P. 1
Bilingvism

Bilingvism

|Views: 9|Likes:
Published by Dana Guzun
Conceptul de bilingvism
Conceptul de bilingvism

More info:

Published by: Dana Guzun on Sep 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2015

pdf

text

original

În Republica Moldova conviețuiesc mai multe etnii.

Conform Recensământului populației din 2004, minoritățile etnice reprezintă 22% din populație (fără regiunea transnistreană). Cele mai numeroase grupuri etnice minoritare sunt ucrainenii (11,2%), rușii (9,4%), găgăuzii (4%) și bulgarii (2%). Predomină moldovenii 70%. Populația rusă și ucraineană este concentrată în mediul urban, în special în municipiile Chișinău și Bălți, și în regiunea transnistreană. Ucrainenii sunt majoritari în unele sate din nordul țării. Numărul rușilor a scăzut în 15 ani cu 171.412 persoane sau cu 30,4% Limba moldovenească este una dintre denumirile oficiale date limbii române în Republica Moldova[1][2]. Această denumire politică a limbii române moderne „ausbau” (academică și literară) nu trebuie confundată cu denumirea lingvistică „graiul moldovenesc” care desemnează forma tradițională a limbii române „abstand” (populară) vorbită pe teritoriile fostuluiprincipat al Moldovei în România (Moldova occidentală), Republica Moldova și Ucraina. Limba moldovenească/română este limbă maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Republicii Moldova (76.5% din populația țării). În Republica Moldova, persoanele mai puțin școlite și cele pentru care nu este limba maternă, vorbesc o limbă „moldovenească” comună mai apropiată de graiul moldovenesc popular decît de standardul literar folosit de cele două țări România și Moldova. Autoritățile Republicii Moldova au folosit de-a lungul timpului, în unele documente oficiale, termenul de „limbă moldovenească” cu referire la limba oficială a țării ; în alte documente sunt folosiți termenii „limba de stat” sau „limba română”, iar în imnul național se folosește deasemenea expresia „limba noastră cea frumoasă”[5]. Clasificarea "limbii moldovenești" ca limbă de sine stătătoare „diferită de limba română”, este puternic contestată atât în sfera politică, cât și în sfera științifică. Sfera politică sovietică apoi o parte importantă a sferei politice din Republica Moldova (îndeosebi PCRM), susținută de o parte minoritară dintre sociologi, filologi sau istorici (v.Vasile Stati), susține că o limbă „abstand” (istorică) sau „ausbau” (codificată de o academie), cum este bunăoară dacoromâna, poate avea glotonime/lingvonime diferite de la un stat la altul, pentru a atesta astfel o identitate națională aparte în fiecare stat (v. Limbă ausbau, limbă abstand și limbă-acoperiș)[6]. În această configurație constituțională (articolele 12 și 13) și legală, creată sau admisă de autoritățile Republicii Moldova, cetățenii acesteia nu sunt toți oficial și depotrivă recunoscuți ca « Moldoveni » (cum sunt în dreptul internațional) și nu au, pe planul lingvistic, cultural și identitar, drepturi egale : vorbitorii limbilor rusă și ucrainiană se pot în mod liber referi la cultura, limba și civilizația din Rusia șiUcraina fiind oficial recunoscuți ca etnici « Ruși » sau « Ucrainieni » (fără a mai pune la socoteală că « limba de comunicare inter-etnică » este cea rusă), pe când vorbitorii limbii băștinașe nu se pot referi în mod liber la cultura, limba și civilizația din România și nu sunt oficial recunoscuți ca etnici « Români », denumirea de « Moldoveni » fiindu-le aplicată în mod discriminativ atât față de minoritățile conlocuitoare din Republica Moldova, cât și față de ceilalți vorbitori ai limbii lor, de peste hotare[7]. Această poziție ideologică este denumită „moldovenism” prin contrast cu „românismul” potrivit căruia „limba moldovenească” este o simplă denumire făcută la comandă politică, pentru a desemna în Republica Moldova limba dacoromână vorbită aidoma și în România : este poziția majorității lingviștilor, filologilor și istoricilor, îndeosebi printre cei specializați în limbile romanice de răsărit, precum și unei părți din populația Republicii Moldova[8][9][10][11]. Legile din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldovenești, care sînt în vigoare conform Constituției Republicii Moldova,[12] menționează „identitatea moldo-românărealmente existentă”[13]. Totodată, în Declarația de independență a Republicii Moldova, aceeași limbă este denumită „română”[14]. În anii 1989-1991 cînd s-a efectuat trecerea „limbii moldovenești” la literele romane[15], echipa de lingviști, toponimiști și filologi ai Academiei de Științe a RSSM, în frunte cu Pr. Dr. Anatol Eremia, a propus pentru cuvintele comune ale acestei limbi, folosirea unei transcrieri specifice din scrierea chirilică (redînd, de exemplu, K prin ch, Э prin ă, E prin e, Ь final prin i, sau Я prin ea), pentru cuvintele și numele proprii rusești transcrierea tradițională clasică (redînd, de exemplu, K prin K, Э prin E, E prin IE, Ь final prin Î, sau Я prin IA) iar pentru toponime, adoptarea sistematică a denumirilor moldovenești cele mai timpuriu atestate, acolo une toponimia imperială rusă din perioada 1812-1917 și

În acest caz. Premise La nivel oral. Ion Bărbuță. care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova. româna standard tinde să se impună și în Republica Moldova. regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de al Doilea Război Mondial (a se vedea Cortina de fier) a micșorat oportunitățile de unificare a vocabularului. Bilingvism Graiul moldovenesc îmbogățit cu elemente de vocabular din limba rusă este preponderent folosit la nivel național. Cahul în locul Frumoasei.a. multe cuvinte care au devenit arhaisme în România. Totuși. s-au păstrat formele ruse și sovietice. . ca și în restul Republicii Moldova. care a acuzat guvernul român de aceasta în fața forurilor internaționale. „sosischile” (cârnăciorii). este co-oficială cu limbile ucraineană și rusă. De obicei. În final s-a adoptat transcrierea specifică inclusiv pentru numele proprii rusești. Ciobruci sau Cioburciu în locul Ciubărciului ș. Elocvente pentru această situație. câteva cuvinte și calcuri rusești sunt încă utilizate. Există totuși cazuri când o astfel de adaptare la forma de plural a substantivului este greoaie sau chiar imposibilă din punct de vedere fonetic. o vreme. Și în Republica Moldova. cu o prefață virulentă și cu scopul declarat de a demonstra că în cele două țări se vorbesc limbi diferite. În Găgăuzia. este scrisă în literele latine. un promotor al argumentului „moldovenist“. româna moldovenească și rusa sunt folosite într-un raport de 50:50. „leajchile” (bătătoarele). dar care încă mai sunt folosite în comunități restrânse în provincia românească Moldova. iar în privința toponimelor. transcrise „moldovenește”.[necesită citare] Un fenomen frecvent este folosirea cuvintelor și construcțiilor rusești. Vocabular În 2003. a publicat un dicționar moldovenescromân.sovietică din perioada 1940-89 înpămîntenise sistematic denumirile ne-moldovenești (de exemplu Bender în locul Tighinei. Lingviștii Academiei Româneau declarat că toate cuvintele moldovenești sunt de asemenea cuvinte românești. Vasile Stati. graiul moldovenesc și limba română standard sunt între ele ușor inteligibile. „-шка”. În orașe (cu excepția Transnistriei). Astfel. În cele 5 raioane și 2 municipii ale zonei controlată de republica separatistă Transnistria „limba moldovenească” este încă scrisă cu literele chirilice rusești (ca în perioada sovietică). Vocabularul cultural și terminologia științifică este aliniat în schimb limbii române.m. Aceste reacții academice au fost catalogate ca tendințe expansioniste românești de către Stati. au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor din Republica Moldova. cuvântului îi este atașat un articol enclitic la forma sa rusă de plural. deosebite de literele chirilice tradiționale ale limbii dacoromâne înainte de 1860. a calcurilor de formă și sens în limba vorbită în Moldova. datorită influenței mass-media[necesită citare] și a învățământului. ca bunăoară „Ciobruci” (uneori „Cioburciu”: formă moldo-rusă) sau „Dnestrovsc” în loc de Ciubărciu/Чобурчи și Nistreni/Днестровск[16]. care au următoarele cauze:   influența limbii ruse și. servind scopuri politice“.d. ajungând.). dar există diferențe de vocabular. De asemenea. „-жка” (și analog la cele cu terminația „-ска”. și este co-oficială cu găgăuza și rusa. într-o mai mică măsură. care apare la substantivele rusești terminate în „-чка”. „-вка” printre altele) sunt exemple ca „tapocichile” (pantofii sport). „bulocichile” (chiflele). la ciudățenii precum „Alexandru Pușchin” în loc de „Aleksandr Pușkin”. a descris dicționarul ca fiind o „absurditate.„slivchile” (cremele). deși dialectul moldovenesc câștigă teren în ultimii ani ca limbă oficială și limbă vorbită de obicei. a limbii ucrainene. cuvântul rus vine declinat după regulile gramaticale ale limbii române. Astfel scrisă. șeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Științe a Moldovei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->