P. 1
a Ana - Calitatea de Martor

a Ana - Calitatea de Martor

|Views: 24|Likes:
Published by pynguin84

More info:

Published by: pynguin84 on Jun 30, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/15/2013

pdf

text

original

Ceea ce mă întristează întotdeauna în toamnă nu este sfârşitul anunţat insinuant şi cu plictisită
voluptate, nici bogăţia putredă a roadelor inconştiente de ce va veni, nici chiar capricioasa labilitate a
umorilor, inconstanţa morbidă care face să curgă în albia aceleiaşi săptămâni dimineţi de brumă şi
amieze de miere, zori ceţoşi şi amurguri regale, aurii ninsori de frunze şi ninsori adevărate, cenuşii,
soare friabil şi melancolic, frig nehotărât şi fragil. Ceea ce mă întristează întotdeauna în toamnă este
frumuseţea nemaiîntâlnită a florilor, somptuozitatea fără precedent a corolelor, subtilitatea decadentă
a culorilor, eleganţa formelor - grele, complicate. Observaţi că nici una dintre florile fermecătoare şi
firave ale primăverii, nici una dintre florile exuberante şi strălucitoare ale verii nu poate sta alături de
aceste baldachine luxoase în care anul se lăsă furat, cu vicioasă plăcere, de somn. Un somn ambiguu,
nedefinit, fără identitate şi durată precisă, un somn ca o apă a cărei necunoscută adâncime este poate
suprafaţa oceanului celeilalte emisfere...

Ar fi putut înflori primăvara, sau vara, cu luni înainte, dar minuţioasa lor toaletă n-a fost socotită
încheiată decât înaintea căderii zăpezii, când data apariţiei nu se mai poate revoca. Atunci, în
aşteptarea ajunsă la paroxism a păsărilor care îşi amânaseră plecarea pentru a le putea vedea, în
curiozitatea avidă a fructelor care voiau să le privească înainte de a se dărui cu altruism putrezirii, ele
apar desfăcându-şi cu mişcări lente, muzicale, una câte una petalele subţiri şi prelungi ca nişte pene
fine, ca nişte flăcări nesigure, înflorirea are loc ceremonios, solemn, gesturile sunt uşor căutate şi
mişcările oarecum cabotine. Corolele se deschid larg, rotund, simetric şi rămân încremenite într-o
atitudine de efect.

Dar aplauzele nu se declanşează. Publicul spectator părăseşte arena în adâncă tăcere, împovărat de
nejustificata frumuseţe. Pentru cine toate aceste prelungi pregătiri, luxoase risipe, migăloase atenţii?
Bruma se aşează stângace şi vinovată, ca o pudră menită să îmbătrânească fortuit coafurile înalte, de
un blond veneţian, ale crizantemelor. Iar florile se mişcă în toamnă uşor, asemeni crinolinei lunecând
spre eşafod ca pasul Mariei Stuart.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->