I. DUDA A.

DUNCA

LECŢII DE GEOMETRIE
ANALITICĂ



























© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
Editură acreditată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării
prin Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior



Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DUDA, I
Lecţii de geometrie analitică. / I. Duda, A.Dunca– Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2007
ISBN 978-973-163-059-5

A.Dunca
514.12(075.8)



Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice
mijloace tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.


Răspunderea pentru conţinutul şi originalitatea textului revine exclusiv
autorului/autorilor














UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ




I. DUDA A. DUNCA







LECŢII DE GEOMETRIE
ANALITICĂ












EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE
Bucureşti, 2007





























Cuprins
1 Vectori liberi 9
1.1 Vectori liberi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
1.2 Vectori coliniari ¸si coplanari. Proiect ¸ie ortogonal˘ a . 12
1.3 Produsul scalar a doi vectori . . . . . . . . . . . . 15
1.4 Produsul vectorial a doi vectori . . . . . . . . . . . 17
1.5 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2 Dreapta ˆın spat ¸iu 33
2.1 Dreapta determinat˘a de un punct ¸si un vector nenul 33
2.2 Dreapta determinat˘a de dou˘ a puncte . . . . . . . . 35
2.3 Dreapta orientat˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
2.4 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3 Planul ˆın spat ¸iu 46
3.1 Ecuat ¸ia normal˘a a planului . . . . . . . . . . . . . 50
3.2 Distant ¸a de la un punct la un plan . . . . . . . . . 51
3.3 Unghiul a dou˘ a plane . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
3.4 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
4 Pozit ¸ii relative ˆın spat ¸iu 59
4.1 Intersect ¸ia a dou˘ a plane. Intersect ¸ia a trei plane . 59
4.2 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si un plan . . . . . . . 61
4.3 Alte moduri de determinare a ecuat ¸iei unui plan . 62
4.4 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5
5 Transform˘ari afine 69
5.1 Translat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
5.2 Omotetii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
5.3 Rotat ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5.4 Simetrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
5.5 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
6 Aplicat ¸ii ale transform˘arilor geometrice ˆın proce-
sarea de imagini 98
6.1 Organizarea fi¸sierelor brute de imagini . . . . . . . 98
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ ari ˆın fi¸siere de imagini . . . 100
7 Conice 104
7.1 Reducerea la forma canonic˘ a a unei conice . . . . . 105
7.2 Intersect ¸ia dintre o conica ¸si o dreapt˘a . . . . . . . 109
7.3 Elipsa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111
7.4 Hiperbola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
7.5 Parabola . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
7.6 Exercit ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
8 Curbe ˆın 2 ¸si 3 dim 120
8.1 Ecuat ¸ia cartezian˘ a a unei curbe . . . . . . . . . . . 120
8.2 Ecuat ¸ia unei curbe ˆın coordonate polare . . . . . . 121
8.3 Ecuat ¸ia parametric˘a a unei curbe . . . . . . . . . . 122
8.3.1 Vectori tangent ¸i la curbe . . . . . . . . . . 123
8.4 Intersect ¸ii de curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
8.5 Cum apar curbele ˆın practic˘ a? . . . . . . . . . . . 125
8.6 Lungimea unei curbe . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
9 Cuadrice ¸si corpuri de rotat ¸ie 135
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie . . . . . . . . . . . . 136
9.2 Cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
6
Prefat ¸˘a
Prezentele notit ¸e de curs se adreseaz˘ a student ¸ilor din anul 1,
Facultatea de Matematic˘ a-Informatic˘ a a Universitat ¸ii Spiru Haret
care sunt ˆınscri¸si la cursul de Geometrie Analitic˘ a, an 1, sem. 1.
Prezentele notit ¸e au fost redactate utilizˆ and pachetul MikTex,
www.miktex.org, versiunea pentru Windows a sistemului L
A
T
E
X.
Edit ¸ia electronic˘ a utilizeaz˘ a formatul PDF al companiei Adobe
Systems. Figurile au fost realizate cu pachetele grafice Xfig, Gimp
¸si pachetul software Maple al companiei Maple Soft.
Prof. univ. dr. I. Duda & Lector dr. A. Dunca
Facultatea de Matematic˘ a-Informatic˘ a
Universitatea Spiru Haret, Bucuresti, 2007
7
8
9
1 Vectori liberi
1.1 Vectori liberi.
Not˘am cu E
3
spat ¸iul euclidian tridimensional ale c˘arui propriet˘at ¸i
au fost studiate la geometria elementar˘ a din liceu, iar cu V
mult ¸imea vectorilor liberi asociat ¸i lui E
3
. Dup˘ a cum se ¸stie din
geometria elementar˘ a, fiec˘ arei perechi ordonate de puncte (P, Q)
din E
3
i se asociaz˘a segmentul orientat
−−→
PQ denumit vector legat.
M˘arimea |
−−→
PQ| a vectorului legat
−−→
PQ este egal˘a cu distant ¸a d(P, Q)
dintre punctele P ¸si Q. Dac˘a d(P,Q)=0, atunci vectorul
−−→
PQ se
nume¸ste vectorul legat nul.
Definit ¸ia 1.1 Doi vectori legat ¸i
−−→
PQ ¸si
−−→
P

Q

se numesc echipolent ¸i
¸si se scrie
−−→
PQ ≈
−−→
P

Q

dac˘ a sunt amandoi nuli sau sunt paraleli ¸si
au acela¸si sens ¸si aceea¸si m˘ arime (fig. 1).
Fig. 1. Doi vectori echipolent ¸i
Definit ¸ia 1.2 Mult ¸imea vectorilor legat ¸i care sunt echipolent ¸i cu
vectorul legat
−−→
PQ se nume¸ste vectorul liber definit de
−−→
PQ. Acest
vector are prin definit ¸ie m˘ arimea, direct ¸ia ¸si sensul lui
−−→
PQ.
1.1 Vectori liberi. 10
Definit ¸ia 1.3 Un vector liber
−→
a
0
de m˘ arime unitar˘ a, ||
−→
a
0
|| = 1,
se nume¸ste versor. Dac˘ a
−→
a este un vector dat, atunci
−→
a
0
=
1
||
−→
a ||
−→
a
este un versor.
Vectorul liber definit de perechea de puncte (P,P) se noteaz˘ a cu
−→
0
¸si se nume¸ste vectorul nul. Se observ˘ a c˘a vectorul nul are m˘ arimea
nul˘ a ¸si direct ¸ia nedeterminat˘a.
Dac˘a
−→
u este vectorul liber definit de
−−→
PQ, atunci vectorul liber
definit de
−−→
QP se noteaz˘ a −
−→
u ¸si se nume¸ste vectorul opus lui
−→
u .
Operat ¸iile cu vectori liberi se definesc prin operat ¸ii ˆıntre vec-
tori legat ¸i corespunz˘atori, rezultatul lor fiind ˆıns˘ a independent de
alegerea vectorilor legat ¸i. T¸ inˆ and cont de aceasta se pot vizualiza
¸si vectori liberi prin segmente orientate.
Definit ¸ia 1.4 Suma
−→
u +
−→
v a doi vectori liberi
−→
u ,
−→
v se obt ¸ine
dup˘ a regula paralelogramului (fig. 2, a)) sau a triunghiului (fig. 2,
b)), vezi [2].
Observat ¸ia 1.1 Dac˘ a un contur format din mai multi vectori se
ˆınchide atunci suma lor este nul˘ a.
Proprietatea 1.1 Fie
−→
u ,
−→
v ,
−→
w vectori liberi oarecare. Atunci
au loc urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
1.
−→
u +
−→
v =
−→
v +
−→
u
2.
−→
u + (
−→
v +
−→
w) = (
−→
u +
−→
v ) +
−→
w
1.1 Vectori liberi. 11
Fig. 2. a) regula paralelogramului b) regula triunghiului
3.
−→
u +
−→
0 =
−→
u
4.
−→
u + (−
−→
u ) =
−→
0
Definit ¸ia 1.5 Prin ˆınmult ¸irea unui vector liber
−→
u cu un scalar
λ ∈ R se obt ¸ine un vector
−→
v = λ
−→
u avˆ an¡d aceea¸si direct ¸ie ca
¸si
−→
u , m˘ arimea |λ|||
−→
u || ¸si avˆ an¡d sensul lui
−→
u sau contrar lui
−→
u
dup˘ a cum λ > 0 sau λ < 0.
Proprietatea 1.2
ˆ
Inmult ¸irea dintre un vector ¸si un scalar are
propriet˘ at ¸ile urm˘ atoare:
1 ·
−→
u =
−→
u , α(β
−→
u ) = (αβ)
−→
u , α(
−→
u +
−→
v ) = α
−→
u +α
−→
v
Proprietatea 1.3 Adunarea vectorilor este distributiv˘ a fat ¸˘ a de
ˆınmult ¸irea cu un scalar:
λ(
−→
a +
−→
b +
−→
c ) = λ
−→
a +λ
−→
b +λ
−→
c (1)
Propriet˘at ¸ile de mai sus arat˘ a c˘a mult ¸imea vectorilor liberi V este
un spat ¸iu vectorial peste R.
1.2 Vectori coliniari ¸si coplanari. Proiect ¸ie ortogonal˘a 12
1.2 Vectori coliniari ¸si coplanari. Proiect ¸ie ortogo-
nal˘a
Definit ¸ia 1.6 Doi vectori nenuli
−→
a ,
−→
b se zic coliniari dac˘ a au
aceea¸si direct ¸ie.
Teorema 1.1 Doi vectori nenuli sunt coliniari dac˘ a ¸si numai dac˘ a
sunt liniar dependent ¸i.
Demonstrat ¸ie: Fie doi vectori coliniari nenuli
−→
a ¸si
−→
b . Atunci
exist˘a un versor
−→
a
0
a¸sa ca pentru numere reale nenule α
1
, α
2
∈ R
−→
a = α
1
−→
a
0
,
−→
b = α
2
−→
a
0
(2)
de unde
−→
b =
α
2
α
1
−→
a sau
−→
b = λ
−→
a (3)
unde λ =
α
2
α
1
∈ R. Reciproc, dac˘ a
−→
a ¸si
−→
b sunt liniar dependent ¸i
atunci
α
1
−→
a +α
2
−→
b = 0, (α
1
, α
2
= 0), (4)
implic˘ a
−→
b = −
α
1
α
2
−→
a sau
−→
b = β
−→
a unde β = −
α
1
α
2
Observat ¸ia 1.2 Relat ¸ia de coliniaritate
−→
b = λ
−→
a ne arat˘ a c˘ a ¸si
raportul m˘ arimilor celor doi vectori este |λ|, adic˘ a
α
2
α
1
= λ. Cˆ and
λ < 0, vectorii au sensuri opuse iar cˆ and λ = −1 ei sunt opu¸si.
Definit ¸ia 1.7 Trei vectori situat ¸i ˆın acela¸si plan sau paraleli cu
acela¸si plan se numesc vectori coplanari.
Definit ¸ia 1.8 Fie trei vectori coplanari
−→
a ,
−→
b ,
−→
c pe care ˆıi de-
plas˘ am astfel ˆıncˆ at s˘ a aib˘ a aceea¸si origine, (fig. 3). Se duce prin
C, extremitatea vectorului
−→
c , CA

||
−→
b ¸si CB

||
−→
a atunci
−−→
OA

+
1.2 Vectori coliniari ¸si coplanari. Proiect ¸ie ortogonal˘a 13
−−→
OB

=
−→
c . Dac˘ a definim λ, µ prin
−−→
OA

= λ
−→
a ¸si
−−→
OB

= µ
−→
b deci
−→
c = λ
−→
a +µ
−→
b
Vectorii
−−→
OA

¸si
−−→
OB

se numesc componentele vectorului
−→
c dup˘ a
direct ¸iile vectorilor
−→
a ¸si
−→
b . Astfel s-a descompus vectorul
−→
c dup˘ a
direct ¸iile vectorilor
−→
a ¸si
−→
b .
Fig. 3. Descompunerea unui vector dup˘a dou˘ a direct ¸ii
Teorema 1.2 Descompunerea unui vector dup˘ a direct ¸iile a doi
vectori necoliniari ¸si nenuli este unic˘ a.
Demonstrat ¸ie: Presupunem c˘a descompunerea nu ar fi unic˘ a,
adic˘ a
−→
c = λ
−→
a + µ
−→
b ¸si
−→
c = λ

−→
a + µ

−→
b unde λ, µ, λ

, µ

∈ R ¸si
λ = λ

sau µ = µ

atunci
0 = (λ −λ

)
−→
a + (µ −µ

)
−→
b
prin urmare
−→
a ¸si
−→
b sunt fie coliniari, fie cel put ¸in unul este nul,
ceea ce nu se poate. Deci λ = λ

¸si µ = µ

.
1.2 Vectori coliniari ¸si coplanari. Proiect ¸ie ortogonal˘a 14
Teorema 1.3 Trei vectori sunt coplanari dac˘ a ¸si numai dac˘ a sunt
liniar dependent ¸i.
Demonstrat ¸ie: Dac˘a
−→
a
1
,
−→
a
2
,
−→
a
3
sunt liniar dependent ¸i atunci
α
1
−→
a
1

2
−→
a
2

3
−→
a
3
= 0, α
2
1

2
2

2
3
= 0, (α
i
∈ R) (5)
¸si fie α
3
= 0, atunci
−→
a
3
= −
α
1
α
3
−→
a
1

α
2
α
3
−→
a
2
(6)
deci vectorul
−→
a
3
este descompus dup˘a direct ¸iile
−→
a
1
¸si
−→
a
2
, deci cei
trei vectori sunt coplanari.
Reciproc este evident.
Teorema 1.4 Spat ¸iul vectorial real al vectorilor liberi din E
3
are
dimensiunea 3.
Demonstrat ¸ie: exercit ¸iu.
Observat ¸ia 1.3 Analog se poate descompune un vector dup˘ a trei
direct ¸ii necoplanare, iar descompunerea este unic˘ a.
Definit ¸ia 1.9 Expresia care d˘ a descompunerea unui vector dup˘ a
trei axe rectangulare se nume¸ste expresia analitic˘ a a vectorului,
adic˘ a
−→
a = a
x
−→
i +a
y
−→
j +a
z
−→
k unde:
−→
i = (1, 0, 0),
−→
j = (0, 1, 0),
−→
k = (0, 0, 1) este baza ortonormat˘ a.([1], Algebra liniar˘ a).
1.3 Produsul scalar a doi vectori 15
Definit ¸ia 1.10 (Proiect ¸ia unui vector) Fie vectorul
−−→
AB =
−→
a pe
care ˆıl proiect˘ am pe axa x

x (fig. 4). Proiect ¸ia lui
−−→
AB, adic˘ a
segmentul A

B

o not˘ am a
x
(proiect ¸ia lui
−→
a pe axa x). Not˘ am
cu ϕ unghiul format de direct ¸ia vectorului cu direct ¸ia axei (adic˘ a
versorul
−→
i ) atunci exist˘ a relat ¸ia
pr
− →
i
−→
a = a
x
= ||
−→
a ||cosϕ (7)
Fig. 4. Proiect ¸ia vectorului a pe vectorul

i
Teorema 1.5 Proiect ¸ia sumei vectorilor dintr-un contur poligo-
nal este egal˘ a cu suma proiect ¸iilor vectoriale.
Demonstrat ¸ie: evident˘a
1.3 Produsul scalar a doi vectori
Not ¸iunea de produs scalar se cunoaste de la algebra liniar˘ a. Fie
V
3
spat ¸iul vectorilor liberi ¸si
−→
a ,
−→
b ∈ V
3
. Pentru
−→
a ,
−→
b = 0 not˘ am
cu ϕ ∈ [0, 2π] unghiul dintre vectorii
−→
a ¸si
−→
b .
Teorema 1.6 Funct ¸ia (·, ·) : V
3
×V
3
→R definit˘ a prin
1.3 Produsul scalar a doi vectori 16
(
−→
a ,
−→
b ) =
_
||
−→
a ||||
−→
b ||cosϕ pentru
−→
a =
−→
0 ,
−→
b =
−→
0
0 pentru
−→
a =
−→
0 sau
−→
b =
−→
0
este un produs scalar pe V
3
.
Demonstrat ¸ie: evident˘a.
Observat ¸ia 1.4 Expresia analitic˘ a a produsului scalar a doi vec-
tori este (
−→
a ,
−→
b ) = a
x
b
x
+a
y
b
y
+a
z
b
z
, deoarece
X =
_
_
_
_
_
−→
i
−→
j
−→
k
−→
i 1 0 0
−→
j 0 1 0
−→
k 0 0 1
_
_
_
_
_
Unghiul a doi vectori nenuli este dat de
cos(ϕ) =
(
−→
a ,
−→
b )
||
−→
a ||||
−→
b ||
=
a
x
b
x
+a
y
b
y
+a
z
b
z
_
a
2
x
+a
2
y
+a
2
z
·
_
b
2
x
+b
2
y
+b
2
z
(8)
Prin urmare
−→
a ⊥
−→
b ⇔ cosϕ = 0 ceea ce implic˘ a (
−→
a ⊥
−→
b ) = 0
sau a
x
b
x
+ a
y
b
y
+ a
z
b
z
= 0. Dac˘a
−→
a ||
−→
b ¸si au acela¸si sens atunci
produsul lor scalar este (
−→
a ,
−→
b ) = ||
−→
a ||||
−→
b || deoarece cosϕ = 1.
Propozit ¸ia 1.1 Produsul scalar a doi vectori este egal cu m˘ arimea
unuia dintre ei ˆınmult ¸it˘ a cu proiect ¸ia celuilalt pe el.
Demonstrat ¸ie: Prin definit ¸ie
(
−→
a ,
−→
b ) = ||
−→
a ||||
−→
b ||cosϕ dar ||
−→
a ||cosϕ = pr
− →
b
−→
a deci (
−→
a ,
−→
b ) =
||
−→
b ||pr
− →
b
−→
a .
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 17
Propozit ¸ia 1.2 Produsul scalar este distributiv fat ¸˘ a de adunarea
vectorilor.
1.4 Produsul vectorial a doi vectori
Definit ¸ia 1.11 Produsul vectorial al vectorilor liberi nenuli ¸si
neparaleli
−→
a ¸si
−→
b este vectorul
−→
c =
−→
a ×
−→
b ∈ V a c˘ arui direct ¸ie
este perpendicular˘ a pe planul vectorilor
−→
a ¸si
−→
b , al c˘ arui sens
corespunde mi¸sc˘ arii burghiului drept, dac˘ a se rote¸ste
−→
a spre
−→
b
cu burghiul, ¸si a c˘ arui m˘ arime este egal˘ a cu aria paralelogramului
construit pe cei doi vectori
−→
a ¸si
−→
b , adic˘ a
||
−→
a ×
−→
b || = ||
−→
a ||||
−→
b ||sinϕ
unde ϕ < π este unghiul dintre cei doi vectori.
Propozit ¸ia 1.3 1) Dac˘ a cel put ¸in unul dintre vectorii
−→
a ¸si
−→
b
este nul sau dac˘ a vectorii sunt paraleli, produsul vectorial este egal
prin definit ¸ie cu 0.
2) Produsul vectorial a doi vectori este o aplicat ¸ie biliniar˘ a de la
V
3
×V
3
la V
3
.
Se consider˘a dou˘ a puncte O, M ∈ E
3
. Vectorului
−−→
OM ˆıi core-
spunde tripletul ordonat de numere (x, y, z) ∈ R
3
numite coordo-
natele euclidiene ale vectorului
−−→
OM ˆın raport cu baza {
−→
i ,
−→
j ,
−→
k , }.
Vom scrie
−−→
OM = x
−→
i +y
−→
j +z
−→
k .
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 18
Fig. 5. Produsul vectorial
Definit ¸ia 1.12 Se nume¸ste reper cartezian ˆın E
3
mult ¸imea
{O,
−→
i ,
−→
j ,
−→
k }. Punctul O se nume¸ste originea reperului iar
{
−→
i ,
−→
j ,
−→
k } se nume¸ste baza reperului. Coordonatele euclidi-
ene (x, y, z) ale vectorului de pozit ¸ie
−→
r =
−−→
OM se numesc
coordonatele carteziene ale punctului M fat ¸˘ a de reperul ortonor-
mat {O,
−→
i ,
−→
j ,
−→
k , } unde
• x = (
−→
i ,
−→
r ) = pr
− →
i
−→
r = abscisa
• y = (
−→
j ,
−→
r ) = pr
− →
j
−→
r = ordonata
• z = (
−→
k ,
−→
r ) = pr
− →
k
−→
r = cota
Biject ¸ia dintre E
3
¸si R
3
determinat˘ a prin fixarea reperului
cartezian se nume¸ste sistem de coordonate carteziene ¸si se noteaz˘ a
prin M(x, y, z).
Versorilor
−→
i ,
−→
j ,
−→
k le ata¸s˘ am axele de coordonate Ox, Oy, Oz
care au acela¸si sens cu sensul pozitiv al acestor versori. Coor-
donatele carteziene ale punctului M reprezint˘a m˘ arimile algebrice
1.4 Produsul vectorial a doi vectori 19
ale proiect ¸iilor ortogonale ale vectorului
−−→
OM pe cele trei axe de
coordonate (fig. 6).
Axele au ecuat ¸iile: Ox : y = 0, z = 0; Oy : z = 0, x = 0; Oz :
x = 0, y = 0; cele trei axe determin˘a trei plane xOy, yOz, zOx nu-
mite plane de coordonate care au ecuat ¸iile: xOy: z=0, yOz: x=0,
zOx: y=0.
Cele trei plane de coordonate ˆımpart spat ¸iul ˆın opt regiuni nu-
mite octante.
Fig. 6. Sistemul de coordonate carteziene
1.5 Exercit ¸ii 20
1.5 Exercit ¸ii
Adunarea, sc˘aderea ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari a vectorilor.
Exercitiu 1.1 Consider˘ am vectorul
−→
a =< 1, 2 > (= 1
−→
i + 2
−→
j )
¸si vectorul
−→
b =< −2, x > (= −2
−→
i + x
−→
j ). S˘ a se afle num˘ arul x
pentru ca suma celor doi vectori s˘ a aib˘ a aceea¸si direct ¸ie ca vectorul
< 2, 1 >.
Demonstrat ¸ie: S˘ a not˘ am cu
−→
c suma celor doi vectori, deci
−→
c =
−→
a +
−→
b =< 1, 2 > + < −2, x >=< −1, 2 +x >
Dac˘a
−→
c ¸si < 2, 1 > au aceea¸si direct ¸ie ˆınseamn˘a c˘a unul e multiplu
de cel˘alalt, deci
< 2, 1 >= α
−→
c = α < −1, 2 +x >=< −α, α(2 +x) >
pentru un num˘ ar real α. Prin egalarea componentelor deducem
c˘a
2 = −α, 1 = α(2 +x) >
de unde rezult˘ a c˘a α = −2, x = −5/2.
Exercitiu 1.2 Asupra unui obiect act ¸ioneaz˘ a dou˘ a fort ¸e ca ˆın fig.
7, unde α = 45
o
¸si β = 30
o
, |
−→
F
1
| = 30, |
−→
F
2
| = 25. S˘ a se g˘ aseasc˘ a
fort ¸a rezultant˘ a.
Demonstrat ¸ie: Fort ¸a rezultant˘a este suma celor dou˘ a fort ¸e.
Avem
−→
F
1
= 30 < cosα, sinα > ¸si
−→
F
2
= 25 < cosβ, −sinβ >.
Rezult˘a c˘a
−→
F
1
= 30 < cos45
o
, sin45
o
>= 30 < 1/

2, 1/

2 > ¸si
−→
F
2
= 25 < cos30
o
, −sin30
0
>= 25 <

3/2, −1/2 >. Prin sumare
se obt ¸ine apoi
−→
R.
1.5 Exercit ¸ii 21
Fig. 7. Fort ¸a rezultant˘a
Exercitiu 1.3 S˘ a se g˘ aseasc˘ a un vector
−→
v care e paralel cu vec-
torul < 1, 2 > ¸si are aceea¸si lungime ca vectorul < 3, 1 >.
Demonstrat ¸ie: Dac˘a
−→
v ¸si < 1, 2 > sunt paraleli ˆınseamn˘a c˘a
vectorul
−→
v se poate obt ¸ine din < 1, 2 > prin ˆınmult ¸ire cu un
scalar:
−→
v = α < 1, 2 >
Lungimea lui
−→
v este |
−→
v | = |α|

1
2
+ 2
2
= |α|

5 ¸si ea trebuie s˘ a
fie egal˘a cu
| < 3, 1 > | =

3
2
+ 1
2
=

10. Urmeaz˘a c˘a
|α|

5 =

10
¸si deci |α| =

2 . Deci α = ±

2. Sunt deci doi vectori ce satisfac
condit ¸iile problemei, anume
−→
v = ±

2 < 1, 2 >
1.5 Exercit ¸ii 22
Exercitiu 1.4 S˘ a se descompun˘ a vectorul < 7, 5 > pe direct ¸iile
< 1, 3 > ¸si < 3, 1 >.
Demonstrat ¸ie: Trebuie sa g˘asim scalarii α ¸si β a¸sa ca
α < 1, 3 > +β < 3, 1 >=< 7, 5 >
Egalˆ and componentele vectorilor g˘asim c˘a:
α + 3β = 7, 3α +β = 5
Deci α = 1 β = 2. Descompunerea este:
1· < 1, 3 > +2· < 3, 1 >=< 7, 5 >
Exercitiu 1.5 Cu ce fort ¸˘ a
−→
F trebuie sa act ¸ion˘ am asupra unui
obiect de mas˘ a 1000Kg pe direct ¸ia < 1, 1 > (fig. 8) pentru c˘ a sub
act ¸iunea acestei fort ¸e obiectul s˘ a se deplaseze pe orizontal˘ a?
Demonstrat ¸ie:
−→
F trebuie s˘ a aib˘ a aceea¸si direct ¸ie ca < 1, 1 > ¸si
prin urmare putem scrie
−→
F = α < 1, 1 > pentru un num˘ ar real
α. Fort ¸a de greutate
−→
G e dat˘ a de formula
−→
G =< 0, −mg >=<
0, −9800 > unde m este masa obiectului iar g este accelerat ¸ia
gravitational˘a. Fort ¸a rezultant˘a este suma celor dou˘ a fort ¸e:
−→
R =
−→
F +
−→
G =< α, α −9800 >
Pentru ca obiectul s˘ a se mi¸ste pe orizontal˘a trebuie ca fort ¸a rezul-
tant˘a s˘ a fie pe direct ¸ia orizontal˘a ¸si deci a doua component˘a a ei
va trebui s˘ a fie 0: α −9800 = 0
1.5 Exercit ¸ii 23
Fig. 8. Fort ¸a rezultant˘a
¸si deci α = 9800.
ˆ
In concluzie
−→
F =< 9800, 9800 >= 9800
−→
i +
9800
−→
j .
Exercitiu 1.6 Consider˘ am doi vectori
−→
v =< v
1
, v
2
>= v
1
−→
i +
v
2
−→
j ¸si
−→
w =< w
1
, w
2
>= w
1
−→
i + w
2
−→
j . S˘ a se arate c˘ a formulele
de calculare a produsului scalar
−→
v ·
−→
w = v
1
w
1
+v
2
w
2
(9)
¸si
−→
v ·
−→
w = |
−→
v ||
−→
w|cosα (10)
unde α este unghiul dintre cei doi vectori, sunt echivalente.
Demonstrat ¸ie: Din fig. 9 rezult˘ a descriereaˆın coordonate polare
a celor doi vectori: v
1
= r
1
cosβ, v
2
= r
1
sinβ,
1.5 Exercit ¸ii 24
w
1
= r
2
cosγ, w
2
= r
2
sinγ ¸si |
−→
v | = r
1
, |
−→
w| = r
2
. Reprezentarea
polar˘ a a celor doi vectori este
v = r
1
(cosβ, sinβ), w = r
2
(cosγ, sinγ)
Va rezulta c˘a formula (9) e echivalent˘a cu
Fig. 9. Reprezentare polar˘ a
−→
v ·
−→
w = r
1
cosβr
2
cosγ +r
1
sinβr
2
sinγ =
= r
1
r
2
(cosβcosγ +sinβsinγ) = r
1
r
2
cos(β −γ)
A doua formul˘ a (10) devine
−→
v ·
−→
w = r
1
r
2
cosα = r
1
r
2
cos(γ −β) =
r
1
r
2
cos(β − γ) ¸si deci cele dou˘ a formule sunt echivalente. Pentru
vectori ˆın spat ¸iu o solut ¸ie similar˘a poate fi dat˘ a.
Alt˘a metod˘ a:
Aplicˆand teorema lui Pitagora generalizat˘ a g˘asim c˘a:
|
−→
v |
2
+|
−→
w|
2
−|
−→
v −
−→
w|
2
= 2|
−→
v ||
−→
w|cosα
1.5 Exercit ¸ii 25
Utilizˆand formula |
−→
v |
2
= v
2
1
+v
2
2
rezult˘ a c˘a
v
1
w
1
+v
2
w
2
= |
−→
v ||
−→
w|cosα
Fig. 10. Teorema lui Pitagora generalizat˘ a
Exercitiu 1.7 (Lucrul mecanic) Asupra unui obiect act ¸ioneaz˘ a o
fort ¸˘ a rezultant˘ a
−→
F de m˘ arime 20N ce face un unghi de 40
o
cu
axa orizontal˘ a. Obiectul e deplasat sub act ¸iunea acestei fort ¸e pe o
pant˘ a de ˆınclinat ¸ie 10
o
(ca ˆın fig. 11) pe distant ¸a 20m. S˘ a se afle
lucrul mecanic efectuat de fort ¸˘ a.
Demonstrat ¸ie:
Atunci cˆand aceast˘ a fort ¸˘a e constant˘a ca m˘ arime vectorial˘ a iar
deplasarea se face pe o linie dreapt˘a lucrul mecanic efectuat de
fort ¸˘a e dat de formula:
L =
−→
F ·
−→
d
ˆ
In cazul nostru pentru calculul lucrului mecanic vom utiliza for-
mula (10):
L = |
−→
F ||
−→
d |cosα = 20N ×20mcos30
o
= 200

3J
1.5 Exercit ¸ii 26
Fig. 11. Lucru mecanic
Exercitiu 1.8 (Ortogonalitate) Consider˘ am doi vectori
−→
v
1
=<
1, 2 >,
−→
v
2
=< 2, x >. G˘ asit ¸i x pentru ca
−→
v
1

−→
v
2
.
Demonstrat ¸ie: Dac˘a cei doi vectori sunt perpendiculari produsul
lor scalar trebuie s˘ a fie egal cu 0: ⇒ < 1, 2 > · < 2, x >= 0 ceea
ce implic˘ a 2 + 2x = 0 ¸si deci x = −1.
Exercitiu 1.9 (Ortogonalitate) Consider˘ am o curb˘ a de ecuat ¸ie
cartezian˘ a γ(x) = x
2
+ 1 din fig. (12). S˘ a se afle un vector
normal la curb˘ a ˆın punctul P(1, 2).
Demonstrat ¸ie:
S¸tim c˘a derivata funct ¸ei γ evaluat˘ a la 1 ne va da panta liniei tan-
gente la graficul lui γ ˆınpunctul P(1, 2).
Aceast˘a pant˘a este γ

(1) = 2. Prin urmare ecuat ¸ia dreptei prin P
¸si de pant˘a 2 este y−2 = 2(x−1). Un alt punct pe aceast˘ a dreapt˘a
1.5 Exercit ¸ii 27
este Q(2, 4). Prin urmare
−−→
PQ =< 2, 4 > − < 1, 2 >=< 1, 2 >
este un vector tangent la curb˘a γ ˆın punctul P(1, 2). Un vector
normal la curb˘a ˆın P este atunci un vector perpendicular pe
−−→
PQ,
de exemplu n =< 2, −1 >
Fig. 12. Direct ¸ia normal˘a la un grafic ˆıntr-un punct
Exercitiu 1.10 (Proiect ¸ia ortonormal˘ a) S˘ a se afle proiect ¸ia vec-
torial˘ a a vectorului
−→
v
1
=< 1, 2 > pe vectorul
−→
v
2
=< 3, 1 > f˘ ar˘ a
utilizarea formulei de calcul a proiect ¸iei.
Demonstrat ¸ie: S˘ a not˘ am pr
− →
v
2
−→
v
1
proiect ¸ia lui
−→
v
1
pe
−→
v
2
. Aceast˘a
proiect ¸ie are aceea¸si direct ¸ie ca ¸si
−→
v
2
prin urmare pr
− →
v
2
−→
v
1
= α
−→
v
2
pentru un num˘ ar α pe care urmeaz˘a s˘ a-l afl˘ am. Condit ¸ia sat-
isf˘acut˘ a de proiect ¸ie este c˘a
1.5 Exercit ¸ii 28
−→
v
1
−pr
− →
v
2
−→
v
1

−→
v
2
prin urmare
−→
v
1
−α
−→
v
2

−→
v
2
ˆ
Inlocuind g˘asim (< 1, 2 > −α < 3, 1 >) ⊥< 3, 1 > ceea ce implic˘ a
(< 1, 2 > −α < 3, 1 >)· < 3, 1 >= 0
Fig. 13. Proiect ¸ia vectorial˘ a
¸si deci (1 − 3α)3 + (2 − α)1 = 0 de unde rezult˘ a c˘a α = 1/2 prin
urmare
pr
− →
v
2
−→
v
1
=
1
2
−→
v
2
=< 1.5, 0.5 >
Exercitiu 1.11 (Proiect ¸ia ortonormal˘ a) S˘ a se afle proiect ¸ia vec-
torial˘ a a vectorului
−→
v
1
=< 1, 2, 0 > pe subspat ¸iul liniar generat de
vectorii
−→
v
2
=< 2, 1, 1 > ¸si
−→
v
3
=< 1, 0, 1 >.
Demonstrat ¸ie:
Deoarece aceast˘ a proiect ¸ie
−→
pv
1
e cont ¸inut˘ aˆın subspat ¸iul liniar gen-
erat de vectorii
−→
v
2
¸si
−→
v
3
, ea va fi o combinat ¸ie liniar˘ a de cei doi
vectori:
−→
pv
1
= α
−→
v
2

−→
v
3
(11)
1.5 Exercit ¸ii 29
Pe de alt˘a parte,
−→
pv
1
fiind proiect ¸ia lui
−→
v
1
pe subspat ¸iul liniar
generat de vectorii
−→
v
2
¸si
−→
v
3
trebuie ca vectorul
−→
c =
−→
v
1

−→
pv
1
s˘ a fie
perpendicular pe fiecare vector din acest subspat ¸iu (vezi fig. 14),
prin urmare
−→
c =
−→
v
1

−→
pv
1
va fi perpendicular ¸si pe vectorii
−→
v
2
¸si
−→
v
3
. Vom avea deci
Fig. 14. Proiect ¸ia vectorial˘ a pe un subspat ¸iu
(
−→
v
1

−→
pv
1
) ·
−→
v
2
= 0
(
−→
v
1

−→
pv
1
) ·
−→
v
3
= 0
(12)
Utilizˆand formula (11) rezult˘ a
−→
v
1
·
−→
v
2
−α
−→
v
2
·
−→
v
2
−β
−→
v
3
·
−→
v
2
= 0
−→
v
1
·
−→
v
3
−α
−→
v
2
·
−→
v
3
−β
−→
v
3
·
−→
v
3
= 0
(13)
Avem
−→
v
1
·
−→
v
2
= 4
−→
v
2
·
−→
v
2
= 6
−→
v
3
·
−→
v
2
= 3
−→
v
1
·
−→
v
3
= 1
−→
v
2
·
−→
v
3
=
3
−→
v
3
·
−→
v
3
= 2
ˆ
Inlocuind ˆın (13) g˘asim c˘a
4 −6α −3β = 0
1 −3α −2β = 0
(14)
1.5 Exercit ¸ii 30
Rezolvˆand acest sistem g˘asim α = 5/3 ¸si β = −2. Prin urmare,
proiect ¸ia lui
−→
v
1
este
−→
pv
1
= 5/3
−→
v
2
+ (−2)
−→
v
3
=< 4/3, 5/3, −1/3 > (15)
Exercitiu 1.12 (Proiect ¸ia ortonormal˘ a) S˘ a se afle distant ¸a de la
punctul P(1, 2, 0) la planul paralel cu vectorii
−→
v
2
=< 2, 1, 1 > ¸si
−→
v
3
=< 1, 0, 1 > ce trece prin origine.
Demonstrat ¸ie: Avem exact numerele din problema anterioar˘ a cu
am˘ anuntul c˘a punctul P de aici este vˆarful vectorului de pozit ¸ie
−→
v
1
din problema anterioar˘ a.
Prin urmare distant ¸a de la P la planul paralel cu
−→
v
2
=< 2, 1, 1 > ¸si
−→
v
3
=< 1, 0, 1 > ce trece prin origine va fi exact
lungimea vectorului de la vˆarful lui
−→
pv
1
la vˆarful lui
−→
v
1
care e exact
diferent ¸a acestor doi vectori, vom avea deci
distant ¸a = |
−→
v
1

−→
pv
1
| = | < −1/3, 1/3, 1/3 > | = 1/

3
Exercitiu 1.13 (ortogonalitate) Consider˘ am punctele P(0, 2) ¸si
Q(3, 1). S˘ a se afle lungimea ˆınalt ¸imii din O din triunghiul OPQ
utilizˆ and propriet˘ at ¸ile vectorilor.
Demonstrat ¸ie:
Avem
−−→
PQ =< 3, 1 > − < 0, 2 >=< 3, −1 >. Not˘am ˆınalt ¸imea cu
−−→
OH ca ˆın fig. 15. Avem
−−→
OH ⊥
−−→
PQ. O direct ¸ie perpendicular˘a pe
−−→
PQ este < 1, 3 > ¸si deci
−−→
OH = α < 1, 3 >. Pe de alt˘a parte, avem
1.5 Exercit ¸ii 31
c˘a
−−→
OH ⊥
−−→
OH −
−−→
OP. De aici rezult˘ a c˘a
−−→
OH · (
−−→
OH −
−−→
OP) = 0 ¸si
deci
α < 1, 3 > ·(α < 1, 3 > − < 0, 2 >) = 0
Rezolvˆand aceast˘ a ecuat ¸ie g˘asim c˘a α(10α−6) = 0 si, cum α = 0,
rezult˘ a c˘a α = 3/5 ¸si
−−→
OH =< 3/5, 9/5 >. Lungimea ˆınalt ¸imii,
adic˘ a lungimea vectorului
−−→
OH este

90/5.
Fig. 15. Calculul ˆınalt ¸imii ˆıntr-un triunghi
Exercitiu 1.14 (produsul mixt) S˘ a se arate c˘ a vectorii
−→
v
1
=< 1, 0, 2 >,
−→
v
2
=< 1, 1, 2 >,
−→
v
3
=< −1, −2, −2 > sunt copla-
nari ( sunt cont ¸inut ¸i ˆın acela¸si plan).
Demonstrat ¸ie: Trei vectori sunt coplanari dac˘ a ¸si numai dac˘ a
produsul lor mixt este 0.
−→
v
1

−→
v
2

−→
v
3
=
1 0 2
1 1 2
−1 −2 −2
= 0 (16)
1.5 Exercit ¸ii 32
Exercitiu 1.15 (produsul vectorial) S˘ a se arate c˘ a produsul vec-
torial
−→
u =< u
1
, u
2
, u
3
> a doi vectori
−→
v =< v
1
, v
2
, v
3
>,
−→
w =< w
1
, w
2
, w
3
> este dat de formula
−→
u =
−→
v ×
−→
w =
−→
i
−→
j
−→
k
v
1
v
2
v
3
w
1
w
2
w
3
(17)
Demonstrat ¸ie: Deoarece produsul vectorial este o aplicat ¸ie
biliniar˘a este suficient s˘ a arat˘ am c˘a formula e adevarat˘ a pentru
v, w elemente din baza canonic˘ a a lui R
3
. Acest fapt este evident.
33
2 Dreapta ˆın spat ¸iu
O dreapt˘a ˆın spat ¸iu poate fi determinat˘a de:
1. un punct ¸si un vector nenul;
2. dou˘ a puncte;
3. intersect ¸ia a dou˘ a plane.
2.1 Dreapta determinat˘a de un punct ¸si un vector
nenul
Fie M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) un punct,
−→
r
0
= x
0
−→
i + y
0
−→
j + z
0
−→
k vectorul lui
de pozit ¸ie, iar
−→
a (l, m, n) un vector nenul din V
3
. Dreapta ce trece
prin M
0
¸si are direct ¸ia lui
−→
a o not˘ am cu (D) (fig. 16).
Punctul M(x, y, z) ∈ D, D fiind o dreapt˘a determinat˘a de M
0
¸si
de
−→
a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
(
−→
r −
−→
r
0
) ×
−→
a =
−→
0 (18)
Ecuat ¸ia (18) se nume¸ste ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei D determi-
nat˘ a de un punct ¸si o direct ¸ie. Vectorul
−→
a =
−→
0 se nume¸ste vector
director, iar coordonatele sale l, m, n se numesc parametrii direc-
tori ai dreptei. Evident orice vector λ
−→
a cu λ = 0 joac˘a acela¸si rol
ca
−→
a . Coliniaritatea vectorilor
−→
r −
−→
r
0
¸si
−→
a mai poate fi scris˘a ¸si
−→
r −
−→
r
0
= t
−→
a , t ∈ R sau
−→
r =
−→
r
0
+t
−→
a , t ∈ R (19)
2.1 Dreapta determinat˘a de un punct ¸si un vector nenul 34
Fig. 16. Ecuat ¸ia vectorial˘ a a unei drepte
Ecuat ¸ia (19) este echivalent˘a cu ecuat ¸iile:
x = x
0
+tl
y = y
0
+tm
z = z
0
+tn, t ∈ R
(20)
Ecuatiile (20) se numesc ecuat ¸iile parametrice ale dreptei (D). Ecu-
atiile (20) pot fi ˆınlocuite cu
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
(21)
numite ecuat ¸iile carteziene ˆın R
3
.
Se face convent ¸ia c˘a dac˘ a un numitor este nul atunci num˘ ar˘ atorul
respectiv trebuie egalat cu 0.
2.2 Dreapta determinat˘a de dou˘a puncte 35
Observat ¸ia 2.1 1. Dac˘ a l = 0, mn = 0 atunci:
x = x
0
,
y −y
0
m
=
z −z
0
n
¸si este o dreapt˘ a paralel˘ a cu planul yOz.
2. Dac˘ a l = m = 0, n = 0 atunci:
x = x
0
, y = y
0
¸si este o dreapt˘ a paralel˘ a cu axa Oz.
2.2 Dreapta determinat˘a de dou˘a puncte
Fie dou˘ a puncte distincte M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
). Se ¸stie
c˘a dou˘ a puncte distincte determin˘a o dreapt˘a unic˘ a. Vom folosi
cazul precedent, adic˘ a punctul va fi M
1
¸si vectorul director va fi
dat de
−−−−→
M
1
M
2
(fig. 17). Direct ¸ia va fi (x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
).
2.3 Dreapta orientat˘a
O dreapt˘a (D) ˆın spat ¸iu pe care am ales un sens de parcurs se
nume¸ste dreapt˘a orientat˘a.
Fie
−→
a vectorul director al dreptei (D), atunci sensul pozitiv pe
(D) este sensul vectorului director
−→
a ¸si acest sens ˆıl vom nota cu
+. Fie M
0
∈ D, atunci mult ¸imea
D

= {M|
−−−→
M
0
M = λ
−→
a , λ ≥ 0}
2.3 Dreapta orientat˘a 36
Fig. 17. Dreapta orientat˘a
se nume¸ste partea pozitiv˘a a lui D iar
D

= {M|
−−−→
M
0
M = λ
−→
a , λ ≤ 0}
se nume¸ste partea negativ˘a a lui D. De exemplu axele de coordo-
nate Ox, Oy, Oz sunt drepte orientate. Vectorului director
−→
a =
−→
0
al dreptei D i se poate ata¸sa versorul
−→
e =
−→
a /||
−→
a || numit versor
director sau direct ¸ie orientat˘a.
Deci dreapta D poate fi scris˘a ˆın forma: D = {M|
−−−→
M
0
M = t
−→
e , t ∈
R}. Versorul director
−→
e ˆımpreun˘a cu axele de coordonate formeaz˘a
cu axele unghiurile α, β, γ numite unghiuri directoare ale dreptei
D (fig. 22). Coordonatele lui
−→
e se numesc cosinusurile directoare
ale dreptei D. Se poate scrie:
−→
e = (
−→
e ,
−→
i )
−→
i + (
−→
e ,
−→
j )
−→
j + (
−→
e ,
−→
k )
−→
k
2.3 Dreapta orientat˘a 37
sau
−→
e = cos(α)
−→
i +cos(β)
−→
j +cos(γ)
−→
k
Deoarece ||
−→
e || = 1 ⇒cos
2
α +cos
2
β +cos
2
γ = 1.
Unghiul a dou˘a drepte orientate. Fiind date dou˘ a drepte D
1
¸si D
2
orientate, de vectori directori
−→
a ¸si
−→
b , atunci unghiul lor
este dat de
cosα =
(
−→
a ,
−→
b )
||
−→
a ||||
−→
b ||
, ϕ ∈ [0, 2π]
deci
cosα =
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
_
l
2
1
+m
2
1
+n
2
1
_
l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
cu ϕ ∈ [0, 2π] sau
Fig. 18. Cosinusurile directoare
2.3 Dreapta orientat˘a 38
sinϕ =
||
−→
a ×
−→
b ||
||
−→
a ||||
−→
b ||
Atunci D
1
⊥ D
2
⇔ (
−→
a ,
−→
b ) = 0 ⇔ l
1
l
2
+ m
1
m
2
+ n
1
n
2
= 0 ¸si
D
1
||D
2

−→
a ×
−→
b =
−→
0 ⇔
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
2.4 Exercit ¸ii 39
2.4 Exercit ¸ii
Exercitiu 2.1 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) S˘ a se g˘ aseasc˘ a ecuat ¸ia
vectorial˘ a a dreptei care trece prin P(1, 1, 1) ¸si are direct ¸ia dat˘ a de
−→
a =< −2, 3, 4 >. S˘ a se transforme ecuat ¸ia vectorial˘ a ˆın ecuat ¸ia
parametric˘ a a dreptei.
Demonstrat ¸ie: Conform formulei ecuat ¸iei vectoriale
−−→
r(t) −
−→
r
0
=
t
−→
a unde
−→
r
0
=
−−→
OP =< 1, 1, 1 > ¸si deci
−−→
r(t) =< 1 − 2t, 1 +
3t, 1 + 4t >. Ecuat ¸ia parametric˘a este: x(t) = 1 − 2t, y(t) =
1 + 3t, z(t) = 1 + 4t.
Ecuat ¸ia cartezian˘ a a dreptei se poate g˘asi prin eliminarea variabilei
t din ecuat ¸ia parametric˘a a dreptei:
x −1
−2
=
y −1
3
=
z −1
4
Fig. 19. Ecuat ¸ia vectorial˘ a a unei drepte
2.4 Exercit ¸ii 40
Exercitiu 2.2 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) Aceea¸si ˆıntrebare ca
mai sus dar pentru
−→
a =< 0, 3, 4 >.
Demonstrat ¸ie: Ecuat ¸ie vectorial˘ a:
−−→
r(t) −
−→
r
0
= t
−→
a deci
−−→
r(t) =<
1, 1, 1 > + < 0, 3t, 4t >=< 1, 3t + 1, 4t + 1. Ecuat ¸ia parametric˘a:
x(t) = 1, y(t) = 3t+1, z(t) = 4t+1. Ecuat ¸ia cartezian˘ a(obt ¸inuta
prin eliminarea parametrului t) x = 1,
y−1
3
=
z−1
4
. De notat c˘a
din moment ce pentru orice punct de pe dreapta coordonata x este
constant˘a egal˘a cu 1, aceast˘ a dreapt˘a va fi paralel˘ a cu planul yOz
Exercitiu 2.3 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) Aceea¸si ˆıntrebare ca
mai sus dar pentru
−→
a =< 3, 0, 0 >.
Demonstrat ¸ie:
Ecuat ¸ie vectorial˘ a:
−−→
r(t) −
−→
r
0
= t
−→
a deci
−−→
r(t) =< 1, 1, 1 > + <
3t, 0, 0 >=< 1 + 3t, 1, 1 >. Ecuat ¸ia parametric˘a:
x(t) = 1 + 3t, y(t) = 1, z(t) = 1.
Ecuat ¸ia cartezian˘ a (obt ¸inuta prin eliminarea parametrului t) y =
1, z = 1 De notat c˘a, din moment ce pentru orice punct de pe
dreapta coordonatele y ¸si z sunt constante, aceast˘ a dreapt˘a va fi
paralel˘ a cu axa Ox.
Exercitiu 2.4 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) S˘ a se g˘ aseasc˘ a
intersect ¸ia dreptei din exercit ¸iul (2.1) cu planul xOy.
Demonstrat ¸ie: Ecuat ¸ia parametric˘a a dreptei este
x(t) = 1 −2t, y(t) = 1 + 3t, z(t) = 1 + 4t
ˆ
In locul unde intersecteaz˘ a planul xOy trebuie sa avem z = 0.
Deci 1 + 4t = 0 ⇒t = −1/4.
ˆ
Inlocuind obt ¸inem:
x = 1 −2(−1/4) = 3/2, y = 1 + 3(−1/4) = 1/4
2.4 Exercit ¸ii 41
Deci punctul de intersect ¸ie este P(3/2, 1/4, 0).
Exercitiu 2.5 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) S˘ a se calculeze ecuat ¸ia
parametric˘ a a dreptei ce trece prin P(−1, 1, 0) ¸si e perpendicular˘ a
pe planul ce cont ¸ine punctele Q(1, 2, 1), R(0, 2, 1), S(0, 0, 2).
Demonstrat ¸ie: Din moment ce avem un punct pe dreapt˘a, ne
trebuie doar direct ¸ia dreptei pentru a aplica formula.
Dreapta e perpendicular˘a pe planul ce cont ¸ine Q(1, 2, 1), R(0, 2, 1),
S(0, 0, 2), prin urmare e perpendicular˘a ¸si pe vectorii
−−→
QR =<
−1, 0, 0 >,
−→
QS =< −1, −2, 1 > ce sunt cont ¸inut ¸i ˆın acel plan.
Deci direct ¸ia dreptei e direct ¸ia perpendicular˘a pe ace¸sti doi vectori
ce e dat˘ a de produsul lor vectorial. Calcul˘ am produsul vectorial
al celor doi vectori:
−→
a =
−−→
QR ×
−→
QS =
−1 0 0
−1 −2 1
−→
i
−→
j
−→
k
=
−→
j + 2
−→
k =< 0, 1, 2 > (22)
Putem acum aplica formula de calcul a ecuat ¸iilor vectoriale, para-
metrice ¸si carteziene exact ca ˆın exemplul (2.2).
Exercitiu 2.6 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) S˘ a se arate c˘ a dreptele
de ecuat ¸ii vectoriale
(D1)
−−→
r
1
(t) =< 1 + 2t, t, 2 +t >
(D2)
−−−→
r
2
(s) =< 1 −s, 1, 2 + 2s >
(23)
nu sunt nici paralele ¸si nici coplanare.
2.4 Exercit ¸ii 42
Demonstrat ¸ie: Avem
(D1)
−−→
r
1
(t) =< 1, 0, 2 > +t < 2, 1, 1 >
(D2)
−−−→
r
2
(s) =< 1, 1, 2 > +s < −1, 0, 2 >
(24)
De aici rezult˘ a c˘a direct ¸iile celor dou˘ a drepte sunt date de vectorii
< 2, 1, 1 > ¸si respectiv < −1, 0, 2 >. Deoarece ace¸stia nu sunt
linear dependent ¸i rezult˘ a c˘a cele dou˘ a drepte nu sunt paralele.
Deci dac˘ a ar fi coplanare ele s-ar intersecta. S˘ a egal˘am compo-
nentele:
1 + 2t = 1 −s, t = 1, 2 +t = 2 + 2s
Din prima ecuat ¸ie avem s = −2 iar din a treia s = 1/2. Imposibil.
Deci nu exist˘a punct de intersect ¸ie.
Exercitiu 2.7 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei)
ˆ
In condit ¸iile proble-
mei (2.6) s˘ a se g˘ aseasc˘ a lungimea perpendicularei comune a celor
dou˘ a drepte.
Demonstrat ¸ie: Perpendiculara comun˘ a exist˘a! Alegem ˆın gen-
eral dou˘ a drepte D
1
¸si D
2
care nu sunt paralele ¸si nici nu se in-
tersecteaz˘ a, ca ˆın fig. 20. Alegem un punct P pe D
1
¸si tras˘ am
prin el o dreapt˘a D
3
paralel˘ a cu D
2
. Proiect˘am D
2
pe planul
P generat de dreptele D
1
¸si D
3
. Proiect ¸ia ¸si D
1
se intersecteaz˘ a
ˆın Q. Tras˘ am prin Q normala E la planul P. Avem atunci c˘a
E intersecteaz˘ a D
1
¸si e perpendicular˘a pe D
1
¸si pe de alt˘a parte
deoarece Q este pe proiect ¸ia pe P a lui D
2
¸si D
2
||P trebuie ca E
s˘ a fie perpendicular˘a pe D
2
¸si sa o ¸si intersecteze.
2.4 Exercit ¸ii 43
Fig. 20. Perpendiculara comun˘ a a dou˘ a drepte
Perpendiculara comun˘ a este unic˘ a!
ˆ
Intr-adevar, dac˘ a ar exista o
alt˘a perpendicular˘a comun˘ a atunci cele dou˘ a perpendiculare vor
fi paralele pentru c˘a sunt ambele perpendiculare pe dou˘ a direct ¸ii
diferite (date de D
1
¸si D
2
). Rezult˘a c˘a D
1
¸si D
2
sunt ˆın planul
generat de cele dou˘ a perpendiculare, ceea ce contrazice exercit ¸iul
anterior.
Pentru determinarea lungimii perpendicularei comune a celor dou˘ a
drepte date ˆın exercit ¸iul 2.6 folosim ecuat ¸ia vectorial˘ a a celor dou˘ a
drepte. Observ˘ am c˘a orice vector ce incepe pe D
2
¸si se termin˘a
pe D
1
e dat de formula:
−→
r =
−→
r
1
(t) −
−→
r
2
(s) =< 1 + 2t, t, 2 +t > − < 1 − s, 1, 2 + 2s >
pentru anumite valori ale parametrilor t ¸si s. Noi trebuie sa g˘asim
t ¸si s ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at vectorul
−→
r =
−→
r
1
(t) −
−→
r
2
(s) e perpendicular
2.4 Exercit ¸ii 44
atˆat pe direct ¸ia lui D
1
cˆat ¸si pe direct ¸ia lui D
2
, cu alte cuvinte
−→
r · < 2, 1, 1 >= 0,
−→
r · < −1, 0, 2 >= 0
ˆ
Inlocuind
−→
r obt ¸inem
Fig. 21. Calculul lungimii perpendicularei comune
< 3t −2s + 1, −4t +s, −t −2s > · < 3, −4, −1 > = 0
< 3t −2s + 1, −4t +s, −t −2s > · < 2, −1, −2 > = 0
(25)
Rezult˘a t = 1/6, s = 0 ¸si deci
−→
r =< 1/3, −5/6, 1/6 >¸si lungimea
perpendicularei comune este |
−→
r | = | < 1/3, −5/6, 1/6 > | =
2

2/3.
Exercitiu 2.8 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a dreptei) S˘ a se calculeze ecuat ¸ia
parametric˘ a a dreptei ce trece prin punctele P(1, 2, 1) ¸si Q(0, 2, 1).
2.4 Exercit ¸ii 45
Demonstrat ¸ie: Deoarece cele dou˘ a puncte sunt pe dreapt˘a
ˆınseamn˘a c˘a direct ¸ia dreptei e dat˘ a de vectorul
−→
a =
−−→
PQ =<
0, 2, 1 > − < 1, 2, 1 >=< −1, 0, 0 >. Putem acum aplica formula
de calcul a ecuat ¸iilor vectoriale, parametrice ¸si carteziene exact ca
ˆın exemplul (2.3).
46
3 Planul ˆın spat ¸iu
Planul poate fi determinat de:
• trei puncte necoliniare;
• dou˘ a drepte paralele;
• o dreapt˘a ¸si un punct exterior ei;
• un punct ¸si un vector normal la plan.
Propozit ¸ia 3.1 Ecuat ¸ia vectorial˘ a a planului determinat de un
punct M
0
perpendicular pe un vector dat
−→
n este:
((
−→
r −
−→
r
0
),
−→
n ) = 0
Demonstrat ¸ie:
Fie un plan P determinat de un punct M
0
¸si care este perpendic-
ular pe un vector dat
−→
n (fig. 22). Consider˘am un punct M ∈ P,
M punct curent al planului (poate genera planul). Deoarece
−→
n ⊥ P ⇒
−→
n este perpendicular pe orice dreapt˘a din plan.Unind
pe M
0
cu M obt ¸inem vectorul
−−−→
M
0
M =
−→
r −
−→
r
0
¸si cum
−→
n ⊥
−−−→
M
0
M
rezult˘ a
−−−→
M
0
M ·
−→
n
sau
(
−→
r −
−→
r
0
) ·
−→
n = 0
47
Fig. 22. Ecuat ¸ia unui plan
Teorema 3.1 (Ecuat ¸ia general˘ a a planului)
ˆ
Intr-un sistem de co-
ordonate carteziene, un plan este definit de ecuat ¸ia:
Ax +By +Cz +D = 0
unde cel put ¸in unul din coeficient ¸ii A, B, C este nenul.
Demonstrat ¸ie: Dac˘a M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), M(x, y, z) ¸si
−→
n = (A, B, C)
atunci
−−−→
M
0
M = (x −x
0
)
−→
i + (y −y
0
)
−→
j + (z −z
0
)
−→
k
Din conditia de ortogonalitate rezult˘ a:
A(x −x
0
) +B(y −y
0
) +C(z −z
0
) = 0 (26)
unde D = −(Ax
0
+ By
0
+ Cz
0
), ecuat ¸ia (26) se nume¸ste ecuat ¸ia
general˘ a a planului.
48
Teorema 3.2 Reciproca teoremei (3.1): Orice ecuat ¸ie de gradul
ˆıntˆ ai
Ax +By +Cy +D = 0
define¸ste ˆın sistemul de coordonate carteziene un plan.
Demonstrat ¸ie: Dac˘a (x
0
, y
0
, z
0
) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei (2)
atunci Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0 sau D = −(Ax
0
+By
0
+Cz
0
) ¸si
ˆınlocuind ˆın (2) se obt ¸ine
A(x −x
0
) +B(y −y
0
) +C(z −z
0
) = 0
care este ecuat ¸ia unui plan ce trece prin punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si
este perpendicular pe vectorul nenul (A, B, C).
Observat ¸ia 3.1
1. Ecuat ¸ia unui plan ˆın spat ¸iu este nucleul unei funct ¸ii liniar
afine f : R
3
→R, f(x, y, z) = Ax +By +Cz +D.
2. Doua ecuat ¸ii de gradul ˆıntˆ ai reprezint˘ a acela¸si plan dac˘ a ¸si
numai dac˘ a au coeficient ¸ii proport ¸ionali:
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
=
D
1
D2
3. Ecuatii particulare ale planului:
(a) Ax + By + Cz = 0 – ecuat ¸ia unui plan care trece prin
origine.
(b)
Ax +By +D = 0 plan paralel cu axa Oz
Ax +Cz +D = 0 plan paralel cu axa Oy
By +Cz +D = 0 plan paralel cu axa Ox
(27)
49
(c)
Ax +D = 0 plan paralel cu planul yOz
By +D = 0 plan paralel cu planul xOz
Cz +D = 0 plan paralel cu planul xOy
(28)
Teorema 3.3 Ecuat ¸ia planului determinat de trei puncte necol-
iniare M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) este
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0 (29)
Demonstrat ¸ie:
Fie trei puncte necoliniare M
1
, M
2
, M
3
¸si vectorii de pozit ¸ie
−→
r
1
(x
1
, y
1
, z
1
),
−→
r
2
(x
2
, y
2
, z
2
),
−→
r
3
(x
3
, y
3
, z
3
) ¸si un punct curent
M(x, y, z) cu vectorul de pozit ¸ie
−→
r (x, y, z). Pentru ca M s˘ a fie ˆın
plan trebuie ca vectorii
−−−→
M
1
M,
−−−−→
M
1
M
2
,
−−−−→
M
1
M
3
s˘ a fie coplanari, deci
produsul mixt trebuie s˘ a fie nul.
−−−→
M
1
M·(
−−−−→
M
1
M
2
×
−−−−→
M
1
M
3
) = 0 sau (
−→
r −
−→
r
1
)[(
−→
r
2

−→
r
1
)×(
−→
r
3

−→
r
1
)] = 0
sau
x −x
1
x
2
−x
1
x
3
−x
1
y −y
1
y
2
−y
1
y
3
−y
1
z −z
1
z
2
−z
1
z
3
−z
1
= 0 (30)
care e echivalent cu
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
= 0 (31)
3.1 Ecuat ¸ia normal˘a a planului 50
Observat ¸ia 3.2
1. Ecuat ¸ia planului prin t˘ aieturi:
x
z
+
y
b
+
z
c
= 1.
2. Patru puncte sunt coplanare dac˘ a
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
x
4
y
4
z
4
1
= 0 (32)
3.1 Ecuat ¸ia normal˘a a planului
Teorema 3.4 Fie cosα, cosβ, cosγ cosinusurile directoare ale nor-
malei de plan ¸si p distant ¸a de la origine la plan. Ecuat ¸ia planului
astfel determinat este:
xcosα +ycosβ +zcosγ −p = 0 (forma lui Hesse) (33)
Demonstrat ¸ie:
Fie ˆıntr-un sistem de axe rectangulare Oxyz (fig. 23) vec-
torul
−−→
OP dus din origine, perpendicular pe planul Π, |
−−→
OP|,
cu
−→
n (cosα, cosβcosγ). Punctul P, piciorul perpendicularei duse
din origine pe plan are coordonatele (pcosα, pcosβ, pcosγ). Fie
M ∈ Π, M(x, y, z). Cum
−−→
OP ⊥ Π ⇔
−−→
PM ·
−→
n = 0 ceea ce implic˘ a
3.2 Distant ¸a de la un punct la un plan 51
Fig. 23. Ecuat ¸ia normal˘a a planului
[(x −pcosα)
−→
i + (y −pcosβ)
−→
j + (z −pcosγ)
−→
k ]·
·[cosα
−→
i +cosβ
−→
j +cosγ
−→
k ] = 0
sau
xcosα +ycpsβ +zcosγ −p(cos
2
α +cos
2
β +cos
2
γ) = 0
¸si cum cos
2
α +cos
2
β +cos
2
γ = 1 rezult˘ a ecuat ¸ia 33.
Observat ¸ia 3.3 Trecˆ and ecuat ¸ia general˘ a a planului: Ax+By +
Cz +D = 0 la forma normal˘ a se obt ¸ine
Ax +By +Cz +D
±

A
2
+B
2
+C
2
= 0
3.2 Distant ¸a de la un punct la un plan
Dac˘a un plan este definit prin ecuat ¸ia normal˘a atunci distant ¸a d
de la un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la acest plan este egal˘a cu
3.2 Distant ¸a de la un punct la un plan 52
d = |x
0
cosα +y
0
cosβ +z
0
cosγ −p| (34)
Dac˘a planul este dat sub forma general˘ a, distant ¸a d de la punctul
M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la plan este:
d =
|Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D|

A
2
+B
2
+C
2
(35)
ˆ
Intr-adevar, fie un punct M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ˆın planul dat ¸si se con-
sider˘a vectorul normal
−→
n (cosα, cosβ, cosγ) la plan ˆın acest punct
(fig.24). Oricare ar fi pozit ¸ia punctului M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), atunci:
d = |
−−−→
M
1
M ·
−→
n |. Deoarece
−−−→
M
1
M ¸si
−→
n au, respectiv proiect ¸iile pe
axe
−−−→
M
1
M(x
0
− x
1
, y
0
− y
1
, z
0
− z
1
) ¸si
−→
n (cosα, cosβ, cosγ) atunci
se va obt ¸ine
d = |(x
0
−x
1
)cosα + (y
0
−y
1
)cosβ + (z
0
−z
1
)cosγ| =
= |x
0
cosα +y
0
cosβ +z
0
cosγ −(x
1
cosα +y
1
cosβ +z
1
cosγ)|
Fig. 24. Distant ¸a de la un punct la un plan
3.3 Unghiul a dou˘a plane 53
d = |(x
0
−x
1
)cosα + (y
0
−y
1
)cosβ + (z
0
−z
1
)cosγ| =
|x
0
cosα +y
0
cosβ +z
0
cosγ −(x
1
cosα +y
1
cosβ +z
1
cosγ)|
Dar punctul M
1
este ˆın planul considerat: x
1
cosα + y
1
cosβ +
z
1
cosγ −p = 0, de unde rezult˘ a
x
1
cosα +y
1
cosβ +z
1
cosγ = p
Deci
d = |x
0
cosα +y
0
cosβ +z
0
cosγ −p|
ˆ
In cazul cˆand planul este dat ˆın forma general˘ a se reduce aceast˘ a
ecuat ¸ie ˆın forma normal˘a
Ax +By +Cz +D
±

A
2
+B
2
+C
2
= 0
Atunci conform celor de mai sus rezult˘ a c˘ a distant ¸a este
d =
|Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D|

A
2
+B
2
+C
2
3.3 Unghiul a dou˘a plane
Cosinusurile unghiurilor ˆıntre dou˘ a plane, date de ecuat ¸iile
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0
(36)
sunt date de
cosα
1,2
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
±
_
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1
_
A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
(37)
3.3 Unghiul a dou˘a plane 54
Pentru a obt ¸ine relat ¸ia (37) vom consider˘a normalele la cele dou˘ a
plane (fig. 25)
−→
N
1
(A
1
, B
1
, C
1
),
−→
N
2
(A
2
, B
2
, C
2
). Unghiul format
de vectorii
−→
N
1
¸si
−→
N
2
este dat de formula cos(
−→
N
1
,
−→
N
2
) = cosϕ =
−→
N
1
·
−→
N
2
|
−→
N
1
||
−→
N
2
|

cosϕ
1,2
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
±
_
A
2
1
+B
2
1
+C
2
1
_
A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
Se observ˘ a c˘a planele sunt perpendiculare dac˘ a ¸si numai dac˘ a
A
1
A
2
+B
1
+B2 +C
1
C
2
= 0
Fig. 25. Unghiul a dou˘ a plane
Cele dou˘ a plane sunt paralele dac˘ a
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
3.4 Exercit ¸ii 55
3.4 Exercit ¸ii
Exercitiu 3.1 (ecuat ¸ia vectorial˘ a a planului) S˘ a se afle ecuat ¸ia
vectorial˘ a a planului ce cont ¸ine P(1, −1, 2) ¸si e perpendicular pe
vectorul
−→
n =< 1, 1, 1 >.
Demonstrat ¸ie:
Ecuat ¸ia vectorial˘ a este (
−→
r −
−→
r
0
) ·
−→
n = 0 unde
−→
r
0
=
−−→
OP =< 1, −1, 2 > Avem:
(
−→
r − < 1, −1, 2 >)· < 1, 1, 1 >= 0.
Dac˘a
−→
r =
−−→
OM unde M(x, y, z) este un punct de pe plan rezult˘ a
ca
−→
r =< x, y, z > ¸si deci
(< x, y, z > − < 1, −1, 2 >)· < 1, 1, 1 >= 0
de unde
x +y +z = 2
Exercitiu 3.2 S˘ a se g˘ aseasc˘ a un vector normal la planul 2x+y−
3z = 5.
Demonstrat ¸ie: Ecuat ¸ia se scrieˆın forma canonic˘ a 2(x−1)+1(y−
0) + (−3)(z + 1) = 0 ceea ce inseamn˘a c˘ a vectorul < 2, 1, −3 >
e normal la planul 2x + y − 3z = 5. Alt˘a metod˘ a: Se pot g˘asi
doi vectori cont ¸inut ¸i ˆın plan ¸si apoi se poate calcula produsul lor
vectorial.
Exercitiu 3.3 (plane paralele)
S˘ a se arate ca planele 2x+y−3z = 5 ¸si x+y = 2 nu sunt paralele.
3.4 Exercit ¸ii 56
Demonstrat ¸ie: Dac˘a cele dou˘ a plane sunt paralele atunci ¸si
direct ¸iile normale la ele vor fi paralele. Un vector normal la primul
plan este < 2, 1, −3 > iar la al doilea < 1, 1, 0 >. Ace¸sti doi vec-
tori nu sunt paraleli pentru c˘a nu exist˘a niciun scalar α a¸sa ca
< 2, 1, −3 >= α < 1, 1, 0 >. Concluzia e c˘a nici planele nu vor fi
paralele.
Exercitiu 3.4 (plane paralele) S˘ a se arate c˘ a planele A
1
x+B
1
y+
C
1
z = D
1
¸si A
2
x + B
2
y + C
2
z = D
2
sunt paralele dac˘ a ¸si numai
dac˘ a exist˘ a un scalar α a¸sa ca A
2
= αA
1
,B
2
= αB
1
,C
2
= αC
1
.
Demonstrat ¸ie: ⇒Dac˘a cele dou˘ a plane sunt paralele ¸si direct ¸iile
normale la ele sunt paralele. Rezult˘a c˘ a < A
1
, B
1
, C
1
> ¸si <
A
2
, B
2
, C
2
> sunt paraleli de unde concluzia.
⇐ Dac˘a A
2
= αA
1
,B
2
= αB
1
,C
2
= αC
1
rezult˘ a c˘a direct ¸iile
normale la plane sunt paralele ¸si deci ¸si cele dou˘ a plane sunt par-
alele.
Exercitiu 3.5 (plane paralele) S˘ a se afle distant ¸a dintre planele
paralele de ecuat ¸ii x +y +z = 1 ¸si x +y +z = 3.
Demonstrat ¸ie:
Un vector normal la primul plan este
−→
n =< 1, 1, 1 >. Un punct
pe primul plan este P(1, 0, 0). Alegem αˆın a¸sa fel ˆıncˆ at
−−→
OP +α <
1, 1, 1 > (=< 1 +α, α, α >) s˘ a aib˘ a vˆarful pe al doilea plan adic˘ a
1 + α +α +α = 3 de unde rezult˘ a c˘a α = 2/3. Concluzia este c˘a
distant ¸a dintre plane este exact egal˘a cu
|2/3 < 1, 1, 1 > | = 2/

3.
Metoda 2: Se poate alege punctul P(1, 0, 0) de pe primul plan
¸si apoi calcula distant ¸a de la P(1, 0, 0) la planul dat de ecuat ¸ia
x +y +z = 3 ca ˆın exercit ¸iul 3.7.
3.4 Exercit ¸ii 57
Exercitiu 3.6 (plan prin trei puncte) S˘ a se g˘ aseasc˘ a ecuat ¸ia plan-
ului ce cont ¸ine punctele P(1, 1, 0), Q(−1, 0, 2), R(0, 1, 3).
Demonstrat ¸ie: Fie un punct M(x, y, z) din plan. Vectorii
−−→
PM,
−−→
PQ,
−→
PR sunt ˆın acela¸si plan deci produsul lor mixt este 0:
x −1 y −1 z
−1 −1 0 −1 2 −0
0 −1 1 −1 3 −0
=
x −1 y −1 z
−2 −1 2
−1 0 3
= 0 (38)
adic˘ a −3x + 4y −z = 1.
Exercitiu 3.7 (distant ¸a de la un punct la un plan)
Se proiecteaza punctul P(x
0
, y
0
, z
0
) pe planul ax +by +cz +d = 0
ˆın punctul Q. S˘ a se g˘ aseasc˘ a vectorul
−−→
PQ.
Demonstrat ¸ie:
Un vector normal la plan este < a, b, c >, prin urmare
−−→
PQ =
α < a, b, c > unde α este un scalar pe care urmeaz˘a s˘ a-l afl˘ am.
Avem
−−→
OQ =
−−→
OP +
−−→
PQ = < x
0
, y
0
, z
0
> +α < a, b, c >=
=< x
0
+ αa, y
0
+ αb, z
0
+ αc > ¸si cum acest vector are vˆarful Q
pe plan trebuie ca
ax
0
+by
0
+cz
0
+d +α(a
2
+b
2
+c
2
) = 0
Deci α = −(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)/(a
2
+b
2
+c
2
). Prin urmare
3.4 Exercit ¸ii 58
Fig. 26. Distant ¸a de la un punct la un plan
−−→
PQ = α < a, b, c >=
−(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)
a
2
+b
2
+c
2
< a, b, c >
Ca o consecint ¸˘a imediat˘ a, distant ¸a de la punctul P la plan este
dat˘ a de formula
distant ¸a = |
−−→
OP| =
|ax
0
+by
0
+cz
0
+d|

a
2
+b
2
+c
2
59
4 Pozit ¸ii relative ˆın spat ¸iu
4.1 Intersect ¸ia a dou˘a plane. Intersect ¸ia a trei plane
Vom considera dou˘ a plane:
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0
(39)
Aceste plane se intersecteaz˘ a atunci cˆand coeficient ¸ii lui x, y, z din
ecuat ¸iile planelor nu sunt proport ¸ionali.
ˆ
Intr-adevar dac˘ a tripletul A
1
, B
1
, C
1
nu este proport ¸ional cu triple-
tul ordonat A
2
, B
2
, C
2
atunci cel put ¸in unul din determinant ¸ii
B
1
C
1
B
2
C
2
,
C
1
A
1
C
2
A
2
,
A
1
B
1
A
2
B
2
(40)
este diferit de 0.
Sistemul format de ecuat ¸iile (44) este un sistem de dou˘ a ecuat ¸ii
cu trei necunoscute ¸si presupunˆ and c˘a
A
1
B
1
A
2
B
2
= 0 (41)
atunci sistemul este compatibil, simplu nedeterminat. Rezolvˆand
sistemul se obt ¸ine o dreapt˘a ai c˘arei parametri directori sunt:
l =
B
1
C
1
B
2
C
2
, m =
C
1
A
1
C
2
A
2
, n =
A
1
B
1
A
2
B
2
(42)
Cazul a trei plane, de ecuat ¸ii
(F
1
) A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0
(F
2
) A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0
(F
3
) A
3
x +B
3
y +C
3
z +D
3
= 0
(43)
4.1 Intersect ¸ia a dou˘a plane. Intersect ¸ia a trei plane 60
Aceste ecuat ¸ii formeaz˘a un sistem de trei ecuat ¸ii cu trei necunos-
cute.
1. Dac˘a
∆ =
A
1
B
1
C
1
A
2
B
2
C
2
A
3
B
3
C
3
= 0 (44)
atunci sistemul are solut ¸ie unic˘ a, deci planele se intersecteaz˘ a
ˆıntr-un punct.
2. Dac˘a ∆ = 0, iar unul din determinant ¸ii de ordinul doi este
nenul, de exemplu
δ =
A
1
B
1
A
2
B
2
= 0 (45)
acesta va fi determinantul principal al sistemului. Dac˘a de-
terminantul caracteristic

1
=
A
1
B
1
D
1
A
2
B
2
D
2
A
3
B
3
D
3
= 0 (46)
atunci sistemul este simplu nedeterminat iar planele trec
printr-o dreapt˘a D = P
1
∩ P
2
.
Dac˘a ∆
1
= 0 atunci sistemul este incompatibil ¸si cum δ = 0
rezult˘ a c˘a cele trei plane se intersecteaz˘ a dou˘ a cate dou˘ a,
dup˘a drepte paralele, deci ele formeaz˘a o prism˘a nelimitata.
3. Dac˘a ∆ = 0 ¸si toti determinant ¸ii de ordin doi sunt nuli,
presupunˆ and A
1
= 0 determinantul principal, este de ordinul
4.2 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si un plan 61
ˆıntˆai. Dac˘a determinant ¸ii caracteristici corespunz˘ atori sunt
nenuli sistemul este incompatibil deci cele trei plane luate
dou˘ a cate dou˘ a nu au puncte comune ¸si planele sunt paralele
ˆıntre ele.
Dac˘a determinant ¸ii caracteristici sunt nuli, ecuat ¸iile se reduc
la una singura deci planele sunt confundate.
Definit ¸ia 4.1 Mult ¸imea tuturor planelor care trec prin dreapta de
intersect ¸ie a dou˘ a plane date numite plane de baza formeaz˘ a un
fascicul de plane avˆ and ca axa acea dreapt˘ a.
Ecuat ¸ia fascicului de plane este:
A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
+λ(A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0
4.2 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si un plan
Fie o dreapt˘a de ecuat ¸ie
(D) :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
¸si planul:
(P) : Ax +By +Cz = 0.
Coordonatele punctului de intersect ¸ie se obt ¸in rezolvˆand sistemul
format de cele dou˘ a ecuat ¸ii. Egalˆ and rapoartele din ecuat ¸ia dreptei
(D) cu λ se obt ¸ine
(D) : {
x = x
0
+λl
y = y
0
+λm
z = z
0
+λn
(47)
Sistemul format din aceste ecuat ¸ii ¸si ecuat ¸ia planului (P) duce la
4.3 Alte moduri de determinare a ecuat ¸iei unui plan 62
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D +λ(Al +Bm+Cn) = 0 (48)
de unde
λ = −
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D
Al +Bm+Cn
(49)
Dac˘a Al + Bm + Cn = 0 atunci D ∩ P = punct. Dac˘a Al +
Bm+Cn = 0 ¸si Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0 atunci ecuat ¸ia nu are
solut ¸ii finite, deci aceast˘ a dreapt˘a este paralel˘ a cu planul. Dac˘a
Al +Bm+Cn = 0 ¸si Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D = 0 ecuat ¸ia (2) are o
infinitate de solut ¸ii ¸si deci aceast˘ a dreapt˘a este cont ¸inut˘ a ˆın plan.
4.3 Alte moduri de determinare a ecuat ¸iei unui plan
Fie dou˘ a drepte concurente D
1
∩ D
2
= M
0
(x
0
, y
0
, z
0
).
• (D
1
) :
x −x
0
l
1
=
y −y
0
m
1
=
z −z
0
n
1
,
• (D
2
) :
x −x
0
l
2
=
y −y
0
m
2
=
z −z
0
n
2
Ducem prin punctul de concurent ¸˘a M
0
doi vectori coliniari cu
vectorii directori ai celor dou˘ a drepte D
1
¸si D
2
,
−→
v
1
(l
1
, m
1
, n
1
),
−→
v
2
(l
2
, m
2
, n
2
). Ace¸sti vectori fiind situat ¸i pe dreptele D
1
¸si D
2
,
sunt cont ¸inut ¸i ˆın planul (P) determinat de cele dou˘ a drepte con-
curente. Fie M(x, y, z) un punct curent ˆın acest plan. Deci vectorii
−−−→
M
0
M,
−→
v
1
,
−→
v
2
sunt coplanari:
−−−→
M
0
M · (
−→
v
1
×
−→
v
2
) = 0 de unde
(F) :
x −x
0
y −y
0
z −z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2
= 0
4.3 Alte moduri de determinare a ecuat ¸iei unui plan 63
Fie o dreapt˘a
(D) :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
¸si un punct M
2
(x
2
, y
2
, z
2
), M
2
/ ∈ D.
Dreapta D ¸si punctul M
2
determin˘a un plan. Ducem prin M
1
vectorul director
−→
v (l, m, n) al dreptei D. Vectorii
−−−→
M
1
M,
−−−−→
M
1
M
2
¸si
−→
v sunt coplanari adic˘ a
−−−→
M
1
M · (
−−−−→
M
1
M
2
×
−→
v ) = 0
sau
(P) :
x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
l m n
= 0 (50)
Fig. 27. Planul determinat de o dreapt˘a ¸si un punct
ˆ
In mod analog se obt ¸ine ecuat ¸ia planului determinat de dou˘ a
drepte
4.3 Alte moduri de determinare a ecuat ¸iei unui plan 64
(D
1
) :
x−x
1
l
=
y−y
1
m
=
z−z
1
n
,
(D
2
) :
x−x
2
l
=
y−y
2
m
=
z−z
2
n
(51)
(P) :
x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
l m n
= 0 (52)
4.4 Exercit ¸ii 65
4.4 Exercit ¸ii
Exercitiu 4.1 (separare) Consider˘ am dou˘ a puncte P(x
0
, y
0
, z
0
)
¸si Q(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si planul Π : ax +by +cz +d = 0. S˘ a se demon-
streze c˘ a dac˘ a
(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)(ax
0
+by
0
+cz
0
+d) > 0
atunci cele dou˘ a puncte P ¸si Q sunt de aceea¸si parte a planului Π
iar dac˘ a
(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)(ax
0
+by
0
+cz
0
+d) < 0
atunci cele dou˘ a puncte sunt de o parte ¸si de alt˘ a a planului Π.
Demonstrat ¸ie:
Proiect˘am punctele P, respectiv Q pe planul Π ˆın punctele P

respectiv Q

. Atunci, conform problemei 3.7 avem c˘a
−−→
PP

=
−(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)
a
2
+b
2
+c
2
< a, b, c >
¸si
−−→
QQ

=
−(ax
1
+by
1
+cz
1
+d)
a
2
+b
2
+c
2
< a, b, c >
Cele dou˘ a puncte vor fi de aceea¸si parte a lui Π atunci cˆand cei
doi vectori au acela¸si sens, adic˘ a atunci cˆand (ax
0
+by
0
+cz
0
+d)
¸si (ax
1
+by
1
+cz
1
+d) au acela¸si semn
4.4 Exercit ¸ii 66
Fig. 28. Separare
deci atunci cˆand (ax
0
+by
0
+cz
0
+d)(ax
1
+by
1
+cz
1
+d) > 0.
Cele dou˘ a puncte vor fi de o parte ¸si de alt˘a a planului Π atunci
cˆand cei doi vectori au sensuri diferite, adic˘ a atunci cˆand (ax
0
+
by
0
+cz
0
+d)(ax
1
+by
1
+cz
1
+d) < 0.
Exercitiu 4.2 (separare) Consider˘ am punctul P(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si
planele paralele Π
1
: ax+by+cz+d = 0 ¸si Π
2
: ax+by+cz+e =
0. S˘ a se demonstreze c˘ a dac˘ a
(ax
0
+by
0
+cz
0
+d)(ax
0
+by
0
+cz
0
+e) < 0
atunci punctul P este ˆıntre cele dou˘ a plane.
Demonstrat ¸ie: Utiliz˘am iar rezultatul din problema 3.7.
Proiect˘am punctul pe cele dou˘ a plane ˆın P
1
¸si respectiv P
2
. Punc-
tul P se va afla ˆıntre cele dou˘ a plane dac˘ a vectorii paraleli
−−→
PP
1
¸si
4.4 Exercit ¸ii 67
−−→
PP2 au sensuri opuse. Conform formulelor de calcul pentru
−−→
PP
1
¸si
−−→
PP
2
demonstrate ˆın 3.7 rezult˘ a c˘a cei doi vectori au sensuri
opuse atunci cˆand (ax
0
+by
0
+cz
0
+d)(ax
0
+by
0
+cz
0
+e) < 0.
Exercitiu 4.3 S˘ a se demonstreze c˘ a punctele P(1, 2, 3) ¸si
Q(3, 2, 1) se afla de o parte ¸si de alt˘ a a planului (P) : x+y−5 = 0.
Demonstrat ¸ie: Utiliz˘am metoda din exercit ¸iul 4.1. Avem
(1 + 2 − 5)(3 + 2 − 5) = −2 < 0, deci planul separ˘a cele dou˘ a
puncte.
Exercitiu 4.4 S˘ a se demonstreze c˘ a dreapta (D) de ecuat ¸ie para-
metric˘ a (D) : x = 3, y = t−1, z = t+1 ¸si planul (P) : x+y = 5
nu sunt paralele.
Demonstrat ¸ie: Direct ¸ia dreptei e dat˘ a de
−→
a =< 0, 1, 1 >.
Alegem un punct pe plan, de pild˘ a Q(5, 0, 0). Putem scrie atunci
ecuat ¸ia planului sub forma
1(x −5) + 1(y −0) + 0(z −0) = 0
din care vedem c˘a o direct ¸ie normal˘a la planul P este
−→
n =<
1, 1, 0 >. Dac˘a planul ¸si dreapta ar fi paralele atunci va trebui ca
−→
n ¸si
−→
a s˘ a fie perpendiculare:
−→
n ·
−→
a = 0
Dar
−→
n ·
−→
a =< 1, 1, 0 > · < 0, 1, 1 >= 1. Prin urmare planul ¸si
dreapta nu sunt paralele.
Exercitiu 4.5 Consider˘ am planul (P) : x + y + z = 3. Acest
plan este “mutat” ˆın spat ¸iu dup˘ a direct ¸ia
−→
a =< 4, 4, 2 > ca ˆın fig.
29. S˘ a se g˘ aseasc˘ a ecuat ¸ia cartezian˘ a a noului plan P

.
4.4 Exercit ¸ii 68
Demonstrat ¸ie: Fie Q

(x, y, z) ˆın planul P

. Lui ˆıi va corespunde
un punct Q pe planul P ca ˆın fig. 29. Rezult˘a c˘a vˆarful vectorului
de pozit ¸ie
−−→
OQ


−→
a =< x −4, y −4, z −2 > este ˆın planul P ¸si ˆın
consecint ¸˘a satisface ecuat ¸ia planului P: (x−4)+(y−4)+(z−2) = 3
¸si deci:
x +y +z = 13
Fig. 29. Translat ¸ie de vector a
F(x −x
0
, y −y
0
, z −z
0
) = 0
69
5 Transform˘ari afine
Consider˘am un reper cartezian {0,
−→
i ,
−→
j } ˆın planul Π ¸si un reper
cartezian {0,
−→
i ,
−→
j ,
−→
k } ˆın spat ¸iu.
Definit ¸ia 5.1 Transform˘ arile afine ˆın plan sunt funct ¸ii date de
formula
T(x, y) = (a
1
x +a
2
y +c
1
, b
1
x +b
2
y +c
2
) (53)
sau, ˆın scriere matriceal˘ a T(x, y) = (ψ, η) unde
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(54)
Transform˘ arile afine ˆın spat ¸iu sunt funct ¸ii date de formula
T(x, y) = (a
1
x+a
2
y+a
3
z+d
1
, b
1
x+b
2
y+b
3
z+d
2
, c
1
x+c
2
y+c
3
z+d
3
)
sau, ˆın scriere matriceal˘ a T(x, y, z) = (ψ, η, τ) unde
_
_
ψ
η
τ
_
_
=
_
_
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
_
_
_
_
x
y
z
_
_
+
_
_
d
1
d
2
d
3
_
_
(55)
Definit ¸ia 5.2 Pentru transformarea T de mai sus se noteaz˘ a
mat(T) =
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_
si det(T)=
a
1
a
2
b
1
b
2
(56)
dac˘ a transformarea e 2-dimensional˘ a ¸si
mat(T) =
_
_
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
_
_
si det(T)=
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
(57)
dac˘ a transformarea e 3-dimensional˘ a.
70
Definit ¸ia 5.3 Transform˘ arile afine pentru care det(T) = 0 se
numesc transform˘ ari afine nedegenerate.
Problema 5.1 (Operat ¸ii cu transform˘ ari afine) Suma, diferent ¸a
¸si ˆınmult ¸irea cu scalari a transform˘ arilor afine T ¸si S sunt trans-
form˘ ari afine. Avem de asemenea c˘ a: mat(A + B) = mat(A) +
mat(B), mat(A−B) = mat(A)−mat(B) ¸si mat(tA) = t·mat(A),
t parametru real.
Demonstrat ¸ie: Evident.
Problema 5.2 (Compunerea transform˘ arilor afine) Se dau dou˘ a
transform˘ ari afine 2-dimensionale
T :
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(58)
¸si
S :
_
t
s
_
=
_
d
1
d
2
e
1
e
2
_ _
ψ
η
_
+
_
f
1
f
2
_
Se poate construi ST, compunerea ca funct ¸ii a lui T ¸si S care e o
funct ¸e ce transform˘ a coordonatele carteziene (x, y) ˆın coordonatele
carteziene (t, s). Atunci ST este o transformare afin˘ a dat˘ a de
formula
ST :
_
t
s
_
=
_
d
1
d
2
e
1
e
2
_ _
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+ (59)
+
_
d
1
d
2
e
1
e
2
_ _
c
1
c
2
_
+
_
f
1
f
2
_
(60)
Mai mult, avem c˘ a
mat(ST) = mat(S)mat(T) (61)
71
Demonstrat ¸ie: Evident˘a.
Observat ¸ia 5.1 Aceast˘ a teorema se rescrie similar ˆın cazul trans-
form˘ arilor afine tridimensionale.
ˆ
In particular, pentru dou˘ a trans-
form˘ ari afine tridimensionale
mat(ST) = mat(S)mat(T) (62)
Teorema 5.1 Inversa unei transform˘ ari afine nedegenerate
T :
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(63)
e transformarea afin˘ a dat˘ a de formula:
T
−1
:
_
x
y
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_
−1
_
ψ
η
_

_
a
1
a
2
b
1
b
2
_
−1
_
c
1
c
2
_
(64)
Mai mult,
mat(T
−1
) = mat(T)
−1
(65)
Demonstrat ¸ie: Evident˘a .
Observat ¸ia 5.2 Aceasta teorema se rescrie similar ˆın cazul trans-
form˘ arilor afine tridimensionale.
ˆ
In particular, pentru o transfor-
mare afin˘ a tridimensional˘ a nedegenerat˘ a
mat(T
−1
) = mat(T)
−1
(66)
.
Teorema 5.2 Transform˘ arile afine nedegenerate transform˘ a o
dreapt˘ a ˆın alt˘ a dreapt˘ a.
72
Demonstrat ¸ie: Cazul 2-dimensional.
Fie o dreapt˘a D : ax + by + c = 0. Fie (x, y) un punct de pe
dreapta D. Din teorema anterioar˘ a avem c˘a
_
ψ
η
_

_
c
1
c
2
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+ (67)
S˘ a not˘ am
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_
−1
cu
_
A
1
A
2
B
1
B
2
_
(68)
S¸tim c˘a aceast˘ a invers˘ a exist˘a deoarece det(T) = 0. Revenind la
ecuat ¸ia (69) avem c˘a
_
A
1
A
2
B
1
B
2
_
_
_
ψ
η
_

_
c
1
c
2
_
_
=
_
x
y
_
(69)
adic˘ a (x, y) = (A
1
(ψ −c
1
) +A
2
(η −c
2
), B
1
(ψ −c
1
) +B
2
(η −c
2
)).
Deoarece (x, y) este pe dreapta D ˆınseamn˘a c˘a (x, y) satisface
ecuat ¸ia dreptei: ax +by +c = 0.
ˆ
Inlocuind obt ¸inem:
(aA
1
+bB
1
)ψ+(aA
2
+bB
2
)η+c−(aA
1
c
1
+aA
2
c
2
+bB
1
c
1
+bB
2
c
2
) = 0
care este ecuat ¸ia unei drepte de coordonate carteziene ψ, η.
Cazul transform˘arilor afine tridimensionale este tratat ˆın mod sim-
ilar.
Observat ¸ia 5.3 Ca o consecint ¸˘ a , orice transformare afin˘ a nede-
generat˘ a transform˘ a un triunghi ˆın alt triunghi, un patrulater ˆın
alt patrulater ¸si ˆın general, un poligon ˆın alt poligon.
ˆ
In plus
o transformare afin˘ a nedegenerat˘ a tridimensional˘ a transform˘ a un
poliedru ˆın alt poliedru.
73
Teorema 5.3 (Generalizare) Fie Ω un obiect geometric dat de
ecuat ¸ia cartezian˘ a F(x, y) = 0 ¸si T o transformare afin˘ a 2-
dimensional˘ a nedegenerat˘ a
T :
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(70)
Atunci T(Ω) este colect ¸ia punctelor (ψ, η) ce satisfac
F(T
−1
(ψ, η)) = 0
Demonstrat ¸ie: Avem
_
x
y
_
= T
−1
_
ψ
η
_
(71)
¸si pentru puncte (x, y) de pe Ω rezult˘ a c˘a (ψ, η) satisfac
F(T
−1
(ψ, η)) = 0.
Observat ¸ia 5.4 Aceasta teorema se rescrie similar ˆın cazul trans-
form˘ arilor afine tridimensionale. Fie Ω un obiect geometric dat
de ecuat ¸ia cartezian˘ a F(x, y, z) = 0 ¸si T o transformare afin˘ a
3-dimensional˘ a nedegenerat˘ a Atunci T(Ω) este colect ¸ia punctelor
(ψ, η, τ) ce satisfac F(T
−1
(ψ, η, τ)) = 0
Teorema 5.4 Orice transformare afin˘ a nedegenerat˘ a 2-
dimensional˘ a
T :
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(72)
este determinat˘ a ˆın mod unic de valoarea ei ˆın trei puncte necol-
iniare din plan.
74
Demonstrat ¸ie: Consider˘am punctele necoliniare
(x
0
, y
0
),(x
1
, y
1
),(x
2
, y
2
) ¸si sa presupunem c˘a
T(x
0
, y
0
) = (X
0
, Y
0
), T(x
1
, y
1
) = (X
1
, Y
1
), T(x
2
, y
2
) = (X
2
, Y
2
)
(73)
Din (144) rezult˘ a c˘a
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
0
y
0
1 0 0 0
x
1
y
1
1 0 0 0
x
2
y
2
1 0 0 0
0 0 0 x
0
y
0
1
0 0 0 x
1
y
1
1
0 0 0 x
2
y
2
1
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
1
a
2
c
1
b
1
b
2
c
2
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
X
0
Y
0
X
1
Y
1
X
2
Y
2
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
(74)
Determinantul matricii A a sistemului de mai sus este
det(A) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
0
y
0
1
x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2
=
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
0
y
1
−y
0
x
2
−x
0
y
2
−y
0
¸
¸
¸
¸
2
(75)
dar determinantul din dreapta este 0 dac˘ a ¸si numai dac˘ a cele trei
puncte (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
) sunt necoliniare. Rezult˘a c˘a sis-
temul (74) are solut ¸ie ¸si aceast˘ a solut ¸ie e unic˘ a, ceea ce ˆınseamn˘a
c˘a exist˘a o unic˘ a transformare afin˘ a care sa satisfac˘a condit ¸iile
(144).
Observat ¸ia 5.5 Aceasta teorema se rescrie similar ˆın cazul trans-
form˘ arilor afine tridimensionale. Orice transformare afin˘ a nede-
generat˘ a 3-dimensional˘ a este determinat˘ a ˆın mod unic de valoarea
ei ˆın patru puncte necoplanare din spat ¸iu.
75
Teorema 5.5 Transformarea afin˘ a 2-dimensional˘ a care duce tri-
unghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) ˆın triunghiul (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
)
este dat˘ a de formula (ψ, η) →(x, y)
_
x
y
_
=
_
x
1
−x
0
x
2
−x
0
y
1
−y
0
y
2
−y
0
_ _
ψ
η
_
+
_
x
0
y
0
_
(76)
Demonstrat ¸ie: Se verific˘ a faptul c˘a vˆarfurile (0, 0), (1, 0), (0, 1)
se duc prin transformare exact ˆın (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
).
Propozit ¸ia 5.1
ˆ
In teorema (5.5), not˘ am cu ∆ triunghiul cu vˆ arfuri
(x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
). Atunci aria(∆) = |det(T)|/2.
Demonstrat ¸ie: Din teorema (5.5) avem c˘a
det(T) =
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
0
x
2
−x
0
y
1
−y
0
y
2
−y
0
¸
¸
¸
¸
(77)
S¸tim ˆıns˘ a ca modulul determinantului
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
0
x
2
−x
0
y
1
−y
0
y
2
−y
0
¸
¸
¸
¸
(78)
este exact dublul ariei triunghiului cu vˆarfuri
(x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
), (x
2
, y
2
), ceea ce ˆıncheie demonstrat ¸ia.
Teorema 5.6 S˘ a consider˘ am o transformare afin˘ a T(x, y) = (ψ, η)
unde
_
ψ
η
_
=
_
a
1
a
2
b
1
b
2
_ _
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(79)
care transform˘ a un triunghi ∆ de vˆ arfuri (x
0
, y
0
), (x
1
, y
1
) ¸si (x
2
, y
2
)
ˆın triunghiul ∆

. S˘ a se arate c˘ a
aria(∆

) = |det(T)|aria(∆) (80)
76
Demonstrat ¸ie: Consider˘am transformarea afin˘ a S
1
de la tri-
unghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) la triunghiul ∆ ¸si transformarea afin˘ a
S
2
de la triunghiul (0, 0), (1, 0), (0, 1) la triunghiul ∆

. Vom avea
c˘a T = S
2
S
−1
1
. Din teorema anterioar˘ a avem c˘a aria(∆) =
|det(S
1
)|/2, aria(∆

) = |det(S
2
)|/2 ¸si det(T) = det(S
2
)det(S
1
)
−1
.
De aici rezult˘ a c˘a:
aria(∆

) = |det(S
2
)|aria(∆)/|det(S
1
)| = |det(T)|aria(∆)
Propozit ¸ia 5.2 O transformare afin˘ a T transform˘ a un poligon P
ˆıntr-un poligon P

. Atunci
aria(P

) = |det(T)|aria(P)
Demonstrat ¸ie: Aceasta este o consecint ¸˘a a teoremei anterioare
deoarece orice poligon se poate descompune ˆın reuniune de tri-
unghiuri. Acest proces se nume¸ste triagulare.
Propozit ¸ia 5.3 O transformare afin˘ a T transform˘ a un domeniu
m˘ arginit cu frontiera continu˘ a Lipschitz P ˆıntr-un domeniu P

.
Atunci
aria(P

) = |det(T)|aria(P)
Demonstrat ¸ie: Aceasta este o consecint ¸˘ a a teoremei anterioare
deoarece orice domeniu se poate aproxima cu un poligon. Cre˘ am o
ret ¸ea de n puncte aproximativ echidistante pe frontiera domeniului
P ¸si apoi cre˘ am poligonul P
n
. Vom avea c˘a pentru P
n
din teorema
anterioar˘ a
(aria lui T(P
n
)) = |det(T)|(aria lui P
n
)
77
Lu˘am apoi limit˘ a cˆand n →∞ ¸si obt ¸inem
(aria lui P

) = |det(T)|(aria lui P)
Propozit ¸ia 5.4 Transformarea afin˘ a 3-dimensional˘ a care trans-
form˘ a tetraedrul (0, 0, 0), (1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1) ˆın tetraedrul cu
vˆ arfuri (x
0
, y
0
, z
0
), (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
), (x
3
, y
3
, z
3
) este dat˘ a de
formula (ψ, η, τ) →(x, y, z)
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
1
−x
0
x
2
−x
0
x
3
−x
1
y
1
−y
0
y
2
−y
0
y
3
−y
1
z
1
−z
0
z
2
−z
0
z
3
−z
1
_
_
_
_
ψ
η
τ
_
_
+
_
_
x
0
y
0
z
0
_
_
(81)
Demonstrat ¸ie: Similar˘a cu demonstrat ¸ia de la teorema (5.5).
Propozit ¸ia 5.5
ˆ
In propozit ¸ia (5.4), not˘ am cu ∆ tetraedrul cu
vˆ arfuri (x
0
, y
0
, z
0
), (x
1
, y
1
, z
1
), (x
2
, y
2
, z
2
). Atunci volum(∆) =
|det(T)|/6.
Demonstrat ¸ie: Similar cu (5.1). Se folose¸ste faptul c˘a
1/6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
−x
0
x
2
−x
0
x
3
−x
0
y
1
−y
0
y
2
−y
0
y
3
−y
0
z
1
−z
0
z
2
−z
0
z
3
−z
0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(82)
este exact volumul tetraedrului.
Teorema 5.7 S˘ a consider˘ am o transformare afin˘ a 3-dimensional˘ a
T(x, y) = (ψ, η, τ) care transform˘ a un tetraedru ∆ ˆın tetraedrul

. S˘ a se arate c˘ a
volum(∆

) = |det(T)|volum(∆) (83)
78
Demonstrat ¸ie: Similar cu (5.6).
Propozit ¸ia 5.6 O transformare afin˘ a 3-dimensional˘ a T trans-
form˘ a un poliedru P ˆıntr-un poliedru P

. Atunci
volum(P

) = det(T)volum(P)
Demonstrat ¸ie: Aceasta este o consecint ¸˘ a a teoremei anterioare
deoarece orice poliedru este o reuniune de tetraedre.
Propozit ¸ia 5.7 O transformare afin˘ a 3-dimensional˘ a T trans-
form˘ a un domeniu m˘ arginit cu frontiera continu˘ a Lipschitz P ˆıntr-
un domeniu P

. Atunci
volum(P

) = |det(T)|volum(P)
Demonstrat ¸ie: Similar cu (124).
Exemplu 5.1 Aflati aria elipsei de ecuat ¸ie x
2
+y
2
/4 = 1.
Demonstrat ¸ie: Observ˘ am c˘a
_
x
y
_
=
_
ψ

_
(84)
iar ψ ¸si η satisfac
ψ
2

2
= 1
deci sunt coordonatele carteziene ale cercului unitate. Rezult˘a de
aici c˘a
(arie elipsa) = det
_
1 0
0 2
_
(arie cerc) = 2π
Observat ¸ia 5.6 Determinarea ariei unui domeniu din plan. Pe
domeniu se poate genera o ret ¸ea cu ajutorul unui generator de
ret ¸ea. Se poate calcula aria fiec˘ arui triunghi ¸si apoi acestea se pot
suma pentru aproximarea ariei triunghiului.
5.1 Translat ¸ii 79
5.1 Translat ¸ii
S˘ a consider˘am un vector
−→
v =< x
0
, y
0
>. Fiec˘arui punct P(x, y)
din plan ˆıi asociem punctul P

(x

, y

) ale c˘arui coordonate sunt
date de x

= x + x
0
¸si y

= y + y
0
. Aceasta se mai poate scrie
−−→
OP

=
−−→
OP +v. Aceast˘a transformare care asociaz˘a lui P punctul
P

se nume¸ste translat ¸ia de vector
−→
v .
Fig. 30. Translat ¸ia de vector v
Definit ¸ia 5.4 Translat ¸ia de vector
−→
v =< x
0
, y
0
> este transfor-
mare afin˘ a T dat˘ a de formula
T :
_
x

y

_
=
_
x
y
_
+
_
x
0
y
0
_
(85)
Observat ¸ia 5.7 Matricea unei translat ¸ii mat(T) este matricea
identic˘ a:
mat(T) = I
2
=
_
1 0
0 1
_
5.1 Translat ¸ii 80
Observat ¸ia 5.8 Atunci cˆ and o translat ¸ie de vector
−→
v este apli-
cat˘ a unui obiect geometric Ω, obiectul geometric este mutat ˆın plan
ˆın direct ¸ia vectorului
−→
v pe toat˘ a lungimea lui.
Propozit ¸ia 5.8 O funct ¸e T : Π → Π este o translat ¸ie dac˘ a ¸si
numai dac˘ a pentru oricare dou˘ a puncte P(x
1
, y
1
) ¸si Q(x
2
, y
2
) din
plan avem c˘ a
−−−−→
PT(P) =
−−−−→
QT(Q).
Demonstrat ¸ie: ⇒Avem c˘a pentru orice punct P vectorul
−−−−→
PT(P)
este dat de
−−−−→
PT(P) =
−→
v .
⇐ Pentru un punct P din plan sa not˘ am
−→
v =
−−−−→
PT(P). S˘ a not˘ am
componentele lui
−→
v cu c
1
, c
2
. Rezult˘a c˘a
−−−−→
OT(P) =
−−→
OP +
−→
v ¸si
deci, scriind pe componente rezult˘ a c˘a
T
_
x
y
_
=
_
x
y
_
+
_
c
1
c
2
_
(86)
Teorema 5.8 Fie Ω un obiect geometric ˆın plan dat de ecuat ¸ia
cartezian˘ a F(x, y) = 0 ¸si T o translat ¸ie de vector
−→
v =< x
0
, y
0
>.
Transformarea geometrica a lui Ω prin T este obiectul geometric

dat de ecuat ¸ia F(x −x
0
, y −y
0
) = 0
Demonstrat ¸ie: Aceasta este o consecint ¸˘a direct˘ a a teoremei (5.8)
5.1 Translat ¸ii 81
Fig. 31. Translat ¸ia de vector v a lui Ω
Observat ¸ia 5.9 Aplic˘ am translat ¸ia de vector
−→
v =< x
0
, y
0
>
dreptei de ecuat ¸ie cartezian˘ a
ax +by +c = 0
Ecuat ¸ia translat ¸iei dreptei este: a(x −x
0
) +b(y −y
0
) +c = 0.
Propozit ¸ia 5.9 Aplic˘ am translat ¸ia de vector
−→
v =< x
0
, y
0
, z
0
>
dreptei de ecuat ¸ie vectorial˘ a
−→
r (t) =
−→
r
0
+t
−→
a
Ecuat ¸ia vectorial˘ a a translat ¸iei dreptei este:
−→
q (t) =
−→
v +
−→
r
0
+t
−→
a
Demonstrat ¸ie: Evident˘a ,
−→
q (t) =
−→
v +
−→
r (t).
5.2 Omotetii 82
Fig. 32. Translat ¸ia unei drepte
5.2 Omotetii
S˘ a consider˘am un scalar α. Fiec˘arui punct P(x, y) din plan ˆıi
asociem punctul P

(x

, y

) ale c˘arui coordonate sunt date de x

=
αx ¸si y

= αy. Aceasta se mai poate scrie
−−→
OP

= α
−−→
OP. Aceast˘a
transformare care asociaz˘a lui P punctul P

se nume¸ste omotetia
de scalar α ˆın raport cu originea O.
Definit ¸ia 5.5 Omotetiile ˆın raport cu originea sunt transform˘ ari
afine de tipul:
T :
_
x

y

_
=
_
α 0
0 α
_ _
x
y
_
(87)
pentru un scalar α.
5.2 Omotetii 83
Fig. 33. Omotetia de scalar α
Observat ¸ia 5.10 O omotetie nu modific˘ a forma obiectelor ci nu-
mai m˘ arimea lor.
Fig. 34. Transformarea punctelor printr-o omotetie
Observat ¸ia 5.11 Matricea unei omotetii de scalar α ˆın raport cu
originea este
_
α 0
0 α
_
5.2 Omotetii 84
Determinantul unei omotetii de scalar α este det(T) = α
2
.
Observat ¸ia 5.12 O omotetie de scalar α > 0 transform˘ a un seg-
ment IJˆıntr-un segment I

J

paralel cu el ¸si de m˘ asura |I

J

| =
α|IJ|.
Propozit ¸ia 5.10 Fie T o omotetie de scalar α ¸si Ω un obiect
geometric ˆın plan. Atunci
aria(T(Ω)) = α
2
aria(Ω).
Definit ¸ia 5.6 S˘ a consider˘ am un scalar α ¸si un punct O

(x
0
, y
0
).
Fiec˘ arui punct P(x, y) din plan ˆıi asociem punctul P

(x

, y

) astfel
ˆıncˆ at
−−→
O

P

= α
−−→
O

P. Aceasta transformare care asociaz˘ a lui P
punctul P

se nume¸ste omotetia de scalar α ˆın raport cu O

.
Propozit ¸ia 5.11 O omotetie T de scalar α ˆın raport cu punctul
O

(x
0
, y
0
) este aplicata unei drepte
D : ax +by +c = 0 (88)
Dreapta nou-format˘ a va avea ecuat ¸ia: T(D) : a(x−x
0
)/α+b(y−
y
0
)/α +c +ax
0
+by
0
+c = 0.
Demonstrat ¸ie:
Fiec˘arui punct P(x, y) din plan ˆıi asociem punctul P

(x

, y

) astfel
ˆıncˆ at
−−→
O

P

= α
−−→
O

P. Rezult˘a c˘a: x

− x
0
= α(x − x
0
), y

− y
0
=
α(y − y
0
) de unde rezult˘ a c˘a x = (x

− x
0
)/α + x
0
, y = (y


y
0
)/α + y
0
.
ˆ
Inlocuind x ¸si y ˆın (88) ˆıncheie demonstrat ¸ia. Dac˘a
not˘ am cu O
α
omotetia de scalar α ˆın raport cu originea ¸si cu T
− →
v
translat ¸ia de vector
−→
v =
−−→
OO

atunci se poate vedea c˘a omotetia
de scalar α ˆın raport cu O

este exact
O
α
T

− →
v
+T
− →
v
5.3 Rotat ¸ii 85
Fig. 35. Transformarea unei drepte printr-o omotetie
Definit ¸ia 5.7 Omotetia de scalar α ˆın raport cu O

(x
0
, y
0
) este
transformarea afin˘ a de ecuat ¸ie:
T :
_
x

y

_
=
_
α 0
0 α
_ _
x −x
0
y −y
0
_
+
_
x
0
y
0
_
(89)
pentru un scalar α.
5.3 Rotat ¸ii
S˘ a consider˘am transformarea prin care punctele din plan sunt
rotite α radiani ˆın jurul originii ca ˆın fig. 36 astfel ˆıncˆ at punc-
tul P(x, y) este transformat ˆın P

(x

, y

). Vectorul de pozit ¸ie
−−→
OP
formeaz˘a un unghi ϕ cu axa Ox ¸si are lungimea r. Rezult˘a c˘a
−−→
OP = r(cos(ϕ), sin(ϕ)), adic˘ a
x = rcosϕ, y = rsinϕ
5.3 Rotat ¸ii 86
Vectorul de pozit ¸ie
−−→
OP

formeaz˘a un unghi α + ϕ cu axa Ox ¸si
are lungimea r. Rezult˘a c˘a
−−→
OP

= r(cos(α+ϕ), sin(α+ϕ)). Prin
urmare avem c˘a
Fig. 36. Rotat ¸ie de unghi α
x

= rcos(α +ϕ) = rcosαcosϕ −rsinαsinϕ = xcosα −ysinα
De asemenea
y

= rsin(α +ϕ) = rsinαcosϕ +rcosαsinϕ = xsinα +ycosα
Definit ¸ia 5.8 Rotat ¸ia de unghi α ˆın jurul originii este dat˘ a de
formula:
T :
_
ψ
η
_
=
_
cosα −sinα
sinα cosα
_ _
x
y
_
(90)
Observat ¸ia 5.13 Compunerea a dou˘ a rotat ¸ii de unghiuri α ¸si β
este o rotat ¸ie de unghi α+β. Inversa unei rotat ¸ii de unghi α este
o rotat ¸ie de unghi −α.
5.3 Rotat ¸ii 87
Observat ¸ia 5.14 Mult ¸imea rotat ¸iilor din planˆımpreun˘ a cu operat ¸ia
de compunere a rotat ¸iilor formeaz˘ a un grup.
Propozit ¸ia 5.12 Rotat ¸iile sunt transform˘ ari izometrice, adic˘ a
p˘ astreaz˘ a lungimea segmentelor c˘ arora le sunt aplicate.
Demonstrat ¸ie: Not˘am cu T
α
rotat ¸ia de unghi αˆın jurul originii.
Se observ˘ a din (90) c˘a |T
α
(x, y)| = |(x, y)| pentru orice punct
de coordonate x, y. Dac˘a (x, y),(x

, y

) sunt dou˘ a puncte ˆın plan
atunci
dist(P(x, y), P

(x

, y

)) = |T
α
(x, y) −TT
α
(x

, y

)| =
= |T
α
(x −x

, y −y

)| = |(x −x

, y −y

)| = dist((x, y), (x

, y

)|
Fig. 37. Rotat ¸ia conserv˘ a lungimea segmentului PQ
Observat ¸ia 5.15 S˘ a consider˘ am un scalar α ¸si un punct O

(x
0
, y
0
).
Fiec˘ arui punct P(x, y) din planˆıi asociem punctul P

(x

, y

) obt ¸inut
5.3 Rotat ¸ii 88
prin rotirea lui P α radiani ˆın jurul lui O

.
Aceast˘ a transformare se poate obt ¸ine printr-o translat ¸ie de vector

−−→
OO

,urmat˘ a de o rotat ¸ie α ˆın jurul originii ¸si apoi o translat ¸ie
de vector
−−→
OO

.
Fig. 38. Rotat ¸ia ˆın jurul unui punct arbitrar O’
Schematic, prin aceste transform˘ari coordonatele se transform˘a
dup˘a cum urmeaz˘a:
_
x
y
_

_
x −x
0
y −y
0
_

_
cosα −sinα
sinα cosα
_ _
x −x
0
y −y
0
_
→ (91)

_
cosα −sinα
sinα cosα
_ _
x −x
0
y −y
0
_
+
_
x
0
y
0
_
(92)
ceea ce d˘ a ˆın final
_
x

y

_
=
_
cosα(x −x
0
) −sinα(y −y
0
) +x
0
sinα(x −x
0
) +cosα(y −y
0
) +y
0
_
(93)
5.4 Simetrii 89
Propozit ¸ia 5.13 Ca o consecint ¸˘ a a propozit ¸iei (145), rotat ¸iile
p˘ astreaz˘ a ¸si unghiurile dintre segmentele c˘ arora le sunt aplicate.
Propozit ¸ia 5.14 Fie T o rotat ¸ie de unghi α ¸si Ω un obiect geo-
metric ˆın plan. Atunci
det(T) = 1, aria(T(Ω)) = aria(Ω).
5.4 Simetrii
Fie (D) o dreapt˘a care trece prin origine ¸si face un unghi α cu
axa Ox. S˘ a consider˘am transformarea prin care punctelor P(x, y)
din plan le sunt asociate simetricele lor P

(x

, y

) fat ¸˘a de dreapta
D ca ˆın prima figur˘a din (39). Aplic˘am o rotat ¸ie de unghi −α
punctelor planului. Transformatul lui P respectiv P

prin rotat ¸ie
are coordonatele
_
cos(−α)x −sin(−α)y
sin(−α)x +cos(−α)y
_
,
_
cos(−α)x

−sin(−α)y

sin(−α)x

+cos(−α)y

_
(94)
Fig. 39. Simetria fat ¸˘a de o dreapt˘a arbitrar˘a
5.4 Simetrii 90
Observ˘ am c˘a transformatele punctelor P ¸si P

au acelea¸si coor-
donate ˆın direct ¸ia Ox ¸si coordonate de semn contrar ¸si egale ˆın
modul ˆın direct ¸ia Oy. Egalˆ and, rezult˘ a:
cos(−α)x −sin(−α)y = cos(−α)x

−sin(−α)y

−sin(−α)x −cos(−α)y = sin(−α)x

+cos(−α)y

(95)
sau, ˆın notatie matriceal˘ a:
_
cos(α) sin(α)
sin(α) −cos(α)
_ _
x
y
_
=
_
cos(−α) −sin(−α)
sin(−α) cos(−α)
_ _
x

y

_
(96)
Utiliz˘am acum ˆın (96) faptul c˘a inversa rotat ¸iei de unghi −α este
rotat ¸ia de unghi α adic˘ a
_
cos(−α) −sin(−α)
sin(−α) cos(−α)
_
−1
=
_
cos(α) −sin(α)
sin(α) cos(α)
_
(97)
_
cos(α) −sin(α)
sin(α) cos(α)
_ _
cos(α) sin(α)
sin(α) −cos(α)
_ _
x
y
_
=
_
x

y

_
(98)
care e echivalent˘a cu formula (99)
Definit ¸ia 5.9 Simetria fat ¸˘ a de dreapta D ce trece prin origine
¸si face un unghi α cu axa Ox este transformarea afin˘ a dat˘ a de
formula
T :
_
x

y

_
=
_
cos2α sin2α
sin2α −cos2α
_ _
x
y
_
(99)
Simetria fat ¸˘a de o dreapt˘a arbitrar˘a (D): S˘ a presupunem c˘a
dreapta face un unghi α cu axa Ox. Alegem un punct arbitrar
O

= (x
0
, y
0
) pe dreapt˘a. Simetria fat ¸˘a de D se poate calcula ca
5.4 Simetrii 91
ˆın (5.15). Se aplica mai ˆıntˆai o translat ¸ie de vector −
−−→
OO

, dup˘a
care se aplica simetria fat ¸˘a de transformat˘a dreptei D, dup˘a care
aplic˘ am translat ¸ia de vector
−−→
OO

. Se gaseste ˆın final c˘a simetria
fat ¸˘a de D transform˘a punctul P(x, y) ˆın punctul P

(x

, y

) dat de
_
x

y

_
=
_
cos2α(x −x
0
) +sin2α(y −y
0
) +x
0
sin2α(x −x
0
) −cos2α(y −y
0
) +y
0
_
(100)
5.5 Exercit ¸ii 92
5.5 Exercit ¸ii
Exercitiu 5.1 Se consider˘ a planul 2x+y-z=3. S˘ a se g˘ aseasc˘ a si-
metricul punctului P(1, 1, 1) fat ¸˘ a de acest plan.
Demonstrat ¸ie: O direct ¸ie normal˘a la plan este
−→
v =< 2, 1, −1 >.
Proiect˘am punctul P pe plan ˆın Q. Vectorul
−−→
PQ e un multiplu
de
−→
v ¸si deci exist˘a α a¸sa ca
−−→
PQ = α
−→
v . Pe de alt˘a parte, din
moment ce Q e proiect ¸ia lui P trebuie sa avem c˘a vˆarful vectorului
−−→
OP +
−−→
PQ =< 1, 1, 1 > +α < 2, 1, −1 >=< 1 + 2α, 1 +α, 1 −α >
e pe plan prin urmare 2(1 + 2α) + (1 + α) − (1 − α) = 3 de
unde 2 + 6α = 3, adic˘ a α = 1/6. Deci
−−→
PQ = 1/6 < 2, 1, −1 >.
Rezult˘a c˘a simetricul P

al lui P fat ¸˘a de plan e dat de
−−→
OP

=
−−→
OP + 2
−−→
PQ =< 1, 1, 1 > +1/3 < 2, 1, −1 >=< 5/3, 4/3, 2/3 > de
unde P

= (5/3, 4/3, 2/3).
Exercitiu 5.2 Consider˘ am transformarea afin˘ a
T(x, y) =
_
1, 1
0, 1
_ _
x
y
_
Adica T(x, y) = (x + y, y). S˘ a se afle mat(T),det(T). Aceasta
transformare se aplica punctelor din plan. S˘ a se afle ˆın ce punct
este transformat punctul P(1, 2). S˘ a se afle ˆın ce este transformat˘ a
dreapta x +y = 3.
Demonstrat ¸ie:
mat(T) =
_
1, 1
0, 1
_
det(T) = 1. T(1, 2) = (1 + 2, 2) = (3, 2). T(0, 3) = (0 + 3, 3) =
(3, 3). T(D) cont ¸ine dou˘ a puncte T(3, 0) = (3, 0), T(0, 3) = (3, 3).
Ecuat ¸ia ei este x = 3.
5.5 Exercit ¸ii 93
Exercitiu 5.3 Consider˘ am transformarea afin˘ a T(x, y) = (x +
y + 1, x − y − 1). S¸tim ca T(0, 0) = (1, −1),T(1, 0) = (2, 0)
¸si T(0, 1) = (2, −2). S˘ a se afle aria triunghiului cu vˆ arfuri
(1, −1), (2, 0), (2, −2).
Demonstrat ¸ie: aria = 1/2 · det(T) = 1.
Exercitiu 5.4 Consider˘ am transformarea afin˘ a T(x, y, z) =
(ψ, η, τ) unde
_
_
ψ
η
τ
_
_
=
_
_
1 1 0
0 1 0
0 0 2
_
_
_
_
x
y
z
_
_
(101)
Prin aceast˘ a transformare, planul x + y + z = 1 se transform˘ a ˆın
alt plan. S˘ a se afle ecuat ¸ia acestui plan.
Demonstrat ¸ie: Avem Q(ψ, η, τ) punct pe noul plan, deci ψ =
x + y,η = y, τ = 2z sau x = ψ − η, y = η, z = τ/2. Le punem ˆın
ecuat ¸ie deci
ψ −η +η +τ/2 = 1
sau
ψ +τ/2 = 1
plan paralel cu axa Oy.
Exercitiu 5.5 Consider˘ am transformarea afin˘ a T(x, y) = (ψ, η)
unde
_
ψ
η
_
=
_
1 1
1 0
_ _
x
y
_
(102)
Prin aceast˘ a transformare, dreapta x+y = 1 se transform˘ a ˆın alt˘ a
dreapt˘ a. S˘ a se afle ecuat ¸ia acestei drepte.
5.5 Exercit ¸ii 94
Demonstrat ¸ie: Fie Q(x

, y

) din T(D). (x

, y

) = (x +y, x) deci
x

= x +y, y

= x. Rezolvam sistemul ¸si g˘asim x = y

, y = x

−y

.
Dar 2x+y = 1 deci 2y

+x

−y

= 1 de unde rezult˘ a c˘a x

+y

= 1
Exercitiu 5.6 G˘ asit ¸i o transformare afin˘ a care s˘ a duc˘ a dreapta
D : x +y = 1 ˆın dreapta E : x −y = 1.
Demonstrat ¸ie:
Sunt multe astfel de transform˘ari. Putem alege x

= x, y

= −y.
Transformarea este T(x, y) = (x, −y)
Exercitiu 5.7 Dreapta r =< 0, 0, 1 > +t < 1, 1, 1 > e translatat˘ a
ˆın direct ¸ia v =< 1, 2, 3 >. S˘ a se afle ecuat ¸ia dreptei nou-formate.
Demonstrat ¸ie: s(t) = r(t) +v = t < 1, 1, 1 > + < 1, 2, 4 >
Exercitiu 5.8 Planul 2x+y −z = 3 e translatat ˆın direct ¸ia v =<
−1, 0, 2 >. S˘ a se afle ecuat ¸ia planului nou-format.
Demonstrat ¸ie: Prin translat ¸ie x

= x − 1, y

= y, z

= z + 2
deci x

+ 1 = x, y

= y, z

−2 = z.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ie rezult˘ a c˘a
2(x

+ 1) +y

−z

+ 2 = 3 echivalent cu 2x

+y

−z

= −1
Exercitiu 5.9 Omotetia de scalar 2 ˆın raport cu originea e apli-
cat˘ a dreptei x +y = 1. S˘ a se afle ecuat ¸ia dreptei nou-formate.
Demonstrat ¸ie: Prin omotetie x

= 2x, y

= 2y de unde x

/2 =
x, y

/2 = y.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ie rezult˘ a x

/2 + y

/2 = 1 sau
x

+y

= 2
Exercitiu 5.10 Punctul P(1, 2) este rotit 30
o
ˆın jurul originii.
S˘ a se afle coordonatele noului punct.
5.5 Exercit ¸ii 95
Demonstrat ¸ie:
_
x

y

_
=
_
cosα −sinα
sinα cosα
_ _
x
y
_
(103)
ˆ
Inlocuind rezult˘ a c˘a
_
x

y

_
=
_
cos(π/6) −sin(π/6)
sin(π/6) cos(π/6)
_ _
1
2
_

_
−0.13397
2.23205
_
(104)
Exercitiu 5.11 Este
T :
_
x

y

_
=
_
3/5 −4/5
4/5 3/5
_ _
x
y
_
(105)
o rotat ¸ie?
Demonstrat ¸ie: Da, e o rotat ¸ie de unghi α, unde cosα = 3/5,
sinα = 4/5.
Exercitiu 5.12 S˘ a se g˘ aseasc˘ a simetricul punctului P(1, 2) fat ¸˘ a
de dreapta x +y = 1.
Demonstrat ¸ie: O direct ¸ie perpendicular˘a pe dreapt˘a este
−→
n =<
1, 1 >. Putem apoi c˘auta α a¸sa ca < 1, 2 > +α < 1, 1 > s˘ a aib˘ a
vˆarful pe dreapt˘a adic˘ a 1+α+2+α = 1. De aici rezult˘ a c˘a α = −1.
Va rezult˘ a c˘a simetricul este < 1, 2 > +2 < −1, −1 >=< −1, 0 >.
Exercitiu 5.13 S˘ a se arate c˘ a pentru oricare doi vectori
−→
v =<
x
0
, y
0
> ¸si
−→
w =< x
1
, y
1
> aria triunghiului de laturi
−→
v ,
−→
w ¸si vˆ arf
O este egal˘ a cu modulul determinantului
1/2
¸
¸
¸
¸
x
0
x
1
y
0
y
1
¸
¸
¸
¸
(106)
5.5 Exercit ¸ii 96
Demonstrat ¸ie: Alternativ, putem aplica o rotat ¸ie ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at
primul vector se suprapune axei Ox. O rotat ¸ie nu modofica aria
din moment ce nu modific˘ a unghiul dintre vectori ¸si lungimile lor.
De asemenea, o rotat ¸ie nu modific˘ a determinatul pentru c˘aˆınurma
rotat ¸iei de unghi α determinantul devine
1/2
¸
¸
¸
¸
cosα −sinα
sinα cosα
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
0
x
1
y
0
y
1
¸
¸
¸
¸
= 1/2
¸
¸
¸
¸
x
0
x
1
y
0
y
1
¸
¸
¸
¸
(107)
ˆ
In urma rotat ¸iei component˘a y a noului vector
−→
v este 0 ¸si egali-
tatea este evident˘a.
Exercitiu 5.14 S˘ a se arate c˘ a pentru oricare trei vectori
−→
u =<
x
0
, y
0
, z
0
>,
−→
v =< x
1
, y
1
, z
1
> ¸si
−→
w =< x
2
, y
2
, z
2
> avem c˘ a
volumul tetraedrului de laturi
−→
u ,
−→
v ,
−→
w ¸si varf O este egal˘ a cu
modulul determinantului
1/6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
0
x
1
x
2
y
0
y
1
y
2
z
0
z
1
z
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(108)
Demonstrat ¸ie: Putem descompune
−→
w = α
−→
u +β
−→
v +
−→
w

¸si
−→
w


−→
v ,
−→
u . Se observ˘ a c˘a volum(O,
−→
u ,
−→
v ,
−→
w) = volum(O,
−→
u ,
−→
v ,
−→
w

)
¸si, de asemenea, prin inlocuirea lui
−→
w cu
−→
w

determinantul (108)
nu se schimba. Procedˆ and ˆın acela¸si mod putem presupune c˘a
−→
u ,
−→
v ,
−→
w sunt perpendiculari unul pe cel˘alalt. Dac˘a vectorii sunt
perpendiculari unul pe cel˘alalt rezult˘ a c˘a volumul tetraedrului este
1/6||
−→
u ||||
−→
v ||||
−→
w||. Pe de alt˘a parte determinantul (108) se scrie
sub forma
1/6||
−→
u ||||
−→
v ||||
−→
w||
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
0
/||
−→
u || x
1
/||
−→
v || x
2
/||
−→
w||
y
0
/||
−→
u || y
1
/||
−→
v || y
2
/||
−→
w||
z
0
/||
−→
u || z
1
/||
−→
v || z
2
/||
−→
w||
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(109)
5.5 Exercit ¸ii 97
Dar determinantul matricii din (109) ale c˘ arei coloane formeaz˘a o
baz˘ a ortonormat˘a este 1 sau -1 deoarece aceast˘ a matrice ˆınmult ¸it˘a
cu transpusa ei este egal˘a cu identitatea. Aceast˘a observatieˆıncheie
demonstrat ¸ia.
98
6 Aplicat ¸ii ale transform˘arilor geometrice
ˆın procesarea de imagini
6.1 Organizarea fi¸sierelor brute de imagini
Fisiere brute de imagini sunt fi¸siereˆın care, excluzand headerul din
fi¸sier, fiecare octet din fi¸sier corespunde unui pixel din imagine.
Fisier
Imagine
Pixeli
Octeti
Un exemplu de fi¸siere brute de imagini sunt fi¸sierele cu extensii
.pgm (Portable Grayscale). Avantajele utiliz˘ arii fi¸sierelor brute
sunt c˘a datorit˘ a corespondent ¸ei bijective octet din fi¸sier - pixel
din imagine ele sunt foarte u¸sor de modificat.
Dezavantajele sunt c˘a, ˆın cazul imaginilor relativ simple, fi¸sierele
brute ocupa ˆın mod inutil cantit˘at ¸i mari de memorie.
Fisierele optimizate de imagine cu extensii .jpg, .gif, .png sunt
fi¸siere ce cont ¸in atˆat date cˆat ¸si instructiuni.
Ele sunt mai mici dar modificarea lor nu este atˆat de simpl˘a ca ˆın
6.1 Organizarea fi¸sierelor brute de imagini 99
cazul fi¸sierelor brute.
S˘ a consider˘am fi¸sierul imagine p.pgm de 58×58 pixeli. El cont ¸ine
litera m ca ˆın imaginea al˘aturat˘ a:
Dac˘a fi¸sierul p.pgm va fi deschis cu un editor de text (de exemplu,
emacs) editorul va afi¸sa:
Indicatorul P5 arat˘ a c˘a este vorba de un fi¸sier brut, 58×58 indic˘ a
faptul c˘a avem o imagine de 58 pe 58 de pixeli iar ultimul num˘ ar
indic˘ a cifra maxim˘a ce poate fi cont ¸inut˘ a ˆın fiecare octet din fi¸sier.
Numarul 255 corespunde culorii albe iar 0 culorii negre.
Editorul de text cite¸ste fiecare num˘ ar din fiecare octet ¸si afi¸seaz˘ a
caracterul al c˘arui cod ASCII este egal cu acel num˘ ar. Nu sun-
tem interesat ¸i deci ˆın caracterele pe care le afi¸seaz˘ a editorul ci
numai ˆın codurile lor ASCII pentru c˘a ele decid culoarea pixelilor
ce corespund caracterelor respective.
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ari ˆın fi¸siere de imagini 100
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ari ˆın fi¸siere de imagini
ˆ
Intr-un cod simplu putem trece peste headerul din fi¸sierul p.pgm ¸si
apoi copia toate numerele din octetii fi¸sierului p.pgm intr-o matrice
a(x, y) de dimensiune 58×58. Vaˆınsemna de pild˘ a c˘a a(0, 0) = 255
adic˘ a primul pixel din imagine, cel din stˆ anga sus, este alb.
In general, dac˘ a a(i, j) = 255 ˆınseamn˘a c˘a pixelul de pe linia i
¸si coloana j din imagine este alb. Dac˘a a(i, j) = 0 atunci pixelul
este negru.
Putem apoi crea un alt fi¸sier dataout.pgm. Copiem headerul din
p.pgmˆın dataout.pgm ¸si fix˘am dimensiunea la 300×300 de pixeli.
Cu alte cuvinte scriem ˆın fi¸sierul dataout.pgm urmatorul text:
——————–
P5
300 300
255
——————–
Alocam memorie unei matrici b(X, Y ) de dimensiune 300 ×300 ¸si
apoi fix˘am pentru fiecare X, Y b(X, Y ) = 255.
ˆ
Intr-o bucl˘ a peste valorile x, y ˆıntre 1 ¸si 58 fix˘am apoi
b(X, Y ) = a(x, y) pentru
X = x + 100, Y = y + 100 (110)
matricea b(X, Y ) este apoi copiat˘ a ˆın fi¸sierul dataout.pgm.
Transformarea (110) este pasul esent ¸ial. Practic, prin aceast˘ a
transformare, pixelul din imaginea p.pgm de pe linia x, coloana y
este suprapus peste pixelul din imaginea dataout.pgm de pe linia
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ari ˆın fi¸siere de imagini 101
x+100, coloana y +100. Din punct de vedere practic, s-a efectuat
o translat ¸ie a literei m cu 100 pixeli ˆın direct ¸ia x ¸si 100 pixeli ˆın
direct ¸ia y.
Putem apoi m˘ ari succesiv ˆıncepˆ and de la 10 pixeli lungimea vec-
torului de translat ¸ie ¸si ˆın acela¸si timp scrie imaginea ce rezult˘ a la
fiecare pas ˆın fi¸siere separate. De pild˘ a, efectu˘am exact aceea¸si
procedur˘a dar de dat˘ a asta transformarea (110) va fi
X = x + 10, Y = y + 10 (111)
¸si scriem imaginea ce rezult˘ a ˆın fi¸sierul output10.pgm. Dac˘a vom
efectua aceast˘ a procedur˘a intr-o bucl˘ a de 10 de iteratii vom obt ¸ine
10 fi¸siere .pgm ce cont ¸in pozit ¸ii succesive ale literei m pe diago-
nala unui p˘ atrat de 300 pe 300 de pixeli. Cu ajutorul funct ¸ei
convert din pachetul software ImageMagick putem “lipi” toate
aceste fi¸siereˆıntr-un fi¸sier dataout.gif care atunci cˆand este deschis
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ari ˆın fi¸siere de imagini 102
cu un browser web va prezenta mi¸scarea literei m pe diagonala
unui p˘ atrat de 300 pe 300 de pixeli.
In acela¸si mod se pot crea animat ¸ii cu rotat ¸ii sau dilat˘ ari core-
spunzˆand unor modific˘ ari corespunzatoare ale transform˘ arii (110).
Dac˘a de pild˘ a definim
X = x, Y = y + 100 (112)
_
X
Y
_
=
_
cos45
o
−sin45
o
sin45
o
cos45
o
_ _
X
Y
_
(113)
atunci efectul este o translat ¸ie a lui m 100 de pixeli ˆın jos, urmat
de o rotat ¸ie de 45
o
ˆın sens contrar acelor de ceasornic cu centrul
ˆın colt ¸ul din stˆ anga sus.
6.2 Translat ¸ii, rotat ¸ii, dilat˘ari ˆın fi¸siere de imagini 103
Dac˘a facem o bucl˘ aˆın care unghiul rotat ¸iei ˆın centrul imaginii vari-
aza ˆıntre 0 ¸si 360
o
cu o incrementare de 10
o
efectul este o rotat ¸ie
a literei mˆın jurul centrului imaginii de 300 pe 300 de pixeli.
Pentru a efectua o dilatare a literei mˆın centrul imaginii, efectu˘am
transformarea
X = 4x, Y = 4y (114)
Dac˘a intr-o bucl˘ a m˘ arim succesiv factorul de dilatare care este 4
ˆın transformarea anterioar˘ a va rezult˘ a o animat ¸ie ˆın care litera m
se dilat˘ a din colt ¸ul din stˆ anga sus.
Exemple de scripturi ce implementeaz˘a transform˘arile geomet-
rice de mai sus se pot g˘asi pe situl www.matbin.ro.
104
7 Conice
Definit ¸ia 7.1 Pentru numerele a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
, a
00
date cu
a
2
11
+a
2
22
+a
2
12
= 0 mult ¸imea tuturor punctelor (x, y) ce satisfac
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+a
10
x +a
20
y +a
00
= 0 (115)
se nume¸ste conic˘ a.
Observat ¸ia 7.1 Relat ¸ia (158) se mai poate scrie matricial
X
T
AX +b
T
X +c = 0 (116)
unde
X =
_
x
y
_
, A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
, b =
_
a
10
a
20
_
, c = a
00
(117)
Exemplu 7.1
x
2
+y
2
= r
2
Cerc de raza r
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1 elipsa
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1 hiperbola
y
2
= 2px parabola
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0 drepte concurente
x
2
−a
2
= 0 drepte paralele
x
2
= 0 drepte confundate
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0 multime cu un singur element
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= −1 multime vid˘ a
(118)
Oricare alt˘a conic˘ a din plan se poate transform˘a printr-o rotat ¸ie
urmat˘a de o translat ¸ie ˆıntr-una din conicele de mai sus.
7.1 Reducerea la forma canonic˘a a unei conice 105
7.1 Reducerea la forma canonic˘a a unei conice
Deoarece matricea
A =
_
a
11
a
12
a
12
a
22
_
(119)
este simetric˘a ea va avea dou˘ a valori proprii reale (care pot fi egale)
λ
1,2
c˘arora le corespund doi vectori proprii
−→
v =< v
1
, v
2
>,
−→
w =<
w
1
, w
2
> pe care noi ˆıi putem alege a¸sa ca ei sa formeze o baz˘ a
ortonormal˘a. Avem deci c˘a λ
1,2
sunt r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei de gradul
doi:
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ
i
a
12
a
12
a
22
−λ
i
¸
¸
¸
¸
= 0, i = 1, 2 (120)
ˆın timp ce cei doi vectori satisfac ecuat ¸iile
_
a
11
−λ
1
a
12
a
12
a
22
−λ
1
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
(121)
_
a
11
−λ
2
a
12
a
12
a
22
−λ
2
__
w
1
w
2
_
=
_
0
0
_
(122)
¸si sunt alesi ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at s˘ a fie unitari ¸si
¸
¸
¸
¸
v
1
w
1
v
2
w
2
¸
¸
¸
¸
= 1 (123)
ˆ
In cazul ˆın care valorile proprii sunt distincte cei doi vectori sunt
automat ortogonali. Dac˘a avem o valoare proprie dubl˘a atunci
alegem cei doi vectori ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at s˘ a fie ortogonali ¸si (123) s˘ a
fie adevarat˘ a.
S˘ a consider˘am matricea
R =
_
v
1
w
1
v
2
w
2
_
7.1 Reducerea la forma canonic˘a a unei conice 106
Rezult˘a atunci c˘a matricea A se diagonalizeaz˘ a ˆın forma
R
T
AR =
_
λ
1
0
0 λ
2
_
(124)
Consider˘am acum transformarea afin˘ a prin care fiec˘ arui punct
X = (x, y) i se asociaz˘a punctul X

= (x

, y

) dat prin relat ¸ia
X = RX

sau X

= R
T
X (125)
Aceasta este o rotat ¸ie ˆın jurul originii de unghi arctan(w
1
/w
2
).
Folosind relat ¸ia de mai sus ¸si (124) ˆın ecuat ¸ia (116) rezult˘ a c˘a
X
T
R
T
ARX

+b
T
RX

+c = 0 (126)
adic˘ a
X
T
_
λ
1
0
0 λ
2
_
X

+b
T
RX

+c = 0 (127)
ceea ce conduce la ecuat ¸ia pentru x

, y

λ
1
x
2

2
y
2
+a

10
x +a

20
y +a

00
= 0 (128)
pentru numerele a

10
, a

20
, a

00
. Complet˘am acum p˘ atratele ¸si g˘asim
c˘a
λ
1
(x

+a

10
)
2

2
(y

+a

20
)
2
+a

00
= 0 (129)
Translat ¸ia x

= x

+a

10
,y

= y

+a

20
duce la forma canonic˘ a
λ
1
x
2

2
y
2
+a

00
= 0 (130)
S˘ a observam c˘a pasul de completare a p˘ atratelor ce duce la formula
(129) nu se poate efectua dac˘ a una din valorile proprii este 0 ¸si
ˆın acest caz conica e de tip parabolic. Apoi, observ˘ am c˘a dac˘ a
cele dou˘ a valori proprii au acela¸si semn, conica este de tip eliptic
7.1 Reducerea la forma canonic˘a a unei conice 107
iar dac˘ a semnele valorilor proprii sunt diferite conica este de tip
hiperbolic.
Din moment ce
δ =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
12
a
22
¸
¸
¸
¸
= λ
1
λ
2
(131)
putem colecta informat ¸iile de mai sus ˆın urm˘atoarea concluzie:
daca δ = 0 , atunci conica e de tip parabolic
daca δ > 0 , atunci conica e de tip eliptic
daca δ < 0 , atunci conica e de tip hiperbolic
(132)
Exemplu 7.2 S˘ a se aduca conica
3x
2
−4xy −2x + 4y −3 = 0 (133)
la forma canonic˘ a.
Demonstrat ¸ie: Matricea A a formei p˘ atratice din demonstrat ¸ia
anterioar˘ a este
A =
_
3 −2
−2 0
_
(134)
Ecuat ¸ia caracteristica pentru valorile proprii λ
1,2
este
A =
¸
¸
¸
¸
3 −λ −2
−2 −λ
¸
¸
¸
¸
= 0 (135)
ceea ce implic˘ a λ
1
= −1, λ
2
= 4. Lui λ
1
ˆıi corespunde un vector
propriu < 1, 2 > iar lui λ
2
ˆıi corespunde < 2, −1 >. Normalizandu-
i obt ¸inem
v =< 1/

5, 2/

5 > ¸si w =< 2/

5, −1/

5 >
7.1 Reducerea la forma canonic˘a a unei conice 108
Se observ˘ a c˘a
¸
¸
¸
¸
v
1
w
1
v
2
w
2
¸
¸
¸
¸
= 1
Rezult˘a c˘a rotat ¸ia din exercit ¸iul anterior este
_
x
y
_
=
_
1/

5, −2/

5
2/

5, 1/

5
__
x

y

_
(136)
adic˘ a
x = 1/

5x

−2/

5y

y = 2/

5x

+ 1/

5y

(137)
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a se obt ¸ine
−x
2
+ 4y
2
+
6

5
x

+
8

5
y

−3 = 0 (138)
Prin completarea p˘ atratelor se ajunge la
−(x


3

5
)
2
+ 4(y

+
1

5
)
2
= 2 (139)
Facem acum translat ¸ia
x

= x


3

5
, y

= y

+
1

5
(140)
de unde obt ¸inem ecuat ¸ia redus˘a a conicei
x
2
/2 −y
2
/(1/2) = −1 (141)
ˆın raport cu sistemul de referint ¸˘a canonic definite de versorii v, w
¸si punctul (−
3

5
,
1

5
).
7.2 Intersect ¸ia dintre o conica ¸si o dreapt˘a 109
7.2 Intersect ¸ia dintre o conica ¸si o dreapt˘a
Consider˘am o dreapt˘a (D) de ecuat ¸ii parametrice
(D) :
_
x = x
0
+lt
y = y
0
+mt
, t ∈ R
¸si o conic˘ a de ecuat ¸ie cartezian˘ a
(Γ) : g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+a
10
x +a
20
y +a
00
= 0
Intersect ¸ia D∩Γ corespunde r˘ ad˘ acinilor t
1,2
∈ R ale ecuat ¸iei poli-
nomiale ˆın t:
g(x
0
+lt, y
0
+mt) = a
11
(x
0
+lt)
2
+2a
12
(x
0
+lt)(y
0
+mt)+ (142)
+a
22
(y
0
+mt)
2
+a
10
(x
0
+lt) +a
20
(y
0
+mt) +a
00
= 0
Dup˘ a gruparea termenilor ce cont ¸in t
2
, t se obt ¸ine:
t
2
(a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
)+ (143)
+t[l(2a
11
x
0
+ 2a
12
y
0
+ 2a
10
) +m(2a
12
x
0
+ 2a
22
y
0
+ 2a
20
)]+
+a
11
x
2
0
+ 2a
12
x
0
y
0
+a
22
y
2
0
+ +2a
10
x
0
+ 2a
20
y
0
+a
00
= 0
Not˘am ϕ(l, m) = a
11
l
2
+ 2a
12
lm + a
22
m
2
¸si observ˘ am c˘a ecuat ¸ia
(143) se poate scrie ˆın forma
t
2
ϕ(l, m) +t(lg
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0 (144)
A¸sadar punctele de intersect ¸ie dintre dreapt˘a ¸si conic˘ a sunt decise
de r˘ ad˘ acinile ecuat ¸iei de mai sus.
Discutie:
1) Ecuat ¸ia (144) este de gradul doi dac˘ a ϕ(l, m) = 0. Dac˘a
δ = (lg
x
0
+mg
y
0
)
2
−4ϕ(l, m)g(x
0
, y
o
) > 0 (145)
7.2 Intersect ¸ia dintre o conica ¸si o dreapt˘a 110
atunci ecuat ¸ia are dou˘ a r˘ ad˘ acini reale ¸si distincte deci dreapta
intersecteaz˘ a conica ˆın dou˘ a puncte distincte. Dac˘a δ = 0, atunci
exist˘a un singur punct de intersect ¸ie ¸si concluzion˘am c˘a dreapta
este tangent˘a la conic˘ a. Observ˘ am c˘a ˆın acest caz dac˘ a P(x
0
, y
0
)
este punctul de intersect ¸ie, avem din ecuat ¸ia (145) c˘a lg
x
0
+mg
y
0
=
0, deci direct ¸ia dreptei tangente este perpendicular˘a pe vectorul
< g
x
0
, g
y
0
> ¸si deci ecuat ¸ia dreptei tangente este
(x −x
0
)g
x
0
+ (y −y
0
)g
y
0
= 0
Dreapta care trece prin P(x
0
, y
0
) ¸si este perpendicular˘a pe dreapta
tangent˘a se nume¸ste dreapta normal˘a la conic˘ aˆın punctul P(x
0
, y
0
).
Direct ¸ia ei este < −g
y
0
, g
x
0
> deci ecuat ¸ia dreptei normale este
−(x −x
0
)g
y
0
+ (y −y
0
)g
x
0
= 0
Dac˘a δ < 0 atunci ecuat ¸ia de gradul doi (144) nu are solut ¸ii reale
deci dreapta nu intersecteaz˘ a conic˘ a.
2) Cˆ and ϕ(l, m) = 0 ecuat ¸ia (144) este de gradul ˆıntˆai.
t(lg
x
0
+mg
y
0
)g(x
0
, y
0
) = 0
Ea are solut ¸ia
t = −
g(x
0
, y
0
)
lg
x
0
+mg
y
0
dac˘ a lg
x
0
+mg
y
0
= 0 deci D ∩ Γ cont ¸ine un singur punct.
Dac˘a lg
x
0
+mg
y
0
= 0 ¸si g(x
0
, y
0
) = 0 ecuat ¸ia (144) nu are solut ¸ie
deci nu exist˘a un punct de intersect ¸ie.
Dac˘a ˆıns˘ a lg
x
0
+ mg
y
0
= 0 ¸si g(x
0
, y
0
) = 0 ecuat ¸ia este identic
satisf˘acut˘ a ¸si D ⊆ Γ.
7.3 Elipsa 111
7.3 Elipsa
Consider˘am o elips˘ a de ecuat ¸ie g(x, y) = 0. Am vazut ˆın sect ¸iunea
anterioar˘ a c˘a exist˘a un reper x

O

y

ˆın raport cu care elipsa are
ecuat ¸ia
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 1 (146)
Reperul x

O

y

se nume¸ste reperul canonic iar ecuat ¸ia (146) se
nume¸ste ecuat ¸ia redusa a elipsei fat ¸˘a de reperul canonic. S˘ a pre-
supunem c˘a a > b > 0.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom renota repe-
rul canonic cu xOy. Punctele F
1
(

a
2
−b
2
, 0),F
2
(−

a
2
−b
2
, 0) se
numesc focarele elipsei iar distant ¸a c =

a
2
−b
2
semi-distant ¸a
focal˘a a elipsei. Intersect ¸iile curbei cu axele Ox,Oy se numesc
vˆarfurile ei: V
1
(a, 0),V
2
(−a, 0), V
3
(0, b), V
4
(0, −b).
Teorema 7.1 Elipsa descris˘ a mai sus este locul geometric
al punctelor P(x, y) din plan pentru care distant ¸a(P, F
1
) +
distant ¸a(P, F
2
) = 2a.
Demonstrat ¸ie: S˘ a consider˘am un punct P(x, y) pe elips˘ a. Vom
avea atunci c˘a
dist(P, F
1
) +dist(P, F
2
) =
_
(x −c)
2
+y
2
+
_
(x +c)
2
+y
2
Pe de alt˘a parte, din ecuat ¸ia canonic˘ a a elipsei avem c˘a y
2
=
b
2
(1 −x
2
/a
2
).
ˆ
Inlocuind rezult˘ a c˘a
dist(P, F
1
) +dist(P, F
2
) =
=
_
(x −c)
2
+b
2
(1 −x
2
/a
2
) +
_
(x +c)
2
+b
2
(1 −x
2
/a
2
) =
_
(cx/a −a)
2
+
_
(cx/a +a)
2
= 2a
7.4 Hiperbola 112
Teorema 7.2 Aria elipsei de ecuat ¸ie
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 1 (147)
este egal˘ a cu πab.
Demonstrat ¸ie: Consider˘am transformarea afin˘ a
x

= x/a, y

= y/b
sau
_
x

y

_
=
_
1/a 0
0 1/b
__
x
y
_
Se observ˘ a c˘a elips˘ a se duce prin aceast˘ a transformare ˆın cercul
unitate centrat ˆın origine
x
2
+y
2
= 1
Rezult˘a atunci c˘a aria se transform˘a dup˘a formula:
aria cerc =
¸
¸
¸
¸
1/a 0
0 1/b
¸
¸
¸
¸
· aria elipsa
De aici rezult˘ a
aria elipsa = πab
7.4 Hiperbola
Ecuat ¸ia redus˘a a hiperbolei ˆın raport cu reperul canonic xOy este
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1 (148)
Focarele hiperbolei sunt punctele
F
1
(

a
2
+b
2
, 0), F
2
(−

a
2
+b
2
, 0).
7.5 Parabola 113
Teorema 7.3 Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan
pentru care
|dist(P, F
1
) −dist(P, F
2
)| = 2a
7.5 Parabola
Ecuat ¸ia redus˘a a parabolei ˆın raport cu reperul canonic xOy este
y
2
= 2px (149)
Focarul parabolei este F(p/2, 0).
Teorema 7.4 Parabola este locul geometric al punctelor din plan
pentru care
dist(P, F) = dist(P, Q)
unde Q este proiect ¸ia lui P pe axa Oy.
7.6 Exercit ¸ii 114
7.6 Exercit ¸ii
Exercitiu 7.1 Consider˘ am conica de ecuat ¸ie
g(x, y) = 13x
2
−48xy + 27y
2
−50x −76 = 0 (150)
1. S˘ a se determine tipul conicei.
2. S˘ a se determine forma redus˘ a a acestei conice.
3. S˘ a se determine axele (sau axa) de simetrie ale acestei con-
ice.
4. S˘ a se determine focarele acestei conice.
Demonstrat ¸ie: Se procedeaz˘ a exact ca ˆın exemplul (7.2) din
acest capitol referitor la reducerea unei conice la forma canonic˘ a.
Mai ˆıntˆai incerc˘ am sa anul˘ am termenul −48xy din expresia conicei
prin utilizarea unei rotat ¸ii. Fie
A =
_
13 −24
−24 27
_
(151)
Valorile proprii λ
1,2
ale lui A satisfac ecuat ¸ia
¸
¸
¸
¸
13 −λ −24
−24 27 −λ
¸
¸
¸
¸
= 0 (152)
de unde rezult˘ a c˘a λ
1
= 45, λ
2
= −5.
Suntem acum ˆın m˘ asura sa r˘ aspundem la prima ˆıntrebare. Din
moment ce cele dou˘ a valori proprii sunt nenule ¸si de semn contrar
conica este de tip hiperbolic.
Determin˘ am acum vectori proprii v =< v1, v
2
>, w =< w
1
, w
2
>
corespunz˘atori lui λ
1
¸si respectiv λ
2
. Pentru v =< v1, v
2
> trebuie
ca
7.6 Exercit ¸ii 115
_
13 −45 −24
−24 27 −45
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
(153)
Alegem v
1
= 3 ¸si rezult˘ a v
2
= −4 Dup˘ a normalizare avem c˘a
v =< 3/5, −4/5 >.
ˆ
In mod similar g˘asim c˘a w =< 4/5, 3/5 >.
Se poate vedea c˘a
¸
¸
¸
¸
v
1
w
1
v
2
w
2
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
3/5 4/5
−4/5 3/5
¸
¸
¸
¸
= 1. (154)
Facem acum schimbarea de variabile
_
x
y
_
=
_
3/5 4/5
−4/5 3/5
__
x

y

_
(155)
_
x

y

_
=
_
3/5 −4/5
4/5 3/5
__
x
y
_
Mai putem scrie:
x = 3/5x

+ 4/5y

y = −4/5x

+ 3/5y

(156)
Din teoria expus˘ aˆın acest capitol rezult˘ a c˘a forma p˘ atratic˘ a 13x
2

48xy + 27y
2
devine
45x
2
−5y
2
Putem scrie expresia ˆıntreag˘ a prin utilizarea formulei (156)
45x
2
−5y
2
−30x

−40y

−76 = 0
Dup˘ a completarea p˘ atratelor rezult˘ a c˘a
7.6 Exercit ¸ii 116
5(3x

−1)
2
−5(y

+ 4)
2
= 1 sau 45(x

−1/3)
2
−5(y

+ 4)
2
= 1
Facem acum schimbarea de variabile
x

= x

−1/3, y

= y

+ 4 (157)
de unde rezult˘ a c˘a
45x
2
−5y
2
= 1
Aceasta este ecuat ¸ia redus˘a a conicei. S˘ a determin˘am acum repe-
rul canonic. Avem c˘a dac˘ a x

= 0, y

= 0, atunci x

= 1/3, y

=
−4 ¸si deci din ecuat ¸iile (156)
x = 1/3·3/5+(−4)·4/5 = −3, y = 1/3·(−4)/5+(−4)·3/5 = −8/3.
Prin urmare originea sistemului canonic este la (−3, −8/3). S˘ a
determin˘am axele de simetrie ale hiperbolei.
x

= 0 este echivalent cu x

−1/3 = 0 de unde 3/5x−4/5y = 1/3.
Aceasta este axa O

y

. Axa Ox

are ecuat ¸ia y

= 0 de unde
y

+ 4 = 0 ceea ce ne d˘ a 4/5x + 3/5y + 4 = 0.
Pentru determinarea focarelor folosim aceasi metoda de schimbare
de variabile. S¸tim c˘a ˆın reperul canonic x

O

y

focarele sunt
date de F
1
(

a
2
+b
2
, 0) ¸si F
2
(−

a
2
+b
2
, 0). Va rezult˘ a atunci
F
1
(
_
(1/45)
2
+ (1/5)
2
, 0) ¸si F
2
(−
_
(1/45)
2
+ (1/5)
2
, 0) ˆın reperul
x

O

y

. Pentru determinarea coordonatelorˆın reperul xOy putem
folosi formulele (156) si(157).
Exercitiu 7.2 Consider˘ am conica de ecuat ¸ie
g(x, y) = 29x
2
+ 24xy + 36y
2
−50x = 0 (158)
1. S˘ a se determine tipul conicei.
7.6 Exercit ¸ii 117
2. S˘ a se determine forma redus˘ a a acestei conice.
3. S˘ a se determine axele (sau axa) de simetrie ale acestei con-
ice.
4. S˘ a se determine focarele acestei conice.
Demonstrat ¸ie: Se procedeaz˘ a exact ca ˆın exemplul (7.2) din
acest capitol referitor la reducerea unei conice la forma canonic˘ a.
Mai ˆıntˆai incerc˘ am sa anul˘ am termenul 24xy din expresia conicei
prin utilizarea unei rotat ¸ii. Fie
A =
_
29 12
12 36
_
(159)
Valorile proprii λ
1,2
ale lui A satisfac ecuat ¸ia
¸
¸
¸
¸
29 −λ −12
12 36 −λ
¸
¸
¸
¸
= 0 (160)
de unde rezult˘ a c˘a λ
1
= 45, λ
2
= 20.
Suntem acum ˆın m˘ asur˘a sa raspundem la prima ˆıntrebare. Din
moment ce cele dou˘ a valori proprii sunt nenule ¸si au acela¸si semn
conica este de tip eliptic.
Determin˘ am acum vectori proprii v =< v1, v
2
>, w =< w
1
, w
2
>
corespunz˘atori lui λ
1
¸si respectiv λ
2
. Pentru v =< v1, v
2
> trebuie
ca
_
29 −45 12
12 36 −45
__
v
1
v
2
_
=
_
0
0
_
(161)
Alegem v
1
= 3 rezult˘ a v
2
= 4 Dup˘ a normalizare avem c˘a v =<
3/5, 4/5 >.
ˆ
In mod similar g˘asim c˘a w =< −4/5, 3/5 >.
Se poate vedea c˘a
7.6 Exercit ¸ii 118
¸
¸
¸
¸
v
1
w
1
v
2
w
2
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
3/5 −4/5
4/5 3/5
¸
¸
¸
¸
= 1. (162)
Facem acum schimbarea de variabile
_
x
y
_
=
_
3/5 −4/5
4/5 3/5
__
x

y

_
(163)
_
x

y

_
=
_
3/5 4/5
−4/5 3/5
__
x
y
_
Mai putem scrie:
x = 3/5x

−4/5y

y = 4/5x

+ 3/5y

(164)
Din teoria expus˘ aˆın acest capitol rezult˘ a c˘a forma p˘ atratic˘ a 29x
2
+
24xy + 36y
2
devine
45x
2
+ 20y
2
Putem scrie expresia ˆıntreag˘ a prin utilizarea formulei (164)
45x
2
+ 20y
2
−30x

+ 40y

= 0
Dup˘ a completarea p˘ atratelor rezult˘ a c˘a
5(3x

−1)
2
+20(y

+1)
2
= 25 sau 45(x

−1/3)
2
+20(y

+1)
2
= 25
Facem acum schimbarea de variabile
x

= x

−1/3, y

= y

+ 1 (165)
de unde rezult˘ a c˘a
45x
2
+ 20y
2
= 25
7.6 Exercit ¸ii 119
Aceasta este ecuat ¸ia redus˘a a conicei. S˘ a determin˘am acum repe-
rul canonic. Avem c˘a dac˘ a x

= 0, y

= 0 atunci x

= 1/3, y

= −1
¸si deci din ecuat ¸iile (164)
x = 1/3 ∗ 3/5 + 4/5 = 1, y = 1/3 ∗ 4/5 −3/5 = −1/3 prin urmare
originea sistemului canonic este la (1, −1/3). S˘ a determin˘am axele
de simetrie ale elipsei.
x

= 0 este echivalent cu x

−1/3 = 0 de unde 3/5x+4/5y = 1/3.
Aceasta este axa O

y

. Axa Ox

are ecuat ¸ia y

= 0 de unde
y

+ 1 = 0 ceea ce ne d˘ a −4/5x + 3/5y + 1 = 0.
Pentru determinarea focarelor folosim aceea¸si metoda de schim-
bare de variabile. S¸tim c˘a ˆın reperul canonic y

O

x

focarele sunt
date de F
1
(

a
2
−b
2
, 0) ¸si F
2
(−

a
2
−b
2
, 0). Va rezult˘ a atunci
F
1
(
_
−(5/9)
2
+ (5/4)
2
, 0) ¸si F
2
(−
_
−(5/9)
2
+ (5/4)
2
, 0) ˆın repe-
rul y

O

x

. Pentru determinarea coordonatelor ˆın reperul xOy
putem folosi formulele (164) si(165).
120
8 Curbe ˆın 2 ¸si 3 dim
8.1 Ecuat ¸ia cartezian˘a a unei curbe
Curbele ˆın 2d sunt colect ¸ii de puncte (x, y) ce satisfac ecuat ¸ii
carteziene de tipul f(x, y) = 0 unde f este o funct ¸e de dou˘ a vari-
abile.
ˆ
In 3d curbele sunt colect ¸ii de puncte (x, y, z) ce satisfac
ecuat ¸ii carteziene de tipul f(x, y, z) = 0, g(x, y, z) = 0 unde f, g
sunt funct ¸ii de trei variabile.
Exemplu 8.1 Dreapta ¸si conicele sunt exemple de curbe.
Exemplu 8.2 Curba cardioid˘ a este dat˘ a de ecuat ¸ia cartezian˘ a
(x
2
+y
2
−ax)
2
= a
2
(x
2
+y
2
), a ∈ R (166)
Fig. 40. Curba cardioid˘ a
8.2 Ecuat ¸ia unei curbe ˆın coordonate polare 121
Exemplu 8.3 Trifoiul este dat de ecuat ¸ia cartezian˘ a
(x
2
+y
2
)
2
= ax(x
2
−3y
2
) (167)
Fig. 41. Trifoiul
8.2 Ecuat ¸ia unei curbe ˆın coordonate polare
Uneori prin utilizarea coordonatelor polareˆınlocul celor carteziene,
ecuat ¸ia poate fi simplificat˘a. Coordonatele carteziene x, y sunt
ˆınlocuite de coordonatele polare r, θ utilizˆ and formulele x = rcosθ, y =
rsinθ, r > 0, θ ∈ [0, 2π).
ˆ
In coordonate polare ecuat ¸ia cercului unitate centrat ˆın origine
este r = 1.
Exemplu 8.4 Curba cardioid˘ a este dat˘ a de ecuat ¸ia ˆın coordonate
8.3 Ecuat ¸ia parametric˘a a unei curbe 122
polare
r = a(1 +cos(θ))
Exemplu 8.5 Trifoiul este dat de ecuat ¸ia ˆın coordonate polare
r = acos(3θ)
8.3 Ecuat ¸ia parametric˘a a unei curbe
Ecuatiile parametrice ale unei curbe de ecuat ¸ie cartezian˘ a
f(x, y) = 0 se obtin prin exprimarea coordonatelor x, y ˆın funct ¸e
de un parametru t ∈ I
x = x(t), y = y(t)
ˆın a¸sa fel ˆıncˆ at expresiile x(t), y(t) s˘ a satisfac˘a ecuat ¸ia
f(x(t), y(t)) = 0.
Exemplu 8.6 De pild˘ a cercul de raza r centrat ˆın origine ¸si de
ecuat ¸ie cartezian˘ a x
2
+ y
2
= r
2
se poate parametriza ˆın forma
urm˘ atoare:
x(t) = rsin(t), y(t) = rcos(t), t ∈ [0, 2π) (168)
deoarece x(t), y(t) satisfac
x(t)
2
+y(t)
2
= r
2
(sin(t)
2
+cos(t)
2
) = r
2
. (169)
Se observ˘ a c˘ a de asemenea
x(t) = rcos(t), y(t) = rsin(t), t ∈ [0, 2π) (170)
este o parametrizare valid˘ a a cercului, ˆın ambele cazuri mult ¸imea
{x(t), y(t)|t ∈ [0, 2π)} este cercul de raza r centrat ˆın origine.
ˆ
In
8.3 Ecuat ¸ia parametric˘a a unei curbe 123
primul caz, ˆın timp ce parametrul t parcurge intervalul [0, 2π),
punctul corespunz˘ ator x(t), y(t) parcurge cercul ˆın sens contrar
acelor de ceasornic ˆıncep˘ and din punctul (0, r).
ˆ
In al doilea caz,
ˆın timp ce parametrul t parcurge intervalul [0, 2π), punctul core-
spunz˘ ator x(t), y(t) parcurge cercul ˆın sens contrar acelor de cea-
sornic, ˆıncep˘ and din punctul (r, 0).
Exemplu 8.7 Ecuat ¸ia parametric˘ a a elipsei
Elipsa de ecuat ¸ie cartezian˘ a x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 1 se poate parametriza
dup˘ a cum urmeaz˘ a
x(t) = acos(t), y(t) = bsin(t), t ∈ [0, 2π) (171)
Exemplu 8.8 Ecuat ¸ia parametric˘ a a cardioidei:
x(t) = 2a(1 −t
2
)/(1 +t
2
)
2
, y(t) = 4at/(1 +t
2
)
2
(172)
8.3.1 Vectori tangent ¸i la curbe
Pentru o curb˘a diferent ¸iabil˘ a (adic˘ a x(t), y(t) sunt funct ¸ii diferent ¸iabile
un vector tangent la curb˘aˆın punctul (x, y) ce corespunde parametru-
lui t este (x

(t), y

(t)).
Exemplu 8.9 Aflati un vector tangent la cercul unitate centrat
ˆın origine ˆınpunctul (3/5, 4/5).
Demonstrat ¸ie: Alegem parametrizarea
x(t) = cos(t), y(t) = sin(t) (173)
Alegem parametrul t pentru care x(t) = 3/5,y(t) = 3/5 adic˘ a
cos(t) = 3/5, sin(t) = 4/5 (174)
Din propozit ¸ia anterioar˘ a avem c˘a un vector tangent la curb˘a
ˆınpunctul (3/5, 4/5) este dat de v = (x

(t), y

(t)) = (−sin(t), cos(t)) =
(−4/5, 3/5).
8.4 Intersect ¸ii de curbe 124
8.4 Intersect ¸ii de curbe
ˆ
In rare cazuri (intersect ¸ia a dou˘ a drepte sau a unei conice cu o
dreapta sunt dou˘ a exemple) intersect ¸ia a dou˘ a curbe poate fi cal-
culat˘ a cu o metod˘ a general˘ a. De cele mai multe ori se recurge la
o metod˘ a adaptat˘ a problemei respective.
Exemplu 8.10 S˘ a se calculeze intersect ¸ia cercurilor
x
2
+y
2
= 1, (x −1)
2
+y
2
= 1 (175)
Dac˘a (x, y) se afla pe ambele cercuri atunci el va satisface sistemul
x
2
+y
2
= 1
(x −1)
2
+y
2
= 1
(176)
Se scade prima ecuat ¸ie din a dou˘ a ¸si se obt ¸ine
x = 1/2
de unde rezult˘ a y =

3/2, −

3/2. Se poate, de asemenea, utiliza
parametrizarea celor dou˘ a cercuri
x(t) = cos(t), y(t) = sin(t), t ∈ [−ππ)
x

(s) = cos(s) + 1, y

(s) = sin(s), s ∈ [−ππ)
(177)
ce duce la un sistem trigonometric.
¸si deci
cos(t) = cos(s) −1
sin(t) = sin(s)
(178)
Dac˘a t > 0 rezult˘ a c˘a s = π−t de unde cos(t) = 1/2 ¸si x = 1/2, y =

3/2. Dac˘a t < 0 rezult˘ a c˘a s = −π − t de unde cos(t) = 1/2 ¸si
x = 1/2, y = −

3/2.
8.5 Cum apar curbele ˆın practic˘a? 125
8.5 Cum apar curbele ˆın practic˘a?
Curbele pot aparea ˆın practic˘ a, de pild˘ a, ca traiectorii ale unor
obiecte sau particule ˆın mi¸scare sub act ¸iunea anumitor fort ¸e sau
ca intersect ¸ii de suprafet ¸e.
S˘ a consider˘am mi¸scarea unui obiect aruncat sub un unghi α cu
axa orizontal˘a cu o viteza init ¸ial˘a v
0
. Ignor˘am efectul frec˘arii cu
aerul.
S˘ a not˘ am cu x(t), y(t) pozit ¸ia obiectului la momentul t. Deci y(t)
reprezint˘a ˆınalt ¸imea la care se afla obiectul la momentul t iar x(t)
reprezint˘a distant ¸a parcurs˘a de obiect pe direct ¸ia orizontal˘a. Din
legile mecanicii avem c˘a F = ma. Pe de o parte, F = G =<
0, −mg >, pe de alt˘a parte a =< x

(t), y

(t) >. Obt ¸inem de aici
c˘a
< 0, −mg >= m < x

(t), y

(t) >
de unde rezult˘ a c˘a x

(t) = 0, y

(t) = g = −9.8. Utilizˆand
propriet˘at ¸ile primitivelor obt ¸inem c˘a x(t) = Ct + D ¸si y(t) =
−9.8t
2
/2 + Et + F. Deoarece init ¸ial x(0) = 0, y(0) = 0 obt ¸inem
c˘a D = F = 0. Pe de alt˘a parte, viteza init ¸ial˘a (ca vector) este
8.5 Cum apar curbele ˆın practic˘a? 126
V
0
= v
0
< cosα, sinα > ceea ce ˆınseamn˘a c˘a x

(0) = v
0
cosα ¸si
y

(0) = v
0
sinα. Rezult˘a de aici c˘a C = v
0
cosα ¸si E = v
0
cosα.
Exemplu 8.11 O piatr˘ a este aruncat˘ a la un unghi de 45
o
cu
viteza init ¸ial˘ a 20

2m/sec aprox. de la nivelul solului. S˘ a se afle
distant ¸a pˆ an˘ a la locul unde piatra love¸ste p˘ amˆ antul.
Din teoria expus˘ a anterior avem c˘a x(t) = 20t ¸si y(t) = −9.8t
2
/2+
20t.
ˆ
In locul unde piatra love¸ste p˘ amˆ antul avem c˘a y(t) = 0 deci
t = 40/9.8. Pentru a afla distant ¸a pˆ an˘ a la locul unde y(t) = 0
punem t = 40/9.8 ˆın formula x(t) = 20t.
Exemplu 8.12 Pozitia unei particule ce se mi¸sca ˆın linie dreapt˘ a
este dat˘ a de ecuat ¸ia x(t) = t
2
−t. S˘ a se afle distant ¸a parcurs˘ a de
particul˘ a dup˘ a dou˘ a secunde.
ˆ
In intervalul de timp 0, 1/2 particul˘a se mi¸sc˘ a ˆınspre stˆ anga pˆ an˘ a
ˆın punctul −1/4. Dup˘ a aceea se misca numai ˆınspre dreapta. La
momentul 2 ea va fi ˆın pozit ¸ia 2 deci distant ¸a total˘a este 2.5.
8.6 Lungimea unei curbe 127
Exemplu 8.13 S˘ a se parametrizeze cercul unitate centrat ˆın orig-
ine ˆına¸sa felˆıncˆ at cercul s˘ a fie parcurs ˆıncepˆ and din punctul
(

3/2, 1/2) ¸si ˆın sensul acelor de ceasornic.
Parametrizarea x = cost, y = sint parcurge cercul ˆıncepˆ and din
(1, 0) ¸si ˆın sens contrar acelor de ceasornic. Pentru a muta punctul
de pornire adunamπ/6 la t. Pentru a schimba sensul de parcurgere
inlocuim t cu −t.
x = cos(−t +π/6), y = sin(−t +π/6)
8.6 Lungimea unei curbe
Pentru a calcula lungimea unei curbe γ(t) = (x(t), y(t))
diferent ¸iabile cu derivata continua, se ˆımparte intervalul I = [a, b]
pe care se parametrizeaza curb˘aˆın n subintervale de lungime egal˘a,
ca ˆın figura de mai jos, deci lungimea fiec˘ arui subinterval va fi
δt = (b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele t
i
= a + i∆t
8.6 Lungimea unei curbe 128
ca ˆın figura. Se observ˘ a c˘a t
0
= a ¸si t
n
= b. Acestor numere t
i
le
vor corespunde puncte P
i
pe curb˘a date de formula P
i
= γ(t
i
).
Construim segmente ce unesc punctele consecutive P
i
¸si P
i+1
, i =
0..n−1 ¸si aproxim˘am lungimea curbei γ cu suma lungimilor acestor
segmente:
l(γ) ≈ Σ
n−1
i=0
d(P
i
, P
i+1
) = (179)
Σ
n−1
i=0
_
(x(t
i+1
) −x(t
i
))
2
+ (y(t
i+1
) −y(t
i
))
2
Utiliz˘am teorema de medie pentru a scrie
x(t
i+1
) −x(t
i
) = x


i
)∆t, y(t
i+1
) −y(t
i
) = y


i
)∆t (180)
pentru numere intermediare η
i
, ψ
i
∈ [t
i
, t
i+1
].
ˆ
Inlocuind ˆın formula (179) rezult˘ a c˘a
8.6 Lungimea unei curbe 129
l(γ) ≈ Σ
n−1
i=0
∆t
_
x


i
)
2
+y


i
)
2
(181)
Suma din dreapta este o suma de tip Riemann ¸si dac˘ a se ia limit˘ a
acestei sume cˆand n →∞ vom obt ¸ine egalitatea
l(γ) = lim
n→∞
Σ
n−1
i=0
∆t
_
x


i
)
2
+y


i
)
2
=
_
b
a
_
x

(t)
2
+y

(t)
2
dt
(182)
adic˘ a
l(γ) =
_
b
a
_
x

(t)
2
+y

(t)
2
dt (183)
Observat ¸ia 8.1 (Lungimea graficului unei funct ¸ii) Graficul unei
funct ¸ii f : [a, b] →R este o curb˘ a de ecuat ¸ie γ(t) = (t, f(t)) unde
t ∈ [a, b]. Prin urmare lungimea graficului Γ(f) poate fi calculat˘ a
dup˘ a formula (183) obtinandu-se
l(Γ(f)) =
_
b
a
_
1 +f

(t)
2
dt (184)
Observat ¸ia 8.2 (Lungimea unei curbe ˆın 3d) Lungimea unei curbe
γ(t) = (x(t), y(t), z(t)) din spat ¸iu se calculeaz˘ a ˆın mod asem˘ an˘ ator
¸si se gaseste
l(γ) =
_
b
a
_
x

(t)
2
+y

(t)
2
+z

(t)
2
dt (185)
Exemplu 8.14 Un acoperi¸s are forma ca ˆın figura de mai jos
unde profilul este dat de curb˘ a g(t) = (t, 3 − 3|
t
5
|
3/2
), t ∈ [−5, 5].
Toate lungimile sunt ˆın metri. Pret ¸ul pe m
2
de acoperi¸s este 20
RON. Care e pret ¸ul total al acoperi¸sului?
8.6 Lungimea unei curbe 130
Aria total˘a a acoperi¸sului este egal˘a cu
A = l(g) · 10
Pe de alt˘a parte utilizˆ and formula (183) l(g) =
2
_
5
0
_
1 + 81/500tdt = de unde rezult˘ a c˘a pret ¸ul acoperi¸sului este
2362.31.
Exemplu 8.15 Un acoperi¸s are profilul dat de curb˘ a g(t) = (t, 3a−
3a(t/5)
2
), t ∈ [−5, 5] unde a > 0 e un parametru. S˘ a se afle
parametrul a astfel ˆıncˆ at ˆınclinat ¸ia acoperi¸sului la margini s˘ a fie
de 30
o
, ca ˆın figura de mai jos.
8.6 Lungimea unei curbe 131
Exemplu 8.16 (Lucrul mecanic efectuat de o fort ¸˘ a variabila) Un
obiect este mi¸scat de o fort ¸˘ a de m˘ arime variabil˘ a ˆınlinie dreapt˘ a ˆın
a¸sa fel ˆıncˆ at la distant ¸a x fort ¸˘ a care actioneaz˘ a asupra obiectului
este F(x). S˘ a se calculeze lucrul mecanic efectuat de fort ¸˘ a.
Se ˆımparte intervalul I = [0, l] ˆın n subintervale de lungime egal˘a
ca ˆın figura de mai sus, deci lungimea fiec˘ arui subinterval va fi
∆t = (b − a)/n. Construim deasemenea numerele t
i
= i∆t ca ˆın
figur˘a.
Lucrul mecanic total L este egal cu suma lucrurilor mecanice L
i
efectuate pentru a muta obiectul ˆıntre pozit ¸iile t
i
¸si t
i+1
. Atunci
cˆand n este foarte mare ( ¸si deci ∆t foarte mic) fort ¸˘a ce act ¸ioneaz˘ a
asupra obiectului ˆıntre pozit ¸iile t
i
¸si t
i+1
este aproape constant˘a
¸si egal˘a cu F(t
i
) (sau F(t
i+1
)). Rezult˘a deci c˘a L
i
≈ F(t
i
)∆t ¸si
sumˆand obt ¸inem c˘a L ≈ Σ
n
i=0
F(t
i
)∆t.
Trecˆ and la limit˘ a cˆand n →∞ obt ¸inem c˘ a L =
_
l
0
F(t)dt.
Exemplu 8.17 O funie de greutate 10N/m ¸si lungime 10m este
ridicat˘ a pe un bloc de 10m ˆın˘ alt ¸ime ca ˆın figura de mai jos. S˘ a se
calculeze lucrul mecanic efectuat.
8.6 Lungimea unei curbe 132
Se fixeaz˘a originea ca ˆın figur˘a ¸si se ˆımparte intervalul I = [0, 10]
ˆın n subintervale de lungime egal˘a ca ˆın figura de mai sus, deci
lungimea fiec˘ arui subinterval va fi ∆t = (b −a)/n. Construim, de
asemenea, numerele t
i
= i∆t ca ˆın figur˘a.
Lucrul mecanic total L este egal cu suma lucrurilor mecanice L
i
efectuate pentru a muta cap˘ atul de jos al funiei ˆıntre pozit ¸iile t
i
¸si
t
i+1
. Atunci cˆand n este foarte mare fort ¸˘a necesar˘a pentru a muta
8.6 Lungimea unei curbe 133
capatul funiei ˆıntre pozit ¸iile t
i
¸si t
i+1
este aproape constant˘a ¸si
egal˘a cu greutatea funiei ˆın acel moment adic˘ a F(t
i
) = lungime ·
10N/m = (10−t
i
)· 10N. Rezult˘a c˘a L
i
≈ F(t
i
)∆t = (10−t
i
)10∆t
de unde
L ≈ Σ
n
i=0
(10 −t
i
)10∆t (186)
Trecˆ and la limit˘ a cˆand n →∞ se obt ¸ine
L =
_
10
0
(10 −t)10dt (187)
Exemplu 8.18 O bar˘ a din metal are densitatea pe lungime dat˘ a
de o funct ¸e ρ(x) unde x este distant ¸a de la cap˘ atul din stˆ anga pˆ an˘ a
la locul unde se m˘ asoara densitatea (vezi figura de mai jos). S˘ a se
afle masa total˘ a a barei de metal.
Se fixeaz˘a originea, caˆın figuraˆın partea din stˆ anga jos, se ˆımparte
intervalul I = [0, L] ˆın n subintervale de lungime egal˘a, deci lungimea
fiec˘ arui subinterval va fi ∆t = (b−a)/n. Construim, de asemenea,
numerele t
i
= i∆t ca ˆın figura.
Masa total˘a m a barei este egal˘a cu suma maselor m
i
a p˘ art ¸ilor
din bar˘ a ˆıntre planele verticale prin t
i
¸si t
i+1
.
Atunci cˆand n e foarte mare ( deci t
i
foarte aproape de t
i+1
) vom
avea c˘a densitatea buc˘ at ¸ii din bar˘ a ˆıntre planele verticale prin t
i
¸si t
i+1
este aproape constant˘a ¸si egal˘a cu ρ(t
i
). Rezult˘a atunci c˘a
m
i
≈ ρ(t
i
)πR
2
∆t (188)
8.6 Lungimea unei curbe 134
¸si sumˆand obt ¸inem
m ≈ Σ
n
i=0
ρ(t
i
)πR
2
∆t (189)
Trecˆ and la limit˘ a cˆand n →∞ se obt ¸ine
m =
_
L
0
πR
2
ρ(t)dt (190)
135
9 Cuadrice ¸si corpuri de rotat ¸ie
Un corp de rotat ¸ie se obt ¸ine prin rotirea unei curbe ˆın jurul unei
drepte.
De pild˘ a, sfera unitate centrat˘ a ˆın origine este corpul de rotat ¸ie
obt ¸inut prin rotirea graficului funct ¸ei f(t) =

1 −t
2
, t ∈ [−1, 1]
ˆın jurul axei Ox. Torul se obt ¸ine prin rotirea cercului de raz˘ a R
centrat ˆın (a, 0) cu a > R ˆın jurul axei Oy.
Fig. 42. Torul
Prin rotirea unei elipse ˆın jurul unei din axele ei de simetrie se va
obt ¸ine un elipsoid.
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie 136
Fig. 43. Elipsoidul
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie
S˘ a studiem cazul corpurilor de rotat ¸ie obt ¸inute prin rotirea grafi-
cului unei funct ¸ii f : [a, b] →R ˆın jurul axei Ox.
Se ˆımparte intervalul [a, b] ˆın n subintervale de lungime egal˘a ca
ˆın figura de mai jos, deci lungimea fiec˘ arui subinterval va fi ∆t =
(b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele t
i
= a + i∆t ca ˆın
figur˘a.
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie 137
Fig. 44. Corp obt ¸inut prin rotat ¸ie ˆın jurul lui Ox
Rezult˘a c˘a volumul total al corpului de rotat ¸ie este egal cu suma
volumelor V
i
ale p˘ art ¸ilor din corpul de rotat ¸ie aflate ˆıntre planele
verticale prin t
i
¸si t
i+1
ca ˆın figur˘a.
V = Σ
n−1
0
V
i
Pe de alt˘a parte, deoarece pentru n foarte mare t
i
va fi foarte
aproape de t
i+1
putem spune c˘a partea din corpul de rotat ¸ie aflat˘ a
ˆıntre planele verticale prin t
i
¸si t
i+1
este aproape un cilindru ¸si ˆın
consecint ¸˘a avem c˘a
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie 138
V
i
≈ ∆tπf(t
i
)
2
Prin ˆınsumare rezult˘ a c˘a
V ≈ Σ
n−1
0
∆tπf(t
i
)
2
Trecˆ and la limit˘ a dup˘a n →∞ rezult˘ a c˘a
V = lim
n→∞
Σ
n−1
0
∆tπf(t
i
)
2
.
Suma Riemann din dreapta converge la
_
b
a
πf(t
i
)
2
dt ¸si deci
V =
_
b
a
πf(t)
2
dt (191)
Exemplu 9.1 S˘ a se calculeze volumul sferei unitate centrate ˆın
origine.
Sfera unitate centrat˘ a ˆın origine este obt ¸inuta prin rotirea funct ¸ei
f : [−1, 1] →R,f(t) =

1 −t
2
. Aplicˆand formula (191) rezult˘ a c˘a
V ol(sfera) =
_
1
−1
π(1 −t
2
)dt = 4/3π
S˘ a studiem cazul corpurilor de rotat ¸ie obt ¸inute prin rotirea grafi-
cului unei funct ¸ii f : [a, b] →R ˆın jurul axei Oy.
Se ˆımparte intervalul [a, b] ˆın n subintervale de lungime egal˘a ca
ˆın figura de mai jos, deci lungimea fiec˘ arui subinterval va fi ∆t =
(b − a)/n. Construim, de asemenea, numerele t
i
= a + i∆t, ca ˆın
figura de mai jos.
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie 139
Fig. 45. Corp obt ¸inut prin rotat ¸ie ˆın jurul lui Oy
Volumul V al corpului de rotat ¸ie este egal cu suma volumelor V
i
ale corpurilor obt ¸inute prin rotirea regiunii din grafic ˆıntre liniile
verticale prin t
i
¸si t
i+1
, ca ˆın figura de mai jos.
Fig. 46. Shell
9.1 Volumul corpurilor de rotat ¸ie 140
Volumul acestor corpuri poate fi aproximat dup˘a cum urmeaz˘ a:
V
i
≈ˆınalt ¸imea ∗ (aria bazei) ≈ f(t
i
) ∗ ∆t ∗ 2πt
i
Prin ˆınsumare rezult˘ a c˘a
V ≈ Σ
n−1
i=0
f(t
i
) ∗ ∆t ∗ 2πt
i
Trecˆ and la limit˘ a cˆand n →∞ rezult˘ a c˘a
V = lim
n→∞
Σ
n−1
i=0
f(t
i
) ∗ ∆t ∗ 2πt
i
¸si deci
V =
_
b
a
2πtf(t)dt
Exemplu 9.2 O cupola se obt ¸ine prin rotirea funct ¸ei f : [0, 5] →
R, f(t) = 3 −3(t/5)
2
ˆın jurul axei Oy. Calculat ¸i volumul cupolei.
Exemplu 9.3 O cupola se obt ¸ine prin rotirea funct ¸ei f : [−5, 5] →
R, f(t) = 3−3(t/5)
2
ˆın jurul axei Oy. Atunci integrala
_
5
−5
2πtf(t)dt
este egal˘ a cu
1) volumul cupolei;
2) dublul volumului cupolei;
3) triplul volumului cupolei ;
4) niciuna din variantele anterioare.
Exemplu 9.4 Torul se obt ¸ine prin rotirea cercului de raza R ¸si
centru (a, 0) cu a > R ˆın jurul axei Oy. S˘ a se calculeze volumul
torului.
9.2 Cuadrice 141
9.2 Cuadrice
Cuadricele sunt colect ¸ii de puncte de coordonate(x, y, z) ce satisfac
o ecuat ¸ie cartezian˘ a de tipul
a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz+ (192)
+2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0
Exemplu 9.5 Exemple de cuadrice:
Elipsoidul: x
2
/a
2
+y
2
/b
2
+z
2
/c
2
= 1. Un exemplu este prezentat
ˆın figura de mai sus. Elipsoidul este un corp de rotat ¸ie. Hiper-
boloidul cu o pˆ anza: x
2
/a
2
+y
2
/b
2
−z
2
/c
2
= 1 este corp de rotat ¸ie.
Fig. 47. Hiperboloidul cu o pˆ anza
9.2 Cuadrice 142
Hiperboloidul cu dou˘ a pˆ anze:
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
−z
2
/c
2
= −1 (193)
Hiperboloidul cu dou˘ a pˆ anze este corp de rotat ¸ie.
Fig. 48. Hiperboloidul cu dou˘ a pˆ anze
Paraboloidul eliptic:
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 2pz (194)
Paraboloidul eliptic este corp de rotat ¸ie.
9.2 Cuadrice 143
Fig. 49. Paraboloidul eliptic
Paraboloidul hiperbolic:
x
2
/a
2
−y
2
/b
2
= 2pz (195)
Paraboloidul hiperbolic nu este corp de rotat ¸ie.
9.2 Cuadrice 144
Fig. 50. Paraboloidul hiperbolic
Exemplu 9.6 (Alte cuadrice)
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 1, – cilindru eliptic
x
2
/a
2
−y
2
/b
2
= 1, – cilindru hiperbolic
y
2
= 2px, – cilindru parabolic
x
2
/a
2
−y
2
/b
2
= 0, – pereche de plane concurente
x
2
= a
2
, – pereche de plane paralele
x
2
= 0, – pereche de plane confundate
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= 0, – o dreapt˘ a
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
+z
2
/c
2
= 0, – un punct
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
+z
2
/c
2
= −1, – mult ¸imea vida
x
2
/a
2
+y
2
/b
2
= −1, – mult ¸imea vida
x
2
/a
2
= −1, – mult ¸imea vid˘ a
(196)
9.2 Cuadrice 145
Aducerea unei cuadrice generale la forma canonic˘a.
Cuadricele expuse mai sus sunt ˆın forma canonic˘ a, ˆınsensul c˘a nu
apar termeni de tipul xy, xz, yz ¸si, de asemenea, ˆın cazul ˆın care
termeni de tipul x
2
, y
2
, z
2
sunt prezent ¸i, termenii corespunz˘atori
x, y, z nu mai apar. Din punct de vedere geometric, atunci cˆand o
cuadrica eˆın forma canonic˘ a, axele ( sau axa) de simetrie (daca ex-
ist˘ a) sunt unele din axele reale Ox, Oy, Oz. De pild˘ a, paraboloidul
eliptic ˆın forma canonic˘ a x
2
+ y
2
= z are ca ax˘a de simetrie axa
Oz.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom incerca sa aducem la forma canonic˘ a o
cuadric˘a de ecuat ¸ie general˘ a dat˘ a de (192).
Teoria este aceea¸si ca ¸si ˆın cazul conicelor, cuadricei i se aplica mai
ˆıntˆai o rotat ¸ie (in spat ¸iu) care s˘ a pun˘a cuadrica ˆın form˘a canonic˘ a
ˆın raport cu o translat ¸ie a reperului nostru. Rotat ¸ia este apoi
urmat˘a de o translat ¸ie.
Pentru aflarea rotat ¸iei se calculeaz˘ a valorile proprii (λ
i
)
i=1..3
ale
matricii A a formei p˘ atratice asociate cu ecuat ¸ia (192).
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
(197)
Valorile proprii (λ
i
)
i=1..3
sunt solut ¸iile λ ale ecuat ¸iei
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (198)
Apoi, la fel ca ˆın cazul conicelor, se calculeaz˘ a o baz˘ a ortonormal˘a
orientat˘a pozitiv format˘a din vectori proprii (v
i
)
i=1..3
pentru valo-
rile proprii (λ
i
)
i=1..3
. Prin urmare ei trebuie sa satisfac˘a ecuat ¸iile
Av
i
= λ
i
v
i
9.2 Cuadrice 146
s˘ a fie liniar independent ¸i, unitari, iar det(v
1
|v
2
|v
3
) > 0.
Deoarece matricea formei p˘ atratice este simetric˘a astfel de vectori
proprii exist˘a. Cu ace¸sti vectori proprii se construie¸ste matricea
R care are pe coloane vectorii v
i
R = (v
1
|v
2
|v
3
).
Notat ¸ia de mai sus are urm˘atoarea semnificat ¸ie: dac˘ a not˘ am v
i
=
(v
1
i
, v
2
i
, v
3
i
) atunci
R =
_
_
v
1
1
v
1
2
v
1
3
v
2
1
v
2
2
v
1
3
v
3
1
v
3
2
v
3
3
_
_
(199)
Ea corespunde rotat ¸iei ˆın spat ¸iu
_
_
x
y
z
_
_
= R ·
_
_
x

y

z

_
_
(200)
Observ˘ am deasemenea c˘a
R
t
AR =
_
_
λ
1
0 0
0 λ
2
0
0 0 λ
3
_
_
(201)
Ecuat ¸ia cuadricei ˆın forma matriceal˘ a este
X
t
AX + 2bX +c = 0 (202)
unde
X =
_
_
x
y
z
_
_
, b =
_
_
a
10
a
20
a
30
_
_
, c = a
00
(203)
9.2 Cuadrice 147
ˆ
Inlocuind ˆın egalitatea de mai sus X cu RX

unde
X

=
_
_
x

y

z

_
_
(204)
¸si utilizˆ and relat ¸ia (201) rezult˘ a c˘a ecuat ¸iaˆın coordonatele x

, y

, z

devine
λ
1
x
2

2
y
2

3
z
2
+ (termeni de ordin 1 sau 0) = 0
Pentru eliminarea termenilor de ordin 1 din ecuat ¸ia de mai sus se
completeaz˘ a p˘ atratele.
9.2 Cuadrice 148
LIST
˘
A DE FIGURI 149
List˘a de figuri
Fig. 1. Doi vectori echipolent ¸i . . . . . . . . . . . . . . . 9
Fig. 2. a) regula paralelogramului b) regula triunghiului 11
Fig. 3. Descompunerea unui vector dup˘a dou˘ a direct ¸ii . 13
Fig. 4. Proiect ¸ia vectorului a pe vectorul

i . . . . . . . 15
Fig. 5. Produsul vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Fig. 6. Sistemul de coordonate carteziene . . . . . . . . 19
Fig. 7. Fort ¸a rezultant˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
Fig. 8. Fort ¸a rezultant˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
Fig. 9. Reprezentare polar˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . 24
Fig. 10. Teorema lui Pitagora generalizat˘ a . . . . . . . . 25
Fig. 11. Lucru mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
Fig. 12. Direct ¸ia normal˘a la un grafic ˆıntr-un punct . . 27
Fig. 13. Proiect ¸ia vectorial˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . 28
Fig. 14. Proiect ¸ia vectorial˘ a pe un subspat ¸iu . . . . . . 29
Fig. 15. Calculul ˆınalt ¸imii ˆıntr-un triunghi . . . . . . . . 31
Fig. 16. Ecuat ¸ia vectorial˘ a a unei drepte . . . . . . . . . 34
Fig. 17. Dreapta orientat˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
Fig. 18. Cosinusurile directoare . . . . . . . . . . . . . . 37
Fig. 19. Ecuat ¸ia vectorial˘ a a unei drepte . . . . . . . . . 39
Fig. 20. Perpendiculara comun˘ a a dou˘ a drepte . . . . . 43
Fig. 21. Calculul lungimii perpendicularei comune . . . 44
Fig. 22. Ecuat ¸ia unui plan . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
Fig. 23. Ecuat ¸ia normal˘a a planului . . . . . . . . . . . 51
Fig. 24. Distant ¸a de la un punct la un plan . . . . . . . 52
Fig. 25. Unghiul a dou˘ a plane . . . . . . . . . . . . . . 54
Fig. 26. Distant ¸a de la un punct la un plan . . . . . . . 58
Fig. 27. Planul determinat de o dreapt˘a ¸si un punct . . 63
Fig. 28. Separare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
Fig. 29. Translat ¸ie de vector a . . . . . . . . . . . . . . 68
LIST
˘
A DE FIGURI 150
Fig. 30. Translat ¸ia de vector v . . . . . . . . . . . . . . 79
Fig. 31. Translat ¸ia de vector v a lui Ω . . . . . . . . . . 81
Fig. 32. Translat ¸ia unei drepte . . . . . . . . . . . . . . 82
Fig. 33. Omotetia de scalar α . . . . . . . . . . . . . . . 83
Fig. 34. Transformarea punctelor printr-o omotetie . . . 83
Fig. 35. Transformarea unei drepte printr-o omotetie . . 85
Fig. 36. Rotat ¸ie de unghi α . . . . . . . . . . . . . . . . 86
Fig. 37. Rotat ¸ia conserv˘ a lungimea segmentului PQ . . 87
Fig. 38. Rotat ¸ia ˆın jurul unui punct arbitrar O’ . . . . . 88
Fig. 39. Simetria fat ¸˘a de o dreapt˘a arbitrar˘a . . . . . . 89
Fig. 40. Curba cardioid˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
Fig. 41. Trifoiul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
Fig. 42. Torul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
Fig. 43. Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136
Fig. 44. Corp obt ¸inut prin rotat ¸ie ˆın jurul lui Ox . . . . 137
Fig. 45. Corp obt ¸inut prin rotat ¸ie ˆın jurul lui Oy . . . . 139
Fig. 46. Shell . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
Fig. 47. Hiperboloidul cu o pˆ anza . . . . . . . . . . . . 141
Fig. 48. Hiperboloidul cu dou˘ a pˆ anze . . . . . . . . . . 142
Fig. 49. Paraboloidul eliptic . . . . . . . . . . . . . . . . 143
Fig. 50. Paraboloidul hiperbolic . . . . . . . . . . . . . 144
Index
componentele unui vector dup˘a
direct ¸ii date, 13
Compunerea transform˘arilor afine,
70
conica, 104
coordonate carteziene, 18
cosinusurile directoare, 36
determinantul unei transform˘ari
afine, 69
dreapt˘a orientat˘a, 35
drepte confundate, 104
ecuat ¸ia general˘ a a planului, 47
ecuat ¸ia normal˘a a planului, 50
ecuat ¸ia vectorial˘ a, 33
ecuat ¸iile parametrice ale dreptei,
34
elipsa, 111
expresia analitic˘ a a unui vector,
14
fascicul, 61
focarele unei elipse, 111
focarele unei hiperbole, 112
focarul parabolei, 113
hiperbola, 112
Inversa unei transform˘ari afine
nedegenerate, 71
matricea unei transform˘ari afine,
69
omotetia, 82
originea reperului cartezian, 18
parabola, 113
Perpendiculara comun˘ a, 42
plane de coordonate, 19
produsul scalar a doi vectori, 15
Produsul vectorial a doi vectori,
17
Proiect ¸ia unui vector, 15
regula paralelogramului , 10
regula triunghiului, 10
reper cartezian, 18
rotat ¸ie, 86
Simetria fat ¸˘a de dreapta D ce
trece prin origine ¸si face
un unghi α cu axa Ox,
90
Simetria fat ¸˘a de o dreapt˘a arbi-
trar˘ a, 90
spat ¸iul euclidian tridimensional,
9
transform˘ari afine nedegenerate,
70
INDEX 152
Transform˘arile afine ˆın plan, 69
translat ¸ia de vector
−→
v , 79
unghiul dintre doi vectori, 16
vector director, 33
vector legat, 9
vector legat nul, 9
vector liber, 9
vectori coliniari , 12
vectori coplanari, 12
vectori legat ¸i echipolent ¸i, 9
vectorul nul, 10
versor, 10
BIBLIOGRAFIE 153
Bibliografie
[1] V. Cruceanu. Algebra liniara. Editura tehnica, 1969.
[2] I. Duda. Geometrie Analitica(note de curs). Facultatea de
Pompieri, Academia de Politie, 1992.









































































Bun de tipar: 5.12.2007; Coli tipar: 9,75
Format: 16/61×86

Editura Fundaţiei România de Mâine
Bulevardul Timişoara nr. 58, Bucureşti, Sector 6
Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful