P. 1
Activitatea de cercetare academică

Activitatea de cercetare academică

|Views: 1|Likes:
Published by Andreea Enescu
ACtivitatea de cercetare academica a lui George Calinescu
ACtivitatea de cercetare academica a lui George Calinescu

More info:

Published by: Andreea Enescu on Sep 16, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/16/2013

pdf

text

original

Activitatea de cercetare academică. Criticul literar.

Scriitorul
vezi și Opera lui George Călinescu A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iași și la Facultatea de Litere și Filozofie din București, în două etape. Devine conferențiar al Facultății de Litere al Universității din Iași în 1937, la un an după moartea predecesorului său, Garabet Ibrăileanu, unde predă cursuri de literatură și de estetică. În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai tîrziu, din 1945, devine profesor titular și la Facultatea de Litere a Universității din București. După 1947 aceasta din urmă și-a schimbat numele în Facultatea de Filologie. Va fi totuși scos de la catedră în ciuda faptului că în perioada interbelică s-a manifestat drept un intelectual democrat, cu idei de stânga, iar în anii '50 devine director al Institutului de Teorie literară și Folclor, care după moarte îi va purta de altfel numele. Va coordona revista Institutului, Studii și cercetări de istorie literară și folclor(1952-1965). Va fi rechemat ca profesor la Facultatea de Litere din București abia în 1961.[4]. Din epocă datează mai multe studii ale sale, preocupările sale vizează teme foarte diverse, estetica basmului, literatura spaniolă etc.

Activitatea de critic literar
Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga, ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului.[5] A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (19321962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, până în anul morții, în 1965.

Romancierul, poetul și dramaturgul
Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. Primul său roman, într-un clasament sui-generis al valorii, Enigma Otiliei, narează povestea de dragoste nefericită dintre Felix și Otilia, Cartea nunții este un eseu despre căsătorie, Bietul Ioanide și Scrinul negru au în centru figura unor intelectuali (arhitectul Ioanide în Bietul Ioanide și apoi și în Scrinul negru), iar acțiunea lor are loc în perioada interbelică și imediat dupa aceasta, în epoca Republicii Populare Române. Ca fapt divers, titlul romanului Scrinul negru provine de la un obiect de mobilier real, un scrin de culoare neagră, pe care l-a cumpărat dintr-un talcioc și în care a descoperit arhiva unei familii. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului.

A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică. Începând cu anii 1955-1956 și până la moarte (12 martie 1965). Moscova. G. în 1947 la noua ideologie. Alexandru Piru. (la Kiev. este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. creat special pentru el. Călinescu a aderat. Se pare însă că mai marii vremii nu i-au apreciat aceste tentative de aliniere. avantajele practice obținute de pe urma acestei adeziuni. În același timp este îndepărtat de la catedră și exilat la Institutul de Teorie Literară și Folclor. 2. activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică. 3. fiind totuși considerat un conservator. publicându-și impresiile de călătorie în aceste două volume. un lider cu vederi staliniste care nu se grăbește să urmeze exemplul colegului său sovietic Hrușciov și să denunțe crimele comise în epoca stalinistă. de fapt să se autodenunțe. anii destalinizării. România era însă condusă de Gheorghiu-Dej. "Națiunea" și "Lumea". e premiat și omagiat.Călinescu a fost directorul a trei dintre cele mai toxice publicații din a doua parte a deceniului 40`. devenit între timp profesor. Perioada anilor 1948-1953. dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în Revista Fundațiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului. Își retipărește aproape întreaga operă. 1953) . când criticul și istoricul literar va fi atacat și marginalizat. la adăpostul nopții. Perioada 1953-1956. Aceste evenimente politice îl găsesc pe G. G. anii dezghețului hrușciovian.în care colaboraționismul cu comunismul era evident. Perioada aceasta poate fi subdivizată în trei etape: 1. devenit abia după 1965 Institutul de Istorie și teorie literară-George Călinescu.Activitatea civică și politică după 1947 Intelectual cu idei de stânga. Leningrad 1949) și în China comunistă (Am fost în China nouă. . bineînțeles. stil adoptat de majoritatea contemporanilor săi. care este republicată în anii 80 de asistentul său. Ultimii ani de viață În noiembrie 1964. el va fi „reabilitat” și se vor formula numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică. dar limbajul trădează imposibilitatea unei adaptări totale la stereotipiile din limba de lemn. lăsând „o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza). pleacă în lumea umbrelor. cu excepția Istoriei sale monumentale. Devine membru al Academiei Republicii Populare Române din 1949. Călinescu în faza încercării de creație a unor opere în stilul epocii. un intelectual cu idei retrograde. este înconjurat de onoruri. În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începând cu 1956 reintră în viața literară printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămânalul cultural Contemporanul. surâzându-i. după abdicarea regelului Mihai și instaurarea comunismului. La 12 martie 1965." Tribuna Poporului".

Posteritatea lui Călinescu după 1990 După 1989 începe o perioadă în care toată această activitate civică postbelică este pusă sub semnul întrebării. Partidul Național Popular. După moartea sa. inclusiv de către unul dintre foștii săi asistenți. până la moartea sa. iar reevaluarea trebuie făcută cu calm și fără argumente melodramatice. Călinescu”. Orice luare de poziție pro sau contra activității și operei sale trebuie să ia în calcul contextul social din aceea epocă. Începe acum un veritabil proces de presă George Călinescu. Inițial această funcție i-a fost propusă lui Lucian Blaga de Ana Pauker și Gheorghe Gheorghiu Dej dar pentru că acesta a refuzat a fost îndepărtat de la catedra de filosofie a Universității din Cluj și numit bibliotecar la B. o activitate de reevaluare a operei și vieții sale. În 1946 a fost ales deputat în parlamentul României în circumscripția Botoșani. Adrian Marino. Călinescu a fost director la Institutul de Teorie Literară și Folclor al Academiei Române în perioada (1949-1965). în care este acuzat de colaboraționism. și va fi reales în toate legislaturile. Afilieri A fost liderul unui partid de buzunar. acesta este rebotezat și devine Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. semn că aceasta are o valoare perenă și că poate oferi cercetătorilor noi și noi perspective.U. care prin fuziuni succesive a intrat în Partidul Comunist. .C.[6]. filiala Cluj.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->