o matcă din nucleele de rezervă. situaţie care se recunoaşte prin prezenţa de puiet bombat sau de ouă depuse neregulat pe pereţii celulelor sau mai multe ouă într-o celulă.

Sucul de ceapă se adaugă în siropurile preparate pe bază de ceaiuri. Tratamentul se face în principal cu Fumidil-B conform prospectului. stupi.). elemente de stupi ş. Administrarea streptomicinei pentru o aşa-zisă stimulare sau în tratamente este cu desăvârşire interzisă. Principala boală de primăvară este nosemoza. însârmarea şi lipirea foilor de faguri artificiali care vor întregi echipamentul de faguri noi destinat înlocuirii anuale a cel puţin 1/3 (o treime) din totalitatea zestrei de faguri a stupinei. a petelor de diaree. . în aşa fel încât familiile de albine să se dezvolte normal şi să iasă fără pierderi din iarnă. producerea de miere în secţiuni etc.după ce acesta a fost în prealabil curăţat de ceară şi propolis. În atelierul stupinei Curăţirea. bidoane. colectarea de polen. Acesta va indica tratamentul care trebuie obligatoriu urmat întocmai altfel boala sau bolile se vor acutiza şi extinde determinând pagube în efectiv de cele mai multe ori irecuperabile. gălbenele. repararea. Se verifică şi se pun la punct materialele şi utilajele folosite la creşterea mătcilor. în camere. Este o metodă ecologică de prevenire/tratare a nosemozei. dezinfecţia. tăvi de descăpăcit. se foloseşte orice moment prielnic oferit de vreme pentru efectuarea lucrărilor amintite. în afara măsurilor de reducere a gradului de umiditate în stupi. la slăbirea familiilor de albine. urmată de spălarea în apă fierbinte cu sodă şi săpun de rufe. Pentru combaterea nosemei. cu ajutorul dălţii apicole sau a unui şpaclu. Spirtul va arde. atenţie la normele de protecţie a muncii şi de prevenire a incendiilor! Încheierea. cu consum de hrană şi mortalitate mică sunt selecţionate. fără a lăsa cenuşă ori mirosuri neplăcute şi va dezinfecta eficient suprafaţa de lemn a stupului. Dezinfectarea stupilor şi a materialelor ce urmează a fi folosite în continuare este obligatorie măcar prin curăţarea (râcâirea) crescăturilor de ceară. în strat subţire. Organizatorice: Procurarea de material săditor şi plantarea de arbori şi arbuşti nectaro-poliniferi. Aprecierea rezistenţei la iernare a grupei familiilor de prăsilă . Spirtul este extrem de inflamabil. Şi mai bine este dacă această lucrare este urmată de o flambare atentă cu lampa de benzină sau cu un arzător de aragaz. Netratată duce la depopularea. Pentru a stinge focul e necesar doar să se închidă capacul stupului.a. recondiţionarea. de venin.preparate din sunătoare. O metodă eficientă de dezinfecţie este şi pulverizarea cu spirt a stupului. Deosebit de eficient în combaterea nosemozei este extractul de ceapă. muşeţel. La apariţia semnelor certe sau suspiciunilor de boală se va solicita medicului veterinar de teren sau de laborator diagnosticarea bolii sau bolilor. şi aprinderea spirtului. Deci. mucegaiului etc. coada şoricelului şi să se administreze dozele necesare de medicament.ghemului. Cele mai rezistente familii. a depunerilor de propolis.vopsirea utilajelor de care va fi nevoie în sezonul activ care se apropie (centrifuge. izmă. e bine ca hrana (şerbetul sau siropul) dat să se prepare pe bază de ceaiuri cu efect antinosematos . Diagnostic şi tratament în caz de boală în stupină. după care materialele se limpezesc în apă curată şi se usucă bine. În general.

5 km (raza economică de zbor a albinelor) este un om fericit în martie şi mai apoi. Bănuţei (Bellis perennis). cu turte de polen . Salcie căprească (Salix caprea). 2. înflorirea masivă şi continuă a pomilor fructiferi. Creşterea duratei zilei-lumină. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis). a modului în care au iernat familiile de albine cu scopul de a cunoaşte eventualele cauze ce au determinat o iernare necorespunzătoare şi luarea de măsuri pentru eliminarea în viitor a deficienţelor constatate. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în luna martie: Alunul (Corylus avellana). se recomandă ca vatra de iernare să fie situata într-o zonă care. aşezate lângă ultimul fagure ocupat cu albine. Pentru ele. Aninul negru (Alnus glutinosa). Ulm (Ulmus campestris). administrat odată la 10 zile în hrănitoarea ramă. de formare a rezervelor de hrană. începe un nou sezon. Nu uitaţi Contribuiţi la menţinerea puterii familiilor şi la întărirea rapidă a lor prin : 1. primăvara devreme.hrănirea suplimentară a familiilor lipsite de rezerve de păstură. Controlul rezultatelor iernării. Cine nu. Asigurarea mijloacelor de transport pentru deplasarea la pastoral. Răchită (Salix viminalis). spre sfârşitul lunii hrănirea suplimentară se face cu zahăr tos. Piersic (Piersica vulgaris). Cine poate să îşi transporte stupii într-un areal în care cel puţin o parte dintre aceste specii ocupă un segment important din suprafaţa cercului cu o rază de 3-3. Salcie albă (Salix alba). analiza situaţiei stupinei. Să aşteptăm cu speranţă şi încredere primăvara! Să ne bucurăm de venirea ei! Luna aprilie Apidiagnoza Deşi temperatura creşte. în decursul lunii aprilie pot surveni perioade reci. Prin această măsură activizaţi familiile de albine şi micşoraţi din consumul de hrană destinat producerii de căldură în cuib. Zălog (Salix cinereea). va trebui să respecte cât mai îndeaproape recomandările efectuând toate lucrările enumerate sub titlul Acţiuni specifice. a . 3. cu ploi sau chiar cu fulguieli scurte de zăpadă în unele zone ale ţării. vegetaţia să ofere surse de nectar şi polen ce asigură o accelerare a dezvoltării familiilor de albine. Ghiocel (Galanthus nivalis). Zambilă (Hyacinthus orientalis). Viorea (Scilla bifolia). în manualele de apicultură. Arţarul american (Acer negundo). Asiguraţi accesul razelor solare pe vatra stupinii în tot cursul zilei. temperatura creşte şi apar primele flori. Familiile de albine îşi încep activitatea din afara stupului.hrănirea stimulentă cu turte de pastă de zahăr. Cais (Armeniaca vulgaris).însămânţări de amestecuri furajero-melifere (facelia cu borceag şi altele). În stupinele mari. Odată cu mărirea zilei.împachetarea suplimentară a cuibului. de înmulţire. Ce minunat ar fi pentru albine şi pentru apicultor dacă stupina lui s-ar găsi înconjurată în martie de toate plantele enumerate mai sus! De aceea.

calitatea mătcii (matcă tânără şi prolifică sau matcă bătrână. rame în excedent). Ca urmare familia se extinde pe toate ramele. Factorii care influenţează depăşirea cu succes a pragului. Schimbarea la doi ani a mătcilor poate reduce mult. pentru forţarea pontei (accelerarea depunerii de oua) precum şi luarea în creştere a ouălor depuse de mătci. puterea familiei la intrarea şi ieşirea din iarnă. glande cu rol foarte important în producerea lăptişorului de matca. pe tot decursul lunii aprilie lucrările vor fi îndreptate spre asigurarea în principal a spaţiului necesar creşterii de noi generaţii de albine. matca a declanşat ouatul. . creează albinelor condiţii optime de activitate şi de dezvoltare a puterii familiilor. poate duce la reformarea ghemului şi părăsirea puietului ceea ce determină compromiterea lui. epuizata. epuizate şi care si-au încheiat menirea şi cele tinere se înregistrează mai devreme sau mai târziu în funcţie de câţiva factori frenatori sau propulsatori cum sunt: mersul (sau starea) vremii (condiţii meteo). Aceste albine au un dublu rol: acela de alimentare a mătcii cu hrană de calitate. Încă din ianuarie-februarie. matca îşi intensifică în fiecare zi ponta. pe porţiuni mai mari. la început pe suprafeţe ale fagurelui din centrul ghemului de iernare mici de 0-2 dm2. o grijă principală a apicultorului. fără rezerve în corpul gras. Tocmai în acest scop. vor muri. în plină perioadă de dezvoltare a familiilor de albine. a completării cantităţilor de hrană şi a izolării termice în condiţii optime a cuibului. Acesta este momentul cel mai dificil în familia de albine. surse de cules de la vegetaţia nectaro-poleniferă. zălogului etc. Sunt albine doici diferite de cele de iernare. crescute în cantităţi din ce în ce mai mari. Semnul egal între albinele bătrâne. precum şi a unor culturi agricole ca muştarul şi rapiţa de toamnă. În primăvară. când în stup exista rezerve de hrană. fenomen observat de obicei în a doua jumătate a lunii. Influenţează de asemenea ritmul ouatului.plantelor de pădure. starea de sănătate. a sălciilor. Albinele prost hrănite sau cu hrană de slabă calitate nu vor lua în creştere larvele determinând scăderea proporţiei de albine tinere faţă de cele bătrâne sau îmbătrânite. De aceea ca lucrare principală apicultorul trebuie să lucreze "cu un cuib strâns" adică eliminând ramele excedentare. "căderea" mătcilor în primavară atunci când familia are mare nevoie de o matcă bună. păstrarea căldurii necesare în cuib. Acum are loc înlocuirea totală a albinei de iarnă cu albine tinere. Rămâne. nereuşind să încălzească tot puietul existent. Spaţiul existent este mare acum (celule golite de miere. lăsând locul noii generaţii. în unele zone chiar lapoviţă. sunt în principal: cantitatea şi calitatea hranei din stup (miere. Apariţia unor zile capricioase. se va schimba în fiecare zi. cu temperaturi scăzute. Noile albine eclozionate vor îngriji generaţiile următoare. apoi din ce în ce mai mult. păstura) Influenţează în primul rând calitatea albinelor de iernare ca şi a celor de primăvară mai ales prin dezvoltarea glandelor hipofaringiene ale acestora. în favoarea albinelor tinere. cu defecte fizice). Este momentul când albinele îmbătrânite. în familie raportul dintre albinele de iernare şi cele nou apărute. ca şi iarna. datorită uzurii. sau practicarea hrănirilor stimulative. existenţa unor culesuri slabe. de iarnă. Procedând astfel căldura va fi asigurată la un nivel corespunzător. astfel încât albinele să acopere bine fagurii ramaşi în stup.

mult apreciată la consumul intern şi mai ales la export. De aceea grija principală a apicultorului este să îndeplinească la timp. va executa revizia de fond a familiilor de albine cu care ocazie se stabileşte puterea familiei . mai puţin solicitată. Oricine se ocupă de albine constată că apicultura costă şi costurile cresc pe zi ce trece datorită inflaţiei. Apicultorii ştiu ca mierea de salcâm este o miere superioară. faguri artificiali.de a aduna o cantitate de miere. diagnosticul şi tratamentul în caz de boală în stupină sunt lucrări înşirate şi descrise într-o derulare logică şi necesară. Armonizarea acestor factori într-o stupină este un caz fericit care se poate întâmpla sau nu.în cel mai nefericit caz . Cantitatea puietului şi modul (aspectul) său de amplasare determină calitatea lui.în intervale sau cantitativ (un interval de albine egal 200 g albina pe rama ME sau 300 g pe rama Dadant). numărul mare de albine culegătoare va asigura. Nici un apicultor nu trebuie să uite că dacă în luna trecută (martie) nu a efectuat lucrările obligatorii din cauza vremii nefavorabile în cel mai fericit caz sau din neştiinţă. Mai corect ar fi să spunem: optimizarea culesului înţelegând prin aceasta realizarea unui optim economic. corect şi cu profesionalism toate acţiunile menite împuternicirii rapide a fiecărei familii de albine. taxele şi alte plăţi efective făcute de proprietarul stupinei. cantitatea şi calitatea puietului (în rame ocupate de puiet) şi cantitatea de hrană rămasă în cuib după terminarea perioadei de iernare. Acest optim defineşte capacitatea fiecărei unităţi biologice de producţie stupul cu albine şi în final stupina .valoarea . Pentru aceasta. rame. aşa cum se zicea şi încă se mai zice: " Valorificarea superioara a culesului ". protecţia termică a stupilor (mai sunt zile şi mai ales nopţi reci). revizia generală sau de fond. costurile transportului în pastoral ca şi a forţei de muncă. întreţinerea albinelor (biostimulatori. De ce este nevoie de creşterea puternică şi rapidă a numărului de albine în fiecare familie? Foarte simplu: pentru că la primul mare cules de producţie caracterizat prin intensitate şi scurtime în timp (10-12 zile la salcâm). Depunerea compactă şi în cantitate mare (2-3 faguri de puiet la 5-6 intervale albină) . amortizări de utilaje).respectiv prolificitatea -mătcii. în cadrul a ceea ce numim vânzarea "în paletă" a unor cantităţi mai mari de miere variată sortimental. hrănirile anterioare de completare a rezervelor de hrană şi mai ales cele actuale de stimulare a dezvoltării. deci bine plătită. respectiv recolta a cărei valoare să acopere şi să depăşească cât mai mult cheltuielile ocazionate de creşterea. Dacă din punct de vedere biologic. Toţi autorii de manuale apicole ca şi apicultorii profesionişti recomandă hrănirile de stimulare în primăvară tocmai în ideea optimizării culesului care în ultima instantă nu înseamnă altceva decât o recolta mare = profit mare. fiziologic şi economic suntem lămuriţi să vedem care sunt Acţiunile specifice În stupină Revizia sumară de primăvară. odată cu creşterea temperaturii peste 15-16°C. De multe ori livrarea de către producător a unei cantităţi de miere superioară de salcâm este condiţionată de achiziţia de către cumpărător şi a altor sorturi de miere. neglijenţă sau nepăsare .acum este momentul să lucreze bine şi repede în stupină. medicamente.

Pentru mărirea suprafeţei de puiet fagurii cu resturi de miere aşezaţi după diafragmă şi chiar cei rămaşi în cuib se descăpăcesc. pentru alungarea albinelor hoaţe. până ce puietul ocupa bine 3-4 faguri în centrul cuibului. Cu această ocazie se scot. cu o fantă de 1/20 cm înspre peretele din faţă.) se pot introduce la clădit rame cu faguri . fapt care va obliga matca să coboare în corpul de jos unde va începe să depună ouă pe 2-3 faguri centrali iar intervalele corpului respectiv vor fi ocupate măcar pe jumătate de albine. în perioada de primăvară. precum şi fagurii albi care. În perioadele cu cules abundent şi mai ales dacă albinele beneficiază de cules de la vreun masiv melifer (rapiţă. cu celule goale în cuprinsul lui. care va trebui să fie înlocuită.. sau în cazul în care au iernat pe două corpuri. Fagurele nou introdus. În corpul aşezat deasupra. ci doar cu corpul. în ultimul caz trebuiesc luate măsuri atente de prevenire a furtişagului. nu se lasă fagurii cu miere sau cu sirop între stupi. se pun tăvi cu materiale fumigene în faţa urdinişurilor. în cazul în care au ieşit din iarnă cu mai puţin de 6-7 intervale de albine. unde se menţine până când în corpul de sus puietul va ocupa 8 faguri. la început. în plus. În acel moment se face inversarea corpurilor. poate fi uscat sau puţin stropit cu apă călduţă sau cu sirop slab de zahăr. din partea dinspre diafragmă. sau se trec după diafragmă fagurii goi. care de obicei este îndreptată spre sud (lucrare denumită spargerea cuibului). nu se ţine cuibul deschis timp îndelungat. Puietul puţin. La apariţia furtişagului se întrerupe imediat administrarea de sirop şi se închide stupul. Cât priveşte creşterea puietului. sunt acceptaţi mai greu de mătci pentru creşterea puietului şi care. sau li s-a redus un corp în primăvară pentru a se realiza un regim termic mai bun în cuib (la familiile slabe).indică o matcă de calitate. în acelaşi timp. Această schemă de dezvoltare a cuibului se foloseşte indiferent de tipul stupului. fagurele respectiv se poate introduce între ultimii doi faguri cu puiet. în acest mod strâmtorarea este mai puternică şi păstrarea regimului termic mai sigură. cu defecte. Acesta se aşează pentru început. Pentru o mai buna amorsare a creşterii de puiet în corpul pus deasupra. în continuare lucrându-se nu cu rama. în acesta se poate introduce un fagure cu puiet necăpăcit scos din primul corp. puietul introducându-se între fagurii în care matca a depus deja ouă. iar după ce puietul se extinde pe 5-6 faguri. menţin în cuib o zonă care se încălzeşte mai greu din cauza coeficientului termic mai redus. sub corpul ocupat de cuib. cei cu defecte. chiar şi la cei multietajaţi. Din acest moment. în locul lui introducându-se un fagure bun de ouat sau o ramă cu fagure artificial. 1-2 rame cu faguri artificiali. şi eventual se umezesc stupii cu petrol. pentru trecerea albinelor. cu multe celule de trântori. aceştia pot fi lăsaţi pentru prima perioadă doar pe un corp. împrăştiat. cu care se încadrează (intercalează) fagurii cu ouă sau cu puiet. cătină etc. acesta se menţine cât mai strâns. se mai pot introduce în locul fagurilor goi. albina ocupând complet intervalele dintre faguri. arata o matcă uzată. astfel încât puietul să fie depus cât mai compact. muştar. mai închis la culoare (lucrarea se numeşte lărgirea cuibului). se montează (ataşează) şi cel de al doilea corp. între acestea să se introducă o folie din plastic sau din carton asfaltat. o dată la 6-7 zile se introduce la marginea puietului câte un fagure bun de ouat. Cuibul se menţine în acest mod până ce puietul se extinde până la fagurii laterali. Dacă stupii ME au iernat doar pe un corp. Se lucrează repede şi precis. prolifică. iar albina trece ziua şi pe fagurii de după diafragmă. dacă în natură există un oarecare cules de întreţinere. motorină etc. se reduce deschiderea urdinişului. sănătoasă. în momentul în care albina ocupă bine 8-9 intervale şi există 6-7 faguri cu puiet. şi a fost lăsat doar corpul în care se afla cuibul familiei de albine.

de regulă. . Plantele mărunţite se pun într-un vas emailat peste care se toarnă o cantitate mică de apă rece ca să se îmbibe. în acest mod putem realiza începerea clădirii la mai mulţi faguri. Hrănirile stimulative de primăvară se fac cu sirop de zahar sau miere (apa + zahăr = 1:1 1 parte apă la 1 parte zahăr -) în cantităţi mici. Aceşti faguri pot fi lăsaţi în locul respectiv până ce sunt clădiţi complet sau pot fi înlocuiţi cu alţi faguri artificiali doar după ce celulele au fost trase numai pe jumătate din înălţime. Cea de a doua variantă este de preferat. nu de fiecare plantă).4-0. uneori în celule existând chiar şi ouă sau puiet tânăr de trântori. luate în părţi egale. în plus. pe măsura ce sunt terminaţi de crescut. este administrarea în hrănitoare de zahăr tos puţin umectat. albinele care efectuează alte munci în stup. induce un plus de activităţi: . Infuzia la nevoie se poate face din una. trei sau toate plantele indicate. Pot apare însă şi perioade lipsite de cules. şi de lungă durată şi. în această perioadă. fagurii urmând a fi terminaţi de crescut la culesul următor. faguri care pot fi recoltaţi periodic. O metoda eficientă şi cu un volum necesar mai mic de muncă. frunze şi flori de busuioc (Ocimum basilicum). în alt vas se fierbe apa .la matcă: mărirea numărului de ouă depuse într-un interval de timp.5 kg miere. blocaţi cu păstură. în funcţie de puterea familiilor şi de capacitatea lor de prelucrare a siropului. în această perioadă există un cules de întreţinere. de nectar. în plus îI pot strica clădind în unele cazuri celule de trântor. Pentru remedierea acestei situaţii.artificiali. uneori chiar mai intens. Administrarea în hrănitoare a porţiilor mici de sirop din zahăr călduţ creează o senzaţie de cules care. albine bolnave) împotriva acestei boli preparatul FUMIDIL B administrat conform prospectului. administrate periodic şi repetat la un interval de 3-4 zile. amplificare şi accelerare a dezvoltării este esenţială. care influenţează negativ desfăşurarea normală a creşterii puietului. Astfel administrat. mai intens (salcâm). Furajarea albinelor în scop de stimulare. două. de preferat cu coroane de 0. frunze de mentă (Mentha p/per/ta). În acest caz fagurii destinaţi creşterii puietului . creând senzaţia de cules. albinele nu depun nimic. cât şi un aport destul de mare de polen care. În situaţia în care se observă tendinţa depunerii de puiet de trântor.la albinele doici: contingente mai mari vor lua în creştere puiet mai mult. în unele cazuri. Poate fi folosit însă doar atunci când temperatura exterioară a atins cel puţin 16-18°C. bazată pe instinctul de acumulare. flori de muşeţel (Matricaria chamomilla). eventual însârmată (rama clăditoare) în care albinele vor trage faguri naturali cu celule de trântori. în vederea asigurării hranei hidrocarbonate necesare (miere) se vor face hrăniri stimulente. flori de coada şoricelului (Achilia millefolium). şi nu vom tine ocupat locul respectiv cu un fagure alb în care. în faguri şi chiar în afara stupului vor fi mai zorite. poate bloca fagurii destinaţi creşterii de puiet. Întrucât primăvara se pot manifesta semnele clinice ale nosemozei (pete de diaree. trebuie să fie scoşi din cuib şi înlocuiţi cu alţi faguri goi. amplasaţi la marginea cuibului lângă ultima ramă de puiet. sau ceaiuri preparate din mai multe plante medicinale: sunătoare (Hypericum perforatum). se va introduce la marginea cuibului o ramă goală. folosirea zaharului este permanentă. nu provoacă furtişag. Infuzia se prepară astfel: cantitatea de plante uscate trebuie să fie de 20 g la un litru de apă (în total. buni de ouat. În general. mai ales la familiile cu mătci mai bătrâne.

scop în care se scot faguri cu puiet căpăcit de la familiile foarte puternice (6-7 faguri cu puiet) şi se introduc în familiile de putere medie (4-5 faguri cu puiet). După ce se stinge focul se acoperă vasul şi se lasă timp de 30 de minute pentru a se produce extracţia principiilor active. Utilizarea streptomicinei în tratamente cu scop preventiv sau curativ este cu desăvârşire interzisă. Se strecoară şi cu aceasta infuzie (ceai) se prepara siropul. În nici un caz acum în siropuri sau mai devreme în paste. ce se deplasează greu şi sunt incapabile de zbor) corelate obligatoriu cu examenele de laborator . La introducerea puietului se va avea grijă ca acesta să fie bine acoperit de albina familiei ajutate. scoţându-se toţi fagurii de prisos şi izolându-se cuibul cât mai bine din punct de vedere termic. se aplica tratamentul contra varroozei. indiferent de cantitatea de puiet şi de miere pe care o conţine. În cazul afectării stupinei de nosemoză .diagnosticată pe baza semnelor clinice (pete de diaree. Cele cu mătci bătrâne. albine cu abdomenul destins. fără să fiarbă. cu aceeaşi ocazie rezolvându-se şi pregătirile stupilor în vederea unor eventuale deplasări ulterioare în stupărit pastoral. Familiile de albine vor fi mutate în stupi dezinfectaţi prin spălare cu apa şi sodă de rufe (carbonat de sodiu) 50 g la litru de apă caldă. atât pentru evitarea blocării cuibului cu polen cât şi în vederea asigurării unor rezerve de polen necesare în perioadele lipsite de polen sau pur şi simplu în scopuri comerciale. e de preferat ca fagurele respectiv să fie scos la reformă şi topit. Când infectarea cu locă cuprinde mai multe celule pe acelaşi fagure.care se toarnă fierbinte peste plantele din vasul în care s-au îmbibat cu apă rece. În cazul apariţiei de larve bolnave de puiet văros sau locă se iau imediat măsuri de tratament. La 1 litru ceai se adaugă 1 kg zahăr şi zeama stoarsă de la o jumătate de lămâie.5 l) în funcţie de puterea familiei. În acest fel. fără defecte şi dezinfectaţi. mai bine se reformează şi se refac în decursul sezonului activ.stupina va fi igienizată prin îndepărtarea fagurilor vechi sau cu pete de diaree.de regulă roi formaţi în anul anterior şi care. În vederea valorificării optime a culesului de la salcâm poate fi executată aşa-numita uniformizare a puterii familiilor. defecte. şerbet ori zahar candi nu se vor introduce în compoziţie streptomicină ori alte antibiotice. din anumite motive au ieşit din iarnă foarte slăbite. Tot în această perioadă. Mierea cu urme de streptomicina este refuzată la cumpărare. luat de la familiile puternice şi introdus în familiile foarte slabe. flasc. transvazarea făcându-se mai uşor dat fiind puterea redusă a familiilor de albine. Se administrează porţii de câte 250-500 ml (0. de patru ori la interval de 5 zile. Este bine ca tot acum să se treacă (transvazeze) familiile de albine în stupi curaţi. iar pe de altă parte se poate evita intrarea prematură a familiilor foarte puternice în . altfel puietul neacoperit de albine poate răci şi se pierde fără folos De aceea în asemenea familii se introduc fagurii cu puiet pe suprafeţe mai mici. De asemenea.25-0. sau afectate de diferite boli. stupina ajungând la perioada de cules cu un efectiv mai mare de familii puternice. familiile de putere medie ating mai repede o putere mai mare. cu şanse puţine de supravieţuire prin forţe proprii. Vasul cu plante şi apa fierbinte se lasă 5 minute la foc mic. Se execută de asemenea întărirea familiilor foarte slabe prin introducerea de puiet căpăcit cât mai aproape de eclozionare. este bine să se monteze colectoarele de polen. De remarcat că merită a fi întărite doar acele familii care au mătci tinere valoroase .

II şi chiar III) decât familiile de albine puternice şi sănătoase adăpostite în stupi integri (fără crăpături sau dezmembrări). închizătoarele de urdiniş . Corpurile de recoltă (magazine sau caturi) echipate cu ramele cu faguri noi sau deschişi la culoare. Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi şi însămânţări de plante melifere.vor fi toate funcţionale. Trebuie stabilit precis: câţi stupi vor fi transportaţi. care oricum nu se vor întări prea mult până la înflorirea salcâmului.frigurile roitului. grile etc. Se condiţionează polenul recoltat prin triere şi uscare după care se conservă prin tratare cu tetraclorură de carbon sau prin menţinerea în congelator. Fireşte ca nu vom deplasa la salcâm (l. Organizatorice În cazul în care urmează ca stupina să se deplaseze în pastoral se pregătesc materialele necesare împachetării şi transportării stupilor. în vederea realizării unor cantităţi cât mai mari de propolis proaspăt.. urdiniş etc. contra moliei cerii. În aceasta perioadă albinele au tendinţa de a strânge cantităţi mai mari de propolis cu care astupă eventualele crăpături sau spaţii goale dintre piesele stupului (rame. folosiţi la o singură recoltă sau recent construiţi vor fi asiguraţi în totalitate. urmând a se dezvolta în timpul acestuia şi după. cuştile de eclozionare. document prin care se atestă starea de sănătate a efectivului stupinei.adică accesoriile cu care sunt dotate tipurile de stup îndeobşte folosite .). Daca nu s-a făcut atunci nu-i târziu nici acum. în locul fagurilor cu puiet căpăcit din familiile foarte puternice introducându-se faguri cu ouă şi larve tinere scoase din familiile de putere medie. în ce loc şi pe ce vatră temporară vor fi răspândiţi. în scopul menţinerii microclimatului optim creşterii puietului. plase. Pentru aceasta este nevoie de două documente obligatorii: 1) Repartiţia de stupărit pastoral vizată de organele locale Romsilva şi 2) Certificatul sanitar-veterinar eliberat de medicul veterinar de la circumscripţia veterinară de care aparţine localitatea de unde se transportă stupii. se întocmesc şi se obţin vizele pe actele necesare efectuării acestei lucrări. cât şi prin folosirea unor colectoare speciale de propolis (pânze. nucleele de împerechere etc.). crescăturile şi resturile de ceară. care primesc puietul căpăcit. de cea mai bună calitate atât prin răzuirea directă cu ajutorul dălţii apicole a pieselor stupului. Se însârmează rame şi se fixează fagurii artificiali. Planul deplasării în pastoral trebuia definitivat încă din timpul iernii. În atelierul stupinei Se topesc fagurii reformaţi. sitele de ventilaţie. În locul cedării puietului căpăcit se poate practica schimbul de faguri cu puiet. podişor. Acest mod de unificare (întărire) nu are rost să se aplice la familiile mai slabe (2-3 rame cu puiet). mânerele. Se introduc faguri cu celule de trântori în familiile selecţionate. Se fac lucrări pregătitoare pentru creşterea de mătci şi producerea de roi. Tijele şi fluturaşii de rigidizare (la stupii ME). Se . fagurii necorespunzători din cuib. se pregătesc leţişoarele cu botci. de rezervă. Se tratează fagurii depozitaţi. Această situaţie trebuie folosită cât mai intens cu ocazia reviziilor periodice a stării familiilor.

cele doua specii de paltin oferă şi culesuri de mană sau de la salcia albă şi cea căprească albinele adună pe lângă polen. Unele specii ca de pildă mesteacănul şi ulmul interesează albinele numai pentru .mijloace de frânare şi semnalizare care să funcţioneze ireproşabil. Altfel cei abilitaţi pot aplica amenzi. Cireşul (Cerassus avium)". remorci sau platforme) ca şi cu ajutorul unor mijloace de transport specializate este reglementat de acte normative care trebuiesc cunoscute şi respectate. Aici este obligatoriu să avem în vedere rigidizarea stupilor înţelegând ca întreaga unitate de încărcătură a mijlocului de transport este asigurată prin legarea corectă cu frânghii. unele ca de exemplu arţarul tătăresc. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*. Cătina albă (Mippophae rhamnoides)". Mierea în făguri (secţiuni) este un sortiment foarte apreciat şi bine plătit. Părul (Pirus sativa)". Aproape toate plantele enumerate oferă albinelor un cules de nectar şi polen. Zălogul (Salix cinerea)**. Mărul (Malus domestica)". Salcia caprească (Salix caprea)"*. Rapiţa de toamnă (Brassica napus var oleifera)***. Asigurarea polenizării livezilor de pomi roditori şi a culturilor de rapiţă de toamnă prin încheierea contractelor de polenizare cu proprietarii de livezi. Unii autori atrag atenţia ca volumul de faguri scontaţi ca faguri de recoltă trebuie să fie de 2-3 ori mai mare decât cei ocupaţi efectiv de mierea capacită care va reprezenta recolta propriu-zisă. Vioreaua (Scilla bifolia)*. Salcia albă (Safe alba)*". Păpădia (Taraxacum officinale)". Mesteacănul (Betula alba)*. Măceşul (Rosa canina)". Caisul (Armeniaca vulgaris)**. (Acer tataricum)**. jugastrul. Răchita (Sa//x viminalis)". Corcoduşul (Prunus cerasifera)**. Zambila (Hyacinthus orientalis)*. Vişinul (Cerasus vulgaris)". Căpşunul (Fragaria moschata)*. Bănuţei (Bellis perennis). Deplasarea trebuie astfel organizată încât ea să decurgă în siguranţa. Pentru obţinerea ei vom asigura stupină cu stocul de rame echipate cu secţiuni. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în aprilie: În aprilie începe sau continua înflorirea următoarelor specii melifere: Arţarul american (Acer negundo)*. Ulmul (Ulmus campestris)". Recunoaşterea vetrelor temporare în masivele de salcâm trebuie efectuată din timp iar transportul propriu-zis este recomandat a se face în timpul nopţii. Jugastrul (Acer campestre)*". Mahonia (Mahonia aquifolium)*. echiparea platformei cu obloane sau înălţătoare. În mijlocul de transport cu care se efectuează deplasarea nu vom uita să punem cântarul de control. nectar. Transportul stupilor pe drumurile publice în mijloace de transport obişnuite (camioane. fără incidente. Paltinul de munte (Acer pseudoplatanus)". Arţarul tătăresc. maronii alterează culoarea mierii de salcâm la care indicele colorimetric constituie o restricţie importantă şi definitorie pentru calitate respectiv pentru preţul de vânzare. Rapiţa salbatică (Brassica rapa)". lucru pe care nu-l dorim nimănui. Prunul (Prunus domestica)". Paltinul de câmp (Acer platanoides)". De ce? Pentru că prelucrarea nectarului în timpul unui cules de mare intensitate şi de scurtă durată necesită un spaţiu mare în care să-şi găsească loc abundenţa de nectar reprezentată de picăturile care aduse şi regurgitate de albine se preling pe pereţii celulelor.ştie că fagurii vechi. mană şi propolis. Cornul (Cornus mas)**. Asigurarea braţelor de muncă suplimentare. Astfel nectarul pierde mai repede surplusul de apă ajungând să conţină până la 18-20% cât trebuie să aibă mierea maturată (de la 30-40% cât conţine iniţial nectarul florii de salcâm).

bine întocmit care armonizează necesităţile cu posibilităţile garantează din start acţiunii de stupărit pastoral şansele cele mai bune de reuşită. În concluzie: Luna aprilie este o perioadă de activitate deosebit de intensă de care depinde dezvoltarea normală a familiilor de albine şi rezultatele economice ale sezonului activ ce urmează.polen şi mană. Familiile slabe se întăresc cu 2-3 faguri cu puiet daţi odată. În aceasta lună culesurile sunt în general definite drept culesuri de întreţinere dar de la speciile care intră în categoria ce are pondere apicolă mare sau mijlocie se pot înregistra uneori chiar culesuri de producţie ca de pildă în livezile de pomi fructiferi sau în vecinătatea lanurilor de rapiţă cultivată.deci profitabil! Luna mai . Asiguraţi spaţiul necesar pentru ouatul mătcilor. întărirea familiilor în vederea folosirii culesurilor timpurii (salcâm). Oricum este important să cunoaştem şi mai ales să valorificam culesurile de nectar. După denumirea populară (comuna) şi cea ştiinţifică am indicat ponderea (importanţa) apicolă prin asterisc astfel: **** (4 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă foate mare. Deşi culesul de la salcâm se declanşează abia luna viitoare. Un plan realist. Să aşteptam cu încredere culesul de la salcâm şi să fim bine pregătiţi pentru a-l valorifica la modul optim. mereu mai multe. Sper întrun aprilie senin. *** (3 asteriscuri) înseamnă pondere apicolă mare. ** (două) = pondere apicolă mijlocie şi în sfârşit * (un asterisc) = pondere apicolă mică. luna viitoare. mai harnice şi bine pregătite pentru marele cules care vine: cel de la salcâm. Nu uitaţi În luna aprilie. toate măsurile pregătitoare. va fi marcat astfel:***. Măsurile arătate se aplică numai în cazul familiilor sănătoase şi sunt contraindicate în cazul stupinelor infectate cu boli. Prin fagurii introduşi în schimbul fagurilor cu puiet căpăcit se oferă familiilor puternice spaţiul necesar pentru creşterea în continuare a puietului şi astfel se previne apariţia prematura a frigurilor roitului la familii puternice şi se întăresc totodată familiile slabe. călduros cu albine sănătoase. Neefectuarea la timp a lucrărilor. Aceasta o doresc tuturor stupinelor şi proprietarilor lor. legate de tehnologia întreţinerii familiilor ca şi acţiunile organizatorice trebuie gândite şi înfăptuite din timp. Acesta este de patru stele (asteriscuri) adică are o pondere apicolă Foarte mare şi. La apariţia perioadelor lipsite de cules se recurge imediat la hrănirea suplimentară a familiilor . în special la culesul de la salcâm ca şi la celelalte culesuri de vara.mijloc de menţinere a puterii familiilor şi întărirea continuă a lor. polen. cu puiet luat din familiile foarte puternice. executarea lor cu rabat la calitate în mod sigur se va reflecta negativ asupra recoltei stupinei. Se va acorda o deosebită atenţie întăririi familiilor ramase în urmă. creşterii de puiet şi depozitarii nectarului şi polenului adus în stup. Se ia cel mult un fagure cu puiet căpăcit la interval de 10 zile. mana şi propolis oferite de aceste specii spre binele albinelor şi spre binele şi profitul apicultorului. obiectivul principal îl constituie intensificarea la maximum a creşterii de puiet.

la începutul ei sau ceva mai târziu. Pe zi ce trece această cantitate va fi din ce în ce mai mare. Mătcile prolifice depun peste 2. scoţând şi privind o ramă mişcările albinelor pot părea haotice şi de neexplicat pentru un necunoscător. O hrană de bună calitate. cel de salcâm. Deschizând stupul. Pe seama albinelor tinere crescute în lunile martie. depozitarea mierii şi păsturii se petrec simultan şi cu intensitate parcă mereu sporită. dar şi prin creşterea temperaturii care trezeşte la viaţă întreaga natură ce apare decorată în zeci de culori. aprilie şi începutul lunii mai. proporţia între elementele care constituie hrana larvei fiind schimbată aproape în fiecare zi. Odată depuse ouăle. ideea de la care am pornit vizează acum tocmai locul şi rolul apicultorului în fenomenul apicol complex care este . În majoritatea zonelor intensitatea creşterii de puiet atinge nivelul maxim. familiile de albine s-au dezvoltat şi dispun de întregul potenţial productiv pentru valorificarea culesurilor din această perioadă.Dar un apicultor ştie că în acel superorganism care este familia de albine totul este programat conform unei legi de fier ce defineşte acel determinism care guvernează comportamentul individual respectiv biologia şi fiziologia fiecărei albine. cu defecte (aripi sau picioare rupte) nu poate asigura dezvoltarea necesară acestei perioade. prin depunerea lângă ouă a unei mici cantităţi de lăptişor de matcă amestecată cu miere.chiar fără a fi apicultor . Am conturat acest tablou pe care poate unii îl vor considera pe nedrept idilic întrebânduse: la ce serveşte imaginea evocată mai înainte? Ei bine. Pe lângă hrana necesară. a trântorilor şi totodată a întregii colectivităţi. şi în cele două luni următoare. Spre sfârşitul lunii. în a treia decadă. cu un aport mare de proteine va fi garanţia unei generaţii de puiet de bună calitate şi în final asigură albine rezistente la uzura specifică creşterii puietului şi culesurilor de nectar. dar o matcă îmbătrânită. în toată ţara înfloresc pădurile şi plantaţiile de salcâmi care asigură familiilor de albine un bun cules de nectar şi ca urmare realizarea unor importante producţii de miere marfă de cea mai bună calitate. prelucrarea nectarului.000 ouă în timp de 24 de ore. după primul mare cules al anului. dacă nu se iau măsuri de prevenire. la un moment dat dezvoltarea familiilor de albine se apropie foarte mult de punctul de dezvoltare maxim şi uneori chiar atinge apogeul. Principalele munci efectuate de albine: creşterea puietului.Matca tânără.Apidiagnoza A cincia lună calendaristică "florar" se caracterizează printru-un climat schimbător. culesul de nectar şi polen. În luna mai. unele din ele. eficient ca structură funcţională. de bună calitate poate ajunge la asemenea performanţe. a mătcii. secreţia de ceară şi clădirea fagurilor. Fireşte că şi matca depune ouă cu viteză accelerată. De aceea în familiile cu mătci de acest fel se pot observa botei de salvare sau de schimbare liniştită. albinele tinere (doici) vor trece la creşterea puietului. Este de fapt vorba despre o minunată coeziune a unităţii biologice care se comportă ca un organism viu. De această realitate se poate convinge oricine . să o articuleze şi mai ales să o facă să funcţioneze într-o structură vie. asigurarea temperaturii în cuib rămâne un factor important de care depinde creşterea unor generaţii de albine de bună calitate.privind acel permanent du-te-vino de la urdinişul stupului într-o zi caldă şi senină. intră chiar şi în frigurile roitului. atingând randamente de productivitate pe care inteligenţa managerială a omului nu a reuşit să o proiecteze. Capacitatea mătcii de a depune ouă trebuie să fie secondată de capacitatea albinelor de a creşte un număr atât de mare de ouă.

Este important să utilizăm la nivel optim potenţialul natural al albinelor de secreţie a cerii . Deci. . la mijloc. dacă există. De preferinţă ramele trebuie să fie de culoare mai închisă. Nu este indicat a se introduce mai multe rame o dată. Numai astfel finalul anunţat şi aşteptat: miere multă şi de calitate se va înfăptui. rolul lui este ca prin tot ceea ce face corect şi la timp să asigure desfăşurarea nestânjenită a tuturor activităţilor din stupi. Operaţiunile pregătitoare au fost descrise în calendarul pe aprilie. tot prin spargerea cuibului sau lateral de cuib. Echiparea cu magazine de recoltă a stupilor verticali cu magazin sau cu corpuri a stupilor multietajaţi este o operaţiune pregătitoare înainte de cules repetată dacă este nevoie în timpul culesului. care sunt Acţiunile specifice În stupină Având în vedere că în luna mai apare culesul principal la salcâm unde familiile trebuie să ajungă la o dezvoltare maximă este necesar ca în stupină să se acorde o mare atenţie lucrărilor de stimulare a dezvoltării acestora. Începutul lunii mai trebuie să găsească familiile de albine în plină dezvoltare. transportul stupilor şi răspândirea lor pe noul amplasament se va proceda la anunţarea primăriei din localitatea pe raza cărora se află stupina sau stupinele. Înlocuirea anuală a 2/3 sau chiar 1/2 din totalul fagurilor este o manieră de lucru foarte bună prin care se evită perpetuarea unor agenţi patogeni.potenţial puternic manifestat în această lună . Dacă iniţial lărgirea s-a făcut lateral sau bilateral faţă de centrul cuibului de acum se sparge cuibul. cu puiet de trântor căpăcit. cu unul sau doi faguri introduşi separat între două rame cu puiet. Lărgirea periodică a cuibului la început cu faguri crescuţi. De asemenea familiile slabe se pot unifica. Oricum. în aprilie a fost pe agenda de lucru ca urgenţa nr. în toate cazurile fagurii destinaţi prelucrării nectarului şi depozitării mierii vor fi deschişi la culoare pentru a nu altera culoarea produsului. 1. sunt un balast pentru stupină pot fi ajutate cu faguri cu puiet căpăcit. La stupii orizontali se adaugă fagurii de strânsură sau. Fagurii artificiali utilizaţi la lărgirea cuibului se recomandă a fi daţi la crescut o dată cu înflorirea pomilor fructiferi (de obicei la data înfloririi cireşului). din care au mai eclozionat şi alte generaţii de puiet. Pe măsură ce aceste rame sunt umplute cu ouă se vor introduce alte rame. buni pentru ouat este o operaţiune care a fost declanşată poate chiar din luna martie. Prin aceasta se previne la familiile donatoare intrarea în frigurile roitului. Pregătirea şi derularea acţiunilor de stupărit pastoral vizează cu precădere marele cules de la salcâm.relaţia om-albină-natură. gata de eclozionare ridicaţi din familiile foarte puternice sau puternice. Locul apicultorului în această lună este în stupină. Familiile slabe care.mai mult să amplifice şi să accelereze ritmul desfăşurărilor din stup. aşa cum am mai spus-o. ba chiar . Folosirea ramelor clăditoare pe lângă că aduce un plus de ceară ajută la combaterea parazitului Varroa jobsconi prin recoltarea fagurilor din aceste rame. Acolo unde puterea familiilor permite şi în funcţie de evoluţia culesului de nectar şi polen se pot introduce rame cu faguri artificiali la clădit. Ar mai fi de amintit că imediat după identificarea vetrei temporare. Asigurarea spaţiului de ouat se face prin spargerea cuibului adică introducerea periodică a ramelor în mijlocul ramelor cu puiet. magazinul. Lărgirea cuibului este o acţiune care se desfăşoară periodic la câteva zile.pentru a asigura zestrea de faguri ai stupinei.

Este unul dintre cele mai importante momente ale anului apicol. De aceea supravegherea stării de sănătate este la ordinea zilei. Începerea creşterii primei serii de mătci pentru formarea roiurilor. spumuirea şi depozitarea mierii se vor face în spaţii (camere) curate având grijă să nu depreciem calitatea produsului.se alege unul de putere medie şi se aşează pe cântarul de control. extracţia. un declin şi un sfârşit. condiţionarea şi depozitarea mierii. în vederea respectării prevederilor legale privind protecţia albinelor. în masivele de salcâm din sudul ţării (aşa-numitul salcâm 1) se produce înfloritul. În cursul acestei luni. Recoltarea fagurilor. ca orice fenomen natural are un început. Trebuie reţinut că albinele bolnave nu aduc profit în stupină ci din contră produc pierderi iar măsurile de prevenire a bolilor se cer înfăptuite acum ca şi pe tot parcursul sezonului activ conform zicalei: "este mai uşor şi mai ieftin să previi decât să combaţi". 2 şi chiar 3 ceea ce conferă şanse sporite de realizarea unor producţii mari de miere superioară. luate în evidenţă. Descăpăcirea şi centrifugarea fagurilor. Dintre stupii răspândiţi pe vatră . În cazul familiilor bolnave se aplică tratamentul pentru combaterea nosemozei. strecurarea. înlocuirea mătcilor necorespunzătoare din stupină sau vânzare şi totodată începerea producerii lăptişorului de matcă. . un maxim. Acesta va indica prin diferenţele zilnice de greutate cât nectar aduc albinele în stup. Asigurarea rezervelor de polen prin folosirea colectoarelor de polen. centrifuga. pentru apicultorii interesaţi de valorificarea acestui produs. Pentru stimularea pontei. Orice fel de hrăniri a familiilor de albine vor fi sistate cu cel puţin 10 zile înainte de declanşarea culesului. alte vase vor fi atent curăţate şi dezinfectate înainte de utilizare şi bine spălate după fiecare acţiune). site. bidoanele. mersul culesului care. cuţite sau furculiţe de descăpăcit. Pentru prevenirea intoxicării albinelor primăriile trebuie anunţate asupra locurilor unde sunt amplasate stupinele. respectând întocmai tot ce s-a făcut la deplasarea iniţială (salcâmul 1). Mulţi apicultori practică pastoralul la salcâm 1. Sunt acţiuni care trebuie să se desfăşoare în condiţii de igienă perfectă. în cazul în care culesul este intens se vor recolta succesiv doar acei faguri cu miere ce a fost căpăcită pe cel puţin 1/3 din suprafaţa ramei. cât şi clădirea ramelor se vor face hrăniri stimulative cu sirop de zahăr în proporţie de zahăr:apă -1:1. tăvi.Numai astfel. Intensificarea ventilaţiei cuibului în timpul culesului de salcâm şi imediat după acest cules.cu 1-2 zile înainte de declanşarea înfloritului . Depozitarea mierii până la vânzarea ei se va face în camere curate şi uscate. familiile vor putea fi protejate în cazul aplicării unor tratamente fitosanitare cu substanţe toxice pentru albine. Acţiuni sanitar-veterinare. În nici un caz în sirop nu se va introduce streptomicină sau alte antibiotice. Vasele şi uneltele cu care se lucrează (corpuri de stupi. puietului văros şi a locei europene şi americane sau a celorlalte boli constatate. Desigur deplasarea succesivă a stupilor la masivele care înfloresc decalat în timp trebuie bine pregătita. Numai astfel eventualele pierderi consecutiv nerespectării normelor de combatere a dăunătorilor din agricultură sau silvicultură vor putea fi revendicate în faţa organelor abilitate să vegheze la respectarea prevederilor care reglementează activitatea de stupărit pastoral. În mai se pot manifesta unele boli ale albinelor.

Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. Catalpa (Catalpa bignonioides)*. Nu uitaţi Dacă în primele două decade ale lunii. Răpită de toamnă (Brassica napus var oleifera)***. bogate în nectar iar vremea să fie caldă şi însorită adică favorabilă culesului. Nu degeaba denumirea populară a lunii mai este Florar.. Paltin de câmp (Acer platanoides)**. Molid (P/cea excelsa)***. Mojdrean (Fraxinus ormus)**.. Viţa de vie (Vitis vinifera)***.. Salvia de câmp (Salvia protensis)**.Întreţinerea semănăturilor. . Cum salcâmul este specia cea mai importantă. Organizatorice: .. Paltin de munte (Acer pseudoplatanus)**. Vişin (Cerasus vulgaris)**. obiectivul principal îl constituie întărirea continuă a familiilor de albine şi folosirea culesului de la salcâm. Mică = *. Brad (Abies alba)"*. SALCÂM (Robinia pseudacacia)****. Pin (Pinus sp. . În această lună o abundenţă floristică de interes melifer oferă albinelor culesuri de nectar.Pondere apicolă: Foarte mare =****. Mare = ***. Cireş (Cerasum avium)**.. Luna iunie . Caprifoi (Lonicera tatarica)*.Dezinfecţia localului. Răpită sălbatică (Brassica râpa)**. Păducel (Crataegus monogyna)**. Mac roşu (Papaver rhoeas)**. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna mai: În mai înfloresc sau continuă să înflorească speciile melifere (în ordine alfabetică): Arţar tătărăsc (Acer tataricum)***.Pregătirea vetrelor la masivele melifere. Salcâm mic (Amfora fruticosa)**. . Trifoi alb (Trifolium repens)***. Drăcilă (Berberis vulgaris)*.)**.În atelierul stupinei: . Măr (Malus domestica)**.Prevenirea intoxicaţiilor. Bănuţei (Bellis perennis)*. Mac de câmp (Papaver dubium)*. Jugaştrii (Acer campestre)***.. Cătina albă (Mippophae rhamnoides)**.. Legendă . Sânger (Cornus sanguinea)**. în ultima decadă se va da o deosebită atenţie menţinerii puterii familiilor. .Însamânţările de plante melifere. polen.Uscarea polenului. . Gutui (Cydonia oblonga)**. prevenirii roirii naturale şi preîntâmpinării ieşirii roilor. Păr (Pinus sativa)**. Fărâmiţarea excesivă prin roire naturală sau artificială slăbeşte familiile. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Lucerna (Medicago saliva)**.. doresc tuturor stuparilor ca stupii lor să fie în masivele de salcâm cu flori multe.PProcurarea de bidoane/butoaie necesare conservării şi livrării mierii.. Castan (Aesculus hippocastanum)**. Mesteacăn (Betula alba)*. Păpădie (Taraxacum officinalis)**. .. Mijlocie = **. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. Răpită de primăvară (Brassica râpa var oleifera)***. Frasin (Fraxinus excelsior)*.Organizarea transporturilor la masive melifere şi polenizarea culturilor. mană şi propolis.... Mierea ursului (Pulmonaria officinalis)*.

După descrierea acestei panorame de manifestări să vedem care sunt: Acţiunile specifice În stupină: De la început trebuie precizat că este necesar ca stuparul să aibă o conduită conformă cu manifestările biologice. Rezultă că valorificarea acestor culesuri conferă un grad sporit de siguranţă atingerii optimului economic la stupinele transportate în perimetrele în care există aceste specii. Roirea trebuie privită şi ca un determinism biologie obiectiv.5 km care are în centrul său stupina este un caz fericit în care amplasarea vetrei corespunde cerinţelor acestui optim economic despre care am mai vorbit. cu cer senin. Regăsirea unor plante cu importanţă meliferă mare şi foarte mare pe suprafaţa de aproximativ 3. expunerea familiilor în plin soare ceea ce conduce la o căldură excesivă în cuib . comportament ce se poate manifesta repetat la acelaşi stup cu albine.dezechilibrul biologic şi termic cauzat de lipsa tot mai accentuată a resurselor nectarifere. lipsa activităţii la aceste albine tinere care. Activitatea de depunere a ouălor de către matcă atinge sau ar trebui să atingă viteza şi intensitatea maximă. Flora spontană şi cultivată oferă culesuri abundente de nectar şi polen bineînţeles dacă speciile respective vegetează în perimetrul razei economice de zbor (circa 3. iar în zona de deal şi munte înfloresc salcâmul. În cazul în care în familii există un mare număr de albine doici tinere. timpul nefavorabil zborului albinelor. amplasarea stupinei în plin soare sau caracterul de familie roitoare. încetează brusc un cules de nectar se pot declanşa frigurile roitului. ca o tendinţă firească a familiilor de albine de perpetuare a speciei. în luna solstiţiului de vară . având ca urmare frânarea sau chiar întreruperea ouatului mătcii (restrângerea ouatului mătcilor din lipsă de spaţiu) ceea ce determină aglomerarea în cuib a albinelor tinere.cireşar. apariţia primelor botci naturale. coriandrul şi floarea-soarelui din zona sudică de câmpie sunt principalele plante de interes apicol care înfloresc în această perioadă.Apidiagnoza Familiile de albine se află acum. spaţiul din stup devine insuficient. începe culesul la floarea-soarelui şi tei. În condiţii de cules asigurarea spaţiului pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea . fiziologice şi de comportament ale albinelor în corelaţie cu starea timpului şi a fazelor de înflorire a plantelor nectaro-polenifere. şi alţi factori. cuibul este blocat astfel că se restrâng treptat fagurii cu suprafeţe cu celule cu puiet necăpăcit. ceea ce înseamnă că stupii sunt puternici datorită numărului mare de albine care îi populează. ventilaţie îngreunată a cuibului. Se înţelege de la sine că şi condiţiile meteorologice trebuie să fie favorabile adică timp călduros. Fenomenul roirii este favorizat sau declanşat de: înghesuială.. nemaiavând larve de hrănit îngurgitează lăptişorul de matcă ceea ce cauzează dezechilibru hormonal şi apariţia frigurilor roitului. Aceasta înseamnă: 1. în apogeul sau aproape de apogeul puterii lor.8 ha cât cuprinde un cerc cu raza de 3-3. Teiul. fâneţele şi zmeura. lipsa de spaţiu pentru clădirea fagurilor şi depozitarea nectarului prin blocarea fagurilor noi clădiţi cu provizii. În zona de şes din sudul ţării.5 km) a albinelor cercetase şi culegătoare. atmosferă fără vânturi puternice.

în afară de cei cu puiet. 3. Această lucrare este hotărâtoare pentru dezvoltarea şi productivitatea ulterioară a familiilor de albine respective şi în primul rând pentru performanţele productive din anul următor. Dacă unele mătci prezintă defecte (epuizare.mierii. cantitatea şi aspectul puietului. dezvoltare accelerată devreme în primăvară. tendinţă scăzută la roire.În timpul cercetării cuiburilor. Mătcile de calitate vor asigura în stupină familii de albine cu capacităţi productive deosebite ceea ce ridică gradul de favorabilitate îndeplinirii optimului economic adică realizarea acelor producţii care stau la baza profitului exploataţiei apicole. rezistenţa sporită la iernare. Albinele bătrâne se vor întoarce la stupul de bază iar în stupul în care se formează noua familie se va introduce o matcă fecundată sau o botcă gata de eclozionare. Fagurii cu miere. defecte fizice. Una dintre ele numită roire artificială prin divizare constă în transvazarea într-un stup gol a 4 faguri bine populaţi cu albine şi puiet ridicaţi dintr-o familie puternică având cel puţin 9-10 faguri cu puiet şi 16-18 intervale cu albine. Principalele criterii de selecţie urmărite în creşterea mătcilor sunt: instinctul de acumulare (relativ la cantitatea de miere şi păstură din faguri). Un mijloc eficient pentru dezvoltarea nucleelor constă în transportarea lor pe o altă vatră la extremitatea aceleiaşi . 2. clădirea fagurilor. familiile se aprovizionează cu faguri clădiţi şi artificiali. Pentru a evita roirea naturală necontrolată există mai multe procedee de roire artificială descrise în toate cărţile şi revistele de apicultură. Experienţa a dovedit cu prisosinţă că una dintre metodele de bază pentru creşterea randamentului culesului cu 40 până la 50% constă în introducerea în stupi la timpul oportun a fagurilor suplimentari sau a corpurilor cu faguri de strânsură. se trec la extractor (atunci când nu există altă posibilitate pentru crearea de spaţii suficiente pentru prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii proaspete). În această perioadă se pot forma nuclee pentru mătcile de rezervă necesare în sezon. Practic se procedează la despărţirea familiei în două jumătăţi. Mersul culesului se urmăreşte zilnic prin diferenţele de greutate înregistrate la cântarul de control. blândeţe (comportament liniştit pe faguri). prolificitate necorespunzătoare deşi nu sunt vârstnice). se recurge la înlocuirea lor pe loc sau în viitorul cât mai apropiat cu mătci de la rezerva stupinei sau achiziţionate anume în acest scop. În această lună este în plină desfăşurare creşterea mătcilor în pepiniere specializate conform unui flux tehnologic riguros sau în stupinele apicultorilor care ştiu să crească mătci după o metodă gospodărească sau în mod profesional. rezistenţa a boli. Ca o regulă generală în timpul culesurilor abundente controlul stupilor se reduce la minimum pentru a nu deranja inutil albinele. având de o parte şi de alta câte un fagure cu provizii. prolificitate mare (numărul de ouă depuse în 24 de ore).

) există indicaţii în prospectele medicamentelor specifice: Micocidin . Un roi strâns în ghem agăţat de o creangă. Speciile nectaro-polenifere care înfloresc în iunie: Abundenţa floristică caracterizează această lună în care începe sau continuă înflorirea următoarelor specii (în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. Catalpa (Catalpa bignoides)*. executarea lucrărilor de întreţinere a culturilor de plante melifere sau furajero-melifere. Alte boli care pot apărea în această lună. Se vor observa în amănunt: antenele. cum se diagnostichează şi tratează aceste boli (ascosferoză-puietul văros. În zilele caniculare. 5. dacă stupina nu este aşezată într-o zonă umbrită. rămân pe la urdinişuri ca să asigure aerisirea cuiburilor. recoltarea polenului de porumb. care ar putea participa direct sau indirect la adunarea şi transformarea nectarului în miere. diagnosticul şi tratamentul în vederea combaterii lor. 4. Pe toată durata culesurilor se asigură o bogată ventilaţie a cuiburilor. Căpşun . adăposturi demontabile pentru stupărit pastoral şi alte accesorii. Un roi aflat în zbor" poate fi oprit nu numai stropindu-l cu apă ci mai bine cu o rază de lumină captată de la soare cu ajutorul unei oglinzi. După fiecare recoltare a mierii se poate efectua un tratament cu Varachet conform indicaţiilor din prospect. Caprifoi (Lonicera tatarica)*.localităţi sau în altă localitate (în afara razei economice de zbor a albinelor din stupină). de o streaşină. Pentru aceasta urdinişurile se ţin larg deschise. aspectul exterior în general şi dezvoltarea fizică. Organizatorice: pregătirea vetrelor de stupină la masivele melifere. În timpul recoltării fagurilor şi extracţiei mierii respectarea condiţiilor igienico-sanitare este obligatorie. Codratin sau Locamicin. rame. Aceste date sunt luate ca bază de acceptare sau rebutare. asigurarea la timp a stupinelor cu mijloace de transport. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii. Matca ieşită din botcă trebuie atent verificată înainte de a fi folosită. se asigură pe cât este posibil umbrirea individuală a stupilor. tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei. atâtea câte vor fi pe parcursul sezonului activ. ultimul segment al abdomenului. Brad (Albies alba)***. aterizează forţat pe sol sau pe cel mai apropiat suport.a. Altfel un mare număr de albine. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. livrarea mierii. iar pe timpul căldurilor mari ventilaţia se asigură prin folosirea orificiilor din podişoare sau a scândurelelor de podişor prevăzute cu ţesătură de sârmă. Bănuţei (Bellis perennis)*. 6. asemenea unui avion în derivă. aspergiloza-puietul pietrificat ş. Castan (Aesculus hippocastanum)**. asigurarea braţelor suplimentare de muncă pentru lucrări în stupină şi transporturi. Bolile albinelor. Ceea ce trebuie însă subliniat este că maniera de lucru rămâne aceeaşi la fiecare recoltare şi extracţie a mierii. Proiectând pe roi acest spot luminos albinele pierd simţul orientării şi. sau de o grindă a unei construcţii îşi păstrează căldura şi integritatea în nopţile reci şi chiar ploioase. procurarea de material lemnos necesar reparaţiilor şi confecţionării de stupi.

* = Mică.se măreşte cu 50% puterea familiilor şi se previne totodată roirea naturală. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***. Viţa de vie (Vitis vinifera)***.. pe orizontală. umplu un număr mereu mai mare de celule cu nectar şi polen . Zmeur (Rubus idaeus)****.(Fragaria moschata)*. un fel de concurenţă între matcă şi albinele culegătoare. intră în ultima parte a ciclului ei biologic. Talpa gâştei (Leonorus cardiaca)**. Pepene verde (Citrullus vulgaris)**. Glădiţă (Glenitschia triacanthos)**. Luna iulie Apidiagnoza Familia de albine . Mac roşu (Papaver rhoeas)**. Sânger (Cornus sanguinea)**. Iarba şarpelui (Echium vulgare)**. O reprezentare grafică a puterii (numărului de indivizi) şi activităţilor din stup indică pe verticală un traseu descendent al curbei desfăşurate în timp. Legendă . Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****. Teiul argintiu (Tilia argentea)****. fără ca prin aceasta să pericliteze folosirea culesurilor următoare. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Cătina albă (Hippophae rhamnoides)**. Se consideră drept principală cauză a acestui comportament instinctul de acumulare care primează în detrimentul instinctului de înmulţire. Roiniţă (Melissa officinalis)**. Sălcioara mirositoare (Eleaagnus angustifolia)*. Drăcilă (Berberis vulgaris)*.cu un comportament riguros programat genetic traversează de obicei în această lună ultima parte a vârfului de sarcină despre care am mai vorbit. Un observator atent al fenomenelor ce se petrec pe ramele stupului poate vedea chiar un fel de luptă. Răpită de primăvară (Brassica râpa var oleifera)***. Soc (Sambucus nigra)*. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**.Pondere apicolă: **** = Foarte mare. Salvia de câmp (Salvia pratensis)**. Salcâm mic (Amorpha fruticosa)**. Salcâm roz (Robinia neomexicana)***. Acum este cea mai favorabilă perioadă pentru formarea familiilor ajutătoare. Coriandru (Coriandrum sativum)***. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**. Salcâm (Robinia pseudoacacia)***. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Păducel (Crataegus monogymna)**. Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***. Pin (Pinnus sp. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Prin unirea în toamnă a familiilor ajutătoare cu familii de bază din care au fost formate. Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. ** = Mijlocie. fireşte în condiţii de cules. Muştar alb (Sinapis alba)***. Lucerna (Medicago sativa)**. Pepene galben (Cucumis mello)**.)**. Mac oriental (Papaver orientale)*. Limba mielului (Borago officinalis)*. Ceapă seminceri (Allium cepa)**. activitatea principală din familie vizează cu precădere acumularea rezervelor de hrană pentru iernare. Desigur. Sparceta (Qnobrychis vicifolia)*. prelucrarea nectarului şi depozitarea mierii în celule şi mai puţine albine sunt prezente în activităţile de creştere a puietului. Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**. Rapiţa sălbatică (Brassica rapa) **. *** = Mare. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. Nu uitaţi Un mijloc de bază pentru întărirea familiilor de albine îl constituie folosirea familiilor ajutătoare. Gutui (Cydonia oblonga)**. Pălămida (Cirsium arvense)**. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**. Acestea din urmă.acest superorganism . Păpădie (Ţaraxscum officinale)**. Aceasta înseamnă că un număr mai mare de albine participă la culesul.

La apariţia primelor semne de boală. Mai ales la mătcile bătrâne se înregistrează o scădere a numărului de ouă depuse în 24 de ore sau într-o anumită perioadă de timp. Controlul stării sanitar-veterinare a familiilor se poate face o dată cu ridicarea fagurilor de recoltă. până la intrarea în iarnă.o agendă încărcată ca şi în lunile precedente. Aceasta din cauza însămânţării plantei la date diferite şi. recoltarea şi prelucrarea nectarului). la un alt cules. prelungirii în timp a fazelor de înflorire a lanurilor din acelaşi areal. este indicat ca în fiecare familie să se lase 5-6 kg de miere ca rezervă de hrană. un cules abundent şi intens care actualmente nu mai are ca în trecut caracterul de scurtă durată. în zilele toride. la fiecare . Apicultorul prevăzător va opri în depozit de la fiecare cules . Fenomenul denumit "blocarea cuibului" apare evident la culesul de la floarea-soarelui. specifică în această perioadă a acarianului Varroa jacobsoni. De cele mai multe ori. iar uneori începe gonirea lor.deci şi de la cel de salcâm câte 1-2 faguri cu miere căpăcită pentru fiecare familie. Pe agenda de lucru a stuparului . transportul şi depozitarea corespunzătoare a acestui produs care reprezintă plata eforturilor atât a albinelor cât şi a proprietarului stupinei. formate în lunile precedente prin adăugarea de faguri cu puiet. la fineţe de deal iar în zona de munte. Lucrările efectuate trebuie să asigure toate condiţiile necesare pentru o valorificare în cele mai bune condiţii a culesurilor următoare în paralel cu acţiunile de polenizare a culturilor agricole entomofile. din diverse cauze la acest cules se produce o uzură accelerată a albinelor. Lucrările de creştere a mătcilor continuă şi în această lună în conformitate cu secvenţele tehnologiilor aplicate în sistem gospodăresc sau intensiv. o scădere numerică a populaţiei stupului ceea ce face ca familia de albine să devină vulnerabilă la expansiunea. Imediat după culesul de salcâm sau tei se pot forma roii artificiali căi ora trebuie să li se acorde toată atenţia astfel ca printr-o dezvoltare corespunzătoare. albinele care asigură termoreglarea cuibului (prin aducerea apei şi ventilaţie) vor fi mult mai puţine ele putând participa la alte activităţi (creşterea puietului. Ventilaţia suplimentară a stupilor este o măsură binevenită mai ales în perioadele cu călduri excesive înţelegând că protejarea stupilor de razele puternice ale soarelui prin umbrire va sta în atenţia stuparului. sunt înscrise următoarele: Acţiuni specifice În stupină Recoltarea fagurilor cu miere. Înlocuirea mătcilor bătrâne. de infestare cu acarieni se vor lua de îndată măsurile care se impun. de zburătoare. uzate sau necorespunzătoare cu mătci tinere (din acest an) selecţionate şi verificate. Astfel. Prevenirea şi combaterea furtişagului vor sta în atenţia stuparului care. miere şi polen ridicaţi din familiile foarte puternice care constituie nucleul de bază al stupinei.astfel ca suprafeţele cu celule de faguri pentru ouat devin din ce în ce mai reduse. Creşterea trăitorilor este îngrădită. Recoltarea fagurilor şi extracţia mierii se vor face cu cea mai mare grijă. ca urmare. Chiar dacă după încheierea culesului de la tei stupina va fi deplasată in pastoral. să atingă nivelurile de putere şi rezerve de hrană proprii unei familii puternice. extracţia (centrifugarea). Întărirea familiilor de albine noi. Se continuă culesurile la tei.

Organizatorice: organizarea transporturilor de stupi . Anghinarea (Cynara scolymus)*. Folosirea ramelor clăditoare pentru producerea de ceară.se va derula. în caz că se observă tendinţe de furtişag sau acesta s-a declanşat se vor lua imediat măsurile de combatere. Stupăritul pastoral . Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna iulie: Iulie este o lună în care încep să înflorească sau îşi continuă înflorirea următoarele specii spontane sau cultivate de interes apicol (în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. însămânţări de plante melifere în mirişte . recoltarea seminţelor de plante melifere. 2 sau 3 în aceeaşi celulă. acţiune cu acţiune. Busuioc de baltă. Ouăle depuse neregulat. pentru a o împuternici. colectarea polenului de porumb. Bumbac (Gossypium hirsutum)*. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii. Controlul familiilor după ultimul cules de vară şi hrănirea suplimentară a familiilor în cazul lipsei de cules în natură (completarea rezervelor de hrană). bâzâitul plângător al albinelor este un semn cert nu numai al faptului ca familia este orfană (nu mai are matcă) ci şi că avem de a face cu o familie bezmetică. organizarea de vetre la masivele melifere de luncă şi Delta Dunării. introducem într-o familie un fagure cu puiet tânăr necăpăcit şi a doua zi albinele trag (construiesc) botci de salvare trebuie să verificăm ca nu cumva familia să fi rămas fără matcă. pe pereţii celulelor.Este bine să ştim că . stabilirea planului de reparaţii . Mătcile obţinute prin încrucişări consangvine (mătci împerecheate cu trântori fraţi) dau în descendenţă puiet puţin iar uneori din ouăle depuse jumătate dispar după 6 ore. Este de mare importantă recunoaşterea şi amenajarea judicioasă a vetrelor din masivele melifere cuprinse în planul de stupărit pastoral.. După efectuarea transportului şi amplasarea stupilor pe noua vatră se va proceda la anunţarea în scris a organelor locale a unităţilor agricole şi silvice din zonă asupra locului precis al amplasării stupinei şi după caz a adresei stuparului..intervenţie în stupi va respecta măsurile de prevenire a acestui fenomen nedorit. ţepuh (Stachys . Pentru buna reuşită a acţiunilor de stupărit pastoral vor fi asigurate din vreme mijloacele de transport şi forţa de muncă suplimentară necesară manipulării stupilor. având în vedere toate regulile şi reglementările obligatorii. Lipsa puietului necăpăcit din familie este un semn aproape sigur al orfanizării. tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei.dacă nu s-a încheiat . . Dacă.. Se înţelege că este obligatoriu ca stupii să fie pregătiţi corespunzător fiecărei familii fiindu-i asigurat corpul sau corpurile suplimentare sau magazinele cu echipament de faguri destinat prelucrării nectarului şi depozitării mierii.

creşterea puietului se desfăşoară la un nivel corespunzător şi astfel familiile nu slăbesc. iar în cazul extracţiei totale să înceapă imediat hrănirea în vederea completării rezervelor de hrană necesare iernării. Pălămida (Cirsium arvense)**. Soc (Sambucus nigra)*. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)**. Pepene galben (Cucumis mello)**. Răchitan (Lythrum salicaria)**. In vederea menţinerii puterii familiilor. În pepinierele în care vegetează aceste specii este locul albinelor care vor culege pentru ele şi pentru stupar miere multă şi de calitate. ** = Mijlocie. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Luând aceste măsuri. Nu uitaţi Scăderea ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet este un fenomen natural. Salvia de câmp (Salvia pratensis)**. Paralel se asigură umbrirea familiilor în cele mai călduroase ore ale zilei.Ponderea apicolă: **** = Foarte mare. Izmă bună (Mentha piperita) *. Odată slăbite familiile de albine. este necesar ca. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Trifoi alb (Trifolium repens)**. cel cu frunza mică. ireparabilă . Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**. Cenuşer (Ailanthus glandulosa)". Lucerna (Medicago saliva)**. Mac oriental (Papaver orientale)*. familiile se menţin în stare activă. Dalia (Dahlia sp. Legendă . Salcâm roz (Robinia neomexicana)***. Coriandru (Coriandrum sativum) ***. Tei cu frunza mică (Tilia cordata)***. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. Teiul argintiu. Din această enumerare rezultă că speciile cu pondere apicolă Foarte mare şi Mare sunt: Floarea-soarelui. Cicoare (Cichorium intybus)*. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**.)**. Mac de grădină (Papaver somniferum) *. Trifoiul alb. Răpită sălbatică (Brassica râpa)**. Mătăciune (Dracocephalum moldavica)**. Mac de câmp (Papaver dubium)*. Roiniţă (Melissa officinalis)**.palustris)**. Ceara albinei (Asclepias syriaca)*. ele nu mai pot fi redresate până la sfârşitul sezonului. Tei cu frunza mare (Tilia platyphyllos)***. Teiul argintiu(Tilia argentea)****. Iarba şarpelui (Echium vulgare)**. cu frunza mare. Zburătoarea şi Zmeurul. Caprifoi (Lonicera tatarica)*. Limba mielului (Borago officinalis)*. Zburătoare (Chamaenehon angustifolium)*** Zmeur (Rubus idaeus)****. Ceapă seminceri (Allium cepa)**. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. care contribuie la diminuarea ouatului mătcilor sub limita normală. Muştar alb (Sinapis alba)***. Muştarul alb. *** = Mare. Păpădia (Taraxacum officinale)**. Totodată. Sulfina galbenă. Cea mai mare eroare. Busuioc de mirişte (Stachys anaua)***. din ziua recoltării mierii după începerea culesului mare. Pepene verde (Citrullus vulgaris)**. în tot timpul familiile vor fi hrănite suplimentar (zahăr tos administrat săptămânal). Castravete (Cucumis sativum) *. * = Mică. imprimat de ritmul caracteristic de viaţă al albinelor. în familii să se oprească suficiente rezerve de miere. Talpa gâştei (Leonurus cardiaca)**.Floarea-soarelui (Helianthus annuus)****. Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**. fapt care contribuie la slăbirea exagerată a familiilor de albine. Salcâm japonez (Sophora japonica)**. Isop (Hyssopus officinalis)*. Lemn câinesc (Ligustrum vulgare)**. Scăderea creşterii de puiet poate fi accentuată de lipsa totală de cules şi de vremea excepţional de călduroasă. Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)**. Sulfina albă (Melilotus allbus)**. Lavanda (Lavandula vera)**. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Mac roşu (Papaver rhoeas)**. Fluturei (Gaillardia picta)*. Butoiaş (Oenanthe aquatica)**. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. dacă lipsa de cules continuă. De aceea acţiunile de stupărit pastoral sunt la ordinea zilei.

Astfel scăderea temperaturilor atmosferice nocturne determină ca albinuţele s-ă părăsească fagurii periferici ai stupului şi să se aglomereze în zona centrală a cuibului adică în zona fagurilor cu puiet. cu precădere în zilele lipsite de cules natural. rezultând mai puţine albine cu corp gras format (albine de iernare). floarea-soarelui) familiile sunt lăsate la voia întâmplării. să acţioneze în direcţia manifestărilor fiziologice. Firesc este ca apicultorul.in cuib . iar albinele afectate creşterii puietului vor fi din ce în ce mai puţine. în stupi apar semnele pregătirii pentru iernare. eclozionate în această perioadă. Dacă în luna precedentă creşterea puietului a înregistrat o diminuare. respectiv mierea şi păstură sunt concentrate în jurul puietului dispus în centrul cuibului. se acutizează tendinţele de agresivitate şi de furtişag. aceste semne fiind evidente tot mai pregnant pe măsura trecerii timpului.de altfel. Apicultorii cu experienţă cunosc fenomenul de blocaj al cuibului manifestat prin depozitarea masivă de miere în fagurii din cuib. familiile să se activizeze. balanţa înclinându-se în favoarea acumulării. Acest blocaj apare ca urmare a manifestării pronunţate a instinctului de acumulare al familiilor. când albinele sunt grăbite să-şi formeze rezervele de hrană. Esenţial pentru fiecare stupar este să cunoască şi să asigure toate verigile fluxului tehnologic prin care familiile de albine sunt menţinute la o putere cât mai mare (număr de albine) ştiut fiind că puterea familiei stă în mulţimea de albine care populează stupul. familiile de albine ajung slăbite atât din punct de vedere al cantităţii de albine cât şi al calităţii mătcii.se declanşează creşterea albinelor care vor traversa perioada de iernare sau altfel spus în stupi începe formarea generaţiei care va ierna. se face dacă după recoltarea mierii (tei. care a înţeles diagnoza. Acest fenomen este uşor de observat la astfel de familii care mai cresc trântori pentru a asigura fecundarea mătcilor tinere. Principalele secvenţe ale fluxului tehnologic care defineşte în această lună maniera de lucru in stupină sunt prezentate sintetic în continuare cu subtitlul: . să crească încă trântori şi deseori să schimbe liniştit mătcile) în schimb propolizează intens mai ales crăpăturile stupilor şi spaţiile pe care se sprijină extremităţile leaturilor superioare ale ramelor şi câteodată chiar urdinişul. august este o lună foarte importantă pentru că acum . Ca urmare a acestui blocaj. apare concurenţa între instinctul de acumulare şi instinctul de înmulţire. Astfel puterea familiei scade. în cursul lunii august apare de obicei un nou impuls de creştere fără însă a atinge nivelul de intensitate de la începutul verii. dar şi mai puţin pregătite din punct de vedere fiziologic pentru traversarea iernii. o matcă uzată neputând face faţă concurenţei cu albinele culegătoare. Uneori. datorită apropierii sezonului rece. Aceasta are ca rezultat o diminuare a spaţiului de ouat al mătcii. Albinele nu mai cresc faguri şi nici puiet de trântori ( deşi se poate ca în zonele cu culesul de întreţinere. începe perioada creşterii albinelor de iarnă. biologice şi de comportament ale familiei de albine înlesnind acesteia desfăşurările dictate în principal de instinctul de conservare a speciei. În urma culesului de mare intensitate de la floarea-soarelui. Rezervele de hrană. Calitatea mătcilor este foarte importantă în această perioadă. Luna august Apidiagnoza Pentru apicultor.

Calitatea nu este dată doar de vârstă ci şi de provenienţa mătcilor. mătcile evită să depună ouă în fagurii noi care păstrează mai greu căldura. La fel ca în primăvară. fără celule deformate sau de trântori. Perioada sfârşitului verii şi începutul toamnei este intervalul de timp în care acceptarea mătcilor în unităţile biologice destinate schimbării se petrece cel mai uşor adică fără sau cu puţine manifestări de respingere. începătorii sau cei care nu au îndemânarea şi cunoştinţele necesare vor trebui să apeleze la ajutorul unui apicultor avansat. Se urmăreşte optimul în: Calitatea mătcilor (reginelor) S-a dovedit cu prisosinţă că mătcile tinere depun mai multe ouă la sfârşitul verii şi chiar toamna decât cele vârstnice mai ales în cazul absenţei unor culesuri de întreţinere. deblocarea cuiburilor se face prin introducerea în mijlocul cuibului a unui fagure clădit cu celule de albine lucrătoare. în zona cuibului la stupii orizontali sau în corpul corespunzător la stupii verticali din cele două corpuri destinate pentru iernare se vor asigura faguri clădiţi în anul precedent în care au fost crescute mai multe generaţii de puiet. Tehnologiile moderne de creştere şi exploatare a albinelor prevăd înlocuirea anuală a jumătate din toate mătcile stupinei ştiut fiind că prolificitatea scade iar o matcă de 3 ani nu mai posedă o viteză de ouat mulţumitoare. cu ocazia lucrărilor prilejuite de ultima extracţie a mierii.indiferent de metoda folosită presupune pricepere şi respectarea obligatorie a unor reguli îndeobşte cunoscute de stuparii cu experienţă. Restrângerea spaţiului de ouat determină ca familii foarte bune în timpul sezonului activ să slăbească excesiv şi să ajungă cu o populaţie insuficientă pentru traversarea în bune condiţii a perioadei de iarnă.Acţiuni specifice În stupină Se va începe acţiunea de revizie generală a familiilor pentru aprecierea rezervelor din cuib precum şi a calităţii mătcilor. Aceşti faguri trebuie să fie lipsiţi de defecte şi. operaţia se poate repeta la intervale de 5-7 zile sau chiar mai repede. Existenţa unor bune culesuri târzii de întreţinere poate determina blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Dacă fagurele a fost complet însămânţat cu ouă. Deblocarea cuiburilor. în intervalul de timp la care ne referim ca şi în cel următor. pe cât posibil. Trebuie însă avut în vedere distribuirea ramelor cu rezerve de hrană la marginile fiecărui corp organizându-se cuiburile în zona din mijloc. Concret. în cazul unor familii puternice ce ocupă două corpuri în stupi multietajaţi se practică procedeul inversării corpurilor. Calitatea fagurilor respectiv al cuibului. înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite sau chiar cu mâţei ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. De aceea. Introducerea mătcilor în familii este o operaţie care . Se recomandă mătcile selecţionate şi verificate obţinute prin metode gospodăreşti din familiile recordiste ale stupinei sau mai bine cele achiziţionate de la producătorii consacraţi de mătci ori din pepinierele de creştere specializate. . De rezultatele acestui control depinde cum se vor desfăşura viitoarele acţiuni. nu se recomandă. Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau chiar mai mult iar unele familii pot rămâne uneori fără mătci din cauza pierderii lor la zborul de împerechere.

Organizatorice: Întocmirea planului de aprovizionare cu utilaje şi materiale. Este bine ca în această perioadă. dacă se poate. extragerea acestei mieri (nu este recomandată lăsarea mierii de mană în cuiburile de iernare deoarece. urmărindu-se o dezvoltare corespunzătoare a lor prin hrăniri stimulative. provocând diaree. familiile să fie deplasate la culesuri târzii din păşunile şi fâneţele situate în luncile apelor curgătoare sau în zone inundabile pentru a-şi forma rezervele de hrană naturală care. Organizarea transporturilor la masivele melifere cu înflorire târzie. în lipsă turte cu polen sau înlocuitori (turte cu polen 30%). culturile furajere din mirişti oferă un bun cules de întreţinere. formate în cursul lunii iunie. De asemenea.După terminarea culesurilor târzii. După restrângerea cuibului cu ajutorul diafragmei despărţitoare se procedează la împachetarea cuibului cu perniţe laterale iar deasupra podişorului se pune o salteluţă mai groasă. Se vor respecta întocmai indicaţiile cuprinse în prospectele acestor medicamente de mare eficacitate şi care se găsesc de vânzare în magazinele Apicola şi în farmaciile veterinare din întreaga ţară. Dacă nu există asemenea culesuri în zona de amplasare a stupinei sau lipseşte posibilitatea deplasării stupinelor în asemenea perimetre se recomandă efectuarea unor hrăniri stimulente. se vor dispune după diafragmă de unde mierea va fi transportată de albine în cuib. magazinele) cu miere la stupii verticali precum şi ramele de recoltă la stupii orizontali. Controlul situaţiei stupinei.) şi înlocuirea ei cu miere. după descăpăcirea mierii. Asigurarea căldurii în cuib. Identificarea manei în rezervele de hrană. apoi cu Mavrirol produse de Institutul de Cercetare şi Dezvoltare pentru Apicultură. pentru anul următor. prin bogăţia mineralelor conţinute încarcă intestinul albinelor. se ştie. la intervale scurte în funcţie de ritmul consumului. În zonele unde polenul din natură este insuficient se vor introduce rame cu păstură sau. recoltarea seminţelor de plante melifere. Tratamentele de bază pentru diagnosticul şi combaterea varroozei se fac la început cu medicamentul Varachet. E o �miere grea�. Se va acorda o atenţie sporită familiilor ajutătoare. Mai ales în timpul nopţii temperaturile scăzute determină o încetinire a ouatului mătcii. preferabil de salcâm sau sirop de zahăr concentrat. Se va folosi siropul de zahăr în proporţie 1:1 (1 parte zahăr la o parte apă) administrate în hrănitor în porţii mai mari sau mai mici. este cea mai bună. . Completarea rezervelor de hrană pentru iarnă. În atelierul stupinei: condiţionarea mierii : tratarea fagurilor din depozit contra găselniţei. se vor ridica magazinele şi corpurile de recoltă (caturile. Activarea intensităţii şi prelungirea perioadei de creştere a puietului. Pentru a elimina acest neajuns se procedează la reducerea cuibului care va fi format numai din rame bine acoperite cu albine Fagurii cu puiet gata de eclozionare şi cei cu miere puţină vor fi aşezaţi la margine sau.

Busuioc de baltă. Lucerna (Medicago saliva)*. Evodia. Sulfina albă (Melilotus allbus)*. Zburătoare (Chamaenerion angustifolium)**. Lavanda (Lavandula vera)*. el trebuie rapid şi energic combătut.... In cazul lipsei de polen în cuib şi în natură. Răpită sălbatică (Brassica râpa)*.. a mai multor stupi sau a întregului efectiv. Busuioc lânos (Stachys lanata) *. în care au crescut mai multe generaţii de puiet. . Busuioc de mirişte (Stachys annua) ***. Fluturei (Gaillardia picta)*.. Cenuşer (Ailanthus glandulosa)*. Topinambur (Helianthus tuberosus)*. Ceara albinei (Asclepias syriaca)*. Pepene galben (Cucumis mello)*. împachetarea acestuia şi introducerea în mijlocul acestuia a fagurilor goi. se introduc l�2 faguri cu păstură. cu pricepere şi exigenţă maximă. Un mijloc eficient de întărire a familiilor în vederea iernării îl constituie folosirea familiilor .)**. prin unire cu nuclee cu mătci de rezervă. ** = Mijlocie. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)*. Sezonul apicol nu se încheie o dată cu terminarea unui mare cules. Trifoi alb (Trifolium repens)*. Trifoi roşu (Trifolium pratense)*. Mac de grădină (Papaver somniferum)*...Specii nectaro-polenifere care înfloresc în luna august August este luna în care mai multe specii de interes apicol se află în diferite fenofaze de înflorire (început. Iarba şarpelui (Echium vulgare)*. Butoiaş (Oenanthe aquatica) *.. Pălămida (Cirsium arvense)*. Nu uitaţi Măsurile de menţinere a puterii familiilor de albine. Hrişcă (Polygonum fagopyrum)*. Mătăciune (Dracocephalum moldavica)*. Isop (Hyssopus officinalis)*. asiguraţi în lunile precedente.Legendă . Muştar de câmp (S/nap/s arvensis)*. * = Mică. Pentru umplerea cu miere a unei singure celule albina trebuie să aducă de 17 ori nectarul în acea celulă. în august se află pe primul plan pregătirile pentru sezonul apicol activ al anului următor. Pepene verde (Citrullus vulgaris)*.Este bine să ştim că . vor fi completate prin crearea condiţiilor optime în cuib pentru creşterea intensă de puiet. Răchitan (Lythrum salicaria)**. Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)***. Păpădia (Taraxacum officinale)*. aceasta garantând o bună traversare (fără pierderi) a sezonului rece şi un început bun în primăvara următoare. arborele de miere (Evodia hupensis)** Facelia (Phacelia tanacetifolia)**. *** = Mare. ţepuh (Stachys palustris) *. Roiniţă (Melissa officinalis)*. Cicoare (Cichorium intybus)*. Salcâm japonez (Sophora japonica)*.. Furtişagul în stupină reprezintă una dintre cele mai primejdioase stări în existenţa oricărei familii de albine putând determina diminuarea ei. maxim. .Pondere apicolă: **** = Foarte mare. Se impune reducerea volumului cuibului. iar în lipsa acestora Se administrează turte de polen sau înlocuitori.. Izmă bună (Mentha piperita)*. Toate lucrările fluxului tehnologic trebuiesc acum efectuate la timp. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*.Acestea sunt: Anghinarea (Cynara scolymus)*. Salcâm roz (Robinia neomexicana)**. sfârşit). Deci se cere o maximă atenţie la prevenirea furtişagului sau. Castravete (Cucumis sativum) *. Paralel cu aceasta vor fi înlocuite mătcile care nu ouă normal. Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Dalia (Dahlia sp. luate în luna precedentă. dacă fenomenul a apărut. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)*.

intensitatea creşterii puietului şi activitatea de zbor se diminuează.ajutătoare. fiecare trebuie să apeleze la un stupar care are deja . oferă stuparului acele constatări ce îi vor direcţiona toate acţiunile ce vizează iernarea fără pierderi şi menţinerea capacităţilor productive ale familiilor de albine în viitorul sezon apicol activ. chiar de la începutul lunii. Apariţia unor culesuri de nectar şi polen poate spori activitatea familiei dar nu la intensitatea de la începutul verii. Aceasta se datorează modificărilor în structura biologică şi fiziologică a albinelor de iarnă. iar în condiţiile de lipsă de cules ponta poate înceta. În această perioadă. protide şi lipide care alcătuiesc aşa-numitul "corp gras" situat în partea dorsală ca o căptuşeală sub învelişul chitinos.data la care ziua este egală cu noaptea. De asemenea se intensifică propolizarea cuiburilor. executate în timp util. la care se dezvoltă acest organ specializat în acumularea de rezerve de proteine şi grăsimi. un cules de întreţinere ar fi binevenit dar vegetaţia de interes apicol se diminuează pe zi ce trece excepţie făcând zonele inundabile din luncile apelor curgătoare sau din Delta Dunării unde se mai găsesc specii vegetale de interes apicol aflate în diferite fenofaze de înflorire (început. Această perioadă se caracterizează prin aceea că numărul de albine. se caracterizează ca o perioadă când la albinele de iernare se apropie de sfârşit acumularea în organism a unor importante cantităţi de glucide. Apicultorii începători sau debutanţi trebuie să apeleze la câte un coleg cu experienţă. cărora până la unirea cu familiile de bază li se vor asigura condiţii pentru creştere intensă de puiet. Cele mai mari pierderi de familii de albine se produc în stupină în timpul sezonului rece. pe seama consumului de păstură. Cantitatea de larve din cuib este din ce în ce mai mică şi uneori spre sfârşitul lunii în stup nu mai există puiet.Valorificarea unor surse târzii de cules asigură un plus de miere şi păstură în rezervele de hrană pentru iernare şi determină evitarea furtişagului în cazul administrării siropului de zahăr menit completării rezervelor. Luna septembrie Apidiagnoza Odată cu venirea toamnei familiile de albine îşi încep pregătirea pentru iernare. Corpul gras se dezvoltă numai la albinele de iarnă. formate în cursul lunii iunie. Încă o manifestare caracteristică acestei perioade constă în izgonirea trântorilor din stup. deasupra diafragmei. lipidele compun rezervele necesare metabolismului iar proteinele vor intra în hrana larvelor şi a mătcilor în perioada rece când albinele nu culeg polen din natură. maxim sau sfârşit) după cum evoluează în arealul respectiv condiţiile meteorologice (temperatura aerului şi precipitaţiile). mătcile depun din ce în ce mai puţine ouă. Revizia amănunţită a stării flecarei familii de albine din stupină. Desigur. Glucidele sunt indispensabile funcţionării muşchilor. Albinele crescute în această perioadă sunt diferite de cele eclozionate în timpul verii. Nopţile reci fac ca albinele să se strângă pe fagurii de puiet din mijlocul cuiburilor. Este deci de maximă importanţă ca toate pregătirile de iernare să se facă prin intervenţii corecte. Supravieţuirea acestor albine se datorează şi faptului că ele participă mai puţin la creşterea de puiet şi la activitatea de cules de nectar. Luna echinocţiului de toamnă .calendarul marcând în 23 septembrie . prin faptul că acestea pot trăi 7-8 luni spre deosebire de cele de vară la care durata medie de viaţă este de 35-45 zile.

Tratamentele de toamnă pentru diagnosticul şi combaterea varroozei pot începe şi ele se . unde culesurile târzii sunt de mică intensitate sau lipsesc. 2. Pentru a reaminti încă o dată lucrările principale din această lună care trebuiesc executate în stupină enumer pe scurt Acţiunile specifice: În stupină Strâmtorarea drastică a cuibului .1. Tot legat de calitatea mierii care compune pachetul de faguri cu rezerve se recomandă ca mierea din stup să fie pe cât posibil de salcâm. este necesară intensificarea pontei prin crearea de spaţiu necesar ouatului. Amănunte despre pregătirea iernării sunt redate pe larg în capitolul "Pregătirea familiilor de albine pentru iernat" din "Iernarea familiilor de albine". In stupinele unde există posibilităţi este necesară o reformă (înlocuire) de 25-50% a mătcilor cunoscând că o matcă poate fi exploatată în condiţii optime 2 sau cel mult 3 sezoane apicole. Stimularea se va face cu sirop de zahăr în raport de zahăr:apă = 1:1 sau 2. căpăcită şi provenită numai din familii de albine sănătoase. Astfel matca va oua în aceştia stimulânduse astfel creşterea puietului. constatate şi corect interpretate. Pentru 1 kg de albine sunt necesare minimum 10 kg rezerve glucidice. Se vor scoate din cuib ramele cu miere şi polen şi se vor introduce după diafragmă. Hrănirile se fac în porţii mai mari sau mai mici . Administrarea de stimulente nutritive este necesară mai ales în zonele de deal şi munte. restul fiind formate din sirop de zahăr prelucrat de albine şi depozitat în faguri. aceştia din urmă dând nu numai sfaturi ci orânduind practic pentru iarnă în tandem cu începătorul cuibul câtorva dintre familiile stupinei.consacrare în profesie. Legat de cantitatea şi calitatea rezervelor energetice (miere + sirop din zahăr) apicultorii sunt de acord că necesarul pentru iernare trebuie asigurat conform a trei principii şi anume: 1. este o acţiune deosebit de importantă cu atât mai mult cu cât se realizează mai uşor decât vara.în funcţie de viteza cu care albinele prelucrează şi depozitează hrana . Acolo unde este necesar se vor introduce 1-2 faguri goi închişi la culoare.cu ajutorul diafragmei la nivelul numărului de rame ocupate compact de albine. Echilibrarea rezervelor de hrană între familiile stupinei cu observaţia că pe durata sezonului rece cantitatea de miere necesară unei singure familii ca rezerve de hrană este de minimum 18-20 kg. Desigur. 3. Se va urmări ca materialul introdus să fie de calitate superioară. În nici un caz nu se va lăsa în stup miere de mană pentru că aceasta favorizează apariţia diareii la albine. Înlocuirea mătcilor defecte sau epuizate.administrând în hrănitor siropul de zahăr 2:1 având grijă ca la administrare să nu declanşăm furtişagul. conduita apicultorului în faţa diverselor situaţii va fi diversă în funcţie de cele observate. Stimularea se poate face şi prin introducerea de rame cu miere şi păstură. Se va evita introducerea botcilor de roire sau botcilor de salvare. În condiţiile în care matca depune între 600-800 de ouă pe zi. crescut din suşe valoroase. Din totalul rezervelor cel puţin 50% trebuie să o reprezinte mierea. Asigurarea rezervelor de hrană până la nivelul necesarului obligă uneori pe apicultor să intervină cu hrăniri de completare.

se fac reparaţiile. Hurmuz alb (Symphoricarpus albuş)**.cu defecte. Nalba (Malva silvestris)*. Facelia. Pepene verde (Citrullus vulgaris)*". În atelierul stupinei: Dezinfectarea stocului de faguri din depozit contra găselniţei. Sulfina albă (Melilotus allbus) *. Răpită sălbatică Brassica râpa)**. Haina miresei (Polygonum baldschuanicum)*. Zămoşiţă (Hibiscus syriacus)*. Pepene galben (Cucumis mello)**. podişoarele şi suporţii pe care stau stupii se verifică şi. stupi. Lavanda (Lavandula vera)**. Păpădia (Taraxacum officinale)**. Busuioc lânos (Stachys lanata)**. Topinambur (Helianthus tuberosus)". Familiile slabe a căror bună iernare este pusă sub semnul întrebării vor fi unificate cu alte familii slabe sau fagurii cu albine lucrătoare proveniţi de la familiile desfiinţate se vor utiliza la împuternicirea unor familii de putere medie. Construirea şi asamblarea echipamentului nou (rame. fundurile. Steluţa vânătă (Aster amellus)*. Este bine ca în nopţile mai reci cuibul să fie protejat împotriva frigului. Muştar de câmp (Sinapis arvensis)**. Trifoi roşu (Trifolium pratense)**. ţepuh (Stachys palustris)**. Se triază şi organizează grupa familiilor de prăsilă. Răchitan (Lythrum salicaria)**. Specii nectaro-polenifere care înfloresc în septembrie: În septembrie numărul acestora este diminuat faţă de lunile anterioare. Corpurile stupilor. acolo unde este cazul. Sulfina galbenă şi Trifoiul alb. Cicoare (Cichorium intybus)*.Pondere apicolă: *** = Mare. Ridiche sălbatică (Raphanus raphanistrum)*. în zile cu soare). Este de reţinut că alte specii perene care .)**. când temperatura mediului este peste 14 grade. albinele mai pot întâlni în diferite faze de înflorire următoarele specii (enumerate în ordine alfabetică): Albăstriţa (Centaurea cyanus)*. Legendă . capacele. Din această înşiruire rezultă că pondere apicolă mare au numai: Busuiocul de mirişte.vor efectua conform indicaţiilor din prospectul medicamentului Varachet (tratamentele se repetă de trei ori la interval de 7 zile. Anghinarea (Cynara scolymus)*. Repararea.echipamentul de faguri al stupinei va fi verificat şi sortat. recondiţionările. Stabilirea producţiei globale şi producţiei marfă la miere. Bănuţei (Bellis perennis)*. în zborurile lor. procedându-se la reformarea şi topirea fagurilor vechi sau necorespunzători (rupţi. Facelia (Phacelia tanacetifolia)***. dezmembraţi sau mucegăiţi). etanşeizările şi vopsirile respective. dezinfectarea şi vopsirea echipamentului vechi. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Întocmirea situaţiei pregătirii familiilor în vederea iernării. în funcţie de condiţiile meteorologice şi de zona geografică în această lună. Organizatorice: Organizarea reparaţiilor. * = Mică. Jaleş de câmp (Salvia nemorosa)*. Cu ocazia pregătirilor pentru iernat. Sulfina galbenă (Melilotus officinalis)**. Busuioc de baltă. ** = Mijlocie. Trifoi alb (Trifolium repens) **. Lucerna (Medicago saliva)**. accesorii). recondiţionarea. Castravete (Cucumis sativum)*. Busuioc de mirişte (Stachys annua)***. Nalba de grădină (Althaea rosea)*. ceară şi alte produse. Hurmuz roşu (Symphoricarpus orbiculatus)**. Dalia (Dahlia sp.

nu numai de la plantele de 3 stele. consumă mult polen care este necesar formării rezervelor de proteine în organismul lor (corpul gras) . în afară de bogata vegetaţie nectaro-poleniferă. Folosirea în hrana albinelor a siropului de zahăr invertit cu 3 g %o acid citric asigură la intrarea în iarnă familii mai puternice cu 100-150 g albine faţă de hrănirile cu sirop de zahăr neinvertit. Aşa-i apicultura! Pentru succes. Albinele hrănite cu sirop de zahăr invertit chimic au glandele faringiene şi corpul gras dezvoltate aproape cât cele hrănite numai cu miere. dinamic şi inventiv care trebuie să fie mereu "pe fază".. mai ales în zonele de sud. datorită diminuării ouatului mătcilor. Dacă în cursul verii familiile trebuiau protejate de arşiţa soarelui. Nu uitaţi Se iau aceleaşi măsuri pentru intensificarea creşterii puietului în familii. favorabile activităţii albinelor.. lăsate în acest an sau chiar de mai mulţi ani în pârloagă se pot întâlni asociaţii de plante cu pondere apicolă mijlocie şi mică dar care s-au extins mult ca suprafaţă şi au o frecvenţă numerică mare în compoziţia floristică a suprafeţei respective.din luna august. Acestea depun ouă mai puţine şi ca rezultat consumul de polen pentru creşterea puietului este redus. Este bine să ştim că . Complicatul ochi compus al albinei îi dă acesteia posibilitatea să sesizeze aşa-numita lumină polarizată . Cea mai mare cantitate de polen există toamna în familiile cu mătci bătrâne. Completarea rezervelor de hrană pe bază de sirop de zahăr la sfârşitul celei de a 2-a decade a lunii septembrie uzează albinele pentru iernare indiferent de varianta de hrănire comparativ cu hrănirile timpurii. neocupate cu creşterea puietului. se cer armonizaţi simultan mai mulţi factori. în acele locuri.pe care ochiul omenesc nu o deosebeşte în lumina difuză. albinele vor găsi miere şi polen pentru a-şi constitui rezervele iar în caz de abundenţă floristică mare. Se înţelege că. este nevoie de vreme bună. albine puternice şi sănătoase. Pe vreme închisă şi mohorâtă albinele se orientează în principiu. Luna octombrie . priceput.fără de care nu pot rezista intemperiilor iernii şi efortului ce trebuie depus în vederea creşterii de puiet spre sfârşitul iernii.vegetează în suprafeţele de mirişti sau pe terenurile necultivate. sfârşitul lunii marchează încheierea perioadei favorabile întăririi familiilor. În această lună ca şi în luna următoare este necesar ca în cuib să existe rezerve suplimentare de păstură. desfiinţând practic ponta mătcii. albinele umplu rapid celulele cu hrană astfel că la un moment dat încep să scoată şi ouăle depuse. În general. după soare. De aici rezultă recomandarea de a nu administra sirop în doze mai mari de doi litri o dată dacă în cuib există ouă şi se cresc larve. în acelaşi timp stupina trebuie profitabil condusă de un apicultor proprietar harnic. În cazul hrănirilor intensive cu sirop de zahăr în cantităţi mari. ci chiar de la cele cu două ne putem aştepta la un cules moderat de producţie. de acum înainte vor trebui ţinute în plin soare pentru a stimula activitatea lor legată de creşterea puietului. în continuare. În această perioadă generaţiile tinere de albine. Acolo. se iau numai măsuri pentru menţinerea puterii acestora.

Creşterea de puiet are nevoie de temperatura de 34-35 de grade. În lipsa puietului. octombrie este o lună cu temperaturi de vară şi cer senin astfel că albinele tinere de curând eclozionate pot face primele zboruri în jurul stupinei. De aceea apicultorii pricepuţi aleg o vatră de iernare însorită aşezând stupii cu urdinişurile spre sud într-un amplasament şi o poziţie care îi protejează de vânturile şi curenţii reci. nepăsători şi întârziaţi la "apel". Oricum. A zecea lună a anului. albine ce se vor uza. proaspăt eclozionate care antrenează la zbor şi albinele mai vârstnice este un fenomen cu efecte benefice asupra iernării şi stării de sănătate a familiilor. un cules mediocru de întreţinere) sau familiile au mătci tinere. acesta întinzându-se pe suprafeţe nu mai mari decât o palmă pe 2-3 rame din centrul cuibului. denumită popular "brumărel". temperatura ghemului se menţine în jurul valorii de 24-25 de grade. lată dar ce trebuie avut în vedere în cadrul a ceea ce am numit în calendar pe tot parcursul lunilor acestui an: Acţiunile specifice În stupină Strâmtorarea cuiburilor utilizând diafragmele la nivelul unui număr de rame integral ocupate de albinele care vor ierna. Din păcate în unele stupine se întâlnesc în această lună situaţii nedorite când. Dacă vremea este favorabilă (temperaturi mari. Din acest moment nu mai este indicată stimularea creşterii puietului deoarece aceasta se face în detrimentul albinelor doici din familii. acestea să fie scoase (în a doua perioadă a lunii şi dacă temperaturile sunt scăzute). principalele lucrări obligatorii care asigură o bună iernare a întregului efectiv sau numai a unei părţi din el nu au putut fi executate corect şi la timp.sau mai bine-zis nu au şanse . .să supravieţuiască traversând cu bine rigorile iernii Acum este momentul. Se înţelege că. pe măsura răcirii vremii la temperaturi mai mici de sub +8°C albinele se strâng în ghemul de iernare care se afânează desfăcându-se numai atunci când temperaturile exterioare cresc la +12°C .Apidiagnoza Toamna este anotimpul în care pregătirea sezonului apicol din anul următor este în plină desfăşurare. împerecheate în august sau la începutul lunii precedente. momentul ales pentru aceste acţiuni va fi în orele amiezii în zilele calde şi însorite pe care Dumnezeu le oferă celor leneşi. din diferite motive. De aceea este bine ca în familiile unde se vor găsi rame cu ouă proaspete. la modul concret. Aceasta duce la o uzură mai mare comparativ cu situaţia când nu există puiet. nefiind apoi capabile să treacă peste iarnă sau să asigure în primăvară creşterea de puiet. este o lună de miez de toamnă uneori cu zile calde care alternează cu perioade reci şi ploioase. Familiile care nu s-au bucurat din partea apicultorului de atenţia corespunzătoare au şanse minime . Se consideră că zborurile albinelor tinere. pe ramele cu faguri din centrul cuibului mai pot fi găsite suprafeţe mici cu puiet căpăcit foarte aproape de momentul eclozionării. Ponta mătcilor se reduce considerabil (mătcile uzate nu mai au pontă sau se pot pierde) iar creşterea puietului în toate familiile de albine (în toate zonele ţării) se diminuează chiar şi în familii cu mătci tinere. în unii ani. pe ultima sută de metri ca apicultorul întârziat să purceadă de îndată la efectuarea acelor acţiuni specifice pe care leam consemnat mai ales în calendarele pe lunile august şi septembrie. Menţinerea acestei temperaturi se face cu consum de energie de către albine. mai ales în sudul ţării.

Instalarea la urdinişurile stupilor a gratiilor contra şoarecilor ştiut fiind că pătrunderea în stup a rozătoarelor este o adevărată calamitate pentru familia respectivă. consumul de hrană fiind mai mare în stupii unde aceasta nu există. Acolo unde este necesar. Pentru mai multe informaţii consultaţi "Iernarea familiilor de albine". după diafragme. În cuib se vor lăsa numai fagurii acoperiţi complet cu albină şi care au cel puţin 1. se vor completa rezervele de hrană. Mulţi apicultori folosesc ziarele vechi pentru păstrarea căldurii în cuib. De aceea. în funcţie de puterea familiei. Asigurarea aerisirii stupilor se poate realiza prin: reducerea urdinişului corespunzător cu . Dacă există mai mulţi faguri cu miere insuficientă aceştia vor fi trecuţi după diafragmă şi vor fi descăpăciţi pentru ca albina să transporte mierea în cuib. fireşte fiecare familie având urdinişul propriu.5-2 kg din momentul începerii creşterii de puiet (de obicei în a doua jumătate a lunii ianuarie). iar ca fagurii laterali vor fi aleşi cei mai plini. cârpe sau bucăţi de polistiren expandat.5-2 kg pe familie. cea mai indicată fiind aşezarea bilaterală. care cer ca în partea de jos a fagurilor să existe spaţiu pentru puiet iar deasupra aşa-numitele coroane de miere. în prima perioadă de iernare şi la 1. Consumul total al unei familii medii se situează în jurul valorii de 7-8 kg de miere. Consumul de hrană. Modul de amplasare a fagurilor poate fi bilateral. Cantitatea necesară ieşirii din iarnă este mai mare datorită consumului abundent din primăvară destinat creşterii puietului până la apariţia unui cules de întreţinere din natură. Realizarea în cuib a unui regim termic optim se face prin împachetarea cuiburilor cu materiale termoizolante. Deasupra podişoarelor şi lateral. ţinând cont de faptul că în timpul iernii albinele compactate în ghem nu se deplasează pe fagurii laterali pentru hrană ci numai în sus pe fiecare interval dintre cei doi faguri vecini care găzduiesc albine. central sau unilateral. La formarea cuibului se va avea în vedere ca îndeosebi fagurii laterali să aibă coroanele formate cel mult până la jumătate. talaş. se situează la 700-900 de grame pe zi.5 kg de miere. numai în interiorul ghemului. ca fiind necesare pentru o iernare corectă. Aranjarea fagurilor se face ţinând cont şi de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală. se consideră. Efectuarea a două tratamente obligatorii pentru combaterea varroozei cu Varachet sau alte medicamente specifice atunci când în familii puietul a eclozionat în totalitate. În cazul stupilor multietajaţi se vor folosi doar corpurile în care există albină. aproximativ 16-20 de kg de miere în stup. Suplimentarea în primăvară a hranei cu zahăr va uza albina datorită prelucrării acestuia. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură apreciindu-se drept suficientă o cantitate de 1. O altă acţiune importantă este aranjarea (orânduirea) cuibului pentru iernare. Protejarea cuibului împotriva frigului.se pun salteluţe umplute cu paie. în raport cu repartizarea mierii în faguri. Organizarea (orânduirea) cuiburilor pentru iarnă se face diferenţiat. În cazul în care aceste cantităţi nu există în stup se vor completa cu miere din rezerva de faguri sau administrarea de sirop (acţiune începută în luna trecută).În cazul unor familii slabe se poate practica iernarea în acelaşi stup (mai ales la stupii orizontali) a două familii separate printr-o diafragmă etanşă (oarbă). Unirea nucleelor prea slabe şi introducerea mătcilor în cuşti în vederea iernării în afara ghemului. Tratamentele se fac respectând riguros indicaţiile din prospectele ce însoţesc medicamentele de uz apicol.

întoarcerea podişorului la stupii multietajaţi cu deschiderea spre marginea superioară a corpului. Dovleac (Cucurbita pepo)**. Este bine să ştim că … rezervele mari de polen în cuibul familiilor de albine înaintea iernării se constituie ca un semn de manifestare puternică a instinctului de roire în sezonul activ următor. Controlul stării utilajelor şi eliberarea lor în vederea reparaţiei. Se înţelege că şi vremea trebuie să fie favorabilă zborului şi activităţilor de cules. rupţi. transport.5-2 cm prin distanţarea ultimei scândurele a podişorului (la stupii orizontali). garduri din specii vegetale. Fluturei (Gaillardia picta)*. Specii vegetale de importanţă apicolă Numărul acestora se restrânge drastic pe măsură ce vremea se răceşte. Protecţia stupinei împotriva curenţilor reci de aer şi a vânturilor predominante prin aşezarea stupilor la adăpostul unor clădiri. Dispunerea stupilor pe suporţi într-o poziţie uşor înclinată pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupilor. stuf ş. cu celule de trântori) şi topirea acestora (extracţia şi condiţionarea cerii). în funcţie de resursele locale.a. curăţirea şi dezinfectarea stupilor şi utilajelor eliberate. obturând . Lucerna (Medicago sativa)**.. necorespunzători (vechi. Dalia (Dahlia sp. sprijin pe care nu-l oferă celulele de trântori care.Pondere apicolă: *** = Mare. garduri provizorii din tulpini de floarea-soarelui. practicarea unei deschideri de 0. Totuşi fitocenozele (asociaţiile de specii perene) în care predomină trifoiul ca şi plantaţiile de facelia sau lucernierele pot oferi un cules de întreţinere pentru stupii amplasaţi în perimetrele respective. albinele adună propolisul cu precădere toamna fixând cu ajutorul lui ramele.sau pe terenurile disponibile. Organizatorice: depozitarea utilajelor şi materialelor. se ştie că sunt construite cu un diametru mai amplu. * = Mică. Facelia (Phacelia tanacetifolia) **. Din această enumerare se constată că practic sezonul de cules s-a încheiat pentru albine. pe vatra stupinei. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire. Trifoi alb (Trifolium repens)**. Plantarea de arbori şi arbuşti meliferi (şi alte specii melifere perene) în grădini. În atelierul stupinei: Sortarea şi reformarea fagurilor reformaţi. Cicoare (Cichorium intybus)*. Executarea gropilor pentru plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi. . Haina miresei(Poligonum baldschuanicum)*.mărimea (puterea) familiei. ** = Mijlocie. albinele depun polenul numai în celule de lucrătoare fiindcă pentru a îndesa polenul au nevoie de un sprijin pe partea superioară a celulei. Steluţa vânătă (Aster amellus)*. de porumb. în ultimele fenofaze de înflorire se mai găsesc în această lună următoarele specii (enumerate în ordine alfabetică): Bănuţei (Bellis perennis)*.)**.. Legendă . crearea de orificii de ventilaţie în podişor. Păpădia (Taraxacum officinale)".. Protecţia stupinei contra vânturilor şi curenţilor.. prelucrare a nectarului şi depozitării mierii.

+10°C. Dacă pregătirile nu s-au terminat. Albinele convieţuiesc astfel în tot timpul sezonului rece până la începutul primăverii anului următor. a lămurit mai demult. b) coaja ghemului . abundenţa resurselor nectaro-polenifere şi condiţiile meteorologice care determină într-o măsură hotărâtoare profitul oricărei stupine.crăpăturile pereţilor interiori ai stupului ceea ce elimină pătrunderea curenţilor reci în incinta stupilor fenomen foarte periculos care perturbă grav capacitatea de termoreglare a ghemului în timpul iernii. Succes tuturor stuparilor în acest final de sezon activ! Luna noiembrie Apidiagnoza Ultima lună de toamnă este şi perioada în care familia de albine dacă încă n-a intrat. Acesta. difuzia ei şi constantele de temperatură se fac cu un randament (raportul consum energetic/efect termic) care întrece parametrii de eficienţă a ingineriei termodinamice umane. asupra producţiei de miere şi ceară influenţează în primul rând calităţile (proprietăţile) ereditare ale maicii.U. Clayton Farrar.+14°C) albinele pot efectua zboruri sumare de curăţire la care participă cu precădere ultimele contingente de albine proaspăt eclozionate.se compune din mai multe straturi de albine care stau cu capul unele sub abdomenul altora ca ţiglele pe casă. c) în coajă temperatura este de circa +8 . În concluzie Dacă albinele au intrat la iernat şi familiile au fost bine pregătite pentru sezonul rece să le urăm o iarnă uşoară.atunci când vremea permite .A.pe ultima sută de metri. vârsta ei.cu grosime totală de 2-7 cm .fiind în principal definit de aglomerarea albinelor în ghemul de iernare. Nu uitaţi Menţineţi puterea familiilor de albine prin asigurarea liniştei desăvârşite şi prin protejarea vetrei de stupină contra vânturilor şi curenţilor. fiziologic şi comportamental un tot unitar viu şi funcţional în care producerea căldurii. Aceasta asigură supravieţuirea familiei în condiţii adverse. în toate regiunile ţării. modul de îngrijire (întreţinere) a familiilor. d) miezul aflat în centrul ghemului este compus din matcă şi albine care nu sunt atât de înghesuite unele în altele . puietul poate muri în masă din cauza frigului sau a înfometării.cât durează sezonul rece . Ghemul de iernare reprezintă din punct de vedere biologic. fără pierderi. având o formă sferică sau elipsoidală se formează în general pe fagurii dispuşi în dreptul urdinişului. mozaicate cu porţiuni de puiet sănătos sau aparent sănătos. din cauza locilor moare în zone limitate. comportamentul ei în timpul celor 5-6 luni . Principalele concluzii la care a ajuns sunt: a) ghemul este format din coajă şi miez.. . în urma unor laborioase experienţe aspectele de comportament a albinelor aglomerate în ghem. . Dacă în cursul lunii vor exista zile calde şi însorite (temperatura menţinându-se câteva ore la +13 . intră acum la iernat. un cercetător din S. întârziaţii trebuie să tragă tare.este mai afânat.

j) la temperatura exterioară de +6°C . liniştea perfectă în stupină adică absenţa zgomotelor.+8°C ghemul de iernare este complet constituit. . asigurarea de hrană suficientă. f) radierea căldurii se petrece dinspre miez spre coajă. În atelierul stupinei Extracţia şi condiţionarea cerii. Topirea şi condiţionarea cerii rezultată din fagurii reformaţi. de calitate bună şi accesibilă albinelor. aceasta bineînţeles dacă vremea permite întârziaţilor să facă ceea ce n-au făcut în timp util. Pe agenda de lucru a apicultorului sunt înscrise în această lună următoarele Acţiuni specifice În stupină Completarea ultimelor lucrări sau secvenţe din lucrările pregătitoare pentru iarnă. mijloace de transport. i) în stup. Recondiţionarea. Stimularea executării de albine a zborurilor de curăţire în însorite şi călduroase. Reparaţia stupilor şi utilajelor. Îndepărtarea grabnică a situaţiilor necorespunzătoare care se pot constata cu prilejul vizitelor.9°C şi în prima parte a iernării nu depăşeşte +25°C iar în a doua parte (la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie) temperatura creşte şi se menţine la +34°C . "ascultarea" stupilor şi interpretarea celor auzite. Funcţionarea ireproşabilă (optimă) a ghemului este condiţionată de corectitudinea pregătirii familiilor pentru sezonul rece ceea ce în principal înseamnă: alegerea unei vetre de iernare corespunzătoare.+36°C în zona centrală în care matca depune ouă şi se creşte puiet. agenţilor poluanţi. animale. h) această temperatură tinde să se menţină constantă indiferent de temperatura exterioară sau cea din lada stupului. îndeplinind aceste condiţii stuparul poate fi liniştit că iernarea va decurge bine adică fără pierderi de efectiv şi fenomene nedorite. adăpost (stup) fără fisuri. sănătatea perfectă a familiei. g) în centrul ghemului temperatura minimă este de circa +13. păsări.e) căldura se produce intermitent prin consum de miere albinele emiţând periodic un bâzâit continuu frecându-şi în acelaşi timp picioruşele de restul corpului. matcă tânără şi viguroasă. k) în raport de creşterile şi scăderile succesive ale temperaturilor atmosferice ghemul de iernare se strânge sau se afânează (se desface). acesta este tabloul fenomenelor care se petrec în familia care traversează sezonul rece. curăţirea dezinfecţia şi vopsirea stupilor ca şi lucrarea anterior enumerată se fac în atelierul stupinei (dacă acesta există şi este amenajat corespunzător). termoizolarea cuibului. Sigur că procesul termodinamic este ceva mai complicat decât înşiruirea de mai sus dar. trepidaţiilor provocate de oameni. în mare. din clăditoare sau din descăpăceală. în spaţiul ghemului temperatura este cu 1-2"C mai mare decât temperatura aerului din afara stupului. Supravegherea mersului iernării prin vizite periodice în stupină. protecţia împotriva şoarecilor.

Procurarea de cărţi şi abonarea la revistele de specialitate. Întocmirea graficului culesului din sezonul expirat. Însămânţarea faceliei. Controlul reparaţiilor. liber fiind. calendarul de faţă.300 de celule. ca şi atunci când citeşte. situaţii anormale şi fără intervenţii de avarie va bucura pe apicultorul care s-a preocupat din timp cu pricepere. în afara ei. Reformarea fagurilor de cuib se face după folosirea lor timp de 2-3 ani. Ridicarea calificării profesionale.. şi-a ales drumul vieţii însoţind. adică după creşterea în ei a 10-12 generaţii de albine. Apicultorii zgârciţi sau prea economi se înşeală. fericiţi şi prosperi? Nu uitaţi Veţi menţine puterea familiilor de albine asigurându-le liniştea. pe site.. Păstrarea ramelor cu faguri artificiali o perioadă mai îndelungată este influenţată de uscăciune. mai bine să rămână miere neconsumată în primăvară decât să nu ajungă în timpul iernii şi familia să sufere sau chiar să piară de foame. Strânsul seminţelor de la speciile forestiere. care au o influenţă binefăcătoare asupra iernării. cu profesionalism şi dragoste de albine respectându-şi condiţia de stupar şi de om care. La temperaturi mai mici de +8°C albinele amorţesc. Cele crescute în prima jumătate a lunii iulie sunt neviabile în perioada iernii.pentru mai multe informaţii.Plantarea arborilor şi arbuştilor meliferi. la peste +38°C puietul moare iar la mai mult de +40°C mor toate albinele. Este bine să ştim că .100 de celule din care sunt bune (corespunzătoare) doar 7-8. consultă Centrul statistic ------O iernare fără griji. Luaţi măsuri de stimulare a zborurilor târzii de curăţire. Organizatorice Procurarea de utilaje şi materiale. ------. În iarnă intră albinele crescute în cursul lunii august şi începutul lunii septembrie dintre acestea multe trăind chiar până în luna mai. El va fi însoţit mereu de aceste minunate insecte atunci când se află în stupină. lună de lună. Luna decembrie .000 în rama de stupi multietajaţi sunt circa 6. Astfel ceara îşi recapătă aspectul lucios. ocrotind şi protejând albinele. înainte de a fi folosiţi prin introducerea în stupi aceşti faguri se ţin 1-2 minute la soare. acasă în familie. Analiza rezultatelor stupinei. În fagurele STAS (435x300 mm) pe ambele feţe sunt circa 9. Oare am exagerat cu ceva referindu-mă la gândul bun şi fapta bună proprii stuparilor optimişti. coriandrului şi altele (sub zăpadă).

Este de reţinut ca familiile slabe consumă mai mult decât cele puternice acest consum sporit fiind însoţit de o uzură mai accentuată a albinelor care iernează. de gradul de etanşeizare a stupilor împotriva frigului . fiind şi locul de iernare a mătcii. Datele experimentelor ştiinţifice ca şi observaţiile şi constatările multianuale ale unor prestigioşi apicultori posesori a zeci sau sute de stupi evidenţiază faptul consumului inegal de miere de la rezervele de hrană din stup. Ghemul de iernare reprezintă o unitate fiziologică complexă. se emite şi se păstrează căldura astfel că albinele pot suporta gerurile cele mai mari. Se recomandă controlul iernării într-una din zilele cu timp frumos înţelegând prin timp frumos o vreme calmă şi însorită . Dacă situaţia se prezintă conform descrierii de mai sus se închide stupul cu aceeaşi atenţie existând siguranţa că albinele nu au necazuri şi iernarea decurge bine.datorită bunei pregătiri . ridicarea salteluţelor. Acest consum depinde de puterea familiei intrate la iernat.Apidiagnoza Ultima lună a anului. Chiar dacă . . Ele se aglomerează în acel ghem compact denumit ghemul de iernare în care se produce. prima lună de iarnă astronomică (21 decembrie . accesibilitate pentru albinele din ghem. perniţelor şi a podişorului (tot cu grijă) şi observarea formei şi amplasării ghemului de iernare. hrana fiind folosită exclusiv pentru menţinerea unei temperaturi constante în stup. în care activitatea albinelor se menţine la un nivel relativ ridicat. Acesta trebuie să se afle sub leaturile superioare ale ramelor (fagurilor) cu miere.cu temperaturi peste 13 grade. 3. în jurul valorii de 28°C. cantitate suficientă.rezervele de hrană îndeplinesc aceste trei condiţii esenţiale: 1. Conform datelor unor statistici multianuale putem accepta că în luna decembrie o familie de putere medie poate consuma până la 750-850 g de miere. calitate bună. albinele au un comportament distinct şi propriu de iernare.data solstiţiului de iarnă când ziua are durata cea mai scurtă) s-ar părea că este un interval de timp mort în care apicultorul n-are ce face. fiind format din două unităţi distincte: miezul ghemului şi coaja. Controlul sumar presupune: ridicarea capacului (cu grijă). Dacă ghemul nu este format pe rezervele de hrană se vor scutura ramele cu albine pe ramele cu miere iar ramele goale se vor elimina. de asprimile iernii. Nu este deloc aşa şi vom vedea de ce atunci când vom enumera acţiunile specifice. Această operaţie trebuie executată rapid pentru a nu stresa inutil familia de albine. Producerea de căldură în ghemul de iernare se face pe baza consumului de miere din rezerve.în general de corectitudinea pregătirii familiei şi a stupului pentru sezonul rece. Practic ghemul se găseşte într-o continuă mişcare. Producerea căldurii necesare este asigurată de acestea prin contracţii ale fibrelor musculare toracice şi abdominale. În această perioadă nu există creştere de puiet. 2. În miezul ghemului temperatura este mai ridicată cu 1-2 grade. De obicei în decembrie în toate stupinele cam aşa ar trebui să se petreacă lucrurile. Diferit de ceea ce se întâmplă cu majoritatea altor specii de insecte. Coaja ghemului este formată din albine ce se mişcă din interiorul ghemului formând un strat protector. Căldura trebuie produsă atât pentru necesităţile fiecărui individ cât şi pentru a menţine în interiorul stupului o temperatură constantă. Pe măsură ce temperatura fiecărui individ din coajă scade acesta se mişcă spre interior spre a se încălzi.

datorită atacului ciocănitorilor sau piţigoilor.a unei familii de albine de puterea mijlocie (medie). pentru buna lor iernare. în stupină. Controlul consumului de hrană din perioada de iarnă se poate face prin menţinerea pe cântarul de control . A nelinişti albinele. lovirii sau răsturnării stupilor de către animalele domestice sau chiar de către hoţi ori alţi . fără zgomot întrucât obturarea urdinişului determină sufocarea albinelor. O metodă foarte bună de a tine situaţia sub control este ascultarea stupilor sau mai binezis a familiei. la faţa locului. În luna decembrie stuparul harnic şi priceput are de lucru. zgomotelor. ceea ce determină o agitaţie mărită a acestora. cap. pe vatra de iernare ca şi în fiecare stup. Lucrări ce se efectuează iarna în stupină Recomand. în atelierul stupinei. zgomote puternice. Fiecare stup va fi atent observat şi ascultat procedând aşa cum este precizat în articolele amintite mai înainte. a provoca deranjul lor datorită pătrundem şoarecilor în stupi. O uşoară lovire a stupului intensifică zumzetul astfel că urechea exersată a unui stupar priceput poate interpreta corect felul şi durata emisiei sonore. De asemenea consumul mare de hrană poate fi cauzat de neizolarea stupilor împotriva frigului.VI. mai ales apicultorilor începători. sau ciocănitori. Vizitarea periodică . De aceea trebuie înlăturată orice sursă de zgomot din stupină. Este ca şi cum un medic ascultă cu stetoscopul inima şi plămânii ciocănind cu degetul coşul pieptului pacientului aflat la consultaţie şi. se va căuta cauza. Acest control auditiv se face fără deschiderea stupilor prin ataşarea urechii de peretele din faţă al stupului sau prin introducerea unui tub de cauciuc prin urdiniş şi ascultarea zumzetului care se aude din stup. Scăderile periodice de greutate indică cu destulă precizie cantităţile consumate şi intervalul de timp în care s-a produs consumul. la masa de lucru şi în reuniunile apicole el trebuie să fie prezent la următoarele Acţiuni specifice În stupină Controlul mersului iernării trebuie făcut concret.bine protejat contra intemperiilor . Zăpada afânată prin care aerul pătrunde cu uşurinţă şi care uneori poate acoperi stupii nu constituie un pericol pentru viaţa albinelor. De aceea eventualele intervenţii mai ales legate de lipsa sau inaccesibilitatea hranei vom încerca să le tratăm în calendarele lunilor următoare. pune diagnosticul si stabileşte tratamentul Despre interpretările emisiilor sonore pe care stuparul le recepţionează când ascultă stupii există relaţii lămuritoare în "Iernarea familiilor de albine". existând pericolul epuizării rezervelor. Dar dacă stratul de zăpadă a prins pojghiţă sau pe scândurelele de zbor. Orice zgomot sau mişcare din jurul stupinei este percepută de albine. O familie agitată va consuma astfel cantităţi mai mari de hrană. cu grijă. s-a format gheaţă aceasta se înlătură uşor. funcţie de ceea ce doctorul aude şi interpretează. aceasta putând fi generată de prezenţa rozătoarelor. datorită trepidaţiilor.La familiile la care se observă un consum ridicat de hrană. la urdiniş. Oricum în decembrie situaţii anormale este puţin probabil să fie constatate. să citească literatura de specialitate şi dacă este posibil să facă aceste controale de iarnă sub îndrumarea unui apicultor consacrat şi priceput bucurându-se la faţa locului de competenţa dobândită după ani şi ani de practică a îndrumătorului.cel puţin săptămânal sau decadal a stupinei are şi un alt scop principal anume acela de a asigura liniştea deplină în incintă.

Înlesnirea zborurilor de curăţire este asigurată anterior dacă stupii au fost orientaţi cu urdinişurile spre răsărit. Dacă în decembrie sunt zile cu câteva ore mai calde şi însorite putem asista la zboruri de curăţire. Condiţionarea şi valorificarea seminţelor de plante melifere. frunze uscate sau pleavă pe care albinele care ies la zbor se pot aşeza şi odihni fără riscul de a înţepeni din cauza frigului. utilajelor. repararea. . de asemenea. Vechea zicală românească conform căreia "bunul gospodar îşi face vara sanie şi iarna car" este acum de actualitate în sensul că atelierul stupinei devine locul în care stuparul pregăteşte din timp tot ce-i va fi necesar în viitorul sezon activ. cabana apicolă. De aceea. securitatea stupinei ca şi a fiecărui stup pe tot parcursul iernii este o condiţie fără de care traversa. albinele moarte de la urdiniş (cu ajutorul unei sârme îndoită la unul din capete). prin instalarea de paravane. însârmarea lor şi lipirea fagurilor artificiali pe ramele noi sau pe cele vechi. Organizatorice: ridicarea calificării profesionale. dezinfecţia. elaborarea planului de îmbunătăţire şi folosire a bazei melifere în anul următor. pagube care de obicei nu mai pot fi recuperate. tăvi de descăpăcit.ea cu succes a sezonului rece devine de neconceput Tocmai aici trebuie să apreciem locul şi rolul măsurilor de protecţie luate din timp ca şi necesitatea controlării îndeplinirii concrete a tuturor cerinţelor care asigură ceea ce îndeobşte denumim o iernare liniştită. ambalaje de depozitare a mierii. vopsirea şi finisarea acestora în principal este vorba despre stupi. Sigur că. În atelierul stupinei Se verifică atent starea generală şi funcţională a tuturor uneltelor. centrifuge. echipament de protecţie etc.se procedează astfel numai dacă în ferestrele iernii apar zile calde şi însorite cu temperaturi de +12 -+14°C care permit zborurile de curăţire. În cazul în care a căzut zăpada aceasta se înlătură de pe suprafaţa oglinzii stupului şi se presară paie.răufăcători înseamnă de fapt pierderi grave de efectiv. procurarea de utilaje şi materiale. extragerea şi condiţionarea cerii este o acţiune care dacă nu a început poate începe. recondiţionate este de asemenea o acţiune la ordinea zilei. Tot ce nu corespunde este trecut la reformă. fără pierderi de efectiv. Însăşi atelierul. Pentru favorizarea zborurilor de curăţire din zilele frumoase se vor elimina. Fagurii şi ramele de la rezerva stupinei vor fi luaţi la mână astfel ca rezerva stupinei să fie completată numai cu rame şi faguri ce corespund exigenţelor. topitoare solare. Încheierea ramelor achiziţionate ca rame la pachet. În funcţie de constatări se începe recondiţionarea acestora înţelegând prin recondiţionare curăţirea. În cazul în care se observă curenţi de aer rece se vor lua măsuri pentru protejarea stupinei. rulota apicolă. diapozitivelor din dotarea stupinei. afumătoare. remorca apicolă şi chiar pavilionul vor trece printr-o atentă verificare cu toate etapele ulterioare presupuse de constatările verificărilor. Reformarea şi topirea fagurilor. dălţi.

În reuniuni apicole . La aceste cursuri şi conferinţe sunt promovaţi ca lectori cei mai buni apicultori din zonă. . Se însumează cantitativ şi valoric producţiile de miere şi alte produse apicole inclusiv material biologic (roi. Aceasta este o acţiune importantă care se face la masa de lucru cu pixul în mână şi eventual cu calculatorul alături. Formele concrete în care se desfăşoară aceste cursuri şi conferinţe gratuite au cunoscut în ultimii ani o diversificare şi modernizare salutară prin utilizarea unor mijloace audiovideo. Pe parcursul acestei săptămâni. mai devreme sau mai târziu.În fiecare an în întreaga lume apicolă prima săptămână din această lună (1-7 decembrie) este consacrată de aproape trei decenii ca Săptămâna internaţională a apicultorului.. se desfăşoară acţiuni diverse care reunesc pe stuparii ce au aceleaşi idealuri şi aceleaşi interese. specialişti din cercetarea ştiinţifică apicolă sau din Departamentul tehnic al A...în urmă cu aproape 3 decenii la iniţiativa marelui apicultor care a fost Prof. Având aceste date bilanţul de venituri şi cheltuieli este aproape gata. mătci)obţinute în stupină în perioada sezonului apicol. se desfăşoară cu precădere în perimetrele bazinelor melifere de interes naţional unde apicultorii din zona respectivă se întâlnesc cu alţii din diferite judeţe (unele foarte depărtate) în cadrul deplasărilor ocazionate de stupăritul pastoral la culesurile de salcâm.. pretinde sau afirmă că le ştie pe toate greşeşte şi.C. Analizând elementele de cheltuieli se poate uşor determina ponderea fiecăreia în totalul sumei cheltuite şi efectul asupra producţiei sub aspect cantitativ şi valoric. . chiar din noiembrie. tei.Tot în decembrie şi în următoarele luni ale iernii se desfăşoară şedinţele statutare ale structurilor teritoriale ce compun Asociaţia Crescătorilor de Albine din România.A. în sezonul rece. analizează şi dezbat ce au făcut şi fac planuri despre ce ar trebui să facă în viitor în cadrul unor reuniuni cu certă conotaţie profesională.... în funcţie de zelul organizatorilor...C. Venitul sau profitul pe stupină se obţine scăzând totalul cheltuielilor din totalul veniturilor.. univ..Apicultorii se adună.. Cea mai bună perioadă de citit şi recitit literatura apicolă nu trebuie irosită în van. începători şi 2. Un bun manager ştie să tragă concluzia analizând bilanţul stupinei şi bazat pe aceste concluzii poate întocmi un plan realist de activitate pentru viitorul sezon apicol activ.Daca nu au făcut-o până în decembrie acum este momentul ca apicultorii să . 1.În această lună sau alteori..... Această manifestare a fost instituită de Apimondia Federaţia Internaţională a Asociaţiilor de Apicultură . avansaţi. floarea-soarelui..A... încep Cursurile şi Conferinţele apicole care pot avea două secţiuni. . în unele oraşe sau municipii. ing.La masa de lucru Se calculeaza cât mai exact cheltuielile efective pe anul apicol sau pe anul calendaristic expirat. mană. prin organizarea unor mese rotunde şi dezbateri interactive deosebit de utile. familii. . dr.. discută..Viaţa asociativă. Cine crede. floră de baltă sau alte specii. în sezonul apicol activ. în spiritul unei democraţii exemplare ce trebuie sa caracterizeze organizaţia profesională a stuparilor români ca parte integrantă a societăţii civile din România. Veceslav Harnaj care în acea vreme era Preşedintele asociaţiei naţionale a apicultorilor români şi Preşedinte al Apimondia. Ele sunt organizate în conformitate cu Statutul A. se va dovedi că fudulia este păguboasă.

. Toamna. ocrotitor al albinelor şi protector al celor care iubesc albinele. începe o dată cu sosirea lunii august.Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă. familiile se pregătesc cu 6 săptămâni înainte adică începând cu prima decadă a lunii aprilie..Este bine să ştim că . micşoraţi consumul de hrană şi uzura organismului albinelor ! apitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine ... care este cu totul diferit de cel calendaristic. Albinele din ambele familii vor fi atrase de căldură spre aceste rame. Ouăle.. ..se aboneze la revistele de specialitate. Acest sfânt ecumenic este şi patronul apicultorilor români.. până în momentul ieşirii din stup a albinei zburătoare trec 40 de zile.. urmare acestui fapt.. o reglează în acelaşi timp. Nu uitaţi Iernarea familiilor de albine în bune condiţii reprezintă premisa creşterii unui puiet de bună calitate.. În stupii acoperiţi cu zăpadă albinele iernează bine... în cazul iernării a câte două familii într-un stup orizontal. ... în această lună vine Moşul. urmărind termenele optime .. fapt care le măreşte . În apicultură este cunoscută Legea celor 40 de zile conform căreia din momentul depunerii oului de către matca fecundată.nu mai puţin de 40 de zile până la culesul principal .În apicultură se consideră că anul apicol. Prin protejarea vetrelor de stupină contra vânturilor şi curenţilor şi prin expunerea stupilor în plin soare. în cea de a doua parte a iernării în cuiburi apare puietul şi. să zicem cel de la salcâm este aşteptat la 15 mai. sunt îndepărtate pe neobservate sau sunt mâncate de albine. Mătcile împerecheate la începutul toamnei pot fi de calitate. precum şi o dezvoltare de primăvară bună. . De exemplu. creşte necesarul schimbului de aer. Apicultorul care asigură în toate condiţiile necesare unei ponte intense. "Crăciun fericit!" tuturor şi "La mulţi ani!".. dacă culesul principal. uzură mică a albinelor în sezonul rece. Consacrarea lui în ţara noastră s-a făcut după 1989 cu aprobarea şefilor principalelor biserici istorice din România. trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet.În ultima zi a Săptămânii Internaţionale a Apicultorului întreaga lume creştina prăznuieşte pe Sfântul Ambrozie în ziua de 7 decembrie. în prima parte a iernării activitatea lor este redusă şi în familie este suficient aerul ajuns în stup prin zăpada afânată. în această situaţie apicultorul îşi poate face o părere greşită conform căreia matca a intrat în iarnă neîmperecheată din cauza lipsei de trântori. apicultorul trebuie să pună câte o ramă plină cu miere de o parte şi de alta a peretelui despărţitor al diafragmei. După împerechere ele pot începe ouatul dar de multe ori albinele nu mai cresc acest puiet.... la formarea cuiburilor. Şi nu în ultimul rând. de regulă. începând din ianuarie-februarie. un consum redus de hrană în timpul iernii.. în acest fel se asigură şi o iernare normală..va avea suficiente albine culegătoare capabile să valorifice profitabil abundenţa de nectar.

...longevitatea în primăvara următoare.Din aceste considerente. în majoritatea zonelor. în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie.. . . atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil.A. în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine... ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. în foarte mare măsură. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate... grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1...2% la familii cu mătci de un an.. albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Tabelul 1 .. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale. ..Dacă sunt mătci tinere.. Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat....Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. . în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de numai 22 g. mai ales în prag de toamnă.... Nestervodski. mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. după datele lui V.. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere.A. Acest lucru^este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă.În tabelul nr. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. Familiile slabe.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă... Nestervodski). sănătoase şi de calitate superioară..Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală.... . îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. 2.. sub influenţa lipsei de cules. albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară.. Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. . în caz contrar..La rândul lor şi mătcile. iar la cele cu 60% mătci tinere..Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat. cantitatea acestuia sporind rapid.. . .. deci lunile iulie-septembrie. . cu mătci tinere. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine.Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil. în raport cu vârsta mătcilor....

fie că. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute două-trei generaţii de puiet.. în zonele unde există un cules bun de întreţinere.. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic .2 2. .La unele culesuri... Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. deci un fenomen dorit. sunt faguri cu multe celule de trântor. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate.4 4. Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. se poate stropi cu sirop de zahăr. matca fie că va evita aceşti faguri. la interval de 5-7 zile.. Dacă apicultorul nu intervine la timp.. a câte unui fagure clădit regulat. Calitatea fagurilor.Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite.. Deblocarea cuibului. limitând creşterea puietului. De asemenea. care este un cules intens dar scurt. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. care păstrează mai greu căldura. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de la floarea-soarelui. se realizează prin introducerea periodică. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. ca de exemplu la salcâm.Ca şi în primăvară.. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare.6 3.5 2. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului.6 . în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar.La stupul multietajat.. 2. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. Dacă în cuib. în perioada de toamnă..Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4.. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare.. nu se recomandă. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. . rame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10-15 zile sau mai mult... . Pe o perioadă scurtă.. 3. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. sub impulsul hrănirilor stimulente. în mijlocul cuibului. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară.0 1.. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor.

ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului... se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 2-3 zile.. care. uzură prematură. .. dacă timpul este mai cald.Se va avea grijă însă. .O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr...Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: . familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă.... trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18-20 kg miere.. ... în zonele viticole. .Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. acoperă cheltuielile de deplasare. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile.De la bun început.... de regulă. Folosirea culesurilor târzii. datorită aportului de polen proaspăt. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care.. . lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat.în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. Administrarea sub formă de sirop. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. Hrănirile stimulative. 5.. Fagurele introdus este curăţat. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului.. ... încărcături intestinale mari... ... respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. . Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri.Când timpul este rece.. ... Astfel.. 4... La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. bostănoasele etc. se înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. pentru a preveni furtişagul. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. fagurele se introduce la marginea cuibului. grădinile de zarzavat.Ca surse de cules. Barac.. într-o primă metodă. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1-2 dm2.Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. care se fac în doze mari. zonele inundabile... de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului.... Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1. Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire.Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. Operaţia se execută după încetarea zborului. diaree..

.6 Nestimulat(martor) 25.. urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. Pentru aceasta cuibul se .. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului.. comparativ cu culesul natural de întreţinere.3 Porţii mari(2l la 5 zile) 4 2. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural... . martorul a avut 25. Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. ...Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative.. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. . precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului..5 . luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari.. 1961). pastă).3 63. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. în toamnă. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. De asemenea.. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. Reducerea cuibului.0 60.. .Oricare ar fi procedeul folosit.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor.O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos).3l zilnic) 20 0.Indiferent de starea timpului. în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen.Tabelul nr...familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. altele îl cară însă afară. numărul fagurilor din cuib se reduce.6-63. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă. 6.... Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10-15% din compoziţia amestecului. după încetarea zborului. după' datele din literatură. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie-august (după M.. . pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural..3 dm2 puiet. în acest caz. Unele albine consumă acest zahăr. iar prin stimulare s-au obţinut 60. adică un plus de două ori şi jumătate. în acelaşi timp. în această situaţie. Tabelul 2 Porţii administrate Puiet la 14 august Specificaţie Număr Cantitate(litri) (dm²) Porţii mici(0.5 dm2 puiet. Gromisz.Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare... astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină.. De asemenea.. hrănirea stimulativă se face numai seara.

familia de albine nu hibernează în timpul iernii. . alături de familia de bază în stupii orizontali..La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp.. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . . Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. la stupii multietajaţi. O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă..Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foarte puternice chiar la începutul primăverii. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. după încetarea depunerii ouălor. mai tinere sau crescute special în acest scop. în cazul stupilor verticali cu magazine.. . din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană.În afară de măsurile arătate.. până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C.. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. în unele situaţii. deasupra cuibului. în corpuri suplimentare. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. .Prin aplicarea acestui procedeu.O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. Pentru această activitate. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului.... salcâm). ca şi familiilor de bază..limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă.Împachetarea cuibului. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee.. familiile de bază se întăresc cu câte 0.... în lunile iulie-septembrie... pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. aşezaţi alături de familia de bază. 7..... . în aceste condiţii familiile normale... bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. în stupi suplimentari.După cum se ştie. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine . O dată cu apariţia puietului consumul se ridică. Toamna. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib.corpul gras. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. .. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă.Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat... ..8 kg albină. în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci.. cu capacitate de 5-6 faguri..6-0. Pe măsura dezvoltării.

0 kg lunar. Alfonsus.. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). 300-500 m alt. în continuarea iernării consumul creşte la 1. rezultă că. Tabelul 2 Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie noiembrie decembrie ianuarie februarie martie După L.2 kg. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Scăderi Specificaţie Zile greutate Media pe 12 zbor (grame) ani 53 5125 Stupini între 300500 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 50 5210 Stupini între 5001000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 . . Gareew Total 5 luni 210 587 660 941 1605 4303 505 530 650 497 505 725 630 617 850 980 844 1157 1800 4412 1387 3883 850 4232 ... în total. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic.Din acest tabel...6-5. într-o perioadă de 6 luni.. consumul de miere a fost de 4. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. la 40 stupine. corespunzătoare iernării familiilor de albine. După A. Partiot (1968)..5-2.W. Deşi amplasate geografic la mari distanţe..Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s-ar lăsa în familii doar această . Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt..W. Gareev. situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1)...Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L.puternice consumă în primele luni ale iernii 700-800 g hrană.. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. Jebsen. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere. 500-1 000 m alt.

Recunoscută în stup după culoarea mai închisă.. Varul se va depune pe fundul sticlei. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). vitamine...Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată...Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Ea este bogată în fermenţi.. . După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var.. se lasă să se limpezească... Această operaţie o poate face orice stupar. . iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată..52 kg. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că... Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară.Mierea reprezintă hrana glucidică. în afara cantităţii strict necesare iernării. Calitatea hranei. fiecare familie având nevoie de 1.. nu este căpăcită.... uşor asimilabile.Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori.. 1... administrat în luna februarie în turte energoplastice. .. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. în general. .. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr.. de asemenea. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88... din cauza presiunii radiculare a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae.Este greşită. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor..Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. In total. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele..Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. nu de mană. în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. săruri minerale... întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. .cantitate. glucoza şi fructoza.. se agită totul şi se . . . apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată..9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. . De aceea..Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. ramurile sau tulpinile unor plante.. în ea predomină zaharurile simple. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. . Mana poate fi secretată direct de plantă. albina tânără este încă în cantitate mică. se poate scurge din celule.. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere.. după vâscozitatea ridicată..Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi..

au fost crescute câteva generaţii de puiet. aceştia se ridică din stup. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b).8-2. . mierea este de mană. . ceea ce iarăşi nu este bine. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. 2).5 kg în rame de multietajat (435/230 mm).încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. . Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr.. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios. Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii.De asemenea. Mierea de floarea-soarelui şi. ea trebuind să fie înlocuită.. în timpul culesului mare. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune.. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă.. care au rame de o singură dimensiune.. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. imediat ce există faguri plini cu miere..5 kg fiecare. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . Astfel. .. iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. la culesurile principale din lunile mai-iunie. .. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. 2. unde raportul glucoză-fructoză este în favoarea fructozei. .. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere... Se vor alege. 3-3. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. Pentru a spori producţia de miere extrasă. Root sunt convingătoare în acest sens. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. înainte de a fi umpluţi cu miere. în care. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. ... în caz contrar. Această miere este improprie pentru iernare... pe măsură ce sunt căpăciţi. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. fagurii plini cu miere. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală..Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice.. pe cât posibil. chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut". b) Metoda cu alcool.La stupii cu magazine (Dadant-Blatt).Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută.Se aleg numai fagurii bine clădiţi.2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin.. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele..Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată.. în primul rând. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine...5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. Cuvintele apicultorului american A. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. de culoare brun-deschisă... cu condiţia să conţină cel puţin 1.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig.Fig. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură.. în special cea de răpită. ..

cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură... la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei... Fig. se va evita lovirea lor. . iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii... deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. în amestec cu zahăr pudră. . Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. Pe timpul culesului mare. Conservarea fagurilor. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. care ocupă două magazine.Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. 3. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. alteori mierea din porţiunile lovite..Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. pe cât posibil..În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară.în cazul familiilor puternice.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră.. 2-uşi laterale.La aşezarea fagurilor în vederea păstrării.. 3-stelaj pentru rame 4-rame cu faguri de rezervă. Se vor evita camerele umede. constantă. Ocupând în magazine poziţia centrală. furnici). Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. în afara rezervelor de păstură în faguri. se aleg fagurii de cuib în care au crescut câteva generaţii de puiet. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer.. în acest scop.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură.. şoareci. Fig. . . 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig..). se ridică în vederea păstrării. datorită aerului se poate . având grijă să-l presăm bine. în această stare.. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. 1-uşi frontale... iar deasupra. este recomandabil ca. după primul zbor de curăţire.. pe timpul culesurilor abundente de polen. . ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă..

având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina.. .. a moliei cerii şi a altor dăunători.. 4 b) (15 g/corp de stup. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. . Hrănirea de completare... Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării....Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei... bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute.. Astfel.. folosind arzătorul de sulf (fig. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. Melniciuc (1964).. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp).altera... Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice.. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate.După A..Hrănirea de completare se face în trei cazuri.Dacă la ieşirea din iarnă. în mod direct..În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. când familiile nu şi-au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. . . faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în .. . în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. când se face prima revizie de primăvară.O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf....l. .. .Fig. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus.. . 3. asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei..Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară.. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş.. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit-o prelucrarea zahărului. .4b Arzătorul de sulf. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise.. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic glacial îmbibat într-un strat de pânză. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C..... de cantitatea de zahăr prelucrată. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc.Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor.. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. durata vieţii albinelor este influenţată..

asigurându-se astfel o foarte bună prelucrare. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor.. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree.înainte de administrarea hranei. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate.. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. . Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule.5-2 kg miere. prin transformare. . Un fagure plin pe ambele feţe are 3. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. ..Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g. aprecierea cantităţii totale de albină.toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă.3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1.. concentraţia siropului poate fi de 1/1. duce la depăşirea capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi.Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva.. . durata vieţii albinelor care au prelucrat 3... un kilogram de miere.. ca să se stabilească necesarul din cuib... Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz)..În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr-un kilogram de zahăr rezultă.. care trebuie depozitate în scurt timp.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. Totalul de dm2 găsiţi. adaosul de enzime va fi necorespunzător. în funcţie de tipul de stup. .. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. cu o dublă influenţă negativă. în perioada activă.. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. .puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină...6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2..La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. pe de altă parte..Când hrana se administrează timpuriu.. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului. sunt necesare următoarele măsuri: ... O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr..8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm).. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. . adică pe fagurii pe care familia va ierna..De asemenea. . .....750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. ca atare. . Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă. în final. când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe.O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 dm2 conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă.

35 2.05 3. cât şi combaterii nosemozei.0 1.0 1.87 2. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice.87 1. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.35 10.. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic.30 3..31 1. .87 2.50 3.74 0. ...În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesare pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă).69 1. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.62 0....70 4.50 2.25 7. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop.Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop)..08 5.54 2.Se recomandă hrănirea de completare timpurie.25 1.43 1. de intoxicaţii cronice. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1.06 4.50 2..0 2.0 3..02 2. amestecând până la completa dizolvare a acestuia.12 3..17 5....53 2.62 0.56 4.74 4..54 1.85 0.. Practic.61 1. celor slăbite de intemperii. De asemenea.38 3. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.51 0..04 3..Pentru a obţine un kilogram de sirop. acesta fiind mai dens. după puterea familiei.02 1. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.0 0.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1. precum şi roiurilor..12 3..0 6.25 1. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.08 2. prevenindu-se astfel uzura celor tinere care vor ierna.25 6.12 8.Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare.70 5. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă.48 1. în porţii de 2-5 kg la 23 zile.85 2...77 0.22 4.25 6.. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că. întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.10 10.87 0.45 8. Dacă timpul este însă înaintat.. în general.20 Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate . Se administrează când temperatura siropului este de 3540°C . se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.12 3.25 1. . .87 1. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate.62 0..

. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.4 5.68 5. Desigur.75 6.0 0.0 2.0 1.Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.0 2..Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere.. albinele nu mai ridică siropul..0 10.8 3.0 11. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine ..Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală.0 6.34 2. unilaterală şi centrală.0 3.5-4 kg. fără spaţii suplimentare.. fagurii cu miere mai puţină.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente.5 5.30 2.unilaterală şi centrală ..5 3.0 6. cu cât timpul se răceşte mai curând.. 3. se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului..8 2. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.0 5..5 5. în condiţii normale însă. în cazul în care. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea dm iarnă şi începutul unui nou sezon.3 4..0 4.0 16..60 4.0 8. ...5 12... datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame.0 . Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării .. 5).La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.. .2 3.În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.. precum şi de faptul că în timpul iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali..35 6.2 4.5/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 1.0 3.Raport 1/1 Raport 1. fără însă ca aceştia să fie sub 1.0 5.. sau spre sfârşitul iernii.0 2.45 3.0 10.9 3.67 1.5 1. urmând către mijlocul cuibului.4 1.3 1. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.6 2...Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib..6 2.0 3. .2 1..0 4. .01 3.0 4..6 1... 1.15 1.. cu atât această lucrare se execută mai devreme.Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules.0 2.5 kg (fig..Pornind de la aceste considerente. Cu cât culesul ţine mai mult timp. în ordine descrescândă. Amplasarea bilaterală .. ultimele două moduri de amplasare .1 2.70 13.0 11.8 4.0 5.0 1.0 Raport 2/1 Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 0.2 2.5 10. cu atât lucrarea se execută mai târziu. .

.familia de bază şi ajutătoare (fig.Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg... fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine. Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere.5 kg miere. când iernarea se face pe două corpuri. Fig. către marginile stupului. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1... plus unul. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului. 2. fagurii cu provizii mai puţine.. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi.Amplasarea unilaterală . astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. 1ghemul de iernare în familia de albine. Când sunt în cuib redus. descrescând în greutate către marginile cuibului.Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. Amplasarea centrală . 3ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii.. cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţin de 1.. Fig. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. . deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. . este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg . Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. 7)... 6). în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale... 8).Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns.. La stupii multietajaţi. Fig..6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup..În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. .... Apoi. neocupaţi de albine să se scoată... Uneori. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează..La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine... în care au crescut deja câteva generaţii de puiet. 3... Fig.5 kg miere (fig.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. .5 kg miere (fig. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină.7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup.

acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. . albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet.. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi lipite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor. .Familia de albine. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig.folosirea cu economicitate. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate.. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare.. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. . De asemenea. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere.... în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne.Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame.Dacă iernarea se face într-un corp. .7 kg. a acestor provizii. Fig. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. .micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară..izgonirea trântorilor. mai ales. . de clădire a fagurilor). . în urma consumului.. Pe măsură ce nopţile se răcesc. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. a crăpăturilor pereţilor.5-1.. 9).... . Desigur. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri..miere. Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. Familia de . . . din cauza slabei mobilităţi a ghemului. în funcţie de condiţiile exterioare...9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet.. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet..Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus.... Pe măsură ce rezervele se consumă..Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute..în total 7-8 kg (fig..Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet.. . ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus.propolizarea cuibului şi.

Partea exterioară a ghemului. când apare primul puiet în cuib.Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare...9°C.. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. care cuprinde şi matca. această formă a ghemului este cea mai avantajoasă întrucât. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului.. care este de circa +13. dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. între +6"C şi +8°C se formează ghemul de iernare.. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. scade simţitor consumul de miere. se face tratamentul împotriva varroozei. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ.. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor).. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. . cu capul îndreptat către interiorul ghemului. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. când nu mai există puiet. spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. după cum este cunoscut. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. 1.albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. . În prima fază a repausului de iarnă. iar pe de altă parte modificărilor anatomo-fiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte . este mai afânat. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii.. precum şi rolul de a hrăni matca..... În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. într-o măsură mai mică. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii. în felul acesta. picioare şi abdomen. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. pe de-o parte faptului că ele participă. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara.. numită coaja ghemului.. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. este alcătuită dintr-un strat foarte dens de albine. care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. Datorită acestor rezerve. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece.. Ghemul are formă de sferă sau elipsă.În perioada de toamnă. de regulă. . care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. Longevitatea se datorează.. conform prospectului. . la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii. Aici albinele stau aproape nemişcate.Odată cu scăderea temperaturii exterioare. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. Miezul ghemului. Ghemul de iernare.

.6 51. . Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet.. pentru liniştire... o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii. ci numai interiorul ghemului. ca urmare.5 Consum mediu/kg de albină grame % 25. . Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13.5-3.. . adică de păstrare a căldurii produse.Cercetările efectuate în ţara noastră (l. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt.8 60. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. De exemplu. N. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. precum şi umiditatea.1 69. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. în perioada a doua a iernii.... organismul albinelor în cauză se uzează mai repede. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare.+25°C. adică de mărimea ghemului. se menţine cu cel mult 1-2°C mai ridicată decât temperatura exterioară.0-2. Barac.. chiar în imediata apropiere a albinelor.. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare.9°C) şi. devin active.9 . Popa. E. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2.0 2..5-2. familiei de albine îi este necesar un timp de 20-30 de ore..0-1. cât şi a consumului de hrană.Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. Foţii.8 30. care. implicit. din acest moment.9 50. Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus.În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului.0 1. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. . activitatea albinelor scade treptat. li se scurtează viaţa. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. în cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii.5 1. la sporirea consumului de hrană.9°C). Prin aceasta. provocat de om sau animale. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe.. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă.5 35. mierea de calitate inferioară.. Al...

8 kg miere la fiecare kilogram de albină. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig.La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. . Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură.7 kg miere... Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă.. de fagurii cu albine. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare. ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. ghemul de albine în familia ajutătoare 2..5 kg miere pe durata iernii.. se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig. . Fig. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3.. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. .5 kg miere. 2. 11)..0 100.. Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice.6 .. a doua diafragmă şi salteluţă. de 3 kg albină.. Izolarea termică a cuibului . au consumat câte 11.. 10 a şi b)....Când familiile sunt puternice.1 kg miere.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului . 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1.1% la familiile puternice. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet.Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7..9 100.0. iar familiile puternice..5-1... iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3... sau s-a redus consumul cu 0.0 50.În acest caz. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă.

. ..... excesul de umiditate. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş.Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi.. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. 13).Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului.. Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. Orificiile de ventilaţie din capac. La stupul multietajat.. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. se închid.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine.. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi sau capacul stupului. 3..Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. este umiditatea. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează. Un aspect important care trebuie urmărit.. în acelaşi timp.. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie. este necesară redimensionarea urdinişului.. salteluţele nu trebuie să fie prea groase.. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului.Fig. Fig.O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv. urmează diafragma şi salteluţă laterală.. în plus. polistiren expandat. O dată cu terminarea culesului principal. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. De asemenea. . . Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. datorită faptului că mierea este higroscopică. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei.. paiele de ovăz. 11 împachetarea unilaterală a cuibului . dacă iernarea se face pe două corpuri. 12).. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. socotindu-se 0. ... . ziare. papură. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor..

Protecţia stupinei în timpul iernii. Fig.14 Gratie contra rozatoarelor.. Fig. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei... situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului. coceni de porumb. înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. . Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci.Fig. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac...sensul circuitului de aer viciat (după Uogdan. stacheţi. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul.La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există.. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. Orificiile de ventilaţie din capac se închid.. .multietajat. 14). 13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1.ghemul de albine 2.La stupul vertical .15 Protecţia stupinei în timpul iernii. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare: ..O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. La prima variantă. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură. In acest scop.. . identice cu gardurile para-zăpezi (fig. 4.) . La varianta a doua. o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. stupul va avea o poziţie puţin înclinată către urdiniş....iernarea în aer liber... Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului.. 15). de preferinţă din esenţe de înălţime medie. .. De asemenea. tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie.

creşterea mai timpurie a puietului. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. în primăvară. de asemenea.iernarea în cojoc. aceste familii au o dezvoltare . stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. .Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. când timpul s-a încălzit suficient. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii.. 2. Fig. sau cojoc colectiv.Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci... Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei.... ... având grijă să se lase libere urdinişurile (fig.. când zborul albinelor a încetat..În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. Iernarea în cojoc . Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii.Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. 3. La acest procedeu.. 16 Iernarea în cojoc . în special... Iernarea în aer liber . 1. pentru doi stupi. Această împachetare poate fi individuală. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10-15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie.. în unele situaţii însă (provizii reduse.. De asemenea... se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. Iernarea în adăpost . familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). la 20-25 cm deasupra solului.. existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc).. în acest caz punându-se spate în spate. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior.. familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. în zilele însorite.. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros.În condiţiile ţării noastre. pe de altă parte. .iernarea în adăpost. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană.. 16). însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. frunze uscate). coceni....

.74 8.56 8.67 8. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor .77 6...A.Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare.încetinită.78 7..În general.. Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. .. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi. piţigoi etc.5 2. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină .90 În adăpost 9. Din acest motiv..99 5. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1. întuneric. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor...Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.. linişte..42 liber În cojoc 9. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%... rumeguş de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor.42 4. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. În tabelul 1 este. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase.0 2. . Avetisian. nu este necesar să se construiască adăposturi speciale.22 7.5 albine În aer 9. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie de.39 6. după G..În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe.....38 4.90 7.(kg) pentru toate Metoda de grupele de iernare familii de 1. ciocănitori.54 8.0 1. Se utilizează construcţiile existente (încăpere. prezenţa excrementelor de şoarece. Practic.74 ..

. . .. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. iar alţii de stetoscopul medical. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă.Prezenţa albinelor umede.. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . Ascultarea stupilor iarna.Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic... în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. fără a se recurge la deschiderea stupului. . fără abuz însă.. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos.Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un .Unii crescători de albine se folosesc.. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii.. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive . însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii..2. albinele şi matca dintr-un nucleu.... după ce.. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului.. se epuizează şi adeseori piere în întregime. Zumzetul prelung. îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă... de un tub de cauciuc lung de 1m. .. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 34 săptămâni. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. . . fie uzurii organismului lor din cauza unor boli.Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi...La cercetarea familiilor de albine. având diametrul interior de 0. înseamnă că familia iernează în condiţii bune..Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice.Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". . Când în stupină există mătci de rezervă.. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. se îmbolnăveşte de diaree. arată că în stup este prea multă umiditate... .zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal.. se va recurge numai în situaţii excepţionale. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă.... . după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor.. prezenţa excrementelor de şoareci.. în faţa urdinişului. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente.. se va interveni. care însă încetează imediat.. .. .. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor.. în acelaşi scop.zumzetul slab.. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi.. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup..Cadavrele de albine fără capete sau roase. procedându-se la fel.Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc.8-1 cm.. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. mucegăite.. înseamnă că familia este înfometată.bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă..

. în continuare.. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. izmă (Folia menfriae).. tei (Flores tilliae).. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel:'se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine.. unde se află mai multe albine. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară.. cristalele grosiere. iar când timpul permite. . în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. scoţându-le chiar afară din stup..Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. şerbet. .capăt în unghi drept. Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. Aici i se înlătură capacul. roiniţă (Folia mellissae). administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. Observând poziţia ghemului. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. apoi se frământă cu mâna. Din contră.. gălbenele (Flores calendulae). ca un aluat.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. sunătoare (Herba hyperici).. muşeţel (Flores chamomillae].Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. turte.. . precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară.. până la omogenizarea amestecului.. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. cât şi de zahăr).În continuare. împachetajul şi mai apoi podişorul. Pentru această operaţie.. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. aruncându-le pe fundul stupului.. coada şoricelului . Antonescu)..Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor.. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). Albinele moarte se strâng şi se ard.. zmeură. înseamnă că iernarea decurge normal... atunci el se introduce peste încă o ramă. . în cazul în care se administrează familiei zahăr candi. restul. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele.). spre mijlocul cuibului. nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită.. . Pentru a nu se denatura calităţile mierii . Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp.

. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece.750 l apă sau ceai de plante medicinale. deoarece în momentul preparării volumul . Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. se aduce în încăperea de lucru. la cald. aceştia se zdrobesc fin.. Mureşan şi ing. Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Mureşan şi ing. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. 17). dr. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. la 10 kg de zahăr se folosesc 2.. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. cu cel puţin patru ore înainte. Pentru prima variantă. C. coada calului (Herba equiseti).(Flores millefolii). c) Şerbetul fiert (după prof. Indiferent de variantă.. Mihăilescu). cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate.. provenită de la familii sănătoase. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500-1000 g sau chiar mai mari. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii.700 kg zahăr pudră. E. C. Pentru a doua variantă. Mierea se încălzeşte puţin. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. E.300 l apă sau ceai de plante medicinale. Fig. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. în acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1. într-un vas emailat se pune zahărul pudră. în locul infuziei medicinale preparate în casă. tei sau fâneaţă. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară familiei de albine.5 cm. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. 2 kg miere. nefermentată. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig.17 Amplasarea turtei. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute.. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. . se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. dr.. .. Mihăilescu). întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi.

Altfel. în special nosemoza. nu mai pot zbura şi mor. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării.. efectuând mişcările într-un singur sens. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb... se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. pământul umed şi îngheţat.. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor .. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. ele rămân amorţite. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. . . aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Totodată. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea.. aşa încât . Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor.Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare.. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească.conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata.Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături.. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. aşezându-se pe zăpadă. Totouşi.. . Cu un termometru măsurăm temperatura.. întărindu-se.. În condiţii normale.. când zăpada se topeşte. în cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine... izolatoare. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei.. ianuarie. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. 3. Numai pe asemenea materiale. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. în acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. în funcţie de necesităţile familiei respective. în sezonul nefavorabil. şi când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc.. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Este bine să se presare paie. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat. 4. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie.Către sfârşitul iernii.

Să nu ne ostenim să descoperim măreţia vieţii în lucrurile îndoielnice. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. COOK. în mod deosebit.razele soarelui să încălzească direct podişorul. jasciata. Toate ţările civilizate au tratate exce-lente. Ţările de limbă engleză au pe LANGSTROTH... la temperaturi mai scăzute. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie. Mai mult. Cine va citi această carte. la a le grupa mai armonios aşa cum nu putem face într-un îndreptar. cel puţin. decît efortul omului ce tinde să-l cunoască. ale lui Georges de LAYENS si BONNIER. o serie de experienţe şi observaţii pe care le-am făcut timp de douăzeci de ani de cînd practic apiŹcultura şi care prezintă un interes foarte limitat şi special. am renunţat de mult timp să caut în această lume o minune mai interesantă şi mai frumoasă decît adevărul. reproşînd pe drept cuvînt acelora care s-au ocupat înainte de el de albine. Este. încât este inutil să mai fac si eu unul. etc. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. BEVEN. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. ale lui BERTRAND.. ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. Vreau să vorbesc numai despre"gîzele blonde" ale lui RON-SARD la fel cum vorbeşti unor oameni ce nu cunosc un obiect pe care numai tu îl cunoşti şi-l preţuieşti. o minune plăcută şi imaginară cu minuni reale. POLLMANN. dar un pic mai vie.. Familiile normale efectuează un zbor intens. asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. de asemenea. ale lui WEBER. Unele familii fac încercări de zbor. am rezervat pentru altă lucrare. ... VOGEL şi pe mulţi alţii. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. sau. Pentru a nu îngreuna această expunere. COWAN. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. CHESHIRE.. Nu voi spune aproape nimic nou pentru toţi cei care cunosc cât de cât albinele. aşa cum face REAUMUR. nu este vorba nici de o monografie ştiinţifică despre Apts mellifica. nu va putea să . Van BERLEPSCH. Nu voi afirma deci nici un lucru pe care să nu-l fi verificat eu însumi sau care să nu fi fost într-atît de admis de către clasicii apidologiei. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor.. N-am de gînd să scriu un tratat de apicultură sau de creştere a albinelor. . ale lui HAMET. Sînt multe lucruri minunate în stup şi nu mai este cazul să mai adăugăm şi noi altele. ligustica. încât orice verificare devenea inutilă. Germania are pe DZIERZON. cu o durată de 30-50 minute. Contribuţia mea se va reduce la a prezenta faptele într-o manieră exactă. ROOT si pe discipolii lor. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. Toate lucrurile foarte sigure sunt foarte măreţe şi pînă acum nu v-am descris nici unul. într-un manual sau într-o monografie ştiinţifică.Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. Franţa are traŹtatele lui DADANT. În plus. mai tehnică. Nu socotesc să înfrumuseţez adevărul şi nici să-l înlocuiesc.Se atrage atenţia apicultorilor. ale lui CLEMENT si ale abatelui COLLIN. la a le însoţi cu cîteva reflecţii mai dezvoltate şi mai libere. şi nici de o culegere de observaţii sau de studii noi.

îl bănuiesc că nu şi-a părăsit biblioteca pentru a-şi interoga eroinele. deosebit. De altfel. Cînd vom întâlni vreo îndoială. profund şi intim asupra locuitorilor săi. acest lucru îl voi întîlni rar în lucrarea mea deoarece punctele noastre de plecare şi de vedere precum şi scopurile sunt foarte diferite. dar acest fel de neştiinţă este mult mai bun decît neştiinţa inconştientă şi trufaşă ce face baza ştiinţei noastre despre viaţă. Istoria ei nu începe decît în secolul al XVII-lea odată cu descoperirile marelui savant olandez SWAMMERDAM. afirmase anumite adevăruri importante. nu se ştie nimic foarte precis asupra fabuloaselor fiice aie lui Aristeu. cînd voi fi în faţa necunoscutului o voi spune deschis. Există oare o lucrare asemănătoare asupra albinei? În ceea ce mă priveşte. de spiritul. Dar toate acestea nu sunt decît legende ţesute în jurul albinei şi tot ceea ce putem reţine de aici. înainte de a fi pătruns de atmosfera. Totuşi. VARRO. şi este probabil tot cu ceea ce omul se poate mîndri de a afla în această lume. de parfumul. CATON. Acest lucru nu este făcut deloc cu preţul a ceea ce mai rămîne să aflăm. CLUTIUS. trebuie să adăugăm acest amănunt puţin cunoscut. ideile învechite pe care le prezintă. ARISTOTEL. PALLADIUS au studiat-o fără să mai vorbim de filosoful ARISTOMACHUS care. dar va cunoaşte aproape tot ceea ce se ştie sigur. se găseşte rezumat în cîntul patru din Georgicele lui VERGILIU. le-a observat timp de cincizeci şi opt de ani sau de PHILISCUS din Thasos care a trăit în ţinuturi pustii pentru a nu mai vedea decît albine. Această mică fiinţă stranie trăind într-o societate. cât despre BUCHNER. adică aproape mai nimic. COLLUMELLE. Acestea n-au nici parfumul mierii şi nici pe cel al albinei şi aceasta este lipsa numeroaselor cărţi savante ale căror concluzii sunt adesea preconcepute şi al căror aparat ştiinţific este format dintr-o acumulare enormă de anecdote nesigure şi culese de peste tot. celebrul autor al lucrării Force et matiere în al său Geistes Leben der Thiere1. învăţăm să ignorăm şi mai mult misterele existenţei lor reale. Voi trece sub tăcere toate tradiţiile eronate din care este ţesută încă la ţară şi în multe lucrări legenda prisăcii. II Cărţile despre albine (să începem cu cărţile pentru a le putea părăsi mai repede şi să ne îndreptăm chiar spre izvorul acestor cărţi) sunt foarte numerose. cu toate că am impresia că am citit a-proape tot ce s-a scris despre albine. În afara marilor acte sensibile ale poliţiei lor şi ale activităţii lor. de misterul acestor virgine lucrătoare. . dar citindu-i afirmaţiile hazardate. pe acela că regina este singura mamă a întregii populaţii şi posedă atributele celor două sexe. dar el nu şi-a dovedit afirmaţiile. un naturalist flamand. că n-a deschis niciodată unul din sutele de stupi zgomotoşi şi înaripaţi pe care trebuie să-i cunoaştem înainte ca instinctul nostru să se pună de acord cu secretul lor. studiul său este destul de complet. cu legi complicate şi execu-tînd în bezna stupului lucruri minunate a atras de la început curiozitatea omului. printre altele. PLINIU. aşa cum ne spune PLINIU. nu cunosc vreo lucrare asemănătoare în afară de capitolul pe care i-l consacră MICHELET la sfîrşitul cărţii sale Insecta şi de eseul pe care i-l dedică Ludwig BUCHNER. legendare.îngrijească un stup. Veţi vedea că ne vom opri adesea în faţa necunoscutului. MICHELET a prezentat de-abia sumar acest subiect. fiind poreclit mai apoi"Sălbatecul". Pe măsură ce ne ocupăm de ele. vreun dezacord sau ipoteză. chiar înainte de SWAMMERDAM.

a făcut numeroase experienţe şi observaţii curioase în grădinile sale de la Charenton şi a consacrat albinelor un volum întreg în Memoires pour servir ă l'histoire des insectes. Mai apoi. Francois Burnens. doctorul BOERHAVE a tradus-o din olandeză în latină sub titlul Biblia naturae (Leida. cu ajutorul unui servitor inteligent şi devotat. sexul mătcii care fusese crezută rege (în franceză matcă. viaţa mătcilor. sinceră şi nu lipsită de un anumit farmec. Desigur. . HUBER orbeşte de tînăr. În fine. de aceea în text cuvîntul corespunzător este masculin) şi a aruncat o lumină nouă asupra întregului mecanism al stupului punînd la baza lui idea de maternitate. la mânuirea mătcilor. Orbul. care era dublată de cealaltă cu care natura învăluie orice lucru. după cum se spune. dar mă voi mărgini la cei mai de seamă şi ajungem astfel la Frangois HUBER. El şi-a închinat înţelepciunea pentru a lămuri minunile arhitecturii stupului şi tot ceea ce a spus despre acest lucru nu a fost încă întrecut. conducea cu gândul mâinile şi privirile celuilalt. maestrul şi clasicul ştiinţei apicole de astăzi. Născut la Geneva în 1750. nu văzuse niciodată un fagure prin pînza acestor oohi stinşi. perfecţionaţi mai tîrziu. îşi va dedica viaţa întreagă studiului albinei. II putem citi cu folos şi fără să ne plictisim. care se bucura de lumina binefăcătoare a soarelui. Captivat mai întîi de experienţele lui REAUMUR pe care voia să le controleze. Pentru a întregi tabloul. ar trebui să mai menţionăm cercetările şi lucrările ce au urmat imediat. a imaginat injecţiile de conservare. în care unul. după apariţie. mai curînd voi spune ceea ce nu-i datorează. El şi-a consacrat activitatea mai ales să îndrepte numeroase greşeli vechi. al cărui prim volum a fost scris în 1789 sub formă de scrisori adresate lui Charles BONNET iar al doilea n-a apărut decît douăzeci de ani mai tîrziu. Tot lui îi datorăm şi ideea stupilor din sticlă care. el a prezentat disecţiile şi a desenat planşe atît de perfecte. El surprindea tainele de nepătruns ale geniului care forma acest fagure de miere invizibil. Lucrarea sa"Nouvelles observations sur Ies abeilles". 1737). a lămurit în parte formarea roiurilor. el va deveni curînd pasionat după aceste cercetări şi. a fost primul care a disecat albinele. el şi-a strîns observaţiile în marea sa lucrare Bybel der Na-turae pe care. au dezvăluit toată viaţa intimă a acestor tenace muncitoare. încât servesc şi astăzi la ilustrarea numeroaselor tratate de apicultură. Este o carte clară. a creat microscopul. a rămas un nepreţuit izvor de informaţie pentru toţi apidologii. Nu voi enumera ceea ce ştiinţa apicolă datorează lui HUBER. El a trăit în furnicarul tulbure care era Amsterdamul de atunci regretînd"viaţa plăcută de la ţară" şi s-a stins la patruzeci şi trei de ani istovit de muncă. în care elanurile simple şi sincere ale unei credinţe ce-i este teamă să nu dea înapoi glorifică pe Creator. nimic nu este mai înduioşător şi pilduitor ca povestea acestei colaborări plină de răbdare."reine" (regină). cartea a contribuit mult la dezvoltarea micrografiei. credincios aceloraşi metode. pentru a arăta că nu există nici un moment în care ar trebui să renunţăm a spera şi a căuta adevărul. unele adevăruri nepuse la punct. care îşi încep opera în lumina orbitoare a soarelui. într-un cuvînt a descoperit numeroase adevăruri anevoioase şi a deschis drumuri noi pentru alte descoperiri. care nu percepea decît o lumină imaterială. la creşterea albinelor. în analele suferinţei şi victoriilor umane. directă. mai găsim în această lucrare unele scăpări. REAUMUR.SWAMMERDAM a inventat adevăratele metode de observare ştiinţifică. a precizat definitiv. dar nu o desăvîrşesc decît în întuneric. prin descoprirea ovarelor şi a oviductului. datorate lui Charles BONNET şi SCHIRACH (care a dezlegat enigma oului de matcă). o sută de ani mai tîrziu. a mai răspîndit şi ele altele. Într-un stil simplu şi plin de evlavie.

De acum înainte va lua sfîrşit inutilul masacru al coloniilor celor mai muncitoare şi odioasa selecţie contra naturii care-i urma. permite extragerea mierii fără distrugerea fagurilor. În cîţiva ani rutina în apicultură este dată uitării. Capacitatea şi producţia stupilor se întreiesc. Nu am uitat încă primul stup pe care l-am văzut şi care m-a învăţat să îndrăgesc albinele. le obligă să-şi reducă numărul fastuos al îndrăgostiţilor care aşteaptă naşterea principeselor. mai presus de acea suflare divină care le stăpîneşte . numai dacă cererea lui ţine cont de virtuţile şi legile lor. MEHRING a avut ideea de a pregăti faguri artificiali pe care albinele îi acceptă imediat şi îl întrebuinţează după nevoie. El potriveşte magaziile de rezerve şi hambarele locuinţelor lor după bogăţia florilor pe care primăvara. neînţeles de ele. operaţie pentru care ele risipesc atîta miere şi îşi irosesc cel mai mult timp. conducînd totul fără să dea porunci. în graba-i inegală. în Silezia. adică concepţia virginală a mătcilor şi imaginează primul stup cu rame mobile datorită căruia apicultorul va putea pe viitor să ia o parte din recolta de miere fără a-şi omori cele mai bune colonii şi fără a distruge într-un singur moment munca unui an întreg. Omul devine cu adevărat stăpînul albinelor. dar. IV Şi acum. El se substituie anotimpurilor şi separă nedreptăţile anului. Stupul său. rînduieşte rodnicia mătcii. Violează paşnic. cînd crede de cuviinţă. care inventează rama mobilă propriu zisă ce se răspîndeste cu un succes uluitor în America. ca şi întreaga politică vicleană şi prevăzătoare a reşedinţei regale. fără să le descurajeze sau să le sărăcească. căci. El uneşte republicile vrăjmaşe. taina camerelor sfinte. El pradă de cinci sau şase ori la rînd rodul muncii surorilor din mica mănăstire fără de odihnă. ROOT.etc. Cu alte cuvinte. ascultat de toţi fără a fi cunoscut. COWAN. măreşte sau limitează naşterile. ajustează bogăţiile. le risipeşte pe povîrnişurile colinelor. Stupine importante şi deosebit de productive se ivesc peste tot. De HRUSCHKA descoperă"extractorul" care. QUINBY. departe de a fi perfect. o detronează şi o înlocuieşte după ce a ştiut să zmulgă cu dibăcie consimţă-mîntul greu al unui popor care se răscoală la simpla bănuială a unui amestec străin. . puţin timp după aceea. Pentru a scuti albinele de a produce ceara şi de a construi faguri. de LAYENS. III După dezvăluirile lui HUBER urmează cîţiva ani de tăcere. preot la Carls-mark. DADANT. Un ceas petrecut în pri-sacă ne va arăta poate lucruri mai puţin precise. fără să le rănescă. să părăsim tot ceea ce a dobîndit ştiinţa prin munca altora pentru a vedea albinele cu ochii noştri. descoperă partenogeneza.ele privesc mai departe chiar decît această suflare divină şi nu se gândesc în neclintitul lor sacrificiu decît să desăvîrşească tainica menire a neamului. prin folosirea forţei centrifuge. dar mult mai vii şi mai folositoare. stăpîn ascuns şi neştiut. DZIERZON. HEDDON. HOWARD şi alţii îi mai aduc cîteva îmbunătăţiri preţioase. este magistral perfecţionat de către LANGSTROTH.prea mare pentru a fi văzută şi prea străină pentru a o pricepe . dar nu s-a putut desminţi sau dovedi falsă nici una din observaţiile sale principale care au rămas în picioare şi stau la baza activităţii noastre. el face din ele ceea ce vrea şi obţine tot ce le cere. CHESHIRE. după ce cărţile ne-au spus ce aveau mai important să ne spună despre o poveste destul de veche.

Era, cu mulţi ani în urmă, într-un sat mare din acea Flandră Zelandeză, atît de curată şi fermecătoare, care, mai mult decît Zelanda însăşi, acea oglindă concavă a Olandei, a adunat în ea gustul culorilor aprinse şi în care, ca nişte jucării drăguţe şi serioase, îţi mmgîie privirea casele cu poduri ţuguiate, turnurile şi căruţele frumos decorate, dulapurile şi pendulele ce lucesc în fundul sălilor, arbuştii aliniaţi de-a lungul cheiurilor şi canalelor în aşteptarea, pare-se, a unei sărbători binefăcătoare, bărcile şi vechile corăbii cu pupa frumos sculptată; nu pot uita uşile şi ferestrele ce aduceau cu nişte flori, podeţele multicolore şi meşteşugit lucrate ce se lăsau şi se ridicau, căsuţele lustruite ca nişte oale smălţuite pline de armonie şi strălucire, de unde ies femei în formă de clopoţei gătite cu aur şi argint, ducîndu-se să-şi mulgă vacile pe pajiştile înconjurate de garduri albe sau săşi întindă rufele pe covorul verde împărţit în ovale şi în romburi al câmpiilor stropite cu flori. Un bătrîn înţelept, ca bătrînul lui Vergiliu, un Om semănînd cu regii, om semănînd cu zeii Şi mulţumit ca dînşii şi liniştit ca ei, cum ar fi spus la Fontaine, se retrăsese acolo unde viaţa părea mai intimă decît în altă parte, dacă este posibil să mai găseşti într-adevăr o viaţă potolită. îşi alesese această singurătate nu din amărăciune - un înţelept nu cunoaşte marile decepţii -, ci oarecum plictisit de a mai cerceta oamenii care răspund mai greu decît animalele şi plantele, cînd vrei să-i întrebi despre atîtea lucruri cu adevărat însemnate ce privesc firea şi legile ei nestrămutate. La fel ca acel filozof, scit, toată fericirea lui era formată de frumuseţea unei grădini şi printre aceste minuni cea mai preţuită şi cea mai căutată era o prisacă formată din doisprezece stupi de paie pe care-i vopsise pe unii într-un roz deschis, pe alţii în galben viu, pe cei mai mulţi în albastru odihnitor, căci observase, cu mult înaintea experienţelor lui Sir John LUBBOCK, că albastrul este culoarea preferată a albinelor. El îşi instalase prisaca lîngă zidul alb al casei, în colţul uneia din acele curate şi primitoare bucătării olandeze cu blidare de faianţă unde strălucesc crătiţi şi arămuri ce se oglindesc, prin uşa deschisă, în apa molcomă a unui canal. Şi apa, încărcată de aceste imagini familiare, mişcîndu-se alene sub o perdea de plopi, îţi plimba privirile pînă hăt departe, la orizont, străjuit de mori şi de fineţe. În acest loc. ca şi oriunde i-ai aşeza, stupii dăruiseră o viaţă nouă florilor, liniştii, aerului, razelor soarelui. Aici nu ţi-ai fi putut închipui o sărbătoare mai minunată a verii. Aici te odihneai ca la o răspîntie luminoasă unde se încrucişează şi de unde pornesc acele linii aeriene pe care aleargă pripite şi zgomotoase toate mirosurile îmbătătoare ale cîmpului de la revărsatul zorilor şi pînă în amurg. Aici veneai să asculţi sufletul viu şi fericit, glasul inteligent şi plin de viers, focarul de neţărmurită desfătare al minunatelor ore ale grădinii. Aici, la şcoala albinelor, veneai să înveţi grijile naturii atotputernice, legăturile vii între cele trei regnuri, organizarea profundă a vieţii, învăţămintele muncii tenace şi dezinteresate. Şi, tot ceea ce este la fel de preţios ca şi munca, tot ele, curajoasele lucrătoare, ne mai învaţă să gustăm şi plăcerile dulci ale odihnei, subliniind, pentru a ne exprima astfel, cu linii de foc lăsate de miile lor de aripi mici, deliciile greu de înţeles ale acestor zile imaculate, cînd se învârtesc mereu în jurul lor prin cîmpiile fără de sfîrşit ale văzduhului, fără să ne aducă la urmă nimic, în afară de o bobită străvezie, goală de amintiri, ca o fericire prea curată.

V Pentru a urmări cât mai uşor cu putinţă evoluţia unui stup în timpul unui an, vom alege unul care se trezeşte la viaţă primăvara, îşi reia activitatea şi vom vederea desfăşu-rînduse astfel, în ordinea lor normală, marile etape ale vieţii albinelor : formarea şi plecarea roiului, întemeierea unei noi cetăţi, naşterea, luptele şi zborul nupţial al tinerelor mătci, nimicirea trîntorilor şi reîntoarcerea la somnul din timpul iernii. Fiecare din aceste etape va aduce singură lămuririle necesare asupra legilor, particularităţilor, obişnuinţelor, asupra evenimentelor care îi dau naştere, astfel încât, la sfîrşitul anului apicol, care este scurt şi nu ţine decît din aprilie şi pînă la sfîrşitul lui septembrie, să pătrundem toate secretele"casei de miere". Deocamdată, înainte de a deschide şi de a arunca o privire generală, este de ajuns să ştim că ea este formată dintr-o matcă, mamă a întregului ei popor; din mii de lucrătoare sau albine fără sex, femele incomplete şi sterile şi, în sfîrşit, din cîteva sute de trîntori, dintre care va fi desemnat soţul unic şi nefericit al viitoarei suverane pe care lucrătoarele o vor alege după plecarea, de voie sau de nevoie, a reginei ce domneşte. VI Cînd deschizi pentru prima oară un stup, simţi puţin emoţia ce ai avea-o violînd un lucru necunoscut şi plin, poate, de surprize de temut, ca de pildă un mormînt. În jurul albinelor s-a ţesut o legendă plină de ameninţări şi de pericole. Mai dăinuie amintirea supărătoare a înţepăturilor care provoacă o durere specială pe care n-ai şti cu ce să o compari, cu o uscăciune arzătoare, un fel de flacără a deşertului ce-ţi cuprinde mădularul înţepat, ca şi cum aceste fiice ale soarelui ar fi scos din razele supărate ale tatălui lor un venin strălucitor, pentru a apăra cu mai multă putere comorile de dulceaţă ce le plămădesc în orele sale binecuvîntate. Este adevărat că stupul, deschis fără atenţie de către cineva care nu cunoaşte şi nici nu respectă firea şi obiceiurile locuitoarelor lui, se transformă pe loc într-un haos clocotitor de mînie şi eroism. Dar nimic nu-i mai uşor de dobîndit decît dibăcia necesară pentru a şti să-l mînuieşti fără frică. Puţin fum, răspîndit la timp, mult sînge rece şi blîndeţe sunt îndeajuns şi aceste lucrătoare înarmate pînă-n dinţi se lasă prădate, fără a se gîndi măcar să scoată acul. Ele nu-şi recunosc stăpânul, aşa cum s-a spus, nu se tem de om, dar, la mirosul fumului sau la apariţia mâinii unui om, care umblă prin locuinţa lor incet şi fără să le ameninţe, ele cred că nu e vorba de un atac sau de un vrăjmaş Împotriva căruia le-ar fi cu putinţă să se apere, ci de o forţă sau de o catastrofă naturală în faţa cărora trebuie să se plece. În loc să lupte în van, pline de o prevedere înşelătoare ce le duce prea departe, ele vor să salveze cel puţin viitorul şi atunci se năpustesc asupra rezervelor de miere pentru a lua şi a ascunde în ele ceea ce le trebuie pentru a întemeia o nouă cetate, dacă cea veche este distrusă sau dacă sunt forţate să o părăsească. VII Neştiutorul, sub ochii căruia se deschide un stup de observaţie (Stup de observaţie, stup confecţionat din geamuri avînd perdele negre sau obloane. Cei mai buni nu conţin decît un singur fagure permiţîndu-ne să-l observăm în ambele părţi. Acest tip de stup prevăzut

cu o ieşire, poate fi aşezat fără nici o greutate, într-un salon, bibliotecă, etc. Albinele care locuiesc în situpul instalat în cabinetul meu de lucru de ia Paris, culeg din pustiul de piatră al marii capitale ceea ce le trebuie pentru a trăi şi a progresa.), este destul de dezamăgit la început. I se spusese că această cutie de sticlă cuprinde o activitate fără seamăn, un număr nesfîrşit de legi înţelepte, tot atîta geniu, mistere, cuminţenie, socoteală, pricepere, atîtea îndeletniciri deosebite, atîta prevedere, siguranţă, obiceiuri, inteligente, atîtea simţiri şi virtuţi curioase. El nu descoperă înăuntru decît o îngrămădeală încurcată de mici boabe roşietice ce aduc a boabe de cafea prăjită sau a struguri uscaţi îngrămădiţi la fereastră. Aceste sărmane bobiţe sunt mai mult moarte decît vii, fără rost şi greu de înţeles. El nu poate recunoaşte minunatele picături de lumină care, ceva mai înainte, se scurgeau şi ţîşneau fără oprire în răsuflarea plină de viaţă de aur şi mărgăritare a miilor de flori îmbietoare. Ele bîjbîie prin întuneric. Ele se înăbuşă într-o mulţime cuprinsă de frig; ai zice că sunt nişte prizoniere bolnave sau regine detronate care nu sjau bucurat decît de o clipă de strălucire în mijlocul florilor pline de lumină ale grădinii, pentru a se reîntoarce la mizeria de plîns din locuinţa lor strimtă şi neprimitoare. Şi albinele au aceeaşi soartă ca toate marile adevăruri. Trebuie să înveţi să le observi. Un locuitor de pe altă planetă care ar privi pămîntul şi ar vedea oamenii umblînd, pe nesimţite de colo colo pe străzi, înghesuindu-se împrejurul anumitor clădiri sau în anumite pieţe, aşteptînd cine ştie ce, fără vreo mişcare aparentă în locuinţele lor, ar crede de ase menea că şi ei sunt nişte fiinţe de plîns şi fără vlagă. Iţi trebuie mult timp ca să poţi pătrunde viaţa multiplă a acestei inerţii aparente. într-adevăr, fiecare din aceste mici boabe, aproape nemişcate, munceşte fără răgaz şi fiecare face un lucru aparte. Nici una nu ştie ce este odihna şi acelea, de exemplu, care par cele mai adormite şi atîrnă de geamuri ca nişte ciorchini uscaţi, au misiunea cea mai tainică şi cea mai istovitoare; ele produc şi secretă ceara. Dar vom reveni în curînd la amănuntele acestei activităţi unanime. Deocamdată este de ajuns să ne fixăm atenţia asupra trăsăturii celei mai importante a firii albinei care explică îngrămădirea extraordinară a acestei munci încîlcite. Albina este la fel ca şi furnica şi, încă mai mult decît furnica, este o fiinţă de grup. Ea nu poate trăi decît într-o colonie, într-un grup numeros. Cînd iese din stupul atît de aglomerat, încât trebuie să-şi croiască drum lovind cu capul pereţii vii care o înconjoară, ea iese din elementul său natural. Ea se afundă o clipă în văzduhul plin de flori la fel ca pescuitorul în oceanul plin de mărgăritare; dar sub ameninţarea morţii ea trebuie, la intervale regulate, să revină în stup, să-şi regăsească colonia, la fel ca pescuitorul ce revine la suprafaţă ca să respire. Rămasă singură, cu hrană îmbelşugată şi la o temperatură prielnică, ea se stinge în cîteva zile nu de soare sau de frig, ci din cauza singurătăţii. Colonia, cetatea întreagă îi dă albinei o hrană nevăzută, tot atît de necesară pentru ea ca şi mierea. Pentru a ne da seama de spiritul legilor stupului trebuie să ajungem la înţelegerea acestei nevoi. În stup, individul nu este nimic, el nu are decît o existenţă condiţionată, nu este decît o clipă oarecare, un organ înaripat al speciei. întreaga sa viaţă este un sacrificiu total făcut fiinţei fără număr şi perpetuu din care face parte. Este curios să constatăm că lucrurile nu s-au petrecut mereu astfel. Şi astăzi regăsim la himenopterele melifere toate stadiile civilizaţiei progresive ale albinei noastre domestice. La începutul acestei evoluţii albina lucrează singură, din greu; adesea, ea nu-şi dă seama nici de descendenţa sa (Prosopis, Colletes, etc.) uneori trăieşte în mijlocul familiei anuale pe care şi-o durează (bondarii). Ea formează mlai apoi asociaţii temporare

(Panurgus, Dasypoda, Halyctus etc.) pentru a ajunge treptat la societatea aproape perfectă dar necruţătoare a stupilor noştri, unde individul este absorbit în întregime de republică şi unde, la rîndu-i, republica este cu regularitate sacrificată cetăţii abstracte şi nemuritoare a viitorului. VIII Să nu ne grăbim să tragem din aceste fapte concluzii ce s-ar putea potrivi oamenilor. Omul are libertatea de a nu se supune legilor firii; şi faptul de a şti dacă are sau nu dreptate, de a se folosi de acest drept al său constituie elementul cel mai important şi mai puţin lămurit al moralei sale. Dar nu este mai puţin interesant să surprinzi voinţa naturii într-o altă lume, diferită de a ta. Astfel, în evoluţia himenopterelor care sunt, imediat după om, vietăţile cele mai dotate în ce priveşte inteligenţa, această voinţă apare foarte limpede. Ea tinde în mod vădit la îmbunătăţirea speciei, dar ea arată în acelaşi timp că nu o doreşte sau nu o poate obţine decît în detrimentul libertăţii, al drepturilor şi al fericirii fiecărui individ în parte. Pe măsură ce societatea se organizează şi prosperă, viaţa particulară a fiecărui membru se limitează şi mai mult. De îndată ce progresul se face simţit undeva, el nu este decît rezultatul jertfei, al sacrificării interesului personal bunului mers al societăţii. Mai înainte de toate, fiecare trebuie să-şi părăsească patimile care sunt acte de independenţă. Astfel, în penultimul stadiu de evoluţie al albinelor, se găsesc bondarii care se aseamănă cu antropofagii noştri. Lucrătoarele adulte dau mereu tîrcoale ouălor pentru a le mînca şi mama este nevoită să le apere cu îndârjire. Mai trebuie apoi, după ce fiecare s-a lepădat de patimile cele mai periculoase, să dobîndească un anumit număr de virtuţi, unele mai grele decît altele. Lucrătoarele bondarilor, de exemplu, nici nu se gîndesc să renunţe la dragoste, pe cînd albina noastră domestică trăieşte într-o nevinovăţie continuă, veşnică. Vom vedea în curînd tot ceea ce părăsesc în schimbul unui trai bun, al siguranţei, al desăvîrşirii arhitecturale, economice şi politice a stupului şi vom reveni asupra surprinzătoarei evoluţii a himenopterelor în capitolul închinat progresului speciei lor. Albinele stupului pe care l-am ales au scuturat, aşadar, toropeala iernii. Matca a început din nou să ouă din primele zile ale lui februarie. Lucrătoarele au cercetat anemonele, florile de mierea ursului, arbuştii, violetele, sălciile, alunii. Iar mai apoi primăvara a cuprins tot pămîntul; hambarele şi pivniţele gem de miere şi de polen, mii de albine se nasc în fiecare zi. Bărbaţii, mari şi greoi, ies din celulele lor încăpătoare, se plimbă pe faguri, şi înghesuiala înfloritoarei cetăţi este aşa de mare încât, seara, întorcîndu-se de pe flori, sute de lucrătoare întîrziate nu mai găsesc adăpost şi sunt nevoite să-şi petreacă noaptea în jurul urdinişului unde frigul nopţii le răpune. O grijă serioasă preocupă întreg poporul şi bătrîna matcă începe să se frămînte. Ea are presimţirea unui nou destin ce se pregăteşte. Ea şi-a făcut cu sfinţenie datoria de mamă bună, şi acum, din datoria împlinită, nu va culege decât tristeţea şi zbuciumul. O forţă de neînvins îi ameninţă liniştea; în curînd va trebui să părăsească oraşul peste care domneşte. Şi totuşi, acest oraş este opera ei, este ea însăşi. Ea nu este regină în sensul pe care noi oamenii îl dăm acestui cuvînt. Ea nu dă porunci, ci este supusă ca ultima dintre supusele ei acestei puteri nevăzute şi pline de înţelepciune pe care o vom numi, pînă ce vom ajunge să ne dăm seama unde se află, "spiritul stupului". Dar ea este mama şi singurul

organ al iubirii. Ea a creat cetatea în nesiguranţă şi sărăcie. Tot ea, fără pic de zăbavă, a înmulţit-o cu preţul vieţii şi toţi cei care îi dau viaţă, lucrătoare, trîntori, larve nimfe, şi tinere prinţese, a căror naştere apropiată îi va grăbi plecarea şi dintre care una i-a şi luat locul pentru a se îngriji de perpetuarea speciei, toţi au ieşit din măruntaiele ei. II Unde este ascuns "spiritul stupului" şi în ce se întrupează? El nu se aseamănă ou instinctul specific al păsărilor care ştiu să-şi clădească cu dibăcie cuibul şi să caute alte zări cînd ceasul pribegiei a sunat. Şi nu este nici un fel de obişnuinţă mecanică a speciei care nu cere orbeşte decît să trăiască şi care se loveşte de toate greutăţile soartei deîndată ce o împrejurare neprevăzută tulbură firul întîmplărilor obişnuite. Dimpotrivă, el urmează pas cu pas împrejurările atotputernice ca un sclav inteligent şi spontan care ştie să profite chiar de poruncile cele mai primejdioase ale stăpînului său. El hotărăşte fără milă, dar în linişte, şi întocmai ca şi cînd ar fi supus unei mari îndatoriri, toate bogăţiile, fericirea, libertatea şi viaţa întregului popor înaripat. El socoteşte zi cu zi numărul naşterilor potrivindu-l dibaci bogăţiei florilor ce strălucesc pe oîmpii. El vesteşte reginei detronarea sau perspectiva plecării, o sileşte să aducă la lumina zilei pe rivalele ei, pe acestea le creşte regeşte, le ocroteşte, împotriva urei politice a mamei lor, îngăduie sau opreşte, după dărnicia florilor multicolore, după vîrsta primăverii şi după primejdiile ce ar putea ameninţa zborul nupţial, ca cea dintîi născută dintre prinţesele fecioare să omoare în leagănul lor pe tinerele ei surori ce murmură cîntecul reginelor. Alteori, cînd vremea e timpurie, cînd florile au o viaţă mai scurtă, pentru a curma răzmeriţele şi a grăbi reluarea lucrului, acelaşi spirit porunceşte chiar şi lucrătoarelor de a nimici toată descendenţa imperială, pe toţi urmaşii prezumtivi ai mătcii. Acest spirit al stupului e prudent şi econom, dar nu e zgârcit. În aparenţă, el cunoaşte legile pline de fast şi puţin cam nebunatice ale firii în tot ceea ce priveşte iubirea. De aceea, în zilele îmbelşugate din cursul verii, ele tolerează în mijlocul lor prezenţa supărătoare a trei sau patru sute de trântori nerozi, stângaci, âncurcă-lume, ângâmfaţi fără pereche şi revoltător de leneşi, gălăgioşi, lacomi, neciopliţi, murdari, nesaturaţi, uriaşi căci dintre ei matca ce se va naşte îşi va alege iubitul. Dar, îndată ce regina e fecundată, intr-una din dimineţile cînd florile se deschid mai trîziu şi se închid mai devreme, acest spirit porunceşte cu sînge rece măcelul trântorilor, o baie de sînge care să-i nimicească pe toţi deodată. Tot el rânduieşte munca fiecărei lucrătoare. După vîrstă el dă de lucru doicilor, care au în grijă larvele şi nimfele, doamnelor de onoare, care veghează şi se îngrijesc de bunăstarea mătcii, nepierzînd-o din ochi, albinelor ventilatoare care, bătînd din aripi, aerisesc, răcoresc sau încălezsc stupul şi grăbesc uscarea mierii cînd aceasta conţine prea multă apă, dă de lucru arhitecţilor, zidarilor, cereselor, sculptoriţelor, care fac lanţ şi clădesc fagurii, culegătoarelor care caută pe cîmp nectarul florilor care va deveni miere, polenul care este hrana lalrvelor şi a nimfelor, propolisul care serveşte la astuparea crăpăturilor şi la consolidarea construcţiilor cetăţii, apa şi sarea trebuincioase tinerilor membri ai naţiunii. El cheamă la datorie pe chimişti, care asigură păstrarea mierii introducînd în ea, cu ajutorul acului lor, o picătură de acid formic, pe căpăcitoare, care astupă celulele a căror bogăţie este coaptă, pe măturătoare, care menţin curăţenia de invidiat a străzilor şi pieţelor publice, pe cioclii care duc departe pe cei morţi, pe amazoanele corpului de gardă

ci să ni-l închipuim cum l-am vedea noi. lucrează în cutare fel. Să încercăm a-l imagina. dar nu aşa cum îl văd albinele. in mâinile generaţiei viitoare. după munca titanică din primăvară. Niciodată stupul nu e mai frumos decît în ajunul acestei renunţări eroice. Dar.care veghează zi şi noapte la securitatea pragului. vor părăsi la momentul hotărît cetatea maternă. la nevoie. palatul strălucitor cu o sută douăzeci de mii de celule frumos rînduite. dacă am fi de mărimea lor. gonihdu-i pe nepoftiţi. Credem că le-am cunoscut şi nu vrem mai mult. în stupul nostru se pregăteşte roirea. de vreme rea. atunci cînd. întrucît este tocmai împotriva tuturor pornirilor speciei noastre. adică marea jertfă adusă zeilor pretenţioşi ai speciei. Ea nimiceşte uneori. Ele nu vor pleca într-un moment de spaimă. cercetînd pe cei ce pleacă şi vin. căci noi nu putem percepe în ce chip fermecător se oglindesc întâmplările vieţii în cele şase pînă la şapte mii de faţete care compun ochii lor lăturalnici şi în întreitul ochi de ciclop din fruntea lor. în ce sfat. tot rodul trudei. de jafuri. Iată o faptă care. în ce loc obişnuit sălăşluieşte acest spirit căruia toate i se supun şi care e supus. III Aşadar. pe hoţi. plin de viaţă. dacă este zdruncinat de nenorocirile familiei regale. înspăimântând pe haimanale. a scopului. bejenia lor e hotărîtă de mult şi ceasul potrivit este aşteptat cu răbdare. . risipeşte desigur cetatea fericită pentru a se supune unei legi superioare fericirii cetăţii. ca multe altele. Ele nu-l părăsesc decât în apogeul puterii. observăm cîteva din obiceiurile lor şi spunem: ele fac cutare lucru. a organzării de nepătruns a celui mai mic dintre faptele vieţii lor. din cele optzeci sau nouăzeci de mii cât numără toată populaţia unui stup. după cum vom vedea imediat. înfrigurat dar senin. lucrătoarele lor rămîn caste. regina naşte astfel. dacă privim atent şi dorim să înţelegem. cînd ies pentru prima dată din stup. atunci ne apare complexitatea uimitoare a fenomenelor celor mai fireşti. baricadează intrarea. în ce adunare. Ele atacă cu toatele pe vrăjmaşii de temut şi. taina inteligenţei. pe leneşi. la grijile instinctive ale hranei şi perpetuării speciei. Pentru el este ceasul fără seamăn. palatele şi casele. ele nu-l părăsesc. limitată. o nouă patrie. conştient sau nu.mă refer la roire . departe. acea forfotă a stupului. ceasul belşugului şi al deplinei desfătări. Nu. în urma unei hotărîri pripite şi pline de groază. toate bogăţiile. patria pustiită de foame. de război sau de molime. În sfârşit. cine ştie unde.cind un ântreg popor ajuns ân culmea puterii şi a Înfloririi işi lasă. depăşeşte morala omenească. pentru a căuta. unei datorii eroice şi unei raţiuni ce priveşte necontenit spre viitor? Cu albinele noastre se întîmplă acelaşi lucru ca şi cu cele mai multe lucruri din lumea aceasta. Dacă stupul e sărac. deodată. recunoscînd pe cei tineri. Dînd ascultare poruncii "spiritului" care ni se pare destul de greu de priceput. ea sărăceşte întotdeauna. el însuşi. Unde se formulează această lege care. a soartei. şaizeci sau şaptezeci de mii de albine. Le privim zburînd grăbite din floare în floare şi observăm acel du-te vino. este plin pînă la refuz de mierea cea nouă şi de acel praf de culoarea curcubeului ce se numeşte polen şi pe care ele îl folosesc ca hrană pentru larve şi nimfe. Această existenţă ni se pare foarte simplă. a mjloacelor şi cauzelor. e departe de a fi fatală şi oarbă aşa cum s-ar putea crede? Unde. tot "spiritul stupului" este acela care hotărăşte ceasul marei jertfe a anului adusă geniului speciei. roiesc la un anumit timp. in nesiguranţă şi sărăcie. a voinţei. nu vor părăsi.

verticale şi nenumărate. În mijloc. după legi sigure şi nestrămutate. parfumată. Petru din Roma coboară pînă jos paralele. Ele se referă la un stup puternic. patru. ci spiritul stupului este acela care hotărăşte roitul. Mai sus. îndrăzneala şi mărimea. depus în celulele transparente. V Totul ne spune că nu matca. cincisprezece sau şaisprezece mii de camere ocupate de larve. Ea pierde numaidecît ideea datoriei minunate dar neîmblînzite ce face din ea sclava înaripată a florilor în armonia nupţială a naturii şi e foarte greu să readuci pe calea cea bună un stup astfel rătăcit. cea mai limpede şi cea mai parfumată.) În sfîrşit. prinţesele tinere hrănite în întuneric îşi aşteaptă ceasul. se odihneşte deja în cele douăzeci de mii de rezervoare închise cu un capac pecetluit. măreţe ziduri de ceară. vor păstra comoara depusă în faguri şi vor duce mai departe tradiţiile morale ale stupului. deoarece fiecare stup are morala sa proprie. pe florile ce trebuie vizitate cu sutele pentru a aduna o picătură de miere. galbene. cifrele de mai sus sint riguros exacte. şi departe de lumină. neatinsă. De jur împrejur. să-l obişnuiască la cuceriri sau să-l înveţe leneş. ale cărei sclipiri de diamante pătrund prin singura deschizătură. IV Dar în ziua sorocită de "spiritul stupului" o parte din popor. să-l îndemne să fure. feciorelnică. patruzeci de mii de case locuite de nimfe albe îngrijite de mii de doici. lasă locul acestor speranţe care n-au încă nici o formă. argintie. praful iubirii florilor de primăvară. în depărtări. poate să-l facă să-şi piardă respectul pentru bunurile altuia. în cele trei. acoperite cu un fel de linţoliu. iar alţii plini de vicii şi stuparul neprevăzător poate strica un popor cuminte. foarte bine proporţionate cu celelalte. mierea de mai se coace încă în mari zăcători deschise pe marginea cărora cohorte de străjeri neadormiţi fac în continuu ventilaţie. Este domeniul regal al "puietului" rezervat mătcii şi celor din suita sa: aproape zece mii de locuinţe unde s-au depus ouă. mierea de aprilie. în Sfînta Sfintelor acestor domenii. albine foarte tinere care îngrijesc puietul şi cîteva mai de lucrătoare care vor continua să zboare şi să culeagă departe de stup. între lungi şi impunătoare perdele de aur cu falduri aspre şi nemişcate. Fiecare din aceste ziduri a căror substanţă e încă proaspătă de tot. Aici sunt acele pete strălucitoare.Din înălţimea unui dom mai uriaş decît cel de la Sf. păstrînd toate proporţiile. Pentru aceasta e deajuns ca albina să fi avut prilejul să simtă că munca. palide şi nemişcate. nu le-am putea asemăna cu niciuna din clădirile omeneşti în ceea ce priveşte precizia. ce nu va fi atinsă decît în zilele de răstrişte. construcţii geometrice suspendate în gol şi în întuneric şi pe care. dormitează şi se deşteaptă viitorul. fapt care îl va face de temut pentru toate micile republici din jur. mov şi negre ale polenului. Intîlnim stupi plini de virtuţi. nu este nici singurul şi nici cel mai rapid mijloc de a se îmbogăţi şi că este mai uşor a se furişa prin vicleşug în cetăţile rău păzite sau chiar cu forţa în cele prea slabe care nu se pot apăra. precis hotărîtă. În oraşul adormit sunt părăsiţi trîntorii dintre care va fi ales iubitul mătcii. este compusă din mii de celule şi conţine provizii îndestulătoare pentru a hrăni întreg poporul timp de mai multe săptămîni. Cu matca . roşii. în partea cea mai caldă a stupului. şase sau douăsprezece palate închise.

acel cîntec înălţător de muncă ce se ridică şi coboară în jurul stupului în limpezimea străvezie a văzduhului ca un susur de încîntare al florilor desfătate. la mînie şi la nenorocire. de la paznicele intrării pînă la ultimile lucrătoare de pe fagurii cei noi. este pus în mişcare.se întîmplă ca şi cu mai marii oamenilor. poate chiar din ajun sau şi mai devreme. îndată ce soarele a sorbit primii stropi de rouă. înţeleptele "albine atît de econoame. o ezitare. atît de calculate şi atît de prevăzătoare de felul lor. Dar cînd acest spirit a sorocit ora. glasul garoafelor albe. acelei puteri ascunse tuturor vieţuitoarelor în întunericul timpului care se scurge. pătrunde în stup vrăjindule cu un fel de murmur cu care numai el ştie să le îmbete. cîn-tecul fericirii lor. Cu toate acestea ele au o gamă întreagă de sunete pe care noi le înţelegem. Fie că este vorba. al generaţiei de azi pentru generaţia de mîine. se întâmplă ca această emoţie aurie şi transparentă să se producă şi să se liniştească fără să vezi dece. pe care noi nu-l vedem. ca noi să nu auzim decît o infimă parte din ceea ce spun ele. au aerul că numai ei poruncesc. de albine sau de noi înşine. tot poporul. în . n-am aflat dacă ele o fac în felul oamenilor. se adună în acea clipă pe cerul văzut numai de ele sau e o părere de rău ce se înfiripă în sufletul lor? Se discută oare într-un sfat gălăgios despre nevoia plecării? Nu ştim nimic. uriaşul Sjinx atropos. timp de mai multe zile. aşa cum vom vedea mai departe. VI Părăsind comorile regatului lor pentru a se arunca astfel în necunoscut. ecoul parfumurilor lor suave. Atunci. ele au cîntecul mătcii. de la mic la mare. de cînd şi-a anunţat hotă-rirea. Dar astăzi stupul şi-a dezvăluit două sau trei din secretele sale şi s-a văzut că această bejenie nu este nici instinctuală şi nici de neînlăturat. fluturele înfiorător ce poartă pe spate un cap de mort. Este oare o muzică întîmplătoare ce nu tulbură liniştea dinăuntru? Nu este mai puţin adevărat că zgomotul ce-l facem în jurul stupului nu le neliniştesc ci cred. după cum nu ştim nici prin ce mijloc spiritul stupului anunţă mulţimii hotărîrile sale. În orice caz. unei porunci a firii. Se prea poate. Într-adevăr. chiar de la revărsatul zorilor. ce merge de la fericirea fără margini pînă la ameninţare. Uneori ai crede că este o luptă. dar în realitate ei înşişi ascultă de porunci mai puternice şi mai de neînţeles decît acelea pe care le dau supuşilor lor. Dacă nu ne îndoim că albinele comunică între ele. de asemenea. de pildă cînd marele jefuitor al mierii. refrenele belşugului. E deajuns ca stuparul să omoare în celulele lor pe tinerele mătci ce nu au viaţă încă şi. care e una din plăcerile cele mai dulci ale stuparului. iar mulţimea armoniilor pe care le produc ne scapă. ci mai degrabă un sacrificiu ce pare gîndit. au lungile şi tainicile strigăte de război ale tinerelor prinţese din timpul luptelor şi măcelului cu care începe zborul nupţial. în sfîrşit. pentru noi este fatal tot ceea ce nu putem înţelege încă. că aceste zgomote nu aparţin lumi lor şi nu prezintă nici un interes pentru ele. al maghiranului. s-a crezut mult timp că ar da ascultare unei nebunii fatale. unei legi a neamului. Acel zumzet parfumat de miere. o frică. unei porniri oarbe. poate. se observă de jur împrejurul neastîmpăratei cetăţi o zarvă neobişnuită ce poate înşela foarte rar pe un stupar. Nu este o migraţie oarbă. psalmii durerii. ştirea trece de la una la alta şi. acel freamăt îmbătător al fermecătoarelor zile de vară. toate acestea nu se ştie dacă le mai aud. Un nor. al cimbrişorului. ele ştiu să se înţeleagă şi să se sfătuiască cu o repeziciune uimitoare.

a repara tot ce se clatină. VII Dar omul nu tulbură deloc viaţa stupului pe care l-am ales şi căldura plină încă de boare a unei dimineţi însorite ce se risipeşte pe sub arbori grăbeşte ora despărţirii. în întuneric. Mai intîi. va ploua chiar. în care se călăuzesc cu ajutorul ochilor lor cu multe feţe sau poate cu micile lor antene unde se bănuieşte că sălăşluieşte un simţ necunoscut ce le permite să măsoare întunericul. Cărei fatalităţi prevăzătoare ne supunem noi. să mărească hambarele şi dormitoarele poporului: ca prin farmec. una după alta. Locuitoarele unei cetăţi nu-şi cunosc vecinele din altă cetate şi nioi nu se ajută unele pe altele vreodată. a vopsi toţi pereţii. iar micile lor aripi vor îngheţa şi florile nu vor mai voi să se deschidă. ce o înlocuieşte pe aceasta? Nu ştim şi nici nu cunoaştem fiinţa care ne priveşte pe noi oamenii aşa cum noi privim albinele. sigură de viitorul muncii ce va începe. Ele iau de asemenea. lucrătoarele fac ultimele pregătiri pentru călătorie. pînă la ultima. dar puterea şi întinderea ei sunt mai mici. ceara necesară pentru a începe imediat înălţarea noilor edificii. vor scoate. care nu este altul decît acela al muncii lor de odinioară. nemaisperînd şi nemaitemîndu-se de urmaşi. nu vor ezita să moară de frig şi de foame în jurul nenorocitei lor suverane. venind din partea tuturor. zumzetul muncii obişnuite începe să învăluie florile şi. nu vor avea răgazul să cutreiere grădinile şi pajiştile iar mîine. printr-o chimie ce nu a fost lămurită încă. toată zarva ce nu dădea roade se abate ca picăturile de aur ale unei ploi molcome. acea fericire plină de muncă. astăzi prinse de grijile şi riscurile nespuse ale acestei mari fapte. imensele bogăţii şi siguranţa trecută şi toate. Ea nu dă niciodată jertfe atît de mari. în coridoarele aurite care despart zidurile paralele. puţin propolis. fiecare dintre ele ia atîta miere rit îi trebuie pentru cinci sau şase zile. al cărui parfum de bogăţie.acelaşi timp. devenind de neînlocuit. dacă larvele şi nimfele sunt numeroase. rînduită a lipi crăpăturile noii locuinţe. în loc să se reîntoarcă în casa părintească. ele ştiu să prevadă aventurile zilei celei mai primejdioase din existenţa lor. din celulă în celulă. De sus pînă jos. s-ar putea spune că au uitat cu desăvârşire liniştea. Din această miere. . Oricare ar fi nenorocirea care le loveşte. fără să se oprească. Se întîmplă ca stuparul să găsească vechea matcă înconjurată de ghemul albinelor plecate. poate va sufla vîntul. Ce este fatal în toate acestea în afară de dragostea generaţiei de azi pentru generaţia de mîine? Această fatalitate există şi la specia umană. Fără această prevedere n-ar urma decît foametea şi moartea. chiar lîngă stupul pe care l-au părăsit şi să le facă noul stup lîngă acesta. deoarece le place să muncească într-un întuneric aproape desăvîrşit. două sau trei mii de ouă în fiecare zi. fără să uite vreuna. care este un fel de răşină. poi-mîne. VIII Prin urmare. Nimeni nu le-ar sări în ajutor şi ele n-ar putea cere ajutorul nimănui. sarcina ei de mamă ouînd pe linia unei spirale metodice. pe care o iau cu ele. le învăluie pînă şi în disperarea lor. Ea îşi reia în linişte. într-adevăr. bătrîna regină renunţă să mai vadă lumina soarelui în acest an. a astupa toate deschizăturile.

alţii. în fiecare zi ei dau mese îmbelşugate ce se prelungesc ceasuri întregi şi. după gesturile noastre. Ei stau în case de zece sau de douăzeci de ori mai mari. se adună şi se risipesc. pe unii care nu fac nici o mişcare. a canalelor. minunatul simţ de solidaritate ce cuprinde un stup. tot aşa de greşite ca ale noastre. micile puncte negre care suntem noi oamenii. un lucru pe care nu l-ar face oamenii. în vizuini întunecoase. dar nu poţi şti ce doresc şi îţi oferă o mulţime de privelişti fără sens. se va spune. să le dărîme şi să le împrăştie. de care lumea nu se poate lipsi şi aduc servicii imense omenirii cu toate că mijloacele noastre de cercetare nu ne-au îngăduit încă să cunoaştem cu exactitate natura acestor foloase.IX Iată. adunînd şi îngrămădind mici lucruri. şi-ar putea forma. îi recunoşti după înfăţişarea lor mai deosebită. uneori. Vezi. de multe ori ei sunt şi mai voluminoşi decît ceilalţi. în jurul porturilor sau pe nişte mici petece de pămînt pe care le tot sapă din zori şi pînă-n asfinţit. În orice caz. de a cugeta. Toţi cei care se apropie de ei par că îi onorează şi numeroşi furnizori ies de prin casele vecine aducîndu-le merinde sau alţii vin chiar din satele uitate pentru a le face plocoane. iată unul din aceste fapte ce ne dovedesc că în perioada rânduielilor lor minunate. se frămîntă fără încetare în nişte colibe mari ce te asurzesc cu vuietul roţilor. suntem noi oamenii. par blînzi şi supuşi. despre morala noastră. încât de-abia găsesc timp să mănînce şi să doarmă. Credeţi oare că un locuitor de pe Marte sau de pe Venus care. după ce ne-a observat. i-ar fi foarte greu să descopere în "micile noastre puncte negre" marea direcţie morală. Într-o zi îi vezi. albinele nu sunt cîrmuite nici de inteligenţă şi nici de o adevărată conştiinţă. şi tot încă ne este greu să ghicim gîndul ce le munceşte. vreme de mai mulţi ani sau veacuri. o idee exactă despre civilizaţia noastră. fără a putea auzi ce spun. chiar noaptea tîrziu. a doua zi. în afară de această pornire oarbă ce însoţeşte munca lor istovitoare. fără să ne părăsim opiniile. dimpotrivă. De altfel. ce fac? care este punctul central. care este scopul vieţii lor? se supun vreunui zeu? Nu văd nimic din ceea ce le-ar putea călăuzi paşii. o idee despre fiinţa noastră intimă şi adevărată ce sălăşluieşte în noi? El s-ar mărgini să constate cîteva fapte destul de surprinzătoare. Şi într-atît sunt de absorbiţi de această muncă vătămătoare sau cel puţin zadarnică. . despre felul nostru de a iubi. Este de mirare cum specia a putut să supravieţuiască pînă acum în condiţii aşa de vitrege. Pleacă şi vin. Dar ce ştim în realitate? În afară de faptul că este foarte posibil ca în alte vietăţi să existe o inteligenţă de cu totul altă natură decît a noastră şi care să producă cu totul alte efecte. mulţumindu-se cu rămăşiţele acelora care sunt paznicii şi poate chiar salvatorii acestui neam". într-un cuvînt. Trupul şi-l acoperă cu o substanţă fără de culoare. Numărul acestora din urmă faţă de cei dintîi este ca o mie faţă de unul. murdare şi dărăpănate. "Unde se duc? ar întreba. căci îi vezi cum locuiesc în cocioabe strimte. bunăoară. a maşinilor noastre. mai ingenios construite şi mai bogate decît locuinţele obişnuite. Sau. din înălţimea unui munte. cum facem şi noi cu stupul şi ar trage concluzii tot aşa de nesigure. de a spera. Totul te-ar face să crezi că această mişcare este ispăşirea unei pedepse. pare-se. buni judecători ai spiritului? Este suficient să vedem două sau trei persoane vorbind şi agitîndu-se în spatele unei ferestre. Ai putea crede că aceştia sunt fiinţe importante. după înfăţişarea clădirilor. ar vedea umblînd încoace şi încolo pe străzile şi în pieţile publice ale oraşelor noastre. nu mai prejos decît acelea ale inteligenţei noastre. pentru ca. e bine să mai spunem că.

singurul zeu pe care nu l-am adorat de loc? Căutăm uneori în istoria noastră omenească să cîntărim forţa şi măreţia morală a unui popor sau a unui neam şi nu găsim altă măsură decît statornicia şi măreţia idealului pe care-l urmăresc unite cu sacrificiul pe care sunt în stare să-l facă pentru atingerea lor. ne mai propuneţi să dezlegăm? Minusculă cetate plină de credinţă. vreau să spun viitorul. fratele lor înaripat? N-ar putea trăi şi ele astfel? Nu foamea este aceea care le sileşte să trăiască astfel. Tantus amor jlorum. exclamă Vergiliu care ne-a transmis în cartea a patra a Georgicelor. dar în clipa minunată în care toate florile le chiamă. e neîndoielnic că generaţia pentru care muriţi merită această jertfă. iar ele cercetează două sau trei sute într-o oră pentru a strînge o comoară a cărei dulceaţă nu o vor gusta niciodată. pentru ce oare acea sută de mii de fecioare ce primesc. mai dezinteresat. că ea va fi mai frumoasă şi mai fericită. de plăcerile pline de desfătare pe care le cunoaşte. se sting aproape toate în mai puţin de cinci săptămîni. zîmbetul cel mai cald al materiei şi strădania ei cea mai minunată către fericire şi frumuseţe. ele par cuprinse de beţia ucigătoare a muncii şi. aţi cucerit acele adevăruri. XII De ce se lipsesc de somn. ce nouă taină. că va face ceva mai mult decît aţi făcut voi? Noi vedem . La ce bun atîta zbucium. mai statornic. să ne conducă la un răspuns adînc şi neîndoios de la prima privire ce i-am arunca-o? Nu e minunat că obiceiurile sale. clădirile atît de exacte. din înălţimea altei lumi. pline de răni. bunăoară. mai hotărît şi un sacrificiu mai înălţător şi mai eroic? XI Curioasă republică atît de mică. fluturele. Am mai întîlnit vreodată un ideal mai potrivit cu dorinţele Universului. cine oare ne va putea spune enigmele pe care le-aţi dezlegat şi care pentru noi rămîn de nepătruns. consacrată albinelor. de deliciile mierii. cu aripile frînte.X Nu e de mirare că stupul pe care-l vedem aşa de nelămurit. de speranţe şi de taine. mai de nepătruns. cu ceea ce este mai curat în natură. adevărurile pe care le-aţi cucerit şi pe care noi va trebui să le cucerim de acum înainte? Şi dacă este adevărat că aţi dezlegat acele enigme. Două sau trei flori ajung pentru a le hrăni. et generandi gloria mellis. mai puţin uituce cu ele însele. nici cel mai cuminte dintre toţi. virtuţile şi chiar defectele sale ne dezvăluie imediat ideea sau dumnezeul pe care albinele îl slujesc şi care nu este nici cel mai puţin drept. legile. de unde vine atîta prevedere? Prin urmare. mai puţin devotate unei munci istovitoare. atît de reală. nu datorită inteligenţei ci graţie unui imbold orb şi înăscut. atît de conştiincioasă şi de econoamă şi cu toate acestea victima unui vis aşa de mare şi de amăgitor! Popor aşa de hotărît şi de pătrunzător. atît de logică şi atît de serioasă. mai sublim. cu sufletul florilor. greşelile fermecătoare ale celor vechi care observau natura cu nişte ochi şi mai orbiţi de prezenţa unor zei închipuiţi. ele ar putea revedea o altă primăvară şi o a doua vară. de dragoste. o trudă pe care nici un sclav n-a primit-o încă? Cruţîndu-şi forţele. cu trupul istovit şi măcinat. organizarea economică şi politică. hrănit cu lumină şi căldură. fără cîrtire.

îşi pierde uşor cumpătul şi nu se apropie decît cu teamă. în sfîrşit. voi vreţi să trăiţi prin urmaşii voştri cât va trăi şipămîntul. aripa plină de sîrg a parfumurilor care se revarsă. e tot aşa de limpede ca al nostru. începînd cu cel mai necioplit şi sfîrşind cu cel mai raţional. Ele ne fac să înţelegem vocea cea mai intimă a blîndei naturi. Am putut pînă acum să ne închipuim vreunul din zeii noştri. Pentru cine le-a cunoscut. de către tinerele amazoane de la poartă. încotro vreţi să mergeţi.scopul vostru. ce dorinţe aveţi? Noi oamenii suntem făcuţi să nu fim niciodată mulţumiţi. o vară fără albine i se pare tot atît de tristă şi searbădă ca o primăvara fără ciripit de păsări şi fără flori. veţi fi ajuns pe culmi de unde stăpîniţi legile firii. Ele sunt sufletul verii. unde aveţi de gînd să vă opriţi. La ce bun să vă mai întrebăm ce nădăjduţi. unde roiul îşi pierde răbdarea. cealaltă formă. stupul nostru care fierbe şi ale cărui valuri negre şi neastâmpărate se revarsă. Intrau aproape neobservate. a nemişcării. care vă punem nişte întrebări aşa de zadarnice. a veşniciei? XIII Dar să nu uităm stupul nostru. El nu mai recunoaşte blândele şi liniştitele albine din ceasurile de muncă. dar ceea ce preţuieşte poate mai mult decît ceara este că ele atrag atenţia omului asupra desfătărilor lui iunie. preocupate ca nişte mici gospodine pe care nimic nu le-ar putea abate de la obiceiurile casei. Este ora prânzului şi ai zice că. a necunoscutului. Cel mult. timp de mai multe ceasuri. fără să-l silim să creeze o mulţime de fiinţe şi de lucruri. cu o uşoară înclinare de aripă. Le văzuse cu cîteva clipe mai înainte întorcîndu-se din toate colţurile cîmpiei. veţi fi devenit atotputernice şi fericite. nota convingătoare şi melodioasă a micilor şi nenumăratelor bucurii care nasc din căldură şi trăiesc în lumină. Albinele dau mierea şi ceara parfumată omului care le îngrijeşte. dar care să fie scopul acestei mari ţinte şi rostul acestei vieţi care se primeneşte fără încetare? Dar noi. fără mirare şi fără părere de rău. schimbau cele două-trei vorbe indispensabile poate. aidoma unui potir sonor sub povara soarelui. îl fac să guste armonia lunilor minunate. a inconştientului. copacii adunaţi işi reţin frunzele să foşnească. fără să-l facem numaidecât să se agite. de fericirea celor mai frumoase ceasuri ale anului. grăbite. obosite. să nu credem niciodată că ceva ar putea avea un scop ascuns în sine. inteligenţa razelor ce plutesc. fără să caute mii de scopuri mai presus de el însuşi şi ne vom mulţumi noi vreodată a reprezenta în linişte. salutate în trecere. o formă interesantă a activităţii materiei. nu suntem oare chiar mai mult decît voi copleşiţi de neho-tărîre şi de greşeală. cîntecul văzduhului care se odihneşte şi se alintă şi zborul lor e semnul văzut. nu suntem nişte visători copilăroşi? Din schimbare în schimbare. ceasornicul clipelor de belşug. fără vreun gînd ascuns. că ar putea exista pentru a exista. pentru a relua numaidecît. pentru cine le-a iubit. nişte zeiţe nemuritoare. frămîntate. in jurul căldurii ce domneşte. iar în toate faptele vieţii lor sunt legate de cerul senin. lăsîndu-şi în grabă recolta de miere tinerelor ucenice ce aşteaptă . murmurul luminilor ce clipesc. de sărbătoarea florilor. dar tăcute. cum cineva îşi reţine răsuflarea în faţa unui lucru foarte scump dar foarte grav. XIV Cine ia parte pentru prima dată la acest eveniment asurzitor şi dezordonat care este roitul unui stup puternic. veţi fi ajuns.

aşa de inofensive. urmînd pas cu pas cărarea trasată in viaţă de inteligenţa lor Îndreptată mereu spre binele zilei de mîine şi pe care nimic n-o tulbură din mersul ei. le poate aduna ca pe un ciorchine. omul poate să se apropie de ele. E beţia sacrificiului. pe care nu-l cunosc niciodată şi care nu izbuteşte să le stăpînească decît respectând toate obiceiurile muncii lor. stă-pînul lor neştiut. Ele. ele se supun oricui şi nu se ating de nimeni atîta timp cât văd regina în mijlocul lor. se agită acum. intră. Ele au înfăţişarea unor sclave dezrobite şi duse dintr-o dată într-o ţară plină de veselie unde găsesc desfătarea. inconştientă poate. fără să se amestece nici o clipă în vălmăşagul pieţii care se întinde în faţa pragului şi unde. cele două coşuleţe pline de polen ce le atârnă de picioruşe. bănuitoare. Ele rămîn acolo liniştite şi credincioase şi. războinice sau neîmblînzite. se întorc. pentru a îngriji şi hrăni cele nouă sau zece mii de ouă. supărăcioase. Acum zboară mult mai sus ca de obicei şi fac să vibreze totul în jurul prisăcii. poate sfâşia perdeaua caldă şi aurie pe care o formează in juru-i vârtejul lor asurzitor. de nebunie. migăloase. cu toate că de nenumărate ori am repetat experienţa marcînd cu o culoare cîteva din aceste "cenuşărese" resemnate. E. Nu mai au nici teamă. "fac barbă". care nu fac niciodată vreo mişcare neho-tărîtă sau de prisos. ca libelulele sau fluturii şi în această zi fericită. în acelaşi timp. pentru a nu le înşela aşteptarea. sau se duceau să-şi descarce în marele hambar care înconjoară cuibul. este sărbătoarea mierii. liniştite. nu se mai stăpânesc. Ele sunt alese pentru această sarcină anevoioasă fără să putem şti după ce reguli şi nici de unde şi nici cum. Este adevărat că un număr oarecare de lucrătoare. Omul. ies din nou pentru a alarma pe celelalte surori. pe care le poţi recunoaşte foarte uşor după înfăţişarea serioasă şi cam greoaie cu care se mişcă în mijlocul poporului în sărbătoare. după expresia plină de farmec a stuparului. XVII . ca şi cînd nimic nu se va întâmpla. respectând toate legile lor. Acestea sunt albinele ce nu vor însoţi matca şi vor rămîne în vechea locuinţă pentru a o păzi. nu-şi poţi trage sufletul de înghesuiala guralivelor ventilatoare care. destul de rar am găsit vreuna în mulţimea gălăgioasă a roiului. atracţia pare de neînvins. acum. le poate lua în mână.zeu. fără să le pese de ceea ce se ântîmplă în ateliere. nici griji. pînă la frunzele copacilor. sunt aşa de blînde.mereu în curtea interioară a uzinei. este izbînda rasei şi a viitorului. în iatacurile nimfelor sau în palatul regal. curăţă stupul. este singura zi de bucurie. după cum s-ar crede. Ele îşi ies din fire. poruncită de vreun . în ceasul marilor călduri. ies. cele optsprezece mii de larve. este singura duminică a albinelor. XVI Şi cu toate acestea. XV Azi. totul este schimbat. urcă în camerele cuibului fără să le pese de zarva dimprejur. căutînd să vadă dacă regina este gata. de uitare. încrezătoare în viitor. se duc pe cîmp. Nu mai sunt nici sălbatice. singura zi în care mănîncă pe săturate şi cunosc din plin gustul minunat al comorii pe care o strîng. nemaiavînd nimic. cele treizeci şi şase de mii de nimfe şi cele şapte sau opt prinţese care rămîn. pentru a pleca apoi imediat.

(albinele sunt ca şi oamenii. ele se poartă ca şi cu o mamă ţinută sub papuc. înainte ca descurajarea să fie prea mare. ai fi mişcat şi uimit de primirea pe care io fac. altele zboară crezînd că o vor găsi afară. înainte ca dispariţia ei să fie interpretată ca un lucru împlinit şi de nereparat. poate să fie transformată în nimfă regală acesta e marele principiu democratic al stupului care compensează prerogativele predestinării materne). cînd albinele se întorc acasă. munca reîncepe de la fagurii din centru ai cuibului şi pînă în colţurile cele mai îndepărtate unde se depune prisosul recoltei. de cîntecul intim al prezenţei regale. suprafaţa mulţimii tulburate care se agită în loc. încât ceara locuinţelor se înmoaie şi se strică. fie că nu găsesc larve de lucrătoare mai tinere de trei zile (căci orice larvă de lucrătoare ce nu a împlinit trei zile. o nenorocire şi o disperare îndelungată le întunecă mintea şi le strică caracterul) dacă le-o dai înapoâ numai după câteva ceasuri. fără ca nimeni să se gândească la apărarea comorii strânse cu atîta trudă.se scurg uneori două sau trei ore înainte ca vestea să facă înconjurul stupului . hoţii şi paraziţii sunt goniţi sau ucişi. ca o pastă sonoră agitată de o mînă nevăzută. ordinea se restabileşte. Toate se ingrămădesc ân jurul el. pregăteşte celulele în care ea trebuie să ouă. Ei i se păstrează mierea cea mai curată. Acum. păzitoarele porţii îşi părăsesc posturile şi jefuitorii străini. se mişcă ca nişte nebune. nu vor întîrzia să moară de amărăciune şi de mizerie. o hrăneşte. care sunt fiicele ei. datorită unei hranc deosebite. Căldura din stup creşte repede şi uneori. dar puţin cam nepricepută într-ale vieţii şi adeseori cam copilăroasă. îi aduc miere. În realitate regina trece în ochii ascetelor lucrătoare. o conduc cu alai pînă la locu" inţa regală. îi absorb chiar murdăria. din înălţimea marilor pereţi şi pînă la baza lor. lucrătoarele nu mai zboară din floare în floare. şirul de lucrătoare ocupate la clădirea fagurilor se destramă şi se risipeşte. o închizi şi o duci departe. Ea are o suită de servitori sau de lictori. dacă aceste împrejurări o prinzi. îi uşurează munca de mamă. o curăţă. se urcă una peste alta. intră şi ies nestingheriţi. cu toate să florile strălucitoare ale verii le aşteaptă. încetul cu încetul. o mîngîie. în cercuri compacte. uită că au aripi şi fiecare stă aproapte nemişcată pe faguri. ştirea se răspîndeşte din gură în gură şi întreg poporul se îngrămădeşte şi se vaită. ce nu părăseşte de obicei fagurii din mijloc. toţi hoţii de miere oare stau mereu la pîndă aşteptînd vreo pleaşcă. drept un organ al dragostei. că roirea se face mereu împotriva voinţei bătrînei suverane. Imediat. străzile sunt măturate şi stupul întreg răsună de acel cîntec fericit şi unic. cum zicea Pliniu. este o frămîntare de neînţeles şi o învălmăşeală al cărui scop e şi mai greu de găsit. Puii sunt părăsiţi. este aşa de mare. limpezită anume şi fără pic de ceară.lucrul încetează aproape peste tot. descurajaţi. Regina. străbate gîfîind de emoţie. o mîngîie in trecerea ei cu lungile lor antene care conţin atîtea organe necunoscute încă. O face oare pentru a grăbi plecarea sau pentru a întîrzia? Le porunceşte sau se roagă de ele? Se sileşte să le mărească emoţia sau este şi ea cuprinsă de aceeaşi simţire? Pare destul de clar. culegătoarele ies în şiruri negre şi se întorc uneori în mai puţin de trei minute încărcate de nectar şi polen. Au pentru ea un respect şi duioşie fără margini. o parte a poporului rătăceşte fără rost căutîndu-şi mama. fie că n-are urmaşi sorociţi mai dinainte. o alintă. după cîte ştim despre psiholcgia generală a albinelor. lucrînd în linişte la locul ce-i este destinat muncii ei. în vremuri liniştite. folositor şi sfînt. . cetatea sărăceşte şi se pustieşte Jar locuitorii ei. Cum i se întîmplă cel mai mic neajuns. Dar dacă le dai înapoi regina. îndată ce s-a aflat de dispariţia ei . De aceea.Dar adevăratul semnal nu a fost încă dat. care veghează asupră-i zi şi noapte. În stup. Dacă ai lua-o din stup şi albinele nu ar mai avea nici o speranţă să o înlocuiască.

Ele sunt expediate în mici cutiuţe găurite. nepriceperea sau brutalitatea omului. ele vor primeni legile coloniei. o răbdare. ultima picătură de miere ce o păstra în fundul guşii. Deşi era aşa de neputincioasă. lăsînd pe faguri câteva nenorocite nemîngîiate. foametea. pe cit e ou putinţă. După o săptămînă nu mai rămăseseră decît o duzină de albine. printre altele. Sfărîmaţi-le fagurii de douăzeci de ori la rînd. În toate nenorocirile micii republici. Odată toate muriseră de foame. unul din părinţii apiculturii moderne. căderea stupului sau a fagurilor. Destul de des. fac scut şi metereze din trupurile lor. căci rasa italiană este mai bună. mătci fecundate din Italia. am adus şi eu. Ca orice iubitor de albine. . îşi vor împărţi din nou sarcinile după nevoile momentului prin care trec şi vor relua munca imediat cu o pricepere. mai activă şi mai blîndă decît a noastră. atunci. oricare ar fi nenorocirea. lucrătoarele mor înainte de a ajunge la destinaţie.XVIII Există mii de exemple ale acestei legături. descurajarea nu pune stăpînire pe cetatea "neprihănitelor băutoare de rouă". la sfîrşit. dacă poporul piere cu miile. oferind stăpînei lor. vor stărui asupra celor mai grabnice. albinele n-au tratat-o cu mai puţin respect. o împrejurare născută din incercările nemaiauzite pe care intervenţia noastră recentă şi tiranică le impune nefericitelor dar neclintitelor eroine şi unde surprinzi pe viu ultimul gest de dragoste filială şi de dăruire de sine. îi păstrează hrana cea mai sănătoasă şi ultimele picături de miere." XIX Iată. o îndârjire pe care n-o întâlneşti deseori în natură. fără peri şi mai cu seamă după aripile lor tocite şi sfîşiate de muncă) pentru a o hrăni. dar. Nimicite de boli sau de foame. cu toate că cea mai mare parte a vieţuitoarelor sunt mai curajoase şi mai încrezătoare în viitor decît omul. matca s-a născut. după alte câteva zile. matca dispăruse. Vreme de două săptămîni încheiate nu şi-au pierdut nădejdea. cînd numărul lor ajunsese la jumătate. frigul. a o îngriji şi a o păzi în timpul călătoriei. pentru conducătoarea lor. simbolul unei vieţi mai preţioase şi mai importante decît a ei. spune venerabilul LANGSTROTH. Pentru a îndepărta descurajarea şi a le întreţine dragostea. în mai multe rânduri. ca şi întotdeauna. pe semne. îi uşurează fuga. boala Chiar. nici nu e nevoie ca matca să fie de faţă. matca era puternică şi neatinsă căci cea de pe urmă din albinele din suită se stinsese. Căci toate o apără. mai rodnică. al acestui devotament absolut al lucrătoarelor. o colonie oare nici nu avea atâtea albine pentru a putea acoperi un fagure de zece centimetri pătraţi şi făcea totuşi eforturi pentru a-şi creşte o matcă. Se pune înăuntru ceva hrană şi matca este închisă în această cutie însoţită de un număr oarecare de lucrătoare alese. Cât ea este în viaţă. slab. luaţi-le de douăzeci de ori copiii şi ouăle şi tot nu veţi izbuti să le clintiţi credinţa în viitor. rămase aşa de puţine încât abia îşi mai pot ascunde matca de ochii duşmanului. matca rămîne mai totdeauna neatinsă şi o regăsim sub cadavrele fiicelor ei credincioase. în sfîrşit. "Am văzut. mai robustă. dar aripile ei erau atît de slabe încât nu putea să zboare. dintre cele mai bătrîne (vîrsta albinelor se cunoaşte destul de uşor după corpul lor delicat. e deajuns oa ea să fi lăsat în ceasul morţii sau al plecării sale cea mai slabă speranţă de a avea urmaşi.

. nu sunt decît un fel de a vorbi şi de aceea nu le voi da o prea mare importanţă. ispitei plăcerilor sau groazei suferinţei şi ceea ce numim inteligenţă are aceeaşi obîrşie şi aceeaşi menire cu ceea ce noi numim instinct la animale? Noi facem unele lucruri al căror rezultat credem că-l cunoaştem. în care. cele mai apropiate şi cele mai depărtate. dacă vreţi. Dar dacă am vorbi despre oameni cum vorbim despre albine. regina lor cea adevărată. aceste războinice sălbatice. din mărinimia.XX Omul. Restul nu este decît o taină în jurul căreia nu poţi face decît presupuneri mai mult sau mai puţin plăcute. Că această idee este conştientă sau nu. cele mai bine cunoscute şi cele mai necunoscute. întrupează un principiu mai mare şi mai nevăzut de care stuparul trebuie să ţină seama. toate la un loc. să împiedice sau să restrîngă roirea. dacă noi nu ne-am teme să ne subordonăm admiraţia atîtor împrejurări legate de loc sau de origine. aceasta nu are importanţă decît dacă am dori numai să admirăm mai mult albinele care o au sau natura care le-a dat-o. XXI S-ar putea spune că toate acestea sunt ipoteze destul de îndrăzneţe şi prea omeneşti. din focul muncii. Nu este mai puţin adevărat că matca nu este în realitate decît un fel de simbol viu care. de dragoste pentru rasa lor şi atîtea altele pe care le credem că le au nu sunt în realitate decît formele cu care se îmbracă în lumea lor nevoile vieţii. el uneşte sau desparte coloniile. fie spus. cele mai mici ca şi cele mai grandioase. ca toate simbolurile. Dar. albinele se poartă cu matca lor în cutare sau în cutare fel. Ei bine. văzînd această dragoste aşa de neclintită. dincolo de matca lor văzută şi vremelnică. el poate. ceea ce ar fi foarte cuminte. După cum ştie să se poarte ou ea. să provoace. Numai datorită ei omul a reuşit. din pasiunea viitorului care toate nasc şi se găsesc în albină. suntem tot atît de orbi cum credem noi că sunt albinele. el ţine soarta şi sufletul întregului stup. ea este vrednică de toată atenţia noastră. iar noţiunea de viitor. a ştiut să tragă foloase din minunatul simţ politic. n-am pierde aşa de des prilejul de a deschide ochii cu mirare şi nimic nu este mai folositor decît a-i deschide astfel. De altfel. mai mult sau mai puţin ingenioase. dacă nu vrea să aibă mai multe neajunsuri. probabil. Ţinînd în mînă regina. albinele nu se înşeală şi nu pierd din vedere. de pildă. veşnică şi nevăzută. din statornicia. el călăuzeşte emigrarea unor întregi regate. de cîţiva ani încoace. robite fiind şi ele. căci ele nu se supun nici unei puteri străine şi în robia lor inconştientă ele nu servesc decît propriile lor legi. sunt de acord! Toate acestea. poate. teama suferinţei şi a morţii sau ispita plăcerii. Şi. se săvîrşesc într-o noapte adîncă. despre care albinele nu au. să multiplice. să îmblînzească puţin. Singurul lucru sigur din tot ceea ce ştiu este că în cutare sau în cutare împrejurare. şi fără ştirea lor. aceste fapte sunt mici şi rare. În orice parte s-ar afla această idee. am avea dreptul să spunem mult mai mult? Noi înşine ne supunem numai nevoilor. dar în afară de faptul că această presupunere nu se întemeiază pe nimic hotărît. în comparaţie cu mulţimea enormă a celorlalte. în trupurile lor aşa de mici şi de plăpînde sau în marele corp pe care nu-l putem cunoaşte. care este ideea lor fixă. ne supunem lor lăudîndu-ne de a le fi înţeles cauzele mai bine decît o pot ele face. nici o idee. în treacăt.

XXII "Vom recunoaşte, spune undeva BUFFON, care poartă albinelor o pică destul de ciudată, că luînd aceste zburătoare una câte una, au mai puţină minte decît cîinele, decît maimuţa şi decît Cea mai mare parte a animalelor; vom recunoaşte că sunt mai puţin supuse, mai puţin afectuoase, într-un cuvînt au mai puţine însuşiri omeneşti; aşa stînd lucrurile, trebuie să recunoaştem că tot ceea ce ni se pare la ele inteligenţă, nu vine decît din mulţimea lor adunată la un loc; cu toate acestea, această mulţime nu presupune nici o inteligenţă pentru că ele nu se adună minate de o pasiune morală ci, din contră, se adună la un loc fără voia lor. Societatea lor nu este, prin urmare, decît o adunare de trupuri dictată de natură şi în afară de orice cunoaştere sau judecată. Albina mamă produce zece mii de inşi deodată şi în acelaşi loc; aceşti zece mii de inşi, chiar dacă ar fi de o mie de ori mai proşti decît bănuiesc, vor fi siliţi, pentru a-şi duce existenţa, să se înţeleagă între ei; puterile lor fiind egale, chiar dacă au început prin a-şi face rău unul altuia, vor ajunge curînd să-şi facă din ce în ce mai puţin rău, adică să se întrajutoreze; vor lăsa să se înţeleagă că se împacă bine şi servesc toţi aceluiaşi scop; cel care le-ar observa, le-ar atribui o inteligenţă şi o minte ce le lipsesc; el va voi să le explice orice acţiune, fiecare mişcare va fi motivată de un scop şi de aici vor ieşi minuni sau exagerări fără număr; căci aceşti zece mii de inşi care s-au născut toţi odată, care au locuit împreună, care au crescut aproape în acelaşi timp, nu pot să nu facă toţi acelaşi lucru şi, oricît de puţin simţămînt ar avea, nu pot să nu deprindă toţi aceleaşi obiceiuri, de a-şi rîndui viaţa la fel, de a se simţi bine laolaltă, de a se ocupa de locuinţa lor, de a veni la ea după ce au plecat, etc. şi de aici ia naştere arhitectura, geometria, ordinea, prevederea, dragostea de patrie, republica întrun cuvînt, totul întemeindu-se, cum am văzut, pe admiraţia celui ce priveşte". Iată un fel destul de diferit de a explica viaţa albinelor noastre. La prima vedere ea poate părea mai firească, dar în realitate, nu ne apare astfel, deoarece nu explică nimic? Trec peste greşelile evidente ale acestui fragment; dar faptul că-şi orînduiesc viaţa în aşa fed încât să nu-şi facă nici cel mai mic rău una alteia, în vîltorile vieţii de toate zilele, nu presupune o oarecare înţelepciune? Aceasta ne va apărea cu atît mai izbitoare cu cit vom examina mai îndeaproape în ce fel aceşti "zece mii de indivizi" evită să-şi facă vreun rău şi ajung în cele din urmă să se ajute. Şi oare aceasta nu este propria noastră istorie? Şi ce spune bătrînul naturalist supărat, care să nu se potrivească aidoma tuturor societăţilor omeneşti? înţelepciunea noastră, virtuţile noastre, politica noastră, fructe aprige pe care nevoia imaginaţiei noastre le-a poleit, n-au alt scop decît de a folosi egoismul nostru şi de a îndruma, spre binele tuturor, activitatea vătămătoare, chiar prin natura ei, a fiecăruia dintre noi. Şi apoi, încă odată, dacă acceptăm că albinele n-au nici una din ideile, nici una din simţirile pe are li le atribuim, ce rost mai are să ne mai mirăm? Chiar dacă credem că ar fi nepotrivit să admirăm albinele, ei bine, vom admira natura şi tot va veni o clipă cînd nu vom mai putea să nu dăm drumul admiraţiei noastre şi nici atunci nu vom fi pierdut nimic aşteptînd şi stînd la îndoială. XXIII Oricum ar fi şi pentru a nu părăsi ipoteza noastră, care are cel puţin avantajul de a uni în mintea noastră unele fapte ce sunt vădit legate şi în realitate, albinele adoră regina nu atît pentru dînsa, cât pentru viitorul rasei lor pe care ea îl reprezintă. Albinele nu sunt deloc

sentimentale şi, când o lucrătoare se întoarce de la muncă grav rănită, aşa încât li se pare că n-ar mai fi bună de nimic, o aruncă afară fără milă. Şi, cu toate acestea, n-am putea spune că sunt incapabile să-şi dovedească dragostea faţă de mama lor. Ele o recunosc imediat. Bătrînă fiind, slăbită, nenorocită, gardienele n-ar permite niciodată unei regine necunoscute, oricît de tînără, oricît de frumoasă şi de rodnică ar părea, să pătrundă în stup. Este adevărat că acesta este unul din principiile de căpetenie ale poliţiei lor, de la care nu se abat decît în timpul unui cules bogat, de dragul vreunei lucrătoare străine încărcată peste măsură cu hrană. Cînd regina a ajuns cu totul stearpă, ele o înlocuiesc crescînd un anumit număr de prinţese. Dar ce fac cu vechea stă pînă? Nu putem şti precis dar, nu odată, stuparii au găsit pe fagurii unui stup o regină de toată frumuseţea şi în floarea viratei şi în fund de tot, într-un colţ întunecat, vechea "stăpînă", cum este numită în Normandia, slăbită şi oloagă. Se pare că, în acest caz, albinele au avut grijă să o ferească pînă la capăt de ura puternicei rivale care nu visează decît moartea ei, căci reginele între ele, nutresc o ură de nepotolit, care le face să se arunce una asupra alteia, de îndată ce se găsesc două sub acelaşi acoperiş. S-ar putea crede uşor că ele asigură celei mai bătrîne o retragere onorabilă şi liniştită pentru a-şi sfîrşi zilele într-un colţ liniştit al oraşului. Şi aici ne lovim de una din miile de taine ale regatului de ceară şi avem ocazia să constatăm încă o dată că politica şi obiceiurile albinelor nu sunt limitate şi fatale şi că ele se supun unor îndemnuri mult mai complicate decît acelea pe care le credem că le cunoaştem. XXIV Dar noi tulburăm în fiecare clipă legile naturii, care lor trebuie să li se pară neclintite. Noi le punem în fiecare zi în situaţia în care ne-am găsi noi înşine dacă cineva ar suprima dintr-o dată în jurul nostru legile gravitaţiei, ale spaţiului, ale luminii sau ale morţii. Ce vor face ele dacă am introduce cu forţa sau fraudulos o a doua regină în cetate? În stare sălbatică, acest fapt, graţie santinelelor de la intrare, nu li s-a întâmplat de cînd se ştiu pe lume. Ele nu se zăpăcesc deloc şi se pricep să împace două principii pe care le respectă ca pe nişte porunci divine. Primul este acela al unei singure mame şi el nu este părăsit niciodată în afară de cazul, cu desăvîrşire rar, al unei mătci sterpe. Al doilea este şi mai curios, dar, dacă nu-l pot călca, cel puţin se servesc de el cum le place. Acest principiu conferă un fel de inviolabilitate mătcii, oricare ar fi ea. Ar fi uşor albinelor să străpungă pe străină ou mii de ace înveninate; ea ar muri pe loc şi nu le-ar mai rămîne decît să-i scoată cadavrul afară din stup. Dar, cu toate că acul lor e mereu pregătit, cu toate că se servesc de el în fiecare moment pentru a se lupta între ele, pentru a ucide trîntorii, vrăjmaşii sau paraziţii, ele nu înţeapă niciodată o regină după cum nici o regină nu înţeapă un om, un animal sau o albină obişnuită; şi arma ei regală, în loc să fie dreaptă ca a lucrătoarelor este încovoiată ca un iatagan, nu o scoate din teacă decît luptîndu-se cu o potrivnică de acelaşi rang, adică împotriva unei alte mătci. Albinele, după toate aparenţele, neîndrăznind să-şi asume grozăvia omorului sîngeros al unei mătci, în toate împrejurările în care ordinea şi prosperitatea republicii cer ca o matcă să dispară, ele se silesc să dea acestei morţi înfăţişarea unei morţi naturale; ele fărâmiţează crima la inifinit astfel încât ea să pară anonimă. Ele "ambalează" atunci matca străină, pentru a întrebuinţa o expresie tehnică a stuparilor, adică o împresoară din toate părţile, învăluind-o cu corpurile lor înlănţuite. Ele ridică

astfel o închisoare vie, în care prinsa nu mai poate să se mişte. Ele stau astfel în jurul ei chiar douăzeci şi patru de ore, dacă e nevoie, pînă ce moare de foame sau înăbuşită. Dacă matca legitimă se apropie în această clipă şi, simţind o rivală, pare că vrea s-o atace, zidurile vii ale temniţei se deschid numaidecît înaintea ei. Albinele fac roată în jurul celor două vrăjmaşe şi, fără se se amestece, stau atente la lupta lor curioasă, căci numai o mamă poate să scoată sabia împotriva altei mame, numai aceea care poartă în măruntaiele ei aproape un milion de vieţi, pare a avea dreptul de a secera, cu o singură lovitură, un milion de morţi. Dar, dacă încleştarea se prelungeşte fără rezultat şi cele două iatagane se lovesc de scuturile puternice ale chitinei, matca ce ar voi să fugă, fie că este cea legitimă, fie că este cea străină, este oprită şi prinsă numaidecît în închisoarea tremurătoare, pînă cînd dă semne că ar voi să reia lupta. Trebuie să mai adăugăm că, în numeroasele experienţe ce sau făcut în această privinţă, s-a putut vedea, mai totdeauna, că regina domnitoare iese victorioasă, fie că, simţindu-se acasă, printre ai săi, are mai multă îndrăzneală şi pasiune decît cealaltă, fie că albinele, dacă sunt nepărtinitoare la începutul luptei, nu sunt tot aşa în felul în care ele ştiu să închidă pe cele două rivale, căci mama lor nu pare suferindă cînd scapă din această închisoare, pe cînd cea străină iese mai totdeauna jumulită şi moleşită. XXV O experienţă uşor de făcut ne arată, cum nu se poate mai bine, că albinele îşi recunosc matca şi au pentru ea o adevărată dragoste. Luaţi-le matca şi veţi vedea îndată producîndu-se toate fenomenele de spaimă şi de îngrijorare pe care le-am descris într-un capitol precedent. Daţi-le-o înapoi după câteva ore şi toate fiicele ei vor alerga înainte aducîndu-i miere. Unele îi vor străjui drumul, altele, cu capul plecat şi cu abdomenul în aer, se vor aşeza în faţa ei în semicercuri, unde, nemişcate, vor cinta un imn de regăsire şi care, s-ar putea spune, că în obiceiurile lor regale e semnul respectului celui mai înalt şi al fericirii supreme. Dar nu nădăjduiţi că le puteţi înşela înlocuind matca adevărată cu una străină. De abia ar face cîţiva paşi şi lucrătoarele nemulţumite s-ar năpusti din toate părţile. Ea ar fi prinsă pe loc, împresurată şi ţinută în grozava temniţă gălăgioasă ale cărei ziduri nemiloase se vor schimba pe rînd, dacă putem spune astfel, pînă la moartea ei căci, în acest caz deosebit, nu se întâmplă mai niciodată să scape vie. De aceea, una din marile greutăţi în creşterea albinelor este introducerea şi schimbarea mătcilor. E curios să vezi cîtă diplomaţie, cîtă şiretenie trebuie să întrebuinţeze omul pentru a-şi atinge scopul şi să înşele aceste mici insecte aşa de perspicace, dar întotdeauna aşa de încrezătoare, care primesc, cu un curaj care te mişcă toate întîmplările cele mai neaşteptate şi nu văd, în aparenţă, decît un capriciu nou, dar de neînlăturat, al naturii. Intr-un cuvînt, omul, folosindu-se de această diplomaţie şi de zăpăceala plină de deznădejde ce le cuprinde, îşi atinge scopul tot datorită minunatului simţ practic al albinelor, graţie comorii nesecate a legilor şi uimitoarelor obiceiuri ale stupului, al dragostei lor de ordine, de pace şi de folos obştesc, al credinţei lor nestrămutate în viitor, a caracterului lor aşa de dibaci şi de hotărît, al uitării de sine şi, mai cu seamă, mulţumită rîvnei lor neclintite şi neobosite în îndeplinirea datoriei lor. Dar amănuntele acestor mijloace se găsesc în tratatele de apicultură şi noi n-am face decît să depăşim subiectul

propus (de obicei se introduce matca străină într-o colivie mică cu gratii de fier şi se aşează între doi faguri. Colivia are o portiţă de ceară pe care o mănîncă lucrătoarele după ce le-a trecut supărarea eliberînd prizoniera pe care o întîmpină adesea cu bunăvoinţă. Dl. S. SIMMINS, director al marii stupine din Rottingdean, a găsit de ourînd un mod nou de a introduce matca, destul de simplu, care reuşeşte aproape totdeauna şi care se răspîndeşte tot mai mult printre stuparii ce-şi iubesc meseria. De obicei, dificultatea de a introduce o matcă nouă este comportamentul ei. Ea se agită, fuge, se ascunde, se poartă oa o străină şi dă de bănuit lucrătoarelor, atitudine care nu întîrzie s-o dea de gol. Dl. SIMMINS o izolează mai întîi şi o ţine nemîncată timp de o jumătate de oră. El ridică mai apoi un colţ al acoperişului de dinăuntru al stupului orfan şi aşează noua matcă pe vîrful unuia din faguri. Desnădăjduită de izolarea ei de mai înainte, ea se simte acum fericită între albine şi, flămîndă cum e, primeşte cu lăcomie hrana ce i se dă. Lucrătoarele înşelate de purtarea ei liniştită, nu cercetează mai serios, îşi închipuie că le-a revenit vechea regină şi o priiimesc cu bucurie. Din această experienţă rezultă, după cât se pare, contrar ideii lui HUBER şi a celorlalţi observatori, că albinele nu pot să-şi recunoască matca. Oricum ar fi, aceste două explicaţii la fel de plauzibile - cu toate că adevărul se găseşte într-o a treia pe care n-o cunoaştem încă - ne arată încă o dată cât de complexă şi de necunoscută este firea albinei. Şi de aici, ca din toate întâmplările vieţii, nu am putea trage decît învăţăminte şi anume că, aşteptînd mai mult decît azi vom fi întotdeauna curioşi să aflăm cât mai mult). XXVI Cât despre iubirea personală de care vorbeam şi pentru a termina cu ea, dacă e cu putinţă ca ea să existe în realitate, este iarăşi neîndoios că memoria ei este scurtă. Dacă am vrea să readucem în stupul ei o matcă oare a lipsit cîteva zile, fiicele ei necăjite o vor primi astfel încât va trebuie să o smulgem din închisoarea de moarte cu care ele pedepsesc mătcile străine. Intre timp ele au avut răgazul să schimbe în botei vreo zece celule de lucrătoare astfel încât viitorul neamului nu mai este în primejdie. Iubirea lor creşte sau se micşorează după cum matca întruchipează acest viitor. Deseori, cînd o matcă fecioară împlineşte sărbătoarea primejdioasă a "zborului nupţial", putem vedea că supusele ei sunt aşa de îngrijorate să nu o piardă încât o însoţesc toate în această tragică şi îndepărtată căutare a dragostei, despre care voi vorbi îndată. Acest lucru nu se întîmplă dacă am avut grijă să le dăm o bucată de fagure cuprinzînd celulele de puiet tînăr din care speră să crească o nouă matcă. Ataşamentul lor pentru matcă poate să se transforme în ură şi îndârjire dacă ea nu îndeplineşte toate datoriile faţă de divinitatea nevăzută pe care am putea-o numi societatea viitoare şi la care ele ţin mai mult decît noi. S-a întâmplat, bunăoară, că stuparii au împiedicat, din diferite motive, pe regină a urma roiul, oprind-o în stup cu ajutorul unei plase printre ochiurile căreia sprintenele şi subţirile lucrătoare treceau nestînjenite dar prin care, sărmana roabă a iubirii, mult mai mare şi mai greoaie decît fetele ei, nu se putea strecura. La prima ieşire, albinele văzînd că ea nu era în grup, reveneau în stup, bombănind şi îmbrâncind cu răutate pe nefericita prizonieră pe care, desigur, o învinuiau de lene sau prostie. La a doua ieşire, reaua ei voinţă părînd evidentă, mînia lor creşterea şi tulburările deveneau mai îngrijorătoare. În sfîrşit, la a treia ieşire, consi-derînd-o ou totul necredincioasă soartei şi viitorului naţiunii, o condamnau aproape totdeauna şi o executau în închisoarea regală.

XXVII După cum vedem, totul este subordonat acestui viitor cu prevedere, o bună înţelegere, o hotărîre, o inteligenţă în interpretarea împrejurărilor care te uimeşte cînd ţii seama de neprevăzutul şi supranaturalul pe care îl aduce amestecul nostru în viaţa lor. S-ar putea crede că în ultimul exemplu ele înţeleg destul de greşit neputinţa reginei de a le urma. Am fi noi oare mult mai pătrunzători dacă o inteligenţă de o putere deosebită şi ajutată de un corp tot atît de uriaş, încât mişcările lui ar fi tot aşa de neînţelese ca acelea ale unui fenomen natural, s-ar distra întinzîndu-ne curse de acelaşi soi? Nu ne-am trudit câteva mii de ani să năsoocim o explicaţie mulţumitoare pentru măreţia fulgerului? Orice inteligenţă începe să lâncezească cînd o scoţi din sfera ei care este mereu mică şi cînd o pui faţă în faţă cu nişte evenimente pe care nu le-a pus niciodată în mişcare. De altfel, nu se poate şti dacă, tot repetînd experienţa, albinele nu vor ajunge să înţeleagă cursa şi o ocolească. Ele au înţeles deja mai multe experienţe de acest fel şi au ştiut să profite de ele cu inteligenţă. Experienţa cu "ramele mobile" sau cu "secţiunile", de exemplu, unde sunt obligate să depună mierea de rezervă în mici cutioare simetric îngrămădite sau experienţa şi mai extraordinară făcută cu "fagurii artificiali" unde celulele nu sunt decît desenate printr-un slab contur de ceară al căror folos îl simt imediat, continuînd să clădească celule desăvîrşite, scutind muncă şi timp, sunt dovezi grăitoare în acest sens. Nu descoperă ele oare, în toate împrejurările care nu se înfăţişează sub forma unei curse întinse de către un zeu şiret şi răutăcios, cel mai bun şi singurul gînd al omului? Pentru a aminti una din aceste împrejurări fireşti, dar cu totul neobişnuite, cînd un vierme sau un şoarece se strecoară în stup şi, după ce-l omoară, ce vor face cu cadavrul care nu va întîrzia să strice aerul? Dacă nu reuşesc să-l dea afară sau să-l facă bucăţele, îl închid cu meşteşug într-un adevărat coşciug de ceară şi propolis, coşciug în care nu intră pic de aer şi care se ridică asemenea unei clădiri ciudate printre celelalte edificii ale cetăţii. Am întîlnit anul trecut într-unui din stupii mei, trei morminte de acest fel grămădite la un loc şi despărţite, ca şi celulele fagurilor, prin nişte pereţi comuni pentru a economisi cât mai multă ceară. Prevăzătoarele lucrătoare le clădiseră peste rămăşiţele a trei melci mititei pe care un copil îi băgase în stup. De obicei, cînd este vorba de melci, se mulţumesc să astupe cu ceară orificiul cochiliei. Dar în cazul de faţă, coaja căsuţei fiind găurită pe alocuri, au găsit de cuviinţă că este mai bine să acopere toată căsuţa; şi, pentru a nu stînjeni intrarea, ele au construit în această masă greoaie un oarecare număr de galerii potrivite exact, nu după trupul lor ci după trupul trîntorilor care sunt aproape de două ori mai mari decît ele. Faptul acesta şi cel ce va urma nu ne face să credem că într-o zi vor ajunge să înţeleagă de ce matca nu le poate urma străbătînd plasa? Ele au un simţ foarte sigur al proporţiilor şi al spaţiului necesar unui corp pentru a se mişca. În locurile în care bîntuie hidosul capde mort, Acherontia atropos, ele clădesc la intrarea stupilor coloane de ceară printre care hoţul de noapte nu-şi poate strecura uriaşul pîntec. XXVIII Dar să punem punct acestei discuţii căci, dacă aş cita toate exemplele nu ştiu unde am putea ajunge. Pentru a rezuma în două cuvinte care este rolul şi situaţia mătcii s-ar putea spune că ea este inima-selavă a cetăţii a cărei inteligenţă o înconjoară. Ea este singura stăpînă, dar, în acelaşi timp, o servitoare regească, păstrătoarea captivă şi întruparea

poate să facă atîtea regine şi care. o democraţie în care independenţa să fie în acelaşi timp mai desăvârşită şi mai perfectă şi supunerea mai completă şi mai bine gîndită. din care e bine să nu umbrim şi să nu îngreunăm decît momentele necesare întreţinerii ei. poate ajunge matcă. dacă luncile sau malurile rîului strălucesc de noi comori. dacă matca a îmbătrînit sau e mai puţin rodnică. Oricare ar fi adevărul omenesc asupra acestui lucru. din atîtea lucrătoare. într-o altă ordine şi cu o . o înţelepciune mereu trează le face şi le desface. Dacă nişte flori neprevăzute se deschid deodată pline de bogăţie. cel mai perfect. Să nu vă închipuiţi că admir aceste jertfe. care. cel mai delicat. dacă poporul se înmulţeşte şi se simte strîmtorat. s-ar transforma în lucrătoare. Ar fi de-ajuns. face un popor de fecioare? Am spus mai sus că ea se află în "spiritul stupului". ele vor fi păstrate atîta timp cât tînăra matcă nu şi-a săvîrşit sau nu a reuşit zborul nupţial pentru a fi distruse îndată ce ea ar reveni în stup trăgînd după sine semnul neîndoielnic al împerecherii. cel mai complicat. fiecare se lipseşte de mai bine de o jumătate din drepturi şi fericire. Unde este această înţelepciune care apasă astfel prezentul şi viitorul şi din care ceea ce noi nu vedem încă e mult mai de preţ decît ceea ce vedem? Unde sălăşluieşte această prevedere necunoscută care alege şi renunţă. dacă recolta e slabă sau dacă stupul e mărit. Nu vom găsi nici o cetate în care sacrificiile să fie mai aspre şi mai absolute. VOGEL şi alţi savanţi entomologi. dacă este hrănită şi îngrijită în chip regesc. în stup viaţa nu este privită ca un şir de ore mai mult sau mai puţin plăcute. fără să uite că nu se închină persoanei sale ci misiunii pe care ea o îndeplineşte şi soartei pe care o întrupează. dar unde să căutăm acest "spirit al stupului" dacă nu în ansamblul lucrătoarelor? Pentru a ne convinge.şi poate că el este necesar în organizarea ascunsă a globului nostru . aşa cum au făcut-o DUJARDIN. ea dispune de aceea a tuturor nimfelor care o înconjoară şi care sunt fiicele sale indirecte. Cu greu am putea găsi o republică omenească al cărui plan să îmbrăţişeze aşa de multe din dorinţele planetei noastre. care de la începutul existenţei lor şi pînă astăzi nu face decît să se depărteze. ar fi bine să observăm cu multă luare aminte obiceiurile republicii regale. O înţelepciune a cărei dreaptă judecată şi a cărei pătrundere numai omul ar putea-o pune la îndoială. să aşezăm sub microscop. Nu ar fi drept să susţinem că voinţa ar fi străină de aceste renunţări. Este adevărat că lucrătoarea nu-şi poate schimba propria soartă dar. şi tot la fel. Regina îşi vede creierul redus la nimic în folosul organelor de reproducere. GIRARD. dacă i se schimbă hrana şi i se micşorează locuinţa. Am putea vedea că în acest căpşor se împletesc circumvoluţiunile creierului celui mai bogat şi mai iscusit din tot stupul. Aceste uimitoare hotărîri au loc în fiecare zi la umbra aurită a stupului. Ele nu se produc la întîmplare. micul cap sărăcuţ şi plin de griji al fecioarei lucrătoare. Dar principiul o dată acceptat . Regina îşi ia rămas bun de la lumina zilei. de la dulceaţa florilor şi de la libertate. Adesea. care înalţă şi micşorează. Aceleaşi botci vor fi distruse. veţi vedea înălţîndu-se botci. El este chiar cel mai frumos. din atîtea mame.organizarea lui e minunată. Poporul ei o slujeşte şi i se închină. alături de ţeasta cam goală a reginei şi de capul măreţ al trântorilor cei cu douăzeci şi şase de mii de ochi. iar lucrătoarele îşi văd aceleaşi organe atrofiindu-se în folosul inteligenţei lor. ţinînd socoteală de tot ce se întâmplă înăuntrul şi în afara cetăţii. ci ca o mare datorie comună riguros împărţită. pe cât admir rezultatele lor. îndreptată către un viitor greu de atins. BRANDT. că acolo trebuie căutat. Pentru aceasta. Am văzut că fiecare larvă de lucrătoare. fiecare larvă regală. poate.răspunzătoare a iubirii. lucrătoarele nu se mai gîndesc la dragoste. îşi scurtează viaţa cu patru-cinci ani şi renunţă la bucuria de a fi mame. Ar fi de dorit ca aceste rezultate să fie obţinute cu mai puţine jertfe. cu mai puţine renunţări.

ca peste tot în lumea pe care o cunoaştem. se găseşte autoritatea. se agaţă. Apicultorul aşteaptă ca ghemul să se strîngă bine. corpii pedunculaţi. Apoi.orînduială diferită. frământate. întocmai ca un covor fermecat din basmele cu zîne trece dincolo de orizont. sunt mai puţin importanţi la albină decît la furnică. de obicei. înţelepciunea şi victoria. s-ar putea conchide. cu pălăria de paie pe cap (căci . În clipa în care semnalul a fost dat. acele note muzicale înfăşurînd în jurul lui pînza de mărgăritare strălucind de lumina zilei. Aici. pe capacul sau pe arbustul cel mai apropiat de stup. tremură ca un văl de dansatoare. Această frămîntare gălăgioasă şi acest văl periculos ce părea urzit cu numeroase ameninţări şi mînii. după calculele lui Dujardin. blînd şi liniştit. ezită să se avînte în văzduh şi pare că a uitat menirea aripilor. Şi aici. Şi aici este un atom aproape nevăzut al acestei substanţe misterioase care robeşte şi organizează materia şi care ştie să-şi făurească un mic colţ triumfător şi statornic in mijlocul puterilor uriaşe şi nemişcate ale neantului şi morţii. una după alta. În schimb. pe nevăzute. ţîşneşte. pentru a acoperi prezenţa sfîntă a viitorului. ce se leagănă de o creangă. mai bine zis. plutind prin aer. El se aşează. care par să se dezvolte în proporţie cu victoria ce inteligenţa o dobîndeşte asupra instinctului. că valoarea intelectuală a albinei este aproape aceeaşi cu aceea a furnicii). XXIX Să ne întoarcem la stupul nostru care roieşte şi care nu a aşteptat sfîrşitul acestor gînduri pentru a da semnalul de plecare. Mulţimea neagră evadează sau. ca un murmur ameţitor de mătăsuri diafane pe care mii şi mii de degete electrizate ar sfîşia-o şi ar ţese-o iar fără încetare. În sfîrşit. Timp de cîteva minute. dar nemişcate. această grindină asurzitoare de aur care. se transformă. XXX Este primul pas ce-l face roiul care a fost numit "roiul primar" în fruntea căruia se află mereu bătrîna regină. forţa cea adevărată. care aşteaptă reîntoarcerea cercetaşelor plecate în căutarea unui adăpost. Mai apoi. zgomotoase şi neîncetate care erup şi se răspîndesc în văzduh într-o reţea sonoră împletită de o sută de mii de aripi străvezii şi exasperate. Compensînd una cu alta. păr sau salcie unde matca se aşezase cîteva clipe mai înainte ca un cui de aur. cele patru colţuri pline de soare ale acestei pelerine de zumzet se unesc şi. cealaltă se ridică. Acest norişor pluteşte. spre tei. pe care mîini nevăzute îl leagănă uşor între cer şi pămînt strîngîndu-l şi desfăşurîndu-l. ezită. mantia se îndreaptă compactă şi strînsă. cădea gălăgioasă pe toate lucrurile dimprejur. acolo unde se află creierul. într-un ciorchine mare. păstrînd totuşi terenul ipotezei şi ţinînd 6eama de greutatea problemei. înălţîndu-l uşor de lîngă flori pînă în azurul cerului. vine în ordine firească după cel al omului (creierul albinei. una din poalele mantiei coboară. reţeaua aceasta pluteşte deasupra stupului. căci regina. trei sau patru jeturi deodată. în jurul acestui cui. formează a 174-a parte din toată greutatea insectei iar cel al furnicii a 206-a parte. format din mii şi mii de mici boabe vii. în aşteptarea unei sosiri sau al unei plecări măreţe. după numărul deschiderilor în două. s-ar zice că toate porţile oraşului se deschid simultan în urma unei îmbulziri nebune şi neaşteptate. liniştea cuprinde din nou văzduhul. plină de ouă şi oare n-a văzut lumina zilei de la zborul de nuntă sau de la roirea din anul precedent.

nepăsătoare sau josnic de crudă.albina cea mai blîndă înţeapă atunci cînd se rătăceşte prin păr. bălţi. va forma cercuri pline de bucurie cu care ele îşi sărbătoresc momentele de bucurie. Acestea se întorc una după alta şi dau socoteală de misiunea lor şi. alta laudă o spărtură de zid părăsit. şi. Roiul se va fixa acolo unde a căzut regina şi. se irită. tot ciorchinele se agită. Lucrurile dimprejur sunt memorate cu grijă. Pe semne că fiecare este ascultată cu luare aminte. din primele clipe ale roitului. care de data aceasta nu mai cunoaşte nici o oprelişte. Ele sunt inofensive pentru că sunt fericite şi sunt fericite fără să se ştie de ce: împlinesc o lege. sate şi fluvii. alegerea se face şi înţelegerea este unanimă. îndată ce albinele o descoperă. ogoare. şi noi. deoarece nu ne este cu putinţă să pătrundem în gândurile albinelor. Ele s-au despărţit de bunurile ce aveau datoria să le apere şi nu-şi mai recunosc vrăjmaşii. chiar dacă a căzut singură în stup. el ia poporul zgomotos cu un polonic şi îl împrăştie pe unde-i place. locul ei este însemnat în inima şi în sufletul tuturor locuitorilor. mori. dacă este îndemînatec. Ghemul cade greoi în stup ca o fructă coaptă. dar fără mască şi făr văl. Se întîmplă deseori că adunarea stă la îndoială şi cumpăneşte pînă a doua zi dimineaţa. după ce şi-a udat cu apă rece mîinile pînă la coate. de sute de ani de cînd le privim. noua cetate există în închipuirea lor îndrăzneaţă. Nu trebuie să-şi facă griji. s-au răspândit în cele patru vînturi în căutarea unui adăpost. o altă mulţime. suntem înşelaţi şi nu ştim încă dacă albina e binevoitoare. şi. Să nu ne mirăm că albinele sunt înşelate. XXXI Dacă omul nu-l prinde. cu un creier mai perfect decît al lor. povestea roiului nu se termină aici. puternic şi hotărît. Ele revin în sînul naturii-mamă şi le pierdem urma pentru totdeauna. cîmpii cu in. culege roiul scuturînd cu putere craca deasupra unui stup cu gura în sus. trebuie să tilmăcim omeneşte priveliştea ce se înfăţişează sub ochii noştri. În cele din urmă. între zidurile ei începe să răsune cîntecul de iubire al prezenţei regale şi munca îşi reia cursul. Destul de rar omul le mai poate urmări în această a doua plecare. misterioasele lucrătoare sunt stăpînite de un spirit de sărbătoare şi de încredere pe care nimic nu-l zdruncină. culoarea sunt recunoscute şi înscrise în mii de mici memorii prevăzătoare şi credicioase. pe care natura i le hărăzeşte pentru ca să-şi atingă ţelurile. El ascultă cîntecul lor de bucurie care nu seamănă cu acela al mîniei. adăpostul neaşteptat este luat în primire şi cercetat în cele mai îndepărtate unghere. de asemenea. . Ele "fac adunarea" după cum spun sătenii noştri. o a treia le îmbie cu foloasele unei peşteri sau alte unei gropi părăsite. căpiţe de fin. locul lui în prisacă. crezînd că a căzut într-o capcană). îşi vor îndrepta paşii către ea. către o ţintă precisă şi totdeauna foarte depărtată. Nu trebuie să se teamă de albinele ce bîzîie în jurul său şi care îi acoperă cu zecile mîinile şi faţa. Am mai spus-o: în această zi. dacă roiul se împarte. El rămîne atîrnat de cracă pînă la întoarcerea lucrătoarelor care fac serviciul de cercetăşie şi care. se împrăştie sau îi scapă. dintr-un singur zbor. se desprinde. Pe loc. Cînd craca este prea puternică. forma. furnică. oprindu-se o clipă în pragul porţilor necunoscute. pornind în nesfîrşite şiruri negre. se împrăştie şi. Una poate că laudă o scorbură de copac. pe cînd cea mai mare parte vor pătrunde în grabă în noua casă. La un moment dat. Nu este fiinţă care să nu aibă momente de fericire deplină. cum ar semăna grîu. pâlcul zgomotos porneşte în linie dreaptă peste garduri.

în noua casă. sosirea misterioasă a cerii. bolta înfricoşătoare este aruncată peste abis. la rîndul lor într-o perdea deasă şi triunghiulară sau. mii şi mii de fiice pe care nu le vor mai revedea niciodată. o întreagă flotilă de vase mari încărcate cu alimentele cele mai scumpe şi cele mai bune pe care le cunoaştem. rotunzi şi lustruiţi. de-abia învălmăşeala mulţimii gălăgioase începe să se potolească şi îndată poţi vedea. lăsînd pe bietele lucrătoare să cureţe fără încetare în urma . restul albinelor. ea nu se opreşte. unde parfumul tuturor florilor ce aminteau soarele binefăcător le îngăduia să înfrunte fără grijă ameninţările iernii viforoase. Ele au uitat cetatea bogată şi măreaţă unde s-au născut. ele preferă să piară cu sutele. care. Cea mai mare parte a albinelor. strînsă cu atîta trudă. departe de a fi abătut printr-o încercare ce ar întrece ou mult orice altă fire. orice mişcare se potoleşte sub cupolă. adormite în leagăn. pînă ce s-au format punţi ce servesc mulţimii ce nu conteneşte să urce. căci mierea este pentru albine un fel de viaţă curgătoare. pe neaşteptate. adică toate acelea care au rămas la temelia stupului. toată această curioasă suflare aşteaptă. unde viaţa era fără de griji şi atît de bine orînduită. un fel de chil ce se asimilează imediat şi în întregime. Ajunse la boltă. ajunge la perdeaua suspendată în întuneric. cele care vin mai apoi se agaţă de primele şi aşa mai departe. nici un strop de miere. Chiar în toiul iernii. ceea ce ar însemna pentru om patruzeci şi două de mii de tone de merinde. după cum spune Ronsard: Portent un gentil coeur dedan un petit corps (Poartă o inimă gingaşă în trup atât de firav) şi să admirăm curajul care le trebuie pentru a reîncepe viaţa în singurătatea unde au poposit.Să vedem acum ce face în stup roiul pe care stuparul nostru 1-a scuturat mai înainte. victime ale bolilor. Pereţii. care sub urcuşul neîncetat al celorlalte. cele dintîi se agaţă de ea cu unghiile picioarelor din faţă. ce se simte chemată de un glas misterios să facă parte din acest grup. fără să se îngrijească de ţesutul minunatei perdele din cutele căreia va apărea un dar fermecat. cînd crapă pietrele de frig. Şi. nici un fir călăuzitor. căci curăţenia albinelor merge pînă la manie. devin nişte ghirlande. nici o bucată de ceară. e mai mare ca oricînd. al cărui vîrf se prinde de cupolă. sus. urcuşul se opreşte. De-abia stupul este întors şi aşezat la noul său loc. încep să se urce. în orice caz. mai degrabă. iar corpul se lasă în jos pier-zîndu-se pînă la jumătatea sau la două treimi din înălţimea stupului. Atunci. nu se simt deloc îmbiate de a se uni cu celelalte. Podeaua este măturată cu grijă. În afară de uriaşa comoară de ceară. într-un fel de con compact şi întors. urmele de tot felul. aceste şiruri înmulţindu-se. încetul cu încetul. de propolis şi de polen. după cum spun stuparii. aproape de şase sute de mii de ori greutatea fiecărei albine. că ele se despart foarte precis. firicelele de nisip sunt duse departe rînd pe rînd. nu închid decît întunericul iar. Frunzele veştede. de îndată ce ultima albină. Intîlneşti numai goliciunea plină de tristeţe a unui monument uriaş ce nu are decît acoperiş şi ziduri. să ne reamintim jertfa pe care au făcut-o cele cincizeci de mii de fecioare. ca o armată ce ar asculta de un ordin precis. şi timp de mai multe ore. mai întîi. în şiruri compacte. decît să-şi murdărească cât de cât stupul. se transformă. adică de douăsprezece ori greutatea poporului întreg. Ele au părăsit. Avîntul ei. În acest timp. într-o linişte religioasă şi într-o nemişcare ce ar părea înfricoşătoare. Aici. nici un punct de sprijin. pe zidurile drepte ale clădirii. au părăsit mai mult de 60 kg de miere. Dar albina nu are păreri de rău zadarnice. întărindu-se şi înlănţuindu-se la nesfîrşit. Numai trîntorii sunt cu totul nepăsători şi murdăresc fără ruşine fagurii pe care se aşează. cercetează ou luare aminte noua clădire şi încep lucrările necesare. şi nu pot ieşi din stup pentru a face "zborul de curăţire". nu este nimic.

de exactitatea privirii. Paza de la intrare este reînfiinţată şi. să verifice mereu rezstenţa cerii. într-o clădire înaltă cât un turn şi al cărei acoperiş se pierde în neguri. După ce au făcut curăţenie. de trei sau patru ori mai mare decît locuinţa ei de baştină. de locul ei dinainte stabilit. Pentru a înţelege şi mai bine mirarea ce trebuie s-o cuprindă. al caselor. să nu uite de obiceiurile mătcii. dintr-o dată. nici prea departe. iat-o. în bibliotecă. care n-au voie să fie nici prea sus nici prea jos. a şi început să-şi depună pe jos ouăle. ce formează o reţea de schele care îi încurcă toată casa. în acest labirint de clădiri diferite. căci matca. să se orienteze. Ea iese. să prevadă locul magaziilor. cu o carte pe care am citit-o. . să-i mişcăm după voie. un oarecare număr de lucrătoare pleacă pe cîmp şi se reîntorc încărcate cu nectar şi polen. să fie cu luare aminte la felul merindelor ce le vor depozita şi la uşurinţa de a ajunge la ele. nevoită să ouă. peste puţin timp. de exemplu. Şi iată mica gîză obligată să se descurce. care nu se amestecă cu grămada ce stă atîrnată într-un fel de extaz. Dar forma stupilor cu care omul îmbie albinele variază la infinit. al străzilor şi al locurilor de trecere şi atîtea alte lucruri care ne-ar fi greu de povestit. de socotelile şi de munca necesară pentru a-şi dura adăpostul. la adăpostul căreia se pune temelia adevăratei locuinţe. să-şi hotărască în această casă necunoscută poziţia hambarelor de iarnă care nu se pot întinde dincolo de ţinuturile micului popor in faşă. În afară de aceasta. umplute şi acoperite cu propolis se începe de sus în jos şi lustruirea pereţilor. de brumărele sau de nalbe. sub ferestre sau în grădinile de zarzavat şi pînă la adevăratele uzine ale apiculturii mobile de astăzi unde se adună uneori mai mult de o sută cincizeci de kilograme de miere în trei sau patru etaje de faguri suprapuşi şi înconjuraţi fiecare de o ramă ce ne dă posibilitatea să-i ridicăm. ea se obişnuise de sute de ani să trăiască sub bolta buduroaielor de paie din satele noastre şi acum se vede găzduită într-un fel de dulap mare sau ladă spaţioasă. se apucă să ohituiască cu multă grijă de jur împrejur temelia stupului. După ce toate crăpăturile sunt cercetate. II Înainte de a ridica puţin cutele perdelei misterioase.lor. căci altfel ar fi pierduţi. nici prea aproape de intrare. în mijlocul unei învălmăşeli de rame atîrnînd unele deasupra altora aici paralele. trecînd prin vechea coşniţă de paie pe oare o zărim în mijlocul unui lan de floarea-soarelui. pentru a desena cu inteligenţă în acest pustiu locul edificiilor ce trebuie ridicate cu cât mai multă economie şi repeziciune. din trunchiul unui copac prăbuşit care nu forma decît o lungă galerie orizontală strimtă şi turtită pe alocuri şi. albinele din acelaşi grup. săşi schimbe planurile pe care forţa lucrurilor o făcuse să le creadă veşnice şi nestrămutate. ale trăiniciei. să extragem mierea cu ajutorul centrifugii şi după aceea să-i aşezăm la loc aşa cum facem. să încercăm a ne da seama de priceperea de care trebuie să dea dovadă acest mic popor de emigrante. începând cu copacul scorburos sau cu oala de lut ars. ele nu vor trebui să uite legile aerisirii. Capriciul sau ingeniozitatea omului adăposteşte într-o bună zi roiul acesta docil într-una din aceste locuinţe curioase. deoarece ea este organic cea mai importantă. aici perpendiculare pe intrare. încă imaginare şi care vor trebui să fie ridicate într-un chip necunoscut pînă atunci. tot ea este aceea care va socoti locul unde se vor aduna fagurii de puiet. ce se mai întrebuinţează şi azi în Africa şi Asia.

o cetate tot atît de luxoasă şi bine făcută ca aceea pe care au părăsit-o. pe cînd muştele. este foarte înclinat. Sir John LUBBOCK. IV Se pare totuşi că acest spirit de adaptare depăşeşte ciudat limitele instinctului. De altfel. el ne dă drept exemplu o experienţă uşor de făcut.căci fiecare cercetător vrea ca insecta pe care o studiază să fie mai inteligentă sau mai deosebită decît celelalte şi nu trebuie să fim pătimaşi în acest studiu. în mai puţin de două minute. într-un coş oval sau poligonal. este înclinat să tăgăduiască albinei orice discernămînt şi orice judecată de îndată ce o scoţi de pe făgaşul muncii de toate zilele. Introduceţi într-o sticlă de apă cîteva muşte şi vreo cîteva albine. El părăseşte locuinţa inospitalieră. Dar. dacă au acceptat această nouă locuinţă. vor prelungi cu pricepere fagurele în direcţia indicată. cu o metodă ale cărei principii par inflexibile. Puneţi-le într-o sferă. să se fi descurajat sau zăpăcit de ciudăţenia lucrurilor din jur. le-ar trebui două sau trei luni pentru a-şi reconstrui aceeaşi mulţime de hambare şi de case din ceară albă. nu vor să ţină seamă nici de dorinţele şi nici de intenţiile omului. albinele se vor strădui pînă ce vor cădea răpuse de oboseală să găsească o ieşire prin fundul sticlei. în momente de nehotărîre. dacă apicultorul s-a îngrijit să lipească cîte o fîşie îngustă de ceară în partea de sus a acestor rame. Cînd le adăposteşti într-una din acele mari uzine cu rame despre care am vorbit mai sus. ele nu ţin seamă de aceste rame decît în măsura în care le aduc vreun folos sau vreun punct de sprijin pentru fagurii lor şi atunci. ele nu vor mai pierde vremea clădind în dreapta sau în stînga. nimic nu e mai arbitrar decît deosebirile ce se fac între instict şi ceea ce se cheamă inteligenţă. ele văd imediat avantajele ce le-ar avea de pe urma acestei munci începute şi vor continua cu grijă acea fîşie şi lipind de ea propria lor ceară. Altminteri. desigur. locuinţe bizare şi fără rost. pe care le-a observat mai ales . într-un cub. ele vor avea.III Cu toate acestea. De asemenea . într-adevăr. găsind lucrul pe jumătate făcut. în afară de cazul în care locuinţa ce i se oferă miroase urît şi este. în felul acesta. apoi culcîind sticla. într-un cilindru sau într-o spirală. Pentru a întări această afirmaţie. Nimeni nu le-a văzut pe albine pier zîndu-şi capul şi nici apucîndu-se să construiască. pentru a-şi căuta norocul în altă parte şi nu putem spune că cineva le-a putut vreodată obliga să facă un lucru copilăros sau lipsit de judecată. poate dintr-o predilecţie inconştientă şi puţin şi nedreaptă. şi veţi vedea că acest popor straniu format din mici inteligenţe independente a ştiut să se pună numaidecît de acord pentru a alege.dacă toate ramele stupului unde am scuturat roiul sunt pline cu faguri artificiali. aşezaţi-o cu fundul către fereastră. care a făcut observaţii atît de curioase şi personale asupra furnicilor. se vor furişa toate prin . producînd o ceară de prisos ci. lăsate fără ajutor. se mulţumesc să adîncească şi să lărgească fiecare din celulele fagurilor artificiali. sir John LUBBOCK. viespilor şi albinelor. observaţi-le după cîteva zile. Chiar şi în acest caz nu putem vorbi de descurajare. nu s-a întîmplat niciodată ca un roi să fi refuzat să lucreze. în mai puţin de o săptămînă. punctul cel mai de folos şi adesea singurul cu putinţă al ciudatului adăpost. fără zăbavă. Ore întregi. pentru furnici. cum am spus. de zăpăceală şi nici una nu-şi uită datoria. într-o piramidă. de nelocuit.şi cazul este destul de frecvent în stupinele mari de azi . îndreptînd părţile în care ele se abat de la linia dreaptă şi.

că. Ne-am păstra noi mai bine sângele rece decât albinele dacă ne-am vedea ameninţaţi la fiecare pas de o putere neobişnuită? Ne este foarte greu să judecăm albinele pe care noi înşine le irităm şi a căror inteligenţă nu pare destul de pregătită pentru a învinge cursele . Întoarceţi de douăzeci de ori. altele zburau. de exemplu. prin urmare n-ar fi nici morţi şi nici alte primejdii. fără îndoială. nici sirop prea gros. Nenorocitul destin al surorilor lor nu le opreşte o clipă pe celelalte cînd se apropie. prin care ies afară. Poate. mii de albine ce se aşezau pe zahărul ce fierbea. Găsind în cele din urmă norocul celor săraci cu duhul. este foarte curioasă. Această concluzie nu pare fără defect. Pe cînd muştele zăpăcite. în orice închisoare. nici una din zece nu era în stare să aducă acasă prada aşa de greu dobîndită. chiar mai puţin. Acest lucru nu este mai hotărîtor decît ar fi. acţionează astfel şi. Eu am văzut zeci de mii cum erau scoase din siropurile în care se înecaseră. la rîndul lor. de misterul cristalului. care adesea scapă tocmai acolo unde pier cei cuminţi. nici zahăr încins. bătrînul LANGSTROTH. situaţia albinei în lumea aceasta. lucrează foarte logic. găsind-o în următoarea pagină a marelui apicultor a-meriean. fără să le pese de logică. ci pe materii în care s-ar fi putut îneca uşor. această piedică şi acest mister trebuie să le fie cu atît mai greu de pătruns şi de neadmis ou cât sunt mai inteligente. lucrînd mereu aşa. Unele se tîrau. bineînţeles. ea se aşează binişor pe marginea vaselor ce conţin o hrană lichidă. gustînd uşor pe cînd nefericita albină se aruncă cu capul în jos şi moare numaidecât.gîtul ei. de aceeaşi cursă. zăpăceala descrisă de LANGSTROTH nu ar putea să se producă decît numai dacă vreun accident ar distruge stupul plin cu miere. se învîrtesc la întîmplare prin sticlă. scăparea vine din partea cea mai luminată. "Fiindcă musca n-a fost hărăzită să trăiască pe flori. În natură. Ceea ce le duce la pierzanie în experienţa savantului englez este dragostea lor de lumină sau chiar inteligenţa lor. şi cu toate acestea. pămîntul era acoperit şi ferestrele întunecate de albine. muştele nimeresc. rînd pe rînd. spectacolul dureros al alcoolismului sau al unui câmp de luptă. gura sticlei. pentru a le împărtăşi trista lor soartă. dacă o comparăm cu a noastră. V Acelaşi naturalist ne dă o altă dovadă a lipsei lor de inteligenţă. Ea a fost adusă pe lume pentru a trăi în mijlocul naturii nepăsătoare şi inconştiente şi nicidecum alături de o făptură extraordinară care răstoarnă legile cele mai statornice şi creează fenomene măreţe şi de neînţeles. pentru un observator venit din altă lume ce şi-ar propune să fixeze limitele înţelepciunii noastre. Nimeni nu-şi poate închipui cât de nebune sunt dacă n-a văzut vreo cofetărie asaltată de mii şi mii de albine înfometate. în sf îrşit. în drumul lor. căci ele se aşează ca nişte nebune peste cadavrele celor moarte sau peste cele muribunde. în timpul existenţei monotone din pădurea natală. altele erau atît de pline de sirop încât nici nu mai puteau să se tîrască sau să zboare. Dar atunci nu ar fi acolo nici ferestre ucigătoare. inteligenţa albinei este foarte limitată. această atmosferă de nepătruns care nu există în natură. Ele îşi închipuie. Sir John LUBBOCK trage concluzia că. pe cînd musca este mult mai abilă reuşind să se descurce şi să-şi regăsească drumul. cînd fundul cînd gîtul sticlei transparente şi de douăzeci de ori albinele se vor întoarce spre lumină. Ele n-au cunoscut niciodată taina supranaturală ce o reprezintă sticla. decît acelea de care se loveşte orice animal urmărindu-şi prada. aerul gemea de noi legiuni ce soseau la fel de nebune ca şi cele dintîi". de chemarea luminii.

noastre. dar a cărei existenţă pare posibilă. În caracterul albinei pare că se ascunde o dedublare destul de curioasă. Distrugeţi. Pe de altă parte. ele nu au nici noţiunea primejdiei ce le ameninţă. că aţi strivit pe un fagure aşezat la cîţiva paşi de locuinţa lor zece douăzeci sau treizeci de albine ce ies din acelaşi stup. în noi şi în jurul nostru. a rînduielii lor şi a jertfelor cu care ne uimesc. mierea care le este mai scumpă decît viaţa. trebuie să spunem tot adevărul. dar nu e cu totul de necrezut că lucrul acesta să pară verosimil într-o zi. Ele sunt tot atît de unite cum sunt gîndurile bune ale aceluiaşi suflet. ele nu se mai cunosc una cu alta. acest lucru poate fi discutat. se întorc şi părăsesc de treizeci de ori într-o oră florile parfumate. pentru că moartea ce se întinde în jurul lor nu le tulbură deloc neavînd nici cel mai mic sentiment de . un lucru ne va surprinde mereu în admiraţia pe care o avem faţă de ele şi anume nepăsarea lor faţă de moarte şi faţă de nenorocirea tovarăşelor lor. În sfîrşit. Cînd nebuniile oamenilor au o cauză atît de lipsită de interes. la urma urmei. Pe aceeaşi linie cu inteligenţa se află pasiunea despre care nu s-ar putea spune prea bine dacă este fumul sau focul flăcării. striviţi . fără să le pese cîtuşi de puţin de ultimele mişcări ale acelora care agonizează alături sau de strigătele deznădăjduite ale altora. Ne găsim în faţa aceleiaşi dorinţe care săvîrşeşte atîtea lucruri minunate: rîvna de a căra cât mai multe bunuri în casa surorilor lor şi a viitorului. Necunoscînd nimic care să ne întreacă. Dacă loveşti pe vreuna o mie de surori se vor jertfi pentru a răzbuna ofensa. urmăriţi-le într-o împrejurare asemănătoare şi le veţi vedea că. în acest caz. sunt influenţe şi puteri atît de deosebite una de cealaltă încât nu ne dăm seama de ele mai mult decît o fac albinele. să ne închipuim că aţi omorît. mai apoi. îndată ce-şi simt guşa plină. Afară din stup. în sfîrşit. nu trebuie oare să fii inteligent pentru a fi în stare de nebunii aşa mari? Lucrurile stau aşa aproape mereu în domeniul nesigur al inteligenţei. care este starea cea mai precară şi mai schimbătoare a materiei. bizară oa o armă chinezească. fără să se înduioşeze şi fără a se gîndi să le ajute pe cele rănite. Acelea oare au scăpat neatinse nu vor întoarce capul şi vor continua să sugă cu ajutorul limbii. după cum nici inteligenţa noastră nu pare destul de tare pentru a dejuca pe acelea ale unei fiinţe superioare. Fără îndoială că. Nu vreau să cred că atunci cînd facem lucruri urîte sau nesăbuite cădem în capcana unei fiinţe superioare.dar. ele se vor urca încetişor pe corpurile celor moarte şi pe cele rănite. nici chiar mierea ce s-a lipit de cadavre. În stup toate se iubesc şi se într-ajutorează. necunoscută nouă. nu se poate susţine în mod raţional că albinele sunt lipsite de inteligenţă. Ceea ce le determină să comită această imprudenţă nu este lăcomia animală de a mînca miere peste puterile lor. Cînd fagurele se va goli. noi le dăm adesea un alt nume. noi credem că ocupăm locul cel mai important de pe pămînt. pentru a termina această apologie care mă face să cad în păcatul pe care-l reproşam lui Sir John LUBBOCK. Şi cînd vorbim de albine. fiindcă situaţia nu s-ar schimba cu nimic .dar mai bine feriţi-vă de a face acest lucru deoarece ar fi o cruzime zadarnică. În mijlocul minunilor muncii lor. deoarece nu au ajuns să deosebească pe om de maimuţă sau de urs şi de aceea ele se poartă cu noi cum s-ar purta cu aceşti oaspeţi nevinovaţi din pădurea primitivă. dar. revin în stup pentru a-şi depozita prada şi. Deci. Observaţi-le. Ele ar putea-o face nestingherite în hambarele locuinţelor lor. pasiunea lor este destul de mare pentru a fi iertate de şovăielile inteligenţei. VI Cu toate acestea. pentru a nu pierde nimic.

munca în obşte. descoperirea unei comori. uncie fiecare are drept la o mică parte şi. îndîrjire oarbă sau eroism? Dar asupra lipsei de unire în afară de stup şi asupra solidarităţii lor dinăuntru nu avem nimic de zis. E poate deajuns să iubeşti aici pentru a nu avea nici o dragoste dincolo. fie cu ajutorul unui grai oarecare.solidaritate sau de milă faţă de semeni. pe cînd noi iubim mai ales ceea ce este în jurul nostru. mînie. este cert.Cine vrea o dovadă mai sigură. fie. cu ajutorul unui limbaj tactil sau al unei perceperi magnetice care corespunde. Cît priveşte pericolul. în stup. ci şi asupra neprevăzutului. după cum ne place. leu sau om care ar îndrăzni să se apropie de această corabie sfîntă. Ceea ce dovedeşte că ele se înţeleg nu numai asupra muncii de toate zilele. pa nu se mulţumeşte să înregistreze cu nepăsare pericolul. Ea îi ocoleşte pe cei ce o supără şi se face că nu vede pe acela care nu o sîcîie din cale afară. blîndeţea şi răbdarea. etc. dar nu fuge niciodată. Nimic nu e mai schimbător decît direcţia bunătăţii şi a milei. felul în care se înţeleg între ele. să fie atît de nesigură încât să nu lumineze bine o regiune decît ou preţul uitării celorlalte? Putem considera că albina sau că natura a rînduit. efect al arderii anevoioase a atîtor materii neînsufleţite. apropierea unei cete de hoţi. aşa stînd lucrurile. ea îl ocoleşte. La început ea va mînca cu atîta . Sub această bunătate se ascunde un suflet atît de sigur de sine. înfcMin chip mai desăvîrşit decît în oricare altă fiinţă. Trebuie oare să credem în existenţa unor asemenea limite neprevăzute în orice inteligenţă şi că scînteia ce pleacă cu greutate dintr-un creier. încât stuparul cu experienţă ghiceşte foarte uşor ceea ce se petrece în liniştea tulburată a stupului. Şi să numim acest lucru. unor simţiri sau unor însuşiri ale materiei pe care nu le putem cunoaşte. Altădată. albina nu cunoaşte teama dar nimic pe lume nu o înfricoşează în afară de fum. Dacă cineva o ameninţă. sunt formate la lucrătoare din douăsprezece mii de perişori tactili şi de cinci mii de cavităţi pentru miros. cu munci variate şi minunat rînduite n-ar putea să trăiască dacă cetăţenii ei ar tăcea şi s-ar feri unul de altul. De altfel. E un lucru hotărît că se înţeleg şi că o republică aşa de numeroasă. Pe de altă parte. . este felul în care se răspîndeşte în stup o noutate bună sau rea. încât nu se gîndeşte să-şi facă înadins ştiută prezenţa. Ea se repede cu o furie de neasemuit asupra oricărei fiinţe. după socotelile lui CHES-SHIRE. şi mai sigur. pricepe care s-ar putea afla în acele misterioase antene cu care ele se conduc aşa de bine prin întuneric şi care. mişcările şi murmurul lor sunt atît de diferite. pierderea sau reîntoarcerea mamei. furnică. poate. ele trebuie să aibă darul de a-şi comunica gîndu-rile sau simţurile. am putea prevedea toată surpriza unei fiinţe care ne-ar observa. strecurarea unei regine străine. Ai zice că-şi dă foarte bine seama că trăieşte într-un univers al tuturor. atît de caracteristice. care are un nume şi un loc bine definit în limba lor. căderea unui fagure. intrarea unui duşman. pentru a ne face o idee mai clară despre inteligenţa lor. chiar noi n-am fi fost atât de surprinşi ca astăzi de nepăsarea albinelor şi mulţi oameni din vechime nu s-ar fi gîndit vreodată să le găsească vreo vină. aşa cum observăm noi albinele? VII Ar rămîne să mai vedem. Faţă de fiecare din aceste evenimente. cultul şi dragostea pentru viitor? Oare din această cauză pierd ele din vedere restul? Ele iubesc ceea ce văd înaintea lor. e bine să fii blînd şi împăciuitor. Prin urmare. Cînd pleacă din stup ea respiră odată cu albastrul cerului. obişnuită sau ieşită din comun. ar putea să observe o albină care a găsit cîteva picături de miere risipite pe geam sau pe un colţ al mesei.

ci rămîne în guşă. Cineva care asista la experienţele mele. Le-am reţinut pe acestea. Mai apoi aleargă la stup. Bees and Wasps. Şi dealtfel. îşi lasă provizia într-una din celulele hambarului. Vă voi spune că. adesea. cu faţa spre casă. În ceea ce mă priveşte. după ce ai ajuns la o anumită vîrstă. mai bine. Ea se uită bine de jur împrejur şi fixează în memorie poziţia exactă a comorii. am observat că. Dimpotrivă. a revenit însoţită de alte trei asociate care au avut soarta celor dintîi şi am procedat astfel pînă la sfîrşitul după-amiezii. altele mai vorbăreţe. consultînd tabelele ce le-am alcătuit singur şi. să nu te depărtezi de la acest principiu: dacă adevărul adevărat pare deoomadată mai puţin măreţ. ne face lungi şi minuţioase observaţii. pentru a constata că ea comunicase vestea unui număr de optsprezece albine. ci inteligenţa noastră. de unde se poate trage concluzia că aproape niciodată o albină nu urmează alteia. o albină îşi aducea surorile la sursa de hrană descoperită. albinele însemnate cu o culoare se întorc singure. greşeala este numai a noastră care nu ştim încă să deosebim legătura totdeauna neaşteptată care există între fiinţa noastră necunoscută şi legile universului şi. o oarecare plăcere să constat. Aş fi recunoscut că albinele sunt incapabile de a pricepe un eveniment exterior şi aş fi simţit. într-o proporţie de patru la zece cazuri. cum ar face un fluture sau o muscă. odată mai mult. nu adevărul are nevoie de a fi mărit şi înnobilat.lăcomie. unele sunt mai tăcute. din egoism sau din vanitate. mai puţin nobil sau de mai puţină însemnătate ca podoaba imaginară cu care l-am putea găti. albina se va depărta. într-o zi am întîlnit chiar o minunată albinuţă italiană pe care am însemnat-o cu albastru. îndată ce guşa este plină. desigur. Trebuie să credem că există şi între ele aceleaşi deosebiri de caracter ca între oameni. la sfîrşitul cărţii sale Ants. înconjurînd fereastra sau masa. după ce am luat toate precauţiunile necesare pentru ca albinele să nu fie direct atrase de mirosul mierii. şi dacă e nevoie pînă seara tîrziu. se întîmplă adesea ca albina norocoasă să se reîntoarcă însoţită de două sau trei colaboratoare. liniştit. cu toată decepţia ce m-ar fi cuprins. care n-au parfumul sincer şi curat al casei celor o mie de surori. multe din ele nu voiau să dezvăluie celorlalte izvorul bogăţiei lor sau să împartă cu una din prietenele lor gloria unei munci pe care tot stupul o va acoperi cu laude. în acest caz. Se cuvine şi aici. de la stup la fereastră. fără să o tulbur pe ea. Nu ştiu ce fel de albine a observat învăţatul naturalist sau dacă împrejurările observaţiilor sale erau favorabile. Asemenea observaţii nu prezintă nici un fel de interes decît dacă sunt absolut sincere. poate. o vei vedea zburînd şovăitoare cîteva clipe. VIII Nu vreau să înfrumuseţez adevărul. fără răgaz. că omul este singura fiinţă cu adevărat inteligentă de pe pămînt. Din cinci în cinci minute cât timp va dura mierea. ea va zbura mereu de la fereastră la stup. susţinea că. în ciuda acestei constatări. Dar această lăcomie nu este decît aparentă. Plecată din nou. vicii de condamnat. primul ei stomac. fără să o deranjezi. stomacul întregii colectivităţii. . începi să te bucuri mai mult spunînd lucruri adevărate decît izbitoare. aşa cum au făcut-o mulţi care au scris despre albine. pe care l-am putea numi. încât ai putea. Ştiu că sir John LUBBOCK. ca în toate împrejurările de altfel. La a doua călătorie ea era urmată de alte două surori. pentru a se reîntoarce după trei sau patru minute şi a pleca din nou încărcată de la camera cea binecuvântată. să o însemni pe vestuţă cu o culoare. Iată. Căci mierea nu ajunge în stomacul propriu al albinei. dar nu grăbită sau prosteşte.

am prins-o. în Intelligence des animaux vol. în experienţele ce le veţi face. în aceste cazuri. gropi pline cu apă şi poduri suspendate. rezultate hotărâtoare. care nu mi-a dat. Aceste. IX Veţi vedea de asemenea. În timpul înfloririi teilor şi castanilor. Trebuia imaginat un cu totul alt mijloc. că tovarăşele ce ascultă parcă de cuvîntul celei norocoase. cu toate acestea. ne-ar conduce. le dau drumul. compus din punţi. după distanţa la oare se află copacul cu albine. Iată unul de care mam folosit. o albină de rasă italienească. am lăsat pe masă un fagure descăpăcit (ale cărui celule fusese deschise) fără ca nici o albină să fie atrasă de parfumul mierii. care au aripi. mai bine organizat şi în împrejurări mai prielnice. o ţineam în cea dintîi despărţitură a cutiei pentru a o izola de celelalte şi. vînătorul îşi vede în cele din urmă albinele întorcîndu-se cu alte tovarăşe. Dacă albina însemnată ieşea singură. Pentru a uşura experienţa. am aşezat la urdiniş o cutie de geam despărţită în două. în sfîrşit. Trece un timp de aşteptare. pentru ca celelalte să nu descopere pista. Cabinetul meu de lucru de la ţară este la primul etaj. depunîndu-şi mierea şi pregătin-du-se iar de zbor. Am luat atunci dintr-un stup de sticlă. dacă aţi repeta aceleaşi experienţe. cînd a apărut la ieşire. ce-i drept. am adus-o în cabinetul meu de lucru. Fără . după ce însemnam pe celelalte cu altă culoare. le hrăneşte regeşte şi dă drumul din cutie fiecăreia din alt loc observînd cu luare aminte încotro apucă fiecare. toate căile le sunt deschise. 117). cred. la rezultate mulţumitoare. albinele nu zboară aşa de sus. Ajunşi acolo. experienţe se puteau face numai cu furnicile pe care le poţi sili să treacă pe unde vrei. a reuşit să stabilească faptul că. urmărind-o. ea se face. pag. însoţitoarele care vin la comoara găsită de prima albină nu fac decît s-o urmeze pe ea sau o nimeresc după semnele şi descrierea locurilor pe care le face? Desigur. spune Dl. Dacă însă ea ieşea însoţită de una sau două tovarăşe. le dădeam drumul urmărindu-le cu ochiul. 1. un cîmp sau o pădure depărtate de orice colonie de albine domestice. nu zboară toate în grup şi că sosesc acasă la cîteva clipe una după alta. încât mai bine de o săptămînă înaintea experienţei. Savantul englez. acest lucru este de cea mai mare însemnătate pentru a ne da seama de întinderea şi de puterea inteligenţei lor. deasupra unui parter destul de înalt. mai lung sau mai scurt. îşi luă zborul spre stup şi. o închideam aşa cum făcusem cu cea dintîi şi mă duceam să aştept în odaia mea de lucru pe acelea cărora le-ar fi putut comunica noutatea. punctul către care se îndreaptă toate îl fac să ghicească cu aproximaţie unde se găseşte cuibul". Am repetat de douăzeci de ori la rînd această experienţă cu albine diferite şi prinzând de fiecare dată albina "înşelată". v-aţi putea da seama că dacă între albine nu este o comunicare regulată. am văzut-o cum se grăbeşte înghesuindu-se peste celelalte. Josiah EMERY (citat de ROMANES. dar albinelor. aşa de cunoscut vînătorilor de albine din America. cu ajutorul unui aparat complicat şi ingenios. Am pîndit-o şi. am aşezat-o pe fagure şi am însemnat-o în timp ce ea se ospăta. de altfel. cu răbdare. coridoare. pentru a-şi începe lucrul.Pe scurt. după ce s-au ghiftuit. În legătură cu aceste comunicări ar trebui să ne punem întrebarea căreia sir John LUBBOCK i-a găsit un răspuns pentru lumea furnicilor. de prind şi le închid într-o cutie plină cu miere şi apoi. încât se folosesc de el atunci cînd e vorba să descopere un cuib. dar care. destul de des. Sătulă. ei pîndesc cîteva albine care culeg pe flori. băgîndu-şi capul într-o celulă goală. aşezat aproape de casă. furnicile urmau numai drumul insectei ce o lua înainte. "Ei aleg. Le prinde din nou. Acest lucru este.

Repede.numai cînd culesul nu era prea bogat . astăzi. o metodă de orientare. uimitoarea împărţire a nevoilor şi rotaţia lor regulată. după acelaşi procedeu. Dacă notăm cu grijă diferitele direcţii în care zboară lucrătoarele şi dacă observăm atent recolta albinelor de pe diferitele plante dimprejur."trifoiul alb luminează iarba drumurilor". dacă ar fi avut loc între ele vreo comunicare verbală sau magnetică."sulfina şi salvia de pe cîmpie se vor deschide". vor merge să ouleagă polenul roşu al rozetelor. Ea a avut acelaşi rezultat negativ. "crinii şi rozetele sunt pline de polen". stupul care se trezeşte află noutăţile bune ale zilei: "astăzi înfloresc teii ce străjuiesc malurile". Astfel sunt date poruncile de geniul lor ascuns. după culare şi origină este una din marile griji ale stupului. mai multe lucruri curioase ne obligă să admitem că albinele au între ele raporturi sufleteşti care nu se mărginesc la un "da" sau la un "nu" sau la simple legături pe care le determină o mişcare sau un exemplu. S-ar mai putea cita încă. căruia îi scrisesm despre experienţa mea. Pe de altă parte. Cinci mii din cele mai vîn-joase vor zbura spre tei. din punctul de vedere al diviziunii muncii. Urmase ea poveţile date în stup.să încălzească sau să aerisească fagurii cu puiet sau le descopeream prin mulţimea care forma acele tainice lanţuri adormite în mijlocul cărora lucrează ceresele şi constructoarele de celule. S-ar putea cita. Trebuie să recunosc că n-am văzut venind decît una singură. cînd zburau numai în căutarea nectarului şi invers. afirmă LAYENS. ar fi trebuit să găsesc în cabinetul meu un oarecare număr din aceste albine informate. Am dat drumul albinelor "închise" şi. observator iscusit şi corect. trei mii din cele mai tinere vor 16a calea trifoiului alb. Am mai observat. odată cu răsăritul soarelui.îndoială. ele trebuie să-şi rînduiască munca. am putea constata că lucrătoarele se răspîndesc pe flori după cât de mare e numărul plantelor de acelaşi fel şi după cât sunt de . Rînduiala prafului parfumat în hambare după felul lor. între altele. X Fără a trage vreo concluzie hotărîtă din această experienţă incompletă. unul din prietenii apicultori. că albinele sunt perfect informate asupra locului. odaia îmi era invadată de mulţimea gălăgioasă a acelora care aflaseră drumul comorii după felul obişnuit de informare (am reluat experienţa în primele zile ale acestei primăveri capricioase. nu-l mai cărau a doua zi. căci nu veţi vedea niciodată o albină celugînd sau amestecînd polenuri de culori sau de specii diferite. "S-ar zice. îmi spune că a obţinut. vreo descriere a locurilor. În fiecare zi. de asemenea. De exemplu. patru comunicări fără tăgadă. să ia măsuri. am putut vedea deseori că lucrătoarele pe care le însemnasem dimineaţa se ocupau după amiază . Fără să piardă vreo clipă. Dar eu cred că prietenul meu s-a lăsat indus în eroare de dorinţa lui foarte firească de a-i reuşi experienţa). celelalte. Lucrul trebuie să fie verificat şi problema nu este încă dezlegată. ceea ce vestitul apicultor francez Georges de LAYENS numeşte repartiţia albinelor pe plantele meltfere. polenul galben al crinilor celor mari. bogăţiei melifere relative şi depărtării tuturor plantelor ce se găsesc în jurul stupului. că lucrătoarele pe care le-am văzut culegînd polen "o zi sau două". . după puţin timp. îndată după reîntoarcerea primelor cercetase. lucrătoarele ies în şiruri lungi şi fiecare zboară drept la ţintă. armonia plină de mişcare a muncii care frămîntă stupul. Acestea se îmbătau ieri cu nectarul corolelor. . era o simplă întîmplare? Observaţia nu era suficientă dar condiţiile nu mi-au permis să o continui. pentru a-şi odihni limba şi glandele guşii. să-şi împartă îndotoririle.

am avea oarecare drept să ne credem privilegiaţi şi să ne închipuim că natura şi-a atins cu noi scopul. cînd nimic n-a înflorit pe cîmpie.bogate în miere. în fiecare zi îşi rînduiesc astfel munca pe flori pentru a culege în cel mai scurt timp posibil cel mai bun şi cel mai dulce lichid. seculară în cîteva zile. pe care vrem să-l surprindem în mica istorie a stupului. atît cât credem noi. Am putea zice. are uimitoarea însuşire de a da o strălucire neaşteptată nevoilor oarbe. aproape nevăzută. acest lucru nu înseamnă prea mult. într-un chip izbitor. Cînd încercăm să ne dăm seama de inteligenţa albinelor. XI Dar. o mică urmă de materie. viaţă şi moarte. cu atîta grijă. după înflorirea sălciilor. este o coincidenţă a destinelor pe care le dominăm de pe o înălţime de unde putem contempla. Dacă vrem. . după înflorirea verzei şi a rapiţei. tainicul gînd al naturii. ce ne pasă nouă dacă albinele sunt mai mult sau mai puţin inteligente? De ce să cîntărim astfel. în afară de noi. dar iată o categorie întreagă de fiinţe. Dacă am fi singurii în stare să stăpînim şi să menţinem o părticică de materie în acea stare minunată de înflorire sau de incandescenţă pe care o numim inteligenţă. pe arbuşti şi pe violete. vreo urmă de inteligenţă adevărată. dar faptul nu ocupă un loc mai puţin însemnat printre mulţimea micilor lucruri care lămuresc mai bine situaţia noastră pe acest pămînt. ştie să stabilească o distribuţie foarte echilibrată a numărului de lucrătoare aplieînd principiul diviziunii muncii". soarta omenirii. pornirea îndărătnică a morţii şi valul uriaş ce rostogleşte aproape tot ce trăieşte într-o inconştienţă veşnică. pe florile de mierea-ursului. aceasta este o contră^probă a părţii celei mai nepătrunse din fiinţa noastră. albinele părăsesc plantele pădurii în plină floare pentru a cerceta cu stăruinţă florile de varză sau de rapiţă. trecut şi viitor. de a organiza. ele apreciază în fiecare zi valoarea celui mai bun lichid dulce pe care-l pot strînge. linii mari şi simple ce nu le putem niciodată descîlci şi nici urmări cu atenţie pînă la capăt în lumea noastră fără de margini. Cîteva zile mai tîrziu. prin urmare. şi ne-am putea întreba dacă puterea corpurilor şi locul pe care ele îl ocupă în timp şi spaţiu schimbă. la proporţii reduse. la urma urmei. cum ar fi marea istorie a oamenilor unde trei generaţii nu pot fi cuprinse de un veac întreg. Se pare că suntem mai puţin singuri pe acest pămînt decît am crede. în care natura şi-a atins un scop aproape asemănător. De pildă. Dintr-un anumit punct de vedere. grămădite toate într-un spaţiu mic pe care-l putem ţine în mînă şi cuprinde cu o singură privire. A găsi. oriunde se iveşte. ca nimeni alţii. este din cele mai însemnate. de a ţine în aşteptare. cercetăm în ele tot ce e mai scump în noi înşine. s-ar putea spune. evoluţie şi permanenţă. himenopterele. un atorn din această materie extraordinară care. înseamnă a retrăi în parte emoţia lui Robinson cînd a descoperit urma unui pas omenesc pe prundişul insulei sale. ca şi cum ar fi vorba de ceva de care ar depinde destinele omului? Fără să exagerez nimic. Vedem în viaţa lor. specie şi individ. că o colonie. cred că interesul pe care-l avem pentru a face cât de cât lumină. albinele n-au altă sursă de hrană decît primele flori de pădure şi le putem vedea aşezîndu-se pe anemone. primăvara. Ceva mai mult. Vedem spirit şi materie. de a înfrumuseţa şi de a îmbogăţi viaţa. atît în truda zborului din floare în floare cât şi în activitatea din stup.

albă ca zăpada şi mai uşoară decît puful unei aripioare. XIII Este foarte greu să urmărim diferitele faze ale producerii şi întrebuinţării cerii la un roi care începe să-şi clădească fagurii. întrun şir de apariţii rapide şi inspirate partea lor de muncă. atîta cer albastru. pe cîte una din ele. atîta parfum. o a patra. După optsprezece sau douăzeci şi patru de ore de aşteptare. HUBER. o a doua albină îi ia locul. fără ca vreuna să încheie întreaga operă. îl îndreaptă. o a cincea. pentru a deveni mai tîrziu în mîinile noastre. poţi vedea. ce coboară din cer şi nu se înalţă de la pămînt ca un oraş omenesc. cheia de boltă a noii cetăţi. scos la lumină de un susur tainic. În sfîrşit. devenind mai mare. preia munca de acolo de unde a fost lăsată. tot aşa de repede cum a venit. îl frămîntă cu saliva ei. imponderabilă. care le-a studiat cel dintîi cu o răbdare de necrezut şi. poate produce căldura necesară acelei asudări ce poate cuprinde pe cele tinere. o adaugă pe a ei. . încât ai crede că o flacără a cuprins stupul. care. După aceasta. uneori. sufletul mierii. dar destul de confuze. Totul are loc în mijlocul mulţimii. dispare la rîndu-i. folosindu-mă la nevoie de ceea ce s-a mai observat înaintea mea. care nu fac o lucrare tehnică. eăţărîndu-se cu repeziciune de-a lungul mulţimii liniştite pînă la culmea dinăuntru a bolţii unde se instalează solid dînd cu capul în dreapta şi în stingă în vecinele care îi stînjenesc mişcările. îl îndoaie şi-l lucrează cu iscusinţa unui tîmplar. Fiindcă ceara pe care o produc acum nu seamănă deloc cu aceea pe care o cunoaştem cu toţii: este curată. Cînd cea mai mare parte din albinele care formează conul întors au pîntecele vărgat de lamele ca fildeşul. apoi. cînd substanţa lucrată astfel i se pare că ar avea dimensiunile şi tăria trebuincioasă. dezli-pindu-se de mulţime. şi o a treia. observi cum apar. atîta puritate şi măreţie. pentru a ridica. mai bine zis. în deschizătura celor patru mici buzunare. căci aici este vorba de o cetate cam pe dos. cu preţul unor pericole destul de serioase. se retrage şi se pierde în mulţime. ca prinsă de un gînd neaşteptat. neatinsă. parcă ar fi. şi ea. pe cât ne va fi cu putinţă unul din faldurile perdelei de ghirlande în dosul căreia roiul începe a se umezi de acea sudoare curioasă. Să o spunem fără ocol: nu se ştie încă prin ce alchimie mierea se transformă în ceară în corpul plin de enigme al gîzelor noastre. este duhul florilor. ea potriveşte la această cheie de boltă suspendată în gol alte bucăţele de ceară luate treptat de pe inelele ei. adaugă fiecare. îl subţiază.XII Să reluăm deci. punînd astfel prima piatră sau. o lipeşte de vîrful bolţii. îl roade. mai lustruieşte o dată construcţia cu limba şi o încearcă cu antenele. aşezate de fiecare parte a abdomenului albinei. al aglomerării care. într-adevăr. mă voi mărgini. îndreaptă ceea ce nu i se pare conform cu planul ideal al comunităţii. amintirea originii sale în care e atîta lumină. în lumina mirositoare a altarelor. nişte solzi albi şi străvezii. Eu. Atunci înşfacă cu gura şi cu picioarele unul din cei opt solzi de pe pîntece. de unde am lăsat-o. consacră acestor fenomene mai mult de două sute cincizeci de pagini interesante. care îi urmează. Numaidecît. la o temperatură destul de ridicată. să vă prezint ceea ce fiecare poate să vadă după ce a capturat un roi într-un stup de sticlă. deodată. atâtea raze străvezii. povestea stupului nostru.

căci micile celule care îl compun. În sfîrşit. După aceea. pe cele două feţe ale ei. "Li se întîmplă adesea să se înşele. Cîteodată. ceea ce se va petrece mult mai tîrziu. De îndată ce primele căsuţe sunt construite. pe cînd altele. prin urmare. locul celei dinţii celule. între faguri rămîne prea mult sau prea puţin loc. Ai putea crede. fie lăsînd într-o parte fagurele prea apropiat. din mulţime iese o altă albină. O altă lucrătoare nerăbdătoare o înlocuieşte continuîndu-i munca pe care o a treia o va sfîrşi. greşeli destul de mari.XIV De vîrful bolţii atârnă acum o bucată mică de ceară fără formă. de obicei. adică de două ori înălţimea unei albine. dar aceasta e încă un fapt ce arată că ele judecă". cîteodată. De altfel şi ele pot greşi şi siguranţa lor nu pare a fi aceea a unei maşini. În planul lor ele trebuie să prevadă grosimea definitivă a fiecărui fagure. Ea alege. Aceste bucăţi de ceară sunt rînduite la intervale regulate şi astfel calculate încât. fie construind un alt fagure mai subţire acolo unde locul a rămas prea larg. această albină aparţine clasei lucrătoarelor care sculptează sau cizelează. spune despre acest lucru REAUMUR. nefiind deopotrivă de adînci. văzînd siguranţa deciziei şi aşteptarea celor din jur. XVI Se ştie că albinele construiesc patru feluri de celule. ele vor trebui să meargă spate în spate. nu produc ceară. La început este neregulat. XV Peste puţin timp începe să se ivească fagurele cel nou. în acelaşi timp. Mai întâi clădesc botcile care nu sunt ca celelalte şi seamănă ou o ghindă. se scurtează regulat şi treptat de la mijloc spre margini. atunci cînd fagurii vor fi atins forma lor definitivă. care slujesc de leagăn lucrătoarelor şi de hambare obişnuite şi care ocupă. Apoi desăvîrşesc celulele cele mari pentru creşterea trîntorilor şi adunarea proviziilor cînd florile sunt pline'de belşug. că este un fel de inginer iscusit care le arată dintr-odată locul primei celule de care va depinde matematic construcţia celorlalte. În împrejurări grele fac. încep să clădească în jurul lor restul suprafeţei şi partea opusă a peretelui de ceară. lărgimea străzilor care le separă şi care trebuie să aibă vreo unsprezece milimetri lărgime. Mai apoi ridică celulele cele mici. Cînd li se pare destul de groasă. pentru că. În acest moment el are aproape înfăţişarea şi grosimea unei limbi omeneşti alcătuită. Ele îndreaptă această situaţie cât pot mai bine. pentru a lega pe nesimţite . care este de douăzeci şi doi sau douăzeci şi trei de milimetri şi. sapă o clipă în grămada de ceară gaura în jurul căreia aşează ceea ce a scos dinăuntru. optzeci la sută din suprafaţa clădită a stupului. din celule hexagonale. al cărei chip se deosebeşte simţitor de acelea care au precedat-o. albinele însărcinate cu punerea temeliilor lipesc de boltă o a doua şi mai apoi o a treia şi o a patra bucată de ceară. În orice caz. albinele vor avea totdeauna destul loc pentru a se mişca între pereţii paraleli. cum au făcut cele care au pus bazele fundaţiei şi ea dispare deodată. printre faguri. Ai zice că legea nepătrunsă a stupului împarte între ele mîndria acestei munci şi că orice muncă trebuie să fie comună şi anonimă spre a fi cu adevărat frăţească. după aceeaşi metodă de lucru neîntrerupt şi succesiv. mulţumindu-se să lucreze materialele ce li se oferă.

problemă ce ţine de matematicile superioare şi care a fost rezolvată . În afară de aceasta. baza. în ceea ce priveşte alcătuirea celulelor depăşeşte pe celelalte două din punct de vedere al comodităţii şi al rezistenţei. În aceste tuburi prismatice este adunată mierea. lucru care s-ar întâmpla uşor dacă ar fi perfect orizontale după cum par a fi. Dl. Unghiul de bază al fiecărei celule. Mai trebuie să ştim totuşi ce unghi de înclinaţie al feţelor contribuie la o economie mai mare. de mărime egală. care. diferitele specii de albine au fiecare altă măsură pentru celulele lor. Pentru a evita însă scurgerea ei pe timpul coacerii. şi de faptul. sprijină în partea ei convexă din afară una din lamele destinate sâ formeze hexagonul unei alte celule şi această celulă. că nu există decît trei feluri de figuri de care te poţi folosi pentru a împărţi o suprafaţă în mici spaţii asemănătoare. "Acestea sunt triunghiul echilateral. cînd toată lumea căuta în natură o măsură fixă. pătratul şi hexagonul regulat. XVII Geometrii ştiu. este sprijinit de colţul pe care-l fac împreună două feţe ale hexagonului unei alte celule. De asemenea. de asemenea piramidală. Fiecare din aceste celule e compusă dintr-o ţeava hexagonală aşezată pe o temelie piramidală şi fiecare fagure este compus din două straturi de astfel de ţevi lipite la bază astfel încât fiecare din cele trei romburi. vîrful cavităţii piramidale. aşa încât unitatea de măsură s-ar schimba de la un stup la altul după rasa albinelor ce se găsesc înăuntru). Maurice GIRARD. "În afară de economia de ceară ce rezultă din această dispunere a celulelor. în felul acesta colţurile sunt întărite. În afară de neregularitatea inevitabilă a acestora din urmă. Cele două triunghiuri sau prelungiri ale acestor feţe hexagonale care alcătuiesc unul din unghiurile cavităţii închise de cele trei romburi. REAUMUR a propus celula albinei (această propunere a fost respinsă nu fără motiv. ele construiesc un oarecare număr de celule de tranziţie. de formă regulată. fiecare din aceste unghiuri. că prin această dispunere. se opune puterii care le-ar împinge în afară. cinci grade. în momentul stabilirii sistemului zecimal. încât. spune Dr. Toate foloasele pe care le-ai putea pretinde de la o celulă în ceea ce priveşte trăinicia ei sunt cîştigate prin forma ei şi prin felul în care sunt aşezate unele faţă de celelalte". tocmai de hexagon se folosesc albinele ca şi cînd i-ar cunoaşte foloasele. nu este matematic invariabil în acelaşi stup. albinele clădesc peste tot fără a lăsa nici un colţ gol. care se sprijină şi ea de acest unghi. care constituie baza piramidală a unei celule de pe o faţă. REID. aşa cum observă. în acelaşi timp. compun toate un unghi plan în partea unde vin în atingere. mărimea celor mari şi a celor mici e aşa de bine calculată. Ei bine. care să poată servi ca punct de plecare şi ca unitate de măsură sigură. fără goluri între ele. Diametrul celulelor este de o regularitate minunată dar. formează. care este concav înăuntrul celulei. mai descoperim şi avantajele acestei opere destul de trainice. fundul celulelor se compune din trei feţe care se întîlnesc într-un punct şi se ştie că acest sistem de construcţie permite o economie însemnată de muncă şi de materiale. spune REAUMUR admirînd ansamblul acestei construcţii minunate. oa orice produs al unei fiinţe vii.pe cale mari de cele mici. albinele le ridică puţind formînd astfel un unghi de patru. a trei celule de pe faţa opusă.

L. că ele nu vor să sape în ceară decît celule rotunde. MARALDI.de cîţiva savanţi printre alţii şi de MACLAURIN şi comunicată în darea de seamă prezentată Societăţii regale din Londra (REAUMUR propusese celebrului matematician KOENIG următoarea problemă: "Dintre toate celulele hexagonale cu fundul piramidal compus din trei romburi asemenea şi egale care este aceea ce poate fi construită cu mai puţine materiale?" KOENIG a descoperit că o astfel de celulă are fundul făcut din trei romburi ale căror unghiuri mari aveau 109°26' şi fiecare unghi mic de 70°34'. Pentru viespi. BROUGHAM. căruia i s-a propus aceeaşi problemă. care sunt adevărate albine domestice. de pildă. De aceea. XIX Teoria curentă. material şi spaţiu. ele seamănă cu nişte mari burdufuri grămădite fără nici o orînduială. fără să sesizeze posibilitatea acestei economii. Fagurii lor n-au decît o singură fîşie de celule şi n-au fundul comun care serveşte ambelor feţe ale fagurelui ca la albine. Este posibil ca greşeala. nu sunt nici aşa de regulaţi. îndreptlndu-l pe KOENIG. sur Ies alv. dacă este greşeală. reînnoită de altfel de către BUFFON. trigonele şi meliponele. o economie de spaţiu şi material. poate. iar acolo unde s-ar putea încrucişa. of London. le răpesc un sfert din munca lor şi le frustrează de a treia parte din spaţiu. măsurînd cât mai exact posibil unghiul romburilor construite de albine. De asemenea. dar mai puţin civilizate decît albinele noastre. sprijinindu-şi fagurii pe nişte stîlpi de ceară urîţi şi greu de construit. dă 70°32' şi 109°28'. ai putea crede că te afli în faţa unui sat cu bordeie alături de unul din marile oraşe frumoase. dar logic. realizîndu-se. cînd compari unul din cuiburile lor cu cetatea matematic construită a albinelor noastre. Un alt savant.). Dar unghiul astfel determinat prin calcul corespunde cu acela măsurat pe fundul celulelor". CRAMER. dar nici nu pot crede că întîmplarea sau forţa lucrurilor produce aceste rezultate uimitoare. Note sur l'Arch. eu nu cred că albinele fac socoteli aşa de grele. Un alt matematician. XVIII Desigur. anal. să fie a lui MARALDI şi nicidecum a albinelor deoarece nu există nici un instrument să măsoare cu precizie unghiurile celulelor care nu sunt destul de bine precizate. 1743. introduc între acele sfere nişte celule cu pereţi plani. Prin urmare. nu-şi construiesc celulele decît pe un singur rînd. des abeilles. Rech. prin urmare. Trans. aşa cum se petrece la albine. a dat o soluţie care se apropie şi mai mult de aceea a albinelor şi anume: 109°28' şi jumătate pentru unghiurile mari şi 70°30' şi jumătate pentru cele mici. Din această cauză. Dl. LALANNE. Leon LALANNE dă 109°28'16" şi 70°81'44". dar că vecinele lor şi acelea care lucrează pe cealaltă parte a fagurelui . a găsit pe cel mare de 109°28' şl pe cele mici de 70°32'. care sunt rezultatul fără farmec. al geniului uman care luptă azi cu mai mare îndîrjire decît odinioară împotriva timpului. Philos. care clădesc ca şi albinele faguri din celule hexagonale problema era aceeaşi dar ele au rezolvat-o mai puţin ingenios. Meliponele. et expir. fagurii viespii n-au nici atîta trăinicie. susţine că albinele n-au cîtuşi de puţin intenţia să facă he-xagoane cu bază piramidală. cer mult mai mult timp. des a-beilles. MACLAURIN. În ceea ce priveşte hambarele lor. Asupra acestei chestiuni discutate vezi MACLAURIN. etc. a spaţiului şi a materiei. între cele două rezolvări nu este decît o diferenţă de 2'.

prin forţa împrejurărilor. şi în experienţa următoare pe care o propune BUFFON. din mijlocul unui fagure. prin urmare. S-ar mai putea adăuga că. dacă acest fel ni se pare cel mai bun cu putinţă. cât mai mult loc într-un spaţiu dat. Mai întîi. ca celulele să fie hexagonale din aceeaşi cauză a obstacolelor ce-şi ridică una în calea alteia". XX Iată dar obstacole reciproce care produc o minune. la baloanele de săpun. că experienţa cu bulele de săpun şi cu boabele de mazăre nu dovedeşte nimic pentru că. din aceeaşi pricină. după cum viciile oamenilor. timp de mai multe zile la . prin aşezarea în două straturi opuse. pentru a lămuri o obiecţie ce decurge dintr-o experienţă. să nu merite dispreţul pe care-l merită fiecare individ luat în parte. am lipit pe bazele uneia din cele două secţiuni astfel obţinute. e. Mai întîi s-ar putea obiecta. am decupat şi am scos într-o bună zi. prin urmare. a baloanelor de săpun sau a mazărei fierte a lui BUFFON. de asemenea. deşi trăiesc în condiţii asemănătoare şi au scopuri identice. cu aceleaşi intenţii. toţi aceşti cilindri vor deveni coloane cu şase feţe. iar punctele unde celulele se întîlnesc iau. Viespea. în chip firesc. care este pur mecanic: fiecare boabă cilindrică tinde. dacă celulele albinei se supun legii cristalelor. ele se supun. efectul presiunii nu duce decît la forme foarte neregulate şi nu explică raţiunea de a fi a bazei prismatice a celulelor. produc o virtute generală care este de ajuns pentru ca neamul omenesc. Acelaşi lucru se întîmplă şi la cristale. forma unui hexagon. Una din feţele fagurelui nu prezenta nimic deosebit deoarece paguba era astfel îndreptată. prin înclinarea calculată. veneau cu grămada să cerceteze şi să studieze prăpastia de necrezut şi. prin umflare. unde era deopotrivă şi puiet şi miere. zice el. etc.. ele vor deveni. este pentru că deasupra noastră nu se află alt judecător. o plăcuţă de cositor de aceeaşi mărime şi destul de rezistentă pentru ca albinele să nu o poată nici deforma şi nici curba. dacă fierbem această apă. Dar este mult mai bine ca raţionamentele să dispară în faţa faptelor şi. un vas cu mazăre sau cu alte boabe de formă cilindrică şi dacă îl închidem tocmai după ce am turnat atîta apă cât poate primi spaţiul liber dintre boabe. meliponele şi trigonele din Mexic şi Brazilia. bondarul păros. în felul în care ştie să învingă nevoi de acelaşi fel şi. adică în locul în care se unesc bazele piramidale ale celor două rânduri de celule. să ocupe cât mai mult loc posibil într-un sapţiu dat. într-un caz şi în altul. fiindcă şi trupul albinelor e cilindric. un disc de mărimea unei monezi ceva mai mărişoare. asa cum au făcut-o BROUGHMAN. ajung la rezultate destul de deosebite şi evident inferioare.sapă în acelaşi timp. a zăpezii. Pentru a mă convinge că arhitectura hexagonală este într-adevăr înscrisă în spiritul albinei. "Dacă umplem. albinele au fost tulburate. nişte hexagoane prin compresia reciprocă. prin simetria generală. la multe alte legi care nu se găsesc în materie. de asemenea. nimic nu este mai bun decît o altă experienţă. S-ar putea răspunde mai ales că sunt mai multe feluri de a profita de pe urma necesităţilor oarbe. dar pe cealaltă faţă se vedea un fel de gaură destul de mare al cărui fund era format de rondela de cositor şi care ţinea acum locul a mai bine de treizeci de celule. în acelaşi timp. luat în întregime. Se poate vedea clar motivul. Fiecare albină caută să ocupe. de asemenea. Apoi am aşezat la loc în fagure această secţiune cu tăbliţe de cositor. KIRBY şi SPENCE şi alţi savanţi. S-ar mai putea adăuga că tot geniul omului stă. firesc. la solzii unor peşti. Tăind mai apoi discul prin mijlocul grosimii lui.

dictată de paralelismul fagurilor. înţeleaptă. făcute pentru a înlesni circulaţia aerului şi astfel rînduite pentru a evita ocolişurile prea mari şi o probabilă aglomeraţie. după cum spune DARWIN. Aceste celule erau. Dar. Un şir greoi de cerese se rînduiseră de jur împrejur pentru a întreţine căldura trebuincioasă. a refuzat să-şi depună aici ouăle crezînd că va ieşi o generaţie nenorocită. a trecătorilor ce se găsesc ici şi colo de-a lungul sau împrejurul fagurilor. de unde ieşeau deja trei mici linii drepte din care începea să se ridice prima jumătate a celulei următoare. legîndu-le de acele cîrlige. s-au agitat în jur şi au deliberat fără să ia vreo hotărîre. instinctul. nu aveau o singură linie curbă. văzînd probabil că primele picături de miere se strică venind în contact ou metalul. rotunde la început iar mai apoi hexagonale ca urmare a presiunii celulelor vecine. Fiecare din aceste celule de tranziţie sau de reparaţie avea partea de sus mai mult sau mai puţin deformată. Cu toate acestea. de aceea. mai ales. cel mult. fireşte. cum ar fi. fie că recolta îmbelşugată cere vase mai mari. a fost un moment în care nu aveau celule disponibile pentru a-şi depozita proviziile. Dar cum le dădeam multă hrană în fiecare seară. E. după puţin timp. alte albine se scoborîră în gaură şi începură să fixeze cu trăinicie placa de metal cu ajutorul unor mici cîrlige de ceară înfipte de jur împrejur şi prinse de colţul celulelor vecine. care determină pe albine. Ele au început mai apoi să construiască trei sau patru celule în jumătatea de sus a plăcii. Un alt fapt curios al perspicacităţii lor. ci el face parte într-adevăr din planul. nu aveau nici un unghi greşit. pentru a se lipi cu celula vecină a fagurelui. în sfîrşit. de aceea. în acelaşi timp. forma primelor celule care se lipesc de capacul stupului şi care se schimbă după nevoia de a atinge acest acoperiş în cât mai multe puncte. pe care-l notez în trecere. de pildă. toate condiţiile obişnuite erau schimbate. cit. Ar trebui. toată suprafaţa cositorului era acoperită de începutul temeliilor viitoare ale celulelor. cu toate că trei sau patru albine. Dar toate erau perfect hexagonale. că metalul e destul de tare pentru a nu lăsa lichidul să pătrundă prin el şi. Ar trebui să admirăm. este că tuburile pe care le clădiră pe discul de metal n-aveau alt fund decît metalul. au putut lucra simultan în această deschizătură. prin urmare destul de sigur că hexagonul nu este rezultatul unor necesităţi mecanice. La capătul a patruzeci şi opt de ore. aşezarea străzilor mai mici. Nu putea fi vorba de piedici opuse una alteia. sculptorii şi pricepuţii fabricanţi de ceară au primit poruncă să dea de rostul acestei prăpăstii nefolositoare. la un moment dat. din inteligenţa şi din voinţa albinei. studiată construcţia celulelor de tranziţie. din experienţa. E probabil că atunci inginerii cei iscusiţi. regina. priceperea minunată şi siguranţa plină de armonie . Inginerii trupei au socotit. nu l-au căptuşit cu un strat de ceară. s-au răzgîndit şi pe suprafaţa cositorului au aşternut un strat subţire de ceară. Celulele nu erau săpate într-un bloc aşa cum observă HUBER sau într-o calotă de ceară. fie că socotesc populaţia prea puternică sau naşterea trîntorilor devine necesară. după ce le-a vizitat. să mărească dimensiunile căsuţelor lor. deoarece se năşteau una după alta însemnînd pe tabla netedă mici linii de început. XXI Dacă am vrea să dăm la iveală toate misterele acestei arhitecturi geometrice am mai avea încă de cercetat mai multe lucruri interesante. Ar mai trebui să observăm nu atît orientarea marilor străzi. desigur. dar jumătatea ei de jos desena mereu pe tăbliţă trei unghiuri foarte distincte.rînd. mai puţin regulate decît cele ale unui fagure obişnuit.

presupune o curioasă dedublare a instinctului orb de a clădi.cu care ele. să ne oprim cîteva clipe asupra felului misterios cum îşi orînduiesc munca şi cum iau măsurile necesare atunci cînd sculptează. această coşniţă este împrăţită de sus în jos prin cinci. cele două feţe ale unui fagure. este încă foarte gros şi desparte complet cele cincizeci sau şaizeci de albine ce lucrează deasupra de cele cincizeci sau şaizeci ce lucrează dedesubt. Cînd în vîrful stupului începe construcţia uneia din aceste felii. Şi. afară numai dacă am crede că ochii lor au darul să pătrundă şi corpurile cele mai întunecate. ovali. XXII Pentru a nu îngreuna acest studiu. pentru a reveni. de la mic la mare sau de la mare la mic. Dar mă tem că m-am pierdut în multe amănunte lipsite de interes pentru un cititor care n-a urmărit. de o pasăre. la regularitatea ideală. în care albina este lăsată în voia ei . în care se află şi circulă albinele. fără a cere altceva decît o certitudine superficială şi fără să credem că cel mai mic secret al unui obiect pe care-l vedem în natura care nu ţine de om. cum îier. o întreagă reţea de prisme cu linii aşa de clare.un coş de paie sau de răchină în formă de clopot. opt sau chiar zece despărţituri de ceară perfect parelele ca nişte felii rotunde de pîine care coboară din vîrful stupului şi se lipesc şi urmează forma ovoidală a pereţilor. nu vom tăgădui că a surpa pentru a reclădi. fără ca vreo parte din edificiile stupului să fie sacrificată copilăreşte sau fără rost. pentru a da drept exemplu stupul sătenilor noştri. niciodată cu ochii săi zborul albinelor sau care fiii s-a interesat de albine decît în treacăt. o albină de pe faţa de sus nu sapă nici o gaură.interesăm cu toţii de o floare. Priviţi în lumină unul din aceşti faguri şi veţi vedea. în formă de tuburi sau avînd forme curioase şi felul iscusit cu care ele izbutesc să facă celule lărgite ale părţii convexe din fagure care să corespundă cu celulele înguste ale părţii concave. Să-şi imagineze. încât le-ai crede întipărite în oţel. trec. voi trece şi peste instinctul destul de surprinzător care le face deseori să subţieze sau să distrugă marginile fagurilor cînd vor să-i prelungească sau să-i lărgească. Intre fiecare din aceste felii se găseşte un spaţiu cam de unsprezece milimetri. aşa încât este cu neputinţă ca ele să se vadă unele pe altele. zidul de ceară cu care încep şi care mai tîrziu va fi subţiat şi lungit. fără să lase nimic neîntrebuinţat. şase. în aceste cazuri. este mult mai legat de misterul de nepătruns al destinelor şi obîrşiei noastre decît secretul pasiunilor noastre cele mai aprinse pe care le-am studiat cu cea mai mare răbdare. fără ca vreo celulă să fie pierdută. Dar. Las la d parte şi_ alte experienţe interesante ce le putem face pentru a le forţa să construiască faguri rotunzi. a strica ceea ce ai făcut pentru a o face la loc mai bine şi mai îngrijit. de la simetria perfectă la o asimetrie de neînlăturat. îndată ce legile geometriei lor o îngăduie. Nu ştiu dacă cei care n-au văzut niciodată cum arată interiorul unui stup îşi pot închipui îndeajuns aşezarea şi aspectul fagurilor. desenată de umbre ascuţite în ceară străvezie. de o piatră preţioasă. fără să se vadă. un întreg sistem de construcţii atît de exacte. cînd trecem pe lingă ea. în acelaşi timp. cu toate acestea. Ou toate acestea. poate. înainte de a părăsi acest subiect. Cum oare reuşesc acest lucru? Cum se face că una nu sapă prea mult şi cealaltă prea puţin? Cum se potrivesc toate unghiurile construcţiei lor aşa de uimitor? Cine le spune să . nu adaugă nici strop de ceară care să nu se potrivească în mod desăvîrşit cu ieşiturile sau cu adînciturile de pe cealaltă faţă şi invers.

a străbătut de mai multe ori clădirile care se întind albe prin întuneric şi acum.înceapă lucrul aici şi să-l oprească mai apoi? Trebuie să ne mulţumim. prin presiunea picioarelor sau dinţilor ele provocau. ouînd . priveşte puţin în jur şi. toate micile capete din jur. În acest timp. ea îşi încovoaie spinarea şi îşi strecoară trupul ei lung şi inelat într-una din celulele noi. Se poate recunoaşte cu uşurinţă locul unde se găseşte regina după acea cocardă înstelată sau. după această broşa ovală al cărui topaz din mijloc este ea însăşi şi care seamănă destul de bine cu acele broşe pe care le purtau bunicile noastre. În fine. mai înaintează cu un pas. gură lîngă gură. că la anumite intervale. de altfel. servindu-se de ele ca de un compas în întuneric sau. XXIII Să părăsim. Iată. ea se ridică binişor. căci nu ai putea spune dacă o regină este condusă sau urmată. după cîteva momente. poate. parcă ar voi să o încurajeze. absorbită fiind de misiunea sa. pline de dragoste. pentru a vedea dacă opera s-a săvîrşit şi pentru a îngriji sau a pune într-un loc mai bun micul ouşor albăstrui pe care 1-a depus regina. bagă capul în celula vecină pentru a se convinge că totul este în ordine şi că nu ouă de două ori în aceeaşi celulă. care pot fi locuiţi. înlocuind o taină cu cealaltă. Regina. le-am dezlegat întru totul. îi susţin picioruşele. Ea. Migala nevăzută creşte pe nesimţite şi ochiul nostru. nu se pierde cu firea. celelalte le evită pur şi simplu. mai mult. cu toate că opera de ceară la care se lucrează zi şi noapte fără răgaz se întinde cu o rapiditate extraordinară. ea le ia în primire cu toată suita de gardiene. cu luare aminte. Sosită în locul pe care ea îl socoteşte prielnic sau pe care sfetnieile ei i-l impun. Tot el continuă spunînd că antenele lor par că le slujesc la cercetarea părţilor celor mai subţiri şi mai deformate ale obiectelor. elasticităţii sau altei proprietăţi fizice a cerii. ea nu se mai opreşte. Şi. HUBER a încercat să explice acest mister spu-nînd. toate se aşează astfel încât să-i prezinte ochii şi antenele şi în faţa ei nu merg decît de-a-ndaratelea. micile capete cu enormii ochi ai gardienelor din escortă. frunte lîngă frunte. una din fiicele ei o prinde în braţe şi. în sfîrşit că forma şi mărimea tuturor celulelor decurge matematic din aşezarea şi dimensiunile acelora din primul rînd. este statornic şi general. şi o poate vedea oricine. care vede aşa de puţin. odată mai mult. cu răspunsul care nu ne spune mare lucru: "Este unul din misterele stupului". o uşoară proeminenţă pe faţa cealaltă a fagurelui sau că ele îşi dădeau seama de grosimea mai mult sau mai puţin mare a blocului datorită flexibilităţii. dacă este bine să le eviţi cât mai des posibil. De îndată ce se apropie de un grup. o înconjoară. platourile monotone şi deşertul geometric al celulelor. nu observă nimic din munca lor. că lucrătoarele se feresc totdeauna să întoarcă spatele reginei. înainte de a introduce pîntecele. Este un semn de respect sau mai mult de bunăvoinţă care. oricît de curios ar părea. nu se emoţionează. sfetnice sau sclave. în timpul micii sforţări ce însoţeşte ouatul. dacă e respectată sau păzită. E curios de văzut. Din această clipă şi pînă la primul frig al toamnei. două sau trei albine din suită coboară grăbite în celula părăsită de regină. În acest timp. s-o zorească sau s-o felicite. destul de indiferentă la aceste mărturisiri pătimaşe. deci. cînd temeliile au fost terminate. nu trebuie să spui că. îi mîngîie aripile şi agită deasupra ei antenele lor înfrigurate. Dar putem vedea că aceste explicaţii nu sunt suficiente: primele sunt ipoteze de neverificat. plină de nerăbdare. care i se pare a fi o desfătare amoroasă şi nicidecum o muncă istovitoare. Dar să revenim la regina noastră. fără să mai fie nevoie de vreo altă măsurare. pare că-i vorbeşte încetişor. Adesea. în sfîrşit. fagurii începuţi.

mişcarea acestei roţi ce se putea vedea ca şi roata mare a unui ceasornic. stăpînului necunoscut al roţii care se învîrteşte în loc distru-gînd voinţele care o pun în mişcare. de la o putere necunoscută iar albinele i se supun ca şi noi. de apele limpezi. de exemplu. aici. la rîndul ei. deci. goana pătimaşă încoace şi încolo. cineva care vedea toate acestea. nemaiavînd sub ochi pe aceea care reprezintă tirania zielelor pe care nimeni nu le va mai apuca. o parte din ceea ce vedem este învăluită de întuneric. ca oriunde. este readusă la celulele de început din care s-a şi născut prima generaţie. trece înainte şi cere noi celule de lucrătoare. Se întîmplă. într-unui din stupii mei din sticlă. de albastrul cerului. liniştea pe care nu le-o dă decît moartea îndepărtată şi ea din acest ţinut care nu îngăduie nici bolnavi şi nici morminte. nesăţioasa mamă. la rîndul lor. a căror construcţie este mult mai uşoară şi mai rapidă. este. mai multe taine ale stupului. după ce şi-a revenit din prima surpriză. Ea urmează pas cu pas pe nefericitele lucrătoare care se istovesc construind leagănele pe care rodnicia reginei nu încetează să le ceară. ele se folosesc de timp pentru a clădi cât mai repede cu putinţă o zonă de celule pentru trîntori. Ascultînd de obiceiurile lor de bune gospodine care se gîn-desc la proviziile din zilele geroase. dealtfel. toată forfota înfrigurată. dincolo de acel du-te-vino care-l leagă de miile de flori. ca oriunde în lumea aceasta. Peste cîtva timp. Asistăm asftel la conlucrarea a două instincte puternice ale căror peripeţii ne dau la iveală. punţile şi scările vii pe care le formează ceresele. nicidecum pentru a le dezlega. ca ele să isprăvească înaintea reginei chiar un fagure întreg: atunci. să se jertfească şi ele generaţiei care a şi înlocuit-o în leagănele părăsite. Se întîmplă. de . aidoma unui blestem rodnic şi adorat. măsurată de lucrătoare după bogăţia florilor şi după culesul cu care vin încărcate tovarăşele lor. De acum înainte ea reprezintă puterea mistuitoare a viitorului care pune stăpînire pe toate colţişoarele stupului. odihna necunoscută decît în leagănul pe care-l şi pândeşte munca de mîine. bunurile materiale trebuie atunci să lase locul gîndului superior al naturii şi atunci lucrătoarele speriate golesc în grabă această comoară ce stînjeneşte. regina lasă cu părere de rău cîteva ouă. va zburda cîntînd în razele soarelui umplînd de viaţă ceasurile binecuvîntate pentru ca. peste puţin timp. Lucrătoarele se supun. porunca supremă vine din afară. spiralele pe care le desenează regina. de asemenea. şi-a întors privirile unde se putea citi o spaimă plină de tristeţe. Şi aici. Dincolo de aparenţa plăcută a primei priviri. Dar ea se apropie. nebună şi misterioasă a doicilor în jurul cuibului. noua generaiţe se va risipi pe florile din împrejurimi. că lucrătoarele o iau mai înainte. activitatea felurită şi fără de răgaz a mulţimii. Ajungînd în această zonă. celulele şi urmărirea reîncepe pînă cînd.dacă putem spune că doarme. Iar hrana aceasta. ea e hrănită ca un copil chiar de lucrătoare pe care rodnicia ei nu le lasă o clipă să răsufle. efortul zadarnic şi necruţător. căci ea nu se hrăneşte singură. Cineva căruia îi arătam cum cîteva zile. încet. ele se grăbesc să umple cu miere celulele în care regina nu a ouat încă. dincolo de amintirile minunate ale zilelor frumoase care îl umplu şi fac din el sipetul plin cu giuvaeruri ale verii. XXIV Şi albina-regină cui se supune oare? Hranei ce i se dă. îngustează încet. cineva care vedea limpede acea furnicare neostoită de pe faguri. din umbra leagănului în care s-a născut.cînd e hrănită şi cînd doarme .

După zborul de nuntă. orbi. contrar cu ceea ce se întîmplă la transformarea unei lucrătoare în regină. silind-o pe regină să se . Şi. trebuie să aibă darul să recunoască sau să hotărască sexul oului pe care-l depune şi să-l potrivească după mărimea celulei pe care s-a oprit. dar aşa e". ea are cu totul în stăpînire. că nu numai pe ele mintea noastră nu e în stare să le priceapă. în lipsa lor. poate alege bărbaţii de femei şi cum poate să strecoare ouăle după bunul ei plac. după cum totul este trist în natură cînd priveşti cu atenţie. Numai după împerecherea ce se produce în zborul nupţial ea poate aduce pe lume. Dar cum izbuteşte? Şi cum. înainte de a judeca natura. în stup. Aceşti spermatozoizi. căci dintr-un ou depus într-o celulă mare se va naşte neapărat un bărbat. în faţa uneia dintre tainele stupului şi a uneia dintre cele mai de nepătruns. bineînţeles. regina. trebuie să le privim ţintă şi să le studiem cu atîta luare aminte şi cu atît curaj. că îngustimea intrării micilor celule şi forma acestui orificiu. nu trebuie să întoarcem ochii în altă parte ci. Se ştie că regina fecioară nu este stearpă. dacă într-o bună zi am afla că nu a fost nici o taină sau că a fost o taină îngrozitoare. dar mintea să se mulţumească a-i răspunde: "E trist. Rareori îi este dat să se înşele. Se presupune. care nu privim decît cu nişte ochi împăienjeniţi. sau aşteptînd să i se clădească celule după voie. şi de data aceasta. Datoria noastră de astăzi este să vedem dacă. spermatozoizii smulşi de la nefericitul ei iubit. la intrarea oviduetului comun. că matca ţine să-şi depună ouălele mai cu seamă în celule mai mici.belşugul desfătător a tot ceea ce reprezintă frumosul şi fericirea. nu se mai află ceva şi. XXV Am văzut că lucrătoarele. nu forma sau capacitatea unei oelule face să se nască trîntorul. pe oare nu încetează să le ceară de la lucrătoare. să fim în stare să o cunoaştem cât mai bine. glandă ce poartă numele de spermateca. inima noastră să repete dacă vrea: "E trist". a doua zi vor naşte alte datorii care nu au pînă astăzi nume. dar ea nu poate oua decît ouă de trîntori. după cum crede doctorul LEUCKART. Aşteptînd acel moment. Albinele care vor ieşi din aceste celule vor fi bărbaţi sau trântori cu toate că ouălele nu se deosebesc de loc de acelea din care ies lucrătoarele. înainte de a ne plînge. cînd ne uităm bine la aceste biete osândite pricepem bine că nu numai ele sunt de plîns. pînă cînd va pieri. Totuşi. ea se resemnează şi ouă şi în celulele mai mari pe care le întîlneşte în drumul ei. prin urmare. chiar dacă l-am introduce într-o celulă mică de lucrătoare (eu am reuşit să fac de patru sau cinci ori această schimbare deosebit de grea din cauza dimensiunilor miroscopice ale oului şi a fragilităţii lui). dincolo de această tristeţe. acest lucru e trist. Iar noi ceştilalţi. Deci. te întîmpină o privelişte din cele mai triste ce se pot vedea. Şi va fi aşa atîta timp cât mini vom pătrunde taina dacă are. ci e o formă jalnică a acelei mari puteri oare ne însufleţeşte deopotrivă şi ne mistuie şi pe noi. sunt păstraţi vii într-o glandă specială. Am mai văzut. în singurul ei oviduct? Iată-ne. Da. pentru aceasta. într-adevăr. printre zecile de mii de ouă ce le poartă în cele două ovare. de îndată ce nu se mai simt zorite de rodnicia ameninţătoare a mamei. după bunul ei plac. se grăbesc să clădească celule pentru provizii a căror construcţie este mai economicoasă şi care au o capacitate mai mare. aşezată sub ovare. desigur. Se cade ca. de asemenea. dincolo de aceste minuni ce le putem vedea. ca şi cînd ar fi vorba de nişte bucurii. Dar. lucrătoare sau trîntori. atunci cînd ouă. vreo taină. ce ating cifra de douăzeci şi cinci de milioane.

căci. spermateca nu mai este apăsată şi nu se mai deschide. ea va depune ouă de lucrătoare în celule mari. ceva mai departe un ou de femelă. evident. lăsînd aici un ou de mascul. dar care. neant sau moarte. ori de cîte ori ne ocupăm de ea. ir fi ca şi cînd am arunca o piatră într-una din acele prăpăstii necunoscute ce se mai găsesc în întunericul unor peşteri şi ne-am închipui că zgomotul pe oare îl va face căzînd va răspunde tuturor întrebărilor noastre şi ne va dezvălui altceva decît necuprinsul abisului. dar care nu au avut acelaşi noroc şi care au dispărut pentru totdeauna fără să aibă prilejul să ne minuneze. natura. o amintire a beţiei zborului de nuntă. ca de obicei. poate. Fără a putea spune care din aceste două ipoteze este cea mai bună. DRORY. Nu voi intra aici în amănuntele experienţelor marelui entomolog francez. greu de schimbat". pe care îl simte numai odată în viaţa sa. înclinarea reginei de a oua în celule de lucrătoare. Dar. oricare ar fi ipoteza pe care o acceptăm. Alţii. în urma căreia spermatozoizii ies şi fecundează oul în momentul trecerii lui. atît una cât şi cealaltă ar explica foarte bine. Ar fi un lucru îndrăzneţ să afirmi altceva şi tot ceea ce rămîne. speranţele noastre. produce o anumită apăsare asupra spermatecii. experienţele unui apicultor din Bordeaux. a avut grijă să ocrotească interesul înmulţirii speciei sprijinindu-l. dar că acest sex rămîne la bunul plac al mamei după spaţiul de care dispune. cu cât observi mai mult. Un concurs de împrejurări întîmplătoare a menţinut această manifestare de viaţă printre multe altele. Şi aici. arată că. Apoi frumoasele observaţii ale Domnului FABRE asupra Osmiilor care sunt albine sălbatice şi singuratice din familia Gastrilegidelor dovedesc destul de clar nu numai că Osmia ştie dinainte sexul oului pe care-l va depune. că o mică parte de viaţă iese la lumină şi izbuteşte să se menţină pe nemărginita suprafaţă a materiei care nouă ni se pare trîndavă şi pe care o numim. în afara oricărei descoperiri viitoare. încăpăţînata noastră explicare a scopurilor existenţei. nu şovăie să le depună în celule de lucrătoare. să încercăm să ne facem bine înţeleşi ca să nu ne înşelăm cu propria noastră explicaţie. la fel de inteligente. în momentul sorocit pentru a depune ouă de trîntori. Această apăsare nu se mai produce cînd regina se opreşte pe celulele cele mari. pe care îl tot lovim de lucruri şi mai necunoscute . Dacă am presupune că natura are astfel de gînduri şi am crede că acest lucru este de ajuns. cu atît vezi mai bine că nu suntem decît nişte naufragiaţi pe oceanul foarte necunoscut al naturii şi învăţăm mai bine că un fapt este întotdeauna gata să iasă din sînul unui val devenit pe neaşteptate mai limpede distrugînd într-o clipă tot ceea ce credeai că ştii. De altfel. Este probabil că această mamă-roabă pe care suntem înclinaţi să o plîngem. spunem. dacă n-a găsit altele la îndemînă. totuşi eu voi mărturisi că înclin în favoarea celei de a doua ipoteze. cred că regina porunceşte într-adevăr muşchilor care deschid sau închid spermateca care dă în vagin şi. M. pe simţul unei plăceri. gîndurile noastre. tot ceea ce ne uimeşte nu sunt în realitate decît necunoscutul. aceşti muşchi sunt foarte numeroşi. din contră. şi. Mai întîi. puternici şi complicaţi. o mare voluptuoasă. simte din unirea principiului bărbătesc şi femeiesc ce se plămădeşte în fiinţa sa o oarecare bucurie. dimpotrivă. în realitate. poate la fel de interesante. dacă am lua toate celule mari dintr-un stup. pregăteşte cutare minune. Cînd repetăm mereu: natura vrea cutare lucru. mama.înco-voaie şi să se chircească. urmăreşte cutare scop. care nu este niciodată atît de iscusită şi nici atît de prevăzătoare sub înfăţişarea ei prefăcută decît atunci cînd este vorba de capcanele pe care le întinde dragostea. într-adevăr. pe nedrept. este o îndrăgostită nesăţioasă. "spaţiu de cele mai multe ori întîmplător. Ele sunt din cale afară de migăloase şi ne-ar duce prea departe.

o perie. pentru a spune astfel. Aici. mai albe decât laptele care. îndată. îngropate în prismele hexagonale pe care un geometru neînduplecat le-a înmulţit nebuneşte. o curăţă şi-i întind cu vîrful limbii prima picătură de miere din noua sa viaţă. dacă prezentul pare întunecat. bat din aripi şi dansează sute de lucrătoare pentru a menţine căldura necesară şi cine mai ştie pentru ce altceva. nu e mai puţin adevărat că una din datoriile noastre cele mai neclintite este de a produce acest unic zgomot ori de cîte ori se iveşte prilejul.pentru a provoca un mic zgomdt care ne face să simţim gradul cel mai înalt al existenţei particulare pe care am putea-o atinge pe aceeaşi suprafaţă tăcută şi de nepătruns. Ea. Sîntem într-unui din castelele de basm din poveştile germane. care vine din-tr-o altă lume. nenumărate şi aproape străvezii. Să închidem aici stupul nostru cel tînăr în care viaţa. îşi schimbă de patru sau cinci ori veşmintele şi îşi toarce linţoliul în întuneric. ajută tînăra albină să-şi părăsească închisoarea. deoarece. După ce tumultul ce însoţeşte plecarea s-a calmat şi două treimi din numărul copiilor săi au părăsit-o fără vreun gînd de reîntoarcere. ştie numaidecît tot ceea ce trebuie să ştie şi. dar puţin slăbite. După cîteva zile. ai putea spune că este o călătoare plină de praful pufos al cărărilor necunoscute care au condus-o la viaţă. asemenea copiilor din popor care învaţă. puţin palidă. nefericita cetate este aidoma unui corp din care s-a scurs tot sîngele: este sleită de puteri. se transformă. Văzîndu-le în linţoliile lor uniforme. nu 1-a descoperit. Sîntem în ţinutul miraculos al vieţii care precede viaţa. cetatea mamă pentru a vedea ceea ce se întîmplă după plecarea roiului. în leagănele bine închise. doicile îşi fac apariţia. după cum cîntecul privighetorii şi zborul condorului le descoperă de asemenea cel mai înalt grad de existenţă proprie neamului lor. în toate unghiurile. ea este desăvîrşită din cap pînă-n picioare. şi să deschidem din nou. fără să deznădăjduim. ale căror ziduri sunt formate din mii de steluţe în care se găsec sufletele oamenilor ce se vor naşte. sunt zeci de mii de nimfe. vizitează florile. cu braţele încrucişate şi cu capul plecat pe piept. după cât ştim. este încă zăpăcită. Cu toate acestea. şterg urmele urgiei. căci dansul lor are mişcări extraordinare şi metodice. capacele acestor zeci de mii de cutii (într-un stup puternic pot exista între şaizeci şi optzeci de mii) încep să crape şi doi ochi mari negri şi serioşi îşi fac apariţia însoţiţi de antenele ce bîjbîie în jurul lor. deoarece nu vor avea timp de joacă sau de rîs. E plăpîndă ca un biet bătrîn scăpat de la moarte. ultima dată. în suprapunerea infinită a minunatelor celule cu şase feţe. neclintite. aproape moartă. au mai rămas cîteva mii de albine înăuntru care. oare trebuie să corespundă unui scop pe care nici un observator. reluîndu-şi mişcarea bogată şi fără tihnă. Dar. de îndată ce văd lumina zilei. deîndată oe va atinge culmea forţei şi fericirii. strîng rămăşiţele proviziilor prădate. veghează asupra cuibului oare va asigura viitorul. Cu toate acestea. este inutil. îşi reiau lucrul înlocuind cât pot mai bine pe cele plecate. tot ceea ce putem vedea ne umple inima de speranţe. se îndreaptă spre celulele . pe cînd fălcile lor neobosite continuă să lărgească deschizătura. pătrunse de chemarea lor şi credincioase datoriei pe care un destin neînduplecat le-a impus-o. De altfel. o susţin. se agită. Pe întreaga suprafaţă a acestor ziduri perpendiculare în care este închisă o lume ce creşte. cuprinde toată colonia pentru a se împărţi la rîndu-i. şovăitoare. aşteaptă ora deşteptării. după toate aparenţele. ai putea crede că sunt nişte pitici încărunţiţi pradă gîndurilor sau cete de fecioare stîlcite de cutele giulgiului. pustie.

închise şi începe să bată din aripi şi să se agite în ritm cu celelalte. ţin minte tot ce văd. pare mai degrabă bazată pe o cunoaştere extraordinar de minuţioasă şi . fîntîna. fiicelor umbrei de nepătruns şi a mulţimii. S-o cercetăm îndeaproape la fel ca pe celelalte şi.Scîndură de zbor. FABRE. şi pe care-l numim simţul direcţiei? Experienţele lui J. Ea nu părăseşte stupul decît după opt zile de la naştere pentru a face primul său "zbor de curăţire" şi pentru a-şi umple cu aer plămînii care se umflă. cu bună voinţă. lucrările cele mai istovitoare n-o privesc deocamdată. iar bucuria lor reţinută e tulburată de groază. lor. ce-i drept. de balcon sau loc de odihnă în faţa intrării principale care se numeşte urdiniş. vezi că se tem de abisul azuriu şi de singurătatea nesfîrşită a luminii. îi înfrumuseţează tot corpul şi fac din ea. gardul. se modifică de sus pînă jos înfăţişarea casei lor. cîmpul neştiinţei noastre vădite. ale lui LUBBOCK şi mai ales acelea ale lui M. dacă la întrebările noastre nu primim nici un răspuns. dacă leam duce într-o cutie la o depărtare de doi sau trei kilometri de stup. judecă. la rîndu-i. este imposibil să o zărească. din acest moment. vin şi pleacă de douăzeci de ori. mai aşteaptă o săptămînă şi după aceea. pe care apicultorii o numesc joc de artificii.). ROMANES (Nature 29 octombrie 1886) par să stabilească faptul că ele nu sunt conduse de acest instinct straniu. ascunsă deseori sub arbori şi a cărei intrare nu este în tot cazul. Pe de altă parte. ele se vor reîntoarce drept la ea din adîncurile de necuprins ale zărilor. însoţită de surorile ei de aceeaşi vîrstă. atît cât experienţele noastre ne îngăduie să ne formăm o idee. Cum îşi regăsesc albinele locuinţa pe care. acoperişurile şi ferestrele de primprejur şi aceasta pînă ce în mintea lor calea pe care vor pluti la reîntoarcerea acasă să fie tot atît de bine întipărită ca şi cînd două şine de oţel ar desena-o în văzduh. H. Dar nici acest lucru nu are prea mare importanţă căci. se înalţă binişor în cercuri mari care se ridică şi cad deodată ca şi cum ar fi muncite de vreo părere de rău şi cei treisprezece mii de ochi ai fiecăreia cercetează totul de jur împrejur. am constatat de multe ori că nu dau deloc atenţie formei sau culorii stupului. copacii. fără să se mai ostenească să priceapă uimitoarea taină a destinului şi a rasei sale. formează un fel de peron. Ele se plimbă încetişor în pragul urdinişului. de exemplu. rîndunelelor şi porumbeilor. Se reîntoarce apoi în stup. Metoda lor de orientare. vezi că le este frică. Se leagănă în văzduh cu capul întors mereu spre casa unde s-au născut. II Cu toate acestea. pomii de lîngă zidul casei. cel puţin cu cîteva măsuri semănate. Iată o nouă taină. ou o precizie la fel de mare şi nu vor manifesta vreo şovăială decît în clipa în care vor păşi pragul de nerecunoscut. face prima sa ieşire de culegătoare cuprinsă de o emoţie aparte. care nu este altceva decît prelungirea suportului pe care este aşezat stupul. se întîmplă foarte rar să se rătăcească? Îl recunosc oare printre atîtea obstacole? Se călăuzesc oare după anumite semne meşteşugite sau albinele au acest simţ special şi mai puţin cunoscut pe care-l atribuim unor fiinţe necuvîntătoare. stau la îndoială. de forma urdinişului şi a scîndurii de zbor . Ar trebui numită mai degrabă joc al neliniştii. pe surorile care mai dorm încă în leagăn. tăcerea ce o va însoţi va mări. decît un punct de nevăzut din întinderea necuprinsă? Cum se face că. pentru a încălzi. care este cel mai roditor din toată activitatea noastră. într-adevăr. uneori. dacă. soţia văzduhului nemărginit. Ele par că sunt mai mult captivate de înfăţişarea obişnuită a suportului pe care este instalată casa lor. în timpul absenţei culegătoarelor.

După trei zile. a rămas săpată în albastrul cerului. Sînt ca nişte capsule de ceară aspră sau ca nişte ghinde înclinate şi perfect astupate. graţie căreia va deveni o vietate. ovarele sale vor deveni uriaşe şi ea va dobîndi un organ special. de către una din albinele doici care l-au adus aici din vreun leagăn vecin. bătătorită cu truda lor nepotolită. culoarea ei va fi mai deschisă şi mai aurie. deosebit de neliniştită şi vigilentă. Totuşi această cetate nu are încă o regină. De obicei. Ea nu va avea . veghează în jurul acestor locuri peste care pluteşte un prestigiu necunoscut. cu o aproximaţie de trei sau patru milimetri. Pe marginile unuia din fagurii din centru se înalţă. şi iată cum ne stă în putinţă să observăm. cu numele măreţ de Fatalitate. în cîmpia bolovănoasă a celulelor obişnuite. Creierul său va fi mai mic. hermafrodită. pentru a spune astfel. înaintea plecării roiului. şapte sau opt clădiri bizare care ne duc cu gîndul la umflăturile şi la craterele ce fac atît de stranii fotografiile lunii. pas cu pas. a fost despus un ou. în care mulţimea leagănelor nu încetează să se deschidă. cum mai e cu putinţă. III După ce am spus toate acestea. mişcările uneia din acele metode minunat de măreţe ale naturii pe care am boteza-o. din acest ou iese o mică larvă căreia i se dă o hrană deosebită şi cât mai îmbelşugată. Şi această recunoaştere este atît de minunată. pe tot timpul iernii. încât albina care iese din această larvă pare să aparţină unei rase de insecte cu totul deosebite. urma de neşters a cărărilor umblate şi că mica lor potecă. mişcările şi tot corpul i se transformă aşa de mult. atunci cînd mutăm un stup de la locul lui. Pîntecele ei va fi de două ori mai lung. De aceea. În fiecare din aceste capsule. să ne reîntoarcem la cetatea care se populează din nou. care ocupă locul a trei sau patru celule de lucrătoare. Mulţumită acestei îngrijiri. în care chiar substanţa zidurilor se pune în mişcare. asemănător cu acelea din care ies lucrătoarele. multe albine se rătăcesc afară numai dacă nu fac o călătorie mai îndepărtată sau dacă împrejurimile pe care le cunosc perfect pînă la trei sau patru kilometri de jur împrejur nu s-au schimbat. ci. toate lucrătoarele. pentru a le atrage luarea aminte că s-a schimbat ceva. un ciob de ţiglă sau un obstacol oarecare.precisă a împrejurimilor. S-ar părea că văzduhul a păstrat cu sfinţenie. ele sunt grupate într-un singur punct şi o strajă numeroasă. fie de către regina însuşi. poarta mişcată din loc. dacă ar fi vorba de oameni. spermateca. Ea va trăi patru sau cinci ani în loc de şase sau opt săptămîni. poziţia lui faţă de obiectele din jur. Ochii ei nu vor avea decît opt sau nouă mii de faţete în loc de douăsprezece sau treisprezece mii. după cum iar se mai pot rătăci cînd nu avem grijă să punem în faţa "urdinişului" o scîndură. după cinci luni de iernare într-o pivniţă întunecoasă. Ele nu-şi reicunosc stupul. se vor îndrepta într-un zbor netulburat şi precis către locul ocupat de stup în vara trecută şi numai bîj-bîind vor regăsi. nici coşuleţe pentru adunatul polenului. fie. atît de matematic exactă şi atît de adînc întipărită în memoria lor încât. îngăduindu-le astfel să se orienteze din nou după noile lucruri din jur. iar acul său va fi mai încovoiat. în cele din urmă. Ea nu va avea nici una din uneltele unei vieţi de muncă: nici glanda pentru a secreta ceara. deşi nu avem vreo dovadă sigură. Aici se zămislesc reginele. nici periuţe. dacă aşezi stupul pe suportul lui dar mai la dreapta sau mai la stînga. larva cea mică ia o dezvoltare neobişnuită. întorcîndu-se de pe primele flori ale primăverii.

ea parcurge zidurile de ceară. atunci cînd priveşti toate aceste evenimente într-un stup de sticlă. nicidecum într-o sămînţă . o reacţie care depăşeşte scopul. Peste tot domneşte o înţelegere generală stabilită de mai înainte. care sunt. în agitaţia mulţimii stupului. după cîteva zile. care o perie. secretat de o glandă specială ce se găseşte în capul doicilor.nici unul din obiceiurile. care nu este clima lor de obîrşie. simţind că nu este singură şi că e datoare să-şi cucerească regatul. Ea nu va dori să vadă nici soarele. o mîngîie. neliniştită. ajutată de gardienele care aleargă spre ea. un al treilea sau un al patrulea roi să iasă din stup. hotărîri ce vor avea urmări îndepărtate. puţin cîte puţin. Este ciudat să vedem că atîtea lucruri. ele sunt victime a ceea ce numim "frigurile roitului". nu se va servi de aripi decît o singura dată pentru aşi întîlni iubitul.ci într-o substanţă străină şi inertă: într-o picătură de miere (unii apidologi susţin că. prea slăbite pentru a se reorganiza destul de repede. Ea nu este sigură că va avea două clipe de lumină în viaţa sa . hotărîrile necunoscute ale instinctului. De cîteva ore. La fel ca şi lucrătoarele care s-au născut de curînd. rezultatul şi minunea sunt asemănătoare. noua regină este palidă şi firavă dar după vreo zece minute picioarele-i se întăresc şi. lucrătoarele şi reginele primesc aceeaşi hrană. pregătesc plecarea succesivă a trei sau patru roiuri care sleiesc complet cetatea-mamă şi. care.. dorinţe. un întreg destin se găsesc astfel în aşteptare. IV S-a scurs aproape o săptămînă de la plecarea bătrînii regine. surprinse de clima noastră. Nimfele princiare. obiceiuri. Lucrul cel mai surprinzător. al animalului şi al omului .aceasta ar fi miracolul obişnuit al planetei. un fel de lapte foarte bogat în azot. Ele trebuie să ia o hotărîre. în timp ce viitoarea regină este hrănită pînă La completa ei dezvoltare cu un lapte preţios care se numeşte "lăptişor de matcă".şi. dar de care îşi reamintesc totuşi.căci plecarea roiului nu este inevitabilă . în căutarea rivalelor sale. ea singură va cunoaşte nelinştea dragostei. Dar. În schimb. cu totul diferite una de cealaltă şi pe care un lucru mărunt le poate schimba în nenorocire. închide cercul şi regăseşte moartea. îndată. Oricum ar fi. rodea şi ea din interior capacul rotund. tînăra regină. în acelaşi timp. larvele de luorătoare sunt înţărcate şi supuse unui regim obişnuit de miere şi polen. e atmosfera oraşului şi fiecare albină pare că ştie dinainte ceea ce vor gîndi toate celelalte. . Atunci. ele au tot subţiat. Nu găseşti nici urmă de discuţie sau de nehotărîre. nu sunt toate de aceeaşi vîrstă. după cum vor hotărî ca un al doilea. nici să cutreiere văzduhul şi va muri fără să se fi atins de vreo floare. o curăţă. iese pe jumătate şi. Ea îşi va petrece viaţa în întuneric. din trei sau patru cîte le stau înainte. Uneori ele se înşeală. nici una din pasiunile pe care le atribuim albinei. o reacţie prea puternică a vieţii. poate. iese din celulă şi face primii paşi pe fagure. Aici intervin înţelepciunea. mai apoi. îşi arată capul. Cu toate acestea. mor în masă odată cu venirea iernii. Ele au de împăcat pasiunea sau datoria înnăscută a reproducerii speciei cu păstrarea trunchiului şi a lăstarelor lui. ale spiritului stupului sau ale lucrătoarelor strînse la un loc.). atîtea organe. căci albinele au tot interesul ca naşterile regale să vină una după alta. pentru ele se apropie o clipă de mare cumpănă: la drept vorbind. la fel ca febra obişnuită. idei. că alte pretendente sunt ascunse undeva. se apropie clipa vitală a cetăţii. pereţii celulei celei mai coapte şi. oare dorm în leagăne. căutînd cu înfrigurare noi leagăne libere pe care e ursită să le populeze. după naştere. este că nu poţi vedea niciodată nici cea mai mică şovăială sau cea mai mică discordie.

Mai apoi. mulţumită de moartea ce pune un frîu tainic urii tuturor fiinţelor. Nu s-ar putea tăgădui că este vorba de un întreg sistem.ci trebuie ca ele să ia de pe acum şi în deplină înţelegere măsurile ce le vor permite să arunce în văzduh un al doilea roi la trei sau la patru zile de la naşterea primei regine şi să roiască a treia oară. o dezbracă pe prinţesa adormită şi. larva încă vie sau nimfa înţepată şi se ospătează cu lăcomie din preţiosul lăptişor de matcă ce umple fundul celulei. îşi retrage acul.căci s-ar putea spune că aici n-ar fi decît o hotărîre oarbă. ea se reîntoarce. poate chiar schimba hotărîrile lor. ea se aruncă asupra primei celule pe care o întîlneşte şi cu ajutorul picioruşelor şi a dinţilor. o deschide. mai ales. Şi aici se pot mtîmpla două lucruri. alteori ele se opun. scot din celulă şi aruncă afară din stup cadavrul. ele vin în grabă. nu atît dacă trebuie să roiască de două sau de trei ori . îşi domoleşte furia.V Nici una din hotărîrile ce vor fi luate. Stăpînită de o gelozie plină de furie. plini de celule de lucrătoare. dar. Bănuiesc că albinele au judecată mai cumpănită şi nu pregătesc un al doilea roi. se dau la o parte pentru a-i lăsa drumul liber. se apropie de locul marilor leagăne. desigur. cu viaţa lor atît de scurtă. la trei zile după plecarea tinerei regine în fruntea celui de al doilea roi. straja îi lasă drumul liber. la capătul puterilor. atacă o nouă celulă. VI Aceste măsuri privesc straja tinerelor regine care stau încă în închisorile lor de ceară. scoţînd fagurii plini de miere pentru a-i înlocui cu faguri noi. După aceasta îşi recapătă liniştea. Ele trebuie să ştie. dacă rivala sa este aproape de a vedea lumina zilei. prin urmare. foarte greu de înţeles dacă o fac pentru a pregăti un al doilea roi sau ţinînd seamă de primejdiile "zborului nupţial". este că omul poate înrîuri. Dar să ne închipuim că ele au renunţat la roire şi au acceptat riscurile "zborului nupţial". dacă rămîne numai un simplu spectator. ele renunţau la ea pe neaşteptate şi nimiceau toată generaţia de urmaşi. minată de dorinţa ei tainică. micşorînd sau mărind spaţiul ce le acordă. ele desăvîrşesc . fie din altă pricină pe care nu o putem pătrunde. trece mai departe dacă nu găseşte înăuntru decît o larvă sau o nimfă neisprăvită şi nu se opreşte decît atunci cînd gîfîind. după cum ar modifica sau nu anumite împrejurări. Albinele din juru-i îşi privesc suverana plină de mînie. Reuşeşte să o facă. nu pare să precumpănească şi omul. aceleia pe care am văzut-o cum se naşte. se sileşte să rupă învelişul de ceară ce o acoperă. Dar. ceea ce dovedeşte că hotărîrea aleasă este mereu plină de înţelepciune. născută din capriciul sau cerinţele înfrigurate ale unui moment prielnic . după ce hotărîseră o a doua roire. să-şi nimicească surorile vrăjmaşe sau vor aştepta ca ea să săvîrşească periculoasa ceremonie a "zborului nupţial" de oare poate depinde viitorul naţiunii? Adeseori ele permit nimicirea lor imediată. Cînd tînăra noastră regină. de o întreagă combinaţie de prevederi care se întinde pe un timp destul de lung dacă îl comparăm. îşi strecoară acul în celulă şi o înţeapă cu sete pînă cînd captiva moare sub loviturile armei otrăvite. unghiile şi dinţii săi alunecă sleiţi pe pereţii de ceară. fie că timpul devenise neprielnic. căci s-a putut vedea de mai multe ori că. Oare vor îngădui ele primei născute din fecioarele regale. pe măsură ce o celulă este găurită şi pustiită. dar este. după ce regina. nu poate prevedea la care din hotărîri se vor opri. extenuată. smulge ou violenţă coconul ce căptuşeşte locuinţa. dar nu se amestecă.

îşi pleacă fruntea şi aşteaptă. care seamănă cu sunetul unei îndepărtate trimbiţi de argint şi care este atît de puternic în slăbiciunea ei mî-nioasă încât îl auzi. Intre timp acestea se dezvoltă. Sphinx Atropos poate pătrunde în stupi şi se ghiftuieşte cu miere. fiinţele răsfăţate ale dragostei sunt acelea care atrag asupra lor loviturile năpraznice ale nemiloasei morţi. încearcă din nou. Timp de două sau trei zile fără întrerupere. mai ales seara. Şi. de îndată ce-şi părăsesc leagănul. căci legea speciei nu cere decît o singură jertfă. povestea ei este mai puţin simplă şi lucrătoarele renunţă rareori la dorinţa de a roi şi a doua oară. În sfîrşit. În acest caz. vor să vadă lumina zilei şi încep să roadă căpăcelele de ceară ale celulelor. Atunci. are o particularitate destul de stranie: de fiecare dată. este respinsă din ce în ce mai aprig. Ai zice că un zeu sau o zeiţă. acest geamăt rănit al reginei răsună în tot stupul che-mînd la luptă rivalele protejate. care. menţionată pentru prima dată de HUBER. străjerii o brutalizează chiar. uneori chiar cinci. El le înspăimîntă sau le face să se oprească. la fel ca şi în celălalt. se depărtează şi se fugăresc înnebunite. Dar. dar cazul este rar deoarece albinele îşi iau măsurile de prevedere pentru a-l evita. aşa cum se întîmplă adesea în natură. iar cînd regina scoate acest strigăt în jurul celulelor păzite. dar pretutindeni întîlneşte santinele care veghează la căpătîiul prinţeselor adormite. uimite-. deoarece albinele nu o prea bagă în seamă şi nu-i dau toate onorurile ce i se cuvin. cele două fecioare cu pieptarul de chitină se aşează astfel una în faţa alteia încât. s-ar străpunge reciproc . lupta neîntîrziată şi ucigătoare. VII După ce tînăra suverană a nimicit leagănele celorlalte sau şi-a omorît rivala. nemişcate. în drumul lor. decît a săvîrşi zborul nupţial. Se încăpăţînează. se opresc brusc. se îndepărtează plimbîndu-şi. scoţîndu-şi acul. pînă ce strigătul va înceta. Se crede. care este poate zeul sau zeiţa rasei. pentru a se reîntîlni şi a reîncepe goana. mînia nepotolită făcînd să răsune acel strigăt de luptă sau acea văicăreală ameninţătoare cunoscută de orice apicultor. Ca şi la nimicirea trîntorilor. gardienele. fără ca albinele să se gîndească măcar să-l atace. Acest strigăt regesc are o influenţă magică asupra lucrătoarelor. dar stăpînită de ideea ei fixă.la fel ca în luptele din Iliada. ea se loveşte de o strajă potrivnică şi numeroasă care îi taie drumul. de pe un fagure pe altul. Uneori. atîta timp cât este stearpă. singurul în care lucrătoarele acceptă ca dezbinarea şi moartea să calce pragul locuinţei lor. nu-i mai rămîne altceva de făcut. aceasta este momentul îngrozitor al stupului. Supărată. pînă cînd înţelege vag că aceste mici lucrătoare dîrze în îndărătnicia lor reprezintă o lege înaintea căreia trebuie să se plece cealaltă lege care o însufleţeşte pe ea. este de iertat. vrea să forţeze cordoanele sau să le ocolească.uciderea sărmanelor nevinovate şi fac astfel să dispară neamul şi casele regale. în loc de a găsi acolo nişte supuse plecate care să o încurajeze. ea se apropie de celulele regale dar. pentru a domni întradevăr şi a fi privită la fel ca mama lui. dacă primejdia dublei lor existenţe ameninţă din nou viitorul poporului lor pînă ce una dintre ele reuşeşte să-şi surprindă rivala imprudentă sau stîngace şi s-o omoare fără pericol. tocmai datorită fascinaţiei acestui strigăt pe care îl imită. la o distanţă de trei sau patru metri de stup străbătînd de-a lungul pereţilor dubli ai stupului celui mai bine închis. ea e primită de popor şi. se aşează între ele. adeseori. pline de respect. de altfel. de altfel. O . se nasc două regine în acelaşi timp. minată de aceeaşi dorinţă. că. şi cele două războinice cuprinse de o spaimă comună iau poziţie de luptă. care o înconjoară şi o hărţuiesc.

ce naşte din propria-i ţarină. la rîndu-i. fie că un semn nedesluşit al cerului le sfătuieşte să fie prevăzătoare. lucrătoarele rămase în stup dau drumul uneia din captive care reîncepe aceleaşi tentative ucigaşe. Atunci ele dau voie celei de a treia regine să ucidă captivele. Pe de altă parte. Dar. a avut în vedere toate urmările. SWAMMERDAM vorbeşte de un stup care. după a doua roire.mare restrişte ameninţă republica. care soseşte spre seară. . Toate împrejurările sunt asemănătoare în afară de faptul că albinele din urmă sunt mai puţin numeroase. stupul este sărăcit şi depopulat şi mai sunt atîtea goluri de umplut înainte de venirea iernii. trupa este mai puţin prudentă şi nu mai are cercetaşe. cum strigătul său trebuie să străbată zidurile unui mormînt. care le-ar nimici una după alta. fecioară. recunoaşte şi înţelege numaidecît ce prevesteşte dialogul dintre fecioara ce rătăceşte şi captivele ei duşmance. Tînăra regină. dacă tinerele regine. Ea aude. prin roiurile sale şi prin roiurile roiurilor sale. deja neînvinsă. viaţa îşi reia cursul obişnuit şi ele se reorganizează cu şi mai multă rîvnă. scoate aceleaşi strigăte de mînie pentru a părăsi. lucrătoarele îi acoperă pe dinafară cu un nou strat de ceară şi nerăbdătoarea lucrează cu înverşunare. De obicei. aşteptarea a întărit-o pe tînăra regină fiind acum în stare să înfrunte pericolele călătoriei. pînă la depopularea totală a cetăţii-mamă. Această înmulţire extraordinară se observă mai ales după iernile aspre. e înăbuşit. măcar că roade o piedică vrăjită. stupul după trei zile în fruntea unui al treilea roi şi aşa mai departe în cazul frigurilor roirii. a dat naştere la treizeci de colonii într-un singur anotimp. bine pregătite. cu cât aproape toate lucrătoarele sunt foarte tinere. Multe colonii nu roiesc decît o singură dată. îi răspunde eroic din adîncul temniţei în care se află. ar cădea repede pe mina reginei mai mari. pentru a cerceta intrările cetăţilor miraculoase. în timp obişnuit. şi-au dat seama de primejdia ce ameninţă specia. fie că-şi dau seama de slăbirea peste măsură a coloniei. îşi cunosc ceas cu ceas îndatoririle pentru a evita orice surpriză a unui instinct nesatisfăcut şi pentru a împăca două forţe vrăjmaşe. după plecarea lui. care aşteaptă sâ vadă lumina zilei. cunoscîndu-şi destinul şi datoria ei regească chiar înainte de a fi putut arunca o privire în viaţă şi înainte de a şti ceea ce este un stup. ar reuşi să iasă din celule. VIII Această închisoare prelungită le este prielnică tinerelor fecioare care ies din celule mature. ca şi cînd albinele. sună a gol şi stuparul. provocările rivalei sale şi. ca din basme. De aceea. fără să-i treacă prin gînd. albinele renunţă să se împartă şi mai mult. în legătură neîntreruptă cu voinţa de nepătruns a naturii. Dar geniul stupului. cînd zumzetul cîm-piei se potoleşte şi totul este învăluit în liniştea stelelor. "frigurile roitului" sunt destul de rare în coloniile puternice şi bine cîrmuite. cele mai multe nu roiesc chiar deloc. Ele ştiu prea bine că. timp. IX Plecarea celui de al doilea şi celui de al treilea roi seamănă eu aceea a oelui dintîi. Gardienele. el este cu totul deosebit. pe măsură ce una din întemniţate subţiază pe dinăuntru pereţii turnului. Al doilea roi sau roiul secundar părăseşte atunci locuinţa avînd în fruntea lui prima născută dintre regine. viguroase şi gata să-şi ia zborul. luînd odată o hotărire precisă. Imediat. în acelaşi. Dar.

X Dar legea viitorului este atît de puternică. Tot viitorul lor depinde de zborul nupţial ce va avea loc. încât s-ar putea presupune că geniul stupului face şi aici o socoteală exactă şi tainică. XI Nu vom urmări peripeţiile acestor roiuri. închid poarta violenţelor viitorului. alteori. pentru a o înfăşură şi a o ascunde cu mii de aripi devotate sau a se pierde cu ea cînd dragostea o duce atît de departe de noul stup. . am putut să constat că acest raport. Reginele şe regăsesc în stup. pe care noi nu o avem niciodată. încât nici o albină nu dă înapoi în faţa acestor îndoieli şi primejdiile moarte. două sau trei regine captive scapă de sub supravegherea gardienelor şi se amestecă cu roiul care se formează. lucrătoarele iau poziţie în jurul luptătoarelor şi. . nu este nici simpla întîmplare. îndată ce au găsit adăpostul. Adesea. pentru a nu o pierde din ochi. fiecare din tinerele regine periculoase găseşte o mînă de lucrătoare pentru a-i împărtăşi soarta şi a o însoţi în această călătorie unde au numai de pierdut şi nimic de cîştigat. duşmance ale dezordinii. Afară de aceasta. Cine le dă această energie. Şi. elanul ori slăbiciunea trecătoare a unui gînd ori a vreunui instict sau sentiment care măreşte sau micşorează puterea roiului. decît o regină stearpă.pe aici cele mai tinere. în învălmăşeala plecării. se foloseşte de zborul de roire pentru a se împerechea şi atunci ia după ea tot poporul la o înălţime şi la o distanţă extraordinare. două roiuri se unesc. Uneori. Ele nu au în fruntea lor. înconjurată de trîntori. O pasăre ce trece. pentru a reprezenta viitorul. atunci cînd cea mai bună a ieşit învingătoare. În practica apicolă. una din tinerele regine.energică şi sprintenă zboară mult mai departe şi din primele clipe îşi călăuzeşte tot poporul ce o urmează mult mai departe de stup. în afară de speranţa unui instinct satisfăcut. în jurul fiecărei regine care nu se va mai reîntoarce se îngrămădesc culegătoare foarte vîrstnice alături de tinere lucrătoare care vor înfrunta pentru prima dată înălţimile ameţitoare ale azurului. pe acolo cele mai vîrstnice. uită trecutul. se împrăştie pe faguri şi regăsesc cărarea liniştită a florilor care le aşteaptă. dornice de lucru. era cam acelaşi. adică de naşterile ce vor urma. cîţiva stropi de ploaie. o greşeală şi nenorocirea nu mai poate fi împiedicată. cea de a doua şi a treia emigrare sunt mult mai îndrăzneţe şi soarta acestor colonii pribege este plină de primejdii. să rupă cu trecutul la fel cum fac cu un duşman? Cine alege din mulţime pe acelea ce trebuie să plece şi cine le înseamnă pe acelea care rămîn? Căci nu cutare sau cutare clasă trebuie să plece sau să rămînă. Cînd cetatea-mamă a luat această hotărîre. dacă ţinem seama de puiet. scot afară leşurile. Albinele o ştiu prea bine încât. un vînt rece. Am încercat de mai multe ori să-mi dau seama de raportul dintre numărul de albine ce-l compun faţă de numărul acelora care rămîn. ocazia. aceste roiuri secundare şi terţiare' sunt readuse mereu în stup. mai mult. Entuziasmul roiurilor secundare şi terţiare este egal cu acela al primului roi. ele părăsesc adesea totul pentru a o însoţi pe tînăra lor stăpînă în căutarea iubitului. şi cu toate că greutăţile experienţei nu mi-au îngăduit să ajung la o precizie matematică. cînd încă drumul neobişnuit al întoarcerii este încîlcit şi începe să se şteargă din memoria lor. Ele sunt numeroase şi adesea complicate. în pofida dragostei pentru casa lor de o zi şi a lucrărilor începute.

himenopterelor din specia Cynipidelor.dar să nu uităm că această realitate nu este realitatea naturii celei dintîi.XII Pentru a scurta povestirea noastră. suverană unică. căci în pădurea de origine coloniile erau mult mai depărtate decît astăzi . lepidopterelor din genul Psyche. Dar faptul nu era. Pentru a fi la fel cu mama pe care o înlocuieşte. îşi . aceasta nu se datoreşte niciodată lipsei de trîntori care sunt mereu numeroşi şi vin de foarte departe. etc. atît de folositoare? Se teme natura că inteligenţa femelelor le va conduce să micşoreze peste măsură numărul acestor paraziţi păgubitori. se căznesc să ouă. Cu toate acestea. se preocupă pătimaşă de înmulţirea masculilor. acest lucru nu este mai surprinzător decît alte mii de fenomene asemănătoare căci. Ea mai tulbură şi alte legi pentru a obţine trîntori şi. depăşesc soluţia şi. această întîlnire este întîrziată. iar cum trîntorii nu lucrează niciodată şi trăiesc după urma muncii harnicelor albine. Cu toate acestea. Dacă. frigul sau ploaia o reţin mai mult timp în stup şi. să reînnodăm firul de la momentul în care regina. în ciuda ovarelor lor atrofiate. după cîteva săptămîni. cum putem desluşi intenţiile naturii care protejează astfel trîntorii. Dar. una din aceste prevederi exagerate şi orbeşti care nu disting cauza răului. La urma urmei. aşa cum am văzut. Mai degrabă. a acestei prudenţe sau a acestui capriciu uimitor al naturii ce poartă numele de partenogeneză şi care este comun unui anumit număr de insecte . ea nu este stearpă. ea este încă fecioară. Dar tot aşa de des ele îl îngăduie. cînd o regină nu este fecundată. în stare să depună ouă. ca şi cînd ar fi fost fecundată. şi-a omorît surorile în leagăn. fecioria ei este veşnică. în sfîrşit. pe seama lucrătoarelor. Aşa cum am mai spus-o. Dacă regina piere sau se rătăceşte în timpul zborului de nuntă. urmează ruina şi dispariţia totată a coloniei. deci.puricilor plantelor. cînd studiezi mai bine aceste lucruri. Cu toate acestea.în realitate. deşi fecioară. deoarece spiritul politic al stupilor din aceeaşi prisacă este la fel de felurit ca acela al naţiunilor de pe acelaşi continent. găsim în poporul orfan două sau trei lucrătoare mînate de setea de a-şi perpetua specia astfel încât. în special acelea ale naşterii. Dar este sigur că. căci nu culeg nici pentru ei şi nu se îngrijesc nici de propria lor întreţinere. chiar aripile sale încă nedezvoltate o împiedică să facă marele zbor cerut de organismul trîntorelui. uneori. produce o catastrofă? În realitate . unde miraculosul şi neprevăzutul te întîmpină la tot pasul mult mai mult şi mult mai puţin omenesc decît în basmele cele mai fermecătoare. după puţin timp. Reginafecioară este. odată cu moartea ultimelor lucrătoare sleite. Pe de altă parte. învoindu-se la acest lucru. de cele mai multe ori. ele comit o greşeală. ele sunt adesea potrivnice acestui măcel. cu învoirea supuselor. recunoscută în conştiinţa porului său. fără a ţine seamă de aceste cauze mai reale. mai puţin demn de mirare. poate. nu mai este nimeni care s-o înlocuiască şi larvele de lucrătoare au trecut de vîrsta transformării regale. Sîntem aici în faţa acestei mari anomalii. din această cauză. greşeala a fost făcută şi iată-le în faţa primei născute. pentru a preveni un accident supărător. surpriza devine atît de obişnuită. încât îţi pierzi repede cumpătul. dar de neînlocuit pentru perpetuarea speciei? Oare o face dintr-o reacţie exagerată faţă de nefericirea reginei sterpe? Sau este. dintro cauză oarecare. atît de nefolositori. Din regina-fecioară vor ieşi mii de trîntori şi fiecare din aceşti bărbaţi vor avea milioane de spermatozoizi din care nici unul nu a putut să se furişeze în organismul reginei-fecioare. natura. chiar şi cînd nu par să aibă de gînd să roiască de două ori. ea va trebui să-şi întîlnească iubitul după primele douăzeci de zile de la naştere. deci. dar din toate ouăle depuse atît în celulele mari şi mici nu vor ieşi decît trîntori.

Ea are. Odată celula închisă. preţul triumfului său cu o precizie atît de avară. cel mai iscusit se aruncă asupra adversarului neînarmat. Aceste triunguline sunt larvele primare ale unui parazit specific albinei sălbatice şi solitare. natura porunceşte ca ei să stea liniştiţi atît timp cât sunt pe spatele albinei. pe de altă parte. uneori. nu ştiu ceva mai izbitor în această privinţă decît povestea înmulţirii triungulinelor Sitaris Colletis. în acest fel învingătorului nostru îi lipseşte tocmai atîta hrană cât a mîncat . spune Dl. din aceste ouă. îl ridică deasupra capului său şi îl ţine aşa între mandibule ore întregi. Ele pindesc albina la intrarea ei în aceste galerii şi. în timpul luptei. Dacă lupta dintre cei puternici şi cei slabi ar avea loc acum. Se va vedea. dar poate nechibzuită care supără serios voinţa inteligentă a unei vieţi. căruia îi datorăm povestirea acestor suprin-zătoare aventuri. Iată-l. cinci şi uneori mai multe. ele aşteaptă răbdătoare clipa prielnică. la fel ca şi din acelea ale fecioarei-mamă nu ies decît trîntori. îşi zideşte şi îşi umple fagurii. Dar. în sfîrşit. o altă triungulină rămasă singură sau victorioasă asupra rivalului său s-a năpustit asupra oului şi a început să-l mă-nînce. mai complexă decît altele. pentru a nu ne depărta de lumea albinelor noastre. XIII Noi presupunem că aici intervine o voinţă superioară. omorît şi celălalt se găseşte singur în prezenţa oului aşa de scump şi cîştigat cu atîta trudă. Măcelul celor slabi este mare. instinctul lor o cere şi. De obicei. nu ar fi nimic de spus şi totul s-ar petrece după legea universală. Asemenea intervenţii sunt destul de dese în lumea insectelor şi este foarte interesant să le cercetăm. Dar natura. Cel mai tare. inevitabila luptă a selecţiei naturale începe imediat între triunguline în jurul singurului ou. lupta este bine orînduită. care îşi clădesc cuibul în galerii subterane. lucru de altfel uşor de făcut. Ea îşi cufundă capul cu lăcomie în spărtura făcută de predecesorul său şi începe îndelungatul ospăţ care trebuie s-o schimbe în Insectă perfectă şi să-i dea mijloacele necesare să iasă din celula în care este sechestrată. în consecinţă. fără să bănuiască "măcar că odată cu el închide în celulă şi moartea progeniturii sale. patru. că mai multe amănunte din această povestire nu sunt aşa de străine omului pe cât am fi tentaţi să o credem.să-l înlăture pe acest nou duşman.văd mădularele cum prind putere sub vraja unei dorinţe nebune şi reuşesc cu greu să depună cîteva ouă. În timp ce ea cutreieră florile. sunt cazuri în care ai zice că ea nu a avut răgazul să-şi descurce combinaţiile. pînă cînd îşi dă duhul. încât un ou întreg ajunge tocmai bine pentru a hrăni o singură triungulină. Dar. toate sar asupra lui şi nevinovata Colletes închide grijulie celula plină cu hrană. Mayet. de altfel. Colletis. Dar. de îndată ce un ou a fost depus. în grupuri de trei. Şi. care vrea această luptă de încercare. Atunci. cînd răsplata este imposibilă şi cînd soarta învingătorului este la fel de nenorocită ca aceea a învinşilor. de exemplu. Dar. poţi observa aici mai bine anumite dorinţe ale naturii şi le poţi surprinde în cadrul experienţelor ce le-am putea crede neterminate. dar acest lucru nu are prea mare importanţă. Această lume fiind mai numeroasă. ultimul învingător trebuie. se prind de perişorii albinei şi se aşază pe spatele ei. o mare dorinţă generală pe care o vădeşte peste tot şi anume: îmbunătăţirea fiecărei specii prin victoria celui mai tare. căci triungulină care îşi potoleşte foamea prenatală se lipeşte cu atîta îndîrjire de ou. încât nici nu se mai gîndeşte să se apere. nu ştim de ce. cu condiţia ca răsplata învingătorului să fie sigură şi eficace. a socotit. "În acest fel.

ultimul său duşman înainte de a muri şi. cu toate că este rareori atît de limpede. Se întîmplă oare ca marea putere care ni se pare oarbă. izolaţi de o întîmplare contrară intenţiilor naturii. se întîmplă oare să facă greşeli? înalta ei înţelepciune pe care o invocăm atunci cînd atingem hotarele raţiunii noastre. XIV Acest caz. nu ştie încotro să o ia. că ceea ce ea vrea să menţină se menţine uneori datorită altor precauţii. după ce se învîrteşte în jurul ei. nu ar fi scăpat astfel de sub puterea minunatei şi prevăzătoarei legi care cere peste tot biruinţa celui mai tare. de obicei. înţelege ea oare să menţină ceva? Natura. se va spune. cine are dreptate. în inima noastră şi în partea neştiută a creierului nostru. este un cuvînt cu care învă-luim necunoscutul şi puţine lucruri hotărîte ne . Vedem pe viu înfruntarea dintre voinţa conştientă a triungulinei care vrea să trăiască şi voinţa obscură şi generală a naturii care doreşte tot aşa de mult ca ea să trăiască şi chiar să-şi întărească şi să-şi îmbunătăţească viaţa mai mult decît propria-i voinţă nu ar putea-o ajuta să o facă. dacă are scăpări. putem spune că 'natura nu ştie mereu să-şi cumpănească mijloacele cu scopul. mai docilă sau mai inteligentă. pe care ea le-a luat chiar împotriva propriilor sale precauţii şi. deoarece ea cere imperios masculi. în cazul care ne interesează. ar avea deci şi scăpări? Şi. care ne face atît de orgolioşi. este probabil că şi în corpul nostru. înţelegînd prea bine dorinţa naturii. adesea. Voinţa sau spiritul naturii lucrînd în stomacul nostru. din toate acestea că partenogeneza reprezintă un pericol. cine le îndreaptă? Dar să ne reîntoarcem la intervenţia ei irezistibilă care ia forma partenogenezei. nu trebuie să se deosebească cu nimic de spiritul sau voinţa pe care ea le-a aşezat în animalele cel mai puţin evoluate. cine ar îndrăzni să afirme că intervenţii mai ascunse. dacă unii indivizi. care. în plante şi chiar în minerale. E oare bine ca această inteligenţă. Mai întîi. doarece viaţa pe care o orînduieşte şi pe care o întreţine îi dă mereu dreptate. moare la rîndu-i. deci să se unească cu acele forţe şi să le adauge greutatea sa neaşteptată? XV Avem oare dreptul să conchidem. chiar de împrejurări străine pe care ea nu le-a prevăzut? Dar oare prevede ea. ne priveşte îndeaproape şi pe noi oamenii. e bine. printr-o curiozitate neexplicată. pe care le întîlnim într-o lume ce ne pare foarte depărtată de a noastră. Mai apoi. Şi să nu uităm că aceste probleme. neputincios de a îndura prima năpîrlire. rămîne agăţat de coaja oului sau va mări numărul înecaţilor din sucul dulce al mierii". nu este singur în istoria naturală. dar cuminte şi fără greş. dar nu mai puţin primejdioase. i-ar înmulţi la infinit? Nu ar risca să-şi distrugă specia? Trebuie oare să credem că sunt intenţii ale naturii pe care ar fi periculos să le înţelegi şi funest de a le urma cu prea multă dăruire şi că una din cerinţele ei vrea să nu fie pătrunse şi urmate toate dorinţele ei? Nu este oare aici unul din pericolele ce ameninţă chiar rasa omenească? Căci noi înşine simţim în noi forţe necunoscute care ne împing tocmai la contrariul a ceea ce inteligenţa noastră cere să facem. îmbunătăţirea impusă distruge chiar existenţa celui mai bun şi Sitaris Colletis ar fi "dispărut de mult timp. natura sau albina? Ce s-ar întîmplă dacă albina. nu au loc niciodată în sfera conştientă a activităţii omului? La urma urmelor. Dar. totul să se petreacă aidoma. ar îndeplini-o pînă la exagerare şi.

decît o simplă întîmplare fericită care supravieţuieşte unui milion de întîmplări nefericite? XVI Se prea poate. orhideea pricăjită a plaiurilor noastre (noi putem prezenta aici amănunte despre această capcană miraculoasă descrisă de către Darwin. datorită cleiului rondelelor. că o voinţă. nu este oa praful. noi gravăm. să nu ne concentrăm atenţia nici chiar asupra primilor reprezentanţi necunoscuţi din regnul animal ce se înfiripă: Protozoarele. al plantei rostellum şi ai retinacle-lor. Să ne concentrăm atenţia asupra vegetalelor. CARTER. Cînd o albină se aşează pe o floare. să le putem atinge şi să ne putem lipi urechea de ele cuprinşi de o curiozitate salvatoare. imensă şi uluitoare prin mijloace atît de meşteşugite. "Destin". etc. dar aceste întîmplări fericite ne dau in acest caz lecţii de admiraţie care egalează pe acelea pe care le-am găsi deasupra simplei întîmplări. "Viaţă". care se comportă întocmai ca animalele. Această calitate şi această cantitate s-ar putea menţine prin alte mijloace? Şi nu cumva ne înşelăm noi crezînd că vedem prudenţă acolo unde nu este. Dar dacă partea noastră lăuntrică rămîne învăluită în taină. cum ar fi Amoeba care pîndeşte cu o aşteptare prefăcută tinerele Acinetes la ieşirea din ovarul matern. Experienţele celebrului microscopist H. se lipesc de capul insectei care. demonstrează. care se sfîşie şi dă la iveală cele două rondele vîscoase. Poliniile. atunci . Fiecare din aceste măciuci (două la număr) se termină la extremitatea inferioară printr-o ron-delă vîscoasă (Retinacolul) închisă într-un fel de sac membranos (Rostellwn). este sigur că cel puţin unul din aceste vase. "Geniu al Speciei" şi multe altele. Dar. că există mişcări şirete în infuzorii lipsiţi de orice organism aparent. Dar Amoeba nu are nici sistem nervos şi nici vreun organ ce se poate observa. poate. orice nume le-am da. Să nu privim numai fiinţele care au o licărire de inteligenţă sau de conştiinţă şi care pot lupta împotriva legilor oarbe. Atîta e şi nimic mai mult. ci este aglomerat sub formă de mici măciuci numite masă de polen. în acest moment. şi anume cel mai mare. atinge sacul memtranos. ele nu au încă tentacule veninoase. ce poartă pe pînte-cele sale cuvîntul: "Natură". să studiem mai degrabă inteligenţa afişată de unele din florile noastre cele mai simple pentru ca vizita unei albine să ducă negreşit la fecundarea încrucişată ce le este necesară. care sunt nemişcate şi par toate supuse tuturor fatalităţilor şi fără să ne oprim la plantele carnivore.M. Este adevărat. "Infinit". atît de minunat. încât putem spune. Să privim jocul combinat. care împodobesc concepţia noastră despre univers.îndreptăţesc să-i atribuim un scop sau o inteligenţă. alungindu-se pentru a pompa nectarul. cuvintele: "Natură". la Drosera de pildă. Dar iată-o descrisă în cîteva cuvinte: polenul.J. capul său. Umblăm aici cu nişte vase ermetic închise. după formă şi mărime. "Providenţă". "Moarte". care se deschide la cea mai mică atingere. după cum cei care au trăit înaintea noastră au statornicit cuvintele: "Dumnezeu". că ele depăşesc tot ceea ce geniul omului este capabil să organizeze. într-adevăr. cuprinde o forţă foarte reală. fără să exagerăm. căci inscripţiile fiind mai puţin ameninţătoare. dorinţe şi preferinţe se manifestă încă în embrionii atît de minusculi de mixomicete. cea mai reală dintre toate şi care ştie să menţină pe globul nostru o cantitate şi o calitate a vieţii. "Recunoştinţă". Pentru a nu-i atribui mereu inscripţia Necunoscut care descurajează şi obligă la tăcere. "Selecţie". cel puţin am cîştigat curajul să ne apropiem de aceste vase. a aderenţei şi a înclinării matematice şi automate a poliniilor din Untul vacii. deoarece ea ştie că. in Untul vacii.

imaculată şi puritatea fără de pată a unui bloc sticlos. În orice caz nu putem găsi la ele nici cea mai mică urmă din acele organe în care ia naştere şi sălăşluieşte de obicei voinţa. ci forţa inconştientă şi indivizibilă le ajută să întindă curse altor forme ieşite din sînul aceleiaşi Naturi. declanşările succesive şi calculele stigmatului plantei Pedicularis Sylvatica. Mineralelor. care sunt ultimele imagini ale unei vieţi care mai are încă legături cu viaţa noastră. Să nu ne depărtăm de florile noastre. dar că altele. toate organele acestor trei flori încep sa se mişte la fel ca figurile mecanice din bîl-ciurile noastre. inteligenţa. am mai putea reaminti straniile fenomene de cicatrizare şi de reintegrare cristalină despre care vorbeşte Claude BERNARD. acum măreaţă a cristalului de rocă cu fierul. să urmărim. mereu în aceeaşi parte şi în acelaşi sens. cearta lor. victoria posibilă a celui mai slab asupra celui mai puternic. în lipsa acestor combinaţii miraculoase. aşa cum a făcut-o RUSKIN în Ethics of the Dust. tija midi măciuci se slăbeşte şi se trage înapoi. aceste flori nu ar fi putut supravieţui. adică în scurtul timp necesar insectei pentru a termina de pompat tot nectarul şi să-l transpore pe o altă floare. admirabilul studiu al lui Ch. obiceiurile. Dacă aceste două coarne încărcate cu polen ar rămîne drepte şi ţepene. în momentul în care albina pătrunde într-o orhidee vecină. ceea ce lucrează în ele în chip atît de minunat vine direct de la ceea ce în altă parte am numit-o "Natura". pe drept sau pe nedrept. mai puţin variată şi mai puţin vrednică de uimire. nu le atribuim nici una. fără ca viaţa care se risipeşte cu atîta dărnicie pe pămînt să ne fi părut mai puţin de neînţeles. să observăm cum. le-ar fi înlocuit. etc. Nu inteligenţa individului. Nu mai este vorba de animale sau de insecte. de asemenea. iniţiativa unei acţiuni. cînd un corp străin vine să le tulbure planurile care sunt mai vechi decît tot ceea ce imaginaţia noastră poate concepe. ele ar atinge şi ar sparge numai sacul membranos al celei de a doua flori. pentru toate detaliile acestei drame intime a lumii inconştiente a florilor. el se va găsi exact la nivelul stigmatului deasupra căruia trebuie să răspândească praful de fecundat (vezi. să demontăm dubla basculă perfectă a anterelor salviei. Darwin: De la ţecondation des Orchidees par Ies insectes et des bons effets du croisement. . care încep să prindă viaţă de îndată ce un trăgător iscusit a lovit punctul negru al ţintei. 1862). bulbul oare conţine polenul se înclină şi gradul său de înclinare este astfel calculat încât. care vin să atingă într-un loc corpul insectei care o vizitează. să atingă într-un loc precis stigmatul unei flori vecine.cînd părăseşte floarea. fără ca nimeni să fi observat lipsa celor dintîi. lupta acum înspăimîntătoare. de exemplu cuarţul atotputernic care cedează curtenitor în faţa umilului şi vicleanului epidot şi îi permite să-l înfrîngă. la apariţia albinei.. le ia ca pe nişte coarne umflate. expansiunea regulată. Se poate spune că. Şi de aici putem crede că aceste curse sunt altceva decît pure accidente fixate de o obişnuinţă şi ea întîmplătoare? Nu avem încă dreptul să o credem. cărora le atribuim o voinţă inteligentă şi personală datorită căreia supravieţuiesc. Dar aici taina ne este prea străină. la capătul a treizeci de secunde. care n-ar fi avut nevoie de fecundare încrucişată. în momentul în care albina va intra în floarea vecină. caracterul şi şireteniile cristalelor. apoi felul cum primesc sau resping duşmanul. care respinge de la început toate murdăriile şi creşterea bolnăvicioasă. Prin urmare. Am putea merge şi mai departe şi să arătăm. Geniu! lui Orichis Morio (Untul vacii) a prevăzut acest neajuns şi.. dar ele nu ar atinge stigmatul sau organul feminin care trebuie fecundat şi care este aşezat sub sacul membranos. imoralitatea vădită a fratelui său care le acceptă şi se răsuceşte nefericit în gol. pentru oa la rîndul său.

Tot ceea ce putem constata este că o anumită specie vieţuieşte şi că natura. fără a putea spune unde se află. au căzut victimele inteligenţei ei superioare. În aşteptarea acestei clipe. avem de nenumărate ori ocazia să recunoaştem că eroarea este un act de prudenţă care întrecea puterea de pătrundere a primelor noastre observaţii. că ar fi hazardul. şi geniul pe care nu ni 1-a arătat undeva ea ni-l descoperă în altă parte. care par întru totul a fi acte de prudenţă şi de inteligenţă. cu toate că ştim foarte puţine lucruri. Nu e cu putinţă să ştim dacă o specie a supravieţuit în ciuda intenţiilor primejdioase ale voinţei superioare. independent de acestea sau. putem descoperi că. De unde izvorăsc ele? Din fiinţa care le făptuieşte sau dîn forţa care îi dă viaţă? Nu voi spune "puţin interesează". lucru pe care ea îl consideră folositor. ci. care le-a uitat sau le-a năpăstuit? Tot ceea ce ne este dat să mai aflăm sunt formele surprinzătoare şi uneori vrăjmaşe ce le ia. Dar cine ne va spune cîte alte specii. În orice parte ne-am îndrepta privirile el domină inteligenţele noastre. Dar. Ea a pus cele trei flori de care vorbim în condiţii atît de grele încât să nu se poată fecunda între ele.XVII Şi. o mulţime de aparenţe ne fac să credem că există ceva deopotrivă cu gîndurile noastre cele mai înalte ce se desprinde din cînd în cînd dintr-un fond comun pe care suntem chemaţi să-l admirăm. cele mai independente. uneori. poate. Chiar în micul cerc pe care-l cuprind ochii noştri. provoacă şi susţin întîmplările fericite. în sfîrşit. fie că ar fi natura care se sileşte să întreţină şi să amelioreze părticica de viaţă pe care floarea a luat-o. spunînd că ceea ce se agită la suprafaţă ia măsuri de precauţie împotriva geniului însuşi care-i dă viaţă. uneori într-o inconştienţă perfectă. dimpotrivă: ne-ar interesa foarte mult să ştim acest lucru. dacă natura pare să se înşele undeva. aşteptînd să cunoaştem acest lucru. dar el reapare imediat în organul însărcinat să repare greşeala. necunoscute nouă. pare că are dreptate în această privinţă. El pare că greşeşte uneori. acest ocean ia măsuri de precauţie pentru a menţine ceea ce se agită la suprafaţa lui sau dacă trebuie închis cel mai straniu din cercuri. Capriciile acestui geniu rămîn de nedesluşit. fie că ar fi floarea care se străduieşte să întreţină şi să perfecţioneze viaţa pe care natura a rînduit-o în ea. El este oceanul circular. fie. fără ca noi să-l înţelegem deloc. iuţind inteligenţa victimelor sale. peste moarte şi hărăzeşte celor două surori de neîmpăcat armele minunate sau obişnuite care-i răscolesc şi-i împodobesc sînul. este că ea crede de folos să îndrepte în alt loc presupusa sa greşeală. iată nişte întrebări la care nu ştim cum am putea răspunde. şf ă rinduit ca ele să fie fecundate de vecinele lor. în sfîrşit. Dar. fluid care ne însufleţeşte şi pe noi şi pe restul lumii şi . mal înfricoşător sau mai dulce. Ni se pare. nu vor fi decît nişte clipo-ciri supuse. ar fi greu să nu recunoaştem că unele fapte. fluidul extraordinar pe care-l numim viaţă. în consecinţă. care pînă la sfîrşit reuşeşte să îndrepte hazardul. că o eroare iese din acest fond comun. Astăzi o numim natură şi mîine îi vom da. imensa întindere de apă ce nu scade niciodată şi faţă de care gîndurile noastre cele mai îndrăzneţe. un alt nume. numai prin ele însele. XVIII A şti dacă acest geniu. presupunînd că ar putea să greşească. dar puterea lui rămîne mereu aceeaşi. alteori cu un fel de conştiinţă reală. el domneşte deopotrivă şi cu acelaşi duh peste viaţă. cu toate acestea.

fără să mai vadă această apariţie uimitoare şi fatală. Iubiţii care o înconjoară nu ştiu cine este atîta timp cit stă printre ei. universul s-ar fi înfăţişat ca o enigmă mai uşor de pătruns şi mai puţin vrednică de milă decît aceea pe care ne silim s-o dezlegăm. Dar. pentru a aprinde flăcările soarelui. în timpul ieşirii lor năvalnice. ar fi întrebuinţat numai pe jumătate geniul pe care-l risipeşte în jurul împerecherii încrucişate şi în jurul altor dorinţe curioase. fecundarea acestor regine sa făcut rar şi a fost efemeră). al căror singur motiv de a fi este dragostea. Am putea crede că. pentru a cărei îndreptare ea îşi sleieşte forţele sale cele mai minunate. sărutare ce-l va cununa cu moartea şi cu fericirea în acelaşi timp. pentru a asigura viaţa. S-ar părea că ochii lor minunaţi. că dormeau împreună pe aceeaşi faguri. pentru a micşora suferinţa. În cei mai buni stupi pot exista. În jurul reginei fecioare şi trăind cu ea în furnicarul stupului se agită sute de trîntori pătimaşi. dacă firea. pentru a-i alcătui un alai de mai bine de zece mii de pretendenţi. prin colţurile cele mai ascunse ale zării. veşnic lacomi după miere. patru sau cinci sute de trîntori. lege stranie. o prisacă formată din zece colonii răspîndeşte în văzduh. ci de ceea ce este şi în aceasta trebuie să pătrundă conştiinţa noastră şi să se lege interesul nostru de viaţă. În fiecare zi. niciodată împerecherea nu are loc în stup şi niciodată o regină captivă nu a putut fi împerecheată (recent. Şi aici natura a luat măsuri extraordinare pentru a favoriza împerecherea masculilor şi femelelor ieşite din strămoşi diferiţi. Din această mulţime va fi ales numai unul singur pentru sărutarea de o clipă. Dar nu este vorba acum de ceea ce ar fi putut fi. care în orice alt loc înving toate piedicile. la un moment dat. pentru a îndepărta întâmplările nenorocite. poate. nu o recunosc şi nu o doresc decît atunci cînd ea pluteşte în albastrul zării. care le împodobesc tot capul aidoma unui coif scînteietor. De altfel. această nebună risipă a naturii. căci o înconjoară douăzeci sau treizeci de triburi sosite din toate cetăţile de primprejur. hoarda cu panaş se năpusteşte în căutarea soţiei celei mai majestuoase şi mai neîntrecute cum nu există în nici o poveste cu prinţese mofturoase. Să vedem acum în ce fel se petrece împerecherea reginei-albină. de la orele unsprezece la trei după amiază. profesorul Mc Lain a putut însămânţa artificial cîteva regine în urma unei adevărate operaţii chirurgicale destul de delicată şi complicată. II Nu exagerez de loc această surprinzătoare. cu cât un stup se apropie de pieire. capriciu. cu atît numărul trîntorilor este mai mare. pe cînd ceilalţi vor zbura fără rost în jurul perechii înlănţuite şi vor pieri în curînd. pe care nimic nu a obligat-o s-o decreteze.că.care este chiar acela care dă naştere gîndurilor noastre. ei o vor căuta în văzduh. că au îmbrîncit-o. pentru a îndulci disperarea morţii. Fără a bănui măcar că au trecut prin apropierea ei. în medie. în ciuda contactului neîntrerupt a celor două elemente neliniştite. de obicei. Se poate spune . cînd lumina îşi desfăşoară toată splendoarea şi amiaza îşi desface pînă la marginile cerului marile-i aripi albastre. . În stupii mai slabi sau îmbătrîniţi se găsesc deseori patru pînă la cinci mii căci. sau poate nepotrivire de început. cu ajutorul cărora îl judecăm şi vocii noastre cu care ne silim să vorbim despre el.

nici cu harurile pe care le răspîndeşte în calea îndrăgostiţilor celor puţin vrednici de luare aminte. nici o pradă de urmărit."Şi. Dar ei sunt organele iubirii şi darurile cele mai măreţe şi cele mai inutile sunt aruncate cu amîndouă mîinile în abisul viitorului. În aceleaşi fiinţe mici putem vedea zgîrcenia ei nedreaptă şi risipa ei fără sens. în întunericul stupului. Unul dintr-o mie va descoperi. Dacă aceştia ar fi aproape orbi şi lipsiţi de miros. Fiecăruia dintre iubiţii ei improbabili. prezenţa fecioarei regale. Iată o pildă de disproporţie care se observă aproape peste tot între darurile pe care ea le hărăzeşte dragostei şi acelea pe care le dă cu zgîrcenie muncii. Dar natura este mereu mărinimoasă. trăiţi. înmulţiţi-vă. Ea strigă din toate părţile: "Uni-ţi-vă. Hrana li se aduce de-a gata şi îşi duc viaţa sorbind mierea chiar de pe faguri. organele sale de miros. după socotelile lui CHESHIRE. odată în viaţă. mai apoi. Totuşi. în înaltul cerului. natura i-a dăruit treisprezece mii de ochi de fiecare parte a capului. atunci cînd este vorba de funcţiile şi privilegiile dragostei. Unul dintr-o mie va trebui să urmărească o clipă în spaţiu. nu există altă lege. De cînd se naşte şi pînă cînd dispare. E de ajuns. ar produce o impresie extraordinară. . Ea nu drămuieşte cu zgîr-cenie decît organele şi instrumentele de lucru. în zadar te zbaţi şi vrei altceva dar peste tot regăseşti aceeaşi morală străină de a noastră. Ea este deosebit de aspră cu tot ceea ce oamenii au numit virtute. ea nu este zgîrcită nici cu bucuriile. din care nouă sute nouăzeci şi nouă vor fi masacraţi după cîteva zile de la nunta aducătoare de moarte a celui singur ales. Acela care ar dori să înfăţişeze cu adevărat caracterul naturii. în aleile secrete ale anterelor mierea şi polenul ascunse cu grijă. III . dacă puteţi. între favoarea pe care ea o răspîndeşte asupra aceleia care dă viaţă dintr-o plăcere şi indiferenţa cu care uită pe cei ce se zbat cu răbdare în greul existenţei. să străbată hăţişurile cele mai dese în căutarea mulţimii de flori ce se ascund. ei n-ar suferi deloc şi poate nici n-ar şti-o. pe cînd lucrătoarei neobosite nu i-a dat decît şase mii.chiar dacă îngînă mai apoi cu vocea pe jumătate: . care nu ar avea nici o legătură cu idealul nostru care trebuie totuşi să izvorască tot de la ea. În aşteptarea acestui moment. Dimpotrivă. culegătoarea cea cumpănită trebuie să zboare în depărtări. Ea trebuie să descopere în labirintul nectariilor. Dar omul cunoaşte prea puţine lucruri ca să poată zugrăvi acest portret în care el n-ar putea pune decît o mare pată de umbră din care străbat două sau trei puncte de o lumină îndoielnică. acest lucru nu mă mai priveşte". ochii săi. la care numai 'gura e neobosită. Ei nu au nimic de făcut. cu treizeci şi şapte de mii opt-sute cavităţi olfactive. Ea a împodobit antenele lor. pe cînd lucrătoarea nu are decît cinci mii. drumul femelei care nu caută să fugă. ei sleiesc proviziile cetăţii şi munca neîntreruptă a cinci sau şase lucrătoare de-abia reuşeşte să hrănească trîndăvia lacomă şi nesăţioasă a fiecăruia dintre aceşti paraziţi. nu e altă ţintă decit dragostea". Puterea naturii a deschis pînă la capăt şi fără frîu comorile sale nemaiauzite. sunt ca nişte organe de infirm pe lîngă acelea ale trîntorilor. după trăsăturile cu care ea ni se înfăţişează.un popor de zece mii de trîntori din care zece sau cincisprezece cel mult vor avea norocul să desăvîrşească singura faptă pentru care au fost aduşi pe lume.

Aici. pe cînd ceata inegală a urmăritorilor se micşorează şi se împrăştie tot mai mult. nu mai rămîne decît un mic grup neobosit. în simplicitatea sa primitivă. dusă de un dublu elan. trîntorii au şi zărit-o şi i-au respirat parfumul magnetic. De îndată ce unirea s-a săvîrşit. cei prost hrăniţi din cetăţile fără vlagă sau nevoiaşe renunţă să o mai urmărească şi dispar în gol. îmbătată de aripile sale şi ascultînd de minunata lege a speciei care-i alege iubitul şi vrea ca cel mai puternic s-o îmbrăţişeze singur în singurătatea nemărginitului. bătrînii. Cei slabi. o fecundează şi. se reîntoarce de două-trei ori pe pragul de unde şi-a luat zborul şi. să răzbată parfumul violetelor de dimineaţă sau vreun strigăt diafan al aurorei. Ea îşi ia zborul de-andaratelea. pe ici pe colo. o prinde în braţe. IV Mai toate fiinţele au simţămîntul nedesluşit că o întâmplare foarte precară. în opalul nemărginit. aidoma unei fecioare goale în braţele unui războinic uriaş.Îmi închipui că sunt foarte puţini la număr aceia care au pătruns secretul nunţii reginei-albină. Ea se avântă astfel la mari înălţimi şi într-un ţinut de lumină unde nu se încumetă niciodată celelalte albine in viaţa lor. spirala ascendentă a zborului lor înlănţuit tremură o clipă în delirul pătimaş al dragostei. unde bijbâie alene. Ea trebuie să ajungă într-un ţinut pustiu unde nu mai sunt păsări care le-ar putea tulbura misterul. Ea continuă să urce mereu. porneşte ca o săgeată în înaltul cerului. care se răspândeşte treptat în jurul lor pînă la prisăcile vecine. Ea cere o ultimă sforţare aripilor sale şi iată că alesul forţelor necunoscute o ajunge. Dar e cu putinţă să surprindem plecarea nehotărîtă a logodnicei ca si reîntoarcerea ucigaşă a soţiei. Ea nu încetează să urce. oare se cunună în strălucitoarele ţinuturi fără de sfîrşit ale unui cer albastru. Poate că această teamă moştenită dă atîta însemnătate iubirii. pîntecul trîntorelui se întredeschide. nepoftiţii. organul său se desprinde . cînd ultima adiere răcoroasă a zorilor ce se sting luptă cu fierbinţeala zilei. ea îşi alege ziua şi ceasul aşteptând ân umbra porţilor ca o dimineaţă minunată să-şi desfăşoare strălucirea peste hotarele albastre ale ţinutului de nuntă. în jurul florilor. În ciuda nerăbdării ce o stăpâneşte. Deîndată hoardele se adună şi se lansează în urmărirea ei pe marea de bucurie ale cărei hotare transparente se pun în mişcare. Regina. Ea îşi alege clipa cînd un pic de rouă învăluie ca o amintire frunzele şi florile. această idee a cărei amintire pluteşte încă asupra îmbrăţişării oamenilor. se realizează. urcă mereu şi aerul străveziu al dimineţii pătrunde adînc pentru prima oară în stigmatele pîntecului şi cîntă ca sîngele cerului în miile de fulgi minusculi lipiţi de cei doi saci traheeni care ocupă jumătatea corpului său şi care se hrănesc din adierea văzduhului. infirmii. cel puţin. cînd trandafirii şi liniştea amiezii ce se apropie mai lasă încă. În depărtare. după cum ea mai lasă în stup surori sau că nu mai este nimeni care să o înlocuiască. Ea apare atunci în pragul stupului in mijlocul indiferenţei culegătoarelor care îşi văd de treburile lor sau iese însoţită de lucrătoare agitate. un fel de pînză străvezie desparte moartea de dragoste şi că rînduiala profundă a naturii vrea ca să mori chiar în clipa în care dai viaţa. cînd şi-a întipărit bine înfăţişarea şi împrejurimile regatului său pe care ea nu 1-a văzut niciodată pe dinafară.

schimbător şi de nezdruncinat. ea nesocoteşte cea mai mare parte a legilor noastre şi sfărîmă toate măsurile cu care ne-am obişnuit. prevăzător şi indiferent. cu mici probleme grele care se pierd în noianul existenţei ca nişte turme oarbe. econom şi risipitor. priviţi-l cum se sileşte să lămurească legile bizare. Ea pecetluieşte aicd instinctul masei necunoscute. În orice caz.trăgînd după el toate măruntaiele. unic şi greu de numit. ea face semn vieţii sau morţii. ea o domină deodată ca un munte. ca peste tot. Aceasta se datoreşte faptului că în starea hibridă. Este adevărat că toate aceste lucruri se răsfrîng în ochiul nostru. nedreptatea nesimţitoare a numărului. care uneori în partenogeneză jertfea viitorul stupului pentru reproducerea neobişnuită a trîntorilor. vream să spun în lumea omului. cu cât încercăm s-a pătrundem mai mult. În orice clipă se pare că ea se înşeală la fel de bine în lumea primelor ei încercări cât şi în aceea a celor de pe urmă. cînd fenomenele întrec anumite limite. Pe cînd avea în faţa ei cîmpul nesfîrşit şi neumblat al simplicităţii. Priviţi-l. măreţ şi josnic în acelaşi moment şi în acelaşi fenomen. de altfel. DARWIN. cu atît certitudinile noastre se micşorează şi DARWIN. cu numele de excepţie. în afinităţile reciproce. morala fără înălţime care călăuzeşte marele puhoi al speciei şi care este vădit inferioară moralei pe care o poate concepe şi dori spiritul . să se apropie de ţinuturi ilogice sau periculoase. Ea dispune de două puteri care nu se înşeală niciodată şi. aripile se destind şi. De abia a reuşit să stabilească un principiu şi îndată excepţii fără număr îl copleşesc şi imediat bietul principiu copleşit este fericit să se poată adăposti într-un ungher şi să poată păstra. de exemplu. sacrifică aici pe trîntori pentru viitorul stupului. care vin să restabilească ordinea şi să îndrepte drumul cu nepăsare. la fiece pas şi dă înapoi în faţa neprevăzutului şi a nepătrunsului. rareori. şi vedeţi spectacolul nobil dar deosebit de umilitor al geniului omenesc în luptă cu puterea nepătrunsă. fără să o mărturisească prea mult. corpul golit se învîrte şi cade în abis. care nu reflectă decît o realitate corespunzătoare dimensiunii şi nevoilor noastre şi nimic nu ne dă dreptul să credem că natura pierde din vedere cauzele şi rezultatele rătăcite. La dreapta noastră. pentru a vorbi de acela care a căutat s-o pătrundă cu mai multă pasiune şi iscusinţă mai mult decît oricare altul. în succesiunea geologică şi în distribuţia geografică a fiinţelor organiazte. în variabilitate (în special în schimbările simultane numite corelaţie de creştere) în instinct. frămîntat şi nemişcat. V Ea ne scapă din toate părţile. îşi cam pierde răbdarea. ea le permite să meargă prea departe. în procedeele luptei pentru existenţă. în selecţie. ea îl populează cu mici greşeli. Acelaşi gînd. iată că la stingă. înfrîngerea inteligenţei şi a virtuţii. ea este cu mult sub gîndirea noastră dar. gîndul naturii este chiţibuşar şi neglijent. Această rînduială nu încetează să ne mire. dacă vreţi. o urmă de existenţă. ca trăznit de înfrigurările nunţii. legile misterioase şi fără legătură ale sterilităţii şi ale fecundării hibrizilor sau acelea ale variabilităţii caracterelor specifice şi generice. cu mici legi contradictorii.

încât şi . l-au lăsat să întrezărească un plan şi o inteligenţă mai uimitoare decît tot ce-şi putea închipui. îi este mai puţin teamă şi.să desluşească legătura ce există între acest adevăr şi adevărurile celelalte. Nimic nu-şi schimbă locul în viaţa lui. aceasta este mereu cuminte şi de folos.timp de secole. El crede că ceea ce este atît de mare nu ne poate îmbia să-i diminuăm măreţia. una după alta. pentru a lucra mai puţin bine decît s-ar crede. a vedea tot ceea ce e mai rău şi a urma calea binelui. unde i se înfăţişează atît de limpezi şi hotărîte? El nu se gîndeşte să tăgăduiască raţiunea şi virtutea idealului său consacrat de atîţea eroi şi de înţelepţi. el va aştepta . Cu toate acestea. de asemenea. el nu se gîndeşte să-şi părăsească idealul său omenesc. căci el are presimţirea că. Cu drept cuvînt el a putut să se teamă pînă acum că silindu-se să împace morala sa cu aceea a naturii. dacă este vinovat că separă aceste două ordini. Această contemplare. Natura nu ar putea să dea sfaturi rele unui spirit căruia orice adevăr. să nu-şi rîndu-iască purtarea după adevărul omenesc cel mai frumos şi să păşească într-o stare de provizorat excesiv. dacă e nevoie . în contemplarea sa pasionată.ce se contopeşte micului val mai limpede ce urcă în susul fluviului. Şi. poate. Pe scurt. pentru a lucra după cum îi dictează acest adevăr. acest ideal s-a format destul de departe de masa enormă a cărei frumuseţe nedesluşită pretinde că o reprezintă. tot ce ar micşora-o rămîne în rezervă. dar uneori îşi spune că. el poate coborî nepedepsit pînă la a îndrăgi ca pe nişte virtuţi contradicţiile cele mai crude şi cele mai imorale ale vieţii. în consecinţă şi adevărurile morale. pornit în căutarea adevărului şi chiar atunci cînd străduinţele sale îl duc tocmai la ceea ce nu dorea. la fel ca acele săruri insolubile ce nu se topesc decît în momentul experienţei hotă-rîtoare. Ceea ce pare la prima vedere că e făcut să te depărteze de acest ideal te învaţă numaidecît să te întorci la el. o mulţime de văi conduc la limanul dorit. dar de o importanţă neaşteptată. El ar dori să ştie dacă nu a venit momentul de a-şi supune principiile. Dar. căci experienţa omenească ne îngăduie să nădăjduim tot mai mult de la o zi la alta. El poate accepta un adevăr (inferior. cînd cunoaşte natura puţin mai bine şi cînd unele răspunsuri nelămurite încă. decît pentru a evolua odată eu el şi încă mult timp îşi va spune că evoluează cînd. această dragoste nu-l opresc ca. la fel ca şi pe celelalte. el desparte ordinea morală de ordinea intelectuală şi nu admite în cea dîntîi ceea ce este mai mare şi mai frumos ca altădată. în acest haos mai degrabă decît în sine însuşi. înohizîndu-se în sine însuşi. în fond. dar. O spun din nou. în gîndul său. să nu fi nimicit ceea ce i se părea a fi capodopera însăşi a acestei naturi. Tot ceea ce sporeşte virtutea binefăcătoare intră fără zăbavă în viaţa sa. spiritul acesta nu are dreptate cînd se întreabă astăzi dacă nu-i de datoria sa să caute tot adevărul. cum se întîmplă adesea în viaţă. nu mai are nici imperios nevoie de a se refugia în umbra virtuţii şi a motivelor sale particulare. certitudinile şi visele unei cercetări mai atente. care nu este cel puţin tot aşa de important ca adevărul propriei sale dorinţe. se apropie de vechea imagine a binelui. Dar acum. a pune fapta mai presus de gînd. totul se schimbă cu o libertate mai mare şi. destul de nepătruns pentru a putea crede în cele din urmă că adevărul cel nou le covîrşeşte şi le întrece pe toate celelalte. nu-i pare atît de important pentru a fi în adevăr vrednic de marele plan pe care se sileşte să-l cuprindă.

la fel ca şi cu toate animalele care poartă în ele o imagine a inteligenţei noastre. Rezervate şi domoale în faţa iluziei. după o clipă. trebuia ca natura să ia măsurile cuvenite pentru ca această împerechere să dureze cât mai puţin. tot i-ar mai rămîne un motiv simplu şi firesc pentru a nu-şi părăsi încă idealul omenesc. După ce a populat acelaşi cer cu pericole fără număr. Şi aşa şi este. Prea multe împrejurări ne rămîn necunoscute. la dreptate. neîncrezătoare încă. la milă. se ajunge rareori la rezultate atît de precise ca acelea descrise în cărţile noastre. Din înălţimile azurii regina coboară spre stup trăgînd după ea. măruntaiele desfăşurate ale iubitului. punînd pe seama lor . recunosc poate mărturia ucigaşă a împreunării. Unii apidologi pretind că lucrătoarele arată o mare bucurie în momentul acestei reîntoarceri atît de bogată în făgăduinţe. Cu cât el dă mai multă putere legilor care par să propovăduiască pilda egoismului. Dar. Ceva mai mult. Ele par aproape cu totul nepăsătoare. În exemplul de care ne ocupăm. dar. cu atît. se pare că ele o uită. şi alte dovezi. în acelaşi timp. Cu albinele. cu furtuni. ele aşteaptă. Atunci toate lucrătoarele sunt îngrozite şi se năpustesc să o întîmpine. Dar. ca nişte flamuri.gîndirea cea mai înaltă ce o putem atinge va mai fi timp îndelungat mai prejos de tainicul adevăr pe care-l căutăm neostoiţi. căci din clipa în care încep să se potrivească şi să se împace mai metodic părţile ce le-a rînduit universului şi sie însuşi. Ele au prevăzut totul până în clipa în care au îngăduit nimicirea reginelor rivale. cu păsări. printre alţii. în scopul împerecherii încrucişate. Ele îşi ridică frunţile. BUCHNER. cu insecte. ca împerecherea trîntorelui cu regina-aibină să nu fie posibilă decît în văzduh. la rîndul lor. Am pîndit şi eu de nenumărate ori aceste reîntoarceri nupţiale şi mărturisesc că nu am văzut niciodată vreo frămînta-re neobişnuită. a nedreptăţii şi a cruzimii. natura vrea. datorită morţii fulgerătoare a bărbatului. înainte de a-şi da drumul bucuriei. afară numai cînd era vorba de o tînără regină ce părăsise stupul în fruntea unui roi şi care reprezenta singura speranţă a unei cetăţi de curînd întemeiate şi încă pustie. îi face chiar un tablou amănunţit. de obicei. şi cu toate că primejdia ce ameninţă viitorul cetăţii este adesea destul de mare. el dă putere şi altor legi care îndeamnă la generozitate. deoarece ele sunt înscrise la fel de adînc în el pe cât sunt şi celelalte în tot ceea ce-l înconjoară. E o greşeală să le faci logice cu orice preţ şi să împrumuţi sentimentele noastre unor fiinţe atît de mici şi atît de deosebite de firea noastră. O singură îmbrăţişare este deajuns şi urmarea acestei nunţi se săvîrşeşte în chiar pîntecele soţiei. Dar dorinţele sale se împletesc ca o reţea şi legile sale cele mai de preţ vor trece prin sita altor legi care. odată ajunse aici. parcă. cu curenţi. VI Dar să ne reîntoarcem la tragica nuntă a reginei. cu picături de apă care ascultă şi ele de legi de neînvins. el găseşte că aceste din urmă legi au o potrivire tot aşa de adîncă cu firea ca şi cele dinţii. cu vînturi reci. instinctul lor pare că se opreşte. dacă nimic nu ar fi adevărat din tot ceea ce am spus mai înainte. prin urmare. nu-şi arată bucuria la care ne aşteptam. De ce oare să le înfăţişăm mai desăvîrşite decît sunt în realitate. iar prudenţa lor încetează să le mai călăuzească. se vor opune celor dinţii.

o nuntă fulgerătoare şi fără sfîrşit. unică şi minunată. pe aceea de a scăpa cât mai repede de amintirile supărătoare ale soţului care îi îngreunează mişcările. Două zile după nuntă ea începe să depună primele ouă şi. dar într-un tîrziu o vom înţelege şi iubi. nu mai părăseşte stupul. soarele. Ea n-a avut în vedere. înflăcărată de avîntul unei dorinţi mai presus decît viaţa. cu mîinile sale. apărînd în ceea ce este mai limpede şi mai frumos în jurul acestei sfere: spaţiul virginal şi fără de hotar. nu mai vede lumina soarelui decît atunci cînd va însoţi vreun roi şi rodnicia ei nu se opreşte decît odată cu apropierea morţii. el are o altă poezie pe care noi suntem mai puţin în stare să o înţelegem. tot poporul o înconjoară cu cea mai mare grijă. ca nişte mîini de mamă. Se aşează în pragul stupului şi smulge cu grijă măruntaiele inutile. ea îşi începe adevărata viaţă. o clipă perfectă de iubire. vor veni unul după altul. În spermatecă ea nu păstrează decît lichidul seminal în care înoată milioane de germeni care. decît de a povesti lucruri năstruşnice. Scopul observatorului nu este de a uimi. mulţumindu-se de data aceasta cu un tribut modest. are grijă ea însăşi să introducă şi să unească pentru un lung şi nedespărţit viitor. De altfel. Cu toate acestea. fără îndoială. cea mai feerică şi cea mai tragică pe care neam putea-o închipui. purifică în lumina imaculată acea mică parte adumbrită ce însoţeşte mereu dragostea. în mintea sa mărginită de regină practică şi barbară. Natura n-a avut de gînd să le pregătească acestor doi "atomi în miniatură". Ea nu are decît o singură grijă. scăldînd în umbră şi lumină zidurile de ceară şi perdelele de miere. odată cu trecerea ouălelor. nu e prea mult loc pentru emoţii numeroase. Printr-un schimb ciudat. se formează numaidecît cîteva grupuri care o însoţesc pe sub bolţi unde. o nuntă fantastică. tainica împreunare a elementului bărbătesc şi femeiesc din care se vor naşte lucrătoarele. ea a aşezat organul bărbatului într-o . tînăra soţie nu e mai tulburată decît poporul ei căci. purtînd în ea un bărbat fără sfîrşit. singuratică şi infinită.ceea ce nu au? Dacă unii cred că albinele ar fi mai interesante dacă ar fi aidoma nouă. o nuntă strălucitoare.fixează în sfinţenia măreaţă a înaltului cerului clipa de fericire. nepăsarea nu le stăpîneşte pe toate şi atunci cînd regina care gîfîie ajunge în pragul urdinişului. face de neuitat îmbrăţişarea şi. cum iar numi PASCAL. Adevărul profund este lipsit de această poezie. Din acest moment. ci de a înţelege şi este tot aşa de interesant să notezi pur şi simplu defectele unei inteligenţe şi toate semnele unui regim cerebral care se deosebeşte de al nostru. VII Iată. două vieţi mici şi plăpînde. într-un singur trup. căci bărbatul i-a dat tot ceea ce avea şi mult mai mult decît trebuia. înseamnă că ei nu au încă o idee precisă de ceea ce trebuie să trezească interesul unei minţi sincere. erou al tuturor sărbătorilor stupului. . Pentru a fi sigură de reuşită. din ea izvorăşte partea bărbătească şi din bărbat principiul femeiesc. să desăvîr-şească. numaidecît. decît îmbunătăţirea speciei prin împerecherea încrucişată. pătrunde cu mici paşi sfioşi. Iată beţii minunate unde moartea. aşa cum am mai spus-o. pînă în ultima sa zi. pe care lucrătoarele le culeg după aceea pentru a le duce mai departe. înzestrată cu amîndouă sexele. la adăpostul trupului ei.

în exemplul pe care-l avem în faţa noastră. oricare i-ar fi cauza.poziţie atît de specială. IX Ni s-ar putea spune. oricît de înalte ar fi ţinuturile în care s-ar desfăta. precum şi toată atitudinea noastră faţă de feluritele ordine de adevăruri . destul de vulgar. apasă atunci abdomenul şi îngăduie organului să iasă. într-un cuvînt vreun motiv oarecare face ca un obiect să ni se pară ma-i frumos decît îl văd alţii.putem spune că în acest exemplu vom trece cu vederea explicaţia fiziologică pentru a nu ne opri şi a nu gusia decît emoţia acestui zbor de nuntă care. numai admirîndu-l. în lipsă de altceva mai bun. De indată ce te apropii de adevăr. mai întîi. cu forţele generale şi veşnice. va trebui să ne bucurăm mereu de tot ceea ce este dincolo de adevăr?". oricând. al goanei pline de farmec din această nuntă de basm. ei nu vor ajunge niciodată în acele ţinuturi eterate şi nici nu se vor ridica deasupra adevărului necunoscut şi veşnic ce pluteşte deasupra oricărui lucru ca o frumuseţe nevăzută. vor afirma alţii. îl poţi înţelege. vor spune unii. Darul de a ne minuna. Acesta este tot secreţul fiziologic. al minunatului zbor de dragoste. nu vor reuşi niciodată să-şi ridice privirile prea sus. în orice clipă. de o poezie voluntară şi ireală şi că. cu sentimente. vreo iluzie sau vreo dorinţă vie. oare. Şi. Da. nu găsim bucurie decît în ele? Ni s-ar putea spune că. ci cu ceea ce este dincolo de adevărurile mărunte pe care le Întrezărim. iluzia e aceea care îi învaţă să privească. adevărul se inalţă. Şi. in orice lucru. ce a izvorât odată cu iluzia. să ne mulţumim nu cu ceea ce e dincolo de adevăr. se întreabă un poet. ca printr-un zbor prelungit să-şi dilate cei doi mari saci tra-heieni. Frumuseţea ce i-o atribuim ne îndreaptă atenţia asupra frumuseţii şi măreţiei sale reale. încât i-ar fi cu neputinţă să se slujească de el decît în spaţiu. Dacă vreo in-tîmplare. rămîne unul din cele mai pline de poezie ale acestei puteri deopotrivă de desinteresată şi irezistibilă . chiar dacă adevărul se va ivi mai curând sau mai târziu. nu se va pierde. dacă aceste iluzii jertfite n-ar fi sălăşluit şi încălzit mai întîi inima şi gîndul în care adevărurile vor coborî. să se mire şi să se bucure. cu căldura răspândită de vechile frumuseţi Închipuite acele adevăruri care. aproape supărător. Fericiţi ochii care n-au nevoie de nici o iluzie pentru a vedea cât de măreaţă este această privelişte! Pentru ceilalţi. că ne lăsăm seduşi de minciună. pentru că nu ştim unde e adevărul. vreo amintire.lucru mic în sine. . Trebuie. ceeace e cu neputinţă. să Începem a-l Îndrăgi. oricât de sus ar privi. nu s-ar fi ivit şi n-ar fi găsit un mijloc mai prielnic. poate. VIII "Şi noi. Omenirea primeşte cu cuvinte. Aceste enorme băşici ce se umplu cu aer. dar asupra căruia ne oprim atenţia pentru că înfăţişează alte mii. Dar poate că el să nu fie decît o greşeală: dar greşeala nu împiedică de loc ca momentul în care acel lucru ne apare mai frumos să fie chiar momentul în care am putea avea cea mai mare şansă să-i descoperim adevărul. care nu sunt deloc uşor de descoperit şi care se găsesc în legăturile pe oare orice lucru le are cu legile.

cerul acesta de septembrie ce ne încîntă. nimic nu ar fi mai imposibil datorită minunatelor obiceiuri dobîndite astăzi de către toate spiritele de bună credinţă. pentru a păstra în sufletul nostru dragostea de a-l căuta. dar se înşeală mult mai puţin decît aceia care îşi închipuie că deţin adevărul în întregime. îl acceptăm. . casele din marginea satului. dacă nu observăm mai atent. pe care o suportă sau pe care o face adesea fără să se gîndească şi de care se ţine. mai degrabă. de exemplu în straniul mister al împerecherii încrucişate. chiar de dragul acestui adevăr. Noi oamenii nu cunoaştem ţelul naturii care ne apare nouă ca un adevăr ce stăpîneşte pe toate celelalte. în îndoielile noastre. au în sufletul lor un loc mai primitor şi. Fiecare alege sau. Acest lucru mărunt. nu cunoaştem încă nici un adevăr. chiar dacă nu-l văd. Ei sunt pregătiţi să-l primească. Prietenul pe care-l întîlnim. ei se înşeală asupra formei sau nuanţei adevărului. îşi îndreaptă cel puţin privirea spre locul plin de frumuseţe şi de măreţie în care e bine să creadă că se găseşte adevărul. Dar. îmi spunea într-o zi unul din marii fiziologi ai timpurilor noastre în timp ce ne plimbam împreună la ţară. dacă nu căutăm acolo o urmare a acestei explicaţii. X "Nu cunoaştem însă nici un adevăr. dacă ne mulţumim numai cu acest lucru. femeia care ne primeşte cu surîsul pe buze. dragostea ce ne deschide inimile. cînd va fi mai presus de îndoială. nu greşim prea mult. Şi. care nu se poate întîmpla decît în urma umflării sacilor traheieni. tot nu va fi puţin lucru de a fi smuls vălul ce acoperă micimea sau zădărnicia scopului naturii. o continuare a frumuseţii şi măreţiei în necunoscut. e necesar să-l credem impunător. în rînduiala naturii.de care ascultă toate fiinţele vii şi pe care o numim iubire? Nimic nu ar fi mai 'copilăresc. ne va povăţui ce avem de făcut. dacă într-o bună zi am mărturisi că ne-am avîntat pe un drum greşit care este mic şi nu duce nicăieri. în perpetuarea speciei şi a vieţii. suportă alegerea făcută şi această alegere. îndrăznesc să afirm că existenţa noastră s-ar scurge pe un drum mult mai depărtat de adevăr decît existenţa acelora 'care perseverează orbeşte în interpretarea poetică şi foarte imaginară a acestei nunţi fermecătoare. al ieşirii organului bărbătesc. şi această micime. căci ei trăiesc sub impresia şi în atmosfera lui. unde vedem ca în Psyche de CORNEILLE "leagăne de verdeaţă sprijinite de statui aurite". dacă nu căutăm peste tot. moartea sau tristeţea care ni le închid. Dar. determină forma şi purtarea a tot ceea ce primeşte. continuînd să căutăm adevărul şi să punem în mişcare tot ceea ce inima şi mintea noastră au mai puternic şi mai îndrăzneţ. Şi. Neîndoielnic. deoarece este un lucru de netăgăduit. ci peste tot plutesc trei aparenţe ale adevărului. această grădină superbă şi fermecătoare. dacă conchidem că orice gînd care merge prea departe sau se ridică prea sus cade neapărat în greşeală şi că adevărul se găseşte mereu în amănuntul material. În aşteptarea acestei clipe. noi vom fi descoperit micimea lui tot mulţumită avîntului pe care nil dăduse închipuita lui măreţie. cînd ultimul cuvînt al acestor străduinţe ar fi de plîns. turma care paşte şi păstorul care doarme. adesea mai serioase decît acelea pe care mica noastră explicaţie ne-a obligat să o părăsim.

în Provenţa sau în Olanda. n-au răsturnat nici un bulgăre de pămînt pentru a înfrumuseţa peisajul. prea caracteristic. Muncind. Toată această privelişte nu este decît rezultatul fără de voie al străduinţei omului pentru a trăi o clipă în natură. XI "Să ne apropiem dar! Auzi oare cîntecul care răspundea atît de bine frunzişul arborilor? Bl e făcut din cuvinte grele şi din insulte. aşa cum am descoperi în Anglia. ar fi gonit toată lumina dinspre căpiţă pentru a le lumina mai rriliff timp munca. Priviţi şi bisericuţa modestă care îi domină şi-i are in pază. femeile aplecate pe arie şi copiii care se joacă. Ei ridică acest lucru atît de simplu şi atît de important care este prin excelenţă monumentul fericit şi aproape neschimbat al vieţii omeneşti care se statorniceşte: o căpiţă cu spice de grîu. ci. printre teii frumos rotunjiţi în verdeaţa ţintirimului prea bine cunoscut ce priveşte spre oceanul natal. n-au găsit altceva mai desăvîrşit şi vin direct să picteze sau să descrie acest spectacol cînd vor să ne înfăţişeze frumuseţea sau fericirea. totul se micşorează şi se înalţă. Iată prima aparenţă pe care unii o numesc adevăr". în Normandia. din contră. ca şi cum nişte duhuri binevoitoare. deci.. În amurgul unei vieţi în care am tot căutat adevărul cel mai mărunt şi cauza fizică. ceea ce le întrece întrucîtva. Priveşte omul ce mînă caii. dar un parc natural şi nesfîrşit. îmi spune el: văzuţi de aici sunt frumoşi. încep să îndrăgesc nu ceea ce mă îndepărtează de ele. desfătarea sau adînca cugetare. nişte săteni înălţau o căpiţă. Şi urma acestor crengi de foc a rămas întipărită în azur. şi. ceea ce le precede şi. totul se înfrumuseţează sau se leapădă de tot înainte de a intra în noi după micul semn ce i-l face alegerea noastră. Priveşte-i. Ei nu-au mişcat nici o piatră. Să învăţăm să distingem aparenţa. Poposisem pe înălţimile unui tăpşan din ţinutul Caux.oceanul dintre arbori. care nu-şi poate ridica povara. care au făcut odată aceleaşi gesturi şi nu sunt absenţi. adierea serii fac din strigătele lor de bucurie un fel de cîntec fără cuvinte ce răspunde parcă sfintei cîntări a frunzelor ce se îngînă deasupra capetelor noastre. de cel şchiop pe care-l trîntesc. Depărtarea. aceia dintre noi care nu au altă grijă decît de a-şi închipui sau a crea spectacole unde domneşte pacea. Aici se găseşte unul din rarele locuri de pe pămînt unde cîmpia ţi se înfăţişează curată. ei nu fac nici un pas. nu seamănă nici o floare care să nu fie de folos. La capătul unei câmpii ce se întindea pînă la mare. de idiotul . Iată. iar spre miazăzi soarele o oboseşte şi o ofileşte. priveşte tot corpul aceluia care ia snopul în furcă. Deasupra lor cerul este minunat. ei îşi înalţă plini de armonie monumentul lor de viaţă sub monumentele morţilor lor.. ritmul vieţii omeneşti în mişcările folositoare. Cuprinde totul ou privirea: nici un amănunt nu este prea izbitor. Aici este tabloul larg şi destul de banal pentru a fi simbolic. colo pe costişte. cu toate acestea. mai ales. al unei vieţi tihnite şi fericite. Ceva mai spre miazănoapte o ameninţă frigul. înarmate cu crengi de foc. de un verde imaculat. nu sădesc nici un pom. şi rîsul nu se stîrneşte decît atunci cînd un bărbat sau o femeie spune vorbe deochiate sau toţi rid de cel mai slab. care este mlădioasă ca un parc englezesc.

se dispreţuiesc. la rîndul lor. cea mai mare parte a bărbaţilor sunt beţivi şi multe femei le împărtăşesc viciul. Ţăranul nu urăşte pe cel bogat.satului. în Nor-mandia. L-am îngrijit mult timp. ci urma îndemnurile obiceiului împămîntenit. cel plin de bube. le macină de asemenea neamul. Toţi. unde pămîntul este roditor şi darnic. De aceea. devin stăpîni. în ceasul de pe urmă. Iată a doua aparenţă. se pizmuiesc. bărbaţi şi femei. cruzimile. gata să cîştige necinstit. din contră. Nevoia îi adună la un loc şi îi sileşte să se ajute unul pe altul. el respectă prea mult bogăţia. A profitat de bunătatea mea pentru a răspîndi în tot satul zvonul că m-a văzut în braţele cumnatei mele şi că mama mea era o beţivă. acest picioare-strîmbe. Este sigur că el se bazează pe faptele cele mai precise. cel de colo. pe care nu simt nevoia să o mai numesc. Ei se pîndesc. groaza iadului. hrăpăreţi. ce învăluie pământul ca o uriaşă oglindă din care se revarsă înţelepciune şi bunătate să nu credeţi că toate acestea îi schimbă sau îi înalţă. Sînt brutali. afară de trei sau patru temeri precise: frica de foame. să-l preamărească pe cel mai tare. cu buză de iepure sau celălalt cu capul mare cât un dovleac. "Aş putea să vă arăt în amănunţime meschinăriile. ei nutresc împotriva asprimii şi zgîrceniei stăpînilor lor o ură mocnită şi ameninţătoare. Cît timp sunt săraci. ar trebui să-i iei unul cîte unul. El nu credea câ minte împrăştiindu-şi zvonurile. bănuitori. Nimic nu-i frămîntă sau nu le călăuzeşte gîndurile. pe care cei mai mulţi o numesc adevăr. Bănuieşte că la mijloc este vreun tertip şi nu vrea să se lase înşelat. Este adevărul vieţii necesare. Ei nu l-au privit niciodată. dar gîndul ascuns al fiecăruia este a-şi face cât mai mult rău unul altuia. iar dacă. Dar eu cred că cel care mînuieşte atît de bine furca nu înţelegea deloc de ce îl îngrijeam fără să-i cer ceva. invidioşi. se urăsc. bîrfitori. nedreptăţile. dorinţa atotputernică a răutăţii generale. de gura lumii şi de lege şi. faţa i se înseninează cu un zîmbet sincer cînd mă vede. Vara trecută prietenii i-au rupt mîna dreaptă într-o încăierare la circiumă. Priviţi-l pe zăplanul acesta din stînga. pentru a spune astfel. frica de putere. Respecta fără să ştie. Trăim aici. Nu este răutăcios şi nu mă urăşte. a mării care întinde dincolo de biserică un alt cer mai fermecător. Din cauza ei şi a alcoolului au fost aduşi pe lume aceşti copii pe care-i vedeţi în jur: piticul. pizmele care însufleţesc această muncă scăldată de pace şi lumină. Un mare nenoroc este mult timp izvorul ascuns al unor desfătări viclene. vicleniile. prefăcuţi. profită de experienţa lor de slugi pentru a întrece asprimea şi zgîrcenia de care au suferit. care este bătaia de joc a tuturor. să te acopere de josnicii. iar fractura era grea şi complicată. cu privirea jovială. Pentru a-i cunoaşte ca lumea. de îndată ce pot să o facă fără a păţi ceva. Să nu credeţi că priveliştea acestui cer minunat. Nenorocirea altuia este singura plăcere serioasă din tot satul. care aruncă snopi atît de frumoşi. pe singurele fapte pe care orice om le poate . I-am pus osul la loc. tineri şi bătrîni au păcatele obişnuite ale ţăranului. Nici ura socială nu-l împingea să facă aceasta. O altă otravă. mincinoşi. priviţi-l. Dar de ce să merg mai departe cu tablolul bine cunoscut tuturor acelora care au trăit cîţiva ani la ţară. Mă vizita în fiecare zi. Mă uit la ei de atîta amar de ani. E aici un belşug puţin mai mare decît ne-am putea închipui în altă parte într-o privelişte asemănătoare. i-am dat cu ce să trăiască aşteptînd clipa în care va putea să muncească.

se prea poate.. Printre aceşti tineri neciopliţi. dar e ceva în mine care . progresul este un lucru sau foarte mic sau foarte mare. apoi. aceea a poeţilor. Aceste gînduri şi aceste sentimente sunt mici şi josnice.. mai puţin apăsătoare este un lucru enorm. nivelul de înţelegere la care am ajuns noi doi. ceea ce este mic şi josnic. din tot răul iese mereu ceva bun. un lucru mărunt ce poate fi descoperit mîine va fi de ajuns să le facă nevătămătoare. din mult mai multă neştiinţă decît ştiinţă. poate că sunt încercări din care organele noastre. dar trebuie să recunoaştem că. nu acest lucru ne va sili să ne limităm privirea. dar. ea nu este aşa de mare. Să le lăsăm să se îndepărteze de la sine în văzduh. Sîntem adesea izbiţi de spaţiul foarte mic ce desparte neştiinţa acestor oameni. Ea este aceea ce ne permite să ţinem fruntea sus în faţa principiului necunoscut şi să-i spunem: Nu te cunosc. din mult mai multe lucruri despre care ştim că trebuie să renunţăm a le cunoaşte decît din lucruri pe care le cunoaştem. din locul de undel privim. şi să mai privim. Afară de acestea. conştiinţa reprezintă toată demnitatea noastră. poate. De altfel din ce este făcută această conştiinţă de care suntem atît de mîndri? Din mult mai multă umbră decît lumină. pentru a înrăutăţi ceva ceea ce ea părea că voia să îmbunătăţească. îl menţine ea numai şi nu-l înalţă? Aceşti oameni pe care-i vedem nu mai sunt animalele sălbatice ale lui LA BRUYERE "oare aveau un fel de voce articulată şi se retrăgeau noaptea în vizuini unde îşi duceau zilele cu pîine neagră. idealul cel mai nobil. Rasa. să nu o confundăm cu aceea pe care o cercetăm. decît pentru a-şi face rău şi pentru a se îndărătnici în mediocritatea lor. vor avea de cîştigat. la urma urmei. dacă vreţi. Şi. tot e mai bun decît ceea ce nu e."Dumneata vorbeşti astfel fiind sub impresia primei aparenţe. Aceşti oameni au gînduri. De darurile ei nu te foloseşti mai întîi decît pentru a face rău. este mai puţin viguroasă şi mai puţin sănătoasă. depărtîndu-ne o clipă de urmările materiale şi preţuind cu spiritul distanţa dintre omul care deschide calea progresului şi acela oe ne tîrăşte orbeşte în urma lui. . continuă el. Ele ocupă primul plan. se ascunde o forţă admirabilă care menţine totul laolaltă. de regulă. Cu toate acestea. Să facem condiţia umană mai puţin odioasă. căci. Ei nu se folosesc de loc de ele. eu nu ţin deloc să dovedesc progresul. se găsesc mulţi care au posibilitatea să atingă.". apă şi rădăcini. sentimente cum n-aveau ţăranii lui La BRUYERE. de conştiinţa cea mai înaltă ce ne-o putem închipui. XII "Să ne aşezăm pe aceşti snopi. dar. dar. în dosul lor.. pe care noi o credem desăvîrşită. în scurt timp. al căror creier nu este stăpînit decît de gînduri grosolane. este. . pe care am văzut-o. organele nervoase de exemplu. continuă el. fenomenul cel mai surprinzător din acesta lume. îmi veţi spune. alcoolul şi celălalt flagel sunt accidente pe care omenirea trebuie să le învingă. toată măreţia noastră adevărată şi. Prin urmare.observa şi pătrunde". vedem că viaţa are de cîştigat de pe urma nenorocirilor ce le învinge. dar acest lucru se întîmplă deseori şi în natură. Să nu neglijăm nici unul din micile lucruri care formează realitatea de care v-am vorbit. probabil."îmi place mai mult creatura simplă şi goală decît odioasa corcitură murmurai la rîndu-mi".

mai apropiat de noi. Avea odată nume care erau precise şi mîngîietoare. încurcând circulaţia pe alei. ei aleg locul cel mai cald din casă. care este. Tu ai produs. dacă polenul şi nectarul se găsesc din belşug pe flori. dispreţuiţi cu inteligenţă şi cu gînduri ascunse. Natură. mai prielnic răbdării şi neprevăzutului. din întâmplare o fiinţă pe care nu aveai calitatea să o produci.începe să te înţeleagă. şi. nu a fost altceva decît de a-i da un nume mai cuprinzător. dar dacă nu o vei face pentru ca din rămăşiţele mele să zideşti un organism mai bun ca al meu. burtoşi. unde năzuinţa ei de mai bine nu putea ajunge la nici un sfîrşit fericit. Lucrătoarele. Mă vei nimici. upă fecundarea reginelor. Ea nu avea ce căuta într-o lume în care inteligenţa sa nu găsea răsunet în nici o inteligenţă veşnică. dacă tu nu eşti în stare să te îngrijeşti că vei fi judecat ou dreptate. cât şi în noi înşine. De la ora prînzului şi pînă la ora trei. taina rămîne aceeaşi şi. Iată. se scoală alene pentru a sorbi direct din celulele deschise mierea cea mai parfumată. pline de calm. iar liniştea ce va urma morţii neamului meu te va înştiinţa că ai fost osîndit. dacă cerul rămîne limpede şi aerul este cald. cu o indulgenţă binevoitoare sau poate prevăzătoare peste măsură. privesc viitorul reparând în linişte stricăciunile. progresul nu este necesar pentru ca priveliştea să ne pasioneze. poate. mai tolerează cîtva timp prezenţa supărătoare şi păgubitoare a trîntorilor. el nu a apărut niciodată mai mare. murdărind cu excrementele lor fagurii cei albi pe care trec. lucrătoarele. aiuriţi. Acestui principiu îi schimbăm numele din veac in veac. dar. Ea trebuie să fie stupidă şi hidoasă. cînd şesul albăstrui al câmpiei tremură de o dulce oboseală sub privirea neînduplecată a soarelui de iulie sau august. Providenţă. Aceştia se comportă în stup la fel ca şi peţitorii Penelopei în casa lui Ulise. mai mlădios. una din numeroasele înfăţişări ale celei de a treia aparenţe. plini de importanţă. înainte ca ea să fi putut măsura limita inconştienţei tale şi este încă şi mai fericită că nu supravieţuieşte lanţului nesfîrşit al experienţelor tale îngrozitoare. O găsim peste tot cînd urmărim viaţa pînă în principiul ei atotputernic. are o strălucire tot atît de misterioasă în ţăranii aceştia. Viaţă. risipitori şi grosolani: satisfăcuţi. încă o dată. închizând trecerile. pentru că ai distrus-o printr-o întîmplare potrivnică. S-a recunoscut că aceste mîngîieri şi această precizie erau închipuite. înfumuraţi. îmbulzindu-se. Voioşi şi fără griji. înghesuiţi. de aceea. E de ajuns enigma şi această enigmă este tot atît de mare. te vei arăta mai mic decît mine. Dar. fără să bănuiască mânia ce creşte ca şi soarta ce-i aşteaptă. îngreunînd munca. ei duc o viaţă de iubiţi onorifici. şi "adevărul de pe urmă". dar fără răutate. Pentru a dormita în voie. Aşa e numele care îl poartă astăzi. întîmplare. . Destin. în acelaşi timp. ce importanţă mai are taina ta? Nu mai ţinem să o aflăm. Şi. fie că îl numim Dumnezeu. tot ceea ce ne-au învăţat mii de ani de experienţă. Cu atît mai bine pentru ea.

Nu putem şti de unde vine. vremea mierii de mai. umflîndu-se ca nişte amfore pentru a-şi drege puterile sleite şi se întorc cu paşi greoi pe faguri pentru a se lăsa din nou pradă somnului fără vise şi fără griji care-i copleşeşte pînă la masa următoare.trîntorii îşi fac apariţia în pragul stupului. neştiută de cei mulţi. a florilor de tei. Unul cîte unul se avîntă în văzduh. la fel cum se petrece cu raza de lună ce vrea să treacă prin apa unei mlaştini. două panaşe înalte ce se mişcă mereu. ei au aerul zeilor indispensabili care ies în dezordine spre o ţintă importantă. Ei se deşteaptă tîmpi şi nesiguri. Grecii nevolnici care dorm nepăsători în ciorchini pe pereţii plini de miere sunt brusc treziţi de o armată de fecioare supărate. În loc să găsească drumul liber spre marile zăcători pline. un pieptar de catifea roşcată scăldată de lumină. Ei au o cască bătută cu uriaşe mărgăritare negre. nu-şi pot crede ochilor şi mirarea lor de-abia răzbate prin lenea ce-i apasă. glorioşi. care-şi deschideau sub gura lor ghizdurile de ceară dulce. îmbrîncesc lucrătoarele care se întorc încărcate cu modesta lor pradă. Văzîndu-i aşa de preocupaţi. de trifoi sau de maghiran. într-o bună dimineaţă. a neîntinatei ambrozii de salvie. dau la o parte străjerii. după cum dictează geniul republicii întregi. ea cuprinde toate inimile. Ei fac un zgomot asurzitor. nu mai este vremea mierii de cimbrişor. răstoarnă pe cele care aerisesc încăperile. puternică şi străvezie. Dar nu mai sunt vremurile cele bune. se năpustesc spre pivniţele cu miere. extravaganţi şi fără îngăduinţă. ea vine pe neaşteptate din nemulţumirea rece şi stăpînită a lucrătoarelor şi. cufundîndu-şi capul pînă la umeri în ciuberele cu miere. privesc în jurul lor cu stupoare şi ideea cea mare a vieţii lor se însufleţeşte din nou în creierele lor greoaie şi dau să facă un pas spre ciuberele cu miere pentru a mai prinde ceva putere. găsesc de jur împrejur un hăţiş agitat de suliţe . O parte a poporului renunţă la cules pentru a se consacra astăzi operei de dreptate. Ei îşi închipuie că sunt victimele unei greşeli. copleşiţi de aceeaşi ţintă măreaţă. II Dar răbdarea albinelor nu e aşa de mare ca aceea a oamenilor. plini de încredere şi merg liniştiţi să se aşeze pe florile învecinate unde adorm pînă ce răcoarea după amiezii îi trezeşte. Atunci ei se întorc în stup în acelaşi iureş năvalnic şi. o haină de cavaler şi o împătrită platoşă. o poruncă aşteptată face ocolul stupului şi blîndele lucrătoare se schimbă în judecători şi în călăi.

mai puţin răniţi. ei luptă cu stângăcie cu picioruşele lor puternice împotriva atacatoarelor care nu-i slăbesc deloc sau. care nu este niciodată prea departe de dreptate în sufletul nostru. dar. Mireasma prietenoasă a nectarului s-a risipit. dar lipsiţi de arme. lucrătoarele curăţă pragul stupului pe care se îngrămădesc cadavrele uriaşilor nefolositori şi amintirea rasei leneşe se stinge în cetate pînă la venirea primăverii următoare. care se calmează după scurt timp. III Adesea. şi-ar face imediat loc şi ar cere îndurare dar în zadar . Mulţi dintre ei reuşesc să ajungă pînă la poarta stupului şi ies în văzduh. A doua zi. cele mai . picioruşele smulse. ei tîrăsc tot grupul într-un vîrtej nebunesc.înveninate care îi ameninţă. se întorc cu grămada la intrarea stupului cerşind adăpost. Coloniile cele mai puternice. spre seară. fiecare din aceşti paraziţi îngroziţi este înconjurat de trei sau patru judecătoare ce se căznesc să-i taie aripile. Unii din ei se sting în urma rănilor primite şi sunt imediat duşi de doi sau trei călăi în cimitirele îndepărtate. Dar şi de data aceasta nimeresc peste o altă gardă şi mai neînduplecată. să-i taie antenele jucăuşe. care nu cunosc decît legea nestrămutată şi aprigă a naturii. fără ac. deznădejdea şi groaza sfîrşitului.neînduplecatelor lucrătoare. Uriaşi. ducînd cu ei şi pe adversari. oglinzi ale florilor îmbelşugate. Atmosfera oraşului este cu totul alta. încât mila. Peste puţin timp sunt aşa de vrednici de plîns. antenele rupte şi minunaţii lor ochi negri. odată cu primul zbor. felinare ale azurului şi a nevinovatei arogante a verii. Fără să ştie prea bine de sfîrşitul neaşteptat al destinului său şi de răsturnarea legilor fericite ale cetăţii. Aripile nefericiţilor sunt sfîşiate. măcelul se petrece în aceeaşi zi în mai multe colonii din prisacă. învîrtindu-se în jurul lor. ei nici nu se gîndesc să se apere. să-i taie picioarele şi să găsească o spărtură printre inelele pieptarului pentru a-i înfige spada. reuşesc să se refugieze într-un colţ. să-i despartă pieptul de trup. lăsînd loc mirosului acru al veninului care scînteiază în mii de picături din vîrful acelor ce răspîndesc răzbunare şi ură. Alţii. caută să o şteargă sau nu opun decît corpul lor mătăhălos loviturilor ce-i copleşesc. unde se îngrămădesc şi unde o strajă neînduplecată îi înconjoară şi-i ţin închişi pînă cînd mor de foame. munciţi de foame şi ameninţaţi de frig. Trîntiţi pe spate. sunt acum copleşiţi de durere şi nu mai oglindesc decît suferinţa.

Mierea culeasă toamna pentru a completa proviziile trebuitoare se adună. deoarece nectarul florilor începe să devină mai rar. micile republici mai puţin bogate le urmează exemplul. scoate ramele de prisos şi lasă albinele să-şi doarmă somnul cel lung al iernii. una cîte una. morţii devin mai numeroşi. trîntori. Omul a luat din stup partea sa din recoltă. uneori. apicultorul mai priveşte pentru ultima oară coloniile care încep să amorţească. închide urdinişurile pe jumătate. în cetăţile populate şi puternice munca reîncepe. Ploaia şi vînturile neostoite. Ei ia celor mai bogate comorile ce le prisosesc. înaintea primilor fulgi de nea. numai ele îşi întreţin trîntorii pînă în pragul iernii. În aceste clipe. avid de soare. Construcţiile încetează. de mii de albine în fiecare zi. El le acoperă stupii cu grijă. Marile sărbători. cele mai slabe. lumina zilei este mai zgîrcită cu ele. bruma dimineţii. cantităţi ce reprezintă enorme întinderi de lumină plămădite în miere. acelea a căror mamă este foarte bătrînă şi aproape stearpă. pentru a le da celor care suferă de pe urma nenorocirilor. pentru a nu pierde speranţa de a vedea într-o bună zi înnuntită regina neprihănită pe care ele o aşteaptă şi care mai poate să se nască. plină de miresme. iar stupii foarte puternici pot da. dar cu o rîvnă mai domolită.bine conduse dau semnalul de început. mamă. încet încet. simte cum se întinde deasupra lui ameninţarea îngheţată a iernii. Numai stirpele cele mai sărace. ca şi marile drame au trecut de mult. mereu nemeritate în această lume plină de hărnicie. capcanele frigului oe vin pe neaşteptate duc la pierzanie sute de lucrătoare care nu se mai întorc acasă şi poporul cel mic. nopţile sunt mai lungi. nobilul monstru fără somn. tot aşa ca şi greierii din Africa. lucrătoare se strîng laolaltă întrun grup înfometat şi înlănţuit ce se stinge în linişte. Atunci sunt copleşite de mizeria de neînlăturat şi tot tribul. din ale căror coşuleţe îmbelşugate se va scurge în zilele geroase . totuşi. naşterile scad. chiar o sută de kilograme. cîmpuri nesfîrşite de flori vizitate. să aţipească şi răsuflarea lui caldă. se agaţă grămadă de faguri. Cîteva zile după aceasta. După măcelul trîntorilor. gloriosul stup al frumoaselor zile de iulie începe. se domoleşte şi amorţeşte. Ghirlanda miraculoasă împodobită cu mii de suflete. hrănit de flori şi de rouă. Fiecare din stupii puternici i-a dat patruzeci sau cincizeci de kilograme de miere. în umbra tristă a stupului. Ele se adună acum în mijlocul stupului. în pereţii care le vor hrăni şi ultimele rezervoare sunt pecetluite ou pecetea de ceară albă fără de pată.

toate acestea sunt minunate. Iată mii de ani de cînd trăiesc sub imperiul acestor legi minunate. menţin în jurul lor o căldură constantă şi egală cu aceea a unei zile de primăvară. pînă cînd fratele ei mai vîrstnic. Aceşti faguri sunt întru . la rindu-i de un al treilea şi aşa mai departe. dar. tăiată de pereţii de miere şi care se urcă sau se coboară. din gură în gură şi ajunge la capătul grupului care nu are decît un singur gînd şi o singură forţă risipită şi strînsă în mii de inimi. Ea circulă acum prin ciorchine ca un sînge salvator. În primul rînd. şoptesc ei. Prin zgomotul neîntrerupt al aripilor lor. pînă la ultimul. acoperit şi el. ingeniozitatea arhitectului ou aceea a inginerului. Ea ţine loc de soare şi flori. Înainte de a închide această carte. Căci. iată. contrar a ceea ce se crede. consumă de obicei zece pînă la cincisprezece kilograme de miere). ştiinţa chimistului cu aceea a geometrului. strecurîndu-şi prin porţile întredeschise primele mîngîieri călduţe.substanţa transformată a verii. Cînd albinele din acest înveliş încep să simtă frigul. după cum am închis stupul în liniştea îngheţată a iernii. adică din octombrie şi pînă la începutul lui aprilie. De mii de ani ele clădesc fagurii aceştia uimitori cărora n-ai putea să le adaugi nimic şi nici să le iei ceva şi în care se unesc. care nu este altceva decît o rază de căldură transformată odinioară şi care. acum. la rîndul lor. aş dori să vorbesc despre o obiecţie pe care rareori uită să o facă cei cărora le descoperi străşnicia şi iscusinţa surprinzătoare a albinelor. înaintează sau dă înapoi pe nesimţite. micile surioare supravieţuitoare ale flăcărilor soarelui. îşi recapătă forma cea dintîi. care bat mai iute sau mai încet după cum se schimbă gerul de afară. Albinele care se găsesc prinse de celulele pline o trec vecinelor care. soarele cel adevărat al minunatei primăveri. Ciorchinele agăţat arată ca o sferă călduţă şi roşiatică. lucrătoarele se agaţă de celulele căpăcite. viaţa albinelor e micşorată şi nu întreruptă pe timpul iernii (un stup puternic. care durează în părţile noastre vreo şase luni. Da. într-o desăvîrşită măsură. ele intră înăuntru şi altele vin să le schimbe rînd pe rînd. care formează învelişul. Mierea trece astfel din picioruş în picioruş. un al doilea rînd le acoperă. Această tainică primăvară izvorăşte din mierea miraculoasă. dar sunt neclintite. pe măsură ce se golesc celulele de care s-a lipit. Regina e în mijloc înconjurată de suita ei. spunîndu-le că azurul a pus din nou stăpînire pe lume şi că cercul neîntrerupt ce leagă moartea de viaţă a mai făcut un ocol în jurul său şi iar a înviat. mii de ani de cînd aceste legi n-au suferit nici o schimbare. va trezi la viaţă violetele şi anemonele şi va scoate din toropeală şi lucrătoarele. în timpul iernării. o picură vecinelor.

Astfel. pe care îl găseau gata pregătit şi din belşug împrejurul casei lor. Acest argument pe care ROMANES îl numeşte "The question begging argument" şi care ar mai putea fi numit "argumentul nesăţios" este dintre cele mai primejdioase şi. de a face adevărate descoperiri. Andrew KNIGHT. De-abia îşi formulaseră obiecţia cînd. Nu numai un neştiutor vorbeşte astfel. "Arătaţi-ne. dar şi o inteligenţă care se cade să fie alături de aceea a omului. De altfel. care s-au folosit de acelaşi argument pentru a tăgădui albinelor orice altă inteligenţă. în afară de aceea ce se agită la voia întîmplării în strimta prinsoare a unui instinct surprinzător dar mereu acelaşi. Bunul simţ este minunat şi necesar la temelia spiritul nostru. ele o ating. să le dea prin gînd să înlocuiască ceara şi pro-polisul cu argila. cînd polenul este rar pe flori. vestesc surorilor noutatea şi iată că toate culegătoarele se îndreaptă către acest aliment neaşteptat şi greu de înţeles care. acoperind cu un fel de pastă făcută din ceară şi terebentină scoarţa bolnavă a anumitor arbori.totul asemănători cu aceia pe care-i găsim în sarcofage sau care sunt zugrăviţi pe pietre sau pe papirusurile egiptene. se reîntorc la stup. cu condiţia ca o nelinişte superioară să-l supravegheze şi să-i aducă aminte la timp nemărginita noastră neştiinţă. Arătaţi-ne numai un singur fapt care să dovedească cel mai mic progres. odată cu ea. un singur caz în care. căci eu văd soarele cum se mişcă pe cer. zborul lor este atît de voluptos şi somptuos salutat. în memoria lor ereditară. care au nevoie de mult polen. pentru a le ajuta la creşterea larvelor şi nimfelor. adică din momentul în care albinele au început să fie studiate cu atenţie descoperindu-se astfel cele dintîi adevăruri însemnate care ne îngăduie să le observăm cu folos. sau cu mortarul şi atunci vom crede că sunt în stare să gîndească". Studiindu-l mai bine. jumătate din ştiinţa şi practica stupăritului constă tocmai din iscusinţa de a pune în lumină spiritul de iniţiativă al albinei. de atîtea veacuri. aplicat la om. silite de împrejurări. şi. dacă ai grijă să "alertezi" cîteva. spun ei. să sperăm într-un destin mai înalt decît acela al materiei inconştiente şi supuse. de exemplu. un locşor unde şi-au schimbat rutina lor de veacuri: ne vom pleca îndată capul şi vom recunoaşte că într-însele nu sălăşluieşte numai un instinct minunat. daţi-ne un singur amănunt în care să vedem ceva nou. în sînul pădurilor în care s-au născut sau a văilor asiatice unde au văzut probabil lumina zilei în epoca terţiară. dar chiar şi unii entomologi renumiţi ca KIRBY şi SPENCE. adevărate invenţii. verificat şi adoptat după puţin timp. urcind dimineaţa şi coborînd seara şi nimic nu poate întrece mărturia ochilor mei". el decurge din "acest simplu bun simţ". Iată ceva mai bine de . Dar albinele au răspuns singure la obiecţia lui KIRBY şi SPENCE. altfel el nu înseamnă decît rutina părţilor celor mai josnice ale inteligenţei noastre. ele nu au mai întîlnit niciodată o substanţă asemănătoare. în starea de sălbăticie. de a oferi inteligenţei sale întreprinzătoare ocazia de a iscodi. o gustă şi recunosc calităţile aproape echivalente cu acelea ale prafului de pe flori. stuparii. ne-ar duce foarte departe. Este neîndoielnic că. a observat că albinele sale au renunţat de-a binelea să mai recolteze propolisul şi nu mai strîngeau decît acest material necunoscut. aşezîndu-le pe făina răspîndită în jurul stupului. II Iată că s-au scurs de-abia o sută de ani de la lucrările lui HUBER. un alt naturalist. Totuşi. care face adesea mult rău şi care îi răspundea lui Galileu: "Nu pămîntul se învîrteşte. presară o oarecare cantitate de făină în jurul stupului. trebuie să ţină şi ea de inima florilor unde.

a început creşterea raţională şi practică a albinelor şi de cînd stupul a încetat să mai fie o casă inviolabilă. în realitate. GEOFFROY. cea mai mare. unde se găsesc. şi-ar da seama că s-au produs schimbări materiale destul de curioase în ultimele două treimi ale acestui veac. Ordin:Himenoptere. În sfîrşit. fie că este vorba de Apis dorsata. dimpotrivă. domestica. Se crede că sunt aproape şaisprezece specii bine distincte. probabil. cea mai mică din cîte cunoaştem. Şi cine ar putea spune cîte din ele ne scapă? Un observator care ar avea aproape de o sută cincizeci de ori înălţimea noastră şi de aproape şapte mii de ori mărimea noastră (acestea sunt raporturile dintre mărimea şi greutatea noastră faţă de plăpînda albină) care nu ar înţelege limba noastră şi ar avea cu totul alte simţuri decît cele ale noastre. este o varietate a lui Apis Mellifica. sociale. înainte ca noi să-l deschidem? Nu ştim noi oare că. numai câteva dintre cele mai importante. Limitînd aici primele noastre observaţii. Gen:Apis.). noi nu constatăm decît ceea ce văd cu adevărat ochii noştri şi chiar în această clipă. în afară de cîteva specii parazite. REAUMUR. deoarece toate Apidele. industriale şi arhitecturale mai extraordinare decît acelea ale evoluţiei noastre omeneşti. am găsi. ale mamei şi ale trîntorilor. Specie:Mellifica Termenul Mellifica este acela al clasificării lineiene. mulţumită fagurilor şi ramelor mobile inventate de DZIERZON şi LANG-STROTH. E oare de mirare că ştiinţa noastră să fie la fel de mărginită ca şi experienţa noastră? Albinele vieţuiesc de mii de ani şi noi le observăm de vreo cincizeci-şaizeci de ani. mai mult sau mai puţin schimbată de climă şi de împrejurările la care a fost silită să se adapteze. politică şi economică? Peste puţin timp. dar cum şi-ar putea el face o idee de evoluţia noastră morală. unde totul se petrecea învăluit în taină pe care noi nu o puteam dezlega decît atunci cînd moartea a risipit-o. Chiar atunci cînd ar fi dovedit că nimic nu s-a schimbat în stup de cînd l-am deschis. miile de veacuri trec la fel de iute ca şi anii în istoria unui popor? III Dar nu s-a dovedit că nimic nu s-a schimbat în viaţa albinelor. este întocmai aceeaşi insectă. Deocamdată nu ne vom referi decît la acelea oare privesc albina noastră domestică. economice. SCOPOLI le spune: cerifere. strămoşii ei şi care cuprinde toate albinele sălbatice (iată locul ce-l ocupă albina domestică în clasificarea ştiinţifică: Clasa:Insecte. Vor fi de ajuns.Vom fi atunci martorii unor schimbări fiziologice.cincizeci de ani de cînd. Toate aceste specii nu se deosebesc între ele mai mult decît se deosebeşte un englez de un spaniol sau un japonez de un european. oricât de verosimilă şi de imperioasă ar putea fi. Nu vom cerceta toate faptele ce s-ar putea invoca. deasupra vieţii materiei universale. Apis ligustica. în evoluţia unei specii. iată mai puţin de cincizeci de ani de cînd perfecţionările microscopului şi ale laboratorului entomologilor ne-au dat la iveală taina adevărată a principalelor organe ale lucrătoarei. . religioasă. am avea noi dreptul să credem că niciodată nu s-a schimbat nimic în el. fie de Apis Florea. în treacăt. albina italiană. sunt melifice. cea mai temeinică dintre ipotezele ştiinţifice ne va permite să apropiem albina noastră domestică de marele neam al Apiilor. gregaria.El nu este dintre cei mai fericiţi. Familie:Apide. socială. schimbări foarte mari. un veac se pierde ca o picătură de ploaie în vîrtejul unui fluviu şi că. dar. fără să chemăm în ajutor nici o ipoteză. Dacă le-am privi fără părtinire şi fără să ne aventurăm în afară de micul cîmp luminat de experienţa noastră actuală.

găsim o mulţime de amănunte nesfîrşit de variate. În India. Dimpotrivă. Dacă ele nu s-ar conduce decît după instinctul lor. de asemenea. un obicei instinctiv. Ceea ce nu fusese decît o idee potrivnică instinctului a devenit încetul cu încetul. Ele au în fruntea lor o regină virgină şi uşuratică şi sînit formate din albine foarte tinere. regina ouă. Ei bine. mai întîi. care. nici unul din aceste roiuri nu supravieţuieşte primelor vînturi de toamnă şi ele se duc să mărească numărul fără sfîrşit al victimelor experienţelor încete şi necunoscute ale naturii). V După acest mare progres. Am vorbit mai înainte de înlocuirea inteligentă a polenului cu făina şi a propolisului cu o pastă artificială. cinci sau chiar mai mulţi faguri şi întăreşte cu atît mai mult populaţia şi belşugul coloniei. în care instinctul primitiv vorbeşte cu atît mai tare. folosirea ingenioasă a unui fenomen neînchipuit de . Albinele nu locuiesc ca noi în oraşe aşezate sub cerul liber. lucrurile nu s-ar petrece tot astfel. neîngăduind să supravieţuiască iernilor noastre decît coloniilor celor mai numeroase şi celor mai bine ocrotite. încât s-a putut renunţa astfel la lumina minunată a naturii adorate. a fost o idee îndrăzneaţă şi poate plină de observaţii. în stare naturală şi întrun climat ideal. nu construieşte decît un singur fagure. de experienţe şi de raţionamente. pentru a se statornici în ungherele tăinuite ale unui trunchi sau ale unei peşteri. albinele şi-ar clădi fagurii sub cerul liber. care ar corespunde în planul activităţii umane unor munci uriaşe şi anume protecţia exterioară a comunităţii. pe care omul s-a gîndit să-i pună la dispoziţia lor. El imobilizează un număr aşa de mare de lucrătoare care sunt ocupate numai şi numai cu păstrarea căldurii necesare în jurul acelora care lucrează ceara şi cresc larvele. Dar. Am mai văzut. Roiul se aşează unde creanga se îmbină cu tulpina şi fagurele se alungeşte. încât Apis dorsata. merindele se adună fără alt adăpost decît acela al trupurilor lucrătoarelor. Apis dorsata nu caută cu ardoare scorburile copacilor sau scobiturile stâncilor. deşi este vechi şi strămoşesc. Aici. cel mai mic adăpost îi îngăduie să clădească patru. Tot aşa. De altfel. pradă vînturilor şi furtunilor. De aceea. chiar în India. atîrnată de ramuri. toate rasele de albine din ţinuturile reci şi temperate au părăsit cu totul această metodă primitivă. care ne dovedesc că ingeniozitatea şi chiar politica stupului nu sunt statornicite în formule date o dată pentru totdeauna. rămîne totuşi nou. acest obicei care pare înnăscut are urmări nefericite. am observat cât de repede şi cât de dibaci au ştiut să folosească fagurii gata făcuţi.IV Mai întîi să ne oprim la îmbunătăţirea cea mai importantă şi cea mai hotărîtoare. cu cât ele nu cunosc asprimea cerului nostru potrivnic. Dar nu e mai puţin adevărat că. Este evident că selecţia naturală a aprobat iniţiativa inteligentă a insectei. ci în cetăţi acoperite întru totul de un material protector. S-ar putea afirma că această idee a fost tot atît de importantă pentru viitorul albinei cum a fost descoperirea focului pentru destinul neamului omenesc. cu cită iscusinţă se pricep albinele să folosească pentru nevoile lor casele uneori neprimitoare în care omul le aşează. căci ele sunt mai puţin experimentate şi mai puţin prudente decît roiul primar. Am văzut uneori chiar albina noastră înşelată de o vară prea timpurie cum s-a întors la aoest instinct şi s-au găsit roiuri care trăiau astfel în aer liber în mijlocul unor mărăcini (acest lucru se întîmplă destul de des rolurilor secundare şi terţiare.

Casele care trebuie să măsoare patru sau cinci metri în înălţime sunt nişte movilite ce le putem cuprinde cu mîinile. În altă parte. zece sau douăsprezece. Să fie vorba de o reîntoarcere. de propria-i măreţie. de pildă. var şi cărămizi. CHESHIRE ne povesteşte despre un stup sirian. nu le-a putut realiza decît cu multă stîngăcie. că. Dar. dar care. Iată punctul de plecare sau de sosire al unei evoluţii sociale destul de curioase şi care ar fi interesant de studiat în amănunţime. aşa cum am spus. Nu mă voi opri la felul diferit cu care ele îşi tratează regina. albina cipriotă se apropie mult de albina siriană. unde spiritul public mai bîjbîie încă şi caută. totul este făcut după cum ne aşteptam. nesigură încă. Se pare că această albină nu a terminat faza de trecere de la o formă la alta şi nu a adoptat definitiv pe cea mai bună). Căci opera este neaşteptată. Inchipuiţi-vă că. care a ghicit cea mai mare parte a dorinţelor noastre. să uiţi obiceiurile înnăscute. este cu totul extraordinară. în privinţa creşterii reginelor. Intr-o bună zi. îţi ia atît amar de ani. să pui ordine în toate acestea. să te foloseşti de cele mai mici intenţii ale supranaturalului donator. deci. Noi ne dăm seama că ea este făcută dintr-o substanţă asemănătoare cu aceea pe care o secretăm şi noi. ci dintr-o substanţă moale pe care ar secreta-o cu greu organele speciale ale trupului nostru istovit. să-ţi schimbi cu desăvîrşire metodele de lucru. o reîntoarcere la maternitatea mai multor mame după ce au făcut experienţa . într-adevăr. Ei bine. VI Chiar politica albinelor. parese. Să nu uităm. cel mult. desenul şi materialul din care vor fi înălţate. să construieşti în cîteva zile ceea ce. alături de aceste fapte care nu sunt destul de lămurite. goluri ce vor trebui să fie astupate şi armonizate cu tot ansamblul. dar rudimentară şi plină de primejdii. de o generozitate providenţială.fericit. nici la legile roitului. în ceea ce priveşte celelalte. care ne arată că nu toate rasele de albine domestice au atins acelaşi grad de civilizaţie politică. unde s-au descoperit douăzeci şi una de regine moarte şi nouăzeci de regine vii şi libere. ele l-au înţeles pe om înainte ca acesta să-şi sfîrşească gîndurile. sunt mari greşeli pe care va trebui să le corectezi. noi ne-am clădi oraşele nu din pietre. creşte de obicei o sută două zeci de regine şi. a vrut să-i vină în ajutor. deseori. a cărui legică. la oligarhie după experienţa monarhică. nu este probabil neschimbătoare. mai sunt şi altele. dar. cam tot acest lucru îl fac şi albinele în stupii noştri moderni (fiindcă ne ocupăm pentru ultima oară de clădirile albinei să amintim în trecere o particularitate curioasă la Apis florea. de asemenea. stabilite şi precise. Ea a fost concepută de o inteligenţă superioară. mari suprafeţe care se mai mişcă şi pe care cuiele le vor statornici. chiar mai multe. Trebuie. Regăsim şi aici planurile noastre obişnuite. chiar o logică sucită şi curioasă. Miile de ziduri sunt însemnate printr-o trăsătură care cuprinde. e mai de neînţeles decît ar fi lipsa ei de legătură. în acelaşi timp. dar incomplet. pe cînd albina noastră Apis mellifica creşte. de atîtea veacuri. din darul cu care o mînă. stînjenită. deloc ieşit din comun. aproape strivit de către o forţă care a oprit totul în faşă şi a îngheţat devenirea. totul ni se pare un vis. ce sunt altele pentru fiecare stup şi care par să se transmită din generaţie în generaţie. pentru a spune astfel. Unii pereţi ai celulelor de trîntori au formă cilindrică şi nu hexagonală. dar schiţat numai şi. poate. o fiinţă atotputernică ne aşează în mijlocul unei cetăţi fabuloase. de obicei. Albina siriană. o altă soluţie problemei regale. Şi acesta este lucrul cel mai învăluit în mister şi cel mai greu de pătruns. Fără îndoială că omului i-ar ajunge de-abia întreaga sa pricepere pentru a dezlega problemele de care s-ar lovi şi a nu pierde nimic din ajutorul.

probabil. inteligenţă. albina neagră de la noi îşi schimbă cu totul obiceiurile. care au darul să pună pe gînduri pe aceia ce cred că orice inteligenţă este instinctivă şi orice viitor e predestinat. văzînd că vara este nesfîrşită şi florile nu lipsesc niciodată. Nu este evident. puţin cîte puţin. nu este inconştientă şi fatală. dovedind că adaptarea la împrejurări nu este lentă. mai apoi instinct şi. dar. deformată de atîtea vanităţi şi . să apară din această cauză. nu e greu să nu recunoască în natură existenţa unei voinţe ce tinde să înalţe o parte a materiei la o stare mai perfecţionată şi. . suprafaţa cu un fluid plin de mister pe care îl numim mai întîi viaţă. Dar. organizează şi înlesneşte existenţa a tot ceea ce se însufleţeşte pentru un scop necunoscut. pentru cine priveşte cu luare aminte. plină de bun simţ. la fel cum a învăţat să evite pericolele mai vechi. În sfîrşit. Cunosc tot ce se poate spune împotriva teorei transformaţioniste. După al doilea sau al treilea an. în afară de inteligenţa şi de viitorul omului. după aceea. în cel mai rău caz. dar ea este singura pe care am putut-o face asupra puterii ascunse care ne mînă. unde tot timpul anului găsesc zahăr din abundenţă. să-i învăluie. poate. şi tot această voinţă asigură. învechite. Ea dispune de numeroase dovezi şi de argumente puternice dar care. trecînd astfel peste experienţa acumulată timp de generaţii. Nimeni. dar nenumărate exemple ce le vedem în jurul nostru ne îndeamnă să presupunem că. care poartă pecetea acestui adevăr. am putea descoperi că ea nu a încetat să crească. chiar şi atunci cînd nu am descoperi în ea nici o lumină care să ne dea curaj şi atîta timp cât nu va fi o siguranţă contrarie. nu cere timp. o ssfătuieşte să nu-şi mai facă provizii pentru iarnă (BUCHNER semnalează un fapt asemănător. Şi nu putem chiar să o facem să-şi continuie activitatea decît luîndu-i puţin cîte puţin din fructul muncii. peste o sută de ani. albinele încetează cu totul să mai viziteze floriile). ci că spiritul care conduce mica republică ştie să deosebească împrejurările noi ce se ivesc. dacă acceptăm pentru un moment ipoteza transforma-ţionismului. n-ar trebui să adopte fără rezervă adevărurile epocii în care trăieşte. sunt.unei mame unice? Orice s-ar spune. Vom fi de acord că ne aflăm în faţa cîtorva fapte caracteristice. se mulţumeşte să culeagă mierea şi polenul necesar consumului zilnic şi observaţia sa recentă. "Strămutată în Australia sau în California. ea trăieşte de pe o zi pe alta. numeroase capitole din cărţile noastre. VII Iată ceea ce putem desluşi cu ochii noştri. dacă s-ar putea preţui cantitatea de materie care a progresat astfel de la origini şi pînă acum. dominate de un om prea desăvîrşit. niciodată. dar care nu există şi cum sunt atîtea pagini din secolul al XVII-lea care au micşorat ideea Dumnezeului aprig şi meschin al tradiţiei catolice. Repet încă o dată. aplicată orbeşte de-a lungul timpurilor şi în cele mai diferite clime. organizarea plină de înţelepciune a stupului nu sunt rezultatul unei porniri primitive. îndeaproape înrudite cu albina egipteană şi italiană. priveliştea începe să se desfăşoare şi lumina sa îndoielnică şi măreaţă cuprinde pe neştitute şi propriul nostru destin. primele pe care omul le-a domesticit. o ultimă observaţie ne face să vedem şi mai limpede că obiceiurile. Se prea poate ca. aşa cum sunt astăzi operele filosofilor din secolul trecut.mai bună. ci imediată şi inteligentă: la Barbade. şi acest lucru este destul de însemnat într-o lume în care cea dintîi datorie a noastră este încrederea în viaţă. să se adapteze şi să le întrebuinţeze în folosul lui. observaţia este prea puţin consistentă. Sigur nu este. albina siriană şi cipriotă. nu ne poate convinge. în mijlocul rafinăriilor.

de obicei. ciucuri şi girandole la piciorul unui spin alb sau al unui pom fructifer tăiat în formă de glob. Ce-i pasă călătoralui îngheţat dacă acela care veghează la căminul hanului omenesc este orb sau gîrbovit de ani. atîta timp cât o credem adevărată. mai puţin prudente decît aceea de astăzi. dar au întreţinut vie pasiunea cercetării. s-ar părea mult mai cuminte să spunem pur şi simplu adevărul adînc pe care. ea este folositoare. dar care. este bine să accepţi ipoteza care. în cea mai mare parte. ca şi oamenii primitivi. ghirlande. trîntorii ursuzi şi îndesaţi. mai întîi. care ne obligă să întrebăm cu ajutorul unei metode mai severe şi cu o pasiune mai trainică tot ceea ce există pe pămînt. este inactivă şi descurajează curiozitatea. de un fel de platoşă fără formă ce este înconjurată de inele de aramă sau de cinabru. în măruntaiele sale. desenate şi îngrijite frumos. Totuşi. stele. luîndu-le drept nişte muşte oarecare. La prima vedere. în momentul în care întâmplarea ne aduce pe lume. De nenumărate ori m-a condus printre brazdele de flori multicolore ale grădinii. care este mai puţin dovedită decît teoria noastră şi care îndepărtează pentru totdeauna părţile vii ale problemei şi înlătură inexplicabilul interzicîndu-ţi să-l cercetezi. în adîncurile mării şi în nesfîrşitul cerului. nechibzuite. cînd se aşează lîngă el? Dacă focul nu s-a stins sub supravegherea lui. un plan de viaţă. încât nimic nu ne duce nici mai departe şi nici prea sus decît salturile greşelilor noastre. cu toate acestea. Dar acest adevăr n-ar fi de folos decît atunci cînd ar fi dovedit că nici nu vom şti niciodată nimic. Acolo am învăţat numele şi obiceiurile culegătoarelor independente pe care noi nu le privim niciodată. cele mai apropiate rude ale albinelor noastre domestice. cunoscut şi plin de inspiraţie. Ce-i putem opune şi ce-i putem pune în loc dacă o respingem? Marea mărturisire sinceră a neştiinţei savante care se cunoaşte pe sine. Şi. bunul poet olandez. Ei mai sunt încă pe jumătate sălbatici. mai totdeauna uriaşi şi acoperiţi. ca pe vremea părintelui Cats. în piramidă sau în chip de furcă. înflăcărează curajul şi călăuzeşte cercetările pe un făgaş nou. fugea de-a lungul marginilor pentru a împiedica florile să nu invadeze aleile. care e mai necesară omului decît însăşi înţelepciunea sau chiar ipoteza fixităţii speciilor şi a creaţiei divine. pentru a înlocui aceste presupuneri iscusite. vigilent ca un dine ciobănesc. Să transmitem această pasiune. îl datorăm unor ipoteze mereu hazardate. Aşteptînd această clipă el ne-ar menţine într-o nemişcare mai rea decît cele mai supărătoare iluzii. VIII În această dimineaţă de aprilie. nu intactă. viespi răufăcătoare sau alte insecte neghioabe. Noi suntem astfel făcuţi. am revăzut albinele slăbatice. poate. forţează caliciile florilor. Brazdele formau rozete. le rup cînd nu pot pătrunde sub . iar merişorul. Ele erau. atunci cînd nu poţi şti adevărul despre un lucru. Ai putea paria că este greşită şi. nu-l cunoaştem. străjuite de iarbă roşie ce mai poartă şi numele de albită sau coşuleţ de argint. strămoşii aceleia care s-a supus dorinţelor noastre şi mi-am adus aminte lecţiile bătrînului stupar amator din Zelanda. adesea absurde şi. uneltele şi ideea unui destin deosebit şi adesea minunat. ci mărită şi nimic n-o poate mări mai mult decît această ipoteză a transformaţionismului. în mijlocul unei grădini care renaşte sub divina rouă străvezie în faţa răzoarelor de trandafiri şi de ciuboţica-cucului. Iată. În realitate puţinul cât l-am aflat. el a făcut cel mai bun lucru ce-l putea face. se impune imperios raţiunii noastre.neadevăruri. din nefericire. fiecare dintre ele poartă sub dubla pereche de aripi care o distinge în ţara insectelor. uneori mici de tot.

ne vom mulţumi să urmărim în drumul său spre o existenţă mai inteligentă. a fost. Alături. poate. taie din frunzele de trandafir semicercuri desăvîrşite. probabil. Hermann MULLER consideră o mică albină sălbatică. care schimbă cu totul înfăţişarea victimei pe care şi-a ales-o. Una dintre ele. este acela al apinelor. care intra sub cortul de mătase şi de perle ale unei prinţese bizantine. nu se mulţumeşte să ceară florilor pîinea şi vinul trebuincioase vieţii. rozător al pădurii. chiar din floarea macilor. încât putem. Se înţelege de la sine că nu ne vom ocupa de fiecare. IX Se cunosc aproape patru mii cinci sute de specii de albine sălbatice. verde şi liliachiu: el este xilocopul. la fel ca ursul cavernelor.valurile satinate ale corolelor. după cum ştim. care seamănă cu viespile. Intr-o zi. Această istorie. poate. care au sute de îndeletniciri deosebite. un studiu amănunţit. căci ea ar avea să se ocupe de mai multe probleme la fel de mari ca altele care preocupă spiritul omenesc. venerabila străbună căreia îi datorăm. mari fîşii de purpură pentru a împodobi în chip regesc palatul fiicelor sale. le potriveşte şi formează din ele un toc compus dintr-un şir de mici degetare perfect regulate. ca fiind urmaşa de azi a albinei primitive din care s-ar fi născut toate albinele pe care le cunoaştem astăzi. totuşi. răspîndită în tot universul şi numită Prosopis. Parcă este cuprins de un foc mocnit. ca nişte logodnice robite în aşteptarea soliei de dragoste adusă de nişte vizitatori distraţi. vor arunca o lumină hotărîtoare asupra istoriei evoluţiei albinei. locuinţe tari ca piatra. (într-adevăr. uriaşul poporului de albine. Faţă de loouitoarea stupilor noştri sărmana Prosopis este aproape ceea ce omul cavernelor ar fi faţă de fericiţii din marile noastre oraşe. osmia papaveris. andrenele atacate adesea de un parazit fantastic. observaţii şi experienţe oare nu au fost făcute pînă acum şi care ar putea cere mai mult decît o viaţă de om. sti-lopsul. ale căror trăsături esenţiale sunt atît de bine statornicite şi atît de lămurite. mai mare decît cel mai mare dintre ei. un grăunte de praf plutind pe patru aripi electrice. se crede că mai mult de o sută de mii de specii de plante ar dispare dacă albinele nu le-ar vizita). pe care le îndoaie mai apoi. rînduiţi după mărime. nu a fost metodic făcută. să nădăjduim că va fi întreprinsă. Discipolii lui DARWIN şi. fără să băgăm de seamă şi fără să bănuim. fără să mai afirmăm nimic. avem în faţa noastră pe. Noi. din care fiecare formează celula unei larve. Poate. O carte întreagă ne-ar ajunge de-abia să înşirăm obiceiurile şi talentele felurite ale mulţimii însetate după miere. crede că toţi membrii săi coboară din acelaşi strămoş. care le-ai putea crede făcute cu stanţa. aproape pitici şi totdeauna copleşiţi de mari greutăţi de polen şi osmiile multiforme. Ea e . care se agită în toate direcţiile pe florile ce stau lacome şi supuse. cea mai mică dintre toate. vin întunecatele calicodome sau albinele zidari. căci totul se înlănţuie în aceste mistere. cea mai mare parte a florilor şi fructelor -noastre. un trib de himenoptere şi vom însemna cu o simplă linie faptele deosebite ale acestei ascensiuni de mai multe ori milenară. după cât ştiu eu. nu o dată văzută de ochii noştri într-un colţ părăsit al grădinii unde se frămîntă în jurul mărăcinilor. O altă albină. Şi cine ştie. trece un monstru înfăşurat în umbră. îmbrăcate ca într-un postav negru şi care construiesc din lut şi pietricele. panurgii. ea taie. către puţină fericire şi siguranţă. megachile circumcinta. între alţii. zboară talmeşbalmeş dasipodele şi halictele. Apoi. După el. Tribul despre care este vorba. oare? chiar şi civilizaţia noastră. deoarece ne aventurăm în ţinutul ascuns al presupunerilor.

pe drept cuvînt. unde am putea vedea. Pentru naturaliştii care împărtăşesc doctrina transformaţionistă această înrudire nu este numai ideală. printre albinele care au fost numite puţin cam categoric Apide solitare. naşterea. lungindu-se limba pentru a putea sorbi nectarul din fundul unui număr mai mare de flori. cea mai cunoscută în Franţa este frumos pătată cu alb pe fond negru. după ce şi-a terminat această nenorocită datorie menită unui scop pe care nici ea nu-l ştie şi pe care nici noi nu-l cunoaştem mai mult. ea trebuie să strîngă cu mare greutate. nu este decît un duşman şi mult mai des un parazit. gură şi picioruşe. Neputînd produce ceară. nici scormoni pămîntul. din pricina lenei uitată de veacuri. Ea nu are coşuleţe pentru a strînge polenul aşa cum au apidele sau. de pildă bine înveşmîntatele Collete sau minunata tăietoare a florilor de trandafir. dacă. o pagină. care şi-a pierdut însă organele de culegere în urma obişnuinţei de a duce o viaţă de parazit"). Ea nu are altă unealtă în afară de limbă. cu ajutorul micilor picioruşe praful florilor şi să-l înghită pentru a-l putea duce în vizuina ei. mai apoi. J. ea îşi face galerii stângace în măduva tînără a rădăcinilor uscate. Dar această eleganţă ascunde o sărăcie de necrezut. Ea este aproape goală cînd toate surorile ei sunt înveşmîntate de blănuri calde şi luxoase. ci este reală. trăiesc într-o singurătate atît de adîncă şi. din întîmplare. se duce să moară într-un colţ. uneltele muncii şi nu mai poate trăi acum decît pe spinarea tipului muncitor al rasei sale (EXEMPLE. nici sacul de la coada andrenelor sau peria de pe pîntecele gastrilegidelor. a spus. încetul cu încetul. singură pe lume cum a şi trăit. iar. De aceea. Ea duce o viaţă de înfometată. X Nu ne vom opri la mulţimea speciilor intermediare. Stelidele care trăiesc pe seama Antidiilor. "Sîntem siliţi să admitem. secreţiile folositoare formîndu-se şi geniul care conduce construcţia locuinţelor căutând şi găsind in toate părţile imbunătăţâri uimitoare. PEREZ (Albinele) cu privire la frecventa asemănare a parazitului cu victima sa. Genul parazitului n-ar fi decît un urmaş ieşit din genul lucrătoarelor. apoi aparatul ce strînge polenul. picioruşele prea slabe şi buzele fără vlagă. Ea nu are-işicfe o unealtă de lucru. una cîte una. Trîntorid au drept paraziţi Psitirele. înrudindu-se cu rase mai înzestrate şi mai iscusite. dezvoltarea şi întărirea inteligenţei sociale. ce este compus din atîtea organe formîndu-se şi dezvoltîndu-se.frumoasă şi vie. cineva se apropie de ele şi vrea să împartă cu ele locuinţa lor. are grijă să lase în ele puţina hrană pentru copiii pe care nu-i va vedea niciodată. care să ne arate de-a lungul încercărilor pline de sfială ale voinţei de a trăi şi de a fi mai fericit. Un număr oarecare al surorilor ei. 1-a făcut să-şi piardă. la fel cu victima pe care şi-o alege şi care. întocmai ca o flacără copleşită sub povara materiei care înăbuşă orice urmă de viaţă . megachile cucumcinta. Căci lumea albinelor e populată de stafii mai curioase decît cele din lumea noastră şi există astfel numeroase specii care au un dublu misterior şi leneş. Cu toate acestea. nici săpa lemnul. în lipsa lor. Am văzut zburând nefericita Prosopis care duce in linişte prin această lume plină de puteri înfricoşătoare umila-i soartă singuratecă. dar limba ei este prea scurtă. picioruşele şi buzele în-tărindu-se. îşi clădeşte acolo cîteva celule aşezate în neorânduială. Eu nu vreau să schiţez decât un capitol. Un asemenea studiu s-ar putea cuprinde într-o carte. că cele două genuri nu sunt decît două forme ale aceluiaşi tip şi sunt unite între ele prin cea mai strînsă asemănare. mai puţin de un capitol.

Ici şi colo. dar toate folosesc intrarea comună. o mică rază de lumină străbate pe neaşteptate şi luminează naşterea unui sentiment nou în înghesuiala întâmplătoare. la xilocopide ea n-a putut depăşi această primă linie tainică a iubirii. ceratinele. PEREZ. prin puterea spiritului. spune tot J. de unde instinctul străluceşte din toate părţile în conştiinţa noastră. ceea ce este. prin străluciri timide şi uneori ciudate. în ceea ce priveşte munca de construcţie a celulelor. în jurul nopţilor lungi ce anunţă venirea iernii. Ele trăiesc totdeauna singure. ideea ce se caută dobîndeşte alte forme. aceeaşi înclinare. toate. îi va hrăni triumful. dasipodele şi halietele oare sapă gropi. Dar să nu ne înşelăm: este o adunare de scurtă durată formată din indivizi singuratici. dar intrarea. în direcţii neaşteptate. Ea se opreşte de îndată şi. La alte apiene. numai rezultatul marelui număr de indivizi locuind în acelaşi loc". ceea ce noi înşine nu am lămurit încă? De aceea este curios. Ea se tîrăşte nedesluşit în jurul marilor primejdii. înfriguraţi. el reuşeşte să străbată rugul ce-l copleşeşte şi oare. dar. pînă aici. XI Am văzut că xylocopele sunt albine puternice care îşi construiesc cuibul în lemn uscat. Nu mai . ea este cu totul materială. Ar fi interesant de aflat dacă săparea acestei galerii nu se face cumva în comun şi dacă mai multe femele nu se pun de acord pentru a lucra cu rîndul". este o îmbulzeală de muncitori ce-ţi aduce aminte de roiul unui stup numai prin număr şi agitaţie. care ne găsim într-un loc privilegiat. obiceiul este deja încetăţenit. Iată ideea ce începe să se nască. verişoarele Dasipodelor. E vorba să unim într-un mod ideal. ideea de solidaritate face o breşă în zidul care despărţea două lumi. la rudele lor foarte apropiate. Fiecare. E oare atît de uimitor că albinele nu realizează de la prima încercare ceea ce noi. putem surprinde aici mişcarea cea mai imaterială a materiei. pentru a petrece iarna împreună. Această idee izvorăşte din materie. într-o zi. adînc izolat în mulţime. după cum observă J. ca şi cînd ar vrea să se facă văzut. "Este o simplă îngrămădire de inşi avînd aceleaşi gusturi. se folosesc de munca uneia şi economisesc timpul şi truda de a-şi construi fiecare o altă galerie. fiecare se poartă ca şi cînd ar fi singură. Oricum ar fi. îşi construieşte locuinţa pentru sine fără să se intereseze de vecini. este comun. într-adevăr. E vorba de a trece de la viaţa egoistă. să vezi cum ideea cea nouă bîjbîie la început prin întunericul care învăluie tot ceea ce se naşte pe acest pămînt. "Astfel. Dacă în lumea aceasta totul este materie. deci. foame. schimbate într-un lucru ce nu poartă încă chip. să obţinem ca individul să se jertfească speciei şi să înlocuiască lucrurile care se văd cu acelea ce nu se pot vedea. spre sfîrşitul verii. Nici o înţelegere şi nici o acţiune comună nu-i leagă. Această fraternitate întîrziată e foarte rară la xylocope. gangul care te duce la suprafaţa pămîntuiui pînă la celulele lor separate. Calicodomele din hambare. despărţit prin corp. PEREZ. Astfel de îngrămădiri sunt. începe să mijească instinctul social. aproape înduioşător. Ea nu este decît frig. se întîmplă să găseşti cîţiva indivizi ieşiţi dintr-o specie deosebită (Xylocopa Pyaneseens) ce se adună. Cu toate acestea. la rădăcina liliacului. Ele se adună după cum fac cele dintîi şi fiecare lucrează pentru sine camera sa de sub pămînt. aici. frică.primitivă. unde maxima "fiecare pentru sine" domneşte cu toată asprimea. care sunt albine-zidăriţe. se adună în colonii numeroase pentru a-şi construi cuiburile. într-o toropeală care este aproape de moarte. în sfîrşit. nesigură şi nedesăvîrşită la viaţa frăţească ceva mai sigură şi puţin mai fericită. Dar la Panurge.

Dar nu e mai puţin adevărat. Şi iată că ea pătrunde în lumea bondarilor. ouă. adică grupul meliponitelor şi care cuprinde meliponele şi trigonele tropicale. Ea curăţă. Dar acest lucru n-a putut fi încă verificat atît din cauza marii asemănări dintre femele şi lucrătoare. Dar republica este mai puţin puternică. le cloceşte. într-un stup trăiesc. ideea a luat cunoştinţă de puterea ei. trîntorii nu sunt ou totul nefolositori. foamea sau frica în faţa morţii care smulge instinctului lor acest sentiment. Bunăstarea creşte. dar ceea ce deosebeşte şi mai mult cele două cetăţi este faptul că una este permanentă iar cealaltă trecătoare. este mereu limitat. ci tocmai viaţa activă. zgomotoase. aceeaşi muncă fără sens. BLANCHARD crede. cât şi din cauza imposibilităţii de a creşte Melipone în clima noastră). Dar această asemănare nu este decît foarte depărtată. pe drept ouvînt. în timpul nopţilor friguroase o uşă se închide. ca şi mama sa. ei secretă ceara. peste tot unde am introduce albinele noastre. XIII Aici totul e organizat ca în stupii noştri. Există probabil o singură mamă (nu se ştie sigur dacă principiul unei singure regine sau mame este întotdeauna respectat la Meliponite. ea nu se descurajează şi încearcă alte căi. XII Bondarii. mai multe regine. construcţia celulelor se îmbunătăţeşte. credincioasă obiceiului său. femela fecundată care a biruit iarna începe construcţia cuibului fie sub pămînt. arhitectura este greoaie şi costisitoare. canibalismul şi uciderea pruncilor apar uneori. se întăreşte într-o. asemenea idee se opreşte repede şi nu ajunge să se înrădăcineze prea mult în această direcţie. într-adevăr. încă din primele zile ale lui martie. atmosferă diferită şi face primele minuni hotărîtoare. cei trei sau patru sute de locuitori se vor stinge fără să lase urme. cetatea bondarilor va dispare cu totul la venirea toamnei. sapă. trăiesc la început singuratice. viaţa obştească e mai puţin sigură. aceste albine mari catifelate. îngrijeşte şi hrăneşte larvele care ies şi peste puţin timp se vede înconjurată de o ceată de fiice oare o ajută la toate muncile dinăuntru şi dinafară şi unele din ele încep să ouă la rîndul lor. penultimul din rasă. Şi. printr-un fel de metempsihoză neobosită. că neavând ac şi nepultuidu-se să se omoare între ele aşa de uşor ca reginele albinei pe care o cunoaştem. Intrarea în cetate este păzită cu mai mare grijă. Unele amănunte sunt chiar mai bine aranjate. Dar aceasta nu are importanţă. aranjează locul ales. după specia căreia îi aparţine. Belşugul. Albina fondatoare rămîne sufletul şi mama principală a coloniei şi se găseşte în fruntea unui regat oare îţi aminteşte de acela al albinei noastre. înfricoşătoare dar blînde şi pe care le cunoaştem cu toţii. Ea e singură pe lume în primăvara ce trezeşte totul la viaţă. le umple cu miere şi cu polen. atotputernică şi aproape desăvîrşită într-un alt grup. se va încarna. probabil. La bondari o vedem oprindu-se aici dar îndată. fie într-un mărăciniş. tot efortul lor se năruieşte şi o singură femelă mai supravieţuieşte pînă la primăvara următoare cînd va reîncepe. Ea clădeşte mai apoi celule de ceară destul de urîte. lucrătoare sterpe şi trîntori. iar în timpul nopţilor călduroase se ridică un fel de perdea ce lasă aerul să circule. colonia sporeşte. în singurătate şi lipsă. legile sunt rău statornicite şi nerespectate. belşugul mai mic decît la albinele noastre şi. Meliponitele . aici. de data aceasta. De pildă. unde se maturizează.este iarna. de data aceasta. că. acela care precede imediat albina noastră domestică. tremurînd încă de ultima ei izbîndă.

să se unească la un loc ca dasipodele şi să facă un efort de înfrăţire asemănător cu acela al panurgelor? Panurgele. cîteva sclipiri ne-ar şi arăta că cele mai dorite vor fi şi cele mai sigure. vibrau ca minunatul murmur al soarelui şi se încărcau cu miere în grădinile din Charenton erau aidoma acelora care odată cu reîntoarcerea lui april vor zburda la cîţiva paşi de aici. crescute şi hrănite în captivitate. iar noi am studiat altele. învăţăm încă să deschidem ochii şi mii de experienţe ce s-ar putea face nici n-au fost încercate. să ne interesăm mai mult de cele mai pline de speranţă. care au petrecut iarna împreună. atinge într-adevăr perfecţiunea desăvîrşită şi. fără îndoială. inferioară. să mai recunoaştem încă o dată că neştiinţa noastră este adîncă. Aceste schimbări sunt oare statornicite odată pentru totdeauna în fiecare specie şi linia care le uneşte nu există oare numai în închipuirea noastră? Să nu clădim încă sisteme în această regiune puţin cunoscută. prosopele. în pădurea de la Vincennes. la rîndul lor. într-un cuvînt arhitectura cetăţii care este. nu acoperă decît o secundă din istoria unui gînd al naturii.dispar în faţa lor. Socotind timpul scurs de la experienţele lui REAUMUR. ideea a ajuns la dezvoltarea ei cea mai desăvîrşită în felul de viaţă al albinelor noastre domestice. dacă s-ar . adăugind că. n-au fost studiate pînă acum decît de călători grăbiţi sau neştiutori. ar trece din gangul comun într-o cameră comună? Mamele bondarilor. căci. Acest punct este organizarea mecanică a muncii în comun. pe cînd la Meliponite celulele nu pot sluji decît unui singur scop. în care la una din ele nu a trecut peste ceea ce realizase în mica familie a bondarilor. ar putea ele ajunge la bună înţelegere şi la diviziunea muncii? Iar meliponitelor li s-au dat vreodată faguri artificiali? Li s-a dat oare amfore artificiale pentru a înlocui curioasele lor amfore de miere? Le-ar accepta oare? şi cum s-ar folosi de ele? şi cum şi-ar potrivi obiceiurile cu această arhitectură neobişnuită? Iată atîtea întrebări care se adresează unor biete fiinţe mititele. iată aproape un veac şi jumătate de cînd observăm obiceiurile unor albine sălbatice. dacă ar trebui să facem neapărat o alegere. cu excepţia unui singur punct. Ar ajunge să reamintesc ceea ce am spus în Cartea a IlI-a capitolul XVIII din această lucrare. dar care conţin totuşi răspunsul la cele mai mari taine care ne frămîntă. toate celulele sunt deopotrivă de bune pentru creşterea puietului şi pentru strîngerea proviziilor şi ele durează tot atît de mult ca şi cetatea. dacă vrem. De altfel. nu putem spune că tot ceea ce se petrece în stup e fără cusur. Dar de la REAUMUR şi pînă în zilele noastre nu este decît o clipă din timpul nesfîrşit pe care-l cercetăm şi mai multe vieţi omeneşti. iar cele care servesc drept leagăne tinerelor nimfe sunt distruse după ieşirea lor. se prăfuiau cu aur. XIV Dacă ideea pe care am urmărit-o cu ochii a luat forma cea mai desăvîrşită la albinele noastre domestice. Noi nu suntem în stare să dăm vreun răspuns. dar sute. prizoniere obligate să locuiască împreună cu semenele lor. Prin urmare. către anii 1730. REAUMUR nu cunoştea decît cîteva. celula hexagonală. deoarece experienţa noastră e abia de ieri. în împrejurări impuse şi neobişnuite. în stupii api-telor noastre. puse cap la cap. ar putea cu timpul să treacă pragul de fier al singurătăţii desăvîrşite. Cele pe care le cunoaştem din interesantele lucrări ale autorului Memoriilor nu şi-au schimbat ou nimic obiceiurile şi bondarii care. şi iată un tablou rapid şi incomplet al schimbărilor prin care a trecut această idee. O capodoperă. Ideea solidarităţii s-a dezvoltat deopotrivă în cele două rase. economia precisă a efortului. De exemplu. poate mii. Să nu ne oprim decît la concluzii provizorii şi.

De cîţiva ani încoace. Nu ţin nicidecum să le apăr. numeros şi precoce. Am arătat în treacăt vreo cîteva greşeli şi erori. Dintre aceste greşeli. mirarea mea n-ar fi mai mică. oilor. cailor. n-a realizat in centrul sferei sale de activitate ceea ce albina a realizat în sfera ei. aceste colonii precum şi descendenţii lor. foamei. ar trebui să i se înfăţişeze modestul fagure de miere. după bunul său plac. fiecare poate. Stupii cei mai bogaţi sunt aceia care nu roiesc decît o singură dată la începutul verii. singura care în părţile noastre are mai totdeauna urmări fatale. porumbeilor. mai ales albinele negre. peste puţin timp. lăsate în voia lor. are timpul să clădească locuinţe solide şi bine aprovizionate înainte de venirea toamnei. asupra boilor. pentru a nu le înşira aici pe toate. alteori tainice: mulţimea şi lenevia păgubitoare a trîntorilor. alteori nu sunt decît o urmare a roitului şi a greşelilor sale la care avem şi noi o parte de vină. etc. asigură perpetuarea speciei. Este neîndoielnic că. Dar omul a distrus mereu tocmai aceşti stupi prevăzători. dacă o inteligenţă străină globului nostru ar veni să ceară pămîntului obiectul cel mai desăvîrşit al logicii vieţii. clinilor. slăbită şi tendinţa la roire excesivă s-a dezvoltat foarte mult de-a lungul generaţiilor astfel încât astăzi. selecţia naturală a albinei domestice. este roitul repetat. n-ar putea să-i aducă vreo îmbunătăţire. în această privinţă. . de mii de ani. Ele îşi îndeplinesc astfel dorinţa maternă. care. să atribuie sau să conteste orice inteligenţă albinelor. primenirea necesară a reginelor şi viitorul roiului care. Să mai adăugăm la acestea şi tendinţa curioasă de a aduna mari cantităţi de polen. nici chiar omul. roiesc prea mult. împiedicată de om. Ca urmare a acestei situaţii specia a ieşit. este. De la egipteanul de pe vremea faraonilor şi pînă la ţăranii din zilele noastre omul a acţionat împotriva dorinţelor şi avantajelor speciei. chiar dacă ar face dintr-o pornire oarbă tot ceea ce fac. nu întîrzie să se rîncezească şi să se întărească încurcînd locul. Mi se pare că de multe ori ele dau dovadă de pricepere şi. probabil. pentru a le răpi bogăţiile. biruind singuri greutăţile iernii. cînd vedem cu cîtă repeziciune acţionează selecţia artificială asupra celei mai mari părţi a animalelor noastre domestice. Dar. aproape toate albinele noastre. ce începe de la cel dintîi roit şi se sfîrşeşte cu fecundarea celei de a doua regine. Este interesant de văzut cum un creier găseşte în sine resurse extraordinare pentru a lupta împotriva frigului. lipsa de milă. Nici o vieţuitoare. din cele ce am văzut pînă aici. putem spera că. primejdiile zborului nupţial. şi. mame epuizate. roirea peste măsură. Dar să nu uităm că. sacrificiul aproape monstruos al individului faţă de societate. vom avea o rasă de albine care va renunţa aproape în întregime la roirea naturală şi îşi va concentra toată activitatea la recoltarea mierii şi a polenului. în practica apicolă obişnuită el nu lăsa şi nu lasă nici azi să supravieţuiască decît coloniile. metodele noi ale apiculturii "transhumante" au început să combată acest obicei periculos şi. bogaţi şi deprinşi cu clima. care ar fi distrus aproape sigur coloniile însufleţite de instincte diferite.aduna toate capetele luminate. XV Dar o inteligenţă care ar înţelege mai bine scopul vieţii comune nu ar putea să îndrepte celelalte greşeli? Ar fi multe lucruri de spus despre aceste greşeli care izvorăsc uneori din taina stupului. roiuri secundare sau terţiare care au abia din ce să se întreţină iarna şi cărora apicultorul le mai dă cîteva resturi de miere pentru a le întregi slabele lor provizii. fără activitate. neîntrebuinţate. uneori evidente. apoi lungul interval de timp. cea mai gravă. regula roitului restrîns s-a fixat puţin cîte puţin şi la rasele noastre meridionale. partenogeneza. Dar nu tot ce se află în stup seamănă cu această capodoperă.

independenţa singurătăţii. ultimele şapte zecimi. ci necunoscutul şi inexplicabilul trebuie să ne oprească privirile. îşi alungă somnul pentru o clipă.. ea nu ezită să sacrifice individul compensînd. cel puţin. spaţiului. ca Pericle în Tucidide. împotriva tuturor vrăjmaşilor materiei care prinde viaţă. conştiinţa şi inteligenţa trăind mult timp în mijlocul nostru. întîmplările favorabile şi autoritatea speciei. a apitelor. ne-ar părea că sunt înzestrate cu o judecată deosebită. e tot atît de interesant şi de extraordinar ca o fiinţă să ajungă săşi menţină mica ei viaţă complicată şi profundă fără să depăşească instinctul şi fără a face nimic ce-i depăşeşte puterile ei obişnuite. XVI De altfel. sentimentelor şi cuvintelor noastre. singurul izvor al întregii vieţi în comun. să trăiască şi să-şi organizeze viaţa după raţiunea pură. îşi schimbă poziţia. acea fiinţă este tocmai omul. Cu toate acestea. ia ce mai bună parte a produselor acestei munci. de altfel. înconjurate de atîtea rătăciri şi greşeli. mizeria şi să mărească bunăstarea. Ea tinde în mod evident să micşoreze efortul.morţii. oare. care este deci direcţia constantă şi generală a acestei evoluţii? Ba pare să urmeze aceeaşi curbă cu evoluţia noastră. mirarea noastră n-ar fi mică. privind bunăoară nechibzuinţa şi nedrepta rînduială a muncii într-un trib de fiinţe care. cultivat cu greu şi neîndestulător de către două sau trei zecimi ale populaţiei totale. o trezeşte din nou. îşi întinde braţul amorţit ce-i sprijinea capul. prin forţa şi fericirea tuturora. fiind mereu în faţa ochilor noştri. singurătăţii. se sleiesc fără răgaz făcînd eforturi stranii şi sterile de pe urma cărora ei nu profită niciodată şi care nu par să aibă altă menire decît de a face şi mai complicată şi mai neînţeleasă viaţa celor leneşi. adoarme pînă ce o nouă durere. ieşită din oboseala plină de tristeţe. Nu vedem noi. supunîndu-se unor principii pe care noi nu trebuie să sperăm că le vom înţelege vreodată. să gîndească asupra sa. de altfel iluzorie şi nenorocită. ele sunt mereu prezente în gîndurile noastre. timpului. nesiguranţa. se culcă din nou. Numai de la un veac la altul cîte una din ele se trezeşte. priviţi ceea ce face din toate acestea şi comparaţi greşelile stupului cu acelea ale societăţii noastre. că indivizii. Toată înţelepciunea este de a nu depăşi aceste limite. Nu ele sunt acelea care poartă nume nepotrivite. să ne însufleţească activitatea şi să dea o formă nouă şi mai potrivită ideilor. scoate un strigăt de mirare. sunt mai fericiţi în sînul unui oraş care prosperă în ansamblu decît dacă individul ar prospera . Din toate acestea am conchide că raţiunea şi sensul moral al acestor fiinţe aparţin unei lumi complet diferite de a noastră. o altă zecime. aproape în mod organic. chiar atunci cînd suferă. total leneşă. De altfel. Dar să nu împingem prea departe acest tablou al greşelilor noastre. osîndite aproape la foame neîntreruptă. În acest scop. de asemenea. Am vedea astfel suprafaţa pământului. nu cîştigăm prea mare lucru. Dacă noi am fi nişte albine şi am observa oamenii. XVII După ce am admis evoluţia apienelor sau. fără să le observăm şi fără să le îndreptăm? Dacă există o fiinţă al cărui destin i-a poruncit în mod special. Obişnuitul şi miraculosul se confundă şi au aceeaşi valoare atunci cînd le aşezăm în adevăratul lor loc în sînul naturii. noi nu suntem deloc îndreptăţiţi să judecăm greşelile albinelor în numele inteligenţei noastre. deoarece ea este mai verosimilă decît fixitatea lor. dar. E adevărat că. Aş spune că natura crede.

Ea înseamnă un punct după fiecare efort fericit şi opune retragerii. că mîine o descoperire. decît mişcarea sa şi nu ştie încotro se îndreaptă. . să nimicească pasiunile. noi vom şti să pricepem. într-o lume unde nimic. nu indică o voinţă hotărîtă. nu licăreşte decît pentru a distra întunericul. pe trecătorul care n-are obligaţii în vremelnica asociaţie. lucrul cel mai cuminte ar fi să jertfim toată ziua de azi pentru a ne cunoaşte pasiunile. bunăoară. din altă lume sau dintr-un fenomen nou. o comunicare cu o planetă mai veche şi mai luminoasă. este destul de semnificativ să vedem anumite fiinţe ridicîndu-se astfel puţin cîte puţin şi fără întrerupere din ziua în care au deschis ochii. poate alt scop. legile şi aeeste adevăruri.şi Statul s-ar pierde. nici să ne întrebăm dacă omului îi convine să-l urmeze. dar este imposibil ca aceia care îşi vor îndeplini pînă la capăt misiunea. dar este sigur să peste tot masa nesfîrşită ne permite să sesizăm aparenţa unei idei. să le armonizăm. Totuşi să ne urmăm drumul ca şi cum nimic anormal nu ar trebui să se întîmple. chiar atunci cînd ea ne va spune că singura obligaţie adevărată va fi lipsa de curiozitate şi resemnarea înaintea necunoscutului. care ar urma inevitabil după efort. nu are. Acest progres. venit din afară. în toate mişcările universului. este de a subjuga şi de a face să crească în noi şi în jurul nostru forţele întunecate ale vieţii. mai bine decît alţii. Se mai poate ca un enorm accident. Ea protejează pe sclavul muncitor în cetatea puternică şi lasă pradă duşmanilor fără chip şi fără nume. să nu ne avîntăm visînd în această direcţie. această lipsă de curiozitate şi această resemnare definitivă şi vom şti să ne folosim de ea. în spiritul nostru. care este mai presus de orice o misiune umană. Este posibil ca nimic să nu mai supravieţuiască noii revelaţii. la fel cum nu intră nici intervenţia miraculoasă a unei întîmplări. va fi încă deajuns pentru a nu regreta timpul închinat studiului micilor lor gesturi şi umilelor lor obiceiuri. la fel ca şi aceea a albinelor. şi. În orice caz. XVIII Se poate ca toate acestea să fie deşertăciuni şi că spirala luminilor noastre. să rămînem credincioşi destinului nostru care. ce se întîlnese în orice clipă. care ar fi greu de nerecunoscut la speciile cele mai inteligente. atunci cînd albinele nu ne vor fi arătat ochilor noştri altceva decît această misterioasă spirală de lumini în atotputernicia nopţii. cu toate făgăduinţele închipuirii noastre. în toate golurile pămîntului. XIX Şi apoi. să dea pe neaşteptate un sens definitiv acestui efort sau să-l distrugă pentru totdeauna. În ceea ce ne priveşte va fi deajuns să constatăm grija cu care natura se preocupă să păstreze şi să fixeze în rasa care evoluează tot ceea ce a fost cucerit în lupta contra inerţiei potrivnice materiei. iar aparenţa se angajează pe acest drum al cărui capăt nu-l cunoaştem. Perspectiva unei distrugeri generale să nu intre deloc în socoteala nevoilor noastre. De am şti. legile şi adevărurile eterne ale fiinţei noastre. va trebui să răstoarne pămîntul nostru. noi neam văzut întotdeauna nevoiţi să ne încredem numai în noi înşine şi în puterile noastre. să nu se găsească în primele rîn-duri pentru a primi această revelaţie: şi. Nu este aici momentul să discutăm acest gînd al naturii. în afară de citeva fapte de acest gen. Pînă aici. nişte legi speciale şi binevoitoare. atît de depărtate şi totuşi atît de apropiate de marile noastre patimi şi de destinele noastre trufaşe.

dar cu condiţia ca această aşteptare să nu zădărnicească datoria noastră de oameni. Ou toate acestea. încât însăşi bănuiala că străduinţele în care se frămîntă erau. viaţa însăşi. face încă şi mai luminoasă. sănătatea. gura şi stomacul albinelor să producă miere. încetul cu încetul. în mădularele noastre. în tot sistemul nervos al corpului nostru. ele îşi urmează în mod statornic datoria lor veche şi adîncă. Albinele nu ştiu dacă vor mînca mierea pe care au strîns-o. tot astfel stă scris în ochii noştri. El va fi acela care ne va înştiinţa când va domni în deplinătatea puterilor sale. apoi instinctul. Ele sunt pradă. N-avem decît să ne aşteptăm la mai bine sau la mai rău în urma unui accident din afară. mai independentă şi mai nobilă patima căutării sale. Ele ar putea crede. mai subtil decît viaţa. se aude. în urechile noastre. Şi aici albinele ne dau o minunată pildă. O putem observa mereu în organul care o distinge de celelalte şi căruia îi sunt supuse toate celelalte mădulare Şi. să-i sacrificăm tot ceea ce ar putea întîrzia deplina lui înflorire. bunătate. agerimea membrelor. Pe celelalte le vom învăţa. Şi nici noi nu ştim cine va profita de puterea spirituală pe care o introducem în univers. Şi tocmai acelea dintre ele oare ascultă cel mai bine de această datorie sunt mai bine pregătite să se slujească de orice amestec din afară care ar veni să schimbe astăzi soarta speciei lor. suflet. se înţelege. mult mai mult decît noi. inteligenţă. căci acest fluid are mii de nume. pentru a strînge mai multă miere decît le face trebuinţă lor şi copiilor lor. El este starea cea mai preţioasă şi cea mai grea la care putem ridica materia.Numai datorită eforturilor noastre celor mai modeste am să-vîrşit tot ce s-a făcut mai folositor şi mai trainic pe acest pămînt. se pipăie şi cu propria-i esenţă. tihna vieţii noastre poartă pecetea măreaţă a superiorităţii sale. şi cea mai mare parte a puterilor nevăzute care dominau lumea înaintea venirii noastre. poate. ceea ce va face din noi. După cum ele zboară din floare în floare. căldura. vine o clipă în care totul se schimbă aşa de firesc în bine pentru orice spirit ce s-a jertfit cu bunăvoinţă adevăratei datorii omeneşti. din realităţi în realităţi în căutarea a tot ceea ce poate nutri acea flacără de neînţeles şi de a aştepta cu liniştea datoriei împlinite orice eveniment ce ar putea veni. într-un amestec uimitor. ştiinţă. echilibrul funcţiilor noastre animale. la fel. dreptate. Atunci. pricepere. Să o hrănim cu sentimentele noastre. ceea ce vom face noi din el. Nici o fiinţă. suntem datori şi noi să mergem şi. . mîinilor unei voinţe care le poate distruge sau modifica rasa şi destinele. Nu ştim unde ne duce. după cum este scris ca limba. mai curată şi mai dezinteresată. că noi suntem făcuţi pentru a transforma tot ceea ce luăm din darurile acestui pămînt într-o energie deosebită şi de o calitate fără pereche pe această lume. Tot ceea ce este în noi i-a fost jertfit lui. fără scop. experienţele. Nu este îndoielnic că deocamdată aceasta este cea dinţii şi cea mai luminoasă dintre datoriile noastre. Flacăra. care este ideea ce iese din descoperirile. spirit. lumina. cu tot ceea ce se vede. raţiune. după cum e şi belşugul tainicelor vîrfuri. au pălit în faţa acestui suflu nou. cu pasiunile noastre. Muşchii noştri. cu toate că nu are deoît o singură esenţă. tot de la ea. Să nu ne chinuim zadarnic să cunoaştem cine se va folosi de toate aceste puteri pe care le cheltuim. În aşteptarea acestei clipe să nu ne gîndim decît a-i da tot ceea ce ne cere. nu a fost creată pentru a produce ca noi acel fluid straniu pe care-l numim gîndire. observaţiile pe care le dă la iveală din tot ceea ce ea vedea. putere mintală. după cîte ştiu. este mai puţin greu decît s-ar crede să descoperim menirea neabătută a unei fiinţe. Cu toate acestea. virtute. în toate ascunzişurile creierului nostru. Ea ni le va nutri şi le va prelungi după cum ea însăşi va fi nutrită întocmai cum apa din înălţime hrăneşte şi duce pîraiele din cîmpie. ca orice lecţie ce vine de la natură. într-adevăr.