CAPITOLUL 4

ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE
Antenele sunt componente ale tuturor sistemelor electronice care depind de spaţiul liber ca mediu de propagare. Ele joacă un rol important în determinarea caracteristicilor sistemelor cărora le aparţin, comportându-se ca interfeţe între spaţiul liber, pe de o parte, şi emiţătoare sau receptoare, pe de altă parte.

4.1. Noţiuni generale despre antene
Denumirea de antenă vine de la cuvântul din limba latină “antenna” care înseamnă tijă (bară). Energia dată de o sursă de curent continuu sau de curent alternativ pentru ca să devină energie radiată, trebuie transformată mai întâi în energie de înaltă frecvenţă. Curenţii de înaltă frecvenţă intră în antenă care transformă energia lor în energie radiată sub forma undelor electromagnetice. În cazul recepţiei undelor electromagnetice , fenomenele se desfăşoară în sens invers. Antena
  ¡ ¢   £ ¤ ¥ ¦ ¡ § ¨ © ¦ ¢ ¦       ¦ ©  ¢ ¥ ¦ ¤   ¢    ¦      ¨ ¤ ¥ £  ¢ ¨           ¡ ¦  £        ¦ ¡ ¦   ¢   ¤ ¡  ¨         £    ¤  ¦  ¨  ¥     ¥ ¦ ¨         ¤   ¤ £ ¤ ¥         ¢  ¨    ¤   ¢ ¦    ! ¦           §  ¦    ¡ ¦  £   ¢   ¤ ¡  ¨        £ ¤ ¥    ¨        ¢  ¨    ¤   ¢ ¦    ¤  £    ¤  ¦ ¥    

¥

¦

¨  

   

 

¤  

"

Antenele pot fi clasificate din multe puncte de vedere, astfel: • după principiul de funcţionare: - electrice; - magnetice. • după forma elementului radiant: - liniare; - de suprafaţă. • după destinaţie: - de emisie;

84
de recepţie; mixte.

TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE

Pentru aprofundarea studiului antenelor se utilizează noţiunea de antenă de sau . referinţă care poate fi Antenele ideale sunt antene teoretice care se folosesc pentru definirea unor parametrii ai antenelor sau ca etaloane pentru antenele reale. Ca exemple de antene de referinţă sunt cunoscute: • Dipolul Elementar Electric ( ) sau elementul de curent electric; • Dipolul Elementar Magnetic ( ) sau elementul de curent magnetic; ). • Radiatorul Izotrop Punctiform ( Dipolul Elementar Electric (DEE) este unul dintre tipurile de radiatoare frecvent folosite în practica antenelor, care constă dintr-un conductor rectiliniu de grosime neglijabilă şi de lungime mult mai mic decât lungimea de undă, se utilizează pentru determinarea câmpului radiat de antenele liniare. Dacă distribuţia de curent pe un asemenea conductor se cunoaşte sau poate fi estimată cu suficientă acurateţe, este posibilă determinarea puterii radiate. Acest calcul are la bază integrarea efectelor fiecărui element diferenţial de curent din lungul conductorului. Componentele electrice şi magnetice (diferite de zero) ale câmpului produs de Dipolul Elementar Electric, orientat după axa într-un sistem de coordonate sferice, sunt prezentate în figura 4.1.
¦ ¥           

 

¡

¡

 

¡

¢

£

¤

¥

©

z
© 

Element de curent θ
© 

ϕ

θ

r l I y

ϕ x P’

¦

¦ 

"

§

"

¨

"

Element de curent în originea unui sistem de coordonate sferice (dipol Hertz)

(ϕ .o zonă apropiată. deci zona îndepărtată.o zonă îndepărtată. " # . a) Funcţia de directivitate Funcţia de directivitate determină legătura dintre intensitatea câmpului electric radiat şi coordonatele sferice θ ş ϕ.2. . denumită Zona Fraunkoffer. Expresia generală a câmpului electric în zona de radiaţie a antenei este dată de funcţia de directivitate a cărei expresie în funcţie de coordonatele polare [27]:  ! ¦  =  ! ⋅  (ϕ .29) în care: (ϕ . 4. denumită Zona Fresnel. Parametrii electrici ai antenelor sunt în strânsă dependenţă de frecvenţa sau gama de frecvenţă pentru care au fost realizate.θ ) ⋅   ω  ⋅ (ϕ . §  =0 (4. Parametrii electrici ai antenelor Antenele utilizate în sistemele de comunicaţii prezintă caracteristici specifice care le scot în evidenţă performanţele constructive şi funcţionale.θ ) ⋅  −β ⋅   ψ (ϕ .funcţia de directivitate de amplitudine.rezistenţa de radiaţie. . care va fi descris de relaţiile: § θ = 30 ⋅ ⋅ ⋅ ¥ £ ¤ ¦ ¢ −1 ⋅ sin θ ⋅ ¡ − ¨ ©  = 120π ⋅   ϕ .θ ) . Pentru radiotehnică interesează câmpul la mare distanţă. .θ ) . Se poate observa că cele două componente de câmp 0 şi ϕ sunt în fază.constantă cu valoarea egală cu 2π λ.puterea radiată.funcţia de directivitate de polarizare.θ )  (3.  ¤  ¥      iar raportul lor este egal cu 120π şi reprezintă ¦  §   ¥  ¤   ¥   £ ¤ ¥  . Principalii parametrii electrici ai antenelor sunt: .funcţia de directivitate de fază.funcţia de directivitate. denumită Zona Rayleigh. . – curentul cu variaţie armonică în timp care străbate elementul. . ψ (ϕ .1) unde: – lungimea elementului.θ ) . – distanţa până la punctul studiat ( ).o zonă intermediară.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 85 Câmpul electromagnetic generat de o antenă acoperă trei zone de radiaţie: .

86 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE b) Caracteristica de directivitate Caracteristica de directivitate este reprezentarea grafică a funcţiei de directivitate. ”.316Emax 0. se poate considera că puterea radiată este uniform repartizată pe suprafaţa unei sfere cu centrul în antenă şi de rază . cunoscută si sub denumirea de . ¥ ¦       ¥     ¥ ¦   ¦          ¢    ¦ ¡ ¢ ¦   ¥   ¥ ¦     ¢ ¦  ¦ ¢  ¢   ¤ ¨    ¢  2700 0.2. în plan orizontal sau în plan vertical. Dacă în reprezentarea diagramei de directivitate se utilizează valorile relative (ϕ .707Emax 0. În general se prezintă sub forma unor suprafeţe curbe închise deoarece reprezentarea lor prezintă unele dificultăţi de ordin practic. Înscrierea rezultatelor măsurătorilor câmpului electric sau magnetic efectuate în coordonate polare şi reprezentarea acestora în cele două planuri (orizontal şi vertical) duce la obţinerea diagramei de directivitate. adică este antenă izotropă..θ ) / max se obţine . Prin aceasta se introduce noţiunea de densitate de putere radiată: ¥ ¥ . în cele mai multe cazuri se trasează aşa numitele caracteristici plane de directivitate.5 Emax 1800 2γ 2ϕ 2α 00 Direcţia de radiaţie maximă Lobi secundari de radiaţie Lob principal de radiaţie ¦ ¦  " § "   " Caracteristica de directivitate în plan orizontal c) Puterea radiată De la generator (emiţător) la antena se aplică o putere activă din care o parte se pierde inutil în rezistenţa activă a conductorului antenei iar cealaltă parte este radiată în spaţiu ca putere activă ( Σ). Dacă antena emiţătorului radiază la fel în toate direcţiile. Elementele de bază ale caracteristicii de directivitate în plan orizontal sunt prezentate în figura 4.

Din punct de vedere teoretic un dipol simetric se poate obţine dintr-o linie bifilară în gol (fig. În practică se foloseşte dipolul având lungimea totală λ . iar săgeţile reprezintă sensul curentului. Impedanţa de intrare a unei antenei are o componentă activă şi o componentă reactivă . e) Rezistenţa de radiaţie Rezistenţa de radiaţie caracterizează capacitatea antenei de a radia energie electromagnetică în cazul în care este excitată cu un curent de o intensitate dată. astfel că lungimea totală a dipolului este λ .). ca sursă primară pentru antena parabolică sau ca antenă de referinţă.4.4) în care: ©    ¥  § – aria efectivă la recepţie.4. Prin definiţie aria efectivă a antenei este dată de relaţia: ¤ ¥ § ¨ ¦ = ¦ £ (4. Dipolul simetric Dipolul simetric reprezintă o antenă simplă formată din conductoare egale având fiecare lungimea aşezate la o distanţă foarte mică între ele. Această parte este proporţională cu densitatea de putere radiată şi depinde de aria pe care antena o interpune în calea undelor.3. Dipolul simetric poate fi utilizat ca element activ pentru antena canal de undă. – densitatea de putere.            §    . Dacă se îndepărtează (rotesc) capetele CC ale liniei în jurul punctelor BB se obţine un dipol simetric în λ alimentat printr-o linie bifilară (fig.3) ¡ ¢ = Σ 4π   2 d) Aria efectivă Receptorul captează o mică parte din puterea radiată.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 87 (4. duce la apariţia unor câmpuri electromagnetice sinfazice. – puterea recepţionată. Sinusoidele reprezintă în mod convenţional distribuţia curentului în linie. Faptul că în punctele simetrice ale dipolului curenţii sunt egali ca mărime şi de acelaşi sens.3). 4. care se propagă în spaţiu.: = + conţine rezistenţa de radiaţie Σ şi rezistenţa de Componenta activă pierderi : = Σ+   £      £    £  £ £  £  £ £  4. Se observă că prin braţele dipolului circulă curent în acelaşi sens.

88 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE A B C Z A’ B’ C’ ¦ ¦  " § "   " Distribuţia curenţilor într-o linie bifilară în gol C A B ©   λ  © z A’ B’ C’ ¦ ¦  " § " § " Dipol simetric în λ    Pentru a determina distribuţia curentului într-un dipol simetric considerăm un conductor de lungime . poate fi scrisă sub forma: © ¤ ¦ ¨ = ¦ § ⋅ ¥ −γ ¢ +Γ ⋅ ¤ ¦ § ⋅ ¥ −γ ( 2 − £ ¢ ) = ¦ § [ ¥ −γ ¢ − ¥ −γ ( 2 − £ ¢ ) ] (4.5) . Semnificaţia notaţiilor este: – curentul direct. cu capetele în gol având impedanţa caracteristică constantă pe toată lungimea sa (fig. γ .).    ¥ ¤  ¤ ¡ Valoarea curentului în lungul conductorului . Γ – coeficientul de reflexie în curent având valoarea egală cu –1.5.constanta de propagare.4. – curentul reflectat.

4. ¢ z M Braţul 1 al dipolului Iz θ+ π θ r1 r2 x Braţul 2 al dipolului Iz ¦ ¦  "   "   ¨ " Dipolul simetric radiant în spaţiu .5) devine: ¦ 0 = ¦ § ⋅ ¥ −γ £ ⋅2 γ    ¡ (4. Pentru a determina funcţia de directivitate se consideră un dipol simetric care radiază într-un punct din spaţiu (fig.6.).7) Id Id⋅e-γz Ir=Γi⋅Id⋅e-γ(2l-z) z 2l-z 2l z ¦ ¦  " § " ¢ " Distribuţia curentului în lungul unui conductor De o importanţă deosebită este determinarea expresiei funcţiei de directivitate a dipolului simetric şi pe baza acesteia reprezentarea caracteristicii de directivitate.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 89 Pentru z=0 relaţia (4.6) din care rezultă: ¦ ¦ § = 0 2 γ    ¡ ⋅ ¥ γ £ (4.

a.4.).4. din Intensitate câmpului electric dat de braţul 1 al dipolului în punctul spaţiu se calculează cu relaţia: ¨       ¡  ¢ ¤ 1 (θ ) = ¢ £ 30 cos(β cos θ ) − cos β + [sin β (sin θ ) − sin β sin θ ]} sin β ⋅ sin θ ¦ ¢     ¢  (4.4. unidirecţională care are la baza dipolul simetric şi un număr variabil de elemente pasive realizate din materiale conductoare dispuse în faţa şi în spatele dipolului activ în λ (fig. Diagrama de directivitate a antenei dipol simetric se poate reprezenta atât în plan orizontal cât şi în plan vertical. cu diametrul interior foarte mic. În spaţiu.) este puternic influenţată de înălţimea faţă de sol ( ) a antenei ca urmare a însumării undelor incidente cu cele reflectate de la sol. Forma diagramei de directivitate reprezentată în plan vertical (fig. va fi rezultatul celor două câmpuri. dar este dependentă de lungimea antenei comparativ cu lungimea de undă (fig.4.90 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE Deoarece distanţa dintre braţele şi ale dipolului este foarte mică putem considera ≅ ≅ .7.b.9) se deduce funcţia de Din expresia intensităţii totale a câmpului în punctul directivitate: § ¢ (θ ) = cos β ⋅ cosθ − cos β sin β    (4.8.a. Forma diagramei de directivitate reprezentată în plan orizontal nu este influenţată de înălţimea faţă de sol a antenei.). ¨ 4.7.7. potrivit Câmpul total în punctul relaţiei: ¢ ¥ ¤ ¦ ¤ ¦ ¢ ¤ (θ ) = 1 (θ ) + 2 (θ ) = ¤ ¤ ¢ £ 60 cos β ⋅ cosθ − cos β ⋅ sin β sin β ¦   ¢   (4.    . Se observă că pe măsura creşterii lungimii dipolului simetric se micşorează deschiderea lobului principal şi apar lobii secundari. forma acestora fiind diferită.10) Forma caracteristicii de directivitate în spaţiul liber pentru diferite lungimi ale dipolului simetric este prezentată în figura 4.8) Pentru a obţine intensitatea câmpului electric dat de braţul 2 în punctul se înlocuiesc θ cu θ π iar cu . Antena canal de undă Antena canal de undă este o antenă cu elemente pasive. diagrama de directivitate are formă toroidală.

sunt dispuse paralel cu dipolul simetric pe un suport denumit săgeată. Directorul şi reflectorul îndeplinesc rolul de dipoli pasivi. Undele determinate de către dipolul simetric (dipol activ) induc curenţi de înaltă frecvenţă care la rândul lor generează noi unde electromagnetice care sporesc intensitatea radiaţiei pe direcţia de radiaţie maximă.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 91 Aceste elemente au denumiri şi dimensiuni bine precizate. iar elementul dispus în spatele dipolului se numeşte reflector. va prezenta un lob principal în care este concentrată majoritatea energiei . Lobi de radiaţie principali 60 300 0 900 600 300 2700 900 2 1 0 1 2 H = λ/4 l=λ/4 l=λ/2 900 600 300 600 300 2 1 0 1 2 H = 3λ/4 l=λ a) pentru diferite lungimi ale dipolului b) pentru diferite înălţimi ale antenei faţă de pământ ¦ ¦  " § "   " Caracteristici de directivitate ale dipolului simetric în spaţiul liber Elementele dispuse în faţa dipolului se numesc directori. Cu cât numărul de elemente directoare este mai mare cu atât caracteristica de directivitate va fi mai ascuţită.

ca urmare a influenţei solului. căreia i se ataşează o reţea formată din ( ). – – directori. în care s-au notat: – reflector.11) . ca în figura 4. Caracteristica de directivitate diferă ca dimensiuni în funcţie de planul de reprezentare. Pentru a determina funcţia de directivitate a antenei canal de undă. În plan vertical.9. care consideră o antenă formată din formează o reţea liniară.92 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE şi câţiva lobi de emisie secundară.4.).     ¥     ¥ ¦  ¢ ¨  ¦   ¥ ¦ © ¨ ¢  ¨ § ¦ § £ ¤  ¢ ¦  ¨   ¦ £ ¤ ¥ £   ©   ¡ ¢   R DA D1 D2 D3 .… DN-1 DN θ -1 h 0 r-1 r0 r1 r2 r3 rN-1 rN 1 d1 d2 2 d3 3 N-1 N dN ¦ ¦  " § " £ " Antena canal de undă şi reţeaua echivalentă de radiatori izotropi punctiformi (RIP) Funcţia de directivitate a antenei canal de undă este dată de relaţia [9]: § (θ ) = (θ ) ⋅ (θ ) § ¥ ¤ (4. orientaţi în lungul dipolului activ şi în spatele acestuia (fig. dipol activ. se dipoli simetrici de lungime λ/2. lobul principal al caracteristici de directivitate are un unghi de deschidere (θ) mai mare decât lobul principal al caracteristicii de directivitate reprezentate în planul orizontal.8.

). ¡ £  = £ 0  − ∑  =1  § ¤   ⋅ cos θ  (4. H G .este funcţia de directivitate a unui dipol simetric în λ/2.14) Câmpul total radiat de antena canal de undă se obţine însumând câmpurile radiate de cele elemente .9.b.9. £ ¤ ¥ Din figura 4. se observă că: £ −1 = £ 0 + cos θ .4.4.8.15) Din expresia finală a câmpului radiant de antena canal de undă se deduce (θ ) pe baza căreia pot fi reprezentate funcţia de directivitate de grup caracteristicile de directivitate ale antenelor în planul dipolilor. (fig.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 93 în care:     ¢   θ .     ¥ £ ¤ ¥ # # 4 = $ ∑ 4 $ = 3 ⋅ 2 −1 ⋅ 1 − β ( 0 + cos θ ) ( ' & + 3 ⋅ 2 0 ⋅ 1 − β ' & 0 = −1 +∑ ⋅ 3 $ 2 $ ⋅ 1   − φ  0 −     ' & ) ∑ 0 % 0 =1     cos θ =1 F = E ⋅ C − β 8 @  0  ⋅   E 8 D −1 ⋅ C − β cos θ 9 8 + D 0 +∑ 5 6 D 6 ⋅ β C    ∑ A B 7 B =1     =1  ⋅ cos θ    (4.constanta de proporţionalitate. reţea £ ¤ ¥ Câmpul radiat de un radiator izotrop punctiform.12) unde: © ¤  . va fi:   ¦ = ⋅ © ¨ ¦ ⋅ − β ¥ ¤ § £ (4. θ . de ordinul .13) Cu aceste notaţii câmpul radiat de un   − φ  0 −         £ ¤ ¥ devine: "  = ! ⋅  ⋅ ∑    =1     (4. – curentul care excită .reprezintă funcţia de directivitate de grup care se obţine ¡ ¡ în cazul în care sistemul de antene se înlocuieşte cu o . deci în plan orizontal. deci în plan vertical (fig.a) şi în plan perpendicular pe planul dipolilor.

iar în figura 4. b) a) ¦ ¦  " § " ¨ ¡ " Antene horn: a) horn piramidal. b) horn conic Cu notaţiile din figura 4.94 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE Unghi de deschidere vertical θv=(15÷20)0 Lob principal de radiaţie Unghi de deschidere orizontal θo=(15÷20)0 θv θo Lobi de radiaţie secundară Direcţia de radiaţie maximă a) în plan vertical ¦ b) în plan orizontal ¦  " § "   " Caracteristica de directivitate pentru antena canal de undă 4. În figura 4.a. este prezentat un horn piramidal adaptat la un ghid dreptunghiular standard. se pot .5.11. este un horn tronconic excitat de un ghid cilindric.10.10. Antena horn Antena horn a apărut în dorinţa de a se obţine un fascicul cu o deschidere mică şi un câştig mai mare decât un radiator cu ghid de undă deschis. pentru hornuri piramidale şi conice.b.

14.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 95 ¨ determina dimensiunile optime pentru un câştig dat şi o caracteristică de radiaţie dorită. folosind graficele din figurile 4. unde este trasată variaţia unghiului de deschidere a diagramei ϕ (faţă de axa de radiaţie) la diferite amplitudini ale câmpului în planul şi . 4. şi 4.. Variaţia diagramei de radiaţie în funcţie de dimensiunile şi se poate estima din figura 4.15. 1.12.. cunoscând câştigul şi lungimea de undă de lucru.    ¡ D l R L ¦ ¦  " § " ¨ ¨ " Principalele dimensiuni ale antenelor horn 70 50 R/λ L/λ l/λ 30 R/λ L/λ 10 6 4 l/λ 2 1 14 16 18 20 22 24 26 28 G [dB] 30 ¦ ¦  " § " ¨   " Dimensiunile optime pentru un horn piramidal în funcţie de câştig .13.. Dimensiunile optime ale unui horn piramidal se determină din figura 4.13.12. după [11]..

14.4 0. şi apoi se va verifica câştigul.96 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE   Pentru o antenă horn conică se pot determina dimensiunile optime în funcţie de câştig. sau 4. pentru diferite amplitudini ale câmpului Dacă antenele horn se folosesc pentru excitarea unei antene parabolice.35-0.9 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 15 20 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 15 20 1/λ a) în plan H ¦ ¦  " 1/λ b) în plan E § " ¨   " Variaţia unghiului de deschidere a diagramei de radiaţie faţă de axa de radiaţie.13.4 şi =3.4 0.5. iar proiectarea antenelor horn va porni invers de la unghiul de radiaţie din figura 4.1 0.. .5 10 6 5 4 3 2 1.06 80 60 0. ¨ ¡    £ £ 0. cu graficul din figura 4. Estimarea diagramei de radiaţie în planul şi se poate face din diagramele din figura 4. =9.9 2 1. atunci este mai importantă diagrama de radiaţie. Dimensiunile optime din punct de vedere al câştigului maxim la antenele horn piramidale sunt: =11.15.3 40 30 20 15 ϕ 0. decât câştigul.5 0.2 Amplitudine relativă 80 60 ϕ 0.5 40 30 20 15 Amplitudine relativă 10 0.15. iar pentru antenele horn conice =3.4 şi =41.5.7 0.7 6 5 4 3 0.5 0.

4 0.1 0.6 0.1 0.0 0.1 8 ¦ R/λ D/λ R D 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 G [dB] ¦  " § " ¨ § " Dimensiunile optime pentru un horn conic în funcţie de câştig 100 80 D 100 80 ϕ 0.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 97 100 60 40 20 10 6 2 1.37-0. pentru diferite amplitudini ale câmpului .2 0.5 1 1.25 0.35-0.9 0.5 2 3 4 5 6 8 10 15 b) în plan H ¦ ¦  " D/λ c) în plan E D/λ § " ¨ ¢ " Variaţia unghiului de deschidere a diagramei de radiaţie faţă de axa de propagare.9 2 1.5 0.2 0.5 2 3 4 5 6 8 10 15 1 1.4 0.6 0.7 15 10 8 6 5 4 3 2 1.4 ϕ 60 50 40 30 20 Amplitudine relativă R Amplitudine relativă 15 10 8 6 5 4 3 0.5 0.7 60 50 40 30 20 0.4 0.

b.).16. la care excitatorul este aşezat în focarul reflectorului. Varianta cea mai des întâlnită este cea din figura 4.16.6. radiator şi reflector. după aceleaşi principii ca şi în optică. În figura 4. Această antenă are avantajul de a elimina zona de “umbră” lăsată de excitator pe suprafaţa reflectorului. sunt prezentate câteva antene cu reflector parabolic. la care excitatorul este amplasat în primul focar al . excitatorul este înclinat sub un unghi θ faţă de axa de rotaţie..c. Câştigul acestei antene este ceva mai mare ca la antena de tip standard (fig. coaxial cu axa de rotaţie. ceea ce micşorează separarea undelor recepţionate cu polarizare încrucişată.16.a. este structura cassegrain din figura 4. de performanţă. Radiatorul sau excitatorul este de obicei o mică antenă horn. Unda emisă de excitator. iar reflectorul este o suprafaţă metalică obţinută dintr-un paraboloid de rotaţie.16. care este plasat în focarul suprafeţei parabolice. este reflectată paralel cu axa de rotaţie. Antene cu reflector parabolic Antenele cu reflector parabolic sunt cele mai utilizate antene în domeniul telecomunicaţiilor prin microunde.. datorită asimetriei.a.16.4.4. dar apare o depolarizare a undei reflectate. θ a) standard b) offset c) cassegrain d) cassegrain offset ¦ ¦  " § " ¨   " Antene cu reflector parabolic O variantă care este folosită la antene mari. În fig. Antena este compusă din două părţi.98 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE 4.

4.16.16) care în coordonate polare este: ¥ 2 = 1 + cos ϕ H (4. iar în cazul comunicaţiilor spaţiale are avantajul unei temperaturi de zgomot mai mici. prezintă următoarele considerente: • în fig. datorate deschiderii excitatorului spre spaţiu astfel încât antena nu va recepţiona zgomotul termic al pământului.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 99 unui subreflector cu suprafaţă hiperbolică. • ecuaţia parabolei în coordonate carteziene este:    ¦ ¥ ¡ ¢ ¤ 2 =4 H £ (4.18)  ¥ între 0.d.25 şi 0. • pentru o antenă cu lobi secundari mici.96 + 20 lg − 20 lg λ0 + 10 lgη ¨ (4. potrivit relaţiei [11]:   ¥ ¥ © π = η λ  0 ¨     2 (4. în principal de diametrul al reflectorului parabolic. dar este mai complicat de proiectat şi construit. îmbină avantajele variantelor şi . se alege un report iar dacă se urmăreşte mărirea eficienţei iluminării reflectorului se alege un raport mai mare. – axa de rotaţie. Varianta din figura 4. sunt făcute notaţiile: – focarul reflectorului parabolic. Această construcţie este mai complicată. dar are avantajul plasării ghidului de alimentare a excitatorului în spatele reflectorului.19) care se poate exprima şi în decibeli: © = 9. • câştigul antenei este determinat.20) . Detaliile de construcţie ale unei antene parabolice standard (fig. – diametrul reflectorului.4.17.).2 < ¦ <1  (4. iar celălalt coincide cu focarul reflectorului parabolic principal.17) • alegerea distanţei focale se face în funcţie de destinaţia antenei între limitele: § 0.17.4.

6. pierderi care se pot evalua ca în figura 4. ¦ ¦  " În mod normal se admit pierderi ale câştigului între 0. ¥   • diametrul antenei ¨ ¥ se calculează . Pierderi mici ale câştigului de ordinul a 0. rezultă toleranţa datorată lungimii de undă. f § " ¨   "  ¥  ¥ . pierderi de polarizare încrucişată. din îmbătrânirea materialului sau din cauza forţei vântului. Rugurozitatea suprafeţei reflectorului are o importanţă mărită la sistemele de transmisie cu modulaţie în frecvenţă sau de fază.η este un coeficient subunitar care exprimă eficienţa iluminării reflectorului şi dispersia undelor datorată neuniformităţii suprafeţei.5 şi 0.200 mm şi =0.1-0. de exemplu la 10 GHz este necesară o toleranţă a geometriei reflectorului de ±1 mm pentru un diametru =1. toleranţe care se micşorează cu creşterea frecvenţei de lucru.21) y Toleranţele de execuţie ale reflectorului parabolic se pot aprecia din fig. cu relaţia: © λ = 0 π     µ   2 (4.1 şi 0. Din punct de vedere al execuţiei mecanice.4. de exemplu din pierderi ohmice în materialul reflectorului. antenele parabolice pun probleme deosebite. în mod obişnuit acest coeficient este între 0. unde este arătat efectul rugozităţii suprafeţei reflectorului. iar din graficul din fig.19. deoarece pot introduce un zgomot de fază suplimentar. obturarea reflectorului de către excitator sau de suporţii acestuia. cât şi plasarea excitatorului în focar.18 şi 4.3. Problema principală este toleranţa profilului parabolic faţă de cel teoretic. care cresc exponenţial cu diametrul antenei.5 dB datorate rugurozităţii. raportată la lungimea de undă λ şi în funcţie de raportul   ¥ " c ϕ r d F x Coordonatele antenei parabolice standard Deformarea reflectorului parabolic cauzată de toleranţele de execuţie.19). aceste pierderi sunt luate în considerare la antenele de performanţă. provoacă pierderi ale câştigului. .18.19.şi λ sunt exprimaţi cu aceeaşi unitate de măsură.4. în baza relaţiei (4.100 unde: TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE .3 dB pot apare şi din alte cauze.

continuă pe toată suprafaţa.3 1 0 0. Ca dezavantaje pot fi enumerate: banda îngustă. Din categoria antenelor plate o importanţă deosebită o au antenele în tehnologia microstrip. Stratul de metalizare trebuie să aibă o grosime de minimum 0.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 101 Reflectorul parabolic se execută din tablă de duraluminiu cu nervuri de rezistenţă pe spate.03 0. Pierderi în dB 6 5 4 1/d=0.4 3 2 1/d=0. nivele mici de putere excitarea undelor de suprafaţă. liniile de transmisiune de alimentare şi circuitele de adaptare a impedanţei pot fi realizate simultan cu structura antenei. Acest tip de antene sunt realizate pe straturi ceramice sau .lungimea de undă în [mm].05 0.01 0. câştigul scăzut.7.09 0. sau din fibră de sticlă metalizată sau prin înglobarea în stratul de fibră a unei folii de aluminiu sau o plasă de cupru.2 mm. compatibilitate cu circuitele integrate.07 0. Dacă se foloseşte plasă este necesar ca dimensiunea ochiurilor să respecte relaţia:   ≤ λ 20 (4.1 1/d=0. Antene plate Antenele plate reprezintă o realizare modernă în domeniul antenelor de microunde având o serie de avantaje ca: greutate şi volum mic.5 ε/λ ¦ ¦  " § " ¨ £ " Efectul rugurozităţii reflectorului parabolic asupra câştigului 4.22) unde: λ .

). prin cablu coaxial (fig.1 0. permiţând integrarea antenelor de microstrip direct în circuitul integrat de microunde de emisie sau recepţie.4 f 3 2 f/d=0. În cazurile şi impedanţa văzută din antenă nu este întotdeauna de 50 Ω.).20.5 4 f/d=0. Excitarea acestor radiatori se poate realiza printr-un conector ce se lipeşte la linia de 50 Ω a antenei (fig.3 0.2 0.4. Pierderi în δ dB 6 d F 5 f/d=0.b. Radiatoarele microstrip dreptunghiular poate fi considerat ca un rezonator de tip linie de transmisiune.4.102 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE dielectrici cu proprietăţi foarte bune în domeniul microundelor (polistiren.   ¢ ©   §   ¢ © ¡ .) şi asupra căruia ne vom îndrepta în continuare atenţia.20. indicând principalele sale caracteristici şi date de proiectare.20.20. sau a sarcinii într-un circuit de microunde.a.4 Deformarea relativă δ/λ ¦ ¦  " § " ¨   " Efectul deformării reflectorului asupra câştigului Dimensiunile antenelor plate sunt mult mai mici. decât al oricărui tip de antene de microunde. safir).c. semiconductori cu rezistivitate mare. Cel mai utilizat din radiatoarele microstrip este cel dreptunghiular (fig. cuarţ.4. Câteva elemente radiante microstrip sunt reprezentate în figura 4. caz în care este necesar ca pe linia de microstrip să se prevadă transformatoare λel/ şi divizoare pentru a se obţine în final. Şirurile realizate cu aceste antene pot ave un câştig de peste 30 dB şi unghiuri de deschidere de aproximativ 20 având dimensiuni cu mult mai reduse faţă de oricare alt şir de antene de microunde.a. considerând că nu există variaţie a câmpului pe lăţimea sa . la rezonanţă impedanţa de 50 Ω compatibilă cu cea a conectoarelor .20.3 1 0 0.4.) sau printr-un cuplaj cu circuitul de microunde (fig.

35λ Spre circuitul de microunde 0.21.            ¡     ¡ y EΦ h θ w r x Φ h ¦ ¦  " § "   ¨ " Rezonator microstrip dreptunghiular .15λ 0.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 103 50Ω Semnal de microunde w l λd/4 a) Plan de masă b) 0. câmpul variind doar în lungimea . separate între ele ca o linie de transmisiune de lungime λ cu o impedanţă caracteristică foarte redusă. Cum însă lungimea liniei componentele verticale ale câmpului sunt în antifază şi se anulează este λ rămânând numai componentele orizontale (paralele cu planul de masă) ce sunt în fază şi se însumează conducând la o radiaţie maximă în direcţia perpendiculară pe radiator.44λ Semnal de microunde c) ¦ ¦  " § "   ¡ " Antene microstrip   Ca orice rezonator microstrip. radiaţia apărând de-a lungul lungimii considerată ca o fantă după cum se observă din figura 4.44λ 0. considerând astfel radiatorul ca două fante de lungime . câmpurile în cele două fante pot fi descompuse în componente verticale şi orizontale. rezonatorul dreptunghiular este constituit din două planuri metalice extrem de subţiri între care există un dielectric.

78 şi α = 1 + 1.66( $ / % ) ⋅ ln( % / $ ) + 1. conduce la dimensionarea impedanţei antenei şi a frecvenţei sale de rezonanţă. poate avea diferite valori funcţie de lungimea Conductanţa antenei comparată cu λ. astfel încât caracteristica de radiaţie poate fi scrisă: .3)(( / " ¦ ) + 0. reprezentată în figura 4. cele poate fi excitat cu o undă două fante de lungime pot fi considerate ca doi dipoli magnetici având curentul ⋅ ⋅ . astfel:     = (1 / 90 ) ⋅ (  / λ0 ) pentru 2     λ    © =  / (120λ0 ) pentru    λ   Lungimea antenei este: ¨ = λ0 / 2 ε ( ! ! ) − 2∆  ¦ @ unde: ε  ! ! = ((ε + 1) / 2 ) + ((ε − 1) / 2 )(1 + 10( / @ " ))−1/ 2 ¦ " 2∆ = 0. unde este tensiunea constantă în lungul lui W.258)(( / ) + 0.pentru planul : ¢   ¡ ¢    ¤       £ £ ¡  ¡ ¢      ¡   = 2 sin (( § ¨ © 0 (cosθ ) / 2) ⋅ cos(( § ¨ 0 (cosθ ) / 2) / § ¦ 0 ⋅ cosθ )) ¥ - pentru planul :   (Φ ) = [2 sin (( § ¦ 0 ⋅ cos Φ ) / 2 ) / ( § ¦ 0 ⋅ cos Φ )]⋅ sin Φ   Linia de transmisiune dintre cele două fante . şi există variaţie de câmp doar pe direcţia . Calculul câmpului radiat de antenă este aproape identic cu cel ce se efectuează la antenele fantă sau antenele cu undă de suprafaţă.104 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE ¤ Radiatorul dreptunghiular cu proprietăţile menţionate are şi avantajul că .22.41 (ε ¦ ! ! + 0.8) Frecvenţa de rezonanţă a antenei: # = ( /2 ¨ ¥ ε ! ! )(1 − (2 " /ε ! ! ¨ πα ))/ 1 + (2 / ε " % ( ! ! / π )⋅ ln ε ¨ ( ! ! 2 /γ  " )) unde: γ=1.264) / (ε ! ! − 0. impunând ca la frecvenţa de rezonanţă susceptanţa să fie nulă.4( / $ ) + 0.444 .

cât şi din motive de estetica arhitecturii clădirilor. Linia stripline se depune electrochimic pe suportul dielectric şi are o grosime de aproximativ 10 µm. putând dimensiona apoi circuitul de alimentare. Folia dielectrică este fabricată dintr-un material cu pierderi mici la frecvenţa de 12 GHz şi o grosime de 25µm. o placă metalică superioară 3 prevăzută cu o decupare cilindrică cu diametrul identic cu cel al cavităţii din placa inferioară. Din aceste motive. Adaptarea elementelor de radiaţie cu liniile de transmisie se face simplu prin alegerea dimensiunilor linie stripline si a lungimii elementului radiant astfel încât să se obţină impedanţe standard de 50 ohmi sau 75 ohmi. iar radiaţia în spaţiu este similară cu cea a unui ghid de undă deschis.            ¡   ¡   3 ¦ ¦  " § "     " Element radiant în structură SSL 1 2 5 4 12345- placă metalică inferioară. Antena propriu-zisă este formată din câteva sute .7+12. În cavitatea (sau dacă cavitatea este cilindrică este excitat modul de oscilaţie dreptunghiulară). În figura 4. dar s-a constatat că tehnologiile clasice sunt lente. iar preţul nu poate fi micşorat prea mult. Principial antena plană constă dintr-o reţea de elemente radiante interconectate între ele prin linii stripline.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 105  Cunoscând se poate determina impedanţa văzută din antenă la . este reprezentat un element radiant în structură SSL. Un astfel d element are un câştig de aproximativ 10 dB în gama 11. Acest element este format dintr-o placă metalică inferioară 1 în care este decupată o cavitate cilindrică 5 cu o adâncime de aproximativ 1mm. între aceste plăci este o folie dielectrică 4.23.5 GHz. placă metalică superioară. stabil mecanic şi electric în timp şi într-o gama extinsă de temperaturi. Antenele plane în tehnologia liniilor suspendate SSL (Suspended Substrate Lines sau Suspended Striplines) întrunesc cerinţele actuale pentru recepţia directă [11]. linie stripline. Răspândirea sistemului de recepţie directă a programului TV de la sateliţi. cavitate cilindrică. care constituie suportul liniei radiante 2. s-au căutat noi tipuri de antene. folie dielectric. realizat tot pe acelaşi substrat. a condus la o creştere rapidă a cererii de antene şi ca urmare s-a pus problema fabricării în serie mare a antenelor parabolice la un preţ cât mai scăzut.

deci pentru un câştig egal. perturbaţiile introduse de traseele multiple ale semnalului. Ca şi la frecvenţele joase. emiţătorul şi receptorul trebuie să fie plasate la limita de vizibilitate directă. iar discriminarea între undele cu polarităţi ortogonale este mai mare de 30dB. Legătura radio în domeniul microundelor Comunicaţiile în microunde prezintă diferenţe majore faţă de cele în unde scurte sau ultrascurte. deoarece deschiderea unui fascicul de 10 GHz pentru o antenă parabolică cu diametru de 1. dar poate acţiona şi în sens contrar.2 m. Pierderile mari în atmosferă se compensează cu antene directive cu câştig mare. cu un singur plan de polarizare. ceaţă ninsoare). . atenuare ce devine importantă la frecvenţe de peste 10 GHz. Un alt avantaj îl constituie posibilitatea de a introduce blocul convertor direct în structura antenei. [11]. Comercial s-au fabricat antene plate pentru recepţionarea semnalelor cu polarizare liniară sau circulară.106 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE de elemente radiante interconectate între ele.7 GHz şi la dimensiunile 80x70x10 cm.8. în principiu. în special la temperaturi ridicate ale atmosferei. de exemplu firma IRTE a produs antena PFLS-11 GHz. Fascicolul de microunde poate fi deviat de la traseul drept datorită variaţiei coeficientului de refracţie al atmosferei. sunt importante şi pot reduce mult distanţa de transmisie. tehnologiile de realizare fiind similare. Preţul antenei poate fi redus dacă cele două placi se fac din plastic turnat şi metalizat. iar experimental sau produs antene cu două polarizări ortogonale. în primul rând datorită atenuării mult mai mare de propagare şi datorită nereflectării microundelor de către straturile superioare ale atmosferei. 4. astfel încât câştigul global şi caracteristica de radiaţie să fie comparabile cu cele ale unei antene parabolice. deci antenele trebuie să fie înălţate pentru a compensa curbura pământului şi a depăşi eventualele obstacole de pe traseu. suprafaţa antenei plate este mai mică şi în plus grosimea ei este tipic de 3 cm. este de 1. care are un câştig de 37. Ca urmare a folosirii antenelor directive alinierea antenelor se face mai dificil.60 la 3 dB. care depinde de intensitatea fenomenului ( ploaie. care poate fi favorabil în sensul măririi orizontului radioelectric. această ultimă proprietate este folosită în comunicaţiile prin satelit. Aceste performanţe sunt superioare antenei parabolice cu o apertură echivalentă. Datorită propagării fără reflexii. iar dielectricul utilizat are performanţe medii în microunde şi deci un preţ redus. Precipitaţiile atmosferice introduc o atenuare suplimentară. cunosc că fenomenul de fading.4 dB la frecvenţa de 11. Eficienţa unei astfel de antene este de 70-90%. antene realizabile datorită lungimii de undă mici.

λ . între două antene izotrope. este calculată cu relaţia: ¡ [ ¨   ] = 20 lg 4π ¨ λ (4.24) deoarece apar fenomene de absorţie datorate vaporilor de apă din atmosferă şi a oxigenului.23) unde: – distanţa între antene în metri.3 şi = 1.24) Conform acestor relaţii rezultă că pentru fiecare dublare de distanţă implică adăugarea a 6 dB la atenuarea totală. ¥ Atenuarea reală este puţin mai mare şi se poate determina cu relaţia experimentală.189 la = 11. Pentru frecvenţe sub 10 GHz atenuarea datorată precipitaţiilor scade foarte mult.5 dB/km. iar o ploaie torenţială 1 – 2 dB/km la frecvenţa de 11 GHz. γ şi – coeficienţi depinzând de frecvenţă astfel: ¤ γ 2. [11]: # ¡ [ ¨   ] = 96. cât şi efectul perturbaţiilor atmosferice. Atenuarea introdusă de precipitaţii poate fi estimată cu relaţia experimentală: ¡ ¦ [ ¨   / ¤ ¥ ]=γ ⋅ ⋅ £ ¢ (4.25 GHz  ¤   ¤  Practic o ploaie moderată poate determina o atenuare de 0.23) şi (4.116 la = 15. Obiectivul acestui calcul este obţinerea de date asupra atenuării semnalului de microunde pe o distanţă dată.lungimea de undă în aer în metri. La frecvenţe de peste 18 GHz atenuarea de propagare creşte mai mult decât indică relaţiile (4. .6 + 20 lg ¨ (4. Atenuarea de propagare în spaţiul liber.8 şi = 1.ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 107 În continuare se vor prezenta datele necesare calcului unui traseu de microunde în condiţii reale. Se remarcă un vârf de atenuare de 24 GHz datorat vaporilor de apă şi altul la 60 GHz datorat oxigenului.2 – 0.7 GHz γ 3.25) unde: £ – intensitatea precipitaţiilor în [mm/min]. stabilirea înălţimii antenei de emisie şi de recepţie.

de aceea este necesar să se calculeze înălţarea suplimentară a traseului (fig.8 λ ¨ § (4. În figura 4.4.108 TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE Distanţa de transmisie maximă (teoretică) se poate determina dacă se . este: = 15.25. iar şi sunt înălţimile raza elipsoidului în punctul . şi se obţine:      ¥   ¥  ¢  ¨ = λ10 + ¢ ¡ + ©  + ©  ¡ 20 ¥ (4. considerat la aceeaşi altitudine.6 λ 1⋅ ¤ ¤ ¤ 2 (4. este schiţată o legătură şi forma elipsoidului Fresnel. Raza elipsoidului se calculează cu relaţia: ¤ ¥ £ © ¢ ¤ ¤ ¥    ¥ ¡  £   ¡  ©   ¥ ¦ = 31. s-a notat cu distanţa între cele două puncte de transmisie şi . de recepţie . puterile în lungimea de undă în metri. antenelor faţă de pământ. .23. aflată la jumătatea distanţei.24.).27) unde ¥   ! ¥ ¡ ! ¥ sunt în [Km]. care se înlocuiesc în relaţia 4.28) Curbura Pământului devine importantă la distanţe de kilometri. este şi . Următoarea etapă este de a verifica degajarea de obstacole în zona primului elipsoid Fresnel. B A d1 h1 hx d d2 h2 ¦ ¦  " § "   § " Schiţa unei legături punct la punct şi formarea elipsoidului Fresnel Raza maximă ¦ ¤ ¡ . puterea emiţătorului cunoaşte câştigul antenei de emisie sensibilitatea receptorului . iar λ în [m].26) £  şi unde câştigul antenelor este exprimat în decibeli.

cu notaţiile din figura 4.29) sau (4.26. este: .30).ANTENE ŞI PROPAGAREA UNDELOR ELECTROMAGNETICE 109 A A hp 0 1/4d 1/2d 3/4d d B h0 h1 d1 d hs d2 h2 B ¦ ¦  " § "   ¢ " Influenţa curburii Pământului ¤ ¦ ¦  " § "     " Obstacole care pot pătrunde în prima zonă Fresnel În figura 4. care 2 ¦ ¦ = 51 [ ] ¥ (4. ¥ ¥ Înălţarea suplimentară la ¼ şi la ¾ ¨ este: (4. În cele două cazuri extreme posibile se folosesc relaţiile:  pentru =4/3  ¦ ¦ 3 2 [ ]= 204 ¨ ¥ (4.25.29) unde ¥ este distanţa între punctele de transmisie în km. s-a notat cu este maximă la jumătatea distanţei: ¨  înălţarea datorată curburii pământului.32) O relaţie utilă pentru calculul distanţei de la un obstacol la fascicolul de microunde.. practic trebuiesc luate în considerare două cazuri extreme corespunzătoare unui indice de refracţie supraunitar şi subunitar. Variaţia coeficientului de difracţie este echivalentă cu variaţia razei pământului cu un coeficient între 4/5 şi 4/3 în zona temperată şi se poate introduce în relaţia (4.31) pentru =4/5  ¦ ¦ [ ]= ¥ 5 2 204 ¨ (4.30) 2 ¦ ¦ ' = 68 [ ] ¥ Aceste relaţii sunt valabile pentru un indice de refracţie unitar a undelor în atmosferă.

= 6. În practică se foloseşte o hartă fizică a zonei de transmisie la scara 1:100. şi – distanţele până la obstacol în metr.33) unde: ¤ ¥   ¥   şi – înălţimile antenelor în metri.000 având cotele importante precizate. – distanţa de transmisie. . ¥ ¡ Cu relaţiile prezentate se poate calcula înălţimea minimă a antenelor dacă se cunoaşte profilul traseului de transmisie.37x106 m este raza pământului. – coeficientul de difracţie.110 ¨ TEHNICA FRECVENŢELOR ÎNALTE ¨ ¨ ¦ 0 [ ]= ¥ ¤ ¦ 1 − 1 ¨ ( ¦ 1 − ¦ 2 )− 1 2 § 2 ¡ − ¦   (4.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful