COORDONATOR

ELENA TAINA AVRAMESCU

KINETOTERAPIA ÎN ACTIVITĂğI SPORTIVE INVESTIGATIA MEDICO-SPORTIVA; APLICATII ALE TEORIEI IN PRACTICA

Editura Didactica si Pedagogica 2006

COORDONATOR: Elena Taina Avramescu - ConferenĠiar universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úi Sport; Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe, specialitatea Anatomie COLABORATORI (ordine alfabetica) : Simona Croitoru – Medic primar in specialitatea Medicină Internă - Policlinica pentru Sportivi Craiova Mirela Călina - Lector universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; Medic primar in specialitatea Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe Valentina Dinu - Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă, Policlinica pentru Sportivi Craiova Denisa Enescu – Preparator universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; doctorand, resident Alice Gusti - ConferenĠiar universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe, specialitatea Fiziologie Ilona Ilinca - Lector universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; kinetoterapeut; doctorand Anca Mirela Ionescu - Sef de lucrari catedra Recuperare medicala, Balneofizioterapie, Medicina sportiva UMF -CAROL DAVILA- Bucuresti; Doctor in Stiinte; Medic primar in specialitatea Medicina Sportiva; Rucsandra Elena Miulescu-Danciulescu- Asistent universitar catedra de Endocrinologie, UMF Carol Davila, Bucuresti, medic primar in specialitatea Endocrinologie, Doctor în ùtiinĠe Florin Răducanu - Medic primar in specialitatea Ortopedie - Policlinica pentru Sportivi Craiova Ligia Rusu - ConferenĠiar universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; Medic primar in specialitatea Medicină Sportivă, Doctor în ùtiinĠe, specialitatea Anatomie Denisa Talaban –Biochimist, Cercetător ùtiinĠific III, Institutul NaĠional de Cercetare pentru Sport, Bucureúti Mirela Vasilescu - Lector universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; Medic primar în specialitatea Medicină Sportivă, Doctor in Stiinte, specialitatea Fiziologie Mihaela Zavaleanu - Asistent universitar Discipline Medicale, Facultatea de EducaĠie Fizică úI Sport; doctorand ReferenĠi stiinĠifici :

Prof. Dr. Ioan Drăgan Prof. Dr. Marcu Vasile

TEHNOREDACTARE : Elena Taina Avramescu Copyright 2006 Editura Didactica si Pedagogica Tipografia UniversităĠii din Craiova

Descrierea CIP a Bibliotecii NaĠionale a României

Kinetoterapie în activităĠile sportive / Elena Taina Avramescu, Anca Mirela Ionescu, Simona Croitoru, …. Bucureúti: Editura Didactică úi Pedagogică, 2006 Bibliogr.
ISBN (10) 973-30-1235-1; ISBN (13) 978-973-30-1235-1 I. Avramescu, Elena Taina II. Ionescu, Anca Mirela III. Croitoru, Simona 615.825:796

CUPRINS
INTRODUCERE CAPITOLUL I - INVESTIGAğII MEDICO-SPORTIVE
1.1. ROLUL INVESTIGAğIILOR MEDICO-SPORTIVE; AVIZUL MEDICO-SPORTIV (Rusu Ligia) 11 ANAMNEZA Taina) 13 MEDICO-SPORTIVĂ (Avramescu

1.2.

1.3. CABINETUL DE BOLI INTERNE (Croitoru Simona, Zavaleanu Mihaela) 27 Examenul tegumentelor, mucoaselor, Ġesutului subcutanat Examenul ganglionilor limfatici Examenul sistemului osteoarticular Examenul sistemului muscular Examenul aparatului respirator Examenul aparatului cardio-vascular Examenul aparatului digestiv Examenul aparatului renal 1.3. CABINETUL DE ANTROPOLOGIE SI EVALUARE A STARII DE NUTRIğIE (Mirela Calina, Valentina Dinu, Alice Gusti) 105 CABINETUL DE TRAUMATOLOGIE-ORTOPEDIE (Raducanu Florin) 129

1.4.

1.6. CABINETE DE EVALUARE A STARII FUNCTIONALE (Enescu Denisa) - EXPLORARI NEURO-PSIHICE SI NEUROMUSCULARE (Enescu Denisa) 138 - EXPLORARI CARDIO-RESPIRATORII (Vasilescu Mirela) 172 - EXPLORAREA SISTEMULUI ENDOCRIN LA SPORTIVI (Rucsandra Miulescu-Danciulescu) 203 1.7. LABORATOR - EXPLORAREA EFORTULUI (Talaban Denisa) 241 BIOCHIMICĂ A

1

1.8. ASPECTE SPECIALE ALE PATOLOGIEI CARDIOVASCULARE LA SPORTIVI ùI MODALITĂğI DE CONTRACARARE : ROLUL KINETOTERAPEUTULUI (Croitoru Simona, Zavaleanu Mihaela, Ilona Ilinca) 264 Aspecte EKG la sportivi Valvulopatii- suflul sistolic Tulburări de ritm DisociaĠiile atrioventriculare Anomaliile de repolarizare Tulburări de conducere Hipertensiunea arterială 1.9. CONTRAINDICAğII PENTRU PRACTICAREA EDUCAğIEI FIZICE ùI SPORTULUI (Ionescu Anca) 327 1.10. APRECIEREA RISCULUI CARDIOVASCULAR (Avramescu Taina) 334

CAPITOLUL II – APLICAğII ALE TEORIEI ÎN PRACTICA SPORTIVĂ
2.1. EXAMENUL MEDICO-SPORTIV TEORIEI ÎN PRACTICĂ (Avramescu Taina) 346 – APLICAğII ALE

2.2. PREGĂTIREA BIOLOGICĂ DE CONCURS (Ionescu Anca, Avramescu Taina) 357 2.3 FORMA SPORTIVĂ. DEFINIğIE, DURATĂ, PIERDERE ORGANIZATĂ ùI NEDORITĂ. ( Avramescu Taina, Ionescu Anca) 360 2.4 CREùTEREA ùI DEZVOLTAREA FIZICĂ - DEFINIğIE, FACTORII CARE LE CONDIğIONEAZĂ, PERIOADE ONTOGENETICE (Avramescu Taina) 366 2.5 INTERDEPENDENğA DINTRE SĂNĂTATE ùI PRACTICAREA EXERCIğIILOR FIZICE; DEPENDENğA PROCESULUI DE EDUCAğIE FIZICA DE STAREA DE SANATATE (Ilona Ilinca) 387 2.6 CONTROLUL MEDICAL AL EDUCAğIEI FIZICE; GRUPELE MEDICALE PENTRU EDUCAğIE FIZICĂ ùI SPORT; VÂRSTA CRONOLOGICĂ ùI VÄRSTA BIOLOGICĂ. (Avramescu Taina)394 2

2.7 CONTROLUL MEDICAL AL EDUCAğIEI FIZICE ùI SPORTULUI FEMININ; INTERRELAğIA DINTRE SITUAğIILE BIOLOGICE SPECIALE ALE FEMEII ùI ACTIVITATEA SPORTIVA. (Avramescu Taina) 399 2.8. ANTRENAMENTUL LA ALTITUDINE MEDIE PENTRU CREùTEREA CAPACITAğII DE EFORT LA SPORTIVI (Ionescu Anca) 413 MINI-DICğIONAR DE TERMENI MEDICALI (Zavaleanu Mihaela) 419

BIBLIOGRAFIE 441

3

Abrevieri folosite în text
Ao = aortă ACE = enzima conversie a angiotensinei AHC = antecedente heredocolaterale AIT = accident ischemic tranzitor ATP = acid adenozintrifosforic ASLO = titrul anticorpilor antistreptococ ATS = arteroscleroza AV = atrioventricular AVC = acident vascular cerebral BAV = bloc atrioventricular BEAM = Brain Electrical Activity Mapping BNS = boala nodulului sinusal BNA = boala nodulului atrial BPOC = bronhopneumopatie cronică obstructivă BRD = bloc de ramura dreapta BRDI - bloc de ramură dreaptă incomplet BRS = bloc de ramura stanga BSA = blocuri sinoartriale CA = catecolamine CI = contraindicaĠie CIC = complexe imune circulante CIO = Comitetul Olimpic International CMF = cabinet medicina de familie CMHT = cardiomiopatia hipertrofică CPC = cord pulmonar cronic CT = computer tomografie CSR - corticosuprarenala (glanda) DAV = disociatie atrioventriculara DS = defect septal DSA = defect septal atrial DZ = diabet zaharat ECO = ecografie EcoG = electrocorticograma EEG = electroencefalograma EKG = electrocardiograma EMG = electromiogafie SLI = stimulare luminoasa intermitenta ESV = extrasistole ventriculare ES = extrasistole FC = frecventa cardiaca FO = examen fund de ochi. FR = factori de risc HGL = colesterol cu densitate crescuta HTA = hipertensiune hTA = hipotensiune hipoO2= hipooxigenare im = administrare intramusculară iv. = administrare intravenoasă J.O. = jocurile olimpice K = potasiu (sanguin) LCR = lichid cefalorahidian LGL = Lown – Ganong - Levine Ggl.= ganglioni m. = muúchi MEG = magnetoencefalografia Mg = magneziu min. = minut MV= murmur vezicular n.= nervi OMS = Organizatia Mondiala a Sanatatii PC = fosfo kinaza PDF = produúi de degradare ai fibrinei. pl. = pulmonar PUM = potential de unitate motorie PVC = contractii ventriculare precoce PVM = prolapsul de valvă mitrală RAA = reumatism articular acut , boala Bouillard RMN = rezonanĠă magnetică nucleară RS = ritm sinusal RTE = radio-tele-encefalografie Rx = radiografie SA = stenoza aortica SLA= scleroză laterală amiotrofică SNC = sistem nervos central STH = somatostatina, hormon TA = tensiune arterială TPSV =tahicardie paroxistica supraventriculara TPV = tahicardie paroxistica ventriculara TBC = tuberculoza SFEMG = Single Fiber EMG UM = unitate motorie VSH = viteză de sedimentare a hematiilor VD = ventricul drept VS = ventricul stang VV = vibraĠii vocale

5

WPW = Wolff Parkinson White (sindrom)

LGL = Lown-Ganong-Levine (sindrom)

6

INTRODUCERE
Lucrarea prezentă face parte dintr-un ciclu structurat în 3 volume ce îúi propune să realizeze o analiză complexă a efortului sportiv. Primul volum include noĠiuni despre bazele medicale ale efortului: definiĠia úi clasificarea efortului úi a capacităĠii de efort, factori limitativi si testarea capacitaĠii de efort, relaĠia dintre efortindicatorii efortului-calităĠile motrice úi procesul de antrenament, noĠiuni de alimentaĠie úi medicaĠie în efort. Al doilea volum urmăreúte să înarmeze medicii de medicina sportiva, studenĠii sectiilor de Kinetoterapie, dar úi a antrenorilor sau a altor specialiúti implicaĠi în fenomenul sportiv, cu metodica recoltării úi urmăririi în dinamică a datelor medicale, cu integrarea acestora în procesul educaĠiei fizice úi sportului. Volumul al III-lea prezintă probleme ale patologiei sportive tratate din punctul de vedere al kinetoterapeutului cu referiri la principalele grupe de medicamente utilizate in diverse patologii la sportivi, oboseala, supraantrenamentul, stari psihice limită, factori psihogeni; aspecte psihosomatice; tehnici de antrenament mental, deficiente fizice apărute la sportivi úi principii de prevenire, urgente medico-chirurgicale în sport, traumatologie sportivă úi examenul sportivului traumatizat, modalităĠi terapeutice specifice cu aplicaĠii în traumatologia sportivă: crioterapie, hidroterapie, termoterapie, mobilizari articulare, electroterapie, principii de masaj úi automasaj în practica sportivă, principii de antrenament pentru profilaxia traumatismelor în funcĠie de sportul practicat, principii de recuperare în traumatologia sportivă; grupe de exerciĠii recuperatorii pe diverse segmente corporale. Numai recent s-a ajuns la înĠelegerea útiinĠifică a performanĠei umane úi stabilirea útiinĠifică a programului de antrenament. Abordarea útiinĠifică este úi va deveni extrem de folositoare pentru sportivul úi antrenorul care înĠelege útiinĠa úi útie cum să-i aplice descoperirile. Deci ce înĠelegem noi prin abordarea útiinĠifică a antrenamentului? IntenĠia noastră nu este aceea de a ne referi numai la utilizarea descoperirilor tehnice de ultimă oră úi discreditarea tehnicilor "naturale". Ne vom referi însă la înĠelegerea fenomenelor care sunt naturale úi care sunt folosite de multă vreme în tehnicile de antrenament. Când fenomenele sunt înĠelese ele pot fi mai bine manipulate în vederea finalităĠii.

Introducere

7

útim că útiinĠa nu este o poĠiune magică care va transforma un bărbat sau o femeie în "prinzători de antilope". s-a întors după ce a câútigat prima sa medalie olimpică a fost întrebat : -Deci. Din acest motiv volumul prezent este rodul colaborării unui colectiv de autori. nu cred. O informaĠie recent descoperită este cu atât mai importantă cu cât poate fi folosită în explicarea unui număr mai mare de alte observaĠii. Dacă explicaĠia originală nu este susĠinută de dovezi ea va fi modificată sau chiar respinsă úi se vor formula noi explicaĠii supuse la rândul lor testărilor. Urmează apoi partea crucială. Pe baza acestor date se construiesc explicaĠii plauzibile. marele sportiv kenyan care a obĠinut 3'49" pe distanĠa de o milă. trebuie să fii foarte rapid? -Da. Când Mike Boit. -Atunci nu poĠi fi foarte rapid. Ca persoane implicate direct în biologie. biochimiúti úi cadre Introducere 8 . sunt foarte rapid. ùtiinĠa depinde de comunicare astfel încât alĠii să poată folosi informaĠiile asemănător pieselor dintr-un joc de construcĠii în scopul construirii unor noi ipoteze. aceste explicaĠii sunt testate. analizată iar juriul format din oameni de útiinĠă din diverse domenii cere standarde înalte de credibilitate úi reproductibilitate înaintea acceptării acesteia. Dar. kinetoterapeuĠi. au contribuit mult la bunăstarea rasei umane. trăsătura distinctă a útiinĠei. deúi nu sunt lipsite de unele aspecte carenĠiale. AplicaĠiile cunoútinĠelor astfel dobândite. ExplicaĠia este testată. incluzând medici specialiúti de medicină sportivă. -PoĠi să prinzi o antilopă? -Nu. Noi avem oameni care pot prinde o antilopă. medicină internă úi ortopedie. corect aplicată va fi capabilă să îmbunătăĠească abilitatea unui "prinzător de antilope" sau cel puĠin să ne spună cât de repede trebuie să alerge un atlet pentru a prinde antilopa. Nu există motive pentru care să nu contribuie deci la îmbunătăĠirea performanĠei atletice.ùtiinĠa începe cu observaĠia úi înregistrarea precisă a evenimentelor. de obicei prin experiment. În biologie există adesea atât de multe variabile între indivizi încât sunt necesare măsurători atente úi repetate înainte de a afirma că anumite modificări se datoresc tehnicilor de antrenament sau alimentaĠiei úi nu variaĠiei naturale.

didactice ale FacultăĠii de EducaĠie Fizică úi Sport din Craiova. să poată răspunde la următoarele întrebări: . úi de ce nu úi sportivul. Autorii Introducere 9 . încercând o abordare útiinĠifică reală a problematicii abordate. antrenorul úi kinetoterapeutul.Care este semnificaĠia unor termeni medicali? Suntem convinúi că prin însuúirea acestor aspecte putem afirma că viitoarea activitate de profesori. posibilităĠi de profilaxie. creúterea capacităĠii de efort úi îmbunătăĠirea stării funcĠionale a organismului uman.De ce este necesară realizarea controlului medical la sportivi? . Prezentarea detaliată a activităĠilor desfăúurate în cadrul cabinetelor Policlinicii pentru Sportivi a avut ca scop explicitarea unor aspecte medicale cu adresabilitate atât pentru kinetoterapeuĠi cât úi pentru antrenori.Care sunt contraindicaĠiile temporare sau definitive pentru practicarea sportului? . tratament úi recuperare.Care este rolul kinetoterapeutului în depistarea-profilaxiarecuperarea acestor afecĠiuni? . contribuind astfel la realizarea obiectivelor de bază ale educaĠiei fizice úi sportului: întărirea sănătăĠii. Am încercat în acest mod familiarizarea acestora cu noĠiunea de patologie.Ce date îmi oferă controlul medical realizat în cadrul diverselor cabinete? Cum le interpretez? Cum le aplic în practica sportivă ? .În cazul în care se descoperă o anumită afecĠiune ce trebuie făcut? Când trebuie mers la specialist sau realizate investigaĠii medicale/biochimice suplimentare? Care este impactul asupra efortului pe termen scurt? Dar pe temen lung? . stimularea creúterii úi dezvoltării fizice armonioase. kinetoterapeuĠi úi antrenori se va desfăúura după principii útiinĠifice. riscul implicat de diverse boli coroborat cu practicarea sportului la diverse vârste. Sperăm ca după lecturarea acestei lucrări.

.

Diagnosticul stării de sănătate.sportive detaliate. atenĠia. somatic. mobilitatea). izometrică. *Pregătirea biologică de concurs úi capacitatea de refacere. izokinetică).INVESTIGAğII MEDICOSPORTIVE 1.T. endocrino-metabolice. AVIZUL MEDICO-SPORTIV DE CE? O sinteză a componentelor performanĠei sportive include: * SelecĠia (biotip constituĠional . . a stării funcĠionale (neuro-psihice. ROLUL INVESTIGAğIILOR MEDICO-SPORTIVE.Diagnosticul stării funcĠionale úi al capacităĠii de efort. reactivitatea úi rezistenĠa la stres. Rolul kinetoterapeutului – activ pentru toate aceste procese. Avizul reuneúte o parte de diagnostic úi o parte de indicaĠii úi contraindicaĠii în antrenament úi competiĠii. medico-sportive sau metodico-pedagogice.fitnessul (viteza. a unor investigaĠii paraclinice ce vizează estimarea starii de dezvoltare fizică si a stării de nutriĠie. funcĠia neuro-endocrină). * RezistenĠa musculară locală (izotonă. aerobe). îndemânarea. un document medical cu valoare medico-legală. *Recuperarea după traumatisme úi îmbolnăviri. Deci întrun aviz medico-sportiv se reunesc concluziile diverselor examinări soldate cu stabilirea următoarelor diagnostice : . economici. InvestigaĠii medico-sportive 11 . biochimic. psihosociali. rezultat în urma unei anamneze medico. rezistenĠă. inteligenĠa. *Factori de mediu (geografici. *FuncĠiile neuropsihice (tipul sistemului nervos. neuropsihic). . anaerobe lactacide.1. pe aparate úi sisteme. culturali. În urma efectuării acestui examen se eliberează avizul medico sportiv. microclimatici). funcĠional. a unui examen clinic de specialitate. * Sursele si tipul reacĠiilor eliberatoare de energie (anaerobe alactacide. elasticitatea.Diagnosticul stării de nutriĠie úi dezvoltare fizică. forĠa. * Capacitatea de performanĠă fizică . cardiorespiratorii.E. Examenul medical efectuat in cabinetele policlinicilor pentru sportivi recolteaza o serie de date morfo-funcĠionale care se consemnează in fisa medico-sportivă individuală a sportivului. cu accent asupra Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II CAPITOLUL I .genetic. biochimice úi hematologice) úi a capacitaĠii de efort (aerob-anaerob). IndicaĠiile úi contraindicaĠiile pot fi medicale (referitoare la starea de sănătate). neuro-musculare.

de refacere.T.6 ContraindicaĠii pentru practicarea exerciĠiilor fizice úi sportului. pregătirea biologică de concurs. lucru aerob. A. cu precizarea că datele alese nu trebuie să rămână consemnate numai în fiúa medicală a sportivului. De reĠinut Toate aceste considerente medico-sportive impun obligativitatea efectuării controlului medical sportiv iniĠial úi periodic ori de câte ori situaĠia o impune. C. tratament ortopedic. al alimentaĠiei (ca factor ergogen. săruri minerale). regim alimentar pentru hiper/hipoponderali. InvestigaĠii medico-sportive 12 . tratament pentru diverse afecĠiuni medicale. Cabinetul de boli interne 2. intensităĠii. medico-sportive: regim alimentar (număr calorii. asupra profilului antrenamentului din punct de vedere biologic. anaerob. B. corectarea anemiei.3. proteine. Capitolul I . medicale: tratament stomatologic. complexităĠii. refacere dirijată în funcĠie de specificul sportului/probei. al prognozei privind performanĠa biologică úi sportivă. corectarea deficienĠelor fizice. metodico-pedagogice: dirijarea antrenamentului din punct de vedere al volumului. greutate optimă) al refacerii intraefort úi postefort. ContraindicaĠiile temporare úi/sau definitive sunt redate în cadrul capitolelor ulterioare. ci să ofere antrenorului si kinetoterapeutului o bază de date operante pentru úlefuirea performanĠei sportive. prag. proporĠii glucide.E. metode profilactice. conĠinut în vitamine. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II aspectelor biologice úi calităĠilor motrice ce ar trebui perfecĠionate prin antrenament. relaĠia specific/nespecific. lipide. optimizarea mobilităĠii forĠei. 1. medicaĠie sustinătoare de efort.

tuberculoză. Există boli ereditare determinate strict genetic (hemofilia). Antecedentele heredo-colaterale se referă la bolile de care au suferit părinĠii úi ceilalĠi membri ai familiei (rude apropiate). antecedente personale fiziologice úi patologice. condiĠii de viaĠă úi muncă. În copilărie se notează frecvent boli eruptive (rujeola. ulcer. Anamneza medico-sportivă include atât anamneza generală (antecedente heredo-colaterale. colecistită).2. boli cu predispoziĠie ereditară (diabet zaharat. arteriopatii). Pentru sportivi este importantă úi înălĠimea úi greutatea părinĠilor ce permit calcularea unui indice de heritabilitate. infarct miocardic. Antecedentele personale fiziologice se referă la modul în care a decurs naúterea (normală sau cu manevre obstetricale) scor APGAR. parazitoze. AdolescenĠii úi adulĠii sunt afectaĠi mai frecvent de: reumatism articular acut. avorturi. practicarea unor sporturi la nivel de performanĠă. prezenĠa de sângerări în afara menstrei. intervenĠii chirurgicale. valvulopatii. scarlatina). locuinĠă.T. sarcini. hipertensiune arterială. dezvoltarea în copilărie. recunoaúterea si profilaxia unor afecĠiuni sugerate de anamneză. InvestigaĠii medico-sportive 13 . date despre ultima menstră. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1.E. tusea convulsivă.boli metabolice: diabet zaharat. Antecedentele personale patologice se referă la principalele afecĠiuni de care a suferit subiectul din copilărie úi până în momentul efectuării anamnezei. hepatita virală (care poate evolua spre hepatită cronică úi ciroză). obezitate. pleurezie). caracteristicile ciclului menstrual (periodicitatae. Rolul kinetoterapeutului . angor pectoris. ANAMNEZA MEDICO-SPORTIVĂ DE CE? Anamneza reprezintă debutul examenului medico sportiv. hepatită virală. boli respiratorii (bronsită. cu valoare atât în stabilirea diagnosticului medico-sportiv cât si în realizarea selecĠiei sportive iniĠiale. La femei aceste antecedente includ data instalării primei menstre (menarha). varicela. Capitolul I . alimentaĠie) cât úi anamneza specială sau medico-sportivă. la termen sau prematur. absenĠa ciclului menstrual). cantitatea. parazitoze). ulcer duodenal) úi boli care apar în agregări familiale (TBC. angina streptococică (poate determina reumatism articular acut sau glomerulonefrita acută difuză). boli digestive (gastrite. Se mai pot înregistra: . pneumonie. rubeola. boli cardiovasculare (hipertensiune arterială. noxe.activ în realizarea anamnezei. gută. litiază biliară.

boli endocrine: hipo/hipertiriodism. zi)___ Localitatea_____________Starea civilă______ Sportul___________Proba (postul)__________________ Club___________ ANTECEDENTE Medicale: Antecedente heredo-colaterale .AlimentaĠia inadecvată poate conduce la obezitate. ulcer.APF (naútere.C. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . HTA. cancer. viaĠa familială cu nemulĠumiri úi conflicte . vase. InvestigaĠii medico-sportive 14 . nanism. astm bronsic. reumatism) tata_______________mama________________fraĠi____________________ Antecedente personale . fumători ocazionali (2-3 tigări/zi) úi fumători pasivi ce inhalează fumul degajat de fumătorii propriu-ziúi. . menstră) b) Patologice . dezvoltare. boli de inimă. fumători inveteraĠi. supraaglomerare .favorizează TBC. a lipidelor saturate. operaĠii) ________________________ Capitolul I . consumul de condimente úi excitante. Fumatul reprezintă un toxic cu nocivitate evidentă.E.H. cafea. poate conduce la apariĠia unor tensiuni arteriale de graniĠă. diabet zaharat.neoplazii generale sau de organ.aspecte de microclimat familial (locuinĠă salubră sau insalubră. ulcer. cola) pe lângă alte efecte negative. ulcer. precum úi modul de preparare a unor alimente.AP: a) Fiziologice . Aceasta include predominanĠa glucidelor. . lună. Studii efectuate au arătat o creútere a numărului fumătorilor adolescenĠi úi o relaĠie între lombalgiile acestora úi fumat. accidente.APP (boli. reumatism. Utilizarea excesivă a unor excitante SNC (alcool. . gigantism. (TBC.A.boli imunologice: alergii. diabet.generează tulburări psihonevrotice diverse.T. hipovitaminizări. tutun. HTA. A. CondiĠiile de viaĠă si muncă se referă la: . FORMULAR UTILIZAT ÎN CADRUL POLICLINICILOR SPORTIVE DIN ROMÂNIA Anul_______Luna_________Ziua___ Anamneza medico-sportivă Numele______________________Prenumele__________________Sex____ Data naúterii (an. HTA. tulburări de ritm. confirmată prin numeroase studii. gastrită. tahicardii. Există fumători condiĠionaĠi de stres.

dulciuri.). greu.SituaĠia actuală: Etapa de pregătire__________Număr de antrenamente săptămânal________ Volum (ore)____Intensitate (%)___________Constând din PFG.În momentul de faĠă sunteĠi sub îngrijirea unui medic. Se completează de medicul de medicină sportivă care realizează controlul iniĠial (primul contact) si periodic. apatie de start. data. seniori úi de când_________________________________________________________ EvoluĠia performanĠelor: Cea mai bună performanĠă (cm.E. indiferent de motiv ? Capitolul I . prăjeli.T. Starea de start: gata de start. greutate. Ultimul antrenament________________ Obiectivul de performanĠă principal al sezonului____________Locul _____ Obiective intermediare__________________________________________ Starea prezentă: Acuze subiective__________________________________ Pofta de antrenament______________________Apetitul________________ Somnul: cantitativ (ore)_________calitativ___________________________ Tulburări de somn______________________De când__________________ Alte tulburări (comportament)_____________________________________ Obs. InvestigaĠii medico-sportive 15 .CVM (locuinĠă. febră de start.)_______________________________________________________ Antecedente sportive . grăsimi animale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II c) Obiceiuri alimentare (preferinĠe pentru carne. secunde. Telefon al medicului_____________ Sport practicat___________Post_____________________ ExplicaĠi răspunsurile afirmative pe verso . felul si locul muncii. PS. tehnic. locul)___________ Vechimea în sportul de performanĠă________________________________ II. vegetale etc. muncă în ture etc. FORMULAR UTILIZAT ÎN SUA PENTRU « PREPARTICIPAREA » SPORTIVULUI LA VIZITA MEDICALĂ Nume si prenume_________Data naúterii_________Nivel úcolar__________ Adresă____________Telefon____________ Parinte____________________ Medic de familie_______________Nr. la vizitele medicale bianuale (pentru situaĠia actuală) B.AS: Prima formă de educaĠie fizică______________ De la ce vârstă___________Sporturi practicate de plăcere si cât timp_______ Sporturi de performanĠă (de la ce vârstă)_____________________________ Dacă este component al loturilor României de juniori. tactic. Schimbări în obiceiul alimentar________de ce__________când_________cu ce alimente__________________________ CondiĠii de viaĠă si muncă . Se pune accent pe:_________________________________________ Cum se suportă efortul în antrenament_____________în competiĠii_______ Cum se obĠine forma sportivă: uúor. mediu. tineret.

InvestigaĠii medico-sportive 16 .T. bătăI neregulate) sau accelerat ? AveĠi rude (indiferent de grad) care au decedat din cauze cardiovasculare înainte de 50 ani? AĠi avut erupĠii cutanate în ultimele 6 luni ? AĠi suferit vreodată un traumatism cranian? V-aĠi pierdut vreodată conútienĠa spontan sau în urma unui traumatism ? AĠi avut vreodată pierderi de memeorie ? AĠi simĠit vreodată amorĠeli/durere pe traiectul unui nerv? AĠi suferit vreodată de crampe musculare si/sau de căldură ? AĠi avut ameĠeli/lesinat din cauza căldurii ? UtilizaĠi echipament special de orice natură (protectoare oculare. mononucleoză. etc) ? AĠi avut vreodată probleme cu ochii/vederea ? PurtaĠi ocheleri sau lentile de contact ? AĠi suferit vreodată de entorse. inflamaĠii simple sau repetate ale unuia din segmentele: cap__________umăr_________úold ________gât___________cot_____________genunchi________ __torace ________antebraĠ__________gambă__________spate________ ___gâtul mâinii________gleznă___________mână___________picior___ ______ - PurtaĠi proteză sau alte aplicaĠii dentare ? AĠi suferit vreodată de afecĠiuni ale urechii sau perforaĠii de timpan ? AĠi avut alte probleme medicale (infecĠii. rinite. luxaĠii. rinichi. crize de strănut) ? SuferiĠi de astm sau aveĠi probleme de respiraĠie. etc) Capitolul I . fracturi. tuse ? AĠi lesinat vreodată în timpul /după efortul fizic ? AĠi fost vreodată ameĠit în timpul /după efortul fizic ? AĠi avut vreodată dureri în piept în timpul /după efortul fizic ? ObosiĠi mai uúor decât colegii în timpul efortului ? AĠi avut vreodată tensiune arterială mare ? Vi s-a spus vreodată că aveĠi un suflu cardiac? AĠi avut vreodată un ritm cardiac neregulat (palpitaĠii. etc)? LuaĠi în prezent orice fel de pastile (tratament sau susĠinere de efort) sau urmaĠi un tratament injectabil sau de alt fel? SunteĠi alergic (erupĠii cutanate. diabet.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - - - - AĠi fost vreodată spitalizat ? AĠi suferit vreodată o intervenĠie chirurgicală? Vă lipseúte vreun organ (splină. bucale. faúă elastică.

Capitolul I . patinaj. Semnătura părintelui_________________________Data_______________ Prin aceasta certific că am oferit o istorie medicală exactă si găsesc răspunsurile la întrebările chestionarului corecte.implică mai multă responsabilitate (semnături) Propunere : adăugarea semnăturii antrenorului că a luat la cunoútiinĠă aceste aspecte. volei Avantajele utilizării formularului : . Sporturi de contact ::box. soccer. rodeo. schi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - De la ultimul control medical si până în prezent aĠi avut o problemă medicală sau traumatism ? Când aĠi realizat ultima imunizare tetanică ? Când aĠi realizat ultima imunizare antirujeolică? Vi s-a spus vreodată să nu practicaĠi vreun sport? Ce sport si când ? Pentru sportive: 19. wrestling.T. Când aĠi avut prima menstruaĠie? Ultima menstruaĠie? Care a fost cel mai lung interval de timp între menstruaĠii anul trecut ? DECLARAğIE DE MATURITATE PENTRU SPORTURILE DE CONTACT Ca părinte trebuie să înĠelegeĠi că statisticile indică o creútere a incidenĠei traumatismelor în sporturile de contact la sportivii care nu au atins un nivel de maturitate morfofuncĠională comparativ cu cel al vârstei biologice a participanĠilor. gheaĠă.oferă o istorie medicală completă .oferă colaborarea cu medicul de familie.prezintă întrebări « Ġintite » . Sporturi de contact limitat : baseball. călărie. Semnătura medicului de familie________________Data_______________ Obs. sărituri. basket. absentă sau dificilă la momentul actual . hockey pe iarbă. Prin aceasta certific că răspunsurile mele la întrebările chestionarului sunt corecte. arte marĠiale. InvestigaĠii medico-sportive 17 .. handbal. Semnătura sportivului_______________Data_______________ Prin aceasta certific că am oferit o istorie medicală exactă si găsesc răspunsurile la întrebările chestionarului corecte. ciclism.E.. fotbal. Dacă credeĠi că acest sportiv se încadrează în categoria susmenĠionată vă rugăm discutaĠi problema cu antrenorul si medicul. gimnastică.

Eventuale probleme la naútere___________ C.infecĠii acute/amigdalite (« roúu în gât) ___________ .scarlatină___________ . Cum suportă efortul: .deviaĠii de sept___________ . Boli (când au apărut.înrosirea feĠei___________ .dureri în partea stângă/dreapta___________ .transpiraĠie abundentă___________ .palpitaĠii___________ . frecvenĠa) .alergii/astm bronúic/___________ .« răceli »___________ D. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II C.pneumonii___________ .hepatită___________ .T.E.senzaĠie de "nod în gât"___________ .crampe musculare___________ Capitolul I .senzaĠie de sufocare___________ . InvestigaĠii medico-sportive 18 . FORMULAR PROPUS SI UTILIZAT ÎN STUDIILE FEFS Craiova Nume si prenume_____________Data naúterii______ùcoala/facultatea_____ ____Clasa/anul________________Loc de muncă______________________ ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE Parametrul TBC Ulcer gastric/duodenal Diabet Reumatism AfecĠiuni cardiovasculare. Lungime úi greutate la naútere___________ B. HTA Hepatită virală Alte boli ÎnalĠimea Greutatea Sporturi practicate Mama Tata FraĠi/surori Alte rude ANTECEDENTE PERSONALE A.

indici de forĠă. .evaluarea cantitativă si calitativă a aspectelor alimentare ca indicator util în aprecierea caracterelor influenĠate de factori extrinseci (greutate corporală.doza) ___________ G. cum sunt administrate (cale. persoane__ dacă stă singur în cameră sau câte persoane________________ K. Dacă mai practică úi alt sport___________Care___________ I. bloc)____nr. Mănâncă: .E. Cum este înaintea competiĠiei Calm___________Agitat___________Apatic___________ H. Nr ore úcoală pe săptămână________________________ Avantajele utilizării chestionarului : .aprecierea creúterii úi a amprentei ereditare (înălĠimea părinĠilor úi calcularea coeficientului de heritabilitate.B.C) úi periodic (la sfârúitul fiecărei etape din perioada precompetiĠională) D.pâine ________ ce cantitate pe zi___________ . Dacă sportivul consideră că este emotiv___________ F. compoziĠie corporală. carenĠe cu răsunet somatic) Obs. InvestigaĠii medico-sportive 19 .T.ouă___________de câte ori pe săptămână___________ .legume___________ce cantitate pe zi___________ . Se completează de medicul echipei de monitorizare care realizează controlul iniĠial (A. Număr de antrenamente pe săptămână__durata unui antrenament____ L.carne ___________de câte ori pe zi___________ . CondiĠii de viaĠă: locuinĠă (casă.Adresă-----------------------------------Telefon ----------- Capitolul I . camere__nr.lapte.ilustrarea posibilităĠii existenĠei de boli cu transmitere ereditară.ciocolată________ce cantitate pe zi___________ . .Dacă urmează tratament cu medicamente sau vitamine úi care sunt acestea.paste făinoase ___________ce cantitate pe zi___________ . FIùĂ DE MONITORIZARE A SPORTIVULUI (propusă si aplicată în monitorizarea sportivilor de performanĠă program CERES) Nume úi prenume-----------------------------Data naúterii--------------------------Nivel úcolar-------------Adresă----------------------------------Telefon------------Părinte*----------------. produse lactate (exemplificare)_____ce cantitate pe zi________ . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II E.fructe___________ce cantitate pe zi___________ Pe care din alimentele enumerate le preferă în consumul zilnic__________ Ce cantitate de lichide bea zilnic________care sunt acestea________ J.

Parametrul TBC Ulcer gastric/duodenal Diabet Reumatism AfecĠiuni cardiovasculare. rinichi. tuse? Capitolul I .AĠi suferit vreodată o intervenĠie chirurgicală? . rinite. camere--------------nr. InvestigaĠii medico-sportive 20 .T. ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE (ExplicaĠi răspunsurile afirmative pe verso) . bloc)------------------nr. etc)? .LuaĠi în prezent orice fel de pastile (tratament sau susĠinere de efort) sau urmaĠi un tratament injectabil sau de alt fel? .AĠi fost vreodată spitalizat? . indiferent de motiv? .Vă lipseúte vreun organ (splină. crize de strănut)? . persoane---------------dacă stă singur în cameră sau câte persoane---- I.SuferiĠi de astm sau aveĠi probleme de respiraĠie.În momentul de faĠă sunteĠi sub îngrijirea unui medic. HTA Hepatită virală Alte boli ÎnalĠimea Greutatea Sporturi practicate Mama ISTORIC MEDICAL Tata FraĠi/surori Alte rude A. ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE Lungime úi greutate la naútere______________Eventuale probleme la naútere________________________________________________________ C. Telefon al medicului-------Sport practicat-------------------Probă----------------------Lot----------------------ExperienĠa în sportul de performanĠă (ani)----------------------------------------Cea mai bună performanĠă înregistrată:Timp--------Data--------Locul-------Sporturi practicate de plăcere---------------------------------------------------------CondiĠii de viaĠă: locuinĠă (casă.E. ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE B. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Medic de familie-----------------------------------Nr.SunteĠi alergic (erupĠii cutanate.

AĠi avut vreodată pierderi de memorie? .PurtaĠi ocheleri sau lentile de contact ? .UtilizaĠi echipament special de orice natură (protectoare oculare.AĠi avut vreodată probleme cu ochii/vederea? .Când aĠi realizat ultima imunizare tetanică ? .AĠi suferit vreodată de hepatită ? .Ati avut vreodata senzatia de nod in gat in timpul efortului? .AĠi simĠit vreodată amorĠeli/durere pe traiectul unui nerv? .E.V-a spus cineva ca aveti deviaĠie de sept? .AĠi avut ameĠeli/lesinat din cauza căldurii? . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AĠi avut vreodată tensiune arterială mare? Vi s-a spus vreodată că aveĠi un suflu cardiac? AĠi avut vreodată un ritm cardiac neregulat (palpitaĠii. InvestigaĠii medico-sportive 21 .AĠi suferit vreodată un traumatism cranian? .Când aĠi realizat ultima imunizare antirujeolică? . mononucleoză. luxaĠii. diabet.Vi s-a spus vreodată să nu practicaĠi vreun sport? Ce sport úi când? .Ati suferit repetat « răceli »? În ce anotimp predominant úi cu ce frecvenĠă ? .AveĠi rude (indiferent de grad) care au decedat din cauze cardiovasculare înainte de 50 ani? . bătăi neregulate) sau accelerat ? .AĠi suferit vreodată de afecĠiuni ale urechii sau perforaĠii de timpan? . inflamaĠii simple sau repetate ale unuia din segmentele: cap__________umăr_________úold________gât___________cot__ ___________genunchi__________torace ----------------------------------antebraĠ__________gambă__________spate___________ gâtul mâinii________gleznă___________mână___________picior______ .ObosiĠi mai uúor decât colegii în timpul efortului ? - Capitolul I . faúă elestică. etc)? .AĠi suferit vreodată de entorse.AĠi leúinat vreodată în timpul/după efortul fizic? .AĠi avut vreodată dureri în piept în timpul/după efortul fizic? .PurtaĠi proteză sau alte aplicaĠii dentare ? .AĠi avut alte probleme medicale (infecĠii. fracturi.V-aĠi pierdut vreodată conútienĠa spontan sau în urma unui traumatism? .AĠi fost vreodată ameĠit în timpul/după efortul fizic? . etc)? .T.Ati suferit repetat infecĠii acute/amigdalite (« roúu în gât»)? De câte ori? .AĠi suferit vreodată de crampe musculare si/sau de căldură? .AĠi avut erupĠii cutanate în ultimele 6 luni? . bucale.

Prin aceasta certific că accept să fiu investigat. se recurge si la investigaĠii invazive. puĠin)___________ Care a fost cel mai lung interval de timp între menstruaĠii anul trecut ?__________________ II. ÎNCUNOùTIINğARE (DECLARAğIE DE ÎNCUNOùTIINğARE ASUPRA CONDIğIILOR ùI RISCURILOR PRACTICĂRII SPORTULUI DE PERFORMANğĂ) Ca sportiv/părinte* trebuie să útiĠi că practicarea sportului de performanĠă implică monitorizarea pregătirii în cadrul căreia. Semnătura sportivului/părintelui______________________Data_______ Ca sportiv/părinte* trebuie să útiĠi că practicarea sportului de performanĠă implică controale medicale periodice în cadrul cărora se recurge si la investigaĠii invazive. Confirm că sportivul se află în evidenĠa mea cu următoarele boli cronice______________ ______________________________________________________________ Semnătura medicului de familie_______________________Data________ III.E. Semnătura sportivului/părintelui_____________________Data________ Capitolul I . Semnătura sportivului___________________________Data___________ Prin aceasta certific că am oferit o istorie medicală exactă si găsesc răspunsurile la întrebările chestionarului corecte Semnătura părintelui_____________________________Data___________ Prin aceasta certific că am oferit o istorie medicală exactă si găsesc răspunsurile la întrebările chestionarului corecte. comparativ cu nesportivii. CERTIFICARE A ISTORICULUI MEDICAL Prin aceasta certific că răspunsurile mele la întrebările chestionarului sunt corecte. periodic. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pentru sportive: Când aĠ i avut prima menstruaĠie_________Ultima menstruaĠie?_____Durata menstruatiei (zile)_____________Cantitatea de sânge pierdut (mult. InvestigaĠii medico-sportive 22 .T. mediu. Prin aceasta certific că accept riscul unor accidentări. Semnătura sportivului/părintelui____________________Data_________ Ca sportiv/părinte* trebuie să útiĠi că statisticile indică o incidenĠă crescută a traumatismelor sportivilor de performanĠă din acest sport. Prin aceasta certific că accept să fiu investigat.

mediu.transpiraĠie abundentă-----------------------.palpitaĠii-------------------------------- Capitolul I . Cum se obĠine forma sportivă: uúor--------.senzaĠie de nod în gât------------------. febră de start---------D. SITUAğIA ACTUALĂ (ExplicaĠi răspunsurile afirmative pe verso) A.------------. PS. În ce perioadă de pregătire vă aflaĠi? PrecompetiĠională----competiĠională----. tehnic. ÎnălĠime--------------Greutate----------------Ultima valoare de PAN--------Ce rezultat aĠi înregistrat la ultima probă de control? Timp-------------------Data----------Locul--------------------------------------B.E.T. bine. satisfacator) : la antrenamente------------------------------: în competiĠii------------------------În ultima vreme in /dupa efort (specificati) aveĠi: . mediu---------. Se pune accent pe (%)____________ Câte antrenamente cu dominantă aerobă aveĠi pe săptămână Nr---------Durata totală-----Câte antrenamente cu dominantă anaerobă aveĠi pe săptămână Nr---------Durata totală------Ultimul antrenament_________________________________________ Obiectivul de performanĠă principal al sezonului____Locul ____________ Obiective intermediare--------------------------------------C. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Prin aceasta certific că am luat la cunoútinĠă aceste aspecte. InvestigaĠii medico-sportive 23 .înrosirea feĠei------------------------------.senzaĠie de sufocare------------------.dureri în partea stângă/dreapta-------------. Cum suportati efortul (foarte bine. tactic.__Intensitate (%)_________________Constând din PFG.apatie de start------------. Semnătura antrenorului____________________________Data________ * în cazul juniorilor IV.etapa anuală de pregătire-------săptămâna de pregătire-----------------Nr ore úcoală pe săptămână-----------------------Număr de antrenamente săptămânal___ Volum (ore)__. greu-------------Starea de start: gata de start.

g/ zi -----------paste făinoase -----------------------. mod de administrare-----------------------------------------------------------------------------F.g/ zi pâine ----------------------. InvestigaĠii medico-sportive 24 .senzaĠie de greaĠă---------------------.senzaĠie de arsură la nivelul stomacului ---------------------.senzaĠie de vomă-----------------------------------------------E.etc)_________________ F.T.care sunt acestea------------------------------------------------------------------------------------------- Capitolul I .g/ zi --ciocolată. AĠi avut o recuperare normală în ultimele 2-3 săptămâni---------.g/ zi----------unt -----------------.g/ zi---------ouă----. produse zaharoase-----------------------.crampe musculare---------------------. FolosiĠi susĠinătoare de efort------------------Care sunt acestea si modul de administrare-----------------------------------------------------------------------------G. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . Pofta de antrenament_________Apetitul______________ Somnul: cantitativ (ore)____calitativ____ Tulburări de somn________________De când______________________ Alte tulburări (comportament)___________________________________ Alte acuze subiective (stare de oboseală.In ce a constat aceasta--------------------------------------------------------------------------H.senzaĠie de sufocare----------------------.lapte-------------. Ce alimente consumaĠi zilnic? carne (tip) --------------g/ zi--------------mezeluri---------------.de câte ori pe săptămână------.g/ zi -----------legume (tip)----------------------g/ zi -----------fructe (tip)----------g/ zi------------Care din alimentele enumerate sunt preferate în consumul zilnic---------------------------------------------------------------------------------Ce cantitate de lichide consumati zilnic-------------------. indiferent de motiv? De la ultimul control medical si până în prezent aĠi avut vreo problemă medicală sau traumatism ? AĠi avut o scădere continuă de performanĠă în ultimele 2-3 săptămâni? Urmati un tratament cu medicamente? Daca da care sunt acestea . nervozitate.g/ zi -----------produse lactate (iaurt. În ultima vreme aĠi scăzut în greutate? În momentul de faĠă sunteĠi sub îngrijirea unui medic. branzeturi)---.E.

. Semnătura antrenorului-------------------------------------------Data----------SE ATAùEAZĂ REZULTATELE TESTELOR BIOCHIMICE ùI FIZIOLOGICE ÎN EFORT SPECIFIC ùI A EXAMENULUI ECOGRAFIC/ EKG (dacă este cazul!) Avantajele utilizării fiúei de monitorizare: . medicului de familie. CERTIFICARE A STARII ACTUALE Prin aceasta certific că răspunsurile mele la întrebările chestionarului sunt corecte. .prezintă întrebări «Ġintite» ce permit identificarea unor probleme medicale. . sportivului/părintelui.E. .implică asumarea unei responsabilităĠi crescute din partea medicului echipei de monitorizare. medicului de lot. indici de forĠă. .oferă medicului din echipa de monitorizare un tablou recent al răspunsului la efort specific.oferă atât o istorie medicală completă.depistează precoce simptome ale stării de supraantrenament.oferă colaborarea cu medicul de familie. Capitolul I . carenĠe cu răsunet somatic).T. InvestigaĠii medico-sportive 25 . uneori în faza incipientă. . antrenorului (semnături). absentă sau dificilă de obicei úi totuúi extrem de necesară în condiĠiile în care medicii de medicină sportivă nu au posibilitatea încheierii de contracte cu Casa de Asigurări. Semnătura sportivului------------------------------------------Data-----------------Prin aceasta certific că am oferit o istorie medicală exactă si găsesc răspunsurile la întrebările chestionarului corecte Semnătura medicului de lot-------------------------------------------Data----------Prin aceasta certific că am luat la cunoútinĠă aceste aspecte. .permite aprecierea cantitativă úi calitativă a aspectelor alimentare ca indicator util în aprecierea caracterelor influenĠate de factori extrinseci (greutate corporală. compoziĠie corporală. În consecinĠă sportivii trimiúi să realizeze examene de specialitate nu beneficiază de compensarea costului investigaĠiilor decât în cazul trimiterii de către medicul de familie. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II VI. cât si o istorie medicală recentă.avertizează sportivul/părintele asupra condiĠilor úi riscurilor practicării sportului de performanĠă dându-i acestuia posibilitatea să opteze în cunoútinĠă de cauză.oferă colaborarea cu medicul de lot.

.oferă medicului un tablou recent al răspunsului la efort specific. . .oferă o istorie medicală completă.permite identificarea unor probleme medicale. o istorie medicală recentă.depistează precoce simptome ale stării de supraantrenament. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II De reĠinut Anamneza medico-sportivă reprezintă un instrument esenĠial pentru estimarea următoarelor aspecte: .E. InvestigaĠii medico-sportive 26 .T. uneori în faza incipientă. Capitolul I .

x examenul aparatului respirator. . percuĠia úi ascultaĠia cu ajutorul stetoscopului. examenul ortostatismului. x examenul sistemului endocrin. InvestigaĠii medico-sportive 27 . * statura úi tipul constituĠional. examenul mersului. profilaxia úi recuperarea unor afecĠiuni . x examenul sistemului osteoarticular. În cadrul examenului sportivului o parte din aceste aspecte sunt reluate în cadrul cabinetului de antropologie. x examenul aparatului uro-genital.Examenul pe aparate cuprinde: x examenul tegumentelor úi al mucoaselor (aprecierea modificărilor de culoare. x examenul muúchilor úi al Ġesutului adipos.recunoaúterea unor simptome. În urma acestui exmen se trasează indicaĠii privitoare la tratamentul unor afecĠiuni (medicamentos. inclusiv a celor sportive.T. x examenul sistemului nervos. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. regim igieno-dietetic. contraindicaĠii temporare sau definitive în practicarea sportului. modelarea antrenamentului în funcĠie de indicaĠiile medicale privind efortul. * fizionomia (faciesul) úi semiologia ochilor. x examenul aparatului digestiv. se pot recomanda investigaĠii suplimentare de specialitate (clinice sau paraclinice). recuperator. * poziĠia/atitudinea pacientului. palparea. * starea de nutriĠie. x examenul ganglionilor limfatici.3. modificări ale fanerelor. CABINETUL DE BOLI INTERNE DE CE? Starea de sănătate este o condiĠie obligatorie pentru realizarea optimă a diverselor activităĠi. Capitolul I .Examenul general (de ansamblu) cuprinde: * starea de conútienĠă. Examenul clinic obiectiv include inspecĠia. Coroborat cu anamneza úi examinările paraclinice examenul clinic stabileúte diagnosticul stării de sănătate. profilaxie). Se efectuează în două etape: . recomandări de scurtă sau lungă durată privind efortul sportiv. x examenul aparatului cardio-vascular. modificări ale Ġesutului subcutatnat). semne clinice sugestive pentru anumite boli. x examenul organelor de simĠ. Rolul kinetoterapeutului .E.

.manevre de înghiĠire. . faciesul. . .limba (aspect.neurocraniu: inspecĠia generală a formei craniului úi a regiunii păroase a capului.mucoasa vestibulară (semn Koplik). apreciază starea generală. .T. . . Examinarea gâtului x tiroida: .inspecĠia conductului auditiv extern. modificarea de volum a glandei). x urechea: .inspecĠie (culoarea tegumentelor.permeabilitatea foselor nazale. A. poziĠii particulare ale corpului úi membrelor. x laringe: . mobilitate) úi regiunea sublinguală.inspecĠia piramidei nazale úi a septului nazal.egalitate pupilară.viscerocraniu: inspecĠia generală a feĠei.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tehnica examinării: InspecĠia generală: examinatorul.palparea cu policele din faĠă sau cu indexul úi mediusul din spatele bolnavului. deformări ale segmentelor corpului.dinĠii úi gingiile. InvestigaĠii medico-sportive 28 . x semnele Chwostek úi Weiss x cavitatea bucală: . .palparea ganglionilor submandibulari. în dreapta pacientului. cicatrici. .culoarea sclerelor.particularităĠi ale culorii irisului. x ochii: . Capitolul I . Examinarea capului: . x nasul: .faringele. echilibrul ponderal. semne meningiene. impotenĠe funcĠionale ale unor segmente. în picioare. periauriculare. palparea cutiei craniene. B. .cracmentul fiziologic al cartilagiului laringian prin mobilizare laterală.palparea úi percuĠia regiunii mastoidiene. convergenĠa ochilor. tipul constituĠional.inspecĠia pavilionului.puncte sinusale frontale úi maxilare. aspectul conjunctivelor.amigdalele úi lueta.nistagmus.aspectul buzelor úi a tegumentelor periorale. . . erupĠii cutanate.reflexul fotomotor úi de acomodare la distanĠă. . . . . . fizionomiei.

fanere. x palparea tonusului muscular úi proba forĠei.delimitarea marginii superioare a ficatului pe linia medio-claviculară dreaptă úi parasternală dreaptă. Palpare: . . Palpare: . determinarea pulsului periferic.percuĠia coloanei toraco-lombare úi a lojelor renale.E.decelarea úocului apexian.aspectul coloanei vertebrale cervico-toraco-lombare. spaĠiilor intercostale. - Capitolul I . . . radiale. epitrohilieni. al coastelor. reflexe bicipitale. . stiloradiale.palparea sânului la femei pe cadrane úi palparea ganglionilor axilari. x reflexe idiomusculare. supra-claviculari. x inspecĠia úi mobilizarea articulaĠiilor. . .T.manevra Hirtz. . . AuscultaĠie: .tegumentele toracelui. InvestigaĠii medico-sportive 29 . auscultaĠia foselor Morenheim (raluri sibilante prezente după criza de astm bronúic).freamătul pectoral (normal. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II palparea ganglionilor occipitali.sonoritate pe ambele arii pulmonare. PercuĠie: . pre/retrosternocleidomastoidieni. comparativ. InspecĠie: .aspectul regiunii precordiale. Examinarea toracelui x Pentru plămâni manevrele se execută simetric. abolit) . Examinarea membrului superior: x inspecĠia tegumentelor.auscultaĠia arterelor carotidiene. x palparea ganglionilor axilari.arile pulmonare.forma toracelui úi deformările toracelui.palparea musculaturii gâtului.palparea frecăturii pleurale úi a ralurilor bronúice. D. x Cordul InspecĠie: .amplitudinea miúcărilor respiratorii. . . diminuat.mobilizarea coloanei cervicale. amplificat. x palparea arterelor humerale. C. x testarea sensibilităĠii cutanate.determinarea úocului apexian. .

tricuspidian úi a punctului Erb. . . Palpare: ganglioni. Examinarea regiunii inghinale InspecĠie: ganglioni. aortic.auscultarea focarului mitral. .palparea arterei poplitee. . . . arterei pedioase.T.se pot asculta barborisme fiziologice.aprecierea Ġesutului adipos. pulmonar. . tibială posterioară.determinarea valorilor tensionale (la ambele braĠe. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .semn Laseque (explorarea articulaĠiei coxofemurale. Examinarea organelor genitale externe H. .reflexe osteotendinoase rotuliene úi achiliene. PercuĠie: . G.deformări ale diferitelor zone. E. diateză de drepĠi abdominali. .mobilitatea tibiotarsiană. PercuĠie: . AuscultaĠie: . Palpare: . . Examinarea membrului inferior: . splină. .palparea furculiĠei sternale cu mâna stângă pentru crosa aortei úi cu mâna dreaptă în epigastru pentru semnul Hartzer. .mobilitatea cu respiraĠia. . Capitolul I .semnul cheii (rotarea capului femoral în cavitatea cotiloidă pentru diagnosticul diferenĠial între sciatalgie úi afecĠiuni ale articulaĠiei coxofemurale).mobilitatea articulaĠiilor mici.inspecĠia feselor. pasivă). permeabilitatea orificiilor herniare.superficială (rulare pe cele 9 zone topografice ale abdomenului). . . Examinarea abdomenului InspecĠie: . restul abdomenului pe regiuni.ficat. elongaĠia sciatică).E. puls femural. .inspecĠia articulaĠiei sacroiliace.testarea sensibilităĠii cutanate. hernii.mobilitatea genunchiului.prezenĠa cicatricilor. hernii ombilicale. InvestigaĠii medico-sportive 30 . AuscultaĠie: .reflex cutanat plantar (Babinski). în decubit úi în ortostatism). .palparea sincronă a pulsului carotidian cu auscultaĠia focarelor cardiace.profundă – insistând pe harta punctelor úi zonelor dureroase abdominale cunoscute. F.percuĠia matităĠii cardiace relative úi absolute.forĠa musculară (activă.

mucoaselor. semnul Bragard. colagenoze. bulbară. senil. nazal în astmul bronúic. Diagnosticul stării de sănătate se stabileúte după coroborarea acestor date cu cele obĠinute la examenul ortopedico-traumatic úi prin explorări paraclinice. pliuri).prurit (senzaĠia de mâncărime). 1. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II -semnele Bonnet. hiperfoliculinemie úi uremie. poate fi persistent în stari de deshidratare. Alte examinări paraclinice se realizează în cadrul explorărilor neuro-psihice. limfoame.T. Pruritul localizat poate fi genital în diabetul zaharat. Pruritul generalizat se clasifică în: icteric (boli hepatobiliare cu retenĠie de săruri biliare). lambliază. parazitologic. urină). La examenul obiectiv al tegumentelor se urmăresc temperatura (se apreciază cu faĠa dorsală a mâinilor. Capitolul I . anemie feriprivă. Examenul clinic efectuat în cadrul cabinetului de interne este completat de examinările neuropsihiatrice. unghiile. culoarea. hipotenară. Examinările paraclinice obligatorii realizate în cadrul circuitului medico-sportiv includ examene de laborator (sânge.normal transparente). sportivii prezintă anumite particularităĠi induse de practicarea sistematică intensă a exerciĠiului fizic (adaptări) ce vor fi tratate separat. . stomatologice úi oftalmologice. InvestigaĠii medico-sportive 31 . elasticitatea. neuromusculare. semnul Laseque inversat. Ġesutului subcutanat Simptomatologie: . proba indice sol. alcoolism. menstră. denutriĠie. poate fi localizat sau generalizat.la facies: conjunctivele (palpebrală. cardiorespiratorii sau pot fi solicitate în cadrul unor patologii diverse. hipovitaminoze úi menopauză. alergic. părul . în cadrul unor boli de sistem (leucemii. flapping tremor. . flexia dorsală a piciorului. boala Hodgkin). examen radiologic cord-pulmon (pentru sportivii peste 14 ani). La sportive este indicat úi examenul ginecologic. MenĠionăm că deúi sportivii sunt în general persoane cu o stare de sanătate net superioară populaĠiei generale de aceeaúi vârstă ce nu practică activităĠi sportive.semn Homans. pe abdomen în hepatite úi ciroze. umiditatea úi elementele patologice.examenul mersului. Neri. De asemenea.E. Examenul tegumentelor. palmele (eminenĠa tenară.la nivelul membrului superior: pliul cutanat (pe faĠa dorsală a mâinilor). EKG. la nivelul capului în pediculoză. pe zone cutanate simetrice). În plus se mai urmăreúte: . considerăm oportună prezentarea sintetică a simptomelor úi a semnelor obiective ce pot să apară la nivelul diferitelor aparate úi sisteme.

cianoze periferice (IC dreaptă) cianoze localizate (reducerea debitului arterial/încetinirea circulaĠiei venocapilare) albinismul (hipocromie generalizată).scăderea afluxului de sânge în capilare . icter hepatic (boli hepatice). InvestigaĠii medico-sportive 32 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - la nivelul membrului inferior: godeul (faĠa anterioară a tibiei). vitiloigo (discromie cu zone de depigmentare alternând cu hiperpigmentări). leucemii). insuficienĠă hipofizară. boala Hodgkin. Capitolul I .hepatite cronice. > 2 mg% icter tegumentar . mucoaselor. fanerelor MODIFICĂRI Paloare (generalizată sau localizată) = diminuarea intensităĠii culorii tegumentelor/ mucoaselor Icter = coloraĠie galbenă a tegumentelor. colestatice. TBC. icter post-hepatic (obstructive. Tabel 1. exprimă o hipoxemie tisulară - - Hipocromii - Eritem = coloraĠie roúie a tegumentului .scăderea hemoglobinei sanguine AFECğIUNE anemii diverse. Semne obiective în examenul tegumentelor.capilaro-dilataĠie - Keratozekeratodermii Tegumente aspre úi îngroúate icter hemolitic/pre-hepatic (afecĠiuni cu distrugerea eritrocitelor = prin distrugerea hematiilor). úoc.E. icter conjunctival 1-2 mg%. unghiile.T. ciroze.creúterea bilirubinei totale sanguine (N=1 mg%). mixedem. sclerelor úI mucoaselor Cianoza = coloraĠie albastru-vineĠie a tegumentelor CAUZE . vergeturi (sarcină. mecanice) methemoglobinemia. sulfhemoglobinemia. eritem generalizat (alergii. leucemii. facial-pelagră). keratodermiile. boli de Ġesut conjunctiv) eritem circumscris (macula) . nefropatii cu IR cronică. neoplazii.reducerea concentraĠiei de hemoglobină aptă de a fixa oxigenul. hipovitaminoze . pilozitatea.în erupĠii eritematoase (rujeola). eritem marginat (RAA) verucile/negii. eritem localizat (palmar. cianoze centrale de origine cardiacă sau pulmonară.

eritrasma (erupĠie eritemato-scuamoasă submamar. hemosideroza). nevi albaútri. h. acromegalie. hematomul (acumulare subcutanată de sânge. melanom malign epidermofiĠia inghinală (placarde eritemato-scuamoase. axilar. anemie Biermer. melanoza Riedl . formă de pată. inghinal). nu dispare la vitropresiune). nevi aplazici). peteúii (transvazare sânge în tegumente úi mucoase. pruriginoase. circumscrise. echimoza (extravazare sânge în hipoderm cu aspect de pată vânătă.T. efelide. dermatita ocra-staza venoasă din varice. diametru 24 mm pierderi de substanĠă cu interesează úi dermul - AFECğIUNE h.creúterea producerii de melanină la nivelul epidermului - - - - ErupĠii eritematoscuamoase Scuama = fragment de epiteliu cornificat. cu vezicule). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MODIFICĂRI Hiperpigmentări CAUZE . nevi plani (pigmentarilentigo sau pistrui. h. cervical/ toracal). h. poate avea aspect de placard. gigantism. InvestigaĠii medico-sportive 33 . diabet zaharat. brune. - dermatoze. posttraumatic. post vasculite necrotizate. pitiriazis versicolor (pete eritemoscuamoase. trombocitopenice. dermatografism (meningite).la nivel cervico facial. posttraumatic).E. nevi hipertrofici. palide sau roúietice. generalizate (boala Addison. liniare (sindroame hemoragipare. acantozis nigricans = pigmentare cu hiperkeratoză în placarde axilar úi anogenital. regionale (graviditate-cloasma gravidică. Capitolul I . capilare. asociată cu ulcere úi eczeme. - - Hemoragii cutanate - - - Leziuni papuloase UlceraĠii Papula = leziune elementară (ridicături epidermice) bine conturate. sindroame hemoragipare) urticarie (alergică). hemocromatoza.

hipercolesterolemie (faĠa de extensie a membrelor). Meynet . Bula (flictena)= diametru > 5 mm.roúii. metastaze. cisticercoză. la gambe (TBC primară. iniĠial roúii. angioame plane (pete roúii. pelagră. dermoepidermic. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MODIFICĂRI ErupĠii veziculoase CAUZE Vezicula = proeminenĠă cu conĠinut seros/clar. dispar la vitropresiune. angioame cavernoase.E. n. gutoúi (gută).n. telangiectazii (dilataĠii ale vaselor mici din tegument. InvestigaĠii medico-sportive 34 .hipodermici. stelate cu ramificaĠii fine de la un vas central. n. n. - AFECğIUNE herpes simplu (virus herpetic . se vindecă fără cicatrici. dispar la apăsare). erupĠii medicamentoase.grupe de vezicule la nas. dureroúi. epidermic - - - - Capitolul I . steluĠe vasculare (tumorete mici. tumori maligne). mucoasa genitală). ciroză. pe faĠa extensivă a articulaĠilor mari/ lungul tendoanelor (RAA) n. porfirie. hiperfoliculinemie). prin rupere dă o eroziune ce se acoperă ulterior de cruste. fără o semnificaĠie patologică). buze. hemangioame (proeminenĠe capilare. erizipel. pulsatile la vitropresiune – apar în hepatită cronică. pletorici.erupĠie zonală sau pe mai multe dermatoame. normal coloraĠi. Osler . zona zoster (virus cantonat în ganglionii spinali) .T. Tumori cutanate Modificări vasculare - Noduli = nodozităĠi cu consistenĠă dură. pe pulpa degetelor (endocardită bacteriană sub acută Osler). localizare dermohipodermică sau epidermică. xantoame eruptive. infecĠii streptococice). - arsuri grad II sau III. lupus eritematos sistemic. localizaĠi dermic. în pericardita nodoasă.dermo-hipodermici. conĠinut lichid. eritematoúI . dimensiuni mici.

Hipopilozitatea (hipotricoza). onicomicoze). hirsutism (în afara zonelor normale). cu topografie normală.T. . panariĠiu). striuri longitudinale/orizontale (anemii feriprive).Hiperpilozitatea (hipertricoza). leucemii. neoplazii. poliglobulie. u. iradiere. virilism primar (asociere de hipertricoză cu exagerarea pilozităĠii feĠei. hepatopatii cronice). genetică) onicoloza = desprinderea unghiei de patul unghial (diabet zaharat. arsuri. pahionichia = îngroúarea unghiilor (psoriazis. citostatice. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MODIFICĂRI Cicatrice Atrofii cutanate Modificări ale părului CAUZE sechelă cutanată cu Ġesut de neoformaĠie apărută în locul unde a existat o pierdere de substanĠă. liniei albe abdominale). TBC. cancer pulmonar. fibroze pulmonare. arteriopatii. unghii cianotice (cardiopatii congenitale. hipotiroidie. brune (hemosideroză). anonichia = lipsa congenitală a unghiei . u. bronúiectazii. parĠială sau generală. leuconichia = unghia albă (vitiligo. degerături. BPCO). abces pulmonar. AfecĠiuni ale unghiilor AFECğIUNE - atrofie senilă. ischemie. ereditară. cardiopatii congenitale cianogene. ciroza biliară primitivă. hipocratice = aspect de sticlă de ceasornic (TBC. vergeturi. hemoragii în aúchie (endocardita subacută). Sechele cutanate cu subĠierea staturilor pielii Căderea părului (alopecia). coilonichia = unghie concavă. endocardita subacută. boala Addison. lupus eritematos sistemic. diametrul mare transversal. InvestigaĠii medico-sportive 35 . boala Chron) - Onicoze - - - Capitolul I . onicogrifoza = unghia în formă de gheară (arsuri.E.

renal (nefritic sau nefrotic). în spaĠiul popliteu. venoase (insuficienĠă venoasă cronică.adenopatii maligne în metastaze tumorale úi hemopatii maligne (leucemie limfatică cronică.post traumatice. cei profunzi (mediastinali úi mezenterici) nu pot fi decelaĠi clinic. bruceloză. tendinĠa la confluare sau fistulizare. epitrohlear. e. limfedemul.adenopatii inflamatorii acute úi cronice localizate (angine. caracter unisau bilateral. inghinali) uúor de palpat. iatrogen. osmhidroza (miros intens) e. artrita reumatoidă. e. e. hepato sau splenomegalie). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MODIFICĂRI Hiperhidroza CAUZE Creúterea secreĠiei sudorale (generalizată sau localizată) Edeme Acumulare de sodiu úi apă în Ġesutul interstiĠial cu mărirea volumului regiunii - AFECğIUNE distonii neurovegetative. Quinke (angioneurotic). e. cardiac. Examenul ganglionilor limfatici Examenul clinic se referă la mai ales la ganglionii superficiali (cervicali. de sarcină. În cazul unei adenopatii ne interesează tipul adenopatiei (generalizată sau localizată). în mixedem. secundar. infecĠii ORL). inghinal. forma ganglionilor. carenĠial. mărimea ganglionilor. Palparea ganglionilor se realizează în următoarea ordine: suboccipital. InvestigaĠii medico-sportive 36 .T. semne asociate (febră. laterocervical. localizarea.E. e. Ganglionii superficiali pot fi uneori vizibili. acute în mononucleoza infecĠioasă úi cronice în TBC. e. mobilitatae pe planurile profunde. e. flebită. submandibular. generalizate. axilar. sindrom Raynauld. 2. deformând tegumentele. tromboflebită). abces dentar. Adenopatiile pot avea cauze variate: . axilari. e. boala Hodgkin). e. consistenĠa. cromhidroza (patează lenjeria). catamenial (a II a parte a ciclului menstrual). sensibilitatea. . sifilis primar. Capitolul I . erizipel. e. inflamatorii. retro úi preauricular.

ne interesează momentul în care au apărut úi rapiditatea cu care au progresat. urmând ca în partea a doua să ne referim numai la examenul sportivului traumatizat. O durere prezentă úi în repaus este de tip imflamator. cu sau fără exacerbări spontane sau la mobilizare. la nivelul inserĠiilor capsulo-ligamentare úi eventul în anumite puncte mai sensibile. 1. Deformările articulare. cu sau fără deviaĠii axiale sau miúcări anormale sunt sesizate úi de bolnav. dar ne putem orienta după gradul impotenĠei funcĠionale realizate la nivelul articulaĠiei. atât în repaos cât úi în timpul efectuării unor miúcări pasive.T. efort sau mobilizare este e tip degenerativ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 3. În cadrul antecedentelor personale urmărim infecĠiile. la nivelul articulaĠiei în ansabmblu. Mărirea unei articulaĠii se poate produce úi prin modificarea structurilor articulare úi periarticulare. de contractura musculară.E. de inflamaĠia tendoanelor úi aponevrozelor sau de deteriorările ireversibile ale articulaĠiei cu apariĠia anchilozei. Interesează care au fost primele articulaĠii afectate. prin acumularea de lichid sau/úi hipertrofie osoasă. dureroasă úi eventual cu tegumentul de acoperire eritematos atestă o artrită cu fenomene inflamatorii locale. O articulaĠie tumefiată. InvestigaĠii medico-sportive 37 . apoi ordinea în care au fost prinse úi altele úi la ce interval de timp. în timp ce durerea dependentă de miúcări. imunologice sau anomaliile metabolice (o infecĠie amigdaliană Capitolul I . Intensitatea declarată a durerii poate avea o importantă cotă subiectivă. generale (febra) sau aparĠinând altor organe se analizează atent (afectarea cardiacă în reumatismul articular acut). de multe ori nu este legată de durere. Tumefierea articulaĠiei este observată de regulă úi de pacient care sesizează úi prezenĠa căldurii locale úi a eritemului tegumentului ce acoperă articulaĠia. Redoarea articulară este senzaĠia de « înĠepenire » apărută la mobilizare. Cabinetul de traumatologieortopedie Simptomul major care se analizează este durerea articulară. Durerea articulară se verifică prin palpare. Examenul sistemului osteoarticular Se realizează atât în cadrul cabinetului de interne cât úi al cabinetului de ortopedie. pe interlinia articulară. În cele ce urmează vom trece în revistă cele mai importante aspecte ale acestui examen. bolile inflamatorii. poziĠie. Limitarea miúcărilor articulare poate fi dată de durere.5. În discuĠia cu bolnavul încercăm să stabilim dacă durerea este intermitentă sau continuă. caldă. La anamneză ne interesează medicaĠia folosită anterior. Manifestările extraarticulare.

În mod normal se observă lordoza cervicală úi lombară úi o uúoară cifoză dorsală care se accentuează cu vârsta. 1. instabilitate articulară. o flexie laterală de 45 grade. limitarea miúcărilor active úi pasive. diferenĠa fiind de aproximativ 7 cm. Miúcările active sunt cele efectuate de pacient la solicitarea examinatorului. Se va urmări prezenĠa unor tumefieri.E. DeficienĠe fizice. manifestări similare în familie.mobilitatea coloanei vertebrale se examinează pentru fiecare segment în parte. scolioze). Solicitând pacientului să efectueze aceste miúcări se pot măsura distanĠele menton-stern. deformări osteo-articulare. Examinarea se face cu menajamente. cea stângă cu indexul pe apofiza spinoasă C7.4. cât úi prin expunerea la frig. Segmentul toracal are o mobilitate redusă dar se poate aprecia prin măsurarea perimetrului toracic pe orizontala mamelonară în inspir úi expir forĠat. o extensie de 45-50 grade. . iar cea dată de anomalii scheletice se accentuează în flexie datorită rotaĠiei. Cabinetul de antropologie si evaluare a starii de nutriĠie VOLUM III. lordoze. Lordoza lombară se poate úterge (spondilită anchilopoetică) sau accentua (anomalii de statică vertebrală). Examinarea articulaĠiilor se face prin inspecĠie úi palpare. cracmente. « poziĠie de drepĠi ». comparativ simetric. începe cu membrul sănătos sau cel care nu doare. Mâna dreaptă a examinatorului este plasată pe vertex. pe canapea úi în ortostatism. modificându-se de regulă úi mobilitatea. InvestigaĠii medico-sportive 38 . La antecedentele heredocolaterale vom urmări intervenĠia posibilă a unor factori genetici. sensul fiind indicat de concavitate (dextro sau sinistro concavă). Scolioza dată de inegalitatea membrelor inferioare dispare în poziĠie úezândă. menton-umăr úi ureche-umăr. Se urmăresc : . Scolioza dată de contractura unilaterală a muúchilor paravertebrali dispare în flexie în timp ce forma dată de rotaĠia corpurilor paravertebrale nu se modifică. Coloana vertebrală se examinează prin inspecĠie.curburile fiziologice úi modificările patologice (cifoze. numite gibozităĠi sunt date de fracturile vertebrale sau tuberculoza vertebrală. palpare úi percuĠie. umezeală sau curenĠi de aer.T. Cifoza úi scolioza se pot asocia. Deformările angulare. cele pasive fiind efectuate de medic. Segmentul cervical este cel mai mobil. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II poate preceda apariĠia reumatismului articular acut). Examenul coloanei vertebrale. Rolul kinetoterapeutului Capitolul I . în ortostatism. Scolioza poate apare la orice segment al coloanei vertebrle. permiĠând o anteflexie de 45 grade. Factorii profesionali pot agrava suferinĠele articulare atât prin efortul fizic sau poziĠiile specifice. realizând cifoscolioza.

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Pentru aprecierea flexiei coloanei lombare se poate măsura distanĠa dintre degetele mâinilor úi sol. Extensia, înclinarea laterală úi rotaĠia se apreciază în grade faĠă de verticala corpului, aceste miúcări fiind mult mai puĠin ample comparativ cu flexia. - percuĠia apofizelor spinoase permite localizarea unor zone dureroase - palparea punctelor Arnold (retromastoidian) - dureroase în radiculalgia C2. - punctele Valleix (paravertebrale, axilare, parasternale) sunt zone de compresie ale nervilor intercostali pe traiectul acestora în spaĠiile intercostale.

VOLUM III. Patologia coloanei vertebrale în practica sportivă. Rolul kinetoterapeutului.

Examenul membrului superior Examenul umărului. Miúcările în articulaĠia umărului sunt complexe. În afară de simetria umerilor, claviculelor úi scapulelor observate la inspecĠie, se analizează următoarele miúcări: Miúcări active ce testează global muúchii rotatori externi (solicităm bolnavului să ducă mâinile la ceafă) úi muúchii rotatori interni (solicităm bolnavului să ducă mâinile în regiunea lombofesieră omolaterală). Miúcări pasive în articulaĠia scapulohumerală: abducĠia, adducĠia, anteducĠia sau flexia, retroducĠia sau extensia, rotaĠia externă úi internă, circumducĠia. Se pote explora úi rotaĠia în abducĠie. Mâna stănga a examinatorului se aplică pe umărul drept, ulterior pe cel stâng (prin faĠa pacientului), mâna dreaptă imprimând o miúcare completă de circumducĠie. Se va urmări úi prezenĠa cracmentelor articulare úi a punctelor dureroase (tabel 2). Examinarea cotului urmăreúte pe lângă existenĠa fenomenelor inflamatorii locale, miúcările de flexie úi extensie (eventual hiperextensie), pronaĠia úi supinaĠia antebraĠului. La nivelul articulaĠilor radiocarpiene se verifică miúcările de flexie úi extensie, de deviaĠie ulnară úi radială, urmărind comparativ ambele mâini.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

39

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Tabel 2. Puncte dureroase în periartrita scapulohumerală.
Punct musculotendinos subacromial Localizare Sub marginea antero-externă a acromionului, la inserĠia humerală a muúchiului supraspinos. Tendonul muúchiului biceps brahial. InserĠia distală a deltoidului, la nivelul zonei mijlocii a diafizei humerale.

bicipital deltoidian

ArticulaĠiile metacarpofalangiene se examinează pentru fiecare deget în parte urmărindu-se flexia, extensia úi miúcările de lateralitate (adducĠia úi abducĠia). Mobilitatea policelui este bună dacă pacientul poate efectua pensa cu degetul mic (miúcarea de opoziĠie). Pentru fiecare articulaĠie interfalangiană se examinează miúcarea de flexie/extensie úi se urmăresc devierile axiale. În afară de modificările osteoarticulare la nivelul mâinii se urmăreúte starea grupelor musculare implicate în mobilitate úi forĠa diferitelor miúcări.

VOLUM III. Patologia membrului superior în practica sportivă.Rolul kinetoterapeutului.

Examenul membrului inferior Examenul articulaĠiei úoldului se face în decubit dorsal, ventral úi în ortostatism pentru a aprecia simetria celor două fese úi mersul. ùoldul nu este accesibil palpării, fiind o articulaĠie profundă; se examinează numai mobilitatea. Flexia se verifică atât cu genunchiul în extensie, cât úi cu el în flexie, poziĠie care nu implică elongarea nervului sciatic. AbducĠia úi adducĠia se examineză cu genunchiul în extensie, notându-se în grade faĠă de verticala dusă prin spina iliacă anterioară. Miúcările de rotaĠie se cercetează atât cu coapsa în flexie cât úi cu membrul inferior în extensie, urmărindu-se atât componenta externă cât úi cea internă. Pentru miúcarea de extensie pacientul se aúează în decubit ventral, solicitându-i să ridice piciorul din planul patului sau în decubit lateral, în care mobilitatea este mai bună. Pentru o apreciere globală a mobilitătii úi durerilor la nivelul articulaĠiei coxofemurale solicităm

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

40

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

pacientului să încerce poziĠia “pe vine “ úi “picior peste picior”, variante ce implică miúcări în mai multe plane. Genunchiul se examinează în decubit dorsal, în extensie completă. Se verifică flexia úi extensia, eventuale miúcări de lateralitate, mobilitatea rotulei, existenĠa lichidului intraarticular úi eventualele formaĠiuni chistice în spaĠiul popliteu. Prin miúcarea rotulei în sens craniocaudal se pot simĠi cracmente articulare (semnul rindelei) iar prin uúoare presiuni sacadate, efectuate în centrul acesteia putem simĠi cum flotează în lichidul articular (úocul rotulian). Axele longitudinale ale celor 2 genunchi pot fi angulate spre exterior, realizând genu valgus, spre interior, de tip genu varus, sau în plan dorsal realizând genu recurvatum, când de fapt se produce o hiperextensie. Miúcările anormale de lateralitate sunt date de afectarea ligamentelor mediale úi laterale, producând o instabilitate în mers. La nivelul gleznei se examinează miúcările de flexie úi extensie úi cele care permit eversia úi inversia labei piciorului. Piciorul poate fi deformat în valgus, prin distrugerea articulaĠiior subtalare sau în varus, modificare mai rară úi nedureroasă la mers. Se examinează bolta plantară, care poate fi prăbuúită (picior plat). În afară de miúcările de abducĠie úi adducĠie ale labei piciorului se examinează articulaĠiile metatarsofalangiene, în special a halucelui, care poate prezenta procese patologice ortopedice (halus valgus) sau inflamatorii. Explorarile paraclinice includ: VSH, fibrinogen, proteina C reactivă, electroforeza pentru D2 globuline ca markeri ai proceselor acute inflamatorii. Pentru detectarea infecĠiei cu streptococ beta hemolitic se caută anticorpii anti-streptolizine (ASLO), urmărirea în dinamică fiind utilă pentru controlul asanării focarului de infecĠie. Examenul radiologic convenĠional oferă informaĠii asupra structurilor osoase, spaĠiului articular úi sistemului capsuloligamentar.

VOLUM III. Patologia membrului inferior în practica sportivă.Rolul kinetoterapeutului.

4. Examenul sistemului muscular Se examinează : - tonusul muscular; - forĠa segmentară.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

41

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Se comprimă masele musculare la nivelul braĠelor, antebraĠelor, coapselor úi gambelor, bilateral concomitent. În acelaúi timp se pun întrebări privitoare la producerea durerii (mialgii). Determinarea forĠei musculare se face opunându-ne miúcării executate de bolnav. Tabel 3. Metode de apreciere ale forĠei musculare

ForĠa musculară Membre superioare

Membre inferioare

Manevra executată Se solicită pacientului să efectueze prehensiune polidigito-palmară a mâinilor examinatorului úi/sau tracĠiune (comparativ bilateral) Pacientul face miúcarea de flexie a coapsei pe gambă, examintorul opunându-se acestei miúcări (extensie)

IndicaĠia verbală ApucaĠi-mă de mâini úi stângeĠi-mă tare/trageĠi

IndoiĠi genunchii úi încercaĠi să vă opuneĠi forĠei aplicată de mine

5. Examenul aparatului respirator Se reĠine faptul că unele boli pulmonare au caracter heredo-colateral (astmul bronúic), pentru altele trebuie avute în vedere contagiunea intrafamiliala úi condiĠiile improprii de viaĠă (tuberculoza pulmonară). Bolile infecĠioase din copilărie (rujeola, tusea convulsivă) se pot complica cu o bronhopneumonie úi pot favoriza instalarea bronúiectaziei. Virozele respiratorii repetate pot anticipa instalarea pneumoniilor sau a unui astm bronúic. AfecĠiunile nazofaringiene (deviaĠii de sept nazal, vegetaĠii adenoide) se pot complica cu bronúită cronică úi astm bronúic. De asemenea astmul bronúic poate fi sugerat úi de alergiile din antecedente. Faringitele repetate ridică suspiciunea unei infecĠii streptococice care conduce la reumatism articular acut cu afectare cardiacă sau la afectare renală. Diabetul zaharat agravează pneumopatiile infecĠioase. Traumatismele toracice sau anomaliile coloanei vertebrale úi ale toracelui (congenitale sau dobândite) pot conduce la insuficienĠă respiratorie cronică sau acută. AlimentaĠia insuficientă/dezechilibrată, etilismul, locuinĠa insalubră (rece, neaerisită, supraaglomerată) sunt condiĠii favorizante pentru afecĠiunile respiratorii acute sau cronice. Fumatul este un factor de risc pentru cancerul bronhopulmonar, bronúita cronică, emfizemul pulmonar úi poate agrava

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

42

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

afecĠiunile virotice úi bacteriene pulmonare. Tratamentul prelungit cu antibiotice poate produce micoze pulmonare. Simptomatologie: - simptome de ordin general: febra, frisonul, transpiraĠiile, eventual pierderi în greutate (TBC, cancer bronhopulmonar); - simptome de organ: durerea toracică, dispneea, tusea, expectoraĠia, hemoptizia. Semne obiective : InspecĠia toracelui relevă date de topografie, aspectul toracelui, modificări la nivelul tegumentelor toracelui (erupĠii în zona zoster úi boli contagioase, cicatrici postoperatorii sau traumatice, adenopatii, circulaĠie venoasă colaterală úi edem în pelerină în caz de compresiuni pe vena cavă superioară), modificări ale respiraĠiei.

1.4. Cabinetul de antropologie úi evaluare a stării de nutriĠie. Aspecte patologice ale toracelui

RespiraĠiile normale sunt ritmice úi simetrice cu o frecvenĠă de 16-18 respiraĠii/minut; tipul respirator poate fi costal superior la femei, costal inferior (costoabdominal) la bărbat úi abdominal la copil úi în somn. Modificările respiraĠiei pot include: modificarea frecvenĠei respiratorii: tahipnee (creúterea frecvenĠei) sau bradipnee (scăderea frecvenĠei) ; modificarea amplitudinii miúcărilor respiratorii (uni sau bilaterală). Amplitudinea poate creúte în bronúite úi viroze respiratorii, scade în emfizemul pulmonar, pleurezie, pneumotorax, tumori pulmonare úi este abolită unilateral în atelectazie, pleurezie masivă sau pneumotorax. modificarea tipului respirator, prin apariĠia tipului costal superior la un bărbat într-o tumoră abdominală masivă sau apariĠia tipului costal inferior la o femeie cu fracturi toracice, nevralgii intercostale sau afectări ale vârfului plămânului în inspir (stenoza căilor respiratorii), modificări ale spaĠiilor intercostale: bombarea acestora în expir (emfizem pulmonar), retracĠie în inspir (stenoza căilor respiratorii), depresiune toracică unilaterală (bronhie principală obstruată) sau bilaterală (trahee obstruată). În obstrucĠii importante (edem glotic, corp străin, tumoră)
Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

-

-

-

43

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

apare tirajul în timpul inspirului prin retracĠia spaĠiilor intercostale însoĠite de un zgomot (cornaj). Palparea apreciază modificările de conformaĠie toracică constatate la inspecĠie, sediul úi intensitatea durerii toracice, starea coastelor, a sternului, evidenĠiază cracmente în fracturi, exacerbarea durerii spontane (fracturi, nevralgii), frecvenĠa úi amplitudinea respiratorie. Cea mai importantă informaĠie palpatorie o reprezintă transmiterea vibraĠiilor vocale. Normal vibraĠiile vocale se percep mai bine la indivizii slabi, la bărbaĠi în dreapta úi în regiunea anterioară a toracelui úi în spaĠiul interscapulo-vertebral. PercuĠia toracelui dă informaĠii privitoare la creúterea conĠinutului aeric al parenchimului pulmonar (emfizem pulmonar), prezenĠa de aer în cavitatatea pleurala (pneumotorax), se pot evidenĠia condensăriale parenchimului pulmonar (pneumonii, bronhopneumonii, TBC, infarct pulmonar) sau se evidenĠiază apariĠia unui conĠinut lichidian sau fibros în pleură (pleurezii, pahipleurite). Modificările percepute la percuĠia peretelui toracic constau în creúterea sonorităĠii pulmonare (hipersonoritate) în emfizem, astm bronúic, pneumotorax sau scăderea acesteia (submatitate/matitate) în procese de condensare pulmonare (pneumonii, TBC, atelectazii, infarct pulmonar) sau prin interpunerea unui mediu lichid între plămân úi cutia toracică. AuscultaĠia evidenĠiază zgomotele respiratorii normale, modificările patologice ale murmurului vezicular, modificările suflului tubar fiziologic, zgomote respiratorii supraadăugate (raluri, frecături). Ralurile sunt produse în condiĠii patologice la nivelul căilor respiratorii (bronhii, bronhiole, alveole), iar frecăturile pleurale apar în boli inflamatorii pleurale (pleurite, pleurezii). Investigarea completă úi corectă a aparatului respirator presupune utilizarea următoarelor explorări paraclinice: radiologice (radiografia, radioscopia, tomografia, bronhoscopia, angiopneumografia), puncĠia pleurală (toracocenteza), pleuroscopia, scintigrama pleurală, explorări funcĠionale. Patologia respiratorie mai frecventă la sportivi este redată în cadrul tabelului 4. Rolul kinetoterapeutului constă în depistarea precoce a modificărilor de formă ale toracelui, de statică ale coloanei vertebrale úi iniĠierea unor programe de posturare, profilaxie úi recuperare; elaborarea úi realizarea unor programe de gimnastică respiratorie; recuperarea complexă în diverse patologii respiratorii, indicaĠii privind balneoterapia, aerosoloterapia.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

44

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

NOğIUNI ANTERIOARE

-

Anatomia sistemului respirator; disciplina ANATOMIE Fiziologia aparatului respirator (volume, debite respiratorii, spirometrie): disciplina FIZIOLOGIE Semiologia aparatului respirator (explorări clinice úi paraclinice); disciplina SEMIOLOGIE Patologia respiratorie úi mijloace kinetice de recuperare; disciplina KINETOTERAPIA AFECğIUNILOR RESPIRATORII MedicaĠia aparatului respirator; disciplina FARMACOLOGIE DeformaĠiile toracelui úi mijloace kinetice de recuperare; disciplina KINETOTERAPIA DEFICIENğELOR FIZICE Explorări cardio-respiratorii; Modificări respiratorii în efort - Kinetoterapia în acrivităĠi sportive, vol I.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

45

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Tabel. 4. Sinteza principalelor afecĠiuni respiratorii la sportivi
RISC PERFORMANĠă - mic - posibile complicaĠii (faringită, traheobronúită, pneumonii, sinuzite)

AFECĠIUNE Rinita acutĄ = inflamaĠia mucoasei nazale de obicei de cauză virală, care se poate suprainfecta devenind microbiană, (bacteriană),alte cause: vasomotorii, alergice. IDENTIFICARE Clinic: obstrucĠie nazală, rinoree seromucoasă (virală), sau mucopurulentă (bacteriană), strănut ±cefalee, subfebrilităĠi sau febră. Paraclinic: VSHn, leococitoză (posibil). Clinic: febră de diverse grade, mai mare în cazul F. eritematopultacee úi ulceronecrotică, stare generală alterată, greĠuri, vărsături, durere faringienă vie, deglutiĠie dureroasă, cefalee, tuse. Paraclinic: VSH n; antitermice, antialgice, antiinflamatoare, dezinfectante orofaringiene (spray sau tablete supte), antibiotic (în cele bacteriene), badijonari cu substanĠe dezinfectante (Fenosept, albastru de metilen), antitusive, mucolitice, alimentaĠie lejeră, multe lichide. Întreruperea efortului sportiv până la vindecare, continuarea efortului poate favoriza complicaĠiile: pneumonii, flegmoane periamigdaliene, stări toxicoseptice, meningite.

ATITUDINE MEDICALă decongestionante nazale (atenĠie majoritatea conĠin efedrină !), antitermice, antihistaminice (în cele alergice), antibiotice (în cele microbiene).

ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Scade intensitatea efortului / repaus sportiv pe durata fazei acute pentru formele cu stare generală alterată/ influenĠată úi febră

Faringita acutĄ = inflamaĠia acută a mucoasei faringiene care cuprinde úi amigdalele (amigdalita acută); Pot exista mai multe entităĠi: - F. eritematoasă (virală de obicei); -F. eritematopultacee (microbiană, o poate complica pe prima); -F. ulceroasă (herpetică, aftoasă, zosteriană); -F. ulceronecrotică (produsă de fuzospirili).

- mediu - o faringită streptococică netratată corect se poate complica cu RAA, prinderea inimii poate interzice sportul de performanĠă.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

AFECĠIUNE IDENTIFICARE Clinic: febră, stare generală alterată, inapetenĠă, greĠuri, vărsături, curbatură, cefalee, durere vie faringiană accentuată de deglutiĠie, obiectiv apar pe fondul eritematos al faringelui depozite alb purulente, Paraclinic: ASLOn; VSH n; leucociten, granulociten Exudat faringian – streptococ E hemolitic Tratament chirurgical cu drenaj + antibiotice, antitermice - Recomandat este tratamentul chirurgical cu extirparea formaĠiunilor polipoide, - tratamentul acutizărilor Repaus obligatoriu sportiv

Faringita acutĄ cu streptococ E hemolitic (eritematopultacee)

ATITUDINE MEDICALă - antibiotice – Penicilină sau Eritromicină 400000 UI/6 ore urmat de 2 fl. Moldamin în ziua 8 úi ziua 15 pentru a preveni RAA. - antitermice, antialgice, antiinflamatorii, - local dezinfectante úi antiinflamatoare supte, badijonaj, spray dezinfectant.

ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Întreruperea efortului sportiv pe durata fazei acute ;

RISC PERFORMANĠă - mediu - o faringită streptococică netratată corect se poate complica cu RAA, prinderea inimii poate interzice sportul de performanĠă.

Flegmonul periamigdalian

Risc înalt pentru stare septicemică. Oxigenarea defectuoasă a organismului scade performanĠa sportivă. Se insistă asupra rezolvării chirurgicale. - Riscul pentru performanĠă sportivă este scăzut, - infectiile repetate ce pot să apară însă întrerup programele de antrenament.

Polipoza nazalĄ = este o reacĠie edematoasă a Ġesutului conjunctiv al mucoasei nazale cu apariĠia unor formaĠiuni polipoide la acest nivel, este favorizată de infecĠii repetate, cauze imunoalergice, vasomotorii.

Clinic: obstrucĠia nazală progresivă, acutizari repetate cu manifestări de rinită sau rinofaringită. Obstacolul la nivelul căilor aeriene determină o oxigenare defectuoasă a organelor úi Ġesuturilor cu scăderea capacităĠilor intelectuale úi fizice.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

dar poate să apară úi forma edematoasă sufocantă ori forma flegmonoasă cu stare toxicoseptică.aerosoli. afrigore. acută a copilului mic (1-5 ani) forma edematoasă. Laringita acutĄ = inflamaĠia mucoasei laringelui de cauză virală.puncĠii sinusale. RISC PERFORMANĠă Risc mediu. ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Întreruperea efortului sportiv până la vindecare. favorizate de infecĠii dentare. . cornaj.E. L.T. .antiinflamatoare. tiraj intercostal. sau flegmon periorbitar meningoencefalite afecĠiunii extrem de grave. sau unele particularităĠi anatomice înnăscute. corticoterapie. ATITUDINE MEDICALă . în cele purulente se adaugă rinoreea mucopurulentă unilateral de partea sinusului afectat. tuse. suprasolicitari vocale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECĠIUNE Sinuzitele = inflamaĠia mucoasei sinusurilor anterioare sau posterioare paranazale. InvestigaĠii medico-sportive . Efortul creúte riscul ascensiunii infecĠiei. maxilară. retroorbitală sau occipitală. asfixiantă cu dispnee. . anxietate. . Risc înalt pe termen scurt Capitolul I . la adult este frecventă forma catarală banală cu voce răguúită. prin agneĠi chimic. traumatisme. antibiotice.antibiotice. Clinic: L. uneori cu striuri sanguine. riscul de tromboză de sinus cavernos.spray nazal. tulburări respirartorii intense. bacteriană. cu îngustarea căilor aeriene. dureri laringiene. un posibil edem al tegumentului supraaiacent. la nevoie traheotomie în formele sufocante. Întreruperea efortului sportiv până la vindecare. Tratamentul cuprinde repaus vocal. IDENTIFICARE Clinic: în formele eritematoase apare cefalee cu senzaĠie de tensiune frontală.

E. fără specificitate diagnostică. infecĠii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECĠIUNE TraheobronûitĄ acutĄ = proces inflamator al mucoasei peretelui traheobronúic de cauză virală. antipiretice la nevoie.T. Mucolitice. expectoraĠie mucopurulentă. Paraclinic: radiologic normal. tuse iniĠial iritativă apoi productivă cu spută mucoasă (virală). spasmodică. InvestigaĠii medico-sportive . aer uscat. IDENTIFICARE Clinic: stare generală bună. Se poate complica cu bronhopneumonie. Nerespectarea acestei indicaĠii poate avea ca efect apariĠia unor complicaĠii grave precum : bronhospasm la cei predispuúi. Clinic: tuse seacă iritativă. ±febră. laringita. prin agenĠi chimici. leucopenie în viroze. leucocitoză în cele bacteriene.afebril/ subfebril. uneori cu subcrepitante Paraclinic: examenele pot să fie normale. vitamina C. Obiectiv la auscultaĠie se percep raluri bronúice pe ambele arii pulmonare. examenul sputei identifică microbul (se practică doar la taraĠi). umezeală. Bronûita acutĄ = inflamaĠia peretelui bronhiilor superioare. pneumonie. asociate cu expectorante. aerosoli. dispnee când se asociază bronhospasm. mucopurulentă (bacteriană). ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Repaus până la vindecare. SubstanĠe dezinfectante. bronhodilatatoare ± corticoterapie în cazul bronhospasmului Antibiotice cu spectru larg în cele bacteriene. antibiotice. Se poate asocia frecvent cu rinofaringita. bacteriană. VSH u. fizici. Capitolul I . bronúiolite acute cu dispnee úi cianoză (când sunt prinse bronúiile mici). RISC PERFORMANĠă Risc mediu. Raluri uscate romflante. ATITUDINE MEDICALă Pacientul să fie ferit de frig. cauzată de agenĠi chimici.

stafilococ. complicaĠii posibile pot să fie: abces pulmonar. InvestigaĠii medico-sportive . ATITUDINE MEDICALă Pencilina G 1. . meningită.T. Starea generală este alterată. hTA Œposibil colaps. posibilă confuzie. raluri crepitante. până la sosirea răspunsului antibiogramei. RX imagine de opacitate triunghiulară cu baza la periferie úi vârf spre hil.Antibiotice cu spectru larg. matitate în focarul pneumonic.4 milioane UI / 24 ore im. febră 3940°. Risc crescut. vărsături.bronúiolele aferente @ bronhopneumoniile (origine bacteriană). unic. tahicardie.un lob sau un segment pulmonar @ pneumonia francĄ lobarĄ (origine bacteriană). úoc toxico septic. expectorante. cefalee. Repaus sportiv obligatoriu aproximativ 2 până la 3 săptămâni  alveolele pulmonare prinzând: . urmate de tuse seacă apoi productivă cu spută ruginie. Clinic: bronhopneumonia mai gravă produsă de streptococ. . suflu tubar. Debutul este brusc cu triada: frison solemn.2-2. junghi toracic. Antipiretice. RISC PERFORMANĠă Risc mediu spre grav. cu multiple complicaĠii. Capitolul I . delir. VV accentuate. miocardită. dietă hidro-lacto-zaharată ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Repaus sportiv obligatoriu aproximativ 2 până la 3 săptămâni în funcĠie de gravitate. Paraclinic: teste de inflamaĠie +. aderentă. sau 3 g per os/ parenteral amoxicilină timp de 7 zile. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECĠIUNE Pneumoniile = boli pulmonare inflamatorii care intereseză: IDENTIFICARE Clinic: pneumonia francĄ lobarĄ este produsă de pneumococ. Obiectiv: vAMR.E. examenul sputei identifică germenele patogen.

durere toracică. stare generală alterată.antitermice. .T. raluri subcrepitante úi crepitante bilateral ± revărsat pleural. cu mycoplasme: Eritromicină. Tetraciclină. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . febrău treptat. zone de submatitate. frisoane frecvente. Debutul este insidios. Capitolul I . riketzii) anaerobi apare mai rar.virale: antibioticele sunt inutile. dispnee progresivă.oxigenoterapie.  interstiĠiul pulmonar @ pneumoniile interstiġiale (virale cu micoplasme. clamidii. Paraclinic: idem mai sus RX: multiple focare de condensare pulmonară ± opacitate pleurală.oxigenoterapie. . După debut gripal tipic la 1-2 zile apare dispnee progresivă.E.la nevoie măsuri de terapie Repaus sportiv obligatoriu aproximativ 2 până la 3 săptămâni în funcĠie de gravitate.antitermice. tahicardie. rujeolă (la copii mici sau inunodeficienĠi). varicelă. poate complica o gripă. Clinic: pneumoniile interstiġiale în viroze: gripă. tuse cu expectoraĠie mucopurulentă úi cu striuri sanguine. tahipnee tuse cu expectoraĠie Pneumonile intersitiĠiale: . . Obiectiv: pulmonar semne discrete.la nevoie măsuri de terapie intensivă. stare generală sever alterată. Risc foarte crescut cele virale Risc crescut spre mediu pentru cele cu mycoplasme. imunodeficiente. . InvestigaĠii medico-sportive . . de obicei la persoane tarate. cianoză. în funcĠie de gravitate.

pneumonie. teste serologice pt identificarea agentului etiologic. tuse iritativă uscată. InvestigaĠii medico-sportive . neoplasm pulmonar. Pleurita = inflamaĠia pleurală uscată (fără lichid) de cauză virală sau de însoĠire a unei afecĠiuni pulmonare: TBC. Rx opacităĠi hilifuge hiliobazale sau infiltrate mici reticulonodulare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II intensivă. Tratamentul este cel al bolii de bază. inspir. cianoză. mialgii.E. persistentă (câteva săptămâni). infarct pulmonar. Obiectiv: pulmonar posibil subcrepitante fine bazal bilateral sau subcrepitante úi sibilante bazal ± semne de pleurezie. Repaus sportiv. detresă respiratorie. mucoasă úi striuri sanguine. neproductivă. examen spută negativ. Capitolul I . tuse ca simptom dominant. antitermice. Se administrează calmante pentru tuse úi durere. Clinic: debut progresiv cu durere toracică accentuată de miúcare. Paraclinic: RX fără expresie sau cu voalare locală. subfebrilitate apoi cu febră înaltă. O formă mai uúoară este cea cu mycoplasme cu catar rinofaringian.T. Risc mediu. Paraclinic: teste de inflamaĠie +. febră. Examenul obiectiv decelează la auscultare frecătură pleurală.

tuse seacă iritativă. poate să lipsească în colecĠiile mici. bine tratate. dacă se instalează lent. MV. InvestigaĠii medico-sportive . ce scade în intensitate când creúte cantitatea de lichd. abcese subfrenice.T. Netratată poate determina pahipleurită (lipirea foiĠelor pleurale) care dacă este extinsă dă insuficienĠă respiratorie restrictivă cu consecinĠe deosebit de grave asupra viitorului sportiv al pacientului Capitolul I . sunt Clinic: simptomatologia bolii de bază la care se adaugă: . obstacole pe căile limfatice  cu colesterol  cu eozinofile La tineri cele mai frecvente cauze de apariĠie a P. Obiectiv avem matitate cu concavitatea în sus spre axilă. abolirea VV. PR. hepatice.  purulent = empiem în afecĠiuni supurate pulmonare úi extrapulmonare. -neoplazic (cancer pulmonar sau pleural). care necesită tratament de urgenĠă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECĠIUNE IDENTIFICARE Tratamentul afecĠiunii de bază. cu lichid serocitrin. -infarct pulmonar -boli imune :LES. a cărei etiologie este foarte variată úi poate fi sugerată de aspectul lichidului:  serocitrin: . cele mai multe severe. Pleurezie = acumulare de lichid cu caracter inflamator între foiĠele pleurale.dispnee în revărsate mari instalata brusc. rar suflu pleuretic în condensările pulmonare subiacente colecĠiei.durere toracică intensă amplificată de inspir. . bacteriene. -:boli subdiafragmatice : pancreatite. splenice. Paraclinic: testele de inflamaĠie + puncĠia pleurală obligatorie pentru stabilirea etiologiei Rx arată o opacitate fără bronhogramă aerică cu Repaus cu îndrumare spre internare pentru investigaĠii complexe în vederea stabilirii etiologiei úi a tratamentului adecvat. -infecĠios parapneumonic. . Depistarea unei pleurezii nu poate să fie ignorată având în vedere multitudinea afecĠiunilor pe care la însoĠeúte. deúi pot să fie în cantităĠi mari nu dau dispnee.pentru cele ce sunt manifestări ale unor afecĠiuni grave. ATITUDINE MEDICALă ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV RISC PERFORMANĠă Risc mediu cele TBC.E.  chilotorax (limfă): în traumatisme toracice.TBC/ netuberculos. . Risc crescut .

VV. posibil colaps sau sincopă (aerul care intră dar nu mai iese colabează plămânul Œ insuficienĠă respiratorie). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II marginea superioară concavă în sus. mari (cantitate mare de aer) vor necesita puncĠie aspirativă sau intervenĠie chirurgicală cu rezecĠie de parenchim afectat. astm) sau după traumatisme toracice cu perforarea peretelui toracic. Pneumotoraxul = acumularea de aer în cavitatea pleurală. interlobulară. . hipersonoritate pulmonară. InvestigaĠii medico-sportive . în cele închistate apar opacităĠi bine delimitate. Paraclinic: RX prezintă o zonă de hipertransparenĠă între peretele toracic úi plămân. Capitolul I . diafragmului. úi MV. mari cu (leziuni grave post traumatice) datorită posibilităĠii instalării unei insuficienĠe respiratorii. TBC. Dacă este úi sânge Œ hemopneumotorax cu o imagine hidroaerică. Poate să fie a marii cavităĠi sau închistată.E. mici. diafragmatică. pneumonii.analgezice . mediastinală. Pentru stabilirea bolii de bază se fac investigaĠii ample imagistice úi de laborator. .kintoterapie pentru a evita formarea aderenĠelor pleurale -tratamentul bolii de bază. Obiectiv se observă bombarea hemitoracelui afectat. Clinic: debut acut cu durere toracică intensă accentuată de respiraĠie úi miúcare.P. . poate să fie primitiv (prin deschiderea unor bule aeriene pulmonare subiacente) sau secundar unor afecĠiuni pulmonare (BPOC.oxigenoterapie. Conduita sportivă este de repaus cu internare de urgenĠă în spital Riscul este mic pentru cele spontane. spaĠiile intercostale destinse. tuberculoza pulmonară. dispnee úi polipnee. Riscul este crescut pentru P. abolite.T. cauze parapneumonice La vârstnici cele mai frecvente cauze sunt neoplaziile. cele mici ce se pot rezorbi spontan. diafragmul coborât. esofagului.

diuretic (furosemid). Obiectiv apar raluri subcrepitante la început la bazele pulmonare ce urcă spre vârfuri. transpiraĠii reci.ventilaĠie mecanică la nevoie.vasodilatatoare (nitroglicerină). voalarea câmpurilor pulmonare în 2/3 inferioare. . InvestigaĠii medico-sportive .E.aripi de fluture’’.administrarea de oxigen . Paraclinic: RX decelează vase dilatate în hil. wheezing. tahicardie marcată. morfină sau mialgin (determina vasodilataĠie arteriovenoasă. infiltrate slab delimitate perihilar .corticoterapie inhalatorie sau pe cale generală . Există úi EPA necardiogen cu presiune capilară pulmonară normală (CID. vtonusul simpatic). perlată. . tuse cu expectoraĠie mucoasă.flebotomii: 300-500ml de sânge. paloare. Capitolul I . IDENTIFICARE Clinic: dispnee intensă cu ortopnee.T. ATITUDINE MEDICALă Tratamentul presupune: .garouri la rădăcina a 3 membre. tuse iritativă apare repede o spută rozată. RISC PERFORMANĠă Riscul este foarte crescut Astm bronûic = afecĠiune caracterizată prin hiperreactivitate bronúică la stimuli care obiúnuit sunt indiferenĠi. anxietate. Efortul poate declanúa bronhospasm în cazul astmului de efort.oxigenoterapie respiratorie Există sportivi de performanĠă cu astm bronúic!!! Activitatea fizică se începe progresiv..bronhodilatatoare: >ȕadrenergice cu durată scurtă de acĠiune. >anticolinergice . úoc hipovolemic. sportivul astmatic poate folosi înaintea ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV Conduita în ceea ce priveúte sportivul este transportul de urgenĠă la spital. redistribuĠia circulaĠiei apical. substanĠe chimice). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECĠIUNE Edem acut pulmonar = acumulare excesivă de lichid în interstiĠiul pulmonar úi pătrunderea lui în alveole datorată unei presiuni capilare pulmonare excesive (edem cardiogen). . . v excitabilitatea centrului respirator . aerată. hipersecreĠie úi edem al mucoasei bronúice. Clinic: în criza de astm pacientul prezintă dispnee expiratorie. spumoasă sau sanghinolentă. anxietate. . vanxietatea. În starea de rĄu astmatic Riscul este crescut. cianoza extremităĠilor. determinând bronhospasm. la sfârúitul crizei. . septicemii.tonicardiace.

inhibitori ai degranulării mastocitelor (previn crizele): Ketoprofen. Poluarea atmosferică poate să fie factor declanúator sau agravant în astmul bronúic. cianoză. doar în criză. asfixie. de efort atunci când efortul este singurul factor declanúator sau poate declanúa criza de rău astmatic. Teste alergologice pentru precizarea eventualului alergen implicat. Testele de provocare bronúică (pentru a evidenĠia hiperreactivitatea între crize). Nedocromil . Probe funcĠionale ventilatorii: în criză v VEMS. între crize este normal. alergic. trombii provin din sistemul venos sau din cordul drept. medicamente. polen) etc. Se previn prin Prognosticul în cazul celor masive este foarte grav cu risc mare de moarte în primele minute sau ore. InvestigaĠii medico-sportive . infecĠiilor intercurente. praf.durere toracică violentă. Paraclinic: HLG: eozinofilieu în a. dispnee severă cu debut . examenul sputei úi imunelectroforeza ajută la precizarea etiologiei. Pe Rx apar modificări de hiperinflaĠie pulmonară. program fizical) sub supravegherea kinetoterapeutului.E.embolizarea în arterele pulmonare úi obstrucĠia acestora consecutivă. insuficienĠă cardiacă dreaptă acută (cord pulmonar acut) cu jugulare turgescente úi hepatomegalie. Clinic: embolia pulmonarĄ masivĄ poate determina: .Formele severe cu instabilitate hemodinamică se tratează în serviciul de terapie intensivă pentru menĠinerea úi refacerea echilibrului hemodinamic Sportivii sunt predispuúi datorită traumatismelor soldate cu fracturi de femur. antrenament la efort. Capitolul I .program kinetic úi psihoterapic (relaxare.T. poluării atmosferice.  infecġios provocat de agenĠi microbieni. posturare. mic bazin etc. alergeni de provenienĠă animală. kinetoterapie respiratorie. . .tratament imunologic de desensibilizare la alergeni . Mediul în care se desfăúoară activitatea fizică este foarte important (frig. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II apare în crize. praf. În funcĠie de stimulii care declanúează criza.moarte subită prin úoc cardiogen grav ± CPA. efortului spray bronhodilatator sau Nedocromil 1cp. Tromboembolismul pulmonar .evitarea alergenilor. . asistată la nevoie. astmul este:  alergic – provocat de alergeni precum polen. funcĠiile respiratorii între crize pot să fie normale. pacientul prezintă dispnee severă de durată.

trombolitice sau anticoagulante în funcĠie de gravitate. bolnavul poate să fie agitat.úi post operator. Orice suspiciune presupune transport de urgenĠă la spital. Scintigrama de perfuzie úi arteriografia pulmonară pun diagnosticul de certitudine. brusc. dispnee. InvestigaĠii medico-sportive . atelectazie.T. uPDF. etc. Obiectiv: hTAŒúoc cardiogen ± semne CPA (jugulare turgescente. multiplu. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cauze mai frecvente sunt: tromboza venoasă profundă a membrului inferior. anticoncepĠionalele orale.E. Capitolul I . Infarctul pulmonar dă durere toracică apărută brusc cu caracter pleural. poate să fie ignorat dar în timp dă HTP. . semne de CPA. bilirubina. repetat .oxigenoterapie. hepatomegalie dureroasă). intervenĠii chirurgicale laborioase pe micul bazin úi abdomen.artera embolizată are diametrul mai mic de 1mm.calmarea durerii. hemoptizie. . AP unilateral. Paraclinic: u LDL. Rx arată o condensare focală. hCO2. GOT. După lumenul arterei obstruate avem:  embolie masivĄ – este afectată o arteră pulmonară principală. confuz sau comatos. dilatarea VD. . imobilizările prelungite. tratament anticoagulant pre.sincopă cu evoluĠie spre moarte subită sau remitere spontană. Pulmonar aspect nespecific sau normal. . chirurgia ortopedică a femurului úi úoldului. hO2. revărsat pleural.artera embolizată are calibru mediu microembolism pulmonar. CPC. Obiectiv asemănător cu pneumonia segmentară cu revărst pleural mic.  infarct pulmonar . febră moderată. EKG-ul nu decelează semne de infarct.

Dintre antecedentele personale patologice atragem atenĠia asupra următoarelor afecĠiuni: . Efortul fizic intens. examenul radiologic. . La tineri se noteză frecvent o nevroză cardiacă sau HTA.infecĠiile de focar buco-dentare. alimentaĠia hipercalorică bogată în glucide úi lipide pot 58 .boli renale: glomerulonefrita acută úi cronică se însoĠeúte de HTA úi insuficienĠă cardiacă.T. Examenul aparatului cardio-vascular În general pentru diagnosticul bolilor cardiovasculare sunt suficiente examenul clinic.sau pericardul izolat sau asociat (pancardita reumatismală). adeseori secundară unei boli renale sau endocrine. dismetabolici. mio. HTA secundară în Cushing.reumatismul articular acut ce poate afecta endo-.scarlatina ce se poate complica cu RAA cu prindere cardiacă. . În acest context evidenĠierea auscultatorie a unui suflu orificial întăreúte această presupunere.bolile metabolice (diabet. pot determina RAA cu cardită reumatismală. La naútere úi după naútere (preúcolari) se evidenĠiază frecvent cardiopatii congenitale (malformaĠii congenitale). obezitate) ce pot determina ATS. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 6. reumatism articular acut úi coree acută ce pot atrage atenĠia asupra unei valvulopatii câútigate. accidente coronariene úi cerebrale. pielonefrita cronică cu HTA în stadii mai înaintate. La adulĠi (mai ales la bărbaĠi) apare cardiopatia ischemică în forma ei dureroasă (angina pectorală sau infarctul miocardic) sau nedureroasă (moarte subită. comportamentali: pentru HTA úi arteroscleroza sistemică cel mai frecvent).boli endocrine: hipertiroidismul se asociază cu tulburări de ritm úi HTA.E. . hipotiroidismul cu incidenĠa crescută a ATS. stress-ul emoĠional úi conflictual. . condiĠii de viaĠă úi muncă. aritmiile cardiace úi insuficienĠa cardiacă). factori de risc pentru bolile cardiovasculare (dietetici. scarlatină. EKG úi uneori ecografia. coronarite. surmenajul intelectual. Un interogatoriu atent poate oferi date deosebit de interesante din trecutul bolnavului (antecedente personale) sau ale membrilor familiei sale (antecedente heredo-colaterale: sunt importante relaĠiile despre accidente coronariene sau vasculare cerebrale. arterită la ascendenĠi ce poate semnifica o predispoziĠie la ATS sau alte boli cardiovasculare). hiperaldosteronism primar úi feocromocitom. . de cauză streptococică. risc crescut de HTA. la úcolari este frecventă infecĠia streptococică care determină angină sau rinofaringită.

afecĠiuni ale organelor mediastinale. miocardopatii.nevrite. durerea precordială úi palpitaĠiile. muúchi . boli digestive (aerofagie. În ordinea decrescândă a semnificaĠiei úi importanĠei clinice cele 3 principale simptome subiective acuzate de pacienĠi sunt dispneea (de efort.afecĠiuni ale unor organe de la distanĠă: stomac . pleurite.fracturi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II favoriza sau agrava boala cardiovasculară. Consumul de alcool úi cafea în exces. zona zoster.boli ale plămânilor: pneumonii. boli endocrine (boală Basedow. !!! Cea mai frecventă úi gravă cauză de durere precordială de origine cardiacă este cea datorată ischemiei miocardice. feocromocitom). ulcer. colecist .colecistită.boli ale pleurei: pleurezii. . paroxistică). lentă sau medie. ƒ simptome de ordin general: cianoză. . Patologic pot apare aritmii (ritmuri neregulate) scăderi sau creúteri ale frecvenĠei cardiace. febră. febră. coaste . fie că ritmul cardiac este regulat sau nu. Ġesut hipodermic celulită. tumori mediastinale.dermite.miozită. nervi . Ritmul cardiac normal este regulat úi are o frecvenĠă de 60-80 bătăi/ minut. hipoglicemii din hiperinsulinimism.T.afectări ale mediastinului: mediastinită. administrarea de atropină sau extracte tiroidiene. hernie hiatală. .E. sedentarismul. PalpitaĠiile se definesc ca bătăi ale inimii percepute neplăcut. de repaos.boli ale peretelui toracic: tegumente . 59 . fumatul pot constitui factori de risc deosebit de importanĠi în apariĠia úi dezvoltarea unor boli cardiovasculare.pancreatită acută sau cronică. neoplazii. fisuri. Se pot întâlni în boli cardiace (aritmii. . fie ca frecvenĠa cardiacă este rapidă. constipaĠie). rinichi . valvulopatii. litiază. paloare.litiază renală. menopauză. Simptomatologie: ƒ simptome de organ. pancreas . HTA) sau în alte stări sau afecĠiuni: efort fizic. cofeină.hernie hiatală. Durerea cardiacă ocupă un loc important în diagnosticul bolilor cardiovasculare úi trebuie diferenĠiată de : . până la tulburări paroxistice de ritm. anemii. edem cardiac. cancer pleural. decelabile prin ascultaĠie sau EKG. intoxicaĠie cu nicotină.

suflurile aortice se intensifică mai ales când trunchiul este aplecat în faĠă. exercitând o presiune moderată. InspecĠia regiunii precordiale poate evidenĠia un úoc apexian vizibil când peretele toracic este subĠire sau când este foarte amplu. . aortic. modificate. Erb.arterele radiale (în úanĠul pulsului determinat lateral de tendonul muúchiului brahioradial úi median de tendonul flexorului radial al carpului). PoziĠia de ascultare include decubit dorsal. dacă ritmul este neregulat se apreciază frecvenĠa pe un minut.arterele tibiale posterioare (úanĠul retromaleolar extern). decubit lateral stâng.T. în apnee scurtă.E. pulsaĠii cu diferite localizări sunt extrem de rare în cazul examenului medico-sportiv). AuscultaĠia inimii se realizează cu ajutorul stetoscopului pentru focarele mitral. Pentru arterele pereche examinarea se face simultan simetric (cu excepĠia carotidelor). . zgomote supraadăugate). toate focarele úi suprafaĠa precordială.arterele pedioase (primul spaĠiu metatarsian). poziĠie în care suflul de insuficienĠă pulmonară se atenuează. în apnee postinspiratorie ce intensifică suflurile cordului drept úi diminuă suflurile cordului stâng. în timpul respiraĠiei normale. Alte aspecte (bombări. examenul tegumentelor úi Ġesutului celular subcutanat ca úi examenul jugularelor pot oferi informaĠii valoroase în unele afecĠiuni cardiace. PercuĠia cordului este utilă pentru stabilirea dimensiunilor cordului (aria matităĠii cardiace). Palparea include úocul apexian. tricuspidian. pulmonar. După efort se ascultă uruitura diastolică (mitrală) úi unele aritmii. Se urmăreúte ritmul úi frecvenĠa. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Semne obiective: Atitudinea. Se ascultă în momente respiratorii diferite.  Pentru membrul inferior se palpează: . dacă ritmul este regulat se poate aprecia frecvenĠa pe 15 secunde úi se înmulĠeúte cu 4. 60 . faciesul. Examenul arterelor (puls arterial) se face prin palpare cu 2-3 degete. palparea carotidelor úi a arterelor periferice.  Pentru membrul superior se palpează : . prezenĠa úi caracteristicile suflurilor cardiace úi prezenĠa frecăturii pericardice. Ortostatismul este o poziĠie în care suflurile anorganice dispar sau diminuă mult.arterele humerale (foseta antecubitală). De asemenea se apreciază zgomotele cardiace (normale. aorta în furculiĠa sternală úi ventriculul drept în epigastru.

MenĠionăm că úi în afara acestei perioade. corespondenĠa dintre unda de puls úi zgomotele cardiace. . radiografia pentru evaluarea dimensiunilor cordului.T. aceste modificări pot fi urmărite în dinamică. permite diagnosticarea tulburărilor de ritm úi de conducere. tulburări de repolarizare etc. Prin EKG. este importantă pentru că ne permite aprecierea riscului de moarte subită. Explorarea cordului se realizează úi prin metode paraclinice. măsurarea cavităĠilor cordului úi a grosimii pereĠilor cardiaci. Urmărirea úi cunoaúterea. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - artera poplitee (în axul lung al fosei poplitee. ecografia. electrocardiograma. alte explorări electrofiziologice. a activităĠii bioelectrice produse în timpul activităĠii cardiace. cateterism cardiac cardioangiografie. pentru că schimbările morfofuncĠionale ce Ġin de hipertrofie sau dilatare se pot accentua odată cu practicarea intensă a unui anumit tip de efort sau pot diminua în cazul în care efortul diminuă. Electrocardiograma este înscrierea grafică.arterele femurale (în triunghiul Scarpa. Caracterele palpatorii ale undei de puls urmărite sunt: simetria úi sincronismul pulsului. fonografia. Ca variante. dar úi a gravităĠii lor. frecvent întâlnită la sportivi. examenul EKG este recomandat la cei care prezintă fenomene clinice de ordin cardiac. genunchii bolnavului fiind uúor flectaĠi). Ecocardiografia (ECO) este o tehnică neinvazivă ce permite vizualizarea structurilor cardiace. cu semnificaĠie clinică. în cazurile selectate se mai poate face coronarografie. pentru aprecierea evoluĠiei acestor modificări. Pentru unele zone anatomice se poate raeliza úi auscultaĠia arterelor. tulburări ale ritmului cardiac. . . sub ligamentul inghinal).E. modificărilor EKG la un sportiv. frecvenĠa úi ritmul. cu ajutorul unui aparat numit electrocardiograf. Se apreciază astfel modificări ale grosimii miocardului în sensul hipertrofiei. la sportivi se face la un interval de 6 luni úi cuprinde EKG de repaus úi de efort. precizarea variaĠiilor de ritm circadian în cazul diverselor aritmii).bifurcaĠia aortei (la unirea liniei bicrete cu linia mediană). se utilizează testul EKG de efort sau examenul Holter (monitorizarea continuă a activităĠii cardiace prin traseu EKG în decurs de 24 sau 48 ore. Monitorizarea EKG.arterele iliace externe (deasupra ligamentului inghinal). timp în care subiectul nu îúi va modifica comportamentul zilnic. amplitudinea undei de puls. blocuri. observarea cordului în miúcare (sistolă- 61 .

peste 140 mm Hg = hipertensiune arterială. grosimea pereĠilor cardiaci. . De asemenea la ora actuală este recomandat ca explorare de screening uzual. La sportivi examenul ECO cord este important a fi coroborat cu datele oferite de examenul EKG. dar úi aprecierea volumului cardiac. . Tensiunea arterială (TA). adică la 6 luni. .140 mm Hg = tensiune arterială de graniĠă. grosimea úi integritatea septurilor intraatriale úi intraventriculare. se recoltează curent la nivelul arterei brahiale. examinarea ECO fiind recomandată a se face după realizarea EKG pentru a orienta ecografistul cu privire la urmărirea anumitor aspecte morfologice úi de dinamică a cordului. pereĠilor. se observă modificări în activitatea normală a cordului. În medicina sportivă examenul ECO al cordului se face ori de câte ori.E. vaselor mari. DSV) suferinĠe ce pot scăpa examinării 2D. evidenĠiindu-se mai bine insuficientele valvulare (apar regurgitaĠii care pot să fie cuantificate) sau scurgeri ale sângelui prin orificii anormale (DSA. a defectelor de sept. Dacă la aceasta se adaugă examenul Doppler informaĠia se completeaza cu date despre scurgerea sângelui. observarea sensului de circulaĠie al sângelui.valori normale minimă (tensiunea diastolică): ~ ½ +10 mmHg din valoarea maximă .peste 85 mm Hg se consideră hipertensiune. în repaos úi efort. Acesta permite obĠinerea imaginilor în miúcare ale inimii. starea valvelor. cavităĠilor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II diastolă). funcĠia cardiacă (spre exemplu: fracĠia de ejecĠie). Permite úi evaluarea funcĠiei cardiace. dacă examenul se completează cu examen ECO Doppler. clinic sau EKG.valori normale maxime (tensiunea sistolică): 100140 mmHg (10-14 cm Hg). . prezenĠa unor regurgitări valvulare. 1986). viteza cu care curge acesta. mai ales în cazurile de hipertrofie ventriculară. valvelor. . .úi postefort (Maron.sub 100 mm Hg = hipotensiune arterială. Înregistreaza de asemenea apariĠia fluxului turbulent la trecerea prin orificii stenozate apreciind gradul stenozelor. 62 . Mijloacele de investigare paraclinică ale arterelor includ măsurarea tensiunii arteriale úi oscilometria. Ecografia-TM úi 2D dă relaĠii despre dimensiunile cavităĠilor cordului.T. De aceea este recomandat a se efectua la acelaúi interval de timp ca úi EKG. pre.

hipertrofii ale cordului. Una din cauzele cele mai frecvente este reumatismul articular acut (RAA). în condiĠiile unor dezechilibre ale calcemiei sau magnezemiei sau la copii în perioada de creútere datorită unor turbulenĠe în circulaĠia sângelui prin inimă determinate de neconcordanĠe între dezvoltarea somatică úi cea a cordului. la copil valorile tensiunii arteriale sunt mai mici comparativ cu valorile considerate normale pentru adult (tabel 5). tulburări de repolarizare de sine stătătoare sau în contextul altor patologii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Toate abaterile de la normal trebuiesc investigate. sindroame de ischemie cardiacă. cel mai frecvent apar în cadrul RAA. din caracterul úi localizarea suflului se poate deduce úi sediul acestuia. valvulopatii (cel mai frecvent PVM cu sau fără IM. blocuri etc. sindroame de preexcitaĠie.E. Aceste valvulopatii se numesc organice. Din acest motiv medicii afirmă că RAA « linge articulaĠiile úi muúcă cordul ». sindroame hiperkinetice (sufluri funcĠionale). DSV). tricuspide) sau semilunare (aflate la emergenĠa ventriculară a arterelor aortă úi pulmonară). suflurile sunt inconstante úi dispar de obicei după efort. când miocardul se contractă insuficient úi valvulele nu au posibilitatea de a închide complet orificiile. cardiopatii congenitale (DSA. rar reumatismale). ExperĠii OMS recunosc ca normale valorile TA între 110-140 mm Hg sistolică úi 65-90 mm Hg diastolică. Afectarea este iniĠial articulară (reversibilă) úi tardiv cardiacă (ireversibilă). Valvulopatiile reprezintă afectarea patologică a valvulelor cardiace atrioventriculare (mitrale. aritmii. Patologia cardiacă întâlnită mai frecvent la sportivi include: hipertensiune arterială. 63 . tulburări ale ritmului cardiac. Este cazul stenozelor valvulare (valvulele cardiace nu se mai închid bine) sau a insuficienĠelor valvulare (valvulele cardiace nu se mai deschid complet). cu cantonare de obicei la nivelul faringelui. În cazul acestora din urmă. De asemenea sufluri organice se întâlnesc úi în cazul unor defecte septale sau pot avea origine vasculară. Suflurile se pot produce úi în cazul unor valvule cardiace intacte. Suflurile cardiace apar datorită trecerii sângelui printr-o zonă strâmtorată úi se decelează stetacustic.T. Atragem atenĠia asupra sindromului prolapsului valvular mitral întâlnit destul de frecvent în patologia cardiovasculară la sportivi. Se decelează stetacustic (ascultaĠia cu stetoscopul) prin prezenĠa suflurilor cardiace sau prin anumite modificări EKG. generat de streptococul beta hemolitic.

test de efort electrocardiografic. Astfel ritmul sinusal normal este rezultatul activităĠii nodului sinusal cu automatism dominant la o frecvenĠă de 60-100/min la adult úi 65-120/min. cu antrenarea unor tulburări tranzitorii sau permanente. Se decelează stetacustic sau pe traseul EKG. bloc atrioventricular grad I/II. . tahicardic úi neregulat. Se decelează prin traseu EKG. dinamica valvulară úi a pereĠilor cavităĠilor cardiace. Tulburările de conducere (blocuri) reprezintă expresia alterării conductibilităĠii normale la nivelul pacemaker-ului sinusal. Tulburări de ritm (aritmii). metoda Holter (înregistrarea activităĠii electrice pe 24 de ore). se pot întâlni de la trasee electrice normale până la modificări complexe. ecografie. bradicardic. InvestigaĠiile paraclinice ale tulburărilor de conducere includ: EKG. 64 .Fonocardiograma evidenĠiază forma suflului úi localizarea în cardul ciclului cardiac. .EKG ce poate înregistra aspecte variate datorită eterogenităĠii etiologice úi gradelor de severitate ale bolii. teste electrofiziologice. cu o etiopatogenie diversă (factori infecĠioúi. atrioventricular sau căilor intraventricular. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II InvestigaĠiile paraclinice includ: . modificări de tonus vegetativ. Tulburările de repolarizare ocupă un loc aparte. funcĠionale sau organice. bloc sinoatrial de grad I/II/III. Ritmurile se pot clasifica în: regulat. Ecografia Doppler este utilă pentru cuanificarea regurgitaĠiilor. la copil. prezenĠa regurgitărilor valvulare.T.Ecocardiografia apreciază dimensiunile cardiace. Au adesea expresie exclusiv electrocardiografică dar pot să fie expresia unor afecĠiuni grave cum sunt sindroamele de ischemie cardiacă. InvestigaĠiile paraclinice ale aritmiilor includ: EKG. disociaĠia atrioventriculară. bradicardia sinusală. teste electrofiziologice. Tulburările de ritm úi conducere cele mai frecvent întâlnite în practica sportivă sunt tahicardia sinusală. Aritmile cardiace pot avea diverse cauze úi localizări. tulburări electrolitice de tip hipokaliemie sau hiperkaliemie.E. aritmia extrasistolică. aritmia sinusală respiratorie. bloc de ramură dreaptă grad I/II. suprasolicitare). examen eco cord pentru a evidenĠia drept cauză a aritmiei o eventuală suferinĠă cardiacă decelabilă în acest mod.

scăderea elasticităĠii vaselor mari. HTA se clasifică în: . TA se măsoară de cel puĠin 3 ori.HTA secundară. . Din punct de vedere anatomic. O manúetă a tensiometrului nepotrivită cu dimensiunile braĠului poate da erori la determinarea tensiunii arteriale. insuficienĠă miocardică. Mecanismele de producere ale tensiunii arteriale includ creúterea debitului cardiac. Examenele paraclinice includ EKG. cel mai adesea.ischemie nedureroasă (mai rar) care cuprinde: moarte subită.HTA esenĠială (primară). în momente diferite ale zilei.T. iar după caz în ortostatism úi clinostatism.E. de greutatea corporală. Sindromul dureros (conform OMS) împarte boala coronară în: . Recunoasterea creúterii valorilor TA ca boală hipertensivă se face pe baza următoarelor criterii: . musculatura locală).ischemie dureroasă. hipertiroidism etc. Se Ġine cont de tipul constituĠional.aprecierea valorilor TA se face cu manometrul cu mercur. Măsurarea valorilor se face úezând. prima dată notându-se valorile minime.HTA de elasticitate în arteroscleroza sistemică. coronarografie. alcool. 65 .HTA sistolică: . se fac apoi serii de cel puĠin 3 determinări la interval de o săptămână.HTA de debit în sindroame hiperkinetice. tulburări de ritm. Au ca substrat dezechilibrul dintre nevoile de oxigen ale miocardului úi aportul de oxigen prin coronare (insuficienĠă coronariană). de oboseală. la 5-10 minute interval. în mod obiúnuit manúeta trebuie să aibă o lungime optimă pentru a cuprinde braĠul (variază între 22-36 cm). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Sindroamele de ischemie cardiacă. tutun. ecografie. se produc prin arteroscleroză care reduce lumenul coronar până la ocluzie (apare infarctul). .HTA sistolodiastolică: .. cafea sau stress intens. pentru braĠele mai groase se preferă o lăĠime de 15-16 cm. de consum excesiv de alimente. Hipertensiunea arterială. sau se poate utiliza un Holter de tensiune. . de psihic. cu manúete de lungime úi lăĠime adecvate pacientului (obezi. . lăĠimea manúetei trebuie să fie de aproximativ 12-13 cm. cardiomegalie fără etiologie specifică. creúterea rezistenĠei periferice (creúte TA diastolică). bine conturată úi diferită în angina pectorală úi infarctul de miocard. copii. de ambianĠă.

pentru a verifica dacă pacientul prezintă scăderi bruúte de tensiune (hipotensiune). în timpul nopĠii în timpul somnului. Acesta măsoară în mod automat tensiunea arterială la fiecare 15 minute pe parcursul zilei úi la interval de 30 minute pe parcursul nopĠii. De asemenea kinetoterapeutul trebuie să recunoască semnele úi simptomele cardiace. 1. individualizarea efortului si readaptarea la efort (dezvoltarea unor mecanisme compensatorii care să îi asigure posibilitatea reluării cat mai precoce a antrenamentului ). prin întrebări simple referitoare la simptomele ce pot să apară. subiectul prezintă modificări ale starii sale clinice al caror diagnostic diferenĠial duce cu gândul la o hipertensiune.fie persoana respectivă prezintă o hipertensiune arterială ce nu este decelată de medic în momentul consultării la cabinet a subiectului. .fie un pacient care primeúte tratament antihipertensiv úi medicul curant încearcă monitorizarea sa pentru a verifica eficacitatea tratamentului pe parcursul activităĠii sale zilnice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pentru măsurarea tensiunii arteriale în ambulator. prin urmărirea valorilor tensiunii arteriale).E.T.8. 66 . se foloseúte un aparat automat. Această măsurare ambulatorie a tensiunii nu presupune întreruperea activităĠii zilnice a subiectului. . Pacientul trebuie să ‘’Ġină un jurnal’’ în care să scrie toate modificările clinice úi activităĠile realizate pe parcursul întregii zile. patologia specifică celor ce practică un sport pentru a reuúi iniĠierea unor programe de profilaxie cardiovasculară cât mai precoce si influenĠarea factorilor de risc cardiovasculari. Măsurarea tensiunii arteriale la domiciliu pe parcursul a 24 ore este indicată în cazul : . pe parcursul a 24 ore. Kinetoterapeutul intervine si in dozarea efortului. Aspecte speciale ale patologiei cardiovasculare la sportivi úi modalităĠi de contracarare: rolul kinetoterapeutului Rolul kinetoterapeutului constă în recunoaúterea unor simptome úi semne clinice caracteristice unor boli prin mijloacele cele mai simple (anamnestic.

Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II La Copenhaga în 1993. disciplina SEMIOLOGIE Patologia cardiovasculară úi mijloace kinetice de recuperare. ca úi pentru a asigura pacienĠilor cea mai bună condiĠie fizică. Kinetoterapia în acrivităĠi sportive. a tratamentului de ansamblu’’. disciplina KINETOTERAPIA AFECğIUNILOR CARDIOVASCULARE MedicaĠia aparatului cardiovascular.. Rolul kinetoterapeutului este important în influenĠarea particularităĠilor comportamentale. disciplina ANATOMIE Fiziologia aparatului cardiovascular. 67 . disciplina FARMACOLOGIE Explorări cardio-respiratorii Modificari cardiovasculare în efort. - NOğIUNI ANTERIOARE Anatomia sistemului cardiovascular. Readaptarea nu trebuie să fie considerată ca o terapie izolată ci trebuie să fie o parte integrată. mentală úi socială posibilă pentru ca ei să poată.care este ansamblul activităĠilor necesare pentru a influenĠa în mod favorabil evoluĠia bolii.E. interpretare EKG: disciplina FIZIOLOGIE Semiologia aparatului cardiovascular (explorări clinice úi paraclinice). a stresului psiho-emoĠional provocat de competiĠie. vol I. să-úi păstreze sau să îúi reia un loc la fel de normal pe cât posibil în viaĠa comunităĠii. între stres úi moartea subită coronariană existand relaĠii bine demonstrate. o faĠetă. OMS a stabilit definiĠia readăptării cardiace: .T. prin propriile lor eforturi.

VSH. glicemie. tulburări de echilibru. regim igienodietetic 6-12luni. nu DZ). precordalgii . ionogramă serică. care nu este secundară unor afecĠiuni ce au CI. III risc înalt este contraindicat sportul de performanĠă. angină. regim igienodietetic 3-6 luni IDENTIFICARE Hipertensiunea arterialĄ (HTA) = valori ale tensiunii arteriale mai mari (peste 140/90mmHg) determinate la măsurarea tensiunii arteriale Clinic: asimptomatic chiar úi la valori . . fără afectarea organelor Ġintă. alcool. cofeină. Se asociază factorii de risc: diabet zaharat. cu valori normale în ambulatoriu. acid vanil mandelic. 5. IM. pot practica sport sub supraveghere medicală atentă prin controale mai frecvente (2s-1l) úi teste de efort pentru a sesiza momentul când HTA atinge valori incompatibile cu efortul. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel.E..Grad I= 140-159/ 90-99$risc scăzut. HLG. conservanĠi alimentari. . AVC. obezitate. $risc mediu (1-2 FR. asigurarea unui somn fiziologic odihnitor. Stadiul II. insuficienĠă renală.Igiena alimentaĠiei: scăderea consumului de sare. grăsimi animale. hormoni ATITUDINE PRIVIND EFORTUL SPORTIV HTA std I. confirmare. necesită Holter pentru diagnostic. AFECĠIUNE ATITUDINE MEDICALă PROFILACTIC: . Principalele afecĠiuni cardio-vasculare la sportivi RISC PERFORMANĠă Risc scăzut pentru HTA grad 1 stadiul I fără factori de risc asociaĠi. Frecvent HTA de . Paraclinic: măsurarea TA. examen urină. de neuropatie. manifestări de arteriopatie periferică. In sportul de performanĠă. fără tratament trebuie urmată evoluĠia atent. (fără FR). .T. forme uúoare. 17CS. tutun. InvestigaĠii medico-sportive .Combaterea stresului.Contolul periodic al tensiunii. cu caracter pulsatil. palpitaĠii. .creatinină. evaluarea FR úi afectarea organelor Ġintăce Capitolul I .Urmărirea scăderii în greutate. colesterol total.halat alb’’. fără FR importanĠi. . uree. greutate. frecvent occipitală apărută matinal sau după efort. dacă persistă de mult timp sau cu manifestări nespecifice vegetative: cefalee. trigliceride. ameĠeli. regim igieno-dietetic 3-6 luni. lipidogramă.Pentru conducerea corectă a tratamentului este necesară atabilirea grupei de risc úi gradul HTA. în timp semne de atingere a organelor Ġintă.

InvestigaĠii medico-sportive . fosfene. cu semne de atingere a organelor Ġintă au contraindicaĠie penrtu efort de performanĠă. Hipotensiunea arterialĄ (hTA) = TA sist. inhibitori de CA (admise la sportivi). diuretice. proteinurie. Addis. ECO cardiacă. Imagistic: EKG. $risc înalt igeinodietetic+ medicamente . se scoate din mediu. HTA std II úi III cu FR cu DZ. $constituĠională – asimptomatică. ECO renal.T. examenul fundului de ochi. la tineri. evaluarea factorilor de risc. vârstă medie. rezervă elcalină. acufene. Dz. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II tiroidieni. CT. sau afectarea organelor Ġintă). tiroidă. se încearcă Capitolul I . TSH.Grad III •180/110 $risc scăzut+mediu+ înalt = igienodietetic+ medicamentos Medicamente utilizate: IEC. ameĠeli. sartani. urocultură. În cazul expunerii la căldură excesivă (practicarea unui sport vara cu soare puternic). Rx toracică. tratament igienodietetic+medicamente .<105 mmHg. pot impune iniĠierea terapiei. cefalee.Grad II= 160-179/100-109 $risc scăzut igeinodietetic 36 luni. scăderea puterii de concentrare.E. vedere înceĠoúată. beta blocante. pierderea legăturii cu mediul. $risc mediu igeinodietetic 36 luni. se ventilează bine. Clinic: stare de disconfort. suprarenale. $ risc înalt (3 FR. sau DZ. Ġinta terapiei menĠinerea tensiunii arteriale între valorile maxime de 140/90 úi 130/85.

se transportă la spital. úoc anafilactic. sedative. soluĠie Ringer). Capitolul I . $medicamente: antidepresive. Se administrează lichide. poate ajunge la úoc. Paraclinic: TAS< 100 mmHg. înĠepături în regiunea precordială. tranchilizante. TAD< 60-55 mmHg. viscerale.E. creatinina serică. cu consecinĠe asupra circulaĠiei cerebrale. hipoalbuminemie. Adison. Paraclinic: EKG.) apărută brusc. -vasopresoare (Dopamină. Gravitate mare Clinic: valori foarte scăzute ale tensiunii de TAS< 80 mmHg. răcirea sub orice formă.asimptomatică Colapsul= formă severă de hipotensiune arterială (TAs sub valoarea de 80 mmHg. posttraumatic . care dacă nu este corectată duce la instalarea úocului. calcemia. hemogramă. ionogramă. Transport de urgenĠă la spital pentru scăderea bruscă úi dramatică a TA. Apare prin:  pierdere de volum sanguin circualnt (posthemoragic). ce se instalează brusc. (ser. neuropatii). se ridică picioarele pacientului. insuficienĠă hipofizară). Adrenalină). $ la marii sportivi antrenaġi. $ secundară simptomatică: endocrină (b. EKG.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II paliditate. VSH. InvestigaĠii medico-sportive . glicemie. potasiul seric. se vorbeúte cu pacientul. neurogenă (idiopatică.. manifestări digestive (greĠuri. anemii severe. examen sumar de urină.  pierdere de tonus. se aúează în decubit dorsal cu capul lateral. Dobutamină. Colapsul nu este o afecĠiune ci un simptom în cadrul unor afecĠiuni ca úocul sau sincopa.administrarea de fluide iv. posturală. cardiace (mai ales la coronarieni). deshidratare cronică. Ht. ecografie. se apelează la persoane specializate în acordarea primului ajutor. glicemie. vărsături).

tahipnee. hemoragii masive stĄri toxico septice anafilactic neurogen Sincopa = pierdere bruscă úi tranzitorie a stării de conútienĠă însoĠită de scăderea tonusului postural / cădere cu afectarea funcĠiilor vitale în diverse . Risc foarte mare după úocuri de cauze cardiace. tahiaritmii severe.tratament individualizat în funcĠie de cauza determinantă. scăderea temperaturii corporale. -linie venoasă úi administrare deser sau soluĠie Ringer până la spital pentru menĠinerea patului vascular. tamponadă cardiacă. creúterea tonusului vascular. Paraclinic: ionograma. toxice. Dacă úocul a fost datorat unei cauze cardiace. uneori alternant. după imobilizări prelungite la pat. embolie pl masivă.poziĠie de decubit cu picioarele ridicate. se contraindică activitatea sportivă. úocul = sindrom clinic dat de afectarea perfuziei organelor úi Ġesuturilor. adinamie. la sportivi se înâlnesc mai frecvent. posthemoragice. cu recuperare completă. hipoxie. . Dacă este provocată de afecĠiuni pasagere curabile – dureri violente. permeabilizarea căilor respiratorii. confuzie. bradiaritmii severe). uree. pH sanguin. durere puternică apare reflex un răspuns simpatic cu tahicardie. acido bazice. bolide bază incurabile -transport de urgenĠă la spital. . . Cauze: cardiace (IMA. greu perceptibil chiar pe arterele mari. prognosticul sportiv de performanĠă este rezervat. gaze sanguine. InvestigaĠii medico-sportive Clinic: cauzele sunt multiple. Risc nul pentru supravieĠuitorii úocurilor hipovolemice. scăderea ROT. infecĠioase. după ablaĠia căii accesorii responsabilă de producere aritmiei urmată de explorare electrofiziologică nu mai este risc de Capitolul I .în serviciul ATI refacerea patului vascular. deshidratare. puls tahicardic. neurogene. neurologice incurabile.E. Reluarea efortului dacă iese din starea de úoc după o refacere corespunzătoare. transpiraĠii abundente reci. . vaso-vagalĄt la stimuli ca frica. intoxicaĠie) poate relua activitatea sportivă fără restricĠii.T. ce nu pot să fie îndepărtaĠi. superficiale. oligoanurie. S. paloare cu cianoză marmorată a tegumentelor.se acĠionează în funcĠie de cauză. glicemie.glucoză. cu instalarea unui deficit celular de substanĠe nutritive úi O2 cu acumularea de produúi toxici de metabolizare. respiraĠii rapide. sub minimul necesar. vederea de sânge. boală infecĠioasă. . corectarea tulburărilor electrolitice. după echilibrare completă În WPW. filiform. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Clinic: scăderea dramatică a valorilor tensiunii. Dacă a fost o cauză pasageră (hemoragic.

bradicardie. greaĠă. slăbiciune. neurologic. pentru boli organice. ex. bradiaritmii. nu există contraindicaĠie pentru efortul de performanĠă. -EKG. valvulopatii Capitolul I . De cauze cardiace. test de efort. WPW. hipoxicetîn efort la altitudini mari. aspiraĠie de corpi străini. neurologice. se reia activitatea sportivă fără restricĠie. În caz de hipoglicemie. grd II avansat. cardiomiopatii.E. Posturală. cauze neurologice: epilepsie. în tulburarea persistentă a mecanismelor de reglare neurocardiovasomotorie. S. după imobilizare prelungită. TC craniană. -antiaritmice etc. aritmie. stenoze aortice.examen Eco cardiac. vasodilataĠie cu hTA. fără afectarea funcĠiilor vitale. In bolile cu cauze vasculare. BAV grIII. examen cardiologic. hiperexcitabilitatea sinusului carotidian. spondiloză cerebrală. monitorizare Holter. Paraclinic: glicemie. mixom atrial. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II grade de aparentă absenĠă tranzitorie Lipotimia = formă avortată de sincopă cu diminuarea marcată/pierderea stării de conútienĠă.T. pierderea stării de conútienĠă. embolie cerebrală. InvestigaĠii medico-sportive . paliditate urmată de răspuns vagal. s. hipotensiune ortostatică idiopatică se contraindică efortul sportiv. EEG. sindromWPW. . S. teste electrofiziologice ce pot evidenĠia BNS.

RX. de arsură. beta blocante. Monitorizare Holter.  instabilĄ: este mult mai severă. aritmie alte afecĠiuni viscerale Capitolul I . intervalul QT alungit discret. mandibulă. Investigarea pentru: anemie. se agravează progresiv ca durată. constrictivă în regiunea precordială. . intensitate. transport la spital. cardiomiopatie. precordială. de presiune. Paraclinic: ECG . emoĠii. umăr/braĠ stâng. ateroscleroză.administrarea de oxigen în timpul episodului dureros. undeT negative. bypass. provocată de aport insuficient de oxigen (sânge) la muúchiul cardiac. transpiraĠii. greĠă. valvulopatii. prânzuri bogate etc.ECO. iradiată în axilă. . EKG în accesul anginos poate să prezinte subdenivelarea ST. angioplastie. sincopă. cu caracter constrictiv. Apare în boală coronariană. epigastrică. simetrice. frig. Între crize aspect EKG poate să fie normal. nitriĠi. biologic (enzime miocardice pentru excluderea unui infarct miocardic).T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Angina pectoralĄ = este criza dureroasă violentă. EKG de efort poate ajuta la stabilirea diagnosticului în aceste cazuri. FrecvenĠa cardiacă crescută. intermediară între cea stabilă úi IM. antiagregante plachetare (Aspirină). durată>5’ până la max. Holter etc. ascuĠite sau bifazice.în cazuri bine selectate se practică revascularizare.realizarea ECG de urgenĠă.întreruperea efortului.30’. nitriĠi retard. scintigrafie. poate să fie însoĠită de dispnee.E. . anxietate. ContraindicaĠie pentru sportul de performanĠă. embolii coronariene. cedează mai greu la nitroglicerină. InvestigaĠii medico-sportive . stenturi coronariene. durată de 3-5 minute. sublingual . -între crize se administrează inhibitori calcici. vărsături. frecvenĠă.  StabilĄ: apare la efort. leziuni aortice. Risc crescut Clinic: durere retrosternală. Întreruperea efortului. apare în repaus.

(ce pot duce la hipoxemie). Paraclinic: testele uzuale.oxigenoterapie.heparinizare sau tromboliză dacă este posibil. adâncă. undaT. de obicei aterosclerotică caracterizată prin obstrucĠia completă a unei artere coronare sau un ram al acesteia urmată de ischemia úi necroza zonei de miocard irigată de acest vas. cu localizare cel mai frecvent retrosternal. Poate să fie un debut úocogen cu cianoză sau paloare intensă. ECG în primele ore de la apariĠia simptomatologiei poate să arate: 1. extremităĠi reci.nitroglicerină sublingual. iv. moarte subită etc. Clinic: debut prin durere precordială hiperalgică. infecĠii. transpirat. dozarea enzimelor miocardice. de intensitate foarte mare. .post IM este contrindicat definitiv sportul de performanĠă. scăderea tensiunii arteriale sistolice <80mmHg.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Infarctul miocardic (IM) = afecĠiune a vaselor coronare. beteblocant. durată >30’ Pacient agitat. tahipnee. analgezice. Post IM proceduri de revascularizare tardivă. . se negativează. bzpass coronarian. dozările hormonilor tiroidieni. dacă nu proceduri urgente de revascularizare.analgezie morfinică. unda T de ischemie este simetrică. IEC. .dacă se suspicionează IM se iîntrerupe imediat efortul. apre undaQ ( după 24-36 ore). constrictivă. InvestigaĠii medico-sportive . 4.în IM vechi (după a 3-5 zile) ST coboară.IM sechelar numai undaQ. poate prezenta greĠuri vărsături. puls filiform. . transportat de urgenĠă la spital. convex în sus úi poate să în globeze unda T. febră. EKG (segmentul ST supradenivelat. agitaĠie confuzie. . segmentul ST este supradenivelat . 2. dispnee. Risc crescut Capitolul I . antiaritmic la nevoie. apare unda Q de necroză.E. oboseală. ce nu cedează la nitroglicerină. 3. . negativă). epigastralgii.

fatigabilitate. eliminarea stresului (sedative). ritmul este regulat. agravarea insuficienĠei cardiace. Bradicardia sinusalĄ = tulburare de ritm cardiac cu o încetinire a transmiterii de la nodulul sinusal. se efectuează teste pentru dozarea hormonilor tiroidieni. TS apărută la sportivi la care creúterea tonusului vagal ar trebui să dea bradicardie impune cântărirea cauzei. statine. Paraclinic: modificările pe traseu EKG. Clinic: poate să apară în timpul efortului cu ameĠeli. Tratamnetul factorilor cauzali. Dacă este simptomatică se intrerupe efortul până la găsirea úi tratarea cauzei. iar indicaĠia privind efortul depinde mult de aceasta. vertij. antiagregante. infecĠii.  la sportivi se instalează fiziologic. cola. cu ascultarea cordului) Se recomandă renunĠarea la consumul de cofeină (cafea. inima funcĠionează astfel Capitolul I . Paraclinic: EKG pune diagnosticul. Asimptomatică. angor. somn fiziologic odihnitor. determinarea unei posibile anemii. ECO. spasmofilii.nu necesită tratament. ceai negru). se pot încerca manevre vagale (compresie scurtă pe sinusul carotidian alternativ . . sau pot apare semne de debit periferic scăzut: lipotimie. alcool etc. Tahicardia sinusalĄ (TS) = este o tulburare de ritm cardiac cu o accelerare a transmiterii de la nodulul sinusal. scade treptat la manevrele vagale. sincope. poate să fie asimptomatică (cea fiziologică). efedrină. alcool. frecvenĠa cardiacă de aproximativ 100-160 bătăi/ min. Riscul este mediu. scintigrafie. atropină. renunĠare la cafea.E. cefalee. se poate repeta de 2-3 ori. inhibitori de calciu. palpitaĠii. teste electrofiziologice pt BNS. CT. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Rx. benefic. pot să apară manifestări de anginĄ pectoralĄ. Pentru bradicardia fiziologică a sportivului bine antrenat riscul este nul. Se opreúte efortul. MediacĠie: beta blocante. cofeină.T. Ġigări. tutun. InvestigaĠii medico-sportive Clinic: frecvenĠa pulsului este sub 5o/ min. Dietă hipolipidică.

etc.angor. hipertensiune intracraniană. În general nu au o semnificaĠie patologică. bătăi în plus. oboseală. Tratamentul afecĠiunilor cardiovasculare care sunt implicate în producerea lor. nu au semnificaĠie patologică deobicei. economicos.E. nu necesită tratament.  patologic apare în: mixedem. sedativ. poate să fie urmat de o pauză compensatorie. intoxicaĠie digitalică. sincope. sunt asimptomatice. survin intermitent. dar pot să fie expresia unei boli cardiace organice. palpitaĠii. odihnă. Dacă sunt frecvente: beta blocante. Pentru extrasistolele frecvente cu substrat organic riscul este mare. nu au substrat organic.debutul brusc. Apare la persoane Clinic: asimptomatice sau percepute ca úi palpitaĠii. nu au contraindicaĠie penrtu efort. eforturi. Extrasistole rare (mai puĠin de 6/ minut) riscul este scăzut. Paraclinic: EKG. ameĠeli. úi chiar la valori de 34/ minut poate să fie asimptomatică. úoc. Când sunt frecvente úi au substrat organic reprezintă contraindicaĠie pentru efort (reprezintă o stare prefibrilatorie). mai puĠin de 6/ minut. în emoĠii. InvestigaĠii medico-sportive . urmate de pauze. Tratament profilactic: prevenirea acceselor Capitolul I . Tahicardie ventricularĄ (TV) = un număr de peste 3 complexe ventriculare cu frecvenĠă>100/min. evită excitantele nervoase. Extrasistolele atriale = contracĠii cardiace premature. opriri în ritmicitatea bătăilor normale. examenele paraclinice uzuale. digitală. moarte.T. extreme. determinarea calcemiei etc. EPA. Când sunt rare. Clinic: acuze nesusġinute . stres. spasmofilie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II explorări pentru precizarea cauzei sugerată de examen clinic. cafea. corectarea calcemiei. FrecvenĠa cardiacă este Tratament de urgenĠă cu conversie electrică 100-200300 W. dispnee. apar în acelaúi context ca úi tahicardia sinusală. EKG: apar complexe QRS de aspect identic cu ritmul de bază dar precedate de o undă P cu morfologie diferită faĠă de undele ritmului de bază.

sdr QT prelungit. palpitaĠii cu ritm rapid. vărsături).E. unde P preced. etc. sdr WPE. PVM. Contraindicat efortul sportiv.T. Varianta de TV. IMA. hipotensiune arterială.). insuccest III. beta blocant.  nesusġinutĄ: durează <30 ‘’  susġinutĄ: durează >30 ‘’. Pacientul stabil–antiaritmic: Amiodaronă 150mg iv lent continuat cu 300mg în perfuzie.. poate da angină pectorală. mai frecvent pe cord bolnav. Mg. anxietate. Paraclinic: EKG cu ritm de 120200/min regulat/uúor neregulat. zgomote de galop. se suprapun sau urmează coplexelor QRS care sunt asemănătoare cu ritmul de bază. ST. CIC. IniĠial se încearcă aplicarea manevrelor vagale de compresie a sinusului carotidian sau manevra Valsalva ce pot să oprescă de cele mai multe ori tahicardia. tulburări electrolitice. aparent sănătoase rar. impune conversie datorită colapsului. manifestări vegetative (greĠuri. la tinerii atleĠi cu origine în VD cu aspect de BRS. uúor neregulată. II. paroxistice prin îndepărtarea factorilor precipitanĠi la pacienĠii cu risc crescut La pacientul instabil hemodinamic cardioversie cu úoc electric sincron la 100200-360jouli. complexe ventriculare largi majoritatea cu origine în VS. WPW. valvulopatii. alura ventriculară este de 160-220 /min. I. sdr LGL. ritmică. InvestigaĠii medico-sportive Clinic: debut brusc. Risc crescut Capitolul I . compresiunea sinusului carotidian fără efect. hemodinamic stabil: Verapamil. ritm cardiac regulat. digoxin. insuficienĠă cardiacă.. K. insuficienĠă cariacă. T în sens opus QRS. Amiodaronă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de 120-200/min. Paraclinic: EKG: frecvenĠa 160-220/min. Tahicardia paroxisticĄ atrialĄ (supraventricularĄ) TPSV poate să apară pe fondul unei afecĠiuni cardiovasculare (hipertensiune arterială. investigaĠii pentru . valvulopatie reumatismală. În caz de insucces: se administrează iv rapid Fosfobion. torsada vârfurilor poate să apară în sdr QT prelungit. sau pe cord normal.

stress.preventiv post criză: Sotalol. fumat. ameĠeli. excizia focarului ectopic. intervenĠie chirurgicală cu secĠionarea fasciculului Hiss. anxietate.  la cei nedigitalizaĠi electroconversia este de elecĠie la 25-50-100J. Clinic: rar apare pe cord normal.  fără posibilitate de electroconversie: . apar palpitaĠii. dipnee. nu necesită tratament anticoagulant. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II diagnosticul bolii de bază. InvestigaĠii medico-sportive  hemodinamic instabil: cardioversie cu 100-200360jouli. cu ritm ventricular regulat de obicei. mai rar 75/ min. In WPW se administrează direct Amiodaronăiv 150mg în 10’.în hipertiroidie propranolol iv. . apoi perfuzie 300mg/1h Profilaxia recidivelor cu antiaritmice. Ritmul este tahicardic. AV=150/min. sau fără răspuns = implantarea unor pacemakeri. cu o frecvenĠă de 150/min cel mai adesea corespunde unui bloc 2/1 rar 75 /min bloc 3/1. valvulopatie etc). lipotimie. Risc crescut. frecvent pe cord patologic (CIC.digitalizare rapidă până la RS/ FiA /FlA cu frecvenĠă  (75/min). în relaĠie cu consumulde cafea.Amiodaronă . În cursul unor manevre vagale ritmul se răreúte de la 150 la 75/ min (scade în trepte) úi revine la frecvenĠa iniĠială la oprirea manevrei. Amiodaronă sau în caz sever Este contraindicat sportul chiar úi la cei cu cord indemn pentru ca accesul poate altera hemodinamica.T. . . Flutterul atrial (FlA) = tahicardie atrială regulată cu frecvenĠă de 220-320/ min. angor. Capitolul I .E. sincope.

recentă imediat. . morfologie variată. IVS.E. .conversia la RS. InvestigaĠii medico-sportive .. electrofulguraĠie. IMA. de obicei forma paroxistică (intoxicaĠie alcoolică. Fibrilaġia atrialĄ (FiA) = contracĠii atriale ineficiente cu frecvenĠa de 400-600/min. . HTA. congenital. boala nod sinusal. zgomote cu intensităĠi diferite. la vârstnici la care există úi un bav. cardiomiopatii. Clinic: poate să apară pe .pe cord bolnav: CIC. .f’’ de flutter în dinĠi de fierăstrău.T. tratament hipertiroidie. Asimptomatică sau simptome uúoare.FiA cronică permanentă. Obiectiv: ritm neregulat.25mg 5 zile/s + anticoagulant (sub control Datorită riscului alterărilor hemodinamice este contraindicat sportul de performanĠă. dacă nu sunt contraindicaĠii în FiA. După ritmului de întreĠinere Digoxin 0. precordiale sau severe cu dispnee. curenĠi de radiofrecvenĠă sau implantarea unui electrostimulator demand. complexe ventriculare de aspect normal cu frecvenĠa de 150/min.la cei stabili conversie farmacologică: Chinidină. în locul undei P cu frecvenĠa de 250-350/min. angină sincope. Dacă sunt CI pt conversie la RS se urmăreúte scăderea frecvenĠei cardiaceprin digitalizare rapidă. ritm de 120160/ min. Propafenonă.la bolnavii instabili hemodinamic se încearcă electroconversie cu úoc sincron 100W/s până la 400W/s. cu alură ventriculară complet neregulată.FiA paroxistică. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Paraclinic: EKG cu unde . deficit de puls.. Amiodaronă.. substanĠe simpatomimetice). . mai veche de 5 zile după 2 săptămâni de tratament anticoagulant. mediu sau lent (la cei sub tratament). .FiA cronică recurentă. SM.. Există: . palpitaĠii. consum cafea.. stări febrile. Paraclinic:EKG: unde foarte mici neregulate. .cord normal. cu frecvenĠă de 350600/min înlocul undelor P. Capitolul I . neliniúte. Risc crescut.

úoc cardiogen. moarte subită. Clinic: sunt percepute ca bătăi precoce. apar în boli cardiovasculare. . antrenamentul se reia gradat cu urmărirea evoluĠiei la 1s . Mg. hipertiroidia. -EsV. -EsV benigne se scade în intensitate antrenamentul până la dispariĠia lor. intoxicaĠii pasagere). teste de inflamaĠie. Nu au semnificaĠie patologică când dispar după efortul fizic. Au semnificaĠie patologică. ritm nergulat. ECO cord. anemia. reapar la reluarea antrenamentului sau nu dispar după repaus se impune întreruperea efortului pe o perioadă mai lungă sau se contraindică sportul de performanĠă.tratarea bolii cardiace de bază. urmate de pauze sau opriri ale cordului (. Capitolul I .)= produse de focare ectopice situate în Ġesutul miocardic ventricular. dacă persistă úi nu sunt semne de malignizare în evoluĠie. efortul se desfăúoară sub supraveghere la 1s-2s-1l în funcĠie de situaĠie (oricând se pot agrava) ! -EsV. Dacă s-a convertit în RS tratament antiaritmic preventiv. maligne riscul pentru efort este crescut. $EsV. nu au unde P. EKG: complexe QRS largi. ionogramă serică. maligne: repaus sportiv până la dispariĠie. IMA valvulopatii. focarele infecĠioase. Paraclinic: screeningul de bază (poate arăta modificări electrolitice). cardiopatii congenitale. INR. Disopiramid. cardiomiopatii. sau BRD cele din VS). $EsV benigne risc scăzut dar poate creúte în evoluĠie. CIC.aspirină . InvestigaĠii medico-sportive . RX cardiomegalie. Amiodaronă.corectarea tulburărilor electrolitice.2s-1l.. Extrasistole ventriculare (EsV. dacă acesta este CI. deformate (aspect de BRS cele cu origine VD. Ca. inflaĠie pulmonară. semnificaĠia lor poate să fie benignă (stări fiziologice. . hipotensiune arterială. undele T pot să lipsească sau sunt modificate ischemic. odihnă. .Trombostop).antiaritmice doar pentru EsV cu manifestări clinice cu expresie hemodinamică sau risc de moarte subită: Propafenonă. se poate trece în tahicardie paroxistică ventriculară (TPV). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II complexe ventriculare de morfologie normală.E.T. -evită excitantele nervoase.nod în gât”). Au semnificaĠie patologică atunci când sunt peste 3 ExV succesive .

. stop cardiorespirator ! FrecvenĠa cardiacă este de 250400/min pe monitor. coronare. Paraclinic: EKG ritm haotic. Paraclinic: EKG înregistrează unde pulsatorii. Nu are puls (lipsesc contracĠiile ventriculare eficciente). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Flutter ventricular = tulburare de ritm tranzitorie. se poate instala decesul după 5 -6 minute prin alterări structurale cerebrale. Defibrilare (úoc electric asincron) + antiaritmic: amiodaronă. complexele QRS deformate aspect de . oprirea respiraĠiei. tensiunea arterială nu se poate determina..250 .T. Pulsul este absent. precede de obicei fibrilaĠia ventriculară (în care poate trece) sau oprirrea cordului. ample. cianoză. este manifestarea unor stări terminale cu afectare cardiacă gravă. ineficiente. nu respiră. úocuri de diverse cauze. IMA. cu Stop cardiorespirator. convulsii.t apoi masaj + ventilaĠie 1’t defibrilare 3 úocuri 360J. In spital : defibrilare.3 úocuri (úoc electric sincron) 200-200300J. apoi tratament asemănător FiV. Cauze: hipoxie. . rinichi) úi puls periferic.dinĠi de fierăstrău’’ duce spre stop cardiac. contracĠiile ventriculare sunt superficiale. Clinic: are semnificaĠie patologică severă. prognostic imediat grav. acidoză. hipokeliemie.E. incapabile să asigure fluxul normal sistemic (creier.300/ min. Perioada prespital : manevre de resuscitare din moartea subită (se începe cu o lovitură de pumn în zona precordială se continua cu resuscitarea cardiorespiratorie). cu o frecvenĠă de 200. InvestigaĠii medico-sportive Clinic: Cădere. Risc vital Fibrilaġia ventricularĄ = aritmie ventriculară. masaj + ventilaĠie Capitolul I . sinusoide. zgomotele cardiace dispar. fără linie izoelectrică între ele.

boala Takayashu. Anevrismele cronice necomplicate pot evolua oricând spre ruptură. în arborele traheobronúic (hemoptizie). mici contracĠii (mai mici decât la flutter) inegale ca amplitudine sau durată. InvestigaĠii medico-sportive 1’.E. lipotimie.t defibrilare . seTA. decolând intima de medie. în spondilita anchilopoetică. monoplegii prin compresia ramului arterial carotidian. sindrom de ischemie acută coronară sau a unui membru. paraplegii. prin reflexe vasovagale date de durere: transpiraĠii. dacă este colaps tratament de substituire a patului sanguin circulant vascular. Clinic: durere toracică puternică. intoxicaĠie digitalică. Capitolul I .T. sfâúietoare retrosternală iradiată în spate úi uneori însoĠită de dispnee prin insuficienĠă Ao. Obiectiv: HTA sau hTA în sincopă. greĠuri. vărsături. riscul este de ruptură a aortei cu deces brusc. intubaĠie orotraheală. Risc mare de mortalitate. colagenoze. . suflu diastolic. tardiv în evoluĠia unei aortite luetice. úoc. WPW. paloare. prin tromboză arterială secundară. Risc hemoragic prin ruperea sa în esofag (HDS). vertebral.În disecĠiile proximale tratament chirurgical . la vârstnici cu ateromatoză de aortă. úoc cardiogen. în pericard (tamponadă cardiacă) sau moarte subită. în pleură (hemotorax). AVC.În disecĠiile distale necomplicate .tratament medical. acces venos. calmarea durerii. la tineri se produce prin traumatisme. administrare de droguri: adrenalină 1mg din 3 în 3 min. Este contraindicat efortul sportiv. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II valvulopatii. . Disecġia de aortĄ (hematom disecant al Ao) = se formează prin ruperea tunicii medii a peretelui aortic apare un al doilea lumen fals prin care sângele pătrunde lent. Cauza cea mai frecventă este HTA.Internare în serviciul ATI de urgenĠă !! .În HTA. chiar úi după tratament. sincopă.

ECO transtoracică sau transesofagiană cu Doppler de urgenĠă. fără complicaĠii. Paraclinic: Rx toracică bombarea umbrei Ao. semne de CPA în tamponadă.E. insuficienĠă cardiacă. InvestigaĠii medico-sportive .T. Anevrismele de Ao distală pot evolua úi cronic. Capitolul I . RMN. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II deficit de puls. dar oricând există riscul ruperii lor. CT angiografic.

. gingivite. ptialism) . suferinĠe ale mucoasei bucale . .obiceiuri alimentare: excitante. sintetizate în cadrul tabelului următor : Tabel 6. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 6.durere (suferinĠe linguale . diskinezii biliare. diabetici. ulcer. esofagite.condiĠii de viaĠă: stările de stress pot fi factori de tip favorizant úi agravant. Examenul aparatului digestiv În cadrul antecedentelor heredocolaterale ne interesează prezenĠa colelitiazei.vârsta: în copilărie úi adolescenĠă întâlnim mai frecvent amigdalita úi apendicita. . infecĠii acute (cu febră). în decadele 3-4 ulcerul.salivaĠie abundentă (sialoree. . asialie) survine în deshidratări marcate. . a ulcerului. în timp ce femeile fac frecvent rectocolite.micoze. afecĠiuni neurologice (encefalite. turbare).scăderea salivaĠiei (hiposialie) până la dispariĠie (xerostomie. . . carii dentare. gingivite. La sportivi examenul obiectiv poate evidenĠia diverse aspecte.stomatite.T. Examenul începe cu examenul cavităĠii bucale. aldehidic -alcoolici. graviditate.disfagia orofaringiană . supra sau subalimentaĠie. glosite. pulpite ).E. mese neregulate. intoxicaĠii cu atropină. Capitolul I . colecistite.stomatite.sexul: bărbaĠii fac frecvent ulcer úi cancer. scarlatină. foame. manifestată prin dureri la deglutiĠie (faringite. rectocolitelor.dificultatea trecerii alimentelor din cavitatea bucofaringiană în esofagul cervical. boli renale).modificări de gust. AfecĠiunile locale bucofaringiene pot avea sau nu răsunet general (RAA. InvestigaĠii medico-sportive 84 . gastrite. erupĠii dentare. Caracteristici evidenĠiate prin examenul obiectiv al cavităĠii bucale Examinare Mirosul gurii úi al aerului expirat Caracteristici fetid Modificări/afecĠiuni -stomatita gangrenoasă. Simptomatologia include: . parazitoze (ascarizi). Pentru antecedentele personale urmărim: . amigdalite). suferinĠe dentare.

flegmoane. -crescut în acromegalie. . -cianotică (stenoza mitrală.stomatită eritematoasă. -boala Addison. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examinare Buzele Caracteristici culoare volum erupĠii cruste. -boli febrile eruptive. . chist al glandei salivare. -poliglobulii. hemangiom. infecĠii cu streptococ). edem paloare roúie-cianotică peteúii plici pigmentare brune ulceraĠii enanteme semn Koplik (puncte mici albicioase cu aureolă roúie în dreptul molarilor inferiori) Paloare Eritem TumefacĠii.T. . Carii dentare. uscăciune ulceraĠii FaĠa internă a obrajilor hiperemie. insuficienĠă cardiacă) . -anemii. -sindroame hemoragipare. BPCO. boli cardiace congenitale. -cauză dentară. -herpes labial. tratament cu penicilină de lungă durată. -stări febrile. abcese. vitamina B2. -stomatită comisurală/zăbăluĠă (carenĠe de fier.rujeolă. Capitolul I . stomatite ulcero-membranoase sau aftoase. deshidartări. Diabet zaharat. Anomalii congenitale. stomatite. mixedem. InvestigaĠii medico-sportive 85 . carii dentare Hipertrofii juvenile DinĠii Planúeul bucal Modificări/afecĠiuni -palidă (anemii) .E. Gingiile -anemii. -diabet.gingivite.

angina pultacee (cripte úi foliculi) cu depozite purulente.angina eritematoasă (catarală): virotică sau streptococică. Se manifestă clinic prin: febră. Exudatul faringian poate evidenĠia cauza. tulburări de fonaĠie (voce nazonată) úi tulburări de salivaĠie în angine. Foliacee sau scrotală. disfagie. tetraciclină.angina flegmonoasă (abces amigdalian) cu alterarea stării generale úi manifestări locale severe. InvestigaĠii medico-sportive 86 . după tratament prelungit cu antibiotice. tulburări de deglutiĠie. Infestare cu Candida albicans. Tipuri de angină: . . Zone roúii alternând cu zone descuamate. mixedem. Examenul faringelui: a) semne funcĠionale: dureri. asociată cu adenopatie regională dureroasă. . glosite. afte. alterarea stării generale úi uneori meningism. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examinare Bolta úi vălul palatin Limba Caracteristici dureri Mărire de volum (macroglosie) Atrofie (microglosie) UlceraĠii Saburală (încărcată) Zmeurie Neagră Cu úanĠuri Geografică Margăritărel Modificări/afecĠiuni Anomalii congenitale. tulburări de auz în afecĠiuni ale trompei lui Eustachio. Tabagism. Abuz de tutun. Afte. InflamaĠiile faringo-amigdaliene se numesc angine. frison.angina pseudomembranoasă în scarlatină. ulceraĠii. Capitolul I . Boli febrile. b) examen obiectiv: inspecĠia directă sau rinoscopia posterioară. difterie. palparea (tuúeu retrofarigian) poate evidenĠia un abces sau o vegetaĠie adenoidă. . Scarlatina.E. cefalee. Paralizii de nerv hipoglos. enanteme (boli eruptive) .T. determinate de o afecĠiune streptococică severă. deshidratare. Patologia faringelui. anemie Biermer Acromegalie.

aortă. angină herpetică. Capitolul I . pericard. examen endoscopic.T. trahee. hernie hiatală). reprezintă o inflamaĠie acută sau cronică a mucoasei esofagiene. produsă permanent sau intermitent (în urma unui efort ce creúte presiune intra abdominală). .disfagia). Pirozisul reprezintă o senzaĠie de arsură retrosternală provocată de agenĠi fizici (alimente fierbinĠi) sau chimici (alcool. fără a fi precedată sau însoĠită de greĠuri. . reprezintă o returnare a conĠinutului gastric. durerea úi regurgitaĠia. .E. ganglioni traheobronúici. Sindromul esofagian se întâlneúte în: . scăderi în greutate). RegurgitaĠia reprezintă o eliminare fără efort úi în cantităĠi reduse a alimentelor din esofag sau stomac. însoĠită de ulceraĠii úi hemoragii. bronhie stângă. canal toracic. reprezintă o protruziune a unei porĠiuni a stomacului prin hiatusul esofagian. InvestigaĠii medico-sportive 87 . aceste boli la rândul lor se pot însoĠi de manifestări esofagiene.tulburări motorii esofagiene: achalazia cardiei (insuficientă relaxare a segmentului esofagian inferior) duce la megaesofag secundar (simptom de bază .reflux esofagian. Explorarea esofagului cuprinde examen radiologic. determinată de o insuficienĠă a segmentului esofagin inferior sau de o intrare oblică a esofagului în stomac. spasmul difuz esofagian (disfagie pentru lichide úi solide de lungă durată úi durere retrosternală intermitentă). cu vezicule esofagiene. nerv vag.diverticuli esofagieni. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - - angină ucero-membranoasă. diafragma). de regulă unilaterală cu pseudomembrane albicioase detaúabile. Patologia esofagului. întâlnită de regulă în refluxul gastroesofagian (esofagită de reflux. condimente). recurent.stenoze esofagiene: peptice (disfagia progresivă) sau maligne (disfagie permanentă.hernia hiatală. Sindromul esofagian cuprinde 3 simptome principale: disfagia (dificultăĠi la deglutiĠie). Examenul esofagului Bolile esofagiene pot afecta organele din jur úi pot provoca afecĠiuni de vecinătate (tiroidă. Principalele simptome sunt pirozisul úi regurgitaĠia. .esofagite.

. Cauzele sunt reprezentate de: . Caracterele durerii abdominale Caracteristici Localizare Intensitate Caracterul Interpretare Epigastru-stomac Fosa iliacă dreaptă .perforaĠia unui viscer abdominal úi iritaĠie peritoneală (durere viscerală).dureri de cauză extraparietală: dureri iradiate de la plămâni úi inimă. constituie o urgenĠă medico-chirurgicală. Tabel 7. spondiloze). intensitate mare (colică) sau este de intensitate mică si durată lungă (cronică). antialgice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examenul abdomenului Simptome funcĠionale: Durerea abdominală.durere de origine centrală în tabes úi tumori cerebrale.E. cafea. administrare de alcaline în ulcer. InvestigaĠii medico-sportive 88 . . . infarcte de organ. Fiind foarte importantă pentru stabilirea diagnosticului durerea necesită o anamneză completă în vederea aprecierii principalelor caractere redate în tabelul următor.iritante). mică-afecĠiuni cronice Arsură-ulcer TracĠiune dureroasă-ptoze Presiune-perforaĠii viscerale Ore-colici Săptămâni-ulcer.durere de cauză parietală. cec Mare-colică. Poate apare brusc. antispastice Durata Ritmicitatea Factori agravanĠi Factori amelioranĠi Capitolul I . .T. determinată de afecĠiuni ale coloanei vertebrale úi ale nervilor rahidieni (discopatii. urgenĠe . acut. excitante (alcool.durere de origine vasculară produsă prin ischemie acută: infarct mezenteric. rectocolite Periodice (după mese). Medie. factori stresanĠi. afecĠiuni acute.ulcer gastric Sezoniere (ulcer duodenal) Abateri alimentare. efortul fizic (litiaza biliară) Regim alimentar corect.apendice. hernii de disc.

extradigestive: sarcină. Capitolul I .pancreatică. pancreatite. Vărsăturile. colici biliare. etilism. . tahicardie.E. Vărsăturile centrale sunt spontane. fără efort úi neprecedate de greaĠă. colite. pancreatice. traumatisme craniene. precedată sau nu de greaĠă. ulcer. sarcina ectopică ruptă. colici reno-uretrale. vărsături. boli renale. duodenite. . Poate fi percepută ca senzaĠie de repulsie faĠă de alimente sau ca nevoia de a vărsa. Cauzele cele mai frecvente sunt : .cauze rare: parazitoze. migrene de diverse etiologii.de cauză extradigestivă: boli ale coloanei vertebrale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Simptomele care însoĠesc durerea sunt reprezentate de modificări de apetit. metronidazol). sindroame febrile).gastro-intestinală. afecĠiuni biliare. B. Vărsăturile periferice sunt frecvent întâlnite în boli digestive (gastrite. colica biliară determinată de litiază. infarct mezenteric úi toxinfecĠii alimentare.de cauză digestivă: în reflux gastro-esofagian. . InvestigaĠii medico-sportive 89 . GreaĠa. Durere cronică: . . negram.digestive: gastrite. apare în colecistita acută. accidente vasculare cerebrale. afecĠiuni hepatobiliare. ulcer gastroduodenal. tulburări vasomotorii (paloare. peritonite). pancreatită cronică. greĠuri. se întâlnesc în tumori cerebrale. apare în ulcer gastro-duodenal. hipercalcemii. Reprezintă eliminarea bruscă úi forĠată pe gură a conĠinutului gastric úi intestinal. colecistopatie cronică. Poate fi un simptom solitar sau poate preceda vărsăturile. rău de mare.T. anevrism disecant de aortă. apendicită cronică. boli extradigestive (afectări ale urechii medii úi labirintice. crize de hemoliză acută . Durerea acută: . senzaĠie de gol). infarct splenic. transpiraĠii. infarct miocardic. ocluzie intestinală. în pancreatita acută. explozive. unele antibiotice . Cauzele durerii sunt multiple A.alte cauze: colica reno-ureterală. constipaĠie). duodenite.tetraciclină.hepato-biliară. neurologice. . . apendicită acută. intoxicaĠii medicamentoase (digitalice. diverticuli. hepatite acute úi cronice. hipotensiune arterială. Poate fi însoĠită de tulburări nervoase. boli ale peretelui abdominal. rupturi de organe. Pot fi de acuză centrală sau periferică. tulburări de tranzit intestinal (diaree.

manifestându-se prin ingestie de var.. Poate fi generalizat sau localizat. colite de fermentaĠie úi putrefacĠie. hemoragii digestive inferioare produse de ano sau rectoragii (sânge roúu). Melena se deosebeúte de scaunul închis la culoare indus de alimente (spanac). gastrită acută hemoragică. cretă. medicamente (fier. Melena reprezintă eliminarea de sânge digerat prin scaun. ileus paralitic. eliminare insuficientă de gaze în enterită. rectocolită ulcero-hemoragică. parazitoză intestinală. de culoare neagră ca păcura).T. pate fi totală. . pământ.Sitofobia în care apetitul este păstrat. bismut. gastrice) sau pentru a slăbi. tumori anorectale. bulimie (. La femei tinere cu tulburări endocrine sau în unele psihopatii se întâlneúte anorexia mentală. rupturi ale varicelor esogastrice la cirotici. hernie hiatală. parazitoze. . polifagie în diabet zaharat. hemoptizie úi epistaxis posterior. InvestigaĠii medico-sportive 90 .foame de lup") cu revenirea senzaĠiei de foame imediat după mese. . Se întâlneúte în afecĠiuni digestive sau extradigestive.Meteorismul abdominal reprezintă o creútere a conĠinutului gazos al tubului digestiv. cărbune medicinal).zaĠul de cafea’’) provenit din stomac úi duoden. Capitolul I . dizenterie. mai ales în zona fundică gastrică úi în zona cecală. etc. Se produce prin aerofagie úi prin procese bacteriene de fermentaĠie úi putrefacĠie intestinală.Anorexia (inapetenĠa) reprezintă lipsa senzaĠiei de foame.. având la origine o sângerare digestivă superioară (scaune lucioase. pentru orice fel de mâncare úi selectivă pentru unele alimente. uremie. tumori maligne. dar bolnavului îi este frică să mănânce pentru a nu-úi declanúa durerea (afecĠiuni bucale.E. hernie hiatală. lemne. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Hematemeza úi melena. esofagiene. Cauzele de producere includ: tahifagie. hemoroizi sângerânzi. ocluzii. Acoria sau absenĠa totală a senzaĠiei de saĠietate se poate instala în psihonevoze. polipoză gastrică. În condiĠii normale există aer. ciroză hepatică. . hipertiroidie. TBC.Parorexia reprezintă o convertire a apetitului întâlnită în sarcină úi în unele stări patologice.Hiperorexia (exagerarea apetitului) în ulcerul duodenal. faringiene. Hematemeza se diferenĠiază de hemoragia esofagiană. coprofagie. Hematemeza este definită ca eliminarea prin vărsături de sânge proaspăt sau digerat (ca . Tulburări ale apetitului: . Cauzele sunt multiple: ulcer gastric úi duodenal.

punctul duodenal. Zonele herniare (linia albă. Se palpează dinspre zonele nedureroase spre cele dureroase pentru a se evita contracĠia musculară reflexă.punctul epigastric situat la unirea 1/3 superioare cu 1/3 medie pe linia xifo-ombilicală. AuscultaĠia este mai rar utilizată în practică. hipogastrul. sensibil în boli gastrice úi esofagiene. colecistite. investigând diverse structuri ale peretelui abdominal. hipocondrul. flanc úi fose iliace stângă úi dreaptă. Se apreciază cicatricea ombilicală. regiunea inghinală) sunt inspectate solicitând bolnavului să tuúescă sau să efectueze manevra Valsalva. constipaĠie). Peretele abdominal este suplu. periviscerite.punctul solar. elastic. care poate fi normal. Cu ajutorul palpării se constată elasticitatea. sensibil în ulcer gastric.punctul colecistic situat la unirea marginii externe a muúchiului drept abdominal cu coasta X în dreapta. eventual prezenĠa circulaĠiei colaterale. Se efectuează în decubit dorsal sau lateral. . semn de iritĠie peritoneală).punctul xifoidian. Topografia clinică include epigastrul. aderenĠe postoperatorii. palparea. InvestigaĠii medico-sportive 91 . la baza apendicelui xifoid. pozitiv în peritonite cu punct de plecare apendicular. aspectul tegumentelor (cicatrici). Starea de nutriĠie se apreciază prin grosimea stratului adipos. . Ca semn de iritaĠie peritoneală se poate folosi semnul Blumberg (comprimare cu decomprimare bruscă în fosa iliacă dreaptă cu durere intensă la decomprimare). uneori timpanică. Cuprinde cele 4 metode: inspecĠia. Capitolul I . Modificările abdominale pot include bombări (generalizate sau segmentare) sau excavări. PercuĠia. litiază). tumori. percuĠia úi auscultaĠia.E. viscere sau anumite formaĠiuni patologice. sensibil în iritaĠii de plex solar. InspecĠia. matitate (colite. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examenul fizic al abdomenului. sub punctul colecistic. mezogastrul. În mod normal găsim hipersonoritate. Patologic se poate găsi hipersonoritate (aerogastrie sau meteorism abdominal). Puncte úi zone abdominale dureroase. sensibil cu apărare musculară . el poate deveni rigid. Palparea. .abdomen de lemn (în peritonite. aflat la unirea 1/3 medii cu 1/3 inferioară. În mod normal abdomenul este plat. cisturi.T. care normal este înfundată. crescut sau dispărut. datărită conĠinutului în aer al tubului digestiv. dureros în duodenite. Este superficială úi profundă. . dureros în afecĠiuni colecistice (diskinezii. submatitate. sensibilitatea acestora úi a structurilor subiacente. mobilitatea tegumentelor pe planurile profunde.

pe gol. neoplasm intestinal. semilichide sau lichide. polipoza. AfecĠiunile intestinale se manifestă prin diferite simptome care nu sunt patognomonice pentru o boală sau alta. InvestigaĠii medico-sportive 92 . la mijlocul liniilor care unesc ombilicul cu mijlocul arcadelor crurale. radioscopia sau radiografia gastrointestinală.T. alimentaĠia dezechilibrată úi excesul de condimente úi excitante duc la apariĠia de enterocolite úi colon iritabil. Parazitozele intestinale pot conduce la diaree sau fenomene ocluzive. la 2 cm de ombilic. În stare normală evacuarea stercorală se realizează o dată la 24 de ore. bruúte. iar afecĠiunile genitale la femei. tulburări de defecaĠie (diaree. infarct mezenteric sau apendicită acută. Diareea se traduce prin eliminări frecvente de materii fecale de consistenĠă moale. Din anamneză reĠinem prezenĠa unor afecĠiuni familiale (colită ulceroasă. sarcina pot conduce la tulburări intestinale. la mijlocul liniei care uneúte ombilicul cu spina iliacă anterosuperioară dreaptă. Durerile intestinale apar cel mai frecvent sub formă de colici (dureri vii. meteorism úi tulburări în emisia gazelor (flatulenĠă). diverticuli intestinali. Simptome funcĠionale: Se pot evidenĠia dureri. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II puncte apendiculare: Mac Burney. tabes sau după mese copioase. Sunt produse de contracĠii spastice. Folosirea repetată a purgativelor. iar pe de altă parte explorările paraclinice nu oferă întotdeauna date precise. Moris. . constipaĠie). paraombilical. fără acalmie completă ce sugerează un abdomen acut (volvulus. Examenul intestinului. pe aceeaúi linie. punctele tubo-ovariene. Mai pot apare dureri violente. constipaĠia). Explorările paraclinice includ explorarea radiologică a abdomenului. evidenĠierea unor boli ce pot afecta intestinul (toxinfecĠii alimentare. tulburările hormonale. sedentarismul favorizează constipaĠia. Stressul úi emoĠiile reprezintă factori favorizanĠi în declanúarea sindromului diareic.punctele mezenterice.E. invaginaĠii intestinale. dizenteria) ce pot determina tulburări secretorii digestive úi enterocolopatii. cu debut brusc úi caracter ondulant). puternice ale intestinului (enterocolite acute. Substratul fiziopatologic comun îl constituie tranzitul intestinal - Capitolul I . de intoxicaĠii cu plumb (colica saturnină) sau de distensia bruscă a intestinului în aerocolie accentuată. Tulburările de defecaĠie includ diaree sau constipaĠie. perforaĠii intestinale. dizenterie).

urât mirositoare.E. Aspectul este de creion sau panglică în cancerul intestinal. holeră). InvestigaĠii medico-sportive 93 . de culoare galbenă sau gleros. coproparazitologic. icter mecanic). scaune închise. medicamente cu fier.examenul coprologic: coprocultură. vâscos. PercuĠia evidenĠiază prezenĠa unor fecaloame. acide. scaune negre ca păcura. conĠin grăsimi (în afecĠiuni biliare úi pancreatice). scaune închise la culoare (pleiocrome). În constipaĠia dreaptă. lucioase. Când consistenĠa scaunului este pietroasă se numeúte coprolit. Culoarea poate fi galben deschis sau verzui (eliminare biliară crescută). Palparea. Examenul obiectiv: InspecĠia decelează meteorismul. scaun albicios (hepatită virală. Are caracter progresiv în tumori abdominale de colon sau megacolon. atonă. când este dură. voluminoase. cu eliminare explozivă. pancreatită cronică). exces de pigmenĠi biliari (anemie hemolitică). irigoscopia. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II accelerat (hiperperistaltism úi hipersecreĠie intestinală). se palpează cecul. retracĠia abdomenului. voluminoasă se numeúte fecalom. proba de digestie úi proba Adler. ca albuúul de ou. cu prezenĠă de sânge (hemoroizi sângerânzi). melenă (hemoragii digestive superioare. eventualele cicatrici postoperatorii úi miúcările peristaltice. albicios. ConstipaĠia este reprezentată de stagnarea materiilor fecale úi eliminarea mai târzie a acestora (de regulă prin hiperdigestie). bismur). cancer).T. În colopatiile spastice sau în colonul iritabil eliminarea se face sub formă de bile (scibale). Explorările paraclinice includ: .examenul radiologic: Rx intestinal. apos. negre-verzui (alimentaĠie cu spanac. lienteric cu resturi de alimente nedigerate (enterite. lucioase. irigografia.examenul endoscopic: colonoscopia úi rectoscopia. Scaunele pot prezenta următoarele aspecte: noroios-păstos de culoare negricioasă. închise la culoare. tumori intestinale sau meteorism. Este o boală habituală úi apare secundar în boli digestivă úi extradigestive. steatoreice. mucusul cu sânge úi puroi (colită ulceroasă. în timp ce în constipaĠia spastică se palpează colonul descendent úi sigmoidul ca o coardă. spumoase. scaune neformate. uneori sanghinolent (dizenterie bacilară. ulcer úi ciroză). decolorate. Scaunul poate fi seros. În dispepsia de putrefacĠie scaunele sunt moi. decolorate (pancreatită). în cea de fermentaĠie sunt abundente. Capitolul I . decolorate. .

Este determinată de distensia capsulei Glisson úi afectarea peritoneului de înveliú (distensie úi inflamaĠie).T. internate) favorizează transmiterea hepatitei virale: condiĠiile de alimentaĠie (alcoolismul cronic. Debutul bolii poate fi acut în hepatite acute sau în hepatoze (toxice) úi lent în hepatite cronice. astenie fizică úi psihică. hepatita cronică agresivă. diaree sau constipaĠie. hepatită cronică. . epigastralgii. Femeile pot face congestii hepatice înainte de ciclu prin hiperestrogenemism.manifestări dispeptice (inapetenĠă. peteúii. abces hepatic. ViaĠa în colectivităĠi (cămine. la adulĠi este frecventă hepatita cronică úi ciroza hepatică. .manifestări neuropsihice în ciroze.manifestări articulare: artralgii în debutul pseudoreumatic al hepatitei virale. Hepatita virală acută (în special cu virus B sau C) indică frecvent posibilităĠi de cronicizare. bolile gastrointestinale (gastrită. echimoze. ciroză. tuse seacă. leptospirozele. hematemeză úi melenă) în ciroză. flatulenĠă). bolile căilor biliare úi ale colecistului. toxiinfecĠiile alimentare afectează secundar ficatul. rectocolite). úcoli. dispnee moderată. sub rebordul costal úi baza hemitoracelui drept. hemoragii digestive (hematemeză úi melenă). datorită encefalopatiei hepatice : apatie. intoxicaĠiile exogene (ciuperci. sindrom lichidian drept moderat în ciroze. astenia fizică úi psihică). medicamente diverse) sau endogene (cu produúi intestinali). tetraclorură de carbon. Capitolul I . pericardită constrictivă) pot da determinări hepatice. colită cronică. Simptomele generale sunt reprezentate de febră cu alterarea stării generale în hepatita virală. consumul unor medicamente (spre exemplu anabolizantele folosite de unii sportivi) pot induce diverse boli hepatice. manifestări hemoragice cutaneo-mucoase (gingivoragii. Manifestările extrahepatice includ: . flapping tremor sau manifestări de agitaĠie psihomotorie. InvestigaĠii medico-sportive 94 . alcool. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examenul ficatului Copiii úi tinerii fac frecvent hepatită virală. confuzie mentală. . sonmolenĠă postprandială în hepatite cronice.manifestări pleuro-pulmonare: reacĠii de vecinătate precum dureri la baza hemitoracelui drept. noxele profesiomale. afecĠiunile cardiovasculare (insuficienĠă cardiacă. ulcer.E. somnolenĠă. Hepatalgia (durerea hepatică) are sediul în hipocondrul drept. balonări abdomnale post prandiale. epistaxis. TBC-ul pot da afectări hepatice.

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Examenul obiectiv InspecĠia evidenĠiază modificări mai ales în hepatita cronică úi ciroza hepatică (steluĠe vasculare, pilozitate toracică úi axilară redusă, ginecomastie, eritem palmo-plantar, unghii în sticlă de ceasornic - hipocratism digital, manifestări hemoragice - peteúii, echimoze, coloraĠie icterică a tegumentelor úi mucoaselor, edem). Palparea oferă o serie de date privind volumul ficatului, consistenĠa, sensibilitatea, suprafaĠa, mobilitatea, marginea inferioară a ficatului. În mod normal ficatul se palpează doar în epigastru (lobul stâng). Volumul este moderat, suprafaĠa netedă, marginea inferioară rotunjită, consistenĠă moale, nedureros. Mărirea de volum (hepatomegalia) se întâlneúte în hepatite, abces hepatic, amibiază, tumori hepatice úi trebuie interpretată alături de modificările celorlaĠi parametri. În ciroză marginea inferioară este ascuĠită úi ficatul devine mic în stadii avansate de boală. PercuĠia se realizeză în decubit dorsal. Limita superioară se găseúte parasternal la marginea inferioară a coastei VI; axilar la nivelul coastei VII; paravertebral la nivelul vertebrei T11. Limita inferioară se percută de jos în sus (locul unde timpanismul este înlocuit de matitate). DistanĠa dintre marginile superioară úi inferioară măsoară 10-11 cm pe linia medioclaviculară úi 7-8 cm pe linia axilară. Matitatea este redusă în meteorism abdominal, ciroză avansată, hepatite fulminante úi toxice, emfizem pulmonar, pneumotorax drept, interpunerea colonului); este crescută în hepatite, abces hepatic, chist hidatic, tumori hepatice, ficat de stază. Explorările paraclinice includ: - Explorarea biologică: teste de inflamaĠie, teste de citoliză, teste de insuficienĠă hepato-celulară, teste de excreĠie biliară úi explorări imunologice; - Arteriografia; - Splenoportografia; - Ecotomografia; - Scintigrafia; - Laparascopia; - PuncĠia biopsie hepatică. - Ecografia/ecografia cu substanĠă de contrast; - Ecografia Doppler; - Scintigrafia prntru circulaĠia portală; - Tomografia computerizată. Testele de inflamaĠie mezenchimală explorează creúterea fracĠiunilor albuminice úi globulinice ale proteinelor plasmatice. Testul de floculare la timol úi ZnSo4 (N=0,4 u.ML) are valoare orientativă.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

95

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Electroforeza oferă date mai precise: - proteinograma: proteine totale: 6-8 g%; albumine 55% (4,4 g); globuline 45% (3,4g); D1 5-7% ; D2 6-8%; E 10-12%; J 1418%; - imunograma: IgG 700-1500 mg%; IgA 200-500 mg%; IgM 80-200 mg%. Imunoglobulinele cresc în hepatitele cronice agresive úi cirozele biliare. Creúterea se datorează eliberării unor produúi din hepatocitele lezate sau pătrunderii unor agenĠi bacterieni intestinali în circulaĠie datorită scăderii funcĠiei celulelor Kupffer sau anastomozei patogene. Testele de citoliză explorează markerii de necroză celulară: creúte concentraĠia de GPT, mai puĠin de GOT (inversarea raportului de Rittis); se înregistrează creúterea Fe úi Cu, a vitaminei B 12. Se întâlneste în hepatitele acute virale úi toxice úi în perioadele active ale hepatitelor cronice. Testele de insuficienĠă hepato-celulară pun în evidenĠă scăderea capacităĠii funcĠionale a ficatului (sinteze proteice, lipidice, conjugarea bilirubinei). Electroforeza proteinelor pune în evidenĠă scăderea serinelor (hepatita cronică, ciroză), scăderea proteinelor cu rol în coagulare (fibrinogen, protrombină). Colesterolul total este scăzut în hepatitele cronice avansate, în special forma esterificată. Bilirubinemia creúte în prezenĠa icterului, creând urobilinogenul urinar. Testele de excreĠie biliară evidenĠiază creúterea bilirubinemiei, creúterea fosfatazelor alcaline, a glutamiltranspeptidazei úi creúterea colesterolului.

1.7. Laborator – Explorarea biochimică a efortului.

Examenul veziculei úi căilor biliare. Anamneza pune în evidenĠă simptome atât din partea aparatului biliar cât úi extrabiliar (simptome neurovegetative). Durerea este un simptom important în patologia biliară. Are sediul în hipocondrul drept úi epigastru úi iradiază de regulă în scapulă úi umărul drept. Colica biliară, datorată de obicei creúterii tensiunii în căile biliare prin inclavarea unui calcul, are intensitate mare, cu paroxisme, bolnavul fiind nevoit să adopte o poziĠie antalgică. Apare brusc, la câteva ore după masă, în special seara úi noaptea, după mese copioase (bogate în grăsimi), surmenaj,

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

96

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

emoĠii, premenstrual. Se însoĠeúte de greaĠă, vărsături alimentare sau bilioase, uneori febră sau ileus reflex. Simptomatologia din dispepsia biliară de tip hipoton este reprezentată de balonare, greaĠă, gust amar, jenă în hipocondrul drept. Dipepsia biliară de tip hiperton determină apariĠia colicii biliare. Durerea cronică este simĠită ca o senzaĠie de tensiune sau greutate în hipocondrul drept, pe un fond permanent, accentuată în cursul inspiraĠiei, nu se calmează după mese sau administrare de alcaline. Apare în litiază biliară, diskinezie biliară, colecistite cronice. Pacientul mai poate prezenta intoleranĠă faĠă de unele alimente (grăsimi, ouă, prăjeli, ciocolată, cafea, alcool, smântână) sau faĠă de unele medicamente. Apar manifestări dispeptice (greĠuri, vărsături biliare, gust amar, balonări postprandiale úi stări de disconfort). Frecvent aceste manifestări sunt prezente circa 2-3 zile (criza de 3 zile). La personele tinere se întâlnesc afecĠiuni diskinetice, litiaza biliară este mai frecventă după 40 de ani; afecĠiunile colecistului sunt mai întâlnite la femei (F/B=5/1). PrevalenĠa familială a litiazei biliare sugerează intervenĠia factorului genetic. AlimentaĠia neraĠională poate influenĠa prin abuzuri alimentare, consum de grăsimi úi iritante, predispoziĠia pentru afecĠiuni biliare. Stressul poate determina, împreună cu alĠi factori favorizanĠi, apariĠia úi întreĠinerea unor diskinezii biliare. Există o corelaĠie între sedentarism, supraalimentaĠie, obezitate, stări dislipidemice úi litiază biliară. Examen fizic InspecĠia poate evidenĠia prezenĠa icterului cutaneo-mucos, prezenĠa de xantelasme (depuneri colesterolice subcutanate) mai ales palpebral . Palparea oferă puĠine date. Bolile inflamatorii colecistice (colecistitele) prezintă durere la palparea punctului cistic úi manevra Murphy pozitivă (dureri în punctul cistic palpat în cursul unui inspir profund). Punctele dureroase sunt: - punctul cistic, la nivelul intersecĠiei marginii externe a muúchiului drept abdominal cu coasta a X-a (corespunde zonei fundice a veziculei biliare); - zona pancreatico-coledociană situată la nivelul unghiului format de o verticală ce trece prin ombilic úi o oblică în direcĠia axilei drepte; - punctul subscapular la nivelul omoplatului drept. Examenele paraclinice includ: tubajul duodenal, examenul radiologic (colecistografia, colangiografia, readiografia gastro-intestinală), scintigrafia veziculei biliare, ecografia, colangiografia endoscopică, examenul sângelui

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

97

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

(hemograma, VSH, hemoleucograma) examenul urinei, examenul materiilor fecale, computer-tomografia, RMN. Odată cu apariĠia noilor metode de examinare, mult mai performante: intubajul duodenal, colecistografia úi colangiografia úi-au pierdut importanĠa. Examenul pancreasului Se va insista asupra antecedentelor de boală ale organelor cu care pancreasul are legături funcĠionale: afecĠiuni hepato-biliare, parotidită epidemică, febre eruptive, boli gastro-intestinale (ulcer gastroduodenal, diverticuli duodenali, enterocolite), boli metabolice (hiperlipoproteinemii), boli endocrine (hiperpartiroidism), consum de alcool. În prima copilărie se întâlneúte mucoviscidoza (fibroza chistică a pancreasului), boală ereditară cu transmitere recesivă. La vârsta adultă apare pancreatita acută úi cronică. La vârstnici se întâlneúte cancerul pancreatic. Pancreatita este frecvent întâlnită la indivizii cu obezitate úi etilism cronic. Trebuie uneori acordată atenĠie úi factorilor nocivi de mediu úi traumelor psihice, ce pot determina dereglări însoĠite de diskinezii biliare, disfuncĠii vasomotorii úi secretorii pancreatice. Sindromul pancreatic acut apare datorită digestiei pancreatice prin obstacol pe căi biliare sau prin agresiune pancreatică directă prin infecĠie, anorexie sau traumatism. Apare pe teren etilic, cu boli hepatobiliare, hiperlipemie, diabet zaharat, graviditate, infecĠii virale, hepatite acute, traumatism abdominal, tratamente prelungite cu Prednison sau alĠi glucocorticoizi, nefrix, antitiroidiene. Durerea este de intensitate violentă, cu sediul în epigastru, irdiere în bară; apare brusc, în plină stare de sănătate, după un exces etanolic sau alimentar. Se însoĠeúte de stare de anxietate, facies congestiv, sincopă, manifestări dispeptice úi fenomene subocluzive. Sindromul de pancreatită cronică este întâlnit în inflamaĠiile cronice ale pancreasului úi include o serie se simptome úi semne clinice date de scleroza interstiĠială a glandei, urmată de scăderea capacităĠii secretorii. În antecedente se noteză consum abuziv de alcool, abuzuri alimentare, carenĠe nutriĠionale, hiperlipemie úi hiperparatiroidism. Durerea apare după mese úi mai ales după abateri alimentare, cu sediul periombilical sau hipocondrial drept în interesarea capului pancreasului, în bară úi în hipocondrul stâng. Când sunt interesate corpul úi coada pancreasului, uneori sunt adoptate poziĠii antalgice, în anteflexie sau în cocoú de puúcă. Se asociază manifestări dispeptice (greaĠă, vărsături, tulburări de tranzit, meteorism abdominal) úi uneori deficit marcat în greutate.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

98

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Pe lângă durere, simptomele funcĠionale mai includ: - simptome ce reflectă tulburarea funcĠiilor pancreatice - dispepsia pancreatică. Se întâlneúte mai frecvent în pancreatita cronică úi se caracterizează prin anorexie selectivă faĠă de carne úi grăsimi; uneori poftă de mâncare exagerată prin hipoglicemie, cu digestie încetinită úi grea ce conduce la flatulenĠă úi balonări. Diareea este caracterizată de scaune frecvente, abundente, albargiloase, păstoase sau moi, lucioase (conĠinut crescut de grăsimi), fetide în steatoree sau cu prezenĠă de resturi de fibre musculare în creatoree. Datorită acestor tulburări de digestie apar secundar fenomene de malabsorbĠie, urmate de astenie fizică úi psihică, anemie, emaciere. - simptome determinate de raporturile pancraesului cu organele vecine, respectiv compresiuni ce dau durere, icter úi produc deformări ale organelor din jur (duoden, stomac). Sindromul hiperglicemic (diabetic) este cauzat de insuficienĠa pancreasului endocrin (insulină) úi se caracterizează prin simptomele diabetului zaharat: polifagie, polidipsie, poliurie, hiperglicemie, glicozurie, slăbire în greutate. Clinic se traduce printr-o senzaĠie de foame, transpiraĠii intense, simptome generale úi nervoase: astenie, tremurături, agitaĠie, convulsii. Examenul fizic nu oferă relaĠii importante decât în cazul patologiei pancreatice, deoarece în mod normal pancresul nu se palpează. Examenele paraclinice sunt de o importanĠă deosebită, mai ales în cazul bolnavilor cu pancreatopatii latente din punct de vedere clinic. Includ examen coprologic (după administrarea unui regim alimentar complet timp de 3 zile), determinarea enzimelor pancreatice în sânge úi urină ca marker al fenomenelor de necroză pancreatică, examen radiologic, ecografie, tomografia, scintigrama pancreatică. Examenul splinei Delimitarea splinei úi aprecierea gradului unei splenomegalii se realizează prin percuĠie úi palpare, cu bolnavul în decubit lateral drept (genunchiul stâng semiflectat, membrul inferior drept întins, membrul superior drept de-a lungul corpului úi cel stâng ridicat deasupra capului). O splină normală nu este palpabilă în inspir profund. Gradele splenomegaliilor (clasificare OMS) sunt: - I = splină palpabilă la rebordul costal în inspir profund; - II = splină palpabilă pe linia medioclaviculară stângă în inspir normal, dar fără să depăúescă o linie orizontală ce trece la jumătatea distanĠei dintre ombilic úi xifoid;

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

99

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

III = splină ce depăúeúte această linie, dar fără a depăúi orizontala ce trece prin ombilic; - IV = splenomegalie ce depăúeúte orizontala ce trece prin ombilic; - V = splină ce coboară sub această linie. Explorarea paraclinică ce oferă indicaĠiile cele mai exacte este ecografia. Rolul kinetoterapeutului constă în recuperarea complexă în diverse patologii digestive, pregătire kinetică pre úi post operatorie în cazul unor intervenĠii chirurgicale, posturări, posturi facilitatoare, gimnastică abdominală, kinetoterapie în diabetul zaharat, indicaĠii privind balneoterapia.

NOğIUNI ANTERIOARE

-

-

Anatomia sistemului digestiv; disciplina ANATOMIE Fiziologia sistemului digestiv: disciplina FIZIOLOGIE Semiologia sistemului digestiv (explorări clinice úi paraclinice); disciplina SEMIOLOGIE Patologia abdomino-digestivă úi mijloace kinetice de recuperare; disciplina KINETOTERAPIA AFECğIUNILOR ABDOMINOGINECOLOGICE MedicaĠia sistemului digestiv; disciplina FARMACOLOGIE Modificări digestive în efort - Kinetoterapia în activităĠi sportive, vol I.

3. Examenul aparatului renal Datorită aúezării lor topografice rinichii beneficiază mai puĠin de mijloacele obiúnuite ale examenului fizic. Totodată afecĠiunile renale pot avea adeseori o simptomatologie atenuată sau să împrumute simptome generale comune úi altor boli, astfel că evoluĠia multor afecĠiuni renale duce spre stadiul final de insuficienĠă renală cronică, stadiu deja ireversibil. Din acestă acuză reiese importanĠa unui interogatoriu amănunĠit, a unui examen clinic atent úi competent, a examenelor paraclinice. La copii úi tineri predomină glomerulonefrita acută focală sau difuză, malformaĠiile renale. La adulĠi predomină glomerulonefrita úi pielonefrita cronică, litiaza renală. La vârstnici se înregistrează hipertrofia úi adenomul de prostată, insuficienĠa renală cronică.

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

100

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

RepartiĠia pe sexe este următoarea: glomerulonefrita este mai frecventă la bărbaĠi, pielonefrita la femei (datorită particularităĠilor anatomice ale uretrei). Dintre factorii de mediu úi bolile ce pot provoca leziuni renale amintim pe cele mai frecvente ce pot apare la persoanele ce practică activităĠi sportive. - deshidratarea produsă de eforturi intense la temperaturi ridicate; - frigul, umezeala sunt factori favorizanĠi; - alimentaĠia bogată în sare, proteine, lactate, ciocolată favorizează litiaza oxalică sau urică úi HTA; - úocurile úi traumatismele cu zdrobiri de Ġesuturi pot determina leziuni tubulare grave úi IRA; - factorii toxici exogeni (ciuperci, săruri de aur, plumb, mercur) sau endogeni (disgravidie, acidoza, tulburări disbacteriene intestinale în putrefacĠie) pot determina sau favoriza nefropatii; - medicamente : fenacetina, sulfamidele, fenilbutazona, barbiturice, gentamicina, kanamicina, neomicina; - diabetul zaharat (sindrom nefrotic, pielonefrită cronică, necroza papilară); - HTA (nefroangioscleroză, IRC, ATS) ; - boli digestive: enterocolitele cronice pot fi cauza unei pielonefrite sau a unui simdrom entero-renal prin E. colli; abcesele hepatice, hepatita acută, colecistita acută pot realiza hepatonefrite; - boli ale căilor urinare: calculi vezicali, stricturi uretrale, cistite cronice pot favoriza pielonefrita sau pielonefroza. - boli infecĠioase sau parazitare. Scarlatina se asociază frecvent cu glomerulonefrite sau nefrită interstiĠială. Erizipelul, reumatismul articular acut, stafilocociile, colibaciloza, leptospirozele, piodermitele pot conduce la pielonefrite acute. InfecĠiile acute streptococice úi infecĠiile de focar ocupă úi ele un rol important (infecĠii dentare, amigdalite, angine, sinuzite cronice). Simptomatologia include: - simptome generale: alterarea stării generale, astenie, febră, frisoane, transpiraĠii, somnolenĠă. - simptome din partea altor organe:

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

101

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

i.

ii.

iii.

iv. v.

nervoase: cefalee, astenie, tulburări vizuale, prurit, insomnie, agitaĠie psihomotorie, convulsii, precomă úi comă; cardiovasculare: HTA secundară renală. Apare în afecĠiuni bilaterale (glomerulonefrită acută úi cronică, pilonefrită cronică, rinichi polichistic) sau unilaterale (litiază renală, TBC renal, hidronefroză, cancer renal) ; respiratorii: tuse, expectoraĠie, junghi toracic (bronúite cronice, pneumonii úi bronhopneumoniile din IRC); respiraĠie Cheyne-Stokes în uremie sau Kussmaul în acidoza metabolică din IRC; halenă amonicală în uremie; digestive: anorexie, greĠuri, vărsături, hematemeză úi melenă (IRC); edeme nefritice (alb, moale, lasă godeu, piele lucioasă, iniĠial al pleoape úi retromaleolar); edem nefrotic (difuz, alb, foarte moale).

Simptomele funcĠionale renale sunt reprezentate de: durere, tulburări de diureză, tulburări de micĠiune. Durerea poate fi localizată lombar, lombo-sacrat, lombo-abdominal sau pelviperineal. Durerea reno-uretrală este de regulă violentă, dar poate fi úi surdă, continuă sau intermitentă, spontană sau provocată (efort, mers în vehicule, sărituri); pate fi calmată de repaos sau tratament. Colica renală este o durere paroxistică, cu sediul în lombă, de intensitate foarte mare, continuă, cu exacerbări, însoĠită de o mare stare de agitaĠie (bolnavul îúi caută poziĠii antalgice). Iradiază pe flanc, în hipogastru, în organele genitale, pe faĠa medială a coapsei. Are ca simptome de însoĠire tenesme vezicale, polakiurie, uneori febră (infecĠie urinară). Este determinată de distensia bazinetului úi calicelor renale, ca o consecinĠă a spasmului ureteral apărut din cauza unui obstacol (calcul, cheag, stricturi, tumori, cuduri ureterale prin ptoză renală). Diureza (gr. disurein=a urina) se referă la procesul de formare úi eliminare a urinei. Cantitatea de urină din 24 de ore variază în condiĠii fiziologice după sex (bărbaĠi 1500-2000 ml; femei 120-1500 ml), ingestia de lichide úi eliminările prin transpiraĠie. Acestă cantitate variază cu poziĠia: creúte în clinostatism, scade în ortostatism. Tulburările de diureză includ: poliuria (creúterea volumului urinar peste 2000 ml/24 ore); oligurie (scăderea volumului urinar sub 500 ml /24 ore), oligo-anurie (scăderea volumului urinar sub 50 ml /24 ore) úi anurie (încetarea diurezei). Tulburările de micĠiune sunt reprezentate de: - polakiurie = frecvenĠă crescută a micĠiunilor, cauzată de afecĠiuni situate în special la nivelul căilor urinare;

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

102

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

-

-

micĠiuni dureroase; disuria reprezintă o dificultate în micĠiune (cu sau fără dureri), conducând la micĠiuni prelungite, cu scurgere lentă úi persistenĠă de reziduu vezical. MicĠiuni imperioase; MicĠiuni incomplete; MicĠiuni imposibile; IncontinenĠa urinară (pierderea controlului conútient asupra conĠinutului vezical). La copii se numeúte enurezis.

Examenul obiectiv. Dintre cele 4 metode ale examenului fizic cea mai importantă este palparea. De obicei rinichii nu se pot palpa. La indivizii slabi, cu peretele abdominal flasc, se palpează polul inferior al rinichiului drept. Când rinichiul devine palpabil este vorba de un rinichi mare sau ptozat. Punctele dureroase renale úi uretrale sunt: a) Anterioare: - punctul ureteral superior sau sub costal, situat la intersecĠia dintre orizontala dusă prin ombilic úi linia verticală dusă prin punctul MacBurney, sensibil la afectarea bazinetului; - punctul ureteral mijlociu, situat la încruciúarea cu marile vase; - punctul supraintraspinos (spina iliacă anterosuperioară); - punctul ureteral inferior, perceput rectal. b) Posterioare: - costovertebral (coasta XII cu coloana); - costomuscular (coasta XII cu muúchii paravertebrali). Sunt sensibile în litiaza renală, pielonefrita acută úi abcesul renal. Vezica urinară când este goală nu poate fi palpată. Când se umple devine organ abdominal úi se palpează deasupra simfizei pubiene. RetenĠia de urină cu distensie determină apariĠia globului vezical. PercuĠia este utilizată prin manevra Giordano (percuĠia regiunii lombare); pozitivă în colici renale, infecĠii renale acute, infarct renal, glomerulonefrită acută.

1.7. Laborator – Explorarea biochimică a efortului.

Explorările paraclinice includ: - examenul urinei. Recoltarea se realizeză dimineaĠa, în condiĠii de toaletă riguroasă a organelor genitale externe úi în recipiente curate. Se realizează examenul macroscopic, pH-ul urinar, prezenĠa proteinuriei, hematuriei, piuriei, glicozuriei,

Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive

103

se mai determină pH-ul sanguin. disciplina SEMIOLOGIE . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - - urobilinogenul úi urobilinuria. examenul bacteriologic (urocultura). acidul uric. Se dozează ureea sanguină. cilinduriei. NOğIUNI ANTERIOARE . examenul sângelui.MedicaĠia sistemului excretor renal. probe de diluĠie úi concentraĠie. creatinina. InvestigaĠii medico-sportive 104 . vol I. examen radiologic pe gol. scintigramă úi ecografie renală. clearence-ul la creatinină. explorări imunologice.Anatomia sistemului excretor renal. Se realizează datorită rolului rinichiului în depurarea organismului. Capitolul I . examenul sedimentului urinar (prezenĠa hematiilor.Modificări renale în efort . disciplina FARMACOLOGIE . urografii. cisteină úi oxalat de calciu).Semiologia excretor renal (explorări clinice úi paraclinice).T. puncĠie biopsie renală. disciplina ANATOMIE . leucocitelor.Kinetoterapia în acrivităĠi sportive. cristaluriei cristale de acid uric. ionograma.Fiziologia sistemului excretor renal: disciplina FIZIOLOGIE .E.

. somatoscopia efectuându-se predominant prin intermediul organelor de simĠ ale examinatorului. Examenul somatoscopic constă în inspecĠia vizuală a corpului subiectului.hipersomi úi hiposomi.depistarea deficienĠelor fizice úI indicarea mijloacelor de corecĠie. toracele. deúi nu se exprimă în unităĠi concrete de măsură. care.aprecierea vârstei fiziologice în raport cu gradul dezvoltării fizice. . bogat în informaĠie.orientarea sportivului spre ramura de sport cea mai indicată. permite o apreciere globală úi segmentară. a dezvoltării fizice úi biomotrice. În cadrul acestui cabinet se utilizează metode somatometrice úi somatoscopice în evaluarea dezvoltării fizice la sportivi. .statura. Se cercetează mai întâi caracterele globale úi anume: . constituind primul element component al examenului clinic. din faĠă.1. sau alte investigaĠii privind coloana vertebrală.urmărirea dezvoltării sub influenĠa practicării sistematice a exerciĠiilor fizice. identificare factorilor favorizanĠi. Deúi subiectivă în esenĠa sa. . cercetându-se metodic caracterele globale úi segmentare. Somatoscopia va fi completată cu examinarea subiectului la cadrul antropometric de simetrie. din spate úi profil.4. Rolul kinetoterapeutului – depistarea cât mai precoce a deficienĠelor fizice. în mod static úi dinamic. ea are o importanĠă deosebită în medicina sportivă. 105 . normolini. intervenĠie în modelarea procesului de antrenament împreună cu antrenorul pentru eliminarea factorilor favorizanĠi. . planta. Examenul somatoscopic se efectuează de către medic sau kinetoterapeut. CABINETUL DE ANTROPOLOGIE ùI EVALUARE A STĂRII DE NUTRIğIE DE CE? Obiectivele urmărite prin studiul dezvoltării fizice la sportivi sunt: . a cărei etichetare contribuie la diagnosticul stării de sănătate. . care măresc aria cunoaúterii úi cresc precizia úi fineĠea diagnosticului. profilaxie úi corecĠie. comparativ cu populaĠia nesportivă.stabilirea exerciĠiilor cele mai convenabile pentru asigurarea unei dezvoltări fizice armonioase.stabilirea gradului de dezvoltare fizică în raport cu vârsta úi sexul. care permite clasificarea subiecĠilor în normosomi. longilini úi brevilini. în prezenĠa profesorului de educaĠie fizică sau antrenorului.

. lordotică. părului úi unghiilor.motricitatea subiectului. cooperarea sau necooperarea acestuia úi alte elemente comportamentale. boli sau traumatisme. .E. . centurii scapulare úi pelviene.concordanĠa dintre vârsta biologică úi vârsta cronologică. Somatoscopia globală urmăreúte úi depistarea deficienĠelor fizice globale. . sau atitudine deficientă global sau segmentar (global cifotică. membrelor superioare úi inferioare. eventuale sechele după rahitism. care va conduce la etichetarea subiecĠilor ca: normotrofici. scoliotică sau plan rigidă. . apreciindu-se modificările patologice ale tegumentelor.atitudinea globală a corpului. atitudinea sa în timpul examinării.proporĠionalitatea dintre ansamblul somatic úi părĠile (segmentele) sale úI dintre acestea.Ġesutul celular subcutanat. biotip somatic. se apreciază ca dimensiuni (lungime.articulaĠiile úi mobilitatea articulară se examinează prin testarea activă úi pasivă a articulaĠiilor coloanei vertebrale.starea de nutriĠie. vârstă. de asemenea.oasele. la nivelul úcolii. deúi în mod obiectiv această clasificare poate fi atribuită după determinarea greutăĠii corporale úi raportarea acesteia la valorile standard. apreciindu-se existenĠa úi amplitudinea miúcării. . . relief. hipertrofici úi hipotrofic (sau normoponderal. prin inspecĠia úi palparea ganglionilor limfatici.tegumentele úi fanerele. pe care o apreciem ca normală.T. în funcĠie de sex. asociate cu cele fizice segmentare permit diagnosticarea formei úI gradului deficienĠelor. hiperponderal úi hipoponderal). plica abdominală determinată manual sau prin aparate speciale. . prin aprecierea nivelului creúterii úi dezvoltării somato-ponderale. între ele. apreciem deficienĠele de atitudine segmentare: umeri aduúi. absenĠa sau limitarea acestora. Se notează de asemenea caracterul distribuĠiei topografice a Ġesutului celular subcutanat. mucoaselor. formă (normală sau cu abateri de la aceasta). capabile să aducă informaĠii asupra tipului de sistem nervos central. respectiv dirijarea lor pentru corectarea sau recuperarea.elemente ale sistemului limfatic. profesiunea úi sportul practicat. .5 cm la femei. genunchi în flexie sau în hiperextensie etc. tonus. apreciindu-se grosimea stratului adipos subcutanat.se apreciază ca formă. .). DeficienĠele de gradul I úI II se recuperează la 106 . considerate ca valori medii pe Ġară . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . care. spontană sau provocată. grosime). Se apreciază ca normal plica abdominală de 1cm grosime la bărbaĠi úi până la 1.muúchii scheletici . comparativ cu dezvoltarea caracterelor endocrine úi a celor psiho-intelectuale (la care se pot adăuga caractere ce definesc vârsta dentară úi vârsta osoasă).

în vederea tratamentului corectiv sau recuperator ce trebuie urmat.capul.úi subclaviculare schiĠate. evidenĠiate úi prin examinarea cu firul cu plumb úi săgeata cervicală úi lombară. faĠa úi gâtul oferă elemente de particularizare psiho-individuală a subiectului normal úi posibilitatea identificării unor abateri de la normal. sechele de paralizie. de sus în jos. cu claviculele uúor proeminente úi orizontale. spate cifotic. scoliotic. cicatrice. forma úi dimensiunea lor. Deficiente fizice la sportivi Somatoscopia segmentară constă în cercetarea caracterelor morfofuncĠionale ale regiunilor. fose supra. Toracele normal conformat este simetric. deformaĠii căpătate după boli sau traumatisme. trunchiul. DeficienĠele fizice ale spatelui (spate rotund.. în vederea tratamentului ortopedico-chirurgical sau de altă specialitate necesar. plan) úi ale elementelor somatice asociate. formă de trunchi de con cu diametrul antroposterior mai mic decât cel transversal. ticuri etc.T. precum úi eventualele abateri de la normal ale acestuia. asimetii. părĠilor úi segmentelor corpului. . endocrinologie etc. respectiv toracele úi abdomenul. respiraĠii ritmice úi simetrice. . . faĠa úi gâtul. chirurgie. spatele. apreciinduse coloana vertebrală. malformaĠii congenitale.3. dau informaĠii cu privire la forma úi funcĠiile lor sau la deformaĠiile úI deficienĠele morfo-funcĠionale. scapule lipite de torace. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II nivelul cabinetului de CFM úi a sălii de gimnastică medicală din policlinică pentru sportivi. în mod metodic. sunt notate în fiúa subiectului. precum úi pentru programul recuperator.trunchiul. deficienĠele de gradul III se îndrumă la nivelul instituĠiilor medicale specializate (ortopedie. în următoarea succesiune: capul. membrele superioare.spatele se examinează somatoscopic în ansamblu úi pe zone. privind forma úi mărimea. curburile vertebrale.) ca úi deficienĠele de grad IV. bazinul úi membrele inferioare. respectiv toracele úi abdomenul. Volum III A. masele musculare. 107 .E.

Aspecte patologice ale toracelui Aspecte patologice Caracteristici A. torage rigid în inspir permanent Reducerea marcată a maselor musculare. simfize pleuropericardice. coaste orizontalizate. unghi epigastric obtuz. coaste înclinate cu spaĠiu intercostal micúorat.membrele superioare se examinează comparativ dreapta-stânga. scapule detaúate de torace . DeformaĠii simetrice (bilaterale Diametru AP mai mare decât cel transversal. dilatarea úi útergerea spaĠiilor intercostale. la nivelul coloanei vertebrale (cifoză). tumori voluminoase. torace alungit úi strâmt Cavitate cu deschiderea anterioară în jumătatea inferioară a sternului PorĠiunea inferioară dilatată iar cea superioară de aspect normal Dilatarea porĠiunii superioare Torace emfizematos (globulos. fose supraúi subclaviculare evidente. fose supraúi subclaviculare úterse. cu aspect de aripi (scapule alatae). unghi xifoidian ascuĠit. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 8 . . Eventualele abateri ale bazinului se examinează în corelare cu celelalte deficienĠe pe care le poate induce sau care poate fi asociat (membre inferioare. pahipleurită. coloana vertebrală). mărime úi poziĠie mai ales că aceasta reprezintă cheia poziĠiei coloanei vertebrale. O atenĠie deosebită va fi acordată mâinii úi degetelor.E. la nivelul articulaĠiilor condrocostale bilaterale (mătănii costale) Accentuarea cifozei dorsale Torace cifotic Deschiderea posteriaoră a coloanei vertebrale Torace lordotic Asocierea cifozei cu lordoza Torace cifolordotic B. micúorarea diametrului anteroposterior. apreciindu-se normalitatea lor úi eventualele abateri de la normal. în butoi) Torace astenic (paralitic) Deformări la nivelul sternului (stern în carenă). mai ales la subiecĠii din ramurile sportive în care 108 . DeformaĠii toracice unilaterale De origine veretebrală Scolioze dextro úi sinistroconvexe Pleurezii masive.T.bazinul se examinează ca formă. integrităĠii morfologice a acestora. cardiomegalii Dilatarea unui hemitorace Atelectazie. RetracĠia unui toracoplastii hemitorace Torace infundibuliform (torace de pantofar) Torace conoid (clopot) Torace adenopatic (pâlnie) Torace rahitic .

punând subiectul să execute diferite miúcări capabile să evidenĠieze integritatea morfologică úi funcĠională a acestora. se examinează ca formă úi dimensiune (lungime. Vom acorda o atenĠie deosebită genunchiului úi piciorului. raportată de firul la punctul 0 al cadrului antropometric. din spate úi din profil. linia de gravitaĠie. în medicina sportivă. parĠial úi segmentar. examenul subiectului la cadrul antropometric de simetrie (CAS) din faĠă. echilibrul corpului în spaĠiu faĠă de poligonul de susĠinere. capabilă de performanĠe praxice stato úi telekinetice. din profil úi din spate. armonia în dezvoltare a unei jumătăĠi de corp faĠă de cealaltă. cu datarea úi menĠionarea tehnicilor video folosite. dinamică úi în poziĠia specifică probei. aparate sau partener. antropometria diferă de somatoscopie prin caracterul său obiectiv. Elementele care se remarcă se referă la simetria corporală. prin vizualizarea subiectului în trei poziĠii: din faĠă. Examinarea piciorului se va întregi prin examene complementare ca: amprenta palmară (plantograma). kg etc. moment în care ele se pot úterge sau se pot accentua. bună sau foarte bună. evidenĠiază prezenĠa curburilor normale fiziologice sau patologice úI permite examinarea comportării lor în poziĠia specifică a sportului respectiv. grosime) comparativ stânga-dreapta. trebuie pus în funcĠie de corectitudinea raporturilor dintre segmente. CalităĠile posturii ortostatice sunt: bună verticalizare. De asemenea. Diagnosticul de postură ortostatică satisfăcătoare. Examenul antropometric va oferi datele absolute principalelor caractere antropofiziometrice din următoarele grupe: 109 .T. completându-se úi întregindu-se reciproc. rezultatele fiind exprimate în unităĠi de măsură concrete (cm. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II aceútia au contact manual cu mingea.E. a regiunii inferioare a corpului faĠă de cea superioară úi pun în evidenĠă asimetriile. elemente deosebit de importante în educaĠia fizică úI sport.). examenul cu fir de plumb al coloanei vertebrale. Ca metodă de evaluare paraclinică a procesului biologic complex de creútere úi dezvoltare. . în poziĠie statică. În acest fel este permisă examinarea. lucrează cu obiecte. cu fotograma sau videograma acestuia.membrele inferioare. presograma úi altele. igienă úcolară úI alte discipline medicale sau paramedicale. Examenul antropometric are ca scop evaluarea nivelului de creútere a gradului de dezvoltare fizică. se întregeúte cu alte examinări paraclinice ca: radiografia. plantograma. Examenul somatoscopic. Caracterul analitic al antropometriei se adaugă celui de sinteză al somatoscopiei. pentru compararea cu alte examinări ulterioare. pediatrie.

braĠelor. diametrul transversal al toracelui. banda metrică. mai mari de 2. Aceste componente variază independent în procesul de creútere. cerinĠele sunt extrem de diferite: de la staturi mici (gimnastică artistică) la staturi foarte înalte (baschet). în ce categorie se încadrează sportivul nostru la momentul selecĠiei sportive. a trunchiului úI a membrelor inferioare. miotonometrul. femei sub 150 cm. femei peste 170 cm. -dimensiuni sagitale: diametrul toracic anteroposterior. Este important de útiut. lungimea membrelor superioare úi inferioare. În specia umană scala taliilor normale se întinde pentru populaĠia adultă între 1. În România. de exemplu.aspect foarte important în activitatea sportivă. . compasul. Acest examen furnizează date asupra dezvoltării.statura medie: bărbaĠi 170 – 180 cm. scăriĠa pentru mobilitate. antebraĠelor. sub 1. dinamometrul. goniometrul.toate valorile măsurate sunt raportate procentual la statură. statura caracterizează destul de bine dezvoltarea individului úi este mărimea faĠă de care se pot raporta toate celelalte măsurători antropometrice. cu variaĠii între staturi foarte înalte. În general. -dimensiuni circulare: perimetrul toracelui. -dimensiuni ale masei somatice: greutatea corporală. subiectul având spatele sprijinit de 110 . prin măsurare directă a unor dimensiuni corporale. doi indivizi de aceeaúi statură pot avea proporĠii diferite . femei 160 – 170 cm. Aparatura de măsurat: taliometrul. Statura este condiĠionată genetic. în funcĠie de care putem elabora răspunsul cerut.90m. În somatoscopia lui Scheldon . influenĠa ereditară fiind de 10 ori mai puternică faĠă de cea a condiĠiilor de mediu.statura înaltă: bărbaĠi peste 180 cm.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II -dimensiuni longitudinale: statura.35-1. CondiĠiile de mediu dar si efortul incorect dozat o pot influenĠa în oarecare măsură. De aceea s-au elaborat grafice privind evoluĠia staturii úi greutăĠii pe ani de vârstă úi sexe. . bustul. adipocentimetrul. abdomenului. coapselor úi gambelor.00m úi foarte mici. -dimensiuni transversale: diametrul biacromial. diametrul bitrohanterian úi anvergura. -date fiziometrice: forĠa dinamometrică a flexorilor mâinii úi a musculaturii spatelui (forĠa scapulară úi lombară).20m. Bustul măsurat din aúezat pe un scaun cuprinde distanĠa între planul de sprijin al feselor úi creútetul capului.statura mică: bărbaĠi sub 160 cm. clasificarea este estimată astfel: . SemnificaĠia măsurătorii staturii este următoarea: în ea sunt cuprinse înălĠimea capului. În sport. a gâtului.T.

Din compararea cifrică a celor două diametre. Un diametru biacromial mare este peste 39 cm la femei úi peste 43 cm la bărbaĠi. Valoarea diametrului transvers trebuie să fie cel puĠin cu 8 cm mai mare decât a diametrului antero-posterior. La nataĠie s-a calculat aúa-numitul indice hidrodinamic: IH = ( y x 100 ) / statura în cm. RelaĠia bust-statură este foarte importantă la diverse categorii de sportivi. care la bărbaĠi are valori de 3-4.E. 111 . În medie. Cele transverse se măsoară în planul care trece la nivelul sternului úi a coastei a patra.T. în dinamică. cu variaĠii între 51. în caz contrar având un torace aplatizat sau cilindric. iar la femei 4-5.6% úi 55% la ambele sexe. Ea este utilizată în sportul de performanĠă în directă legătura cu finalizarea efortului sportiv. alergătorii de 800-1500 m) sau membre inferioare mai scurte cu poziĠionarea mai joasă a centrului de greutate (aruncătorii de ciocan) pentru asigurarea unei stabilităĠi crescute în execuĠia tehnică. cu braĠele întinse orizontal la nivelul claviculelor. de asemenea. Poate fi mai greu de măsurat la femei. adică în inspir úi expir prelungit. Mărimea ei trebuie să fie cel puĠin egală cu statura (s-au înregistrat valori până la +14 cm faĠă de statură). bustul reprezintă 52% din statură la bărbat úi 53% la femeie.apreciază lărgimea bazinului úi se măsoară în plus transversal pe marginea anteroexternă a marilor trochantere. Este în general inferior diametrului biacromial cu 4-5cm. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II taliometru. la care diferenĠiala trebuie să fie semnificativă. în dinamică. Cele mai impresionante valori s-au întâlnit la culturiúti úi aruncători. Anvergura reprezintă distanĠa între vârful mediusului drept úi cel stâng. bazin îngust). putând varia în limite destul de largi. În practică se foloseúte indicele Adrian Ionescu sub forma relaĠiei bust statură/2. valorile maxime sunt de 10-12cm. unde cei de statură înaltă trebuie să aibă úi membre inferioare lungi (săritorii în înălĠime. în dorinĠa realizării unei diferenĠe cât mai mari.sunt antero-posterioare úi transverse. Diametrul bitrohanterian . cu valori bune peste 25 y = ( diametrul biacromial + diametrul bitrohanterian ) / 2 Diametrele toracice . rezultă alura atletică (torace larg. unde stratul adipos îl poate masca. Diametrul biacromial reprezintă distanĠa dintre punctele distale pe marginea externă a acromionului. la nivelul sternului úi a corespondenĠei posterioare. Diametrele antero-posterioare se recoltează.

Întrucât la vârsta adultă perimetrul oaselor nu se mai modifică. de asemenea diferenĠa dintre relaxare-contracĠie care trebuie să fie cât mai mare 112 . de asemenea. Perimetrul toracic se măsoară la bărbaĠi anterior sub areola mamară úi posterior sub unghiul omoplatului. de procesele de hidratare úI deshidratare în sport ú. se interpretează. fiind legat de starea de nutriĠie. De asemenea. iar un indice mare poate fi datorat unor depozite adipoase în exces pe trunchi. anumite sporturi în care efortul specific se face cu toracele blocat. în dinamică: în inspir profund úi expir prelungit. Perimetrele musculare Măsurarea perimetrelor membrelor traduce dezvoltarea unui complex constituit din trei elemente distincte: oase. dar este o măsurătoare de o precizie îndoielnică datorită mai multor factori: datorită dezvoltării maselor musculare pectorale úI dorsale. care la sportivi trebuie să fie foarte bună. indicele Erissman negativ caracterizează toracele insuficient dezvoltat la vârsta adultă. Au intrat în practică măsurătorile perimetrelor braĠelor drept úi stâng la mărimea cea mai mare. Interpretarea datelor se face prin estimarea valorilor absolute (un braĠ cu perimetrul de 35cm la femeie úi 40cm la bărbat este un braĠ bine dezvoltat. care pot avea o dezvoltare maximă úI prin lipsa reperelor osoase. poate duce la scăderea elasticităĠii toracice. atletism-aruncări). În general.E. care pot îngloba úi Ġesutul adipos. La vârsta a III-a elasticitatea toracică scade. din calcul reieúind elasticitatea toracică.+12cm. diferenĠele între perimetrele membrelor a doi indivizi de aceeaúi vârstă vor depinde integral de dezvoltarea maselor musculare úi a Ġesutului adipos. aceste valori reprezintă rezultatul măsurătorilor folosite cel mai intens. muúchi úi Ġesut gras subcutanat. Uneori dezvoltarea foarte marcată cu inserĠii puternice a maselor musculare toracice. Prin măsurarea acestor perimetre în timp la acelaúi individ putem aprecia starea sa de nutriĠie în evoluĠie. prin prezenĠa maselor mamare la femei. culturism. deci de starea de nutriĠie a celor doi indivizi. în relaxare úi contracĠie. având valori de +9 .statură se exprimă prin indicele de armonie Erissman (perimetrul toracic statura/2).a. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Perimetrul toracic: după statură úi greutate. perimetrele antebraĠelor sub articulaĠia cotului. precum úi perimetrele gambelor. se apropie de zero la 16-18 ani úi devine pozitiv la vârsta adultă. Se măsoară. cu pumnul strâns pentru membrul superior úi perimetrele coapselor în relaxare úi contracĠie.T. Perimetrul abdominal poate da indicaĠii valoroase privind pregătirea sportivă. RelaĠia perimetru toracic . La copii indicele are valori negative. cu ajutorul unei bande metrice. are variaĠii mari. pot să contribuie la scăderea elasticităĠii toracice (haltere. Se înregistrează uúor. iar o coapsă cu perimetrul peste 60 cm este o coapsă puternică). care sunt în limitele fiziologice.

ceea ce permite clasificarea indivizilor în trei clase: . cerinĠele în diverse sporturi pot justifica úi alte măsurători. cum ar fi: mărimea palmei la jocuri sportive (handbal. Există ramuri de sport în care efortul specific intens asimetric poate duce la asimetrii evidente care ies din limita celor fiziologice úi care se cer evitate. dar úi prin apariĠia unor stări de disconfort cu dureri toracice asimetrice.perimetrul gleznei: la nivelul articulaĠiei tibio-tarsiene. Astfel au intrat în practica antropometrică următoarele măsurători: . peste 4500 g la giganĠi úi sub 2500g la prematuri. Jucătorii de tenis úi aruncătorii de suliĠă reprezintă două grupe de sportivi la care asimetriile erau evidenĠiate nu numai prin diferenĠe între perimetrele musculare (până la 6 cm la acelaúi segment). De asemenea. EvoluĠia greutăĠii: . se pot face măsurători ale membrelor în vecinătatea articulaĠiilor. Pentru diverse corelaĠii úI interpretări se pot face mai multe măsurători la nivelul tuturor segmentelor.perimetrul genunchiului: la nivelul rotulei.perimetrul pumnului: la nivelul epifizelor radiale úi cubitale.5-46. informaĠii asupra stării de sănătate. Un anumit grad de asimetrie corporală este fiziologic prin aúezarea organelor interne úI prin folosirea cu precădere în activitatea motrică a braĠului úI membrului inferior drept. Greutatea copului la naútere este în medie de 3250 g la băieĠi úi 3000 g la fete. grosimea gâtului úi diametrul bideltoidian în culturism. Atragem atenĠia asupra necesităĠii de investigare a valorilor iniĠiale ale măsurătorilor. Când se are în vedere dezvoltarea osoasă. unilaterale.cu statură medie: indice osos între 43.cu statură puternică: indice osos peste 46. 113 .T. De aceea examinarea antropometrică are un rol important pentru stabilirea simetriei fiziologice a organismului uman. Prin măsurătorile perimetrelor membrelor se pot pune în evidenĠă asimetriile în dezvoltare. pentru a aprecia corect evoluĠia recuperărilor prin exerciĠii fizice a maselor musculare deficitare.la un an se triplează greutatea de la naútere. . unde muúchii nu sunt reprezentaĠi decât de tendoane úi unde spinele osoase se evidenĠiază sub piele. .cu statură redusă: indice osos sub 43.E. în general. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II (la culturiúti s-au întâlnit valori de 8-10 cm). Greutatea corporală úi starea de nutriĠie Greutatea individului este o mărime uúor de măsurat care dă. . polo). . Suma acestor trei perimetre raportată la statură constituie un indice cu valoarea de circa 45 la bărbaĠi úi 44 la femei. mai ales în cazul urmăririi problemelor de recuperare ale afecĠiunilor aparatului locomotor.

a pielii úi viscerelor úi o parte care prezintă un caracter foarte variabil reprezentată de muúchi. Metoda de calcul a Ġesutului adipos procentual în IMS-Bucureúti se bazează pe recoltarea Ġesutului adipos prin măsurarea a 5 plici situate pe abdomen. Pentru a aprecia dacă greutatea este în limite normale sau nu. În sportul de performanĠă. grăsime úi apa de infiltraĠie din Ġesuturi. flanc.E. . care are în vedere calculul procentului de Ġesut adipos subcutanat úi al masei active. se folosesc tabele de valori medii în raport cu statura.105 între 165-175cm. formulă care se pretează la controverse pentru că dă valori uneori prea mari pentru omul normal. măsurarea greutăĠii corporale este completată cu aprecierea stării de nutriĠie. Cântărirea corectă a individului se face dimineaĠa pe nemâncate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . spate (sub unghiul omoplatului). Această formulă s-a dovedit a fi aplicabilă la nesportivi úi la sportivii de valoare medie. Evaluarea compoziĠiei corporale a devenit o preocupare importantă în cadrul programului de supraveghere medicală în procesul de ameliorare a sănătăĠii fizice úi în probleme de recuperare medicală.de la 1 la 11 ani este o creútere lină de aproximativ 2kg pe an.105 la femei. vârsta úi sexul. puncte situate pe partea dreaptă a corpului. însoĠite de o dietă regulată. mai ales la staturile înalte. AtleĠii trebuie să-úi amelioreze masa musculară mai eficient úi mai repede în numeroase sporturi.T. alergări de viteză úi capacitatea de anduranĠă. Între statură úi greutate există relaĠii constante. de aceea măsurătorile corecte ale compoziĠiei corporale sunt necesare pentru elaborarea unei indicaĠii corecte. Excesiva acumulare de grăsime face să scadă abilitatea în sărituri. 114 . a sistemului nervos. Formula de calcul cea mai utilizată pentru calcularea greutăĠii prin raportare la statură este formula lui Broca: G = statura . G = statura -110 peste 175cm.100 la bărbaĠi úI G = statura . Un scop major al acestor programe este de a controla greutatea corporală úi procentul de Ġesut adipos cu ajutorul exerciĠiilor fizice practicate în mod sistematic. triceps brahial úi extremitatea superioară a coapsei. Greutatea reprezintă suma unor elemente variabile dintre care: o parte relativ fixă care cuprinde greutatea scheletului. Se mai poate folosi formula lui Brusch: G = statura .între 11 úI 16 ani creúterea este de 2-3kg pe an. aceasta din urmă reprezentând efectorul exerciĠiului motric în activitatea sportivului. G = statura . Aceste măsurători sunt foarte importante pentru sportivii de performanĠă interesaĠi să-úi amelioreze performanĠele maximale. subiectul fiind complet dezbrăcat.100 până la 165 cm.

scara mărimii plicilor poate fi întâlnită după cum urmează: 2 mm la culturism. la copilul în creútere 20 mm. la femeie de 20 mm. Indicele de forĠă segmentară se calculează după formula: (Flexori dreapta + Flexori stânga)/2/G * 100.greutate. Pentru obĠinerea unor date conforme realităĠii este necesară atenĠie úi experienĠă în ceea ce priveúte utilizarea adipocentimetrului. VOLUM I . La un adult 2 mm Ġesut adipos reprezintă 1kg. SuprafaĠa corporală se calculează din raportul statură . forĠa scapulară úi forĠa lombară. scăderea sau creúterea lui fiind oglinda fidelă a gradului de pregătire sportivă. pentru forĠa flexorilor mâinii úă este 60-70 la bărbat úi 50 la femei (F1. fiind corelată cu forĠa dinamică înmagazinată pe cm2 de suprafaĠă musculară. Creúterea masei active trebuie să se reflecte în creúterea forĠei úi deci în creúterea randamentului sportiv. prin utilizarea nomogramei lui Du Bois TA% * G = TA kg (TA = Ġesut adipos) G . În sportul de performanĠă. Indicele de forĠa scapulară se calculează după cum urmează (F3): 115 .D. Valoarea optimă a Ġesutului adipos este de 11-12%. 4-5mm la gimnastică artistică. pentru a fi măsurată. În sportul de performanĠă ne interesează ambele componente: masa activă úi Ġesutul adipos. folosirea presiunii constante la măsurarea plicii (investigaĠia nu trebuie să fie dureroasă) úi desprinderea ei de pe stratul muscular subiacent. compoziĠia corporală úi obezitatea . Greutatea corporală. Dinamica evoluĠiei Ġesutului adipos ne dă date foarte importante privind procesul de pregătire sportivă. Masa activă este cea care finalizează efortul.15) + 5. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II În mod normal valorile plicilor nu trebuie să depăúească 15-20 mm. dar această creútere nu trebuie să fie exagerată. Sportivul cu o masă activă bună poate suporta un procent crescut de Ġesut adipos subcutanat. 15-20 mm la aruncători.E.T. ea coroborându-se uneori cu creúterea lipidelor sanguine úI a colesterolului. La bărbatul adult sportiv plica poate fi de 12 mm. recomandări pentru creúterea sau scăderea în greutate Testarea calităĠilor fizice Dinamometria se măsoară cu aparate ce exprimă forĠa în kg úi înregistrează forĠa flexorilor degetelor la mâna dreaptă úi stângă.TA kg = MA kg (masă activă). Formula de calcul folosită este: TA% = (suma a 5 plici * 0. F2).8 + SC (suprafaĠa corporală).14.

cum sunt la haltere. lupte. Una din problemele care au preocupat pe cercetători de-a lungul timpului a fost aceea de clasificare a tipurilor umane. Mobilitatea articulară se apreciază la fiecare din articulaĠiile mari cu ajutorul goniometrului. care pune în valoare mobilitatea anterioară a coloanei dorso-lombare. Indicele global de forĠă raportat la masa activă este o măsurătoare mai logică. Indicele forĠei lombare (F4): ForĠa lombară/G * 100. ea poate avea la sportivi valori foarte bune úi se reduce în general cu vârsta. ea oferind date foarte valoroase úi depistând cu precizie starea de oboseală.T. dependentă de temperatura mediului ambiant (temperatura din cabinetul de consultaĠie) care poate fi coroborată pentru completarea informaĠiei cu valorile calciului úi magneziului sanguin obĠinute din analizele de laborator. aruncări. InvestigaĠia miotonometrică este extrem de sensibilă. atletism. PosibilităĠi de scădere a mobilităĠii articulaĠiilor la sportivi tineri apar prin dezvoltarea masivă a maselor musculare din vecinătate. valori de 120150 la femei úi 180-200 la bărbaĠi. Paralel cu investigaĠia de forĠă segmentară ne putem da seama úi de starea de sănătate a diverselor articulaĠii úi a coloanei vertebrale.E.2. este de 50-60 la bărbat úi 40 la femeie. Elasticitatea musculară reiese din diferenĠa perimetrelor musculare în relaxare úI contracĠie la nivelul membrelor superioare úi inferioare. la nivelul toracelui în inspiraĠie úi expiraĠie úi la nivelul abdomenului . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ForĠa scapulară/G *100. cu inserĠii puternice úi mai puĠin mobile pe articulaĠiile respective. De mult s-a încercat să se pună ordine 116 . Mobilitatea úi elasticitatea musculară se testează cu scara de mobilitate. Tonusul muscular Acesta reflectă starea marilor grupe musculare ale membrelor în repaus úi în contracĠie maximă. Miotonometrul Szirmayer aúezat în planul muscular înregistrează valori de 60-70 unităĠi în relaxare úi de 140-150 în contracĠie. disconfort sau prelezională clinic a unei grupe musculare. Indicele global de forĠă (IF) se calculează cu formula: (F1 + F2 + F3 + F4 )/4/G = IF/G >1. ExperienĠa de fiecare zi ne arată că există la subiecĠii adulĠi o mare diversitate a formelor úi a proporĠiilor.abdomen supt úi relaxat. Precizăm că investigaĠia miotonometrică este o investigaĠie sensibilă. întrucât masa activă este aceea care asigură forĠa necesară: (F1 + F2 + F3 + F4)/4/Ma = IF/Ma >1.

Biotipologia constituĠională este de fapt istoria cunoaúterii formelor úi funcĠiilor corpului uman. deoarece sportivii care nu se încadrează în parametrii tipologici stabiliĠi. cât úi utilizării în determinarea tipologică a unui număr prea mic de parametri investigaĠi. Ea a înregistrat într-o perioadă de timp o credibilitate mai mică în ochii specialiútilor. Ideea corelaĠiei dintre tipul constituĠional úi performanĠa sportivă datează de multă vreme. cât úi a procesului de antrenament cu toate efectele induse asupra organismului.reprezintă date de referinĠă ale procesului de cunoaútere. Ceea ce determină interesul acestei probleme este faptul că s-a constatat empiric legătura dintre unele structuri corporale úI unele predispoziĠii úi aptitudini determinate. funcĠională úI biochimică. Modelarea în sportul de performanĠă este o metodă de lucru. În acceptul modern biotipul constituĠional include obligatoriu: componenta genetică. Sheldon . funcĠională úi motrică a tipului constituĠional. reprezentând un instrument extrem de eficient în selecĠia sportivă úi orientarea individului spre ramura de sport cea mai indicată. Astăzi analizăm condiĠionarea morfologică. în care numele lui Pende.E. 117 . Viola. în condiĠiile factorilor de mediu. o abstracĠie servind ca imagine de referinĠă pentru cazurile individuale. Kretschemer. Acest fapt s-a datorat atât viziunii strict morfologice asupra tipului constituĠional. receptate cu ocazia selecĠiei medico-biologice. au obĠinut totuúi performanĠe remarcabile. Aceste fapte au dat naútere unor noĠiuni foarte vechi cum ar fi constituĠia sau temperamentul. către care tinde orice antrenor úi medic sportiv. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II în această diversitate úi să se împartă infinita varietate a structurilor individuale într-un anumit număr de grupe care să cuprindă subiecĠii cu un număr cât mai mare de puncte comune.ca să-i numim decât pe cei mai importanĠi biotipologi . Biotipul este un model conceput prin însumarea unui număr de caractere. ceea ce face ca modelul biologic al sportivului de performanĠă. antropologică. sanogenetică. astfel încât legătura dintre tipul constituĠional úi performanĠa sportivă are o valoare deosebită în sportul de performanĠă.T. neuropsihică. să fie rezultanta atât a calităĠilor înăscute. care se integrează astăzi în noĠiunea de tip constituĠional.

15+/-3.7+/-3.5 9.6-19.8 63.8 19.1+/5.9 93+/-4.1+/-7 152.5 12.6-2.6+/-2. Indici antropometrici uzuali Vârsta 0 1 1.7+/-1.1+/-4.5+/-4 50.5 74 76 81 85.5 44 49 53 56 58 62 65 68 70.5 11.9+/-5 106.4 23.5 126.6-4.8 35 46 47.5 9.6-14.9+/-3.7+/-7.1+/-2 21.1 71.6-12.1+/-6 137+/-6.5 18.5+/5.5+/-7.5 76 78 81 83 86 87 88 88.4+/-7 171.5 8.5 17.6-13.5 40.6+/-7.7+/-7 171.8 60.5 67.5 3.6-17.5 14.1+/-4.1+/-1.8+/5.5 6.9 148.5 20.2 114.6-7.5 13.5 7.7+/-0.6-20.6-8.6-11.2+/-2.6-16.3 55.7 12.6-6.5 10.6+/-7.6 61.3+/-6.4+/-5.7 85.9 36.5 16.6 49 50 51 52 53 54 56 57 57 59 63 64 66 69 71.7 71.5 2.9+/-1.6-18.5+/-2.5 72.8+/-7 167.3+/-7 168.5 15.1+/-3 28.5 Statură 50.8 133.3+/-0.7 75.7 Bust Anvergură 31.2 101.6-3.E.3+/-1.1 14.5 5.6-15.3 86 90 90 90 90 59 62 65 67 69 73 79 81 85 89 91 92 93 94 94 95 Expir 34 45 47 50 52 54 56 58 62 63 64 66 71 73 75 77 84 85 86 87 88 88 118 .5 19.6+/-7 171.3+/-7.5 4.7 25.6-5.4 32.4 119.T.7+/-7 160.7+/-7 Greutate 3.5 89 90 90 50 75 88 95 103 108 118 125 132 137 142 149 157 161 164 169 172 173 174 175 175 175 Perimetrul Repaus Inspir 34.4+/5.5+/-7 165.4 144+/-6.6-9.6 15. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 9.4+/-7 169.9 43.7+/-7.6-21.6-10.

5 37.3 91.E.1 78.2 18.6 32.6-6.1 61. nutriĠie 66 129 143 151 157 183 190 198 200 217 235 254 270 285 316 334 363 365 375 381 417 418 8.618. biacrom 11.3 62.2 56.8 24.5 11.5 -4 -2 -0.7 64.4 27. 9.5 5 5 5 4.6 18.2 22.5 12.1 28.8 67.5 7.7 36.5 6.3 28.6 51.5 4.613.6 50 51 52. 6.5 15.4 53.1 31.5 3.9 75.8 17.7 70.3 72.5 30 31 31.3 57.5 55.6-8.5 3.7 32.4 90.5 2.9 19.5 16.7 22 23.1 22.3 19.615.5 64.5 6 5.5 19. A.3 68.2 D.7 14.3 68.7 60.7 -2 -2.4 69.3 55.1 53.5 3.4 38 39 40 D bitrohan.6-10.5 8.5 5.T.620.5 14.6-4.5 9.5 62.9 58.5 -3 -3.619.612.8 20.6-3.9 84.5 2 4 6 6 6 I.3 16.6 87.9 26.5 18.3 30.1 20.4 29.6 35.2 26.6-5.3 70 71 72 Bazin 32.7 67.611.9 23.5 1 0 -0.6-2.4 21.5 10.6-7.2 I.3 82.8 27. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Vârsta 0 1 1.2 60.5 4.1 34.5 89.5 13.5 4 4 4 4 4 3.9 58.3 25.6-9.5 29.5 Abdom 35 46 48.5 4.2 24.614.5 4 4 4 4 I.9 25.5 -1 -1.I.7 7.5 17.616. Eris.617. F 119 .2 17.2 47.5 10 6 4 1.1 43.4 54.

Ġesut adipos (kg) Masa slabă optimă: Greutatea corporală (kg) * 89% Greutatea apei: % Masa slabă * 73% Greutatea mineralelor: Masa slabă * 6.E. Mers pe vârfuri: ducerea alternativă a braĠelor prin înainte în sus cu arcuire.tonifierea simetrică. Mers cu mâinile pe úold. ¾ Mijloacele corective –exemple de exerciĠii fizice: 1. lordoze. miopi sau cu cifoză toracală superioară sau totală. umerilor úi toracelui. rahitism.15 + 5. tonus muscular (variante) Privind regimul alimentar (variante) A.8 + suprafaĠa corporală (m2). Corectarea atitudinilor deficiente ale capului úi gâtului: a.formarea deprinderii de atitudine corectă a capului úi gâtului.T. . .5% Greutatea corporală optimă: Masa slabă optimă + Ġesut adipos optim. ğesut adipos (kg): Greutatea corporală (kg) * Ġesut adipos (%) Greutatea optimă a Ġesutului adipos : Masa slabă * 11% Masa slabă: Greutatea (kg) . 120 . întâlnită mai ales la copii timizi. E. extensia capului la fiecare pas cu uúoară extensie a trunchiului 2. scolioze) Privind torace astenic. De reĠinut În urma efectuării examenului somatometric-somatoscopic se pot trasa INDICAğII: Privind deficienĠele fizice (cifoze. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II FORMULE PENTRU APRECIEREA GREUTĂğII CORPULUI UMAN ğesut adipos (%): Suma 5 plici (mm) * 0. în condiĠii de scurtare (concentrică) a musculaturii cefei. B. Recomandări privind corectarea deficienĠelor fizice parĠiale I. Capul úi gâtul înclinate înainte (în flexie) reprezintă cea mai frecventă atitudine vicioasă. elesticitate pulmonară redusă Privind mobilitatea redusă Privind forĠa musculară. C.8% Greutatea proteinelor: Masa slabă * 20. ¾ Obiectivele gimnasticii corective: .2% Greutatea glicogenului: Masa slabă * 0. D.tonifierea simetrică. .corectarea atitudinilor deficiente compensatorii de la nivelul coloanei vertebrale. în condiĠii de alungire (excentrică) musculaturii regiunilor antero-laterale ale gâtului.

mâna dreaptă la spate. . 5. Mers cu bastonul Ġinut sub coate: extensia trunchiului úi a capului cu inspiraĠie.corectarea deviaĠiilor compensatorii de la nivelul coloanei vertebrale. mâna stângă pe úold. Obiectivele gimnasticii corective (pentru capul úi gâtul înclinate lateral spre stânga): . Stând depărtat cu mâinile la spate: circumducĠia capului úi gâtului în plan posterior. ExistenĠa sa este confirmată de diferenĠa morfologică úi de tonus între muúchii laterali ai gâtului. de asimetria umerilor úi a toracelui.tonifierea concentrică a musculaturii laterale a gâtului de partea opusă înclinării. 3. umerilor úi toracelui. b. Corectarea omoplaĠilor depărtaĠi úi desprinúi: 9 Obiectivele gimnasticii corective: . revenire cu expiraĠie. braĠul drept lateral sus. . Corectarea atitudinilor deficiente ale membrelor superioare. 2. Mers cu braĠul drept sus. braĠul stâng ridicat lateral sus. trapezul). fie secundare unor poziĠii adoptate necontrolat în timpul executării unor gesturi uzuale úi permanentizate. Capul úi gâtul înclinate lateral reprezintă o atitudine vicioasă datorată fie obiúnuinĠei. braĠul stâng pe lângă corp: îndoirea trunchiului spre dreapta la doi paúi. II. Mers cu paúi încruciúaĠi spre dreapta. fie unor deficienĠe de văz sau auz. fie unei scolioze locale. unghiularul scapulei. Stând în faĠa oglinzii cu mâinile pe úolduri: înclinarea capului spre dreapta – autocontrol.T. . Mijloacele corective –exemple de exerciĠii fizice (pentru capul úi gâtul înclinate lateral spre stânga): 1. Mers pe vârfuri.tonifierea excentrică a musculaturii laterale a gâtului de partea afectată (din stânga).tonifierea concentrică a grupelor musculare fixatoare ale scapulei de torace (muúchii romboizi. Atitudinile deficiente ale membrelor superioare sunt fie consecinĠa poziĠiilor defectuoase ale umerilor. 4. omoplaĠilor úi trunchiului.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 3. a. Stând în faĠa oglinzii: ridicarea capului úi gâtului în poziĠie corectă. omoplaĠilor.formarea deprinderii de atitudine corectă a capului úi gâtului. tragerea umerilor înapoi úi proiectarea toracelui înainte (autocontrolul poziĠiei). 121 . 4.

formarea deprinderii de atitudine corectă a centurii scapulare. 9 Mijloacele corective – program de exerciĠii fizice: 1. Corectarea toracelui înfundat: 9 Obiectivele gimnasticii corective: .coordonarea miúcărilor respiratorii úi dezvoltarea respiraĠiei diafragmatice. Mers ghemuit. 4. în special a muúchilor pectorali. Stând pe vârfuri: ridicarea braĠelor prin lateral simultan cu ducerea unui picior lateral úi ridicare pe vârfuri cu inspiraĠie. ducerea coatelor spre înapoi. coatele trase mult înapoi. Alergare pe loc úi cu deplasare cu mâinile sub axilă. 5. 122 . 4. Mers pe vârfuri cu ridicarea braĠelor prin lateral sus. III.creúterea elasticităĠii toracelui. 9 Mijloacele corective – exemple de exerciĠii fizice: 1. Stând cu un picior pe scara fixă. 2. . mâinile pe creútet: ducerea braĠelor lateral simultan cu răsucirea trunchiului spre dreapta cu inspiraĠie. Mers pe vârfuri cu mâinile la ceafă. . simultan cu îndoirea unui genunchi la piept. 3.corectarea deficienĠelor centurii scapulare úi coloanei vertebrale. Corectarea deformaĠiilor globale ale toracelui: a. revenire úi expiraĠie b. cu ridicarea alternativă a genunchilor la piept.E. Decubit ventral apucat de glezne: ducerea trunchiului înapoi cu tracĠiunea braĠelor úi inspiraĠie. revenire cu expiraĠie. Stând în faĠa oglinzii cu braĠele pe lângă corp: tragerea umerilor spre înapoi. având în fiecare mână câte o ganteră.dezvoltarea musculaturii inspiratorii úi expiratorii. 5. Idem spre stânga. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . mâinile prinse la spate. Corectarea toracelui plat: ¾ Obiectivele gimnasticii corective: . Mers cu circumducĠia braĠelor spre înapoi.T. 2. . Stând depărtat cu un baston apucat la nivelul umerilor: întinderea braĠelor în sus simultan cu extensia trunchiului.reeducare respiratorie.dezvoltarea musculaturii toracelui. revenire cu expiraĠie. .combaterea contracturilor musculaturii toracice úi creúterea elasticităĠii cutiei toracice. 3.

. ¾ Obiectivele gimnasticii corective: . fie prin dezechilibru sau asimetrie funcĠională a aparatului locomotor. Atitudinea total lordotică se caracterizează printr-o uúoară accentuare a curburii lombare a coloanei vertebrale. 123 . ¾ Mijloacele corective : x exerciĠii statice: . revenire cu expiraĠie. .T. 3. Mers cu ducerea braĠelor în cerc prin înainte sus. Corectarea atitudinilor deficiente globale ale corpului: Atitudinile deficiente globale (totale) ale corpului sunt abateri de la normal apărute fie prin insuficienĠă sau exces funcĠional. pe genunchi cu sprijin pe palme.tonifierea concentrică a musculaturii peretelui abdominal. ùezând turceúte cu braĠele sus. . culcat rezemat cu genunchii flectaĠi). .tonifierea excentrică a muúchilor lombari scurtaĠi. Ele se pot observa în plan sagital (atitudinile total lordotică sau total cifotică) sau în plan frontal (atitudinile plană rigidă sau scoliotică).torace úi abdomen proeminente. . Pe genunchi cu sprijin pe palme: alunecarea palmelor cu depărtarea lor lateral úi inspiraĠie.E.cap úi gât înclinate înainte. Mers cu fandare pe piciorul drept.membre inferioare cu genunchii în hiperextensie. . revenire úi expiraĠie.redresarea curburii lordotice a coloanei vertebrale. IV. spatele în uúoară extensie. învingând rezistenĠa opusă de kinetoterapeut pe părĠile laterale ale toracelui. . ¾ Mijloacele corective –exemple de exerciĠii fizice: 1. 4. mâinile prinse deasupra capului: inspiraĠii úi expiraĠii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II corectarea deficienĠelor centurii scapulare (umeri úi omoplaĠi) úi coloanei vertebrale. 2.umeri proiectaĠi posterior. Stând cu mâinile pe úolduri: genuflexiuni cu ducerea braĠelor lateral sus cu inspiraĠie. decubit dorsal.bazin anteversat.corectarea deficienĠelor compensatorii ale poziĠiei celorlalte segmente ale corpului. care poate cuprinde úi vertebrele toracale sau spatele în întregime úi produce modificări compensatorii ale poziĠiei celorlalte segmente ale corpului: .poziĠii corective (úezând. mâinile pe úolduri. ducerea coatelor înapoi la fiecare pas. 1. privirea înainte. 5.

.abdomen supt. suspensii echilibru.exerciĠii aplicative: mers corectiv.exerciĠii de redresare a trunchiului úi a bazinului executate pasivo.tonifierea concentrică a musculaturii alungite a spatelui. 2. Idem: ducerea membrului inferior stâng spre mâna dreaptă. .umeri aduúi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .torace înfundat. revenire úi expiraĠie. întinderea lor úi expiraĠie.cap úi gât înclinate înainte. Decubit dorsal cu braĠele întinse oblic în sus pe sol: ducerea membrului inferior drept spre mâna stângă.exerciĠii ale membrelor superioare úi inferioare.exerciĠii de trunchi: flexii. . Atitudinea total cifotică se caracterizează prin accentuarea curburii cifotice toracale a coloanei vertebrale. idem: forfecarea picioarelor în plan vertical úi orizontal.activ sau activ. 5. 3.membre inferioare cu genunchii în flexie. târâre. ¾ Obiectivele gimnasticii corective: . 2.E.bazin retroversat. îndoiri laterale. ùezând cu sprijin înapoi pe antebraĠe: îndoirea genunchilor úi inspiraĠie.redresarea curburii cifotice a coloanei vertebrale.tonifierea excentrică a musculaturii peretelui abdominal. care poate cuprinde úi vertebrele lombare sau spatele în întregime úi produce modificări compensatorii ale poziĠiei celorlalte segmente ale corpului: . Decubit dorsal cu braĠele întinse pe lângă corp. . Miúcarea se poate executa simultan sau alternativ cu ambii genunchi. . 124 . Exemple de exerciĠii corective pentru atitudinea global lordotică 1. . . ùezând cu spatele sprijinit înapoi pe sol: ducerea membrelor inferioare în cerc. . Decubit dorsal cu tălpile sprijinite pe sol.T. . x exerciĠii dinamice: .efortul izometric. genunchii uúor flectaĠi: ridicarea trunchiului la verticală cu ducerea braĠelor lateral úi inspiraĠie. răsuciri executate simultan cu flexia trunchiului. 4. .exerciĠii de respiraĠie executate din poziĠii corective pentru prevenirea lordozei. . revenire cu expiraĠie. genunchii îndoiĠi cu sprijin pe tălpi: contracĠia peretelui abdominal cu inspiraĠie.

. revenire cu expiraĠie. membre inferioare drepte.efortul izometric.activ sau activ. 2. pe genunchi cu sprijin pe palme. bastoane) úi la aparate fixe (bancă. răsuciri. cu ducerea braĠelor oblic úi trunchiul în extensie. târâre. . Stând: pas cu piciorul drept înainte. apoi întinderea braĠelor în sus cu arcuirea trunchiului úi inspiraĠie. . 125 . cumpăna înapoi.T. 4.exerciĠii de redresare a trunchiului úi a bazinului executate pasivo. echilibru.E. ¾ Mijloacele corective : x exerciĠii statice: . x exerciĠii dinamice: . decubit dorsal úi ventral. suspensii. 5. rigide.poziĠii corective (stând. alergare. Atitudinea plană rigidă prezintă următoarele caracteristici: limitarea mobilităĠii trunchiului úi a tuturor articulaĠiilor. . Exemple de exerciĠii corective pentru atitudinea global cifotică 1. Stând cu spatele la scara fixă. Stând depărtat: ducerea mâinilor la umeri.exerciĠii de trunchi: extensii. revenire úi expiraĠie.exerciĠii cu obiecte portative (minge medicinală. . uneori cu inversarea curburilor fiziologice. mâinile apucă de sus: ducerea bazinului înainte úi extensia amplă a trunchiului cu inspiraĠie. 3. membre superioare lipsite de coordonare în miúcare. 3. coloana vertebrală dreaptă. braĠele întinse sus. .exerciĠii ale membrelor inferioare executate în plan posterior. Alergare uúoară cu aruncarea în sus úi prinderea unei mingi medicinale. .exerciĠii ale membrelor superioare executate în plan posterior úi deasupra liniei orizontale a umerilor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II corectarea deficienĠelor compensatorii ale poziĠiei celorlalte segmente ale corpului. scara fixă). atârnat cu faĠa sau spatele la scara fixă sau pe plan oblic). Mers pe vârfuri cu braĠele în sus pe lângă cap: extensia trunchiului cu ducerea braĠelor alternativ înapoi.exerciĠii de respiraĠie executate din poziĠii corective pentru prevenirea cifozei. circumducĠii executate în plan posterior. îndoiri laterale.exerciĠii aplicative: mers corectiv.

executate liber sau cu ajutorul unor obiecte uúoare.poziĠii fundamentale úi derivate în care coloana vertebrală are mobilitatea crescută: pe genunchi cu sprijin pe palme. decubitul dorsal.formarea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale úi prevenirea tendinĠei de inversare a acestora. executate în plan posterior. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . care cresc mobilitatea coloanei vertebrale. x exerciĠii dinamice: . căĠărări. Alergare uúoară cu pas săltat.exerciĠii ale membrelor superioare executate în plan anterior. 2. îndoiri laterale. ventral. ¾ Obiectivele gimnasticii corective: . . transportul unor obiecte uúoare. revenire cu expiraĠie.corp lipsit de flexibilitate.exerciĠii de trunchi executate pentru formarea cifozei dorsale (flexii cervico-dorsale) úi a lordozei lombare (extensii lombare). . .exerciĠii aplicative: mers corectiv. care amplifică miúcările toracelui. sunt mai puĠin indicate poziĠiile derivate din stând.corectarea atitudinilor deficiente ale toracelui úi creúterea elasticităĠii cutiei toracice. Exemple de exerciĠii corective pentru atitudinea plană rigidă: 1. cu ducerea braĠelor alternativ prin înainte în sus. răsuciri. . Stând cu faĠa la scara fixă. iar poziĠiile atârnat úi úezând sunt contraindicate deoarece determină útergerea curburilor coloanei vertebrale. târâre. 3. lateral.E. . mâinile apucă o úipcă la nivelul umerilor: ridicarea piciorului stâng înapoi cu ducerea trunchiului în extensie úi 126 . alergare. Stând: ducerea braĠelor prin înainte sus simultan cu extensia trunchiului úi ridicarea pe vârfuri cu inspiraĠie. sunt contraindicate redresările úi suspensiile deoarece limitează mobilitatea coloanei vertebrale úi îi redresează curburile fiziologice.mers greoi. circumducĠii.exerciĠii ale membrelor inferioare prin care se urmăreúte redresarea bazinului úi amplificarea miúcărilor în regiunea lombară.T. ¾ Mijloacele corective : x exerciĠii statice: . .combaterea rigidităĠii úi a lipsei de coordonare a miúcărilor corpului în general úi a membrelor superioare úi inferioare în special.

apucat cu mâinile la nivelul umerilor.realizarea unui sprijin simetric pe membrele inferioare. . . îndoiri laterale în sensul corectării atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale.exerciĠii de respiraĠie pentru dezvoltarea simetrică a celor două hemitorace.E.efortul izometric. revenire.exerciĠii de trunchi: extensii (pentru crearea simĠului de simetrie a trunchiului). iar trunchiul este deviat lateral compensator. răsuciri executate de partea opusă încurbării scoliotice (mai ales dacă se constată úi o torsionare a corpurilor vertebrelor). în timp ce celălalt este uúor flectat. . omoplaĠilor toracelui úi coloanei vertebrale.poziĠii corective úi hipercorective. 5. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ridicarea pe vârful piciorului drept.exerciĠii aplicative: mers corectiv. x exerciĠii dinamice: . Pe genunchi cu sprijin pe palmele aúezate lângă genunchi: ducerea unui picior înapoi sus cu arcuire úi marcarea miúcării. . Atitudinea total asimetrică se datorează unei inegalităĠi funcĠionale în sprijin úi miúcare a membrelor inferioare care determină înclinarea sau translatarea de o parte úi de alta a bazinului.. . suspensii. . 4. 4. acelaúi exerciĠiu cu ridicarea piciorului drept. aruncare uúoară a trunchiului cu ducerea unui picior înapoi úi inspiraĠie. se întâlneúte frecvent la persoanele care în ortostatism se sprijină mai mult pe unul din membrele inferioare. alternativ stânga-dreapta.formarea simĠului de simetrie la nivelul trunchiului prin corectarea poziĠiilor asimetrice ale umerilor. revenire úi expiraĠie. trunchiul înclinându-se într-o parte sau în alta. derivate din poziĠiile fundamentale prin dispunerea asimetrică a membrelor superioare úi inferioare.corectarea úi redresarea poziĠiei asimetrice a bazinului. de această parte bazinul coboară.exerciĠii ale membrelor superioare executate mai ales asimetric pentru corectarea poziĠiilor asimetrice ale umerilor úi omoplaĠilor.echilibru. 127 . ¾Mijloacele corective : x exerciĠii statice: . ¾ Obiectivele gimnasticii corective: . Pe genunchi în faĠa scării fixe. târâre.T.

E. Stând fandat lateral spre dreapta cu mâna stângă pe úold úi dreapta pe creútet: îndoirea trunchiului spre stânga cu ducerea braĠului drept sus úi inspiraĠie.T. Exemple de exerciĠii corective pentru atitudinea global asimetrică spre stânga 1. 2.activ (din úezând) sau activ (din stând úi atârnat). revenire úi expiraĠie. Stând depărtat cu trunchiul răsucit dreapta. mâna dreaptă sus: ducerea trunchiului în extensie úi inspiraĠie. cu răsucirea trunchiului spre dreapta. revenire úi expiraĠie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - exerciĠii de redresare a trunchiului úi a bazinului executate pasiv (din decubit dorsal). 3. pasiv. Mers pe vârfuri cu un baston la spate Ġinut între coate. 5. cu ducerea trunchiului înapoi úi arcuire la fiecare pas. cu un baston la spate aúezat diagonal. Mers pe vârfuri cu un baston Ġinut diagonal la spate. Mers pe vârfuri cu un baston la spate Ġinut între coate. stânga de jos: extensia trunchiului la fiecare pas. mâna dreaptă apucă de sus. 4. 128 .

acuze subiective ( dureri. .accidente anterioare pe segmentul respectiv sau alte segmente. Rolul kinetoterapeutului – activ în profilaxia úi recuperarea traumtismelor. CABINETUL DE TRAUMATOLOGIEORTOPEDIE DE CE? În domeniul sportului întâlnim o gamă largă de efecĠiuni ce se produc atât în timpul practicării exerciĠiilor fizice cât úi în sportul de performanĠă. Accidentele în sport sunt în cea mai mare măsură traumatice. De asemenea anamneza specifică ne furnizează date despre situaĠia actuală de pregatire sportivă.locul unde s-a produs (stradă.examenul segmentului afectat: 129 . atât pentru depistarea úi tratamentul eventualelor afecĠuni. .aspecte privind viaĠa sportivă úi refacerea (excese. de aceea examenul ortopedicotraumatologic este unul din cele mai importante din cadrul circuitului medicosportiv. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. . vicii ale instruirii sportive) .forma sportivă (momentul calendaristic al curbei pregătirii sportive) . lovire. examenul sistemului osteoarticular . starea funcĠională a segmentului lezat. alcool. torsiune) .5. antecedentele personale fiziologice úi patologice. Examenul sportivului traumatizat cuprinde: x Anamneza.T. când au fost produse. Aúa cum s-a arătat anterior aceasta metoda ne furnizeaza date privind antecedentele heredo-colaterale. În cadrul examenului ortopedico-traumatic ne vor interesa traumatisme produse anterior.mecanismul de producere (cădere. O atenĠie specială se va accorda următoarelor date furnizate de anamneză: . cât úi pentru adoptarea unor măsuri eficiente pentru a scădea numărul accidentelor.dacă utilizează sau nu profilaxia primară/secundară (tapping) .examen clinic general.momentul când a survenit. tutun. dar úi alte afectiuni preexistente.vechimea traumatismului. localizarea. . . . starea generală) . tratament úi recuperare. x Examenul clinic include: . . identificarea factorilor favorizanĠi úi intervenĠia împreună cu antrenorul în procesul de antrenament pentru contracararea acestora. tratamentul úi planul de recuperare urmat. competiĠie) . antrenament. . carenĠe alimentare sau vitaminice. evoluĠia traumatismelor.E.

măsurarea temperaturii cutanate locală ca indice al recuperării funcĠionale a segmentului. precedând instalarea unor patologii musculo-tendino-ligamentare. creatinină) . aspectul regiunii (plăgi.T. magnezemia. edem. - - 130 . care să evidenĠieze úi eventualele zmulgeri mici de fragmente osoase sau leziuni ale părĠilor moi Examene de laborator: VSH úi hemoleucograma pentru evidenĠierea componentei infecĠioase sau reumatismale.examenul funcĠional al segmentului lezat include: efectuarea unor miúcări pasive úi active ale segmentului lezat. Examene paraclinice Radiografie din faĠă úi profil. 3. deformarea regiunii). măsurarea cu centimetrul a perimetrelor segmentelor omoloage (mai ales în cazul existenĠei unor traumatisme mai vechi). Transaminaze (GOT. lichid intraarticular . măsurarea mobilităĠii articulare (goniometru). de partea opusă. GPT). seromucoid. oscilometrie (deficit al circulaĠiei perferice). Toate aceste testări se vor efectua comparativ cu segmentul simetric.E. măsurarea forĠei segmentare cu dinamometrul. în urină se efectuează testul Donaggio pentru evidenĠierea reacĠiei de stress metabolic indusă de corticosuprarenală. rupturi musculare. Electromiograma. Mucoproteinele (formează cimentul intercelular).hidro sau hemartroză). Mucoproteinele cresc în afecĠiunile hiperfuncĠionale. mărită asociat cu semne de inflamaĠie. în ser: acid sialic. fluctuenĠa (hematom. echimoze). testare comparativ cu segmentul simetric. contuzii. . creatină. cresc în afecĠiuni acute. prezenĠa úi localizarea punctelor dureroase (palpare în mai multe poziĠii). se recomandă efectuarea Rx în regim de raze moi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - la inspecĠie se va aprecia forma regiunii (normală. compuúi rezultaĠi din metabolismul proteic (uree. măsurarea tonusului muscular cu miotonometrul. Calcemia. la palpare se va aprecia temperatura regiunii ( o temperatură crescută indică un proces inflamator activ).

mediu (cicatrizare.E. suprainfectare hematom) rezervat pentru contuzii întinse în funcĠie de întinderea úi Imediat. forme trenante . tendinite hiperfuncĠionale) . mediu (cicatrice musculară. Principalele traumatisme întâlnite în practica sportivă Atitudine medicală Tratament medicamentos. miozite hiperfuncĠionale) Grupa Traumatismului Tipul traumatismului . localizarea plăgii Minor Repaos segmentar pănă vindecare kinetoterapie încălzite corectă preefort la Tardiv.plăgile Tratament chirurgical (sutură) . InvestigaĠii medico-sportive . tenosinovita Mediu .întinderi -rupturi musculare M A C R O T R A U Traumatisme M părĠi A moi T I S M E Tratament medicamentos sau chirurgical în rupturi mari +/-atelă gipsată -fizioterapie Tratament medicamentos sau chirurgical (rupturi) -atelă gipsată -fizioterapie Tratament medicamentos. cicatrici aderenĠiale tendon/sinovială Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 10. crioterapie Atitudine privind efortul Risc performanĠă. crioterapie +/-atelă gipsată -fizioterapie Repaos segmentar pănă la vindecare kinetoterapie.T.tendinita. sportiv prognostic în general poate continua Nul sau minor (calcificare/ efortul . reluarea pregătirii specifice la 30-40 zile de la accident (întinderi) sau la 3 luni (rupturi) Repaos segmentar 10-15 zile kinetoterapie -întinderi -rupturi tendoane Tardiv.contuzia .

comprese umede artere Tratament entorse medicamentos. +/-atelă gipsată. atelă gipsată fizioterapie puncĠii evacuatoare. mediu. fizioterapie tratamentul chirurgical. complicate cu leziuni de ligamente/menisc. crioterapie reducere. crioterapie. genunchi) Repaus segmentar kinetoterapie Mediu. InvestigaĠii medico-sportive . mediu . cicatrizare EvoluĠii trenante Repaus complet la pat Hematom. arterită. 21-30 zile III) kinetoterapie Repaus segmentar Imobilizare gipsată 7-21 zile kinetoterapie luxaĠii Traumatisme articulare Tardiv. tromboflebită traumatică Traumatisme părĠi moi întinderi rupturi Tratament aponevroze/ fascii medicamentos. complicate ce leziuni de ligamente/menisc. crioterapie. bursite Mediu. Profilactic utilizarea apărătoarelor pentru zonele mai frecvent traumatizate (cot.T. flebită. bandaje compresive. -fizioterapie contuzii/ elongaĠii Specialist neurolog nervi Tratament traumatisme închise vene/ medicamentos.+/-atelă gipsată -fizioterapie Repaus segmentar Imobilizare fasă elastică (5-7 zile grad I) /gipsată ( 10-14 zile grad II. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Repaos segmentar 10-15 zile kinetoterapie Tardiv. sechele recuperare inadecvată după Rupturi de Tratament chirurgical (artroscopic) menisc/ligamente Capitolul I . úold. sechele M A C R O T R A U M A T I S M E Tratament medicamentos. mediu. sechele Recuperare minim 2-3 săptămâni Tardiv.E. Repaus segmentar infiltraĠii.

InvestigaĠii medico-sportive . evoluĠie trenantă recuperarea totală.săptămâna II-III. tratament medicamentos fizioterapie Prin suprasolicitare Miozite Ligamentite Tedinite Capsulite Apofizite Entezite Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II periostite Tratament medicamentos crioterapie. după scoaterea gipsului úi după constatarea bunei consolidări a fracturii se continuă cu exerciĠiile de gimnastică medicală generale úi segmentare repaos segmentar kinetoterapie Mediu.Mediu. sechele cu limitarea perioada imobilizării gipsate. fisuri fracturi M A C R O T R A U M A T I S M E tratament medicamentos tratament ortopedic (reducerea/imobilizare gipsată) fizioterapia hidroterapia. balneoterapia marină (după 6-12 luni) Traumatisme osoase . .mobilizarea segmentului cu miúcări pasive úi limitat active.mobilităĠii gimnastică cu menajarea segmentului lezat.repaus segmentar 21-30 zile .T.E. evoluĠie trenantă MICROTRAUM. fizioterapie Tratament medicamentos atelă gipsată -fizioterapie imobilizare săptămâni gipsată 2-3 Mic menajarea segmentului până la Mediu.

cazurile netratate duc în final la artroze. Pubialgia fotbaliútilor (osteochondrită simfizo-pubiană) Cotul dureros al tratament medicamentos jucătorului de fizioterapie tenis câmp (epicondilită humerală) mediu tratament medicamentos fizioterapie M I C R O T R Propriu-zise A U M A T I S M E Mediu Mediu Dorsalgia caiaciútilor (apofizite interspinoase) Mâna dureroasă a tratament medicamentos fizioterapie gimnaútilor (artroze piramidalopisiforme) Piciorul dureros tratament medicamentos fizioterapie al alergătorului Mediu Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pumnul dureros al boxerului (necroze de scafoid/semilunar) mediu repaus segmentar tratament medicamentos uneori imobilizare fizioterapie tratament balnear cu băi sulfuro-iodate (Govora.E. tratament medicamentos Repaus 7-12 zile Mediu.T. Herculane). InvestigaĠii medico-sportive .

recidive frecvente Întreruperea pregătirii sportive. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Epifizita vertebrală Scheuermmann Tratament medicamentos Gimnastică medicală alternând cu perioade de imobilizare úi corset ortopedic corectiv cură heliomarină. InvestigaĠii medico-sportive . întreruperea temporară activităĠii sportive a Mediu. Sever gimnastică medicală pentru asuplizarea coloanei vertebrale din poziĠia atârnat Apofizita tibială Tratament medicamentos antero superioară imobilizarea cu atelă gipsată 10-14 zile OSGOODFizioterapie SCHLATTER cură heliomarină. recidive frecvente Capitolul I .E.T. recidive frecvente Apofizita calcaneană SEVER imobilizare în cizmă gipsată cu descărcare calcaneeană 14-21 zile întreruperea temporară activităĠii sportive talonete ortopedice a Mediu. Copii/juniori Tratament medicamentos M I C R O T R A U M A T I S M E repausul genunchiului cu atelă gipsată crurogambieră Tratament medicamentos întreruperea temporară activităĠii sportive Apofizita rotuliană SINDING LARSEN JOHANSON a Mediu.

A.M.1992 antrenament posttraumatism 15. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AFECğIUNI CRONICE Tratament medicamentos Fizioterapie Artroze Tratament medicamentos Fizioterapie Discopatii Repaus segmentar pe durata Mediu/sever. observaĠii perioadă precompetiĠională +intensitate mare efort Grupa traumatismului P.T. fiind afecĠiuni periadei acute cronice cu periooade de acutizare ce scot frecvent sportivul din activitate Exemplificare Nume/ Vârsta Vechime Tipul úI Prenume sport localizarea perf. Data Locul producerii producerii Mecanismul producerii Hidartroză posttraumatică genunchi stâng Gonartroză incipientă 29.1989 sală-meci cădere genunchi Factori favorizanĠi. AfecĠiune cronică posttraumatică reumatism secundar postinfecĠios posttraumatism+ suprasolicitare genunchi stg. Capitolul I .1993 sală-meci Gonartroză stg.06. fiind afecĠiuni periadei acute cronice cu periooade de acutizare ce scot frecvent sportivul din activitate Repaus segmentar pe durata Mediu/sever. InvestigaĠii medico-sportive . mediu. decompensată algic sală30.09. 25 15 Macrotraumatism+afecĠiune cronică post-traumatică AfecĠiune cronică posttraumatică ASLO=625.E.10.

III Indometacin unguent 8 úedinĠe ionoforeză hidrocortizon 8 úedinĠe ultrasunete 21 zile 80% Fenilbutazonă cp. III Fenilbutazonă unguent Continuare 5 zile Tendinită achiliană dreaptă cu leziunea ligamentului lateral articular drept tibiotarsian VOLUM III – A. III Indometacin unguent Continuă tratam. 5 zile Efort fizic cu solicitări reduse pentru genunchi Continuare 7 zile Ionoforeză cu hidrocortizon 5 úedinĠe fizioterapie (ionoforeză) Gonartroză incipientă stângă 30% Gonartroză stângă decom-pensată algic 75% Diclofenac supoz. III Fenilbutazonă unguent Redoare articulară persistentă 21 zile Diclofenac supoz. funcĠ. Hidartroză posttraumatică genunchi drept 80% Primele 24 de ore Fenilbutazonă cp.T. 5 zile Repaus segmentar 21 zile Tardiv (după 5-6 zile) Nr.4. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Nr. zile în care se atinge cap.M.E. 100% ImpotenĠă funcĠională 01 P. Traumatologie sportivă Capitolul I .A. Nume/ Denumirea úI Prenume localizarea traumatismului Tratament După 24 de ore Continuă tratam. InvestigaĠii medico-sportive .

reflectivitatea osteotendinoasă úi cutaneo-mucoasă. Patologia SN în practica sportivă include stările psihice limită. perfecĠionarea úi consolidarea deprinderilor motrice. probele de coordonare (Romberg). spiritul de cooperare úi de anticipare. deciziile. tonusul muscular. Sistemul nervos are un rol deosebit în activitatea sportivă în elaborarea. sindrom de compresie cerebrală. nevroze. atrofic. sindroame neuropatologice de cauza traumatică (comoĠia cerebrală. troficitatea organismului. sfera cunoaúterii (orientarea.comportamentală (hotărâririle. gândirea. Evaluarea neuropsihică a sportivului începe cu examenul clinic neurologic úi psihic. în special muscular (hipotrofic. traumatisme vertebromedulare) sau discopatii vertebrale. Examenul neurologic obiectiv explorează nervii cranieni. fracturi craniene. psihoze. funcĠiile sfincteriene. sensibilitatea superficială úi profundă.E. motilitatea activă úi pasivă. caracterul. " Roger Bannister (1956) În ultima vreme a început să capete o semnificaĠie din ce în ce mai mare urmărirea intraefort a comportamentului úi a unor calităĠi neuropshice implicate cu prioritate în efort specific (atenĠia concentrată úi distributivă. Examenul psihic trebuie să ne ofere informaĠii obiective asupra funcĠiilor celor 3 sfere Capitolul I . rezistenĠa la stress. contuzia cerebrală. sexuale. atenĠia. semtimente. O importanĠă deosebită trebuie acordată anamnezei care poate sugera 50% din diagnostic. sfera afectivă (emoĠii. comportamentul). forĠa musculară.6. hipertrofic). cel care stabileste graniĠa fragila dintre înfrangere úi victorie este factorul psihologic ce determină úi cât de aproape se apropie atletul de limitele absolute ale performanĠei. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. psihoreactivitatea. mai ales în condiĠii de stress). pasiuni). CABINETE DE EVALUARE A STĂRII FUNCğIONALE EXPLORĂRI NEURO-PSIHICE ùI NEUROMUSCULARE DE CE ? "Deúi fiziologia desemnează limite circulatorii úi respiratorii pentru efortul muscular. capacitatea de rezolvare a unei sarcini dificile. funcĠiile vegetative. InvestigaĠii medico-sportive 138 . encefalopatia traumatică.T. De asemenea SNC asigură substratul funcĠiilor psihice complexe. sfera voliĠional . învătarea).

De asemenea se remarcă úi o stabilitate mai mare la probele de activare. EEG standard a sportivilor de mare performanĠă se încadrează în aspectul EEG normal. În medicina sportivă EEG se utilizează în diversele perioade de pregatire. reobaza.3. rezistenĠa electrogenezei corticale la hipoxie. conturându-se personalitatea. 1. A2.T. epilepsie. . Capitolul I . Aspectul EEG normal la sportivi se caracterizează prin: ritm de bază alfa dominant mediovoltat.curentul prag. EEG are scop diagnostic atunci când din anamneza sau din examenul clinic rezultă afecĠiuni organice cerebrale (traumatisme. pentru a aprecia reactivitatea activităĠii nervoase superioare. fenomene iritative vârfuri. complexe vârf-undă. care creúte proporĠional cu starea de antrenament. Explorarile includ electromiografia (EMG) úi electroneuronografia. tehnici de antrenament mental Paraclinic pentru evaluarea activităĠii nervoase superioare se realizează electroencefalograma (EEG) iar pentru evaluarea sistemului neuromuscular (studiul excitabilităĠii unui nerv) se determină următorii parametri: . Factori psihogeni. cu expresie functională cronaxia (dublul reobazei). influenĠa alimentaĠiei în echilibrul psihosomatic al sportivului . teta úi delta. traseu EKG corelat cu profilul psihologic al sportivului de performanĠă. cu un procent mai mare de unde alfa în derivatiile posterioare. InvestigaĠii medico-sportive 139 . în timpul efortului sportiv úi după efort. fracturi craniene. activitatea de bază alfa este blocată la închiderea ochilor úi reapare prompt la deschidere. Pe graficul logaritmic se trasează curba intensitate-durată pentru nerv úi pentru muúchi. caracterul úi tipul de sistem nervos central al sportivului. aspecte psihosomatice . cu amplitudine de 40-60 microvolĠi în frecvenĠa de 10-11 cicli/s.timpul de trecere a curentului prin tesutul studiat. memingite. supoziĠie de tumori cerebrale).acomodarea exprimată prin bruscheĠea creúterii curentului. . meningoencefalite. cu tendinĠa la fisuri. În aceste cazuri pe EEG apar elemente de focar din banda undelor lente. hematoame. cu caractere grafice regulate. dezorganizarea traseelor. Cabinetul de boli interne Volum III.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II psihice menĠionate anterior.

Viteza de conducere este constantă la acelaúi individ úi este înnăscută. Amplitudinea potenĠialului muscular evocat. motociclism. în timp ce creúterea pragului de stimulare distal postefort. paraúutiúti). muúchi normoexcitabil (corespunzator unui grad foarte bun de antrenament). ca úi pentru obiectivarea stărilor de oboseală úi suprasolicitare. indică efectul inhibitor la nivelul plăcii neuromusculare. Pe baza analizei rezultatelor obĠinute se pot recomanda cele mai eficiente exerciĠii pentru dezvoltarea muúchilor solicitaĠi de efortul sportiv. modificări ale potasiului). De asemenea poate oferi informaĠii importante în patologie (traumatisme. de amplitudine mică (boxeri cu activitate competiĠională îndelungată). compresiuni. De asemenea electromiograma poate fi utilizată pentru diagnosticul tetaniei (hipocalcemie. variază la sportivi. Prin învestigarea vitezei de conducere motorie în medicina sportiva se poate dirija procesul de selecĠie pentru probele de viteza úi rezistenĠă. muúchi hipoexcitabil. portarii de la jocurile sportive. InvestigaĠii medico-sportive 140 . între 4-17 mV. Capitolul I . cu următoarele tipuri de curbe: nerv hiperexcitabil. hipomagnezemie. caracterizate prin valori mai mici ale reobazei muúchiului. secĠiuni). De asemenea. în special în sporturi traumatizante (box. în funcĠie de perioada de pregatire úi forma sportivă. EMG se utilizează în medicina sportivă datorită faptului că antrenamentul produce modificări ale excitabilităĠii neuro-musculare. limitele normale sunt 50-60 m/s pentru nervul median. modificările acestui parametru în sensul scăderii sau menĠinerii constante a pragului de stimulare postefort indică efectul facilităĠilor la nivelul transmisiei neuromusculare úi corespunde pe plan funcĠional unui aspect adaptativ. Investigarea curentă a parametrilor neurogramei ne furnizează date importante in aprecierea evaluării funcĠionale a capacităĠii de efort la sportivii de înaltă performanĠă. 46-50 pentru nervul sciatic popliteu extern. 56-62 pentru nervul ulnar. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ExcepĠie de la aceste trasee EEG sunt cele cu un procent mai mare de unde beta intricate cu numeroase unde teta. prelungirea întârzierii transmiterii la acest nivel fiind element obiectiv de apreciere a fenomenului de oboseală. alcaloza. Probele de acĠionare (hiperpnee úi SLI) sunt obligatorii în investigarea EEG la sportivi. Testul poate fi utilizat pentru aprecierea starii ridicate de antrenament.E.T. care ilustrează forĠa úi calitatea fibrei musculare. Curentul prag la nivelul nervilor periferici înregistrează valori mai scăzute pentru sportivi (în special în sporturile de viteză).

precizare de diagnostic (în neurologie. cu predominanĠă în scrimă.Pragul de fuziune la SLI (stimulare luminoasă intermitentă). O coroborare a datelor între amplitudinea mare a PME (peste 10 mV) úi a valorilor scăzute ale latenĠei distale indică o bună pregatire. terapie intensivă .RezonanĠa magnetică nucleară (RMN). Instalarea oboselii sistemului nervos determină scăderea «vigilenĠei corticale». creúte în stări de oboseală. .Cartografia sau mapping cerebral. Pragul de fuziune SLI se situează în jur de 20-30 cicli/s úi se poate testa în orice sport. Electroencefalgrama (EEG) Reprezintă culegerea activităĠii electrice a scoarĠei cerebrale cu ajutorul unor electrozi plasaĠi pe scalp.Explorări psihologice. .Magnetoencefalografia (MEG).Ecografia cerebrală. gimnastică. InvestigaĠii medico-sportive 141 . Avantaje: x lipsa nocivităĠii. în care subiectul percepe furnizarea stimulilor luminoúi intermitenĠi într-o lumină absolut continuă. x tehnică facilă. x posibilităĠi de repetare. Valorile fiziologice variază între 2-4 milisecunde. etc. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II LatenĠa distală furnizează date despre funcĠionalitatea plăcii neuromusculare.pentru aprecierea gradului comelor.Tomografia computerizată. La sportivii bine antrenaĠi are valori mici.expertiză medico-legală úi a capacităĠii de muncă.) evaluarea eficientei tratamentului . Având în vedere complexitatea notiunilor úi din motive didactice consideram oportună prezentarea unor aspecte de tehnică úi interpretarea principalelor metode enunĠate. .E. haltere. obiectivizat prin determinarea frecvenĠei minime.T. psihiatrie.cercetare neuro-fiziologică. Este una dintre cele mai actuale si complexe tehnici de explorare a activităĠii corticale Se face pentru: . . Capitolul I . neurochirurgie. . Se mai pot efectua : . . .

InvestigaĠii medico-sportive 142 .după degresarea úi eventual uúoara abraziune a Capitolul I . Alte tehnici.T. care utilizează electrozi etajaĠi. dacă nu exclusiv. Dă posibilitatea explorării activităĠii unor regiuni greu accesibile úi decelării unor ritmuri rapide. fixaĠi pe pielea capului cu benzi elastice de cauciuc. sunt: electrocorticografia (EcoG). straticorticografia.reflectă doar electrogeneza globală.mai multe afecĠiuni pot avea aceeaúi expresie EEG. utilizată pentru studiul somnului fiziologic sau patologic. . . care studiază generatorii cerebrali captând activitatea lor cu electrozi în contact cu dura-mater sau cu Ġesutul cortical. In ECoG amplitudinea potentialelor este de 4 –6 ori mai mare decat în EEG. un sistem de captare: . corespunzând înregistrării activităĠilor diferitelor straturi ale substanĠei cenusii. de domeniul neurochirurgiei. se utilizează úi tehnica de înregistrare la distanĠă (radio-tele-encefalografie-RTE). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Limite: . otel inoxidabil). Dacă se face înregistrarea activităĠii electrice cu electrozi plasaĠi direct pe cortex. care vizeaza acelaúi scop. Transportul informaĠiei EEG poate face apel la tehnici telefonice. ontogenetice. Tehnicile EEG úi poligrafice sunt aplicate în numeroase investigaĠii neurofiziologice. Se pot înregistra. impolarizabili (Ag clorurat.electrozi metalici. se obĠine electrocorticograma (ECoG) (în timpul intervenĠiilor neurochirurgicale pentru tumori cerebrale sau pentru anumite forme de epilepsie sau cu electrozi plasaĠi cronic pe scoarĠă). captate prin microelectrozi. farmacologice. Aceste ultime trei tehnici tin esenĠial. Din anii 1970. stocajul sau putând fi făcut pe bandă magnetică úi cateva din elementele sale. ELECTROENCEFALOGRAFUL cuprinde: 1. Pb.nu se poate substitui examenului clinic (nu poate infirma un diagnostic).E. analizate de calculator. psihofiziologice. constituind polisomnografia. simultan cu electroencefalograma (EEG). stereoencefalografia (SEEG). introduúi în structurile corticale úi subcorticale. semnale electrice cu alte caractere fizice faĠă de cele ale EEG. etc.este expresia unui anume moment funcĠional cerebral .

Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II pielii (cu o pastă abrazivă úi care scade rezistenĠa tegumentului.între un electrod de pe scalp si un electrod de referinĠă fixat pe lobul urechii . Electrozii sunt astfel conectaĠi între ei incat acelaúi electrod sa fie prim electrod într-o derivaĠie úi electrod doi în derivaĠia următoare. În felul acesta. dacă un electrod se va afla pe o zona patologică undele EEG înregistrate pe cele două derivaĠii adiacente din căre face parte electrodul respectiv. frontale. parietale. alăturaĠi. potenĠialul astfel captat fiind amplificat de un canal al elecroencefalografului. temporale. centrale (rolandice). Electrozii în număr de 8-20 se pun simetric la distanĠă egală în regiunile: prefrontale. x Derivatiile pot fi: . Capitolul I .T. InvestigaĠii medico-sportive 143 . Astfel.monopolare (referenĠiale). zona patologică se va afla în dreptul electrodului comun celor două derivaĠii. Schema dispunerii electrozilor DerivaĠiile se realizează între doi electrozi. dacă pe o electroencefalogramă apar unde patologice în opoziĠie de fază pe două trasee (derivatii) alăturate. precum úi pe lobul urechii (electrodul de referinĠă în derivaĠiile monopolare).1. Figura 1.bipolare (nereferenĠiale) . vor fi în opoziĠie de fază (imagine în oglindă).).între doi electrozi de pe scalp.E. occipitale.6.

circular (toate sunt montaje de derivaĠii bipolare).condensator = circuit R . Când este necesară explorarea în mod deosebit a anumitor zone. Montajele standard sunt: longitudinal.C ).6. * RezistenĠa electrică la un electrod să nu fie mai mare de 5000 Q (pentru a evita artefactele). Într-un filtru format din circuite pasive (rezistor.3 cm. InvestigaĠii medico-sportive 144 . se descarcă în timp. condensatorul. Acea durată a timpului în care curentul ajunge să scadă cu 63% din valoarea iniĠială este constantă de timp.pentru a "tăia" frecvenĠele joase se folosesc filtre pasive cu valori standardizate ale "constantei de timp" (úi la electromiograf!). un sistem de amplificare (cu 16-22 sau mai multe canale).T. se creeaza montaje speciale. încărcat. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II * Ansamblul de derivaĠii înregistrate simultan se numeúte montaj. * Pentru eliminarea unor frecvenĠe parazite se folosesc filtre de frecvenĠă (banda utilă este 0. .2. Pentru inregistrare se mai folosesc úi unul sau mai multe montaje referenĠiale. Tipuri de montaje * DistanĠa minimă între electrozi este de 2. 2. Figura 1.5-50 Hz).E. Capitolul I . transversal.

Ritmul alfa Capitolul I . Filtrele sunt pasive ( cu circuit R-C ) sau active (aceste filtre generează un semnal de aceeaúi frecvenĠă úi amplitudine cu semnalul ce trebuie eliminat. 200 Hz. 3. 0.E. trece-jostrec numai curenĠii cu frecvenĠă sub o anumită valoare ( = filtru de înaltă frecvenĠa = low.ritm .modern – achiziĠia semnalului cu redarea úi prelucrarea pe calculator. Filtrele sunt de mai multe tipuri: trece-sus – trec numai curenĠi cu frecvenĠa peste o anumită valoare (= filtru de joasă frecvenĠă = high-pass filter = low filter). 0.T. lungimea traseului. se recunosc 4 tipuri de unde: Į (alfa): 8 -13 c/s ( ciclii pe secundă) ȕ (beta): 14 -30 c/s (pese13 c/s) ș (teta): 4 -7 c/s į (delta): 0. 70 Hz. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Valorile standardizate ale constantei de timp sunt: 1.pentru eliminarea frecvenĠelor înalte se folosesc filtre de frecvenĠă cu valori standardizate ale frecvenĠei: 15 Hz. 0. PRINCIPALELE UNDE EEG La descrierea activităĠii electrice a creierului ..pass filter = high filter) sau trece-banda – trec numai curenĠii cu frecvenĠele cuprinse într-un anumit interval.1 sec. 2000Hz ( pot exista úi filtre de alte valori). indicele ritmului respectiv (valoarea procentuală din lungimea traseului ocupată de acel ritm).ritm .ritm frecvenĠa. un sistem de înregistrare . la EMG – peste 1000 Mȍ). După . I. topografia undelor. Dacă impedanĠa de intrare este suficient de mare. . 30 Hz.ritm . reactivitatea.5 sec. morfologia.se urmăresc: frecvenĠa..01 sec. amplitudinea. InvestigaĠii medico-sportive 145 .cu peniĠe inscriptoare ( cu cerneală sau indigo) .5 – 3. permite amplificarea semnalelor mici. însă în opoziĠie de fază). aparatele bune au 10-20 Mȍ ( la ECG – 1 Mȍ..5 c/s ( sub 4 c/s).3 sec. * Amplificatorul are o anumită impedanĠă de intrare care la electroencefalograf trebuie să fie peste 2 Mȍ.în înregistrarea EEG .

în regiunile fronto-parietale úi temporale.sunt expresia electrică a unui creier în activitate). undele alfa sunt înlocuite cu unde beta(reacĠia de oprire sau de frecvenĠă: 14 . Ritmul teta (atenuare). 8 -13 c/s amplitudinea 25. . III.7 c/s. .frecvenĠa: 4 .40 µV. amplitudinea creúte úi scade periodic. . altfel e patologic) în stare de veghe.patologic: . Capitolul I .la copii sub 7 ani este ritmul dominant. predomină în regiunea occipitală (indicele de 90%). .100 µV ( în medie 50µV ). apar la adult în stare de veghe "relaxată” cu ochii închiúi.E. tulburări psihice. I. Ritmul beta . la deschiderea ochilor.determinând *fusuri* sau "bufeuri''(frecvenĠa nu se modifică).30 c/s ( variabilă) .stări comatoase. InvestigaĠii medico-sportive 146 .la 15% din adulĠi în regiunea. - - amplitudinea: 5 -15 µV (neregulată). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - frecvenĠa.T.normal: . temporală úi frontală (dar numai până la 10% din traseu úi cu amplitudine sub 20 µV. în starea de veghe cu ochii închiúi úi pe toate traseele în starea de veghe cu ochii deschiúi (apar úi în regiunea occipitală în reacĠia de oprire. în somnul paradoxal (REM). în unele faze ale somnului.amplitudinea 30 .

Deci. hipercapnie). hipoxie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II IV. hipocalcemie. adult). ExcepĠii: . narcoză. .5 – 3.condiĠii metabolice – suferinĠa creierului determină apariĠia undelor lente (în: acidoză.somnul paradoxal (unde beta). În starea de veghe relaxată cu ochii închiúi: – în 2/3 posterioare – ritm de baza alfa. sub efecĠul barbituricelor.5 (sub 4 ) c/s .patologic: – semnifică suferinĠă cerebrală (difuz = suferinĠa generalizată gravă.activitatea cerebrală (activitate cerebrală intensă unde cu frecvenĠă mare = beta) . În starea de veghe relaxată cu ochii deschiúi (reacĠia de oprire). anterior – ritm beta. encefalite. la adult în somn profund. beta ReacĠia de oprire – blocarea ritmului alfa úi înlocuirea lui cu ritm beta (stare de veghe.amplitudinea 50 – 200 µV . sugar. Undele depind de: . undele lente apar: .vârstă – frecvenĠa undelor creúte progresiv până la vârsta adultă (sugar —delta).E. .când SNC este imatur (copii). hipertensiune intracraniană. dar fac parte din banda beta (frecvenĠa 12-15 c/s).T. localizat = focar lezional evolutiv) exemplu come profunde. Fusurile sigrna sunt salve modulate în fusuri ca de alfa. în suferinĠă cerebrală. crizele epileptice – grand mal (unde rapide). Complexele K sunt formate dintr-o undă lentă pozitivă urmată de o undă lentă bifazică pe a cărei pantă descendentă se înscrie un fus sigma. InvestigaĠii medico-sportive 147 . Capitolul I . tumori cerebrale. Ritmul delta .frecvenĠa 0.normal: – la nou-născut. hipoglicemie.în somn. .

.E. 100 min. P = parietal.unde V . 0 = occipital.abolirea ROT. .exclusiv delta în toate derivaĠiile. pulsul . . . Complexele K úi undele V sunt provocate de stimuli senzor. R = rolandic.T.TA oscilantă. pe noapte).miúcări oculare rapide. d= d ) Undele V sunt unde pozitive cu amplitudine superioară ritmului alfa.3. REM .absenĠa miúcărilor spontane. . asincrone. . . . (cca. .parietal. +/. Somnul profund prezintă: .scade tonusul muscular.unde lente în dinĠi de fierăstrău grupate în bufeuri. Se întâlnesc: .scade TA. ± fusuri sigma. . 6. s = stang. Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive 148 .atonie musculară.III = somn instalat (usor): ș +. T = EE temporal.sunt diminuate ROT.în faze de câte 5-20 min. Tp = temporo .20 – 25%din somnul total. . Traseu EEG normal la adult ( F = frontal. .scade frecvenĠa cardiacă úi respiratorie. į ++ -delta. +/. .beta puĠin ample.neregulate.IV = somn profund: į +++ .respiraĠia. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Figura 1.complexe K . rar teta.

– memoria de lungă durată (oferă substrat energetic pentru atenĠie úi învătare.complexe vârf-undă: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Rolul somnului: . REM: – restaurarea metabolică a neuronului.compIexe polivârf-undă. Criza durează de la câteva secunde la 3 .creúterea úi reînnoirea Ġesuturilor.E. .4 minute. fortifiant (previne úi anihilează oboseala fizică). de obicei. bolnavul îúi muúcă limba úi.ritm recrutant în epilepsia grandmal. epilepsia petit mal úi epilepsia focală. Epilepsia grand mal se caracterizează prin descărcări neuronale extreme (datorită hiperexcitabilitătii) în toate ariile creierului. . odihnitor. Epilepsia este caracterizată de o activitate excesivă necontrolată a unei părĠi sau a întregului SNC. Frecvent. reface SNC după eforturile de învăĠare). ASPECTE PATOLOGICE În epilepsie: . Capitolul I . descărcări care determină convulsia. are dificultăĠi în respiraĠie. după care bolnavul rămane cu o oboseală extremă timp de câteva ore.în sinteza proteică. . . InvestigaĠii medico-sportive 149 .fixarea în memorie a evenimentelor recente.Somnul lent: reparator.T. se produce relaxarea sfincterelor cu urinare úi defecaĠie. Adesea în timpul crizei. Poate fi clasificată în trei tipuri majore: epilepsia grand mal.

în semiobscuritate.stimulare auditivă intermitentă.glicemia úi calcemia să fie normale.se poate vedea cum contracĠiile musculare apărute la o extremitate (de obicei gură). "merg" progresiv de partea opusă a corpului úi spre extremitatea opusă.hiperventilaĠie (hiperpnee) 3 . Înregistrarea standard durează 20 -30 min.pacientul să nu fie febril. reĠea).3 sec.de obicei se folosesc filtrele de 30 úi 70 Hz.înaintea înregistrării să nu se consume ceai. ciocolată. . Un tip de epilepsie focală este "criza psihomotorie'' caracterizată de scurte perioade de amnezie sau un atac de furie anormală. hormoni.pacientul relaxat (aúezat sau culcat) cu globii oculari închiúi. disconfort sau teamă. gura uúor întredeschisă. Capitolul I .încăperea să fie izolată fonic. în care bolnavul prezintă câteva contracĠii scurte. constantă de timp de 0. cafea. hipotensoare). Se comandă deschiderea úi închiderea ochilor (pentru a vedea reactivitatea alfa). a ECG. alcool.30 de secunde de inconútientă. să nu fie traumatizat fizic sau psihic . TEHNICA DE ÎNREGISTRARE . .se face etalonarea aparatului: 1 cm pe verticală =_I00 µV ( sistem european . sau date de condiĠiile tehnice (aparat. . o anxietate subită.T. Se pot face înregistrări cu activare (pentru cercetarea focarelor epileptice). Se pot înregistra artefacte date de: miúcări oculare. În epilepsia focală. . vitamine din grupul B. etc. Metode de activare: . cu mai multe montaje. tremorul pleoapelor. masticaĠie. . un focar epileptogen descarcă stimuli cu frecvenĠă mare care recrutează treptat úi zonele învecinate. -fotostimulare (stimuli luminoúi intermitenĠi). . transpiraĠie (electrodermograma). InvestigaĠii medico-sportive 150 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Epilepsia petit mal se caracterizează prin perioade de 3 . înregistrarea EMG a muúchilor frontali. sau un moment de vorbire incoerentă sau acĠiunea de a ataca pe cineva.5 minute (nu la bătrâni). În come se face stimulare auditivă úi nociceptivă pentru aprecierea reactivităĠii traseului. mai ales în zona capului (adesea clipit).la americani: 70 µV).E. să nu se administreze medicamente (sedative. Cand o asemenea undă de excitaĠie cuprinde cortexul motor. -activare prin somn. deglutitie.

sau activată). Se cunosc mai multe tehnici de activare: . .. pentru provocarea crizelor de petit mal.E. condiĠiile de înregistrare (spontană. . de o manieră controlată. .cu substanĠe convulsivante.. durata fusului.D. se iau în considerare vârsta. dacă prin diverse tehnici nu se modifică electrogeneză centrală. se blochează la deschiderea ochilor. et al. etc.D. efectuate prin: hiperpnee. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pentru interpretare. Activările de rutină *Activarea prin hiperpnee. Activări în electroencefalografie EEG nu aduce decât informaĠii parĠiale asupra stării funcĠionale a SNC. La activare se identifică elementele nou apărute. amplitudinea. în stare de veghe sau somn. cu descrierea înregistrării úi interpretarea.prin somn indus medicamentos.de rutină. extinderea în alte regiuni). úi elementele patologice. În cazul unor anomalii de tip epileptic evocate de hiperpnee. dar reapariĠia la închiderea lor sugerează o modificare patologică (Constantin. Normal este de la 30" la 1'.T. Buletinul EEG să fie clar. Alegerea metodelor de activare depinde de starea pacientului úi de problemele de diagnostic care se pun. Dacă la închiderea ochilor anomaliile se accentuează. valoarea diagnostică a probei creúte.prin deprivare de somn. Se execută 3 minute.1986). A fost folosită iniĠial în clinica de Foester (Constantin. Dacă persistă peste 30" de la încetarea hiperpneei. se recomandă solicitarea bolnavului să închidă úi să deschidă ochii. 1985).20 l/minut). înregistrările se păstrează timp nedefinit.30 respiraĠii/minut (asigurând o ventilaĠie de minimum 15 . indicele alfa. InvestigaĠii medico-sportive 151 . cu 25 .et al. Dacă normalizarea se face într-un interval mai mare de 2' are semnificaĠie patologică. diagnosticul prezumptiv. Capitolul I . stimulare luminoasă intermitentă (SLI) úi stimulare auditivă. Se observă timpul de revenire la traseul anterior hiperpneei.. Aceleaúi observaĠii sunt făcute pentru hipersincronismul lent. se identifică ritmul alfa în derivaĠiile posterioare (morfologia. reactivitatea. Dacă se face înregistrarea spontan în stare de veghe.

polivârfuri. complexe vârf-undă atipice generalizate sau localizate.paroxisme de varfuri.creúterea incidenĠei ritmului alfa. . .alfa ascuĠit úi amplu . în isterie la 4-6 f/s. polivarfuri.criza convulsivă electrică úi/sau clinică.E. funcĠionale úi patologice. care pe EEG este reflectată prin bufee de vârfuri.16 f/s.8 f/s. Modificările patologice ale EEG la hiperpnee constau în: . Răspunsul fotomioclonic exprimă starea de hiperexcitabilitate a muúchilor frontoorbitari úi palpebrali.5-8 c/s. Se poate observa însuúirea frecvenĠei SLI. Capitolul I . hipoglicemii.T.hipersincronismul lent. emiúi cu o anumită frecvenĠă de un stroboscop.insuficienĠa respiratorie gravă. sporadic la nevrotici. nevroze motorii infantile. Modificările funcĠionale sunt exprimate prin: . Modificările fiziologice constau în: . cu scăderea frecvenĠei la limită 7. InvestigaĠii medico-sportive 152 . . cea mai utilizată fiind cea de 15 f/s. după tratamente specifice psihiatrice.hipertensiunea intracraniană. hiperestrogenism.activitate theta úi delta difuză. respectiv o schimbare a frecvenĠei ritmului alfa după frecvenĠa stimulilor luminoúi. dar poate fi prezent úi în afectări ale sferei afectivo-voliĠionale ca nevroze. . Hiperpneea poate induce modificări fiziologice. La adultul normal poate avea loc la o frecvenĠă de 12 . balbism.SLI Câmpul vizual al subiectului este supus unor stimuli luminoúi úi de scurtă durată. * Activarea prin stimulare luminoasa intermitenta . Acest tip de răspuns se întâlneúte la pacienĠii cu schizofrenie catatonică. . .insuficienĠa cardiacă decompensată.4 . potenĠiale musculare în derivatiile frontorolandice bilaterale. . Este întâlnit frecvent în tetanie. . excepĠional la normali.edemul cerebral.cardiopatiile grave.denotănd tendinĠa la hiperexcitabilitate corticală. tulburări de comportament. Se poate întâlni úi în hipertiroidism.pneumopatiile acute. la copii mici .amplificarea traseelor hipovoltate. FrecvenĠa stimulilor luminoúi este cuprinsă între 1 si 30 flash-uri/s.sincronizarea traseelor plate. . . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Activarea prin hiperpnee este contraindicată în: .

descărcări comiĠiale. verde. Cartografia cerebrală sau mapping cerebral Spre deosebire de electroencefalografie. digital. În epilepsiile reflexe audiogene poate evoca complexe vârf-undă úi vârfuri în ariile temporale. la un moment dat. de aceea tehnicile clasice de investigare . în explorarea funcĠiei cerebrale. a diverselor frecvenĠe. stimulii auditivi.E. iar cu negru cea mai slabă activitate. dinamic. ce îmbracă aspectul geografic al unui relief (Neútianu. etc. De obicei se exprimă activităĠile în culori astfel: . complexe vârf-undă în stări sechelare. recent 128 . Stimularea auditivă poate servi la stabilirea gradului de profunzime a comelor. InvestigaĠii medico-sportive 153 . conform unui cod al acestora Neútianu. Capitolul I .. * Activarea prin sunet La activarea prin sunet. În afara epilepsiei.. după administrarea de neuroleptice.et al.V. funcĠie de timp al traseelor.256). Trasarea hărĠilor reprezintă singurul mod de a converti informaĠia tridimensională într-o formă perceptibilă. Pentru a efectua mapping cerebral sunt necesare: . ci se obĠine o imagine sintetică a repartiĠiilor statice. se aplică cu intensitate úi frecvenĠă variabile. 1998.. Celelalte tipuri de activări sunt puĠin utilizate. cu un număr cât mai mare de canale (minimum 64. albastru. Poate determina mioclonii exprimate prin polivârfuri-unde. prin cartografiere cerebrală (Brain Mapping sau Brain Electrical Activity Mapping = BEAM) nu se mai studiază aspectul analitic. sharp-waves.un aparat EEG modern. Mapping-ul cerebral nu înlocuieúte studierea analitică a evoluĠiei în timp a traseelor. A. fiind redată în culori. apoi roúu. în servicii cu organizare dedicată unor asemenea testări. portocaliu. sau a unei unde precise a unui potential evocat (EP).albul reprezintă cea mai intensă activitate. Pragul fotoconvulsivant are valoare majoră în diagnosticul epilepsiei. energia este transformată într-o suprafaĠă. 1989). continui sau intermitenĠi.. SLI mai poate induce bufee de vârfuri. În cartografia cerebrală. complexe vârf-undă. în timpul SLI. amplitudini deosebite. violet.et al.T. Are o valoare diagnostică mai mică decât SLI. doar în cazuri speciale. complexe polivârf-undă generalizate. galben. pe întregul scalp. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Răspunsul fotoconvulsivant constă în apariĠia. de polivârfuri.EEG si EP se asociază cu mapping-ul.

Se realizează úi repartiĠia amplitudinilor undelor EP sau a unei singure unde. controland ca traseele să nu fie parazitate sau cu artefacte. . se înregistrează EEG câteva minute. cât mai ales pentru EP. Se obĠine o singură hartă cu frecvenĠa medie sau de obicei patru hărĠi.1994. al frecvenĠei sau amplitudinii dominante pe EEG. selectând porĠiuni de traseu mai scurte (0. autocorelaĠie. sau se recoltează EP.. de combinare. sustracĠie între două zone. beta sau opt hărĠi. magnetice. de stimulare (pentru tipurile de EP).T. După ce s-au pus electrozii úi s-au măsurat impedanĠele lor. corelaĠii.Nestianu. al evoluĠiei descărcărilor (localizărilor acestora) în timpul unei crize convulsive. b.1 sau 2" sau un spike epileptic) sau mai lungi (6.prin care se face harta repartiĠiei amplitudinii medii sau a mai multor domenii de amplitudine în microV. mapping al deviaĠiei standard. InvestigaĠii medico-sportive - 154 . Prin programul dedicat se realizează: a. sunt comune cu cele ale EEG si EP clasice. de substracĠie sau sumaĠie a imaginilor obĠinute prin tehnicile de mai sus. M. cu imagini finale în relief (3D). substracĠii între două zone. et al. spectrelor de putere a frecvenĠelor prin FFT. 1989. Se poate face chiar mapping dinamic.60. Există programe speciale de suprapunere.stimulatoare video. etc.printer în culori. reprezentând baza magnetoencefalografiei.120 s). cu repartiĠia ritmurilor delta. masurabilă cu anumiĠi eletrozi de mare sensibilitate. frecvenĠelor medii. mapping de amplitudine . c. alfa. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II un calculator puternic. audio. Magnetoencefalografia (MEG) Activitatea electrică a scoarĠei. autocorelaĠii. cartografieri ale amplitudinilor undelor EP.10.E. este însoĠită úi de o activitate magnetică.după analiza de frecvenĠă a EEG prin FFT. La potenĠialele evocate se alege o anumită undă (ex. cu benzi mai strânse de frecvenĠă (Scherg.5. . a vârfului ei pe scalp . varianta.). electrice (pentru stimulare somestezică).. deviaĠie standard. de activare.V. diverse alte mapping-uri de corelaĠie.P100 la VEP) sau doar vârful ei. atât pentru studiul reactivităĠii EEG. înregistrată sub forma EEG. cu programe special dedicate pentru a face "în timp real" multiple tipuri de cartografieri ale amplitudinilor. theta. Capitolul I . CondiĠiile de înregistrare. mapping de frecvenĠă .

aflaĠi la originea EEG. curbe de echimagnetism.. aparatele de MEG sunt sincron úi aparate EEG.. deúi sunt practic identice la oamenii normali úi în majoritatea patologiei neurologice. activitatea evocată úi trasează vectograme. bipolare. În ultimii ani s-a remarcat că EEG úi MEG. traseele MEG úi EEG din aceiaúi zonă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Câmpul magnetic măsurat depinde direct de curenĠii intracelulari. recent. mapping. la omul normal. MEG detectează mai bine decât EEG direcĠia dipolilor ce generează undele EEG úi. cu ajutorul electrozilor de suprafaĠă). x fără stimulare (examen de detecĠie ) Electromiograful cuprinde: 1. bi ( acele coaxiale Adrian . S-a văzut astfel că.mono . .Bronk sau multipolari . aúa cum se întâmplă în cazul curenĠilor electrici extracelulari. în epilepsie MEG detectează slab spike-urile.1998) Electromiografia (EMG) reprezintă metoda de studiu a activităĠii electrice a muschiului în contracĠie voluntară.E.pentru culegeri extracelulare: . nefiind afectat de mediile diferite traversate. sunt aproape identice.electrozi de suprafaĠă – plăcuĠe. ele având ca origine aceleaúi activităĠi sinaptice. mai ales ale potenĠialelor evocate.A. examenul electromiografic se poate face: x cu stimulare (examen de stimulodetectie) – se înregistrează potenĠialul muscular evocat în urma stimulării.macroelectrozi . butoni pentru EMG globală. EMG poate fi experimentală sau clinică. Din acest motiv. DerivaĠiile pot fî: monopolare. etc. et al.T. Pt. Cele două tehnici (EEG úi MEG) sunt înrudite. Capitolul I . Cu) . neurofiziologii au realizat. electrozi de culegere: . în anii '70 prima MEG.de sticlă sau metalici pentru culegeri intracelulare.electrozi-ac ( asemănători acelor de seringă. extrem de sensibil (lucrează în heliu lichid aproape de zero absolut).microelectrozi . InvestigaĠii medico-sportive 155 . După ce s-a obĠinut un detector al variaĠiilor de magnetism (SQUID). multipolare. înregistrând simultan activitatea spontană a creierului. (Neútianu. în interiorul lor fiind amplasate unul sau mai multe fire de Ag. Poate fi elementară úi unitară (pentru activitatea electrică a unor unităĠi motorii sau a unor fibre izolate) sau globală (înregistrează activitatea electrică a întregului muúchi.

durata totală de aprox.cu electrod de suprafaĠă – pentru identifîcarea muúchilor ce participă la un anumit efort – unitară .. amplitudinea de 2-20 mV. sistem de filtrare a semnalului úi de amplificare 3.E. 1 ms. sistem de afiúare . . Asemenea electrozi culeg potenĠialele de la fibrele musculare din imediata vecinătate a ferestrei de pe partea laterală a acului.globală .culege potenĠialele de acĠiune de la nivelul unităĠii motorii (PUM = potenĠial de unitate motorie) cu electrozi ac (ace coaxiale Adrian – Bronk) – pe o singură fibră musculara (SFEMG = Single Fiber EMG) cu electrozi-ac pentru SFEMG SFEMG se face cu electrozi speciali .pentru examenul de stimulodeĠectie. cu deflexiune pozitiv-negativă rapidă. sistem de redare audio (difuzor) 5.pe osciloscop.T. sistem de stimulare . Capitolul I . 4. InvestigaĠii medico-sportive 156 . cu suprafaĠa de culegere mică (25µ) pe partea laterală a acului.pe hartie (termoelectrică sau cu cerneală sau indogo).ace de oĠel având în interior până la 14 fire izolate de platină sau argint. PotenĠialul de fibră musculară este în principal bifazic. EMG poate fi: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2.

ac se introduce în 2 timpi: străpungerea bruscă a tegumentului apoi înfundarea acului la locul necesar. . după caz. TEHNICA DE EXAMINA RE Pentru examenul EMG sunt necesare anumite condiĠii: . . . * Se trece apoi la examenul EMG în timpul contracĠiei musculare voluntare.electrodul . .înainte de examinare se aplică un garou de împământare pe unul din membrele superioare sau inferioare ale bolnavului.E.degresarea úi sterilizarea tegumentelor.examenul se face după un examen clinic prealabil úi urmărind un plan bine stabilit.o bună cunoaútere a anatomiei úi patologiei neuromusculare. legat la pămant. . examen de stimulodetectie (cu stimulare). .bolnavul să fie relaxat.acele să fie sterilizate. . se poate măsura jitter-ul = discrete fluctuaĠii de formă úi decalaje în apariĠia PA ale fibrelor musculare din aceeaúi UM . electromiograful să fie. aúezat sau culcat.temperatura camerei să nu fie sub 23-24C.datorate fluctuaĠiilor de întârziere sinaptică). de asemenea. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cu ajutorul SFEMG – se poate determina densitatea fibrelor musculare.5-6 m/s). * Se face mai întai examenul de detecĠie (fară stimulare) úi apoi. Subiectul examinat este solicitat să efectueze o contracĠie musculară de foarte mică intensitate. InvestigaĠii medico-sportive 157 . viteza de propagare a PA în fibra musculară (normal 1.T. După inserĠia electrodului se urmăreúte dacă se produce activitate electrică spontană (în repaus). observându-se traseul Capitolul I .

în zona de inervaĠie: .di /trifazice. la inserĠie: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II electromiografic obĠinut. .vîrf iniĠial pozitiv (în EMG. relaxarea completă a muúchiului. sau neregulat) zgomot caracteristic de "piele nouă" origine: fibre musculare izolate. necesită: atenĠie particulară. apoi să mărească forĠa contracĠiei musculare în mod gradat. . durata totală <300 ms. urmărindu-se ritmul de îmbogăĠire a traseului EMG. EEG. normală: b. InvestigaĠii medico-sportive 158 . . cauze: denervare. explorare în mai multe zone. treptat pană la maxim.filete nervoase iritate de ac (= potentiale nervoase).sunt cele mai mici potenĠiale în EMG.origine: . . în zona plăcii: . cauza: probabil stimulare mecanică 2.5 ms cu ac concentric.E.amplitudine (25-200 µV).ritm regulat 2 -10/sec (poate fi până la 30/ sec. B. anormală: 1. EXAMENUL EMG DE DETECğIE ACTIVITATEA EMG SPONTANĂ Cea mai mare parte activităĠii electrice spontane este provocată sau declanúată de inserĠia sau de miúcarea electrodului-ac a.descărcări de potenĠiale cu frecvenĠă mare (zgomot asemănător cu cel perceput într-o cochilie pusă la ureche = potenĠial miniatural de placă motorie = zgomot de placă) 3. medie 2. . potenĠial de fibrilaĠie (nu sunt vizibile contracĠiile la suprafaĠa pielii). afectări musculare Capitolul I . .durata totală sub 5 ms.T. undele pozitive sunt sub linia izoelectrică ) scurt úi vârf negativ mai mare. 1. = activitate de inserĠie (reapare la miúcarea acului.grup scurt de potenĠiale.

salva miotonică (miotonia = decontracĠie anormal de lentă după o contracĠie normală). precedat de o deflexiune negativă foarte scurtă . . 5.salve de potenĠiale la inserĠia /miúcarea acului.în majoritatea cazurilor nu implică prezenĠa unei boli neuro-musculare .corespund unor PUM di/trifazice (rar polifazice) = activitate anormală a motoneuronilor. . . .T. aprox.amplitudinea medie 120 µV. . 3.300µ. salve pseudo-miotonice ("Pseudomyotonic Burst"/ "Bizare High Frecvency Discharges") debut úi sfârúit brusc.amplitudine 100 . -variază în frecvenĠa úi amplitudine la debutul úi la sfirúitul salvei (zgomot de avion în picaj). Capitolul I .au aceeaúi semnificaĠie. fără variaĠii de amplitudine úi frecvenĠă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. .frecv. afecĠiuni musculare.V . în afecĠiuni neurogene cronice.pot fi observate la muschii mainii sau moletului în oboseală. 4.poate fi spontană/provocată prin percuĠie..în patologie: în scleroză laterală amiotrofică (SLA). 10/sec.vârful principal pozitiv. .frecvenĠă 1 . vizibile sub piele.de obicei însoĠesc potenĠialele de fibrilatie. - .difazice. dar care nu antrenează deplasarea segmentelor membrelor. . .durata aproximativ 100ms. după un efort sau fară o cauză aparentă.3 Hz. potenĠiale lente de denervare (Positive Sharp Wawes) . InvestigaĠii medico-sportive 159 .frecventă mare.E. pănă la 120/sec. . fasciculaĠiile = miúcări involuntare ale fasciculelor de fibre musculare. . poate apărea la contractii bruúte.

-caracteristicile electrodului de culegere.T. . culese de electrodul ac. durata. Depind de: . diferă întârzierea sinaptică úi viteza de conducere a potenĠialului de acĠiune de la o fibră musculară la alta).latenĠă transmisiei neuro-musculare.viteza de conducere în fibra musculară (normal 1. InvestigaĠii medico-sportive 160 . Parametrii PUM (amplitudinea. Capitolul I .sincronizarea excitării fibrelor musculare din UM (excitarea fibrelor musculare dintr-o UM prezintă o uúoară desincronizare datorită faptului că ramificaĠiile terminale ale axonului nu au aceeaúi lungime úi conduc cu viteză diferită. POTENğIALUL DE UNITATE MOTORIE ( PUM ) PUM reprezintă rezultatul electric al însumării potenĠialelor unui grup de fibre musculare dintr-o UM (se pot culege diferite PUM din aceeaúi UM.E. în funcĠie de poziĠia electrodului). poziĠia acului-electrod.5-6 m/s ) . . .numărul úi densitatea fibrelor musculare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ACTIVITATEA EMG ÎN CONTRACğIA MUSCULARĂ VOLUNTARĂ În timpul contracĠiei musculare voluntare.starea funcĠională a fibrelor musculare. activitatea electrică EMG este dată de însumarea potenĠialelor de acĠiune în fibrele musculare. frecvenĠa) au o variabilitate statistica mare.

.3 .variază cu vârsta. temperatura. PUM nu mai pot fi individualizate. obĠinut la contracĠie maximă cu contrapresiune (unde mai mult sau mai puĠin sinusoidale. sunt recrutate úi UM vecine (PUM se pot încă individualiza).25 Hz . 2. cu PUM individualizate.la o contracĠie maximă se obĠine TRASEU DE INTERFERENğĂ. Durata variază de la un autor la altul: . chiar de la o singură UM. InvestigaĠii medico-sportive 161 . EMG NORMALĂ 1. . cu frecvenĠă de 4 . În repaus: Nu există activitate electrică spontană (sau apar potenĠiale de inserĠie sau zgomot de placă). frecvenĠa creúte (15 .15 ms (în medie 5 ms).6 Hz. medie 200µV.între 100 -500 µV (chiar până la 2 mV. starea de oboseală. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II PUM este bi-/trifazic (sau polifazic – normal până la 10% din potenĠiale). FrecvenĠa: .se produce sumaĠie temporo-spaĠială ). amplitudinea creúte (până la 1200 µV ). frecvenĠa creúte ( 50 Hz ).E. La o contracĠie uúoară se obĠine un TRASEU AMPLU.T. . O variantă a traseului de interferenĠă este RITMUL PIPER.la o contracĠie medie se obĠine un TRASEU INTERMEDIAR.creúte paralel cu intensitatea contracĠiei musculare. În contracĠia voluntară: Capitolul I . de amplitudine úi frecvenĠă mare). Amplitudinea: .

.de unde trasee sărace dar accelerate.E. La încercarea de creútere a intensităĠii contracĠiei. Se căracterizează prin: .amplitudinea: 50. leziuni la nivel medular. amplitudine). .scăderea activităĠii voluntare (ca frecventă. . . trasee simple sau simple accelerate).TRASEU INTERERMEDlAR. datorită faptului că nu se mai poate face o sumaĠie spaĠială normală.potenĠiale de fasciculaĠie ( de obicei când leziunile se află la nivelul pericarionului).trasee sărace (la contracĠie puternică.deci sumatie temporală .potenĠiale anormale: . InvestigaĠii medico-sportive 162 . . scade numărul UM funcĠionale (unele fibre musculare nu vor mai fi inervate . se tinde la creúterea frecvenĠei potenĠialelor de acĠiune prin motoneuronii restanĠi .potenĠiale anormale în contracĠie.SLA. Prin lezarea motoneuronilor. .TRASEU SIMPLU: -contracĠie medie . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Gradarea bogăĠiei traseului în funcĠie de intensitatea contracĠiei: -contracĠie uúoară .TRASEU DE INTERFERENğĂ EMG PATOLOGICĂ TRASEE NEUROGENE Se întâlnesc în leziuni ale motoneuronilor: nevrite.ceea ce duce la excitarea cu frecvenĠă mai mare a fibrelor musculare aparĠinand unui număr mic de UM .care duc în final. traumatisme ale nervilor periferici (leziuni periferice).activitate electrică spontană (în repaus).potenĠiale de filbrilaĠie (unul din cele mai valoroase semne in leziuni ale nervilor periferici).potenĠiale polifazice de reinervare .potenĠiale lente de denervare.durata: crescută: 0-30 ms. la atrofie musculară neurogenă. Capitolul I . În contracĠia voluntară: . . poliradiculonevrite. siringomielie.100µV. -contracĠie rnaximă . de unde apariĠia potenĠialelor de flbrilaĠie spontană).T.vor fi astfel hiperexcitabile. polinevrite. În repaus : .

cantitatea de Ach prezentă la nivelul plăcii creúte progresiv până va fi capabilă să determine un PA în fibra musculară.În contracĠie voluntară: trasee bogate . .degenerative.cu 10 -15 faze.la contracĠii slabe apare traseu intermediar bogat sau de interferenĠă dar cu scăderea amplitudinii úi duratei PUM (scade numărul de fibre musculare pe UM úi pentru realizarea contracĠiei sunt recrutaĠe mai multe UM . lipsa activităĠii electrice spontane.sumaĠie spaĠială). este inhibată acĠiunea colinesterazei.potenĠiale gigante bifazice .amplitudinea: >1000µV. amplitudinea potenĠialului muscular evocat scade treptat (chiar până la dispariĠie). de către motoneuronii restanĠi ai UM vecine.date de UM mărite (cu număr mai mare de fibre musculare). determinată de apariĠia unor PA în fibrele musculare independent de influxul nervos. Miotonia este caracterizată printr-o contracĠie musculară prelungită. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . . . Tensilon) amplitudinea creúte (se poate chiar normaliza). miozite. InvestigaĠii medico-sportive 163 . polidermatomiozite. Miostin.În repaus: în general.1 2 ms. Prin administrarea de anticolinesterazice. inflamatorii. .uneori potenĠiale de fasciculaĠie. Capitolul I . TRASEE MIOGENE Se întâlnesc în atrofii miogene (leziunile primitive .arată un proces de reinervare a fibrelor musculare denervate. .durata: 8 . metabolice sunt la nivel muscular: distrofii musculare progresive. Sunt caracterizate prin trasee bogate în timpul contracĠiei voluntare. În MIASTENIA GRAVIS se întâlneúte un aspect particularreacĠia miastenică. încât Ach nu este distrusă imediat. La examenul de stimulodetecĠie . dar poate apare salva miotonică (caracteristică pentru miotonii). La un nou impuls nervos.prin stimulare repetitivă (frecvenĠa 1 -200 Hz ) a nervului motor al muúchiului pe care se înregistrează EMG. După administrarea de anticolinergice (Prostigmin. . .T.E. miotonii).

după o ischemie de 10 min. Tetania este manifestă úi latentă (spasmofilie). triplete ce se transformă rapid în traseu intermediar bogat sau de interferenĠă. fie devin mai frecvente úi mai ample. succedate la intervale de 4 . În intervalul de după ischemie pot apărea descărcări repetitive ± crampă musculară (fenomenul Trousseau postischemic . se lasă un interval liber de 5 min.în tetania manifestă în spasm spontan . fie continuă descărcările repetitive.T.E. Cauza cea mai frecventă este hipocalcemia. Înregistrarea se face în primul spaĠiu interosos dorsal al mâinii (cu ace Adrian . 3 sau mai multe PUM normale. Tehnica de examinare: .în absenta spasmului spontan úi în spasmofilie se face o probă de provocare (proba garoului). Este expresia cea mai frecventă a hipocalcemiei. InvestigaĠii medico-sportive 164 . úi se realizează altă probă de provocare cu hiperpnee 5 min.traseu intermediar bogat. triplete. contracturi musculare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II EMG ÎN TETANIE/SPASMOFILIE: Tetania este un ansamblu de semne clinice úi electrice ce traduce hiperexcitabilitatea neuromusculară (tulburări senzitive. Capitolul I . multiplete (grupuri de 2. apărand fasciculaĠii úi senzaĠie de rău general. nevroză). dar poate fi determinată úi de hipomagneziemie. .apare rar în spasmofilie). La provocarea prin hiperpnee. Se caracterizează prin activitate repetitivă spontană sub forma de dublete.12 ms). alcaloză.Bronk). În perioada de ischemie pot apărea dublete.

Legea integrităĠii fiziologice a nervului Un nerv secĠionat sau partial lezat.5 – 2. Legile de bază ale conducerii nervoase : 1. Legea conducerii bilaterale ExcitaĠia poate fi condusă în fibra nervoasă în ambele sensuri. 3. Determinarea vitezei de conducere are valoare deosebită în diagnosticul bolilor neuro-musculare.E. 4. 5 ori diametrul.5 – 2 la 120 m/s.) are valoarea de aprox. Acelaúi efect îl are novocainizarea sau refrigerarea. pe două fibre alăturate). Legea conducerii nedecrementiale Impulsul nervos este condus fără decrement (fără scăderea amplitudinii). DETERMINAREA VITEZEI DE CONDUCERE Conducerea impulsului în fibrele nervoase se face la fibrele amielinice prin curenĠi locali Herman. iar la fibrele amielinice de 1. se poate determina reflexul H. Se determină prin examenul EMG de stimulodetecĠie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II EXAMENUL EMG DE STIMULODETECğIE Prin stimulodetecĠie se poate determina viteza de conducere motorie úi senzitivă în nervii periferici. fiziologic unui arc reflex se numeúte conducere ortodromică. 5. La fibrele mielinice groase. iar la fibrele mielinice saltatoriu. conducere antidromică. 6 ori diametrul (în microni). viteza (în m/s.5 ori diametrul. 2. La fibrele mielinice subĠiri de aprox. InvestigaĠii medico-sportive 165 . Capitolul I . tracĠionat.T. Conducerea în sensul normal. Legea conducerii izolate ExcitaĠia condusă de un axon integru nu se transmite úi axonilor vecini în acelaúi trunchi nervos (numai patologic în conducerea efaptică atunci cand sunt prezente leziuni la acelaúi nivel. Legea "tot-sau-nimic Viteza de conducere depinde de diametrul fibrei si de mielinizarea ei. în sens invers. comprimat nu mai conduce influxul nervos. Viteza de conducere variază de la 0.

compresiune directă. Modificări patologice. Se ia în considerare latenĠa apanĠiei potenĠialului evocat muscular.E.4 m/s). Stimularea se face cu electrozi de suprafaĠă cu catodul distal úi culegerea cu ace coaxiale (sau electrozi de suprafată). Este mai mică la nou-născuĠi. Viteza de conducere va fi: VC = S/L Normal. cu vârsta (scade cu aprox. úi anume latenĠa proximală (LP) úi latenĠa distală (LD). Fiziologic scade cu temperatura. viteza de conducere este în jur de 45 . 10% după 60 de ani ). proximal úi distal. ischemie prelungită. InvestigaĠii medico-sportive 166 . Se măsoară latenĠa (L) úi distanĠa dintre punctul de stimulare úi punctul de culegere (S).65 m/s. Temperatura pielii trebuie să fie cel putin 34°C deasupra nervului (scăderea cu 1°C a temperaturii scade viteza de conducere cu 2. Se consideră patologice valori sub 45 m/s pentru membrul superior úi sub 40 m/s pentru membrul inferior. úi culegerea potenĠialului evocat muscular.T.fi: VC = S/ (LP-LD ) Viteza de conducere senzitivă: se determină prin stimularea nervului cu electrod de suprafata bipolar. Scade în neuropatii periferice (neuropatii toxice. infecĠioase. Poate fi normală în leziuni ale SNC. Este 0 în neurotmezis ( secĠiune totală de nerv). Se măsoară distanta (S) dintre cele două puncte de stimulare a nervului de la suprafaĠa tegumentului. ereditare. metabolice). inelar cu catodul proximal úi culegerea se face proximal subcutanat la nivelul nervului cu electrod-ac monopolar izolat (cu excepĠia a 3 mm de la vârf). Viteza de conducere va. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Viteza de conducere motorie se determină stimulând nervul motor în două puncte. Capitolul I .

traversarea sinapsei úi propagarea pe fibra eferentă pană la nivelul muúchiului). Unda respectivă a fost numită unda M. excitaĠia propagându-se apoi pe axonul acestuia până la nivelul fibrelor muscuIare (traseul 2). ExcitaĠia ajunge la nivelul măduvei unde neuronul aferent face sinapsă cu motoneuronul. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II REFLEXUL H Determinarea reflexului H se face prin examen EMG de stimulodetecĠie. la un moment dat se obĠine o undă (mai mică) dar după o latenĠă mai mare (L2). InvestigaĠii medico-sportive 167 . Crescând în continuare intensitatea curentului. De aici úi latenĠa (L2) mai mare (dată de propagarea de la punctul de excitaĠie pe fibra aferenta până la centrul nervos medular. Capitolul I . Acest răspuns al muúchiului la excitarea fibrelor aferente proprioceptive din nervul periferic a fost numit reflex H. la un anumită valoare a intensităĠii apare unda M (după latenĠă L1).reflexul H se produce mai uúor). Se stimulează un nerv mixt periferic úi se culege electromiografic potenĠialul evocat muscular (de obicei se excită nervul tibial úi culegerea se face pe muúchiul solear . Dacă se excită cu o valoare suficient de mare a curentului supraliminar se obĠine la EMG o undă după o anumită latentă (L1). ExplicaĠia fenomenului este următoarea: crescând intensitatea curentului (de la valori foarte mici) se atinge pragul de excitabilitate al fibrelor aferente proprioceptive (de la fusul neuromuscular la fibre I a).T. Atunci când se excită cu un curent foarte mic úi se creúte treptat intensitatea curentului. Această undă a fost numită unda H.E.

T.reflexul H nu este influenĠat de starea funcĠională a fusului neuromuscular (punctul de plecare este pe nerv. aceasta creúte în amplitudine cu creúterea intensitatii curentului. mai întâi apare unda M úi apoi unda H. TEHNICA . care creúte pe măsură ce creúte curentul.subiectul relaxat. . Există o diferenĠă între reflexul H úi reflexul miotatic (osteotendinos): . bogat în fibre musculare roúii. Când se atinge úi pragul de excitabilitate al fibrelor motorii. la locul de stimulare. Reflexul H prezintă anumite particularităĠi legate de intensitatea curentului electric excitant.de aceea reflexul H apare mai uúor la muúchiul solear. nu motoneuronul alfa fazic – inervează fibrele musculare albe (Homma & Kano) . confort termic. până la o anumită valoare. deci odată apărută unda H (după latenĠa L2). Pe măsură ce creúte în continuare intensitatea curentului. excitabilitatea fibrelor motorii este mai mare decăt a fibrelor proprioceptive (Bergamini). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Dacă se creúte intensitatea curentului. apare úi unda M (după latenĠa Ll).E. numai 10 – 50% din fibrele senzitive au un prag de excitabilitate mai scăzut decât fibrele motorii ale aceluiaúi nerv (Kaeser) iar odată cu înaintarea în varstă. Odată atins pragul de excitabilitate al aferentelor proprioceptive.stimularea se face cu electrozi de suprafaĠă. fibrele proprioceptive tind să aibă un prag de excitabilitate mai ridicat decat fibrele motorii (Rosenfalk). ca la reflexul miotatic). De asemenea. S-a observat însă că în numeroase cazuri (40%). unda M creúte în amplitudine. În aceste condiĠii. iar unda H scade (până la dispariĠie. la stimulare maximală). nu la nivelul fusului neuromuscular.fibra eferentă în cazul reflexului H este motoneuronul alfa-tonic (cel care inervează fibrele rnusculare roúii). Capitolul I . de la care începe să scadă (unda M crescând în continuare). se atinge pragul de excitabilitate al fibrelor motorii (prag mai ridicat) úi excitaĠia propagată ortodromic ajunge direct la muúchi (traseu 1) de unde latenĠă (L1) mai mică. InvestigaĠii medico-sportive 168 . . . în liniúte. în clinostatism ( în decubit ventral cu planta depăúind marginea patului).culegera se face cu ac Adrian-Bronk. Acest fenomen se petrece când pragul de excitabilitate al fibrelor aferente proprioceptive este mai scăzut decât pragul de excitabilitate al fibrelor motorii.

Creúterea latenĠei cu sau fără scăderea amplitudinii este semn important de diagnostic precoce pentru polineuropatiile periferice. . În patologie reflexul H dă indicaĠii asupra stării funcĠionale a arcului reflex. cu durata impulsului de cca. Nu se cunoaúte de ce apare unda F (se presupune că prin activarea antidromica a motoneuronilor. Structura investigaĠiei psihologice se prezintă astfel : . cu frecvenĠa de aproximativ 6 Hz.T.Anamneza după modelul lui Antonelli.pragul de stimulare: = intensitatea curentului (sau tensiunea) la care apare reflexul H. vibraĠii. 1 ms. leziuni piramidale de tip flasc.9 ore). in combinaĠie cu viteza de conducere motorie úi viteza de conducere sensitivă poate indica locul leziunii. 30 ms (timpul de latenĠă se micúorează la deplasarea proximală a electrodului explorator).E. relaĠia între intensitatea stimulării úi amplitudinea undei H. .inhibiĠia reflexului: de contractie activă a muschiului antagonist. neuropatii periferice.stimularea va fi repetitivă. Scăderea latenĠei úi creúterea amplitudinii se întâlnesc în leziuni piramidale spastice. . . Diferentierea ei de unda H se face prin faptul ca la creúterea intensităĠii curentului (deci peste valoarea la care apare si unda M). amplitudinea undei F creste (nu scăde ca la unda H). anestezie rahidiană (în primul minut. activitate mentală. deoarece apare si în absenta aferenĠei dorsale Mayer & Feldman). timpul de latenĠă . Parametrii funcĠionali urmăriĠi sunt: . Creúterea latenĠei cu scăderea amplitudinii apare în: ischemie.variază în funcĠie de muúchi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - - .facilitarea reflexului de o contracĠia activă uúoară sau de stimularea repetitivă înainte de aplicarea stimulilor pentru reflexul H. InvestigaĠii medico-sportive 169 .la muúchiul solear de cca. după care este abolit úi reapare după 6 . Pentru sporturile cu dominantă anaerobă se investighează: Capitolul I . Uneori la aproximativ aceeaúi latentă cu a undei H (intotdeauna insa mai mare decat latenta undei M) apare unda F (numai atunci cand intensitatea excitantului este liminară pentru fibrele motorii).Investigarea psihomotricitatii pe grupe de sporturi.

posibilităĠi de ameliorare a randamentului psihic prin învaĠare. . Pentru sporturile cu solicitare mixtă se investighează: . în ritm impus úi autotempo. Pentru sporturile cu dominantă aerobă se investighează : .Sfera psihosenzorială (percepĠia spaĠială.sfera psihointelectuală (volumul úi flexibilitatea atenĠiei. distributivitate a atenĠiei. Raven. InvestigaĠii medico-sportive 170 .sfera psihointelectuală (capacitate de concentrare a atenĠiei. coordonare vizualmotorie. precizia úi rapiditatea în execuĠia miúcării. schimbabilitate kinestezică. Aceste aptitudini psihice sunt investigate cu ajutorul urmatoarelor teste: psihotempometru.sfera psihomotricităĠii (viteza de repetiĠie. eficienĠa actului psihomotor de tip respectiv. labirint manual. coordonare psihomotrică. coordonare vizualmotorie. rezistenĠa psihică la activităĠi monotone. randament psihic în condiĠii de solicitare îndelungată). capacitatea de anliză rapidă a situaĠiilor. . inteligenĠă nativă). Testele utilizate includ: tachistostopul. Klasow.Sfera psihomotricităĠii (viteza de reacĠie. mobilitatea proceselor psihice în sfera reactivităĠii.T.sfera psihomotricităĠii (viteza de reacĠie. kinesteziometru. echilibru senzorio-motor). Pentru sporturile cu solicitare neuropsihică se investighează: . tapping.sfera psihosenzorială (câmpul atenĠiei. . . coordonare vizualmotorie. . Piorkowski. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Sfera psihosenzorială (percepĠia spaĠială. câmpul atenĠiei. flexibilitate úi concentrare ale atenĠiei. InvestigaĠiile se realizează în laboratorul de psihologie prin utilizarea urmatoarelor teste: aprecierea distanĠelor. rezistenĠă la oboseală psihică.E. Woodworth). memoria vizuală. gândire tactică dublată de iniĠiativă) Se mai utilizează investigarea personalităĠii prin realizarea unor inventare de personalitate (Guilford-Zimmermann. distributivitatea atenĠiei). mobilitatea proceselor psihice în sfera reactivităĠii) . - Capitolul I . punctare. labirint electric). rigiditatea proceselor perceptiv-vizuale). precizie úi rapiditate în execuĠie).Sfera psihointelectuală (capacitate de concentrare a atenĠiei. capacitatea de diferenĠiere a forĠelor la nivel de efector). rapiditatea proceselor perceptiv-vizuale).sfera psihomotricităĠii (viteza de reacĠie. Eysenk. trasaj.

psihologie úi psihiatrie. Se poate utiliza în diversele perioade de pregatire. neurofarmacologie. aspecte ce se amplifică proporĠional cu starea de antrenament sau în scop diagnostic când suspicionăm existenĠa unor afecĠiuni organice cerebrale. rezistenĠa la hipoxie.T. oftalmologie. disciplina FARMACOLOGIE NOğIUNI ANTERIOARE Capitolul I . pentru a aprecia reactivitatea scoarĠei cerebrale. fiziologia muncii. în neurologie. cronaxie) disciplina FIZIOLOGIE Semiologia sistemului nervos (explorări clinice úi paraclinice). InvestigaĠii medico-sportive 171 . rezonanĠa magnetică nucleară sau ecografie cerebrală. În acest caz se poate recomanda úi tomografia computerizată. disciplina SEMIOLOGIE Patologianeurologica úi mijloace kinetice de recuperare.): reobaza. conductibilitatea. Electroencefalograma sportivilor se încadrează în aspectul persoanelor normale. etc. endocrinologie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II De reĠinut Câmpul de aplicare a acestor metode de investigatie a SN se conturează în fiziologia efortului fizic. în timpul efortului sportiv úi după efort.E. disciplina KINETOTERAPIA AFECğIUNILOR NEUROLOGICE MedicaĠia sistemului nervos. - Anatomia sistemului nervos. disciplina ANATOMIE Fiziologia sistemului nervos (excitabilitatea.

90 s 1. de a depista diferite aspecte patologice legate de adaptarea organismului subiectului testat la efort.0 1. BAZELE TEORETICE ALE EVALUĂRII CAPACITĂğII DE EFORT De o importanĠă fundamentală pentru înĠelegerea semnificaĠiei pe care o are efectuarea unui test de efort. de a evalua efectele induse de antrenamente asupra capacităĠii de efort.3. de a putea stabili. pe baze obiective. Trei tipuri de procese metabolice permit obĠinerea energiei necesare realizării contracĠiilor musculare: sistemul fosfagen ATP-PC sistemul glicolitic sistemul oxidativ Tabelul 1. un program de antrenament úi. nu în ultimul rând.6 .T. Surse energetice pentru efort Substrat Cantitate medie fosfat/Kg muúchi (mmol) 6 20-25 30 270 3000 50000 Sursă de energie Durata solicitări maxime Randament energetic maxim (µmol/gx s) Anaerob alactacidă ATP CP Fosfat total 2-3s 5-7s 7 .90 0.0 Anaerob lactacidă Aerobă Glicogen Glicogen Trigliceride 45 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II EXPLORARI CARDIORESPIRATORII DE CE ? Scopurile principale al efectuării unei probe de efort la un sportiv sunt de a măsura aptitudinile individuale úi diferenĠele interindividuale.10 s 45 .E.50 min ore 0.24 Capitolul I . este cunoaúterea sistemelor metabolice care stau la baza furnizării energiei necesare desfăúurării eforturilor fizice. InvestigaĠii medico-sportive 172 .

T. putere. după care continuarea activităĠii musculare presupune resinteza continuă a ATP. Sistemul fosfagen ATP este sursa celulară finală care furnizează energia necesară oricărui tip de efort printr-un proces de hidroliză cu desfacerea unei dintre cele trei legături fosfat macroergice pe care acesta le conĠine. InvestigaĠii medico-sportive 173 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Fiecare dintre aceste sisteme se caracterizează prin tipul de substrat chimic degradat pentru obĠinerea energiei. după denumirea enzimei care le mediază : x reacĠia creatinkinazei ADP + CP ő ATP + Creatină x reacĠia adenilatciclazei ADP + ADP ĺ ATP + AMP Fosfocreatina (CP). cca 7. aproximativ 4 mmol/Kg. poate însă asigura suport energetic pentru o activitate contractilă maximală cu durata de cca 3 secunde. anduranĠă úi factori limitativi.E. sub acĠiunea ATP-azei. chiar dacă de cca 6- Capitolul I . scindarea unei legături macroergice fosfat externe a moleculei de ATP eliberează. ATP ĺ ADP + Pi + 7. pe lângă o moleculă de ADP úi un ion fosfat (Pi). cel de al doilea fosfat macroergic al celulei musculare. este de asemenea un depozit limitat úi el.3 Kcal Cantitatea limitată de ATP existentă în muúchi. În cazul contracĠiei musculare. Refacerea rapidă úi continuă a ATP este realizabilă prin intermediul a două tipuri de reacĠii chimice.3 Kcal care vor constitui sursă energetică directă pentru activitatea musculară. viteza de intervenĠie.

InvestigaĠii medico-sportive 174 . úi duce. Glicoliza anaerobă sau calea Embden-Meyerhoff. să menĠină în echilibru relaĠia ADP-ATP. energie úi acid lactic. se desfăúoară în 10 etape. primele fiind reprezentate de glucide. în fibrele musculare rapide se constată prezenĠa unei mai mari cantităĠi de fosfocreatină ce poate fi utilizată rapid pentru regenerarea ATP. Sistemul glicolitic Epuizarea rezervelor de fosfaĠi macroergici. asigurându-se suportul energetic pentru continuarea unui efort de intensitate maximală timp de 10-20s. fibrele de tip II. în final. Din punctul de vedere al tipului de fibră musculară implicată în eforturile anaerobe alactacide. Rata maximă de resinteză a ATP pe cale glicolizei anaerobe poate ajunge la 80-85 mmol/Kg muúchi/min. la obĠinerea de ATP. Acest fapt se datorează intervenĠiei creatinkinazei sarcoplasmatice care reuúeúte. datorită disponibilităĠii sale imediate. atletică grea etc. cunoscute sub denumirea de anaerobe alactacide. aúa cum se întâmplă în probele de sărituri. rezervele de fosfocretină asigură efectuarea unor eforturi de scurtă durată. de-a lungul a câtorva secunde.T. singurele capabile să furnizeze în mod direct energia necesară resintezei ATP pe cale anaerobă. Ansamblul reacĠiilor glicolizei anaerobe este deplin eficace între secundele 30-120 ale efortului. respectiv 80-85 mmMol/Kg muúchi uscat. fibrele musculare cu contracĠie rapidă.E. după numele chimiútilor care au descoperit-o. implicându-se în mod preferenĠial în realizarea efortului. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 7 ori mai mare decât cel de ATP. Acest tip de energie prezintă o importanĠă maximă pentru continuarea eforturilor. Din cantitatea totală de fosfocreatină stocată în fibra musculară. sprint. încheindu-se cam la 180 de secunde de la debutul efortului. cu o perioadă optimă care durează aproximativ 60 de secunde. obligă organismul să se orienteze către alte surse energetice. este un proces ce are loc în sarcoplasma fibrei musculare. Fiind limitate cantitativ. 70-80% se va descompune în prezenĠa creatinfosfokinazei (CPK) cu transferul grupării fosfat de la fosfocreatină la ADP. Capitolul I .

E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Figura 1.T. InvestigaĠii medico-sportive 175 . Glicoliza anaerobă Capitolul I .

8 mMol/litru. concentraĠia de lactat intramuscular poate depăúi 25mMol/Kg muúchi. O lactacidemie crescută ne indică faptul că glicoliza anaerobă este solicitată într-o mare măsură. în timp ce o concentraĠie scăzută este asociată cu participarea dominantă a sistemului aerob pentru susĠinerea energetică a efortului desfăúurat. indică o toleranĠă bună la acidoză. permiĠând concomitent identificarea sistemului metabolic cel mai implicat în efort. pH-ul intramuscular putând ajunge până la 6. în sânge úi ficat. Luând în consideraĠie aceste aspecte metabolice. după un efort maximal cu durata de 45-60 de secunde (Drăgan I úi colab. valorile de repaus ale lactacidemiei situându-se între 1-1. InvestigaĠii medico-sportive 176 . valori între 12 úi 8 mMol/l. fiind un bun mijloc de urmărire a antrenamentului.4.8.T. trece rapid din celula musculară în lichidul interstiĠial. valori sub 8 mMol/l. când se porneúte de la depolimerizarea glicogenului. cu úanse reduse de a creúte rezistenĠa anaerobă pe plan metabolic . situaĠie în care se mai consumă o moleculă de ATP pentru fosforilarea acesteia. procesele enzimatice locale sunt inhibate. ca o măsură de siguranĠă pentru împiedicarea apariĠiei unei acidoze prea severe. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. ConcentraĠia plasmatică a acidului lactic este cu atât mai mare cu cât aportul de oxigen este mai mic sau sportivul mai slab antrenat. deci bune rezerve pentru antrenament anaerob alactacid. se poate aprecia „toleranĠa” pe care organismul o dezvoltă faĠă de acumularea acidului lactic. în timp ce în sânge poate atinge 20mMol/litru.E. sau de 2 molecule de ATP. Acidul lactic. care ar putea distruge proteinele intracelulare. După eforturi epuizante. dacă se pleacă de la glucoză. pe baza variaĠiei lactatului în sângele capilar. iar cel arterial la 6. 2002): valori mai mari de 12 Mmol/l. În cazul unei concentraĠii de lactat crescută se produce o acidoză extremă. rezultat în urma glicolizei anaerobe. indică o toleranĠă slabă la acidoză. Capitolul I . arată o toleranĠă medie la acidoză . o parte fiind folosit pentru obĠinerea glucozei prin ciclul Cori. Ca urmare a acestui fapt.

Acest prag reprezintă interacĠiunea dintre sistemele aerob úi anaerob în scopul furnizării energiei necesare desfăúurării unui tip dat de efort. Eforturile mai intense. alergările de fond úi semifond. pe de o parte. sinteza lactatului este slabă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II În fiziologia efortului sportiv cercetarea dinamicii lactatului prezintă o importanĠă crescută în sporturile cu profil ciclic. Pentru intensităĠi ale efortului mai înalte (60-70% din VO2max). eliminarea urinară este moderată. iar pe de altă parte. în care se constată existenĠa unei corelaĠii semnificative între capacitatea de efort fizic úi performanĠă. canotajul. Cele mai puternice úi rapide creúteri ale lactacidemiei se înregistrează în timpul eforturilor maximale. depăúirea acestui prag va conduce. într-un interval de 3-15 minute. lactacidemia maximală apare la un efort care depăúeúte 80% din VO2max. 70-80% din VO2max.T. InvestigaĠii medico-sportive 177 . De remarcat faptul că la sportivii de anduranĠă din elita mondială pragul anaerob se poate situa la un nivel extrem de înalt. identificarea modificărilor metabolice adaptative induse de efortul submaximal. În general. Se poate concluziona că pe parcursul creúterii intensităĠii efortului. Capitolul I . stabilizându-se după câteva minute. în intervalul cuprins între secundele 60-180 de la debutul efortului. la încetarea efortului. în timp ce consumul lui de către alte celule este important. Acumularea acidului lactic în sânge începe. în medie 2-4 mMol/l. astfel încât curba concentraĠiei lactatului sanguin prezintă o primă porĠiune orizontală. corespund unei creúteri importante a lactatului sanguin úi ele nu pot fi prelungite pentru mult timp. acesta acumulânduse în sânge. Lactatul apărut la debutul acestui tip de efort dispare progresiv. la un subiect neantrenat. concentraĠia lactatului sanguin creúte (pantă ascendentă). o evaluare a resurselor anaerobe implicate în aúa numitele „ ruperi de ritm” sau în sprintul final.E. pragul anaerob semnifică momentul de la care organismul nu mai poate tampona acidul lactic rezultat din procesele anaerobe. Un alt parametru extrem de important din categoria valorilor lactacidemiei îl constituie valorile corespunzătoare pragului aerob/anaerob. uneori chiar peste 90% din VO2max. În acest ultim caz. valori care permit monitorizarea intensităĠii optime de lucru în antrenamentele fizice de rezistenĠă. la o intensitate a efortului de aproximativ 50% din VO2max. în acest caz curba lactacidemiei prezentând o traiectorie aproape verticală. iar revenirea la valorile normale se realizează într-un interval de timp mai mic de o oră postefort. Pentru sportivii de înalt nivel. În aceste cazuri urmărirea lactacidemiei permite. cum sunt ciclismul.

de maximă importanĠă pentru „uzina metabolică” în timpul unui efort de intensitate maximală. Glicogenul este singurul nutrient care poate fi catabolizat în anaerobioză pentru resinteza ATP.T. decât de acel muúchi. la trei ore de la debutul efortului. Cel mai mare grad de epuizare a glicogenului se constată la intensităĠile cele mai mari ale efortului. ConcentraĠia normală a glicogenului muscular atinge 15 g/Kg muúchi. ca atare. Posibilitatea de a furniza energie úi altor muúchi. în timp ce într-un efort cu intensitate de 30% din VO2max. hidraĠii de carbon depozitaĠi sub formă de glicogen muscular. Glicogenul depozitat într-un muúchi nu poate fi utilizat. În timpul efortului fizic. acest substrat energetic este. restul achitându-se pe parcursul mai multor ore. implicaĠi în efortul contractil. După ce efortul fizic a încetat. se poate realiza numai prin reconvertirea glicogenului în glucoză. de aceea. având o latenĠă de intervenĠie de cca 2 minute. Capitolul I . tot în timpul eforturilor anaerobe se instalează úi o datorie de oxigen care corespunde refacerii compuúilor macroergici úi metabolizării acidului lactic acumulat excesiv. transferul acestei surse energetice către alte zone musculare nefiind posibil. servesc drept sursă de energie chiar muúchiului care îi depozitează. InvestigaĠii medico-sportive 178 . Sistemul oxidativ Foloseúte ca substrat energetic glicogenul. plata datoriei de oxigen se face în proporĠie de 50%. Instalarea acestui deficit de oxigen va conduce la inhibarea reacĠiilor energoformatoare úi la creúterea presiunii osmotice în compartimentul intracelular. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pe de altă parte. se instalează un proces de refosforilare a creatinei cu scopul refacerii rezervelor de compuúi macroergici. aceasta fiind una dintre modalităĠile de achitare a datoriei de oxigen. În primele 15 minute post efort. cca 300g glicogen muscular úi 100g de glicogen hepatic.E. care apoi va fi transportată pe cale sanguină spre locurile de utilizare. glucoza úi lipidele. în timp ce supracompensaĠia în glicogen poate depăúi 20 g/Kg. La nivelul întregului organism rezervele de glucoză constau în cca 34g de glucoză circulantă. ceea ce constituie un factor limitativ al performanĠei sportive. rezervele de glicogen nu sunt complet epuizate.

T. din două molecule de AcetilCoA. Pe parcursul etapelor succesive ale ciclului Krebs. al sintezei Acetil CoA din acid piruvic úi al ciclului Krebs rezultă. substanĠe ce vor forma citratul care intră în ciclul acizilor tricarboxilici sau ciclul Krebs. Figura 2. rezultă patru molecule de CO2. proces ce se desfăúoară la nivel mitocondrial. vor fi preluaĠi de NAD úi introduúi în reacĠii chimice oxidative formatoare de mari cantităĠi de ATP. 24 de atomi de hidrogen. în total. cunoscute sub numele de lanĠul transportor de electroni sau fosforilarea oxidativă. 16 atomi de hidrogen úi două molecule de ATP.E. eliberând doar 5% din energia conĠinută în molecula de glucoză. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Randamentul energetic al glicolizei anaerobe fiind foarte redus. o posibilitate calitativ superioară sub aspectul furnizării energiei este glicoliza aerobă. Ciclul Krebs În timpul glicolizei anaerobe. Capitolul I . produse prin degradarea anterioară a unei molecule de glucoză. Degradarea aerobă a glucozei úi glicogenului conduce la formarea de oxalat úi AcetilCoA. după ce vor fi eliberaĠi în perechi în prezenĠa unor dehidrogenaze. InvestigaĠii medico-sportive 179 . care.

30-80% din energia destinată activităĠii fizice este furnizată de moleculele de lipide intra. lipidele trec în curentul sanguin úi se leagă de albumina plasmatică sub formă de acizi graúi liberi (AGL). Astfel. Furnizarea AGL este direct proporĠională cu fluxul sanguin prin Ġesutul muscular implicat în desfăúurarea efortului. transportul la nivelul membranei mitocondriale realizându-se cu ajutorul carnitinei. Oxidarea acizilor graúi are loc în mitocondriile celulei musculare scheletice. După ce difuzează din adipocite. glicerolul este acceptat în glicoliza anaerobă de 3fosfoglicerolaldehidă. în total. În ceea ce priveúte eficienĠa mecanică a metabolizării oxidative a acizilor graúi. Aúa cum am văzut anterior. acest ansamblu de reacĠii permiĠând convertirea a 40% din energia moleculei de glucoză. fie pentru resinteza trigliceridelor depozitate în ficat úi muúchi. substanĠă care intră în continuare în ciclul Krebs.T. fie pentru utilizarea în scop energetic la nivelul Ġesutului muscular. al doilea substrat energetic supus degradării oxidative pentru susĠinerea efortului fizic este reprezentat de lipide. Nivelul activităĠii lipoproteinlipazei facilitează absorbĠia celulară de acizi graúi. Aici se va produce un proces de ß-oxidare cu formare de AcetilCoA. aceasta este de aproximativ 40%. care vor fi transportaĠi către Ġesutului muscular activ unde sunt metabolizaĠi. prin intermediul fosforilării la nivel de substrat.úi extracelulare. nivelul de antrenament. pentru fiecare moleculă de triglicerid metabolizată se eliberează o cantitate de energie care poate permite resinteza a 460 molecule ATP. InvestigaĠii medico-sportive 180 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Rezultă că glicoliza aerobă. ciclul Krebs úi fosforilarea oxidativă. la 4 minute la sedentari. permiĠând sintetizarea a 19 molecule de ATP. La rândul său. intensitatea úi durata efortului. Randamentul energetic al degradării acizilor graúi este cu mult superior glicolizei. În funcĠie de starea nutriĠională. care au o disponibilitate aproape nelimitată pentru furnizarea de energie. constituie cele trei componente ale metabolismului aerob.E. Trigliceridele circulante din complexele lipoproteice furnizează energie în urma hidrolizei realizate sub acĠiunea lipoproteinlipazei de pe suprafaĠa endoteliului capilarelor tisulare. Timpul necesar pentru atingerea maximului de reacĠii aerobe variază de la 1 minut la sportivii antrenaĠi. care va fi oxidată în continuare pe o filieră comună cu cea parcursă de acidul piruvic în cursul metabolizării glucozei. o valoare comparabilă cu cea a oxidării glucozei. singurul factor limitativ al acestui tip de procese constituindu-l doar consumul de oxigen. Capitolul I . fiind degradat în piruvat. 60% pierzându-se sub formă de căldură.

utilizarea sa devine evidentă după cca 10 minute de la debutul efortului. Ciclul Krebs ca loc comun pentru pentru metabolizarea diferitelor surse Capitolul I .E. izoleucina úi valina. mai ales cei cu catenă ramificată cum sunt lecitina. Utilizarea proteinelor Proteinele pot interveni ca substrat energetic în efortul fizic de lungă durată. după aproximativ 2 ore de efort la 70% VO2max. un substrat lipidic suplimentar va fi solicitat pentru a economisi glicogenul. Utilizarea proteinelor în acest caz începe prin dezaminarea aminoacizilor. de exemplu. Cu cât efortul sportiv se prelungeúte. scheletul de carbon rămas poate contribui la formarea ATP. Procesul de dezaminare a aminoacizilor se poate desfăúura atât în ficat. InvestigaĠii medico-sportive 181 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II substratul lipidic fiind solicitat progresiv din secunda 10 de efort.T. proces care constă în îndepărtare a azotului din molecula aminoacidului cu transformarea acestuia într-un compus care poate intra rapid în căile de eliberare a energiei. Figura 3. Odată ce gruparea amino este îndepărtată din aminoacid. cât úi în musculatura scheletică. căile lipolitice sunt fiind utilizate la capacitatea lor maximă.

cum este cazul glicinei. contribuind astfel la desfăúurarea proceselor energoformatoare din cursul eforturilor prelungite. de exemplu.E. în efortul fizic de lungă durată. O altă categorie de aminoacizi. conduc la obĠinere de energie. glucoză. atletică grea PC kinază. la procesele de neoglucogeneză. sânge. miokinază citoplasmă citoplasmă foarte rapid ATP-PC nu Viteză 4-50s alergare 100m-400m complex enzimatic citoplasmă citoplasmă rapid Anduranta > 2 min alergare > 1500m complex enzimatic citoplasmă úi mitocondrie citoplasmă. intermediari pentru sinteza glucozei prin gluconeogeneză. Ġesut adipos lent. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Unii aminoacizi prin dezaminare produc piruvat. în acest caz. participând. Tabelul 2.T. InvestigaĠii medico-sportive 182 . la nivel hepatic. În concluzie. dar prelingit glicogen muscular. ficat. conduc prin dezaminare la formarea de acetil-CoA care intră în ciclul Krebs. fie prin intermediari care intră în ciclul Krebs. oxalat sau maleat. prin dezaminare úi câútigarea unei grupări ceto-. în final. glucoză lipide nu Capitolul I . să fie posibilă metabolizarea acidului lactic în procesul de neoglucogeneză. produce piruvat. Acest tip de transformare permite ca prin intermediul ciclului Cori. SURSE ENERGETICE PENTRU DIFERITE ACTIVITĂğI P Putere Durata activităĠii Exemple de activitate sportivă Sistem enzimatic Localizarea enzimelor Localizarea substratului Interval de intervenĠie Substrat Oxigen 0-3s haltere. sau care intră în ciclul Cori. participând direct la resinteza ATP. Alanina. deúi este cunoscut faptul că nu există rezerve energetice de proteine. glicogen. există totuúi mecanisme de utilizare a proteinelor care.

F. bpm = bătăi pe minut.80 14 1. 5 18 CP 70/30 120 16803150 -40 80/20 105 31509660 -60 95/5 80 966027000 -80 99/ 1 75 >27000 -95 Glicoliza Proteinoli za lactat mmol/l) uree. 2002. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabelul 3.C. creatinină 0.50 20 0.E. Lact = lactacid.5 8-15 0. SISTEME FUNCğIONALE SOLICITATE ÎN EFORT (Dragan I. acid uric. modificat) Anaerob Parametru de evaluare/unit ate de măsură FC/bpm % VO2 max/ml % aerob/anaerob KJ/min KJ/Total %glicogen muscular ATP AGL(mmol/l) Andu r medie (210min ) 190210 95100 60/40 190 4601680 -30 Andu r lungă I (1035min ) 180190 90-95 Andu r lungă II (3590min ) 175190 80-95 Andur lungă III (30360min ) 150180 60-90 Sistemul funĠional Alact (1-10s) Lact (10-35s) Andur scurtă (35s2min) 185-200 100 Andur lungă IV (>360min) CirculaĠia coronară Consum de O2 Schimburi le energetice Consumul energetic 1kcl=4.0 8 2.19 KJ Scăderea glicogenul ui Lipoliza 190-210 100% 200-220 100% 120-170 50-60 1/99 30-120 1 ATP-CP 3/95 120-380 2-3 20/80 250 380-450 10 0. InvestigaĠii medico-sportive 183 . 5 46 0. = frecvenĠa cardiacă.0 4 2. Capitolul I .5 2 - - - + - + ++ +++ ++++ Legendă: Alact = alactacid.T.

să urce cu viteza maximă de care era capabil o scară cu trepte de 17. Pentru această raĠiune există numeroase protocoale de efort. în funcĠie de metabolismul úi aptitudinea pe care dorim să o investigăm: ƒ metabolismul anaerob: ƒ alactacid: sistemul ATP-CP ƒ lactacid: sistemul glicolitic ƒ metabolismul oxidativ respectiv. parcurgând două sau trei trepte o dată. Margaria úi colaboratorii au imaginat un test de calculare a puterii maximale anaerobe prin măsurarea energiei consumate pentru ridicarea centrului de greutate al corpului la diferite înălĠimi.T. după un elan de 2m. efectuate în laboratoarele specializate. Cu ajutorul a două celule fotoelectrice se măsura timpul necesar parcurgerii distanĠei dintre a opta úi a douăsprezecea treaptă a scării.5 cm înălĠime. permite măsurarea contribuĠiei relative a diferitelor filiere metabolice implicate în furnizarea de ATP. În versiunea originală se cerea subiectului supus testării ca. după un elan de 2m.E. InvestigaĠii medico-sportive 184 . ƒ forĠa ƒ viteza ƒ rezistenĠa TESTE PENTRU EVALUAREA CAPACITĂğII DE EFORT ANAEROB ALACTACID Sistemul ATP-CP: utilizează teste de efort de intensitate crescută úi de scurtă durată: testul Margaria úi colab testul Sargent úi colab testul Quebec 10s Testul Margaria În 1966. să urce o scară de cinsprezece trepte cu viteza maximă pe care era capabil să o dezvolte. Se solicita subiectului supus testării ca. Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II EVALUAREA CAPACITĂğII DE EFORT LA SPORTIVI Evaluarea capacităĠii de efort prin intermediul testelor de efort.

Kg). În practică. se obĠin valori mai mari pentru puterea maximală. O variantă a testului Margaria este cea propusă de Kalamen (1976). mai mult sau mai puĠin sofisticate. care se apreciază după nomograme specifice. Testul Sargent sau testul detentei (jump-test) Este un test clasic de evaluare a puterii anaerobe maximale dezvoltate în cadrul unui efort efectuat cu musculatura membrelor inferioare. urcând cate trei trepte o dată.m) a săriturii.w) cu care se efecua efortul după formula : P = (Gr x 9. plecând dintr-o poziĠie de flexie a genunchilor la 900. Kg) úi a distanĠei dintre cele două trepte (H.95 x Gr x D Capitolul I . de la simpla marcare cu creta pe un perete.8 x H) / T Acest test are o fidelitate de 0.85. InvestigaĠii medico-sportive 185 . cunoaúterea greutăĠii corporale a subiectului testat (Gr. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cu ajutorul a două celule fotoelectrice plasate la nivelul celei de a patra úi a opta treptă. sau între a opta úi a douăsprezecea treaptă. până la utilizarea celulelor fotoelectrice. Puterea maximă (P. În final. fără contramiúcare. Testul nu este considerat corect dacă subiectul nu aterizează în acelaúi loc cu cel pe care s-a aflat iniĠial.E. la care s-a obĠinut o distanĠă maximă (D. măsurându-se distanĠa parcursă între a treia úi a noua treaptă a scăriĠei. ÎnălĠimea săriturii se măsoară între punctul marcat prin ridicarea braĠelor înainte de săritură úi cel mai înalt punct marcat în timpul testului. se calculează după formula: P = ¥4. pentru a evalua înălĠimea săriturii. în care elanul se efectuează pe o distanĠă de 6m.s).m).T. Există mai multe mijloace.kgm/s) dezvoltată de un subiect cu o greutate dată (Gr. se înregistra timpul necesar parcurgerii distanĠei dintre aceste două nivele. s-a calculat puterea maximală (P. Pornind de la măsurarea acestui timp (T. Testul constă în efectuarea unei sărituri maximale pe verticală. subiectul trebuie să sară cu braĠul ridicat (abducĠie de 1800) de-a lungul unui perete.

O celulă fotoelectrică va înregistra viteza pe fiecare turaĠie. folosind normative specifice pentru diferite probe sportive în funcĠie de sex. iar un potenĠiometru va măsura în fiecare secundă puterea instantanee úi cumulată. Capitolul I . rezistenĠa este fixată rapid la 0. după un start lansat la 80rpm úi rezistenĠă 0 Kgf. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Testul are o fidelitate de 0.98.T. puterea maximă úi indicele de oboseală. Testul. Este o probă de efort maximal efectuat pe cicloergometru timp de Practic. permite calcularea travaliului cumulat pe 10s.E. Valorile obĠinute se apreciază după scala Dal Monte. InvestigaĠii medico-sportive 186 .09Kg greutate corporală úi ajustată în continuare pentru ca subiectul să poată menĠine o viteză foarte ridicată 10 .16m/l (100-160 rpm). SCALA DAL MONTE PENTRU APRECIEREA PUTERII ANAEROBE MAXIME CALIFICATIV BĂRBAğI Slabă Satisfăcătoare Medie Bună Foarte bună FEMEI Slabă Satisfăcătoare Medie Bună Foarte bună 92 92-120 121-151 151-182 182 85 85-111 112-140 141-168 168 65 65-84 85-105 106-125 125 113 113-149 150-187 188-224 224 106 106-139 140-175 176-210 210 85 85-111 112-140 141-168 168 15-20 ANI 20-30 ANI 30-40 ANI Testul Québec – Simoneau 10s 10s.85. Tabelul 4. care are o fidelitate de 0.

CherebeĠiu Testul Bosco Testul Bosco urmăreúte efectuarea de către subiectul supus testării a unui număr cât mai mare de sărituri. putând fi pentru anumite probe sportive mai specific decât testele efectuate la cicloergometru.s). Valorile pot fi interpretate conform tabelului 5.T. cât mai înalte. Cu ajutorul unui dispozitiv electronic se va înregistra numărul săriturilor. timpul de contact cu platforma (Tc). Puterea (P. Tabelul 5 . de plutire).81 m s-2) după formula: P = (g2 x Td x Tt) / (4n x Tc) Testul are o fidelitate de 0. pe parcursul unui minut. cu mâinile pe úolduri.95. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II TESTE PENTRU EVALUAREA METABOLISMULUI ANAEROB LACTACID testul Bosco testul Wingate testul Szögÿ . InvestigaĠii medico-sportive 187 . numărul de sărituri efectuate (n) úi acceleraĠia gravitaĠională (g = 9. timpul în care subiectul nu se sprijină pe platforma de pe care se efectuează săritura (timpul de desprindere. timpul de contact cu platforma fiind obĠinut din timpul total pe perioade de 15. 30 sau 60s. timpul total al efortului (Tt.w) dezvoltată în cursul acestui efort se calculează plecând de la timpul de desprindere de platformă (Td.E. INTERPRETAREA REZULTATELOR OBğINUTE LA PROBA BOSCO CALIFICATIV Slabă Bună Foarte bună BĂRBAğI 25 w 25-30 w 30-35 w FEMEI 22 w 22-25 w 26-30 w Capitolul I .s). efectuând aterizări în poziĠia de flexie a genunchilor la 900 .

putând atinge 9w/kgc la peste 18 ani.o evaluare a puterii anaerobe medii. valorile de încărcare sunt de 30m. secolul trecut. când efortul este efectuat pe cicloergometru Monark. vârful de putere dezvoltat fiind considerat expresiv pentru evaluarea puterii maximale pe care subiectul testat o poate dezvolta.8 W/kgc la copiii sub 10 ani.98. după diferiĠi autori. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Testul Wingate 30s Proba a fost inventată de cercetătătorii Institutului Wingate din Israel la începutul anilor ’70. respectiv 50 g/kgc. cea mai bună valoare a puterii înregistrată pe un interval de 5s: Pmax (kgm. Proba desfăúurându-se pe o perioadă de 30s. watt) = fp(5s) x D x F . permite determinarea travaliului total realizat pe acest interval de timp. watt) = fp(30s) x D x F . contra unei forĠe de frânare constante.un indice de fatigabilitate (IF). aleasă în funcĠie de greutatea corporală a individului care execută proba. de cca 8W/kgc la 12 ani . În cazul în care efortul este efectuat cu braĠele.min1. Testul Wingate constă în efectuarea la cicloergometru a unui efort de pedalare maximală de 30s. Efortul se efectuează contra unei rezistenĠe de cca 45g/kgc. InvestigaĠii medico-sportive 188 .min1. sau de cca 75 g/kgc. respectiv raportul dintre declinul puterii pe parcursul efortului úi puterea maximă înregistrată în cursul aceluiaúi efort.E. corespunzătoare celor 30s de efort maximal: P (kgm.90-0. fiind în prezent una dintre cele mai utilizate probe pentru testarea puterii anaerobe lactacide. Capitolul I . atunci când se foloseúte cicoergometrul Fleisch. Testul Wingate oferă trei tipuri de informaĠii: .T. Cercetătorii Institutului Wingate au evaluat acestă putere maximală ca fiind în medie de cca 6. atât pentru determinarea puterii anaerobe alactacide cât úi pentru cea lactacidă.o evaluare a puterii anaerobe maxime. Fidelitatea testului este de 0.

Astfel. efortul se efectuează timp de 15s sau 20s. cu incărcare maximă din primul moment al efortului. exceptând durata efortului care se va prelungi la 45. evaluarea se reia în aceleaúi condiĠii. În prima etapă a evauării. relativ teoretic. InvestigaĠii medico-sportive 189 . În medie.E. FrecvenĠa pedalării se va situa cât mai sus posibil peste valoarea de 90rpm. Institutul National de Medicină Sportivă din Bucureúti foloseúte varianta care se derulează în două etape. subiectul va trece la efectuarea probei de efort. cu atingere iniĠială sau progresivă a intensităĠii maxime a efortului.Cherebetiu IniĠial a fost imaginat ca un test de efort maximal regresiv cu durata de un minut efectuat pe un cicloergometru cu frînare mecanică la care încărcarea creúte linear cu numărul rotaĠiilor pe unitatea de timp (tip Zimmermann). Capitolul I . de gradul de antrenare anaerobă a sportivului testat. după o uúoară încălzire. greutate corporală úi. cu pauză pentru refacere. atunci când este posibil.4Kg/Kgc la subiecĠii de sex masculin úi de 0. încărcarea va fi de 0. într-o singură etapă sau în două.3Kg/Kgc la subiecĠii de sex feminin. Încărcarea aplicată va fi stabilită în funcĠie de sex.T. În prezent testul are mai multe variante de aplicare în funcĠie de perioada pe care se desfăúoară (10-15-20-35-45-60s). După o oră de repaus. reĠinându-se pentru calculul puterii anaerobe maxime (watt maxim) intervalul de 5s cu cea mai mare frecvenĠă a pedalării. de un minut. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II IF (%)=[ 1(Pmin/Pmax) ]x100 unde P = puterea medie Pmax = puterea maximă Pmin = puterea minimă Fp = frecvenĠa de pedlare D = distanĠa pe un tur de pedală F = forĠa Testul Szögÿ. ca úi numărul total de pedalări.

InvestigaĠii medico-sportive 190 . Datorită acestui fapt.T.83xG 0.66 15. ceea ce permite calcularea Indicelui Alactacid (IA): IA ( Szögÿ ) = (TTR15s sauTTR20s/TTR45s) / (lactat15s sau20s/lactat 45s) Cu cât IA este mai mare de 0.174xG 236+5.1455xG O altă posibilitate de corelare a rezultatelor testului de efort cu modificările biochimice este aceea de a raporta valorile puterii anaerobe alactacide úi lactacide la acumularea de lactat indusă de efort. rezultatele înregistrate prin aplicarea testului de efort Szögÿ.78Medie xG 0.7930.052xG 28.3339.9653.85Bine xG 0.Cherebetiu permit predicĠia deficitului de oxigen indus de efortul maximal efectuat de subiectul supus testării.015xG 0. Puterea anaerobă lactacidă determinată prin intermediul acestui test se corelează foarte bine cu defictul de O2 determinat prin metode directe (r = 0.97). FORMULE DE CALCUL PENTRU INTERPRETAREA REZULTATELOR OBğINUTE LA TESTELE ANAEROBE CALIFICATIV Excelent Watt max TTR TTR TTR 10s 20s 45s 335+7.27 15-0.0207xG 319+7.11xG 56.0221. respectiv 5s. Capitolul I .puterea anaerobă lactacidă (TTR45s) Aprecierea calitativă a rezultatelor se poate face pentru subiecĠii de sex masculin prin utilizarea calificativelor din tabelul 6.puterea anaerobă maximă (watt maxim) .E.2925.6447. pentru subiecĠii de sex feminin cifra obĠinută fiind mărită cu 40%.093xG 0.35 11.47-0. Tabelul 6.046xG 0.44 13.8 cu atât se poate aprecia că există rezerve alactacide mai mari. TTR20s) .puterea anaerobă alactacidă (TTR10s.055xG 0. va permite calcularea celor trei parametri ai capacităĠii de efort anaerob: .196xG bine 283+6. 15s úi 45s.038xG 0.99Foarte xG 0. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cunoaúterea încărcării aplicate pe o rotaĠie úi a frecvenĠei rotaĠiilor pe fiecare dintre intervalele luate în calcul.077xG 0.

T. CERINğE PRIVIND CAPACITATEA DE EFORT PE RAMURI DE SPORT sport probă Sprint 200-400m Sarituri ATLETISM Aruncari Semifond Fond 3000m obstacole Mars BADMINTON BIATLON BOB BOX CANOTAJ. HEPTATLON Sportiva GIMNASTICA HALTERE 50-100m 200-400m INOT 800-1500m Sarituri Polo JUDO ùI ARTE MARğIALE JOCURI LUPTE MOTO ORIENTARE TURISTICA Motocros Viteza Jucator câmp Portar Ritmica Aerobica B FB B B FB M B FB Exc M FB B FB M B FB B FB FB FB FB B B B FB FB FB B B B FB B B FB B B FB B B FB FB FB FB Exc B B M B FB B M B B FB B B B B FB B B FB Proba completa Dresaj FB Exc Exc FB FB Exc B FB Exc Exc FB M B M FB B FB FB FB FB Exc FB B B FB FB FB FB Exc FB B M FB B FB FB FB FB Exc FB B B FB FB FB FB Exc FB B M FB FB B B FB FB FB M M FB B FB B FB FB FB B B FB B FB FB FB FB Exc B B FB B Exc FB FB FB Exc B B FB B Exc Exc FB FB Exc B B B M B B M B VO2 M B M 45” B FB 20” FB FB 15” FB FB Exc FB B M B 10” Exc FB Exc FB B M B Watt max Exc FB Exc Exc B M B Capitolul I . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabelul 7.E. InvestigaĠii medico-sportive 191 . CAIAC-CANOE CICLISM Fond Pista Obstacole CALARIE CULTURISM DANS SPORTIV DECATLON.

InvestigaĠii medico-sportive 192 . De asemenea. este dată de viteza de derulare a benzii. mersul. sau de ambele. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II sport PATINAJ PENTATLON POPICE probă Artistic Viteza VO2 B Exc FB M 45” B FB B FB FB B B FB 20” B FB B FB FB FB B FB 15” B FB B B FB FB FB B FB FB 10” B FB B B FB FB FB B FB FB Watt max FB FB B B FB FB Exc FB FB FB Alpin SCHI SCRIMA TENIS DE CAMP TENIS DE MASA TIR Fond Sarituri B Exc M B FB B M EVALUAREA CAPACITĂğII DE EFORT AEROB În majoritatea cazurilor. Capitolul I . efortul este mai mare. testarea la efort utilizează cel mai frecvent două tipuri de ergometre: bicicleta ergometrică. acesta este influenĠat foarte mult de tipul mersului úi lungimea pasului subiectului testat. independent de greutatea subiectului testat. în cazul benzii rulante.T. la care efortul poate fi foarte bine dozat. Covorul rulant este un ergometru care permite efectuarea de către subiect a uneia dintre activităĠile curente cele mai obiúnuite. comparativ cu cicloergometrul. respectiv covorul rulant. de gradul de înclinare a acesteia. Unul dintre avantajele utilizării cicloergometrului este dat tocmai de uúurinĠa cu care se poate obĠine variaĠia intensităĠii efortului. Spre deosebire de cicloergometru. Bicicleta ergometrică (cicloergometrul) permite realizarea unui efort de pedalare contra unei rezistenĠe realizată prin frânare mecanică sau electromagnetică. În laboratoare. pentru că antrenează o masă musculară mai mare. Intensitatea efortului. măsurarea capacităĠii de efort aerob se bazează pe determinarea consumului maxim de oxigen (VO2maxim). Pot fi ergometre la care efortul se realizează cu membrele inferioare (cele mai folosite) sau ergometre la care efortul este efectuat de membrele superioare. în acest caz. intensitatea efortului putând fi stabilită atât prin gradul de frânare cât úi prin frecvenĠa pedalării.E. practic cel mai expresiv parametru al efortului aerob.

Acest tip de efort se aplică mai ales atunci când folosim metode indirecte pentru determinarea consumului maxim de oxigen. InvestigaĠii medico-sportive 193 . ƒ indirecte. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II DiferenĠele în determinarea consumului de oxigen. În funcĠie de rezultatele obĠinute. Tot în acest caz. la aceeaúi intensitate. poate fi repetat după 1-2 ore.T. la care mărimea efortului este proporĠională cu greutatea subiectului testat úi cu frecvenĠa miúcării de urcare-coborâre pe care acesta o execută. sunt de cca 7% în favoarea efortului efectuat la covorul rulant. în trepte de 3 minute. cea mai cunoscută metodă bazându-se pe relaĠia de liniaritate care se stabileúte. O altă modalitate de a efectua efortul este prin utilizarea unei scăriĠe cu înălĠimea de 40-50 cm. după fiecare treaptă de efort. Creúterea bruscă a lactatului se numără printre elementele luate în consideraĠie pentru încheierea testului de efort. Protocoale de efort Determinarea consumului maxim de oxigen Poate fi făcută prin două tipuri de metode: ƒ directe. ƒ Efort la intensitate progresiv crescândă (în trepte) Acest tip de teste începe cu intensităĠi mici. cele mai cunoscute fiind cele cu efort de intensitate constantă úi cele de intensitate progresiv crescândă. crescând progresiv. examen spiroergometric. se poate recolta sânge capilar din lobul urechii sau pulpa degetului pentru determinarea lactatului.E. în cursul unui efort aerob. Efortul de intensitate progresiv crescândă este utilizat cu predilecĠie în determinările directe ale consumului maxim de oxigen. între frecvenĠa cardiacă úi consumul de oxigen. ƒ Efort la intensitate constantă (continuu) În medie durează 5-6 minute. cu câte 5075w până la epuizarea subiectului (vita maxima). la aceeaúi intensitate a efortului. de cca 1w/Kgc. la o altă intensitate. Există mai multe tipuri de protocoale de efort. Capitolul I .

fie pe covorul rulant.E. care reprezintă raportarea consumului maxim de oxigen la frecvenĠa cardiacă (VO2 max(ml)/FC max(bpm)). frecvenĠa ventilaĠiei/minut etc. . consumul de oxigen nu mai creúte.T. respiră pe gură. Acest dispozitiv bucal dirijează respiraĠia astfel încât subiectul testat fie inspiră aer din încăpere (spirometrie în circuit deschis). raportul dintre volumul de aer respirat úi cantitatea de oxigen consumată (VE(l)/VO2(l)) – permite o bună apreciere a pragului anaerob prin reĠinerea momentului la care creúterea bruscă a ventilaĠiei nu este urmată de o creútere úi a consumului de oxigen. oricât ar creúte efortul. în general. consumul de oxigen crescând proporĠional cu intensitatea efortului până la o valoare dincolo de care. Durata treptelor de efort úi intensităĠile utilizate sunt. . cu ajutorul analizoarelor de gaze.echivalentul ventilator al oxigenului. Subiectul supus testării va efectua un efort de intensitate progresiv crescândă. probe în care dozarea intensităĠii efortului se face astfel încât să se atingă starea de echilibru (steady – state) între aportul de O2 úi consumul indus de derularea testului. fie dintrun recipient special. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Metoda directă Se bazează pe determinarea consumului de oxigen. InvestigaĠii medico-sportive 194 . Metoda directă permite determinarea în paralel a trei parametri foarte importanĠi pentru caracterizarea efortului aerob: . cu nasul pensat. Aerul expirat este trecut printr-un analizor de gaze care înregistrează în mod continuu concentraĠia de O2 .economia metabolică de efort – exprimată prin raportarea lactacidemie la wattajul corespunzător pentru efortul desfăúurat. Puterea efortului la care a fost atins consumul maxim de oxigen este denumită putere anaerobă maximă. în care se cunoaúte compoziĠia amestecului gazos (spirometrie în circuit închis). realizat în timpul efortului. printr-o piesă bucală montată la un sistem de valve cu rezistenĠă minimă la fluxul de aer. Capitolul I . cele prezentate la paragraful dedicat protocoalelor de efort. Subiectul care efectuează efortul fie la cicloergometru. de CO2 .oxigen – puls maxim. Metoda indirectă Utilizează în general probe de efort submaximal.

în care frecvenĠa cardiacă variază între 120-170bpm. Consumul maxim de oxigen realizat în timpul efortului se va calcula pornind de la valoarea frecvenĠei cardiace a subiectului testat înregistrată în ultimele 10s ale minutului 6 de efort. sportul practicat.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Pe parcursul acestei stări de echilibru. Tabelul 8. la sportivii de sex masculin încărcătura de efort este de 2-3 w/Kgc. În general. pe cicloergometru úi are o durată de 6 minute. este respectată relaĠia de liniaritate dintre evoluĠia frecvenĠei cardiace úi evoluĠia consumului de oxigen. greutatea. printre care se numără vârsta subiectului care urmează să fie testat. în funcĠie de sportul practicat. aúa cum am arătat anterior. cel mai frecvent. intensitatea acestuia va fi stabilită. În cazul în care efortul se execută la o scăriĠă.T. în funcĠie de înălĠimea scăriĠei (40 sau 50 cm). Testul Åstrand – Ryhming modificat (Institutul NaĠional de Medicină Sportivă Bucureúti) Acest test de efort submaximal se execută. Ritmul de pedalare se recomandă a fi între 50-70 rpm. FrecvenĠa optimă a miúcărilor va fi cuprinsă între 70110/minut. Valorile VO2maxim corespunzătoare frecvenĠei de efort în proba Åstrand la bărbaĠi FrecvenĠa cardiacă 10s 1 min 20 120 21 126 22 132 23 138 24 144 25 150 26 156 27 162 28 168 29 174 VO2maxim (ml) 75w 2800 2600 2300 2150 2000 1850 1700 1600 100w 3500 3200 2900 2700 2500 2300 2200 2000 1900 1750 125w 4050 3700 3400 3100 2850 2700 2500 2350 2200 2100 150w 4800 4400 4000 3700 3400 3200 2900 2800 2600 2450 175w 5500 5000 4600 4200 3900 3650 3350 3200 3000 2800 200w 6350 5800 5300 4900 4500 4200 3800 3600 3400 3250 225w 7100 6500 6000 5400 5000 4800 4400 4100 3900 3267 250w 7200 6600 6100 5700 5300 5000 4600 4400 4100 Capitolul I . conform tabelului 8 úi 9. sexul. Intensitatea efortului se alege după mai multe criterii. iar la sportive de 1.5-2 w/Kgc. perioada de pregătire. gradul de antrenament. greutatea subiectului úi frecvenĠa executării miúcărilor de urcare-coborâre. InvestigaĠii medico-sportive 195 . relaĠie pe baza căreia se poate determina în mod indirect consumul maxim de oxigen (VO2maxim) al subiectului testat.

PVC170 (physical working capacity). expresia adaptării cardio-vasculare a subiectului testat la efort. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabelul 9.4xGr 104. Calificative úi formule pentru evaluarea VO2maxim CALIFICATIV Excelent Foarte bine Bine Mediu BĂRBAğI 110-0.13-0.34xGr 77-0.28xGr FEMEI 91. Tot pornind de la determinarea VO2maxim se poate calcula eficienĠa travaliului efectuat de subiectul testat corespunzând la o frecvenĠă cardiacă de 170bpm.28xGr 64.232xGr Consumul maxim de oxigen poate fi raportat în continuare la greutatea subiectului testat (VO2maxim/Kgc) úi la frecvenĠa cardiacă de efort (VO2puls maxim).E.6-0.1-0.4-0. după formula: STT/w/Kg ő FC din min 6 x TA sistolica din min 6 W/kgcorp Valoarea standard a STT/w/kg se calculează după formula STT/w/kg ő 2582 + 62 x greutatea Capitolul I .38xGr 92. Valorile VO2maxim corespunzătoare frecvenĠei de efort în proba Åstrand la femei FrecvenĠa cardiacă 10s 1 min 20 120 21 126 22 132 23 138 24 144 25 150 26 156 27 162 28 168 29 174 VO2maxim (ml) 75w 2300 2150 1900 1750 1600 100w 3200 2800 2600 2300 2100 1950 1800 1700 125w 4050 3700 3400 3100 2850 2700 2500 2350 2200 2100 150w 4100 3600 3300 3000 2700 2500 2300 2200 2000 1850 175w 4750 4200 3800 3450 3200 2900 2700 2500 2350 2200 200w 5450 4950 4500 4100 3800 3500 3200 3000 2800 2600 225w 5600 5100 4600 4200 3900 3600 3400 3200 2850 250w 5700 5100 4800 4400 4100 3800 3600 3300 Tabelul 10.332xGr 87-0.6-0.315xGr 77. Dacă măsurarea frecvenĠei cardiace de efort este însoĠită úi de măsurarea tensiunii arteriale se poate determina STT/w/Kg. InvestigaĠii medico-sportive 196 .T.

normală. InvestigaĠii medico-sportive 197 . BUN 6720-5845 7070-6150 7430-6460 7780-6770 8140-7080 8500-7390 8850-7700 9210-8010 9560-8320 9920-8630 EXCELENT 5845 6150 6460 6770 7080 7390 7700 8010 8320 8630 Se recomandă ca proba de efort să fie urmată de o perioadă de revenire de 5 secunde în care se urmăreúte evoluĠia valorilor frecvenĠei cardiace úi tensiunii arteriale cu subiectul în clinostatism. .mediocră. CALIFICATIVE PENTRU EVALUAREA STT/W/Kg LA SPORTIVII DE PERFORMANğĂ (după Drăgan úi colab. Revenirea este considerată .E. .T. 60-80%.nesatisfăcătoare. dacă la 5 minute după terminarea efortului cei doi parametri cardio-vasculari au revenit cu cel puĠin 80% la valorile iniĠiale. 2002) GREUTATE 50-55 55-60 60-65 65-70 70-75 75-80 80-85 85-90 90-95 95-100 SLAB 9760 10270 10780 11300 11820 12310 12850 13370 13890 14410 MEDIU 9760-7945 10270-8360 10780-8780 11300-9200 11820-9620 12310-10050 12850-10470 13370-10890 13890-11310 14410-11730 BUN 7945-6720 8360-7070 8780-7430 9200-7780 9620-8140 10050-8500 10470-8850 10890-9210 11310-9560 11730-9920 F. În încheiere. Capitolul I . revenire sub 60% la valorile iniĠiale. în clinostatism. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabelul 11. trebuie subliniat faptul că probele de efort se aleg úi sunt interpretate întotdeauna în funcĠie de caracteristicile metabolice úi cerinĠele privind capacitatea de efort specifice diferitelor sporturi úi probe sportive (tabelele 7 úi 12).

TTR45s VO2. TTR10s VO2. TTR45s VO2 . TTR45s VO2. TTR45s TTR20s VO2 . TTR45s VO2. TTR10s VO2.T. TTR45s VO2 VO2 VO2. TTR45s VO2 . TTR45s TTR10s VO2 VO2. TTR45s VO2. TTR45s VO2. TTR45s TTR10s VO2. TTR45s VO2 . 800. TTR45s VO2. TTR45s VO2. TTR20s VO2. TTR45s VO2.E. PROBĂ SPORTIVĂ Alergare 100. TTR45s VO2. TTR45s VO2. 110m Alergare 400. modificat) PERIOADĂ PREGĂRTITOARE VO2 . TTR20s VO2 . TTR10s VO2. TTR20s Capitolul I . TTR20s VO2 . TTR45s VO2 . Bosco VO2 . TTR45s VO2 VO2 VO2. heptatlon Biatlon Bob Box Caiac-canoe Canotaj Ciclism úosea-pistă Culturism Gimnastică sportivă. maraton Marú Sărituri. 200. TTR10s VO2 VO2. aerobică Haltere Jocuri sportive Portari Arte marĠiale Lupte Motocros NataĠie Sărituri în apă Orientare turistică Patinaj artistic Patinaj viteză Pentatlon modern Popice Schi alpin Schi fond Scrimă Tenis de câmp Tenis de masă Automobilism PERIOADĂ COMPETIğIONALĂ TTR20s VO2 . TTR20s 198 . TTR45s TTR10s VO2. Bosco10s VO2 . TTR20s VO2 . TTR45s VO2. TESTE DE EFORT RECOMANDATE ÎN DIVERSE SPORTURI (Drăgan úi colab. atletică grea Decatlon. TTR45s VO2. TTR10s VO2. TTR10s VO2. TTR45s VO2. Sargent. TTR10s VO2. 10000. TTR45s VO2 . Sargent. TTR45s VO2. TTR45s VO2 . TTR45s VO2. 1500. TTR45s VO2. TTR10s VO2. TTR10s VO2. TTR10s VO2. TTR45s VO2. TTR45s VO2. ritmică. TTR45s VO2. 2002. TTR45s VO2. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabelul 12. semi-. TTR45s VO2. InvestigaĠii medico-sportive SPORT. TTR45s VO2 . 3000m Alergare 5000. TTR10s VO2. TTR20s VO2 . TTR20s VO2.

InvestigaĠii medico-sportive 199 . In practica noastra testele respiratorii au fost realizate prin utilizarea unui aparat de tipul Microlab3300. MEF Volumul expirator mediu pe 2/4s 9. numai pentru subiecti cu deficiente respiratorii grave).E. Expired Slow Vital Capacity (VC) Volumul expirator mediu 3. I50 Rata fluxului la 50% VEM 10. perfuzie sanguina pulmonara. cu predilectie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Explorarea functionala a aparatului respirator cuprinde toate etapele functiei respiratorii : ventilatie externa. Poate functiona prin conectare directa la reteaua electrica. Forced Expired Volume (1s) Volumul expirator maxim pe 1s (VEMS) 4. Sistemul permite ca primele doua teste sa fie efectuate in acelasi timp pentru doi pacienti. produs de catre firma MicroMedical. VER. Sunt masurati si inregistrati 10 parametri de spirometrie: 1.T. F25 Rata fluxului la 25% din CV 8. Se pot realiza sI teste de efort sI farmacodinamice . F50 Rata fluxului la 50% din CV 7. R50 Raportul I50/F50 Capitolul I . VIR. precum si a testelor speciale cu substante speciale bronhodilatatoare (se utilizeaza. potrivit pentru mediul spitalicesc. difuziune alveolocapilara. FEV1 % FVC . Metoda cea mai utilizata este spirometria (determinarea volumelor pulmonare sI a debitelor ventilatorii). ventilatia maxima pe minut). compact si robust. Spirometrul Microlab 3300 poate fi folosit pentru efectuarea testelor standard de capacitate vitala si capacitate vitala fortata. Forced Vital Capacity (FVC) Capacitatea vitala fortata 2. Testele statice permit masurarea volumelor pulmonare (CV. sau cu ajutorul unor acumulatori NiCd. Aceasta facilitate confera posibilitatea ca testele sa fie incepute si pentru al doilea pacient.FER Raportul VEMS/CV 5. Peak Expiratory Flow Rate (PEFR) Volumul expirator mediu pe 3/4s 6. VC) iar testele dinamice se refera la determinarea debitelor respiratorii (VEMS. Acest spirometru este portabil. inainte ca primul pacient sa fi terminat testul post bronhodilatator. UK. sportiv sau industrial.

presiunea barometrica. InvestigaĠii medico-sportive 200 . Pentru parametrii I50 si R50 nu exista valori estimate disponibile. Daca nu a fost executat testul postbronhodilatator. Testele pot fi repetate. in concordanta cu detaliile demografice introduse. curba debit/volum si/sau graficul volum/timp. iar procentajul masurat/estimat este calculat pentru diversi parametri. Valorile sunt masurate si raportate la BTPS (temperatura corpului. In cazul lucrarii de fata datele au fost introduse in MicrosoftExcell.15l Imprimanta: matriciala termica Numar maxim teste/pacient: VC nelimitat. rezultatele masurate si in mod optional. FVC-9.T. atunci testul este supratiparit peste curba estimata pentru comparatie. De asemenea. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Rezultatele masurate sunt comparate cu valori standard estimate. Cele mai bune rezultate se obtin cand FEV1+FVC sunt maxime. abaterea standard medie si deviatia. Domeniul de normalitate pentru fiecare parametru este de asemeena indicat pentru ghidare.E. Calcularea parametrilor mentionati anterior se face tinand cont de: Varsta subiectului: 7-110 ani Inaltimea subiectului: 100-210cm Rasa subiectului: caucazian sau necaucazian Alte date caracteristice: Ecran: Grafic cu cristale lichide. sistemul prezinta posibilitatea afisarii rezultatelor pe propriul display sau direct pe hartie termosensibila. aparatul selectand cea mai buna valoare sau valoare unui anumit test. Daca testele pre si post bronhodilatator au fost executate. apa complet saturata). Rapoartele VC si FVC constau din datele pacientului. schimbarea procentuala a rezultatului din valorile masurate este raportata. calculandu-se pentru fiecare parametru valoarea medie. existand apoi posibilitatea de preluare a fisierelor ASCII intr-o baza de date si efectuarea calculelor. rezolutie 128 x 64 Rezolutie: 10ml Tip traductor: MicroMedical Bi-directional Volum Digital Domeniul de valori al volumului:+/. testul post bronhodilatator este supratiparit peste testul prebronhodilatator pentru comparatie. Capitolul I . Challenge9 Aparatul se poate conecta prin intermediul interfetei seriale RS232 la un sistem de calcul. Daca testarea pre si post bronhodilatator a fost supravegheata. Curba completa debit/volum a celor mai bune teste sau a testelor alese poate fi tiparita.

Solymar.5 MEF 3.3.100 F50 3.5 116 70 .3.E.7 83.Zapletal. 96 2.0 .4 . InvestigaĠii medico-sportive 201 .1 FER 97. urmarind evolutia FC si TA in repaus.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MICRO MEDICAL MICROLAB 3300 v3. Martinet.21 2.2. Explorarea cardiovasculara in scopul dirijarii antrenamentului sportiv foloseste teste de laborator cu efort standardizat. Determinarea capacitatii de efort aerob :spiroergometria . in efort si in revenire.4 .19 99 2.7 I50 2. Teste functionale (Ruffier.Cogswell TECHNICIAN: _____________________________ PHYSICIAN: _____________________________ _________________________________________ De retinut Inainte de stabilirea diagnosticului starii functionale si al capacitatii de efort trebuie stabilit tipul efortului predominant pentru sportul/proba/postul respectiv.431 VC 2.17 3.26 2.62 123 1.3.00 1.51 2.81 111 2.14 2. Se utilizeaza 1.1 .1 FVC 2.74 82 2.38 R50 133 Results at BTPS Normal Values .74 91 2.2.1 . Schellong) 2.4.6 PEF 219 340 64 276 . proba Astrand.5 F25 2. Capitolul I .3 .14 NAME __________________________ DATE ___________TIME___________ PATIENT : A Male Age: 11 Height:147cm Caucasian 1 Baseline Test ACTUAL PRED %PRED RANGE FEV1 2.

ceea ce reprezinta valori duble fata de cele ale persoanelor neantrenate de aceeasi varsta. In schimb sportivii de performanta din sporturile cu efort anaerob (atletism-sprint. 71% la 55 de ani si 65% la 65 de ani (Astrand). La sportivi.E. Studiul evolutiei VO2max in functie de varsta si sex a aratat ca la baieti cifra absoluta a VO2max creste cu varsta pana la 18 ani cand se atinge nivelul maxim in timp ce la fete nivelul maxim al VO2 se obtine cu 2 ani mai devreme (16 ani). Determinarea capacitatii de efort anaerob: TTR. nici la baieti. 78% la 45 de ani. InvestigaĠii medico-sportive 202 . schi) s-au gasit cifre de VO2max/kgc de 80 ml si chiar mai mult. VO2max depinde de tipul efortului din disciplina sportiva practicata. Szogy-Cherebentiu Capitolul I . La marii performeri din probele de fond (atletism. Wingate. test Bosco. Consumul maxim de O2 scade cu varsta. test Sargent. 3. sarituri. VO2max/kgc nu prezinta diferente mari in cursul perioadei de crestere nici la fete. Cresterea VO2max se realizeaza prin cresterea masei musculare. gimnastica) au VO2max/kg egal cu cel al neantrenatilor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cel mai valoros parametru pentru determinarea capacitatii de efort aerob este VO2max.T. VO2max reprezinta 87% la 35 de ani. astfel ca din cifrele de la 25 de ani considerate ca 100%. aruncari. Consumul maxim de O2 la persoanele adulte si neantrenate variaza in jurul cifrei de 3000 ml O2/min la barbati (40-45 ml O2/kgC) si de 2000 ml O2/min la femei (30-35 ml O2/kgC). haltere. In sporturile cu efort aerob s-au observat cele mai mari valori ale VO2max/kgcorp.

În adaptarea la efortul fizic (efort de performanĠă. deĠin un rol important deasemenea în tulburările ce pot să apară: oboseală. Adapatarea se face pe mai multe căi: simpatico-adrenală úi hipotalamo-hipofizocorticosuprarenală. Hormonii au un rol în reglarea metabolismului. activare. nervos. hipertonie.E. Orice modificare în secreĠia de hormoni determină o varietate de modificări la nivelul organismului. Comunicarea dintre celule este mediată de sistemele: endocrin. acestea găsindu-se într-o strânsă interrelaĠie. riscul fiind apariĠia unor stări morbide care nu sunt recunoscute de la început. supraantrenament. cele mai importante modificări ce ne interesează în medicina sportivă sunt cele cu viză de limitare a capacităĠii de efort de performanĠă. InvestigaĠii medico-sportive 203 . în acelaúi timp efortul exercită modificări prin diverse mecanisme de feed-back ale funcĠiei sistemului neuro-endocrin. efortul fizic practicat intensiv. hormonii au un rol important în reacĠiile de integrare. atfel putându-se evalua tulburările subtile din patologia endocrină. relaĠia dintre efortul sportiv úi sistemul endocrin este: 1 sistem endocrin la sportiv efortul fizic 2 Important este rolul hormonilor asupra structurilor ce realizează efortul fizic. adaptare metabolică. cerinĠe importante din timpul efortului fizic. susĠinut). Cunoaúterea factorilor de control ai secreĠiei hormonale se bazează pe o serie de teste dinamice ce apreciază rezervele úi secreĠia hormonilor.T. uneori se pot depăúi posibilităĠile de adaptare. homeostaziei interne. imun. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II EXPLORAREA SISTEMULUI ENDOCRIN LA SPORTIVI DE CE? ReacĠiile neuro-endocrine din organism deĠin un rol foarte important în adaptare pentru efort fizic în general úi mai ales penrtu cel de performanĠă. Sistemul endocrin. Capitolul I .

Adrenalina úi noradrenalina secretate de glanda medulosuprarenală (MSR) determină adaptarea cronotropă úi inotropă a inimii. de gradul de antrenament. Este mult mai uúor să previi. Echilibrul homeostatic include verigi multiple ce constau în direcĠionarea metabolismului glucidic úi hidromineral. adaptări circulatorii úi respiratorii. Starea sistemului endocrin se apreciază prin determinarea nivelului plasmatic úi al excreĠiei urinare a Capitolul I . de intensitatea úi volumul efortului. unele maladii endocrine nu sunt compatibile cu performanĠa. hipoxie. Adaptarea organismului la efort înseamnă menĠinerea unui echilibru perfect al sistemului endocrino-metabolic. androgeni. prin exerciĠii de întreĠinere. În adaptarea la efort. AlĠi hormoni ce intervin sunt hormonul de creútere. pentru a preîntâmpina apariĠia unor stări morbide care sunt întotdeauna mai dificil de tratat/recuperat. termoreglare. InvestigaĠii medico-sportive 204 . hormonul antidiuretic. relaxare. etc. adaptarea la stres. intensificarea circulaĠiei úi efecte metabolice. x în perioada de refacere intervin în principal hormonii glucocorticoizi. dar úi de condiĠiile externe (frig.úi glucocorticoizi cu efecte metabolice asupra metabolismului glucidic úi lipidic (gluconeogeneză úi lipoliză). glucagonul. În sport. favorizată sau nu de efortul fizic). dar de scurtă durată prevalează activitatea simpato-adrenală. insulina. hormonul de creútere. AfecĠiunile endocrine pot să fie determinate de deficite hormonale. Datorită relaĠiei efort sportiv-sistem endocrin pot să apară modificări determinate de dinamica hormonală sau de adaptare ce pot să fie urmate de apariĠia unei patologii endocrine de sine stătătoare (compatibilă sau nu cu efortul. starea emoĠională. Se asociază inhibiĠia secreĠiei de insulină úi instalarea treptată a utilizării lipidice predominant.E. secreĠii în exces a hormonilor sau prin patologia receptorilor. x în efortul fizic prelungit este implicat în principal axul hipofizocortico-suprarenalian care reglează producerea de mineralo. temperaturi ridicate): xîn efortul fizic intens. supraantrenament. spune un dicton.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Hormonii crează un fond general de adaptare la efort prin mobilizarea adecvată a resurselor funcĠionale úi menĠinerea hormostaziei generale în condiĠiile specifice efortului fizic intens. induse de efort. Rolul kinetoterapeutului – este un rol activ pentru toate aceste procese. tiroxina. x în eforturile cu solicitări nervoase úi psihice predomină activitatea simpato-adrenală úi tiroidiană. Kinetoterapeutul trebuie să recunoscă manifestările stărilor de oboseală. IntervenĠia mecanismelor endocrine este dependentă úi de integritatea morfofuncĠională a sistemului. autorelaxare. asupra sistemelor funcĠionale intervin ansambluri endocrine care asigură o mobilizare mai rapidă a tuturor funcĠiilor.

a cortizolului úi a metaboliĠilor săi ce se găsesc în urină. úi de particularităĠile individuale ale fiecărui subiect. În sport se apreciază în general că nivelul secreĠiei hormonale depinde de caracterul. post efort. pe linie metabolică cel mai important este determinarea dinamicii lacatatului. În urma testelor efectuate la sportivii de performanĠă. dozarea sanguină sau urinară a hormonilor poate să fie suficientă pentru diagnosticare. Testele pentru determinarea nivelului plasmatic hormonal se bazează azi pe tehnici chimice. x Creúterea cortizolului în eforturile cu datorii mari de oxigen úi modificări semnificative ale mediului intern. teste biologice. în special când testele evidenĠiază prezenĠa unui mecanism de feed back eficace. a efectelor asupra Ġesuturilor Ġintă úi prin diverse combinaĠii ale acestor teste. alaninemiei. nivelul acizilor graúi liberi. x Uneori mai sunt necesare unele teste de stimulare pentru a satbili prezenĠa unor valori hormonale la limita inferioară a normalului. dinamica catecolaminelor úi metaboliĠi acestora din urină. se impune investigarea mai ales în dinamică. InvestigaĠii medico-sportive 205 . în eforturi de intensitate redusă apar excreĠii mari de cortizol. transaminazelor. acestea se modifcă în timp cu apariĠia stării de antrenament la efort. folosit pentru determinarea stărilor de solicitare excesivă în eforturi intense sau competiĠii. Cel mai adesea este nevoie de investigarea funcĠiei tiroidei. a nivelului receptorilor hormonali. x La subiecĠii puĠin antrenaĠi. putem astfel considera că un alt alt rol al determinărilor hormonale ar putea să fie úi aprecierea adaptării/răspunsul organismului la efortul fizic. durata efortului. excesive. corticosteroizii se secretă în cantitate crescută alternînd cu perioade de scădere a nivelului de 17 OH CS (17 hidroxicorticosteroizilor) în urină.E.T. glicemia. x Când există o hipo. intensitatea. La sportivi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II hormonilor sau a metaboliĠilor. consideraĠi din principiu persoane sănătoase. Capitolul I . cromatografice. s-au constatat modificări fiziologice ale secreĠiei endocrine ce reprezintă de fapt adaptarea organismului la efort. a rezervei úi reglării hormonale (prin teste dinamice). dinamica hormonului de creútere. x Toate aceste teste au fost create pe baza unei bune cunoaúteri a mecanismelor reglatorii de feed back ale diferiĠilor hormoni. imunometrice plasmatice. x Testele de inhibiĠie sunt utilizate pentru evidenĠierea hipereactivităĠii sistemelor endocrine. ionograma. x În eforturi prelungite.sau hiperfuncĠie hormonală severă. mai depinde de starea de antrenament a sportivului.

care prezintă două punĠi disulfidice intramolecular. perioadelor de post. Hormonul de creútere este secretat într-o manieră pulsatilă. lipsa afectivităĠii la copil. tireotrop (TSH). exerciĠiu fizic. Deficitul hormonului de creútere la copil se asociază cu statura mică. intermediar úi posterior (neurohipofiza). este alcătuită dintr-un lob anterior (adenohipofiza). SecreĠia este crescută la pubertate (ceea ce sugerează că steroizii gonadali joacă un rol important în reglare). cortexului adrenal. dezvoltarea úi funcĠia glandei tiroide. nivelul catecolaminelor în urină creúte semnificativ la sportivii bine antrenaĠi.T. GH). menĠinerea masei musculare la adult sugerând beneficiile terapiei substitutive pe termen scurt. luteinizant (LH). gonadelor úi glandelor mamare. în cursul somnului cu unde lente. faza de somn. prolactina (PRL). respectiv: hormonul de stimulare al hormonului de creútere úi somatostatinul. hiperglicemie la subiecĠii normali. cu un singur lanĠ de 191 aminoacizi. studiile realizate după această perioadă au evidenĠiat faptul că hormonul de creútere are acĠiuni importante printre care distribuĠia substanĠelor nutritive úi a energiei. Până la mijlocul anilor 1990 deficitul de hormon de creútere la adult nu a fost recunoscut ca o entitate clinică aparte. stresul úi efotrul fizic. reprezintă aproximativ 50% din celulele adenohipofizare úi ocupă zonele laterale. Celulele somatotrope care secretă hormonul de creútere. Adenohipofiza este sursa a cel puĠin úase hormoni implicaĠi în creúterea. HIPOFIZA Glanda pituitară (hipofiza) este situată la baza craniului în úaua turcească (fosa pituitară) a osului sfenoid. ea depozitează argininvasopresina (hormonul antidiuretic) úi oxitocina sintetizate la nivelul nucleilor supraoptici úi paraventriculari hipotalamici. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II x După eforturi mici sau medii. adrenocorticotrop (ACTH). InvestigaĠii medico-sportive 206 . Neurohipofiza nu sintetizează hormoni. dar cu o stare de nutriĠie relativ bună úi viteză de creútere redusă. foliculostimulant (FSH). Modelul secreĠiei de GH depinde de o serie de factori: stadiul dezvoltării. SecreĠia este supresată în obezitate. Hormonul de creútere este o proteină neglicozilată. stres. Capitolul I . x Un criteriu al gradului de antrenament poate să fie excreĠia acidului vanilmandelic din urină ce este o relaĠie între sistemul simpatoadrenal úi nivelul de adaptare a organismului la efortul muscular. fiind reglat de doi hormoni hipotalamici.E. starea de nutriĠie. Hormonii sintetizaĠi la om sunt: hormon de creútere (STH.

Mecanisme de acĠiune ale GH-ului GH-ul acĠionează asupra Ġesuturilor pentru a regla funcĠiile metabolice úi creúterea într-o manieră directă sau mediată prin somatomedine. În 99% din cazuri. dar este de regulă diagnosticată în decadele patru úi cinci de viaĠă. 1998). Ulterior au fost izolaĠi factorii de creútere insulin like (IGF) I úi II. InvestigaĠii medico-sportive 207 . acromegalia recunoaúte drept cauză un adenom hipofizar hipersecretant de GH. reprezentând mai puĠin de 5% din numărul cazurilor de acromegalie.3/milion. Cele două modele de acĠiune au pornit de la observaĠiile conform cărora: x creúterea úi activitatea mitotică a cartilajului în vivo este dependentă esenĠial de GH dar adăugarea directă a acestuia in vitro este insuficientă pentru promovarea acĠiunilor sale.E. cu o incidenĠă anuală de 3-3. poate debuta la orice vârstă. Dacă secreĠia excesivă a hormonului de creútere se produce înainte de pubertate. tumori ale celulelor pancreatice úi adenoame hipofizare) (Wilson. acromegalia apare ca o componentă a sindromului de neoplazie endocrină multiplă MEN I (care grupează hiperparatiroidism. x tumori periferice cu secreĠie ectopică de GHRH. hipofizar secretant de hormon de stimulare al hormonului de creútere (GHRH). Specialiútii japonezi sugerează că diabetul zaharat de tip 1 (T1DM) dezechilibrat poate antrena dezvoltarea sau progresiunea unui adenom hipofizar secretant de GH. x tumori cu secreĠie ectopică de GH (tumoră a celulelor insulelor pancreatice-a fost raportat un caz). Cauzele mult mai rare sunt: x gangliocitom hipotalamic. La 6% din pacienĠi. IGF I constituie principalul mediator al acĠiunii GH-ului. Boala afectează în proporĠie egală femeile úi bărbaĠii. Ei au raportat cazul unui tânăr cu T1DM care prezenta frecvente cetoacidoze úi la care dozarea GH-ului a evidenĠiat valori crescute în absenĠa unei leziuni hipofizare iniĠiale. sindrom rar. el este sintetizat la nivelul Ġesuturilor periferice de unde este Capitolul I .. apare gigantismul. investigarea morfologică hipofizară prin rezonanĠă magnetică nucleară a evidenĠiat prezenĠa unui microadenom care histologic s-a dovedit un adenom acidofil. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Excesul hormonului de creútere determină la adult acromegalia úi prebubertar gigantismul. După doi ani. Suedia este estimată la 3869/milion. Specialiútii sugerează că nivelul scăzut al factorului de creútere insulin like I (IGF-I) caracteristic T1DM dezechilibrat poate determina apariĠia unui adenom hipofizar secretant de GH (Otsuka et al.T. Acromegalia PrevalenĠa afecĠiunii în Ġări ca Anglia. 1997).

cefalee. IniĠial GH-ul stimulează celulele precursoare ce se vor diferenĠia. Semne comune cu alte tumori hipofizare. 2. accentuarea apofizelor zigomatice. tegumente groase. determinate de compresie: sindrom neurooftalmic. iar activitatea triglicerid-lipazei úi lipoprotein-lipazei sunt reduse. Capitolul I . lipolitic úi diabetogen. ulterior IGF I produs local sub efectul GH-ului. Nu s-au observat modificări semnificative ale valorilor colesterolului (Wilson.SuferinĠa cardiovasculară (hipertensiunea úi cardiomiopatia) constituie cea mai frecventă cauză de deces la pacienĠii acromegalici. visceromegalie. mărirea mîinilor úi picioarelor. Riscul apariĠiei diabetului zaharat este corelat cu nivelul GH-ului dar fenotipul HLA. 1998). Excesul de GH determină: 1. InvestigaĠii medico-sportive 208 . Hormonul de creútere este caracterizat ca anabolic. efecte metabolice úi cardiovasculare. insuficienĠa celorlalĠi hormoni hipofizari. InvestigaĠiile funcĠionale trebuie să cuprindă dozarea tuturor hormonilor hipofizari deoarece poate să existe o tumoră cu secreĠie mixtă sau masa tumorală poate comprima sau distruge restul celulelor hipofizare generând insuficienĠa celorlanĠi hormoni hipofizari. Simptomele la pacienĠii cu acromegalie apar în medie cu 9 ani înainte de diagnosticare. hipertrofia piramidei nazale. Indiferent de protocolul propus studiile au evidenĠiat că expunerea continuă sau dozele farmacologice de GH antrenează alterări ale metabolismului glucidic úi ale utilizării lipidelor. In practică dozarea hormonului de creútere în orice moment al zilei nu este edificatoare datorită pulsaĠiilor spontane. 1998).E.SecreĠia excesivă de GH în acromegalie induce insulinorezistenĠă úi toleranĠă alterată la glucoză în 2945% din cazuri úi diabet zaharat în 10-20% din cazuri. Aceste caracteristici sunt rezultatul studiilor in vitro pe Ġesuturi izolate sau a studiilor in vivo ce au utilizat GH în doze farmacologice sau administrat într-o manieră nefiziologică. prin efect paracrin stimulează creúterea clonală a celulelor diferenĠiate (Wilson. IGF I circulant úi cel derivat din hipotalamus sau hipofiză modulează secreĠia de GH.T. antecedentele familiale de diabet úi durata acromegaliei nu par să-i influenĠeze în mod special dezvoltarea. insuficientă care în practică trebuie să fie substituită. Testele paraclinice includ investigaĠii funcĠionale hipofizare úi imagistice. Semne determinate de excesul de GH: modificarea fizionomiei (frunte îngustă. arcade sprîncenoase proeminente. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II secretat în circulaĠie sau acĠionează ca factor paracrin. x cel de-al doilea model de acĠiune a hormonului de creútere a fost propus pe baza studiilor asupra efectului acestuia într-o linie celulară de preadipocite. Hipertrigliceridemia este prezentă în procent de 19-44%. prognatism mandibular cu modificarea ocluziei). dar odată ce diagnosticul este suspectat clinic el trebuie confirmat prin teste paraclinice. Diagnostic.

arteriografia cerebrală úi pneumoencefalografia erau utilizate înainte pentru studierea glandei hipofize. extensia laterală a tumorii. radioterapia. Capitolul I . ameliorează parametrii metabolici úi hipertrofia Ġesuturilor moi.T. rezecĠia bilaterală de ram mandibular. cel mai folosit fiind testul de toleranĠă orală la glucoză. intoleranĠă la frig. RezonanĠa magnetică nucleară este metoda imagistică de elecĠie pentru evaluarea anatomică a afecĠiunilor hipotalamohipofizare. 60. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Datorită acestui fapt când se suspicionează o hipersecreĠie de GH se poate utiliza un test de supresie. La adult. 30. Nu există studii care să demonstreze că tratamentul acromegaliei determină reducerea morbidităĠii si mortalităĠii premature asociată acestei afecĠiuni. Modificările osoase odată constituite sunt însă ireversibile. terapia medicamentoasă) bine condusă. nesupresat de hiperglicemie úi valoarea plasmatică nu scade sub valorile menĠionate. respectiv corecĠia piramidei nazale. Valoarea crescută a IGF-I se corelează cu secreĠia crescută de GH. reducerea capacităĠii de efort. în mod normal secreĠia hormonului de creútere este inhibată de glicemiile crescute obĠinute în cursul acestui test. cu excepĠia perioadei de sarcină sau la pubertate. Deficitul hormonului de creútere la copil determină nanismul hipofizar. Se poate considera totuúi că înlăturarea efectelor metabolice adverse ale secreĠiei excesive de GH ar ameliora prognosticul afecĠiunii (Wilson. IGF-I seric oferă un indicator complex al secreĠiei de GH fiind util în special ca test screening al acromegaliei. deficitul de GH generează adipozitate în exces. se administrează 75 g glucoză dizolvată în apă úi prelevarea probelor pentru determinarea glucozei úi GH-ului se realizează la momentele -30. 90 úi 120 minute. La subiecĠii sănătoúi nivelul plasmatic al GH-ului scade sub 1 ng/ml (2mUI/l). Pacientul nu trebuie să mănânce începând cu miezul nopĠii anterioare testului. Radiografia de craniu. vizualizează sinusul cavernos úi este fără iradiere.E. distinge anevrismele. InvestigaĠii medico-sportive 209 . Gradul de fidelitate al determinărilor de IGF-I este însă variabil úi pentru o interpretare corectă trebuie să se Ġină cont de metoda utilizată. Metodele imagistice evidenĠiază masa tumorală. vitalitate redusă. reacĠii emoĠionale deficitare. 1998). Terapia singulară sau combinată a acromegaliei (metode microchirurgicale. pacienĠilor la care procesul este stopat li se pot propune intervenĠii estetice-reparatorii. Aceste investigaĠii sunt limitate în ceea ce priveúte vizualizarea directă a glandei hipofize úi a raporturilor ei cu structurile învecinate. Tomografia computerizată úi rezonanĠa magnetică nucleară sunt tehnici neinvazive pentru vizualizarea directă a hipofizei úi a structurilor de vecinătate. 0. ea permite vizualizrea raportului dintre chiasma optică úi diafragma selară. In acromegalie hormonul de creútere se secretă autonom.

Capitolul I .<15kg 125mg). tegumente subĠiri. cu proporĠii conforme vârstei cronologice. repetat pe parcursul a 24 ore (profilul secreĠiei de GH) dar important în evaluarea deficitului de GH este realizarea unui test de stimulare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Nanismul hipofizar Este o tulburare de creútere úi dezvoltare armonică generată de deficitul de GH. O simptomatologie asemănătoare poate fi realizată prin deficit de somatomedine sau tulburări de receptivitate. Testul la arginină: se administrează hidroclorură de arginină 0. Când testul la insulină este incert se pot utiliza alte teste de stimulare a secreĠiei de GH.T. vărsături) pot fi minimalizate prin aúezarea pacientului în poziĠie culcată. schelet gracil armonios. La subiecĠii sănătoúi concentraĠia GH creúte peste 10 ng/ml (20mUI/l). 15-30 kg 250 mg. alterare mentală sau cardiopatie ischemică.15 U/kg greutate corporală produce un vârf al răspunsului de GH în 45-60 de minute. Dozarea hormonului de creútere se poate realiza la 2 ore de la debutul somnului.5 g/kg greutate corporală în soluĠie salină intravenos timp de 30 de minute. deficitul statural este mai mare de 3 deviaĠii standard faĠă de media de înălĠime pentru vârsta cronologică. cu viteza de creútere mai mică decât normalul. acromicrie. Simptomele hipoglicemiei severe trebuie corectate prin administrarea glucozei intravenos. Vârful de GH apare după 45-60 de minute.E. 2. GH rămâne sub 5 ng/ml. Clinic pacienĠii prezintă o înălĠime mai mică cu 3 deviaĠii standard faĠă de media de înălĠime pentru vârsta cronologică. Administrarea intravenoasă a insulinei în doză de 0. inteligenĠă normală. antecedentele de convulsie. în nanismul hipofizar. examen clinic.. glucagon. Radiografia oaselor carpiene pentru evidenĠierea nucleilor de osificare. Testul la levodopa: se administrează levodopa pe cale orală în funcĠie de greutatea pacientului (> 30 kg 500 mg. ContraindicaĠiile testului sunt: un cortisol plasmatic bazal prelevat la ora 8 mai mic de 5 µg/de. musculatură hipotonă. InvestigaĠii medico-sportive 210 . vârsta osoasă este dată de momentul apariĠiei úi a definitivării osteogenezei. Vârful răspunsului de GH se produce de obicei între 45-90 de minute úi posibilele efecte adverse (greaĠă. In nanismul hipofizar vârsta osoasă este mai mică decât vârsta cronologică. InvestigaĠii paraclinice 1. 1996). Testul trebuie efectuat în prezenĠa medicului úi înaintea administrării insulinei trebuie făcute o anamneză recentă. un ritm de creútere scăzut (<3 cm/an). respectiv testul la arginină. Cel mai utilizat test în practică este testul de stimulare al secreĠiei de GH cu insulină. EKG iar nivelul cortisolului plasmatic determinat la ora 8 să fie peste 5 µg /dl. Testul cu glucagon: se administrează 1 mg glucagon intramuscular úi vârful de GH se produce de obicei între 45 úi 90 de minute (Weatherall et al. levodopa.

testicul. Hiperprolactinemia determină hipogonadism hipogonadotrop prin efect la nivel hipotalamic (alterarea eliberării pulsatile de gonadoliberină). valoarea normală fiind <20 ng/dl). 3. galactoree (prezentă la 30-80% dintre cele cu această afecĠiune). ovar. Tratamentul nanismului hipofizar are ca obiectiv obĠinerea unei staturi normale conformă vârstei cronologice. InvestigaĠii medico-sportive 211 . Femeile de vârstă reproductivă se prezintă la medic pentru tulburări ale funcĠiei menstruale. 2. GH-ului úi a numeroase citokine (Wilson. Dozarea prolactinei. 1996). La bărbaĠi apar tulburări de dinamică sexuală până la impotenĠă. GHRH (în formele hipotalamice cu hipofiză integră) sau IGF-I. Receptorii prolactinei sunt stimulaĠi la om cu aceeaúi potenĠă de GH. există o mare asemănare structurală (omologie) între receptorii prolactinei. respectiv ficat. El include administrarea de GH uman obĠinut prin inginerie genetică. Tratamentul substitutiv trebuie să Ġină cont de hormonul deficitar. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 3. hipofizar (scade răspunsul celulelor gonadotrope la gonadoliberină) si gonadic (blocarea steroidogenezei) (Coculescu. infertilitate. Dozarea celorlalĠi tropi hipofizari pentru investigarea completă a funcĠiei pituitare. Prolactina acĠionează prin receptori specifici.. Dozarea celorlalĠi tropi hipofizari pentru eventuala confirmare a deficitelor pluritrope. AfecĠiunea poate să apară la orice vârstă úi la ambele sexe. 1998). EvidenĠierea tumorii prin tomografie computerizată sau rezonanĠa magnetică nucleară. distribuĠie ginoidă a tesutului adipos (Weatherall et al. InvestigaĠii paraclinice: 1. prostată. 1998). dar principalul loc de acĠiune este glanda mamară.T. Capitolul I . La copil afecĠiunea poate genera fenomene de compresie úi prin distrucĠia sau comprimarea celulelor secretante de GH. infertilitate. oligospermie. hipotrofie staturală. Prolactinomul Hiperprolactinemia secundară unei producĠii excesive de prolactină de către celulele lactotrope este cea mai frecventă afecĠiune hipofizară întâlnită în clinică. galactoree (apare într-un procent de 14-33% din cei afectaĠi dar evidenĠierea sa poate necesita exprimarea viguroasă a sânului). Valori în intervalul 20-100 ng/ml pot apare în alte cause de hiperprolactinemie care sunt menĠionate în tabelul 13. unde iniĠiază úi menĠine lactaĠia. o sigură măsurare a prolactinei se poate dovedi suficientă pentru diagnosticarea unui prolactinom dacă valoarea acesteia este suficient de mare (> 200 ng/ml.E. prezenĠi în numeroase Ġesuturi. Prolactina umană este alcătuită din 199 de aminoacizi úi 16% din aceútia sunt omologi cu cei ai GH-ului.

meningiom. 1995 Tratamentul de elecĠie în prolactinom este cel medicamentos. Boli endocrine ƒ hipotiroidismul primar ƒ boala Addison ƒ carcinomul adrenal feminizant ƒ sindromul ovarelor polichistice ƒ hipoglicemia 7. butirofenone. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 13. tuberculom.E. gliom. Leziuni hipofizare ƒ prolactinoame ƒ tumori cu secreĠie mixt㠃 Empty sella ƒ hiperplazia celulelor lactotrope (în afara sarcinii) 4. etc.) úi secundare: metastaze ƒ traumatisme cranio – cerebrale ƒ afecĠiuni vasculare: infarctizări. Afectiuni hipotalamice ƒ tumori: primare (craniofaringiom. Leziuni iritative ale peretelui toracic 9. InvestigaĠii medico-sportive 212 . Hiperprolactinemia idiopatică Modificat după Dumitrache C. traumatice ƒ compresiuni ale tijei ƒ afectări vasculare 3. ciroza 8. contraceptive orale) ƒ inhibitori de monoaminooxidaze ƒ izoniazida 5. germinom. embolisme ƒ pseudotumor cerebri ƒ procese infiltrative: sarcoidoza. pimozide) ƒ antihistaminice-blocanĠi de receptori H2 (cimetidina) ƒ opiacee úi opioide ƒ hormoni (estrogeni. Leziuni ale tijei hipotalamo-hipofizare ƒ secĠiuni chirurgicale. Boli cronice ƒ insuficienĠa renală cronic㠃 insuficienĠa hepatică. Capitolul I . Tumori endocrine cu debut prepuberal. ProducĠia ectopică de prolactin㠃 neoplasm renal ƒ neoplasm bronhopulmonar 6.T. Se administrează agoniúti dopaminergici (cel mai folosit fiind bromocriptina). Medicamentoase ƒ psihotrope (fenotiazine. sulpiride. Cauze de hiperprolactinemie patologică Cauze de hiperprolactinemie patologică 1. histiocitoza X ƒ procese inflamatorii: encefalite 2. hamartrom.

tulburări vizuale) sau cu simptome de hipopituitarism. prin convenĠie. la aceútia rezecĠia trans-sfenoidală este abordarea la care se apelează cel mai frecvent. Cea mai comună cauză a sindromului Cushing este forma iatrogenă. AfecĠiunea este discutată în cadrul patologiei corticosuprarenalelor. Tratamentul este de lungă durată úi întreruperea acestuia are frecvent ca rezultat recidiva hiperprolactinemiei úi reexpansionarea tumorii. 1995). 1996). Există úi un număr redus de pacienĠi rezistenĠi la terapia menĠionată. paraclinice. Majoritatea pacienĠilor sunt diagnosticaĠi cu simptome secundare compresiei tumorale (cefalee. Clasificarea etiologică a sindromului Cushing Forme ACTH dependente Forme ACTH independente Adenomul adrenal Boala Cushing Sindromul secreĠiei ectopice de ACTH.. Capitolul I . în scop terapeutic pentru efectele lor antiinflamatorii úi imunosupresive. x Investigarea completă a funcĠiei hipofizare. viscero-metabolice úi endocrine datorate expunerii prelungite la concentraĠii excesive de glucocorticoizi. Tabel 14. determinată de administrarea exogenă de glucocorticoizi în doze farmacologice. CRF-factor de eliberare a hormonului corticotrop ADENOMUL NESECRETANT Tumora hipofizară nesecretantă este caracterizată prin absenĠa oricărui sindrom clinic particular úi a oricăror concentraĠii hormonale serice crescute detectabile.T. InvestigaĠii medico-sportive 213 . inhibând secreĠia de prolactină.. iar cel de sindrom Cushing formelor tumorale primare adrenale (Dumitrache et al.E. Carcinomul adrenal Displazia micronodulară bilaterală CRF (prin administrare de Iatrogen (prin administrare de ACTH Iatrogen glucocorticoizi în doze farmacologice exogen) Hiperplazia adrenală nodulară Alcoolul macroscopică (?) ACTH-hormon adrenocorticotrop. Boala Cushing Sindromul Cushing ca termen generic reprezintă totalitatea tulburărilor clinice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Aceste medicamente acĠionează prin stimularea directă a receptorilor dopaminici ai membranei celulelor hipofizare. termenul de boală Cushing a fost rezervat hiperplaziei adrenale bilaterale ACTH dependentă. Evaluarea pacientului presupune: x EvidenĠierea tumorii prin tomografie computerizată sau rezonanĠă magnetică nucleară. indiferent de etiologia úi sursa lor: endo sau exogenă. Radioterapia hipofizară este puĠin eficientă în obĠinerea reducerii concentraĠiei serice de prolactină (Weatherall et al. Sindromul Cushing endogen nu este o afecĠiune frecventă.

1998). vinblastină. scăderea volemiei. determinarea motilităĠii oculare. frig. căldură. deces. Teste de restricĠie hidrică. Diabetul insipid gestaĠional (producĠia placentară de vasopresinază antrenează distrugerea arginin-vasopresinei circulante. în această situaĠie pot să apară semne clinice precum: astenie fizică. 1998). confirmarea poliuriei (diureză peste 3l/24 ore) trebuie să preceadă testul. Testele diagnostice nu trebuie efectuate în prezenĠa unei insuficienĠe tiroidiene sau suprarenaliene netratate sau când există diureză osmotică (diabet zaharat decompensat). cafea. nicotină úi inhibată de scăderea osmolarităĠii plasmatice. tahicardie. secundar terapiei cu litiu. acool etilic (Coculescu. alcool úi fumatul. 2. Clinic pacienĠii cu diabet insipid prezintă: poliurie. Tratamentul unei tumori nesecretante este excizia chirurgicală urmată de iradierea convenĠională supravoltată postoperator (Coculescu. prostaĠie. hipotensiune. Se permite acces liber la lichide cu 12 ore înainte de efectuarea testului. Diabetul insipid ce însoĠeúte afecĠiunile severe nu este compatibil cu sportul de performanĠă úi deci nu face obiectul discuĠiei noastre. aceste simptome având deobicei un debut brusc. Volumul urinii poate ajunge chiar la 16-24 l/zi. Diabetul insipid cranian caracterizat prin deficit total sau parĠial de arginin-vasopresină (forma idiopatică este cea mai frecventă). Poliuria antrenează deshidratare care prin stimularea centrului setei determină polidipsie. sete excesivă úi polididpsie. în timpul nopĠii sau zilei. Este metoda cea mai frecvent utilizată pentru diagnosticarea diabetului insipid. febră. Se întrerupe Capitolul I . excluzându-se aportul de ceai. InvestigaĠii medico-sportive 214 . hipercalcemie. hipokaliemie. Fenomenele de deshidratare apar doar dacă lichidele pierdute nu sunt înlocuite adecvat. demeclociclină). stres. acuitatea vizuală.T. Diabetul insipid Diabetul insipid este o afecĠiune datorată deficitului de sinteză úi secreĠie a vasopresinei la nivel hipotalamic sau a lipsei de răspuns a receptorilor prezenĠi la nivelul celulelor tubilor colectori renali. Clasificarea etiopatogenică a diabetului insipid include: 1. Vasopresina creúte la nivel renal permeabilitatea pentru apă a tubului contort distal úi tubilor colectori úi astfel se absoarbe 15% din volumul ultrafiltratului glomerular. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II x Examen oftalmologic care să cuprindă examinarea fundului de ochi. Diabetul insipid nefrogen (în insuficienĠa renală cronică faza poliurică. SecreĠia de arginin-vasopresină este crescută (în cadrul reglării fiziologice) de creúterea osmolarităĠii plasmatice. tulburări psihice.E. fiind necesară micĠiunea la 30-60 de minute. 3.

definitivarea diagnosticului de diabet insipid cranian se poate face prin: Teste de perfuzare a unor soluĠii saline hipertone. intranazal sau parenteral. revers T3 (3. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II aportul de lichide úi alimente până pacientul pierde 5% din greutatea iniĠială (3% la copii). La terminarea testului de deshidratare se administrează desmopresină intramuscular sau la nivelul septului nazal. Rolul testului este diferenĠierea diabetului insipid central parĠial de polidipsia primară în care pragul osmotic este scăzut.3’-triiodotironina). TIROIDA Tiroida este localizată la nivelul regiunii cervicale anterioare. triiodotironina (T3 -3. Celulele parafoliculare (C) sunt situate interfolicular. Dacă rezultatele obĠinute sunt echivoce. oferă date cantitative mai reale decât cele de deshidratare. dacă densitatea urinară nu creúte iar osmolaritatea urinară se modifică <45% se diagnostichează diabetul insipid nefrogen. la fiecare oră pacienĠii sunt cântăriĠi úi se prelevează probe de urină (pentru determinarea volumului.E. PacienĠii sunt supravegheaĠi pe toată durata efectuării testului. după deshidratare densitatea urinară creúte iar osmolaritatea ajunge în limite normale. fiind alcătuită din doi lobi uniĠi printr-un istm. La o treime din cazuri există un al treilea lob. Dacă densitatea urinară creúte cu >50% la 1 oră se confirmă diagnosticul de diabet insipid prin deficit de vasopresină.T. Unitatea morfofuncĠională a tiroidei este foliculul tiroidian. Forma etiopatogenică de diabet insipid este stabilită prin: Proba la vasopresină/desmopresină. normal sau uúor crescut faĠă de cel insipid central unde avem acesta este absent sau substanĠial crescut. Glanda tiroidă secretă tiroxina (T4 – tetraiodotironina).. lobul piramidal care este un rest al ductului tireoglos. densităĠii úi osmolarităĠii) úi de sânge (măsurarea osmolarităĠii plasmatice úi eventual a arginin-vasopresinei plasmatice). Aceste teste sunt mai precise. PacienĠii care nu reuúesc să concentreze urina după deshidratare până la peste 750 mosm/kg au diabet insipid (Weatherhall et al. La pacienĠii cu polidipsie primară (ingestie crescută de lichide) deúi osmolaritatea plasmatică úi urinară sunt reduse la iniĠierea testului. La subiecĠii sănătoúi după 8 ore de deshidratare. dar există unii pacienĠi ce nu pot tolera sarea. 1996). InvestigaĠii medico-sportive 215 .3’5’’-triiodotironina formă fără Capitolul I . osmolaritatea plasmatică este nemodificată iar osmolaritatea urinară este dublul celei plasmatice.5. Tratamentul diabetului insipid central se realizează cu Desmopresină (analogul sintetic cu acĠiune prelungită al arginin-vaspresinei) care poate fi administrat oral.

stres) úi calcitonina care este implicată in reglarea metabolismului fosfo-calcic. x stimularea sintezei hepatice a trigliceridelor prin creúterea substratului-acizi graúi liberi si glicerol. GH. epinefrină. úi de sinteza proteinei receptoare a iodului. AcĠiunea lor poate fi directă sau secundară modulării efectelor altor hormoni (insulină. Cantitatea de iod necesară organismului uman zilnic este de 100-150 µg crescând în sarcină la 500µg. ce intră în alcătuirea T4. de un metabolism normal al iodului la nivelul glandei. x creúterea activităĠii enzimei Į glicerofosfat dehidrogenază. tireoglobulina. glucocorticoizilor.E. InvestigaĠii medico-sportive 216 . Hormonii tiroidieni stimulează toate etapele metabolismului hidraĠilor de carbon úi lipidelor. fosfoenolpiruvat carboxikinazei úi glucozo-fosfatazei úi secundar a neoglucogenezei. Sinteza úi secreĠia hormonilor tiroidieni sunt reglate de mecanisme extratiroidiene (TSH) úi intratiroidiene. Capitolul I . hormonului de creútere. x intensificarea la nivel hepatic a activităĠii piruvat-carboxilazei. ceea ce determină creúterea sintezei de acid oxalacetic úi malat din piruvat. potenĠând la acest nivel acĠiunea insulinei. creúterea turnover-ului LDL prin stimularea sintezei receptorilor LDL úi intensificarea degradării LDL (Wilson. Sinteza hormonilor depinde de asigurarea unor cantităĠi adecvate de iod. glucagonului. x creúterea concentraĠiei lipoprotein lipazei. 1999). x creúterea degradării insulinei.T. La nivelul metabolismului glucidic. în timp ce dozele mari creează glicogenoliză úi secundar depleĠie de glicogen. T3. x reducerea concentraĠiei colesterolului plasmatic prin creúterea excreĠiei úi degradării. sinteza proteinelor. x dozele mici de tiroxină (T4) cresc sinteza de glicogen în prezenĠa insulinei. toate aspectele metabolismului glucidic úi lipidic cu impact asupra oricărui Ġesut úi sistem organic. x stimularea captării glucozei la nivelul Ġesutului adipos úi muscular. x creúterea oxidării acizilor graúi liberi. hormonii tiroidieni determină: x creúterea absorbĠiei glucozei úi galactozei. Efectele hormonilor tiroidieni Hormonii tiroidieni stimulează calorigeneza (reflectată prin creúterea consumului de oxigen). glucocorticoizi. glucagon). La nivelul metabolismului lipidic hormonii tiroidieni determină: x accelerarea lipolizei prin acĠiune directă (via sistemul AMPcadenilatciclază) sau prin potenĠarea acĠiunii catecolaminelor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II activitate biologică ce apare în inaniĠie.

gastrointestinale (constipaĠie. InvestigaĠii medico-sportive 217 . adenom toxic). complexe de voltaj scăzut). Excesul de hormoni tiroidieni Tireotoxicoza este un sindrom clinic datorat expunerii Ġesuturilor la concentraĠii crescute de hormoni tiroidieni. semne generale (intoleranĠă la frig. pshihoză. respectiv. psihiatrice (depresie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AfecĠiunile tiroidiene PacienĠii cu afecĠiuni ale glandei tiroide se pot prezenta cu simptome sugerând hipertiroidismul. nervozitate. Deficitul de hormoni tiroidieni Hipotiroidismul este un sindrom clinic determinat de deficitul de hormoni tiroidieni. (palpitaĠii. ingestie de iod sub formă de preparate alimentare sau de medicamente care conĠin iod (amiodaronă). respectiv. insuficienĠă cardiacă. Ġipă răguúit. AfecĠiunea debutează de regulă insidios. neuromusculare (slăbiciune. metastazelor cancerului folicular. psihiatrice (iritabilitate. cardiovasculare. labilitate emoĠională). diaree). consistenĠei glandei ca úi a relaĠiei acesteia cu structurile adiacente. memorie slabă. Este extrem de important să se depisteze orice expunere la radiaĠii ionizante. parestezii. dermopatie). (bradicardie. hernie ombilicală. Anamneza úi examinarea clinică minuĠioasă permit evaluarea stării funcĠionale. ascită). mărirea de vulum a glandei úi/sau complicaĠii ale bolii Graves Basedow (oftalmopatie. PacienĠii se prezintă cu o mare varietate de simptome úi semne. revărsat pericardic. omogenă. După vârsta de 3 luni se observă scăderea Capitolul I . transpiraĠii). incapacitate de concentrare). a dimensiunii. edem facial úi al mâinilor). vitiligo) (Weatherall et al. La naútere. PacienĠii adulĠi cu hipotiroidie se prezintă cu o mare varietate de simptome úi semne. ingestiei excesive de hormoni tiroidieni. gastrointestinale (scădere în greutate. letargie. astenie musculară proximală). frecvent prezintă macroglosie. Rar acest sindrom este consecinĠa fenomenelor inflamatorii tiroidiene (tiroiditelor). paloare sau carotenodermie. semne generale (intoleranĠă la căldură. hipotiroidismul.E. somnolent. PacienĠii cu boală Graves Basedow prezintă asociat manifestărilor de tireotoxicoză mai sus menĠionate guúă difuză.. copilul cu mixedem congenital este deja infiltrat. tahicardie. reflexe întârziate). Icterul neonatal este prelungit. sindrom exoftalmic (apare la 40% din pacienĠi). neuromusculare (tremor. crampe musculare. Semnele clinice ale deficitului de hormoni tiroidieni sunt mai pregnante cu cât vârsta la care apare este mică. cutanate (piele uscată. Cauza cea mai frecventa a tireotoxicozei se datorează hiperfuncĠiei tiroidiene (boala Graves Basedow. cardiovasculare. insuficienĠă cardiacă). semnele úi simptomele reflectând faptul că deficitul de hormoni tiroidieni afectează toate Ġesuturile organismului. guúa polinodulară hipertiroidizată. fibrilaĠie atrială. mixedem pretibial (apare la 3% din pacienĠii cu această afecĠiune). 1996).T. abdomen de batracian. suge rar.

Există mai multe tipuri histopatologice de cancere tiroidiene: x Carcinoame tiroidiene diferenĠiate: papilar. cele care provin din lezarea axului hipotalamo-hipofizar (hipotiroidismul secundar) úi rezistenĠa periferică la hormoni tiroidieni. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ritmului de creútere liniară. ectopie tiroidiană. 10-20% dintre nodulii solitari reci sunt cancere tiroidiene. metastaze. 6. explorarea axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene. InvestigaĠiile tiroidiene au la bază mai multe categorii de teste: 1. formele iatrogene (post-radioiod. x Carcinomul anaplazic este o formă rară.E. limfom. InvestigaĠii medico-sportive 218 . după tiroidectomie sau secundar terapiei cu antiroidiene de sinteză). jumătate din cazuri fiind noduli solitari. forma congenitală (agenezie tiroidiană. Hipotiroidismul primar recunoúte drept cauze: tiroidita autoimună. teste care reflectă impactul hormonilor tiroidieni asupra Ġesuturilor. folicular. Capitolul I . estimarea concentraĠiei serice a hormonilor tiroidieni. 5. x Forme rare: sarcom. 2. sunt rar încapsulate úi metastazează limfatic. în cazul nodulilor solitari. întârzieri psihomotorii (nu ridică capul la 3 luni. cu creútere rapidă. întârzierea osificării. deficitul de iod. tehnici de evaluare a modificărilor morfologice. Carcinomul papilar este forma cea mai frecventă dintre cancerele tiroidiene. Carcinomul folicular se prezintă clinic similar celui papilar. Cauzele hipotiroidismului pot fi clasificate în trei categorii: cele care rezultă din boala tiroidiană (hipotiroidismul primar).T. torace (Coculescu. Clinic pacienĠii prezintă tumoră mare. a celor cu creútere rapidă úi care prezintă calcificări úi la persoanele care au expuse la radiaĠii în regiunea cervicală. Cancerele papilare sunt invazive la nivel local. dishormonogeneză). 4. teste pentru evidenĠierea afecĠiunilor autoimune tiroidiene. nu stă în úezut la 6 luni sau în picioare la un an). 1998). necaptanĠi scintigrafic. sexul masculin. 1998). Leziunile cerebrale sunt ireversibile dacă lipsa de hormoni persistă peste vârsta de 3 ani. dacă acest deficit persistă după vârsta de 10 ani se compromite úi creúterea staturală cu menĠinerea proporĠiilor embriofetale (Coculescu. respectiv un nodul tiroidian unic apărut la o persoană tânără are úanse 10% să fie cancer tiroidian. Cancerul tiroidian Nodulii tiroidieni sunt prezenĠi la 4% din populaĠie. x Carcinomul medular tiroidian are originea în celulele parafoliculare C. 3. apare mai ales la persoanele în vârstă úi are prognostic rezervat. metastazează hematogen. cap. Suspiciunea de cancer tiroidian este crescută la vârsta tânără. teste ce oferă informaĠii despre metabolismul tiroidian al iodului. cu fenomene compresive local.

PacienĠii cu niveluri de TSH peste 5.2-0.3% din T3. Folosirea acestor tehnici permite diferenĠierea hipotiroidismului primar de cel secundar. Explorarea axei hipotalamo-hipofizo-tiroidiene. un anticorp fiind legat de faza solidă úi celălalt de un marker detectabil (o enzimă sau un agent chioluminiscent. proteina majoră de legare în plasmă a hormonilor tiroidieni. indirectă (indexul hormonal liber) sau prin determinarea concentraĠiei TBG (thyroxin binding globulin).0 mU/l au de regulă hipotiroidism primar úi hipertiroidismul simptomatic este prezent când se depistează niveluri de TSH sub 0.E.01 mU/l. Intervalul normal este cuprins între -15% la +5%.. TSH-ul este o glicoproteină alcatuită din două subunităĠi.02% din T4 úi 0. TSH-ul are úi rol trofic asupra glandei tiroide (Coculescu. cu modificări ale valorilor determinate: Capitolul I .0 mU/l. Teste care reflectă impactul hormonilor tiroidieni asupra Ġesuturilor. FracĠiile libere reprezintă 0. acĠionează prin legarea receptorilor TSH (TSH-R) situaĠi pe membrana bazolaterală a celulelor foliculare tiroidiene ceea ce generează activarea adenilat ciclazei úi stimularea fosforilării de către protein kinaze a unor enzime implicate în sinteza hormonilor tiroidieni. Sistemele de de determinare a TSH-ului plasmatic úi-au înbunătăĠit semnificativ sensibilitatea.5 úi 5. Deoarece status-ul tiroidian se corelează cu fracĠia liberă a hormonilor tiroidieni úi nu cu concentraĠia totală a acestora este importantă determinarea fracĠiei libere prin măsurarea directă. actualele analize imunometrice permit determinări ale TSH-ului de 0.Valorile normale ale TSH-ului seric variază între 0. 1998). în practică cel mai frecvent se estimează nivelul free T4 (3). Există o serie de condiĠii care pot influenĠa MB. Metodele sensibile de radioimunodozare permit măsurarea concentraĠiei totale a T3 úi T4. valoarea serică a T4 variază între 60-150mmol/ l (5-12 µg/dl) úi cea a T3 între 70-190mmol/l (1-3nmol/l). Deoarece T4 este hormonul major secretat de glanda tiroidă úi el se corelează cel mai bine cu TSH-ul seric. Metabolismul bazal (MB) măsoară cantitatea de căldură produsă de organism în condiĠii bazale în Kcalorii /24 ore prin măsurarea consumului de O2. Necesitatea utilizării testului la tireoliberină (TRH) sau a testelor de supresie tiroidiană nu se mai justifică în aceste condiĠii (Weatherall et al. útiind că 1l de O 2 consumat produce 4. valorile normale variind între 9-30 pmol/l (0.T. eutiroidian care prezintă valori normale ale TBG. Cuantificarea concentraĠiei serice a hormonilor tiroidieni este esenĠială în aprecierea funcĠiei tiroidiene. Analizele imunometrice se bazează pe utilizarea a doi anticorpi monoclonali adresaĠi unor epitropi diferiĠi de pe molecula de TSH.7-2.5 ng/dl) pentru free T3. semnalul generat este proporĠional cu cantitatea de TSH din ser.01 mU/l. 1996).825 de Kcalorii. La adultul sănătos.5 ng/dl) pentru free T4 úi 3-8 pmol/l (0. Valoarea se exprimă ca o deviaĠie procentuală de la o valoare normală calculată în funcĠie de vârstă úi sex. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Estimarea concentraĠiei serice a hormonilor tiroidieni. InvestigaĠii medico-sportive 219 .

obezitate. stări febrile. anxietate. Creúterea MB: hipertiroidism. afecĠiuni cardiovasculare (insuficienĠă cardiacă. Cea mai frecventă cauză de hipertiroidism este boala Graves Basedow care este generată de prezenĠa anticorpilor care se leagă de receptorii TSH-ului prezenĠi la nivelul celulelor foliculare tiroidiene determinând stimularea funcĠiei tiroidiene. astm). Măsurarea duratei reflexului achilian poate fi folosită ca o apreciere a funcĠiei tiroidiene.T. Captarea iodului radioactiv este crescută în hipertiroidism. Pacientul stă în genunchi (cu ambele picioare) pe un scaun úi se percută tendonul achilian. hipofuncĠie a corticosuprarenalelor. perioada de preejecĠie úi timpul de propagare a undei de pulsului sunt prelungiĠi în hipotiroidie úi scurtaĠi în hipertiroidie. Deoarece faza de relaxare nu are un sfârúit uúor de stabilit. Tiroidita Hashimoto úi cea atrofică reprezintă cauzele de hipotiroidism cele mai frecvente. scăderea serică a colesterolului se întâlneúte în tireotoxicoză.260. feocromocitom. în patogeneza acestor afecĠiuni sunt implicaĠi anticorpii antiperoxidază tiroidiană (peroxidaza are rol în organificarea iodului) úi anticorpii care se leagă de receptorul TSH-ului fără a-l stimula. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. se măsoară timpul până la jumătatea relaxării = timpul de demi-relaxare. atrofii. InvestigaĠii medico-sportive 220 . boli neuromusculare. acromegalie. hipertensiune arterială. hiperfuncĠia corticosuprenalelor. Măsurarea directă a funcĠiei tiroidiene se realizează prin administrarea unui preparat oral de iod marcat radioactiv úi măsurarea captării sale de către glandă. durata mai mare. Creúterea concentraĠiei serice a colesterolului este frecventă în hipotiroidia de origine tiroidiană.E. Teste ce oferă informaĠii despre metabolismul tiroidian al iodului. stenoză mitrală). În general valorile normale sunt: .hipotiroidie. . pulmonare (emfizem.330 ms sub 40 ani. Indicii de timp sistolic. alcoolism. Scăderea MB: hipotiroidism. In regiunile cu aport de iod adecvat cea mai frecventă cauză a modificărilor funcĠiei tiroidiene este boala tiroidiană autoimună. Durata mai mică – hipertiroidie. deficitul Capitolul I . blocând legarea TSH-ului. înregistrându-se miúcarea plantei prin diferite metode (cu pastilă magnetică fixată pe plante sau cu celula fotoelectrică în acest caz miúcarea producându-se într-un flux luminos). malnutriĠie. Teste pentru evidenĠierea afecĠiunilor autoimune tiroidiene. 2.280-360 ms peste 40 ani. Reflexograma achiliană. InvestigaĠiile menĠionate nu sunt utilizate în diagnosticul afecĠiunilor tiroidiene dar ele sunt folosite în monitorizarea terapiei de substituĠie cu hormoni tiroidieni la pacienĠii vârstnici sau la cei cu afecĠiuni cardiace coexistente. sarcina. paralizii.

acĠionează la nivelul receptorilor membranari specifici determinând creúterea AMPc. 3. 2. Simptome renale: poliurie osmotică. Tehnicile de vizualizare a glandei tiroide cu izotopi radioactivi (iod sau techneĠiu) se bazează pe principiul că acestea se acumulează diferenĠiat în Ġesutul tiroidian úi că depistarea úi cuantificarea acestor informaĠii se transformă în imagine vizuală.T. Hiperparatiroidismul primar AfecĠiunea este generată de secreĠia excesivă úi autonomă de parathormon de către una sau mai multe paratiroide. Excesul de parathormon generează: 1. La nivel renal unde creúte reabsorĠia de calciu. InvestigaĠia permite localizarea Ġesutului tiroidian funcĠional úi nefuncĠional. stimulând atât formarea cât mai ales resorbĠia osoasă. anorexie. La nivel osos creúte turnover-ul osos. examen citologic. Examinarea ecografică a glandei tiroide permite diferenĠierea nodulilor chistici de cei solizi. lobul drept fiind de obicei mai mare decât lobul stâng. necesită investigaĠii suplimentare: biopsie prin aspiraĠie cu ac subĠire. tumori brune (alcătuite din osteoclaste. radioactivitatea fiind distribuită uniform în lobi. Leziuni scheletice: osteită fibrochistică (arii de demineralizare osoasă cu formare de chisturi osoase). La nivel intestinal creúte prin intermediul vitaminei D absorbĠia de calciu úi fosfor (Coculescu.E. Capitolul I . determină cu mare acurateĠe mărimea acestora. 1998). Vizualizarea cu radioizotopi a unui nodul rece solitar constatat a fi solid ultrasonografic. osteoblaste. vărsături. scădere ponderală. greaĠă. InvestigaĠii medico-sportive 221 . scade reabsorĠia tubulară de fosfor úi bicarbonaĠi. Simptome gastrointestinale: constipaĠie. GLANDELE PARATIROIDE La majoritatea persoanelor există 4 glande paratiroide situate posterior de lobii tiroidieni. litiază renală. Parathormonul acĠionează: 1. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de iod úi scăzută în hipotiroidism. administrarea de hormoni tiroidieni. stimulează sinteza renală de 1-25 (OH2) D3. Când este utilizat pertehnetatul trebuie să se Ġină cont că unele tumori tiroidiene par a fi funcĠionale dar sunt reci când se utilizează iod radioactiv. 2. nefrocalcinoză. Tehnici de evaluare a modificărilor morfologice. expunerea la iod în exces. permite depistarea nodulilor care nu sunt clinic palpabili. In cazul nodulului izolat se poate observa o zonă hipercaptantă (nodul cald) sau o zonă care nu captează iodul (nodul recetumori nefuncĠionale. 3. Parathormonul secretat de paratiroide este un polipeptid alcătuit din 84 de aminoacizi. Imaginea normală a tiroidei seamănă cu un fluture. zone hemoragice sau cu degenerare chistică). Ġesut fibros). dureri abdominale.

Simptome neuropshice: slăbiciune. estimarea concentraĠiei serice a parathormonului. analiza prin activarea neutronilor in vivo. xPorĠiunea. letargie. constituind fiecare o glandă endocrină distinctă: xPorĠiunea corticală corespunde glandei corticosuprarenale. Modificările neurologice caracteristice hipocalcemiei severe includ iritabilitatea. InvestigaĠiile paraclinice ale glandelor paratiroide: 1. crampe abdominale. anomalii dentare úi modificări la nivel ectodermic. InvestigaĠii medico-sportive 222 .E. Scintigrama de substracĠie thaliu-techneĠiu úi scintigrama cu seleniumetionină au specificitate mai mare decât tomografia computerizată în detecĠia unei tumori paratiroidiene dar sunt mai puĠin sensibile. Cataracta este consecinĠa hipocalcemiei cronice (Coculescu. comă (Coculescu. Deúi distincte histologic fasciculata úi reticulata au capacitatea de a Capitolul I . Hipocalcemia generează creúterea excitabilităĠii neuro– musculare. scăderea memoriei. teste care reflectă impactul parathormonului asupra metabolismului fosfo-calcic úi Ġesuturilor: calcemie. centrală constituie glanda medulosuprarenală. dozarea radioimunometrică cu doi anticorpi a parathormonului este cea mai specifică. 1996). RezonanĠa magnetică nucleară s-a dovedit a fi metoda cea mai specifică úi sensibilă (Weatherall et al. Corticosuprarenalele sunt alcătuite din trei zone funcĠionale: zona glomerulară responsabilă de sinteza mineralocorticoizilor (la specia umană principalul mineralocorticoid este aldosteronul). tomografia computerizată evidenĠiază un adenom paratiroidian în 50% din cazuri. calciurie. úi la valori ale calcemiei mai mari de 14 mg%. Hipocalcemia apărută în primii ani de viaĠă produce întârziere mintală ireversibilă. 1998)). Simptomele úi semnele caracteristice hipoparatiroidismului sunt atribuite hipocalcemiei úi hipofosfatemiei.T. dureri musculare. tehnici de localizare a unei tumori paratiroidiene: ecografia. GLANDELE SUPRARENALE Suprarenalele sunt două glande situate retroperitoneal pe faĠa anteromedială a rinichilor. Hipoparatiroidismul Este o afecĠiune generată de scăderea sintezei de parathormon secundar lezării chirurgicale sau autoimune a glandelor paratiroide. evaluarea turnover-ului osos (măsurarea radiografică a densităĠii úi grosimii corticale. labilitatea emoĠională. zona fasciculată úi zona reticulată. convulsiile. care poate induce spasme carpopedale. electrocardiograma (interval QT scurtat în hiperparatiroidism úi prelungit în hipoparatiroidism). parestezii. confuzie. fosfatemie.. 1998)). 2. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 4. Sunt alcătuite din două porĠiuni distincte. delir. psihoze. tomografia computerizată). fosfataza alcalină (crescută la pacienĠii cu leziuni osoase semnificative). 3.

sunt însă necesare 2 săptămâni pentru resetarea ritmului la noul ciclu noapte-zi (Otsuka et al. 1998). la pacienĠii cu depresie sau anorexie nervoasă) generează o secreĠie crescută de cortizol. 1997). SecreĠia de glucocorticoizi úi implicit cea de cortizol este sub controlul hormonului adrenocorticotrop hipofizar (ACTH). este sintetizat la nivelul zonei fasciculate a corticosuprarenalelor úi secretat la o rată de 10-20 mg/zi. În mod adiĠional în reglarea secreĠiei de POMC intervin ritmul circadian. 1998). Stresul. Glucocorticoizii acĠionează la nivel hipotalamusului inhibând sinteza ARNm al CRH úi AVP úi la nivel hipofizar inhibând transcripĠia úi sinteza genei POMC úi răspunsul la CRH (Otsuka et al. efortul fizic) creúte secreĠia de ACTH úi cortizol prin acĠiune centrală mediată de CRH úi AVP. Ritmul este elastic. CRH-ul stimulează transcripĠia genei POMC printr-un mecanism ce include activarea adenilat ciclazei.. Ritmul circadian al secreĠiei de ACTH este reglat de mai mulĠi factori. ACTH-ul acĠionează asupra corticosuprarenalelor prin receptori specifici de membrană activând adenilat ciclaza ceea ce antrenează Capitolul I . hipoglicemia. stresul úi feed back-ul negativ realizat de cortizol. Ritmul circadian. SecreĠia de POMC este controlată în principal de corticoliberina hipotalamică (CRH) úi de arginin vasopresină (AVP). InvestigaĠii medico-sportive 223 . ACTH-ul este un peptid alcătuit din 39 de aminoacizi úi este sintetizat ca parte a unei molecule precursoare pro-opiomelanocortina (POMC). CRH-ul fiind principalul stimul pentru secreĠia de ACTH. febra. Ritmul se stabileúte după primul an de viaĠă. AVP potenĠează secreĠia mediată de CRH acĠionând la nivelul receptorilor V1B úi activând protein kinaza C.T. Mecanismele de feed back-ul negative. cu o deviere de până la 3 ore mai devreme la vârstnici (Wilson. FrecvenĠa pulsurilor de ACTH este mai mare la bărbatul adult comparativ cu femeia úi ritmul circadian al secreĠiei de ACTH pare să fie mediat în principal de creúterea amplitudinii pulsaĠiilor între orele 5-9 úi de reducerea frecvenĠei acestora între orele 18-24.E. Stresul psihologic (în cursul activităĠii mentale. Stresul fizic (traumatismele. scad în cursul zilei atingând cea mai joasă valoare seara. secreĠia de cortizol este însă normală la pacienĠii cu schizofrenie úi anxietate cronică (Wilson. chirurgia majoră. 1997). precum ingestia de alimente úi lumina (nevăzătorii au un ritm liber al ACTH-ului de aproximativ 25 de ore).. Cortizolul este principalul glucocorticoid la specia umană. ACTH-ul este secretat într-o manieră pulsatilă cu un ritm circadian ale cărui valori sunt maxime în ultimele ore dinaintea trezirii úi în prima oră de după aceea. el poate fi înterupt brusc aúa cum se întâmplă în cazul călătoriilor transmeridiane. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II sintetiza atât glucocorticoizi (cortizolul este principalul component la om) úi hormoni androgeni.

La nivelul pielii úi Ġesutului conjunctiv cortizolul inhibă diviziunea celulelor epidermale. 1996). Se observă creúterea colesterolului total úi a trigliceridelor úi reducerea HDL-colesterolului. absorbĠia intestinală a calciului úi creúte excreĠia renală a acestuia. Glucocorticoizii au efect permisiv asupra altor hormoni. SecreĠia parathormonului este în consecinĠă crescută. În Ġesuturile periferice (muúchi. Efecte asupra osului úi metabolismului calciului. Efectul excesului cronic de glucocorticoizi este obezitatea viscerală (Stewart. respectiv catecolaminele. Gluconeogeneza hepatică este crescută prin activarea de către cortizol a enzimelor cheie implicate în acest proces. glicerol-3-fosfat dehidrogenazei úi leptinei. La nivel muscular glucocorticoizii scad sinteza proteică úi determină atrofie (Stewart. incluzând úi enzimele implicate in steroidogeneză (Weatherall et al. La nivel hepatic cortizolul stimulează sinteza de glicogen prin activarea glicogen sintetazei úi inhibarea glicogen fosforilazei. Ġesut conjunctiv. piele. Efecte la nivelul pielii. promovând adipogeneza prin activarea transcripĠiei genelor lipoprotein lipazei. Ġesutului conjunctiv úi muscular. Ġesut adipos) cortizolul determină scăderea captării glucozei úi a utilizării ei. Sinteza de angiotensinogen este stimulată de către Capitolul I . La nivelul Ġesutului adipos glucocorticoizii activează lipoliza cu eliberarea acizilor graúi liberi în circulaĠie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II acumularea AMPc intracelular. glucagonul. proteinelor úi lipidelor.T. 2003). respectiv fosfoenolpiruvat carboxikinaza úi glucozo-6-fosfataza úi prin creúterea disponibilului de precursori: aminoacizi glucoformatori eliberaĠi de la nivelul Ġesuturilor periferice úi glicerolul eliberat prin lipoliză. Glucocorticoizii cresc glicemia prin acĠiunea lor asupra metabolismului glicogenului. 2003). Gucocorticoizii acĠioneză la nivelul peretelui vascular úi rinichiului generând creúterea valorilor tensiunii arteriale. La nivelul muúchiului neted al peretelui vascular glucocorticoizii cresc sensibilitatea la catecolamine úi angiotensina II úi scad oxidul nitric.. 2003). Cortizolul stimulează diferenĠierea adipocitelor. Cortizolul inhibă funcĠia osteoblastelor. ACTH-ul promovează úi menĠinerea dimensiunilor úi creúterea corticosuprarenalelor prin creúterea sintezei de proteine. Excesul de glucocorticoizi generează secundar efectelor menĠionate osteopenie úi osteoporoză (Stewart. Efectele glucocorticoizilor Efecte metabolice. sinteza de AND úi producĠia de colagen. Glucocorticoizii generează insulinorezistenĠă la nivelul Ġesutului muscular úi antrenează modificări catabolice în muúchi. intensificarea activităĠii protein kinazei A úi fosforilarea unor proteine importante ccea ce conduce la creúterea sintezei úi secreĠiei de cortizol.E. Rezultantele efectelor mai sus prezentate sunt insulinorezistenĠa úi creúterea valorilor glicemiei. InvestigaĠii medico-sportive 224 . Efecte asupra metabolismului hidroelectrolitic úi tensiunii arteriale.

2003). retenĠie de sodiu úi creúterea eliminării de potasiu la nivelul tubului distal (efecte mediate de receptorii mineralocorticoizi) (Stewart. La nivelul rinichiului glucocorticoizii cresc rata filtrării glomerulare. Receptorii glucocorticoizi sunt exprimaĠi la nivelul cortexului. Glucocorticoizii stimulează feniletanolamin N metiltransferaza. hipocampusului. s-a obsevat că la úoarecii ce prezintă deficit de receptori glucocorticoizi nu se dezvoltă medulosuprarenalele (Stewart. Glucocorticoizii inhibă prin acĠiune la nivel central pulsatilitatea gonadoliberinei hipotalamice úi reduc eliberarea de hormon luteinizant (LH) úi foliculostimulant (FSH). osos sau prin inhibarea efectelor factorului de creútere insulin-like I. afecĠiunile neurodegenerative (maladia Alzheimer) Ġinând cont că excesul cronic de Capitolul I . Efecte endocrine. x inhibarea sintezei imunoglobulinelor úi stimularea apoptozei limfocitelor. transportul epitelial al sodiului în tubul proximal. Efecte antiinflamatorii úi imunosupresive. Cercetările actuale sunt orientate în direcĠia evidenĠierii posibilului rol al glucocorticoizilor în funcĠiile cognitive. muscular. Glucocorticoizii au efecte antiinflamatorii secundar inhibării diferenĠierii monocitelor în macrofage.E. NF-kB induce transcripĠia genelor citokinelor. Efecte asupra sistemului nervos central. Glucocorticoizii supresează axa tiroidiană prin acĠiune directă asupra secreĠiei hormonului tireostimulant (TSH) úi inhibă activitatea 5’deiodinazei. hipotalamusului. clearance-ul apei libere (prin antagonism cu acĠiunea vasopresinei). 2003). Glucocorticoizii supresează răspunsul imun prin: x redistribuĠia limfocitelor din sectorul intravascular în splină. enzimă ce catalizează transformarea noradrenalinei în adrenalină la nivelul medulosuprarenalelor úi a Ġesutului cromafin. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II cortizol. Ei scad răspunsul inflamator local prin prevenirea acĠiunii histaminei. glucocorticoizii se pot lega direct de NF-kB prevenind translocarea nucleară úi induc inhibitori ai NF-kB cu sechestrarea acestuia în citoplasmă (Stewart. ganglioni. 2003). fagocitozei macrofagelor. activităĠii citotoxice. În vitro cortizolul stimulează transcripĠia genei hormonului de creútere. dar excesul de glucocorticoizi inhibă creúterea lineară secundar efectelor catabolice la nivel Ġesutului conjunctiv. cerebelului. 2003).T. InvestigaĠii medico-sportive 225 . x inhibarea sintezei de citokine limfocitare prin inhibarea acĠiunii factorului nuclear kB (NF-kB). memorie. activatorilor de plasminogen úi reduc sinteza de prostaglandine prin inducerea lipocortinei ce inhibă activitatea fosfolipazei A (Stewart. măduva brună. enzima ce mediază transformarea tiroxinei în triiodotironină activă.

osteoporoză. subĠierea tegumentelor. viscero-metabolice úi endocrine datorate expunerii prelungite la concentraĠii excesive de glucocorticoizi. crescând permeabilitatea capilară úi exudatul. în scop terapeutic pentru efectele lor antiinflamatorii úi imunosupresive. xprin inhibarea nespecifică a eliberării celorlalĠi tropi hipofizari. Sindromul Cushing endogen nu este o afecĠiune frecventă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II glucocorticoizi generează depresie. Efectele mineralocorticoizilor xMineralocoricoizii acĠionează la nivelul tubului renal distal determinând reabsorbĠia crescută de Na (sodiu) úi consecutiv de Cl (clor). blocând reabsorbĠia úi crescând excreĠia de K (potasiu).T. prin convenĠie. psihoze maniacodepresive. cresc conĠinutul de glicogen al ficatului. xMineralocorticoizii au rol proflogistic activând proliferarea fibroblaútilor úi a neocapilarelor. xprin efect asupra sistemului nervos central. tulburări de creútere la copil (prin inhibarea eliberării úi acĠiunii periferice a hormonului de creútere). indiferent de etiologia úi sursa lor: endo sau exogenă. apatie. a membrelor. iar cel de sindrom Cushing formelor tumorale primare adrenale (Dumitrache et al. Indiferent de etiologia úi sursa lor excesul de glucocorticoizi determină: xprin efect catabolic proteic hipotrofia musculaturii proximale. tulburări de dinamică sexuală (prin inhibarea eliberării de gonadotropi). stimulează osteogeneza. PATOLOGIA CORTICOSUPRARENALELOR PATOLOGIA HIPERFUNCğIONALA Sindromul Cushing Sindromul Cushing ca termen generic reprezintă totalitatea tulburărilor clinice. striuri purpurice. Capitolul I . xprin efect gluconeogenetic úi antinsulinic scăderea toleranĠei la glucoză sau diabet zaharat secundar..E. manifestări psihotice (Stewart. Cea mai comună cauză a sindromului Cushing este forma iatrogenă. fragilitate vasculară. determinată de administrarea exogenă de glucocorticoizi în doze farmacologice. amenoree secundară. euforie. termenul de boală Cushing a fost rezervat hiperplaziei adrenale bilaterale ACTH dependentă. 1995). InvestigaĠii medico-sportive 226 . paraclinice. intensificând procesul inflamator. Efectele hormonilor androgeni corticosuprarenali xparticipă alături de hormonii gonadici la definirea caracterelor sexuale xrol anabolic proteic. 2003).

Malformarea organelor genitale externe este direct proporĠională cu excesul de hormoni androgeni úi momentul apariĠiei lor. Sindromul de virilizare este diferit în funcĠie de sexul pacientului úi în raport cu tipul deficitului enzimatic. este descris astfel sindromul adrenogenital congenital prin hiperplazie suprarenală úi dobândit. Tabloul clinic prezintă elemente caracteristice în funcĠie de momentul expunerii la hormoni androgeni în exces. interferând etapa diferenĠierii organelor genitale externe. Sindromul suprarenogenital congenital recunoaúte ca etiologie un deficit enzimatic genetic ce determină modificări în sinteza hormonilor corticosuprarenalieni. Excesul acestui grup hormonal poate să apară în orice moment al evoluĠiei individului úi în funcĠie de acest element antrenează modificări caracteristice. carcinomul adrenal.sau bilaterală. conturând tipuri de intersexualizare ce pot varia de la hipertrofie clitoridiană simplă până la virilizare completă. hipotrofice. are loc retenĠie crescută de sodiu. fenomene de hiperexcitabilitate neuromusculară. x sindrom neuromuscular cu astenie musculară cu aspect miasteniform. nicturie.T. paralizii musculare flasce. polidipsie. manifestat prin exces de hormoni androgeni úi deficit de gluco-úi/sau mineralocorticoizi. InvestigaĠii medico-sportive 227 . La sexul masculin la naútere se observă hiperpigmentarea zonei genitale cu penis de dimensiuni ceva mai mici úi care în jurul vârstei de 2-3 ani prezintă un aspect dizarmonic comparativ cu testiculele care sunt mici. Sindromul suprarenogenital dobândit recunoaúte în principal ca etiologie tumora de reticulată. La sexul feminin excesul de hormoni androgeni apărut în cursul vieĠii intrauterine perturbă procesul de sexualizare. accese paretice paroxistice. labii mari complet sudate alcătuind bursele scrotale care sunt lipsite de conĠinut la palpare. în restul cazurilor fiind incriminate hiperplazia adrenală primară uni.E. în principal prin tumoră de reticulată. bine tolerată. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Hiperaldosteronismul primar HipersecreĠia de aldosteron este generată în 80-90% din cazuri de către un adenom adrenal unilateral. Sindromul suprarenogenital Sindromul suprarenogenital este expresia tulburărilor sintezei hormonilor androgeni de origine reticulat suprarenală. respectiv Capitolul I . clor úi apă úi o eliminare excesivă de potasiu úi magneziu care vor determina următoarele sindroame clinice: x sindrom cardiovascular cu hipertensiune sistolo-diastolică constantă. dar care prezintă ca numitor comun sindromul de virilizare. penis cu prepuĠ circumferenĠial decalotabil. xsindrom renourinar cu poliurie. Ca urmare a excesului de hormoni mineralocorticoizi (aldosteron). Fiecare deficit enzimatic conturează o formă clinică de sine stătătoare.

hipotensiune arterială ortostatică. pilozităĠii. hipoglicemie). iar în final cu închiderea precoce a cartilajelor de creútere úi maturaĠie osoasă rapidă. Sindromul suprarenogenital prepuberal generează la sexul feminin o virilizare activă ce modifică aspectul bolnavei în sens masculin: androgenizarea scheletului. Lipsa hormonilor androgeni suprarenali frustează organismul de acĠiunea anabolizantă úi generează diminuarea pilozităĠii axilare úi pubiene tulburări ale dinamicii sexuale.E. natriureză. pilozitate de aspect android. În insuficienĠa corticosuprarenală secundară pacienĠii prezintă depigmentare (secundar nivelului redus al ACTH-ului) úi tensiunea arterială nu este modificată deorece sinteza de aldosteron este sub controlul sistemului renină angiotensină úi nu a ACTH-ului hipofizar. Sindromul suprarenogenital postpuberal generează la femeie pierderea elementelor câútigate prin sexualizarea pubertală úi apariĠia fenomenelor de masculinizare. Capitolul I . Deficitul de mineralocorticoizi generează hiperpotasemie. deficit energetic (astenie. cefalee. La sexul masculin se observă elemente de masculinizare precoce úi intensă a scheletului. este normal să se măsoare nivelul la un anumit moment al zilei úi cu pacientul într-o poziĠie fixă. melanodermie secundară hipersecreĠiei de POMC-ACTH. 1988). consistenĠă úi sensibilitate scăzută iar procesul de spermatogeneză nu apare. testiculele sunt de dimensiuni. musculaturii. InvestigaĠii medico-sportive 228 . la bărbat sindromul generează astenie fizică úi psihică. pacientele ajung úi depăúesc vârsta de instalare a pubertăĠii fără ca sânii să se dezvolte úi menarha nu se instalează. vocii asociate cu macrogenitosomie. preocupări sexuale apărute de timpuriu. Dacă se utilizează aldosteronul plasmatic ca marker al secreĠiei de aldosteron. astfel rezultatul poate fi comparat cu un domeniu de referinĠă cunoscut. cu creútere staturală iniĠială exagerată. Explorarea funcĠiei úi structurii corticosuprarenalelor Explorări funcĠionale bazale Investigarea funcĠiei mineralocorticoide: x Dozarea aldosteronului plasmatic úi urinar. PATOLOGIA HIPOFUNCğIONALA Insuficienta corticosuprarenala InsuficienĠa corticosuprarenală poate fi primară când devine manifestă clinic când mai mult de 80-90% din ambele suprarenale sunt distruse sau secundară când corticosuprarenalele sunt indemne dar există un deficit de ACTH. voce groasă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II prepuberal sau postpuberal.T. mineralocorticoizi úi hormoni androgeni. Simptomele úi semnele clinice în forma primară sunt consecinĠa deficitului de gluco-. tulburări de dinamică sexuală (Pitis. Deficitul de cortizol antrenează: deshidratare extracelulară úi hiperhidratare intracelulară până la colaps cu vărsături.

Investigarea funcĠiei sexoide: x Determinarea sexosteroizilor adrenali (dehidroepiandrosteronsulfatului-DHEA sulfat) úi a metaboliĠilor lor urinari (17 cetosteroizii). fracĠiunea II: androsteron úi etiocolanolon. Cl) se bazează pe rolul mineralocorticoizilor în menĠinerea echilibrului electrolitic. Acest fapt poate fi înlăturat prin determinarea raportului cortisol-creatinină în primul eúantion de urină prelevat după trezire. care în mod normal este 2/1. capătul N-terminal fiind cel biologic activ al moleculei. Ritmul este pierdut la pacienĠii cu sindrom Cushing. Investigarea funcĠiei glucocorticoide: x Determinarea valorilor cortisolului plasmatic. InvestigaĠii medico-sportive 229 . 3. dar prezintă dezavantajul tuturor testelor care necesită colectări repetate în timp ale urinei. La subiecĠii sănătoúi cortisolul plasmatic la 30 de minute este de cel puĠin 550 nmol/l.. x ExcreĠia urinară de cortisol liber reprezintă o măsură integrală a cortisolului plasmatic liber. 1996). Nivelurile cortisolului plasmatic sunt măsurate la minutele 0. 1mg Capitolul I . La adult. ExcreĠia urinară a cortisolului liber este un test util de depistare a pacienĠilor ambulatori cu sindrom Cushing. x Ionograma serică úi urinară (dozarea Na. Testul de stimulare a corticosuprarenalelor cercetează capacitatea secretorie a acestora în condiĠiile unui aport suplimentar de ACTH. Cel mai frecvent utilizat test de stimulare cu ACTH implică administrarea intramusculară sau intravenoasă a 250 µg de tetracosactin (Synacthen). x Cromatografia 17 cetosteroizilor pentru diferenĠierea diverúilor metaboliĠi ce sunt cuprinúi în grupul 17-ceto.T. urmată de aprecierea ritmului circadian al acestuia. K. utilizând radioimunoanaliza. produúi androgeni de origine principal gonadică úi parĠial adrenală úi fracĠiunea III: 11 oxi-17-cetosteroizi ce exprimă valoarea metaboliĠilor glucocorticoizilor. produs androgen de origine corticosuprarenală. De asemenea se apreciază raportul salivar sau urinar între Na úi K. 30 úi 60. Cea mai utilizată este cromatografia pe 3 fracĠiuni: fracĠiunea I : dehidrozoandrosteron. nivelurile sub 550 nmol/l sunt prezente atât în insuficienĠa corticosuprarenală primară cât úi în cea secundară. Explorări dinamice: 1. Acesta cuprinde primii 24 aminoacizi ai ACTH-ului.E. 2 părĠi din valoarea totală. La subiecĠii sănătoúi cortizolul plasmatic atinge un nivel maxim dimineaĠa úi un nivel minim la miezul nopĠii. DistincĠia dintre cele două forme se poate realize prin determinarea ACTH-ului sau prin realizarea unui test prelungit de stimulare cu ACTH care implică administrarea de tetracosactin depot. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II x Determinarea activităĠii reninei plasmatice ce reprezintă un criteriu de apreciere a sistemului renină-angiotensină. fracĠiunile reprezintă în ordine: 1. limita superioară a normalului este de 50 (Weatherall et al.

metiraponul determină o creútere exagerată a ACTH-ului plasmatic. 1996). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II intramuscular. In boala Cushing. ultima doză fiind dată cu 6 ore înaintea prelevării ultimei probe de sânge) permite diagnosticul de cretitudine al sindromului Cushing. Metiraponul este un inhibitor al 11 ȕ hidroxilazei úi prin administrarea sa se obĠine blocarea sintezei de cortizol úi secundar (prin mecanism de control de feed-back negativ) creúterea secreĠiei de ACTH. 1996). 4. răspunsul este pozitiv în boala Cushing úi negative în sindromul Cushing úi în Cushing-ul paraneoplazic (Weatherall et al. 3. Cortisolul plasmatic este măsurat la momentul 0 úi după 48 de ore.. Testul de supresie cu dexametazonă 2 mg/zi administrat 48 de ore (0. InvestigaĠii medico-sportive 230 .E. In cadrul testului cortizolul plasmatic este măsurat la ora 9 în ziua 0 úi după 48 de ore. este util să se măsoare fie cortisolul liber urinar fie cortisolul plasmatic (măsurat la orele 0. Testele de supresie cu dexametazonă se bazează pe capacitatea glucocorticoizilor de a produce supresia ACTH-ului úi deci a secreĠiei de cortisol. urmată de determinarea cortisolului plasmatic la momentul 0 úi după 4 úi 24 ore. Pentru a determina eficacitatea blocării cortisolului. în condiĠiile integrităĠii morfofuncĠionale a corticosuprarenalei. úi 24). 1. cortisolul plasmatic la 4 ore este de peste 1000 nmol/l úi la 24 de ore o valoare puĠin mai ridicată. determinarea cortisolului liber urinar se realizează din urina colectată înaintea administrării dexametazonei úi din cea colectată 2x24 ore pe dexametazonă. Definirea răspunsului pozitiv presupune o supresie de peste 50% a cortisolului plasmatic. In insuficienĠa corticosuprarenală primară răspunsul este absent în toate situaĠiile. Testele de supresie cu dexametazonă au o sensibilitate probabilă de 97-100% în diagnosticarea sindromului Cushing. Testul la metirapon explorează integritatea axului hipotalamohipofizar (rezervele de ACTH). La subiecĠii sănătoúi. Metiraponul este administrat oral în doză de 750 mg repetată de 6 ori la intervale de 6 ore începând cu ora 8. Au fost descrise mai multe tipuri de teste. Testul de supresie cu dexametazonă 8 mg/zi administrat 48 de ore (2mg la 6 ore) permite diagnosticul formei etiopatogenice. PacienĠii cu insuficienĠă corticosuprarenală secundară prezintă un răspuns întârziat cu o valoare mult mai mare la 24 de ore decât la 4 ore. Cortisolul plasmatic se măsoară la ora 8 a doua zi (în mod normal cortisolul plasmatic postdexametazonă este de regulă sub 50 nmol/l). La majoritatea pacienĠilor cu sindrom de ACTH ectopic úi la cei cu adenoame sau carcinoame suprarenale răspunsul este minim sau absent (Weatherall et al.. Definirea răspunsului pozitiv presupune o supresie de peste 50% a cortisolului plasmatic sau liber urinar comparativ cu eúantionul bazal. 2. Testul de supresie cu dexametazonă 1 mg “over night” este utilizat frecvent în screening-ul pacienĠilor în ambulator.5 mg la 6 ore. 3. Capitolul I . 2.T.

Un astfel de test se realizează prin administrarea intravenoasă a 500 ml ser fiziologic pe oră timp de 4 ore. administrare de diuretice sau ortostatism. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 4. FuncĠia metabolică majoră a catecolaminelor este mobilizarea rapidă a substraturilor Capitolul I . După 3-5 zile de la un aport de sodiu de 10 mmoli/zi. InvestigaĠii morfologice ale corticosuprarenalelor: x vizualizarea prin tomografie computerizată. Cel mai simplu test constă în restricĠia severă de sare úi ortostatism. InvestigaĠii medico-sportive 231 . asigurând adaptarea cardiovasculară úi metabolică la consumul energetic caracteristic stresului. urmat de menĠinerea unei poziĠii ortostatice timp de 2-3 ore. Asupra sistemului cardiovascular activarea sistemului catecolaminergic determină stimularea globală cardiacă cu vasoconstricĠia vaselor subcutane. Teste pentru aprecierea rezervei de mineral corticoizi úi stimularea sistemului renină. Acest test este contraindicat la cei ce au hipopotasemie. Catecolaminele eliberate în periferie acĠionează pe receptori tisulari specifici de tip Į. 5.E.T. Medulosuprarenalele sintetizează trei hormoni catecolaminici: epinefrina (adrenalina). Normal răspunsul trebuie să fie creúterea nivelului aldosteronului de 2-4 la nivel plasmatic. x scintigrama suprarenală cu Scintandren (Iod*Colesterol) MEDULOSUPRARENALA Medulosuprarenalele sunt o componentă a sistemului neuroendocrin catecolaminergic. Testele de supresie a mineralcorticoizilor se bazează pe expansiunea volumului lichidelor extracelulare. În cazul unei ingestii normale de sodiu. produce o scădere a eliberării renale de renină. secreĠia sau excreĠia aldosteronului trebuie să scadă de 2-3 ori peste nivelul obiúnuit.úi ȕ-adrenergic sau dopaminergic. cu un rol esenĠial în adaptarea organismului la stres. splahnice úi renale úi dirijarea sângelui spre creier. SubstanĠele nutritive mobilizate de catecolamine vor fi dirijate preferenĠial spre organele bine irigate. care în mod normal scade nivelul plasmatic al aldosteronului <220pmol/l (<8ng/dl) într-o dietă hiposodată úi <140pmol/l (<5ng/dl) într-o dietă normosodată. leuenkefalinei úi amine biologic active de tip serotonină. norepinefrina (noradrenalina) úi dopamina. miocard úi musculatura striată unde apare vasodilataĠie. testele de stimulare presupun administrarea unui diuretic puternic (spre exemplu 430-80mg furosemid). Nivelul plasmatic de aldosteron măsurat dimineaĠa în ortostatism creúte de obicei de 3-6 ori úi creúte suplimentar de 2-4 ori ca răspuns la un ortostatism de 2-3 ore. Acestea utilizează protocoale de depleĠie lichidiană programată prin restricĠii de sodiu.angiotensină. în plus la om medulosuprarenalele sintetizează peptide biologic active de tipul metencefalinei. o scădere a activităĠii reninei plasmatice circulante úi o scădere a secreĠiei úi/sau excreĠiei aldosteronului.

InteracĠiunea catecolaminelor cu receptorii ȕ2 adrenergici antrenează stimularea adenilatciclazei úi secundar sinteza de AMPc ceea ce determină iniĠierea cascadei enzimatice AMPc-dependentă úi conversia glicogen fosforilazei din forma inactivă în forma activă. x la nivelul Ġesutului muscular. Supresia secreĠiei de insulină úi stimularea secreĠiei de glucagon induse de catecolamine cresc suplimentar sinteza hepatică de glucoză. x în doze mari úi pe termen. respectiv fosforilazkinaza. Stimularea Į1 receptorilor adrenergici activează fosforilaza úi secundar glicogenoliza úi creúte gluconeogeneza în hepatocitele izolate prin mecanism independent de AMPc. catecolaminele stimulează glicogenoliza în Ġesutul adipos prin mecanism Į1 úi ȕ2 adrenergic. Ġesutului adipos úi muúchilor scheletici în vederea obĠinerii de energie. scurt catecolaminele inhibă transportul mediat de insulină al glucozei. activarea adenilatciclazei úi fosforilarea lipazei inactive de către proteinkinaza A. 1998). catecolaminele stimulează glicogenoliza prin activarea ȕ 2 receptorilor úi secundar producĠia de lactat. Activarea proteinkinazei A de către catecolamine determină fosforilarea altor proteine reglatoare de la nivelul adipocitului. Procesul presupune cuplarea catecolaminelor cu ȕ receptorii adrenergici. Tot prin mecanism ȕ adrenergic catecolaminele stimulează mobilizarea trigliceridelor de la nivelul muschiului scheletic úi scad eliberarea de aminoacizi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de la nivelul ficatului. glucagonului úi glucocorticoizilor sunt în general antagonice celor ale insulinei: x la nivel hepatic. x la nivel renal. glicogen sintetaza . catecolaminele stimulează lipoliza prin activarea lipazei hormonodependente. pe termen lung însă catecolaminele cresc transportul glucozei probabil prin creúterea expresiei GLUT 4 sau a hexokinazei II la nivelul Ġesutului adipos úi muúchiului scheletic (Wilson. x la nivelul Ġesutului adipos. GLUT 4 (transportorul de glucoză 4). Ca úi la nivel hepatic. catecolaminele stimulează producĠia de glucoză în celulele tubulare proximale prin mecanism Į1 adrenergic. inhibă sinteza de glicogen úi stimulează gluconeogeneza. Efectele catecolaminelor. catecolaminele activează glicogenoliza.E. InvestigaĠii medico-sportive 232 .T. Capitolul I . Catecolaminele stimulează cetogeneza hepatică prin creúterea eliberării de acizi graúi liberi prin lipoliză.

Acidul vanilmandelic urinar. Deúi sunt de regulă tumori sporadice. anxietate. La terminarea crizei apar congestia tegumentelor. Valorile concentraĠiei serice ale adrenalinei variază între 30-95 pg/ml (170-520 pmol/l) úi ale noradrenalinei între 15-475 pg/ml (0. numindu-se paraganglioame. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II PATOLOGIA MEDULOSUPRARENALELOR Feocromocitomul Este o tumoră a Ġesutului cromafin adrenal. exerciĠiul fizic. Normetanefrina úi metanefrina.T. MetaboliĠii urinari úi catecolaminele urinare.E. producătoare de catecolamine. vasculari precum palparea abdominală. 1988). Spre deosebire de feocromocitoamele sporadice care sunt aproape întotdeauna unilaterale. Catecolaminele urinare totale (adrenalina úi noradrenalina) sunt prezente la subiecĠii sănătoúi la valori sub 120 µg/zi úi adrenalina <50 µg/zi (Pitis. vinul vechi). tahicardie. fără variaĠii ultradiene. produsul metabolizării a circa 50% din catecolamine prezintă la subiecĠii sănătoúi valori sub 6-8 mg/zi (<35 µmol/zi). diverse medicamente (Pitis.8 nmol/l). semne úi simptome adrenergice variate (transpiraĠii profuze. Capitolul I . Tumori producătoare de catecolamine pot proveni úi din gangliomul vegetativ simpatic: ganglioneuroame sau din Ġesutul simpatic embrionar: neuroblastoame. 1988). feocromocitoamele familiale pot fi bilaterale úi multiple. Declanúarea crizei este spontană sau provocată de factori neurogeni (stresuri).3-2. alimentele cu tiramină (heringi. brânza. Dozările plasmatice au o valoare diagnostică redusă comparative cu cele urinare. Explorarea funcĠiei úi structurii medulosuprarenalelor Explorări funcĠionale bazale Catecolaminele plasmatice. dureri retrosternale úi abdominale). bradicardie prin reflexe vagale. Clinic pacienĠii prezintă crize paroxistice hipertensice. paloare. chimici. Intre crize tensiunea arterială poate fi normală sau moderat crescută. produúii metabolizării de către catecolamin-oximetiltransferaza a catecolaminelor plamatice sunt explorări de elecĠie în eúantioanele isolate de urină. băuturile alcoolice. cefalee. InvestigaĠii medico-sportive 233 . deoarece excreĠia lor urinară este relative constantă. în 10% din cazuri feocromocitoamele sunt familiale cu o transmitere autozomal dominantă cu penetranĠă variabilă. În 4-10% din cazuri aceste tumori pot fi multiple úi pot recunoaúte drept punct de plecare Ġesutul cromafin extraadrenal. mecanici. Rezultate fals negative apar la aproximativ 10% dintre cazurile cu feocromocitom în perioada normotensivă úi rezultate fals positive pot să apară în orice stres. poliurie. tremor. dar úi hipotensiune până la colaps.

delta (somatostatin). dacă tensiunea arterială este sub 170/100 mmHg. La majoritatea pacienĠiilor cu feocromocitom administrarea fentolaminei determină scăderea tensiunii arteriale cu 35/25 mmHg în 1-2 minute de la administrare. timp de minimum 4 minute. PANCREASUL ENDOCRIN Pancreasul este un organ abdominal situat retroperitoneal.E. peptid C. Clonidina generează scăderea tensiunii arteriale úi a nivelului norepinefrinei plasmatice la subiecĠii sănătoúi úi la cei cu hipertensiune arterială esenĠială.25 mg iv) Testele acestea sunt periculoase. 1998). glucagon (1mg iv) sau histamină 0. Fentolamina este un blocant alfaadrenergic úi clonidina acĠionează pe receptorii presinaptici inhibitori de tip alfa 2 adrenergici. Testul pozitiv la glucagon este considerat in cazul unei creúterii a catecolaminelor plasmatice de 3 ori la 1-3 minute de la injectarea sa.5-1. PP (polipeptid pancreatic). dar nu úi la cei cu feocromocitom. durează minimum 3 minute. Răspunsul presor apare la 1 minut de la stimulare. Unitatea morfofuncĠională a pancreasului endocrin este insula Langerhans.T. beta (insulină. proinsulină). sub protecĠie de alfablocante. x Scintigrafia medulosuprarenalelor cu metaiodobenzilguanidina (MIBG) are avantajul de a localiza Ġesutul funcĠional. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Explorări dinamice: Probele de stimulare se efectuează cu tiramină (0. Insulele Langerhans reprezintă 2% din masa totală pancreatică úi sunt alcătuite din 4 tipuri celulare: alfa (glucagon). Probele de inhibiĠie utilizează fentolamina (1-5 mg iv) úi clonidina (0. se folosesc doar în cazurile cu anamneză clasică dar cu valori repetate normale ale catecolaminelor. inclusiv extraadrenal deoarece MIBG este captat de celulele cromafine în granulele de depozit al catecolaminelor (Coculescu. Testul la fentolamină se efectuează numai dacă pacientul este hipertensiv úi de preferinĠă în absenĠa oricărei medicaĠii antihipertensive. Testul la clonidină este un test sigur dar util numai când valorile catecolaminelor sunt ridicate (Coculescu. dar úi din terminaĠiile nervoase adrenergice. cu creúteri tensionale de peste 40 mmHg. Tiramina eliberează catecolaminele direct din granulele feocromocitelor. InvestigaĠiile menĠionate nu deosebesc tumorile medulosuprarenale de cele corticale.0 mg iv). InvestigaĠii medico-sportive 234 .3 mg per os). Histamina acĠionează indirect prin sistemul nervos central úi prin vasodilataĠie. 1998). InvestigaĠii morfologice ale medulosuprarenalelor: x Tomografia computerizată sau rezonanĠa magnetică nucleară permite localizarea tumorilor catecolaminice adrenale sau extraadrenale. Capitolul I .

T. Insulina provine dintr-o moleculă precursoare (preproinsulina) care sub acĠiunea unei enzime de clivare se transformă în proinsulină úi aceasta în în insulină úi peptid care sunt secretate echimolecular. Somatostatinul este un polipeptid alcătuit din 14 aminoacizi. Un indicator al hiperglicemiei cornice este reprezentat de proteinele glicozilate: hemoglobina glicozilată. Glucagonul este un polipeptid alcătuit din 29 de aminoacizi. diabet zaharat: glicemie a jeun >126 úi la 2h (TTGO) >200 mg (8). reglarea activităĠii enzimelor cheie ale metabolismelor. Are rol reglator paracrin al Ġesuturilor din tractul intestinal úi pancreatic. peptidul C: 0. 4. diferenĠierea úi creúterea celulară. creier úi intestinul subĠire. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Insulina este un polipeptid alcătiuit din 51 aminoacizi organizaĠi in două lanĠuri: alfa (21 aminoacizi) úi beta (30 aminoacizi). Interpretarea valorilor glicemiei conform recomandărilor OrganizaĠiei Mondiale a SănătăĠii (OMS). la nivel vascular. SecreĠia zilnică de insulină este de 40-50 UI. proces care este reversibil. reglarea specifică a expresiei a numeroase gene. Glucagonul stimulează la nivel hepatic glicogenoliza. activarea globală a sintezei proteinelor úi diminuarea catabolismului lor. glucagon plasmatic: 50-100 pg/ml. unite prin două punĠi disulfidice. Hemoglobina glicozilată Capitolul I . La concentraĠii fiziologice ale glucozei hemoglobina (dar úi alte proteine) suferă un proces de glicozilare neenzimatică cu formarea într-o primă etapă a unui compus intermediaraldimina. în exces determină necroliză. scăderea toleranĠei la glucoză: glicemie a jeun <126 úi la 2h (TTGO) între 140-200 mg%. Investigarea funcĠiei pancreatice: x Insulinemia: 5-20 µU/ml. x Determinarea glicemiei a jeun (după minimum 8 ore de post) úi la 2 ore de la administrarea a 75 de grame de glucoză pulvis dizolvată în 250-300 ml apă (TTGO). nu are expresie simptomatică clinică.E. 2. modificarea fluxurilor ionice. aldimina se transformă printr-o reacĠie ireversibilă în ketamină. x Hemoglobina glicozilată.5-2 ng/ml. InvestigaĠii medico-sportive 235 . AcĠiunile celulare ale insulinei includ: stimularea transportului glucozei úi aminoacizilor prin membrana plasmatică. ketogeneza. respectiv: 1. fructozamină sau albuminele glicozilate. este sintetizat în celulele delta ale insulelor pancreatice. 3. toleranĠă normală la glucoză: glicemie a jeun <110 mg% úi la 2 h (TTGO) <140mg%. hipotalamus. la concentraĠii persistent crescute ale glucozei. Polipeptidul pancreatic este un polipeptid alcătuit din 36 aminoacizi. provine din scindarea proglucagonului. gluconeogeneza. acesta constituind produsul final al dozării HbA1c. alterarea glicemiei a jeun: glicemie între 110-125mg%. modificarea nivelului nucleotidelor ciclice.

albugineea úi foliculi ovarieni în diverse stadii de evoluĠie. Medulara ovariană. iar fracĠiunea A1c circa 5-6% din hemoglobina totală. ci să o completeze pentru reflectarea cât mai exactă a profilului glicemic al pacientului. B. filete nervoase úi celule hilare. Ovarul la femeia adultă reprezintă sursa gameĠilor feminini úi a hormonilor sexuali necesari funcĠiei reproductive úi implicit perpetuării speciei. Hilul este zona prin care ovarul este ataúat de mesovarium úi cuprinde vase sanguine.sau postprandiale. denumite A1a.T.E.5%. Ovarul prezintă trei regiuni distincte din punct de vedere anatomic úi funcĠional: zona corticală. notate A.5% úi un control precar peste 7. un mecanism de protecĠie care previne ca reproducerea să se producă în circumstanĠe adverse dezvoltării fetale. corespunzând ritmului lor de migrare cromatografică In condiĠii de normoglicemie fracĠiunile HbA1a-b reprezintă circa 2%. Această analiză nu trebuie să înlocuiască automonizarea glicemică. GONADELE OVARUL Sincronizarea modificărilor din ovar úi uter. A1b. pe de o parte úi unitatea hipotalamo-hipofizară.3 – 86 pentru estimarea valorii medii a glicemiilor din ultimele 90-120 zile. Hormonii ovarieni Hormonii sterolici Hormonii sterolici ovarieni sunt derivaĠi din colesterol úi au ca structură de bază nucleul ciclopentanoperhidrofenantren alcatuit din 3 inele cu 6 atomi de carbon. A1c. pe de altă parte este complexă úi ciclul menstrual este vulnerabil la alterările produse la orice nivel de organizare endocrină. Valoarea practică a determinării Hb glicozilate constă în posibilitatea obĠinerii unei informaĠii valoroase privind controlul pe termen lung al diabetului. medulara úi hilul ovarian. limfatice. precum úi a valorilor bazale nocturne. In practică se poate utiliza formula: media glicemică = HbA1c x 33. respectiv stroma este alcatuită din Ġesut conjunctiv úi celule interstiĠiale ce au capacitatea de a sintetiza hormoni androgeni. Zona corticală cuprinde: epiteliul germinativ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II cuprinde mai multe subfracĠii. Determinarea HbA1c este importantă deoarece valoarea ei sugerează media valorilor glicemice pre. InvestigaĠii medico-sportive 236 . corespunzând duratei medii de supravieĠuire a eritrocitelor (între 90-120 zile). Un control glicemic bun este sugerat de HbA1c sub 7. Pe baza structurii chimice úi a principalelor efecte biologice sunt descrise trei tipuri de hormoni sexuali: hormoni progesteronici ce prezintă în structură Capitolul I . un control metabolic satifăcător pentru valori 7-7. Ciclicitatea ovariană poate fi dereglată úi prin deteriorarea stării generale de sănătate. C úi un inel D cu 5 atomi de carbon.

dezvoltarea sânilor. activarea sau deplasarea gonadotropinelor din rezervor.hipofizară. stimularea endometrului în faza proliferativă.ul úi FSH .E. În cursul ciclului menstrual normal apar modificări caracteristice ale concentraĠiilor serice de LH úi FSH.ului) este controlată de secreĠia hipotalamică de GnRH úi prin efectele de feed back ale steroizilor úi peptidelor gonadale. saltul pubertar úi închiderea cartilajelor de creútere. Hormonii nesteroidieni úi factorii de creútere ovarieni La nivelul ovarului sunt sintetizaĠi hormoni nesteroidieni úi factori de creútere ce sunt capabili să influenĠeze secreĠia hipotalamică úi hipofizară prin mecanism de feed back sau care modulează steroidogeneza prin efect para sau autocrin. SecreĠia gonadotropilor hipofizari (a FSH . Hormonii androgeni (testosteron. LH . Progesteronul este secretat de către corpul luteal úi are rol în dezvoltarea sânilor (împreună cu estrogenii). rol metabolic. Estradiolul este cel mai activ estrogen úi este secretat de foliculul ovarian úi de corpul galben. crescând în faza foliculară precoce a următorului ciclu úi Capitolul I . GnRH se leagă de receptorii membranari ai celulelor gonadotrope úi modifică calciul intra úi extracelular. GnRH este un decapeptid produs în regiunea nucleului arcuat úi posibil în aria preoptica anterioară a hipotalamusului. InvestigaĠii medico-sportive 237 .T. 1998). Nivelurile de LH cresc uúor în timpul fazei foliculare. Este astăzi acceptată ideea că foliculul destinat ovulaĠiei iniĠiază úi modulează prin steroizii úi peptidele ce le secretă activitatea hipotalamo . Estradiolul determină la pubertate úi până la menopauză: maturarea úi menĠinerea dezvoltării tractului genital intern. Principalul factor hipotalamic cu rol în reglarea funcĠiei reproductive este gonadoliberina (GnRH).ului începe să crească în timpul fazei luteale tardive. menĠinerea sarcinii. hormoni úi factori de creútere. eliberarea imediată a gonadotropilor. ConcentraĠia serică a FSH . androstendion) sunt secretaĠi în cantităĠi minime de către ovar (Coculescu. reglează numarul propriilor receptori úi determină sinteza úi stocarea gonadotropilor. sunt maxime la mijlocul ciclului după care scad în cursul fazei luteale.o subunitate D comună úi o subunitate E ce conferă specificitatea biologică.ul sunt hormoni glicoproteici alcatuiĠi dintr .ului úi LH . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II nucleul pregnan alcătuit din 21 de atomi de C. SecreĠia de GnRH este modulată de o varietate de neurotransmiĠători. transformarea secretorie a endometrului după ovulaĠie pentru a pregăti nidarea oului fecundat. accelerarea vârstei osoase. Axa hipotalamo-hipofizio-ovariană Hipotalamusul úi hipofiza joacă un rol important în reglarea funcĠiei reproductive la femeie. hormoni androgeni caracterizaĠi prin prezenĠa nucleului androstanic cu 19 atomi de C úi hormoni estrogeni ce prezintă nucleul estranic cu 18 atomi de C.

Din iulie în februarie în emisfera nordică 90% din femei ovulează între orele 16 úi 19. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II scazând chiar înaintea atingerii maximului de LH de la mijlocul ciclului. Coordonarea funcĠiei ovariene: ciclul menstrual Ciclul menstrual este divizat în trei faze: faza foliculară.. toamna úi iarna. devenind parte a corpului luteal. În cursul fazei foliculare secvenĠialitatea evenimentelor asigură recrutarea.T. primavara 50% din femei ovulează între miezul nopĠii úi 11 dimineaĠa (Speroff et al.a sau a 9 . Se pare că durata de viaĠă a corpului luteal este stabilită la momentul ovulaĠiei úi regresia luteală este inevitabilă cu excepĠia situaĠiei în care corpul luteal este menĠinut în sarcină. sub influenĠa factorilor ce induc angiogeneza. 1985). Capitolul I . Conversia granuloasei avasculare din faza foliculară în Ġesutul luteal vascularizat este importantă datorită faptului că producĠia de steroizi este dependentă de LDL .ul stimulează de asemenea sinteza propriilor receptori úi sinteza receptorilor LH . ovulaĠia úi faza luteală. OvulaĠia implică expulzia ovocitului matur din ovar.colesterolului să ajungă la celula luteală úi să asigure substratul suficient pentru producĠia de progesteron. ajung în cavitatea centrală ce va fi frecvent umplută cu sânge. Principalele efecte ale gonadotropilor: x LH . Descărcarea preovulatorie de LH produce ruptura foliculului úi luteinizarea. selecĠia úi dominanĠa foliculului destinat ovulaĠiei.colesterol. O funcĠie importantă a LH.ului scade apoi în cursul fazaei luteale. vascularizaĠia stratului granulos permite LDL . Corpul luteal intră într-un declin rapid la 9-11 zile postovulator. În timpul primelor trei zile după ovulaĠie celulele granuloase continuă să crească. în plus celulele tecii se diferenĠiază de teaca înconjuratoare úi stromă. ovulaĠia apare îndeosebi dimineaĠa în timpul primăverii úi mai frecvent seara. Faza luteală: anterior rupturii foliculare úi eliberării ovocitului. 1999). În ziua a 8 .ului este reglarea.ul este responsabil de sinteza steroizilor sexuali de către foliculii ovarieni.ul este important pentru dezvoltarea foliculară úi activează aromataza ce asigură conversia androgenilor în estrogeni. Nivelul FSH . luteina. pentru a creúte din nou înaintea următoarei menstre. dar mecanismele degenerării nu se cunosc. celulele granuloase încep să crească în dimensiuni úi capată o structură vacuolară asociată cu acumulare de pigment galben. cuplarea receptorilor LDL. InvestigaĠii medico-sportive 238 . internalizarea úi procesarea postreceptor. x FSH .a postovulator este atins un nivel maxim al vascularizaĠiei asociat cu vârfurile nivelurilor de progesteron úi estradiol în sânge.E. FSH . expresia inducĠiei receptorilor LDL apare în celulele granuloase în timpul stadiilor precoce ale luteinizării ca răspuns la vârful mediociclc de LH (Golos et al. Capilarele penetrează stratul granulos.ului.

LH seric úi urinar. examenul mucusului cervical (filanĠa scade după ovulaĠie). Dacă lungimea ciclului se schimbă. TESTICULUL Testiculele adulte îndeplinesc două funcĠii: sinteza hormonilor androgeni úi spermatogeneza. pacienta se poate prezenta cu amenoree primară sau secundară în funcĠie de vârsta la care scăderea ponderală s-a produs. Elementele morfofuncĠionale testiculare sunt reprezentate de tubii seminiferi ce reprezintă 80-90% din masa testiculară ( la acest nivel există celule germinale în diferite faze de evoluĠie spermatogoniespermatozoid úi celule Sertoli) úi celule Leydig ce secretă hormoni androgeni.a. Pentru ca funcĠia de reproducere să fie intactă se pare că este necesară o cantitate de energie stocată sub formă de Ġesut adipos în procent de peste 17%. FSH (faza foliculară 1-9 U/l.14) úi luteală (între zilele 15 . Capitolul I . testosteronul plasmatic <1 ng/ml. examen senologic (stadiile B1-B5 Taner). vârf ovulator 25-100 U/l. InvestigaĠii medico-sportive 239 . Nu se cunosc exact mecanismele neuroendocrine care fac necesar acest prag critic de rezervă de Ġesut adiops. progesteronul seric (peste 10 ng/ml postovulator. progesteron plasmatic: faza foliculară <2 ng/ml (<6 nmol/l).T. vârf ovulator 12-30 U/l.E. x Dozări hormonale bazale: Estradiolul plasmatic bazal 20-60 pgml (70-220pmol/l) cu vârf ovulator >200pg/ml (>740 pmol/l). examinarea pilozităĠii pubiene (stadiile P1-P5). în special în perioadele de antrenament intens úi de performanĠă (Weatherall et al.. faza luteală 10-20 ng/ml (3064 nmol/l). LH (faza foliculară 1-12 U/l. dar acestea sunt centrate pe secreĠia deficitară de gonadotropi ca úi de nivelurile reduse de insulină úi de factor de creútere insulin-like. x Examen ginecologic. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Ciclul menstrual normal: lungimea ciclului menstrual este determinată de rata úi calitatea dezvoltării úi creúterii foliculare úi variază individual. 1996). durata de viaĠă a corpului luteal este constantă de 14 zile. ecografia (monitorizarea creúterii foliculare). se determină în ziua a 21 a ciclului menstrual) sau dozarea complexului pregnandiol urinar (peste 4 mg/24 de ore în ziua a 21 a ciclului menstrual). cu creútere după ovulaĠie datorită progesteronului). Când ponderea Ġesutului adipos scade sub această valoare. x Teste pentru ovulaĠie: curba temperaturii bazale (la normal este bifazică. Amenoreea este frecventă la balerine úi la atletele de mare performanĠă. faza luteală 1-9 U/l).28). faza luteală 1-12 U/l) (4). In mod clasic ciclul menstrual este divizat în două faze majore: foliculară (între zilele 1 . separate prin ovulaĠie care apare normal în ziua a 15 . Investigarea funcĠiei ovariene x Examen clinic general. modificarea interesează lungimea fazei foliculare.

În adaptarea la efort. de gradul de antrenament. x Dozări hormonale bazale: testosteron plasmatic 3-10 ng/ml (10-35 nmol/l). Echilibrul homeostatic include verigi multiple ce constau în direcĠionarea metabolismului glucidic úi hidromineral. hipoxie. temperaturi ridicate) Capitolul I . Dezvoltarea caracterelor sexuale secundare. în acelaúi timp efortul exercită modificări prin diverse mecanisme de feed-back ale funcĠiei sistemului neuro-endocrin. cariotip 46 XY. de intensitatea úi volumul efortului. timp de lichefiere 3-25 minute. x Testul Barr (cromatina sexuală)-negativ.T.E. starea emoĠională. androstendion). peptide. LH 5-20 U/l. IntervenĠia mecanismelor endocrine este dependentă úi de integritatea morfofuncĠională a sistemului. accelerarea vârstei osoase. adaptări circulatorii úi respiratorii. menĠinerea caracterelor sexuale secundare. x Spermograma: la subiecĠii sănătoúi volum 2-6 ml. prezenĠa caracterelor sexuale secundare. Hormonii androgeni determină diferenĠierea organelor genitale interne úi externe la făt. examen genital: prezenĠa testiculelor în bursele scrotale úi măsurarea volumului lor cu ajutorul orhidrometrului Prader. termoreglare. estrogeni (sunt sintetizaĠi de celulele Leydig în concentraĠii mult mai mici decât la femeie). morfologie > 60% forme normale. De reĠinut Este important rolul hormonilor asupra structurilor ce realizează efortul fizic. dar úi de condiĠiile externe (frig. Testiculul secretă hormoni androgeni (testosteron. FSH 5-20 U/l. asupra sistemelor funcĠionale intervin ansambluri endocrine care asigură o mobilizare mai rapidă a tuturor funcĠiilor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II FuncĠiile testiculare sunt reglate de gonadoliberină úi gonadotropii hipofizari (FSH úi LH) care sunt sensibili la acĠiunea de feed-back negativ al hormonilor testiculari. Hormonii crează un fond general de adaptare la efort prin mobilizarea adecvată a resurselor funcĠionale úi menĠinerea hormostaziei generale în condiĠiile specifice efortului fizic intens. număr de spermatozoizi 30 milioane. motilitate >60% bună. InvestigaĠii medico-sportive 240 . dihidrotestosteron. Investigarea funcĠiei testiculare: x Examen clinic general. rol anabolic la adult. dezvoltarea muúchilor scheletici la pubertate. adaptarea la stres.

aceasta se efectuează în două scopuri principale: 1. consumul energetic poate însă depăúi 15 kcal/min.. consumul energetic al organismului tânăr. respiratorii. endocrinometabolice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1.” (Dragnea A. (Shephard R). musculare. respectiv a evoluĠiei pacientului. Solicitările repetate. În activităĠile sportive de mare performanĠă. „un proces complex care constă într-o activitate fizică sistematică de lungă durată. înclusiv în mediul intern a cărei homeostazie este perturbată. Mărimea dar úi tipul acestor acestor dezechilibre decelabile în lichidele organismului.7 INVESTIGAREA BIOCHIMICĂ A EFORTULUI FIZIC A. cardiovasculare. CARACTERISTICILE INVESTIGAğIILOR BIOCHIMICE DE CE? Investigarea biochimică a efortului fizic sistematic urmăreúte evidenĠierea efectelor adaptative sau curative ale exerciĠiilor fizice asupra organismului sportivilor sau anumitor categorii de pacienĠi aflaĠi în kinetoterapie. renale etc. 5 kcal/L/min) iar în activităĠile industriale foarte grele. Atunci când este astfel orientată. cât úi în diagnosticul stării funcĠionale úi capacităĠii de efort a organismului. InvestigaĠii biochimice 241 . Indispensabilă în diagnosticul stării de sănătate. depinde de o multitudine de Capitolul VII .. consumul poate ajunge la 9 kcal/min. gradualizată în mod progresiv úi individual (.25 kcal/min (pentru un echivalent caloric al oxigenului de cca. explorarea poartă denumirea de monitorizare biochimică a antrenamentului. necesare performării efortului fizic produc modificări funcĠionale temporare úi de durată la nivelul întregului organism.). 2.). În condiĠii de repaus. cu precădere în sânge. Acordarea avizului medico-sportiv persoanelor care practică efortul fizic intens úi de durată. sănătos este de 1. O astfel de ameliorare a performanĠelor bioenergetice se obĠine prin antrenament sportiv. Examenul biochimic reprezintă o investigare paraclinică necesară kinetoterapeutului pentru înĠelegerea cât mai completă a statusului biologic al sportivului sau pacientului pe care îl are în îngrijire.E. Creúterea eficienĠei antrenamentului fizic la sportivi de performanĠă úi/sau la pacienĠi care practică activităĠi motrice în scopuri terapeutice.T. úi pentru evidenĠierea efectelor antrenamentului. Rolul kinetoterapeutului – activ în etapa de interpretare a rezultatelor examenului biochimic úi în adoptarea unei conduite medico-sportive adecvate. respectiv exerciĠiului fizic asupra organismului acestuia. hepatice.

Astfel. Principiul evitării stresului de investigaĠie prin informarea subiecĠilor asupra scopului úi modului în care se desfăúoară testarea Capitolul VII . acest fapt nu exclude examenul biochimic ori de câte ori sportivul acuză probleme de sănătate sau atunci când creúterea stimulilor de antrenament nu este însoĠită de creúteri de performanĠă. are concepte (pragul anaerob. 2001). naveta lactatului etc. concentraĠia sa iniĠială refăcându-se rapid. fiind o disciplină distinctă de biochimia clinică. sportivii trebuie investigaĠi la începutul ciclului anual de pregătire. 2. electroliĠilor. lactatul sanguin este un parametru nerelevant pentru modul de refacere al organismului după efort. nivelul motivaĠional al sportivului.T. în speĠă monitorizarea biochimică a antrenamentului. OBLA. Viru M. îndeosebi. pentru evidenĠierea efectelor metabolice ale antrenamentului cu exerciĠii fizice cu componentă anaerobă se recomandă investigarea efortului specific în doar două momente: la începutul úi la sfârúitul unui micro sau macrociclu de pregătire. În cest caz. 4. să deranjeze cât mai puĠin posibil programul de pregătire al sportivului. vârsta etc.) úi metodologii proprii de interpretare a fenomenelor. dar investigaĠiile vor fi cât mai complexe.E. în cadrul perioadei precompetiĠionale de antrenament úi.Principiul minimum de testări . mult mai indicată este explorarea stării acidobazice o metodă foarte sensibilă pentru urmărirea proceselor de refacere. BineînĠeles. plasticitatea (antrenabilitatea) organismului. Spre exemplu. evaluabile prin valoarea metaboliĠilor. InvestigaĠii biochimice 242 . Principiul specificităĠii. pe de o parte. printre care tipul predominant de metabolism implicat în furnizarea energiei de contracĠie musculară. raportului cortisol/testosteron etc. să se realizeze după un protocol de testare cât mai adecvat úi eficace sub aspectul scopului urmărit. Realizabilă atât în condiĠii de laborator cât úi de teren. conform căruia procesul de investigare trebuie. referindu-se atât la capacitatea de efort. modificările minime ale pH-ului sanguin la gimnaúti sau tenismeni. Principiul periodicităĠii. Biochimia efortului fizic. înaintea competiĠiilor sportive de obiectiv.. úi. respectiv indicatorii biochimici urmăriĠi depind de momentul investigării úi de tipul de efort specific. 3. M. apărând suspiciunea de sindrom de supraantrenament. fac ca metoda să fie irelevantă în controlul efortului specific acestor sporturi.maximum de informaĠii (Viru A. MLSS. obligatoriu. la persoanele sănătoase. iar pe de altă parte. investigarea biochimică. În schimb. Spre exemplu. orientată mai ales către optimizarea tehnologiei de construcĠie a performanĠei sportive. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II factori. în perioada probelor de control. cât úi la gradul de refacere al organismului.. conform căruia explorarea se face la anumite intervale de timp. în anumite etape specifice fiecărei discipline sportive. se desfăúoară Ġinând cont de anumite principii: 1. deoarece surprinde chiar fenomenele de compensare prin care aceasta se realizează.

semnificaĠia rezultatelor este foarte mare. Pe lângă motivele legate de respectarea principiilor de bioetică úi biosecuritate. oxigen. pentru a evita modificări intervenite în urma transformările metabolice petrecute în probă. concentraĠia lactatului) úi de generare a unor erori de interpretare. După încheierea acestuia. cu efect de modificare a valorii în sine a unor parametri (presiune de bioxid de carbon. de regulă pe analizoare automate. Sportchem) cu valoare orientativă (screening). Proceduri preanalitice. pentru interpretarea rezultatelor alegându-se valoarea cea mai mare. Pentru glucoză úi echilibru acidobazic se recomandă analizarea imediată sau în intervalul a maxim 60 min. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II biochimică. Precizia se Capitolul VII . Exactitatea se exprimă prin valoarea medie (x) a determinărilor paralele făcute dintr-o probă cu concentraĠie cunoscută. semicantitative sau cantitative (Reflotron. în ultimul deceniu s-a extins utilizarea determinărilor rapide. semnificaĠia rezultatelor este doar orientativă.T. de recoltare. Cel mai frecvent utilizate probe sunt cele de sânge.E. acest lucru este important deoarece astfel se reduce starea de anxietate cauzată de investigaĠiile invazive pe probe de sânge. se prelevează o nouă mostră de sânge. robuste úi reliabile. reactivilor úi condiĠiilor de lucru. realizate in vitro prin metode cantitative. depinzând de calitatea echipamentelor. 6 min úi 9 min de la terminarea travaliului muscular. de analiză propriu-zisă. În efortul discontinuu sau cu exerciĠii aciclice. dimineaĠa á jeun. înainte de testul de efort. recoltate prin puncĠie venoasă sau puncĠie în pulpa degetului sau în lobul urechii. în condiĠii de teren úi în timp util. II. sau după etapa de încălzire care precede exerciĠiul fizic. În cazul determinărilor de lactat după eforturi de intensitate superioară intensitaĠii de prag anaerob. recoltarea se face la 3 min. standardizate. Colectarea se face în recipiente speciale care conĠin anticoagulanĠi. Procesul propriu-zis de investigare biochimică reprezintă o succesiune de proceduri ce pot fi grupate astfel: I. Oricare metodă de analiză trebuie să aibă însă exactitate úi precizie bună. Scopul măsurătorilor servind la conducerea antrenamentului. fiind limitată de dificultatea evaluării intensităĠilor de lucru muscular. Investigatii biochimice (în laborator sau pe teren) În efortul continuu cu exerciĠii ciclice. perioadă în care sângele este Ġinut la To de 0-4oC. B. InvestigaĠii biochimice 243 . pregătire úi depozitare a probelor biologice. Proceduri analitice. iar păstrarea la rece diferă în funcĠie de felul probei biologice úi de parametrii analizaĠi. prin metode sau prin teste rapide calitative.

Ġinând cont de variabile ca etapa de pregătire. respectiv 10% în determinările de teren. plasmă. caracteristică graĠie căreia se asigură obĠinerea unor rezultate mai valide. imprimat de prezenĠa bilirubinei. urină etc. coeficientul de variabilitate. III. de interpretare a valorilor obĠinute. arterial. determinarea pragului anaerob nu se face odată pe sânge venos iar altădată pe sânge capilar.E. Sângele total. obĠinuĠi prin diferenĠa dintre valorile înregistrate în efort úi cele înregistrate anterior acestuia. Având un aspect caracteristic. În investigarea biochimică a efortului. Investigarea biochimică a efortului este limitată de caracterul invaziv al obĠinerii mediilor biologice de analiză. obĠinută prin recoltarea acestuia pe un anticoagulant. alcătuit din plasmă úi elemente figurate. perioada din microciclul de antrenament. Serul sanguin. capilar. (cv) obĠinut prin raportarea procentuală a valorii abaterii la valoarea mediei determinărilor (100·(s/x)). depinzând de modul de lucru. Acestea din urmă. pe parcursul monitorizării antrenamentului sportivilor sau terapiei prin miúcare a pacienĠilor este contraindicată schimbarea protocoalelor de testare. nu trebuie să depăúească 5% în cazul determinărilor în laborator. Proceduri postanalitice. operaĠie în timpul căreia elementele figurate se separă. în repaus. cu teste standard. ser. total. împreună cu programul riguros de pregătire în sport afectează drastic numărul úi durata intervenĠiilor pe Capitolul VII . alimentaĠie etc. constituie un alt mediu de analiză. lichidul plasmatic este uúor de recunoscut. InvestigaĠii biochimice 244 . deúi mai puĠin fiabile decât investigaĠiile de laborator. úi anume localizarea punctului de inflexiune al lactatului pe curba concentraĠie-intensitate. În toate etapele procesului de explorare trebuie Ġinut cont de faptul că substanĠele biochimice au concentraĠii diferite în funcĠie de mediul biologic din care provin: sânge venos. chiar dacă în ambele cazuri se urmăreúte acelaúi lucru. caracteristicile de vârstă. prezintă însă avantajul de a avea specificitate. De reĠinut că plasma sanguină reprezintă componenta lichidă a sângelui. este evident că interpretarea rezultatelor dintr-un anume moment de antrenament va trebui să reflecte úi dinamica răspunsului adaptativ al organismului. ceea ce complică sarcinile biochimistului úi medicului sportiv. performanĠa motrică realizată. Având în vedere caracterul periodic la controlului. (McDougall). din ce în ce mai frecvent utilizat în monitorizarea biochimică.T. Spre exemplu. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II exprimă prin valoarea dispersiei (s) determinărilor paralele făcute din aceeaúi probă cu concentraĠie cunoscută. tot o componentă lichidă obĠinută din sângele recoltat însă fără coagulant. durata úi intensitatea exerciĠiului fizic. desfăúurate în mediul de antrenament al sportivului. De aceea. Caracteristicile de calitate reflectă incertitudinea de măsurare. salivă. reprezintă o plasmă lipsită de fibrinogen úi factori de coagulare. care. Pentru diagnosticul capacităĠii de efort se recomandă utilizarea parametrilor derivaĠi. sex. uúor gălbui.

B. Glucoza reprezintă substratul celular predilect pentru furnizarea energiei necesare activităĠii fizice. precum úi consultarea antrenorului. are valorile fiziologice în plasmă de 55-115 mg/dL (unităĠi convenĠionale) sau 3. Nu în ultimul rând. respectiv concentraĠia glucozei în sângele circulant. Obligativitatea interpretării datelor în relaĠie cu performanĠele motrice înregistrate în testul de efort úi caracteristicile exerciĠiilor fizice prestate. plasmă. pentru capacitatea de efort pe care acestea o deservesc. În sensul restrâns în care va fi folosit mai departe. rol conferit de proprietatea acestei hexoze de a putea fi descompusă atât în prezenĠa. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II subiecĠi sportivi. cât úi în absenĠa oxigenului.T. INVESTIGAREA PRINCIPALILOR METABOLIğI DE CE? Investigarea metaboliĠilor surprinde modificările concentraĠiilor unor substanĠe cu valoare de markeri pentru procesele catabolice úi. în vederea luării.9-5. din categoria celor care constituie substratul reacĠiilor catabolice sau produúi ai acestora.8 mmol/L. urină. A. prin metabolit se înĠelege orice substanĠă care participă sau rezultă ca produs intermediar sau final în cadrul proceselor metabolice. acizii graúii. la adulĠii sub 65 de ani. periodic úi ori de câte ori este necesar pe parcursul antrenamentului fizic. Medii biologice frecvent utilizate Sânge venos. de 70105 mg/dL sau 3. acestea sunt limitate de dificultatea măsurării caracteristicilor efortului specific discontinuu în numeroase discipline precum sporturile de contact. ureea etc. InvestigaĠii biochimice 245 . în timp util. deciziei medico-sportive adecvate. sânge total capilar cu proprietăĠi arteriale. piruvatul. jocurile sportive etc. În sens larg. De notat că.4 mmol/L (unităĠi SI). precum glucoza.1-6. valorile superioare sugerând un debut Capitolul VII . ser. lactatul. concentraĠia normală în sânge (euglicemie) este 80-100 mg/dL. după alĠi autori. termenul desemnează biomolecule cu structură simplă. aminoacizii. Glicemia. în conformitate cu consensul recent (2005) al FederaĠiei InternaĠionale de Diabet. GLUCOZA. implicit. iar.E. De reĠinut Obligativitatea efectuării controlului biochimic iniĠial.

). Ca urmare a eficienĠei cu care intervine controlul hormonal al glucozei sanguine. de intensitate maximală. La pacienĠii cu această tulburare de metabolism glucidic. InvestigaĠii biochimice 246 . hipoglicemia de efort poate ajunge până la 2. fenomen ce poate persista mai multe zile. Practicarea activităĠii fizice sistematice induce o importantă scădere a riscului de apariĠie a diabetului zaharat tip 2 la persoanele cu predispoziĠie genetică. miocitele îúi sporesc capacitatea de preluare a dextrozei. Postprandial.. scăzând în cele cu intensitatea mai mică. De reĠinut Glicemia creúte în exerciĠiile cu intensitate mai mare decât intensitatea de prag anaerob. din acest motiv. ACIZII GRAùI. Indicator al regimurilor de intensitate. Hâncu). La sportivi. consumul de glucoză în musculatura striată este controlat de insulină în proporĠie de 70-80%. La antrenaĠi. efortul fizic determină o creútere a sensibilităĠii la insulină.T. creând condiĠii de instalare a stării de oboseală centrală.E. comparativ cu valorile iniĠiale. în exerciĠiile fizice continue de lungă durată. acestea din urmă fiind recomandate úi în tratamentul diabetului zaharat. prezenĠa glucozei în urină. în exerciĠiile fizice scurte. devenind mai puĠin dependente de controlul insulinei asupra acestui proces. cu scăderea evidentă a glicemiei.5 mmol/L. Glicemia Indicator al utilizării hidraĠilor de carbon. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de diabetes mellitus (Roman. Cauzată în principal de epuizarea depozitului de hidraĠi de carbon. sub 30 mg/dL. iar după post sau după activitate fizică susĠinută timp de câteva ore. Valorile normale ale glicozuriei în urina de dimineaĠă sunt mai mici de 20 mg/dL. (Viru A. Capitolul VII . cu efect inhibitor asupra eliberării de glicerol úi acizi graúi din trigliceride. se constată o hiperglicemie de efort ce poate atinge 10 mmol/L. la sportivi. Invers. de repaus. glicemia poate ajunge la 160 mg/dL. Viru M. nu este semnalată. Acizii graúi liberi reprezintă substratul celular pentru furnizarea energiei necesare activităĠii fizice de intensitate mică úi durată mai mare de 30 min. La neantrenaĠi. se înregistrează o scădere a glucozei sanguine.

trigliceride.7 mg/dL sau 340 µmol/L (SI). creúterile sunt generate mai ales de insuficienĠa eliminării renale.2 – 17. (Heil. cu diete severe în vederea încadrării în categoria de greutate regulamentară. Indicatori ai regimurilor de intensitate . cetonuria poate fi prezentă. cu efect pozitiv asupra economisirii rezervelor de glicogen muscular. La boxeri. aceútia au valorile fiziologice în sânge cuprinse între 11.) valorile normale se modifică sub influenĠa vârstei.5-5. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II RezultaĠi din scindarea trigliceridelor. Antrenamentul de rezistenĠă măreúte utilizarea celulară a lipidelor. calciu etc. Capitolul VII .). InvestigaĠii biochimice 247 . Acizii graúi liberi Indicatori ai utilizării lipidelor.E.5 mg/dL. Uremia este un indicator al catabolismului proteic úi al degradării Ġesutului conjunctiv. sporirea lactatului sanguin inhibă eliberarea acestora. de 100-250 µmol/L. cu implicaĠii negative asupra conducerii nervoase motorii. valoarea fiziologică în sânge este de maxim 5. după efort. concentraĠia acizilor graúi liberi creúte proporĠional cu gradul lor de oxidare. modificări survenite în efort prelungit. úi/sau endogeni. cresc în stări de hipoglicemie. W. La adult. (Heil. apariĠia corpilor cetonici în urină este foarte rar semnalată. La sportivi. La 24 de ore postefort.0mg/dL indică prezenĠa oboselii reziduale în corelaĠie cu modificarea potenĠialului de membrană al celulelor musculare de la 87 la 66 mV. Produúii degradării incomplete a acizilor graúi sunt corpii cetonici ale căror valori normale în sânge. úi al. uremia mai mare de 4. W. rezultaĠi din descompuneri ale proteinelor din structurile musculare.). Valori scăzute pot apărea în caz de hemodiluĠie sau poliurie. proveniĠi din alimentaĠie. iar scăderile de insuficienĠa sintezei hepatice.T. dincolo de intensitatea de prag anaerob. ajungând ca la peste 65 de ani să fie de 7 mg/dL. Ca úi în cazul altor parametri (glucoză. luptători etc. Patologic. Ureea reprezintă produsul final al degradării excesului de aminoacizi exogeni. De reĠinut AntrenaĠii metabolizează cantităĠi mai mari de acizi graúi liberi decât neantrenaĠii. gimnaúti. în timp ce. Preluarea lor din Ġesutul adipos în timpul efortului depinde úi de concentraĠia albuminelor din sânge. úi al. La intensităĠi de efort mai mici de 70% VO2max. UREEA.

acumularea creatinei plasmatice poate furniza. în timp ce dieta hiperproteică sau starea de inaniĠie. fiind un marker al procesului de filtrare glomerulară. ionii pozitivi de hidrogen fiind determinaĠi separat. ciclu menstrual. Indicator al proceselor de refacere. creatina are valori fiziologice de 4-12 mg/L (23-46 µmol/L). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II În interpretarea valorilor se Ġine cont de faptul că dieta hipoproteică diminuează uremia până la 50%.Blood Urea Nitrogen).E. VariaĠia ureei sub influenĠa antrenamentului fizic poate fi urmărită úi în urină. este influenĠată de masa musculară.9-3. informaĠii cu privire la metabolismul fosfocreatinei în efort. ce reprezintă substratul pentru furnizarea energiei necesare activităĠii fizice de intensitate maximală úi durată mai mică de 7 sec. poate creúte valoarea acesteia de câteva ori. stare emoĠională. la sportivi putând ajunge la 20 mg/L. în timpul căreia se intensifică procesele gluconeogenetice pornind de la aminoacizi. Creatina este o substanĠă specifică Ġesutului muscular unde se află localizată în procent de 95-98% din cantitatea totală a organismului.T. fiind un indicator de maximă importanĠă pentru evaluarea tipului predominant de energogeneză în cursul efortului fizic úi. uremie úi intensitatea exerciĠiului fizic prestat. În sânge.. ApariĠia metabolismului proteic de uzură mai poate fi evidenĠiată prin determinarea azotului ureic (BUN . respectiv a conĠinutului de azot din ureea plasmatică. Creatinina. valorile normale situându-se între 0. LACTATUL. CREATININA. Prin analogie cu creúterea lactatului sanguin. CREATINA. pentru evaluarea capacităĠii de anduranĠă a organismului. Ureea Indicator al efectului exerciĠiilor aerobe de lungă durată. după unii autori. De subliniat că prin descompunerea anaerobă a glucozei rezultă acid lactic. InvestigaĠii biochimice 248 . fosfocreatina. Viru M.). Valorile normale nu depăúesc 27 mg/dL. alimentaĠie. formând împreună cu fosforul un compus macroergic. o substanĠă rezultată din deshidratarea unui mic procent (1. dar prin analiză biochimică fotometrică sau amperometrică detectăm doar anionul lactat produs în urma rapidei disocieri a acestui acid tare. de 1126 mg/kg/24 h în urina recoltată în 24 h. este excretată în urină. prin analiza echilibrului Capitolul VII . (Viru A.0 g/dL sau sub 35 g/24 h. în funcĠie de concentraĠia atinsă. ConcentraĠia creatininei. Lactatul reprezintă produsul final al degradării glucozei în absenĠa oxigenului.5-2%) din creatină.

respectiv de maxim 2. concentraĠia normală de lactat sanguin este de 0. de regulă exprimată prin viteză. În exerciĠiul fizic. i al. capacitatea de efort aerob poate fi apreciată prin viteza corespunzătoare lactatemiei de 4 mmol/L.lactat sanguin. au fost concepute echipamente de laborator pentru măsurarea concomitentă a ambilor ioni rezultaĠi din disocierea electrolitică a acidului lactic (analizoare ABL seria 700 sau 800. Cel mai important factor de modificare a răspunsului lactatului la efort este reprezentat de intensitatea exerciĠiului fizic efectuat. elaborându-se câteva concepte relevante pentru monitorizarea antrenamentului sportiv. în plasma tratată cu inhibitori ai glicolizei valorile fiind ceva mai ridicate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II acidobazic. InvestigaĠii biochimice 249 . s-au întreprins cercetări riguroase asupra relaĠiei încărcătura de lucru muscular (putere. Acesta reprezintă intensitatea de lucru corespunzătoare celui mai mare VO2 care poate fi atins în timpul efortului incremental înainte de apariĠia unei creúteri a lactatului sanguin.T. după alĠi autori. este considerată intensitatea de trecere între cele două tipuri mari de catabolism.punctul de inflexiune pe curba intensitate-concentraĠie. De aceea. rata de metabolizare a lactatului depăúeúte rata de producĠie.E.5 mmol/L. precum: ƒ pragul lactatului (anaerob) . Astfel. La adult. Lactatul determinat imediat după exerciĠii cu intensitate submaximală este un predictor al capacităĠii aerobe de efort cu valoare informaĠională mai mare chiar decât VO2max. pragul aerob – încărcătura de lucru corespunzătoare unui VO2 observat în timpul exerciĠiului incremental asociat cu 1 mmol peste valoarea bazală a lactatemiei sau. neputând fi asimilabilă cu producĠia totală de acid lactic din Ġesutul muscular. (Heil. cu o concentraĠie a lactatului sanguin de 2.5 mmol/L (< 13.). Capitolul VII . fiind denumită prag anaerob. Această intensitate. W. la o încărcătură de lucru mai mare de 50-75% din încărcătura maximă corespunzătoare obĠinerii energiei pe căi aerobe. viteză de deplasare) .4 mmol/dL (< 22 mg/dL). în sporturile cu dominantă aerobă măsurarea lactatemiei este o metodă de bază pentru monitorizarea antrenamentului. De-alungul timpului. ƒ declanúarea acumulării de lactat sanguin (onset of blood lactate accumulation (OBLA) . În condiĠii bazale. Astfel. la sportivi lactatemia are valori comparabile cu cele din populaĠia normală.3-1. concentraĠia lactatului sanguin reflectă rata eliberării lactatului din muúchi dar úi consumul de lactat din organism. Recent. Radiometer Copenhaga).intensitatea de lucru corespunzătoare unui VO2 observat în timpul exerciĠiului incremental asociat cu o concentraĠie a lactatului sanguin de 4 mmol/L. determinând acumularea exponenĠială a metabolitului în sânge.5 mg/dL).

viteza de prag situându-se în punctul de intersecĠie al dreptelor care unesc concentraĠiile mici cu cele mari. Valorile lactatemiei se înscriu pe ordonată într-un grafic ce conĠine vitezele corespunzătoare acestora. InvestigaĠii biochimice 250 . Acest concept. efortul fizic este precedat de o încălzire de minim 15 min.E.). AbĠinerea sportivului de la o alimentaĠie consistentă cu minim 3 h înainte de test este binevenită. urmărindu-se relaĠia lactat-frecvenĠăintensitate ce poate fi aplicată ulterior în testul Conconi. Indiferent de testul ales. întotdeauna în aceleaúi condiĠii de mediu ambiental úi în acelaúi moment al zilei. viteza de prag va înregistra creúteri progresive. Se înregistrează watajul sau se calculează viteza de deplasare. Pragul anaerob sau pragul lactatului poate fi determinat atât în laborator cât úi în condiĠii de teren. cea mai mare intensitate de lucru muscular la care cantitatea de lactat produs este egală cu cantitatea de lactat consumat. În pararel se înregistrează úi frecvenĠa cardiacă. la un interval de 2-4 luni de pregătire fizică. După pauză. După fiecare etapă de lucru muscular se face o pauză de 10 min. dezvoltat de úcoala germană. simulator úi. Proba de sânge este imediat răcită úi păstrată la gheaĠă.5 h. concomitent recoltându-se o probă de sânge venos sau capilar pentru determinarea lactatului. urmărindu-se variaĠia vitezei în punctul de începere a acumulării de lactat. în preziua testului nu se planifică exerciĠii de intensitate. iar în ziua testului subiectul este investigat în condiĠii bazale pentru starea acidobazică. corespunzătoarea stării Capitolul VII . se referă la cea mai mare putere ce poate fi păstrată fără o acumulare a lactatului timp de cca 1-1. altfel spus. înot. mai puĠin exact dar neinvaziv úi la îndemâna antrenorului. teste specifice de alergare. Pentru a elimina eventuale modificări cauzate de oboseala musculară. Pentru aflarea valorii individuale de prag anaerob se recomandă úi determinarea concentraĠiei maxime de lactat. În urma unui antrenament aerob bine condus. urmată de 5-6 sesiuni de exerciĠii fizice de pedalare (bicicletăergometru) sau alergare (covor rulant. covor rulant. pedalare etc. respectiv. corespunzătoare sporirii capacităĠii de anduranĠă.intensitatea de lucru corespunzătoare celui mai mare VO2 ce poate fi menĠinut în timpul efortului.T. cu durata de 3-6 min. cu ajutorul unor teste standardizate de efort fizic incremental pe bicicletă-ergometru. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ƒ starea staĠionară corespunzătoare lactatului maxim (maximal lactate steady state (MLSS) . Plasma poate fi păstrată în frigider timp de o săptămână. iar în plasmă prin metode fotometrice (Boehringer). (Weltman A. exerciĠiul este reluat la o intensitate constant crescătoare de fiecare dată. concentraĠia lactatului se determină prin metode rapide electrochimice sau amperometrice. fără o creútere continuă a lactatemiei. Determinarea pragului anaerob se face periodic. pistă). uree. enzime musculare etc. În sângele total.

Lactatemia creúte cu vârsta. patinaj etc. înot. lucru important în monitorizarea antrenamentului în sporturi precum boxul sau înotul. valoarea lactatului depinde de masa musculară utilizată în efort. Capitolul VII . testul de efort alcătuit din unităĠi de exerciĠii care cresc în intensitate. respectiv celei mai mari încărcături de lucru ce poate fi menĠinută constantă timp de 1 h. În cadrul fiecărui tip de efort ciclic úi continuu (alergare. după alĠi autori. senzaĠie de vomă etc. dar nu putem vorbi despre variaĠii interindividuale determinate de masa corporală sau de indicele de masă corporală. box etc. fără o acumulare de lactat în sânge. Gioga N. Talaban MD. de 5-6 mmol/L. Valoarea cea mai înaltă de wataj sau de viteză la care lactatemia rămâne constantă reprezintă MLSS.) sau după finiúul dintr-o cursă. lactatemia va fi sensibil inferioară celei din exerciĠiile specifice antrenând úi membrele inferioare.). respectiv cu gradul de angajare al acestuia în efort.. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II staĠionare (MLSS). Antrenamentul de anduranĠă deplasează pragul lactatului spre valori mari ale intensităĠii corespunzătoare consumului maxim de oxigen ( 95% din VO2 max la maratoniútii de valoare mondială).. Efectul limitativ al hiperlactatemiei de efort asupra capacităĠii fizice a organismului este amplificat de hiperacidoza creată de creúterea concentraĠiilor de ionilor de hidrogen rezultaĠi din disociaĠia electroloitică a acidului lactic format în musculatura activă.T. InvestigaĠii biochimice 251 . iar cei bine antrenaĠi pentru viteză. comparativ cu coechipierii lor din categorii superioare de greutate (Chirilă M. de vâslit pe apă. care utilizează úi exerciĠii fizice exclusiv pentru membrele superioare. chiar 32. Lactatemia de efort corelează cu motivaĠia sportivului. dar acest fapt este pus în legătură cu tehnicitatea mai mare a acestora. în antrenamentele de vâslit pe simulator lactatul înregistrează valori mai mari decât în antrenamentul cu exerciĠii specifice.E. În sporturile de contact (lupte. cu apariĠia unei stări de oboseală manifestată prin reducerea temporară a forĠei musculare. În intervalul de 1-9 min după efortul de intensitate superioară pragului anaerob. La acelaúi organism. Metoda este indicată pentru cicliúti úi alergători.1 mmol/L (Ta1aban MD..). sportivii din categorii mici de greutate prezintă lactatemii de efort minime. (Talaban MD. 2004). Din acelaúi motiv. Sportivii bine antrenaĠi pentru anduranĠă au o lactatemie de prag anaerob de 2-3 mmol/L. nivelul maxim al hiperlactatemiei poate atinge 28 mmol/L (McArdle) sau.). în acest caz. În interpretarea rezultatelor se are în vedere că o capacitatea aerobă a organismului este cu atât mai bună cu cât este mai mare intensitatea de lucru corespunzătoare concentraĠiei de lactat de 4 mmol/L. putând fi efectuat în aceeaúi zi sau în zile consecutive. senzaĠie de arsură la nivelul musculaturii membrelor. concentraĠia lactatului sanguin este proporĠională cu intensitatea acestuia. de 10-30 min.

în medie de cca. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II În afara modificărilor de la nivel sanguin. Capitolul VII . Lactatul Indicator al pragului anaerob. INVESTIGAREA ENZIMELOR MUSCULARE DE CE? Investigarea enzimelor specifice musculaturii striate úi miocardului se face în scopul depistării efectelor nedorite ale efortului fizic. după exerciĠii de intensitate de 400 m. La sportive care alăptează de 2-24 luni. dar nu pare să fie implicată în eliminarea în totalitate a lactatului sanguin în efort. 24% din concentraĠia lactatului sanguin. ulterioare efortului. în laptele mamar apar creúteri semnificative. J. pentru a cărei îmbunătăĠire sunt recomandate exerciĠiile cu intervale care produc creúteri mari ale concentraĠiei de lactat. Marker al intensităĠii glicolizei anaerobe. C. are o concentraĠie de lactat mult mai mare decât sângele.5 mmol/L. cândva considerată mediul biologic ideal de analiză la sportivi. metabolitul provenind aici mai ales din activitatea proprie glandelor sudoripare. G. Rabin J. în acelaúi timp. efortul muscular produce creúteri ale lactatului úi în celelalte lichide din organism.2 mmol/L la cca.). interesează. din acest motiv recomandându-se alăptarea sugarului de către mamă doar înainte de antrenamentul de intensitate (Wallace JP. cuprinsă între 5-40 mmol/L. organismul dezvoltă o rezistenĠă la acidoza lactică de efort. produce o diminuare a secreĠiei salivare. ajungând de la 0. 1.).E. În salivă. Modificările acestui produs al catabolismului glucozei în lichidele organismului.T. Indicator al regimurilor de intensitate. laptele mamar. De reĠinut Prin antrenament.. Nivelul creúterii depinde de activitatea simpatică a sistemului nervos vegetativ care este intensificată în efort. concentraĠia lactatului creúte paralel cu cea din sânge. ConcentraĠia maximă indică puterea glicolitică anaerobă. dar care. după 10 min de la terminarea exerciĠiilor de intensitate maximală. InvestigaĠii biochimice 252 . de asemenea. (Toffaletti. Sudoarea. Marker al capacităĠii anaerobe de lucru muscular.

CREATIN KINAZA. La sportivii sănătoúi. mioglobinurie cu afectarea funcĠiei renale. la 370C fiind următoarea: Între 7-12 ani: la fete < 154 U/I (2.15 µkat/L). µkat/L). a cărei prezenĠă în plasma sanguină este de provenienĠă exclusiv celulară. probabil. úi al. CK plasmatică este un marker al rabdomiolizei de efort produsă. valorile sale serice de efort pot depăúi de câteva ori valorile de repaus. este menĠionată la militari úi pompieri.).8.3-3. activitatea plasmatică a CK totală are un peak la 6 h după efort. frecvenĠa de apariĠie depinzând úi de calitatea pistei de alergare.4 µkat/L).E. revenind la valori normale abia după 48 h (Brancaccio P. de traumatisme musculare úi chiar de injecĠii intramusculare cu antibiotice. dar úi la baschetbaliúti.5 µkat/L). CK-MB. respectiv. (Heil. la băieĠi < 190 U/I (3. (Brown JA. aflată atât în musculatura striată cât úi în miocard. úi al). este < 24 U/I (0.). cauzate de intensităĠi excesive de efort ce depăúesc nivelul de adaptare funcĠională a organismului. CK-BB.). dar fără valoare de diagnostic. InvestigaĠii biochimice 253 . maratoniúti úi atleĠi specializaĠi în proba de triatlon. CK-MM. la băieĠi < 247 U/I (4. reprezentate de creatin kinază (CK) úi lactat dehidrogenază (LDH) intervin în procesele de furnizare a energiei anaerob alactacide úi. variază în funcĠie de sex úi vârstă. Între 13-17 ani: la fete < 123 U/I (2. Între 18-65 ani: la fete < 167 U/I (2. W. CK se prezintă sub forma a trei izoenzime cu localizare diferită: 1. reprezintă un indicator al instalarii unor consecinte nedorite ale activităĠii fizice. Activitatea CK totală poate creúte după eforturi de intensitate mare úi la organisme antrenate. la băieĠi < 270 U/I (4.55 µkat/L).T. în reducerea piruvatului la lactat în cursul glicolizei anaerobe. úi al.05 µkat/L). ConĠinutul citoplasmatic trece apoi în sânge. pătrunderea consecutivă a calciului în celulă úi activarea unor proteaze cu efect distructiv asupra sarcolemei.1 µkat/L). prin dezordini electrochimice membranare. incidenĠa rabdomiolizei este dificil de determinat. cu complicaĠii ce pot deveni foarte grave. Activitatea CK totale. precum hiperkalemie severă urmată de disritmie cardiacă. specifică Ġesutului neural. activitatea izoenzimei CK-MM. La halterofili. rata de reparare a Ġesuturilor pare să fie Capitolul VII . În antrenamentul sportiv. Pe de altă parte. măsurată la 12-24 h după efort. determinată la 370C. Creatin kinaza. (Kostopoulos N. de asemenea. în cadrul programelor de instrucĠie (0. La adult. creúterile persistând chiar după câteva zile.0%). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Enzimele musculare. specifică Ġesutului neural. dar în competiĠii la mărúăluitori úi maratoniúti este raportată.

la băieĠi < 530 U/I (8. úi al. W. După efort. InvestigaĠii biochimice 254 .85 µkat/L).4 µkat/L).T. La 12-24 h după efort. ( ).25 µkat/L). Indicatori ai predispoziĠiei la traumatism muscular. Hipoxia severă musculară. Astfel. consecutivă infarctului miocardic produce o dublare a concentraĠiei normale de CK úi o creútere a CK-MB cu peste 5% din activitatea totală a CK. De reĠinut În cazul unor concentraĠii foarte mari se recomandă tratament medical adecvat. ceea ce sugerează că organismul dispune de mecanisme specifice de adaptare la stresul muscular. úi al. la băieĠi < 764 U/I (12. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II mai mare la antrenaĠi. Între 13-17 ani: la fete < 436 U/I (7.). úi al. în timp ce efortul de rezistenĠă se remarcă prin concentraĠii mai mari de LDH totală úi LDH5. cu prevalenĠa izoenzimelor LDH1 úi LDH2. Capitolul VII . suplimente nutritive cu aminoacizi úi contraindicaĠia pentru practicarea temporară a efortului fizic. activitatea LDH totale variază. (Cucuianu M. Enzimele musculare Indicatori ai refacerii. D.65 µkat/L). efortul de forĠă este însoĠit de concentraĠii mai mici de LDH totală. Biopsia musculară indică o activitate diferită a acestora în funcĠie de caracteristicile exerciĠiilor fizice. INVESTIGAREA ELECTROLIğILOR PLASMATICI DE CE? Investigarea electroliĠilor plasmatici se face în scopul depistării unor modificări de concentraĠii cauzate de efort.0 µkat/L). cu efect negativ asupra proceselor de excitabilitate úi contracĠie musculară. (Heil. la băieĠi < 683 U/I (11.). creúterile plasmatice ale LDH pot fi prezente atât la neantrenaĠi cât úi la antrenaĠi.E. (Manabu T. Lactat dehidrogenaza se prezintă sub forma a cinci izoenzime. de asemenea. în funcĠie de sex úi vârstă.7 µkat/L). la 370C fiind următoarea: Între 7-12 ani: la fete < 589 U/I (9. Între 18-65 ani: la fete < 480 U/I (8. LACTAT DEHIDROGENAZA. ca úi asupra proceselor metabolice.).

E. calciu úi bicarbonaĠi. Ca2+. natriuria variază între 30-300 mEq/L/24 h. edem pulmonar. dar cantităĠi mici. 1992). iar în ser. pot fi eliminate prin sudoare. În populaĠia sportivă din România. iar lichidul interstiĠial cantităĠi mari de de sodiu úi clor.T. (Georgescu. lichidul intracelular conĠine cantităĠi mari de potasiu ionic úi proteinaĠi. SODIU. asigurarea excitabilităĠii neuromusculare. K+ plasmatic oferă doar indicaĠii aproximative asupra capitalului potasic al organismului. confuzie. În plasmă. sunt: 138-144 mEq/l. úi al. formarea sistemului tampon al bicarbonaĠilor. valorile Capitolul VII . În condiĠii de T0 crescută în mediul ambiant.5 mEq/L. condiĠiile de efort cele mai conductive către scăderea Na+ sunt: intensitatea mare. respectiv concentraĠia normală a sodiului în sânge. cca 15-20 mEq/24 h. la apariĠia hiponatriuriei. valorile fiziologice ale sodiului din sânge.). determinând o pierdere semnificativa a Na+. POTASIUL. cu o concentraĠie sodică de 20-100 mEq/l. Hiponatremia datorată ingestiei unor mari volume de lichide hipotone este prezentă la 0-29% dintre sportivii care participă în probele de triatlon. greaĠă. Natremia. manifestându-se prin presiune intracraniană. senzaĠie de rău úi chiar comă. fie úi foarte intensă. În hiponatremia mai mică de 130 mEq/l pot apărea simptome severe ca dureri de cap. În plasma sanguină găsim concentraĠii mari de sodiu. Având o localizare preponderent intracelulară. reglarea echilibrului ape úi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ElectroliĠii reprezintă substanĠe minerale sau organice aflate în stare ionică în lichidele organismului. DistribuĠia acestora diferă în funcĠie de compartimentul mediului intern. Mg2+. instalarea hiponatremiei nu este însă obligatorie. transformările metabolice ale macronutrienĠilor úi activarea unor enzime. Prin dublarea numărului pompelor de ioni de la nivel celular. de 3. Excesul de Na+ este excretat în principal prin urină. Astfel. Consumul de Na+ depinde practic de nivelul transpiraĠiei. La populaĠia sportivă.). în cadrul unui echilibru intracelular complex între K+. (Poortmans. crampe musculare. de asemenea. este de 133-145 mEq/L. durata excesivă (exerciĠiul continuu de 4-8 h). Ionul de potasiu sau kaliu (K+) are rol în excitabilitatea celulară.1 mEq/L (Heil W. InvestigaĠii biochimice 255 . dieta. După o activitate fizică scurtă. E. În mod normal. determinate flamfotometric. propagarea influxului nervos.4-4. Într-un mediu cu temperatură normală. úi al. potasemia sau kalemia normală este de 3. (Heil W. Ionul de sodiu (Na+) participă la reglarea osmolarităĠii lichidelor organismului. antrenamentul fizic modifică metabolismul electroliĠilor în toate mediile lichide. pregătirea fizică slabă asociată cu transpiraĠia.). Eforturile excesive ca intensitate úi durată pot duce. clor.3-5. cantitatea de lichid sudoral depăúeste 1l/h.

jumătate din aceasta fiind în formă ionică (Ca2+).E. fiind mai mari la neantrenaĠi decât la antrenaĠi.5 mEq/l. TranspiraĠiile prelungite. în prezenĠa unei hipokalemii mai mici de 3.2 mg/dL. excitabilitatea celulară úi procesul de relaxare musculară. manifestate prin crize paralitice. cresc contractilitatea miocardului. Hipocalcemia. de 8. (Georgescu.35.). Ca2+ activează enzime mitocondriale implicate în fosforilarea oxidativă (glicerol-3-fosfat dehidrogenaza. O cantitate mică de calciu se află în sânge. paralizia musculaturii membrelor sau muúchilor respiratori. În populaĠia sportivă română. inactivă fiziologic. E.5-5. calcemia este 9. alcalozele sunt însoĠite de hipopatasemie. variază între 4.). NAD-izocitrat dehidrogenaza. Calciul liber ionizat are valori normale de 4. În schimb. Interesul special al biochimiei sportului pentru calciu Ġine de rolul complex pe care această substanĠă îl are în structura unor enzime implicate în obĠinerea energiei chimice úi în realizarea cuplării excitaĠiei cu contracĠia. aportul crescut de Na+ sau alcaloza cresc eliminările. în mod special a Ca2+ din lichidele organismului.2 mg/dL. E. valorile fiziologice ale calciului ionic liber sunt cuprinse între 4. Scăderea pH-ului palsmatic determină creúterea calciului ionizat úi invers. calciul din organism este localizat în Ġesutul osos a cărui structură o constituie împreună cu fosforul. CALCIUL. pot apărea deplasări bruúte ale potasiului seric spre spaĠiul intracelular. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II fiziologice ale potasiului sanguin. Cantitatea totală de calciu din organism depinde de echilibrul dintre aport úi pierderi. sub formă neionizată úi nedifuzibilă. determinat flamfotometric. În cea mai mare parte (cca 90%).T. fixată de proteinele plasmatice. De asemenea. piruvat dehidrogenaza. InvestigaĠii biochimice 256 .). Astfel. aceútia din urmă prezentând însă concentraĠii mai mari de K+ intracelular.7 mg/dL.6 mEq/L. cu apariĠia semnelor de tetanie.6 mEq/l. (Georgescu. după 50 de ani. foarte frecvent raportată la sportivi.2-11 mg/dL. În repausul după un efort muscular. influenĠează potenĠialul electric. iar restul. în dietele hiperglucidice úi după expunerea la frig. între 21-50 de ani.4-9. (Cucuianu M. În felul acesta se explică prezenĠa tetaniei în cazul alcalozei chiar úi atunci când Capitolul VII .ConcentraĠia calciului total variază în funcĠie de vârstă.8-10. Manifestările neurologice constau în crampe musculare. Eliminările de K+ sunt echilibrate cu ingestia úi se efectuează mai ales pe cale urinară (75 mEq/24 h). Modificarea pH-ului sanguin poate antrena dezechilibre ale homeostaziei calciului. Hiperkaliuriile reprezintă creúteri de K+ peste 20 mEq/24 h. abolirea reflexelor osteotendinoase. 2oxaglutarat dehidrogenaza) úi hidroliza ATP în sarcoplasmă. în timp ce regimul desodat úi acidoza diminuează excreĠia K+. duce la creúterea excitabilităĠii neuromusculare. de 8. între 5-20 de ani. Ionii de calciu reduc excitabilitatea neuromusculară a musculaturii scheletice.7-5. Hiperpotasemia apare în timpul degradării proteinelor celulare úi în acidoze.

5 mmol/L). în formarea depozitului de glicogen muscular. Hipomagnezemia care apare după efortul de lungă durată se manifestă prin slăbiciune. 300 de enzime ce intervin în procesele de catabolice extra úi intramitocondriale. somnolenĠă. efortul fizic epuizant.60 mmol/L. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II calcemia e normală. Indicatori ai alimentaĠiei corecte. ElectroliĠii Indicatori ai refacerii. crescând în administrarea de diuretice. Capitolul VII . convulsii. tremor.7-2.T. simptomele constau în greaĠă. Alături de alte cauze patologice. fasciculaĠii musculare. laxative. FracĠia extracelulară (1% din magneziul total) intervine alături Ca2+ în excitabilitatea neuromusculară. sinteza lipidelor. în deshidratări severe. Eliminările urinare de Ca2+ sunt crescute în cursul acidozei metabolice. tulburări de ritm.. slăbiciune musculară. comă cu deprimare respiratorie úi oprirea activităĠii inimii (la 12-15 mEq/L). (Heil W. MAGNEZIUL. hipotiroidism. de numai 100-200 mg/24 h (5-10 mEq/l) úi depind de conĠinutul de calciu al alimentelor. Regimul bogat în clorură de sodiu creúte calciuria.7-1. iar regimul desodat scade eliminările urinare de Ca2+. ca úi absenĠa tetaniei în acidoze fie úi cu deficit de calciu. hipotensiune. În hipermagnezemia instalată pe fond de insuficienĠă renală. iar a magneziului liber ionizat de 0.46-0. Acestea se realizează predominant prin urină. proteinelor úi transmiterea influxului nervos către Ġesutul muscular. hipotensiune. ConcentraĠia magneziului total este de 1. úi al. boala Cushing etc. De reĠinut Homeostazia hidrominerală este influenĠată de homeostazia acidobazică úi reciproc.55 mg/dL (0.E.). sedative). InvestigaĠii biochimice 257 . Pierderile urinare de Ca2+ sunt mici. slăbirea forĠată. vomă. tahicardie. respectiv în condiĠii de activitate musculară intensă. Ionul de magneziu (Mg2+) este cofactor a cca. administrare de medicamente conĠinând Mg (perfuzii. tulburările de absorbĠie intestinală conduc la hipomagnezemie.

dar úi în cadrul sistemelor tampon. Realizată pe analizoare automate.E. determinarea EAB în efort este o procedură complexă care necesită personal dedicat. Valorile normale la adult sunt: bărbaĠi . valorile medii ale ctHb nu depăúesc valorile de ctHb în populaĠia de neantrenaĠi. utile sportivilor de performanĠă. oxi-.). pe sânge capilar cu proprietăĠi arteriale. Chiar dacă o hemoglobină de 12 g/dL este relativ frecventă la campioane mondiale.0 g/dL (7.5 g/dL (8. valori ridicate ale ctHb sunt. având în vedere funcĠia esenĠială a acestei proteine în transportul oxigenului. Prezentăm mai jos caracteristicile celor mai frecvent utilizaĠi dintre aceútia.0-16. Capitolul VII . carboxi. fiind singura susceptibilă să evidenĠieze prezenĠa proceselor compensatorii (oboselii restante) pe baza cărora se construiesc adaptările funcĠionale ale organismului la efort. La sportivi români de înaltă performanĠă. INVESTIGAREA ECHILIBRULUI ACIDOBAZIC DE CE? La sportivi investigarea echilibrului acidobazic în condiĠii bazale reprezintă metoda cea mai sensibilă pentru aprecierea refacerii post-efort. Tabloul EAB al sângelui este descriptibil cu ajutorul a cca. úi al. Se presupune că ar fi vorba despre un răspuns al organismului la exerciĠiile fizice aerobe prelungite. 40 de parametri grupaĠi în indicatori ai oximetriei.5-17. Echilibrul acidobazic (EAB) se referă la procesele chimice úi fiziologice care asigură păstrarea în limite relativ constante a concentraĠiei ionilor de hidrogen în mediul intern. SemnificaĠia acestor diminuări nu este clară.13. femei .4-9. A.4-10. electroliĠilor.).12. úi al. foarte exacte.9 mmol/L). (Pere. filtrării úi reabsorbĠiei substanĠelor la nivel renal. cu energogeneză prin lipoliză. HEMOGLOBINA TOTALĂ.).9 mmol/L). reducând necesarul de Hb. electrolitice úi propriu-zis acidobazice. Referitor la această particularitate surprinzătoare la organisme cu mare capacitate aerobă. InvestigaĠii biochimice 258 . mai ales la femei situându-se către limita inferioară a intervalului normal. presiunii gazelor în sânge. Hemoglobina totală (ctHb) este un parametru care exprimă suma concentraĠiei tuturor tipurilor de Hb (dezoxi-. unele studii au semnalat scăderea ctHb úi/sau creúterea incidenĠei carenĠei de fier. reprezentâd potenĠialul de transport al oxigenului de către sânge.etc. W. totuúi. sau despre pseudoanemii diluĠionale cu efect general pozitiv asupra capacităĠii de efort. de regulă. (Heil. proceselor metabolice. în mod special la femeile care practică sporturi de rezistenĠă. prin metode electrochimice (microAstrup). care dezvoltă abilitatea de extracĠie a oxigenului.T. fiind rezultatul interferenĠei metabolismului apei. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II E. respiratorii.

În repaus. pCO2 înregistrează o diminuare suplimentară care poate atinge 16 mmHg. fapt care trebuie avut în vedere în evaluarea gradului de refacere postefort. pH sanguin poate să nu se modifice faĠă de condiĠiile din repaus. la aceútia hipercapniile fiind însă mai des întâlnite.).82 de unităĠi. Presiunea parĠială a oxigenului (pO2) este presiunea oxigenului într-o fază gazoasă aflată în Capitolul VII . la sportivi. scăderea pCO2 însoĠită de creúterea consecutivă a pH indică un proces de compensare caracteristic oboselii restante.T. respectiv. În antrenamentele cu exerciĠii aerobe.. pCO2 este 36-42 mmHg la bărbaĠi úi 32-40 mmHg la femei. În funcĠie de ponderea metabolismului anaerob în furnizarea energiei de conĠracĠie din cursul unui exerciĠiul fizic. ABE sau SBE. indicând aciditate sau alcalinitate în funcĠie de rata crescută a dehidrogenărilor úi. acestea din urmă prezentând o reacĠie uúor mai alcalină sângelui. respectiv. La 12-24 h după efort. datorită hiperventilaĠiei de efort. dar care are drept consecinĠă o refacere a pH de până la 60% din valoarea de repaus. 2004). sau.45 la adultul neantrenat. În revenirea la 10 min. Valorile normale sunt 7. PRESIUNEA PARğIALĂ A BIOXIDULUI DE CARBON. cu efect benefic asupra sporirii capacităĠii de performanĠă a organismului.. (SiggaardAndersen O.28-7. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II pH.3-6.. (Talaban MD. valoarea pH sanguin este de 7. chiar atunci când pH este normal.5.45 la femei. de nivelul de adaptare la aceasta. oxidărilor celulare. InvestigaĠii biochimice 259 . valoarea pH sanguin poate diminua până la 6. PD. Presiunea parĠială a bioxidului de carbon (pCO2) este presiunea a CO2 într-o fază gazoasă aflată în echilibru cu sângele. 2004). Din cauza intervenĠiei fenomenului de compensare respiratorie úi renală a EAB. diminuarea fiind mai accentuată la femei comparativ cu bărbaĠii. 7. Hipocapniile compensatorii sunt mai frecvente la sportive decât la sportivi. Acest parametru este o reflectare directă a relaĠiei dintre rata metabolică úi ventilaĠia pulmonară.38-7.35 la copii. (Talaban MD. În funcĠie de intensitatea efortului. fără a fi semnalate diferenĠe între sexe. datorită intensificării hiperventilaĠiei în vederea achitării datoriei de oxigen.E. 22 mmHg.7-6.43 la bărbaĠi úi 7.39-7. 7. efectele modificărilor sale fiind complexe úi nu pe deplin elucidate. poate să crească până la cca. pH reprezintă logaritmul negativ al concentraĠiei ionilor de hidrogen în sânge (–logaH).4 kPa) la bărbat úi 32-45 mmHg (4. Wimberly. trebuie evaluat úi pCO2 în relaĠie cu HCO3-.0 pKa) la femeie. Dimorfismul sexual nu influenĠează pH de efort.35-7. dar úi de nivelul motivaĠional al sportivului (angajare în efort). la sportivi. PRESIUNEA PARğIALĂ A OXIGENULUI. pCO2 poate coborî până la cca. În repaus. Valorile normale la neantrenaĠi sunt: 35-48 mmHg (4.

ABE are valori cuprinse între 2/+2 mmol/L la bărbaĠi úi -1. Excesul de baze standard (SBE) se referă la concentraĠia de baze titrabile la nivelul întregului mediu lichid extracelular din care sângele reprezintă cca. ABE corelează puternic cu lactatul sanguin. la sportivi. La intensităĠi aflate sub sau în jurul valorii de prag anaerob. o treime. pO2 are valori mai scăzute. derivarea lactatutului din ABE poate însă induce în eroare. Se interpretează întotdeauna în relaĠie cu pH.5 mmol/L la femei. deci de intensitatea exerciĠiului fizic.8 mmol/L în cazul unor probe de control. cuprinse între 69-87 mmHg la bărbaĠi úi 71-80 mmHg la femei. To=37oC úi la o saturaĠie actuală în oxigen. EXCESUL DE BAZE STANDARD. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II echilibru cu sângele.T. chiar -33. reflectă capacitatea de tamponare a întregului mediu intern. semnificând nivelul preluării oxigenului la nivel pulmonar. valorile mari de pO2 indică. putând ajunge până la 5 mmolxL. Capitolul VII . scăzând odată cu creúterea intensităĠii de lucru muscular. în efort ABE poate coborî până la -32 mmol/L. valorile normale sunt: 83-108 mmHg (11. Atât la neantrenaĠi cât úi la sportivi valoarea fiziologică se situează în intervalul -3 . HCO3. Este important de avut în vedere că. Bicarbonatul actual (HCO3-) are valori fiziologice cuprinse între 22-26 mmolxL. SBE este mai reprezentativ decât ABE. comportamentul SBE este identic cu cel al ABE.include carbonatul acid. caz în care este necesară administrarea unei medicaĠii cu antioxidanĠi. pCO2=40 mmHg. dar se modifică invers proporĠional cu intensitatea efortului.4 kPa). pe lângă faptul că este independent de pCO2. iar la sportive 21-25 mmolxL. InvestigaĠii biochimice 260 . La adultul neantrenat. fiind contraindicată. EXCESUL DE BAZE ACTUAL.5/+1. În funcĠie de mărimea energogenezei anaerob lactacide. indicând deviaĠia în mmol/L a cantităĠii totale de baze tampon din sânge (bicarbonaĠi + hemoglobine + proteine + fosfaĠi). carbonatul úi carbamatul din plasmă. BICARBONATUL ACTUAL. deopotrivă. cu valoare de selecĠie în sporturi ciclice cu durata de 7 min. intervalul mediu al acestui parametru este 22-25 mmolxL. deoarece. În repaus.+ 3mmol/L. intensificarea stresului oxidativ.40. Ca úi pH. ConcentraĠia HCO3. În efort. Excesul de baze actual (ABE) reprezintă concentraĠia de baze titrabile atunci când sângele este titrat cu o bază tare (sau cu un acid tare) la un pH=7. 2005). La sportivi. În repaus.1-14.poate depăúi 30 mmolxL în cazul unor alcaloze prezente în condiĠii bazale. (Talaban MD. la sportivi. Valoarea sa se interpretează în relaĠie cu pH úi pCO2. fiind un parametru util în aprecierea componentei non-respiratorii a EAB. postefort. Valoarea fiziologică la copii úi la adult este -2/+2 mmol/L.E. îndeosebi în cazul exerciĠiilor fizice de intensitate maximă. fiind interpretată în relaĠie cu valorile de pCO2 úi pH.

valoarea normală este 95-99% (0. DiferenĠa dintre concentraĠia bicarbonatului standard úi concentraĠia bicarbonatului actual reflectă mărimea compensării respiratorii a pH sanguin. K. sO2 poate diminua până la 82%. BICARBONATUL STANDARD.95-0. la neantrenaĠi. SaturaĠia oxigenului (sO2) exprimă procentul de hemoglobină oxigenată în raport cu cantitatea de hemoglobină capabilă să transporte oxigenul. modificarea SBE este de acelaúi tip cu cea a HCO3-. Ca o consecinĠă a creúterii necesarului de oxigen în Ġesutul muscular. rezultând din raportul cO2Hb/cHHb+cO2Hb. E. InvestigaĠii biochimice 261 . În repaus. în efortul de intensitate. iar la sportivi 93-97% (0. De reĠinut Creúterea capacităĠii de performanĠă este asigurată doar prin utilizarea unor stimuli graduali de antrenament. În efort. la sportivi.T. Se interpretează în relaĠie cu pH úi pCO2.93-0. În repaus. valorile variază între 23-25 mmol/L la bărbaĠi úi 22-25 mmol/L la femei. Bicarbonatul standard (SBC) reprezintă concentraĠia bicarbonatului în sângele echilibrat cu pCO2 de 40 mm Hg úi pO2 • 100 mmHg la 37oC. Indicator al regimurilor de intensitate. reprezentând eficienĠa procesului de oxigenare în plămân. capabili să inducă modificări temporare ale homeostaziei mediului intern (principiul gradualizării úi principiul supraîncărcării sarcinii de lucru muscular).99).E.are semnificaĠie respiratorie (compensatorie în cazul acidozelor úi/sau alcalozelor de origine metabolică).). SBC este un parametru redundant al HCO3-.99). care urmăreúte să elimine din tabloul EAB modificările induse de componenta respiratorie. Capitolul VII . DIFERENğA DE TENSIUNE A OXIGENULUI. ca úi a celui de preluare a oxigenului de la nivel alveolar. La neantrenaĠi. Interpretarea în relaĠie cu HCO3. valorile normale sunt cuprinse între 22-26 mmol/L. Indicator al riscului de stres oxidativ. AaDpO2 are valori cuprinse în intervalul 17-36 mmHg. Pentru populaĠia sportivilor de performanĠă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II SATURAğIA OXIGENULUI. Echilibrul acidobazic Indicator sensibil al refacerii. (Lundstrøm. putând fi mai redusă la sportivii bine antrenaĠi. DiferenĠa de tensiune a oxigenului (AaDpO2) se referă la diferenĠa dintre tensiunea oxigenului în aerul alveolar úi cea din sângele arterial.

Colesterolul (CHOL) sintetizat în ficat este încorporat în lipoproteine. lipoproteine cu densitate foarte mare (HDL). Perturbarea metabolismului lipoproteinelor plasmatice în cadrul acestui sindrom. Pentru HDL-CHOL. Astfel: Capitolul VII . în orice caz. C-III. LDL crescut) úi creúterea apoliproteinei B100. a căror concentraĠie normală este de 400-800 mg/dL. se poate face după formula: LIPIDE TOTALE = CHOL total x 2. HDL scăzut. E). lipoproteinele circulante se grupează în mai multe categorii: chilomicroni. Componenta proteică este reprezentată de apoproteine (A-I. lipoproteine cu densitate foarte mică (VLDL). iar componenta lipidică de trigliceride. obezitatea abdominală úi disliproteinemia.6 mmol/L) sau. Valoarea LDL-CHOL oscilează între 70130 mg/dL. colesterol liber úi esterificat. colesterolemia totală nu trebuie să depăúescă 200 mg/dL (5. O apreciere a lipidelor totale. Sindromul metabolic include diabetul úi prediabetul. InvestigaĠii biochimice 262 .25 + 90 + Trigliceride Interpretarea rezultatelor urmăreúte aprecierea riscului de dezvoltare a unei coronaropatii. se manifestă prin triada lipidică (trigliceride crescute. De notat că pentru o determinare corectă a trigliceridelor. úi trimis în această formă către Ġesuturi unde este utilizat pentru formarea membranelor celulare sau a hormonilor steroizi. substanĠa se acumulează la nivelul intimei arterelor. Pe acest traseu. Lipoproteinele sunt complexe biomoleculare sub care lipidele circulă în mediul apos al plasmei sanguine. generând o cascadă de procese lezionale caracteristice aterosclerozei. B100. procesul fiind esenĠial pentru diminuarea riscului de coronaropatie. ca úi de fosfolipide. În funcĠie de densitate úi raportul între componente. valorile normale variază între 35-70 mg/dL la bărbaĠi úi 45-85 mg/dL la femei. subiectul are nevoie de un un repaus alimentar de 12-14 h. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II F. transportul colesterolului este asigurat mai ales de fracĠia HDL.E. A-II. Deúi limitele normale sunt controversate. de la Ġesuturi spre ficat.2 mmol/L) iar trigliceridele să fie sub 140 mg/dL (1. în special în fracĠiile VLDL úi LDL. Invers.T. sub 170 mg/dL. INDICATORII BIOCHIMICI AI SINDROMULUI METABOLIC DE CE? Investigarea metabolismului lipidic este indispensabilă pentru prevenirea úi tratamentul sindromului metabolic úi aterosclerozei. denumit úi sindromul X. C-I. lipoproteine cu densitate mică (LDL).

coronaropatie. secreĠiei fracĠiei HDL úi depozitării viscerale a grăsimilor. Diagnosticul paraclinic se stabileúte conform corespondenĠei prezentate în Tabelul nr. 15. Risc crescut: CHOL > 300 mg/dL 3. hiperuricemie úi gută. alte manifestări ale sindromului metabolic pot fi intoleranĠă la glucoză mergând până la diabet tip 2.T. TG < 200 mg/dL 2. se consideră că diminuarea nivelului plasmatic al APO A-I úi creúterea APO B100 are relevanĠă mai mare decât variaĠia colesterolului total. < 50 mg/dL la femei sau tratament specific pentru HDL-colesterolemie Tensiune arterială: TA sistolic㠕 130 mm Hg úi/sau TA diastolic㠕 85 mm Hg sau tratament hipotensor Glicemie bazal㠕 100 mg/dL sau scăderea toleranĠei la glucoză sau diabet zaharat diagnosticat Efectul metabolic benefic al exerciĠiilor fizice asupra preluării glucozei. hipercoagulabilitate. trigliceridelor úi HDL-CHOL. De reĠinut Sindromul metabolic creúte de cinci ori riscul de apariĠiei a diabetului tip 2 úi de trei ori riscul de infarct miocardic. este recomandată determinarea apoproteinelor. Risc în funcĠie de HDL úi LDL: CHOL 200-300 mg/dL. Capitolul VII . Pentru patogeneza aterosclerozei. Dislipoproteinemia Indicator al riscului de infarct miocardic. osteoporoză. hipertensiune arterială. steatoză hepatică. Risc scăzut: CHOL < 200 mg/dL.E. Tabel 15. TG > 200 mg/dL În cazul unei anomalii a metabolismului lipidic. Criteriile paraclinice de diagnostic pentru sindromul metabolic Obezitate abdominală – CircumferinĠa taliei : bărbaĠi 80-94 cm. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. femei 70-80 cm Plus cel puĠin doi din următorii factori: Trigliceride serice • 150 mg/dL sau tratament specific pentru hiperlipidemie HDL-colesterol < 40 mg/dL (bărbaĠi). apnee în somn. Pe lângă dislipidemie. Indicator al riscului de ateroscleroză. deúi analiza de rutină a acestora nu este foarte la îndemă. InvestigaĠii biochimice 263 . ca úi efectul asupra presiunii sanguine úi parametrilor de coagulare contribuie la scăderea incidenĠei sindromului metabolic în rândul practicanĠilor diverselor activităĠi motrice.

evaluarea úi prevenirea afecĠiunilor cardiovasculare sunt activităĠi ce se găsesc într-o relaĠie permanentă. Detectarea. sportivilor úi chiar a unor medici care nu iau în considerare riscul cardiovascular implicat de efortul fizic de mare volum úi intensitate este cel puĠin riscantă. semnalarea úi trimiterea la medic a sportivilor úi ulterior în aplicarea recomandărilor acestora. a unui spectru lipidic normal. supraveghere úi educaĠie. Inaptitudinea pentru sport în cazul afecĠiunilor cardiovasculare se stabileúte în funcĠie de evoluĠia dinamică a modificărilor constatate. øn acelaúi timp însă activitatea fizică prezintă un risc potenĠial pentru apariĠia sau decompensarea tulburărilor cardiovasculare. Medicul sportiv úi cardiologul trebuie să colaboreze strâns în detectarea. Dirijarea efortuilui prin oprire temporară. Este necesar un control periodic medical. În acest context atitudinea antrenorilor. evaluarea úi aplicarea de măsuri terapeutice. Acerst risc potenĠial poate fi redus prin evaluare medicală. reducerea activităĠii fizice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. mai ales când este incorect condusă. Factorii de risc cardiovasculari pot fi corectaĠi sau atenuaĠi prin programe de antrenament fizic. Rolul kinetoterapeutului – intervenĠie activă în corectarea sau atenuarea factorilor de risc cardiovascular prin programe de antrenament fizic. a intensităĠii antrenamentului sau chiar oprirea acestuia când tulburările sunt severe úi mai ales persistente. În faĠa oricărui sportiv cu probleme cardiovasculare este bine de evaluat riscul úi beneficiul. Întotdeauna un om viu va însemna mai mult decât o performanĠă sportivă. a greutăĠii optime.E. nu acoperă toată cazuistica iar absenĠa unei simptomatologii clinice nu înseamnă absenĠa unei boli organice sau disfuncĠii temporare. InvestigaĠii medico-sportive 264 . scăderea intensităĠii úi volumului pe perioade limitate constituie un test diagnostic dar úi terapeutic. iar avizul pentru practicarea sportului Capitolul I . Rolul antrenorilor este deosebit de important în detectarea unor fenomene anormale. intervenind în menĠinerea tensiunii arteriale normale.T. Se iau în considerare antecedentele sportivului furnizate de anamneză úi medicul de familie. manifestările de “cord sportiv”. stratificarea riscului.8. Activitatea fizică creúte capacitatea de efort úi are un rol important în prevenirea primară úi secundară a factorilor de risc úi a afecĠiunilor cardiace. Aceste indicaĠii nu se aplică decât individual. se stabileúte diagnosticul în urma examenului cardiologic de specialitate úi explorărilor paraclinice. după evaluarea fiecărui caz în parte. ASPECTE SPECIALE ALE PATOLOGIEI CARDIOVASCULARE LA SPORTIVI ùI MODALITĂğI DE CONTRACARARE: ROLUL KINETOTERAPEUTULUI DE CE? Problemele cardiovasculare la sportivi sunt incomplet elucidate.

InterdicĠia definitivă de practicare a sportului de performanĠă se emite de instituĠii de medicină sportivă abilitate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de performantă revine medicului de medicină sportivă. supradenivelare ascendentă. având origine în nodul sinoatrial úi o frecvenĠă de descărcare a impulsurilor de 65-100 bătăi/minut. ascuĠită. x PRÈ. x TÇ moderat în amplitudine. øn această categorie intră úi unele aspecte anormale electrocardiografice. în serviciul de medicină sportivă úi pe terenul de sport. = SEMNE de hipervagotonie LA EFORT: x FrecvenĠa Ç moderat. la intervale mai scurte. x PÈamplitudine (aplatizat). InterdicĠiile de practicare a sportului pot fi temporare. Ġinând cont úi de indicaĠiile medicului cardiolog úi de baremul de contraindicaĠii în sport. Ritmul sinusal este ritmul normal al inimii. intensitatea úi complexitatea efortului sportiv. Aceste cazuri se încadrează în categoria celor în observaĠie. în acest caz trasându-se indicatii privind volumul. x QRSÇamplitudine.E. numai pe baza diagnosticului precizat de o clinică de cardiologie. x PR crescut.ascendent sau concav în sus.T. x QT alungit. Avizul stărilor limită se poate schimba în decursul evoluĠiei în raport cu starea clinică úi aspectele paraclinice în sens favorabil sau conducând la oprirea activităĠii sportive. x Creúte amplitudinea T. asimetrică. undă P pozitivă în cel puĠin 2 Capitolul I . paraclinice sau în performanĠa sportivă. x STÈ. InvestigaĠii medico-sportive 265 . øn cazurile limită medicul sportiv este singurul în măsură să decidă asupra avizului. x Supradenivelare ST în precordiale. ceea ce obligă la evaluări dinamice. ASPECTE EKG LA SPORTIVI SEMNE EKG LA SPORTIVUL BINE ANTRENAT: øN REPAUS: x Bradicardie sinusală. definitive sau cu dozarea specială a procesului de antrenament. neînsoĠite de alte modificări clinice. Pe EKG se caracterizează prin undă P prezentă în toate derivaĠiile înaintea complexului QRS. progresiv cu efortul.

intervalul PQ se normalizează după efort sau la administrarea de atropină. în sporturi ce nu o motivează. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II derivaĠii ale planului frontal. SIV poate depăúi 13 – 15 mm iar raportul SIV/ PPVS poate depăúi 1. probe farmacodinamice.21 sec. cât úi dependenĠa sa de continuitatea efortului sportive. Pentru cei care prezintă însă modificări extreme de HVS. intervalul PR între 0.E. prezenĠa HVD peste vârsta copilăriei. Dacă însă intervalul PQ alungit este observat ca semn izolat úi cu atât mai mult când este însoĠit de tahicardie sau alte modificări patologice electrocardiografice. După efort intens se observă creúterea undei P ca expresie a creúterii tonusului simpatic. La sportivi unda P poate constitui un element de diagnostic al predominanĠei vagale sau simpatice. se impun restricĠii cel puĠin temporare de la practicarea sportului de performanĠă. la cei de rezistenĠă se constată o îngroúare simetrică a SIV úi PPVS.5 mm cu funcĠia sistolică a VS normală. trebuie apreciat ca patologic úi necesită investigaĠii suplimentare de laborator. dovedind prezenĠa componentei dilatatorii alături de îngroúarea peretelui. EKG de efort. Dacă pentru activitatea ventriculară EKG de repaos oferă relativ suficiente elemente pentru interpretarea fenomenelor de repolarizare electrică sunt necesare EKG de efort (intraefort úi postefort) úi teste de hipoxie provocată. Morfologia complexului QRS poate fi modificată prin apariĠia blocurilor de ramură úi a hipertrofiilor ventriculare. distanĠe PP úi RR egale úi constante între ele.21 secunde. Dintre blocurile de ramură cel de ramură dreptă incomplet este admis cu anumite restricĠii. iar la sportivii bine antrenaĠi se pot atinge valori care depăúesc limita superioară de 0. Intervalul PR poate fi atinge limita superioară a normalului. Blocurile de ramură stângă úi blocul complet de ramură dreaptă au semnificaĠie patologică. Aceast alungire asociată cu alte semne de hipertonie vagală este considerată ca o expresie a unui grad ridicat de antrenament. InvestigaĠii medico-sportive 266 . sugerând o hipertrofie cardiacă. La decondiĠionarea de efort toate structurile regresează. FrecvenĠa hipertrofiilor cardice la sportivi este destul de mare.12-0. având în genere un caracter reversibil. evidenĠiat úi diferenĠiat de cardiomiopatia hipertrofică prin criterii ecografice. La sportivii de anduranĠă se constată o creútere a volumului telesistolic al VS. øn caz de bloc atrioventricular prin hipervagotonie de antrenament.T.3 chiar 1.. Amplitudinea undelor din complexul QRS la sportivi poate fi situată peste valorile normale. semnificând refacerea potenĠialului metabolic úi electric. Repolarizarea (segment ST úi unda T) are o importanĠă deosebită în economia miocardică. Expresia HVS din cordul sportiv reprezintă un fenomen fiziologic de adaptare. Capitolul I . reversibil.

7. reducerea antrenamentelor nu duce la regresia în totalitate a modificărilor. Se admit ca normale úi undele T bifazice sau chiar negative în D III. InvestigaĠii medico-sportive 267 . Capitolul I . aplatizarea sau negativarea undelor T úă scurtarea concomitentă sau alungirea exagerată a intervalului QT sund indici pentru o stare de sub sau supraantrenament. supra sau subdenivelat cu 0.8 milivolĠi. performanĠa fizică este neinfluenĠată. În general se admite o variaĠie între 0. la testul de efort exista o tendinĠa de normalizare a modificărilor. dar a cărui poziĠie în raport cu linia izoelectrică este deosebit de importantă. Subdenivelarea ascendentă a segmentului ST. deúi cauza este necunoscută.E. cardiomiopatii. creúterea amplitudinii undei T úI alungirea moderată a intervalului QT. arteroscleroza coronariană). studiile de perfuzie miocardică sunt normale. Fig. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Unul din elementele principale ale repolarizării este segmental ST a cărui durată nu se măsoară separat.5 mm datorită influenĠei neurovegetative. O stare de antrenament corespunzătoare se reflectă pe EKG prin supradenivelarea segmentului ST în precordiale. Unda T îúi poate mări amplitudinea mai ales la sportivii din sporturile de anduranĠă. Traseu EKG normal. anomalii congenitale coronare. La sportivi acest segment este izoelectric.T. Manifestarile sunt asimptomatice. Apar unde T negative • 2 mm în 3 sau mai multe derivaĠii. fără ca aceste modificări să fie considerate patologice.1-0. Interpretarea anomaliilor de repolarizare aparute la sportivii de înaltă performanĠă acceptă ca antrenamentul este un factor declanúator. øn absenĠa altor modificări EKG subdenivelarea ST este un semnal de alarmă (prezenĠa unor tulburări electrolitice. asociat cu supradenivelarea ST.

sau sunt determinate de influenĠe pur electrice. dar nu depinde doar de anumite particularităĠi anatomotopografice ale inimii ci úi de unele influenĠe pur electrice. de aceea se indică examen ecografic al cordului. Când efortul fizic depăúeúte posibilitatile biologice. dar se poate pune diagnostic úi la axe > 0 dacă se întrunesc toate celelalte criterii ECG. până la –30 úi +100. malformaĠii ale cutiei toracice. de tipul constituĠional úi vârsta sportivului. Capitolul I . prin dezechilibrul dintre solicitarea celulei miocardice úi posibilităĠile limitate ale organismului de a asigura aportul de oxigen local.E. se pot instala modificări ischemice cardiace tulburarea funcĠională iniĠială transformându-se într-o tulburare organică gravă. Chiar dacă sunt admise ca limite extreme ale normalului. Exprimă raportul între diferitele părĠi ale inimii úi spaĠiul corpului. Dacă efortul continuă. x Scurtare/ alungire QT. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II DEVIERI DE AXE ELECTRICE PoziĠia electrică a inimii este determinată de poziĠia în cutia toracică. axele peste 0 úi 90 grade. mai rar se admite ca limită – 45 grade. SEMNE EKG DE SUPRASOLICITARE øN REPAUS – semn de hipersimpaticotonie: x Subdenivelare ascendentă ST (tip jonctional). Axele de peste –30 úi +100 pot fi cauzate de hipertrofii ventriculare. mai frecvent între +30 úi +60. de întârzierea dată în conducerea atrioventriculară prin hipertrofie úi dilataĠia/hipertrofia ventriculară. cu limite extreme între –30 úi +100. HBPS – AQRS > +90 nu mai mult de +130 (+ 160 după alĠi autori). blocuri ventriculare fasciculare (hemibloc stâng anterior – HBSA sau hemibloc stâng posterior – HBSP). SEMNE DE SUPRASOLICITARE. alături de celelalte criterii EKG de diagnostic. aspecte întâlnite în practicarea sistematică úi de durată a anumitor ramuri sportive. se instalează iniĠial modificări adaptative cu hipersimpaticotonie cu subdenivelare tip jonctional a ST úi aplatizarea sau negativarea undei T.T. x T aplatizat/ negativ. pot fi expresia unor suprasolicitări ventriculare în diverse afecĠiuni. AQRS in limite normale are valori între 0 úi +90 grade. în funcĠie de tipul efortului sportiv úi modificările cardiace induse. HBSA – cei mai mulĠi autori îl diagnostichează la AQRS > -30 grade. La sportivi s-au înregistrat deviaĠii ale axei electrice la dreapta sau stânga. InvestigaĠii medico-sportive 268 .

izoelectrice. Aceste modificări se produc prin: . x Tulburări de excitabilitate. B. x PR scurtat. DIII. C.QT alungit.E. În expir : AQRS la stânga.ischemie miocardică tranzitorie. x Tahicardie sinusală. . negative.V4. InvestigaĠii medico-sportive 269 .verticalizarea cordului. . . denivelat mai ales în prima jumătate concav spre 0 úi oblic ascendent. Capitolul I . PÈ. x T scade în A în efort úi imediat după. VARIAğIILE EKG LA MANEVRELE VEGETATIVE: A. ischemice). AQRS la dreapta. undele T nonischemice negative se pot pozitiva. digitalice. . VariaĠii EKG cu respiraĠia În inspir se normalizează undele Q úi T negative (funcĠionale). conducere.influeĠează undele T neurogene úi nu inflenĠeză undele T de natură organică (electrolitice. . Manevra Valsalva. È durata în formele avansate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II x PRÈ. .tahicardie. în ortostatism: ECG în ortostatism după 5 minute: .T.ÈAT /negativ DII.AQRS la derapta. Ö TÈ A. undele Q prepatologice pot dispărea sau scădea în amplitudine.Kipopotasemie Ö ST sub. . QRSÈ. x Subdenivelarea PR úi ST se accentuează. Test pozitiv: unde T difazice. Ö Unda U > 1 mm úi frecvent mai mare ca unda T evidenĠiată în V2.Èdurata QRS. . LA EFORT: x Creúte frecvenĠa cardiacă exagerat.insuficienta coronariană prin hipotensiune. VARIAğII EKG ÎN TULBURĂRI ELECTROLITICE .creúterea catecolaminelor.P ÇA. V1 V4.

5mEq/l. BAV grad II mai rar. durata uúor crescută.Hipocalcemie: Ÿ intervalul QT prelungit pe seama ST (cea mai semnificativă modificare). cea mai precoce modificare. T poate fi influentaĠă de diselectrolitemiile asociate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Ö Suparapunere TUJ T mai largă. -Hipomagneziemia: Ÿ acută: T înalt ascuĠit. Ÿ ST supradenivelat la valori mari.Hipercalcemie: Ÿ QT scurtat prin ST scurtat.tahicardie ventriculară.disociaĠie atrioventriculară. .BAV gr I úi II tip I. bifidă. Tulburări de ritm: .5 mEq/l. Ö P lărgită úi amplificată. se lărgeúte la valori peste 6. . cronică: asemănător hipopotasemiei Capitolul I . ascuĠită la concentraĠii serice de peste 5.E. Ö încep să apară de la concentraĠii serice de 3. Ÿ QRS scurtat nesemnificativ. Ÿ Extrasistole. Ÿ QT normal sau uúor scăzut. . Ÿ Aspect posibil BRD. cea mai importantă modificare de la 12-14 mg%. mai rar tahicardie ventriculară. Ÿ T normal/ modificări morfologice/ inversări când coexistă cu alte diselectrolitemii.T. InvestigaĠii medico-sportive 270 . . Ö QT uúor scurtat. 5 mEq/l.fibrilaĠie ventriculară. . . BSA. .ESV úi A (extrasistole ventriculare úi atriale). Ÿ creúte unda U. Ÿ PQ crescut. . evidente la 3 mEq/l. simetrică.tahicardie paroxistică SV. ram terminal mai lung úi mai oblic. Ÿ P úi T nemodificat semnificativ.tip leziune acut㠟 P aplatizată. BRS. Ö QRS uúor Ç ca durată.Hiperpotasemie: Ÿ T înaltă scurtă.

prolaps de valvă mitrală.Suflul sistolic úi diastolic Clasificarea suflului sistolic în funcĠional úi organic a fost prezentată în cadrul capitolului referitor la cabinetul de medicină internă. stenoză sau insuficienĠă mitrală. Se vor efectua teste ECG de efort la controalele periodice úi ECO cord cu Doppler anual. Majoritatea acestor afecĠiuni constituie contraindicaĠii pentru sportul de performanĠă. PVM cu insuficienĠa mitrală sau cu tulburări de ritm cardiac în repaus sau în úi post efort are contraindicaĠie pentru efortul sportiv.Radiografia cardiopulmonară – nu are valoare diagnostica. cardiopatiile congenitale.T. este descrisă totuúi ca úi cauză rară de moarte subită. dar poate omite o serie de afecĠiuni chiar într-un procent de 50 la sută (insuficienĠele valvulare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. De aceea. pentru o mai mare siguranĠă. despre starea circulatiei pulmonare -Ecografia cardiaca 2D combinată cu TM este cea care diagnostichează valvulopatiile. InvestigaĠii medico-sportive 271 . Suflurile organice pot fi prezente în stenoza sau insuficienĠă aortică. dar poate evidentia semne indirecte de suferinta cardiaca : tulburari de repolarizare. defect septal atrial. Valvulopatii . hipertrofii atriale si ventriculare.E. aritmii . defectele septale). Există situaĠii când diagnosticul nu este posibil nici prin ECO Doppler transtoracic. cardiomiopatiile. cateterism cardiac sau RMN. ecografistul indicand ecografie transesofagiană. dar dă date despre volumul cardiac global. stenoză sau insuficienĠă pulmonară. fiind declaraĠi apĠi doar sportivii cu PVM necomplicat. Capitolul I .Electrocardiograma. Atitudinea în sportul de performanĠă are in vedere acest aspect. EKG nu poate pune un diagnostic. Se vor efectua: . Depistarea unui suflu sistolic chiar úi fără nici o expresie clinică. impune explorare paraclinică întrucât nici unul din criteriile clinice de încadrare în sufluri funcĠionale sau organice nu oferă siguranĠă. se indică ECO cord cu Doppler de la început. stenoză sau insuficienĠă tricuspidiană. defect septal ventricular. despre hipertrfiile atriale si ventriculare. Cele mai frecvente afecĠiuni depistate la sportivii cu sufluri cardiace sunt: *Prolapsul de valva mitrală AfecĠiune destul de des întâlnită úi cu evoluĠie în general benignă.

*Cardiomiopatia hipertrofică este cea mai frecventă cauză de moarte subită la tineri. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II * Defectele septale atriale Necesită evaluare în clinici de specialitate. *Suflul sistolic cu semne clinice úi paraclinice de sindrom poststreptococic minor. repaus fizic până la normalizarea parametrilor biologici de inflamaĠie. deoarece există câteva entităĠi patologice ce pot evolua o anume perioadă de timp cu o sărăcie evidentă de simptome. proteina C. Conduita medico-sportivă Ecografia este necesară pentru screening-ul de sănătate la selecĠia pentru sport. Este util să fie efectuat de toĠi cei ce încep pregătirea sportivă. afecĠiuni mai rar întâlnite la sportivi. Stenozele aortice congenitale. contraindicaĠie pentru sportul de *Suflul sistolic cu date de laborator ce atestă o infecĠie streptococică (ASLO. Cei operaĠi pot practica sportul cu o indicaĠie medicală. se tratează ca úi RAA. Formele severe trebuie corectate chirurgical. deci în momentul selecĠiei primare. coarctaĠia de aortă. probleme legate de oportunitatea Capitolul I . Au contraindicaĠie pentru activitatea sportivă de înaltă performanĠă. Trebuie precizat că regurgitaĠiile valvulare minime descrise de examenele Doppler sunt fiziologoce úi nu contraindică efortul sportiv. evaluarea este necesară mai ales la tinerii care prezintă sufluri sistolice dar úi la cei ce nu prezintă nici un semn clinic sau obiectiv. diagnosticarea ei impune oprirea efortului sportiv. fără semne ecografice sau EKG de cardită. dacă este posibil úi se interzice practicarea sportului. Aceeaúi conduită se adoptă úi în cazul defectului septal ventricular. *Cardiomiopatiile dilatative au performanĠă.E. Formele uúoare permit activitate sportivă moderată. profilaxie cu Moldamin 1 an. InvestigaĠii medico-sportive 272 . fibrinogen.T. urmarire ecografică câteva luni. persistenĠei canalului arterial. dar care pot pune mai târziu probleme de sănătate úi mai ales. * Valvulopatiile dobândite Contraindică sportul de performanĠă. Formele moderate necesită indicaĠie medicală individualizată privind efortul sportiv. tetralogia Fallot sunt de regulă simptomatice úi contraindică sportul de performanĠă. de nivel obiúnuit pentru menĠinerea unei stări optime de sănătate. VSH crescute) úi ecografie fără modificări este apreciat ca funcĠional dar etichetat în observaĠie úi impune tratamentul infecĠiei streptococice cu Penicilină 1200000 ui pe zi 7 zile apoi tratament preventiv cu Moldamin 1 fiolă pe săptămână 3 luni.

Cele mai ilustrative în acest sens sunt prolapsul de valvă mitrală (PVM). a hipertensiunii arteriale. dacă nu comportă regurgitare mitrală (Doppler . . Fiind úunt cu transfer de volum úi nu de presiune este mai bine suportat. Ignorarea unei CMH este foarte periculoasă. Sportivul va fi trimis într-o clinică de specialitate. Se recomandă re-evaluare ECHO la 1 an. defect septal atrial (DSA). regimul de antrenament.E. fracĠii de ejecĠie. evaluarea hemodinamică (presiuni.În cazul DSA este necesară evaluarea Doppler.În cazul PVM diagnosticul se pune pe criterii ecografice.investighează prezenĠa afecĠiunilor cardiace. nefrită. Pentru activitatea de înaltă performanĠă prezenĠa unei boli cardiace congenitale contrindică activitatea de tip competiĠional. practicată în scopul menĠinerii unui nivel optim al stării de sănătate.PVM fără IM úi tulburări de ritm. În DSA este necesară evaluarea cardiologică (Doppler). Fiind úunt cu transfer de volum úi nu de presiune. a reumatismul articular acut la părinĠi úi fraĠi.T. Formele moderate necesită indicaĠii medicale individualizate. Pentru activitatea sportivă de nivel obiúnuit. este bine suportat.grad mic. Capitolul I . Anamneza medico-sportivă investighează tipul efortului. Nu constituie contraindicaĠii absolute: .DSA. Metodologia explorării suflului sistolic . amigdalite repetate. afecĠiuni cardiace. În general prezenĠa unei boli cardiace congenitale are o semnificaĠie diferită la sportivii de înaltă performanĠă úi persoanele care practică sportul la nivel obiúnuit. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II sportului competiĠional. fără sincope . iar cele severe constituie contraindicaĠii la efort.Anamneza . Este necesară úi evaluarea hemodinamică. dacă nu comportă regurgitare (Doppler) úi dacă nu are tulburări de ritm în repaus úi efort nu constituie o contraindicaĠie pentru activitatea sportivă. Antecedentele personale pot releva boli infecĠioase (reumatism articular acut. metodica de antrenament. fiind unanim recunoscută ca fiind cea mai frecventă cauză de moarte subită la tineri úi mai ales la tinerii sportivi. . PVM evidenĠiat prin criterii ECHO.fără IM) úi dacă nu are tulburări de ritm în repaus úi efort nu constituie o contraindicaĠie. vechimea sportivă. indici diastolici). InvestigaĠii medico-sportive 273 . indici sistolici. valori crescute ale TA. scarlatină). în cazul formelor uúoare se poate realiza un efort fizic uúor sau moderat. cardiomiopatia hipertrofică (CMH).

000 UI la 8 ore. jenă precordială de diverse tipuri. InvestigaĠii medico-sportive 274 . Dacă cu tot tratamentul corect instituit ASLO nu scade la valori normale..dacă cordul este ecografic normal (2D TM) úi nu reacĠionează bine la efort sau există elemente EKG dubioase se recomandă radiografie/ Doppler. Capitolul I . aceeaúi ca mai sus dar cu control medical mai frecvent.semnelor cardiovasculare: puls central úi periferic. subfebrilitate. TM nu exclude 50% din insuficienĠele valvulare si nici defectele septale. Valoarea ASLO trebuie urmărită periodic. Ecografia 2D. palparea. oboseală. de aceea unii cardiologi după ce fac Eco 2D TM cer pentru mai multă siguranĠă o radiografie.E. Dacă ecografia nu are date complete úi nu există concluzia . facies palid sau congestionat. percuĠia úi auscultaĠia zonei precordiale úi a vaselor periferice în clinostatism. RX este foarte necesară chiar dacă avem ECO dar fără Doppler. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Dintre simptome ne interesează palpitaĠiile.3 luni. fibrinogen. ASLO. Tratamentul este identic cu cel anterior+Aspirină 4-6 tablete /zi. 30 zile. la un sportiv sănătos clinic cu date de laborator ce atestă o infecĠie streptococică (ASLO. sau direct Doppler.semnelor generale: hipersudoraĠie axilară úi palmară. eructaĠii. parestezii. elemente sugestive pentru infecĠii în sferele ORL. electroforeză. continuă cu 1 fiolă Moldamin la 14 zile timp de 2ani. cefalee. . stomatologică sau genitală. 4 zile apoi 1 fiolă Moldamin/săptămână . ASLO se va controla periodic la 1-2 luni. fonocardiograma. inspecĠia. EKG de repaus. Examenul clinic va insista asupra: . tensiune arterială.examenelor de laborator: VSH. se reia efortul gradat după 1-2 luni. Suflul sistolic grad I-II la sportivul cu antecedente reumatismale sau focare de active de infecĠie este apreciat tot sub observaĠie. senzaĠie de căldură. insomnie.va efectua tratament cu Penicilină 800. dispnee. Pentru mai multă siguranĠă. lipide. . VSH) úI ecografie fără modificări este apreciat ca functional dar e etichetat în observaĠie . reacĠii vasomotorii cutanate.T. ECO cord úi EKG nu înregistrează modificări. explorarea capacităĠii de efort.cord normal ecografic" pentru siguranĠă se va recomanda o radiografie cord-pulmon/ Doppler/ recontrol cu date complete. alternanĠe de diaree cu constipaĠie. senzaĠia de sufocare. HLG. 2suflurile sistolice grad I-II. dermografism. fibrinogen. Este inapt de efort în perioada cât ASLO e crescut peste 333 UI úi testele inflamatorii sunt pozitive. greĠuri. ortostatism úi după efort. Atitudinea medico-sportivă. .

în crizele hipertensive. Bradicardia se instalează pe măsură ce gradul de antrenament se îmbunătăĠeúte. Pentru a fi expresia unei stări bune de antrenament trebuie ca sportivul să fi urmat minim 3 luni de antrenament susĠinut.60/ minut femei. tumori.în caz de oboseală după eforturi fizice epuizante. . iar dacă există se accentuează. mai ales în ramurile sportive unde se dezvoltă rezistenĠa.T. la cicliúti. La sportivi se instalează o bradicardie fiziologică în repaus prin creúterea tonusului vagal ca o adaptare a inimii la efort úi o funcĠionare mai economicoasă. droguri: digitală. beta blocante. . Cele mai scăzute frecvenĠe cardiace se întâlnesc la atleĠii alergători de fond úi semifond.în stări fiziologice deosebite (sarcină. . uremie. în convalescenĠă după stări febrile. boala Adisson. Este fecvent întâlnită la sportivii bine antrenaĠi. posttraumatic). Alte cauze sunt: stările lipotimice sau sincopale din reflexele vaso-vagale. dar la o frecvenĠă de 45-60 bătăi/minut. convalescenĠă după boli febrile.după medicaĠie antiaritmică. opriri sinusale úi uneori tahiaritmii de origine supraventriculară – fibrilaĠia atrială. mixedem.în stări patologice (hipertensiune intracraniană . intoxicaĠii cu plumb. determinând bradicardie sinusală. La copii úi tineri prin dezechilibre ale tonusului vegetativ pot apare bradicardii prin hipertonii vagale spontane. care apar ca ritmuri de substituĠie. icter. boli infecĠioase. Capitolul I . Valorile cele mai scăzute au fost înregistrate la fondiúti (30-40 bătăi/minut). dureri intense. Un caz particular îl reprezintă bradicardia din boala nodului sinusal.edem.E. . infarctul miocardic inferior. . Tulburări de ritm Bradicardia sinusală este un ritm regulat cu alură ventriculară joasă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. blocuri sino-atriale. Limita poate coborâ úi sub 40/min pentru sportivii bine antrenaĠi ce practică sporturi de anduranĠă.50 / minut bărbaĠi. prezentând pe EKG toate caracterele ritmului sinusal. InvestigaĠii medico-sportive 275 . . hipotermie. .ca primă fază a supraantrenamentului. hemoragii.constituĠională. verapamil. afecĠiune de cauză ischemică sau idiopatică manifestată prin tulburarea automatismului nodului sinusal úi a conducerii sino-atriale. Dacă nu e justificată de antrenament bradicardia poate avea úi alte semnificaĠii: .70 / minut copii. denutriĠie. icterele obstructive. Se poate manifesta prin lipotimii úi sincope. nicotină). x La selecĠie limita inferioară a frecvenĠei cardiace este de: .

Tahicardia sinusală este o tulburare de ritm comună ce apare în stări fiziologice úi patologice. reluarea antrenamentelor după vindecare. alcoolul.E. Diagnosticul se pune prin: testul cu atropină ( ritmul nu creúte> 85 / minut). Fumatul.stările de úoc. . BNS are containdicaĠie pentru sportul de performanĠă. În practica medico-sportivă tahicardia sinusală se defineúte prin valori > 100 / min la copii.stările infecĠioase. La sportivi instalarea unei tahicardii poate fi expresia sindromului de suprasolicitare În medicina generală tahicardia sinusală corespunde unei frecvenĠe cardiace ce depăúeúte 100 bătăi/ min. emoĠii. practicate în clinici de specialitate. cardiomiopatii. InvestigaĠii medico-sportive 276 . căldură. ceaiul pot influenĠa frecvenĠa cardiacă. .perturbarea tonusului vegetativ cu creúterea tonusului simpatic (adolescenĠi. tratament adecvat.Bradicardia bine tolerată. tiroidă. afecĠiuni cardiace congenitale. pericardite. ridică suspiciunea de BNS. Criteriile frecvenĠei cardiace pentru activitatea sportivă sunt reprezentate de următoarele valori: frecvenĠa cardiacă la copii 70-100 bătăi/ min. tineri. substanĠe simpatomimetice) sau tulburări diselectrolitice (hipocalcemie. Alte cauze sunt : . miocardite infecĠioase sau virotice. IntoxicaĠia tiroidiană (Basedow sau supradozarea substanĠelor tiroidiene) pot conduce la creúterea frecvenĠei cardiace. . Unele medicamente (preparte de beladonă. . endocardite. hemoragiile. în timp ce în practica medico-sportivă frecvenĠele mai mari de 85-90 bătăi/min în repaus pun problema diagnosticului de tahicardie sinusală. hipomagnezemie) pot determina tahicardii sinusale. altitudine) poate fi considerată o stare de adaptare.afecĠiunile cardiace acute: reumatism poliarticular acut cu atingere cardiacă. mai ales la tineri. fără o cauză evidentă. . anemiile.Bradicardiile nejustificate de antrenament. sau prin testare electrofiziologică cu înregistrări intracavitare úi stimulare endoatrială. femei 60-90/min. . efort fără restricĠii. > 90 / min la femei úi > 85 / min la bărbaĠi . ApariĠia tahicardiei în condiĠii fiziologice (efort. Apare prin creúterea excitabilităĠii nodului sinusal cu o frecvenĠă între 100 – 180 / min la adulĠi úi de 120 – 220 / min la copii. nevrotici).T. fără medicaĠie. justificată de antrenament. bărbaĠi 50-85/min Capitolul I .alte afectiuni cardiace: valvulopatii. dacă afectiunile sunt curabile. cafeaua. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Conduita medico-sportivă: .Bradicardia secundară unor afecĠiuni impune repaus sportiv.

examen ORL úi stomatologice pentru depistarea cauzelor úi odată acestea depistate se efectează tratamentul adecvat. InvestigaĠii medico-sportive 277 . cola) a stressului de orice natură. deformate. caracterizată printr-o neregularitate a bătăilor cardiace. dacă sunt semne clinice sugestive de suferinĠă acută se întrerupe efortul până la vindecare. paraclinic se vor efectua analize de laborator care să evidenĠieze cauza úi examen ecografic. Se datorează variaĠiilor tonusului vagal legate de respiraĠie. În atitudinea terapeutică iniĠial se poate încerca manevra de compresie a sinusului carotidian sau Valsalva. pentru cea paroxistică).T. ecografii cardiace. de cele mai multe ori cu efect de oprire al tahicardiei. controale repetate. ale perioadei de revenire ( 40-70 genuflexiuni). Tahicardiile secundare suferinĠelor cardiace incurabile au contraindicaĠie pentru efortul sportiv. SemnificaĠia clinică este de la benignă până la patologică. explorarea funcĠiei tiroidiene. deci úi activitatea nodului sinusal controlat de acesta Rezultatele negative ale examenului clinic i-au făcut pe autorii ce au studiat Capitolul I . după 4-5 minute poate dispare. funcĠională úi dinamică în laborator úi în efort specific. spre deosebire de tahicardile ventriculare în care complexele QRS sunt largi. Dacă suspicionăm sindrom de suprasolicitare se scade intensitatea antrenamentelor. cu creúterea frecvenĠei în inspir úi scăderea ei în expir. Ritmurile atriale inferioare sau nodale Ritmul nodal pasiv poate apare la sportivi post efort în primele 1-3 min. De asemenea se va efectua examen úi explorări endocrine. cafea. Complexele QRS sunt asemănătoare cu cele ale ritmului de bază. Se fac investigaĠii paraclinice de laborator. Cauza este reprezentată de o stare ergotropă cu predominentă simpatică cu inhibarea vagului. ContraindicaĠiile absolute ale efortului sportiv se referă la tahicardia ventriculară (AV 60-120 /min pentru tahicardia ventriculară neparoxiatică úi 110-200/min.E. fiind prezente în toate afecĠiunile cardiologice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II PrezenĠa tahicardiei sinusale obligă la estimare clinică. Tahicardiile paroxistice supraventriculare înglobează tahicardiile paroxistice cu origine atrială sau joncĠională cu AV 140-200 bătăi/min. tutun. reprezentând o tulburare de ritm benignă a pace-makerului fiziologic al cordului. Conduita medico-sportivă Recomandarea evitării excitantelor SNC (alcool. Aritmia sinusală respiratorie este întâlnită destul de frecvent la tineri.

Ritmul atrial inferior activ. intervalul PR se scurtează progresiv sub 0. repetitivă.T. fără suferinĠe clinice nu se interzice practicarea sportului. motiv pentru care boala nodului sinusal cu tulburări paroxistice de ritm sau conducere. după medicamente. nu necesită tratament. frecvent asociat cu bradicardie sau după o oprire a RS focarul inferior emite cu o frecvenĠă de obicei mai mică. Aritmiile extrasistolice Reprezintă contracĠii cardiace premature úI ectopice ce pot lua naútere în miocardul atrial. astfel încât ritmul atrial inferior pasiv este compatibil cu practicarea sportului de performanĠă.E. de la P sinusal pozitiv – izoelectric – negativ.40-50 bătăi/min. în BNS. Ritm activ . ca úi ritmurile nodal generatoare de tulburări paroxistice sunt contraindicaĠii absolute în sportul de performnĠă. Are prognostic grav. Centrul atrial migrator Constă într-o migrare gradată a pacemaker .intermitent.apare după ritmul de bază sinusal. în hiperpotasemii. Boala nodului sinusal este un sindrom ce totalizează mai multe tipuri de manifestări ale disfuncĠiei nodului sinusal: bradicardie sinusală marcată.12 sec. InvestigaĠii medico-sportive 278 . Nodulul sinusal este inhibat prin distonie neurovegetativă. La sportivi. sensibilitatea sinusului carotidian. Se poate întâlni úi pe cord patologic.frecvenĠa cardiacă mai mare decât ritmul de bază (70-140 bătăi/min). blocuri sinoatriale. cauzată de schimbarea funcĠională temporară a schimbului vegetative. nodulul atrioventricular sau miocardul ventricular Capitolul I . ritmul idioventricular pasiv úi ritmul joncĠional activ au prognostic grav. pe cord patologic. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ritmul nodal să-l considere varianta posibilă a normalului. Conduita medico-sportivă este identică cu cea din BSA.ului sinusal la zone situate mai distal inclusiv la porĠiunea superioară a joncĠiunii AV. Ritm pasiv . fibrilaĠie atrială cronică. apoi se revine treptat la aspectul ritmului sinusal. oprire sinusală evidentă. are frecvenĠa mai mică decât cea caracteristică ritmului joncĠional . uneori unda P dispare prin suprapunerea peste complexul QRS. Este un fenomen normal la copii úi la sportivi cu tonus vagal crescut. SemnificaĠie: creúterea tonusului vagal la sportivi bine antrenaĠi. Pauzele sinusale Sunt pauze PP lungi care nu sunt multipli ai intervalelor PP normale de bază. Ritm nodal sinusal inferior . Pe EKG undele P îúi modifică treptat forma úi sensul.

dacă sunt frecvente. au importanĠă numai dacă depăúesc frecvenĠa de Capitolul I .TPSV. sistematizate. dacă persistă sau apar la efort. droguri (efedrina. stress.E. sindromul QT prelungit. succesive (cuplate. Extrasistolele atriale sunt bătăi premature urmate de o pauză compensatorie.AfecĠiuni extracardiace – hipertiroidii. ceai. oboseală. nesistematizate. triiodtironina. flutterul atrial. Sunt cele mai frecvente aritmii întâlnite la sportivi. hipotensiune arterială.suferinĠe organice evidente (cardiopatia ischemică. . caracterizată pe EKG prin prezenĠa unor complexe QRS de aspect identic cu complexele QRS ale ritmului de bază. hiperpotasiemii). cardiomiopatiile. intoxicaĠii pasagere) până la severe cu tulburări de ritm ventricular. valvulopatiile). . politope. în salve).La persoane sănătoase – stari de tensiune psihică. sau suferinĠe pe cord aparent sănătos (displazia aritmogenă a ventriculului drept. antiaritmicele). cresc în frecvenĠă odată cu vârsta. tutun. monofocale. Peste 3 extrasistole ventriculare succesive pot fi considerate ca pasă de tahicardie paroxistică ventriculară. consum de cafea. mese copioase. bronhodilatatoare. hipomagneziemii. infarct miocardic acut úi moarte subită.AfecĠiuni cardiace . SEMNIFICAğIE – pot fi total inocente (benigne) sau pot fi punctul de plecare al unor aritmii cu consecinĠe hemodinamice grave sau fatale (potenĠial maligne). diselectrolitemii (hipocalcemii. alcool. úi potenĠial maligne. favorizând apariĠia unor tulburări de ritm cu consecinĠe hemodinamice importante . cardiopatiile congenitale. feocromocitom. creúterea tonusului simpato-adrenergic. spasmofilie. Extrasistolele ventriculare sunt bătăi premature cu complexe QRS largi. Apar frecvent la oboseală. cuplaj fix). deformate care nu seanănă cu complexele ritmului de bază úi nu au unde P. InvestigaĠii medico-sportive 279 . miocardite subclinice). Extrasistolele ce apar la persoane tinere în repaos úi care dispar la efort. Pot fi monomorfe sau polimorfe. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II (cu puncte de plecare focare ectopice atriale. fibrilaĠia atrială úi mai rar. monofocale (morfologia undelor P úi interval PR constante. hipopotasemii. dar precedate de o undă P cu morfologie diferită faĠă de undele P ale ritmului de bază. antidepresivele triciclice. focare de infecĠie. emoĠii. atriale. prezintă pauză postextrasistolică. Aritmiile extrasistolice supraventriculare sunt benigne dacă sunt rare <10 / min. polifocale. úoc cardiogen. jonc Ġ ionale sau ventriculare). cola. SemnificaĠia lor poate fi variată de la benigne (stări fiziologie. aritmii ventriculare . Cauze: .T.

focare de infecĠie (dentare. Extrasistolele se caracterizează printr-o etiologie multifactorială. Clasa IIIa – polimorfe. colecist. Clasa II . triplete (cuplate. tulburări circulatorii úi de aport de oxigen: CIC. Riscul de a dezvolta aritmii ventriculare grave sau letale (TPV. originea ventriculară sau caracterul polimorf-politop au prognostic mai rezervat. infecĠie sau cardiopatie congenitală. fibrila Ġ ia ventricular ă ) crescand odat ă cu num ă rul clasei: Clasa I – ESV benigne. fluterul venticular. ESV cu provenienĠă din ventriculul drept (cu aspect de BRS) pot atrage atenĠia asupra displaziei aritmogene a ventriculului drept. hipoO2. cardiopatii congenitale. dar se pot dezvolta úi pe cord sănătos.T. una din cauzele de moarte subită.efedrină. apariĠia lor numai după efort. HTA . semnificând afectarea cordului prin ischemie. afecĠiuni endocrine (tireopatii). ClasaIIIb – bigeminism. CPC . cardiopatii organice – valvulopatii. Cauze cardiace fenomene inflamatorii acute/cronice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 6/min. Caractere patologice: Capitolul I . cola. FrecvenĠa mai mare. sinusale amigdaliene). afecĠiuni toxice. ApariĠia ESV la efort este un alt semnal de alarmă asupra potenĠialului lor malign. în salve). suprasolicitare úi supraantrenament. creúte CA. cafea. stimuli cu origine în mucoasa respiratorie. Clasa IVa – dublete. prin stimuli din scoarĠa cerebrală sau hipotalamus (creúterea catecolaminelor). Clasa V – fenomenul R/T (ESV precoce). iatrogene prin aport exogen de substanĠe dopante . alcool.frecvente >6/min sau > 30/or ă . Aritmiile extrasistolice ventriculare au fost ordonate în clasificarea Lown în functie de gravitatea lor poten Ġ ial ă . InvestigaĠii medico-sportive 280 .E. tub digestiv.tutun.rare <5/min sau <30/or ă . monofocale. Clasa IVb – pase de tahicardie ventricular ă (salve de >3 ESV). sau excitante . persistenĠa lor după efort. nesistematizate. Cauze extracardiace: modificarea excitabilităĠii miocardice prin intermediul SNV. Aritmiile grave cu punct de plecare în extrasistole se dezvoltă de obicei pe cord bolnav. anomalii coronariene. anemii severe. mult mai rar.

InvestigaĠii medico-sportive 281 . .extrasistolele ce apar numai în timpul efortului úi/ sau post efort. . .dacă este posibil . se cer investigaĠii pentru depistarea cauzei: biologice – hemoglobina. nu trebuie neglijată probabilitatea existenĠei unor afecĠiuni cardiace inaparente. . Dacă apar la persoane aparent sănătoase. examen ORL. cardiologic.extrasistolele ce se menĠin sau se agravează în primele 3 minute post efort. calcemie. Dacă prin mijloacele uzuale nu se depistează o cauză. consecinĠă a alterarării mai accentuate a miocardului. Dacă aritmia Capitolul I .asocierea modificărilor patologice de tip ischemic cu complexele postextrasistolice sau extrasistolice. teste de inflamaĠie.fenomen Q/T. ecografie cardiacă úi se procedează în funcĠie de afecĠiunea depistată. endocrinologic. se tratează afecĠiunea iar efortul se scade sau se opreúte în funcĠie de gravitatea acesteia.ESV cu morfologie mult deformată cu QRS foarte largi. se tratează cauzele depistate . . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .ES precoce ce se suprapun peste unda T precedente .ESV polifocale ce traduc existenĠa mai multor centri ectopici.extrasistolele ce apar pe ritm de bază tahicardic.efortul se reia gradat dacă s-a vindecat afecĠiunea cauzală úi aritmia a dispărut în repaus úi la testul de efort.ES sistematizate sau în salve. cu o intensitate mai mică. stomatologic. se continua efortul. .ESV cu aspect QS. Extrasistolele cu potenĠial malign – impun oprirea temporara a efortului sportiv. Dacă nu există cauze decelabile se continuă efortul fără restricĠii dar cu urmărire periodică pentru a se surprinde o eventuală agravare a aritmiei. .extrasistolele atriale cu localizări diferite. Repausul se prelungeúte câteva săptămâni. gravitate cu atât mai mare cu cât complexul QT ectopic este mai mare decât QT-ul complexului de bază. . deci cu undă P polimorfă ce pot precede instalare unei fibrilaĠii atriale. apariĠia undelor T negative la complexele postextrasistolice.apariĠia pe acelaúi traseu de ESA úi ESV.corelate cu frecvenĠa crescută a morĠii subite. se fac investigaĠii pentru cauzele cardiace úi extracardiace. . dar deosebit de periculoase sau a sindromului de suprasolicitare. ASLO. .T. această atitudine fiind în acelaúi timp o metodă terapeutică úi o modalitate de diagnostic a stărilor de suprasolicitare. ionograma serică. . Dacă s-a depistat o afecĠiune cardiacă incurabilă se interzice sportul de performanĠă.E. . magneziemie.apariĠia ESV la copii.extrasistolele atriale mai frecvente de 10 / minut sau 4 la 40 complexe. Conduită medico-sportivă: Extrasistolele benigne – dacă apar în contextul unei stări patologice manifeste clinic.

În general ESV nu au ce să caute la tineri sportivi sănătoúi. øn cazul depistării unor extrasistole încadrate în cele cu semnificaĠie patologică dacă sunt depistate la selecĠie copilul se va declara inapt pentru sportul de performanĠă. examen cardiologic. 2. prin medicaĠie (atenĠie la nutrienĠi care pot fi poluaĠi. Dacă dispar la efort úi post efort (în momentul 3-4 de revenire) nu sunt o contraindicaĠie absolută.T. focare infecĠioase. ESV frecvente. Se pot trasa indicaĠii temporare privind interdicĠia efortului atât ca test pentru aprecierea influenĠei efortului sportiv ca factor determinant sau favorizant al suprasolicitării organismului úi ca factor terapeutic. * ES supraventriculare. se va explora atent funcĠia tiroidiană. Acesta poate indica testare electrofiziologică în clinici de specialitate pentru a se preciza potenĠialul de dezvoltare al aritmiilor grave. nu reprezintă o contraindicaĠie. polifocalitate. Majoritatea tulburărilor la care nu s-a găsit o cauză organică au fost probabil instabilitatea electrică. Dacă depistarea se face ulterior începerii activităĠii sportive se va recomanda oprirea efortului iniĠial pentru o săptămână úi efectuarea unor explorări paraclinice: radiografie/ laborator (tulburări electrolitice.se impune repaus când coexistă cu viroza. ECO cord.E. dacă nu sunt frecvente úi dacă dispar la efort. 3. Proba repausului de efort este obligatorie úi constituie primul tratament în medicina sportivă. spasmofilie). Dacă după repaos sau corectarea cauzelor identificate extrasistolele dispar se poate relua antrenamentul cu control săptămânal iniĠial. chiar subclinice. Examenul cardiologic este util pentru depistarea unei afecĠiuni cardiace ce poate fi responbilă de aritmie. Pot apare în contextul de viroză (chiar forme sub clinice). atenĠie la medicamentele cu efedrină ) ESV frecvente sau sistematizate sau polifocale sunt o contraindicaĠie temporară pentru efort fizic. sistematizate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II persistă cu aceleaúi caractere úi după perioada de repaus. dar chiar dacă această cauză nu poate fi depistată (ECO cord normal) poate fi vorba de o instabilitate electrică a inimii (posibil printr-o infecĠie virală nedecelabilă clinic) úi prognosticul poate fi grav. Se va urmări : 1. origine VD. se interzice sportul de performanĠă úi se recomandă luarea în evidenĠă de către un medic cardiolog. Capitolul I . * Pentru ESV ne intereseză criteriile de severitate: frecvenĠă. suprasolicitare. Identificarea unor viroze. sistematizare. InvestigaĠii medico-sportive 282 . stari postviroze . Dacă persistă după 2-3 săptămâni de repaus se va recomanda examen cardiologic úi cel mai probabil se va finaliza prin interdicĠia sportului de performanĠă. polifocale cele cu semnificaĠie patologică sunt o contraindicaĠie temporară pentru efortul fizic.

E. În practica medico-sportivă apariĠia extrasistolelor pune probleme existenĠei unei stări de supraantrenament sau de oboseală. În tratamentul aritmiilor extrasistolice la sportivi. În cazuistica noastră acest tratament nu a avut efectul scontat.tratamentul afecĠiunii cardiace de fond. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Proba repausului de efort este obligatorie úi constituie primul tratament în medicina sportivă.corectarea defectelor de alimentaĠie sau digestie. cola. . cafea. Tratamentul etiologic constă în: .tratamentul tulburărilor neurovegetative. antioxidanĠi. InvestigaĠii medico-sportive 283 . cănd se bănuieúte o hiperreactivitate adrenergică se administrează beta blocante. În cazuri selectate.nodul sinusal (rar altul) pentru atrii. pe lângă cel al bolii cauzale. independent unul de celălalt. atunci când extrasistolele reprezintă o formă de manifestare a acesteia. de către un centru propriu fiecărui etaj: . aritmia a dispărut pe durata tratamentului. aúa cum speră sportivul. Extasistolele cu potenĠial malign beneficiază de tratament antiaritmic condus de medicul cardiolog.eliminarea abuzului de tutun. dar nu va asigura vindecarea definitivă de aritmie. 3. . pe durata acestuia fiind interzis efortul sportiv.tratamentul infecĠiilor generale sau de focar. accentuarea mijloacelor de refacere. Dacă nu se tratează cauza.tratamentul hipertiroidiei. Capitolul I .centrul joncĠional. Presupune conducerea inimii de către doi pacemakeri independenĠi. reapărând la încetarea tratamentului úi reluarea antrenamentelor. unul atrial de obicei sinusal úi unul joncĠional sau ventricular. Panangin). schimbarea metodelor de tratament. odată cu reducerea intensităĠii efortului sau repausul sportiv se recomandă preparate de potasiu úi magneziu (Aspacardin. rar idioventricular. DisociaĠiile atrioventriculare Reprezintă disritmii în care etajul atrial úi cel ventricular sunt activate. cu extrasistole mai complexe úi persistente. .T. . scădere efortului fizic sau chiar întreruperea acestuia pentru anumite perioade. pentru ventricule Cauza este scăderea excitabilităĠii nodulului sinoatrial până la frecvenĠa de emitere a focarului joncĠional (prin deficit sinusal) sau scăderea excitabilităĠii atriojoncĠionale care ajunge la frecvenĠa nodulului sinusal (prin uzurpare). cu condiĠia respectării repausului sportiv. tratamentul antiaritmic se justifica pentru a reduce riscul aritmiilor maligne. . . Din acest motiv conduita terapeutică are în vedere în primul rând măsurile ce se referă la dozarea efortului fizic.

DAV COMPLETĂ Undele P sinusale.semn EKG de suprasolicitare. . Centrul sinusal descarcă centrul joncĠional rezultând capturi ventriculare (complexe P-QRS normale) ce survin la intervale regulate.hipervagotonii pe fond de bradicardie sinusală sau BSA cu aparitia unui ritm jonctional sau ventricular pasiv.accelerarea unui ritm joncĠional sau ventricular (ritm activ) cu menĠinerea activităĠii nodului sinusal . Se disting: . Centrul joncĠional nu descarcă centrul sinusal. DAV INCOMPLETĂ (cu interferenĠă) Apar . cand apar capturi ventriculare úi sistole joncĠionale. complexele QRS joncĠionale. sistolele joncĠionale apărând la intervale neregulate. InvestigaĠii medico-sportive 284 .DAV CU INTERFERENğĂ MOBITZ. SEMNIFICAğII: .în condiĠiile unei puternice influenĠe vagale nu are semnificaĠie patologică după unii autori.E. Nu apar captări ventriculare (nu există QRS după P cu PR normal sau uúor crescut apărut mai devreme decât RR de bază). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Există DAV completă cand acĠiunea celor 2 centri este total independentă úi DAV incompletă când unii stimuli atriali depolarizează ventriculul apărând capturi ventriculare (complexe P-QRS normale). Capitolul I . . Aceste două situaĠii pot surveni la hipervagotonici (sportivi antrenaĠi sau copii úi tineri cu vagotonii spontane).DAV IZORITMICĂ FrecvenĠa atriilor úi frecvenĠa ventriculilor sunt atât de apropiate încât nu se crează un decalaj mai evident între cele 2 ritmuri (între P úi QRS) pentru a permite atestarea existenĠei sau neexistenĠei unei capturi. Poate apare la sportivi prin: ..în prezenĠa unui BAV total de grad înalt când apare ritm joncĠional pasiv sau ritm idioventricular. . Undele P flotează când puĠin înainte. când se suprapun peste complexul QRS.T. RR'< RR. au frecvenĠe apropiate unele de altele dar suficient de diferite ca unda P să apară când înainte când după QRS. când puĠin după. ele modifică ritmul pacemaker-ului inferior.capturi ventriculare " prin transmiterea intermittentă a impulsurilor de la atrii la ventricule (interferent celor 2 ritmuri).

Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . Testul de referinĠă rămâne efortul.miocardită. trebuie excluse prin mijloace de investigare amplă celelalte posibilităĠi patologice. cardite reumatice. Dacă se atenuează în inspir profund au tot semnificaĠie funcĠională. În caz contrar se poate temporiza diagnosticul corect într-o aritmie cu posibilă semnificaĠie gravă. se contraindică temporar efortul până la dispariĠia aritmiei. boală congenitală. Este necesară deci o bună colaborare între cardiolog úi echipa din unităĠile de medicină sportivă care trebuie să îi furnizeze cardiologului úi traseele EKG pe care a apărut aritmia odată cu biletul de trimitere. Conduita medico-sportivă Dacă disociaĠia este justificată de antrenament bănuim o hipervagotonie. stres psihic. Dacă sunt funcĠionale dispar la efort. PrezenĠa acestor aspecte la selecĠie constituie contraindicaĠie pentru sportul de performanĠă. . Cardiologul are obligaĠie de a lua în considerare traseele anterioare sau să solicite o monitorizare Holter. boală valvulară. în depistarea ulterioară la examenul cardiologic. dismetabolice.E. mai rar anterior (V1-V5).suprasolicitare acută/cronică prin efort fizic intens incorect dozat sau efort moderat asociat cu convalescenĠă. factori infecĠioúi: . aspect T inversat (DII. SEMNIFICAğIE: . Anomaliile de repolarizare În general la sportivi se întâlnesc în DIII.boală de nodul sinusal. aVF ± DIII.cardiomiopatii: infecĠioase. Astfel dacă modificările nu apar pe EKG în momentul în care sportivul a fost trimis la cardiolog nu înseamnă că disociaĠia nu există. . Considerăm oportun să remarcăm că există situaĠii când DAV apare intermitent. se interzice efortul sportiv úi se face trimitere în clinici de specialitate pentru evaluare. cardiomiopatie. ulterior cu urmărire periodică. Atragem însă atenĠia că deúi există posibilitatea hipervagotomiei fără semnificaĠie patologică.factori infecĠioúi: focare de infecĠie. miocardite. Capitolul I . Dacă nu este justificată de antrenament.T. cardiomiopatie ischemică. InvestigaĠii medico-sportive 285 . .tulburări electrice. din cazuistica noastră am dedus că înainte de a ajunge la această certitudine. 4. V1-V3). . mai pot fi localizate anteroseptal: V1-V3 ± V4.distonii neurovegetative.

inversate. tulburări dismetabolice electrolitice.cauze neprecizate .unde T bifazice/negative D III. .ST supra sau subdenivelat ” 0. variaĠii la testele vegetative (inspir. coronaropatii congenitale: anomalii coronariene congenitale.suprasolicitare fizică.Se admite ca aspect normal . . echilibrul electrolitic.  Criteriile EKG de tulburare funcĠională nu includ numai distonii neurovegetative ci úi suprasolicitare ** în stadii iniĠiale**. .valvulopatii SAo.nu se pot exclude: ¾ malformaĠii coronariene. . sau în aceeaúi zi. mai rar în derivaĠiile laterale (V4-V6). echilibrul hormonilor CSR. . IniĠial tulburările sunt funcĠionale. - Capitolul I . se agravează úi virează spre cord patologic. DIII. suprarenala) . cele legate de efortul sportiv sau cele patologice care pot da astfel de manifestări. colagenoze. Valsalva.alte modificări ale stării de sănătate. . ATS) La sportivi tulburările de repolarizare sunt date de 3 elemente esenĠiale: echilibrul neurovegetativ.5mm prin influenĠă neurovegetativă.T aplatizate. InvestigaĠii medico-sportive 286 . În faĠa unor abateri de la aspectul clasic normal al fazei de repolarizare la sportivi. boli congenitale. nu extinse. expir. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II boli neuromusculare. care neglijate pot trece aproape pe nesimĠite în tulburări patologice. endocrine (tiroida. EKG de repaus. .Tulburările de repolarizare tip distonic simpatic: ST subdenivelat oblic ascendent cu punctul J subdenivelat ” 1mm. dar dacă nu sunt identificate cauzele. ortostatism). factori infecĠioúi. IAo. clino-. idiopatice. Dereglarea lor (prin suprasolicitare) determină tulburări funcĠionale la nivelul cordului. . La sportivi mai frecvent apar: . .E.stări infecĠioase clinice/subclinice.T. trebuie cunoscute toate circumstanĠele normale. SM.modificarea undei T în puĠine derivaĠii. cu labilitate spontană de la o zi la alta. SP. . AVF.tulburări metabolice. ¾ tulburări metabolice ale celulelor miocardice ce se vor manifesta mai târziu (ex. cardipatii ischemice aterosclerotică.

T. performanĠa fizică este neinfluenĠată. Anomalii de repolarizare apărute la sportivii de înaltă performanĠă sunt asimptomatice. Apar unde T negative • 2 mm în 3 sau mai multe derivaĠii. În stări de suprasolicitare Cand efortul fizic depaseste posibilităĠile biologice. ST supradenivelat> 2 mm.E. InvestigaĠii medico-sportive 287 . se instalează iniĠial modificări adaptative cu hipersimpaticotonie cu subdenivelare tip joncĠional a ST úi aplatizarea sau negativarea undei T. foarte rar adulĠi în V2-V4. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II VARIANTELE EKG NORMALE (Dudea. tulburarea funcĠională iniĠială transformându-se într-o tulburare organică gravă. ST uúor supradenivelat ”2mm doar în V1-V2. a) Normal cu T negativ în V1 – copii úi tineri. se pot instala modificări ischemice cardiace. amplu. în V2. T uúor difazic reprezintă o prelungire în timp a T infantile. e înrudită cu prima variantă (falsT negativ/ bifid infantil). d) Varianta normal cu T bifid infantil persistent în D1. > ½ R sau 8-10 mm până la 2030mm în V2JV4. Varianta normală cu T negativ (eventual ST supradenivelat) în V3. la testul de efort există o tendinĠă de normalizare a modificărilor. rar la adulĠi. uúor negativ úi asimetric. reducerea antrenamentelor nu duce la regresia în totalitate a modificărilor. Dacă efortul continuă. apare datorită asincronismului repolarizării rapide VD/VS când raportul de masă între ventriculi este mare. deúi cauza este necunoscută. apariĠia modificării la subiecĠi peste 30 ani semnifică ischemie leziune subepicardică anterioară. b) Varianta normală cu T ample în D1. rotunjit cu punctul J greu vizibil. Capitolul I . pot fi etichetate vegetative. rar la adulĠi. Mai frecvent la tineri 16-25 ani. fără relaĠii cu practicarea sportului. studiile de perfuzie miocardică sunt normale. uneori persistă până la vârste mai înainte. uneori 4-5 mm dar oblic ascendent. ± supradenivelarea ST de 2mm. frecvent băieĠi. vagotonice deúi nu există totdeauna indicii de tulburări vegetative. MODIFICĂRI EKG INDUSE DE EFORTUL SPORTIV În stări de antrenament crescut Se acceptă că antrenamentul este un factor declanúator. atlas EKG). la tineri sănătoúi. V4 neapărat T pozitiv în V2 úi V5. excepĠional în V3 dar cu amplitudine < V1. poate exista úi în V2. prin dezechilibrul dintre solicitarea celulei miocardice úi posibilităĠile limitate ale organismului de a asigura aportul de oxigen local. concav în sus úi T pozitiv. V2-V4. criterii de diagnostic suplimentar sunt reprezentate de clinică úi constanĠa modificării timp de săptămâni úi luni. c) Varianta normal cu ST supradenivelat în D1 are semnificaĠia unei repolarizări precoce. apare până la 15 ani.

chiar se aplatizează.V6. în faze avansate úi se reduce durata. reprezentând a doua cauză de moarte subită la tineri după CMHT.hipomagneziemia – acută: T înalt ascuĠit. îngustă. InvestigaĠii medico-sportive 288 . dar posibilă.cardiomiopatia dilatativă. poate fi confundat cu sindromul de repolarizare precoce.unde T plate.ST subdenivelat. responsabilă úi ea de moarte subită prin aritmii severe. usor oblic ascendent. mai ales când există factori de risc asociaĠi cu manifestările ei de cardiopatie ischemică dureroasă úi nedureroasă. T se micúorează.hipocalcemia – se prelungeúte intervalul Q. . PrezenĠa tulburărilor de repolarizare úi a insuficienĠei mitrale creúte riscul de moarte subită prin aritmii în PVM.sunt cauza cea mai frecventă de sindrom ischemic la tineri.sindromul QT scurtat – entitate mai nou studiată.hiperpotasemia – unda T înaltă.semne de HVS: R ample úi T negative în D1. unda U creúte uúor.miocardite aparute de obicei într-un context viral. negative în derivaĠiile inferioare úi laterale.sindromul QT alungit – > 600 ms este cauză de moarte subită prin tahiaritmii ventriculare.E. unda U creúte mult în amplitudine. în faze avansate ST supradenivelat. sindrom QT prelungit.CMHT. cronică: asemănător hipopotasemiei. V4. .hipopotasemia .reuneúte BRD cu supradenivelare ST convexă în sus úi unda T inclusă. . . . Capitolul I .asociată cu sindromul de repolarizare precoce. .hipercalcemia – intervalul QT se scurtează. concav în sus. . permitând chiar posibilitatea de a efectua efort sportiv.cardiomiopatia hipertrofică .sindromul Brugada . Tulburări electrice congenitale cardiace: . . creúte riscul de moarte subită. simetrică. are prognostic rezervat prin posibilitatea de a induce moarte subită. Trebuie menĠionat faptul că foarte multe din afecĠiunile enumerate nu au expresie clinică. .T. .sindromul undei J (Osborne) . . intervalul QT fără unda U se micúorează.ATS coronariană precoce – cauză mai rară. Boli cardiace structurale: . aVL.anomalii congenitale coronariene .PVM . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MODIFICĂRI EKG INDUSE DE STĂRI PATOLOGICE Diselectrolitemiile . sindrom Brugada. morfologia undelor T se modifică doar dacă se asociază alte diselectrolitemii. . .pericardite acute úi cronice. apare adesea unda T+U.

De regulă. fals negativ în anumite circumstanĠe. magneziemia. Acesta este motivul pentru care o tulburare de repolarizare aparută la sportivi trebuie tratată cu maximum de prudenĠă. În tulburarile de repolarizare clasate drept funcĠionale (care dispar la efort) nu trebuie uitată posibilitatea unui sindrom de suprasolicitare incipient. se corectează eventualele anomalii depistate în acest mod. se efectuează investigaĠiile de laborator. testul EKG de efort nu se efectuează. nu au apărut modificări specifice de ischemie dar persistă tulburările nespecifice. HLG. Dacă testul de efort nu a fost concludent. sau coronarografie. Diagnosticarea bolii cardiace ischemice la sportivi are contraindicaĠie absolută pentru sportul de performanĠă. În acest timp. se efectuează testare EKG de efort. după respectarea Capitolul I . Dacă tulburările sunt nespecifice interesand doar unda T. sau. tulburările de repolarizare funcĠionale dispar după efort iar cele organice persistă. Un test EKG de efort nu are valoare absolută în diagnosticul ischemiei cardiace. Coronarografia precizează diagnosticul de certitudine de suferinĠă coronariană úi este necesară pentru precizarea indicaĠiilor de chirurgie cardiacă de revascularizare. se solicită ecografie cardiacă pentru a se exclude bolile cardiace structurale. în clinici de specialitate. fiind riscant. după care. Explorarea se poate continua prin scintigrama de perfuzie miocardică. testele de inflamaĠie glicemia úi lipidograma. NoĠiunile de test EKG de efort pozitiv sau negativ se referă doar la posibilitatea acestuia de a evidenĠia prezenĠa ischemiei cardiace (test pozitiv) sau absenĠa acesteia. se indică repaus sportiv câteva săptămâni în ideea unui sindrom de suprasolicitare mai avansat. se recomandă efectuarea unor probe biologice: ionograma serică. Conduita medico-sportivă: Dacă tulburările EKG de repaus au aspect specific de ischemie: ST supradenivelat concav in sus în • 1mm.E. Trebuie excluse variantele EKG ale normalului descrise anterior.T. el putând să fie fals pozitiv. dacă nu se asociază tulburări de ritm úi de conducere sau stări infecĠioase acute. calcemia. Pentru aceasta încadrare se Ġine seama numai de aspectul segmentului ST. Modificările undei T sunt nespecifice pentru diagnosticul de sindrom coronarian. antrenamentelele vor continua dar la un nivel redus. sportivul este îndrumat spre o clinică de specialitate pentru investigare. în plină stare de sănătate aparentă. sau orizontal sau descendent • 1mm. Depistarea unor valori anormale ale acestor parametri impune instituirea unui tratament adecvat. sau ST subdenivelat ascendent • 2 mm. Dacă la o nouă evaluare. testul fiind pozitiv dacă ST se supra sau subdenivelează peste valorile descrise anterior. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II dar sunt cauzele cele mai frecvente de moarte subită. InvestigaĠii medico-sportive 289 . se recomandă tratament cu antioxidanĠi úi controale EKG frecvente pentru a surprinde o eventuală agravare.

cu urmărire ulterioară la o săptămână. ionogramă. modificările ei întâlnindu-se úi în alte afecĠiuni. Proba de încărcare cu K. Radu Păun atrage atenĠia asupra posibilităĠi unor probe de efort fals negative (normalizate) în úi imediat post efort.are semnificaĠie gravă. virozelor subclinice.minim 1mm. . o lună. 2h. lipidogramă.concav în jos . tulburările persistă. 1 1/2h. Se administrează oral 6 g KCl cu înregistrare EKG la 1 h. se efectuează ionogramă serică úi urinară înainte úi după probă. Dacă după repaus modificările dispar se reiau antrenamentele progresiv. Dacă se normalizează. O atenĠie deosebită se va acorda virozelor. Proba de efort negativă. Criteriul de bază al interpretării anomalilor de repolarizare este acela că anomaliile funcĠionale dispar la efort.T.descendentă. ASLO. x supradenivelare . sportivul este îndrumat spre o clinică de cardiologie pentru investigare mai complexă.E. . stărilor post virale.orizontală. InvestigaĠii medico-sportive 290 . crescând cu câte 50 W. Capitolul I . criteriile de gravitate sigură (de suferinĠă coronariană) ale EKG de efort sunt: Test pozitiv ST tip patologic: x subdenivelare . începând cu minutul 3. bolilor inaparente clinic. Tulburările de repolarizare apărute în afecĠiunile úi sindroamele recunoscute a fi cauze de moarte subită au contraindicaĠie absolută pentru sportul de performanĠă. Se vor analiza VSH. pentru a surprinde eventuala lor reapariĠie. două săptămâni. sumar de urină. FrecvenĠa atinge180-190 bătăi/minut. Testare EKG de efort presupune înregistrarea intra efort maximal în trepte de 5' plecând de la 150 W. HLG. Investigarea tulburărilor de repolarizare Date clinice úi umorale. Aspectul undei T al ECG post efort nu este foarte specific pentru boala coronariană. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II perioadei de repaus. leziune subepicardică acută. iar înregistrarea se face: Öîn minutul 5 al fiecărei trepte de efort. Mai nuanĠat. care trebuie să includă obligatoriu coronarografia úi explorările mai avansate de excludere a altor afecĠiuni cardiace organice. Öîn fiecare minut după efort timp de 5-10 minute. cauza este reprezentată de hipokaliemie.ascendentă de minim 2mm (pt J). dar cu apariĠia modificărilor din repaus sau agravarea acestora tardiv. fibrinogen.

¾ valvulopatiilor. Dinamica investigării tulburărilor de repolarizare x Dacă există modificări evidente ale stării de sănătate se va recomanda repaus úi tratament medicamentos. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Proba cu blocante ß adrenergice Se administreaza i.E. InvestigaĠii medico-sportive 291 . subiectivă.T. coronarită. ATS incipientă. Dar o ecografie normală chiar cu Doppler nu înseamnă că tulburarea de repolarizare nu are substrat organic. persistente. ¾ unor cardiomiopatii. efort specific.proba negativă (dispar modificările cu normalizare în efort maximal) semnifică prezenĠa unor tulburări funcĠionale sau poate avea semnificaĠia unei false negativări organice.probă pozitivă (se menĠin sau se agravează tulburările din repaus) iar testele farmacologice cu K. De remarcat că ECO TM. EKG de efort: . malformaĠii coronariene. defectele septale. după efecturea tratamentului se va efectua EKG de repaus. neurohormonale. fibrinogen pentru starea de infecĠie subclinică. ASLO. de efort. în acest caz se realizeză proba de încărcare cu K. arteroscleroză incipientă. Dacă traseul se normalizează. în asemenea cazuri au existat sportivi cărora nu li s-a permis continuarea efortului sportiv decât după coronarografie. EKG de efort. Înregistrarea ecografică în anomaliile de repolarizare este necesară pentru depistarea: ¾ cardiopatiilor congenitale. HLG. suferinĠă musculară cardiacă. lipidogramă. 5 mg Inderal sau proctolol lent 5' cu înregistrarea la 5-10-15' de la injectare. Pe de o parte aprecierea diskineziei la aparatele de performanĠă mai scăzută este dificilă. semnificaĠia este aceea de afecĠiune organică subclinică: miocardită. 2D fără Doppler nu poate exclude o parte din aceste afecĠiuni: insuficienĠele valvulare. dezechilibre metabolice. În depistarea suferinĠei coronariene ea are valoare limitată pentru cazurile avansate ce dau disfuncĠii de perete ventricular traduse ecografic prin diskinezii localizate/ extinse de perete. cauza este hipertonia simpatică. Capitolul I . úi nu se justifică prin efortul prestat trebuie suspectate malformaĠii coronariene.EKG. pe de altă parte la malformaĠiile coronariene. probe vegetative. Etapa II: . ionogramă. x Dacă nu există modificări ale stării de sănătate úi nu există afecĠiuni care să modifice faza de repolarizare se vor realiza: Etapa I: examene de laborator: VSH.v. examen urină. Dacă tulburările de repolarizare sunt extinse. glicemie. încărcare cu adrenergice . adrenalină nu se modifică. CMHT. electrolitice.

x Leziuni extinse. Dacă anomaliile de repolarizare apar în context de viroză. administrare de săruri de K. post virozănecesită oprirea temporară de la efort sau scaderea intensităĠii úi volumului efortului cu 50%. EKG úi de laborator pentru că în timp. nu se instalează diskinezie. Criteriul sigur úi imbatabil de excludere a suferinĠei coronariene este coronarografia. În general evoluĠia acestei categorii de tulburări are un prognostic bun la asocierea complexului terapeutic de refacere cardiovasculară cu modelarea programului de antrenament în funcĠie de evoluĠia cazului. chiar tulburările etichetate funcĠionale pot scoate la iveală o afecĠiune cauzală (ATS). Mg. semn de gravitate extremă. tratamentul constă în oprirea efortului. În funcĠie de datele explorării electrocardiografice funcĠionale úi în special de reacĠia la efort maximal se poate admite sau interzice efortul sportiv de la câteva zile la câteva luni. x ST subdenivelat: orizontal. urmat de recontrol la terminarea acestuia. Conduita medico-sportivă . Dacă anomaliile sunt expresia unui sindrom de suprasolicitare.T. antioxidante.5-1mm). În faĠa oricărui sportiv cu probleme cardiovasculare este bine de evaluat riscul úi beneficiul. Capitolul I . neinfluenĠate de manevre vegetative úi probe de efort sau cu rezultate neconcludente.dacă modificările sunt depistate la selecĠie constituie contraindicaĠii cu excepĠia celor cu semnificaĠie de hipertonie simpatică (ST subdenivelat oblic ascendent 0. ùi în acest caz proba repausului de efort este obligatorie úi constitue primul tratament în medicina sportivă. x ECG de efort indicând leziune coronariană: subdenivelare ascendentă a ST • 2mm. În evaluarea tulburărilor de ritm prudenĠă úi semne de gravitate ridică: x ST supradenivelat orizontal sau concav în jos • 0. Tulburările etichetate funcĠionale impun repetarea periodică a complexului de investigaĠii clinice. orizontal sau descendent• 1mm. Rezolvarea favorabilă a fiecărui caz depinde de precocitatea investigaĠiilor respectând indicaĠiile medicului de către antrenor úi sportiv. ascendent • 2mm.5 mm. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II afectări miocardice ce reprezintă afecĠiuni organice subclinice cu FC încă bună. scăderea intensităĠii úi volumul pe perioade limitate constituie un test diagnostic pentru suprasolicitare dar úi terapeutic. descendent • 1mm. Dirijarea efortului prin oprirea temporară. InvestigaĠii medico-sportive 292 .E.

apoi lunar.dacă la recontrol modificările au dispărut în repaos si testul de efort e negativ în minutul 1 úi 3 se va relua gradat antrenamentul cu recontrol săptămânal timp de o lună.E.dacă modificările persistă la recontrol sau există din start modificări EKG de repaos minore. RX cord pulmon.dacă modificările sunt depistate în timpul vieĠii sportive si: . în maxim o săptămână se vor efectua examen cardiologic. dacă testul de efort este pozitiv în minutul 1 se indică repaos cu aceeaúi durată úi examen cardiologic. sau în cazul unor modificări extinse. ASLO. ecografie. Capitolul I . RX cord pulmon. după vindecare se va efectua EKG de repaos úi efort . Dacă modificările persistă la un recontrol se prelungeúte repaosul la 60 zile.dacă nu există semne clinice de boală. numai T aplatizat. neinfluenĠate de manevrele vegetative. Dacă investigaĠiile arată aspecte normale úi după acest repaos scurt de o săptămână modificările se ameliorează sau dispar se suspicionează un sindrom de suprasolicitare. . InvestigaĠii medico-sportive 293 . . se poate relua antrenamentul dar este mai indicată prelungirea repaosului la 2 săptămâni pentru consolidarea efectului terapeutic al acestuia. lipidogramă.dacă modificările EKG de repaos sunt minore (puĠine derivaĠii. cu teste de efort negative în minutul 1 dar pozitive în minutul 3.dacă aspectul în repaos sugereză prudenĠă se va opri efortul fizic până sosesc rezultatele investigaĠiilor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . glicemie. cu manevre vegetative neconcludente. . fibrinogen). Holter. dar aspectul în repaos sugerează benignitate se va scădea intensitatea antrenamentului cu 50% úi se efectuează examene de laborator pentru identificarea unor infecĠii subclinice sau dezechilibre electrolitice (VSH. test de efort negativ în minutul 1 dar pozitiv în minutul 3 se indică repaos 3 săptămâni cu reevaluare. coronarografie (internare). Dacă modificările nu dispar indicaĠia de repaos este de la 30-60 de zile până la 6 luni cu reevaluare.) se recomandă tratamentul afecĠiunii de bază úi repaos sportiv până la vindecarea afecĠiunii. . etc. uúor negativ în derivaĠiile inferioare sau anteroseptal) cu probe vegetative în inspir normale.există semne clinice de boală (viroze.dacă explorările paraclinice nu identifică nici o cauză úi modificările persistă după o săptămână. ECO cord.T. ionogramă. EKG de efort. . test de efort negativ în minutul 1 úi 3 poate continua antrenamentul cu recontrol peste 1 săptămână. Agravarea aspectelor din repaos în minutul 3 va conduce la repaos sportiv 1 săptămână úi efectuarea investigaĠiilor menĠionate anterior. cu revenire la aspectele din repaos se va scădea intensitatea antrenamentului cu 50% úi se vor efectua analize de laborator.

Tulburări de conducere Blocuri sinoatriale (BSA) Reprezintă tulburări datorate încetinirii sau întreruperii conducerii impulsului nervos la nivelul nodului sionoatrial. sportivul este inapt cardiovascular (nejustificat de hipertonia vagală).pentru excluderea unei miocardite se vor realiza ASLO. ventriculare. sau – úi mai rar. BSA GR II – tip I cu perioade Wenckebach . În acest caz nu se va efectua testul de efort decât după examen cardiologic úi date paraclinice normale. Conduită medico-sportivă: . multipli ai intervlelor PP de bază. cu interval PP varibil . InvestigaĠii medico-sportive 294 . cel mai frecvent. BSA gr II . post viral. nu se poate deosebi de bradicardia sinusală. proba cu atropină se normalizează în hipertonia vagală. . Pot fi expresia BNS . din care gradul I úI III nu pot fi diagnosticate clinic sau electrocardiogafic. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . Pentru gradul II se cunosc 2 forme: BSA tip Mobitz I sau Wenchebach (prezintă pe EKG o scurtare sau o alungire gradată a intervalelor dintre bătăi. descendent peste 1 mm sau ascendent peste 2 mm. sau creúterea progresivă a intervalurilor PP până la pauza. Rar prezintă manifestări clinice. teste inflamatorii. 5. BSA gr 1 . Capitolul I . sau ritmuri pasive atriale inferioare. Dacă blocul e regulat 2/1 . probe vegetative. pauza fiind formată din multipli întregi ai intervalului PP normal‚ nu se poate deosebi EKG de oprirea sinusală decât prin înregistrări intraatrile.tip II .dacă blocul este descoperit la selecĠie. pe acest fond survenind adesea bătăi de scăpare atriale inferioare.se Ġine cont de contextul clinic viral.se efectuează EKG de repaus úi efort. Poate apare la sportivi datorită creúterii tonusului vagal. urmată de o pauză cu reluarea fenomenului) úi BSA de tip Mobitz II caracterizat de prezenĠa unor pauze PP lungi.constă în diminuarea progresivă a distanĠelor PP până la apariĠia unei pauze sinusale. joncĠionale sau idioventriculare. joncĠionale. BSA gr III – absenĠa prelungită a undei P sinusale. cu T negative semnificativ prognosticul este rezervat. .E.pauze în ritmul sinusal multiplii întregi ai intevalelor PP normale.dacă modificările sugerează de la început gravitate mare (ST subdenivelat orizontal peste 1 mm. Cauzele pot include hipertonia vagală la cei bine antrenaĠi. extinse. pasiv). Se descriu 3 grade.nu se pot diferentia pe EKG clasic de bradicardia sinusală. Frecvent apare un ritm jomcĠional de supleere (de scăpare. diagnosticul se pune doar pe înregistrări intraatriale. .T.

úi fără nici o relaĠie între undele P úi complexele QRS.BAV tip IV avansat . sincopă).BAV tip I (Mobitz I) cu perioade Luciani .la sportivii bine antrenaĠi sănătoúi (prin hipervagotonie). . justificate de antrenament – continuă antrenamentul la un grad mai redus si revaluari frecvente. pe EKG se observă alungirea progresivă a segmentului PR până când o undă P nu mai este urmată de QRS úi ciclul se reia.pe EKG se înregistrează o succesiune de 2.este caracterizat prin blocarea conducerii tuturor impulsurilor atriale către ventriculi. nejustificate de antrenament .are ca expresie EKG alungirea segmentului PR peste 0. cu alura atrială 60-80 bătăi/min. Se clasifică în: . . cu păstrarea riguroasă a complexelor ventriculare (QRS înguste).10 sec. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . Blocuri atrioventriculare (BAV) Sunt tulburări de conducere datorate încetinirii sau întreruperii conducerii la nivelul nodulului atrioventricular.. AV 60-80/min. Complexele QRS pot fi expresia unui ritm joncĠional (QRS înguste.).BAV grad II .constă în absenĠa conducerii la ventricului a unor impulsuri atriale úi astfel unele unde P nu sunt urmate de complexe QRS. BAV grad I poate apare: . EKG prezintă unde P cu distanĠe egale între ele.Wenchebach. complexele QRS sunt egal distanĠate între ele cu AV=30-60 /min. Segmentul PR este constant úi apare aritmia ventriculo.) sau a unui ritm idioventricular) QRS deformate. .BAV grad III sau bloc AV complet . InvestigaĠii medico-sportive 295 . pentru acest diagnostic este necesar să se asocieze cu alte semne de hipertonie vagală. AV=40-60/min.. .4 unde P care nu conduc (cu distanĠe egale între ele úi neurmate de QRS) apoi o undă P urmată de QRS.BAV tip III (Mobitz III) cu relaĠie fixă 2:1. .BSA simptomatice (lipotimii.BSA asimptomatice.dacă modificările sunt persistente sportivul este trimis pentru examen clinic de specialitate la cardiologie. dar din când în când.fazică. AV=30-40/min. .).. dispare la efort ( BAV gr I funcĠional). câte o undă P (nesistematizat) nu este urmată de QRS.pe EKG segmentul PR este alungit constant sau normal.BAV grad I .E. a unui ritm fascicular (QRS uúor lărgite. .BAV tip II (Mobitz II) . Electrocardiografic se descriu 4 tipuri: . se instalează progresiv. Sportivul este apt Capitolul I .3.se opreúte antrenamentul si este trimis spre o clinică de cardiologie pentru excluderea BNS.T. pe EKG prezintă o succesiune regulată a unei unde P urmată de QRS úi o altă undă P fără complex QRS.

fără antecedente RAA sportivul poate continua activitatea. øn cazul BAV grad I fix. Pe de altă parte trebuie avută în vedere posibilitatea apariĠiei acestei forme de bloc incomplet atrioventricular într-un context patogenic mai larg. .Depistarea la selecĠie la selecĠie => inapt efort sportiv. ASLO. .Depistarea ulterioară. cardita reumatismală. Capitolul I . miocardite în care RAA este pe primul loc. fără simptome úi fără semne clinice cu datele de laborator uzuale normale. Chiar dacă nu se decelează cauza BAV gr I fixe trebuie tratate cu prudenĠă pentru că pot fi date de afecĠiuni inflamatorii organice subclinice.în boli infecĠioase. în care efortul maximal úi submaximal depuse current îúi au locul.poate apare în context de suprasolicitare.T. radiografii. ECO cord. alte afecĠiuni. teste de inflamaĠie. Se indică ASLO. biologice úi de performanĠă. clinice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II de efort cu urmărire periodică prin EKG de repaus úi postefort. apare pe un fond de tahicardie. tip I úi II este deseori rezultatul unor leziuni reversibile ale Ġesutului nodal. se decide apt cu scăderea intensităĠii antrenamentelor úi urmărire frecventă. trebuie corelată úi cu alte date EKG. În caz de persistenĠă a blocului sportivul poate să fie apt de efort doar dacă examenul cardiologic exclude BNS. pentru a se surprinde eventuala evoluĠie spre un bloc de grad superior. . BAV grad I . ecografie. trebuie excluse afecĠiunile organice úi în primul rând.v. neameliorat postefort ± antecedente RAA este declarat inapt de la selecĠie. nu este justificat de antrenament. . InvestigaĠii medico-sportive 296 . Un BAV grad II care a evoluat rapid poate reprezenta un semn de suprasolicitare cardiovasculară úi necesită repaus. EKG de efort. BAV grad II. øn BAV grad I funcĠional sau fix.E.când nu se normalizează PQ post efort sau la administrarea de atropină i. dispare la efort. necesitând investigaĠii paraclinice: laborator. Dacă nu dispare la efort.dacă apare la sportivi bine antrenaĠi. se vor efectua teste inflamatorii. greu de diagnosticat. ceea ce necesită tratament etiologic.reprezintă contraindicaĠie pentru sporturile cu dominanĠă aerobă. sportivul va fi trimis pentru examen clinic de specialitate la cardiologie. mai ales când frecvenĠa cardiacă este crescută. . PrezenĠa unui BAV grad III poate avea următoarele implicaĠii: .la selecĠie inapt efort sportiv. în timpul practicii sportive. semnificaĠia úi importanĠa lor. . ApariĠia acestei tulburări la sportivii de performanĠă pune probleme în ceea ce priveúte depistarea unor boli infecĠioase fără expresie clinică evidentă.

cu o durată de peste 0. durata QRS sub 0. se poate practica sport fără restricĠii. Tulburările cardiace de tip BRDI grad I nu necesită investigaĠii electrocardiografice de efort în afara atenuării asupra solicitării VD.blocuri trifasciculare cu blocaj fix sau alternativ pe toate ramurile. . aspect de S sau QS în V1-V2 úi de R crestat în DI.hemiblocuri în care blocajele sunt pe subramuri principale. cord triatriatum. impulsul este condus pe ramura intactă úi apoi activarea se face din aproape în aproape. cu o durată între 0. . . S-au depistat în acest mod DS. funcĠională úi dinamică în laborator úi efort specific. BRD se caracterizează pe EKG prin ax QRS hiperdeviat la dreapta (peste 120). Se poate efectua RX cord-pulmon.12 sec (BRD minor) sau peste 0.08-0.12 sec. aspect de rSRc în V1-V2.blocuri majore de ramură în care complexele QRS sunt deformate specific.blocuri bifasciculare cu blocaj pe 2 ramuri. examene de laborator (teste inflamatorii .12 sec (BRD major). . ASLO). ExperienĠa noastră a arătat că este util să fie explorare prin examen ECOcord. InvestigaĠii medico-sportive 297 . Blocurile de ramură øn prezenĠa unui bloc pe una sau mai multe ramuri. prin masa ventriculară către pereĠii ventriculari rămaúi neexcitaĠi. Capitolul I .12 sec. . Blocurile unifasciculare include blocul de ramură dreaptă (BRD) úi blocul de ramură stângă (BRS). BRDI grad II necesită ecografie. (BRS minor) sau peste 0.12 sec. Dacă ECO cord este normal. Inaptitudinea poate fi temporară sau permanentă în funcĠie de evoluĠia cazului. BRS se caracterizează pe EKG prin ax QRS hiperdeviat la stânga (sub -30).blocuri unifasciculare când blocajul este unic pe un ram principal. BRDI .blocuri minore de ramură în care complexele QRS sunt deformate specific..blocul de ramură dreaptă incomplet – este destul de frecvent întâlnit la tinerii sănătoúi.T.pentru sporturile cu dominantă anaerobă sau solicitare cardiovasculară scăzută se va realiza estimarea clinică. În cazul în care poate continua efortul se vor trasa indicaĠii metodice privind dozarea efortului în procesul de antrenament.E. (BRS major).12 sec. BAV total reprezintă a contraindicaĠie definitivă pentru efortul sportiv. durata QRS sub 0. Se clasifică în: . la sportivi aparent sănătoúi care aveau ca singură manifestare acest aspect EKG. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .

aspect de q în DI úi S în D III. Hemiblocurile sunt numai stângi. . Hemiblocul anterosuperior stâng se caracterizează pe EKG prin ax QRS deviat al stânga (peste . specifică automatismului propriu Capitolul I . ventriculare.CIC. Hemiblocul posteroinferior stâng se caracterizează pe EKG prin ax QRS la dreapta (peste 120). . semne rotaĠie orară. în cardiopatia ischemică. Semnificatia hemiblocurilor cronice: pot apare la vârstnici în absenĠa unor afecĠiuni cardiace evidente. QRS cu durata normală. Apar pe fond de bradicardie sinusală sau de bloc sino-atrial. joncĠionale. Dacă există aspecte de: axe cu devieri > 0º la stânga sau axe cu devieri >100º la dreapta. Dacă ecografia indică aspecte normale nu putem exclude anomalii coronariene sau suferinĠă miocardică (ASLO). HTA.cardiopatii congenitale: DSA tip ostium primum. DSV izolat. miocardite.miocardite diverse. Bătăile (sistolele ) de scăpare úi ritmurile de înlocuire (pasive) Pot fi atriale inferioare. . se poate admite o activitate sportivă sub supravegere. Cele mai frecvente cauze sunt reprezentate de: . aspect de s în D I úi Q în D III. . canal AV comun. miocardopatii. sau de pauză sinusală. cardiomiopatii. De asemenea HVD peste vârsta copilăriei în sporturi ce nu o motivează constituie o restricĠie temporară de la practica sportivă de performanĠă.cardiopatii valvulare.hiperkalemii. IMA.T. BRD major úi BRS minor/major sunt interpretate clasic patologic úi constituie contraindicaĠii pentru sportul de performanĠă. idiopatice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II BRD – blocul de ramură dreaptă major – fără aritmii úi după o investigaĠie complexă în clinici de cardiologie. se realizează examen ecografic pentru depistarea valvulopatiilor/ cardiopatiilor congenitale ce pot da HVD. InvestigaĠii medico-sportive 298 . Hemiblocurile instalate brusc: rar apar tranzitoriu în timpul efortului sportiv.cardiopatia hipertensivă. când frecvenĠa nodului sinusal scade astfel încit ritmul este preluat de un pacemaker inferior care descarcă impulsuri cu o frecvenĠă redusă. stenoze aortice calcificate. BRS – necesită investigare atentă în clinici de cardiologie. cord pulmonar cronic.E. Blocurile de arborizaĠie se referă la blocurile fasciculare situate pe ramurile anterioare/ posterioare ale fasciculului Hiss. . atrezie tricuspidiană.45). QRS durată normală.

Ritmurile active au contraindicaĠie de efort. . celelalte sunt bătăi precoce. Uneori apar doar bătăi izolate numite de scăpare care provin din centrii inferiori. sub oricare din formele sale. Uneori. InvestigaĠii medico-sportive 299 . procedându-se la fel ca în bradiaritmiile care le-au generat. Ritmurile pasive trebuie diferenĠiate de ritmurile joncĠionale úi ventriculare active care apar prin hiperexcitabilitatea pacemaker-ului joncĠional. Sindroamele de preexcita Ġ ie ventricular ă Definesc activarea prematură a miocardului ventricular prin căi accesorii de conducere congenitale.sindromul Lown-Ganong-Levine ( LGL ) – avănd expresie EKG numai scurtarea intervalului PR. impune oprirea efortului sportiv.sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW ) – tradus ECG prin interval PR scurtat. aspectul înregistrării EKG este tot timpul normal (WPW ascuns). < 0. Se deduce deci că atât formele intermitente cât úi cele ascunse au acelaúi potenĠial aritmogen ca úi cele permanente. Aspectul de preexcitaĠie poate fi permanent sau intermitent.12 sec. 30-40 /min. care scurtcircuitează calea normală nodohisiană. a cărei frecvenĠă este mai mare de 60/min. . ventriculare. Pe acest fond se dezvoltă adesea tahicardii paroxistice prin mecanism de reintrare. modificarea secundară a fazei terminale.E. alungirea complexului QRS prin prezenĠa undei delta. motiv pentru care prezenĠa lor la sportivi este deosebit de periculoasă. singura manifestare fiind accesele de tahicardie supravantriculară sau ventriculară. pentru nodul AV. ultima situaĠie fiind cea mai frecventă în cazuistica noastră. Bătăile de scăpare trebuie diferenĠiate de extrasistolele atriale. chiar úi pasageră. joncĠionale. sau tahicardia ventriculară cu o frecvenĠă mai mare decât cea mentionată.T. rezultând tahicardia jonctională. trimiterea în Capitolul I . majoritatea înregistrărilor EKG având aspect normal. Se disting trei forme de sindroame de preexcitaĠie.sindromul Mahaim – interval PR normal dar QRS alungit prin unda delta. Singura posibilitate de a evidenĠia prezenĠa căilor accesorii în aceste cazuri este explorarea electrofiziologică endocavitară. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II (40-60 /min. în funcĠie de tipul căilor accesorii prezente: . Conduita medico-sportivă EvidenĠierea EKG a sindromului de preexcitatie. când fasciculele accesorii sunt funcĠionale numai retrograd. primele apar tardiv în ritmul de bază. rar úi pasager înregistrându-se modificările tipice sindromului. Sistolele úi ritmurile pasive apărute la sportivii cu hipertonie vagală nu au contraindicaĠie de efort. pentru pacemakerul ventricular care generează ritmul idioventricular).

prezenĠa undei delta de preexcitaĠie care lărgeúte complexul QRS cu diverse variante.E. care evidenĠiază calea accesorie úi potenĠialul acesteia de a declanúa tahiaritmii. De asemenea trebuie subliniat faptul ca si sindromul WPW poate fi intermitent.incertitudini privind rolul inflamaĠiilor. Dacă acest potenĠial există. Sindromul Wolf-Parkinson-White (WPW) este un sindrom de preexcitaĠie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II centre de cardiologie specializate pentru efectuarea testelor electrofiziologice endocavitare. .dacă sportivii au prezentat vreodată o tulburare de ritm benignă în aparenĠă pot oricând să aibă tulburări de ritm grave care le pun viaĠa în pericol.Cu tulburări repolarizare sau /úi tulburări de ritm . Părerile în ceea ce priveúte compatibilitatea cu sportul de performanĠă sunt contradictorii. Se citează următoarele cauze ale sindroamelor dobândite: .T. . . Dacă explorarea certifică absenĠa pericolului pentru aritmie. se impune atitudine strict individualizată de la caz la caz .idiopatic. Dacă testele electrofiziologice exclud cu certitudine riscul declanúării aritmiilor. fără tulburări de ritm este obligatorie trimiterea într-o clinică de specialitate unde se realizează testări electrofiziologice în scopul confirmării existenĠei fasciculului accesor. Sindromul WPW asimptomatic nu ridică probleme prin el însuúi ci este periculos prin faptul că poate da tulburări de ritm. exprimat prin tahiaritmii datorate existenĠei unor căi accesorii aberante de conducere rapidă a impulsului de la atrii la ventricule. posibilităĠii de a dezvolta aritmii grave pe acest fond sau absenĠa acestor posibilităĠi.ischemie miocardică. altele decât cele normale. . . Neglijarea de către cardiolog a antecedentelor formulate din policlinica de specialitate poate temporiza inadmisibil punerea unui diagnostic cu consecinĠe grave. sportivul îúi poate relua antrenamentele chiar dacă nu s-a procedat la ablaĠia căii accesorii. Dacă există potenĠialul de a dezvolta aritmii grave se face ablaĠia prin electrofulgurare a fascicolului accesor úi după o urmărire de aproximativ 1 lună postintervenĠie chirurgicală sportivul este apt cu evaluare clinică funcĠională úi dinamică periodică în laborator úi efortul specific úi indicaĠii metodice privind efortul sportiv. sportivul îúi poate relua activitatea sportivă fără ablaĠia fasciculului accesor. Expresia electrocardiografică este următoarea: absenĠa sau scurtarea segmentului PR. prin sonda endocavitară se poate efectua ablaĠia fasciculului accesor folosind curenĠi de radiofecvenĠă. InvestigaĠii medico-sportive 300 .Depistarea WPW la selecĠie . fără tulburări de repolarizare.Apărut în timpul desfăúurării activităĠilor sportive. După ablaĠie úi evaluare cardiologică corespunzaroare sportivul poate relua activitatea competiĠională fără restricĠii.indicaĠie inapt. Capitolul I .inapt efort sportiv.

Există însă anumite categorii de sportivi pentru care efortul sportiv creúte riscul pentru hipertensiune arterială (HTA): populaĠia de culoare.a 26-a ConferinĠă Bethesda privind participarea atleĠilor cu boli cardiace la activităĠi sportive). hiperponderali.T. prezenĠa unor boli renale. Majoritatea sportivilor cu HTA se încadrează în stadiul 1 sau sunt situate la limita superioară a normalului (preHTA). incidenĠa crescând cu vârsta. În aceste condiĠii măsurarea TA. în scopul reducerii riscului morbidităĠii úi mortalităĠii prin cauze cardiovasculare. Capitolul I . TA înalt normală 130 –139 /85-89 mmHg. Pentru sportivii cu disabilităĠi. riscul HTA este crescut la cei cu incontinenĠă urinară. Clasificarea HTA. diabet). InvestigaĠii medico-sportive 301 . nu dezvoltă o patologie cardiovasculară. Detectarea. Detectarea. Hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă patologie cardiovasculară apărută la sportivii de performanĠă. permiĠând continuarea activităĠii sportive úi prevenind apariĠia complicaĠiilor. Evaluarea úI Tratamentul Hipertensiunii arteriale (SUA) atrage atenĠia asupra naturii progresive a hipertensiunii úi identifică 6 clase în care se pot încadra tensiunile arteriale (tabel 16). diabetici. asociat cu efectele exerciĠiului fizic asupra organismului poate fi un factor important în stabilirea unui tratament non-farmacologic sau farmacologic úi menĠinerea sub control a nivelului TA. ce conduc la atingerea unui nivel ridicat al condiĠiei fizice. sau istoric familial pozitiv pentru HTA. depistarea precoce a HTA. Recent Comitetul pentru Prevenirea. Primele manifestări de HTA apar frecvent la persoanele tinere. unii din aceútia dezvoltând ulterior HTA cronică. Hipertensiunea arterială De obicei se consideră că persoanele implicate în activităĠi sportive susĠinute. aspect deosebit de important deoarece efortul fizic determină creúteri suplimentare ale tensiunii arteriale (Institutul NaĠional de Sănătate SUA . aflaĠi în scaune cu rotile. profilaxia úi tratamentul acesteia reprezintă o necesitate stringentă. Pentru persoane > 18 ani se practică urmatoarea incadrare: TA optimă < 120 / 80 mmHg. Într-adevăr incidenĠa hipertensiunii arteriale pentru această categorie de persoane este cu 50% mai redusă faĠă de restul populaĠiei. Cunoaúterea fiziopatologiei acestei afecĠiuni. Al 6-lea raport al Comitetului NaĠional pentru Prevenirea.E. La 80% din adolescenĠii sportivi examenul medical identifică valori tensionale de 142/92 mm Hg. TA normală < 130 / 85 mmHg. Astfel între 20-30 de ani incidenĠa HTA este de 5-10% iar între 30-60 ani se ridică la 20-25%. Evaluarea úi Tratmentul Tensiunii Arteriale SUA (2003) a modificat limitele tensiunii normal înalte la 120-139 mm Hg pentru TA sistolică úi 80-90 mm Hg pentru TA diastolică în cazul pacienĠilor cu risc crescut pentru dezvoltarea acestei patologii (istoric familial pozitiv. obezitate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 6.

T.HTA secundară.89 90 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Clasificarea clasică a HTA identifică următoarele categorii: HTA sistolică: .139 140 . . Clasificarea presiunii sanguine pentru indivizii cu vârsta de peste 18 ani (European Society of Cardiology . 2.159 160 . ** Hipertensiunea arterială sistolică izolată poate fi úi ea împarĠită în gradul 1. Gradul HTA este dat de TA sistolică sau diastolică cu gradul cel mai mare.99 100 .a .109 •110 Tabel 17. s. HTA sistolodiastolică : .139 Presiune arterială diastolică (mm Hg) <80 <85 85 . 2003) Clasificarea presiunii sanguine Normal Normal înaltă HTA stadiul 1 (uúoară) Stadiul 2 (moderată) Stadiul 3 (severă) Stadiul 4 (foarte severă) Presiune sistolică (mmHg) < 130 130 . InvestigaĠii medico-sportive 302 .119 120 Există úi HTA sistolică izolată. hipertiroidism.179 •180 90 .209 210 Presiune diastolică (mmHg) <85 85 .179 180 .109 110 .E.HTA de debut în sindroame hiperkinetice.99 100 .159 160 . úi 3 în funcĠie de valorile tensiunii sistolice.guidelines for the management of arterial hypertension. 1997) Presiune arterială sistolică (mm Hg) <120 <130 130 .HTA esenĠială (primară).89 Categorie Optimal Normal Limita superioară a normalului Hipertensiune Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3 140 . Tabel 16.HTA de elasticitate în arteroscleroza sistemică. Clasificarea hipertensiunii arteriale (după Institutul NaĠional de Sănătate SUA. Capitolul I .

Stadiul III (OMS) se asociază cu angiopatie gadul III /IV. RX úi ECO. HVS pe EKG. În toate aceste cazuri se va încerca elucidarea cauzelor care au condus la apariĠia tulburărilor prin examen cardiologic. Fenomenul este descris la 5% din femeile care iau contraceptive orale cu apariĠia HTA în primii 5 ani.E. cel puĠin o afectare arterială a unui organ cu simptomatologie caracteristică (cord. fără semne de interesare organică. La examenul clinic se constată hipertrofie ventriculară stângă. Fundul de ochi indică stadiul I/II. Apare la ambele sexe. Capitolul I . ameĠeli. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II HTA de graniĠă presupune o creútere intermitentă a valorilor TA între limitele specificate. necesită supraveghere minim 6 luni. Sunt descrise cazuri în care HTA a apărut secundar administrării de estrogen sub forma anticoncepĠionalelor. Este forma de HTA cea mai des întâlnită la sportivi úi în general la persoane sub 40 ani. HTA esenĠială sau primară are condiĠionare genetică úi etiologie necunoscută. cu prognostic grav. Se face prin examenul fundului de ochi cu oftalmoscopul. În aceste cazuri instalarea HTA a fost rapidă. Are tendinĠa de a apare la pacienĠii tineri. Stadiul I (OMS) înregistrează valori oscilante ale TA. timp în care se impune schimbarea stilului de viaĠă. HTA secundară se dezvoltă la mai puĠin de 5% din sportivi. cu suferinĠă vasculară profundă. zgomot II întărit în focarul aortic. în funcĠie de fiecare caz. cu apariĠia semnelor de insuficienĠă renală. Stadializarea oftalmoscopică a HTA. Stadializarea HTA. rinichi).T. Cauza cea mai comună a HTA secundară apărută în acest context este afectarea vasculară sau a parenchimului renal. urmat de tratament úi/sau întreruperea temporară sau definitivă a efortului. imediat după începerea tratamentului. la pacienĠii adulĠi cu instalare rapidă a HTA úi valori severe sau la pacienĠi ce dezvoltă HTA cu răspuns slab la terapiile obiúnuite. cu reveniri la normal spontane sau în repaos. examenul fundului de ochi este normal sau de grad I. Poate evolua spre HTA cronică sau spre normotensiune. HTA esenĠială sau primară are condiĠionare genetică úi etiologie necunoscută. În acest stadiu creúte mult TA diastolică care se menĠine la valori fixe. Se stadializează angiopatia hipertensivă urmărind circulaĠia retiniană. InvestigaĠii medico-sportive 303 . Apare la ambele sexe. fără reveniri spontane la normal. fără retinopatie. de obicei clinic nemanifestă sau cu cefalee. scotoame. Stadiul II (OMS) se caracterizează prin valori TA oscilante.

edem papilar). Pentru pacienĠii cu HTA esenĠială nu este posibilă identificarea unui factor etiologic (95%). Afectarea organelor Ġintă de catre HTA: HVS ( ECO. prezenĠa plăcilor de ATS (Rx. Pentru ceilalĠi pacienĠi cu HTA secundară (5%) pot fi identificate următoarele cauze: . Stadializarea oftalmoscopică a HTA (după Varlas úI Popa. sau ECO de carotidă. boala vasculară periferică). retinopatie hipertensivă avansată (hemoragii sau exudate. afectare vasculară (anevrism de Ao . EKG. O clasificare corectă presupune úi specificarea grupei de risc cardiovascular. iliacă. Grupă de risc C = risc înalt – 3/> factori de risc sau DZ. AP. diabet zaharat. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 18.boli renale: stenoza sau fibroza arterei renale (HTA renovasculară).2 – 2 mg/dl . 1996) Stadiu Stadiul I Stadiul II Stadiul III Stadiul IV Aspecte oftalmologice Arterele retiniene îngustate. îngustarea focală sau generalizată a arterelor retiniene (FO. fără afectarea organelor Ġintă sau condiĠii clinice asociate.). Pete albe pe retină. Grupă de risc B = risc mediu – 1. fumat. insuficienĠă cardiacă congestivă). sinuoase. Grupă de risc A = risc scăzut – fără nici unul din factorii enumeraĠi. noĠiunea de stadiu tinde să nu mai fie acceptată pentru că presupune evolutivitatea. F> 65 ani. insuficienĠă renală).T. InvestigaĠii medico-sportive 304 . Capitolul I . produse de infarcte pe axonul fibrelor optice úi hemoragii cu dispoziĠie radiară. proteinurie úi /sau creatinină 1. AIT). istoric familial de boală prematură cardio-vasculară. Vene comprimate de arterele care le traversează. afectare renală (nefropatie. afectarea organelor Ġintă. care nu e obligatorie în HTA esenĠială. vârstă M> 55ani. sau Rx ). Pentru aceasta trebuie cunoscuĠi factorii care influentează prognosticul bolilor cardiovasculare: Factori de risc: sex. În ultimul timp HTA se clasifică după gradele menĠionate. dislipidemie. aplatizarea/ bombarea papilei. femurală). afecĠiuni parenchimatoase renale bilaterale (glomerulonefrite. afectare cardiacă (IM. útergerea marginilor papilei.2 factori de risc în afară DZ. condiĠii clinice asociate. Fiziopatologia HTA. Papila optică cu contur neregulat. Conditii clinice asociate: afectare cerebro-vasculară (AVC. Ao. Edem papilar.E. Se pare că este implicată creúterea rezistenĠei periferice prin intervenĠia adrenalinei úi noradrenalinei plasmatice coralate cu sistemul rennină angiotensină. spastice. Diagnosticul se formulează astfel: HTA gr 1. pielonefrite. risc scăzut sau mediu sau înalt.

eferdra ce aparĠin stimulantelor. fumatul. .utilizarea excesivă de substanĠe vasoconstrictoare (spre exemplu: decongestionante nazale). mi ales în sporturile de anduranĠă în care hipokaliemiile sunt frecvente. úi moarte subită. hormon de creútere. PacienĠii vor fi întrebaĠi dacă utilizează suplimente alimentare. nefropatie diabetică.boli endocrine: boala Chon (adenom corticosuprarenal secretant de aldosteron .aport excesiv de alcool. arteriale periferice. utilizarea steriozilor anabolizanĠi. . OscilaĠiile stresului determină stimularea profilului aterogenic. a substanĠelor stimulante pentru SNC. Pentru anumite valori ale stresului úi curgere laminară se eliberează factori ateroprotectori de la nivelul celulelor endoteliale. sexul masculin. cofeină. boală/sindrom Cushing (secreĠie excesivă de glucocorticoizi). Presiunea arterială ridicată creúte riscul afectării coronariene úi al hipertrofiei cardiace stângi (HVS). maguang. Nivelul stresului poate fi investigat prin aprecierea condiĠilor de viaĠă úi muncă ce pot determina creúteri ale catecolaminelor sau activări neurogene cronice ale sistemului nervos simpatic cu influenĠă directă în geneza HTA. nefropatie gutoasă. istoricul trebuie să se focalizeze úi asupra eventualelor administrări de antinflamatoare nesteroidiene. amfetamine. 2004). Stresul hemodinamic tangenĠial influenĠează funcĠiile celulelor vasculare endoteliale (Noveanu et al. . efedrină. . Alte aspecte induse de HTA includ afectări cerebrovasculare. conducând în final la creúterea riscului de insuficienĠă cardiacă. . hipertiroidism.retenĠie de NA). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II rinichi polichistic. cu accent pe substanĠele energogene. medicaĠie reglatoare a greutăĠii corporale. medicaĠie decongestionantă.. nivele crescute ale stresului. cei mai puĠin afectaĠi sunt asiaticii). diabetul zaharat sau intoleranĠa la glucoză. rasa (negrii sunt afectĠi dublu faĠă de albi. consum excesiv de alcool. obezitatea. hemoragie cerebrală. encefalopatie saturnină. afectări renale în boli de colagen). Capitolul I .E. consum de cocaină.boli neurologice (creútere rapidă a presiunii intracraniene. Factorii de risc în HTA includ: aport alimentar crescut de sodium sau grăsimi saturate.utilizarea unor substanĠe doping: cocaină. eritropoetină. Un aport suplimentar de potasiu poate înbunătăĠi controlul presiunii sanguine. traumatisme cranioencefalice). . În afara acestor factori. Aceste suplimente conĠin frecvent substanĠe de tipul guaranei. istoricul familial pozitiv (antecedente de HTA sau afectare cardiacă la bărbaĠi peste 55 de ani sau femei peste 65 ani). Patologia de organ determinată de HTA se datorează în principal stresului presional cronic úi traumatismelor microvasculare aferente.T. . retinovasculare úi renale. InvestigaĠii medico-sportive 305 .administrare de hormoni androgeni. feocromocitom (tumoră de medulosuprarenală cu secreĠie de catecolamine).boli cardiovasculare (coartaĠie de aortă).

La persoanele normotensive răspunsul fiziologic la efort depinde de tipul activităĠii fizice (statică sau dinamică) . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Răspunsul hemodinamic la efort. fără a compromite însă funcĠia ventriculară. mai ales în timpul umplerii diastolice. La persoanele hipertensive efortul dinamic úi static produce acelaúi tip de răspuns hemodinamic (tabel 20).tabel 19. Tipul efortului VC Static VS Dinamic crescut crescut Răspuns hemodinamic Cronic TAD HVS FVS Acut (în timpul efortului) RPT scăzut FC IV TAS crescut crescut crescut neafectat excentric normal concentric normal crescut neafectat neafectat crescut scăzut foarte crescut crescut VC = volum cardiac VS = volum sistolic RPT = rezistenĠă periferică totală FC = frecvenĠa cardiacă IV = întoarcerea venoasă TAS= tensiune arterială sistolică TAD = tensiune arterială diastolică FVS = funcĠia ventricolului stâng HVS = hipertrofie ventriculară stângă În general efortul dinamic (isotonic) conduce la scăderea rezistenĠei periferice úi creúterea tensiunii arteriale sistolice (180 la 220 mm Hg). RelaĠia dintre modificările hemodinamice fiziologice úi tipul efortului la persoane normotensive (după Niedfeld. Nu este influenĠată însă rezistenĠa periferică. Alterarea răspunsului hemodinamic capătă valenĠe Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive 306 . Efortul susĠinut conduce la apariĠia hipertrofiei ventriculare excentrice. Cu timpul aceste alterări pot determina HVS patologică. manifestată prin creúterea diametrului VS. 2003) A. cu complianĠă scăzută. cu influenĠă redusă asupra tensiunii arteriale diastolice. De asemenea apar creúteri în consumul de oxigen la nivel miocardic în timp ce alterarea vasodilataĠiei conduce la creúteri exagerate ale TA. DisfuncĠia diastolică volumul cardiac în efort úi implicit performanĠa sportivă. prin creúterea volumului cavitar úi a masei ventriculare. cu pereĠi ventriculari îngroúaĠi. Ca úi în primul caz funcĠia diastolică a VS se păstrează. Efectuarea repetată a acestui tip de efort asociat cu o creútere a încărcării cardiace va conduce în final la apariĠia hipertrofiei concentrice a VS. TA sistolică poate creúte dramatic până la dublul valorii normale.T. Cea mai importantă diferenĠă constă în faptul că aceúti pacienĠi dezvoltă o creútere indusă de efort a rezistenĠei vasculare periferice.E. Efortul static (isometric) determină o creútere a tensiunii sistolice úi diastolice. Tabel 19.

metodica de antrenament. ortostatism úi în efort. . . . lipidogramă. elemente de hiperreactivitate (dermografism. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II dramatice în efortul desfăúurat în condiĠii de temperatură ridicată.T. TAD = tensiune arterială diastolică RPT = rezistenĠă periferică totală HVS = hipertrofie ventriculară stângă Diagnosticul HTA. emotivitate exagerată). eritema pudoris.examen ECO 2D transtoracic. Capitolul I . endocrinopatii). obezitate. nefrite. Anamneza medico-sportivă investighează vechimea sportivă.examenul fundului de ochi. . stomatologică úi uro-genitală vor fi investigate pentru determinarea focarelor cronice de infecĠie. ionogramă sanguină úi urinară. glicemie. scarlatină. Se realizează pe baza măsurării corecte a TA. În acest sens examinările cuprind mai multe etape: . stomatologică. test de efort. InvestigaĠii medico-sportive 307 . când intervine deshidratarea úi hipokaliemia. renal úi tiroidian. genitală.EKG de repaos. colesterol.E. hemoleucogramă. .examen clinic complet. 2003) Status TA Răspuns hemodinamic Acut VC Normotensiv Hipertensiv crescut scăzut RPT scăzut crescut TAD neafectat neafectat sau crescut Cronic HVS fizioiologic patologic VC = volum cardiac. O atenĠie deosebită se va acorda examenului cardiovascular.examen radiologic cardiopulmonar. în care sferele ORL. regimul de antrenament. cât úi diferenĠierea în cadrul acestora a diferitelor entităĠi nosologice. lipide. focare de infecĠie cronică în sfera ORL. diabet. Doppler . de afecĠiuni însoĠitoare sau declanúante de HTA (cardiopatii. Se recomandă investigarea HTA în clinostatism. Metodologia investigaĠiei tensiunii arteriale la sportivi are în vedere atât diferenĠierea hipertensiunilor primare de cele secundare. a anamnezei. DiferenĠe în răspunsul hemodinamic în efort dinamic la sportivi normo úi hipertensivi (după Niedfeld. Tabel 20. examen Holter.analize de laborator: VSH.anamneza se va axa pe antecedente heredocolaterale úi personale sugestive. acid vanil mandelic. sumar de urină. stări de suprasolicitare fizică sau psihică. examenului clinic úi explorărilor paraclinice.

prima dată notându-se valorile minime. dispnee. anomalii tiroidiene Tremor Teste paraclinice diagnostice: Hemoleucogramă Lipidogramă ElectroliĠi serici. steroizi anabolizanĠi.5 cm. de ambianĠă. cola) Doping (cocaină. Istoric familial pozitiv pentru HTA Greutatea corporală Tipul úi intensitatea efortului realizat Regimul alimentar Fumat.în mod obiúnuit 12. consum de alcool. de oboseală.T. Măsurarea valorilor se face úezând iar după caz în ortostatism úi clinostatism. spatele sprijinit. latimea trebuie să acopere 2/3 din circumferinĠa braĠului.E. de psihic. glicemia. cu manúete de lungime úi lăĠime adecvate pacientului (obezi. TA se măsoară de cel puĠin 3 ori. inhibitori ai apetitului. eritropoietină) Utilizarea agenĠilor simpatomimetici (decongestionante nasale). cu braĠele fără piese de îmbrăcăminte. Este interzis fumatul sau consumul de cafea cu 30 de minute înaintea măsurării. uree plasmatică. Pacientul aúteaptă 5 minute în repaos înainte de începerea măsurării. în special renale Puls periferic Tahicardie Retinopatie hipertensivă Exoftalmie.efedrină) Examen clinic (semne de suferinĠă organică sau cauze secundare): Zgomote arteriale. Aprecierea valorilor TA se face cu manometru aneriod sau cu mercur. copii) . tutun. cofeină (cafea. de consum excesiv de alimente. InvestigaĠii medico-sportive 308 . Sinteza componentelor evaluării HTA (după Niedfeld) Măsurarea presiunii cardiace: Pacient în poziĠie úezândă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 21. creatinină Examen de urină pentru hematurie úI proteinurie Electrocardiogramă de repaos úi efort Ecografie InvestigaĠiile permit medicului orientarea spre originea primară sau secundară a HTA. Înregistrări multiple (dacă este necesar) la intervale de 2 minute. de greutatea corporală. stimulante . la 5-10 minute interval. cafea sau stress intens. Anamneza: Simptome înrudite cu HTA: durere precordială. antinflamatoare nestiroidiene. se fac apoi determinări 2-3 zile la Capitolul I . alcool. toleranĠă scăzută la efort. Manúeta tensiometrului acoperă minim 80% din circumferinĠa braĠului (partea gonflabilă). amfetamine. ceai. ortopnee. Se Ġine cont de tipul constituĠional.

El va include iniĠial măsuri nefarmacologice privind modificarea regimului de viaĠă care pot fi utile în controlul prehipertensiunii arteriale. tutun. Dacă măsurarea se relizează în poziĠie sezândă trebuie avut în vedere faptul că braĠul la care se relizează măsurătoarea trebuie susĠinut astfel încât să se găsească la nivelul cordului.conservarea hemodinamicii centrale úi a capacităĠii de efort fizic. blocantele neselective sau alfa 1 blocantele.creúteri mai reduse ale tensiunii sistolice úi diastolice în timpul efortului (răspuns hipertensiv la efort). Dacă valorile tensionale se normalizează aceste măsuri se vor menĠine. Dacă valorile tensionale ne se normalizează sub tratament este necesară creúterea dozei sau asociarea unui alt antihipertensiv. evitarea consumului de alcool. Sunt mai puĠin indicaĠi inhibitorii de ACE. sportivii sunt mai motivaĠi în alegerea acestor metode. Dacă TA nu se modifică aceste măsuri se vor asocia cu terapia medicamentoasă antihipertensivă (doze minime). cola. InvestigaĠii medico-sportive 309 . după care se poate încerca reducerea dozelor. Managementul HTA.T. antrenamente aerobe. Terapia asociată cu stadiul hipertensiunii úi tipul úi intensitatea efortului poate permite continuarea activităĠii sportive. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II rând în momente diferite ale zilei. HTA uúoară poate fi tratată prin metode nefarmacologice 6 luni. tehnici de relaxare. Tratamentul HTA la sportivi trebuie realizat numai după o bună cunoaútere a răspunsului hemodinamic la efort. Capitolul I . După restabilirea valorilor normale terapia se va continua timp de 6-12 luni. Dacă este necesar un beta blocant se va prefera o combinaĠie alfa-beta. Terapia nefarmacologică. Medicul trebuie să Ġină cont de efectele medicaĠiei utilizate asupra toleranĠei la efort úi de reguluile anti-doping. Terapia cu diuretice este mai puĠin indicată la sportivii de anduranĠă datorită riscului hipovolemiei sau hipokaliemiei. Schimbările alimentare úi ale modului de viaĠă includ: scăderea aportului de sodium. creúterea aportului de potasiu. .E. Scopul acestei terapii la sportivi constă în: . Dacă aceste măsuri nu dau rezultate în condiĠiile continuării efortului se poate asocia un tratament medicamentos de tipul beta-blocantelor selective. sau se poate utiliza un Holter de tensiune cu măsurarea TA pe 24 de ore. medicaĠie). Terapia farmacologică. Modificări în regimul de viaĠă pot reduce valoarea HTA sau pot reduce necesarul medicaĠiei antihipertensive. ExerciĠiul fizic cu anumite specificităĠi poate fi de asemenea un factor profilactic úi terapeutic în HTA.scăderea tensiunii arteriale. . de stimulante SNC (alcool. atingerea greutăĠii normale. blocantelor de calciu sau diureticelor. Comparativ cu populaĠia nesportivă.

fără influenĠă asupra frecvenĠei cardiace sau a volumului cardiac. Scad volumul plasmatic. În consecintă scade rezistenĠa vasculară periferică prin vascularizaĠie Capitolul I . Blocantele cardioselective beta-1 fără activitate simpatomimetică intrinsecă au cel mai mare efect asupra reducerii HTA induse de efort úi a frecvenĠei cardiace. crampe musculare. Dozele recomandate trebuie menĠinute la limita inferioară úi asociate cu administrare de potasiu.T. În efort nu au efecte majore asupra metabolismului energetic úi asopra consumului de oxigen. o alterare a volumului cardiac úi a consumului de oxigen. În plus sportivii care urmează acest tratament acuză oboseală mai intensă în timpul efortului. la pacienĠii cu diabet. Includerea acestor substanĠe pe lista doping limitează mult utilizarea lor. În aceste cazuri se recomandă o asociere de alfa úi beta blocante. În general medicaĠia care scade rezistenĠa periferică influenĠează cel mai puĠin performanĠa sportivă. protejând funcĠia hepatică. Din acest motiv sunt considerate cea mai bună variantă în tratmentul HTA la sportivi. Datorită acestor motive. mai ales la nivelul muúchilor úi a pielii. Sunt indicaĠi în HTA moderată sau severă.E. Alfa blocantele blochează receptorii postsinaptici alfa1 de la nivelul musculaturii netede arteriolare. De asemenea nu influenĠează major metabolismul energetic sau consumul de oxigen. nu sunt recomandate la sportivi decât în cazuri speciale (afectare coronariană). având ca efect o scădere a rezistenĠei vasculare. Diureticele. Posibilele efecte adverse includ: hipovolemie. InvestigaĠii medico-sportive 310 . Tiazidicele sunt frecvent recomandate în tratamentul iniĠial al HTA. hipotensiune ortostastică. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Alegerea agenĠilor medicamentoúi este deosebit de importantă. De asemenea se va Ġine cont de recomandările anti-doping conform căror beta blocantele constituie substanĠe interzise pentru unele federaĠii. Beta blocantele neselective scad semnificativ contractilitatea úi frecvenĠa cardiacă. Reduc hipertrofia ventriculară úi microalbuminuria. dar datorită efectelor adverse destul de neplăcute nu sunt frecvent utilizate în tratamentul HTA. Cresc în schimb rezistenĠa vasculară sistemică. Blocantele de calciu inhibă transportul calciului la nivelul canalelor lente. aritmii cardiace. Datorită faptului că aceste substanĠe inhibă lipoliza úi glicogenoliza după eforturi intense pot induce hipoglicemie. Sunt asociaĠi cu scăderi uúoare ale frecvenĠei cardiace úi ale rezistenĠei periferice. cu puternică acĠiune vasoconstrictoare úi retenĠie sodată. deúi efectele adverse sunt reduse comparativ cu alte categorii de substanĠe. volumul cardiac úi rezistenĠa vasculară. reducând astfel concentraĠia calciului la nivelul celulelor musculare netede. Inhibitorii de ACE blochează conversia angiotensinei I în angiotensină II. cu efect minimal asupra performanĠei. Se mai notează o creútere a colesterolului total plasmatic úi o scădere a lipoproteinelor cu densitate mică.

În eforturile dinamice creúte TA sistolică úi scade TA diastolică. Majoritatea activităĠilor sportive au o componentă statică úi una dinamică. fiind utilizate frecvent la sportivi.T. Recomandările se vor face în funcĠie de gradul HTA úi de prezenĠa sau absenĠa factorilor agravanĠi. Tabel 22. ContraindicaĠiile privind efortul trebuie să se bazeze pe solicitările cardiovasculare ale sportului respectiv. limitări ale efortului izometric Sunt premise numai eforturile dinamice de intensitate redusă cu evitarea eforturilor izometrice. Sunt premise numai eforturile dinamice de intensitate redusă. în timp ce rezistenĠa periferică rămâne nemodificată. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II generalizată. Capitolul I .E. Evaluarea úi Tratmentul Tensiunii Arteriale SUA. IndicaĠii privind efortul. Sunt premise numai eforturile dinamice de intensitate redusă cu evitarea sporturilir de coliziune care pot genera traumtisme renale Rolul medicului în evaluarea úi managementul sportivilor cu HTA este vital. Nu au efect asupra metabolismului energetic úi a consumului de oxigen. Sunt premise numai eforturile dinamice de intensitate redusă cu evitarea eforturilor izometrice. Detectarea. InvestigaĠii medico-sportive 311 . În eforturile statice TA sistolică úi diastolică cresc semnificativ. numai cu controlul TA. 1997) Recomandări restrictive în efort TA înalt normală HTA uúoară/medie controlată (<140/90 mm Hg) HTA necontrolată (>140/90 mm Hg) HTA controlată cu afectare secundară de organe HTA severă fără afectarea organelor HTA secundară de origine renală Fără restricĠii Fără restricĠii pentru eforturile dinamice. Dezvoltarea mare a masei musculare poate conduce la apariĠia HTA úi în repaos. IndicaĠii privind efortul pentru sportivii cu HTA (dupăComitetul pentru Prevenirea. scade rezistenĠa vasculară periferică. Pe prim plan stă evitarea riscurilor cardiovasculare dar în acelaúi timp nu este recomandată nici contrandicarea activităĠii sportive fără baze solide.

E. iar riscurile cardiovasculare sunt mai mici. volei.70% din VO2 max. astfel încât un copil ce prezintă o greutate mult mai mare decât cea normală úi provine dintr-o familie de subiecĠi hipertensivi va trebui să fie mai atent supravegheat. care să implice 8-10 grupe musculare diferite. probabil prin scăderea activităĠii nervoase simpatice. cu o frecvenĠă de 2-3 ori/săptămână (mai ales sub formă de circuit) dacă intensitatea este menĠinută la 40% .60 minute la 40% . Sportivii pot participa deplin la sporturi statice úi dinamice dacă nu există semne de afectare cardiacă sau a altui organ. sub un control atent al TA. Stadiu 3. InvestigaĠii medico-sportive 312 . Pentru cei cu HTA moderată (sub 160/90-105 mm Hg) efortul trebuie să fie în principal dinamic. Efortul permis ulterior este de tip dinamic. Sunt interzise tenisul. Hipertensiunea arterială la copiii úi adolescenĠi Ca o regulă generală. Unii autori au sugerat că antrenamentele de forĠă ca úi intensitatea maximală a efortului trebuie evitate până la obĠinerea unui control al TA. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Un aspect deosebit de important este acela că în cazul sportivilor cu HTA efortul trebuie continuat. Ghidul Colegiului American de Medicină Sportivă (ACSM) afirmă că efortul de intensitate moderată este benefic pentru majoritatea pacienĠilor hipertensivi úi poate contribui la controlul tensiunii arteriale. (tabel 23). Exemple de sporturi permise sunt: înot. timp de 3-5 zile/săptămână) scade atât TA sistolică cât úi TA diastolică cu 10 mm Hg.T. S-a amintit anterior că antecedentele familiale de hipertensiune arterială úi greutatea corporală influenĠează nivelul presiunii arteriale. sporturile competitive cu mingea. Aspecte particulare în HTA A. fiind benefic în reglarea acesteia. . Se pot realiza úi antrenamente de forĠă. ciclism. Efectele efortului mediu/submaximal sunt superioare celor generate de efortul maximal. presiunea arterială a unui copil este inferioară celei prezentate de un adult. a frecvenĠei úi volumului cardiac. Capitolul I .50% din valoarea maximală /repetiĠie. Stadiile 1 úi 2. PacienĠii cu o tensiune diastolică în repaos de 110-115 mm Hg vor întrerupe efortul până la realizarea controlului TA. canotajul. Date din peste 40 de studii indică faptul că antrenamentul de anduranĠă de intensitate uúoară sau medie (20 .

se va supraveghea tensiunea arterială timp de 6 luni. tratamentul medical fiind excepĠional. Tinerii care la examenul sportiv iniĠial (selecĠie) au TA peste 150/70 mm Hg sunt declaraĠi inapĠi pentru sportul de performanĠă. tensiunea diastolică cu 15 mmHg. 1993 . după Academia Americană de pediatrie.16 peste 16 BÂIEğI TA (mm Hg) 113/ 67 117/ 76 123/82 130/84 138/87 FETE TA (mm Hg) 110/ 68 114/ 75 122/80 128/84 132/86 Măsurarea tensiunii arteriale. renale (sumar de urină.T. Prin înregistrări intraarteriale ale tensiunii arteriale. Cel mai adesea presiunea arterială se reglează la sfârúitul lunilor de supraveghere sau după mai mulĠi ani. 1997) A VARSTA TENSIUNE (ani) SISTOLICÂ (mm Hg) 5-6 80-108 6-7 85-115 7-8 87-117 8-9 89-121 9-10 91-123 10-11 94-128 11-12 95-131 12-13 96-134 99-137 13-14 B TENSIUNE DIASTOLICÂ (mm Hg) 46-64 47-65 48-64 48-66 48-66 48-68 49-69 49-69 50-70 VÂRSTA (ani) 3-6 6 -10 10 -13 13. Hipertensiunea de halat alb. când doctorul a intrat în salonul pacientului. B. endocrine (examen endocrinologic. după Geormăneanu. øn cazul unui copil hipertensiv. iar frecvenĠa cardiacă cu 16 bătăi/minut. aceútia au remarcat faptul că tensiunea sistolică a crescut cu 27 mmHg. Plecând de la vârsta de 3 ani se poate măsura TA folosind aparate cu manúete adaptate la circumferinĠa braĠului copilului. Se va efectua bateria de teste úi examene de laborator care să elimine eventualele cauze cardiace (ASLO. ECO renal). InvestigaĠii medico-sportive 313 . Acest lucru este foarte important pentru că o manúetă mai mare poate micúora presiunea arterială. Termenul de shipertensiune de halat albs a fost introdus în anul 1983 de catre Mancia úi colab. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 23. Depistare. adica peste valorile TA găsite la 90/100 dintr-o populaĠie cât mai omogenă. în ciuda valorilor presionale ambulatorii găsite în limite normale. Problema-cheie o reprezintă definirea presiunii normale la monitorizarea ambulatorie.E. Evaluare úi Tratament (JNC VI) al Capitolul I . ECO de suprarenale). ECO cord). La aceste grupe se considera HTA daca valorile TA sunt constant crescute peste percentila 90. Valorile normale ale tensiunii arteriale la copii (A. B. Hipertensiunea de halat alb este definită ca hipertensiunea apărută într-un mediu medical. Al 6-lea raport al Comitetului National (American) de Prevenire.

Dacă valorile sunt crescute uúor sau moderat se informeză pacientul úi se aplică măsuri generale cu control periodic la 2-3 luni. Când valorile se menĠin normale se consideră că nu este HTA.evitarea excitantelor SNC (alcool. Pentru gust se poate adăuga în mâncare sare de potasiu. Capitolul I .efort fizic moderat. tutun.reducerea excesului ponderal (regim hipocaloric cu evitarea grăsimilor úi a dulciurilor). La aceúti pacienĠi. pacientul neprimind medicaĠie ci doar indicaĠii cu privire la scăderea intensităĠii efortului fizic sau înlăturarea factorilor declanúatori. În privinĠa riscului cardiovascular.eliminarea stressului úi a tensiunii nervoase. ğinând seama de toate aceste aspecte vom putea să evităm etichetările eronate de HTA . InvestigaĠii medico-sportive 314 .T. cafea. útiind că 1 g sare de bucătărie conĠine aproximativ 400 mg sodium. . . Teoretic tratamentul trebuie aplicat tuturor persoanelor cu valori presionale constant crescute pentru preveni instalarea cardiopatiei ischemice úi a AVC. Nu se aplică tratament medicamentos dar se indică un tratment profilactic úi nefarmacologic. sunt permise 3 g/sare /zi.regim hiposodat. a brânzeturilor. Nu orice creútere a valorilor tensionale reprezintă boală hipertensivă úi nici nu necesită tratament. a murăturilor. să recurgem la o monitorizare Holter. pacienĠii cu hipertensiune de halat alb sunt probabil intermediari între normotensivi úi hipertensivii potenĠiali. . Acest deziderat se realizează prin neadăugare de sare în mâncarea gătită. piftiei úi a laptelui. cu valori diastolice sub 95-105 mm Hg apărută la sportivul cu distonie neurovegetativă fără alte modificări ale stării de sănătate presupune investigare paraclinică úi supraveghere medicală în efort specific. evaluându-se riscul. se face control la 6 luni úi la 1 an. Pentru a o diferenĠia de o HTA adevarată trebuie să solicităm determinarea TA în afara cabinetului de către persoane cu care sportivul este obiúnuit sau dacă acest lucru nu este posibil. Linia generală de conduită terapeutică este următoarea: 1. evitarea conservelor. un tratament farmacologic este cel mai probabil ne-necesar. Alegerea acestor valori limită este una destul de arbitrară. constând în: . a mezelurilor. iar evaluarea se face prin control la 4-6 săptămâni. Prehipertensiunea úi hipertensiunea arterială sistolică uúoară labilă. severitatea úi tratamentul. etiologia. cola). . Dacă valorile TA sunt crescute uúor se fac 3 măsurători în două ocazii diferite. Concluzii.E. a măslinelor. Obiectivul oricărui tratament antihipertensiv are drept scop scăderea valorilor TA pentru a preveni instalarea leziunilor secundare de organ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II bolilor cardiovasculare a recomandat recent definirea tensiunii arteriale ambulatorii normale ca presiune sistolică medie diurnă mai mică de 135 mmHg úi presiunea diastolică medie diurnă mai mică de 85 mmHg.

.E. lipemia. a parametrilor funcĠionali). . EEG. . afectiuni renale. devine mai rezervată.Examene extensive cu scopul de a stabili diagnosticul diferenĠial în formele de HTA secundară: fund de ochi.T.Dozări de hormoni. InvestigaĠii medico-sportive 315 . cardiopatii. RX cord pulmon (HVS. glicemia (diabet zaharat). Aceúti sportivi nu sunt apĠi pentru sportul de performanĠă. 2. Dacă afecĠiunile sunt tratabile úi TA retrocedează în timp.dacă HTA coexistă cu alĠi factori de risc: obezitate. diabet zaharat necesită tratament de la valori mai mici decât cei fără factori de risc. lipidograma (stabilirea profilului lipidic). oscilantă). stază pulmonară. a cavităĠilor cordului. Dacă prin examinările efectuate există date ce indică stări infectioase. efort.Explorări obligatorii (sumar de urină pentru densitate. labilă . colesterolemia. interpretarea valorilor crescute ale TA. cu afectarea patului vascular (HTA neurogenă. capacitate de efort. HTA chiar moderată. glicozurie sau proteinurie.ecografie renală. În cazurile cu depistare a unui focar infecĠios. EKG pentru depistarea HVS.EKG repaus. ram de sport practicat. dilatarea cordului. ecografia (grosimea pereĠilor VS. potasemie. modificărilor ST-T. chiar moderate. endocrine. Capitolul I . necesitând periodă de interdicĠie de efort pentru eradicarea focarului de infecĠie sau restructurarea programului de pregătire în situaĠii de suprasolicitare.radiografie pulmonară. investigaĠiile se amplifică. 3.Arteriografie. . iar interdicĠia pentru sport de performanĠă depinde de etiopatogenie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . . suprasolicitare fizică/psihică. implicare hemodinamică.examene de laborator. . a tulbutărilor de ritm sau conducere). în consecinĠă se contraindică efortul. se trece la alte etape de explorare: . dislipidemii. . ContraindicaĠiile absolute pentru sport includ HTA esenĠială sau secundară stadiile II-III. În concluzie valorile crescute ale TA trebuie interpretate în context clinic úi al anamnezei. pot relua activitatea sportivă. creatinemie pentru evidenĠierea unei suferinĠe renale. explorări cardiace sau renale suplimentare.urmărirea TA în dinamică de medical echipei în repaos úi efort specific. . arteroscleroză).Probe funcĠionale renale.Explorări adiĠionale: natremia (ionograma serică úi urinară).necesită investigare: . Recomandările OMS gradează explorările paraclinice după cum urmează: .

b) Se împiedică îngrăúarea.Combaterea factorilor de risc (precum dislipidemiile. uneori chiar la cei ce practică chiar un sport (exerciĠiu fizic) în mod regulat. g) Se asigură somul fiziologic. Este bine recunoscut azi efectul benefic al miúcării. . cât úi în recuperarea acesteia. c) Se suprimă tutunul.ÎmbunătăĠirea capacităĠii funcĠionale a aparatului vascular.Ameliorarea simptomelor subiective. cafeaua. nocturn. Odată instalată boala. În aplicarea programelor de exerciĠii s-au urmărit următoarele aspecte: Prevenirea apariĠiei printr-o viaĠă sănătoasă. cofeina (coca-cola). f) Se recomandă petrecerea cât mai mult timp în natură (aeroionii negativi sunt pozitivi pentru sănătate. Redăm în continuare câteva programe de exerciĠii utilizate în scopul reglării HTA úi controlului acesteia.T. alcoolul. anxietatea. InvestigaĠii medico-sportive 316 . sarcina medicului úi a kinetoterapeutului este de a opri evoluĠia bolii úi de a scădea spre normal valorile tensiunii arteriale prin toate mijloacele cunoscute. . asupra sănătăĠii noastre. d) La tinerele fete se evită medicamentele anticoncepĠionale úi anorexicele. cu respectarea unei igiene alimentare úi controlul periodic al tensiunii poate să prevină apariĠia unor modificări ale tensiunii arteriale. modificări ce sunt constatate din ce în ce mai des chiar úi la tineri. Este clar că tratamentul nu este atât de eficient ca prevenĠia. exerciĠiile fizice sunt indicate mai ales la tineri úi la adulĠi în stadiile iniĠiale ale bolii. se impun restricĠii de sare. când este prezentă o circulaĠie hiperkinetică (o reactivitate crescută a simpaticului úi o Capitolul I . Propunem aici ca pe lângă acest tratament clasic úi un program de exerciĠii de respiraĠie ce au drept scop scăderea tensiunii arteriale. hiperemotivitatea úi stările de agitaĠie. e) Se recomandă practicarea diferitelor sporturi. . AdolescenĠii care câútigă în greutate úi se menĠin supraponderali evoluează spre hipertensiune arterială esenĠială. exerciĠiului fizic. care se potrivesc cel mai bine pacientului. obezitatea).Scăderea valorilor tensiunii arteriale.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Rolul kinetoterapeutului este deosebit de important atât în profilaxia apariĠiei HTA prin exerciĠiul fizic. Prin tratamentul non-medicamentos s-au combătut: a) Tulburările psihoafective. În tratamentul hipertensiunii arteriale esenĠiale. al practicării unui sport. În hipertensiunea arterială aceste efecte sunt: . scad tensiunea arterială prin efectul de membrană).

Se execută. Rezultatul acestor exerciĠii constă într-o vasodilataĠie apreciabilă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II creútere a tonusului muscular. Inspirul începe pe nas prin coborârea muúchiului diafragm. S-a Ġinut cont de faptul că mediul înconjurător desfăúurării acestor exerciĠii trebuie să îi asigure pacientului un confort termic. asociate cu respiraĠie. Hipertensivii au practicat exerciĠii fizice pentru scăderea valorilor tensiunii arteriale. exerciĠii de relaxare musculară úi neuropsihică. Pentru mai multă siguranĠă. cu scopul de a obĠine o vasodilataĠie locală úi pentru scăderea rezistenĠei periferice.. jenă vestimentară. cât úi în timpul relaxării. terapeutul ce supraveghează realizarea acestor exerciĠii poate să controleze tensiunea arterială în timpul sau imediat după executarea acestor exerciĠii. Este evitat un ritm rapid ce ar putea să producă salturi mari ale tensiunii arteriale. Uneori acestă alcaloză poate să fie chiar o modalitate de relaxare. chiar dacă aceste exerciĠii se execută cu grupe musculare mici iar solicitarea generală a aparatului cardiovascular este neînsemnată. ferit de lumină puternică. Trebuie avut în vedere faptul că efortul static intens este însoĠit de creúteri mari ale tensiunii arteriale. 2. cu o contractilitate crescută a miocardului ce determină un debit cardiac crescut. ExerciĠiile de respiraĠie prelungită au un efect de relaxare neuromusculară úi neuropsihică. exerciĠii pentru intensificarea moderată a metabolismului în toate grupele musculaturii scheletice. în general să primească cât mai puĠini stimuli din exterior. Se evită blocarea respiraĠiei.E. x contracĠii musculare izometrice sau intermediare cu o durată de aproximativ 6-10 secunde. Nu trebuie să se insiste la pacienĠii care au o tetanie latentă. poziĠie care determină o relaxare a musculaturii abdominale. InvestigaĠii medico-sportive 317 . mirosuri neplăcute.T. din decubit dorsal. între contracĠii cu perioade de relaxare. Din prima grupă de exerciĠii am aplicat: x exerciĠii de mobilizare analitică a tuturor segmentelor corpului. de preferinĠă. Se poate încerca obĠinerea unei hiperventilaĠii ce are drept efect o alcaloză generatoare a unei stări euforizante. cu genunchii flectaĠi. pentru dirijarea efortului se pune pe abdomen o mână Capitolul I . iar pauzele dintre contracĠii trebuie să aibă cel puĠin o durată dublă. atât în timpul contracĠiei musculare. deci cu o ridicare a abdomenului. ce au cuprins următoarele genuri de exerciĠii: 1. Ele au un rol de încălzire úi trebuie executate într-un ritm lent. cu pauze de aproximativ 10-15 secunde între contracĠii (!nu mai puĠin). De aceea intensitatea contracĠiei trebuie să fie moderată úi durata menĠinerii ei să nu depăúească 10 secunde. cu intensitate moderată a contracĠiilor musculare. asemănătoare reacĠiei din stres). etc.

În acest sens s-a arătat că stimulul principal pentru dezvoltarea colateralelor în miocardul ischemic este reprezentat de creúterea vitezei de circulaĠie a sângelui peste o anumită limită. este recomandabil antrenamentul de rezistenĠă. Se trece la expiraĠie lentă pe gură. apare prin creúterea tensiunii arteriale). însă să se controleze reacĠia tensională a fiecărui bolnav la aceste jocuri. ci úi de creúterea disproporĠionată (în anumite situaĠii) a consumului de oxigen al miocardului Capitolul I . autorelaxarea stimulată prin bio-feed-back. care va urca úi va coborâ ritmic odată cu excursia diafragmului. S-au utilizat úi exerciĠii de coordonare úi de atenĠie úi miúcare executate în grup. Ele captează atenĠia bolnavului úi înlătură focarele de excitaĠie stagnantă. cu pulsarea arterelor craniene. precum úi elemente de sport úi jocuri sportive. ce ventilează aproximativ 5-6 litri aer/ minut. relaxarea progresivă. care este exgerată la unii dinte hipertensivi úi pentru a obĠine o funcĠionare cardiovasculară mai economică.5 cicluri consecutive cu pauze de 15-30 secunde în funcĠie de particularităĠile pacientului. Fiziologic se útie. cele două faze respiratorii inspirul-expir se repetă în repaus în mod regulat de aproximativ 16-20 ori/minut. cu buzele uúor strânse. Efectele trofotrope ale antrenamentului. Se începe cu o durată a inspiraĠiei de 6-8 secunde úi o durată a expiraĠiei de 8-12 secunde. care pun în tensiune sistemul nervos central. Tot pentru o relaxare neuro-psihică úi musculară se poate practica antrenamentul autogen Schultz.E. ANTRENAMENTUL DE REZISTENğĂ Pentru a obĠine temperarea activităĠii simpato-adrenergice. încât să nu producă senzaĠia de creúterea presiunii intracraniene (senzaĠie neplăcută. fără o pauză între inspir úi expir. aceasta se poate obĠine cel mai bine prin sport decât prin orice alt mijloc medicamentos. De asemenea fenomenele ischemice miocardice sunt produse nu numai de limitarea aportului de oxigen prin coronare. InvestigaĠii medico-sportive 318 . o carte). manifestate printr-o activitate economică úi eficientă a cordului.T. sunt folosite de către cardiologi pentru prevenirea úi tratamentul bolilor cardiovasculare úi îndeosebi a cardiopatiei ischemice. Se continua cu dirijarea efortului inspirator către lărgirea diametrului transversal al toracelui. cu un raport ciclic. inspir/expir = 1/1. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II (mâna terapeutului sau mâna pacientului) sau un obiect (un săculeĠ cu nisip.2. Este necesar. Se execută 3 . la individul normal. crescându-se până la 10-12 secunde pentru inspir úi 18-20 secunde pentru expir. Amplitudinea inspiraĠiei trebuie să fie moderată. cefalee.

2002): A. modificări ale circulaĠiei periferice.T. Principiul metodei de antrenament de rezistenĠă: .Trebuie stabilită o limită a tensiunii până la care este permis să se ajungă în efort în cadrul programului de antrenament. InvestigaĠii medico-sportive 319 . Pentru bolnavii cu hipertrofie ventriculară stângă se poate evidenĠia radiologic sau electrocardiografic. este condiĠonată în acelaúi timp úi de diferenĠele individuale ale reacĠiei de răspuns úi constă în (după Drăgan. Adaptarea aparatului cardiovascular la stimulul reprezentat de efort. programul de antrenament trebuie limitat la exerciĠii Capitolul I . sau la cei ce prezintă alte semne de visceralizare a bolii. tenis. Adeseori activităĠile sportive de grup si cele desfăúurate în mijlocul naturii (excursii. x Când nu au existat semne de visceralizare ale bolii. Antrenamentul realizează un mod mai economic úi mai eficient de adaptare a organismului la efortul fizic. care spre deosebire de alte stresuri poate fi uúor dirijat úi dozat. considerat ca un stres somatopsihic. baschet) executate cu o alură moderată. Antrenamentul de rezistenĠă a constat în pedalare continuă sau „cu intervale” pe bicicletă ergometrică 15-30 minute. permiĠând eforturi consistente cu creúteri tensionale moderate. modificări calitative úi cantitative ale sângelui. se remarcă în literatura de specialitate menĠionări ale accidentelor sau complicaĠiilor ce se pot produce în timpul sau după efortul ce determină creúteri sistolice peste 200 mmHg úi chiar mai mult. între parteneri a căror reacĠie tensională la efort este asemănătoare. schi) sunt foarte bine tolerate de hipertensivi. FrecvenĠa sedinĠelor a fost de 3-5 pe săptămână. modificări morfofuncĠionale miocardice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II datorită reacĠiei simpatoadrenergice exagerate. avand o durată de 10-20 minute. .Trebuie stabilit o limită a valorilor tensionale de repaus care permit accesul la antrenamentul de rezistenĠă. însă prin antrenament la efort această reacĠie se moderează . C. volei. din sporturi sau jocuri sportive (înot. Acest tip de antrenament s-a utilizat mai ales: x Pentru hipertensivii tineri.E. úi 110 mmHg pentru tensiunea diastolică). Atunci când programul se desfăúoară în grup. Pentru cazurile studiate antrenamentul de rezistenĠă a fost precedat de un program de gimnastică „de încălzire” care să angreneze toate grupele musculare. x Primele stadii evolutive ale bolii când există o predominanĠă simpatoadrenergică. B. se pot introduce úi jocuri de atenĠie úi miúcare. (o valoare propusă ar putea să fie valoarea de 170 mmHg pentru tensiunea sistolică.

Se pot efectua în patru variante dependente de starea biologică a bolnavului úi de circumstanĠele în care acesta se află. o stare de discomfort poate determina o creútere a tensiunii arteriale. Poate să fie executată mai întâi de către terapeut pentru a demonstra pacientului ceea ce trebuie să execute úi implicit ce trebuie să obĠină. plimbări. Inspirul se practică cu gura închisă .. care constă în ridicarea pieptului úi dilatarea cutiei toracice. după metodologia de mai sus iniĠiată cu readucerea mâinilor pe abdomen..”.T. totodată aplecând úi trunchiul înainte. asemănătoare celor de înot cu palmele orientate înainte. viscerele abdominale vor fi împinse în sus. până când toracele atinge coapsele. După un inspir amplu cu ambele mâini comprimând abdomenul. Această miúcare vine să comprime abdomenul. Se începe exerciĠiul cu o respiraĠie comodă. miúcarea este inversă cu creúterea diametrului craniocaudal... Nu trebuie neglijat comfortul pacientului în timpul practicării acestor exerciĠii. bolnavul îúi completează inspiraĠia prin câteva miúcări ale braĠelor ridicate deasupra capului. mâinile aúezate pe abdomen. spre diafragm care urcă si reduce úi mai mult diametrul craniocaudal al cutiei toracice. După componenta abdominală a inspirului urmează cea toracică. se efectuează un expir úuierător úi prelung. Acestă miúcare detrmină o ridicare a coastelor cu deschiderea toracelui úi mărirea diametrelor sagital úi transversal. Către sfârúitul inspirului profund. După dilatarea maximă a cutiei toracice urmează imediat expiraĠia. începe imediat expiraĠia cu gura întredeschisă. Când inspirul a ajuns la punctul maxim. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II uúoare de mobilizare – tonifiere – gimnastică respiratorie.numai pe nas – abdomenul se bombează progresiv odată cu intrarea aerului inspirat. aproximativ la nivelul ombilicului (mezogastru). Se începe apoi inspiraĠia cu gura închisă prin ridicarea trunchiului úi bombarea înceată a abdomenului.E. ExerciĠiul 1 Se execută din poziĠie de decubit. Acum mâinile se plasează pe úold. expirul se desfăúoară cu un úuierat: „uuuu. ExerciĠiul 2 Pentru acest exerciĠiu se adoptă o poziĠie úezândă pe un scaun comod. Capitolul I . comprimându-úi abdomenul cu mâinile spre coloana vertebrală în timpul expirului (miúcarea este facilitatoare pentru expir). umerii fiind lăsaĠi în jos.. InvestigaĠii medico-sportive 320 . eventual tehnici de relaxare. EXERCIğII RESPIRATORII CU EFECT CIRCULATOR. cu spatele puĠin ridicat (dacă este posibil pe saltele nu prea moi).

pronunĠând « uuuu ». cu braĠele ridicate deasupra capului. în mijlocul naturii (aeroionii negativi). După un ciclu complet (inspir-expir) se va face o scurtă pauză când se respiră nazal. parc. în cele din urmă. abdomenul se bombează. în care pacientul va respira normal. reguli ce trebuie cunoscute foarte bine de către persoana ce le execută: Capitolul I .E. după care se reîncepe inspirul profund. InvestigaĠii medico-sportive 321 . prin gura întredeschisă. de preferat într-o zonă verde. ExerciĠiul 4 Aceste exerciĠii ce se pot executa úi în timpul mersului. cu atât pauzele pot fi scurtate sau chiar omise. cel puĠin la început până se deprinde metoda de realizare a exerciĠiului. executată timp de 30-40 paúi. apoi ridicarea umerilor úi. úuierând « uuuu ». După ce a terminat expirul.T. să se face o scurtă pauză. efectuată numai pe nas. sonor. posibil. ExpiraĠia se face identic ca la poziĠia sezândă. efectuându-se úi o retracĠie activă prin musculatura abdominală. prin ridicarea mânilor de pe úolduri prin alunecarea sacadată de-a lungul trunchiului spre umeri. după care va începe un nou exerciĠiu. Dilatarea cutiei toracice trebuie ajutată de uúoare miúcări ale braĠelor. pronunĠând tot timpul „uuuuuu” cu tonalitatea proprie vocii pacientului. se vor executa câteva respiraĠii normale. Nu trebuie grăbit însă ritmul pentru că la început exerciĠiile respiratorii pot părea grele úi îl pot face pe pacient să renunĠe sau să nu se concentreze foarte bine. ExerciĠiul 3 Pentru aceste exerciĠii executate din poziĠie ortostatică pacienĠii trebuie atent supravegheaĠi pentru ca tehnica să fie bine înĠeleasă úi mai ales bine aplicată. mâinile sunt puse pe úold. cu mâinile în pronaĠie (palmele se privesc) se efectuează miúcări de rotaĠie. urmează un expir prelugit. plimbărilor. După expiraĠie se face o scurtă pauză respiratorie (timp de 2 paúi). atmosferă cât mai nepoluată. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II apoi compresia uúoară a abdomenului úi aplecarea înainte a trunchiului la 45°. chiar de prima dată. Corpul se apleacă înainte cu aproximativ 45°. coloana vertebrală se îndreaptă. În timpul inspiraĠiei. coborând mâinile pe abdomen úi aplecând trunchiul. cadru cât mai plăcut. spre sfârúitul inspirului. de repaus (aproximativ 1/2-1 minut). În expir mâinile aúezate pe abdomen exercită o uúoară compresie spre colană. După un inspir profund. Cu cât gradul de antrenare creúte. IndicaĠia pentru acest set de exrciĠii este ca după 2-3 exerciĠii respiratorii. Pentru a obĠine efectul de scădere a tensiunii arteriale trebuie să se cunoască următoarele reguli ce trebuie urmate pe tot parcursul efectuării acestor exerciĠii.

efectuîndu-se exerciĠii respiratorii în această poziĠie. Inspirul se execută cu ajutorul musculaturii care se inseră pe de-o parte pe centura scapulo-humerală. să crească progresiv în timp. Orice întrerupere a tratamentului poate duce la o recidivă a valorilor tensiunii arteriale. aderenĠe pleurale. prin coborâre bombează abdomenul.T. pentru că astfel inspirul este îngreunat úi muúchii inspiratori depun un efort mai mare. cu multă răbdare. în funcĠie de toleranĠă. ExerciĠiile se practică de 3 ori pe zi. muúchii intercostali externi) úi diafragmul care. B. După multe săptămâni luni de astfel de exerciĠii se pot desface aceste aderenĠe pleurale. Practicată în timpul mersului. Pentru o terapie reuúită trebuie ca între muúchii respiratori să existe o sinergie perfectă. Nu trebuie de la început să încercăm să obĠinem o tehnică desăvârúită úi un randament maxim din partea bolnavului. ContracĠia diafragmului trebuie să corespundă cu contracĠia muúchilor inspiratori. Cei cu musculatură inspiratorie slabă îúi pot întării atât diafragmul cât úi musculatura toracelui. ventilaĠia este mai amplă úi se schimbă raportul dintre inspir úi expir. care durează 45-50”. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II A. InvestigaĠii medico-sportive 322 . H. astfel îngustând toracele. G. E. pe coaste. această cerinĠă este mai atenuată. În timpul exerciĠiilor respiratorii. cu blocarea uúoară a celuilalt hemitorace. retractând abdomenul. C. câte 15 minute. ExerciĠiile respiratorii cu efect circulator se compun dintr-o fază inspiratorie. plenitudine gastrică. Capitolul I . restaurându-se o respiraĠie normală. Se evită deci practica exerciĠiilor respiratorii în stările de constipaĠie. F. Prin expiraĠii sacadate se întăresc muúchii expiratori. meteorism. chiar dacă sunt urmate de pauze suficient de lungi. trebuie să fie culcaĠi pe partea bolnavă. La început pentru antrenarea musculaturii incărcarea trebuie să fie mică. relaxarea lui. stază urinară etc. cu contracĠia expiratorilor. în expirul forĠat intră în acĠiune muúchii care trag coastele în jos. Pentru un individ care în copilărie nu a învăĠat să respire profund aceste exrciĠii înseamnă un efort mare. ridicând coastele (pectoralii.E. úi diafragmul care se ridică. Expirul se prelungeúte mai mult decât inspirul. acestea se obĠin progresiv. ExerciĠiile respiratorii trebuie efectuate în repaus digestiv (à jeun) úi după toaleta vezicală úi intestinală. sănătoasă. ExpiraĠia este un act pasiv. nara cealaltă fiind comprimată cu degetul. executând inspiraĠia numai printr-o singură nară. pe de alta. Pentru pacienĠii care efectuează aceste exrciĠii după o pleurezie. Durata expiraĠiei poate să fie mărită prin antrenament. ce durează 5-10” úi o fază expiratorie. Supraîncarcarea de la început împiedică dezvoltarea reală a musculaturii.

În esenĠă.de graniĠă”. diabetul zaharat noninsulinodependent. unde nu înlătură barajele dar. cu úi fără retinopatii. cordul hiperkinetic. afecĠiunile pulmonare cronice (bronúite cronice úi emfizemul pulmonar). Capitolul I . ContraindicaĠile relative ar putea să fie reprezentate de anemii. cu cât sunt mai puĠine modificări organice la începerea acestui tratamentului. hipertensiunea arterială esenĠială cu sau fără cardiomegalie. paradoxale úi de aceea trebuie subliniat faptul că numai medicul sau kinetoterapeutul sunt competenĠi să hotărască dacă tratamentul este corect aplicat. 5. permanentă. în care caz exerciĠiile respiratorii sunt combinate cu alte manevre kineziterapeutice. J. nivelul presiunii arteriale trebuie menĠinut sub 140 mmHg pentru cea sistolică úi 90 mmHg pentru cea distolică.T. Practic nu există contraindicaĠii pentru aceste exerciĠii. InvestigaĠii medico-sportive 323 . 7. hipertiroidii.. insuficienĠele cronice venoase. Ġinând seama de beneficiile tratamentului circulator prin respiraĠie. în discordanĠe tensionale. mai ales dacă subiecĠii respectivi prezintă anumiĠi factori favorizanĠi cum ar fi: . prin ameliorarea glucostatului. Conduita în recuperarea bolnavilor cu hipertensiune arterială esenĠială În hipertensiunea arterială . cardiopatia coronariană cronică. 8. K. diferitele tipuri de cardiopatii valvulare. 2. arteriopatiile cronice periferice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II I. Preocuparea ce se impune este posibilitatea ca acestă tensiune să evolueze spre o hipertensiune arterială stabilizată. insuficienĠele circulatorii cerbrale. aterioscleroză avansată. 3. Rezultatele obĠinute sunt cu atât mai benefice cu cât exerciĠiile se practică pe perioade mai lungi de timp.Stare de agregare familială crescută. Trebuie deci supravegheat la început pacientul pentru a fi convinúi că úi-a însuúit bine tehnica exerciĠiilor. 6. Utilizarea însă a unor tehnici greúite în practicarea exerciĠiilor respiratorii poate duce la rezultate inverse. prin creúterea tonusului muúchilor papilari úi prin refacerea funcĠionării inelului orificial.E. exerciĠiile respiratorii sunt indicate în: 1. poate contribui la ameliorarea hemodinamicii. Se interzice ferm fumatul úi consumul de alcool. morbiditatea úi mortalitatea de cauză cardiovasculară fiind crescută. Prin exerciĠii respiratorii pot să fie tratate unele boli cardiovasculare. combătându-se astfel úi factorii de risc ai hipertensiunii arteriale. 4.

Efecte urmărite: . înotului.creúterea toleranĠei la efort cu adaptarea la efort. Un program de recuperare pentru persoanele cu hipertensiune/ prehipertensiune ar putea să cuprindă: 1. diapuls.E.echilibrarea energetică.VasodilataĠie generală.Testele de provocare sunt pozitive.scăderea rezistenĠei periferice.un consum al catecolaminelor úi al acizilor graúi ce vor diminua mult în sângele circulant. ciclismului.Relaxare (psihică úi musculară). . Balneofizioterapia cu băi galvanice. deci efectele lor adverse vor fi net mai mici. se încearcă recuperarea în paralel cu tratamentul medicamentos (orice medicament/ drog are efecte adverse pentru organism deodată cu efectele terapeutice urmărite prin administrarea sa. Antrenamentul fizic bine dozat úi sub controlul performanĠei ventriculare stângi. magnetodiaflux. băi ascendente.scăderea rezistenĠei periferice. . curenĠi diadinamici. 3.combaterea discordanĠelor tensionale. în cazul unor tensiuni crescute. de plante. În paralel sau după începerea tratamentului medicamentos. practicate zilnic sau de mai multe ori pe zi. reflexoterapie vertebrală. . Efectele obĠinute. pot să apară deasemenea erori de dozaj). 2.echilibrarea hemodinamică.T. 4. . ExerciĠiile respiratorii cu efect circulator. . pentru scăderea tensiunii. Capitolul I . băi carbogazoase. plimbări. 5. sunt: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Plus ponderal. Trebuie consultat trimestrial pentru a surprinde caracterul progresiv al bolii. Aeroionizarea negativă combinată sau nu cu exerciĠiile respiratorii. .FrecvenĠa inimii este mare în stare de repaus. Reflexoterapia aplicată sub diferite forme: acupunctură.se va echilibra ionic bolnavul pentru micúorarea defectelor de membrană. Efectul benefic urmărit este de a folosi în timp doze mai mici de medicamente. Creúterea presiunii arteriale diastolice mai accentuată în ortostatism. sulfuroase. Efectele practicării unui sport sunt astfel: . Efectele lor sunt: . . . practicat sub forma alergării. InvestigaĠii medico-sportive - 324 .

12 luni Modificarea stilului Modificarea stilului de viaĠă 3. dacă examenul clinic sugerează se pot caută cauze endocrinologice (ECOtiroidă. trigliceride. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II De reĠinut In managementul preHTA si HTA la sportivi este esentiala: A. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC colestrol. ecografie renală). C.6 luni de viaĠă úi începerea tratamentului medicamentos Modificarea stilului Modificarea stilului Modificarea stilului de viaĠă úi de viaĠă úi iniĠierea de viaĠă úi iniĠierea începerea tratamentului tratamentului tratamentului medicamentos medicamentos medicamentos GRAD 2 GRAD 3 Schimbarea stilului de viaĠă presupune evitarea tutunului.6 luni de viaĠă úi începerea terapiei medicamentoase Modificarea stilului Modificarea stilului Modificarea stilului de viaĠă 3. glicemie. dar nici faptul că la tineri. 17 cetosteroizi. hipolipemiantă úi de slăbire. suprarenale. test de toleranĠă orală la glucoza. ecografie cardiacă). HDL. cauze renale ( ex urină. IDENTIFICAREA ATINGERII ORGANELOR ğINTĂ prin investigaĠiile amintite anterior. prima la care trebuie să gândim când depistăm valori TA crescute la tineri. dieta hiposodată. InvestigaĠii medico-sportive 325 . B. IDENTIFICAREA CAUZELOR DE HTA SECUNDARA. TSH hormoni tiroidieni) sau cauze neurologice (tomografie computerizată). cafeinei. cauze cardiovasculare (Rx cardio-pulmonar. se pot întâlni valori sistolice pasagere datorate tulburărilor vegetative. STRATIFICAREA RISCULUI ùI TRATAMENTUL HTA GRAD HTA GRAD 1 GRUP DE RISC A GRUP DE RISC B GRUP DE RISC C Modificarea stilului de viaĠă 6. în special la pubertate. creatinină serică. alcoolului. Capitolul I . LDL.T.6 luni de viaĠă 3. ionograma serică úi urinară.E. fibrinogen. acid vanil mandelic. Dacă nu depistăm nici una din cauzele enumerate nu trebuie să scăpăm din vedere ca uneori debutul HTA primare are loc la vârste tinere.

aruncatori) prezintă în general valori ale TA la limita superioară a normalului. menĠinând-o la valori constant < 140 / 90 mmHg. care practica efort izometric (halterofili. Pentru HTA „de cabinet’’ sau „de halat alb„ nu există încă date precise de asociere cu risc cardio-vascular sau este inocenta. Se pot practica exerciĠii de întreĠinere care ameliotează parametrii biologici ajută la scăderea în greutate úi ajută la scăderea valorilor TA . iar sportivul trebuie să respecte cu stricteĠe regimul igieno-dietetic úi eventual tratamentul medicamentos stabilit. Aceste aprecieri se referă la HTA primară. fără efecte semnificative asupra fiziologiei efortului sunt blocanĠii canalelor de calciu úi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei. Dacă acest deziderat este atins se poate practica efortul sportiv dinamic dar cu evitarea efortului izometric. iar când aceútia sunt contraindicaĠi. concomitent cu o dislipidemie. dislipidemii. Grupele de medicamente care pot fi folosite cu siguranĠă la sportivi. 1 úi gr 2 fără afectarea organelor Ġintă úi fără condiĠii clinice asociate nu are contraindicaĠie pentru sport dar impune scăderea intensităĠii efortului până când intervenĠia terapeutică reuúeúte să controleze HTA. blocanĠii receptorilor de angiotensina. Este totuúi importantă urmărirea evoluĠiei acesteia în condiĠiile lipsei tratamentului. HTA gr 3 úi cea de grade inferioare cu risc înalt (grupa de risc C ) au contraindicaĠie pentru sportul de performanĠă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II HTA gr. Sunt necesare controale repetate pentru sesizarea eventualei agravări a TA. obezitate. nu efectuează investigaĠiile paraclinice solicitate la depistarea TA úi ulterior periodic pentru surprinderea apariĠiei complicaĠiilor. Sportivii supraponderali. nu urmează tratamentul. Practicarea sportului are efect benefic asupra valorilor TA úi reduce factorii de risc: sedentarism. se contraindică sportul de performanĠă. Dacă sportivul este necooperant. Decizia de a o trata depinde de profilul factorilor de risc.E. ambele dispărând de obicei la decondiĠionarea de efort úi scaderea în greutate . HTA secundară de cauze incurabile contraindică efortul competiĠional.T. întoleranĠă la glucoză. Capitolul I . InvestigaĠii medico-sportive 326 . nu se prezintă la controale la intervalele stabilite de medic.

Sistem osteoarticular úi muscular: TBC osos úi osteoarticular. InvestigaĠii medico-sportive 327 .E. tumori faringiene. laringiene. Sarcoidoza. MalformaĠii faringiene .T. Boala Dupuytren. CONTRAINDICAğII PENTRU PRACTICAREA EDUCAğIEI FIZICE ùI SPORTULUI Tegumente úi mucoase: psoriazis generalizat. eczemă generalizată rebelă la tratment. scleroza în plăci.9. stadiul II (osteocondroza vertebrală). scrofuloza. dermatomiozita sistematică sau în plăgi. Exostoze multiple sau recidivate cu tulburări funcĠionale importante. Atreziile foselor nazale. Tumori pulmonare. Boala Scheuermann. Laringite specifice: sclerom. cu insuficienĠă vertebrală. Miastenie. Anomalii traheobronúice úi tumori maligne. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. Discopatii faza a III-a. sarcoidoză. Tumori maligne osteoarticulare. Coxartroza avansată. TBC. Scleromul nazal. Bronúita cronică. Sistem respirator: Astmul bronúic cu crize paroxistice. Miopatii. cu tulburări de statică sau dinamică vertebrală. TBC pulmonar activ. Scolioze gradele II-III cu rotaĠie vertebrală mare. MalformaĠii úi distrofii osoase cu tulburări funcĠionale sau deformaĠii osoase. Bronúiectazia. Granulomul malign. sclerodermia. Papilomatoza laringiană recidivantă. Osteomielite acute sau cronice. tumori maligne rinosinusale. insuficienĠa respiratorie (+30%). MalformaĠii congenitale ale piramidei nazale. Capitolul I .

stenoze esofagiene. Sistem uro-genital: Glomerulonefrita cronică. Anomalii ale vaselor renale (stenoze). Sindrom nefrotic. Boala polichistică arinichilor. Sindrom varicos însoĠit de tromboembolism sau tromboflebite. InsuficienĠa renală cronică. oscialntă). blocurile de ramură (blocurile congenitale care afectează performanĠa cardiacă trebuie expertizate úi avizate individual). Arteriopatii periferice. Litiaza renală malignă (nefrocalcinoză). precoce. Boli vasculare ale esofagului .extrasistole multiple. AfecĠiuni cronice pericardice.T. care afectează performanĠa cardiacă sau constituie factor de risc vital (moarte subită) cum sunt: fibrilaĠia atrială. Rinichi hipoplazic uni sau bilateral. AfecĠiuni cronice miocardice (cardiopatie ischemică de toate tipurile. Stenoze úi comunicări traheobronúice. Rinichiul în potcoavă. Sistem digestiv: Maladia ulceroasă (puseu acut). tulburări de ritm ventricular .E. politoze. Capitolul I . prolapsul de valvă mitrală asociat cu insuficienĠa mitrală sau cu tulburări paroxistice de ritm. Sindrom Marfan. Rinichi unic congenital sau chirurgical. tumori maligne. blocul atrioventricular total. Hidronefroza congenitală prin sindrom de colet. Esofagite cronice specifice. miocardite cronice postinfecĠioase. Rinichiul ectopic sau mobil (grade II-III). InvestigaĠii medico-sportive 328 . sindromul de pre-excitaĠie LGL sau WPW cu tulburări paroxistice de ritm. în stadiile II-III. pancreatita cronică. boala nodului sinusal cu tulburări paroxistice de ritm sau conducere. Tulburări de ritm sau conducere. cardiomiopatii. fibrilaĠie ventriculară. ritmurile nodale generatoare de tulburări paroxiatice. cu afectarea patului vascular (HTA neurogenă. stadiile incipiente necesită observare în timp úi expertizare minuĠioasă. Anomalii ale vaselor mari (anevrisme) sau ale vaselor coronare. Rectocolita ulcerohemoragică. blocurile sinoatriale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - - Sistem cardiovascular: HTA esenĠială sau secundară. tahicardie ventriculară. Hepatita cronică agresivă. Valvulopatii congenitale úi câútigate.

Sarcină după luna a III-a. Adenomul hipofizar. degenerescenĠă hepatolenticulară). Sistem nervos: Sechele encefalitice grave. Hermafroditism úi pseudohermafroditism. enurezis. TBC urogenital. Tulburări de personalitate. Sindroame cerebeloase úi cerebelomedulare. Capitolul I . boala Graves-Basedow. IncontinenĠa de urină. Boala Addison. InsuficienĠe suprarenale secundare (centrale). Ectopia testiculară uni sau bilaterală. Neurastenii cu evoluĠie prelungită sau forme severe. Enocrinopatii acute. Disgenezii gonadale (Barr negativ la fete). ataxii.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - Extrofia veziculară.T. Osteoporoze úi osteomalacii severe. Hipoparatiroidism sever. Sindrom hipoglicemic organic. InsuficienĠa hipofizară. Pubertate precoce prin leziuni intracraniene. Sindrom adipozo-genital. Neoplazii urogenitale. Pareză definitivă a nervului sciatic. cu tulburări funcĠionale. Hipertiroidism (boal Pecklinghausen). atetoze. Feocromocitom. Transsexualism. Diabetul insipid. Mixedemul. Pseudohiperparatiroidism. Sistem endocrine: Neoplazii endocrine. Neoplazii genitale. Nanismul hipofizar. Acromegalia. InvestigaĠii medico-sportive 329 . Sindrom Cushing. Hipertensiuni arteriale endocrine. Paralizii definitive ale rădăcinilor nervoase. Tireotoxicoza. Paralizii definitive ale nervilor cranieni. coree ereditară. Sindroame extrapiramidale (Parkinson.

. . .Traumatisme grave cu afectarea auzului úi echilibrului. .Traumatisme ale nervului acustic. Dimensiunile ventriculului stâng sunt de obicei neschimbate dar complianĠa úi unplerea ventriculară sunt afectate. 1992 .E.Lupus eritematos diseminat. În cele ce urmează vom încerca punctarea unor aspecte mai importante. conform indicaĠiilor celei de-a 6-a ConferinĠe de la BETHESDA (Recomandări pentru detereminarea eligibilităĠii participării la competiĠii sportive pentru atleĠii cu diverse patologii. .Glaucom.Keratocon. toxice-etilism cronic). 1994). . .Spondilita ankilopoietică. Se caracterizează printr-un sept interventricular îngroúat (mai mare de 15 mm). Bernhardt úi Landry.Ectropion avansat.Starbism convergent cu unghiul strabic mai mare de 5q. . Maron.Proza palpebrală I-II.1994 . . .Miopia mai mare de 5 dioptrii. Dacă anamneza úi examenul clinic ridică suspiciune de CMHT sunt obligatorii efectuarea EKG úi examenului ecografic. ameĠeli sau dureri precordiale în timpul activităĠii fizice (Ades. . monitorizare Holter. . .Periarterită nodoasă.Sinblefaron. Se pot efectua úi teste genetice. Capitolul I . Boli autoimune . .Sindrom Reitter. Organe de simĠ: .Sternoza conductului auditiv extern. melencolia.Poliartrită cronică reumatoidă. . .Cataractă congenitală sau căpătată. sindrom maniaco-depresiv.Entropion.T. Cardiomiopatia hipertrofică reprezintă cea mai frecventă cauză de moarte cardiacă la sportivii sub 30 de ani. InvestigaĠii medico-sportive 330 . PacienĠii pot avea un istoric de sincopă de efort. 1993) Examenul clinic poate evidenĠia un murmur sistolic care creúte la manevra Valsalva. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II - Psihoze (schizofrenie-psihoza discordantă.MalformaĠii auriculare.Pterigion avansat.

În unele cazuri poate fi necesar cateterismul cardiac pentru aprecierea gradientului presional úi a severităĠii bolii. Capitolul I . aritmii sau chiar insuficienĠă cardiacă acută. De asemenea trebuie să prezinte un test de efort negativ. CoartaĠia de aortă. PacienĠii pot relua efortul când funcĠia ventriculară este normală. Gradul de severitate se estimează potrivit gradientului de presiune membru superiormembru inferior.E. se recomandă ca pacienĠii să păstreze repaos sportiv minim 6 luni de la instalarea simptomatologiei. Sportivii asimptomatici pot să practice efort de intensitate redusă. Efortul de intensitate maximală úi sporturile ce contact se vor evita timp de 1 an. Pentru pacienĠii cu stenoză aortică medie (21 . Pentru pacienĠii trataĠi úi care îndeplinesc condiĠiile primei grupe se recomandă repaos în primele 6 luni după tratament. Cardita infectioasă. Radiografia toracică úi ecografia pot facilita diagnosticul. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II PacienĠii simptomatici cu CMHT nu pot participa la sporturi de contact úi/sau competiĠii. Majoritatea pacienĠilor cu această afecĠiune suferă intervenĠii chirurgicale în copilarie sau adolescenĠă. Pacientii cu afectare uúoară pot participa la competiĠii sportive atâta timp cât nu există circulaĠie colaterală marcată sau dilatarea butonului aortic. testare la efort. În cazul SA severe ( peste 50 mm Hg gradient de presiune sistolică de vârf) efortul este contraindicat (10). de obicei include o afecĠiune respiratorie. dacă EKG-ul este normal. ca úi biopsia endomiocardică. 1984). sincope sau aritmii. sincopă. La rândul său aceasta este exprimată prin severitatea simptomatologiei úi gradientul de presiune sistolică determinat prin ecografie. Aceasta afecĠiune este cauzată de obicei de virusul Coxsackie B. palpitaĠii. Recomandările privind participarea la activităĠi sportive sunt în funcĠie de gravitatea afecĠiunii. dispnee. toleranĠa la stress este normală úi nu a prezentat niciodată dureri precordiale la efort. Dacă gradientul presional este peste 20 mm HG sau TA sistolică de vârf este peste 230 mm Hg pacienĠii nu pot realiza decât eforturi de intensitate mică. chiar úi acestea în anumite condiĠii (Tucker úi Marron. dimensiunile cordului se încadrează în limite normale úi nu sunt prezente aritmii decelabile clinic sau prin examen Holter. úi TA sistolică de vârf până la 230 mm Hg. Datorită faptului că o cardită infecĠioasă poate genera aritmii periculoase.T. ecocardiografie. gradient presional redus. InvestigaĠii medico-sportive 331 . sunt permise numai eforturi de intensitate mică sau moderată. În stenoza aortică uúoară (până la 20 mm Hg gradient de presiune sistolică de vârf in repaos) pacientul poate participa la activităĠi sportive úi competiĠii.49 mm Hg gradient de presiune sistolică de vârf în repaos). complicată cu alte simptome ca oboseală. Diagnosticul se bazează pe istoricul bolii. examen clinic. Stenoza aortică.

1994 . numai dacă sub tratament nu au mai existat episoade de aritmie minim 6 luni. În cazul acestor afecĠiuni. Cantwell úi Watson. Aceasta este valabil úi pentru pacienĠii aflaĠi sub tratament pentru această afecĠiune. Dacă nu există recăderi evidentiate clinic. monitorizare Holter 24 de ore. InvestigaĠii medico-sportive 332 . 1992 . ContracĠii ventriculare premature (PVC). testul de efort se negativează úi nu există alterări structurale cardiace. Washington. Dacă aceste contracĠii apar în timpul efortului fizic. Sportivii cu HTA severă nu vor efectua efort sportiv până când TA nu va fi controlată prin medicaĠie úi schimbarea stilului de viaĠă. (Cantwell si Watson. PacienĠii care îndeplinesc una sau mai multe din aceste condiĠii pot realiza numai eforturi uúoare. Capitolul I . 1994) în timpul activităĠilor sportive. Sportivii cu PVM pot participa la toate activităĠile sportive. 1995). x Forme repetate de tahicardie supraventriculară sau aritmii ventriculare asociate cu efortul. palpitaĠii. test cardiovascular de efort úi ecocardiografie. 1993).1992) úi ecocardiografie. flutter ventricular. Tahicardia ventriculară. Testele neinvazive includ EKG. 1994.T. dacă nu îndeplinesc una din următoarele condiĠii: x Antecedente personale de sincopa sau aritmii. Această afecĠiune este relativ comună cu o incidenĠă de aproximativ 5% (Bernhardt úi Landry. Se recomandă ablaĠia căii accesorii. x Regurgitare mitrală moderată sau mare.E. FibrilaĠia ventriculară. PacienĠii peste 20 de ani care nu prezintă modificări structurale cardiace. testări cardiovasculare la efort (Cantwell. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II PacienĠii cu hipertensiune arterială uúoară sau medie (diagnosticată úi cu valori conform datelor expuse în capitolul anterior) fără a prezenta afectări secundare de organe nu au restricĠii pentru activitatea sportivă de intensitate medie úi submaximală (efort static úi dinamic). se accentuează la testul de efort úi determină apriĠia unor semne clinice sau simptome pacienĠii nu pot realiza decât efort de intensiate mică. Odată diagnosticată. Evaluarea acestor pacienĠi trebuie să includă EKG. x Antecedente heredocolaterale de moarte subită asociată cu prezenĠa PVM. pacienĠii pot efectua efort de intensitate mică. tahicardie pot participa la toate tipurile de competiĠii sportive. Rifat et al. x Un accident embolic anterior. pacienĠilor li se interzice orice fel de efort minim 6 luni de la depistare. Cei care prezintă o astfel de simptomatologie sau episoade de fibrilaĠie sau flutter atrial nu sunt apĠi pentru activităĠi sportive. monitorizare Holter (Cantwell. pot relua efortul sportiv sub supraveghere (McKeag si Hough. Prolapsul de valvă mitrală. 1993). Sindromul Wolff-Parkinson-White (WPW).

dacă efortul nu produce scăderi ale saturaĠiei în oxigen (test de efort) persoanele pot continuă activităĠile. aceasta este valabil úi pentru astmul indus de efort. PacienĠii cu BAV grad II. PacienĠii din acest grup sunt reprezentaĠi în principal de adulĠii peste 60 de ani care practică activităĠi sportive. În acest caz. cu condiĠia să fie asimptomatici úi blocul să nu se agraveze cu efortul. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Blocuri atrioventriculare. Intervalul QT prelungit. InsuficienĠa pulmonară. se vor limita la eforturi de intensitate mică úi sporturi de non-contact. Pacientii cu BAV grad I pot participa la toate tipurile de efort. Pentru mai multa siguranĠă se apreciază ca benefică prezenĠa complexelor QRS în limite normale pe EKG. Pentru BAV grad II tip Wenckebach este valabilă aceeaúi indicaĠie. Dacă astmul este bine controlat nu există restricĠii în practicarea efortului. În cazul în care astmul nu este bine controlat se vor interzice sporturile de contact úi eforturile de intensitate maximală.T. În caz contrar. PacienĠii care prezintă acest aspect au un risc mare pentru moarte subită úi în consecinĠă li se va interzice orice efort sportiv. Astm bronúic. 1988). Agravarea acestor blocuri în efort necesită investigaĠii suplimentare. tip Mobitz sau cu bloc complet congenital pot participa la competiĠii sportive dacă sunt asimptomatici úi dacă creúterea FC în efort nu se asociază cu PVC (eventual ocazional) sau tahicardie ventriculară. Capitolul I .E. InvestigaĠii medico-sportive 333 . (American Academy of Pediatrics Committee on Sports Medicine.

medicaĠie). Riscul relativ: probabilitatea de apariĠie a evenimentului clinic raportat la o valoare de referinĠă standard (o altă populaĠie).E. Acest termen modern combină conceptul clasic al realaĠiei de cauzalitate cu cel al relaĠiei de probabilitate. 2000). Riscul absolut: probabilitatea de apariĠie a evenimentului clinic într-o perioadă definită. aproximativ o treime dintre acestea soldându-se cu deces. Bulgaria. Datorită incidenĠei mari a bolilor cardiovasculare úi a prognosticului acestora. Din acest punct de vedere Ġările est-europene au o mortalitate cardiovasculară aproape dublă faĠă de cele vest europene. Ungaria. În aceste condiĠii necesitatea identificării. Cele mai mici rate ale mortalitatii cardiovasculare au fost inregiatrate in Franta úi cele mai mari în Romania.T.Profilaxia. În plus. Riscul cardiovascular (RCV) se referă la rezultatul global al acĠiunii asupra corpului a factorilor care produc boli cardiovasculare aterosclerotice. Cuantificarea RCV: evaluarea exactă a stării de risc în vederea stabilirii obiectivelor terapeutice úi aprecierii eficienĠei managementului clinic. peste 250 000 de cazuri decedează anual înaintea unui consult medical de specialitate. Astfel tema noastra se încadrează în domeniul prioritar al săntăĠii umane. . Managementul clinic cuprinde totalitatea metodelor prin care controlăm factorii de risc (dieta. Cehia úi Slovacia (Cerghizan et al. A. Definirea noĠiunilor fundamentale în cercetarea prezentă.5 milioane de cazuri de accidente coronariene anual. exerciĠiu fizic. dar sunt asociate statistic cu posibilitatea apariĠiei în viitor a cardiopatiei ischemice úi/sau a altor boli cardiovasculare arterosclerotice. corectării úi profilaxiei factorilor de risc cardiovascular se conturează ca prioritară. Estimarea RCV: evaluarea rapidă a stării de risc in veredea stabilirii metodelor de screening. APRECIEREA RISCULUI CARDIOVASCULAR DE CE? Bolile cardio-vasculare sunt cauza a peste 1. prin căutarea úi stabilirea unor mijloace de eficientizare a cercetarii prin orientarea mai pregnantă spre măsurile de preventie în asigurarea sănătăĠii. Factorii de risc cardiovascular (FRCV) reprezintă un termen folosit pentru a defini anumite elemente ce caracterizează omul sănătos. este important de stabilit existenĠa unor factori de risc úi posibiltatea eliminării acestora la pacienĠi. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 1. InvestigaĠii medico-sportive 334 . 10. Componentele kinetologiei medicale sunt constituite de kinetoterapie (utilizează mijloacele kinetologiei medicale în scopul recuperării somato-funcĠionale) úi de Capitolul I .Kinetoprofilaxie.

istoric personal de cardiopatie ischemică sau alte boli cardiovasculare aterosclerotice. în special la cei cu Capitolul I . diabetul zaharat. 2000): x Stil de viaĠă (modificabil): alimentaĠie hipercalorică. lipoproteina a-Lp(a). iar ca factori de risc adiĠionali: obezitatea. hiperglicemia (diabet zaharat. isctoric familial de cardiopatie ischemică sau alte boli cardiovasculare arterosclerotice timpurii (la bărbaĠi sub 55 ani. O clasificare recentă subîmparte FRCV în factori primari (tensiunea arterială. Critchley úi Capewell. 2002 . factorii trombogeni. glicemie bazală modificată). iar ca factori de risc adiĠionali: obezitatea. ExperĠii europeni sistematizează factorii de risc în modul următor (Cerghizan et al.E. LDL-colesterolul. obezitate (Haapanen-Niemi et al. Stadiul actual al cunoaúterii FRCV Până în prezent s-au identificat 280 de variabile ca úi factori de risc. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II kinetoprofilaxie (aplică mijloace ale kinetologiei medicale în scop profilactic. sexul. 2000). nivel crescut de trigliceride. TA sistolică. hiperuricemia. diabetul zaharat. 2003).) (He et al. trigliceridele. istoric familial de boli cardio-vasculare. femei sub 65 ani). Studiul PROCAM a identificat ca factori de risc majori: colesterolul total. istoricul personal de boli cardiovasculare. x Caracteristici personale (nemodificabile): vârsta. fumatul. prevenind aparitia úi agravarea manifestărilor patologice. fumat. InvestigaĠii medico-sportive 335 . x Caracteristici biochimice úi fiziologice (modificabile): HTA. factori psihosociali. HTA. prezenĠa factorilor protrombotici sau a markerilor inflamatori. nivelul crescut al colesterolului seric. stressul psihosocial. creúterea trigliceridelor. hipercolesterolemia (creúterea LDLcolesterolului). vârsta înaintată. scăderea HDLcolesterolului. sedentarismul. istoricul familial de boli cardiovasculare premature. HDL-colesterolul. 2001) Proteina C reactivă este considerată de mulĠi autori ca factor de prognostic important la pacienĠii cu boli cardiovasculare. hipercolesterolemia (creúterea LDL-colesterolului). vârsta înaintată.T. Studiul Framingham consideră ca factori de risc major: fumatul. alcool (Bazzano et al. vârsta înaintată) úi factori secundari (obezitatea. lipoproteine. tulburări de coagulare. homocisteină. bogată în colesterol úi grăsimi nesaturate. factorii trombogeni. B. în special cea de tip abdominal interpretată în contextul unui sindrom metabolic. hipertrigliceridemia. diabetul zaharat. scăderea nivelului HDLcolesterol. creúterea nivelurilor serice ale homocisteinei. sedentarismul. fenotipul B al LDLcolesterolului.

unde se asociază grade diferite de inflamaĠie la nivelul peretelui vascular. Ca FR secundari ce indică afectarea altor organe sunt consideraĠi úi microalbuminuria úi creúterea concentraĠiei creatininei serice. consumul crescut de alcool. rezultatul fiind nu suma lor ci o valoare ce creúte exponenĠial. existenĠa acestei stări fiind de fapt rezultatul interacĠiunii tuturor acestor factori. Au fost elaborate mai multe scale de cuantificare/estimare a riscului cardiovascular. Cele mai cunoscute sunt NCEP 88 si NCEP 93 . diagrame. Ele au fost prezentate sub forma de ecuaĠii. dar în acelaúi timp exactă. programe computerizate. fiind considerat factor de risc individual úi factor ce influenĠează decizia de tratament (2003 European Society of HypertensionEuropean Society of Cardiology). Euro 98 . Majoritatea acestor factori intervin ca factori de risc úi în moartea subită.E..G. Capitolul I . creúterea frecvenĠei cardiace (FC). În conceptul modern de risc cardiovascular se admite faptul ca factorii de risc contribuie fiecare în parte la starea de risc. identificată electrocardiografic sau ecografic. 2002). Evaluarea riscului cardiovascular individual are o importanĠă deosebită conferind medicului practician posibilitatea de a stabili obiectivele terapeutice úi metodele individuale de management clinic. Studiile efectuate în Ġările industrializate au evidenĠiat faptul că FR pentru moartea subită sunt în marea lor majoritate aceeaúi ca în cazul patologiei arterosclerotice coronariene. InvestigaĠii medico-sportive 336 .. HTA. fumatul úi diabetul zaharat. Printre factorii de risc independenĠi se numară hipertrofia ventriculară stângă. sexul masculin. et al.T. RelaĠia care stă la baza acestei asocieri este incomplet cunoscută dar se poate datora scăderii activităĠii parasimpatice (Priori S. caracterizată prin pierderea bruscă a stării de conútienĠă în maxim o oră de la instalarea simptomatologiei acute. creúterea LDLcolesterolului. istoric familial pozitiv pentru boli cardiovasculare. independent de indicele de masă corporală sau nivelul activităĠii fizice. Toate aceste acĠiuni se înscriu în domeniul medicinei preventive (Primatesta et al. Asocierea dintre consumul marcat de alcool úi riscul de moarte subită a fost explicată prin identificarea unui interval QT prelungit la alcoolici. Important de reĠinut este faptul ca riscul conferit de toĠi aceúti factori poate fi considerabil mai mare decât suma riscurilor individuale úi că de fapt asupra unui individ actioneză mai multi factori de risc. de evaluare a riscului cardiovascular. încercând să realizeze o modalitate cât mai simplă. Moartea subită este definită ca o moarte naturală datorată unor cauze cardiace. 2001). diagramele EURO 94. Asocierea dintre cresterea FC úi riscul de moarte subită a fost observată atât la persoane cu afecĠiuni cardiace cât úi la persoane fără boli cardiace cunoscute. respective vârsta. condiĠiile patologice cardiovasculare fiind cunoscute dar momentul úi condiĠiile instalării fiind neprevăzute. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ateroscleroză.

În prezent există numeroase modele úi hărĠi de risc care pot fi adaptate uúor la condiĠiile naĠionale. Stratificarea riscului. măsurări repetate ale TA. În cazul unor decizii terapeutice greu de formulat poate contribui la alegerea soluĠiei corecte printr-o clasificare globală a riscului cardiovascular al pacientului hipertensiv. tomografie computerizată. examen clinic. dezvoltarea metodei de cuantificare pentru Europa necesită utilizarea mortalităĠii prin BCV ca end-point. Se recomandă ca electrocardiografia să facă parte din evaluările de rutină ale subiecĠilor cu HTA în scopul detectării ischemiei. Evaluarea úi managementul FRCV se realizează prin anamneză. diagramele britanice UK 98. Electrocardiografia mai poate fi utilizată pentru determinarea patternelor supraîncărcării ventriculare (‘’strain’’). fund de ochi. UK 99: evaluarea canadiana. diametrul ventriculului stâng. Actual riscul cardiovascular este definit ca risc absolut de a dezvolta un eveniment cardiovascular fatal în următorii 10 ani. volum end diastolic. resurse úi priorităĠi (Wedel. Echocardiografia este utilă în diagnosticarea HVS úi predicĠia riscului cardiovascular. Deúi prevenirea evenimentelor nonfatale are o prioritate egală. electrocardiograma. Evaluarea trebuie să includă măsurarea grosimii septului interventricular úi a peretelui ventricular posterior. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II diagramele neozeelandeze. 2001). Toate aceste modele de evaluare au la bază cele 2 mari studii epidemiologice prospective Framingham úi Munster. C. Clasificarea în hipertrofie concentrică sau excentrică úi remodelarea concentrică sunt de asemenea apreciate ca având valoare predictivă pentru riscul cardiovascular. explorări paraclinice (laborator. Deúi relaĠia dintre indexul de masă al ventriculului stâng úi riscul cardiovascular este continuă pragul de 125 g/m2 pentru bărbaĠi.T. programele computerizate de cuantificare a riscului cardiovascular (Coronary Heart Disease Risk Calculator 1996 si Risk assesor 1998). cu calcularea masei ventriculului stâng conform formulelor disponibile. tulburărilor de conducere úi aritmiilor. PriorităĠile clinice explicite: prima prioritate a practicienilor sunt pacienĠii cu afecĠiune CV exprimată úi subiecĠii care se află la risc crescut de a dezvolta o BCV. ecografie. Spirit plus si Spirit 6 (Stepwise Programme for Individual Risk Identification and Treatement).E. Pragul riscului înalt care se bazează pe evenimentele CV fatale este acum definit ca t 5%. rezonanĠa magnetică. explorări electrofiziologice). úi 110 g/m2 pentru femei este considerat frecvent pentru estinmarea conservativă a HVS. soft-urile Spirit. Sensibilitatea sa în detectarea HVS este redusă dar indicele Sokolow–Lyons (SV1 + RV5–6 =38 mm) este interpretat ca un predictor independent a riscului cardiovascular. InvestigaĠii medico-sportive 337 . Acest prag va fi suficient pentru a-i identifica pe cei aflaĠi la un risc crescut pentru evenimente nonfatale. ce indică un risc crescut. Capitolul I .

Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Examinarea ultrasonografică a arterei carotide úi măsurarea grosimii complexului intimei úi mediei (Simon et al. x Modificarea FR reduce morbi-mortalitatea la subiecĠii cu sau fără BCV diagnosticată. . iar elementul patologic comun subiacent este reprezentat de ateroscleroză. 2002). Abordarea prevenĠiei cardiovasculare. asociat cu modelul SCORE de evaluare a FRCV (European Systematic Coronary Risk Evaluation) pot fi utile in stratificarea riscului la bolnavii asimptomatici. E. pot constitui factori predictivi pentru infarctul miocardic úi accidente vasculare cerebrale. În aceste condiĠii. Un studiu anterior a arătat că FC în repaus. • În acest moment.T. vasculare periferice úi cerebrale. • Rude apropiate cu debut precoce al bolii coronariene sau indivizi asimptomatici cu risc crescut. LDL colesterol > 240 mg/dl sau TA > 180/110 mmHg. detectarea plăcii de aterom. InvestigaĠii medico-sportive 338 . Obiectivele prevenĠiei cardiovasculare constau în: • Reducerea incidenĠei evenimentelor datorate bolii coronariene.  . 2002). Cuspidi et al. 2004.E. • Scopul recomandărilor îl reprezintă moartea prematură úi invaliditatea. IMA úi AVC pot fi adesea prima manifestare.colesterol > 320 mg/dl. abordarea prioritara include: • Manifestări ale aterosclerozei: coronariene. x IncidenĠa patologiei cardiovasculare se corelează direct cu stilul de viaĠă úi cu FR. AVC ischemic úi arteriopatiilor. D. • PacienĠi asimptomatici cu risc crescut: .Diabet zaharat tip 1 sau 2 cu microalbuminurie. Studii recente indică introducerea echocardiografiei ca obligatorie pentru startificarea riscului pacienĠilor hipertensivi (Sleik úi Klein. majoritatea ghidurilor se adresează modificării stilului de viaĠă. x Moartea. corectată în Capitolul I . influenĠării FR cardiovasculari majori úi utilizarea profilactică úi terapeutică a efortului fizic corect dozat. Elementele de bază în abordarea prevenĠiei cardiovasculare constau în: x Bolile cardiovasculare reprezintă o cauză majoră de moarte prematură úi invaliditate.FR cumulaĠi peste 10 ani la cei cu un risc actual • 5%. Rolul efortului fizic în prevenirea úi recuperarea patologiei cardiovasculare: Aktas et al (2004) au raportat ca alterarea capacităĠii funcĠionale în timpul testarii la efort úi întârzierea revenirii la valori normale a FC după efort. • AlĠi subiecĠi întâlniĠi în clinică.

de asemeni de durată scurtă.T. Prima abordare útiinĠifică a antrenamentului fizic s-a realizat în 1930. a unui spectru lipidic normal (Aktas et al. Reindell a arătat că acest tip de antrenament a dus la creúterea atât a mărimii cordului cât úi a volumului sanguin expulzat în timpul fiecărei contracĠii ventriculare. 2001). cardiolog. Williams .180 bătăi pe minut. Activitatea fizică creúte capacitatea de efort úi are un rol important în prevenirea primară úi secundară a factorilor de risc úi a afecĠiunilor cardiace. Centrul pentru Controlul úi Prevenirea Bolilor SUA (CDC) recomanadă ca un adult să realizeze un efort fizic moderat (i. De asemenea a găsit o creútere a ratei maxime de utilizare a oxigenului la nivelul întregului organism. de către doctorul H. Din păcate acest lucru nu este respectat de peste 60% din americani (Manson et al. înot) minim 30 minute/zi. Niedfeldt. scăzand la 120 de bătăi/min în timpul perioadelor de repaos. 2003). 5 zile/săptămână. În aceste condiĠii se recomandă realizarea testării la efort în cadrul bateriei de screening a persoanelor cu risc cardiovascular crescut. nu dezvoltă o patologie cardiovasculară. ce conduc la atingerea unui nivel ridicat al condiĠiei fizice.. P<. Măsurarea TA sistolice în timpul efortului la cicloergometru a fost propusă ca un indicator mai exact pentru estimarea riscului de dezvoltarea a HTA de către indivizii cunoscuĠi până la acel moment ca hipertensivi. incidenĠa hipertensiunii arteriale pentru această categorie de persoane este cu 50% mai redusă faĠă de restul populaĠiei.29. în Germania. Se consideră că persoanele implicate în activităĠi sportive susĠinute. intervenind în menĠinerea tensiunii arteriale normale. ci se extind asupra întregului organism. ciclism.E. Reindell. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II funcĠie de vârstă úi sex. El folosea exerciĠiul fizic pentru a "întări" inima pacienĠilor săi în scopul creúterii performanĠei cardiace. mers sustinut. 2004. FC de repaus a fost asociată cu mortalitatea cardiovasculară úi în alte studii prospective. alergare. Cercetări ulterioare au arătat că beneficiul maxim nu provine din efectele asupra cordului ci din obĠinerea unei abilităĠi Capitolul I . Experimente conduse cu grijă au arătat că metoda cea mai eficientă pentru realizarea acestui deziderat constă în alergarea repetitivă a unor intervale scurte cu perioade de repaus după fiecare alergare. În timpul alergărilor frecvenĠa cardiacă atingea 170 . a greutăĠii optime.e. Creúteri ale TA sistolice peste 200 mm Hg în timpul primelor 6 minute de efort la cicloergometru semnifică o rată de mortalitate cardiovasculară dublă la bărbaĠii de vârstă medie. InvestigaĠii medico-sportive 339 . 2002. 1. Factorii de risc cardiovasculari pot fi corectaĠi sau atenuaĠi prin programe de antrenament fizic. Între efortul fizic úi riscul cardiovascular exiată o relaĠie directă. a reprezentat un factor predictiv pentru toate cazurile de mortalitate la indivizii cunoscuĠi cu suferinĠă coronariană (hazard ratio aHRs.001). Această descoperire a ilustrat faptul că efectele benefice ale antrenamentului nu se limitează numai la cord. Într-adevăr.

evaluarea funcĠională . InvestigaĠii medico-sportive 340 . se vor avea în vedere toĠi factorii de risc identificaĠi de experĠii europeni úi enuntaĠi la punctul anterior. RMN. Screeningul se va referi la depistarea activă úi permanentă a FRCV în populaĠia generală. în raport cu grupele de vârstă. Propuneri pentru depistarea úi contracararea FRCV O importanĠă majoară o are abordarea practică a factorilor de risc prin stabilirea unui algoritm de evaluare al pacientului cu boală cardiovasculară úi identificarea eventualilor factori de risc. date furnizate de Capitolul I . obezităĠii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II superioare a muúchilor scheletici în folosirea oxigenului úi substanĠelor energetice din fluxul sanguin. IniĠial se va realiza o evaluare rapidă a stării de risc de către medicul de familie. Ghidul Colegiului American de Medicină Sportivă (ACSM) afirmă că efortul de intensitate moderată este benefic pentru majoritatea pacienĠilor hipertensivi úi poate contribui la controlul tensiunii arteriale. ce conduc la atingerea unui nivel ridicat al condiĠiei fizice. ea va reprezenta numai o estimare (aproximare) a FRCV Se vor utiliza date furnizate de anamneză (date privind istoria familială úi/sau personală a factorilor de risc sau patologiei cardiovasculare). 1. Depistarea factorilor de risc trebuie să fie globală. motivarea acestora să adere la metodele de reducere a riscului. imagistic-radiologic. Date din peste 40 de studii indică faptul că antrenamentul de anduranĠă de intensitate uúoară sau medie (20 . Prima etapă va consta în identificarea populaĠiei cu risc mare. timp de 3-5 zile/săptămână) scade atât TA sistolică cât úi TA diastolică cu 10 mm Hg. precum úi motivarea eforturilor depuse pentru a reduce riscul total.60 minute la 40% . ecografic. examinarea paraclinică (screening. CT. Se consideră că persoanele implicate în activităĠi sportive susĠinute. Se vor utiliza mai multe metode de screening. proteina C). gradul de asociere cu bolile cardio-vasculare. hipertensiunii arteriale. care necesită o atenĠie crescută úi intervenĠie imediată. examenul clinic general.70% din VO2 max. adresate principalilor FRCV identificaĠi: dislipidemiilor. sex. investigarea nivelului stresului prin aprecierea condiĠilor de viaĠă úi muncă ce pot determină creúteri ale catecolaminelor sau activări neurogene cronice ale sistemului nervos simpatic cu influenĠă directă în geneza patologiei cardiovasculare. anamneza.T. Depistarea întâmplătoare a unui factor de risc va obliga la căutarea altor factori eventual asociaĠi. precum úi interrelaĠiile dintre aceútia úi modul în care pot fi evitaĠi sau trataĠi pentru urmărirea funcĠională a calităĠii vieĠii pacientului úi refacerea sa cu reintegrarea socio-profesională. diabetului zaharat. prezintă o incidenĠă a hipertensiunii arteriale cu 50% mai redusă faĠă de restul populaĠiei.E.esenĠială în aprecierea calităĠii vieĠii úi a capacităĠii de muncă a individului. Evaluarea se poate derula pe etape.

Capitolul I . tetanie (hiperaldosteronism). O atenĠie deosebită se va acorda măsurării TA. x Episoade de cefalee. transpiraĠii. grăsimi animale). Factori de risc : x Antecedente heredocolaterale úi/sau personale de hipertensiune sau alte boli cardiovasculare. InvestigaĠii medico-sportive 341 . în scopul reducerii riscului morbidităĠii úi mortalităĠii prin cauze cardiovasculare GHID de anamneză pentru depistarea FRCV 1. semne de suferinĠă cardiovasculară).T. incidenĠa crescând cu vârsta. valorile greutăĠii corporale úi a distribuĠiei Ġesutului adipos. afetamine. alcool. În aceste condiĠii măsurarea TA.E. steroizi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II examenul obiectiv (valorile tensiunii arteriale. efedrina. 3. depistarea precoce a HTA. Simptome sugestive pentru HTA secundară. ciclosporina. Valori anterioare ale TA. Astfel între 20-30 de ani incidenĠa HTA este de 5-10%. eritropoietina. infecĠii de tract urinar. x Antecedente heredocolaterale de boli renale (rinichi polichistic) x Patologie renală: hematurie. carbenoxolon. abuz de analgezice (afectarea parenchimului renal). Pacientul identificat cu risc cardiovascular se va investiga în continuare. x Utilizarea contraceptivelor orale. x Obiceiuri alimentare (sare. profilaxia úi tratamentul acesteia reprezintă o necesitate stringentă. antiinfalamatoare mesteriodiene. x Episoade de fatigabilitate musculară. anxietate. Primele manifestări ale hipertensiunii arteriale apar frecvent la persoanele tinere. iar între 30-60 ani se ridică la 20-25%. etapele abordarii FRCV în practica medicală fiind următoarele: SUBIECT INVESTIGAT p DIAGNOSTIC p EVALUAREA ùI CUANTIFICAREA STĂRII DE RISC p STABILIREA OBIECTIVELOR TERAPEUTICE ùI MANAGEMENTUL CLINIC AL FRCV Se vor dezvolta module de anamneză. x Antecedente heredocolaterale úi/sau personale de hiperlipidemie x Antecedente heredocolaterale úi/sau personale de diabet zaharat x Fumat. cocaina. palpitaĠii (feocromocitom). diagnostic úi terapie. 2.

renale. 4. Simptome ale afectării secundare ale organelor: x SNC. 3. 6.E. efecte adverse). dureri precordiale. nocturie. prezenĠa unor eventuale complicaĠii cerebrale.T. 5. 4. poliurie. doza. ochi: cefalee. x Artere periferice: extremitati reci. Regim de viaĠă úi muncă. vertij. periferice. durata úi frecvenĠa activităĠii fizice prestate. talia. a macro úi microangiopatiei. úocul apexian. Tratament antihipertensiv anterior (medicamente utilizate. GHID de măsurare a TA CLASIFICAREA HTA DUPĂ GHIDUL ESH/ ESC 2003 CATEGORIE OPTIMAL NORMAL NORMAL ÎNALTĂ HIPERTENSIUNE GRADUL 1 GRADUL 2 GRADUL 3 SISTOLICĂ IZOLATĂ TAS <120 120-129 130-139 140-159 160-179 >180 >140 TAD <80 80-84 85-89 90-99 100-109 >110 <90 Capitolul I . oculare. coronariene. statusul ponderal. claudicaĠie intermitentă. x Tipul. 5. valorile TA. oscilometriei. 6. IMC. GHID de examinare clinică pentru depistarea FRCV PacienĠii vor fi examinaĠi clinic complet urmărindu-se: 1. deficit motor sau senzitiv. x Personalitate. InvestigaĠii medico-sportive 342 . alterări ale câmpului vizual. x Rinichi: hematurie. aria matităĠii cardiace. 2. zgomotele cardiace. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II x Obezitate / creúteri în greutate de la debutul vârstei adulte. atacuri ischemice tranzitorii. prezenĠa unor sufluri cardiace. x Cord: palpitaĠii.

x Colesterol total. câte două măsurători la fiecare braĠ.T. a unor valvulopatii de tip stenotic ) x Echografie carotidiană. x EKG. B. Se vor utiliza metode indirecte ce utilizează Capitolul I . x Fibrinogen. Testarea capacităĠii de efort reprezintă o componentă esenĠială în cadrul evaluării pacientului cu boală cardiovasculară. excluderea prezenĠei unor colecĠii lichidiene pericardice. x Microalbuminuria. x Sideremia. x Examen sumar urină. x HDL-colesterol. InvestigaĠii medico-sportive 343 . x Glicemie. oscilometre. Teste suplimentare: x Echocardiografie bidimensională (analiza pereĠilor cardiaci. x VSH. TTGO. x Acid uric seric. tensiometre. x Testarea capacităĠii de efort. x Ionogramă serică úi urinară. Se vor folosi electrocardiografe portabile. .în două ocazii diferite sitting /standing . Prin creúterea capacităĠii de efort se ameliorează starea subiectivă de bine úi calitatea vieĠii. x Creatinina serică. Necesitatea evaluarii capacităĠii de efort se corelează cu efectele terapeutice ale exerciĠiilor fizice.după 4 săptămâni se va face o nouă determinare calculându-se TA medie. x Examen fund de ochi.E. x Uree. x Trigliceride. ultrasonograf 2D Doppler color CFM si Power ESAOTE AV5.ulterior măsurarea la fiecare 3 luni. GHID de explorari paraclinice pentru depistarea FRCV A. Teste de rutină: x Hemoleucogramă completă. x Proteina C reactivă. cavităĠile cardiace. grosimea acestora. x Oscilometrie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Determinarea TA se va face . .

aflat în dotarea Universitatii din Craiova. antecedentele heredocolaterale cardiovasculare privind rude de gradul I. 3. obezitatea. testarea la efort va fi precedată de testul Schellong (clinoortostatic) care măsoară FC în repaus în clino úi ortostatism úi evaluează reacĠia cardiovasculară la efort. Se pot dezvolta diagrame speciale cu aplicabilitate pentru diversii factori de risc. Managementul clinic cuprinde toate metodele prin care controlam FRCV.E. programe de monitorizare. Factorii de risc modificabili care caracterizeaza stilul de viata negativ (alimentatia. pe grupe de vârstă úi sex. dislipidemiile. excesul de alcool. programe educationale. Softul include 2 programe: PROCAM (Prospective Cardiovascular Munster Stady) cu investigarea incidentei infarctului miocardic coralat cu factori de risc la barbati cu varsta intre 40-60 ani/femei dupa menopauza. a dietei úi a modului de preparare al hranei. atât prin identificarea eventualilor factori de risc. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II determinarea VO2 max pe baza FC măsurată în efort. Este o metoda de acuartete ridicata dar implica limitarae la grupe de varste avansate. gravide cu HTA. A doua metoda (Framingham) evalueaza risculul cardiovascular luand in considerare valorile colesterolului total. HDL. Capitolul I . diabet. Evaluarea úi cuantificarea stării de risc se va realiza utilizând diagrama Euro 94 (evaluează riscul individual de apariĠie a evenimentelor coronariene în următorii 10 ani) úi cu ajutorul REFLOTRONULUI. alcoolului úi sedentarismului. valorile TA sistolica. prin stabilirea unui stil de viaĠă cât mai corect úi nu numai tratarea acestora. varsta. cu utilizara unui soft ce permite calcularea riscului de afectare cardiovasculara. 2. asocieri de factori de risc). Al doilea obiectiv se adreseaza elaborarii unei strategii de profilaxie a bolilor cardiovasculare prin controlul factorilor de risc. Se poate aplica la ambele sexe pentru varste intre 30-74 ani. programe de monitorizare. Având în vedere rolul FC de repaus ca factor de risc al morĠii subite. cunoscând beneficiile schimbării stilului de viaĠă. De asemenea se va realiza testul de efort cardiovascular . fumatul. exercitiu fizic. valorile TG. programe de evaluare (prin care apreciem eficienta primelor 2).T. Factorii de risc modificabili care apartin patologiei (HTA. InvestigaĠii medico-sportive 344 . medicatie). antecedentele personale (fumat. diabetul zaharat) vor controlati prin programe profilactice si terapeutice (dieta. evitarea tutunului. Aceasta va avea succes dacă populaĠia va înĠelege úi va susĠine necesitatea schimbării stilului de viaĠă. sedentarismul vor fi controlati prin programe educationale. B. Profilaxia bolilor cardiovasculare va fi principală. angina pectorala). programe de evaluare. evitarea acestora la pacienĠii tineri. cat úi prin stabilirea unei relaĠii cauzale a acestora cu bolile cardiovasculare. Se vor stabili programe terapeutice individualizate adresate unor categorii speciale (varstnici.

InvestigaĠii medico-sportive 345 . tehnici de relaxare. Prin creúterea capacităĠii de efort se ameliorează starea subiectivă de bine úi calitatea vietii. atingerea greutăĠii normale. a stresului si tensiunii nervoase. a unui regim alimentar corect úi a includerii în programul zilnic al pacientului a unor exerciĠii fizice în raport cu toleranĠa acestuia la efort. creúterea aportului de potasiu. practicarea exercitiilor fizice (kinetoprofilaxie sau terapia nefarmacologică). Un program bine stabilit de exerciĠii fizice ar duce la creúterea rezistenĠei fizice. de stimulante SNC (alcool. Acesta se va realiza prin controlul stilului de viata. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Programul de profilaxie se va adresa atât tinerilor. Este important ca aceútia să cunoască faptul că vârsta. tutun. Capitolul I . sedentarismul.T. regim igienodietetic. Stabilirea unui program de exercitii fizice cu anumite specificităĠi in scopul cresterii capacitatii de efort dar si ca factor profilactic úI terapeutic. cola. reduce stresul. ajută la controlul greutăĠii corporale. controlul greutatii corporale. precum úi o creúterea riscului de deces prin accidente coronariene sau cerebrale. al glicemiei. evitarea consumului de alcool. obezitatea. asociind o creúterea a riscului de dezvoltarea a bolilor cardiovasculare. Etapele programului sunt: educaĠia pacientului úi familiei sale. terapii alternative. populaĠiei generale cât úi populaĠiei cu risc. antrenamente aerobe. Schimbările alimentare úI ale modului de viaĠă includ: renuntarea la fumat. Monitorizarea rezultatelor se va face prin intermediul diferitelor scale de evaluare (generice si specifice).E. pacienĠii care fac exerciĠii fizice zilnice având o durată mai lungă de supravieĠuire úi o incidenĠă redusă a bolilor cardiovasculare. Modificări în regimul de viaĠă pot reduce valoarea HTA sau pot reduce necesarul medicaĠiei antihipertensive. Studiile au demonstrat că exerciĠiile fizice aduc numeroase beneficii. Se vor institui regimuri individualizate in functie de factorii de risc. insistând asupra evitării fumatului. ContribuĠia noastră presupune aplicarea unui protocol al programul de asistenĠă medicală care va cuprinde: program educaĠional úi de suport psihic. dislipidemia. eventuale măsuri farmacologice. diabetul zaharat. îmbunătaĠeúte somnul úi previne instalarea osteoporozei. Necesitatea evaluarii capacităĠii de efort se corelează cu efectele terapeutice ale exerciĠiilor fizice. istoricul familial. scăderea colesterolului plasmatic. scăderea aportului de sodiu si grasimi saturate. tratament medicamentos. utilizarea profilactica a unor medicamente. hipertensiunea arterială sunt factori importanĠi de risc. medicaĠie).

reumatism. Rolul kinetoterapeutului – alături de medicul sportiv intervine în metodica recoltării. stimularea creúterii úi dezvoltării fizice armonioase. creúterea capacităĠii de efort úi îmbunătăĠirea stării funcĠionale a organismului uman. respiratorie. sex masculin.T. creúterea capacităĠii de efort úi îmbunătăĠirea stării funcĠionale a organismului uman. APLICAğII ALE TEORIEI ÎN PRACTICĂ DE CE? ÎnĠelegerea metodicii recoltării úi urmăririi în dinamică a datelor medicale va putea fi urmată de integrarea acestora în procesul educaĠiei fizice úi sportului. contribuind astfel la realizarea obiectivelor de bază ale educaĠiei fizice úi sportului: întărirea sănătăĠii. boli degenerative. nu are fraĠi. EXAMENUL MEDICO – SPORTIV. diabet. contribuind astfel la realizarea obiectivelor de bază ale educaĠiei fizice úi sportului: întărirea sănătăĠii. I. Capitolul II . TBC. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II CAPITOLUL II – APLICAğII ALE TEORIEI ÎN PRACTICA SPORTIVĂ 2. vârsta 18 ani. redăm în continuare un astfel de examen medico-sportiv individualizat. post: fundaú. stimularea creúterii úi dezvoltării fizice armonioase. EXEMPLIFICARE Sportiv. fără probleme de patologie: cardiovasculară.1. club U Craiova se prezintă pentru control medical periodic de tip circuit. divizia A. HTA. kinetoterapeuĠi úi antrenori să se desfăúoare după principii útiinĠifice. Pentru stabilirea diagnosticului stării de sănătate am luat în considerare următoarele aspecte anamnestice: AHC: părinĠi sănătoúi. úi urmăririi în dinamică a datelor medicale. fotbal. digestivă.E. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 346 . Pentru o mai bună înĠelegere a aspectelor medicale prezentate anterior. cu integrarea acestora în procesul educaĠiei fizice úi sportului pentru ca viitoarea activitate de profesori.

nu a avut întreruperi în activitatea sportivă. fară sechele. . program úcolar corespunzător. consum mediu de lichide pe zi 2 l. somn. ultimul antrenament cu o zi în urmă.fară intervenĠii chirurgicale. Starea generală prezentă: apetit. SituaĠia actuală: perioada precompetiĠională. . Datele anamnestice. tehnico-tactică.suportă bine efortul de antrenament. 4 camere-3 persoane. . consum moderat de cafea.participă la cantonamentele de pregătire ale echipei de 2 ori/an.E. În prezent nu este sub medicaĠie pentru nici o patologie.odihnă pasivă úi activă. susĠinerea efortului se realizează cu Vitamax 2 cp/zi. intensitate 80%. 75% pregătire specifică.locuinĠă bloc. AHC. fară complicaĠii sau sechele. . . datorate accidentărilor antemenĠionate.traumatologie: 2 entorse tibiotarsiene grad I. preferinĠe pentru carne. cola. dulciuri. urmeaza scheme de refacere zilnica si saptamanala. legitimat la copii.APP: bolile infecto-contagioase ale copilăriei.T. AS ne relevă prezumĠia de sportiv sănătos. antrenament de refacere. . nu consumă alcool. evoluĠie ontogenetică corespunzătoare etapelor de vârstă cronologică. selecĠionat la lotul naĠional. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II APF: naútere normală. greutate corporală.CVM . ultimul traumatism in urmă cu 1 an. fără afectarea negativă a programului úcolar.a practicat 2 ani atletism (7-9 ani). volum 1. . număr antrenamente 10/săptămână. suportă bine efortul. nu fumează.practică fotbal de la 9 ani. APP. fară nivel superior de performanĠă. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 347 . juniori.5 ore/zi.AS – a practicat programul de educaĠie fizică úcolară . . .cel mai bun rezultat sportiv: locul II în campionatul naĠional cu echipa. conĠinut 25% PFG. - Capitolul II . dispoziĠie de lucru corespunzătoare. decât temporare.alimentaĠie corespunzătoare cantitativ úi calitativ.obĠine forma sportivă relativ uúor. . fără schimbări în obiceiul alimentar. Obiceiuri alimentare . pe perioade de maxim 2 săptămâni. ultimele 24 ore . . student.

AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 348 .aparat respirator: căi respiratorii superioare libere. splină în limite normale. abdomen suplu.T.laborator: hemoglobina =14. mobil cu respiraĠia.sistem ganglionar limfatic: ganglioni periferici nepalpabili. . sonoritate pulmonară prezentă.aparat cardiovascular: úoc apexian în spaĠiul V intercostal stâng pe linia medioclaviculară. Examinări paraclinice: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II II. nedureros.siatem endocrin: glandă tiroidă nepalpabilă. amplitudinea miúcărilor respiratorii egală bilateral. vene permeabile. . . unde cu amplitudine úi durată normală.spirometrie: CV=4500 ml.E. . VSH = 2/4 mm la 1/2h. zgomote cardiace ritmice. cu pilozitate normal distribuită topografic.examen ortopedico-traumatic. umede. În completare: . completat cu examinările paraclinice (laborator. FC 60/min. thymol=2 UI. rinichi nepalpabili. dentiĠie. artere pulsatile. bine bătute. Rx). orientat temporo-spaĠial. mobile. nimic orificial supraadăugat. . TA 120/70 mmHg. calde. .tegumente úi mucoase: normal colorate.aparat locomotor: articulaĠii libere. axe segmentare normale. . . tranzit intestinal normal. . Examinările efectuate au indicat faptul că sportivul este clinic sănătos. ficat. Capitolul II . .sistem nervos: reflexe osteotendinoase prezente bilateral.EKG repaus: ritm sinusal. murmur vezicular prezent. . .examenul stomatologic.aparat digestiv: cavitate bucală cu mucoasă umedă. Zn SO4 = 5 UI. . Pentru evaluarea stării de sănătate s-a efectuat examenul clinic general pe aparate úi sisteme.8 g%. sensibilitate superficială úi profundă în limite normale. micĠiuni fiziologice. torace normal conformat. puls 62/min. frecvenĠa respiratorie 12/min.MRF: relaĠii normale. stare de sănătate compatibilă cu sportul practicat. normal colorată.aparat renal: loji renale nedureroase.

tip constituĠional: longilin.poziĠie corectă .48) .E.tonus bun al musculaturii abdominale .simetrie bilaterală prezentă . simetrie) Membrul inferior (proporĠii.82:0.63:0.atitudine cifotică dorsală . aspecte particulare Abdomen (tonus.normal conformat 5 .simetrie bilaterală prezentă . simetrie) Concluzii corectă . volum.simetrie bilaterală prezentă . subponderal .proporĠia coapsă:gambă:picior (1:0. simetrie). simetrie) Membrul superior (proporĠii. Pentru stabilirea diagnosticului dezvoltării fizice úi a stării de nutriĠie s-au realizat următoarele examinări: SOMATOSCOPIE 1 2 3 4 PoziĠia cap+gât PoziĠia umeri+clavicule PoziĠia coloanei vertebrale Torace (formă.proporĠia braĠ:antebraĠ:mână (1:0.T.umeri la acelaúi nivel .65) .abdomen plat .Recomandări: posturi corective + gimnastică recuperatorie (tonifierea musculaturii paravertebrale cu menĠinerea curburilor cervicală úI lombară) + gimnastică respiratorie úI de apropiere a scapulelor 6 7 8 9 Capitolul II .cifoză dorsală gradul I .scapule proiectate superior .Ġesut adipos slab reprezentat . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II III. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 349 . dispoziĠie Ġesut adipos) Bazin (poziĠie.

Ionescu Bust Diametru biacromial Diametru bitrohanterian Diametru toracic Valoare reală (cm) 181.1 >39 36-37 Interpretare corespunzător modelului favorizează detenta favorabil fotbalului sub cerinĠe sub cerinĠe Perimetru toracic Indicele Erissman Elasticitate toracică Perimetru abdominal Perimetre musculare (contracĠie/relaxare) T 23/19.5 2. c/r = 810cm Capitolul II .T. AP DiferenĠă T .12 cm corespunzător - BraĠ 35/40 parĠial Coapsă >60cm corespunzător Dif.3 98 36 33 Valoare ideală (cm) >180 4-5 96.sub cerinĠe 28/25 AP = 8cm (dif. c/r = 3cm 9 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II SOMATOMETRIE Indicator/Valori Statura Indicele A. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 350 .E. 5cm) torace aplatizat 88-98-87 -2.75 11 71 BraĠ 32/35 AntebraĠ 20/23 Coapsă 48-50 Gambă32/34 Dif.

9 . actuală kg G. corp.5% 38 59% 29 45% 110 171% 0.1.T.0 Concluzii ParĠial corespunzător corespunzător corespunzător corespunzător sub cerinĠe sub cerinĠe valori normale. optimă kg Supr. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 351 .8 12.84 Valori ideale 65% 65% 75% 150200% 0.kgf Flexori palmari stângi Flexori palmari drepĠi ForĠa scapulară ForĠa lombară Indice de forĠă/greutate corporală Indice de forĠă/masă activă Tonus muscular repaus coapsă (Uz) Tonus muscular act.55 8 56 12% Abdomin 9 8. m2 ğesut adipos % ğesut adipos kg Masă activă kg ğesut adipos optim Masă activă optimă Tricipital 9 Subscapu 6 lar Flanc 8 64 71 1.5 Capitolul II .96 65 115 > 1. MA = -6.55% (0. coapsă (Uz) Valori reale 40 62.2 50 . diferenĠa c-r =40 capacitate medie de lucru 0.60 110-120 Recomandări: antrenament pentru dezvoltarea masei active (forĠă) + regim hiperproteic STARE DE NUTRIğIE .52 al Coapsă 13 Interpretare : subponderal.COMPOZIğIE CORPORALĂ Plici mm G. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II DINAMOMETRIE-MIOTONOMETRIE Indicator/Valori . -7kg .5kg 88% 62.52kg). TA = +0.E.

seleniu.pentru un sportiv normoponderal 14-18 ani. care are 2 ore de antrenament/zi. B.E. lipide 26-28%.1. mobilitate satisfăcătoare. vitamina E. din care: .2 052 oferite de proteine (500 g) . . . Piravitan.consum caloric fotbal= 400 calorii/ ora de antrenament x 2 ore = 800 calorii. optimizarea forĠei. IV. din care proteine 16-17%. IndicaĠii úi contraindicaĠii: A . glucide 56-58%.Proba Schellong.medicale: tratament stomatologic. medicaĠie de refacere: Ginseng. Sargenor. medico-sportive: regim alimentar hipercaloric (5000 cal/zi). .T.1 064 oferite de lipide (115 g) .684 oferite de glucide ( 166 g) Capitolul II . necesarul caloric este de 3800 calorii/zi. Pentru stabilirea diagnosticului stării funcĠionale úi a capacităĠii de efort s-au efectuat : . . refacere conform schemei.TTR. postural atitudine cifotică. neurosustinere. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 352 . polivitaminizante. calitativ conform cerinĠelor sportului. având o compoziĠie corporală corespunzătoare sportului/postului. medicaĠie de susĠinere: polimineralizante. VOLUM I A. Pentru juniori necesarul caloric se poate calcula cu ajutorul tabelelor prezentate în volumul I. *** Având în vedere specificul jocului de fotbal alimentaĠia fotbalistului adult trebuie să asigure 5000 kcal. Calculul necesarului caloric Exemplu: pentru 14-18 ani necesarul energetic la nesportivi este de 3000 cal. forĠă bună.Proba Astrand. sustinătoare hepatice. hidratare corectă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Raportând rezultatele înregistrate le cerinĠele sportului putem afirma că sportivul este parĠial corespunzător din punct de vedere al dezvoltării fizice biotipului somatic impus.

zilnic 250 ml lapte sau 120 ml lapte concentrat/30 g lapte praf.75% sub formă de mono úi dizaharide. zahărul. paste făinoase.zahar: 50 g. marmelada. pâine. . * Lipidele: . stafide. 50 g brânză vaci. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 353 .250-300 g carne/zi.făină: 300 .70% sub formă de acizi graúi nesaturaĠi úi fosfolipide vegetale.52g/kgcorp). care conĠin o cantitate mare de protide sunt: carnea úi produsele din carne. din care o masă pe saptămână cu ficat. ovăz etc. bomboanele. necesarul de proteine animale este asigurat de : . . necesarul de glucide este asigurat de: . fructe uscate (prune. zeină). Alimentele de origine animală. siropurile. Capitolul II .T. fulgi de porumb. mierea.3 Kcal. 2-3 mese cu peúte. caise. fructele. 30 g caúcaval. orez. rahatul. Este necesară suplimentarea glucidică pre. curmale etc. * Glucidele: .5g/kgcorp). porumbul.trebuie să asigure 20-25% din raĠia calorică (1.). . . smochine. cartofi. linte. 1 g furnizează 9. peútele. . intra úi post efort.trebuie să asigure 55-65% din raĠia calorică (910g/kgcorp).350 g. 1 g furnizează 4. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Se va Ġine cont că: * Proteinele: .3 Kcal. Pentru sporturile de forĠă-viteză úi pentru copiii în creútere este necesară suplimentarea proteică.1 Kcal.rată 2 g glucid/1g proteine pentru evitarea folosirii proteinelor în scop energetic. proteine parĠial complete din cereale úi leguminoase úi incomplete (gelatină. . leguminoase uscate (fasole. mazăre etc. 2 iaurturi mici.cartofi: 400 g de 3 ori pe săptămână cu orez de 2 ori pe săptămână cu legume.E. Glucidele se găsesc în cereale (grâul. zarzavaturile.făină/cereale: 30 g mic dejun/gustare.trebuie să asigure 15-20% din raĠia calorică (1.). .). ouăle. 1 g furnizează 4. 4-5 ouă/săptămână . . laptele úi brânzeturile. .dulceaĠă: 50 g. dulceĠurile.să conĠină cei 8 aminoacizi esenĠiali. soia.proteinele animale pot ajunge la 75% din cantitatea totală de proteine.82.

. carnea grasă. dovleac. când se urmăreúte creúterea forĠei úi a rezistenĠei generale a organismului. untura de peúte. cum este cazul la fotbal.5-3. vitaminizată úi índulcită. aport de săruri. ficatul. În etapele în care se urmăreúte Capitolul II . creierul. La început. 35 g grăsimi vegetale (ulei. OVOMALTINE. slănina. friúca. gimnastică etc. în special la mesele care preced úi succed efortul sportiv deoarece s-a demonstrat experimental că muúchii absorb cel mai bine substanĠele azotate în timpul efortului.E. RaĠia de întreĠinere sau susĠinere urmăreúte creúterea rezervelor de glicogen muscular úi hepatic necesare mai ales în efortul de rezistenĠă (raĠie hiperglucidică . sub formă de apă plată. Ín cadrul pauzelor se recomandă ingerarea a 100 ml de lichid. POWERLEAN. nuci. cât úi după încheierea efortului. * Lichide 2. haltere. rezaharare. Există numeroase produse tipizate de tip ISOSTAR. atunci sportivii pot consuma 200 ml apă minerală alcalină. Ingerarea lichidelor trebuie eúalonată în timp úi în cantităĠi mai mici. margarină). Înainte de competiĠie se recomandă consumul a 500 . alcalinizare. soia. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Lipidele de origine animală sunt untul.5 l/24h. brânza grasă.1000ml lichid cu 30-60 minute înaintea începerii efortului. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 354 . deoarece îngreunează activitatea inimii úi rinichilor.30 g unt/zi. Dacă pauza durează mai mult timp. ExistenĠa unui deficit de apă poate fi determinată practic úi fiabil prin controlul greutăĠii corporale înainte úi după efort. mai mult pentru a ínlătura senzaĠia de uscăciune a mucoasei bucale. ceaiuri. Cu puĠin timp înaintea eforturilor intense úi de scurtă durată nu este indicată consumarea unor cantităĠi mari de lichide.regimul de 7 zile). creúterea masei musculare în efortul de forĠă . GATORADE. gălbenuúul. icrele. sucuri de fructe. Necesarul de lipide este asigurat de: .. alune. resărare. SoluĠiile de rehidratare sunt de necesitate stringentă atât în timpul pauzelor. săruri minerale úi glucide. se va mări aportul de proteine prin alimentaĠie. seminĠe de floarea soarelui. porumb.T. untura.viteză (raĠie hiperproteică). După încheierea efortului sportivul trebuie să bea pentru a compensa cât mai repede deficitul de apă. smântâna. *Vitaminele. laptele. lipidele de origine vegetală se găsesc în următoarele alimente: măsline. mineralele úi radicalii alcalini asigurate de legume úi fructe. soluĠiile de rehidatare Ġinând cont de toĠi aceúti factori.CompoziĠia lor trebuie să satisfacă următoarele deziderate: rehidratare. migdale.

hiperglucidică. brânzeturi. 7. Reamintim schema de refacere după eforturile de tip mixt (aerobanaerob úi neuropsihic: jocuri sportive) 1. se recomandă o creútere a cantităĠii de protide fosforate de origine animală (lapte. hidrozaharată. lactate.în jocurile sportive sau în probele rezistenĠă-viteză se recomandă un regim echilibrat din care nu vor lipsi glucidele (pâine. suc de fructe sau lactate sau 300ml apă minerală alcalină+vitamina C 200400mg+100mg vitamina B1. 1-2g NaCl. Pentru dezvoltarea rezistenĠei în regim de viteză se recomandă produse conĠinând gelatină. Eleutal4 sau 5 tablete sau 10-15g glucoză sau miere. brânză. 3. vitamina B1 . metabolic. cadă sau bazin (plante. calitative. ObservaĠii: Capitolul II . fructe. Duú cald: 15min la 38-42o. Reechilibrarea hidroelectrolitică: 300ml ceai. legume. Această creútere trebuie realizată pe seama zahărului. jeleuri de fructe vitaminizate. hipolipidică. Saună: săptămânal. Odihnă activă úi pasivă. paste făinoase. Este o raĠie hipocalorică. 9. săruri minerale. 1min duú sau bazin). Psihoterapie. precum úi de glucide. fructelor úi legumelor (conĠin vitamine. fructe. Tehnici de relaxare: la indicaĠia medicului. 10. sucuri naturale. ouă). Spre sfârúitul perioadei pregătitoare. Ordinea prioritară a mijloacelor de refacere în fotbal se adresează sistemelor: neuropsihic. 1g KCl úi 1/2 lămâie sau sirop (15g glucoză). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II dezvoltarea rezistenĠei generale alimentele trebuie să conĠină o cantitate crescută de vitamine B1. alcalinizează pH-ul). preparate polivitaminizante: 2 drajeuri la masa de după efort. neuromuscular. C din legume úi fructe. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 355 . oligoelemente úi vitamine. sare Bazna. hiperhidrică úi bogată în radicali alcalini (legume. normo sau uúor hipoproteică. iodură potasiu). hipolipidică. 15min (2min saună. preaprate polimineralizante-3 pe zi la masa de după efort. 6. 8.T. B6. protide fosforate (lapte. când predomină exerciĠiile pentru dezvoltarea vitezei. 2. normoproteică cu proteine de valoare. Masaj manual sau instrumental: 10min zilnic. carne. B2. 4. 5. icre) RaĠia de refacere are ca scop combaterea acidozei indusă de efort úi compensarea consumului úi pierderilor din efort. C.E. AlimentaĠia: predominant alcalină. lactate). RaĠia competiĠională . orez). MedicaĠie: Vitaspol-1 sau 2 fiole per os dupăantrenament.

medicaĠia úi refacerea. De reĠinut Pentru ca un plan de pregătire să fie viabil. Acest examen cuprinde: anamneza medico-sportivă. 6.Antrenamentul de refacere se efectuează la indicaĠia úi sub supravegherea personalului medico-sanitar al lotului (cantonament). fiind parĠial corespunzător sportului úi etapei cu prognostic de performanĠă bun. somatoscopie pentru evaluarea stării de nutriĠie. evaluarea dezvoltării fizice. 8 (odihna pasivă). 7. Un asemenea examen efectuat la începutul ciclului anual úi înaintea alcătuirii planului anual de pregătire oferă datele medico biologice de referinĠă. însoĠit de examene de specialitate úi examene paraclinice. Pe baza acestor date se alcătuieúte avizul medico-sportiv ce cuprinde: diagnosticul stării de sănătate. Eventual la mijlocul săptămânii se mai poate adăuga úi sauna (conform recomandării medicului de lot). . 4. medico-sportive. examenul clinic pe aparate. metodico pedagogie privind alimentaĠia. 2. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 356 .Antrenamentul de la sfârúitul săptămânii (refacere) va dura 90min.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .După fiecare antrenament se vor efectua mijloacele prevăzute la punctele 1. calităĠile motrice úi psihice ce ar trebui perfecĠionate prin antrenament (partea a II-a).T. Capitolul II . La sfârúitul ciclului săptămânal se va efectua întreg ciclul de refacere (1-8). începând cu 30min odihnă activă (altă activitate) după care 60min se aplică mijloacele de refacere descrise (sauna úi hidroterapie caldă 30min). úi să aibă sorĠi de reuúită. C. evaluarea funcĠională úi a capacităĠii de efort. indicaĠii úi contraindicaĠii medicale. iar planul de antrenament trebuie să-úi propună atingerea modelului biologic úi a formei sportive ca o consecinĠă a pregătirii sportive. . metodico-pedagogice: antrenamente conform perioadei de pregătire În concluzie sportivul se încadrează în categoria sportului de performanĠă. 5. Avizul se încheie cu o prognoză privind performanĠa biologică úi implicit performanĠa sportivă. el trebuie să înceapă cu examenul medico-sportiv. de la care se pleacă. fundamentat. de nutriĠie úi dezvoltare fizică úi a stării funcĠionale úi al capacităĠii de efort (partea I).

mijloace psihice/odihnă activă. respectiv în: . PREGĂTIREA BIOLOGICĂ DE CONCURS DE CE ? Metaforic vorbind. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 357 . sub aspectul inducerii unor efecte de tip ergotrop prin alimentaĠie. . reprezentând deci o componentă esenĠială a performanĠei. Metodica modernă de antrenament operează cu câteva zile înaintea competiĠiei (de regulă ultimul ciclu săptămânal) atât în ceea ce priveúte relaĠia intensitate volum cât úi relaĠia efort specific-efort nespecific (în apropierea competiĠiei scade volumul efortului. 3-4g Capitolul II .E. Antrenamentul sportiv. stimularea musculară prin curenĠi electrici (creúte masa úi forĠa musculară segmentară cu eficienĠă de timp). Prin definiĠie reprezintă o componentă a procesului de antrenament care prin folosirea raĠională a unor mijloace naturale sau de sinteză provenite din mediul intern sau extern urmăreúte să stimuleze sursele eliberatoare de energie necesare în timpul eforturilor maximale.împreună cu antrenorul úi medicul sportiv intervine activ în modelarea aspectelor practice utilizate în pregătirea biologică.electrostimularea. pregătirea biologică de concurs reprezintă o încărcare a bateriilor biologice pentru a putea elibera energia la momentul potrivit.antrenamentul sportiv. -optimizarea refacerii (cât mai multe mijloace de refacere cu specificitate mare). ne vom referi la două tipuri de raĠii. Pentru creúterea randamentului sportiv factorii fiziologici naturali sau artificiali trebuie aplicaĠi în pregătirea sportivilor cu 7-10 zile înaintea competiĠiei de vârf. Rolul kinetoterapeutului . Dieta sportivă.antrenamentul la altitudine medie. EficienĠa dietei sportive se exprimă prin obĠinerea greutăĠii corporale optime. care în ultimii ani úi-au probat eficienĠa în arsenalul mijloacelor pregătirii biologice de concurs: a) raĠia hiperproteică aplicată în sporturile de forĠă (până la 18-22% din totalul caloriilor aplicate pe 24 de ore. creúte cuantumul efortului specific). . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2.T.dieta sportivă. stabilitatea acesteia úi realizarea compoziĠiei corporale adecvate. intensitatea creúte la nivel de 100%. .mijloace farmacologice. . competiĠia de vârf. .2.

lupte.2g cu 60min înainte de concurs) s-au dovedit utile în eforturile care durează între 1-2min úi 5min.5g tirozină pe 24 ore. vitamina B15 50 gama. astfel că scăderea glucozei circulante constituie unul din factorii oboselii centrale. cisteină) úi să provoace o creútere a masei active. alimentaĠia din zilele competiĠionale nu poate fi luată în considerare ca sursă energetică pentru concurs.E. timp de 10 zile sau pentru efectul acut (1-1. produsul Efortex (conĠine lisină. care pot sprijini efortul pe plan metabolic úi sunt utilizate în procesul de antrenament după reguli bine codificate din punct de vedere medical. dintre care cel digestiv úi psihologic apar ca fiind primordiale. produse ce conĠin tirozină (precursor de catecolamine). sau în probe cu efort maximal repetabil (aruncări. triptofan. sau chiar 30-60 min). suprasaturarea cu glucide. tirozină. valină. Se útie că în ceea ce priveúte medicaĠia efortului fizic s-a creat o categorie de substanĠe. preconizată de unii autori scandinavi în sporturile de rezistenĠă). Pe baza unei experienĠe practice apreciem că medicii sportivi pot fi prezenĠi úi în această etapă decisivă cu următoarele mijloace: L-carnitina administrată cu 10-14 zile înaintea competiĠiei (3-4g/zi per oral) sau pentru efectele acute (3-5g cu 90-120 min înaintea concursului) în eforturile de anduranĠă. ci îndeplineúte alte roluri. precursor de catecolamine) administrat cu 10 zile înaintea concursului (3x2 drajeuri/zi úi 2-3 drajeuri cu 45 min înainte de concurs. precursorul de carnitină úi tirozină. pe măsură ce ne apropiem de concurs. lisină. izoleucină. judo. care limitează randamentul sportiv prin inducerea oboselii. alanină. care reuúeúte să aducă în organism amino-acizii esenĠiali (leucină. forĠă. uneori în defavoarea Ġesutului adipos úi o creútere a forĠei musculare. dintre care 100g în ficat. scrimă etc. deseori sportivii úi antrenorii apelează la medic pentru a-i sprijini printr-un ultim efort fiziologic úi pe această cale. dintre care 75% de origine animală) cu 3-4 săptămâni înaintea competiĠiei. metionină. Capitolul II . iar organismul manifestă totuúi unele semne de oboseală. arginină. se útie că în organismul uman se găsesc circa 450g glicogen. administrate în doză de 2-2.). vitamina B6 250 mg. poate constitui un adjuvant util.T. iar creierul este un mare consumator de glucoză-circa 5g/h. administrarea unei cure de 10 injecĠii intramuscular (una zilnic) din vitamina B1 100 mg. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II proteine/kg. Factorul farmacologic. b) raĠia hiperglucidică (foamea de glucide. serii la atletism. ATP 1-5 g. susĠinătoare de efort (ergotrope fiziologice). sărituri. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 358 . vitamina B2 100 mg. fiind de asemenea eficace în eforturile de forĠă-viteză úi anduranĠă. la oboseala centrală mai pot contribui úi depleĠia de aminoacizi din sânge úi factorii psihici.

Dintre aceútia menĠionăm: bradicardia de repaus. De reĠinut O bună pregătire biologică de concurs se exprimă prin parametri funcĠionali. cu 10 zile înaintea concursului (2-3 tablete cu o oră înainte de concurs împreună cu Efortexul) poate induce unele efecte neuroergotrope în sporturile cu dominantă neuropsihică (sprint. se recomandă vitamina B1. aruncări etc. mijloace psihice. Capitolul II . antrenamentul la altitudine medie etc. rezistenĠă foarte bună la stres. echilibru cortical privind excitaĠiainhibiĠia.). ATP sau Fosfobion sau Fosfocreatină úi Glicocol. echilibru psihoafectiv. indicatori ai capacităĠii de efort úi ai capacităĠii de refacere buni úi foarte buni. B2. sprint. în sporturile de anduranĠă. motivaĠie úi dorinĠă lucidă de victorie. dieta (hiperglucidică. hiperproteică). administrarea piritinolului (Pirivin) în doză de 3x2 tablete/zi. Mincortid 1 fiolă úi Hematodin 1 fiolă. tot o cură de 7-10 injecĠii înaintea concursului. Pregătirea biologică de concurs foloseúte mijloace ergotrope capabile să ridice standingul biologic al organismului în vederea creúterii performanĠelor sportive. mijloacele farmacologice. poate prezenta o bună eficienĠă atunci când există o indicaĠie medicală formală. revenirea rapidă a parametrilor vegetativi după efort. sărituri. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 359 . Mijloacele folosite sunt. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II sau Fosfobion 1 fiolă sau Fosfocreatină 1 fiolă. care traduc starea de formă sportivă sau cel puĠin de grad superior de antrenament. forĠă-viteză etc. Pregătirea biologică de concurs úi refacerea după efort la sportivi constituie o componentă a antrenamentului sportiv ce se integrează în problematica medico-biologică a antrenamentului. antrenamentul sportiv. odihna activă.E. Pentru eforturile de viteză. echilibru neuro-endocrin-vegetativ. reactivitate úi atenĠie concentrată foarte bune.T.

FORMA SPORTIVĂ. Această stare optimă pentru înalta performanĠă este aúa zisa formă sportivă spre care tinde orice plan de pregătire sportivă.T. . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. definim forma sportivă ca o stare biologică specială. fără însă un substrat morfofuncĠional adecvat. Factorii care condiĠionează obĠinerea formei sportive pot fi sistematizaĠi astfel: Capitolul II .greutate úi compoziĠie corporală adecvată .stabilitate úi economie metabolică în condiĠii bazale. DEFINIğIE. pentru că întâmplător úi de scurtă durată se pot obĠine rezultate sportive înalte în absenĠa unei veritabile formei sportive ca urmare a unei mobilizări de excepĠie la sportivii cu un înalt grad de măiestrie sportivă úi o mare motivaĠie. În concluzie. calitativ superioară. Înalta performanĠă nu este sinonimă cu forma sportivă.o stare funcĠională optimă (aspect de economie sinergic funcĠională.nivel ridicat al starii de sănătate. nivel la care sportivul este capabil să obĠină la un anume timp competiĠional un rezultat sportiv de excepĠie pe plan naĠional sau internaĠional. .împreună cu antrenorul úi medicul sportiv intervine în procesul de antrenament. Rolul kinetoterapeutului . caracterizată prin: . ci reflectă o stare de sinergie funcĠională adaptativă în care toate organele úi sistemele funcĠionează cu un randament optim.3. .valoarea antrenamentului psihoton. în care toate funcĠiile organismului se intercondiĠionează reciproc la nivel optimal). Diagnosticul medico-sportiv al formei sportive nu exprimă în mod matematic performanĠa în teren.E.motivaĠie úi mobilizare voliĠional-efectivă . PIERDERE ORGANIZATĂ SI NEDORITĂ DE CE? Dezideratul întregului proces de antrenament îl constituie realizarea unei anumite stări optime a organismului. . trainingul antogen. medicaĠie úi refacere pentru obĠinerea formei sportive. DURATĂ.dinamică de restabilire post efort ridicată prin antrenarea dirijată a refacerii după efort ca parte integrantă a lecĠiei de antrenament Forma sportivă se obĠine ca urmare a unui proces útiinĠific de antrenament.capacitate de efort psihofizic foarte înaltă. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 360 . .

.T.Indice Ruffier =0 . .Hemoglobina cu valori 14-15 g% pentru fete úi 16-17 g% pentru băieĠi. de economie funcĠională úi metabolică de repaus (bradicardia.PWC170 = 100% (Kgm). Capitolul II .Vo2/puls max trebuie să fie de 100% la băieĠi úi 80% la fete (9. în ortostatism creúte cu 5-10 bătăI. Pentru eforturile de lungă durată (predominant aerobe. . .Vo2 max/kg trebuie să fie de 100% la băieĠi úi 80% la fete (1070.267xG) . etapa de pregătire. Astfel se stabilesc anumite relaĠii între aspectul somatic neuromotor optim úi aspectul funcĠional optim pentru un anumit gen de efort. la fel úi FC . . mijloace de susĠinere úi refacere postefort. .condiĠii de antrenament. . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 361 .FC în clinostatism 42-56/min. ci reprezintă o stare dinamică.17+0. . . sportul.TTR pentru 1 minut (capacitate anaerobă globală) 60% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (71.antrenamentul metodic. .Proteinurie úi hematurie absente.alimentaĠia (cantitativ úi calitativ) în raport cu vârsta.STT/W/kg sub 7500 .Reactivitate neurovegetativă circulatorie de tip vagoton (proba clino-ortostatică).Economia ventilatorie sub 25 . de rezistenĠă) caracteristica biologică a sportivilor în starea de formă sportivă constă în posibilităĠi crescute de mobilizare energetică în cadrul unei economii funcĠionale foarte bune. útiinĠific condus.condiĠii de viaĠă úi muncă optime pentru a întreĠine úi optimiza starea sănătăĠii úi legat de aceasta potenĠialul biomotric care determină rezultatul sportiv.33-0.Tensiunea arterială diferenĠială mare la efort standard úi specific. . care se datorează mecanismelor integrative complexe ce stau la baza obĠinerii stării de antrenament.Prag 4 mmol/l lactat peste 80% din Vo2 max . cu aspecte de armonie. sexul. creúte în ortostatism cu 5-10 mm Hg . . bradipneea) úi de efort. .odihna activă úi pasivă. Odată atinsă forma sportivă nu este fixă. . . echipament. diferenĠiate după natura efortului.TA 100-60 mmHg.29G) .4xG) .E. labilă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . conducând la un model morfologic úi funcĠional. cu revenire rapidă. .

.TTR pentru 20 secunde (capacitate anaerobă alactacidă) 60% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (26. .Greutate corporală optimă: Ġesut adipos 9%. .Vo2 max/kg trebuie să fie de 80% la băieĠi úi 80% la fete din valorile băieĠilor (107-0. jocuri sportive.Vo2/puls max trebuie să fie de 80% la băieĠi úi 80% la fete din Capitolul II .267xG) .5. aceleaúi valori după efort. . . aceleaúi valori după effort. . .8.95-0. creúte în ortostatism cu 5-10 mm Hg. .Indicele de forĠă: peste 1 la sporturile de forĠă.9-1.Ca seric=10 mg% +/-0. . .95-0. .Reactivitate neurovegetativă circulatorie de tip simpatoton (proba clino-ortostatică). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II .T. Pentru eforturile de scurtă durată (forĠă-viteză.Tonus muscular de repaos scăzut cu diferenĠă mare între contracĠie úi relaxare.4xG) . aerobe-anaerobe) caracteristica biologică a sportivilor în starea de formă sportivă constă în posibilităĠi crescute de repetare a unor momente de maximă mobilizare pe un fond ridicat de economie funcĠională.Puterea maximă anaerobă (Watt maxim): 60% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (285+6.Puterea maximă anaerobă (Watt maxim): 90-100% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (285+6. .5xG). predominant anaerobe) caracteristica biologică a sportivilor în starea de formă sportivă constă în mobilizarea înaltă a funcĠiilor favorizante ale performanĠei sportive. . .Indicele de forĠă: 0. .33-0.Mg seric=2. dar cu un ritm extrem de rapid de revenire. .FC în clinostatism 70-80/min. la sporturile de forĠă: Ġesut adipos 19-20%.1 mg% +/-0.TA în clinostatism 135-80 mmHg.1xG).PWC170 = 60% (Kgm).E. masă activă 89%. . masă activă 91%. . în ortostatism 80-92/min. . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 362 .1xG) . Pentru eforturile mixte (sporturi aciclice.Indice Ruffier =0-5 în laborator sau pe teren .STT/W/kg sub 9000.Greutate corporală optimă: Ġesut adipos 11%. .FC creúte mult în efort specific maximal dar revine foarte rapid.TTR pentru 20 secunde (capacitate anaerobă alactacidă) 90-100% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (26.TTR pentru 1 minut (capacitate anaerobă globală) 90-100% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (71.5xG).Proteinurie úi hematurie absente. .

. Pentru diagnosticul medical al formei sportive.sănătate optimă.17+0. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II valorile băieĠilor ( 9. fără acuze subiective úi date clinice obiective.Proteinurie úi hematurie absente. masă activă 8789%.puls bazal 60-70/min. Nu trebuie omise nici datele consemnate în jurnalul de autocontrol/dispoziĠie: .TTR pentru 1 minut (capacitate anaerobă globală) 80% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (71. posibilitatea de adaptare rapidă la noi condiĠii.Indicele de forĠă: 1. .Răspuns economic al FC la efort maximal standard úi specific cu revenire rapidă. perfectibilă. . Date sugestive ale diagnosticului medical al formei sportive sunt: .E. . capacitatea de efort bună. siguranĠă). . realizată în timp scurt. .Hemoglobina cu valori 13. medicul dă Capitolul II . .FC în clinostatism 70/min+/-10. .greutate optimă. Subiectiv se înregistrează pofta de antrenament. . încălzire eficientă. .33-0.TA sistolică în clinostatism 100-135 mmHg.95-0.PWC170 = 100% (Kgm). indici psihologici optimi (încredere.somn bun sub aspect cantitativ úi calitativ.T. creúte în ortostatism cu 10 mm Hg. .TTR pentru 20 secunde (capacitate anaerobă alactacidă) 80% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (26.Greutate corporală optimă: Ġesut adipos 11-13%. .1xG). . Obiectiv indicii biologici arată o economie maximă în repaus úi rapiditatea de revenire după efort.5xG). în ortostatism creúte cu 15-20 bătăi. datele obĠinute în cabinet în condiĠii de efort standard trebuie coroborate cu cele din teren care să arate aspecte de economie funcĠională.29G) . în ortostatism creúte sau scade cu 10-15 bătăi.Indice Ruffier =0 -3.Puterea maximă anaerobă (Watt maxim): 80-90% la băieĠi úi 70% din valoarea băieĠilor pentru fete (285+6.sănătate exccepĠională. . .apetit bun. În acest stadiu. TA diastolică în clinoststism 60-80 mm Hg.rezistenĠă la îmbolnăviri. . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 363 .5-16 g% . .267xG).

AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 364 . când se înregistrează un randament maximal pe plan pedagogic úi biologic.paloarea sau roúeaĠa. că pentru jocurile sportive sunt suficiente 3 luni de pregătire.E.antrenamentul continuu. printr-o metodică adecvată. forma sportivă trebuie obĠinuta cu aproximativ 1 lună înaintea obiectivului principal din planul calendaristic anual. semne care reflectă dereglarea S. Perioada propriu-zisă de intrare în formă pornind de la un grad Capitolul II .tipul sportului condiĠionează în mai mică măsură obĠinerea formei sportive. Sunt autori care susĠin necesitatea a 20-30 competiĠii. În general.C. .dispneea. . susĠinut cu o judicioasă aplicare a procedeelor fiziologice ale antrenamentului. Într-un proces de pregătire empiric. în perioada precompetiĠională. În ceea ce priveúte durata formei sportive părerile sunt împărĠite. Practica a demonstrat că forma sportivă se poate obĠine de mai multe ori pe an. . . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II importanĠă deosebită unor semne ca: . mici tremurături. . forma sportivă se obĠine întâmplător úi anarhic. scurtează timpul de obĠinere al formri sportive úi permite o mai mare siguranĠă în programarea momentului de instalare a acesteia. cu accent pe volum mare úi intensitate mică. neputând fi programată úi controlată medicopedagogic. iar pentru alte sporturi maximum este de 5 luni. cu un pronunĠat caracter individual.participarea la concursuri de verificare.N. trecând de la ore/zile la luni de zile . Factorii de care depinde forma sportivă sunt: .transpiraĠii accentuate. ceea ce presupune : . deúi sunt programate competiĠii de verificare. în favoarea intensităĠii. cu respectarea măsurilor de igienă în mod riguros.o corectă dozare a efortului ca volum úi intensitate în perioada pregătitoare. Se apreciază. media poate fi considerată de circa 4-6 săptămâni. pentru ca apoi raportul să se inverseze. Printr-un antrenament útiinĠific ea se poate planifica úi totodată controla în funcĠie de obiectivele competiĠionale. cu alegerea acelor concursuri care solicită sportivul asemănător concursului principal. respectiv modificări neurovegetative cu posibilitatea apariĠiei stării de supraantrenament. Sportivul poate obĠine unele rezultate sportive de valoare dar această stare nu este echivalentă cu cea de formă sportivă.antrenamente ce se desfăúoară în condiĠii asemănătoare celor din concurs .privind microdinamica condiĠiilor de antrenament.T. MenĠionăm că un număr mare de concursuri poate implica fenomene de suprasolicitare.

în mod planificat în funcĠie de obiectivul principal. excitante). Intrarea în forma sportivă se realizează prin procesul de antrenament. tutun. Primele semne apar la nivelul scoarĠei cerebrale úi sunt vizualizate prin modificări EEG. se pate obĠine de 2 ori pe an. Ieúirea din forma sportivă poate fi aleatorie (factori extrinseci) sau planificată prin antrenament. sindroame de suprasolicitare. stări conflictuale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II superior de antrenament durează 3-4 săptămâni. De reĠinut Forma sportivă reprezintă o stare optimă a organismului la care sportivul este capabil să obĠină la un anume timp competiĠional un rezultat sportiv de excepĠie pe plan naĠional sau internaĠional. odihnă activă). alcool. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 365 . Sportivii de înaltă performanĠă. susĠinere alimentară úi medicamentoasă. pot obĠine într-un an calendaristic circa 2 vârfuri de formă sportivă ca urmare a unui ciclu de pregătire planificat pe minimum 3-4 luni pentru fiecare vârf. Aprecierea intrării în forma sportivă se face prin indicatori subiectivi úi obiectivi. după realizarea obiectivelor principale propuse. modificări la mediului geografic (altitudine. Ieúirea din forma sportivă se poate datora úi unor cauze extrinseci ca: alterarea stării de sănătate. refacere ineficientă. climă). După un interval de 4-6 săptămâni urmează în mod inevitabil o ieúire din forma sportivă. excese de orice natură (alimentare. prin procesul de antrenament (scăderea volumului úi intensităĠii efortului. regim necoresponzător de viaĠă sportivă. refacere adecvată. accent pe pregătire nespecifică.T. cu un grad înalt de măiestrie sportivă úi sănătate. Capitolul II .E. În altă situaĠie ieúirea din forma sportivă se realizează planificat. Durata formei sportive este de 4-6 săptămâni.

profilaxia úi recuperarea deficienĠelor fizice. Creúterea este un proces cantitativ de înmulĠire celulară privind sporirea în greutate.perioada de involuĠie (senescenĠa . . în raport cu cerinĠele sportului de înaltă performanĠă. Rolul kinetoterapeutului este esenĠial în evaluarea creúterii úi dezvoltării. care se traduce prin modificări funcĠionale úi îmbunătăĠiri calitative. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 366 . Totodată ne vom referi úi la corelarea úi dozarea efortului cu particularităĠile antropologice de vârstă. iar dezvoltarea este un proces calitativ de diferenĠiere celulară. o evoluĠie complexă úi o integrare coordonată a lor într-un tot unitar. ce marchează o perfecĠionare úi o adaptare a aparatelor úi sistemelor din organism.perioada de maturitate úi reproducere.4. Prin creútere úi dezvoltare înĠelegem un complex dinamic de procese biologice prin care trece organismul omenesc în evoluĠia sa până la maturitate. care reprezintă unul din factorii de mediu esenĠiali atât în realizarea dezvoltării armonioase a organismului cât úi în păstrarea stării de sănătate úi edificare a unui organism cât mai puternic. care face obiectul anatomiei úi fiziologiei úi la perioada de senescenĠă (începe conform clasificării făcută de către úcoala americană. FACTORII CARE LE CONDIğIONEAZĂ DE CE ? Perioadele constitutive ale creúterii úi dezvoltării sunt direct corelate cu influenĠa efortului sportiv. fără a ne referi la perioada de maturitate úi reproducere. recunoaúterea. . CREùTEREA ùI DEZVOLTAREA FIZICĂ DEFINIğIE. volum úi dimensiuni a corpului. de mecanismele neuroendocrine Capitolul II . apt la parametrii morfo-fiziologici cât mai înalĠi pentru perioadele următoare de maturitate úi senescenĠă. respectiv viabilitatea din momentul concepĠiei până la exit. la 75 de ani).T. Vom aborda în mod deosebit perioada de creútere úi dezvoltare. Aceste procese sunt condiĠionate de acĠiunea unor factori interni reprezentaĠi de ereditate.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. Ontogeneza organismului uman. recunoaúte trei perioade importante: .perioada de creútere úi dezvoltare.termenul de senilitate indică o involuĠie timpurie). care constituie obiectul gerontologiei.

geografici. compensare úi supracompensare pe care le declanúează. acetilcolina úi acizii grasi liberi inhibă secreĠia de STH în timp ce betaendorfinele au o acĠiune pozitivă asupra secreĠiei de STH.E. efortul fizic úi psihic (deoarece aceste două tipurii de solicitare în sport nu pot fi disociate). dar continuă úi după încetarea creúterii staturale. chiar dirijează creúterea úi dezvoltarea. determină reacĠii de răspuns cu caracter de supraadaptare úi supracompensare. sistemele de reglare neuroendocrine. sistemelor úi funcĠiilor organismului. Antrenarea aparatelor. ce implică o anumită activitate fizică.a. Astfel. Printre factorii externi. Dezvoltarea fizică este un proces biologic calitativ. modificări biologice de reacĠie la acĠiunile factorilor de mediu: sociali. stimulează creúterea úi dezvoltarea úi duce la o mai bună integrare a elementelor care alcătuiesc organismul. activitatea motrică. cu un anumit grad de participare a tuturor sistemelor funcĠionale ale organismului. schimburile nutritive úi procesele de regenerare. la care perticipă toate mecanismele de adaptare úi perfecĠionare prin care trece organismul. unde scade glicemia úi creúte concentraĠia argininei. Exercitarea lor desăvârúeúte structura funcĠională a Ġesuturilor. exerciĠiul fizic. Prin intermediul acestora sunt angajate în lucru. alimentaĠia. Procesele de creútere úi dezvoltare recunosc reglări neuroendocrine complexe. psihică sau intelectuală. ExerciĠiul fizic úi orice activitate motrică dezvoltă în mod evident elementele componente ale aparatului locomotor. prin fenomenele de adaptare. Aceste procese calitative au loc paralel cu procesul de creútere în copilărie úi adolescenĠă. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 367 . în unele împrejurări. noxele din mediul ambiant ú. economici. rolul majoritar revenind secreĠiei de somatostatină (STH) la nivelul hipotalamusului dar úi a unor structuri extrahipotalamice: Se consideră că sporirea secreĠiei de STH în exerciĠiile fizice. se face prin intermediul mecanismelor hipotalamice serotoninergice. fenomene care explică efectele utile ale exerciĠiului fizic asupra întregii evoluĠii individuale. la un nivel înalt de solicitare. utilizarea lor dincolo de nivelul moderat al solicitărilor curente.starea de sănătate a mamei úi evoluĠia normală a sarcinii. În această reglare intervine o mare complexitate de structuri úi circuite nervoase. respiraĠia úi circulaĠia. stimulează úi. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II genetic determinate úi de a unor serii de factori externi printre care cităm: în perioada intrauterină . apoi factorii geoclimatici. în perioada de maturitate úi reproducere au loc Capitolul II .T.

plus 1.E.A.5 ori mai mare la copiii între 1 úi 3 ani decât la adult. în copilărie úi adolescenĠă. cu volum úi intensitate de efort foarte mari. Aceasta se datoreúte faptului că. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II modificări calitative de dezvoltare fizică ce pot prezenta mari variaĠii. forĠei. elasticităĠii musculoligamentare. Comitetul F. La adolescenĠi. cheltuiala minimă de energie este cu 30-60% mai mare decât la adult. Au loc modificări metabolice úi funcĠionale. mobilităĠii articulare. úi apoi.3% pentru fete. coordonării. o parte este utilizată în reacĠiile anabolice. exprimat pe kilocorp. însoĠite de modificări de structură (manifestate prin creúterea sau reducerea masei active. starea de sănătate. recomandă pentru tineri să se calculeze raĠii calorice sporite faĠă de adulĠi.4% pentru băieĠi úi cu 9. ce poate fi brusc (în caz de boală úi sedentarism. nevoile energetice úi plastice sunt deosebit de mari. Fiecare gram adăugat reprezintă 1.O. în raport direct cu condiĠiile de mediu úi în special cu sistemul de alimentaĠie. cu lipsă de activitate intelectuală úi psihică echilibrată) sau încetinit (în cadrul unui sistem de viaĠă raĠional echilibrat). tonusului neuromuscular. având loc procesul de involuĠie. Odată cu perioada de îmbătrânire. în sens pozitiv sau negativ. condiĠiile de igienă etc. rezistenĠei. cu 12. din energia eliberată. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 368 . prin exces de Ġesut adipos sau reducerea acestuia). însoĠite de hipertrofii sau atrofii musculare. cu modificări biomotrice în limite foarte mari la sportivi. În perioada de creútere. de modificări biometrice cu variaĠii ale vitezei. Nu sunt modificări importante ale staturii úi ale proporĠiilor segmentare. Ca noĠiuni de apreciere se utilizează termeni calitativi: foarte bine dezvoltat sau insuficient dezvoltat etc. pentru dezvoltarea masei musculare.8-2. procesul de dezvoltare cedează treptat. Important astăzi este nivelul ridicat al performanĠei.5 calorii cheltuite pentru formarea lui. Dacă copilul practică un sport în care performanĠa este Capitolul II . de reduceri sau creúteri de Ġesut adipos.2 calorii. În afară de faptul că această perioadă este caracterizată prin exces de miúcare. în continuare. odată cu modificări funcĠionale ale diferitelor sisteme metabolice úi cardiorespiratorii. Copii úi tinerii care practică sportul cheltuiesc la început un surplus de energie pentru miúcările încă neautomatizate úi fac multe miúcări inutile în cadrul antrenamentului.T. fapt care necesită o pregătire timpurie. S-a constatat că pentru procesul de creútere este necesar un plus de 10-22% din valoarea raĠiei calorice. metabolismul bazal este de 2-2. dar apar frecvent variaĠii mari ale stării de nutriĠie. cu regimul de viaĠă (sedentar sau de practicare a sportului). care stau la baza procesului de creútere.

acesta putând fi redus până la 9% din greutatea corporală.T. Este interzisă însă cura de slăbire sistematică.perioada prepubertară -11-13/14 ani (cu puseu de creútere în Talie úi Greutate) . Copilul creúte. Procesele creúterii úi dezvoltării se desfăúoară în mod dinamic din momentul concepĠiei produsului uman úi până la maturitate imprimând particularităĠi pregnante prin care copilul se deosebeúte de adult.E.BăieĠi . e) TinereĠea -17-18 ani -> 22-23 ani Se consideră că prepubertatea. Aportul calorigen provenit din glucide úi lipide se reglează după proporĠia de Ġesut adipos de rezervă úi după viteza curbei de creútere în raport cu vârsta.Fete . Prima copilărie (0-3 ani) . care să reprezinte 14-15% din raĠia calorică. având o semnificaĠie evidentă de desprindere a organismului uman de o serie de factori de care el este dependent.perioada úcolar mic: .perioada sugar 1-12l. . Excesul ponderal prin exces de Ġesut adipos nu trebuie admis. . pubertatea. până la 2-3g/kilocorp.Fete . el creúte în proporĠii úi se diferenĠiază în structură úi funcĠii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II favorizată de o greutate corporală redusă.BăieĠi . permit împărĠirea copilăriei în mai multe perioade: a). adolescenĠa úi Capitolul II .perioada copil mic 1-3 ani. dar în acelaúi timp se úi dezvoltă.13-15 ani . La sportivi este necesar un aport proteic crescut. pentru că stagnează procesele de creútere în defavoarea sănătăĠii úi performanĠei. evoluĠia proceselor de creútere trebuie atent urmărită.perioada neonatală 0-1l. Cresterea si dezvoltarea nu sunt independente úi se petrec întro dinamică armonioasă. RaĠia calorică se realizează prin aport echilibrat de trofine.16-17/18 ani. Aceste modificări cu caracter particular.perioada pubertară (matutizare sexuală): .6-11/13 ani .6-10/11 ani . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 369 . Organismul uman în această perioadă de viaĠă este supus unor continui modificări de ordin morfofuncĠional.14-16 ani d) AdolescenĠa propriu zisă (adolescenĠă juvenilă) . b) A doua copilărie (3-6 ani) = perioada preúcolară c) A treia copilărie (6-16 ani) = úcolară: . psihointelectual care se diferenĠiază în acel timp de el însăúi în decursul întregii lui copilării.

De asemenea. 4.rapoarte dintre lungime. Există astfel perioade. De la naútere la adolescenĠă: . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 370 . . creúterea statutară este de 3. ca de pildă primii ani din viaĠa úi pubertatea.5 ori mai mare. Modificări importante ale creúterii se produc în adolescenĠă etapă a ontogernezei în care un ansamblu de fenomene transformă copilul în adult.membrele superioare se măresc de 4 ori. Determinări directe somatometrice: . Criteriile de apreciere ale creúterii includ: 1.T. Ritmul. de practici úi obiúnuinĠe din mediul familial. Momentul său nodal este pubertatea când gradul de dezvoltare a glandelor genitale le permite să intre în funcĠie. în general. Unele constante biologice.E.membrele inferioare se măresc de 5 ori.elemente morfologice parĠiale (perimetre diametrale în segm. iar obezitatea la adulĠi se înscrie încă din perioada marii copilării. Acest moment este precedat de o fază de pregătire -prepubertatea. 2. Creúterea în lungime se realizează pe seama creúterii úi maturizării scheletului. Copii obezi se recrutează de obicei din familii de gurmanzi. de factori patologici úi de aici constituĠionali (ereditari). . aparat sau organ la altul. în care dezvoltarea se face cu paúi rapizi úi care sunt extrem de bogate în schimbării morfofuncĠionale. Creúterea în greutate este influenĠată de alimentaĠia deficitară sau în exces.capul se măreúte de 2 ori. greutate úi unele perimetre.elemente morfologice globale (greutate. .trunchiul se măreúte de 3 ori. talia la băieĠi este mai mare cu 1015 cm decât a fetelor. Rata lunară úi anuală de creútere în greutate este mare în primii ani de viaĠă úi în timpul puberĠăĠii.) . diferenĠieri ce se petrec atât în forma cât úi-n structura lor. intensitatea úi succesiunea fenomenului de creútere úi dezvoltare se diferenĠiază de la o perioadă la alta de vârstă. când Capitolul II . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II tinereĠea formează vârsta de tranziĠie între copilăria propriu-zisă úi maturitate. iar organele genitale îndeosebi la pubertate. ErupĠie dentară. de la un sist. sistemul nervos se dezvoltă rapid mai ales în primii ani. Această creútere nu interesează în mod egal toate segmentele corpului pe întreg parcursul copilăriei. talie) . ApariĠia nucleelor de osificare úi evoluĠia procesului de maturizare osoasă (semnul Riesser) 3.

proporĠiile corporale oferă un aspect disarmonic (membre alungite. Tot în pubertate. Vârstele medii ale realizării pubertăĠii oferă o gamă largă de variabilitate. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 371 . determinată de o alungire apreciabilă a bustului úi o încetinire a creúterii memebrelor. Curând după realizarea pubertăĠii (mai repede la fete) creúterea în lungime a corpului din ce în ce mai înceată se va opri în urma osificării cartilagiilor de creútere (ultimele care se închid sunt cele vertebrale). Toate dimensiunile corpului pentru aceiaúi vârstă. vârsta marilor schimbări involutive ia sfârúit. grăbeúte osificarea lor. sunt cu mult mai mari cu cât vârsta pubertăĠii este mai timpurie. trunchi scurt. Un an. adolescentul transformându-se în adultul tânăr Capitolul II . iar în doze mari. Există o strânsă legătură între ritmurile creúterii úi momentul maturităĠii sexuale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II profunde modificări morfologice. strâns legată de gradul de urbanizare a localităĠilor de provenienĠă. La realizarea acestui aspect mai contribuie úi faptul că puseul creúterii grutăĠii corporale intervine puĠin mai târziu (aspectul clasic al adolescentului (nepubertar) . începe pubertatea care se caracterizează prin maturizarea glandelor genitale. în doze mici stimulând creúterea cartilagiilor de conjugare. psihilogice. Dat fiind că puseul prepubertar al staturii nu este însoĠit de ritmuri tot atât de mari ale creúterii altor dimensiuni. culminând cu puseu prepubertar al creúterii taliei. La băieĠi."de deúirat".testosteronul úi ginogeni estrosteronul care pe lângă alte acĠiuni. secretă cantităĠi mari de STH. biochimice. în special testosteronul. au o acĠiune.E. mai ales pe seama alungării membrelor inferioare. sau cel mult doi ani după puseul prepubertar al staturii. care schimbă raportul acromio-iliac. fiziologice. Pubertatea timpurie corespunde unei creúteri mai intense. pregătesc acel eveniment. Odată cu puseul prepubertar al staturii are loc. prin dezvoltarea caracterelor sexuale secundare úi printr-o schimbare a proporĠiilor corporale. asupra scheletului. dar numai la fete úi o crútere apreciabilă a bazinului. Odată cu aceasta. hormonii vor produce o relativă inhibare a creúterii bazinului. realizându-se astfel un raport acromio-iliac diferit de fete. creúterea se accelerează datorită midificărilor endocrine survenite. Imediat ce apar primele semne de pubertate (perioada prepubertară). Dezvoltarea glandelor genitale cu apariĠia hormonilor sexuali (androgeni . hipofiza.T. ele fiind întotdeauna mai timpurii în cele cu un grad de urbanizare mai încet. care în doze mici stimulează creúterea determinând accentuarea ritmului acesteia. torace îngust).

intervin mai devreme úi pe o durată mai mare în viaĠa copilului cu atât influenĠa lor este mai accentuată asupra creúterii úi dezvoltării ulterioare a copilului. indiferent de natura lor.gonadic (pseudopubertar). sindrom adrenogenital).nanism nutriĠial: .nanism de etiologie multiplă. .nanism endocrin: .aport alimentar deficitar.tulburări metabolice (de asimilare). . . valoarea antropometriei constă în a defini creúterea secvenĠială a unui subiect úi acest motiv impune repetarea măsurătorilor. . poate fi apreciată ca o întârziere a creúterii. Tulburări prin deficit de creútere.subdezvoltaĠi.nanism neurologic (discerebral): . . reprezintă screeningul de rutină pentru evaluarea dezvoltării fizice. .de statură mică. greutaĠii úi a perimetrului capului.subnanici (deficit statural între 10-20 %). . O deviaĠie standard de peste 8% în minus. În general. copii de vârstă úcolară se consideră: . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Patologia procesului de creútere úi dezvoltare fizică În aprecierea evoluĠiei normale sau patologia dezvoltării fizice se folosesc reperele antropometrice faĠă de cele standard.hipofizar. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 372 . .insuficenĠă digestivă (lipsa secreĠiei digestive).hipotiroidian (mixedem congenital).malformaĠii cerebrale.T.suprarenal (boala Cushing. . . fie forma percentil. incertă: Capitolul II . Există tabele de creútere care utilizează fie media úi deviaĠia standard. Tulburările procesului de creútere includ : 1.microcefalic.encefalopatie cronică infantilă. După gradul deficitului statural. care este cea mai precisă.pancreatic (diabet zaharat netratat). .E.nanici (deficit statural mai mare de 20%) Cauzele nanismului pot fi: . . Cu cât factorii patologici. determinarea periodică a taliei. În practică. . .

.nanism dismetabolic úi visceral: .valorile medii ale ambelor sexe sunt aproximativ egale.gigantismele (cu deviaĠia standard >20%) Cauze: ereditare. .nanism hepatic (ciroză). însă aria motrică este departe de maturizare.malformat. Ca un efect negativ al fenomenului de accelerare a dezvoltării biopsihosociale asupra creúterii se observă o frecvenĠă mai mare a tulburărilor de postură. .osteogeneza imperfectă. ŹSistem nervos : .condrodistrofia. b) Greutate . 2. . .nanism osos: .trunchiul creúte într-un ritm mai lent.ritm de creútere încetinit.6% la fete) Începând cu vârsta preúcolară. . astfel încât anvergura care era mai mică decât talia devine egală cu aceasta. ca volum este aproape ca la adulĠi. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 373 . Este relativ frecventă (1. .boala Hutchinson. a piciorului plat.sindromul Turner. înotul.boala Langdon-Down.pubertate precoce. . . Tulburări prin exces de creútere a) Talie .Creierul.se observă o creútere ceva mai accentuată a membrelor.câútig excesiv în greutate .E. schiul alpin) se disting următoarele perioade: Preúcolari mari ( 5-6 ani) Caracteristic în această perioadă sunt: .).nanism renal . hiperfuncĠia hipofizei.nanism hemopatic (anemie hemolitică).obezitatea.T.nefrită cronică.) . megan.1% la băieĠi úi 1.ExcitaĠia este mai puternică decât inhibiĠia. . patinajul artistic. . are mare mobilitate úi Capitolul II . . .nanism pulmonar .nanism genetic: . .nanism pancreatic (mucov. . .nanism intestinal (celia K. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . vârstă de la care se poate începe iniĠierea în anumite sporturi (gimnastica sportivă úi ritmică.nanism cardiac (malformaĠii).

Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II iradiere. ceea ce poate conduce la deformaĠii ale coloanei vertebrale. Cresterea inimii drepte ramane in urma inimii stangi. pubertatea coborând faĠă de secolul trecut cu 1-2 ani. învăĠarea înotului este cea mai îndicată. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 374 . în jocurile dinamice. Aspecte practice: Din acest motiv. Deja din acest moment se observă acĠiunea creúterii accelerate. Aspecte practice: Se va evita efortul static úi se vor corecta permanent poziĠia úi eventualele atitudini vicioase. Aspecte practice: Nu se vor folosi exerciĠii cu efort static.tesutul elastic este mai putin dezvoltat. le execută însă imprecis. în procesul educaĠiei fizice se va pune accentul pe grupele extensoare úi pe exerciĠiile de corectare prin miúcare a deficienĠelor posturale. Se recomandă ca jocurile dinamice să aibă pauze lungi.Muúchii sunt putin dezvoltaĠi. viteza úi forĠa sunt puĠin dezvoltate. oboseala apare rapid.T. forĠa flexorilor predomină asupra extensorilor. -tesutul pulmonar este mai bine dezvoltat. angrenând mari grupe ŹAparatul locomotor: . Partea atriala este mai lata.mai bogat vascularizat decat la adult. 6-12 ani băieĠi. ŹAparatul cardio-vascular este incomplet dezvoltat. . Fenomenul principal care acĠionează în această perioadă este accelerarea ritmului de creútere în înălĠime până la 13 ani úi în greutate până la 14 ani. Vârsta úcolară mică (antepubertară) = 6-11 ani fete. iar rezistenĠa este cel mai slab exprimată dintre calităĠile motrice. Aspecte practice: Această vârstă permite iniĠierea copiilor în practicarea unui număr mare de discipline sportive.Oasele se pot deforma uúor în urma unor mari solicitări úi îndelungate. ci numai efort dinamic. -amplitudinea excursiilor respiratorii este mica. Aspecte practice: copiii invaĠă repede miúcări noi. ŹAparatul respirator are urmatoarele particularitati: -plamanii sunt mai mari decat cutia toracica.Sistemul al II-lea de semnalizare (vorbirea) are incă rol redus în activitate úi comportament.E. mult mai pregnant la fete. Ź Dintre calităĠile motrice. Este singura perioadă în care valorile somatice ale fetelor sunt mai mari decât ale Capitolul II . comparativ cu cea ventriculara. .

AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 375 . înregistrandu-se dezvoltarea întregului organism si accentuându-se în acelaúi timp diferenĠele de sex. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II băieĠilor. pentru ca ulterior. ceea ce va conduce la creúterea rezistenĠei la tracĠiune. La băieĠi creúterea membrelor inferioare continuă până la 15 ani. fara insa a echilibra excitatia . Timpul úi spaĠiul sunt apreciate mai just. Ea se face mai ales pe seama alungirii membrelor inferioare. Creúterea este în general uniformă. curba creúterii fetelor depăúind-o pe cea a băieĠilor cu 3-4 ani.T.N. La inceputul perioadei (6-7 ani) ritmul de crestere este mai rapid. aria motrica corticala se apropie de maturatie fiind complet dezvoltata abia la 13-14 ani. Până la 10 ani. Activitatea nervoasa superioara se perfectioneaza in sensul ca se dezvolta capacitatea de inhibitie corticala. diferenĠele între sexe nu sunt mari. In aceasta etapa nu mai apar centri noi de osificare. Intre 7 si 9 ani . se perfecĠionează. Creierul este aproape ca la adult ca greutate. Ź Activitatea S. coordonarea si miscarile devin mai precise iar contractiile inutile se exclud treptat. ulterior (8-11 ani) acesta se incetineste mai ales in sfera somatica (cresterea taliei). presiune úi răsucire. In aceasta perioada fenomenul cel mai izbitor este lipsa echilibrului dintre procesele corticale fundamentale. Creúterea membrelor inferioare se opreúte înainte de pubertate. Ź Aparatul locomotor .C. vestibular si vizual se perfectioneaza. Analizatorul kinestezic. Inhibitia de diferentiere este slab dezvoltata si ingreuiaza fixarea corticala a elementelor nou receptionate . la fete si 7 si 11 ani la baieti. trunchiul devenind mai scurt.creúte rezistenĠa úi duritatea oaselor. Plasticitatea accentuata a sistemului nervos central la aceasta varsta asigura o receptivitate deosebita. La fete începe o accelerare a creúterii datorită apariĠiei pubertăĠii. dar slaba dezvoltare a inhibitiei de diferentiere ingreuneaza sau face dificila fixarea stabila a notiunilor noi . intre 9 si 11 ani la fete si 11 si 12 ani la baieti sa fie o etapa de proliferare activa care duce la aparitia apofizelor. accelerându-se spre sfârúitul perioadei. Membrele inferioare cresc mult la 12 ani. scade ritmul de osificare si de crestere fara de etapa precedenta. remarcandu-se o predominanta a excitatiei. a oaselor sesamoide si la definitivarea Capitolul II . deci trunchiul devine mai lung. insa din punct de vedere functional dezvoltarea nu este completa . deci anvergura creúte.E.

. creúte úi tonusul muscular ceea ce va conduce la îmbunătăĠitea staticii posturale. Plamanii incep sa se asemene ca structura cu plamanii de adult inca de la 7 ani. dar volumul este mic. sternocleidomastoidienii). insa fara prea multa eficienta .înălĠimea . pe când la băieĠi se înregistrează o creútere compensatorie.T. amplitudinea miscarilor respiratorii fiind din aceasta cauza relativ mica . fiind mai adecvate la solicitarile usoare . însuúirea unui ritm corect al miúcării. marele dintat. mecanismele de reglare sunt inca slabe pana la 7 ani.toracele devine asemanator cu cel al adultului ca forma.cordul reacĠionează puternic. diferentiate. datorita acestui fapt. Vârsta úcolară mijlocie (pubertară) = 11-13 ani la fete . diametrul transversal si cel anteroposterior sunt mai mari ca la adult. nu pot asigura marirea corespunzatoare a volumului toracelui in efort.ritmul de creútere al fetelor se încetineúte progresiv. dar ingreuneaza realizarea unor miscari fine. insa forta este slaba din cauza masei musculare inca reduse . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 376 . Muschii respiratori accesori (abdominali. 12-14 ani la baieti Caracteristicile acestei perioade sunt: . Capitolul II . capacitatea de efort creste.E. nu insa si ca dimensiuni . irigatia coronariana este bogata. nemaifiind atat de orizontalizate. Tonusul muscular este însă încă mai scazut fata de adult.rezistenĠa la efort static este mică.eforturile de forĠă úi de rezistenĠă nu sunt recomandate. dar neeconomic la efort. Vitezele de reactie si de executie sunt mai bune. scalenii. insuficient dezvoltati. efortul dinamic este favorizat de gradul mai mare al forĠei. de precizie . pectoralii. AplicaĠii practice: Se insistă asupra unei Ġinute corecte. Capacitatea de efort creúte. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II cavitatilor medulare . . . însă este departe de a atinge valorile maxime. Coastele iau o directie descendenta. Ź Aparatul cardio-vascular .se recomandă atenĠie la dezvoltarea musculaturii extensoare a spatelui úi gâtului.Musculatura cunoaúte o bună dezvoltare. ŹAparatul respirator . ceea ce favorizeaza efectuarea mai ampla a miscarilor in articulatii.

segmentele osoase crescând mai puĠin în lungime úi mai mult în grosime. băieĠii depăúesc fetele ca talie. Evenimentul este marcat la fete prin aparitia primei menstruatii. determina modificari morfologice si functionale ale organismului . iar la baieti prin aparitia ejacularii. . cresterea masei musculare. La sfârúitul acestei perioade de mare furtună endocrină. sistemul osos fiind mai puternic. respectiv la baieti dezvoltarea laringelui si schimbarea vocii. Odata cu pubertatea se evidentiaza caracterele sexuale secundare. iar la fete. aparitia pilozitatii axiale si pubiene (de tip rombic). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . caracteristice sexului. umerii fetelor rămânând mai înguúti . Ġesutul muscular úi forĠa mai slabe. .E.cresc volumul úi forĠa musculară. bustul marcând la rândul său o creútere.curba greutăĠii . Aúa cum am arătat fenomenul central al acestei perioade este pubertatea úi maturizarea sexuală.se schimbă ritmul creúterii segmentare. prin hormonii sexuali. . . . mai ales la fete. Ġesutul osos mai gracil.cresc dimensiunile toracelui. produsa de fluxul crescut al hormonilor sexuali. anvergura depăúind cu 2-4 cm înălĠimea.se stabilesc definitiv proporĠiile corpului. Ġesut adipos în exces ce conferă corpului rotunjimile caracteristice. . . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 377 . dezvoltarea glandelor mamare. care constau in maturizarea si dezvoltarea organelor genitale ce capata forma anatomica de la adult. care. Daca pana la varsta de 11 ani secretiile endocrine abundau in hormoni de crestere. Apar caracterele sexuale primare. Se produce sexualizarea corpului. devenind in acelaúi timp functionale . prin depuneri de Ġesut adipos în exces. aparitia Capitolul II . apare graĠia feminină. ceea ce determina aparitia caracterelor sexuale secundare.paralel cu membrele inferioare cresc úi membrele superioare.aparatul locomotor gracil în perioada pubertară devine mai viguros. se instalează definitiv diferenĠele între sexe: fetele au talia mai mică.funcĠiile motrice devin mai active. fenomenele de maturizare sexuala impletindu-se cu acelea de maturizare neuropsihica.continuă să fie intensă până după pubertate.T. dupa aceasta varsta sistemul endocrin se caracterizeaza printr-o intensa activitate secretorie a ovarului respectiv a testiculului. lăĠimea umerilor (diametrul biacromial) la băieĠi. greutate (pe seama masei active) úi a dezvoltării dimensiunilor laterale. concomitent cu profunde modificari somato-vegetative si psihice.

Pubertatea este marcata de doua fenomene importante: acceleratia si neotenia. dupa care urmeaza o dezvoltare mai accentuata . legat de sporirea volumului informational necesar specializarii in diferite domenii).E. Dezvoltarea toracelui in prima parte a varstei pubertare esre lenta . Avantajul major este marea plasticitate a sistemului nervos. mai bogata in proteine.Muúchii se dezvoltă mai ales prin alungirea fibrelor. acesta fiind adaptat pentru parturitie. ischion si pubis). prin depunerea de saruri minerale (calciu si fosfor) si prin consolidarea structurii functionale intime. Ele devin mai rezistente la actiunea factorilor mecanici de presiune. intre 13 si 15 ani are loc inchiderea canalului sacrat. urbanizarea si factorii genetici . Explicatia acestui fenomen consta in implicarea a trei factori : alimentatia calitativ superioara. răsucire.Oasele se dezvolta la aceasta varsta mai ales pe seama cresterii lor in grosime.T. la 13 ani se termina procesul de sinostozare al pediculilor corpurilor vertebrale . Fenomenul de neotenie prezinta avantaje cat si dezavantaje . Capul humeral se sudeaza de restul epifizei intre 13 si 16 ani la fete si 14/17 ani la baieti . Capitolul II . Consecinta negativa este crearea unui conflict biologic intre nivelul de maturizare psiho-intelectuala si maturizarea sexuala incheiata timpuriu . depunerea caracteristica a paniculului adipos.ArticulaĠiile sunt slab dezvoltate iar ligamentele nu asigură în suficientă măsură rezistenĠa la tracĠiune. La nivelul coloanei vertebrale. la parametrii mult mai inalti a generatiei actuale . intre 12 si 16 ani la fete si 13 si 18 la baieti . odata cu intarzierea maturizarii sociale (integrarea socio-profesionala mai tardiva. La femei diametrele bazinului sunt mai mari. . . urmare a cresterii perioadelor de scolarizare. Neotenia este fenomenul biologic de accelerare a maturizarii somato-sexuale si intarzierea maturizarii psiho-intelectuale. La osul coxal remarcam sudarea celor trei oase componente (ilion . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 378 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II pilozitatii axilare si pubiene (de tip triunghiular). Fenomenele sexuale secundare conduc la profunde modificări somatice. Acceleratia este fenomenul biologic conform caruia generatia actuala comparativ cu cele trecute inregistreaza un spor in inaltime si in greutate. nu úi în grosime. de unde decurge capacitatea psiho-intelectuala. ŹAparatul locomotor: . ceea ce explică valorile încă mici ale forĠei musculare. tractiune si rasucire in detrimentul elasticitatii lor anterioare .

efortul fizic nu este contraindicat decât în cadrul unor leziuni organice. creste frecventa respiratorie. cu precizie redusă. gimnastica. Ź SN se dezvoltă rapid. cu toracele ingust . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 379 . emotivitate. irascibilitate. Ź Modificările endocrine. aritmii úi crize de HTA. Cordul este voluminos comparativ cu toracele. jocurile sportive. alternate cu pauze de odihnă mai lungi. stângace. tendinĠa spre jocurile competiĠionale zgomotoase. . Viteza de reacĠie úi de repetiĠie sunt dezvoltate însă rezistenĠa nu atinge încă valorile adultului. tulburări în coordonarea miúcărilor.sunt contraindicate eforturile maximă cu solicitări mari ale aparatului locomotor. FuncĠia celui de al II-lea sistem de semnalizare domină asupra primului. Ź Aparatul respirator . tulburări neuro-vegetative vasomotorii. lucru ce se manifestă prin miúcări nesigure. plamanii cu volum mic. înotul. La vârsta pubertară exerciĠiile trebuie alese în funcĠie de natura efortului úi de solicitările specifice fiecărei ramuri. AplicaĠii practice . Se dezvolta intens in perioada pubertara. Creste amplitudinea miscarilor respiratorii. Se întâlnesc frecvent sufluri cardiace. Deúi aparatul circulator úi respirator sunt mult solicitate din cauza creúterii masei corporale. care se exagereaza la efort). creste capacitatea vitala si de asemenea respiratia tisulara (apreciata dupa consumul maxim de oxigen pe minut). Cresc procesele de inhibiĠie. Miúcările au încă un caracter brusc. Ź Aparatul cardiovascular. tonus muscular scazut. mecanismele de reglare a circulatiei sunt frecvent tulburate (predominanta simpatica.sunt indicate exerciĠiile fizice cu structuri diferite ale miúcării úi cu caracter variat al efortului neuromuscular. predispunand la deformari ale coloanei vertebrale . nervoase úi neuro-psihice accentuează discrepanĠa dintre dezvoltarea fizică úi capacitatea funcĠională reală a organismului. săriturile. .E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cresterea in lungime a oaselor si alungirea muschilor dau aspectul caracteristic al puberului: inalt si slab. Capitolul II .la această vârstă este suficient dezvoltat substratul nervos úi locomotor necesar învăĠării motrice complexe úi se pot efectua eforturi de viteză pe distanĠe scurte. aruncările cu materiale sportive corespunzătoare. aparitia sau accentuarea piciorului plat .T.

in timp ce amplitudinea miscarilor respiratorii creste. greutatea si perimetrul toracic ating aproape complet nivelul indicilor morfologici similari ai adultilor. consumul maxim de oxigen creste considerabil . Al II-lea sistem de semnalizare este dezvoltat. sudarea centrilor de osificare primari cu cei secundari are loc mai tarziu (intre 20 si 25 de ani) . Creúte tonusul muscular úi capacitatea de rezistenĠă la efortul static. la baieti. Studiile au aratat ca. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 380 . ceea ce permite folosirea explicaĠiei ca metodă de predare.T. Ź Sistemul cardio-vascular se caracterizează prin echilibrarea în dezvoltare a organelor centrale úi periferice. . coordonarea. In aceasta perioada se constata dezvoltarea laringelui precum si sporirea numarului de fibre elastice pulmonare. etapa postpubertara se intinde pana la 20-22 ani. atat din punct de vedere al dezvoltarii morfofunctionale cat si al capacitatii de efort si caracteristicilor psihice. Prin prisma varstei cronologice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Vârsta úcolară mare (post pubertară) = 16-19 ani Odata pubertatea incheiata. capacitatea vitala sporeste.E. intre 15-18 ani. se apropie de situatia de la adult dar functional este inca departe si isi continua dezvoltarea. la varsta de 18-19 ani unii indici ai dezvoltarii fizice. Aparatul cardiovascular isi accelereaza vascularizarea. ceea ce conduce la creúterea forĠei. Osificarea scheletului continua de-a lungul perioadei postpubertare. Capitolul II . ca inaltimea. copilul s-a transformat in tanar care. Arterele si venele mari ating aproape dimensiunile de la adult Creúte economia funcĠiilor de efort úi adaptarea la efort. Oasele membrelor prezinta un ritm lent de crestere si definitivare a procesului de osificare. Volumul si greutatea miocardului cresc . marcand inceputul osificarii lor si a incetarii cresterii in inaltime . la fete si 23-25 ani. frecventa respiratorie scade.N. Oasele se apropie de structura si rezistenta osului adult. In aceasta perioada are loc stabilizarea secretiei interne si a reglarilor vegetative simpatice si parasimpatice . Ź Aparatul respirator. se apropie tot mai mult de adult.Muúchii cresc în volum. rămân în urmă viteza. Ź S. morfologic . In etapa postpubertara se constata o incetinire a ritmului dezvoltarii somatice. De asemenea. mai ales cordul stang. atinge nivelul de dezvoltare al adulĠilor. Ź La nivelul coloanei vertebrale are loc inchiderea canalului sacral. cartilagiile de creútere se subtiaza.

acestea fiind mai greu influenĠabile de efortul fizic. iar dintre calităĠile motrice forĠa úi rezistenĠa.T. iar dintre calităĠile motrice. ParticularităĠi psihice . EvoluĠia ontogenetică a calităĠilor motrice Viteza reprezintă un caracter ereditar stabil. Factorii interni sunt reprezentaĠi de caracterele ereditare (stabile úi labile). care determină selectarea úi folosirea metodelor úi mijloacelor de pregătire în raport cu posibilităĠile úi particularităĠile dezvoltării copiilor. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 381 . deci o maturizare precoce care asigură realizarea Capitolul II . Se prezintă în continuare o scară de regresie a dezvoltării vitezei: 12 ani 13 ani 14 ani 15 ani 16 ani 17 ani BăieĠi 83% 86% 89% 95% 97% 100% Fete 94% 97% 98% 99% 100% 100% Îndemânarea are substratul biologic situat în aria motrică a scoarĠei cerebrbale úi a analizatorului kinestezic. antrenorul sau kinetoterapeutul trebuie să individualizeze efortul în raport cu dezvoltarea psihică a copilului. care după cum s-a văzut. dar cu intensitate sporită în copilărie úi adolescenĠă. cu condiĠia ca efortul să fie corespunzător dozat iar subiecĠii să fie supuúi periodic controlului medical. greutatea. se maturizează la vârste diferite.E.profesorul de educaĠie fizică. Caracterele ereditare stabile sunt dimensiunile longitudinale ale corpului úi segmentelor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AplicaĠii practice . Nivelul performanĠelor este direct proporĠional cu gradul de maturizare al substratului morfofuncĠional respectiv. viteza úi îndemânarea. Cunoaúterea úi respectarea particularităĠilor de vârstă constituie o necesitate pedagogică. Caracterele ereditare labile sunt perimetrele corpului. Motricitatea Motricitatea este condiĠionată de factori interni úi externi care acĠionează toată viaĠa. ceea ce înseamnă că selecĠia finală având în vedere această calitate se face în jurul vârstei menĠionate. având ca substrat morfofuncĠional scoarĠa cerebrală care se maturizează la 14 ani.Pe lângă eforturile bazate pe exerciĠii de viteză se poate include treptat úi efortul de rezistenĠă úi de forĠă. care se maturizează la 12-14 ani.

echilibrul static deplin evoluat la 6 ani. rezultat din jocul contracĠiei úi relaxării musculare. el influenĠând favorabil calitatea úi economia miúcării.echilibrul dinamic se îmbunătăĠeúte rapid úi timpuriu. al orientării corpului în spaĠiu. al diferenĠierii úi reproducerii intensităĠii contracĠiilor musculare. Din cele expuse mai sus se poate desprinde concluzia conform căreia dezvoltarea îndemânării trebuie să se facă timpuriu. EvoluĠia úi perfecĠionarea acestor simĠuri are loc astfel: .simĠul ritmului se dezvoltă uúor de la 7-8 ani. cum ar fi: simĠul echilibrului.T.2% 87.orientarea corpului în spaĠiu este mai bună la 12-14 ani chiar în comparaĠie cu adultul. fetele devansându-i pe băieĠi. . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 382 . .diferenĠierea úi reproducerile amplitudinii úi intensităĠii contracĠiei musculare sunt deplin evoluate la 14 ani. coordonarea membrelor úi a marilor grupe musculare. deci se impune ca antrenarea ei să aibă loc înaintea pubertăĠii (la grădiniĠă úi úcoala elementară). În timpul pubertăĠii această calitate înregistrează un regres.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II performanĠelor în sporturile de îndemânare (gimnastica sportivă úi ritmică.7% 100% Capitolul II . a vitezei úi amplitudinii miúcării.5% 93. Îndemânarea generală fiind o calitate înnăscută stă la baza îndemânării speciale care se dezvoltă numai în condiĠii speciale ale sportului respectiv. diferenĠierea úi reproducerea direcĠiei. schi alpin). pentru că efortul fizic produce modificări calitative ca efect al acĠiunii factorilor interni (interoceptivi) úi externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale. . ForĠa este calitatea care depinde de dezvoltarea Ġesutului muscular.2% 81. La selecĠie se impune o foarte mare exigenĠă faĠă de această calitate. . Se prezintă alăturat nivelul de dezvoltare a forĠei în copilărie: 10-14 ani 14-16 ani 16-18 ani 18-20 ani 20-30 ani BăieĠi 56% 68% 80% 92% 100% Fete 56. deci solicitările mari la vârste mici găsesc un aparat vestibular bine dezvoltat. Este o calitate complexă care este rezultanta mai multor factori. sărituri în apă.

depinzând de numărul úi viteza de angrenare a unităĠilor neuromusculare.). în special viteza úi îndemânarea. .cresc îndemânarea. Valoarea ei maximă se găseúte la 15-16 ani úi se obĠine foarte uúor în copilărie (11-14 ani). dar totuúi este posibilă úi chiar indicată pregătirea sportivă (gimnastică.T. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 383 .se perfecĠionează miúcările de bază din perioada anterioară.RezistenĠa musculară locală úi generală depind foarte mult de forĠă. Se útie că fetele la 14 ani úi băieĠii la 16 ani posedă un volum cardiac de 80% din cel al adultului. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II RezistenĠa generală are ca substrat biologic capacitatea sistemului cardiorespirator. Capitolul II . nivelul calităĠilor motrice este scăzut. Aceasta este perioada cea mai indicată pentru învăĠarea úi perfecĠionarea deprinderilor sportive. acesta din urmă crescând liniar de la 12 la 20 de ani (Astrand). ŹPerioada copilăriei úcolare (6-10 ani) se caracterizează prin: . putând fi modificată de factori interni úi externi (temperatura ambiantă. Dezvoltarea excesivă a mobilităĠii articulare produce efecte negative atât pentru perfecĠionarea celorlalte calităĠi motrice.Detenta (forĠa/viteză) este expresia puterii musculare maxime în minimum de timp. capacitatea de efort. schi alpin). gradul de antrenament etc. Mobilitatea articulară depinde de elasticitatea muúchilor úi ligamentelor.capacitatea de învăĠare înregistrează un nivel foarte ridicat. deci travaliul exploziv. . cât úi deficienĠe de postură. de viteză.atenĠie la exerciĠiile deforĠă úi la rezistenĠa anaerobă (rezistenĠa în regim de viteză). înot. Această calitate combinată înregistrează dezvoltarea maximă la 14-16 ani. Se vor prezenta în continuare câteva aspecte caracteristice ale motricităĠii raportat la diferite perioade biologice de creútere.se formează úi se consolidează forme noi de miúcare. ceea ce este foarte important pentru selecĠie.E. . . deoarece: . patinaj artistic.progrese mari úi rapide ale motricităĠii. . precum úi rezistenĠa generală. Ź Perioada preúcolară (4-6 ani) în care organismul dispune de deprinderile elementare necesare principalelor forme de miúcare. . oboseala. Volumul maxim al cordului úi consumul maxim de oxigen se maturizează după vârsta de 19 ani.

la metoda demonstraĠiei adăugându-se cu bune rezultate úi cea a explicaĠiei. are putere de învăĠare a tehnicii. . perseverenĠei. cât úi în procesul de antrenament. Capitolul II . în această perioadă înregistrându-se rezultate sportive foarte bune. . pregătirea psihologică trebuie să îmbrace virtuĠi specializate úi individualizate. 1. În acest moment. Adolescentul prezintă crize de timiditate destul de frecvent. deci se va Ġine seama de stadiul de dezvoltare psihică atât la selecĠie. se dezvoltă în etape. iniĠiativei. ceea ce impune o reconsiderare a atitudinii psihopedagogice faĠă de aceútia. curajului. de înĠelegere. Se cere formarea úi educarea hotărârii. Miúcările trebuie învăĠate corect. Copilul posedă o mai mare capacitate de gândire. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 384 . atractive. Datorită fenomenului de accelerare în această perioadă se obĠin rezultate sportive foarte bune.către sfârúit aproape toĠi indicii motricităĠii sunt în creútere. conútient. copii obosesc úi nu mai pot acumula corect tehnica. are o teamă de ridicol. Climatul de lucru trebuie să fie optimist úi să domnească buna dispoziĠie. 2. multilaterale. deoarece atenĠia se fixează mai greu. se dezvoltă stăpânirea de sine úi faĠă de alĠii. În postpubertate (adolescenĠă) conduita este plină de dinamism. De aceea antrenorul trebuie să dea dovadă în comportament de mult tact. dar pentru obĠinerea rezultatelor bune în pregătire antrenamentele trebuie să fie simple. de vivacitate. La vârsta úcolară mică copilul se caracterizează prin exces de miúcare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II ŹPerioada pubertară se caracterizează prin următoarea evoluĠie: . este anxios în ceea ce priveúte corectitudinea exerciĠiilor.motricitatea atinge un randament remarcabil. aceasta fiind vârsta la care se poate realiza perfecĠionarea tehnicii. Dezvoltarea psihică. Pubertatea ridică alte probleme.T. de sinceritate úi chiar de prietenie. apare seriozitatea. tenacităĠii. ca úi celelalte calităĠi menĠionate anterior.începe maturizarea sexuală în prima parte.E. de încredere. 3.

singura limită în afara aparatului locomotor constă în nivelul de dezvoltare a sistemului nervos central.utilizarea eforturilor unilaterale (care solicită o singură funcĠie). handbal. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Tabel 24. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 385 .T. iar performanĠele nu mai apar. volei etc. Este cazul exerciĠiilor de forĠă. organismul are de suferit.).E.aruncări . Baschet Box Caiaccanoe Canotaj Gimnastică sportivă Gimnastică ritmică Fotbal Haltere post pubertar 7-8 7-8 9-10 12-14 6-7 11-12 - În cazul în care nu sunt respectate recomandările ca în procesul de antrenament să fie prelucrate numai acele calităĠi pentru care există maturizarea substratului biologic adecvat. poate fi dăunătoare în primii ani de pregătire. . patinaj. Corelatia dintre tipul sportului si varsta initierii/performantei maxime Sportul Vârsta iniĠierii B 9-10 12-13 14-15 12-13 8-10 12-13 12-13 F 10-11 13-14 14-15 12-13 8-10 13-14 8 8 8 8 10 7 7 5 8 8 10 10 Ani de pregătire Vârsta performanĠei maxime 20 20 20 20 19-20 20 21 21 16 16 20 24 Atletism -alergări -sărituri .integritatea articulară úi capsuloligamentară mai pot fi afectate úi prin efectuarea unor miúcări mai ample decât permite în mod normal articulaĠia respectivă (gimnastică. putând produce úi alterări ale sistemului articular. care influenĠează negativ dezvoltarea longitudinală a scheletului. Copiii au o mare capacitate de Capitolul II . .probe comb. al celor izometrice în special. În susĠinerea afirmaĠiei prezentăm câteva exemple: .

dar úi de creútera accelerată care acĠionează din plin. iar urmarea este apariĠia oboselii cronice. antrenamentele unilaterale.numărul anilor de pregătire necesari marilor performanĠe. plicticoase úi refacerea insuficientă. rezultatele sunt incerte. .după efortul de rezistenĠă durata restabilirii este mai mare la juniori decât la seniori.antrenamentele sistematice au efecte favorabile. de dezvoltare inegală úi în salturi ale corpului (atât pe plan fizic.vârsta performanĠelor maxime în sportul respectiv.E. ci dimpotrivă o deprimare a acesteia. . Vârsta iniĠierii timpurii în sport depinde de următorii factori: . . De reĠinut Medicii. dar ele pot deveni dăunătoare pentru buna dezvoltare a organismului dacă volumul úi intensitatea sunt exagerate. modificând la un număr mare de copii datele normale ale procesului de creútere. cât úi pe plan psihic). plafonare etc.T. kinetoterapeuĠii úi antrenorii chemaĠi să efectueze selecĠia copiilor pentru sportul de performanĠă trebuie să Ġină seama neapărat de etapele de creútere.nivelul de dezvoltare al suportului biologic (fizic úi psihic) al calităĠilor necesare sportului respectiv. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II a fi antrenaĠi. deoarece la aceútia după o stare de oboseală marcată nu se produce o intensificare a proceselor de refacere (ca la seniori). . dar dacă motivaĠia este insuficientă sau antrenamentele nu sunt corespunzătoare dezvoltării fizice úi psihice. Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 386 .

Prin posibilitatea aplicării programelor de educaĠie fizică în mod diferenĠiat în raport cu posibilităĠile somato-funcĠionale de a presta efort fizic. în funcĠie de posibilităĠile individuale. care dau bucurie úi împlinire personalităĠii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat úi supravegheat medical . odată cu dezvoltarea útiinĠelor culturii úi artelor. de aptitudini. se poate remarca în decursul istoriei. iar Hipocrate úi Galenus le foloseau în tratamentul unor boli afebrile. munca fizică se reduce. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau funcĠionale înăscute sau câútigate. încă din copilărie a exerciĠiului fizic. practicarea exerciĠiilor fizice a cuprins o largă răspândire. Natura sau tipul efortului. De altfel. starea de sănătate de condiĠiile de mediu. sex. dar niciodată fără un control riguros úi periodic al sănătăĠii. Pe măsură ce tehnica avansează úi producĠia devine tot mai mecanizată úi electronizată.T.practica medico-sportivă a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. pot produce agravarea unor tulburări. sedentarismul Capitolul II . volumul úi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în funcĠie de vârstă. Homer le menĠionează în poemele sale. ùcoala cretană consideră armonia ca principiu esenĠial al valorii vieĠii iar exerciĠiile fizice constituiau mijlocul principal de obĠinere a ei.5.se redă astfel úansa acestor copii de a duce o viaĠă normală fără restricĠii de activităĠi chiar sportive. dar cu toleranĠă la efort bună. asupra procesului de îmbătrânire. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 387 .E. Rolul kinetoterapeutului . că perioadele de dezvoltare a educaĠiei fizice corespund cu epocile de înflorire ale civilizaĠiei. au o influenĠă binefăcătoare asupra organismului la toate vârstele. a capacităĠii de muncă. Efectele favorabile ale practicării exerciĠiilor fizice sunt cunoscute din vechime. Desene reproducând exerciĠii fizice întâlnim pe unele monumente ale Egiptului antic. O bună stare de sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. manifestându-se hotărâtor asupra potenĠialului fizic. pentru alĠii. aceleaúi exerciĠii care duc la întărirea sănătăĠii pentru unii. se restrânge domeniul interdicĠiei de a practica educaĠia fizică. În timpul Renaúterii. INTERDEPENDENğA DINTRE SĂNĂTATE ùI PRACTICAREA EXERCIğIILOR FIZICE DE CE? ExerciĠiile fizice practicate în mod útiinĠific. în cartea indiană Aiur Vega (Cartea Cultului) sau în cartea chineză Changatu (Cartea Omului) scrisă cu 2000 ani în urmă.

torace înfundat. ca úi complicaĠiile ei (ateroscleroza. Efectele exerciĠiului fizic asupra organismului Efectele exerciĠiului fizic se răsfrâng asupra organismului în general úi asupra fiecărui organ în parte. Gradul úi sensul acestor modificări depind de natura. arteroscleroza. Cheltuielile energetice reduse la majoritatea populaĠiei datorită muncii úi vieĠii sedentare alături de supraalimentaĠie (relativă sau absolută) aduc cu sine un complex de efecte nefavorabile asupra organismului. aspect ce aduce prejudicii serioase sănătăĠii. a metabolismului datorită intensificării arderilor din organism menite să producă energie. Nu există nici un sector al economiei organismului care să nu resimtă această influenĠă. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II tinde să se generalizeze. Coloana vertebrală se poate deforma. VOLUM I B. PoziĠia vicioasă în timpul studiilor sau a muncii profesionale poate influenĠa negativ atitudinea corpului cât úi funcĠiile organelor interne.T.E. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 388 . Are loc accelerarea respiraĠiilor de la 12-15/1' la 30-40/1'. în funcĠie de intensitatea efortului. o serie de dereglări metabolice ca obezitatea. etc. O parte din energia chimică se transformă în căldură. se întâlnesc la persoane care efectuează o muncă lipsită de solicitare fizică (28.7%. iar urmările deficienĠelor fizice au răsunet asupra funcĠionării organelor interne. care se elimină mai ales prin evaporarea transpiraĠiei úi prin expirarea aerului încălzit. Principalele sisteme ale organismului uman implicate in efort. cantitatea úi intensitatea efortului. Studiile epidemiologice efectuate de diverse foruri medicale scot în evidenĠă că frecvenĠa cea mai mare a bolilor coronariene (angină pectorală úi infarctul miocardic). În timpul eforturilor susĠinute. în modificări induse de efort Efectele imediate se traduc prin creúterea frecvenĠei cardiace de la 60-80/1' la 120-180/1'. în special asupra aparatului cardio-vascular. cu consecinĠe nefaste.. prin mărirea cheltuielilor energetice se mobilizează grasimile în depozite.3. scolioze. apar la început atitudini deficiente. Capitolul II . Efectele efortului fizic asupra organismului sunt imediate úi tardive (de antrenament). apoi chiar deformări ca cifoze. exerciĠiile fizice prevenind astfel obezitatea.).

precum úi a puterii de contracĠie a inimii antrenate. măreúte capacitatea de refacere a fibrei úi face posibilă efortul fizic intens úi de mai lungă durată. hipotonă a bolnavului cardiac care nu mai este capabilă. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 389 . capacitatea de efort a cordului creúte. Muúchiul îúi îmbunătăĠeúte tonusul úi forĠa. cavităĠile se dilată reuúind să pompeze cu fiecare bătaie mai mult sânge care aprovizionează cu oxigenul necesar celulele în funcĠie. precum úi o deschidere de noi vase colaterale. ducând la hipertrofia musculară prin asmilarea crescută a proteinelor în miofibrile.E. de îmbunătăĠire a economiei cordului. Astfel. ForĠa de contracĠie a inimii antrenate este excelenta úi acest fapt deosebeúte în mod esenĠial inima mare tonică de sportiv. fapt ce atrage după sine o proastă irigare a Ġesuturilor. sunt necesare mai puĠine bătăi pe minut pentru a realiza acelaúi debit sanguin. în mod special a creierului úi a inimii. Aceaste modificari. departe de a fi dăunătoare sunt dimpotrivă un fenomen de adaptare. în repaus. De aici aspectele de economie funcĠională. care datorită activităĠilor fizice regulate úi Capitolul II . Pe măsură ce omul înaintează în vârstă se produce o scleroză a vaselor de sânge (ateroscleroză). datorită forĠei de contracĠie scăzută.T. Se modifică numărul úi grosimea fibrelor musculare. Solicitarea repetată a muúchiului dezvoltă circulaĠia sanguină.000 de bătăi în timpul somnului si de 30. să facă faĠă cerinĠelor perifericelor. în comparaĠie cu un neantrenat.000 de pulsaĠii în fiecare zi a existenĠei sale. putând să trimită în circulaĠie către organele în plină activitate tot mai mult sânge oxigenat. a calibrului lor. diabetul). de inima dilatată. pentru că prin mărirea cavităĠilor. Producând o creútere a numărului de vase sanguine. S-a constatat că inima unui individ antrenat bate în repaus cu aproximativ 20 bătăi/1' mai puĠin decât a unui neantrenat. Trebuie să facem câteva precizări privind creúterea dimensiunii inimii la sportivi. Se afirmă de către lumea medicală că inima omului cu activităĠi úi preferinĠe sedentare este o inimă atrofiată datorită lipsei de solicitare. antrenamentul fizic are un rol deosebit în prevenirea aterosclerozei úi la întârzierea procesului de îmbătrânire. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II HTA. la persoanele antrenate. Inima creúte în dimensiuni. Efectele tardive sau de antrenament ale efortului fizic se caracterizează printr-o serie de modificări structurale úi funcĠionale care traduc în ultimă instanĠă o creútere marcată a economiei organismului. Sunt citate numeroase cazuri de octo úi nonogenari. ceea ce duce la o economie de aproximativ 10.

Deosebim astfel exerciĠii care măresc forĠa musculară. pentru că acolo unde există anumite tare organice sau funcĠionale înăscute sau câútigate. sau chiar la abandonarea vieĠii sportive din cauza apariĠiei unor tulburări funcĠionale iniĠiale. dacă nu se instituie masurile indicate. îúi menĠin o vârstă biologică relativ mai tânără în raport cu persoanele sedentare. înbunătăĠindu-i funcĠiile. De asemenea. viteza. În perioada de creútere a copiilor úi mai ales la pubertate. de aptitudini. deoarece au un efect predominant asupra aparatului cardiorespirator úi hemotisular.T. îndemânarea). Efectele repetării exerciĠiului fizic la intervale regulate sunt date de volumul úi de intensitatea acestuia.E. aceúti indivizi se bucură de o mai bună sănătate. În acest mod se poate lucra analitic pentru oricare dintre calităĠile fizice deficitare (forĠa. pentru alĠii. Modificările benefice cardio-vasculare favorizează modificări optime biochimice úi metabolice prin îmbunătăĠirea proceselor oxidative celulare. starea de sănătate de condiĠiile de mediu. coordonarea. generatoare de bioenergie convertită în procese metabolice úi funcĠionale adaptate. Dacă exerciĠiile fizice sunt continuate în mod regulat úi sistematic atât la vârsta medie cât úi la bătrâneĠe. altele care dezvoltă supleĠea articulară. procese care reglează întreaga activitate funcĠională. aceleaúi exerciĠii care duc la întărirea sănătăĠii pentru unii. altele care îmbunătăĠesc rezistenĠa la eforturi prelungite. simptomele subiective úi obiective sunt mai puĠin severe. se desprinde ideea că o bună sănătate nu se poate atinge sau realiza în afara practicării regulate. Natura sau tipul efortului. care pot avea caracter reversibil dacă se respectă rigorile unui control medical de specialitate sau devin ireversibile. Este deci falsă alarma unor părinĠi care la cele mai mici semne Capitolul II . sunt mai rezistenĠi la îmbolnăviri. iar în cazul în care apare boala coronariană. dar niciodată fără un control riguros úi periodic al sănătăĠii. în ciuda vârstei cronologice. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II susĠinute. Din gama variată de exerciĠii cele mai benefice pentru organism sunt acele exercitii care dezvoltă rezistenĠa. sex. În concluzie. încă din copilărie a exerciĠiului fizic. pot produce agravarea unor tulburări. rezistenĠa. dorinĠa unor tineri de a grăbi performanĠa printr-un regim de efort nesupravegheat poate duce la plafonarea lor. din cele arătate mai sus. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 390 . apar o serie de dereglări neurovegetative care se atenueaza úi chiar dispar prin practicarea moderată a efortului fizic pentru că acesta contribuie la întărirea úi echilibrarea proceselor corticale. volumul úi intensitatea trebuiesc adaptate fiecărui organism în funcĠie de vârstă.

pentru a facilita dezvoltarea inimii úi apariĠia unei toleranĠe la efort. interzic copiilor practicarea educaĠiei fizice úi a sportului. ci numai bolnavi. ContraindicaĠii pentru practicarea educaĠiei fizice úi sportului Capitolul II . care devin operante numai în măsura în care se individualizează úi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exerciĠului fizic bazat pe un substrat obiectiv. fiecare organism reacĠionând în mod diferit la aceeaúi agresiune în raport cu reactivitatea sa de răspuns. pot fi interpretabile în raport cu experienĠa medicală în domeniul efortului.E.9. prin practicarea unor eforturi mici úi repetate care duc la antrenarea funcĠiei inimii cu apariĠia semnelor de economie funcĠională. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 391 . după o investigare amănunĠită a tulburărilor în scopul stabilirii caracterului funcĠional sau organic al acestora. De asemenea efortul fizic practicat sub îndrumarea kinetoterapeutului úi sub supraveghere medicală a demonstrat că suflurile sistolice întâlnite deseori la copii. 1. totale sau parĠiale. fără semne de decompensare (defectul septal atrial. dar mai ales contraindicaĠiile. dacă această interdicĠie vine din partea pedagogului sau instructorului sportiv dar mai ales din partea corpului medical. Ġinând cont úi de reacĠia individuală la testele de reglare vegetativă sau de efort. dar este úi mai grav. În aceste condiĠii. natura úi dozarea acestuia ca volum úi intensitate. poate să indice sau să contraindice efortul fizic. Astfel în funcĠie de handicapul somatic sau funcĠional. trebuie să recomandăm copiilor activităĠi fizice cât mai variate. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II disfuncĠionale. ceea ce nu constituie uneori o raritate. Întrucât în domeniul patologiei se útie că nu există boli. sau temporare. să indice practicarea unor eforturi fizice mici sau medii. dar cu toleranĠă la efort bună. Numai un control medical periodic pentru testarea toleranĠei la efort. de volum úi intensitate mică sau medie. pot fi definitive. úi indicaĠiile. pot dispărea odată cu antrenamentul fizic dirijat úi supravegheat medical S-au instituit baremuri de sănătate. prolapsul valvular fără insuficienĠa mitrală) obligă corpul medical să testeze capacitatea de efort úi numai în urma acestui rezultat. contraindicaĠiile legate de incapacitatea de efort fizic.T. Chiar prezenĠa unor anomalii congenitale de cord uúoare.

Scutirea definitivă úi totală se adresează acelor subiecĠi a căror stare de sănătate sau de dezvoltare fizică se agravează prin programele analitice úcolare. ca úi o armonioasă dezvoltare fizică. de stare febrilă). Acestora.Scutirea temporară parĠială se indică acelor situaĠii în care subiecĠii pot desfăúura unele activităĠi fizice care nu implică în regimul lor suprasolicitarea segmentului lezat. dar mai ales intensitatea efortului. . dublate de o capacitate de efort armonioasă. leziuni musculare sau. Capitolul II . se permite efortul fizic limitat pentru a nu se pierde din calităĠile fizice câútigate atât de greu în procesul de antrenament care se deteriorează cu cât regimul de repaus fizic se prelungeúte. excepĠie facând numai în măsura în care intensitatea efortului interesează în mod special sfera micului bazin care poate augmenta fluxul menstrual. entorse. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 392 . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . poate constitui cartea de vizită a modelatorului de performanĠă . luxaĠii. Cu cât colaborarea medic-sportiv-antrenor este mai fructuoasă. intensitatea sau complexitatea efortului. se recurge la amânarea temporară sau programarea ciclului în funcĠie de calendarul competenĠional al obiectivului principal de performanĠă. leziuni ale aparatului locomotor ca fracturi. Date medicale statistice arată că organismul feminim este capabil chiar de performanĠe sportive în perioada ciclului menstrual. cu aspiraĠii chiar la longevitate sportivă. dar cu unele restricĠii privind volumul. putem preciza că o bună stare de sănătate. dar fără interesarea zonei afectate de leziune. în funcĠie de boală li se recomandă programe de gimnastică medicală. úi numai în caz de dereglări sau stari de boală. Facem menĠiunea că stările fiziologice ale fetelor nu beneficiază de scutire de educaĠie fizică. Aúa este de exemplu repausul segmentar recomandat în unele leziuni ale aparatului locomotor care permit continuarea programului de pregatire. cele însoĠite de alterarea stării generale. care îmbunătăĠesc sfera somatofuncĠională úi psihică. În concluzie. Prin acest gen de soluĠie.Scutirea definitivă parĠială are în vedere subiecĠii care pot participa la orele de instruire fizică. .E.profesorul de educaĠie fizică sau antrenorul.Scutirea temporară totală are în vedere acele situaĠii care pentru un moment nu permit efectuarea exerciĠiilor fizice (ex. cu atât se asigură realizarea unor performanĠe cât mai mari úi stabile în timp.T. . Dacă ciclul menstrual îmbracă caracter patologic (hipermenoree) se vor reduce atât volumul. Se câútigă astfel timp preĠios în pregătirea sportivă.

E. Eludarea acestor baremuri aduce prejudicii sănătăĠii copiilor dar úi o risipă de timp pentru ei úi antrenori.T. specialiútii cu bogată experienĠă medico-sportivă au elaborat baremuri medicale pentru fiecare ramură sportivă. Exista baremuri de sănătate. Capitolul II . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II De reĠinut Numai un control medical periodic pentru testarea toleranĠei la efort. care devin obligatorii úi cu aplicare strictă mai ales în perioada controlului medical iniĠial. care devin operante numai în măsura în care se individualizează úi astfel permit diagnosticul de aptitudine sau inaptitudine în practicarea exerciĠului fizic bazat pe un substrat obiectiv. în vederea selecĠiei prepubertare. pentru că abaterile de la starea de sănătate sau de la dezvoltarea fizică armonioasă pot constitui factori limitativi pentru performanĠă. Discernământul stabilirii incapacităĠii de efort úi duratei acesteia revine medicului sportiv. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 393 . natura úi dozarea acestuia ca volum úi intensitate. iar profesorii úi antrenorii au obligaĠia de a respecta indicaĠiile medicale pentru a se evita instalarea sau agravarea unor complicaĠii. În ceea ce priveúte sportul de performanĠă. poate să indice sau să contraindice efortul fizic.

R. a fost úi va rămâne "mens sana în corpore sano". CONTROLUL MEDICAL AL EDUCAğIEI FIZICE. cu randament eficient. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 394 .stimularea proceselor de creútere úi asigurarea dezvoltării fizice armonioase în sensul creúterii indicilor somatofuncĠionali. priceperi úi deprinderi motrice. GRUPELE MEDICALE PENTRU EDUCAğIE FIZICĂ ùI SPORT. Rolul kinetoterapeutului – activ alaturi de antrenor in aprecierea vârstei optime pentru începerea pregătirii sportive în diferite ramuri úi probe sportive. vor optimiza sănătatea ca úi armonia în dezvoltare Obiectivele procesului de educatie fizică includ: .educarea elevilor în scopul întăririi stării de sănătate .dezvoltarea calităĠilor motrice de bază (F. a prevenirii instalării deficienĠelor fizice. Practicarea sportului trebuie să înceapă la vârstele mici ale copilăriei. când are loc conturarea. formarea úi menĠinerea atitudinii corecte a corpului. îndemânare). vor fi mai mari. parte a fenomenului de cultură ce caracterizează spiritualitatea umană. cu atât performanĠele fizice. VÂRSTA CRONOLOGICA ùI VÂRSTA BIOLOGICĂ.V. definitivarea úi perfecĠionarea organismului. Cu cât acest bagaj motric este mai bogat. a consolidării sănătăĠii úi formării unor deprinderi igienice de viaĠă. aciv in cadrul adaptarii programelor de educatie fizica in scopul corectarilor deficienĠelor fizice de grad I sau corectarea deficienĠelor fizice de grad II sau III prin gimnastică medicală în unităĠi de profil Dezideratul educaĠiei fizice. încă din antichitatea elenă. aceea a formării multilaterale fizice úi intelectuale.T. Scopul procesului de educaĠie fizică este alfabetizarea motrică a copiilor prin formarea unui bagaj de cunoútinĠe. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. reprezinta mijloacele prin care se ajunge la cultura fizică.creúterea rezistenĠei organismului la factorii de mediu ("călire") úi sporirea capacităĠii de muncă fizică úi intelecuală . fie de muncă fie de sport. atât de necesare activităĠilor de muncă úi sportive. Astfel exerciĠiile fizice úi factorii naturali de mediu trebuie să conveargă într-o singură direcĠie.formarea úi perfecĠionarea deprinderilor igienice úi motrice (de bază Capitolul II . planificarea procesului de pregătire sportivă in functie de perioadele optime pentru dezvoltarea úi fixarea funcĠiilor motrice. DE CE? EducaĠia fizica si sportul.E. . .6. mai nuanĠat însuúit. parti integrante a procesului de educaĠie generală.

temele lecĠiei să fie accesibile posibilităĠilor sau particularităĠilor somatofuncĠionale în raport cu vârsta.stimularea creúterii úi dezvoltarii fizice. greutatea. . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 395 .judicioasa alegere a exercitiilor fizice în funcĠie de vârstă úi de particularităĠile somatofuncĠionale ale úcolarilor. Capitolul II . care se poate pierde. de economie funcĠională cardiovasculara úi metabolica.T. întrucât toate efectele imediate optime se cumulează în timp úi dau o bună stare de acomodare la efort. de răspuns al organism la efort în raport cu particularităĠile legate de vârstă. starea de sănătate. a echipamentului. sex.participarea conútientă úi activă a elevului la programul lecĠiei . Pentru ca lecĠia de educaĠie fizică să-úi atingă scopul propus de promovare a stării de sănătate. a dezvoltării fizice úi a stării de nutriĠie. . armonioasă.principiul individualizării învăĠării úi a dozării efortului. .aplicarea normelor igienice de practicare a exercitiului fizic (igiena individuală. . Parametrii medicali culeúi în urma controlului medical periodic se vor înscrie în fiúa medicală a elevului úi vor viza aspecte cantitative ca talia.principiul continuităĠii procesului de instruire .controlul medical periodic (la începutul anului úcolar úi la sfârúitul anului) pentru verificarea stării de sănătate. La sfârúitul úcolarizării elevul trebuie să aibă bună stare de sănătate úi o dezvoltare fizică corectă. individualizare. intensitate úi complexitate după răspunsul adaptativ (curba efortului după frecventa cardiacă) . ignorarea lor va aduce prejudicii sănătăĠii elevilor.E. Principii pedagogice de instruire motrică: . perimetru toracic. capacitatea vitala ca úi reacĠia cardiovasculară în condiĠii bazate úi de efort. a stării funcĠionale.principiul sistematizării úi al succesiunii (de la uúorJ simpluJcompus) -principiul accesibilităĠii: sarcinile. a deficientelor. precum úi o stare funcĠională úi capacitate de efort optimă cu aspecte de echilibru neurovegetativ. sexul. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II úi aplicative) . dar úi ale fiziologiei. profesorul de educatie fizica trebuie să respecte principiile pedagogice de instruire. dacă se întreĠine (memoria actului motric este labilă úi se pierde dacă nu este întreĠinută prin repetiĠia úi diversificarea stimulului kinestezic.judicioasă dozare a efortului ca volum. starea de sănătate.fără întreruperi úi pe toată perioada de úcolarizare (3J21 ani).iniĠierea în practicarea unor ramuri úi probe sportive Sarcinile procesului de instruire se refera la: . a mediului ambiant) .

Prin posibilitatea aplicării programelor de educatie fizica în mod diferenĠiat în raport cu particulariatile somato-funcĠionale de a presta eforturi fizice.scutirea temporară totală . perioada postoperatorie sau de convalescenta a unor boli).I. II.principiul individualizării. totale sau parĠiale. elevi sănătoúi dar care prezintă deficienĠe fizice de grad II sau III. se restrânge domeniul interdicĠiei de a practica sportul. Acestora.scutirea definitivă úi totală se adresează acelor subiecĠi a căror sănătate sau deficiente fizice se agravează prin efectuarea exercitiilor prevazute in programa analitica úcolara. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 396 . în funcĠie de boală. IV.se acordă acelor subiecĠi care pot desfăúura unele activitati fizice. elevi bolnavi sau prezentând deficienĠe fizice grave (grad IV). . III. pot fi definitive sau temporare. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Principii fiziologice ale antrenamentului : .principiul gradării efortului. Capitolul II .are în vedere acele situaĠii care pentru moment nu permit efectuarea exercitiilor fizice (leziuni ale aparatului locomotor.T.principiul continuităĠii. .scutire temporară-parĠială . afectiuni însoĠite de alterarea starii generale. în funcĠie de handicapul somatic sau funcĠional. .E. care nu implică în regimul lor interesarea segmentului lezat (repausul segmentar).scutirea definitivă parĠială are în vedere subiecĠii care pot participa la orele de instruire fizică. . elevi sănătoúi. li se recomanda programe de kinetoterapie care îmbunătăĠesc sfera somatofunĠională. Controlul medical al procesului pedagogic de educatie fizică are drept obiectiv stabilirea stării de sănătate al gradului de dezvoltare fizică úi în funcĠie de aceste criterii. elevi sănătoúi normal dezvoltaĠi (parametrii somatici se raportează la mediile statistice pe Ġară. . intensitatea sau complexitatea efortului. . C. dar cu unele restricĠii privind volumul. stabilite în urma studiului statistic al unor mari grupuri populaĠionale) . dar care prezintă deficienĠe fizice de grad I sau unele afecĠiuni uúoare care vor efectua programe de educatie fizica cu anumite adaptări corespunzătoare acestor deficienĠe. apĠi pentru efectuarea programului de educatie fizică. Astfel. elevii vor fi grupaĠi în următoarele grupe medicale: I. vor fi îndrumaĠi pentru corectarea acestora prin gimnastică medicală în unităĠi de profil.principiul multilateralităĠii. inapĠi temporar sau total pentru activitatea de educatie fizică. de stare febrilă. .

Repartizarea se realizeaza pe grupe de vârstă. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 397 . funcĠionale. este un indicator obiectiv al vârstei biologice la copii între 6-13 ani. în primul rând în funcĠie de vârsta calendaristică. în Capitolul II . Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Vârsta biologică úi vârsta calendaristică Se útie că la lecĠiile de educatie fizică úi de antrenament sportiv. DiferenĠa dintre vârsta cronologică úi biologică este foarte evidentă în perioada pubertara. DiferenĠa între vârsta calendaristică úi cea biologică ridică o serie de probleme serioase. se pot deosebi prin particularitati legale de ritmul de dezvoltare úi de creútere. biochimice. Pentru aprecierea vârstei biologice în perioada maturizării sexuale. úi în special adolescenĠii de aceiaúi vârstă calendaristică. Dacă se planifică efortul fizic pornind de la valorile medii ale capacitatii de efort a copiilor de aceeaúi vârstă cronologică. investigat al vieĠii sale. se Ġine seama de dezvoltarea caracterelor sexuale primare úi secundare (apariĠia pilozităĠii axilare úi pubiene. Formula dentară. Aceúti indici se determină vizual úi se compară cu standardul. atunci. Vârsta biologică reflectă în mai mare masură decât vârsta cronologică maturizarea individidului. In practică pentru aprecierea vârstei biologice se recurge la formula dentară úi sexuală.E. a capacitatii funcĠionale úi a aptitudinilor motrice în scopul selecĠiei úi orientării sportive. vârsta apariĠiei menarhei). Copiii. a capacitatii de muncă úi caracterul reacĠiei de adaptare la efort. Criteriile pentru aprecierea vârstei biologice pot fi morfologice. fiind necesară cunoaúterea particularitatilor morfofuncĠionale pentru reglementarea încărcăturii. Această împărĠire pe grupe nu corespunde întotdeauna scopului. NoĠiunea de vârstă calendaristică si cronologică se referă la timpul scurs de la naúterea individului până la momentul respectiv. prin gradul diferit de maturizare biologică sau prin vârsta biologică diferită.T. fixarea normelor pentru aprecierea pregatirii fizice. pentru o grupă de "n" ani se repartizează copiii care la momentul respectiv au împlinit "n"+ 6 l. valoarea acestora se schimbă în raport cu etapele ontogenezei postnatale. dezvoltarea glandelor mamare. participanĠii sunt repartizaĠi pe grupe. când diferenta în dezvoltarea caracterelor poate ajunge până la 4 ani. imunologice. Ġinând seama de ordinea úi termenul de apariĠie úi de schimbare a dentiĠiei. dozării efortului fizic. iar diferenta indicilor în pregătirea fizică úi până la 5 ani.

fără să se Ġină seama de particularităĠile somatofuncĠionale legate de perioada de creútere úi fără o cunoaútere a limitelor perioadelor critice prezintă pericolul pierderii momentului optim pentru formarea anumitor deprinderi motrice în vederea obĠinerii performanĠei sportive si chiar al inducerii unor deficiente fizice sau boli. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II această etapă. optimă a capacitatii de efort. Din aceste considerente. Aceste perioade cu mare receptivitate se caracterizeaza printr-o mare sensibilitate la stimuli negativi. De exemplu la copii cu o dezvoltare mai redusa a cordului antrenamentele sportive la probele de rezistenĠă duc la o suprasolicitare a cordului. De accea. dar imaturi biologic. cu greu se pot forma deprinderi motrice corecte. Supradozarea efortului sportiv este periculoasă úi pentru copii cu creútere accelerată disarmonic. permite rezolvarea problemei pregatirii lor fizice în condiĠiile diferenĠierii după vârstă úi sex. in timp ce pentru copii de aceeaúi vârstă. la care dezvoltarea úi maturizarea unui sistem sau organ oarecare rămâne în urmă faĠă de indicii somatometrici. la aprecierea vârstei optime pentru începerea pregătirii sportive în diferite ramuri úi probe sportive úi la planificarea procesului de pregătire sportivă. Cercetările au arătat că pregătirea fizică a elevilor cu accent pe dezvoltarea anumitor calităĠi motrice în faza creúterii staturale accelerate duce la dezvoltarea considerabilă a acestor calităĠi. Exista perioade optime pentru dezvoltarea úi fixarea funcĠiilor motrice. corespunzator capacitatii funcionale a organismului lor. cei cu vârsta biologică accelerată. nu vor face efort suficient. Specializarea timpurie sportivă úi antrenamentul de mare intensitate. care dacă sunt irosite sau ignorate. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 398 . efortul planificat va depăúi nivelul capacităĠilor funcĠionale. ceea ce nu se întâmplă în perioadele subcritice de dezvoltare.E. În copilărie se observă o periodizare ondulatorie în dezvoltarea fizică úi funcĠională.T. acest efort este necorespunzător úi contraindicat pentru organismul lor. dar úi la cei cu influenĠă pozitivă. Capitolul II . De reĠinut Cronologia perioadelor critice pentru dezvoltarea calitatilor motrice la copii de vârstă úcolară. există o vârstă optimă pentru începerea unor activtati motrice. Este vorba de anumite persoane de mare receptivitate de care trebuie să se Ġină seama atât în cadrul selecĠiei cât úi pentru planificarea raĠională a efortului.

7. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. Opinia generală era că femeia care găseúte satisfacĠie în activitatea sportivă nu era "chiar normală". din 1912 la 2 ramuri sportive (înot úi tenis) cu înregistrarea a 57 de participante. cât mai ales în perioada de maternitate. Jennings (1976) "Societatea însă apreciază major activitatea fizică sportivă a bărbaĠilor. lehuzie. Este motivul pentru care controlul medical al acestor activităĠi se impune cu strictă necesitate pentru ca sănătatea Capitolul II . de la Moscova în 1980. Harris úi Susan E. durata lehuziei este mai scurtă faĠă de cea cu obiceiuri sedentare. avand in vedere ca exercitiul fizic reprezintă un real ajutor pentru întărirea úi menĠinerea sănătăĠii atât în viaĠa obiúnuită a femeii. trădându-úi feminitatea. Femeia cu o bună pregătire fizică anterioară poartă mai uúor sarcina. Efortul pentru bărbaĠi este considerat un factor pozitiv. O. judo. 1902) " Prin tradiĠie sportul a fost un prerogativ al bărbaĠilor úi a servit ca un laborator pentru socializarea băiatului într-un bărbat integrat în societate. nrumarul participanĠilor a depăúit 1000 ceea ce s-a repetat úi la J. lactaĠie. îi face mai puternici. Societatea se temea că participarea femeii în astfel de activităĠi i-ar masculiniza comportamentul. mai competitivi. moderne. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 399 . mai "bărbaĠi". úi doar o tolerează pe cea a femeilor. Mai mult.graviditate.E. naúterea decurge mai rapid. Exercitiile pot fi folosite in toate cele 3 ipostaze ale maternităĠii . În acelaúi timp. INTERRELAğIA DINTRE SITUAğIILE BIOLOGICE SPECIALE ALE FEMEII ùI ACTIVITATEA SPORTIVĂ DE CE? "Sporturile feminine sunt împotria legilor naturii" Pierre de Coubertin (fondatorul J.T. pentatlon modern. " Jerilyne C. trebuia să existe o disfuncĠionalitate la nivelul glandelor sale. în ultimii ani femeile solicită participarea în competiĠii oficiale în unele sporturi sau probe considerate drept probe masculine (maraton. CONTROLUL MEDICAL AL EDUCAğIEI FIZICE ùI SPORTULUI FEMININ.O. " Dorothy V. la ediĠia din 1976 de la Montreal. cerinĠele fizice úi comportamentale ale competiĠiilor sportive au reprezentat antiteza a ceea ce feminitatea se presupune a reprezenta. După ce participarea femeilor a fost acceptată la J.O. fotbal. culturism). Prior (1990) Rolul kinetoterapeutului – activ.

Dacă o femeie realizează un timp mai bun decât un bărbat aceasta se realizează printr-un antrenament mai intens. . Capitolul II . antrenament úi genetic). . . 70% din greutatea scheletului masculin. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II femeii să nu fie periclitată.diametrul biacromial este mai mic. Principalele diferenĠe între cele două sexe sunt fiziologice úi includ : .volumul cardiac = 579 ml (797ml la B).T. este mai scurt la femei. Separarea tuturor acestor variabile este imposibilă. antroid).E.frecvenĠa respiratorie = 16-18/1' (12-14/1' la B). Aceasta inseamna ca la aceeaúi greutate corporală femeile au cu 13% mai multă grăsime decât bărbaĠii.oasele femeii reprezintă aprox. deci mai puĠină masă activă .creúterea în înălĠime úi greutate până la 10 ani este aproximativ egală între sexe . dar totuúi se folosesc unele criterii cum ar fi vârsta (juniori. 4-5 cm în inaltime úi cu 3-4 kg în greutate. 10 kg decât un bărbat de aceeaúi vârstă. important în alergare.1 l (5. . între 10 -15 ani. Medicul nu poate admite aplicarea fără discernământ a eforturilor specifice pregătirii bărbaĠilor. pelvisul mai larg la femei scade eficienĠa mecanică crescând unghiul în procesul de unire a genunchilor.centrul de greutate este cu aprox. Datorită diferenĠelor anatomice úi fiziologice femeile nu pot atinge performanĠa masculină (presupunând o egalitate a factorilor dietă.muúchii reprezintă 27-32% din greutatea corpului (40-45% la B). de o alimentaĠie bine condusă sau de echipament sportiv mai performant. iar acest atribut impune o supraveghere riguroasă a sportivelor. .caractere comune úi particulare Între indivizi există variaĠii complexe astfel încât putem spune că o cursă cu adevărat corectă nu poate nicicând să aibă loc. 0. volumul sanguin total este cu 20% mai scăzut la femei. diametrul bitrohanterian este în schimb mai mare la femei .femeia adultă este mai scundă cu 10-12 cm úi mai uúoară cu aprox. . alĠi au beneficiat de un antrenament mai bun. Femeia . . Unii concurenĠi pot fi dotaĠi cu caractere genetice ce îi favorizează.debitul cardiac = 3. seniori) úi sexul.capacitatea vitală = 2500 – 3000ml (3500-4000 la B). .tesutul adipos reprezintă 22-28 % din greutate (8-15 % la B) cu o altă repartizare corporală (tipul ginoid.6% mai jos ca la barbaĠi . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 400 .1 l la B). .tendonul lui Achile. fetele depăúesc băieĠii cu cca. pentru menirea principală a femeii rămâne procrearea.

Activitatea sportivă modifică substratul morfofuncĠional cu valori care pot uneori depăúi valorile barbaĠilor nesportivi.5 mil/mmc cu Hb= 14g% ( 5 mil/mmc cu Hb = 15-16g% la B). Cercetările nu au arătat diferenĠe între capacitatea femeilor úi cea a bărbaĠilor de oxidare a acizilor graúi. PredicĠia pentru această realizare este pentru anul 2035 pentru majoritatea sporturilor úi chiar mai devreme pentru maraton. dar au arătat nivele superioare de oxidare la femeile neantrenate comparativ cu bărbaĠii neantrenaĠi. dar intervalul care le separă scade mereu.excreĠia renală este redusă.secreĠia gastrică este aproximativ 1000 ml (1500 ml la B). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II . tiroida úi suprarenalele. dar îndemânarea este superioară cu 6% faĠă de B. pregătirii psihologice úi alimentaĠiei specifice au fost condensate într-o perioadă scurtă.E. . . cel puĠin în competiĠiile sportive. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 401 . pentru persoanele antrenate. antrenamentului de vârf.ficatul úi splina sunt mai mari (41/36.ciclul menstrual implică un stress fiziologic úi psihologic putând duce în unele cazuri la scăderea performanĠei.T.TA = 100-120 mmHg (120-140 mmHg la B).frecvenĠa cardiacă = 70-80/1' (60-70/1' la B). . . .siatemul nervos este mai excitabil. Ipoteza că femeia ar avea o abilitate crescută în oxidarea acizilor graúi ceea ce i-ar oferi un avantaj în sporturile de anduranĠă lungă úi foarte lungă nu a fost validată experimental.numarul hematiilor = 4-4.funcĠia endocrină este dominată de secreĠia ovariană úi de relaĠia acesteia cu hipofiza. Deci cum procedează femeile? Nici unul din recordurile mondiale feminine de până acum nu le-a depăúit pe cele masculine. . . Dacă această rată de perfecĠionare continuă în ritmul actual în curând va sosi un timp când femeile îi vor întrece pe bărbaĠi. Capitolul II . mai labil vegetativ.5). Femeile se perfecĠionează deci la o rată mai rapidă decât bărbaĠii. Aceste date morfofuncĠionale sunt reprezentative pentru caracterele medii ale nesportivilor.fracĠia de ejecĠie ventriculară este cu 10% mai mică la femei decât la bărbaĠii de aceeaúi statură úi greutate. Dar se va menĠine rata? Unii autori explică ritmul rapid de creútere al performanĠei feminine prin faptul că femeile au intrat în lumea sportului relativ târziu úi astfel beneficiile antrenamentului pe intervale. . .

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Dar. . . este ea o femeie? Dacă un atlet de elită ar concura într-o competiĠie feminină, cel mai probabil el ar câútiga cursa, ceea ce n-ar fi corect. În majoritatea cazurilor nu există dubii asupra sexului unui concurent, dar există úi posibilitatea unei înúelătorii deliberate sau a unei dezvoltări sexuale ambigue. În 1932 J.O. din Los Angeles au fost câútigate de Stella Walsch (născută Walasiewicz) din Polonia la proba de 100 m. CâĠiva ani mai târziu ea a fost ucisă într-un schimb de focuri între gangsteri în sud úi autopsia a dezvăluit că era în realitate. . . bărbat. În 1936 la olimpiadele din Berlin, Dora Ratjen din Germania a fost a 4-a la săritura în înălĠime úi mai târziu descoperită ca fiind de sex masculin. În ideea combaterii unor astfel de înúelătorii s-au introdus teste care identifică sexul participantului la competiĠie; toate femeile atlet participante la nivelul sportului internaĠional trebuie să prezinte un certificat ce atestă sexul feminin. Poate până în anul 2035, atleĠii vor fi obligaĠi să prezinte úi un certificat care să le ateste sexul masculin! Problema sexului atleĠilor a fost considerată în 1964 în Tokyo de către CIO (Comitetul Olimpic InternaĠional) úi s-a stabilit necesitatea unei comisii medicale care să se ocupe de această problemă. Cum cele mai vizibile diferenĠe între cele două sexe sunt cele anatomice, iniĠial aceste comisii inspectau fizic participantele. Aceste examinări erau considerate degradante de către femei úi adăugau un stress în plus competiĠiei sportive. De abia în 1968 s-a introdus un test genetic realizat pe fragmente de mucoasă bucală. Din cei 46 de cromozomi ce conĠin informaĠia genetică în fiecare celulă umană numai doi sunt implicaĠi în determinarea sexului. La femeie aceúti doi cromozomi sunt identici (XX) iar la bărbat există un cromozom X úi un cromozom mai mic Y (XY). În celulă este efectiv utilizat un singur cromozom X, astfel încât femeile pot fi considerate ca având un cromozom X în plus. Acest cromozom se reduce la o cantitate minimă de material genetic în interiorul nucleului denumit corpusculul Barr. Dacă examinarea microscopică a celulelor extrase din mucoasa bucală relevă prezenĠa corpusculului Barr atunci concurentul respectiv este cu siguranĠă o femeie. Între 1972 úi 1984 au fost excluse aproximativ o concurentă din 400 pe baza testului corpusculului Barr; în 1984 la J. O. din Los Angeles au fost respinse 6 concurente. Nu toate aceste concurente au
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

402

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

încercat deliberat să înúele vigilenĠa organizatorilor; majoritatea sufereau de anumite perturbări glandulare cu afectarea dezvoltării sexuale normale, cum este sindromul testiculului feminizant. Indivizii cu acest sindrom sunt genetic masculi dar le lipseúte proteina (codată la nivelul cromozomului Y) care împiedică dezoltarea organelor feminine. Actual este posibilă úi detectarea genei de pe cromozomul Y care codifică această proteină permiĠând astfel o capacitate úi mai ridicată a testelor pentru stabilirea sexului. InfluenĠa ciclului menstrual în performanĠă Ciclul menstrual este un atribut aparte al femeii; apariĠia sa determină trecerea de la fetiĠă la femeie. Faptul că efortul fizic intens poate întârzia apariĠia primei menstruaĠii sau poate aboli ciclul odată instalat, a condus la concluzia că acest tip de efort este dăunător pentru femeie úi de aceea trebuie evitat. O optică mai recentă arată că aceste schimbări sunt temporare, reversibile úi reprezintă o adaptare normală la efortul fizic intens; ele vor dispare odată cu scăderea intensităĠii efortului. Pentru înĠelegerea acestor modificări úi a relaĠiei lor cu efortul, este necesar să recapitulăm câteva din aspectele particulare fiziologice úi biochimice ale sistemului reproducător feminin. La fetele sportive din Ġara noastră, menarha se declanúează la 13,7 ani; sportul de performanĠă început prepubertar tinde să crească această cifră la 14,1 ani. In ceea ce priveúte corelaĠia dintre ciclul menstrual úi sportul de performanĠă se remarcă următoarele: - creúterea tulburărilor funcĠionale menstruale în legătură cu intensificarea efortului; - tulburările prin insuficienĠă predomină la gimnastică úi atletism fond; - polimenareea apare mai ales la canotaj, caiac, atletism; - menometroragii în special la canotaj, handbal, scrimă (uneori în legatură cu practicarea efortului de forĠă haltere, în timpul menstrei). In general, marea majoritate a tulburărilor ciclului menstrual pot fi încadrate în sindroame de suprasolicitare. In acest sens, prin modificarea metodicii de pregatire úi adăugând un tratament de substituĠie hormonală, se pot obĠine rezultate bune privind sănătatea úi rezultatele sportive. Un studiu elaborat de CM arată că performanĠa sportivă la ciclu a fost modificată în 66% cazuri, diminuată în 6-15% úi crescută în restul, în măsura în care antrenamentele s-au desfăúurat úi-n perioada ciclului, dar cu unele restricĠii metodice. Din prelucrarea datelor antropometrice, a unor indici de corelaĠie, reiese că practicarea anumitor ramuri de sport la nivelde
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

403

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

performanĠă lasă amprente caracteristice asupra aspectului morfologic, al armoniei corporale, a compoziĠiei corpului (prin proporĠia de M.A. úi T.A.) cu diferenĠe semnificative faĠă de grupele de nesportivi În timpul perioadei reproductive femeia produce un ovul la fiecare 28 de zile. În cazul unui contact sexual în perioada de ovulaĠie va avea loc fertilizarea, dar graviditatea va apare numai dacă ovulul fertilizat este implantat la nivelul mucoasei uterine (fig. 8).

Fig. 8. Structura aparatului genital feminin

În vederea realizării acestei implantări mucoasa uterină (endometrul) este înlocuită lunar, odată cu înlocuirea având loc úi pierderi minore de sânge (menstruaĠia), urmate de o fază intensă de reconstrucĠie. Timpul este esenĠial în reconstrucĠie deoarece endometrul regenerat trebuie să fie gata pentru ovulul următor în cazul în care acesta va fi fertilizat. Această balanĠă a pierderilor úi refacerilor este echilibrată de patru hormoni. Hormonii sunt substanĠe chimice elaborate de un anumit organ (glanda) úi eliberaĠi în fluxul sanguin ce îi conduce spre un organ "Ġintă" asupra căruia acĠionează. În cazul nostru, doi dintre hormoni (LH - hormonul luteinizant úi FSH - hormonul foliculinizant) sunt eliberaĠi de glanda hipofiză (lobul anterior) situată în apropierea creierului úi influenĠată direct de hipotalamus. Aceúti hormoni, cunoscuĠi úi sub denumirea de gonadotropine, controlează dezvoltarea ovulului în ovar, ovulaĠia (eliberarea ovulului
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

404

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

din ovar) úi secreĠia ovariană de estrogen úi progesteron, cei doi hormoni sexuali feminini. Hormonii sexuali feminini sunt de natură steroidică, similară din punct de vedere chimic cu cea a hormonilor masculini (testosteronul) úi cu cea a hormonilor anabolizanĠi de care abuzează unii atleĠi, dar diferită total prin efectele lor (fig. 9). Hormonii steroizi controlează resinteza endometrului úi influenĠează glanda hipofiză prin mecanisme de feed-back negativ controlând astfel secreĠia gonadotropinelor La primele zile ale vieĠii fiecare din cele două ovare ale femeii conĠin aproximativ 1 milion de ovule, fiecare înconjurat de celule ce formează foliculul ovarian. La începutul unui ciclu menstrual câĠiva din aceúti foliculi îúi măresc volumul dezvoltând o cavitate plină cu lichid ce înconjoară ovulul (fig. 10); în ziua a 6-a unul din foliculi începe să se dezvolte mai rapid, depăúindu-i pe ceilalĠi. Acest folicul produs de obicei alternativ în fiecare lună în unul din cele 2 ovare se transformă în foliculul de Graaf. Dezvoltarea acestui folicul este iniĠiată de o creútere a FSHului în primele zile ale ciclului iar în jurul zilei a 14-a creúteri ale LH úi FSH determină ovulaĠia. Ovulul este preluat de trompa uterină úi îúi începe călătoria spre uter, ajutat de miúcările cililor celulelor tubare. În timpul acestei călătorii poate avea loc fecundaĠia, urmată de prima diviziune celulară cu formarea blastocistului ce se va implanta ulterior în mucoasa uterină pentru a-úi continua dezvoltarea în embrion. În timpul dezvoltării foliculului de Graaf, celulele sale secretă estrogeni úi acest hormon steroidian joacă un rol major în eliberarea gonadotropinelor ce determină ovulaĠia. Imediat după ovulaĠie, celulele foliculului de Graaf se multiplică rapid úi se dezvoltă în corpul luteal ce secretă cantităĠi mari din al II-lea hormon steroid, progesteronul. Aceasta va cauza o scădere a eliberării gonadotropinelor din glanda hipofiză. Dacă fecundaĠia nu are loc, corpul luteal începe să degenereze în ziua a 24-a a ciclului, astfel încât hormonii steroidieni nu se mai produc úi rata lor de secreĠie scade. În consecinĠă se va produce menstruaĠia úi reînceperea ulterioară a unui alt ciclu. Dacă fecundaĠia are loc, corpul luteal nu mai degenerează úi va continua să secrete estrogen úi progesteron, menĠinând concentraĠii ridicate ale hormonilor steroizi în sânge úi împiedicând astfel menstruaĠia úi iniĠierea unui nou ciclu.

Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

405

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Fig. 9. Structura hormonilor feminini.

Fig. 10. Formarea embrionului

Mucoasa uterină - endometrul - are o irigaĠie sanguină foarte bogată pentru a asigura hrănirea embrionului, dacă se produce fertilizarea. Dacă aceasta nu se produce, atunci endometrul este înlocuit úi aceasta are ca rezultat menstruaĠia. Scăderea concentraĠiei estrogenului úi progesteronului în sânge odată cu degenerarea
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

406

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

corpului luteal determină creúteri úi descreúteri alternative ale fluxului sanguin endometrial. Predomină descreúterea gradată úi celulele endometrului lipsite de oxigen mor. Aceasta va atrage leucocitele care eliberează o enzimă ce distruge proteinele ce leagă celulele între ele. ğesutul se distruge úi este eliminat prin menstruaĠie, împreună cu sângele din capilarele alterate. Acest sânge formează 50-75% din fluxul menstrual. În timpul perioadei de mijloc a ciclului menstrual, estrogenul stimulează multiplicarea celulelor epiteliale úi dezvoltarea intensă a capilarelor. Se dezvoltă de asemeni úi glandele uterine ce secretă un lichid în interiorul uterului, asigurând condiĠii optime pentru supravieĠuirea spermatozoizilor úi implantarea blastocistului. Antrenamentul intens úi regulat poate afecta ciclul menstrual pe diverse căi, nu toate dăunătoare ci unele din ele chiar benefice. Aúa cum se întâmplă cu unele fenomene fiziologice există o variaĠie individuală considerabilă în efectele efortului asupra ciclului menstrual. * Întârzierea apariĠiei primei menstruaĠii (menarha). Menarha se instalează în medie în Ġările civilizate din vest în jurul vârstei de 12 ani. În sporturi ca gimnastica, înotul, dans modern, balet, menarha este adesea întârziată. Nu există nici o dovadă că această ar avea un efect dăunător asupra vieĠii reproductive ulterioare. * Scurtarea ciclului. Ciclul menstrual poate fi divizat în 4 faze (fig. 11) : faza foliculară; faza ovulatorie; faza luteală úi faza menstruaĠiei. Efortul fizic intens, mai ales în antrenamentul de vârf poate reduce faza luteală cu 3-4 zile. Cauza ce determină această modificare nu este cunoscută; se presupune că este legată de modificări în secreĠia hormonilor gonadotropi. * Scăderea durerilor menstruale. Perioada de discomfort úi durere pe care o încearcă majoritatea femeilor la menstruaĠie este cauzată de prostaglandine - hormoni interni care îúi cresc concentraĠia pe măsură ce estrogenul úi progesteronul scad în faza luteală. După efort scade secreĠia prostaglandinelor printr-un mecanism necunoscut.

Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

407

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

Fig. 11. Fazele ciclului menstrual

* Reducerea stressului pre-menstrual. Scăderea premenstruală a hormonilor steroizi cauzează la anumite femei un set de răspunsuri incluzând iritabilitate, depresie, sensibilitatea sânilor, retenĠie de lichid úi scăderea apetitului, sindrom denumit premenstrual. După unii autori responsabil de aceste modificări este testosteronul a cărui concentraĠie creúte după efort. Testosteronul este secretat de glande adrenergice úi la femeie úi unele din efectele antrenamentului pot fi rezultatul acĠiunii acestui hormon. Nivele înalte pot interfera cu acĠiunea hormonilor feminini conducând la perturbări ale ciclului úi scăderea stressului premenstrual. * Lipsa ovulaĠiei. Dacă schimbările de concentraĠie ale hormonilor în timpul fazelor ciclului sunt mari, ovulaĠia poate să nu aibă loc. Această modificare în sine nu este dăunătoare (dacă femeia nu doreúte să rămână gravidă) dar poate fi un semn ce indică supraantrenamentul. * Lipsa menstruaĠiei. Oligomenoreea (cicluri neregulate) úi amenoreea (absenĠa menstruaĠiei timp de 6 luni consecutiv) sunt cele mai dramatice efecte ale antrenamentului intens úi regulat. În cadrul
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

408

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

alergătorilor de performanĠă, incidenĠa îregistrată pentru acest simptom a fost de 50%. Cauza precisă a acestor modificări nu este pe deplin cunoscută dar se pare că efortul nu poate fi singurul responsabil: o dietă cu un conĠinut scăzut de hidraĠi de carbon, stressul emoĠional sau o infecĠie virală sunt adesea factori asociaĠi. Scăderile asociate amenoreei în nivelul estrogenilor pot reduce depunerea de calciu în oase, cu apariĠia osteoporozei ce conduce la creúterea riscului de injurii osoase (fracturi). Problema devine extrem de importantă având în vedere faptul că femeia adultă, cel mai frecvent după menopauză începe să piardă fosfaĠi de calciu din os úi astfel osteoporoza afectează vârsta de mijloc cu atât mai mult cu cât densitatea osoasă este deja scăzută la vârsta adolescenĠei úi a primei tinereĠi. Exacerbări pot surveni mai ales la femeile cu un regim alimentar alterat (anemie úi bulimie). În America au fost înregistrate cazuri de femei tinere cu densităĠi osoase la nivelul coloanei vertebrale echivalente cu cele ale unor femei de 70-80 de ani. În aceste cazuri este necesară suplimentarea calciului sau o terapie bazată pe hormoni. Aceste implicaĠii ne asigură de obligativitatea cunoaúterii lor de către sportivă úi antrenor în scopul remedierii aspectelor negative acolo unde este posibil. Deci dacă atletismul afectează ciclul menstrual, este valabilă úi implicaĠia inversă? Considerând modificările fiziologice implicate răspunsul este da. Studiile útiinĠifice însă nu oferă un răspuns concludent : după unii autori performanĠa optimă se obĠine în faza luteală (înainte de menstruaĠie), după alĠii după menstruaĠie, iar pentru a treia categorie nu există nici o diferenĠă. Din cele 107 femei, campioane olimpice în diverse sporturi, interogate de Ingman în 1953, numai 39 de atlete s-au plâns că performanĠa a fost negativ afectată în timpul menstruaĠiei, iar două au afirmat că ea a fost îmbunătăĠită. Cunoaúterea útiinĠifică a fenomenelor implicate în ciclul menstrual sugerează că performanĠa ar trebui să fie optimă imediat înainte sau imediat după ziua ovulaĠiei. În timpul antrenamentului intens, articulaĠiile, tendoanele, muúchii úi oasele sunt supuse unui stress puternic. Modificările hormonale afectează úi ele aceste Ġesuturi úi s-a înregistrat o creútere a numărului de injurii în timpul perioadei menstruale. Aceasta sugerează că antrenamentele intense trebuie evitate în această fază úi dacă este posibil úi în zilele ce o preced. Mai exista úi o altă strategie în abordarea problemei : folosirea pilulei contraceptive. Această pilulă conĠine un amestec de storoizi
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

409

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

sintetici ce acĠionează ca estrogenul úi progesteronul natural; administrate pe cale bucală ei determină schimbările lunare normale. Nivelul ridicat úi constant al acestor hormoni sintetici steroizi "păcăleúte" corpul femeii făcându-l să creadă că a avut loc fecundaĠia astfel încât nu se vor mai induce ovulaĠii. Tipic pilula se administrează zilnic, timp de 21 de zile urmat de o pauză de 7 zile în care produce menstruaĠia. Atletelor li se poate prescrie o pilulă care necesită o pauză pentru menstruaĠie după 63 de zile. S-au alcătuit diferite regimuri pentru a reduce doza hormonală, pentru a minimaliza orice efort advers cu menĠinerea eficacităĠii acestui tratament. Pilula poate fi prescrisă úi femeilor ce suferă de sindrom pre-menstrual sau de pierderi severe de sânge în timpul menstruaĠiei. Există argumente experimentale că femeile sportive care folosesc anticoncepĠionalele suferă mai puĠine traumatisme în timpul perioadei pre-menstruale. Totuúi ca în cazul oricărui tratament medicamentos beneficiile trebuie puse faĠă în faĠă cu dezavantajele, ambele putând varia de la individ la individ. Factorul alimentaĠie Pentru majoritatea persoanelor, apetitul este cel care reglează consumul alimentar. Alterarea acestui mecanism duce de obicei la obezitate,dar la unii indivizi, în majoritatea lor femei, pot apărea úi altfel de tulburări. * Anorexia nervoasă se caracterizează printr-o teamă morbidă de a se îngrăúa. În cazuri extreme poate duce la moartea prin înfometare * Bulimia nervoasă se caracterizează prin ingerarea unor cantităĠi enorme de alimente, în general bogate în hidraĠi de carbon. Hrana este consumată în intimitate úi administrarea ei este urmată de o stare de vinovăĠie intensă úi de autoinducerea stării de vomă. ùi bărbaĠii suferă de alterări ale alimentaĠiei, dar mult mai rar decât femeile. De ce? Posibil datorită ciclului menstrual care influenĠează caracterele alimentare, exacerbate úi de factorii emoĠionali la care femeia este mai sensibilă. Formele feminine zvelte, cu un conĠinut scăzut de grăsimi sunt "la modă" atât pentru femeia obiúnuită cât úi pentru femeia atlet căreia această formă îi oferă úi avantaje în performanĠă. Se impun astfel diverse diete de slăbit. Cea mai mare incidenĠă a afecĠiunilor alimentare se înregistrează între 15-24 de ani cu o repartiĠie maximă în rândul dansatoarelor de balet (7-28%). Într-un studiu desfăúurat pe 93 de alergătoare de elită, 37% au acuzat anorexie sau bulimie.
Capitolul II . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă

410

* preocupare exagerată pentru greutatea corporală. Medicii s-au opus acestei idei. Ele au devenit mai sănătoase úi într-o formă fizică mai bună úi nu au vrut să renunĠe la noul stil de viaĠă nici în perioada de graviditate. Reluarea antrenamentelor se poate face la 4 luni de la naútere pentru femeile care nu alăptează si la 6 luni pentru cele care alăptează. dar femeile úi-au continuat antrenamentele úi au născut mai uúor decât în condiĠii normale. Riscul este cel al supraantrenamentului. masajul. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 411 . * vizite regulate la toaletă după mese. leziuni ale Ġesuturilor moi úi poate creúte în continuare în condiĠiile sub-alimentării. mai întâi în SUA. Notăm ca indispensabil examenul medical înainte úi-n timpul practicării efortului fizic. * preocuparea exagerată a atletului pentru mâncare.T. Apoi în 1970 a apărut o nouă idee. răul de dimineaĠă. Capitolul II . Atleta gravidă Cu puĠin timp în urmă se credea că o femeie ce aleargă în timpul gravidităĠii va sfârúi prin a pierde fătul. procedeu de călire cu respectarea unei igiene exemplare.E. Sunt indicate mersul în aer liber. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II AdiĠional tulburărilor de alimentaĠie. antrenamentul poate deveni o extensie a anorexiei nervoase . * refuzul de a mânca în companie. Medicii au fost obligaĠi să-úi revizuiască opiniile úi în 1989 s-au elaborat niúte ghiduri pentru realizarea exerciĠiului fizic úi a alergării în timpul sarcinii de către Colegiul American al Obstetricienilor. de aceea femeile erau sfătuite să ducă o viaĠă cât mai sedentară timp de 9 luni. * confort fizic úi psihic. copii la fel de sănătoúi ca úi ai mamelor care nu au făcut sport. Beneficiile pe care le aduce alergarea în timpul gravidităĠii sunt următoarele: * înlăturarea problemelor asociate în mod normal cu sarcina: constipaĠia.o pedeapsă a corpului pentru a scăpa de presupusul exces de Ġesut adipos. * criticarea frecventă a propriului corp. * reducerea riscului de câútig excesiv în greutate. iar apoi în Anglia. * modificări de comportament. * reducerea duratei travaliului cu 2 1/2 h în primul stadiu úi cu 20 min în stadiul doi. femeile au început să participe la crossuri de amatori dar úi la competiĠii serioase úi maratoane. varice. Este foarte important în aceste situaĠii ca antrenorul să recunoască primele semne ce indică o alterare a regimului alimentar úi anume: * scădere severă a greutăĠii corporale.

varicele. Capitolul II . a excesului ponderal. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Se contraindică eforturile violente.prevenirea obezităĠii. cu prevenirea rupturilor de perineu la naútere. . * O stare de sănătate fizică úi psihică.întărirea musculaturii abdominale úi perineale. . unele efecte psihice negative. menĠinerea aspectului estetic. eforturile prelungite. apărute la naútere. ci pur úi simplu pentru beneficiile sportului coincid: * Efecte favorabile asupra stării de spirit.T. De asemenea efortul fizic este contraindicat femeilor cu tulburări grave. .E. * O abilitate crescută de a controla greutatea corporală.educarea respiraĠiei cu influenĠe favorabile asupra metabolismului úi a circulaĠiei. De reĠinut CompetiĠia nu reprezintă totul. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 412 . diskinezia biliară. săriturile. multe femei participând la activitatea sportivă nu numai pentru rezultate personale care să se ridice la nivel de record naĠional.combaterea unor tulburari induse de sarcină: constipaĠia. Efectele fiziologice ale exercitiului fizic asupra organismului femeii gravide sunt: .

scăderea afinităĠii hemoglobinei pentru oxigen úi adaptarea la nivel celular pentru expunerea cronică . care poate fi privit ca o succesiune de trepte. Intensificarea metabolismului. BogăĠia de raze ultraviolete favorizează sinteza vitaminei D în organism úi contribuie la normalitatea funcĠiilor tiroidiene. De asemenea. utilizat la sportivi pentru creúterea capacităĠii de efort. scăderea gradientului alveoloarterial al oxigenului.9. Iată dealtfel explicaĠia indicării curei de altitudine medicală în caz de obezitate sau alte tulburări ale metabolismului lipidic prin exces ponderal. brânză úi de lichide úi săruri minime (Na.altitudinea cuprinsă între 500-600m úi 1000-1200m reprezentând climatul de cruĠare utilizat la sportivi pentru refacere. K.altitudinea cu valori peste 1200m reprezentând climatul excitant.E. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 413 . La acestea se mai adaugă modificările echilibrului acido-bazic (alcaloza respiratorie compensată). Deoarece până la altitudinea de 1000m nu se constată reacĠii fiziologice în mod constant. durata expunerii úi gradul hipoxiei. Ġesuturile nu pot primi cantitatea necesară de oxigen dacă nu intră în funcĠie o serie de mecanisme compensatorii. In raport cu altitudinea creúte Ca seric úi scade K seric În studierea efectelor hipoxiei asupra organismului trebuie să se ia în considerare genul expunerii . Capitolul II . biochimice úi morfologice depind de toĠi aceúti factori. menĠionăm că circulaĠia oxigenului din atmosferă spre Ġesuturi se datorează gradientului de presiune al O2. alĠi autori dau ca limită 1500m. Căderea totală a gradientului este cu atât mai mică cu cât hipoxia este mai accentuată.T. ouă. gradientul fiind foarte mic. P. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II 2. a fluxului sanguin periferic. unii autori consideră drept altitudine crescută ceea ce depăúeúte această valoare. lapte. La această altitudine se înregistrează efecte favorabile asupra organismului: ameliorarea funcĠiei respiratorii. a termoreglării. La altitudini mari. Ca. stimularea suprarenalelor. fapt ce impune o creútere corespunzătoare a aportului de proteine (carne. cum ar fi hiperventilaĠia. Fe). Mg. ANTRENAMENTUL LA ALTITUDINE MEDIE PENTRU CRESTEREA CAPACITĂğII DE EFORT LA SPORTIVI Din punct de vedere terapeutic specialiútii iau în considerare 2 tipuri de altitudini: . . a fenomenelor catabolice reprezintă atât o reacĠie de adaptare cât úi plata biologică a unei solicitări sporite. deoarece răspunsurile fiziologice.bruscă sau treptată. În legătură cu aprovizionarea Ġesuturilor cu oxigen. policitemia.

care este astăzi folosit în antrenamentul sportiv pentru creúterea capacităĠii de efort (anduranĠă). Se útie că urcând la munte. iar temperatura aerului scade cu circa 0. manifestată prin creúterea activităĠii măduvei osoase úi a eritropoezei. reactivitate etc. Organismul se adaptează mai bine la efortul în condiĠii de hipoxie dacă este mai bine antrenat. determinate de reacĠii de tip adrenergic. se ia în consideraĠie starea de repaus. scăderea consumului maxim de oxigen până la 30%. 21-28 zile.5o iarna úi 0. Aclimatizarea la hipoxie cronică implică o intensificare a activităĠii diverselor organe. scăderea rezistenĠei periferice etc. pentru fiecare 100m pe verticală presiunea atmosferică scade cu circa 10-12 mmHg.. cu scăderea frecvenĠei cardiace úi creúterea toleranĠei la efort. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II trebuie menĠionat faptul că.. în privinĠa aclimatizării. electricitate atmosferică úi ozonizări crescute. a contractilităĠii miocardice. Paralel cu aclimatizarea se înregistrează o tendinĠă la vagotonie. creúterea ventilaĠiei pulmonare. modificări hemodinamice importante. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 414 . Toate aceste caracteristici fac din climatul de altitudine un climat excitant. procesul are loc cam la 10-14 zile după întoarcerea la úes de la altitudine. la altitudine medie) constând în creúterea eritrocitelor úi a Hb. pentru ca adaptarea să decurgă în acest mod (favorabil. reacĠiile compensatorii determinate de antrenamentul sportiv fiind asemănătoare cu cele produse de hipoxie. expunere anterioară la hipoxie. când se instalează úi o creútere a capacităĠii de anduranĠă. O altitudine de 1800-2400m induce o scădere a presiunii atmosferice. scăderea saturaĠiei de oxigen arterial etc. efortul submaximal sau maximal. hipobarism cu scăderea concentrată a presiunii parĠiale a O2 (hipoxie). cu eliminare de catecolamine úi manifestare de tahicardie de repaus úi efort. dar individualizat) sunt necesare câteva condiĠii minime de îndeplinit de către sportivii care merg la pregătire la altitudine: starea de sănătate optimă. cu mărirea masei de hematii úi a volumului sanguin. când este indicat să se participe la competiĠii de anvergură. creúterea debitului cardiac. creúterea radiaĠiilor ionizante. într-un asemenea climat: scăderea umidităĠii relative (de unde senzaĠia de uscare a mucoaselor în primele zile). pe plan respirator remarcăm: tahipnee de repaus úi efort. Expunerea în hipoxie acută. ca úi miúcările aerului atmosferic (vânturi).E. induce reacĠii multiple adaptive (criza de adaptare având loc între zilele 10-14. cu revenire întârziată. există o mare variaĠie individuală în funcĠie de vârstă. situată de unii cercetători în jur de 15%.T. în sfârúit.7o vara. În ceea ce priveúte revenirea acestor indicatori. a ultravioletelor úi a aeroionizării negative. remarcăm. de asemenea. cu lipsa oricăror Capitolul II .

14 zile precompetiĠional úi 21 zile înaintea obiectivului sportiv de vârf cu concurs la úes la 14 zile de la întoarcere. care este îngreunată în condiĠiile existente. un program minimal include 21 zile de antrenament la altitudine medie în perioada pregătitoare. Repetarea testelor de control la 14 zile după coborârea de la altitudinea la úes. pentru pregătire sau competiĠie. după care urmează aúa-zisa supracompensare. descalificând pe acestă cale dopingul cu sânge. La coborarea de la altitudine. ReĠinând ideea că există o memorie a aclimatizării la altitudine. neantrenaĠi vor avea mari dificultăĠi în aclimatizare. în ceea ce priveúte metodica de pregătire. un antrenament la altitudine medie de minim 21 zile este benefic. anduranĠa se diminuează la altitudine medie. punând însă un mare accent pe refacere. gradul înalt de antrenament úi chiar forma sportivă (cei obosiĠi. de tulburări vegetative (reaclimatizare). 14-21 zile. rămâne totuúi sub limita personală úi valoarea iniĠială de la úes. explozive sunt influenĠate benefic chiar în timpul úederii la altitudine medie (forĠă. focare de infecĠie etc.). Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II sechele inflamatorii.E. vom încheia cu câteva concluzii metodico-biologice. fond etc. viteză). ce încalcă etica sportivă úi este crediataă cu un spor al anduranĠei de până la 7%. însuúite astăzi de elita sportului mondial: oricare ar fi profilul sportului practicat. programul optimal include 21-28 zile pregătitoare.T. pe atât de eficientă. fie în perioada precompetiĠională. obĠinându-se după 14 zile de antrenament.. după posibilităĠi. deúi ameliorată faĠă de primele zile. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 415 . a doua zi după sosirea de la altitudine. după refacere úi un al doilea stagiu de pregătire. de reĠinut că revenirea la úes se face printr-o perioadă de 5-7 zile de scădere a capacităĠii de efort. eforturile scurte.4 săptămâni. cea mai eficace metodă este aceea care continuă programul la úes imediat. compatibilă cu rezultate superioare în eforturile de anduranĠă. introducerea pregătirii la altitudine medie în pregătirea biologică de concurs reprezintă o achiziĠie pe cât de spectaculoasă. Antrenamentul la altitudine medie are efect favorabil asupra probelor de viteză úi forĠă. după un antrenament de 3 . neatingând valorile de la úes (înot. în timp ce proba de rezistenĠă. arată o scădere uúoară a vitezei úi rezistenĠei (când sportivii au trecut deja la efort specific). Dintre achiziĠiile útiinĠifice în domeniul antrenamentului sportiv. în Capitolul II . fiind supuúi la supra-antrenament). motivaĠia úi echilibrul neuropsihic úi vegetativ. atletism: alergări semifind. sportivii pot participa cu rezultate bune în competiĠii. metodă doping plină de riscuri. fie înaintea competiĠiei de vârf. în timp ce indicii de forĠă continuă să se amelioreze).

în timp ce hipotiroidienii.care se ameliorează net pe durata intervalului de aclimatizare . Toate cele menĠionate mai sus.4 săptămâni. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II primele 48 h. Rezultate bune se obĠin prin antrenament la altitudine pentru competiĠiile ce vor avea loc la úes. dar persistă úi in a 20-a zi . . randamentul creúte. viteză.T. Hipertiroidienii constituĠionali ar trebui să evite cura de altitudine medie. ObservaĠie : la unii sportivi trecerea bruscă de la úes la altitudine medie favorizează apariĠia unor semne de ischemie miocardică uúoară (unda T uúor aplatizată) care se ameliorează progresiv.E. In timpul antrenamentelor la altitudine alimentaĠia va fi Capitolul II . Din ziua a 7 .10 zile la úes. cu condiĠia ca participarea la concurs să aibă loc la cel puĠin 10 zile după coborârea de la altitudine. în special pentru efort de forĠă.12. ar putea benficia de această cură (prin stimularea funcĠiilor tiroidiene) ObservaĠii privind comportarea în efort sportiv in timpul curei de altitudine: . după un consult medical. sportivul se comportă normal conform procesului de pregătire.în primele 48 h. atingând valoarea superioară chiar celor iniĠiale de la úes. úi sub limita valorii de la úes pentru efort cu caracter de rezistenĠă. inclusiv pentru efortul de rezistenĠă. urmează o etapă de randament optim.începând din ziua a 3-a. după care este de aúteptat o înrăutăĠire a stării funcĠionale (reacĠie de aclimatizare care se corectează progresiv în aúa fel încât după 7 .dar nu în totalitate. duc la concluzia necesităĠii pregătirii la altitudine cel puĠin 21 zile înaintea participării la competiĠii internaĠionale organizate în zonele de altitudine medie.7 cu caracter individual. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 416 .semne datorate unui deficit de oxigenare miocardică .8-a. Aceasta impune o supraveghere medicală a sportivului pe timpul antrenamentului la altitudine medie. care depăúeúte cele mai înalte valori obĠinute în ultimele zile la altitudine úi durează aproximativ cât toată perioada curei de 3 . fapt valabil úi pentru nesportivi. după care urmează o scădere a randamentului care se manifestă între zilele 3 . începând apare o înrăutăĠire a stării funcĠionale care durează până în ziua 10 . după care performanĠa reîncepe să crească progresiv atingând un nivel maxim în ziua 21 chiar mai bun decât la úes. menĠine rezistenĠa sporită în primele 48 ore. în special a celor cu unele tulburări cardiace úi la úes. Coborârea bruscă la úes după această perioadă de pregătire.

vit B15 .săruri de acid aspartic.600 mm Hg.programul de antrenament va continua de la nivelul celui de la úes. Făgăraú): . . jocuri sportive. . . .115 mm Hg..altitudine medie (1900 . cu un grad superior de antrenament sau în formă sportivă. judo.presiune parĠială a O2 aproximativ 100 . hiperglucidica. Capitolul II . * Se poate aprecia că antrenamentul al altitudine medie poate fi benefic în sport cu dominantă aerobă.2400 m) .85 % vara. la revenirea la úes. glicocol ajută funcĠionarea celulelor nervoase úi musculare. fructe). echilibrati neurovegetativ. IndicaĠii metodice . precum úi în sporturile cu dominntă anaerobă (sărituri.sportivii care merg la cura de altitudine medie. bogată în vitamine úi minerale (crudităĠi. . produse de Fe. De reĠinut ConsideraĠii generale asupra climatului de altitudine (MunĠii Bucegi. . La unii sportivi se constată o scădere în greutate de 1. caiac-canoe.75 . Astfel se poate pleda pentru antrenament la altitudine medie pentru sportivii care întâmpină dificultăĠi reale în obĠinerea categoriei de concurs.65 % iarna. pentru facilitarea aclimatizarii . poliminerale. acĠiune ce se va menĠine pe toată durata stagiului de altitudine.T. -ozonizare bogată. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II hipercalorica.40 C iarna. etc.E.2 kg. înot. haltere.umiditate relativă a aerului .temperatura medie 7 . canotaj.se caracterizează printr-o: . AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 417 . normoproteica úi hipolipidica.altitudine mică (1200 . scrimă). lactate.altitudine joasă (climă subalpină 500 . . schi fond. box. . . motivaĠi pentru această acĠiune.80 C vara úi 3 .presiune atmosferică 580 . Vitaspol (detoxifierea ficatului). aruncări-atletism. trebuie să fie sănătoúi. cu menĠiunea că in primele zile să se acorde pauze mai mari între exercitii (repetări) úi să se intensifice refacerea. deúi ratia alimentara este echilibrată. schi alpin. gimnastică. începând cu a II-a zi.55 .încărcare cu ioni negativi foarte mare. cum ar fi probele de alergări (peste 800 m) ciclism úosea. Ca medicaĠie se recomandă complexe vitaminizante.600 m úi 1000 m). lupte.1800 m).

* In privintă organizării anuale a stagiilor de altitudine se recomandă un stagiu de 3-4 săptămâni în perioada pregătitoare úi cel puĠin de 3 săptămâni precompetiĠie (competiĠiile principale) în condiĠiile sus menĠionate Capitolul II .14 zile duc la instalarea modificării funcĠiilor. în care se produce o înrăutăĠire netă a stării funcĠionale a organismului (mai slabă.E. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II * Intr-o primă fază. * Efectele biologice ale astfel de climat sunt puternic excitante.10 zile.T.2000 m) apar o serie de reacĠii adaptative care abia după 10 . ci numai exerciĠii fizice generale cu caracter nespecific. determinând reacĠii vii de aclimatizare care durează cel puĠin 14 – 15 zile. produce aúa zisa criză eritrocitară . creúterea metabolismului lipidic úi a colesterolului. organismul înregistrează la revenirea la úes ca úi în condiĠiile altitudinii mici (până la 1200 m) o perioadă critică. creúterea metabolismul bazal. de menĠinere úi antrenare fizică. urmează o fază calitativ superioară. AplicaĠii ale teoriei în practica medico sportivă 418 .creúterea numărului de hematii. În primele 48 h de úedere la altitudine medie nu se programează antrenamente intense. de reaclimatizare cu durată medie de 7 . de creútere nivelului funcĠionale ale organismului. creúterea metabolismul proteic. la 24 . organismul pierde acest câútig biologic obĠinut prin "dopajul de altitudine" úi revine la starea anterioară curei.21 de altitudine). în care capacitatea de efort atinge limite înalte. atât în comparaĠie cu starea avută la úes cât úi cu starea reală în zilele 15 . * După etapa critică sus menĠionată. creúterea volumul circuitului sanguin.4 zile) nu este întreĠinută prin mijloace superioare de susĠinere úi refacere. Dacă această etapă (care durează în general 3 .48 ore după schimbarea bruscă de altitudine (de la úes la 1800 . Scăderea pronunĠată a presiunii atmosferice ca úi a presiunii partiale a O2. * După o cură de 21 de zile. ce reclamă unele măsuri igienice de viaĠă. în fond o stare nouă a organismului. creúterea diurezei.

se caracterizeazĄ prin creûterea exageratĄ a extremitĄġilor (mâini.E. BoalĄ a pielii ce apare prin inflamaġia glandelor sebacee/ pilosebacee. Tumoare glandularĄ malignĄ caracteristicile glandulare. determinatĄ de o Aclimatizarea Acneea Acrocianoza Acrodinia Acromegalia Acufenele Addison. Durerea la nivelul unei extremitĄġi. Cea mai frecventĄ apare în perioada pubertĄġii ( juvenilĄ).. spate. determinatĄ de Abulia Acalazia Achilia Acidocetoza Acidoza Tulburarea echilibrului acido-bazic al plasmei. ulcer perforat. boala Adenocarcinomul Adenomul Adenopatia TumorĄ glandularĄ benignĄ. Ž pierderi excesive de baze. Ž metabolicĄ prin producere în exces de acizi cu eliminarea lor insuficientĄ. de la nivelul feġei. Colorarea albastru-violet a vascularizaġie deficitarĄ. Creûterea în volum a ganglionilor limfatici superficiali sau profunzi. BoalĄ endocrinĄ determinatĄ de insuficienġa secreġiei hormonale a glandelor suprarenale. picioare. aflat în stare de spasm. nas. Adaptarea organismului la un climat nou. cu structura asemĄnĄtoare glandei din care provine. find bine delimitatĄ de ġesuturile din jur printr-o capsulĄ. Diminuarea/ pierderea voinġei sau initiaġivei. apare în hipersecreġia de hormon somatotrop dupĄ încheierea creûterii. Incapacitatea musculaturii netede a tubului digestiv. Sinonim tinnitusul.T. într-un ġesut sau organ. creûterea corpilor cetonici în sânge. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II MINI-DICğIONAR DE TERMENI MEDICALI utilizaĦi în text TERMEN Abcesul Abdomenul acut SEMNIFICAĥIE Colecġie de puroi bine delimitatĄ. umerilor. Tip de acidozĄ metabolicĄ. determinĄ deasupra obstacolului o dilatare esofagianĄ ori a stomacului Diminuarea sau absenġa secreġiilor digestive (suc gastric). întâlnitĄ ûi în diabet. infarct mezenteric. senzaġiile de "zgomot în urechi" în absenġa unei stimulĄri externe. alterarea stĄrii generale. Grup de afecġiuni abdominale (apendicita acuta. ruptura de splinĄ. Mini-dicĠionar de termeni medicali 419 . în direcġia aciditĄġii. etc. ale cĄrui celule pĄstreazĄ extremitĄġilor. contracturĄ abdominalĄ. hernie strangulatĄ.) cu debut brusc ûi dominat de durere. Ž respiratorie prin eliminarea deficitarĄ a dioxidului de carbon. ce are loc prin dezintegrarea ġesuturilor sub acġiunea unor agenġi microbieni. buze etc). de a se relaxa. NecesitĄ tratament de urgenġĄ.

Opusul acidozei în sensul tulburĄrii echilibrului acido-bazic plasmatic peste valoarea de 7. CĄderea pĄrului de cauzĄ congenitalĄ sau dobânditĄ. Adipsie Aerocolia Aerofagia Afazia Afta Akinezie Alalia Albinism Absenġa senzaġiei de sete. care la o primĄ pĄtrunderea în organism dau naûtere la anticorpi. ScĄderea acuitĄġii vizuale. în absenġa unei cauze decelabile. determinatĄ de afecġiuni ale creierului. Amnezia este incapacitatea totalĄ sau partialĄ de a memora sau de a reda informaġii deja memorate. sau nervului optic. Apare dupĄ leziuni ale nervilor motori. Poate sĄ fie globalĄ sau selectivĄ.4 a pH-ului. determinate de afectarea unor funcġii ale creierului. poate fi primarĄ sau secundarĄ. Inflamaġia la nivelul alveolei dentare sau pulmonare. Poate fi de origine metabolicĄ sau respiratorie. cea mai frecventĄ cauzĄ este cea infecġioasĄ. care se manifestĄ prin scĄderea pigmentaġiei la nivelul pielii. iar la un contact ulterior se combinĄ cu aceûti dând naûtere unei reacġii alergice/ alergie. mĄduvei. Inflamaġia amigdalelor palatine. Poate fi generalizat. este incapacitatea de a vorbi din cauza afectĄrii organelor vocale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Poate sĄ aparĄ în numeroase boli infecġioase. ReprezintĄ lanġul de reacġii la nivelul sistemului imunitar. Pierderea totalĄ a vederii. maligne. localizatĄ sau difuzĄ. Adesea aftele au cauzĄ viralĄ. Dispariġia miûcĄrilor voluntare ûi automate are origine neurologicĄ. pĄrului. ochilor. Durere la nivelul unui organ sau al unei regiuni anatomice.E. determinat de o substanġĄ care acġioneazĄ ca antigen. Afecġiune ereditarĄ determinatĄ de producġia scazutĄ de melaninĄ. Înghiġirea unei cantitĄġi mari de aer în timpul ingerĄrii alimentelor. Afecġiune caracterizatĄ de atrofia muscularĄ evolutivĄ. situaġie ce necesitĄ tratament de urgenġĄ. de naturĄ proteicĄ cel mai des. destul de des are o cauzĄ posttraumaticĄ sau congenitalĄ. Se poate ajunge pânĄ la ûoc anafilactic. imunologice sau metabolice. de Alcaloza Alergia Alergen Algie Alopecia Alveolita Amauroza Ambliopia Amenoreea Amigdalectomia Amigdalita Amiotrofia Amnezia Mini-dicĠionar de termeni medicali 420 . TulburĄrile de comunicare prin intermediul vorbirii. sau ocular. sau semnelor. Lipsa menstruaġiilor. Este întâlnitĄ în boala Parkinson. Substanġe strĄine organismului.T. parġial. scrisului. Leziune sub forma de ulceraġie foarte dureroasĄ la nivelul mucoasei bucale ûi mai rar genitale. Ablaġia chirurgicalĄ a amigdalelor palatine. Distensia colonului prin acumulare excesivĄ de gaze.

ScĄderea importantĄ sau dispariġia mobilitĄġii la nivelul unei articulaġii care în mod normal este mobilĄ. ScĄderea numĄrului de hematii.T. Este determinat de modificarea pereġilor arteriali sau creûterea presiunii arteriale. Substanġa care determinĄ apariġia caracterelor sexuale masculine. cu iradiere specificĄ pe membrul superior stâng. febrĄ. simptome. dispnee. Tumoare vascularĄ benignĄ. CrizĄ dureroasĄ constrictivĄ ce apare în regiunea precordialĄ. Edem generalizat cu acumulare de lichid în ġesutul subcutanat ûi în cavitĄġile seroase ale organismului. Formaġiune pseudotumoralĄ care apare prin dilatarea localizatĄ a pereġilor arteriali. Apar dureri ûi tensiune în abdomenul inferior. Inflamaġie vascularĄ (arterialĄ. Substanġa care favorizeazĄ anabolismul. cu originea în capilarele sangvine sau limfatice. sau a hematocritului. Angina stabilĄ Angiom Anizocorie Anorexie pectoralĄ ConstĄ în durere precordialĄ. sensibilitate la frig. palpitaġii. IradiazĄ spre mâna stângĄ. Se însoġeûte de anxietate. cap. sau abdomen.) culese de cĄtre terapeut de la pacient sau aparġinĄtori. spate. are origine congenitalĄ. fĄrĄ modificarea stĄrii de conûtienġĄ. Reacġie de hipersensibilitate specificĄ. care dureazĄ sub 15 minute. de cauzĄ reumatismalĄ. greaġĄ. a hemoglobinei. Substanġa folositĄ pentru inducerea temporarĄ a unei stĄri de lipsĄ a sensibilitĄġii. venoasĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II fixare sau de evocare. sau limfaticĄ). teamĄ de moarte iminentĄ. Androgen Anemia Anestezic Anevrism Anexita Angeita Angina pectoralĄ Angina pectoralĄ Durerile se agraveazĄ ca intensitate ûi frecventĄ. tahicardie. Anabolismul Anabolizant Anaclorhidie Anafilaxie Analgezic AnamnezĄ Anartrie Anasarca Anchiloza Anabolismul este ansamblul proceselor de sintezĄ care duc la formarea de compuûi în organismele vii. Lipsa totalĄ a acidului clorhidric din sucul gastric. maxilar. vĄrsĄturi. în repaus. tratament etc. cedeazĄ la nitroglicerinĄ ûi nu se modificĄ de la o crizĄ la alta. Forma cea mai gravĄ este ûocul anafilactic. Incapacitatea de a articula sunetele. traumaticĄ. Mini-dicĠionar de termeni medicali 421 . nocturn sau instabilĄ la solicitĄri mai mici ca înainte. spate. localĄ sau generalĄ. cel mai frecvent de cauza infecġioasĄ ascendentĄ. tulburĄri de somn. Substanġa care scade durerea. dureri precordiale. Informaġii despre boalĄ (debut. Apar: paloare. cefalee. care apare la a doua expunere la aceleûi antigen.E. astenie. infecġioasĄ etc. Inegalitate pupilarĄ. ScĄderea importantĄ sau pierderea apetitului. Anexita este inflamaġia ovarelor.

Pierderea bruscĄ a conûtienġei. Tratament. scleroza osului subiacent. modificĄri inflamatorii sau nu la Apraxia Aritmie Aritmia cardiacĄ Arteriopatie Arterita Articulatia Atitudine Artralgia Artrita Artrodeza Artroplastie Artroza Mini-dicĠionar de termeni medicali 422 . Apare în insuficienġa renalĄ acutĄ ûi se caracterizeazĄ prin diurezĄ sub 100 ml/zi. cu pĄstrarea circulaġiei centrale ûi periferice. care se poate asocia cu trombozĄ. în anumite boli sistemice cum ar fi hipertensiune arterialĄ.(pentru a limita durerea) Durere articularĄ. poziġie. Studiul individului sub toate aspectele (morfologie. care poate fi generalizată. Poziġia adoptatĄ de pacient în ortostatism. vĄrsĄturi. caracterizatĄ prin distrucġia cartilajului articular. etc. subfebrilitate etc. SubstanġĄ care are proprietatea de a provoca în organism anticorpi cu care reacġionezĄ specific. Boala arterelor. Pot determina manifestĄri alergice. care pot fi de cauzĄ reumatismalĄ sau infecġioasĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Anosmie Antalgic Antigen Antropologie Anuria Apendicectomie Apendicita acutĄ Apirexie Aplazie Apneea Apoplexie Lipsa mirosului. cel mai frecvent). ModificĄrile articulare de tip inflamator. evoluġie. sau localizată la nivelul unui segment. voluntarĄ sau reflexĄ. sau mixte.T. ale transmiterii impulsului. dilatare sau chiar rupturĄ arterialĄ. datoritĄ existenġei unor leziuni corticale. Afecġiune cronicĄ articularĄ. care diminueazĄ durerea. origine. Este urmatĄ de paralizie sau comĄ. precum ûi a respiraġiei. mobile (diartroze). Tulburarea ritmului normal (cardiac. greaġĄ. Modificare de tip inflamator la nivelul peretelui arterial. rasĄ). Inflamaġia apendicelui. Refacerea chirurgicalĄ a unei articulaġii afectate degenerativ. determinatĄ cel mai des de o hemoragie cerebralĄ. diabetul. Apraxia este tulburarea dobânditĄ a executĄrii miûcĄrilor voluntare. FĄrĄ febrĄ (referitor la un pacient). Absenġa congenitalĄ sau dezvoltarea insuficientĄ a unui organ sau ġesut. în decubit etc. clinic apare durere în abdomenul inferior drept. Blocarea definitivĄ a unei articulaġii prin metode chirurgicale. Totalitatea elementelor anatomice prin care se leagĄ douĄ oase. sau semimobile (amfiartroze). a respiraġiei. Pot fi fixe (sinartroze). TulburĄrile de ritm cardiac determinate de modificĄri ale automatismului cardiac. cu miûcĄri limitate etc. Oprirea temporarĄ.E. Ablaġia chirurgicalĄ a apendicelui.

care determinĄ vedere neclarĄ. tumori maligne abdominale. apa sau sol. Asistolie Asomatognozia Astazie Astenie Astigmatism Astmul bronûic Ataxia Atelectazie Ateroscleroza Atonie Atrofie Autoimunitate Avitaminoza Azotemia B Bacil Bacterie Mini-dicĠionar de termeni medicali 423 . care determinĄ vascularizare proastĄ. Absenġa bĄtĄilor inimii.T. sau activitate funcġionalĄ scĄzutĄ. obstrucġii intestinale. pancreatitĄ. sau organ prin scĄderea aportului nutritiv. Organisme microscopice. fĄrĄ existenġa unei paralizii. Apare mai frecvent prin obstrucġie bronûicĄ ûi determinĄ retracġia ġesutului pulmonar învecinat. apare cel mai frecvent în cirozĄ. diabet insulinodependent. Pot trĄi în organism. creatininĄ. s. Ascita Acumulare de lichid în cavitatea peritonealĄ. acid uric. Poate fi fiziologică sau patologică (in lupus eritematos diseminat. Colabarea alveolelor pulmonare în lipsa aerului la nivel pulmonar. TulburĄri determinate de deficitul uneia. Se corecteazĄ cu lentile cilindrice. Apare în afecġiuni ale lobului parietal cararacterizându-se prin pierderea conûtienġei corpului sau a unei pĄrġi din acesta. ScĄderea energiei ûi a performanġelor organismului. Diminuarea capacitĄġii contractile a muûchilor în perioada de repaus Diminuarea volumului masei celulare. insuficienġĄ cardiacĄ dreaptĄ. acizi aminaġi. tulburĄri de metabolism. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II nivelul capsulei articulare. Activarea sistemului imunitar împotriva unor componenġi ai propriului organism. care poate fi total sau parġial reversibilĄ. anemie hemolitica autoimuna. expiraġie prelungitĄ. febrĄ. mai importante sunt ateroscleroza cerebralĄ ûi coronarianĄ. cianozĄ. sau pot fi patogene generând boli mai mult sau mai puġin grave.). Prin implicaġiile funcġionale. creatinĄ. Defect de curburĄ a corneei sau cristalinului.E. cu funcġii bine determinate ûi necesare acestuia. Incapacitatea menġinerii poziġiei verticale determinatĄ de incoordonare neuromuscularĄ.). Bacterie care apare la microscop în formĄ de bastonaû. etc. tahicardie. amoniac. Clinic apare dispnee paroxisticĄ. Ataxia este tulburarea motorie caracterizatĄ prin coordonarea deficitarĄ a miûcĄrilor. Creûte în afecġiuni renale. tuse iritativĄ. Astmul bronûic este determinat de obstrucġia paroxisticĄ a arborelui respirator. ûocuri. ġesut.a. provocatĄ de inflamaġia ûi hiperreactivitatea cĄilor respiratorii. Înlocuirea fibrelor elastice din pereġii arterelor cu ġesut conjunctiv ûi depunere de colesterol ûi calciu. care devin dezordonate. Concentraġia sanguinĄ de azot neproteic ( uree. sau mai multor vitamine. larg rĄspândite în aer.

sau insuficienġa cronicĄ a glandei suprarenale (prin leziuni TBC. Care are douĄ capete. determinatĄ de o contracġie (sistolĄ) normalĄ ûi o extrasistolĄ. nervozitate. guûĄ. în vederea realizĄrii unui examen microscopic (histopatologic). Tip de receptor sensibil la variaġiile de presiune din exteriorul organismului (piele). Inflamaġia pleoapelor de origine microbianĄ. fĄrĄ a le distruge. Afecġiune cronicĄ. Boala Addison. determinatĄ de leziuni nervoase. boala BenignĄ Bicipital Bifid Bigeminism Bilateral Bilirubina Bilirubinemie Bilirubinurie Biopsie / biopsia Bioritmul Biotip Blefarita Blefaroptoza Bloc Boala Addison Biodisponibilitatea Capacitatea unui produs de a fi utilizat de cĄtre organism. Senzaġie dezagreabilĄ de umplere/umflare a tubului digestiv prin apariġia unei cantitĄġi mari de gaze (prin fermentarea glucidelor/ proteinelor ingerate. Prezenġa bacteriilor în urinĄ. exoftalmie. tumorale) ce se caracterizeazĄ prin anemie. senzaġie de cĄldurĄ. parazitarĄ. astenie. CĄderea pleoapei superioare. clinic simptomele sunt: tahicardie. care se poate vindeca. toxiinfecġii alimentare etc. micoticĄ. biliare sau ale sângelui. sau în gastroenterite. Concentraġia bilirubinei în sânge. Întreruperea circulaġiei neuromusculare. Care este despicat în douĄ (uter.) Termen generic pentru vasele cerebrale la nivelul carorĄ se realizeazĄ schimbul de substanġe între creier ûi sânge ûi care au o permeabilitate foarte restrictivĄ. Concentraġia bilirubinei în urinĄ. Pigmentul biliar produs prin degradarea hemoglobinei. Lipsit de gravitate sau malignitate. Mini-dicĠionar de termeni medicali 424 . Se utilizeazĄ mai ales în legaturĄ cu muûchii. într-un vas sau a conductibilitĄġii Bariera hematoencefalicĄ Baroreceptorul Basedow. scĄderea în greutate cu apetit pĄstrat. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Bacteriemie Bacteriostatic Bacteriurie Balonare Prezenġa bacteriilor în sânge. Grup de indivizi care posedĄ acelaûi patrimoniu genetic ûi aceleaûi caracteristici anatomo-funcġionale. viralĄ. sau din interior (sistemul circulator).T. trmurĄturi fine. Recoltarea unui fragment de ġesut sau organ. ureter. insomnie. Tulburare cardiacĄ. spina). prin agenġi chimici / fizici. Creûte în anumite afecġiuni hepatice. Substanġa care împiedicĄ creûterea ûi înmulġirea bacteriilor. Variaġia ciclicĄ a fenomenelor ûi proceselor organismului (ritm nictemeral). apare prin funcġionarea în exces a glandei tiroide.E. Pe ambele pĄrġi ale corpului.

Boala cardiaca Vezi Boala coronariana. infecġii. prin spermatozoid sau ovul.T. insuficienġĄ cardiacĄ etc.semn de întrebare’’). repaus prelungit la pat. clinic avem: febrĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II tulburĄri gastrice. Boala ereditarĄ Boala mitralĄ Boala Parkinson Boala tromboembolica Bradiaritmie Bradicardie bradicardia Bradikinezie Bradilalie Bradipnee Bradipsihie Brahimenoreea Bronhia Bronhoalveolita Bronhopneumonia Mini-dicĠionar de termeni medicali 425 . tulburĄri afective. Boala coronarianĄ apare ca urmare a deficitului de oxigen la nivelul miocardului. hipersecreġie mucoasĄ. / ScĄderea frecvenġei cardiace sub 60 de bĄtĄi/ minut. Defineûte ritmul scĄzut al vorbirii. tuse. datoratĄ unui aport insuficient de oxigen faġĄ de necesar cauze fiind îngustarea sau ocluzia arterelor coronare. stĄri de hipercoagulabilitate a sângelui etc.. febrĄ. sincopĄ. AfecĠiune degenerativĄ a sistemului nervos. afecġiuni cardiace ce favorizeazĄ staza sângelui.E. rolul lor este sĄ transporte aerul spre cei doi plĄmâni. Boala care se transmite de la pĄrinġi la copii. miûcĄri lente. apare prin carenta de vitamina B1 ûi se manifestĄ prin nevrite periferice. voce lentĄ. tensiune scĄzutĄ. ScĄderea marcatĄ a ritmului gândirii. tulburĄri de respiraġie. Apare prin coexistenġa stenozei ûi a insuficienġei mitrale. care pot migra în alte organe. Este fiziologicĄ în timpul nopġii. ScĄderea ritmului respirator. deplasare cu paûi mici ûi corpul aplecat înainte (. Ramificaġiile duble ale traheei prin care se ramificĄ în continuare în bronhiole. Formarea de cheaguri la nivelul venelor. Apare dupĄ operaġii. Apare în special în boala Parkinson. Menstruaġia dureazĄ sub 3 zile. expectoraġie mucopurulentĄ/ sanguinolentĄ. piele închisĄ la culoare (diabet bronzat). edeme. ischemica Boala contagioasĄ Boala coronarianĄ Boala care se transmite de la o persoanĄ la alta. Poate fi asimptomaticĄ sau însoġitĄ de scĄderea capacitĄġii de efort. astenie etc. ScĄderea frecvenġei cardiace. Boala autoimunĄ Boala Beriberi Dezechilibru care duce la atacarea ûi distrugerea unor structuri ale organismului de propriul sistem imunitar. datoritĄ prezenġei unor modificĄri la nivel genetic. faġĄ inexpresivĄ. ca o complicaġie a unor boli infecġioase la persoane cu rezistenġĄ scĄzutĄ. Lentoare În efectuarea miûcĄrilor voluntare ûi automate. Procesul inflamator localizat la nivel respirator (bronhii ûi alveole) clinic se manifestĄ prin tuse. tulburĄri cardiace. cromozomial. Inflamaġia arborelui respirator ûi a ġesutului pulmonar. Apar tremurĄturi ale mâinilor ûi capului. ameġeli..

Bursita C Carcinomul bronûic Este cea mai frecventĄ tumoare malignĄ punct de plecare fiind epiteliul bronûic. sau vâscoase. Prezenġa în urinĄ a unor formaġiuni cilindrice celulare ce provin prin desprindere de pe tubii renali. cefalgie. Bursita este inflamaġia unei burse seroase. infecġii pulmonare recidivante. agitaġie. 2 ani obstructivĄ consecutiv. Coloraġia albastrĄ-violacee a tegumentelor ûi a mucoaselor prin creûterea (peste 5g %) a hemoglobinei reduse în sângele capilar. Durere de cap. gibozitate. cocoaûĄ. Permite evacuarea conġinutului sau introducerea de substanġe /lichide (medicamente. Modificarea ireversibilĄ. cronicĄ a structurii hepatice. afectare a hematozei. boli congenitale cardiace etc. mai frecvent determinatĄ de alcool ûi hepatitĄ. Apare în boli diferite.E. însoġite de dispnee de efort. care este situatĄ în vecinatatea unei articulaġii ûi uûureazĄ miûcĄrile. Explorarea opticĄ cu ajutorul unui bronhoscop a arborelui respirator. Volumul ficatului poate sĄ creascĄ (hipertroficĄ) sau sĄ scadĄ (atroficĄ). Inflamaġia bronhiilor. foame permanentĄ urmatĄ de sentiment de vinovaġie. somnolenġĄ. substanġe de contrast etc. Tratamentul lor este de regulĄ chirurgical. expectoraġie. Apare printr-o insuficienġĄ respiratorie. spumoasĄ.apĄrutĄ în organism în mod patologic. se poate însoġi de simptome diverse. clinic prezintĄ: tuse. vas sanguin în scop diagnostic/terapeutic. Bronûita Bronûita cronicĄ CaracterizatĄ prin tuse ûi expectoraġie vâscoasĄ minim 3 luni.T. Cateterism Introducerea unui cateter (sondĄ) într-un canal sau conduct natural al organismului. Apar semne clinice de insuficienġĄ hepaticĄ. pielonefrite etc. Apare în nevroze ûi demenġe. cianozĄ centralĄ. Cefalee Chist CianozĄ Cicatrice CifozĄ Cilindrurie Ciroza Mini-dicĠionar de termeni medicali 426 . dispnee. Este însoġit de tuse. Bulimie Tulburare de comportament caracterizatĄ prin ingestie abundentĄ ûi necontrolatĄ de alimente. tremurĄturi. scĄdere în greutate. unele intoxicaġii. poate sĄ conġinĄ diverse substanġe lichide. infecġii recidivante. Principalul factor de risc este fumatul. insuficienġĄ cardiocirculatorie. tulburare circulatorie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Bronhoree Bronhoscopie Bronûiectazie Secreġie crescutĄ de mucus în arborele respirator. dispnee. infecġii bronûice recidivante. Cavitate anormalĄ delimitatĄ de un perete. ascitĄ. encefalopatie hepaticĄ (portalĄ). Bronûiectazia este dilatarea permanentĄ ûi ireversibilĄ a bronhiilor. se exteriorizeazĄ prin expectoraġie abundentĄ incolorĄ. apar în nefrite. Deformare a coloanei vertebrale cu accentuarea convexitĄġii posterioare din regiunea toracicĄ. expectoraġie cu sânge.). Procesul de vindecare a unei plĄgii prin formare de ġesut conjunctiv.

EvoluazĄ cu sensibilitate ûi dureri în hipogastru.E. puternice cu caracter tonic (continue). datoritĄ stagnĄrii urinii. se face dupĄ opacifierea cu o substanġĄ de contrast administratĄ intravenos. Acumulare excesivĄ de sânge într-o anumitĄ regiune prin aflux crescut sau prin obstruarea cĄii de întoarcere venoasĄ (hiperemie). cu sau fĄrĄ insuficienġĄ cardiacĄ dreaptĄ. Carenġa de insulinĄ ( tip I). Examen radiologic prin care se vizualizeazĄ cĄilor biliare intra ûi extrahepatice. ce se administreazĄ deobicei oral sau intravenos. metabolicĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Cistita Inflamaġia acutĄ /cronicĄ a vezicii urinare. micġiuni frecvente. cu risc de moûtenire mai mare. vezicula biliarĄ. apare brusc.) BoalĄ/anomalie prezentĄ încĄ de la naûtere ûi care poate sĄ fie evidentĄ sau latentĄ. Examen prin care se cultivĄ microorganismele din materiile fecale prin însĄmânġarea pe medii de culturĄ. excreġie etc. mai frecvent sub 40 ani. Colangiografie Colecistografie ColicĄ ComĄ Congenital Congestive Convulsii Coprologic Cordul cronic pulmonar Apare dupĄ creûterea presiunii în artera pulmonarĄ ûi se caracterizeazĄ prin hipertrofie ventricularĄ dreaptĄ. SuferiġĄ gravĄ a organismului/ creierului. artozice. se caracterizeazĄ prin pierderea cunoûtinġei. Tipul II pot fi Diabetul zaharat Mini-dicĠionar de termeni medicali 427 . originea sa este un organ abdominal: pancreas. mai frecvent la vârstnici. Durere abdominalĄ ce apare sub forma unui acces violent. respiratorie. dermitĄ Proces complex prin care organismul viu pierde apa din ġesuturi datoritĄ unui aport insuficient. necesitĄ tratament cu insulinĄ. clonic (sacadate) sau tonico-clonice însoġite sau nu de pierderea conûtienġei. Examen radiologic ce permite vizualizarea permeabilitĄġii arterelor coronare dupĄ injectarea unei substanġe de contrast. insuficienġĄ corticosuprarenalianĄ. transpiraġii excesive. sub forma unor crize.T. originea sa este legatĄ de viaġa intrauterinĄ. Coronarografie Cracment D DermatitĄ Deshidratare Afecġiune cutanatĄ ce afecteazĄ dermul ûi epidermul. auditivi. sau rezistenġĄ tisularĄ la insulinĄ cu epuizarea secreġiei (tip II). Radiografia veziculei biliare ce se umple cu substanġĄ de contrast. olfactivi etc) dar cu conservarea parġialĄ a funcġiilor vegetative (circulatorie. rinichi etc. Senzaġie perceputĄ prin palapre la mobilizarea unei articulaġii afectate de reumatism degenerativ. ereditare sau consecinġa unor afecġiuni din timpul sarcinii. Apare prin propagarea unei infecġii ascendente sau descendente pe uretrĄ sau ureter. ficat. inflamaġia pielii . Succesiune de contracġii musculare involuntare. diaree. absenġa reacġiei la stimuli externi (vizuali.

vomĄ). TA scĄzutĄ. infecġii. originea cea mai frecventĄ este la nivelul venelor membrelor inferioare sau la nivelul inimii. astenie. micoze. intervenġiile chirurgicale. globuline etc. Senzaġia de oprire a alimentelor la nivelul esofagului cu dificultate la înghiġire.T. Este o metodĄ de diagnostic ce prezintĄ imagistic informaġiile obġinute. Fenomen de migrare diferenġiatĄ (cĄtre anod sau catod) într-un câmp electric. edeme periferice. greaġĄ. tahicardie. sau secundarĄ (apare pe parcurs) în endometriozĄ. inapetenġĄ. Termen generic ce defineûte o afecġiune a discurilor intervertebrale ale coloanei. prurit. dispnee. adenom de prostatĄ etc. Discopatie Disfagia Diskinezie Dislipidemie Dismenoreea (dismenoree) Dispneea Disuria Diverticul E Ecografie Ectopic Edemul acut ElectroforezĄ Emaciere Embolia pulmonarĄ Obstruarea vaselor pulmonare cu sânge coagulat. Situare topograficĄ anormalĄ a unui organ sau ġesut (ectopie renalĄ). a explorĄrilor funcġionale etc. senzaġia de sufocare. Durere sau senzaġie de arsurĄ la urinare. contraceptivele orale. transpiraġii. scĄdere ponderalĄ. comunicând cu acesta. lentoare. parezĄ. caûecxie. dispnee intensĄ. Menstruaġie foarte dureroasĄ. polidipsie. tuse cu sputĄ rozatĄ. puls venos jugular. sarcina. furunculoze. pulmonarĄ sau toracicĄ. La tipul II pot sĄ aparĄ infecġii urinare. Respiraġie dificilĄ. lipsĄ de aer. Perturbarea miûcĄrilor /motilitĄġii unui organ de cauze diverse: spasm. tumori. jugulare vizibile. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II normoponderali. inapetenġĄ. spumoasĄ. MicĄ prelungire în formĄ de fund de sac a unui organ tubular. Diagnostic Stabilirea naturii unei boli în urma unei anamneze (cu evidenġierea simptomelor /semnelor de boalĄ). greaġĄ. sau hiperhidratare. inflamaġii genitale. Înregistrarea ecourilor produse de ultrasunete când traverseazĄ diferitele medii ûi structuri ale organismului uman.). Mini-dicĠionar de termeni medicali 428 . Factorii de risc sunt tromboflebita. Anomalie cantitativĄ/calitativĄ a lipidelor din sânge. cu reacġie vegetativĄ de însoġire (cefalee. hipotensiune. ûoc ûi se caracterizeazĄ prin debut brusc. pulmonar Apare cel mai frecvent în insuficienġa cardiacĄ stângĄ decompensatĄ. astenie. se foloseûte în laborator pentru separarea fracġiunilor proteice ale serului (albumine. Stare de slĄbire extremĄ a corpului. Poate fi de cauzĄ cardiacĄ. obezitatea. contracturĄ etc. sau supraponderali. atrepsie. anxietate. a diferitelor componente ale unei soluġii. cianozĄ. Poate fi primarĄ (dezvoltatĄ de la începutul menstruaġie) în anomalii uterine sau vaginale. a rezultatelor de laborator. La tipul I apar poliurie. cianozĄ. Apare în infecġii urinare.E. imobilizarea. ortopnee (pozitie verticalĄ a toracelui). Se manifestĄ prin dureri toracice. tulburĄri psihice.

la copii apariġia de convulsii. care poate duce la defecte funcġionale ale valvelor cardiace. asigurĄ comunicarea cu o cavitate naturalĄ/ patologicĄ / cu o glandĄ. intoxicaġii. in esofag. deschide organul respectiv la exterior. Canal/orificiu format accidental. semn ce constĄ în miûcĄri involuntare ale mâinilor ce bat aerul ca niûte aripi. cu adenopatie regionalĄ. Inflamaġia intestinului subġire. dispnee. drenând astfel secreġiile acestora. dupĄ tuse. Inflamaġia unei vene asociatĄ cu formarea unui tromb sanguin cu obliterarea venei. respiratorie. Semne ale unor boli infectocontagioase. Riscul este reprezentat de migrarea trombului cu apariġia unei embolii. stare de slĄbiciune.6°C. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Emfizem pulmonar Dilatarea alveolelor pulmonare ûi bronûiolelor prin distrugerea pereġilor alveolari ceea ce duce la imposibilitatea goliri aerului de la nivel alveolar în expir cu remanenġa de aer rezidual ce se acumuleazĄ în plĄmâni. frecvenġei respiratorii. edemaġiat. apare un placard roûu. alergii. se manifestĄ prin modificĄri bruûte a pielii /mucoaselor prin apariġia unoi eritem. Infecġie a dermului determinatĄ de streptococul hemolitic. Caracteristica organismelor vii de a moûtenii ûi transmite caracterele morfologice. a secreġiilor din cĄile respiratorii. Anexele pielii: pĄrul.). fiziologice ûi biochimice proprii speciei din care provine. Aritmie absolutĄ a ritmului ventricular ûi pulsului ( frecvenġa atrialĄ 350600/min. delir (când creûte foarte mult). transpiraġii nocturne. EnteritĄ Ereditar Erizipel Erupġie Esofagita de reflux Inflamaġia mucoasei esofagiene. febrĄ. creûteri ale pulsului. Eliminarea.E. Expectoraġia F Facies Aspect general al fizionomiei bolnavului modificĄtĄ de boalĄ. palpitaġii. Creûterea temperaturii corpului peste valoarea normalĄ de 36. papule. TumorĄ medulosuprarenalĄ ce se manifestĄ clinic prin HTA paroxisticĄ datoritĄ adrenalinei secretate în exces de cĄtre tumorĄ. Endocardita Inflamaġia endocardului. pericol de embolie. unghiile. exetriorizarea stĄrii sale de suferinġĄ. Fanere FebrĄ Feocromocitom Fibrilatia atrialĄ FistulĄ Flapping tremor FlebitĄ Mini-dicĠionar de termeni medicali 429 . bule etc. apare în come (hepaticĄ). subfebrilitate. insuficienġĄ renalĄ. ca urmare a trecerii conġinutului gastric acid. se asociazĄ cu transpiraġi. anemie. asociatĄ uneori cu inflamaġia stomacului ( gastro-enterita). Transmiterea se realizeazĄ prin intermediul genelor cromozomiale.T. alterarea stĄrii generale. Este însotitĄ de slĄbiciune. cald. Asterixis. vezicule. dureros. uneori caracteristice unor afecġiuni. palpitaġii. Cel mai frecvent este de cauzĄ reumatismalĄ sau bacterianĄ.

rinitĄ. mĄduvĄ osoasĄ (dupĄ cele 120 de zile de viaġĄ ale hematiei) sau datoritĄ unor procese patologice intravasculare Gibozitate Gigantism Ginecomastie Glicozurie GlobulinĄ Glomerulonefrita GlositĄ Godeu GuûĄ tiroidianĄ H HalenĄ Hematuria Hemofilie HemoglobinĄ (Hb) HemogramĄ HemolizĄ Mini-dicĠionar de termeni medicali 430 . anemii. reticulocite) dintr-un mm3 de sânge. condimente) sau substanġe toxice. Dezvoltarea excesivĄ a unui scheletului unui individ datoratĄ unor tulburĄri endocrine ale glandei hipofizare ce au loc înaintea închiderii cartilajelor de creûtere. Inflamaġia limbii. boli infecġioase etc. tumori renale. hipertensiune. regim alimentar cu mese la ore neregulate etc. Are evoluġie acutĄ sau cronicĄ. hematurie. Mirosul aerului expirat. Dezvoltarea excesivĄ a glandelor mamare la bĄrbat.T. rinichi polichistic. dispnee. Eliminarea de sânge prin urinĄ. Vezi cifozĄ. apariġia unor hematoame la traumatisme minime. Apare în urma ingestiei de substanġe iritante (alcool. traumatisme. Inflamaġie glomerulului renal. Distrugerea hematiilor cu eliberarea Hb în sânge. cancer. Studiul cantitativ ûi calitativ al globululor sanguine (eritrocite. trombocite. edematos. tiroiditĄ. edeme.poate sĄ fie fiziologicĄ în splinĄ . Eliminarea glucozei din sânge prin urinĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II G GastritĄ Inflamaġia mucoasei stomacului prin leziuni care nu depasesc muscularis mucosae. Rolul sĄu este de a transporta oxigenul de la plĄmâni la ġesuturi ûi dioxidul de carbon de la ġesuturi la plĄmâni. Se întâlneûte în cazul existenġei unor calculi renali. FaġĄ de albuminĄ are o greutate molecularĄ mai mare. greutate la deglutiġie. apare în urma contactului cu iritanġi fizici/chimic. Aspect de depresiune la comprimarea pe un plan osos (deobicei faġa anterioarĄ a tibiei) a tegumentului infiltrat. în boli infecġioase. BoalĄ ereditarĄ (apare la sex masculin doar). comĄ diabeticĄ etc. leucocite. apare când existĄ leziuni renale sau când glicemia depĄûeûte plafonul individual de 140-190mg%. Se însoteûte de astenie. poate sĄ aibĄ un aspect particular în anumite maladii: carii dentare. boala Basebow. avitaminoze. cauze esofagogastice. Normal nu trebuie sĄ existe glucozĄ în urinĄ. Una din cele douĄ tipuri de proteine din plasma umanĄ. ProteinĄ complexĄ ce constituie pigmentul respirator al globulelor roûii/eritocitelor. Apare senzaġia de nod în gât. reprezintĄ incoagulabilitatea sângelui cu pierderi mari de sânge din leziuni vasculare minime. ficat. Modificarea curburii coloanei vertebrale ce se manifestĄ prointr-o convexitate posterioarĄ exageratĄ.E. supuraġii pulmonare. MĄrirea tiroidei produsĄ prin carenġa de iod.

Defineûte ieûirea unor organe abdominale din cavitatea abdominalĄ prin anumite orificii preexistente sau nou create. bronûiectazie. determinatĄ de virusul herpes zoster. virala Maladie infecto-contagioasĄ determinatĄ de un virus hepatic. Hemoragipar Hemoroizii Hepatita acuta Hernia Hernia hiatalĄ Herpes Hipercaloric Hipercolesterolemie Creûterea concentraġiei colesterolului în sânge peste valoarea de 300 mg% consideratĄ normalĄ Hipertensiunea arterialĄ HipertrichozĄ Este creûterea TA peste 140/80 mm Hg. Reducerea nivelului de oxigen din ġesuturi. clinic avem cel mai frecvent mixedem. Mini-dicĠionar de termeni medicali 431 . cea mai frecventĄ localizare este cea labialĄ. asociatĄ cu sarcina). cu senzaġie de arsurĄ localĄ. scaun decolorat. Apar brusc vezicule mici. acestea iau aspect de .E. urini închise la culoare. icter. plĄmân de stazĄ. infarct pulmonar.TBC. de o parte ûi de alta a epigastrului. ameteli. lipsa poftei de mâncare. aorticĄ. suprarenalĄ. sincope. clinic se manifestĄ prin subfebrilitate. mai lung decât în mod normal pentru regiunea respectivĄ a corpului. în cavitatea toracicĄ. ficat mĄrit ûi dureros la palpare. Creûterea exageratĄ a pĄrului ce este mult mai abundent. obosealĄ. Reducerea secreġiei hormonale a glandei tiroidiene. greaġĄ. Apare prin trecerea unei pĄrġi din stomac.bâġ de tobĄ’’. femuralĄ. medicamentoasĄ. Este insotita de scaderea performantelor la efort. durere. cu suferinġĄ celularĄ consecutivĄ. Care determinĄ hemoragie ReprezintĄ dilatarea cu aspect nodular a plexurilor arteriovenoase de la nivel anorectal. din arborele respirator. greturi. Hipocondru Hipocratism digital DeformĄri ale extremitĄġilor degetelor de la mâini/ picioare. prurit. poate sĄ fie generalizĄtĄ/localizatĄ. pneumonie. Infecġie viralĄ cu caracter recidivant. Poate fi primarĄ sau secundarĄ (de cauza renalĄ. Despre dietĄ. Poate fi inghinalĄ.T. prin orificiul prin care esofagul traverseazĄ diafragmul. paliditate.) Hemoptizia Expectorarea de sânge roûu-deschis. Poate fi determinatĄ de tumori. ombilicalĄ. care conġine mai multe calorii decât sunt necesare individului pentru a desfĄûurarea activitĄġii zilnice..paraziġi etc. cardiace etc. Hipotensiunea arteriala Hipotiroidie Hipoxie Hipotensiunea arteriala este scaderea tensiunii sub 105/60 mm Hg. Regiune topograficĄ a abdomenului situatĄ imedit sub rebordul costal. Apare mai ales în cazul unor scĄderi ale imunitĄġii. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II (anemie. apar în afecġiuni cronice pulmonare. neurogenĄ. oboseala.

tulburĄri/afecġiuni nervoase sfincteriene. tahiaritmie. barbĄ.. Apare în ruptura de perineu. superfuncġie suprarenalianĄ etc. Aparat de monitorizarea aTA pe o perioadĄ de 24/48 ore timp în care pacientul îûi desfĄûoarĄ activitĄġile sale zilnice normale. InsuficienġĄ renalĄ Este deteriorarea rapidĄ a funcġie renale. Maladie/boalĄ provocatĄ de un tratament greûit Coloraġia galbenĄ a mucoaselor ûi tegumentelor. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Hirsutism Creûterea exageratĄ a pilozitĄġii de tip masculin la femeie (mustaġĄ. carotide pulsatile. în general. între mamele. lipsa scaunului. Stare ce defineûte imposibilitatea realizĄrii unei acġiuni. cu durere care. Infarctul miocardic Infarctul miocardic este necroza ġesutului miocardic prin obstruarea unei artere coronare. gastritĄ de stazĄ etc. cu anxietate extremĄ. care nu mai are funcġionalitate normalĄ. • stângĄ: dispnee de repaus sau la eforturi mici. insuficienġĄ cardiacĄ stangĄ. aritmie.T. inflamaġie sau tumori ale vezicii urinare. odihnire pe mai multe perne (ortopnee). vene jugulare vizibile. dureazĄ mai mult de 15 minute. dispnee. Diminuarea poftei de mâncare.E. nu cedeazĄ la nitroglicerinĄ. Incapacitatea unor organe. Poate fi mecanic. prolaps uterin. dispnee de efort. greaġĄ. Defineûte întreruperea tranzitului pe o porġiune a intestinului. cancerul hepatic. pe extremitĄġi. pubian) pot sĄ aparĄ prin tulburĄri ale sintezelor hormonale. vĄrsĄturi. uretrei. InsuficienġĄ aorticĄ Fenomenul prin care sângele trece din aortĄ în ventriculul stâng în timpul diastolei ventriculare stângi. cianozĄ. afecġiuni ovariene. sau paralitic. aparate. Insomnie InsuficienġĄ Tulburare de somn ce se caracterizeazĄ prin imposibilitatea de adormire. determinatĄ de creûterea peste anumite limite a bilirubinei sangvine. Cauzele sunt numeroase. Sinonim: ocluzia intestinalĄ. ciroza. sau Mini-dicĠionar de termeni medicali 432 . ficat ûi splinĄ crescute. Pierderea involuntarĄ de urinĄ. prin irigare insuficientĄ. Holter I Iatrogen Icterul Ileusul ImpotenġĄ funcġionalĄ InapetenġĄ IncontinenġĄ urinarĄ Infarct Infarctul mezenteric Este necroza intestinalĄ determinatĄ de obstruarea vaselor mezenterice. NecrozĄ localizatĄ la nivelul unui ġesut/organ prin oprirea brutalĄ a circulaġiei arteriale cu privarea de oxigen a regiunii deservite de artera respectivĄ. clinic apar palpitatii. sau somn insuficient (de 1-3 ore de la adormire). InsuficienġĄ cardiacĄ Reflecta incapacitatea inimii. cel mai frecvent de cauza reumatismalĄ. de cauze diverse. sisteme de a-ûi îndeplini în mod funcġia cu apariġia consecutiv a unor tulburĄri ûi apoi a bolilor. hipotensiune. dar mai frecvente sunt hepatita. prin care furnizarea sângelui necesar la ġesuturilor este deficitarĄ: • dreaptĄ: edeme ale pĄrġilor declive. Clinic se manifestĄ prin dureri.

alergii. Insuficienġa renalĄ Este afectarea ireversibilĄ a funcġiei renale prin distrugerea progresivĄ a cronicĄ parenchimului. LCR este sub tensiune. infecġii. Apare oliguria. înveliûurile ochiului. prurit cutanat. cervicite. anemie. anormalĄ. prezintĄ modificĄri în funcġie de etiologia meningitei. afinitate pentru anumite ġesuturi/celule) ce odatĄ introdusĄ în organism permite determinarea unor explorĄri imagistice (radiografii cu contrast) Dilatare permanentĄ. diaree. Este menstruaġia abundentĄ ûi prelungitĄ peste 6-8 zile. anemie. gripĄ. pierdere ponderalĄ. Elaborarea sa este crescutĄ prin expunerea la radiaġiile ultraviolete (expunere la soare). Complexul de simptome/ semne prezente în meningitĄ. avitaminozĄ. parġialĄ sau totalĄ a colonului. edeme. vĄrsĄturi. dupĄ tipul de celule se disting mai multe forme cu manifestĄri clinice diferite: mieloidĄ. vĄrsĄturi. alergii etc. Simptomele sunt astenie. greaġa. tulburĄri nervoase. greaġĄ. Clinic apar dureri abdominale. limfoidĄ. Apare în unele infecġii. mobilĄ situatĄ median la nivelul faringelui cu rol de a închide fosele nazale în timpul deglutiġiei. mai puġin exprimate. hiperestezie cutanatĄ. tumori genitale. Prezenġa calculilor la nivel biliar sau reno-vezical. SubstanġĄ cu proprietĄġi particulare (fluorescenġĄ. pĄrului. Deficit de absorbġie a substanġelor provenite din digestia alimentelor ce nu mai traverseazĄ mucoasa digestivĄ. BoalĄ cauzatĄ de prezenġa în intestin a parazitului. glositĄ. Grup de maladii determinate de proliferarea malignĄ a globulelor albe sanguine. polineuropatie. întârzierea staturoponderalĄ la copil. Nume general folosit pentru a defini proliferarea (mai frecvent malignĄ) unui ġesut limfatic. Prelungirea vĄlului palatin. Apare în vaginite. edeme.T. Scurgerile nesangvinolente provenite din aparatul genital feminin. L LeptospirozĄ Leucemie Grup de boli infecto-contagioase ale omului ûi animalelor produse de spirochete. diaree. Curbura coloanei vertebrale cervicale/lombare cu convexitatea anterioarĄ. vulvovaginite. contractura muûchilor paravertebrali. redoare de ceafĄ. Clinic: constipaġie rebelĄ. constipaġie. Clinic avem: slĄbire. radioactivitate.E. anexite. granulocitarĄ etc. Inflamaġia meningelui de diverse cauze. fĄrĄ leziuni ale meningelui. Pigment de culoare brunĄ-neagrĄ din celulele tegumentului. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II acutĄ lezarea celulelor renale. distensie abdominalĄ. astenie. fotofobie. vĄrsĄturi. clinic se manifestĄ prin: cefalee. Apare în fibrom Leucoreea LambliazĄ Limfom Litiaza LordozĄ LuetĄ M Malabsorbġie Marker Megacolon MelaninĄ Meningism MeningitĄ Menoragia Mini-dicĠionar de termeni medicali 433 . colecistitĄ.

verticale. traumatism. hipotensiune.. substante toxice. Necroza papilei renale. infecġioase. Apariġia în focare secundare a unei afecġiuni (tumorĄ. apare în urma unor leziuni ale labirintului. bacterii. coagulopatii. Mini-dicĠionar de termeni medicali 434 . plĄmâni etc.faġĄ în lunĄ plinĄ’’. infecġie. badicardie. diseminarea fĄcându-se pe cale sanguinĄ sau limfaticĄ. insuficienta cardiaca Inflamaġia ġesutului muscular. Poate sĄ aparĄ în tumori genitale. fotofobie tulburĄri vasomotori (paloare sau roûeaġĄ). . cervicitĄ.E. Eliminare a unui volum crescut de urinĄ mai frecvent nocturn comparativ cu perioada zilei (contrar stĄrii normale). mecanisme autoimune si se manifesta prin astenie. Bolnavul prezintĄ: edeme. Oscilaġii ritmice succesive involuntare orizontale. poate fi cauzata de virusuri. tahicardie. vĄrsĄturi. obezitate. dispnee. Afecġiune produsĄ de ciuperci microscopice cu diverse localizĄri. estroprogestative dozate greûit. Infiltraġia pielii ûi a mucoaselor ce apare în cazul unei secreġii reduse de hormoni tiroidieni. palpitatii. autoimune etc. hiperestrogenie. infecġie. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II uterin. tumori genitale. cel mai adesea la nivelul pielii sau anexelor. Miocardita. scĄderea metabolismului bazal. estroprogestative dozate greûit. apatie. Defineûte hemoragia între menstre. Meteorism Metroragia MicozĄ MigrenĄ Miocardita MiozitĄ Mixedem Moarte subitĄ N NecrozĄ Nicturia Nistagmus NecrozĄ papilarĄ NefroangiosclerozĄ Afecġiune renalĄ apĄrutĄ din cauza unei HTA ce determinĄ scleroza arteriolelor renale ûi glomerulare.T. inflamatia tesutului muscular cardiac. constipaġie. Cefalee intensĄ cu localizare hemicranianĄ cel mai desînsoġitĄ de greġuri. de cauze diverse: parazitare. Menometroragia MenopauzĄ MetastazĄ Reprezinta asociarea menoragiei ûi metroragiei. aparatului vestibular etc. giratorii ale globilor oculari. se manifestĄ prin insuficienġĄ renalĄ. Distensia abdominalĄ din cauza gazelor aflate in exces la nivelul tubului digestiv. anevrism aorti t. Proces degenerativ ce duce la distrugerea unei celule. hiperestrogenie. pierderea memoriei. cauzele cele mai frecvente sunt patologiile cardiovasculare: infarct. paraziġi) plecând de la un focar primitiv. Oprirea fluxului menstrual datoritĄ opririi funcġiei ovariene (cĄtre vârsta de 48-50 ani). endometriozĄ. obosealĄ. apare prin vasodilataġia arterialĄ la nivelul creierului. Moarte ce apare brusc fĄrĄ ca persoana sĄ fi ûtiut cĄ este bolnavĄ. tegumente uscate. polipi uterini. alergice. unui ġesut datoritĄ unei ischemii. febra.

persistentĄ a tranzitului intestinal cu imposibilitatea evacuĄrii materiilor fecale ûi a gazelor. se însoġeûte de durere retrosternalĄ. Pierderea definitivĄ sau temporarĄ a funcġiei motrice a unui muûchi. Apare postmenopauzĄ datoritĄ lipsei de estrogeni (protectori). vĄrsĄturi. NecesitĄ tratament de urgenġĄ chirurgical. fiind o comunicare anormalĄ în urma unui proces patologic. constricġie toracicĄ. dupĄ inactivitate sau imobilizare.. Producerea patologicĄ a unui orificiu în peretele unui organ. ciroza. MetodĄ de explorare prin care se evidenġiazĄ amplitudinea pulsaġiilor peretelui arterial la trecerea undei de puls. unghiile îûi modificĄ culoarea. greaġĄ. (ex în ulcer gastric perforat) Inflamaġia pericardului. Maladie ce apare prin autolezarea ġesutului pancreatic de cĄtre enzimele pancreatice. parte a corpului detrminatĄ de o leziune nervoasĄ. Tulburare metabolicĄ ( datoratĄ unei supraalimentaġii sau unei tulburĄri metabolice) exprimatĄ prin hipertrofia ġesutului adipos cu creûterea greutĄġii peste 25% faġĄ de normal. Debut brusc cu dureri violente în abdomenul superior stâng. demielinizare. Infecġia unghiilor cu ciuperci microscopice. accentuatĄ de respiraġie ûi miûcare. anxietate. Reducerea masei ûi structurii osoase. devin galbene ûi friabile. Ansamblul de leziuni cutanate provocate prin grataj în cazul existenġei unei infestĄri cu pĄduchi. TumorĄ cel mai frecvent de naturĄ malignĄ. Oreion. Hemoragie subtegumentarĄ/submucoasĄ sub forma unor pete roûii- Peteûie Mini-dicĠionar de termeni medicali 435 .E. Topografic localizat în jurul ombilicului. rol în fixarea acestora.T. inflamaġia glandei parotide. grup muscular. Poate fi de cauzĄ viralĄ sau bacterianĄ. dispnee. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Nefropatie Neolplasm O Obezitate Termen generic ce defineûte orice afecġiune inflamatorie sau degenerativĄ a rinichiului. propagarea Ocluzie Oliguria OnicomicozĄ Oscilometrie Osteoporoza P Pancreatita acutĄ Paralizie ParotiditĄ PediculozĄ Perforaġie Pericardita Periombilical Peristaltism Peritoneu MembranĄ seroasĄ formatĄ din douĄ foiġe ce cĄptuûeûte/îmbracĄ pereġii cavitĄġi abdominale ûi organele abdominale. Apare în insuficienġa renalĄ acutĄ ûi se caracterizeazĄ prin diurezĄ sub 500ml/zi. os poros. membranĄ etc. Contracġiile unui organ tubular (intestin) cu rol în conġinutului sĄu. nutriġie. Oprirea completĄ. balonare.

Apare în hipertrofie de prostatĄ. se întâlneûte în diabet. emoġii. sindrom nefrotic. Este însoġitĄ de dispnee ûi dureri toracice. Însoteûte polidipsia. miûcĄri respiratorii asimetrice. Boala este acutizatĄ de infecġii. Pleurita Pneumoconiozele Pneumonia Pneumotoraxul Polachiuria Polidipsia Polifagia Poliglobulia Polipoza Poliuria Profilaxie Prolapsul de valva ConstĄ în deplasarea valvei mitrale spre atriul stâng în timpul sistolei mitralĄ ventriculare stângi. BoalĄ de piele cu origine necunoscutĄ. Excreġia renalĄ peste 3 l/zi. Micġiuni frecvente cu cantitĄġi mici de urinĄ. Inflamaġia pleurei fĄrĄ producerea de lichid (exudat). proces patologic. uretritĄ. greaġĄ. Este determinat de tumori maligne. Creûterea numĄrului de hematii. hipertensiune. dispnee. sincope. ûoc. TBC. astenie. datoratĄ unor rupturi a capilarelor. PtozĄ Coborârea unui organ de la locul sĄu normal datoritĄ slĄbirii aparatului de susġinere. traumatism. vĄrsĄturi. hipercalcemie etc. pneumonie. insuficienġĄ renalĄ. Poate sĄ aparĄ ûi o interesare Prurit Psoriazis Mini-dicĠionar de termeni medicali 436 . epistaxis. cianozĄ. uscate. insuficienġĄ cardiacĄ dreaptĄ. ce nu dispar la presiunea digitalĄ. tulburĄri de vedere. pancreatitĄ. anxietate. fibrozare vezicalĄ. dureri precordiale.T. Sunt fibrozele pulmonare determinate de acumularea în ġesutul pulmonar de pulberi anorganice care determinĄ modificĄri ale structurilor celulare. diferitĄ de bulimie care exprimĄ o tulburare de ordin psihologic. tuse.E. cistitĄ. dureri lombare. cancer vezical sau de prostatĄ. urticarie) etc. Consum exagerat de alimente (apare în diabet. evolueazĄ sub formĄ de pete roûii ce se acoperĄ de scuame. bacterianĄ sau toxicĄ. exageratĄ. principiu recunoscut azi: este mai uúor să previi decât să tratezi. Puroi în urinĄ. albe. frison. apare în infecġii urinare. Senzaġia de mâncĄrime de la nivelul pielii sau al mucoaselor. scabie. Pielonefrita Piurie Pleurezia Infecġia renalĄ. Simptomele sunt ameġeli. cirozĄ. Afecġiune caracterizatĄ prin formarea de polipi multipli. însoġite de prurit. elementul caracteristic din purpurĄ. se datoreazĄ unor afecġiuni cutanate (eczeme. ReflectĄ prezenġa lichidului în cavitatea pleuralĄ. lezarea centrilor nervoûi ai foamei/ apetitului). dispnee paroxisticĄ. pleurezie uscatĄ. Prevenġie. obosealĄ. palpitaġii. înġepĄturi de insecte) sau generale (icter. poate fi asimptomatic sau însoġit de suflu caracteristic. Sete irezistibilĄ. Este însoġit de dureri toracice. ReprezintĄ prezenġa aerului în spaġiul/cavitatea pleuralĄ datoritĄ unei perforaġii. Este inflamaġia ġesutului pulmonar de cauzĄ viralĄ. cefalee. pot sĄ aparĄ tulburĄri ce necesitĄ intervenġii chirurgicale reparatorii. se caracterizeazĄ prin febra peste 38°. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II violacee. cu consum mare de apĄ/lichide.

se întĄreûte.E. constĄ în aplicarea unui ansamblu de procedee ûi tehnici de investigare asupra unui grup populaġional în scopul identificĄrii de prezumpġie a unei boli. Scurgerea conġinutului lichidian al unui organ în sens invers/ contrar celui normal. sindrom Reflux Rinoscopie S Scarpa. sau prin prezenġa unor secreġii patologice la acest nivel.fotografii’’ (înregistrare pe film fotografic) a unei pĄrġi/ segment al corpului expuse razelor rontgen. tunicĄ externĄ fibroasĄ a globului ocular. Etse o zonĄ topograficĄ importantĄ la acest nivel se gĄsesc vasele mari femurale. Purgativ R Radiografie Radioscopie Ral bronûic Investigaġie ce permite obġinerea unei . anomalii sau factori de risc. poate evolua cu tulburĄri trofice cutanate. ral sec cu sediul în bronhiile de calibru mic. Tulburare a vasomotricitĄġii arteriale (vasoconstricġie) ce afecteazĄ simetric extremitĄġile. stazei sanguine prelungite. asfixie localĄ. triunghi Scintigrafie SclerĄ SclerozĄ ScoliozĄ Screening Semn Sibilant Mini-dicĠionar de termeni medicali 437 . adductor mijlociu medial. are culoarea albĄ. Apare în mod patologic prin îngustarea calibrului conductului laringo-traheo-alveolar din cauza unei inflamaġii a mucoasei. Proces prin care un ġesut se indureazĄ. segmentul anterior al sĄu este corneea. Este declanûatĄ de frig.T. n. Medicament/substanġĄ ce stimuleazĄ peristaltismul intestinal. datoritĄ: unor procese inflamatorii cronice. apare prin îngustarea lumenului datoritĄ unui spasm. accelereazĄ tranzitul provocând evacuarea rapidĄ a materiilor fecale. m. X. hormonale. Modificare obiectivĄ descoperitĄ de medic la examinarea pacientului. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II articularĄ. Examinare vizualĄ a imaginii formate pe un ecran fluorescent prin expunerea unei pĄrġi a corpului între ecran ûi razele X. numeroûi ggl limfatici. cianozĄ dureroasĄ. se manifestĄ prin fenomene de ischemie. este un sunet cu tonalitate înaltĄ. opacĄ. Raynaud. venele safene. gangrenĄ. crural. croitor lateral. se percep la asucltarea toracelui.. Termen preluat din englezĄ unde înseamnĄ depistare. Procedeu ce permite înregistrarea imaginii unui organ dupĄ administrarea de substanġe marcate cu izotopi radioactivi ce au proprietatea de a se fixa cu predilecġie în ġesutul de investigat. delimitatĄ de arcada femuralĄ superior. de m. Examen vizual al foselor nazale cu ajutorul unui rinoscop (specul). Devierea lateralĄ a coloanei vertebrale. ScleroticĄ. Sunet patologic produs de miûcarea aerului în bronhii sau/ûi alveole pulmonare. Regiune anterioarĄ ûi superioarĄ a coapsei. ce este transparentĄ. Despre raluri. emoġii. metabolice etc. tulburĄri enzimatice.

infarct. nevoia permanentĄ de micġiune sau Simptom Sindrom Sistolodiastolic SpondilozĄ Steatoree Steluġe vasculare Stenoza aorticĄ Stenoza mitralĄ StricturĄ Suflu ú úoc apexian T Tabes Tahicardia Tenesme Mini-dicĠionar de termeni medicali 438 . uneori apare datoritĄ unei afecġiuni pancreatice. în repaus faġĄ de valoarea normalĄ corespunzĄtoare vârstei sexului. creierului cu paralizie. descrisĄ de pacient. Îngustarea lumenului unui canal anatomic. hipotensiune. ReprezintĄ creûterea frecvenġei cardiace (pulsului) peste 90 /minut. embolie. febrĄ. Afecġiune degenerativĄ. sincope. anemie. tulburĄri ale sensibilitĄġii profunde. Posibilitatea de a percepe palpatoriu vârful inimii la nivelul spaġiului intercostal V pe linia medioclavicularĄ stângĄ. miocarditĄ. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II Sifilis Sau lues. Zgomot anormal de duratĄ variabilĄ datorat trecerii lichidului printr-un orificiu stâmtorat. ameġeli.. dureri precordiale. obligĄ clinicianul la un diagnostic diferenġial. Asocierea de semne ûi simptome ce alcĄtuiesc un tablou clinic caracteristic ce poate sĄ fie prezent în mai multe boli. oaselor. Exces de materii grase în fecale determinat de o proastĄ asimilare a grĄsimilor alimentare. dupĄ anumite medicamente. inimii. cronicĄ cu afectarea tegumentelor (úancrul sifilitic). evoluġia este îndelungatĄ. abolirea reflexelor osteotendionase. AparĄ în boala coronarianĄ. cel mai frecvent. ficatului.E. vezical). tulburĄri electrolitice. edem pulmonar. DegenerativĄ. Contracturi spasmodice ûi dureroase ale sfincterelor (anal. Modificare patognomonicĄ afectĄrii ficatului (cirozei hepatice). artrozĄ. însoġite de senzaġia de arsurĄ. îngustat. ggl. tablou clinic obrajii roûii-cianotici. reumatismalĄ sau congenitalĄ. FormĄ de manifestare a sifilisului nervos cu localizare la nivelul mĄduvei spinĄrii în cordoanele posterioare. moarte. Este diminuarea orificiului dintre atriul stâng ûi ventriculul stâng de cauzĄ. Poate determina moartea subitĄ. scĄderea capacitĄġii de efort. palpitaġii. insuficienġĄ cardiacĄ stângĄ. Se spune despre un suflu care se aude pe toatĄ durata sitolei + diastolei. clinic: prezintĄ palpitaġii. dispare la presiunea digitalĄ.T. dispnee. dispnee. Patognomonic pentru leziunile valvulare ale cordului. dureri precordiale. este o maladie venericĄ infecto-contagioasĄ produsĄ de Treponema pallidum. spre exemplu ureter. reumaticĄ. este subiectivĄ. scĄderea capacitĄġii de efort. hipovolemie. cu localizare vertebralĄ. Clinic apar: ataxia. apoi reapare din centru spre periferie. Modificare ce apare în cazul unei boli. hipertiroidie. apare la nivelul trunchiului. uretrĄ. modificĄri trofice.

coapse. crampe musculare in special in ortostatism (stat in picioare) prelungit si nocturn. apar consecutiv unei distensii exagerate a pielii (sarcinĄ. torsionarea unui organ cavitar (de regulĄ intestin) în jurul axului sĄu sau în jurul punctului unde este ataûat cu apariġia unei obstrucġii/ocluzii. febrĄ. tendinta la edeme. senzatie de greutate si tensiune. tulburĄri ischemice (oprirea aportului sanguin). Prin extensie defineûte ultimul stadiu al insuficienġei renale cu toate manifestĄrile clinice ale acesteia: stare gravĄ. dureros. ReprezintĄ insuficienġa venoasĄ cronica. cel mai frecvent pulmonarĄ. convulsii. uneori comportament agresiv marcat. boalĄ Cushing) prin ruptura fibrelor elastice din derm. parte a corpului. este un expir forġat cu glota închisĄ. Este inflamaġia venelor superficiale ûi se manifestĄ prin traiect venos eritematos. cu expectoraġie. RĄsucirea.T. Pierderea de substanġĄ la nivelul pielii sau al mucoaselor datorate unor factori inflamatori sau unor tulburĄri trofice. incapacitatea rinichilor de a elimina produûii toxici ai metabolismului. Risc crescut de necrozĄ. voce groasĄ. cauze diverse. paralele. Concentraġia ureei în sânge (normal între 20-40 mg%). tulburĄri de menstruaġie. lipsa dezvoltĄrii sânilor.E. La femeie apar caracterele sexuale secundare masculine: pilozitate de tip masculin (hirsutism). membru. Dungi cutanate liniare iniġial roûii-violacee apoi albe sidefii. scĄdere în greutate. Infecġia. cu Mycobacterium tuberculozis. Clinic pacientul prezintĄ tuse. comĄ. localizate pe abdomen. ManevrĄ de excitaġie vagalĄ. Tumefiere U Ulcer Ulceraġie Uremie V Valsalva Valvulopatie Varicele Vergeturi Virilism Volvulus X Mini-dicĠionar de termeni medicali 439 . Tetania Tromboflebita Tuberculoza Creûterea excitabilitĄġii neuromusculare. reumatismale. transpiraġii nocturne. dezvoltare muscularĄ. greġuri. degenerative. Poate fi asimptomaticĄ o perioadĄ mare de timp. transmisĄ prin picĄturi din sputĄ de la persoana bolnavĄ sau prin lapte. prurit. Termen generic folosit pentru a detrmina afectarea (îngustare sau insuficienġĄ) valvelor inimii congenitale. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II defecare. acnee seboreicĄ. Creûtere în volum a unui organ. vĄrsĄturi. astenie. infecġioase. Pierderea de substanġĄ mai mult sau mai puġin profundĄ la nivelul unui înveliû epitelial. tumefacġie localĄ. piele roûie ûi caldĄ. fese. necesitĄ intervenġie chirurgicalĄ de urgenġĄ. caracterizatĄ prin dilataġia venelor. inapetenġĄ. obezitate.

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

XantelasmĄ

Acumulare de grĄsimi sub forma unor mici plĄci în celulele papilare, cu predilecġie în pielea pleoapelor, trĄdeazĄ tulburĄri ale metabolismului grĄsimilor, are un caracter familial. BoalĄ infecġioasĄ ce apare în cazul scĄderii imunitĄġii organismului, stres. Reactivarea virusului prezent la nivelul ganglionilor nervoûi spinali determinĄ pe traiectul nervos apariġia unei erupġii unilaterale cu vezicule pe fond eritematos dipuse în buchete, cu dureri nevralgice tenace ce persistĄ mult timp dupĄ vindecare.

Z Zona Zoster

Mini-dicĠionar de termeni medicali

440

E.T. Avramescu úi colaboratorii Kinetoterapia în activităĠi sportive – volum II

BIBLIOGRAFIE
1. 2. 3. 4. ADES PA: PREVENTING SUDDEN DEATH: CARDIOVASCULAR SCREENING OF YOUNG ATHLETES. PHYS SPORTSMED 1992; 20(9):75-89 ALLISON TG: COUNSELING ATHLETES AT RISK FOR SUDDEN DEATH. PHYS SPORTSMED 1992;20(6):140-149 AL-DELAIMY WK, RIMM E, WILLETT WC, ET AL. A PROSPECTIVE STUDY OF CALCIUM INTAKE FROM DIET AND SUPPLEMENTS AND RISK OF ISCHEMIC HEART DISEASE AMONG MEN. AM J CLIN NUTR. 2003;77:814–818. AKTAS MK, OZDURAN V, POTHIER CE, LANG R, LAUER MS. GLOBAL RISK SCORES AND EXERCISE TESTING FOR PREDICTING ALL-CAUSE MORTALITY IN A PREVENTIVE MEDICINE PROGRAM. JAMA. 2004;292:14621468. AVRAMESCU (RINDERU) ET. ZAVALEANU M, ILINCA, SOLUTII BIOCCMPUTATIONALE IN IDENTIFICAREA, CORECTAREA SI PROFILAXIA FACTORILOR DE RISC CARDIOVASCULARI, REVISTA SOCIETATII ROMANE DE MEDICINA SPORTIVA, NR. 4/2005, ISSN1841-0162 BAGGOTT, J., GAS TRANSPORT AND PH REGULATION. ÎN: TEXT BOOK OF BIOCHEMISTRY WITH CINICAL CORRELATIONS. IV ED. TH. M. DEVLIN EDITOR. NEW YORK, 1977, P. 1025-1054 BAUMGARTNER, T., A., JACKSON, A. S., MEASUREMENT FOR EVALUATION IN PHYSICAL EDUCATION AND EXERCISE SCIENCE. DUBUQUE, WM. C. BROWN PUBLISHERS, 2001, P. 61-193 BOMPA, T. O., TEORIA SI METODOLOGIA ANTRENAMENTULUI SPORTIV – PERIODIZAREA. CONSTANTA, EX PONTO, 2001, P. 273 BRANCACCIO, P., LIMONGELLI, F., M., MAFFULLI, N., MONITORING OF SERUM ENZYMES IN SPORT. IN: BRITISH JOURNAL OF SPORTS MEDICINE 2006;40:96-97 BROWN JA, ELLIOT MJ, SRAY WA: EXERCISE-INDUCED UPPER EXTREMITY RHABDOMYOLYSIS AND MYOGLOBINURIA IN SHIPBOARD MILITARY PERSONNEL. MIL MED 1994;159(7):473-475 BUSSE, M.,W., MAASSEN, N., KONRAD, H. BONING, D., INTERRELATIONSHIP BETWEEN PH, PLASMA K+ AND VENTILATION DURING CONTINUOUS EXERCISE IN MAN. IN: EUROPEAN JOURNAL OF APPLIED PHYSIOLOGY. 59, 1989, P. 256-261 BAZZANO LA, HE J, OGDEN LG, ET AL. LEGUME CONSUMPTION AND RISK OF CORONARY HEART DISEASE IN US MEN AND WOMEN: NHANES I EPIDEMIOLOGIC FOLLOW-UP STUDY. ARCH INTERN MED. 2001;161:2573– 2578. BAZZANO LA, HE J, OGDEN LG, ET AL. FRUIT AND VEGETABLE INTAKE AND RISK OF CARDIOVASCULAR DISEASE IN US ADULTS: THE FIRST AND NUTRITION EXAMINATION SURVEY NATIONAL HEALTH EPIDEMIOLOGIC FOLLOW-UP STUDY. AM J CLIN NUTR. 2002;76:93–99. BEAUMANOIR, A., R.,-EXPLORATONS FUNCTIONNELLES ELECTROPHYZIOLOGIQUES ON SYSTEME NERVEUX, ED. MEDICINE ET HYGIENE, GENEVE, 1998 BELARDINELLI R, PAOLINI I, CIANCI G, ET AL. EXERCISE TRAINING INTERVENTION AFTER CORONARY ANGIOPLASTY: THE ETICA TRIAL. J AM COLL CARDIOL. 2001;37:1891–1900 BERNHARDT DT, LANDRY GL: CHEST PAIN IN ACTIVE YOUNG PEOPLE: IS IT CARDIAC? PHYS SPORTSMED 1994;22(6):70-85 BOM, N., C.L. DE KORTE, J.J. WENTZEL, R. KRAMS, S.G. CARLIER, A.W. VAN DER STEEN, C.J. SLAGER, AND J.R. ROELANDT, QUANTIFICATION OF PLAQUE VOLUME, SHEAR STRESS ON THE ENDOTHELIUM, AND MECHANICAL PROPERTIES OF THE ARTERIAL WALL WITH

5.

6. 7. 8. 9. 10. 11.

12.