Anca Sandu Tomaşevschi

Programe de arhitectură

Clădiri de birouri

Studiu - Note de curs 2006

Cuprins

Arhitectura clădirilor de birouri, 4

Amplasamentul şi relaţia cu situl, 6 Tipul de clădiri de birouri, 10 Proiectarea clădirilor de birouri, 17 Amenajarea interioară a clădirii de birouri, 25 Amenajarea spaţiului pentru birouri, 31 Biroul peisager, 34 Istoricul programului office building, 39 Cazul României, 46
Bibliografie, sursa ilustraţiilor

Biroul deschis, tip de spaţiu introdus în America începutului de secol.

Biroul peisager, spaţiu de birouri introdus ca tipologie arhitecturală în urma unei schimbări de mentalitate, în Europa anilor ''70.

Programe de arhitectură

ARHITECTURA CLĂDIRILOR DE BIROURI
Viaţa majorităţii oamenilor se împarte în două aspecte: timpul liber, pe care omul şi-l petrece la propria alegere, asupra căruia deţine controlul şi timpul la serviciu, în care cei mai mulţi oameni sunt dependenţi de un sistem şi de alţi oameni. În ultimii patruzeci de ani, a existat o intensă preocupare pe linia psihologiei contemporane a muncii, de a diminua disconfortul pe care această dependenţă asociată cu obligativitatea supunerii la o ordine controlată de alţii o creează individului. Rezultatul cercetărilor a arătat că o soluţie o constituie o oarecare fuziune dintre cele două aspecte ale vieţii omului şi eliminarea stării apriorice de opresiune şi constrângere, legate de munca în colectiv. Preocuparea a venit nu doar din spiritul umanist al vremurilor, dar şi din motive pragmatice. Dacă în mod tradiţional, ceea ce-i aduce pe oameni la serviciu sunt salariul şi, eventual, nevoia de socializare, astăzi se doreşte o motivare superioară a angajaţilor, implicând dimensiunea psihologică. Ea va conduce la o sporire a calităţii muncii lor "Văcuţele fericite dau mai mult lapte!" Prin urmare, această schimbare radicală de mentalitate nu este doar în folosul angajatului, ci şi al angajatorului. Problema nu se pune, evident, pentru cei puţini, intelectuali creativi şi pasionaţi, care au satisfacţii personale din munca lor care le aduce recunoaştere şi prestigiu, ci a celor mulţi, care execută munci de rutină (de obicei în faţa unui monitor). Ei nu trebuie să se simtă ca nişte umile şi nerespectate unităţi productive, obiecte anonime într-un lanţ al producţiei. Printre altele, managementul contemporan implică în acest scop umanizarea locului de muncă, inclusiv prin mijloace arhitecturale. Ea vizează atât interiorul clădirii de birouri şi locul individual de muncă, cât şi integrarea vieţii funcţionăreşti într-un mediu exterior de calitate. Acesta poate fi mediul natural sau mediul urban, caz în care se urmăreşte integrarea clădirii de birouri în viaţa socială a oraşului. Ştim că, în general, clădirea de birouri a fost din totdeauna mai puţin simpatizată de public şi de arhitecţi, fiind percepută ca un bastion birocratic, arid şi plicticos. În consecinţă, şi teritoriul dedicat birourilor constituia o frustrare pentru comunitate, o izolare şi o confiscare a unei suprafeţe de oraş. Astăzi, noua mentalitate - importată cu greu şi la noi - îşi prezintă deja consecinţele pozitive: tocmai clădirile de birouri alcătuiesc plutonul fruntaş al arhitecturii oraşului (şi nu clădirile de cultură, cum ar fi normal). Astfel, folosul nu este numai al angajatului şi angajatorului ci, nu în ultimul rând, al oraşului.

pe linia integrării acestui program în viaţa urbană şi în estetica arhitecturii. în contrast cu corupţia. printr-un atent control al unor oficialităţi inteligente. a scăzut. în planul arhitecturii. în care din aceste două lumi alegeţi să intraţi! . În lume. dragi studenţi. autocraţia şi autosuficienţa intelectuală din rândul autorităţilor locale. prin crearea biroului peisager . Primul gest eroic a fost făcut în anii '70 de Hermann Hetzberger. care să vizeze doar activitatea de producţie. ca o fortăreaţă. cu interesele lui particulare. Ei au revoluţionat gândirea arhitecturală a acestui program afirmând că un climat particularizat al fiecărui birou individual sau loc de lucru al unei echipe mici contribuie la succesul firmei. but an environment. viitori ingineri şi factori de decizie sau influenţă. azi. în faţa unor comisii româneşti ignorante. Interesul investiţional este armonizat cu interesul public. rolul determinant al investitorului. acolo el constituie adesea tocmai mintea luminată. În acest sens. Rolul dominant al investitorul imobiliar se mai menţine în ţările lumii a treia şi foste socialiste. cunosc personal cazuri în care investitorul străin a fost cel care a susţinut cauza interesului nostru public. prin activitatea grupului Quickborner din Germania. ci crearea unui climat care să-i vizeze pe oamenii care-şi petrec acolo o parte mare din viaţă. pe fondul sărăciei şi dezinformării generale. Marele merit a revenit în special managementul iluminat al firmelor multinaţionale.Cercetări cu privire la soluţii alternative de organizare a spaţiilor de birouri au început. progresul calitativ nu s-a înregistrat la clădirile de birouri pentru închiriat. la începutul anilor '60. Aveţi grijă. opace şi obsedate de interesul lor personal. a căror investitori sunt interesaţi în special de beneficiul economic al speculei imobiliare şi mai puţin în promovarea ideilor. A fost un triumf al gândirii liberale. De atunci s-au făcut însă paşi înainte în ceea ce priveşte relaţia birourilor cu lumea exterioară. de natură să creeze o atmosferă de lucru alternativă. Paradoxal însă. pe când volumetria exterioară se prezenta.un spaţiu tridimensional continuu. de către proiectanţi imginativi şi cultivaţi. Singura limită a concepţiei de la Central Beheer a fost aceea că tot efortul sa concentrat la interior. De altfel. Adică nu o simplă setare a unor prescripţii de proiectare executată de către nişte tehnicieni. dispuse să-şi angajeze arhitecţi mari pentru a-şi construi sedii proprii inovative şi avangardiste sub deviza: Not a setting. numite clădiri speculative. care a materializat aceste idei la clădirea Central Beeher. la fel ca şi la majoritatea clădirilor şi turnurilor de birouri din ultimele două secole.

clădirea de birouri aflată în centru trebuie să fie deschisă cel puţin la parter contactelor cu oraşul. Într-adevăr. Şi patronul este astfel scutit de a mai construi pentru angajaţi baruri. Ufizzi din Florenţa. birocraţie. galerii de artă. de a ucide oraşul. ci să păstreze continuitatea pietonală prin pasaje comerciale. Pe de o parte nu trebuie să fure pietonului suprafeţe din oraş. Din fericire însă. mai târziu tineri aroganţi cu leptopuri. apoi cu servicii publice. integrate oraşului şi cuprinzând structuri şi funcţiuni mixte. De acest potenţial profită noua tendinţă. de mixare a funcţiunilor. În centrul oraşului Clădirile cu funcţiune exclusivă de birouri au prezentat întotdeauna pericolul de a steriliza. acoperite cu luminatoare la înălţimi mari şi mici. din care scăpau uşuraţi la ora 5 după masa. . rigiditate. prin ermetismul lor. cafe-uri şi alte lucruri care fac plăcere cetăţeanului. zona de birouri din Frankfurt – o agresivă moştenire a modernismului târziu. Toate sunt situate pe străzi şi pieţe interioare. de asemenea. izolaţi într-un mediu închis şi artificial. piscine şi altele. în sensul în care ne-am referit. pe de altă parte activităţile comerciale să fie accesibile angajaţilor birourilor de deasupra sau vecine. dotări culturale etc. Mai ales parterul e redat circulaţiei libere a pietonilor şi nu e ocupat de mari spaţii goale de recepţie. Picadilly sau Burlington Arcades din Londra. şi-au câştigat acum reputaţia de locuri în care se întâmplă ceva.Amplasamentul şi relaţia cu situl Una din preocupările esenţiale ale gândirii contemporane o constituie impactul unei construcţii asupra sitului în care este amplasat. prin stereotipie. aşa cum arată istoria Europei. MacCormac şi Jamieson Prichard Spitalfields. prin caracterul lor introvertit şi prin conotaţiile pe care sugerau: ariditate. cartierul Defence la Paris. al personalului firmei şi implicit al patronilor. Locurile în care timp de două secole se aflau doar dosare şi funcţionari palizi cu mânecuţe. Torp şi Aasen sunt exemple care continuă în condiţii contemporane tradiţia lansată de Place de la Bourse din Bruges. acest program de arhitectură conţine potenţialul de a se completa cu alte funcţii administrative. boutique-uri. Angajaţii. Arup Associates au construit la Londra Broadgate. spre beneficiul oraşului. Roche&Dinkeloo centre de afaceri în Canada. în care există viaţă socială. comerţ. Richard Rogers Lloyd's. în cadrul cărora birouri introvertite se împletesc spaţii publice urbane. astfel încât să se poată deschide vieţii sociale. azi recuperată şi legată într-un agreabil areal de comerţ şi afaceri . Sunt complexe la scară mare. Cu atât mai mult interesează. convenţionalism. apoi centrul comercial din Bremen.Akkerbrigge în Oslo de Telje. amplasamentul clădirilor de birouri. în cadrul programului numit dezvoltare urbană mixtă. Procuraţiile din Venezia. ocupate doar de body guarzi.. Există nenumărate exemple de centre de afaceri combinate cu pieţe urbane acoperite. Ele dau viaţă plicticoaselor spaţii închiriate de firme şi nu le permit să confişte acele zone de la oraş. comerţ şi chiar sport şi artă. se simţeau prizonieri.

spaţii de birouri pentru închiriat. permitea şi el schimbarea amenajării interioare. c. a fost gândit să permită supraînălţarea. ulterior repetat modificată în variante peisagere. 1. 1. seifuri. 6. turn cu nod de circulaţie independent. bancă. dar conţinând funcţiuni care ocupă minimum de suprafaţă şi nu orăşeneşti multiple şi conjugate. 2. Planul mezaninului prezintă şi schema de 3. 5. (Bürolandschaft). păstrându-şi traseul printre spaţiile construite ale clădirii. Mobilare iniţială de tip open space. a d Proiectul pentru Co-operative Insurance Society Manchester a permis ulterioare modificări. 8. 4. Soclul care avea iniţial două nivele. când apărea noua mentalitate.◄mezanin► ▼parter▼ Două exemple din anii '70. Zonele rasterizate ale parterului reprezintă circulaţii ale oraşului. de 7. circulaţie obturează traseele pietonale ale oraşului. pietonală orăşenească.8 m. b. birouri distribuţie a circulaţiei orizontale de la noduri pe două nivele 7. Interaxul mare dintre stâlpi. d. ca şi nodul vertical de circulaţie care era independent de restul clădirii. plan platformă cu posibilitate de supraetajare. către locurile de lucru. La Aldgate Bulding se remarcă parterul 2. secţiune. acces turn birouri. Clădire de birouri izolată. relaţii cu publicul. spaţii comerciale. b c . a.

De exemplu. se poate obţine o clădire veche din vecinătate cu care se pot crea conexiuni. sunt agreate atât de public cât şi de arhitecţi. În acest sens. refuncţionalizările unor clădiri vechi. se poate supraetaja parţial o platformă cu puţine nivele sau. deşi cazuri există. Europa contemporană este plină de exemple extrem de spectaculoase. De altfel. . Canada.Urban mixed development: Commerzbank Frankfurt. cu valoare ambientală. arhitect Foster Associates şi Centru de afaceri în Ontario. arhitecţi Roche & Dinkeloo. Clădirea de birouri din centrul oraşului are dezavantajul că are mai greu posibilitatea unor extinderi ulterioare. mai bine.

evident. Ele sunt frecvente astăzi. periferii. situat la marginea de nord-vest a Parisului. arhitecţii ştiu ce au de făcut. Germania. De asemenea. Paris. este suficientă schimbarea dalelor termoplastice în mochetă. nici de administraţie publică. când datorită informaticii frontierele între activităţile de birou şi cele de producţie se estompează vizibil. amenajată până atunci. În rest. arhitect Richard Meier &Partners. mult mai uşor se poate păstra o rezervă de teren într-o locaţie de la marginea oraşului. Toate acestea depind în primul rând de inteligenţa şi buna credinţă a municipalităţilor. Acest tip de amplasament nu şi-l poate permite.Excentric faţă de centru sau la marginea oraşului Complexe asemănătoare celor descrise până aici sunt cu succes situate în zone delabrate – suburbii. . ci de a crea acolo un mic şi elegant fragment de oraş. ca parc natural. când asistăm la o "terţiarizare" a spaţiilor de producţie. alta este situaţia birourilor care aleg o relaţie mai strânsă cu mediul natural din afara oraşului. dar îşi cere şi sacrificiile. magazine. Cartierul de afaceri la Defense. institute etc. Fiecare opţiune are avantaje. A doua soluţie este avantajoasă azi. elegant loc de promenadă şi turistic. puţină artă şi un landscape exterior controlat.la clădirile de tip box office. fiind de douăzeci de ani un atractiv. studiourile de televiziune Canal+. Asta înseamnă că atunci când e cazul. În cazul unui business park office. e de dorit ca acesta să nu fie o structură care pluteşte izolată într-un ocean de parcări la marginea oraşului. Akkerbrigge. de exemplu. de exemplu nici acela de conducere politică. orice program. în schimb şi-l pot permite sedii de firme. desigur. foste zone industriale – acum recuperate. a fost conceput să lege clădirile de birouri într-un ansamblu social de mare atracţie. invers . Pe malul Senei. pentru ca ele să devină birouri şi. cuprinzând multiple refuncţionalizări în spaţii de birouri. în condiţiile unui efort susţinut de îmbunătăţire a calităţii periferiilor. a fost integrat oraşului prin revitalizarea lui. capabile să colaboreze cu investitorii în interesul cetăţeanului. fostul port industrial al oraşului Oslo. El e preferat mai ales de acele tipuri de activităţi terţiare care sunt legate de unităţi de producţie şi de cercetare. de exemplu. cu varietatea sa de infrastructură publică – zone de convivialitate. de exemplu. Pe pagina alăturată: Birouri în afara oraşului Schlierbach. În afara oraşului Dacă amplasarea birourilor în perimetrul urban permite accesul imediat la dotările oraşului. dotări sportive şi de fitness.

d. 3. a cărei activitate specifică presupune şi contact cu publicul – de exemplu bursă. în afara oraşului. atunci când au fost gândite mult prea în acord cu necesităţile de moment ale firmei.a. Pe criteriul amplasamentului Cum am văzut. conţine funcţiuni adiacente precum magazine. pentru proprie folosinţă (custom-designed office building) este cazul cel mai frecvent în Europa. clădirea de birouri pură. bancă etc. reci şi impersonale. construit în acord cu nevoile proprii şi mai ales cu imaginea pe care vor s-o promoveze. tehnologiei. dotări sportive. în general ele se fac vinovate de promovarea unei arhitecturi neutrale şi quasi uniforme. care pe lângă activităţile proprii financiare. Ea este simplu sediu social ori sediu administrativ al unei firme. Astfel. multe sedii proprii de firme oferă la rândul lor spaţii de subînchiriat. care ne ajută să clasificăm şi gama de probleme pe care le naşte fiecare dintre situaţiile mai des întâlnite. clădirea de birouri mixtă. Pe criteriul funcţional 3.a.a.b. clădirea de birouri pură. 2. clădirile de birouri pot fi 1.c.b. deschise şi publicului etc. administrative. statisticile actuale spun că o firmă este nevoită. activitate etc. în centrul aglomerat al oraşului 2. 2. amintim câteva criterii importante. . În realitate.a. din motive general arhitecturale şi de progres al gândirii. juridice etc.. CEC. restaurant. Ele corespund realităţii că aproximativ la 5-7 ani. dacă se mai poate vorbi astăzi despre tipologii. într-o zonă excentrică 3. 3. Ele sunt totuşi uneori dezavantajoase. construit pe speze proprii. Pe criteriul statutului clădirii 2. Sediu propriu al firmei. izolată. şi în această privinţă soluţiile pure se diluează. galerii de artă. ceea ce nu este tocmai un dezavantaj. 3. izolată. fie are nevoie de reamenajare. introvertită. Clădirea va fi atunci cu atât mai greu de adaptat la schimbările viitoare (ale mijloacelor de lucru. cameră de comerţ. În concluzie. Pe de altă parte. 1. să-şi schimbe sediul în medie la şapte ani. Cele mai multe firme aspiră să aibă sediu propriu.. care nu are activitate cu publicul. firma fie se mută. clădirea de birouri cu sau fără unităţi proprii de producţie sau cercetare. 3. mijloacelor de operare.a. în oraş. Clădiri construite pentru închiriat – birouri "în alb" (speculative buildings) constituie cazul cel mai frecvent în America.Tipuri de clădiri de birouri Tipologia. cuprinde oricum o infinitate de alcătuiri. ca urmare a modificărilor de management. sediile proprii sunt pozitive. din cauza dinamicii pe piaţa afacerilor. Pe de altă parte însă. Dintre ele. ale pieţei de afaceri etc).

primărie. vamă. ambasadă. palat rezidenţial. clădirea de birouri mixtă. Clădirea clasică de birouri. chiar teatru (New London Centre – Theatre). Volumetria nouă e alcătuită din trei corpuri şi două atriae. . b. 5. Cu sâmburele vertical interior sau exterior 7.a. conducere politică: parlament. sedii de firme. bursa etc. Pe criteriul relaţiei dintre clădire şi organizarea interioară 7. administraţie publică: guvern. în prezentul text. institute. în clădire nouă. consulat. în cadrul programului numit urban mixed development. care fuzionează funcţional cu hoteluri adiacente. Fiind parţial îngropată. Despre ultimele două va fi vorba mai târziu. activităţi economice: centre de afaceri.b. Ea va fi ulterior comentată. 4. Unei vechi clădiri cu front la stradă. împreună cu managementul şi organizarea spaţială aferente. i-a fost adosată pe terenul din spate o clădire nouă.a.b. Clădirea inteligentă este soluţia tehnică cea mai performantă. poliţie. Cu birouri închise sau deschise etc. minister.a. 7. a b Clădire de guvern local în Ţara Galilor. în clădire nouă gândită ca spaţiu reversibil. ea nu se ridică agresiv.a. Pe criteriul utilizării la maximum a tehnicii 6.e.3. 5. bănci. plan etaj 5 clădire nouă.b. Pe criteriul relaţiei cu trecutul şi viitorul 5.b. 4. faţă de toate tipurile existente până acum. tribunal. în clădire istorică adaptată sau ambele la un loc. (Mies spunea: Function follows form!) 6. pentru a respecta tipologia volumetrică a clădiri vechi. 4. spaţii comerciale. secţiune prin clădirea veche şi cea nouă din spate.c. 6. a. Pe criteriul programului de arhitectură deservit 4.

Clădirea de tip vilă. Germania 1994.2. foarte legată de peisaj. în cartiere de locuit elegante sau la periferie. O clădire nouă de şapte etaje se aşează în spatele unei case istorice. . Pe criteriul morfologic 8. într-un mediu natural de calitate cu care stabileşte un dialog subtil. oferindu-i un ecran pe care să se proiecteze.8. Correa reia de la casa istorică tema colţului circular. Volumetria ei poate fi de tip compact. Extinderea pe verticală a unei mici clădiri de birouri. cât şi prin sistemul eficient de utilizare a încălzirii solare. stabilind astfel un dialog savant cu contextul printr-o reinterpretare istorică. Clădirea imobil este clădirea care se supune . Tipul compact.integrat sau nu – ţesutului urban existent şi se caracterizează prin respectul faţă de contextul istoric. cu sau fără atrium etc. arh. pavilionar sau cu aripile întinse în natură. Diputacion provincial. Log ID. Federico Correa. 8. arh. aflată în afara centrului aglomerat. Barcelona 1987. legată de natură atât prin peisaj.1.

Patru blocuri masive. nu ţin cont de iluminatul natural. Sediu administrativ şi social al unei firme olandeze. . Un nod tehnic tradiţional distribuie platourile în suprafaţă de 853-1380 mp. cu jocuri de terase şi grădini interioare reduc impresia de densitate.Tipul vila cu atrium. exprimă din nou viziunea sa umanistă şi democratică. Park Center.3. Un dublu atrium de onoare vitrat. Don Mills. în care clădirea e cea care înnobilează situl şi creează reperul calitativ. Canada. Ontario. 8. Trama pătrată este de 7. de obicei deoarece acest context nu este valoros. 1985-90. 1994. indiferentă la context. arh. Birourile închise. arhitect acelaşi Hermann Hetzberger. Harry Pellow. situate în adâncimea platoului. Construcţia autonomă.60 m. Birouri "în alb". cuplat cu holul şi cafetaria elegante. E amplasată în zone delabrate.

parc de staţionare la Kingersheim. Birouri dispuse clasic de-a lungul unei străzi interioare.5. dacă e nevoie de extinderi. într-un spaţiu amenajat liber. Există şi un aport de lumină zenitală. într-o aglutinare de unităţi constructive. Două clădiri faţă în faţă. înaltă sau nu. Firma EDF-GDF.4. Plan. birouri. Arh. 1989. de înălţimi diferite. în la Haye.8. organizate serial. Olanda. Dispoziţia de ansamblu. depozitare. fragmenta. Spitz şi Martini. Fiecare entitate poate primi 32 de persoane pe 420 mp. 8. . Ministerul Afacerilor Sociale. articulate printr-un volum de primire. Sistemul modular e alcătuit din 16 unităţi octogonale juxtapuse şi legate de galerii acoperite. Clădirea de tip bară. Două criterii au determinat alegerea acestui tip: dorinţa de a organiza unităţile de lucru într-un anumit fel şi dorinţa de a exprima eficacitatea serviciului public prin dinamica formală. În funcţie de amplasament şi în acord cu organizările alternative. Clădirea de tip fagure – o formulă hibrid. 1990. Hermann Hertzberger. primire. birouri administrative pe 56000 mp. îşi poate schimba direcţia etc. secţiune şi schema circulaţiilor şi curţilor interioare. este inspirată de Central Beheer. Modulelor aşezate în reţea li se pot adăuga noi trame. care poate combina variantele anterioare. organicistă prin celulele aglutinate. între ele. Adâncimea barei este cea optimă tipului de birouri dorit. cu infinite posibilităţi de compartimentare. bara se poate prelungi. Franţa.

la răsăritul soarelui. ▪ John Hancook Building Chicago. Bank of China. a b a. Hong Kong. ▪ Bank of China Hong Kong. Berna – plan. ▪ John Mao Building Shanghai. c d . ▪ Empire State Building New York. nimic nou şi cu adevărat revoluţionar nu a mai fost inventat. d. ▪ Central Plazza Hong Kong. formula lor fiind oarecum tip. Frankfurt – plan. ▪ Sears Towers Chicago. Turnuri foarte înalte ale lumii: ▪ Tour Eiffel. ► World Trade Center pe 28 iulie 2001. Bank für Gemeindewirtschaft. 1840m.8. Turnurile de birouri sunt binecunoscute. c.6. Clădire cantonală. ▪ World Trade Center New York. De la turnurile lui Mies van der Rohe. până la turnurile inteligente ale lui Sir Norman Foster. b. ▪ Chrysler Building New York. ▪ Millenium Tower Tokio.

.

în acord cu situl şi reglementările locale. în detaliu. Contează. precum şi cu perspectivele de reamenajare. suprafaţă utilă etc. care e reglementată în scris şi pe care firma o pune arhitectului la dispoziţie. Dată fiind . ei se vor înscrie în cultura firmei respective. în acest caz. calitatea amplasamentului şi calitatea arhitecturii. care se încheie cu un brief – o temă de proiectare. în strâns acord cu tipul de management. Contează atunci concepţia care a stat la baza proiectării – căci "good design is good business". Vechiul sediu e pus în vânzare sau închiriat – iar … "urâţenia se vinde prost". Oricum. În problema concepţiei arhitecturale. cultură sau sport cultivate. după o conlucrare atentă cu investitorul. dincolo de mirajul sclipitor al pereţilor cortină şi falsul lux al mochetelor adânci. 2. Proiectul de amenajare poate fi comandat aceluiaşi arhitect care a făcut clădirea sau unei firme specializate de design interior pentru birouri. suprafaţă construită la sol. Mai trebuie adăugată atenţionarea asupra instalaţiilor. c) normative pentru clădiri de birouri. La aceasta au contribuit şi cele trei tipuri de reglementări care limitează libertăţile: a) legislaţia urbanistică (înălţime. Volumetria clădirii. care trebuie prevăzute în proiect. spaţii. Stabilirea structurii de rezistenţă. în relaţie cu sâmburele vertical şi cu amenajarea interioară Clădirea de birouri se supune şi ea logicii economiei de piaţă. Ţinând cont indeterminarea obiectivă a acestei arhitecturi. tema e bine să cuprindă şi estimarea intenţiilor de viitor ale developerului şi. programul de birouri a fost cel care a inspirat tentaţia gândirii standardizate.Proiectarea clădirilor de birouri Multă vreme. b) b) normative privind clădiri publice în general. în acord cu volumetria şi tipul de amenajare interioară. culorile caracteristice. dacă se poate. Amenajarea interioară. Caietul cuprinde elemente care alcătuiesc imaginea de marcă: sigla. integrate şi locale. tipul de artă (vezi Tuborg). Stabilirea volumetriei clădirii. Este obiect de speculaţii imobiliare şi e supus tuturor dezechilibrelor care apar în relaţia cerereofertă. din punct de vedere funcţional problematica se rezumă a întrebarea: Cât de mult spaţiu şi ce fel de spaţiu e necesar? La ea trebuie să răspundă proiectarea. gama de materiale folosite. Aceste trei direcţii de studiu sunt încă valabile. caracterul literelor etc. 3. Fenomenul mutării firmei dintr-un sediu în altul este frecvent şi pozitiv – el dinamizează piaţa şi ataşează personalul de firmă. Eforturile deceniilor trecute de a raţionaliza proiectarea acestui program de arhitectură erau orientate pe trei direcţii: 1. şi ale chiriaşilor.).

care în mod normal este de circa 50 de ani. în condiţiile în care. ▪ regimul de lumină naturală determinat de umbrirea clădirilor învecinate etc. favorite au fost sediile refuncţionalizate ale unor fabrici.poziţia stâlpilor .nodul de servicii ▪ Optimul în utilizarea spaţiului general este determinat de: . mixte şi alternative. ▪ Transformările în organizarea spaţială interioară au loc ritmic. se investeşte în reparaţii capitale. În ultimii ani. structuri portuare etc. în cazul multor clădiri publice. centrele culturale şi tot felul de programe noi. Aceasta obligă la conceperea clădirii ca o decizie comună între arhitect şi developer. în funcţie de temă şi program. ▪ gradul admis de ocupare a terenului (CUT şi POT). ▪ Componentele care ţin de durata de viaţă a clădirii sunt: .structura de rezistenţă . ▪ Designul interior se schimbă şi el. pe termen lung. Este o condiţie care a migrat deja din teritoriul construcţiei de birouri. depozite. Conceperea amenajării este atunci obiect de decizie comună între arhitect şi utilizatori. cum ar fi centrele de sănătate. cam la 5-7 ani. ▪ înălţimea impusă a clădirii. până când sediul nu mai corespunde dezvoltării firmei şi atunci se schimbă sediul.anvelopanta . ▪ accesele pompierilor în caz de incendiu. pe termen scurt.forma anvelopantei .poziţia sâmburelui vertical ■ Factorii externi care determină forma clădirii. impuse prin PUD.dinamica din lumea afacerilor. . ■ Criterii de proiectare interioară a clădirii: ▪ Dimensiunea spaţiului e variabilă. partenerii trebuie să fie flexibili. ■ Datele generale de care trebuie ţinut cont în cadrul acestor estimări se referă la: ▪ Durata normată de viaţă a clădirii. cam la 25 de ani. silozuri. conform statisticilor. sunt: ▪ forma terenului.

sâmbure interior lateral. adâncime medie b.adâncime mică: 4-5 m a. . ▪ Trama.spaţii de curăţenie diverse.adâncime mare: 11–19 m . excentrică. în funcţie de distanţa până la coajă avem: .▪ Poziţia nodului poate fi exterioară sau interioară. b. repartizată pe mai multe noduri.adâncime foarte mare – peste 20 m de la geam până la circulaţia din jurul nodului. parţial interioară. eventual coffee stations etc. scări şi grupuri sanitare.spaţii suplimentare ca oficii. care determină numărul de lifturi. în care caz poate avea poziţie centrală. a b c a.. sâmbure interior central. . ea depinde de poziţia în plan a nodului. În cazul nodului interior.adâncime medie: 6-10 m . parţial exterioară etc. 2 m lăţime) din jurul nodului vertical. . .suprafaţa etajului şi numărul funcţionarilor. c. La rândul ei. Există cel puţin patru tipuri de trame suprapuse: . care determină numărul de lifturi.trama structurală (stâlpi). Conţinutul nodului depinde de: . adâncime mică a a b ▪ Proiectarea nodului. case de troliu.numărul etajelor. . sâmbure exterior ▪ Adâncimea spaţiului e dată de distanţa de la anvelopantă la circulaţia (de cca.

▪ Trei poziţii ale stâlpilor în relaţie cu anvelopanta: . În cazul planurilor şi amenajărilor libere. de exemplu. . ▪ Trama constructivă vizează subîmpărţirea plafonului fals..în interiorul casei. dar atunci distanţa de la stâlpi la anvelopă nu trebuie să fie spaţiu pierdut. o tramă e cu atât mai convenabilă.stâlpii în afara peretelui cortină – soluţie elegantă. cu cât e mai mare. plafon etc. trama constructivă. trebuie să ţină cont de un minimum de 2. complicate. c. . Trama potrivită pentru a permite şi amenajarea cu camere. . dar scumpă. trama de amenajare interioară ▪ Trama structurală. evident. d. ci doar cele din linia stâlpilor interiori.75 m de consolă permite amplasarea unui birou. De reţinut este oricum faptul că interaxul stâlpilor determină alveolările interioare. trama structurală variază de la 5 la 9 m. trama potrivită ar trebui să fie de cel puţin 5. Trama constructivă este de obicei o subdiviziune a tramei structurale. a dalelor pardoselii etc. trama structurală.la faţadă. în funcţie de oferta pieţii) trama de instalaţii (prize) trama de amenajare interioară (birouri) În imagine: a. locul stâlpilor îl pot lua şprosurile structurale. nu toate şprosurile trebuie să fie structurale.75 m pentru un birou. b. amplasarea corpurilor de iluminat din plafon într-un mod controlat. un minimum 2.. dar mai convenabile sunt dimensiunile de peste 3. care de multe ori urmăresc perimetrul. astfel încât să permită.stâlpii integraţi în grosimea peretelui exterior – trebuie să ţină cont de cable şi conducte.1 m interax.- trama constructivă (module ale finisajelor – planşeu. Pentru birourile deschise.00m. . până la 4-5 m. deşi distanţa de 5m interax riscă să ofere imaginea unei păduri de stâlpi. În mod normal. ci să permită mobilarea. trama de instalaţii.

de exemplu. dinamica amenajării interioare şi 2.la clădiri mai înalte 18 m. variantele actuale sunt în general mixte. . ci criteriilor de lux şi imagine. democratice.▪ Dimensiuni ale spaţiilor construite: . locurile aride de muncă fiind împletite cu spaţiile deschise convivialităţii. ţinând cont de poziţionarea şi dimensiunile tuturor traseelor de instalaţii. flexibilitate. dar numai ca repere.5 m.Spaţiile mari nu se supun reglementărilor. un sediu de birouri trebuie setat pentru două variabile majore: 1.scara să poată fi izolată. în limbaj ingineresc. pe criterii calitative. Contrar acelei gândiri normative. Consider că este bine să fie cunoscute. comunicare. şi mai ales cea din domeniul terţiar. ▪ s-a produs o redefinire a locului de muncă. ▪ informatica tinde să elimine cantitatea imensă de hârtie ce se manipula şi trebuia stocată. imaginative. . informatice etc. cablaje. pentru a împiedica propagarea focului de la un etaj la altul. Dacă în deceniile trecute conotaţiile formei clădirii de birouri erau cutezanţă. . Le menţionez aici doar cu caracter informativ. să zicem 5 persoane – 40-150 mp. cum ar fi supleţe. care presupune interpenetrarea spaţiilor. lor li s-au adăugat azi şi alte sensuri. ţinând cont că o dimensiune minimă pe cele două direcţii ale unui loc de birou este de 2. pentru că sunt corecte şi la vremea când au fost elaborate se bazau pe studii serioase. mai dificil de definit în reţete.Spaţii mici – într-o cameră sunt necesari minimum 8 mp/ loc de lucru. trebuie decisă şi înălţimea liberă între planşee. Astfel. Dinamica vieţii însă. s-au produs mari schimbări care determină gândirea arhitecturală: ▪ a apărut imobilul inteligent. inovaţii tehnice. a schimbat centrul de greutate de pe criteriile cantitative raţionale. .Spaţii medii – pentru de grup de. ▪ În concluzie. distanţa maximă de la locul de lucru la ieşire să fie de max. dinamica logisticii . . ▪ În caz de incendiu se recomandă: .6 m. 30. casa scării principale este prevăzută cu un spaţiu tampon etc. ■ Notă importantă: Toate recomandările de mai sus sunt în general depăşite.în cazul unei singure ieşiri de incendiu. Există şi o continuă căutare de alte soluţii liberale.să existe ferestre mobile. . flexibile. ▪ Alături de opţiunea iniţială cu privire la adâncimea spaţiului orizontal de la anvelopantă la sâmbure.automatizări. hotarelor şi activităţilor. succes şi transparenţă. imagine demarcă.

▪ a fost introdus. până la restaurante. ▪ suprafaţa în mp/angajat se calculează distribuit între spaţiul de lucru şi cele sociale şi de convivialitate. se consideră azi că valoarea arhitecturii pentru birouri nu constituie pentru patroni doar un activ important. ▪ nu lipsesc sălile de conferinţe diversificate (meeting rooms). gândit în relaţie cu un patio. piscina. după ce a fost încheiată de . participă la meetinguri în diverse alte locuri etc. aproape la vreo zece ani diferenţă. ci. prin anii '77. cafenele. cam de 2/3 din totalul funcţionarilor cu muncă diversificată. ▪ se prevăd spaţii de lucru concentrat (quiet rooms). sistemul hostelling. Angajatul anunţă dimineaţa recepţia. trecând prin tea stations. galerii de artă şi. În Europa au apărut mai târziu. indiferent de tipul activităţii. Naşterea lor s-a datorat unor joncţiuni fericite între factorii macro-economici şi tehnologici şi s-a mai datorat asocierii între investitori-proiectanţi-antreprenori pe de o parte.▪ introducerea informaticii şi a spaţiilor de convivialitate au avut ca efect creşterea spaţiului alocat unui loc de muncă de la acei 8 mp de demult. servere. în multe locuri. printre care şi o aulă echipată multimedia. care efectuează deplasări pentru audit. Pe scurt. acesta presupune un număr de birouri neindividualizate. lor li se pot adăuga sala de fitness. în mod controlat. cum ar fi biblioteca. imprimante etc. la 14. ▪ se observă insistenţa pe spaţiile cu vocaţie culturală. Recepţionera care gestionează ocuparea birourilor îi rezervă astfel un birou disponibil pentru timpul anunţat. plotere. dispune imediat de conectare la comunicaţii performante. apoi în anii '90'95 la 20 şi pot ajunge azi până la 28 mp / angajat. în care noul chiriaş. ▪ holul central nu mai e un simplu spaţiu de primire şi distribuţie. sauna. prezenţa artei şi vegetaţiei în întreaga clădire. ▪ În concluzie. un atrium sau o stradă interioară.. apoi boutiques-uri şi altele. ca spaţii de convivialitate. ▪ au fost redefinite "anexele sociale": tradiţionala cantină a fost înlocuită cu diverse alte dotări. cu societăţile de telecomunicaţii şi informatică de cealaltă parte. fast food-uri. el federalizează şi identifică sistemul de spaţii comune. ▪ se prevăd spaţii pentru copiatoare. Este deci o construcţie care. sala de expoziţii. construcţia inteligentă se defineşte ca imobil precablat. Astfel nu se risipeşte bugetul de spaţiu cu birouri care o mare parte din timp stau neocupate şi se profită de sistemele rapide de conectare la legături de comunicare cu exteriorul. ci şi un stimulator al productivităţii muncii. dacă şi între ce ore va avea nevoie de un loc la un birou. oricum. Imobilul inteligent Intelligent buildings – le-au denumit americanii atunci când le-au inventat. de la automate.

▪ de la locul de muncă se poate comanda accesul unui vizitator sau o sală de conferinţă cu mijloacele audio şi video dorite. prin caracteristicile sale. astfel. ▪ accesul în timp real la baze de date. ci doar la comandă.. iar factura urmează şi ea un circuit scurt. În continuare. evident. ▪ imobilul e împărţit în unităţi conectate permanent. contorizarea şi facturarea se efectuează. astfel. care asigură: securitate. informatice şi telefonice legate la sistemele lor performante. Condiţia este ca arhitectul să o fi conceput suficient de flexibilă.00 metri. Instalarea firmei mutate poate dura 45 de minute.către constructor. restaurantul. printr-o reţea generală de cablaj instalată în planşeu sau în plafon. ▪ cablajul şi fibrele optice permit transmisia rapidă a unei cantităţi mari de informaţie şi orice tip de document. ▪ clădirea inteligentă are disponibilitatea de a integra repede noutăţile tehnologice. identificări. sisteme antiefracţie. ▪ în afara sistemelor generale de iluminat artificial. care controlează parametrii de mediu – încălzire.6 m latură a ghenei de instalaţii. ▪ reţea digitală voce-text-imagine. funcţionarul are pe masă o comandă prin care poate regla instantaneu storurile (care altminteri funcţionează automat prin senzori calorici). . ▪ Biroul inteligent dispune de prize electrice. încât să poate fi. lumină de zi filtrată. ▪ se pot accesa pe monitorul de pe birou emisiuni de televizor... climatizarea locală etc. electricitate protejată. se execută. încălzire etc. 12% din suprafaţă este ocupat de spaţiul pentru cablaje. climatizare. capabilă să permită şi sistemul de hostelling. lumina artificială. clădirea inteligentă optimizează funcţionarea firmei. evident. capabilă să acomodeze moduri variate de exploatare. sălile nu trebuie climatizate permanent. Pe scurt. ▪ trebuie ţinut cont de dimensiunea de 0. aceste facilităţi sunt cu atât mai utile atunci când mai multe firme sunt chiriaşe în acelaşi imobil şi beneficiază de utilităţi comune. şi din punct de vedere spaţial. orarele etc. ▪ înălţimea liberă între planşee nu poate să coboare sub 3. teleconferinţe şi videotelefonie. nu aşteaptă luni de zile goală. parcarea maşinilor. Ea este. ▪ gestiune administrativă centralizată. alarme la risc. ▪ orice problemă tehnică (de exemplu schimbarea unui bec ars). caracteristici ale clădirii inteligente sunt: ▪ gestiune tehnică centralizată. prin calculatorul central. odată semnalată devine comandă. ci poate fi imediat ocupată de o firmă care a hotărât să-şi schimbe sediul. controlul accesului. plăţile. ▪ telefonie simultan digitalizată şi clasică. ▪ postul precablat e de trei până la cinci ori mai ieftin decât postcablajul. pentru a permite trecerea reţelei de cable.

distanţa de la cablu la birou poate fi până la 50 de metri. pentru distribuţia cablelor – suficientă la 800 mp sau 50-100 de birouri. ▪ în final. ▪ în cazul organizării cu birouri închise. 1 branşare informatică. conceptele cheie ale clădirilor inteligente sunt: FLEXIBILITATE RENTABILITATE MENTENANŢĂ PRODUCTIVITATE SECURITATE CONVIVIALITATE Lloyd's of London Arhitect: Richard Rogers & Partners Construcţie 1986 .▪ la fiecare etaj trebuie să existe o cameră de 5-10 mp. ghenele şi traseele lor vor fi diferite de cele ale conductelor şi ţevilor cu apă. ▪ locul de muncă în birouri deschise se apreciază în medie la 16-18 mp. cu minimum 4 prize de alimentare. ▪ în cazul birourilor peisagere. la 100 de mp – 12-25 de puncte de acces. 1 priză de telefon. la 100 de mp sunt necesare 14-17 puncte de acces. ▪ protecţia cablelor la apă necesită atenţie deosebită.

cablărilor etc. dar şi în amenajarea interioară a spaţiului de birouri. instalaţiile vor fi şi ele grupate pe acelaşi criteriu. Între cele două condiţionări – a arhitecturii generale şi a strategiei de management . comunicarea etc. 3. arhitectul de interior porneşte de la gândirea locului de muncă şi ajunge să se întâlnească cu determinările arhitecturii. mobilierului. Problemele majore ale amenajării interioare în clădirea de birouri au şi ele. Evident. Reamintesc că pentru a realiza un climat de lucru favorabil. adică repartiţia grupată a spaţiilor comune fixe şi degajarea acelor spaţii care vor putea beneficia oricând de recompartimentări uşoare. Conform noii mentalităţi "nu există diferenţă între birou. decât acasă. şi anume divizibilitatea maximă a clădirii. termo-climatic. cercetătorii psihologiei dedicate muncii de birou discern cinci condiţii esenţiale de care managementul trebuie să ţină cont în relaţiile sale cu angajaţii şi. un funcţionar obişnuit îşi petrece mai mult timp activ la birou. 4. încât să slujească în egală măsură conceptul arhitectural. imaginea de marcă. aceeaşi dublă natură: ▪ pe de o parte chestiunile explicite ale compartimentărilor. incluzând mijloace neconvenţionale.el trebuie totuşi să facă în aşa fel. tehnica şi designul interior să colaboreze spre a deservi conceptul. Într-adevăr. el are din start de întâmpinat prestabilirile dictate de cultura firmei. Pentru a susţine aceste bune intenţii. Această condiţie odată corect rezolvată prin proiectul de arhitectură. deci. 2. ▪ de cealaltă parte. motivarea şi mobilizarea reală a personalului. designerul de interior şi managementul firmei trebuie să colaboreze intim. grija pentru managementul spaţiului şi confortul psihologic al angajatului sunt cel mai mare câştig al cercetărilor şi experienţelor din ultimii 20-30 de ani. Din păcate. Sub aspectul psiho-managerial. finisajelor. acustic şi de iluminat. o organizare unificată pe baza unor valori general acceptate. strategia managerială. de care trebuie să ţină cont şi proiectanţii (Les cinque points du domaine tertiaire. cuprinse sub controlul ergonomic. .. 5. cum ar spune le Corbusier). Peste tot trebuie să te simţi bine. exprimarea imaginii de marcă. Ei trebuie să asigure: 1. locuinţă şi loc de recreere. favorizarea sociabilităţii şi cooperării. rămâne ca în interiorul volumului. De altfel. deci. dar nu în ultimul rând pe utilizatori.Amenajarea interioară a clădirilor de birouri Modificările de mentalitate au antrenat o serie de modificări în arhitectură. prin caietul ei de sarcini. Aspectul concret al amenajării interioare presupune o condiţie prealabilă. managementul. siguranţă şi protecţie la stress – în compensaţie pentru munca abstractă. chestiunile mai subtile ce ţin de confortul estetic şi psihologic al angajatului. Şi atunci "spaţiul de muncă nu trebuie gândit altfel decât cel al locuinţei".

a firmei anume aflată la acel etaj. arhive. pentru etajul curent. ■ Nodul principal conţine lifturile şi scările. În cazul de faţă. Royal Incurance Building. eventual camere de garderobă. ■ Recepţia.circulaţii. Cambridgeshire. depozitare etc. UK. .Spaţiile comune în cădirea de birouri Marele arhitect Louis Kahn împărţea funcţiunile clădirii în două categorii: spaţii deservite şi spaţii care servesc. apoi grupurile sanitare. arhitecţi Arup Associates. spaţiile pentru birouri şi cele de conferinţe sunt cele deservite de restul spaţiilor din clădire . Hol central cu recepţie la parter. spaţii tehnice. ▪ recepţia de marfă. ▪ recepţia de etaj. Există trei tipuri: ▪ recepţia mare de la parterul clădirii. 1992. aşteptare etc. camerele de curăţenie.

pentru conversaţii. ▪ locuri de întâlniri şi discuţii adiacente locului de lucru: . ▪ Săli de şedinţe. este eventual utilizată prin închiriere şi de către hotelul vecin. de obicei. la dispoziţia tuturor angajaţilor. de reuniuni formale.Recepţia ■ Spaţiile pentru birouri vor fi analizate mai departe. ■ Săli de adunare pentru întâlniri ritualizate Astfel de zone sunt: 1) fie independente. cu cinci locuri la ea etc. Ca şi nodul de circulaţie şi anexele sanitare.două scaune în faţa biroului. ▪ Săli mai mari. pentru manifestări mari. 8 locuri. cu mese lungi perimetrale şi spaţiu liber în mijloc. Pot fi mobilate cu masă şi scaune sau pot fi canapele şi măsuţe.. în camere sau în spaţii comune. canapele etc. tot cu fotolii. măsuţe. pentru şedinţe. cu aceeaşi organizare – auditoriu şi vorbitor. .. o masă de cca. consilii de administraţie etc. . ▪ locuri de întâlniri şi discuţii aferente unui grup de birouri: de exemplu. în cazul organizării tradiţionale. ▪ loc de odihnă – o suprafaţă mai mare cu canapele. ■ Spaţii pentru întâlniri informale Astfel de zone sunt cuprinse în interiorul spaţiului deschis pentru birouri sau. ea va avea structura ei separată. ▪ locuri de aşteptare pentru vizitatori. echipată cu mijloace audio video. cu masă mare şi scaune împrejur. fotolii etc. utilizate pentru prezentări şi proiecţii. ▪ Săli mai mici. sau de alte grupuri în situaţia unor simpozioane. 2) fie deservesc în mod special zona staffului. mobilate. întâlniri etc.o masă perpendiculară pe birou. ▪ Sala mare de conferinţe.

■ Camere de curăţenie. ■ Coffee areas – oficii pentru sucuri. 1993. ceai. pentru o persoană nevoită să se concentreze la o lucrare cu termen scurt. Jos: Meeting room de dimensiuni mici ■ Quiet rooms – camere complet antifonate. .Sus: Sală de conferinţe la Parlamentul din Bonn. apă. cafea.

d. ▪ cafetaria. ■ Spaţii de depozitare. ▪ încăperi de mentenanţă – server. ▪ autoservire. ■ Spaţii pentru mic comerţ – mai ales în locaţiile din afara oraşului. care separă. ▪ bar. b. după terminarea programului. Funcţionari superiori în relaţie cu publicul. .Posibilitate de amenajare. ajuns în oraş. Secretară. când. Birou manager cu mic loc de discuţii. e. c. gustări şi masă: .în sistem de catering sau cu bucătării proprii. . centrale tehnice. dosare arhivate etc. ■ Dotări pentru cafea. prin poziţie şi amplasament contribuie la dinamica spaţiului. dispecerate etc. ▪ restaurant. Asistent sau şef de departament. Grupuri de lucru. ▪ automate etc.interioare (în principal pentru angajaţi) sau publice. cu greu se mai găseşte timp şi răbdare pentru a umbla să cumperi pâine sau un caiet pentru copil. care sunt de foarte multe feluri: ▪ mobilier integrat în spaţiul de birouri. e la îndemână şi. ▪ fast food. A. ▪ încăperi de depozitare materiale consumabile.

înăuntru sau afară. biroul luxos al directorului american. după anotimp. anii '60. b. c. . Birouri închise şi birouri deschise. Locuri agreabile de petrecut pauza de masă. anii '70. c a b a. Turn american GIS. birou peisager.■ Zone culturale: ▪ bibliotecă ▪ stand presă etc. la locul de muncă. birou în alveolă à la suèdoise. anii '60. ■ Zone de destindere fizică: ▪ sală fitness ▪ saună ▪ masă ping pong ▪ piscină etc. anii '60.

care pretind condiţii de confidenţialitate. managementul şi atitudinea angajatului se determină reciproc. primire şi recepţie. Dar până şi persoanele din conducere mai renunţă la aceste locaţii. pentru grupuri de 5-15 persoane care lucrează împreună. dar de obicei nu primesc mai mult de cinci persoane. conform mentalităţii derivate din acest tip de management. spaţiu deschis de birouri. de până la 12 m şi coridor la mijloc. . de fapt. Structura arhitecturală este la fel de rigidă ca şi cea organizaţională. b. în detrimentul comunicării informale şi a lucrului dinamic. că pragul psihologic se opreşte la numărul de 12 persoane. O cameră este în totalitate dependentă de servicii de alimentare proprii. c. Se spune. ■ Organizarea celulară închisă de grup e alcătuită din încăperi închise. Această schemă poate constitui însuşi iconul unei cariere. Designerii trebuie să găsească soluţii pentru cele câteva tipuri de organizare a spaţiilor de birouri: a . ţinând cont că arhitectura. Spaţiile sunt de mărime medie. pentru că scapă de supravegherea permanentă a şefului. înşiruite pe un coridor care în final conduce la direcţiune. Organizarea spaţială se potriveşte managementului tradiţional european. şi se potrivesc la clădiri cu adâncimi de 15-20 m. fiindcă izolarea le multiplică deplasările şi convorbirile telefonice. Acestei organizări i se potrivesc clădirile cu adâncimi mici. De altfel. maximă concentrare. este şi soluţia mai iubită de funcţionari. organizare celulară. Această formă de organizare se mai găseşte frecvent mai mult în Franţa. birou peisager ■ Organizarea celulară închisă e alcătuită din încăperi single şi încăperi de 2-4 persoane.Amenajarea spaţiului de birouri Designul de interior face eforturi să ţină pasul cu dezvoltarea biroticii şi a micro informaticii. Camerele pot fi mai mici sau mai mari. cum e şi firesc. E o formă de organizare încă favorită în Germania. Birourile individuale rămân în continuare propice pentru activităţi de conducere şi management. de tip ierarhic.

trama la aceste clădiri este rectilinie. O celebră fotografie din 1906. Ea va fi discutată mai pe larg câteva pagini mai departe. Ea presupune unnumăr de alveole deschise. de depozitare sau panouri amovibile. În concluzie. În general. De obicei mobilierul e aşezat după o geometrie rigidă. a lui Wright. de circulaţie şi comunicare. În Europa. acolo unde open space office a făcut carieră. avantajoasă. . Aveolele sunt deschise pe o latură către spaţiul comun. formula probabil cea mai elegantă.■ Organizarea celulară deschisă este soluţia specifică spaţiului scandinav. În America. despărţite între ele de mobilier înalt. ■ Biroul peisager. răspândită. cu interiorul clădirii Larkin. de obicei pentru o persoană. ca o hală de fabrică. de asemenea pentru circulaţia hârtiilor şi pentru un eficient control. dar şi din motive psihologice şi de tradiţie. Ea e resimţită în general ca rece şi inconfortabilă. Necesită un tratament acustic elaborat. globalizarea face ca birourile din toată lumea să adopte toate tipurile de birouri şi chiar combinaţii între ele. vorbeşte despre condiţii de muncă psihologice de necrezut. Este adecvat unei munci relativ repetitive şi unei diviziuni destul de stricte a muncii. Frank Lloyd Wright este şi inventatorul unui scăunel cu trei picioare destinat dactilografelor. potrivită pentru spaţii mari şi adânci. În final. tipului de activitate şi formei de management. realitatea este că toate aceste modalităţi de organizare acreditate de o lungă experienţă sunt valabile. acestă organizare nu a fost prea îndrăgită. cu condiţia să fie adaptate mentalităţilor şi psihologiei generale a comunităţii. fără subdiviziuni. ■ Spaţiul deschis de birouri este tipul american consacrat de organizare a muncii de birou. raportate doar la cultura firmei. în care intenţiile lui ergonomice urmăreau ca omul de pe scaun să se dezechilibreze de îndată ce abandonează poziţia corectă recomandată la dactilografiere. unui birou îi este rezervată o suprafaţă cam de 15-25 mp/om. poate şi pentru că nu îşi putea permite mai mult de 10-12 mp/om. înfăţişând spaţiul central de la parter cu dactilografele la dispoziţia şefilor din dreapta şi stânga. De altfel. altminteri zgomotul de fond devine stânjenitor.

care s-ar fi răsturnat uşor de îndată ce femeile ar fi abandonat poziţia corectă.L. Cu cele mai bune intenţii. Planul unui etaj curent. era vremea raţionalizărilor extreme şi a unei severe diviziuni a muncii. avea loc munca repetitivă a femeilor.Birourile Larkin. (F. cu dactilografele asediate la mijloc. cu birourile deschise la parter. construcţie 1904. Wright imaginase un scăunel cu trei picioare pentru ele. la galerii. arhitect Frank Lloyd Wright. . imagine a uneia din galeriile superioare şi imagine a spaţiului central.) Sus. Jos se desfăşura munca de răspundere a bărbaţilor.

Psihologia organizaţională găseşte metode de eliminare a conflictelor între colegi.. De fapt. După anii '60 însă. landscape office. dictau proiectarea. dar şi de relaţiile interumane. lipsa tensiunilor. teoriile organizaţionale de management participativ. performanţele tehnice ale pereţilor cortină. bureau peisagère. Managementul participativ e opusul celui ierarhic.nevoia de socializare – aceea de a nu fi izolat şi de a fi acceptat de ceilalţi. de ergonomia mobilierului şi în nici un caz de confortul psihic.ultima este nevoia de autoîmplinire. bazat pe autoritate impusă prin control. Argumentele concrete de proiectare şi stilul managerial de modă veche.moral – când principalul stimul devine satisfacţia muncii în sine şi rezultatul ei. de satisfacere a aspiraţiilor profesionale. la succesul cărora participi şi meritele i se recunosc. Specialiştii au descris trei grade de motivare a muncii. . atât de preţioase pentru europeni. În cea mai mare parte a secolului 20. Teoriile organizaţionale sunt o rezultantă a conlucrării dintre psihologi şi specialişti în teoria managementului şi resurselor umane. cu atât mai puţin la locul de muncă. adică cele care promovau ideea motivării angajatului altfel decât prin salariu şi control autoritar. în anii '30 şi '40. ceea ce ne face să credem că relaţiile de flux tehnologic al muncii ocupau un loc mai important în concepţia pragmatică a americanilor. . psihologia organizaţională a definit şi o ierarhie generală a necesităţilor unui angajat: . recunoaşterea meritelor etc. De altfel. optimizarea execuţiei. de modularea elementelor.alienat – este modul de viaţă al funcţionarului indiferent la fenomenologia lucrului. . decât relaţiile ierarhice. resimţite sub raportul satisfacţiei personale şi al randamentului: .instrumental – când aceleiaşi motivări i se adaugă nevoia contactului social. încă în manuale americane de amenajare a birourilor de la începutul secolului. i se recomanda proiectantului studierea mai întâi a fluxului muncii. . prin promovarea la angajat a sentimentului că aparţine unor interese comune.Biroul peisager Întâlnit sub numele de Bürolandschaft. Apoi. cât şi implicit pe aceea a organizării spaţiului de muncă a angajaţilor. Ele susţin un tip de management interactiv. a apărut în America reacţia împotriva tratării omului ca simplă verigă în mecanismul productiv. arhitecţii au fost în general preocupaţi de raţionalizarea proiectării. stimulat doar de plata salariului (şpaga nu este menţionată în studiile occidentale). mai puţin ierarhic. într-un spirit democratic şi destins.nevoia de siguranţă existenţială – un venit decent. . .nevoi psihologice – ambient agreabil. pe principiul că performanţa e legată şi de ambientul fizic. în cadrul căruia angajatul implicat se identifică cu interesul firmei. au schimbat atât concepţia de management.

Chiar şi la noi. cultură şi comerţ. nerectilinii. Umanişti de felul lor. care se caracterizează prin spaţii libere. pe orizontală şi verticală.dinamizarea imaginii. managementul îşi extinde de fapt controlul şi asupra vieţii private a omului. ▪ practicarea etajelor decalate. Un contraargument se referea la teama de egalitarism. prin creşterea nivelului de trai. în diversele tipuri de plafoane suspendate cu posibilitatea de integrare a corpurilor de iluminat. care permiteau acum o adâncime mult mai mare de la faţadă. landscape office). prin dotări de recreere. . în acord cu noile teorii organizaţionale. manifestată printre altele şi printr-un număr suficient de patroni. informare prin mass media diversificată etc. ▪ emanciparea tuturor funcţionarilor. . cale de întoarcere nu mai există. şcoli bune. aducând în plus noutăţi de mare importanţă: ▪ reiterarea şi valorificarea vechiului concept de Raumplan. inclusiv al celor de grad mic. mobilate şi agrementate cu finisaje superioare. Aşa a apărut la începutul anilor '60 conceptul de birou peisager (Bürolandschaft. care ilustrează reacţia faţă de condiţiile neindividualizate de lucru şi favorizarea funcţionarilor ierarhici superiori. cât şi designul de interior al clădirilor de birouri. de exemplu. în mod paradoxal. Exemplificarea epocală a fost sediul Centraal Beheer. printre care: . critici. ▪ startul comunicaţiilor performante şi perspectivele sale promiţătoare. sport. Totuşi. . unde exista tradiţia sediilor proprii). călătorii. Au avut norocul de a beneficia şi de câteva avantaje: ▪ progresul tehnic. apoi a pereţilor uşori de compartimentare. Spaţiul peisager este un concept de design legat de o idee organizaţională democratică şi umanistă. care are multe avantaje. care avea să revoluţioneze atât arhitectura. plante şi obiecte de artă. bureau peisagère. ▪ creşterea economică. a materialelor moderne de termoizolare. Un alt reproş se referă la faptul că. simbolurile canonice ale statutului au căzut din ce în ce mai mult în ridicol şi desuetudine. Cu toate aceste mici rezistenţe. care ar destructura organizarea tradiţională şi ar conduce la haos. Hertzberger a îmbinat meritele celor două mari tipuri de organizare de până atunci – cea celulară şi cea americană a spaţiului deschis. construit în Olanda în 1974 de arhitectul Hermann Hertzberger. în informatică şi telefonie.Tendinţele de schimbare a managementului din autocratic în democratic au determinat. echipate sofisticat. în contrast cu tratarea neindividualizată a masei de angajaţi. Central Beheer a fost o inovaţie arhitecturală interesantă. arhitecţii şi i-au asociat pe analiştii de sistem şi au pornit un proces de creaţie şi experiment în arhitectura birourilor. dispuse decalat pe verticală. oferindu-li-se angajaţilor la serviciu condiţii din ce în ce mai plăcute. printre care destui s-au dovedit dispuşi să investească în experimente pe seama sediilor proprii (mai ales în Europa. articulat prin structură şi supante.facilitarea controlului managerial. evident. inaugurat de Quickborner Team în Germania. a ferestrelor de tip termopan şi altor finisaje superioare. adică un spaţiu tridimensional continuu. manifestat.facilitarea orientării.

în designul de interior. ▪ unităţile. alteori în alveolele plăcii cutate. poate practica hotelingul. altele pe grupuri mai mari. ▪ ambientul fizic total controlat este asemănător sau acelaşi cu al clădirilor inteligente. uneori în placa celulară. fie deasupra planşeului (sub pardoseală). ▪ permite circulaţiile locale între două sau mai multe etaje parţiale – ceea ce constituie un avantaj la subînchirieri. ▪ păstrează avantajul interactivităţii şi comunicării spaţiale caracteristic spaţiului deschis. altele cu cercetarea. s-au aflat mult mai multe despre sistemele de climatizare. ▪ tramă structurală mai liberă.. încât permite o adâncime generală mare. altele cer concentrare creativă individuală. Birourile peisagere au şi ele în completare şi quite rooms. dincolo de sistemele automatizate de iluminat şi climatizare. creează senzaţia de scară. din cauză că suprafaţa de pereţi reverberantă e foarte mică. trebuie menţionat că datorită experimentelor prilejuite de biroul peisager. sistemele integrate conduc la rigidităţi. spre deosebire de planşeele continui suprapuse (slab block development). la diferite nivele. tot felul de săli de şedinţe. conferinţe etc. în condiţiile în care unităţile de lucru beneficiază toate de lumină naturală apropiată. unele se combină cu activitatea de producţie. unele cer comunicare multă. ▪ păstrează avantajul intimităţii oferit de organizarea celulară. structurii şi instalaţiilor – integrated environmental design. amenajarea interioară poate fi uşor modificată fără intervenţii la structură. Dar pentru că singure. ▪ diviziunea spaţiului se face astfel doar prin diferenţe de nivel (supante) şi mobilier. Firmele de audit financiar. de la sursă sunetele mergând direct la ţintă. altora care se bazează pe lucrul individual.înlesnirea posibilităţii de a subdiviza spaţiile şi astfel şi astfel de a subînchiria etaje parţiale altor firme sau ca spaţii publice. . de exemplu. datorită designului integrat al mobilierului. creîndu-se o identitate proprie fiecărui loc de muncă. această organizare a stimulat inovaţiile în mobilierul de birouri şi. prezentări. Organizarea de tip landscape se potriveşte multor tipuri de firme şi activităţi: celor care se bazează pe grupuri mici de lucru. mocheta şi plantele estompează zgomotele şi astfel bruiajul de fond devine neglijabil. pentru a favoriza mobilarea alternativă. – spaţii de diferite dimensiuni şi calităţi. interacţiune şi apartenenţă şi oferă imagini interesante. despre protecţia la zgomot etc. cu cât mai puţini stâlpi posibil. ▪ planşeele sandwich au conductele fie sub placă (cu plafon fals). există posibilităţi individuale de reglare a ambientului local. în plus. în general. ▪ amenajarea de tip landscape favorizează o acustică bună fără mari intervenţii. altele cu auditul financiar etc. de altfel. ▪ adâncimea spaţiului de birouri este astfel fragmentată. chiar în condiţiile în care sâmburele vertical este proprietatea firmei care posedă clădirea.

şi în cazul unei redacţii.la o activitate funcţionărească mecanică.) Central Beheer. se pare că: . De exemplu. în care a apărut la Centraal Beheer. sunt numai sugestii. care e favorabilă anumitor tipuri de amenajări mai mult decât altora. o perspectivă descendentă. au fost adăugate câteva spaţii închise şi atât. care surprinde sâmburele central şi circulaţiile.Critica a analizat şi această variantă de a rezolva spaţiile de birouri. b. structura organizatorică şi tipul de management. cea mai bună continuă să fie amenajarea celulară. Primul considerent în acest sens este adâncimea clădirii. Astfel s-a stins şi vechea polemică a anilor '60 pe tema spaţiului de birouri deschis versus cel tradiţional. Neadaptarea la situaţie conduce la disfuncţii în muncă şi irosire de spaţiu şi bani. toate aceste tipuri pot exista şi în combinaţii . insist asupra ideii că cea mai bună amenajare este cea care i se potriveşte clientului. De altfel. (Amenajarea celulară evoluează în bandă. Evident. . Succesul birourilor peisagere a fost însă răsunător şi dăinuie până în ziua de azi. astfel încât la decizia asupra modului de amenajare esenţiale sunt cunoştinţele despre activitatea firmei.pe acelaşi etaj sau pe etaje diferite. este potrivit spaţiul liber de birouri. de exemplu. cel mai bine se potriveşte amenajarea de tip landscape sau alveolar. Potrivită este. c. reproşându-i-se întinderea nelimitată a spaţiului. . . închis. În concluzie. Important este ca amenajarea de principiu să fie avută în vedere încă din timpul proiectării clădirii. schema de ansamblu a planului. pe când cea peisageră în adâncime etc. în forma ei pură. unde încă este importantă supravegherea. În timp.pentru o activitate de agenţie publicitară. probabil. .unei activităţi de top management însă. cel mai bine se potriveşte amenajarea de tip group space scenery. un detaliu de mobilare. a. iniţială.pentru o activitate de proiectare. umanizat totuşi de o amenajare peisageră.

arhitect Hermann Hetzberger. . 1974. Olanda. de cotitură în arhitectura birourilor. Epocalul Central Beheer. Appeldoorn.Biroul peisager – un moment epocal.

Deci. abstractă. cu funcţionari statici şi activitate extracomunitară. o corporaţie multinaţională care oferea servicii publice. care îi lega pe funcţionarii publici ai bisericii de clienţii săi . Amplasamentul şi dimensiunea mare se asociază şi creează semnificaţia de importanţă a clădirii. pe când comerţul şi administraţia publică s-au născut din viaţa socială. în imobilul de birouri original. .enoriaşii. în care funcţionarii comunică doar între ei. numit "factories" era locul unde "les facteurs" (agenţii de bursă) se întorceau mereu să culeagă ultimele informaţii. adică între clădirea administrativă cu spaţii publice şi clădirea de birouri ermetică şi introvertită. ■ Prima clădire administrativă menţionată în istorie este Broletto. care avea piaţa la parter şi birourile (îngrădirile) la etaj. Porticul clădirii. Modelul s-a numit Casa degli officiali. biroul funcţionăresc s-a născut in vitro. azi cunoscut drept office building. având un caracter profesional. când familia Medici a creat în palatul din Milano unele încăperi pentru contabilii care ţineau socoteala comerţului lor – Galeria din Milano. şi în epoca modernă. cu birouri de reprezentanţă în toată Europa: bisericile şi catedralele. hol central. de altfel. apărută la începutul secolului 15 (în renaşterea timpurie deci). scară centrală. Astfel. mai ales în oraşele porturi (hanseatice). prin activitatea de comerţ şi tranzacţii publice. ■ După circa un secol. ■ 1560 este anul în care se construiesc Cortile degli Uffizi la Florenţa. ■ Secolul 15 a teoretizat cădirea administrativă prin arhitectul Francesco di Giorgio. arhitect Giorgio Vasari. Erau însă tranzacţii deschise – o activitate de comunicare (uneori negociere!). a definit dezvoltarea ulterioară a ceea ce avea să devină "clădirea de birouri". nu şi cu publicul. Primăria din Amsterdam. în Como (brolium înseamnă a îngrădi). spunând că cea mai potrivită formă ar fi cea cu 3-4 aripi în jurul unui atrium. în fond. 1641. cea mai mare clădire de administraţie publică din Anglia. colonadă. Atunci s-a produs şi diferenţa între open market building şi closed offices. faţadă impunătoare. lăsând la parter o strânsă relaţie cu viaţa publică a oraşului.Istoricul programului office building Momente importante ■ Originea birourilor se află în Italia evului mediu. ■ Urmează Somerset House. Este tipul de clădire de birouri construită pentru un destinatar cunoscut (purpose designed building). A fost prima dată când o activitate financiară s-a desfăşurat separat de locul unde se desfăşura acţiunea de comerţ. birourile închise. Această activitate izolată. la Londra. se aflau numai la etajele superioare. ■ Instituţia bisericii catolice a fost şi ea. în relaţie directă cu publicul. este un exemplu frumos: două curţi. Era administraţia Florenţei. cu o singură intrare şi scări la capetele aripilor – un model foarte potrivit. etaje multe. programul a cuprins nordul Europei. din 1648. în 1776. ■ Originea termenului bursă se află în Place de la Bourse în Bruges.

iar mai târziu birourile. când locuinţa cu comerţul şi atelierele. de . arhitect Giorgio Vasari. Caféurile din portice la clădirile Procuraţiilor din Piaţa di San Marco. Ufizzi din Florenţa. Piaţa bursei din Bruges. b. se amestecau. o serie de sedii mici. peste drum. Jos. Această tradiţie din vremea medievală. a. b ■ În afara acestor clădiri importante cu beneficiar cunoscut. finanţe şi comerţ. la etajele superioare. se citeşte aripa care prelungeşte palatul Signoriei şi. şi-a găsit cea mai frumoasă expresie în Veneţia. c. Comercianţii bogaţi locuiau deasupra magazinului şi depozitului. Imaginea de sus prezintă un spaţiu interior de legătură cu loggia către Arno. dincolo de statuia lui David a lui Michelangelo. cealaltă aripă de birouri.c a. unde se aflau şi birourile. pentru avocaţi sau contabili ai marilor magazine au dat viaţă oraşului prin amestecul de activităţi de afaceri.

cele două secole de după Revoluţia Industrială au dezvoltat trei tipuri noi de clădiri: a) spaţiul pentru schimburi specializate. Nu exista preocupare pentru amplasament. ■ La începutul secolului 20 au loc în Europa câteva cercetări remarcabile. a bătut ceasul producţiei de serie şi în metropolele europene numărul clădirilor de birouri a explodat. Noile office building-uri au preluat modelul italian al porticelor cu colonade la parter – vezi de pildă Carlton House. cum ar fi turnul Pirelli la Milano. structura era alcătuită dintr-un schelet metalic. posibil de alveolat după necesităţi. arhitect William Chambers. derivate din piaţa comercială. ■ De fapt. După această perioadă eroică. în general zenital (pentru că nu exista încă faţada cortină!). nu şi-au schimbat de atunci niciodată destinaţia. asemănător marilor magazine. în 1830. b) sediul unei societăţi corporatiste. ■ În Anglia secolului 19 dăinuiau imobilele de apartamente transformate în mici clădiri de birouri. cu colonada lui John Nash din 1827. de pildă. care e laitmotivul zilelor noastre. Soane's Bank of England (1823). În schimb. Sediul social Mannesmann deschide tema flexibilităţii. amenajate ca atare odată cu construcţia întregii clădiri. Dincolo de faţadă. cu camere înşirate pe coridor. dezvoltate din palazzo civico şi c) soluţia cea mai nouă şi radicală – birourile de închiriat – încărcate de o conotaţie negativă.exemplu. din cauză că de multe ori sunt excesiv de utilitare şi disociate de valoare arhitecturală. pornind chiar de la Bazilica romană. în foste proprietăţi regale transformate. târgul de produse. sugestiv descrise de Dickens. în secolul 16. totuşi au apărut câteva construcţii memorabile. Clădirile administrative dezvoltau un limbaj clasicist. capabil să asigure iluminatul. . dar au devenit din ce mai lipsite de intenţii estetice şi valoare ambientală. 1776. America a preluat conducerea şi a produs cele mai performante exemple. ■ Primele clădiri de birouri în sensul modern au apărut la Londra. cum ar fi cele ale lui Peter Behrens – care propunea modelul cu hol central şi zone circulare deschise. elegant şi preţios. Iată istoria lor pe scurt: Somerset House. era caracterizat drept "the most estounding public building ever erected in England". Londra. anonime şi universale. La Paris avem Rive Droite.

Leeds. Exemple avem de la Stoa din Atena. Epoca lor de glorie a fost secolul 19. până la Cafe Lloyd's în Londra. Viena.a. 1861. 1904.Corn Exchange. 1846 . Alte exemple sunt: . London. Leeds. activitatea de schimb comercial este una foarte socială. când beneficiau în general de un plan central. liber pe mai multe nivele. era înconjurat de galerii cu birouri. 1861 etc.clădirea CEC de pe Calea Victoriei. . arh. trecând prin Soane's Bank of England. Clădirile de schimb comercial şi servicii Spre deosebire de sediile corporatiste.Coal Exchange.Banca Poştelor. Otto Wagner . (1788-1823) Corn Exchange. care a fost încorporată în actualul sediu Lloyd's. unde un spaţiu public mare. Soane's Bank of England. .

▪ Semnificativ a fost momentul în care şi în Europa companiile s-au implicat. Clădirile de birouri pentru închiriat Şi acest program a fost inaugurat tot în secolul 19. cu galeriile superioare din jurul unui patio central – inspirate din arhitectura marilor magazine sau poate. aşa cum se vede în celebra fotografie. Wright a marcat un moment de referinţă în arhitectura birourilor: prototipul birourilor deschise. semnalul a fost dat de Chicago. femeile ocupau spaţiile de la galerie. L. 1952) sau Seagram Building. explodează într-un capitel ciupercă.a. ▪ 1974. după anii 70. un labirint de circulaţii orientează omul printr-o structură de tip fagure. Apoi. Buffalo. . Wright a construit Johnson-Wax factory. din care ies balcoane. de închiriat pentru afaceri mari şi mici. clădirea the Economist. arhitect Hermann Hertzberger – o revoluţie în conceperea office buildingului: biroul peisager. care poate să fi prefigurat amenajarea de tip landscape. solicitând arhitecţilor o anume arhitectură reprezentativă pentru marca firmei. În America se numeau "unit building". cu care Mies van der Rohe promovează paralelipipedul din sticlă şi sloganul less is more. azi. dar în America.b. Astfel.Lloyd's de Richard Rogers. ▪ La jumătatea secolului apar clădiri emblemă cum ar fi Lever House (SOM architects. lipsite de simţul locului. pe formula open-space office. Este un model perfecţionat. când în urma incendiului a început reconstrucţia. Era vremea angajării multor funcţionari cu instruire modestă. din cauza unităţilor modulate repetitive. F. La Larkin. birourile amenajate individualizat. 1904. iar bărbaţii la parterul deschis. La Central Beheer. la Londra şi Faber&Dumas la Ipswich de sir Norman Foster. Appeldoorn. Peter şi Alison Smithson ş. În contrast cu birourile americane deschise. L. Pentru noi. Coloanele evazate către partea superioară. Olanda. Structura metalică şi pe cadre de beton armat s-a potrivit perfect cu momentul economic al Americii sfârşitului de secol 19. de arh. în marile oraşe corporaţiile (mari companii comerciale şi de asigurări) angajează pe cei mai renumiţi arhitecţi modernişti şi asigură acestor investiţii amplasamentele cele mai favorabile. celălalt moment de referinţă al secolului 20 l-a constituit Centraal Beheer. ▪ În 1936-39. te trimit cu gândul la influenţa lui Louis Kahn. mici verigi neindividualizate în lanţul producţiei. amosfera apare ca înfricoşătoare sub aspectul confortului psihologic. F. a bazilicilor cu tribunae. cele mai de marcă simboluri sunt creaţiile high tech . Se referă la un imobil cu multe camere ori alte spaţii mari şi mici. El spusese odată: n-aţi observat că într-o cameră mică nu vorbeşti niciodată la fel cum o faci în sălile mari? c. ▪ Cu Larkin Building. unic şi extrem de expresiv. o clădire extrem de inovativă. Sediile corporatiste ▪ În America. repetitive.

conform căreia locul de muncă şi locul de recreere sunt spaţii distincte şi autonome.Reliance Building.Guarantee Building.În privinţa organizării interioare. Otto Wagner. Louis Sullivan.Empire State Building etc. . 1846. ele ilustrează perfect concepţia de origine funcţionalistă. numai că nu e faţadă cortină. arh. Oriel Chambers. arh. Chicago. Exemple: . 1894. Casa de Economii a Poştelor. b. Viena. Liverpool. Buffalo. faţadă din sticlă şi oţel – ca azi. . Londra. b c . a a. Coal Exchange. c. 1864. Daniel Burnham. 1890. 1904.

e .L.Guarantee Building. arhitect Daniel Burnham. Chicago. arhitect F.. 1936. b.Wright. 1954. Reliance Building. arhitect Louis Sullivan. Buffalo. d. Seagram Building. Bursa din Amsterdam. New York. Wisconsin.. arhitect Hendrik Petrus Berlage. 1864.b a d c a. c. Johnson &Wax Company. 1896-1903. 1890. arhitect Mies van der Rohe. e.

Norvegia. combinate la parter cu comerţ şi alimentaţie publică. Ele sunt apreciate prin contrast cu situaţia jalnică a birourilor de modă veche încă existente şi înregistrăm astfel un mare entuziasm faţă de spaţiile de birouri "în alb". căruia i s-a alăturat un corp nou de universitate.a. în Anglia: tribunal şi hotel. pe două nivele diferite. ignoranţa. iau ochii. Situaţia este similară cu cea a lanţului de fast food Mac Donald's. devenită institut de cercetări. reci. Cele două funcţiuni majore. fondul problemei scapă şi megastructurile impersonale. determină o situaţie diferită faţă de problematica internaţională. Cazul României Sărăcia. ele constituie într-adevăr un salt calitativ. mai ales cel european. c. alcătuiesc o insulă. La noi. .b. dar o analiză critică ar trebui să cumpănească mai bine proliferarea lor nediferenţiată înainte de a deveni abuzivă. construite "for rent" – altminteri privite cu rezervă în occident. Dată fiind posibilitatea acum de a importa finisaje de calitate şi de a beneficia de o execuţie îngrijită. care cuprinde în interior două grădini interioare. în acord cu nivelul societăţii româneşti. uzurpatoare de spaţiu public la nivelul oraşului.b c a. Clădire cu funcţiune mixtă. Fostă fabrică de bere la Moos. să nu ştie să aspire şi la altceva decât faţada cortină şi falsul lux al mochetelor. Economia de piaţă incipientă şi lipsa de informare face ca mulţi manageri. incapacitatea şi lipsa obişnuinţei de a gândi în termenii calităţii.

furate pietonilor. monotonă şi monocromă. În compensarea unor neajunsuri. timp de două secole dezumanizantă. Este în mod special cazul "birourilor în alb" şi mai puţin cazul sediilor proprii de firmă.La ce ar trebui să aspire de fapt managerul? În primul rând la două criterii fundamentale: primul ţine de amplasamentul. Această atitudine este. în loc să fie prietenoasă faţă de comunitate. Banca Comercială Lipscani–Calea Victoriei. Imaginea lor puternică şi agresivă. este nevoie să se construiască în continuare clădiri de birouri. devitalizată. ci clădirea să-i sporească valoarea amplasamentului. pentru cei mia mulţi români înşelătoare. La limită – Europe House. acum în curs de umanizare. Necazul va începe odată cu înmulţirea lor. în dauna ambientului social şi arhitectural. Al doilea ţine de arhitectura clădirii care trebuie să corespundă activităţii firmei şi prezumptivelor ei schimbări. ineditul ei. fără voie. Exemple pozitive – pasajul Da Vinci. în general acceptabilă. complet ruptă de oraş. Desigur. Stereotipia şi răceala faţadelor cortină în serie va deveni stressantă. judecată izolat de context. compensează ceva din complexele şi frustrările comunităţii noastre. mai ales în noua fază a "acumulărilor cantitative" în care ne aflăm. Bună este de multe ori calitatea materialelor şi a execuţiei. Cam asta ar fi. negative. Parterul lor masiv şi păzit confiscă suprafeţe importante la nivelul străzii. Este ştiut faptul că oficiul de birouri autosuficient nimiceşte până la urmă environmentul din punct de vedere urban şi arhitectural. în general. Calitatea lor arhitecturală. Rentabilitatea lor este probabil foarte mare. este diversă. respingătoare. . deocamdată pe scurt. Este un obiect de arhitectură care sugerează o viaţă aridă. calitatea amenajărilor interioare este însă. dar trebuie acordată o mare atenţie calităţii lor urbane. adică prin impactul noii clădiri asupra environmentului. Alt fapt ignorat deocamdată este activitatea lor interioară. Faţadele cortină upgradează deocamdată scenografia delabrată a Bucureştilor. suferindă de provincialism şi dornică de a fi în rândul lumii. Noua clădire nu trebuie să-i epateze pe ignoranţi. sunt clădirile de birouri din Piaţa Aviatorilor. sugerând conotaţii de metropolă în care pulsează dinamica vieţii terţiare. Exemple. ce ştiu eu şi ţin să comunic în legătură cu arhitectura birourilor. din raţiuni speculative. pentru ca în scurt timp să se constate că amplasamentul a fost de fapt ucis de prezenţa clădirii. după părerea mea. Până aici e bine. foarte bună. ceea ce este bine. de calitatea acestuia şi de responsabilitatea asumată prin modificarea sitului. BRD Vasile Conta. birocratică. Opera Center.

2004. Westforth Architecture. b. . Bursa. arh. Dan Marin şi Zeno Bogdănescu. c. 1938. Clădire de birouri în Piaţa Revoluţiei. 1890-95. Palatul de justiţie. arh. Clădirea Autonomă a Monopolurilor. arh. Ştefan Burcuş. 1910. 2006. Duiliu Marcu. e. arh. arh. d.a b c d f e a. 1896-1900. Clădirea CEC. f. toate în Bucureşti. arh. Albert Ballu. Paul Gottereau. Dorobanţi Business Center.

. 1174. . First printed in 1976.Immeubles de bureaux. 1143. History of Building Types. John Worthington. reprinted 1977 by the Architectural Press ltd. .AR nr. Princetown University Press. Colin Cava. 1985. Planning Office Space. Electa Moniteur. 1174 Sursa ilustraţiilor AR nr. Paris. Colin Cava. Planning Office Space. reprinted 1977 by the Architectural Press ltd. AR nr. 1153. Paris.Bibliografie . 1991.Francis Duffy. John Worthington. Publications du Moniteur.AD nr. UK.Nikolaus Pevsner.Hermann Hertzberger. UK . Publications du Moniteur. Francis Duffy. AR nr. Paris.. 1976 . 2/1974 . Immeubles de bureaux. 1991 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful