Mareste imaginea. CRIZA OCCIDENTULUI Nu mai este o chestiune de meditatie filosofica constatarea ca Europa trece printr-o criza.

O dezorientare completa s-a insinuat in sufletul omului pasnic, in inima burghezului comod, ca si in mintea acelora framantati, in general, de întrebări. Toate categoriile sociale, oameni de afaceri si filosofi, ignoranti si invatati, politicieni si teoreticieni au fost cuprinsi de panica incertitudinii. Nimic nu mai pare sigur, totul este fluidic, orice are un caracter de inspaimantator provizorat: ideea ca si viata noastra cea de toate zilele. Demonul distrugerii domina toate actele noastre, in ordinea abstracta sau in cea concreta. Si peste ruinele acumulate in toate domeniile, un semn de intrebare se ridica, ca o imensa piatra funerara: care este termenul final al acestei tragedii? Spre ce abis se indreapta omenirea? Catre ce mare a mortii isi face loc fluviul turbure ce a inundat Occidentul? Iata tema esentiala a celor care s-au ocupat de criza Occidentului, socotind-o o perioada catastrofica, de decadere, un declin al umanitatii. As fi tentat sa citez un numar nesfarsit de autori, care incep prin a considera epoca actuala ca un apus, ca o decadenta si o dezagregare funciara a ceea ce a dat mai bun omenirea pana acum: cultura si civilizatia occidentala. Astfel, un Oswald Spengler va scrie o lucrare masiva, in scopul acesta, Untergang des Abendlandes, in care, cu un lux de argumente uneori discutabile, va cauta sa arate ca fiecare cultura are un destin circular, ca si omul: se naste, ajunge la maturitate, apoi se anchilozeaza si moare. Cultura noastra ar fi ajuns in ultima faza, aceea a batranetii; astazi ea se gaseste intr-o stare de disolutie si nu vor mai ramane din ea decat vestigiile, asa cum au ramas, de pilda, in Egipt. Ce este ocriza? Dupa Spengler, criza culturii occidentale sta in rasturnarea valorilor. Declinul unei culturi se manifesta printr-o criza a valorilor create si acceptate de generatiile anterioare. In faza critica, aceste valori sunt contestate, interpretate, criticate si respinse. O astfel de revolutie negativa ar fi inceput, in Occident, odata cu Jean- Jacques Rousseau si nihilismul european s-ar fi accentuat, prin Schopenhauer, Hebbel, Wagner, Nietzsche, Ibsen, Strindberg etc. In epoca de inflorire a unei culturi - crede Spengler - normele si valorile sunt traite instinctiv. Decadenta este o perioada de teoretizare, in care valorile sunt speculatii abstracte, tocmai fiindca nu exista in concret. In domeniul etic, de pilda, in loc sa se plece de la valorile morale, pe care viata le impune organic si necesar, acestea sunt fagaduielile unor sisteme teoretice si viata se desfasoara fara suflet, fara certitudinile directe ale instinctului, sub conducerea intelectului: viata avea un suflet si, sub tutela inteligentei abstracte, acesta a murit.
1

specific mentalitatii europene. de a rasturna valorile instaurate in trecut. ci in fata unei schimbari mai adecvate mentalitatii momentului. raspunde.. 2 . nu poate constitui un declin. nu poate fi vorba de o criza. S-ar putea. in ansamblul ei. ci in constringerea exercitata de acordul inteligentelor asupra mintii individuale. daca dintr-un stat care a avut o structura arbitrara si confuza facem un stat cu o structura constitutionala. care au existat sau exista astazi. iar alegerea libera a criteriilor vietii ar aduce. Actiunea spiritului instaureaza regnul unor valori. care depinde de criteriul ales.ca si criteriile vietii lui .ar fi un dat complet si definitiv. Obiectivitatea lor nu ar consta intr-o oarecare constringere a naturii asupra spiritului. ele "sunt artificii si o satisfactie data unor tendinte ale oamenilor". nu constituie. Este adevarat ca Spengler crede ca diferitele culturi. Examenul critic. omul . forme si institutii invechite pot fi inlocuite prin altele mai bune si mai potrivite cu mentalitatea unei epoci. Valorile au un caracter subiectiv. ea consta. un moment de recul. in sens peiorativ. adica.si aici este gravitatea . cu inlaturarea celor vechi. sunt inchise. iar o evaluare a valorilor insesi este o operatie relativa. in felul acesta. Dar. un elan vital sau psihic.Este si adevar si eroare in afirmatia lui Spengler. totusi. ca o singura fiinta.ca se inlatura valori care au avut o circulatie. a carui crestere ar fi sarcina exclusiva a naturii. ca exista o ierarhie a valorilor. inconstient si obscur. schimbarea unor valori. ci de un progres. nici numele de criza. sau un simplu mecanism instinctiv. el nu poate primi. in cadrul unei aceleiasi culturi. criza in inima ei. Daca privim omenirea. scrie S. inevitabil. Un criteriu de ordine pentru valori nu exista insa pana acum. fara a fi inlocuite cu altele. fiindca ar pune perfectiunea in oamenii primitivi. Actiunea constienta a inteligentei ar avea un caracter nefast si destructiv: prin ea valorile s-ar pulveriza si indoiala s-ar introduce in orice domeniu. si ca substituirea unor valori noi celor vechi poate insemna o criza. astfel. Daca in arta introducem alte principii. si nu actiunea lor directa si obiectiva asupra noastra. Ar fi. omenirea in permanent declin? O astfel de afirmatie nu poate fi sustinuta. prin el insusi. o faza de declin. in faptul . putem constata ca ea si-a schimbat continuu modalitatea vietii de la primitivi si pana astazi. s-a crezut totdeauna ca idei sau doctrine. prin altele. nu ne aflam in fata unei crize. Si asa si in alte domenii. ar constitui. in nuditatea conceptuala a intelectului. nesusceptibil de perfectionare. Alexander. In particular. care nu a avut o constitutie. Simplul fapt insa. spune acelasi autor. si ca nu pot fi intelese ca stadii diferite si ierarhice ale evolutiei umanitatii. atunci cind primele sunt inferioare ultimelor. ii dam una. fatal. ca o realitate permanent schimbatoare. intr-o coercivitate intrinseca a lucrurilor. ca nu au nici o comunicatie intre ele. O criza insa nu poate fi o simpla rasturnare de valori . a obiectivului. Occidentul poate fi reconstituit istoric. Daca unui stat. in primul rand.

statele europene erau constituite pe o structura comuna si este important faptul ca aveau un acelasi sistem ideal de valori. daca un sector al culturii sau al civilizatiei este ingustat de interventia valorilor noi. incapabile sa organizeze lumea ideilor. dar s-a inceput eliminarea celei vechi. daca excludem. valorile vechi. criza exista. ne gasim iarasi in criza. deoarece. Si tot asa. Este o goana nebuna dupa principii. pur si simplu. care domina. de la inceput. se defineste printr-o lipsa de valori sau prin introducerea unor valori particulare. mai restranse decat cele vechi. sau daca le substituim altele noi. In domeniul social se cauta principiile unei societati noi. dupa noi. spre deosebire de adevarurile afirmate individual. pentru care luptam ca si cum ar avea o semnificatie universala. Conflictul este inevitabil. domeniul pe care-l structurau cele vechi. ele sunt particulare fiecarei colectivitati. Chiar daca se formuleaza unele principii sociale. care poate fi urmarita indefinit in domeniul axiologic. Chiar si in arta. cultura si civilizatia. neavand decat o valoare particulara. pe care nu-l mai fundeaza. care se improvizeaza. Iata. in ce consta criza Occidentului. cu atat valorile sunt mai vaste. pentru a nu conduce la o criza si un declin. in politica. prin definitie. in sociologie etc. Astfel. capata o valoare universala. Ea se caracterizeaza nu atat prin rasturnarea valorilor. fiind accesibil oricarei inteligente. sentimente sau idei. daca noua lui structura lasa afara un segment de activitate si gindire. numai o apreciere de ordin pur formal a valorilor va putea avea. Sa examinam situatia Occidentului. Insa. Cu alte cuvinte. o valoare nu este decat un centru organizator al unor activitati. denota. Criza. sumar. adevarul stiintific. la un moment dat. daca nu mai mult.Lasand la o parte discutia vasta. o garantie in ea insasi. fara a le inlocui. Valoarea este un focar din care radiaza o structura. o anume organicitate si cu cit aceasta organicitate este mai completa. trebuie sa coordoneze cel putin egal. Pe scurt. cu cat structurile pe care le vor infiinta vor fi mai ample si mai riguros organizate. singura. De aceea. o arta nationala sau. valorile vor avea un caracter major. astfel. Ceea ce se poate observa. se poate observa ca inlocuirea unor valori vechi prin altele noi. mai mult sau mai putin. Se respinge astazi ceea ce forma un principiu mai vast. in folosul unui principiu mai redus. Valorile. un ideal care sa nu fie idealul altora. Singura ierarhie posibila si obiectiva a valorilor este aceea a vastitatii domeniului pe care-l organizeaza. binele urmarit de un individ pentru sine este o valoare minora fata de binele care se adreseaza unei grupe din ce in ce mai mari de oameni. este o stare de confuzie turburatoare. in general. In general. cum credea Spengler. Din acest punct de vedere. nu atat prin faptul ca valorile nu mai 3 . Se cauta a se funda o filosofie a fiecarei natiuni. dintrun domeniu am exclus unele valori.

Occidentul a rasturnat problema. in inchinarea la valori particulare. care despart omenirea. in societate.fac parte din insasi existenta noastra. Explicatia. Exista ceva viciat in aceasta lume.unde au semnificatia de principii . cauza acestei crize. de idealuri marunte si zadarnice. Jocul de fapte si de actiuni. gasite ad hoc. singurele capabile sa reflecteze o armonie si o organicitate in gandire. cand nu s-a ratacit complet. in concret. fatala: Occidentul s-a pierdut in detalii. ci acesta justifica ideea. simtire sau actiune. certitudinile si incertitudinile vietii. sa centreze intreaga activitate a omului. va conchide lumea occidentala. actele indivizilor ca si ale societatilor nu sunt dominate de principii directoare. Bogatia de rezultate pe care le-au inscris munca si efortul extraordinar al Occidentului i-a fost. Conduita noastra este ghidata de meteorii efemeri ai tuturor ideologiilor particulare si meschine. in omenire sau in cosmos. nu mai este vorba de a arata intrucat o actiune se integreaza intr-un sistem de idei si este compatibila cu el. 4 . Nu fiindca nu traim pe baza unor valori etice date ne zbatem in aceasta conflagratie.valorile au devenit din ce in ce mai restranse. Daca principiu mai inseamna si ceea ce este esential. ci de a gasi idei particulare care sa explice o anumita activitate. ochiul care priveste de pe piscul muntelui poate scruta marile departari. intr-un prim examen general. putem vedea intreg conflictul lumii actuale in disparitia treptata a esentialului. Mecanismul lumii s-a intors. si in aceasta consta criza lui. Explicand actele noastre prin motive si valori particulare. si cu aceasta motivarea unui lucru. odata cu Goethe. Am recunoscut. prin mijloacele imperfecte de care dispune omul. o valoare ideala nu poate fi realizata concret. in loc sa o unifice. deja admisa. in confuzia si absenta rinciniilor Aceasta se traduce. Antecedentul problemei este schimbat: actul premerge principiului. ci mai curand prin inexistenta vastelor valori. ci fiindca am pierdut din vedere valorile ideale. "Also im Anfang war die Tat". Desigur. se face integrand lucrul intr-o idee generala. Astfel si-a pierdut Occidentul marile probleme. In special in lumea ideilor . vointa. viziunea devine mai ampla. in mod paradoxal. susceptibile sa ordoneze. care pleaca de la general la particular. in lipsa de valori autentice. Justificand activitatea lui prin idei particulare. Dar numai de pe marile inaltimi. in familie. O asemenea stea polara a oricarei activitati nu exista in Occident. printr-o situatie dintre cele mai bizare. Dar existenta ei ca un punct cardinal al nazuintelor noastre ar calauzi sperantele. care a cuprins intreaga lume. Este evident ca ne gasim in fata unei dezagregari. el si-a pierdut orizontul din pricina ca s-a afundat in adancimile amanuntului. nu mai este ideea care justifica actul. Acesta este mersul normal al rationamentului.

Daca acest fenomen ar fi unic in istoria Europei. lipsei de principii universal admise. Nu stiu cat adevar poate contine fabuloasa poveste a lui Pliniu. Concluzia este dorita. i se cauta premise justificatoare. el a constatat o logica speciala. In logica . In fata spectacolului pe care il prezinta Europa. pe care a denumit-o logica sentimentelor. care este dorit. Renuntand la principii generale. si ca peninsula de la capatul vestic al Asiei a fost invadata de intunericul zeului mortii: nu soarele lui Apoilon va strabate cerul european. daca zboara mai departe. cautata si se impune prin premise artificiale sau particulare. CKhanno perduto ii ben dello inlelletto". la intrarea in Infern. de 5 . Intr-o lume calma. mai intai. concluzia si se cauta premisele care i se potrivesc. moare. el si-a dezordonat activitatea si i-a dat frau liber.Deoarece se pot gasi idei particulare care sa sprijine accidental orice activitate. care necesita doctrinele cele mai absurde si contrare. Asa a devenit omul o simpla forta printre alte forte. Dar acest act este orb. In cartea a cincea a Istoriei Naturale a lui Pliniu cel Batran gasim un pasaj ciudat: "in fierariile din Cipru se poate vedea o musca mare cu patru picioare: unii o numesc pryala.sentimentelor se da. aceasta s-a dezlantuit orb. in primul raind. moare". in diverse cazuri patologice. ilogica . Am vazut ca viata culturala si sociala a Occidentului este confuza datorita. de declin. Ea traieste atat timp cat se afla in mijlocul flacarilor.sau mai bine zis. Cunoscutul psiholog Ribot a analizat. Sunt vorbele pe care Virgiliu le adreseaza lui Dante. Am dezlantuit sentimentele si resentimentele noastre si am cautat sa le dam curs in faptele cele mai bizare. Se poate constata o hipertrofiere a activitatii. Che tu vedrai le genti dolorose. versurile poetului ne revin in minte. Dar renuntand la modalitatea normala a ratiunii. aspectele mecanismului logic. o simpla actiune in realizare oarba. Primatul faptului. am avea dreptul sa tragem incheierea ca suntem intr-o epoca de decadenta. fara sa o vrem: "Noi siam cenuti al luogo ovio fho detto. si uneori chiar de natura propagandistica sau retorica. Ideile? ele nu sunt decat anexe sofistice. o inlantuire curioasa. iata ce conduce astazi viata individului. el a renuntat la insusi echilibrul inteligentei sale. O logica morbida conduce desfasurarea vietii noastre. o preocupare demonica de " face". o energie in permanenta epuizare. Aceasta logica stranie guverneaza activitatea Occidentului: unui act. tocmai fiindca nu mai este stapinita de principii. Dar omul occidental seamana cu aceasta pryala: el nu poate trai decat in focul senzatiilor si al agitatiilor continui. altii ii dau numele de pryausta. In logica obisnuita se dau premisele si se cauta apoi concluzia.

ne dam seama imediat de iluzia noastra. scriitorii de care vorbeam ar fi putut constata substituirea unor valori minore. Astfel se poate. patronat de Erebos. sa nu mi vada monstruozitatea si diformitatea lor. care s-a dovedit si mai iluzorie pnn incercarea filosofului grec de a o realiza la Syracuza.existau ganditori de prima marime care preconizau o schimbare pe toate planurile. Totdeauna s-ar fi putut face deci o teorie a declinului Europei. pierdem din vedere ansamblul istoric al Europei. pana cand. Este adevarat.acum inainte. Intr-o carte intreaga. ci un astru obscur si mort. 6 . care ne face sa atribuim numai trecutului o valoare si prezentului nici una. regretul acestora pentru timpurile trecute si constatarea ca traiesc vremuri mai rele. privite convenabil. de-a lungul istoriei. incercare sfarsita atat de tragic? Ce semnificatie alta putem acorda Politicii lui Aristotel decat aceea ca e o intentie de a perfectiona moravurile. fiindca o cunoastem de la departare. dar astazi si-a pierdut toate iluziile. fiecare secol a repetat ca un ecou exclamatia lui Cicero: O tempora. un fenomen psihic. de la oarecare distanta insa impuritatile. ca si Massis sau alti autori. zeul titular al tenebrelor. Aplecati doar pe istoria faptelor din timpul nostru. Profesorul P. Imi pare ca la fel stau lucrurile si cu faptele istorice: distanta noastra de ele provoaca ochiul sa le retuseze. defectuozitatile. societatea.vreau sa numesc epoca Helladei . ca luna de pe cer sa para un disc circular. Republica utopica a lui Platon. cand ea nu e nici disc si nici perfect circulara. ca in aceasta nostalgie a trecutului este o tristete. La tristesse contemporaine. intr-unul din cursurile sale. Spengler. Ce reprezinta. H. fiecare generatie a considerat generatiile precedente mai fericite. ele se sterg cu totul. explicabil dealtfel. Dar este usor sa ne convingem ca nu este asa. fiindca. de pilda. Daca o privim printr-un aparat optic maritor care o aduce mai aproape de ochiul nostru. dar aceasta este tocmai ratacirea noastra. se poate recunoaste. Oamenii au avut totdeauna constiinta unei rasturnari de valori si nostalgia trecutului sau speranta unui viitor mai bun. astfel. devin detalii neinsemnate. Din vremea romanilor si pina astazi. Chiar si in timpurile pe care noi le numim. o mores ! Fiecare epoca. fericite . P. lume care altadata putea sa-si fixeze privirile catre o "iluzie dominanta". asimetriile se micsoreaza. altora majore. ar avea dreptate. Fierens-Gsvaert s-a silit sa descrie tristetea decadenta a lumii in toate domeniile. ne face sa credem ca lumea trecutului a fost mai buna decat lumea noastra. in fiecare epoca. prin citate ilustrative luate din scriitorii recunoscuti. dintr-un sentiment romantic. Negulescu. se straduia sa arate.

sa scrie. Corolarul acestui sentiment este dorinta de a schimba. ea va putea fi redresata. Platon sau Aristotel. a cunoasterii adevarului si a binelui. se pare ca si celebrul sofist Protagoras a avut un proiect de stat perfect . Platon ar fi putut. Leviathan. teoriile unor state ideale. in scrieri pierdute pentru noi. Nu vom urmari istoric diversele utopii care s-au nascut in cursul secolelor: Utopia unui Thomas Morus. dar incercarile au fost mult mai rare. Desigur. Pentru Platon. Dar nu este in intentia noastra sa analizam operele politice sau filosofice ale ganditorilor greci. cu necesitate. Antilogica. cu adevarul. lumea greceasca e amenintata de o catastrofa. de imperfectiune a intregii culturi occidentale. ea se incadra intr-o problema mult mai vasta. este o constanta istorica a evolutiei ei. si sunt motive puternice ca sa credem. de ordin politic numai.in scrierile lui. despre om si despre valori. De aici urmeaza o 7 . Hippodamus sau Protagoras ar fi putut conchide: daca nu se realizeaza in practica comunitatile perfecte pe care le propunem. de a face perfecte toate lucrurile din lume: societatea ca si omul. Aristotel pomeneste de un Phaleas. care trebuiau. Sa nu credem ca aceste incercari insemnau preocupari particulare. Insusi Herodot trateaza despre un guvernamant perfect. Ceea ce am voit sa relevam aici a fost faptul ca in insasi lumea greceasca exista constiinta unor maladii generale. in felul acesta. in locul Politicii.mentalitatea vremii? Dealtfel. eliminate. statul trebuie sa fie construit pe baza unui principiu etic. in general. iar Aristotel. Hobbes. in locul Republicii. nu se poate desprinde decat o concluzie: sentimentul de criza. Contractai social al lui Rousseau etc. gandirea greceasca a fost preocupata mai mult decat se banuieste de deficientele socialo-culturale ale lumii hellenice. ideea unor cetati perfecte preocupa pe filosofii greci inca mai mult decat ne permit sa tragem concluzia informatiile ce ne-au parvenit si probabil inca multe utopii grecesti nu au mai ajuns pana la noi. Este constiinta permanent tragica a Occidentului. dar binele se confunda. la el. In ele interveneau conceptiile fundamentale despre lume. Iata-ne in plina metafizica platoniciana! Societatea lui Platon sau a lui Aristotel era organizata in conformitate cu principiile filosofiei lor. care ar fi expus. Declinul Hellenismului. de un Hippodamos. care are un caracter tragic si care este specific Europei. ea se afla in declin si numai printr-o interventie energica si eficace. aceea a lumii. cu aceasta. care crede ca sufera mai mult decat sufera in realitate. valabile adica universal. Sau vrem sa spunem ca in restul lumii nu au fost dorite reforme. Criza lumii grecesti. pe baza unor principii admise teoretic. Examinand acest proces continuu de reforma.

nostalgia viitorului. era o invatatura abia in formatie. fie cea din Rasarit. considerat ca cea mai stabila si cea mai unitara dintre epocile istorice occidentale. care incarca sufletul europeanului cu un dinamism bizar. fie cea din Apus. decadenta Europei. un sentiment de neterminat. o lume patrunsa de cultura greceasca. care va deschide poarta tuturor antagonismelor pana in zilele noastre. care isi cauta ea insasi fundamentele. a unui viitor mai bun. curand apar zorile Renasterii. pe care-l constatam istoric. Cum sa implinesti opera inceputa atunci? Iata singura problema reala. sursa tuturor solutiilor perfecte. si a incepe de la capat iarasi. Dar. Anton Dumitriu 8 . doctrina crestina. dar minunate. raportandu-ne la trecut. recunoasterea unui ideal neimplinit. este. Exprimam gresit. in fond. si asa la nesiirsit. Occidentul este in cautarea unei ordini principiale prin speculatii aventuroase. mai curand. tristetea contemporana este. iar cand aceasta framantare isi gaseste un termen (relativ) prin formularile aristotelice ale lui Thomas de Aquino (1225-1274). Este in toata Renasterea si in toata perioada istorica de la ea si pana la noi. care se ridica in mod obiectiv si care arata ca nu poate fi vorba de un "declin al Occidentului". pe care le construieste pentru a le abandona. Evul Mediu. o neliniste permanenta. Singurele epoci europene in care o asemenea ordine a fost incercata in mod efectiv au fost aceea bizantina si aceea catolica. Crestinismul preluase o lume in care nu se nascuse. pe care forta inteligentei Occidentului putea sa-l realizeze si nu l-a realizat. imperiul Basileilor si imperiul Papilor.agitatie perpetua. se afla intro permanenta framantare de idei in procesul de definire a propriilor sale conceptii. Putem conchide ca regretul timpurilor trecute.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful