IERNAREA FAMILIILOR DE ALBINE

Pag. 1 / 33

Capitolul I - Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine Capitolul II - Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine Capitolul III - Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Capitolul IV - Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. Capitolul V - Metode de iernare a familiilor de albine Capitolul VI - Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

Pag. 2 / 33

Capitolul l Metode pentru intensificarea creşterii puietului la familiile de albine
În apicultură se consideră că anul apicol, care este cu totul diferit de cel calendaristic, începe o dată cu sosirea lunii august. Pentru ca familiile de albine să iasă cât mai puternice din iarnă, trebuie luate o serie de măsuri începând încă din vara şi toamna anului precedent pentru creşterea unei cantităţi cât mai mari de puiet, în acest fel se asigură şi o iernare normală, un consum redus de hrană în timpul iernii, uzură mică a albinelor în sezonul rece, fapt care le măreşte longevitatea în primăvara următoare, în familiile puternice primul puiet apare încă din luna ianuarie, cantitatea acestuia sporind rapid, albina uzată fiind înlocuită fără scăderi prea mari de efectiv. Familiile slabe, pe lângă consumul ridicat de hrană şi uzura mărită a albinelor se resimt puternic în primăvară, în perioada de schimbare a albinei refăcându-şi foarte greu efectivele de albine. Din aceste considerente, perioada premergătoare introducerii familiilor la iernat, deci lunile iulie-septembrie, trebuie folosită pentru creşterea unui număr cât mai mare de albine. Acest lucru este în mod obişnuit dificil de realizat întrucât în această perioadă, în majoritatea zonelor, atât culesul de nectar cât şi cel de polen se reduc considerabil, albinele ducându-şi activitatea în special pe baza rezervelor de hrană din cuib.
Pag. 3 / 33

În tabelul nr. Nestervodski. îndeosebi cele mai bătrâne pot chiar să înceteze complet ouatul. Dacă sunt mătci tinere. nu se recomandă. în caz contrar. după încetarea culesului creşterea de puiet se menţine la un nivel corespunzător chiar şi în cazul lipsei unor culesuri de întreţinere. iar la cele cu 60% mătci tinere. în foarte mare măsură. mortalitatea s-a redus în medie la 13 g de fiecare interval ocupat de albine. Este necesar deci ca în cursul sezonului să se urmărească îndeaproape calitatea mătcilor şi să se înlocuiască cât mai multe din mătcile bătrâne şi din cele tinere cu defecte. în stupinele unde 40% din familiile de albine au avut mătci tinere mortalitatea a fost de n umai 22 g. în principal menţinerea activităţii de creştere a puietului se realizează prin: 1. mai ales în prag de toamnă. precum şi ca urmare a epuizării în urma efortului din perioada de primăvară şi de vară. Pag.9% la familii cu mătci de 2 ani şi aproape 10% la familii de albine cu mătci de 3 ani (după V. grupând rezervele de hrană în fagurii din cuib.2 2. La rândul lor şi mătcile.6 Vârsta mătcilor 1 an 2 ani 3 ani Înlocuirea mătcilor bătrâne cu botci căpăcite. Un rol hotărâtor în dezvoltarea familiilor de albine în sezonul de toamnă îl are calitatea şi vârsta mătcilor de care depinde. după datele lui V.2% la familii cu mătci de un an.Este perioada în care albinele încep să-şi formeze cuibul de iarnă.A.4 4. Tabelul 1 Numărul fagurilor cu puiet Zona de nord Zona de sud 4. intensificarea creşterii de albine tinere în această perioadă. îşi încetinesc ritmul de ouat: cele mai epuizate. scade şi creşterea de puiet sub limitele normale.5 2. sănătoase şi de calitate superioară. după o cercetare făcută în zona de nord şi în cea de sud a Ucrainei. în raport cu vârsta mătcilor. Ei au dovedit că în stupinele în care 20% din familiile de albine au avut mătci tinere. sau chiar cu mătci ce urmează a se împerechea după introducerea lor în familii. 4 / 33 . 2 . mortalitatea albinelor în iarnă a fost de 33 g albină de fiecare interval.A. sub influenţa lipsei de cules. Cercetătorii au stabilit că vârsta mătcilor are o importanţă capitală.0 1. Nestervodski). Asigurarea unor mătci cu mare capacitate de ouat. Procentul de familii găsite orfane la ieşirea din iarnă a fost şi el cu atât mai scăzut cu cât mătcile au fost mai tinere: 0. 1 este redat numărul de faguri cu puiet în sezonul de toamnă. ceea ce provoacă slăbirea familiilor şi înrăutăţirea condiţiilor de iernare. cu mătci tinere. ocupând majoritatea spaţiului din faguri şi limitând spaţiul pentru puiet. Depinde doar de măsurile luate de apicultor ca activitatea lor de ouat să fie menţinută la o cotă ridicată un timp cât mai îndelungat posibil.6 3.

Pentru ca albinele să pregătească mai repede fagurele. de unde se pot înlătura imediat ce sunt eliberaţi de puiet. ducând la scăderea accentuată a puterii familiei după valorificarea culesului de vară. iar unele familii pot rămâne chiar fără mătci prin pierderea lor la zborul de împerechere. în perioada de toamnă. în zonele unde există un cules bun de întreţinere. se realizează prin introducerea periodică. Ca şi în primăvară. r ame care se pot folosi pentru completarea rezervelor la alte familii. din moment ce corpul cu hrană pentru iernat trebuie să aibă în cei zece faguri ai săi cel puţin 18 -20 kg miere. sunt faguri cu multe celule de trântor. Pentru crearea spaţiului se scot ramele pline cu miere de pe margini. deşi au mari cantităţi de miere şi păstură în stup. în mijlocul cuibului. este posibilă uneori blocarea cuiburilor prin depozitarea rezervelor de hrană în zona creşterii puietului. Blocarea are implicaţii nefavorabile asupra puterii familiei la culesul de vară de l a floarea-soarelui. matca fie că va evita aceşti faguri. Dacă unii dintre aceşti faguri mai au puiet se mută la marginea cuibului. 5 / 33 . 3. având suficiente celule libere pentru creşterea acestuia. familiile de albine puternice în timpul verii ajung toamna slab populate. Calitatea fagurilor. iar pe de altă parte din cauză că albinele doici se uzează în zadar. Din cuib se scot fagurii prea vechi sau cu multe celule de trântori şi se reformează. La stupul multietajat. Ele se pot şi extrage în cazul în care conţin doar miere naturală şi nu miere provenind de la hrănirile de toamnă cu sirop de zahăr. Deblocarea cuibului. fie că. Pentru aceasta este necesar ca nici unul dintre cele două corpuri ce se inversează periodic în toamnă să nu reprezinte corpul cu rezervele de hrană deoarece. în mod natural se limitează cantitatea de puiet necăpăcit. Pe o perioadă scurtă. în zona cea mai favorabilă creşterii de puiet. la interval de 5 -7 zile. Deblocarea cuibului la familiile întreţinute în stupi verticali cu un singur corp şi în stupi orizontali. a câte unui fagure clădit regulat. ca de exemplu la salcâm. De asemenea. blocarea cuibului este defavorabilă familiei şi este favorabilă producţiei ce se realizează. Această pierdere de albină lucrătoare are loc din două motive: în primul rând datorită faptului că în loc de albine se cresc trântori într-o perioadă în care nu sunt necesari. va depune totuşi ouă producând o diminuare a cantităţii viitoare de albină lucrătoare. sub impulsul hrănirilor stimulente.Aceasta pentru că familia va rămâne fără puiet timp de 10 -15 zile sau mai mult. în perioada de toamnă mătcile evită să depună ouă în fagurii noi. deci un fenomen dorit. 2. oferind mătcii posibilitatea de a-şi extinde în sus suprafaţa pentru depunerea ouălor. Dacă în cuib. nemaiputând fi crescute în locul lor cantităţi mari de albine lucrătoare. înainte ca acesta să fie introdus în cuib. care păstrează mai greu căldura. limitând creşterea puietului. Dacă apicultorul nu intervine la timp. cu celule de albine lucrătoare şi în care au fost crescute douătrei generaţii de puiet. se Pag. se poate stropi cu sirop de zahăr. în mijlocul cuibului se lasă numai fagurii în care au crescut câteva generaţii de puiet. care este un cules intens dar scurt. La unele culesuri. deblocarea se realizează prin inversarea periodică a corpurilor.

Astfel. grădinile de zarzavat. pentru a preveni furtişagul. datorită aportului de polen proaspăt. Fagurele introdus este curăţat. în cazul în care culesul sucului de struguri este prea abundent. Important este ca prin modul de administrare să se creeze albinelor senzaţia de prezenţă permanentă a sursei de cules. Cantitatea de miere descăpăcită este în raport cu puterea familiei: la cele puternice se descăpăcesc 3-4 dm2 în timp ce la cele mediocre se descăpăcesc 1 -2 dm2. Culesurile naturale în sezonul de toamnă sunt de două ori mai eficace comparativ cu hrănirile stimulative. acoperă cheltuielile de deplasare. De la bun început. 6 / 33 . Ca surse de cules. în zonele viticole.înţelege că nu va mai avea faguri cu celule goale pe o suprafaţă care să asigure spaţiul necesar creşterii de puiet. respectiv de la ultimul cules principal până toamna târziu. senzaţie care să le menţină într-o stare activă. bostănoasele etc. fagurele se introduce la marginea cuibului. O a doua metodă este stimularea cu sirop de zahăr. zonele inundabile. la sfârşitul verii şi toamna se pot folosi fâneţele din luncile râurilor. de regulă. Folosirea culesurilor târzii. Pentru intensificarea creşterii puietului este eficientă administrarea siropului în faguri şi introducerea lor în mijlocul cuibului. care se fac în doze mari. încărcături intestinale mari. Operaţia se execută după încetarea zborului. în acelaşi timp se realizează şi o economie de zahăr şi polen care. Se va avea grijă însă.. La descăpăcire se folosesc fagurii de la rezervă care au cantităţi mici de miere şi provin de la familii sănătoase. într-o primă metodă. până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă culesuri de întreţinere albinelor. ca fagurii cu miere proveniţi de la acest cules să nu rămână în cuib pentru iernare. se va face în doze mici de 300-500 g la interval de 23 zile. Administrarea sub formă de sirop. Pag. care. această miere poate provoca neplăceri în timpul iernii şi anume. Când timpul este rece. Fiind foarte bogată în substanţe minerale şi zaharuri nedigerabile pentru albine. Prin folosirea culesurilor de întreţinere târzii. familiile de albine reuşesc mai totdeauna să-şi întregească proviziile de hrană pentru iarnă. de hrănirile stimulative care trebuie făcute în doze mici pe întreaga perioadă de creştere a puietului. se stimulează familiile prin descăpăcirea fagurilor cu miere. trebuie net diferenţiate hrănirile de completare a rezervelor de hrană. diaree. Hrănirile stimulative. 5. de 2-5 kg zilnic şi se termină în 10-15 zile. 4. fagurele se introduce după diafragmă pentru a evita mărirea cuibului. dacă timpul este mai cald. lins şi devine corespunzător pentru a fi însămânţat. Practicarea stupăritului pastoral la culesurile târzii oferite de flora spontană sau cultivată constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de stimulare a creşterii de puiet în această perioadă. uzură prematură. Administrarea siropului în doze şi la intervale mai mari creează doar şocuri. Concentraţia siropului trebuie să fie 1/1.

urdinişurile stupilor se micşorează în raport cu puterea fiecărei familii. după' datele din literatură. este bine ca albinele să aibă acces la o sursă de apă.Metoda presupune din partea apicultorului un nivel profesional ridicat deoarece trebuie apreciată bine puterea familiei pentru a nu extinde prea mult fagurii ocupaţi cu puiet situaţie care ar duce la o lipsă a albinei de acoperire. 1961). 1954) s-au încheiat cu următoarele rezultate: familiile hrănite stimulativ prin descăpăcirea fagurilor cu miere au crescut cu 28% mai mult puiet comparativ cu lotul martor. hrănirea stimulativă se face numai seara. Cât priveşte efectul hrănirilor stimulative asupra dezvoltării creşterii puietului în sezonul de toamnă. Unele albine consumă acest zahăr. comparativ cu culesul natural de întreţinere. Barac. în acest caz. Concluzia ce se impune este că rezultate mai bune se obţin prin hrănirea stimulativă cu faguri cu miere descăpăciţi şi introduşi după diafragmă. Prezenţa unui cât de mic cules de polen din natură măreşte cu mult efectul hrănirilor stimulative.5 dm 2 puiet.5 la sută mai mult puiet decât lotul martor. adică un plus de două ori şi jumătate. pastă).3l zilnic) 20 0. Substanţele proteice se administrează în amestec cu hrana energetică (turte de şerbet. în acelaşi timp.3 60. pentru mărirea atractivităţii turtelor de şerbet şi înlocuitori de polen acestea se vor pregăti pe bază de miere şi cu adaos de 3-5% polen natural. luându-se măsuri severe pentru prevenirea furtişagului care poate aduce in această perioadă pagube mari.6-63. 7 / 33 . în lipsa acestuia este absolut necesară administrarea de polen sau de înlocuitori de polen. acesta este cu circa 50% mai mic faţă de culesul de întreţinere natural.6 25. Tabelul nr. Gromisz. 2 prezintă eficienţa hrănirii de stimulare cu zahăr în perioada iulie -august (după M. pentru a preîntâmpina acest aspect se pun câteva picături de miere în hrănitorul cu zahăr. altele îl cară însă afară.3 dm2 puiet. Cercetările întreprinse în ţara noastră cu privire la efectele hrănirilor stimulative ale familiilor de albine prin descăpăcirea fagurilor după diafragmă în comparaţie cu administrarea de sirop de zahăr (l. în timp ce familiile hrănite cu sirop de zahăr au crescut doar cu 19. Tabelul 2 Porţii administrate Specificaţie Număr Cantitate(litri) Porţii mici (0. iar prin stimulare s-au obţinut 60. Oricare ar fi procedeul folosit. Se urmăreşte ca substanţele proteice să nu depăşească 10 -15% din compoziţia amestecului. Pag. după încetarea zborului.5 Din acest tabel rezultă Importanţa hrănirii de stimulare.3 Porţii mari (2l la 5 zile) 4 2. ca sursă de proteine în vederea creşterii puietului.0 Nestimulat (martor) Puiet la 14 august (dm²) 63. martorul a avut 25. De asemenea. O a treia metodă constă în stimularea cu zahăr sub formă uscată (tos).

O parte din nucleele cu mătci pot fi lăsate să ierneze pentru a avea în primăvară mătci de rezervă. din care unul cu puiet iar ceilalţi cu rezerve de hrană. la stupii multietajaţi. mai tinere sau crescute special în acest scop. deasupra cuibului. salcâm). în acest caz se folosesc mătcile scoase din familii cu ocazia înlocuirii lor cu alte mătci. albinele pot creşte puiet doar în limita spaţiului pe care îl pot acoperi şi încălzi în mod natural. alături de familia de bază în stupii orizontali. pentru folosirea culesurilor timpurii (pomi fructiferi. 7. Procedeul de întărire a familiilor de albine prin folosirea mătcilor ajutătoare prezintă un deosebit interes în condiţiile din zona de sud a ţării noastre unde sunt necesare familii foart e puternice chiar la începutul primăverii. în cazul în care fagurii conţin anumite cantităţi de miere. De asemenea. după care fagurii se scot şi se pun la rezervă. în această situaţie. în despărţituri amenajate cu urdiniş separat. Toamna. în lunile iulie-septembrie. un alt procedeu de întărire a familiilor de albine în vederea iernării este folosirea mătcilor ajutătoare. La stupii multietajaţi reducerea cuibului nu se va face decât în cazul în care avem familii slabe pe un singur corp. Nu se recomandă lăsarea fagurilor după diafragmă pentru a se evita cazurile de formare greşită a ghemului în zona aceasta. Aceste familii mici se adăpostesc în lădiţe-nuclee. 8 / 33 . în corpuri suplimentare. acestor nuclee li se lărgeşte cuibul prin introducerea de faguri clădiţi sau artificiali. după încetarea depunerii ouălor. familiile de bază se întăresc cu câte 0. trebuie subliniat că hrănirea stimulativă de toamnă dă rezultate numai în cazul când în cuib există provizii abundente de miere şi păstură. cu capacitate de 5-6 faguri.6-0. Pag.8 kg albină. O dată cu apariţia nopţilor reci se asigură izolarea termică prin amplasarea de materiale termoizolante deasupra podişorului în cazul familiilor mai slabe se recomandă folosirea de salteluţe laterale montate după diafragmă. Pe măsura dezvoltării. Prin aplicarea acestui procedeu. astfel încât cei râmaşi să fie bine acoperiţi cu albină. precum şi spaţiul necesar pentru dezvoltarea creşterii puietului. în cazul stupilor verticali cu magazine.Rezultă deci că se va recurge la hrănirea stimulativă de toamnă numai atunci când nu este posibil să se asigure cules de întreţinere natural pentru albine. în stupi suplimentari. mătcile bătrâne se înlătură iar albinele şi puietul din nucleu se unifică cu familia de bază. în toamnă. În afară de măsurile arătate. Familiilor ajutătoare li se aplică aceleaşi măsuri de stimulare a creşterii de puiet. Cu mătcile rezultate din această operaţie se formează în cursul lunilor iunie-iulie nuclee pe doi-trei faguri de cuib. numărul fagurilor din cuib se reduce. Indiferent de starea timpului. 6. aceştia se descăpăcesc pentru ca mierea să fie trasă de albine în cuib. Împachetarea cuibului. ca şi familiilor de bază. Pentru aceasta cuibul se limitează cu diafragmă iar fagurii de prisos se trec după diafragmă. Reducerea cuibului. aşezaţi alături de familia de bază.

la 40 stupine. consumul de miere a fost de 4.Capitolul II Asigurarea rezervelor de hrană pentru familiile de albine După cum se ştie. Durata mai îndelungată cu temperaturi scăzute existente la altitudinile mai mari a redus numărul zilelor în care s-a înregistrat zbor al albinelor. în continuarea iernării consumul creşte la 1. Odată cu apariţia puietului consumul se ridică. Tabelul Pag. puternice consumă în primele luni ale iernii 700 800 g hrană.corpul gras. ceea ce a determinat în consecinţă şi un consum mai mic. În aceste condiţii familiile normale. familia de albine nu hibernează în timpul iernii. Stabilirea consumului s-a făcut de către Partiot prin cântăriri pe o durată de 12 ani. 9 / 33 . Consumul de hrană este mai scăzut în primele luni ale iernii. într-o perioadă de 6 luni. albinelor le sunt necesare rezerve suficiente de hrană atât în forma rezervelor interne . în total.0 kg lunar. în unele situaţii. Pentru conturarea consumului vom utiliza datele obţinute de L.6-5. rezultă că. Strânsă în ghemul de iernare ea îşi continuă activitatea producând căldura necesară menţinerii vieţii. Deşi amplasate geografic la mari distanţe.2 kg. cât şi rezerve de miere şi păstură în cuib. consumurile constatate de cei doi autori pe parcursul celor 5 luni analizate sunt foarte apropiate (tabelul 2). Partiot (1968). situate pe o rază de 150 km şi care a cuprins altitudini între 140-1000 m (tabelul1). până la apariţia puietului albinele consumând mierea doar pentru menţinerea temperaturii în interiorul ghemului la circa 24-25°C.W. Gareev. Pentru această activitate. temperatura în ghem fiind menţinută în permanenţă la nivelul de 35-36°C. corespunzătoare iernării familiilor de albine. bine dezvoltat prin alimentaţie abundentă în timpul toamnei. Partiot) Stupini sub 300 m altitudine Specificaţie Zile Media pe 12 zbor ani 53 Stupini între 300-500 m altitudine Scăderi greutate (grame) 5210 Stupini între 500-1000 m altitudine Scăderi Zile greutate zbor (grame) 38 4555 ZScăderi greutate Zile zbor (grame) 50 5125 Din acest tabel. Aceste date au fost coroborate cu experienţele făcute de A. începând din luna ianuarie sau chiar din decembrie creşte puiet în spaţiul limitat de dimensiunile ghemului. Tabelul 1 Scăderi ale cântarului de control de la 1 octombrie până la 31 martie (după L.5 -2. pe întreaga perioadă de iernare sunt necesare circa 7-8 kg de miere.

Trebuie să avem în vedere următoarele: la ieşirea din iarnă majoritatea albinei este în mare parte uzată în urma iernării şi creşterii de puiet.5 -2 kg. întrucât în acest fel familiile ar fi lipsite de hrană tocmai în momentul în care au mare nevoie de aceasta. Deosebit de importantă este şi rezerva de păstură. nu de mană. ideea că lipsa hranei în primăvară se poate suplini cu sirop de zahăr. în afara cantităţii strict necesare iernării. glucoza şi fructoza. Partiot (medie pe 12 ani) sub 300 m alt. poate să se înăcrească provocând supraîncărcarea intestinului gros şi moartea albinelor. ramurile sau tulpinile unor plante. Jebsen. Fagurii cu miere pentru iernare trebuie să fie căpăciţi. uşor asimilabile. la formarea rezervelor de hrană trebuie asigurată şi cantitatea necesară pentru primăvară. fiecare familie având nevoie de 1. Alfonsus. deoarece mierea necăpăcită este higroscopică. Ar fi însă o mare greşeală dacă la intrarea în iarnă s -ar lăsa în familii doar această cantitate.W. 1. Lipsa fagurilor cu păstură se poate suplini cu polen granule sau pulbere. 500-1 000 m alt. Pentru iernare mierea trebuie să fie de flori. Calitatea hranei. Mana reprezintă acea substanţă dulce ce se află în anumite perioade ale anului pe frunzele. se poate scurge din celule. vitamine. albina tânără este încă în cantitate mică. Mierea reprezintă hrana glucidică. Pag. de asemenea. Ea este bogată în fermenţi.Consumul lunar de la 1 noiembrie la 31 martie (grame miere) Specificaţie După L. Este greşită. După A. De aceea. prelucrarea zahărului grăbeşte uzura totală a albinelor şi le scurtează acestora viaţa. Gareew noiembrie decembrie ianuarie februarie martie Total 5 luni 4303 4412 3883 4232 210 505 530 650 587 497 505 725 660 630 617 850 941 980 844 1157 1605 1800 1387 850 Un consum apropiat este stabilit şi de alţi cercetători ca: Wefeippl. administrat în luna februarie în turte energoplastice. 300-500 m alt. In total. 10 / 33 . în funcţie de puterea familiei şi de zona în care se lucrează se lasă 16-20 kg miere. în ea predomină zaharurile simple. săruri minerale. La ieşirea din iarnă în familii sunt necesare rezerve de hrană pentru creşterea puietului şi menţinerea temperaturii până la apariţia primelor culesuri de intensitate normală care să asigure necesarul de hrană al albinelor.

Mana poate fi secretată direct de plantă. Această operaţie o poate face orice stupar. în eprubetă apar fulgi (flocoane) de culoare brună. Se admite ca în anii în care condiţiile climatice şi de cules au determinat o insuficientă asigurare a familiei de albine cu hrană naturală să se completeze aceste rezerve de hrană cu sirop de zahăr. După ce mierea s-a dizolvat complet în urma agitării conţinutului eprubetei se adaugă două părţi apă de var. folosind una din cele două metode prezentate mai jos: a) Metoda cu apă de var. şi fiind improprie pentru iernare trebuie înlocuită. Dacă mierea prelevată şi analizată este de mană. Mierea de floarea-soarelui şi. în special cea de răpită. Recunoscută în stup după culoarea mai închisă. Conţinutul ridicat de săruri şi dextrine din mierea de mană determină supraîncărcarea intestinului gros la albine şi îmbolnăvirea lor de diaree. Într-o eprubetă se pun în părţi egale miere şi apă distilată. Dar şi în aceste cazuri de forţă majoră este vorba doar de o completare şi nu de o înlocuire care atrage după sine o serie de neajunsuri. în caz contrar.9% faţă de cele hrănite cu sirop de zahăr care au avut diaree doar în procent de 9%. Această miere este improprie pentru iernare. Din acest motiv se impune ca în toamnă să se facă analiza mierii pe care o lăsăm ca hrană de iarnă. Pag. se agită totul şi se încălzeşte până la fierbere la o mică lampă de alcool. se lasă să se limpezească. 11 / 33 . iernarea este favorabilă pe provizii de miere care nu cristalizează. în acest scop se recomandă folosirea proviziilor de la culesul de la salcâm. Dacă amestecul nu se tulbură este dovadă că mierea este bună ca hrană de iarnă. apoi se adaugă în eprubetă o cantitate egală de apă distilată. cristalizează rapid şi iernarea nu mai are loc în condiţii bune. din cauza presiunii radicular e a acesteia în perioada trecerii de la starea de repaus la starea activă sau poate fi produsul unor insecte din familiile Lachnidae şi Lecaniidae. în general. Apa de var se prepară în felul următor: se ia o oarecare cantitate de var stins ce se amestecă bine cu o cantitate egală de apă distilată. după gustul mai puţin dulce şi după faptul că. rezultatul fiind următorul: albinele hrănite cu miere de mană au ieşit în primăvară cu diaree în proporţie de 88. ea trebuind să fie înlocuită. nu este căpăcită. ceea ce iarăşi nu este bine. unde raportul glucoză fructoză este în favoarea fructozei. Cercetătorul sovietic Melincenko a făcut un studiu comparativ între o hrănire a albinelor cu miere şi o hrănire cu sirop de zahăr. Varul se va depune pe fundul sticlei. se recomandă extragerea ei din faguri şi înlocuirea cu provizii corespunzătoare. unii apicultori înlocuiesc rezervele pentru iernare cu sirop de zahăr. iar lichidul albicios ce se ridică deasupra se filtrează prin câteva straturi de tifon şi apoi se păstrează într-o sticlă etichetată. după o uşoară încălzire a conţinutului eprubetei. după vâscozitatea ridicată. se adaugă 7-8 părţi alcool de 96°. mierea este de mană. Pentru analiză se pune cu vârful unei linguriţe miere într-o eprubetă (mierea să fie luată din diferiţi faguri). De asemenea. Pentru a spori producţia de miere extrasă. b) Metoda cu alcool. dacă lichidul se tulbură şi devine albicios.

în care. în primul rând. Pregătirea rezervelor de hrană trebuie începută. Dacă însă condiţiile de cules nu au fost prielnice. este o adevărată nebunie ca apicultorul să o extragă pentru vânzare şi să cumpere zahăr din care să fiarbă sirop cu care să hrănească albinele. Pregătirea rezervelor de miere şi păstură. cu condiţia să conţină cel puţin 1. "Dacă mierea aflată la sfârşitul verii în stupi este de bună calitate şi bine căpăcită de albine. au fost crescute câteva generaţii de puiet. se procedează astfel: din mijlocul a două magazine suprapuse se scot ramele de magazin. care au rame de o singură dimensiune.în cazul familiilor puternice. în timpul culesului mare.5 kg în rame standard (435/300 mm) sau 1. se pot lua şi faguri cu mai puţină miere. pe măsură ce fagurii sunt umpluţi cu miere şi căpăciţi. Se vor alege. Această activitate este mult uşurată atunci când în stupină se folosesc stupi de tip multietajat sau orizontali. 3-3. 3. Ocupând în magazine poziţia centrală. de culoare brun -deschisă.3 Pregătirea rezervelor de miere in faguri de cuib. în vederea pregatirii rezervelor de miere în fagurii de cuib (2 faguri de cuib suspendaţi lateral în magazin (a şi b).5 kg fiecare. se ridică în vederea păstrării. fagurii plini cu miere.la familiile de albine cu un singur magazin se scot din magazin fagurii mărginaşi iar în locul lor se introduc doi faguri mărginaşi de cuib ridicaţi din corpul de cuib (fig. Pag. 2. în locul fagurilor scoşi din stup se introduc rame cu faguri goi clădiţi sau cu faguri artificiali. pe cât posibil. Fig. . iar în locul lor se introduc faguri noi de la rezervă sau din cuib. înainte de a fi umpluţi cu miere.5 kg în rame de multietajat (435/230 mm). chiar dacă ar vinde mierea cu un preţ foarte ridicat şi ar cumpăra zahărul cu un preţ foarte scăzut".2 Poziţia fagurilor în stupul de tip vertical cu un magazin. la culesurile principale din lunile mai-iunie. care ocupă două magazine. Root sunt convingătoare în acest sens. ce se scot din corpul de jos sau din fagurii de la rezervă. aceştia se ridică din stup.fagurii sunt umpluţi curând cu miere (fig.Cuvintele apicultorului american A. 12 / 33 . În spaţiile goale albinele vor clădi faguri naturali care pot fi recoltaţi periodic pentru producerea de ceară. imediat ce există faguri plini cu miere. în raport cu puterea familiei se iau următoarele măsuri: . Astfel.). La stupii cu magazine (Dadant-Blatt). Fagurii în care a fost crescut puiet menţin mai bine căldura în timpul iernii şi deci sunt mai buni pentru creşterea de puiet care începe încă din timpul iernii. Se aleg numai fagurii bine clădiţi. iar în spaţiul format se introduc 3-5 faguri de cuib. Oricine gândeşte că în felul acesta poate obţine avantaj se înşeală.8-2. 2) Fig. la stupul vertical cu două magazine (4 faguri de cuib suspendaţi in mijlocul celor două magazine). pe măsură ce sunt căpăciţi.

iar deasupra. cu ocazia reviziilor obişnuite ale familiilor de albine se identifică şi se ridică pentru păstrare faguri umpluţi măcar pe trei sferturi cu păstură. folosind arzătorul de sulf ( fig. constantă. în acest caz utilizându-se pentru fiecare corp ermetic închis 200 cm3 de acid acetic Pag. în acest scop. asigurându-se şi un spaţiu minim pentru ca să nu se atingă între ei. Amestecul se pune în recipiente din sticlă de culoare închisă. Polenul recoltat se va păstra în vederea administrării ca hrană proteică familiilor de albine la ieşirea acestora din iarnă. O altă metodă de dezinfecţie este cea cu vapori de acid acetic glacial. în amestec cu zahăr pudră. se aleg fagurii de cuib în care au cre scut câteva generaţii de puiet. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează într-o încăpere în care temperatura să fie. în aşa fel încât să nu rămână goluri de aer. Ca şi în cazul alegerii rezervelor de miere. în această stare.4b Arzătorul de sulf. pe cât posibil. Loviturile provoacă deschiderea celulelor şi scurgerea mierii pe faguri. timp de 24 de ore) apoi se aerisesc. datorită aerului se poate altera. să se recolteze polen cu ajutorul colectoarelor. pe timpul culesurilor abundente de polen. Fig.4a Dulap pentru păstrarea ramelor eu faguri de rezervă. Conservarea fagurilor. după primul zbor de curăţire. Fagurii cu hrană de rezervă se păstrează fie în magazine sau corpuri de stupi suprapuse fie în lăzi sau dulapuri cât mal bine închise (fig. La aşezarea fagurilor în vederea păstrării. 2-uşi laterale. înainte de închiderea recipientului se mai pune un strat de 1-2 cm zahăr pudră. Se vor evita camerele umede. 13 / 33 . furnici). se va evita lovirea lor. este recomandabil ca. Periodic spaţiul de depozitare a fagurilor cu hrană de rezervă (cu tot cu faguri) se dezinfectează prin afumare cu sulf. Pe timpul culesului mare. alteori mierea din porţiunile lovite. în afara rezervelor de păstură în faguri.O deosebită atenţie se va acorda pregătirii rezervelor de păstură. 3-stelaj pentru rame 4rame cu faguri de rezervă. având grijă să -l presăm bine. 1-uşi frontale. Fig. şoareci. aceste rame se introduc în compartimentele de strânsură pentru a fi umplute cu miere şi căpăcite. Pentru satisfacerea nevoilor de proteine în perioadele când lipseşte polenul. atât în sezonul de iernare cât şi în alte perioade ale anului. deoarece prin asigurarea unor rezerve bogate se poate preîntâmpina aşa-numita foame de proteine a albinelor. 4 a) pentru a-i feri de atacul diferiţilor dăunători (găselniţă. Păstrarea polenului se poate face după uscarea acestuia conform tehnologiei (vezi Manualul apicultorului) sau în stare proaspătă. rezervele de păstură se conservă în cele mai bune condiţii. 4 b) (15 g/corp de stup.

Se recomandă ca fagurii cu păstură să fie prăfuiţi în prealabil cu zahăr pudră pentru a se evita mucegăirea lor. când nu există miere de rezervă în faguri pentru înlocuirea mierii de mană constatate în cuib. durata vieţii albinelor care au prelucrat 3. Atenţie! în cazul când se foloseşte acidul acetic glacial se va lucra cu mănuşi de protecţie. în cazul depozitării în aer liber atât în partea de jos (fund) cât şi deasupra corpului de stup se pune un podişor Snelgrove cu sita descoperită şi urdinişurile închise. în acest fel se realizează şi o iernare bună a familiilor de albine. Melniciuc (1964). asigurându-se condiţii bune de conservare şi evitând atacul găselniţei. Dacă la ieşirea din iarnă. timp în care are loc evacuarea acidului acetic. Se fac stive de câte 6-8 corpuri sau magazine cu rame sortate. iar la dispariţia albinelor bătrâne va apărea generaţia ce va ierna şi care a fost scutită de uzura pe care ar fi prilejuit -o prelucrarea zahărului. de cantitatea de zahăr prelucrată. Astfel. bandaj de tifon la nas şi ochelari pentru evitarea unor accidente neplăcute. având grijă să nu existe spaţii libere între corpuri (eventual corpurile se pot lipi între ele cu hârtie adezivă) prin care să nu poată pătrunde albina. care trebuie depozitate în scurt timp. fagurii fiind în acest caz sub protecţia permanentă a albinelor. În aer liber (adăpostiţi sub un şopron) este bine să păstrăm doar fagurii de culoare deschisă şi care nu conţin resturi de miere pentru că aceasta atrage albinele. Hrănirea de completare. în felul acesta se va intensifica dezvoltarea în continuare a familiilor în vederea iernării. Hrănirea trebuie făcută imediat după ultimul cules de vară.l. Vaporii de acid acetic acţionează şi asupra sporilor de nosemoză. a moliei cerii şi a altor dăunători. se constată existenţa unor familii de albine lipsite de hrană sau cu hrană insuficientă. durata vieţii albinelor este influenţată. deoarece cuibul este mai ridicat şi aerul rece din atmosferă nu pătrunde direct pe urdiniş. Pânza astfel pregătită se introduce în corpul de stup unde va rămâne timp de 3 zile la o temperatură de 20-25°C. 3. se va recurge la fagurii cu hrană de rezervă depozitaţi în modul descris mai sus. când se face prima revizie de primăvară. Fagurii goi de rezervă se mai pot conserva şi sub cuibul familiei. prin intermediul deschizătorilor corpurilor intercalate. 14 / 33 . De asemenea. între cele două deschizături cu sită (una la baza primului corp şi cealaltă deasupra ultimului corp).glacial îmbibat într-un strat de pânză. faţă de albinele care nu au prelucrat zahăr în toamnă şi a căror durată de viaţă este considerată 100%. Hrănirea de completare se face în trei cazuri. Metoda se recomandă numai în cazul existenţei unor familii de albine puternice .3 kg sirop/kg albină a fost de numai 75%. După A. când se face completarea parţială cu zahăr a rezervelor insuficiente de hrană. se creează un curent continuu de aer ce ventilează fagurii. apicultorul trebuie să ţină seama şi de faptul că administrarea unor cantităţi mari de sirop de zahăr. duce la depăşirea Pag. când familiile nu şi -au asigurat rezervele de hrană necesare pentru iernare din cauza condiţiilor neprielnice de cules. în mod direct.

când cuibul este restrâns conţine 270 g albină pe ambele feţe. asigurându -se astfel o foarte bună prelucrare. Un fagure plin pe ambele feţe are 3. fapt ce va duce la cristalizarea hranei în celule. 15 / 33 . adaosul de enzime va fi necorespunzător. un kilogram de miere. în timp ce rama de ME 435/230 mm conţine 200 g albină pe ambele feţe.6-4 kg miere la rama se stup orizontal (435/300 mm) şi 2. prin transformare. cuibul familiei să fie redus la numărul de faguri pe care urmează să se facă iernarea. aprecierea cantităţii totale de albină. Pag. În cazul hrănirii cu sirop de zahăr se va avea în vedere că dintr -un kilogram de zahăr rezultă. Pentru a se aprecia pe câte rame va ierna familia se împarte totalul de albine la 270 g sau 200 g.reducerea se face în funcţie de puterea familiei. imediat după terminarea culesului de vară şi albinele dispun de timp suficient pentru transportarea. înmulţit cu 15 dă totalul de albine dintr-o familie. Când hrana se administrează timpuriu. Un fagure de stup orizontal 435/300 mm în perioada de toamnă.capacităţii de activitate glandulară a albinelor şi. La completarea hranei trebuie luate în considerare câteva aspecte importante. O metodă mai exactă care poate fi aplicată când timpul este cald este aprecierea cantităţii de albină de pe fiecare fagure şi.puterea se apreciază în funcţie de intervalele bine ocupate cu albină.5 2 kg miere. Totalul de dm2 găsiţi. sunt necesare următoarele măsuri: . O apreciere mult mai exactă se poate face tot cu ajutorul ramei reţea (Netz). în perioada activă. depozitarea şi prelucrarea proviziilor. Pornind de la regula că în fiecare fagure de iernare trebuie să se găsească minimum 1. cu o dublă influenţă negativă. ceea ce reprezintă consumarea inutilă a zahărului.750 kg zahăr) este consumată de albine în procesul de transformare a zahărului în miere. în această situaţie rezervele respective vor fi depozitate fără ca procesul de invertire să fie realizat la nivel corespunzător. în funcţie de tipul de stup. Pe de o parte albinele vor arunca cristalele din celule.8-3 kg miere la rama de multietajat (435/230 mm). în final.înainte de administrarea hranei. Prepararea siropului pentru hrănirea de completare. prin hrănirea cu lichidul intercristalin albinele se îmbolnăvesc de diaree. Este de aceea indicat ca administrarea hranei pentru completarea rezervelor să se facă într-un timp mai îndelungat şi în cantităţi ponderate. Diferenţa de circa 25% zahăr (1 kg miere conţine numai circa 0. Pentru ca hrana administrată să nu fie împrăştiată de albine pe un număr mare de faguri ci concentrată doar pe câţiva. concentraţia siropului poate fi de 1/1. putându-se înregistra din acest motiv chiar şi pierderea familiilor. un fagure de stup orizontal 435/300 mm conţine 200 g albina pe ambele feţe. pe de altă parte. . ca atare. iar rama de ME 435/230 conţine 150 g albină. adică pe fagurii pe care familia va ierna. ca să se stabilească necesarul din cuib. unde 1 dm2 are 350 g miere pe ambele feţe sau 175 g miere pe o singură faţă. O apreciere mai exactă se obţine cu rama reţea sau Netz (împărţită în dm2) în care 1 2 dm conţine 30 g albină pe ambele feţe sau 15 g pe o singură faţă. .

69 1. Dacă se dă o cantitate mai mare de 1 g la litrul de sirop.06 4. precum şi roiurilor.35 2.02 2. Familiilor care nu ridică cantitatea de hrană dată în totalitate. acesta fiind mai dens. 16 / 33 .12 3.22 4. amestecând până la completa dizolvare a acestuia.12 3.43 1.85 2.10 10.35 10. cât şi combaterii nosemozei.85 0.0 6. Se recomandă hrănirea de completare timpurie. suprafaţa pe care îl împrăştie albinele pentru evaporare va fi mai mică şi implicit timpul necesar prelucrării va fi mai mic. precum şi cantitatea de miere care rezultă din prelucrarea acestui sirop. în funcţie de mărimea şi starea acesteia.77 0.25 6. În tabelul 3 şi în tabelul 4 sunt redate cantităţile de zahăr şi apă necesar e pentru pregătirea siropului de diferite concentraţii. deoarece albinele dispun în acest caz de timp suficient pentru prelucrarea corespunzătoare a proviziilor şi pentru că.25 7. în totalitate într-un anotimp se administrează unei familii de albine între 50 şi 80 ml Protofil.45 8.50 3.87 1.25 1.0 1.0 1.12 8.70 4. Protofilul se administrează în special familiilor de albine afectate de nosemoză.50 2. concentraţia siropului va fi 2/1 (2 părţi zahăr şi 1 parte apă). se mai recomandă ca în siropul destinat hrănirii de completare să se adauge Protofil care este un preparat destinat atât stimulării dezvoltării familiilor de albine.87 2. la o concentraţie de 1/1 se pun laolaltă 650 g zahăr şi 650 ml apă. la a doua hrănire li se reduce porţia după capacitatea de depozitare a hranei în faguri.62 0.08 2.38 3. Practic.31 1.56 4.61 1.05 3.02 1.30 3.50 2.53 2.51 0. Siropul poate fi administrat şi în faguri care se pun după diafragmă.25 6.70 5. în porţii de 2 -5 kg la 2-3 zile.0 3.74 0.0 2. Cantitatea de Protofil care se administrează este de 17 ml (1 lingură de supă) la un litru de sirop.87 0.Pentru a obţine un kilogram de sirop.54 1.12 3.25 1. prevenindu -se astfel uzura celor tinere care vor ierna. efectul este invers şi anume are loc o cristalizare puternică în timpul iernii.04 3. după puterea familiei.87 2.62 0. activitatea este desfăşurată de albinele mai vârstnice. Dacă timpul este însă înaintat.20 Pag. Se recomandă să se dea albinelor un sirop invertit cu acid citric (1 g la litrul de sirop). întâi se fierbe apa apoi se adaugă zahărul.74 4. celor slăbite de intemperii.54 2.87 1.62 0.48 1. Se administrează când temperatura siropului este de 35-40°C. De asemenea. Administrarea hranei se face în hrănitoare de capacitate mare. Tabelul 3 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Concentraţie 1/1 Concentraţie 1. de intoxicaţii cronice.17 5.08 5.0 0. în general.5/1 Concentraţie 2/1 Sirop(în litri) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) Zahăr(kg) Apă(l) Miere(kg) 1.25 1.

6 1.0 1. cu cât timpul se răceşte mai curând.0 5.30 2.9 3.0 6.0 Hrănirea de completare mai poate fi făcută şi cu şerbet de zahăr administrat sub formă de turte.0 10.0 4.8 4.1 0.3 1. La orânduirea fagurilor cu miere se va ţine cont de principiile biologice ale dezvoltării pe verticală a familiilor de albine care cer în partea de jos a fagurilor spaţii pentru puiet iar în partea de sus rezervele de hrană.68 5. Pornind de la aceste considerente. Desigur.0 16.5 5.15 1.6 2.0 11. precum şi de faptul că în timpu l iernii albinele se pot deplasa după hrană doar în spaţiul dintre rame şi nu se pot deplasa pe fagurii laterali.2 2.6 4. Pag.5 2.0 5. Capitolul III Aranjarea cuibului familiei de albine în vederea iernării Prin aranjarea cuibului se urmăreşte dimensionarea lui în raport cu puterea familiei şi repartizarea proviziilor de hrană în aşa fel încât albinele din ghem să aibă suficientă hrană până în primăvară.0 1.4 2. 17 / 33 .34 2. de starea vremii şi de situaţia puietului în cuib. fără spaţii suplimentare. în cazul în care.0 3.0 4.0 2. în condiţii normale însă.3 1.5 5.0 10. Timpul când se execută lucrarea depinde de condiţiile de cules. acestea sunt situaţii de excepţie şi ele apar îndeosebi atunci când iarna se prelungeşte mult în primăvară.8 3. cu atât lucrarea se execută mai târziu. datorită unei cantităţi insuficiente de hrană apare pericolul pieirii familiei de albine de foame. albinele nu mai ridică siropul.0 2.0 11. În cuib se lasă atâţia faguri astfel încât spaţiile dintre ei să cuprindă complet ghemul de iernare.0 1.4 3.5 3.67 1.Tabelul 4 Cantitatea de sirop obţinută în funcţie de raporturile indicate Raport 1/1 Raport 1.0 2.0 0.35 6. sau spre sfârşitul iernii.0 3.2 4. îndeosebi fagurii centrali să conţină suficientă miere întrucât este zona cu cantitatea cea mai mare de albine.70 13.0 2.0 6. la formarea cuibului se va avea în vedere ca.01 3. Aceasta se face în special atunci când timpul este prea înaintat.0 5.5 12.0 8. Cu cât culesul ţine mai mult timp.5/1 Raport 2/1 Zahăr (kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) Apă(l) Sirop(l) Miere(kg) 1.0 10.5 1.2 1.2 2.45 3.75 6.8 5.60 4.0 4.0 3. cu atât această lucrare se execută mai devreme. familiile de albine trebuie să fie asigurate cu provizii care trebuie să le ajungă acestora până la ieşirea din iarnă şi începutul unui nou sezon.

se amplasează în dreapta şi în stânga cuibului. 1. în aşa fel ca albina să nu ocupe feţele exterioare ale ramelor marginale.familia de bază şi ajutătoare (fig. Când sunt în cuib redus. Uneori.fiind însă mai puţin indicate şi folosindu-se mai mult în cazul familiilor slabe şi cu rezerve insuficiente. 2. Pentru a se stabili numărul de faguri care se lasă în cuib. Fig.5 Amplasarea bilaterală a rezervelor de hrană in cuib. Amplasarea bilaterală Fagurii cu cantitatea cea mai mare de miere. cu precizarea că nu trebuie să avem însă faguri sub 1. fagurii cu provizii mai puţine. deoarece aceştia mucegăiesc din cauza umezelii din timpul iernii şi uneori mierea se alterează. în ordine crescândă către unul din pereţii stupului.6 Amplasarea unilaterală a rezervelor de hrană în stup. se lasă atâtea rame câte sunt ocupate cu albină. pentru ca ghemul să fie cât mai strâns Când sunt în cuib normal. în ordine descrescândă a cantităţii de miere conţinute. neocupaţi de albine să se scoată. Pag. în ordine descrescândă. fiecare familie fiind atrasă şi beneficiind în acelaşi timp de căldura din cuibul familiei vecine.5 kg (fig. 7). Apoi. către marginile stupului.5 kg miere. Acest procedeu se aplică şi în cazul iernării a două familii în stupi orizontali . 3. 18 / 33 . plus unul. Ghemul se va forma de o parte şi de alta a diafragmei. se lasă fagurii ocupaţi cu albină. 1 ghemul de iernare în familia de albine. În acest caz fagurii plini cu provizii se rânduiesc de o parte şi de alta a diafragmei care separă familiile. urmând către mijlocul cuibului. fiind necesar ca ulterior fagurii mărginaşi.5 kg miere (fig.5-4 kg. din cauză că la controlul preliminar ghemul n-a fost suficient de strâns. fără însă ca aceştia să fie sub 1.unilaterală şi centrală . 6).7 Amplasarea rezervelor de hrană la stupul orizontal când iernează două familii în acelaşi stup. ultimele două moduri de amplasare . cu aceeaşi subliniere că nu vom avea faguri cu mai puţ in de 1.Amplasarea unilaterală Aceasta constă în aşezarea fagurilor după cantitatea de miere pe care o conţin. Fig. fagurii cu miere mai puţină. 5). 2-ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei.Amplasarea rezervelor de hrană poate fi: bilaterală. 3 -ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii. este posibil să se lase cuibul de iarnă prea larg. este necesar ca cercetarea familiilor să se facă după nopţi reci. Fig. unilaterală şi centrală.

în care au crescut deja câteva generaţii de puiet.3. Pe măsură ce rezervele se consumă. în urma consumului. Desigur. Capitolul IV Pregătirea familiilor de albine pentru iernare. iar în corpul inferior fagurii centrali să nu conţină miere. rezistenţa la condiţiile nefavorabile este mai mare la familiile puternice. deci potriviţi pentru creşterea puietului în perioada de la sfârşitul iernii. din cauza slabei mobilităţi a ghemului. ca rezultat al adaptării la condiţiile de mediu. spaţiul de 10 mm dintre corpuri devine de nestrăbătut şi albinele pot muri de foame. 19 / 33 . Pentru supravieţuirea ei în condiţiile de temperatură scăzută sunt esenţiale calitatea şi cantitatea proviziilor de hrană. această situaţie determină aşezarea ghemului de iernare sub aceşti faguri. Amplasarea central Fagurii din centrul cuibului conţin cea mai mare cantitate de miere. în corpul superior trebuie să existe circa 18-20 kg miere. Dacă iernarea se face într-un corp. aceasta să se găsească doar pe fagurii laterali. Unii apicultori recomandă punerea de făguraşi cu miere între cele două corpuri. La aşezarea fagurilor în cuib se va avea în vedere ca în centrul cuibului să fie introduşi numai fagurii cu celule de albine. 8). 9).5 kg miere (fig.5-1. Familia de albine are capacitatea de a suporta temperaturi deosebit de scăzute. când iernarea se face pe două corpuri.8 Amplasarea centrală a rezervelor de hrană din cuib. Fig. fagurii laterali pot fi plini în vreme ce la ceilalţi cantitatea de miere trebuie să fie de circa 1. Familia de albine. are capacitatea de a se adapta în tot cursul anului la variaţiile temperaturii exterioare. astfel încât fagurii mărginaşi să nu aibă mai puţin de 0.7 kg. Pag. ghemul înregistrează o mişcare de jos în sus. Se creează astfel o punte de legătură între ele cele două corpuri pot fi li pite cu benzi de hârtie adezivă pentru o etanşeizare mai bună contra curenţilor.în total 7-8 kg (fig. Dacă se găseşte miere pe fagurii centrali din corpul inferior. chiar dacă dispun de provizii aflate în imediata lor apropiere.9 Amplasarea rezervelor de hrana la stupul multietajat. descrescând în greutate către marginile cuibului. Fig. La stupii multietajaţi.

spaţiul de pe fagurii din care a ieşit ultimul puiet. diminuării treptate a ouatului mătcilor şi a creşterii de puiet. la creşterea puietului şi la culesul de nectar. într-o măsură mai mică. între +6"C şi +8°C se formează g hemul de iernare. în organismul albinelor se produc modificări fiziologice caracteristice albinelor care vor ierna. De asemenea.Pregătirea în vederea supravieţuirii la temperaturi scăzute este un instinct dobândit la albine în decursul vremurilor şi acesta se manifestă cu mult timp înainte de apariţia sezonului friguros prin: . de clădire a fagurilor). În perioada de toamnă. însuşire pe care nu o au albinele născute primăvara sau vara.folosirea cu economicitate. . rezultă că albinele îşi pot asigura singure regimul optim de temperatură în interiorul cuibului pe perioadele reci. 1.acumularea unor provizii importante de hrană în cuib. Albinele se adună strâns în jurul mătcii ocupând. Familia de albine trece în perioada repausului de iarnă care începe pe la sfârşitul lunii octombrie şi se termină în lunile ianuarie-februarie. Longevitatea se datorează.reducerea treptată a unor activităţi (de creştere a puietului. . În această perioadă datorită micşorării activităţii de zbor şi a creşterii de puiet. . a crăpăturilor pereţilor.izgonirea trântorilor. Din toate aceste aspecte trecute în revistă mai sus. conform prospectului. folosind pentru aceasta produsul Varachet sau alte produse recomandate. scade simţitor consumul de miere. Albinele crescute în această perioadă se deosebesc de albinele crescute în sezon prin faptul că pot trăi 7-8 luni în loc de numai 35-45 de zile cât este durata de viaţă la albinele din sezonul activ. Ghemul de iernare. . albinele izolând în felul acesta mai bine cuibul împotriva pierderii de căldură şi a pătrunderii umidităţii. pe de-o parte faptului că ele participă.micşorarea numărului de albine în cuib datorită uzurii albinelor culegătoare pe timpul culesurilor de vară. se accentuează tendinţa albinelor de acumulare a rezervelor de miere necăpăcită şi uneori căpăcită de pe fagurii periferici în celulele eliberate de puiet. . se face tratamentul împotriva varroozei. Odată cu scăderea temperaturii exterioare. când apare primul puiet în cuib.propolizarea cuibului şi. în familiile orfane sau în familiile cu mătci bătrâne. a acestor provizii. Trântorii mai sunt toleraţi doar în familiile cu mătci neîmperecheate. 20 / 33 . albinele pot rezista intemperiilor iernii şi pot produce lăptişorul necesar creşterii puietului spre sfârşitul sezonului rece. O dată cu răcirea progresivă a timpului descreşte treptat şi activitatea de zbor a albinelor. iar pe de altă parte modificărilor anatomo fiziologice determinate de acumularea în ţesutul corpului gras (ţesut de culoare albicioasă ce căptuşeşte partea interioară a învelişului chitinos) a rezervelor de proteine şi grăsimi pe seama consumului intens de păstură. mai ales. încetează ouatul mătcilor şi creşterea de puiet. Pe măsură ce nopţile se răcesc. când nu mai există puiet. Pag. Datorită acestor rezerve. dar se menţine în continuare un consum ridicat de polen şi păstură. care fiind înlăturaţi treptat de pe fagurii cu miere nu mai au posibilitatea să se hrănească şi sunt scoşi afară din stup unde mor de foame şi frig. în funcţie de condiţiile exterioare. albinele părăsesc fagurii mărginaşi ai cuibului concentrându-se pe fagurii în care se mai creşte puiet. de regulă.

este alcătuită dintr -un strat foarte dens de albine. după cum este cunoscut. care se caracterizează prin sporirea treptată a activităţii albinelor datorită creşterii de puiet. din acest moment. la un număr maxim de albine ghemul posedă o suprafaţă minimă pentru pierderea căldurii.9°C). este mai afânat. ele se liniştesc şi intră în faza de digestie şi repaus. 21 / 33 . care începe o dată cu ieşirea ultimului puiet. Partea exterioară a ghemului. Cu cât este mai frig afară şi familia este mai slabă. Pag. ca urmare. Grosimea cojii ghemului este de 2-7 cm şi variază în raport cu temperatura aerului din jurul ghemului. în interiorul ghemului de iernare temperatura se stabilizează în limitele a 34-36°C şi rămâne la acest nivel. adică de mărimea ghemului. care cuprinde şi matca.9°C. cu capul îndreptat către i nteriorul ghemului. oscilând în limitele câtorva grade peste limita temperaturii critice. vârât sub abdomenul altor albine şi cu aripile ridicate (poziţia este asemănătoare cu cea a ţiglelor de pe acoperişul caselor). dintre toate formele geometrice sfera posedă cea mai redusă suprafaţă raportată la volumul ei. Albinele din miezul ghemului sunt active şi au rolul de a produce temperatura necesară întregii familii. Limita superioară a temperaturii din interiorul ghemului în această fază de iernare nu depăşeşte +25°C. picioare şi abdomen. Radiaţiile de căldură din ghem în stup sunt insuficiente pentru încălzirea interiorului acestuia. ci numai interiorul ghemului. numită coaja ghemului. adică de păstrare a căldurii produse. Stratul exterior are rolul de a face ca pierderile de căldură din interiorul ghemului să fie cât mai mici. în perioada a doua a iernii. albinele sunt nevoite să reintre din nou în activitate în vederea producerii căldurii. se hrănesc abundent şi produc intens căldură. activitatea albinelor scade treptat. În legătură cu mecanismul producerii căldurii în ghem trebuie menţionat că albinele nu încălzesc interiorul stupului. care ocupă atât intervalele dintre faguri cât şi interiorul celulelor libere. Faţă de condiţiile de viaţă ale albinelor din timpul iernii.Ghemul are formă de sferă sau elipsă. care este de circa +13. albinele din miezul ghemului intră într-o stare de excitare. ceea ce duce la perceperea pe timpul iernii a unui zumzet specific care poate fi sesizat de către apicultor dacă lipeşte urechea de un perete al stupului. devin active. Aici albinele stau aproape nemişcate. Producerea căldurii în interiorul ghemului nu este continuă. În prima fază a repausului de iarnă.9°C) şi. precum şi rolul de a hrăni matca. Căldura este produsă de albine prin mişcări caracteristice din aripi. temperatura din interiorul ghemului este mai scăzută. până în momentul când temperatura din interiorul ghemului atinge limita superioară. Temperatura ghemului ajunge în curând la limita sa inferioară (+13. cu atât se pierde mai multă căldură într-un timp mai scurt. albinele având posibilitatea de micşorare a acestuia în funcţie de temperatura mediului exterior. această formă a ghemul ui este cea mai avantajoasă întrucât. Din momentul în care interiorul ghemului a atins temperatura critică (circa +13. reprezentând astfel o zonă izolatoare de mediul exterior. Miezul ghemului. în felul acesta. Durata stării de repaus şi de păstrare a căldurii depinde de temperatura mediului exterior şi de puterea familiei. Temperatura din zona interioară a ghemului depinde de temperatura mediului exterior şi de stadiul de iernare.

0 Consum mediu/kg de albină grame % 25. organismul albinelor în cauză se uzează mai repede.8 50. la sporirea consumului de hrană. Iernarea familiilor puternice este mai avantajoasă decât cea a familiilor slabe. Al. sau s-a redus consumul cu 0. precum şi umiditatea.0-2. chiar în imediata apropiere a albinelor. iar 1 kg de albină din familiile puternice câte 3. fapt ce uzează mult albinele şi contribuie la o mortalitate ridicată primăvara.1 kg miere. care. Barac.7 kg miere. ceea ce duce la concluzia că la iernarea familiilor puternice s-a făcut o economie de 3. pentru liniştire. cât şi a consumului de hrană.5 kg miere pe durata iernii. Ridicându-se temperatura ghemului este posibil ca matca să înceapă ponta prea de timpuriu.5 60. Izolarea termică a cuibului Faptul că albinele nu încălzesc stupul şi menţin temperatura numai în limitele interioare ghemului ar pleda pentru o iernare fără împachetare. familiei de albine îi este necesar un timp de 20 -30 de ore.8 30.0 1.9 51.0 2. implicit. Pag. lipsa mătcii şi altele contribuie la ridicarea temperaturii din interiorul ghemului peste limitele normale şi. Popa.5-3. după cum urmează: Cantitatea de albine în familie (kg) 2.9 69.6 Experienţele făcute la Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură au arătat că familiile cu 1 kg albină au consumat câte 7.6 35. De exemplu.0-1. adică 1 kg de albină din familiile slabe a consumat 7. E. provocat de om sau animale. Cercetările efectuate în ţara noastră (l. 2.0 100. iar în primăvară dezvoltarea lor evoluează aşa de încet încât nu pot valorifica economic culesurile intense timpurii. 22 / 33 . iar familiile puternice.5-1.Albinele din stratul protector al ghemului trăiesc la temperatura aerului din stup. o simplă ridicare a capacului stupului în timpul iernii duce la ridicarea temperaturii din ghem cu 2-3°C. Orice zgomot din afara sau dinăuntrul stupului. În cazul când temperatura ghemului se ridică cu câteva grade din cauza unei tulburări puternice a albinelor. se menţine cu cel mult 1 -2°C mai ridicată decât temperatura exterioară. de 3 kg albină.8 kg miere la fiecare kilogram de albină.9 100.1% la familiile puternice.5 kg miere.5 1.5-2. atât în ceea ce priveşte producerea şi păstrarea căldurii necesare. mierea de calitate inferioară. Sănduleac) evidenţiază creşterea consumului de miere pe durata iernii în cuiburile familiilor slabe. au consumat câte 11.1 50. Ridicarea temperaturii ghemului nu are loc numai atunci când temperatura interioară a ghemului a ajuns la limita inferioară. li se scurtează viaţa.5 0. Prin aceasta. N. Familiile de albine slabe produc căldura necesară supravieţuirii lor în perioada de iernare pe seama unui consum mare de provizii. Foţii.

ghemul ambelor familii de albine pe timpul şi la sfârşitul iernii Fig. La stupii orizontali şi verticali fagurii se trag spre peretele mai încălzit al stupului. la peretele stupului se pune o salteluţă urmată de diafragmă. salteluţele nu trebuie să fie prea groase. 23 / 33 . Este bine să folosim o împachetare bună a cuibului la familiile slabe şi mijlocii şi o împachetare moderată la familiile puternice.l0b Împachetarea bilaterală a cuibului În acest caz. prevenindu-se în acest mod apariţia umezelii. paiele de ovăz. ghemul de albine în familia ajutătoare 2. Pag. 10 a şi b). 10a Împachetarea bilaterală a cuibului în stupul orizontal 1. ghemul de albine în familia de bază la începutul toamnei 3. Fig. de fagurii cu albine. Fig. polistiren expandat. Când familiile sunt puternice se recomandă împachetarea unilaterală a cuibului (fig 11). urmează diafragma şi salteluţă laterală. a doua diafragmă şi salteluţă.Se apreciază însă că împachetarea are rolul de a feri familia de variaţiile bruşte de temperatură. în cazul în care familiile sunt mai slabe este posibilă şi chiar indicată protejarea bilaterală a cuibului (fig. ziare. fiind deosebit de necesară mai ales în perioadele cu temperaturi exterioare mai scăzute în care familia creşte puiet. Peste podişor se suprapune o altă salteluţă. condiţie favorizantă pentru dezvoltarea mucegaiului. Peste podişor se suprapune o a treia salteluţă. 11 împachetarea unilaterală a cuibului Fagurii se trag în acest caz spre peretele încălzit al stupului. Materialul de protecţie trebuie să fie permeabil. papură. ele trebuie să lase spaţii de circulaţie a aerului între ele şi pereţi s au capacul stupului. Ca material izolator se pot folosi: saci de iută.

Acesta la intrarea la iernat trebuie să corespundă puterii familiei. 24 / 33 . Este foarte important să prevenim excesul de umiditate în stup pentru a feri fagurii de formarea mucegaiurilor. 3. care să permită creşterea intensă de puiet în vederea realizării unor familii puternice pentru iernat. Orificiile de ventilaţie din capac. poate determina scurgerea sa din faguri sau înăcrirea care provoacă debilitatea şi îmbolnăvirea albinelor. Urdinişul şi orificiile de ventilaţie.13 Schema aerisirii cuibului unei familii de albine pe timpul iernii 1. se poate lăsa un număr egal de faguri în cele două corpuri separate cu diafragme (superioară şi inferioară) de spaţiul liber din stup în care se pune material de protecţie. în perioada de la sfârşitul verii şi începutul toamnei. Pag. De asemenea. Odată cu terminarea culesului principal. datorită faptului că mier ea este higroscopică. în plus. se închide şi urdinişul superior la stupii care posedă şi acest al doilea urdiniş.ghemul de albine 2. socotindu-se 0. Măsurile care se iau pentru asigurarea ventilaţiei corespunzătoare trebuie însă să nu vină în contradicţie cu cele ce vizează asigurarea unui regim optim de temperatură. Protecţia superioară se realizează prin aşezarea unei salteluţe pe podişor (fig. 12). Scopul principal al tuturor lucrărilor este realizarea unui regim optim de temperatură. este umiditatea. cu scăderea temperaturii în cursul nopţii. în acelaşi timp. Fig. adică de faptul că în această perioadă în cuib creşte cantitatea de bioxid de carbon (fig. 12 Împachetarea stupului multietajat pe doua corpuri. măsurile care se iau sunt în funcţie de sistemul de stup şi metoda în care acesta iernează.La stupul multietajat. 13). Un aspect important care trebuie urmărit. b) lăsând un spaţiu de câţiva milimetri între două dintre scândurelele podişorului. trebuie ţinut seama de particularitatea biologică a iernării. se închid. Materialul de protecţie se pune în stupi o dată cu apariţia variaţiilor de temperatură între noapte şi zi. este necesară redimensionarea urdinişului. O dată cu instalarea definitivă a sezonului inactiv.sensul circuitului de aer viciat ( La stupul orizontal evacuarea vaporilor de apă rezultaţi din respiraţia albinelor se poate realiza pe la partea superioară a stupului în două moduri: a) deschizând urdinişul superior al stupului acolo unde există. Fig.5 cm pentru fiecare interval ocupat de albine. excesul de umiditate. dacă iernarea se face pe două corpuri.sensul circuitului de aer proaspăt neviciat 3.

multietajat.La prima variantă. identice cu gardurile para-zăpezi (fig. Pentru a preveni stagnarea apei pe fundul stupului. Capitolul V Metode de iernare a familiilor de albine În ţara noastră se cunosc următoarele metode de iernare:. stupul va avea o poziţi e puţin înclinată către urdiniş. . In acest scop. Orificiile de ventilaţie din capac se închid.iernarea în aer liber. 1. Evacuarea vaporilor de apă care trec prin salteluţă către exterior. O atenţie deosebită se va da prevenirii pătrunderii rozătoarelor în stup. pe podişorul stupului se pot suprapune câteva straturi de hârtie peste care urmează materialul de protecţie.iernarea în adăpost. se poate proteja stupina cu garduri făcute din nuiele. . cu partea care formează un mic urdiniş deasupra familiei. Se va da o atenţie deosebită protecţiei stupinei contra vânturilor şi curenţilor reci. 4.15 Protecţia stupinei în timpul iernii. Fig. de preferinţă din esenţe de înălţime medie. La stupul vertical . o dată cu răcirea timpului urdinişul va fi prevăzut cu gratii (fig. Iernarea în aer liber Pag. Fig. Pentru a feri stupina de curenţi este necesar ca vatra stupinei să fie împrejmuită cu o plantaţie de protecţie. 14). 15). înlesnindu-se astfel scurgerea apei prin urdiniş. ventilaţia la partea superioară se poate realiza prin aşezarea podişorului invers. 25 / 33 . tulpini de floarea-soarelui sau cu garduri mobile din scândură. coceni de porumb. se realizează prin deschiderea unuia dintre orificiile de ventilaţie din capac. peste podişor nu se mai pune hârtie iar salteluţa nu trebuie să atingă capacul.14 Gratie contra rozatoarelor. De asemenea. stacheţi. Protecţia stupinei în timpul iernii. La varianta a doua. pentru asigurarea unui regim mai favorabil de temperatură.iernarea în cojoc. Protecţia stupinei contra vânturilor puternice şi a curenţilor din timpul iernii contribuie în cel mai înalt grad la menţinerea căldurii în ghemul de iernare. situaţie care contribuie în cea mai mare măsură la menţinerea atmosferei umede în interiorul stupului.

familiile de albine normale şi cu provizii abundente de hrană iernează în aer liber. Iernarea în adăpost În ţara noastră această metodă de iernare se practică în prezent pe scară redusă deoarece iernile nu sunt atât de aspre ca să justifice investiţii suplimentare iar. Iernarea în aer liber permite efectuarea zborurilor de curăţire în zilele călduroase din cursul iernii. pentru doi stupi. frunze uscate). stupii nemaifiind mutaţi de pe vatra de stupină. La acest procedeu. sau cojoc colectiv. coceni. Iernarea în cojoc Este o metodă care reclamă un volum mare de muncă şi se referă la împachetarea exterioară a stupului (cojoc). existenţa unor perdele naturale sau a unor improvizaţii care să ferească stupina de vânturi şi curenţi. creşterea mai timpurie a puietului. când zborul albinelor a încetat. cât şi avantaje economice deoarece nu mai sunt necesare cheltuieli pentru construcţia adăposturilor sau pentru procurarea materialelor izolatoare. valorificarea mai devreme şi în mai bune condiţii a florei timpurii. Prin această metodă se reduce şi forţa de muncă. când timpul s-a încălzit suficient. Stupii se instalează pe o platformă sub care se poate pune. în special. între stupi şi rândurile de stupi se lasă spaţii de 10 -15 cm care se umplu cu material de protecţie (paie. Fig. 2. material de protecţie (grinzi sau baloţi de paie). 26 / 33 . Iernarea în aer liber nu exclude însă protecţia stupilor la interior. amplasarea corectă a stupinei pe vatră însorită şi. în zilele însorite. 3. Metoda iernării în cojoc este recomandată în mod special pentru stupinele situate în terenuri deschise unde nu se poate amenaja stupina pentru iernare pe o vatră ferită de vânt şi curenţi reci.În condiţiile ţării noastre. în acest caz punându -se spate în spate. Această împachetare poate fi individuală. Pag. Totul se acoperă cu un carton asfaltat sau polietilenă pentru a împiedica pătrunderea apei. la 20-25 cm deasupra solului. familii slabe) este necesară şi binevenită iernarea în adăpost. 16). Stupii se pot grupa pe un rând sau pe două rânduri. familiile noastre de albine sunt adaptate condiţiilor de mediu în care s-au format de-a lungul veacurilor. Familiile de albine se introduc în adăpostul respectiv o dată cu începerea sezonului friguros. pe de altă parte. se înlătură împachetajul de pe partea frontală a stupului sau a grupului de stupi pentru ca albinele să iasă la zborul de curăţire. având grijă să se lase libere urdinişurile (fig. familiile de albine rămân pe locul lor din timpul verii. în unele situaţii însă (provizii reduse. 16 Iernarea în cojoc Introducerea stupilor în cojoc se face o dată cu venirea frigului. de asemenea.

Şoarecii reuşesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii.. piţigoi etc.90 4.42 5. temperatură în jur de 2-4°C şi o umiditate de 75-85%. aceste familii au o dezvoltare încetinită.0 1. după G.0 2.90 7.54 9.. Pe lângă consumarea proviziilor de miere şi păstură ei strică şi fagurii încât nu se mai pot folosi.78 8. Tabelul 1 Hrana consumată (kg) în medie pentru 1kg albine În grupe de familii de albine cu greutatea În medie pentru de.74 În acest tabel se observă că familiile puternice consumă per unitate de greutate vie (1 kg albine) mult mai puţină hrană decât cele slabe. Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt: 1.56 8.74 4. Capitolul VI Lucrări ce se efectuează iarna în stupină În general.. linişte.67 9. Din acest motiv.77 7. lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condiţiilor care să asigure albinelor o deplină linişte şi înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viaţă al lor. Consumul de hrană per kilogram (greutate vie) albine diferă şi în funcţie de modul de iernare. acolo unde se constată că şoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase. rumeguş de ceară Pag.39 8. o comparaţie între diferitele niveluri de consum influenţate de modul de iernare. Avetisian. şopron) în care să fie asigurate o bună ventilaţie.5 În aer liber În cojoc În adăpost 9. Prevenirea deranjării şi neliniştirii albinelor Pe toată perioada iernii se urmăreşte ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte.Acest sistem asigură pierderi minime de căldură şi un consum mai redus de hrană. înghit şi albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. ciocănitori. Practic.22 8. întuneric.A.5 2.99 6. însă familiile sunt lipsite de posibilitatea efectuării zborurilor de curăţire. 27 / 33 . nu este necesar să se construiască adăposturi speciale. De asemenea. în primăvară. unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei.(kg) Metoda de toate grupele de iernare familii de albine 1. prezenţa excrementelor de şoarece. În tabelul 1 este.42 7.38 6. Se utilizează construcţiile existente (încăpere.

zumzetul moderat şi uniform arată că familia de albine este în stare bună şi că iernarea decurge normal.în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniş) devine necesară intervenţia apicultorului pentru evacuarea şoarecilor. . în acelaşi scop. prin lovirea cu mâna a peretelui din faţă al stupului. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente. având diametrul interior de 0. plini cu provizii şi nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniş şi a celuilalt capăt în ureche. Pag. de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. 2. 28 / 33 .bâzâitul puternic arată că familia este în suferinţă. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3 -4 săptămâni. de un tub de cauciuc lung de 1m. înseamnă că familia iernează în condiţii bune. Unii crescători de albine se folosesc.zumzetul slab. iar alţii de stetoscopul medical. însoţit de zgomotul asemănător foşnetului frunzelor. sau la orice intervenţie în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite. care însă încetează imediat. apropiind urechea de peretele din faţă al stupului. . Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali şi cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturaţi. fără abuz însă. înseamnă că familia este înfometată. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive Modul de iernare şi starea unei familii pot fi apreciate cu uşurinţă prin "ascultare". Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc. Ascultarea stupilor iarna. când viaţa familiei în cauză este ameninţată de lipsa de provizii. se va interveni. fără a se recurge la deschiderea stupului. sau folosirea stetoscopului permite perceperea şi interpretarea zumzetului albinelor: . La cercetarea familiilor de albine. Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic. se va recurge numai în situaţii excepţionale.8-1 cm. ci şi atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă.

Zumzetul prelung. prezenţa excrementelor de şoareci. în aşa fel încât celulele cu miere să fie în con tact cu albinele. Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face şi după aspectul diferitelor resturi. precum şi aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai uşor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. însă numai atât cât se poate da într -o parte diafragma şi primul fagure cu albine pentru a se introduce în spaţiul gol creat fagurii. spre mijlocul cuibului. în prealabil stupul a fost transportat într -o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C. înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condiţiilor nefavorabile de iernare. 29 / 33 . Când nu există nuclee cu mătci de rezervă. în cazul când pe cei doi faguri mărginaşi între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puţine albine. stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. după resturile scoase de pe fundul stupului şi aspectul lor. albinele şi matca dintr-un nucleu. Cadavrele de albine fără capete sau roase. Albinele moarte se strâng şi se ard. după cantitatea de albine moarte găsite pe jos. familia de albine orfană se uneşte cu altă familie mai slabă care are matcă. arată că aceşti periculoşi dăunători au pătruns în stup. arată că în stup este prea multă umiditate. Când în stupină există mătci de rezervă. avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într -o margine a lui. procedându-se la fel. Dacă albinele au abdomenul umflat şi se văd pete de diaree la urdiniş sau pe scândura de zbor. Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate. Aici i se înlătură capacul. Separarea albinelor moarte din rumeguşul de faguri se face cu ajutorul unei site. înseamnă că iernarea decurge normal. atunci el se introduce peste încă o ramă. mucegăite. în cazul în care se administrează f amiliei Pag. Prezenţa albinelor umede. împachetajul şi mai apoi podişorul. Din contră. neuniform în intensitate şi "plângător" indică absenţa mătcii. Prezenţa cristalelor printre cadavrele de albine dovedeşte că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puţine albine şi cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginaşi pot trece şi se pot alătura restului de albine din ghem. se îmbolnăveşte de diaree. fie uzurii organismului lor din cauza unor boli. Observând poziţia ghemului. Pentru această operaţie. Rumeguşul şi albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. acolo unde mortalitatea este neînsemnată şi rumeguşul de faguri nu este umed. Rumeguşul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgăraşi pentru extracţia conţinutului de ceară în primăvară. în faţa urdinişului. Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice. după ce. se epuizează şi adeseori piere în întregime. îndreptarea familiei de albine se fac e astfel: cuibul familiei orfane se descoperă. Din cauza neliniştii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii. unde se află mai multe albine.

Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. 17). Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor. Pentru a preveni această situaţie se procedează astfel: se foloseşte la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistenţa untului) şi zahăr pudră măcinat sau pisat fin. o parte ceai medicinal şi zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândeşte consistenţa aluatului de pâine) adăugând şi 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă. sunătoare (Herba hyperici). Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie.apa încălzită în care se ţin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. cristalele grosiere. zmeură. gălbenele (Flores calendulae). În continuare. roiniţă (Folia mellissae). coada şoricelului (Flores millefolii). Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere. Se amestecă totul bine şi se lasă acoperit timp de 30 minute. aruncându -le pe fundul stupului. floarea-soarelui) iar zahărul tos este şi el format din cristale. prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. izmă (Folia menfriae). Pasta obţinută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 şi 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. scoţându-le chiar afară din stup. turte. măceş (Fructus cynosbati) şi soc (Flores sambucus). se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine şi combaterii nosemozei. În continuare. Pag. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părţi apă rece. tei (Flores tilliae). 30 / 33 . în locul infuziei medicinale preparate în casă.pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor şi vitaminelor . Formarea turtelor având în componenţa lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să ţină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conţine cristalele mari (atât de miere cristalizată. Antonescu).). Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrişor (Herba thymus sp. mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părţi zahăr). iar când timpul permite. Este indicat ca turta folosită la sfârşitul perioadei de iernare să conţină şi ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activităţii albinelor şi apărarea stării de sănătate a acestora. cât şi de zahăr). şerbet. nu mai este necesară aducerea stupului într -o încăpere încălzită. muşeţel (Flores chamomillae].zahăr candi. până la omogenizarea amestecului. În acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pentru a nu se denatura calităţile mierii . iată câteva reţete de preparare a turtei din miere cristalizată şi a şerbetului de zahăr: a) Turta din miere cristalizată şi zahăr (dupa C. apoi se frământă cu mâna. Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită. Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menţionată mai sus. administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei. coada calului (Herba equiseti). după ce în prealabil s -au decupat 1-3 ferestre din suprafaţa pungii. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. ca un aluat. restul.

într-un vas emailat se pune zahărul pudră. Indiferent de variantă.17 Amplasarea turtei.300 l apă sau ceai de plante medicinale. Cu un termometru măsurăm temperatura. Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai. se adaugă mierea şi apoi se frământă bine totul cu mâna. C. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm. doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil. Mureşan şi ing. Siropul astfel obţinut se pune al fiert la un foc slab şi se urmăreşte momentul în care începe fierberea. provenită de la familii sănătoase. 31 / 33 . tei sau fâneaţă. se aduce în încăperea de lucru. la 10 kg zahăr şi 2 kg miere de albine se adaugă 1.5 cm. Pentru prima variantă. la cald. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriţă din siropul care fierbe. b) Şerbetul de zahăr cu miere (dupa prof.Fig. cu cel puţin patru ore înainte. aceştia se zdrobesc fin. cantităţile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate. Mierea ce se foloseşte trebuie să fie necristalizată şi în nici un caz miere de mană. dr. Pag.750 l apă sau ceai de plante medicinale. deoarece în momentul preparării volumul conţinutului creşte mult din cauza spumei care se formează. E. Pentru obţinerea a 10 kg şerbet sunt necesare 7. E. 2 kg miere. Întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi.700 kg zahăr pudră. Şerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantităţi de 500 -1000 g sau chiar mai mari. şi când aceasta a ajuns la 116 -117°C siropul se consideră suficient de fiert şi se dă jos de pe foc. în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări. Mihăilescu). Pentru a doua variantă. dr. c) Şerbetul fiert (după prof. Mod de decupare a foliei in care este ambalata turta. la 10 kg de zahăr se folosesc 2. pentru a putea fi aşezată deasupra ramelor sub podişor. până când conţinutul devine ca o pastă fină care nu se întinde şi nu este lipicioasă. în funcţie de aprecierea noastră asupra cantităţii care ar fi necesară fami liei de albine. Mihăilescu). nefermentată. Turta de şerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1. C. 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". Mierea se încălzeşte puţin. sau din zahăr şi miere de albine cu apă sau ceai. Mureşan şi ing. dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar şi formează o bobită este dovada că şerbetul este gata.

izolatoare. 3. Se toarnă apoi compoziţia într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. 4. Înlesnirea şi supravegherea zborurilor de curăţire ale albinelor În condiţii normale. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame. pământul umed şi îngheţat. nu este prilej de îngrijorare nici în ce priveşte sufocarea albinelor. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curăţire pentru a se evita declanşarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave. efectuând mişcările într-un singur sens. Frecatul şerbetului este încheiat atunci când săltând lopăţică şerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei şerbetului ci rămâne la suprafaţă. deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească. în sezonul nefavorabil. Este bine să se presare paie. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. în funcţie de necesităţile familiei respective. întărindu-se. Altfel. căci prin aceasta se asigură o protecţie suplimentară contra pierderilor de căldură. Se urmăreşte ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilaţie sau crăpături. ianuarie. când zăpada se topeşte. nu mai pot zbura şi mor. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă şi lovirea uşoară a pereţilor stupului pentru a agita albinele care apoi ies. 32 / 33 . În acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopăţică de lemn. Către sfârşitul iernii. Acoperirea parţială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare. aceasta se adaugă numai când şerbetul s-a terminat de fiert. Stimularea zborului de curăţire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinişului de albine moarte. Se curăţă scândura de zbor şi urdinişul de zăpada transformată în sloi de gheaţă. ele rămân amorţite. aşezându-se pe zăpadă. e indicată înlăturarea ei din faţa urdinişului. Numai pe asemenea materiale. aşa încât razele soarelui să încălzească direct podişorul. februarie) au o influenţă deosebit de bună asupra iernării. Apariţia zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curăţire ale albinelor şi eliberarea intestinului supraîncărcat.În cazul când la prepararea şerbetului se foloseşte şi miere de albine. Totodată. Pag. se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheţii de pe scândurelele de zbor ale stupilor şi desfundarea urdinişurilor blocate de albinele moarte. albinele se pot aşeza fără pericol în timpul zborurilor de curăţire. în special nosemoza. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. Gheaţa se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuţit încălzit pentru a se evita zgomotul şi deranjarea albinelor. până când siropul începe să-şi schimbe culoarea spre alburiu şi apoi alb. Totuşi. căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. îndepărtarea chiar a capacelor stupilor şi a materialului de protecţie. Zborurile târzii de toamnă şi chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie.

asupra necesităţii de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile. după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie.Este. creşterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii. Prezenţa apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu -se modul de desfăşurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale şi soluţionate aceste cazuri. Unele familii fac încercări de zbor. la temperaturi mai scăzute. cu o durată de 30-50 minute. Pag. în mod deosebit. deoarece în condiţiile climatice din ţara noastră. Familiile normale efectuează un zbor intens. Este important de reţinut că familiile de albine care efectuează zboruri de curăţire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. 33 / 33 . ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm. revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni. de asemenea. în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile. Acest fenomen poate însemna prezenţa unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor. important ca vatra stupinei să fie curăţată şi să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. Se atrage atenţia apicultorilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful