Îndreptar de lucrări practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

33

PULSUL ARTERIAL
Pulsul arterial este o manifestare periferică a activităţii mecanice a inimii, constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecţia ventriculară, percepută la palparea unei artere pe ţesutul dur subiacent.

¾ EXAMINAREA PUSULUI ARTERIAL
9 Se realizează prin palparea diferitelor artere accesibile: cardotidă, brahială, radială, femurală, poplitee, tibială posterioară, pedioasă. În practica medicală se apreciază de regulă pulsul radial (fig.III-41).

Figura III-41. Palparea pulsului periferic la nivelul arterei radiale, prin comprimarea cu trei degete (index, medius şi inelar) a arterei în şanţul radial.

9 Palparea pulsului radial trebuie făcută în acelaşi timp la ambele artere radiale, urmărind dacă unda de pus are în cele două puncte aceaşi amplitudine şi survine simultan; în acest sens se vorbeşte de simetria şi sincronismul undei de puls.

¾ ÎNREGISTRAREA GRAFICĂ A PULSULUI ARTERIAL
9 Se realizează cu dispozitive mecanice (Marey) sau prin pletismografie fotoelectrică; traseul obţinut poartă numele de sfigmogramă. Înregistrarea se poate face la nivelul unei artere apropiate de inimă (sfigmograma centrală), sau la nivelul unei artere periferice (sfigmograma periferică). Aspectele morfologice ale sfigmogramei centrale sunt descrise la capitolul referitor la explorările mecanocardiografice cardiovasculare.

¾ CALITĂŢILE PULSULUI ARTERIAL
Se apreciază în mod subiectiv prin palpare, sau în mod obiectiv prin analiza sfigmogramei. Semiologia pulsului distinge cinci calităţi fundamentale:

slab perceptibil. caracteristic stenozei aortice. urmează una mai slabă şi mai mică ca volum. Aritmia poate fi intermitentă când pe un fond de ritm regulat intervin unele neregularităţi izolate (exemplu extrasistole). fiind cuprinsă între 60-90/min. Se distinge astfel un puls amplu (puls magnus). ¾ ASPECTE PATOLOGICE ALE PULSULUI ARTERIAL 9 pulsul alternant se caracterizează printr-un puls regulat ca ritm şi cu o amplitudine alternantă a undelor: după fiecare pulsaţie normală. care izbeşte cu forţă degetul şi un puls mic (puls parvus). uşor depresibil. Din acest punct de vedere se distinge un puls dur (puls durus). iar modificarea intervalului caracterizează un puls neregulat (puls iregularis) sau aritmic. Pulsul tardus este un un puls care se palpează un timp mai îndelungat. Exprimă în general o afectare severă a contractilităţii miocardului. un interval constant caracterizează un puls regulat (puls regularis) sau ritmic. . 9 deficitul de puls desemnează diferenţa dintre frecvenţa ventriculară şi numărul pulsaţiilor radiale. Pulsul celer este considerat atunci când unda pulsatilă apare şi dispare cu rapiditate.34 Îndreptar de lucrări practice de fiziologie . 9 pulsul "tardus et parvus" este un puls mic ca amplitudine şi o durată mai mare. 9 Amplitudinea se referă la mărimea undei de puls. greu comprimabil şi un puls moale (puls mollis). 9 Tensiunea se apreciază după forţa necesară pentru a comprima artera şi a obţine dispariţia pulsului. 9 Viteza indică rapiditatea cu care apare şi dispare unda pulsatilă arterială. sau absolută (exemplu fibrilaţia atrială). când nu toate contracţiile cardiace sunt eficiente. unele neputându-se transmite la periferie. bradicardie (puls rarus). deoarece distensia arterei se face cu întârziere . Creşterea frecvenţei se numeşte tahicardie (puls frequentus). PULS NORMAL PULS PARVUS ET TARDUS PULS ALTERNANT PULS CELER ET ALTUS Figura III-42. Aspecte grafice ale diverselor unde de puls.Aparatul cardiovascular 9 Frecvenţa se apreciază numărind pulsaţiile timp de un minut. Se întâlneşte în fibrilaţia atrială cu frecvenţă ventriculară rapidă. cu rare excepţii este egală cu frecvenţa contracţiilor cardiace. 9 Ritmul se referă la intervalul dintre două pulsaţii succesive. Este caracteristic insuficienţei aortice. 9 pulsul "celer et magnus" (Corrigan) este un puls cu amplitudine mare şi o viteză de ascensiune şi mai ales de coborâre crescută. iar scăderea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful