ANTOANETA OLTEANU



METAMORFOZELE SACRULUI
Dic¡ionar de mitologie popularå

Colec¡ia cår¡ilor de referin¡å - Seria Enciclopedicå

Redactor Isabela Popovici Coordonare lexicograficå Rodica Pandele

©Editura Paideia, 1998 ªos. ªtefan cel Mare nr. 2, sector 1 71216 Bucure¿ti, România tel. : (00401) 2104593; fax:(00401) 2106987 Str. General Berthelot nr. 41, sector 1 tel. : (00401) 3113531

ISBN 973-9368-17-4

A N T O A N E TA O L T E A N U

Metamorfozele
D ictionar de mitologie popularã ¸

sacrului

PAIDEIA

„Omul supersti¡ios se teme de orice: de uscat ¿i de ape, de våzduh ¿i de cer, de întuneric ¿i de luminå, de zgomot ¿i de lini¿te; el se teme chiar ¿i de un vis.“ PLUTARH

ARGUMENT
Tema abordatå de cercetarea noastrå se înscrie în direc¡ia, mai amplå, a studiului mentalitå¡ilor, având ca sistem de referin¡å societå¡ile tradi¡ionale. La o primå vedere, tema ar putea pårea de importan¡å minorå, prin faptul cå domeniul investigat este îngust. ªi aceasta doar aparent, pentru cå, pornind de la descrierea ¿i interpretarea unor elemente de mitologie oferite de credin¡ele populare (personaje malefice, loc de ac¡iune specific, timp consacrat etc.) circumscrise medicinei magice, lucrarea oferå o imagine de ansamblu asupra întregului sistem de reprezentåri mitologice din care fac parte ¿i demonii – personificåri ale bolilor, ale råului generalizat. Am adus argumente pentru existen¡a ¿i viabilitatea unui mod aparte de gândire, care a generat, printre altele, ¿i imagini deosebit de interesante referitoare la existen¡a înså¿i a unui model al lumii, mai precis a douå universuri paralele, la baza cårora se aflå viziunea popularå asupra no¡iunii de sacru, realizatå prin intermediul sistemelor de opozi¡ii. Toate aceste concepte fundamentale se regåsesc în paginile dic¡ionarului nostru. Prin intermediul lor se pot interpreta, în general, toate reprezentårile mitologice, în måsura în care ele se grupeazå în sisteme bine închegate. Cu toate acestea, pânå ¿i credin¡e disparate, reprezentåri izolate, atipice, î¿i revendicå, la rându-le, apartenen¡a la acest mod de gândire. Lumea lui homo religiosus – în cazul nostru comportamentul mitic al omului societå¡ilor tradi¡ionale – era marcatå de prezen¡a sacrului nu atât ca hierofanie, apari¡ie, cât în ipostaza sa de înso¡itor permanent al umanului. ªi aici, ca ¿i în definirea conceptului de sacru, apelåm la precizarea fåcutå de Mircea Eliade: sacrul existå peste tot în lume. Uneori se realizeazå intruziunea lui, adesea brutalå, în universul uman. Alteori el numai se descoperå, se dezvåluie abia sim¡it: ocultarea lui este anihilatå de un întreg sistem de practici rituale cu caracter magic (în cazul întâlnirilor voluntare) sau prin påtrundere (de cele mai multe ori involuntarå, întâmplåtoare) într-un spa¡iu ¿i un timp consacrat. Astfel, sistemul reprezentårilor mitologice se dovede¿te a fi deosebit de bogat, aici intrând o serie de elemente unite printr-o tråsåturå comunå, care este apartenen¡a lor la sacru.

VIII

Vorbim deci de existen¡a în primul rând a unui tip aparte de gândire, numitå gândire mitologicå/miticå, diferitå de cea obi¿nuitå, profanå, promovatå ¿i men¡inutå prin intermediul ini¡ia¡ilor, al cunoscåtorilor, al celor care ¿tiu. Ei sunt, în acest fel, la curent cu existen¡a unui domeniu predilect de manifestare a sacrului, lumea sacrului (lumea cealaltå, lumea personajelor mitologice etc.), construitå, în general, dupå modelul lumii umanului, în care func¡ioneazå principii deosebite, adesea contrare logicii obi¿nuite. Cele mai frecvente reprezentåri vorbesc de existen¡a unui univers råsturnat, inversat, în care totul se petrece pe dos fa¡å de realitå¡ile cotidiene. Accesul în aceastå lume se face destul de frecvent, voluntar sau nu, în secven¡e temporale propice (ajunul marilor sårbåtori, nop¡i cu lunå, amiaza, eclipse etc.) sau printr-un spa¡iu adecvat – adevårate por¡i ce te transportå instantaneu în cealaltå lume. Ajun¿i aici, trebuie så remarcåm o tråsåturå caracteristicå a acestui tip de sacralitate. Am aråtat mai sus cå este vorba de o ocultare a sacrului, de o mascare a acestuia. ¥ntr-adevår, ambivalen¡a (însu¿ire obi¿nuitå în lumea sacrului) diverselor elemente se contureazå ca un element obligatoriu. Orice obiect are o dublå valorizare: una p r o f a n å , de zi cu zi (mai ales în regim diurn), a¿a cum apare ea conturatå în activitå¡ile cotidiene, ¿i una s a c r å (adesea nocturnå sau în cadrul prescrip¡iior rituale cerute de tradi¡ie), prin care se poate accede la cealaltå lume. Astfel, acela¿i obiect, altminteri banal, poate servi drept recipient al sacrului, drept intermediar al acestuia. ªi în acest caz vorbim de coinciden¡a contrariilor: realitå¡ile la care trimite obiectul sunt, evident, diferite (nu incompatibile), înså amândouå definind aceastå realitate complexå care este sacrul. ¥ntrucât accesul la sacru, la sacralitate, la putere se realiza prin practici rituale specializate, se impunea ocultarea cåilor de acces spre cealaltå realitate. ¥n acest fel, numårul celor doritori så ståpâneascå for¡a se restrângea la un cerc de ini¡ia¡i, de cunoscåtori ai modalitå¡ilor de captare a energiilor sacre ¿i de protejare împotriva prezen¡ei excesive a acestora. Reprezentårile legate de sistemul elementelor sacrului presupun mai multe niveluri de realizare: a) lumea personajelor mitologice, ipostazele cele mai evidente, purtåtoare per se ale sacrului; b) o zonå intermediarå, în care påtrund fiin¡e umane doritoare så dobândeascå anumite calitå¡i specifice doar personajelor

IX

mitologice. Ace¿ti muritori realizeazå fie prin na¿tere, fie prin ini¡iere, trecerea dintr-o lume în alta, pendulând între cele douå realitå¡i. Ambivalen¡a lor este subliniatå ¿i de caracterul ac¡iunilor – malefice sau benefice – pe care le întreprind (magicieni: fermecåtori, vråjitori, solomonari etc); c) lumea umanului, care încearcå så delimiteze sfera de ac¡iune a maleficului. Din ea fac parte muritori sau personaje par¡ial sacralizate, care apårå de excesul de sacru prin exorcisme sau prin procedee apotropaice (descântåtori, des-fåcåtori, contra-solomonari etc.). Toate aceste practici presupun în mod obligatoriu ini¡ierea în tainele lumii sacrului, cunoa¿terea acestora ¿i dobândirea capacitå¡ii de a executa diferitele practici. Recunoa¿terea personajelor mitologice, a spa¡iului ¿i timpului sacru nu se putea face decât dacå respectivul om ¿tia, dacå avea cuno¿tin¡ele necesare decodårii mesajului primit. La fel în cazul manifestårilor voluntare – cuprinzând practici oraculare, cu caracter apotropaic sau propi¡iator –, påtrunderea în zona sacrului, conform unor reguli bine stabilite de comunitatea tradi¡ionalå, se bazeazå pe acela¿i sistem de reprezentåri. Indiferent dacå este vorba de ac¡iuni, de semne caracteristice ale reprezentan¡ilor direc¡i (personaje mitologice) sau intermediari ai sacrului (oameni înzestra¡i cu puteri deosebite), toate credin¡ele mitologice sau practicile magice trimit la un sistem coerent de reprezentåri, întemeiate pe o rela¡ie structuralå care, pornind de la cosmogonie, genezå etc., se amplificå la toate nivelurile de realizare a sacrului, constituind elementul de bazå al sistemului de gândire tradi¡ionalå. Prin aceste delimitåri am avut în vedere opozi¡ia, mai precis sistemul opozi¡iilor binare, ca marcå generatoare a structurii respectivelor reprezentåri, alåturi de un alt principiu esen¡ial, eviden¡iat tot de Mircea Eliade: coincidentia oppositorum. Ansamblul reprezentårilor mitologice este deosebit de bogat, cuprinzând nu numai personaje mitologice. Prin structurarea categorialå a unor figuråri despre lumea sacrului, despre constituirea acesteia, despre elementele sale componente, întreg universul ajunge så se organizeze în jurul unei dihotomii fundamentale. Mai precis, este vorba de o serie de perechi de opozi¡ii care se completeazå reciproc, conturând mai clar viziunea societå¡ilor tradi¡ionale asupra lor. Aceste perechi sunt: lumea noastrå/lumea cealaltå, bun/råu, sacru/profan, malefic/benefic. Pornind de la premisa existen¡ei a doi creatori (Fârtatul/Nefârtatul, Dumnezeu/Diavol, un cuplu de fra¡i gemeni etc.), legendele cosmogonice ¿i etiologice spun cå încå de

¿i purtåtoare ale elementelor esen¡iale ale universului inversat. a personajelor mitologice caracterizate prin atribute de un cu totul alt ordin. manifeståri insolite în lumea de zi cu zi (datul peste cap. ¥n acest fel s-au pus bazele celor douå universuri aflate în opozi¡ie. a respectårii tradi¡iei ¿i normelor cutumiale care descifrau sacralitatea. întemeiat pe aceastå opozi¡ie fundamentalå. care trebuia så se conformeze tabu-ului impus de . îmbråcarea pe dos a hainelor. Universul råsturnat. personajele etc. obiect al povestirilor cu caracter mitologic. vie¡uitoarele. reconstituite prin opozi¡ie cu obiectele. Datoritå caracterului ezoteric al societå¡ilor ini¡iatice. de regulå. a sacrului. acest contact preconizat se putea realiza relativ u¿or. Indispensabile erau. cuno¿tin¡ele de tip ini¡iatic ¿i care serveau drept îndreptar pentru toate situa¡iile ce ar fi necesitat utilizarea lor pentru protec¡ie sau pentru influen¡area sacrului. cåreia i se contrapune lumea cealaltå. în gândirea tradi¡ionalå. U¿urin¡a cu care puteau fi ele descoperite explicå de ce contactul involuntar cu realitatea sacrå era un fenomen destul de råspândit. poate fi reconstituit ¿i prin cercetarea practicilor rituale. în urma ac¡iunii principiului coincidentia oppositorum. de stabilire a unui contact cu acesta. Demiurgii au purces la popularea universului: ei au creat elemente în care marca originarå a apartenen¡ei la benefic sau malefic a dåinuit. fårå multe preliminarii. Iatå de ce îndeplinirea unui ritual trebuia så se deosebeascå de tot ce era profan. gesturile componente fiind. includem dualismul propriu func¡iilor obiectelor din mediul domestic. privite ca modalitå¡i de accedere la sacru. indiferent dacå se urmårea utilizarea sacrului în scopuri pozitive sau negative. ce ac¡ioneazå în cealaltå lume. cât ¿i la profan. deopotrivå încårcate de sacralitate (cu deosebire în situa¡ii de rupturå) ¿i banale (în restul timpului). fårå îndoialå.X la origine lumea s-a polarizat în douå sisteme de reprezentåri antagonice. ¥ntâmplarea ca element generator de supranatural impune obligativitatea ini¡ierii. de exemplu. Este important så precizåm astfel cå. caracterizate prin dependen¡a lor de principiile fundamentale (malefic/benefic. cuno¿tin¡ele vehiculate în cadrul acestora nu aveau cum så fie cunoscute de masa colectivitå¡ii.). Tot în aceastå categorie. întoarceri etc. sacru/profan. Ca model de structurare este luatå lumea umanului. obiecte marcate de apartenen¡a lor atât la sacru. fåcând-o accesibilå ¿i neofi¡ilor. Accentuarea opozi¡iei se face prin continuarea identificårii elementelor sistemului. ce reprezintå înså¿i esen¡a divinitå¡ilor supreme amintite. comun. sacru/profan).

întâlnirile. . „Scåpåri de informa¡ie“ aveau loc. directe sau indirecte. explicându-¿i astfel manifestårile neobi¿nuite. cu personaje mitologice. hierofaniile. fårå îndoialå.XI sacerdo¡i. ca embleme ale universului råsturnat. neini¡ia¡ii puteau reconstitui mitul esen¡ial. Cu ajutorul acestora.

– înainte de Hristos lat. – românesc sârb. – norvegian nr. – Sfântul. – englez F. e. – slovac span. H. – paginile rom. – numår p.) – francez germ. – latin let. – italian î. – traducere v. – saniol s. – vechi-salv . –vezi vs –versus vsl. – akkadian art. – asirian bulg. H. – macedonean n. – id est (adicå) ital.) – grec i.ABREVIERI akkad. Sfânta slov. (franc. – sublinierea noastrå trd. pp. – german gr.n. – secol Sf. – nota noastrå norv. – sârbesc sec. – leton maced. – ceh cf.C.. – bulgar ceh.F. – dupå Hristos engl. – articol asir. – confer d. n. (grec. – Folklore Fellows Communications fr.

de asemenea. pune un ac fårå ureche în u¿orul u¿ii din afarå. La ru¿i. Ca så ne convingem despre aceasta. a manei acestuia: „¥n Basarabia. frigare ori de nu. acul era un instrument utilizat ritual într-un complex de practici ¿i elemente. mai ales în vråjile de ursitå. fierul apårea frecvent în practicile de protec¡ie a animalelor din gospodårie atunci când exista pericolul luårii laptelui. 579). de cu¡it ¿i topor. 41). vråjitorul nu mai poate ie¿i din caså atât timp cât acul se aflå înfipt în u¿å (Novicikova. Românca nu laså niciodatå copilul singur în caså. foarfecele (. 138). de exemplu. înfigându-se în el un bå¡ de alun în inima cåruia s-a înfipt un ac. balauri etc. atunci så o ia pe a vacii» . sfredel. un foarfece. personificåri ale unor fenomene meteorologice (vânt. se . fårå så puie lângå el în leagån fier ori cu¡itul. så ståm cu fa¡a cåtre norul în care credem cå e balaur ¿i så ne împungem cu un ac în mijlocul pieptului: de va fi balaur în nor. ¥n practicile magice ofensive. vârtej. Oul se îngroapå în ocol.). este suficient så-i agå¡i un ac în hainå. orice are la îndemânå de fier. ¥n mod similar puteau fi våzute ¿i duhurile aerului. dacå. se teme“ (Niculi¡å-Voronca. care semnificau mai bine latura nefastå a magiei. 1944. cå balaurul sim¡e¿te în¡epåtura acului“ (Gherman. zicând: «Când va trece frânghia coråbiei prin urechile acului. cå tot va merge pân'la prag ¿i s-a înturna. se pune în ea tot felul de semin¡e. ca succedaneu al fierului. Pentru a anihila puterea unui vråjitor. acul îndeplinea la fel de bine rolul de apotropeu : „¥n leagånul copilului pun un ac.. sco¡i acul ¿i-l înfigi cu urechea în sus în u¿a casei respective. De asemenea. Este foarte råspândit obiceiul de a pune între hainele copilului un obiect din fier. 269). mai mult. mai ales sub pernå.): „De multe ori nu putem ¿ti dacå e sau nu balaur în nor. Astfel. dupå ce ai stråpuns îmbråcåmintea suspectului. ¿i pân' ce nu-l vei lua. atunci så ia mana »“ (Pavelescu. nu se va putea duce. atunci vom vedea cum plesne¿te repede cu coada în toate pår¡ile. daltå.A AC Acul este un instrument magic destul de des utilizat în practicile de alungare a elementelor malefice. mai ales pentru cå era la îndemâna tuturor ¿i. fiind extrem de utilizate mai ales în vråji). 285). cel mai råspândit mijloc de protec¡ie împotriva farmecelor este acul.. O practicå asemånåtoare apare ¿i la români: „Când î¡i vine un strigoi în caså ¿i dacå vrei så-l cerci de-i strigoi. pentru cå slujea cel mai bine obiectivelor magiei contraofensive (spre deosebire. cel pu¡in un ac“ (Ciau¿anu. zicând: «Când se va lua mana câmpului. se ia o coajå de ou.

desigur. ¥n plus./ Vinå-n vis så te visez. în cazul nostru acele. A¿a cå. adusåtura reprezintå o ipostaziere a rezultatului actului magic respectiv: vinovat este.: „Cu ac sau bold se poate lega un bårbat. De aceea este greu de trasat o grani¡å . este trimis înapoi. Era foarte råspânditå credin¡a care spunea: „Ace de visezi. de cel care. ursitorul meu/ De Dumnezeu dat/ De oameni låsat. transmite efectiv maleficiile destinatarului. Cu ce te-a trimis. faptul etc. este aruncat. Existen¡a acestui tip de act magic se bazeazå pe caracterul inten¡ionat malefic al practicii puse în practicå de actant. de gråbire a împlinirii acesteia pe care o aveau obiectele de metal. vråjile nu erau fåcute numai pentru a ajuta. practici magice spunea: „Ia din brâu de nouå ori pe ac. cåsåtorii etc. ADUSÅTURÅ „ Adusåtura e orice boalå aduså în caså prin farmecele sau vråjile unui du¿man./ Aievea så te våz»“(Gheorghiu. înregistråm nuan¡a de act împlinit. ¿i cel care l-a generat. în afara puterii deosebite. când înså este vorba de adusåturå. Un rol de cåpetenie în vråjitorie. 579). pot så nu-¿i atingå scopul. ¥n acest caz putem vorbi din nou de ambivalen¡å: ceea ce este adus este întors din drum. în care accentul este pus pe cel care realizeazå concret farmecul. båtând peste el nouå måtånii. acestea erau folosite ¿i în scopuri inten¡ional malefice. socotite drept creaturi ¿i unelte ale diavolului“ (Candrea. deci adusåtura se transformå în aruncåturå. 579). obiecte magice. dar adevåratul pericol este prezentat de agent. Spre deosebire de fåcåturå ¿i aruncåturå. returnându-l celui care l-a trimis. dupå care a¿terne brâul cu ac cu tot pe prag. fårå înså a face ¿i cruce. 10). când e vorba så se trimitå boala în casa cuiva. atunci când se mai poate ac¡iona asupra farmecului . Evident. då-i lui ¿i de capul lui så fie»“ (idem). de¿i multe dintre practicile magice contracarante se bazeazå tocmai pe veghea necontenitå pentru a surprinde momentul intruziunii. farmece. magie. pentru a favoriza pe cineva. 176). 1944. Dacå are o femeie ciudå cå a påråsit-o ¿i se însoarå cu alta. Se spune: „Dacå-¡i intrå broasca în caså e semn cå cineva ¡i-a trimis-o cu farmece. e nenorocit pentru toatå via¡a –. în timpul cât bate måtåniile zice din gurå:«Urs. cåci la noi nu e¿ti primitå. Atunci trebuie cu un bå¡ s-o dai afarå ¿i så zici: «Du-te la cine te-a trimis. de influen¡are a ursitei. destinatarul are în general un rol pasiv: el prive¿te oarecum neputincios invazia maleficului. îl joacå broa¿tele. în farmece de dragoste prin care se rupeau legåturi. sunt farmece“ (Niculi¡å-Voronca. adusåtura augmenteazå puterea nefastå a fermecåtorului: aruncåtura. prin contagiune. realizat. dar de-l strânge ¿i apoi îl îndreaptå – se însånåto¿eazå“ (Niculi¡å-Voronca.ADUSÅTURÅ 2 → apotropeu. sunt junghiuri. când stå el la cununie îndoaie un bold ¿i încå de-l aruncå într-o apå ca så nu-l mai gåseascå.

vântoase – sau alte elemente ce corespund magiei meteorologice). Viu iute la tata ¿i îi spui. Eu diminea¡a le dau mâncare la vaci. DUHURI ALE AERULUI Duhurile aerului. Marta o fåcut cu dracu ¿i mama o întors mâiturile ¿i o cåzut bårbatul Martei mort. ªi când s-or împlinit ¿apte ani. în timpul nop¡ii. Ne-am fåcut caså ¿i mama o pus mazåre pânå la Marta. localizat în aer (iele. cå s-o culcat dincoace!» L-am tåiat. Tata s-o nimerit atunci så iese afarå. Tata în dupå-amiaza aceea n-o mai mâncat nimic. etc. cåreia i se supun pânå ¿i puternicele spirite ale aerului . 59-60). 1945. Mama må cheamå de afarå ¿i-l întreb: «De ce-ai strâns de tenchiu åsta?» «Eu nu ¿tiu!» Dupå câteva zile o murit“(Pavelescu. Aceastå schimbare a polaritå¡ii a fost la rândul ei surprinså de numeroase povestiri. Cå aceste duhuri nu sunt ståpâne depline ale domeniului pe care îl populeazå. Mama o pus ¿teregoaie ¿i or murit ¿i gåinile. unde a cåpåtat contururile unei adevårate lupte purtate între doi vråjitori. observåm din diferite credin¡e din care råzbate o puternicå notå de fatalism. Vom încerca så surprindem aspectele caracteristice spiritelor eoliene. în calitatea lor de activizatoare ale energiilor nefaste ce se aflå la grani¡a cu universul uman. ale influen¡elor (nefaste) pe care la au ace¿tia asupra oamenilor (cp. «S-or fi culcat vacile pe el!?» «Cum så se culce. cunosc o bogatå varietate de reprezentåri. (b) personificåri ale råului generalizat.3 AER preciså între tipurile concrete de practici magice. în calitate de personificåri ale acestui element. vile. vânt. esen¡iale: (a) personificåri –ale mi¿cårilor curen¡ilor de aer. → farmece AER. i-o intrat „aeru“ (duhul) când o ie¿it în puterea nop¡ii afarå. sensul ac¡iunii malefice putând fi oricând schimbat. fiecare încercând så anihileze farmecele trimise de celålalt: „Tata o murit din farmece. ªi gåinile Martei au stricat mazårea. art. marhåle noastre or început så zbiere în poiatå. balauri. Dupå-amiazå o luat un «cioc» de «tenchiu» (¿tiulete de porumb) ¿i o început a-i tremura mâna. un vi¡el l-am gåsit mort. de invazia acestuia în cele mai profunde cotloane ale spa¡iului aerian. de predestinare. rusalii. ¿i nu de personificåri – manifeståri concrete ale unui domeniu cosmic conex (adicå fenomene meteorologice). care se pot reduce la douå. Marta o fåcut atunci boscoane de-ale ei cu oase de mort ¿i cu pår de l-o vråjit så «cloceascå» ¿apte ani. cel marcat de nediferen¡ierea maleficului. Trebuie re¡inut cå ne aflåm în fa¡a unui act de populare a unui anumit teritoriu de ac¡iune de cåtre puterile malefice (aerul).) Vom aborda numai cel de-al doilea aspect al ipostazierii våzduhului.

renun¡area la propria via¡å). a petrecerilor pe care le încing în cele mai multe dintre povestirile referitoare la ele). Mai mult. Trei iau vinele de la oamenii pe care îi pocesc. pentru care au fost pedepsite printr-o condamnare la un exces perpetuu. horele nebune¿ti învârtite la lumina lunii. duhurile aerului se apropie foarte mult de reprezentårile duhurilor mor¡ilor. 1916. Prin înfå¡i¿are. La fel se spune ¿i despre permisiunea populårii acestui spa¡iu: „Numai îngerilor din cer li-i slobod så stråbatå våzduhul precum ¿i sufletelor celor råposa¡i. Dar cele mai evidente tråsåturi ce le apropie de lumea mor¡ilor. marca distinctivå dominantå este blestemul. ¥ncolo. sunt. bucuria pe care ¿i-o manifestå atunci când. acordarea de haruri muzicale tinerilor. rusalki.AER 4 venite pe lume tocmai ca urmare a încålcårii unei interdic¡ii : „Iar fetele acelea (care au båut apa vie a miticului Alexandru Macedon) toate s-au prefåcut în iele sau ¿oimane ¿i umblå în trei pår¡i din lume. Via¡a ve¿nicå. trei fac de dragoste ¿i de urât. 441). cele de ursitoare (stabilirea destinului nou-nåscu¡ilor. ªi ielele. pânå la ofensa supremå. rusaliile etc. ursirea negativå= blestemare a profanatorilor etc. nimånui!“(Pamfile-3. la umbra copacilor de pe malurile râurilor etc. se întâlnesc este o mårturie a „capcanei“ în care au cåzut tinerele fete când s-au hotårât så încalce tabuurile respective. care totu¿i au a se opri în cele douåzeci ¿i patru de våmi ale våzduhului ¡inute de diavolii care au råmas spânzura¡i acolo. 2). Ielele (¿oimanele. precum ¿i apari¡ia lor anualå pe påmânt le confirmå statutul de ne-fiin¡e. cu vrerea lui Dumnezeu. având fiecare ocupa¡ia ei. de prezen¡e nefire¿ti. „tinere¡ea fårå de båtrâne¡e“ de care se bucurå spiritele nu este de dorit. comportament ¿i timpul în care î¿i fac apari¡ia. dupå izgonirea lor din cer.). de instrumente ale puterii . A¿a cum se întâmplå ¿i cu cele mai multe dintre duhurile apei.) sunt „numai ni¿te nåluci în chip de femei tinere ¿i vesele“ (imagine falså. creatå din cauza jocurilor ¿i a dansurilor. fårå îndoialå. care este sinuciderea. faptul cå ele sunt numai ni¿te intru¿i în elementul pe care îl însufle¡esc ¿i cu care se identificå este surprins în credin¡ele ce povestesc despre rarele (la date extrem de precise) întâlniri ale duhurilor-surori: „Aceste 9 ¿oimane sau iele au fiecare lucrul lor ¿i nu se-ntâlnesc decât o datå pe an. sunt blestema¡i pentru cå au încålcat reguli mai mult sau mai pu¡in sacre (de la simpla infrac¡iune de furt. Când se-ntâlnesc. fac o horå îndråcitå ¿i joacå învârtindu-se ca ni¿te nebune“ (idem). rar. iar cele mai mari se ocupå cu ursitul copiilor“ (Olinescu.). sanc¡ionatå exemplar pentru a se consolida minima moralia a comunitå¡ii respective. din lumea cealaltå. de virtu¡ile instituitoare ale acestora. cu care duhurile aerului se identificå de multe ori (a se vedea frecventa lor localizare în preajma cursurilor de apå. înainte de miezul nop¡ii. îneca¡ii etc. Timpul specific de ac¡iune. de bucurie cå s-au revåzut.

încât îl adorm în visuri minunate. trimise pe påmânt într-o campanie de pedepsire sau de veghere a ordinii cosmice (pe care fostele påmântene au încålcat-o): ele zboarå pe deasupra caselor unde au de pedepsit pe cineva. ori din minte så-¿i sarå. evident. sufletul stå în strea¿ina casei 3 zile. sufletul se a¿eazå la strea¿ina casei. måiestre. suflu. „Dupå ce moare omul. 209). De aici ¿i valorizarea ambivalentå a acestui moment: ajunul Anului Nou. pentru ca sufletul råposatului så poatå så zboare. la timpul sacru. Pe urmå joacå o horå îndråcitå în jurul lui. al Sf. Sufletul. al necunoscutului. ajunul unei zile neobi¿nuite din såptåmânå etc. îl încântå cu cântecele lor frumoase ¿i atât de dulci. Asemenea riscurilor pe care le presupunea o trecere. Andrei etc. dupå ce a påråsit trupul. farmec. la fereastrå: „Sufletul (…) se a¿eazå ¿i se odihne¿te într-un col¡ al odåii. rusalki. via¡å“). este chiar suflarea (anemos. sunt momentele în care se divine. trecerea de la timpul profan. grani¡a temporalå. al viitorilor miri. care le-a fåcut råu. zboarå afarå“(Olinescu.5 AJUN → aruncåturå. så plece. este marcat tocmai prin prisma proximitå¡ii termenului ce imprimå nota de sacru. „¥ndatå dupå moarte. samovile. al Pa¿telui. 1916. fapt. chiar ¿i obiceiurile de trecere sunt puternic marcate de teama de a nu se întâmpla ceva neprevåzut în ajunul ceremoniei definitorii: de aici tabuurile ce vizau comportamentul femeii însårcinate. iau min¡ile celor care le privesc. Iar când då de fereastra deschiså. al Sf. la strea¿inå. Dupå 3 zile.). ori pocit så råmânå“ (Olinescu. a unei råspântii etc. pe pânza albå a steagului înfipt acolo. excep¡ional. o traversare spa¡ialå (temerile deosebite la trecerea unui pod. 246). pânå se måturå casa“(Pamfile-1. prin defini¡ie. obi¿nuit. ursesc nou-nåscu¡ii sau „pedepsesc pe vreun om. dar mereu sub semnul pericolului. al celor care erau supu¿i unui rit ini¡iatic oarecare. co¿mar. „vânt“ > „suflet. ¿oimane AJUN Ajunul unei sårbåtori. 443). 141). 491). animus. Gheorghe. el este. . se mai credea cå sufletul mortului putea zbura numai printr-o deschizåturå specialå fåcutå în acoperi¿ (Ciau¿anu. Mai mult. suflet. blestemându-l fiecare cum îi vine la îndemânå: ori så i se lege limba. ¿i de legånate. Atunci ielele se apropie de om. sus pe lângå grindå. de activizare a puterilor cosmice. el pleacå prin toate locurile pe unde a umblat în via¡å“(Fochi. elfi. este momentul în care se produce ruptura. ¥n aceastå direc¡ie se încadreazå obiceiurile practicilor funerare de a deschide fereastra camerei în care „¿i-a dat sufletul“ cineva. depå¿irea barierei temporale se putea realiza. gnomi. în reprezentårile populare. ¥ncå un argument: des întâlnite sunt credin¡ele care spun cå ielele î¿i au masa sau casa la strea¿inå –a se vedea ¿i credin¡ele ce men¡ioneazå prezen¡a sufletului dupå moarte. pânå la înmormântare.

dar ¿i o posibilitate de a dobândi puteri supranaturale.. de a afla înainte de vreme informa¡ii „secrete“. a vârcolacilor ¿i a lupilor): „¥nceputu toamnei nu e la Sf. . hornul. 16-17).. Vasile: „¥ncepe apoi a unge u¿orii ¿i pragurile casei cu usturoi(. a stårii de sånåtate. prin care se încerca aflarea destinului propriei persoane (a ursitului. ¿i în care gåse¿te apå. 1994. „dacå cineva furå usturoiul. î¿i puteau îndeplini dorin¡e mult a¿teptate etc. ¥n situa¡iile în care se încerca „for¡area mâinii“ destinului. I.): „¥n ajunul Sf. la realitå¡i neînchipuite: acum oamenii. 254). måcar pentru o clipå. puteau cunoa¿te plantele magice. ca o invazie a acestuia (sub forma strigoilor. a calitå¡ii ¿i cantitå¡ii recoltelor din viitorul an etc. ci de Ziua Crucii. 179). în urma unui ritual complex sau accidental. Vasile pun unii såteni câte 12 cepe scobite.) Asemene unge pragurile ¿i u¿orii grajdurilor ¿i ale ¿urilor. dând la fiecare numele unei luni de peste an ¿i în diminea¡a de Sf. care umblå pe la casele oamenilor ca så ia mana de la vaci“ (Marian. Vom exemplifica semnifica¡ia ajunului ca element de cotiturå în ordinea temporalå prin intermediul câtorva practici foarte cunoscute în societatea tradi¡ionalå. Pentru cå usturoiul era apotropeul cel mai eficient în lupta împotriva acestor duhuri (atunci se ungeau cu usturoi u¿ile ¿i ferestrele.AJUN 6 → Anul Nou. Andrei se adunå flåcåii ¿i fetele. O astfel de practicå apotropaicå se desfå¿ura ¿i în momentul de trecere în noul an. îndråzneala nepermiså era aspru pedepsitå: „Tot într-aceastå noapte de Sf. apoi. Vasile observå cepele. adicå în seara Sf. El crede cå astfel în decursul anului viitor va fi scutit de apropierea lui Batå-l-Crucea ¿i a strigoaicelor. Vasile sau de Anul Nou cred românii cum cå toate vitele vorbesc ca ¿i oamenii ¿i cå în acel timp când vorbesc ele nu e bine så le ascul¡i. 1994. ¥n ajunul marilor sårbåtori se desfå¿urau obligatoriu riturile magice cu valoare oracularå. unge toate animalele ¿i în urmå pe sine ¿i toatå familia. puteau în¡elege graiul animalelor ¿i al påsårilor. zic cå acea lunå va fi ploioaså. atunci vine toamna. cå atunci coboarå lupii din munte!“ (Bernea. Andrei („cap de iarnå“. Sf. trecere activizeazå for¡ele malefice. ce nu erau la îndemâna profanilor. ªi iarna tot a¿a zic unii cå vine dupå Sf. stau toatå noaptea ¿i påzesc usturoiul“. Sårbåtoarea Sf. în care pun câte pu¡inå sare ¿i le în¿irå la rând. Cel ce le ascultå e pedepsit cu moartea“ (Marian.. 7). Dumitru. cum zic unii. „¥n ajunul Sf. Andrei e cap de iarnå. de a accede. secetoaså“ (Fochi. koliada. în forma crucii. ¿i în care nu. Mårie. animalele etc. I. pentru cå. era ¿i firesc så aparå nevoia de protec¡ie a acestui instrument redutabil: de aici obiceiul cunoscut sub numele de påzirea usturoiului. peste an vor fi ataca¡i de fiare“ (Fochi. deci începutul unui nou sezon) este unanim cunoscutå ca o perioadå de maximå activizare a supranaturalului malefic. 5). da nu-i adevårat.

când vrea så descânte de mu¿cåtura ¿arpelui. Despre alun se spunea cå înflore¿te ¿i se scuturå în noaptea de Ispas. 42-43). Apoi culese fragii ¿i când se înapoie acaså. va scåpa cu siguran¡å. Astfel. folose¿te unul sau trei be¡e de alun (apa descântatå cu trei nuielu¿e de alun ar fi. Un descântec românesc de mu¿cåturå de ¿arpe indicå explicit leacul ce trebuie folosit pentru a scåpa nevåtåmat: „ªarpe. astfel. 288). indirect. 1944. Dar când se aplecå så le culeagå. se gândi la alun ¿i zise: «Cum mi-ai fost mie acum de adåpost. ¿erpålåu. 353). a¿a så fii ¿i în viitor de folos oamenilor». så facå de dragoste sau de ursitå. II. dupå ea. Medicina popularå utilizeazå ¿i leacuri demonice împotriva mu¿cåturii ¿arpelui. cåci sunt bune de leac pentru mai multe boli: „¥n noaptea de ¥nål¡area Domnului (Ispas) se duc flåcåii ¿i fetele mari prin aluni¿uri ca så culeagå flori de alun. fermecåtoare sau vråjitoare. se mai spunea./ ªi-n ce ¡i-e leacul?/ Într-un cu¡it de gåsit. de asemenea. såri prin iarbå o viperå.Cum ajunse în pådure. cåci acesta îl orbe¿te pe nepoftit (Mu¿lea-Bârlea. låså fragii ¿i fugi de acolo. un leac imbatabil împotriva mu¿cåturii de ¿arpe). ªtia cå-i plac copilului ¿i plecå numaidecât. când s-o scula copilul. Florile acelea sunt bune de fåcut de dragoste ¿i de de leac“(Gorovei. Maica Domnului se gândi så se ducå în pådurea apropiatå pentru a culege fragi. pe lângå folosirea unei nuiele de alun. Florile ¿i crengile alunului culese în aceastå zi sunt deosebit de importante./ Într-un bå¡ de corn. ¥ntr-o legendå etiologicå româneascå aflåm o explica¡ie datå utilizårii acestei plante în acest scop: „¥ntr-o dupå-amiazå. Relatårile populare române¿ti spun în repetate rânduri cå orice descântåtoare.7 ALUN ALUN Unele plante erau consacrate. Alunul este cunoscut ca având un ascendent fårå precedent asupra ¿arpelui (¿i de aceea apare frecvent în practicile magice care-l au ca erou principal). duhul bolii). Ea se sperie. care înfloresc ¿i se scuturå în aceea¿i noapte. o datå cu poten¡area însu¿irilor benefice ale lor. De aceea din vremile cele mai vechi o ramurå de alun este cel mai sigur talisman împotriva ¿erpilor ¿i a altor dihånii care se târåsc pe påmânt“ (Brill. pentru a poten¡a for¡a magicå a acestuia. 1994. cu convingere cå. alunul – în calitate de instrument esen¡ial de vindecare a mu¿cåturii ¿arpelui – apårea la dimensiuni cosmice. zåri într-un loc ni¿te fragi de o rarå frumuse¡e. dacå cel mu¿cat bea apå înaintea ¿arpelui. acesta moare ./ Într-un ban de argint. dacå omul fuge înspre soare. 1995. se mai recomanda så se numere o bani¡å de mei sau målai (un fel de sarcinå imposibilå pe care era obligat s-o rezolve. ./ ªi-ntr-unu de alun“(Candrea. 7). Atunci Maica Domnului se dosi dupå o tufå de alun ¿i ståtu acolo pânå ce vipera se îndepårtå. Dar vipera. în sfâr¿it. când copilul Isus se culcase ¿i adormi lini¿tit./ De ce l-ai mu¿cat pe (cutare)?/ Pentru cå m-a cålcat. så se bucure. ¥n alte descântece.

este ¿i ea numitå „na¿ul ¿arpelui“./ Ce-ai veninat?/ Cu bå¡ de alun./ ªi (cutare) s-a dezumflat/ ªi a råmas curat. 82. Tot cu un bå¡ de alun trebuia rupt. zicând: «Eu dau cu såcule¡ul. luminat. cåci a¿a doresc ¿i a¿a voiesc to¡i ståpânii de sus ¿i de jos. 262). Cu ni¿te be¡e de alun ¿i în pielea goalå vråjitoarea satului se ducea lângå iaz ca så aducå (sau så opreascå) ploaia ¿i grindina (Niculae./ Cu frunza lui te-am descântat. baba. Sub numele de „colindele“. dupå dorin¡a mea se va împrå¿tia» . copiii utilizau be¡e (nuiele) din lemn de alun în timpul colindatului ritual din Ajunul Cråciunului. bå¡ul de alun este esen¡ial. Gheorghe buciume ¿i fluiere din coajå de råchitå ¿i de alun ¿i cu acelea pårândeazå satul fåcând larmå“. ¥n practicile de luare a manei vitelor./ Capul ¡i l-am cråpat. pe furi¿. 22). zice: «S-a suit Gargalåu într-un alun. utilizatå cu precådere de solomonari în magia meteorologicå. 1997. ¥n Ardeal se spunea: „Alte vråjitoare ating numai ugerul vacii cu o nuia de alun sau cu un såcule¡. ¥n cazul descântecelor-exorcisme. 84)./ Care ¡i-i na¿ul tåu ål bun. te-am despicat./ Cum Dumnezeu l-a låsat»“(Gorovei. 1994. La români./ Amin»“(Leon. 1990./ Alunul s-a uscat/ ªi Gargalåu a cråpat. descântând cu o crengu¡å de alun. Tot din alun era fåcut ¿i steagul cålu¿arilor. lângå cruce (de ele se sprijineau sufletele mor¡ilor la deschiderea mormintelor. „Tineretul din Transilvania î¿i face în seara de Sf. II./ Te-am ucis. Caduceul zeului Hermes este. a laptelui. Råmâi cu bine. evitând casele la intrarea cårora. eu trag la mine laptele ce vine ¿i cel ce råmâne tot la mine vine. dracul då cu bå¡ul. nuiaua de alun. vârful legendarei ierbi a fiarelor. le înfigeau în morminte. la rândul lui. centrat pe plantå: „Contra mu¿cåturii de ¿arpe. nuia pe care s-au a¿ezat ulterior doi ¿erpi. în final. Ghinoiu. Pe lângå func¡ia de tåmåduire a mu¿cåturilor de ¿arpe. Românii cred cå duhurile rele se tem de puterea nuielelor de alun. rezematå de perete. . este låsatå o astfel de nuia.ALUN 8 pe lângå rostirea cuvântului care-l denumea. se apela la un ritual paralel. care îl înspåimântå ¿i îl alungå pe ¿arpe: „Cu apa neînceputå în care se pun mugurii de alun se descântå ¿i se spalå cu ea pentru mu¿cåturå de ¿arpe. alunul apare din nou în calitate de remediu esen¡ial./ Ce-ai umflat. 49). pentru a-¿i asigura protec¡ia în fa¡a vråjitoarelor (Marian. Vråjitoarele cålåtoreau pe toiege de alun ¿i tot cu ele ¡in de frâu spiridu¿ii ¿i duhurile rele. alunul apare men¡ionat ¿i în practici apotropaice ce vizeazå alte tipuri de spirite malefice. tot pentru mu¿cåturå de ¿arpe se spalå bine cu zeamå fiartå din frunze de alun ¿i se descântå dupå ce se fac din 3 frunze de alun 3 chiti (buchete) cu care se trage peste mu¿cåturå zicând:« ªarpe galben./ Cu zama ei te-am spålat/ ªi de la (cutare) te-am stricat. pe care. 180). o nuia de alun dåruitå de Apollo. deci exclusiv medicalå. cå laptele dupå mine vine ¿i-n ¡â¡ele la vaca mea.

Ie¿i în prag cu trei vergi de alun ¿i trei fire de urzicå ¿i ba¡i strecuråtoarea zicând: «Nu bat strecuråtoarea. så-l urzice la inimå. nu pot umbla ¿i nu pot vorbi. oamenii încercau så-¿i recupereze copiii fura¡i. mare de ¿apte ani. Evident. så ¡easå o bucå¡icå de pânzå ¿i så-i coaså pânå la miezul nop¡ii cåma¿å. de ob¡inere sau de sporire a manei (am våzut cå alunul putea fi folosit atât de for¡ele malefice. zice ea. pe baza principiului similitudinii: „Se ia duminicå diminea¡a. Dupå aceea så ia douå nuielu¿e de alun. så vie laptele înapoi la vac廓(idem. Credin¡ele a numeroase popoare atestå un numår mare de men¡iuni referitor la inten¡ia ¿i. frumo¿i. a¿a cum era. påmântul se umple de toatå mana“ (idem. 45). reu¿ita duhurilor rele de a schimba copiii oamenilor. A luat copilul ei ¿i s-a dus“(idem. cade în toate pår¡ile. crescute în acel an. cum asfin¡e¿te soarele. 513-514). conform reprezentårilor. Copiii schimba¡i au capul mare. fiind îngrozi¡i de posibilitatea de a tråi pentru toatå via¡a alåturi de un monstru. în lupta împotriva acestora): „¥n Bucovina se obi¿nuie¿te så iei un bå¡ de alun când tunå mai întâi. bå¡ de alun/ Så mi-l arå¡i mâine/ Venind ca un nebun. în¿ira¡i ¿i cu picioarele moi. cu caracter benefic. Actul ritual imperativ al båtutului cu o nuia de alun este surprins ¿i în practicile de aflare sau de chemare a ursitului: „Fetele bat în cote¡ ori în argea c-un bå¡ de nuc ¿i de alun. så-l pisezi ¿i så-l dai în mâncare la vaci. când toacå popa la bisericå. cå nu ¿i-l pot ¡inea. cât ¿i de oameni. alunul este utilizat într-o practicå diferitå. cå eu pe-al tåu nu l-am båtut». 60). cine ¿tie pânå la câ¡i ani“ (Niculi¡å-Voronca. 513). trebuie så ardå neîntrerupt luminå în caså. 1944. Ca un adevårat instrument de luptå împotriva demonicului. în care rolul principal este jucat de actul magic în sine. så-l vâri în påmânt ¿i så-l la¿i trei zile. pânå nu-i botezat. cu proprii lor copii. Apoi så-l arzi. pânå la urmå.9 ALUN Dupå aceasta se întoarce acaså fårå så o vadå cineva ¿i se apucå de muls“ (Pavelescu. Copilul a început tare a ¡ipa ¿i a venit mama lui./ Cu cåråmida-n sân!/ ªi . Ambivalen¡a naturii demonice. progenitura supranaturalå: „ Copilul mic. 68). sånåto¿i. nu se laså singur în caså ¿i pe întuneric. «Nu-l bate. ba chiar cu unul de ar¡ar. sunt slabi. Tot în calitate de instrument magic. observatå ¿i în credin¡ele de mai sus. så se ducå pânå la al nouålea hotar ¿i så-l batå (pe copil) cu ele. cåci atunci când tunå întâi. pânå diminea¡a. apare manifestatå ¿i în cadrul practicilor opuse. cå-l schimbå Necuratul ¿i-l pune pe al såu în loc. Så vedem ce puteau face oamenii pentru a-¿i recupera copilul schimbat: „ Oamenii au învå¡at-o (pe mama copilului dispårut) så ia cânepå de varå într-o zi de la amiazå-zi ¿i s-o toarcå. zicând:«Tu. alunul era utilizat ¿i în practicile de „schimbare“ a copiilor. Ea a¿a a fåcut. o oalå de lapte ¿i o torni în strecuråtoare. cu copilul femeii. Cu aceea så-l îmbrace. ci bat pe acela care mi-a luat mana de la vacå. într-o astfel de situa¡ie.

numai cât un ceas. 11-12). cå el ziua nu are så umble. Mul¡i cred cå atunci când î¡i ¡iuie urechile trece ceasul råu ¿i cautå så te poceascå. e påcat så lucreze“ (Ghinoiu.AMIAZÅ 10 tu. umblå pânå spre mijit.. O credin¡å asemånåtoare este întâlnitå ¿i în alte pår¡i: locuitorii din preajma ecuatorului (unde la amiazå umbrele sunt mai mici sau lipsesc cu totul) se feresc så iaså din caså la amiazå. Ele umblå prin våzduh. „Adâncu nop¡ii e dupå ceasu 12. dupå ce asfin¡e¿te soarele. 265). ¥n alte situa¡ii. . atâta cât ai clipi din ochi. 1980. vei vedea cine are så moarå în anul ce urmeazå (Frazer.. atunci. drept la amiazå-zi. în noaptea de Sf. puterea maleficå a respectivului moment temporal atingea intensitå¡i dramatice atunci când cåpåta materializare sub forma unui personaj mitic specializat: „ Ceasurile cele rele sunt ni¿te duhuri de noapte care pocesc pe cei ce le ies în cale. Dar nu 12 minute în ¿ir. Mihalache. sufletul (Frazer. atâta e odihna lui./ ªi eu culegând la cânepå/ ca o påsåricå» (Rådulescu-Codin. MIEZUL NOPºII. impuse de trecerea într-o nouå stare. bå¡ de nuc. ceasul acela înseamnå o minutå. ¿i acestea se supuneau interdic¡iilor fire¿ti. 187). MIEZUL ZILEI. când stå soarele.) De aceea când soarele e la amiazå. ¥n Austria. Adâncu nop¡ii e întunerecu. Atunci umblå duhurile rele. fiind ipostaza temporalå a rupturii. fiind o expresie plasticå a momentului în care totul era posibil./ Ca p-un armåsar!/ Så-l våd secerând la grâu. te poce¿te. V. Zborul lor se cunoa¿te dupå un soi de ¡iuit. 1980. acestea erau începuturile noului timp. este un moment de maximå sacralizare. asta-i a¿a pe la trei ¿i jumåtate. nu-¡i poate aduce nici o våtåmåturå“ (Pamfile. Å¿tia ¿i-au vândut sufletul“ (Bernea. Un astfel de moment malefic este ¿i amiaza: „ Necuratul zice cå e blestemat de Dumnezeu. a dezechilibrului din continuumul noapte-zi (douåzeci ¿i patru de ore). 121). al calendarului diurn. nimfele. bå¡ de-ar¡ar. pânå la miezul nop¡ei. „Soarele numai la amiazå drept se odihne¿te. are putere 12 minute. 224). 9) AMIAZÅ. Dacå prinzi de veste ¿i-¡i faci cruce la ureche. cå soarele de amiazå-zi stå douå ceasuri (douå minute) ¿i noaptea. 485). ci din timp în timp“ (Niculi¡å-Voronca. DUHURI ALE AMIEZII Ca moment temporal. când încep så cânte coco¿ii. firescul era alungat la hotarele necunoscutului./ Ca p-un haiduc!/ Iar tu. ¿i te speli cu apå din trei fântâni. 1997. la greci. ca nu cumva så-¿i piardå umbra. respectiv nocturn. Ion. O putere maleficå deosebitå o aveau. trebuie ¿i omul atunci så se odihneascå. se spune cå de treci prin sat între orele 11 ¿i 12. Ca orice început./ Pânå-n brâu. ¿i apoi cât e ziua ¿i noaptea de mare tot merge ¿i merge(. iar duhurile råului ståpâneau triumfåtoare peste împårå¡ia binelui. II. e a lui. Miezul zilei ¿i miezul nop¡ii. 1916. e Necuratu. de te nimere¿te. Sunt oameni care fac farmece sau prind puteri în miezu nop¡ii.

sârbi luzacieni serpel. ci ¿i omul. Soarele intrå în cap când omul stå vara ¿i-l prive¿te proste¿te drept în fa¡å ¿i te miri de el.): la amiazå. nu sunt foarte råspândite la români. tot a insola¡iei. deoarece capåtå dureri de cap (…). care då la propriu dureri de cap celor care întârzie pe câmp. poludnica. de la dreapta spre stânga.O altå imagine a ac¡iunii demonice a soarelui este soarele sec din descântece. predicatele specifice ale acestui personaj contribuie ¿i ele la consolidarea ideii de personificare a unei ac¡iuni esen¡iale. Tot ca urmarea încålcårii unei interdic¡ii apare insola¡ia în urmåtoarea credin¡å: „Spre chipul (soarelui) nu-i bine så se uite diminea¡a. îmbråcatå în alb. depå¿ind timpul alocat de cutumå: imaginea albului sau a auriului este o reprezentare simbolicå a intensitå¡ii deosebite a luminii solare de la amiazå. o nåucealå ¿i te torope¿te somnul. Omul nespålat deoache nu numai soarele. 369). mai ales cei nespåla¡i. ale amiezii. insola¡ia produså ca urmare a unui exces – acela de a zåbovi prea mult afarå. 147). personificare a puterilor malefice ale soarelui amiezii. prosserpanc. te doare cumplit capul. asemenea mai cape¡i soare în cap când lucrezi vara pe soare. Descântecul de soare-sec se face ocolindu-se capul bolnavului cu 9 pietricele de gârlå. Scenariul de mai sus este o ilustrare semnificativå a materializårii demonismului acestui moment al zilei. asemenea razelor soarelui. råtåcindu-i (cf.11 AMIAZÅ care apar adesea figurate ca reprezentåri de grani¡å (duhuri ale aerului. îl apucå de gât ¿i-l învârte pânå ce-i produce o durere insuportabilå. cu capul gol“ (Leon. serpownica. 79). Ea ac¡ioneazå ¿i asupra copiilor låsa¡i nesupraveghea¡i pe câmp: îi ademene¿te în largul lanului de secarå ¿i apoi le oculteazå calea spre locurile cunoscute. Ecouri sporadice ale unui mai vechi sistem de reprezentåri circumscrise acestui moment liminal. ¿i pol. în timpul seceri¿ului. 1992. de izvoare sau chiar de umbra anumitor copaci. 104-105). în ultimå instan¡å. mai ales puterii lui distrugåtoare. 1992. Vara. când råsare. ¿i iluzionarea martorilor . Gru¿ko-Medvedev. pe când el se uitå så vadå soarele într-un vas cu apå ne-nceputå. spiritul meridian. în fântânå sau într-o gåleatå“ (Ciau¿anu. De aceea se recomanda ca în acele momente så nu te apropii de fântâni. care råsare curat. slovac. cu pårul de aur strålucitor. A¿a se explicå ¿i insuportabilele dureri de cap. Reprezentårile referitoare la spiritul amiezii. ceh. ele tulburå mintea celor ce le zåresc. în båtaia soarelui arzåtor.. Slavii cunosc reprezentåri sistematice în legåturå cu prezen¡a unui demon meridian. ea umblå prin lanul de secarå ¿i dacå la amiazå gåse¿te vreun om care munce¿te. cea de tulburare a echilibrului organismului sub semnul soarelui amiezii. Poludni¡a este descriså ca o tânårå înaltå. sunt påstrate în credin¡e disparate: „Când ai soare în cap. ale apelor etc. pentru a fi ferit de maleficiile spiritelor dezlån¡uite (Eliade. polednice. dacå se uitå la el“ (Buturå. 197). sim¡i o greutate în tot corpul.

B. un stadiu prereligios timpuriu. de¿i duhuri ale amiezei. ¥n calitate de depozitare ale unor cuno¿tin¡e ini¡iatice. Primitivul remarca în primul rând mi¿carea fiin¡elor ¿i a lucrurilor. bolile) sau credin¡a cå orice om are un suflet autonom. 29). sucindu-li-se gâtul (Sannikova. 1990. în studiul såu despre cultura primitivå (Primitive Culture). apropierea cu duhurile aerului merge chiar mai departe: deseori acestea sunt descrise ca populând lanurile de secarå (în afara crângurilor ¿i a copacilor umbro¿i). duhul meridian este descris antrenându-i în dansuri nebune¿ti pe muncitorii întârzia¡i (Gru¿ko-Medvedev. Fiind adesea încadrat în categoria demonilor eolieni. 465). M a r e t t (1900). spre a desemna primul stadiu religios. prin punerea în circula¡ie a termenului de animatism . care î¿i pierd de cele mai multe ori cuno¿tin¡a pe o perioadå mai mare sau mai micå de timp. care-l poate påråsi temporar (în stare de somn sau de le¿in) sau definitiv (în moarte). VI î. S p i n o z a etc. alåturi de duhuri rele. H. Tylor în 1871. distrugându-le (Novicikova. Printre primii care au semnalat cå oamenii î¿i creeazå zeii dupå propriul chip sunt X e n o p h a n e s (sec. care protejeazå plantele de razele arzåtoare ale soarelui. suflet“) este un rezultat al gândirii antropomorfe a omului primitiv. Ru¿ii cunosc o mare varietate a acestor personaje: existå spirite faste.ANIMISM 12 întâlnirii cu duhurile. R.). I î. anima „suflu. ale câmpurilor (poate cå ini¡ial apåreau doar în culturile de in sau cânepå) îi acosteazå pe cei ce sunt prin¿i pe câmp lucrând la vremea amiezei ¿i îi întreabå cum se prelucreazå ¿i cum se toarce inul. manifestat prin personificarea obiectelor ¿i a fenomenelor naturii imediate ¿i prin investirea lor cu atribute ale fiin¡ei umane. halucina¡iile. O corec¡ie aduså teoriei lui Tylor a fost fåcutå de etnograful R. În animism. H. ideea fiind dezvoltatå în epoca modernå de Giambattista Vi c o . spiritele reprezintå un pas spre personificarea cauzal-atributivå a divinitå¡ilor din stadiul mitologic. Cei care nu cunosc aceste informa¡ii sunt pedepsi¡i. care.). La ru¿i. canalizeazå ar¿i¡a nefastå asupra tinerelor vlåstare ale plantelor. L u c r e t i u s (sec.Termenul de animism a fost impus de etnograful englez E. poludni¡î. mai ales cu atribute elementare. ne¿tiind så deosebeascå mi¿carea autonomå de mi¿carea mecanicå (un animal alergând de o piatrå rostogolitå). împiedicând pârlirea lor cu ajutorul unei tigåi uria¿e. la ru¿i. un „minimum de religie“. 370). 465). visele. prin intermediul aceluia¿i instrument fierbinte. din care î¿i pândesc cu înfrigurare victimele (Novicikova. → timp sacru ANIMISM Animismul (lat. având ca surså dorin¡a omului de a-¿i explica fenomenele enigmatice din propria via¡å (somnul.

De fapt. animatus „însufle¡it“). De asemenea. 1877). De asemenea. cå primitivul ¿i-a consolidat concep¡ia despre suflet ca rezultat al contemplårii vie¡ii ¿i aievea. kami. se pot instala în trupurile oamenilor. producând tot felul de neplåceri (accese. moartea este în¡eleaså ca o despår¡ire a sufletului de trup. Vico mai considera cå primitivul era adâncit într-un fel de vis proiectat de el ¿i asupra naturii înconjuråtoare. omul societå¡ilor primitive credea cå a fost aievea acolo. iar continua alternan¡å a anotimpurilor era explicatå ca fiind trista istorie a Proserpinei ¿i a lui Ceres. 1867. Datoritå capacitå¡ilor lor extraordinare de påtrundere peste tot. Dacå trupul se dezintegra (riturile de înmormântare urmåreau în primul rând acest lucru). Fiind totu¿i de esen¡å umanå. Sufletele despår¡ite de trup se elibereazå ¿i populeazå natura. Tot sub semnul animismului stau ¿i lucrårile lui Wilhem Mannhardt (Roggenwolf und Roggenhund. ¿i în vis. credin¡ele de tip animist au fost predominante în explica¡iile date miturilor. oculte sau paranormale. cele care stârneau cu adevårat groaza. conform explica¡iilor date de Tylor gândirea primitivå nu face deosebire între moarte ¿i un somn prelungit.13 ANIMISM (lat.und Feldkülte. ruptura era definitivå. în pârâul limpede ¿i strålucitor el vedea reflectarea nimfelor. Distinc¡ia fundamentalå ce se face între aceste douå esen¡e constå în aceea cå sufletul este mobil ¿i poate så parcurgå instantaneu distan¡e uria¿e. Tylor era convins. ¿i aceasta a fost premisa de la care a plecat în dezvoltarea teoriei sale. spre a desemna stadiul religios timpuriu al omului primitiv. alåturi de fiin¡ele vii. ¿i legat de însufle¡irea impersonalå a naturii sau a unor pår¡i a ei (mana. El explica acest lucru astfel: în el coexistå douå esen¡e – corpul. boli etc. când se treze¿te. La originea cultului arborilor. în acest timp. care ¿i-a structurat primele idei în legåturå cu divinitatea în imaginea cerului. 1865. orenda etc. este de în¡eles cå ¿i ele au nevoi ¿i pasiuni tipic umane. Magia se bizuie pe existen¡a acestor for¡e în sine în naturå (mana). Mai mult. Mannhardt pune credin¡a conform cåreia omul tråie¿te în plantå . Acela¿i Giambattista Vico a cåutat ¿i a gåsit rådåcinile gnoseologice ale religiei în acest mod de gândire al primitivului. a apårut ideea despår¡irii nelimitate în timp. pe care invoca¡ia magicå le poate obliga så ac¡ioneze în favoarea omului sau împotriva lui.). Wald. Când s-a observat cå trupul nu revine la via¡å. îl gåse¿te în acela¿i loc. în timpul somnului. premergåtor animismului. Dacå visa cå se afla într-o ¡arå îndepårtatå.). Der Baumkultus der Germanen. În fo¿netul frunzelor el vedea semne trimise de zei. la mari distan¡e. în manifestarea fulgerelor. Körn-dämonen. Aceste viziuni au fåcut posibile reprezentårile referitoare la magie – în¡eleaså ca un sistem de ceremonii ¿i ac¡iuni determinate de credin¡a în puterea magului de a ac¡iona asupra realitå¡ii obiective cu ajutorul for¡elor supranaturale ¿i prin alte mijloace. ¿i ceea ce se aflå. 1875. a¿a cum se realiza ¿i noaptea. pe care.

Iar aceastå primå concep¡ie despre lume este o teorie psihologicå (Freud. care nu numai cå explicå unele fenomene particulare. animismul primitiv trebuind så fie considerat ca o expresie spiritualå a stårii naturale a umanitå¡ii. dar permite ¿i conceperea întregii lumi ca un tot unitar. un suflet. mai mult sau mai pu¡in . din via¡å. cel mai logic ¿i mai complet. din contra. de exemplu. în diversele lor variante. Din aceste reprezentåri se nasc ¿i credin¡ele în spiritele pådurii. Mai târziu. în timp ce spiritul arborelui este în¡eles ca spirit al vegeta¡iei. existå ¿i personaje ale unei alte mitologii. parte dintre ele legate organic de via¡a copacilor. conform cåreia copacul nu este doar locul în care tråie¿te duhul arborelui. Pentru explicarea acestei unitå¡i spirituale între naturå ¿i umanitate. Dintre toate acestea animismul este. personificarea obiectelor. d) obiceiul de a pedepsi criminalii în apropierea copacilor. ci ¿i toposul preferat de alte duhuri. ¿i cå aceste reprezentåri sunt produsul psihologic necesar al con¿tiin¡ei creatoare de mituri. bune sau rele. La F r e u d animismul este un mod de a gândi. În decursul vremurilor umanitatea ar fi recunoscut trei asemenea moduri de gândire. lumea era populatå de o puzderie de fiin¡e supranaturale. c) credin¡a primitivilor. sunt un rezultat al gândirii animiste. b) obiceiul de a lega destinul omului de via¡a copacului. Existen¡a credin¡ei în duhuril ale copacilor este elementul de bazå al concep¡iei animiste a lui Mannhardt. Mannhardt constatå cå. alåturi de divinitå¡ile celeste de care s-au ocupat cu precådere predecesorii lui. Wu n d t . învestirea lor cu atribute ale fiin¡ei umane a generat un sistem de reprezentåri din dorin¡a omului de a-¿i explica fenomenele enigmatice din naturå.ANIMISM 14 sau în copac. în care se întâlneau zâne. trei mari concep¡ii despre lume: o concep¡ie animistå (meteorologicå). spunea cå acelea¿i reprezentåri ale sufletului se întâlnesc la cele mai diverse popoare din toate timpurile. spirite. duhuri. În acest fel. o concep¡ie religioaså ¿i una ¿tiin¡ificå. Reprezentårile omului primitiv. concep¡ie care cumuleazå mai multe elemente. etnologul german men¡ioneazå credin¡ele populare referitoare la spiritul arborelui. care au. în måsura în care aceastå stare este accesibilå observa¡iei noastre. poate. punctul de plecare cåtre aceasta. eviden¡iate de Mircea Eliade: a) tendin¡a generalå a mitului de a compara cosmosul ¿i omul cu copacul. Ca etapå a gândirii prereligioase. 85). direc¡ia animistå a fost continuatå de la un alt nivel ¿i de Freud ¿i Wundt. Problema care se punea era cea a raportului dintre aceste douå tipuri de mitologie: era aceasta din urmå un fel de råmå¿i¡å a mitologiei superioare sau. numite de el „inferioarå“. mai ales a fenomenelor naturii. cele care pun în centrul lor existen¡a ¿i caracteristicile acestor tipuri de spirite. ca ¿i întreaga naturå. acela care explicå esen¡a lumii fårå a neglija nimic. Potrivit concep¡iei animiste. ea era temelia.

a arhetipului. mit. cårora li se atribuia tot ceea ce se petrecea în naturå. cu toatå re¡inerea pe care oamenii o aveau fa¡å de locuitorii lumii celeilalte. Vasile –. fie exclusiv demonici. 122). Dar. o mare aten¡ie. a¿a cum se întâmplå în alte perioade de timp sacralizate. „un pre-zeu. nefiind nici zei. Fie cå erau mor¡i fa¿ti (spirite ale stråmo¿ilor. Instabilitatea timpului care moare ¿i se na¿te la infinit se reflectå în caracterul ambiguu al tuturor sårbåtorilor. duhuri. ca o întruchipare superioarå.Cu timpul. ¿ulikunî etc. 96). Demonii. a bolilor. intruziunea lor în lumea oamenilor era de temut. dar ¿i unul mult a¿teptat. pe care-i coc ¿i-i împart apoi de pomanå“. capete. diferite figuri sau chiar întregi chipuri de oameni din aluat. nici antizei. spirite binevoitoare sau nefaste. circumscrise sårbåtorilor de iarnå. vor fi considera¡i. care punea pecetea scurgerii implacabile a timpului. care-i agresau pe locuitorii spa¡iului pe care îl invadau (asemenea spiritelor numite kallikanzaroi. protectori ai urma¿ilor mai tineri. renovårii anului. un moment de voioaså fågåduialå a ordinii renåscute (Ghinoiu.15 ANUL NOU binevoitoare. treptat. Gheorghiu. Pânå la reprezentårile maniste de tip patronal. latentå. se fac colaci pe care sunt desena¡i oameni. neevoluatå. Mai mare decât groaza manifestatå fa¡å de mor¡i era curiozitatea de a afla cu o clipå mai devreme propriul destin sau chiar destinele colectivitå¡ii. imaginea asupra spiritelor s-a schimbat. reprezentårile mitologice au depå¿it stadiul animismului prin conturarea existen¡ei demonilor.). magie. Demonii – mai precis daimonii (având un sens mai larg) –erau reprezentarea generalå. a mor¡ii. nu se puteau ab¡ine så nu-i contacteze prin intermediul practicilor oraculare. a numenului. De aceea este deosebit de fireascå prezen¡a mor¡ilor alåturi de cei vii în aceste momente de rupturå. ruptura temporalå este marcatå de o inversare caracteristicå a ordinii fire¿ti instaurate de cutumå. → demon. 1988. cu profunde implica¡ii în viitor. în religiile primitive. cauza tuturor nenorocirilor. mitologie inferioarå ANUL NOU ¥n calitate de moment semnificativ în via¡a comunitå¡ii. din care se va ivi. karakongiolî. ªi acum. zeul“ (Otto. cumulatå cu teama sacrå în fa¡a necunoscutului: „¥n ziua de Anul Nou nimeni nu doarme. de la care se a¿tepta un ajutor în schimbul cinstirii prin intermediul ofrandelor („¥nspre Anul Nou – ajunul Sf. Orice sårbåtoare sezonierå (nu numai cele de iarnå) constituia un moment nefast. de obicei rele. înnoirea timpului care se realiza în aceastå perioadå cuprindea de fapt un întreg complex de practici rituale. o „dare peste cap“ ce cuprinde întreg universul. întemeiate pe cultul stråmo¿ilor. o formå inferioarå. cå tot anul va fi . 4-5). a¿a cum spunea Rudolf Otto. ci. Fiecare consacra acestui hiatus temporal.

8). nu“ (Gheorghiu. când cu måtura în mânå trebuie så se uite ¡inti¿ spre u¿a tindei. una dupå alta. ¿i astfel legatå trebuie så meargå la un trunchi unde se taie ziua lemne. contrar. al urårilor. dacå pårålu¡a se va scufunda. e semn bun. 9). prosperitate. lipe¿te pe jos ¿i trage brâie la vatrå pânå aproape cåtre cântatul coco¿ilor. jertfele se aduceau. ¿i cine n-are bani atuncea va fi tot lipsit“(Gorovei. ursitul fåcând obiectul celor mai numeroase practici oraculare din ajunul marilor sårbåtori calendaristice): „Se strâng mai multe fete. când traversau un râu necunoscut. nu era suficient intervalul temporal pentru a se asigura reu¿ita întreprinderii. fata se måritå în anul acela. 59). fericire etc. care putea ac¡iona în felul ei specific la împlinirea dorin¡elor arzåtoare ale oamenilor: „Spre Anul Nou se deschide cerul de trei ori repede. ei trebuiau så le cî¿tige bunåvoin¡a. Se cere ceva când se vede cerul deschis: sånåtate. de argint. cu ajutorul principiilor magiei cuvântului. care numai luate împreunå puteau oferi un rezultat credibil pentru întrebarea nelini¿titoare: „Altele pun într-o strachinå cu apå ne-nceputå o pårålu¡å de cele vechi. ¿i nu dupå multå zåbavå i se va aråta ursitul aidoma“ (Gheorghiu. prin care se „menea“ursita concretå a persoanei respective: sånåtate. Numai acela care este tare bun la Dumnezeu îl vede. aruncând în apå un pumn de cereale sau alte ofrande. Pe lângå activizarea opozi¡iei sus/jos ¿i utilizarea unor elemente rituale (ban de argint ¿i apå ne-nceputå). La început. mai era nevoie ¿i de actualizarea vastului sistem de realitå¡i magice. De aceea s-a instituit ca o modalitate de influen¡are a destinului prin orientarea ac¡iunii acestuia în direc¡ia doritå de solicitant. dacå-s cu so¡. cea mai sugestivå era înså¿i analogia par/impar = cu so¡/fårå so¡ (so¡ul. nu dau bani împrumut. sub¡iri ¿i mici. iar dacå va pluti deasupra e semn cå va råmânea nemåritatå“ (idem. timp sacru APÅ. le duce în caså ¿i celelalte fete le numårå. A¿a cum se observå din practicile magice frecvent performate cu aceastå ocazie. un bra¡ de vreascuri. 7-8). DUHURI ALE APEI Triburile bantu din sud-estul Africii credeau cå râurile sunt populate de demoni sau de spirite malefice. ¿i iar se închide. → ajun. apoi måturå. Actele de propi¡iere specifice trecerii în noul an erau cuprinse în sistemul felicitårilor. 1995. 10). . uneia dintre ele îi leagå ochii cu un testemel. noroc ¿i rai“ (Ciau¿anu. Practicile divinatorii sunt o ilustrare sugestivå a magiei care guverna în toatå aceastå perioadå: „¥nspre înserate începe fata a deretica prin caså.APÅ 16 somnoros. apucå de jos deodatå câte poate så ducå. Tot în momentul de trecere cåtre un nou an este plasatå ¿i „deschiderea cerurilor“. iar înlåuntru se vede o luminå foarte mare ¿i Dumnezeu cu sfin¡ii uitându-se la noi.

300-301). 303). pe când altele spålau cåmå¿i. bocindu-se dupå pereche. când l-au auzit zicând: «O så vå înec pe to¡i!» . Vechii cel¡i. 1995. Când au fåcut semnul crucii. dåruindu-i în schimb câteva boabe de cafea. care se laså încålecat. låsându-l pe imprudentul cålåre¡ în voia valurilor (Sébillot. 182). . unde se scåldau astfel ca nimeni så nu-i vadå când. Românii credeau cå îneca¡ii umblau în zona locului mor¡ii ¿apte ani sau chiar „pânå când î¿i împlineau anii de via¡å care le fuseserå scri¿i“. ei s-au trezit la un pas de locul de unde au fost råpi¡i“ (Sébillot. IV. La baganda.. ~ Valoare p r o f i l a c t i c å / a p o t r o p a i c å . 288-289). 11). trebuia så primeascå jertfe. Tot astfel s-a våzut un om spålând caii. unde î¿i gåsesc sfâr¿itul“ (Pamfile. în timpul mareelor. „pentru cå ei se îneacå mai des în fântâni“ (Ciau¿anu. La francezi. unde dispare brusc. câ¡iva copii au încålecat un astfel de cal. cålåtorul. crezând cå astfel îl pot speria pe Ocean (idem. Astfel. deosebit de frumos. ac¡ionând de fapt ca un adevårat demon acvatic: „Odatå. 300). Când cineva l-a încålecat. temându-se ca duhul så nu-i ia ¿i pe ei (Frazer. Dacå omul era dus de curent. o båtrânå îngrozitå le-a strigat copiilor så se închine. I. intrau în apå ¿i o loveau cu suli¡ele ¿i såbiile. „s-a våzut o mul¡ime de femei care întindeau pânzele pe mal. La zulu¿i se spunea cå în orice apå curgåtoare era un duh care prindea umbrele (sufletele) celor ce se uitau în apå (Ciau¿anu. 203). dupå care a luat-o la goanå(. se spune cå diavolii iau chipul unui frumos cal alb. înså¿i stihiei apei. mânz etc. 1980. Pânå ¿i fântânile. spiritului respectiv (Frazer.. îi apucå pe cei vii de picioare ¿i-i afundå în apå. 1980...17 APÅ probabil. mai ales pe copii. îi cerea permisiunea duhului. Tot în Fran¡a. se duceau unul câte unul la un râu sau la o altå apå din apropiere . Toate erau sufletele femeilor ¿i bårba¡ilor îneca¡i pe vremuri în locul acela (. când marea inunda litoralul. îndeamnå pe al¡ii så se înece sau se prefac în oameni care sunt în primejdie de a se îneca ¿i-i strigå pe al¡ii în ajutor. 177-178). admirat etc. porne¿te într-un galop nebunesc în largul apei. Românii credeau cå apa mare.. germani etc. ¥n diminea¡a zilei de Pa¿te tinerii se sculau „pânå a nu råsåri soarele. în general considerate ca låca¿ al duhurilor bune. în Africa Centralå. 203). era ståpânitå de duhuri rele (Gorovei.) Våzând acestea. Dacå întâmplåtor sar drume¡ii så-i scape de la primejdie. III. îneca¡ii. tovarå¿ii de drum nu încercau så-l salveze. care îi atrage pe oameni. mai apoi personificårii acesteia. duhul apei apare sub forma unui cal. mai ales copii mici. când venea sålbaticå din cauza ploilor sau a topirii zåpezilor.. I. Ei ie¿eau pe uscat în nop¡ile senine.). Puterea råufåcåtoare a celor îneca¡i este atunci când ies la lunå nouå. înainte de a trece un râu. dar mai ales la ceasul în care ei s-au înecat. Aceste duhuri strigå. 1916.

fiecare fatå care e astfel udatå nu se supårå. dar ¿i ca leac împotriva bolilor. så nu se lipeascå ceva de ei. fåcåturile ¿i uriciunile. ¿i dacå bolnavul e cu adevårat . se spalå pe mâni cu apå. baltå sau la un ele¿teu din apropiere ¿i acolo toarnå vreo douå-trei cofe de apå pe dânsele ori le cufundå cu haine cu tot înåuntru ¿i le udå. Iar dupå ce le boteazå. în special fetele ¿i flåcåii. care în cazul acesta se supunea unor practici specifice: „Apa care e în vase. Stropitul sau scåldatul ritual se mai practica ¿i la Sf. ci din contrå. în decursul anului de bunå seamå se va mårita“ (Pamfile. cu apå neînceputå. credeau nu numai cå se curå¡esc de toate boalele ¿i råutå¡ile. ~ Valoare p r o p i ¡ i a t o r i e . sprinteni. Tot atunci unele fete strâng rouå. ¥n urmå se pune deasupra stråchinii o oalå nouå de påmânt. „miercurea ¿i vinerea. Cu acest sens se realizeazå ¿i spålatul ritual dupå întoarcerea de la cimitir: „Cei care petrec pe un mort pânå la mormânt. 1916. acela toatå vara va fi sånåtos ¿i nu-i vor ie¿i pete pe obraz. le duc la o fântânå. dupå aceea sar peste un foc. Udatul se fåcea prin surprindere. 12). iar mar¡i fetele udau feciorii ¿i feti¡ele pe båie¡i. pe acela tot anul nu-l vor prinde frigurile“ (idem. altele se duc ¿i se scaldå în vaduri. anume ca så fie mai drågåla¿e ¿i mai atrågåtoare. Gheorghe cu rouå. Gheorghe. apoi stropesc cu ea înapoi. Pentru a cunoa¿te dacå cineva este într-adevår bolnav de înåbu¿ealå. dupå ce se spalå vasele. Fetele erau luate pe sus: „A¿a îmbråcate ¿i gåtite cum sunt. 307). le då drumul. de aceastå datå el fåcând parte dintr-un ceremonial complex. Contaminarea demonicå se putea extinde ¿i asupra apei. „¥n Moldova existå credin¡a cå cine se va spåla în diminea¡a de Sf. dupå ce s-a îngropat mortul. 1994. dupå Pa¿te. spre semn de curå¡enie. Oamenii. când se întorc acaså. se spålau pe fa¡å ¿i se scåldau singuri.APÅ 18 cum ¿i unde s-au scåldat. Cu toate acestea. : „¥n unele pår¡i ale Bucovinei este datina ca fetele så se roureze în diminea¡a de Sf. de cele mai multe ori în locuri tainice. în care se mai pune cenu¿å cu lingura sau cu pieptenele. de trei ori. 1916. se bucurå. care se påstreazå ¿i se întrebuin¡eazå peste tot anul la diferite boale. pârâu. 64). anume ca så fie curate ¿i u¿oare în decursul anului precum cursul lin al apei“ (Marian. 1995. II. harnici. adicå så se spele cu rouå de pe un câmp curat. de toate aruncåturile. u¿ori. ~ Valoare t e r a p e u t i c å . feciorii udau fetele ¿i båie¡ii feti¡ele. Gheorghe pe ochi. cåci aia e moartå. precum bånuie¿te baba. Udatul era interpretat ca act de purificare. ci totodatå ¿i cå vor fi peste tot anul scuti¡i de orice boalå ¿i cå se vor face iu¡i. ori cu fusul. crezând cå întâmplându-i-se aceasta. afumare“ (Gorovei. ca vrajå pentru gråbirea cåsåtoriei etc. iar cine se va spåla într-o apå curgåtoare în diminea¡a acestei zile. Luni. 130). Fåcând aceasta. sånåto¿i ¿i iubi¡i“ (Pamfile. så nu se bea. ci så se aducå alta proaspåtå“ (idem). 309). apa aceasta o ia ¿i o toarnå în strachinå nouå. sau se stropeau ¿i se udau reciproc.

. apoi cu cofi¡a sau oala ia un pic din apa ce a curs peste pâinea ¿i sarea aruncatå.. Uneori. trebuie så fie consacratå. Apa e mai cu leac dacå aducåtorul ei nu se întâlne¿te cu nimeni sau dacå nu e våzut când se duce s-o ia.) varså apa din cofi¡å“ (Candrea. „apå de la întâlniturå“). când poteca pe care se duce e încå plinå de rouå. Ajungând la un râu. de la un izvor sau o apå curgåtoare. dar ca så fie cu leac. de unde n-a mai luat nimeni apå în ziua aceea. pentru anumite boale. puterea beneficå a apei era menitå chiar din momentul recoltårii ei. în care descântåtoarea a fost aruncat pâine ¿i sare. de la trei hotare. Alteori se fierb în apå ni¿te buruieni de leac sau i se fac scåldåtori bolnavului. de la o fântânå. ce variazå uneori dupå regiuni ¿i câteodatå de la o descântåtoare la alta: a) så fie aduså de o femeie./ Sånåtate ¿i veac» . un drobu¿or de sare ¿i cu o cofi¡å sau oalå nouå în mâna dreaptå. Alteori e bine så se ia de la trei izvoare sau de unde se întâlnesc douå sau trei pâraie („apå întâlnitå“. apa din strachinå se ridicå în oalå ¿i începe så bolboroseascå. adicå så îndeplineascå diverse condi¡ii.. e uns cu ea pe frunte. Aceasta este o apå obi¿nuitå./ Tot cu pâine ¿i cu sare/ Så lecuie¿ti pe (cutare)/ Cu leac. într-un loc pe mal în curgerea apei.).. Pe când bate ea cele trei måtånii. bolnavul nu e bolnav de înåbu¿ealå. ¿i(. ca så se stingå în apå(.19 APÅ bolnav. pe la tâmple etc.. så cânte sau så caute îndåråt. Celui care e bolnav i se då så bea din apa ce s-a ridicat“ (Gorovei. atât la dus. bate de trei ori câte trei metanii ¿i repetå cuvintele de mai sus. zice urmåtoarele cuvinte: «Apå curgåtoare. ca în cazul plantelor de leac. fårå så vorbeascå. Apa råmaså se aruncå pe parii gardului. i se då så bea din ea de trei ori sau se spalå rana. 137). b) så se aducå pe nemâncate... Dupå ce i s-a descântat bolnavului în apa neînceputå. de o fatå mare sau de un om curat în zori de zi.. Când se întoarce cu apa så apuce pe alt drum decât acela pe care a venit (Candrea. Dupå ce a fåcut ea aceasta(.) Dupå ce-¿i împline¿te opera¡iunea sa ca mai înainte.. 1944. pe un câine sau pe o pisicå. Apa neînceputå joacå un rol însemnat în medicina magicå a românilor de pretutindeni: cele mai multe descântece se fac într-o astfel de apå. apa trebuie så se ia dintr-o fântânå de la råspântii sau de la trei fântâni. bate. se întoarce acaså(.) Sositå acaså. în trei locuri dupå olaltå. începe a descânta din cofi¡å(.. ia cofi¡a ¿i se duce la o apå curgåtoare.) Pe când descântå. . 1990. iar dacå apa nu se ridicå. pânå a nu råsåri soarele.. dupå ce apa a fost îmbunatå prin intermediul rugilor ¿i al ofrandelor aduse de descântåtor sau de bolnav: „Descântåtoarea(. trebuie så nu vorbeascå cu nimeni..) se duce la un râu curgåtor cu o bucå¡icå de pâine. 1944. ¥n anumite cazuri. 376-377). cât ¿i la întors../ Eu te sorocesc/ Din cap/ Pânå-n picioare. Consacrarea ei se realiza. c) cine se duce dupå apå neînceputå nu trebuie så se uite înapoi. 375-376). aruncå din pâine ¿i din sare ceva în undele apei. De-aici se duce mai la deal de râu ¿i a¿a. la ¡â¡âna u¿ii etc. trei metanii. mai aruncå ¿i 9 cårbuni aprin¿i de fag.

„Când a ajuns de se vede bine luna în apå ¿i în fundul stråchinii. cu apa aduså dintr-o apå curgåtoare(. cu oala nouå nesmål¡uitå(.APÅ 20 ¥n cazul ielelor. zicând: «Eu î¡i dau. Tocilescu../ Leacul så-i aduce¡i“(Gorovei. îl distrag pe pacient de la drumul cel bun. de trei fete mari. ca så nu calce nimeni pe dânsa.. Apa se încålze¿te ¿i apoi se descântå“ (Gorovei. 139-140).. sfintelor./ Bunelor. aromânii din Macedonia cheamå la casa bolnavului trei-patru båtrâne ca så doarmå acolo.. în caz contrar. Dacå bolnavul.) Când pleacå dupå apå. ci trebuie aruncatå într-un loc neumblat. deosebit de periculos. Apa neînceputå. ¥n Ardeal./ De pe 99 de våi venitå. Pentru a afla care este sursa de apå la care trebuie så se realizeze ritualul. (idem. 410). Caracterul ritual al apei este subliniat ¿i de momentele care încheie ritualul descântatului: „Dupå descântare. s-ar prinde boala de el“ (Gorovei. apa nu mai poate så fie întrebuin¡atå la nimic. în alte regiuni. 1990. pentru vindecare era utilizatå o apå anume./ De pe 99 de våi întâlnitå. ¥n alte cazuri. ia o ¡ârå de pâine… Ajungând la apå. consideratå a se afla în puterea respectivelor duhuri ale aerului care au provocat bolnavului suferin¡a. apa este luatå din locul unde se întâlnesc douå izvoare: „ Apå mare./ Aminte så vå aduce¡i. 161). aflat de-acum pe un teritoriu stråin. sau al zânelor (duhuri ale aerului din Macedonia). Luând vocea ¿i chipul unei persoane cunoscute ¿i chemându-l pe nume./ Så dai leac (cutåruia). ¿i dacå cineva ar cålca pe dânsa. aruncå pâinea./ ¥ndulcitelor. Ca ¿i în cazul ob¡inerii altor elemente cu valoare magicå. el î¿i va pierde glasul sau unul dintre sim¡uri (Papahagi. apå sfântå. nu se supune preceptelor „sånåtoase“ ale tradi¡iei nescrise ¿i råspunde atunci când este strigat de aceste duhuri.. 140). tu så-mi dai leac» . strachina cu apå neînceputå se pune pe o fereastrå dinspre partea unde råsare luna pe cer ¿i se a¿teaptå a¿a pânå vine luna în dreptul ferestrei ¿i în direc¡ia strachinii. pe nemâncate etc. . pe marginea unei pråpåstii. 233)./ Doamnå mare. nu pui apa jos. în zorii zilei. nici dupå ce s-a descântat nu se pune apa jos. 1990. Gheorghe. La români. se aduce de la izvor cu toarta cofei sau a oalei întoarså îndåråt. încercând så-l piardå: ¿i aici înregistråm cazuri frecvente de „trezire“ nea¿teptatå. deplasarea ritualå la izvoarele zânelor trebuie så se facå în zori de zi. Boala pentru care s-a descântat s-a comunicat apei. II. duhurile aerului se supårå ¿i mai tare pe bolnav. pentru „dintru iele“descântecul „se face într-o oalå nouå nesmål¡uitå. cu gura. colac. pentru a visa la ce apå så fie dus bolnavul pentru a se spåla./ Aminte så v-aduce¡i. Apoi ia apå de sus în jos. sau chiar de agravare a bolii (apoplexie). se aduce de la fântânå în ziua de Sf. pentru descântecele „de iele“. fårå a se fi uitat îndåråt când au luat-o etc. atunci începe a descânta“ (Marian.) Dupå ce ai ajuns acaså. se aduce de la trei fântâni. în trei vase noi. 1903.

plante. complex. ¿tima apei. mår¡i¿or. când se zice: «mâ¡a ¿i câinele så vie. ¥n func¡ie de latura lor activå sau pasivå. colac. de¿i imperativå. måturå. în partea de miazånoapte. De aceastå datå era selectatå valoarea de prognozå a actului ritual./ Ca Maica Precista ce l-a låsat“(idem. Apa în care s-a descântat de friguri se varså pe gard. ea este elementul central al unei practici apotropaice.21 APOTROPEU 1990. prin care se controla dacå remediul a fost aplicat a¿a cum se cuvine ¿i dacå bolnavul se va însånato¿i: dacå animalul se scutura de apa aruncatå era semn cå bolnavul se va vindeca (transferul fusese încheiat cu succes). vodianoi APOTROPEU Protec¡ia de zi cu zi sau în momentele critice de care aveau într-adevår nevoie oamenii constituia singurul aliat (vizibil) în încle¿tarea dintre exponen¡ii celor douå universuri. laume.). subliniatå de numårul extrem de mare pe care-l cuno¿teau modalitå¡ile de ståvilire a atacurilor malefice.–. ¥n aceste cazuri se activeazå principiile simpatetice prin care se asigurå expedierea sau anihilarea bolii. A¿adar. mijloacele apotropaice s-au bucurat de o constantå întårire a pozi¡iei. practici magice. 142).. a¿a cum rezultå ¿i din cuvintele care înso¡esc faptul aruncårii apei. plante magice. 140-141). zicând: „Cum nu ¡ine parul apa. cerc. plante sau animale a cåror simplå prezen¡å în preajma omului îi poate asigura acestuia securitatea necesarå – ¿i practici apotropaice – care presupun un sistem vast. a¿a så se scurgå toatå durerea. aruncatul apei cåpåta conota¡ii suplimentare: „Se mai obi¿nuie¿te så se arunce apa pe un câine sau pe o mâ¡å. cu ajutorul ei îndeplinindu-se un predicat specific – „a måtura“ – sau o multitudine a acestora – „a måtura. dar../ ªi så råmâie curat. „a trage un cerc. Aceasta înså pare cå nu se face cu inten¡ia de a se comunica acestor animale boala(. obiecte magice. fier. usturoi ./ A¿a så nu ¡ie frigurile pe cutare. Consideråm måtura un simplu instrument atunci când este sprijinitå la intrarea în caså sau lângå påtu¡ul nou-nåscutului. ¥n descântecele de junghi apa se aruncå pe gard ¿i se zice: „Cum cade ¿i se scurge apa de pe gard. dar ¿i gesturi. rusalki. distingem instrumente apotropaice – obiecte. atunci când ea este puså în ac¡iune. alungarea bolii nu era certå. a realiza un ocol ritual“etc. junghiurile. a alunga“. animale. rolul fundamental al apei era acela de restabilire a dezechilibrului. prin care sunt cumulate func¡ii ¿i predicate specifice prin care este augmentatå realitatea protec¡iei → cåma¿a ciumei. acte magice. Datoritå utilizårii lor frecvente ¿i mai ales a rezultatelor semnificative ob¡inute. Atunci când. a spiritului care o declan¿eazå. 1990. dar boala (cutåruia) så nu mai vie»“ (Gorovei. → faraoni. 141). în care sunt alåturate concomitent sau succesiv obiecte. ¡eapa ¿i durerile de la cutare“(idem). luminat.

cât ¿i o expresie simbolicå pe care o capåtå puterea nefastå a . se zice: «Cum fuge argintul-viu. fiind principiul motor al farmecelor. se spalå cu apå în care se aflå bani de argint anume ca så fie albe ¿i curate ca argintul“ (Marian. pe care îl bagå prin guler. al vråjilor... 1944. argintul-viu este atât un mijloc de transport al vråjii propriu-zise.ARGINT 22 ARGINT Cuvântul „argint“derivå dintr-un cuvânt sanscrit care înseamnå alb ¿i strålucitor (Chevalier-Gheerbrant. mama trece prin hainå sau prin cåmå¿u¡å un ban de argint. îl pun într-o alunå ¿i fac baier din el. 305). în virtutea unei ambivalen¡e frecvente. 246). 140). I. pentru a fi ferit de vråji ¿i de fåcåturi. prin mâneci. cât ¿i culoarea ro¿ie (firul împletit alb-ro¿u). devine somnolent ¿i se potole¿te (Chevalier-Gheerbrant. ce puteau îndepårta duhurile nefaste. kirghizii vindecå epilepsia obligând bolnavul så-l priveascå pe tåmåduitor. I. Gheorghe. 1994. ¥n Oltenia. II. pânå se vindecå“ (Leon. Românii realizau vindecarea prin intermediul contagiunii: „Pe råni se pun monede de argint (2 lei. Cu aceea¿i func¡ie apotropaicå erau utilizate ¿i mår¡i¿oarele – amulete în care se îmbinau atât metalul protector (aur sau argint). 139). 1 leu. argintul este în primul rând un simbol al puritå¡ii: „Fetele. mai ales a celor viza¡i în mod deosebit de agresiunea maleficului. pentru a fi sånåtos ¿i norocos “(Ciau¿anu. ¥n aceea¿i calitate de simbol al puritå¡ii este utilizat argintul în diferite terapii. adesea cu sare ¿i cu pâine. se leagå cu un petic ¿i se ¡in câteva zile. se realiza un ritual apotropaic deosebit. atârnând baierul de gât. ¥n cadrul farmecelor. De exemplu. 113). bolnavul se lini¿te¿te. Din ace¿ti bani face un cercel ¿i-l pune nou-nåscutului la urechea dreaptå. este aceea de a dåuna. 289). efectul pare hipnotic. Se crede cå începând cu acel copil n-au så-i mai moarå ceilal¡i“ (Ciau¿anu. fie chiar ajunul noului an (sårbåtorit cândva la începutul lunii martie) → obiecte magice ARGINT VIU ¥n strânså legåturå cu elementul magic argint se aflå ¿i a¿a-numitul „argint-viu“(mercurul). care fåure¿te încet un con din argint. care avea ca rezultat ob¡inerea unei amulete extrem de puternice (asemenea „cåmå¿ii de izbândå“): „Cel cåruia îi tot mor copiii strânge de la nouå case neprimenite bani de aur ¿i de argint.). Uneori. De¿i func¡ia lui. Alb ¿i luminos. prin excelen¡å. înainte de a îmbråca copilul cu o cåmå¿u¡å sau cu o hainå nouå. a¿a så fugå boala ¿i alte rele de la mine»“(Candrea. 298). sculându-se în zorile dimine¡ii de Sf. ca så-l apere pe om de råu(. argintul-viu este întâlnit ca apotropeu: „Babele descântå argintul-viu. 50 bani). Tot ca un imbatabil mijloc de protec¡ie a copiilor. deosebit de active în momentul de rupturå pe care îl prezenta fie schimbarea anotimpurilor.

Fiind vorba de un contrafarmec./ Ca piatra de moarå/ Så nu te-ngreunezi. 2) cu nici un gând råu împotriva unei anumite persoane./ Prin toate încheieturile. . enun¡ul este centrat pe aceastå temå a întoarcerii. 241-242) → descântec./ Eu te sorocesc/ ªi te rânduiesc/ Så umbli de la trei pân' la nouå./ De la cumnate./ Eu te-ntorc cu ¿apte“(.)/ Så nu-n¡epi ca cu¡itele. fie aruncate pentru a våtåma în general../ Så nu seceri ca secerile./ Cal ro¿u så te faci.. a consacrårii. Bolnavul simte un fel de cârcei în tot trupul ¿i se umple de spuzealå. Formula verbalå ( legomen ) care înso¡e¿te practica descântatului argintului-viu. 1990. Dezlegarea se bazeazå ¿i de aceastå datå pe principiul similia similibus curantur: este creat un agent benign.23 ARUNCÅTURÅ fermecåtoarei: „Vråjitoarea descântå argintul-viu ¿i-l trimite cui i se porunce¿te. Cei din caså câteodatå îl våd. Aceasta nu se poate vindeca decât numai prin descântece ¿i fumuri“ (Candrea./ Fiorosule. farmece. 1944. de o întoarcere a vråjii./ Så te ba¡i så-l biruie¿ti./ Prin toate vinele. Argintul-viu pleacå singur de la vråjitoare ¿i./ Iar dacå n-åi ie¿i ¿i n-åi pleca./ Tu argint cu dåtåturå. Din to¡i cei din caså nu se îmbolnåve¿te decât acela care e ursit de vråjitoare./¥ntre spate så nu te a¿ezi. dând din ea un fel de apå./ Faptu ¿i datu./ Cu toate junghiurile.) (Gorovei. 1944./ Coclitule./ Din toate oasele (cutåruia) te-oi scutura.. simulare „în oglindå“. ¥ntâlnim ¿i aici motivul încle¿tårii dintre spiritele malefice ¿i cele benefice (fårå a putea preciza dacå ea se desfå¿ura in spiritu sau în realitate./ De la nouå zile pân' la nouå så-l sco¡i. Accep¡iunea generalå care i se då aruncåturii este de farmec. ci numai pentru a scåpa însu¿i de boalå“ (Candrea./ Cu toate cu¡itele./ Så sco¡i argintu. care trebuie så lupte cu cel trimis de vråjitoare.. cåreia i se dore¿te råul. 176). în a¿ternuturi ¿i în toate lucrurile din caså. a agentului malefic. dar nu pot face nimic ca så-l depårteze. pe oricine ar intra în contact cu vraja respectivå. se risipe¿te în cofe./ De la prietene(. ajungând la casa unde e hotårât./ De la surate. în stråchini./ Cui te-a dat cu nouå./ Så nu tai ca coasele. al sånåtå¡ii pe care el trebuie s-o restabileascå: „Tu. este surprinså în amånunt într-un descântec specializat. Instrumentul descântåtoarei suferå metamorfoze impuse de func¡ia pe care o înfåptuie¿te: calul ro¿u este un simbol al vitalitå¡ii./ Tu argint cu legåturå. 178-179)./ Cu argint din oasele (cutåruia) så te ba¡i./ Cu måtura te-oi måtura. de vrajå trimiså fie unei persoane concrete. un alt argint./ Ruginitule. argintule. obiecte magice ARICI URZEALÅ ARUNCÅTURÅ „Farmecele numite aruncåturi se fac din douå motive: 1) ca så vâre boala în trupul unui du¿man./ Eu te-ntorc cu opt./ Råcorosule. a gesturilor fåcute de fermecåtoare.

Din pricina asta se întâmplå ca så se îmbolnåveascå adesea ¿i cel vinovat“ (Niculi¡å-Voronca. Sunt înså situa¡ii în care omul nu se poate feri de vråjile trimise asupra lui sau a altora. dar care au fost deturnate din drumul lor de actualul bolnav. se crede cå atare vråjitoare sau du¿man oarecare i-au aruncat ni¿te farmece în cale. Concretizarea farmecului este ilustratå de orice obiect gåsit întâlnit în drum sau în locuri atipice: „Ace aflate înfipte în påmânt sau în gard nu este bine a le lua. el nu bånuie¿te foarte curând cå afec¡iunea de care suferå a fost produså de aceste maleficii care l-au ajuns întâmplåtor. numai duce multe rele. Vântul nu-i råu. peste ni¿te aruncåturi sau fåcåturi vråjite. expeditorul poate fi sigur cå vraja trimiså a gåsit un adåpost: „Zice cå sunt vânturi rele. 1995. 5). când nu are putere så lucreze. boala capåtå materializåri concrete. Este vorba de cazul în care calea de transmitere împiedicå luarea unor måsuri de prevenire.ARUNCÅTURÅ 24 Dacå aruncåtura a fost menitå. deoarece agentul utilizat este imposibil de controlat. Astfel. cu elemente care au fåcut obiectul unor practici magice care vizau un alt destinatar. ce desfac nu dau desfåcåtura pe pådure ¿i pe copaci. sau chiar de fel nu se poate urni. 1996. så-l îmbolnåveascå. 1944. . så-l ologeascå. cåci se crede cå ele ar fi pline de boale. fie concentratå într-un nucleu de putere (este cazul vârtejurilor). vânturile rele constituie un astfel de instrument – calea de acces este fie difuzå – farmecele sunt trimise pe calea aerului -. 1996. Se poate întâmpla înså ca efectul vråjii så se producå prin contaminarea involuntarå. Când vântul. Situa¡ia frecvent întâlnitå în practicile terapeutice eviden¡iazå tocmai cazul în care bolnavul a contactat întâmplåtor farmecul. care dau peste om ¿i pot så-l mu¡eascå. întoarcerea lor din drum se face cu mai mare u¿urin¡å: „De aceea omul trebuie så se påzeascå de a cålca în aruncåturi ¿i mai ales så se fereascå de a ridica anumite lucruri pe cari le vede pe drum“ (Candrea. a fost destinatå expres unei anumite persoane. ¿i acel ce le ia se poate apoi greu bolnåvi. care le-a „luat“ înaintea acestuia: „Dacå cineva a cålcat într-o urmå rea. dacå îndepårtarea vråjii întârzie. cu nimic nu se poate a¿a de iute ¿i de u¿or vindeca“(Marian. boala sau råul de acela se prinde. ¿i din cauza aceasta au început så-l doarå picioarele a¿a de tare cå de abia se poate urni dintr-un loc în altul. ci dau pe vânt ¿i vântul peste cine då cu ele. ¥n cazul în care cineva se a¿teaptå ca asupra lui så fie aruncate asemenea farmece. 404). dar el nu-i vinovat. se instaleazå în organism ¿i vindecarea se realizeazå mai greu. 177). 55). pentru cå a cålcat în aruncåturile acestea“(Marian. 112). întâmplåtoare. Descântåtoarele ce descântå. ba chiar poate muri“ (Gorovei. ci stå într-una supårat. intensitatea maleficiului este mai mare: „Dacå cineva cade într-o boalå grea. ¿i e a de aceea s-a îmbolnåvit a¿a de råu.

prin intermediul numårului mare de practici magice în care apare men¡ionat acest metal. fapt AºÅ FIR AUR Aurul. Sucirea min¡ilor. råsturnarea echilibrului din organismul sånåtos sunt numai câteva din predicatele atribuite mi¿cårilor de aer turbionare (chiar ¿i atunci când sunt reprezentate sub forma unor recipiente demonice): „Vârtecu¿ul niciodatå nu s-ar face a¿a de nu l-ar trimite fermecåtoarele. aramå) . Dacå de puterea beneficå a argintului ne-am convins. mai rar înså. 1944.25 AUR Valorizarea nefastå a vârtejului este explicatå prin intermediul func¡iei fundamentale care precizeazå natura mi¿cårii: învârtirea. Splendoarea. → adusåturå. care s-a suprapus perspectivei mitice stråvechi). De slobozi pårul ¿i urma cuiva în vârtecu¿. acela nebune¿te“ (idem. în care apar împårå¡ii întregi situate sub semnul metalelor pre¡ioase: aur. aurul trece ca un bun apotropeic contra deochiului. în care se aflå re¿edin¡a unor divinitå¡i protectoare prin excelen¡å. De aceea la scufi¡a copilului se coase. ¿i o monedå de aur“ (Candrea. 498). culoarea aurie sunt adesea puse în legåturå cu reprezentarea spa¡iilor cere¿ti. obiecte magice . argint. cu acelea¿i valen¡e: „Dintre metale. reprezentåri care se structureazå în jurul credin¡elor despre valoarea apotropaicå a metalelor respective. 203). måre¡ia acestora materializate în obiectele de aur care le înconjoarå sau care le împodobesc este atât o materializare a puritå¡ii spirituale a personajelor (subliniatå ¿i de viziunea cre¿tinå. aurul apare ¿i el. cât ¿i de reprezentårile mai generale legate de lumea cealaltå (så nu uitåm nici basmul. printre altele. →curcubeu. el e diavolul trimis. farmece.

138). ¿i apoi se bat amândouå. în våzduh. Cea mai råspânditå imagine a balaurului este aceea de personificare a furtunii. ªi a zis: « Så te încolåce¿ti în jurul påmântului de nouå ori ¿i så-l aperi de pråpådul apelor»“(Vulcånescu. care-l plaseazå frecvent în domeniul apelor terestre sau a celor celeste. picå ¿i norul care l-a purtat. halaxa „grindinå“). atunci solomonarul smânce¿te din frâu ¿i îl abate pe påduri.. Se fac din oameni care au duh necurat ¿i care în timpul furtunii se culcå adormind un somn greu. când îs pe pådure. 246). Când solomonarul ¿i balaurul sunt sus. de manå. ¥n alte pår¡i. puteri a lui Dumnezeu. l-a învârtit de douå ori cum învâr¡i un bici ¿i l-a azvârlit în håu.B BALAUR „Cum ¿arpele iscodea ¿i urzea mereu împotriva Fârtatului. demonizarea ¿arpelui . ¿i astfel bate piatra pe påduri ¿i locuri pustii. Solomonarul. care e sufletul altui om din altå localitate.). sârb. sub înfå¡i¿area balaurului. Locul unde se bat alele ¿i localitatea alei învinse sunt bântuite de furtunå ¿i de grindinå“ (Gherman. provocând eclipse – credin¡å råspânditå la armeni: vi¿apa. „unde balaurii se numesc ale. Dacå balaurul cu toate acestea ar slobozi piatra pe semånåturi. Experien¡a oniricå este înlocuitå de controlul pe care balaurii cosmici îl administreazå fenomenelor meteorologice (în acest sens poate fi explicatå ¿i implicarea unor astfel de demoni în apari¡ia eclipselor – se spune cå balaurii mari pot înghi¡i soarele. balaurul întreabå pe solomonar cå îs la ¡arå ori pe pådure. cred cå balaurii totdeauna poartå urå oamenilor. „sufletul celui adormit se face alå ¿i se duce så întâmpine altå alå. cel de la asfin¡it de secetå – ¿i când se face furtunå. cf. la slavii de sud: hale): „Sunt în cer ni¿te zmei.“ ¥n intervalul acesta. 136. . ¿i numai solomonarilor e a se mul¡umi cå nu bate piatra de câte ori sunt pe cer nori grei. izvoare). Când picå balaurul. unul la råsårit ¿i altul la asfin¡it. cât ¿i pe cele atmosferice (¿arpele-curcubeu. ei se bat. maced. atunci Fârtatul l-a prins de coadå. se aude tunând ¿i se vede fulgerând. A¿a cum se observå din aceastå legendå. a norilor de furtunå: „¥n Ha¡eg. Cel de la råsårit e de ploaie. ¿i atunci e rupere de nori“ (Gherman. ¿tiindu-i gândul. Alteori. ªerpii/balaurii guverneazå atât apele subterane (fântâni. balaurul-conducåtor al norilor de ploaie etc. Dacå nu poate învinge cu el. råspunde cå îs la ¡arå. hala < grec. imaginea luptei celor douå spirite demonice în înveli¿ uman este amplificatå la dimensiuni cosmice. cred cå balaurii sunt duhuri rele. atunci îl trânte¿te la påmânt. s-a fåcut concomitent cu sublinierea naturii acvatice a acestuia. bulg.. ei sînt doi.

trupul i se schimbå. Funk & Wagnalls. 376). ei se puteau înål¡a la cer (Mifologiceskij s l o v a r ’. fårå så scadå. 1978. Dar ace¿ti ¿erpi nu to¡i se fac balauri. divinitate htonianå. negåsind ofrandele. au fost låsat case ¿i tot. s. ¿i el ståpân al stihiei acvatice. când prezen¡a ei devine familiarå.27 BERCHTA Atunci sloboade såge¡ile cel de la råsårit spre cel de la apus ¿i vezi pe cer cum unul då în altul. BERTHA. se pregåte¿te o maså specialå. → grindinå. încet el s-a învålit cu norul acela ¿i s-a ridicat în sus“ (idem). când cade epuizat. înso¡itå în permanen¡å de un alai de suflete ale copiilor mor¡i. secetå. Balele acelea amestecate încep a se face apoi o piatrå scumpå. de asemenea. pedepsindu-le pe fetele lene¿e care n-au tors tot inul. în Ionvan se puteau preface marii ¿erpi. Cel mai frecvent. De Boboteazå. solomonar. zice cå are gurå stra¿nic de mare. Un asemenea exponent este întâlnit uneori ¿i pe påmânt. ziua consacratå ei . Dacå dovede¿te cel de ploaie e anul månos. inevitabile ¿i fire¿ti în logica mitului: „Balaurii se fac din ¿erpi pe care nu i-a våzut suflet de om 7 ani. încep a sufla ¿i a spumega la gurå. ¿i acolo se pun bot în bot. pe care îl înghi¡eau. ploaie. povestirile surprind transformarea ¿erpilor în balauri în anumite circumstan¡e. Aceasta apoi o acoper cu trupul ¿i o ling întruna. respectiv care n-au adunat grâul de pe câmp. uneori ¿i în stomacurile oamenilor. Natura umanå a balaurilor este atipicå. Oamenii au fost fugit. Filimonovna. în momentul în care gåseau un mårgåritar deosebit. nu s-a urnit din loc. vânt BERCHTA. pentru a-i câ¿tiga bunåvoin¡a. De cumva vreun ¿erpe ar înghi¡i-o. cât ¿i dimensiunile lui sunt considerate fire¿ti. capåtå aripi ¿i cu acestea se înal¡å în nori“ (Gherman. pe fere¿ti ¿i pe u¿i. 804). ¿i a¿a î¿i astâmpårå foamea ¿i setea. . 131). pentru ca duhul. de aceea Dumnezeu î¿i recupereazå cât mai curând instrumentul divin: „Odatå zice cå a cåzut un zmeu jos. cå când se råsufla. Apare. . Duhul lui era a¿a de puternic. Bartolomeu. ªi de aceastå datå atât existen¡a. 208). cåscatå. så nu le caute. 136). ¿arpe. Astfel. În calitatea ei de controloare a torsului activeazå între Cråciun ¿i Boboteazå. când e cåldura mai mare. dacå cel de secetå. O imagine asemånåtoare întâlnim într-un areal îndepårtat de mitologia românå: sub numele de Ionvan/Envan. v. acela se face balaur. cât o mårgea ori chiar ¿i cât un ou. PERCHT(A) Zei¡å germanå. trågea toate lucrurile din caså pe horn. între hotare. dacå ståtuserå mult timp în apå. – Apoi a început a se mi¿ca ¿i a dat Dumnezeu cå a venit un nor ¿i încet. ro¿ie ¿i lungå cât ograda. ¿i a stat trei zile. coreenii cunosc un împårat al dragonilor. ci ei se adunå într-o zi de varå. e secetos“(Niculi¡å-Voronca. ¿i în ziua de 24 august (de Sf. Obiceiul s-a påstrat ¿i pentru nop¡ile de joi spre vineri (Miloradovici-1.

pomul respectiv nu face poame în anul acela. cur¡ile. ZIUA CUCULUI Un moment încårcat de sacralitate îl constituia Blagove¿tenia sau Buna-Vestire sau Ziua cucului. 433-434. a¿a cum este reprezentatå în suita din „vânåtoarea sålbaticå“. format din personaje malefice. Afanasiev. a adormit. obositå. ¥n Banat. care apare atât la na¿terea copilului. 61). Aceste ultime imagini se apropie foarte mult de cea a Berthei. Ea apare ¿i în alte momente importante ale vie¡ii. oamenii ¿i vitele. redutabile în lupta pentru combaterea bolilor în anul în curs: „¥n ziua de Blagove¿tenie strâng femeile omåt ¿i întrebuin¡eazå apa dintr-însul ca leac pentru durere de cap ¿i pentru de dânsele(. mai ales când ac¡iona la Låsatul secului. leagånå ¿i lini¿te¿te copilul când mama. A¿a de . 1869. se produc zgomote pentru alungarea for¡elor malefice prin tragerea clopotelor ¿i lovirea obiectelor din fier. 1983. cu precådere cele legate de tors. Kernbach. prin furtuni puternice. 147. pentru mitologia balticå ¿i germanå..). cå dacå macinå cineva în ziua aceasta. aråtarea care vegheazå interdic¡iile referitoare la tors. În aceea¿i clipå locuin¡a se cutremurå din temelii (Orlov. ¿i måmåliga aceea o aruncå în apå. II. care vine în caså. 353). Este interesant cå. Apari¡iile ei nea¿teptate. vestesc cu precådere moartea unuia dintre membrii neamului. 1994. se observå cumularea func¡iilor oraculare ¿i punitive la acela¿i personaj. → Holda BERTHA BERCHTA BLAGOVEªTENIE. în special suflete ale mor¡ilor.. Tot cu aceastå ocazie. se aprind focuri în grådini ¿i livezi pentru a feri plantele de insecte dåunåtoare etc. 101). se puteau ob¡ine instrumente consacrate. Interdic¡iile ce vizau desfå¿urarea oricåror activitå¡i în acest moment sunt explicate prin sfin¡enia deosebitå a sårbåtorii: „Cât de mare sårbåtoare e Buna-Vestire ¿i cât de mare e påcatul celui ce lucreazå în decursul ei se poate cunoa¿te încå ¿i din acea împrejurare. alaiul binecunoscut. Perchtei. BUNA-VESTIRE. iar dacå ia fåinå de aceasta ¿i o presurå pe vreun pom. to¡i casnicii î¿i spalå în ziua de Blagove¿tenii corpul cu apå de pe neauå contra puricilor“ (Marian. ¿i perechea Frau Berchta-Frau Hulda (Filimonovna. ce prilejuia numeroase practici apotropaice: sunt afumate cu tåmâie ¿i cârpe arse casele. cuprindea. dar ¿i când omul încålca tabuurile impuse de tradi¡ie. ¿i din fåina måcinatå face måmåligå.BERTHA 28 „Vânåtoarea sålbaticå“. o femeie îmbråcatå în haine albe ca zåpada. pe¿tii nu o månâncå. 1977. Germanii povestesc ¿i de Bertha. pentru a-i prezice viitorul. în mijlocul cårora este våzutå ca o aråtare uria¿å. care-¿i agitå mâinile deasupra casei.

Dacå aceste precepte erau încålcate cu bunå ¿tiin¡å. 60). 60). atunci cei mai târziu semåna¡i vor fi cei mai frumo¿i“ (idem. ¥n timpul acesta lårmuie¿te cu clopotele legate la picior. 1994. zicând: «Dacå nu rode¿ti. în Banat. La fel. pentru a-l determina så aibå rod bogat. de sus¡inere sau chiar de invocare a energiilor acestora. Mai mult: „Dacå în ziua de Buna-Vestire se aratå soarele de diminea¡å. în Rusia de Buna-Vestire se desfå¿ura obiceiul cunoscut sub numele de „chemarea primåverii“. ies mon¿tri“ (idem. ¥n Rusia era obiceiul ca la 9 martie (peste aceastå practicå s-a suprapus sårbåtoarea celor 40 de mucenici) så se facå din aluat mici påsåri – simboluri ale vestitorilor primåverii. Vasile. actele respective deveneau magice: „Dacå va râ¿ni în ziua aceasta cu mâna îndåråt ¿i dacå va lua astfel fåinå râ¿nitå ¿i va presura cu ea vreun pom sau copac. atunci cei mijlocii vor fi frumo¿i. a¿a va fi el ¿i în ziua de Pa¿ti. iese afarå spre a înconjura de trei ori clådirile ¿i a afuma vitele. ¥n acela¿i scop. 61). dacå se aratå de cåtre searå. se credea cå acum se dezleagå limba tuturor påsårilor. precum va fi timpul de Buna-Vestire. imitând . se crede cå ar rodi cu siguritate“ (Marian. Se zice cå. se impunea în mod deosebit performarea unor acte magice de direc¡ionare a puterii plantelor. cearcå doarå care va da semne de rodire. în condi¡iile respectårii interdic¡iilor impuse. cå nu vei avea parte de el. Dupå aceasta merge la pomi ¿i fåcând sub ei focuri slabe. atunci pomul sau ce este pe loc se ¿i usucå“. care pentru ru¿i erau ciocârliile. O practicå asemånåtoare se desfå¿ura ¿i la Cråciun sau la Sf. se toarnå câte pu¡inå ¡uicå la rådåcina fiecårui pom. pentru cå din ele nu vor ie¿i pui sau „în loc de pui ca puii. care apårea acum în calitate de început de an agricol în primul rând. puteau fi îndreptate în direc¡ia poten¡årii fertilitå¡ii. II. Obiceiul poate fi inclus într-un sistem complex de practici rituale consacrate invocårii primåverii. De Blagove¿tenie nu trebuie arat pentru porumb ¿i nici nu se cade så se semene porumb în acea zi. For¡ele faste ale sårbåtorii. oamenii merg cu securea din pom în pom pentru a-i amenin¡a så rodeascå: „¥n zori de zi. ouåle ouate în acea zi nu sunt puse la clocit. care încep så-¿i facå apari¡ia. atunci påpu¿oii cei mai dintâi semåna¡i vor fi frumo¿i. te tai!» Pomul respectiv înfrico¿ându-se de consecin¡ele admoni¡iunii. ¥n timpul în care în ale ¡åri se scoteau mår¡i¿oarele. Pe pomul ce i se pare cå n-ar rodi îl atinge de trei ori cu tåi¿ul securei. membrul de familie care se treze¿te mai de timpuriu ia o oalå cu jar pe care punând tåmâie. Fetele. Blagove¿tenie este o sårbåtoare importantå ¿i prin caracterul oracular al practicilor performate cu acest prilej. Astfel.29 BLAGOVEªTENIE mare e påcatul de a lucra în ziua de Buna-Vestire“ (idem. Fiindcå ne aflam în momentul în care lumea vegetalå manifesta semne vådite de revenire la via¡å. 59). Pentru stimularea pomilor fructiferi. dacå se aratå cam pe la amiazå-zi.

zicând: «Cucule. Pe lângå func¡ia oracularå. putea fi utilizat în favoarea oamenilor: „ªi iarå¿i mai zic cå atunci când vezi întâia¿i datå rândunele e bine så te speli iute pe obraz cu apå sau cu lapte. «De ce ai fåcut asta?» îl întrebå Dumnezeu. 64). s-a gândit så-l creeze ¿i pe om.BLAJINI 30 larma neobositå a påsårilor. 1994. De aceea. 64). numårând glasurile. så råmâie el a¿a de frumos cum l-ai . fiecare trebuia så aibå bani la el ¿i så nu fie flåmând ¿i supårat. 64). BLAJINI PITICI BOALÅ. Iatå o legendå ruseascå: „Dupå ce a creat Dumnezeu lumea. bure¡i sau alunele. despre ursita fetei sau a båiatului care-l interogheazå etc. veni¡i la noi/ ªi aduce¡i primåvara cea frumoaså!“(Sokolov. ¿i cu deosebire a cucului. ¥ntâmpinarea acestui mesager din lumea cealaltå era prilej pentru a ob¡ine informa¡ii despre norocul sau nenorocul pe care-l avea omul în anul viitor. II. atunci peste toatå vara e¿ti numai singur. când våd rândunele întâia oarå. Blagove¿tenie mai este numitå în calendarul popular românesc ¿i Ziua cucului. fetele care au alunele pe obraz. Credin¡e asemånåtoare sunt înregistrate ¿i în legåturå cu un alt moment important al din calendarul popular magic: mår¡i¿orul. DUHURI ALE BOLII Cum este ¿i firesc. 1994. «Dar ce. ¿i explicarea originii bolilor este integratå în marile mituri cosmogonice fie cå vorbim de facerea omului. 1994. iar la Buna-Vestire se preface iarå¿i în cuc“ (Marian. aruncå ¡årnå în sus sau se spalå pe obraz zicând: «Ducå-se alunelele mele/ Pe penele tele»“(Marian. zborul påsårilor. Func¡ie oracularå i se atribuia ¿i zborului rândunicii: „Dacå vezi întâia oarå numai o singurå rândunicå. A fåcut un trup de toatå frumuse¡ea ¿i l-a låsat så zacå câtva timp ca så fie în stare så primeascå sufletul. dacå vezi mai multe deodatå. cântau în tot satul./ Voinicule!/ Câ¡i ani îmi vei da/ Pân’m-oi însura?» ¿i. 63). / Puiucule!/Câ¡i ani îmi vei dårui/ Pânå ce eu voimuri?». ce-i înfå¡i¿au pe vestitorii primåverii ciocârliile – ¿i cântau: „Ciocârlii.: „Ca så întâmpine prima cântare a cucului. Venind diavolul ¿i våzând omul cel frumos creat de Dumnezeu. II. deoarece cucul. sau: «Cucule. II. Apoi se depårtå de el. adesea ele ¡ineau în mâini crengu¡e pe care erau a¿ezate figurine din aluat. dupå credin¡a românilor de pretutindenea. atunci to¡i fårå deosebire îl întreabå. ciocârlii. 148). fie de legende etiologice. ca så nu cape¡i pe fa¡å pete. atunci peste varå e¿ti întovårå¿it de cineva“ (Marian. pasåre migratoare. se întoarce o datå cu sau chiar mai devreme de sosirea rândunelelor: „¥n ziua de Buna-Vestire. s-a ciudit ¿i l-a scuipat. iar când îl aud întâia¿i datå cântând. se dezleagå limba tuturor påsårilor cântåtoare spre a putea cânta. surprins în acest moment plin se sacralitate. fiecare glas e socotit drept un an“ (idem. 63. care toatå iarna a fost uliu.

în våzduh. Existå binele ¿i råul. Dar nici în halul åsta nu-l putea låsa pe om. ¥n acela¿i timp. 110). el mai instituie ¿i utilizarea plantelor ca plante de leac în tratamentul bolilor. Aceastå legendå este interesantå prin faptul cå oferå multe elemente esen¡iale pentru modul de gândire al oamenilor din societå¡ile tradi¡ionale. ¥n acest sens. ¿i a apari¡iei diavolului a¿a cum se întâmplå ¿i în cazul altor personaje demonice (duhuri ale apei. A¿a cå trupul omului e acum pe dos. se apucå så strice fåptura dumnezeiascå. ale câmpurilor. Astfel lecui trupul primului om. Ce a fåcut o datå Dumnezeu nu mai desface. mai ales în varianta uitårii). . Astfel. 1944. numai cå explica¡ia inactivitå¡ii sale este mascatå de un fel de imposibilitate de a contracara maleficiile diavolului (Nefârtatul). Este vorba de activizarea dualismului (opozi¡iei) primordial. iar acesta din urmå apare uneori ca o componentå necesarå a binelui: el este cel care limiteazå posibilitå¡ile omului.n. care stå la baza tuturor distinc¡iilor fundamentale fåcute de oameni. care devine un act magic fundamental în practicile umane cu caracter apotropaic sau terapeutic. De atunci ierburile sunt întrebuin¡ate ca buruieni de leac“(Candrea. care nu poate sta cu mâinile în sân. apari¡ia bolilor pe påmânt este strâns legatå de episodul cåderii îngerilor.). Aceste bale se numesc balele du¿manului ¿i oriunde cad infecteazå totul ¿i cine se atinge de ele. Dumnezeu din legendele populare vechi este într-adevår un deus otiosus. ale pådurilor etc. dupå ce-l fåcu din lut. vrând ca omul pe care l-a plåsmuit så fie tare ¿i så poatå rezista intemperiilor. Se apucå atunci ¿i-l întoarse cu fa¡a înåuntru. Venind diavolul ¿i våzând trupul. expus vântului. se apucå de astupå toate gåurile cu ierburi ¿i unse trupul pe deasupra cu lut. Dumnezeu reprezintå ¿i arhetipul omului ingenios. explicå originea lor tot într-un timp mitic.O. Ce a fost pe dinafarå e dinåuntru. Actul pe care îl întreprinde în scopul contracarårii råului fåcut de drac este întoarcerea pe dos. care pun accent pe demonismul bolilor – våzute ca personaje mitice de sine ståtåtoare –.): „Dracii care au råmas spânzura¡i cu gura în jos (dupå cådere – n. Când se întoarse Dumnezeu ¿i våzu ce fåcuse diavolul. parcå pentru a sublinia caracterul sincretic al practicilor magice: „Dumnezeu. 84). aflând pânå la urmå remedii ad-hoc pentru toate accidentele. 109). gåurindu-i tot trupul cu degetele. cåci balele acestea sunt germenii tuturor boalelor“ (Olinescu.» Dumnezeu våzu cå diavolul îi stricase treaba. leapådå mereu bale din gura lor.31 BOALÅ fåcut? îi råspunse diavolul. ¿i apoi la soare. 1944. ca så se usuce bine. iar de la partea scuipatå de diavol pornesc toate boalele“(Candrea. plin de scuipatul dracului. pentru a-¿i råscumpåra vina (neaten¡ia este o temå frecventå a miturilor cosmogonice de pretutindeni. îl puse la umbrå. Alte legende. se îmbolnåve¿te. dar n-avea ce face. obligându-l så facå mai multe eforturi pentru a-¿i påstra echilibrul. A¿a cel pu¡in o så-¿i aducå aminte de mine. Mai mult. A.

libertatea de expresie favorizatå de acest gen se reflectå în existen¡a unor adevårate cicluri de legende care au ca eroi principali aceste personaje. prin simple accidente. Referitor la originea bolilor. în care se contureazå clar imaginea miticå a fiecårei boli. ample în legåturå cu demonii bolii. credin¡a cea mai råspânditå este cea privitoare la existen¡a unor duhuri specializate.).). a cåror activitate caracteristicå este tocmai provocarea unor daune majore sånåtå¡ii oamenilor. Ei poartå. descrieri . d) boala este trimiså de oameni (boala este alungatå de la bolnavi ¿i astfel. bube etc. sunt anonimi. b) boala este p r o d u s å de alte personaje demonice. cunosc o întreagå armatå de astfel de spirite nefaste. a fiecårei disfunc¡ionalitå¡i. care nu genereazå un sistem coerent al atributelor ¿i func¡iilor duhului respectiv. duhul cåruia i se atribuie nåjitul (otita) se cheamå Nåjit.). boala este trimiså cu o destina¡ie preciså asupra unor oameni cårora vråjitoarele vor så le facå råu). care ilustreazå boala în general (ca o totalitate de func¡ii)./ ªi mi-l cuprinse/ Buba bubelor“Pe lângå aceste reprezentåri disparate. I.BOALÅ 32 ¥n func¡ie de modul în care pun ståpânire pe organismul uman./ Se-ntâlni cu Buba-n cale. în genere. existå personaje malefice specializate. 1944. cel ce îmbolnåve¿te de pneumonie ¿i produce junghiuri se nume¿te Junghi sau Cu¡it etc. ele apårând mai pu¡in în descântece. A. sfin¡i etc. ipostazieri ale råului care cuprinde organismul bolnav./ Cu Buba bubelor. holerå. în care sunt narate originea duhurilor. Descântecele./Cu Buba pietroaså. sau numai una singurå. Maria. este situa¡ia tradi¡ionalå a medicinei magice. nu este obligatoriu ca ace¿tia så o ¿i capete. c) boala este trimiså de personaje mitice care au un ascendent benefic (Dumnezeu. Ceea ce este semnificativ este faptul cå aceste credin¡e sunt avansate mai ales prin intermediul povestirilor supersti¡ioase. principalele predicate care caracterizeazå ac¡iunea lor specificå. alteori. strigoi etc. cel ce produce bubele se cheamå Bubå./ ªi mi-l încinse. Cu aceste nume sunt invoca¡i sau pomeni¡i în descântece“ (Candrea. ªi exemplificå pe un descântec „de bubå“:„Mergând (cutare) pe-o cale. Demonul brâncii se cheamå Brâncå. numele boalei pe care o pricinuiesc. iele. Subliniind lipsa unor reprezentåri complexe. Sf./ Pe-o cårare. este personificatå (friguri. Candrea avanseazå ideea caracterului anonim al acestora (spiritele sunt simple instrumente. ciumå. nespecializate (Muma pådurii./Cu Buba leneoaså. spre deosebire de alte specii ale literaturii magice. Din aceastå cauzå./ Cu puiu ciumelor. bolile pot fi de mai multe tipuri: a) boala este i p o s t a z i a t å .). aruncatå. omul poate contracta boli care nu-i sunt destinate lui etc. sau – a¿a cum se întâmplå adesea – o tråsåturå caracteristicå a acesteia. 115-116). e) boala este luatå de oameni care încalcå anumite interdic¡ii (dacå boala este trimiså asupra oamenilor. ¿i nu constructe independente): „Ace¿ti demoni n-au nume speciale.

pentru ca vråjitoarea så nu-i facå nici un råu (se spunea cå el are însu¿irea de a recunoa¿te maleficul). Hoson mama etc. cå. Gheorghe) sub o grapå cu col¡ii de fier. i se dådeau bani. Dupå ce påpu¿ii i se adresau rugåciuni. curative). se performau exorcisme etc.. la slavi. dacå era nevoie. 1994. ªi românii credeau cå boroana servea ca mijloc de protec¡ie împotriva strigoilor. precum ¿i modalitå¡i de îndepårtare a efectelor poten¡ialului contact (practici apotropaice ¿i. drept pentru care era puså în u¿a grajdurilor (Marian. într-o zi. trecere BOZ Este implicat direct în riturile de invocare a ploii pe timp de secetå sau în anumite zile importante din punct de vedere calendaristic. De exemplu. recunoscându-le cu u¿urin¡å (Tolstoi-2. se desfå¿ura ritualul petrecerii duhului. trebuia så taie un plop ¿i så facå. cel nåscut în luna martie. ¿i pentru a fi råi. astfel încât vråjitoarea så nu-i fi våzut. 1994. cåruia i se aplicå un tratament special. 7-8). mai precis alungarea (dupå caz. pentru a-l ajuta pe duh så-¿i gåseascå cât mai repede drumul spre caså (Mifologiceskij slovar’. vii sau mor¡i. obiecte magice. pentru ca o iapå så fie prolificå. încål¡atå cu o pereche de sandale de paie. 394). loc necurat BOROANÅ Una dintre ac¡iunile performate în vederea realizårii trecerii rituale în altå lume era cea în care se folosea. Cu boroana era acoperit. → cerc. în acest scop. ¿i câinele nåzdråvan. la coreeni existå reprezentåri variate ale spiritului vårsatului (Mama sonnim.). departe de sat. pentru dezvoltarea vegeta¡iei. înger. 264). din cap . o boroanå. Când semånau meiul. boroana. dupå ce se aduc ofrandele cuvenite. „Vara. Pentru limba ruså ¿i etimologia cuvântului borona indicå valen¡ele sale apotropaice (<borona „apårare“). de asemenea. Un motiv frecvent întâlnit în legendele care au ca personaje pe duhurile bolilor este cel al expedierii bolii. → descântec. Dupå aceea ei puteau så se uite la vråjitoare prin re¡eaua grapei. bieloru¿ii ¿tergeau de trei ori boroana. când este secetå mare. 1994. ea era îmbråcatå. cei ce doreau så vadå care femei sunt vråjitoare. distrugerea) unei påpu¿i ce o reprezintå. Se mai spunea. întoarcere pe dos.33 BOZ ale înfå¡i¿årii. trebuia så fie hrånitå cu ovåz aflat în interiorul boroanei (Gura-1. ¥n a 13-a zi de la declan¿area bolii. Tot prin boroanå erau trecu¡i câinii. 158). La ucraineni. provizii de drum ¿i era duså în drum. ale manifestårii lor. „Cine are curajul så stea în grajd noaptea (de Sf. se adunå vreo doisprezece copii din sat ¿i îmbracå în boz pe un copil mai zdravån. acela vede pe strigoi când vin ¿i-i poate ¿i apuca“ (Olinescu. pentru ca recolta så nu fie atacatå de vråbii. 330). Pentru aceasta se realiza din paie o figurå cabalinå ce-l reprezenta pe duh.

gros de 99 de ¿uhuri. apoi îi dåruie¿te un ou. ploaie. ale pådurii etc. unde au så meargå“(Niculi¡å-Voronca. astfel încât îi acoperå tot capul. cf. „Cu trei bobi de boz ¿i un bå¡ de alun se descântå de mu¿cåturå de ¿arpe în apå neînceputå. ca så se apere de al¡ii mai mari ai lor. da dracii tot î¿i laså câte o creangå de spini în mâna stângå. Slavjanskie drevnosti. da ele cu crengi de boz în mânå. socul le spune så ardå spini ¿i acolo aruncå ¿i ele bozul. în practici magice terapeutice./ Bozu de înflorit“(Gorovei. acela e jude¡ul lor. cå ele-s mai slabe.). la polonezi: primul diavol ¿i-a fåcut culcu¿ într-o groapå mare. se teme. deasupra cåruia a pus un boz pentru a-l apåra. aceia sunt ai lui./ Cerne cu ciurul./ Toarnå cu ciubårul/ Pe fântâna seacå. în porumbi. 25).BOZ 34 pânå în tålpi. da dracul ¿ede în spini. Mergând de-a lungul uli¡ei./ Ploaie de bålaur. to¡i strigå din råsputeri. Astfel pregåtit. Prin intermediul intimidårii duhului plantei se putea ob¡ine de asemenea vindecarea bolnavului: „Pentru vitele mu¿cate de ¿arpe. 268). Este un soc mare. 476. Doamne fere¿te så dai de o rådåcinå unde ¿ede el./ Ploaie pe påmânt. bunåoarå ca ¿i omul când întâlne¿te pe altul bat./ Ce stai pe lespådåu?/ M-a fåcut maica råu./ Bumburel de argint. iar cu bozul care s-a descântat se strope¿te umflåtura unde a mu¿cat ¿arpele“(Leon. Natura demonicå a bozului este subliniatå de numeroase credin¡e. aruncå pe Boz câte trei gåle¡i de apå din fântânå ¿i-l dåruie¿te cu trei ouå“ (Niculae. 1. Dracii sunt neam cu socul. se descântå cu boz în apå ne-nceputå ¿i cu aceastå . încep så parcurgå toate uli¡ele satului. bozul apare ca loc predilect al for¡elor demonice: ca ¿i în credin¡ele despre soc. 171). Doamne. care-l pedepsesc pe cel care îndråzne¿te så våtåmeze planta. bozul apare utilizat asemenea alunului. în boz locuie¿te duhul casei. Bozul e de¿ert înåuntru. în descântece de mu¿cåturå de ¿arpe: „Iatå un ¿arpe råu.)./ Spicul/ Cât voinicul. te-ar omorî acolo“ (Niculi¡å-Voronca. n-are inimå ¿i a¿a de råu miroase! Bozul nu-l sapå nimeni. ¥n alte credin¡e slave.. 1990. tot gâtul ¿i picioarele pânå sub tålpi cu frunze de boz. Dupå aceea socul le spune la to¡i ce au så facå. cå nici nu mai poate vedea. numai dråcoaicele. bozul e poama dracului.. Acolo când ajung.“Atunci mai din fiecare caså iese câte o femeie cu o gåleatå din care aruncå apa pe Boz (. la acela merg to¡i dracii din lume. „Dracul ¿ede la haturi ¿i în boz. La slovaci. asemånåtor spiridu¿ului (Slavjanskie drevnosti. 268). 476-477)./ Ne umple de apå. 181). pe un glas: «Ploaie. Datoritå sacralitå¡ii sale deosebite./ Leacu eu am låsat:/ Cu¡it de gåsit. Gazda care are fântânå./ Bumburel de aur. conducându-l ceilal¡i copii de mânå. 1. fiecare încårcat cu spini. Alteori se încearcå o distingere a gradului de demonizare a bozului ¿i a socului: „Dracul nu ¿ede la boz. bozul adåposte¿te o serie de personaje malefice (duhuri ale aerului./ Calul ce-am mu¿cat. ¿i carpenul.

35 BROASCÅ apå se spalå la ranå. ca în exemplul urmåtor : „Så te duci la boz luni de diminea¡å. 984). v. în acela¿i timp. ¥n Japonia. eu te cinstesc cu pâine ¿i cu sare ¿i cu 9 måtånii. cât nu stau popii ¿i preotesele. V. ¿i credin¡ele populare române¿ti conform cåreia broasca apare în calitate de demiurg: „Påmântul l-a fåcut broasca. Sicilienii o numesc donna di casa. pânå s-a fåcut påmânt destul de mare“. 1984. Dupå trei zile viermii fug din ranå. ¿i zici: «Bunå diminea¡a. Niculi¡å-Voronca. 182). iar dupå ce se mai astâmpårå. 274). în cazul unei nenorociri. 1928. Unele persoane poartå ca amuletå chipul unei broa¿te numite broascå înlocuitoare. la români. omului care o poartå (Chevalier-Gheerbrant. cehi ¿i slovaci (Gura. a¿a cum rezultå din formula verbalå. a cårei moarte atrage dupå sine moartea persoanei respective (Niculi¡å-Voronca. 331). se desfå¿ura ¿i un act de constrângere a lui. broasca era socotitå un fel de geniu al casei. 134). dupå ce mai întâi faci acaså 9 måtånii ¿i iei oleacå de måmåligå ¿i pu¡inå sare. culegi boz ¿i-l fierbi cu stirigie de cea tare de pe vârful casei. Alte practici presupuneau un ritual complex. dacå nu. 204). 147-148). 971). Credin¡ele conform cårora broasca este un duh al casei sunt foarte råspândite. I. „Cine n-are noroc trebuie så prindå un broscoi. care atrage dupå sine instituirea unui tabu este ilustratå de o altå serie de credin¡e: în Tirol se crede cå e påcat så omori o broascå (Ciau¿anu. care îi avertizeazå pe cei adormi¡i în pådure asupra apropierii reptilelor veninoase (Sébillot. apoi se spune: «Dacå mi-¡i scoate viermii de la cutare vitå. care se poate substitui. broasca a devenit un fel de protector al cålåtorilor. pui ¿i sare în apå. care aduce noroc. credin¡å întâlnitå ¿i la ru¿i. bozule. mai aproape de imaginea de stråmo¿ protector: „Când ai omorî o . se pune câte o piatrå peste 3 din bozii cei mai înal¡i dintr-un pâlc oarecare. ¿i descântecele de limbrici care-l au ca erou pe soc: «Bunå ziua. uciderea unei broa¿te atrage dupå sine pedepse variate: „Cine omoarå broasca. Românii spun cå fiecare om are o broascå-¿timå. BROASCÅ La italieni. Ea a tot cårat. primarii ¿i dregåtorii în rai». iar tu så må cinste¿ti cu sånåtatea vitei. så nu-i stea viermii în ranå. ªi francezii considerå broasca un geniu protector. socule». obloje¿ti la ranå cu aceastå zeamå“(idem). îi stirpe¿te vaca“ sau. nu». aplecându-i astfel la påmânt. I-a poruncit Dumnezeu så care apå cu gura ¿i så care ¡årnå pe ni¿te beldii de urzicå. 1990. vå dau drumul. Gorovei. pietrele se aruncå la o parte ¿i se laså bozii så se ridice “(idem. Pe urmå rupi vârful bozului aceluia sau îl pleci ¿i-i pui o piatrå pe vârf ¿i dacå nu ies viermii. Reprezentarea conform cåreia broasca este un animal sacru (v. în care esen¡ialå era câ¿tigarea bunåvoin¡ei duhului plantei. så-l aducå în caså ¿i så-l hråneascå cu pâine ¿i vin“ (Candrea.

dacå o broascå nu vede lumina soarelui timp de 7 ani va deveni ¿arpe. broasca îndepline¿te o func¡ie oracularå explicitå: „Când intrå broa¿te în caså e semn råu – va muri cineva din caså“. V. va avea multe bucurii (Sébillot. mai ales când acestea cântå sub talpa (pragul) casei (loc sacru. sufocându-i (Ciau¿anu. Astfel. Se spune cå barza aruncå pe horn broa¿te. în aceea¿i calitate de personificare a co¿marului. sau. duh al mor¡ilor. de trecere. Uneori simpla prezen¡å a broa¿tei atrage dupå sine modificåri în planul cotidianului. Tot la ru¿i se crede cå broasca este mama ¿arpelui. ca . 281). Tot ru¿ii spun cå broa¿tele sunt duhul copiilor mor¡i neboteza¡i (Slavjanskaja mifologija. interdic¡ia de a omorî vreo broascå este larg råspânditå ¿i la ru¿i. ca ¿i oamenii. La fel. påtrunzând în caså. o broascå. Ace¿tia au dezvoltat un sistem foarte complex de acte punitive ce decurg din aceastå nerespectare a tabuului. Dupå cum am våzut. în urma contagiunii cu sacrul. se transformå în oameni. mâna ¡i se usucå. care cred cå noaptea. te vei umfla. iar dacå e cu burta în sus preveste¿te moarte (Gru¿ko-Medvedev. asemenea duhurilor casei în general. se spune cå dacå omori o broascå. 270). 250). care. ¿i ele. cu supranaturalul. de contact al lumii umanului cu cea a sacrului). în reprezentårile sârbilor luzacieni broa¿tele îi scot din apå pe nou-nåscu¡i (Slavjanskaja mifologija. ¥ncå din secolul al XVII-lea francezii credeau cå cel care vede pe drum. la rându-le. 277). atunci când ea este supåratå pe locatarii unei case. Astfel. dacå se aflå în apå e semn råu. 250-251). Un numår foarte mare de credin¡e este pus înså în legåturå cu influen¡a nefastå a acestui batracian asupra vie¡ii omului. rândunica. 1995. alte broa¿te te vor omorî sau te vor sugruma. la ru¿i. Puterea ei asupra fertilitå¡ii este probatå ¿i de credin¡a polonezå prin care se explicå venirea pe lume a copiilor. 270). tot o broascå: primåvara se transformå în broa¿te rândunelele båtrâne (Slavjanskaja mifologija. li se a¿azå pe piept.BROASCÅ 36 broascå. 271). în alte cazuri. Ru¿ii spun: dacå vezi pentru prima datå o broascå în iarbå e semn bun. au cinci degete la mâini ¿i la picioare – patru mai lungi ¿i unul scurt. ambii apårând în calitate de duhuri protectoare ale casei. Sébillot. Tot ca o ipostazå a duhului protector al casei (în varianta co¿marului nocturn) apare broasca la norvegieni ¿i la francezi. înfå¡i¿area zoomorfå apare ca o caracteristicå a duhului antropomorf al casei. Se mai spune cå ei î¿i vor recåpåta din nou înfå¡i¿area umanå. V. te vor durea ochii. ªi o altå ipostazå a duhului casei. 331. 27). Alteori. î¡i moare mama“ (Gorovei. este. broa¿te (Gru¿ko-Medvedev. Punerea în legåturå a broa¿tei cu umanul este explicatå de credin¡a ruseascå conform cåreia broa¿tele ar fi oamenii care au murit îneca¡i în timpul potopului. a respectivei gopodårii. iar oamenii de acum vor deveni. diminea¡a. devenit duh protector.

de prezen¡a sau de dispozi¡ia lui depinzând acest fenomen. Pânå ¿i aceastå ultimå ipostazå se încadreazå în imaginea dualå a personajului mitologic – duhul casei. instrument prin intermediul cåruia se trimit farmecele. Afanasiev. 331. care se porne¿te pe ploi ¿i pe potoape. de nu se mai opre¿te. ¿i fiecare broascå. vråjile: „De-¡i intrå broasca în caså e semn cå cineva ¡i-a trimis-o cu farmeci. cu vrajå“ (Gorovei. ¥ntr-o legendå româneascå citim: „¥n noaptea de Cråciun. cum nu poate så-l ducå singurå. care a început a oråcåi. în vecii vecilor.37 BROASCÅ atribut al duhului casei. Cehii cred cå oråcåitul broa¿telor este un semn prevestitor de ploaie (credin¡å råspânditå ¿i la alte popoare. 1944. 1869. 1995. cf. Gru¿ko-Medvedev. se crede cå animalul a cålcat o broascå sau a adormit într-un loc în care ¿i-a fåcut culcu¿ul un ¿arpe (Slavjanskaja mifologija. Mihalache. 27). ¥n aceea¿i calitate de duh al casei. se mânie Dumnezeu. Aceastå func¡ie a fost instituitå de creatorii cre¿tini ai universului. De asemenea. 152). 450). Dar hierofania maleficå a broa¿tei ca agent al destinului nu trebuie confundatå cu cea de agent purtåtor al maleficului. 96). Când a auzit-o. broasca în varianta duhului casei este întâlnitå în legende române¿ti în calitate de instrument al vråjitoarelor: „De multe ori strigoaica vine så fure tot grâul din ¿ura omului ¿i. Iar dacå omori o broascå. Explicarea apari¡iei duhului casei ca o ipostazå târzie a unei divinitå¡i a fertilitå¡ii este subliniatå prin intermediul credin¡elor care ilustreazå strânsa legåturå dintre acest animal ¿i ploaie. ci se usucå ¿i se pomåie¿te. . 270). 251). Românii. plouå numaidecât“ (Ciau¿anu. Ba se crede cå aceluia care va omorî o broascå îi va muri o vitå“ (Rådulescu-Codin. Maica Precista a binecuvântat-o så fie blagoslovitå ¿i de lume bågatå în seamå. cheamå broscoii în ajutor ¿i tot neamul bro¿tesc cu gura cât o ¿urå aleargå la chemarea ei. de-l laså sårac lipit påmântului“ (Candrea. 251). D-aia broasca când moare nu se-mpute niciodatå ¿i nici viermi nu face. înzestrat simultan cu atribu¡ii malefice ¿i benefice. Så fie trâmbi¡a¿ul ploilor ¿i ea så tråiascå ¿i cu trupul. când Fecioara Maria a nåscut pe Mântuitorul. broasca posedå o nouå func¡ie specificå lui: luarea laptelui vitelor. Dacå laptele vitei este amestecat cu sânge. Chiar oprirea ploii poate fi provocatå tot prin ritualuri ce presupun prezen¡a acestui animal: grindina poate fi alungatå prin intermediul unei broa¿te prinse în beci (loc sacru. Cu sutele ¿i cu miile vin. dacå aceasta s-a fåcut vinovatå de încålcarea interdic¡iei (Slavjanskaja mifologija. înså¿i broasca uciså va veni noaptea ¿i te va sugruma sau va lua frumuse¡ea fetei. ca frunza ¿i ca iarba. multe popoare crezând cå el este depozitarul apei de ploaie. a¿a cum îi concepea poporul. 311. carå câte o gråmåjoarå din bucatele omului. în gura ei. cea dintâi vietate de prin împrejurimi care a fåcut zgomot så vesteascå sfânta na¿tere a lui Isus a fost o broascå. germanii ¿i ru¿ii spun cå broasca „e sfântå ¿i dacå o omori.

971). 234). Românii. care se aciuase în spatele sobei (Slavjanskaja mifologija. 253. Când sapi o fântânå ¿i gåse¿ti în påmânt broascå. 1944. uneori broasca poate fi atât personificarea co¿marului nocturn. 251). 233. absorbind toate necurå¡eniile. când este auzit primul oråcåit al broa¿telor. 1944. trebuie så te dai peste cap pentru a nu te mai durea spatele (Candrea. ca ¿i personificarea bolii. Ea când a mers atunci cu oile ¿-a împietrit. Dochia e matca apelor. Deoarece se crede cå acest batracian absoarbe toatå råutatea din corpul omului. apa nu e bunå. De aceea se crede cå într-o fântânå unde nu-i broascå. timp de trei zile (idem. Printr-un cumul al func¡iilor. 271). så nu facå viermi. când sunt bolnavi. ca leac contra frigurilor. ¥n regiunea Dunårii se aplicå o broascå spintecatå de vie“ (Candrea. Bolnavul trebuie så o poarte 9 zile. ru¿ii. ªi iatå câte dihånii pier. ce explicå func¡ia ei de purificator al apelor cosmice: „Broasca e a Dochiei. români. ¿i a blagoslovit-o. ca så plouå se spânzurå o broascå cu capul în sus. Indienii din Orinoco biciuiesc broa¿tele când seceta este mare (idem. „vråjitori me¿teri aplicå pe bube sau råni ce nu se vindecå curând un pui mic de gåinå tåiat de viu. 23-24). Potrivit acestei credin¡e. 334). când le iei în mânå“. cred cå negii provin „din apa ce iese din broa¿tele buboase. cehi. spre a avea o apå curatå (Candrea. Broasca ¿i în special brotacul (broscu¡a verde) joacå un rol însemnat printre mijloacele întrebuin¡ate pentru evitarea sau lecuirea frigurilor: „Când vezi întâiul brotac så-l såru¡i de trei ori ¿i nu te scuturå frigurile peste an“(Candrea. fårå så se uite înapoi (la germani.BROASCÅ 38 mediu umed. atunci faci pe mânå negi“. 332). 1944. a¿a cum am våzut. ¥ntr-o legendå polonezå se spune cå ni¿te ciuperci s-au transformat noaptea în broa¿te ¿i l-au presat pe copilul adormit. semiacvatic). mul¡i ¡årani în Fran¡a pun câteodatå câte o broascå în urciorul cu apå. a gåsit acolo o broascå. Dar broasca poate influen¡a ¿i în alt fel sånåtatea. Negii ace¿tia se vindecå în modul urmåtor: „Se ia o broascå . 304). „Dacå ¡ii o broascå în mânå ¿i te udå cu udul ei. dupå care i se recomandå så o arunce peste cap în apå ¿i så fugå acaså. La români. din ea curge apå. care s-a îmbolnåvit de friguri. Primåvara. så ¿tii cå acolo ai så dai de izvor“ (Niculi¡å-Voronca. se atârnå la gâtul bolnavului o broscu¡å într-o punguli¡å. a frigurilor. Existå o interesantå legendå etiologicå referitoare la broascå. francezi). unde s-a pus ea. Acesta s-a vindecat numai când a fost stråpunså cu fusul o broascå uria¿å. ¿i så bea oamenii apå de pe dânsa. O credin¡å foarte råspânditå e cå broasca purificå apa în care stå. 254). englezii etc. jupuitå de vie ¿i agå¡atå în vârful unui anin (arbore consacrat. La germani. Obiceiuri similare se întâlnesc ¿i în alte regiuni ale globului: în India. este chipul ei în mun¡i. în Australia – în acela¿i scop – ele sunt omorâte. Ciau¿anu. idem. se recomandå acelora ce påtimesc de friguri så poarte la gât o broascå. toate fac viermi dar broasca nu. 1944. Broasca e adesea întrebuin¡atå ca amuletå. Gru¿ko-Medvedev.

¿arpele casei. 306). unde cultul lor a cåpåtat cea mai mare amploare. aceastå plantå de noroc nu se pune în coroanele de la mor¡i“ (Brill. Sfin¡enia busuiocului e explicatå uneori contradictoriu: „Busuiocul e din lacrimele Maicii Domnului“.39 BUSUIOC vie. zicând: «Cum moare broasca. luarea laptelui. cele mai multe punând accent pe sfin¡enia plantei: „Busuiocul se nume¿te astfel pentru cå venind atunci la botez la Domnul Hristos oameni. cå s-ar zgudui påmântul. zbârciturile (v. la curå¡enia casei. Din cauza asta. ital. personaj specific în mitologia englezå . lauru. goblin/gobelin. în plus. a¿a så moarå negul!» Se repetå de trei ori. ¿i germ. Legendele etiologice prin care este explicatå apari¡ia busuiocului sunt numeroase. franc. pot avea grijå de albine etc. se omoarå deasupra negului. pitici. 1994. (v. De regulå sunt binevoitori cu oamenii: dacå li se aduc ofrandele tradi¡ionale ¿i dacå sunt respecta¡i. lincetto. este o fiin¡å supranaturalå. dar care î¿i poate accentua latura distructivå: dacå este supårat poate sparge vesela din caså. poate dezlega vitele din grajd. dar ¿i „Busuiocul e din sângele Domnului Hristos. De atunci e busuiocul în bisericå ¿i preo¡ii fac aghiasmå cu el“ (Niculi¡å-Voronca. 79). sau: „Crucea Domnului Hristos a fost ascunså în gunoi. 130). → kobold. de aceea niciodatå nu trebuie så-ngropi vreo crengu¡å. mai au ca semne caracteristice ridurile. se credea cå sprijinul acestor spiridu¿i este indispensabil pentru ob¡inerea unei calitå¡i bune a berii (Mifologiceskij slovar’. fiecare a adus busuioc ¿i l-au acoperit tot. Ca ¿i în cazul altor confra¡i din arii mitologice învecinate. în acest sens ¿i credin¡ele privitoare la schimbarea copiilor de cåtre duhurile malefice. când a picurat de pe cruce“ (idem. Numele vine de la culoarea maro. kobold. ¿opârlå BROWNIE Brownie. → adusåturå. Asemånåtor cu brownie este boggart – în general benefic. span. pitici BUNA VESTIRE BLAGOVEªTENIE BUSUIOC „Lumea stå pe patru stâlpi de busuioc. ¥n strânså legåturå cu acest motiv se aflå ¿i condi¡ionarea spa¡ialå a sacralitå¡ii plantei: „Busuiocul a råsårit în locul în care s-a nåscut Domnul Hristos“. care men¡ioneazå înfå¡i¿area båtrânicioaså a copiilor-mon¿tri låsa¡i în loc). pot ajuta la mulsul vacilor. cafenie a blånii sau a hainelor purtate. apoi se leapådå broasca jos“(idem. poate cålåri animalele pânå la epuizare etc. în cruci¿ a crescut busuioc ¿i de pe urma aceea împåra¡ii Constantin ¿i Elena au gåsit-o . 101). 129).). II. a¿a cum sta. trasgo etc. brownie sunt mici de înål¡ime. dar deasupra pe locul acela. care face parte din categoria duhurilor casei. ¥n Sco¡ia.

spun cå în general supranaturalul considerå aceastå plantå greu de suportat de lumea maleficului. Ambivalen¡a sacralitå¡ii busuiocului este ilustratå de credin¡ele care relevå descårcarea de putere pe care o produce utilizarea plantei. în calitate de remediu fast: „Pentru nebunealå sau tifos. 32). så arunci în bor¿ o bucå¡icå de busuioc. fastå. o condi¡ie esen¡ialå era sådirea plantei la Buna-Vestire. 1995. când au fost scoase din ulcica cu ro¿ealå) pu¡inå tåmâie. cåci acela e al Domnului Hristos. câteva råmurele de busuioc ¿i câ¡iva peri de lânå smul¿i dintr-un cojoc. datoritå originii divine care i se atribuie. cåci încep a cre¿te florile. asemenea oricårei plante. La români se spunea: „Cu-n fir de busuioc de love¿ti o broascå de cele de gunoi ¿i-l arunci în caså la cine vrei. Andrei pânå la Sf. se descântå. „Când î¡i cade ceva în ochi. acolo se face tåiere nu altceva“ (Niculi¡å-Voronca. când vorbe¿te cineva într-aiurea. ¿i trei crengu¡e de trifoi de cel ro¿. Dupå aceasta se aprinde peticul de cârpå ¿i învârtindu-l în jurul bubei ¿i afumându-l. cå-l va gåsi“(Gorovei. sârbii etc. Slavjanskie drevnosti. el este utilizat ¿i în practici apotropaice variate: „Prin Bucovina se crede cå strigoii numai de douå ori pe an au så-¿i îndeplineascå menirea lor: de la Sf. pe baza principiului ambivalen¡ei. 131). Busuiocul era folosit ca instrument indispensabil atunci când erau rostite descântecele. cåci busuiocul fiecare crengu¡å are trei cråcu¿ori ca crucea. se pune într-un petic de cârpå (cu care au fost ¿terse ouåle ro¿ii la Pa¿ti. ªi polonezii îl puneau în strânså legåturå cu lumea demonicului. sau: „Bor¿ de împli luni. 82-83). De aici ¿i utilizarea lui în cadrul medicinei magice. Pe lângå ascendentul lui de plantå plåcutå. 131). pentru cå el are capacitatea de a învia duhurile rele (¿i. Când se descântå de „be¿icå rea“. → plante magice . „Când se furå ceva. 131). så iei un fir de busuioc ¿i så-l pui în ochi ¿i firul acela va merge de jur împrejurul ochiului ¿i scoate afarå fie muscå. cåci atunci Necuratul nu gustå din e l “ . demonizarea busuiocului. Bulgarii credeau cå diavolul (asemenea altor demoni) poate fi våzut prin intermediul busuiocului crescut prin craniul unui ¿arpe ucis. så se bage o cracå de busuioc într-un pu¡ de unde se bea apå. le pui în aghiasmå ¿i-i dai bolnavului så bea ¿i îi e de ajutor“ (idem. adicå mana lui Dumnezeu“ (Pavelescu. iar de atunci nu mai au putere. 131). este o imagine frecventå în mentalitatea popularå. ucrainienii. fie ce va fi“(Niculi¡å-Voronca. Gheorghe. så iei sâmbåtå diminea¡å trei crengu¡e de busuioc. Andrei la Trei Sfetite sau de la Sf. 1944.BUSUIOCUL 40 ¿i pentru asta se pune la cruce“ (idem). busuiocul. ¥ntr-un document din secolul al XVII-lea se spunea cå este periculos så miro¿i busuioc. La fel.

etimologia numelui a råmas incertå. trebuie så notåm o observa¡ie importantå: „Termenul Caloian ¿i Scaloian apare destul de rar. 98. pe lângå invocarea ploii. Referitor la ultima teorie. 93). ¥n alte cazuri./ A murit tata soarelui. 1928. kal „lut“./ Mort te punem în vultoare. Ritualul cuprinde urmåtoarele momente principale: a) «a treia såptåmânå dupå Pa¿ti. se fac douå chipuri mititele de påmânt: unul bårbåtesc. «tatål soarelui» sau «mama secetei»“ (Fochi. Kostroma. ¥n unele sate. mar¡ea sau joia. pentru a ie¿i de pe terenul nesigur al etimologiei. în lumina ei poate fi explicatå ¿i forma de vocativ Iene/Ene Caloiene < de ce nu Kalos Yanni/Ioan Ilie? ). Tatål soarelui. iar altul femeiesc.sl. – semnifica¡ia obiceiului era aceea¿i. – au. deci pentru invocarea anotimpului uscat). obiceiul – în virtutea ambivalen¡ei specifice actului magic – putea fi realizat ¿i pentru stoparea ei./ . – au. la greci Adonis ¿i Afrodita. Muma secetei. cf. la bulgari Gherman. 275). în general. Kaloian. 1928. astfel cå ¿ansele declan¿årii ploii erau considerabil sporite:„ Aaa. Kostrubonko./ Så curgå pe hududoaie/ Aoleo. ¥n acest ultim caz este înregistrat un text ritual specific:„A murit muma ploii/ ªi a înviat tatål soarelui“sau: „A murit tata soarelui/ ªi a-nviat mama ploii“(în func¡ie de orizontul de a¿teptare. „Se face din lut un chip de om (mai adesea de copil). Caraman). la români – Caloianul. G. Una dintre påpu¿i înfå¡i¿eazå pe «mama ploii». ªi. mårelicå Doamne./ Doamne. tatå de soare. Candrea. obiceiul presupunea alcåtuirea simultanå a douå påpu¿i de sex diferit. Muma ploii etc. Chiar dacå numele personajelor participante la ritual era diferit – la romani argeii./Soarelui viteazului/ ªi a råmas muma ploii/ Så dea ploaie ¿i ¿iroaie. Doamne ¿i iar Doamne. practica ¿i denumirea påpu¿ii este «muma ploii». cåruia i se då numele de Caloian sau Coloian. Såulescu. ¥n ceea ce prive¿te obiceiul cunoscut sub acest nume la români ¿i la bulgari. iar cealaltå pe «tatål soarelui»“ (Candrea. Printr-un dublu act magic era alungatå seceta (îngroparea tatålui soarelui) ¿i invocatå ploaia (învierea mumei ploii). în pofida unor încercåri notabile (Caloian < v. la ru¿i Iarilo.C CAII LUI S¢NTOADER S¢NTOADERI CALOIANUL ¥n cadrul practicilor magice de invocare a ploii este incluså ¿i înmormântarea/dezgroparea ritualå a unei zeitå¡i sau a unui simulacru al acesteia. respectiv de la numele fiului împåratului Alexios IV sau al împåratului româno-bulgar Ioni¡å Caloian (1197-1207). P.

93). în aceste spa¡ii erau îngropa¡i. este surprinså ¿i în obiceiul împodobirii påpu¿ii rituale. va fi de folos întregii comunitå¡i: „Frate. grådinå. „unde-l îngroapå în câmp. frate Cåluiene. probabil înecat“ (Ghinoiu. colnice. b) ¥mpodobirea påpu¿ii cu coji de ouå ro¿ii påstrate de la Pa¿ti. în locurile unde se realiza foarte u¿or comunicarea dintre cele douå universuri. prin tradi¡ie./ Mai învie o datå/ ªi då-ne pe påmânt/ Ploaie îmbel¿ugatå“ (Fochi. d) Pomana Caloianului (de¿i practican¡ii erau copii. sufletele posesorilor lor råposa¡i îndurå ploaia. în cinstea zeului care moare ¿i înviazå. 37). care uneori este îmbråcatå ca o mireaså (Fochi. învierea)“ (Candrea. a¿a cum este posibil så fi fost ¿i eroul ritualului. Tema „mortului nelumit“ (motivul cåutårii fiului de cåtre mama îndurerarå. ritualul înmormântårii. inclusiv pomana. 195). lângå ape – în spa¡ii prin excelen¡å mitice. la hotar. Cåluiene! Of! of! of!/ Cå te plâng copilele/ Pe toate cårårile“(Buturå. pe când cel de fatå e înfipt într-un par în gard (= înål¡area. Din informa¡iile etnografice ¿i din textele cântate de cortegiul funerar în timpul înmormântårii rezultå cå mortul este un copil dispårut în condi¡ii necunoscute. pe de altå parte./ Prin pådurea deaså./ Nu te punem în påmânt ca så putreze¿ti. Caloiene. prin måråcini sau prin vreun loc ascuns. e) ¥n diminea¡a celei de-a treia zile. 27). printre bucate. prin dispar¡ia lui. gåsit de mama sa dupå îndelungate cåutåri prin vâlcele./ Aoleo. fetele se adunå din nou. care a murit ¿i apoi a înviat. 35)./ Cu inima amarå. Pa¿tele reprezintå de fapt transpunerea în variantå cre¿tinå a unei mai vechi sårbåtori a primåverii. I./ Ci te punem så-nverze¿ti. se realiza conform tradi¡iei. pentru cå de acurate¡ea lui depindea viitorul comunitå¡ii respective). påduri. curtea casei sau la „Fântâna-Mare“. ascensiunea la cer. mor¡ii necura¡i. sau:Trup de . a tânårului mort înainte de vreme. 273-274). Alteori e îngropat la „crucile drumurilor“. dacå trupurile omene¿ti råmân neînmormântate. pe de o parte. se duc la locul unde a fost îngropat Caloianul ¿i-l dezgroapå plângând ¿i bocind: „Iene. ca în mitul lui Isis ¿i Osiris sau în Miori¡a). Nu este deloc întâmplåtoare condi¡ionarea acestei practici rituale de sårbåtoarea Pa¿telui./ Må-ta te cåta/ Prin pådurea rarå. så fie convins cå. 1980. Iene. c) Caloianul e jelit ca un mort ¿i dus în afara satului. fiind ini¡ial un ritual agricol prin excelen¡å legat de duhul recoltei. Aceste suflete în suferin¡å au un interes deosebit de a opri aversele ¿i eforturile lor sunt încununate de succes (Frazer./ Cu inima arså/ ªi mi te plânge/ Cu lacrimi de sânge“(Constantinescu. ¥n unele locuri numai chipul de bårbat e înmormântat (=alungarea). Era deci nevoie ca spiritul celui mort så fie îmbunat. 1928. 153). Dupå o credin¡a larg råspânditå. muma ploii. 1997. fapt ce semnifica trimiterea în lumea Blajinilor.CALOIANUL 42 Mai schimbå razele cålduroase/ ªi då pe påmânt ploi månoase. probabil în condi¡ii tragice. 1992./ Cåluiene.

¥n acest sens poate fi în¡eles unul dintre bocetele rituale: „Aoleo. Caloianul este frânt în mai multe bucå¡ele./ Få så cadå ploaie bunå. La popula¡ia africanå baronga./ Neudat de rouå. când erau îngropa¡i în påmânt produceau secetå. Scaloi¡å. Caloiene. scufundarea sau «datul» pe apå. ¥n cele mai multe locuri. Ele cred cå mormântul unui geamån trebuie så fie întotdeauna jilav ¿i de aceea gemenii sunt îngropa¡i de obicei în apropierea unui lac (Frazer. Când moare un strigoi. de lungå duratå (Tolstoi-Tolstaia. Ei fac de nu mai plouå ori fac de plouå numai pe locurile lor./ Scaloi¡å./ Noi pe apå mi te-om da. O altå moarte demonizatå./ ªi pe drum cât om mai merge/ Cântec ¡i-om cânta. 1980. copiii din flori. este moartea unui strigoi (atunci trebuia så fie desfå¿urate practici magice contrare. Pe alocuri fetele îmbracå apoi un sul de lemn în haine femeie¿ti ¿i-l leagå la vârful cumpenei unui pu¡./ ¿i cu o lumânare./ Te-am cåtat ¿i te-am gåsit/ ªi cu lacrimi te-am jelit. 36-37). I¡å. prin bål¡i sau prin gârle. Mitologiile diferitelor popoare pun sub semnul demonicului un numår mare de mor¡i. înhumarea. 1928. Se scot din acest pu¡ nouå gåle¡i de apå ¿i se toarnå pe påmânt sau pe câte una dintre fete (Candrea. care poate afecta bunul mers al naturii.43 CALOIANUL Scaloi¡å. Ene!/ Te cautå må-ta/ Prin pådurea deaså/ Cu marama-ntoarså. 196). femeile så stropeascå mormintele gemenilor. declan¿ând ploi interminabile./ Noi cå te-om lua/ La baltå te-om ducea/ ªi pe apå cå te-om da. ursi¡i ca så porneascå sau så opreascå ploile. 50). de se fac bucatele numai la ei. f) Dupå dezgropare./ Trup de cuconi¡å. Ion Ghinoiu sintetizeazå astfel complexul ritual de înmormântare de care se bucurå acest personaj enigmatic: „Acest suflet neprihånit este ini¡iat ¿i trimis la divinitate prin rituri funerare preistorice: distrugerea violentå a corpului ¿i abandonarea lui pe påmânt sau aruncarea în apå./ Tu te-ntoarnå pe uscat. 201). 1992./ Trup de cuconi¡å. mor¡i neboteza¡i./Sånåtate de la Lunå/ ªi ne-ntoarnå ploile/ Ca så ude joile. Frecvent./ Scaloi¡å. fetele aruncå Caloianul într-un pu¡ sau în vreo apå curgåtoare./ Neplouat de ploaie. La sârbi./ Lumânåri ¡i-om aprindea. ªi aceasta mai cu seamå dupå moartea lor. dacå era aruncat în apå sau dacå era înecat – se ob¡inea o ploaie bogatå./ Te cåta må-ta la fântâna mare/ Cu o lingurå de sare. gemenii erau numi¡i copiii cerului. Dar strigoii pe ploi pot face ¿i så plouå întruna. 143). la porunca vråjitorilor. Ene!“(Buturå. 1981. 94)./De joi ¿i pânå apoi/ Få så cadå numai ploi/ Påmântul så înfloreascå/ Holdele så înrodeascå!“ (Constantinescu. Se întâmpla adesea ca./ Trup de cuconi¡å. incinerarea./ Ene-al mamii./ Cu fa¡a aleaså. 1992. I¡å. I. aceastå påpu¿å este supuså biritualului funerar: înhumarea . de oprire a polii: „Strigoii pe ploi sunt nåscu¡i. I¡å./ Båiatu mamii båiat. nu mai stau ploile“ (Buturå. urând ca anul så fie ploios ¿i plin de bel¿ug. care sunt apoi aruncate prin pu¡uri.

245). Se pun apoi la maså ¿i se ospåteazå bucurându-se cå omul fåcut din lut a înviat. 130)./ så creascå legumele/ ¿i toate ierburile“(Gherman. 94). 1997. iar la soroc face ca så nascå copilul cu chitia de strigoi“ (Pamfile. 78). a viitorului ini¡iat. copilul ar mânca-o ¿i ar muri“ (Mu¿lea-Bârlea. strigoi. ¿arpele casei CÅIºÅ Fårå îndoialå. unde aduce fiecare câte ceva de mâncare. pe lângå aspectele men¡ionate. observând-o. Se ia cliså moale ¿i i se då chipul unui om cu mâinile pe piept. îndatå o iau. „Câteodatå la pu¡ se varså peste el o ciuturå de apå ¿i apoi în cea mai deplinå tåcere se duce de aceia¿i copii ¿i se pune în bålårii (buruieni înalte). care o cunosc. prezen¡a cåi¡ei (a membranei amniotice) la nou-nåscut este pentru toate mitologiile un semn sigur de marcaj sacru. De aceasta nimeni nu trebuie så se mânie. råndunicå. 80). Contradictorii sunt ¿i practicile realizate în cazul apari¡iei acesteia: „ Moa¿ele. coco¿. Un astfel de copil este nåscut de o femeie care iese noaptea afarå cu capul gol: „Atunci Satana vine ¿i-i pune pe cap o chitie ro¿ie. unde i se pråpåde¿te urma. 1928. Dacå n-ar rupe-o repede. fetele se adunå într-o caså. cåpe¡elele de lumânåri se lipesc de ghizdele pu¡ului. g) Dupå înecarea Caloianului. iar flåcåii aduc vin ¿i låutari. florile cu care a fost împodobit se zvârl tot în apå. Lehuza sau altcineva. La sfâr¿it oalele se sparg“ (Gherman. vrem så subliniem ¿i func¡ia importantå pe care o avea ¿i de aceastå datå magia cuvântului: „Cåluianul se face mai ales pe vreme de secetå ¿i anume de fete. 37). Apoi se întinde pe o scândurice ¿i fetele îl plâng.CAIºÅ 44 urmatå de înviere (dezgroparea ei dupå trei zile). copiii îl aruncå în pu¡. De cele mai multe ori înså dupå ce a fost bocit. → broascå. Popoarele explicå diferit originea cåi¡ei. se alungå ¿i se udå. browine. abandonarea sau scufundarea în apå sau «datå» pe o apå curgåtoare“(Ghinoiu. de alegere. 1906): „Caloiene. distrugerea violentå. cum ar plânge pe orice mort. ¥n descrierea momentelor ceremonialului./ så umple ¿an¡urile. cum ¿i-o are pe-a sa. ¥n jude¡ul Dolj se strigå cu aceastå ocazie: „A murit tatål soarelui ¿i a înviat muma ploii“ (Candrea. nevåstuicå. iene/ Du-te-n cer ¿i cere/ så deschizå por¡ile/ så sloboazå ploile/ så curgå ca gârlele/ zilele ¿i nop¡ile. iene/ cum ne curg lacrimile/ så curgå ¿i ploile/ zilele ¿i nop¡ile. co¿mar. menit så rezolve direct conflictul care s-a soldat cu seceta nedoritå: „Caloiene. Ca ¿i în cazul paparudei ¿i. Apoi copiii scot apå cu ciutura ¿i luând mo¿oaicele sau oalele pline. kikimora. Paparuda. în spiritul naturii personajului întruchipat de påpu¿a ritualå. urcatul la cer era un predicat firesc./ ca så creascå grânele/ (idem. de asemenea. kobold. încå de la na¿tere. ploaie. 1916. cu sau fårå lacrimi“ (Pamfile. Pentru a-i . rup tichia ¿i copilul nu se mai face strigoi. 78).

Strigoiul nu se va putea astâmpåra pânå când nu se va anina de acel lucru. „Sunt înså ¿i astfel de strigoaice. de secere» ¿i a¿a mai departe. ¿i e lup så munceascå ¿i så aibå tri¿te de ea!» ¥n chipul acesta se stricå puterea strigoiului. pe o vitå. ¿i când poate. ¿i «de aici înainte nu mai e strigoi»“(Mu¿lea-Bârlea. Ginzburg. 185). ea nu face decât så prognozeze viitoarea specializare demonicå a nou-nåscutului: „ Moa¿a nu poate så le ia cåi¡a de pe cap pânå nu-i nimere¿te soarta. 131. ¥n cel mai bun caz. strigoiul va avea mai ales darul de a deochea oamenii sau vitele“ (Pamfile-1. abia dupå moarte se face strigoi“ (Candrea. scoate cåi¡a. 142). copilul o trage cu mânile ¿i o înghite. cuvântul spus în urmå reprezintå norocul sau nenorocul copilului“ (Cristescu-Golopen¡ia. ¥n unele cazuri. cf. 245). îl pune strigoi peste animale. Dacå moa¿a va fi aruncat cåciula pe un om. tu de sapå. ea trebuie så ducå la bun sfâr¿it ceea ce a fost deja stabilit. deoarece puterea strigoiului strigat se måre¿te. 176). strigoaicå råmâne în veci pururea“ (Marian. „dacå va trage din ea pe gurå. de trei ori. cå aici s-a nåscut un strigoi. pe acel lucru e acel om strigoi. 1916. 1916. 1944. deoache «de n-ai våzut. Numai dupå ce l-a ursit îi poate lua pieli¡a“ (Mu¿lea-Bârlea. ¿i cå atât timp cât sunt în via¡å. Pe ce lucru îi sparge moa¿a cåciula. pentru ca nou-nåscutul så nu devinå un vråjitor. „Dacå moa¿a nu-i ia repede aceastå tichie. „Strigoi e acela care se na¿te cu cåciulå pe cap.45 CÅIºÅ anula puterea maleficå. Spune: va fi norocos de bani. îndatå o månâncå ¿i se face strigoi“ (Mu¿lea-Bârlea. ¥n aceastå situa¡ie. 1994. 377). 148). Alteori. 245). 258. II. bucate sau pe¿ti. devine un instrument util. se recunoa¿te public existen¡a ei. de måturå. lume. „¥n Vîlcea se crede cå acei ce vin pe lume cu aceastå cåi¡å se vor face strigoi dupå moartea lor. Punându-¿i pe . un krsnik. tocmai pentru a se realiza o schimbare de polaritate a puterii sacrului. ¥n calitate de ini¡iatå. Acest copil se face strigoi. aducând spor la toate“ (Pamfile-1. cå s-a nåscut un lup pe påmânt! Nu e lup så månânce lumea. pe care moa¿a le ridicå la rang dupå na¿tere. confirmând poten¡ele lui de strigoi anticipate de prezen¡a cåi¡ei): „Când moa¿a vede copilul cu cåi¡å. v. moa¿a nu este decât un simplu instrument al destinului. care la multe popoare este consideratå un semn de noroc pentru nou-nåscut). 46). ªi pe care a fåcut-o moa¿a strigoaicå. ¿i în Istria: la Momiano. moa¿a îndepline¿te rolul ursitoarei-fermecåtoare (ea î¿i asumå hotårârea de a marca negativ destinul copilului. Alteori. benefic copilului sau al viitorului adult: „ Moa¿a se suie cu tichia pe caså ¿i strigå în gura mare. Tot cu aceastå ocazie se mai spune: „«Auzi¡i. rostind cuvintele: «Tu så fii strigoaicå de lapte.“ ¥n alte pår¡i se crede cå copilul care se na¿te cu cåi¡å pe cap. din element malefic predilect. tu de furcå. moa¿ele ies la fereastrå strigând: „S-a nåscut un krsnik. pe ce va arunca-o mai întâi. n-ai pomenit»“ (Ciau¿anu. cåi¡a. iar råul se întoarce spre folosul casei. copilul nu devine strigoi decât dacå înghite cåi¡a: „Copilul nåvåle¿te cu mâinile s-o månânce“. ¿i valen¡ele pozitive ale cåi¡ei. 1996. de vite etc. un krsnik!“ .

dezgroapå cåma¿a. Puterile deosebite ale acestor personaje pot fi convertite atât cåtre semnul minus (valorizare negativå). solomonarii se nasc cu puterea de a ståpâni våzduhul. implicit. 167). mai ales cei care fuseserå înveli¡i într-o membranå (numi¡i krsniki. tichia devine un talisman însemnat ¿i. strigoii î¿i pun cåi¡a cu care s-au nåscut ¿i nu-i poate vedea nimeni“(Mu¿lea-Bârlea. Alteori. 377). se adunå adesea în unele locuri mai cunoscute. respectiv vukodlaki). 1996. „Spre Sf. un om înzestrat cu puteri deosebite. nefast pentru cealaltå comunitate (care înregistra un minus). 162). 1947. Lupta care se dådea pentru fertilitate. pe care pårin¡ii lor o îngroapå ¿i care cre¿te în påmânt o datå cu ei. Norvegienii cred cå dacå un astfel de om î¿i ia cåi¡a pe cap ¿i då ocol unei case care arde. dispuse în formå de cruce. ¥n general. ¡inând în mâini månunchiuri de målurå. în cazul acesta. Dar valoarea termenilor opozi¡iei bun/råu se schimbå în func¡ie de perspectiva pe care o avem asupra realitå¡ii.CÅIºA 46 cap cåi¡a (pe care mama a påstrat-o. el poate så se facå nevåzut): „Când sunt mari. strigoaicele se bat la hotarul dintre douå ¡åri. Dar semnifica¡ia demonicå a cåi¡ei este datå de valorizarea ei deplinå la maturitate. cålare pe animale sau sub formå de animale. ¿i se luptå acolo unii cu al¡ii pentru ca fiecare început de anotimp så aibå parte de bel¿ug sau de foamete (idem. focul se stinge pe datå (Ciau¿anu. Dreptmergåtorii (i benandanti) din Friuli purtau la gât cåi¡ele cu care se nåscuserå. valorizarea cåi¡ei se face dupå un ritual anume. „Dupå credin¡a unora. una dintre caracteristicile constitutive ale sacrului în general. ªi aici avem de-a face cu acela¿i lucru. acolo e anul månos. Gheorghe. 246). Ei vin pe lume într-o cåma¿å de piele. mai cu seamå în timpul celor trei zile de post de la începutul anotimpurilor. împotriva vråjitoarelor ¿i a vråjitorilor (Ginzburg. ¿i care pe care se biruie¿te. un vråjitor. Ei luptau periodic pentru recolte. pentru recolte cât mai bogate ilustreazå principiul de mai sus. cât ¿i cåtre plus (valorizare negativå). în domeniul magiei este greu de vorbit de acte exclusiv malefice ¿i exclusiv benefice: important . 377). Popula¡ia din Istria credea cå existå unii oameni care se nasc sub semnul anumitor constela¡ii. 861). Purtåtorul cåi¡ei este un strigoi. ¥n Macedonia se crede cå tichia este cu noroc: „Dacå o pui sub un pod peste care are så treacå un pa¿å sau un mitropolit. copilul poate dispune de puterile cu care este înzestrat (de exemplu. iau ploaia ¿i la celelalte e secetå“ (Niculi¡å-Voronca. dupå ce a uscat-o). având-o la tine. Ambivalen¡a este. malefic. se îmbracå cu ea ¿i a¿a capåtå puterea de a porunci våzduhului ¿i balaurilor“ (Candrea. oriunde te-ai duce. Existau magicieni buni ¿i magicieni råi. ace¿tia umblå noaptea sub formå de spirite pe la råscruci ¿i chiar prin case ¿i provoacå spaimå sau daune. au så-¡i meargå lucrurile din plin“ (idem. Când se fac mari. Ceea ce era benefic pentru reprezentan¡ii unei comunitå¡i (atragerea puterii fertile pe påmânturile ei) era. 104).

secretul lor ¿i credin¡ele lor“ (Fochi. în insula Krk (Veglia). Alte ipostaze ale valen¡elor faste ale cåi¡ei marcheazå. 43): „Luarea în cålu¿ari se face prin juråminte fåcute într-un câmp pustiu. Cåpetenia 10 zile nu vorbe¿te. vene¡ieni în apropiere de Dubrovnik ¿i turci sau de peste mare în Muntenegru. „ace¿tia nu voiesc a spune legåtura dintre ei.47 CÅLUªARI era unghiul de vedere din care erau privite lucrurile. de asemenea. Ace¿tia se adunau în grupuri de 7. 1996. purtând la ei usturoi ¿i pelin. dacå omorau pe cineva. întotdeauna ea marca depå¿irea unei limite ¿i. 166). Ulterior. Tot aici. sub axile. Ca så se apere de rusalii fiin¡e mitice feminine. aceea¿i putere este atribuitå copiilor nåscu¡i în ziua de Cråciun (Mesnil. se travesteau în femei ¿i î¿i prefåceau glasurile. nu erau pedepsi¡i. când împlinesc ¿aptesprezece ani. Uneori. aceasta e puså la uscat ¿i apoi amestecatå cu alimentele ca så fie mâncatå de viitorul krsnik. såreau ca ¿i cum ar fi zburat. .“Se leagå så joace împreunå 3 ani. implicit. polaritatea personajului demonic era marcatå cromatic. ¥n Wallonia se atribuie persoanelor nåscute cu cåi¡å pe cap puterea de a descoperi comorile cu ajutorul unei baghete magice de alun. Despre vråjitori (strigoi) se spune cå se nasc cu cåi¡å: dar membrana în care sunt înveli¡i e neagrå sau ro¿ie. Când intrå în cålu¿ pentru prima datå. usturoi CÅLUªARI Descriind Moldova. Dupå Cantemir. cu såbiile scoase din teacå. Ace¿tia erau singurii în stare så vadå luptele care. ca femeile. încep luptele nocturne între taberele adverse. în vreme ce la krsniki e albå. cålu¿arii colindå în aceea¿i perioadå prin sat. perturbatå de diligen¡ele fermecåtorului. 271). 9 sau 11. care påråsea trupul sub formå de animal invizibil (Ginzburg. ¥n aceea¿i regiune se spune cå fiecare fiin¡å umanå ¿i fiecare neam este protejat de un krsnik ¿i du¿månit de un kudlak (vampir). vorbind sub¡ire. Bunåstarea. ¥n alte pår¡i. Så vedem cum descriu tradi¡iile populare ini¡ierea cålu¿arilor. erau duse in spirito de cåtre fylgia. ca în toate societå¡ile ini¡iatice. jurå pe steag så nu spunå nimånui secretele cålu¿ului (idem. sufletul extern. localizarea posesorilor în imediata vecinåtate a sacrului. moa¿ele o leagå de spatele micu¡ilor krsniki. conform legendelor islandeze. ¥n Istria. ¥n Islanda. îi lecuiau pe cei bolnavi. împlinirea celui care performa actul respectiv nu însemna numai revenirea la o stare ini¡ialå. fericirea. 42). strigoi. caluczenii trebuiaU så-¿i îndeplineascå îndatoririle rituale timp de nouå ani: altfel erau persecuta¡i de spirite. → plante magice. care hoinåresc noaptea în timpul sårbåtorii cu acela¿i nume. ruperea unui alt echilibru din naturå. Evident. cine nu se ¡ine de cuvânt. despre ritualurile ¿i credin¡ele care circulau pe seama lor. î¿i puneau broboade albe. Dimitrie Cantemir vorbea despre a¿a-zi¿ii caluczeni. cei nåscu¡i cu cåi¡å erau considera¡i persoane dotate cu harul unei a doua vederi. vråjitorii du¿mani sunt stråini: italieni în insula dalmatå Dugi Otok.

controlorul jocului este mutul. este înzestrat cu o serie de însemne ce-i contureazå apartenen¡a la lumea cealaltå (ca o completare la gesturile semnificative pe care le face): „Mutul poartå pe cap o cåciulå fåcutå din piele de ied. Descrierile legåmântului sunt. A. a¿a fel încât unul så vinå în spatele celuilalt. trec iarå¿i pe sub mânile lor“ (idem. trecerea în cealaltå realitate. Toate actele rituale pe care le îndeplinesc cu aceastå ocazie sunt o manifestare explicitå a trecerii lor într-o nouå stare. îl love¿te peste spate. care-i apårå ¿i-i pedepse¿te în acela¿i timp) – „Cåpetenia lor e mutul din cålu¿. 46-47). în unele tradi¡ii. hai». se culcå mutul lângå el ¿i-l sar ceilal¡i de 3 ori zicând: «Så m-ajute Dumnezeu!» “(idem. Sau: „Stegarul î¿i pregåte¿te o pråjinå lungå cu un ¿ervet în vârf ¿i cu usturoi legat. pe ochi se vopse¿te cu vopsea ro¿ie (…). Statutul lor de fiin¡e liminale este accentuat de interdic¡iile la care sunt supu¿i. Valoarea magicå a traversårii este extinså ¿i asupra pacientului. Mai întâi. 50). dacå vreunul gre¿e¿te. un simulacru de dat peste cap al vârcolacilor). stegarul ridicå steagul în sus. a¿a cum reiese din ritualul de constituire a cetei: „Se înfige steagul în påmânt. mutul propte¿te sabia la înål¡imea umårului. sar cu to¡ii pe rând peste ele. Din acest moment se considerå definitiv lega¡i“ (Fochi. 48-49). Porne¿te cel din urmå (våtaful). foarte spectaculoase: seara se adunå la o råspântie to¡i cei ale¿i. în mânå poartå o sabie de lemn (…). 38. care pune mânile pe cel de dinaintea sa.n. 41). adevåratul conducåtor al cetei. în general. abstinen¡a: „Fac juråmânt så se ab¡ie de la unirea sexualå cât ¡ine durata cålu¿ului“ (idem. aglomerându-se în jurul lor. sare peste el ¿i strigå: «Hai la cålu¿eii. paralel cu påmântul. îl pun cu fa¡a la påmânt. Când totul e gata. se închinå ¿i el ¿i ei. ¿i pe sub ea trec cei 9 cålu¿ari (s. ¥n timpul când joacå. pronun¡ând acelea¿i cuvinte. sårind apoi ¿i peste ceilal¡i. cå în multe credin¡e ini¡iatul este tocmai acest personaj. 5. 43). mutul (reprezentant tipic al celeilalte lumi. realizeazå chiar ini¡ierea celorlal¡i membri ai cetei): „Steagul ¿i calul mutului se formeazå punând fiecare câte un fir de pelin ¿i usturoi fårå ca så se vorbeascå. Când se ispråve¿te. înso¡itå la tot pasul de practici apotropaice destinate protejårii fiecårui membru al cetei: „Se a¿eazå la rând. 39).). Dupå aceasta se în¿irå ciomegele (ca traversele). ar împiedica jocul cålu¿arilor“ (idem. cel care.CÅLUªARI 48 înnebune¿te cât timp va tråi (idem. fårå a i se cere socotealå: mutul e suveran. care e jurat så nu vorbeascå cât timp s-au angajat så joace“ (idem. Apoi se iau doi de mânå ¿i ceilal¡i trec pe sub mâinile lor. Så nu uitåm. apoi postul tåcerii (så nu uitåm cå personajul-cheie. Conducåtorul lor. Se apleacå cu to¡ii la påmânt. chiar în timpul ritualului de vindecare: „Când li se prezintå vreun bolnav. Cuvântul de ordine este traversarea. pronun¡ând acelea¿i cuvinte“ (idem. . De asemenea..O. 45) –. el îi împrå¿tie pe cei care. mutul ¿ade cu sabia în mânå ¿i. Procedeazå cu to¡ii la fel.

În unele pår¡i fiecare soldat primea o astfel de cåma¿å. 4-5 cålu¿ari ies la marginea satului ¿i se duc la locul unde au depus juråmântul. ¥n acest fel. cå mai întâi Dumnezeu l-a fåcut pe om ¿i l-a pus pe påmânt så-¿i admire opera. 45). Acest lucru s-a repetat de douå ori. fårå så spunå vreunul vreun cuvânt. care vin la bisericå în acea zi (Tolstoi-4. La bulgari ¿i la sârbi o cåma¿å de acest tip era fåcutå pentru a trece prin ea (de regulå copiii) „pentru sånåtate“. La sârbi ¿i ucraineni o cåma¿å asemånåtoare era ¡esutå nu numai în timpul epidemiilor. dupå care a plecat. astfel. 1990. când s-a întors. usturoi CÅMAªA CIUMEI Nu este nici o îndoialå asupra faptului cå o mare utilizare o are ¡esåtura ritualå sub formå de cåma¿å. Rol apotropaic avea o asemenea cåma¿å (sau brâu) la bieloru¿i nu doar în cazul epidemiilor. Pentru a-i vedea pe cei mor¡i. fiind pus de strajå la grani¡a dintre lumea umanului ¿i cea a spiritelor. cât timp se afla pe front (Tolstoi-4. se fåcea într-o noapte o cåmå¿u¡å cu ajutorul cåreia copilul aflat în poten¡ial pericol era apårat împotriva mor¡ii (idem. se spunea. 263-264). 1994. Ie¿irea din ceatå se realizeazå de asemenea cu toate precau¡iile: „Sâmbåtå. 151. Så nu uitåm de puterile malefice concentrate în pråjinå: „Se crede cå cine trece pe sub umbra steagului se îmbolnåve¿te“ (idem. în såptåmâna Rusaliilor. femeile ¡eseau într-o singurå noapte. atunci Dumnezeu l-a fåcut mai întâi pe câine ¿i apoi pe om. din cele care råmân pe sub pânzå când se ¡ese. Dupå ce au îngropat-o. în tåcere totalå. La bulgari. care. 151). Se crede cå peste pu¡in timp acel bolnav sau se vindecå sau moare“ (idem. a våzut cå duhul cel råu i-a stricat crea¡ia. Se spunea. înviau de Sf. Treime. spiridu¿. al pericolului iminent al mor¡ii. 153). mai mult preventiv (Tolstoi-4. 1994.49 C¢INE apoi trec to¡i peste el. dacå unei femei îi mureau copiii. îi po¡i vedea foarte u¿or pe mor¡i. 47). De aceea se spune: „Urletul câinelui în timpul nop¡ii ¿i privirea lui îndreptatå înspre o caså sunt semn cå va råposa . Aici pun mâna pe pråjina pe care au purtat-o toatå såptåmâna ¿i. Cum se auzea cå va fi råzboi. 1994. chiar de la origini animalul a fost menit så asigure o pazå cât mai bunå omului. → descântåtoare. 23). o taie în bucå¡i ¿i o îngroapå. 40). Dacå te legi cu ele. trebuia så iei pu¡ine fire de in. fug cu to¡ii fårå så se uite înapoi“ (idem. o cåma¿å prin care treceau to¡i bårba¡ii care mergeau la råzboi. 152). pe care trebuia så o poarte în permanen¡å. → ¡esut ritual CÂINE Multe popoare includ în miturile cosmogonice câinele printre primele fiin¡e care au populat universul. pentru ca animalul så-l påzeascå de for¡a distructivå a diavolului (Frazer.

de aceea astfel de câini nu tråiesc mult. preventiv. 494).C¢NEPÅ 50 cineva din acea caså. trebuia luat de mânå ¿i dus în câmp. La casa unde sunt câini din aceia. Ru¿ii spuneau cå dacå un copil nu putea så meargå. La ru¿i. coco¿ii) nåscu¡i în luna martie beneficiazå de aceste calitå¡i. De aceea se recomandå ca aceste animale så fie închise în caså. 105). pe care apoi îl atârnau de cruce. 178). ªi la români din semin¡e de cânepå fierte. pentru a nu se îmbolnåvi (Tolstaia-3. pentru a le apåra de ciumå. 1994. douå-trei femei båtrâne se duceau într-o zi de joi la cimitir. de a le îmbuna“ (Evseev-2. 1978. nåzdråvani. Necuratul îi omoarå“(Niculi¡å-Voronca. fiecare pas presårându-i-se cu semin¡e de cânepå (Baiburin. aprindeau o lumânare ce arsese în timpul nop¡ii. POVESTEA CÂNEPEI Pentru ca mortul så nu se facå strigoi. nu orice om ¿i deci nici orice animal nu putea accede la cealaltå realitate ¿i deci nu putea asigura protec¡ia necesarå. → lup. Acolo råsfirau cânepa lângå mormânt. cât ¿i pisica. se afuma sicriul cu câl¡i de cânepå. 1991. 33). Semin¡ele de in ¿i cânepå erau folosite nu numai ca mijloace apotropaice. dar pe baza principiului primogeniturii: „Câinii erau de cei dintâi la cå¡ea. ce se împarte vecinilor pentru pomenirea mor¡ilor (Evseev-1. 33). practicå råspânditå la ucrainieni (Tolstoi-Tolstaia. pentru a nu se face strigoi. dacå cineva murea într-o zi de mar¡i. Slavii de sud considerå cå pot asigura protec¡ie atât câinele. 260). ªi încå o conexiune interesantå: kikimora – personaj binecunoscut al . 102). ob¡inut prin pisarea acestora. înconjurau mormântul de trei ori cu cu¡itul. metamorfozå. Tot la ei se crede cå ciuma se teme de câini ¿i de pisici. Credin¡ele acestea stau în strânså legåturå cu altå credin¡å: câinele simte apropierea spiritelor ¿i då semnal“ (Ciau¿anu. dracul nu-¿i poate face mendrele lui. 1994. numitå laptele boului sau julfå. mac erau aruncate în fântânå pentru a invoca ploaia. La români. înconjurau din nou mormântul de-a-ndåratelea. cu pu¡inå cânepå ¿i cu un cu¡it de plug sau cu un briceag. aprindeau cânepa råsfiratå ¿i descântau (Niculae. cå l-au cunoscut (pe moroi). Ele sunt socotite ¿i aici ca ni¿te animale care våd duhurile ¿i le simt apropierea. consacrarea se realiza tot prin na¿tere. De asemenea. pe care-l dådeau animalelor. în ziua de mar¡i din såptåmâna patimilor avea loc ritualul pregåtirii unui suc din semin¡e de in ¿i cânepå. Semin¡ele de cânepå sau in. Aceastå practicå explicå utilizarea proprietå¡ilor narcotice ale cânepei prin „obiceiul preparårii de mucenici (9 martie) a unor colåcei cu såmân¡å de cânepå sau «lapte». cu scopul de a narcotiza simbolic spiritele påzitoare ale lumii de dincolo. pricolici CÂNEPÅ. Spaniolii ca ¿i ucrainienii credeau cå numai animalele (câinii. pisate ¿i strecurate se ob¡ine o pastå. 119). ¥n spiritul gândirii mitologice.

gazda îi întâmpina cu o coajå de dovleac în care sunt diferite semin¡e de grâu. 1994. se duc astfel pânå la trunchi ¿i acolo seamånå pu¡inå såmân¡å de cânepå. utilizatå tot în ajunul Sf. presupunea urmåtoarele: se lua un pumn de semin¡e de cânepå ¿i. propi¡iatorii ale cânepei.~ Tot în legåturå cu existen¡a unui ritual ini¡iatic . slovaci. ru¿i. bat måtånii. Din cânepa crescutå./ Ci så vie/ Så må ia de so¡ie!»“(Marian. româncele iau „tort de învå¡åturå sau din fuiorul de la cruce. bucå¡ica de lumânare ce a mai råmas o pun sub cap ¿i apoi culcându-se . 1994. så ia semin¡ele de cânepå“. gråpate cu cåma¿a. Andrei. când colindåtorii intrau în curte. Tot ca o subliniere a virtu¡ilor apotropaice. le gråpau cu cåma¿a. La scurt timp fata î¿i va visa ursitul. Vasile sau al Bobotezei. dovleac. dupå care se spune: „Cine-mi este ursit så vin la mine. În ajunul Sf. I. Ursitul va veni cu siguran¡å noaptea ¿i va dezgropa cânepa (idem). Astfel. crezându-se cå ele vor fi vândute mai bine (Evseev-2. ucraineni. La ucraineni./ Semån cânepå. în planta¡ia de cânepå (Sudnik-ºivian. le semånau./ A¿a så n-aibå acela/ Care så må ia/ Stare/ ªi alinare. 118)./ Då. O altå practicå. îl pun în trei pentru o fe¿tilå pe care întind apoi o lumânåricå de cearå. rostesc urmåtoarele cuvinte: «Cum nu poate cre¿te/ Cânepa în acest loc. 1916. 279-280). În mitologia ruså. Aceste personaje erau adesea reprezentate ca având pårul din fuioare de in sau cânepå (idem. se spunea cå rusalki locuiau în lanul de cânepå (Zelenin. 101). Nu månâncå nimic toatå ziua. uneori în ajunul Anului Nou. se dezbracå de straie ¿i. 142). începând a gråpa cu acestea cânepa semånatå. se închinå. pe care våtaful le ia ¿i le împrå¿tie pentru sporul gospodåriei (Comånici. ajunså la maturitate. de Sf. Andrei. 65). Seara ele sunt semånate. 179). Sf.în somn î¿i våd ursitul“ (Marian. înainte de råsåritul soarelui. men¡ionåm o altå practicå întâlnitå la sârbi: oamenii puneau semin¡e de cânepå într-un cap de ¿arpe ¿i le semånau. ie¿eau în curte. Doamne/ Så ¿tiu/ Cu cine må voi mårita“ (Markevici. O altå practicå oracularå se desfå¿oarå astfel: «Se duc cu ochii închi¿i din caså. se lega într-un col¡ al cåmå¿ii ¿i se purta de cåtre practicant toatå ziua. 1994. multe personaje malefice sunt puse în legåturå directå cu aceastå plantå. pe care o înconjurau de trei ori. de asemenea. 207). fetele luau un pumn de semin¡e de cânepå. În Gorj. Dupå ce au semånat. cânepå. fåceau un bici cu ajutorul cåruia mânau vitele când acestea erau duse la târg. pentru a nu fi våzut de cineva. La bieloru¿i rosomaha – un alt duh – un monstru compozit. seara înainte de culcare aprind lumânårica. 142). I. pe ascuns. Andrei. locuia. zicând: „Eu. 137). Practicile oraculare care foloseau ca principal element semin¡e de in sau cânepå erau des întâlnite la români.51 CÂNEPÅ memoratelor ruse¿ti –este legatå etimologic de aceastå plantå – în limba lituanianå kiki însemnând „cânepå“ (Kastorski. porumb. om cu cap ¿i labe de animal. acoperite cu påmânt.

ru¿i. eventual în acest mod. La macedoneni. Motivul scårii de cearå se regåse¿te în legende cosmogonice care au ca eroi Soarele ¿i Luna: „Iana Sânziana o socotesc sora Soarelui (Luna). 1994.. la ru¿i. iar pe Lunå. textul opera¡ional „prelucrarea inului“. s-a topit biserica cu popi cu tot. indieni). se rosteau sau se cântau povestea inului sau a cânepei (Tolstoi-4. celålalt så se pogoare ¿i în veci så nu se mai întâlneascå“ (Brill. sârbi. 140). ucraineni etc. a cânepei etc. tatål lor. albitå. bisericå de cearå. meli¡atå. în care fetele povestesc cum au semånat inul. Pentru intensificarea rezultatului. Pe Soare l-au orânduit så umble numai ziua. femeile care nu terminau încå torsul ¿i ståteau sub amenin¡area pedepsei cunoscute. ¡esutå. pentru a scåpa de dureri în piept sau råcealå se luau 9 fuse. ªi cå el. cum: så facå pod peste mare.. cântatul coco¿ilor. înfå¡i¿îndu-se toate stadiile prelucrårii respectivei plante (v. 142-147)./ Numai ea mi l-o våzut/ ªi milå i s-o fåcut/ ªi s-o scoborât/ Pe scarå de cearå“ (Marian. când unul så se înal¡e.). O astfel de „poveste“ este întâlnitå ¿i la ru¿i (ca exemplificare trimitem la un cântec. în care urma så se cunune. sârbi. de exemplu. În timpul împletirii ei descântåtoarea poveste¿te chinurile cânepei. noaptea. 145). pieptånatå. CÅNTATUL COCOªILOR COCOª CEARÅ Pe lângå imaginea tradi¡ionalå a scårii de aur sau de argint. strigoi (români. topitå. Atunci Dumnezeu. a bolilor (la români. Împotriva junghiului se lua un fuior de cânepå din care se împletea o a¡å. ¿i nu numai pentru a se gråbi. astfel. Tolstoi-4. adesea întâlnim în descântece motivul scårii de cearå: „Numai Maica Domnului / Numai ea l-o auzit. Pentru a scåpa de Joimåri¡a. amenin¡înd cå junghiul va fi supus aceluia¿i tratament (Niculae. un cu¡it. ªi cå tot fiind gata. scarå la cer. cusutå etc.C¢NTATUL COCOªILOR 52 (aici în legåturå cu torsul) poate fi puså ¿i „povestea cânepei“ – un fel de parolå cu ajutorul cåreia persoanele ini¡iate puteau dovedi fiin¡elor malefice cå sunt la curent cu „marea tainå“. revelând astfel acest mister. 1994. i-au despår¡it pentru totdeauna. 186). puså peste mare. pentru a se anihila ac¡iunea personajului respectiv. cu popå de cearå. încât ei au råmas în apå. probabil de ¿ezåtoare. 1996. când a vrut så se cunune. cum acesta a crescut etc. toarså. . bieloru¿i . numitå „a¡å de junghi“. 1994. era înso¡it uneori de pantomimå. nu a gåsit pe potriva lui decât pe sora sa ¿i astfel prin mai multe obliga¡iuni puse Soarelui. cu tot de cearå. un våtrai ¿i agitând aceste obiecte deasupra capului bolnavului. puteau scåpa spunând lunga istorie a cânepei: cum a fost culeaså. plecând så se însoare. Acest tip de relatare este folosit ca modalitate de protec¡ie împotriva multor altor tipuri de spirite malefice: personificarea fenomenelor meteorologice (la sârbi). Marinescu. I. 71-72). 177-178).

31). ceara constituind simbolul primordial al puritå¡ii. 1995. al ei. Stai nedumerit cå n-ai ¿tiut nimic ¿i te-ntrebi cum de-a venit. 168). pentru a fi suportatå) se poate constata chiar de la na¿tere: „Dacå un copil se na¿te în ceas bun. nu te-ai gândit. prin topirea lor (gradul avansat de desacralizare a dus la imaginea. în toatå via¡a lui va fi norocos ¿i fericit. Referitor la aceastå credin¡å. era reprezentat adesea coborând din cer pe o scarå de aur sau de argint (Mifologiceskij slovar’. pedeapsa se manifestå prin ac¡iuni din categoria maleficului. care se topesc foarte u¿or. iarå dacå se na¿te în ceas råu. imagine ce a generat o dezvoltare tip „formula imposibilului“. O credin¡å hinduså. al curå¡eniei cosmice (så nu uitåm miturile cosmogonice în care albina este intermediar între Creator ¿i arici. Marcarea negativå. românii spuneau cå mar¡i sunt trei ceasuri rele (uneori situate între cele trei cântåri ale coco¿ilor). adevåratul creator al universului. Aceastå sacralizare deosebitå a cerii este o dovadå a unei credin¡e mai vechi. de nu ¿tie omu când se întâmplå ceva. este mult prea puternicå pentru om. a unor obiecte variate din cearå. timp de cotiturå. evitarea pângåririi obiectelor din cearå se realizeazå automat. dar nimeni nu ¿tia când anume (Tolstaia-2. a¿a cum sunt ¿i locuri rele. din cauza deosebitei concentråri de for¡e de care då dovadå sacrul ¿i care. merg toate lucrurile bine ¿i deodatå cade ceva ¿i se frânge via¡a. descântecele nu vorbesc înså despre a¿a ceva). Este implacabilå ¿i reprezintå marcaje ale sacrului la nivel temporal: când s-a cålcat interdic¡ia ¿i s-a påtruns pe teritoriul lui. Vezi. fårå a fi personificatå. La polonezi spiritul pådurii are putere doar în anumite momente ¿i de aceea. de aici ¿i credin¡ele privitoare la curå¡enia produ¿ilor ei. „îndurat“. Adesea ceasurile rele se contureazå ca momente determinate: „Sunt ceasuri rele. de¿i inten¡ional beneficå. nu te-ai a¿teptat ¿i deodatå på¡e¿ti ceva råu. sacralizarea timpului (pentru om sacralizarea era obligatoriu negativå. Sunt ceasuri rele. mai ales în basm. În Bosnia ¿i Macedonia mar¡i nu începeau nici un fel de treabå. cå nu le ¿tim vedea ¿i a¿a vine necazu pe noi“ (Bernea. datând din epoca sanscritå. ¥n situa¡iile în care apare motivul topirii obiectelor din cearå.53 CEAS RÅU Este interesant de remarcat faptul cå aceastå imagine a scårii fabuloase nu este singularå în mitologia universalå: la ose¡i patronul vårsatului. atribuia ¿i orelor o influen¡å bunå sau rea. Alardy. ce nu poate fi suportat. ne confruntåm cu o încålcare a unui tabu (în cazul legendei Soarelui ¿i a Lunii – incestul). ceasul råu ac¡iona doar în zilele de mar¡i. datoritå convingerii cå exista un ceas deosebit de periculos. oamenii se lungeau la påmânt ¿i . 215). are så fie nefericit“ (Gorovei. pentru a se feri de el. 32). mierea ¿i ceara). CEAS RÅU Ceasul råu este tot o formå de ursitå. La bulgari. este un episod.

de asemenea. În caz de incendiu se ocolea casa cu pricina ¡inând în mânå o lumânare de la Boboteazå. fortifica¡ii magice. mai degrabå decât atacul oamenilor“ (1. când acesta va fi mare. 179). e a lui. Dar nu 12 minute în ¿ir. printr-un cerc de butoi. se înconjura satul cu boroana pe cap în seara . Mircea Eliade crede cå „este foarte probabil ca fortifica¡iile spa¡iilor locuite ¿i ale cetå¡ilor så fi fost. 1916. – cå soarele de amiazå-zi stå 2 ceasuri (2 minute) – ¿i noaptea. pentru ca ¿i copilul så se nascå u¿or (Sve¿nikova-ºivian. dupå ce asfin¡e¿te soarele. În Dâmbovi¡a. 153). cel mai adesea cu rol apotropaic. Ru¿ii îi protejau pe tinerii cåsåtori¡i de ac¡iunea farmecelor cu ajutorul unei sfori (brâu. → timp sacru CERC Femeile însårcinate treceau. labirinturi. Pentru a te feri de vråjitoare. cå el ziua nu are så umble. 1990. nåvod etc. pânå la miezul nop¡ei. ci din timp în timp“ (Niculi¡å-Voronca. 1994. ceasul acela înseamnå o minutå. 9). Locul dansului cålu¿arilor era marcat cu un cerc. 153). În caz de epidemie sau epizootie se realiza acela¿i ritual. oprindu-se astfel propagarea incendiului (Marian. trebuia så trasezi pe påmânt un astfel de cerc protector ¿i så te închini (Zelenin. înainte ca ace¿tia så plece la bisericå. 1994.) legate pe sub hainele tinerilor. În Polonia este cunoscut obiceiul de a înconjura de trei ori satul cu o boroanå. drept la amiazå-zi. înconjurau cu o sfoarå patul lehuzei ¿i al copilului (Agapkina-2. 1992. aceste fortifica¡ii – ¿an¡uri. se va roti în jurul sforii ¿i nu va putea trece peste ea. muncitorii de la pådure. numai cât un ceas. În vinerea Pa¿telui. La bieloru¿i cu acela¿i scop. în credin¡a cå ¿arpele. draci etc. 11). 485). Românii spuneau cå este bine så se påstreze buricul copilului la grindå. pun în jurul lor o sfoarå în formå de cerc. ziduri de apårare etc. I. întâlnit încå din cele mai vechi timpuri. 155-156). dupå seceri¿. Sârbii. când vine lumea de la bisericå purtând lumânårile aprinse. 1994. se boronea de asemenea ¿i albia secatå a râului (Gura-1. duhuri ale apei.CERC 54 a¿teptau pânå trecea ceasul cel råu (Sannikova. la români. pentru ca nici un fel de farmece så nu påtrundå în gospodåriile oamenilor. – erau destinate a împiedica invazia demonilor ¿i a sufletelor mor¡ilor. så se uite prin el (Avram. ~ Tr a s a r e a unui cerc era un alt tip de act magic. O credin¡å asemånåtoare este întâlnitå ¿i la români: „ Necuratul zice cå e blestemat de Dumnezeu. se ocole¿te casa de trei ori ¿i se face cruce cu lumânarea pe pere¡i. de protec¡ie împotriva maleficului. la origine. inaccesibil ¿i for¡elor malefice.. când vine. boli ¿i tråsnet. 48). 356). are putere 12 minute. când stå soarele. te poce¿te. pentru ca locuin¡a så fie feritå de foc. peste care nu era bine så treacå cei neini¡ia¡i. atunci de te nimere¿te. În timpul secetei satul era boronit de jur-împrejur. când se culcå la amiazå.

Cea mai frecventå este înså reprezentarea ei integral antropomorfå. De asemenea. În mar¡ea din prima såptåmânå a postului Sf. înconjurau casa ¿i grajdul. 33). pocnind din bici ¿i zicând: „Le poruncesc tuturor jivinelor så meargå pe alt ogor“. 26). 118). 15). apotropaic. zicând: „ Dracilor. la încheierea ritualului måturile erau arse (Vinogradova-Tolstaia. 19. pentru a le curå¡a de insecte. Ioan. Despre femeile însårcinate se credea cå pot face copacii så rodeascå dacå îi înconjurau în ajunul oricårei mari sårbåtori (Agapkina-1. 1993. De Sf. Fl. în urma lor venea un båtrân care måtura „brazda“ astfel creatå (Tolstaia-2. 17). românii spun: „¥ncins så nu te culci. stând pe vine. dupå care ascultau din ce parte se aud sunete. un astfel de ocol ritual se fåcea la Cråciun. La români. În Slovacia. cu care înghimpå oamenii ¿i-i umple de boalå“. vorbi¡i/ Da-n cercul meu så nu intra¡i!“. a acareturilor ¿i dacå îngropi måtura lângå acestea. se spunea cå „e bine ca tot omul så aibå un inel în deget. La ru¿i. ¥n Lituania. 1993. În acela¿i timp. trasau cu ajutorul cu¡itului un cerc în jurul lor. înconjurând casa cu o måturå veche (idem. publicatå de S. însemna nu numai un tip de ac¡iune. Brâul tradi¡ional reprezenta un succedaneu al cercului magic. coarne ca de bou ¿i coadå ca de ¿arpe. Bieloru¿ii spuneau: dacå o så înconjuri casa cu måtura. Cercul ritual. Petru. vråjitoarele înconjurau câmpul cålare pe måturå. Gura-1. când se ive¿te o epidemie de ciumå. 1994. Un astfel de ocol ritual se fåcea ¿i în cazul incendiilor. veni¡i.55 CIUMA zilei de Ioan Botezåtorul (Sânziene. în Sâmbåta mare se înconjurau casele cu måturi. în vârful cåreia se aflå un ghimpe mare. apårând în chipul unei femei îmbråcate în alb. care proteja corpul omului. Vinogradova-Tolstaia. în mânå fluturå o basma însângeratå. având pårul despletit. 51). Marian. 1994. 7-8). → måtura CIUMA Dintr-o legendå din Bucovina. 21). ca så nu så lege blaståmurile de el“ (Gorovei. 36). se desprinde urmåtorul portret al ciumei: „Are cap ca de om. Actul era înso¡it de o formulå verbalå: „Înconjur aceastå caså ¿i grajdul aista så nu deie voie la duhurile rele så vie aici“ (Comånici. 1994. Colindåtorii aveau un lan¡ peste care treceau. pentru a-l proteja de vråjitoare. cå vine îngerul ¿i nu te cunoa¿te ¿i se duce. . Slovenii cred cå dacå måturi de trei ori în jurul grajdului. crezând cå astfel pot stabili de unde va veni ursitul (Iongovatova-Pa¿ina. atunci nici un ho¡ nu va putea så fure gåinile. 27). oamenii spun cå o våd ca pe o fecioarå îmbråcatå în alb ¿i cu o cununå ro¿ie ca focul pe la tâmple. se duceau la råspântii ¿i. zice cå e¿ti snop“ (Papadima. va fi ploaie (practica este men¡ionatå ¿i cu efect negativ. 1995. când fetele ghiceau. în Cehia se înconjura satul cu måturi de mesteacån.

ia chipul unei babe båtrâne. La greci. cu care cose¿te capetele oamenilor. E îmbråcatå în zdren¡e negre ¿i are în mânå o coaså. atunci nu omoarå. Legenda bulgarå face din ciumå un instrument al pedepsei divine. Când Dumnezeu trimite ciuma printre oameni. în fiecare caså se pregåte¿te câte o albie ¿i un pieptene. Mai mult. De aceea. când se aude de ciumå. a dat cu tråsnetul în ei. Dupå aceea intrå în sat. îi då un catastif în care sunt scrise numele acelora pe care trebuie så-i råpuie. ¿i în fiecare searå se toarnå în ea apå caldå pentru ca noaptea. De asemenea. ciuma e închipuitå ca o babå båtrânå ¿i grozav de urâtå. înainte de a-i på¿i hotarul. de altfel. ciuma nu merge nici înapoi nici în låturi. este frecventå în reprezentarea supraumanului malefic. se a¿eazå lângå un copac sau la o fântânå ¿i întreabå de casele ¿i oamenii de acolo pe care trebuie så-i omoare. ¥n cinstea ciumei se serbeazå o zi (10 februarie). O altå înfå¡i¿are. 134). satele råmân pustii. ciumele sunt . ci numai drept înainte. Poporul mai crede cå ciuma mai are un copil. chiar hidoaså ( ambivalen¡a fiind o tråsåturå tipicå a acestui univers. De aceea. cf. cu mâini lungi ¿i cu gheare ascu¡ite.CIUMA 56 Cât timp bântuie. Ea este trimiså de Dumnezeu. monstruo¿i. ciuma apare conturatå ca un instrument al destinului. pe care-l ia cu dânsa când porne¿te så omoare lumea. se fere¿te de a fura sau de a min¡i. Când Dumnezeu i-a creat pe oameni. fiecare se gråbe¿te så-¿i cure¡e curtea. ciuma era mult mai grozavå la chip. De aceea. La început. ¥nsu¿i Dumnezeu se spåimânta de ei ¿i se ascundea când îi vedea apropiindu-se. nici nu-l pot mi¿ca la dreapta sau la stânga. 1944. aceste reprezentåri antagonice nu sunt deloc incompatibile): „La bulgari. ¿i motivul înlocuirii copiilor duhurilor malefice cu cei ai oamenilor). ca så aibå cu ce se ospåta. Când porne¿te cåtre un sat. så-l poatå scålda. cå a hotårât så facå din ei copii ai ciumei. Ciuma nu intrå în casa în care locuie¿te o våduvå cu orfani. Dumnezeu o trimite numai în acele pår¡i unde sunt mul¡i påcåto¿i ¿i nelegiui¡i. a¿a cå era numai de-ajuns så se uite la om ca så cadå tråsnit. ¥n acea zi nu se lucreazå ¿i mai ales femeile o påzesc cu sfin¡enie“ (Candrea. una dintre cele trei ursitoare cu drept de via¡å ¿i de moarte (aici: prezen¡a Cår¡ii zilelor). care. dar adulmecå ciuma de departe ¿i mârâie (Candrea. cu pårul lung ¿i încâlcit. când va sosi ciuma cu copilul ei. iar bårbatul nu umblå dupå femeie în vremea cât colindå ciuma. fiind. co¿arele ¿i pivni¡ele. Dacå e primitå cu cinste sau dacå se påze¿te curå¡enia ¿i nu se fac påcate. i se pregåte¿te pe o maså pâine. Ca så le ia puterea cea mare cu care îi înzestrase. vin ¿i sare. câinii nu mai latrå. ca så-i pedepseascå în chipul acesta îngrozitor. De atunci. casa. tipicå pentru personajele demonice. coco¿ii sunt rågu¿i¡i. în unele credin¡e. face posibilå ¿i apari¡ia ei pe lume (imaginea copiilor poci¡i. gâtul lor s-a în¡epenit ¿i nu-¿i mai pot întoarce capul. numitå Ziua ciumii. ¿i nu-i poate råpune decât pe aceia ce-i ies în cale. 1944. 135-136). este cea de femeie båtrânå. unii dintre ei s-au brodit a¿a de poci¡i.

românii (¿i nu numai ei) accentueazå tragismul epidemiei nimicitoare prin jertfe animale. usturoi la Sf. tot se pune câte pu¡in pe jåraticul din hârca de cal din semin¡urile ¿i toate celea strânse. påcålirea.ofrandå (ca. Andrei. ªi aici se observå. dezorientarea) demonului. unul având gåina tot în mânå. o måturå. de pildå. alimente etc. ca så ajungå la afumat de trei ori. iar a treia o måturå (idem. Apoi se cautå o tidvå de cal ¿i pune într-însa de toate celea. Simulacre ale vechilor jertfe umane sunt ¿i påpu¿ile care îl reprezintå pe demonul bolii. Continuarea practicilor magice la hotar – aratul ritual – avea rolul de a accentua bariera . 136). vecinii de la 9 case din apropiere så sarå. Så-l îngroape acolo. iar a treia. a doua. Prima înscrie numele în catastif. 125). så nu se sperie. Dacå bulgarii. ¥n ultima parte a legendei a fost adåugatå. aducerea unor ofrande specifice reprezintå elemente esen¡iale. ca în cazul unei afec¡iuni obi¿nuite. Existau descântece specializate. fie prin învingerea (anihilarea. ¿i de contaminåri). Pe cei mor¡i så-i îngroape cioclii ale¿i din acei cari au zåcut de aceastå boalå ¿i au scåpat“ (Candrea. dar. cåma¿a ciumei). apari¡ia bolii ca urmare a încålcårii unor gre¿eli de comportament. pe brânci. Så ia o gåinå neagrå ori un coco¿ negru cu ei ¿i så se urce cârd pe un deal. Purtarea cuviincioaså. produse de uz casnic. 1944. o pereche de foarfeci. în lupta cu duhul bolii se aruncau piesele de rezisten¡å ce constituiau recuzita magicå. ¥n ceea ce prive¿te ofrandele care pot fi aduse demonului bolii. ¥n afara jertfelor consacrate. La urmå capul de cal ¿i cu ce a mai råmas în el se îngroapå la hotar“ (Leon. Numai a¿a se va stinge ciuma. în legenda men¡ionatå. ele sunt diferite. så facå alte vetre. iar ei så se urce pe alt deal. cu gåinå cu tot. aduceau jertfe „curate“. unde vor face 9 vetre cu 9 focuri. Apoi så ocoleascå vetrele de 9 ori. ¿i cu acest usturoi se face cruce pe piept de la umår la ¿oldul opus ¿i invers.. cu mare greutate pentru evitarea urmårilor nefaste ale epidemiei. 141). se apela la practicile colective: „De ciumå: se descântå de 3 descântåtori. în cazul în care sunt performate o serie de practici magice apotropaice . ¿i se aleg 3 veri primari ¿i se afumå satul de 3 ori împrejur. cum am mai men¡ionat. dar el poate scåpa în ultimul moment fie prin respectarea unor precepte comportamentale. o contradic¡ie aparent insolvabilå: omului îi este destinatå boala (este sortit så fie råpus de boalå). cu mic ¿i cu mare. uneori chiar umane: „Când mor într-o caså to¡i de ciumå. a¿a cum se întâmplå frecvent în logica mitului (este vorba. pânå n-o mai muri niciunul. deoarece acestea aveau o ac¡iune reduså (boala nu se mul¡umea cu o singurå jertfå umanå). alteori prezen¡a lor fiind sugeratå de obiecte vestimentare. Dacå s-ar întâmpla så moarå vreunul din ei. în cazul epidemiilor de ciumå. ¿i så urmeze la fel. a doua î¿i råne¿te victima. pe lângå motivul transcenden¡ei ac¡iunii personajului malefic.57 CIUMA în numår de trei: întâia are în mânå o foaie mare de hârtie.

289)./ Så nu intre acolo ciuma-n sat. strigoii. dacå-l pune la spate./ Trågând brazdå neagrå. le cre¿te coadå. vede noaptea când se deschide cerul ¿i tot el aude toaca din cer. „coco¿ul este pasåre credincioaså ¿i nåzdråvanå. Femeii care vinde astfel de lapte i se spune: „ºine ståpânul în caså!“ E de preferat ca acest coco¿ så fie negru. C¢NTATUL COCOªILOR Duh al casei. de asemenea. COCOª. 1944. cå un coco¿ negru aduce ghinion. ca omul respectiv så nu se facå strigoi. care pier“ (Rådulescu-Codin. ci de „însemnare“(marcaj sacru). Tot ru¿ii spun cå dacå într-o gospodårie va muri coco¿ul e semn cå în curând se va produce un incendiu. Slavii de sud spun în acest sens: „La coco¿ alb – ståpân negru“./ Tânjala. la început mai micå. locul unde se ascunde lucrul furat råmâne ca semn în acea parte a corpului copilului ce va na¿te./ Ca soarele“(Candrea. Ru¿ii spun cå fårå coco¿ animalelor nu le va merge bine în gospodårie. în cazul când o familie are un coco¿ negru./ Cu corbaciu negru. referitoare la strigoi spune cå ei provin din copiii nåscu¡i cu coadå. se face strigoi (idem. era nevoie så se apeleze la persoane./ Despletitå. 310). apoi mai mare. De asemenea. nu va avea gust. alungå duhurile necurate. Coco¿ul. uneori se precizeazå: au coadå ca de câine (Mu¿lea-Bârlea. Ca practicå profilacticå uzualå se men¡ioneazå tåierea cozii ¿i punerea ei în sicriu. apårutå în urma încålcårii unei interdic¡ii: „Dacå o femeie gravidå furå ceva./ A mers arând dupå un sat/ Tot descântând. Dacå-l pune în sân. 365). copilul va fi cu coadå ¿i va fi strigoi“ (idem. Pentru ca opera¡iunea så reu¿eascå. Alteori. Slavii de apus considerå înså cå un coco¿ alb aduce fericire în familie. gesturi ¿i obiecte sacralizate.COADÅ 58 care se ridica între lumea umanului ¿i cea a duhurilor. plug/ªi toate negre. Când cântå noaptea de trei ori./ Så fie omul sånåtos. „de casa unde e coco¿. 259). sperie dracii ¿i scorpiile. → cerc. De asemenea. membrii ei se vor certa des. Ru¿ii ¿i ucrainenii cred./ Ca Precista. dacå coco¿ul cântå la fereastrå sau o ./ Cu doi pogånici negri. singurul dintre toate vie¡uitoarele. copilul nou-nåscut nu se face strigoi dacå i de taie coada cu o pårålu¡å micå./ Cu sbiciu ¿i cu jug/ ªi råsteele negre. în mod universal considerat a fi simbol solar. telegu¡a. nu se apropie nici o necurå¡enie“ (Mu¿lea-Bârlea. când cântå despre ziuå. copilul va avea semn la piept./ Un om negru/ Cu o fatå neagrå. dacå moare la tåierea cozii. Alte informa¡ii men¡ioneazå apari¡ia cozii nu ca un semn de consacrare. salvând în acest fel întreaga comunitate:„Un om negru/ Cu o fatå neagrå. 246). 427). zmeii. laptele vacilor nu va fi bun. usturoi COADÅ O serie de credin¡e larg råspândite. care puteau realiza un transfer de putere. Mihalache.

magh. va fi cel mai puternic ¿i mai curajos din regiune. trebuie så fie hrånit cu omletå. la ucraineni – rarig. Ståpânul poate scåpa de el doar dându-i så împlineascå „sarcini imposibile“ – så aducå apå în sitå. 81. bani. spiridu¿ul aduce bani.). a¿a cum apare în folclorul românesc. în func¡ie de materialul transportat (cereale. motan. provoacå incendii). proprietarul este pedepsit prin arderea gospodåriei. Bieloru¿ii considerå.59 COCOª love¿te cu aripa preveste¿te incendiu (idem). scântei. cel mai adesea) sau ¿arpe de foc apare la cehi. la slovaci – skřzatok. Mifologiceskij slovar’. (idem). care începe så cânte chiar din ou. cioarå sau pisicå neagrå. b) Dârå de foc ce zboarå noaptea. plevník. cumpårat de la târg sau primit de la diavol. cereale. Când stau în caså. majoritatea spiritelor domestice sunt ob¡inute prin clocirea de cåtre viitorul proprietar. Ucrainenii spun cå se întâlne¿te un coco¿. provoacå co¿mare etc. To¡i slavii cred cå un coco¿ båtrân se poate transforma foarte probabil într-o fiin¡å demonicå. Foarte asemånåtor cu aitvaras este ¿i estonul puuk (tont. Referitor la caracterul demonic al coco¿ului existå numeroase reprezentåri. 143-144). (Mifologiceskij slovar’. Ionescu. Sârbii spun cå un astfel de coco¿ este zmeu. Provenien¡a satanicå este subliniatå încå o datå. spiridu¿ –. bogå¡ie în casa celui la care s-a stabilit. considerându-se cå pasårea a fåcut acest . El este primul care cântå la miezul nop¡ii. 55). lapte etc. Alte înfå¡i¿åri: ¿arpe de foc. Dacå plåcerea nu-i este satisfåcutå. Dupå încheierea perioadei de incuba¡ie. kratt. din ou va ie¿i o fåpturå care are înfå¡i¿are de: a) pui de gåinå (ceh. liderc. 3). slovaci –rarašek. cå în asemenea ¿erpi de foc – spirite domestice – se transformå ¿i oamenii mor¡i fårå împårtå¿anie. Sub forma unei påsåri råpitoare (¿oim. 5. c) Ob¡inut pe aceea¿i cale – prin clocirea unui ou (de cele mai multe ori de la o puicå neagrå). letonul puke (Mifologiceskij s l o v a r ’. Funk & Wagnalls). luminå în sac etc. 445). Este cunoscut ¿i ru¿ilor (Cerepanova. cu reflexe diverse. La lituanieni aitvaras apare ca o parå de foc. Pentru a-l servi pe ståpân. ognenîi zmei etc. la sloveni – rarašek (Ionescu. Coco¿ul care a tråit 3. care le ¡ine la subsuoarå mai multe zile. specifice tuturor personajelor mitologice care ac¡ioneazå în perimetrul locuin¡ei umane: împlete¿te coamele cailor. acest personaj are înfå¡i¿area unui dråcu¿or. Din el va ie¿i o fåpturå demonicå (chovane¡. pentru a se bate cu halele personificarea furtunii. 48). pe lângå cele men¡ionate mai sus. acolo î¿i laså trupul. pui de gåinå. Este întâlnit la polonezi – skrzat. la cehi – škřitek. care poate lua înfå¡i¿area unei dâre de foc.). apar sub forma unui coco¿. luând în schimb sufletul posesorului. Când se apropie un nor de furtunå el se ascunde sub prag. Doar cu mare greutate se poate scåpa de el (dacå este omorât. numit carik. de el se teme ¿i diavolul. Când va fi mare. aduce bani. Ob¡inut prin acela¿i procedeu. ¥n credin¡ele mai multor popoare. Este înzestrat ¿i cu alte func¡ii. cf. sufletul lui urcând pe cer. omule¡. timp de 9 zile. 7 sau chiar 9 ani va face un ou mic.

nota de nefiresc. Al¡ii taie numai peni¡ele din vârful capului ¿i-o laså. Dacå în timpul zilei cântatul coco¿ilor este firesc pentru toate påsårile. ca så prindå putere“ (Niculi¡å-Voronca.). nu se apropie nici un fapt de caså. cu gura în jos. uneori. Natura diabolicå este reflectatå ¿i în ac¡iunile sale: îl sluje¿te pe ståpân. dar prime¿te în schimb un suflet de om. 500). marcajul sacru se realiza la nivel cromatic: „Gåinå neagrå ¿i coco¿ negru e tare bine så ¡ii la caså. 431). ~ C â n t a t u l c o c o ¿ i l o r Fie cå este condi¡ionat malefic sau benefic. de vine cu coada. trebuie så se culce cu el ¿i alte plåceri så-i facå“ (idem). îi tai coada. „pårintele adoptiv“ trebuia så spunå înceti¿or. fårå så le strice“ (Niculi¡å-Voronca. 434). noaptea cântå numai cei ale¿i (este vorba de „tonul“ pe care îl då coco¿ul considerat nåzdråvan): „Coco¿ din oul cel dintâi de puicu¡å de ai. deci de sacralizare. altfel va avea numai nenorociri. îi då så månânce cir de måmåligå ¿i alte cele. 500) etc. Atunci så iei gåina ¿i s-o måsori de la fereastrå la prag ¿i de vine cu capul la prag. în mijlocul casei. Cu acelea¿i atribu¡ii ¿i aceea¿i origine este întâlnit la ru¿i ¿i la ucraineni – nechoro¿i. credin¡ele referitoare la el sunt diferite: „Coco¿ul care cântå noaptea devreme în poiatå este semn cå . cåci de acea caså diavolul nu se apropie. 1916. Poate fi påstrat în vase. dar dacå-i tai capul nu-l månânci. cântatul coco¿ilor (sau al gåinii ce cântå coco¿e¿te) este circumscris unei consacråri temporare.. ¿i fug farmecele ¿i orice fapt ca ¿i de câine ¿i mâ¡å neagrå“ (idem. 81). Descrierea de mai jos se potrive¿te foarte bine ¿i pentru kobold-ul din credin¡ele germane: „Cine are pe dracul în caså îl ¡ine în pod sau într-o cåmarå deosebitå.. darå mai cu seamå îi place tare laptele. în sticle ¿i eliberat numai când este nevoie de el. iar în Duminica mare oamenii care încercau ob¡inerea lui mergeau cu el la bisericå. decât råstoarnå toate oalele ¿i toate blidele de pe poli¡å. 290). hovane¡. se aruncå“ (Niculi¡å-Voronca. oul trebuie clocit înainte de Pa¿te. godovane¡ (Orlov. Numai cât sårat så nu-i deie(.COCOª 60 ou în urma unei legåturi cu diavolul (Pamfile-1. 466). A¿a. svoi. de trei ori: „ªi al meu a înviat!“La scurt timp. va fi vreo boalå mare sau vreo nenorocire. Când poate cå uitå într-o zi så-i dea de mâncat. va muri cineva din familie sau ai vreo pagubå. „dacå ståpânul este o femeie. spiridu¿ul ie¿ea din ou. cå sunt fåpturi trimise cu Necuratul. este mai evidentå. nu-i bine. un coco¿ tråie¿te 12 ani ¿i încå cu såmân¡å de cânepå så-l hråne¿ti. Pentru gåini. Alteori. 435). o poate avea ¿i pe aceea a unui coco¿ (Mu¿lea-Bârlea. îi tai capul. Atunci când preotul spunea: „Cristos a înviat!“. 1916. nu face nimic altå. pe lângå aceastå înfå¡i¿are. Orlov. ¥n ceea ce prive¿te cântatul nocturn al coco¿ului. 81. vreo vitå are så piarå. La români. Ca ¿i la români (Pamfile-1. Nici pentru coco¿i consacrarea nu era înnåscutå ¿i permanentå. cântatul constituind pentru gospodar un semn din lumea cealaltå: „ Gåina când cântå la caså. cåci ei våd totul.

så-l ¡ii la caså. Necuratul ¿i toate relele ies ¿i pânå ce cântå coco¿ul umblå. Coco¿ul se repede la porumb: inelul cade. De cum sfin¡e¿te soarele. când nu pot gåsi cadavrul unui înecat iau o barcå în care pun un coco¿ ¿i se plimbå pe apa în care s-a înecat cel ce este cåutat. Dar pânå la cântatul coco¿ilor e mare groazå atunci necurå¡eniile umblå. cå se înmul¡esc vârcolacii ¿i månâncå luna ¿i soarele“ (Ciau¿anu. „Dar nu cântå fiecare coco¿ la ceasul când trebuie. cåci e curat pe tot påmântul. dupå ce a cântat coco¿ul. ea nefiind decât un simplu instrument manipulat de divinitate prin intermediarii ei: „Coco¿ul cântå la miezul nop¡ii fiindcå vine îngerul ¿i-l gâdilå la aripa dreaptå. cå cum va cânta el. 352). spuindu-i cå toacå în cer“ (Ciau¿anu. Dumnezeu a¿a a dat. atribuindu-i-se func¡ia de purificator al teritoriilor aflate pânå mai înainte în posesia maleficului: „Coco¿ul e mare pazå de la Dumnezeu. Ciau¿anu. al sacrului malefic: „Când ajunge la vârsta de 3 ani. se rostogole¿te ¿i apucå spre una dintre fetele ce stau roatå împrejurul gråmezii. De aceea nu e bine så ¡ii coco¿ul pânå la 3 ani. Dar aceastå påstrare nu trebuia så depå¿eascå anumite limite. caz în care putem vorbi de o consacrare permanentå: „Norvegienii. → spiridu¿ . el cântå de a treia zi dupå ce a ie¿it din ou. cåci cântå în tot ceasul coco¿ul. 352). Pe acela e bine så-l însemni. De casa unde e coco¿ nu se apropie nici o necurå¡enie. Pasårea putea fi de folos ¿i în regim diurn. fetele cautå så afle dacå se vor mårita în cursul anului ce începe. toatå necurå¡enia så piarå ¿i så nu mai aibå putere asupra omului. 437). el ¿tie“ (Niculi¡å-Voronca. 352). nu trebuia så degenereze într-un exces. Demonizat sau nu. ¥n tot satul numai unul este a¿a nåzdråvan ¿i apoi cântå ceilal¡i dupå dânsul. 353). Se crede ¿i se spune cå îndatå ce barca a ajuns în locul în care se aflå le¿ul înecatului.61 COCOª sunt tâlhari în sat. atunci pot face orice omului. La fel. ¥n zilele Cråciunului. ru¿ii atribuie coco¿ului puterea miraculoaså de a ghici. 433). Uneori. Noaptea. Acel coco¿ de mic se cunoa¿te. sunt ceasurile lor. coco¿ul face un ou mititel ¿i îndatå ce-l face. coco¿ul se bucurå în mitologie de un mare prestigiu mai ales din cauza activizårii lui nocturne. coco¿ul începe så cucurigeascå“ (Ciau¿anu. cå e tare bun“ (Niculi¡å-Voronca. ca så nu-l tai. Ziua diavolul de aceea nu umblå. îi amor¡e¿te Necuratul glasul“ (Niculi¡å-Voronca. Apoi bagå un coco¿ în odaia în care s-a fåcut gråmåjoara. iese din el un vârcolac. ¥n ceasurile cele grele de noapte ¿i când e drept miezul nop¡ii. nici coco¿ul nu poate så cânte. stârnirea påsårii se fåcea „de sus“. po¡i merge oriunde ¿i n-ai de ce så te mai temi. Fac o gråmåjoarå de boabe ¿i în vârful ei pun un inel. Fata spre care o apucå inelul se crede cå se måritå în cursul anului ce vine“ (acest procedeu divinator era råspândit ¿i în antichitate. 433). deoarece excesul este pus inevitabil sub semnul demonicului.

Dacå ace¿tia erau mici. suit într-un copac. de la arat. De asemenea. amintim colinda colacului. de diminea¡å. Practici similare sunt întâlnite în obiceiurile române¿ti. Anului Nou. 36). Condi¡ionarea temporalå este deosebit de strictå ¿i se referå ¿i la intervale de timp din cadrul opozi¡iei zi/noapte. fåcut special pentru aceasta (Strahov. dupå ce cântå coco¿ii.COLAC 62 COLAC Un alt spa¡iu sacralizat este ¿i colacul. måcinat. a revenirii la via¡å cu for¡e noi. adicå deasupra locului unde sunt îngropate apar ni¿te flåcåri ro¿ietice. spune în gând: „Cum este sfântul soare de lucios/A¿a så fie copiii mei de frumo¿i!“ (Marian-2. 27). Se marcheazå astfel momentul când mireasa ridicå colacul spre soare ¿i uitându-se la el. 1994. timp de 9 zile. pânå la coptul colacului ¿i oferirea lui colindåtorilor (Comånici. se mai spune cå mireasa. se treceau printr-un colac de grâu ¿i se ridica pânå-n grindå (Evseev-2. a douå zi de Cråciun este numitå Ziua mo¿ilor sau Ziua mo¿ului. dacå comoara are mai multå aramå. dacå vrea så-i fie via¡a veselå. un colac ¿i. semånat. så râdå spre mire prin colacul de nuntå (Avram. care ilustra de fapt mitul na¿terii colacului (în varianta povestea cânepei). la Sf. pânå cåtre ziuå ¿i ziua pânå la amiazå. 309).. treierat. 1994. 29). comorile ard. Acesta este a¿ezat pe lopata cu care se introduce pâinea în cuptor. copiii la moa¿å. 116-117). este de a¿teptat ca apropierea de acesta . adicå de la amiazå ¿i pânå la miezul nop¡ii. la Pa¿ti. practicantul se uita prin el (Vinogradova-Tolstaia-1. cuprinzând toate etapele muncilor agricole. pentru ca aceasta så le facå unele uråri de bine ¿i sånåtate. În Oltenia. ¥n strânså legåturå cu puterea apotropaicå pe care o poseda colacul. galbenå. ªi maghiarii fåceau un colac uria¿. din fåinå adunatå de la 9 gospodårii. 195). Comorile necurate sau banii råi ard în cealaltå jumåtate de zi ¿i de noapte. Gheorghe ori de Sânziene“ (Olinescu. dacå e aur(. 179). 1916. 24). când diavolul ¿i toate duhurile necurate nu au nici o putere pe lume. prin el erau trecu¡i copiii bolnavi (Dömötör. Vila – duhul aerului la sârbi – putea så fie våzutå dacå se cocea. DUHURI ALE COMORII „O datå pe an. eviden¡iind cu rigurozitate momentele în care pot fi våzute comorile: „Comorile curate sau banii cei buni ard dupå miezul nop¡ii.) Comorile nu ard – nu «joacå» – totdeauna. Femeile tinere duc în aceastå zi. adus pânå la gura sobei ¿i „trecut“ printr-un colac. fiind în puterea Necuratului cu totul“ (Pamfile-2. secerat. Fiind o manifestare a sacrului. Când era gata. de Låsatul secului. Semantica celei de-a doua na¿teri. COMOARÅ. la un anumit timp. ci numai la zile mari: în ajunul Cråciunului. se observå ¿i în actul magic siberian de „coacere“ a copilului bolnav de rahitism. 124).. 1995.

cu oala sau ulcica în care e îngropatå în fundul påmântului. så fie båiat ori fatå. II. ele pot fi personificåri ale dårniciei stråmo¿ilor. lovindu-l peste cap. såparea comorii impunea. precum ¿i insisten¡a cu care este hotårât så ac¡ioneze îl apropie foarte mult de fabulatele referitoare la agresiunea diavolului: „Dracul sau ¿tima. atunci o ursea. astfel cå-i trece tot dorul de a o såpa“ (Marian. indicatå expres de acest spirit al comorii(duh al casei – stråmo¿ protector) în varianta terifiantå a stafiei. vârcolacii). ¥n func¡ie de explica¡iile ce se dau originii comorilor. a ursirii: „ªi când îngropa comoara. varietatea metamorfozelor. apårând deci în postura spiritelor protectoare ale casei. o trage cu cåldarea. ca så nu poatå da de dânsa sau. Cå se duceau oamenii. ¥n acest sens poate fi în¡eleaså apari¡ia unor spirite protectoare ale comorilor. Chiar dacå i se cuvenea de drept. aducåtoare de bogå¡ii. Pentru cå mo¿tenirea era transmiså unei persoane anume. 1994. adevåra¡i gardieni care le påzesc de curiozitatea ¿i de låcomia oamenilor neini¡ia¡i. cum vede cå se apropie vreun om de comoara ce-o påze¿te cu scop ca s-o dezgroape. prefåcându-se în chipurile aråtate mai sus (câine. ori så fie neam.63 COMOARÅ så se facå dificil. Zadarnicå le-a fost înså truda. adicå îi spunea cå atunci så joace. De ce såpau. de asemenea. numai acela poate s-o sape ¿i s-o ia. respectarea unui întreg ritual din momentul în care legatarul intra în posesia mo¿tenirii cuvenite.. ori cine vrea så o gåseascå“ (Pamfile-2. ¥n acela¿i timp. 285). cå zicea s-o gåseascå dupå atâ¡ia ¿i atâ¡ia ani. drac. ele constituiau ¿i o modalitare sui-generis de mo¿tenire. så o gåseascå cui i-a fi dat. A¿a cum se poate vedea din povestirea de mai jos. cå mai ales se ursea så se gåseascå din neamuri. fåceau såpåturi în locurile unde zåreau focurile ¿i ajungeau chiar de loveau cu hârle¡ul de ceaunul care sunå dedesubt. tot în calitate de lari. Dar nu puteau så-l scoatå nicidecum. personajele malefice deosebit de active. pisicå. trimiså urma¿ilor pe cale ocolitå.). ªi a¿a o ursea. de aceea ceaunul se låsa tot mai jos ¿i niciodatå nu puteau så-l dea afarå“ (Pamfile-2. dacå nu o låsa la noroc. så o gåseascå cutare sau cutare. ¥n calitate de instrumente punitive. probabil din cauza nesocotirii voin¡ei posesorilor de cåtre urma¿ii direc¡i. dacå era acum continuatå. Câ¡i nu s-au încercat cu lucrul åsta. dar cu ispravå nu. când va fi ori o rudå. Sunt situa¡ii în care precizarea portretului fizic ¿i dinamic al demonului comorii este fåcutå în direc¡ia identitå¡ii spirit al comorii = diavol. 8-9). Comoara se ursea a¿a. fel ¿i chip. 1916. gåinå etc. 12-13). îl bagå în toate boalele ¿i-l alungå în toate pår¡ile. peste gurå etc. ori un nepot. Mai vechea impietate. caracterizate constant de schimbarea înfå¡i¿arii sunt dracul ¿i vråjitoarele (mai rar strigoii. ªi numai dacå în tot timpul . putea duce la pierderea dreptului de proprietate: „Numai cel sortit s-o aibå. coco¿. apare ideea predestinårii. pe prim plan trec actele malefice pe care le pot produce: „Dar ferit-a sfântul så po¡i pune mâna pe comorile istea! Te-ai alege cu vreo pocealå. De¿i metamorfoza este o tråsåturå obi¿nuitå a lumii supranaturale. så fie om mare ori båtrân.

este frecvent întâlnit în povestirile supersti¡ioase). se dovedea cå. 1916. îi aråta såcule¡ele. ¿i te cheamå ¿i-¡i aratå unde e. conform cåreia spiritul comorii ar fi o ipostazå a duhului casei. ca ¿i cum ar umbla ni¿te care. valoroase etc. în cele din urmå. 117). comoara fuge de hodoroge¿te ¿i face zgomot. ¥ntâlnim aceastå reprezentare ¿i în legåturå cu spiritele comorilor: „Se întâmplå de vede comoara unul. ori. prin care se crea nefiresc un dezechilibru în cadrul colectivitå¡ii. Uneori posesorul afla de comoarå în vis: „Norocul comorilor se aratå în vis cui îi este dat så le sape. el î¡i aratå în haine albe. Sunt înså cazuri când comoara nu este decât o variantå aparte a norocului personificat ce i se oferå fiecåruia. Se strâmbå la om. cui nu-i e dåruitå. în loc de bani va afla cårbuni“ (Pamfile-2. 10). avea în mânå un såcule¡ de bani. Evident. ªi tot în sprijinul ipotezei noastre. de multe ori oamenii încercau så for¡eze „mâna“ spiritului comorii. vine el la tine ¿i-¡i cere semn ¿i pune în locul unde e comoara“ (Pamfile-2. dar ori o vede de departe ¿i nu o poate gåsi. precum ¿i procesul opus – tot felul de „necurå¡enii“ se transformå în obiecte pre¡ioase. motivul transformårii în cårbuni a banilor. ¿i atunci ¿tie de bunå seamå cå e comoarå“ (Pamfile-2. aducem un alt exemplu. scaunele ¿i grinzile de la caså. atât de asemånåtoare cu pactul încheiat cu diavolul: .COMOARÅ 64 dezgropårii se fere¿te de a scoate vreo vorbå. însu¿indu-¿i un bun ce nu le apar¡inea. cu acesta nu era de glumit: „Cum se duceau. dar de våzut nu vede nimica. 1916. 53). ¥n cazul în care comoara i se cuvenea de drept alesului. fårå så i-l dea. dar. ªi când vezi cå joacå. 17. a „for¡årii“ acestuia în sensul luårii la cuno¿tin¡å de ursita fastå). fårå så spuie cine e Ion“(Pamfile-2. cå altmintrelea orbe¿te“ (Olinescu. face sfe¿tanie ¿i tot hodoroge¿te. så nu acopere locul. când va merge så sape. atunci o po¡i scoate oricând. noaptea. abunden¡a neobi¿nuitå erau mårci caracteristice ale excesului. Comorile erau un mijloc atipic de îmbogå¡ire. dacå vrea så o scoatå. Dar surplusul. Dacå unul ca acela spune visul såu ¿i altuia. am mai întâlnit aceastå temå a „urmåririi“ omului de cåtre noroc. aude trosnind mesele. a obiectelor de aur. 1916. îngerul: „Dacå ¡i-e dat de la Dumnezeu. ¿i dacå comoara e bunå ¿i ai pus semn unde ai våzut cå joacå. ¿i dacå nu vrei så te duci. De aceea au apårut reprezentårile legate de jertfele ce trebuia så fie aduse pentru a intra în posesia comorii. venea la ei o aråtare de om cu fes ro¿ în cap. Iar dupå ce-a scos-o. Cå de multe ori aude omul hodorogind în tindå. prin zgomotele variate care se aud. de se zice cå se aratå omul ål alb. cå comoara bunå o påze¿te îngerul. care nu era privit cu ochi buni în societå¡ile tradi¡ionale. cå banii nu sunt ai tåi!» «Påi ai cui sunt?» «Sunt ai lui Ion!» råspundea ål cu fes ro¿u ¿i pierea p-aci-ncolo. 1916. Un predicat specific demonilor protectori ai locuin¡ei este tulburarea lini¿tei în caså. 66. apare în calitate de duh al comorii omul cel alb. îi da cu «sic» ¿i-i zicea: «Fugi må.

grecii. strånutul. Tot a¿a. dacå cere suflet de om. 1980. în urma unei . Deci. „¡i-a dat dracul o palmå“. se spune: „vorbe¿te cineva despre tine“. un purcel. Tot marcaj sacru era consideratå ¿i ¡iuitul urechilor. când cuiva îi ¡iuie urechile. este surprins de multe credin¡e: „Când strånu¡i e bine. Românii. se credea cå va cåsca des. Rolul de element de bazå în prognozarea unei ac¡iuni. ¿i nu le poate scoate pânå nu-i då un suflet: ori îi då o lighioanå – o gåinå. → duhuri ale casei. „a trecut dracul pe lângå tine“sau „e îngerul care sunå clopo¡elul ¿i-¡i då de ¿tire cå se apropie diavolul“ . astfel se spune : „cine strånutå de douå ori – e bine. 99). dar mai puternicå. hindu¿ii pocneau întotdeauna din degete. „Se crede cå dacå a strånutat cineva îndatå dupå ce a spus ceva. în care se realizeazå contactul între cele douå realitå¡i. I. usturoi. 220). care era aceastå marcå sacrå. Pentru cel aflat într-o astfel de situa¡ie. cine strånutå de trei ori – e semn råu“. de asemenea. ceva –ori îi då un om. zisele lui sunt adevårate ¿i se vor împlini“ (Gorovei. a vindecårii (mai ales dacå strånutul se realiza în timpul desfå¿urårii unor acte magice). Marcarea semioticå a strånutului este. ¿i ceea ce gânde¿ti atunci se va izbândi“. spaniolii. De exemplu. Numeroasele variante nu fac înså decât så confirme existen¡a unui principiu director. când cineva cåsca în prezen¡a lor. un câine. så-¿i facå imediat cruce la gurå. Consacrarea definitivå se realiza tot printr-o rupturå. De multe ori se spune cå în acest timp omul este vizitat de un duh sau cå acesta este un semn al prezen¡ei sacre. Despre o persoanå deocheatå. De asemenea. ca ¿i cåscatul. Så nu uitåm ¿i o altå interpretare ce se încadreazå. 15). ¿i zice cå al lui så fie“ (idem. crezând cå împiedicå astfel sufletul så iaså prin gura deschiså (Frazer. ie¿ire din timp.65 CONSACRARE „Unele comori sunt jurate pe câte un suflet. Båtrânele sunt convinse cå darul de a lecui îl au de la iele. sughi¡ul etc. mai brutalå decât precedenta. noroc. vâlva båii CONSACRARE Consacrarea se poate realiza nu numai la na¿tere. germanii spuneau: „Când cascå cineva. un element obi¿nuit pentru gândirea magicå. deci aflatå ¿i ea sub inciden¡a sacrului. de asemenea. se spunea cå în cazul deochiului oamenii se aprind la fa¡å ¿i au cålduri ori le ¡iuie urechile. în func¡ie de intensitatea diferitå a contactului realizat. sunt un semn evident al consacrårii temporare. Prin caracterul lor brusc. De altfel ea poate fi o caracteristicå temporarå sau permanentå a omului. când îi då peste groapa de unde vrea så scoatå comoara. cå så nu intre prin ea Necuratul în trup“. explica¡ia fenomenului era multiplå. ele marcheazå o rupturå temporalå. 1995. acestui tip de logicå: „Când strånu¡i de trei ori în ¿ir ¿i vârtos e semn cå vei face mare chef“. Ca så te aperi de el trebuie så-¡i faci de îndatå cruce la urechea aceea.

Concretizarea acestor puteri magice este surprinså în multe credin¡e: „Gåinå neagrå ¿i coco¿ negru e tare bine så ¡ii la caså. Dacå este vorba de o consacrare voluntarå. ¿i . 103). De este vreun om aproape când bea. nu se apropie nici un fapt de caså. Astfel. se spune despre oamenii lovi¡i de tråsnet cå sunt consacra¡i. 1995. coco¿ii negri ¿i cei care ies din cel dintâi ou fåcut de o puicå. Tot a¿a. de asemenea: „Cine a fost împu¿cat dinadins ori din gre¿ealå ¿i care are glon¡ul sau haliciul în el. så zicå Tatål nostru de trei ori ¿i så bea apå mai la vale. 434). cei care au våzut lumina zilei în luna martie. în care timp sufletul lor a fost purtat de acestea prin våzduh. ¿i så se uite neclintit în apå pânå ce va vedea un pe¿te. 1994. ele însele depozitare ale sacrului: „Curcubeul e om. el trage apa în cer de plouå. în contra mu¿cåturii lui ajutå chiar apa în care se mi¿cå el. påsårile care au cântat imediat ce au ie¿it din ou. sunt considera¡i coco¿i nåzdråvani cei sco¿i din ouå în noaptea Pa¿telui (moment de rupturå temporalå). så-l îngroape în påmânt ¿i så sådeascå usturoi pe el. cåci de acea caså diavolul nu se apropie. 66). cå sunt fåpturi trimise cu Necuratul. apoi nu numai cå câ¿tigå darul de a vorbi cu toate pe câte le-a fåcut Dumnezeu. 1992. Dacå månâncå såpåtorul de comori din acest usturoi copt. Românii spun. pentru cå în general locul atins de aceastå armå a cerului devine sacru (Eliade-2. de acela dracul nu se apropie“ (Gorovei. are så fie nåzdråvan“ (idem). trebuie så-i taie capul cu o monedå de argint. ªi care femeie îngreunatå va merge în genunchi pânå unde bea apå curcubeul. nemijlocit înainte de ziua Sf. ci poate chiar auzi cum cre¿te iarba. Såpåtorul de comori trebuie înså ca så vadå un ¿arpe alb. ca så prindå putere“ (Niculi¡å-Voronca. În multe mituri eroinele råmân însårcinate fiind lovite sau atinse de fulger (cum este cazul împåratului mitic chinez Huan-di. se face o lunå båiat ¿i o lunå fatå. Voluntar sau nu. 31). Curcubeul bea apå prin inel. 1916. Evseev-1. Ele pot fi recunoscute chiar de la na¿tere. cåci ei våd totul. copilul acela ce-l va face are så fie o lunå fatå ¿i o lunå båiat ¿i are så ¿tie tot ce-i pe lume. atunci acel om e o lunå bårbat ¿i o lunå femeie ¿i cunoa¿te orice în stele“ (Niculi¡å-Voronca. El câ¿tigå prin aceasta ¿i puterea de a såpa comori observate“ (Pamfile-2. ªi animalele pot fi consacrate. deci de o ini¡iere con¿tientå. consacrarea se realiza prin intermediul unor elemente naturale. 868). precum ¿i coco¿ii ob¡inu¡i din ouåle cu douå gålbenu¿uri: „ Coco¿ din oul cel dintâi de puicu¡å de ai. A¿a un coco¿ tråie¿te 12 ani ¿i încå cu såmân¡å de cânepå så-l hråne¿ti. lângå un iaz sau o apå curgåtoare. Gheorghe pe pântece. 68). „Så se punå în ziua de Sf. îl trage ¿i-l sloboade de celålalt capåt. iar ele au fost învå¡ate så lecuiascå.CONSACRARE 66 boli grele. Gheorghe. ritualul prin care erau dobândite puterile magice era destul de complex: „Cine merge cålare pe porc unde bea curcubeul apå ¿i se då de trei ori peste cap.

så-l puie ¿i sub prag. 148). cer ajutorul oamenilor me¿teri. le calcå ¿i oul cel påråsit e al lui. ¥n Mihalcea se spune cå dupå ce a fost clocit 9 zile subsuoarå. se descul¡å. iese din el dracul“ (Niculi¡å-Voronca. dar trecându-le vremea ¿i statornicindu-se în satul lor. ¥l pune în pene în oalå ¿i-l ¡ine. protectori recunoscu¡i ai gospodåriei. ªi câinii. „ Coco¿ul care cântå noaptea devreme în poiatå. deochi CONTRASOLOMONAR „Uneori. trebuia så facå ¿i ei parte din aceastå categorie de gardieni supranaturali: „ Câinii erau de cei dintâi la cå¡ea. acela nu e bine de ¡inut în caså. darå nu sårat (. pune jos încål¡åmintele cu talpa în sus ¿i „stå mare“– stå în picioare – pe ele. så mai steie 9 zile. de o consacrare n e g a t i v å : animalele sau påsårile înzestrate cu aceste puteri supranaturale le foloseau nu în favoarea oamenilor. de aceea astfel de câini nu tråiesc mult.. så nu vorbeascå cu nimenea. 437). Oul acela dacå îl cloce¿te cineva 9 zile subsuoarå. iese din el un copila¿ mic cât degetul. Atunci apoi înceteazå de a mai fi solomonar. nepieptånat så nu grijeascå de caså. Ace¿tia au fost ¿i ei pe vremuri solomonari. apoi î¿i întoarce . så nu månânce sårat. au råmas numai cu ¿tiin¡a ¿i în¡elepciunea solomonåreascå. Necuratul îi omoarå“ (idem. ca så alunge nåpasta de pe capul lor. nåzdråvani. ci împotriva lor. dar în schimb ¿tie ¿i cunoa¿te toate tainele solomonåriei. så nu spuie rugåciuni. da så-l arunci peste caså. 465). coco¿. Putem vorbi înså. Cunoscând astfel toate tainele solomonåritului.67 CONTRASOLOMONAR fug farmecele ¿i orice fapt ca ¿i de câine ¿i mâ¡å neagrå“. cå l-au cunoscut (pe moroi). atunci dracul e la dânsele. ci numai pânå îi ies anii. Atunci oamenii. ¿i a¿a ¿tie så le frângå puterea – îs mai tari decât solomonarii“ (Gherman. Un astfel de contrasolomonar când vede cå se apropie furtuna ¿i prin nori zåre¿te balaurul. → argint. Credin¡ele populare au surprins cu lux de amånunte procedeele prin care se fåcea consacrarea (executate atât de duhuri. Este vorba. Acela cine-l cloce¿te nespålat. ¿i apoi iese“ (idem). solomonarii se supårå din nimica toatå sau ascultå de sfaturi råuvoitoare ¿i pedepsesc prea aspru sate nevinovate pentru o vorbå rea a unuia. de caracterul demonic al acestor fiin¡e: „Oul cel mic ce-l ouå gåina la urmå se cheamå ou påråsit. de aceastå datå. dracul nu-¿i poate face mendrele lui.. 494). La casa unde sunt câini din aceia. 345-346). 435. pe lângå situa¡iile descrise mai sus. ei ¿tiu så le frângå puterea“ (Olinescu. „Poporul crede cå cel ce a învå¡at solomonåria ¿i astfel a devenit solomonar nu råmâne via¡a întreagå solomonar. nici de mâncat. ¿i necontenit trebuie så-i deie de lucru ¿i de mâncare. el ¿tie“ (idem.). cât ¿i de oameni – spirite auxiliare): „Noaptea când auzi gåinile cârâind în poiatå. este semn cå sunt tâlhari în sat.

dacå duhul este bun. de fapt. încålcarea interdic¡iei ducând la moartea imediatå a vinovatului sau la îmbolnåvirea lui. V. 284). Indienii tlinkit credeau cå cei ce au murit de moarte bunå se instalau în . DUHURI ALE COPACILOR La slavii de sud se credea cå fiecare copac avea duhul lui. scorburo¿i (la ru¿i./ Så te duci pe mun¡i pustii. Este vorba. I. germani. când doi copii se nasc în aceea¿i zi. 243). Siamezii aduceau ofrande copacilor înainte ca ace¿tia så fie tåia¡i. copilul va muri în curând (Frazer. copacul poate fi tåiat fårå nici un fel de problemå. ¥n alte situa¡ii. în care î¿i au låca¿ul sufletele stråmo¿ilor mor¡i. Simioane“. când era nevoie så se doboare un astfel de copac. 260-261). o popula¡ie bå¿tina¿å din sudul ¿i vestul Chinei. se tåia. La popula¡ia miao-kia.) este larg råspânditå. ¿i copacul va da un lemn „råu“. la intrarea în fiecare sat se aflå un arbore sfânt. În Filipine. ca jertfå. le împlântå în 4 pår¡i ale lumii fåcând semn în aer ¿i zice: „Trage-te în alte pår¡i. greci. 1992. Credin¡a în duhul arborelui våzut ca un spirit protector (apårutå. cu care nu era bine så clåde¿ti o caså (credin¡å întâlnitå ¿i la francezi. Se crede cå via¡a fiecåruia dintre copii este legatå de via¡a câte unuia dintre cei doi arbori Dacå arborele moare sau este doborât. ar pieri ¿i ei (Eliade-2. 122). care le hotårå¿te soarta (idem. Era interziså tåierea copacilor båtrâni. de un fel de înfrå¡ire. polonezi. capul unei gåini (Ciau¿anu. consubstan¡iere a omului cu stråmo¿ii protectori. În Africa. cu acesta face cruce asupra norilor ¿i spune: „Cu crucea te opresc. Românii cred cå fiecare arbore are duhul lui. Ciau¿anu. contrasolomonarul. oamenii sådesc doi arbori de acela¿i soi ¿i danseazå în jurul lor. Papua¿ii credeau cå dacå un anumit arbore s-ar întâmpla så fie tåiat. pe buturugå. Pe lângå interdic¡ia de a tåia copaci båtrâni. påduri etc. probabil./ Dacå e¿ti nor necurat. 1980. în care locuiau astfel de umbre. Pentru a îmbuna spiritele. de exemplu. În multe alte pår¡i în lume existå obiceiul sådirii unui arbore la na¿terea unui copil. în urma transformårii reprezentårilor privitoare la spiritele mor¡ilor – stråmo¿i protectori care locuiau în arbori. ia în mânå un fier. 243-244). malaiezieni. crezând cå nimfele – mamele copacilor – se puteau transforma în genii bune. Dacå duhul este råu. credin¡ele men¡ioneazå anumi¡i arbori. 1980. supu¿i cu deosebire interdic¡iilor. 232).COPAC 68 pålåria ¿i a¿a ¿i-o pune pe cap./ Dacå e¿ti curat/ Så vii!“ COPAC. ia 4 furcu¡e. Credin¡a în duhurile arborilor ca spirite protectoare a apårut la un alt nivel de evolu¡ie a mentalitå¡ilor. japonezi). ¿i locuitorii cred cå în el sålå¿luie¿te sufletul primului lor stråmo¿. 373). Se ofereau daruri arborelui. crezându-se cå orice våtåmare a lui ar aduce nenorociri asupra satului (Frazer. când vede cå vine grindina. subliniind legåtura neîntreruptå dintre genera¡ii. protectoare ale construc¡iilor ridicate din aceste lemne (Tylor. fiecare sat posedå arborele såu sfânt.

ci fiii unui Dumnezeu unic). de cele mai multe ori. 181). fåcând din fratele cel bun. nu se vedea decât o apå nemårginit de mare pe care umblau încoace ¿i încolo Dumnezeu ¿i cu dracul. de câte ori vorbea cu dânsul. unul dintre cei doi fra¡i are o naturå demonicå pregnantå (de aici împåcarea cu ideea mor¡ii unuia dintre ei. sufletele celor care mor de ciumå sau la marginea drumurilor. neavând o legåturå directå cu spa¡iul care le va deveni mai târziu mediu de via¡å. A¿a cum îi înfå¡i¿eazå multe mitologii. nici stele. ªi dracul îi zicea lui Dumnezeu. a¿a cå ajutorul pe care i-l då „neînsemnatul“ drac este de fapt esen¡ial: „Dumnezeu era mai cuminte ca diavolul. nici soare. când nu era încå nici påmânt. în diavol transformându-se Nefârtatul. având unele idei (de multe ori dracul este mai inventiv). el este de multe ori neajutorat. 243). preexisten¡i. în care credeau cå s-au transformat stråmo¿ii lor. Ei vorbeau despre ace¿ti arbori cu respect ¿i aveau grijå så nu fie tåia¡i sau ar¿i. nefire¿ti). I. I. dar nu avea a¿a putere ca . så gåseascå ie¿ire dintr-o situa¡ie datå sau. Asemånåtoare este ¿i credin¡a întâlnitå la chinezi. 242-243). în care cei doi fra¡i gemeni nu erau creatorii prin excelen¡å. cel pu¡in. COSMOGONIE POPULARÅ Specific cosmogoniei populare române¿ti este mitul celor doi creatori. Unele triburi australiene considerau sacri anumi¡i arbori. 59). så se descurce singur. Fârtate. dar incapabil. ¥ntrebarea pe care ne-o punem este care dintre cei doi creatori este purtåtorul demonismului? Cre¿tinismul a tran¿at foarte hotårât aceastå problemå. a¿a cum se vede din legendele care prezintå e¿uarea menirii lui creatoare. fiecare fiind însårcinat asfel cu crearea ¿i ståpânirea unui univers specific: „¥nainte de facerea lumii. Mitul gemenilor este ilustrat foarte bine de natura celor doi fra¡i creatori. cel pu¡in aducerea pe acela¿i plan a celor doi creatori (så nu uitåm miturile bogomilice. demiurgul ratat. 1980. ¥n continuare vom ilustra – dacå nu chiar inversarea raportului. 1928. Natura opuså a celor doi demiurgi (surprinså pânå ¿i de numele pe care le purtau – Fârtat/ Nefârtat) încå de la început este conturatå. În Coreea. ori cele ale femeilor care pier în patul de låuzie î¿i aleg totdeauna re¿edin¡a în arbori (Frazer. întruparea binelui originar. care trebuia så ia cu el în mormânt tot råul existen¡ei lor duale. Se poate observa numårul destul de mare al legendelor în care imaginea lui Dumnezeu este total diferitå de cea avansatå de cre¿tinism. iar Dumnezeu îi zicea dracului Nefârtate“ (Candrea. ca acum. 1980.69 COSMOGONIE POPULARÅ ramurile groase ale copacilor båtrâni (Ciau¿anu. Fârtatul – Dumnezeu –creatorul prin excelen¡å. Cele mai multe credin¡e explicå originea diverselor spirite malefice ca fiind sufletele mor¡ilor înainte de vreme. nici lunå. dupå care copacii care cresc pe morminte sunt identifica¡i cu sufletele celor råposa¡i (Frazer.

imaginea atotputerniciei recunoscute a lui Dumnezeu – de sorginte cre¿tinå) creeazå impresia unei nesincronizåri a activitå¡ii creatorilor. Pentru aceasta se preface bolnav. råmânându-i numai sub unghii. ce-i caracterizeazå de aceastå datå pe mai mul¡i eroi ai legendei. în momentul respectiv. Astfel. aducând ¿i lui Dumnezeu în gurå. nu se poate descurca fårå ajutorul broa¿tei. 181). ca så nu-¿i piarzå pre tovarå¿ul såu. broasca e fåcutå så coboare în adâncuri pentru a verifica existen¡a påmântului. Con¿tient de limitarea puterii de care dispune. la rândul ei. mai mult sau mai pu¡in våditå. utilizarea puterii instituitoare a cuvântului. obligându-l pe fratele mai puternic så facå singur scufundarea. ªi venind diavolul l-a întrebat: «Ce ¡i-e. pânå au ie¿it afarå. ¥n plus. ariciul ¿i albina –. apeleazå la vicle¿uguri. ¿i pentru aceasta are nevoie de un instrument-ajutor indispensabil. broasca. mor. ªi. albina – cea mai ¿ireatå. întâlnind de fapt o amplificare a structurii primare ce cuno¿tea doi creatori: scufundarea o realizeazå Nefârtatul sau broasca. spunându-i cå în fundul apei este mult. ¥n acest mit remarcåm ¿iretenia Fârtatului. în disperare de cauzå. Nefârtate. care. Dumnezeu a poruncit apelor så se . El nu ¿tie dacå påmântul poate fi gåsit sau nu. Dumnezeu. „ urzirea“. cu tot talentul lui. chiar 4 – Dumnezeu. Nefârtatul. care nu se poate descurca singur în nici unul dintre momentele esen¡iale ale actului demiurgic). el profitå de sprijinul nelimitat pe care i-l oferå fratele. Dumnezeu a chemat pe broascå ¿i i-a zis så se ducå în fundul apei ¿i så vadå dacå este påmânt. la oameni. care. modelarea påmântului o face Nefârtatul sau ariciul (¿i aici este de remarcat invidia manifestatå de acesta din urmå fa¡å de „atotputernicul“ pretins unic creator. Odatå. ¿tia „cå ariciul este ¿iret“. într-o pozi¡ie de subordonare: „Mai înainte de a fi fost påmântul. au pierdut tot din mâini. ¥n altå variantå a mitului cosmogonic. care. De aceea se vede ¿i azi. considerat a fi atotputernic ¿i atot¿tiutor. pentru a-¿i definitiva proiectele. departe de a prinde conturul familiar) ¡inu¡i la distan¡å. Marele câ¿tigåtor este Demiurgul. cu pre¡ul „colaborårii“ indirecte cu al¡i „creatori“ (¿i ei preexisten¡i – deoarece. era numai apå.» Atunci diavolul. Dumnezeu s-a fåcut bolnav. ¿i care ia forme variate. universul se afla încå sub apå. a¿a cum am spus. extensia. creatorii sunt în numår de 3. aflând care era metoda de a scåpa de surplusul de påmânt. Broasca a ascultat ce a zis Dumnezeu ¿i s-a dus în fundul apei ¿i a gåsit acolo påmânt.COSMOGONIE POPULARÅ 70 diavolul. îl påcåle¿te pe acesta. Fârtate?» Dumnezeu a råspuns: «Mi-e råu. su’ unghii negru“ (Hasdeu. au intrat în fundul mårilor ¿i au umplut mâinile de noroi. ¥mi trebuie påmânt. de care Creatorul. nu se putea debarasa. Suprapunerea unor mituri diferite (pågân ¿i cre¿tin – porunca de a se retrage adresatå apelor. mai eviden¡iem un alt aspect pe care îl cunoa¿te demonismul: aceea¿i ¿iretenie.

dar ariciul a råspuns cå nu ¿tie nimic. automul¡umirea lui Dumnezeu. ¿tiind cå ariciul este ¿iret. Un alt nivel la care se contureazå caracterul activ al Nefârtatului ¿i suficien¡a. toate putând fi subsumate unui singur predicat – personificare a co¿marului. pentru cå privirile lui stråbåteau toate întunecimile. ¥n alte mituri. pentru a nu men¡iona decât câteva dintre crea¡iile începute de diavol : „Dumnezeu fåcuse påmântul ¿i zâmbea mul¡umit de isprava lui. Dupå ce Dumnezeu a fåcut påmântul. zbâr… de dupå co¿ ¿i fuga la Dumnezeu. sugruma¡i în somn. La ini¡iativa dracului sunt fåcute soarele ¿i luna. fiind puså sub semnul unei duble erori: „Dumnezeu a gre¿it ¿i a fåcut påmântul prea mare ¿i. li se trimit vise înfrico¿åtoare. este cel al creårii unor elemente esen¡iale ale universului cunoscut aståzi. sunt chinui¡i de insomnie etc. ¿i cu Dumnezeu åsta. cåruia-i spune ce a zis ariciul. Ca de obicei. mit. ciupi¡i. cât. igienicå: så nu dormi pe partea stângå. nefiresc COªMAR Chinuirea victimelor de cåtre personajele mitologice nu are loc numai în afara spa¡iului ferit al locuin¡ei. 79). aceste torturi sunt explicate tot ca rezultat al încålcårii unor prescrip¡ii mai generale. Dumnezeu îndatå a fåcut mun¡i ¿i dealuri“(Fochi. care le tulburå somnul. lovi¡i. func¡ii malefice (duhuri ale casei. Oamenii sunt presa¡i.» Albina. ci s-a pitit dupå co¿ul bordeiului. cåruia-i spune ce i-a zis Dumnezeu. dezveli¡i. având. duhuri ale apei. plecând så întrebe pe arici. l-a gåsit într-un bordei. împiedicându-se la tot pasul. → dualism cosmogonic. pe spate. ac¡ioneazå o serie de duhuri. zice: «Bine. mai ales. Peste întreaga lume plutea încå bezna întunericului ¿i luminå încå nu era. Albina. zburåtorul. ne¿tiind ce så facå. Apele au ascultat porunca lui Dumnezeu ¿i s-au tras în låturi ¿i påmântul stå deasupra apelor mereu pânå la vremea de apoi. imaginea Demiurgului atotputernic ¿i atot¿tiutor este la fel de afectatå. Doamne. Dracul înså se tot plângea cå orbecåie ca orbul prin smârcuri ¿i viroage. de regulå. putea så meargå unde vroia El. Dumnezeu. vråjitori etc. Albina. a trimis la arici så-l întrebe“ (Fochi. crezând cå albina a plecat. i-a mai råmas o ¡âri¿oarå cu care nu ¿tia ce så facå ¿i a chemat pe albinå pe care a trimis-o la arici. moara etc. chiar ¿i în sufletul diavolului. –. Dracul înså tot bombånea nemul¡umit ¿i cârtea mereu.) –. pe unde cålcåm ¿i så putem deosebit ¿i noi o zi de alta?»“ (Olinescu. Ariciul. el mai puternic decât mine ¿i må întreabå tot pe mine ce så facå cu påmântul ce i-a mai råmas. nelini¿titoare.71 COªMAR retragå ¿i så iaså påmântul deasupra. noaptea. nu neapårat cu valoare strict ritualå. så facå ¿i el mun¡i ¿i dealuri. desigur. «De ce nu faci. casa. gemeni. så vedem ¿i eu ¿i toate vietå¡ile påmântului. luminå. 53). Chiar în caså. Ia. 79-80). n-a plecat îndatå. lângå prag . în sens larg.

). ci un demon specializat. zburåtor CRÅCIUN ¥n afarå de dimensiunea temporalå a Cråciunului – sårbåtoare pågânå ¿i cre¿tinå. Nu duhul casei. care vine cålare pe un cal alb. nu diavolul etc. simetricå. 246). ea a uitat numele copilului. Tot ca o variantå a acestui predicat poate fi consideratå ¿i predispozi¡ia personajelor mitologice pentru legåturi sexuale cu oamenii. Slavii cunosc chiar o personificare a co¿marului: mara. era cea cuprinså între 24 iunie ¿i 4 iulie) acum era momentul când duhurile rele bântuiau neståvilite. → insomnie. pe care l-a numit dupå bunul ei plac: Mara. trimit visele urâte. (Zabâlin. asemenea zburåtorului. care umblå de preferin¡å prin casele nelocuite. dacå acolo este agå¡atå o co¡ofanå moartå (Kracikovski. Mara – pentru cå este într-adevår o personificare a demonismului nocturn – îi preseazå în somn pe tineri.CRÅCIUN 72 etc. germ. ca nu cumva så-¿i fi fåcut acolo culcu¿ lucrul slab ¿i så visezi urât noaptea (Buturå. De altfel ¿i într-o caså care a stat goalå multå vreme nu se intra fårå slujbå. co¿marul era prilejuit de o încålcare a teritoriului. ¿chiop (Bråtulescu. tot ca o marcå a chinuirii omului sau a animalului îndrågit sau pedepsit de duh se remarcå prezen¡a ¿uvi¡elor de pår împletite. ¥n afarå de insomnia provocatå copiilor. nightmare. 118-119). Trebuia purificatå construc¡ia. engl. deoarece se credea cå în ea ¿i-ar fi putut face joc måiestrele sau lucrul slab. de incursiunea în spa¡iu demonic. altfel te poce¿te lucrul slab“. 203). grevatå pe momentul sacralizat al solsti¡iului de iarnå – cu precådere mitologiile popoarelor slave au dezvoltat imaginea concretå. O femeie era na¿a copilului nou-nåscut al vecinei sale. 175). 276-277). ¥n unele cazuri. danez mara. când întregul univers retråia clipele haosului priomordial). Mahr. A¿a . venit pe lume „special“ cu aceastå func¡ie: „ Mara s-a fåcut dintr-un om. 1992. cauchemar. (fr. Noua construc¡ie trebuia astfel så fie purificatå. ipostazierea maleficului ce caracteriza intervalul de timp cuprins între Cråciun ¿i Boboteazå – perioada celor douåsprezece zile (så nu uitåm cå o perioadå la fel de periculoaså. Când se întorcea acaså de la încheierea ceremoniei botezului. De ea nu scåpå nici animalele de pe lângå caså. care puteau tulbura lini¿tea noilor locuitori: „În caså nouå nu intri ¿i mai cu seamå nu dormi pânå ce nu s-a fåcut slujbå. Calul pe care ea l-a cålårit noaptea are pe piept semne låsate de picioarele acestei fiin¡e. Sporadic. 1990. întâlnitå la aproape toate tipurile de duhuri. De atunci sufletul acestui copil a început så umble prin lume ¿i så sperie copiii“ (Sannikova. . trebuia så fie luatå în posesie prin diferite ritualuri ce aveau ca scop izgonirea duhurilor „stråine“. a¿a cum se întâlnesc ¿i în povestirile despre duhurile casei. Ea nu va intra în grajd. norv. în credin¡ele române¿ti Cråciun este reprezentat de obicei ca un om båtrân. mare etc.

cå li-i fricå så nu se îmbolnåveascå de gålbånare“ (Gorovei. Pentru a trata pe cineva de gålbinare (am våzut cå icterul. se datora contaminårii cu obiecte ¿i substan¡e de culoare galbenå). se descântå de gålbinare ¿i se då de båut bolnavului într-un pahar de cearå. kraciun „colac“. fiind galbenå. ea putea fi întâlnitå. kraciune¡ „ziua Cråciunului“. dimensiunea. în virtutea principiului ambivalen¡ei (coincidentia oppositorum). maghiari Korocsony etc. Astfel. ciort „drac. de aceea¿ti culoare. fiind practic insesizabile în ansamblul ritului. bolnavul (de gålbinare) poartå la gât o såptåmânå un fir galben ¿i . cåci copilul ce se va na¿te va fi galben la fa¡å toatå via¡a“ (Candrea. Cråciun/Karaciun. cråciun „sårbåtoare. Cu toate acestea. firesc. diavol“ ) apare ca o divinitate a iernii ¿i a mor¡ii. Distingem în primul rând transferul ce se realiza de la un obiect la altul. evident. 297). Astfel. ale cårei reminiscen¡e sunt întâlnite ¿i la alte popoare (rom. 1944. numårul obiectelor putea varia în anumite cazuri. ¥n cazul în care se dore¿te evitarea oricårei confuzii în legåturå cu destina¡ia instrumentului magic utilizat. alt fir de måtase. se aplica. Dacå forma. în cinstea cåreia erau celebrate sårbåtori în preajma solsti¡iului de iarnå. la slavi se observå un întreg complex de practici ¿i reprezentåri ce atestå demonismul termenului. Tokarev.. Uneori în acest pahar de cearå se pune ¿i un galben“ (idem. 1995. 1957. 297). slovaci „denumirea sårbåtorii Cråciunului“. principiul similia similibus curantur: „Se leagå copilului mar¡i seara un fir de måtase neagrå în jurul gâtului. transferul se realiza prin înlocuire – elementul bolnav trebuia så ia calitå¡ile celui sånåtos (aici. culoarea era elementul care însuma expresiv cel mai bine tråsåtura sau trasåturile fundamentale ce decurgeau din logica magiei. karakongiolî. koliada. 1944. se leagå în jurul unei tufe de trandafiri din grådinå. „Femeia însårcinatå så nu umble cu cearå în sân. dacå ceara era consideratå un element periculos. pus în legåturå directå cu demiurgul nefast. contradictorii. Korociun (etimologic este apropiat de krt. culoarea ro¿ie): „¥n unele pår¡i. 101). de la un obiect la poten¡ialul bolnav prin intermediul culorii (era necesarå ¿i activizarea principiului contagiunii): „Unii oameni nu månâncå gålbånu¿. timp sacru CULOARE Culoarea reprezintå un criteriu de primå importan¡å în constituirea legilor similitudinii. pol. reprezentårile legate de elementele care participau nemijlocit la actul magic erau. care î¿i putea pune amprenta negativ pe exponen¡ii umani. colac“.73 CULOARE cum am mai spus. ¿i în practicile terapeutice: „Ceara. miercuri diminea¡å se schimbå aceste douå fire. → kallikanzaroi. kraciun. bulg. 105). mai ales în anumite momente încårcate de sacralitate. 297). „gålbinarea“. ¿i copilul trebuie så se vindece“ (Candrea.

Alteori. sfin¡ii trec prin poarta curcubeului din cer pe påmânt. bolnavul însu¿i ac¡iona asupra bolii. 1991-1992. curcubeul marcheazå hotarul dintre cele douå lumi. 224). simbolul curcubeului. mreana respectivå îndatå piere. 50. 22). 469). La unele popoare primitive. Legåtura sa cu cele douå lumi este explicatå ¿i în credin¡ele conform cårora curcubeul completeazå necesarul de apå din cer. aplecat . Petru deschide poarta cerului (idem). se vindecå de gålbinare“ (Marian. împårå¡ia lui Odin comunicå cu påmântul prin puntea curcubeului (Låzårescu. În unele legende române¿ti. Omul înså care s-a uitat în ochii ei. coborând pe påmânt ¿i sorbind apå din sursele terestre (la români Mu¿lea-Bârlea. Naga. considerat ca o punte magicå pe care se ajunge la låca¿ul zeilor (Chevalier-Gheerbrant. bea apå de pe un galben ¿i îl poartå la gât“ (Leon. el este înzestrat cu o serie de puteri supranaturale. În mitologia nordicå. Indienii sud-americani din bazinul Amazonului considerå cå ziua. care se impunea în cazul în care boala nu putea fi îndepårtatå prea u¿or. se vede un balaur. cu care acesta îi omora pe vråjitorii care doreau moartea oamenilor (Tylor. I. încât råmâneau tåcu¡i pânå când fenomenul dispårea complet de pe cer (Uliu. sub aspectul curcubeului. la khmerii din Cambodgia. 1994. noaptea apårând ca o gaurå neagrå în Calea Lactee (Tokarev. 22). Fiind un astfel de mesager. ¿arpele cu 7 capete. curcubeul era considerat ca o plaså. I. expulzând-o în elementul care-i era caracteristic (termenul comun ne plaseazå tot în plan cromatic): „Se zice cå dacå un om care are gålbinare va pune o mreanå într-un lighean de aramå cu apå ¿i se va uita drept în ochii ei. 329). ¿i dupå aceea devine atât de veninoaså. I. În Noua Zeelandå. ¥n exemplul de mai jos. 23). spre noul lor låca¿. pe lângå func¡ionarea principiilor enun¡ate. Finlandezii numesc curcubeul „arcul zeului Tiermes“. La ru¿i. nu mult dupå aceea. exista credin¡a cå fenomenul curcubeului este o razå de luminå ce cade pe påmânt când Sf. Peruvienii primitivi priveau cu atâta venera¡ie curcubeul. se credea cå drumul cåpeteniilor dispårute. CURCUBEU O altå reprezentare spa¡ialå sacrå este legatå de curcubeu. de dupå moarte.CURCUBEU 74 apoi îl schimbå cu un fir ro¿u. 137). actul magic se caracteriza printr-o complexitate deosebitå. uria¿å întinså de un spirit puternic ¿i råu pentru a le putea prinde sufletele (Uliu. La ¿vabi ¿i bavarezi. era. înså¿i apari¡ia sa. 133). 89-90). este acela¿i curcubeu (Uliu. la francezi. cåci atingându-se. Prin intermediul for¡ei privirii. 56). Sébillot. 1903. Estonii credeau cå arcele de curcubeu sunt capul unui bou uria¿. 150. dar ¿i contaminarea zonei din jur fiind manifeståri ale sacrului. II. îndatå se învenineazå. cå numaidecât trebuie så se îngroape în påmânt. ca så nu se atingå cineva cu mâna de dânsa. actul magic definitoriu este cel al privitului ritual. 244). este chiar mijlocul lumii (Brill.

1976. iar. îl trage ¿i-l sloboade de celålalt capåt. sârbi. Curcubeul bea apå prin inel. La finlandezi ¿i laponi. pentru ca el så plece ¿i ploaia så cadå abundent (idem). 1995. evident. el fiind interpretat ca o ipostaziere a diverselor fenomene meteorologice legate de aceasta este surprinså ¿i în o serie de credin¡e din Asia Centralå ¿i de Nord. fiind o lunå bårbat. iar Zeul tunetului. De aceea. 61). aborigenii din tribul Kaitish credeau cå fiul ploii – curcubeul – se a¿azå cu spatele spre cer ¿i. 20). Strânsa legåturå a curcubeului cu producerea ploii. 26). 488. Astfel. 154). se spune cå aceastå opera¡iune o pot face doar feti¡ele pânå la vârsta de ¿apte ani (Uliu. „pe curcubeu se scoboarå balaurii din cer så bea apa din iazuri“ (Chi¡imia. pe care o cålåresc 3 persoane. arca¿ neîntrecut. indieni (Vakarelski. La indienii shoshoni. Reprezentåri legate de aceastå credin¡å se întâlnesc ¿i la bulgari. Se spune. I. dacå o femeie care pânå atunci nåscuse doar fete bea apå din locul de unde „bea“ apå curcubeul. Fata nu ¿tia altå limbå decât italiene¿te. a doua fluturå o e¿arfå (fulgerul). Cu toate acestea. prima bate o tobå (tunetul). greci. „oamenii fug de apropierea curcubeului. ¥n unele cazuri. Tolstoi. el trage apa în cer de plouå. sau sub formå de ploaie – vara. fåcând ploaia så curgå ¿iroaie din gura ei (Uliu. ucraineni. alta femeie. îl cautå pentru a-l omorî. Particulele mici de ghea¡å îndepårtate prin frecare cad pe påmânt sub formå de ninsoare – iarna. 109). dacå vremea era secetoaså ¿i ploaia era. firmamentul era o cupolå giganticå de ghea¡å de care curcubeul – un ¿arpe uria¿ – se freacå cu spinarea. De este vreun om aproape când bea. sunt pur ¿i simplu fulgerele (de aici ¿i imaginea legatå de „såge¡ile de piatrå“=armele primitive). 868). cu respect filial. atunci acel om e o lunå bårbat ¿i o lunå femeie ¿i cunoa¿te orice în stele“ (Niculi¡å-Voronca. doritå. se spune cå orice curcubeu este o cåmilå mare. cu mare greu s-a gåsit un italian ¿i a în¡eles-o ¿i au trimis-o în ¡ara ei . germani.75 CURCUBEU într-un râu/lac pentru a se adåpa (Uliu. transformarea este accidentalå: „Curcubeul e om. se considerå cå duhul pådurilor sålå¿luie¿te prin copaci. transferul presupunea ¿i dobândirea unor calitå¡i deosebite: „O fatå spåla cåme¿ile la pârâu ¿i curcubeul a tras-o ¿i a slobozit-o tocmai de cea parte. 71) sau trece pe sub el (Sébillot. 19). dupå aceea va putea na¿te doar båie¡i (Tolstoi. de asemenea cå cine bea apå dintr-un loc cu curcubeul (Gorovei. Curcubeul reprezintå dâra såge¡ilor pe care le aruncå zeul. ei încercau så-l vråjeascå prin farmece pe fiul-curcubeu. În Australia Centralå. La români. îl sprijinå pe tatål såu pentru a nu cådea pe påmânt. În Boemia. în unele variante. La bulgari. 60). cåci opera¡ia ziså e legatå cu mare durere“ (Mu¿lea-Bârlea. iar cea de-a treia trage cåmila de cåpåstru. 1976. Modificårile produse în cazul trecerii pe sub sau prin curcubeu sunt variate: pe lângå schimbarea sexului. 110) î¿i poate schimba sexul.

se face o lunå båiat ¿i o lunå fatå. curcubeul. el a cåpåtat. se crede cå acelea¿i efecte se ob¡in ¿i dacå treci pe sub curcubeu (la francezi. practica magicå prin care era posibilå metamorfozarea cuno¿tea un adevårat ritual: „Cine merge cålare pe porc unde bea curcubeul apå. curcubeul este un ¿arpe piton. 22). Luat în grijå de oameni pe vremea când nu era decât un viermi¿or. Pentru a nu te contamina de sacralitate. Azim-zade. maghiari – Sébillot. 868). bulgarii cred cå acest fenomen atmosferic. trebuie så te dai ¿i peste cap – o datå sau de trei ori. 26). I. poate så-¿i piardå degetul sau mâna. 868). Se spune cå cel care aratå spre curcubeu poate fi lovit de tråsnet. 78). propor¡ii uria¿e. 60. 1976. La groenlandezi el era brâul lat ¿i policrom al hainei Marelui Zeu (Uliu. Tot nefast ¿i la inca¿i. 69). copilul acela ce-l va face are så fie o lunå fatå ¿i o lunå båiat ¿i are så ¿tie tot ce-i pe lume. Tot ca atribut al unui zeu sau personaj demonic este privit curcubeul ¿i în alte credin¡e: la galezii din antichitate. Dömötör. 61. Schimbarea sexului este înso¡itå ¿i de primirea unor puteri supranturale: „Cel ce-¿i schimbå sexul ar fi ¿i nåzdråvan“ (¿tiutor al viitorului). Mul¡i cred cå acest gest magic nu este suficient. Din când în când el se furi¿eazå pe firmament pentru a se îmbåia. dacå apare în momentul na¿terii acestuia (idem. 110. se spune cå nu este bine så arå¡i cu mâna sau cu degetul spre curcubeu. curcubeul este un ¿arpe ceresc. aceasta este o circumstan¡å favorabilå. o apå extrem de periculoaså pentru påmânteni. ªi care femeie îngreunatå va merge în genunchi pânå unde bea apå curcubeul så zicå Tatål nostru de trei ori ¿i så bea apå mai la vale. La slavi. Ru¿ii spun atunci când våd un curcubeu pe un cer însorit cå undeva se îneacå sau s-a înecat cineva. 20). 1976. Slovenii spun. ¿i se då de trei ori peste cap. la apari¡ia curcubeului ¿i a ploii cu soare. Alteori. 422). pe påmânt cade ploaia soarelui. ea este aducåtoare de moarte sau chiar ia min¡ile oamenilor (în particular pe ale nou-nåscutului. 228). Când î¿i råstoarnå apa din baie. . curcubeul era tronul zei¡ei Ceridwen. IV. o vråjitoare face unt (Tolstoi. sau se poate îmbolnåvi de ulcer (idem. cå se face o nuntå de ¡igani sau. ¥n alte cazuri. În strânså legåturå cu prezen¡a unui personaj mitologic. La triburile negrito semang. se zice chiar cå din acel copil va cre¿te un „om însemnat“(idem). pentru cå el pretindea så se hråneascå cu inimile lor (Chevalier-Gheerbrant. are så fie nåzdråvan“(Niculi¡å-Voronca. este brâul samovilelor (Tolstoi. care stå la unul dintre capetele arcelor. tot mâncând. dupå credin¡ele poloneze. Sârbii spun despre curcubeu cå el bea apå în principal din apropierea morilor ¿i de aceea nu e bine så te scalzi în acele locuri. Dar existå ¿i credin¡a conform cåruia dacå la na¿terea unui copil apare pe cer curcubeul. Oamenii au fost nevoi¡i så-l ucidå. curcubeul este privirea aruncatå spre cer de o zânå despletitå.CURCUBEU 76 (Niculi¡å-Voronca.

(Mu¿lea-Bârlea. Börlang Kang. pentru cå vedeau în apari¡ia sa semne ale prosperitå¡ii: predominan¡a culorii ro¿u semnifica un an bun pentru struguri. este de origine sinistrå – dacå-l arå¡i cu degetul. când apare pentru prima datå ¿i culorile lui sunt limpezi. pentru a-¿i u¿ura zborul. De aceea copiii nu erau låsa¡i så iaså din colibe sau din case când apårea curcubeul pe cer (Uliu. cår¡ile de vise sus¡in cå atunci când cineva viseazå cå a observat un curcubeu. Locul în care curcubeul atinge påmântul este marcat într-un fel sau altul: se spune cå acolo se aflå o comoarå (la francezi – Sébillot. Iris – personificarea curcubeului – a fost mai degrabå o zei¡å a vântului. a ploii. Marele ¿arpe (curcubeul) iese din ascunzi¿ pentru a se hråni. Exista credin¡a cå./ Ai culori ca brâul meu/ ªi bei apå din pâråu/ ªi må få pe min' flåcåu!/ ªi bei apå turburatå. curcubeul ar rezulta chiar din reflectarea razelor solare pe obiectele de aur de la picioarele lui. Românii cred cå primåvara. sau se usucå arborii (la francezi – Sébillot. I. acea persoanå va fi la grea cumpånå sau chiar va muri (Sébillot. cerul î¿i schimbå fa¡a ¿i apare un curcubeu. În Grecia anticå. 110). I. De fapt. se credea cå atunci când un stat este în pericol så piarå. anul va fi cu bel¿ug. 69). În evul mediu german. Dacå curcubeul va „cådea“ pe o caså. iar apari¡ia sa veste¿te boalå ¿i moarte. persoana respectivå va pierde sau va primi ceva. De asemenea. La fel. dacå din aceste vase se va . Dupå unele credin¡e. laså så le cadå (sau pierd pe drum) mici farfurioare sau discuri de aur. Se mai spune cå îngerii. care se urcå pe curcubeu spre cer. curcubeul. familia respectivå (sau numai unul dintre membrii ei) va suferi o nenorocire. cu 40 de ani înainte de sfâr¿itul lumii. 110) sau cå de unde bea el se gåure¿te piatra (la români – Mu¿lea-Bârlea. predominarea culorii albe indicå secetå. curcubeu. iar dedesubtul lui se aflå persoana respectivå. când el este visat. ¿i nefericita fiin¡å pe care o va întâlni va fi devoratå. depinzând de locul unde a fost våzut curcubeul. se credea cå. când predominå galbenul. 153). el poate aduce lepra (Chevalier-Gheerbrant. curcubeul reprezintå tam-tamul spiritului pådurii. I. se pare cå la început./ ªi må få pe mine fatå!“ªtiucå. La chinezi. dupå ploaie. 19). La triburile negrito andaman. la vest sau la est (Uliu. La unele triburi africane existå ¿i aståzi credin¡a cå. ¡åranii venerau curcubeul. La vietnamezi. a acelei verzi cå se va face mult grâu. I. nu se va mai aråta nici un curcubeu. 22).77 CURCUBEU Apari¡ia curcubeului poate trimite la diferite interpretåri: francezii spun cå el apare deasupra casei unei persoane decedate. 422). verdele dådea informa¡ii asupra recoltei de måsline pentru ulei. 17). 116). va fi mult porumb etc. 152). Aceastå credin¡å este reflectatå ¿i în folclorul copiilor:„Curcubeu. abunden¡a albului pronostica o recoltå bogatå în grâu (Uliu. ea fiind cea care încårca norii cu apå din lacuri ¿i râuri pentru ca ploaia så cadå din nou pe påmânt ¿i så ajute la bel¿ugul recoltelor.

curcubeul secundar ar fi o încercare nereu¿itå a Satanei de a-l întrece pe Dumnezeu. Sau: „Ca så scape de friguri. 531).Cu¡itul „cununat“ (care a stat în brâul mirelui sau în sânul miresei când s-au cununat la bisericå) are o importan¡å deosebitå în ritualul descântecelor. 1990. dupå acelea¿i semne se poate afla ¿i situa¡ia recoltei pe lumea cealaltå (Tolstoi./ De nouå popi cununat. 144). fiind menit (ursit sau sorocit) unei persoane sau unei . care se transformå în aur când cineva gåse¿te locul lor. Alteori. pune cu¡itul în cruci¿ pe oalå. cu secere de furat. mai slab. dacå cineva vinde un astfel de obiect. germani – Uliu. cu¡itul furat sau gåsit era valorizat pozitiv: „De ursit se face cu coaså de furat. se atinge cu el sau se face cruce cu el. ¿i nici în urmå nu se uitå. Cu¡itul este vråjit cu o incanta¡ie magicå. Pålåria sau pantoful uria¿ului con¡ine farfurioare din metale obi¿nuite. cu ace de furat. 64). nici la întors. El se învârte în jurul locului unde este localizatå boala. va fi pedepsit ¿i va råmâne mut pentru tot restul vie¡ii (Uliu. în calitate de element de prim rang în recuzita descântåtoarelor. 1976. se înfige în pâine caldå. ¥ntr-un descântec „de pus cu¡itul“ sunt activate circumstan¡ele consacrårii instrumentului magic: „Cu¡it alåmit. atunci så må prindå frigurile pe mine» “ (Gorovei. umple oala cu apå. Al¡ii spun cå aceste obiecte de aur s-ar gåsi într-o pålårie sau într-un pantof de uria¿. Unii ¡igani cred cå. 27). CUºIT Cu¡itul este întrebuin¡at în diverse descântece. Se pot întrebuin¡a ¿i douå cu¡ite încruci¿ate. Dimpotrivå. se afirma chiar cå. 25)./Cumpårat din ºarigrad“ (Gorovei. Dacå cineva simte numai împunsåturi de cu¡it (junghiuri) în întreg trupul. cu cu¡it de furat. prevestirea recoltei are aplicabilitate nu numai pe påmânt. românii spun: „Când Domnul vede cå trebuie ploaie multå. nu vorbe¿te nici la dus. acest lucru ajuta la vindecarea copiilor ¿i la alinarea durerilor facerii. 1990. considerându-le ca pe ni¿te sorburi prin care este aspiratå apa de sufletele celor ajun¿i în rai (idem). ¿i acesta. Astfel. ¥n alte cazuri.CUºIT 78 bea. Alte credin¡e leagå existen¡a acestor vase de aur de sacralizarea spa¡iului respectiv./ De nouå ¡igani alåmat. cå atunci e tare de leac“ (Niculi¡å-Voronca. Mai mult. cu o oalå nouå ¿i cu un cu¡it de gåsit./ De nouå oameni tåiat. aceluia „ i s-a pus cu¡itul“. se poate vedea deasupra celui dintâi“ (Papadima. bolnavul se duce duminicå diminea¡å la fântânå. 132). dacå în ziua de Rusalii cineva gåse¿te un capåt al curcubeului ¿i se urcå pe el. va deveni bogat ¿i nu va mai fi bolnav niciodatå (idem). De aici este posibil så vinå denumirea acestuia de „arcul diavolului“ (la arabi. 23). porunce¿te så se facå încå un curcubeu. Sârbii cred ¿i ei în existen¡a unui curcubeu dublu – unul care se sprijinå de påmânt. face trei cruci ¿i zice în gând: «Când påguba¿ul o mai pune mâna pe cu¡itul åsta. la inimå sau la cap. altul de cer.

. ca så se facå huit. 86). o trecere prin grådina ei ¿i a mea. så se ob¡inå protec¡ia sigurå. vin pânå aproape ¿i fug“ (Niculi¡å-Voronca. 150). Iatå în acest sens ¿i o mårturie din secolul al XV-lea: „¥n dosul casei am o grådinå. a scos iute cu¡itul ¿i l-a pus în påmânt ¿i pe loc câinii s-au lini¿tit“ (Niculi¡å-Voronca. Un om stråin a våzut. ¥ntr-o zi am våzut cå cineva croise. trai råu în caså ¿i s-au început ei a se mânca. este semn cå bolnavul nu se va vindeca. Cu¡itul este ¡inut înfipt atâta timp cât se dore¿te chinuirea du¿manului. „¥n groapå. vecina perverså pusese sub pragul du¿mancei sale «o påpu¿å de cearå lungå de-o palmå. Or. furioaså. M-am plâns vecinei. pun la picioare un fus. cu vârful afarå. ¿i zic: «De-o veni strigoiul de la råsårit. de parcå mi-ar fi stråpuns cineva pieptul cu douå såbii sau cu¡ite». pentru ca. „numai ce simt ni¿te dureri de burtå cumplite ¿i ni¿te junghiuri dinspre stânga spre dreapta. Obiectele utilizate în acest caz pot fi mai multe (våtrai.79 CUºIT opera¡ii. Dacå se dore¿te moartea acestuia. Se putea „întoarce“ ¿i ac¡iunea maleficå a umanului – vraja: „La povestitoare se mâncau tare câinii. drept så spun mai mult de pagubå decât de trecerea aceea(…) Vecina. în grindå. când sunt gata så toarne påmânt peste mort. de exemplu. Dupå ce se descântå „de junghi“. så se în¡epe în cu¡it. „Cu¡it dacå pui noaptea sub cap. Cu¡itul î¿i dezvåluia valen¡ele benefice ¿i dacå î¿i începea ac¡iunea de purificare dupå ce råul începuse så se manifeste: prin simpla înfigere în påmânt el putea opri grindina care se abåtuse asupra satului etc. cu¡itul putea oferi informa¡ii referitor la însånåto¿irea bolnavului. a plecat bodogånind ceva. 578). 1944. Dupå câteva zile. unde este låsat 3 zile. semin¡e ¿i oscioare» “ (Delumeau. dupå u¿å. nu fårå stricåciuni. cu¡itul care se folose¿te în descântec se înfige în påmânt dupå u¿å sau în altå parte. cu¡it ¿i måturå). într-un lemn de alun. 577. I. ¥n acest scop. Ciobanii î¿i înfig cu¡itul în propriul lor ciomag. prin poten¡area valorii fiecåruia. topor. iar toporul ¿i cu¡itul „taie“farmecele. e lipitå de grådina vecinei. Cu valoare de omen. nu se mai scoate. supårându-må un pic. . så se în¡epe-n fus»“ (Candrea. într-o broascå sau într-un om fåcut din påmânt etc. stråpunså din toate pår¡ile.) Mai erau acolo ¿i ni¿te såcule¡e cu fel de fel de gråun¡e. iar de-o veni de la apus. Cei care se tem cå pot fi victimele unor vråji pun noaptea sub cap un cu¡it cu vârful în afarå. Se spune cå måtura ¿i våtraiul „alungå“. aruncate så calce cei din caså. nu se pot apropia farmecele. 578). cu coastele stråbåtute de douå spelci chiar pe locul dinspre dreapta spre stânga ¿i dimpotrivå sim¡eam junghieturile acelea(. iar la cap un cu¡it sau dimpotrivå. dacå este ruginit când este scos. Apoi este înfipt în påmânt. au fost cålcat în ni¿te fapturi. cu¡itul se înfige în påmânt. într-un pui de gåinå viu..

¿i asupra lui se putea ac¡iona tot în acela¿i fel (este anihilat atât instrumentul. Omul a cerut un cu¡it ¿i un fir de usturoi ¿i-a vârât vârful cu¡itului prin usturoi. 581). obiecte magice. iar du¿manca ce-i fåcuse în ceasul acela a murit“ (idem. vråjitor . → metamorfozå. Pe loc a început a curge sânge din pat. îi fåcea alta pe ursitå. înfigându-l în scândura patului.CUºIT 80 ¥n cazul în care elementul demonic este materializat sub forma bolii. cât ¿i expeditorul): „Un om din Horodnic a mers la o fatå care era bolnavå de junghiuri.

cauzå a tuturor nenorocirilor. personificarea obiectelor. sloveni. slavi. ci „un prezeu. francezi. sârbi. români. a bolilor. Demonii. spunea cå au . din care se va ivi. întemeiate pe cultul stråmo¿ilor. cu pår ro¿u (la români. cårora li se atribuia tot ceea ce se petrecea în naturå. ale bolilor. arabi). asimilate mai târziu duhurilor. în religiile primitive. bulgari. imaginea asupra spiritelor s-a schimbat. De asemenea. Reprezentårile omului primitiv. a mor¡ii. sunt un rezultat al gândirii animiste. DEOCHI Deochiul poate fi provocat de oamenii care în pruncie „au fost întor¿i de la piept“ – alåptarea a fost întreruptå. 96). sloveni. din via¡å. negri (la români.D DEMON Demonii (gr. romani. cele care pun în centrul lor existen¡a ¿i caracteristicile acestor tipuri de spirite. daemon „spirit“) sunt spirite binevoitoare sau nefaste. germani. lituanieni). vorbind despre deochi. ucraineni. sa¿ii. pot deochea persoanele „însemnate“: oameni fårå un ochi. neevoluatå. lumea era populatå de o puzderie de fiin¡e supranaturale. slovaci. francezi. daimonion „for¡å divinå. greci. lituanieni. latentå. demon“. greci) sau persoanele cu sprâncenele îmbinate (la romani. neafectat de accep¡ia cre¿tinå) – erau reprezentarea generalå a arhetipului – nefiind nici zei. germani. suedezi. au fost asimila¡i de spiritele protectoare ale diferitelor regiuni). dupå care s-a reluat. a numenului. arabi). germani. spirite binevoitoare sau nefaste. Cu timpul. ale for¡elor malefice în general (când. lat. Credin¡a este råspânditå în întreaga arie sud-est europeanå – la români. mai ales a fenomenelor naturii. Potrivit concep¡iei animiste. spâni (la romani. reprezentårile mitologice au depå¿it stadiul animismului. întrupåri ale nenorocirilor. investirea lor cu atribute ale fiin¡ei umane a generat un sistem de reprezentåri. bulgari. maghiari). dar ¿i la greci. de obicei rele. prin conturarea existen¡ei demonilor. din dorin¡a omului de a-¿i explica fenomenele enigmatice din naturå. germani. treptat. daimon „divinitate“. ca o întruchipare superioarå. de obicei rele. de cele mai multe ori. poci¡i. cu ochi verzi sau alba¿tri (la români. ru¿i. nici antizei. Plinius cel Båtrân. sco¡ieni. aromâni. mai mult sau mai pu¡in binevoitoare. zeul“ (Otto. vor fi considera¡i. români. turci. duhuri. o formå inferioarå. Pânå la reprezentårile maniste de tip patronal. Demonii – mai precis daimonii (având un sens mai larg. Ca etapå a gândirii prereligioase.

Un alt personaj malefic. a pierdut ¿i el un ochi. Un zeu al mitologiei scandinave. De asemenea. sufletul lui Osiris s-a refugiat într-un ochi al lui Horus. 303). I. Perseu s-a apårat cu o pavåzå lustruitå ca o oglindå. era scoaså în public. I. 266). înså nimeni nu se putea uita la ea: se spunea cå ochii zei¡ei fåceau så se usuce fructele din pomi. 306). 220). La unele popoare ochii sunt. Ciau¿anu. 254). 154). ªi despre unii spanioli se spune cå aveau ochii a¿a de ageri. se spune cå dupå moarte. 223. Astfel. îi poate omorî pe oameni cu privirea (Vinogradova-Tolstaia-2. Puterea deosebitå concentratå în ochi este una dintre manifestårile cele mai pregnante ale sacrului. Omul asupra cåruia i-a cåzut privirea s-a pråbu¿it ca lovit de tråsnet (Tokarev. vasiliscul. privirii divinitå¡ilor. atunci påmântul se cutremurå tare (Brill. dar a dobândit capacitatea de a distinge invizibilul. 32). prin intrmediul cåreia monstrul a fost ¡intuit de propria sa imagine. de asemenea. pentru a scåpa de ea. ¿i-a desfåcut benti¡a care îi acoperea ochii. Una dintre cele ¿ase fiin¡e supranaturale ale indienilor nord-americani odjibwe. De aceea. chiar recipientul vie¡ii. strigoii ¿i persoanele nåscute cu „tichie“(cåi¡å) au „ochi råi“ ¿i prin urmare cel ce-i våd se deoache (Marian-1. Românii mai spun cå pitico¡ii. Tema mitologicå a privirii care ucide este atribuitå divinitå¡ilor (¿i despre Athena se men¡iona acest lucru – Evseev-1. al sufletului.DEOCHI 82 aceastå însu¿ire acei oameni care au câte douå pupile în fiecare ochi (Marian. Acest fluid magic poate fi periculos ¿i se poate manifesta la simpla privire a posesorului. I. al personalitå¡ii. Românii spun cå påmântul se cutremurå atunci când se uitå Dumnezeu în jos. Dacå el era cel våzut. I. 1880. 1991-1992. 306). mai mult. 1994. 1995-1. ie¿ind din apå pentru a se amesteca printre oameni. încât uitându-se fix la ferestrele unei case puteau så-i spargå geamurile (Ciau¿anu. 139). iar dacå se uitå drept. trebuia så moarå. Odin. Cine privea capul Meduzei împietrea. berzei i se atribuie capacitatea de a înlesni . Nganasanii spun cå omul ¿i animalele tråiesc atâta timp cât sunt vii ¿i ochii (Tokarev. vila. adesea letale. la slavii de sud. Dacå Dumnezeu se uitå numai cu coada ochiului. 34). Ochiul mai era privit ¿i ca sediu al vie¡ii. Se credea cå putea fi omorât punându-i-se în fa¡å o oglindå în care se reflecta fluidul mortal. 1996. Atribuirea unei puteri. putea omorî dacå el era cel care îl zårea primul pe om. 1991-1992. Un personaj fantastic. 123). chiar imaginilor acestora (ca în cazul statuilor lui Artemis) este un fenomen frecvent întâlnit în antichitate. pentru câteva zile doar. påmântul se cutremurå încet. soarele (Ispas. în råzboi î¿i imobilizeazå sau î¿i ¡intuie¿te du¿manul prin puterea sa de fascina¡ie (Chevalier-Gheerbrant. tåinuitå pe tot parcursul anului. låsându-i lipsi¡i de rod pentru totdeauna (Ginzburg. Cea de la Pallene. 1994.

italieni. În mitologia greacå. Mai multe popoare credeau cå råceala apårea deoarece un lup l-a zårit pe omul respectiv (la români. francezi.. prin transformarea vinovatului într-o stanå de piatrå. este transformat în stâncå. Papahagi. care sunt nevoi¡i så stea ani de zile sub påmânt. Interdic¡ia de a vedea. fårå så vadå razele soarelui (Marian-2. care-l privesc pe Dionysos îndrågostit de sora lor. I. cå nu poate vedea omul fa¡a Mea ¿i så tråiascå“ (Ie¿irea. 42. Astfel. Corydon. ¥n aceea¿i categorie de personaje mitologice care ac¡ioneazå asupra fenomenelor meteorologice men¡ionåm ¿i balaurii – ¿erpi. 26. La încheierea perioadei de recluziune le cresc aripi. de asemenea. se deoache singur. ca rezultat al încålcårii interdic¡iei de a se privi în oglindå sau în oglinda apei (la români. de a privi. asemenea anticului Narcis. 20). „va orbi acela care se uitå când se ouå gåina“. 1878. Românii spun: „Zânele locuiesc în Împårå¡ia zânelor. spanioli. ºivian. unde nimeni nu moare ¿i nu se na¿te nimeni. sub påmânt. . Carya. dacå doi copii mici stau fa¡å în fa¡å. În China se spunea acela¿i lucru despre bâtlan (Chevalier-Gheerbrant. francezi. pentru cå o vede pe Artemis scåldându-se. ei se vor deochea (Gorovei. så nu se uite nimeni pe fereastrå în casa altuia. greci. ru¿i. 181). solomonarii petrec ¿apte ani la întuneric. Pu¡inii oameni care încalcå acel teritoriu nu se mai întorc. II. este întâlnit în credin¡ele mai multor popoare. fluxul dåunåtor al privirii manifestându-se prin perturbarea încercårii de trecere într-o altå stare. 1995. Încålcarea acestui tabu se pedepse¿te. în legåturå cu interdic¡ia de a nu fi våzut. „cåci va face ulcior la ochi“. 19. se spune cå femeia lui Lot se preface în stâlp de sare. 166). feri¡i de lumina soarelui ¿i de ochii altor vie¡uitoare. Marian-1. Dar efectul mai mare este asupra copiilor: copilul pânå la un an. De puterea ochilor se tem ¿i egiptencele: când se privesc în oglindå. Så nu uitåm nici textul biblic: „Fa¡a Mea nu vei putea s-o vezi. 54). Astfel. sau în stane de piatrå“ (Kernbach. se spune despre copiii care se uitå prin sitå cå vor „cåpåta ochi încruci¿a¡i“. 130). 167. cåci se uitå înapoi ¿i vede ploaia de foc ¿i de pucioaså cåzând peste Sodoma ¿i Gomora ( Facerea. 23. 331). 74). ele rostesc anumite cuvinte cu încårcåturå magicå. 1878. sunt ¿i ei prefåcu¡i în stânci. germani). Lyco ¿i Orfeu. La fel. conform gândirii mitologice. 37. 1994. Chevalier-Gheerbrant. Tot aici.83 DEOCHI zåmislirea doar prin for¡a privirii. Deochiul ca efect al privirii propriei imagini. este activå în multe situa¡ii. dacå se uitå în oglindå. întrucât sunt prefåcu¡i sau în animale. amintim ¿i obligativitatea respectårii unei perioade de recluziune for¡atå a unor personaje. de a påtrunde cu privirea un teritoriu interzis etc. ei transformându-se în balauri (la români. 252). 80). albanezi etc. pentru a nu se deochea singure (Ciau¿anu. 33.

95). ¥n Islanda. predominå lipsa ei: de exemplu. cei nåscu¡i cu cåi¡å erau considera¡i persoane dotate cu harul unei a doua vederi. Mu¿lea-Bârlea. usturoi (la romani. personajul malefic din basmele ruse¿ti. animalele pot avea ¿i ele aceastå capacitate: câinii sunt cei care. cred finlandezii. 271-272). nu pot fi våzu¡i. greci). 1994. sare (la români. Însu¿irea de a vedea este. pentru a o apåra de farmece pe femeia însårcinatå. 288. conform numeroaselor credin¡e. La rândul lor. ucraineni. ori altceva. 428). Ciau¿anu. a¿a cum nici ceilal¡i nu pot fi våzu¡i de muritori. capacitatea de a distinge supranaturalul. Ace¿tia erau singurii în stare så vadå luptele care. norvegieni. intra¡i temporar în lumea mor¡ilor. Oamenii obi¿nui¡i pot atinge aceastå performan¡å doar în somn. italieni. 1996. i se aga¡å în pår usturoi. 252. sufletul extern. norvegieni. 1991-1992. 268-270. clarviziunea poate fi cåpåtatå: în practicile magice române¿ti. 1889. germani. ¿amanii sunt cei care pot vedea spiritele (Tylor. 316). în el se pune usturoi. de regulå. 223. Acest gest magic îi permite så dobândeascå darul celei de-a doua vederi.. o cåpå¡ânå de cal sau cârpe ro¿ii (Agapkina-1. croa¡i. ceea ce se în¡elege la noi prin „vedere“. ªi românii din Bucovina spuneau. greci etc. 307). Cå deochiul ¿i persoanele care îl produc sunt considerate apar¡inând lumii celeilalte se observå ¿i din elementele apotropaice folosite pentru neutralizarea ac¡iunii nefaste. La bulgari. îl våd pe îngerul mor¡ii (la germani. este pus så priveascå de-a-ndåratelea. Românii spun cå ursitoarele pot fi auzite doar în stare de somn (idem. 295. i se pune pe pernå o ceapå ro¿ie (Sum¡ov.. 223. 96). 362). în cealaltå lume. I. când cåsca cineva: „Usturoi între ochi. care atribuie usturoiului aceea¿i virtute apotropaicå. sârbi. . erau duse in spirito de cåtre fylgia. 258-259. De asemenea. copilul.) sau culoare ro¿ie (la români. dacå se întâmplå så laude cineva un copil sau o vitå. 362). despre Baba Iaga. germani. pentru a se feri de deochi. idem. englezi. imediat ce s-a nåscut. este o caracteristicå a mai multor categorii de fiin¡e. se spune cå este oarbå (Tokarev. francezi. i se acoperå fa¡a cu un batic alb. români. Musulmanii din regiunea Ohrida spun cå. De asemenea.DEOCHI 84 Våzul. germani. sco¡ieni. îl scuipå pe cel amenin¡at a fi deocheat. când o femeie face såpunul ¿i este întrebatå ce face. adåugând cuvântul „usturoi!“ (ca ¿i la greci. 307-310). evrei etc. personaje fantastice. italieni). care påråsea trupul sub formå de animal invizibil (Ginzburg. caracterizatå prin atotprezen¡a semnului minus. så nu må deochi!“ Pentru a proteja un pom fructifer de deochi ¿i farmece. mijloace tipice de care se uzeazå în cazul tuturor personajelor malefice: obiecte din fier (la români. valabilå doar într-una dintre cele douå lumi: cei vii. musulmani. ea trebuie så råspundå: „Semån usturoi!“ Albanezii. greci etc. Niculae. Doar vråjitorii. conform legendelor islandeze.

credin¡ele române¿ti o surprind foarte bine. 1994. ucraineni. indieni (Zelenin. se substituiau între ele. cel mai adesea Maica Domnului. moa¿a. se eviden¡iazå momentul în care asupra tinerilor cåsåtori¡i se aruncau diverse piese vechi de încål¡åminte. ¿i descântåtorul se bucura. ele nu se limitau la aceastå cale de transmitere). explicând originea descântecelor. Tradi¡ional. a încântecelor care îl subjugau într-un mod specific pe viitorul bolnav (spre deosebire. ¥n decursul a douå luni de la na¿tere trebuia så se ¡inå în încåperea în care ståtea lehuza o pereche de papuci vechi. împotriva incanta¡iilor. la antipodul demonismului celorlalte tipuri de agen¡i. în grajd. ¡inea în mâna stângå un papuc ¿i o måturå. de exemplu. 20. a råului ipostaziat în cele mai variate chipuri. era receptatå de comunitate drept fastå. la rândul lui – e adevårat. singurele capabile så capteze toate efectele negative ale deochiului. Descântecul nu se înva¡å mecanic. Descântece sunt numite ¿i incanta¡iile nefaste ale vråjitoarelor: „Tot în urma legåturilor femeilor cu dracul s-a nåscut ¿i descântecul. de desfåcåtoare). 1994. încât contaminarea descântecelor e aproape regulå generalå (Pavelescu.85 DESC¢NTÅTOARE Foarte råspândite sunt ritualurile apotropaice care se practicå prin valorizarea hainelor. 220). A¿a cum o aratå etimologia cuvântului. de multe ori. → fus. oarecum limitat –. care puteau så o apere pe manå ¿i pe nou-nåscut de deochi ¿i så îndepårteze duhurile necurate (Zelenin. când memoria descântåtorului e mai pu¡in dotatå. hainele vechi erau agå¡ate în acest scop în fa¡a casei. obiceiuri asemånåtoare erau practicate ¿i la ru¿i. încål¡åmintei vechi. 217. La ru¿i. erau re¡inute numai imaginile intuitive. a maleficiilor trimise de ei. de la început pânå la sfâr¿it. care. stea DESCÂNTÅTOARE Descântåtoarea. 1945. descântåtoarea avea ca specializare latura „vorbitå“ a actului magic: ea ac¡iona împotriva farmecelor. Dacå vråjitorul ¿i fermecåtorul se bucurau de o mare libertate de ac¡iune (dat fiind numårul mare de practici magice utilizate). de libertatea sa. al descântåtoarelor este un reprezentant fast al sacrului. 217). beneficå. 1994. Tot în India. Zelenin. spre deosebire de vråjitoare ¿i de fermecåtoare. pe câmp (Toporkov. Descântecul a fost fåcut de dracul ¿i dåruit femeilor . Ca parte integrantå a ritualurilor nun¡ii turce¿ti. opincile vechi. 216). indieni. Måsuri preventive erau luate ¿i în legåturå cu femeile însårcinate. 51). obiecte magice. 1994. în calitate de cunoscåtoare a modalitå¡ilor de ståpânire a lumii maleficului (pentru cå în general sacrul î¿i aråta în principal aceastå fa¡etå). a vråjilor trimise prin viu grai (evident. ¥n ceea ce prive¿te natura demonicå a descântåtoarelor. împotriva spiritelor bolii. pentru a se feri de ac¡iunea nefastå a deochiului. mår¡i¿or. Ea lupta împotriva lor. patronul descântatului.

a¿a cum subliniazå ¿i legendele care explicå originea acestora. Protejându-i pe cålu¿ari. în func¡ie de latura pe care o oferå vederii oamenilor de rând. De exemplu. de exemplu. purtatå de o femeie rea. cålu¿arii se duceau la o båtrânå vråjitoare (=descântåtoare): „Vråjitoarea le dådea o nåframå neagrå.(. de o nouå confuzie terminologicå: pe lângå sinonimia farmec/vrajå. Toate farmecele ¿i vråjile de la drac sunt pornite. averea ¿i norocul cuiva. în Bucovina se crede . Doborârea era o dovadå cå descântecul ¿i-a fåcut efectul ¿i steagul a dobândit putere magicå.. 36). Aceste descântece se cunosc pe aceea cå ele invocå totdeauna pe Maica Domnului så le stea într-ajutor“ (Olinescu. aceasta î¿i punea la adåpost instrumentele magice cu care putea ac¡iona împotriva bolii.. vråjitor DESCÂNTEC Descântecele. pentru ca prin el så tåmåduiascå sau så strice sånåtatea. Rândurile de mai sus oferå multe informa¡ii în legåturå cu natura ¿i func¡iile descântecelor. → farmece. reprezintå materializarea contactelor oamenilor cu lumea supranaturalului. ¥n zorii zilei urmåtoare. moartå de curând. ¿irul sinonimelor ce definesc mijloacele magice s-a mai îmbogå¡it cu un element: descântecul. a învå¡at ¿i ea pe femeile credincioase descântece care pot scoate pe dracu ¿i toate bolile aduse de el. Toate farmecele ¿i vråjile de la drac sunt pornite. O serie de credin¡e populare spun: „Tot în urma legåturilor femeilor cu dracul s-a nåscut ¿i descântecul. Vråjitoarea se învârtea în jurul cercului de descântåtori. 98). ¥n col¡ul nåframei lega un cå¡el de usturoi descântat. spunând un descântec. pentru ca prin el så tåmåduiascå sau så strice sånåtatea. într-o altå credin¡å româneascå întâlnim descântåtoarea în posturå de performer al unor acte cu valoare apotropaicå. De¿i ne aflåm în fa¡a aceleia¿i confuzii tematice. Se spunea cå dupå descântat usturoiul avea un miros deosebit de påtrunzåtor (…). care sunt o ipostazå concretå a ajutorului supranatural invocat de descântåtoare în cântecele rituale. aceste femei pot chema pe drac unde vreau ele ¿i så-i dea diferite însårcinåri“ (Olinescu.DESC¢NTEC 86 care s-au vândut lui. spunându-le: «Duce¡i-vå în pace!». cålu¿arii se duceau din nou la vråjitoare ¿i începeau så joace. la care ei råspundeau: «Fårå teamå ¿i cu mult noroc!»“( Pop. când a våzut câte rele pot aduce descântecele acestor femei. Tot prin descântec. ¥n Oltenia. 36). fie el malefic sau benefic. Descântecul a fost fåcut de dracul ¿i dåruit femeilor care s-au vândut lui. a¿a cum reies ele din credin¡ele române¿ti.) Se spune cå Maica Domnului. fermecåtor. ea trecea din nou steagul deasupra capetelor cålu¿arilor ¿i dobora pe unul dintre ei. Când jocul ajungea la un punct culminant. Vråjitoarea dådea steagul cålu¿arilor. cu douå såptåmâni înainte de duminica Rusaliilor. Este vorba. averea ¿i norocul cuiva. mai întâi.

desfacerile constituie tocmai activismul acestuia sau al împuternicitului acestuia – care este descântåtorul. 7). dacå nu anihila total urmårile practicii magice realizatå de acela (ne întâlnim din . desfåcåtorul. Dar. benefice sau malefice. a¿a cum o aratå etimologia cuvântului. 129). 1996. ¥n aceastå situa¡ie. ¥n aceste intervine numai dracul. cu domeniul de aplicabilitate în medicina magicå: „Descântecele au totdeauna în vedere întoarcerea. vraja sau farmecul de la care a¿teaptå un rezultat de mai înainte determinat“ (Gorovei. El spune: „Descântecele curate sunt acele ale babelor îndeob¿te.87 DESFACERE cå solomonarul e frate cu balaurul „¿i-l cheamå cu descântece ¿i-l coboarå pânå jos. într-o oarecare måsurå. pe de o parte. adicå formula verbalå extinså). spre deosebire de aruncåturi. pentru a putea måcar întoarce. care au în vedere în principal un comportament pasiv al destinatarului. de altå parte: vraja (farmecul) este totalitatea formelor ceremonialului întrebuin¡at de vråjitoare pentru a ajunge la un rezultat ce-l urmåre¿te. Sau. ci ¿i animalele domestice“ (Marian. ca så izbuteascå“ (Zanne. se pierde din vedere accep¡iunea tradi¡ionalå pe care o are descântecul. Våzându-se cå totu¿i descântatul se aplica în situa¡ii cel mai adesea contrare celor în care erau utilizate vråjile ¿i farmecele. nara¡iunea cuprinde o primå încercare de ordonare a materialului. ¿i între vrajå ¿i farmec la un loc. mai departe: „Aceasta este dosebirea între descântec. ale vråjilor în general. Gorovei o då descântecului: „Descântecul este deci totalitatea cuvintelor pe care le roste¿te vråjitorul sau fermecåtorul care face leacul. anularea urmårilor nefaste ale facerilor. → practici magice DESFACERE Desfacerile reprezintå. ale fåcåturilor. Pe lângå etapa confuziei terminologice. învålit în pâclå“ (Niculi¡å-Voronca. ¿i nu atât legomen-ul. 808). ¿i în ele intervine Maica Domnului. formula verbalå utilizatå de orice performer al riturilor magice. ele au puterea de a vindeca pe bolnav. 1990. A. Zanne împarte descântecele în douå clase: c u r a t e ¿i n e c u r a t e . 542). Ele se bazeazå în principal pe întoarcerea din drum a agentului magic. se fac încercåri de disjungere. Punându-se accent pe latura formalå pe care o capåtå practica magicå (cântecul. descântecul este formula verbalå care face parte integrantå ¿i indispensabilå din vrajå“ (idem). fiind sinonime. cu aruncåturile – în a doua accep¡ie pe care o capåtå acest termen. Din aceastå cauzå. cel care desfå¿oarå o asemenea activitate trebuie så se afle cel pu¡in la nivelul trimi¡åtorului maleficiilor. Så revenim înså la legenda citatå. VI. alinarea ¿i vindecarea diferitelor boli corporale de care suferå nu numai oamenii. nu ne mai surprinde defini¡ia pe care A. Descântecele cele necurate sunt ale fermecåtorilor. I.

un scop dublu: a) de a depårta de la sine toate vråjile ¿i farmecele. „De multe ori înså fermecåtoarele nu se mul¡umesc numai cu o desfacere simplå. toatå mânia. ci totodatå ¿i ca vråji. vom porni de la un vechi proverb: „Nu-i dracul atât de negru cum îl crede lumea“. dupå cum am amintit mai sus. în cel mai bun caz. practici magice . persoane care le cuno¿teau arsenalul de mijloace). desfacerile nu se pot privi numai ca ni¿te simple îndepårtåri ale råului. fiind un reprezentant marcant al acesteia. Conform unor etimologii mai vechi. mai ales cå. desfacerile au. numele diavolului este pus în strânså legåturå cu lumea sacrului. solomonar . vråjitori DESTIN MOIRE. Aceastå complexitate a actului magic. b) de a se face pe sine plåcut înaintea altora (= restabilirea stårii ini¡iale). devil) ar fi un diminutiv de la rådåcina div (care a dat ¿i forma divin). ¥n cazul acesta. DRAC Pentru a explica natura dualå a diavolului. de regulå. tot faptul ¿i datul. toatå mânia. ¿i numai dupå aceea a-l face plåcut înaintea lumii pe cel ce desface“ (Marian. întorc toatå fåcåtura ¿i aruncåtura. puteau întoarce foarte u¿or. toatå dragostea ¿i iubirea impuså cu de-a sila (= întoarcerea farmecului). prin gesturi ¿i cuvinte situate la antipodul celor mânuite de primii. URSITOARE nou cu motivul întrecerii acestor personaje antagoniste). 1996. A¿a cum se întâmplå ¿i în cazul perechii solomonar/contrasolomonar. Conform delimitårii tradi¡ionale. fåcåturå . ¥n evul mediu se considera cå acest cuvânt – diavol. PARCE. Diavol (cf. de ini¡ia¡i. valorizarea maleficå a puterilor acestora ¿i deci restabilirea stårii ini¡iale. adicå toate fåcåturile ¿i aruncåturile. nu de pu¡ine ori. în acela¿i timp. al cåror scop e mai înainte de toate de a întoarce råul pe capul aceluia care l-a trimis. ORISNIº¥. care.DESTIN 88 → aruncåturå . doi“ ¿i bolus . diabolus – ar fi venit de la dia „duo. cei ce realizau desfacerile erau. ci. 10-11). care poate fi manipulat în orice direc¡ie doritå printr-o simplå schimbare a polaritå¡ii sale. engl. DIAVOL. vråjile. în calitate de adevåra¡i cunoscåtori. vråji . fo¿ti fermecåtori. farmecele ¿i desfacerile se fac în genere de cåtre una ¿i aceea¿i persoanå“ (idem. 10). a cåpåtat o manifestare specificå la nivelul terminologiei (fie cå este vorba de actan¡i sau de denumirea mijloacelor magice): „De aici se vede de unde vine confundarea cuvintelor fermecåtor ¿i fermecåtoare cu cuvintele vråjitor ¿i vråjitoare ¿i. urgia ¿i urâciunea. tot faptul ¿i datul. vråjitori (sau. urgia ¿i urâciunea asupra aceluia de la care presupun ele cå vine råul. prin urmare însemnând „mic zeu“.

89 DIAVOL „mu¿cåturå. moarte“. cam på unde ¿ede moråri¡a. a¿a cum se cuvine dupå ispråvirea lucrului. în func¡ie de aportul lui Dumnezeu sau al diavolului la desåvâr¿irea crea¡iei: „Dupå ce Dumnezeu a fåcut lumea ¿i tot ce se aflå pe dânsa cu ajutorul diavolului. 68). Credin¡ele române¿ti îi atestå natura divinå. deoarece el aduce o moarte dublå – a trupului ¿i a sufletului (Sprenger-Institoris. Din stropii care au sårit din mâinile lui s-au nåscut îngerii. må. iar dinapoi are o coadå lungå. în påmânt. våzând una ca asta. ba nu-l vede. Ochii îi sunt ro¿ii ¿i lucesc noaptea ca la lup. s-a dus Atotziditorul så se spele pe mâini. Diavolul. S-o spåriet. care nu au deloc astâmpår ¿i nu se subordoneazå conducåtorului suprem. Ba-l vede.. dintr-un vierme. Diavolul. în cea mai mare parte dintre mituri. så zice. Are picioare ca de ¡ap. 26). pe ostrovul de spumå. adecå a¿e. cå de aceea numai pe jumåtate e bunå ¿i existå ¿i råu pe lume. Apari¡ia diavolilor pe påmânt are. ambi¡ios cum era. 106). cå iarna nopte îi ¿i di på la 4-5. acolo. o origine divinå. dar din stropii lui au ie¿it dracii. dåde cu bota: «Ne. prin påduri ¿i pustietå¡i. Povestirile populare care nareazå întâlnirea cu dracul pun accent tocmai pe prezen¡a marcårii sacre externe a dracului: „Un om o mårs la Tiocu di Jos. dualitatea primordialå a demiurgilor a fost continuatå o datå cu apari¡ia elementelor universului cunoscut. cå numa dracu. Natura divinå a dracilor este aici evidentå. situându-l alåturi de Creator în reprezentårile cosmogonice populare. påroase ¿i cu copite. o ie¿it din pâråu on ¡ånc. s-a spålat mai mult ¿i de aceea au ie¿it mai mul¡i draci decât îngeri“ (Olinescu. prin pe¿teri ¿i . Dracul are înfå¡i¿are de om. Odatå. ªi o vint acaså noptea. tåt printre pticiorele lui era. cå era nopte. s-a spålat ¿i el. ¿i urechi lungi ¿i ascu¡ite. alungarea lor din cer este o pedeapså pentru caracterul nelini¿tit ¿i scormonitor al diavolilor. legendele populare. ne!» Tare n-o strâgat. Petri (în dreptul) pâråu de la Andria¿u babii o våzut cå cânele îi cu copite de cal. cå are copite“(Chita-Pop. 238). atestå episodul cåderii îngerilor. Cåderea diavolilor din înaltul cerului s-a soldat nu numai cu råspândirea demonismului pe întreg påmântul (de atunci se spune cå s-au råspândit peste tot. Amu cât de nopte. ¥n iad e totdeauna gol. când demonismul pesonajului este subliniat de caracteristicile fizice ale acestuia: „Diavolul sau dracul s-a ivit pe aceastå lume în acela¿i timp cu Dumnezeu (. ca la vite. ¥n afarå de presupusa „cådere“ a stropilor de apå de pe mâna dracului sub forma diavolilor. numai cå e negru la fa¡å ¿i urât – urât ca dracu – zic românii. fåcându-se ecou al reprezentårilor biblice. nu ¿tiu. on câne mnic negru ¿i uåri ce fåce omu..). pe påmânt. Pornind de la ideea împår¡irii originare a cosmosului între un creator fast ¿i unul demonic. dar pe påmânt are putere så ia ori¿ice chip ar vrea“ (Olinescu. Pe cap are douå coarne întoarse ca la ¡ap.

pendulând între magie ¿i artå. då de ¿tire. de unde se credea cå ies adeseori în calea oamenilor. pentru a se supune voin¡ei acesteia (Massonneau. cåutarea gândirii divine. 17). comorilor etc. câmpurilor. mai precis. credin¡a într-un fel de sprijin intelectual oferit spontan ¿i ob¡inut u¿or. aerului. O origine târzie o are ¿i povestirea urmåtoare: Se spune cå Adam s-a sfiit så-i spunå lui Dumnezeu cå are atât de mul¡i copii. era concretizatå în cele mai neînsemnate revela¡ii. prin acest act. fapt ce contureazå caracterul ei pasiv: oamenii nu vorbeau: în loc så punå întrebåri referitor la problemele arzåtoare. 1975. nu mereu pe în¡elesul tuturor. limitat fiind în capacitå¡ile sale de comunicare cu lumea cealaltå. porunce¿te. ¥n acest sens. ¥n ceea ce prive¿te înclinarea cåtre divina¡ie a anticilor. Studiul divina¡iei aratå de altfel cå aceastå ¿tiin¡å supranaturalå este cel mai adesea aplicatå investigårii trecutului sau a prezentului decât celei a viitorului. a supranaturalului. påtrunderea în adâncurile inteligen¡ei supreme pentru a se conforma inten¡iilor acesteia. provocate de descårcårile de energie din planul transcendental. Bouché-Leclercq remarca: „Aceastå laturå a sentimentului care anima politeismul greco-roman este credin¡a într-o revela¡ie permanentå. devenind ce ¿i-au dorit din totdeauna – ståpâni ai propriei împårå¡ii (astfel se explicå natura demonicå a duhurilor casei. ale pådurilor. a¿a cå a ascuns o parte a lor. 7). înger DIVINAºIE Divina¡ia este o „magie contemplativå“. dualism cosmogonic. se contureazå chipul celui care se constituie în elementul de legåturå. care nu sunt altceva decât dracii care au nimenit într-un teritoriu pe care l-au ¿i luat în posesie). ace¿ti copii ascun¿i au devenit for¡a maleficå: ståpâni ai caselor. 33).. vråjitorului din . are nevoie de sprijin. divina¡ia apare ca rezultat al unei idei religioase – credin¡a în Providen¡å – sau. → cosmogonie popularå. ªi aceastå disponibilitate a diviniului. pådurilor.. încercând så atenueze ¿ocurile ce ar putea apårea în punctele de contact.DIVINAºIE 90 locuri necurate etc. Zeul aten¡ioneazå. câmpului. Asemenea magicianului. credin¡a în existen¡a unei divinitå¡i inteligente ¿i în posibilitatea stabilirii unor legåturi reciproce între oameni ¿i aceasta (idem). prin procedeele ¿i prin personalul de deservire. rebelii diavoli au luat în posesie fiecare câte un teritoriu. Astfel. se a¿tepta ca divinitatea så fie cea care så ia cuvântul. datoritå cåruia societatea ¿i indivizii î¿i puteau regla actele cu o pruden¡å supraumanå“ (I. în instrumentul indispensabil de comunica¡ie de care au nevoie reprezentan¡ii celor douå lumi. A. apelor. apelor. Divina¡ia se plaseazå la limita dintre lumea umanului ¿i a sacrului. fiecare råmânând acolo unde i-a poruncit Dumnezeu så tråiascå (Pomeran¡eva. dar omul. fiind o filozofie. acordatå de zei oamenilor. minelor. dupå unele credin¡e. o acceptare inevitabilå a destinului. sub înfå¡i¿åri diferite).

Cicero. O primå distinc¡ie care s-a fåcut în interpretarea practicilor divinatorii antice este între divina¡ia naturalå ¿i divina¡ia experimentalå. a luat forme specifice de-a lungul timpului. cântecul ¿i zborul påsårilor. puterea de a vindeca. fie . ghicitorul – pentru a-l numi astfel pe cel ce este eroul principal al practicilor divinatorii. Tradi¡ia juca de multe ori un rol important în dobândirea calitå¡ilor necesare practicårii divina¡iei. capacitatea de a face farmece. definea divina¡ia drept o modalitate de a cunoa¿te ¿i de a prevedea evenimente care au loc întâmplåtor.. pe care vråjitoarele le-au primit de la diavol. fazele lunii. darul profetic. care constituiau cele douå tipuri distincte de divina¡ie. a unor calitå¡i excep¡ionale (cf. cum ar fi aruncarea zarurilor pentru a ob¡ine un sfat în iubire. pentru toatå via¡a. pornind de la semnele selec¡ionate. ~Divina¡ie a r t i f i c i a l å vs divina¡ie n a t u r a l å . Divina¡ia experimentalå cere o ac¡iune deliberatå. Aceastå artå. cometele. cultivatå la diferite popoare în condi¡ii climatice ¿i geografice variate. tunetului ¿i a altor fenomene naturale. mai multå informa¡ie fa¡å de cât dispune în stare normalå. pe care descântåtoarele române o au de la iele etc. de a trimite boli etc. Ceea ce este înså important. haruspiciile.91 DIVINAºIE epocile ulterioare (în acele situa¡ii când întâlnim o similitudine a actelor – avem în vedere mai ales practicile cu caracter oracular. furtunile ¿i alte preziceri erau adesea considerate semne de noroc sau de nenoroc. liniile mâinilor. Acestea se împart în douå categorii. institu¡ionalizårii). nu este o persoanå specializatå (în sensul formalizårii. 1 ) Divina¡ia artificialå (mantiké. de exaltare. Aici intrau astrologia. în parte – de îndelungata lor studiere. a fulgerului.). dar cel mai des se poate vorbi de o tradi¡ie experimentalå (idem. divina¡ia prin intermediul semnelor. care puteau fi aplicate ¿i de persoane nespecializate). practici de pronosticare în cazul bolnavilor. ce se soldeazå cel mai adesea cu viziuni temporare sau cu dobândirea. ~Divina¡ie n a t u r a l å vs divina¡ie e x p e r i m e n t a l å . 6). suprauman. Divina¡ia naturalå are ca obiect observarea ¿i interpretarea semnelor care apar fårå efort deliberat: visele. în tratatul såu De Divinatione. II. tehnici stabilite pentru a descoperi. divina¡ia artificialå ar desemna tehnicile de observare ¿i de interpretare a fenomenelor naturale. auspiciile. în legåturå cu destinul såu (Bloch. a minunilor. Numårul mare ¿i variat al practicilor divinatorii din antichitate î¿i gåse¿te explica¡ia într-un fel de nevoie profundå ¿i constantå a naturii umane de a-¿i depå¿i limitele ¿i de a ¿ti cât mai mult. Astfel. 9-13). pentru a afla dacå vor tråi sau vor muri. de posedare. divinatio artificiosa) depinde în parte de circumstan¡ele în care se desfå¿oarå. sensul ascuns al mi¿cårii lucrurilor. fie cå vorbim despre divina¡ia artificialå. Individualizarea este evidentå mai ales când ne referim la un element distinctiv al referen¡ilor – avem în vedere starea de inspira¡ie.

corespunzând unei mi¿cåri libere a sufletului. cât ¿i prin venera¡ia cu care e privitå – la fel se întâmplå ¿i cu numele ¿i îndeletnicirea care purced de aici –. ¿i nici el însu¿i nu-¿i schimbå înfå¡i¿area. stråinå ra¡ionamentului. în schimb. Ce så mai spunem de Sybilla ¿i de ceilal¡i to¡i. XLIX. momentele de exaltare. Platon face apologia nebuniei. nici în vis“. întâlnind temporar universul spiritelor (cf. ¿i credin¡ele referitoare la mobilitatea sufletului vråjitoarelor. abia de au fåcut vreun lucru bun. constituie cel mai important element al divina¡iei naturale. Divina¡ia naturalå ar fi radical diferitå de arta divinatorie. fie cå era vorba de interesul câte unuia. dacå nu chiar nimic. de care numai oamenii erau vinova¡i: „Zeul este. Printre exemplele alese de Cicero se numårå cel al sibilei Casandra: când formuleazå profe¡ia. ¥n divina¡ia naturalå se stabile¿te un raport direct între spirite ¿i sufletul ales (sau care prezintå aptitudini pentru acest raport). a¿adar. Ea desemneazå inspira¡ia de origine divinå. pentru a aråta importan¡a deosebitå care trebuie acordatå stårii de exaltare. cele mai de pre¡ se nasc din nebunia cea datå nouå în dar de cåtre zei. de posedare divinå. dupå Cicero. fie trimi¡înd cuvinte sau semne. în¡eleaså ca o stare propice comunicårii cu zeii: „Adevårul e cå dintre bunuri. 2) Divina¡ia naturalå (mantiké. precum ¿i talentul de a cerceta indiciile profetice sau instinctul de a prevedea viitorul. Divina¡ia naturalå. care prin zeiescul dar de a stråvedea cu duhul i-au ajutat pe mul¡i. Platon face o ierarhizare a procedeelor divinatorii. Platon sus¡ine teza imuabilitå¡ii semnelor divine: blamabile nu erau acestea. manifestatå prin vise sau viziuni. dezvåluindu-le ce îi a¿teaptå în viitor ¿i mânându-i cåtre o purtare în¡eleaptå?“ ¥n continuare (244 d-e). ci gre¿ita lor intepretare. este veridicitatea semnelor. nici în timp de veghe.DIVINAºIE 92 despre cea naturalå. daimonicå. fie prin vedenii. stå mai presus nebunia care ne vine de la zeu pe lângå omeneasca chibzuin¡å“. ca formå directå de contact între lumea sacrului ¿i cea a oamenilor. deci al personajelor demonice în general). pentru cå profe¡iile inspirate de zei erau proferate într-o stare de exaltare psihicå (per furorem). cålåuzite de ra¡iune. tot cu atât. . fie de acela al cetå¡ilor. adidaktos. I. Pe lângå starea de somn. ¥n Phaidros (244 a-b). divinatio naturalis) se realiza. care transmite profe¡iile prin intermediul viselor. pe de-a-ntregul sincer ¿i adevårat. sufletul se desparte de trup ¿i de materialitatea sim¡urilor. dacå e så-i credem pe cei din vechime. ci zeul care a påtruns în trupul ei. Viziunile ¿i profe¡iile formulate în momentele de exaltare (semnalând trecerea într-o altå stare) sunt completate de vise. pentru cå. prin intermediul viselor ¿i al profe¡iilor fåcute de persoane inspirate (De Divinatione. Iat-o pe profetesa din Delfi sau pe preotesele de la Dodona: în sfânta lor smintealå i-au ajutat pe greci în multe ¿i minunate feluri. în faptå ¿i vorbå. de posedare : „ªi cu cât arta de a vedea cu duhul (mantike) stå mai presus decât cea auguralå (oionistike) atât prin desåvâr¿ire. în timpul somnului. nu ea este cea care vorbe¿te. ¥n Republica (382 e). nici pe al¡ii nu-i în¿alå. 340-342).

ci numai fie în timpul somnului. ursitoarele. gore. sub înfå¡i¿area unei femei slabe. liho. trecut sau prezent“(Timaios. fie datoritå vreunei boli profetice. nedolia. Ivanov -1. a unui picior. nenorocire. fiind implacabilå. prevestind. Ea apare o datå cu omul. în cruce. ea poate fi sufletul omului pe care îl înso¡e¿te. såråcie (idem. pe când norocul era un urs. el nu e în stare de inspiratå ¿i veridicå prevestire. 71 e). Dupå unele credin¡e. Ea poate fi invocatå sårind peste morminte. ¿opârlå. celålalt important tip de personaje. Ca întruchipare a stråmo¿ilor. Întâlnirea cu ea ducea la pierderea unei mâini. ra¡ionând asupra tuturor nålucirilor astfel våzute. dublul lui. cu un singur ochi. practic. Sunt situa¡ii când informa¡ia se bazeazå pe existen¡a contrariilor: soarta este o femeie urâtå. Dacå ea este våzutå într-o rochie ro¿ie e semn de noroc. soarta lui apårea ca o femeie îmbråcatå în alb. un bou. adesea lipsitå de îmbråcåminte sau zdren¡åroaså. câine jigårit. zdren¡åroaså. care mânca oameni. nepieptånatå. 354). fiind. ea poate fi våzutå stând pe mormintele lor. în vis sau în veghe. Când omul era bogat. se aflå abåtutå de la starea ei fireascå. dobraia dolia. 350-353).93 DOLIA a fost surprinså ¿i de Platon: „Drept semn cå divinitatea înså¿i a dåruit prevestirea slabei min¡i omene¿ti stå faptul cå. Ea poate fi invocatå când omul dore¿te så-¿i afle ursita. pisicå. neîntâlnit. având chiar înfå¡i¿area respectivei persoane. când puterea lui de în¡elegere se aflå înlån¡uitå. dacå are o traistå e semn de necaz. fie el viitor. DOLIA Întruchipare a norocului.V. Nu sunt pu¡ine situa¡iile în care în locul norocului a¿teptat în astfel de situa¡ii apare piaza rea. atâta vreme cât omul e ståpân pe mintea lui. Iar omului. a fericirii dåruite oamenilor de divinitate este dolia. foarte råspândite sunt credin¡ele în personificårile norocului. bine fåcut. dupå ce ¿i le-a amintit. a dus la apari¡ia personajului nedolia. cele rostite. 314). nujda „piaza rea“ . zlaia dolia. când îngerul îl întreabå pe Dumnezeu ce fel de soartå så-i dea omului (P. sau chiar la moartea omului (Mifologiceskij slovar’. Ivanov-1. astfel. adesea deosebit de înaltå. a ghinionului etc. de altfel bine conturat la slavi – zeitå¡i protectoare ale na¿terilor –. personificarea nenorocului. a unui ochi etc. beda. o båtrânå neagrå. somnoroaså ( P. aflat în starea sa normalå. dolia unui om fericit este un om frumos. sco¡ând în eviden¡å greutå¡ile vie¡ii – aceasta fiind un fel . Bårba¡ilor li se aratå sub înfå¡i¿area unei femei. dacå facem abstrac¡ie de interpretarea conform cåreia dolia „soarta“ se hotårå¿te chiar de la na¿terea copilului. Ghinionul era personificat ¿i de diverse animale: iapå. infirmå. de cåtre for¡a prevestirii ¿i a inspira¡iei ¿i. ¿oarece. ca un båtrân zdren¡åros. så deslu¿eascå cum anume ¿i pentru cine dau ele semn al unui råu sau al unui bine. cu haine frumoase. Ea î¿i face apari¡ia când mama îl cåineazå pe copil. fie când. Lipsa acestor calitå¡i. 349). îi revine så în¡eleagå. inspiratå de divinitate.V. La ucraineni.

în Duminica luminatå.: „Tata plecase la târg ¿i în noaptea aia mama a auzit cum dolia cåuta peste tot ceva: ba pe maså. 353). Ea îi apare omului în diferite feluri: bårbat. Este bine ca atunci când ea te strigå. Dar dacå îi råspunzi. care vegheazå activitatea urma¿ilor: „Unui om i-a murit femeia ¿i de atunci ea începuse så vinå noaptea în caså. cel care vrea så vadå cum aratå norocul såu ia o lumânare sfin¡itå ¿i merge afarå. ba la fereastrå. prevestindu-i necazuri sau moarte. ¿i de atunci n-a mai venit noaptea la el“ (idem.DOLIA 94 de invita¡ie pentru neråbdåtoarea nedolia. îl îmbogå¡e¿te. se mul¡umeau så-l vadå pe ascuns. Era noapte cu lunå ¿i se vedea bine cum un båtrân cåuta ceva de mâncare. Ea s-a sculat ¿i l-a prins. ba pe lavi¡e. maså amplasatå la o råspântie. Astfel. dar. pentru cå în locul lui poate så-¿i facå apari¡ia piaza rea. 345). oamenii. femeie sau animal. ba încå o så mai ¿i aduc»“(idem. så taci sau så zici: «Du-te dracului!». îl poate preveni prin tânguirile sale etc. Dolia bårbatului se aratå doar ca femeie. cere ajutor sub înfå¡i¿area unui membru al familiei. vino la mine så månânci!“ Sunt înså situa¡ii în care nu este bine ca personajul (piaza bunå) så fie chemat. pentru a scåpa de el: „Omul aude uneori cå-l strigå cineva. Când este invitatå la masa ritualå oferitå ei. Dolia este cea care-l strigå. ¿i atunci ea dispare imediat ¿i strigåtul ei råmâne fårå urmåri. de fapt. Dupå aceea i-a murit vaca acelui om. este tot ghinionul. devenitå posibilå tocmai din cauza credin¡ei în transformarea mor¡ilor (a mor¡ilor noroco¿i?) în stråmo¿i protectori. dolia. atunci apare dolia ¿i trece pe lângå poartå. ci så-l înjuri. la miezul nop¡ii se spune: „Dolia. 352). Dacå nu este chematå din când în când så-¿i primeascå ofranda. unde se aflå o cruce. ¿i nu trebuie så-i råspunzi. ªi când to¡i au plecat de la bisericå ¿i s-au dus la casele lor. când vin to¡i de la bisericå. fårå a se a¿tepta la o comunicare bunå cu spiritul. ea poate face mult råu: oamenii pot fi båtu¡i. 347). O altå povestire surprinde confuzia dintre douå tipuri de personaje – duhul casei ¿i ipostazierea norocului –. doar ca bårbat (idem. Atunci då-i ¿i întreabå: «E de bine sau de råu?» Dar ea atunci a dispårut. . mai ales pe fereastrå. ¿i a zis: «Cine-i acolo?» ªi i-a råspuns: «dolia femeii tale». ¿i nu se mai vede nimeni pe drum. atunci el a început så o roage: «Då-mi drumul. O datå el s-a trezit ¿i a auzit cum mergea cineva prin caså. iar cea a femeii. De aceea. dar îl ¿i salveazå de la necaz: când izbucne¿te un incendiu îi då de ¿tire. Mama a recunoscut în persoana lui pe socrul ei. la moarte“ (idem-1. ªtiind din vreme ce se întâmplå cu omul. în uli¡å. så nu-i råspunzi. atunci så te a¿tep¡i în decursul anului la nenorociri. nu este nimeni. n-o så mai iau nimic de la voi. låsa¡i fårå mâncare (såråcia duså la extrem). Când seara te strigå cineva. Personajul este important nu numai pentru cå îl ajutå pe om la muncile importante.

må apåsa întruna. ¥n strânså legåturå cu aceastå imagine amintim ¿i credin¡ele urmåtoare: pe lângå înfå¡i¿area zoomorfå pe care o poate lua. ªi avea o mânå lungå. numai a¿a po¡i så scapi de el. Totul se întâmplå la drum. întâlnite la slavii de råsårit. plecarea la drum constituie o temå fundamentalå nu numai a descântecelor. care i se aratå viitorului posesor. cu precådere din cele antropomorfe. aceste personaje prevestesc. domovoi poate fi descris ca un alter ego al ståpânului casei. Un om de la noi mergea cåtre caså. sreča – nesreča) → comoarå. aråtând la fel cu acesta (Pomeran¡eva. ori de câte ori prevedea cutuma. ¿i råu. Asta era un semn råu. Domovoi este våzut foarte rar ¿i prezen¡a lui este recep¡ionatå ca un semn råu. duhul banilor. Dacå se aratå în alb e semn råu.în ro¿u e semn bun. o variantå a norocului personificat. Prin faptul cå totu¿i omului îi este destinatå anterior o comoarå. plinå de pår. duhuri ale casei. Ca un stråmo¿ adevårat.95 DRUM DOMOVOI Din categoria spiritelor protectoare ale casei. într-un fel. Dupå aceea a gåsit bani mul¡i“ (idem. a soartei cu pronun¡ate caracteristici benefice (de tipul piaza bunå – piaza rea. La început am spus o rugåciune. kikimora se încadreazå în aceastå categorie. Previziunile duhului pot fi subliniate ¿i de caracterul lui. Conform unor legende råspândite. al comorii. påroase ¿i må apåsa. nenorociri. pentru a se asigura de påstrarea bunåstårii ¿i a norocului avut în gospodåria precedentå. domovoi trebuie respectat. 92. cinstit. 110. 1994. 1975. domovoi. dolia – nedolia. lungå. 99). ni¿te omule¡i ro¿ii. era imperios necesar ca duhul casei så fie luat cu ei. nr. marcat exterior prin culori deosebite: „Domovoi poate så fie ¿i bun. 58). aceste duhuri sunt. pe drum (så nu uitåm . Aceastå ultimå men¡iune reprezintå o contaminare cu un alt personaj. El mai poate face cunoscut destinul ¿i prin contactul nemijlocit cu persoana cåreia îi transmite mesajul: „Într-o searå l-am visat pe duhul casei. care avea ni¿te labe mari. domovoii sunt stråmo¿i mor¡i blestema¡i de Dumnezeu pe un termen nelimitat. ci ¿i a nara¡iunilor populare (fie cå vorbim de basme fantastice sau nuvelistice). Dupå asta s-a spânzurat ginerele meu“ (ªumov-Prejen¡eva. dar apoi am început så-l înjur. nr. 24). în cazul în care locatarii se mutau în caså nouå. pe un pod. 49-50). stråmo¿ DRAC DRAGON DIAVOL ªARPE DRUM Drumul. Domovoi este obligat så slujeascå un numår de ani în familiile urma¿ilor lui (Zelenin. pe care nu-i poate primi påmântul. când a våzut. Prin apari¡iile lor intempestive. cel mai adesea.

un spa¡iu prin excelen¡å nonuman. î¡i faci gânduri: oare cum oi ajunge?! Ici are un cot. de trimiteri. ci cu trei sau patru. Pentru legendele supersti¡ioase este caracteristic mai degrabå drumul intravilan. se pot întâmpla multe lucruri nedorite: pe drum se poate ac¡iona asupra urmei. de nu ¿tii cum vine. în afara cur¡ii (înconjurate de gardul protector. tot acolo unde drumu-i sucit are så se mai întâmplå câte ceva“ (Bernea. adesea supranaturale. habitatul prin excelen¡å uman în care påtrunde brutal supranaturalul. eroul î¿i cautå du¿manii. numai curajul ¿i credin¡a sa puternicå în victoria binelui. Când porne¿ti. Drumul reprezintå necunoscutul. ¥n basm. o fårâmå din lumea cealaltå. cu valoare apotropaicå). specific omului). înzestrate cu prag. deci. 45). pus fa¡å în fa¡å cu situa¡ii neobi¿nuite (sau obi¿nuite. îi provoacå ¿i. De aceea. Chiar dacå face parte oarecum din cadrul socializat (ne referim la uli¡å. plecarea la drum înseamnå plecarea în cåutarea experien¡ei. Dar. care ajung chiar în caså. nu îndeajuns –. fåcându-se farmece grele. nu este bine så te afli pe drum. care au ca rezultat întårirea pozi¡iei omului în acest univers. cu alte obiecte cu func¡ie apotropaicå prin excelen¡å). eroul memoratelor ¿i al fabulatelor este omul obi¿nuit.DRUM 96 cå existå o serie de farmece care ac¡ioneazå fårå ca omul så-¿i påråseascå habitatul specific: este vorba de adusåturi. peste strigoi. el având la îndemânå. noaptea. în acest sens. el are nevoie de ajutoare serioase. . Dacå ne referim la drumul extravilan. ¿i mai mare. dincolo o råscruce. care înså ¿tie dinainte cum va reac¡iona pentru contracararea maleficului (tradi¡ia îi pune la îndemânå un bogat arsenal de acte ¿i obiecte magice). Spre deosebire de omul obi¿nuit. dupå logica mitului). în care sunt dispersate faptul. da nu tot drumu e la feliu. cel mai adesea. în mediul protector. la cåile de acces din interiorul a¿ezårii umane). el î¿i perfec¡ioneazå for¡a. vråjile de tot felul. în afara casei. brazde trase împrejurul satului cu diferite ocazii – evident. apårat – se vede. pentru a depå¿i momentele de rupturå. El cuprinde råspântiile. El se aflå în afara cercurilor magice protectoare (garduri. spa¡iul prin excelen¡å neumanizat. pentru cå atunci po¡i da peste vråjitoare metamorfozate în animale. Aici este un adevårat no man’s land. în care este bine så nu fii prezent: „Vezi cå porne¿ti la drum. la cot omu are så ia seamå cå nu prea e loc bun. luarea treptatå în posesie a unor topoi nespecifici. ¥n basm înså. eroul nu este (foarte) surprins de prezen¡a maleficului: el îl a¿teaptå. drumul este ini¡ierea. pericolul pe care-l prezintå acesta este. îl provoacå. fårå îndoialå. care sunt o poten¡are a caracterului malefic al drumului în general: nu avem de-a face cu un singur drum. în acela¿i timp. în aceastå provocare. în jurul cåruia se structureazå întreaga nara¡iune. în sat. råscrucile – topoi prin excelen¡å malefici. Drumul este. draci etc. înfruntarea for¡elor oculte. elementul director al basmelor fantastice ¿i nuvelistice. în drum sunt aruncate murdåriile.

Con¡inutul dualist este propriu nu numai religiilor mari (budism. un profan (de aici ¿i interpunerea descântåtoarei între acesta ¿i ajutorul supranatural sau boalå). din care. direct sau nu. întâlnirea nefastå a umanului cu supranaturalul. iudaism. mai ales când vorbim de primele stadii ale evolu¡iei umanitå¡ii. ¿i rezultatul ac¡iunii acestora se va structura identic. DUALISM COSMOGONIC Opozi¡ia – ca formå elementarå de structurare mentalå a realitå¡ii se întâlne¿te în diverse stadii de dezvoltare a umanitå¡ii. credin¡ele populare.). în cazul descântecelor. punând pu¡inå ordine în reprezentårilor acestuia referitoare la lumea din jur. divin. divin. Eliade-Culianu. adicå a existen¡ei a douå principii creatoare. cre¿tinism. Prin recunoa¿terea dualismului radical (termen folosit de autorii Dic¡ionarului religiilor. pentru început. omul scapå nevåtåmat datoritå cuno¿tin¡elor sale.) Dar la stadiul de dezvoltare la care gåsim credin¡ele slavilor de råsårit. blestemat. . generând alte tipuri de opozi¡ii. responsabile de crearea a tot ceea ce existå.97 DUALISM ¥n povestirile supersti¡ioase ¿i în descântece credin¡a omului în reu¿itå este puternic zdruncinatå. pe de o parte. Parte componentå a gândirii logice. Dacå lumea cunoa¿te doi creatori. de neglijen¡å din partea omului. Ambele laturi se suprapun vechilor reprezentåri legate de tabu – interdic¡ia magico-religioaså. 136). afla¡i în opozi¡ie. altfel spus. A. cu implica¡iile ei bun/råu. bazatå pe judecå¡i de valoare de tipul bun/råu se realizeazå diferit.. care surprind diverse aspecte ale contactului dintre cele douå lumi. Tokarev insistå asupra caracterului dual al formelor de credin¡å.. se situeazå chiar în fruntea ierarhiei.. care este un neini¡iat. în versuri. masculin/feminin etc. binare sau ternare (graduale). urmårile negative fiind produse tocmai de necunoa¿tere. ambivalen¡a reprezintå. aceastå ambivalen¡å a dispårut: supranaturalul deja s-a scindat în douå extreme – tot ceea ce este sfânt. opozi¡ia pozitiv/negativ. în pofida numårului mare de practici apotropaice aflate la îndemâna cunoscåtorilor. respectiv malefic. de regulå. este naratå. polarizarea realitå¡ii. 136). Majoritatea întâlnirilor dintre lumea demonicului ¿i cea a umanului se soldeazå adesea cu victoria primeia. coeterne. antropologic. tot ceea ce este sfânt. povestirile cu personaje supranaturale. care au influen¡at. Cele douå specii ale literaturii mitice mai sunt înrudite ¿i prin altceva: întâlnim aici o legåturå de la cauzå la efect – avem. (. Acest dualism caracterizeazå realitatea la toate nivelurile ei: cosmologic. islam etc. S. „Dualitatea sau. perpetuînd la infinit ruptura ini¡ialå. Miturile cu con¡inut dualist au o råspândire universalå ¿i încearcå så dea solu¡ii fråmântårilor omului. DUALISM. lingvistic etc. (Eliade-Culianu.

29). ziua au fost create de Dumnezeu. ru¿i. Multe elemente existente pe påmânt cunosc. se adreseazå lupilor. numindu-i „câinii mei“ (Sannikova. Tot aici amintim ¿i credin¡ele conform cårora Dumnezeu ¿i diavolul au creat împreunå lumea (la români. ucraineni. I. în general sub nivelul modelului originar. . i-a tåiat vârful cozii ca så-i facå „oii“ sale o coadå ¿i. 188). Cum ¿i diavolul putea participa la crea¡ie. Asta-i de când lumea ¿i a¿a are så fie pânå la sfâr¿itul påmântului“ (Olinescu. chiar gemeni. Conform credin¡elor iraniene. ierburile ¿i florile deoparte ¿i buruienile de altå parte ¿i oricât s-ar amesteca. Reu¿ita înså¿i poate fi par¡ialå: credin¡ele ucrainene spun cå lupul a fost fåcut de diavol. fiind acceptatå cu o anumitå resemnare: „ªi a¿a s-au ales de la început încå animalele cele bune deoparte ¿i cele rele de cealaltå parte. care înså nu a reu¿it så dea via¡å crea¡iei sale. Ecouri ale credin¡elor referitoare la acest „câine“de pazå al personajului malefic (în multe legende se spune cå lupul este câinele diavolului) se întâlnesc în mitologia ruså: duhul pådurii. Acest dualism cosmogonic originar se reflectå ¿i în multe legende etiologice. cum sus¡ine Tokarev. oriunde-ai pune-o. trecerea la cre¿tinism“ (Tokarev. ªi a¿a. cunoscut/necunoscut. o rela¡ie inevitabilå. Buruienile cautå så nåpådeascå grânele ¿i lupii så månânce oile. le¿ii. mituri de acest tip fiind consemnate în epoci sau societå¡i precre¿tine/necre¿tine (Eliade-Culianu. diavolul – marea. 1957. de aici benefic/malefic se deduc cu u¿urin¡å din aceastå precizare. Credin¡ele române¿ti spun cå la facerea lumii Dumnezeu a fåcut oaia. blestematului (. iar Arhiman. Credin¡ele populare referitoare la structura dualå a lumii nu î¿i au rådåcinile neapårat în cre¿tinism. cum în om binele se luptå cu råul ¿i în lumea animalelor.). În mitologia francezå se spune cå soarele. Opozi¡iile stabil/instabil. lupul (Coman. ceea ce-i fåcut de dracul. a plåmådit o „oaie“ din påmânt de baltå. 16). Conform acestor credin¡e. satanicului. siguran¡å/nesiguran¡å. 157).. 136). lumea este rodul colaborårii dintre Dumnezeu ¿i diavol. 114). sârbi etc. 63). O credin¡å sârbå face înså o precizare: Dumnezeu a fåcut påmântul. evident. dar efectul este diferit: creeazå alt obiect/ fiin¡å. de complementaritate. au colaborat cu mult timp înainte de apari¡ia vie¡uitoarelor. pentru a o deosebi de crea¡ia divinå. Dar cei doi creatori – dupå unele credin¡e fiind fra¡i..). respectiv noaptea. o crea¡ie paralelå. „îi mai lipi ¿i o barbå ca a lui“ (Coman. Finalitatea dublå a celor douå tipuri de acte creatoare se contureazå foarte clar. i-a pus ierburi în loc de lânå. Principalul vinovat al acestei polarizåri a fost. aceea tot la råu se duce. Ormuz creeazå câinele.DUALISM 98 cuvios se opune maleficului. de diavol (Sébillot. în imagina¡ia miticå. ¿i a ierburilor e la fel. Animalul este înviat de Dumnezeu. remarcabilå doar la nivelul inten¡ionalitå¡ii – diavolul încearcå imitarea lucrårii lui Dumnezeu. dupå care aleargå dupå Creator ¿i îl mu¿cå de cålcâi. iar luna.

nenorociri. se contureazå ¿i imaginea unora dintre aceste personaje în calitate de agen¡i ai destinului. în ultimå instan¡å. de de¡inåtoare ale adevårului. Dacå se aratå în alb e semn råu. domovoi ¿i kikimora se încadreazå în aceastå categorie. Previziunile duhului pot fi subliniate ¿i de caracterul lui. bunåstarea ¿i såråcia. 58). Prin faptul cå totu¿i. Un om de la noi mergea cåtre caså. în ro¿u e semn bun. ale cuno¿tin¡elor supreme. aceste personaje prevestesc. må apåsa întruna. duhuri ale comorii. La început am spus o rugåciune. El mai poate face cunoscut destinul ¿i prin contactul nemijlocit cu persoana cåreia îi transmite mesajul: „Într-o searå l-am visat pe duhul casei. lungå. cea care dådea via¡a ¿i o men¡inea. conform unor reguli numai de ea ¿tiute. dolia/nedolia etc. ni¿te omule¡i ro¿ii. plinå de pår. Astfel poate fi fåcutå apropierea dintre personajele mitologice duhuri ale casei ¿i agen¡ii specializa¡i ai soartei. Dupå asta s-a spânzurat ginerele meu“ (ªumov-Prejen¡eva. aceste duhuri sunt. la o mai veche reprezentare. a unei zeitå¡i protectoare. påroase ¿i må apåsa. nr. când a våzut.99 DUHURI ALE CASEI DUALISM COSMOGONIC DUHURI ALE AERULUI DUHURI ALE AMIEZII DUHURI ALE APEI DUHURI ALE BOLII DUALISM AER AMIAZÅ APÅ BOALÅ DUHURI ALE CASEI Din categoria spiritelor protectoare ale casei. într-un fel. marcat exterior prin culori deosebite: „Domovoi poate så fie ¿i bun. ¿i råu. împår¡ea oamenilor norocul ¿i necazul. a soartei cu pronun¡ate caracteristici benefice (de tipul piaza bunå/piaza rea. nr. Asta era un semn råu. ªi avea o mânå lungå. Dupå aceea a gåsit bani mul¡i“ (idem.). pe un pod. cel mai adesea. destinului. cu precådere din cele antropomorfe întâlnite la slavii de råsårit. cea care. numai a¿a po¡i så scapi de el. . duhul banilor. care modeleazå existen¡ele umane torcând. råsucind firul vie¡ii. o variantå a norocului personificat. Domovoi este våzut foarte rar ¿i prezen¡a lui este recep¡ionatå ca un semn råu. Aceastå ultimå men¡iune reprezintå o contaminare cu un alt personaj. Pe aceea¿i linie. care avea ni¿te labe mari. omului îi este destinatå anterior o comoarå. Personajele din aceste clase se pot reduce. care i se aratå viitorului posesor. 92. dar apoi am început så-l înjur. 110. 49-50). Prin apari¡iile lor intempestive.

sunt invariante nerelevante. la rudele sale ¿i prezen¡a lui în caså se cunoa¿te prin aceea cå face zgomot. care. care îl înso¡esc pe om pe tot parcursul vie¡ii. de contact. pe fiecare noapte. Se spune cå sunt situa¡ii când ele au legåturi nelegitime cu femeile: din aceste rela¡ii se nasc vråjitorii (Dobrovolski. func¡iile lor fiind general valabile. duhurile casei jucau rolul unor mesageri. piazå rea. de¿i ac¡ioneazå individual. ca punct de trecere. parcele etc. Legåtura lor cu cealaltå lume este subliniatå ¿i de prezen¡a vetrei. De aceea duhurile amplasate pe/în vatrå sunt cele care prevestesc viitorul.a. unui neam. care aveau. Vatra. cu tot ce presupune ea în via¡a omului. stråmo¿ilor. nonsocial) – sau cu degetele. dacå gåse¿te de mâncat“ (Ciau¿anu.DUHURI ALE COMORII 100 În ceea ce prive¿te apropierea de arhetip. 360-361). coco¿. ca spa¡iu sacru. kobold. Dacå degetele sunt reci – e semn råu (ca marcå a lumii mor¡ilor) – gestul este interpretat ca o intruziune nefastå a mor¡ii. al vetrei. „La slavii sudici se crede cå mortul vine regulat. ac¡iune diferitå. kikimora. al unor duhuri protectoare. ca loc de grani¡å. ªi fizic duhurile casei î¿i revendicå apartenen¡a la lumea mor¡ilor. ¿arpele casei DUHURI ALE COMORII COMOARÅ . 9). duh protector. putându-se face mesageri ai destinului. parce. înfå¡i¿are etc. Dar dacå ursitoarele. esen¡a. atingerea acestuia cu labele påroase –ale domovoiului (abunden¡a pårului este un semn de apartenen¡å la nonuman. influen¡ând fiecare destin în parte. Deosebirile de nume. co¿mar. este unul dintre elementele centrale ale riturilor de ini¡iere. bate în maså ¿. Ba ¿i månâncå. → browine. având în subordine întreaga umanitate. care ie¿ea din vatrå (ªumov-Prejen¡eva. moirele. cadrul al epifaniei. Mai târziu. dupå unele credin¡e. de cele mai multe ori acest protector fiind unul dintre stråmo¿i. acces la marile taine. unui popor. piazå bunå. fiecare persoanå care a decedat în acea locuin¡å devenind. ceas råu etc). mai relevante sunt personajele care s-au grupat în categoria de zeitå¡i ale destinului (ursitoare. Prevestirile lor se realizeazå fie prin apåsarea subiectului. rândunicå. Spiritele casei se înscriu în aceea¿i direc¡ie. moire. Una dintre probele pe care trebuia så le treacå vråjitorul consta în intrarea în gura monstrului de foc. ele fiind înzestrate cu func¡ii demiurgice. dar ¿i ca zonå de trecere. datoritå statutului lor supranatural. având înså dacå nu origine. ªi o altå legåturå a duhurilor casei cu lumea demonicå a mor¡ilor. instituiau destinul. ceas bun. nu î¿i restrâng aria de activitate doar la reprezentan¡ii unei familii. diferitele aspecte. domenii de activitate ale Marii Zei¡e au dezvoltat fiecare personaje specifice – personificare a cultului focului. 175). broascå.

101 DUHURI ALE V¢NTULUI DUHURI ALE COPACILOR DUHURI ALE MORºILOR DUHURI ALE NOPºII DUHURI ALE PÅDURII DUHURI ALE V¢NTULUI COPAC MOARTE NOAPTE PÅDURE V¢NT .

¿i-a schimbat culoarea ¿i a dispårut cu totul. cereau comandan¡ilor så råmânå pe loc. în perioade definite. dispari¡ia ei brutalå în timpul eclipselor contribuie ¿i ea la sporirea ac¡iunii maleficului: în timpul eclipselor de lunå cehii cred cå o persoanå . plinå. dupå cinå. chemau lumina lunii båtând din alåmuri ¿i ridicând spre cer multe focuri cu tåciuni ¿i cu tor¡e. luna era smulså de pe cer ¿i aduså pe påmânt. 50. ªi la alte popoare exista credin¡a cå mor¡ii se duceau în lunå spre a apårea sub o altå înfå¡i¿are (la iranieni. L. 169). A¿adar. Totu¿i Æmilius. care de altfel era cam prea aplecat spre divina¡ie ¿i spre supersti¡ie. gândindu-se la eclipså. pentru a perturba propagarea fluxului magic: „Când s-a fåcut noapte ¿i. Thucydides oferå un exemplu asemånåtor de comportament în fa¡a eclipsei: „Dar tot ¿ovåind ei så porneascå pe mare. În multe credin¡e luna este privitå chiar ca o parte componentå a acestui tårâm: la greci ¿i romani sufletele mor¡ilor tråiau în lunå (Ceaikanovici.E ECLIPSÅ ¥n strânså legåturå cu domeniul artei fulgurale este interpretarea eclipselor. atribuind o mare putere divinitå¡ii ¿i fiind iubitor de jertfe ¿i sensibil la divina¡ie. i-a sacrificat optsprezece vi¡ei“ (Plutarh. XVII). de îndatå ce a våzut luna clarå. Tocmai pentru a împiedica deslu¿irea cuvintelor magice ale vråjitoarelor era necesar så se facå zgomot. când toate erau pregåtite. atribuite în antichitate vråjilor. 4). de¿i mai înainte erau gata så plece“ (VII. 125). a spus cå nu se va delibera nimic mai înainte de a sta pe loc douåzeci ¿i ¿apte de zile. s-au dus cu to¡ii la somn ¿i la odihnå. aduc luna în mersul ei în umbra påmântului ¿i o ascund. Durand. polinezieni. pe la mul¡i mergea vorba cå eclipsa aratå fantoma regelui. Faptul cå luna este unul dintre elementele lumii de dincolo se reflectå ¿i în strânsa legåturå pe care aceasta o are cu tårâmul mor¡ilor. s-a produs o eclipså de lunå când tocmai pe cer era lunå plinå. Dar Æmilius nu era cu totul ne¿tiutor ¿i necunoscåtor al eclipselor. 1992. macedonenii nu procedau la fel. pânå când. Prin puterea deosebitå a acestor incanta¡ii. cum le este obiceiul. ci frica ¿i spaima le cuprinsese tabåra ¿i. ªi în timp ce romanii. care se afla. Marea majoritate a atenienilor. luna. Indienii credeau cå sufletele se odihnesc în lunå în a¿teptarea unei reîncarnåri (Eliade-2. a început så se întunece ¿i lumina påråsind-o. sus pe boltå. Absen¡a lunii. atenienii au råmas pe loc. iar Nicias. pânå så se punå în mi¿care a¿a cum spuneau prezicåtorii. Æemilius Paulus. stråbåtând zona întunecatå. 83). este iarå¿i luminatå de fa¡a soarelui. care. deodatå. în ¿oaptå.

Plutarh. aratå o evolu¡ie a mentalitå¡ii: interesa¡i de semnifica¡ia eclipsei erau numai oamenii simplii. Luna î¿i recapåtå din nou vlaga. A¿a rup ¿i månâncå din lunå. ei devin prea grei. pentru ca så facå vråji cu firul tors astfel.) se crede cå eclipsele provin din lupta dintre soare ¿i lunå: „Unii oameni pretind chiar cå i-au våzut cum se încle¿tau. iar Dumnezeu îl întunecå pe soare ca så nu vadå luna“ (Ciau¿anu. ¥n Europa (Fran¡a. atunci ei atacå corpurile cere¿ti ¿i le rup cu din¡ii. ¿i acele fire se fac de la sine în calea unui vârcolac. 101). 1928. o nara¡iune din a doua jumåtate a secolului al IV-lea î. 24).. o explica¡ie ¿tiin¡ificå a fenomenului natural (cf. încearcå ¿i el så-i convingå pe contemporanii . 64). Dar mâncând prea mult.) Dacå din aceastå luptå luna ar ie¿i învingåtoare.. 250). Încå din secolul al XVII-lea exista la francezi men¡iunea dupå care un copil care se na¿te în timpul unei eclipse nu va tråi (Sébillot. Pentru a reveni la antichitate. Italia. eclipsa este concretizarea unei bariere pe care o ridicå Demiurgul în calea fra¡ilor incestuo¿i: „Al¡ii spun cå în timpul eclipsei luna trece repede pe lângå soare.H.. uitându-se într-un lighean cu apå(. 418). cå nu mai råmâne decât o dunguli¡å micå. în Naturales Quaestiones (203). prin intermediul ghicitorilor oficiali. lumea s-ar pråpådi(. I. firul pe care stau ei se rupe ¿i atunci ei î¿i pierd toatå puterea. 1928. ci numai printr-o basma. 453-454). Cåderea lunii pe påmânt în timpul eclipselor (la indienii sud-americani) este înso¡itå de moartea multor oameni (Tylor. Ucrainenii cred cå în lunå tråiesc lupi care mu¿cå din ea întruna. solda¡ii. Via¡a lui Dion. mai bine zis vârcolacii selenari: „Ei sunt un fel de animale asemånåtoare câinilor ¿i care se fac din copiii neboteza¡i. La sârbi se spune cå oamenii care se nasc într-un asemenea moment sunt neferici¡i ¿i vor fi mereu såraci. pe care uneori o prefac în sânge ¿i noi vedem atunci luna toatå înro¿itå. din pårin¡i necununa¡i. Cât timp aceste fire nu se rup. III. ori se fac din våzduh. scapå din gura lor ¿i redevine curatå. Explica¡ia unanimå ce se då eclipselor este agresiunea pe care o declan¿eazå asupra lor vârcolacii.) Aceastå luptå are loc la fiecare ¿apte ani. printr-o sticlå afumatå. apoi se opresc pânå revine luna la loc ¿i reîncep så mu¿te din ea“ (Candrea. se luptå cu ei ¿i învingându-i. numai din cauzå cå torc femeile fårå lumânare noaptea. Pe acele fire stau vârcolacii. 79).103 ECLIPSÅ este luatå în lumea mor¡ilor (Afanasiev. Nu e îngåduit nimånui så se uite cu ochii liberi la o eclipså. Seneca. Altfel omul ar înnebuni sau ¿i-ar pierde vederea“ (Candrea. printr-o sitå sau într-un vas cu apå. Germania etc. Tot în strânså legåturå cu soarele ¿i luna. 79-80). vârcolacii rezema¡i pe ele sunt puternici ¿i merg încotro vreau. nu ¿i conducåtorii acestora. cum a fost mai înainte“ (Olinescu. pânå o reduc la o bucå¡icå. 1869. mai ales la miezul nop¡ii.. Alteori atât månâncå din ea. care încercau så le ofere.

care. Copiii zânelor sau elfii întuneca¡i. în poieni. negri. lup. iar la moartea lui Germanicus a avut loc o prevestire asemånåtoare.ELFI 104 såi în legåturå cu caracterul natural al fenomenului respectiv ¿i så înlåture supersti¡iile: „Acum. încerca så-l påcåleascå dându-i impresia cå face lucruri imposibil de imaginat într-o ordine fireascå a lucrurilor (o femeie a pus la fiert apå într-o coajå de ou etc. personificåri ale co¿marului. Oamenii î¿i puteau recupera copiii fie purtându-se grosolan cu duhurile pozna¿e. meteori¡i). în acest caz. Atunci când omul. Sunt våzu¡i adesea încingând hore la lumina lunii. sunt descri¿i ca manifestând o atrac¡ie deosebitå pentru tors ¿i ¡esut (se spune cå u¿oarele pânze de påianjen care plutesc în aer sunt opera lor). pixy etc. elfii î¿i manifestau verbal uimirea ¿i plecau: „Am tråit cinci sute de ani în lumea aceasta ¿i n-am mai våzut a¿a ceva!“ ¥n Sco¡ia. Tot în legåturå cu elfii este puså.). Pe lângå preferin¡a manifestå pentru dans. ascultå ce ¿tiu despre focurile pe care aerul le poartå dintr-o parte în alta a cerului (comete. schimbarea nou-nåscu¡ilor. omule¡i frumo¿i care au ca atribut caracteristic podoabe din flori (cåciuli¡e). precum ¿i alte duhuri care ac¡ioneazå noaptea). încât crezi cå zeii ne trimit semne prevestitoare ale mor¡ii? Sau soco¡i cå pe påmânt existå ceva atât de însemnat încât toatå lumea trebuie så afle despre pieirea lui?“ → lunå. dupå obiceiurile „proaste“ ¿i dupå foamea pe care o aveau în permanen¡å. (Mifologiceskij slovar’. aflate în legåturå cu lumina ¿i întunericul (în func¡ie de gradul lor de demonism. sunt ¿i patroni ai muzicii: muzica lor îi farmecå pe ascultåtorii involuntari ¿i îi obligå så danseze alåturi de ei. A¿adar. Elfii lumino¿i sunt adevårate duhuri ale aerului (suflete ale copiilor mor¡i neboteza¡i). dupå credin¡ele irlandeze. Ace¿tia erau recunoscu¡i dupå corpul ¿i fa¡a acoperite cu riduri ¿i zbârcituri. se supun interdic¡iei tåierii. de exemplu. fie dacå le obligau så-¿i dezvåluie adevårata vârstå. elfii subpåmânteni. ca så revin la scopul lucrårii mele. Pot locui în copaci. care se desfå¿oarå. în mitologia occidentalå.) sunt o varietate de spirite demonice. principalul mijloc de apårare împotriva elfilor este. Asemenea altor duhuri ale aerului. tu e¿ti atât de råtåcit. 615-616). vârcolac ELFI Elfii (alfar. Muzicantul nu se poate opri din cântat decât dacå rupe cu brutalitate vraja (prin spargerea viorii. O altå modalitate de a scåpa de maleficiile elfilor era de a-i face så râdå sau de a-i pune în dificultate (tema sarcinilor imposibile ce le erau date). iau locul odraslelor oamenilor. întuneca¡i sunt gnomi. ca peste tot fierul. Astfel. Ei au sårbåtori tradi¡ionale. de exemplu). båtrâni. pentru a-l alunga pe spirit. Am våzut o minune asemånåtoare ¿i în preajma mor¡ii lui August ¿i în timpul lui Seian. de douå ori pe an: primåvara ¿i iarna (la Cråciun). se spunea: „Ori de .

191). un cârlig de undi¡å. elfii nu vor putea închide u¿a pânå nu vei fi ie¿it“ (Frazer. ca urmare. trebuie så ai grijå så înfigi în u¿å o bucatå de o¡el.105 ELFI câte ori intri în locuin¡a unei zâne. . 1980. cum ar fi un cu¡it. un ac. II.

faptul. fåcåtura pune accentul pe latura practicå: cuvântul de ordine este activitatea – el este activ. ca så-l poatå hråni. care îl au. se duce sau trimite pe altcineva de le duce ¿i le toarnå în calea omului menit. în cårarea pe unde ¿tie cå trece mai ades etc. pe când adusåtura . ªi iatå cum. Pe acesta îl trimit unele femei. gândac sau altceva. Faptul reprezintå cauza. dintr-o duminicå diminea¡a. iar când va fi flåmând. câte 7 boabe de fiecare fel ¿i. 1944. le descântå. rezultatul unor fermecåtori sau vråji femeie¿ti. cu atâta boala. aruncåtura constituie efecte ale actului magic întreprins de cel care-l performeazå. Omul care a cålcat în fapt îndatå începe så-l månânce pielea cumplit peste tot trupul ¿i-i vine durere la c a p “ ( idem. aleargå ¿i la acest mijloc. atunci ea îl mene¿te ce så se facå: pui. ¿i dacå cumva a cålcat cel menit. cum se crede în popor. Dacå cineva. ¿i . iar omul în mai greu pericol de a fi scåpat“ (Candrea.F FAPT. pe când preotul e în slujbå. 9 zile. adicå faptul. ¿i mai ales când toacå. ¿i mai ales vreo femeie. ¿i apoi. puterea nefastå a vråjitorului. adicå chiar când le strânge. punându-le într-un såcule¡. la poartå sau porti¡å. 177) Spre deosebire de alte tipuri de mijloace magice. strânge din 7 feluri de semin¡e de oricare plante. acela numaidecât se umple de boalå. ca så-¿i råzbune. 178). este produs pentru a pune la rândul lui în mi¿care. Femeia ce vrea så dea aceastå boalå cuiva. Dacå cineva calcå în faptul dus de acest lucru råu. så se poatå preface în pui de gåinå. cu apå strânså tot în acele 7 duminici sau numai cu apå neînceputå. Dupå ce a împlinit astå lucrare. e mai greu ¿i mai furios. toate aceste semin¡uri le fierbe într-o oalå nouå furatå. Cine calcå întâi. vrabie. Tocmai de aceea credin¡ele populare insistå asupra descrierii ritualui prin care acesta capåtå materializare: „Se mai spune cå unele femei vråjitoare clocesc un ou de påråsiturå la sub¡ioarå. are ciudå pe alta. Odatå fierte. bunåoarå pe pragul u¿ii. Explica¡ia aceasta cuprinde. FÅCÅTURÅ „Faptul este o boalå care nu vine de la Dumnezeu sau din alte pricini întâmplåtoare. în 7 duminici. Se spune cå acesta este «lucrul råu» sau «dracu» ¿i are putere mare în rele. când ciocne¿te (!). så ducå farmecele pentru fapt în calea celui menit. pe lângå descrierea actului magic al facerii. dupå modelul legilor contagiunii ¿i ale similitudinii. ci este. le mene¿te pe omul cui vrea så-i facå råu. muscå. n-are leac ¿i moare peste trei zile. adicå îi face pe fapt.

se circumscriu în general fabulosului. ies deasupra (…). credin¡ele nesistematice. ¿i atunci oamenii mårii scufundå coråbiile (Ia¿ciurjinski. descrierea personajelor se încadreazå în categoria iluzionårii – accentul este pus pe imagine. din care adesea uitå câte ceva. Din acele pår¡i ale påmântului ne vin nouå cântecele frumoase care se împrå¿tie din om în om (…). 566). De la dân¿ii furå ici-colea câte un cântec oamenii cei buni de la Dumnezeu ¿i care au inimå bunå a spune ¿i altora cele auzite“ (Pamfile-1. care au circulat totu¿i ¿i în acest areal. cântecele minunate cu care îi încântå pe oameni. duhurile apårând ca o personificare a mi¿cårii ¿i strålucirii undelor mårii: „Aceste femei-pe¿ti ies câteodatå pe maluri. cât marea se fråmântå. 1916. cât marea se odihne¿te. când e cald ¿i se joacå cu ¿ireaguri de mårgele ¿i scumpeturi ale mårii. ¥n alte povestiri. ¥n acest ultim caz. De aceea. → duhuri ale apei FARMECE „Farmecele se disting de vråji atât în privin¡a cuprinsului. cå se apropie de coråbii ¿i încep så cânte ¿i dacå marinarii fårå experien¡å nu le îndepårteazå cu lovituri de tun. 301). fiind de origine livrescå: „¥n mare se aflå un soi de pe¿ti. ademenirea în adâncuri etc. → farmece FARAONI Pentru mitologia românå. care stau ascun¿i ¿ase zile. încât to¡i de pe corabie adorm. 1916. jumåtate pe¿ti. 1916. fetele de pe mare sunt neobi¿nuit de frumoase. cu o voce atrågåtoare. sunt considerate urma¿e ale vechii o¿tiri egiptene care i-a urmårit pe evreii ce påråseau Egiptul ¿i care s-a înecat miraculos în valurile Mårii Negre (legenda a circulat începând cu secolul al XVI-lea. femei pe jumåtate. pe care le gåsesc påmântenii no¿tri.107 FARMECE continuarea ritului magic: faptul ar råmâne în stare pasivå. cât ¿i în . ca så momeascå lumea“ (Pamfile-1. o laten¡å maleficå. reprezentarea unor spirite ale apei marine nu putea så fie decât sporadicå. Reprezentarea legatå de spiritele mårii numite faraoni se întâlne¿te ¿i în mitologia ruså. Mifologiceskij slovar’. din cauza depårtårii de sursa ce putea genera imaginile tradi¡ionale. 554). 301). ele pot så le distragå aten¡ia într-atât. al scopului ce-l urmåresc ¿i a mijloacelor ce le întrebuin¡eazå. dacå nu ar fi trimis sau preluat. primåvara. iar sâmbåtå. 301). de asemenea. Se crede. Aceste fete. Alteori le laså într-adins. La ru¿i. jumåtate om. Lor li se atribuie compunerea tuturor cântecelor ¿i a basmelor. „Coråbierii care le-aud se întâmplå cå adorm înjindui¡i de frumoasa lor cântare ¿i astfel cad în apå ¿i se îneacå“ (Pamfile-1. Ondinele din Europa Occidentalå au înså în cea mai mare parte func¡ii identice cu duhurile locale – ipostazieri ale surselor de apå dulce: pieptånatul. numi¡i ¿i faraoni.

se spune: „Scopul farmecelor este.. descântec. Astfel. 9). de tipul vråjilor: scopul este „så farmece. despre care au deplinå convingere cå. → adusåturå. respectat. sau unor elemente. în primul rând ca cel ce farmecå sau pentru care se farmecå så se facå frumos. cei ce apeleazå la farmece nu fac apel la spirite necurate. atrågåtor ¿i fermecåtor. Precizårile pe care le fac al¡i cercetåtori vin så confirme aceastå apropiere a domeniului de ac¡iune al farmecelor de cel al vråjilor (farmecele sunt fåcåturi. de tot datul ¿i faptul. ajungem la expresia indubitabilå a unor practici magice esen¡ial demonice.). De farmece ne putem apåra prin descântece ori prin rugåciuni la bisericå. ¿i numai Dumnezeu le poate distruge. ¿i în urmå. purtarea ¿i vorba sa pe oricine. Marian este valabilå numai în ceea ce prive¿te anumite aspecte. A. ca aceasta så le dea ajutorul necesar. delimitarea men¡ionatå se dovede¿te inoperantå. binevorbitor ¿i stimat de toatå lumea. OPOZIºIE . s. Când înså este vorba de scopul acestora. se vor curå¡i ¿i limpezi de toate aruncåturile ¿i fåcåturile. anume ca så poatå fi iubit. înså mai ales pe aceia pe care ¿i-a pus el ochiul. ceea ce înseamnå cå avem de-a face din start cu o agresare a celuilalt). despre a cåror inten¡ionalitate maleficå toatå lumea este convinså? „Scopul ce-l urmåresc“ este foarte clar exprimat prin intermediul unor predicate malefice: de la atragerea nevinovatå a persoanei dorite (faptul cå este unilateralå este subliniat de precizarea „pe care ¿i-a pus el ochiul“.O. 1996. plåcut. de toatå urgia ¿i urâciunea ¿i se vor face mult mai frumo¿i ¿i atrågåtori“ (idem. så fure min¡ile celor pe care îi iube¿te ¿i de care dore¿te så fie iubit“ (¿i aici apare o manifestare unilateralå a dorin¡ei: binele pe care îl face propriei persoane se întemeiazå pe råul fåcut celuilalt). vråji FÅCÅTURÅ FAPT FECIORII MARºOLII FEMINI/MASCULIN S¢NTOADERI ST¢NGA/DREAPTA. a¿adar. adicå så fure min¡ile celor pe care îi iube¿te ¿i de care dore¿te så fie iubit“ (idem. în al doilea rând så atragå prin frumuse¡ea. 10). dacå prin mijloacele ¿i apucåturile anterioare nu ¿i-au ajuns scopul. 170). Fl. bunåoarå cum sunt apa ¿i roua. prin ce se deosebesc farmecele de vråji. ¥ntr-adevår. 1944. „ci se adreseazå de regulå Maicii Domnului.FÅCÅTURÅ 108 privin¡a timpului când se fac“ (Marian. plåtind liturghii ¿i dând pomanå la såraci“ (Candrea. dacå se vor spåla cu ele. n. fermecåtor. Prin urmare. rugându-te så aibå efect asupra celui du¿månit. aruncåturi): „Farmecele se aruncå. så farmece. Distinc¡ia pe care o face S. Sunt anume babe care fac farmece.

Element component al lumii sacrului. se spunea cå tot ce se auzea la fereastrå se îndeplinea (idem. 59). A doua zi se uitau så vadå a cui bucatå de pâine era întreagå – acest lucru semnificând faptul cå fata respectivå va mai tråi încå un an. Bolile – ciuma. Pâinea era låsatå acolo toatå noaptea. ¥ntr-un descântec românesc „de strânsul cel mare“. de asemenea. În ajunul Anului Nou se puneau la fereastrå (sau la baza hornului) atâtea bucå¡i de pâine. holera etc. Ac¡iunea nefastå se aplica inclusiv animalelor – se spunea cå vor turba câinii care vor bea acea apå (idem. 117). în timpul profan fereastra nu este înzestratå nu relevå proprietå¡i supranaturale. De aceastå datå simbolica este mult mai explicitå. de unde încercau atragerea din locuin¡å a femeilor însårcinate. Românii credeau cå nu este bine så te ui¡i pe fereastrå din exterior./ Mâna pe fereastrå bågå/ Pe cutare de ¿ale l-apucå. a låturilor. mor¡ii pot intra în caså pe fereastrå (Baiburin. Existau o serie de tabuuri care presupuneau interzicerea aruncårii pe fereastrå a apei. care au gåsit pâinea împu¡inatå (Strahov. 144). Fiind în acela¿i timp un element ordinar al universului casnic./ U¿a descuiatå. Dar cele mai multe credin¡e se referå la legåtura evidentå a mor¡ii cu acest spa¡iu sacru. mai mult sau mai pu¡in îndepårtatå./ Cu din¡ii rânji¡i. Pentru a potoli furtuna./ Cu unghiile întinate/ Umblå din caså în caså/ Så gåseascå fereastra destupatå. 19). într-o altå lume./ ¥l snopea“(Leon. o intrare nereglementatå în caså. 143). 177). 143). Astfel.109 FEREASTRÅ FEREASTRÅ Un alt spa¡iu sacru îl reprezintå fereastra. ritualå. 143). –dådeau de ¿tire asupra prezen¡ei lor prin ciocånituri în fereastrå. câte fete hotårâte så-¿i afle ursitul erau. ac¡iunea bolii se realizeazå tocmai prin påtrunderea spiritului malefic pe fereastrå: „Tartacot. nu trebuia så scuipi. Ca o u¿å deschiså într-o altå lume este privitå fereastra într-o multitudine de ritualuri: sârbii îi interziceau categoric femeii însårcinate så priveascå pe fereastrå (Tolstaia-2./ Cu cålcâiele cråpate. 86) sau chiar orbirea (Avram. spre deosebire de suratele ei. pentru a-¿i putea exercita ac¡iunea lor maleficå (Vinogradova –Tolstaia-2. så arunci resturi alimentare etc./ ¥l trântea. Simbolica sacrå. 1983. magice. 1983./ Barba de-un cot.. încålcarea acestei interdic¡ii atrågând dupå sine afec¡iuni ale ochilor (Gorovei. îi conferå calitå¡i excep¡ionale./ Gåsi la (cutare) u¿a descuiatå/ ªi fereastra destupatå. fereastra era ¿i unul dintre locurile tipice de apari¡ie a personajelor mitologice. . 38). Ca spa¡iu sacralizat este receptatå fereastra ¿i în practicile oraculare. din mitologia polonå. Se spunea cå strigoii. Fereastra este un fel de u¿å. Boginki. 10)./ Cu ochii steli¡i. fapte ce puteau fi interpretate ca o profanare a acestui spa¡iu sacru (Baiburin. 1995. într-un orice fel de spa¡iu. 1993. Tot ei spuneau cå nu era bine så bei apå datå pe fereastrå. se opreau la ferestrele caselor. ru¿ii recomandau så se arunce o måturå pe fereastrå (Vinogradova-Tolstaia.

141. 50). 166). într-un simulacru al mor¡ii. 113). încårcate de sacralitate. dacå încape. ru¿i etc. se credea cå acea caså va arde sau ståpânul ei va muri (Sum¡ov. dar numele Lupu råmâne pe toatå via¡a“ (Leon. 142). mai ales în familiile în care ea ¿i-a fåcut sim¡itå prezen¡a într-un ritm îngrijoråtor. Toporov. prima persoanå care a decedat în acea caså. când murea cineva se punea apå pe pervazul ferestrei. aceste picåturi de sânge sunt semin¡ele de ferigå . între ceasurile 10 ¿i 12. 1983. venind acolo. 1993. ªi mai mult. pårin¡ii vând copilul ce le-a mai råmas. copiii mor¡i neboteza¡i (Baiburin. schimbându-i numele. Baiburin. nu pe u¿å. de la bisericå.FERIGÅ 110 Vestitorii mor¡ii intrau întotdeauna în caså prin fereastrå – cum este cazul rândunicii (la români. men¡ionåm ¿i existen¡a practicilor apotropaice care au ca principal element fereastra. 1994. În acelea¿i scopuri. în virtutea ambivalen¡ei sacrului. 170): „Când copiii nu tråiesc. el se va chema Lupu. au cåzut trei picåturi de sânge. 91). FERIGÅ Una dintre plantele magice. 156. înflore¿te în fiecare an numai în noaptea de Sânziene.. na¿ii transmiteau copilul pe fereastrå (obiceiul este råspândit la români. Dacå o pasåre de noapte (în special bufni¡a) atingea fereastra cu aripa. la ru¿i. 1993. iar din acel moment oricum i-a fost numele copilului. pårin¡ii intrå la tocmealå. Vânzarea se face astfel: o vecinå vine la fereastrå pe dinafarå ¿i le cere copilul. 1984. 1983. albå ¿i strålucitoare ca o stea. Evseev-1. O poveste germanå spune cå un vânåtor ¿i-a procurat såmân¡a de ferigå ochind soarele în amiaza zilei solsti¡iului de varå. La ru¿i se interpreta în aceea¿i cheie prezen¡a iepurelui – mesager chtonian incontestabil: dacå un asemenea animal era våzut alergând pe sub fereastrå era semn clar de moarte (Gura. 1984. sau trecut peste gard sau printr-o spårturå în perete sau în tavan (Baiburin. 1993. Se crede cå cine o vede înflorind va avea bani mul¡i. Pentru a feri nou-nåscu¡ii. sacralizate. Mai pe urmå copilul e luat de pårin¡i înapoi. când se întorceau de la botez. Ceea ce este important de re¡inut este condi¡ionarea temporalå – apari¡ia ¿i ac¡iunea ferigii fiind consemnatå în ziua solsti¡iului de varå sau în alte momente. pentru ca sufletul. este feriga. în zilele în care se fåceau pomeniri (Baiburin. Floarea de ferigå. 4). În societå¡ile tradi¡ionale sicriul era scos din caså pe fereastrå. primesc un ban prin fereastrå. Legendele despre originea ei supranaturalå sunt numeroase. ace¿tia erau sco¿i ritual pe fereastrå. så se poatå spåla. De asemenea. de pericolul mor¡ii. ªi în cazul mutårii într-o caså nouå copiii erau båga¡i în caså tot pe fereastrå (Toporov. Tot la fereastrå se agå¡a un ¿tergar pe care urcau sufletele stråmo¿ilor mor¡i când veneau în lumea noastrå. în general copiii. Tot pe fereastrå erau sco¿i. ru¿i. 141). 170). pe care vânåtorul le-a cules într-o pânzå albå. ¿i ¡ine numai pânå la primul cântat al coco¿ilor.

func¡iile etc. cu cel ce le este ursit (Niculae. ºåranii din Tirol î¿i închipuie cå în ajunul solsti¡iului de varå în ajunul solsti¡iului de varå se pot vedea comori îngropate strålucind ca ni¿te flåcåri ¿i cå semin¡ele de ferigå adunate în acest timp sacru. pe care uneori le-o aducea însu¿i diavolul. dacå era îngemånatå. acestei plante i se atribuiau.111 FERMECÅTOR (Frazer. în Tirol (ca ¿i în Boemia). cu precau¡iunile de rigoare. În Boemia se spune cå cine face rost de floarea de aur a ferigii în acea perioadå ståpâne¿te cu ajutorul ei cheia tuturor comorilor ascunse. cine urcå un munte cu såmân¡å de ferigå în mânå. FERMECÅTOARE Spre deosebire de vråjitori. În Stiria se spune cå. iar cel care a cules-o ajunge putred de bogat (idem). Ion Botezåtorul. aur. 169). cu rådåcina bifurcatå. V. ci ei de regulå se adreseazå sau . adunând såmân¡å de ferigå în noaptea de Cråciun. atributele. În Bretania. 1980. iar dacå fetele întind o pânzå sub floarea care se ofile¿te repede. va descoperi o vânå de aur sau va vedea comorile påmântului licårind într-o flacårå albåstruie. comori. în spe¡å bani. cåutåtorii de comori adunå såmân¡å de ferigå la miezul nop¡ii. Alteori. V. vizeazå ob¡inerea unor elemente din cealaltå lume. Dacå rådåcina gåsitå era simplå. se spune cå dacå pui printre bani semin¡e de ferigå. îi vor ajuta så aducå la suprafa¡å aurul îngropat. în noaptea de Sf. atribuite acestei plante. apoi o împrå¿tie pe påmânt în locurile unde bånuiesc cå se aflå ascunså o comoarå. îl po¡i sili pe diavol så-¡i aducå un sac de bani. cel mai adesea. ace¿tia nu se vor împu¡ina niciodatå. în ajunul solsti¡iului de varå. 151). În sfâr¿it. Ele trebuiau så sape planta gândindu-se la acest lucru. nu trebuie decât så o arunci în sus ¿i ea va cådea înapoi ca o stea. virtu¡i oraculare. ca oricårei plante sacre. Fl. Sub inciden¡a supranaturalului sunt puse toate calitå¡ile. pe ea va cådea aur ro¿u. în ajunul solsti¡iului de varå. Uneori se crede cå såmân¡a de ferigå înflore¿te în noaptea de Cråciun. 1980. sperând så dobândeascå o comoarå. → plante magice FERMECÅTOARE FERMECÅTOR FERMECÅTOR. Tot în Boemia. ac¡ionând conform principiului magiei prin contiguitate. se credea cå nu se vor mårita curând. în ajunul solsti¡iului de varå. 168-169). ¿i o påstreazå pânå în Duminica Floriilor din anul urmåtor. chiar pe locul unde zace ascunså o comoarå. se credea cå se vor mårita repede. oamenii vegheau lângå o ferigå. oricât de mult ai cheltui (Frazer. În Rusia se spune cå de izbute¿ti så prinzi floarea minunatå a ferigii la miezul nop¡ii. Fetele se duceau la ferigå pentru a-¿i afla soarta. care. În cantonul elve¡ian Freiburg. pentru S. Marian fermecåtorii „nicicând nu-¿i iau refugiul la vreun spirit necurat sau la vreo fiin¡å mitologicå.

ca så-¿i ghiceascå ursita“ (Candrea. în preseara Anului Nou ¿i în ajunul Sf.. 1996. 1944. Andrei. ca pe urmå så iubeascå ¿i så vorbeascå numai cu acela care i-a fåcut pe dragoste. în afarå. contrar celor sus¡inute de pårintele Marian.. elimina întârzierea nefireascå a unui moment oricum dinainte stabilit. de altå parte. remedia un accident. în ajunul Cråciunului. prin aceste practici „nevinovate“ se urmårea „så se fure min¡ile“ persoanei vizate de fetele (fermecåtoarele) care performau vraja (farmecul) sau care apelau la sprijinul unui specialist. se vor curå¡i ¿i limpezi de toate aruncåturile ¿i fåcåturile. poate. în cea mai mare parte a ¡årii am constatat cå poporul confundå pe vråjitori cu fermecåtorii ¿i vråjile cu farmecele. ¿i altele se fac.. 245. bunåoarå cum e apa ¿i roua. (. a¿a cum înse¿i textele vråjilor o dovedesc. se pune sub fa¡a de maså o coaså. a fura min¡ile cuiva. ca aceasta så le dea ajutorul necesar. dacå se vor spåla cu dânsele.) Obiectele ce se întrebuin¡eazå de fermecåtori(. 246). fie ele numite „vråji“... nicidecum înså a-l nenoroci“ (Marian. ca la Candrea. → farmece. inclus în traseul destinului. bineîn¡eles. Marian.. pentru urå ¿i boale. de tot datul ¿i faptul. Fl. sau la ni¿te obiecte. ªi unele. sau „farmece“ S. de toatå urgia ¿i urâciunea ¿i se vor face cu mult mai frumo¿i ¿i atrågåtori decât oricine altul(. 9-10). prin urmare. când întâia oarå moa¿a înfa¿å copilul. 1944. Cu toate acestea. Analizând distinc¡ia fåcutå de S. Se impune totu¿i o obiec¡ie: chiar ¿i aceste „încercåri inocente“. de o parte pentru dragoste. se producea clar o agresiune asupra „celui ursit“. de altfel. despre care au deplinå convingere. a fermeca. Fl. aspectul benefic al acestor vråji (ca. al¡ii ¿ed pe topor ca så fie sånåto¿i ¿i tari ca fierul peste an. Sigur. ca så fie tare ca fierul“ (Candrea. pe alocuri. ursitå etc.FIER 112 la Maica-Domnului. 170). dar aståzi. constatåm cå termenul de «vråji» . Din cauza groazei pe care o manifestå duhurile de tot felul în prezen¡a . iar sub picioare un topor.) ¥n Banat. ¿i au de scop mai mult de a atrage. A.. între vråji ¿i farmece så fi existat pe vremuri sau så se mai påstreze. Marian nu sunt mult diferite de maleficiile recunoscute ale vråjitorilor. mai ales înså plante mirositoare. de acelea care se fac pentru a lua mana vacilor sau rodul grâului. cå. îl încinge cu un lan¡ de fier. I. Candrea sesizeazå unele nepotriviri în utilizarea termenilor respectivi: „E posibil ca aceastå distinc¡ie între vråjitori ¿i fermecåtori. ¿i al altora din aceastå categorie) se baza pe faptul cå actantul îndrepta. care era somat så vinå neîntârziat la cea care-l chema. Chiar ¿i în acest caz recursul la for¡å nu poate fi trecut cu vederea. se întrebuin¡eazå în toatå ¡ara pentru acele încercåri inocente pe cari le fac fetele.) sunt în genere cât se poate de curate. vråji FIER „¥n Bucovina. A¿a cum defini¡iile de mai sus o aratå.

Acela cåruia i se face. cu mâinile la spate. î¡i dai zilele (Gorovei. Românii cred cå dacå dai cuiva un ac cu a¡å în el. Prins de acest fir. modelårii firului vie¡ii nu a fost decât un pas. În Upani¿ade se spune cå firul (sutra) leagå efectiv lumea noastrå cu lumea cealaltå ¿i cu toate fiin¡ele. cununia este simbolizatå prin råsucirea între degetele unui geniu ceresc a douå fire de måtase ro¿ie: cele douå fire ale destinului celor doi so¡i devin un fir unic. ca så nu se îmbolnåveascå. fiindcå se zice cå dacå va fi sufletul aceluia în iad. 52). II. ¥n descântece este men¡ionatå adesea o frigare. 1915. ci numeri 9 pari din gard ¿-o pui så stea acolo. tot la români. 65). bietul suflet ar putea så se salveze. 472). De aici ¿i pânå la reprezentårile „toarcerii“. cåci taie farmecul. are numele main „soarta“. La nganasani. fåcute din fier furat de la 9 case. se face duminicå pânå în ziuå frigare la covali. a¡a aceasta va însemna ultima legåturå cu cerul. AºÅ. n-o aduci în caså. în care tråie¿te divinitatea supremå. numai când e cineva bolnav o aduci. 571) . 1). Ruperea firului înseamnå moarte (Tokarev. nu pu¡ine sunt situa¡iile în care explica¡ia interdic¡iei/aprobårii respectivului gest este total diferitå. ce a fost så cadå pe el. cade pe prag“ (Niculi¡å-Voronca. Evencii î¿i reprezintå destinul ca pe un fir de a¡å invizibil. Ca så-l omoare pe cineva. dacå ¿tie. cåci de fier fug toate relele ¿i duhurile du¿månoase“ (idem). cu mâinile la spate ¿i în pielea goalå. un ¡igan ce încå n-a avut ciocanul în mâini. 1991-1992. a¡a destinului sau a¡a vie¡ii este identificatå cu razele de soare. este de în¡eles utilizarea lui aproape fårå excep¡ie în situa¡iile în care prezen¡a vizitatorilor nedori¡i se putea face sim¡itå: „¥n jude¡ul Vâlcea. îndåråt (cu mânile la spate) ¿i cu frigarea înfierbântatå în foc se descântå. FIR. care e fåcutå de unul din doi fra¡i gemeni. „apoi e bine så-l dai cu a¡å. Frigarea s-o facå un ¡igan care n-are ¡igancå. Când e gata. când o låuzå vrea så iaså afarå din caså. prelucrårii. så taie îndatå cu toporul în prag. într-o încordare supremå. e micå cât un cui. ea pune sub brâu ori în sân o bucå¡icå de fier. Se spune. uneori. Cea mai bunå frigare e aceea pe care o face de învå¡åturå.113 FIR obiectelor din fier. în general asociatå cu moartea (idem). Frigarea se face de cåtre covali. În alte ¡åri din sud-estul asiatic li se leagå celor doi so¡i la încheietura mâinii un fir de bumbac alb: firul destinului lor comun (Chevalier-Gheerbrant. care. Acea frigare e bunå. cu mâinile la spate. Ca de obicei. II. FIRUL VIEºII În Extremul Orient. element ritual consacrat încå din clipa ob¡inerii sale: „De desfåcut de ursitå se desface cu frigare din 9 ace. Ruperea firului este produså de lunå. cå dacå se då cuiva un ac. ridicându-se cåtre rai“ (Papadima. ºesåtura în totalitatea ei este desemnatå ca fiind . care porne¿te din cre¿tetul omului ¿i ajunge în lumea superioarå.

via¡å lungå. fårå deosebire de genul sau specia din care fac parte. „înnodarea“. 98). 51). tors FIRUL VIEºII FIR FORMULE Este indiscutabil faptul cå întreaga literaturå popularå. firul de a¡å. De aceea grija cu care se practica ¿i se învå¡a acest me¿te¿ug era deosebit de mare. Teama de a atinge. valorizate pozitiv. iar fusul încårcat cu mult fir tors. germane. formalizat al tuturor categoriilor folclorice. în cunoscuta sa lucrare The Singer of Tales. aflatå invariabil sub semnul oralitå¡ii. orice gre¿ealå fåcutå pe påmânt în practicarea me¿te¿ugului. care torc timpul sau destinul (Chevalier-Gheerbrant. 98). moarte. La români se spunea: „Copilul care trece pe sub firul ce se deapånå pe ghem nu mai cre¿te“ (Her¡ea. putea atrage dupå sine erori ireparabile în plan celest.FIRUL VIEºII 114 caii lui Shiva. chiar înainte de apari¡ia a¿a-numitei teorii a oralitå¡ii. În alte credin¡e (române¿ti. basarabencele se temeau så måture seara firele de a¡å de prin caså. De aceea. Abia mai târziu. În general. fårå îndoialå. 98). În aceastå direc¡ie se includ ¿i credin¡ele referitoare la „måsura“ omului: a¡a de cânepå cu care se måsura nou-nåscutul la na¿tere. . 96). ªi pentru cå torsul însemna atât de mult pentru via¡a oamenilor. discipolul acestuia. de stilul formular. De aceea la moartea femeii se rupea ¿i furca acesteia (idem). bengaleze) sufletul mortului trecea în lumea de dincolo pe un fir întins peste o apå curgåtoare. constata existen¡a unui stil de tip formular. era întâlnitå ¿i la românii din Basarabia: „Cândva. „înnodarea“ firelor. Stereotipia prozei populare a fost studiatå de multå vreme de folclori¿ti. II. adaptându-se lor. Încå din 1928 Milman P a r r y . rituri de îmbunare a divinitå¡ilor care de¡ineau controlul torsului. Fiecare torcåtoare credea cå î¿i ¡esea propriul fir al vie¡ii: firul lung tors însemna drum lung. prin „ruperea“. în dorin¡a /¿i în credin¡a cå se putea ac¡iona asupra vie¡ii celui vizat. „cine då a¡å de pomanå. ca moartea så nu curme «a¡a vie¡ii»“(Buzilå. Semnul distinctiv al acestei mårci este dat. → destin. L o r d . când cel în cauzå era înmormântat cu ea (idem. simbolizând recipientul vie¡ii. se supune constant legilor acesteia. Så nu uitåm cå erau numeroase practicile magice care se bazau tocmai pe „încurcarea“. î¿i face punte pe lumea cealaltå ¿i trece în rai“ (Her¡ea. de fir se foloseau zeitå¡ile funerare pentru a-i atrage pe oameni în lumea mor¡ilor. Albert B. era påstratå pânå la moartea acestuia. pornind de la observarea formulelor homerice ¿i studiind eposul popular sârbesc. necesitând pregåtiri speciale. în gesturi profane. Anihilarea acestor farmece se fåcea de cele mai multe ori prin utilizarea unor acte ¿i atribute magice identice. va pune bazele teoriei care viza problemele oralitå¡ii. „încurcarea“ firelor vie¡ii.

îi amintim pe P. V. caracteristicile ¿i func¡ile lor etc. Axel Orlik (1919). De asemenea. sau sunt alcåtuite dintr-o serie de douå-trei episoade. Categoriile tipice pentru ilustrarea credin¡elor mitologice. prin complicarea ac¡iunii . D. motive. memoratele ¿i fabulatele. au ¿i cåpåtat denumirea de formule (Ro¿ianu. cele în care întâlnim informa¡ii referitoare la personaje mitologice malefice sunt legendele mitologice. J. Barag. Volkov. Unele locuri comune. Basset. majoritatea având un singur episod (cum este cazul memoratului). a oralitå¡ii. proza popularå scurtå nu a intrat în aten¡ia folclori¿tilor decât într-o mai micå måsurå. era observatå ¿i de Th. M. cântec liric etc. cântec epic. diferitele tipuri de formule din basme au fost analizate de F. A. I. încercând så foloseascå acest aspect al stereotipiei pentru relevarea unor particularitå¡i individuale ale fiecårui interpret sau autor. Lazår ª å i n e a n u . Selivanov ¿i V. sunt foarte scurte. R. M. Dupå cum am observat. ele fåcând parte din arsenalul locurilor comune. basmul ¿i cântecul epic s-au bucurat de o mai mare aten¡ie din partea cercetåtorilor. Lord. în care de multe ori se identificå formule. În ceea ce prive¿te cântecul epic. de stereotipizare. remarcåm un amplu studiu asupra formulelor de basm întreprins de Nicolae Ro¿ianu. Aproape fiecare categorie folcloricå – basm. 27). povestirile supersti¡ioase. N. Dacå basmul. R. F. Astfel. P. remarca existen¡a unor „expresiuni stereotipice“. tipuri de eroi comune. trebuie så remarcåm faptul cå preocupåri notabile pentru studiul stereotipiei crea¡iei folclorice s-au înregistrat încå din secolul trecut. care se integreazå în „stilul particular“ al basmelor. precum ¿i datoritå frecven¡ei lor. Barbu D e l a v r a n c e a . Repeti¡ia unor versuri. S p e r a n ¡ i a . Dat fiind faptul cå întâmplårile descrise. epicul în general. în cadrul stereotipiei intrå nu numai locurile comune (loci communes). fra¡ii Sokolov. Parry ¿i A. vorbea de un „arsenal na¡ional“ de „construc¡iuni tipice“ consacrate. F. reluate ori de câte ori apar situa¡ii asemånåtoare sau identice. R. Cicerov. pe lângå observa¡iile fåcute de M. – are un numår de subiecte. M. a fost mai mult studiat. Polívka. apar¡in tradi¡iei. Petsch. Sébillot (1884). chiar ¿i în cântecul liric. B. Luzel (1878). M. Uhov. legende mitologice.115 FORMULE Dintre toate speciile folclorice. mai precis a stereotipiei. G. P. referindu-se la epica popularå. D. ci ¿i formulele. Ga¡ak – care au întreprins studii consacrate locurilor comune din eposul eroic. Astfel. Ghilferding. 1981. mitologice. datoritå gradului înalt de formalizare. L. studiind basmele populare. Referitor la stadiul cercetårilor în ¡ara noastrå. de regulå întâlniri – directe (memorat) sau indirecte (fabulat) – cu personaje supranaturale. Râbnikov. Ac¡iunile personajelor. inclusiv din aceastå perspectivå.

un bun cunoscåtor al genului respectiv. sacralizat de hierofania supranaturalului. când vråjitoarele intrå în contact cu diavolul etc. legendele mitologice mai prezintå aceastå caracteristicå. sau care reitereazå un cadru spa¡io-temporal pe baza contiguitå¡ii. al caracterului particular al fiecårei povestiri. pe drum. pornind de la „stimuli externi“: prezen¡a într-un anumit loc. Sf. naratorul trebuie så respecte câteva secven¡e care faciliteazå includerea personajului într-o anumitå claså. Totu¿i nu trebuie så uitåm cå sunt câteva cazuri de invocare a supranaturalului. Fa¡å de basme. Povestirile se narau la anumite date. ale pådurii. necunoscut. care nu presupune dificultå¡i de memorizare. În primul rând. când cei interesa¡i pleacå în cåutarea comorilor. pentru ca auditorul så-l poatå identifica. Pentru început se prezintå cadrul ac¡iunii (noapte. pådure. este vorba. alte sårbåtori calendaristice importante. „specializat“. c) atrac¡ia spre supranatural. malul apei. este prezentat respectivul personaj. noapte cu lunå. Spre deosebire de alte categorii folclorice. în câteva tråsåturi de condei. stilul formular s-a dezvoltat mai pu¡in. a cåror strânså legåturå cu anumite condi¡ii stricte de narare s-a pierdut în ultimul timp. Gheorghe. pot fi våzute duhurile apelor. care performeazå cu regularitate faptele folclorice respective. în anumite circumstan¡e temporale (ajunul marilor sårbåtori populare sau religioase). mai ales în momente de rupturå de nivel temporal: solsti¡iul de varå ¿i de iarnå. ajunul unei sårbåtori – Sf. –. terifiant. de încercare de påtrundere con¿tientå în zona acestuia. ale casei. Andrei. de un minimum de informa¡ie veridicå din punct de vedere mitologic.d. de a reveni într-un loc sau un timp în care acesta a fost prezent. fårå a putea vorbi mereu de dorin¡a de a-l chema. Cauzele care favorizeazå performarea sunt multiple: a) mica întindere a textului. a¿a cum vedea Mircea Eliade func¡ia miturilor. in illo tempore. stereotipia realizându-se aici cu precådere prin intermediul locurilor comune. fårå îndoialå.FORMULE 116 (fabulatele). nonconformist al condi¡iilor în care se performeazå. care faciliteazå rememorarea întâmplårii. informa¡ie ce trebuie påstratå. Anul Nou etc. Oricine poate performa astfel de întâmplåri. La prima vedere. d) prezen¡a locurilor comune. Acest lucru se realiza nu neapårat în sensul întoarcerii ad originem.).a. dar cel mai relevant motiv este. legendele mitologice nu presupun un interpret „perfect“. aceste categorii folclorice sunt supuse mai pu¡in formalizårii din cauza caracterului neconven¡ional. dupå care. Anul Nou. Pentru a fi siguri cå este vorba de un personaj mitologic cunoscut. Modul în care se realizeazå acest lucru ne îndreptå¡e¿te încå o datå så remarcåm rolul deosebit de important al locurilor comune în aceastå categorie .m. acaså. pentru cå oamenii se feresc de o eventualå întâlnire cu supranaturalul. indiferent de particularitå¡ile narative ale povestitorului. b) apartenen¡a lui la un anumit cadru spa¡io-temporal. în minå ¿.

alimenteazå legendele religioase ale tuturor popoarelor. recunoa¿terea: duhul respectiv râde. negru. care påstreazå mai strict caracterul tradi¡ional“ (1981. Ajun¿i aici. dupå locul de ac¡iune al supranaturalului (duhuri ale casei. ¿i locuri comune – în toate categoriile folclorice. Câteodatå. foarte pu¡in numeroase..117 FORMULE folcloricå. 1994. încearcå så-l omoare etc. A Proposed List of Types with a sistematic Catalogue of the Norwegian Variants by. I.F. 175. ale aerului. b) prezen¡a unor locuri comune general-valabile pentru toate categoriile de personaje. naturii mai împietrite a acestor legende. Motivele cålåtoare au fost studiate ¿i de H. La noi. O. c) locuri comune care se reflectå la un nivel mai general. care se realizeazå la nivelul ipostazelor. G ü n t e r . care a aråtat cå de la un popor la altul pot circula chiar legende întregi. ¿i care se realizeazå cu ajutorul sistemului de opozi¡ii binare. Stereotipia în cadrul prozei populare scurte se realizeazå la mai multe niveluri: a) pentru definirea unui tip de personaje. 1958). când identificarea se face. unele dintre aceste motive iau o formå atât de deosebitå.). (prezen¡a culorilor specifice – ro¿u. 1954). Helsinki. cântå. 37). cuprinde toate motivele întâlnite – evident. datoritå. trebuie så mai remarcåm un fapt. Tony B r i l l considera posibilå „existen¡a unor locuri comune. preveste¿te viitorul. verde etc. îngreuneazå deplasarea omului.). 35. în lucrarea sa despre legendele religioase. ia laptele vitelor. când personajului i se pronun¡å numele). probabil. recunoa¿terea. nr. circulând exclusiv în cadrul acestora“. se piaptånå. francezå. localizårii. El a întocmit un catalog al acestora. demonstratå printr-o ac¡iune exterioarå personajelor“ sau chiar de propriile lor ac¡iuni (s. Folclorista mai remarca. identificarea se face abia în final. tinzând så sublinieze o anumitå tråsåturå specificå a acestora. Paris. n. func¡iilor caracteristice etc. îl chinuie. func¡ii comune etc. Psychologie de la Légende (trad. cel al gândirii mitologice. cu precizarea cå „în legendele mitologice acest fenomen nu este deloc semnificativ (sic!). ale minelor..C. genezei. încât ies din ¡ara lor de origine ¿i circulå în lume. însu¿irilor. Stith T h o m p s o n . –. de regulå. Cu considerentul cå nu împårtå¿im opinia cercetåtoarei asupra frecven¡ei utilizårii locurilor . Existen¡a unor motive migratoare a fost constatatå ¿i de Reidar C r i s t i a n s e n . în care a aråtat cå numai câteva idei fundamentale. care fac posibilå. de cele mai multe ori. XLIV). de¿i „locurile comune pot circula ¿i de la o categorie la alta de legende“. A. ¿i cå „unele motive cålåtoare sunt legate mai ales de caracterul personajelor. înfå¡i¿årii exterioare. în celebra sa lucrare. în direc¡ia interesului nostru. atrågând aten¡ia asupra fondului comun de culturå popularå interna¡ionalå (The Migratory Legends. ale apei. ale pådurii. bine definite. Opiniile folclori¿tilor în privin¡a locurilor comune din legende sunt împår¡ite. ale recoltei etc. 38.. F. proprii numai aceleia¿i categorii de legende. Pânå så fie numit (de regulå. Motif-index of Folk Literature. naratorul då câteva indicii.

o anumitå ac¡iune. po¡i så-l vezi pe domovoi. înso¡ind un personaj sau o ac¡iune a acestuia. „Nu-i spun pe nume. → obiecte magice FRIGURI La mai toate popoarele din Europa frigurile sunt personificate ¿i li se då câte un nume eufemistic. cu frâul în cap. slave. Se spunea cå cea mai primejdioaså posibilitate de aflare a ursitului era uitatul prin frâu. så-¡i desfaci brâul (care avea o deosebitå valoare apotropaicå). în col¡ul cu icoanele. schi¡ând portretul unui erou etc. 1916. reprezentåri mitologice – numina nomina! Astfel. A. ståtea la maså ¿i se uita într-o oglindå.. så-¡i desplete¿ti pårul. cea de-a treia. iar cea de-a patra. 98). Frâul era folosit ¿i în practicile magice cu caracter oracular. vom încerca så ilustråm o serie de afirma¡ii din dorin¡a de a surprinde acest fenomen în totalitatea lui. din credin¡e mitologice. Stereotipia prozei populare scurte este în strânså legåturå cu cea a basmului. în care trebuia så aparå chipul ursitului (Iongovatova-Pa¿ina. Votiacii spuneau cå dacå te ui¡i prin frâul luat de la un cal alb. 51). 42).. po¡i vedea sufletele du¿manilor mor¡i (Zelenin. în ajunul Joiei mari. pentru a le îmbuna.FRAU BERCHTA 118 comune în legendele mitologice. Despre aceste formule mediane Nicolae Ro¿ianu spunea cå „pot fi întâlnite pe întreg parcursul nara¡iunii. Asemånarea dintre cele douå categorii folclorice merge chiar mai departe: „fiecare formulå internå a apårut ini¡ial pentru a defini un anumit personaj. FRAU BERCHTA –FRAU HULDA BERCHTA FRÂU Ru¿ii credeau cå dacå te uitai prin frâul luat de la un cal asudat. Se crede cå sunt 77 sau 99 de . prin pierderea treptatå a caracterului sacru.n.“ (1973. Prezen¡a indiscutabilå a locurilor comune va putea fi ilustratå mai bine printr-o privire de ansamblu asupra legendelor mitologice – române¿ti. marcând sfâr¿itul sau începutul unui episod. O. a originii acestor douå categorii folclorice pentru a nu ne hazarda în specula¡ii nefondate. cåci se tem så nu-i scuture“. un anumit episod “ (s. Probabil cå unele basme provin din mituri. idem. dar fenomenul invers nu este nici el exclus – personaje fantastice. Una dintre participante se a¿eza pe prag. alta. de basm ar putea genera. ritual. 152). nespecifice pentru mitologia românå. lângå sobå. Nu vom atinge aici problema legåturilor. la rându-le. excep¡ie fåcând duhurile aerului – ielele). Pentru aceasta trebuia så deschizi u¿a. duhul casei. formulele mediane din basme corespund cel mai bine imaginilor stereotipizate din legendele mitologice. germanice etc. Caracteristice pentru friguri sunt reprezentårile colective (în general. posibile credin¡e.

. toate surori.119 FRIGURI feluri. apoi se iau. Ele iar s-au fost adunat ¿i-¿i spuneau fiecare unde au fost ¿i cum au tråit. cå femeia lui a fåcut acaså gålu¿te ¿i-l a¿teaptå» . te du acaså ¿i te pune pe cea dintâi gålu¿cå ce s-a apuca så månânce. 1995. iar una mai mare peste ele le rânduie¿te. într-aceea¿i zi. Ele se pot limita la simpla dona¡ie fåcutå duhurilor (se coceau 12 colåcei. Bulgarii cred cå frigurile sunt ¿apte surori. le cheamå ¿i pe celelalte (idem). tratamentul era foarte variat. Omul a auzit toate ¿i când a mers acaså. altele la trei zile etc. iar s-a dus omul så asculte. avem de-a face cu o imagine tipicå. bolnavul este menit de divinitate sau de patronul ei. 1944. Sunt friguri negre. 144-145). «Asta n-oi mânca-o». mergând pânå la practici apotropaice variate. a apucat întâia gålu¿cå ¿i a dat-o câinelui. Atunci când se spune cå frigurile sunt de 99 de feluri – „unele care înfierbântå. tu la cutare. zice el. numårul mare al frigurilor atestå natura colectivå a demonilor care locuiesc tot timpul împreunå. måtu¿icå!“ Când plecau acaså. O legendå româneascå descrie acest episod astfel: „Un om era odatå la pådure ¿i a auzit cum aceasta (cea mai mare peste friguri) le spunea: «Tu du-te la cutare.“ (idem. Sau: „Primåvara. cel ce vede rândunica întâi. Vai de capul meu cum m-am chinuit ¿i cum mi-a fost de råu ¿i de frig»“ (Candrea. specializate în lupta împotriva bolii: „La crucile de la råspântii se pun cârpe de cânepå ¿i se ¡in acolo 6 såptåmâni. formele diferite pe care le poate lua de la un bolnav la altul). . friguri ce scuturå în toate zilele. «Eu am fost în cutare loc – zice una – ¿i am dormit numai în puf ¿i måtase». altele cå nu po¡i så månânci. Dar aceea zice: «Ba eu am fost într-un câine. ¥n descântece ele trebuie så fie pomenite cu toate aceste nume (sau rostindu-se formula sacramentalå „de 99 de feluri“) pentru a se realiza identificarea ¿i anihilarea bolii prin numirea ei. Se încerca alungarea bolii prin revenirea la starea din acel illo tempore de dinainte de contaminare. 349). fireascå pentru a ilustra necunoscutul bolii (mai bine zis. care apoi erau du¿i în pådure ¿i erau pu¿i pe o buturugå. altele care råcesc. ªi tot anul l-au zgâl¡âit pe câine frigurile(. am mers unde m-ai trimes d-ta ¿i omul a dat gålu¿ca la câine. ¥n alte credin¡e. Ele umblå mereu pe la oameni ¿i când una dintre ele gåse¿te un loc prielnic. ¥n cazul în care frigurile au pus deja ståpânire pe bolnav. cå va gåsi un cårbune. zicând: „Na. dar tu så mergi la omul åsta.. nu se uitau deloc în urmå (Novicikova. Cel mai adesea aceste practici vizeazå ob¡inerea unor obiecte sacralizate. Acel cårbune e bun pentru friguri“ (idem). 145) –. Avem din nou de-a face cu tema ursitei: boala nu vine la întâmplare.) La anul. så caute în påmânt sub talpa piciorului drept. 93). Acele cârpe sunt bune så se afume cei care au friguri ¿i sunt deochea¡i“ (Gorovei. Practicile magice de alungare a frigurilor sunt variate. cå e flåmând.

dacå acesta nu ¿tie carte. pentru a scåpa de ele. era foarte u¿or de påcålit: „¥n ziua când ¿tie bolnavul cå-l prind frigurile. 1995. când se va face ou de sare aici. Frigurile. ¥n alte situa¡ii. Borneo ¿i aiurea se proceda la fel în cazul unor epidemii nimicitoare: ei transportå câteodatå un bolnav în altå caså ¿i laså în patul lui o momâie fåcutå dintr-o pernå ¿i ni¿te haine. se pune un ou proaspåt ¿i sare ¿i se zice: «Când va scoate puiul acesta ou. „Dupå înfrângerea sabinilor. atunci så mai apuce frigurile pe cutare» “(Gorovei. så plece to¡i de-acaså. ex cœlo) reprezintå un complex de acte preponderent magice. 70). FULGURAL. 347). så treacå cålu¿arii de trei ori peste el. Se crede cå demonul o ia drept bolnavul respectiv. så scrie pe u¿å: «Cutare nu ¿ade în casa asta». poate mai mult decât alte boli. IV. intepretarea. atragerea ¿i îndepårtarea fulgerelor. cåutându-l ¿i gåsind acestea scrise. ale altor semne meteorologice). 93). 59). apa respectivå este aruncatå pe urma omului cåruia doresc så-i transmitå boala sau pur ¿i simplu în curte. la un cap al cåruia se pune tåmâie aprinså“ (Mu¿lea-Bârlea. 498). expedierea. cå îi trece“ (traversare: Gorovei. iar acesta din urmå se însånåto¿e¿te (Frazer. 1995. actele magice se bazau pe în¿elarea duhului. 1944. „Se trece bolnavul printr-o gaurå mare. care e låsat apoi în apå“ (Mu¿lea-Bârlea. så se scoale de noapte ¿i pe inima goalå så plece pe jos pânå då de hotarul satului. un ¡årmure ori un ¿an¡ ridicat. iar bolnavul sau altul. care-¿i va face din nou sim¡itå prezen¡a dupå cum i se indicå: „Du-te noaptea cu el (bolnavul) într-o råspântie de drum. se taie unghiile bolnavului ¿i se leagå în cârca unui rac. presupun ca obligatorie. de altfel. Invoca¡ia rostitå de tåmåduitor este adresatå chiar demonului. în cazul tratårii lor. Se zice cå la hotar frigurile n-au nici o putere ¿i nici nu pot ca så-l ajungå pe bolnav“ (Grigoriu-Rigo. care.FULGURAL 120 Actul ritual frecvent performat era unul activ. O ac¡iune asemånåtoare este sugeratå de utilizarea frecventå a formulei imposibilului. de întoarcere a mi¿cårii: „Când copilul e apucat de friguri. de cœlo. „Dacå la o caså se îmbolnåve¿te cineva de friguri. så nu-l gåseascå acaså. FULGER (servare cœlum. 1980. 412). menind ca boala så treacå asupra omului respectiv“ (Novicikova. se vor întoarce îndåråt. care aveau ca scop observarea semnelor care apåreau în spa¡iile celeste (observarea. când vor veni la bolnav ¿i-l vor cåuta. „Se måturå casa îndåråt. Dar frigurile. atunci så mai apuce frigurile pe cutare. 94). Prin variate acte cu caracter magic se încearcå punerea pe fugå a frigurilor sau simpla trimitere a lor: „Dupå ce bolnavul este spålat. Aceasta pentru ca frigurile. ansamblul doctrinelor respective este con¡inut în libri fulgurales. fårå a mai veni“ (Candrea. ¥n insulele Celebes. 498). trimiterea. acolo se face groapå. så-l culce jos. domnia lui Tullus ¿i întreaga putere romanå .

. regele taumaturg Porsenna a deturnat lovitura unui fulger asupra monstrului Volta.)/ Iar cerul bubui atunci prin nouri/ Vådind un semn bun: se bucurå Ulise/ De piaza care domnul îi trimise“ (Odiseea. într-un moment în care era în curs de desfå¿urare o ac¡iune asupra caracterului cåreia putea så influen¡eze: „ªi semnul întâmplat la jertfå a fost divin: în timp ce Æmilius aducea jertfå la Amphipolis.) sau „Iar Ulise(. i-a rugat pe Iupiter ¿i pe al¡i zei sub protec¡ia cårora fusese întemeiatå colonia. Chiar în fa¡a lor au cåzut din cer nenumårate pietre. ªi la Homer întâlnim aceea¿i valorizare a fulgerelor sau a tunetelor: „Eu unul vå spun cå marele Zeus ne dete/ Toatå-nvoirea în ziua când o¿tile noastre-n coråbii/Se înluntrarå så ducå pierzare ¿i moarte la Troia. 206).. în cazul în care le-ar fi fost pe plac ca ora¿ul så fie guvernat de el. Denis din Halikarnassos îl prezintå pe Romulus apelând la acest ritual: „Dupå ce a fixat ziua în care va consulta cerul referitor la puterile sale. a aprins ¿i a consacrat jertfa“ (Plutarh. Acest calendar este de fapt un gromovnic. Li s-a pårut chiar cå. Autorul bizantin Johannes Laurentius Lydus a consemnat în Liber de ostentis et calendaria graeca omnia un calendar bronhoscopic de origine etruscå. dar el poate fi întâlnit mai târziu ¿i la haruspicii romani. când a venit vremea..)/ Cel iscusit. aud un glas deslu¿it care-i îndeamnå pe albani så-¿i continue a-¿i face sacrificiile dupå datinile stråmo¿e¿ti (…). 340 sq. peste tot cu ochii îl cercetå (. 525 sq. mânatå de vânt spre påmânt. II. 31). evident. Acest talent era mo¿tenit din epoca arhaicå etruscå. au fost trimi¿i oameni care så vadå la fa¡a locului acea minune. Dupå mårturia lui Plinius cel Båtrân (Historia Naturalia. II. s-a trezit în zori ¿i a ie¿it din cort. . Atunci s-a anun¡at regelui ¿i senatorilor cå pe muntele Alban a plouat cu pietre. Æmilius Paulus. iar victima era sacrificatå. I. ce indicå semnifica¡ia tunetelor pentru fiecare zi a anului. XXI. întocmai ca o grindinå grea ¿i deaså. îndatå ce-a pus mâna/ Pe arcul mare. Atunci.. romanii considerau cå fulgerele care se deplasau de la stânga la dreapta sunt favorabile“ (apud Bouché-Leclercq.). L. din dumbrava de pe culmea muntelui. Or. 140).121 FULGURAL au ajuns în plinå glorie. så se ¡inå sårbåtori timp de nouå zile“ (Titus Livius. stând în picioare. tradus în latinå de Nigidius Figulus ¿i din latinå în greacå de Lydus însu¿i. XXIV). Romulus. ¥n general. O datå ce a terminat rugåciunea. dupå ce a fåcut sacrificii a¿a cum prevedeau riturile. IV. De¿i faptul era greu de crezut./ El fulgera de-a dreapta vådind o prielnicå piazå“ (Iliada. benefic era considerat fulgerul care apårea pe fundalul unui cer senin. A råmas de atunci un obicei îndåtinat ca. un tråsnet a cåzut pe altar. ori de câte ori se veste¿te o minune. s-a våzut un fulger descårcându-se de la stânga spre dreapta. så-i trimitå semne cere¿ti favorabile.

nerespectând înså tipicul slujbei nici în ce prive¿te pregåtirea. De multe ori lovitura de fulger era înso¡itå ¿i de cutremurarea påmântului. → tråsnet . ar fi gåsit acolo istorisirea unor sacrificii fåcute în tainå în cinstea lui Iupiter Elicius. Bouché-Leclercq. iar câ¡iva dintre solda¡ii lui au fost uci¿i de tråsnete. ¥n ceea ce prive¿te fulgerele. lovit de fulgerul acestuia. erau considerate a fi mesaje divine: „Când Agesipolis a devenit matur ¿i a luat domnia. nu numai cå nu a cåpåtat nici un semn din partea zeului. s-a mistuit în para focului cu caså cu tot“ ( De la fondarea Romei I. III. Iupiter s-a mâniat. tot råsfoind prin cår¡ile lui Numa. se såvâr¿ea fulmen condere – îngroparea fulgerului. Despre såge¡ile preistorice. 51-52). dar Agesipolis nu s-a gândit nici atunci så-¿i retragå oastea. Pe când î¿i conducea armata prin mijlocul Tegeii. În gândirea mitologicå. între dorieni. la rândul lor. trimi¡ându-i un tråsnet pentru cålcarea orânduielilor sacrificårii. acesta se afundå în påmânt nouå stânjeni când cade ¿i în fiecare an se ridicå la suprafa¡å cu un stânjen. nici în ce prive¿te desfå¿urarea sacrificiului. Regele a vrut så le îndeplineascå singur.) atins de focul cerului (fulguritum) era consacrat. marcarea sacrå a spa¡iului este deosebit de variatå. IV. în Argolida. Pentru a-i feri pe neini¡ia¡i de pericolul contaminårii cu energia descårcatå de fulger (efectul imediat era pierderea ra¡iunii). ci a înaintat în interiorul ¡årii. 5. sub forma acestor såge¡i (Papadima. fiin¡å etc. 31). primii dintre peloponesieni cu care s-a råzboit au fost argeenii. iar regele. de asemenea. ¡åranii credeau cå sunt întruchiparea materialå a tråsnetului. a¿a cå dupå nouå ani iese la suprafa¡å. Dar în timp ce Agesipolis î¿i a¿ezase tabåra sub zidurile Argosului. cutremurele au continuat cu mai multå tårie. al¡ii ¿i-a pierdut min¡ile din cauza tunetelor. ¥n urma acestor întâmplåri el a fost silit så se retragå din Argolida“ (Pausanias.FULGURAL 122 Valorizarea negativå. devastând-o. 8). argeenii au trimis un sol care så încheie pace cu Agesipolis dupå ceremonialul din stråbuni. punitivå a fulgerului ¿i tråsnetului era. orice punct (obiect. o ipostazå fireascå a ambivalen¡ei sacrului. Titus Livius include în cronica sa o scenå deosebit de gråitoare: „Se spune cå însu¿i regele (Tullus). de fier sau de bronz. pe ascuns. Credin¡a toscanå conform cåreia fulgerul nu putea coborî în adâncul påmântului mai mult de cinci picioare poate fi o mårturie privitoare la îngroparea ritualå a fulgerului (cf. gåsite îngropate în ogoare. Cutremurele. 34). Atunci zeul a provocat un cutremur (cutremurul dinaintea unei ac¡iuni era ¿i el o prevestire). Dar el nu numai cå nu a admis propunerile. de¿i lacedemonienii (la fel ca ¿i atenienii) – mai mult decât ceilal¡i greci – se temeau de semnele cere¿ti. ba dimpotrivå.

14-15). un cu¡it ¿i descântau. 14). dacå instrumentul era scos afarå din caså. iar fusul gol så nu fie ¡inut în caså (la români. . cosând-o cu acul ¿i „ torcând-o“ cu fusul (idem). 154). cu care în¡epau de trei ori locul dureros (Pavlova-Tolstoi. så le contracareze efectele malefice. fusul era considerat ca având o puternicå încårcåturå magicå. så se întoarcå pe ea“(Niculi¡å-Voronca. Tot la sârbi. sulul de urzealå sau un fus (Sla¿ciov. Vråjitoarele din Pocu¡ia îi tratau pe copii în caz de deranjament stomacal astfel: puneau pe stomacul copilului un vas înfierbântat. Ca så te fere¿ti de junghiuri trebuia så nu la¿i pe pat furca ¿i vârtelni¡a cu care lucrezi cânepa sau inul. a¿a så n-aibå drum acelea care fac». La fel. Cu ajutorul fusului låsat în fântânå putea fi aduså ploaia. Perechta. 581). pentru cå acest gest ar duce la încetarea procesului de cre¿tere a copilului (Pavlova-Tolstoi. 13). Bulgarii puneau în leagånul copilului un fus. pentru ca nou-nåscutul så fie ferit de farmecele vråjitoarelor (Pavlova-Tolstoi. dar în acela¿i timp performarea lor sau utilizarea unor obiecte folosite în acest proces putea så le ¡inå la distan¡å. în perioadele critice. Personajele mitologice puteau ståpâni me¿te¿ugul torsului sau al ¡esutului. pentru a-l feri de deochi sau de ac¡iunea nefastå a for¡elor necurate (Pavlova-Tolstoi. så sporeascå laptele de la vaci (Bil¡iu. împreunå cu ale obiecte rituale. în timpul descântecului pentru îndepårtarea durerii din coaste. fiind unul dintre principalele instrumente utilizate în procesul torsului. vråjitoarea folosea. ¥n general. luau trei fuse. La sârbi. atunci când animalele plecau la på¿une (Sum¡ov. imediat dupå na¿tere se agå¡a la horn un fus de care se prindea un cå¡el de usturoi. ¡ineau în mânå nouå linguri. la capul bolnavei: «Cum s-a påråsit fusul ¿i n-are fir så toarcå.123 FUS FUS Ru¿ii. 178). „sco¡ând“ boala cu lingura. ¥l ba¡i în trupul aceleia ¿i o descân¡i de ursitå. în vederea împiedicårii dezlån¡uirii ploii nefaste. Sârbii credeau cå nu era bine så love¿ti un copil cu un fus sau cu måtura. 600). Niculae. 19). un fus. de tipul sântoaderi. Pentru a anihila puterea nefastå a farmecelor. ¥n acela¿i timp. înfigându-li-se un fus în pântece (Pavlova-Tolstoi. în perioada Cråciunului. un ac. cu grindinå. î¿i puteau face apari¡ia la ¿ezåtori. controla fiecare caså pentru a vedea dacå torcåtoarele au încheiat muncile ¿i dacå postul este respectat. ¥n Bihor se împlântå în påmânt un fus cu a¡å ro¿ie ¿i-l udå ¿ase såptåmâni cu apå de la fântânå. la nem¡i de exemplu. Acela¿i personaj putea dåuna tuturor vacilor din sat dacå înconjura ocolul vitelor cu o sfoarå de cânepå. se recomanda: „Fus påråsit så ba¡i în påmânt. în care spiritele punitive. pentru a zbura la sabat. 13). 83). grindina sau tunetul puteau fi alungate (Pavlova-Tolstoi. veghind la respectarea interdic¡iilor legate de tors. Neascultåtoarele erau pedepsite. fata putea så afle dacå se aflå în prezen¡a demonilor neînduråtori întorcând fusul în sus. 13).

se pot folosi de inventarul respectiv pentru a izgoni maleficul. Ru¿ii. 35). o bucå¡icå de pâine. se explicå. al simbolicii obiectului. → a¡å. personificare a bolilor copiilor. obiecte magice. prin apartenen¡a personajului la categoria originarului. aruncând în el. 13). sârbii låsau pentru rusalki. cåruia i se aminte¿te astfel cå respectiva persoanå este la curent cu marile taine. obiecte care trebuiau så re¡inå duhurile bolii în locuin¡a lor subacvaticå (Pavlova-Tolstoi. La cehi se coceau plåcinte rituale pentru alungarea frigurilor. Fetele bolnave de friguri trebuiau så înconjoare în fugå un iaz. caiere etc. cå este ini¡iatå. Ace¿tia. 305). (Vinogradova-Tolstaia-2. ¿tiind tot. succesiv. bucå¡i de pânzå. i se aduceau variate ofrande. era adesea reprezentatå alåturi de atributele ei fire¿ti. un fus. par¡ial. o mânå de in. torcåtori etc. în apropierea izvoarelor. tors . la rândul lor. dobândind cunoa¿terea.. el fiind cel care i-a învå¡at pe oameni me¿te¿ugul. pentru a îmbuna (¿i nu pentru a goni) o astfel de fiin¡å. pieptenele ¿i fusul (Mifologiceskij slovar’. samovile.FUS 124 Dualismul actului ritual. Stråvechea zei¡å akkadianå Lamashtu. care sugerau apartenen¡a acestora la categoriile sus-men¡ionate. De multe ori. devenind buni ¡esåtori.

. se obi¿nuia ca doi fra¡i gemeni så are teritoriul viitoarei a¿ezåri. 1995. pot vindeca bolile etc. În Polonia gåsirea unui spic dublu (=perechea) era interpretat ca un semn benefic. 1995. românii spun cå sunt mai noroco¿i decât ceilal¡i (Scurtu. copiii în¿i¿i sunt numi¡i „copii ai cerului“(Frazer. Credin¡e asemånåtoare existå ¿i în legåturå cu prezen¡a spicelor duble. care au numele asemånåtoare (de exemplu. 1990. 172). ªi la români se credea cå prezen¡a gemenilor este o marcå a sacrului: „Copiii gemeni pot face multe lucruri bune. dau numele Tilo „cer“ unei femei care a dat na¿tere la gemeni. mai apoi erau îngropa¡i în apropierea bisericii (Tolstoi-1. 1980. Sârbii cred cå pentru a se salva de ciumå trebuie så apeleze la sprijinul a douå surori gemene. I. dacå era o femeie måritatå. Dar gemenii pot fi marca¡i ¿i negativ: „Când î¡i fatå vaca doi vi¡ei e semn råu“ (Gorovei. Stoia ¿i Stoianka). unde îndeplineau func¡ia de vråjitori. 9). (idem. Dupå pårerea indienilor kwakiutl din Columbia Britanicå. erau adora¡i. pot face vreme frumoaså sau rea. Lama plugului trebuia så fie fåcutå într-o noapte de doi fierari. al viitorului sat. Baronga. I. 1994. Dacå îl gåsea o fatå era semn cå se va mårita în acel an. un trib de negri bantu. 44). 132). care. 151). fie periculoaså. ªi bulgarii atribuiau puteri magice unui asemenea spic. gemenii sunt somoni metamorfoza¡i. înconjurarea satului prin trasul brazdei apotropaice de cåtre doi fra¡i gemeni. deoarece ar fi transforma¡i din nou în pe¿ti. a descânta ¿i vindeca“ (Gorovei. Despre gemeni. gemenii sunt considera¡i a fi copiii duhurilor pådurii. în timp ce în Africa Occidentalå. 1994. Pentru primitivi. Negrii bantu îi ucideau. Tot la slavii de sud. În copilårie ei pot chema orice vânt mi¿cându-¿i mâinile. cu ajutorul a douå topoare identice ¿i a unui plug fåcut dintr-un copac care avusese o tulpinå dublå. Ele trebuie så toarcå într-o noapte fire ¿i så ¡easå din ele un ¿tergar (Tolstoi-2. 142).G GEMENI O manifestare anormalå este atribuitå existen¡ei gemenilor. 102). În Dahomey. 1991-1992. pot ajuta la diferite boale ¿i au puterea de a fermeca. 102). fie beneficå. ajuta¡i de doi boi gemeni. se spunea cå va na¿te copii gemeni (Evseev-1. ei påreau mereu încårca¡i cu o for¡å intenså. 75). Tot românii cred cå descântecul de scrântit se face doar de o femeie care a nåscut copii gemeni (Gorovei. ca ¿i despre copiii din flori. 142). de asemenea gemeni (Nikolov. la care ei se întorc dupå moarte (Tokarev. Din aceastå cauzå ei nu trebuie så se apropie de apå. ¥n acelea¿i scopuri se practica aratul ritual. Încårcåtura magicå este prezentå nu numai asupra lor. 90).

pentru a nu fi „tras“ în lumea cealaltå de cåtre fratele råposat: „Când un om are doi copii gemeni ¿i unul moare. 51). cu un topor.). Pe lângå interdic¡iile obi¿nuite. ¥n Bosnia. 51). în curte. Dacå unul dintre ei murea. Aceste reprezentåri s-au påstrat într-o serie de interdic¡ii care vizau femeia însårcinatå. 505). pentru a fi sigurå cå nu va da na¿tere unor copii gemeni. fratele råmas în via¡å nu trebuia så participe la înmormântare ¿i nici la pomeniri. 6). dupå ce se dezbråca în pielea goalå. era puså în sicriu. în favoarea cårora.GOL/PLIN 126 Se credea cå în seara de Sf. Destinul comun pe care îl împårtå¿eau cei doi fra¡i îi fåcea deosebit de sensibili la pericolele de altfel relativ inofensive pentru restul societå¡ii. 131). cu care apoi se prind fra¡i pe lumea aceasta. pentru cå se spunea cå el va lua cu sine tot nenorocul (Slavjanskaja mifologija. O extindere a no¡iunii de dublu/geamån s-a produs în cazul fra¡ilor sau a membrilor de familie „lunatici“ (nåscu¡i în aceea¿i lunå. pornea cålare pe diverse piese ale råzboiului de ¡esut så caute un astfel de spic. în cadrul sistemului de ceremonii oraculare numit „magia primei . în general semnifica¡ia traversårilor rituale). alåturi de fratele mort. în mod firesc. Opozi¡ia gol/plin este activatå frecvent în numeroase practici magice. De exemplu. de un element primar al logicii tradi¡ionale. cealaltå jumåtate råmânând în caså (Slavjanskaja mifologija. lipså. jumåtatea care cådea afarå. nefast). de unde-l scoate un altul stråin. fast) corespunzându-i. pentru a-l eliberat pe copilul råmas în via¡å. aplicau practica „dedublårii“: pe pragul casei tåiau o monedå în douå. „împåratul spicelor“. Gheorghe vråjitoarea. ce face distinc¡ie între lumea påmânteanå ¿i cea supranaturalå. trebuia så performeze o serie de ritualuri apotropaice. pentru a fi feri¡i de aripa mor¡ii. plinului (pozitiv. în primul rând. cu vasul gol este semn råu: „Unii cred cå ie¿irea cu gol e semn råu numai pentru cel plecat în cålåtorie“ (Mu¿lea-Bârlea. cel în via¡å este ascuns så nu-l vadå pe cel mort pânå îl îngroapå. femeia însårcinatå trebuia så på¿eascå peste un plug (v. GOL/PLIN Opozi¡ia gol/plin este o opozi¡ie fundamentalå din cadrul sistemului mai amplu.). a ouålor cu douå gålbenu¿uri etc. Ie¿irea „cu plin“ reprezintå un semn bun („în plin“. prin intermediul cårora trebuia så se evite aducerea copiilor pe lume (mâncarea unor fructe sau legume îngemånate. Bulgarii. Este vorba. aduc pe cel viu ¿i-l bagå deasupra co¿ciugului în picioare. se credea cå era un semn nefast pentru familia respectivå (chiar pentru întreaga a¿ezare) na¿terea gemenilor. iar ie¿irea cu sec. zi etc. Când este a se arunca påmânt peste cel mort. oamenii se bucurau dacå unul dintre copii murea. cu care putea så ia laptele tuturor vacilor din sat (Gheorghieva. lepådându-se de cel mort“ (Fochi. anulare a realitå¡ii. de exemplu. împlinire). golul (negativ.

Dacå a doua zi diminea¡å. cred cå peste tot anul vor avea noroc. De aceea se spune cå nu este bine så . iar dacå apa din pahar a scåzut ¿i prin urmare nu curge nimic dintr-însul. 167). 89). aflå paharul a¿a de plin cå curge apa dintr-însul. påstreazå-l pânå la anu în ziua de Pa¿ti. Cu valoare de prognozå. Pe uscat. în credin¡a cå boala råmânea undeva. e¿ti cu mare noroc“ (Gorovei. armeni ¿i gruzini se înfåptuia practica aratului râului ca mijloc de îndepårtare a secetei (Tolstoi-Tolstaia. De apå se teme. sfin¡it din ziua de Pa¿ti. GRANIºÅ ~ Grani¡å sp a ¡ i a l å . ªi duhurile aerului pot popula vecinåtåtea spa¡iului acvatic – de aici interdic¡ia de a dormi în pådure. ¿i atunci sparge-l: de va fi gol. bat douåsprezece måtånii dinaintea paharului ¿i apoi merg de se culcå. n-ai noroc. vitele erau trecute prin apå. în urma lui se aruncå apå (la germani. iar la bieloru¿i.127 GRANIºÅ zile“: „Dacå vrei så ¿tii dacå e¿ti cu noroc. 268). de va fi plin. la bieloru¿i. pentru cå aceasta fusese traså cu un instrument de fier. moartea. la ru¿i. valorizat negativ: duhul apei. La acest tip de råspântie î¿i fac apari¡ia ¿i duhurile respective din credin¡ele ru¿ilor. la englezi. cântå ¿i î¿i fac de cap tocmai pe liniile de hotar sau la intersec¡ia acestora. 319). În timpul epizootiilor. Polonezii spun cå duhurile apei ac¡ioneazå cu precådere sau vie¡uiesc în locul de unire a douå ape (Sannikova. Cele mai råspândite elemente ale sistemului circumscris grani¡ei spa¡iale sunt: linii de hotar. î¿i pierd puterea când trec o apå (la englezi). când merg så se culce. 7). o intersec¡ie. în cadrul magiei meteorologice: „Când e lunå plinå în seara Sf. Juravlev. 122). 1990. când nu e lunå plinå. cu duhul apei. 84). Uneori se zicea despre linia de hotar cå este chiar spa¡iu de locuit pentru o serie de duhuri: la ucraineni rusalki danseazå. Vasile. la polonezi. grani¡ele nu puteau fi depå¿ite de rusalki. Se spunea. adicå în ziua de Anul Nou. atunci anul urmåtor va fi månos. nu poate traversa hotarele. le va merge råu“ (Marian. neroditor“ (idem. „O seamå de români din Bucovina. La fel se întâmplå ¿i cu spiritele bolilor. 85). în urmå (evident. lângå izvor. va fi sec. ªi vråjitoarele îi simt puterea ostilå: se spune cå ele sunt bolnave în timpul ploii (la ucraineni) sau nu au putere. 1978. Pentru ca mortul så ne se întoarcå sub formå de strigoi. atunci cred ei cå peste an vor fi pe deplin ferici¡i. iar când e goalå. pune-l de o parte. de multe ori. când nu e mult omåt. nu trebuie uitat nici rolul purificator al apei. col¡urile caselor etc. atunci vara va fi slabå“ (idem. cå ea nu poate traversa linia de hotar. ia un ou ro¿u. Ucrainenii spun cå strigoiul îi omoarå pe oamenii pe care îi întâlne¿te pe malul apei. În acela¿i timp se observå ¿i existen¡a unui spa¡iu liminal. pun un pahar plin cu apå pe o fereastrå. 1995. I. malul apei. 1994. „Dacå iarna va fi omåtoaså sau plinå e semn cå vara urmåtoare va fi roditoare. Tylor.

dacå la anul în aceea¿i zi ¿i la acela¿i loc a¿teaptå din nou vântoasa. miezul nop¡ii – miezul zilei (un minut. 180). dupå unii. care. numai a¿a se poate vindeca. ~ Grani¡å te m p o r a l å . timp sacru dormi pe hotar. ce se iscå pe cer în timpul ploii. o orå). amintim credin¡a care men¡ioneazå ac¡iunea ciclicå a duhurilor (îndeosebi favorabilå oamenilor. ¿i apoi se bat amândouå.GRINDINÅ 128 → hotar. sufletul celui adormit. se duce de întâmpinå pe cealaltå alå. al¡ii înså cred cå dacå cineva e secat de vântoase. care este sufletul altei fiin¡e. 303). respectarea unui anumit timp era un element important în tradi¡iile populare. unde se luptå pentru fertilitate. ¥n miturile circumscrise domeniului magiei meteorologice. de plidå dupå ceremonialul de înmormântare. 192. loc necurat. dau jos påtule ¿i co¿are. 1916. n-au leac dacå a trecut peste cineva la miezul nop¡ii. de va trece din nou peste el. ale caracterului ambivalent al acesteia: „Furtunile se datoresc unor balauri numi¡i ale (hale). Locul unde se bat alele ¿i localitatea celei învinse sunt supuse furtunii ¿i suferå mult de grindinå“ (Pamfile-3. dupå unii. dupå Boboteazå. Totul avea o limitå. Se zice cå se fac din oamenii care au duh necurat ¿i care în timpul furtunii se culcå. personificåri ale furtunii. de fapt persoane ce posedå douå suflete sau al cåror unic suflet påråse¿te înveli¿ul uman. 1988. nop¡i cu lunå. În afarå de aceste mari perioade consacrate spiritelor malefice. iar depå¿irea acesteia semnifica trecerea în anormal. solomonarii. în cazul în care natura divinå a . Primele reprezentåri în legåturå cu supranaturalul malefic s-au fåcut pornind de la încålcarea acestei limite temporale. ziua – noaptea. îl vindecå“ (Gherman. sâmbåtå) sau momente ale zilei în care ele ac¡ioneazå: ceasuri bune – ceasuri rele. n-au leac. 1916. (Ghinoiu. 47). avântându-se în înalt. hale). GRINDINÅ Reprezentårile populare ale apari¡iei grindinei. 111). Grani¡a temporalå. limita temporalå se realizeazå ¿i pe intervale mai mici: sunt zile ale såptåmânii nefavorabile (mar¡i. fåcându-se alå. ale ploii cu piatrå sunt diferite. care o pot trimite pe påmânt în locurile dorite de ei sau. „Spiritele mor¡ilor deveneau for¡e malefice numai când sålå¿luiau printre cei vii peste termenul fixat de cutumå. astfel dezrådåcineazå arbori. din altå localitate. Ele apar fie ca rezultat al luptei demonice dintre douå spirite supranaturale (vâlve. fie în calitate de demoni specializa¡i. încep a se bate ¿i dårâmå tot ce întâmpinå în calea lor. mai ales în såptåmâna Rusaliilor (Zelenin. adormind un somn greu. în practicile de vindecare): „Relele vântoasei. dupå Rusalii“ etc. grindina este produså con¿tient de patronii acesteia. iau carele ce se aflå la lucru ¿i le duc departe. ¥n acest råstimp. Unde se întâlnesc douå ale. ¥n legåturå cu existen¡a unui timp specific în cadrul cåruia sunt obligate så ac¡ioneze spiritele malefice.

Alteori. atâta mårun¡e¿te ghea¡a. cât vrea solomonarul“ (idem. îi pune frâu în gurå ¿i se ridicå în våzduh. Andrei. de asemeni bate grindina. musai så batå pe locurile acele ¿apte ani de zile piatra. iar sfântul Petru face ca norii så plouå grindinå“ (Gherman. în våzduh.): „Românii din Bucovina atribuie grindina Sf. când în satul acela vreo fatå a avut copil ¿i l-a pierdut. Pe locul acela trebuie så vie piatra. îl sfarmå. adicå diavolii ce se fac din copii neboteza¡i. Când vrea så batå vreun ¡inut cu grindinå. ¥n povestirile mitologice în care se simte amprenta cre¿tinismului. acest sfânt e ståpânitorul. Pe lângå aceste credin¡e. povestirile române¿ti ¿i slave insistå pe valoarea eticå a ploii cu grindinå. o poate abate. Dar dincolo de acest aspect. Petru. în¿elându-l pe balaurul care o transportå: „O altå credin¡å e cå solomonarul când vrea så batå cu ghea¡å. ei sunt cu diavolii la un loc. se roagå din carte ¿i astfel înghea¡å apa cu puterea dråceascå ce o are. Sf. cu cizmele de o¡el. aici taie ghea¡a cu un topor. Gheorghe –. acesta (uneori purtând numele de contrasolomonar). aceasta apoi o mårun¡esc sus. 122). Sf. balaurul ¿i solomonarul apar ca un cuplu. care cere råzbunare pentru excluderea lui din colectivitate: „Piatra o fac numai moroii. ca så se dezgroape ce este ascuns într-însul“ (Niculi¡å-Voronca. Grindina devine o ipostaziere a for¡ei malefice a sufletului nemul¡umit al micului mort nebotezat. cheamå la sine balaurii. în pumni ¿i o aruncå jos“ (Gherman 121). Atunci iaså un balaur. în care nu se insistå asupra rolului pe care îl are apari¡ia grindinei în via¡a colectivitå¡ii (ea este pur ¿i simplu un aspect al maleficiilor spiritului respectiv). care este un adevårat instrument al pedepsei divine pentru încålcarea normelor moralei cre¿tine: „Când se întâmplå ucideri între oameni sau când ¿i-a fåcut cineva singur seama. Dar pe urma lor se ridicå ¿i ghea¡a din iazår. se regåse¿te în credin¡ele despre lup – Sf. ¥n satul în care se împu¿cå cineva singur. 142). 1916. ace¿tia «o fierb».129 GRINDINÅ fenomenului transcende puterea de care poate dispune agentul magic. despre patroana torsului – Sf. evident. cåci Dumnezeu urå¿te fapta aceasta ¿i trimite acolo pedeapså“ (Pamfile-3. merge la marginea unui iazår. func¡ia punitivå a grindinei relevå o perspectivå fireascå a demonicului: „Piatra numai atunci bate într-un sat. solomonarul încalecå pe balaur ¿i acesta. se omoarå. peste vechi reprezentåri pågâne. participarea fiecåruia la actul magic fiind indispensabilå: „Din cartea solomonarului se roagå deodatå cu el ¿i balaurul. 800). Vineri etc. suprapus. ea ucide påmântul. pentru påcatul ce s-a fåcut. Dupå ce a înghe¡at apa din lac. 131). singurul în måsurå så påstreze echilibrul firesc (imaginea patronului cre¿tin. Petru. . Apoi merge pe ghea¡å pânå la mijlocul iazårului. pânå asudå amândoi. apoi l-a îngropat undeva. ståpâne¿te peste elementul malefic un patron divin. domnul grindinei ¿i al balaurilor.

pe lângå consultarea speciali¿tilor recunoscu¡i (solomonari. 72). 124). s-a înecat sau al unui copil mort nebotezat (este interesant cå la sârbi acest personaj are numele Gherman. Masa lor e ¡arinå atunci. ¥nainte de a se pune la maså. Zic astfel de trei ori ¿i înnoadå noduri pe a¡å de cânepå uitatå pe ogor. de aceea se zice în descântece: «Piatrå de fatå ori de fecior. Ei o fac ¿i în cer sau o ridicå de prin bål¡i ¿i o sfarmå mårun¡el ¿i apoi merg s-o dea pe ogoarele oamenilor. atunci merge pe ogorul lui. 800). ¿i în timpul anului så nu mai vii!“ (Ionescu. O credin¡å asemånåtoare o au ¿i polonezii. dar dacå tragem clopotele. la maså. Pentru a îmbuna duhul grindinei – oblocznik este sufletul unui om care s-a spânzurat. dar cel din copil pråpådit se poate (…). cå de nu va veni atunci când o cheamå ei. lupule. Dacå era executat într-un interval de timp sacru. ei sunt invita¡i simbolic la masa din ajunul Cråciunului: „Vino. nume care este dat ¿i påpu¿ii rituale a Caloianului la slavi de sud) –. din cauza marelui pericol pe care îl prezenta acest fenomen: „Pe ºara Oltului cred cå pentru aceea e bine så se tragå clopotele. cå solomonarul din våzduh nu ¿tie cå pe unde e. ¿i piatra e legatå. grindinå ¿i «alte cumpene mari»“ (idem. precum ¿i alte reprezentåri demonice.GRINDINÅ 130 dar tot nu-s ca dân¿ii. pietrarii – cei care lucreazå cu piatra terestrå – pot ståpâni ¿i piatra celestå. pietrari etc. aude ¿i se îndreaptå în altå parte. prin intermediul cårora fiecare putea ac¡iona singur împotriva for¡ei distructive a grindinei. ori de våduvå etc. trasul clopotului devine el însu¿i un mijloc apotropaic prin excelen¡å. iar seara pun pe maså din toate roadele påmântului. Aceasta o fac ca så fie scuti¡i peste an de tråsnete.). Toatå ziua postesc. oblocznik. asigurându-¿i protec¡ia de care avea . De aceea ei pot så se ridice în nouri – nici un necurat nu se poate sui cu nourii în cer. era nevoie ¿i de ajutorul dat de întreaga comunitate.»“ (Niculi¡å-Voronca. la varå n-are dreptul så vie. se pun în genunchi ¿i cheamå så vie piatra. a ploii distructive. dar feciorul a îndemnat-o. Dar credin¡ele populare påstreazå numeroase practici magice individuale. 800). Cu acele noduri ¿i cu coasa merg apoi ei vara ¿i-o alungå descântând“ (Niculi¡å-Voronca. ¥n alte cazuri. ¿i a¿a se prea poate så lase ghea¡a pe sat ori pe semånåturi. ¥n baza magiei dictate de analogia numelui. grindina: „Piatra o leagå pietrarii de ajunul Cråciunului. în satul unde s-au întâmplat påcatele. ¥n ceea ce prive¿te practicile rituale de alungare a norilor de grindinå. O astfel de invita¡ie ritualå la o maså de pomenire este fåcutå în credin¡ele române¿ti la Cråciun ¿i de pietrari. Dacå poate fata n-a fost vinovatå. 123). vulpe etc. contrasolomonari. pe påduri ¿i pustiuri“ (Gherman. cåci se cheamå cå-s din trup botezat. el putea oferi protec¡ie în întregul an: „¥n ziua de Pa¿ti se trag clopotele ¿i bat toaca.

explica¡ia actului magic era cåutatå în comportamentul ritual al patroanei magiei pozitive – Maica Domnului –: „Odatå. 124). femeile. 806). 126). se teme de drâglå ¿i de lopatå. pentru cå ele erau magicienele prin excelen¡å (nu întâmplåtor instrumentarul magic utilizat în practicile apotropaice era circumscris activitå¡ilor casnice feminine) trebuia så activizeze for¡ele oculte depozitate în aceste obiecte. de aceea aruncå ¿i femeia cociorva ¿i lopata când e piatrå ¿i atunci grindina se mai potole¿te. Pe lângå aceste practici prin excelen¡å feminine. ca så nu-l bagi în foc ¿i så-l arzi ca pita“ (Gherman. cåci balaurul se teme de secure când o vede ¿i fuge. se fåcea semnul crucii cu tåi¿ul securii îndreptat spre cer. cåci femeia e de partea Maicii Domnului ¿i de aceea ¿i femeia are dreptatea ei în lume ¿i bårbatul trebuie ¿i pe ea s-o asculte. måcar cât de pu¡in“ (Niculi¡å-Voronca. så dumice piatra“ (Niculi¡å-Voronca. Aceste gesturi mitice sunt binecunoscute ¿i de demoni. precum ¿i pentru alungarea supranaturalului. în caz de grindinå. se spune. iar cu cele douå obiecte anume facem zgomot ca så atragem aten¡ia balaurului asupra securii“. a¿a så se schimbe ¿i furtuna care vine. dovadå interdic¡iile referitoare la practicarea lor. Când se apropie de sat vreo furtunå mare amestecatå cu grindinå. låsând-o cu tåi¿ul spre cer. la vederea lor ei ocolesc a¿ezarea respectivå: „ Balaurul ce poartå vremea. pentru cå Isus Hristos s-a råstignit pe cruce!»“ (Gherman. 125). ¿i de pe bucå¡ica aceea s-a fåcut apoi påmântul ce-l avem aståzi. din cauza intensiunii sacre ce putea contamina agentul neexperimentat: „împlântåm cu¡itul în pragul casei. ¿i precum cu crucea se pot apåra de toate relele. când a fi fost aceea. Acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu. Alteori. → balaur. era aruncatå securea afarå ¿i „batem de olaltå douå obiecte de fier. A¿a cum se întâmplå de regulå. „când e piatrå. 806). zic urmåtoarele: «Precum s-a schimbat aluatul în cuptor ¿i a luat altå formå ¿i fa¡å. hotar. a¿a så se apere ¿i de piatra care vine. altfel ne-am fi pråpådit. actul magic în sine este deosebit de periculos. dupå ce a fost sfin¡itå. pentru cå. în general. se ia crucea aceasta ¿i dându-se în cruci¿ cu ea deasupra grindinei. se realizau alte acte magice bazate pe manipularea unor obiecte tåioase din fier: se îngropa în påmânt muchia securii. arme redutabile în lupta cu supranaturalul malefic: „¥n Bucovina e datina ca så se påstreze crucea ce se face din aluat pe pasca de la Pa¿ti. a ars lumea ¿i Maica Domnului a aruncat cociorva ¿i lopata afarå ¿i numai în locul acela n-a putut så ardå påmântul. Pentru aceasta. ploaie . dar cel ce împlântå cu¡itul se va îmbolnåvi“ (Gherman.131 GRINDINÅ nevoie. peste întreg anul. înfig cu¡itul în påmânt ¿i toporul.

1983. Tirolezii spun cå Holle e cea care a promovat prelucrarea inului. ca ¿i înaintea Postului mare. La amiazå poate fi våzutå sub înfå¡i¿area unei frumoase femei în alb. 1869. 1869. Pe fetele lene¿e. Ea era. uneori. pentru a le råsplåti în acest fel. frecvent. HOLLE. Zei¡å a cåsåtoriei. påtând sau arzând caierul. le pedepse¿te încurcând. Este asociatå ¿i cu apa. Ploaia cu soare se explicå prin uscarea ve¿mintelor acestui personaj (natura lui acvaticå devine aici dominantå). La Cråciun Frau Holda inspecteazå casele pentru a vedea ritmul în care s-a tors. Unele credin¡e spun cå pe crestele mun¡ilor pot fi våzute pânze albe. care nu torc dupå placul ei. 211). protectoarea casei. 176. Se spune cå ninge când Holda î¿i scuturå pernele. 130. ca patroanå a ¡esåtorilor (Eliade-2. ocrotea pruncii ¿i veghea destinul fecioarelor. 577). iar celor harnice le dåruie¿te fuse. HULDA Holda era antipodul Berchtei. pe care Holle usucå legåturi de in. iarna este perioada predilectå de apari¡ie a acesteia. În general favorabilå. cu care toarce în acordurile unor cântece melodioase. când se marcheazå momentul încetårii torsului (Afanasiev. 280). adesea fiind våzutå cålårind vânturile. În mod deosebit se remarcå drept o asiduå protectoare a pruncilor mor¡i neboteza¡i (de aici ¿i acest alai macabru care o înso¡e¿te ca ¿i pe Berchta). Låzårescu. HOLLE HOLDA . un spirit al aerului. veghind cre¿terea ¿i evolu¡ia plantei. iazuri. 1992. întinse. Mifologiceskij slovar’. Când planta înflore¿te. se supåra atunci când gåsea dezordine în casele în care intra (Kernbach. fiind observatå scåldându-se în lacuri. ea då ocol câmpurilor acoperite de vegeta¡ie. 129-130). în acela¿i timp. a¿a cum spune ¿i numele – Holle „binevoitoarea“. Holda nu-¿i epuizeazå prin cele de mai sus tråsåturile caracteristice. Ninsoarea este fenomenul atmosferic pus în legåturå cu Holda ¿i pentru cå. scåldându-se în lac ¿i dispårând pe neobservate în apå (Afanasiev. fântâni. Aceastå imagine provine din credin¡ele conform cårora Holle înså¿i este torcåtoarea miticå – are chiar o furcå de aur. nop¡ile torcea în favoarea lor. Credin¡ele europene medievale o cuno¿teau înså pe Holda.H HOLDA. Este.

Polonezii spun cå seara trebuie så închizi bine hornul. II. râ¿nesc påpu¿oi îndåråt. atunci fata care a fåcut-o ¿i a descântat-o are în decursul anului de bunå seamå så se mårite“ (Marian. ca så se coacå. pe horn mai poate intra ¿i moartea: „Dacå mireasa. ¿i ca¿ubii credeau cå broa¿tele se prefåceau în oameni în clipa în caRe barza le arunca pe horn (Strahov. spunând: „Tot a¿a de înalte så creascå ¿i grânele semånate!“ (Vinogradova-Tolstaia-1. 60). trebuia så se deschidå apåråtoarea hornului. 146). . 1994. 1994./ Lea¡urile întorc tot acoperåmântul./ To¡i såtenii. „de strigi pe gura hornului pe cine dore¿ti. Se mai credea cå. La bulgari. originea copiilor era explicatå prin aruncarea lor în caså de cåtre barzå. se întorc cu dânsa în caså. zgomotul este produs de zmora. când intrå în casa mirelui./ Cuptorul întoarce hornul./ Peretele întoarce lea¡urile. 307-308)./ Cahla întoarce peretele. 224). când såvâr¿eau practici magice de stimulare a recoltelor. 114). bårba¡ii./ To¡i poporenii/ Så cate numai la mine./ Numai mie så se închine» Cocându-se turta astfel descântatå. îi moare soacra“ (idem. scot apå. 1994. Ca o practicå ritualå împotriva strigoilor./ Vatra întoarce cuptorul. 1983. De asemenea. 164-165). 1995. 109). Tot ei mai cred cå. Natura liminalå a hornului îl face så fie folosit ¿i în cadrul practicilor oraculare: „O samå de fete se scoalå în ziua de Sf. atunci când sfârâie un lemn umed care arde în sobå. 1994. o iau de pe vatrå ¿i o pun pe prag. iau o gurå de apå. când mureau råzbonicii ¿i cåpeteniile. unde tråiesc ve¿nic (Propp. înainte de cinå. conform credin¡elor. 74). La ru¿i. så-l înfunzi cu o pernå. Sunt multe duhuri care påtrund în caså prin horn (la elve¡ieni Listova-2. în mod evident. tot pe horn (Briggs. ca så fie acceptatå de larii casei“ (Evseev-1./ To¡i micii. se credea cå sufletele lor se ridicå prin horn în lumea cereascå./ To¡i voinicii. strig-o seara pe co¿ul casei. 25). De asemenea. pentru ca sufletul omului så poatå ie¿i liber (Baiburin. se uitå la horn. 104). dacå vine mâ¡ul ¿i o månâncå. pe horn (Grib. vine degrabå“ (Gorovei./ Hornul întoarce cahla. Gheorghe. 119). zic:«Eu întorc vatra. Tot românii credeau cå mireasa. 57). fac din fåina astfel râ¿nitå ¿i din apa aduså o turtå ¿i punând-o apoi în vatra focului.133 HORN HORN Un adevårat loc sacru este hornul. se duc pânå la fântânå. Credin¡e în legåturå cu acest spa¡iu sunt råspândite ¿i la români: „Când pierzi din båtåturå vreo vitå. pentru cå prin el poate intra mamuna în încercarea ei de a schimba copiii (Sannikova. 178). aruncau pe horn semin¡e. „trebuia så atingå hornul cu mâna sau så depunå pe vatrå sau pe horn o ofrandå ritualå (pâine unså cu miere). cå va veni“. ¿i. dis-diminea¡å. când venea în casa mirelui. Pe lângå zburåtor. În insulele Tonga. Sperietoarea sco¡ianå Bodach intrå în caså. care se chinuie så intre în caså pe horn (idem. atunci când murea un om.

46).HOTAR 134 → de Sf. grani¡å. strigoaicele merg de se bat cu dracii la hotar. 132). spa¡iu sacru HULDA HOLDA . de depå¿ire a spa¡iului demonizat. grindinå. De¿i în general este receptat ca un teritoriu al nimånui. stea. mai târziu. când pornea prin cur¡ile vecine dupå furat. Cu rol apotropaic românii spuneau cå. atunci când. loc necurat. mejevik). loc predilect de întâlnire al duhurilor nefaste. ce impunea un ritual aparte de trecere. într-un fel sau altul. cu deosebire în momentele de rupturå temporalå: „Spre Pa¿ti ¿i spre Sf. po¡i umbla toatå noaptea fårå grijå. atunci nu-i nici un drac pe påmânt. → curcubeu. plasate sub semnul protec¡iei (liniile de hotar sunt trase cu plugul. dacå duc un mort peste hotare – dintr-un sat în altul – . în cazul ignorårii ritului de trecere (este interesant cå slavii de råsårit au personificat latura pozitivå a hotarului. skrzat – spiridu¿ul în ipostaza sa luminiscentå – î¿i fåcea intrarea sau ie¿irea în caså. tot prin horn. Aceastå credin¡å e atât de înrådåcinatå în popor. genera reprezentåri legate de o anumitå impietate. a grani¡ei. cât ¿i de manipularea unui obiect din fier. prezen¡a lui fiind semnalatå prin scânteierile ce se zåreau în nop¡ile senine (Sannikova. Andrei „ungeau u¿a ¿i cercevelele de la ferestre ¿i hornul pe dinlåuntru cu usturoi“. atunci când dådeai lapte cu împrumut. un loc de îmbinare a douå teritorii bine delimitate. construind portretul unui ståpân al acestui loc. „O credin¡å foarte lå¡itå în toate pår¡ile locuite de români în Transilvania e cå. 1994. atunci de bunå seamå bate grindina. lama plugului se fåcea din acest material). dacå vor omorî pe cei ce duc mortul“ (Gherman. ursitoare HOTAR Natura demonicå a hotarului este u¿or de explicat: fiind un loc de grani¡å. sacralitatea locului. Gheorghe. locuri preferate de duhuri în încercarea lor de a påtrunde în caså (Dragoslav-2. 863). cå to¡i sunt acolo“ (Niculi¡å-Voronca. La polonezi. trebuia så treci de trei ori acea oalå pe dupå stâlpul hornului. ca în credin¡ele române¿ti legate de zburåtor. toate spiritele rele î¿i fac sim¡itå prezen¡a la hotar. Credin¡a aceasta în unele pår¡i o întâlnim cu adaosul cå bate grindina de cumva nu au tras clopotele în comunele peste hotarele cårora trec cu mortul. 123). mai ales cå în unele pår¡i cred cå numai a¿a vor scåpa så nu le batå grindina semånåturile. pentru ca o datå cu aceasta så nu dai ¿i mana. cåci locuitorii comunelor respective au atacat adeseori pe cei ce transportau mortul. fiind uneori dublu consacrate – este vorba atât de brazda ritualå. ¥n ceea ce prive¿te reprezentarea hotarului ca element spa¡ial esen¡ial malefic. încât nu arareori a dat de lucru autoritå¡ilor civile.

/ Cu nouå lopå¡ele. dar numai un an stå în acela¿i loc.. cea care descuie toate u¿ile. sunt îmbråcate în alb de sus pânå jos. ªOIMANE Ielele sunt duhuri ale aerului care au înfå¡i¿area unor fete tinere – 3. Dupå alte credin¡e. ¥n calitate de divinitå¡i eoliene prin excelen¡å. Dupå unii. ielele sunt materializåri ale unor fenomene atmosferice.. Ea nu poate fi descoperitå decât întâmplåtor: atingând-o. sclipind noaptea. Pentru a o ob¡ine. au aripi. i se zice: «cântå ca ale sfinte» sau «ca . Caracterul extraordinar al acestei plante este surprins ¿i în alte credin¡e: se crede cå se gåse¿te printre ierburile obi¿nuite. se rupe coasa. de o frumuse¡e uimitoare. se plimbå noaptea. cå nu se poate asemåna cu nici o cântare de fiin¡å omeneascå. ca så faci råu altora (Niculae. de obicei este o iarbå foarte sub¡ire ¿i ro¿ie./ Cu rochile rotate. faptul cå planta nu poate fi dobânditå u¿or. se afundå în ape. Iarba fiarelor cre¿te numai în anumite locuri. pe stânci. au zale pe piept ¿i clopo¡ei la picioare. sare toporul din coadå etc. cre¿te pe locul unde a pierit tråsnit un diavol (Pamfile-1. când este verde ¿i se confundå cu celelalte buruieni. 153-154). pânå în al nouålea an. 1944. Viersul lor e a¿a de duios. Al¡ii spun cå iarba fiarelor înflore¿te în noaptea de Sânziene (24 iunie)./ Cu nouå måturele./ Cu sålbi de galbeni gåtite. diminea¡a purtând boabe de rouå sângerie. „petrecerea lor e cântarea ¿i jocul. Umblå despletite ¿i capul le e împodobit cu flori./ De la apus s-au ridicat. Conform tradi¡iei. unuia care cântå bine. De aceea. intrå în påmânt. Mul¡i spun cå iarba fiarelor cre¿te în mun¡i./ La råsårit au plecat“. iarba fiarelor a råsårit din stropul de sânge scurs în påmânt din buricul tåiat al pruncului Isus (Kernbach. stråluce¿te ca aurul. ¥ntr-un descântec avem urmåtoarea descriere a ielelor:„Nouå sfinte ªoimane. în lipsa unei ini¡ieri. De exemplu. 1994. 305). dar invizibilå ziua./ Cu sålbile pe piept låsate. 5. Caracterul supranatural al acestei plante este subliniat ¿i de alte reprezentåri referitoare la aceasta./ Cu rochii negre-mpodobite. Ca så scape de cei ce vor s-o culeagå. IELE. trebuie så o rogi så se lase smulså ¿i så-i promi¡i cå nu o vei folosi împotriva firii ei. cad potcoavele calului. când revine în locul ini¡ial. 1916. 1994./ Cu iile råurate. în al doilea an råsårind peste trei ape curgåtoare ¿i a¿a mai departe. (Candrea. 158). 9 sau 12 la numår –. caracterizate prin manifeståri auditive ¿i vizuale specifice. iar când înflore¿te. (Kernbach. este surprins în numeroase legende. 7. 58).I IARBA FIARELOR Românii spun cå iarba fiarelor. 305).

160). când îl strigå ele pe nume. ¿i a¿a se fac cântecele cele frumoase. duhurile se stråduiesc så-l facå så vorbeascå: „Ielele vin noaptea ¿i te strigå la poartå. dar så nu råspunzi dacå nu te strigå de trei ori. Atunci se zice cå omul e «¿oimånit». func¡ii oraculare (zboarå prin våzduh înainte de miezul nop¡ii ¿i trec cântând din zale ¿i din clopo¡ei pe deasupra caselor unde au så trimitå vreo pedeapså asupra unui om råu la suflet ¿i la fapte. Dacå tânårul acela se de¿teaptå în timp ce ele joacå. Pamfile-1. 442). 159-160). Ini¡ierea se poate face în mai multe feluri. noaptea. baba face o rugåciune în gând cu mâinile pe piept ¿i ochii închi¿i ridica¡i spre cer spunând bolnavului boala ¿i leacul care i se ¿optesc la urechi de cåtre sfinte“ (Leon. 1916. cel care le întâlne¿te trebuie så le „råspundå“ prin tåcere deplinå: „Cine aude cântarea lor råmâne surd. ori «cântå parcå-i luat din ¿oimane»“(Olinescu. dintre benefic ¿i malefic este u¿or de trecut în cazul ielelor. 1944. Cântecul acela îi revine apoi mai târziu în minte. grani¡a dintre bine ¿i råu. dacå gåsesc în drumul lor vreun tânår dormind afarå. îl adorm în visuri plåcute. ele pot fi invocate de oameni pentru a dobândi calitå¡i deosebite. ele vin la dânsul ¿i omul råmâne mut ¿i schilod“ (idem. incon¿tientå: „¥n zbenguiala lor. ielele îl ologesc sau îl . zic cå e bolnav din sfinte. iar dacå bolnavul mi¿cå mâinile sau picioarele dupå tactul cântecului. Prezen¡a acestui laitmotiv apare chiar în practicile de vindecare a unor afec¡iuni considerate ca fiind produse de aceste duhuri: „Unele babe pun pe bolnav cu mâinile întinse pe maså sau scaune ¿i-i cântå diferite cântece. Dacå cel ce le-a sim¡it cå vin nu s-a trântit cu fa¡a la påmânt ¿i nu ¿i-a pus ceva în cap ca så nu le vadå ¿i så nu audå cântarea lor. iar cel ce råspunde. ielele fac tare multe ¿otii. 18). ielele îl desmiardå prin cântåri. interdic¡iile care vizeazå întâlnirea cu aceste personaje sunt numeroase. dar nu tot. ªtiind ce reprezintå pentru om încålcarea interdic¡iei tåcerii. 261-262). iar ele joacå în jurul lui. ori îi strâmbå fa¡a. cåci au dat ¿oimanele peste el“ (Candrea. 444). asemenea altor personaje mitice. Când îndeplinesc. ielele îl iau la båtaie pânå îi iau puterile“ (Olinescu. De aceea. cu capul pe pragul casei. ci numai în crâmpeie. pocealå: „Când vor så pedepseascå pe cineva. Cine råspunde înainte de a fi strigat de trei ori. produc nebunie. La o ac¡iune maleficå declan¿atå pe cale auditivå se råspunde cu aceea¿i monedå: dacå ielele sunt numai sunet. A¿a. supraumane. «ca ¿oimanele». ori din minte så-¿i sarå. ori så nu-¿i mai dea peste leac. duhurile. a) Ini¡iere involuntarå. Dupå cum se vede. îl duc fårå så simtå în vreo poianå apropiatå ¿i acolo îl înva¡å så cânte. råmâne mut. ¥n calitate de patroane ale înzestrårii muzicale. prin intermediul acelora¿i cântåri aducåtoare de bucurie oamenilor. apoi joacå de trei ori hora în jurul lui ¿i încep så-l blesteme: ori limba så i se lege. De cele mai multe ori îi iau mâinile sau picioarele.IELE 136 milostivele».

137 IELE înnebunesc. Omul poate apoi cânta cu el orice cântec“ (Fochi. b) Ini¡iere voluntarå: „Dacå vrea cineva så înve¡e un instrument oarecare. Omul så le promitå numai degetul cel mic de la mânå. Se spune cå ielele coboarå pe påmânt. încât cel care e a¿ezat în mijlocul cercului råmâne zåpåcit. încât pare cå se vede ca un cerc luminos de foc. Cele mai multe men¡iuni le descriu cum întind o horå ¿i joacå pânå dupå miezul nop¡ii: „Pu¡ini din cei care spun cå au våzut jocul lor. repede. î¿i aleg o poieni¡å curatå. La miezul nop¡ii vin ielele ¿i-l întreabå ce vrea./ Se întâlni cu sfintele în cale./ ¥l uciserå“ (Pamfile. cu mâinile la spate. 212). Cre¿te mai târziu otavå pe locul acela pârlit. 1910. O altå ac¡iune specificå a ielelor este dansul. Ele îi cer în schimb un membru. spun cå-i minunat: mai întâi se în¿irå în rând ¿i dupå aceea se-nvârtesc în fel de fel de forme. El le cere darul cântecului. Laså fluierul acolo 1 sau 3 nop¡i. o grådinå cu iarbå verde sau o fa¡å de arie. 46). . este normal ca aceste duhuri så-¿i exercite în principal ac¡iunea de sus. au cântat cu el ¿i l-au pus la loc. 443). Fiind întrupåri ale for¡elor nefaste ale mi¿cårilor atmosferice. Unul a råspuns îndatå ¿i a ie¿it afarå la poartå ¿i i s-a întors gâtul la spate: l-au strâmbat ielele“ (idem. pe deasupra oamenilor. Iarba care a fost verde se usucå. când dispar. „Dacå joacå pe påmânt./ ªi-l întrebarå: «Unde te duci. de-¡i încântå ochii ¿i nu ¿tii pe care s-o admiri mai mult. A¿a scapå nevåtåmat. så îngroape instrumentul respectiv la o råscruce de drumuri. se-nvârtesc roatå ¿i a¿a de iute. trebuie så le în¿ele cu vorba pânå la cântatul coco¿ilor. Apoi tot gol ¿i cu mâinile îndåråt dezgroapå fluierul fermecat de iele. fårå så fie våzu¡i de iele – ¿i au scåpat astfel nepoci¡i. 145)./ Pe cårare. Pe drum spre caså så nu se uite îndåråt. care astfel sunt neputincio¿i în fa¡a dezlån¡uirii pedepsei divine. îl unge ¿i-l umple cu lapte dulce. iau instrumentul. Dupå câteva zile så meargå tot noaptea ¿i tot gol så-l dezgroape. omul fiind în pielea goalå ¿i cu mâinile îndåråt. pe unde au cålcat ielele jucând. ¥l îngroapå noaptea la o råspântie. a¿a cum ar fi dacå ar lua cineva o fåclie aprinså ¿i s-ar învârti repede. Când vor så-¿i ia fågåduiala. Se vede uneori pe paji¿te câte un rotocol fårå iarbå. parcå e luat din iele»“ (Mu¿lea-Bârlea. parc-ar fi fost pârlitå de foc. ca så nu amu¡eascå./ Ce lucrezi/ ªi unde cålåtore¿ti?»/ ¥naintea cântatului coco¿ilor/ ¥l frânserå. håbåuc ¿i cu mintea såritå din loc“ (Olinescu. nu mai cre¿te iarbå. fiindcå ele l-au luat din påmânt. „Cine vrea så aibå fluierul (sau alt instrument muzical) fermecat de iele. O astfel de agresiune a ielelor apare frecvent descriså în descântece: „Plecå (cutare) pe cale. cântå cu el ¿i-l pun iarå¿i la loc. Pe unde au jucat ele. De acum omul are «darul ielelor». Iar când trebuie så se despartå. unde apoi î¿i întind masa. îi astupå gåurile cu cearå curatå. 160). 1944. så se dezbrace noaptea ¿i. învârtituri ¿i jocuri. dar vitele nu vor s-o månânce“ (Candrea. 158-159). în inima codrului sau a zåvoiului. «cântå.

de o smulgere brutalå din spa¡iul obi¿nuit. îl pocesc. De aceea. ¿i traversarea în zbor a oamenilor este generatoare de disfunc¡ionalitå¡i („Câteodatå doarme cineva pe-afarå. pot. momentul ie¿irii din timp. Cum ajunge la ea. numai ce vede o femeie care venea cântând de pe pârâu. de nu mai scapå de boalå pânå nu-¿i descântå. noaptea. din deal. nici cu ale doctorilor. Alt leac mai e: så intre în jocul cålu¿arilor. Fie cå este vorba de diavol sau de Muma pådurii. så se fereascå de a cålca pe acolo. ¿i ace¿tia så joace cålcând pe dânsul“ (Candrea. a luat-o de mânå ¿i a pornit . så facå råu prin contaminarea spa¡ialå pe care o provoacå. ¿i omul nu se mai face bine nici cu leacurile babelor. timp în care memoria omului respectiv este „¿tearså“. 160). La ¡igånci. Când treci sâmbåta ori mar¡i seara peste ape. care traverseazå un spa¡iu sacralizat. mai bine zis din timpul profan ¿i cel al påtrunderii într-un timp sacru (så ne amintim nuvela lui Mircea Eliade. få-¡i cruce ¿i suflå peste apå ca så nu te îmbolnåve¿ti. Dacå ¿ade cineva în vatra lor. este precedat de o rupturå. cåci atunci se scaldå Milostivele. de care de multe ori nu are ¿tiin¡å: „Dacå trece cineva pe locul unde fac ele horå sau pe unde au jucat ielele. de aceea apare frecvent ¿i tema pericolului extrem pe care-l reprezintå. idem. asimilatå adesea cu o råtåcire. duhuri ale aerului. duhurile aerului pot contamina totul pe o arie foarte întinså. el fiind incapabil så suporte cu u¿urin¡å fenomenul: „Pe când era fatå (povestitoarea) spåla cåme¿i la pârâu. A¿a cum am våzut. 157-161). De aceea. Cu atât mai mult se impune respectarea unor måsuri de siguran¡å care så împiedice o tulburare accidentalå a legilor tradi¡ionale: „Ielele beau noaptea apå din fântâni ¿i oricine bea dupå ele råmâne pocit. ¿i când trec ele în zbor pe deasupra lui. ca poceala så cadå pe acel semn. loc necurat. urmå Astfel. îl damblagesc“. 1944. o pierdere a drumului. fårå så vorbeascå. îi sucesc mâinile ¿i picioarele. IEªIRE DIN TIMP Ie¿irea din timp este cel mai adesea asociatå cu ideea de råpire de cåtre un personaj supranatural. ca så nu se scalde ielele ¿i så te poceascå apoi. Când poposesc pe påmânt. cåci e locul unde au jucat ielele ¿i poate så-l poceascå: i se zbârcesc mâinile ¿i picioarele. Chiar acaså e bine så acoperi cåldarea cu apå sau alt vas så-l pui cu gura în jos. Cine bea apå de unde au scuipat ele.IEªIRE DIN TIMP 138 → apå. când bea cineva diminea¡a dintr-o fântânå så lase un semn acolo. 159). se spuze¿te pe tot corpul sau se umple de bube“ (idem. se alege cu arsuri pe piept. cel ce vede pe undeva un rotocol de iarbå cålcatå. De acestå datå omul este cel care trece. ele danseazå sau ac¡ioneazå în aer. tot cântând. traversare. ori cu o sfâr¿ealå. care descrie acest fenomen). de exemplu. ªi cum clåtea cåme¿ile în pârâu. hotar. de asemenea.

L-o strâgat på nume. nu este surprinzåtor cå vei putea vizita pe cineva în lumea cealaltå. care echivaleazå mai degrabå cu o tulburare a con¿tiin¡ei. femeii i-a pårut cå n-o trecut mult. Atunci a våzut cå nu poate vorbi. o våzut cå u¿a så deschisese din nou ¿i atuncea ¿-o luat ce i-a plåcut din bogå¡iile den pevni¡å ¿i o ie¿it afarå. femeia n-a mai ¿tiut nimica. Casa era pustie. ¥n alte povestiri. pânå mâne mor. cu zburåtorul). s-o de¿tis mormântu… Acolo era frumos. nu este o tragedie cå vei muri. “ Båtrânul ar fi intrat în ea. Da’ când s-o-ntâlnit cu semenii såi. 1916. Acaså a ajuns tocmai dupå nouå zile“ (Pamfile-1. Mai spui noutå¡ile… cum så petrec pe-acaså. Oi vini. care poate fi asimilat mai degrabå cu un alt tip de personaj. La împlinirea sorocului a ie¿it ¿i båtrânul. ªi dupå ce a trecut al treilea hotar de la casa lor. 124). 222). 159). O camerå frumoaså. sara. Tocmai dupå trei zile s-a trezit în mijlocul unei påduri necålcate de picior omenesc. pentru care plåtesc cu via¡a: „Dupå câtva timp. O zâs: «Må pretine!» «Ce?» «Io oi muri. ªi ie le-o povestit unde-o fost.» «Bine. Unu dintre ei o tråbuit så moarå. surprinså atât pe parcursul dialogului. ¿i în acest sens este interesant de urmårit reac¡ia prietenului care va råmâne în via¡å. dupå ce-o-ntunecat. cât ¿i în continuarea povestirii. D a ’ ¿tii ce te rog?» «Ce?» «Må. stråluce grozav. Nu este imposibil så-¡i prevezi moartea. Da’ dupå aceia o murit“ (Ioni¡å.» La ¿aså såptåmâni. cât mai ales urmårile acestei cålåtorii în timp. så vii på la mine så mai ståm de vorbå. „încårcat cu bunåtå¡i ¿i în mânå cu o lingurå mare de aur. cåci numai la 7 ani o datå se deschidea. s-o dus la el. dar grota s-a închis ¿i a råmas închiså timp de 7 ani. la vale. cåci to¡i îl credeau mort demult (Buturå. contactul dintre un viu ¿i un mort se realizeazå firesc. dacå po¡. Poate numai finalul så-l fi surprins pu¡in pe erou: „O fost odatå doi ficiori prietini din copilåria lor. care se „întoarce“ (la propriu sau nu) în via¡a celor apropia¡i lui (nu avem în vedere motivul „Lenore“ – al mortului-strigoi ce o terorizeazå pe logodnica råmaså în via¡å. iar oamenii se mirau våzându-l. 1992. mai mult.139 IEªIRE DIN TIMP cu dânsa pe pârâu. care råmân marca¡i puternic de experien¡a lor. Lui înså i s-au pårut cei 7 ani numai cât o clipitå“. Numa pu¡ân o stat. ¥n povestirea de mai jos. oamenii îi trateazå cu circumspec¡ie pe ace¿ti „cålåtori“ neobi¿nui¡i. „Se spune cå mai demult.» «Când?» «Apoi. o pornit omu så . un båtrân care î¿i på¿tea oile a våzut o stâncå deschizându-se ca o minå. la ¿aså såptåmâni. de-¡i lua vederea strålucirea lor. o serie de povestiri descriu pe larg atât momentul ie¿irii propriu-zise. Zâceau c-o venit de på ceie lume. Un alt subiect preferat de povestirile supersti¡ioase este cel care-l are ca erou pe mortul-strigoi. Pe lângå acest tip de experien¡å. oaminii n-o mai cuno¿teau. cåci de îndatå se puse så-¿i afle oile. în care erau comori ¿i bogå¡ii de pietre nestemate. Când o ie¿it de-acolo.

de påtrunderile în mine sau grote ce adåpostesc tezaure. va primi drept recompenså cårbuni. Personajele malefice ac¡ioneazå prin excelen¡å noaptea ¿i aproape fårå nici o excep¡ie în acela¿i interval de timp – de la cåderea serii sau miezul nop¡ii pânå la cântatul coco¿ilor... ªi el numa on pic o stat la mormânt cu pretinu-so ¿i o trecut o sutå ¿i ceva de ai“ (Ioni¡å. o datå cu destråmarea vråjii sau a visului. rådåcini sau fructe uscate etc. NOAPTE. S-a dus p-acolo. activitå¡ile caracteristice etc. de aici. aia-i de-o sutå ¿i tri-patruzåci de ai. va afla cu stupoare cå au petrecut acolo nu un an. O fi. în cazul de fa¡å.a. în lumea noastrå î¿i vor lua înfå¡i¿area mult doritå (bani. maaveki. dintr-o tråsåturå de condei. n-o mai cunoscut på nime. ei merg cu picioarele în sus (firesc. iele. ILUZIONARE. elementele specifice de genezå. obiecte scumpe etc. de când o fost oaminii p-aicea. ceea ce în¡elegem noi prin valoare (aur. da’ de mult. se prefac în ceea sunt în realitate: cårbuni.). cel care ajunge acolo accidental trebuie så respecte o interdic¡ie fundamentalå: nu trebuie så guste nimic din hrana lor. eroul povestirilor supersti¡ioase. în caz contrar. timpul de desfå¿urare a ac¡iunii. impunea ¿i înfå¡i¿area exterioarå. unde. ale pådurii.). se spune. în universul celålalt trebuia så capete semnul minus: astfel. de cålåtoriile în subteran. de partea cealaltå a scoar¡ei påmântului!).. ¥n strânså legåturå cu ie¿irea din timp men¡ionåm ¿i motivul darurilor primite în cealaltå realitate (nu este vorba. Cum este ¿i firesc. ci de un aspect al trecerii dintr-o lume în alta). noaptea. în primul rând. ¥n împårå¡ia lor subpåmânteanå. pietre scumpe etc. Atunci întâlnim duhuri ale aerului. o-ntrebat de oamini båtrâni cå satu cutare unde-i?. eroul „prime¿te“ în timpul acestei pseudoie¿iri aur sau bucate alese. adesea extrem de categoricå.m.ILUZIONARE 140 vie cåtå caså… Ce så vez? Nu ¿-a mai cunoscut vecinii. 239). el fiind cel care. duhuri ale nop¡ii (personificarea nop¡ii). Existå ¿i situa¡ia contrarå: în cazul iluzionårii personajului (deci când e vorba de o falså ie¿ire din timp). Vom face abstrac¡ie de acest element ordonator (care. ale . care. 325). totu¿i nu este unicul) ¿i vom încerca så grupåm personajele dupå func¡ii ¿i. elementul determinant fiind. ci cincizeci (Mifologiceskij slovar’. care. «Am auzât. excremente de animale ¿i alte ipostazieri ale nonvalorii. excremente de animale. apar adesea legate de acest motiv al ie¿irii din timp. Duhurile subterane din credin¡ele finlandeze.d. dupå înfå¡i¿area exterioarå impuså de acestea. ale apei. face. majoritatea clasificårilor personajelor mitologice s-a fåcut în func¡ie de locul specific de ac¡iune a spiritelor. atunci când se va întoarce pe påmânt. fie cå este vorba de români sau ru¿i. DUHURI ALE NOPºII Fårå îndoialå. dacå ne gândim cå se aflå sub noi. maahisî etc. de tåtari sau estoni ¿.

îndreptate împotriva vie¡ii omului ¿i apar în egalå måsurå la oricare dintre ele. respectiv personificarea furtunii). Ac¡iunile întreprinse de aceste personaje sunt. Interpretarea datelor va fi fåcutå urmårind manifestarea indeterminatului. haosului. meteo. Delumeau). a co¿marului. În sistemul de clasificare a simbolurilor. adesea. din cauza strictei lor specializåri: zburåtorul ¿i zmeul sunt personificåri ale unor func¡ii (dorin¡a sexualå. Totu¿i. fapt ce a dus la . 6). cel mai adesea ele se soldau cu urmåri neplåcute pentru intrus. Dupå cum însumeazå mai multe sau mai pu¡ine mitologeme. arhetip. ca rezultat al iluzionårii. unele dintre func¡iile sale caracteristice altor personaje. apei. conform altor opinii (J. 1994. „frica în întuneric s-a transformat în frica de întuneric“ (Evseev-1. primejdiile obiective ale nop¡ii au determinat omenirea s-o populeze cu primejdii subiective. vråjitori (mai ales ca apari¡ie nejustificabilå). fenomene ale naturii. zmei ¿i zburåtori. specifice – predicate directe. pådurea. chinuirea animalelor etc. Existen¡a unui principiu arhetipal comun poate fi observatå în structura de adâncime a tuturor acestor personaje – duhuri ale casei. toate ne fac så ne gândim la existen¡a unui principiu generator unic. elaborat de G. Gândirea popularå tradi¡ionalå recep¡iona toate aceste aspecte ale supranaturalului ca pe ni¿te hierofanii. Foarte rar se credea cå omul putea fi martor al acestor apari¡ii. infernului. forme care sunt råspândite peste tot“. 3) ac¡iuni caracteristice. spiritul casei împrumutå. care numai par¡ial participå la acest sistem de arhetipuri. zburåtor. zburåtor. noaptea ca personaj malefic (cf. ale aerului. 4) ac¡iuni specifice – predicate indirecte (atribuite). ca efecte ale iluzionårii: 1) vizuale. „conceptul de arhetip. Spa¡iul în care ac¡ioneazå de obicei este. Atât în ceea ce prive¿te înfå¡i¿area exterioarå. care le dezvoltå diferit (personificarea dorin¡ei sexuale. func¡iile caracteristice. noaptea reprezintå simbolul originar pentru multe ipostaze ale imaginarului ¿i ale modalitå¡ii de valorizare. putem avea douå tipuri de personaje mitologice: a) personificare a nop¡ii în general. zmeii ¿i duhurile casei. spa¡iul acvatic. Noaptea este consideratå simbol. indicå prezen¡a anumitor forme în psihic. mor¡ii. a indefinitului. Ea este asociatå întunericului. diavoli.). incon¿tientului. Mai mult. revela¡ii sau pur ¿i simplu intruziuni. principiu ordonator în majoritatea modelelor arhaice ale lumii. ale pådurii. dar ¿i strigoi. aerului. 115). numite regimul nocturn. cât ¿i activitå¡ile.141 ILUZIONARE casei. Durand. a inexplicabilului: duhuri ale nop¡ii. în general. b) demoni – personificåri ale unor func¡ii particulare ale nop¡ii: duhuri ale casei. a necunoscutului care ac¡ioneazå noaptea la mai multe niveluri. la rându-i. nop¡ii. depå¿it ca spa¡iu arhetipal. Jung. conturându-se înså casa. ale apei. care constituie un corelat necesar al ideii de incon¿tient colectiv. 2) auditive. excep¡ie fac zburåtorul. pådurii.

). fenomene atmosferice etc. a groazei omului în fa¡a supranaturalului. bate din palme. care påtrund în locuin¡e. Reprezentårile legate de personajele mitologice s-au constituit. cântå. familiar celui care le recep¡ioneazå: personajul mitologic vorbe¿te (glasul lui este ecoul.) sau complexe – percep¡ia fiind mai profundå. pocnete. Sunt. cåci sunt Albele (ielele) care încearcå så-i ademeneascå ¿i så le facå råu (Niculae. existentå oricum în fa¡a inexplicabilului (=manifestare a sacrului). 68). o datå cu slåbirea credin¡ei mitologice. nejustificate din punct de vedere ra¡ional. schratt etc. supårarea fa¡å de lipsa de respect a oamenilor. alåturi de cea vizualå). au fåcut posibile aceste reprezentåri. Aromânii spun cå dacå cineva se de¿teaptå din somn subit. râde. ¡ipete. ~Iluzionare a u d i t i v å .ILUZIONARE 142 accentuarea spaimei. iluzionarea. atribuirea de însu¿iri improprii unor obiecte. ca urmare a imposibilitå¡ii de a aprecia exact realitatea. dezvoltarea ¿i perpetuarea acestui sistem de credin¡e mitologice pe fondul obiectiv de care vorbeam înainte – noaptea. nun¡i. de asemenea. sunetele din naturå sunt receptate nu ca zgomote nedefinite. ale apei. doar frico¿ii. 78). ca fiind doar rodul unor min¡i bolnave. kikimora. ale pådurii. ¿i într-un caz ¿i în celålalt. În alte zone. exacerbarea unor calitå¡i. pårându-i-se cå cineva îl cheamå pe nume. roste¿te senten¡e). animale. sunetele respective pot fi produse de personaje exclusiv malefice (duhuri ale nop¡ii. så nu se scoale din a¿ternut ¿i så nu deschidå ferestrele. apari¡ia lui este înso¡itå de muzicå. Oricum. ca o ipostaziere a func¡iei respective) sau complementare (personaje mitologice caracterizate ¿i de prezen¡a unei laturi auditive. organizeazå petreceri. sare în apå etc. Impresiile auditive pot fi simple (reprezentåri amorfe – zgomote. brownie.). 1994. – pot fi auzite ¿i în caså. plânge. zdruncinate. a unor tråsåturi ale realitå¡ii. strigåte: la cehi hukalka îi atrage într-un dans ame¡itor pe cei ce-i råspund la chemare (Sannikova. Astfel. care î¿i desfå¿oarå noaptea activitå¡ile caracteristice sau î¿i manifestå astfel nemul¡umirea. ci traduse într-un cod cunoscut. scâr¡âitul mobilei etc. Mai târziu. ~ Iluzionare v i z u a l å . strigå pe nume. Vom începe interpretarea caracteristicilor fizice ale personajelor mitologice – duhuri ale nop¡ii. ale pådurii etc. fo¿nete. be¡ivii sau bigo¡ii puteau så mai aibå asemenea experien¡e. faptele au fost prezentate cu brutalitate. – cu cele care ¡in de iluzionarea vizualå: apari¡ii. personaje care î¿i exercitå ac¡iunea maleficå de ademenire exclusiv prin ¡ipete. Zgomote inexplicabile – ciocånituri. fluieråturi etc. så nu råspundå deloc. Este generatoare de reprezentåri mitologice specifice (personaje mitologice care se manifestå prin ¡ipete. ale apei. apreciate ca incredibile. în primul . ale casei etc. aråtåri inexplicabile (sau explicabile pentru gândirea mitologicå) nocturne. Aproape toate popoarele atribuie astfel de manifeståri duhurilor casei (domovoi. boggart. ca timp de desfå¿urare a ac¡iunii. cere botez.

150). era datå de un indiciu vizual deosebit de important. 81). Iluzionarea vizualå. aproape inevitabil. I. am vrut så-l prind. are. de exemplu. Un prim pas spre conturarea personajului. dacå scutecele acestuia au fost låsate noaptea afarå. insecte. Ca mai toate personajele mitologice. pentru a identifica mobilul spaimei. este întâlnitå în credin¡ele multor popoare. dar amplasate netradi¡ional – pe cap. la persoanele vizate. El se duce tot drept înainte.143 ILUZIONARE rând. lehuze. func¡ii specifice. tot fugea“ (Scurtu. având mâini ¿i picioare. prezen¡a acestei caracteristici în descrierea personajelor mitologice revine deosebit de frecvent. Cunoscu¡i îndeosebi sub numele de moroi. a unor însu¿iri caracteristice.). nocini¡î. de se atinge de . fapt ce ducea. Apari¡ia luminiscentå. Specializarea putea merge mai departe: „Gråiesc oamenii cå este om de noapte. Când so¡ul. dar mai ales ai celor nåscu¡i de o tânårå nemåritatå ¿i uci¿i sau îngropa¡i de vii. aråtarea se volatilizeazå. iluzia unor focuri fåcute de personajele mitologice pentru a-i atrage astfel pe oameni etc. de cele mai multe ori având o bazå realå. de propor¡ii uria¿e. care provoacå insomnii. o categorie aparte o formeazå strigoii copiilor care au murit neboteza¡i. la rându-i. A venit acolo la munte. de unde prive¿te în caså. pe baza personificårii. focuri îndepårtate etc. copii nou-nåscu¡i. având diverse înfå¡i¿åri. „Iese sufletul copilului din mormânt în chip de sul de foc. niciki. ca de doi pa¿i de lung ¿i începe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor. volatilå ca un fum. de tipul unor obiecte strålucitoare. da’ n-am putut. Existå pericolul ca personaje mitologice så påtrundå în caså o datå cu un membru al familiei: de aceea era obligatoriu så arunci în urma celui care intra un cårbune aprins (fiind bine cunoscutå teama duhurilor fa¡å de luminå. Slavii de råsårit cred cå existå personaje specializate. speriind oamenii (Marian. numai umblå a¿a. poate provoca insomnie sau boli copilului. tulburând somnul oamenilor. foc etc. mai multe ipostaze: a) Aråtare.). Åla nu face nimica. alteori permi¡ându-i så treacå printre uria¿ele sale picioare. a necunoscutului personificat. are o aversiune de neexplicat fa¡å de femeile însårcinate. La sârbi ¿i croa¡i mrak. se apropie de fereastrå. b) Apari¡ie luminiscentå. Ca în credin¡ele române¿ti. un duh malefic nocturn poate fi o aråtare neagrå. zburând prin aer ¿i umblând pe påmânt. animale cu ochi de foc. Românii spuneau cå în intervalul 12-1 noaptea însu¿i miezul nop¡ii (sau puterea nop¡ii). atât de intenså pe timp de noapte. umbla pe påmânt. Având o explica¡ie obiectivå (emana¡ii luminiscente. Tot ca o formå nedefinitå apårea la sârbii bosniaci kecizube. la pierderea cuno¿tin¡ei. momente temporale etc. Când vine seara. Tot ca o aråtare diformå poate apårea în mijlocul drumului barând calea trecåtorului. 1994. apare la fereastrå. nu då în nici într-o laturå ¿i. o sperietoare care era detectatå numai dupå din¡ii rânji¡i. alarmat. pe care îi vedeau noaptea oamenii.

Trupul e uscat ¿i gârbov. în general strålucitoare. a¿a cum face ¿i duhul apei. picioarele ca de bou (=copite). deosebit de frumoase. duhul apei poate apårea ca o panglicå multicolorå. de nefiresc este nerespectarea propor¡iilor fire¿ti ale unor pår¡i ale corpului fiin¡elor respective. unde dispare brusc. Când cineva l-a încålecat. Astfel. 177-178). capul cât bani¡a. germani etc. doar un ochi atent poate identifica semnul. a¿a cum este våzutå de români.“ d) Apari¡ie obiectualå. care nu poate în¡elege ce se întâmplå: „Mergea un om. Sub forma unor obiecte. personajele pot fi acoperite de pår. în case. dar foarte lungi. Fårå îndoialå înså. noaptea. este reprezentat ca un poney care îi îndemna pe oameni så-l încalece. iezi etc. de ucide. ori cât copacii mari din pådure. oi. care se întâlne¿te frecvent la englezi. adesea cât o caså sau o claie de fân. . de fapt. mai ales pe copii. (Sannikova. au pieptul excesiv de mare etc. e)Apari¡ie zoomorfå. the Picktree brag. fiind. care situeazå personajele mitologice la grani¡a dintre uman ¿i supranatural: aparen¡a este umanå. Sunt animale care îi sperie pe oameni prin imprevizibilul prezen¡ei sau al mi¿cårilor lor într-un topos netipic – pisici.ILUZIONARE 144 cineva. întâlnim mai multe tipuri de personaje mitologice. Când zboarå prin aer. mai ales când înnoreazå ¿i se stârnesc furtuni. Ea este o „femeie. sfarmå ¿i aprinde“ (Niculae. Personajele mitologice care au aceastå înfå¡i¿are pot fi caracterizate în func¡ie de gradul de dinamism. Înfå¡i¿area umanå a personajelor mitologice este destul de frecventå. ªi la francezi. care îi atrage pe oameni. sub forma unui inel sau a unui ceas de aur. duhul apei apare sub forma unui cal. mânz etc. cenu¿ie sau verde. iar spiritul se va îndepårta hohotind sålbatic (Spence. c) Apari¡ie antropomorfå. – sau care îi ademenesc. cu pårul pânå în cålcâie. strålucitoare. barba – deosebit de lungå. duhurile sunt deosebit de înalte sau î¿i pot schimba înål¡imea dupå cum doresc. 1990. aflat pe fundul apei etc. unde încearcå så-i omoare. La polonezi. Ceea ce då o notå de straniu de ireal. Un demon nocturn. ipostaza caracteristicå pentru majoritatea lor. podoaba capilarå se distinge de cea a oamenilor prin culoare sau lipsa oricårei îngrijiri. îi atrag în locuri periculoase. care plute¿te la suprafa¡a apei. deosebit de frumos. 55). kelpie. prezen¡a unor elemente atipice înfå¡i¿årii umane. cele mai cunoscute situa¡ii sunt cele în care demonul îl sperie pe om. în copaci. îl înjunghie sau îl omoarå. câini. ro¿ie. porne¿te într-un galop nebunesc în largul apei. albå. 91). pe loc îl sågeatå. 309). låsându-l pe imprudentul cålåre¡ în voia valurilor (Sébillot. Cei care îl vor încåleca vor fi arunca¡i cu brutalitate. în biserici. tråsåtura distinctivå ce marcheazå nota de sacru. Vom da mai jos o descriere a Mumei pådurii. acoperit cu pår. adesea în¿elåtoare. III. care atrag aten¡ia trecåtorilor. în vite. se ¿i zåre¿te scânteind ca fulgerul ¿i se izbe¿te în oameni.

Boii au ferit-o ¿i atunci cåru¡a s-a råsturnat.145 ILUZIONARE pe lângå o râpå. a¿a cum am spus. personajele fiind descrise cu ajutorul unor predicate. usucå rufe. când – ¡u¿ti sub cåru¡å. fåcându-i så piardå drumul cel bun. cu mâna ruptå. cålåresc oameni. pe lângå spaimå. când începe så creascå vertiginos. care locuie¿te în case påråsite ¿i se manifestå aruncând cu pietre în cålåtorii întârzia¡i. Motivul se poate complica – sub formå de mågar. se sperie etc. zboarå. se leagånå în copaci. Când omul realizeazå abaterea de la traseu ¿i-¿i manifestå verbal nedumerirea („Hei. vin la foc. 2) predicate care caracterizeazå interac¡iunea cu umanul: ademenesc. le¿ii apare adesea sub chipul unui om. 457). se bat între ele etc. Bazându-se. duhul îl ademene¿te pe om. våzute): spiritele se piaptånå. de exemplu. depå¿ind vârfurile copacilor. låtra a¿a de jalnic. pentru a-l atrage pe om în locuri primejdioase etc. adesea o persoanå cunoscutå. aceste ac¡iuni caracteristice pot fi disjunse dupå cum urmeazå: 1) predicate care caracterizeazå unilateral personajele mitologice (personajele mitologice nu intrå în contact cu omul. care distrage aten¡ia cålåtorului atrågându-l într-o discu¡ie. avale este un duh malefic nocturn. Ivanov-2. ia stai!“ etc. Ea începu så latre. pe dinamizarea unor imagini sau sunete din naturå. Ac¡iunile caracteristice ale personajelor mitologice. sunt explicate tocmai prin personificarea laturilor malefice. le¿ii dispare. De multe ori înså contactul direct cu personajele mitologice nu produce. dispårând pe nea¿teptate. 392-393). manimorgo. tot prin iluzionare. dar unde mergem?“. 189). smetniak). personificarea råtåcirii) îi poate aråta omului mai multe drumuri deodatå pentru a nu putea recunoa¿te calea cea bunå. îngreuneazå mersul. ducându-l apoi în locuri deosebit de periculoase (la sârbi ¿i croa¡i: orko. duhul pådurii îi face så piardå calea doar pe cei ce-i råspund la chemare. îi dezvelesc noaptea pe oamenii adormi¡i. sub o formå sau alta. aleargå. ci doar se laså surprinse. iar cå¡elu¿a – ia-o de unde nu-i“ (P. pe care o lovi. danseazå. când vede cå aleargå spre el o cå¡elu¿å albå. pentru om. Un alt motiv frecvent întâlnit în majoritatea povestirilor supersti¡ioase este cel al cålåririi omului de cåtre personajele mitologice. având chipul unui copil. mai grave. Zinoviev.. relevând modalitå¡ile de realizare a acestui contact. Blud (la ucraineni. fåcându-l så cadå de pe acesta . ¿i nu doar prin tråsåturi. sperie. chinuie. ne vom referi în cele ce urmeazå la predicatele care abordeazå personajele mitologice în momentul contactului cu oamenii. Cum primul tip de predicate contureazå cu precådere aspecte descriptive. Sunt foarte råspândite motivele întâlnirii personajelor mitologice cu oameni. agresive ale nop¡ii. spalå. La bulgari. fåcându-l så-l încalece. „Ce mergem a¿a de mult? Hei. låsându-l pe om pe înål¡imi sau.. alte urmåri. ia chipul unei påsåri. (Gnatiuk. pe care îi atrag. Omul s-a trezit sub snopi. animale. La ru¿i.. se spalå. La ucraineni.V. dar de data aceasta våzutå dinamic.

cålåritul oamenilor este fåcut de personaje specializate (la români. pânå îi omoarå (Ionescu. cu din¡i uria¿i. care de regulå e tont. Se spunea cå. 1916. lunatic etc. urmare a reprezentårilor tradi¡ionale legate de acestea. atribuite personajelor mitologice de gândirea mitologicå. surd. 148). suge sânge. omul este cuprins de dureri în oase. paralizând chiar (Zelenin. pot avea func¡ii premonitorii sau curative. care locuiesc în tufi¿uri sau pe malurile apelor. de aceastå datå.“ (Frâncu-Candrea. ce ating påmântul.. Descântecul nu trebuie spus nimånui. se va schimonosi. INIºIERE Femeile care doreau så fie descântåtoare î¿i manifestau con¿tient op¡iunea prin achizi¡ionarea treptatå a textelor sacre. pot ataca nou-nåscu¡i. håbåuc. vråjitoare). ¿i atunci sunt mai cu leac“(Candrea. ucraineni etc. care. „Tragi cu urechea când baba descântå ¿i-l înve¡i prin «furarea ¿oaptelor». Românii spun cå imediat dupå na¿terea copilului mama trebuie „så privegheze ¿i så nu doarmå cu spatele la el. când ¡e¿i la argea sau în timpul cununiei. Este vorba. Bulgarii spun cå nemo¿t este o aråtare. sau pot produce orbire. în legåturå cu un personaj mitologic sau altul. 151). 323-324). istovindu-i. de sugestionare. astfel. cåci altfel î¿i pierde leacul. 1944. nu mai eviden¡iazå caracterul iluzoriu. se va strâmba în permanen¡å. Aceastå credin¡å e generalå. La sârbii bosniaci. Dacå cineva o zåre¿te. talasåm îi ademene¿te pe cålåtorii singuratici în locuri primejdioase ¿i îi cålåre¿te. înfioråtoare.INIºIERE 146 → timp sacru sau din locul exilului. personajele mitologice pot omorî. La sârbi. paralizie. lua laptele vitelor. lehuze. ru¿i. Dar personajele mitologice mai prezintå o serie de predicate. se contorsioneazå de durere ¿i este ståpânit de friguri. pot fura sau schimba copii. La bulgari. Dupå întâlnirea cu ele. subliniind aceea¿i laturå dinamicå. Noaptea îi sperie pe cålåtori sårind în spinarea lor ¿i obligându-i så-i poarte în spinare pânå la cântatul coco¿ilor. kevre sunt aråtåri coco¿ate. Aceste crâmpeie de descântece sau descântecele întregi pe care le-ai furat trebuie så le spui de mai multe ori. pot provoca ploi abundente. personificarea groazei). în întregime sau numai câte o frânturå din el. pot gâdila pânå la moarte. mut. boli. contorsiona. descântecul trebuie furat. Bieloru¿ii spun cå rusalka aleargå mereu ¿i se schimonose¿te fårå încetare. aceastå func¡ie este caracteristicå pentru drac. o fiin¡å înfioråtoare. care ia glasul omului care a întâlnit-o (fiind. nebunie. 157). οi mai pierde leacul ¿i descântecul spus cuiva mai în . pentru a avea leac. fiindcå zmeoaicele s-ar folosi de o asemenea ocaziune ca så schimbe copilul cu un altul. rza sau apiste sunt personaje malefice nocturne. de o serie de predicate indirecte. Astfel. Tot în aria sud-slavå.

283). La bieloru¿i. în urma cårora omul î¿i poate pierde via¡a. 442). ¥n acest timp ea trebuie så spunå de trei ori Tatål nostru de la coadå la cap (P. cu precådere în cazul personificårilor nop¡ii – nocini¡î. Orice atingere a victimei duce la pierderea somnului. se a¿azå pe pat. cea cu care a fost binecuvântatå de pårin¡i când s-a cåsåtorit. lângå cel adormit. la ru¿i existau numeroase povestiri care descriau ceremonia ini¡ierii. la insomnii repetate. femeia care vrea så fie vråjitoare trebuie så ia icoana Maicii Domnului. ¥n cazul insomniei. → cu¡it INSOMNIE Slavii de råsårit cred cå existå personaje specializate. cel mai adesa prin intermediul unui schimb for¡at: „Femeia care voie¿te a lua somnul se duce la o caså unde se aflå un copil de ¡â¡å ¿i furå o . plâns råu“ (Marian-1. dacå plânge ¿i se vaietå neîncetat. Când a învå¡at cineva un descântec. trebuie så se ducå la o salcie ¿i så zicå: „Cum s-a prins salcia asta de påmânt. dar abia la câ¡iva ani dupå ce s-au måritat. alteori albe. care asemenea are un copil mic. ca så-¿i poatå descânta singure. Ivanov -2. Mai târziu înva¡å ¿i alte descântece. nu poate defel dormi. cuvântul de ordine este furatul: du¿manii furå somnul copiilor. apari¡ia ei este semnul fårå gre¿ al unei boli sau al ac¡iunii farmecelor: „Dacå copilul de ¡â¡å al unei femei. niciki. 226-227). care provoacå insomnii. nocini¡î. insomnia este deosebit de periculoaså mai ales pentru copiii mici. i-a luat somnul sau i-a trimis un fel de morb – plânsori. mera. pentru a nu provoca copiilor insomnie (Vinogradova. tulburând somnul oamenilor. ¥n alte regiuni.147 INSOMNIE vârstå. dupå ce pune icoana jos. mama transmite câte un descântec (mai ales cel de deochi) fetei sale când „e så intre în horå“. din nebågare de seamå sau din råutate. ¿i. fårå a fi auzitå. Astfel. înså mai ales cå o altå femeie. s-o calce în picioare. ¥n acest timp se spun ni¿te cuvinte pe care le cunosc numai vråjitoarele båtrâne (¿i care constituie secretul lor) ¿i pe care ele le transmit acelei femei care vrea så ob¡inå aceastå calitate (idem). nocini¡a este personificarea insomniei. La români. Uneori ¿i feti¡ele de 10-12 ani înva¡å de la mama sau de la bunica lor câte un descântec de deochi. târziu. înainte de a se apuca så descânte cuiva. fårå ca så-l doarå ceva. În genere. pentru a deveni vråjitoare trebuia så såri de trei ori peste un cu¡it a¿ezat cu tåi¿ul în sus. ¥n ceea ce le prive¿te pe vråjitoare. Apare ca o femeie îmbråcatå în haine negre.V. 1995. a¿a så se prindå ¿i descântecul m e u “ (idem. Torsul – ca activitate preferatå ¿i de spiritele malefice – este men¡ionat în invoca¡iile cåtre acestea ¿i cu ocazia dona¡iilor fåcute lor. dona¡ii constând în instrumentar consacrat torsului ¿i ¡esutului. 324). så meargå cu ea noaptea. la o moarå de apå ¿i acolo. atât ziua cât ¿i noaptea. se crede cå cineva.

¿i te culcå. ¥n alte cazuri. se duce cu dânsul acaså ¿i-l pune în leagånul copilului såu“ (idem. întinde mâna cåtre fereastra casei cu luminå zicând a¿a: «(numele copilului)! Vezi lumini¡a aceea?» Tot ea råspunde: «O våd. 227). ci somnul ¿i odihna lui!» Rostind cuvintele acestea. . apucå obiectul furat. laså-¡i strânsul ¿i plânsul. ia-¡i somnul ¿i hodina ¿i vin la mama. 235). mamå!» «Du-te acolo ¿i-¡i încålze¿te mânu¡ele ¿i tålpu¡ele. ia pe rând câte unul din aceste trei bo¡u¿oare de måmåligå. mai bine zis. copilul suferind este trimis la cel sånåtos så-¿i ia necesarul de odihnå: „Femeia care voie¿te så facå råu ia copilul în bra¡e ¿i trei bo¡urele de måmåligå. în trei seri de-a rândul ¿i copilul se face bine“ (idem. avem de-a face cu o expediere a bolii.INSOMNIE 148 → co¿mar. ¿i dormi ca mielul la oaie!» Dupå rostirea acestor cuvinte îl atinge în frunte cu bo¡ul de måmåligå. råtåcire pelincå sau un alt lucru de-al copilului aceluia sau var de sub fereastra unde ¿tie cå doarme copilul respectiv zicând: «Eu nu iau copilul. iese afarå ¿i se întoarce cåtre o caså încotro vede lumina la fereastrå.

în func¡ie de natura accidentalå. prin tradi¡ie. altele spålând cåme¿i în apå. ¿i în acest caz putem vorbi de o iluzionare a sim¡urilor privitorului. atunci au ei putere ¿i pe cine îl întâlnesc pe lângå apå. 885).. Dupå victoria sa. Sufletul lor stå acolo în apå în vecii vecilor“ (Niculi¡å-Voronca. Când principiul binelui ¿i cel al råului se înfruntau. anii de via¡å care le fuseserå scri¿i de Dumnezeu“ (Pamfile-1. ei sunt înfå¡i¿a¡i în activitate. unele spirite nu au dorit så ia partea nimånui. noaptea. iar dupå al¡ii. a våzut o mul¡ime de femei cum întindeau pânzele pe mal.. activizarea lor este maximå la lumina lunii. îl trag în apå. le-au exilat pe påmânt. pe un om l-a våzut spålând caii. pentru a accede la lini¿tea ve¿nicå: „La lunå nouå ies îneca¡ii. în cel mai råu caz. a decesului ¿i de locul în care s-a produs acesta. 1916. A¿a cum se întâmplå ¿i în cazul personajelor demonice. în ceasul în care s-au înecat. când încearcå så-¿i gåseascå înlocuitori. Atunci când moartea lor a fost accidentalå. stafiilor. ¥n alte cazuri. unde trebuiau så se purifice prin ablu¡iuni dese. 884). viitori demoni acvatici sau. simple ajutoare ale acestora. Pentru a-¿i atinge scopul. Dumnezeu ¿i îngerii lui din cer i-au aruncat pe demoni în infern. este un motiv frecvent care explicå apari¡ia diferitelor duhuri ce populeazå elementele. jumåtate îngeri-jumåtate ¿erpi. A¿a se aratå care cum s-a înecat“ (Niculi¡å-Voronca. dacå avem în vedere principalele elemente ale povestirii surprinse în mod tradi¡ional: înecatul . 288).Î ¥NECAT Demonizarea mor¡ilor. numai pânå când î¿i împlinesc veleaturile. în cazul de mai jos pedepsi¡i pentru neluarea unei pozi¡ii: „În ¡inutul Luchon un numår mare de pietre sunt populate de genii. 153-154). iar pentru a le pedepsi pe spiritele care au påstrat neutralitatea. nefireascå. fiind condamna¡i la muncå perpetuå: „O femeie trecând apa Siretului în Ropcea. unde î¿i spålau rufele mai albe ca zåpada ¿i încercau så le usuce pe stâncile mun¡ilor“ (Sébillot. ca så se înece ca ¿i ei. sunt incantades (. sunt asimila¡i oamenilor blestema¡i. numite incantades. mor¡ilor nelumi¡i. Oamenii care au murit îneca¡i sunt. aceste spirite ale locului respectiv sunt îngerii cåzu¡i.). Ele au fost våzute fåcând ablu¡iunile ¿i în zonele învecinate. II. el poate lua diferite înfå¡i¿åri. Pentru cå ¿i-au luat via¡a sau ¿i-au pierdut via¡a înainte de vreme. Aceste spirite. sorti¡i så bântuie în locul respectiv pânå la împlinirea sorocului: „¥neca¡ii umblå pe la locurile cumpenii ¿apte ani.

duhuri ale apei. boce¿te. când se îneacå cineva! Pe cei ce se îneacå ea îi trage în apå så se înece. 113). îl trage de picioare ¿i-l îneacå. apare contaminarea acestui personaj cu ipostazierea norocului (norocul era descris adesea ca un stråmo¿ protector): „Norocul e ca un înger. så mai înece ¿i pe altul. 1916. pentru cå îi orienteazå via¡a în sensul cel bun. a¿a cum ¿i diavolul ¿i-a creat ajutoare imitând actul divin. mai ales pe lunå nouå. el umblå peste tot cu omul. to¡i cei îneca¡i merg la Maica Domnului. Niciodatå când treci pe la o apå så nu te rogi la Maica Domnului ca så-¡i ajute. Neculai“ (Niculi¡å-Voronca. 885). ¿i cum s-a apropia cineva.¥NGER 150 → drac. îngerul capåtå tråsåturile unui duh protector. î¿i cautå pereche. 1994. ca în cazul reprezentårilor demonice): „Copiii mici care mor îndatå dupå botez ¿i câteodatå chiar ¿i cei ce n-au împlinit ¿apte ani. iese pe la miezul nop¡ii ¿i se scaldå. cå-i råu. se prefac dupå moarte în îngeri“ (Pamfile-1. umblå întotdeauna. ca så aibå ¿i ea norod pe ceea lume. Nu este vorba înså de protec¡ia pe care Fecioara o acordå acestor suflete chinuite: se spune cå ea este cea care le dore¿te ¿i chiar le provoacå moartea. imaginea ajutoarelor divine instituite de demiurg este fireascå: „Eu (spuse Dumnezeu). am prins atunci a trimite ¿i eu de fiecare om câte un înger. iar cel care ¿i-a fåcut moarte singur. sunt cazuri în care constituirea armatei îngerilor se realizeazå ¿i pe seama sufletelor copiilor mor¡i boteza¡i (nu neboteza¡i. ata¿at fiecårui om. 22). Pentru cå el guverneazå numai faptele bune ale acestuia. dacå nu este våzut(å). Sau se aratå ca un om ¿i strigå ajutor. fast. våzând cå firea omeneascå e mai slabå de cum o zidisem. Ea atunci a¿a se bucurå. dar la Sf. accentul se pune pe latura sonorå a hierofaniei: zgomotele auzite noaptea în preajma apei au generat mai apoi ¿i imaginile care lipseau: „¥necatul fårå voie umblå numai cât pânå la anul pe locul acela. dacå nu ¿tie cum så-l . se aratå sau ca o gâscå sau ca o ra¡å înotând. 885-886). dacå numeroase credin¡e din mitologia diferitelor popoare explicå apari¡ia duhurilor malefice prin transgresarea universului uman de cåtre sufletele celor mor¡i în circumstan¡e nefire¿ti. pentru a-¿i completa armata de supu¿i: „Cei îneca¡i sunt ai Maicii Domnului. Scarao¡chi nu s-a låsat ¿i el mai jos ¿i a început a trimite ¿i el de fiecare suflet câte un drac“ (Dragoslav-4. deci care se socotesc fårå påcat. ¥NGER ¥n momentul în care viziunea cre¿tinå a apari¡iei îngerilor îl marcheazå pe povestitor. Mai mult celor slabi de fire li se aratå“ (Niculi¡å-Voronca. O credin¡å româneascå destul de stranie îi considerå pe îneca¡i copii ai Maicii Domnului. nix este imaginat ca o pasåre de apå – nimic mai firesc! –. Mai mult. Fiind încå din clipa apari¡iei sale un instrument al puterii divine.

se întorcea un ulcior cu susul în jos. så te dai peste cap. se îmbracå cu hainele pe dos (Oceania. 1994. spanioli). Pentru ob¡inerea farmecelor. cåci i se-ntoarce norocul. så nu blesteme pe altul. så nu huiascå. când se spune cå domnesc pe påmânt spiritele din cealaltå lume. cu necuratul“ (Pamfile. mai ales când se punea pu¡inå apå pe fundul vasului. când totul se petrece invers decât de obicei. popoare siberiene. se spune cå nu este bine så poarte cineva cåma¿a pe dos. 113). crezând cå dupå înfåptuirea acestui act nu vor mai avea astfel de probleme. 1995. Serov. indieni nord-americani. trebuia så întorci toate vasele din caså (a se vedea ¿i una dintre practicile magice de apårare împotriva personajelor care pedepseau torsul. se stricå vremea (Gorovei. Wodan (Ceaikanovici. rezultat al încålcårii tabuurilor). a actelor malefice în general.151 ¥NTOARCERE poarte: så nu facå vreo gre¿ealå. De cele mai multe ori îmbråcatul hainei pe dos are o valoare apotropaicå. De asemenea. 1991-1992. 1995. ¥NTOARCERE PE DOS. De asemenea. germani. acesta va muri. La români. 1995. noroc ¥NTOARCERE. Pentru a preîntâmpina acest lucru. Hermes. ~ Cel mai råspândit element. 223). ca semn al apartenen¡ei lor la transcendent (la francezi. 34. dacå murise cineva ¿i cei råma¿i în via¡å nu se puteau uita la trupul lui. Tot ca o „hainå“ îmbråcatå pe dos este considerat ¿i cojocul – un atribut al lumii mor¡ilor. cåci norocul fuge de omul care strigå ¿i blaståmå. Actul magic al îmbråcårii pe dos poate fi aplicat în domeniul meteorologiei populare: când îmbraci o hainå pe dos. a maleficiilor dracului se recomanda în mod special îmbråcarea pe dos a cåmå¿ii sau a ciorapilor (la francezi. 49). 1977. Multe popoare cred cå pe lumea cealaltå oamenii. În afarå de inconvenientul practic – „când îmbraci o cåma¿å pe dos umbli råu“ (Gorovei. RÅSTURNARE ¥ntoarcerea sau întoarcerea pe dos este un gest magic. apå care mai apoi trebuia båutå (Gorovei. 505). e de råu augur întâlnirea cu cineva care a îmbråcat o hainå pe dos (Mu¿lea-Bârlea. duhurile. I. 453). 153). cåci omul acela se cheamå cå-i cu du¿manul. din gre¿ealå. marcå a trecerii. → diavol. spanioli. Împotriva farmecelor. masca¡ii au hainele întoarse pe dos. dacå întorci. care ocårå¿te pe altul. 1916. så nu fure. så-¡i întorci inelul sau orice alt obiect (fermecat). este. 57). 34). În timpul Carnavalului. trebuia så te întorci. În Dalma¡ia se credea cå alunecarea sau råsturnarea cununiei de pe capul miresei era semn cå aceasta era vråjitoare (Gura-2. „pune cåma¿a jos ¿i calc-o în picioare“. Pokrovskaia. albia – leagånul copilului –sau dacå o sprijini de perete. întâlnit la Hades. a celeilalte lumi. un adevårat moment de rupturå. Cehii ¿i moravii spuneau cå pentru a dormi bine noaptea. Thanatos. Tokarev. 113) –. .

americani – Ceaikanovici.¥NTOARCEREA PE DOS 152 de protec¡ie a omului în fa¡a maleficului – duhuri ale apei. strigoi. 164-165). lituanieni. 184. 1995. francezi – Sébillot. ¥NTOARCERE PE DOS ÎNTOARCERE . ucraineni. ale bolilor. sârbi. slovaci. croa¡i. obiceiuri legate de tors. ru¿i. 113. I. ale pådurii. vråjitoare (români – Gorovei.

tot a¿a ¿i Joimåri¡ele poartå vase cu cårbuni aprin¿i. cu capul mare. 74). la muncå. întoarce toate obiectele cu susul în jos. Bârlea. doar din partea unui ini¡iat. consta în arderea acesteia. bivol. pe câmp“ (Pamfile-1. na¿a.e. la cuvintele Joimåri¡ei etc. Este momentul mult a¿teptat: femeia încuie u¿a. câine (=noaptea. 106). În alte pår¡i se spune despre ea cå urmåre¿te „så poceascå femeile ¿i cu alt prilej. 1916. 228). atunci ele o fac de-acolo înainte de este lene¿å peste tot anul“ (Gheorghiu. Este interesant faptul cå toate legendele referitoare la aceste personaje presupun ac¡iunea lor asupra unei singure femei. care nu au tors cânepa pânå la Joia mare. Re¡eta este unicå: nepoftita este scoaså afarå din caså cu strigåtul: „Ard casele din Dealul Galileului“ (unde este localizatå casa acestui personaj). 226). Contaminårile cu alte personaje mitologice sunt frecvente: ea este uneori „înaltå cât un arbore ¿i groaså cât o bute“ (= Muma pådurii. Aceastå modalitate de pedeapså poate fi o contaminare a acestei credin¡e cu cea conform cåreia în diminea¡a de Joia mare se aprindeau focuri. tot în existen¡a ritualului ini¡iatic. De aceea ¿i I. uneori apårând ca o negurå. care. I. Dar natura ignicå se manifestå ¿i în alt fel: „Joimåri¡a vine ¿i peste an. iar fetei i se puneau mâinile pe jar. idem). În casa ei se aflå numai capete de fete care n-au tors cânepa“ (Candrea. fata respectivå aflându-se în perioada obligatorie de recluziune. se repede så-i deschidå. Se zice cå Joia umblå în diminea¡a Joiei Patimilor în fiecare caså. a¿a cum am men¡ionat. în fiecare såptåmânå. singurul sprijin putând veni. Explica¡ia poate fi gåsitå. cu din¡ii mari ¿i rânji¡i. joi seara. 1933-1935. care î¿i are locuin¡a în påduri pustii. despletitå. i. pentru a arde degetele femeilor lene¿e ¿i pentru a da foc la cânepa netoarså“ (Mu¿lea. îmbråcatå în negru. închide ferestrele.J JOIMÅRIºA Joimåri¡a (la românii din Macedonia: joia) este o „femeie foarte urâtå. atunci când „eleva“ nu era destul de silitoare. reu¿ind astfel så scape de pedeapså. 108). cum ar fi vara. Pedeapsa obi¿nuitå pentru fetele lene¿e. a caierelor netoarse. Aceasta iese din caså. 1916. Mu¿lea afirma: „A¿a precum în acea zi se aprind focuri la case ¿i la morminte ¿i se pune tåmâie pe jar. femeia. Femeia prinde de veste ¿i apucå så-l spargå sau så-l întoarcå. apoi intrå pe horn în case. pentru ca mo¿ii – sufletele mor¡ilor familiei – så vinå så se încålzeascå. foarte zdren¡åroaså. când iese din mun¡i sub înfå¡i¿area unei flåcåri“ (Pamfile-1. probabil. 451). Este uitat opai¡ul sau un ciob de oalå. ¿i unde „vor gåsi vreo femeie torcând. .

JOIMÅRIºA

154

→ tors

Treptat, interdic¡iile au cuprins ¿i alte activitå¡i, ocupa¡ii feminine ¿i masculine: „A¿a på¡esc ¿i flåcåii ¿i gospodarii pe care-i apucå Joi-mari cu gunoiul prin curte; då Joimåri¡a foc gunoiului ¿i le bagå mâinile în spuzå. Frige ¿i mâinile celor care au gardurile nefåcute ori rupte în vreo parte“ (Pamfile-1, 1916, 105). A¿a cum am våzut, ac¡iunea, cadrul general, måsurile de protec¡ie – totul se repetå pânå la identitate, singura variabilå fiind numele personajului. Tocmai din aceastå cauzå consideråm ca definitorie func¡ia, ac¡iunea caracteristicå a acestuia, ¿i nu denumirea. ªi la români existå referiri la Joimåri¡e ca la ni¿te controloare ale torsului, ele fiind, în unele regiuni, doar „ni¿te femei vrednice, care umblå din caså în caså, mai ales unde sunt fete mari, så vadå dacå s-a tors toatå cânepa avutå“ (Fochi, 182-186). Chestionarul lui Nicolae Densu¿ianu înregistreazå informa¡ii referitoare la existen¡a unui colind cu Joimåri¡a, care are ca reper temporal Joia mare: „Acum se face ¿i colinda cu Joimåri¡a: se întrunesc în ceatå mai mul¡i feciori, îl mascheazå pe unul ¿i-l îmbracå zdren¡åros, iar ceilal¡i cu clopotele ¿i alte lucruri sunåtoare pleacå din caså în caså cu mascatul înainte, care roste¿te urmåtoarele cuvinte: «Câl¡ii, câl¡ii,/ Tors-ai câl¡ii?/ Douå ouå-ncondeiete/ La (se spune numele) pe pårete.» / Dacå gazda le då ouå, ei ureazå astfel: «Så-¡i tråiascå gåinile,/ Så se pråseascå ca furnicile!“/ iar de nu le då, zice:/ Så moarå gåinile,/ Så se pråseascå ule¡ii (gåile)»“ (idem). Alte echipe chiar exercitau func¡iile punitive: „Trei flåcåi schimba¡i în haine umblau în acea zi pe la ferestrele caselor unde ¿tiau cå sunt fete mari. Ei aveau câte o cåldare în cap, un cioc cu foc ¿i verigele de la co¿, cu care speriau pe fete astfel: „Câl¡ii, câl¡ii,/ Tors-ai câl¡ii?/ Douå ouå-ncondeiete/ Puse bine pe perete./ Dacå n-a¡i tors,/ Så viu så vå pârlesc“ (idem).

K
KALLIKANTZAROI Copiii nåscu¡i în ziua de Cråciun (ini¡ial era vorba de perioada cuprinså între ajunul Cråciunului ¿i ultima zi a anului) sunt predestina¡i så devinå kallikantzaroi: fiin¡e aproape animalice, predispuse la crize periodice de furie, coincizând exact cu ultima såptåmânå din decembrie, în timpul cåreia aleargå cu pårul zbârlit de colo-colo, fårå så-¿i gåseascå lini¿tea. Imediat ce våd pe cineva îi sar în spate, îl doboarå la påmânt ¿i-l zgîrie cu unghiile (înconvoiate ¿i foarte lungi, întrucât nu ¿i le taie niciodatå) pe fa¡å ¿i pe piept, întrebându-l: „Câl¡i sau plumb“? Dacå victima råspunde „Câl¡i“, este låsatå în pace; dacå råspunde „Plumb“, este maltratatå pânå råmâne la påmânt, pe jumåtate moartå. Pentru a se evita ca un copil så devinå kallikantzaros, el este atârnat deasupra focului, ¡inut de cålcâie, astfel încât så i se pârleascå tålpile. Copilul urlå ¿i plânge din cauza arsurii (imediat dupå aceea trebuie uns cu pu¡in ulei), dar oamenii cred cå unghiile sunt în aceest chip scurtate, viitorul kallikantzaros fiind fåcut inofensiv. ¥n folclorul grecesc, kallikantzaroi sunt fiin¡e monstruoase, negre ¿i påroase, când gigantice, când foarte mici de înål¡ime, înzestrate de obicei cu anumite pår¡i animale: urechi de mågar, copite de caprå, cozi de cal. Adeseori sunt orbi sau ¿chiopi, aproape întotdeauna sunt masculi înzestra¡i cu organe sexuale enorme. Apar în perioada celor douåsprezece zile dintre Cråciun ¿i Boboteazå, dupå ce au stat sub påmânt tot anul, ocupa¡i så roadå copacul ce sprijinå lumea; dar nu reu¿esc niciodatå så ducå la bun sfâr¿it treaba. Råtåcesc fårå ¡intå, înspåimântând oamenii; intrå prin case ¿i furå måncarea sau uneori, urineazå pe ea; hoinåresc prin sate condu¿i de un ¿ef ¿chiop, „marele kallikantzaros“, cålårind pe coco¿i sau pe mânji. Este binecunoscutå însu¿irea lor de a se transforma în orice fel de animale (Ginzburg, 1976, 176-177). → karakongiolî; koliada KARAKONGIOL¥; K A R A K O N G I U L ¥ K a r a k o n g i o l î , karakongiulî (la bulgari, macedoneni, sârbi) sunt fiin¡e demonice – duhuri ale apei sau ale nop¡ii – alteori privite ca personificåri ale Cråciunului – ies din apå, din pe¿teri în perioada cuprinså de la Cråciun pânå la Boboteazå –, apar dupå miezul nop¡ii, atacându-i pe oameni, cålårindu-i pânå la cântatul coco¿ilor. Dupå multe opinii, cei mai des

KARAKONGIUL¥

156

→ ajun; Joimåri¡a; kalikanzaroi; sântoaderi; tors; ¡esut
KARAKONGIUL¥ KARAKONGIOL¥

cålåri¡i sunt be¡ivii, care nu de pu¡ine ori sunt împin¿i în apå, arunca¡i de pe mal sau îneca¡i (Mifologiceskij slovar’, 273). La slavii de sud, în perioada sårbåtorilor de iarnå, se sistau, de asemenea, torsul ¿i ¡esutul. Femeile care nu respectau aceste interdic¡ii erau pedepsite de karakongiulî – aråtåri pe jumåtate oameni-jumåtate animale. La sârbi, bulgari, români, în ziua Sf. Toader, mai precis în såptåmâna consacratå acestuia, î¿i fåceau apari¡ia ni¿te cai invizibili, ¿chiopi, care îi atacau pe to¡i cei care lucraserå în acea såptåmânå (Tolstoi, 1990, 103-105). Reprezentåri asemånåtoare se întâlnesc ¿i la ru¿i – ¿ulikunî, korociunî. Ace¿ti demoni sezonieri î¿i fac apari¡ia tot în perioada cuprinså între Cråciun ¿i Boboteazå, când se ascund din nou în apå (a se vedea, în acest sens, credin¡ele opuse – evident, de sorginte cre¿tinå: „de Boboteazå se curå¡å apele de draci. To¡i ies din apå, ca så nu fie boteza¡i. ¥n noaptea de Boboteazå lupii stau la pândå pe ghea¡å ¿i-i prind pe draci, de-i månâncå“; Mu¿lea-Bârlea, 343). Ei aleargå noaptea prin sat, cu cårbuni aprin¿i pe o tigaie încinså sau cu ni¿te cârlige înro¿ite în mânå, cu care-i pot apuca ¿i agresa pe oameni; ca ¿i la slavii de sud, pot apårea cålare, în sånii etc. Dimensiunile lor sunt reduse (pitici, nu mai mari de o palmå), dar posedå, pe lângå înål¡ime, ¿i alte atribute demonice: copite de cal, cap ascu¡it, scuipå flåcåri. ¥n timpul când î¿i fac sim¡itå prezen¡a pe påmânt, în perioada sårbåtorilor de iarnå, se strâng la råspântii, lângå copcile de ghea¡å sau în pådure – ¿i pândesc momentul pentru a-i ataca pe oameni. ¥ncå un amånunt interesant, care-i apropie de personajele specifice române¿ti: li se aduc ofrande constând în caiere ¿i fuse; de asemenea, furå caierele torcåtoarelor lene¿e, furå toate obiectele de inventar casnic circumscrise torsului ¿i ¡esutului, care au fost låsate în caså fårå binecuvântare etc. (Mifologiceskij slovar’, 609).

KIKIMORA Un personaj enigmatic, asemånåtor vechilor zeitå¡i ale destinului, este kikimora (susediha). Ea este, la ru¿i, un subtip al duhului casei, având puternice caracteristici oraculare. Spre deosebire de ursitoare, ea apare atunci când preveste¿te un necaz, o nenorocire, nefiind legatå de prezen¡a nou-nåscutului. Seamånå mai mult cu ultima dintre parce, aceea care taie firul vie¡ii: „Cine o vede stând în caså, noaptea, cu furca în mânå, e semn cå va muri cineva“ (ªumov-Prejen¡eva, nr. 218, 122). A¿a cum se întâmplå ¿i în cazul duhului casei, domovoi, kikimora poate lua înfå¡i¿area unei persoane din caså, de regulå în vârstå (este, de fapt, ¿i ea, personificarea stråmo¿ilor mor¡i): „Când ståteam eu la soacrå-mea, ea

157

KOLIADA

tot timpul torcea. M-am trezit eu noaptea ¿i – ce så våd? – ståtea båtrâna pe întuneric, la lumina lunii ¿i torcea, nu putea så doarmå, probabil. Diminea¡a i-am zis: «Ia zi, ai tors mult asearå?» «Dar n-am tors nimic, nu m-am trezit deloc.» Susediha luase chipul ei! Era la fel ca ea“ (ªumov-Prejen¡eva, nr. 69, 40). Ca un adevårat duh al mor¡ilor, Kikimora, când se instaleazå în caså, tråie¿te dupå sobå (vatra) ¿i în toate nop¡ile îi tulburå pe locatari cu zgomote insuportabile. Ocupa¡ia ei preferatå este torsul ¿i ¡esutul. În nop¡ile lini¿tite se aude clar cum toarce, råsuce¿te fire ¿i ¡ese pânzå. Conform credin¡elor ruse¿ti, copiii blestema¡i de pårin¡i sau mor¡i neboteza¡i sunt råpi¡i de demoni ¿i transforma¡i în kikimore (idem, nr. 201, 105).

→ duhuri ale casei; cânepå; moko¿

KOBOLD; POLTERGEIST La germani, duhurile casei poartå numele de kobold. Acestea sunt reprezentate asemenea unor pitici cu pår, barbå ¿i cåciuli¡å ro¿ie (cu toate cå pot fi adesea invizibili pentru om). ¥n pofida dimensiunilor reduse, se crede cå dispun de o for¡å fizicå extraordinarå. Asemenea elfilor, sunt pasiona¡i de muzicå ¿i dans, posedå comori uria¿e ¿i accesorii fabuloase (încål¡åminte cu ajutorul cåreia zboarå ca gândul, piese vestimentare care îi fac nevåzu¡i etc.). Kobolzii î¿i fac sim¡itå prezen¡a în locuin¡ele oamenilor, de regulå în preajma vetrei, a sobei sau în afara ei, în curte (în grajduri, hambare, pivini¡e etc.), de unde dau de ¿tire prin ciocånituri în pere¡i, u¿i, prin strigåte ¿i alte zgomote nocturne nedefinite. ¥n general sunt binevoitori fa¡å de oameni, pe care îi ajutå în situa¡ii variate, mai ales în bucåtårie, la menaj; foarte des sunt descri¿i în preajma animalelor domestice, mai ales a cailor, pentru care au o slåbiciune deosebitå (pe care îi piaptånå, le împletesc coamele, îi adapå sau aduc toate furajele în fa¡a calului lor preferat). ¥n aceastå ipostazå, de spirit tutelar al animalelor domestice, dar ¿i de spirit protector al locuin¡ei respective, koboldul poate fi våzut furând fân din cur¡ile vecinilor, pe care îl duce animalelor favorite. Pentru cå, în general, ac¡ioneazå ca adevåra¡i protectori ai gospodåriei (pe care o feresc ¿i de incendii, spun germanii), oamenii laså noaptea mâncare pentru ei în vase speciale (ofrandele pot fi aduse såptåmânal sau måcar la marile sårbåtori; Afanasiev, 1868, 78-80).

→ coco¿

KOLIADA La ru¿i, Koliada era personificarea ajunului Cråciunului, o femeie despletitå, care mergea prin case cu o balan¡å în mânå ¿i cântårea cât s-a tors. Pe fetele lene¿e le båtea cu acest instrument. Mai târziu, în unele localitå¡i, a apårut obiceiul de a se deghiza – o femeie ¿i un bårbat –

KOLIADA

158

→ ajun; tors

pentru a putea face nestingheri¡i acest control asupra torsului, tot în ajunul Cråciunului. Femeia se înarma cu o nuia, bårbatul cu un cântar, ¿i astfel dådeau ocol satului. Fetele ¿i femeile erau interogate în legåturå cu cantitatea de tort ob¡inutå, care era cântåritå pe loc. Bårba¡ilor li se cerea så arate câte opinci au fåcut. Pedeapsa era, invariabil, aceea¿i: gâdilatul. La bieloru¿i, Koliada î¿i fåcea apari¡ia pe un cal (chiar doi sau trei, în func¡ie de câte zile mai erau pânå la Cråciun) ¿i le pedepsea pe femeile care nu terminaserå de tors. Dupå Boboteazå, se organiza izgonirea ritualå a duhului, marcându-se astfel sfâr¿itul perioadei restric¡iilor. Pe lângå Koliada, în fiecare zi de vineri se activizau tabuurile pentru ca fetele så nu se trezeascå cu Sf. Vineri, care le în¡epa cu furcile.

L
LAUME La lituanieni, laume este personajul aflat în strânså legåturå cu interdic¡iile privitoare la tors. Joia este timpul activitå¡ii laumei, când aceasta venea (sub pretextul cå dorea så o ajute pe victimå) så fure firele toarse ¿i så le pedepseascå pe femeile care torceau atunci (Gura, 127-128; Miloradovici-1, 376). Duhurile mai sunt de temut ¿i pentru cå, asemenea multor spirite malefice, råpesc copiii, låsând în loc propriile progenituri (Afanasiev, 1869, 307-308). Laumes sau deives sunt mai mult duhuri ale apei sau ale pådurii, unde ¿i locuiesc. Timpul consacrat lor este joi seara ¿i de aceea nu agreeazå activitå¡ile fåcute de oameni în aceste momente. Demonismul acestor personaje este puternic conturat, astfel cå tråsåturile pozitive se îmbinå cu cele de for¡e potrivnice omului. Asemenea duhurilor casei, domovoi ¿i kikimora, la ru¿i, laumes îi chinuie în somn pe oameni, se a¿azå pe pieptul lor sufocându-i. Joi seara apar în caså, ¿i acolo unde gåsesc o furcå, se apucå så toarcå pânå la cântatul coco¿ilor, iar la plecare iau firele cu ele. Le place ¿i så ¡easå, dar despre ele se spune cå nu ¿tiu nici så înceapå, nici så încheie lucrul (comportament care atestå via¡a lor în afara socialului), fiind, în schimb, caracterizate de o vitezå deosebitå în performarea acestei activitå¡i. Acest lucru ne îndreptå¡e¿te så credem cå sunt doar atrase de aceste ocupa¡ii, revendicându-¿i controlul asupra lor nu în calitate de ini¡iate sau ini¡iatoare, ci de patroane de rangul al doilea. Tot în serile de joi ele î¿i spalå rufele, zgomotul fåcut de båtåtoarele lor auzindu-se pânå departe. Ele mai sunt cunoscute ca protectoare ale na¿terilor, ajutându-le pe mame ¿i având grijå de nou-nåscu¡i, pe care îi spalå ¿i îi leagånå. Contrariile se contureazå ¿i în privin¡a înfå¡i¿årii, ele putând fi tinere frumoase sau båtrâne rele ¿i hidoase (Afanasiev, 1869, 331-333). LEªII Considerat fie ca o ipostaziere a cultului vegeta¡iei, fie ca un adevårat ståpân, patron al pådurii, al animalelor ¿i påsårilor din acest areal, duhul rus al pådurii este våzut adesea alungând turme de animale, considerate a fi proprietatea lui, în locuri favorabile på¿unatului, protejând vânatul etc. Descrierile obi¿nuite îl înfå¡i¿eazå, ca ¿i în cazul altor duhuri specifice mitologiei slave, drept un båtrân cu pårul ¿i barba albå, adesea påros. Povestirile în care sunt narate întâlnirile cu demonul pun în general accent pe latura dinamicå a acestuia: „Se auzea cum mergea cineva, cum ¿uiera. Când, am våzut mai întâi un câine negru, apoi pe cineva îmbråcat în alb,

LOC NECURAT

care se uita, se uita la noi, apoi acesta a început så râdå în hohote“ (Pomeran¡eva, 1975, 36). ¥ntâlnirea se soldeazå, ca regulå generalå, cu pierderea drumului: martorii constatå cu stupoare cå s-au învârtit în cerc ¿i cu greu reu¿esc så se concentreze ¿i så iaså în drumul bun. Un alt motiv cunoscut este cel al agå¡årii duhului de carul sau de sania cålåtorilor: având înfå¡i¿area unui båtrân, îi roagå pe drume¡i så-l ia în cåru¡å; din cauza poverii incredibil de grele caii se opresc, nici un fel de efort al surugiului neputându-i urni din loc. Abia când acesta, disperat, roste¿te formula sacramentalå (care poate alterna cu înjuråtura): „Ce-i asta, Doamne?!“, aråtarea dispare ¿i caii o rup la fugå nebune¿te. Ca ¿i în cazul spiritului pådurii la români, ¿i el poate fi pus în legåturå cu motivul råpirii copiilor; în cazul lui dominantå este nu atât schimbarea acestora, cât, mai ales, protec¡ia pe care o oferå copiilor blestema¡i de pårin¡i: în clipa în care sunt afurisi¡i, copiii sunt imediat transporta¡i în pådure, la locuin¡a duhului, de unde adesea se înapoiazå la epuizarea sorocului (Pomeran¡eva, 1975, 39).

→ duhuri ale pådurii

LOC NECURAT ¥n categoria spa¡iului malefic includem ¿i a¿a-numitele locuri necurate, locuri în care se face frecvent sim¡itå prezen¡a supranaturalului malefic, mai ales în urma contaminårii spa¡iului respectiv, a contagiunii. În mitologia românå, „loc råu nu e, a¿a, oriunde. E loc råu din iele, e loc råu din påcate grele sau din farmece“ (Bernea, 26), locul unde au jucat ielele, unde s-a ridicat volbura, unde s-a produs un vârtej de praf, unde a fost îngropat un mort necurat. Tot loc necurat este ¿i intersec¡ia a douå drumuri: „Så nu se scalde cineva unde se întâlnesc douå ape, cåci e råu de moarte“ (Ioneanu, 79). Locuri necurate sunt ¿i cele de grani¡å, acolo unde supranaturalul poate trece u¿or în lumea umanului: locuri de hotar, råspântii, locul unde întoarce plugul când se arå câmpul, copaci båtrâni, locul de sub acoperi¿, lângå caså. Credin¡ele ucrainene definesc locul necurat ca fiind acela în care diavolii arunca¡i din cer au murit, lovindu-se de påmânt. Dar loc råu este pentru oameni ¿i cel în care locuie¿te un duh råu (ielele, boalå etc.). „Piatra o trimite Dumnezeu, ca pedeapså, peste locuri unde a fost ucis un om, ¿i ¿i-a fåcut singur seama“ (Papadima, 25). În strânså legåturå cu aceastå credin¡å românii spun: „Când o fatå pråpåde¿te un copil ¿i-l îngroapå, pe locul acela musai så se facå piatrå. Ea sfarmå påmântul ca så descopere ce s-a fåcut“ (idem, 94). Prezen¡a locului marcat negativ se poate constata, de multe ori, prin capacitatea lui de influen¡are a spa¡iului înconjuråtor, mergând pânå la perturbarea ac¡iunilor persoanelor care veneau în contiguitate cu el: „Dacå treci prin pådure ¿i calci pe locul unde s-a împu¿cat

123). erau într-adevår slåbite ¿i. Practica este cu atât mai u¿or de explicat. a atmosferei securizate din acele momente: „Când fatå mai întâi o vacå ¿i face o vi¡ea. deosebit de sensibil. cåruia îi puteau face råu nu numai vråjitoarele. hotar. Alteori. ca så te bagi în vreo baltå. la unul de luare a manei. Acestea. Tot românii spun: „Femeia care tråie¿te în fårådelege. påmântul arde sub picioarele ei.: „Al¡ii iau vi¡elul pe dupå cap ¿i. Pentru a „fixa“ starea ini¡ialå. duhul cel necurat care a fåcut ¿otia acolo î¡i ia min¡ile ¿i råtåce¿ti. b) practici de sporire a manei. la prå¿it. mai mult. sau îl iau în bra¡e ¿i-l dau cu capul de horn“ (idem). apoi îl pun pe locul de unde l-au luat ¿i fac trei måtånii. amintim ¿i apeten¡a pentru acest aliment a ¿arpelui casei sau a ¿opârlei. prin urmare. d) practici contraofensive de aducere a manei.161 LUAREA LAPTELUI cineva. care se dorea påstratå pe toatå durata vie¡ii lui. grindinå. cu cât ea se realizeazå cu precådere în momentele de rupturå temporalå. contagiunea cu zone sacre etc. → grani¡å. în care se desfå¿oarå întâlnirile rituale ale for¡elor demonice. dar al cårei element central era formula imposibilului: într-o formå plasticå se „menea“ ca vråjitoarea . în care abundau elementele demonice. a recoltelor etc. se executau practici magice de „înghe¡are“. de oprire în loc a condi¡iilor prielnice. practicile apotropaice mai prevedeau ¿i ocoluri rituale. liba¡iile antice fåcute pentru pomenirea mor¡ilor se bazau în cea mai mare parte pe utilizarea laptelui). a încårcåturii sacre ce se aflå în toate elementele din naturå. prin for¡a privirii (deochiul). a vi¡elului. totul se tulburå ¿i nu-i cu spor“ (idem). 39). Practicile magice realizate cu aceastå ocazie sunt circumscrise celor douå acte fundamentale – de luare a manei ¿i de protec¡ie a animalului. încercau så-¿i recapete energiile consumate prin intermediul manei vitelor. dezbråca¡i în pielea goalå. în ultimå instan¡å. råspântie LUAREA LAPTELUI Actul magic de luare a laptelui se poate reduce. Pe câmp så n-o trimi¡i la lucrat. actul magic era o adevåratå vrajå. ca så fii al lui“ (idem. de sånåtate. så o treci prin toarta unei cåldåri de aramå. dupå desfå¿urarea luptelor magice (så nu uitåm cå unele dintre aceste încle¿tåri erau consacrate tocmai fertilitå¡ii). a traversårilor complexe. ci ¿i oamenii obi¿nui¡i. ocolesc cu el de trei ori grajdul. ~ a) Practici magice a p o t r o p a i c e Primul tip de practici apotropaice viza protec¡ia nou-nåscutului. în ipostaza sa de stråmo¿ protector. Pe lângå magia trecerii. så o dai de trei ori peste cap trecând-o pe sub vacå“ (Pavelescu. så treacå doi copii peste ea. (pentru a ilustra energiile faste con¡inute de lapte. c) luarea manei de cåtre vråjitoare. så ba¡i un cui în påmânt unde i-a picat capul. ca så nu-i ia nimeni mana. de întoarcere a laptelui furat: a) practici apotropaice prin care se împiedicå luarea manei. 1944. pe unde calcå. cåci nu va fi nimica în urma ei.

104. ªi se zice cå numai pânå unde ajunge ¿i se aude vocea lor. esen¡ialå era blocarea drumului acesteia. fiind ¡inutå la distan¡å atât de obiectele respective. cât ¿i de for¡a cuvintelor magice: „Al¡ii o pun într-o oalå cu câte trei sau nouå boabe de piper. se spune cå „apa de unde bea curcubeul are mare priin¡å roadelor câmpului. pentru a-i ståvili accesul: „¥n unele pår¡i ale Munteniei ¿i Moldovei. era suficient ca vråjitoarea så posede un obiect. ¥n alte cazuri. 1944. anume ca strigoaicele ¿i vråjitoarele så nu se poatå apropia de vaci ¿i de oi. cu tåmâie. zicând: «Când ¡i-a numåra cineva toate firele de pår. cântå din gurå. ridicarea unor bariere variate. de grâu. 1945. 40). gråun¡e de påpu¿oi. formula imposibilului era întåritå de men¡ionarea unei sarcini imposibile. pentru a împiedica propagarea maleficiilor trimise pe calea cuvântului). 67). augmentarea acestora: „Al¡ii mulg primul lapte printr-o ¡evie de soc. în el concentrându-se de fapt întreaga putere a . românii care au vite. 41). så nu uitåm cå pårul avea o semnifica¡ie aparte. – unii pun numai pâine ¿i sare – ¿i le îngroapå în grajd. ¥n func¡ie de credin¡ele populare. Dacå se udå bucatele la o secetå cu astfel de apå. 1928. un element care a fost cândva în contact cu animalul. De asemenea. atunci så se ia mana de la vac廓 (idem. un ou de puicå neagrå ouat mai întâi etc. de usturoi sau din toate semin¡ele. ~ Practici magice d e s p o r i r e a m a n e i Fac parte din categoria actelor de propi¡iere.LUAREA LAPTELUI 162 så nu poatå ajunge niciodatå în preajma animalului. buciumå din bucium sau fac zgomot cu ¡eava de la cazan. bucatele cresc minunat“ (Pavelescu. 42). în locul unde a fåtat vaca sau la hotar. a se vedea ¿i zgomotul fåcut în timpul eclipselor. pe lângå punerea la adåpost a for¡elor faste ale elementului. prin intermediul cåruia putea så ac¡ioneze asupra lui: „Altele iau numai pår de pe ¿oldurile sau de pe ugerul vacii“ (idem. Uneori. prin patru ¡evii de ulm sau printr-o piatrå gåuritå de la naturå. cu deosebire înså flåcåii ¿i båie¡ii. prin care se dore¿te. din care se crede cå a båut curcubeul“. atunci så-¡i ia mana»“ (Pavelescu. ¿i cu deosebire sunetul buciumului. laptele vitelor putea fi luat prin o sumedenie de procedee. în imediata apropiere a acestuia: „Unele vråjitoare mulg direct lapte pe care îl întrebuin¡eazå în anumite vråji ¿i atunci vaca respectivå pierde mana. pânå acolo ajung ¿i strigoaicele ¿i vråjitoarele cu vråjile lor“ (Candrea. pe care trebuia s-o rezolve vråjitoarea dacå ar fi vrut vreodatå så fure laptele: „Cu primul lapte se spalå vaca pe tot corpul de la cap spre coadå. 67. un ac. a vråji ¿i a lua laptele. adicå laptele sau se împu¡ineazå sau devine sub¡ire ¿i albastru“ (Pavelescu. spunând cuvintele: «Când se vor lua acestea de aici ¿i se va face dugheanå sau târg cu ele. ~ Practici magice de l u a r e a m a n e i 1) Practici magice realizate prin contact nemijlocit cu animalul. ¥n cazul în care vråjitoarea trebuia så se apropie de animal pentru a-¿i pune în practicå maleficiile. 1944.

Dupå aceasta se întoarce acaså fårå så o vadå cineva ¿i se apucå de muls»“ (Pavelescu. surcele. Råmâi cu bine. dupå dorin¡a mea se va împrå¿tia. 67). fiind activizat fluidul energetic al animalului vizat. drept pentru care apela la un farmec în care solicita sprijinul demonului în slujba cåruia se afla: „Alte vråjitoare ating numai ugerul vacii cu o nuia de alun sau cu un såcule¡. zicând: «Eu dau cu såcule¡ul. 60). prezen¡a ei nu era suficientå pentru ca actul magic så reu¿eascå. de asemenea. e de-ajuns ca vråjitoarea så ia o trestie lungå ¿i så atingå prin gard ugerul vacii sau så ia nuiele din gard ¿i så le descânte. când se realizeazå transferul propriu-zis la animalul dorit): „Strigoaiele. Chiar dacå vråjitoarea se afla în preajma animalului. zic: «De aici pu¡in. de aici tot!». dar pe calea aerului. Altele întorc numai pietrele pe unde trec vacile cu lapte“ (Pavelescu. dupå cum indispensabilå este. aceste practici pot fi disjunse. dupå cum urmeazå: prin contact (de¿i vråjitoarea nu se aflå fizic lângå animal în timpul actului magic. decât a vitei). pierderea este mai degrabå a familiei.163 LUAREA LAPTELUI posesorului ). de aici mai mult. vråjitoarea nu este obligatå så se afle în preajma animalului în clipa luårii laptelui. ori numai så atingå stâlpul por¡ii. cåci altfel plesne¿te vaca ei“ (idem. Altele iau din bålegårul vacilor de pe uli¡å ¿i-l amestecå în sarea vacilor. ¥n func¡ie de tipul lor. ¿i formula verbalå: „Alte vråjitoare se duc noaptea prin sat. cå laptele dupå mine vine ¿i-n ¡â¡ele la vaca mea. ªi apoi fac cu cu¡itul pe bå¡ atâtea semne de la câte vaci au luat . contactul se realizeazå. în special la sårbåtori ¿i bat cu un bå¡ în poarta de la vacile cåruia vreau så ieie mana spunând så vie laptele. contactul este necesar în partea finalå a vråjii. ci cu gospodåria în care se aflå (în acest caz. unde pasc vacile. eu trag la mine laptele ce vine ¿i cel ce råmâne tot la mine vine. dar contactul este ¿i de data aceasta indispensabil. 1944. Fermecåtoarea nu stabilie¿te un contact cu animalul propriu-zis. dracul då cu bå¡ul. dacå putem spune a¿a. dar numai câte un pic de la fiecare. ¥n absen¡a contactului (sau. când vreau så ia mana de la vite. distan¡a se måre¿te. prin intermediul unei credin¡e ce sistematizeazå posibilitå¡ile pe care le are fermecåtoarea pentru a-¿i atinge scopul: „Dacå nu poate intra în ocolul vacilor. este necesarå prezen¡a unor elemente/obiecte magice care îndeplinesc rolul de agen¡i demonici): „Vråjitoarea ia o bucatå de pâine ¿i o pune sub pragul por¡ii sau al grajdului. o datå cu cre¿terea distan¡ei. 67-68). iau un bå¡ de sânger ¿i se duc cu el la câmp. 1945. paie ¿i alte obiecte peste care a cålcat o vacå cu lapte. ¥n acest caz. sau iau din urma vacilor påmânt. Exemplificåm cre¿terea treptatå a distan¡ei ce o separå pe vråjitoare de animalul vizat. 1944. sau chiar în grajd ¿i fåcând cu bå¡ul semn cåtre vacile bune de lapte. Omul când scoate vaca afarå nu bagå de seamå ¿i vaca månâncå pâinea ¿i astfel pierde laptele“ (Pavelescu. 2) Practici magice realizate de la distan¡å. 60). cåci a¿a doresc ¿i a¿a voiesc to¡i ståpânii de sus ¿i de jos.

la râul acesta. încât cu greu putea fi nimeritå cea care s-a folosit într-o situa¡ie datå).LUAREA LAPTELUI 164 laptele. Ie¿i în prag cu trei vergi de alun ¿i trei fire de urzicå ¿i ba¡i strecuråtoarea zicând: «Nu bat strecuråtoarea. de fiecare gospodinå. Merg dupå aceea acaså. pentru ca aceasta så dezlege animalul. „aducând cu sine ¿i urma vacii cåreia i s-a luat mana. Ele se puteau realiza individual. så vie laptele înapoi la vac廓 (Pavelescu. Laptele dus så vie îndåråt ¿i (se spune numele animalului) så fie låptoaså precum a fost!» Dupå aceste cuvinte aruncå urma vacii în râu ¿i vine acaså“ (Pavelescu. vråjitoarea înconjoarå de trei ori casa ¿i fântâna din curte cu bå¡ul de sânger în mânå“(Pavelescu. rostind urmåtoarele cuvinte: «Nu înconjur cu bå¡ul acesta vaca. ci mana de la vacile însemnate pe råva¿ul meu! Så vinå laptele de la vaca aceasta. prin repetarea în sens invers a actului magic performat de vråjitoare. Iar vasele din caså toate trebuie întoarse cu gura în jos. plesne¿te. acest lucru se realizeazå prin aducerea vråjitoarei. Tu-mi ajutå! Cå nu întorc urma vacii aci. precum fug oile de lup ¿i gåinile de uliu. contrafarmecele se puteau realiza prin utilizarea instrumentarului domestic specializat. så-l elibereze de farmecul fåcut (numai din prezentarea succintå a vråjilor de mai sus se poate vedea cå acestea erau atât de diferite. pentru o mai bunå reu¿itå. ~ Practici magice d e a d u c e r e / î n t o a r c e r e a m a n e i Foarte interesante sunt ¿i procedeele prin care poate fi întoarså mana la animalul care a suferit pierderea. precum nu are putere apa Iordanului a sta pe loc ¿i nici râul acesta. care nu seacå niciodatå ¿i se duce cu ea la o descântåtoare specialå care se pricepe la „adusul laptelui“ sau chiar descântåtoarea merge în acest scop la râu. ªi atunci e silitå så mårturiseascå ¿i så promitå cå nu va mai lua mana de la vacile nimånui“ (Pavelescu. Femeia se duce ¿i ia apå de la trei izvoare. 2) Practicile magice de tipul întoarcerii se bazau pe anihilarea vråjii. 69). Dacå nu-i dai. A¿a cå vråjitoarea ce a luat mana de la vacå trebuia så fie silitå så vinå acaså la persoana respectivå. cåci pe ea o fierbi în oalå. dacå era priceputå ¿i ¿tia sau. Pe lângå manipularea urmei. 1945. 68). 1944. så-l urzice la inimå. ¥n timp ce oala fierbe la foc. 1945. atinge cu bå¡ul vaca pe spinare. så fugå laptele de la ele. ci bat pe acela care mi-a luat mana de la vacå. era nevoie så apeleze la o descântåtoare. så nu aibå putere a sta acolo. så-¿i mårturiseascå fapta ¿i så-¿i cearå iertare: „Pentru aceasta se ia urinå de la «jurincå» ¿i se fierbe într-o oalå nouå cu capac tot nou. când toacå popa la bisericå. 1945. vine femeia care a luat mana ¿i cere pu¡inå apå cå moare de sete. 67). ci întorc laptele ei de unde e dus. prin intermediul cåruia putea comunica direct cu vråjitoarea: „Se ia duminicå diminea¡å. 1) ¥n unele cazuri. Aici aplecându-se asupra apei zice: «Mario. Maicå Sfântå. î¡i despletesc chicele ¿i înconjoarå de nouå ori vaca cåreia vor så-i dea laptele furat de la celelalte. o oalå de lapte ¿i o torni în strecuråtoare. 68).» ¥n timp ce roste¿te aceste cuvinte. Dupå ce ¿i-a executat vraja de nouå ori. Alteori aceastå practicå nu fåcea .

o lume a duhurilor rele“ (Bernea. 83). J. Când cineva ¡i-a luat mana te duci cu ele la vacå ¿i dai de trei ori cu ele prin doni¡å: «Nu bat doni¡a. nouå fire de piper negru.» Tårâ¡ele se dau în trei dimine¡i la vacå. farmece. Diferå de lumea cealaltå. 70-71). mlådi¡ele se dau la terminarea descântecului. Pe lângå deschiderea unui canal de comunica¡ie cu animalul stråin sau cu fermecåtorul. contrafarmecul are ca scop ¿i apårarea pe viitor a animalului în cauzå. Gheorghe. ele pot fi constituite. a¿a så tragå mana înapoi la tine. Chevalier ¿i A. o ultimå practicå magicå pe care o descriem este cea în care avem de-a face cu un act complex. påsat pipårat ¿i tåmâiat. mana prin mulsoare. urmå LUAREA MANEI MANÅ LUMEA CEALALTÅ „Celålalt tårâm nu e iad. ci una care stå alåturi de a noastrå sau adeseori o dedubleazå. la rândul lor. pânå nu råsare soarele. în virtutea credin¡elor animiste despre via¡å ¿i suflet). o mânå de påsat nefåcut. Când dau tårâ¡ele zic: «Cum tragi tu la tårâ¡e. Cum n-a putea nimeni scoate råchita mare din cårare.165 LUMEA CEALALTÅ decât så arunce luminå asupra vinovatului. 1944. rupi trei crengu¡e de vi¿in ¿i le pui sub strea¿inå. → alun. o lume deosebitå. în sensul cå aceia care locuiesc în ea pot intra sau ie¿i de acolo liber. întoarcere. rouå. chiar din mor¡i demonologiza¡i. care nu este o lume de dincolo. îi trimit nouåzeci ¿i nouå de fire de påsat så-¡i aducå mana azi pe înserat.» Celelalte lucruri descântate se pun într-o oalå nouå ¿i se îngroapå în locul unde a fåtat vaca primul vi¡el“ (Pavelescu. trei cå¡ei de usturoi. „Se iau trei mlådi¡e de råchitå. Pot chiar så-i invite pe muritori . Gheerbrant încearcå totu¿i o distinc¡ie: „Lumea de dincolo este domeniul misterios unde se duc to¡i muritorii dupå moarte. trei fire de tåmâie ¿i un ou de puicå ¿i le pun în vasul cu sarea vitelor. lumea mor¡ilor. nu ¿tie nime unde. cine a venit ¿i ¡i-a luat mana. îi trimit usturoi. o altå lume. cåruia nu-i vor mai putea fura laptele (prezen¡a formulei imposibilului ¿i a elementelor magice). da nu ca a noastrå. lumea populatå de fiin¡e supranaturale vii (pentru cå. ¥n sfâr¿it. prin indicarea drumului pe care l-a luat laptele: „¥n ziua de Sf. În Dic¡ionarul de simboluri. Vitele la care-i mana duså încep a rågi ¿i a se uita spre casa ta»“ (idem. Celålalt tårâm e undeva în adânc. a¿a cum multe sisteme mitologice ne-o aratå. Cu acestea se duc într-o joi sau sâmbåtå înainte de råsåritul soarelui într-o pådure ¿i le descântå: «Joianå. manå. ¿i lumea sacrului. E a¿a. fårå mine. De cele mai multe ori nu este foarte clarå distinc¡ia fåcutå între lumea de dincolo. e tot o lume. a¿a så nu mai poatå så-¡i ieie nimeni. 69). descântåtoare. ci bat vacile la care e mana vacii mele“.

de ai pune urechea în prag. cå l-au auzit. cine î¿i pleacå urechea la påmânt are posibilitatea så audå voci ale locuitorilor acelei lumi. arzåtori sau de foc sunt o însu¿ire frecventå a diverselor personaje mitologice. 105). ecourile celeilalte lumi pot fi sesizate cu u¿urin¡å. În miturile din Micronezia. ne dåm seama din numeroase credin¡e care vorbesc de existen¡a unui astfel de „univers paralel“ în care se poate påtrunde. 1916. dacå pun urechea la påmânt“ (Pamfile-1. „Când påmântul se cutremurå. La germani. deci de maximå sacralitate (de Pa¿te. Atunci. este ¿i firesc ca reprezentårile celeilalte lumi s-o plaseze undeva în imediata noastrå apropiere. în opozi¡ie cu lumea oamenilor care tråiesc pe påmânt. În Australia. Propp. 56-57). spiritul apei. Printre miturile americane existå un subiect care nareazå întâmplårile unui om plecat så-¿i caute so¡ia care murise. lumea cealaltå apar¡ine zeilor. 120). strålucirea apusului de soare este licårirea råspânditå de sufletele mor¡ilor când se duc ¿i vin din lumea subpåmânteanå. despre blajini se crede cå ei stau în påmânt. Prin defini¡ie. Cum contiguitatea este principiul fundamental pe care se bazeazå întreaga gândire magicå. irlandezå etc. de nepåtruns. 236). „¿i în ziua de Pa¿tile lor. dar ai råmâne surd toatå via¡a“ (Papadima. 1980. LUMINISCENºÅ Ochii strålucitori. apare. sunete de clopot etc. II.. Dacå o femeie îi surprindea privirease îmbolnåvea ¿i murea (Runneberg.. clopotele trågând“ (idem. De asemenea.: „Sunt oameni cari povestesc cå l-au våzut (pe Cå¡elul påmântului). de Cråciun. II. era imaginat având ochi de foc. 121). dincolo de pådure se aflå împårå¡ia soarelui. – ¿i atunci se ¿tie cå se cutremurå marea. ace¿tia din urmå ducându-se în lumea de dincolo“(Chevalier-Gheerbrant. în aceastå arie fiind frecvent întâlni¡i câinii uria¿i albi sau negri. cu care î¿i atrågea/hipnotiza victimele.). aceastå caracteristicå a demonicului în chip animal. în timpul cutremurelor. acolo unde merge soarele så se odihneascå (Frazer.LUMINISCENºÅ 166 → spa¡iu mitologic acolo. Cå lumea de dincolo este foarte aproape de noi. ai auzi cum strigå ¿i se bucurå cå-s Pa¿tile.. în vreme ce din lumea de dincolo nu se înapoiazå nimeni (. al¡ii spun cå chiar îl aud låtrând în fundul påmântului. care stârnesc groazå la miez de noapte. al eclipselor – timp sacru). În momentele de rupturå temporalå. 367-368). vitele rågând. 43). . Pentru mitologia englezå. cu ochi de foc. El nimere¿te într-o pådure ¿i descoperå cå se aflå în împårå¡ia mor¡ilor (så nu uitåm reprezentårile antice: cele mai multe dintre intrårile în lumea subpåmânteanå erau înconjurate de o pådure virginå. ca o notå particularå. se spune. în ipostaza sa masculinå. påmântul ¿i cerul strâns legate într-însele – dacå ar pune cineva urechea la påmânt ar auzi oamenii de pe ceea lume vorbind.

în raport cu fazele lunii: la lunå nouå apare ca un tânår. strigoi. au fost relevate de mul¡i cercetåtori (Eliade-Culianu. 244). iar când luna este în descre¿tere. zmei care umblå prin aer ca så råpeascå vreo fatå. Sunt izolate cazurile în care aceste apari¡ii marcheazå o prezen¡å benignå: stelele cåzåtoare sunt îngeri care vin dupå sufletele cuvio¿ilor sau care aduc via¡å/suflet nou-nåscu¡ilor (Sinozerski. 250). 138). Acolo unde cade un zburåtor (=un meteor) este semn cå locul se aflå în ståpânirea duhurilor necurate. vråjitori mor¡i. Luna. îneca¡i. Ca o ilustrare a acestei legåturi vom prezenta câteva efecte ale luminii lunare asupra personajelor malefice ¿i a fiin¡elor umane. . a destinului etc. Românii cred cå aceasta semnificå bale de zmei. luna fiind cea care favorizeazå interferen¡a celor douå lumi. LUNÅ NOUÅ Rare sunt cazurile în care personajul malefic så nu fie descris ca våzut la lumina lunii. Afanasiev. conform credin¡elor poloneze (Sannikova. Corpurile celor ce au murit în circumstan¡e neobi¿nuite. sufletele mor¡ilor sunt reîncarnate în lunå sub formå de ciuperci ¿i aruncate din nou pe påmânt sub aceastå formå (Chevalier-Gheerbrant. sunt zmei care cad. Mai sunt. 1990. toate aflându-se sub semnul maleficului. influen¡ele ei asupra vegeta¡iei. În alte pår¡i. a fertilitå¡ii. se spune cå stelele cåzåtoare sunt îngeri izgoni¡i din cer. în timp ce Hecate primea înfå¡i¿area înfrico¿åtoare a lunii (Chevalier-Gheerbrant. Pentru popula¡ia maleficå. Credin¡ele ruse¿ti despre spiritul apei îi atribuie acestuia mai multe înfå¡i¿åri. Mi¿carea ciclicå (prin fazele de cre¿tere ¿i descre¿tere) poate fi puså în legåturå cu simbolismul lunar al lui Ianus: luna este deopotrivå poartå a cerului ¿i poartå a infernului. zei¡a Diana ar fi aspectul favorabil. 274-276). nenaturale. cu lumea spiritelor. dar în care sunt scuti¡i de orice grijå pânå la a doua moarte a lor (idem. spune Plutarh. Ei duc aici o via¡å care nu este nici dumnezeiascå. Astfel. la lumina lunii pot învia. 119. 1982. luna este ceea ce oamenii numesc soare. 155-182). Ru¿ii interpreteazå stelele cåzåtoare în diverse moduri. popor tungus din Siberia. ªi ucrainenii spun cå cei care s-au înecat.. 245). de asemenea. Maniak cade întotdeauna în curtea în care o tânårå ¿i-a pierdut fecioria sau în care vin diavolii care între¡in legåturi sexuale cu femeile singure. 134. nici preafericitå. Lumini¡ele råtåcitoare sunt semne ale prezen¡ei diavole¿ti sau oameni blestema¡i. → stea LUNÅ. moroi. care aleargå dintr-un loc în altul pânå ce vor fi ierta¡i (Saharov. zburåtori. este såla¿ul de dupå moarte al oamenilor buni. Pentru oroci. 325). 143). este båtrân. 401). la fiecare lunå nouå se aratå în locul unde s-a produs moartea (Gnatiuk.167 LUNÅ Un alt aspect al luminiscen¡ei ca tråsåturå a maleficului o reprezintå cåderea stelelor. I. Legåturile acestui astru cu lumea mor¡ilor. II. în momentul coborârii lor pe co¿ul casei (Mu¿lea-Bârlea.

1994. drept care atunci când fulgerå nu e bine så ai câine în preajmå“ (Her¡ea. 119). 133). copilul ei se va na¿te cu buzå de iepure (Chevalier-Gheerbrant. Copilul trebuie påzit mereu pentru a „nu fi våzut de lunå“. Astfel. care zice dracului: «Zi-i så se scoale».. Ru¿ii spuneau cå la lunå nu trebuie så te ui¡i prea mult timp. LUP „Lupul are trei peri de drac în frunte. cât pe ce så-l månânce“ (Candrea. 133). se spune cå iepurele concepe privind luna. de aceea ¡i se ridicå pårul måciucå când îl vezi“ (Niculi¡å-Voronca. Natura demonicå a lupului este surprinså în numeroase credin¡e. ¿i månâncå pe dracu!» O datå sare lupul ¿i se då tot la dracul. Dracul zice: «Sai. În Bucovina. din care a¿chii s-au fåcut fel de fel de gângånii rele: ¿erpi. cårora lumea le zice vârcolacii. spun cehii (Sannikova. I. De asemenea. 95). cå l-a învia. În China. II. Dumnezeu s-apucå de-l mai ciople¿te. idem). ca aceasta så nu îl deoache ¿i så nu îl îmbolnåveascå. 1869.. Dumnezeu zice lupului: «Sai. astrul nop¡ii fiind un catalizator. luna nouå era consideratå începutul tuturor relelor: toate råutå¡ile la începutul lunii se înnoiesc ¿i ¡in pânå se face slujbå la bisericå.. ¿i månâncå pe Dumnezeu!» Lupul nu se scoalå. Se mai spune ¿i altceva: craiul nou poate fura fetele pentru a le duce în lumea sa (Evseev-1. altfel te atrage la ea. Dracul i-l då. adicå în scurt timp vei muri (Afanasiev. devoratorul lunii sau al soarelui. Mo¿u-Dumnezeu are grijå de trimite câinii lui. lupul/omul-lup apare drept unul dintre pericolele redutabile de care trebuia så se fereascå oamenii comunitå¡ilor tradi¡ionale. Numai iacå vine ¿i Dumnezeu. În aria germanicå se credea cå o fatå nu trebuie så se arate dezbråcatå sub razele lunii. lupe. „¥n pårul oricårui câine se aflå ¿i fire ce apar¡in diavolului. acesta va deveni lunatic. Fie cå este vorba de animalul terestru sau de fåptura cosmicå. s-a apucat dracul så facå ¿i el ceva. ¿opârle(.LUNÅ NOUÅ 168 → moarte. se spune cå este suficient ca o femeie însårcinatå så bea din apa în care s-a oglindit luna pentru a na¿te un copil lunatic (Niculae. 1928. 1990. La românii din Bucovina. 134).. 37). broa¿te. timp sacru. . în legåturå cu explica¡ia datå eclipselor. 141). deoarece poate så råmânå însårcinatå (credin¡å întâlnitå ¿i la egipteni. lupe. Episodul cosmogonic al creårii lupului este antologic: „Dupå ce Dumnezeu a fåcut omul ¿i dobitoacele ce-i trebuia. 1212). 1994. 250). îi trimete så sperie pe Cain ¿i så månânce partea din lunå pe care stå el“ (Brill. Dupå aceasta. ªi germanii cred cå un copil devine somnambul dacå este ¡inut în lumina lunii (Niculae.). se spunea: „Când ¿i când. dacå o femeie însårcinatå este expuså razelor lunii. 101). A fåcut din lut un lup. Dumnezeu cere så i-l dea lui. vârcolac LUNÅ NOUÅ LUNÅ Luna are influen¡å nefastå ¿i asupra oamenilor. Dacå luna bate asupra unui om care doarme. o poartå de trecere în lumea cealaltå.

ajungând în cer ¿i aducându-¿i aminte de câinii lui. Mamberi (gruzini) etc. 46-47). Gheorghe (finlandezi). Tot atunci se spune cå ei capåtå dezlegare så plece dupå pradå“ (Brill. Petru ¿i unde-i porunce¿te el. puså în slujba sacrului fast. Când se strâng mai mul¡i lupi la un loc. care le mai astâmpåra foamea. al¡i påstori de oi au pus ståpânire pe oile råmase. vârcolac . au început a mânca una câte una din ele.169 LUP Pe lângå credin¡ele în care animalul apare ca un exponent al maleficului prin excelen¡å. mâncând ¿i omorând din ele câte puteau. ¿i-i binecuvânteazå ca så se pråseascå. pânå când interveneau ciobanii cu câinii lor ¿i-i alungau!… ªi în felul acesta s-au sålbåticit ¿i înråit câinii Sfântului Petre ¿i au devenit lupi. în noaptea de 30 noiembrie. Sporadic apar ¿i reprezentåri patronale feminine. se zice cå se roagå lui Sfântu Petru så le rânduiascå pradå (…). când se serbeazå ziua Sfântului Andrei. dupå moarte. Petru în calitate de patron al lupilor: „Lupul se zice cå e câinele Sf. nu scapå nici un gaurå de ¿arpe“ (idem. ªi baba toarce noaptea ¿i merge înaintea lupilor“ (Ioni¡å. cât ¿i oile ¿i au trecut în rândul ucenicilor Domnului Isus Hristos ¿i au låsat oile în paza câinilor. Petru câinilor. råzbindu-i foamea. fiind figuratå cu o gråmadå de lupi dupå ea: „Dinapoia lor era un båtrân cu bota. alungând câinii în pustie. Petre era pescar. Auzind ei de minunile Mântuitorului. Mai târziu. de la un timp. în tovårå¿ie cu Sf. ªi cicå pe cine o rândui Sf. acolo face pradå. Alte povestiri explicå pe larg aceastå însårcinare pe care au primit-o sfin¡ii cre¿tini Petru ¿i Andrei: „Se poveste¿te cå în vremea de demult. poate fi constatatå natura dualå a lupului: crea¡ie demonicå. Astfel de patroni ai lupilor se întâlnesc ¿i la alte popoare: Sf. Iar Sfântul Andrei îi cheamå în fiecare an. Aceasta este o femeie båtrânå. Andrei. våzându-se prigoni¡i. le trimetea la vreme de nevoie manå din cer. pe când Sf. 50-51). au påråsit atât pescuitul. Tutâr (ose¡i). de urlå. Românii spun cå existå vâlva lupilor. care toarce întruna. pe care. Câinii Sfântului Petre ¿i Andrei. → metamorfozå. 135). III. el se mai ocupa ¿i cu economia de oi. 1994. Sfântul Petre. au început så dea nåvalå asupra oilor. cu furca-n brâu. el este un instrument al pedepsei divine – a¿a se explicå ¿i prezen¡a lui Sf.

561). pentru cå se credea cå pot asigura legåtura dintre cele douå lumi – a realului ¿i supranaturalului) li se punea în mormânt un bå¡ ¿i un såcule¡ cu mac. Împotriva vråjitoarelor. 111). „Când nu plouå. 1994. ru¿i. se presarå în grajd boabe de mac (la români. 1944. 560). Se crede cå în ziua de Sf. gråbindu-se cântatul coco¿ilor.M MAC Macul este folosit în multe ritualuri cu func¡ie apotropaicå. se reitereazå mitul despre moartea ¿i învierea respectivei plante. care-i poate apåra pe tinerii cåsåtori¡i de farmecele vråjitorilor: oricât de puternic ar fi fermecåtorul. imposibilitatea de a numåra toate semin¡ele fapt ce înzestreazå planta cu puteri sporite). cåci fåcând a¿a. så furi o oalå nouå ¿i 9 måciulii de mac din 9 grådini ¿i så le arunci în fântânå.). 1994. 1993. printre care se aflå ¿i semin¡e de mac. a¿a cum nimeni nu-i în stare så culeagå macul presårat (Niculi¡å-Voronca. 1945. ca¿ubi etc. 206). ucraineni. 102-103). Când se insistå asupra asupra originii sale vegetale. în buzunare etc. a¿a cum se întâmplå ¿i în povestirile despre chinurile cânepei (Evseev-1. pentru a se putea apåra pe lumea cealaltå de copiii pe care i-au adus pe lume (Baiburin. el nu poate ¿ti numårul semin¡elor de mac din capsulå ¿i deci nu poate avea nici o putere asupra omului respectiv (Zelenin. În cazul bolilor sau al epizootiilor. så torni mac în fântânå“ (Niculi¡å-Voronca. . Când se scoate o vacå prima datå dupå fåtare la på¿une se presarå la poartå mac sfin¡it (Pavelescu. dupå mersul soarelui. nimeni nu va putea lua laptele de la acea vacå. 531. La Sf. 41). ru¿i lipoveni.“ ªi. a strigoilor. cå plouå. Se crede cå strigoiul nu poate ac¡iona pânå nu terminå de numårat toate semin¡ele de mac (din nou remarcåm dualitatea semnifica¡iei – astfel se marcheazå trecerea timpului. de asemenea: „Ca så plouå. 40. 48). Moa¿elor (våzute ca personaje demonice. în acest sens. Andrei se mai presarå în jurul vacilor. O capsulå de mac poate sluji ca talisman. animalele erau acoperite cu mac (Juravlev. macul este folosit ¿i ca simbol al fertilitå¡ii: tinerii cåsåtori¡i purtau mac în încål¡åminte. Originea demonicå este subliniatå ¿i în unele cântece de joc despre mac din folclorul lituanian ¿i bielorus. 1993. Zelenin. Ru¿ii lipoveni poartå în permanen¡å asupra lor un såcule¡ cu diverse plante protectoare. 90). de la semånat pânå la folosirea lui în scopuri culinare. Gheorghe este bine så te treze¿ti înainte de råsåritul soarelui ¿i så presari împrejurul vacii mac. care reproduc toate etapele vie¡ii macului. semin¡e de mac sfin¡it ¿i se pune în u¿a grajdului un cu¡it sfin¡it (Pavelescu. de asemenea. (Baiburin.

pe Nix. apotropaice. descântece) erau adresate for¡elor benefice ale universului (în general astrelor). de crearea condi¡iilor favorabile desfå¿urårii vie¡ii oamenilor. câ¡i copii doreau så nascå (Sevastos. Din acestea ar fi råsårit. 98). câte o floare de mac. De asemenea. trebuia så lupte. ¥ncå din cele mai vechi timpuri magicienii s-au ocupat de tåmåduire. cel mai adesea voluntare. orz. propi¡iatorii. prin firea lucrurilor. sistematic sau nu. cårora le solicitau sprijin ¿i protec¡ie în fa¡a duhurilor nefaste. credin¡ele multor popoare insistå asupra originii supranaturale. ca magicianul så foloseascå în scopuri necurate darurile cu care este înzestrat ¿i så ajungå astfel vråjitor. a pierderii fertilitå¡ii. zeul somnului. ¥n vechile cår¡i sacre ale hindu¿ilor. rituri magice dintre cele mai variate. pe locul unde au cåzut. este o reluare a aceluia¿i simbol ce îi înfå¡i¿eazå. Margareta. la rândul lui. de asemenea. ¥n civiliza¡ia minoicå se întâlnesc adeseori reprezentåri ale unei zeitå¡i a macului. sacre a acestei plante. se spunea. sunt copii prefåcu¡i astfel de duhurile câmpurilor. care poartå pe cap o diademå formatå din capsule de mac ¿i care. 97). gazdele oferå colindåtorilor colaci cu nucå sau mac (Comånici. 206). nu-i mai . ¿i-ar fi smuls genele ¿i le-ar fi aruncat pe påmânt. De asemenea. Pe de altå parte. 101). dar el poate. zei¡a nop¡ii. a bolilor. så abuzeze de puterile sale. Mai târziu. se pare. O legåturå nemijlocitå între mac ¿i lumea demonicului este surprinså într-o credin¡å ca¿ubå: florile de mac din lanul de secarå. spunându-se cå macul a råsårit din sângele unor eroi. pentru ca vitelor så le meargå bine (Tolstaia-1. grâu etc. 101). 1994. provocând. miresele ce mergeau la cununie puneau în papuci atâtea fire de mac. trimi¡ând asupra semenilor boli. La români. secarå. pentru a-i pedepsi cå au stricat spice (Sudnik-ºivian. în mitologia greacå. La români. Varvara (4/17 decembrie) varenniki – plåcinte cu mac –. 225). → plante magice. ca urmare a unei ini¡ieri. fiind nelipsit mai ales din compozi¡ia fierturii de cereale de la Cråciun (alåturi de ciuperci. 1889.171 MAGICIAN 1994. ¿i pe Thanatos. Cuvintele pe care le rosteau magicienii (invoca¡ii. 124). cânepå. moarte. Sudnik-ºivian. povestea cânepei MAGICIAN Magician este termenul generic prin care sunt denumi¡i cei care practicå magia. pe Morfeu. Evseev-1. ca så-¿i alunge somnul. dezechilibrele împotriva cårora. din sângele dragonului ucis de Sf. se spune cå Buddha. de Cråciun. care performeazå. asupra acestui agent a început så planeze (concertat sau nu) îndoiala privind onestitatea lui: s-a format convingerea cå magicianul nu numai cå folose¿te cuno¿tin¡ele de care dispune în scopuri profilactice. a mor¡ii. zeul mor¡ii (ªtefånescu. fie al unor balauri (la englezi. 27). Se întâmplå. macul era un element important al alimenta¡iei rituale. Bieloru¿ii fåceau la Sf.

Diocle¡ian ¿i Maximian au interzis categoric astrologia (Ars Mathematica). så fie dat mor¡ii“ (Reiner. ¥ncå în societatea mesopotamianå. a proscris haruspiciile. magii etc. printre altele. arta fulguralå ¿i haruspicina erau aprobate dacå se desfå¿urau în temple ¿i în edificii publice. legarea recoltelor. în vremea legilor celor Douåsprezece Table.Hr. Legile asiriene prevedeau pedeapsa cu moartea pentru cei dovedi¡i ca vråjitori ¥n Iudeea. farmece ¿i alte vråjitorii se pregåte¿te så facå råu.d. el va fi pedepsit dupå voia judecåtorului“. care cuno¿teau multe inova¡ii. pe vråjitori ¿i ghicitori. bårbat sau femeie. La Roma. Dupå precizårile ¿i revenirile întreprinse de Valentinian (371. în Constitu¡ia sa de la 1 februarie 319 ¿i în cea de la 15 mai 319. ajungând så desemneze un proscris. incanta¡ii. De fapt. harioli. 77). Codul lui Iustinian ne oferå o nouå perspectivå asupra magiei: reputa¡ia magicienilor era aceea de otråvitori (de¿i magia meteorologicå era admiså. din preot oficial. Constan¡iu. încå o datå. erau interzise doar sacrificiile domestice. magicienii erau pedepsi¡i cu moartea. Codul lui Hammurabi (sec. ¥n caz contrar. mesager al divinului. så fie ucis. augurii. Valens (Imperiul de Råsårit) ¿i Theodosius. ¿i despre aceste delicte. demascarea unui presupus complot (func¡ionari care ar fi vrut så afle care va fi succesorul . ~ S t a t u l m a g i c i a n u l u i Ini¡ial persoanå demnå de cea mai mare încredere. Mai târziu. se îndeletnice¿te cu farmecele ¿i. 17). condamnå atât magia. al XVIII-lea î. subliniindu-se astfel. pe matematicieni. ideea cå stråinul este deseori du¿manul (Condominas. faptul de a pricinui cuiva un råu prin mijloace magice era considerat o crimå. ¥n timpul guvernårii lui Valens. Platon spune în Legile (cartea XI): „Cel care prin legåturi (noduri). ¥n Ie¿irea (22.Hr. care disjungea haruspicina de magie). un practicant neoficial. în timp ce arta oficialå a haruspiciilor. ca ¿i în Egipt. prins asupra faptului. în edictul såu din 25 ianuarie 357. se pedepsea vråjirea.) ¿i codul asirian (a doua jumåtate a mileniului al II-lea î.18) se poate citi: „Pe vråjitori så nu-i låsa¡i så tråiascå“. iar Constantin. Senatul. diversitatea practicilor divinatorii.) tratau.MAGICIAN 172 pu¡in adevårat cå în mod frecvent magicianul unei comunitå¡i este considerat vråjitor de membrii comunitå¡ii vecine. Dacå nu. este dovedit vinovat. cât ¿i divina¡ia: haruspicii. în aceastå perioadå. întrucât provocarea ploii sau aducerea timpului frumos era de interes general). Pedeapsa obi¿nuitå era moartea prin lapidare. obscur. al unor rituri cândva indispensabile bunului mers al cetå¡ii. împåra¡ii i-au reprimat cu severitate pe chaldeeni (astrologi). Este interesant de observat. Mai târziu pretorii. matematicienii. statutul magicianului se schimbå destul de repede în istoria mentalitå¡ilor. consultantul deportat pe o insulå ¿i toate bunurile confiscate. „Dacå cineva. dacå e ghicitor sau interpret al prezicerilor. ghicitorii. La mare modå se contura înså oniroman¡ia. preotul care le-ar fi slujit ar fi fost ars de viu.

. 191). Ei puteau så lupte împotriva råului. iranieni. Actul magic intervenea de obicei cu ocazia unei activitå¡i sau ac¡iuni importante. În India for¡ele magice erau atribuite mai ales în¡elep¡ilor mitici (rishi). într-un anume sens supranaturalå. esen¡a sacralitå¡ii oricårui element din naturå. H. R. magia a avut în antichitate un cu totul alt statut. într-o primå cercetare a reprezentårilor magice. MAGIE Magia (akkad. în America precolumbianå etc. Kernbach. ei mai practicau medicina magicå. magus „preot persan“. practicile vråjitorilor. de a provoca sau preîntâmpina catastrofe. trib din care erau recruta¡i preo¡ii sectei lui Zoroastru. maga „sacerdot“ > grec. 1995. Magia era o institu¡ie oficialå. al cårei rezultat nu sta cu certitudine în puterea omului (Malinowski. The Melanesians (1891). farmece“ > lat. . ci fiecare om de un anumit rang intrå în contact cu mana ¿i ståpâne¿te câteva practici oculte“ (Codrington. filozofie sacrå“. din punct de vedere etimologic. dar care se manifestå prin for¡å fizicå sau prin orice fel de putere ¿i superioritate pe care o posedå omul. 118. care dispuneau de o for¡å nelimitatå a blestemelor. calm sau furtunå. Mana este elementul activ în tot ceea ce fac oamenii ¿i în tot ceea ce cred cå pot så facå în cadrele magiei. Abia dupå cre¿tinare în Imperiu a fost pronun¡atå pedeapsa cu moartea împotriva oricårei persoane care ar fi practicat magia. Massonneau. Magia semnificå. Codrington considera cå pentru melanezieni mana este o „for¡å imaterialå. mana. de asemenea. „¿tiin¡å ¿i religie a magilor“ (magii fiind membrii unui trib ce fåcea parte din confedera¡ia mezilor. 333). pot face ploaie sau timp frumos. Datoritå acestei puteri. oamenii pot controla ¿i dirija for¡ele naturii. pe care invoca¡ia magicå le poate obliga så ac¡ioneze în favoarea omului sau împotriva lui. puterea de a opri din mersul lor soarele ¿i luna. imga „preot“ > asir. Pe lângå aceasta. arogându-¿i. pot så aducå sau så alunge bolile. C o d r i n g t o n . de a abate tråsnetul asupra du¿manilor lor. ce devenea astfel un delict grav.). egipteni. 332) este un sistem de ceremonii ¿i ac¡iuni determinate de credin¡a în puterea magului de a ac¡iona asupra realitå¡ii obiective cu ajutorul for¡elor supranaturale ¿i prin mijloace oculte sau paranormale. 1995. mageia „vråjitorie. chaldeean Maghdim „înaltå în¡elepciune. 40). pot prezice viitorul.) Ea nu apar¡ine unei clase speciale de magicieni. având efect chiar ¿i asupra zeilor (Kernbach. så atenueze mânia zeilor ¿i atacurile demonilor. 1993. magii fiind socoti¡i solii zeilor (la chaldeeni. 5).173 MAGIE acestuia) s-a soldat cu un nou val de persecu¡ii ale celor ce practicau divina¡ia. pot aduce fericirea sau nenorocirea(. A¿a cum o aratå etimologia cuvântului. de stat. surprinde elementul central al gândirii primitivului. Magia presupune existen¡a unor for¡e în naturå (în general reprezentåri animiste)..

King. care aduceau fericire sau nenoroc. ea este o posesie primordialå a omului. se considera imperios necesar ca bunåvoin¡a acestor for¡e så fie captatå.MAGIE 174 Distan¡îndu-se de concep¡iile animatiste. considera el. face asocia¡ii între acest fenomen ¿i altele. ªi King este convins cå magia trebuie în¡eleaså ca rezultat al ac¡iunilor anumitor for¡e. sistemul magiei simpatetice nu este alcåtuit numai din precepte pozitive. când magicianul credea cå putea provoca orice efect prin imitarea lui) ¿i la o magie contagioaså (bazatå pe contact. la care poate acesta accede doar prin tradi¡ie ¿i care afirmå puterea autonomå a de a crea finalitå¡ile dorite“ (Malinowski. J. 119-120). ¿i dupå ce contactul fizic a încetat (legea contactului). a elementelor naturii. la distan¡å. De asemenea. adicå de interdic¡ii (tabuuri). A. care se transmite de la un obiect la altul. ac¡ioneazå ¿i asupra persoanei cåreia i-a apar¡inut obiectul). Pe aceastå asocia¡ie de idei î¿i întemeiazå ¿i J. În acest mod se ajungea la o magie homeopaticå (bazatå pe similitudine. 1892). Cea mai råspânditå aplicare a întâiului principiu – similarul produce similar – se poate observa în variate supersti¡ii: se spune cå se poate vindeca sau . din cauza groazei uria¿e pe care oamenii o aveau fa¡å de ele. sau efectul se aseamånå cu cauza sa (legea similitudinii). datoritå puternicei emo¡ii. stabilind rela¡ii cauzale – de cauzå sau efect sau care erau ¿i cauzå ¿i efect în acela¿i timp. abordeazå problemele magiei la primitivi (The Supernatural. Nature and Evolution. el cuprinde un numår foarte mare de precepte negative. Atunci. 1993. presupune King. Actele magice. când magicianul credea cå. Bronislaw Malinowski stabile¿te caracteristicile fundamentale ale magiei: „Magia nu este derivatå dintr-o observare a naturii sau din cunoa¿terea legilor ei. b) lucrurile care au fost odatå în contact unele cu altele continuå så ac¡ioneze unele asupra celorlalte. se performau atunci când mersul natural al lucrurilor se întrerupea brutal. ac¡ionând asupra unui obiect. G. Privind magia ca pe o para¿tiin¡å ¿i o pseudoartå. Dar ambele tipuri de magie pot fi reunite sub denumirea de magie simpateticå: cele douå variante se bazeazå într-adevår pe supozi¡ia cå obiectele ac¡ioneazå unul asupra altuia datoritå unei simpatii tainice. mecanicå. care se bazau pe mi¿carea simplistå. Astfel. simpatia reprezintå condi¡ia necesarå ¿i suficientå pentru magie. Its Origin. 1900). F r a z e r teoria sa privitoare la originea magiei (începând cu a doua edi¡ie a Crengii de aur. ¿i toate riturile simpatice sunt magice. magia apare ca urmare a legåturii intuite între fenomenele supranaturale ¿i cele deja cunoscute. Frazer considerå cå aceasta este caracterizatå de douå principii: a) similarul produce similar. care n-au nici o legåturå cu animismul. Ca urmare. primitivul. În viziunea lui King. Un alt cercetåtor. toate riturile magice sunt simpatice. datoritå unor întâmplåri pe care primitivul le interpreta ca fiind cauzate de efectul unor for¡e malefice sau benefice.

cât ¿i religioase. care nu în¡elegea så iaså u¿or din via¡a ¿i mai ales din mentalitatea oamenilor de rând. tråsåturå exclusivå a ritului magic. lucrurile asemånåtoare sunt atrase unul cåtre altul prin intermediul spiritelor lor etc. el îndepline¿te un rit de tip simpatic menit så aducå ploaia“ (idem. ne face så bånuim activizarea notabilå prin care era caracterizatå religia învinså. mult timp dupå ce oficial fusese adoptatå noua religie. O contribu¡ie semnificativå. domeniul de activitate al magiei a fost privit cu destulå circumspec¡ie. vânåtorii etc. s-a crezut ståpân asupra for¡elor naturii dupå cum era ståpânul propriilor sale gesturi. ¥n general. M a u s s ¿i H. care depå¿e¿te cadrul general propus de Frazer. a fost interpretatå mai târziu ca vråjitorie sau demonologie. 25). riturile simpatice pot så fie la fel de bine atât magice. H u b e r t în cunoscutul lor studiu Teoria generalå a magiei (1902-1903): „¥n ceea ce ne prive¿te. magia devine o formå primarå a gândirii umane: ea este întreaga via¡å misticå ¿i. de tradi¡ie. pescuitului. dar a sim¡it cå lumea îi opune rezisten¡å. 32). Recolta va fi bunå. misterios. cercetåtorii francezi conchid: „Vom denumi magic orice rit care nu face parte dintr-un cult organizat. ªi încå o observa¡ie importantå: riturile magice ¿i întreaga magie ¡in. ªtiin¡a originarå a magilor. fårå så ezite. omul ¿i-a obiectivat ideile ¿i modul lor de asociere. din cauza alterårilor ¿i a transformårilor suferite în urma contactului cu religiile ¿i supersti¡iile multor popoare cu care ace¿tia au intrat în contact. ¿i nu numai de o parte a sa“ (Mauss-Hubert. se referå la caracterul simpatic. secret. pescuitul. Astfel în¡eleaså. Atunci când marele preot din templul de la Ierusalim varså apå pe altar. O încercare definitorie de clarificare a domeniului magiei ¿i a tråsåturilor ei caracteristice au întreprins-o M. 28). ¿i ridicå bra¡ele. tinzând la limitå cåtre un rit interzis“ (idem. Prin urmare. 26). ¿i-a închipuit cå lucrurile sunt create dupå cum îi sugereazå gândurile. magice sunt doar lucrurile considerate cu adevårat în acest fel de o întreagå societate. din dorin¡a de a cî¿tiga teren ¿i a scoate astfel din scenå un rival incomod. înainte de toate. Religia oficialå calificå drept magie råmå¿i¡ele unor culte vechi.175 MAGIE preveni o boalå prin transmiterea ei påmântului. . întrucât actele simpatice se întâlnesc ¿i în religie. nu pot fi magice (idem. în a cåror eficacitate nu crede întregul grup social. întreaga via¡å ¿tiin¡ificå a omului primitiv. unei pietre. un rit privat. Insisten¡a cu care erau anatemizate vechile practici. unui copac. Astfel. cu prilejul sårbåtorii Sucot. dar simpatia înså¿i nu este specificå magiei. Nu numai cå existå rituri magice care nu sunt simpatice. vânåtoarea vor avea rezultatele scontate dacå în prealabil se såvâr¿eau ceremonii care reproduceau momente ale semånatului. în aceala¿i timp. La început. Actele care nu se repetå. magia. „Acesta este un criteriu insuficient.

a intereselor colective ¿i publice. pe care religia ¿i magia religioaså oficialå aveau misiunea så le protejeze“ (idem. Ea se adreseazå fiin¡elor sau for¡elor care pot fi supuse. ale cårui zeitå¡i. J. Aceste deplasåri antreneazå invazii. cunoa¿te frecvent practici colective (mai ales în cazul epidemiilor. credea cå aceastå a¿a-numitå „magie prohibitå“ are la origine migra¡ia: „Migra¡ia vechilor popoare a adus schimbåri în multe obiceiuri. ritual. voin¡ei umane“ (idem. afirmatå în fiecare detaliu al ritualului. Maxwell are în vedere caracterul activ al magiei: „Manifestårile ei nu sunt îndreptate cåtre fiin¡e a cåror voin¡å nu poate fi constrânså. mai ales în ceea ce prive¿te latura ritualå. Actul religios este o rugåciune. „Ritul magic este expresia unei voin¡e puternice. M a x w e l l . în anumite condi¡ii. ¡in de . religii. ¿i aura de tainå care acoperå performarea ritului magic are oarecum de suferit: to¡i såtenii sunt la curent cu desfå¿urarea actului magic. Maxwell continuå: „Aceste religii astfel transformate în magii tind så devinå magii prohibite atât din cauza proscrierii cultului învins. divinitå¡ile învinse treceau în rândurile demonilor sau ale geniilor rele. J. råzboaie între invadatori ¿i autohtoni. Din aceastå cauzå. Un alt cercetåtor preocupat de aceastå temå. preo¡ii lor deveneau magicieni. Când ace¿tia din urmå erau învin¿i. deoarece magia. tåcerea. cât ¿i din cauza intereselor individuale egoiste ¿i pasionate. iar ritualurile lor o liturghie magicå“ (Maxwell. a¿a cum vom vedea. 124). 71). fiind înlocuit cu cel al învingåtorului. tinzând la subjugarea fiin¡elor supranaturale sau la dominarea for¡elor naturale care. ale faptelor prohibite. Na¡iuni întregi sau colonii î¿i påråseau patria-mamå pentru a se stabili în alte pår¡i. 12). dar påstreazå. liturghii se instalau în locul vechilor culte. magia se deosebe¿te totu¿i de cea din urmå prin câteva absen¡e semnificative: nu existå no¡iunea de Bisericå magicå. iar cultul religios devine cult magic.MAGIE 176 Afirma¡ia acoperå numai par¡ial realitatea magiei. în mod obi¿nuit. care afecteazå întreaga comunitate. 13). Invocarea acestor zei presupunea de acum încolo discre¡ia totalå. Émile D u r k h e i m distinge la rândul lui magia de religie: de¿i ambele multe principii au în comun. scapå puterii omului“ (idem. magiei îi lipse¿te comunitatea moralå formatå din ansamblul credincio¿ilor. a obliga¡iei de a-¿i celebra ceremoniile pe ascuns. Incapabili så-¿i ofere serviciile atunci când se sim¡ea aceastå nevoie imperioaså. al epizootiilor etc. ei deveneau însemne ale råului. Ceea ce se potrive¿te cel mai bine defini¡iei savan¡ilor francezi este de domeniul vråjitoriei. dar poate fi înduplecatå prin imploråri ¿i ofrande. Dar cea mai importantå delimitare fåcutå de J. de¿i atât ea.). cât ¿i religia. actul magic – expresia unei voin¡e. Semin¡ia înfrântå simboliza de fapt neputin¡a ¿i neadaptarea puterilor celeste. vråjitori. Zeii învin¿ilor erau stigmatiza¡i. cultul lor public dispårea.

¥n continuare. dar limiteazå câmpul de aplicabilitate: în forma lui elementarå. alta invizibilå. niciodatå el nu se prezintå în stare purå. ¥n via¡a ¿i în comportamentul såu. exponentul celeilalte lumi este sacrul. Magia este acum incluså într-un sistem de gândire mai amplu. 1992-1. 13). Söderblom ¿i ale lui R. ¥ntre ele. Un alt cercetåtor care a adus importante precizåri în acest domeniu este Mircea E l i a d e . Dar. El sublinieazå mai ales opozi¡ia sacru/profan: „Omul ia cuno¿tin¡å de sacru deoarece acesta se manifestå. Acesta se prezintå ca o proprietate permanentå sau temporarå. Complementul ritului este interdic¡ia. una vizibilå. Aici intervine func¡ia simbolului. o energie periculoaså. transformarea for¡elor. sacrul reprezintå astfel. în viziunea lui. Actul dialectic råmâne acela¿i: manifestarea sacrului prin intermediul a altceva decât el însu¿i. se caracterizeazå prin credin¡a într-o lume dublå. înainte de toate. Pentru Roger C a i l l o i s . 52). dacå sacrul se manifestå ca o realitate care înfå¡i¿eazå un alt ordin decât cel natural. a cårei prezen¡å o sim¡ea la tot pasul. invocarea ¿i alungarea lui. care constå în a face prezent invizibilul. 22). nu ne propunem så stabilim între ele vreo rupturå.B r u h l crede cå modalitå¡ile de a surprinde realul sunt reprezentåri colective comune membrilor unui grup social. de desacralizare sau expiatorii. Aflat sub influen¡a lui Durkheim. pe urmele lui N. Ea este suprapuså realului într-o manierå misterioaså. alta supranaturalå. se înfå¡i¿eazå sub forma a ceva total diferit de profan“ (Eliade. omul tribal avea sentimentul permanent al contactului cu lumea invizibilå ¿i supranaturalå.177 MAGIE domeniul realitå¡ilor sacre. din necesitatea unei organizåri perfecte a raporturilor mutuale dintre sacru ¿i profan: men¡inerea distan¡elor. Din aceastå cauzå. pe care o nume¿te prelogicå ¿i care. Este un du-te-vino indispensabil. hierofaniile – aspectul pe care-l ia sacrul la contactul cu lumea . Eliade subliniazå natura specificå a sacrului: „Sacrul se manifestå mereu ca o for¡å de un cu totul alt ordin decât for¡ele naturale“ (idem. în societatea tradi¡ionalå apar riturile. deosebit de eficientå (Caillois. Otto. sacrul apare în obiecte. cel mai adesea maleabilå. Caillois riscå o precizare. frontierele sunt de cele mai multe ori incerte“ (Durkheim. dar niciodatå în întregime ¿i într-o manierå imediatå ¿i în totalitatea sa. 12). Simbolul nu este doar o imagine a fiin¡ei supranaturale: el asigurå o veritabilå participare la via¡a acestei fiin¡e. incomprehensibilå. Lucien L é v y . „delimitând astfel magia de religie. mituri sau simboluri. Totu¿i. care învåluie fiin¡ele sau lucrurile pe care pune ståpânire. Sacralitatea înså nu face parte din esen¡a fiin¡elor sau a lucrurilor. Astfel. una naturalå. pe lângå omogenitatea naturii. nici sub propriul lui chip. Lévy-Bruhl define¿te gândirea primitivå. reglat de riturile de consacrare.

Fiecare dintre aceste categorii are propria sa morfologie. ea nu poate fi separatå de experien¡a omului. dimpotrivå. ¥n antichitate. Totu¿i. Omul învåluit în sacralitate – vråjitor. respinse de religie. o extindere a activitå¡ii ¿i a ini¡iativei umane în detrimentul libertå¡ii divine (Bouché-Leclercq. forme divine. animale. în timp ce mala carmina erau maleficiile (cele care produceau deochiul. le poate face råu. cu „altceva“. bona carmina erau destinate prevenirii sau îndepårtårii dezechilibrelor (în cazul medicinei magice. sau. Hierofania este un fenomen religios perceput de omul religios: ca fenomen. cel care face legåtura între lumea umanului ¿i cea a supranaturalului. ¿aman – råmâne un om. Astfel. Etimologiile. ¥ntr-o lucrare celebrå din secolul al VII-lea. activismul ei capåtå relativ repede aspecte contradictorii: magicianul. plante. realitatea fiin¡ei preotului sau a vråjitorului s-a transmutat în contact cu o altå realitate. oameni. ¥ndreptatå cåtre viitor. El spune cå magii (magicienii) sunt în general recunoscu¡i ca malefici (råufåcåtori). poate folosi ¿tiin¡a lui într-un sens pozitiv sau negativ: îi poate apåra pe semeni. bolile etc. cel care poate influen¡a sau chiar ståpâni aceste for¡e înfrico¿åtoare. I s i d o r d i n S e v i l l a definea magia ca un artificiu oferit oamenilor în numeroase locuri ¿i epoci. perturbå spiritele. al magiei meteorologice). ucid oamenii prin intermediul farmecelor ¿i-i . suflete ale mor¡ilor. cel care ¿tie. atât pentru a evita nenorocirile (magie albå). toate reprezentårile legate de vråjitorie (magia neagrå). så for¡eze legile naturii. care devin altceva fårå ca totu¿i så înceteze så facå parte din mediul lor natural. Sacrul se manifestå prin intermediul obiectelor sau al fiin¡elor. mituri.MAGIE 178 profanå – prezintå ¿i o omogenitate deconcertantå a formelor: rituri. ea este în cea mai mare parte activå ¿i violentå.). obiecte simboluri. mai târziu. locuri. se contureazå încå din primele încercåri de definire a magiei drept un element de referin¡å care va strânge în jurul lui. Prezen¡a elementului demonic. care înfå¡i¿eazå atât o modalitate a sacrului. cât ¿i pentru a le produce (magie neagrå). Zeii cårora li se adreseazå sunt zei infernali. ea încearcå så ajungå la un obiectiv cât mai pozitiv. Fiin¡a sacrå sau obiectul sacru capåtå o eficien¡å de o altå naturå decît cea naturalå. de cåtre „îngerii cei råi“ sau demoni. magia era våzutå ca o ¿tiin¡å activå. Departe de a fi contemplativå ¿i supuså. adicå influen¡e inferioare ¿i impure. cu o realitate transcendentå. cât ¿i o situa¡ie particularå a omului în raport cu sacrul. Un arbore sacru råmâne un arbore. I. 18). preot. pentru cå ei comit crime oribile. ~ Magia a n t i c å ¿ i m e d i e v a l å Pe lângå aspectul pasiv pe care-l relevå ini¡ial magia – omul este un simplu martor al intruziunilor diverselor for¡e în universul lui –. în viziunea lui homo religiosus. având o naturå diferitå de natura sa de arbore. så-i constrângå pe zei.

16). prima lucrare demonologicå în care se insistå asupra rolului femeii în vråjitorie. cântecul påsårilor etc. slab ¿i rece ca ghea¡a.d. II. Concret. de¿i din ce în ce mai pregnant se contureazå reprezentårile cre¿tine ale problemei. prestigium: iluzia. aeroman¡ia (aerul). 264-265). horoscopul. aerul. Femeile magiciene se specializeazå în prepararea . au început så fie un loc comun în descrierea practican¡ilor lor. haruspiciul (implicå respectarea orelor). Isidor din Sevilla men¡ioneazå urmåtoarele tipuri de magie: geoman¡ia (o formå de divina¡ie care utilizeazå påmântul). primul inchizitor oficial al Germaniei. pe de altå parte. auspiciile (zborul. iar de Pa¿te primeau ostia pentru ca apoi s-o scuipe pe gunoaie (Delumeau. în care intrau necroman¡ia.a. la cererea lui Konrad von Marburg. Trebuie så spunem cå atitudinea autoritå¡ii religioase fa¡å de vråjitori ¿i vråjitorie (magie neagrå) s-a modificat o datå cu sfâr¿itul secolului al XII-lea. încå o puternicå înrâurire a credin¡elor antice. necroman¡ia (reînvie ¿i chestioneazå mor¡ii).V i c t o r distingea de asemenea tipuri de magie care conservau liniile directoare trasate în antichitate: mantica. Formicarius (Furnicarul. de fapt de magie în general. Erau considera¡i malefici (vråjitori) „cei care prin descântece. papa Grigore al IX-lea a dat succesiv douå bule (în 1232 ¿i 1233) care enumerau toate crimele fåptuite de secta împotriva cåreia lupta Konrad. mathematica: haruspiciile. legate între ele: pe de o parte. cumulate cu profanarea bisericii. a vråjitorilor. Includerea practicilor de magie albå. afirmarea ereziei valdenzilor ¿i albigenzilor. distrug ogoarele. augurii.m. maleficium : vråjitoria. o antireligie amenin¡åtoare.179 MAGIE în¿alå prin iluzii (Kieckhefer. teologul H u g u e s d e S a i n t . dupå cum se vede. divina¡ia prin cele patru elemente (påmântul. Iatå conturatå tipologia a ceea ce se va numi curând sabatul ¿i. ¥n secolul al XII-lea. o voin¡å crescândå de evanghelizare. în cele de magie neagrå. opuså cre¿tinismului. incanta¡ia (formulele verbale). piroman¡ia (focul). participan¡ii îl adorau pe Lucifer.). se dedau la cele mai neru¿inate dezmå¡uri sexuale. focul ¿i apa). legåturi demonice sau alte forme de leacuri nelegiuite comit acte oribile cu ajutorul ¿i prin încurajarea demonului“ (idem. avându-l drept autor pe Johann N i d e r. în care novicii sårutau fundul unui broscoi râios ¿i al unei pisici negre ¿i se prosternau în fa¡a unui bårbat palid. Era vorba – credeau inchizitorul ¿i pontiful – de o societate secretå. astrologia (studiazå pozi¡ia astrelor) ¿. sortilegium : cercetarea sor¡ilor. stârnesc furtuni. sub efectul a douå cauze. hidroman¡ia (care avea ca element de bazå apa). 1435-1437). La aceste întruniri diabolice. se închinå lui Lucifer ¿i se duc la sabat pe calea aerului. 16). descrie activitatea magicienilor: vråjitorii ¿i vråjitoarele fac farmece. augurii. Enumerarea procedeelor magice practicate în aceastå perioadå marcheazå.

269). 18). care utilizeazå figurile ¿i caracterele (asemenea geometriei). ¿ofranul) aveau numeroase proprietå¡i curative. ¿i aflate la dispozi¡ia omului. în tratatul Contre les arts magiques et ceux qui disent que ces artifices n’ont aucune efficacité. puteri miraculoase în ierburi. în viziunea lui. în contradic¡ie cu preceptele religioase. pe care demonii le pot folosi pentru a produce efecte necunoscute semenilor. timpul ¿i mi¿cårile (asemenea astronomiei). afirma la rândul lui cå magia depinde de ajutorul diabolic: „Existå. care cuprinde miraculosul ¿i minunea cre¿tinå. deoarece Marsilio Ficino subliniazå de nenumårate ori originea divinå a elementelor utilizate) nu intrau. ca în prima . ªi. prelungi sau accelera dupå placul lor efectele unor asemenea po¡iuni sau pulberi. Practicile magice pe care le credea posibil de înfåptuit (mai degrabå. el povestea cum se folosesc obiectele naturale în care sunt stocate puterile cere¿ti. pentru cå ace¿tia se laudå cå pot întrerupe. 173). numitå de al¡i autori magie naturalå. Contribu¡ia pe care a avut-o la delimitarea domeniului magiei a marcat un punct pozitiv în atmosfera de haos guvernatå de religiozitatea duså pânå la extrem (jalonatå de procesele Inchizi¡iei). Dar. magia fizicå. Dupå opinia lui. permise. ca o caracteristicå generalå. care era preocupatå îndeosebi de divina¡ia experimentalå.MAGIE 180 filtrelor de dragoste. depozitate în plante. fårå îndoialå. Ca o continuare a direc¡iei imprimate de Marsilio Ficino în secolul al XVI-lea se contureazå distinc¡ia operatå de Giordano B r u n o . pietre ¿i ape. ¥n tratatul de magie Trei cår¡i despre via¡å (1489). geme etc. realizând pulberi sau po¡iuni pe care le oferå vråjitorilor în urma unui pact semnat cu ei. to¡i ¿i toate fac parte dintr-o sectå demoniacå în sânul cåreia Dumnezeu este renegat (Delumeau. magia este definitå. vraja prin privire (cum ar fi optica. care puteau fi folosite cu succes de oricine în tåmåduirile bolilor. 18-19). Jean Vi n c e n t (cca 1475). – magia matematicå . råpiri de copii ¿i antropofagie. numerele ¿i calculele (asemenea artimeticii). evident cå pactul cu demonul este mai eficient în aceste lucruri decât orice putere activå a unui obiect folosit în mod natural“ (apud Kieckhefer. ¥nscriindu-se în direc¡ia cultå de studiere a magiei. care utilizeazå proprietå¡ile active ¿i pasive ale lucrurilor pentru a provoca efecte aparent stupefiante ¿i insolite prin necunoa¿terea procesului declan¿at. ¥n aceastå perioadå. aceste puteri magice ascunse în sânul naturii sunt daruri ale lui Dumnezeu ¿i un ecleziast ca el poate så se ocupe de cercetåri magice (Kieckhefer. Obiectele „solare“ îndeosebi (materiale de culoare galbenå ca ambra. mierea. Bethencourt. Marsilio F i c i n o era exponentul cåutåtorilor unor puteri magice care emanå de la stele sau de la planete. El a identificat trei tipuri de magie: magia divinå. II.

procedee ¿i rituri variate (Bethencourt. într-o serie de lucråri ce au revolu¡ionat studiul magiei. în procesele intentate lor. 127). Este vorba de vråjitorul demonic. o artå predatå sau revelatå de demon. legåturile criminale cu diavolul (Muchembled. în forme. 173). locul semnului devenind insensibil la durere. care oglinde¿te în special intruziunea Bisericii în realitatea magiei. ¥n acest sens. eviden¡iem o a doua disjungere. eventual ¿i Europa Meridionalå). pe de o parte. cu alte cuvinte între magia defensivå ¿i cea ofensivå. care era de preferat mai vechii atotputernicii a magului. care-¿i propune cunoa¿terea lucrårilor oculte sau provocarea minunilor (exemplul ales este cel al transportului rapid dintr-un loc în altul). trebuia ca oamenii så reac¡ioneze de pe acelea¿i pozi¡ii de for¡å – de aici specializarea îngustå. dar fårå så fie generatå de aceasta. cât o materializare a dorin¡ei de a reac¡iona (dacå bånuim o pierdere cvasi generalå a interesului pentru magie sau. The Witch-Cult in Western Europe (1921) ¿i The God of the Witches. mai preciså. Din cauza intensificårii atacurilor malefice ale magicienilor. drept o artå a vråjilor. Se face. opozi¡ia aceasta se reflectå ¿i în plan teritorial (Europa Occidentalå – Europa Orientalå. Margaret M u r r a y. ¥n strânså legåturå cu prima distinc¡ie.181 MAGIE edi¡ie a lucrårii Vocabulario degli Academici della Crusca. cel care se îndeletnicea cu magia). putem întâlni caracteristici ale acestor grupuri sociale pânå în secolul al XX-lea) au continuat vechile reprezentåri antice ¿i medievale. colorând-o într-o manierå satanicå pe cea a vraciului. dupå o perioadå de inactivitate. vråjitorii erau acuza¡i în mod obi¿nuit pentru urmåtoarele fapte: 1) pactul cu demonul ¿i renun¡area la Dumnezeu. ~ Magia î n s o c i e t å ¡ i l e t r a d i ¡ i o n a l e A¿a-numitele societå¡i tradi¡ionale (ca så exemplificåm pe material european. 4) participarea la sabat ¿i comiterea a nenumårate impietå¡i. o mai slabå practicare a acesteia). Acest lucru nu însemna neapårat cå se dorea o poten¡are a puterii magice. distinc¡ie între vråjitor ¿i fermecåtor ¿i vråjitor ¿i descântåtor. publicatå în 1612. în anumite areale izolate. avem în vedere realitå¡ile din secolele al XVII-lea . ¥n aceastå epocå. în acela¿i timp temut ¿i apreciat în toate satele din Europa evului mediu. la credin¡å ¿i la botez.al XIX-lea. considera cå în secolul al XVII-lea Europa a påstrat vechiul cult al lui Dianus sau . Ceea ce este demn de remarcat este disjungerea care trebuie fåcutå referitor la termenul de vråjitor/vråjitoare (vechiul magician. satanic ¿i de vråjitorul – reprezentant al vechilor culte ale fertilitå¡ii. magicianul local. 3) declan¿area furtunilor în aer ¿i în alte elemente. Demonologii secolului al XV-lea ¿i mai ales cei din secolul al XVI-lea. cu Jean B o d i n în frunte. 2) marcarea trupului cu semnul diavolului. au inventat propriu-zis figura vråjitorului demonic. ¥n linii mari. ceea ce ar fi provocat sterilitå¡i ¿i maladii extraordinare ¿i nenaturale. mai bine spus.

witchcraft e transformatå în erezie inspiratå de diavol ( Materials toward a History of Witchcraft . activitå¡ile magice nu fac a priori obiectul vreunei aprobåri sau condamnåri din partea societå¡ii: ele sunt socialmente ¿i moralmente neutre. se explicå prin witchcraft nenorocirile generale. acelea individuale (cf. Cel dintâi ac¡ioneazå din proprie voin¡å. ¥n schimb. Fie cå sunt exercitate de speciali¿ti sau nu. Dupå Evans-Pritchard ¿i M a r w i c k . simbolizând ciclul anotimpurilor ¿i al vegeta¡iei. Biserica a ini¡iat pedepsirea necru¡åtoare a acestui pågânism persistent. înnåscute sau dobândite involuntar de la vârsta cea mai fragedå. alcåtuind adevårate asocia¡ii. distinc¡ii ¿i defini¡ii ale acestor no¡iuni. aceasta era figuratå de un personaj cornut. nu posedå însu¿iri speciale. despre care se presupunea cå moare ¿i rena¿te succesiv. E v a n s . Augé. a împrumutat principiul acestei distinc¡ii de la azande (popula¡ie din råsåritul Africii). care a uitat de riturile fertilitå¡ii ¿i a început så i se închine lui Satan. iar prin sorcery. 1947). Murray. ele încearcå så controleze for¡ele impersonale ¿i supranaturale care influen¡eazå cursul evenimentelor. Henry Charles L e a (1939) considerå cå sorcery este un fenomen care se manifestå în Europa între secolul al X-lea ¿i prima jumåtate a celui de-al XV-lea. divinitate cornutå ¿i cu douå fe¡e. Un . mo¿tenite. Antropologia britanicå a propus. E. La nivel local. Mai exact. cu o participare mai largå). Un continuator al tezelor lui M. suficientå pentru a deveni sorcerer. E. la rândul ei. pe care judecåtorii ¿i teologii l-au luat drept Lucifer. un witch e un personaj tragic. considerå cå magicienii. Sorcery era atribuitå ignoran¡ei poporului.P r i t c h a r d (1937). cunoa¿terea substan¡elor necesare sau a incanta¡iilor este. în timp ce no¡iunea de witchcraft a fost impulsionatå de Inchizi¡ie. care e oarecum victima unei puteri irezistibile.MAGIE 182 Ianus. de¿i sunt moralmente condamnabile. declarând totodatå råzboi catharilor. 353). Demons and Fertility magic. ¥n fine. Aarne R u n n e b e r g (Witches. magicienii ¿i catharii s-au contopit într-o unicå sectå. în esen¡å. specifice personalitå¡ii lui. Practicile magice se realizau în principal în cadrul întrunirilor rituale (acestea erau de douå tipuri: „zbenguielile“ såptåmânale grupând treisprezece participan¡i ¿i „sabaturile“. Håitui¡i de aceea¿i putere. Deosebirea esen¡ialå între sorcerer ¿i witch ¡ine de faptul cå primul recurge la magie pentru a-¿i înfåptui fårådelegile. La sfâr¿itul evului mediu. pe când ultimul ac¡ioneazå prin intermediul unor puteri supranaturale. Dar cele douå tipuri de personaje se disting ¿i prin alte tråsåturi. a propus så se distingå între witchcraft ¿i sorcery. apud Culianu. mo¿teniserå dintr-un trecut îndepårtat formulele ¿i liturghiile (nocturne) capabile så aducå fertilitate sau så loveascå în du¿mani. mânat din motive care pot fi în¡elese. 98). care a opus pentru prima datå cei doi termeni.

H. Benandanti. 248). fårå îndoialå. 1891) spune cå pentru melanezieni mana este o „for¡å imaterialå. El atestå. ele au råmas ceea ce erau ¿i stråbunii lor. ospe¡e ¿i defulåri erotice. nici men¡inerea unui pågânism con¿tient de sine ¿i nici organizåri clandestine de liturghii. Cel care îi pune în adevårata luminå pe reprezentan¡ii vechilor culte ale fertilitå¡ii este. cu dansuri. Sub o pojghi¡å sub¡ire de cre¿tinism. ¥n acest fel. iarnå ¿i varå. ni¿te barbari politei¿ti“ (Freud. într-un anume sens supranaturalå. aceste grupåri nihiliste au fost produsul unei civiliza¡ii cre¿tine opresive ¿i în special al Inchizi¡iei. dupå opinia lor . 1972). Ginzburg s-a stråduit så-i a¿eze pe benandanti din Friuli într-un ansamblu folcloric mai larg.183 MANÅ punct de vedere asemånåtor este sus¡inut ¿i de J. ca så lupte cu vråjitorii. mai ales la ¡arå. recoltele ¿i seceri¿urile. Toate aceste practici pågâne ar îndreptå¡i deci opinia lui Freud: „Popoarele cre¿tine nu sunt deplin botezate. s-au transformat în sabaturi sub presiunea societå¡ii cre¿tine. De aceastå båtålie ritualå depindeau. pe care religiile din toate timpurile au sacralizat-o ¿i au . LUAREA MANEI ¥n lucrårile consacrate lumii sacrului. ¥n zilele de solsti¡iu î¿i închipuiau cå ies noaptea – când aparent dormeau –. Carlo G i n z b u r g (I Benandanti. Constituind o formå de rebeliune împotriva conformismului social ¿i a celui religios. apropiind riturile lor de luptele simbolice dintre iarnå ¿i primåvarå. dar care se manifestå prin for¡å fizicå sau prin orice fel de putere ¿i superioritate pe care o posedå omul“. 1966). R. s-a suprapus multå vreme pe un fond mai vechi de credin¡e aduse de Bisericå. Codrington (The Melanesians. dupå o mie de ani de cre¿tinism oficial. supravie¡uirea cultelor de fertilitate. ca o amuletå. erau femei ¿i bårba¡i nåscu¡i cu membrana amnioticå pe care o påstrau agå¡atå la gât. rituri milenare ¿i liturghii instituite în vederea asigurårii fertilitå¡ii. înarma¡i cu legåturi de mårar ¿i în grupuri organizate. spune el. concentrarea de putere specificå tuturor obiectelor ¿i fiin¡elor din univers. Singura certitudine pe care o aduce cercetarea actualå a materialelor etnofolclorice este aceea a unui sincretism religios care. mana este situatå la originea religiei: „Aceasta este materia primå din care au fost alcåtuite fiin¡ele de tot felul. mana. ¿i ei organiza¡i ¿i înzestra¡i cu spice de mei. mai ales anticre¿tine. stabilind o conexiune între benandanti ¿i ¿amani. MANÅ. supravie¡uirea unor forme de politeism ¿i råmå¿i¡ele unor religii stråvechi nu înseamnå culte coerente ale fertilitå¡ii. avea o accep¡ie oarecum diferitå de cea datå de reprezentårile populare. Russell (Witchcraft in the Middle Age. pe temeiul somnului lor extatic ¿i al presupuselor peregrinåri nocturne menite så asigure rodnicia ogoarelor. Dar o evanghelizare incompletå. ¥n viziunea lui.

nici la oi ¿i nici câmpul. u¿ilor. rena¿terea întregii naturi era consideratå a fi momentul esen¡ial. a ramurilor de rug ¿i måce¿ la por¡i. este u¿or de în¡eles teama såtenilor de a nu pierde descårcarea de putere: „De va cådea Sf. por¡ilor. mai ales pentru dobândirea manei câmpurilor. vitelor ¿i oamenilor. tulnice ¿i buciume etc. zeii de orice rang nu sunt decât formele concrete pe care le-a luat aceastå energie“. Gheorghe. încât tot satul se preocupa de gåsirea unor mijloace de luptå de naturå magicå împotriva vråjitoarelor: ascunderea limbilor de meli¡å pentru a nu fi gåsite de strigoi. Spiritele. nici pomii nu vor rodi din bel¿ug“ (Olinescu. ¥n aceastå religie a originilor nu existå nici o personalitate religioaså. Dupå ce î¿i încearcå puterile. întrucât mana îi ¡ine locul. a¿ezarea grapei cu col¡ii în sus. la råscrucile drumurilor ¿i între hotare. Mana este zeul impersonal. calm sau furtunå. nu va fi manå nici la albine. Marcarea sacrå a grani¡ei temporale. (idem). a leu¿teanului. ci fiecare om (în cazul respectåri anumitor condi¡ii) poate intra intra în contact cu mana prin intermediul unor practici oculte. u¿i ¿i ferestre. principiul sacrului. pot provoca ploaie sau timp frumos. s-ar aduna. pragurilor ¿i ferestrelor. demoni. påmântul e închis. båtându-se cu limbile de meli¡å pânå la miezul nop¡ii. 1997. ¥ntr-un al doilea stadiu se vor gåsi spirite. Mana totemicå este sacrul prin excelen¡å: ea constituie o for¡å religioaså colectivå ¿i anonimå a clanului. De aceea acest moment era urmårit cu asiduitate. Mai mult. când tunå. el putând oferi indicii sigure în legåturå .MANÅ 184 venerat-o. Din aceastå cauzå. care î¿i påråsesc trupurile fårå ¿tirea lor în noaptea de 22/23 aprilie. ungerea cu usturoi ¿i plante apotropaice a meli¡elor. bozului ¿i låsarea lor în grajdurile ¿i staulele vitelor. Gheorghe în zi de post. pot aduce sau alunga boli. atunci toatå iarba încol¡e¿te. geniile. descântatul pelinului. påmântul se desface. Venirea primåverii. Mana este elementul activ în tot ceea ce fac oamenii ¿i în tot ceea ce cred cå pot så facå în cadrele magiei. revin în sat. cå amu påmântul e cald“ (Niculi¡å-Voronca. prezice viitorul. genii. Aici trebuie cåutatå originea zeilor cerului. teama cå vitele vor pierde laptele sau cå nu se vor mai înmul¡i era atât de puternicå. Datoritå acestei puteri oamenii pot controla ¿i dirija for¡ele naturii. cålårind pe limbile meli¡elor. demonii. intrå în trupurile påråsite ¿i merg så ia mana vitelor cu lapte“ (Ghinoiu. 173). 394). care sunt forme concrete. la casele råmase pustii. alungarea fermecåtoarelor prin strigåte. A¿a trebuie în¡eles ¿i comportamentul fiin¡elor demonice. atunci începe a se ara. care provin din mana. centrul religiei totemice. care pleacå adesea la vânåtoare de manå: „ Strigoii vii. mana nu apar¡ine unei clase speciale de magicieni. a cultului mor¡ilor. a riturilor ¿i a eficien¡ei lor. ¥n condi¡iile când acest hotar temporal era considerat a fi sårbåtoarea Sf. 787). a trecerii de la iarnå la primåvarå se realiza prin intermediul tunetului: „Pânå nu tunå. aduce fericirea sau nenorocirea. zei. transcendentå ¿i imanentå.

prin care puteau beneficia concret de sacralitatea primului tunet: „Ca så ai manå la vacå. Picåturile sunt din gu¿a lui cu venin“ (idem. Dau cu joljul peste holde zicând: «Cum am luat florile de ferigå. era nevoie de ob¡inerea unor instrumente specifice. metanii câte o sutå“ (Pavelescu. ~ Pe lângå practicile de propi¡iere. instrumentele magice erau diferite. unde se precizeazå canonul vråjitorului de manå: „Cine ia mana grâului sau altceva dintr-acele. 788). ¥ntâia men¡iune scriså referitor la l u a r e a m a n e i în literatura românå pare så fie cea din Pravila micå de la Govora (1640). sub forma unui simulacru de rouå. cea mai plasticå întrupare a manei câmpului o reprezintå roua. la orele 12 noaptea fix. 22). nu era suficientå prognozarea.185 MANÅ cu viitoarea recoltå – „Când tunå întâi. prime¿te rodul påmânturilor vecinilor. cu ajutorul cårora succesul practicii era garantat: „«Iarba dracului» (feriga) înflore¿te numai în ajunul Sânzienelor. de se va låsa de acestea. så aibå pocanie patru ani. Deoarece actul magic de luare a manei era considerat dificil. 28). du¿manilor. pentru ob¡inerea instrumentului magic nu era suficientå analogia. ori dintr-alt ce. så-l pisezi ¿i så-l dai de mâncare vacii. Fårå îndoialå. pe spice sau pe ierburi. 71). Ia câte o mânå de påmânt ¿i o aruncå pe ogorul ei cu ochii închi¿i. så iei un bå¡ de tufå (alun) ¿i så-l vâri în påmânt. se prezintå mana – în accep¡iunea ei de boalå a plantelor: „Mana câmpului se ridicå uneori în sus ca un nor otråvit sau se turte¿te ca un bålaur de abur pe lan. surorilor. cumna¡ilor. påmântul se umple de toatå mana“ (Niculi¡å-Voronca. va fi anul roditor. trebuia activatå magia contagioaså. så-l la¿i 3 zile. cåci se scutur imediat ce apar. nu gåse¿te decât picåturi cleioase. Natura demonicå a acestui element este surprinså într-o interesantå credin¡å. fra¡ilor. Cine vrea så le prindå pune un «jolj» la rådåcina ei ¿i atunci florile cad pe el. e¿ti voios tot anul“ (idem). . aceasta iatå ¿tie lucrul dracului. cåci atunci când tunå întâi. ori den pâne. ori den vin. când tunå întâi. prime¿te ¿i rode¿te ¿i-ncince¿te. dacå tunå dinspre råsårit. în care. Dar pentru ca bunåstarea så fie asiguratå. apoi så-l arzi. mai u¿or så iau mana de la holde»“ (Pavelescu. 1945. ea fiind cea care preciza obiectul vizat. de la care trebuia luatå mana (aici. bun“– sau cu dispozi¡ia omului care realizeazå practica magicå – „De e¿ti voios când tunå întâi. deplasarea simbolicå a påmântului): „¥n Mehedin¡i o femeie se duce la påmânturile vecinilor înainte de a fi arate. Alteori. zicând: «Prime¿te locul meu cel bun. se puteau realiza ¿i acte magice de deturnare a acestor energii. prietenilor. 1944. Dar nimeni nu-i poate vedea florile. ¥n func¡ie de tipul plantelor care erau vizate. de stimulare a energiilor faste ale animalelor ¿i plantelor. cei interesa¡i puteau realiza atunci practici magice variate. Cu acest jolj iau loajnicele mana de la holde. Se ascunde de om ¿i când omul se duce în locul unde se vedea cå e.

sunt însemna¡i. cu ajutorul cåreia se realiza transferul dorit: „¥n jude¡ul Fålciu se duc în noaptea de Sângiorz doi oameni cu o funie ¿i o întind peste latul ogorului de la care vreau så ieie mana. Se crede cå acei copii care se nasc ¿chiopi. 103). orbi etc. este aceea de a lua mana prin intermediul unei funii. De asemenea. Semnele sacralitå¡ii se cunosc chiar de la na¿tere: copilul care se na¿te cu cåi¡å va fi norocos sau nåzdråvan (credin¡å întâlnitå la romani. care avea la bazå tot magia contagioaså. numai un chior. când un câine este întotdeauna norocos la vânåtoare. 1944. 36). MARCAJ SACRU Persoanele consacrate. Eliade-2. încårca¡i de sacralitate.MARCAJ SACRU 186 → alun. români. 84. marcate fizic. tråsnet . francezi. Ambivalen¡a sacrului poate fi ilustratå ¿i prin exemplele urmåtoare: „Copilul care se na¿te cu semn pe fa¡å are så fie fermecåtor“ sau: „Se crede cå oamenii cu pete pe fa¡å sunt buni“ (Gorovei. 58). În aceea¿i direc¡ie se spune. Apoi se întorc acaså fårå så-i vadå cineva“ (idem. 85). ¿i-nmie¿te. slavi. Gorovei. un ¿chiop (Her¡ea. De asemenea. cå el este measa (piaza rea. cele pe care sacrul le-a ales ca recipiente. din nou perfec¡iunea poate fi valorizatå negativ: „Copilul care de mic e de¿tept va muri“ (idem. 109). 168). Unul o ¡ine de la un capåt. 1992. printre indienii nordamericani odjibwe (¿i nu numai) mul¡i oameni sunt numi¡i vråjitori numai pentru cå sunt urâ¡i sau diformi. La fel. În Celebes se spune. usturoi ¿i-nzece¿te. 1995. 84).. luarea laptelui. fulger. 58-59). → consacrare. ca vecinii ¿i to¡i din jurul meu la mine så vie så serveascå. marca¡i. O altå practicå frecvent întâlnitå. 1995. ¿i-nsute¿te. Se duc la acel ogor ¿i procedeazå la fel. Românii spun cå din cimpoi pot cânta numai oameni însemna¡i. 32. În orice domeniu s-ar manifesta. 61). så se hråneascå!»“ (Pavelescu. în primul rând. germani. Când au ajuns la capåt zic: «Toatå mana de pe ogorul acesta merge cu mine la ogorul cutare». la mine så slujeascå. adicå sunt foarte råi (Numero deus impari gaudet. plante magice. sunt. vråjile. un olog. tot la români: „Copiii care plâng în pântecele mamei înainte de a se na¿te se transformå în pricolici“ (Cre¡u. ¿i perfec¡iunea este un indiciu al sacrului. norvegieni etc. nici blåståmile“ (Gorovei. Ciau¿anu. pentru cå nu apar¡ine lumii obi¿nuite. însemna¡i. 377). 57). Copilul cu fire de pår alb va fi norocos (idem. Funia o laså så atârne prin grâu sau påpu¿oi ¿i o trec peste întreg ogorul. 1995. ea sperie. apotropeu. În Muntenia se spune: „De copiii din flori nu se prind farmecele. altul de celålalt. În Congo preo¡ii sunt recruta¡i dintre pitici ¿i albino¿i.

vineri MARºI SEARA MARºOLEA MARºOLEA. nemul¡umirile acesteia sunt explicate ca având origini diferite. mar¡i nu se începea nici un fel de treabå. Uneori le månâncå pe femeile care fac le¿ie mar¡ea sau le aruncå în apå clocotitå. 1916. încercând så le månânce). La greci. crezându-se cå pe firul astfel ob¡inut vârcolacul ajunge la lunå sau la soare. Miercuri. le sperie. Referitor la aceastå credin¡å. Pamfile-1. ceasul råu ac¡iona doar în zilele de mar¡i. Astfel. le tulburå somnul. Mar¡olea vine în sat în seara de 1 martie. La bulgari. Sârbii considerau ¿i ei cå o astfel de zi nefastå era ziua de mar¡i. Alte credin¡e men¡ioneazå cå ea vine mai ales la femeile care torc în seara acestei zile (contaminare: nu se toarce în zilele de mar¡i. probabil. Când este foarte supåratå. se spune cå pornirile malefice ale Mar¡olei au ca surså invidia fa¡å de Sf. 1989. mar¡ea maleficå era cea din prima såptåmânå a Postului mare. cea care le pedepse¿te pe femeile pe care le gåse¿te lucrând mar¡i seara spre miercuri. foarte rea. ¿i personificarea Sf. 109). apofrados constituiau personificårile zilelor nefaste. råsplåtindu-le pe cele ce au mår¡i¿or (Fochi. pentru cå ac¡iunea nefastå se va repeta invariabil peste o såptåmânå (idem. 196-197). românii spuneau cå mar¡ea sunt trei ceasuri rele (uneori situate între cele trei cântåri ale coco¿ilor). 31). interdic¡iile referitoare la ac¡iunea de pedepsire întreprinså de ea. le orbe¿te sau chiar le omoarå. 32). 32). de¿i în general na¿terea unei fiin¡e în oricare zi de mar¡i era consideratå ca semn råu (Tolstaia-2. În Bosnia ¿i Macedonia. Pedeapsa poate fi variatå: chinuie femeile. Macedonenii credeau cå persoana care se îmbolnåvea într-o zi de mar¡i nu se mai însånåto¿ea. Copilul nåscut într-un asemenea moment va fi nefericit (mai ales dacå era vorba de a noua mar¡i de la Cråciun). 329). MARºI SEARA Mar¡i-seara sau Mar¡olea este o femeie în vârstå. Dupå unele informa¡ii. 31. De fapt. Duminicå.187 MARºOLEA MARºI Valorizarea maleficå a zilei de mar¡i este întâlnitå la numeroase popoare. Intensitatea sacrå a momentului temporal era cunoscutå ¿i de vråjitori. din cauza convingerii cå exista un ceas deosebit de periculos. le în¡eapå cu fusul. dar nimeni nu ¿tia când anume (Tolstaia-2. la casele cu fete. → timp sacru. sårbåtoritå în ziua consacratå ei (Kernbach. care umblå mar¡i seara sau mar¡i spre miercuri (de aici. Pânå ¿i moartea primea valen¡e deosebite: sârbii ¿i macedonenii spuneau cå nu era bine så moarå cineva mar¡i. La bulgari. se poate råzbuna pe întreg satul trimi¡ând . care î¿i alegeau tocmai aceastå zi pentru a se asigura de reu¿ita farmecelor lor.

450. când era agå¡at într-un pom). „la 1 martie se trece firul ro¿u printr-o monedå de argint. împletite. iar copiii cred cå rândunelele le-ar aduce haine noi. consideratå a fi cea mai „curatå“. Peste câteva zile era scos de acolo. se pune la gât când se . marticika) – douå ¿nururi împletite. 328). dacå sub piatra respectivå gåseau furnici sau gândaci era un semn bun. ¿i peste varå så nu-i apuce ¿i scuture frigurile“ (Marian. când se scoate ¿i se leagå de ramurele vreunui pom. ce se poartå pânå în ziua de Patruzeci de mucenici. de Pa¿ti“ (Marian. din lânå. La români. Mamele cred cå pomii vor rodi abundent. Se credea cå un astfel de dar trebuia så aducå fericire destinatarului. 1994. mår¡i¿orul era destinat în primul rând copiilor –båie¡i sau fete –. ca o amuletå împotriva soarelui de martie (el trebuia så fie purtat pânå la Buna-Vestire – 25 martie – sau pânå în Duminica Mare. ce prevestea noroc la animale. Femeia nu trebuia så se apropie de foc în acest timp. 282-283). cårora li se dåruia o monedå de argint. 196-197. mår¡i¿orul era påstrat chiar ¿i dupå încheierea ritualului. copiii ¿i tinerii purtau amulete redutabile (martinka. pentru a fi sånåto¿i în anul care venea. pentru a fi apåra¡i de duhurile rele ¿i. urmând så-i influen¡eze considerabil destinul : „Scopul legårii sau punerii mår¡i¿orului la gâtul sau mâinile copiilor este ca copiii cårora li s-a pus ¿i-l poartå så aibå noroc în decursul anului. 313). Fochi. Astfel. Mu¿lea-Bârlea. så fie deplin sånåto¿i ¿i cura¡i ca argintul cu venirea primåverii. Ca ¿i la macedoneni. mår¡i¿orul trebuia purtat pânå era våzutå prima rândunicå sau barzå. la picior (Ivanova. de asemenea. ursita. 1977. 1994. deoarece se credea cå este un mijloc verificat împotriva deochiului (cu deosebire pentru copii. prin intermediul mår¡i¿orului. împletitura era realizatå de cea mai båtrânå femeie din caså. pentru ca amuleta så nu-¿i piardå puterea magicå. se mai spunea cå. ªi tinerele fete încercau så-¿i afle. cel mai adesea de culoare ro¿ie ¿i albå. 313). Mår¡i¿orul se punea în ziua de 1 martie (alteori „nu se pune la 1 martie. Mai mult.MÅRºIªOR 188 → tors. începând cu 1 martie ¿i pânå la vederea primei berze sau rândunele (Ka¿uba. ci când apare luna nouå în martie“. De regulå. dacå sub piatrå erau furnici era un semn sigur cå fata respectivå se va cåsåtori cu un påstor (este vorba de aceea¿i bogå¡ie la animale). Feciorii Mar¡olii grindina. MÅRºIªOR ¥n Macedonia. agå¡atå de un ¿nurule¡ alb– ro¿u din lânå sau måtase. care are o råspândire foarte mare: „¥n ajunul lui martie. cânepå etc. legate la mânå sau la picior. Românii cunosc ¿i ei obiceiul. I. un astfel de mår¡i¿or se purta legat de mânå sau de degetul mare. mamele pun la bra¡ul copiilor mår¡i¿or. marte): fire colorate. ªi în Bulgaria la 1 martie se fåceau marteni¡î (marta. 254). 206). I. La greci. Koleva. dupå care era luat de la mânå ¿i pus sub o piatrå. pe care o aruncå dintr-un såcule¡ pe care-l poartå cu ea (Bârlea.

albe ca ca¿ul»“ (idem. 198). 422). cum te cinstesc ¿i eu». Magia simpateticå era elementul predominant în structura ritualului: mår¡i¿orul se purta pentru a fi „albi ca argintul“. mår¡i¿orul este adesea pus în legåturå cu prezen¡a unor mesageri sacri. felicitându-se: «Så fie ro¿ii ca vinul. iar a doua zi se ia. „Fetele î¿i leagå la gât ¿i la mânå un fir de lânå ro¿ie ¿i unul alb. Dupå aceea o scoate afarå din påmânt.). så fie „sånåto¿i ¿i cura¡i ca argintul“ etc. ªi så zici: «A¿a så må cinste¿ti. se merge dupå måtrågunå cu pålincå. iar paralele se påstreazå pânå la Sf.. Ca ¿i la celelalte popoare din sud-estul Europei. dacå este undeva în grådinå. ¿i un cu¡it. 1995. påstrându-le pânå vin berzele ¿i atunci zic: «Na-¡i negre¡ele ¿i då-mi albe¡ele!»“ (Mu¿lea-Bârlea. se credea cå practicantul va fi u¿or. ca så fie gåsitå mai u¿or în diminea¡a culesului. femeile se duc direct spre ea: „ele nu au voie så caute“. cu pascå sfin¡itå de la Pa¿ti. ¥n alte pår¡i el era purtat pânå ce vedeau un copac înflorit. unde se ¡ine o noapte. când cumpårå cu ele ca¿ proaspåt ¿i vin ro¿u (. cå apoi moare fata sau gospodina casei aceleia“ (Gorovei. observându-se dacå a prins rouå sau nu. Timpul propice culesului måtrågunei este perioada dintre Pa¿ti ¿i ¥nål¡are. dacå pomul în care fusese agå¡at mår¡i¿orul va avea roade bune. måtråguna este „menitå“: se pleacå în cåutarea ei ¿i i se leagå o fundå ro¿ie.189 MÅTRÅGUNÅ ive¿te lumina lui martie pe cer“. „se pune pe måråcini sau trandafiri. ªi trebuie så fie douå femei care merg dupå måtrågunå ¿i mai trebuie un leu care-i cap de împårat. de pildå. pânå la apusul soarelui ¿i era purtat 12 zile. precum pasårea. ¿i omului respectiv îi va merge bine. ªi în locul ei pune palincå ¿i îngroapå pitå ¿i slåninå ¿i pascå sfin¡intå. „ca laptele“. Asemenea reprezentårilor bulgare. le poartå pânå la Florii. aninând la gât ¿i parale. dupå care era agå¡at de ramurile unui copac tânår. ªi trebuie så joace . atunci zgardele se leagå de copacii din grådinå. 147). Cu o såptåmânå înainte. ¥n ºara Oa¿ului. nu pui mâna pe ea pânå nu-i închini: «Laudi-se Isus Hristos». 422). Se credea cå. De asemenea. MÅTRÅGUNÅ „Måtråguna. indicând norocul sau nenorocul“ (Fochi. Fochi. nu se scoate. mår¡i¿orul ¿i elementele cu care acesta intra în contact puteau fi utilizate în practici oraculare. Una se preface cå o taie ¿i alta cå o prinde. de ale cårui crengi era agå¡at. „ªi-apoi când vei sosi la måtrågunå trebuie så-i închini cu palincå. De îndatå ce sosesc în pådure. 200). dacå era aruncat dupå o pasåre. „så aibå fa¡a ca trandafirul“. Gheorghe.. Culegerea rådåcinii de måtrågunå se fåcea în cadrul unui ceremonial deosebit. el putea fi aruncat în urma unei berze sau purtat pânå când cucul începe så cânte: „Copiilor li se leagå la gât a¡å ro¿ie cu alb ¿i bani. cu pitå. Astfel.

iar dacå nu o duc. iar culegåtoarele vor face trei plecåciuni spre apus. dezbråcate complet“ (ªtefånescu. Se apleacå apoi peste måtrågunå fårå s-o atingå cu mâinile ¿i rup câteva frunze cu din¡ii pe banul de argint (Eliade-1. alåturi de hrean. producându-le nebunie. 207). 209)./ Måritå-må peste-o lunå/ Cå de nu m-åi mårita/ Oi veni ¿i te-oi ciunta“ (Eliade-1. iar ceea din urmå va ridica måtråguna ¿i o va preda celeilalte (ªtefånescu. fiind unul dintre pu¡inele mijloace de apårare împotriva accidentelor de recoltare. se îmbrå¡i¿eazå ¿i se sårutå. pânå la locul unde cre¿te måtråguna. 7-8). dupå care se a¿eazå spate în spate. pe nemâncate. douå fete vor porni. se vor apleca de trei ori pânå la påmânt înspre råsårit. îmbrå¡i¿ate. Prezen¡a banului de argint este remarcatå ¿i în alte descrieri ale culesului måtrågunei. beau. una cu fa¡a spre råsårit. Se acoperå apoi totul. Când se vor ivi zorile zilei alese pentru ceremonie. 1980. m o a r t e . Ceea ce este important este cå acum acesta nu semnificå simpla platå a „mårfii“. Când se încheie descântecul. dupå ce måtråguna este gåsitå. goale. spre locul respectiv. ele danseazå în jurul plantei. dar noaptea va striga pe cei care au cules-o så o ducå de unde au luat-o. Fiecare ¡ine în gurå câte un ban de argint a¿ezat astfel. ~ N e b u n i e . încât så atingå în acela¿i timp din¡ii ¿i limba. cåci altfel pe lângå cå nu-i de leac. tu så dai leac ¿i frumuse¡e lui“.MÅTRÅGUNÅ 190 amândouå pe groapå. în timp . Va fi scoaså apoi cu sapa ¿i culcatå spre råsårit. 7). în cea mai mare tainå. foarte întrebuin¡atå pentru vråjile de dragoste. Ea se punea în mâncare sau în båutura celor ce trebuia pedepsi¡i. Pregåtirea farmecului are loc în cadrul unui ceremonial deosebit. îmbrå¡i¿îndu-se ¿i sårutându-se tot timpul. Måtråguna este. Odatå ajunse acolo. sare ¿i un ban de argint reprezentând plata ei. Când douå fete merg la cules de måtrågunå. în care se pun miere ¿i zahår. ci are o valoare apotropaicå redutabilå. måtrågunå. Culegerea plantei se face în taina nop¡ii. ¥ntr-o descriere a acestui obicei din fostul jude¡ Turda. ele se îmbrå¡i¿eazå ¿i se mângâie. cealaltå cu fa¡a spre apus. Când se duc så culeagå planta menitå unei vråji de trezire a dragostei. zicând: „Måtrågunå. cu apå ne-nceputå. se råzbunå (idem). aceasta roste¿te formulele magice în apropierea måtrågunei. ¥n groapa formatå se pune pâine. în timp ce înso¡itorii ei månâncå. fetele care vor så fie chemate cel mai des la horå ¿i så se mårite primele se duc la miezul nop¡ii. ele se vor dezbråca ¿i. Ea trebuie plåtitå. pâine ¿i vin. în timp ce rostesc cuvintele: „¥¡i dau aceste bunåtå¡i. în oalå nouå. pe lini¿te deplinå. Practica otråvirilor cu måtrågunå constituia o obi¿nuin¡å în trecut. goale ¿i despletite. Când ritualul este condus de o båtrânå. ~ F a v o r i z a r e a m å r i t i ¿ u l u i / d e u r s i t å . pentru cå altfel nu-i de leac ¿i se råzbunå. înconjurând-o de tot atâtea ori. 1980. î¿i spun vorbe de dragoste. fetele pleacå spre miezul nop¡ii. Plata este absolut generalå. pânå la locul unde se aflå måtråguna.

/ Ci te iau så îndråge¿ti“(idem 211). goale ¿i despletite. Se duc apoi la moarå. fermecåtoarea invoca måtråguna: „Mult slåvitå måtrågunå împåråteaså. Ea poate fi un remediu puternic în vederea „reparårii“ unei rela¡ii./ Nu te iau så bolunzå¿ti. De trei ori pe zi. ~ Sc o p t e r a p e u t i c . ¥n strânså legåturå cu aceastå utilizare se aflå ¿i informa¡ia care pune accent pe func¡ia de diagnosticare a plantei. desfå-må de dåtåturå. întorcând pe dos realitatea cunoscutå. furå cu mâna întoarså fåinå. Se pune apoi fie în ¡uicå. scårpinându-se la spate. procedura era diferitå. învârtindu-se în jurul plantei. sunt caracterizate printr-o deosebire flagrantå de actele cotidiene. provocarea dragostei. Când se culege în scop terapeutic. bolnavul este legat de pat. de ce nu. måtrågunå ¿i miere fac o pastå pe care o laså så se acreascå. cåci./ Nici pe våzut. îmbrå¡i¿ate ¿i sårutându-se tot drumul. Doamnå bunå. 216). astfel cå apare ¿i în practicile care au ca scop întoarcerea dragostei (sau. Te cinstesc cu pâine. Aceastå distinc¡ie este surprinså într-un recitativ magic adresat måtrågunei la culesul „pe urât“. spuneau: „Eu te iau. cu sare ¿i må închin: då-mi hainele tale. fie într-o plåcintå pe care o oferå flåcåului pentru a-i trezi dragostea“ (Eliade-1. pe care o cern printr-o sitå întoarså. de fåcåturå. când se culege måtråguna „pe urât“. femeile cântå: „Måtrågunå. 209). întoarcerea aten¡iei/privirii bårbatului iubit cåtre fatå). 1980. caracterizat de o inten¡ionalitate maleficå. fie în cafea. ¥nainte de a-i da så bea./ Pe ce te iau?/ Pe urât. Cu aceastå fåinå. în miezul nop¡ii. ¥n loc så påstreze tåcerea. Diferen¡a dintre cele douå practici magice este datå de actele componente ale ritualului. ca argintul strecurat. Pentru a nu se confunda accidental cu acestea. dupå ce gustå din båuturå începe så delireze. ¥n general actele magice. Dar måtråguna nu este folositå numai în practicile magice de poten¡are a dragostei./ Cu fa¡a ba“ (Buturå. Când o culegeau „pe urât“.191 MÅTRÅGUNÅ ce båtrâna sapå atent påmântul pentru a nu rupe nici cea mai micå bucå¡icå de rådåcinå. nu pe plåcut. curå¡å-må. 1980. fie în ceai./ Nu te iau de bolunzât/ Ci te iau pe îndrågit. „Fetele sau femeile tinere merg câte douå. pânå la locul måtrågunei (…). care este constituit din numeroase elemente de magie simpateticå. ¥n timpul dansului./ Cine te-o lua/ Sau te-o bea. ¥n unele pår¡i se fierbe planta într-o oalå nouå. trei zile la rând se spalå tot trupul bolnavului cu acest „suc de måtrågunå“ ¿i i se dau så bea trei linguri¡e. cele douå culegåtoare se întorceau cu fa¡a de la ea ¿i. Mai mult. practicile magice reiau actele cotidiene cu semnul minus. ca Maica Domnului care m-a adus pe lume“ (Eliade-1./ Numai cu dosu te-o vedea. Ca så råmân curatå. pronun¡å vorbe urâte etc. Ambivalen¡a întoarcerii surprinså în ritualul de mai sus nu este înså epuizatå prin precizarea tipului de magie de dragoste. Bolnavul nu are . 3). fie cå au un caracter malefic sau unul benefic. Spalå-må. femeile merg la plantå cu hainele murdare. strålucitoare.

planta era administratå celui cåruia îi era destinatå. îl îmbracå în cåma¿a cea nouå ¿i se întoarce cu el acaså. frigurile (Gorovei. îl unge apoi cu miere. 78). cåci în fa¡a ta toate florile se prosternå ¿i te preamåresc. cautå ¿i adu-i leacul de vindecare. O descriere amånun¡itå a tratamentului frigurilor prin intermediul ajutorului dat de aceastå plantå cu o bogatå încårcåturå magicå este datå de Simeon Mangiuca (De însemnåtatea botanicei române¿ti. Lupescu. Måtråguna apare ca o plantå magicå relativ banalå. ¥n jude¡ul Neam¡. ¥n jude¡ul Vaslui s-au påstrat reminiscen¡ele unui cult important al måtrågunei.“ Diminea¡a. cântå. care atingi cu capul cerul. Tu care e¿ti regina cerurilor ¿i a furtunilor. cu coatele goale. fruntea plecatå pânå la påmânt. mâini (durerile). ~ Ma l e f i c : Când era culeaså „pe bolunzit“ (pentru a îmbolnåvi pe cineva) sau „pe moarte“. în båuturå sau în mâncare. bunå doamnå ¿i bunå maicå. måtrågunå. accentul punându-se acum pe nevoia imperativå a leacului: „Ai plecat. ~Va l o a r e o r a c u l a r å . îi aducea ofrandå de mâncare ¿i båuturå. ¥n asemenea cazuri. måtråguna este mai mult decât o simplå plantå utilizatå în remediile magice. ini¡iatul ce dorea så-i dobândeascå favorurile se ducea la locul unde cre¿tea. invoca¡ia este repetatå. adicå pâine ¿i vin. Lupescu. så-i dai putere ¿i sånåtate. ¿i o lua acaså cu låutari cântând ¿i cu alai de .MÅTRÅGUNÅ 192 voie så månânce ceapå crudå (timp de trei zile) sau så bea ¡uicå ¿i vin (timp de mai multe såptåmâni). ¥ntr-o zi de duminicå. care î¡i înfigi rådåcinile sub påmânt ¿i a cårei rochie fluturå în vânt. pleacå. Astfel. îi leagå la gât un fir de bumbac ro¿u ¿i un ban de argint (elemente cu valoare apotropaicå pronun¡atå). este un adevårat ajutor supranatural. pentru anumite boli grave se då de båut pacientului infuzie de måtrågunå. rinichi. tu care e¿ti regina florilor. 1874). Se pare cå se vindecå astfel bolile de picioare. ¥n acest moment bolnavul gustå miere din pahar. dupå ce bolnavul ¿i descântåtoarea au dormit în preajma plantei. uneori spunând de la bun început necazul lor – motivul pentru care au venit în pådure: „Bunå seara. Pe tine te chem ¿i pe tine te rog. în timp ce descântåtoarea îi toarnå apå în cap. du-te. deoarece nu este men¡ionat explicit caracterul ei accentuat malefic. 78). ca în cazul riturilor antice de incubatio. månâncå ¿i beau (se sugereazå astfel starea la care trebuie adus bolnavul). ai cåutat ¿i ai adus leacul ¿i l-ai pus în acest pahar ca så lecuie¿ti bolnavul“. Acesta cade într-un fel de delir ¿i dacå în trei zile nu-¿i revine. ai mers. Avem de-a face cu un fenomen obi¿nuit în descântecele române¿ti – de personificare a agentului magic. Bolnavul împreunå cu descântåtoarea se duc în pådure respectând recomandårile uzuale în cazul culegerii acestei plante: ei sunt veseli. asta vrea så spunå cå nu se va vindeca niciodatå de boala care suferå“ (Gorovei. altfel zis så-i dai leac bolnavului (se spune numele) . actul ritual al culesului era înso¡it de proferarea blestemelor. cu genunchii goi.

1980. 137). pe drumul sau cårarea pe care au trecut cineva se bate. Må înjurå. posesorul ei fiind mereu voios. Måtråguna putea fi trimiså oriunde de cåtre de¡inåtorul ei.193 MÅTURÅ lume. slujnica noastrå se apucå deodatå så må batå. o adevåratå explozie a for¡elor malefice (Gru¿ko-Medvedev. cât prin cel al martorilor indiscre¡i: „¥ntr-o zi. vânt puternic. La fel. Evident. alåturi de alte obiecte asemånåtoare (sitå. Acaså trebuia ¡inutå în cinste. må dådu dracului ¿i apoi må alungå cu bulgåri. 1995. råsturnå vesela. Ea nu ¿tia cå servitoarea noastrå aflase cå ea aducea måtråguna ¿i distrusese în felul acesta vraja“ (idem). ne¿tiind ce voia de la mine. foarte bucuros (Pamfile-1. Se nåpusti spre bucåtårie. 1916. unde ar putea fi cålcatå în picioare de oameni sau de animale. în primele ¿ase såptåmâni de la na¿tere ¿i mai ales când nu e încå botezat. lângå leagånul sau albia . ea nu putea fi arså în sobå. el însu¿i fiind. 208). sub inciden¡a tabuurilor: „Så nu rupi måtura. Mama ei se plângea peste tot. puterea nefastå a måtrågunei poate fi activatå tocmai prin încålcarea acestor interdic¡ii. asemenea altor obiecte de acest tip. fu båtutå ¿i alungatå de la horå. mama unei fete din sat aducea måtrågunå. måtura veche este supuså unor interdic¡ii numeroase ¿i la ru¿i: o måturå veche nu trebuie så fie aruncatå în preajma casei sau pe drum. Sensibilitatea deosebitå a plantei este marcatå de numeroasele interdic¡ii care marcheazå culesul ¿i transportul ei: „Dacå cineva aflå cå ele (femeile) aduc måtrågunå sau dacå. „Ca så nu se apropie duhurile necurate de copil când e låsat singur în caså. måtråguna îl omora). dacå se aruncå cu pietre sau se laså så cadå ceva. 66). declarând cå nu în¡elegea de ce fata ei era urâtå de to¡i ¿i neplåcutå feciorilor. putinile ¿i stråchinile (…). Câteva såptåmâni dupå aceea. må trase de pår. fata a cårei mamå fusese våzutå de slujnicå în momentul în care se întorcea cu måtråguna. måtura ie¿itå din uz trebuia respectatå în continuare ¿i ea se depozita în podul casei. efectul måtrågunei este invers decât cel pentru care s-a cules“ (Eliade-1. se pune. Ca ¿i la români. deoarece ar provoca imediat furtuni. Må apucai så plâng. în urma lor. → plante magice MÅTURÅ Din cauza faptului cå måtura era încårcatå cu numeroase virtu¡i magice. 9). 1995. cå-i a pagubå“ (Gorovei. ¥n fiecare duminicå el trebuia så aducå låutarii så-i cânte ¿i såtenii så-i joace. furcå etc. se ceartå sau se înjurå. ¥n plus.). aducându-i acestuia tot ceea ce îi cerea (asemenea auxiliarilor supranaturali cum sunt spiridu¿ii). mai ales în aceastå zi. trebuind så nu se certe cu nimeni ¿i så nu blesteme (dacå încålca aceste reguli. nu atât prin intermediul persoanelor care participau la cules. pentru a nu fi cauzatoare de boli. ea cådea. Dupå ce femeile au trecut.

Alteori. un tânår. 462). o måturå menitå så-l fereascå de råu“ (Candrea. so¡ia celui mort trebuia så meargå în urma sicriului ¿i så måture tot drumul parcurs pânå la cimitir (Slavjanskaja mifologija. Tot ru¿ii o utilizau ¿i împotriva deochiului: måtura se arunca dupå oamenii considera¡i a dispune de o putere maleficå a ochilor. noaptea. 255). cå-l påråsesc fetele“. casa era înconjuratå cu o måturå în mânå. când din dreapta. prag în care e culcat. cå nu mai cre¿te“. A¿a s-a ¡inut dupå el pânå la poartå. Tot în cazul plânsorilor.Când un copil plângea mult noaptea (când avea plânsori). 76). dar nu-i fåcea nici un råu. 137).V. prin intermediul cåruia a putut s-o . 67). Odatå. cå ai fi våzut tu atunci!»“ (P. copilul era a¿ezat lângå sobå ¿i måturat de trei ori din cap pânå-n picioare. ru¿ii spuneau cå era bine så se arunce pe geam hainele copilului împreunå cu o måturå veche (Gru¿ko-Medvedev. la slavi måtura era elementul principal al ritualului „aratului“ satului sau al ocolurilor rituale înfåptuite de femei. 1995. Când totu¿i acest lucru se întâmplå. La fel în cazul deceselor individuale de holerå. -2. 1995. METAMORFOZÅ Ucrainenii spun cå noaptea. nici un fel de animal domestic nu atacå oamenii. ¥n cazul epidemiilor ¿i mai ales al epizootiilor. a doua zi a constatat cu surprindere cå în locul ei era un picior omenesc. sub înfå¡i¿area animalului se ascunde mai mult ca sigur o vråjitoare: „Mergea pe drum. ¥n ritualurile magice cu valoare terapeuticå måtura era consideratå un instrument pre¡ios în vederea ob¡inerii rezultatului dorit. „când dai cu måtura în vite îi a pagubå“ (Gorovei. vitele trebuia så treacå peste un prag sub care fusese îngropatå o måturå. Luând laba animalului cu el. Måtura era utilizatå în gospodårie în toate situa¡iile-limitå: în caz de incendiu. care lua asupra ei tot råul. când în spatele lui. când îi zise: «Norocul tåu cå e¿ti întâiul nåscut. „så nu love¿ti feciorul cu måtura. pentru a feri puii de påsårile råpitoare era agå¡atå o måturå sau o opincå veche (idem). 67). tânårul ¿i-a luat inima în din¡i ¿i le-a alungat cu sabia. Drumul tinerilor cåsåtori¡i era adesea måturat pentru a înlåtura astfel poten¡ialele farmece aruncate special de vråjitori (Gru¿ko-Medvedev. venea când din stânga. 1995. Ivanov.METAMORFOZÅ 194 → obiecte magice. O povestire sco¡ianå nareazå o întâlnire asemånåtoare. 1944. apoi era båtut cu måtura pe prag (idem). Un tânår era urmårit adesea de un grup de vråjitoare care luaserå chipul unor pisici. pe câmp. måtura era obiectul esen¡ial în desfå¿urarea descântecului specific. în afara satului. reu¿ind så taie laba uneia dintre aceste pisici demonice. Valen¡ele demonice ale måturii sunt probate de o altå serie de credin¡e: „så nu dai cu måtura în copil. pentru a fi ferite de boli. seara târziu. În jurul lui tot alerga o scroafå – grohåia când în fa¡a.

¥n alte pår¡i. Dacå cineva gåse¿te aceste instrumente. când se traseazå cercul apotropaic în cazul unor epizootii. strigoi MIEZUL NOPºII MIEZUL ZILEI AMIAZÅ AMIAZÅ MIT. cu sângele såu î¿i pierde puterea de pricolici ¿i începe a spune la casnici ori rudenii cum cå el a fost pricolici ¿i moare din lovitura cutårui om etc. rostind în acela¿i timp o serie de cuvinte magice. båtaia dintre demoni nu este fatalå decât dacå „dau. 84). 373). lupta. ei repetå opera¡ia în sens invers (din direc¡ia cealaltå). nu i-au mai aflat la locul unde i-au låsat mor¡i. → desfacere. O imagine asemånåtoare se întâlne¿te în credin¡ele ce descriu practica aratului ritual al satului. ¥n unele povestiri se aratå care este adevårata cauzå a mor¡ii omului. când sângereazå prin lovire (…) totdeauna moare.195 MIT gåseascå mai târziu pe posesoarea lui (Tylor. diminea¡a. MITOGENEZÅ Mitul ca istorie sacrå este esen¡a ritualului ce se practicå în vederea ob¡inerii anumitor rezultate în . „De multe ori. Astfel. 292). ru¿ii spun. pricolici. 147). este chiar duhul bolii respective (Mifologiceskij slovar’. practicantul va påstra pentru toatå via¡a înfå¡i¿area animalå (Novicikova. nu-i poate ie¿i sufletul»“ (Hasdeu. pentru a se transforma (de regulå la lunå nouå) în animale. El fiind o datå sângerat. la ziuå. 1944. 447). o gåse¿ti oloagå. povestesc påcurarii båtrâni cå s-au întâmplat de au pu¿cat ori omorât astfel de pricolici prefåcu¡i în câini ¿i. fost pricolici. dar nu tai“ – apari¡ia sângelui ducând la pierderea puterii de care dispune spiritul în timpul vie¡ii. vråjitoarele se prefac în câine sau în pisicå numai în momentul când sunt surprinse de cåtre ståpânul vacii (Pavelescu. Pentru a reveni la starea ini¡ialå. Românii din Basarabia cred cå dacå prinzi o femeie prefåcutå în cå¡ea (strigoaicå) furând laptele de la vacå. vråjitorii sar peste douåsprezece cu¡ite a¿ezate cu tåi¿ul în sus (ritual utilizat ¿i pentru consacrarea vråjitoarelor).. Ca în povestirile ce nareazå activitatea vråjitoarelor la sabat. când te duci la cea pe care o bånuie¿ti. care este demonicul prin excelen¡å: „Respectivul. în cazul unor epidemii. Atunci. cåci astfel «de n-ar spune. MITOLOGIE. cåci i-au luat so¡ii lor (al¡i pricolici) ¿i apoi au auzit cå cutare ori cutare om din cutare sat a murit“ (Hasdeu. o po¡i desface aruncând peste ea un brâu sfin¡it sau lovind-o cu un cu¡it sfin¡it. la strigoiul mort. în timp ce vråjitorul transformat în lup este plecat dupå pradå ¿i scoate cu¡itele din påmânt. realizându-se astfel trecerea într-o altå stare: de la strigoi viu (în care predominantå era latura umanå). în timpul în care se realizeazå aceastå practicå (fie el pisicå sau câine). La ru¿i. cå animalul care apare în calea oamenilor. 373).

a celui care transmite cuno¿tin¡e sacre. dezvåluirea sacrului caracterizându-se prin ocultarea mesajului. structuratå. fiecare specialist propunând o variantå mai apropiatå de imaginea pe care . fårå un model mitic. Cunoa¿terea. profan. participå la Fiin¡å. dimpotrivå. Tot ceea ce are o anumitå însemnåtate pentru via¡a oamenilor a fost cândva întemeiat ontologic de mit. Accesul la aceastå realitate miticå transcendentå se poate face pe douå cåi: a) indirect. mitul devine adevår apodictic: el întemeiazå adevårul absolut. o reprezentare coerentå. trecere mijlocitå de practici magice. Asemenea relatårilor tip povestea cânepei. sferei profanului“ (idem. A povesti o istorie sacrå echivaleazå înså cu revelarea unui mister. familiarizarea cu tradi¡ia. 89-90). deci tot ce povestesc miturile despre activitatea lor creatoare. în cadrul ritualurilor de ini¡iere. acte institutorii. Ceea ce fac oamenii din proprie ini¡iativå. nici un erou civilizator n-a revelat vreodatå un act profan. În accep¡ia datå de noi. 1992. originea ¿i motiva¡ia unor practici acum profane. în ultimå instan¡å. Dar acest punct de vedere asupra mitului ¿i. apar¡ine. Dar ceea ce are în vedere mitul este sacrul.MIT 196 care sunt activizate. practicile magice. care presupuneau aducerea la cuno¿tin¡a neofitului a marilor taine – sau. b) direct. adicå revelat. nu este unicul. prin contactul nemijlocit cu lumea sacrului – cu elemente disparate ale acesteia (hierofanii) – sau prin trecerea subiectului în aceastå lume. din acest motiv. nu existå o definire unitarå a conceptului. cu valoare de întemeiere (Eliade-2. 88). prin ei. deoarece personajele mitului nu sunt fiin¡e umane: sunt zei sau eroi civilizatori ¿i. În general. într-un plan diferit. prin intermediul povestirilor supersti¡ioase despre personaje mitologice: acestea sunt mai pu¡in explicite. Mircea Eliade subliniazå un aspect important al func¡iei mitului în societå¡ile tradi¡ionale: „Mitul descrie diferitele ¿i uneori dramaticele irup¡ii ale sacrului în lume“. novicilor. ab initio. „tâlcuie¿te“. Rolul activ al mitului îndreptat spre obiective concrete este subîn¡eles prin înså¿i originea lui: „Mitul poveste¿te o istorie sacrå. „traduce“. în ansamblu. lumea sacrului. fiind astfel un semn al puterii ce caracterizeazå. care a avut loc la începutul Timpului. evident. prin urmare. explicå manifestårile sacre. istoriile sacre dezvåluie ini¡ia¡ilor ¿i. paralelå cu lumea umanå sau anterioarå acesteia. Tot ce-au fåcut zeii sau stråmo¿ii. 90). În ultimå instan¡å. apar¡ine sferei sacrului ¿i. exterior în mod evident sferei profanului. existând un model exemplar. adevåratul sens putând fi relevat doar de ini¡ia¡i. pânå în prezent. mitul este o istorie sacrå. 1992. ale unor rituri: „Nici un zeu. adicå un eveniment primordial. gestele lor constituie mistere – omul nu le-ar fi putut cunoa¿te dacå nu i-ar fi fost revelate“ (Eliade-1. cu aceste istorii sacre nu se putea face decât prin ini¡iere. Ambele realizåri presupun ca obligatorie prezen¡a ini¡iatului. O datå spus. prin intermediul istoriilor sacre propriu-zise – în general. a unei alte realitå¡i. a mitologiei. având valoare institu¡ionalå.

) considera cå oamenii zeificå îndeosebi fenomenele naturale utile. Mai târziu.). Vlådu¡escu: „Mitul vorbe¿te altfel istoricului religiilor ¿i altfel istoricului filozofiei. H. a¿a cum rezultå din opera celor doi mitografi. c) direc¡ia i s t o r i c å – zeii fuseserå oameni de seamå. cå ar fi fost un rege scit). care considera cå numele zeilor homerici erau fie întruparea alegoricå a însu¿irilor omene¿ti. folcloristul are ¿i el limbajul såu ¿i lumineazå fa¡etele låsate de al¡ii în umbrå (. iar zeii miturilor sunt puteri reale. de T h e a g e n e s d i n R h e g i o n .a. ceea ce presupune integrarea rezultatelor dupå investiga¡iile particulare“. considerând mitologia drept o zeificare a stråmo¿ilor muritori ¿i apoteozarea regilor defunc¡i. sub diferite nume. Acest punct de vedere a fost sus¡inut de Euhemeros din Mesina. E u h e m e r o s (sec. Pallas Athena reprezenta în¡elepciunea. de exemplu. b) direc¡ia e t i c o . Afrodita – dorin¡a. fie alegoria elementelor .. în secolul al VI-lea î. antropologul deslu¿e¿te sensuri cu mare încårcåturå de informa¡ie acolo unde cel dintâi nu vede nimic. Ocupa¡i cu contemplarea propriei esen¡e. care tråiserå odinioarå în lume ¿i pe care posteritatea i-a slåvit ulterior (despre Prometeu se spunea. este perfect valabilå constatarea lui Gh. Ares – ira¡ionalul.). VI î. considera cå divinitatea este una singurå. a¿a cum erau descri¿i în mituri. e) e p i c u r e i s m u l tågåduia veridicitatea miturilor. d) direc¡ia m i s t i c å – sus¡inutå de orfism ¿i neoplatonism – se sprijinea pe concep¡ia lui Platon ¿i era influen¡atå de cultele orientale.. Critica mitului s-a fåcut încå din Grecia anticå.a l e g o r i c å – miturile erau întrupåri ale unor atribute morale (de exemplu. În acest sens. a¿a cum s-au conturat în plan diacronic.m.197 MIT el însu¿i ¿i-o face în raport cu materialul respectiv. Iatå principalele direc¡ii de interpretare a mitului. Mitul nu poate fi cercetat altfel decât interdisciplinar. Reprezentarea alegoricå era sus¡inutå. subordonate divinitå¡ii supreme ¿i adorate. V î. Afirma cå zeii locuiesc într-o zonå seninå situatå între påmânt ¿i cer.) a încercat o definire concretå a mitogenezei. viziunea antropomorfå asupra lor ¿i refuzând så accepte ideea cå zeii ar fi imorali.~ ¥n antichitate : a) direc¡ia n a t u r a l i s t å – zeii erau considera¡i personificåri ale for¡elor naturii. de popoarele påmântului. f) s t o i c i s m u l considera cå preo¡ii au fost aceia care au îmbråcat adevårurile înalte în haina coloratå a miturilor. X e n o p h a n e s d i n K o l o p h o n (sec. P r o d i k o s d i n K e o s (sec. spre a le face astfel mai accesibile pentru mintea celor lipsi¡i de o culturå aleaså. în Inscrip¡iune sfântå.) critica. III î. respingând afirma¡ia homericå asupra deplasårilor spa¡iale ale zeilor. Plutarh. prin considerarea mitului drept o fic¡iune poeticå deliberatå. expresiile ¿i simbolurile mitologice din opera lui Homer ¿i a lui Hesiod.. zeii nu coboarå în lume spre a se amesteca printre oameni. H. Hr.d. Hermes – cuvântul ¿. reprezentantul ei cel mai tipic. H. impasibili la impreca¡iile oamenilor. printre cei dintâi.

considerându-le drept imorale. 982 b 15). Mai mult. sacrificii. pentru explicarea lor“ (Metafizica. în¡elept“. demonii. cu modificåri. De Iside et Osiride ¿i De facie in orbe lunae. Chiar dacå unii oameni ale¿i îi simt ¿i le aud vocea.) ne înfå¡i¿eazå sufletul fiecårui decedat înso¡it de câte un daimôn care îl conduce spre locul în care el trebuie så fie judecat ¿i apoi întovårå¿it de un alt demon. datoritå unei etimologii fanteziste. credin¡å care s-a perpetuat multe secole. sunt diafani. Platon. De genio Socratis. ªi Plutarh(c. ini¡ieri. cu precådere în De defectu oraculorum. operå de tinere¡e. magie. fiind par¡ial preluatå.) s-a orientat spre studiul demonologiei.). avem de-a face cu ecourile unei tradi¡ii foarte vechi. H. de a „traduce ¿i a transmite zeilor ceea ce vine de la oameni ¿i oamenilor ceea ce vine de la zei“. fiin¡e eterice ¿i aeriene. conform cåreia unii demoni exercitå o misiune individualå de îndrumåtor ¿i protector al omului. În concep¡ia lui A r i s t o t e l (sec. påzitori ai muritorilor. Fårå îndoialå. un om deosebit. ale cårui informa¡ii au fost utilizate de filozof. nici dacå un în¡eles simbolic sus¡ine nåscocirea. un loc deosebit acestor fiin¡e intermediare. demonii nu sunt vizibili pentru muritori. I (A). dupå moarte. a luat atitudine împotriva pove¿tilor mitologice ale poe¡ilor.MIT 198 naturii. P l a t o n (sec. filozof marcat de spiritualismul platonician. buni. mai târziu. Mitul eshatologic din Phaidon (107 d sq. ¥n dialogurile lui Platon. . Dar. IV î. deduce chiar cå un om bun. dar ¿i de „a permite zeilor de a avea legåtura cu oamenii în stare de veghe sau de somn“. 205-221). în viziunea lui Plutarh. la H e s i o d (ca ¿i la Platon). ¥n tratatul såu De superstitione. apoi preot profund religios al lui Apollo din Delfi. cåtre locul din care a venit (Motte. ca ¿i la Hesiod.). în Republica. el respinge credin¡a în demoni ¿i trateazå teama supersti¡iosului drept „demoniacå fårå de demoni“ ( kakodaimõn deisidaimonia ). oracole. O primå idee pe care o abordeazå filozoful se referå la natura demonilor. „iubitorul de mituri e oarecum un filozof. 378 d). cårora nu va înceta så le diversifice func¡iile ¿i så le precizeze natura. în care îl apropie pe daimõn de daémõn „sim¡itor. Elemente ale reflec¡iei demonologice întâlnim la Platon. ¥n timp ce zeii-a¿tri sunt fåcu¡i din foc ¿i oamenii din påmânt. cåci mitul a fost nåscocit pe baza unor întâmplåri minunate. oamenii din vârsta de aur au devenit „sfin¡ii demoni ai påmântului“ (epichthonioi daimones). rugåciuni. antichitatea greco-romanå a oferit ¿i primele încercåri de abordare a diverselor aspecte pe care le lua demonicul. viu sau mort. nici dacå aceastå nåscocire e despuiatå de orice semnifica¡ie simbolicå“ (II. H. H. V-IV î. Rolul demonilor este. devine demon. improprii educårii tineretului: „Acestea sunt povestiri cårora nu trebuie så li se îngåduie accesul în Cetate. 50-120 d. Astfel. såritori. meritå ¿i el acest nume. 2. va acorda în lucrårile de maturitate.

religioase ¿i morale o altå înfå¡i¿are prin intermediul povestirilor . Fascinat de råsåritul soarelui. Herder vede arhivele crea¡iei lumii conservate de popoarele din Asia. El considera cå religia greacå ar fi fost invadatå la începutul ei de elemente din religiile Egiptului. J. considerând politeismul o religie naturalå ¿i explicând apari¡ia religiei (¿i. au dat ideilor filozofice. a¿adar ¿i miturile. demonii se bucurå de o longevitate extraordinarå. omul religios descoperå în ele semnele prezen¡ei divine: el face o lecturå poeticå ¿i misticå a crea¡iei. Pove¿tile. Plutarh. Giambattista V i c o (1668-1744) aprofundeazå problema. Omul arhaic este caracterizat de o filozofie a privitului. care au slujit drept material brut pentru spiritul elin. a mitologiei) ca o consecin¡å a tråirilor omene¿ti (mai ales frica ¿i speran¡a). implicit. C r e u t z e r (1771-1858) (Symbolik und Mythologie 1837). Libiei ¿i Feniciei. de exemplu. interpretarea euhemeristå nu fusese abandonatå în totalitate: „Atunci când e vorba de oameni care într-o împrejurare sau alta. care le-a elaborat ¿i ordonat. miturile constituie o descifrare a cosmosului. pentru Herder. Preo¡ii. continuându-l pe Hesiod. adevåruri ideale. de diferitele fenomene ale naturii. 1725). Mult mai târziu. ¥n mitologie. 4) umanizarea zeilor pânå la golirea lor de orice în¡eles alegoric. În 1757 David H u m e (1711-1776) reia pozi¡ia lui Lucretius. au ajuns vesti¡i. poporul închipuie despre ei pove¿ti potrivite celor ce el ar fi vrut så se întâmple. pe care omul le transferå asupra universului înconjuråtor (The dialogues concerning natural religion). Giovanni B o c c a c c i o (1313-1375) reia o concep¡ie anticå simplificatå ¿i. Astfel. 241-251). O orientare nouå a fost sus¡inutå de ¿ c o a l a s i m b o l i c å . Miturile constituie limba lui maternå. desigur într-o epocå foarte veche. omul religios arhaic este un copil dublat de un poet.199 MIT chiar de cre¿tinism. în sensul cå acestor personaje li s-a atribuit capacitatea de a såvâr¿i ceea ce ele în fapt nu sunt vrednice så såvâr¿eascå“ (Principi di una scienza nuova d’intorno alla comune natura delle nazioni. prin întemeietorul ei. ~ În Rena¿tere ¿i în epoca modernå s-au continuat. H e r d e r (1744-1803) pune bazele mitografiei naturii. sunt. Grecia ¿i Egipt. 3) înzestrarea zeilor cu semnifica¡ii sociale ¿i politice. care corespund meritelor acelor personaje în jurul cårora poporul le-a creat. ¥n viziunea sa. stabilind patru etape istorice în evolu¡ia miturilor: 1) umanizarea ¿i divinizarea naturii. Fr. ¿i ele sunt uneori false. Ca o caracteristicå suplimentarå. considera miturile o alegorie a cerului înstelat (De genealogiis deorum gentilium). ca ¿i expresia viziunii cosmice realizate de homo religiosus arhaic. Astfel. instruind poporul. într-o direc¡ie sau alta. cu mici varia¡ii. Cu toate acestea. le evalueazå durata de via¡å la 9 720 ani (Vernière. G. 2) simbolizarea cuceririi ¿i transformårii naturii. investigând genealogiile zeilor pågâni. de efectele crepusculului. principalele direc¡ii instituite în antichitate.

Tot în aceastå direc¡ie de cercetare. Kuhn. cu inten¡ia de a le preface în „aliment pentru inteligen¡ele primare“. de Gubernatis. dar ¿i principiul dezvoltårii ei. Mannhardt (1831-1880) ini¡iazå studiul marilor divinitå¡i germanice. lansa o concep¡ie semanticå despre mit (nomina numina: numele care devin divinitå¡i). Potebnea) considerând cå filozofia primitivå din mitologie este încercarea omului de a cuprinde spiritual infinitul ¿i. Filologia îi serve¿te drept cheie pentru a intra în domeniul zeilor: nomina sunt numina. A. Müller. M. A. ale cårui urme le regåse¿te în Veda. Müller abordeazå Vedele. mitografia comparatå se aflå în cåutarea civiliza¡iei arhaice ¿i a gândirii originale a indo-europenilor. Bazatå pe gramatica comparatå. Otfried M ü l l e r (1797-1840). ca urmare a unui salt semantic a apårut mitul. studiind comparativ numele zeilor. A. Fiind convins cå mitul este expresia sentimentului divinului. Ulterior. Schwartz. Michel Breál. ¥mbinând gramatica ¿i mitologia comparatå. maestrul de la Oxford nu vede decât un accident al limbii. F. Afanasiev. Etnologul sco¡ian J. ¥n studiile sale asupra începuturilor istoriei omului ¿i culturii primitive. Tylor considera cå toate miturile s-au format din acel „minimum de religie“. J. reprezentan¡ii ei (A. W. mitologia istoricå. I. Spre deosebire de M. Pornind de la limbå ¿i de la mituri. R o b e r t s o n S m i t h (1846-1894) vede de asemenea în totemism sursa religiilor. Edward Tylor (1832-1917) vede în credin¡a în fiin¡e spirituale na¿terea oricårei religii. N. Buslaev. Când sensul primordial al celor din urmå a fost uitat sau ocultat. M a c L e n n a n (1827-1881) descoperå totemismul ¿i se stråduie¿te så arate cå este vorba de o adevåratå religie. ª c o a l a f i l o l o g i c å apropia mitologia de limbaj. Acestor mari teorii li se opune K. la care zeii erau recepta¡i ca simboluri solare. Max Müller. ¥n mituri. K u h n (1812-1881) ¿i W. el creeazå istoria comparatå a religiilor. budismului ¿i mazdeismului. care pun accent pe rolul animalelor în formarea miturilor.MIT 200 mitice. Opera considerabilå a lui Max M ü l l e r (1823-1900) încearcå så realizeze sinteza acestei mari întreprinderi. Herbert . W. cum numise el animismul. F. A. ª c o a l a a n t r o p o l o g i c å (Edward Tylor. Müller preconizeazå o cercetare criticå în domeniul mitologiei. Andrew Lang) teoretizeazå originea animistå a mitologiei pornind de la universalitatea psihicului uman. „cheia religiei ariene arhaice“. Animismul devine explica¡ia integralå a religiei ¿i a religiilor. indispensabile pentru în¡elegerea hinduismului. arienii arhaici î¿i reprezentau no¡iunile abstracte prin semne concrete cu ajutorul epitetelor metaforice. Apari¡ia miturilor s-a datorat unei „boli“ a limbii: omul primitiv. W. A. pe primul plan au fost promovate miturile astrale ¿i lunare. numele fiind cele care îi creeazå pe zei. pentru a se opri în final la folclor ¿i la mitologia agrarå. S c h w a r t z (1821-1899) vedeau în ace¿tia o abstractizare plasticå a fenomenelor meteorologice.

de realitate care influen¡eazå soarta oamenilor ¿i a lumii. de sus¡inere a tradi¡iei ¿i de men¡inere a legåturii neîntrerupte a culturii primitive. 1993. întåre¿te morala. stråbate trei etape: magia. ci de a stabili legåtura dintre întâmplårile de azi cu cele similare ¿i frecvente. care constituie fondul primitiv al . nu de a råspândi pove¿ti. un rezultat al cultului stråmo¿ilor. våzând în divinitate societatea transfiguratå ¿i gânditå simbolic. ci îndepline¿te func¡ii pur practice. validând credin¡a (Malinowski. Marcel Mauss. în ansamblul ei. ci de a da încredere în for¡å. ci a for¡elor impersonale (de tip mana). religia ¿i ¿tiin¡a. cea mai dezvoltatå în societå¡ile primitive este a magiei. în principal. 135). Dupå Malinowski. în basme ¿i legende. de sir James George F r a z e r (1854-1941). propune anumite reguli de comportament ¿i sanc¡ioneazå ritualuri. un filozof ¿i sociolog pozitivist interesat de problema animismului ¿i a „prereligiei“. În aceea¿i direc¡ie. mitul fiind o consecin¡å a degenerårii ¿i falselor concep¡ii ¿i interpretåri ale naturii. simbolice. unde mitul nu a devenit doar o supersti¡ie. cele ce au pierdut legåtura esen¡ialå cu ritualul s-au transformat. Mitul codificå gânduri.201 MIT S p e n c e r (1820-1903). prin atribuirea unei realitå¡i supranaturale unor evenimente preistorice. iar func¡ia mitului nu este aceea de a explica. Durkheim (1858-1917) considera mitologia o expresie a stårii sociale: fåptura mitologicå råsare din concep¡ia despre suflet. Henri Hubert) interpreta mitologia ¿i religia ca fiind un fenomen social. considera cå divinitå¡ile sunt personificåri. el nu are o semnifica¡ie teoreticå ¿i nu este un mijloc de cunoa¿tere (pre)¿tiin¡ificå a lumii înconjuråtoare. care. referitor la acea mul¡ime de for¡e anonime ¿i difuze. El aduce corective teoriei animiste sus¡inute de Tylor. E. Lucien Lévy-Bruhl. Émile Durkheim. justificå conven¡ii sociale. dupå opinia lui. opunând animismului magia corespunzåtoare unei etape anterioare în dezvoltarea spiritualå a omenirii. ª c o a l a sociologicå (Auguste Comte. Mitul este recep¡ionat de aborigeni în calitate de „istorie sfântå“. 1926). Se poate spune fårå exagerare cå mitologia cea mai tipicå. Magia nu era orientatå în direc¡ia personificårii duhurilor. O altå direc¡ie este sus¡inutå de ¿ c o a l a f u n c ¡ i o n a l å . lordul R a g l a n considerå toate miturile ca fiind texte rituale. prin desacralizare. Astfel. prin reprezentantul såu de marcå Bronislaw M a l i n o w s k i (1884-1942). ª c o a l a r i t u a l i s t å a interpretårii mitologice este reprezentatå. idei. însufle¡iri ale fenomenelor. în societå¡ile arhaice. iar mitologia. o adevåratå clasificare a religiei primitive ¿i a în¡elepciunii practice (Myth in Primitive Psychology. o simplå povestire care are semnifica¡ii alegorice. pentru care mitul este un element esen¡ial al civiliza¡iei umane. Jane H a r r i s o n trateazå mitul ca pe un echivalent literal (legomenon) al actului ritual (dromenon). mitul nu este doar o istorie naratå.

el elaboreazå o defini¡ie a religiei. Religia are ca scop administrarea sacrului. credin¡e ¿i practici care-i une¿te într-o comunitate moralå. care se situeazå la originea religiei: „Aceasta este materia primå din care au fost alcåtuite fiin¡ele de tot felul. el îl contureazå pe cel religios. în douå clase opuse: profanul ¿i sacrul. în con¡inutul ¿i finalitatea ei. reale sau ideale. Pentru a contura mai bine fenomenul religios. numitå Bisericå. genii. trebuie så vedem în totemism ipostaza clanului. care constituie centrul oricårui fenomen religios ¿i care a fost descriså deosebit de bine de Codrington în cercetarea lui asupra melanezienilor. Este vorba de o religie fondatå pe o for¡å anonimå ¿i impersonalå. religia este un fapt universal: ea este ¿i un absolut a priori. „¥mpår¡irea lumii în douå domenii. toate credin¡ele religioase presupun o clasificare a lucrurilor. deoarece . Aceastå for¡å. ¿i un fenomen necesar al vie¡ii colective. Mana este zeul impersonal.“ Mana totemicå este sacrul prin excelen¡å: ea constituie o for¡å religioaså colectivå ¿i anonimå a clanului. Durkheim încearcå så gåseascå religia cea mai primitivå. care sunt forme concrete. pe to¡i cei care aderå la ea“. ¥n aceastå religie a originilor nu existå nici o personalitate religioaså. celålalt tot ceea ce este profan. este tråsåtura distinctivå a gândirii religioase. pe care religiile din toate timpurile au sacralizat-o ¿i au venerat-o. religia este un fenomen social integral. care provin din mana. Astfel. interzise. Spiritele. universalå ¿i eternå a experien¡elor religioase este societatea. Ea este socialå la originea ei. zei. principiul sacrului. societatea este capabilå så producå senza¡ia divinului. Deoarece totemul exprimå ¿i simbolizeazå mana. ¥n viziunea lui. El descoperå în totemism religia clanului în cadrul cåruia totemul reprezintå sacrul prin excelen¡å. de fapt. deoarece zeul totem este ¿i zeul clanului.“ Iatå afirmatå dihotomia care va råmâne în centrul discu¡iilor referitoare la sacru. este mana. adicå izolate. transcendentå ¿i imanentå. geniile. tot ceea ce este sacru. zeii de orice rang nu sunt decât formele concrete pe care le-a luat aceastå energie. Prin observarea comportamentului social. Cauza obiectivå. Din acest punct de vedere. unul. ¥n religie.MIT 202 religiilor (Les formes élémentaires de la vie religieuse). Aici trebuie cåutatå originea zeilor cerului. De fapt. care. a riturilor ¿i a eficien¡ei lor. credin¡ele totemice implicå o clasificare a lucrurilor în sacre ¿i profane. clanul stå la originea sacrului. demonii. fårå a se confunda totu¿i cu el. Pentru a în¡elege mai bine religia ¿i pentru a explica na¿terea diverselor religii. prezentå în fiecare dintre fiin¡ele clanului. este ¿i cea mai elementarå. întrucât mana îi ¡ine locul. fundamentatå pe sacru: „O religie este un sistem solidar de credin¡e ¿i de practici referitoare la lucrurile sacre. în viziunea lui. ¥ntr-un al doilea stadiu se vor gåsi spirite. Emana¡ie a con¿tiin¡ei colective. centrul religiei totemice. Durkheim vede o manifestare naturalå a activitå¡ii umane. Pentru Durkheim. reiese cå. demoni. a cultului mor¡ilor. care presupun.

el este respectat. Motivul este simplu: sacrul este generat de sentimentele grupului. ea este ¿i forma primarå pe care au luat-o alte categorii care func¡ioneazå întotdeauna în spiritele noastre: a substan¡ei ¿i a cauzei“ (Ries. Mauss insistå asupra importan¡ei simbolismului. sacrul då na¿tere religiei. sacrul se concentreazå în simbolul såu. aståzi pe cale de dispari¡ie. una naturalå. ca ¿i la totemism. simbol al grupului. Societatea crease sacrul prin intermediul unui transfer de putere. sacrul prin excelen¡å.B r u h l (1857-1939) crede. Alcåtuit din for¡e suprapuse realului. sacrul simbolizat de totem este atât element de cult. Mai mult decât Durkheim. considerat drept religie originarå. 36-39). este constituit din ansamblul acestor sentimente care se råsfrâng asupra totemului. cå modalitå¡ile de a surprinde realul sunt reprezentåri colective comune membrilor unui grup social. sursa adevåratei eficien¡e a fiin¡elor ¿i lucrurilor. Aflat sub influen¡a lui Durkheim. Ac¡iunea colectivå a clanului suscita atunci senza¡ia sacrului. alta supranaturalå. Aceastå opera¡ie ¿i-a gåsit locul privilegiat în sårbåtorile tribale. For¡å anonimå ¿i impersonalå. o esen¡å. omul tribal avea sentimentul permanent al contactului cu lumea invizibilå ¿i supranaturalå. ¥n via¡a ¿i în comportamentul såu. una vizibilå. Simbol al clanului. Aici intervine func¡ia simbolului. Spa¡iile sacre sunt locuri care . alta invizibilå. deoarece nu tolereazå în preajma lui profanul. i se atribuie virtu¡i pozitive. El stå la originea interdic¡iilor. la rândul såu. Fidel dublei doctrine a lui Durkheim referitoare la distinc¡ia sacru/profan. ¥n viziunea sa. M. el este contagios. o for¡å. Deoarece totemul este sacru. mana. sacrul ocupå un loc chiar în centrul func¡iei simbolice: el intervine în rela¡iile omului tribal cu fiin¡ele supranaturale. mana este o substan¡å. Lucien L é v y . bazatå pe structura mentalå a primitivului. care este trupul vizibil al zeului. a cårei prezen¡å o sim¡ea la tot pasul. A¿a este ¿i totemul. M a u s s (1872-1950) vede în totem un recipient al sacrului. El încearcå så defineascå gândirea primitivå pe care o nume¿te prelogicå ¿i care. Creat de societate apoi transferat asupra totemului. cât ¿i element central al coeziunii sociale. Pentru Lévy-Bruhl. Simbolul nu este doar o imagine a fiin¡ei supranaturale: el asigurå o veritabilå participare la via¡a acestei fiin¡e. totemul este sacru deoarece adunå ¿i concretizeazå sentimentele colectivitå¡ii pentru a-i conferi fiecårui membru for¡ele care-i permit så meargå mai departe. For¡å provenitå din con¿tiin¡a colectivå a grupului. care constå în a face prezente aceste fiin¡e invizibile. „Mana nu este doar o categorie socialå a gândirii primitive.203 MIT ea este pentru membrii såi ceea ce un zeu este pentru credincio¿ii lui. în viziunea lui. depozitarul sacrului. se caracterizeazå prin credin¡a într-o lume dublå. Este vorba de o experien¡å afectivå de participare. Sacrul chiar are un nume la melanezieni ¿i polinezieni. este înconjurat de interdic¡ii.

Sfin¡enia este sacrul benefic. produse de nevroza având ca surså neputin¡a satisfac¡iei sexuale. dupå Cassirer.. 1856-1939. W. I-II. Pentru Roger C a i l l o i s (1913-1978). a¿a cum era ea conceputå de omul religios. care în¡elegeau mitologia ca pe o formå simbolicå de gândire. pentru cå ele constituiau re¿edin¡a fiin¡elor supranaturale. Susan Langer etc. În sfâr¿it.MIT 204 dobândiserå un caracter sacru. L é v i . sacrul este calificat drept pur sau impur. bune sau rele. Caillois crede cå de¡ine formula fundamentalå a universului religios ¿i cå poate explica astfel importan¡a religiei în organizarea lumii. ele fiind visele colective ale popoarelor. a cårei apari¡ie la luminå e înåbu¿itå. ci rela¡ional. ¥n func¡ie de felul în care desfå¿oarå o ac¡iune. Cl. pur. Un alt reprezentant de marcå al acestei ¿coli a realizat o încercare de sociologie a sacrului. Carl Gustav Jung. opozi¡ia cårora se formeazå încet. 18751961. în func¡ie de direc¡ia luatå. conturatå în opozi¡ia pur/impur. Alfred Adler. Sacrul este lumea for¡elor. Acest fapt explicå permanen¡a locurilor sacre în diverse religii. coeziunii ¿i disolu¡iei pentru a ajunge så demonstreze cå sacrul este strâns legat de ordinea lumii. Gândirea miticå. cei doi poli ai sacrului (pur ¿i impur) se opun profanului. ambivalen¡ei. M. profan ¿i impur. Urban. impuritatea este sacrul malefic. e generatå de includerea în spiritul uman a ideii de for¡å magicå. 1908) ¿i Georges Dumézil (1898-1986). unei lumi a substan¡elor. mitul având astfel o for¡å atotcuprinzåtoare. În mituri ¿i-ar gåsi un ecou simbolic stråfundurile incon¿tientului colectiv. d i r e c ¡ i a s t r u c t u r a l i s t å în mitologie este reprezentatå de Claude Lévi-Strauss(n. T e o r i i l e s i m b o l i c e sunt reprezentate de Ernest Cassirer (Philosophie des symbolischen Formen. A consacrat o serie de considera¡ii polaritå¡ii sacrului. este inerent func¡iei de participare prin intermediul cåreia omul vine în contact cu lumea supranaturalå ¿i invizibilå. fastå sau nefastå. fa¡å de care celelalte categorii ale con¿tiin¡ei ¿i cunoa¿terii umane sunt secundare ¿i abstracte. fårå diferen¡ierea elementelor interne de cele externe. a cårei expresie imediatå ¿i consecin¡å directå era (Ries. 54). Pentru Lévy-Bruhl sacrul nu este substan¡ial. temei sfin¡eniei ¿i a impuritå¡ii. ¥n virtutea acestei distinc¡ii între cele trei concepte. 1923-1929).S t r a u s s abordeazå mitul prin metoda structuralistå în contextul antropologiei generale ¿i în condi¡iile „gândirii sålbatice“ (La pensée . Caillois considerå cå lumea sacrului se opune lumii profanului asemenealumii energiilor. ªcoala psihanaliticå (Sigmund Freud. Sacrul se împarte astfel în doi poli: sfin¡enia ¿i impuritatea. 1870-1937) considera cå mitul este simbolul unei ståri suflete¿ti subcon¿tiente. problema cea mai importantå este ridicatå de ambiguitatea sacrului. dialecticii.

„Sacrul este un cuvânt important în religii: el este chiar mai important decât no¡iunea de Dumnezeu. Fårå îndoialå. pe baza unei imense informa¡ii de la izvoare. ¥ncå de la început el î¿i situeazå cercetarea în contextul istoriei religiilor. dar nu existå nici o religie realå fårå distinc¡ia sacru/profan. prin apropieri succesive ¿i prin tatonåri . Pornind de la acestå distinc¡ie s-a consacrat analizei manei. obâr¿ia mitului se aflå în nevoia primitivului de a-¿i explica fenomenele din jur. reu¿e¿te så defineascå mitul în substan¡å. Pentru el mana este un „sacru pozitiv. în terminologia curentå este desemnat prin cuvântul polinezian tabu“. El afirmå cå „sacrul este înainte de toate o categorie de interpretare ¿i de evaluare care nu existå ca atare în domeniul religios“ ¿i î¿i situeazå studiul din perspectiva omului religios. exprimat de tabu. 1935. care ac¡ioneazå ca o putere distinctå de sacrul negativ.“ Söderblom are în vedere în primul rând budismul. a aspectelor pe care aceasta le poate lua este f e n o m e n o l o g i a s a c r u l u i . interdic¡ie. definindu-l ca matrice a reprezentårilor ¿i arie a solu¡ionårii unor probleme ale logicii primitive. el insistå pe prezen¡a ei în calitå¡ile fizice ¿i morale ale unei persoane ¿i pe provenien¡a sa de la fiin¡e spirituale. în¡eles în sens religios“. Anthropologie structurale. L’Idéologie des trois fonctions dans les épopées des peuples indo-européens. 1962. a sacrului pozitiv. Rudolf O t t o (1869-1937) situeazå în centrul aten¡iei sale sentimentul generat în omul religios de sacrul divin. lucruri. 1968). „sacrul constituie tråsåtura esen¡ialå a divinului. care. este o religie a mântuirii. Cercetårile mitologice iau cu totul alt curs în travaliul comparatist al lui Georges D u m é z i l. prohibi¡ie. convertite în triadele de zei de prim rang (L’Idéologie tripartite des indo-europeéns. for¡a fizicå militarå. Dumézil descoperå prin mit structura societå¡ilor arhaice: suveranitatea magicå a regalitå¡ii ¿i a sacerdo¡iului. O contribu¡ie importantå în aceastå direc¡ie este aduså de Nathan S ö d e r b l o m (1866-1931). dar în care este absentå no¡iunea de Dumnezeu. 1958). martor al sacrului. N. reprezentat de mana ¿i sacrul negativ. Continuând analiza formelor de manifestare a sacrului. Astfel. în viziunea lui. ¥n definirea sacrului. Söderblom insistå pe no¡iunea de for¡å ¿i pe fenomenul puterii: „Sacrul este considerat ca o putere sau o ca entitate misterioaså legatå de unele fiin¡e. O religie poate exista realmente fårå o concep¡ie preciså asupra divinitå¡ii. Dar mitologia fiind un cod sui-generis cu ajutorul cåruia gândirea sålbaticå î¿i construie¿te diferite modele de lumi. El distinge astfel sacrul pozitiv. fecunditatea asiguratå de agriculturå. care. Urmårind dezvåluirea aprofundatå a mitului în structurå ca într-un sistem coerent. evenimente sau ac¡iuni“. bazându-se pe sistemul de opozi¡ii binare. care.205 MIT sauvage. care implicå no¡iunile de pericol. Astfel. cea mai nouå orientare în domeniul cercetårii mitologiei.

Aceastå cale de cunoa¿tere simbolicå ¿i misticå comportå patru etape. Aceastå experien¡å produce în om un sentiment viu de dependen¡å. categoria de „sacru“ este un dat primar care se aflå la originea unei revela¡ii interioare. Cea de-a treia etapå este cea a mysterium-ului. Otto cautå un nume susceptibil de a fixa caracterul particular ¿i de a indica formele ¿i dezvoltarea lor. Este vorba de reac¡ia provocatå în con¿tiin¡å de obiectul numinos. a fascinans. bodhi cea iluminatoare. în calitate de sanctum. este personalå ¿i misticå. Acest nume este das Numinöse. Tocmai în acest sentiment al valorii numinosului ia na¿tere religia. actele unei vie¡i eroice. Prin latura ei ra¡ionalå. cât ¿i în cultul public practicat cu gravitate ¿i reculegere“. de aceea. nu poate fi cunoscut decât prin tonalitatea emo¡iei pe care o provoacå în sufletul uman – este etapa tremendum-ului. ¥ntr-o altå lucrare. Tocmai acest element este desemnat prin cuvintele qadôsh. care este complet inaccesibilå în¡elegerii conceptuale ¿i. Cea de-a doua etapå a receptårii numinosului – care. Cea de-a patra etapå este cea a valorii subiective. Otto o nume¿te fascinans. aceastå . opus profanului. compasiunea. cuvânt format de la numen. plinå de beatitudine pentru om. extazul Upani¿adelor fondat pe gnozå (jnâna).MIT 206 el încearcå så descrie ceea ce percepe omul religios ¿i în ce fel se realizeazå aceastå percep¡ie. Otto situeazå ceea ce religiile numesc mântuire: experien¡ele de iertare. în viziunea lui Otto. sebastos la greci. bunåvoin¡a. deoarece ea este o consecin¡å a luårii în posesie de cåtre numen. Prima este cea a sentimentului stårii de creaturå. Groaza misticå genereazå de asemenea tensiunea ¿i energia ascezei. dacå în prezen¡a numinosului provoacå o stare numinoaså a sufletului. considerat drept sanctum ¿i. Otto a precizat teoria sa asupra valorii pe care se bazeazå analiza sacrului numinos. care se sustrage de la tot ceea ce numim ra¡ional. resim¡itå în prezen¡a majestas numinoase. a groazei mistice. comportå diverse grade. dupå Otto. a eleva¡iei sufletului cåtre sacru. ca un „altceva“. Kreaturgefühl. în virtutea cåruia creatura „dispare în fa¡a a ceea ce este deasupra oricårei creaturi“. Astfel. înså independent de orice reflec¡ie mentalå. hagios. cea care seduce. repetåm. subjugå ¿i produce starea de beatitudine. pietatea. constituie ceva inefabil“. sacer din limbile semitice ¿i indo-europene. sanctus. nirvâna budi¿tilor. numinosul. ardoarea în prezen¡a Dumnezeului viu. Fascinans se declan¿eazå „prin elementul de solemnitate care se întâlne¿te atât în profunda reculegere a adora¡iei individuale. La nivelul acestei etape. Avem de-a face cu o categorie numinoaså. ca ¿i viziunea beatificå a cre¿tinismului. Din fascinans decurg iubirea. Otto a descris calea prin care omul descoperå ¿i recunoa¿te numinosul. care. Pentru a desemna acest element primordial. Obiectul numinos se înfå¡i¿eazå ca un mister. Aceastå groazå misticå. Omul religios descoperå un element „de o calitate absolut specialå.

întåre¿te ¿i completeazå revela¡ia interioarå a numinosului (Ries. locuri. spunea Eliade. ¥n viziunea lui. forme divine. care îi permit transcenderea limitelor sale ¿i conformarea cu paradigmele constituite prin intermediul actelor de origine. Ea îi oferå o percepere directå a realitå¡ii transcendente ¿i îi reveleazå modalitå¡ile realului. Otto acordå o foarte mare importan¡å lecturii semnelor sacrului. Studiile lui Mircea E l i a d e (1907-1986) au continuat perspectiva fenomenologicå. ea apar¡ine substan¡ei vie¡ii religioase. Fiecare dintre aceste categorii are propria sa morfologie. a structurilor spa¡iale ¿i temporale. Descriind cele trei ipostaze ale sacrului – sacrul numinos.207 MIT categorie oferå ideea de absolut. Prin latura ei ira¡ionalå. Pe lângå omogenitatea naturii. animale. de perfec¡iune. Conferindu-i omului puterea de a citi semnele sacrului. sacrul ca valoare ¿i sacrul ca o categorie a priori a spiritului –. fapt ce-i permite descoperirea spiritualului ocultat de înfå¡i¿åri trecåtoare. omul religios este înzestrat cu facultatea de a recunoa¿te manifestårile sacrului în lumea fenomenelor: aceasta este divina¡ia. cåreia Otto îi då. Comportamentul mitic se regåse¿te la toate stadiile umanitå¡ii. omul religios capåtå o viziune intuitivå asupra lumii. ¥n viziunea lui. prin aceasta. i-a conferit o expresie nouå datoritå mai multor tråsåturi provenite din misticå. de asemenea. plante. descoperå sacrul ca pe o realitate absolutå care transcende lumea. oameni. deoarece mitul ¿i ritul îi permit omului så redevinå contemporan cu evenimentul primordial. ea exprimå sentimentele religioase care se produc în noi când reac¡ionåm în prezen¡a fenomenelor. adicå misticå. Sacrul se . gândirea simbolicå precedå limbajul. mituri. Rudolf Otto a pus bazele unei fenomenologii a sacrului ¿i ale unei psihologii a omului religios. divina¡ia îi reveleazå istoria spiritualå a umanitå¡ii ¿i. dar care se manifestå aici. divina¡ia este o veritabilå cåutare a sacrului. Datoritå acestei puteri de contemplare. Opera lui Eliade este în întregime centratå pe homo religiosus. Acest om. Pentru omul societå¡ii arhaice. numele de testimonium spiritus sancti interum. Ritul îi permite reproducerea gestului primordial ¿i imitarea arhetipului care se gåse¿te în lumea supranaturalå. mitul furnizeazå explicarea lumii ¿i a existen¡ei sale. Pentru Eliade. El îi dezvåluie originea lucrurilor. Prin intermediul simbolului fiecare hierofanie îi vorbe¿te omului. necesitate. Acestei teorii a divina¡iei. care descoperå în obiect calitatea acestuia de semn divin. hierofaniile prezintå ¿i o omogenitate deconcertantå a formelor: rituri. Din aceastå revela¡ie omul preia mari bogå¡ii spirituale. la care au adåugat demesul istoric ¿i hermeneutic. obiecte simbol. cât ¿i o situa¡ie particularå a omului în raport cu sacrul. împrumutate de la Schleiermacher ¿i de la ¿coala neokantianå. care nu sunt evidente prin ele însele. 57-66). a institu¡iilor. care înfå¡i¿eazå atât o modalitate a sacrului.

sacralitatea. Totu¿i. ¥n acest obiect sau în aceastå fiin¡å se întrupeazå acel „altceva“ care devine aici con¡inutul revelat.MIT 208 manifestå prin intermediul obiectelor sau al fiin¡elor care devin altceva. cu o realitate transcendentå. fårå ca totu¿i så înceteze så facå parte din mediul lor natural. cu „altceva“. Cel de-al doilea element este realitatea invizibilå. Din cauza irup¡iei sacrului. ea nu poate fi separatå de experien¡a omului. ¥n orice hierofanie intervin trei elemente: obiectul natural. Aceastå realitate. Eliade are pe deplin con¿tiin¡a demersului specific al istoriei religiilor: este vorba de un demers fenomenologic.) marele mister. Acoperind de sanctitate o fiin¡å sau un obiect. preot – råmâne un om.“ Hierofanie. o sacralizeazå ¿i o face realå. mysterium tremendum: faptul cå sacrul acceptå så se limiteze“ (Eliade-2. încårcat de sacralitate. în viziunea lui homo religiosus realitatea fiin¡ei preotului sau a ¿amanului s-a transmutat în contact cu o altå realitate. Prin aceastå opera¡ie obiectul sau fiin¡a sunt deta¿ate de lumea profanå. Cercetarea referitoare la func¡ie mediatoare a sacrului în . ¿i înceteazå astfel så mai fie absolut (. sacrul. de aceea. Fiin¡a Supremå. ci în calitate de realitate manifestatå ¿i de con¡inut revelat de obiectul sau fiin¡a mediatoare. Aici ne aflåm în inima misterului: „Råmâne mereu faptul paradoxal – adicå de neîn¡eles – cå sacrul se manifestå. Sacrul este astfel realitatea supremå. Pentru a desemna acest element pe care îl considerå Bine Absolut. elementul mediator este constituit în dimensiunea lui sacralå. 243-244). Omul învåluit în sacralitate – ¿aman. care transcende aceastå lume“. Cel de-al treilea element. Hierofania este un fenomen religios perceput de omul religios: ca fenomen. Asemenea lui Otto. ganz andere. dar care se manifestå aici ¿i. care transcende lumea aceasta. sacrul.) ¥nsu¿i Dumnezeu acceptå så se limiteze ¿i så devinå istorie. elementul central al oricårei hierofanii. „altceva“. este mediatorul: obiectul natural sau fiin¡a care este încårcatå cu o dimensiune nouå. „Homo religiosus crede întotdeauna cå existå o realitate absolutå. este „o realitate absolutå. 1992.. Aici sacrul nu mai este în¡eles ca o realitate absolutå în ea înså¿i. întrupându-se în Isus Hristos. Fiin¡a sacrå sau obiectul sacru capåtå o eficien¡å de o altå naturå decât cea naturalå.. prin intermediul cåreia el se manifestå întrupându-se. Acesta este (. arborele sacru î¿i påstreazå natura ¿i calitatea de arbore. om religios ¿i mod specific de existen¡å nu pot fi separate. „numinosul“.. irup¡ia divinului se constituie în mediator. în consecin¡å se limiteazå. care trebuie så se mul¡umeascå så surprindå semnifica¡ia sacrului în calitatea lui de manifestare. realitatea invizibilå ¿i obiectul mediator. Dumnezeu. Obiectul sau fiin¡a prin intermediul cårora se manifestå sacrul continuå så fie situate în contextul lor normal: piatra sacrå råmâne piatrå. având o naturå diferitå de natura sa de arbore. Un arbore sacru råmâne un arbore. Otto folose¿te sintagma „element numinos“..

Mannhardt a numit mitologie superioarå (teogonie. Omul realizezå acest model pe påmânt. care nu se exclud reciproc. acelui teritoriu. ac¡iunea lui homo religiosus se referå la un arhetip care îi conferå eficacitatea sa. a mårcilor esen¡iale. sumero-babilonianå. A avut loc un act ini¡ial de reconstituire a trupului lui Osiris. Orice ritual de îmbålsåmare sau ritual funerar din Egiptul antic era pus în legåturå cu mitul lui Osiris. Tot prin ac¡iunea primordialå a lui Osiris. fiecårui fenomen terestru îi corespunde un echivalent celest. Dacå ocupå un teritoriu. A¿a cum am våzut. un panteon. numele nomelor proveneau de la câmpiile celeste. se contureazå douå interpretåri ale conceptului. s-a påstrat ¿i în societå¡ile tradi¡ionale. ¥n Egipt. Ideea perpetuårii acestei lumi arhetipale. În ceea ce prive¿te mitologia inferioarå sau demonologia. eroologie) sau mitologie propriu-ziså. fiecare fiin¡å umanå va putea supravie¡ui la rându-i. un sistem de reprezentåri legate în principal de marile zeitå¡i ¿i alcåtuind un sistem închegat de rela¡ii ¿i personaje. de¿i existå opinii care acordå exclusivitate uneia . orice ritual are un model divin. Tigrul î¿i avea modelul în steaua Anunnât. de¡inåtoare a for¡ei. înclina¡ia spre ceea ce W. ¥n Mesopotamia. el îi conferå valoare ¿i formå pentru a putea locui acolo. prin intermediul unui ritual de consacrare îi conferå for¡å ¿i eficacitate. care a supravie¡uit. ca domeniu de cercetare.209 MITOLOGIE INFERIOARÅ contextul hierofaniilor surprinse de homo religiosus îl conduce pe Eliade la studiul riturilor ¿i al ritualurilor. în mit existå o referire la un arhetip care conferå putere ¿i eficacitate ac¡iunii umane. Acesta este rolul ritualului. via¡a naturii era legatå de ac¡iunea primordialå a lui Osiris. un arhetip. MITOGENEZÅ MITOLOGIE MIT MIT MITOLOGIE INFERIOARÅ O problemå care apare în studiul mitologiei populare este cea puså de delimitarea domeniului de cercetare. daimonologia. Efectul ritualului este de a le face reale. ¥n definitiv. punându-l în concordan¡å perfectå cu arhetipul. Defini¡ia clasicå a termenului mitologie presupune. care devine arhetipul fertilitå¡ii. romanå. primordiale. Trebuie refåcut acest act. Astfel. ritul conferå valoare de realitate acelui templu. Dacå el construie¿te un templu. egipteanå. Delimitându-le de utilizarea lor profanå. prin preocupårile lor. aztecå etc. Toate aceste documente ne demonstreazå cå pentru omul arhaic realitatea este func¡ia de imitare a unui arhetip celest. a¿a cum se vede din studierea marilor mitologii (greacå. ¥n tradi¡ia zurvanitå iranianå. Teoreticienii ¿colii mitologice au subliniat.). ¥n Egipt.

Aceste surse furnizeazå o informa¡ie de gradul I. a desacralizårii. a¿a cum se prezintå lucrurile în mitologia popularå. Astfel de reminiscen¡e apar doar în mitologia ruså. Aceastå restric¡ie nu a dus la såråcirea reprezentårilor mitologice ale popoarelor respective. eroi. termenul este chiar identic cu mitologie. snoave. a pierderii credin¡ei. ucraineanå. în principal. mitologiile tradi¡ionale se caracterizau prin nesistematizarea materialului sau printr-o sistematizare relativå. daimonologie < gr. Sistematizarea relativå este caracteristicå reprezentårilor cuprinse în legendele mitologice . proverbe etc. caracterizate înså de un grad mai mic de „autenticitate mitologicå“. (O precizare: pentru termenul demon/daimon folosim mai multe sinonime: genii. Demonologia presupune studiul demonilor. croatå. Dar tot sub aceastå denumire (var. Dacå mitologia clasicå era alcåtuitå dintr-un sistem coerent de mituri.). daivmwn „geniu. care este dominantå în sistemul reprezentårilor mitologice analizate). slovacå. spirite malefice (punând accent pe latura maleficå a demonilor. ipostazieri ale acestuia.) Ca o consecin¡å a dezvoltårii laturii inferioare a mitologiei. Numim informa¡iile respective ca fiind de gradul al II-lea. macedoneanå – påstreazå în principal doar imagini legate de personaje demonice. pe când celelalte mitologii studiate – românå. a adaptårii lor la o specie atipicå. Nesistematizarea presupune reconstituirea sistemului mitologic de reprezentåri pe baza povestirilor supersti¡ioase (memorate sau fabulate) sau a credin¡elor mitologice (reprezentåri mitologice minimale). duhuri. sistemul credin¡elor mitologice fiind bogat reprezentat prin cuprinderea unor personaje mitologice care acoperå multe aspecte ale acestei realitå¡i. Urma¿ele acestor mitologii au påstrat sporadic. povestiri. . Dar informa¡ie mitologicå deosebit de valoroaså poate fi întâlnitå ¿i în alte specii folclorice (basme. dupå alte opinii. a¿a cum sunt våzu¡i de mitologia cre¿tinå – fiin¡e infernale. reprezentând material mitologic propriu-zis. polonå. bulgarå. nesistematizat reprezentåri ale unor zei sau eroi. (În lucrarea noastrå ne limitåm la demonologie. bieloruså. îngeri cåzu¡i. italianå. cuprinzând informa¡ii referitoare la zei. slovenå. sunt reminiscen¡e ale acestora. concentråri ale sacrului.MITOLOGIE INFERIOARÅ 210 sau alteia dintre ele. malefice sau benefice în raport cu omul. alte tipuri de legende. din cauza transformårilor suferite ca urmare. ¿i. for¡e supranaturale care sunt fie anterioare zeitå¡ilor sau. fie ac¡ioneazå ca intermediari între zei ¿i oameni sau apar în postura de spirite patronale. sârbå. personaje mitologice. datoritå caracterului mitologiilor studiate. materialul informa¡ional este cuprins în genuri nespecifice. cântece epice.) Sistemele mitologice romanic ¿i slav. genii tutelare. existen¡e aflate la antipodul lumii divine. demoni. sunt caracterizate de prezen¡a ambelor categorii de reprezentåri – mitologie superioarå ¿i mitologie inferioarå – . cehå. ca sisteme arhetipale. spirit“) se în¡elege studiul fiin¡elor mitice. francezå.

ce ar fi însemnat accesul la filozofia ¿i literatura evului mediu european. de astå datå la cre¿tinismul slavon. popoare balcanice ¿i. exprimat liturgic într-o limbå inaccesibilå unui popor de esen¡å daco-latinå ¿i aplicat în forme teologice-bigote. ¿i nu poate fi în nici un caz consideratå un . de exemplu. 1994. ca de un autocrat asiatic). e greu de stabilit în actualul stadiu al cercetårilor noastre de folclor“ (Papadima. stråmo¿ii no¿tri sunt obliga¡i a se converti a doua oarå. considerând Joimåri¡a un personaj demonic tipic românesc). de exemplu. se refugiazå într-o religie popularå.. În ceea ce-l prive¿te pe Sf. din dorin¡a fireascå de a sublinia particularitå¡ile mitologiei noastre. care mai mult îi respingeau pe credincio¿i decât îi captau (tradi¡ionala iubire pentru Hristos – înlocuitå în predica ortodoxiei slavone cu frica de Dumnezeu. Petru. viziunea „cre¿tinå“ a lumii este întâlnitå la multe popoare (sârbi. întrucât cre¿tinismul popular devine un soi de paracre¿tinism. cu alurå cre¿tinå. în majoritatea arealelor mitologice caracterizate de existen¡a unor astfel de stråmo¿i/patroni). preluând viziunea lui Papadima (¿i nu numai pe a lui) asupra existen¡ei unui cre¿tinism popular ca o caracteristicå a mentalitå¡ii ¡åranului român. I. pe schelet pågân. sau influen¡elor de vecinåtå¡i directe. dimpotrivå. Criteriile prezentate drept pertinente pentru conturarea specificului spiritualitå¡ii române¿ti se pot aplica. aici. reprezentarea româneascå nu este singularå (credin¡e asemånåtoare fiind întâlnite la popoarele caucaziene. în fapt. nu trebuie så-i atribuim doar ei însu¿iri prezente ¿i în alte sisteme mitologice vecine ¿i nu numai (cum a procedat. bulgari etc.lea. De asemenea. Întrucât aceste asemånåri se datoresc substratului stråvechi ¿i universal de mituri sau substratului folcloric comun tracic. ¿i în arealul balcanic. românii nu mai frecventeazå cu interes bisericile (. a¿a cum se poate vedea din credin¡ele lor mitologice. nu o sintezå de împrumuturi pågâne reelaborate de cre¿tinism“ (Kernbach. ¿i altor popoare. Mu¿lea. la ucraineni. spre a nu mai vorbi de absen¡a pre¡iosului vehicul cultural al limbii latine. spunând înså: „Nu este exclusiv a noastrå. Mai nou. de asemenea. în altele cu ale altora dintre popoarele care ne înconjoarå. explicå acest lucru astfel: „Dupå secolul al X.). chiar celor slave.).211 MITOLOGIE INFERIOARÅ O plasticå ilustrare a metodologiei adoptate de noi am gåsit la Ovidiu Papadima. El pledeazå pentru o „viziune româneascå a lumii“. în foarte cunoscutul såu studiu O viziune româneascå asupra lumii (1942). fiindcå se aseamånå în unele dintre liniile ei cu ale unora. în acel cre¿tinism popular care. cum a devenit la noi slavona. bineîn¡eles. s-a înrådåcinat mai mult decât la alte popoare cre¿tine. ca ¿i la gândirea ¿i arta antichitå¡ii. 7).. bieloru¿i. 149-150). Din cauza acestei limbi de amvon ¿i cancelarie. Victor Kernbach. în ipostaza sa de patron al lupilor. pentru care limba liturgicå nu era atât de diferitå de limba vorbitå de marea majoritate a popula¡iei. adesea conven¡ionalå.

mitologie inferioarå. adicå atunci când se face o restrângere a domeniului de cercetare – în cazul nostru. Constela¡ia magicului. Frazer. a unor identitå¡i în organizarea ¿i structurarea acestuia ¿i a realitå¡ii înconjuråtoare.MITOLOGIE INFERIOARÅ 212 rezultat al viziunii tipic române¿ti asupra „cre¿tinismului popular“. în timp ce „mitologia inferioarå“ trateazå aspecte ce ¡in de cotidian.). Fenomenul horal etc. cit. a¿a cum erau acestea figurate de membrii comunitå¡ilor în cauzå. Ernest Bernea. cât. Aceea¿i informa¡ie poate fi interpretatå în cheie folcloricå. Vasile Avram. J. Cadre ale gândirii populare române¿ti. Chiar ¿i în aceastå situa¡ie. Aceastå dublå abordare a fenomenelor este strâns legatå de orientårile majore din cercetarea mitologiei universale: fiind o mitologie „înaltå“. mai marea aten¡ie acordatå laturii practice a lucrurilor.).) sau.. filozofie etc. Liturghia cosmicå. G. a¿a cum se observå în materialele clasice. Eliade. egipteanå. O viziune româneascå asupra misterului existen¡ial etc. etnografie. riturilor ¿i ritualurilor care înso¡esc via¡a societå¡ilor tradi¡ionale ¿i care se dovedesc indispensabile în depå¿irea unor situa¡ii-limitå (ªtefania Cristescu-Golopen¡ia.. de valen¡ele demiurgice ale omului (de cele mai multe ori sco¡ându-se în eviden¡å doar latura maleficå a performan¡elor realizate. G. G. greacå ¿i romanå. v. Sincretismul ce caracterizeazå manifestårile spirituale tradi¡ionale se deduce din utilizarea aceluia¿i material de cercetare în fiecare din ¿tiin¡ele sus-men¡ionate. Deosebirea metodologicå ¡ine doar de alegerea nivelului realitå¡ii pe care dore¿te så-l abordeze cercetåtorul în întreprinderea sa. mai larg. de interesul såu imediat. etnograficå sau. cele douå domenii nu se exclud reciproc. în cadrul acesteia. oferite de antichitatea sumerianå. V. De fapt.a. Toporov etc. Tolstoi. în ultima vreme. M. sau moderne . în func¡ie de accentul pus de cercetåtor. a¿a cum reiese din con¡inutul credin¡elor mitologice. de relevare a sistemelor de structurare a realitå¡ii. nu atât în ce prive¿te întinderea ariei lor de preocupåri. antropologie. Dumézil. ca rezultat al unor particularitå¡i general umane etc. Perspectiva antropologicå aleaså de noi ne-a facilitat descoperirea unor particularitå¡i ale spiritului uman. – problemele puse de respectiva realitate sunt numeroase. mitologia clasicå face posibilå aplicarea cu precådere a principiilor primei direc¡ii (v. C. N. a principiilor esen¡iale ce guverneazå spiritualitatea satului (Ovidiu Papadima. Se poate distinge astfel tendin¡a de surprindere a filozofiei. N. Gospodåria în credin¡ele ¿i riturile magice ale femeilor din Drågu¿. op. necesitând informa¡ii dintre multe ¿tiin¡e care studiazå spiritualitatea umanå: folclor. de organizarea acestuia. I. Vârstele timpului. datoritå tendin¡elor de accedere la esen¡å.). demonologie. Ion Ghinoiu. remarcabil. Jung ¿. mai ales. Romulus Vulcånescu. Mannhardt. metodele variate de interpretare a uria¿ului volum de informa¡ii referitoare la via¡a spiritualå a societå¡ilor tradi¡ionale. Interesul cercetåtorilor pentru cultura popularå este. W.

Recunoa¿terea personajelor mitologice. mitologicå. iar în func¡ie de gradul de sacralitate. Informa¡ia sacrå. cu caracter apotropaic sau propi¡iator – påtrunderea în zona sacrului. Indiferent dacå este vorba de ac¡iuni. conform unor reguli bine stabilite de comunitatea tradi¡ionalå. purtåtoare per se ale sacrului. riguros structurat. care apårå de excesul de sacru prin exorcisme sau prin procedee apotropaice. la putere se realiza prin practici rituale specializate. La fel. este mai bogatå sau mai såracå. care împletea transcendentul cu cotidianul. care încearcå så delimiteze sfera de ac¡iune a maleficului. fie prin ini¡iere trecerea dintr-o lume în alta. constatåm. Întrucât accesul la sacru. spre relevarea înaltelor zeitå¡i. Ace¿ti muritori realizeazå fie prin na¿tere. c) lumea umanului. ea ¿i-a continuat ¿i perfec¡ionat practicile strâns legate de un sistem de credin¡e deosebit de bogat. cunoa¿terea acestora ¿i dobândirea capacitå¡ii de a executa diferitele practici. accesibile ¿i muritorilor. În acest fel. în cazul manifestårilor voluntare – cuprinzând practici oraculare. Tocmai acestei tendin¡e hotårâte ¿i hotårâtoare spre pragmatism î¿i datoreazå vitalitatea mitologia inferioarå. a spa¡iului ¿i timpului sacru nu se putea face decât dacå respectivul om ¿tia. Dacå mitologia inferioarå se caracterizeazå printr-un sistem de reprezentåri bine închegat. semne caracteristice ale reprezentan¡ilor direc¡i (personaje mitologice) sau intermediari ai sacrului (oameni înzestra¡i . este încorporatå în diferite genuri. la sacralitate.213 MITOLOGIE INFERIOARÅ – mai ales în unele culegeri din secolele al XIX-lea ¿i al XX-lea. Cåci. de cunoscåtori ai modalitå¡ilor de captare a energiilor sacre ¿i de protejare împotriva prezen¡ei excesive a acestora. se impunea ocultarea cåilor de acces spre cealaltå realitate. o origine stråveche. Din ea fac parte muritori sau personaje par¡ial sacralizate. spre spiritualitatea purå. numårul celor doritori så ståpâneascå for¡a se restrângea la un cerc de ini¡ia¡i. în care påtrund fiin¡e umane doritoare så dobândeascå anumite calitå¡i specifice doar personajelor mitologice. probabil. Reprezentårile legate de sistemul elementelor sacrului presupun mai multe niveluri de realizare: a) lumea personajelor mitologice. Nesistematizarea nu trebuie în¡eleaså ca un semn al degenerårii. dând astfel impresia unei for¡e tangibile. dacå avea cuno¿tin¡ele necesare decodårii mesajului primit. Toate aceste practici presupun în mod obligatoriu ini¡ierea în tainele lumii sacrului. ipostazele cele mai evidente. într-o mai mare sau mai micå måsurå. se bazeazå pe acela¿i sistem de reprezentåri. o anume nesistematizare a informa¡iilor referitoare la acesta. ci ea are. în acela¿i timp. spre deosebire de mitologia clasicå orientatå spre transcendent. de sacerdo¡i. pendulând între cele douå realitå¡i. b) o zonå intermediarå. Ambivalen¡a lor este subliniatå ¿i de caracterul ac¡iunilor – malefice sau benefice – pe care le întreprind.

Tot în aceastå categorie. cuprinzând nu numai personaje mitologice. bun/råu. Demiurgii au purces la popularea universului: ei au creat elemente în care marca originarå a apartenen¡ei la benefic sau malefic a dåinuit. deopotrivå încårcate de sacralitate (cu deosebire în situa¡ii de rupturå) ¿i banale (în restul timpului). sacru/profan). întemeiate pe o rela¡ie structuralå care. constituind elementul de bazå al sistemului de gândire tradi¡ionalå. alåturi de un alt principiu esen¡ial. Universul råsturnat. a personajelor mitologice caracterizatå prin atribute de un cu totul alt ordin. etc. întemeiat pe aceastå opozi¡ie fundamentalå. Pornind de la premisa existen¡ei a doi creatori (Fârtatul/Nefârtatul. vie¡uitoarele. de exemplu. despre constituirea acesteia.MITOLOGIE INFERIOARÅ 214 cu puteri deosebite).). comun. îmbråcarea pe dos a hainelor. întreg universul ajunge så se organizeze în jurul unei dihotomii fundamentale. despre elementele sale componente. Aceste perechi sunt: lumea noastrå /lumea cealaltå. malefic/benefic. ce reprezintå înså¿i esen¡a divinitå¡ilor supreme amintite. Accentuarea opozi¡iei se face prin continuarea identificårii elementelor sistemului. ¿i purtåtoare ale elementelor esen¡iale ale universului inversat. Dumnezeu/Diavolul. cât ¿i la profan. de stabilire a unui contact cu acesta. Iatå de ce îndeplinirea unui ritual trebuia så se deosebeascå de tot ce era profan. indiferent dacå se urmårea utilizarea sacrului în scopuri pozitive sau negative. . un cuplu de fra¡i gemeni etc. poate fi reconstituit ¿i prin cercetarea practicilor rituale. caracterizate prin dependen¡a lor de principiile fundamentale (malefic/benefic. Mai precis.. privite ca modalitå¡i de accedere la sacru. reconstituite prin opozi¡ie cu obiectele. a sacrului. mai precis opozi¡iile binare. întoarceri rituale etc. Prin aceste delimitåri am avut în vedere opozi¡ia. includem dualismul propriu func¡iilor obiectelor din mediul domestic. este vorba de o serie de perechi de opozi¡ii care se completeazå reciproc. Ansamblul reprezentårilor mitologice este deosebit de bogat. genezå etc. sacru/profan. toate credin¡ele mitologice sau practicile magice trimit la un sistem coerent de reprezentåri. legendele cosmogonice ¿i etiologice spun cå încå de la origine lumea s-a polarizat în douå sisteme de reprezentåri antagonice. Prin structurarea categorialå a unor figuråri despre lumea sacrului. ca marcå generatoare a structurii respectivelor reprezentåri. Este luatå ca model de structurare lumea umanului. gesturile componente fiind de regulå manifeståri insolite în lumea de zi cu zi (datul peste cap. În acest fel s-au pus bazele celor douå universuri aflate în opozi¡ie. în urma ac¡iunii principiului coincidentia oppositorum. cåreia i se contrapune lumea cealaltå. conturând mai clar viziunea societå¡ilor tradi¡ionale asupra lor. obiecte marcate de apartenen¡a lor atât la sacru. se amplificå la toate nivelurile de realizare a sacrului. ce ac¡ioneazå în cealaltå lume.). sacru/profan. personajele etc. eviden¡iat de Mircea Eliade: coincidentia oppositorum. pornind de la cosmogonie.

La popula¡ia miao-kia. dupå care copacii care cresc pe morminte sunt identifica¡i cu sufletele celor råposa¡i (Frazer. crezându-se cå orice våtåmare a lui ar aduce nenorociri asupra satului (Frazer. DUHURI ALE MORºILOR Moartea nenaturalå. erau îngropa¡i în afara cimitirelor. Pentru cel care a murit în condi¡ii nefire¿ti. ¿i locuitorii cred cå în el sålå¿luie¿te sufletul primului lor stråmo¿. cuno¿tin¡ele de tip ini¡iatic. la atingerea vârstei la care. I. Datoritå caracterului ezoteric al societå¡ilor ini¡iatice. în care î¿i au låca¿ul sufletele stråmo¿ilor mor¡i. o popula¡ie bå¿tina¿å din sudul ¿i vestul Chinei. în care credeau cå s-au transformat stråmo¿ii lor. I. 243). explicându-¿i astfel manifestårile neobi¿nuite. 1980. cuno¿tin¡ele vehiculate în cadrul acestora nu puteau fi cunoscute de masa colectivitå¡ii. 181). Ei vorbeau despre ace¿ti arbori cu respect ¿i aveau grijå så nu fie tåia¡i sau ar¿i. neini¡ia¡ii puteau reconstitui mitul esen¡ial. obiect al povestirilor cu caracter mitologic. directe sau indirecte.215 MOARTE Este important så precizåm astfel cå. „Scåpåri de informa¡ie“ aveau loc. ca embleme ale universului råsturnat. în mod normal. cele mai multe reprezentåri sunt legate de moartea nenaturalå sau . fåcând-o accesibilå ¿i neofi¡ilor. Asemånåtoare este ¿i credin¡a. la råscruci. la intrarea în fiecare sat se aflå un arbore sfânt. de cele mai multe ori aflându-se în strânså legåturå cu locul mor¡ii. care le hotårå¿te soarta (idem. în mla¿tini sau pur ¿i simplu erau arunca¡i în apå. fårå îndoialå. întâlnitå la chinezi. la hotare. care trebuia så se conformeze tabuului impus de sacerdo¡i. pentru protec¡ie sau pentru influen¡area sacrului. De regulå. Se ofereau daruri arborelui. 243-244). persoana ar fi murit. Indienii tlinkit credeau cå cei ce au murit de moarte bunå se instalau în ramurile groase ale copacilor båtrâni (Ciau¿anu. în gândirea tradi¡ionalå. hierofaniile. ¿i care serveau drept îndreptar pentru toate situa¡iile ce ar fi necesitat utilizarea lor. În Filipine. Indispensabile erau. întâlnirile. atrågea dupå sine credin¡e particulare în legåturå cu sufletul celui decedat. U¿urin¡a cu care puteau fi ele descoperite explicå de ce contactul involuntar cu realitatea sacrå era un fenomen destul de råspândit. fårå îndoialå. ca urmare a unui omor sau a unei sinucideri. Întâmplarea ca element generator de supranatural impune obligativitatea ini¡ierii. påduri. despre care am mai vorbit. în râpe. Se spunea cå ace¿ti mor¡i necura¡i bântuiau prin mla¿tini. 242-243). a respectårii tradi¡iei ¿i a normelor cutumiare. MOARTE. care descifrau sacralitatea. acest contact preconizat se putea realiza relativ u¿or. înainte de termen. 1980. sufletul era obligat så hoinåreascå ve¿nic sau pânå la epuizarea sorocului. fiecare sat posedå arborele såu sfânt. Unele triburi australiene considerau sacri anumi¡i arbori. cu personaje mitologice. Fårå îndoialå. Cu ajutorul acestora. fårå multe preliminarii.

respectiv al apei (Mansikka. ori pur ¿i simplu puse pe apå sau arse (Propp. 262). Astfel. sufletele mor¡ilor mergeau în pådure. astfel încât continuarea „vie¡ii“ sufletului în afara mormântului atrågea dupå sine credin¡a într-un spirit tutelar. adevåratå ini¡iatå. Ele erau agå¡ate de copaci. în schimb. acestea fiind ¿i cele mai simple ¿i råspândite explica¡ii privitoare la originea diferitelor spirite. omul se va råtåci sau va avea parte de alte neplåceri (Kazimir. Ea . special construite. trecere. cimitirele erau amplasate în påduri. 492). instalate pe postamente înalte. bårci de cele mai felurite forme slujesc ca modalitate de înhumare. Ace¿tia. putând. Ceremi¿ii credeau cå duhuri ale pådurii deveneau oamenii mor¡i în pådure. II. Alteori. care fåceau råu tuturor (Miloradovici-2. puterea asupra norilor aducåtori de ploaie era atribuitå mor¡ilor necura¡i. prag. fir. având chipul unui vultur. 415). så-i sperie sau så-i facå pe oameni så se råtåceascå. mai ales la locuitorii regiunilor silvestre. ei erau fatalmente obliga¡i så bântuie locurile în care ¿i-au pierdut via¡a. În miturile buria¡ilor. Ca så scape de blestem. 208). celor care au pieirit înainte de vreme (cu deosebire celor care au murit îneca¡i ¿i spânzura¡i). cåruia i se atribuiau ac¡iuni specifice locului de manifestare. 1991-1992. dacå calci pe locul acela. pe care îi conduc dupå bunul lor plac. fapt ce a dus la popularea acestor medii cu spirite. te råtåce¿te sufletul celor mor¡i în pådure. se aflå în fruntea norilor de ploaie. De multe ori efectul se limita la un spa¡iu destul de redus: „Prin pådure de mergi noaptea. al¡ii låsa¡i în pådure. noul duh al pådurii. MOAªÅ Rolul pe care îl îndepline¿te moa¿a în procesul acomodårii nou-nåscutului cu lumea în care a intrat este extrem de complex. O credin¡å asemånåtoare este întâlnitå la ru¿ii din Basarabia: dacå în pådure a fost îngropat un copil mort nebotezat. Mai de mult. 1973. ¥n mitologia slavilor de sud. ei atacau al¡i oameni. spiritele vânåtorilor renumi¡i deveneau patroni ai anumitor regiuni silvestre. este un personaj binevoitor când då dovadå de o putere chiar mai mare decât a unei fermecåtoare obi¿nuite. lunå. ursitoare care a avut loc într-un spa¡iu mitologizat. ¿arpe sau balaur. Cele mai îndreptå¡ite så fie råzbunåtoare ¿i så ac¡ioneze corespunzåtor erau sufletele celor mor¡i/omorâ¡i în pådure. devenind spirite rele. 227). 49). pentru cå proaspåta victimå devenea înlocuitorul acestuia. ¿i pe locul acela va cålca cineva. Multe asemenea duhuri erau deosebit de asidue în racolarea de noi victime.MOAªÅ 216 → duhuri ale copacilor. ca recompenså pentru måiestria doveditå în timpul vie¡ii (Tokarev. ¥n unele povestiri. în întreaga Oceanie. moa¿a. Unii mor¡i erau arunca¡i în apå. Conform reprezentårilor diferitelor popoare. ca în reprezentårile neozeelandeze. unde a murit cineva împu¿cat sau spânzurat“ (Niculi¡å-Voronca.

fermecåtoare. ea este cea care instituie multe dintre regulile de bazå ale societå¡ii: „Odatå s-a dus o moa¿å în pådure dupå bure¡i. ¥n situa¡iile în care femeia însårcinatå sau nou-nåscutul ar fi avut nevoie de protec¡ie împotriva duhurilor bolilor sau a altor spirite malefice care doreau så le facå råu. descântåtoare etc. în leagån ¿i. atât el./ Sânge de nouå fra¡i. 274-275). Gåtindu-se de scåldat./ Cum se sparge oborul. A såpat pitrinjel – pitrinjelul ce-l såpåm noi duminica ¿i-l punem în mâncare e al lui. 1995./ Cum se sparge târgul. o întreagå serie de personaje mai mult sau mai pu¡in malefice (vråjitoare. Astfel. pe rând. nouå. O datå copilul venit pe lume. pentru femeile însårcinate chinuite de zburåtor: „Cheamå într-o mar¡i sau vineri pe moa¿a sau pe o altå babå ¿tiutoare. care cunoa¿te. i-a dat le¿ie. peste tot în încåpere erau puse tot fel de obiecte (amulete) protectoare: obiecte de culoare ro¿ie. 21-22). Dupå ce a fiert de-ajuns./ Cum se råspândesc råspântiile. moa¿a constituia sprijinul real pentru homo sufferens. ca så-i descânte ¿i s-o vindece. bolnava se scaldå în scåldåtoarea într-acest chip preparatå. moa¿a sau cine este ia scåldåtura ¿i o aruncå la råspântii cu o oalå mare. în general. moa¿a apare ca un personaj psihopomp – un vertitabil mesager./ A¿a så se spargå faptul/ ªi lipitura/ ªi zburåtorul. Fårå îndoialå. un indispensabil element de legåturå între lumea umanului ¿i lumea cealaltå. Dupå aceasta pune cåldarea la foc.217 MOAªÅ este båtrâna (femininul de la mo¿). zice: «Avråmeaså./ Måtrågunå./ Leu¿tean/ ªi odolean. Ea este cea care îi înva¡å pe oameni cum så se comporte. în cåldare. cea care a dezvoltat. iar în loc de vin ¿i în loc de bere. care nu au neapårat legåturå cu na¿terea.). arhetipul femeii care ¿tie. Moa¿a sau baba chematå aduce apå neînceputå ¿i o toarnå într-o cåldare. el s-a apucat så facå de mâncat pentru moa¿å./ Cristineaså. . ca så fiarbå dimpreunå cu cele nouå feluri de plante. Dupå ce ¿i-a fåcut rânduiala de moa¿å./ Iarba ciutei/ ªi mama pådurii. cel mai important rol jucat de moa¿å era cel din momentul na¿terii ¿i din clipele imediat urmåtoare. în trei zile. se performau descântece de deochi pentru lehuzå ¿i pentru copil. dar el a vârât-o cu de-a sila sub un corci. ¿i anume pe timpul când «se sparge târgul». Acolo a întâlnit-o dracul ¿i a luat-o la femeia lui. rostind cuvintele de mai sus“(Marian-1. De exemplu. Acelea sunt toate ale lui – i-a spus dracul – ¿i femeia a venit ¿i a spus apoi la oameni“ (Niculi¡å-Voronca. cât ¿i mama lui trebuiau så fie apåra¡i de maleficiile ce puteau fi trimise asupra lor. de metal. acolo el avea ni¿te case a¿a de frumoase! Femeia lui zice cå-i tare neagrå./ A¿a så se råsipeascå farmecele/ ªi lipitura/ ªi zburåtorul». I-a dat pâine de ceea ce coc femeile vinerea ¿i lunea. ¥ntr-o serie de legende. Ia apoi nouå feluri de plante ¿i punându-le ¿i pe acestea. prin restrângerea func¡iilor ei. zoalå de ceea de la cåmå¿i de vineri ¿i luni. usturoi etc. Ea nu voia så meargå.

Dupå ce l-a „ancorat“ în lumea aceasta. cå se trude¿te de copil. Acolo se trudea femeia necuratului. Acuma trebuia moa¿a så se ducå. ea putea chiar så-i meneascå explicit soarta prin intermediul båii rituale – scåldåtoarea la – care era supus copilul: „Se pune în prima scåldåtoare a copilului moliftå. a¿a ca un vânt. ¿i câte un cårbune. – Moa¿a i-a ajutat.) . Aceia erau galbeni. Deodatå se face un vânt mare. Iatå cå vine un om cu un suman alb ¿i o cheamå så vinå la femeia lui. cåci de-o întâlne¿te dracul. un ou. ca så-i fie pielea albå ca laptele. o ia pe sus ¿i o duce. Ea a fåcut o dihanie urâtå. de copil. Dupå aceea a luat-o iar. o pietricicå. întunecat. l-a înfå¿at ¿i acum pornea så se ducå acaså. Tot în legåturå cu aspectul surprins mai sus. – avea pår pe picioare ¿i pe trup. o ia la femeia lui. «De amu nu ave¡i grijå. ca så nu se vatåme. punând toate piedicile tradi¡ionale în calea ho¡ilor de copii. mult mai atractivi. 515-516). ea fiind . la un loc.MOAªÅ 218 Un pericol deosebit de mare era cel al schimbårii poten¡iale a copiilor de cåtre duhurile pådurii sau de cåtre alte spirite nefaste. måcar ceva trebuie så-i deie. Omul a luat dihania ceea de copil ¿i s-a dus fuga cu el de l-a schimbat întocmai la femeia de unde o luase pe moa¿å. un ban de argint. cå atunci se cheamå cå lucrul ei s-a plåtit“ (Niculi¡å-Voronca. måcar oleacå de fåinå ¿i sare.. pentru ca copilul så fie norocos. Dar i-a spus så nu spuie la nimeni. så cânte frumos. îndatå l-a cunoscut cå era cel mo¿it de ea. Moa¿a cum a intrat în caså. aduså cu pu¡in mai înainte de aceasta de la preot. ¥ntr-o pådure. ca så nu se poatå deochea“ (Cristescu-Golopen¡ia. l-a trimis înapoi ¿i l-au luat pe al lor. putem contura o altå ipostazå a moa¿ei: aceea de ursitoare. zice moa¿a. Povestirile populare cuprind numeroase astfel de mårturii din care reiese uneori ipostaza de spirit protector a moa¿ei: „O moa¿å a fost la o na¿tere. care doreau ob¡inerea unor copii umani. 48). „E obiceiul så se fiarbå apa în oalå nouå (care sunå). adicå aghiasmå sau apå sfin¡itå. de instituitoare a destinului copilului pe care l-a adus pe lume. apoi pu¡in lapte dulce. ¥n alte situa¡ii. ¿i i-a bågat copilului un bold sub unghie. pentru ca copilul så aibå glas frumos. fuga la copil. ca så fie curat ¿i ca så nu se prindå de dânsul farmecele. Moa¿a îndatå l-a cunoscut.. Moa¿a iese afarå dupå dânsul. 58-59). ¥n cuptor ardea foc. A scåldat copilul. omul acela a luat cu lopata jeratec. ¿i-a dus-o înapoi la casa femeii de unde o luase. cå nu vi l-a mai schimba!» ªi de atunci nu se mai laså moa¿a så meargå cu mâna goalå de la lehuzå. Copilul a început så ¡ipe cât putea. vidma. 1995. Moa¿a îndatå a scos boldul ¿i copilul a tåcut. una sau douå nuci. a slobozit-o jos ¿i a dus-o într-o caså. Dar n-a trecut mult ¿i vidma dacå a våzut cå copilul ¡iuie tot una. Cât ai clipi din ochi el a ¿i fost înapoi ¿i a pus copilul în loc. ca så fie sånåtos ca oul. moa¿a este numai un mediator între cele douå lumi. ca så fie drågåla¿ ca florile. felurite flori. ca så fie råbduriu ca piatra (. L-a luat ¿i l-a scåldat. când merge. ¥n prima scaldå se pune un ban. i-a zis moa¿ei så ¡ie poala ¿i i-a umplut poala cu jeratec drept råsplatå. vråjile ¿i aruncåturile“ (Marian-1.

mai bine spus. Alteori moa¿a poate fi chiar na¿a copilului: „Sosind ziua botezului. ¥ntre scutece îi pune câteva firimituri de sare ¿i pâine ca så fie îndestulat toatå via¡a ¿i så fie cu noroc. Când se întorc de la bisericå. toate moa¿ele ¿i-au pierdut acest favor“ (Mu¿lea-Bârlea. precum ¿i modalitatea de comunicare utilizatå în aflarea destinului. moa¿a ia copilul ¿i acaså îl då pe fereastrå «ca så tråiascå». Moa¿a ureazå. pruncul acesta/ Pe care l-am botezat. 428). 5): „Mai de mult. desfå¿urate la scurt timp dupå na¿tere sau mult mai târziu: „Când unor pårin¡i le mor necontenit pruncii. ca så aduc un cre¿tin»“ (Olinescu. Dupå momentul na¿terii. Când îl ia în bra¡e. ¥n aceea¿i calitate de mediator. 228). centrate pe schimbarea numelui copilului. 4). Mu¿lea-Bârlea. observåm cå prezen¡a moa¿ei este la fel de indispensabilå în cadrul altor obiceiuri care-l au în centru pe nou-nåscut. dar fiindcå una n-a ¡inut în secret. în alte cazuri. Moa¿a ia copilul ¿i se duc cu to¡ii – afarå de mamå. cumåtrå. 1916. ªi practicile magice nu se încheie aici./ Cu darul sfin¡iei sale. moa¿a pregåte¿te copilul ¿i când vine na¿ul îl pune jos în odaie. pentru botez: „La botez. auzeau moa¿ele cå ce ursesc ursitoarele. ¿i nu mama copilului îl transmite pe acesta na¿ului./ ºi-l dåruim dumitale/ Cu pâine ¿i cu sare. iar a doua zi så-¿i tålmåceascå acele vise. Credin¡ele populare explicå în mod diferit prezen¡a acestui har. iar moa¿a nu-i spune numele pânå cei din caså nu-i dau 2-3 cruceri“(Mu¿lea-Bârlea. care poate influen¡a) via¡a copilului. 428). ¥nainte de asta. moa¿a aduce copilul (care a fost pânå acum ¡inut în bra¡e de na¿i). moa¿a pune pe pruncul de curând nåscut într-un leagån în care mai pune încå ¿i un lan¡ de fier. råspunzåtor pentru (sau. care nu are voie så asiste la botezul copilului ei – la bisericå./ Cre¿te-l u¿or ¿i sånåtos“ (idem. 429). moa¿a a spålat copilul ¿i l-a îmbråcat (…). ajunså acaså (este din nou o adevåratå ursitoare): „Poftim. apoi îl scoate pe fereastrå afarå ¿i-l duce în ./ ªi-ncre¿tinat/ ªi-n lege l-am bågat. ci a spus. aflåm uneori cå numai moa¿a aude mesajul ursitoarelor (Pamfile-1. atunci când e dus la bisericå. moa¿a spune: «– Duc un pågân. ªi în acest moment adevåratul „proprietar“ al copilului este moa¿a: „Dupå botez. Astfel. Faptul cå puterea deosebitå a moa¿ei nu era limitatå la momentul na¿terii sau la episoadele aflate în directå legåturå cu aceasta este subliniat de alte rituri apotropaice.219 MOAªÅ cea care tålmåce¿te mesajul ursitoarelor. moa¿a ¿i cu cumetrii se adunå la casa nepoatei (lehuza). Nici måcar momentul botezului nu este hotårâtor pentru siguran¡a nou-nåscutului. moa¿a. punându-le în legåturå cu viitorul pruncului (idem. Na¿ul îl ia în bra¡e ¿i laså în locul lui o monedå“ (cumpårarea copilului de la moa¿å. 229). Moa¿a î¿i continuå rolul de personaj atotputernic. mama copilului ¿i moa¿a (alteori numai moa¿a) au grijå så viseze peste noapte ¿i så ¡inå minte.

Clotho ¿i Atropos. Mai târziu. 1995. de o moarte simbolicå. 102). în timp ce neferici¡ii. de diminea¡å. Eileithya. Ini¡ial. Pruncul se scoate pe fereastrå. Lahesis „zilele vie¡ii“ îl deapånå. Oamenii noroco¿i î¿i primeau soarta din mâna dreaptå a moirei.MOIRE 220 drumul mare. Ea purta un ve¿mânt negru. ie¿irea la luminå (Marian-1. îl laså så stea pânå ce vine un om de-l aflå. în Republica. Dacå ace¿tia erau mici. este vorba. de fapt. pentru cå pe u¿å au fost fra¡ii såi care au murit“ (Marian-1. erau trecu¡i printr-un colac de grâu ¿i ridica¡i pânå-n grindå (Evseev-2. Miturile spun cå Ananke. adåugând armoniei produse de sirene – Lachesis trecutul. care este o personificare a acestei func¡ii a destinului. pentru ca aceasta så le facå unele uråri de bine ¿i sånåtate. Ele erau moirele. Moartea. ªi ele cântau. hainele albe – le subliniazå apartenen¡a la aceastå categorie de spirite. copiii la moa¿å. dar caracteristicile – torsul. În Oltenia. „legea. 24). 49). ªi aceastå întâlnire se transforma adesea într-o nouå practicå apotropaicå pe care o desfå¿ura moa¿a. MOIRE Moirele grecilor au fost. la sårbåtori ea nu era uitatå: copiii pe care i-a adus pe lume. spune cå fusul se rotea pe genunchii lui Themis: „Mai existau încå trei femei. a douå zi de Cråciun este numitå „ziua mo¿ilor“ sau „ziua mo¿ului“. Dupå unele variante. 1994. din cea stângå (Sedakova. îi fåceau uråri ¿i-i dåruiau un colac. moirele sunt nåscute de la Zeus de Themis. 69. o vizitau. la origine. când omul se cåsåtorea. påzindu-l. îmbråcate în alb. fiecare pe un tron. Femeile tinere duc în aceastå zi. unde. 440). destinatå în¿elårii duhului mor¡ii sau al bolilor. ståteau la cåpåtâiul mamei. a iminen¡ei. ursita. mama moirelor. Platon. iar Athropos „moartea“ îl taie. înfå¡i¿atå cu o lumânare în mânå. simbolizând venirea copilului pe lume. necesitatea“. 1995. ca un axis mundi. Moirele sunt slab individualizate. care ¿i-au propus så-l piardå pe copil). este personificarea inevitabilului. la distan¡e egale. îl dirijeazå din când în când ¿i moirele. Datoritå omniprezen¡ei moa¿ei în via¡a copilului. pe care. probabil. cea care taie firul vie¡ii. iar nu pe u¿å. avea fa¡a ridatå ¿i era înfrico¿åtoare. Athropos – cea de-a treia moirå. Omul ce l-a aflat se prive¿te apoi de na¿ al copilului aflat. în credin¡ele grece¿ti fiecårui om i se atribuia un astfel de duh. tot divinitå¡i ale na¿terii. Pe genunchii ei se învârte un fus. fiicele Necesitå¡ii. Clotho prezentul ¿i Atropos viitorul“ (Platon. purtând cununi pe cre¿tet – Lachesis. în momentul venirii pe lume a copilului. cålåuzirea acestuia. a¿ezate de jur-împrejur. Existen¡a acestui tip de divinitå¡i este sus¡inutå ¿i de cultul zei¡ei na¿terii. înso¡i¡i de mamele lor (pe care de asemenea le-a ajutat). Cele trei surori torc (a¡a) firul vie¡ii: Klotho „na¿terea“ îl toarce. care. Athropos este descriså de Hesiod ca fiind foarte crudå. trebuia så le invoce pe . a dezvoltat mai târziu un alt personaj.

1981. toarce caierul låsat fårå binecuvântare. eriniile erau la origine påzitoare ale legilor naturii ¿i ordinii (fizice ¿i morale) ale lucrurilor. 1957.221 MOKOª moire în momentul nun¡ii. pentru ca mariajul så se desfå¿oare sub auspicii favorabile (Guirand. 1987. Personajul – peste care. de exemplu. Kuzma ¿i Demian (1 noiembrie). (Tokarev. 1981. 83). tunde oile ¿i toarce lâna lor. ªi despre Sf. cele mai importante fiind zilele de vineri din perioada 25 octombrie –7 noiembrie. Moko¿ ac¡ioneazå în Postul mare. dispunând de o cârmå ¿i având în mânå un corn al abunden¡ei. 120). pline de sânge. Ele apåreau pe câmpul de luptå. Vineri este ¿i ritualul mokrida – ca jertfå i se aruncå în fântânå tort. în multe legende ruse¿ti. maksti „a împleti“ etc. Grecii aveau ¿i alte divinitå¡i care puteau influen¡a destinul muritorilor: Tyché – zei¡a norocului. pedepsindu-i pe to¡i cei care le încålcau. Zeitå¡i grece¿ti. Penelopa. 366-367). 367). MOKOª Moko¿ este singura divinitate femininå slavå a cårei tradi¡ie s-a påstrat mai ales în credin¡ele slavilor råsåriteni. înso¡itoarele înfioråtoare ale lui Ares. Etimologia numelui este incertå: ma-ko¿ „mama recoltei bune. Dar moko¿ se nume¿te. chiar de la na¿tere li se destina câte o kera. se formeazå ¿i un alt nume al acestui personaj. Vineri – are un numår de zile consacrate (12 zile pe an). în ve¿minte ro¿ii. 160). acolo unde s-a a¿ezat. 388). veghind så nu se toarcå în aceastå perioadå (Râbakov. Dupå unii speciali¿ti. Celor cårora le era sortit så piarå de moarte violentå. Arahne. 357). Calipso. (Mifologiceskij slovar’. 84). Vineri se spune cå i se închina primul snop (idem. De la aceea¿i rådåcinå. care. ar însemna „¡esåtoarea“ (idem. Unele explica¡ii o pun în legåturå cu torsul – echivalente ale acestui cuvânt sunt aflate în limbile balto-slave: makstyti „a împleti“ . Artemis. mokru¿a. 508). Chiar numele unora dintre ele reflectå aceastå legåturå. Tot în legåturå cu moko¿ – Sf. din aceea¿i categorie fåceau parte kerele. taie pu¡in pår ¿i de la cei care . care-l va råpune în clipa hotårâtå (Afanasiev. 386). când începea torsul la ¿ezåtori (Râbakov. 1869. Circe. mama fericirii“ (Râbakov. prin apari¡ia ei dând na¿tere unor manifeståri funeste (Guirand. Athena) sunt înfå¡i¿ate torcând sau ¡esând (Kinjalov. mokr. Circe. mai târziu. De asemenea. 161). Tot la grecii vechi. momentul care marcheazå încheierea muncilor de prelucrare a inului. care. reprezentåri ale Zei¡ei-mamå (Afrodita. laså ca semn al prezen¡ei sale locul umed (Cerepanova. Când este supåratå. s-a suprapus imaginea Sf. Dar punctul culminant al acestor såptåmâni. este. Até – o divinitate maleficå – era cea care provoca actele iresponsabile ale oamenilor. De asemenea. Hera. a întâmplårii –. caiere etc. noaptea. înfå¡i¿atå stând pe un glob sau pe o roatå. un fel de spirit al casei (kikimora) – o femeie cu un cap mare ¿i mâini lungi. ziua Sf. 26).

se zice cå atunci nu se aratå nici la o caså“ (Marian-1. mai ales când înnoreazå ¿i se stârnesc furtuni. Ac¡iunea maleficå a moroiului – reprezentatå ca o contaminare a predicatelor specifice strigoiului. Dacå ei se aratå oamenilor ¿i-i supårå atât pe ace¿tia cât ¿i pe vitele lor. ci ¿i când îi supårå ¿i pe dân¿ii cineva. îi duce la apå så se înece. ¿i atunci intrå pe fereastrå în casele omene¿ti ¿i sug rårunchii copiilor celor mici. în biserici. ¿i se izbe¿te în oameni. Dacå sunt îngropa¡i în ¡interim. Pentru cå adesea era îngropat în preajma casei. El se duce tot drept înainte. de ucide. în case. duhurilor casei. se ¿i zåre¿te scânteind ca fulgerul. duhurilor aerului etc. duh de cu searå ¿i pânå înainte de miezul nop¡ii. cu deosebire mamelor lor. Moroii se înmormânteazå de regulå separat. încercând så-i pedepseascå pe cei care l-au exclus din via¡å ¿i chiar din moarte. 495). dar moroiul nu. Fiind o variantå maleficå a duhurilor mor¡ilor. mai ales când e lunå. dar mai ales ai celor nåscu¡i de o tânårå nemåritatå ¿i uci¿i sau îngropa¡i de vii. nici diavoli – moroii sunt demoni extrem de puternici : „E mai råu ca dracul. pe loc îl sågeatå. De aceea. nu numai atunci când sunt îngropa¡i lângå caså. se a¡ine la drumuri de bezmetice¿te pe oameni. 1957. omul la casa cåruia se aratå trebuie neîncetat så steie cu ferestrele astupate. cåci el e din cre¿tin“ (Niculi¡å-Voronca. 53). cu care împarte oarecum spa¡iul în care ac¡ioneazå. în copaci.MOROI 222 locuiesc în casa în care ea î¿i face apari¡ia. 55). de se atinge de cineva. zburând prin aer ¿i umblând pe påmânt. diferite neplåceri ¿i daune. 1995. o categorie aparte o formeazå strigoii copiilor care au murit neboteza¡i. el este un mort nemul¡umit. cå dracul de cruce fuge. spre deosebire de stråmo¿i. care devine agresiv. Conform credin¡elor populare. 120). îl înjunghie sau îl omoarå. 1995. În acest sens chiar existå obiceiul de a i se aduce ca jertfå un smoc de lânå atunci când se tund oile (Tokarev. Despre ei se crede cå se prefac în „spirite necurate ¿i råutåcioase care ies noaptea din mormânt. îi . Când zboarå prin aer. nu då în nici într-o laturå ¿i. fac oamenilor. a nedefinitului nocturn: „Moroiul e duh råu. ¿i pânå la al ¿aptelea an strigå în fiecare noapte botez“ (Marian-1. datoritå statutului lor de fiin¡e liminale – nici oameni. într-un col¡ al cimitirului. în vite. sfarmå ¿i aprinde“ (Niculae. – este înfå¡i¿atå foarte expresiv în imaginea de mai jos: „Iese sufletul copilului din mormânt în chip de sul de foc. ca de doi pa¿i de lung ¿i începe a cutreiera lumea spre nenorocirea oamenilor. MOROI Cunoscu¡i îndeosebi sub numele de moroi. prin predicatele caracteristice se apropie mult de stafie: „Ei ies la ¿apte ani dupå ce s-au îngropat ¿i se aratå în vedenii. Alte povestiri îl înfå¡i¿eazå pe moroi ca o întrupare a întunericului. 53).

495). aruncå toate obiectele în mijlocul casei“ (Marian-3. 88). domovoi./ Cu unghiile cât secerile“ (Candrea. îi înghiontesc. se face cå¡el. cu un pår lung pânå la cålcâie ¿i despletit. ªotiile la caså – elementul caracteristic prin excelen¡å al ac¡iunii duhurilor casei (spiridu¿i. hodorogesc. iar de nu. ie¿ind din mormintele lor. strigoiul. se suie în podul casei. numitå ¿i Vidma pådurii. Este lungå ¿i aduså de spate. „Când . dacå pentru acesta se cunosc numeroase practici de destrigoire . îi alungå jos din paturi. – apar men¡ionate frecvent în nara¡iunile despre moroi: „Dacå sunt îngropa¡i sub talpa vreunei case. Se zice cå nu-i fåcutå casa pe loc curat“ (Niculi¡å-Voronca. sprijinitå într-o cârjå. de exemplu. mor copiii ¿i trebuie så se ducå de acolo./ Cu picioarele cât pråjinile. Aceastå fiin¡å monstruoaså e descriså astfel într-un descântec din jude¡ul Mehedin¡i: „Cu mâinile cât rå¿chitoarele. dar. vine în caså noaptea ¿i de îi dai pace ¿i de îi dai de mâncare. Pådureanca sau Påduroaica etc./ Cu ochii cât sitele. strigå. ¡ipå. Dacå e îngropat lângå caså. Fata pådurii. Surata-din-pådure. moroiul iese de strigå ¿i de nu-l aude nimeni se face necurat ¿i chinuie¿te pe omul a cui e casa unde e îngropat. cu unghiile ca furcile ¿i cu copite de cal la picioare. care umblå despuiatå. neagrå la fa¡å ¿i foarte urâtå. îi pier vitele. MUMA PÅDURII O fiin¡å mitologicå de care se tem toate mamele care au copii mici este Muma pådurii. Cu toate acestea. sau chiar în întregime ca un copac cu numeroase crengi. nu le dau pace så doarmå. kobolzi) etc.223 MUMA PÅDURII sparie. cu gura cât o ¿urå. li se pun pe piept ¿i vreu så-i nådu¿eascå. cântând sau bocindu-se prin pådure. 493). nu face nimica. moroii. face pagube ¿i ¿otii la caså“ (Niculi¡å-Voronca./ Cu din¡ii cât teslele. aleargå încolo ¿i încoace. aproape cât o claie de fân. Povestirile române¿ti o descriu pe Muma-pådurii având adesea o înfå¡i¿are teriomorfå: ea seamånå cu un copac cioturos ¿i plin de cråci uscate. faptul cå ac¡ioneazå în preajma casei nu este decisiv pentru precizarea naturii demonice a personajului. îi vârå pe sub poduri. 1944. råstoarnå tot ce le vine înainte. merge prin påduri bocindu-se. cå omul n-are chip så steie. Mama huciului. alteori apare ca jumåtate femeie ¿i jumåtate bårbat sau jumåtate trup omenesc ¿i jumåtate trunchi de copac. cu din¡ii ca lope¡ile. Cum de regulå strigåtul lui disperat råmâne fårå urmåri. Vâlva pådurii. singura modalitate de a scåpa de influen¡a lui nefastå este de a påråsi grabnic locuin¡a: „La lunå nouå. Uneori ia chip de cålugåri¡å. brownie. ¥n acela¿i spa¡iu activeazå ¿i. cåci ar muri ¿i ei. se vaitå (…). moroiul nu poate fi potolit decât dacå este botezat. înaltå cât casa. ¿uvi¡ele de pår atârnând ca ni¿te ¿erpi în jurul ei. Locuin¡a ei e într-o colibå de lemn în adâncul codrilor. Este reprezentatå ca o femeie båtrânå. cu trupul påros. e necontenit bolnav. inclus în rândul mor¡ilor obi¿nui¡i. 1878. 165).

se recurge la diverse mijloace: se leagå la unul dintre capetele fa¿ei copilului un obiect de fier./ Zmeii tåi. Când zice: «cu focul te-oi arde». ac sau cui. „Muma pådurii are copiii foarte lini¿ti¡i. Ea cunoa¿te to¡i copacii din pådure. Se descântå numai când soarele e pe muchie.). Atunci ea se încovrigå într-un pom ¿i scânce¿te. Se zice chiar cå-i alåpteazå. Tatål pådurii. plângåcio¿i ¿i urî¡i“ (idem. Copiii såi dorm../ Cå eu cu focul te-oi arde..). ¡ipå ¿i uneori plâng toatå noaptea./ Ceartå-¡i câinii tåi. Copiii adu¿i de Muma pådurii tresar în somn. 213). ca så nu se poatå apropia de el Muma pådurii så-l omoare sau så-l poceascå (Candrea. îi îngrije¿te de când sunt mici. în dreapta ¿i în stânga:«U. îl blestemå så fie tåiat sau tråsnit (. foc. de ce plângi?» ./ U. cå-s frumo¿i ¿i ea e urâtå ca ciuma. „Mama pådurii furå copiii oamenilor din leagån./ Cu apa te-oi . Când îi gåse¿te råtåci¡i prin pådure îi înspåimântå de råmân poci¡i sau chiar mor de spaimå. fårå så adoarmå cât de pu¡in. se pune pe lângå leagånul copilului un fier sau o måturå ¿i se presarå cu tårâ¡e ¿i spuzå din foc. Aceste instrumente magice apar men¡ionate ¿i în descântecele speciale de „muma pådurii“: „Descântåtoarea ia o måturå. mai ales pe cei frumo¿i ¿i lini¿ti¡i. cå n-am mâncat de-o såptåmânå». Dacå-i dai un codru de pâine. Copiii ace¿tia o necåjesc mereu. Pentru a feri copiii de a nu fi fura¡i de Muma pådurii. Mama pådurii./ Zmeoaicele tale. atunci î¡i då pace ¿i-¿i cautå de treabå“ (Olinescu. Are o mul¡ime de copii fåcu¡i cu dracul sau cu Mo¿u pådurii. Alteori./ Telegarii tåi. Dacå nu le-ar aduce somn stråin. întocmai ca o babå cer¿etoare. 223). 1916. urâ¡i ¿i plângåcio¿i. varså jos apa. ca så doarmå cât mai mult. pipernici¡i./ Cå¡elele tale. se ¿tie aciua ¿i în scorburi de copac ¿i chiar se urcå în copacii înal¡i la vreme de primejdie (. de aceea ea furå somnul copiilor oamenilor ¿i-l aduce copiilor ei. Oamenii se pot apåra de ea fåcându-¿i semnul crucii./ Caii tåi. ea î¡i råspunde: «Mi-e foame./ Armåsarii tåi. «cu apa te-oi îneca». ace¿ti copii ar fi nesuferi¡i“ (Pamfile-1. Muma copilului ¿ade la spetele ei. dându-le piept. «cu toporul te-oi tåia». atinge cu ea pardoseala.. Se a¿azå pe pragul u¿ii de afarå ¿i cât descântå. din cauza credin¡ei cå fierul îndepårteazå duhurile rele. 435-436)./ Cu måtura te-oi måtura./ Så-l zdruncineascå. 1944. 165-166). deoarece ea numai foarte rare ori stå pe acaså. cåci dânsa furå somnul copiilor oamenilor ¿i-l då copiilor såi. Credin¡a cea mai råspânditå este cå Muma pådurii furå copiii oamenilor din leagån. dacå cresc strâmbi.MUMA PÅDURII 224 o apucå noaptea sau oboseala pe undeva. gata de asfin¡it. mai ales pe cei ce sunt frumo¿i ¿i lini¿ti¡i. «cu måtura te-oi måtura». ca la copiii oamenilor. se uitå la un pom. un topor ¿i o oalå cu apå. cu¡it. ¿i în loc pune copii de ai ei. ¿i pune în locul lor copii de-ai ei.. aruncå focul jos./ Så nu vie la (se spune numele)/ Så-l zdrobeascå. Dacå o întreabå cineva: «Doamnå mare. le pune nume ¿i porecle ¿i când se supårå pe vreunul./ Din somn så mi-l de¿tepteze. Îi dojene¿te. Pe oameni nu-i poate suferi. ciocåne cu el în stâlpul u¿ii.

este aceea de a agresa cålåtorii întârzia¡i. 173-174). Fata mumii pådurii o vinit. Cutare a trecut noaptea prin pådure. când a¿teptarea pericolului cunoscut genereazå ¿i imaginea corespunzåtoare: „Unora le este urât så treacå prin påduri noaptea (. victorios sfâ¿ie lini¿tea apåsåtoare a nop¡ii.. ¿-o bågat un picior în cizmå. înlemniserå ¿i mâini. Se cåutå de topor. nu altceva.). Predicatele specifice sunt cele analizate în contextul iluzionårii.» ¿i negura chipului ei måtåhålos se topi în întunericul nesfâr¿it al nop¡ii“ (Ciau¿anu. Vedea bietul rumân cå i se opintesc boulenii la carul gol så le sarå ochii. S-o dat ¿i-o pus o cizmå ro¿ie acolo jos. ca o claie. cå nu puteu ciurdarii ¿i oamenii adåpa jitele. båiete!. ¿-o zâs: «De-ar ¿i asta ca ¿i asta/ Nu m-a¿ da på lumea asta!» Apoi ¿-o bågat ¿i celålalt pticior în cizmå. ce-i våzurå ochii? Muma pådurii i se a¿ezase în car. ¿i nu în¡elege de ce./ Cu toporul te-oi tåia!»“ (Pamfile-1. ¿i Muma pådurii. 230). Când î¿i aruncå ochii la «¿u¿letele» din urmå. ¿i omu ala u-o prins“ (Chita-Pop. corespondent în legendele cosmogonice (dracul e permanent nedumerit de ingeniozitatea Creatorului. . Un cucuriguu! îndepårtat. 231). 1916. care are. cu carul. întâlnitå ¿i în legåturå cu duhurile pådurii – este vorba de „prostia“ tipicå spiritelor de tot felul.225 MUMA PÅDURII îneca. dar unde putu så facå ceva cu el: îi înghe¡aserå. lângå apå.. întâlnitå ¿i în legåturå cu Muma pådurii.. sub semnul nefirescului): „Zâce cå fata Mumii pådurii ¿ede la Fântâna Fâna¡ålor ¿i tåt tulbura apa a¿e. de fapt. unu nu. da amu o våzut cå unu-i ro¿u. ¿i tot. dracul este înfå¡i¿at în ipostaze ce-i pune în eviden¡å incapacitatea de a duce la bun sfâr¿it o ac¡iune. o våzut cizma. Men¡ionåm o altå temå caracteristicå a povestirilor supersti¡ioase.. Muma pådurii mormåi printre din¡ii încle¿ta¡i cuvintele: „Avuse¿i tu parte. de nu s-o mai putut mi¿ca. On om ce s-a gândit el. O altå func¡ie frecventå în cazul duhurilor pådurii. de a face lucrurile pe dos. înainte de cântatul coco¿ilor. i s-a suit tam-nisam în car.

Existau totu¿i mijloace prin care se putea realiza acest lucru. chiar al mor¡ii. astfel încât soarta copilului så nu fie schimbatå brutal: „Copilul mic . la cel de membru al comunitå¡ii umane a devenit botezul. dacå avem în vedere agresiunile sus¡inute îndreptate împotriva femeilor însårcinate de cåtre diferite clase de duhuri. al bolilor de tot felul. Prin intermediul cre¿tinismului. ceremonie complexå. din ceasul acela copilul s-a schimbat“ (Niculi¡å-Voronca. cel mai adesea prin intermediul unei moa¿e. Dar. intruziunea maleficului în lumea umanului era de multe ori mai greu de ¡inut la distan¡å. Cel mai expresiv semn al atacårii nou-nåscutului de cåtre supranaturalul malefic este dezechilibrul pe care-l suferea copilul. pentru ca acesta. care se putea råsfrânge negativ asupra lor. La o femeie s-a uitat un copil pe fereastrå ¿i a våzut pe un altul. så nu poatå fi înlocuit sau så nu ajungå singur în preajma unui canal de trecere dintr-o lume în alta. contamina¡i de sacralitate. noaptea. Mai mult. se supuneau unui tabu strict din cauza statutului evident de fiin¡å liminalå. imediat dupå na¿tere (am våzut cå un pericol deosebit îi pândea chiar înainte de momentul venirii lor pe lume. se crede nu numai cå ei sunt cei viza¡i de spiritele rele (fiind o pradå favoritå.N NARECINIº¥ NÄKINEIT ORISNIº¥ NIX NEBOTEZAT Credin¡ele referitoare la situa¡ia/statutul copiilor. dacå påtrunderea accidentalå în cealaltå lume putea fi evitatå mai u¿or. Nou-nåscu¡ii. cå se schimbå. materializat adesea sub forma insomniei. în timpul cåreia practicile apotropaice atingeau apogeul. condi¡ionat direct de actul botezului sunt dezvoltate în toate mitologiile. ci ¿i cå prezen¡a lor ¿i a mamei lor în mijlocul comunitå¡ii era periculoaså pentru cei din jur. nici prin fereastrå. se spunea: „Copilul în oglindå så nu se uite. 514). Astfel. stråinå. De fapt aceastå reprezentare nu este generatå exclusiv de semnifica¡ia cre¿tinå a acestui moment important din via¡a omului. grani¡a temporalå ce marca trecerea de la statutul de fiin¡å impurå. specializate sau nu). de personaj venit din lumea cealaltå în lumea oamenilor. care îi considerau consecvent impuri. Sensibilitatea deosebitå a nou-nåscutului impunea deci un numår mare de interdic¡ii. accidental. ce poate fi în¡eleaså chiar ca o readucere a pruncilor acaså).

så ¡easå o bucå¡icå de pânzå ¿i så-i coaså pânå la miezul nop¡ii cåma¿å. Copiii schimba¡i au capul mare. iar de nu.. Apoi încep a cere botezul ¿i dacå-i aude cineva ¿i-i boteazå e bine. Cu aceea så-l îmbrace. sunt slabi. Oamenii cunoscåtori au apelat la o serie de practici magice de întoarcere a nou-nåscutului schimbat prin for¡area supranaturalului malefic. Dupå aceea så ia douå nuielu¿e de alun.). moa¿ei etc. cå nu ¿i-l pot ¡inea. Cum ace¿tia sunt reprezenta¡i frecvent ca fiind rodul unor neglijen¡e flagrante în comportamentul cre¿tinilor (pårin¡ilor. 148).227 NEBOTEZAT pânå nu-i botezat nu se laså singur în caså ¿i pe întuneric. Cu mici excep¡ii (la ru¿i ¿i la ucraineni. pânå diminea¡å. mut. Ea a¿a a fåcut. nu pot umbla ¿i nu pot vorbi. surd. în¿ira¡i ¿i cu picioarele moi. personificåri ale întunericului (luminiscen¡a este o ipostazå specificå a acestor suflete råtåcitoare – moroi). fie se transformau integral. mai rar. chinuindu-se o perioadå fixå de timp – 7 ani) pentru ob¡inerea – måcar ¿i post-mortem – a botezului: „Copiii pierdu¡i se prefac în diavoli ¿i draci ¿i ca atare zi ¿i noapte plâng ¿i se vaietå prin întuneric (. cade în toate pår¡ile. adicå de a-i boteza. Pentru cå existau cazuri în care nici o întreprindere a mamei. 513). zice ea. . A luat copilul ei ¿i s-a dus“(Niculi¡å-Voronca. lunatic etc. Copilul a început tare a ¡ipa ¿i a venit mama lui. afla¡i la grani¡a dintre strigoi (duhuri ale mor¡ilor) ¿i spirite eoliene. måcar prin intermediul unui simulacru al acestui act ceremonial). Sau: „Românii spun cå imediat dupå na¿terea copilului mama trebuie „så privegheze ¿i så nu doarmå cu spatele la el. se putea întoarce la familiile lor naturale. suplimentând astfel marea familie a personajelor supranaturale care i-au adoptat. copiii mor¡i neboteza¡i formau o categorie aparte de demoni.. cine ¿tie pânå la câ¡i ani“ (idem. råpi¡i de aceste spirite agresive. Nici în aceastå situa¡ie cauza nu era pierdutå. a moa¿ei sau a descântåtoarelor nu dådea rezultat. håbåuc. care de regulå e tont. cå-l schimbå necuratul ¿i-l pune pe al såu în loc. fiindcå zmeoaicele s-ar folosi de o asemenea ocaziune ca så schimbe copilul cu un altul. mavki erau duhuri ale apei). ¥ntr-o astfel de situa¡ie. li se repro¿a cå nu fåcuserå tot posibilul pentru a-i introduce în rândul lumii. pentru a-¿i recupera copilul schimbat. dupå trecerea unui anumit numår de ani. era firesc så fie înfå¡i¿a¡i zbåtându-se ve¿nic (în cel mai bun caz. cum asfin¡e¿te soarele. 513-514). cu copilul femeii. Copiii råma¿i în via¡å. «oamenii au învå¡at-o pe mamå så ia cânepå de varå într-o zi de la amiazå-zi ¿i s-o toarcå. cå eu pe-al tåu nu l-am båtut». ca în cazul duhurilor pådurii (le¿ii). trebuie så ardå neîntrerupt luminå în caså. oamenii ¿i-au imaginat ce se întâmplå cu ace¿ti copii pierdu¡i. crescute în acel an. mare de ¿apte ani. «Nu-l bate. fie. O altå situa¡ie o aveau copiii mor¡i înainte de a se realiza ceremonia botezului.“ (Frâncu-Candrea. så se ducå pânå la al 9-lea hotar ¿i så-l batå cu ele.

care. ca mor¡ii så nu se facå strigoi“ (Pamfile-1. care poate fi observat în descrierile tuturor tipurilor de personaje supranaturale. al¡ii cu câte o mânå sucitå ori înghebo¿a¡i din pricina cåderii din cer. Alte elemente ale botezului magic sunt surprinse în continuare: „Se toarnå cruci¿.. ¥n acest sens. → moarte NEDOLIA DOLIA NEFIRESC Anormalul.. femeile carå cu gura agheasmå mare de la Boboteazå ¿i le stropesc mormintele. sau se toarnå (agheasmå de la Boboteazå) în sicriu printr-o gaurå fåcutå în påmânt. la origine. aveau limbile întoarse (astfel explicându-se graiul diferit. Chiar la nivel fizic. îi preface în vârcolaci ¿i astfel umblå ei prin aer. necre¿tina¡i. în numele Tatålui. Cum ideea alteritå¡ii se realiza prin negarea/inversiunea elementelor. din lumea luatå ca model. 54). semnul sacralitå¡ii era dat de o diminuare sau de o augmentare a caracteristicilor morfologice: fiin¡elor respective le lipseau un ochi.: „ªi au venit draci câtå frunzå ¿i iarbå. de numai ochii ¿i din¡ii le sticleau. este adesea marca distinctivå a lumii celeilalte. pânå ce ajung la lunå de o månâncå“ (Marian-1. 141-142). Din cauza urmårilor nefaste pe care le avea demonizarea acestor mor¡i. iar al¡ii cu câte un ochi spanchiu ori cu câte o falcå strâmbå“ (Dragoslav-3. era de preferat så se încerce readucerea lor într-o sferå de ac¡iuni mai apropiate de cele favorabile umanitå¡ii. al duhurilor). peste mormânt. tot sub semnul inversiunii ståteau ¿i piesele vestimentare etc. malefice sau benefice (drac. al Fiului ¿i al Sfântului Duh. 1995. unii erau cu câte un picior ¿oldit ori vreo coastå ruptå. surprinså de numeroase credin¡e ¿i povestiri despre fiin¡ele supranaturale. 1916. ¿i pentru împlinirea acestui obiectiv nu pregetau så realizeze botezul prin intermediul unui ritual foarte complicat: „La împlinirea celor ¿apte ani de la îngroparea unor copii nåscu¡i mor¡i. 52). am våzut. nu erau deloc considerate .) ªi dacå i se face lui Dumnezeu milå de dân¿ii. nefirescul devine o tråsåturå fireascå. ¿i cu coadå ¿i cu coarne. (. episoadele cosmogonice sunt extrem de gråitoare (este interesant de remarcat cå aceste ac¡iuni instituite de demiurgul-demon sunt frecvent men¡ionate în cadrul practicilor apotropaice. 141). le¿ii. Pe lângå nefirescul înfå¡i¿årii. despre care se crede cå se fac strigoi. un picior sau o mânå. Amin!»“ (idem. 1994. sântoaderi etc. neîn¡eles. marca distinctivå este semnalatå ¿i în actele realizate de aceste duhuri. constituind categoria „sarcinilor imposibile“. atunci îi scoate din iad. ac¡iunilor etc. ¿i se zice: «Boteazå-se robul (sau roaba) lui Dumnezeu (se spune numele).NEDOLIA încep a-¿i blestema pårin¡ii de ce nu i-au fåcut cu vreme ¿i de ce nu i-au botezat.).

nu-i venea în minte så facå altå ciubotå pentru celålalt picior“ (idem. 10). nu se apropie fåcåturile . dupå ce i-a dåruit-o. cå nici n-o vezi ¿i acolo ¿ede. Dumnezeu a venit ¿i i-a zis så facå o ulcicå de lut ¿i cu ulcica så care“ (Niculi¡å-Voronca. Chiar dacå actul lui creator este dus la bun sfâr¿it numai prin intermediul lui Dumnezeu. «Ce faci. reprezentant exemplar al lumii celeilalte. Duhul cel råu. Nifârtache». întreabå Dumnezeu? «Ia am fåcut o caså. cå gåina neagrå e afurisitå în o sutå de feluri. Aceasta ¿i pentru cå acest demon. A fåcut mai întâi o ciubotå så se încal¡e ¿i tot båga amândouå picioarele într-însa. mai ales lumii mor¡ilor: „Unde este gåinå neagrå la caså. 466). nici pe aceasta nu mi-o la¿i?» «Nu plânge. nu are deloc astâmpår ¿i prin strådania lui universul se populeazå ¿i capåtå chipul cunoscut. (Al¡ii spun cå numai borti¡a nu era. Trece Dumnezeu pe acolo ¿i îl vede tot ie¿ind cu un sac afarå ¿i fuga iar în caså înapoi.NEGRU a¿a): „Dracul a fåcut casa. De aceea se ¡in dracii la moarå“(Niculi¡å-Voronca. cum are så fie. care toarnå gråun¡ele în piatrå nu era ¿i nu måcina. a zis Dumnezeu. ea e a dracului“ (Niculi¡å-Voronca. dar fårå fere¿ti. de aceea-i a¿a de negru“(idem 1216) . în cazul în care se observå o notå de protest în glasul diavolului. dualism cosmogonic NEGRU Demonismul culorii negre este evident în cazul în care el determinå un obiect. consacrat reprezentan¡ilor lumii celeilalte. Lui i-i drag så se ungå cu funingine. «Numai tu så n-ai treabå la oamenii care vor måcina». 8). toate mi le iei. Sau: „Dracul a fåcut ciurul ca så care apå ¿i a tot cårat douå såptåmâni. „nu vin nici trimisurile. 159). un animal etc. Dumnezeu îi cedeazå acestuia dreptul de proprietate ¿i de folosin¡å a inven¡iei respective (existå un mare numår de legende ce explicå astfel ascendentul demonic al unor obiecte. numai clenciul. plante. inventivitatea dracului trebuie apreciatå: „Dracul a fåcut ¿i ciubotele. în horn. î¿i face o borticicå. Darå Dumnezeu a îndreptat-o. ¿i moara a început a îmbla. acela¿i motiv se întâlne¿te ¿i în povestirile despre Muma pådurii ). astfel cå imixtiunea divinului este din ce în ce mai micå. cåra cu sacul lumina în caså. pe unde curge fåina). parcå singurul iscoditor. cå-i a ta». are ca semn distinctiv tocmai aceastå particularitate cromaticå. tema crea¡iei diabolice a cåpåtat semnifica¡ii mai profunde: actul creator se perfec¡ioneazå. care-l eclipseazå uneori chiar pe Demiurgul considerat atot¿tiutor. ªi aici este de remarcat inventivitatea par¡ialå a demonilor. ocupa¡ii etc. Atunci dracul a pornit a plânge: «Cum. explicatå sui generis: „Locul dracului e în cuptor. dar e întuneric înåuntru ¿i m-am apucat så duc soarele ca så fie luminå» (Niculi¡å-Voronca.): „ªi moara tot dracul a fåcut-o cu totului tot. Alteori. → cosmogonie popularå.

ori pentru bogå¡ie – ¿i el iese pui. så-l cloce¿ti la subsuoarå. când era necesarå stabilirea contactului cu cealaltå lume. ori pentru dragoste. Bulgarii cred cå în nevåstuicå a fost prefåcutå o fatå care torcea neîncetat. de la puicå neagrå. pe lângå func¡ia de animal psihopomp. Pentru a stopa aceastå activitate desfå¿uratå într-un ritm neobi¿nuit (este vorba tot de un exces).). în tråistu¡a neghilitå.. El din gåinå naeagrå iese. Un procedeu asemånåtor se folose¿te pentru izgonirea greierilor din caså: „Gospodina (. Gåina trebuie så fie neagrå. soldate cu ob¡inerea ajutorului demonic: „Oul cel dintâi. albanezi. pune totul în .. la saxonii din Transilvania (Gura. Credin¡a este întâlnitå ¿i la greci. pentru ca så rupå vråjile ce s-ar fi fåcut asupra mormântului ¿i så alunge duhurile necurate din jurul gropii“ (Olinescu. Românii spun cå nevåstuica a fost o femeie cåreia nu-i plåcea så toarcå. cå de nu-i dai. – ori pentru cinste. care se folosea în numeroase practici magice de invocare a supranaturalului. nu-i då pace celui ce l-a fåcut så doarmå.. prezen¡a gåinii negre era indispensabilå. 466). 322). de care ea fuge (Mu¿lea-Bârlea. o furcå cu caier de in sau cânepå ¿i un fus. ea a primit aceastå înfå¡i¿are. a fost transformatå în acest animal. În credin¡ele mitologice. ori så facå lucruri frumoase. ci ¿i oul ob¡inut de la ea. în preajma casei. nespålatå. gåinå neagrå månâncå“ (Niculi¡å-Voronca.. Pentru izgonirea ei se pun. Atunci trebuie så-i dai o gåinå neagrå friptå. apare ca duh al casei. acest animal este o prezen¡å enigmaticå. se scaldå în cofa cu apå. Drept pedeapså. poate ac¡iona negativ – la fel ca ¿arpele sau rândunica – asupra cantitå¡ii laptelui vitelor sau amestecându-l cu sânge etc.NEVÅSTUICÅ 230 ¥n cadrul obiceiurilor de înmormântare. care explicå originea nevåstuicii. a¿eazå lângå ele câte un fuior de câl¡i ¿i un fus pe potrivå. îi cålåre¿te noaptea låsându-i plini de spumå. având în acela¿i timp. så nu vorbe¿ti cu nimeni 9 zile. 125-126). pe cea de apotropeu: „E obiceiul ca o femeie dintre rudele casei så dea ori så arunce groparului o gåinå neagrå peste groapå (. Astfel se explicå ¿i practicile de izgonire a ei prin punerea în preajma casei a unui fus sau a unei furci cu câl¡i. italieni. despletitå sau så nu te închini. tot ca la români. 281-282).). Acela¿i element malefic îl avea nu numai pasårea. de foarte multe ori. 1981. face hodorog. ea fiind unul ditre pu¡inii înso¡itori ai mortului. sparge oalele. NEVÅSTUICÅ Pedepsirea unui exces aflat în directå legåturå cu torsul este întâlnit în legendele etiologice apar¡inând mai multor popoare. având toate func¡iile caracteristice acestui tip de personaje (împlete¿te coamele cailor.) ia ¿i face mai multe furci minuscule. în sensul cå.

se spune cå este de råu augur så fie ajutat sau scos din apå un om care se îneacå)./ Nu numai så mânca¡i ¿i så cânta¡i. cu bucle aurii (dacå sunt spirite ale copiilor îneca¡i. 1994. Luând înfå¡i¿area unui frumos cal alb care pa¿te pe malul apei. Practicile magice disting numeroase categorii de legåturi ¿i de noduri. a lacurilor ¿i izvoarelor. Asemånåtori sunt ¿i sco¡ienii kelpie. ei apar având înfå¡i¿area unor båtrâne urâte sau a unor fete deosebit de frumoase../ Trebuie så lucra¡i. Ei locuiesc sub apå. ei pot duce o via¡å ca a oamenilor obi¿nui¡i./ Ori vå-ntoarce¡i/ De unde a¡i venit»“ (Papadima. asemenea vilelor slavilor de sud. de culoarea curcubeului. dacå omul care ¿i-a pierdut via¡a a fost adult. din aur.231 NOD col¡ul unde-s greierii ¿i le vorbe¿te: «Dacå-n caså mi-a¡i venit. Estonia etc. dacå au fost ursi¡i så piarå în acest fel (motivul „ceasul a sosit. NIXEN. care-i atrag în apå ¿i-i îneacå pe oamenii care se laså amågi¡i de ele. 731). 99)./ Ori toarce¡i. în cea mai mare parte nefavorabili oamenilor. la auzul unor acorduri muzicale. cu o muzicå fermecåtoare ei îi ademenesc pe copiii în locuin¡ele lor subacvatice (Afanasiev. v. NIX. cu opera¡ia inverså tåierii legåturilor (funia îngropatå în preajma . foarte u¿or. Încep så danseze când vine vremea så se înece vreun copil. în alte cazuri oamenii sunt pur ¿i simplu chema¡i pentru a-¿i duce la bun sfâr¿it destinul. Elve¡ia. îi atrage pe amatorii de cålårie în adâncul apei (Mifologiceskij slovar’. înve¿mânta¡i în haine minunate. Un alt semn caracteristic este dat de reminiscen¡e ale reprezentårii semizoomorfe (adesea au copite de cal). Astfel. Le place så danseze pe oglinda râurilor. se spune cå este obligatoriu så primeascå måcar o jertfå umanå pe an. î¿i pot alege so¡i sau so¡ii din rândurile muritorilor etc. dupå care se scufundå sau dispar învålui¡i în ce¡uri. nodurile pot fi împår¡ite în: a) legåturi magice utilizate împotriva unor adversari umani. pe care le råpuneau trågând puternic de funia cu care-i cuprindeau. 134). unde au locuin¡e bogate. 1868. spiritul va lua înfå¡i¿area ¿i toate caracteristicile vârstei pe care o avea). din cauza groazei pe care o au pescarii fa¡å de aceste duhuri. La alte popoare. 280. zeul mor¡ii este cel care îi leagå pe defunc¡i cu funii ¿i-i târå¿te astfel pânå pe tårâmul mor¡ilor (Eliade. ¿i la suedezi: näcken. încât apa råmâne nemi¿catå sub greutatea lor. omul n-a venit“ – de fapt. ¥n alte credin¡e. estoni: näkk) NIXEN NIX NOD La indienii australieni. pline de averi fårå numår. NÄKINEIT ¥n Germania. Nixen sunt demoni acvatici înfå¡i¿a¡i ca ni¿te copii drågåla¿i. finlandezi: näkki. Alteori. încep så danseze ame¡itor. demonii înfå¿urau noaptea sufletele oamenilor.

spre a o face så se råstoarne. reprezentau un semn råu. benti¡a sau ¿nurul înnodat se impregna de råu ¿i-l lua cu el. 99). sacerdot-mag. råmânând acolo pânå se pierde (Pavelescu. Pui a¡a în apå ¿i pui cårbuni. marcând imposibilitatea de a se mi¿ca ¿i a ac¡iona. b) noduri ¿i legåturi benefice. „La mort. iar de moare flåcåu sau fatå nu se înnoadå nimic. în general anihilarea libertå¡ii de mi¿care. så-l . copilul acela nu mai cre¿te“ (idem. consacrat cultului lui Iupiter) nu putea så aibå asupra sa nici un nod în ve¿mintele sale.). Când a¡a va putrezi. crezând cå i se va u¿ura na¿terea. distrugerea legåturii. Nodurile. mai mult. Uneori nodul se face cu mâinile la spate. focul så ardå.NOD 232 casei du¿manului sau ascunså în barca lui. 1980. Aproape toate popoarele considerau cå nodul joacå un rol important în medicinå. i se desfac toate nodurile de la haine. så alunge. Flamen Dialis (preot roman. nodul era actul magic final. ca så se poatå cåsåtori cel ce a råmas“ (Niculi¡å-Voronca. Pentru scrântit se întrebuin¡eazå a¡å de lânå neagrå în care se face câte un nod de fiecare descântat. Alteori. vor dispårea ¿i negii. sita etc. într-un contact de lungå sau de scurtå duratå cu partea bolnavå. nodul era prescris ca un remediu împotriva durerii de cap sau a durerilor de ochi. care era tåiatå ¿i aruncatå la o råspântie. ¥n alte cazuri. 1073). 1073). iar apa så spele råul. I. cel care pecetluia o practicå desfå¿uratå: „Dacå på¿e¿ti peste un copil ¿i faci apoi nod. cu acela¿i rol se puteau deschide toate încuietorile de la u¿i aflate în caså (Frazer. Când o femeie se aflå în chinurile facerii. nici så poarte centuri sau inele (Massonneau. ¥n alte cazuri. 216). modalitå¡i de apårare (a se vedea în acest sens o serie de obiecte magice rezultate în urma înnodårii: plasa ca mijloc de apårare. 1072). nodul la a¡å când co¿i se face cu mâna stângå. dezlegând în apå anumite noduri (Niculi¡å-Voronca. ¥n Asiria. Cu a¡å se poate lega puterea bårbatului ¿i la fel se poate dezlega. activizarea puterii nefaste a nodului se declan¿a în cadrul unei aplicåri duble ale magiei simpatetice (atât similitudine. Lâna pentru scrântit se leagå la picior sau la mânå. O suce¿ti îndåråt pe fus sau pe o lingurå ¿i legi îndåråt nouå noduri. spuind descântecul. înnodarea poate fi reduså la o simplå legare (un singur nod). cât ¿i contagiune): „Cu piedica de la mort se leagå la fete ¿i feciori cununia“(idem. la ru¿i: transformarea în lupi a alaiului de nuntå în cazul în care nunta¿ii au trecut peste o funie întinså pe drum de vråjitor). 1945. avea drept efect restabilirea bolnavului. 116). Asirienii credeau cå. 1073). care simbolizeazå oprirea activitå¡ii malefice a bolii: „Cânepa de varå e bunå pentru junghi. Un mijloc de a scåpa de negi este cel de a lua o a¡å ¿i de a face pe ea atâtea noduri câ¡i negi are persoana respectivå ¿i de a îngropa a¡a în påmânt. a¿a cum se observå în toate magiile. Toate momentele liminale erau men¡ionate în practicile magice care vizau înnodarea simbolicå.

înainte ca magicianul så le poatå face råu. piaza bunå. În Noua Guinee. îi tråie¿te ¿i . face nod pe sfoarå (pânå acum. Tot cu aceastå sforicicå unele vråjitoare «leagå copiii» . sunt consacrate cele mai multe obiecte ¿i plante magice (lumânare. înnodarea are rol mnemotehnic. asemenea surcelelor folosite în procesul descântatului. cåci se citesc 12 evanghelii. când lumea îngenunche de 12 ori. ouå. realizatå în anumite momente din via¡a omului: „Norocul e ca un înger. iar a¡a o poartå nouå zile ¿i apoi o då pe pârâu“ (Niculi¡å-Voronca. ¥n Rusia. unele femei vin cu câte o sfoarå.). se spunea.. Ambivalen¡a obiectului magic ob¡inut într-un moment temporal de maximå sacralitate nu trebuie så ne uimeascå. våduvele poartå ni¿te plase pentru a se apåra de sufletele so¡ilor defunc¡i. ca ¿i la Boboteazå.233 NOROC cure¡e. cu noduri. dar leg junghiurile ¿i le trimit så meargå pe capul celui ce le-a dat». fiecare fiind aruncatå dupå încheierea unui episod simetric – n. plasa. ¿i îndatå ce s-a ispråvit de citit fiecare evanghelie.O. Cu apa aceasta bolnavul se spalå ¿i apoi o aruncå unde nu umblå oamenii sau pe pârâu.). adicå vråjesc pe unele femei så nu mai facå copii“ (Rådulescu-Codin.). Iatå cum se realiza concret înnodarea consacratå: „¥n Såptåmâna mare. cu o plaså de pescuit. La ru¿i. 1078-1079). De aceea.. costumul de nuntå cuprindea o cingåtoare împletitå. el umblå peste tot cu omul“. arabii î¿i fåceau noduri în barbå. NOROC Existå credin¡e izolate în legåturå cu reprezentåri legate de noroc .n. salcie etc. la denia de joi searå. 345-346).. Apoi legi peste trup în cruci¿ ¿i zici: «Eu nu leg a¡a. Pentru a se apåra de deochi. tot în semn de apårare împotriva deochiului. de asemenea. cât tråie¿te omul. Cu acea sfoarå e bine så încingi pe copiii bolnavi de friguri. în momentul na¿terii. pentru a fi sigurå cå maleficiile vråjitoarelor nu vor avea efect. ceasul bun (în afara celor care pot fi reconstruite în opozi¡ie cu piaza rea. i se na¿te ¿i norocul lui. la sfâr¿itul slujbei sunt în¿irate pe a¡å 12 nodule¡e. Aceasta pentru cå. nåvodul – din cauza marelui numår de noduri care se compuneau – erau considerate un mijloc de protec¡ie imbatabil împotriva ac¡iunii nefaste a vråjitorilor. Mihalache. II. A. Aceastå plaså era folositå la calmâci. A¿a. referitor la valorizarea fastå a sårbåtorii Pa¿telui (în strânså legåturå cu accep¡iunea ei de sårbåtoare crucialå în calendarul cre¿tin). Sau: „Când se na¿te omul. Norocul poate fi întâlnit în credin¡ele române¿ti sub douå aspecte: ca înso¡itor permanent al omului sau ca intensitate pozitivå a destinului. nu trebuie så uitåm cå acum. 44). ca metodå de apårare împotriva demonilor (Chevalier-Gheerbrant. cåci se vor lecui (. în multe locuri când o mireaså se pregåte¿te så meargå la bisericå trebuie så se acopere. peste îmbråcåmintea tradi¡ionalå. ceasul råu). el trebuia så desfacå toate nodurile plasei (a se vedea ¿i motivul sarcinilor imposibile).

Dar prin asta ¡i-ai vândut sufletul iadului“ (Papadima. de exemplu. deosebit de activå în sistemul de reprezentåri ale sacrului. unul. rudele etc. 49). se crede cå se poate „for¡a“ norocul: „De Pa¿ti. cåci peste noapte vine norocul ¿i månâncå ¿i el“ (idem.. råspunse femeia. În Bucovina. fizicå. Se realizeazå astfel evitarea destinului. implicit. ca så nu li se fure norocul. Dar nu te vreau pe tine. Bineîn¡eles. unde destinul fiecårui om este determinat de ziua ¿i ora na¿terii sale. Astfel de practici de influen¡are a norocului cu ajutorul magiei similarului sunt întâlnite la multe popoare. când va deveni major casa îi va arde pânå la temelii.NOROC 234 norocul. substituind o calamitate falså uneia reale. pårin¡ii copilului. 168). reu¿itå etc. copilul ¿i mama lui trebuie så fie a¿eza¡i în simulacrul de caså ¿i sco¿i ca tåciunii din locuin¡a cuprinså de flåcåri înainte de a fi prea târziu (Frazer. existå. I. În acest ultim exemplu dominantå este opozi¡ia sus/jos. 1916. practici magice menite a-l influen¡a. O femeie. a gre¿it ¿i a întrebat: «Cine este? – «Eu. se dezbråcå în pielea goalå. ci så se lase a¿a cum s-a mâncat la ea ¿i cu oarecare bucate ¿i vin. când se sting amândoi“ (Pamfile-1. nu de pu¡ine ori. 112-113). norocul sau ghinionul . trebuie pregåtitå o ofrandå ¿i pentru noroc: „La Låsatul secului de postul Pa¿telui nu este bine så se strângå masa. Dintre membrii acestei familii avute. 81-82). Dar eu pescuiesc!. dacå e¿ti pescar – ¿i vei avea bel¿ug tot anul. pânå la moarte. 1995. 168). 1980. ca så fure norocul din casa unor oameni mai boga¡i. O credin¡å din Suceava spune: „Când î¡i scâr¡âie u¿a diminea¡a. Ca ¿i în practicile propi¡iatorii întreprinse în legåturå cu ursitoarele... vor ridica o magazie pe un câmp ¿i îi vor da foc. Dacå se dore¿te ca ceremonia så aibå într-adevår un rezultat real. ci averea ta din caså!» Din momentul acela a zburat norocul avutului în casa acelei femei“ (Pamfile-1. î¡i intrå norocul în caså“ (Gorovei. a-l schimba chiar. Pentru a evita catastrofa. 1916. credin¡a în posibilitatea de a influen¡a destinul ¿i. În Madagascar. ei „nu deschid în noaptea Cråciunului nimånui u¿a ¿i nu råspund la nici o întrebare de afarå. dacå e¿ti vânåtor.. el î¿i preia atribu¡iile de ajutor în fiecare diminea¡å. Meglenoromânii cunosc chiar procedee prin care se poate „fura“ norocul cuiva: de aceea. este mai u¿or de realizat acest lucru. existå semnele externe ale persisten¡ei prezen¡ei norocului: bunåstare materialå. La români. care nu ¿tia de însemnåtatea påstrårii datinei. norocul te va ajunge în ziua aceea. Dacå cineva este nåscut în prima zi a lunii a doua (februarie). De asemenea. veni apoi la casa acestora ¿i începu så-i cheme pe un ton mai jalnic. Ca înso¡itor permanent. nu te chem pe tine. dacå te treze¿ti diminea¡a cu fa¡a în sus. când preotul zice Hristos a înviat! tu zici: dar eu împu¿c!. De¿i marea majoritate a credin¡elor eviden¡iazå implacabilitatea destinului. 74).

nu î¿i-va face apari¡ia. Dar cine n-are noroc.. de aceea masa trebuie låsatå întinså ¿i peste noapte. Fiecare î¿i are acolo acest alter ego. în lumea cealaltå. Sunt înså ¿i situa¡ii în care ne confruntåm cu un anumit fatalism: nu se poate trece de „ce este scris“. Ba vine ¿i el (norocul) pe la noi. fel de fel.235 NUME unei persoane. prin ogråzi.. numele fiin¡ei umane sau animale nu este pomenit. îl ajunge. stea. Asudå ¿i munce¿te de diminea¡å pânå seara. dacå fuge. dupå cum feluritå este ¿i lumea asta a noastrå. La fel. 416). al¡ii pe prispe. de asemenea. al¡ii odihneau în case. zlâdni NUME Evocarea personajelor supranaturale implicå întâi chemarea fiin¡ei evocate. Puterea deosebitå pe care o con¡ine numele (care devine astfel purtåtorul esen¡ei fiin¡ei respective) atrage dupå sine interdic¡iile referitoare la rostirea acestuia. pentru a nu-l afla duhurile ¿i pentru a-l påstra pe poten¡ialul bolnav la adåpost de tulburåri. så-i tragi un toc de båtaie de så se-nve¡e minte“ (Papadima. ne¿tiindu-le numele. dacå e gråbit. iar dacå e så ai noroc – „Cine are noroc. A chema pe nume. → dolia. orice ai face. care stå toatå ziua ¿i nu face nimic. de aici necesitatea de a-i cunoa¿te numele. înger. iar cunoa¿terea numelui este condi¡ia primordialå a oricårei ac¡iuni asupra lor. îl po¡i prinde aici. Acesta devine o parte integrantå din fiin¡a lor. Românii spun. cu norocul lui nu se-ntâlne¿te“ (Olinescu. vine singur så månânce. Dacå el acolo munce¿te. într-un descântec aflåm cum a pus boala . 1942. se spune cå sunt oameni fel ¿i chip. mai din greu. astfel modificându-se ¿i destinul omului în lumea noastrå: „Norocul omului bogat e foarte muncitor. så nu le poatå lua mana (Pavelescu.) Te po¡i duce la el acolo. în scop apotropaic: numele duhului nefast nu este rostit. pentru ca vråjitoarele. deci nu este chemat ¿i. al¡ii. Efectul legii de concretizare este acordarea unei realitå¡i materiale pur abstracte între individualitå¡i ¿i numele lor. prin urmare. se putea realiza prin obligarea demonului de a-¿i schimba atitudinea (natura activitå¡ii) pe care o avea în lumea cealaltå. ¿i atunci omul trebuie så munceascå singur pentru el“ (Olinescu. în acest sens. dacå doarme. 113). îl a¿teaptå. Unii munceau. cå nu este bine så dai nume vacilor. Cel sårac are un noroc bogat sau lene¿. al¡ii în palate mari. Iatå cum poveste¿te un „cålåtor“ curajos cele våzute în lumea noroacelor: „Unii dormeau pe drumuri. aleargå dupå el. numai ca omul lui så fie bogat. al¡ii încercau ¿i trågeau cu sapa – må rog. frumoase. 47). ai (. 416). Chiar la masa de Låsata secului. a¿a ca så nu-i gåseascå moartea stând degeaba. de postul Pa¿telui. a numi înseamnå a ac¡iona legåtura ocultå care-l va aduce pe cel chemat în prezen¡a celui care-l cheamå. Acolo. Îl po¡i prinde acolo. så-i ceri socotealå.

¿i care impuneau folosirea eufemismelor tocmai pentru a-l proteja pe bolnav. îndreptatå tocmai în direc¡ia anulårii puterii magice de care dispune cunoscåtorul numelui este ¿i råsturnarea cu gura în jos a obiectelor de inventar casnic: „Când ajunge la vreo caså. a treia înså nu poate. în consecin¡å. La alte popoare. Când se dorea anularea puterii malefice a demonului. 261). numirea acestuia. când erau invocate for¡ele benefice. pentru a-l asigura cå bolnavul ¿i vindecåtorul l-au identificat ¿i. supravie¡uitorii nu numai cå nu mai rosteau niciodatå numele decedatului. orice duh necurat poate întreba. ¥n ceea ce prive¿te comportamentul pe care trebuia så-l adopte omul în cazul în care demonul îi cuno¿tea ¿i îi rostea numele. î¿i schimbau numele. acesta era numit. E bine înså ca noaptea omul din caså så nu råspundå decât la a treia întrebare. 107). în familia unde avusese loc un deces. Unul care ar råspunde ori ar ie¿i afarå./ Din caså a plecat. „feciorii strigau peste sat ¿i numele femeilor bånuite cå erau strigoaie ¿i cå furau laptele de la vite. doar va ie¿i afarå. ca ¿i în cazul duhurilor aerului. Atunci. dimpotrivå. crezându-se cu adevårat chemat de acel om. în descântece situa¡ia se prezintå diferit. pentru ca moartea så nu-i mai poatå recunoa¿te sub noile nume ¿i så-i caute în alte pår¡i (Frazer. dar atunci nu au putere“ (Buturå. . 1944. pentru a-i lua mai târziu ¿i pe ei.NUME 236 ståpânire pe om: „S-a sculat vråjma¿ul. Dacå lucrul strigat e cu gura în jos. O altå practicå apotropaicå./ Din u¿å-n u¿å. vor putea pune în practicå ritul magic cu valoare terapeuticå impus de maladia respectivå. Prin urmare. fiind pus astfel în imposibilitatea de a da frâu puterilor de care dispunea. dar românul pune toate lucrurile cu gura în jos. 1980. Aceasta se fåcea pentru cå moartea fusese printre ei ¿i notase pe un råboj numele celor råma¿i în via¡å. 156). Spre deosebire de practicile magice care instituie interdic¡ia rostirii numelui fiin¡elor demonice. II. chiar a func¡iilor acestora. strigoaiele la care li se strigå numele nu mai pot de necaz pe feciori ¿i aleargå dupå ei. cåci o datå sau de douå ori. i s-ar strâmba gura ori i s-ar tåia picioarele“ (Pamfile-1. ar fi mu¡it. se impunea./ Numele i-l aflase/ ªi-l înstrunase:/ ªi-l strânsese“ (Candrea. era indicatå legea tåcerii: „Strigoiul strigå cu glasul unui om pe care cel din caså îl cunoa¿te. pentru a-l izgoni pe duh. De aceea. De data aceasta omul a suferit influen¡a maleficå a duhurilor ¿i rostirea numelui nu poate produce mai mult råu decât în situa¡ia prezentå. ¥n cadrul obiceiurilor rituale cunoscute sub denumirea de „strigare peste sat“. (demonul) strigå la câte un lucru din caså så-i deschidå. dar î¿i schimbau cu to¡ii numele./ Din maså-n maså. så-i dea strigoiul toatå puterea lui ¿i tot nu-i poate deschide“ (idem). 1916. 1992. 245).

frâu. cårora li se atribuie inten¡ionalitå¡i antagoniste. fiind utilizate cu precådere în practicile de întoarcere a maleficiilor. al argintului-viu. cât ¿i de oamenii care doreau så întoarcå împotriva oaspe¡ilor supranaturali puterea de care ace¿tia dispuneau (fusul. cu¡itul sau alte obiecte din fier. fie chiar în imediata apropiere a lor. complementare (trebuie så men¡ionåm aici cå amândoura li se atribuie atât acte faste. boroanå. Dar. a grânelor etc. Alte obiecte.O OBIECTE MAGICE Existen¡a celor doi Creatori. ¿i el de facturå ambivalentå. → ac. sesizatå. era nevoie ca oamenii så dispunå de un arsenal destul de complex. în orice caz. al maleficului). pe care le guverneazå. al farmecelor. acestea se realizau în anumite intervale sau perioade de timp sacru. Marele mister ¿i atrac¡ia deosebitå pe care o prezintå universul în discu¡ie rezidå în primul rând în posibilitatea aflårii unor puncte de trecere aproape imperceptibile. acesta poate fi localizat fie într-o regiune intangibilå sau. ¥n cazul vråjilor. cu pu¡in efort. aur. Dacå ne referim la spa¡iul sacru. meli¡a etc. prin tradi¡ie. greu accesibilå muritorilor. Fiecare dintre ei dispunând de puteri aproximativ egale (în viziunea mitologiei populare. existå locuri în care oamenii pot realiza o serie de practic specifice. erau utilizate atât de reprezentan¡ii maleficului. la îndemâna oricui. argint-viu. de exemplu. de¿i la îndemâna tuturor. Pentru a lua mana laptelui. cât ¿i acte aflate sub semnul demonicului. erau utilizate. nu ne surprinde câtu¿i de pu¡in consolidarea unor domenii specifice. care le permit accederea în mult doritul univers paralel. måtura. sita. care dispuneau de for¡e greu de bånuit în spatele înfå¡i¿årii lor banale. måturå . prin intermediul cåruia dorin¡a temerarului putea deveni realitate. pe lângå plante cu virtu¡i magice. aflate. evident). cu¡it. în timp ce obiectele din argint sau aur contribuiau la anihilarea acestora. hierofanii ale realitå¡ii sacre. argint. Chiar dacå se cuno¿teau practicile indispensabile (elementul principal al ac¡iunii magice). pozitive.). a fost cea care a constituit treptat polarizarea dualå a universului. puterea maleficå era trimiså asupra oamenilor prin intermediul acului. Existå deci anumite locuri în care prezen¡a sacrului este. Duhurile de toate felurile puteau fi våzute dacå oamenii se ascundea sub o boroanå sau sub un frâu. adevårate chei ce deschideau por¡ile puterii. fus. oamenilor de rând. manipulând plante ¿i/sau obiecte existente în universul cotidian.

436). motivul cel mai des invocat fiind apari¡ia chipului diavolului. Dar se mai puteau deochea singuri ¿i cei care se uitau în oglinda apei. printr-un vicle¿ug. la ei noaptea era interzis så te speli. care erau persoanele care le-au produs neplåceri . (Sébillot. 213). cu ajutorul oglinzii. 1990. Într-o legendå româneascå se spunea: „La Sfânta Duminicå în caså se aflå o måsu¡å ¿i-un scaun. 217-218). I. sub forma unui ¿arpe alb (idem. indienii credeau cå existau oameni care pot aråta în oglindå chipul vråjitoarelor (Gorovei. ia sfe¿nicul cu lumânarea în mânå ¿i amenin¡å asupra oglinzii în acel loc ¿i în acela¿i moment a tråznit“ (Brill. aromâni. Ciau¿anu. 86). În vechile mitologii. În Grecia se socotea cå era de råu augur så te visezi våzându-¡i chipul în apå. Vråjitorul ca¿ub putea så arate oamenilor. bogini realizau substituirea copiilor intrând în caså prin oglindå (idem. pentru cå vråjitoarea î¡i poate lua frumuse¡ea (Sla¿ciov. iar dinaintea oglinzii stå un sfe¿nic cu lumânare. germani. 120). Credin¡a cå sufletul era cel reflectat în apå era întâlnitå ¿i în Noua Caledonie (idem). Prin oglinda ceea se uitå în lume. englezi etc. adicå sufletul.OGLINDÅ 238 OGLINDÅ Oglinda este un spa¡iu de trecere. 118). pentru a nu-¡i vedea reflectatå imaginea în apå. se spunea cå el tråie¿te în perete. francezi. În Slovacia. 178). Ucrainenii spun så nu te ui¡i noaptea în oglindå. 1994. 114). dacå au hotårât så tråzneascå pe cineva. redând lumii cåldura ¿i lumina sa numai dupå ce. oglinda joacå un rol important. î¿i påråse¿te grota de recluziune. Românii nu låsau copiii mici så se uite în oglindå. În practicile vråjitoarelor. 161. lacul este ochiul påmântului. Chiar ¿i duhul casei – domovoi – este pus în strânså legåturå cu acest obiect. 1989. ªi ucrainenii încercau så se fereascå de acest pericol. de teamå så nu le iaså greu din¡ii (Ciau¿anu. Oglinda mai era privitå ¿i ca spa¡iu deschis: la ucraineni. fiind utilizatå în rituri de magie albå sau neagrå. pe care a însufle¡it-o (Tolstaia-2. „luând reflexul chipului. vine aice ¿i se sfåtuie¿te cu Sfânta Duminicå. din mitologia japonezå. 120). italieni. Semnifica¡ia oglinzii este înså mult mai profundå. Sfântul Ilie când are så tråzneascå undeva. prin care locuitorii lumii subterane pot så vadå tot ce se întâmplå pe påmânt ¿i în våzduh. de vede tot ce fac oamenii ¿i. corpul råmâne lipsit de el ¿i moare peste câteva zile“ (Ciau¿anu. Se mai credea cå norocul fuge dacå te ui¡i în oglindå când månânci. Sârbii spuneau cå Dumnezeu l-a creat pe diavol din propria-i reflectare în apå. Sco¡ienii. Se credea cå apa. 78). 177-178) sau så nu se deoache singuri. de asemenea. în spatele oglinzii. Interdic¡ia de a nu te uita în oglindå dupå apusul soarelui este foarte råspânditå la români. Zei¡a solarå Amaterasu. ¿i pe maså o oglindå. e obligatå så se priveascå în oglindå (Kernbach. I. pentru a nu-l vedea pe diavol (Miloradovici-3. 1994. pierzându-¡i astfel frumuse¡ea ¿i.

120). ci î¿i vede ursita (Gorovei. cum vârcolacii månâncå soarele sau luna (Mu¿lea-Bârlea. Românii credeau cå o fatå care poste¿te întreaga zi a Cråciunului pânå la miezul nop¡ii. Dacå ar fi våzut pe aceste oglinzi reflectarea chipului unei fete. adicå în ajunul marilor sårbåtori. de asemenea. Ca ¿i alte obiecte sacre. 372). la sârbi. Dupå aceea se uitå în oglindå ¿i zice: „ Ursitul meu. nu spune nici un cuvânt toatå ziua ¿i prive¿te atunci în oglindå. Fata ia în fiecare mânå câte o lumânare aprinså ¿i la ora 12 se duce la oglindå ¿i î¿i strigå de trei ori propriul nume. în ajun. indienii etc. practica respectivå se desfå¿oarå în felul urmåtor: fata merge într-o caså pustie. Samodivele bulgarilor puteau så fie zårite în oglinda unui izvor sau în respectivul obiect. Tot împotriva zmorei. pentru cå î¿i fac apari¡ia zmeii. Ru¿ii spun. 480). oglinzi erau a¿ezate în grajd sau în preajma animalelor pentru a le feri de ac¡iunea duhului casei (în chip de nevåstuicå) sau a zmorei (la polonezi). de asemenea. puteai så vezi. Se mai credea. ele s-ar fi îndrågostit de aceasta ¿i ar fi råpit-o (Tolstaia-2. Aceastå practicå se fåcea numai în momentele sacre din punct de vedere temporal. La germani. pentru a vedea strigoii. 120. În Rusia. dacå vrei så vezi o vråjitoare. nu se vede pe sine. Atunci apare în lumina oglinzii chipul ursitului (Ciau¿anu. 120-122). oglinda se folose¿te adesea ca mijloc de îndepårtare a duhurilor. va vedea. 131). în bunå parte. se crede cå în noaptea de Anul Nou fiecare oglindå poate så arate ursita. se punea o oglindå în leagånul copilului. de la Sf. spuneau cå existå oameni care fac så se arate în oglindå chipul vråjitoarelor. puneau o oglindå lângå cruce ¿i în ea îi vedeau. prezen¡a oglinzilor. II. La fel. 123). de Înål¡are mergeau la cimitir. Practicile magice cu caracter oracular presupuneau. Românii spuneau cå. Astfel. Aflarea ursitului cu ajutorul oglinzii era la îndemâna tuturor fetelor care doreau så-¿i cunoascå viitorul. La ru¿i. într-un vas cu apå. nelocuitå. Gheorghieva. . vino ¿i aratå-te în oglindå!“ (Tolstaia-2. atraså de respectivul obiect (Tolstaia-2. 243). iar în interiorul frâului a¿azå o oglindå. cå. Lucia (13 decembrie) pânå la Cråciun. oglinda putea fi utilizatå ambivalent: ca mijloc de påtrundere în lumea personajelor mitologice sau ca apotropeu. în oglindå. Aici aprinde o lumânare. Al¡i vråjitori puteau så-¿i exercite practicile oraculare ghicind pe baza celor zårite pe oglinda apei (Vulcånescu. în zorii zilei. 86). o vråjitoare. lamiile.239 OGLINDÅ (Tolstaia-2. så pui într-un ungher o oglindå ¿i vråjitoarea apare imediat. Ve¿mintele ¿amanilor sunt adesea împodobite cu oglinzi care reflectå faptele oamenilor sau care îi ocrotesc în timpul cålåtoriei lor de împunsåturile duhurilor rele (Chevalier-Gheerbrant. a strigoilor. pune un frâu pe marginea sobei. Slovacii credeau cå persoana care se uita în oglindå în fiecare searå. Sco¡ienii. 1995. cå în timpul furtunii trebuie så acoperi neapårat toate vasele cu apå. în timpul eclipselor. 317).

în seara Anului Nou. Fata trebuie så stea ore întregi nemi¿catå. „luând reflexul chipului. pentru ca mama så nu nascå de multe ori. se spunea. adicå sufletul. 116-119). Se crede cå oglinda poate atrage. al sufletelor. Astfel. Sârbii credeau cå dacå viitoarea mamå se uita în oglindå. Se credea cå apa. femeia. fiind asociat principiului feminin. reprezentat de oglindå. acest gest a fost tabuizat. pentru cå existå posibilitatea apari¡iei unei noi sarcini (canalul de transmisie dintre cele douå lumi fiind încå deschis. dupå înmormântare. pentru a-l face pe un bolnav så-¿i vinå în sim¡iri. ea ar fi nåscut o feti¡å (Tolstaia-2. 179). În Muntenegru. cei pe care acestea îi substituie copiilor oamenilor. capta sau trimite în lumea umanului spirite. la români. În Grecia se socotea cå era de råu augur så te visezi våzându-¡i chipul în apå. Baleev. fetele iau o lumânare de la Pa¿ti. cå nu este bine ca låuza så se uite în oglindå în primele ¿apte zile de la na¿tere. când se lua pânza protectoare de pe oglindå. crezând cå astfel våd în apå chipul ursitului (Ciau¿anu. explicându-¿i astfel înfå¡i¿area båtrânicioaså a unor copii. pânå când ochii li se umplu de lacrimi. era obiceiul de a-i pune în fa¡å o oglindå ¿i dacå nu-¿i vedea chipul în ea era semn cå va muri (Ciau¿anu. pentru a-¿i vedea umbra. Gheorghe ¿i privesc în adâncul ei. Credin¡a cå sufletul este cel reflectat în apå era råspânditå ¿i în Noua Caledonie. uitându-se fix la monedå. în cazul de fa¡å. Acela¿i lucru se spunea ¿i când copilul se uita în oglindå. se duc la fântânå. 298). Gorovei. Se zice cå astfel poate så vadå pe suprafa¡a ei chipul viitorului bårbat. fetele se duc la fântânå în zorii zilei de Sf. cel ce se va uita seara în oglindå va îmbåtrâni înainte de vreme.OGLINDÅ 240 Ecran al proiec¡iilor destinului poate fi ¿i oglinda apei. 23. era uneori dublat de alte caracteristici ale acestuia. pentru a-¿i vedea ursita. referitoare la schimbarea înfå¡i¿årii prin transferul atributelor: la bulgari. prima fiin¡å care . mai ales în legåturå cu reprezentårile despre moarte. se apleacå cu lumânarea aprinså scrutând oglinda apei. sacru. De aceea. Tot ca un element de marcaj sacru eviden¡iem o altå credin¡å. Credin¡ele în oglindå. La români. suflete etc. 117-119). ca sediu al duhurilor malefice. la Cråciun. În Rusia. fetele pun pe maså un pahar cu apå în care s-a aruncat o monedå nouå de argint. Spa¡iul malefic sau. ªi sârbii au reprezentåri asemånåtoare. corpul råmâne lipsit de el ¿i moare peste câteva zile“. Så nu uitåm cå aceastå caracteristicå – înfå¡i¿area båtrânicioaså – este una dintre cele mai råspândite la personajele mitologice antropomorfe. copilul care s-a uitat seara în oglindå va începe så vorbeascå cu greutate sau va fi lipsit de darul vorbirii (Tolstaia-2. umbrelor sunt deosebit de råspândite. trebuie så meargå la fântânå ¿i så se uite în apå. 1995. 178). În cazul unei na¿teri dificile la sârbi. Se crede cå dupå îndeplinirea acestei practici va na¿te u¿or. Tot în legåturå cu na¿terea. un astfel de chip îl au ¿i copiii acestor duhuri. În India vedicå.

241

OPOZIºIE

trebuia så priveascå în oglindå era o pisicå, oamenii abia dupå aceea putându-se apropia de ea (Tolstaia-1, 2). Oglinda putea så punå ståpânire nu numai pe sufletul unei fiin¡e vii (aici trebuie så amintim un succedaneu al oglinzii în prezen¡a ochilor deschi¿i ai persoanei decedate, care îndeplinesc accea¿i func¡ie – în casa respectivå va mai muri cineva; credin¡a este råspânditå la români, ru¿i, ucraineni, bieloru¿i, sârbi etc.; Tolstaia-2, 113; Baiburin, 1983, 140), ci ¿i pe cel al unei persoane decedate. Sârbii întorceau oglinzile cu fa¡a la perete, pentru ca sufletul mortului så nu întârzie în caså, uitându-se în oglindå. Croa¡ii credeau cå sufletul, dacå se uita în oglindå, ar fi revenit în caså, pentru a-¿i vedea chipul care s-a reflectat în oglindå (Tolstaia-2, 112-113). ªi tot ca o dovadå a strânsei legåturi ce existå între oglindå ¿i lumea cealaltå amintim o practicå ritualå efectuatå de bulgari. În zilele când se organizau pomeniri ale mor¡ilor, ei luau o oglindå pe care, în tåcere, o ¡ineau în mânå deasupra unei fântâni, pentru a vedea umbrele stråmo¿ilor mor¡i. La sârbi, un obicei asemånåtor se efectua la trecerea celor 40 de zile de la moarte, când puneau o oglindå pe mormânt, pentru ca cei vii så-i poatå vedea pe mor¡i (Tolstaia-2, 114-115). Func¡ia distructivå a oglinzii se contureazå cel mai clar în cazul råpirii sufletelor, fapt ce atrage dupå sine moartea fiin¡ei respective. Se spunea cå nu este bine så te ui¡i seara în oglindå, cå mori (Ciau¿anu, 324). La români, la slavi, oglinda din camera unde era a¿ezat mortul era acoperitå, pentru a închide astfel spa¡iul nefast deschis, pentru a nu urma ¿i al¡i mor¡i. Acest lucru se fåcea ¿i pentru ca mortul så nu se vadå în ea (probabil, pentru a nu se ascunde în ea, pentru a nu-¿i gåsi acolo un refugiu) ¿i så revinå în caså ca strigoi, de câte ori este lunå nouå (Gorovei, 1995, 179; Ciau¿anu, 178). Poate cå cele mai råspândite credin¡e sunt cele legate de spargerea oglinzii ca semn prevestitor al mor¡ii (la români, francezi, ru¿i, ucraineni; Vulcånescu, 321; Tolstaia-2, 125; Ciau¿anu, 124). Conform credin¡elor bulgarilor, slovacilor, în oglindå se poate reflecta înså¿i moartea, care, dupå aceea, va veni curând în casa respectivå (Tolstaia-2, 112). Alteori moartea venea la fereastrå, ciocånea de trei ori, oprea ceasurile ¿i spårgea oglinzile din caså (idem, 125).

OPOZIºIE Opozi¡ia, ca formå elementarå de structurare mentalå a realitå¡ii, este o componentå de bazå a gândirii logice, pentru care polarizarea realitå¡ii, rezultatå în urma observårii atente a lumii, se reduce în fapt la judecå¡i de valoare care au ca element de bazå perechea pozitiv/negativ, bun/råu. Prin intermediul ei se ob¡ine o întreagå re¡ea de elemente – realizåri diferite ale nucleului esen¡ial –, ce constituie alte tipuri de opozi¡ii, binare sau ternere (graduale). Prin recunoa¿terea dualismului radical (termen folosit de autorii

OPOZIºIE

242

Dic¡ionarului religiilor – Eliade-Culianu, 136), adicå a existen¡ei a douå principii creatoare, coeterne, responsabile de crearea a tot ce existå (sunt avute în vedere toate nivelurile realitå¡ii – cosmogonic, antropologic, lingvistic etc.), opozi¡ia pozitiv/negativ, cu implica¡iile ei – bun/råu, masculin/feminin etc. –, se situeazå chiar în fruntea ierarhiei. Dacå lumea cunoa¿te doi Creatori, afla¡i în opozi¡ie, ¿i rezultatul ac¡iunii lor se va structura identic, perpetuând la infinit „ruptura“ ini¡ialå. Opozi¡ia fundamentalå care se structureazå este lumea de aici/lumea cealaltå, lumea noastrå/lumea supranaturalului, malefic, lumea „stråinå“, guvenatå de principiul negativ al råului. Opozi¡iile care apar aici sunt de cele mai multe ori graduale, implicând prezen¡a unui element de tranzi¡ie, care face legåtura între extremele rela¡iei studiate. ªi opozi¡ia lumea noastrå/lumea cealaltå cunoaa¿te aceastå structurå triadicå, datå de prezen¡a unor elemente care, fårå a face parte dintre extreme, î¿i revendicå totu¿i apartenen¡a la una dintre ele. Din acest sistem fac parte oamenii înzestra¡i cu puteri supranaturale, cei care provoacå deochiul, cei care fac farmece, oamenii care le contracareazå etc. Vråjitoarele sunt, prin func¡iile lor specifice, reprezentante incontestabile ale maleficului pe påmânt, o categorie aparte în sistemul personajelor mitologice, fiind întruparea supranaturalului în elementul uman sau accederea umanului la supranatural. Aceste douå distinc¡ii, coincid clasificårii – ce are o mare aplicabilitate – în personaje care posedå aceste calitå¡i d i n n a ¿ t e r e (supranatural înnåscut) sau le capåtå p r i n i n i ¡ i e r e (supranaturalul dobândit). Na¿terea unor asemenea personaje era înso¡itå de semne prevestitoare ale calitå¡ii ie¿ite din comun, ale consacrårii: nou-nåscutul are cåi¡å, „cåma¿å“ ro¿ie, coadå, din¡i etc. Vråjitoarele care au dobândit aceastå calitate prin voin¡a lor sunt, în general, femei fårå copii (lipsa fertilitå¡ii este o tråsåturå caracteristicå – în general maleficul presupune ac¡iuni de anihilare a fertilitå¡ii din lumea înconjuråtoare), adesea necåsåtorite sau våduve etc., adicå nu se încadreazå în structura lumii normale. Tot ceea ce întreprind este antiuman, se realizeazå prin procedee atipice, necaracteristice lumii noastre. ¥ntregul sistem de ac¡iuni se integreazå în rela¡ia normal/anormal, care derivå din opozi¡ia uman/nonuman. Ac¡iunea de contracarare a farmecelor, a vråjilor etc. este prin ea înså¿i o opozi¡ie fa¡å de cea a personajelor sus-men¡ionate. ªi descântåtoarele, ¿i vracii au dobândit puterile supranaturale, cel mai adesea tot de la diavol. Nu pu¡ine sunt situa¡iile când în aceastå ipostazå, de ajutor uman, apar tot personaje din cea de-a doua categorie, vråjitoarele. Existå înså ¿i personaje net superioare lor – motivul întrecerii, al luptei dintre cei doi vråjitori – fiecare punându-¿i la båtaie întregul arsenal de farmece este destul de cunoscut

243

ORISNIº¥

(Afanasiev, 1958, 134). Tot în aceastå categorie întrå ¿i multe alte personaje, conturate tot în opozi¡ii perechi: solomonari/contrasolomonari, strigoi/copil de strigoi (acesta este cel care are însu¿irea de a vedea ¿i omorî strigoii) etc. ¥n aceste cazuri, opozi¡iile dominante sunt malefic/benefic, supranatural/uman. Vorbind despre personaje la care specializarea capåtå valori majore, trebuie så men¡ionåm, înainte de a prezenta principalele tipuri de magicieni ale reprezentårilor mitice ale românilor, câteva precizåri terminologice. Chiar dacå existå o serie numeroaså de nume consacrate ale personajelor în spe¡å (nu avem în nici un caz în vedere variantele regionale), reprezentan¡ii umanului demonizat care participå la practicile din domeniul madicinei magice se reduc în ultimå instan¡a la cei grupa¡i în jurul polilor care focalizeazå opozi¡ia ini¡ialå a lumii mitice: bun/råu, fast/nefast. Sunt, prin urmare, persoane care posedå puteri deosebite, supraumane, pe care le folosesc în folosul semenilor lor – descântåtoare, desfåcåtoare, vraci, contrasolomonari etc. – ¿i persoane care le folosesc împotriva acestora – vråjitoare, fermecåtoare, solomonari etc. Mai mult, personajele din prima categorie cunosc ¿i o altå caracteristicå: ele î¿i îndreaptå ac¡iunea fastå în direc¡ia anulårii, a desfacerii maleficiilor lansate de cei din urmå. Nu numai reprezentan¡ii umani care accedå la universul demonic sunt dispu¿i în perechi de opozi¡ii. Spa¡iul mitologic, la rândul lui, este descris în sistemul opozi¡iilor semiotice binare – stânga/dreapta, sus/jos, cer/påmânt, påmânt/ spa¡iu subteran, nord/sud, est/vest, mare/uscat, zi/noapte, feminin/masculin, uman/nonuman, caså/pådure etc. Cea mai evidentå realizare a spa¡iului sacru este lumea „råsturnatå“, o imagine în oglindå a lumii noastre påmântene. Coordonata temporalå a acestei lumi este marcatå negativ: când la noi e noapte, pe lumea cealaltå e zi, råsåritul este miezul nop¡ii, când la noi e iarnå, acolo e varå etc. Perechile de opozi¡ii se regåsesc practic în toate tipurile de reprezentåri mitologice; în afarå de personaje, de aspecte concrete ale spa¡iului mitic, în acela¿i sisteme binare se realizeazå decodarea realitå¡ii cotidiene : ini¡ia¡ii/ neini¡ia¡ii cåutau în jur, în universul familiar, semne, mesje ale celeilalte lumi: alb/negru (ro¿u), gol/plin, sårat/nesårat, stânga/dreapta, sus/jos etc. – sunt tot atâtea posibilitå¡i de stabilire a contactului cu transcendentul demonic.

ORISNIº¥; NARECINº¥ Orisni¡î, narecini¡î sunt demoni masculini sau feminini, trei surori, adesea tinere, care vin la påtu¡ul copilului în a treia sau a ¿aptea noapte de la na¿tere ¿i-i prezic soarta. Ca orice personaj demonic, î¿i fac apari¡ia la miezul nop¡ii ¿i dispar la primul cântat al coco¿ilor. Rolul cel mai important îl are cea mai în vârstå, care aprobå cele

ORISNIº¥

244

→ rod; ursitoare

ursite de surorile ei sau mene¿te cu totul altceva. Dupå ce a terminat de vorbit, ursita se înscrie pe fruntea copilului (Ionescu, 60, 115-116; Candrea, 1933-1935, I, 20). Alte credin¡e vorbesc despre existen¡a a trei ursitoare bune ¿i trei rele, care niciodatå nu se în¡eleg. Dintre cele favorabile, prima îl înzestreazå pe copil cu minte ¿i cuno¿tin¡e, a doua îi då sånåtate, frumuse¡e ¿i arta cuvântului, iar ultima îi conduce pasul în timpul vie¡ii, îl înva¡å o meserie ¿i îl ajutå så se îmbogå¡eascå. Înscriindu-se în tiparul obi¿nuit, ¿i despre ele se spune cå sunt nemuritoare, invizibile. Când au putut så fie våzute, femeile le descriu måsurând firul vie¡ii, apoi tåindu-l (Afanasiev, 1869, 342-344). Ca ¿i în credin¡ele ucrainene privitoare la Dolia, ¿i ursitoarele bulgare îl întreabå pe Dumnezeu ce anume så-i destineze copilului. Despre divinitate se spune cå în fiecare zi se aflå în trei stadii. Diminea¡a lucreazå la câmp, la prânz este negustor, iar seara se odihne¿te, månâncå, bea ¿i este bine îmbråcat. De aceea el porunce¿te ca ¿i copilul så fie asemenea lui, cum era în momentul în care a fost solicitat de mesageri. De regulå, soarta nu poate fi schimbatå, chiar dacå cineva reu¿e¿te så asculte ce i se urse¿te. Ea poate fi par¡ial modificatå, doar dacå cineva cedeazå omului respectiv o parte din anii ¿i din soarta lui. Pentru a fi îmbunate, în a treia noapte li se pregåte¿te o maså.

P
PACT „Dupå ce Adam a fost izgonit din rai, pentru a-¿i agonisi hrana s-o pus så lucre påmântul ¿i într-o zi pe când ara a venit dracu ¿i i-o zâs cå locul e al lui ¿i nu-i då voie. Adam atunci a prins a plânge; iar demonul Scarao¡chi (...) i-a zis omului cå atunci îi va da voie så are, când îi va dårui pruncii în ascultarea lui. ªi Adam ¿i atunci s-a pripit, de s-o învoit (…). Iar Scarao¡chi îndatå a fåcut douå cåråmizi ¿i pe amândouå o pus Adam palma, dupå care dracu, împreunându-le, le-a ars în loc ¿i asta o råmas ca un fel de zapis“ (Dragoslav-4, 1994, 112). Motivul imixtiunii în teritoriul aflat (aparent) în posesia demonicului apare frecvent în legende supersti¡ioase ¿i în basme nuvelistice – ¡åranul îl påcåle¿te pe drac / duhul pådurii etc. cultivând plante diferite (prima datå ridichi, apoi grâu sau porumb), påcålindu-l la împår¡irea recoltei (mai întâi îi promite partea aerianå a plantei (frunzele), în anul urmåtor, demonul, supårat, vrea så primeascå el rådåcinile (de aceastå datå omul a cultivat cereale!). ¥n acest sens, putem vorbi de o încercare târzie de a råzbuna „ru¿inea“ suferitå de stråmo¿, care nu a putut ¡ine piept ¿ireteniei diavolului. ¥n procesele de vråjitorie, pactul cu diavolul constituia primul cap de acuzare, nu farmecele såvâr¿ite de vråjitoare. Un demonolog al vremii, Perkins, în 1608 explica acest lucru astfel: „Chiar dacå vråjitoarea nu produce råul, ci aduce folos, ea se dezice de Domnul Dumnezeul nostru ¿i se supune legilor du¿manului Lui ¿i al Bisericii; prin urmare, moartea îi va fi råsplata trimiså de Dumnezeu: ea nu trebuie så mai tråiascå“ (Robbins, 139). Aceastå concep¡ie generalå a pactului a început treptat så fie puså în discu¡ie de Pårin¡ii Bisericii, pornind de la expresia lui Isaia: „Noi am fåcut legåmânt cu moartea ¿i cu iadul învoialå“ (28, 15). Atât Origene (185-254 d.H.), cât ¿i Augustin (354-430 d.H.) asociazå prezicerile, farmecele ¿i descântecele cu pacta cum daemonibus. Vechile legende care nareazå despre pactul cu diavolul men¡ioneazå ajutorul primit de la acesta în via¡a påmânteascå, precum ¿i råsplata care trebuie înapoiatå în via¡a de apoi. Acest tip de legende, ca ¿i cele referitoare la zborul vråjitoarelor au intrat în tradi¡ia europeanå aproximativ în secolul al IX-lea din surse bizantine, un factor care a favorizat migra¡ia fiind cruciadele. Se pare cå Hincmar din Reims (sec. al IX-lea) a fost primul autor care a inclus în Via¡a Sfântului Vasile povestirea despre servitorul unui senator care s-a îndrågostit de fiica ståpânului såu. Dupå ce ¿i-a vândut sufletul diavolului,

PAPARUDA

246

sluga a cucerit inima iubitei. El a scåpat numai datoritå sfântului, care l-a silit pe diavol så anuleze contractul (Robbins, 142). Spre sfâr¿itul secolului al XIV-lea (1398), Universitatea din Paris a confirmat oficial teoria conform cåreia vråjitoria presupune pactul cu diavolul, ce a slujit drept fundament luptei declan¿ate de Inchizi¡ie. Cea mai amånun¡itå descriere a ritualului încheierii pactului cu diavolul este cuprinså într-un Compendium Maleficarum (1608), apar¡inând lui Guazzo. Aceste etape ar fi: 1) Negarea credin¡ei cre¿tine. Autorul oferå un exemplu al unui asemenea juråmânt: „¥l neg pe creatorul cerului ¿i al påmântului; må dezic de botezul meu; neg serviciul divin pe care îl înfåptuiam înaintea lui Dumnezeu. Jur credin¡å diavolului ¿i cred numai în e l . “ Cålcarea în picioare a crucii care înso¡ea acest juråmânt era cea mai importantå parte a acestui ritual. 2) Noul botez, realizat de diavol, ¿i primirea noului nume. 3) Ungerea simbolicå cu mir. 4) Negarea na¿ilor cre¿tini ¿i juråmântul de supunere fa¡å de noii îndrumåtori. 5) ¥nmânarea simbolicå cåtre diavol a unei bucå¡i de îmbråcåminte. 6) Juråmântul de credin¡å fåcut diavolului, realizat stând în picioare în interiorul cercului magic trasat pe påmânt. ¥ntr-o istorie a Inchizi¡iei din 1692, aceastå procedurå este completatå cu: 7). Rugåmintea adresatå diavolului de a înscrie numele în Cartea Mor¡ii. 8) Promisiunea de a aduce copii ca jertfå diavolului. 9) Promisiunea de a plåti un tribut anual demonului. Erau admise numai daruri de culoare neagrå. 10) Marcarea diferitelor pår¡i ale corpului cu pecetea diavolului (care putea avea forme diverse, adesea chipul unor animale). Se spunea cå erau marca¡i astfel cei în care diavolul nu avea deplinå încredere. 11) Obligativitatea, pe timpul slujirii diavolului, de a nu se împårtå¿i, de a distruge sfintele relicte, de a nu folosi apå sau lumânåri sfin¡ite etc. (idem, 144). ¥n ceea ce prive¿te prezen¡a pactului în credin¡ele populare, fundamental era episodul vânzårii sufletului: „Babele, mai ales acelea care se ocupå cu vråji ¿i farmece, au fåcut legåmânt cu dracul ¿i ¿i-au vândut sufletul lui. Legåmântul ar consta în aceea cå baba, în schimbul ¿tiin¡ei vråjitore¿ti, î¿i vinde sufletul dracului, care la moarte vine ¿i-l ia cu sine în iad. Zapisul se face pe un anumit timp, adicå dracul îi mai då babei zece, douåzeci de ani de via¡å ¿i numai dupå aceea vine ¿i-i ia sufletul (…). Zapisul se scrie cu sânge, iar dracul îi då într-o båuturå fåcutå din fel de fel de ierburi ¿tiin¡a vråjitoriei. Pe deasupra îi då ¿i un spiridu¿, care så-i ajute“ (Olinescu, 33-34).

PAPARUDA Paparuda reprezenta o practicå ritualå de invocare a ploii, ce se desfå¿ura la începutul noului an agricol (a treia sau a patra joie dupå Pa¿ti; Caloianul era condi¡ionat temporal de acela¿i reper) sau, mai târziu, în caz de secetå, atunci când era necesar aportul precipita¡iilor. ¥n sudul

247

PAPARUDA

Dunårii obiceiul are denumiri apropiate: perperuna la greci, ca ¿i la aromâni, peperuda, peperuga la bulgari, peperuda, parpaluda, dodola la sârbo-croa¡i ¿i bulgari, peperona la albanezi. Practici asemånåtoare se desfå¿urau ¿i în alte regiuni ale ¡årii. Chiar dacå numele era diferit, se påstra esen¡a obiceiului – invocarea unei zeitå¡i cu ascendent vegetal, ce putea influen¡a fertilitatea: „La poalele mun¡ilor (în valea superioarå a Arie¿ului), în ziua de Sângiorz feciorii tocmesc un låutar, se duc cu to¡ii în pådure unde îmbracå pe unul dintre ei în frunzå de fag ¿i îl pun cålare pe un cal, iar ceilal¡i se în¿irå în urma lui ¿i se întorc chiuind ¿i jucând. ¥n sat joacå înaintea fiecårei case, iar ståpînul casei le då bani ¿i câte o doni¡å de vin. Acest obicei mai e ¿i pe la Baia Arie¿, cu deosebire numai cå feciorul se îmbracå în frunzå de mesteacån ¿i nu e înso¡it decât numai de un låutar care cântå ¿i Sângiorzul joacå înaintea caselor, iar cei din jurul lui îl udå cu apå“ (Pavelescu, 1945, 38). Este interesant de remarcat, chiar de la început, prezen¡a unor personaje liminale în desfå¿urarea acestui obicei. ¥n primul rând, înse¿i paparudele pot fi considerate ipostaze ale lumii mor¡ilor (întruchipåri ale mor¡ilor înainte de vreme), iar contactul cu ele poate fi fatal pentru anumi¡i reprezentan¡i ai umanului: „Femeile însårcinate se påzesc så nu se întâlneascå cu paparudele, crezând cå, dacå vor fi udate, î¿i vor pierde pruncul“ (Fochi, 226). Pe de altå parte, „Paparudele înså nu le laså nestropite (pe femeile însårcinate) ¿i uneori, dacå sunt aproape de gârlå, le îmbrâncesc în apå, crezând cå va trebui så plouå“ (idem; în acest caz, femeia însårcinatå – adevårat simbol al fertilitå¡ii – ilustra latura fastå a sacralitå¡ii). De aceea, având în vedere puterea deosebitå de care dispunea fiind în aceastå stare, femeia singurå (fårå ajutorul consfin¡it de ritualul în discu¡ie) putea provoca, în momentele de cumpånå, ploaia mult-a¿teptatå, restabilind echilibrul natural: „La secetå, se cautå o femeie tânårå, însårcinatå pentru întâia datå, este udatå cu o cofå de apå fårå de veste ¿i e credin¡a cå imediat plouå“ (Fochi, 255). A¿a cum se poate observa din analiza altor practici magice, femeia însårcinatå era de fapt o mediatoare, fiind numai împuternicitå så performeze un act sacru (numai femeia care a nåscut gemeni poate descânta de scrântit); esen¡ialå nu era starea în care se afla (aceasta îi conferea numai calitatea de actant, de persoanå aleaså), ci ritualul înfåptuit, condi¡ionat astfel de o dublå ac¡iune a magiei simpatetice: „Se mai pune în apå o femeie binecuvântatå, goalå ¿i cu o secerå taie apa de primprejur. Ea zice: «Pe cum tai io-n apa lui Iordan, a¿a så se taie toate împiedicåturile ¿i legåturile, opreli¿tile, så vinå så plouå. Nu tai apa, ci tai boscoanele fåcute de ¡igani ca så nu plou廓 (idem, 257). Sintetizând, se poate spune cå paparuda cuprinde trei secven¡e ceremoniale importante: constituirea alaiului ritual, dansul ¿i practicile magice

/ Paparudele./ De toate målurile/ Paparudele. se realiza udarea cu apå a paparudei ¿i a alaiului acesteia. al buburuzei. Primul episod – care poate fi considerat drept na¿tere a divinitå¡ii de care vorbim – cuprinde de fapt momentele de constituire a alaiului paparudei din persoane pure./ Så umple påtulele/ Paparudele. pedepsitå de zeul celest pentru necredin¡a sa (Evseev. fântânå etc. moartea ritualå./ Så porneascå ploile./ ªi så fere¿ti holdele/ Paparudele. Ritul funerar era simbolizat de depunerea în apå a må¿tii vegetale (a mortului)./ Din toate ogoarele/ Paparudele!“ (Gherman. bogå¡iei ¿i fertilitå¡ii. denumirea paparudei cunoa¿te o variantå ciudatå. ritualul putea fi completat de petrecerea cu privirea ¿i cântece de paparudå a „mortului“ dus de apa curgåtoare. uråri de sånåtate ¿i referiri la darurile ce vor fi primite: „Paparudå./ Paparudele. Unele fragmente reconstituite ale mitului central indo-european./ ªi så creascå spicele/ Cât vrabiile/ Paparudele. frunze etc./ Så sporeascå grânele. 1997. 147)./ Så gone¿ti tåciunele.). care ne trimite cu gândul la reprezentarea acestui personaj în mitologiile sudice – perperuna fiind. sub numele de påpålugå. pârâu. 69). 1997. Alaiul alcåtuit din paparudå/paparude ¿i ceata sa divinå pornea pe uli¡ele satului pentru a-¿i inspecta posesiunile (fântânile)./ Så dea porumburile/ Cât gardurile/ Paparudele. ¥ntr-un cântec ritual românesc. rudå/ Vino de te udå. este situat sub semnul bucuriei. dupå care urma confec¡ionarea må¿tii sau a costumului vegetal ¿i îmbråcarea paparudei (împodobirea cu flori sau coroni¡e de flori.). Buburuza este reprezentarea zoomorfå a Soarelui. care echivala cu moartea personajului (acest lucru se fåcea de obicei pe acela¿i loc unde a fost îmbråcatå – râu.PAPARUDA 248 propriu-zise. ¥n timpul dansului (episodul poate fi reluat mai târziu. de obicei feti¡e ¿i fete nemåritate. lac. cåldurii. ne aratå cå buburuza pare så figureze metamorfoza so¡iei divine. . al plåcerii de a tråi (al vie¡ii. în secven¡a ceremonialå urmåtoare)./ Så deschizi cerurile/ Paparudele. ospå¡ul funerar (Ghinoiu. fiind asociatå primåverii. 61). în ultimå instan¡å). al veseliei. împår¡irea darurilor ¿i. efectul practic a¿teptat (roade bogate) ¿i eficien¡a apotropaicå a ploilor. Elementul central. Pe fundalul dansului executat de personaj. uneori. uneori. cât mai ales urmårile actului ritual. se pare. scalda ritualå a membrilor cetei. participan¡ii la ritual descriu atât ac¡iunea demonului./ Ca så cazå ploile/ Cu gåle¡ile/ Paparudele. o posibilå denumire a acestei insecte. este foarte clar exprimatå imaginea ascensiunii la cer a personajului: „Papalugå. Ultimul moment descrie moartea ¿i ritul funerar specific: elementul central al ritualului era dezbråcarea må¿tii vegetale. ¿i numele gårgåri¡ei. Textul evocå ploaia ¿i. înfå¡i¿ând lupta zeului fulgerelor cu un animal htonian. Se alegea mai apoi persoana care va juca rolul personajului sacru. Astfel. ce poate fi asimilat vie¡ii duse pe påmânt de personajul reprezentat.

de asemenea. „Alteori. când apåreau cântând. Menrva. El se practicå noaptea. a¿a cum pare a fi femeia însårcinatå). Marian-1./ Mare så ne creascå/ Orzul ¿i cu grâul. 368). ¥n sfâr¿it. Obiceiul udårii prin „luare prin surprindere“ este utilizat în general ca o modalitate sigurå de alungare a oaspe¡ilor nepofti¡i. ploaie. Matuta era o veche zeitate italicå. 100). sita: „Gazda le toarnå apå ¿i le cerne în cap fåinå prin sitå. Alte momente ale ritualului. cum cade fåina prin sitå“ (Mu¿lea-Bârlea. 139). dar ¿i ca adevåratå luptåtoare (Mifologiceskij s l o v a r ’. a¿a cum se întâmpla ¿i în cazul frigurilor. na¿terea copiilor ¿i le prevestea viitorul. în curte sau în grådinå. personificând astfel toate actele întreprinse pentru o bunå evolu¡ie a na¿terii ¿i cre¿terii copilului. s-au påstrat date despre douå tipuri de divinitå¡i: zei¡a destinului. fårå veste“ (idem./ Holde så stropeascå. 1989. mai târziu divinizatå ca protectoare a me¿te¿ugarilor. Se spune când e udatå: «A¿a så curgå ploaia. protectoarea na¿terilor. 368). Ea era în acela¿i timp ¿i zei¡a dimine¡ii. pentru a scrie soarta copilului într-o carte în care erau cuprinse sor¡ile .249 PARCE lugå/ Papalugå. 297). «uneori ¿i de înso¡itorii care poartå gåle¡i sau ulcele cu ei». II. 370). spre semn ca ploaia så pice deaså. Levana era ocrotitoarea pruncilor nou-nåscu¡i (Kernbach. Alemona/Alimona supraveghea dezvoltarea copilului înainte de na¿tere (Jacobi. a femeilor însårcinate./ Pân' la cer te suie/ Por¡ile-i descuie. me¿te¿ugurilor. Nortia. Romanii. Tokarev./ Secara ¿i meiul. O altå figurare a ploii se realizeazå prin intermediul unui obiect magic. ¿i. dupå cum curge apa din cåldare»“(idem). Ele – Fata Scribunda – erau invocate în ultima zi a såptåmânii. 1995. ¿i zei¡a maternitå¡ii. Astfel. 396. lugå. iar Candelifera ajuta la na¿tere (în cinstea ei se aprindea o lumânare. Nundina era zei¡a care dådea nume nou-nåscutului. asemenea aratului ritual în timp de epidemie. au dezvoltat în mod deosebit cea de a doua categorie de divinitå¡i. sunt cazuri în care stropitul nu este condi¡ionat de desfå¿urarea acestui ritual (¿i nici de un agent specializat. se referå la actul magic al aspersiunii: în timp ce joacå. dar ¿i a na¿terii. îl udå cu apå peste tot. paparuda se scuturå ca så cadå apa de pe ea ¿i atunci to¡i zic: „A¿a så cadå apa pe påmânt“ (Mu¿lea-Bârlea. pe fondul credin¡elor etrusce ¿i a influen¡elor grece¿ti. Statan era cel ce proteja primii pa¿i ai copilului. Carmenta proteja. „unde ¿tiu pe cineva cå doarme afarå. în timpul dansului personajul este udat de cei ai casei. 1991-1992. bazat în cea mai mare parte pe magia imitativå./ Ploaia så porneascå. → Caloianul. 70)./ Legumele toate/ ªi orice bucate“(Gherman. Dar la na¿tere veneau ¿i alte divinitå¡i care stabileau soarta nou-nåscutului. secetå PARCE La etrusci. 23).

Una dintre primele reprezentåri ale geniilor era ¿arpele (så nu uitåm credin¡ele în ¿arpele casei. Decuma ¿i Morta. Mult timp a fost veneratå ca zeitatea cåreia i se încredin¡au nou-nåscu¡ii (Fortuna Primigenia. care putea prezice viitorul (idem. 258). 1991-1992. Pe lângå acest aspect trebuie avutå în vedere ¿i func¡ia predominantå a parcelor. a femeilor ¿i recoltelor. un sincretism produs de-a lungul timpului. Metaforic. Din timpurile neolitice ea a devenit påzitoarea torsului ¿i a ¡esutului (. Guirand. 1995. de veghere a na¿terilor. Camenele erau astfel de nimfe-profet: Antevorta cuno¿tea trecutul. 191).. a maternitå¡ii. 329). Erau înfå¡i¿a¡i ca ni¿te copii goi. parcele – Nona. al succesului ¿i Picus – zeu silvestru. Fortuna era zei¡a romanå a fericirii. La început era consideratå o zeitate a fertilitå¡ii. influen¡a greacå a personificårii destinului – prin Moire. credin¡a în fatum „soartå“.PATRON 250 tuturor oamenilor (Marian-1. ea devine «torcåtoarea ¿i ¡esåtoarea vie¡ii» umane. 194). corpul såu fiind însemnat cu trei puncte sau cu trei linii. via¡a ¿i moartea – . peste care s-a suprapus. protectoare a femeilor (a avut un cult oficial. probabil. 203). 102). nu neapårat feminine.). ca întrupare a spiritelor stråmo¿ilor. 98).. 196). putând. ipostaze ale protectorilor divini. Virtu¡i profetice li se atribuiau ¿i nimfelor. 1995. Cultul lor nu presupunea un ritual complex: la na¿tere li de aducea o ofrandå constând în vin ¿i flori. fårå îndoialå. care influen¡au personalitatea copilului în func¡ie de puterea de care ele înse¿i dispuneau. Alte laturi ale acestei divinitå¡i erau reprezentate de Bona Dea – divinitate a fertilitå¡ii. a na¿terii. din douå divinitå¡i opuse: Bona Fortuna ¿i Mala Fortuna (Kernbach. iar Postvorta – viitorul. romanii mai credeau în existen¡a geniilor – duhuri bune sau rele. Pe lângå aceste divinitå¡i. a întâmplårii ¿i a norocului. Dar aceastå influen¡å s-a grefat pe un substrat autohton. Nu au avut un cult oficial (Tokarev. buni sau råi. Zeitå¡i masculine cu acelea¿i func¡ii erau Bonus Eventus – zeu al recoltelor. Originea lor este explicatå diferit – personificåri ale soartei. II. Fata erau divinitå¡i asemånåtoare moirelor. în acest fel. la care puteau participa doar vestalele ¿i femeile cåsåtorite) ¿i Felicitas/Felicia „fericire“– personificare a succesului ¿i fericirii. dupå care se executau dansuri. PATRON STRÅMOª . Aceasta este originea zei¡ei triple din timpurile istorice ¿i a celor trei parce“ (Gimbutas. fertilitå¡ii. de fapt. cu aripi (Låzårescu. Agbunov. Cele mai cunoscute divinitå¡i sunt. 559). Cuprinzând cele trei aspecte ale mor¡ii – na¿terea. så prezicå soarta nou-nåscu¡ilor (idem. Fortuna reprezintå. Marija Gimbutas le interpreteazå ca fiind ipostaze ale zei¡ei mor¡ii: „Aspectele dåruirii ¿i curmårii vie¡ii se îmbinå în zei¡a mor¡ii. zeitå¡i ale vie¡ii. ea apare ca o zei¡å triplå. În lucrarea sa Civiliza¡ie ¿i culturå. divinitå¡i ale na¿terii.

arak era unul dintre spiritele benefice. fiecare patronând o anumitå activitate. H. în Wald und Feldkulte (Berlin. erau considera¡i copiii duhurilor pådurii. ar fi o variantå desacralizatå a primului tip. popula¡ia toradja. un anumit moment din via¡a omului. care avea în grijå spa¡iul respectiv. I. ar fi fuzionat cu duhul vântului ¿i ar fi produs un duh general al vegeta¡iei. 1875-1877).). nu de pu¡ine ori fiind înså¿i personificarea primåverii. 175). Era interziså tåierea copacilor båtrâni. Duhurile pådurii. gemenii – manifestare tipicå a sacrului –. care. la care se întorceau dupå moarte (idem. a necunoscutului ce ståpânea teritoriul aflat departe de spa¡iul securizat în care tråiau oamenii. ca jertfå. eviden¡ia credin¡a primitivului într-o infinitate de zeitå¡i. au dus la generarea no¡iunii de spirit. 260-261). cele care populeazå prin excelen¡å acest spa¡iu aflat sub semnului necunoscutului. suflet care popula. fluierau ¿i se stråduiau så-i prindå pe cålåtorii întârzia¡i. duhul arborelui a dat na¿tere unui duh al pådurii (pornindu-se de la un arbore concret la ideea de arbore în general). El locuia într-un copac sau în caså. un adevårat spiritus loci. devenit spirit protector (Funk & Wagnalls). råtåcitor sau nu. I. tåtari. a vânatului. când era nevoie så se doboare un astfel de copac. ba¿kiri. la rândul såu. la origine. La slavii de sud. În credin¡ele cambodgiene. Demonii silve¿tri australieni fo¿neau. îi aduceau ofrande atunci când plecau la vânåtoare pentru ca ac¡iunea întreprinså så se desfå¿oare sub auspicii favorabile (tradi¡ional la estoni. precum ¿i tot ce se afla în perimetrul lui. prin abstractizåri succesive. 372-376). se credea cå fiecare copac avea duhul lui. care trimit oamenilor tot felul de boli. iaku¡i etc. se tåia. 246). din Celebes. divinitate protectoare a pådurii. protectoare ale familiei. a verii. probabil un stråmo¿ uman. Usener. Pentru a îmbuna spiritele. trecându-se de la senza¡ii la reprezentåri. dovadå reprezentårile . ståpânea un anumit spa¡iu (Tylor). se pot împår¡i în trei categorii (func¡iile pe care le îndeplinesc sunt asemånåtoare): a) spirit patronal. de spirite. Pentru a îmbuna spiritul pådurii råmas ascuns în grinzi dupå terminarea locuin¡ei. stropind toatå lemnåria cu sângele lor (Frazer. în lucrarea Gotternamen (1896). diacronic. În Dahomey. 1980. care nu trebuiau så fie deranjate. fiind. capul unei gåini (Ciau¿anu. pe buturugå. În mod asemånåtor la W. un porc sau un bivol. ucidea o caprå. care treceau printre copacii respectivi (Tylor. în care locuiau astfel de umbre. Unele triburi din Sumatra credeau cå în copacii båtrâni locuiau spiritele pådurii. DUHURI ALE PÅDURII Credin¡ele referitoare la existen¡a sufletului. abia mai târziu. Popula¡ia mintira din peninsula Malacca se teme de presupuse duhuri ale copacilor.251 PÅDURE PÅDURE. deoarece încålcarea interdic¡iei ducea la moartea imediatå a vinovatului sau la îmbolnåvirea lui. Lui i se adresau vânåtorii. Mannhardt. b) ipostazierea pådurii demonice.

så-i sperie.. PÅROS Prezen¡a pårului (în antitezå cu lipsa lui – spânii – sau abunden¡a acestuia) figura. råpesc copiii oamenilor. ei atacau al¡i oameni. au gheare).PÅR 252 antropomorfe (båtrân/båtrânå. Ca så scape de blestem. råtåcesc.). 227). noul duh al pådurii. 234). Multe asemenea duhuri erau deosebit de asidue în racolarea de noi victime. ca un element definitor al consacrårii în sens pozitiv sau negativ. ca norocul så nu plece cu el din caså“ (idem. Tot påros era descris la ru¿i domovoi.. „dacå pe o alunicå de pe obraz cre¿te pår e semn de noroc. Se pot men¡iona încå douå credin¡e referitoare la aceste reprezentåri: „Omul cu mâinile påroase se crede cå are noroc ¿i va lua nevastå bogatå (. De asemenea. la fino-ugrici – adâghei.). Conform reprezentårilor diferitelor popoare. mordvini. ¿i pe locul acela va cålca cineva. 8). ¥n ipostaza lor de båtrâni demonici (numai în Caucaz. poate oferi ini¡iere în domeniul culegerii plantelor de leac etc. 492). c) duhuri complexe. unde a murit cineva împu¿cat sau spânzurat“ (Niculi¡å-Voronca. ale aerului. moarte. → laume. cât ¿i prin predicatele specifice: sperie. så nu tai pårul acolo. La români se crede cå sunt noroco¿i cei care albesc de tineri sau au vârtejuri de pår pe cap. ceceni. Se obi¿nuie¿te ca la moartea unui om norocos så se taie câteva fire de pår. Cele mai îndreptå¡ite så fie råzbunåtoare ¿i så ac¡ioneze corespunzåtor erau sufletele celor mor¡i/omorâ¡i în pådure. chiar ¿i palmele. îi atrag pe bårba¡i în legåturi sexuale cu fetele lor încheie cåsåtorii etc. le cere de mâncare.). ale apei ¿i pådurii. omul se va råtåci sau va avea parte de alte neplåceri (Kazimir. caracterizate printr-o însumare a tråsåturilor specifice tuturor acestor clase (rusalki. 1995. ciuva¿i întâlnim o preferin¡å manifestå pentru chipul mamei). 208). în Nordul Siberiei. nebotezat PÅR. ei sunt o reprezentare tipicå a lumii supranaturale atât prin caracteristicile fizice (sunt påro¿i. pentru cå proaspåta victimå devenea înlocuitorul acestuia. O credin¡å asemånåtoare este întâlnitå la ru¿ii din Basarabia: dacå în pådure a fost îngropat un copil. mo¿/moa¿å = stråmo¿i) ¿i actele faste pe care le poate înfåptui (ajutå cålåtorii întârzia¡i aråtându-le calea cea bunå. så-i facå pe oameni så se råtåceascå. Ceremi¿ii credeau cå duhuri ale pådurii deveneau oamenii mor¡i în pådure. putând. råsplåtindu-i pentru un comportament låudabil. cåci î¡i piere norocul“ (Gorovei. duhul casei: „Oamenii cred cå domovoi este acoperit de pår des ¿i moale. samovile. vile etc. respectiv al apei (Mansikka. mort nebotezat. te råtåce¿te sufletul celor mor¡i în pådure dacå calci pe locul acela. le¿ii. cålcâiele îi .. De multe ori efectul se limita la un spa¡iu destul de redus: „Prin pådure de mergi noaptea. în schimb. mari. ei erau fatalmente obliga¡i så bântuie locurile în care ¿i-au pierdut via¡a.

care a primit diverse abordåri ale speciali¿tilor. Cålcâiele lui påroase se contureazå iarna pe zåpadå.253 PERSONAJE MALEFICE sunt pline de pår. Avea o mânå lungå. PÅROS PÅR BERCHTA PERCHT(A) PERSONAJE MALEFICE Clasificarea personajelor mitologice este o problemå complexå. 51). tribul. 323). semnul prin intermediul cåruia se realizau prevestirile era pårul acestuia: „Odatå l-am visat pe domovoi: se fåcea cå avea ni¿te labe mari. cei care erau bånui¡i de vråjitorie erau tortura¡i prin smulgerea pårului. nu-¿i tund barba. sunt clasifica¡i în mai multe categorii: a) duhurile ancestrale. împår¡i¡i adesea de mitologi în genii familiale. La început am început så må rog. La fel se spune ¿i despre vråjitori. nr. 49-50). Mihail Psellos identificå 6 varietå¡i ale diavolilor. lungå. 1992. numai pe fa¡å. deci echilibrarea sacralitå¡ii acestuia. de el numai a¿a po¡i så scapi. iar dacå e rece ¿i påroaså e semn råu“ (ªumov-Prejen¡eva. pentru a expulza toatå puterea maleficå (Frazer. tere¿tri. 178). despre care se crede cå posedå arta de a aduce ploaia. sunt fire¿ti ac¡iunile lor care vizeazå manipularea pårului. caldå. De asemenea. în secolul al XI-lea. iar cu palma îi mângâie noaptea pe cei adormi¡i. acvatici. påroase. ¥n alte pår¡i. Dacå ei simt mâna moale. subterani. 1989. O legendå bretonå spune cå pårul vråjitoarelor se transformå în ¿erpi. ¥n aceastå situa¡ie. For¡a maleficå a acestora era concentratå în pårul lor ¿i ei nu puteau fi anihila¡i dacå pårul le era intact. auriu sau verde – act ce poate fi interpretat ca o augmentare a puterii spiritului. în jurul nasului ¿i al ochilor nu cre¿te pår. 166). . ¥n acest sens în¡elegem ¿i credin¡ele române¿ti: „Så nu la¿i pe cineva så-¡i taie o ¿uvi¡å de pår din cap ori o bucatå de îmbråcåminte ¿i nici så-¡i måsoare umbra ori så-¡i ia påmânt din urma piciorului“ (Avram. el se transformå în ¿erpi (Eliade-2. Membrii unui clan masai. ca så nu-¿i piardå aceastå putere (Frazer. numi¡i ¿i demoni – ignici. 97. påroaså Asta a fost semn råu. må apåsa întruna. care ocrotesc familia. suflete ale defunc¡ilor ¿i duhuri nefaste. aerieni. e semn de fericire ¿i bogå¡ie. 1990. 1980. demonii. infernali (Kernbach. nr. Tot în spiritul demonismului pilozitå¡ii aducem ca exemplu un alt element. 92. dar mai apoi am înjurat. ¥n povestirile ruse¿ti despre duhul casei. Astfel. II. 204). Duhurile apei în ipostazå femininå sunt descrise adesea pieptånându-¿i frumosul pår lung. 142). dacå se îngroapå pårul smuls de la o femeie ce se aflå sub influen¡a lunii. Pe vremea aceea s-a spânzurat ¿i ginerele meu“ (ªumov-Prejen¡eva. O observa¡ie interesantå: pentru cå în pårul personajului demonic este concentratå puterea acestuia.

vile. Clasificarea propuså de noi. ale pådurii. în afara casei – pådure. ~ t i m p u l î n c a r e a c ¡ i o n e a z å : 1) Personificåri ale nop¡ii: omu nop¡ii. vârcolaci. vodianoi. El poate fi folosit pentru întregul sistem de credin¡e mitologice. o sintezå a mai multor orientåri în cercetarea în domeniu. dore¿te så rezolve cât mai multe dintre problemele apårute anterior. tipic. b) sufletele mor¡ilor care î¿i continuå existen¡a. solomonari. În lucrarea sa de mitologie consacratå fiin¡elor supranaturale. ~ Dupå g e n e z å : 1) Demonologizarea mor¡ilor: strigoi. cea mai frecventå modalitate de ordonare a personajelor are în vedere premisa spa¡ialå. de regulå. mai evidentå. 1989. echivalen¡i cu îngerii påzitori. de¿i. alte personificåri ale fenomenelor meteorologice. apårute ca urmare a unei mor¡i violente. studiindu-le apoi pe fiecare în func¡ie de locul în care se manifestå (casa. d) demonii viselor ¿i ai somnului. ~ f u n c ¡ i i g e n e r i c e :1) Legate de mitologia soartei: ursitoare. spiridu¿i.. apå. 8) Spirite ale aerului: iele. piaza . påstrând contactul cu oamenii vii. ai accidentelor ¿i ai insucceselor umane. copacilor sau plantelor cultivate. spiritul grâului. Modelul propus de noi este. vânturi. 3) Spirite ale apei: ¿tima apei. nenorociri. solomonari. e) geniile caselor. stafii (criteriul se aplicå ¿i în cazul duhurilor apei. 7) Spirite ale comorilor: ¿tima comorilor. Dupå cum am aråtat. relevându-se astfel cu u¿urin¡å dominante sau tipuri slab reprezentate într-un sistem de credin¡e sau altul. domovoi. care sunt mult mai labile ¿i nu reflectå întotdeauna esen¡a personajului. care duc la existen¡a unor personaje hibride sau la amestecul func¡iilor. c) paznici personali ai omului. râurilor. le¿ii. metoda de lucru aleaså de noi este gruparea personajelor dupå func¡iile specifice. În general. 2) Demonologizarea unor oameni vii: vâlve. lacurilor. atribu¡iilor. abandonarea cultului lor atrågea dupå sine nemul¡umirea duhurilor ¿i deci. dar în acest caz el nu este semnificativ. 4) Spirite ale câmpului/ale recoltelor: polevoi. h) stafiile. 6) Spirite ale minelor: vâlva båii. piaza bunå. våzduh – etc. mara (personificarea co¿marului).PERSONAJE MALEFICE 254 ginta în care au tråit. 2) Spirite ale pådurii: Muma pådurii.). i) demonii mor¡ii. 5) Spirite ale mun¡ilor: vâlve. pe care materialul efectiv utilizat ne-a fåcut s-o aplicåm. pentru cå. Asta ¿i pentru cå natura personajelor este labilå. Tudor Pamfile împarte aceste personaje în prieteni ¿i du¿mani ai omului. vråjitoare. poate fi perfectibilå. Aceste dominante sunt date de func¡ii. în fapt. ~ l o c u l d e m a n i f e s t a r e :1) Spirite ale casei: ¿arpele casei. la rându-i. f) demoni sau semizei ocrotitori. moroi. personajul are un loc de ac¡iune specific. cålugårul muntelui. 137). ståpâni ai izvoarelor. altådatå caracteristice. dominant). g) vampirii (duhuri nefaste care se hrånesc cu sânge). 3) Diavolul/ dracul. pe care o prezentåm în continuare. j) marii demoni satanici (Kernbach. ale casei etc. ai bolilor. dominante. 2) Personificåri ale amiezei: poludni¡î. distinctive. nocini¡î. rusalki. ¿i nu de nume. fiind frecvente contopirile între diverse tipuri de personaje.

începe så urle. dupå o vreme. ace etc. zlîdni PISICÅ Pisica (motanul). ¥n schimb. 1916. fân.255 PISICÅ rea. Vineri. cu muste¡i. så scuipi de trei ori peste umår. care se întrupeazå în om. 5) Sperietoarea: baubau. nici pe dân¿ii n-au så-i poatå cåra la groapå!»“(Pamfile-1. 6) Moartea. 2) Personificåri ale bolilor: ciuma. dar s-aude cå departe. de asemenea. 100). pietre. Da så ¿ti¡i de la mine cå anul ista pâine pe câmp are så fie de-are så facå bure¡i ¿i n-au så poatå cåra oamenii. 101). undeva. 4) Legate de un cult al torsului: mar¡olea. Dar ¿i piaza rea „de multe ori tråie¿te în chip de câine ce vine de cine ¿tie unde sau se na¿te la casa unui om o datå cu începutul unui ¿ireag de nenorociri mårunte deocamdatå. este întâlnitå în credin¡ele ru¿ilor: uneori însu¿i domovoi. „când piaza rea se încuibå într-o gåinå. Se crede. cå „duhul cel råu î¿i poate îndeplini menirea lui mai u¿or sub forma unor persoane care au mai multå trecere în fa¡a oamenilor (preo¡i. cå eu oi ¿edea nebotezat. ¥n afarå de reprezentarea piezei rele. decât. → Dolia. holera. seara. la chip îi om båtrân. De aici ¿i practicile de anihilare a efectului negativ: când vezi un preot trebuie så treci drumul de-a curmezi¿ul. adicå aducåtori de ghinion: spâni. Un astfel de câine trebuie îndatå izgonit sau ucis“ (Pamfile-1. al nefirescului) nu este decât o persoanå aleaså de demon pentru a-¿i transmite inten¡iile pe care le are referitor la un individ sau la o comunitate: „Nu ¿tiu. 422). 422-423). 1916. cu barbå. al nenorocului. PIAZA REA Piaza rea este un duh råu. ªi oamenii însemna¡i sunt considera¡i a fi tot piazå rea. så faci trei pa¿i înapoi. 3) Personificarea dorin¡ei sexuale: zburåtorul. ¿i zice cå îndatå ce l-a fåcut må-sa. ologi etc. ca prin moartea ei så se adevereascå cobirea mor¡ii ¿i så se alunge astfel primejdia nenorocirii de la cei de-ai casei“ (Olinescu. apar frecvent imagini în care personificarea ghinionului nu este legatå neapårat de o anumitå persoanå: de fapt. s-ar fi nåscut o nålucå a¿a cum nu s-a mai pomenit: la mårime-i båiat. omul în preajma cåruia ¿i-a fåcut apari¡ia (sub semnul anormalului. se . cålugåri. babe etc. poci¡i. el a prins a gråi. Sf. 1916. adevårat ori minciunå. Sub aceea¿i înfå¡i¿are zoomorfå poate apårea ¿i norocul (varianta beneficå a destinului): „Un câine pripå¿it la casa cuiva aduce noroc ¿i nu trebuie alungat“. prin excelen¡å spiritul casei. så se ude pe pere¡i ¿i så se murdåreascå prin ogradå. a nenorocului. e obiceiul ca så i se taie gâtul imediat. la toamnå. în câine negru sau în gåinå care cântå coco¿e¿te (Olinescu. ca o ipostaziere a ursitei nefaste a unei persoane. ª-a zis: «Så nu må boteza¡i.) decât dacå s-ar aråta sub forma lui proprie“. în calitate de spirit protector. så arunci cu ¡årânå. 95). oameni cu pårul ro¿u. (Pamfile-1. Joimåri¡a.

când pisicile lipsesc mult timp de-acaså. aceste pisici apar la ru¿i ca ajutoare ale domovoiului. 133). ¥n strânså legåturå cu cele de mai sus mai aducem un argument pentru conturarea caracterului demonic al pisicii: la cehi. 291). propriul hemzad (înger påzitor. pisica aduce cereale furate din hambarele vecinilor. 100). în credin¡ele mai multor popoare. duhul casei n-ar fi acceptat-o ¿i ar fi gonit-o din caså (idem). Altfel. 133). de regulå pe doi bani sau pe un ou de gåinå. De altfel. existå credin¡a cå motanii. La votiaci (popula¡ie siberianå). prin „legarea“ ei de vatrå. animalul fiind considerat adesea drept o unealtå. 1869. kolover¿i. dacå într-o caså intrå un motan negru e semn de mare noroc. 229). de fapt. ¥n aceste practici se contureazå foarte clar apartenen¡a pisicii la lumea stråmo¿ilor. cine chinuie o pisicå neagrå riscå så-¿i chinuie. De asemenea. ªi finlandezii cunosc acest personaj care aduce posesorului bani. un slujitor al diavolului sau chiar diavolul însu¿i – imagine care apare frecvent în întâlnirile nocturne din povestirile supersti¡ioase. Sub numele de korgoru¿i. înfå¡i¿area pisicii este luatå de mai toate personajele demonice. Dar chiar ¿i acest motiv poate fi întâlnit ¿i în credin¡ele populare legate de o varietate de spirite protectoare ale casei. Cine omoarå un motan va avea numai necazuri (Gura. Prezen¡a acestui animal pe lângå caså este un semn sigur cå locuin¡a se aflå sub protec¡ia spiritului benefic (în principal): se spune cå într-o caså unde nu este fericire nu tråiesc pisici. Laponii dezvoltå aceea¿i credin¡å. po¡i numai så-l schimbi pe ceva. 229). lapte. 1984. se prefac în diavoli. a duhurilor protectoare ale locuin¡ei. cu siguran¡å va pieri ¿i ståpânul ei (Semionov. 226). era bine blana pisicii så aibå aceea¿i culoare ca a pårului ståpânului casei. iar pisicile în vråjitoare (Afanasiev. Ru¿ii spun cå nu po¡i cumpåra un motan. spun slovacii. ¥n aceastå calitate ele aduc ståpânului gospodåriei diverse bunuri. Trebuie så-l întrebi imediat: «E de bine sau de råu? » ¿i vezi care-i råspunsul“ (Gru¿ko-Medvedev. pisicu¡a era împinså cu botul în u¿i¡a cuptorului (Redford-Minionok. O altå credin¡å consemneazå cå pierderea unei pisici sau a unui motan atrage moartea ståpânei sau a ståpânului casei (Semionov. . ¥n timpul verii. Chevalier-Gheerbrant. când era adus acaså era a¿ezat imediat lângå sobå. ªi germanii cred cå pisicile se transformå în vråjitoare la douåzeci de ani. cereale. Acest „ spiridu¿“ felin este întâlnit. furate din alte case (Mifologiceskij slovar’. III. Pentru a se sublinia faptul cå era în directå dependen¡å de duhul casei. La fel. 207).PISICÅ 256 transformå în pisicå: „Dacå noaptea umblå pe pieptul tåu o pisicå cenu¿ie – este domovoi. au loc întâlnirile strigoilor (Ionescu. Se crede cå dacå este omorâtå. cu acelea¿i func¡ii. ¥n Persia chiar. 534). pentru ca animalul så se acomodeze cu noua locuin¡å (era semn råu dacå pleca de acaså). la împlinirea vârstei de ¿apte ani. ¥n alte locuri.

fiind cu totul la dispozi¡ia urma¿ilor lor. pentru cå sunt adevåra¡i reprezentan¡i ai supranaturalului. cu care nu mai ¡in nici un fel de legåturå. dar våzând cå sunt prea mari ¿i se-mpiedicå de mun¡i ¿i de påduri ¿i cå nu-s de nici o treabå. Alte credin¡e îi înfå¡i¿eazå pe rohmani drept spirite ale îneca¡ilor. închi¿i în cealaltå lume drept pedeapså pentru un exces comportamental: „Rohmanii zice cå tråiau printre ai no¿tri ¿i tare îi chinuiau. ªi sub du¿mani e încå o lume. oamenii ce tråiesc acolo se cheamå «du¿mani». Ace¿tia se numesc blajini. sub rohmani. numai oamenii de acolo sunt cu capul de ¿oarec. sunt „pu¡intei la minte“ – ei nu ¿tiu când are lor aceastå sårbåtoare. s-a gândit så facå alt soi de oameni ¿i atunci a fåcut ni¿te oameni mici. în afara . De Pa¿ti când aruncåm noi gåoacile prin pârâu ele merg pânå în fundul mårii ¿i se duc la dân¿ii pe acolo. Ei stau în påmânt ¿i în ziua de Pa¿tele lor. este altå lume. 29). Atunci sînt Pa¿tile lor. Piticii (respectiv uria¿ii). al legendarei ape a Sâmbetei (sunt date pe apå cojile de ouå ro¿ii).257 PITICI PITICI. nu sunt altceva decât reprezentan¡ii unor lumi suprapuse (echivalentul subpåmântean al celor ¿apte/nouå etc. ceruri): „Sub noi e lume ca ¿i la noi. ca ni¿te pitici. Pânå la dân¿ii ouåle se fac întregi ¿i doisprezece se înfruptå dintr-un ou. Când au vrut så treacå rohmanii. dar cu trupul de om. 1924. Moisi i-a luat pe oameni ¿i a deschis marea ¿i au trecut. Iar mai adânc. ROHMANI Anomalia înål¡imii. asemenea påmântenilor. BALAJINI. ca ni¿te buni cre¿tini ce sunt. Calea de comunicare este ¿i ea specificå: oamenii pot lua legåtura cu ei trimi¡ându-le semnalul declan¿årii sårbåtorii prin intermediul apei. un fel de stråmo¿i umani care s-au îndepårtat foarte mult de urma¿ii lor. Toate aceste lumi sunt ale lui Dumnezeu ¿i au fost ¿i mai înainte. 102). a devenit o marcå distinctivå a lumii supranaturale: „Dumnezeu a fåcut la început pe urie¿i. ¥n strânså legåturå cu piticii sunt rohmanii sau blajinii. mici de tot. de ai pune urechea la prag ai auzi cum strigå ¿i se bucurå cå-s Pa¿tele. dupå unele credin¡e. Natura umanå a acestor personaje este surprinså mai ales în fervoarea deosebitå cu care întâmpinå. cu oameni ce au capul de porc. pe unde se scurg toate apele. marea s-a închis ¿i ei au råmas acolo. pentru cå erau oameni cuvio¿i ¿i tare blânzi ¿i drep¡i“ (Olinescu. Pa¿tele ¿i Cråciunul. Unele legende etiologice cuprind mårturii referitoare la o posibilå origine umanå a acestora: „Blajinii se trag din copiii care mor îndatå dupå na¿tere“ (Pamfile. Dar. pântecile mare ¿i sunt îmbråca¡i ca domnii. 352). apårutå în urma unei erori de apreciere a demiurgului (mai rar este våzutå ca o treaptå de evolu¡ie a umanitå¡ii). Parcå Dumnezeu de unde a venit în spuma aceea ca fluture? Se rådicase la cer de sub noi ¿i a voit så-¿i facå altå lume ¿i sfin¡i. pentru ca så se poatå sui ¿i mai sus så-¿i facå împårå¡ia sa în cer!“ (Niculi¡å-Voronca. 35). dar ai råmînea surd toatå via¡a“ (Niculi¡å-Voronca.

De¿i au dimensiunile unui copil. dar precum sunt a¿a de despår¡i¡i de lume. care populeazå subpåmântul chiar din primele momente ale facerii lumii). oameni foarte mici. ei sunt mai longevivi decât oamenii. ale aerului etc. ale comorilor sau de spirite ale mor¡ilor. cum avem ¿i noi de la fiul Mariei“ (Brill. care locuiesc sub påmânt. alåturi de atribute care îi apropie clar de reprezentan¡ii lumii celeilalte: au bårbi. Motive frecvente ale povestirilor supersi¡ioase în care apar astfel de personaje sunt: rela¡ii favorabile sau nefavorabile cu oamenii. 1994. dimensiunile reduse. Foarte råspândi¡i în mitologia occidentalå sunt gnomii. „ªi cred ¿i ei în Hristos ¿i ¡in Pa¿tele ¿i Cråciunul. dupå cojile de ouå ro¿ii pe care le azvârlim noi pe râuri ca så meargå la e i “ (idem). dar nu fac rudenii nici cu fete. românii. 229). Iar pe lângå râu tråiesc rugmanii (rohmanii). I. de patroni ai mineritului ¿i ai me¿te¿ugului prelucrårii metalelor ¿i pietrelor pre¡ioase. 39). se mai poate realiza un contact unilateral. Fie cå este vorba de duhuri ale mun¡ilor. ªi numai noi de-aici le dåm de veste. ci de la fiul oii. ca så le ducå râurile pânå în apa Sâmbetei ¿i så ¿tie rugmanii cå la noi e Cråciunul ¿i så-l ¡ie ¿i ei. ¿i cautå så câ¿tige puteri noi de la neamul omenesc. råpirea fetelor acestora. care sunt oameni ca ¿i noi. cu mâinile foarte lungi ¿i cu palmele cât un cåu¿“ (Fochi. deosebit de aprecia¡i de toate tipurile de spirite. 382). ¿i..PITICI 258 acestui moment condi¡ionat temporal. ªi ei sunt cre¿tini. picioare de ¡ap sau labe de gâscå. La germani se crede cå „piticii våd ¿i ei cå sunt pitici. la care se adaugå particularitå¡i anatomo-fiziologice ce-i plaseazå într-o categorie de vârstå ce distoneazå flagrant. care apar în lumea umanului în urma schimbårii lor cu copiii oamenilor. când ecourile celeilalte lumi pot fi auzite de curio¿i: „Pe dinaintea loca¿ului Sâmbetei trece un râu ¿i râul acela e apa Sâmbetei. din aceastå cauzå. ¥n cazul în care populeazå spa¡ii montane. ¥n plus. mult mai frumo¿i ¿i mai cumin¡i. ci råpesc copiii ¿i-i pun în loc pe-ai lor“ (Ciau¿anu. Pe lângå aceastå accep¡ie a termenului (stråmo¿i nonumani sau umani. Cå la Cråciun azvârlim coji de nuci pe râuri. nici cu tineri. sub numele de pitici sunt cunoscu¡i cel mai adesea reprezentan¡ii supranaturalului malefic: „Oameni mici cu capul mare. . piticii sunt considera¡i adesea copii ai demonilor. apar ¿i în postura de gardieni ai comorilor. nici când este Pa¿tele. Francezii cred cå piticii schimbå copiii oamenilor cu copiii lor proprii. dar n-au învå¡åturå cre¿tineascå de la Hristos ca noi. nu ¿tiu nici când e Cråciunul. posedå puteri supranaturale – o for¡å fizicå de invidiat –. ca copiii. când au så ¡ie rugmanii sårbåtori. gålågio¿i ¿i bolnåvicio¿i. în mun¡i sau în pådure. dar mici de fåpturå ¿i pu¡intei la minte. prin „plecarea urechii la påmânt“ (în clipe de maximå sacralitate). ªi tot a¿a ¿tiu ei cå la noi sunt Pa¿tele.

usturoiul ¿i sarea ca bune de leacuri“ (Fochi. 15). elfi PLANTE DE LEAC PLANTE MAGICE PLANTE MAGICE. În legendele cosmogonice române¿ti. muritorii sunt dårui¡i cu bunuri de pre¡ etc. Sânzienele (Ghinoiu. în anumite condi¡ii. în condi¡iile unei cunoa¿teri de tip ini¡iatic. Se considerau neeficiente plantele culese la Rusalii sau în preajma Rusaliilor. numai pålåmidå. dar care. un aliat natural al såu în lupta pentru supravie¡uire pe care o purta neîncetat. o datå cu încercårile. conform legendelor cosmogonice. manipulat. cucutå. → brownie. „erau pi¿cate de iele“ (idem. måsålari¡å. mai ales. spini. 15. Niculi¡å-Voronca.) capåtå aceste valen¡e prin apartenen¡a lor la domeniul unuia sau al altuia dintre cei doi creatori ai legendelor populare. cre¿tea numai iarbå ¿i flori. la sårbåtoarea care marca solsti¡iul de varå. Tradi¡ia precizeazå nu numai zilele cele mai favorabile pentru culegerea plantelor folosite în medicina popularå. måtrågunå“ (Dragoslav-1. Alteori.259 PLANTE MAGICE moa¿a este invitatå în lumea lor pentru a asista o na¿tere. såteanul ia pelinul. 1988. s-a observat treptat. 40). valen¡e pozitive sau negative. a înfipt toiagul ¿i s-a fåcut påmânt“. un gest asemånåtor a stat ¿i la baza apari¡iei påmântului: „Dumnezeu. Via¡a în mijlocul naturii l-a fåcut så fie deosebit de deschis. 213-214). iar pe unde cålca Scarao¡chi. ¥n func¡ie de creator (sau de creatori) opozi¡ia primordialå benefic/malefic se perpetueazå la nesfâr¿it. putere disimulatå în spatele unei realitå¡i mai mult sau mai pu¡in prietenoase. la început timide. de receptiv fa¡å de tot ce putea deveni un adevårat sprijin. de structurare a lumii înconjuråtoare. Plantele de leac. ci ¿i momentele nefaste. urzici. 213). de ursitå etc. ciumåfaie. ¥n acest fel se explicå aura . plantele erau consacrate în cadrul unor ritualuri specializate. PLANTE DE LEAC Virtu¡ile magice ale anumitor plante au fost observate din cele mai vechi timpuri de omul societå¡ilor tradi¡ionale. Zilele în care se considera cå plantele de leac aveau calitå¡i tåmåduitoare maxime se situau la sårbåtorile de hotar ale timpului (echinoc¡iile de primåvarå ¿i toamnå) ¿i. sus¡ine tradi¡ia. cer så li se aducå pelin. putea fi ståpânit. cå unele elemente ale ei capåtå. Dupå terminarea jocului. utilizate în medicina magicå (aici magie albå) sau în cea neagrå (farmece de dragoste. Totul era putere. pe care le pun în mijlocul horei ¿i în timpul jocului le calcå cu vârful opincilor. întrucât acestea. usturoi ¿i sare. Astfel. umblând pe ape. de tåmåduire: „Când (cålu¿arii) joacå jocul lor la vreun såtean. utilizat în folosul propriei persoane. Dumnezeu creeazå vegeta¡ia lovind cu piciorul în påmânt: „Dar unde cålca Måritul Ståpân.

cå sunt bunå de leac». despre iele. Tu ai tåmåduit pe Mântuitorul nostru Isus Hristos ¿i i-ai închis rånile sângerânde. al Fiului ¿i al Sfântului Duh) te culeg“ (idem.). ¥n alte cazuri. fusesem prevenit. a¿a cum cre¿ti pe påmânt. plantele î¿i datorau virtu¡ile curative faptului cå fuseserå descoperite pentru prima oarå de zei (Chevalier-Gheerbrant. sub crucea lui Isus.) nu s-a scos nici un cuvânt. 1992. de la bun început. Pentru antici ¿i pentru societå¡ile arhaice... când avem de-a face cu al¡i creatori.PLANTE MAGICE 260 miraculoaså de care sunt înconjurate aceste plante ¿i venera¡ia sau teama fa¡å de ele. valorizarea miticå este aceea¿i în diferite societå¡i. Una din båtrâne a început så tragå nåframa pe deasupra florilor în timp ce . ¥nainte de ivirea zorilor am ajuns într-o imenså paji¿te (. Iatå cum descrie Ion Ghinoiu culesul ritual: „Am plecat din sat pe la ora trei noaptea (. Dacå într-adevår cålu¿arii ar fi ho¡ii mitici ai leacurilor naturale. Dintr-o traistå au fost scoase o nåframå ¿i un vas de ceramicå. iar rodiile din sângele lui Dionysos (Eliade-3. 1992. O såteancå din Bistri¡a-Nåsåud ¿tia de la tatål såu cå „cine vede ¿arpe alb så-l omoare dintr-o datå ¿i så îl månânce uscat. cu respectarea unui ritual foarte strict). pe care apoi a dat-o oamenilor (Eliade-3 . în numele (Tatålui. ariciul. 225). ªi în Bucovina se crede cå în acest scop este bun ¿arpele alb gåsit sub un alun alb“ (Niculi¡å-Voronca. cålu¿arii apar ca reputa¡i cunoscåtori ai plantelor de leac. De cealaltå parte. ¥ntr-un descântec anglo-saxon din secolul al XVI-lea se spune: „Sfântå e¿ti tu.). cå nu trebuie så ne latre câinii. 222). Pânå la paji¿tile înflorite (. 221). nefolosit pânå atunci. Atunci când plantele erau deja cunoscute pentru virtu¡ile lor. brebenicå. La fel. Pentru cre¿tini. precum ¿i din sângele Mântuitorului cresc ierburi bune de leac. rozele ¿i anemonele au luat na¿tere din sângele lui Adonis.. Credin¡ele populare atribuiau cunoa¿terea calitå¡ilor terapeutice ale plantelor unor reprezentan¡i cunoscu¡i ai ¿tiin¡ei celor mai ascunse taine ale naturii (¿arpele. cåci de atunci el va auzi ierburile vorbindu-i: «Pe mine nu må cålca. care îi vâneazå cu obstina¡ie pe cålu¿ari. ¥n multe credin¡e române¿ti. Mi-am dat seama cå motivul pentru care eram dus «pe mu¡e¿te» fåcea parte din însu¿i ritualul culegerii plantelor de leac. este u¿or de explicat comportamentul acestor personaje demonice. pentru cå pe Muntele Calvarului te-ai aflat întâi.... 143). adevårate patroane ale acestor plante.). II. se spune cå se plâng cå aceste ierburi le-ar fi fost råpite de oameni. 894). Din sângele lui Attis råsåreau violete. culesul acestora se realiza tot sub semnul demonicului (în anumite perioade. Despre Sfânta Fecioarå se spune cå s-a rugat de Isus så facå o plantå de leac. albina etc. ierburile medicinale î¿i trågeau eficacitatea din faptul cå fuseserå descoperite pentru prima oarå pe Muntele Patimilor.

fenomenele meteorologice. soc. ca un scurt descântec»“ (Ghinoiu. 277). unde stau ascun¿i într-un tåu mare. ªi la români. Ei trågeau carul cu apå la curtea soarelui. ¥n Moldova. stâlpii prispelor ¿i ai por¡ilor. cel care. Când nåframa se uda de rouå. ¥n Oltenia. Ei beau apå din tåu ¿i chiar din mårile învecinate.. în caså.). ¥n momentul culegerii plantelor se pronun¡au câteva cuvinte în ¿oaptå.). Când soarele nu se uita la ei. a¿a cum au fåcut-o mitologiile „clasice“. ploaia reprezintå cea mai plasticå formå a interven¡iei divine asupra controlului vie¡ii pe påmânt. ¥n sâmbåta Rusaliilor.. a cårui func¡ie în cre¿tinism este îndeplinitå de Dumnezeu: „Båtrânii povestesc cå la-nceputul începutului norii erau boii soarelui.). numeroase credin¡e considerå cå ploaia nu cade pe påmânt întâmplåtor. Atunci vin balaurii. cu aceste ramuri se amenin¡au norii aducåtori de grindinå. cu frunzele de tei. bulbii sau rizomii. ståpâni ei elementelor etc. de stau så plesneascå. cât ¿i. 214-215). tulpinile. iar în Vâlcea. surprinse în cadrul obiceiului Caloianului). dar ¿i la slavi (care au påstrat totu¿i rudimente de „mitologie înaltå“. Se considera cå aceste crengi aveau puteri nebånuite împotriva for¡elor malefice. este în måsurå så guverneze universul. se vindecau diferite boli de-a lungul anului (idem. de la altele frunzele. Mitologia românå cunoa¿te prea pu¡ine reprezentåri care ar putea oferi o imagine clarå asupra vechiului panteon al divinitå¡ilor conducåtoare ale universului (creatori. Båtrânele au început apoi så culeagå plante de leac (…) ¿i diferite plante magice (. în grajduri pentru a dåuna oamenilor ¿i animalelor. usturoi PLOAIE Vechile mituri indo-europene atribuie ploaia divinitå¡ii supreme. De aceea. fiind direct råspunzåtor de toate formele pe care le poate lua via¡a (a se vedea ¿i credin¡ele referitoare la Tatål soarelui. 1988. jale¿ ¿i altele. mur. probabil reminiscen¡å a zeului suprem. prin sfin¡enia lui. se mai låsau pe tânjealå ¿i atunci apa se slobozea peste marginile fântânii ¿i atunci cådea ploaia pe påmânt. mac. . credin¡ele populare fac din soare zeul suprem. extrem de virulente de Rusalii ¿i la Joia nepomenitå. → busuioc. De la unele plante se recoltau florile. mai concret (mai ales pentru oameni).. în pofida numårului mare de reprezentåri animiste).261 PLOAIE spunea cuvinte neinteligibile. pânå se umplu ca ni¿te burdufuri. uneori. ci fiind direct influen¡atå de dispozi¡ia soarelui (care. ferigå. Pesemne nu-¿i fåceau munca a¿a cum trebuia sau lucrau prea încet ¿i atunci Dumnezeu i-a izgonit la marginea påmântului. era stoarså în oala de lut (. a¿a cum se întâmplå în toate mitologiile popoarelor agricole. feciorii din satele moldovene aduceau din hotar ramuri de tei cu care se împodobeau ferestrele ¿i u¿ile caselor. singura în måsurå så coordoneze atât mersul înainte al universului. are chiar ¿i un ¿ef. ramurile puteau fi ¿i de plop sau stejar. Astfel. când încercau så intre în gospodårie.. måtrågunå.

întru totul favorabile oamenilor. 64. Dacå absen¡a îndelungatå a ploii constituia dintotdeauna o calamitate ¿i se contracara corespunzåtor. Dracu pentru aceea î¿i bate nevasta. Este interesant de remarcat în acest mit func¡ia fastå a solomonarilor. transformându-se la rândul ei într-un pericol pentru comunitate. nåvålesc în våzduh ¿i fug pe sub ceruri. 65). care le ¡ine cåldurå. 65). iar solomonarii îi plesnesc cu biciurile. slobod toatå apa cu care s-a umflat“ (Olinescu. controlori ai ploii pot fi . de mânios ce e. nefirescul unei ploi „cu soare“ a dezvoltat la rândul lui reprezentårile de rigoare: „Ploaia cu soare totdeauna e stricåcioaså pentru plante. Norii o iau la fugå. ¥n Vechiul Regat se crede cå pe vreme de ploaie cu soare e nunta dracului“ sau cå „î¿i ¡in ospå¡ strigoii“ (Gherman. Un alt aspect al demonismului ploii îl constituie ploaia cu soare. e trimiså ca pedeapså pentru fårådelegile oamenilor. nemaiputând suporta atâta greutate. iar noi o numim ploaie“ (Gherman. Mai târziu. î¿i råzbunå asupra oamenilor. Când e ploaie cu soare se crede cå î¿i bate dracu nevasta ¿i Dumnezeu râde. 61). întrucât e trimiså de Dumnezeu. zicând «sloboade-te ploaie». chiar ¿i a balaurilor.PLOAIE 262 împingându-i cu coarnele. aceasta îl «dovede¿te» ¿i dracu. Unele credin¡e explicå ploaia ca un fel de sudoare a acestor animale uria¿e: „ Balaurii care poartå norii au un pieptar. trimi¡ând ploaie cu soare (…). De exemplu. la rândul ei. Dacå în cazul averselor sau al cåderii grindinei caracterul nefast era mai u¿or de våzut. fiindcå le påteazå ¿i le ve¿teje¿te (…). iar ploile mari cu furtuni ¿i grindinå le trimit solomonarii“ sau: „Când plouå multå vreme se crede cå s-a înecat cineva ¿i atunci tot plouå pânå îl aflå pe cel înecat“ (idem. Fiindcå ploaia cu soare e stricåcioaså. Ruperea de nori se întâmplå când balaurul e prea greu. ¥n alte pår¡i se crede cå Dumnezeu plânge ¿i dracu râde. Se mai crede cå se sfåde¿te dracu cu dråcoaica. pentru cå lipsa ploii sau excesul pluviometric nu putea fi pus pe seama lui Dumnezeu. a apårut imaginea maleficå a controlorilor umani ai precipita¡iilor: „Dumnezeu sloboade numai ploile cele mici ¿i folositoare. ci de Necuratul sau. se sparge ¿i toatå apa din el se varså. îi gonesc din urmå ¿i când solomonarii le fac semn. 323). Cantitatea mare de apå cåzutå în timpul ploilor este consideratå a fi o „rupere de nori“: „Când e rupere de nor se zice cå e potop. fiindcå e necåjit cå ¿i-a pierdut caprele. care nu sunt decât ni¿te instrumente docile ale puterii divine. 63). Dar balaurii nu-i slåbesc. De obosi¡i ce sunt asudå ¿i sudoarea aceasta picå jos. Asemenea e rupere de nori când solomonarul nu poate învinge cu bålaurul ¿i îl trânte¿te jos cu nor cu tot“ (Gherman. pentru aceea nu cred cå e trimiså de Dumnezeu. o ploaie prea abundentå sau de lungå duratå putea så dåuneze echilibrului recoltelor. 60. atunci norul.

kevre sunt aråtåri coco¿ate. atunci când aceasta se încadra în categoria excesului: „Ca så înceteze ploile e datina ca så împlânte în påmânt un cu¡it. le stricå“ . din contrå. De aceea s-au dezvoltat practicile de oprire a ploii. ba î¡i pierzi ¿i graiul ¿i uneori cape¡i boalå din care nu mai scapi cu via¡å“ (Marian. cå primåvara nu este bine så dormi afarå. E «bocitå». iau lut galben ¿i fac din el douå chipuri de om: pe unul îl îmbracå în haine bårbåte¿ti. De aceea. cu din¡i uria¿i. cåci ele nu se îneacå“ (Olinescu. se mai spune. 65-66).263 POCIRE → boz. 496). iar pe celålalt în haine femeie¿ti. dacå instrumentele magice se dovedeau a fi insuficiente. atunci existå un alt obicei. cåci de îndatå ce-ar intra în apå ploile ar începe så curgå. cå ¡iganii ¡iglari «au legat ploile». i se fac pomeni ¿i chiar i se då ¿i o gåinå neagrå peste groapå de pomanå. Pentru asta se feresc de a se scålda. Paparuda. ci. se scaldå mai ales în acea parte. grindinå. de asemenea. cåci lor nu le folosesc ploile. iar dacå vreau så înece ogoarele sau câmpurile dintr-un anumit loc.. oricât de adâncå ar fi apa. 268). ca solomonarii så lege ploile (pentru aceea e secetå. broascå. iar femeia cu testemel negru ¿i cu cârpe negre îmbråcatå. în schimb. ce ating påmântul. dacå nu i se gåsesc fuste negre. iar femeia Muma ploii. ¿arpe.. ¿opârlå POCIRE La sârbii bosnieci. actul magic råmânând fårå rezultat. se fåcea apel la un ritual complex de invocare a divinitå¡ii råspunzåtoare de volumul precipita¡iilor – este vorba de omorârea simbolicå a zeului ploii ¿i de chemarea/învierea a soarelui: „Când ploile curg gârlå ¿i apa e gata så inunde ogoarele. cunoscând faptul cå dispun de aceastå putere. înfioråtoare. De atitudinea lor depinde declan¿area sau oprirea ploii. Cu un anumit ceremonial Tatål soarelui este urcat pe capul unei troi¡e ce stråjuie¿te vreo fântânå (. ¥nså. se contorsioneazå de durere ¿i este ståpânit de friguri. secetå. o îngroapå dupå tot tipicul unei adevårate înmormântåri. omul este cuprins de dureri în oase. Bårbatul e Tatål soarelui. Femeile ¿i fetele se duc la fântânå. beau noaptea apå de prin fântâni ¿i „oricine va bea dupå dânsele. 1994. Ielele.). ei pot dåuna colectivitå¡ii prin intermediul practicii scåldatului ritual: „Strigoaicele iau roua de pe ierburi ¿i opresc chiar ploile. . I. Pe Muma ploii. îl pocesc. Se mai spune. Caloianul. iar în alte pår¡i ¡iganii ard cåråmizi ¿i aruncå în apå o cåråmidå arså. ¥n acest fel ploile au fost îngropate ¿i soarele råmâne singur victorios“ (Olinescu. când cineva bea apå ¿i strigoii vii (vråjitorii). „cåci atunci umblå mai cu nådejde vântoasele ¿i u¿or te po¡i bolnåvi. 323). De obicei a¿a se potrive¿te ca bårbatul så fie în haine albe. Dupå întâlnirea cu ele. Gherman.

fie cu goana lui nebuneascå prin lanuri (se spune. norov-ava „ståpâna câmpului“ . particularitå¡ile impuse de elementul a cårui personificare este). neagrå (ca påmântul) sau ro¿ieticå a pielii sau a pårului care îl acoperå (care. caracteristicå este culoarea albå (credin¡ele ucrainene despre jitni didko îl înfå¡i¿eazå având trei capete ¿i trei limbi de foc – fiind din nou o materializare a cåldurii solare.volburile. pentru cå acolo aleargå copiii duhului. ogor“). La mordvini. când grâul se leagånå în vânt. ale pådurii etc. primåvara. råmas fårå glas. Se crede cå locurile preferate. în afara satului. ale apei. întâlnitå ¿i la duhurile casei. douå ouå furate de la vecini. vine muma grâului!“. ducându-i demonului unul. ªi ouåle sunt consacrate: este vorba de rodul unui coco¿ båtrân. ¥nainte de seceri¿ este mai înalt decât spicele. POLEVOI Demon al vegeta¡iei la ru¿i. este interzis så dormi la hotar. 111). 1984. îi îndrumå pe ce råtåci¡i în pådure. sunt hotarele (existå chiar un nume al spiritului care este format de la acest cuvânt – mejevik < meja „hotar“. aråtându-le drumul bun.vârtejurile. deci a for¡ei distructive a amiezii). patron al câmpului cultivat (pole „câmp. 79). Slavii cunosc frecvent astfel de reprezentåri. III. Polevoi este våzut adesea de oameni plimbându-se prin lanuri. în zilele fierbin¡i de varå. cå are picioare lungi. de asemenea. . La bieloru¿i.: pitic cu barbå lungå albå (alteori din spice). iar dupå seceri¿ råmâne mic cât miri¿tea. Unele povestiri îl prezintå în calitate de spirit eolian – este cel care produce vânturile. ¥nfå¡i¿area frecventå este cea cunoscutå (påstrând. Frazer. apårându-¿i posesiunile. ¡åranii spun: „Iatå. Ritual se face respectând prescrip¡iile referitoare la lumea maleficului: oamenii nu trebuie så fie våzu¡i de nimeni. Astfel.POLEVOI 264 diminea¡a din vreo fântânå. ¥n câteva cazuri se påstreazå informa¡ii referitoare la unele ofrande ce pot fi aduse duhului. Noaptea târziu. dându-le dureri de cap (contaminarea cu spiritul meridian este destul de frecventå). fie un semn abia perceput al prezen¡ei lui invizibile prin lan (la germani. având în loc de pår iarbå ¿i spice. fiecare lan avându-¿i ståpânul: rjani¡a „duhul lanului de secarå“ îi råtåce¿te pe copii în câmp sau îi pedepse¿te pe lucråtorii care nu se odihnesc la ora amiezii. pentru cå altfel polevik se supårå ¿i va distruge lanul (idem). laså în ea vreun semn de la sine pentru ca poceala så cadå pe acel semn“ (Gorovei. evident. dacå ei aflå acolo un om adormit. 222). o coadå cu un påmåtuf în vârf cu care måturå în jur pentru a ridica praful în spatele cåruia se ascunde). atunci se nåpustesc asupra lui ¿i îl preseazå/sugrumå pânå îl omoarå (Maksimov. 1995. oamenii pleacå spre câmp. belun este înzestrat cu tråsåturi faste: se aratå numai în timpul zilei ¿i îi ajutå pe seceråtori. în care doarme sau î¿i face locuin¡a. îi då aparen¡a de flacårå jucåu¿å în mijlocul plantelor).

ea se leagånå pe valurile holdei. POLTERGEIST KOBOLD POSEDARE Existå unele sisteme mitologice în care a fi posedat este chiar condi¡ia activitå¡ii magice. recolta va fi proastå (idem. råmânând nemi¿ca¡i. ea îi pedepsea pe oameni distrugând recolta. La români. starea de ¿amanism este obligatorie.265 POSEDARE era înzestratå cu acelea¿i atribu¡ii: ei i se rugau pentru o bunå recoltå (ca ofrandå i se aduceau ultimele spice secerate. dacå aråta foarte îngrijit. la vietnamezi then lua „zeul orezului“ prevestea recolta viitoare. ca ¿i mor¡i. Ca ¿aman. preocupat numai de propria persoanå. ¥n momentul când î¿i reveneau. un ¿aman sioux sau ojibway ac¡ioneazå numai dacå este posedat ¿i. 396). înfå¡i¿area pe care o lua era definitorie pentru esen¡a mesajului transmis: dacå era våzut în zdren¡e. ca ¿i cum ar fi fost scutura¡i de . så-¿i contorsioneze trupul. extaticii începeau så scoatå sunete neinteligibile. demonul fiind în realitate cel care vorbe¿te prin gura lui. cålugårul franciscan Marco Bandini i-a descris amånun¡it pe magicienii din Moldova – incantatores. De altfel. provocând insola¡ie ( Mifologiceskij slovar’. Ca la ru¿i. Ca personificare a „ norocului“ lanului respectiv. Cine e cu frica lui Dumnezeu o poate vedea în ziua seceri¿ului. reprezentåri sporadice fac referire la vâlva holdei: „Vâlva holdei e crescutå dintr-un spic de grâu. 6-7). îi atrage în bål¡i unde îi îneacå. så facå grimase ¿i så tremure din tot corpul.). timp de o orå (uneori chiar trei sau patru). vråjitorul nu numai cå simte în el prezen¡a unei persoane stråine de el. så-¿i holbeze ochii. apoi se pråbu¿eau la påmânt cu bra¡ele ¿i cu picioarele desfåcute. pe când imaginea ¿i func¡iile îndeplinite de duhul câmpului sunt prin excelen¡å malefice: îi poate face pe oameni så piardå drumul. E blândå ¿i bunå. 542). Concentrarea puterii. dupå cum se spune. ¥n Siberia sau în Melanezia. pâine etc. Dupå ce alegeau un loc potrivit. a elementelor fertile etc. Are pår de aur ¿i când zefirul atinge spicele. Reprezentårile europene legate de un astfel de demon al vegeta¡iei sunt oarecum diferite. ofereau celor de fa¡å un spectacol înfrico¿åtor: mai întâi se ridicau tremurând din toate mådularele. era un semn de recolte bune. în ultimul snop secerat are o valorizare fastå. dar chiar propria personalitate dispare cu totul. î¿i dobânde¿te zeii animalieri în cursul unei cålåtorii a sufletului. La jumåtatea anilor 1600. pentru a se vindeca de bolile de care sufereau sau pentru a gåsi lucrurile furate etc. aceste multiple forme de reprezentare pot så coincidå: astfel. când se ridicå cu alte zâne nevåzute ¿i zboarå în altå lume“ (Boti¿-Ciobanu. Oamenii li se adresau acestora pentru a-¿i cunoa¿te viitorul. Asemenea reprezentårilor legate de piaza bunå sau piaza rea.

un sat de munte din Serbia råsåriteanå. ¥n timp ce cåråbu¿ii danseazå. ¥n acest caz. care din copilårie devine rusalie la sårbåtoarea Rusaliilor. 1996. Se spune cå le¿inul ritual cuprinde atât copiii. timp de trei zile. dupå care. în schimb. mu¿e¡el ¿i alte plante medicinale. întrunirile se desfå¿urau în secret. dupå ce-i då pu¡inå apå pe vârful cu¡itului. se culcå pe påmânt ¿i începe så se agite ¿i så se loveascå cu mâinile. ele sunt trezite din acest somn de Cântecul cåråbu¿ului. cu viii ¿i cu mor¡ii (Eliade. înconjurate de un grup de bårba¡i prin¿i într-un dans frenetic. Acesta marcheazå cåderea într-un somn hipnotic a femeilor. cu sfin¡ii. Femeia se scoalå ¿i începe så danseze ca ¿i cum nimic nu s-ar fi întâmplat. 1980. „femeie de vreo patruzeci de ani din satul Volnia. din satul ei ¿i din satele vecine. conducåtorul ia pu¡inå apå din râu. le amestecå în gurå ¿i scuipå în gura ¿i pe fa¡a bolnavei. La Duboka. le strope¿te pe fa¡å cu apå de râu amestecatå cu suc de ierburi tocate. „în ajunul marilor sårbåtori. a¿a/ ¿i-ncå-o datå tot a¿a“. . 197). în general noaptea. acompania¡i de cimpoi (men¡ionåm prezen¡a armelor – aici såbii). de la îngeri. De aceea mul¡i oameni veneau la ea. oprindu-se de trei ori ¿i cântând ca la început: „Hop. ¥n continuare. pentru a le trezi (Ginzburg. cât ¿i femeile båtrâne (idem. acela¿i obicei se practica într-un sat din Macedonia. trezindu-se. o spalå ¿i o a¿eazå acolo de unde cåzuse. hop. autointitulate angeloudia sau angeloudes („îngeri“) dådeau informa¡ii asupra celor mor¡i din comunitatea respectivå. Astfel. ¿i ea le råspundea la întrebåri ¿i le dådea sfaturi“ (Eliade. le¿ina ¿i atunci prevestea bolile. relatau în chip oracular ceea ce visaserå. o femeie începe så tremure. Func¡ia oracularå. ¥n timpul Rusaliilor. care caracteriza în principal comportamentul acestor personaje posedate. unde un grup de femei. 203). ¥n duminica Rusaliilor femeile încep så le¿ine treptat. cåpetenia lor. 201). a¿a. Pânå nu de mult. cât dureazå sårbåtoarea Rusaliilor. hop. a¿a. Atunci sose¿te cåråbu¿ul. asemånåtor cålu¿arilor. o oarecare Dokia. Grani¡a dintre aceste rusalii ¿i descântåtoare. ¥nainte de a le¿ina. Ca o caracteristicå generalå. traverseazå cu ea un râu. Un obicei asemånåtor se întâlne¿te la slavii de sud – la sârbi ¿i la bulgari cunoscut sub numele de „cåderea rusaliilor“. femeia. afirmând cå le aflaserå.POSEDARE 266 furiile Infernului. în stare de extaz. ¥n unele sate femeile erau cele care cådeau de obicei în extaz de Rusalii: când î¿i reveneau. femei tinere ¿i båtrâne cad în stare de catalepsie. face semnul crucii deasupra ei ¿i. vråjitoarele propriu-zise. råspunzând la întrebårile care i se puneau. este destul de firavå. ¥n jurul femeii le¿inate cåråbu¿ii executå un dans ritual. 194). un pic de pelin ¿i usturoi. de douå ori. Velvendos. la grani¡a cu România. 1980. ¡inând în mânå un cu¡it împodobit cu usturoi. este întâlnitå la toate popoarele care au påstrat astfel de credin¡e. conducåtorul cetei apucå femeia de subsuori. extazul se desfå¿ura public. declarau cå ståtuserå de vorbå cu Dumnezeu.

Referitor la pricolici. chiar ¿i atunci când erau respectate . pentru atingerea scopului dorit. Dacå avem în vedere numårul de participan¡i efectivi la ritual. în situa¡ii în care doresc så comunice. cu sfin¡ii. pentru o clipå. påtrunderea în lumea sacrului prin intermediul practicilor magice se putea solda adesea cu urmåri nedorite. Se zice cå face aceasta fårå så cearå platå“ (idem). de apårare împotriva unei vråji (descântece . fåcåturi etc. 237). unele dintre practicile de contracarare. ¥n plus.267 PRACTICI MAGICE a început a cådea în extaz în zile de mari sårbåtori. La marile sårbåtori credulii vin la ea ¿i ea atunci vorbe¿te cu Dumnezeu. ini¡ia¡i sau nu. reprezentårile populare vorbesc de fiin¡e omene¿ti secondate de personaje demonice care sålå¿luiesc în trupul acestora. de¡inåtoare a unui minim de cuno¿tin¡e tradi¡ionale. spunem cå existå practici magice a c t i v e sau o f e n s i v e .). de mister care trebuia påstratå când se performau respectivele rituri (dacå erau într-adevår cunoscute de toatå lumea. respectiv în toate practicile cu caracter apotropaic (de protec¡ie împotriva agresiunii maleficului). cu reprezentan¡ii lumii sacrului. devenind ulterior vråjitoare. practicile magice pot fi i n d i v i d u a l e . propi¡iator (prin care se încearcå så se capteze bunåvoin¡a ajutoarelor divine) sau oracular (aflarea destinului. pot deveni active în situa¡ia în care avem de-a face cu returnarea fåcåturilor asupra celui care le-a trimis – råul întorcându-se împotriva lui). a ursitei). desfaceri. realizate de o singurå persoanå (obiect sau subiect). farmece – când e vorba de specializare. vråji . Situa¡ia este întâlnitå în cazul descântecelor. nu mai aveau nici un efect). sau practici magice p a s i v e sau c o n t r a c a r a n t e . am våzut cå este vorba de un relativism al caracterului activ sau pasiv. în cadrul cårora orice persoanå. prezice soarta ¿i prescrie medicamente pentru orice fel de boli. ¥n func¡ie de scopul urmårit. din cauza atmosferei de tainå. Practicile c o l e c t i v e sunt mai pu¡in råspândite decât cele individuale. românii spun cå ei sunt oameni sau animale care „au pe dracul în ele“ (Mu¿lea-Bârlea. cu mor¡ii ¿i cu viii. fie ei speciali¿ti sau nu. ¥n situa¡ii mai pu¡in marcate de fenomenul posedårii de tip ¿amanic. poate ac¡iona resorturile magice care-l fac så fie. al trimiterii de vråji. POVESTEA CÂNEPEI CÂNEPÅ PRACTICI MAGICE Practicile magice reprezintå concretizarea cuno¿tin¡elor de care dispun oamenii. de provocare a unei for¡e magice cu ac¡iune maleficå ( farmece . ståpânul universului. de¿i considerate pasive. tocmai din cauza neobi¿nuitei descårcåri de putere. neîntemeiate pe ideea de agresiune. de maleficiu inten¡ionat.

care aveau valoare de pronostic ¿i instituantå pentru perioada urmåtoare. oracular ¿i terapeutic. când eforturile individuale påreau så nu aibå nici un efect. se desfå¿urau practici cu caracter apotropaic. ambele circumstan¡e fiind ilustrarea unor momente de rupturå. ¥n cadrul obiceiurilor de trecere. cu statutul de ini¡iat pe care îl cåpåta acesta de-a lungul vie¡ii. La ru¿i. epizootiilor (cåma¿a ciumei etc. alte sårbåtori erau cunoscute în calendarul sacru ca zile cu o bogatå încårcåturå magicå (Sf. ¥n cadrul sårbåtorilor calendaristice includem mai ales practici din categoria numitå „magia primei zile“ (desfå¿urate cu precådere la Anul Nou. Pa¿te. în care erau deschise „por¡ile“ prin care puteau comunica aceste lumi. de a augmenta efortul contraofensiv: ritualuri de invocare a ploii ( paparuda . ¥n strânså legåturå cu acest obicei este pus adesea ¿i numele miresei – nevastå. Sf. o serie numeroaså de practici magice condi¡ionate t e m p o r a l . Andrei.PRACTICI MAGICE 268 preceptele tradi¡ionale. de discontinuitate între cele douå lumi. Vasmer.). Acestea se puteau desfå¿ura fie în cadrul sårbåtorilor calendaristice. cea a umanului ¿i cea a sacrului. Cu toate acestea. care. de alungare a epidemiilor. Tânåra trebuia så intre într-o recluziune for¡atå dupå încheierea episodului „în¡elegerii“ pår¡ilor. mai bine spus. Sf. vidma „cea care ¿tie. în cadrul obiceiurilor de ini¡iere. nu reu¿eau så realizeze nici un fel de activare a energiilor ocultate. pânå la cununie. dar de aceastå datå aflate în legåturå cu gradul de socializare a individului sau.). fiind un tabu care se aplica pentru a deruta duhurile rele. dupå opinia cunoscutului lingvist M. momentul socializårii concrete a individului (care. cât ¿i al lehuzei). „cea ne-cunoscutå“ (cuvântul având aceea¿i rådåcinå cu v e d ’ m a > rom. Nunta dezvolta ¿i ea o serie de practici magice care o aveau ca principal subiect pe mireaså. în legåturå cu un prim statut de fiin¡å liminalå (atât al nou-nåscutului. de exemplu cu cel al cåsåtoriei). Exista. Elementul timp era cel care condi¡iona desfå¿urarea actelor respective. performate în timpul profan. Vasile. La na¿tere. ini¡iata“ > „vråjitoare“). propi¡iator. pentru a nu fi råpitå de vreun spirit malefic sau pentru ca vråjitorii så nu-¿i poatå pune în practicå farmecele. practicile magice performate erau deosebit de variate. care pierdeau astfel urma tinerei . care aveau rolul de a concerta actele apotropaice ale tuturor membrilor comunitå¡ii (sau a celor investi¡i ritual cu aceste prerogative). Sânziene etc. Gheorghe. când råul cuprindea într-o måsurå mult mai mare comunitatea. se apela la aceste practici colective. de asemenea. nevesta însemna. fie în cadrul obiceiurilor de trecere. când se realizau practici cu caracter apotropaic ¿i propi¡iator. Caloianul ). Urma. care trebuia smuls din cealaltå lume ¿i integrat în lumea umanului. marcate de o activizare sus¡inutå a maleficului.). pentru multe societå¡i s-a contopit cu alte tipuri de ceremonial. Cråciunul etc. De asemenea. la rându-le momente de rupturå.

19). Sarea mai trebuie purtatå în încål¡åri ca så nu se prindå farmecele de cel ce-o poartå. de propi¡iere: când se începea ceva nou. se performau practici apotropaice (care îi aveau ca obiect atât pe cei vii. cele care-l scoteau pe om din lumea în care a tråit ¿i-l pregåteau pentru lumea cealaltå. ¿erpi de argilå smål¡uitå sunt a¿eza¡i pe pragul sau pe podeaua caselor (Antonescu. Sau: „Atunci când pleci de acaså e bine så pui tåciuni sau spuzå sub pragul u¿ii ¿i apoi så-l treci. O credin¡å asemånåtoare se întâlne¿te ¿i la sârbi (Vinogradova-Tolstaia. ¿arpele casei este frecvent sculptat pe stâlpii por¡ilor. pentru ca farmecele så nu se atingå de tine“ (Antonescu. O credin¡å româneascå spune: „Când î¡i trimite cineva duhuri rele. ¥n afarå de acestea. . Un astfel de spa¡iu consacrat era ¿i pragul. ~ Va l o a r e a p o t r o p a i c å . cåci dormi bine ¿i nu se poate apropia nici un råu“ (Niculae. Indiferent de distinc¡iile fåcute mai sus. pictat pe fundul blidelor din lut smål¡uit sau modelat în tencuiala pere¡ilor casei. în câteva rânduri. cåci nu se mai pot apropia. pentru a nu-i stârni nemul¡umirea ¿i deci pentru a împiedica revenirea acestuia ca strigoi). când nunta¿ii veneau dupå mireaså. se întâlnesc ¿i practici magice o c a z i o n a l e . La români. Noaptea este bine ca sarea så stea pe fereastrå. În Oltenia ¿i în unele zone din Transilvania. 1993. pentru a-i în¿ela pe demoni.). så te necåjeascå noaptea prin somn. în func¡ie de orientarea pe care o primeau de la actan¡i. în cadrul magiei agricole. li se prezenta. ~ Va l o a r e p r o p i ¡ i a t o a r e . pe Necuratul. o båtrânå etc. a magiei meteorologice etc. ipostaziere a duhului protector al casei. În multe credin¡e se specificå faptul cå sub prag se aflå ¿arpele casei. ¿i care puteau îndeplini mai multe func¡ii (apotropaice: în cazul epidemiilor. 90). cât ¿i pe cei mor¡i) ¿i de propi¡iere (de îmbunare a celui dus. ambivalen¡a pragului nu constituie un obstacol în calea în¡elegerii esen¡ei celeilalte lumi. trebuie så presari pragurile cu sare sfin¡itå. a diferitelor ocupa¡ii. o falså mireaså (o feti¡å. în cadrul obiceiurilor de înmormântare. a întregii colectivitå¡i. ¥n numeroasele credin¡e care-i subliniazå natura de instrument sacralizat. în speran¡a cå el poate alunga relele ¿i poate asigura astfel bunåstarea familiei (Evseev-2. cât ¿i nefaste. La fel. în ziua cununiei. ¥n sfâr¿it. La polonezi.269 PRAG mirese (Eriomina. 124). pentru a gråbi ¿i pentru a u¿ura o na¿tere care se contureazå a fi grea. 23). Era recomandabil så prinzi un liliac ¿i så-l råstigne¿ti pe poartå casei sau så-l îngropi sub prag. necesare în momentele de rupturå imprevizibilå survenitå în via¡a omului.). 94). moa¿a punea o måturå pe prag ¿i o punea pe femeie så treacå de trei ori peste ea. practicile magice puteau fi atât faste. PRAG Habitatul uman cuno¿tea o serie de elemente caracterizate printr-o concentrare masivå a sacrului.

ca så treacå preotul peste ea când va intra în caså. 23). vråjitoarea putea fi stopatå prin manipulåri asupra pragului. 125). så puie o spelcå sub prag. La ucraineni. apoi asurze¿te“. pânå ce vine preotul. se mai cuno¿tea practica montårii unei potcoave pe pragul grajdului. la limita dintre cele douå lumi. va fi vreo boalå mare sau vreo nenorocire. 56). pentru a nu mai dåuna gospodåriei respective (Vinogradova-Tolstaia. „Gåina când cântå la caså nu-i bine. o måturå puså lângå prag nu dådea voie så intre în caså vråjitoarele ¿i zmora. cu capul pe prag.s Papadima. 134). la sârbii luzacieni. O credin¡å româneascå eviden¡iazå foarte clar acest lucru – de astå datå trecerea pragului fiind momentul implacabil de rupturå: „Mortul vede tot ce-i în caså ¿i ¿tie. ~ ¥ntoarcerea farmecelor. 1993. regiune de activare a maleficiilor. Apoi så o ia ¿i så o puie în cap. „Fata. care puteau. ~ Punct liminal. Vinogradova-Tolstaia. 12). se aruncå“ (Niculi¡å-Voronca 431). deoarece „acolo se ascunde dracul“ (Mu¿lea-Bârlea. 506). ¿i-l tai cu securea“ (Pavelescu. este sanc¡ionat prin producerea de infirmitå¡i de cåtre ceasul nop¡ii (Antonescu.-3. ac¡iunile malefice. ¥n cazul în care ploua cu grindinå: „¥mplântåm cu¡itul în pragul casei. vråjitorii. Dormitul noaptea. ~ Pronostic Dacå o måturå care se afla pe prag se rostogolea ¿i cådea în interiorul casei. vreo vitå are så piarå. Printre alte procedee de aducere a manei se numåra ¿i acesta: „Se pune pu¡in lapte pe pragul casei. îi tai capul. va muri cineva din familie sau ai vreo pagubå. Fårå îndoialå. Cine trecea peste acest brâu ¿i peste prag se transforma automat în lup (Ivanov. ~ Func¡ie oracularå. Tot românii spun cå nu este bine så faci nici un fel de târg pe pragul por¡ii. 1944. dacå-i tai capul nu-l månânci. puneau un brâu råsucit sub prag. pentru a-¿i pune în practicå farmecele. de la vaca la care a început så scadå. nici så ¿ezi pe el. traversarea acestuia. ¥n cazul trimiterii unor farmece. astfel. Atunci så iei gåina ¿i s-o måsori de la fereastrå la prag ¿i de vine cu capul la prag. . se credea cå acesta era un semn care prevestea o moarte sigurå (la polonezi. de Ajun. 395). de vine cu coada. P. era un moment esen¡ial al ritualului de înmormântare. så doarmå noaptea cu dânsa ¿i va visa pe cine o va lua“ (Niculi¡å-Voronca. îi tai coada. 1993. Al¡ii taie numai peni¡ele din vârful capului ¿i-o laså. dar cel ce împlântå cu¡itul se va îmbolnåvi“ (Gherman. La polonezi. 90). 204). 151). Trecerea pragului. Cum pune preotul piciorul pe prag. nu mai ¿tie“ (sau: „Mortul aude tot pânå nu-i trag clopotele.V. a unor vråji asupra gospodåriei respective. legåtura strânså care exista între prag ¿i reprezentårile generale legate de moarte ca mare trecere este simplu de descoperit. så fie identificate. Acestea trebuia så fie lovite de câteva ori cu acea måturå. 69). pentru a se împiedica luarea laptelui vacilor (Bil¡iu. În sfâr¿it.PRAG 270 1994.

Fomeia s-o apårat. Vråjitoarea. pe care. mai ales în varianta occidentalå. 242). în timpul somnului – cum ar fi cei lunatici – se schimbå în animale. un simplu instrument al diavolului. tradi¡ionalå în ceea ce prive¿te subiectul: „Priculiciu îi a ¿eptelea coptil care så face din flori. care pentru un anumit scop al lor se dau peste cap ¿i se schimbå într-un anumit animal. Petru. tåt coptil din flori din coptil din flori. Tåt i-o rupt hainele. mâncând pe oameni“ (Mu¿lea-Bârlea. 445). în fa¡a cåruia nu se bucurå de prea multå libertate. Tåt o rupt o botå ce ave pânå ce cânele o fugit. pricoliciul se aflå într-o pozi¡ie superioarå ierahic. cu deosebirea cå el se duce pe câmp. adevåratul patron al lupilor. o dominå. 237). Omu o zis cå så bagå în pådure ¿i ie så-l a¿tepte ¿i uåri ce-a vede så nu så sperie. fårå så ¿tie. ¥n strânså legåturå cu aceastå credin¡å care pune accent pe natura demonicå a omului. Astfel. din blestemul vråjitorilor sau cå au fost vându¡i de mici Necuratului. sabat. pânå se împline¿te blestemul ¿i redevin oameni“ (Mu¿lea-Bârlea. „Cei mai mul¡i sunt pricolici cu buna ¿tiin¡å a lor. ¥n calitate de conducåtor al haitei. de ¿epte uåri. Atunci fomeia l-o låsat. → metamorfozå. så sperie copiii ¿i altele“ (Olinescu. în compara¡ie cu acest personaj. autentificatå de Bisericå. prin demonismul såu. sau s-au nåscut în a treia genera¡ie tot din fatå nemåritatå“ (Olinescu. este cel care regleazå echitabil prada lupilor). Pricoliciul cunoa¿te o variantå ad-hoc a sabatului vråjitoarelor. bunåoarå så sece fântânile. „Mai sunt încå mul¡i oameni care. Ace¿tia sunt pricolicii fårå voie. unde întâlne¿te mai mul¡i lupi. Sunt fiin¡e omene¿ti „blestemate sau ursite så se schimbe în lupi. el o râs ¿i atunci fomeia o våzut zdrean¡å din rotia ei între din¡î lui. Dupå o vreme o vinit omu din pådure. adicå vråjitori. este. Comparativ cu statutul vråjitorului. Un om s-o dus cu fomeia la strâns fân. 236). cå o våzut cå el îi priculici“ (Chita-Pop.271 PRICOLICI PRICOLICI. vârcolac . O vinit on câne negru ¿i s-o luat de fomeie. se spune cå „haita de lupi în care e un pricolici nu se poate prinde ¿i e cea mai rea. exemplificåm prin intermediul povestirii urmåtoare. el este un fel de „patron al lupilor“ marcat negativ (dacå ¡inem cont de legendele populare în care Sf. dobânditå chiar de la na¿tere. cu care umblå în haitå. Când i-o spus nevasta ce-o på¡it. dupå voia lor. dovadå puterile sale nemårginite asupra lumii animale. TRICOLICI Pricolicii sunt oameni care se pot preface în animale (lup sau câine) încå din timpul vie¡ii. al cåror conducåtor devine. 445). så ia mana animalelor. fie ca så sperie pe cineva sau så facå anumite rele.

a påmântului ¿i a infernului./ De nu i-ar gåsi pe însurå¡ei!/ Pe cåi bune de aici så plece fugind. Zei¡a råscrucilor din mitologia greacå. atunci când carul tinerilor cåsåtori¡i trece printr-o råscruce. fantome. Potrivit ritualului vedic al cåsåtoriei. 151). Hecate. ªi în India erau prevåzute ritualuri de invocare pentru a se favoriza traversarea råspântiilor.). halucina¡ii. apud Chevalier-Gheerbrant. 1./ Cele douå ro¡i ale carului tåu. dupå cum era consideratå drept cea care distribuie muritorilor toate darurile. era reprezentatå având un corp triplu. råspântiile erau locurile predilecte de întâlnire a vråjitorilor. tot alaiul spune: „Demonii. tot aici sunt înmormânta¡i copiii anormali. ascunså în mare tainå. Grecii îi atribuiau o ac¡iune deosebitå asupra imagina¡iei. tocmai pentru a conjura un destin nefast. datoritå cåreia devine un fel de centru al lumii. idem. loc necurat. îi lovesc. La triburile bambara. Romanii respectau cultul larilor de la råscruci (compitali). 6. båtrânii – adicå aceia care au cel mai pu¡in a se teme de spiritele invizibile – vin så aducå la råscruci copiii bånui¡i nelegitimi. De asemenea./ ªi totu¿i Unica Roatå. un obraz triplu ¿i un rol triplu. råspântiile sunt bântuite de spirite înfrico¿åtoare. considerând cå provoacå apari¡ia unor spectre./ Doar cei inspira¡i ¿tiu ce-nseamnå“(Rig-Veda. ea fiind ståpâna celor trei lumi (a cerului. de exemplu. → grani¡å. aici se depun obiectele contaminate de tinerii afla¡i în perioada ini¡ierii etc. aici înål¡au altare. o Surya. Locuri predilecte de realizare a epifaniilor. III. capele etc. (Chevalier-Gheerbrant.R RÅSCRUCE. Astfel. Demeter. RÅSPÂNTIE Importan¡a simbolicå a råscrucii este universalå: ea se leagå de situa¡ia de intersec¡ie a drumurilor. izvorul oricårei glorii ¿i cea mai iscusitå în arta magicå a vråjilor. locul unde se credea cå este revelatå divinitatea lor protectoare (Hecate. 151). Grithya-sutra. Hecate sintetizeazå tot necunoscutul pe care îl simbolizeazå råscrucea. Råscrucea însemna ¿i întâlnirea cu destinul. Binefåcåtoare ¿i înspåimântåtoare. le provoacå paralizia sau o serie de boli grele. III. 149). Apollo etc. preo¡ii le ¿tiu prea bine. spa¡iu sacru . îi sperie pe trecåtorii întârzia¡i. ei aduceau la råspântii ofrande pentru a cî¿tiga din partea divinitå¡ilor locale protec¡ia pentru câmpurile însåmân¡ate aflate în apropiere. care dau târcoale ¿i pândesc.

. ca så te bage în vreo baltå. duhul pådurii îi face så piardå calea doar pe cei ce-i råspund la chemare. orice fo¿net. fiind încadratå cu u¿urin¡å într-un tipar elaborat de gândirea mitologicå. iar „somnul ra¡iunii na¿te mon¿tri“! Dacå în timpul zilei memoratele ce au drept personaje principale fiin¡ele supranaturale nu se bucurå de prea multå popularitate ¿i credibilitate. duhul cel necurat ce a fåcut ¿otia acolo î¡i ia min¡ile ¿i råtåce¿ti. VI. în dorin¡a de a explica ¿i sistematiza necunoscutul din naturå. pânå ce în ziuå au trecut ni¿te oameni ¿i l-au scos“(idem. orice apari¡ie. paraliza sau a nu pierde drumul) sau cu un element încårcat cu acelea¿i semnifica¡ii. Sunt foarte råspândite motivele întâlnirii personajelor mitologice cu oameni pe care îi atrag. poate så ¡i se parå cine ¿tie ce pråpastie or så ¡i se parå cå vii acaså ¿i cine ¿tie pe unde te bagi. Acest fenomen poate fi pus în legåturå cu iluzionarea cålåtorului. Unul ce mergea pe mo¿ia lui. pe drum bun. este cea care duce la slåbirea vigilen¡ei. întunecarea ra¡iunii. fie cå au fost uci¿i sau ¿i-au luat singuri via¡a: „Dacå mergi prin pådure ¿i calci pe locul unde s-a împu¿cat cineva sau unde l-a omorât pe cineva. Alteori acest motiv este pus în legåturå cu sinuciga¿ii. sacralizat (de aici interdic¡ia de a cålca pe urma personajelor mitologice. Predispozi¡ia cålåtorului de a recunoa¿te. În Bretania existå o plantå. dar ce folos cå nu putea ie¿i. Atunci så-¡i aduci aminte în ce zi a fost Cråciunul ¿i Boboteaza“ (sau Ziua Crucii. 131). ar Iotan. Dar cele douå informa¡ii nu sunt incompatibile. Niculi¡å-Voronca. Ziua mare. ca formå de manifestare a supranaturalului. 490). „Diavolul când te poce¿te. 492). sub o formå sau alta. dacå avem în vedere credin¡ele numeroaselor popoare care spun cå duhuri ale pådurii devin to¡i oamenii care au murit în pådure. a diverselor personaje mitologice. de nu ¿tii unde e¿ti ¿i po¡i så umbli o zi întreagå pe acela¿i drum fårå så te dumire¿ti unde e¿ti. pentru a nu te îmbolnåvi. locuitå de un spirit care-l face pe cel ce o atinge så piardå drumul (Sébillot. Pa¿tele etc. fåcându-i så piardå drumul . chiar dacå este greu de definit (sau mai ales din aceastå cauzå). La ucraineni. se scobora de pe cal så vadå drumul ¿i-l cuno¿tea. când pânå ¿i cel mai ra¡ional om poate ceda nervos.273 RÅTÅCIRE RÅSPÂNTIE RÅSTURNARE RÅSCRUCE ¥NTOARCERE PE DOS RÅTÅCIRE Pierderea drumului se explicå prin contagiunea cu un spa¡iu marcat. de a identifica în naturå semnele supranaturalului. apoi e¿ti pocit! Zice cå dacå calci în urma lui te ame¡e¿te de cap. prezen¡a personajelor mitologice. ca så fii al lui. a mers poate de o mie de ori ¿i tot în locul cela se înturna. este imediat „recunoscutå“. pe loc cunoscut. noaptea.

cât din somnul care. ia stai!“ etc.): omul trebuie så se dezbrace ¿i så-¿i întoarcå pe dos hainele. Atunci s-a mai lini¿tit Maica Domnului ¿i a zis cåtre rândunele: «Voi rândunelelor. 225). La ru¿i. cåci se scåldase «el» (diavolul) acolo. ru¿i. laptele vacilor va fi amestecat cu sânge (Redford-Minionok.R¢NDUNICÅ cel bun. ac¡ionând. 261). ¿i nu numai ei. dupå acela¿i tipic (la francezi. 1994. ucraineni etc. ¿i când au ie¿it din apå nu cuno¿teau locul unde se aflå. ie¿irea din impas se face. III. invariabil. ¿i la care caså ve¡i face voi cuibul. Zinoviev. 392-393). Mai mult: ru¿ii din Siberia spun cå dacå rândunica î¿i stricå cuibul e semn sigur de moarte (Redford-Minionok. (Gnatiuk. Dacå o rândunicå î¿i va face cuib la strea¿ina unei case e semn de mare noroc pentru locatari (Markevici. care abate aten¡ia cålåtorului.. ca så-l depårteze ¿i så-¿i aducå aminte în ce zi a fost Cråciunul ¿i îndatå ¿i-au venit iar în minte“ (Niculi¡å-Voronca. 304).. S-a încercat chiar så se gåseascå o explica¡ie pentru atributele malefice ale rândunicii. Soarele a rupt sita ¿i din ea a . spun cå dacå omori o rândunicå. 224). O legendå româneascå spune: „Un stol de rândunele au ie¿it înaintea Maicii Domnului pe un câmp frumos ¿i i-au spus cå fiul ei a treia zi are så învie din mor¡i (…). 881). într-un pârâia¿. el ia chipul unei påsåri pentru a-l atrage pe om în locuri primejdioase etc. atrågându-l într-o discu¡ie. Când omul sesizeazå abaterea de la traseu ¿i-¿i manifestå verbal nedumerirea („Hei. fata ce a trecut toate probele la care a fost supuså de acesta a adus sita cerutå. dar a fost respinså în continuare. dezmeticirea. iar cine încearcå s-o omoare ori så-i omoare puii î¿i pierde glasul“ (Brill. dar unde mergem?“. adesea persoanå cunoscutå. le¿ii apare adesea sub chipul unui om. Englezii. trezindu-se nu neapårat din vraja personajelor mitologice. probabil. pentru a nu putea recunoa¿te calea cea bunå. În toate aceste cazuri. l-a cuprins. så deshame animalele ¿i så le înhame din nou cu hamul inversat etc. pentru cå rândunelele sunt påsåri curate. „Ce mergem a¿a de mult? Hei. ªi cine va sparge cuibul vostru så fie blåståmat!»“ (idem. 189). le¿ii dispare. de azi înainte så fi¡i cele mai curate paseri de pe fa¡a påmântului. într-un cuvânt. Credin¡e asemånåtoare se întâlnesc la români ¿i în legåturå cu spiritele apei: „Ni¿te femei din Mihalcea s-au scåldat în pådure vara. R¢NDUNICÅ Credin¡a cå rândunica se numårå printre duhurile protectoare ale casei este frecvent întâlnitå la ucraineni ¿i la ru¿i. acea caså så fie cu noroc. La români se spune cå „i se suce¿te mâna din cot ¿i se usucå cui stricå un cuib de rândunicå. Blud (la ucraineni personificarea råtåcirii) îi poate aråta omului mai multe drumuri deodatå. s-a nimerit înså cå era un om la lemne ¿i le-a învå¡at så-¿i întoarcå straiele pe dos. 112). ¥ntr-o legendå româneascå aflåm cå venirea pe lume a acestei påsåri se datoreazå refuzului soarelui de a se cåsåtori.

Cå am rupt-o. ¥n centrul alaiului lor (venit de la Roma. aceea va trebui så fie culoarea calului pe care îl va cumpåra gospodarul pentru a fi pe placul duhului casei. 1992. 244). ¥n ambele cazuri înså din contactul temporar cu spiritul. de la Palermo sau de la Ragusa) se afla o divinitate femininå purtând mai multe nume – matroana. Uneori. 300). astfel. doamna din Grecia. regina zânelor etc. se spune despre oamenii lovi¡i de tråsnet cå sunt consacra¡i.REVELAºIE ie¿it rândunica: „Da la ce-ai trimes-o så må îndemne la însurat. Cåci rândunica nu e curatå. Le înso¡eau noaptea în zbor. ea de aceea are pe gu¿å sânge. 261). individului îi va fi conferitå o virtute permanentå. ori de trece pe sub o vacå pe deasupra. laptele de vacå e cu sânge“ (Brill. care altminteri îl va chinui (Gura. petrecând în castele îndepårtate sau pe paji¿ti. circumscriså aceleia¿i func¡ii de duh protector al casei: când gospodarul vede pentru prima oarå o rândunicå. magicianul cålåtore¿te în lumea spiritelor. a¿a cum se întâmplå în cazul duhurilor casei. nu-mi pare råu. în care timp sufletul lor a fost purtat de acestea prin våzduh. înso¡itå . Legåtura cu lumea mor¡ilor (în calitatea ei de personificare a spiritelor stråmo¿ilor) este de asemenea surprinså de legendele române¿ti: „Când se vede rândunica zburând ca o sågeatå pe deasupra apelor ¿i atingând cu ciocul luciul apei. Da-mi pare råu de paserea ce-a ie¿it. dacå mie femeile nu mi-s dragi. cå are så fie de pagubå la oameni. în Sicilia erau femei care se întâlneau periodic cu fiin¡e feminine misterioase: „doamnele din våzduh“ (le donne di fuori). 68). da pentru cå a scåpat ea singurå. Un om de-a ie¿i diminea¡a ¿i i-a trece peste cap o rândunicå. ¥n secolul al XVI-lea. alteori spiritul påtrunde în el. III. –. 1995. în urma unei boli grele. în¡eleapta sibilla. de aceea am vrut ¿i eu s-o pråpådesc. REVELAºIE Revela¡ia apare ori de câte ori magicianul crede cå se aflå în rela¡ie cu unul sau mai multe spirite care-l ajutå ¿i de la care î¿i prime¿te doctrina. revela¡ia se produce prin posedare. ro¿cat etc. am låsat-o ¿i-amu dacå nu m-a ascultat am rupt-o în douå (sita). 99). dar aveau labe de pisicå sau copite de cal. 243). Tot a¿a. La ru¿i se spune cå va muri cineva în casa respectivå dacå va intra o rândunicå pe fereastrå (Gru¿ko-Medvedev. 1994. lumea zice cå ia apå s-o ducå la mor¡i în cimitire“ (idem. iar ele au fost învå¡ate så lecuiascå (Niculae.. så våd ce-i într-însa. Erau înve¿mântate în haine scumpe. ¥n sfâr¿it. la ru¿i întâlnim rândunica într-o altå practicå. pentru cå în general locul atins de aceastå armå a cerului devine sacru (Eliade-2. maestra. Dacå firul de pår e negru. ia de sub picioare pu¡in påmânt ¿i cautå în el fire de pår. îl nåvåle¿te sângele pe nas ¿i pe gurå. Båtrânele sunt convinse cå darul de a lecui îl au de la iele.

sentin¡a nu poate fi schimbatå. Rod era un personaj singular pus în legåturå nu cu o persoanå. De regulå cea mai în vârstå îi urse¿te copilului moartea. Culoarea ro¿ie a pårului. ci se opresc pe acoperi¿. ca spirit protector. ele vin în a treia noapte (mai rar. trei la numår. ursita nou-nåscutului (Zinoviev. rojani¡î. Tot ei povestesc ¿i de un personaj specializat. au pårul lung. ¿i destin). → orisni¡î. suieni¡î sunt personaje feminine. tocmai din sublinierea acestei origini. norov. asemenea unui duh påzitor. ¿i îi hotårå¿te câ¡i ani va tråi omul. vin. În cinstea lor femeile pregåteau o maså. lângå horn. despletit. 143). 303. udelni¡î. surori. roieni¡î nu intrå în caså. Ca de obicei. ursitoare ROHMANI PITICI ROªU Anormalitatea poate avea multe ipostaze. 176). Fårå îndoialå cå personajul este în strânså legåturå cu un cult al stråmo¿ilor. a fåcut ca oameni ce o posedau så fie considera¡i fiin¡e . un neam. ce va på¡i în via¡å. personificare a vetrei stråmo¿e¿ti. pe care-l va înso¡i toatå via¡a. trei buche¡ele de flori). Pentru a fi îmbunate. a focului. Ele veneau în ziua în care se nå¿tea copilul ¿i-i rosteau soarta. ceea ce în paralel s-a dezvoltat în chipul lui domovoi (astfel se subliniazå încå o datå legåtura dintre duhul casei. Kostomarov. 1996. Ru¿ii lipoveni cred în existen¡a unui înger påzitor care-¿i alege câte un copil. Ceaikanovici. Credin¡e târzii atribuie îngerilor rolul de a rosti sau a aduce via¡a. iar copilul este îmbråcat cu haine curate (Mifologiceskij slovar’. iar ultima. mijlocia defectele fizice. fiertura ritualå. este mai îngåduitoare. rodniha. Spre deosebire de credin¡ele altor popoare. Invizibile. care menesc destinul nou-nåscutului. ¿i tåiau pårul copilului („luau mo¡ul“. 272). care hotårau soarta fiecårui om în parte. dacå va fi fericit sau nu. 1869. gåteau ka¿a. destul de rarå. 339. Sunt îmbråcate în alb. Rod a fost considerat protectorul unei familii. ROD Ca personificare a destinului. prima sau a ¿aptea) de la na¿tere /sau ursesc în primele trei seri – ultima ursire fiind cea hotårâtoare. cea mai tânårå. usud. Afanasiev. 130). în cinstea lor se pregåte¿te o maså (pâine. 503. un popor. Roieni¡î. Multe credin¡e men¡ioneazå existen¡a fiecarei rojani¡a în preajma omului. al unei locuin¡e. Cu timpul. Sinozerski. Le învå¡a pe adeptele ei cum så vindece bolnavii de farmece (Ginzburg.ROD 276 uneori de un rege. ci cu un numår mai mare de oameni. care ursea soarta fiecårui om. În subordinea lui Rod se aflau mai multe duhuri – adesea trei la numår –.

care omorî pe Osiris.. Fårå a se bucura de o origine divinå absolutå. Gheorghe (care constituia. na¿terea fastå era o ocazie potrivitå pentru marcarea sacrå. ¿i sudoarea acestor urie¿i e roua påmântului“ (Gherman. roua apare ca un produs secundar. în . „La români se recomandå så fugi ca de dracu de oamenii ro¿ii“. 68). beneficå. Apa lovitå de coada pe¿tilor împroa¿cå în toate pår¡ile ¿i picå la noi ca rouå“ (idem). 116). ro¿ul era. Probabil ca un ecou al magiei contagioase. se spune: „barbå ro¿ie: chip de drac“ (Ciau¿anu.). 115). atunci schimbå pe cealaltå parte ¿i bat din coadå. La fel. se spunea: „Unde råsare soarele. a spa¡iului: „Când se na¿te un copil cu noroc ¿i din cinste. La personajele malefice. pe care apeten¡a pentru sânge l-a fåcut exponentul culorii demonice. sunt oameni ro¿ii (cu pårul ro¿u)“ (Mu¿lea-Bârlea.. Oamenii î¿i explicau cum puteau prezen¡a ei la reprezentan¡ii supranaturalului. una dintre culorile preferate de duhuri. Credin¡ele populare române¿ti s-au oprit ¿i asupra explicårii originii acestui element. condi¡ionat de efortul fiin¡elor supranaturale de sus¡inere a påmântului (asemånåtoare sunt ¿i unele credin¡e prin care se explicå apari¡ia ploii): „O credin¡å spune cå påmântul îl ¡in 4 urie¿i pe umere. roua a fost asimilatå unui principiu vital: „¥n credin¡a poporului (. Alte mitologii insistau explicit pe apartenen¡a fiin¡elor cu pårul ro¿u la lumea demonicå. ace¿tia cu picioarele se razimå pe fundul mårii. roua era folositå în practicile propi¡iatorii efectuate în diminea¡a zilei de Sf. De greutatea påmântului cei patru urie¿i asudå. cade rouå multå“ (Pamfile-3.). fiind o marcå distinctivå a lumii din care proveneau. câte unul la cele patru col¡uri ale påmântului. al bunåstårii oamenilor. mitologia românå mai cunoa¿te un tip de „om ro¿u“: este vorba de strigoi. cât ¿i prin perioada reduså de via¡å. 503).277 ROUÅ demonice. alåturi de negru. a¿a cum în cazul na¿terii sau al mor¡ii unor personaje demonice se observa o dezlån¡uire a for¡elor naturii (ploi cu grindinå. controlor al vie¡ii ¿i sånåtå¡ii. Astfel. iar apa le ajunge pânå-n brâu. Când li-e greu påmântul. constituind un fel de pecete cu care diavolul egiptean ¿i-a marcat supu¿ii: „¥n vechiul Egipt se credea cå oamenii ¿i vitele cu pårul ro¿u sunt partizanii lui Sit. Pe lângå particularitå¡ile anatomice ¿i vestimentare. furtuni etc. ROUÅ Legendele cosmogonice men¡ioneazå ¿i informa¡ii interesante referitoare la rouå. sângele omenesc a fost fåcut din rouå“ (Gherman. pieze rele sau chiar întrupåri ale demonilor varia¡i. 388). ¥n aceastå calitate de principiu vital. 1916. ca pe duhul råu“ (Ciau¿anu. ªi la germani pårul ¿i barba ro¿ie sunt considerate de råu augur. ¥n pofida acestei imaterialitå¡i aparente. care frapa atât prin inconsisten¡å. Sau: „Påmântul îl ¡in în spate patru pe¿ti uria¿i care sunt pe fundul mårii. 388). ¿i pe care îl urå¿te toatå lumea.

¿i strigoilor): „Lumea se spalå diminea¡å cu rouå sau se tåvåle¿te. o zi de maximå sacralitate. Storc apoi roua într-un vas ¿i o duc acaså. Practicile prin care era luatå mana câmpurilor erau diferite: „Se duc miercurea ¿i vinerea diminea¡a. Acolo dau cu fa¡a de maså peste holdele mai frumoase ale vecinilor pânå se udå fa¡a de maså de rouå. înainte de råsåritul soarelui. La germani. în aceastå zi. prin aceasta ia mana de la bucate ¿i o då la holda lui. apoi merg tåcând acaså ¿i fårå a se uita împrejur. ca mijloc de transfer al puterii magice a unui lan sau câmp asupra altuia. iar cu abros. Când fac pâine în cuptor. a¿a cå holda lui va fi neasemånat mai roditå decât ale altora“ (Gherman. a câmpului ¿i deci cu viitoarele bune recolte. prin . o folosesc ca så strice semånåturile – holda – altora. spalå cu ea capul vacii pentru a fi feritå de vråji ¿i pentru ca laptele så fie månos (Pavelescu. de apogeu al for¡elor faste ce ofereau energia necesarå oamenilor. reciteazå un descântec. este de la sine în¡eles cå ea putea fi utilizatå ¿i în practicile ofensive ale vråjitoarelor. 1944. înainte de råsåritul soarelui. femeile se duc ¿i adunå rouå de pe spicele de grâu. Din cauza identificårii acestui element cu esen¡a vegetalå. adicå fa¡å de maså. înainte de råsårirea soarelui. «me¿teru» merge în zori de zi la holdå. luarea manei câmpurilor. ca så cadå roua pe ele. în aceastå perioadå. strigoii. 21-22). 104). a¿a se explicå ¿i dezlån¡uirea. 1928. cu puterea plantelor. A doua zi aceste buruieni sunt tåiate mårunt. 109). acolo se dezbracå de haine pânå nu a råsårit soarele. Oamenii me¿teri. 70-71). Dacå roua putea så le fereascå pe vite de boli ¿i så fie un adevårat stimulent al fertilitå¡ii. 1945. ¿i «så le direagå» pe ale lor. a¿a cum se întâmplå ¿i în alte cazuri de luare a manei câmpului: „Roua o folosesc ¿i la farmece. cu o fa¡å de maså în câmpul cu holde. spre a se tåmådui de orice boalå. Roua ac¡iona favorabil nu numai asupra oamenilor ¿i a recoltelor îngrijite de ace¿tia. adunå roua de pe holda vecinului sau a altuia ¿i o scuturå pe holda sa. se amestecå cu tårâ¡e ¿i cu sare ¿i se dau vitelor så le månânce“ (Candrea. în noaptea Walpurgiei. 1928. din Pa¿ti pânå în Rusalii. vizat de fermecåtor. ¥n diminea¡a zilei de Sân Giorgiu. Practica „udårii“ cu rouå a plantelor magice este cunoscutå ¿i de români: „Tot felul de buruieni descântate sunt puse în gåle¡ile de muls umplute cu apå ¿i låsate afarå peste noapte. ci ¿i asupra animalelor. 119). Ea era utilizatå la propriu. a atacurilor vråjitoarelor. se reducea în principal la a aduna roua de pe plante. animalelor ¿i plantelor. pun în covatå douå picåturi de rouå ¿i atunci pâinea cre¿te de zece ori pe câtå fåinå a pus“ (Pavelescu. Se strânge roua într-un vas ¿i se påstreazå spre a fi întrebuin¡atå peste an la diferite boale“ (Candrea.ROUÅ 278 calendarul agricol. Dar roua furatå nu este numai un instrument magic prin intermediul cåruia se poate asigura un rezultat favorabil al cre¿terii/sporirii pâinii. prin roua de pe câmp.

1944. ele sunt înfå¡i¿ate adesea în apå. pur. prin înså¿i teritoriul pe care îl ståpânesc. luni diminea¡a. ipostazierea unor func¡ii specifice acesteia se poate realiza cu aceea¿i frecven¡å. ¿i adunå în ea iarbå ¿i tot felul de flori zicând: «Eu nu strâng florile. de exemplu). la rândul lor. adevåra¡i ståpâni ai acestei for¡e. blondul strålucitor al pårului lung pânå în påmânt. Vin dupå aceea acaså ¿i ¿ezând cu sita pe vatrå iau o secerå. Pe lângå respectarea cadrului temporal./ ºur. al-ana ).279 RUSALKI care era luatå mana vitelor: „Altele se duc cu o sitå pe câmp. ce sporesc. o personificare a acestui element. Dar practica magicå nu era mereu a¿a de simplå. înotând. ¥n calitate de duhuri acvatice. Spiritele acvatice specifice mitologiei ruse sunt rusalki – demonizare a mor¡ilor îneca¡i. a¿a pun eu mana la vaca mea». a duhului apei la slavi este ilustratå de vodianoi). Fie cå este vorba de antropomorfizarea puterii demonice propriu-zise. înainte de råsåritul soarelui./ ºure. pe cea¡å./ Cu senicul legat/ La piciorul stâng./ Cå-l strânsei cu senicul/ ªi laptele-i adunai. Pe urmå dau florile amestecate cu tårâ¡e ¿i cu pucioaså så le månânce vaca“ (Pavelescu. de numele cåreia sunt legate muzica ¿i dansul. nix. la Opri¡a./ La mine untos ¿i gros“ (idem. ¡esutul. 61). RUSALKI ¥n afarå de credin¡ele generale care explicå duhurile apei ca fiind o reprezentare animistå. dezbråcatå ¿i cu pårul despletit. la fel de indispensabile. tåtari: albasti . al. cu strecuråtoarea legatå de degetul cel mare de la piciorul stâng sau cu cârpe la picioare ¿i adunå roua. scåldându-se. ele sunt o ipostaziere a reflexelor luminoase ale undelor acvatice ce se contureazå pe suprafa¡a apei în nop¡ile cu lunå (de aici pigmentul alb-albåstrui al pielii. vodianoi – duhuri acvatice cu înfå¡i¿are masculinå) sau de o patroanå adesea binevoitoare./ Cu roua în picioare. toate aceste personaje sunt. Prin excelen¡å feminine (varianta masculinå. pure. alb-strålucitoare etc. necizelatå. Vråjitoarea se duce descul¡å. dar strâng mana vacilor»./ Nu luai roua pe senic./ Ci luai laptele (cutåruia).). spålându-¿i ve¿mintele . recitând: „Plecai diminea¡å/ Pe rouå. de materializarea for¡ei necunoscute pe care o presupune stihia acvaticå (îneca¡ii.) sau atribuirea unor calitå¡i supraumane (cunoa¿terea plantelor magice./ La mine./ La ea apos ¿i zeros./ Cu cea¡a în spinare. se impunea rostirea unui text care avea un aport esen¡ial în cadrul ritualului (formula complexå utilizatå era cu atât mai prolificå). ¿i în afara folosirii unor obiecte magice. indispensabil unui rezultat a¿teptat. brodatul etc. o ¡in deasupra florilor ¿i zic: «Cum a pus ¡iganul zim¡ul la secerå. 62-63)./ Pe rouå nepåscutå. armata duhurilor care i-au fåcut så-¿i piardå via¡a (reprezentåri foarte apropiate de acestea se întâlnesc ¿i la turci. ve¿mintele albe. însu¿irea unor me¿te¿uguri tradi¡ionale (torsul.

era duså pe câmp. furând copiii oamenilor sau înlocuindu-i cu adevåra¡i mon¿tri. fiind despletitå. låsatå pe hotar sau ruptå în bucå¡i ¿i apoi aruncatå pe câmp. boli etc. fie întruchipau for¡ele nefaste ale sezonului. sunt ¿i ele o nouå dovadå de apropiere de lumea mor¡ilor. O apropiere de personajele din mitologia românå – de iele – o putem face când eviden¡iem atrac¡ia lor pentru muzicå ¿i dans (care este. ¥n acela¿i timp. duhurile pådurii ¿i ale aerului. cu cununa specificå pe cap). La încheierea sårbåtorii. func¡ia de control a respectårii tabuurilor ce vizau aceste activitå¡i este atribuitå. cu influen¡å asupra vegeta¡iei (la slavii de apus. fire de a¡å. atacând femei însårcinate sau lehuze. dupå credin¡ele ucrainene.). spiritele erau alungate în påduri (uneori chiar o tânårå juca rolul rusalkåi. specificå pentru aceastå claså de duhuri). care sunt. mavki. bogini. rusalki sunt våzute adesea legånându-se în copaci. ale câmpului. cununi. copii mor¡i neboteza¡i). ¥n general. Vineri la adresa femeilor care lucreazå în ziua consacratå ei). De aceastå datå rusalki simbolizeazå fie unele divinitå¡i agricole. scamele ce se produc în timpul acestor activitå¡i le intrå în ochi etc. ale recoltei. deoarece praful. Interdic¡iile extrem de råspândite în perioada sårbåtorilor consacrate acestor duhuri (mai ales în såptåmâna Rusaliilor). în lanul de secarå (un locus specific). în multe mitologii. de fapt. provocând co¿maruri. ocupând o pozi¡ie de grani¡å.RUSALKI 280 pe malul apei sau pe o piatrå. navki. mor¡ilor. referitoare mai ales la ocupa¡iile casnice aflate în strânså legåturå cu torsul (¡esutul. (în acest sens trebuie så fie incluse ¿i „plângerile“ Sf. îi gâdilå pânå ce ace¿tia mor. boginki). ¿tergare. care-¿i manifestå vådit nemul¡umirea. Cu acest prilej se fåcea o påpu¿å din paie. Ca o subliniere a apartenen¡ei lor la lumea mor¡ilor (a mor¡ilor neboteza¡i: existå o varietate de spirite acvatice. pieptånându-¿i pårul auriu sau verde. în cadrul sårbåtorilor consacrate spiritelor mor¡ilor li se aduceau ofrande: caiere. Un predicat specific acestor duhuri este gâdilatul: când se întâlnesc cu oamenii. la limita dintre duhurile apei. îmbråcatå ca o tânårå fatå. cusutul etc. .

„care în aceastå noapte î¿i påråsesc culcu¿urile lor fårå så aibå vreo ¿tiin¡å despre aceasta“ (Pamfile-1. Se credea cå în nop¡ile consacrate (mai ales de Sf. Fiecare regiune are un krsnik al såu. Mai existau. destul de rar. Pentru strigoi. babele fermecåtoare. ¥n noaptea aceea. când spa¡iul se purificå. pun la cale toate råutå¡ile de peste an ¿i î¿i împart oamenii. credin¡e referitoare la unele încåieråri. Bihor ¿. Acolo vin dracii. oamenii cu spiridu¿i ¿i întind un chiolhan de vuie påmântul. 155). satele ¿i locurile. de fapt o contaminare între .S SABAT Asemenea vråjitoarelor din Occident. pentru cå Dumnezeu ar fi fost îngåduitor cu Scarao¡chi ¿i i-ar fi spus: «Iatå. Astfel. Este vorba de vâlve. a¿a cum se adunå credincio¿ii la hram. înso¡itå de tunete ¿i fulgere. Andrei ar fi astfel momentul privilegiat de a se întâlni la grani¡a dintre douå lumi cårora le apar¡in deopotrivå. (uneori. Exista. cå lupta dintre krsniki. la petreceri zgomotoase. 1916. adicå vråjitorii. luptele nocturne de la Sf. pânå când coco¿ii cântå a treia oarå. 127). se spune. în primul rând. råspântii de drumuri ¿i prin alte locuri necurate. a¿a cå de victoria acestuia depinde recolta din anul respectiv (o interpretare asemånåtoare existå ¿i la români. împreunå cu strigoii vii. 40). desfå¿uratå pe timp de secetå în våzduh. are ca obiect asigurarea unei bune calitå¡i ¿i cantitå¡i a recoltelor din a¿ezårile respective. se iau la båtaie pe la hotare. o datå la ¿apte ani). Ceahlåu. iar sufletele strigoilor vii revin în trupurile påråsite. Atunci to¡i se-mprå¿tie ¿i se duc la locurile lor“(Olinescu. spiritele mor¡ilor ies din morminte ¿i. Duelurile sângeroase cu limbile de la meli¡e ¿i coasele furate din gospodåriile oamenilor se prelungesc pânå la cântatul coco¿ilor. de asemenea. Andrei. Pe urmå se dau la petrecere ¿i la dansuri de¿ån¡ate. Reprezentårile române¿ti referitoare la sabat sunt diferite. în vârful mun¡ilor. Andrei). Gheorghe se organizau adevårate sabaturi ale strigoilor vii în mun¡ii Retezat.a. duhurile necurate ¿i to¡i cei care ¿i-au vândut sufletul dracilor. fie ¿i ziua ta!» ªi atunci se adunå to¡i dracii din împrejurimi într-un singur loc. ¿i vråjitoarele române se întâlneau. Godeanul. ce-i drept mai rar. deturnând vitalitatea uneia spre asigurarea supravie¡uirii lor în cealaltå (Mesnil. de exemplu. Slovenii spun. duhurile mor¡ilor se întorc în morminte. dar cu referire la alte personaje mitologice. a¿a cum am våzut cå se întâmpla în Europa Meridionalå. a Sf. o viziune tradi¡ional-demonicå a sabatului: „Sabatul lor se face numai o datå pe an. adevårate lupte între personaje diferite. în noaptea de Sf.

Dar ceea ce are în vedere mitul este sacrul. cåci dracul fuge de foc. în virtutea sentimentului ambivalent pe care-l provoacå statornic sacrul“ (Eliade-2. så le omoare. Ele împrejur fac gropi ¿i fac movile de ¡årânå. dar ce folos. Ei se aninå de ele så le batå. Cealaltå realitate. e ca pe palmå. apari¡ii ale sacrului. iar dracii vin la ele ¿i din pricina focului nu se pot apropia. apare ca o intruziune în lumea obi¿nuitå. Mircea Eliade noteazå: au fost fady (tabu. A povesti o istorie sacrå este echivalent cu revelarea unui mister. iepurii adu¿i de un misionar. pân´ la anul. Sacrul. adicå revelat.SACRALITATE 282 → cântatul coco¿ilor SACRALITATE spirite ale locurilor ¿i personificåri ale fenomenelor meteorologice de tipul solomonarilor. 34). dar ele îi împung cu ¡epoiul ce au în mâini. dupå împrejuråri. cum era numit de Rudolf Otto. 1992. ele fac un semn ¿i måsurå. mitul devine adevår apodictic: el întemeiazå adevårul absolut. semnalatå prin impulsuri izolate. care nu face decât så ia cuno¿tin¡å de aceastå existen¡å independentå de el. poveste¿te o istorie sacrå. 1992. 32). a profanului. Tot ceea ce este nou. în special leacurile europene (idem. Oricine înså poate recunoa¿te fulgurantele apari¡ii ale sacrului prin cunoa¿tere. Tot ceea ce are o anumitå însemnåtate pentru via¡a oamenilor a fost cândva întemeiat ontologic de mit. dracul le-ar omorî“ (Niculi¡å-Voronca. existând un model . SACRUL SACRUL. perfect sau monstruos devine un recipient pentru for¡ele magico-religioase ¿i. hierofanii. Mitul. mårfurile noi. nou. se relevå omului. necunoscut. singular. atrage dupå sine instituirea tabuului. acest ganz andere („complet altceva“). Dacå ¿tii. un eveniment primordial. un obiect de venera¡ie sau de teamå. a¿a cum spunea Mircea Eliade (Eliade-1. sacrul este unic: „Tot ceea ce este insolit. Rolul benefic al confruntårii demonizate a vråjitoarelor este surprins ¿i într-o povestire româneascå: „ Strigoaicele merg la hotar ¿i fac un foc mare ¿i joacå împrejur. 88). deoarece personajele mitului nu sunt fiin¡e umane. Acolo. A „spune“ un mit înseamnå a rememora ceea ce s-a petrecut ab origine. cå dracii le stricå tot ¿i ele iar fac. cunoscutå. O datå spus. împrejurul focului. dacå e¿ti ini¡iat. Dacå le-ar apuca cântatul coco¿ului acolo. în Madagascar) primii cai adu¿i în insulå. le dau cu lopata în cap. 863-864). te po¡i feri de inerentele pericole sau po¡i cere sprijinul fiin¡elor supranaturale atât de periculoase pentru un neofit. când vin. la începutul Timpului. care a avut loc ab initio. po¡i så vezi lumea cu al¡i ochi. Acest altceva se manifestå la toate nivelurile realitå¡ii. manifeståri. De regulå. SACRALITATE Sacrul se manifestå întotdeauna ca o realitate de cu totul alt ordin fa¡å de cea cu care suntem obi¿nui¡i.

tråirea acestei realitå¡i. o apari¡ie a sacrului. lipsitå de semnifica¡ii transcendente. nu comportamentul religios. sacrul.). executan¡i= ini¡ia¡i. atribuia aceste preocupåri celor interesa¡i så dobândeascå o experien¡å religioaså. Dar de ce aceastå tendin¡å a societå¡ilor arhaice. condi¡ionatå sau nu de existen¡a unui cadru de apari¡ie (spa¡iu. un obiect oarecare devine altceva. De asemenea. La fel. de interes imediat. prin dobândirea puterii ¿i deci prin transcenderea. exterior în mod evident sferei profanului. de lungå sau scurtå duratå. principiului fundamental al gândirii magice. credem. cu sacrul). reprezentatå de imaginea obiectului în lumea profanå. Obiectul consacrat apar¡ine concomitent la douå realitå¡i: o realitate aparentå. consubstan¡iere cu sacrul. Mircea Eliade subliniazå un aspect important al func¡iei mitului în societå¡ile tradi¡ionale: „Mitul descrie diferitele ¿i uneori dramaticele irup¡ii ale sacrului în lume“. obiectul consacrat era supus. 14).. Fundamental era. deoarece continuå så facå parte din mediul cosmic înconjuråtor“ (Eliade-1. astfel cå „natura întreagå este susceptibilå så se dezvåluie ca sacralitate cosmicå. fårå a înceta så fie el însu¿i . când el este o prezen¡å comunå. sacrul a fost interpretat unanim ca o manifestare de alt ordin a lumii supranaturale. respectiv o realitate sacrå. printr-un comportament magic. prin manipularea sacrului sub toate aspectele lui. cu valoare de întemeiere (Eliade-1. uneori o intruziune a acestuia în lumea realului. la convie¡uire. în primul rând material. omul avea nevoie de aceastå putere ob¡inutå prin ini¡iere. cu divinitatea supremå etc. Dupå cum observa Eliade. ¥n istoria credin¡elor. folositå. Pentru cå. în . de a observa sacrul în diversele sale ipostaze? Mircea Eliade. ci cel magic. în lucrarea închinatå acestui concept-cheie al gândirii mitice. prin cunoa¿tere (de¿i nu pu¡ine sunt cazurile de contact involuntar. obiectul în sine fiind o hierofanie. practici sacre etc. timp. ¿i din nou apelåm la teza lui Mircea Eliade. în scopul dorit. mai prozaic. care presupuneau påtrunderea în sau ie¿irea din spa¡iul ¿i timpul sacru. 14). 1992. transcendentale sau paralele cu cea în care se gåsesc oamenii. având un caracter pragmatic. în definitiv. care este coincidentia oppositorum. „manifestând sacrul. Poate cå nu neapårat comportamentul religios imprimå o asemenea atitudine. „pentru primitivi. Pentru depå¿irea momentelor critice. cu realitatea prin excelen¡å“ (idem). participarea omului societå¡ilor tradi¡ionale la realitatea sacrå. un semn. spre esen¡å. 1992. o marcå a acesteia. al neofi¡ilor. Cosmosul în totalitate poate så devinå o hierofanie“ (idem. care viza ob¡inerea unor lucruri concrete. la rându-i. Dupå pårerea noastrå. În ultimå instan¡å. practicile specifice. a¿a cum observa Mircea Eliade.283 SACRUL exemplar. de a cåuta. nu se limitau la tråiri de ordin spiritual. ca ¿i pentru omul tuturor societå¡ilor premoderne. tradi¡ionale. 90). sacrul echivaleazå cu puterea ¿i. orientat spre spiritualitate.

copiii vilelor care se scåldau“ (Ciau¿anu. SALAMANDRÅ ªOPÂRLÅ SAMOVILE. 360).. când a luat apå. krasnoludki – spirite de tipul elfilor ¿i spiridu¿ilor – apåreau ziua în pådure. agitå apele ¿i råstoarnå bårcile. Dacå un râu este lângå un pom. care apar acum ca variante ale unui model abstractizat. aleargå împreunå cu ele ¿i cu duhurile necurate în întreaga lume. Accentul se punea. 233). Vråjitoarele. „¥n general. Unele credin¡e populare aveau în vedere ideea de arhetip. Lumea sacrului era. cea realå. vila pomului este ¿i vila râului. (samo)vilele pot avea în ståpânire pomi. când stârnesc vânturi puternice. alergând pe coamele valurilor. 30). Despre vilele care hoinåresc prin påduri ¿i poieni¡e se spune cå au picioare de caprå ¿i copite de cal. Aruncând ceva în apå sau spålându-¿i în izvoare copiii. mitice. ªi polonezii credeau cå boginki sunt de douå feluri – care ac¡ioneazå lângå ape sau lângå påduri (Krzyzanowski. ca de mireaså. îi îneacå pe înotåtori. temporalå sau obiectualå a realitå¡ii generatoare. de fapt. VILE Atât în ceea ce prive¿te ipostazele. originea. pe care noi nu le vedem. iar orice dobândire a puterii se fåcea printr-un regressus ad originem. care au învå¡at de la vile toatå ¿tiin¡a lor. Astfel. ele rup copacii care cresc în mun¡i. la bulgari ¿i sârbi. 45). 1990. agitând cu picioarele lor valurile înspumate. Vilele se acioleazå prin mun¡i ¿i prin nuci sau se adunå la råspântiile drumurilor. au ¿i aripi. iar noaptea veneau în casele oamenilor (Sannikova. La slavii de sud. Bulgarii credeau cå samovilele.. se crede cå a på¡it-o fiindcå a tulburat. provocându-li-se astfel moartea sau o boalå grea. în timp ce surorile lor din apropierea apelor sau care î¿i desfå¿urau activitatea în poieni¡e erau vesele ¿i benigne (Vinogradova-Tolstaia-2. sunt parte femeiascå. ale pådurii.SALAMANDRÅ lumea sacrului. ¿i de aceea umblå ele a¿a de u¿or. La sârbi. ape. care locuiau în apropierea copacilor. epuizantå. ele otråvesc apa ¿i cel ce va bea din acea apå va muri neîntârziat. cât ¿i func¡iile caracteristice. în mânå sau în picior cu o sågeatå. prin contopirea unor tipuri diferite de personaje mitologice. în timpul furtunilor le po¡i vedea pe mare. realitatea originarå putea fi relevatå ¿i folositå nu neapårat în toate aspectele ei. sub¡iratice. Ele se înfå¡i¿eazå acoperite de lungul lor pår sau cu un giulgiu alb. duhurile aerului. Cel ce a suferit poceli pe urma lor. mai des acoperite cu . se crede cå vilele sunt de o frumuse¡e orbitoare. Cei care le supårå sunt lovi¡i în inimå.). vilele pot provoca furtuni. ale apei ¿i ale nop¡ii se grupeazå compact. dupå caz. pe marca spa¡ialå. ploi ¿i grindinå. aducând cu ele norii de grindinå ¿i furtunå. erau deosebit de rele ¿i ursuze. omul dobândea un comportament mitic prin excelen¡å. Tot la polonezi. „de aceea trebuie så dai o vamå pentru a putea så bei apå din acel râu(.

trebuie så presari copilului pe cap sare sau cenu¿å. când vilele mårilor ies la lumina lunii din locuin¡ele lor subacvatice. aleargå ¿i se hârjonesc. î¡i face råu. 289. plutesc pe mal sau pe fragila creastå a apelor. ale amiezii: „Slovenii cred cå vilele locuiesc pe arie.SARE frunze de copaci“ (Ciau¿anu. se potole¿te pe datå furtuna (Ciau¿anu. Atunci când se întâlnesc în locurile lor preferate – în påduri sau în mun¡i – ele fac hore. sPrin intermediul acestui element se putea ac¡iona direct asupra trimi¡åtorului vråjilor. pe câmp“ (Ciau¿anu. u¿oare. ca så nu se prindå boala de el (Niculi¡å-Voronca. Asemenea povestirilor populare române¿ti referitoare la duhurile aerului sau la strigoi. Ele sunt ¿i duhurile proteguitoare ale agriculturii. duhurile aerului îi oferå omului vin din ploscå. când seceråtoarele se odihnesc. ¡ine în mânå o carapace de broascå ¡estoaså sau un craniu de animal.“ La fel. cât pâine ¿i sare. prinse în dansuri cu mi¿cåri gra¡ioase. pe Necuratul så te necåjeascå noaptea prin somn. etc. motivul prezen¡ei accidentale a omului la nunta samovilelor se revendicå la tema mai amplå a iluzionårii. Pentru vile. Banii primi¡i de la samovile sunt cårbuni. Dacå pui de trei ori sare pe foc. cåci adormi bine ¿i nu se poate apropia nici un råu. iar în loc de ploscå. trebuie så presari pragul cu sare sfin¡itå. o armå importantå împotriva duhurilor rele. Uneori. Mai mult nu-i trebuie. ca genii ale cerealelor. returnându-i-le ¿i provocându-i neplåceri: „Când nu ¿tii cå î¡i trimite cineva farmeci. într-o jumåtate de ceas ele taie mai mult decât secerå o seceråtoare o zi întreagå. 115). Când descân¡i cuiva de o boalå ¿i este ¿i un copil mic în caså. se laså netåiate câteva fire de grâu.). bani. nimic alta så nu-i dai. Pentru a apåra copiii de rele ¿i de duhurile vråjma¿e li se pune sare în scåldåtoare. Lor le place foarte mult så danseze. îl atrag în dansurile lor ame¡itoare ¿i nu se laså pânå ce acesta nu-¿i då sufletul (Afanasiev. taie o felie ¿-o sarå ¿i i-o då. så cânte ¿i så asculte muzicå. 233). Noaptea este bine ca sarea så stea pe fereastrå. 232). Când încep så cânte coco¿ii sau dacå se vede undeva o geanå de luminå (foc. 1868. cântå din fluiere sau nai. Complexitatea caracterului acestor personaje poate fi observatå ¿i din credin¡ele care fac din vile duhuri ale câmpului. dau glas unor cântece minunate ¿i. ca så nu se prindå farmecele de cel ce o poartå. ¥n aceste întâlniri. . → ie¿ire din timp SARE Sarea este consideratå. la nåmiezi. ele iau secerile ¿i taie înainte. când zåresc un tânår. iar omul însu¿i se treze¿te în vârful unui copac înalt sau pe marginea unei râpe“(Gheorghieva. Sarea mai trebuie purtatå în încål¡åri. el constatå cå darurile primite sunt frunze mari. 307). Când î¡i trimite cineva duhuri rele. cåci nu se mai pot apropia. ca ¿i metalele. 185). 156-178).

presurå iute sare pe foc ¿i ei vor face pu¿chea“. fie de propi¡iere. 91). nu speli oala. ca så nu ardå mana vacii. Cåci. 466). 187). cu gura în jos. ce riscå så îl împiedice de a se mai întoarce în lumea celor vii (Mesnil. Ambivalen¡a sårii este la rândul ei subliniatå de o serie de credin¡e în care ea apare fie cu func¡ie apotropaicå. Legendele române¿ti referitoare la modul de via¡å al spiridu¿ului leagå în mod expres absen¡a sårii de o bunå slujire a duhului: „Cine are pe dracul în caså îl ¡ine în pod sau într-o camerå deosebitå. Tratamentul are drept scop fortificarea copilului ¿i. då-i pâine ¿i sare ¿i se duce cu fuga pe capul celui care a trimis-o. Numai cât sårat så nu-i deie. rezervatå fiin¡elor de pe lumea cealaltå. cå-i face dracul ¿otii. „Ca så-¿i vadå ursitul. în mijlocul casei. mai mult. Ba chiar ori¿icând så nu steie. Astfel. cåci nu poate veni îngerul. presuri degrabå sare. ci pui o bucå¡icå de pâine ¿i sare ¿i-i dai astfel mana înapoi“ (Niculi¡å-Voronca. pentru destinatarul practicii sau pentru trimi¡åtor: „Când då laptele în foc. cå dacå e sårat nu-¡i poate lua mana vacii. trebuie så se poarte tare bine cu dânsul. Sau: „Ca så-¿i viseze fata ursitorul. Tot în calitate de element de contact. Cine îl are. în contradic¡ie cu lumea obi¿nuitå. o hranå nesåratå e semnul unei bucåtårii nonumane. cu ce ¡i-a vrut el ¡ie“ (sau: „Când huie¿te focul. så plåmådeascå . Când poate cå uitå într-o zi så-i dea de mâncat. 187). de mijloc de comunicare între cele douå lumi apare sarea în practicile oraculare. dar mai cu seamå îi place tare laptele. O altå serie de credin¡e („Pe Necuratul cine-l are îi då mâncare nesåratå“. idem). cåci fuge norocul. îi då ¿i lui. Dacå gospodarul din caså fumeazå lulea. pentru cå e legat pe via¡å ¿i pe moarte cu el“(Niculi¡å-Voronca. Doamne fere¿te! Câteodatå trimite poate gospodina casei pe slugå så-i deie de mâncare. nu face nimic alta. så nu steie sare pe fereastrå. ¿i sluga ca sluga. „såratå“. în lumea cealaltå. eroul care parcurge spa¡iile ini¡iatice poate fi îndemnat så guste dintr-o mâncare nesåratå. fapt în caså. acela i-i ursitorul“ (idem. în termeni culinari. fårå så le strice. de exemplu. îi e drumul sårat. fetele så facå o turtå såratå tare ¿i coaptå între focuri. cåci altfel e råu. Când dai cuiva lapte så-l sari. îi e drumul sårat“(idem. så nu-i faci nimic. dar ståpâna ¿tie îndatå. consolideazå imaginea necesitå¡ii înrådåcinårii copilului în culturå.SARE 286 „dacå î¡i vine broascå. Andrei. îi då så månânce cir de måmåligå ¿i alte cele. ¿i când se culcå s-o månânce. te vorbesc du¿manii de råu. Exista obiceiul ca la na¿tere corpul nou-nåscutului så fie frecat cu sare. spre Anul Nou sau spre Sf. cea a basmelor. Când ¡i-a dat cineva lapte. Pe cine va visa cå-i då apå. 186). decât råstoarnå toate oalele ¿i toate blidele de pe poli¡å. idem) apropie acest element de lumea supraumanului. îi pune anume sare. ¥n acest sens în¡elegem ¿i rândurile de mai jos: „Când se na¿te copilul în caså.

personajele malefice circumscrise torsului reprezintå personificåri ale zilelor såptåmânii (la origine anumite zile ale såptåmânii. Ac¡ioneazå în grup. cel care. Toader. de¿i nu pu¡ine sunt men¡iunile în care pedeapsa este realizatå sub forma unui masacru colectiv. cu securea. zilele Sântoaderilor – de mar¡i dinaintea sårbåtorii pânå joi din såptåmâna urmåtoare).287 S¢NTOADERI vineri noaptea ¿i sâmbåtå noaptea pânå în ziuå så coacå pâinea. atrag o tânårå. te-a aduce sarea. Pedepsele celor care nu respectau aceste prescrip¡ii erau diverse: „Dacå vreo fatå mare necinste¿te prin vreun lucru femeiesc nepotrivit aceasta. în general. canonizate). I. infiltrându-se în mijlocul colectivitå¡ii respective din care. coseau în perioada consacratå (Sântoader – prima duminicå din Postul Pa¿telui. a petrecerilor tinerilor. 241. o råpesc (. fiind surprinså încålcând interdic¡ia. acaså la aceasta. ac¡iunea lor de pedepsire fiind generatå de nerespectarea zilelor de desfå¿urare a ¿ezåtorilor. SÂMBÅTÅ TIMP SACRU SÂNTOADERI. dacå nu sarea pâinea. prefåcu¡i în cei mai voinici ¿i mai frumo¿i feciori. cât ¿i a obiectului – este atacatå câte o femeie. Seara så puie brâul jos ¿i så batå måtånii ¿i så zicå: «Dacå nu te-a aduce brâul. care le provocau dureri în mâini. atunci Sântoader trimite pe caii såi. îi calcå în picioare pânå îi laså mor¡i“. . Motivul este întâlnit ¿i în legende care au ca personaje strigoii. ¡eseau. cu desåvâr¿ire interzise în zilele consacrate Sf. sub pretext cå vor s-o petreacå la joc. så mu¿te o îmbucåturå ¿i s-o puie în brâu. Se spunea despre ace¿tia cå erau lega¡i de Sântoader cu lan¡urile sale. În alte regiuni erau pedepsi¡i. 245). 1994.) sau taie capul tuturor celor care s-ar afla în ¿ezåtoare ori la altå petrecere“ (Marian. în vis så te visez ¿i så vii så te våd»“(idem). Sântoaderii. iar restul så-l împår¡eascå la oameni.. 308-316). aproape to¡i participan¡ii la petrecere fiind uci¿i. ªi din cea dintâi pâine ce o va scoate. SPIRIDUªII ROªII Dacå. FECIORII MARºOLII. chema totul la ordine. Ei sunt lega¡i în mod special de tors. dracii – la români sau la slavi. îi pocesc (Fochi. în picioare ¿i la încheieturile oaselor. care. care ac¡ioneazå individual – atât în privin¡a subiectului (existå un singur asemenea actant). afarå. ¿i bårba¡ii care umblau cu cu¡itul. pe lângå femeile ¿i fetele care torceau. pe care inten¡ioneazå s-o omoare. tot sub pretextul sus¡inerii respectivei ac¡iuni. Ac¡iunea lor maleficå se extinde asupra tuturor oamenilor: „dacå întâlnesc oameni noaptea. Caii lui Sântoader. Feciorii Mar¡olii ¿i Caii lui Sântoader reprezintå exact opusul lor. prin instrumentele sale. CAII LUI SÂNTOADER.. o pândesc ¿i. Cele dintâi vizate erau ¿ezåtorile.

Dacå dovede¿te cel de ploaie. Pericolul secetei este a¿a de mare. Atunci sloboade såge¡ile cel de la råsårit spre cel de la apus ¿i vezi pe cer cum unul då în altul. ai cåror membri. este ilustratå plastic nevoia imperioaså de apå: „Unii ¡îpå pe apå paie aprinse ¿i strigå în gura mare: «Tulai. dintre care cei mai cunoscu¡i sunt balaurii . considera¡i învesti¡i cu puteri magice în virtutea profesiei pe care o practicau. societå¡i secrete bårbåte¿ti. Astfel. Pentru a semnala puterilor cere¿ti pericolul care planeazå asupra destinului roadelor câmpului. scot burduful ¿i îl în¡eapå cu un piron. Ca så dezlege ploaia. apa curge cu încetul. erau cåråmidarii. Dincolo de situa¡ia în care seceta e produså de neglijen¡a sau inten¡ia for¡elor divine. ¿i Eliade. încercau s-o ¡inå în frâu. så se stingå!»“(Fochi. cåci dacå ar vårsa tot burduful. e anul månos. Feciorii Mar¡olii etc. ªi când se face furtunå. cum am mai amintit. sunt privi¡i de Mircea Eliade ca råmå¿i¡e ale unei vechi confrerii. ei se bat.SECETÅ 288 Sântoaderii. Ca de obicei. Atunci porne¿te seceta. 496). este de a¿teptat ca ei så poatå realiza ¿i actul opus – de oprire a ei. 61. SECETÅ Fenomenele meteorologice (grindinå. dacå dovede¿te cel de secetå. încât nici un ¡åran nu dore¿te så-¿i vadå arse de soarele nemilos recoltele (o variantå a acestei puteri distructive. de manå. puteau så ac¡ioneze dupå plac asupra regimului precipita¡iilor. cå arde apa!» Al¡ii råspund: «Då. fåcând foc deasupra. Al¡i speciali¿ti. 92). evident. iar deasupra pun såmân¡å de cânepå ¿i un ou ¿i le amestecå tot pânå fac o turtå. adicå de secetå: „Sunt în cer ni¿te zmei. ploaie) sunt adesea puse în seama comportamentului (ne)fast al unor controlori specializa¡i. în caz de nevoie. materializatå la slavi în personajul poludin¡a). cunoscåtorii. Ei sunt doi: unul la råsårit ¿i altul la asfin¡it. måi. cu variantele lor Spiridu¿ii ro¿ii. îl umplu cu apå ¿i îl bagå în påmânt. 257). ploaia. se aude tunând ¿i se vede fulgerând. 1916. la scarå micå. (Ioni¡å. strigoaicele pun într-o strachinå tot fel de gråun¡e. Cel de la råsårit e de ploaie. ar îneca . nu ne surprinde så vedem cå existå ¿i balauri råspunzåtori de lipsa ploii. cel de la asfin¡it de secetå. ¿i påmântenii. românii au ales o cale mai pu¡in obi¿nuitå: prin intermediul unei aparente „formule a imposibilului“. jumåtate-oameni – jumåtate-cai). så plouå. 1976. Pentru cå ei nu aveau nevoie de umiditate. puteri ale lui Dumnezeu. iar dacå o ¡in la revenealå va ploua“ (Olinescu. terorizau femeile (în legåturå cu torcåtoarele cf. pe care le aplicau în practicå: „Ca så opreascå ploile. e secetos“ (Pamfile-3. este ilustratå de ac¡iunea demonicå a soarelui de amiazå. Dacå oamenii puteau opri. eliberând ploaia doar când î¿i încheiau activitatea: „Cåråmidarii iau un burduf. Cât vor ¡ine turta aceasta pe cuptor va fi secetå. Doamne. vråjitoarele de¡ineau ¿i în acest caz cuno¿tin¡ele necesare. 85). 82-83). masca¡i (personajele erau.

¥n alte cazuri. Vineri pedepsindu-le cu asiduitate pe femeile care în seara zilei de joi spre vineri sau vineri spre sâmbåtå încå mai au de tors. 1916. Joimåri¡a etc. mor¡ii înainte de vreme: „Dacå ¡inem o cruce în apå cel pu¡in o zi. 67. trebuie så ploaie. o pune în râu. ele vizând majoritatea activitå¡ilor casnice. VINERI Interdic¡iile legate de vineri ca zi a såptåmânii sau în cadrul unei sårbåtori calendaristice sunt numeroase. → Caloianul. VINERI. 68). pe vreme de secetå mare. Câte zile va sta crucea acolo. Printre acestea figureazå. când e secetå mare. ¥n Mun¡ii Apuseni se duc noaptea în cimitir ¿i furå crucea de la capul unui be¡iv ¿i o aruncå pe apå la vale“ (idem. „¥n alte pår¡i. lipsa ploii era consideratå o pedeapså divinå. strigå vânturile ¿i ploile seara pe co¿“ (Gherman. asupra celor råspunzåtori de tulburarea echilibrului pluviometric. /Ci tai legatu ploii/ Ca så ploaie påmântul/ Så mi-l moaie. Oamenii. Paparuda.). iar peste dânsa pune câ¡iva bolovani ¿-o laså acolo. VINERI lumea ploile“ (Pamfile-3./ Lumea så se veseleascå“(idem. care eviden¡iazå legåtura ei cu tabuurile . datoritå contactului pe care l-au avut cu ace¿tia: „Pentru ca så se porneascå ploile. Tot despre Sf. puteau trece la contraofensivå prin manipularea unor obiecte considerate a avea o anumitå încårcåturå magicå. ca så porneascå ploile rup iarbå. „se furå o grapå ¿i o aruncå în orice apå curgåtoare“. e cå o muiere binecuvântatå se duce în apå cu o coaså sau secere în mânå ¿i taie în dreapta ¿i în stânga./ Påmântul så ne rodeascå. ia crucea din apå ¿-o pune la locul ei în ¡intirim“ (Pamfile-3.289 SF. zolit etc. Alte practici rituale au în vedere amenin¡area demonilor secetei. Dacå vrea så înceteze ploaia. ploaie. iaz sau lac. ia o cruce de la un mormânt din ¡intirim. sitå SF. 128). rostind cuvintele: Nu tai apa. Sf. furå toaca bisericii ¿i o aruncå în fântâni sau râuri. „Dacå vrea cineva så ploaie. ac¡ionarea. prin intermediul obiectelor magice consacrate (de pildå boroana). cineva furå de la ¡iganii cåråmidari o cåråmidå nearså ¿i o aruncå în apå ¿i ploile se dezleagå“ (Gherman. evident. De aceea. este de la sine în¡eles cå tot în acest mod putea fi dezlegatå: „O altå datinå în Bihor. 1916. generatå de încålcarea unei interdic¡ii care-i privea în general pe mor¡ii „necura¡i“. Vineri men¡ionåm o altå credin¡å. Femeia ne¿tiutoare este salvatå de obicei de na¿å (ea are rolul hotårâtor în ini¡ierea tinerei fete. 78). atâtea zile va ploua. 125). ¥n cazul în care ploaia a fost „legatå“ prin intermediul farmecelor. afecta¡i de practica magicienilor. Motivele legendelor privitoare la acest personaj sunt identice cu cele despre Mar¡olea. acest motiv stå la baza ritualului Caloianului). 66). fiind cea care ¿tie) sau de o vecinå. ¿i torsul.: personajul vine pe la casele gospodinelor ¿i î¿i oferå sprijinul pentru terminarea cât mai grabnicå a activitå¡ii (tors.

adesea. Astfel. ¿i numele de Sf. 233. de asemenea. prefåcându-le în nevåstuici (Kernbach. Acest motiv – teama de a nu ridica praful produs în urma torsului ¿i de a nu supåra astfel divinitatea – este întâlnit ¿i la balto-slavi: zei¡a Živa/Freja. Vineri este continuatoarea activitå¡ii unei mai vechi zeitå¡i. respectiv vineri. credin¡e referitoare la Piatni¡a /„Sf. Credin¡ele ruse vechi spuneau cå. pe geam. 57). Sf. Vineri era reprezentatå ca o femeie înaltå. Alteori. plinå de în¡epåturile acelor ¿i fuselor celor care lucrau în ziua consacratå ei (Kalinski.SITÅ 290 → mar¡i. 46). ¥n acest sens. 1983. 247). din in. ¡esåtoarelor – purta. pentru a nu stârni praf ¿i a o deranja astfel pe zei¡å (Buslaev. care mai apoi era agå¡atå de råzboiul de ¡esut etc. dar o sui în pod så steie o zi. În ajunul marii sårbåtori Sf. 43). pu¡inå ciorbå de pe¿te sau fierturå ritualå de cereale (ka¿a). atunci când ea umbla pe påmânt. Ca la români. Uneori to¡i cei care nu erau gåsi¡i dormind vineri seara erau în¡epa¡i sau prefåcu¡i în broa¿te (Afanasiev. moko¿. gråpat etc. Amândouå le pedepsesc pe femeile care torc duminicå/sâmbåtå seara. dupå care le paralizau. pedeapsa era inevitabilå (Kalinski. Râbakov. Vineri era înfå¡i¿atå ca o båtrânå sau. apoi o speli cu busuioc ¿i zici: «Cum . 1865. trebuiau så se evite toate activitå¡ile care stârneau praf: scårmånat. trebuia så faci curå¡enie în ajun ¿i så-i pregåte¿ti o maså: pâine. Sf. Vineri a inului (Cicerov. SITÅ Respectul deosebit care i se aratå acestui obiect de uz casnic oferå indicii semnificative în legåturå cu sacralitatea lui. cele 20-100 de fuse care ¡i se întindeau spre tors (Miloradovici-1. nu trebuie så ne mai mire utilizarea sitei în variate practici cu caracter magic. Paraschiva-Piatnica (28 octombrie stil vechi). Dacå cineva era gåsit continuând så lucreze. le torceau pårul sau chiar le omorau. atunci când se oferea så te ajute pentru a te pedepsi ulterior. Pedepsele erau variate: paralizia degetelor celor care torceau. Ca så o îmbunezi. Le ajutau så-¿i ducå munca pânå la capåt. Vineri“. jupuirea pielii. slabå. tors. Pentru a scåpa de ea. Sf. timp sacru care vizeazå realizarea excesului. de altfel. un fel de mesager al soarelui. În principal se interzicea torsul. La ru¿i. alåturi de alte piese de inventar casnic: „Sita când o cumperi nu cerni deodatå cu ea. cel mai indicat era så-i refuzi sprijinul ¿i så arunci afarå. Ucrainenii au påstrat. 377). Ea era protectoarea torcåtoarelor. cu pårul despletit. Duminicå“. ca o femeie sau fatå frumoaså. 387). sare. 631). Dar pedepsi¡i erau nu numai cei care încålcau interdic¡iile lucrând. arat. 1981. ofranda consta în miere diluatå (idem). care î¿i fåcea apari¡ia în serile de vineri sau în ajunul lor. sporadic Nedilia /„Sf. se spune cå ea le pedepse¿te pe fetele lene¿e. scuturatul obiectelor. interdic¡iile cuprindeau o gamå largå de ocupa¡ii.

„Cei din caså sunt pu¿i så treacå pe sub sita de deasupra u¿ii pentru a-l uita pe mort“ (Bil¡iu. 157). cu o astfel de apå erau stropi¡i oamenii. ea apare în multe credin¡e: „Sita nu-i bine s-o împrumu¡i prin sat cå-¡i ia toatå mana“. iar când se înveche¿te. ªi dupå ce s-a uscat. „Din sitå sau ciur nu se då de mâncare la gåini. pentru ca apa så nu se scurgå din sitå. a¿a så izvorascå pâinea în casa mea ¿i totdeauna så fii cinstitå. o întrebuin¡ezi turnând în ea ceva: fasole etc. så faci . Practicile magice active care aveau ca obiect principal sita erau cunoscute de multe popoare. utilizarea obiectului trebuia så se facå în mod diferit fa¡å de cea cotidianå. Cu o func¡ie mai pu¡in marcatå. 226). casele (Slavjanskaja mifologija. „Prin sitå så nu te ui¡i. în cadrul practicilor oraculare. (idem). cå orbe¿ti“ (idem. Ru¿ii spun cå în vreme de secetå o femeie våduvå trebuia så care apå dintr-un ¿an¡ sau dintr-un ochi de apå pe câmp sau în preajma ei cu o sitå ¿i så o ducå în râu. sita råsturnatå („dosul sitei“) era folositå frecvent în lupta cu maleficul: „Pe dosul sitei cu mânile îndåråt. animalele. „Sita nu se då seara din caså unde este copil mic. Pentru a-i identifica pe du¿mani. de exemplu. ale apei tåmåduitoare prin excelen¡å: în timpul epidemiilor. pentru a contrazice spiritul unei formule a imposibilului – „a cåra apå cu sita/ cu ciurul“ –. De exemplu. adicå imposibilitatea de a duce la bun sfâr¿it ac¡iunea respectivå (aceasta era o sarcinå datå frecvent personajelor nefaste care veneau så-i tulbure pe oameni). curatå ¿i luminatå».291 SITÅ izvorå¿te apa. mar¡i ¿i sâmbåtå pânå a nu råsåri soarele. ¥n medicina popularå apa strecuratå prin sitå avea virtu¡ile apei de ploaie. 227). se cerne cenu¿å pentru boala copiilor. având exclusiv func¡ia de a depozita piesele care fac obiectul ritualului. acest act magic se desfå¿ura cândva în realitate: fiind un act consacrat. se pune så stea în pod. în aceastå situa¡ie putem spune cå sita avea aici un rol mult mai însemnat: „De Cråciun. ¿i când ¡i-a veni un du¿man. plinå de toate så fie tot anul». umpli sita de plåcinte ¿i le acoperi zicând: «Cå a¿a cum e atunci. 334). cå faci bube“. babi¡e“ . pe poten¡ialii trimi¡åtori ai farmecelor. ¿i nu ca unul obi¿nuit.“ (Niculi¡å-Voronca. pui de toate mâncårile în sitå ¿i la¿i peste noapte ¿i a doua zi se då la gåini“(idem). Dupå ce s-au luat plåcintele. o aduce în caså ¿i o pune în cui. cå fac cobe“. când sco¡i plåcintele. se desfå¿ura un ritual asemånåtor: „Så cerni fåinå pe dosul sitei joi. cå-i ia somnul copilului“ etc. Abordatå tot ca un obiect sacru. ¥n aceastå calitate a ei de depozitarå a energiilor faste ale casei. Lipsa respectului fa¡å de sitå se sanc¡ioneazå: „Sita så n-o pui în cap. aceasta era acoperitå cu lut. sita apare mai degrabå ca recipient. Din cauza absen¡ei informa¡iilor în care locul ei ar fi fost jucat de alte obiecte.

dacå prin intermediul sitei erau îndepårtate farmecele. înainte de råsåritul soarelui. ca så fure foc de la Dumnezeu“. înfigi foarfecele în sitå ¿i doi ¡in foarfecele de sub urechi iar altul zice: «Sitå. obiecte magice SOBÅ SOARTÅ VATRÅ måmåligu¡å. PARCE. Noaptea te ui¡i prin borticicå ¿i vezi pe acela cåruia îi dore¿ti råu“(idem. 227). Apoi iei ¿i torni fåinå în borticicå ¿i la¿i så steie pânå noaptea. care îi omora pe copiii neboteza¡i. Vin dupå aceea acaså ¿i ¿ezând cu sita pe vatrå iau o secerå. Razi cu lingura fåinå de pe fundul sitei din afarå ¿i torni înåuntru. sitå. sita era parte componentå a instrumentarului malefic al vråjilor pentru luarea manei sau a laptelui: „Se duc cu o sitå pe câmp. luni diminea¡a. Pe urmå dau florile amestecate cu tårâ¡e ¿i cu pucioaså så le månânce vaca“(Pavelescu. cåci cum va lua o datå în gurå. De asemenea. Niculi¡å-Voronca. 1944. Dupå aceea o pui în cui ¿i stå o såptåmânå. dar strâng mana vacilor». în care a furat el foc“ (sau : „¥n Boto¿ani se zice cå fumul s-a fåcut când a pus diavolul socul. el la rådåcina socului ¿ede. De aceea socul nu se pune pe foc. så se îmbolnåveascå. acela a luat“(idem). ¿i care le închidea sufletele în tufi¿uri de soc. Dracul atunci a venit cu un bå¡ de soc ¿i a furat de la Dumnezeu foc.SOBÅ 292 → måturå. så dispunå de sacralitatea ei pentru punerea în practicå a maleficiilor (a¿a cum se întâmpla ¿i în cazul altor obiecte): „Så iei sita ¿i så învârte¿ti gåvanul lingurei înåuntru ¿i descân¡i cå cutare – pe care ai ciudå – så såråceascå. unde råmâneau pânå le putrezea corpul. era probabil ca ¿i vråjitoarea så o foloseascå. nelåsând pe nimeni så se apropie de ele: „Socul e lemnul dracului. Socul nu po¡i så-l sco¡i din påmânt ca så-l mu¡i. 227-228). Utilizarea acestui obiect ¿i în cazul dispari¡iei unor lucruri din gospodårie. ¥n mod asemånåtor. se spunea cå sub soc locuie¿te un duh vråjma¿ care påze¿te comorile îngropate sub el. ORISNIº¥. ca så sfin¡eascå o bisericå. . A adus o pådure de lemne ¿i a a¿ezat-o în jurul bisericii ¿i i-a dat foc så ardå. cå e lemnul Necuratului. Evident. o ¡in deasupra florilor ¿i zic: «Cum a pus ¡iganul zim¡ul la secerå. În unele pår¡i ale Transilvaniei se credea în existen¡a unui spirit råu. 61). MOIRE. 1198). ¿i adunå în ea iarbå ¿i tot felul de flori zicând: «Eu nu strâng florile. numit Baba Coaja. dådea bune rezultate: „Când se furå ceva. de a luat cutare så te învârte¿ti» ¿i spun mai multe nume ¿i la cine sita se învârte¿te. considerate furate. a¿a pun eu mana la vaca mea». URSITOARE SOC „Focul pe lume întâi Dumnezeu l-a fåcut. va tu¿i ¿i atunci vei ¿ti bine cå ¡i-e du¿man“ (Niculi¡å-Voronca.

Conform unor legende etiologice. dracul l-a omorât.293 SOC cå sau mori. mori dacå nu-i dai pace“. se uita pe fereastrå. de asemenea. Se mai spunea. nu este såpat pentru a fi mutat din loc. Pentru judecatå så iei soc. Se poveste¿te cå un om care ar fi tåiat un soc a murit în scurtå vreme. Petre. cåci îl pândesc nenorocirile. neamul tåu este iertat din negura trecutului ¿i cre¿ti de-a pururi printre cei care ¡i-au fost dragi! Fii tufanul aducåtor de leacuri. îi ceru Domnului så-l învieze. el e cap ¿i vrea cap. de asemenea. 1990. 182-183). ca så-l stârpeascå. a vårsatului de vânt (floare de soc infuzie). se încerca o reducere a extensiunii malefice a plantei: „Socul are rådåcina ca un cap de om. neînceputå. 108). cea care råzbuna orice råu fåcut socului. dar îi pun oamenii foc la rådåcinå. „Atunci Petre. 158). Nici dacå un soc este prea aproape de caså. Lemnul de soc nu se pune pe foc. Fiertura are puterea „de a zvârli råutatea afarå“. începe så se usuce ¿i peste pu¡in timp bolnavul este vindecat (Niculae. biruitorule:/ Ai biruit pe tatål . gospodåriile în care se gåseau mobile din lemn de soc (Gorovei. în caz contrar tåietorul îmbolnåvindu-se (Runneberg. 51). ca ¿i pe vremuri. producând tuturor celor din caså neplåceri. socul ar fi fost un ucenic al diavolului într-ale vråjitoriei. cåci acest gest atrage dureri de måsele. ¡evi etc. 125. bunule soc. Alteori. În Anglia. Din cauzå cå l-a trådat. Pedepsea. punându-i în gardå împotriva lui pe oamenii simpli. cå un soc aflat în curtea unei case se plimba mereu pe la apusul soarelui. råzbunå-te necontenit pe acel care te-a omorât pe nedrept!»“ (Brill. numai rådåcina lui e a Necuratului“ (idem). omul culcat poate chiar så înnebuneascå“(Niculae. cu pâine ¿i cu sare ¿i så zici: «Socule. II. Se spune cå dacå se întâmplå så treacå atunci «duhurile necurate» prin acel loc. Planta mai putea fi utilizatå în unele rituri propi¡iatorii. a rågu¿elii. cu ochi etc. «Am så fac ceva pentru el. cåci cel care îl sapå ¿i îl scoate din påmânt se îmbolnåve¿te curând. ¿i zicând aceasta. 158). Un asemenea spirit este întâlnit ¿i la danezi – femeia-soc. cåci din el se fac fluiere. sau nebune¿ti. Dar se mai spunea cå „Nu este bine så calce cineva sub un soc.. Cea mai frecventå pedeapså pentru cel care atingea sau våtåma aceastå plantå era paralizia. Sau: „Socul în sus e curat. pândind dacå erau copiii singuri în caså. î¿i întinse mâna asupra påråsitului mormânt ¿i zise: Råsai din negura vremurilor ¿i a uitårii. 1194). atunci când se dorea influen¡area rezultatului unei ac¡iuni importante: „Socul e om. Suedia oamenii se fereau så taie soc fårå a cere permisiunea båtrânei doamne. 1994. socul se folose¿te împotriva tusei. Pentru cei ce au vårsat de vânt se fierb flori de soc într-o oalå cu apå proaspåtå.. Vårsatul iese curând pe trup. înduio¿ându-se pânå la lacrimi de aceastå existen¡å uitatå. cå focului nu-i poate face nimic“ (Niculi¡å-Voronca. Spence. încurcând gospodåria. ¥n medicina magicå.

Merg dupå apusul soarelui. oameni predestina¡i så aibå puteri supranaturale (solomonarul este înzestrat din na¿tere cu o cåma¿å miraculoaså. 1194-1195). Megi ¿i tai trei mlade de soc. dar de iese un sul de fum. au necazuri cu el. „oameni pio¿i ¿i învå¡a¡i“ etc./ ¥ntorci pochi /popi/ de la pochie/ Domni de la domnie. Uneori îl sorocesc pentru joc./ Ai biruit pe fratele tåu. o pune pe foc ¿i o arde (Moraru. Apoi se duc la un soc ¿i descântå ca så atragå feciorii la ele. La soc stå Necuratul ¿i dacå gre¿esc descântecul. ståpânirea stihiilor atmosferice etc. cu pâine ¿i zahår. ¥n anumite regiuni. Conform credin¡elor populare. ¿i în practicile oraculare. care „îi då putere peste balauri). pentru „întors pe cineva“. Sau într-un descântec-farmec de dragoste ¿i de ursitå: „Descântec la soc. dar ies numai nouå. dupå credin¡a românului. are puterea de a lega ploile ¿i de a face så cadå grindina unde vrea el./ Boieri de la boierie./ Ai biruit pe sora ta. în ¿coalå intrå zece ucenici. Socul este utilizat. socul este un element preferat./ Biruie¿te ¿i pe du¿manul meu/ ªi få ca så-l biruiesc eu!» ¥l pui în apå ¿i te speli pe fa¡å. Datoritå prezen¡ei spiritului malefic în ineriorul plantei. învå¡area limbilor animalelor ¿i a tuturor formulelor magice.. de iese stafie e bine.SOLOMONAR 294 tåu. ferind holdele ¿i viile celor ce-l plåtesc pentru aceasta“ (Candrea. 1195). unele fete ies din caså ¿i numårå parii din gard. ca toate celelalte plante magice. Descân¡i la fiecare copac ¿i be¡ele le pui sub cap ¿i visezi ursitorul – ¿i vine: «Soc Solomon! Soc Solomon!/ Eu cu soc te solomonesc/ Cu inimå bun ¿i mare dragoste/ La mine te îndoiesc. De iese cal e bine./ ¥ntoarce ¿i pe ursitorul meu/ (Sau pe cutare). iar crengu¡ele le iei cu sine când mergi la judecatå ¿i numaidecât câ¿tigi“ (Niculi¡å-Voronca. utilizat ¿i la vråji: „Toate farmecele la soc se fac. pe cap. 1947. 104). atunci fata n-are parte“ (Niculi¡å-Voronca. scoaterea balaurului din lac. alun ¿i la mår dulce. de aceea sub soc så nu te culci. La soc merg fetele noaptea în pielea goalå ¿i-l sorocesc cu pâine ¿i sare. 1195-1196). 51). de care acesta se folosea pentru a-¿i atinge scopul./ Eu cu alun adun/ Omul cel bun. dar care se supun unei . trei de alun ¿i trei de mår dulce. Scenariul clasic al legendelor cu solomonari cuprindea urmåtoarele elemente: ini¡ierea la ¿coala balaurului. så-¿i vadå ursitorul. fårå så ieie frunze: „Socule întorcåtorule. zborul în nori cålare pe balaur. Dupå descântec rupe fiecare câte o creangå de soc ¿i o duce acaså. în timpul ¿ezåtorilor. de iese om e bine./ Eu cu alun te-adun/ ªi cu mår dulce te-ndulcesc/ªi la mine te pornesc/ La mine te sosesc»“ (idem. „oameni sfin¡i“. SOLOMONAR „Se zice solomonar unui vråjitor care. pentru dragoste. solomonarii sunt considera¡i a fi „cålugåri“./ Ai biruit pe mama ta./ Pânå la mine n-a gândi/ Så scoatå s-a plesni“ (idem). ¿i cu zahår. existen¡a unui instrument inedit – cartea solomonarului. rachiu ¿i zic.

acolo cre¿te alåturea cu ei. a fåcut din lut numai fiin¡e de parte bårbåteascå ¿i le-a låsat så se usuce la soare. iar din ¿coalå capåtå o carte. sus/jos. de-a scoate lapte din inima carului. izbucnind revolta îngerilor. Timpul de învå¡åturå este de 3 ani sau chiar 7 ani. i-a pus în nori“ (Ionescu. 1947. care ståpânesc våzduhul. cum så îi cheme. ace¿ti solomonari nu sunt oameni cura¡i. a¿a cå numai 6 se reîntorc“ (Gherman. cum så poarte vremurile ¿i tot felul de descântece. unde dascål e diavolul însu¿i.295 SPAºIU SACRU prelungite ¿i obligatorii recluziuni ini¡iatice (Oi¿teanu. 129). 145). un toiag sau un cârlig ¿i un frâu din scoar¡å de mesteacån. ¥ntre timp. O altå credin¡å spune cå solomonarii sunt fiin¡e nevåzute. ¥nså lui Dumnezeu i-a pårut råu de munca diavolului ¿i. Dupå unii. Ace¿tia au devenit planetniki. 146). Acolo se aflå o „¿coalå diavoleascå“. farmece de-a lega ¿i dezlega ploile. ca så aibå putere asupra våzduhului (Candrea. O legendå polonezå relateazå cå „dupå ce Dumnezeu i-a fåcut pe Adam ¿i pe Eva. ci blestema¡i de Dumnezeu. Dintre ei înså unul totdeauna piere acolo. grindinå. cer/påmânt. de-a lua mana de la bucate. 143). fiind prost. Dar. pentru ca aceasta så nu råmânå în zadar. „Deodatå intrå la ¿coalå 7 in¿i – unii spun cå 7 fra¡i –. Ei se nasc îmbråca¡i în o cåma¿å de piele. pe care totdeauna le poartå cu ei. Dumnezeu l-a izgonit din rai împreunå cu ceilal¡i diavoli. Cåma¿a aceasta pårin¡ii o îngroapå în påmânt. Ideea predestinårii apare clar men¡ionatå ¿i pentru acest tip de performeri ai actelor magice: „Unii spun cå solomonarii anume se nasc cu puterea aceasta ¿i destina¡i de a purta vremile. Dupå 7 ani de învå¡åturå ies din ¿coalå învålui¡i în neguri ¿i ¡inându-se cu mâinile de un fuior lung de un un nor. care ¿i-au vândut sufletul Necuratului. cerul ¿i påmântul fiind ocupate. ci un solomonar mai båtrân furå båie¡ii de pe påmânt ¿i îi duce la ¿coala de solomonårit. care îi scoate în lumea noastrå din celålalt tårâm îmbråca¡i tot cu ve¿mintele cu care au intrat. sacru SPAºIU SACRU Spa¡iul sacru mitologic este descris în sistemul opozi¡iilor semiotice binare : – stânga/dreapta. planetnik este un duh de sorginte demonico-divinå. ¥n credin¡ele poloneze. dracul a vrut så creeze ¿i el ceva. acolo înva¡å din cår¡i pe care al¡i oameni nu le pricep ¿i nu le ¿tiu ceti: înva¡å cum så cålåreascå pe balauri. 104). ¥n Maramure¿ se crede cå cei ce intrå în ¿coala de solomonårie nu ajung acolo de bunåvoie. ¿i care sunt sufletele oamenilor care au o moarte silnicå. unde îi ¡ine închi¿i 7 ani sub påmânt fårå så vadå razele soarelui (Gherman. pentru cå Dumnezeu nu mai avea unde så-i punå. 184). a suflat. dând via¡å fiin¡elor modelate de el. → contrasolomonar. . Când îs mari o dezgroapå ¿i îmbråcând-o au putere peste balauri“ (Gherman.

se aduc cålare ibovnicii la iubitele lor ¿i se tåmåduiesc boalele. ci de proprietar. 1991-1992. 453. 49). Ru¿ii spun cå duhul pådurii umblå cu spatele înapoi (Tokarev. Duhuri ajutoare de tipul spiridu¿ilor-dråcu¿ori. azi mai rar îi au“ (Ciau¿anu. toate babele aveau pe spiridu¿i. bani etc. 1991-1992. adesea luând înfå¡i¿area unui pui de gåinå. marcaj sacru. II. excremente de animale. Acolo. II. lapte. dupå credin¡a poporului nostru. egipteni – Genescu. a mor¡ilor ¿i a spiritelor. pentru ace¿tia. oamenii au picioarele råsucite invers (la chinezi). pe lumea cealaltå e zi (la africani. când la noi e iarnå. români – Otescu. 1991-1992. ei apårând cumva ca o alternativå a acestora ce nu presupune respectarea cultului familiei (chiar cea mai frecventå . neavând nici o tangen¡å cu stråmo¿ii. nord/sud. odatå ajunse în aceastå lume. est/vest.). horn. vatrå påmânt/spa¡iu subteran. În basmele ruse¿ti când se intrå pe tårâmul mor¡ilor. kareni – Tokarev. hranå de o calitate deosebitå. produc necazuri posesorilor. cereale. uman/nonuman. copitele calului sunt întoarse. hotar. se realizeazå o pierdere – surplusul ob¡inut de proprietar prin aportul lor are la bazå o lipså apårutå în altå parte (de la al¡i gospodari ei furå mana. caså/ pådure etc. råsucite etc. sunt situate în totalitate în sfera maleficului prin origine (ei fiind ob¡inu¡i în urma unor practici mai pu¡in ortodoxe. o imagine în oglindå a lumii noastre. astfel de duhuri sunt cunoscute ¿i de egipteni (Genescu. La bulgari – ciuma merge numai înainte. O tråsåturå importantå a acestei categorii este cå ei nu sunt lega¡i de caså. dintr-un ou clocit dupå o practicå specificå). pe lumea cealaltå. dar ¿i prin ac¡iune: neavând de lucru sau chiar din plåcere. Poate cea mai evidentå realizare a spa¡iului sacru este lumea „råsturnatå“. eschimo¿i – Mercier. 1991-1992. 453. tråsnet. Cu spiridu¿ul se fac toate farmecele. indieni nord-americani – Tokarev. (idem). acolo e varå (Oceania. Coordonata temporalå a acestei lumi este marcatå negativ – când la noi e noapte. SPIRIDUª „Spiridu¿ii sunt. så nu uitåm nici cadourile fåcute påmântenilor – cårbuni. 508). Mai demult. iar oamenii merg cu picioarele în sus (idem. care. I. la fel ¿i limbile (aceasta fiind explica¡ia graiului atât de diferit de al nostru). råsåritul este la miezul nop¡ii (germani). grani¡å. 227). 87. mexicani. azteci.SPIRIDUª 296 → drum. 268). pe care îi au cu ele unele babe ¿i vråjitoare. Durand. fereastrå. ni¿te dråcu¿ori mici. 24. ac¡ioneazå benefic. ¿i se servesc de ei la facerea vråjilor. påmântene. argint. I. mare/uscat. 453). 235). siberieni. se transformå în aur. 167). Tokarev. Chiar atunci când. Hrana personajelor malefice e reprezentatå de „necurå¡enii“ (=antihranå.

Olinescu. Dråcu¿orul acesta e dat de diavol unui om care a fåcut legåmânt cu Necuratul pentru o vreme anumitå. 39). Låsat så flåmânzeascå. De la vârsta de cinci ani. 6). sfredelind întors cu spatele un pom ¿i bågând speritu¿ul în sfredeliturå. încât nu-l întrecea nimenea. care aduce toate noroacele de pe lume omului pe lângå care e aciuat. ¥n ºara Galilor se crede cå familiile care monopolizeazå artele înrudite cu magia descind din unirea unui bårbat cu o zânå (Mauss-Hubert. Despre cålu¿ari se credea de asemenea cå ar poseda un astfel de spirit ajutåtor: „Våtaful se spunea cå are speritu¿. cu miez de pâine ¿i nucå (sau omletå nesåratå. 47). cei irochezi sau cherokee – ai pieilor ro¿ii în general – au un manitu-animal. ¿i acesta este cel care îi dezvåluie formulele ¿i riturile magice. 420). El trebuie ¡inut într-un vas de lut ¿i hrånit bine. în schimbul unei închinåri sau dåruiri de sine dupå moarte. fårå så vadå ce face“ (Fochi. iar puiul ce iese e spiridu¿ul. SPIRIDUªII ROªII SÂNTOADERI . magicienii au ca slujitori ¿erpi sau rechini. cunoa¿te limba lor ¿i riturile prin care så le abordeze. De obicei vråjitorii ¿i mai ales babele vråjitoare se servesc de ace¿ti spiridu¿i la farmecele ¿i vråjile lor“ (Olinescu. Ca regulå generalå. îl hrånesc ¿i îl adapå noaptea“ (Fochi. Vracii algonquini. La indienii athabascas (Canada). Cea dintâi imagine care se înfå¡i¿eazå spiritului copilului adormit devine spiritul såu protector. Adesea se presupune cå magicianul are un spirit ce trece drept mamå. spiridu¿ul se ob¡ine dintr-un ou. Toate se fac cu mâinile la spate. tatå sau vreun stråmo¿ al såu. tot a¿a. Românii spun cå vråjitoarele sunt „femei care ¡in pe dracu în caså. Magicianul ¿tie unde au spiritele såla¿. care nu-l va påråsi niciodatå. copilul este supus unei încercåri de post oniric. în unele insule din Melanezia. dupå care se bate un cep de lemn. el ajunge la o stare de incon¿tien¡å halucinatorie. în asemenea cazuri puterea magicianului ¡ine de raporturile sale cu animalele. Speritu¿ul e o putere diavoleascå. cum spun triburile odjibway. medicina este arta de a ob¡ine un spirit protector sau un animal tåmåduitor. De la animalul asociat î¿i trage el puterea. închis într-o ulcicå. (Mauss-Hubert. Se cautå un ou påråsit de gåinå neagrå. de care nu poate scåpa decât mergând cu spatele în pådure.297 SPIRIDUªII ROªII modalitate de ob¡inere a lor este aceea de a vinde Necuratului un suflet – al posesorului sau al unui alt membru al familiei). ¡inându-l la subsuoarå de la 3 la 6 såptåmâni. 421). „Spiridu¿ul e un dråcu¿or sau întruparea lui într-o vietate våzutå sau nevåzutå. De cele mai multe ori. care se cloce¿te de cåtre om. 49).

ªi tot ca o ilustrare a ideii de mai sus apare clar exprimatå ideea ofrandei aduse spiritelor tutelare ale stråmo¿ilor ce pot fi îmbuna¡i pentru a-¿i duce mai departe rolul de protectori: „Uneori se întâmplå ca stafia så facå råu ¿i casnicilor ce locuiesc în zidirea aceea. ¥n alte mitologii. iar dupå cântatul coco¿ilor se duce de se ascunde în locul unde-i måsura. ¥n aceastå reprezentare a stafiei în calitate de suflet råtåcitor al oamenilor mor¡i de moarte violentå este de în¡eles comportamentul agresiv al demonului. 501). ca un fel de påzitor sau ¿timå a lui“ (Olinescu. al cårui nume este Oprea sau Stan. o caså. stråin: „Mor¡ii de moarte nåprasnicå înså dau locului unde ¿i-au gåsit moartea stafii rele. måmåligå etc.). s. în momentul intrårii în locuin¡å). ¥n întreg arealul sud-est-european era råspânditå credin¡a în obligativitatea unei jertfe aduse în momentul ridicårii unei construc¡ii (fie în clipa a¿ezårii temeliei acesteia. A. Ele sperie lumea care întârzie noaptea prin locurile acelea. Dacå zidirea este. engl. existå credin¡a dupå care primul om care trece pe lângå o construc¡ie. sau al femeilor Stanca. obligat så-¿i curme via¡a ¿i så bântuie ve¿nic un spa¡iu nedorit. le iese înainte. 1933-1934.. fie mai târziu.“ (idem. stå duhul departe de caså“ (Olinescu. iar de sunt stråini.n. 502). Existå înså ¿i o altå laturå a personajului – este vorba de înfå¡i¿area lui în calitate de duh protector al locuin¡ei respective. îi ame¡e¿te sau îi face de råmân cu neputin¡å ¿i pe unii chiar îi amu¡e¿te“ (Candrea. 87). (irlandezi: banshee. dacå umblå prin preajma ei noaptea ¿i le face råu: îi trânte¿te la påmânt. care råmâne legat de locul unde ¿i-a sfâr¿it via¡a. Fiind un reprezentant al lumii mor¡ilor. de stråmo¿ care ¿i-a dat via¡a pentru perpetuarea neamului (credin¡å conform cåreia cel mai în vârstå membru al familiei trebuie så intre primul în casa nouå. cåci Oprea opre¿te duhurile rele de a se apropia de caså. jertfa trebuia så fie consacratå. barguest. Barghest. 150-151. umbrå . iar de frica lui Stan sau a Stancåi. Pentru a se feri de aceasta. va muri în decursul acelui an (Tylor. nefiind indiferent cine era sortit så dea via¡å construc¡iei: „Se cautå mai cu temei så se ia måsura unui om. unde s-a spânzurat sau s-a înecat vreun om sau unde a fost ucis vreun trecåtor“ (idem). Ankou etc. bunåoarå. devenind spirit protector al casei): „Aceastå stafie iese apoi în toatå noaptea de cum însereazå bine ¿i pânå cântå cuco¿ii de miezul nop¡ii ¿i umblå peste tot locul acelei zidiri. 151). i se pune totdeauna seara ceva de mâncare într-o parte oarecare a zidului: pâine ¿i sare. prin apari¡iile ei nocturne. stafia poate anun¡a.STAFIE 298 STAFIE „Stafia este duhul unui mort. fr.) → duhuri ale casei. dupå ce s-a pus piatra de temelie a acesteia. pentru cå acesta va muri cel dintâi. moartea unui membru al familiei lângå care s-a stabilit. ¥n Grecia.O. atunci la oamenii acelei case nu li se aratå noaptea ¿i nici nu le face nimicå.

Pentru a ob¡ine un spiridu¿. lituanieni etc. ru¿i. Ciau¿anu. 396.299 ST¢NGA/DREAPTA STÂNGA/DREAPTA O opozi¡ie frecventå în realitatea miticå este stânga/dreapta. crezându-se cå animalul va prefera partea stângå (Gura. Mortul era pus în sicriu din dreapta. 57). pe când drumul din stânga este legat de ne¿anså (Ivanov-Toporov. La pomeni. Românii spun cå dracul î¿i creeazå ajutoare aruncând apå peste umårul stâng (Brill. Mi¿carea de la dreapta la stânga. Tot o modalitate de protec¡ie este gestul de a scuipa de trei ori peste umårul stâng (Grozdova. Când se apropiau de sicriu. În pregåtirea mortului pentru Marea trecere se ¡ine seama de acest lucru. 19). pe lângå schimbarea încål¡åmintei – stângul cu dreptul pentru a gåsi calea cea bunå. Eroii mitologici stângaci sunt persoane consacrate. Când duhurile pådurii vin la foc så se încålzeascå ¿i cer de mâncare. noroc. în eposul eroic. La ru¿i. pâinea trebuie så li se arunce cu mâna stângå. ci invers (Hristoliubova. cel din stânga ducea în Tartar (Ciau¿anu. Så . timp de nouå zile se ¡ine sub bra¡ul stâng un ou (la români. Acela¿i lucru se face ¿i când cineva se råtåce¿te în pådure. veneau tot din partea stângå. la fel ¿i privirea care avea aceea¿i direc¡ie erau considerate sacralizate. 1987. La popoarele slave de råsårit duhurile pådurii se caracterizeazå prin prezen¡a aceluia¿i semn: îmbråcåmintea lor se încheie cu partea stângå a caftanului puså peste cea dreaptå. 110).). Se credea cå sufletele celor mor¡i. pe lângå particularitå¡ile vestimentare deja semnalate. nefiresc. 1994. 1994. În credin¡ele române¿ti ¿i ale slavilor de sud se spune cå Sf. ca pentru viu. 74). Obielele mortului nu se înfå¿urau. Ilie are numai mâna ¿i piciorul stâng (Mu¿lea-Bârlea. I. ajungeau la o råspântie: unde drumul din dreapta ducea în Câmpiile Elizee. Acela¿i personaj îi însemna la ochiul stâng cu unul dintre coarnele sale pe copiii ce-i erau încredin¡a¡i. ucraineni. acestea fiind modalitå¡i de realizare a aceluia¿i spa¡iu sacralizat. germani). Motivul alegerii drumului se întâlne¿te ¿i în basme. la udmur¡i. sârbii distribuiau mâncarea de la dreapta la stânga. 1988. hora ritualå efectua deplasarea spre stânga atunci când era consacratå mor¡ilor (Tolstoi-2. Aceea¿i op¡iune este propuså ¿i de credin¡ele sârbe¿ti (Tolstoi. ªi moartea era marcatå de prezen¡a acestei opozi¡ii. 92). un personaj aducåtor de bogå¡ie. Spiritele pot fi recunoscute prin aceea¿i predominan¡å a pår¡ii stângi: din hainele duhului apei apa picurå doar din partea stângå (la polonezi. în drumul lor spre cealaltå lume. are pårul pieptånat spre stânga ¿i posedå doar urechea stângå (credin¡e asemånåtoare se întâlnesc ¿i la ucraineni). 1987. 71). 366). iar crucea era purtatå la cimitir pe umårul stâng (Tolstoi. duhul pådurii. simbolizând moartea. 179). 28). Stânga reprezintå tot ceea ce este anormal. 177). Alegerea drumului din partea dreaptå presupune fericire. La întâlnirea cu un lup se indica abaterea cålåtorului spre dreapta. La sârbi. 1965. un semn al lumii celeilalte.

de moarte (Tolstoi-2. fetele. În India. alegeau douå tulpini¡e crescute din aceea¿i rådåcinå. Chiar dupå na¿tere copilul poate fi ferit de pericolul de a deveni stângaci dacå se respectå urmåtoarele prescrip¡ii: când mama alåpteazå pentru prima oarå. ºiuitul urechii stângi era la multe popoare un semn råu. pentru a se afla dacå un bolnav mai avea zile de tråit sau nu. cå la slujbele sabatice semnul crucii era fåcut cu mâna stângå (Chevalier-Gheerbrant. Predominan¡a pår¡ii stângi. în cursul deplasårilor rituale. 466-467). La francezi se fac stângaci acei copii care calcå pentru prima datå cu piciorul stâng (Ciau¿anu. 1987. de asemenea. Gheorghe. Când se performau descântece. mai întâi se îmbråca mâneca dreaptå etc. 1974. îl omori“ (Ciau¿anu. tot de Sf. Se mai spunea. acestea din urmå nu erau realizate decât la ceremoniile funebre (Chevalier-Gheerbrant. I. Sârbii spuneau cå. La sârbi. întoarcerile de la stânga la dreapta erau considerate faste. Dacå peste un an. 465). ru¿ii rosteau cuvintele de trei ori. Dar totodatå se spunea cå este bine så te culci pe partea stângå. (Tolstoi-Tolstaia. 173). La sârbi. de asemenea. Dar dacå dai în cineva cu mâna stângå. La sârbi se spunea. prevestitor al mor¡ii sau al altor nenorociri. „de se întâmplå în a¿a minutå. 115). în ajunul Sf. nici pe stânga. 1965. fåcând un pas în urmå ¿i scuipând peste umårul stâng (Ivanov-Toporov. alåturi de zbaterea ochiului stâng etc. pe când cele de la dreapta la stânga nefaste. spun românii (ºivian. Pentru a scåpa de drac. atunci te po¡i trezi“ (Gorovei. fata se va mårita (Tolstoi. Practicile oraculare foloseau. se lua o bucå¡icå de pânzå din hainele lui ¿i se arunca într-un vas cu apå. atunci când focul nu vrea . aceste delimitåri. pentru început se ¿tergea mâna dreaptå. 94). el stå pe mâna ¿i pe piciorul stâng“. ea nu trebuie så ¡inå copilul cu mâna stângå ¿i nici så-i dea så sugå de pe partea stângå. a¿a cå måcar un deget nu po¡i mi¿ca ¿i numai doarå de-¡i faci cruce cu limba-n gurå. se observå în numeroase practici rituale. apoi cea stângå. 177). tulpini¡a din partea dreaptå crescuse mai mult decât cealaltå. pentru cå „Necuratul se acioleazå ¿i pe la oameni. românii spun cå trebuie så te love¿ti cu mâna stângå. cå persoana care va dormi pe partea stângå va avea vise care se vor înfåptui (Tolstoi. de asemenea. În sfâr¿it. Gheorghe. iar îngerul de la dreapta så-l ocroteascå toatå noaptea“. 216). era semn de vindecare. 1987. cå se suie diavolul pe tine ¿i sim¡e¿ti o greutate stra¿nicå. în practicile întreprinse pentru aflarea ursitului. 1995. se amesteca de trei ori ¿i apoi se privea în ce direc¡ie se va îndrepta: dacå o lua la dreapta. la stânga. 44). 222). cåreia i se atribuie puteri deosebite. cå „nu se cade så dormi cu fa¡a-n sus. ªi în practicile apotropaice se apela la aceste semnifica¡ii. I. „ca så ajungå diavolul dedesubt. 19). 364). 1994. la spålare.ST¢NGA/DREAPTA 300 nu uitåm.

drept pentru care mai târziu Dumnezeu l-a spintecat în douå jumåtå¡i (Eliade-2. Tot la ei. cå te ispite¿te ¿i te pierzi cu firea“ (Gorovei. însemna cå boala fusese provocatå de un bårbat. coasta stângå a femeii e de drac. nici nu-i sta pe partea stângå. aceastå credin¡å s-a påstrat într-o formå asemånåtoare: „Femeia e creatå din bårbat. În cazul în care cårbunii se învârteau pe loc. în curând va muri un bårbat (idem. imediat ce a sim¡it cå este însårcinatå. când avea loc tåierea magicå a låmâilor. yang. . coastå stângå a lui. de na¿å (Ivanov-Toporov. Dto Mba Shi Lo. fondatorul ¿amanismului la popula¡ia mo-so. 171). era semn cå se va na¿te o feti¡å. Sârbii dau numeroase interpretåri acestor semne: dacå se mi¿ca fåtul în pântecele mamei mai mult spre partea dreaptå. La ru¿i. În Sri Lanka. În Extremul Orient. Dar aceste considera¡ii sunt valabile doar pentru anumite areale ale spiritualitå¡ii umane. 1995. De aceea nici nu-i lua din mâna stângå. 1991-1992. jumåtatea dreaptå a pårului miresei era împletitå de mire. dacå femeia însårcinatå se întorcea spre dreapta. este semn cå locuitorii acelei case au du¿mani. deci feminin. iar stânga masculin. II. Pentru a se apåra de duhul apei. Tokarev. La înmormântare. se eviden¡iau partea dreaptå (cea bårbåteascå. se credea cå va na¿te un båiat. La români. Adam. cea consideratå curatå) ¿i cea stângå (femininå. dacå ochiul drept al mortului nu se închidea era semn cå în acea caså va muri un bårbat. 309). 1992. cea stângå. În aceastå situa¡ie trebuia så scuipi în partea stângå a focului. dacå acei cårbuni folosi¡i în ritual pluteau spre dreapta. 319).301 ST¢NGA/DREAPTA så se aprindå sau când ¡iuie lemnele. La români. 44). De asemenea. ucrainenii tebuiau så-l loveascå exclusiv cu mâna stângå (Sannikova. ca to¡i eroii ¿i sfin¡ii. necuratå. în ceremoniile de nuntå. se na¿te din partea stângå a mamei sale. 1965. De asemenea. În Yunnan. 1990. 1987. Protec¡ia împotriva supranaturalului se face prin anihilarea lui: francezii foloseau ca talisman laba stângå a unei pisici negre (Ciau¿anu. când se performa un descântec. ho¡ii bagå iarba fierului în degetul mic de la mâna stângå (idem. 386). de exemplu. ~ De multe ori opozi¡ia stânga/dreapta apårea în strânså legåturå cu cea f e m i n i n / m a s c u l i n . În diverse ritualuri apare clarå aceastå combinare a celor douå semnifica¡ii. mirii puneau sare în buzunarul stâng înainte de a pleca la bisericå. 94). pentru a-l alunga pe diavol (Tolstoi. 273. ¿i anume: coasta ei dreaptå e coastå stângå de bårbat. Evreii credeau cå primul om. La chinezi dreapta este yin. 1987. 291). partea stângå este cea consideratå favorabilå. 178). era bårbat în partea dreaptå ¿i femeie în partea stângå. 172). Aceea¿i interpretare se dådea ¿i constatårii existen¡ei unei diferen¡e între picioarele defunctului: dacå dreptul era mai scurt decât stângul. era semn cå bolnavul se îmbolnåvise cålcând într-un loc necurat (Tolstoi. 85).

iar for¡a maleficå lucreazå. a credin¡ei. care stå acolo sus pe cer. de aceea zice cå nu e bine så te ui¡i când cade vro stea din cer. atâta timp cât el tråie¿te. În tradi¡iile japoneze. Când moare omul. tatål iese afarå ¿i se uitå så vadå cum aratå steaua care este situatå chiar deasupra hornului. acesta se retrage de îndatå. iar femeile procedeazå invers. dacå vei desena pe un perete o figurå închipuindu-l pe ho¡. Altfel spus. Dacå ea este strålucitoare. 72). partea în¡elepciunii. Se mai credea cå steaua era deosebit de vulnerabilå. O credin¡å asemånåtoare era întâlnitå la români. I. luna s-a nåscut din ochiul lui drept (idem). ¥ncotro cade steaua. cåci stelele acele sunt diavolii cei spânzura¡i. când se na¿te un copil noaptea. 30). se spune. nobil. într-acolo stå cel care a murit“ (Olinescu. Amaterasu. iar for¡a maleficå poate lucra în voie. norocos. nou-nåscutul va fi fericit. ho¡ul va sim¡i durere în acea parte a corpului såu. 466). ¿i ru¿ii credeau în existen¡a unei stele pentru fiecare om. atunci i se stinge ¿i steaua sau se desprinde de pe cer ¿i cade. iar dacå steaua este palidå. la fel ca la romani. Câtå vreme îngerul îi va sta alåturi. este semn de nenoroc (Sébillot. atunci când salutå. apoi vei lovi ochiul figurii. De asemenea. bårba¡ii î¿i ascund mâna dreaptå sub stânga. prin urmare. ar putea dåuna persoanei cåreia îi apar¡inea steaua „agresatå“ (Afanasiev. În gândirea rabinilor franco-germani din evul mediu fiecare om î¿i are steaua lui în cer. Fiecare om î¿i are steaua lui. ca la români etc. Ucrainenii cred cå vråjitoare va deveni fata care se na¿te sub o stea nenorocoaså (Sla¿ciov. . I. 355). încât. „stelele nu sunt altceva decât candelele ce se aprind la na¿terea fiecårui copil ¿i reprezintå durata vie¡ii lui. ca o scânteie trågând un fir luminos de-a lungul cerului. Zei¡a soarelui. 1994. aceasta aflându-se sub semnul yin. a instinctului. contaminatå cu motivul „cåderea diavolilor“: „Unii au råmas în cer. bårba¡ii î¿i ascund mâna stângå sub dreapta (Chevalier-Gheerbrant. Cåci treburile omului sunt în mâinile îngerului stelei sale. STEA În strânså legåturå cu existen¡a unui destin propriu fiecårei persoane este ¿i credin¡a referitoare la soarta-stea. În unele pår¡i din Bretania Superioarå. s-a nåscut din ochiul stâng al lui Izanagi. I. 1982. de atunci spânzurå cu capul în jos ¿i cu picioarele în sus. Pentru cå. aceasta îl påråse¿te pe cel pe care-l apårå. omul nu va avea a se teme de nici o putere maleficå. în perioada de doliu. apårutå la na¿terea lui ¿i care cådea de pe cer când acesta murea. de asemenea. stânga este. De aceea. dacå era aråtatå cu degetul. a¿a încât imaginii lovite i se trimite un înger. cåci porunca sile¿te steaua påzitoare. Totu¿i. 63). ce cad pe påmânt“ (Brill. 79). Dar când steaua celui care love¿te figura îi spune ce ¿i cum stelei ho¡ului.STEA 302 Tot ce ¡ine de partea stângå va fi.

303

STR¢MOª

Medicina popularå cunoa¿te înså cazuri în care tratamentul unei afec¡iuni se realizeazå tocmai prin cointeresarea stelei pacientului, singura în måsurå så ac¡ioneze în plan celest pentru a-l ajuta pe suferind så depå¿eascå starea de crizå. ¥n cazul deochiului, de exemplu, un amestec ritual (un ou proaspåt spart într-un vas cu apå, sulfat de fier etc.) era expus noaptea pe strea¿ina casei, la lumina stelelor. Invoca¡ia adresatå stelei-ursite este extrem de explicitå: „ Toate stelele så stea/ Numai steaua lui (cutare)/ Så nu stea,/ Så umble/ Cruci¿/ ªi de-a curmezi¿/ Så-i aducå leacul lui (cutare)/ ªi-n ou så i-l puie“(Buturå, 1992, 66).

→ diavol

STRÅIN „Veneticu-i venetic ¿i nu-i bine våzut, cå nu de bun a plecat. De ce o venit? La el în sat n-o putut sta? Dacå ¿i-a påråsit satu nu-i om de ispravå; da ¿i de e, tot nu så uitå lumea bucuros la el, cå vezi, nu-l ¿tie nime, nici neam, nici loc, nu-l ¿tie nime. ªi vezi, omu så teme!“; „Veneticu-i råu våzut, cå nu ¿tie nime ce-i în el, ce såmân¡å are. Omu strein tot strein råmâne, orice-ar face. ªi de se întâmplå ceva råu, oamenii catå tot la el: o molimå, o secetå sau nu ¿tiu ce“ (Bernea, 40). Stråinii, ca grup, sunt ipso facto vråjitori. În gândirea magicå nu pu¡ine sunt practicile care se bazeazå tocmai pe aceastå apartenen¡å la sacru a necunoscutului, a consacratului (pornind tot de la ambivalen¡å ca principiu ordonator esen¡ial). Astfel, în Rusia, pe timp de secetå, se întreprindeau varii practici de influen¡are a ploii, printre care ¿i aceea de a arunca în râu sau de a-l uda pe un trecåtor stråin, privit de comunitatea respectivå ca mesager al divinitå¡ii sau chiar întruchipare a ei. Una dintre denumirile vråjitorului în India vedicå este sinonimå cu aceea de stråin. Stråinul reprezintå un individ ce locuie¿te un alt teritoriu, un vecin vråjma¿. Pentru unele triburi australiene, orice moarte nenaturalå produså în cadrul tribului este opera incanta¡iilor fåcute de un trib vecin. De obicei, când douå civiliza¡ii vin în contact, magia este atribuitå celei mai mici. Toate triburile din pådurile tropicale din Melanezia ¿i Africa sunt privite ca adepte ale vråjitoriei de cåtre triburile mai civilizate, care tråiesc la câmpie sau pe ¡årmurile mårii (Mauss-Hubert, 40-41). STRÅMOª; PATRON Caracteristicå pentru orientarea puternic agrarå din comuna primitivå era a¿a-numita mitologie inferioarå, care explica natura înconjuråtoare dupå chipul ¿i asemånarea „marii familii“. Ståpân peste câmpii, påduri, ape, locuin¡e era un patron, asemenea stråmo¿ilor, întemeietorilor neamului, care supraveghea un nivel al realitå¡ii, ca un adevårat cap de familie.

STRÅNUT

304

Teoria manismului (avansatå de H. Spencer) punea în legåturå înså¿i no¡iunea de zeu cu reprezentårile despre cultul stråmo¿ilor, zeul fiind în¡eles ca un stråmo¿ generalizat, abstractizat. Tritopatorii, cei la care se rugau tinerii cåsåtori¡i pentru a avea copii, erau sufletele stråmo¿ilor (strå-stråbunici). Uneori erau numi¡i spirite ale vântului, tocmai datoritå credin¡elor conform cårora sufletele celor mor¡i devin spirite ale aerului, iar spiritele care plutesc în vânt sunt suflete care au devenit libere (Rohde, 174). În legåturå cu aceastå reprezentare amintim ¿i credin¡a, larg råspânditå, conform cåreia, când cineva î¿i lua via¡a (sau era ucis, când murea un vråjitor etc.), momentul de trecere era fårå excep¡ie înso¡it de vânturi puternice, de furtuni, care cu greu puteau fi domolite. Moartea nenaturalå, înainte de termen, ca urmare a unui omor sau a unei sinucideri, atrågea dupå sine credin¡e particulare în legåturå cu sufletul celui decedat. Pentru cel care a murit în condi¡ii nefire¿ti, sufletul era obligat så hoinåreascå ve¿nic, pânå la epuizarea sorocului, sau pânå la atingerea vârstei la care, în mod normal, persoana ar fi murit. Se spunea cå ace¿ti mor¡i necura¡i bântuiau prin mla¿tini, påduri, de cele mai multe ori aflându-se în strânså legåturå cu locul mor¡ii. De regulå ace¿tia erau îngropa¡i în afara cimitirelor, la hotare, la råscruci, în râpe, în mla¿tini sau pur ¿i simplu arunca¡i în apå. Toate aceste credin¡e referitoare la existen¡a sufletului, råtåcitor sau nu, au dus la generarea no¡iunii de spirit, suflet care popula, ståpânea un anumit spa¡iu (Tylor). H. Usener, în lucrarea sa Gotternamen (1896) eviden¡ia credin¡a primitivului într-o infinitate de zeitå¡i, spirite, fiecare patronând o anumitå activitate, un anumit moment din via¡a omului, abia mai târziu, prin abstractizåri succesive, trecându-se de la senza¡ii la reprezentåri. În mod asemånåtor, la W. Mannhardt – Wald-und Feldkulte (Berlin, 1875-1877) – duhul arborelui a dat na¿tere unui duh al pådurii (pornindu-se de la un arbore concret la ideea de arbore în general), care, la rândul såu, ar fi fuzionat cu duhul vântului ¿i ar fi produs un duh general al vegeta¡iei, nu de pu¡ine ori fiind înså¿i personificarea primåverii, a verii.

STRÅNUT Strånutul, alåturi de ¡iuitul urechilor, de sughi¡ era considerat un semn imbatabil al consacrårii temporale. Romanii credeau cå zeul Amor strånuta de fiecare datå când urma så se nascå o fatå frumoaså (aici strånutul având o valoare institu¡ionalå) sau cå, pur ¿i simplu, prin intermediul lui î¿i transmitea mesajele. Când strånuta cineva, comportamentul ritual impunea rostirea urårii cu valoare apotropaicå, „Så tråie¿ti!“, deoarece se credea cå, în caz contrar,s

305

STRIGOI

acea persoanå va muri în curând. Strånutul putea avea ¿i func¡ie auguralå. Astfel, dacå strånu¡i când poveste¿te cineva, se crede cå acea povestire este adevåratå. Dacå o persoanå ce se aflå în casa mortului strånutå, „så-¿i rupå pu¡in din cåma¿å sau hainå, ca så nu i se întâmple acela¿i lucru“ (Ciau¿anu, 123). Când strånutå un bolnav e semn cå se va face bine. În acest sens, la români se acorda o mare importan¡å strånutului mai ales în zilele de Anul Nou sau de Boboteazå, când ståpânul casei trebuia så facå un cadou substan¡ial celui care strånuta (Evseev-1, 1994, 176-177). Så nu uitåm ¿i condi¡ionarea negativå: „Vinerea, zi nefastå, cine strånutå diminea¡a va avea mare supårare peste zi“ (Candrea, 1944, 48). Marcarea semioticå a strånutului este un element obi¿nuit pentru gândirea magicå; se spune astfel: „Cine strånutå de douå ori e bine; cine strånutå de trei ori e semn råu“ (idem, 49). Så nu uitåm ¿i o altå interpretare, ce se încadreazå, de asemenea, acestui tip de logicå: „Când strånu¡i de trei ori în ¿ir ¿i vârtos e semn cå vei face mare chef“ (idem).

STRIGOI Credin¡ele în strigoi sunt fire¿ti în mitologiile constituite pe baza principiului vie¡uirii dupå moarte a sufletului. Fie cå este vorba de duhuri ale aerului ale apei, ale pådurii, ale casei etc., mor¡ii se transformau automat în spirite atotputernice, care, în func¡ie de natura mor¡ii ¿i de apropierea fa¡å de membrii familiei din care proveneau, putea avea un comportament fast (cea mai mare parte a duhurilor casei) sau nefast. Chiar dacå se considera cå sufletul va avea parte de o existen¡å dupå moarte, aceasta trebuia så se desfå¿oare în lumea cealaltå, ¿i nu în lumea oamenilor. Pentru aceasta, se încerca prin toate mijloacele ca sufletul mortului så nu råmânå în aceastå lume, så nu fie cu nimic „legat“ de coodonatele acesteia. Tocmai în acest sens sunt explicate practicile magice ¿i tabuurile privitoare la trupul mortului: „Nu se laså în odaie (în care se aflå mortul) nici câini, nici pisici, ba chiar ¿i ¿oarecii sunt prin¿i, pentru cå dacå ar trece vreun animal pe sub patul mortului, el s-ar preface în strigoi ¿i pentru cå sufletul în zbaterea lui imediat dupå moarte så nu intre în unul dintre aceste animale necurate“ (Olinescu, 316). ¥n China, la funeralii, când se a¿azå capacul pe sicriu, to¡i participan¡ii se dau înapoi cu câ¡iva pa¿i sau chiar se duc în altå camerå, deoarece se crede cå omul care îngåduia ca umbra så-i fie închiså în co¿ciug î¿i primejduie¿te sånåtatea (Frazer, 1984, II, 119). Pentru ca mortul så nu se întoarcå singur, din prea multå dragoste pentru cei råma¿i în via¡å, era nevoie så se apeleze la tot felul de practici menite så-i oculteze posibilitå¡ile de revenire, prin nerecunoa¿terea drumului. De aceea, uneori era scos pe fereastrå sau pe o u¿å specialå, spartå în zid cu

STRIGOI

306

prilejul înmormântårii (care era mai apoi acoperitå), sau, mai mult, „e bine chiar ca la întoarcere oamenii så vie (de la cimitir) pe altå cale, ca så rupå firul mor¡ii ¿i så nu întoarcå mortul ca strigoi“ (Olinescu, 323). ¥n mod sigur, conform credin¡elor populare, deveneau strigoi dupå moarte vråjitorii, vârcolacii, solomonarii, cei nåscu¡i cu cåi¡å etc., adicå to¡i cei care încå din timpul vie¡ii fuseserå cumva în contact cu lumea cealaltå, cu reprezentan¡ii ei, ¿i acum erau fie pedepsi¡i så zåboveascå în acest univers, fie ei în¿i¿i doreau så råmânå aici în continuare, pentru a-¿i pune în practicå maleficiile. De aceea, în cazul mor¡ii vråjitorilor, se realizau practici speciale de destrigoire, de anulare a ascendentului demonic sau, cel mai adesea, de anihilare a puterii nefaste a duhului, care primea sarcini imposibil de rezolvat în logica lucrurilor: „Când merg cu el la groapå, un om ia mei så-l presare pe drum zicând: «Strigoiul så månânce pe an câte un bob de mei ¿i så nu månânce inimile neamurilor lui!»“ (Pamfile-1, 1916, 139). ¥n alte cazuri, ritualul era ¿i mai precis: „Când moare strigoiul, este dres în modul urmåtor: i se vârå pietricele în ochi, în urechi, în nas, în gurå, sub unghii ca så aibå ce roade ¿i i se pune mei în poalå ca så zåboveascå multe zile pânå så-l månânce, ¿i în sicriu e înconjurat cu un rug de jur împrejur“ (idem, 140). Dacå oamenii nu au ¿tiut de valen¡ele demonice ale celui mort sau dacå puterea lor era mult prea slabå în compara¡ie cu cea a spiritului, acesta putea så-¿i facå de cap, sugând sângele celor apropia¡i: „Mai e credin¡a cå strigoiul mort ca så poatå så vie pe påmânt ¿i så-¿i facå treburile ordonate de Necurat are nevoie så se întåreascå, adicå så mai prindå puteri. ªi nu se poate întåri decât sugând sânge de la om viu, de cele mai multe ori de la rudele apropiate“ (Olinescu, 498). ¥n acest caz, victima putea fi tratatå, conform tradi¡iei, prin descântare. Descântecul de strigoi se performa cu trei fire de busuioc ¿i un ou ouat de la o gåinå neagrå într-o sâmbåtå, pe la asfin¡itul soarelui, ¿i se descântå la capul bolnavului de trei ori în trei zile consecutiv:„Un om mare, ro¿u,/ Luå secure mare ro¿ie/ ¥njugå doi boi mari ro¿ii,/ La carul mare ro¿u,/Jugul ro¿u,/ Pro¡apul ro¿u,/ Roatele ro¿ii/ Inima ro¿ie,/ Roatele ro¿ii,/ Lisitele ro¿ii,/ Osiile ro¿ii,/ Toate ro¿ii./ ªi plecarå în pådurea cea mare, ro¿ie,/ Så taie un copac mare ro¿u./ ªi sparse copacul mare ro¿u,/ ªi fåcu stobori mari ro¿ii./ ªi îl puse în carul mare ro¿u/ ªi înjugå boii mari ro¿ii,/ La carul mare ro¿u/ ªi se fåcu un obor mare ro¿u/ ªi plecå la casa mare ro¿ie/ ªi închise vi¡eii mari ro¿ii/ ªi mulse vacile mari ro¿ii/ ¥n gåleata mare ro¿ie/ ªi plecå la târgul mare ro¿u/ Cu lapte ro¿u/ ªi strigå în târgul ro¿u:/ Lapte ro¿u!/ Moroii,/ Strigoii,/ Deochetorii,/ Râmnitorile,/Moroaicele,/ Strigoaicele,/ Deochetoarele,/ Râmnitoarele / Nåvålirå,/ Care cum lapte din târg luarå/ Inima,/ Fica¡ii/ Le plesnirå/ Nu

307

SUFLET

råmase/ Curat,/ Luminat,/ Ca steaua-n cer/ Ca roua-n câmp/ Ca maicå-sa ce l-o fåcut“(Olinescu, 498-499). Pe lângå suptul sângelui ¿i agresarea sexualå a rudelor apropiate, strigoii sunt reprezenta¡i ¿i asemenea unor duhuri mai pu¡in diferen¡iate, întrupåri ale for¡elor nefaste ale aerului ¿i nop¡ii, ale cåror manifeståri concrete sunt sabaturile: „Strigoii care ies din morminte au ¿i ei adunarea lor în noaptea de Sf. Andrei. Atunci se adunå în locuri anumite, mai ales prin cimitire sau biserici ruinate, unde se întâlnesc ¿i cu cei vii ¿i-ntind o horå mare în våzduh“ (idem, 500). ¥n sprijinul credin¡ei cå strigoii sunt duhuri ale mor¡ilor (asemenea duhurilor casei, ielelor etc.), aducem drept exemplu concludent descrierea de mai jos, care cuprinde un numår mare de elemente din universul domestic, puse adesea în legåturå cu spiritele patronale ale mor¡ilor: „Aceste duhuri de strigoi se våd jucând noaptea pe haturi ca ni¿te fåcliu¡e mici sau având fiecare în mânå câte douå lumânåri. Târziu, se strâng la cåpetenia lor, unde måturå vatra, o arå ¿i o seamånå cu målai mårunt. Dupå ce acesta cre¿te ¿i se coace, este strâns, pisat ¿i fåcut cu lapte (din nou semnalåm preferin¡a pentru lapte manifestatå de sufletele mor¡ilor – a se vedea vechile liba¡ii antice), cu care se ospåteazå strigele ¿i strigoii. Dupå aceasta ies pe hornuri, se-nvolbureazå prin våzduh ¿i pe sub stre¿ini ¿i apoi pleacå de-¿i însufle¡esc trupurile“ (Pamfile-1, 1916, 145). → boroanå; cânepå; moroi; ro¿u; sabat; ¿arpele casei; traversare;

umbrå; vampir; zbor; zburåtor
SUFLET Omul are deseori, prin na¿tere, câteva suflete (douå, trei, cinci sau mai multe), ale cåror func¡ii sunt diferite. ¥n general, doar unul dintre acestea ajunge în cer dupå moarte, celelalte råmânând împreunå cu cadavrul sau, fiind de origine animalå se reîncarneazå. La indienii din America se spune cå somnul, ca ¿i catalepsia sau transa, provin dintr-o pierdere temporarå a sufletului (Chevalier-Gheerbrant, III, 276). ¥ntr-o serie de credin¡e, pricoliciul este o fiin¡å maleficå, ce „locuie¿te în sufletul unui om“ (Mu¿lea-Bârlea, 237). Sufletul magicianului este mobil ¿i deta¿abil de corp. Existå chiar un semn dupå care el poate fi recunoscut – dacå, de pildå, în timp ce doarme, o muscå îi zboarå în jurul buzelor –. ¥n general, sufletul persoanelor sacralizate este înzestrat cu aceastå mobilitate neobi¿nuitå. Românii spun despre vârcolaci cå sunt oameni adormi¡i sau cåzu¡i în letargie („în vânturi“ – expresie ce sugereazå ¿i ideea implicitå de zbor), al cåror suflet se urcå la soare sau la lunå, apoi se întoarce în corp (Mu¿lea-Bârlea, 228). „Când sufletului de vârcolac îi vine chef så månânce

SUFLET

308

pu¡in din lunå, omului care are un astfel de suflet îi vine întâi o «picotealå», apoi o nesåbuitå poftå de somn, de parcå n-ar fi dormit o såptåmânå de-a rândul. Sufletul îi zboarå atunci la lunå ¿i el råmâne ca mort. Dacå scoli sau mi¿ti vârcolacul adormit, el råmâne adormit pe veci, cåci sufletul revenind din lungul såu drum nu mai gåse¿te în acela¿i loc gura prin care a ie¿it, ca så poatå reintra“ (Ciau¿anu, 101-102). → umbrå

S
¸
ªARPE; ªARPELE CASEI; DRAGON, Cele mai multe popoare venereazå ¿arpele,d i v i n i t a t e h t o n i a n å , în calitate de geniu al casei, genius loci. El a fost considerat nemuritor pentru cå î¿i schimba pielea ¿i, de aceea, asimilat unei zeitå¡i legate de renovatio (mai ales cå se mai spunea cå hiberneazå, apårând din nou o datå cu venirea primåverii). Acest cult al ¿arpelui a fost atestat ¿i arheologic: „¥ntre 6500 ¿i 3500 î.H. în sud-estul Europei, precum ¿i în Creta minoicå, figurinele ori zei¡ele-¿arpele au fost descoperite în sanctuare domestice, ceea ce atestå venerarea lor constantå ¿i importan¡a pentru bunåstarea clanului ¿i a familiei (…) ¿i se poate presupune cå, în preistorie, în case ori la temelia lor erau ¡inu¡i ¿erpi vii ca simboluri ale perpetuårii vie¡ii, tot a¿a cum mai erau încå ¡inu¡i ¿i la începutul acestui secol în Lituania“ (Gimbutas, 102-103). În multe credin¡e se specificå faptul cå sub prag se aflå ¿arpele casei, ipostaziere a duhului protector al casei. La români, ¿arpele casei este frecvent sculptat pe stâlpii por¡ilor, pictat pe fundul blidelor din lut smål¡uit sau modelat în tencuiala pere¡ilor casei. În Oltenia ¿i în unele zone din Transilvania, ¿erpi de argilå smål¡uitå sunt a¿eza¡i pe pragul sau pe podeaua caselor (Antonescu, 90). Zei¡a-¿arpe era un alt aspect al soartei dåtåtoare de via¡å, dar ¿i aducåtoare de moarte. ¥n mitologia letonå, în cântecele atestate în secolul al XIX-lea, apare zei¡a Marša sau Mara, înfå¡i¿atå ca un ¿arpe negru, culoarea neagrå fiind culoarea fertilitå¡ii. Prezen¡a sa aduce fertilitate vacilor. Ea mai este numitå Soarta vacilor sau Mama laptelui (cf. ¿i slav. mara, mora „epidemie, molimå, duh cu ac¡iune malignå“). ¥n ipostaza mor¡ii, zei¡a-¿arpe apare ca un ¿arpe veninos. ~ Ca un corolar al zeitå¡ii supreme se contureazå ¿i func¡ia meteorologicå a ¿arpelui: ¿arpele/ balaurul/dragonul este påzitorul izvoarelor ¿i al râurilor (cf. luptele mitice în basme. Så nu uitåm: „ªerpii care îi întâlne¿ti în câmp trebuie omorâ¡i; cine nu-i omoarå face påcat, deoarece un ¿arpe care trece de doi ani ¿i nu-l vede nimeni se face balaur“). La popula¡ia yoruba ¿arpele este curcubeul, cel care une¿te lumea de sus cu cea de jos ¿i nu se aratå decât dupå ploaie. O serie de popoare africane invocå ¿arpele în perioadele de secetå sau de ploi prea mari (Chevalier-Gheerbrant, III, 302). ¥n regiunea europeanå, ¿arpele, ca ¿i broasca, sunt agen¡i ai ploii: dacå este omorât un ¿arpe ¿i pielea i se aga¡å într-un copac, în curând va începe så plouå (la ru¿i - Gru¿ko-Medvedev, 174)

ca så învieze cu ajutorul ei pe cei mor¡i“ (Candrea. 5). destinul. întrucât are în ea putin¡a unei iu¡eli pe care. cu coroanå pe cap (un fel de coarne). Armenii våd în ei ståpânii câmpurilor. 1989. Un alt amånunt care confirmå aceastå calitate a ¿arpelui de ascendent la un univers înzestrat cu însu¿iri supraumane: se spune cå dacå cineva ¡ine în gurå carne de ¿arpe poate în¡elege graiul animalelor (Ceaikanoviç. Letonul zemnieks este un duh al casei. vei deveni invizibil ¿. genii loci. care pot popula câmpii. în general. Agathodaimon. 280). dupå moartea celuilalt.a. mai ales toamna. 550).ªARPE 310 ªarpele. 1868. lat. a fost venerat ¿i la fenicieni ¿i egipteni sub aceastå formå sau sub cea a dragonilor. felul ei. mai rar. cel care îl månâncå poate dobândi cuno¿tin¡e deosebite: va recunoa¿te plantele de leac. påduri. mun¡i. ca agathodaimon.d. puterea beneficå a ¿arpelui trecând astfel asupra lui (Mu¿lea-Bârlea. 174). meïnik. cå cel ce l-ar putea înghi¡i viu ar avea noroc tot restul vie¡ii. ¥n sprijinul acestei determinåri vin ¿i credin¡ele privitoare la cuno¿tin¡ele botanice deosebite pe care le are ¿arpele: în credin¡ele aromânilor se spune cå existå o plantå împotriva mu¿cåturilor de ¿arpe. ªi alte popoare cunosc astfel de ¿erpi protectori. al izvorului (Stoinev. Se credea cå aceastå specie apar¡ine materiei de foc. fie. al gospodåriei. cel cu cea mai puternicå råsuflare. . Dar nu e tot: cel mai båtrân dintre to¡i ¿erpii este ¿arpele alb. al unei vii. nimic n-o poate depå¿i. cimitire. din pricina suflului. ca zeu protector în mitologia greacå. înfå¡i¿are de ¿erpi (Gorovei. 300). I.m. Ru¿ii spun cå existå un ¿arpe deosebit. stopan. el va putea gåsi locul unde cre¿te iarba aceea. fapt probat ¿i de etimologia cuvântului (leton. Aceste popoare spuneau cå soiul ¿erpilor este. case. 4). probabil. Se poate presupune cå acesta este o divinitate htonianå. saibija este protectorul serpentiform al unei case. 1942. ¿i va putea ¿i dânsul culege dintr-însa. e adevårat. (Afanasiev. 72). ¿i dacå din el se va face un fel de gråsime. O ipostazå asemånåtoare o au maahiset la finlandezi – spirite ale påmântului. 1991-1992. Bonus Eventus. Kernbach. dintre toate vie¡uitoarele târâtoare. celuilalt i se face milå ¿i imediat aleargå dupå o iarbå pe care numai ¿erpii o cunosc. din principiul egiptean shai (fie durata vie¡ii sortitå la na¿tere. al câmpului. ¥n momentul acela så fie un om acolo ¿i så urmåreascå unde se duce ¿arpele cel viu. va în¡elege graiul animalelor ¿i al påsårilor (Gru¿ko-Medvedev. dar devenind geniu ocrotitor al lanurilor de grâu ¿i al viilor (cf. trebuie så-¡i ungi cu ea ochii ¿i vei vedea toate comorile ascunse sub påmânt. Se mai spune de asemenea. 467). cåruia i se aduceau ca jertfe vite. 49). zeme „påmânt“. Tokarev. 1944. Dacå este prins ¿i preparat într-un anume fel. provenea. „Dacå doi ¿erpi se încaierå ¿i se întâmplå ca unul så moarå. La bulgari. o credin¡å ruseascå spune cå dacå prinzi ¿i omori un astfel de ¿arpe. „demonul bun“.

un vechi rege al Atenei. este posibil ca ei så plece înfuria¡i. Popoarele siberiene cunosc ¿i ele astfel de protectori: kaï este un demon benefic. 7). ¥n ultima zi a lui februarie ei îl izgonesc din caså. alåturi de shvaz. aducând necazuri ¿i såråcie în caså. omul-¿arpe. I. ¿arpele este protectorul recoltelor. ca un ¿arpe (dragon. De asemenea. cu blânde¡e. este semn al prezen¡ei sale protectoare în caså (v. Dar nici el nu este foarte diferit de predecesorul såu. shvod. el apare la miezul nop¡ii sub înfå¡i¿area unor stråini care cer gåzduire. de asemenea. al bunåstårii familiale. ai unor unitå¡i administrative mai mari (Mac Culoch. ¥n sfâr¿it. plantele pe care le atinge se dezvoltå într-un ritm deosebit (Tokarev. regii ¿i . Antropomorf. ¥n folclorul armean se face distinc¡ie între shvaz – ¿arpele care protejeazå produsele ¿i muncile agricole. pentru cå existå credin¡a cå în capul lui ia na¿tere o piatrå nestematå strålucitoare. 409). Astfel de ¿erpi pot fi ¿i protectori ai localitå¡ilor.) este un duh protector al neamului. Dacå locatarii casei nu se poartå frumos cu ace¿tia. aduce nu numai noroc locuin¡ei. etc. despre care se spunea cå ocrote¿te cetatea. Tradi¡iile greco-latine pomenesc în mod constant de reîncarnarea sub formå de ¿arpe. Armenii nu îi aduc prea multe ofrande. 1991-1992. Zgomotul produs de carii este atribuit lui. care aduce prosperitate în caså. De asemenea. la coreeni îl întâlnim din nou. El ar fi reprezentat sufletul lui Erechteus. ªarpele casei. datoritå cåreia el tråie¿te peste o mie de ani. la Teba se credea cå. Apare sub forma unui ¿arpe alb. Kini (la darghin¡i lak¡i. ¥¿i face sim¡itå prezen¡a låsând urme în fåina pe care ståpânul casei o pune special pentru el într-o farfurie. pentru ca ¿i el så ia parte la muncile agricole. ¿i la români). Alteori. Prezen¡a lui neutralizeazå ¿i vråjile care au ca scop deochiul. dupå moarte. a cårui prezen¡å în caså este consideratå a fi un semn bun. când este înfuriat poate deveni foarte periculos. Uneori este våzut încolåcindu-se pe un vas (ulcior) cu capul spre gura vasului – semn ce veste¿te sporirea con¡inutului acestuia. Zoomorf. pe care oamenii îl pot vedea o singurå datå –. Dacå este våzut. Poate face råu (de regulå copiii neascultåtori sunt amenin¡a¡i cu acesta). Ini¡ial un astfel de ¿arpe (op) era un duh protector al hambarului. ci chiar ¿i diverse bunuri (uneori aur). aducåtor de bogå¡ie ¿i de via¡å lungå locuin¡ei ¿i locuitorilor. al vetrei. ¿i shvod – ¿arpele påzitor al casei. 285). drept pentru care el trebuie tratat cu respect. 607). ¥n general blând. pentru a nu pleca supårat (atunci când este izgonit aduce numai necazuri gospodåriei). reprezentat semi antropomorf (având cap de om). Aceasta era credin¡a atenianå referitoare la ¿arpele de pe Acropole.311 ªARPE Poate fi ¿i antropomorf. e semn de mare noroc pentru persoana respectivå. apåråtor al vetrei. balaur). el se întâlne¿te sub formå de ¿arpe cu picioare ¿i coarne de aur. cel care hråne¿te întraga familie (idem. prezen¡a lui fiind semnalatå pe câmp (Mifologiceskij slovar’.

el nu este våzut decât în cazuri grave. ¥n aceastå formå. era semn cå acea caså va råmâne pustie. Uciderea lui este consideratå o nelegiuire. nu se supåra“ (Niculi¡å-Voronca. de¿i este våzut destul de rar. dispare atunci când aceasta se nåruie (Pamfile-1. aceea¿i credin¡å este întâlnitå ¿i la cehi (Potebnea. Se mai crede cå fiecare membru al familiei are un astfel de ¿arpe påzitor. se crede cå e un semn bun. se spune cå el urmeazå îndeaproape respectiva familie. în grindå (mai ales sub strea¿inå). care tråie¿te într-un ascunzi¿ de temelie. Credin¡a în duhul casei – pater familias. chiar ¿i vitele din gospodårie având de suferit. S-au våzut astfel de ¿erpi bând lapte din strachinå. Mai mult: o serie de popula¡ii africane (zulu. la Roma un cap de ¿arpe ¡inut sub prag aducea noroc. norocul se depårta o datå cu el. în pat sau pe vatra focului. . cu atât mai mult cu cât el era blând ¿i nu mu¿ca. ªi în supersti¡iile române¿ti apare frecvent credin¡a în aceastå divinitate htonianå. Conform altor men¡iuni. care moare o datå cu cel de care a avut grijå. 838). el aducea noroc. ªarpele casei. aspru pedepsit: va înnebuni. când aceasta påråse¿te casa. devenind un duh. Conform acestor credin¡e. Zeus Ktsios – înfå¡i¿at sub formå de ¿arpe trebuie så fie puså în legåturå cu reprezentårile animiste ale gândirii primitive. 307). sub vatrå (locuri sacre). plângând cå le månâncå laptele. Dacå era bine îngrijit. la rându-i. 76-77). cel ce protejeazå locuin¡a. 635). ¥n Grecia anticå ¿i modernå ¿arpele era privit ca un geniu (daimon) al casei. Frecvent se spune cå înså¿i prezen¡a ¿arpelui în caså este aducåtoare de noroc.) cred cå doar sufletele stråmo¿ilor buni se transformå în ¿erpi – urmare a convingerii lor în legåturå cu însu¿irea acestor reptile de a-¿i schimba pielea. Fiecare caså are un ¿arpe protector. când bate regulat. ticåitul preveste¿te moartea sau altå nenorocire. Spre deosebire de al¡i ¿erpi. prezen¡a lui fiind semnalatå de un ticåit ca de ceasornic (în unele zone ale ¡årii persistå credin¡a în existen¡a ceasului casei). ¿i atunci apari¡ia lui este un semn de luat în seamå de familie. Dacå era omorât sau fugea de la casa cuiva. în peretele casei. ofensat. 489). de a fi nemuritoare. de-a valma cu copiii. care protejeazå locuin¡a ¿i pe membrii ei. un duh al casei.ªARPE 312 reginele cetå¡ii se prefac în ¿erpi (Chevalier-Gheerbrant. acesta este alb sau alb-gålbui. va paraliza sau chiar va muri. conform cårora dupå moarte umbra omului (sufletul) påråse¿te corpul. cå locatarii ei vor muri. ¿arpele casei locuie¿te sub prag. ei sunt venera¡i în locuin¡ele urma¿ilor lor (Tylor. la pragul u¿ii. De regulå. III. totu¿i. nici un farmec nu se apropie (…). 257. Copiii îi dådeau cu lingura peste cap. Apare fårå veste. Din informa¡ii oferite de Plinius (apud ªåineanu. 381). e noroc la caså. Uciga¿ul va fi. marawi etc. adicå un semn legat de însu¿irea lor de a reveni la via¡å. Se aratå în principal copiilor. merge bine ¿i nici un råu. dar ¿arpele mânca-nainte. protectoare a locuin¡ei ¿i a familiei: „ªarpe e la toatå casa: unde e ¿arpe. 1916.

1916. 492. devenind duhul casei. III. ªi slavii de sud credeau în existen¡a „ståpânului“ casei. La cehi. 385. el apårea dupå moartea primului gospodar. 134-137. ¿i la sârbi. Nu dupå mult timp omul asupra cåruia se ac¡ionase în acest fel murea. 1868. legat de construc¡ia locuin¡ei – este vorba de „luarea“. ¥n India se spune cå ¿erpii påzesc spiritele copiilor pe care-i dåruiesc oamenilor. nu trebuie ucis. talasåm. 7). a stråmo¿ilor (ca ¿i în credin¡ele ruse¿ti. deoarece este reîncarnarea unui stråmo¿ care-i då astfel de veste femeii cå viitorul ei copil se va na¿te cu bine (Chevalier-Gheerbrant. aici cu înfå¡i¿are ofidianå. 117-118). stopan. Protectorul putea fi ob¡inut ¿i altfel. 1942. mai rar femeie) sau ofidianå. ¿i o reprezentantå mai tânårå a lui). cea a mor¡ilor. Uneori moartea unui asemenea ¿arpe atrågea dupå sine moartea proprietarului casei. Avea înfå¡i¿are antropomorfå (båtrân. estonieni. întemeietorul neamului. slovaci ¿i polonezi acest ¿arpe tråia sub pragul casei. aici ar putea fi vorba de o aluzie la natura eroticå a ¿arpelui. suedezi. 1984. Interdependen¡a ¿arpe-om se observå ¿i la un alt nivel: duhul casei poate fi bun sau råu. sârbi luzacieni. croa¡i – Gura. Aceste credin¡e ale bulgarilor sunt întâlnite ¿i la macedoneni. 308. Se spune cå dacå acesta se instaleazå în caså. spirite ale copiilor (idem ). Dacå locuin¡a era nouå. bieloruse etc. printr-un ritual cunoscut mai tuturor popoarelor. care avea înfå¡i¿area unui ¿arpe (Afanasiev. acesta fiind unul dintre motivele pentru care se interzicea uciderea ¿arpelui (v. chiar al grânelor ¿i al recoltelor. lituanieni etc. destul de des întâlnim mårturii referitoare la legåturi sexuale dintre un stråmo¿ de marcå al neamului. Reprezentårile psihopompe ale selkupilor siberieni despre ¿arpe completeazå imaginea despre acesta ca despre o fiin¡å legatå de lumea subpåmânteanå. 1984.): despre el se spune cå poate aråta celui mort drumul spre lumea cealaltå. în Australia doi ¿erpi stråmo¿i stråbat fårå odihnå påmântul ¿i produc. se puneau mici ¿erpi de metal (Prokofieva. dupå cum era ¿i omul al cårui suflet s-a întrupat în ¿arpe (Gura. cel care proteja gospodåriile urma¿ilor (Stoinev. ¥n unele regiuni din Polonia el era våzut ca un protector al gospodåriei în general. cu siguran¡å va aduce fericirea locatarilor ei. La fel. care denotå o mai largå apartenen¡å la domeniul fertilitå¡ii. ªi la slavii . ¥n Africa se spune cå dacå un ¿arpe urcå în patul unei femei. la români – Pamfile-1. „furtul“ umbrei unui om ¿i îngroparea acesteia la temelia casei. slovaci. fiind de asemenea considerat ståpânul acesteia (hospodaricek). 136-137). în morminte. – Gorovei. 84). la fiecare popas. pe pieptul unor påpu¿i care-l reprezentau pe decedat. 48). la finlandezi. la cehi – Potebnea. pe måsurå ce ace¿tia îi doresc.313 ªARPE O func¡ie strâns legatå de natura lor de stråmo¿i protectori este func¡ia oracularå. ipostaziat în incubus. la englezi – Tylor. Slavii considerå cå ¿arpele este un protector al omului ¿i al locuin¡ei. De aceea. 77.

147). ¥n unele limbi slave o denumire a acestuia cuprinde aceastå rådåcinå în temå (zmej „¿arpe. la sârbi. 140). atribuitå de francezi tot ¿erpilor (Sébillot. 275). al¡ii au . ¿arpele este suprins bând lapte. De altfel. 75). V. pe lângå posibilitatea ca denumirea så fie o trimitere directå la natura „påmânteanå“ a ¿arpelui. V. estoni. bulgari – Afanasiev. uneori chiar din doni¡a cu lapte proaspåt muls (Coman. reprezintå o contaminare. Spre deosebire de ¿arpele htonian – demon pasiv -. De multe ori înså moartea lui atrage dupå sine ¿i moartea vacii respective (la slovaci – Potebnea. ¿ a r p e l e d e f o c („zmeu. având o func¡ie specificå acestora – aceea de a fura laptele animalelor. fiind deci un eufemism (Ionescu. 167. letuãij. „cel ce se târå¿te pe påmânt“. letoni. naletnik. 1982. O parte dintre îngerii råzvråti¡i a råmas în våzduh – ¿erpii zburåtori (zmei. 3. 1942. pentru el. Sébillot. La români. 493. Apari¡ia acestor spirite este atribuitå miticului episod al „cåderii îngerilor“(sau a diavolilor). de aceea se spune cå nu este bine så omori un astfel de ¿arpe – când suge laptele de la vacå el spore¿te în acest fel cantitatea de lapte. ªarpele de foc este un ¿arpe zburåtor. pe care le aduce la casele pe care le patroneazå. o simplå determinare a reptilei. Atrac¡ia ¿erpilor pentru lapte (probabil. veghind ca juråmintele fåcute în caså (deci încårcate cu o putere deosebitå) så fie duse la îndeplinire eroul blestemat este mâncat. demon benefic. laptele este o ofrandå. întâlnitå ¿i la alte tipuri de duhuri ale casei (antropomorfe ¿i nu numai) este aceea de a împleti coamele cailor. o influen¡å a unui alt tip de spirite ale casei – a spiridu¿ului. protector al casei ¿i al animalelor. b) ca spirit malefic. polonezi – Gura. Lui i se atribuie legåtura cu bogå¡iile. la francezi – Sébillot. cel zburåtor este activ: el aduce bani.). Mistriceanu etc. ca acest cuvânt så fi fost. lapte etc. O altå func¡ie. 1984. 1942. lituanieni. sau pentru ståpânul casei pe lângå care tråie¿te (la ucraineni). V. reminiscen¡å a unor ofrande aduse lor) se manifestå în douå direc¡ii: a) ca spirit benefic. este o altå laturå a aceleia¿i zei¡e-¿arpe a fertilitå¡ii men¡ionate. ca un adevårat spirit al fertilitå¡ii (la români – Gorovei. balaur“). croa¡i. ¥n folclorul românesc existå ¿i situa¡ii când ¿arpele casei atinge dimensiuni fabuloase. o d i v i n i t a t e i g n i c å . 76. zburåtori) –. cât ¿i a ac¡iunii. pådurea etc. ucraineni. norvegieni etc. Gorovei. Tocmai aceastå ultimå tråsåturå. la ucraineni. Este posibil. luându-le de la al¡i oameni. cereale. Cântecul ¿arpelui. ~ Slavii cunosc înså ¿i un alt tip de ¿arpe domestic. pe care o prime¿te sau pe care ¿i-o ia singur. 268. 6. care îl face atât de diferit de al¡i ¿erpi. balauri. francezi. comorile. la polonezi atwór. balaur“ – la ru¿i ognennyj zmej. fiind hrana lui preferatå. tot o ipostazå a mor¡ii. la origine. 34. 285). ¿arpele veninos. ståpânului casei. ca în baladele Balaurul. Deosebirea dintre cele douå tipuri de ¿arpe este atât în privin¡a aspectului. ca hranå. Toate aceste aspecte aveau în vedere ¿arpele htonian.ªARPE 314 de sud ¿arpele proteja ¿i câmpul.

miere de la vecini. cårora le ¡esalå sau le împlete¿te coamele.315 ªOP¢RLÅ început så se târascå pe påmânt. 1944. Alte credin¡e ruse¿ti referitoare la aceste duhuri spun cå pot fi ob¡inute dintr-un ou de coco¿ negru. în Rusia . acela se face zburåtor“ (Candrea. De altfel ¿i la români „se zice cå zburåtorul se face dintr-un ¿arpe. Se strâng ¿erpi mul¡i la un loc ¿i încep så se batå. lapte. ale omului. aceasta fiind „re¡eta“ tipicå de ob¡inere a spiridu¿ilor. 51). 268 etc. de care se apropie ¿i prin faptul cå. alåturi de existen¡a legåturilor sexuale ale duhului casei – zoo. sunt surprin¿i sugând ugerul vacilor. mari iubitori de lapte. Dacå ¿erpii. → balaur. 156). incubus). care vrea så scape de el. ¿opârlå.). ªarpele de foc este cunoscut ¿i de popoarele baltice: aitwaras la lituanieni. sau poate fi scos dintr-un ou de la un coco¿ de ¿apte ani. Tot la ru¿i acest tip de ¿arpe suferå ¿i o altå influen¡å. care trebuie purtat în sân etc. Båtându-se cu gurile. în coada sa de forma unui sac. la bulgari – Afanasiev. le trimite oamenilor co¿mare (domovoi. a unui personaj mitologic diferit. nu pu¡ine sunt men¡iunile în care ei sunt întâlni¡i sugând pieptul femeilor (la români – Gorovei. puke la letoni etc. personificarea dorin¡ei sexuale. ¿arpele se poate råzbuna pe posesor incendiindu-i gospodåria etc. ¿i care ¿arpe o înghite. Cum se întâmplå ¿i cu spiridu¿ii. în calitatea lor de spirite protectoare ale gospodåriei. El poate fi ob¡inut în mai multe feluri: este cumpårat sau primit de la diavol în schimbul unui suflet. dvorovoi la ru¿i). intrå pe horn în caså (Cerepanova. Astfel. sub forma unei pare de foc. Dacå acest lucru nu reu¿e¿te. o face ¿opârla. a zburåtorului (zmeului. vâlva båii ªARPELE CASEI ªOIMANE IELE ªARPE ªOPÂRLÅ. Legåtura care existå între aceste personaje este realizatå ¿i prin prezen¡a unei func¡ii comune: atrac¡ia spre legåturi sexuale cu oamenii. SALAMANDRÅ O trecere de la broascå la ¿arpe. dråcu¿orilor. oamenii scapå foarte greu de el (cel mai adesea prin vânzare sau prin vicle¿ug). Acesta aduce bogå¡ii în caså. care. la unele popoare îndepline¿te exact acelea¿i func¡ii. începe så le curgå ni¿te bale ca spuma sau ca un fel de zoale. întâlnitå la mai multe popoare). 48). transportându-le pe calea aerului. 1942. 1982. furând noaptea bani. Printre aceste târâtoare sunt ¿erpii casnici – duhurile protectoare ale gospodåriei (Zelenin. broascå.sau antropomorf – cu femeile din acea locuin¡å. Din aceste zoale se face o piatrå. Mai mult: aitvaras se revendicå ¿i ca un ocrotitor al cailor. poate fi cumpårat de la un alt posesor. 1914. 8.

chinuindu-le pânå ce acestea nu mai respirå. când doarme omul ¿i vreun ¿arpe vrea så-l mu¿te. dacå este omorâtå o femelå – mama acestuia (Slavjanskaja mifologija. Asemenea broa¿tei sau ¿arpelui. 834). ¿i rom. i se bagå-n sân ¿i-l gâdilå. ªopârla. era omorâtå pentru a provoca ploaia. gâdilându-l pânå ce omul se treze¿te (Gura. 427). Credin¡e numeroase privitoare la ¿opârlå se întâlnesc ¿i în medicina magicå. numai ¿opârla ¿i câinele îi sunt credincio¿i. 400). în cazul frigurilor. 1984. 147). doar l-o scula“ (Niculi¡å-Voronca. 284). 1942. cå. ¥n caz de secetå. sub numele de mouron (cf. Credin¡a cea mai råspânditå este aceea legatå de acest tabu. ¥n Polonia ¿i Ucraina se spune cå ¿opârla îl previne pe omul adormit în pådure de apari¡ia unui ¿arpe. ªTIMA APEI „ Cel din baltå e numele dracului care a cåzut în apå când a azvârlit Dumnezeu ¿i Sf. el devenea un instrument consacrat pentru alungarea norilor. love¿te sau sufocå persoanele adormite. III. îl umple de sânge sau. V. sugând laptele vacilor.ªTIMA APEI 316 se crede cå ¿opârla umblå liberå pretutindeni prin caså. ¥n multe cazuri ¿opârla poate proteja împotriva atacurilor salamandrelor (idem. Animalul ucis trebuie neapårat îngropat în påmânt (idem). al durerilor de ¿ale. moroi „strigoi. duh care suge sângele oamenilor. ¿opârla este socotitå drept cel mai båtrân dintre cei patru stråmo¿i întemeietori ai celor patru clase sociale (Chevalier-Gheerbrant. care-l previne pe om de apari¡ia ¿arpelui sau îl împiedicå pe acesta så sugå laptele vacilor (Sébillot. Virtu¡ile oraculare ¿i propi¡iatorii ale ¿opârlei sunt probate de numeroase credin¡e: „Omului. la popula¡iile bantu visul în care apare o ¿opârlå este un semn bun. III. astfel. Rolul de agent malign este uneori jucat de salamandrå. animalelor. de cap etc. va muri tatål celui care a fåcut impietatea. ca ¿i celelalte animale teriomorfe. ¿i de atunci s-a înmul¡it atât de mult. 274-275). deoarece moartea ei ar atrage dupå sine mari nenorociri (Gorovei. Se mai spunea cå. deoarece în ¿opârlå se întrupeazå duhul stråmo¿ilor. anun¡ând na¿terea unui båiat (Chevalier-Gheerbrant. Se mai spune cå plânge soarele atunci când vede o ¿opârlå moartå. încât nu-i apå cât de micå ¿i de neînsemnatå så nu-¿i aibå dråcu¿orul ei“ (Olinescu. . ¥n Melanezia. 320). dacå reu¿eai så despar¡i cu un bå¡ douå ¿opârle care se båteau. Se spune. ¥n calitate de vestitor al destinului. asemånåtoare celor legate de broascå. 320). ea fiind cea care. 283. dacå este uciså o ¿opârlå-mascul. conform regulilor magiei imitative (idem). 280. 8). care îi chinuie pe oamenii adormi¡i“). Francezii cunosc multe asemenea credin¡e legate de ¿opârlå în calitatea ei de duh protector. ¿i ¿opârla este mesagerul ploii. Ilie to¡i dracii din cer.

cåci el întins la apå se ducea: «Må rog. întrune¿te toate condi¡iile pentru a fi incluså în aceastå mare familie: „ªtima zilei (contaminare cu spiritul meridian. Asemenea personajelor specializate din mitologia slavå (rusalki. umblå pe uli¡å ca un nor. te mu¡e¿te.) ¿ede în apå. E cât o cåmilå ¿i albå. apa nu este conturatå explicit în calitate de for¡å demonicå de sine ståtåtoare. a¿a cum se observå în alte mitologii. A. 883). Un om dormea odatå lângå Prut ¿i a auzit pe la miezul nop¡ii zicând în apå: «Ceasul a venit. el fiind cel care cumuleazå toate predicatele specifice acestui topos: „Dracii åi din ape sunt åi de-i scot muierile vråjitorese de-i trimit în cutare ori în cutare loc. apare în strânså legåturå cu cel al destinului implacabil. iar ¿tima s-a bågat în apå“ (Niculi¡å-Voronca. latura masculinå a duhului apei (echivalentul lui vodianoi la ru¿i) este jucat în legendele române¿ti de drac. „¿tima apei e femeie cu pår pânå în påmânt. 1916. o femeie spåla cåmå¿i ¿i a våzut-o cum a ie¿it la amiazåzi ¿i îi fåcea cu mîna femeiei så vie. se scaldå. de pildå. vile etc. Astfel. o contradic¡ie asemånåtoare este întâlnitå ¿i în credin¡a care men¡ioneazå apeten¡a Sf. ce se sim¡ea obligatå så plåteascå tribut stihiei. împiedicându-i de picioare când înoatå sau råstoarnå luntrile“ (idem. iute se scoalå ¿i-l prind de mâini. te slu¡e¿te. ªi så puie numai piciorul în apå. ¿tima apei. galben. la cutare slujbå. Tot å¿tia sunt åi de fac så se înece oamenii. ¥n Siret. de moartea cårora se bucurå). se aratå ¿i ca femeie. da omul nu-i!» Numai ce våd un flåcåu cålare cå venea cât putea. Maria pentru îneca¡i.). 883). dar de nu. în pofida reprezentårilor populare sus-amintite. dar diavolii au fågåduit så dea apelor mari câte un cap de om pe toatå ziua. miezul zilei – n. Este interesant de remarcat cå acest motiv al jertfei inevitabile aduse spiritului apei. ¿i ca flåcåu. låsa¡i-må så må duc. pe toatå ziua trebuie så se înece barim un om“ (Pamfile-1.n. nu zice la nimeni nimic. ªi de aia. e femeie naltå tare. care. fel de fel.O. pentru credin¡ele române¿ti. dar ¿i când e lunå. dar femeia a fugit. Când iese se scuturå. cum e în Olt.. care sclipe¿te ca aurul. Pe lângå aceste reprezentåri ale demonului acvatic. întâlnim informa¡ii sistematice legate de un alter-ego feminin. Dacå-i dai pace. omul n-a venit». ªi numai ce a pus piciorul în apå ¿-a murit“(Niculi¡å-Voronca. måcar picioarele så-mi moi.317 ªTIMA APEI Este interesant de remarcat faptul cå. îmbråcatå în alb. iese când e vreme rea. ci chiar de la na¿tere a fost ursitå så sfâr¿eascå în acest fel: „Apa are ¿timå. Ea când trage pe un om så-l înece. umblå pânå la miezul nop¡ii. Da oamenii ceia erau mai mul¡i. zice: «Ceasul a sosit. cåci mi-a fi mai u¿or». motivul apare frecvent ¿i în mitologia . 284. jertfa pare så nu fi fost stabilitå chiar de comunitatea respectivå. se îneacå“ (idem. 280). 883-884. Caracterul malefic a fost extins for¡at asupra ei din cauza „locatarilor“ nepofti¡i: „Apa n-ar primi pe diavoli în ea.

în spiritul fatalismului impus de tradi¡ie în legåturå cu tema destinului implacabil. omul n-a venit!»“– Sébillot. când va fi de câ¡iva ani. ci. Legendele despre ursitoare cuprind ¿i ele acest motiv. Nåna¿ul a pus de-a acoperit fântâna cu o piele. ¿i s-a-necat“ (Niculi¡å-Voronca. luând înfå¡i¿are omeneascå. ¥ntr-o zi – amu când copilul era måri¿or – a dat o ploaie micå ¿i s-a strâns oleacå de apå pe pielea aceea. la francezi: „Pe malul Ronului. în nop¡ile cu clar de lunå apar diavolii.ªTIMA APEI 318 altor popoare. într-o formå ocultatå (moartea copilului este aflatå nu într-un curs de apå sau într-o fântånâ. anume ca så nu se primejduiascå copilul. într-o båltoacå): „Zice cå dacå i-e scris omului så moarå de apå. 883-884). dar el a auzit noaptea cum au venit ursitoarele la fereastrå ¿i au spus cå copilul cela. Au auzit de trei ori o voce care råzbåtea din adâncurile apei. 171). Un om a botezat odatå un copil. strigând întruna: «Ora a sosit. Copilul a cåzut cu gura în jos ¿i nu s-a putut ridica. → apå . are så se înece în fântâna cea din ogradå. IV. el trebuie så se înece.

copiii care se nasc cu trei zile înainte sau dupå Sf. sâmbåtå) sau momente ale zilei în care ele ac¡ioneazå: ceasuri bune – ceasuri rele. de a vedea comorile. Cråciun (la români. dupå credin¡ele populare. 180). Gallus (16 octombrie) pot deveni strigoi. Atunci oamenii primeau darul de a în¡elege graiul animalelor. Primele reprezentåri în legåturå cu supranaturalul malefic s-au fåcut pornind de la încålcarea acestei limite temporale. 1988. 1978. de exemplu. 134). tricolicii. umblå toate duhurile. la români. Boboteazå. miezul nop¡ii – miezul zilei (un minut. ªi amiaza aceleia¿i zile era la fel de importantå.. ziua – noaptea. Englezii spun cå strigoii pot fi våzu¡i de persoanele nåscute la miezul nop¡ii. se trag din cei ce-¿i bat pårin¡ii ¿i jurå strâmb ori sunt copii ce se zåmislesc spre zile împåråte¿ti ¿i zile de posturi mari (Dragoslav-2. „Spiritele mor¡ilor deveneau for¡e malefice numai când sålå¿luiau printre cei vii peste termenul fixat de cutumå. sau clarvåzåtor. aceastå calitate o au copiii nåscu¡i sâmbåtå. Pa¿te. respectarea unui anumit. 98). Sânziene. Momentele critice. 127). 1978. Totul avea o limitå. ru¿i. 35). lunatici (båie¡ii) sau vråjitoare (fetele. de a recunoa¿te personaje malefice: „Apoi se zice (.). chinezi. iar depå¿irea acesteia semnifica trecerea în anormal. În credin¡ele române¿ti. Filimonovna. Andrei ce au så facå peste an ¿i cå numai cei ce våd cerul deschis în noaptea de Pa¿ti au darul de a ¿ti ce vorbesc ei“ (Dragoslav-2. o orå). 127). care îi våd în nop¡ile cu lunå. Atunci. dupå Rusalii“(Ghinoiu.T TIMP SACRU Grani¡a temporalå. nåscu¡i în zile necurate sau în Sâmbåta mare (Vinogradova-Tolstaia-2. Ioan. În afarå de aceste mari perioade alocate spiritelor malefice. iar copilul ce se va na¿te devine nåzdråvan (Morozova. spun nordicii. slavii de sud. timp era un element important în tradi¡iile populare. Samovilele pot fi våzute de oamenii nåscu¡i sâmbåtå sau întor¿i de la piept. Tot dupå o credin¡å germanå. Germanii spuneau despre copilul nåscut în noaptea de Sânziene cå poate deveni sau strigoi.) cå chiar li se deschid (lupilor) glasurile în noaptea asta ¿i vorbesc cu Sf. de plidå dupå ceremonialul de înmormântare. „se deschid cerurile“: Anul Nou. Sf. japonezi etc. care marcheazå o rupturå de nivel între timpul profan ¿i timpul magico-religios sunt cele în care. Sf. nåzdråvan (Filimonovna. Italienii cred cå în noaptea de 23 spre 24 .. 137-138). dupå Boboteazå. nop¡i cu lunå. Andrei. limita temporalå se realizeazå ¿i pe intervale mai mici: sunt zile ale såptåmânii nefavorabile (mar¡i.

pentru cå aceastå ac¡iune se repeta invariabil peste o såptåmânå (idem). în afara sårbåtorilor calendaristice sau a unor zile ale såptåmânii. apar în credin¡ele tuturor popoarelor. timp nedeterminat. Noaptea. Opozi¡ia zi/noapte. Dupå apusul soarelui. punând în eviden¡å noaptea ca timp sacru într-o serie de practici rituale. De asemenea. Pânå ¿i moartea primea valen¡e deosebite: sârbii ¿i macedonenii spuneau cå nu era bine så moarå cineva mar¡ea. Copilul nåscut într-un asemenea moment va fi nefericit (mai ales dacå era vorba de a noua mar¡i de la Cråciun). La bulgari. apofrados erau zilele nefaste (idem. noaptea. ~ I n t e r d i c ¡ i i . pânå la cel de-al treilea cântat al coco¿ilor. se actualizeazå pentru mai multe tipuri de personaje mitologice: vârcolaci. Cel ce le acceptå propunerea va råmâne pe vecie cu ei. de¿i. c) în cadrul sårbåtorilor calendaristice. Pentru distinc¡ia fåcutå de noi. 1990. b) în cadrul zilelor såptåmânii. În func¡ie de acest moment. . pentru a-i lua cu ele.TIMP SACRU 320 iunie apar vråjitoarele – fiin¡e infernale –. 32). rela¡ia sacru/profan. în cealaltå lume (idem. Gorovei. intrå în ac¡iune nonumanul. ca perioadå de manifestare a intensitå¡ii supranaturalului malefic. în general. Macedonenii credeau cå persoana care se îmbolnåvea într-o zi de mar¡i nu se mai însånåto¿ea. De asemenea. În general. 12). duhuri ale casei. Dupå unele credin¡e bieloruse. care încearcå så råpeascå oameni. 17). 404). toate aceste subdiviziuni se reduc la opozi¡ia fundamentalå pe care se bazeazå întreaga gândire mitologicå tradi¡ionalå. ¿i luna. La greci. 1916. na¿terea unei fiin¡e în oricare zi de mar¡i era consideratå ca semn råu (Tolstaia-2. intensitatea sacrå a momentului temporal era cunoscutå ¿i de vråjitori. În esen¡å. care î¿i alegeau tocmai aceastå zi pentru a se asigura de reu¿ita farmecelor lor. noaptea este prin excelen¡å timpul de activitate a for¡elor supranaturale. Ru¿ii spun cå oamenii blestema¡i de pårin¡ii lor (care formeazå o categorie aparte de personaje malefice) li se aratå noaptea trecåtorilor întârzia¡i ¿i le propun så meargå pe caii lor. noaptea reprezintå orice timp de desfå¿urare pentru respectivele personaje. care reprezintå timp determinat. mar¡ea maleficå era cea din prima såptåmânå a Postului mare. ca perioadå interziså. se crede cå moroiul stå sâmbåtå noaptea în mormânt (Sala. În credin¡ele române¿ti se spune cå furtul laptelui se poate face numai mar¡ea ¿i joia. 5. de la miezul nop¡ii. individualizat. ca astru malefic. Cea mai mare parte a interdic¡iilor referitoare la tors se referå la timpul în care se poate toarce sau nu. dracii sunt vizibili doar la miezul nop¡ii sau la amiazå (Zelenin. ursitoare. iar sâmbåta este o zi propice pentru unele descântece. pe cealaltå lume (Krasnovskaia. 132). Sârbii considerau cå o astfel de zi nefastå era ziua de mar¡i. 31. care au rol oracular. când toate activitå¡ile umanului se supun tabuului. 303). tabuurile vizeazå momente temporale favorabile sau nefavorabile: a) în cadrul opozi¡iei zi/ noapte.

Sf. data de 14/28 octombrie – Sf. n. ªezåtorile se ¡ineau ¿i în perioadele interzise. era ¿i începutul anului gospodåresc. locul predilect în care se realiza torsul. Dupå cum am mai amintit. 221. Cråciun. Anul Nou. – s. dar atunci nu se putea toarce. Dacå totu¿i va fi continuat dupå aceastå datå. vârcolacii „se fac din copiii neboteza¡i. prima mare barierå temporalå în calea practicårii activitå¡ilor feminine „de iarnå“ (prelucratul firelor. punându-se sub protec¡ia unei persoane în vârstå.321 TIMP SACRU Conform credin¡elor române¿ti. Din cauza diviziunii muncii. pentru ca så se facå vråji cu firul tors astfel. Gheorghe nu se ¡ese. În caz contrar casa va fi nåpåditå de ¿erpi (Gra¡ianskaia. vârcolacii rezema¡i de ele sunt puternici ¿i merg încotro vor. la care trebuia så participe ¿i femeia. din pårin¡i necununa¡i. ori se fac din våzduh. Toamna începea sezonul activitå¡ilor casnice. Pe acele fire stau vârcolacii ¿i acele fire se fac de la sine în calea unui vârcolac. ¿ezåtorile. 41). cehi. Vasile). se încheia torsul. O. în care tinerele fete erau învå¡ate så toarcå. ovinik.) a fost. a unor sårbåtori importante. Sf. 154). începutul lucrårilor câmpului. bineîn¡eles. Acesta este un aspect târziu al acestor forme de desfå¿urare a activitå¡ilor respective. Ka¿uba. Paraschiva – marcând începutul lucrårilor de meli¡at ¿i scårmånat in. (Kalinski. a postului (Frau Holle. Andrei. într-un loc ferit de primejdii. ca perioadå centralå. 221). În perioada sårbåtorilor de iarnå (de la Cråciun la Boboteazå) se suspendau toate aceste activitå¡i. tinerii.. mai ales la miezul nop¡ii. så måturi. efortul fåcut va fi zadarnic: nu vei mai avea spor. slovaci. De la Pa¿te pânå la Sf. Tot la ru¿i. cunoscåtoare. 221). 1990. de maximå activizare a interdic¡iilor acestor activitå¡i. atunci ei atacå corpurile cere¿ti ¿i le rup cu din¡ii“ (Olinescu. Mai târziu ¿i-au fåcut apari¡ia ¿i bårba¡ii. Gra¡ianskaia. Aceastå grani¡å a fost fixatå aproximativ în jurul Pa¿telui – de la denumirea de Joia mare venind ¿i numele unuia dintre personajele foarte råspândite la români – Joimåri¡a. banik) – în ipostaza sa de mesager al destinului în practicile rituale oraculare care se defå¿oarå în preajma marilor sårbåtori (Sf. Cele mai reprezentative sunt înså personajele legate de un timp determinat – e vorba de personificarea zilelor såptåmânii (Mar¡olea. o datå cu pierderea treptatå a caracterului ritual al întâlnirilor. 239). så faci patul. Cehii au ca punct de reper ziua de 5 februarie (Sf. duhul casei (dvorovik.). luzacieni (Puzina. Firele toarse în aceastå såptåmânå vor fi mâncate de ¿oareci (Puzina. Hata) în care nu trebuia så torci. 453. Vineri). 154. Låsatul secului. este marcat corespunzåtor la ru¿i. iar din ziua celor 40 de mucenici pânå la Pa¿te nu se urze¿te . erau o formå in¡iaticå. Gertrude etc. Sf. numai din cauzå cå torc femeile fårå lumânare noaptea. A. nu-¡i va prii lucrul (Sannikova. torsul etc. ele urmând så fie reluate mai apoi de la Boboteazå la Låsatul secului. Cât timp aceste fire nu se rup. cânepå etc. Joimåri¡a.). la 26 martie (stil vechi).

existå informa¡ii despre zlata baba. La bulgari. 1991-1992. o parte a pânzei ¡esute (Tokarev. 128). Românii spun cå pânå la vremea fânului femeile n-au voie så meargå cu furca în brâu torcând. a fost înconjurat de o aurå de mister ¿i magie: este vorba. la popula¡ia fon. Interdic¡ia ritualå mai era în legåturå ¿i cu solsti¡iul de iarnå. în general a celor ce purtau pânza (Tokarev. 1869. La bulgari interdic¡iile privitoare la tors. Se interzice topitul cânepei din primåvarå pânå pe 9 mai (Sf.tj) care supravegheau ob¡inerea ¡esåturilor speciale (hedihati) – pentru mumii. femeile îi cereau sprijinul. Er¿â era protectoarea ¡esåtoarelor. 1992. pentru a fi feri¡i de înec (Miloradovici-3. 250). Nicolae). În mitologia abhazå. de revelarea treptatå. ini¡ierea fetelor în . dar asigurau ¿i protec¡ia ¡esåtoarelor. în cadrul unor organiza¡ii secrete. în fire. În Dahomey. fapt care fåcea ca taina så fie ¿i mai profundå: nu oricine putea ståpâni acest fenomen. mar¡i (Derjavin. animale sau vegetale. În acela¿i timp. 10-11. prin ini¡iere. dåråcit. feminine. Ea se afla în casa femeilor.TORS 322 → joi. 1991-1992. 437). Era. ¿i credin¡ele despre activitatea nefastå a vârcolacilor). împletit etc. Egiptenii cuno¿teau douå asemenea divinitå¡i – Tait (t ’ . care. Maria (8 septembrie) pânå la Înål¡are (14 septembrie). ¡esut (dar ¿i la cusut. elemente disparate ale lui påstrându-se încå. cå va bate piatra (Gorovei. j t) ¿i Hedihati (hdj-h’. 359). când se interzicea folosirea vârtelni¡ei pentru a nu influen¡a negativ activitatea solarå (Tolstoi-Tolstaia. torsului i se atribuiau atât însu¿iri benefice. mai apoi. putea avea consecin¡e foarte grave pentru via¡a celui ce se încumetase så se foloseascå de aceastå mare tainå fårå a fi avizat. iar toamna. asemenea altor activitå¡i de o deosebitå importan¡å pentru via¡a locuitorilor societå¡ilor arhaice. 1983. Eliade-2. dacå era scåpat de sub control. a misterului transformårii fibrelor naturale. ¿i protectoarea celor ce se ocupau cu magia (Mifologiceskij slovar’. începând cu 11 noiembrie (stil vechi) –. cât ¿i malefice. Din aceastå perspectivå pot fi explicate zeitå¡ile protectoare ale torsului. aducând jertfe constând din pâine ritualå ¿i. chiar pânå la Înål¡are. I. în acela¿i timp.) sunt în vigoare la Zilele lupului – 3. 122). respectiv a practicilor legate de aceastå activitate în scopul aplicårii ei ¿i a ob¡inerii rezultatului dorit. acolo unde se realiza torsul. croit. 485. 587). 7 sau 10 zile. cea care le-a învå¡at pe femei så toarcå ¿i så ¡easå (Afanasiev. 342). Minona era zei¡a femeilor. 1990. ¥n regiunile vestice ale Rusiei ¿i în Bielorusia. TORS Torsul. pentru ca lupii så nu facå ravagii (cf. pe de o parte. de la Sf. II. în special torsul ¿i ¡esutul. 148). mai apoi în obiecte (ca în povestea cânepei). Este foarte probabilå existen¡a unui cult special dedicat unor astfel de divinitå¡i feminine care protejau activitå¡ile casnice. Înainte de a se apuca de ¡esut.

alteori mama zei¡ei Minona. era înfå¡i¿atå în ipostazå femininå torcând. invariabil. luna era ¿i cea care torcea timpul. soarele fiind zeul bårba¡ilor. având în acela¿i timp ¿i puteri regeneratoare. Tot a¿a ¿i zei¡ele destinului – moirele. cu drept de via¡å ¿i de moarte. parcele. care era mai apoi ars. Luna era prin excelen¡å consacratå magiei. ea „ ¡esea“ existen¡ele umane. 1991-1992. a ghicitului. personificarea lunii la traco-ge¡i. ursitoarele etc. deosebit de importantå. cea care dirija scurgerea timpului. patroana nop¡ii ¿i a magiei care provoacå distrugeri. 1991. trimite. Fa (Gbadu) era fiica.323 TORS me¿te¿ugul torsului se fåcea când acestea aveau 3-7 ani. Tot ca apartenen¡å la altå lume poate fi explicatå prezen¡a joimåri¡elor în obiceiurile române¿ti de veghere a focului aprins în Joia mare. dar ¿i via¡a înså¿i. cât ¿i vråjitoare. I. cu precådere noaptea. Cå torsul era o activitate deosebit de periculoaså o dovede¿te credin¡a conform cåreia torcåtoarele trebuiau alungate. 263). Pericolul magic al torsulului impunea. La maya¿i luna era. evident. voluntar sau nu. prin ac¡iunea lor cu puternice conota¡ii . Zei¡a lunarå a regenerårii ¿i transformårii a devenit o vråjitoare. patroana ¡esutului ¿i în aceastå calitate avea ca atribut un påianjen (Chevalier-Gheerbrant. De fapt zeitå¡ile selenare sunt cele care au nåscocit meseria de ¡esåtor. ac¡iune simbolizând firele care unesc. la acela¿i nivel femeia fiind atât zeitate. care asigura continuitatea genera¡iilor. ele fiind un soi de vestale de care depindea men¡inerea sau stingerea flåcårii vie¡ii. 596). Cenu¿a rezultatå trebuia înghi¡itå. dupå unele surse ele locuind chiar în lunå (Eliade-2. II. Strânsa legåturå ce existå între tors – via¡å – timp – destin face posibilå intuirea unor semnifica¡ii profunde ale acestui tip de ini¡iere. În vechime. 176). 177). 1992. nemurirea. În acest fel poate fi explicatå ¿i dualitatea principiului feminin în gândirea mitologicå. II. 472). La inca¿i. pentru ca så nu-¿i poatå pune în practicå farmecele. dar ¿i protectoarea ¡esutului. numeroase restric¡ii acestei activitå¡i. care ¡ese. Femeia care toarce. a cuno¿tin¡elor medicale ¿i a na¿terii (Tokarev. care se desfå¿ura în secret. 294). ritualå. Aceasta ¿i pentru cå apårea conturatå o altå rela¡ie. pentru cå ea conferea fetei ståpânirea me¿te¿ugului ¿i calitatea de bunå torcåtoare (Baiburin 1991. 1991-1992. (Tokarev. 246). ¿i anume cu luna. pe ascuns. tåmåduitoare. de asemenea. ca simbol al sufletelor celor pleca¡i (Ni¡u. Într-o atmosferå solemnå. 109). luna era consideratå ca zeitate a femeilor. 1992. care împletesc vie¡ile. sunt tot torcåtoare (Eliade-2. În mitologia dahomey. se spunea cå moirele sunt în strânså dependen¡å de for¡ele lunare. fiind nu numai timpul propice desfå¿urårii acestor practici oculte. I¿-Cel „curcubeul“ este zei¡a lunii. zei¡a destinului. ini¡iatul torcea primul fir. Bendis. cum este cazul divinitå¡ii feminine egiptene Neith (Eliade-2. la arhetipul divinitå¡ii feminine supreme.

TORS

324

magice. În eseul Mituri, vise, mistere, Mircea Eliade spunea: „Bårba¡ii ¿i zeii lor atacå în timpul nop¡ii torcåtoarele, le distrug munca, le rup suveicile ¿i instrumentele de ¡esut. În alte regiuni, în timpul recluziunii ini¡iatice, båtrânele le înva¡å pe tinerele fete, o datå cu arta torsului, dansurile ¿i cântecele rituale, feminine (...). Chiar dupå ce recluziunea a luat sfâr¿it, tinerele continuå så se întâlneascå în casa unei båtrâne, ca så toarcå împreunå. Trebuie så insiståm asupra caracterului ritual ale acestei munci feminine: torsul e foarte periculos ¿i el nu poate fi executat decât în case speciale ¿i pânå la anumite ore; în unele regiuni ale lumii s-a renun¡at la tors ¿i chiar a fost complet uitat din pricina acestui pericol magic pe care-l prezenta“ (Eliade-2, 1991, 295). ~ V a l o a r e a p o t r o p a i c å . Dacå torsul reprezenta un pericol în multe credin¡e, întâlnim o serie de ateståri ce subliniazå rolul benefic al acestuia, confirmând perpetuarea acestei practici, supuså atâtor tabuuri. Importan¡a actului ritual al torsului, ca ¿i a produsului finit, se reduce în ultimå instan¡å la protec¡ia împotriva bolilor, a personajelor malefice în general. Astfel, la ucraineni, când un copil este bolnav, mama lui toarce un fir stând pe prag, fir folosit mai apoi pentru spålarea ritualå a copilului bolnav (Miloradovici-3, 179). La români, în Moldova, „de îndatå ce våd cå femeia stå så piardå (sarcina), iau un cåleap de câl¡i¿ori de in tors de învå¡åturå de o feti¿oarå, îl încålze¿te bine la gura vetrii ¿i înfå¿ând-o pe femeie, o laså nemi¿catå la cåldurå“ (Sevastos, 1990, 152). Dacå un copil nu putea så meargå, practicile ruse¿ti foloseau pentru anularea handicapului urmåtorul procedeu: se lega de capul copilului un fuior ¿i mama, fårå a se folosi de fus, torcea un fir cât se putea de lung ¿i gros, fåcea din el o piedicå, pentru a fi prinså de picioarele copilului. Eliberarea se fåcea tåind dintr-o singurå mi¿care piedica propriu-ziså (Baiburin, 1993, 55). Accentuarea calitå¡ilor deosebite ale firului prelucrat este datå ¿i de condi¡ionarea actantului: puritatea, curå¡enia ritualå a acestuia este elementul esen¡ial, care face posibilå ac¡iunea beneficå a remediului. Pentru tratamentul limbricilor mul¡i leagå copiilor fire de tort, fåcute de o feti¡å (Puzina, 160). Într-un sat mordvin, în timpul unei epidemii, ¡åranii au pus-o pe o feti¡å de 12 ani så toarcå un fir lung, cu care så încojoare satul, putându-se salva astfel via¡a, cercul ob¡inut în acest fel oprind råspândirea molimei (Râbakov, 1981, 242). Caracterul pur ritual al ac¡iunii este dat ¿i de particularitå¡ile acestui tors: se torcea în Joia mare, înainte de råsåritul soarelui, în noaptea na¿terii Sf. Ioan Botezåtorul (Drågaica – 24 iunie) etc. Firul de tort ritual era ob¡inut din urzici, in, cânepå etc. Se torcea fie stând pe prag, fårå a scoate un cuvânt, råsucind fusul în sens invers, cu mâna stângå sau råsucind firul fårå fus. Produsul astfel ob¡inut era utilizat în diverse tratamente, la ghicit, împotriva deochiului etc. (Gura-Ternovskaia-Tolstaia, 34)

325

TORS

Ca produs finit, supus mai multor ac¡iuni, pânza – ¿tergar sau cåma¿å, brâu etc. – era înzestratå cu diverse însu¿iri, în special purificatoare, apotropaice, ea fiind o adevåratå barierå împotriva duhurilor necurate. De altfel, tot ca instrumente de protec¡ie contra maleficului se foloseau nu numai produsele finite ale torsului, ci ¿i obiectele de lucru, inventarul propriu-zis devenind armå de protec¡ie, mai ales dacå avea pe el ornamente magice, apotropaice (soare, capete de cai etc.; Râbakov, 1987, 465; Sébillot, I, 185). ~ I n t e r d i c ¡ i i l e referitoare la tors (în general la activitatea de prelucrare a fibrelor, animale sau vegetale) pot fi clasificate în mai multe categorii: a) referitoare la tors în general; b) referitoare la spa¡iul sacru; c) referitoare la timpul sacru (în cadrul unei zile sau în legåturå cu zile ale såptåmânii, sårbåtori calendaristice etc.); d) ca urmare a realizårii unui exces, a depå¿irii unei limite. Încålcarea unor tabuuri legate de activitatea propriu-ziså a torsului atrage dupå sine neplåceri considerabile. La baza acestui proces stå magia imitativå, cea care ac¡ioneazå prin sublinierea similitudinilor dintre cele douå planuri – al realului, umanului, respectiv al supranaturalului, sacrului. De asemenea, la hu¡ulii din Carpa¡i, so¡ia unui vânåtor nu torcea niciodatå când so¡ul ei era plecat la vânåtoare, cåci vânatul s-ar fi råsucit ca un fus, iar vânåtorul n-ar fi reu¿it så-l loveascå (idem, 48). La popoarele aino din Sahalin, o femeie însårcinatå nu trebuia så toarcå, nici så împleteascå frânghii în ultimile douå luni înaintea na¿terii, deoarece s-ar fi încurcat ¿i intestinele copilului (idem, 49). Bazându-se pe acelea¿i principii, acest motiv este întâlnit ¿i în cazul altor interdic¡ii în care cauza este mai pu¡in explicitå: „Dacå intrå într-o pråvålie vreo femeie torcând, nu se va mai face în acea zi vânzare în acea pråvålie, fiind furca piazå rea“ (Candrea, 1928, 13). Desfå¿urarea practicii în afara spa¡iului consacrat atrågea dupå sine urmåri nedorite. Sub inciden¡a unei legi rurale strict respectate în mai multe regiuni din vechea Italie femeilor le era interzis prin lege så toarcå în timp ce umblau pe drumurile principale sau så poarte furcile ¿i fusele la vedere, crezându-se cå o asemenea comportare våtåma recoltele. Ideea era, probabil, cå råsucirea fusului ar face så se råsuceascå tulpinile grâului, împiedicându-le så creascå drept (Afanasiev, 1865, 49; Candrea, 1928, 13). ªi românii au multe credin¡e în aceastå privin¡å: „Nu se toarce cu furca lângå o fântânå nouå care se face, cåci se råsuce¿te izvorul ¿i seacå fântâna (...). În casa ginerelui ¿i a miresei så nu se toarcå, cåci se întorc vorbele. Så nu torci pe-afarå ¿i în grådinå, cå bate piatra“ (Candrea, 1933, I, 30-31). În Italia (Abruzzi) se zice: „Vai de femeia care ar intra cu furca în casa în care se aflå un bolnav! Poate cel mult så lase furca în odaia de alåturi“ (Candrea, 1928, 14). Trimiterea pe care o face I. A. Candrea la zeitå¡ile destinului nu este deloc întâmplåtoare: „Så aibå vreo legåturå cu furca pe care o ¡inea

TORS

326

ursitoarea Clotho, cea care curma firul vie¡ii oamenilor?“ (idem). Se spune, de asemenea, cå nu-i bine „så torci pe lunå, cå o månâncå vârcolacii“ (Gorovei, 1995, 125). ªi anumite zile ale såptåmânii se circumscriu credin¡elor în existen¡a acestei interdic¡ii: „Când se întunecå luna, o månâncå vârcolacii, de aceea o månâncå, cå nu-i slobod a toarce luni diminea¡a, pânå-a råsåri soarele“ (Scurtu, 167, s. n., A. O.). Mar¡i seara se supune acelora¿i interdic¡ii (Gorovei, 1995, 125). Inul, lâna ¿i cânepa nu trebuiau toarse sau prelucrate nici în zilele de miercuri, vineri, duminicå. În caz contrar, femeile orbeau, erau în¡epate cu fusul pe lumea cealaltå, oilor nu le mergea bine, fânul era tråsnit, se nå¿teau copii ¿i animale monstruoase etc. (Miloradovici-1, 376; Gura-Ternovskaia-Tolstaia, 32). Nu trebuie så uitåm înså cå puterea de care dispuneau obiectele magice era utilizatå ¿i de popula¡ia demonicå, în virtutea ambivalen¡ei sacrului: dacå meli¡a, fusul, piesele componente ale råzboiului de ¡esut etc. îl protejeazå pe om de ac¡iunile nefaste, ele puteau fi folosite ¿i de duhuri, în special de strigoi, tocmai din cauza încårcåturii lor magice. Dincolo de pericolele inerente ce se abåteau asupra torcåtoarelor necuviincioase, care încålcau una dintre interdic¡ii o amenin¡are ¿i mai temutå era cea venitå din partea patroanelor mitice ale torsului. P e r s o n a j e l e mitologice specializate, aflate în strânså legåturå cu respectarea tabuurilor privitoare la ocupa¡iile casnice, cu precådere feminine, sunt caracterizate ca ipostaziînd o func¡ie, dominantå, care le diferen¡iazå de alte tipuri de spirite malefice. Este vorba de caracterul lor „justi¡iar“, ele pedepsindu-i pe cei ce încalcå interdic¡iile legate de tors, interdic¡ii care accentueazå depå¿irea barierei temporale, påtrunderea în timpul sacru. Astfel, în func¡ie de ipostazele timpului sacru, avem: a) personificåri ale zilelor såptåmânii; b) personificåri ale unor sårbåtori calendaristice marcate de existen¡a tabu-ului asupra torsului; c) personaje mitologice nespecializate (func¡ia punitivå nu este dominantå). Tradi¡ia popularå referitoare la spiritele malefice, personificåri ale unor momente liminale, deosebit de importante în direc¡ia respectårii tabuului instituit este deosebit de bogatå. La germani, Weihnachtsmann, Frau Fasten sunt personificåri ale sårbåtorilor (Sannikova, 1990, 45), ca ¿i Sviatka, Sviatosa la ru¿i, care ac¡ioneazå între Cråciun ¿i Boboteazå. La români Înåtoarea era un duh mai pu¡in întâlnit – o femeie urâtå ¿i lacomå, care mânca oameni, pedepsindu-i cå nu au serbat ziua Ignatului (20 decembrie – Pamfile-1, 1916, 126). Din aceea¿i categorie fac parte ¿i Baba Korizma– la sârbi, personificarea Postului mare (< lat. cuaresma „post“), o båtrânå uscå¡ivå ¿i înaltå, îmbråcatå în negru. Intra în casele oamenilor care nu au respectat prescrip¡iile postului, iar pe copiii neascultåtori îi lua cu ea, ducându-i într-o pe¿terå.

327

TORS

La români, personificarea zilelor såptåmânii cunoa¿te o frecven¡å deosebitå, fiind axatå în special pe sublinierea caracterelor malefice. Doar Sf. Luni ¿i Sf. Duminicå sunt, în general, favorabile. Restul duhurilor – Mar¡olea, Sf. Miercuri, Joimåri¡a, Sf. Vineri (mai rar Sf. Luni) dåuneazå activitå¡ii umane. Manifestarea lor este subscriså unitar aceluia¿i tip de motive mitologice. De¿i ini¡ial personaje diferite, ele au suferit un puternic proces de contaminare. Am putea considera cå toate aceste duhuri malefice au fost la origine un singur personaj care veghea ca toate prescrip¡iile legate de tors så se respecte întocmai. Este interesant de remarcat faptul cå personificarea zilelor såptåmânii – spirite specializate, având doar aceastå func¡ie – este întâlnitå la români, slavi ¿i la popoarele turco-tåtare. În rest, spiritele care vegheazå asupra respectårii interdic¡iilor nu au, în general, legåturå cu anumite zile ale såptåmânii, ele având alte func¡ii dominante, fiind simultan caracterizate ¿i de existen¡a preocupårilor pentru tors ¿i torcåtoare. S-au dat explica¡ii diferite originii acestor personaje. O parte a cercetåtorilor a încercat så eviden¡ieze originalitatea mitologiei române¿ti, considerând respectivele personaje demonice tipice acestei mitologii (Ion Mu¿lea, Joimåri¡a – o fiin¡å demonicå româneascå, 1972). Nici ideea împrumutului nu a fost excluså. Tocmai datoritå apropierii observate între personajele române¿ti ¿i cele turcice s-a considerat cå prezen¡a personajelor pe teritoriul ¡årii noastre se datoreazå unor împrumuturi. Astfel, Victor Kernbach, într-o lucrare recentå, spune: „Canalele de transmisie culturalå turcå spre popoarele de contact au fost înså destul de slabe ca så lase urme distincte ¿i perene; mai degrabå împrumuturile s-au fåcut direct, prin grupurile de conlocuitori amesteca¡i printre localnici. Astfel putem explica, bunåoarå, intruziunea, în mitologia româneascå, a personajului popular turcesc Per¿embe-karî“ (Kernbach, 1994, 129). De fapt se poate observa cå existen¡a acestui tip de personaje nu este singularå, fenomene asemånåtoare putem întâlni la multe popoare, fårå a putea vorbi de condi¡ionarea unor împrumuturi. Am putea avansa ideea cå aceste personaje, cuprinse acum într-un sistem unitar (duhuri protectoare ale torsului) au avut origini diferite (în cadrul aceluia¿i sistem mitologic sau la popoare diferite). S-a ajuns astfel, la acela¿i tip de personaj fie prin împrumut, fie prin demitizare – trecerea unui personaj /unor personaje dintr-o categorie în alta. Tot la români o întâlnim, fåcând parte din acela¿i sistem de reprezentåri, pe Sf. Sâmbåtå (men¡ionatå pentru ilustrarea fenomenului total de personificare a zilelor såptåmânii; nu are legåturå cu torsul). Se spune despre ea cå are o origine cvasi silvestrå, tråind în påduri sau, dupå alte men¡iuni, aproape de apa Sâmbetei. οi face apari¡ia la miezul nop¡ii, încercând så-i agreseze pe drume¡ii întârzia¡i (Kernbach, 1989, 533). Celelalte personaje malefice din mitologia românå

TOTEM

328

– Mar¡olea, Sf. Miercuri, Joimåri¡a, Sf. Vineri, Feciorii Mar¡olii, Caii lui Sântoader – sunt oarecum legate între ele, în sensul cå se circumscriu aceleia¿i grupe de personaje, care sanc¡ioneazå diversele interdic¡ii legate de tors.

→ Moko¿; nevåstuicå
TOTEM TOTEMISM MIT

MIT

TRANSMITERE Când un vråjitor sim¡ea cå i-a sosit ceasul mor¡ii, considera imperios necesarå transmiterea cuno¿tin¡elor de care dispunea. Transmiterea ¿tiin¡ei se realiza: a) prin împårtå¿irea acesteia unui novice, unui tânår – adesea fiu sau nepot al magicianului –, care se leagå prin juråmânt så nu comunice mai departe aceste informa¡ii secrete; b) prin transmiterea unui ales care nu este la curent cu puterea pe care a primit-o (prin contagiune, primind de la muribund un obiect oarecare, el absoarbe toate cuno¿tin¡ele pe care acesta le de¡ine): „Odatå un vråjitor, sim¡ind apropierea mor¡ii, îl cheamå pe nepotul lui, un båiat de 8-10 ani, un båiat lini¿tit, care se ata¿ase de el.«Nepoate, ¡ine, nepoate!» Nepotul a luat de la bunicul-vråjitor o måturicå ¿i a plecat. ¥n scurt timp a început så aibå viziuni, co¿maruri, dupå care i s-au înfå¡i¿at ¿i i s-au pus la dispozi¡ia lui demonii-spiridu¿i“ (Zabâlin, 1880, 219). Se poveste¿te, de asemenea, cå un vråjitor a chemat la el o fatå ¿i i-a spus: „Na, ¡ine!“ Fata ¿i-a dat imediat seama despre ce este vorba ¿i i-a zis: „Då-i celui de la care ai luat!“ (Maksimov, 112). Episodul transmiterii ¿i al preluårii involuntare a puterilor malefice se aflå în strânså legåturå cu credin¡ele referitoare la moartea cumplitå pe care o au vråjitorii. Ei ar fi astfel obliga¡i så-¿i transmitå cuno¿tin¡ele pe care, într-o viziune pronun¡at eticå, nu le pot lua cu ei pe lumea cealaltå. Prin urmare, ei nu sunt sorti¡i ca dupå moarte så devinå strigoi, så-¿i continue deci ac¡iunile malefice (de¿i numeroase credin¡e demonstreazå contrariul). Aceasta se întâmplå doar dacå ac¡iunea de transmitere a cuno¿tin¡elor e¿ueazå. A¿adar dacå cineva a fost påcålit ¿i a „luat“ ceea ce i s-a dat (¿i aici avem de-a face cu o ilustrare evidentå a unuia dintre principiile de bazå ale magiei, cel al contiguitå¡ii; de fapt, nu obiectul în sine pe care l-ar primi novicele este un recipient al for¡ei magicianului, actul în sine, de transmitere, fiind cel care realizeazå transferul), vråjitorul poate så-¿i dea sufletul lini¿tit: „¥naintea mor¡ii, cel care-l are trebuie så-l dåruiascå altcuiva, cåci de nu, îl chinuie¿te pe om ¿i nu-l laså så moarå. De aceea când a murit Costi cel bogat din Mihalcea nu voia nimeni så-i deie mâna, cå dacå cel ce trage de moarte då mâna cu

329

TRAVERSARE

cineva ¿i în gândul lui zice: «ºi-l dau ¡ie», dracul se lipe¿te de acela ¿i nu poate scåpa pânå nu moare ¿i-l då tot a¿a, altuia“(Niculi¡å-Voronca, 466). Alte credin¡e, mai pu¡in råspândite, au în vedere un transfer de la distan¡å: „Se nasc strigoi când moare vreun om cu coadå“ (Mu¿lea-Bârlea, 245).

→ magie

TRAVERSARE; TRECERE Când se realizeazå trecerea din lumea noastrå în lumea cealaltå, practicile sunt diferite de cele obi¿nuite. La eschimo¿i mortul era scos afarå pe fereastrå (Tylor, 268), nu pe u¿å, pe unde ie¿ea când era în via¡å. Aceasta ¿i pentru a nu reveni, nefiind familiarizat cu noua cale de acces. Unele popoare spårgeau în perete o fereastrå prin care era scos cadavrul, iar dupå ie¿irea lui din caså era acoperitå, ziditå. La români se spune: fiindcå omul se na¿te cu capul înainte, la mormânt se duce cu picioarele înainte. Un alt tip de na¿tere este cea consacratå: vârcolac devine omul care se na¿te cu picioarele înainte (la polonezi). Ucrainenii spun despre vråjitori cå dorm altfel decât ceilal¡i oameni – cu capul la u¿å ¿i cu picioarele la icoane (Franko, 513) Pentru fiin¡ele supranaturale trecerea la lumea umanului se face, în principal, prin schimbarea înfå¡i¿årii, prin transformåri. Acest tip de schimbare este caracteristic tuturor tipurilor de personaje malefice. Transformarea poate fi completå, cu pierderea (aparentå) a calitå¡ilor, a „semnelor“supranaturale, sau par¡ialå: animale care vorbesc, elemente compozite uman-animal – coadå de cal, copite, picioare de pasåre, aripi (la români, ru¿i, polonezi, bulgari, lituanieni etc.). Forma de deplasare cea mai întâlnitå este zborul, dar, datoritå multitudinii înfå¡i¿årilor pe care poate så le ia personajul, acesta se poate deplasa oricum, în func¡ie de „forma“ sa. Contactul for¡at cu personajul malefic se face tot prin intermediul unor elemente care ¡in de lumea la care vrem så accedem: conform unor credin¡e populare ucrainiene ¿i croate, dracul poate fi våzut printr-o gaurå fåcutå într-un ou de pa¿te sfin¡it sau printr-o a¿chie de la sicriu. Ambele elemente – oul ¿i sicriul – sunt metafore clare pentru lumea mor¡ilor, cea care, dupå multe credin¡e, adåposte¿te ¿i personajele malefice. ªi oamenii, vii sau mor¡i, con¿tien¡i sau nu, pot realiza trecerea în cealaltå lume. Prin aceastå sintagmå nu se în¡elege, de aceastå datå, lumea mor¡ilor, a celor fårå via¡å, ci o lume, nu neapårat distinctå, în care î¿i au originea personajele supranaturale malefice. Gre¿elile de ritual sunt cele mai frecvente modalitå¡i de accedere la supranatural: nou-nåscutul nepåzit este råpit, schimbat cu supranaturalul malefic, copiii blestema¡i sunt råpi¡i de duhurile pådurii, diavoli etc. Dar nu numai momentul na¿terii este propice realizårii legåturii dintre cele douå lumi. Toate elementele ceremonialelor de trecere,

TRAVERSARE

330

marcând calitatea de fiin¡å liminalå, pendulând între cele douå lumi, aduc dovezi în acest sens. ¥n timpul nun¡ii mireasa trebuia så fie feritå, printr-o serie de procedee, pentru a nu fi atraså în cealaltå lume. Nu pu¡ine sunt întâmplårile în care mire ¿i mireaså, întregul alai de nuntå au fost transforma¡i în animale ( la ru¿i ¿i ucrainieni în lupi). Tot prin gre¿elile de ritual – traversarea de cåtre un animal, pasåre, trecerea pe sub sicriu a unei pisici etc. – îi transportå pe cei mor¡i în altå lume, într-o altå calitate (strigoi, vampiri). Tot aici se înscrie ¿i nerespectarea ritualului de înmormântare pentru cei deceda¡i în urma unor cauze nenaturale. Conform credin¡elor populare, ace¿ti mor¡i stau la originea aproape tuturor personajelor malefice din mitologiile diferitelor popoare. Trecerea con¿tientå într-o lume este realizatå de vråjitoare. Acestea, ca reprezentante ale umanului, ajutate sau nu, trec grani¡a celor douå lumi dupå un ritual bine stabilit. Aceastå categorie de personaje are un statut aparte, în sensul cå ele realizeazå trecerea de douå ori – în timpul vie¡ii, ca vråjitoare, ac¡ionând împotriva umanului din interiorul lumii acesteia ¿i dupå moarte, ca strigoi, când revin în lumea umanului pentru a-¿i continua ac¡iunile nefaste. Pentru o categorie de personaje momentul trecerii este brutal eviden¡iat cu ajutorul declan¿årii unor fenomene meteorologice cu caracter de calamitate (secetå, ploi abundente ce produc inunda¡ii, vijelii etc.), subliniindu-se încå o datå nefirescul momentului respectiv (moartea unor vråjitori, sinuciderile sunt treceri automate în rândul personajelor malefice). Când plouå cu soare, sârbii spun cå vråjitoarele au sabat, ru¿ii –cå îneca¡ii î¿i usucå hainele sau cå este semn cå se va îneca cineva. Ucrainienii cred cå vråjitoarele se spalå în râu doar când plouå cu soare. De asemenea, se produce vânt, vârtej când vråjitoarele fac farmece. ~ T r e c e r e a peste, prin, pe sub dintr-o lume în alta implicå, în primul rând, traversarea. Aceasta se poate realiza cu schimbarea înfå¡i¿årii: pentru a se transforma în animale, oamenii sar peste gard, trec pe sub toarta cåldårii, trec prin frâu etc. (ru¿i, ucraineni; Gnatiuk, 404). Revenirea la starea ini¡ialå se face ac¡ionând în sens invers. Simpla trecere, traversare are uneori consecin¡e funeste: så nu se på¿eascå peste un copil, cå nu va mai cre¿te (la români, aromâni, germani, mexicani; Ciau¿anu, 386). De asemenea, se crede cå nu este bine ca un copil så treacå pe sub o a¡å când este depånatå pe ghem, pentru cå nu va mai cre¿te (Gorovei, 1995, 60). Dacå o femeie însårcinatå trece peste un mormânt (spa¡iu sacru deschis), îi moare copilul (idem, 143). ªi situa¡ia contrarå este la fel de periculoaså: „Dacå un mort se trece peste o apå, una din rudele lui aruncå în acea apå un ban, plata podului“ (idem, 12), pentru cå altfel apa ar fi secat. Situa¡ia este la fel de periculoaså chiar dacå agentul este un animal: „Dacå

Tot pentru ca mortul så nu devinå strigoi. întinse de-a lungul drumului. ªi activitatea obi¿nuitå poatå fi marcatå de semnalarea funestului: la români se spune cå „dacå sare câinele peste urzealå e semn cå va muri cineva ¿i pânza va servi ca giulgiu de mort. ¥n Maramure¿ påcurarii fac în strungå ¿i în colibå. cei din caså erau pu¿i så treacå pe sub sita puså deasupra u¿ii. pentru a-l uita pe mort (Bil¡iu. pe påmânt. Alteori. dupå ce se na¿te. când acesta se întorcea de la bisericå. trebuie „så nu dai coco¿ peste groapå“ (Gorovei. Cu o asemenea frânghie vråjitoarele puteau lua laptele vitelor: ele intersectau cu ajutorul unei sfori drumul pe care trebuia så treacå. în timp ce copiii nu puteau påråsi lumea decât prin intermediul boroanei (Gura-1.331 TRAVERSARE trece mâ¡a peste un copil nebotezat. de Sf. 157) etc. ¥n Bielorusia. se credea cå sufletele persoanelor adulte pot pleca singure. 337). cireada vitelor (Agapkina-2. Asemenea practici rituale sunt întâlnite ¿i la români: în Maramure¿ se punea un vas cu grâu în tindå. se ia câinele ¿i se trece înapoi. De asemenea. Tot cu ajutorul unei funii. dupå înmormântare. Când murea cineva. valen¡e profilactice: „Copilul. uneori. Gheorghe sau de Sânziene. de regulå. ca så treacå colindåtorii peste el. Sârbii musulmani spuneau cå în timpul unei procesiuni religioase era bine ca to¡i cei slabi ¿i bolnavi så se culce la påmânt ¿i preotul ¿i tot alaiul procesiunii trecând pe deasupra lor. o cruce cu leu¿tean ¿i usturoi. De asemenea. 49). vor mai muri ¿i al¡i membri ai familiei. 138). 1995. Pentru cei bolnavi de pojar se recomanda så sarå de nouå ori peste foc (Niculae. copilul se spurcå“ (idem. apoi . cât ¿i groapa se påzeau ca så nu treacå peste ele vreun câine sau pisicå (la români. obiectul încårcat cu for¡å magicå este nu numai un simbol al celeilalte lumi. atât corpul neînsufle¡it. sârbi. bulgari). Aceea¿i ac¡iune. se spunea cå în acest fel se pot proteja animalele de ac¡iunea vråjitoarelor (la ru¿i. 221). 74). în scurtå vreme ei se însånåto¿eau (Sum¡ov. Groapa unui mort se påze¿te ca så nu treacå peste ea vreun câine. apoi trec oile peste ea ca så nu le ia laptele ciutele din pådure ¿i vråjitoarele (Pavelescu. care participaserå la ritual. 1994. 118). 7). pe u¿å. Tot o practicå apotropaicå se realiza pentru a proteja animalele. pâinea nu va mai cre¿te dacå pe deasupra covatei a trecut o gåinå sau ¿i-a proiectat umbra altå fiin¡å vie (Toporkov. altfel. 1944. înaintea mesei de pomenire. 1984. 117-118). se tåia calea alaiului de nuntå. 131). ci este chiar grani¡a. dupå care con¡inutul acestuia era dat animalelor ¿i påsårilor (Comånici. Cel mai bine era så se încerce totu¿i evitarea oricårei traversåri care ar veni de la o fiin¡å sau de la un obiect. tot peste urzealå“ (Ciau¿anu. bieloru¿i. 1994. se trece prin toartele unei cåldåri de aramå. 11). ucraineni). avea un caracter ambivalent: astfel. momentul de rupturå. se punea o boroanå în u¿å ¿i prin ea erau trimise în lumea lor sufletele celor mor¡i. 1890. O astfel de trecere are. dacå se întindea o frânghie pe drum. punându-¿i astfel în practicå farmecele. Dupå o credin¡å ruseascå. Ca så se evite aceasta.

a¿a ca så se prindå iarå¿i despicåturile. 1995. iar cu celålat picior pe al doilea stâlp. sau era dus la un rug cåruia i se despica tulpina de jos în sus. Cu cât arbustul î¿i va reveni mai curând. rugându-se focului så le întåreascå ochii ¿i pleoapele (Frazer. ca så fie feri¡i de hernie sau rahitism. så despici un cire¿ drept la mijloc. Când mirele vine în casa miresei s-o ia la bisericå. apoi leagå la loc arbustul. V. 1980. de asemenea: „ Luna . ca så facå prunci frumo¿i. în Boemia. s-o poatå ridica singur de jos.TRAVERSARE 332 cu acea cåldare nu se mai umblå. când duc oamenii pentru prima datå vitele la påscåtoare. Printre aceste focuri sacre trebuia så treacå întreaga turmå de oi. cåci numai a¿a era feritå de boli. dis-diminea¡å. la români. în credin¡a cå fåcându-se aceasta. 127). copiii sunt trecu¡i câteodatå printr-un un frasin despicat. deoarece se crede cå le apårå de vråji (Niculae. fetele privesc la focul ceremonial de la solsti¡iul de varå printr-o cununå de flori sålbatice. se crede cå bolnavul se vindecå. 45). a¿a cå îl torni peste toarta cåldårii. de la cap la coadå. la solsti¡iul de varå se pun brusture ¿i pelini¡å în poarta sau gardul pe unde trec vitele la på¿unat. 1994. pânå ce nu se face mare. la råsåritul soarelui. printr-o cråpåturå a unui copac. 26). Dacå rugul cre¿tea frumos la loc. strigoaicele nu se mai pot apropia de vaci ca så le ia laptele“ (Marian. ea se uitå pe fereastrå printr-o salbå. Bolnavul de epilepsie trecea de trei ori printr-un ¿arpe despicat în douå. prin care se realiza consacrarea fiin¡elor care erau supuse acestui ritual: „¥n ziua de Sf. de doi veri primari sau de doi feciori ¿i pus la cele douå extremitå¡i ale strungii. În Anglia. trecerea pe sub un obstacol avea valoare magicå. În De Medicamentis (XXXIII. 1980. de fiarele sålbatice. 1944. la¿i sâti¿ca nespålatå. 1993. II. ¥n Lituania. 126. cu atât se va vindeca mai repede hernia båiatului“ (Niculae. Aceasta se face ca copilul så tråiascå ani mul¡i ¿i så fie tare ca metalul din care este fåcutå cåldarea“ (Gorovei. Uneori. Se spunea. prin alte fisuri (Baiburin. germani copiii bolnavi erau trecu¡i printr-o scorburå. Ciau¿anu. 13). 265). Actul magic se repetå de trei ori. 264). Românii mai cred cå laptele „se stricå sau scade când se amestecå cu cela de la vaci stråine. La ru¿i. bea o gåinå din lapte sau speli vasele în apa în care s-au fiert ouå ori trece pe sub vacå pisica. de tråsnet ¿i de duhurile necurate (idem. 54. medicul roman de origine celtå Marcellu